Constelatii diamantine nr 61 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 9 (61) Septembrie 2015

Semneaz : George Baciu Emil Bucure teanu Livia Ciuperc Grigorie M. Croitoru Dominic Diamant Doina Dr gu Victori a Du u George Filip Sebastian Golomoz Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Dan Lupescu Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Ioan Micl u-Gepianul Constantin Miu Maxim Morariu Rodica Moru an Janet Nic Ion P tra cu Lucia P tra cu Gheorghe Penciu George Petrovai George Popa Ana-Cristina Popescu Andrei Potcoav Viorel Roman Liuba S창rbu Florentin Smarandache Petru Solonaru Ion Stiubea Camelia Suruianu Vasile Vajoga Ionu Leonard Voicu Mariana Zavati Gardner

Wojciech Kossak - Peisaj cu c pi

de f창n

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , “Cele apte minuni ale lumii” ..........................................................................pp.3-5 Janet Nic , Glumiada (sonet glos ) ..........pp.6,7 George Popa, Poemele focului .........................p.8 Camelia Suruianu, Dram i teatru religios în Evul Mediu .........................................................p.9 Daniel Marian, Poeme ....................................p.10 George Petrovai, Yasunari Kawabata i drumul prozei sale de la modernism la clasicism ..pp.11-13 Petru Hamat, Imaginea unei reprezent ri la Ismail Kadare. Despre Generalul armatei moarte .......................................................................pp.14,15 Petru Solonaru, Numele inorogului .....pp.16-18 Rodica Moru an, Poeme ..................................p.18 Victori a Du u, Poezie i Pictur ..................p.19 Dan Lupescu, “Poemele fiin ei” ............pp.20-22 Ion Stiubea, “Rebela din Haifa” ............pp.23,24 George Filip, Poeme ........................................p.25 Daniel Marian, Câteva lucruri despre: VerdeVia ; apte-Întotdeauna .............................p.26 Lucia P tra cu, “Domiciliu obligatoriu” .......................................................................pp.27,28 Dominic Diamant, Grupaj de haikuuri ........p.29 Livia Ciuperc , Moralistul Leonardo da Vinci ...............................................................................p.29 Emil Bucure teanu, Maria Cernegura i debutul ei în poezie ..................................pp.30,31 Florentin Smarandache, Poeme ....................p.31 Liuba Sârbu, Poeme ........................................p.32 Maxim Morariu, Monografia Ulmeni ..........p.33 Sebastian Golomoz, Poeme ............................p.34 Ioan Micl u-Gepianul, “Oameni, Fapte, Întâmpl ri” ..................................................p.35,36 Marian Hotca, Poeme ......................................p.37 Constantin Miu, Etimologii populare .........p.38 George Baciu, Poeme ......................................p.39 Stelian Gombo , “Port ri a” de la Muntele Athos ...........................................................pp.40,41 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..pp.42,43 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.43 Andrei Potcoav , “22 Iulie 1593 - Zi istoric pentru români” .........................................pp.44-48 George Filip, “Buric-verde” între Hitler i Stalin ..........................................................pp.49-51 Boris Marian, Cum po i iubi? .......................p.51 Leonard Ionu Voicu, Voiaj de neuitat .........p.52 Ana-Cristina Popescu, ianjenul ...............p.53 Vasile Vajoga, Constela ii epigramatice ....p.54 Gh. Penciu, Constela ii epigramatice .........p.55 Grigorie M. Croitoru, File din cartea vie ii (teatru).........................................................pp.56-58 Viorel Roman, Invazia Barbarilor ...............p.58 Ion P tra cu, Românii i l ca urile ortodoxe ale Orientului ............................................pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Wojciech Kossak

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Doina DR~GU}

„Cele ]apte minuni ale lumii” Un inginer i tactician militar, autor de tratate asupra tacticii de ap rare i construc iei de ma ini de r zboi, pe nume Philon din Bizan (sf. sec. III - înc. sec. II î.Hr.), ar fi r mas, poate, consemnat numai în istoriile militare, dac n-ar fi avut, primul, inspira ia de a formula expresia „Cele apte minuni ale lumii”. Philon studiase în ora ul fondat la gurile Nilului, la 331 î.Hr., de Alexandru cel Mare, i era preocupat i de altceva decât de arme. Fericita lui formulare înfrunt , de dou zeci i trei de veacuri, timp i spa iu, chiar dac una din „minunile” propuse de el (Zidurile Babilonului) a fost dep it (de Farul din Alexandria) i chiar dac au mai fost numite „minuni”, de unii autori, i alte capodopere (Templul lui Esculap de la Epidaur, Templul lui Apollo din Delos, Statuia Atenei Parthenos din Atena, Capitoliul de la Roma). „Isprava” înlocuirii Zidurilor cu Farul aparine unor nume cunoscute (Diodor din Sicilia, Strabon i Vitruviu), care au luat în seam i extazurile unor predecesori sau contemporani ai lui Philon. De altfel, el le datoreaz celebritatea celor care l-au citat în operele lor. Altfel, pân la 1693, când i-au fost publicate, în latin , fragmentele ce au supravie uit din tratatul s u, „Poliorketica”, Philon din Bizan avea toate ansele s r mân un anonim.

Dincolo de destina ia imediat i de motiva ia lor, cele „ apte minuni” (Piramida lui Keops, Gr dinile suspendate ale Semiramidei, Templul Artemisei din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Statuia lui Zeus de la Olimpia, Farul din Alexandria, Colosul din Rhodos) au fost construite cu gândul c vor r mâne cât lumea.

Sigur, cele ase „minuni” antice disp rute nu sunt singurele pierderi mari ale istoriei. Au disp rut continente (Atlantida), au disp rut semin ii, au disp rut civiliza ii. Cum se face, îns , c aceste minun ii în care s-a investit tot ce era mai durabil i mai pre ios, i în edificarea rora s-a utilizat tot ce era mai „modern” în tiin a, gândirea i arta vremii, s-au petrecut ? tratul, cu latura de 123 m, pe care fo neau Gr dinile, era sus i-

Wojciech Kossak - Amazoan c lare

nut de 1.524 de stâlpi, dintre care cel mai înalt avea 23,10 m. În imea maxim era de 77 m. Fiecare din cele patru terase avea o grosime de 15,40 m (inclusiv stratul de p mânt roditor). Pe acest „munte” artificial fo neau arbori majestuo i, cu o grosime de 3,15 m i o în ime de 14,80 m. Printr-un ingenios mecanism, trei pu uri pompau apa din fluviu pân în vârf. Transformarea Gr dinilor, ca, de altfel, a întregului palat, în ruine, a fost pus pe seama funda iei; numai c , la 1903, s-a descoperit c funda ia Gr dinilor era din piatr , lucru inedit în acea parte de lume, cunoscut fiind faptul c , la Babilon, carierele de piatr se afl la sute de kilometri dep rtare. Cât efort va fi fost depus pentru a o transporta prin de ert?! i câ i oameni vor fi scos-o i c rat-o! i cât timp se va fi lucrat cu tehnologia de atunci?! fi fost neinspirat ales locul ora ului, dintr-un capriciu al monarhului? S fi lucrat apele Tigrului i Eufratului, ori nisipurile atât de distructiv? S fi fost atât de distructivi cei care au ocupat, în câteva rânduri, Babilonul? Nu se tie...

Cultul zei ei lor protectoare, Artemisa, i-a f cut pe locuitorii din Efes s o ia de la cap t dup fiecare din cele trei incendii ale Templului (655-650; 560; 356 î.Hr.). Început la mijlocul secolului VII î.Hr., prin consolidarea terenului de Theodoros din Samos, construc ia i reconstruc ia Templului a durat 220 de ani. Inaugurat la anul 430 î.Hr., edificiul avea 127 de coloane monumentale, str juind un dreptunghi de 110/56 m. Totul era din marmur alb . Templul a str lucit 74 ani, pân când Erostrat l-a incendiat. ase ani mai târziu, efesenii încep reconstruc ia. Templul va ajunge, din nou, la splendoarea de alt dat .

Na terea cre tinismului are efectele unui seism de mare magnitudine.

Vechii zei cad în desuetitudine, pân la a fi „alunga i” (prin Edictul de la 392 d.Hr. al împ ratului Teodosie, de închidere a Templelor).

Artemisionul este p sit i jefuit. Opt dintre coloanele ultimului Templu, din marmur verde, ajung, la 532-537 d.Hr., la Constantinopol.

Artemisionul devine carier de piatr i... amintire. În cetatea în care a v zut lumina zilei Herodot (c.

490-480 î.Hr.), Halicarnas, avea s ajung rege Mausol, care murea la 353 î.Hr. So ia sa, Artemisa, îi succede la tron (353-351 î.Hr.) i începe construc ia monumentului funerar ce va fi cunoscut cu numele de mausoleu.

Mari arhitec i, precum Pytheos (care a realizat i Templul Artemisei din Pireu), ori Satyrus i mari sculptori (Scopas, Timotheus, Bryaxis, Leochares) î i pun priceperea la încercare. Mausoleul va fi finalizat în timpul lui Hidriscus, fratele defunctului rege. O construc ie monumental : l imea - 27 m; adâncimea 36 m; în imea - 43 m. O cvadrig de marmur , cu Mausol i Artemisa, încununa monumentul. Statuia lui Mausol m sura, ca în ime, 3 m. Sunt u or de închipuit propor iile timpurilor. Cvadriga i întregul ansamblu vor avea parte de 10-12 ani de lini te (Hidriscus, c ruia i-a succedat so ia sa, Ada), pentru în 334 î.Hr. Halicarnasul (condus atunci de cel de-

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al doilea frate al lui Muasol, Pixadar) este distrus de Alexandru.

St pânirile se schimb , dar polis-ul nu se poate reface. Crucia ii (din Ordinul Cavalerilor Ospitalieri) transform zona în carier de piatr .

Pe la 1472, un navigator italian mai identifica unele vestigii ale mausoleului. Recucerind Halicarnasul, turcii fac s dispar i acestea la 1522. Din secolul XIX încep s fie recuperate unele fragmente din lucrare (un cal de la cvadrig , statuile lui Mausol i Artemisei etc.); pu ine, dar suficiente pentru speciali ti, în demersul lor de a reface mental, sau în miniatur , p strând propor iile, monumentul; opera ie asem toare acelora a paleo-antropologilor, care sunt nevoi i s reconstituie pornind de la un schelet. Mausoleul reprezint una dintre cele mai riscante aventuri ale paleo-arhitecturii.

Sim ul monumentalului a prezidat i edificarea imensului sanctuar de la Olimpia, în vestul Peloponezului, la vreo 10 km de rmul M rii Ionice, chiar dac , i aici, lucr rile s-au desf urat pe parcursul mai multor genera ii. Închinat lui Zeus, sanctuarul era principalul loc unde i se aduceau jertfe st pânului Olimpului; acela i spa iu - în a rei incint se aflau i agora, dar i stadionul - a servit ca loc de încununare, cu cununi din m slin, a înving torilor de la întrecerile sportive. Dar centrul de greutate al sanctuarului, situat în Altis incinta sacr , de 175/200 m -, era Templul lui Zeus. Acesta, relateaz Pausanias (sec. II d.Hr.), autor al lucr rii „Explorarea sau Descrip ia Greciei”, a fost construit de eleeni (cei din Elis), dup victoria armat împotriva celor din Pisa (486 î.Hr.). Acela i autor antic e de p rere c lucr rile de construc ie au început cel mai târziu la 470 î.Hr. i c au fost terminate în 457 î.Hr. I-au trebuit, deci, arhitectului Libon din Eleea mai bine de 25 de ani, pentru a edifica acest monument de 73,60 m lungime, 30,40 m l ime i 21,70 m în ime (calculele lui Pausanias au avut la baz „piciorul olimpic” de 0,32 m; cercet rile arheologice au stabilit o lungime de 200 picioare i o l ime de 86,5 picioare). Templul avea 6 coloane în fa ada principal i câte 13 pe fa adele laterale. Fiecare coloan m sura câte 10,40 m i avea câte 20 de caneluri. Diametrul coloanelor (asem toare cu cele de la Partenon, din Atena) era de 2,21 m la partea inferioar i de 1,74 m la cea superioar . În acest templu î i avea locul Statuia lui Zeus, al c rei soclu, din marmur de Eleusis, avea lungimea de 9,93 m, l imea de 6,65 m i în imea de 1,09 m; împreun cu soclul, Statuia m sura aproape 14 m în ime i-l înf a pe Zeus a ezat pe un tron. Deasupra statuii, în acoperi , se afla un hipetru (o deschidere) pentru iluminat.

Wojciech Kossak - Cavaleria

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Prieten i sf tuitor al lui Pericle, marele sculptor care a fost Fidias (cca 490-485 î.Hr. - 432 î.Hr.) a realizat statuia spre sfâr itul vie ii (437432 î.Hr.). A lucrat-o în atelierul s u, dup care a demontat-o bucat cu bucat , pentru a o reasambla în Templu. Aur, filde , bronz, pietre pre ioase, în tehnica criselefantin (lemn îmbr cat cu foi de aur i cu pl ci de filde ). Timpurile se învolbureaz . Romanii jefuiesc incinta sacr , inclusiv Templul. Olimpia î i reg se te str lucirea tocmai prin purtarea de grij a celui care incendiase Roma, nimeni altul decât Nero (câ tig tor fraudulos al Olimpiadei din 67 d.Hr., când a c zut din car). Jocurile se organizeaz , pentru ultima dat , în 393 d.Hr., pentru ca, în 394, un edict imperial s le interzic . Olimpia devine, practic, un muzeu, o relicv a ceea ce fusese cândva: templele r mân, un timp, în picioare, dar statuile, celelalte opere de art sunt str mutate, cel mai adesea, la Constantinopol; r mân în picioare pân la 426, când împ ratul Teodosie II ordon s fie incendiate. Aceasta a fost i soarta celebrei opere a lui Fidias: str mutat pe malul Bosforului, ea ar fi c zut prad unui incendiu din 475 d.Hr. Cât prive te Olimpia îns i, cutremurele din 522 i 551 o transform , definitiv, în ruin i o condamn , aproape 12 secole, la uitare. Unii au vorbit de o zbunare a lui Zeus, pentru ingratitudinea celor care i-au abandonat cultul. Cert este c stihiile s-au dovedit, i atunci, mai puternice decât mintea i for a omului, fie el i de geniu, cum a fost Fidias. Numai Hercule ar fi putut salva Statuia. Dar i el murise de mult vreme... În compara ie cu alte mari ora e ale lumii antice, Alexandria Egiptului este unul „tân r”: a fost fondat la 331 î.Hr. Avea s devin , repede i pentru mult vreme, un megalopolis, sub ocârmuirea Ptolemeilor (diadohi, al turi de al ii, în armata lui Alexandru Macedon).

Urbea î i datoreaz celebritatea i vie ii sale economice, dar i celei tiin ifice i artistice. Vicisitudinile n-au ocolit-o, celebra sa Bibliotec fiind mistuit de fl ri. Eminen i în ale tiin elor, Ptolemeii tiau c soarele nu r sare la (de la) Alexandria. i, atunci, s-au înc ânat s fac s r sar de acolo lumina culturii i tiin ei. i au reu it. Mai mult, dar din ra iuni practice, în primul rând, unul dintre ei, Ptolemeu al II-lea Filadelful (c. 308-246 î.Hr.) a pus s se ridice un far care s lumineze „mi toarele c ri” ale apelor. A i domnit mult, pentru ai vedea visul (ori ambi ia?) împlinit( ). Primul far din lume, oper a lui Sostrat din Cnid, ar fi avut, se spune, 120 de metri în ime, ceea ce f cea ca lumina lui s fie v zut de cor bieri de la vreo 60 km.

Construc ia, în primul rând utilitar , a înglobat, i ea, tehnica cea mai avansat a epocii, surmontându-se dou mari probleme: cea a funda iei (sub ap , realizat din sticl ) i cea a „sud rii”, a leg rii blocurilor de piatr (cu plumb topit). Cutremurele de p mânt n-au ocolit nici Alexandria i, evident, nici Farul. La 500 d.Hr., Stâlpului-culumin i se fac primele repara ii de anvergur .

Ora ul, despre care se spunea c este inexpugnabil, pentru c ad postea sicriul cu corpul lui Al. Macedon (sicriu din aur, „sustras” de Ptolemeu I de la Perdiccas, care-l transporta în Macedonia), a c zut, ca, de altfel, întreg nordul Africii, în mâinile arabilor, care au men inut Farul în func iune înc mult vreme; pân când, în sec. IX, un emisar cre tin îi câ tig încrederea califului Al-Walid i-i sugereaz c monumentul ar ascunde comori fabuloase. Califul înghite momeala, precum troienii calul imaginat de Ulise, i Farul este d râmat pe jum tate: distrugere prea mare pentru a mai fi remediat (de i încerc rile n-au lipsit). Edificiul a suferit o degradare continu , pân când i ultimele lui vestigii

Anul VI, nr. 9(61)/20158

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zând în mare. Pe amplasamentul lui, sultanii Kait Bey i, apoi, Seline, au ridicat o fort rea i, respectiv, o moschee. Nu era pentru prima - i nici pentru ultima - oar , când dintr-o construc ie civil se na te una de cult; dup cum, la fel de exact , este i situa ia invers .

Ceea ce reprezenta o minune pentru o lume nu-i mai spune nimic lumii viitoare; lume gr bit s i propulseze ambientul dup propriai imagina ie i dup propriile-i puteri. Se vede treaba c succesorii Ptolemeilor n-au mai avut puterea i voca ia acelora; ori, poate, n-au vrut i nu i-a interesat perpetuarea „minunii”.

Cea de-a asea minun ie a lumii antice, care s-a str mutat, de asemenea, în amintire i, apoi, în legend , a înfrumuse at, cândva, insula Rhodos. Colosul a fost ridicat în cinstea victoriei locuitorilor insulei, sprijini i de Ptolemeu I Soter (salvatorul), împotriva mercenarilor lui Demetrios „poliorketul” (cuceritorul de cet i). Lucrarea a fost opera sculptorului Chares din Lindos, elev al marelui Lisip (cel care, din ordinul lui Alexandru cel Mare, a turnat în aram 25 de re i în m sur natural ). Timp de 12 ani (292-280 î.Hr.), Chares a topit ma inile de r zboi capturate de rhodieni, pentru a le transforma într-o statuie înalt de 31,50 m (sau de 30-34 m); statuie la care, în afar de bronz, a utilizat i piatra. Mândria celor din Rhodos se pr bu te, îns , la 224 î.Hr. Nici talan ii, nici me terii, nici muncitorii trimi i de Ptolemeu Evergetul al Egiptului în ajutorul Rhodosului nu ajut la ridicarea Colosului pr bu it la p mânt; îi înt resc, îns , legenda. Peste timp, un calif s-a gândit s fac bani din Colos, vânzându-i-l unui negustor din Emessa, care l-a transportat cu 900 de c mile.

Se estimeaz c numai bronzul din statuie cânt rea 320 de tone.

Colosul este singura din cele ase minuni antice disp rute din care n-a r mas nici m car un fragment... Turnat în (din) bronzul ma inilor de r zboi, Colosul se va transforma tot în ma in de r zboi, dup o logic inexplicabil , dar, se pare, implacabil . Înnobilat de Fidias cu caratele artei, el va reveni la condi ia originar , degradat; de la soldat la mare al i înapoi la soldat... A a trece nu numai gloria lumii, ci i a statuilor, în particular, a artei, în general.

Pentru a în elege ra iunile care au dictat construirea Marii Piramide (ca, de altfel, a tuturor piramidelor) ar fi necesar o lung incursiune în gândirea despre via i moarte a vechilor egipteni. Sistematizând i simplificând, vom re ine c , pentru ei, fiin a omeneasc era constituit din mai multe elemente reunite la un loc i care, dup moarte, se disperseaz , f a- i pierde, îns , individualitatea. Ele cesc în timp, în n zuin a de a se reuni, dar reuniunea nu se poate face decât în corpul anterior. Prin urmare, atunci când moare, individul trebuie îmb ls mat. În plus, mumia trebuie ap rat de profanatori,

Wojciech Kossak - Cai arabi

5

ceea ce presupune un mormânt, s spunem, blindat sau cu cifru, inaccesibil oricui. i pentru ca existen a s continue ca i pe p mânt, se considera necesar ca mortul s fie înconjurat de obiecte dragi lui, cât i de unele necesare existen ei. Era, acesta, un privilegiu al faraonilor, pentru c rudele faraonului, înal ii demnitari ori preo ii erau îngropa i în jurul piramidei, iar un sclav, chiar dac i el se gândea la via a viitoare, nu putea nici s viseze la o piramid -mormânt (în chaldeean , piramida însemna „luminile-m surile”; în copt - „pirama” = „în ime”; în greac - „rug”). Dorin a aceasta de nemurire a fost suficient de mare, din moment ce au fost descoperite peste 80 de piramide, toate în stânga Nilului, grupate în ase ansambluri, dispuse pe o lungime de aproximativ 70 km (Abu Roach, Giseh, Zainet-elArian, Abusir, Saqqarah i Dashur). Nu s-a întâmplat, îns , întotdeauna ca sarcofagul închis în piramid s ad posteasc mumia celui care l-a construit (sau pentru care a fost construit). Este i cazul piramidei lui Keops. Marea Piramid este, se pare, cel mai mare monument funerar ridicat vreodat ; de form p trat , ea are, la baz , latura de 227,50 m, o în ime de 148,20 m i un volum de 2.400.000 metri cubi. Volumul acesta imens se compune din 2.300.000 de blocuri de piatr , fiecare având un volum de 1.100 metri cubi.

Dup unele calcule, greutatea total a piramidei ar fi de 6.000.000 tone, ceea ce, în al i termeni, înseamn 600.000 de vagoane de marf , ori 10.000 de trenuri a câte 60 de vagoane (dac ar fi cu putin un astfel de tren...). ...A ajuns i timpul faraonilor, a ajuns i ambi ia nemuririi ce se caracterizase în piramide. Nisipul de ertului le îngroap pe cele mai mici. Timp de trei milenii Marea Piramid este uitat . Va trebui s ajung pe tron califul Al-Maniun, urma ul lui Harun-al-Ra id, pentru a începe „asediul” monumentului. Tenacitatea minerilor arabi ar fi mas zadarnic , dac piramida îns i nu le-ar fi venit în ajutor. S paser un coridor de aproximativ 30 m în plan vertical, când un zgomot puternic, din interiorul construc iei, le-a re inut aten ia. Mai sap 7 m i descoper un coridor ascendent. Piatra care c zuse îl blocase. i nici n-a putut fi spart . Au ocolit-o, s pând al i 6 m, astfel , la 820 d.Hr., labirintul din piramid începe s se lase cercetat. Se tie, acum, aproape totul despre ea. Ceea ce nu se tie este secretul inuirii acesteia. S-a constatat c egiptenii cuno teau num rul de aur (raportul dintre apotem i în imea piramidei; valoare: 1,618) i valoarea lui (3,14) cu dou mii de ani înaintea grecilor; ei operau i cu a a-zisul „triunghi al lui Pitagora”. Acestea s reprezinte secretul d inuirii? Nicidecum, pentru c toate cele apte minuni au fost construc ii sau opere riguros concepute i realizate. S nu fi tentat pe nimeni piatra piramidei, ca materie prim pentru alte construc ii? S n-o fi încercat-o cutremurele? Exclus. R spunsul pare s fi fost dat de un scriitor arab din sec. XIII: „Pe p mânt toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide”.

Dup motiva ia i destina ia lor, cele apte minuni pot fi catalogate în patru sec iuni: 1) morminte monumentale (Piramida cea Mare, Mausoleul din Halicarnas); 2) construc ii utilitare (Farul din Alexandria); 3) monumente - l ca uri de cult (Templul Artemisei, Statuia lui Zeus); 4) opere de art în sine (Gr dinile suspendate, Colosul din Rhodos). Artele c rora li se subscriu sunt dou : arhitectura i sculptura. Ici i acolo î i mai aduc obolul pictura i peisagistica (Gr dinile au abilitat-o i pe ea, art a efemerului, a ceea ce trece, dar art ). Se poate deduce, de aici, c anume motiva ie i anume art s-au dovedit mai durabile? Orice supozi ie este riscant . Între arte nu se pot face ierarhiz ri. Geniul nu este suficient pentru a face o oper s supravie uiasc . Frumosul artistic este o replic pe care omul o d frumosului naturii. Numai c natura nu înseamn numai frumos, numai armonie, ci i stihial, i conflict.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Janet NIC~

- sonet gloss I Ah, ce bine-i Tobo ar Peste plaiurile tale.

Vin uvoaie de urale, Când metalul t u e rar.

Parc sunt, în noapte, far, Simt cum zeii-mi dau târcoale.

Pl smuit din deal i vale, Din v zduh îmi fac hotar.

Sunt rotund i n-am egal, To i amicii m ador , M-am trezit pe-al vremii val, Boreal auror . Între stelele-n aspic, Sunt celebru ca un spic.

II Sunt celebru ca un spic, Uns ,de îngeri, Stea Polar .

Fie iarn , fie var , Mie însumi m dedic.

Pe o iap incolor .

De-i mai torn în cup vin, În misterul ei divin înscriu i m implic.

Vreau s-o pip i i s zbier exist i c este!

Am dedus, cu-adâncu-mi fler, Realu-i o poveste Peste faun i flor , Boreal auror .

IV Boreal auror E umorul, ah, umorul!

Râde-n cer, cu lacrimi,norul i g si, prin timp, o sor .

Vezi, de-aceea îmi devor Gluma sprinten decorul i-mi ridic -n a poporul

Ah, t cerea-i guraliv Ce se-aude doar în gând, E bomboana pe coliv A instinctului plângând.

Educându-m -n aval, M-am trezit pe-al vremii val.

V M-am trezit pe-al vremii val…

Poate fi palpabil semn în limba mea de lemn Trilure te un caval.

Din albastrul nalt i demn, Îngeri cad în fapt banal.

Este gestul triumfal Al umorului solemn.

Din palate de v zduh,

Miresmat cu cânt de greier Când misteru-mi st la pror , To i amicii m ador .

VI To i amicii m ador i v spun acum deschis: Dup ne-ncifrat dichis, mi-am f cut din Glum , nor .

Poate lumea e un vis Întrerupt, din or -n or , De o palm inodor Pe o buz de abis.

Sunt perfect convins i nu m Tem s spun un adev r: St salvarea lumii-n Glum , Regândit în r sp r. În cerdacul ei regal, Sunt rotund i n-am egal.

Nemurire am în plic De la norii care zboar , Con tiin a-n mine zbiar Din du man s -mi fac amic

VII Sunt rotund i n-am egal.

Elegia e un chist Pe pl mânul de artist, Mucenic la ideal

Împletit cu fir de basm, Sunt oltean, la zei vasal.

Zici oltean universal,

i de-aceea, prea insist Pe prozaic areal -mi aleg un vârf de deal, Soclu pentru gândul trist.

Ai f cut un pleonasm.

Sunt un Hohot, ce s zic, Între stelele-n aspic.

Trec pe sus privighetori, Jos alatr papagali, Lacrima - buchet de flori -

III Între stelele-n aspic, Veseliei îi anin un cercel de cer senin, i un nur de arpagic.

De-i plantez, pe câmp, lipic,

Cade-n pic turi, pe creier, Gluma - fluture de duh

W. Kossak - Apoteoza lui Napoleon

Deseneaz mun i egali... cer de buzunar, Din v zduh îmi fac hotar.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr.9(61)/2015

VIII Din v zduh îmi fac hotar, Strâmt e str mo escul plai, Chiar duhovnicescul rai Ne încânt tot mai rar.

Gândul grav se ine scai, Pune neguri în pahar, Dojenind cerescul har, mut iarna-n luna mai.

-l l m pe tata Noe Tol nit pe-a vremii plaj .

Ast zi, îns , e nevoie De Umor - o alt vraj .

Nu ajungi departe-n cale, Pl smuit din deal i vale.

IX Pl smuit din deal i vale, Parc -s lucru, parc -s ghem.

O rafal de blestem Ne-a b tut în balamale. În zidirea noastr -avem, Ca un vierme-nfipt în ale, Igrasia verde, moale, Sluga golului suprem.

Din al lumii-avânt atomic, s-a desprins, stingher, un punct ce, crescând vârtos i comic, din neant f cu adjunct. nuind c -i sens în oale, Simt cum zeii-mi dau târcoale.

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

XI

XIII

XV

Parc sunt, în noapte, far Spre aiurea, spre Damask.

Din balonul lumii, flasc, Zboar pajure de jar.

Vin uvoaie de urale i ur ri i ur turi, Chipuri vechi i noi figuri Ca un cât cu zecimale.

Ah, ce bine-i tobo ar Peste mu te i gândaci, Peste p ri i copaci, Peste ceap i m rar.

În al Glumei cald cuibar, Cei de veghe se demasc i, murind de râs, se nasc, ruindu- i singuri dar.

Vin prietenii - p duri! se-nfrupte din sarmale i, cu bur i oficiale, Trec în beci la mur turi.

Plou glumele în saci, Nemurire în hambar.

Gândul meu, sfios colar, Lectureaz m ri de maci.

Cei frico i se scoal lei, Cei s raci devin avu i.

Gluma las -n urma ei

Simt i ei - umane turme vecia este scurt i, dorind s lase urme,

ugub , avui noroc De metafore i muze, Hieratice ventuze

Cimitire de n scu i.

Vine vara-n insectar, Când metalul t u e rar.

Gl suiesc v zduh din burt .

Numai murmur de cavale Peste plaiurile tale.

timp i f loc fric de nimic, Sunt celebru ca un spic.

XII

XIV

XVI

Când metalul t u e rar, Când se trage de la Râm, Cum s faci din el tacâm Sau s -l duci la potcovar?

Peste plaiurile tale Se-adunar , ca la urs, Norii-n cer, i-un nou discurs Arde doina cea de jale.

Sunt celebru ca un spic Între stelele-n aspic.

Boreal auror ,

Vrei talent pe caldarâm La copite de-arm sar?

Gluma, sprinten emisar, Cre tineaz alt t râm.

Multe veacuri s-au mai scurs Peste triluri i petale.

Zeii casc -n pijamale poft de recurs.

Colo zeii-s în Olimp cr mos calabalâc.

Peste vreme, noul timp

Eu voi pune, nou ales, Be e-n roate i-n sintax i voi pune alt tax

Îi doboar cu un zvâc.

Peste-arhaicele oale Vin uvoaie de urale.

Pe-n elesul ne-n eles.

Prin urmare, a adar, Ah, ce bine-i tobo ar!

m-am trezit pe-al vremii val.

To i amicii m ador , Sunt rotund i n-am egal.

Din v zduh îmi fac hotar.

Pl smuit din deal i vale, Simt cum zeii-mi dau târcoale.

Parc sunt, în noapte, far.

Când metalul t u e rar, Vin uvoaie de urale.

Peste plaiurile tale, Ah, ce bine-i Tobo ar!

X Simt cum zeii-mi dau târcoale, Parc -ar vrea i ei un os De mister misterios, Umplutur de sarmale.

Simt i ei c-a fi pe dos Este podul peste jale.

Gluma ine loc de zale În vicleanul lumii sos.

Cel ce vede în adânc, Întorcând, naiv, clepsidra, Vars lacrime de ânc…

Prea târziu!Acolo-i Hidra!

Eu, slujind un nou altar, Parc sunt, în noapte, far.

Wojciech Kossak - Husar în z pad

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VI, nr. 9(61)/2015

George POPA

Focul sacru Pas rea în fl

Am în at în lume catapetesme sfinte, Tot lucrul modelat-am dintr-o lumin nou i candele aprins-am din inimi i cuvinte.

Le voi g si r sfrânte în cerul t u, P rinte?

Nocturn hyperionic

Tu, pas re în fl ri, ceas al ilumin rii, Pe cerul Marii Taine nem rginit zburând, Venit-ai din vecie, din ultim pisc de gând, -nscrii o alt lume în Cartea Neuit rii.

I

Focul eteric

Puls rile luminii tale le strânge-n umbletu-i albastru o stea riscând pe-orbite goale un dans mai pur.

O, noapte,-artezian de visuri infinite, Topind în foc eteric zidirile-nvechite !

O, ruguri vii cu fl ri de hum p mânteasc , Misterul supunându-l i-orbe te-l fac s nasc !

teapt ceasul sfâ ierii când ritmul logodit cu-un fulger elibera-va p ri oarbe cutremurate de netimp.

Fl

rile uimirii

nu-mi stingi, Doamne, cerul nici candidele stele, Nu-mi stinge sus pe Toaca feericele zori.

Vreau s le port dincolo. Miratele culori i-au zugr vit icoana i Te-au n scut din ele.

i-un iure alb de p ri oarbe înfometate de-un alt sens va soarbe-n piepturi negr itul zduh al crestelor finale

Orga în fl

de unde-ncepe absolutul sfrânt al arderilor tale.

ri

Un ritm de org -n fl ri înalt elibereaz Stol de alba tri îngeri captivi într-o ogiv . i-n zboru-apoteotic extatic explodeaz Fecioara-catedral în ea îns i captiv .

Nocturn hyperionic II

Focul mistic

dansez pe ramurile cele mai înalte ale focului.

Cu-aripi de începuturi ne-mbie aurora, i-n iriz ri de purpur i-nmormânteaz sora.

Cu mâini de jar iubirea închide vie ii rana, Cu sufluri reci de astre ne-nchide moartea geana.

departe, în v ile umbrelor corul str lucitoarelor coapse mimeaz absolutul.

Focul întoarcerii

iar sus, în lumina fulgerelor dialogînd cu crestele brusc se descoper fa a str vezie a prin ului. graiul lor în mine i-l aminte te.

ri

W. Kossak - Ulan

Din sânul mamei timpul în inimi toarn clipe, i inima în fl ri le num - de sânge.

Dar când num toarea se-ncheie, Doamne, strânge ile i pune întoarcerii arìpe.

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Camelia SURUIANU

Dram[ ]i teatru religios @în Evul Mediu rioas , a reu it în mod surprinz tor s ofere cititorilor cadrul istoric i cultural al epocii.

Cu ocazia public rii fascicolului, Tudor Vianu, într-o recenzie, manifestându- i admira ia fa de munca întreprins , afirma: „Nici literatura nu posed înc o sintez atât de cuprinz toare.” Criticul a apreciat, în mod deosebit, „contactul direct cu izvoarele istorice, chiar i cu cele mai rare, din care nu o dat ni se dau frumoase versiuni române ti, apoi cunoa terea exact a controverselor. De punctat r mâne i faptul c Ion Marin Sadoveanu în tot ceea ce face arata mult discern mânt i m sur ”.1 În paginile studiului întâlnim numeroase reproduceri dup vechi manuscrise fran uze ti i nemti, decoruri, tapiserii i costume de scen medievale.

Tema studiului, v zut din perspectiva unei realit i plurivalente, este „spectacolul teatral”, prezentat sub forma unor componente distincte, ce cuprinde originea, evolu ia i finalitatea pieselor. Sunt urm rite în egal m sur atât textul dramatic, cât i elementele scenice: regia, scenografia i in-

W. Kossak- Napoleon pe malul Neman

Vreme de patru decenii i jum tate, Ion Marin Sadoveanu a fost recunoscut drept o mare personalitate a spectacolului teatral i a literaturii dramatice. Dup întoarcerea de la Paris, începând cu anul 1920, a publicat numeroase cronici în revistele: „Convorbiri literare”, „Flac ra”, „Via a româneasc ”, „Cugetul românesc”, „Vremea”, „Timpul”, „Revista vremii”, „Gândirea”. O parte dintre acestea au fost reunite în anul 1926 i au format volumul Dram i teatru.

De i a p truns greu în publicistic , s-a impus rapid ca teoretician al teatrului românesc, militând pentru sincronizarea sa cu expresionismul european, mai ales cu cel cultivat de Jacques Copeau. Dup o cercetare am nun it a dramaturgiei europene, întreprins la Paris, a început redactarea studiului Istoria universal a dramei i teatrului, unic în literatura român . Ion Marin Sadoveanu a proiectat lucrarea pe câteva sec iuni, pornind de la teatrul antic, ajungând pân la noile direc ii i viziuni occidentale. Studiul tiin ific, dup cum era conceput, devenea valoros în special prin traducerea unor fragmente din vechile piese antice, analizele unor drame contemporane autorului, suportul biografic deosebit de cuprinz tor i ilustra iile aferente. Din p cate, în lipsa timpului cuvenit, a reu it s definitiveze doar o mic parte din acest amplu proiect. * Primul fascicol, intitulat Dram i teatru religios în Evul Mediu, a ap rut, în anul 1942, la editura Prometeu, din Bucure ti.

Lucrarea are la baz Conferin ele Experimentale, pe care le-a sus inut prin ar , cu diferite ocazii. Mai târziu, membrii Rugului Aprins, precum Andrei Scrima, Alexandru Mironescu, Bartolomeu Valeriu Anania au men ionat în scrierile lor memorialistice faptul , de-a lungul a câtorva conferin e sus inute la M stirea Antim, Ion Marin Sadoveanu a prezentat lucrarea în mod am nun it. În acest studiu g sim numeroase fragmente din texte dramatice religioase, datate Evului Mediu, traduse în limba român . Scriitorul, ajutându-se de o documenta ie labo-

terpretarea rolurilor. Ion Marin Sadoveanu considera c orice punere în scen avea efectul scontat numai dac piesa poseda un rol educativ. i doar în aceast situa ie spectatorii receptau mesajul autorului i al piesei în sine.

Iat ce scria Drago Protopopescu, în „Gândirea”, la apari ia studiului. „Lumin începe s se fac chiar de la primul fascicul: Drama i teatru religios în Evul Mediu, unde zarea ni se deschide cu drama latin , la care capitol maica Hroswitha, cu delicio-sul ei Dulcitius, e reînviat în câteva pagini perfect traduse, cu apari ia Mimusului i a Dramei magice, prin trecerea de la genurile extatice la genurile pur mimetice i ajungerea, printr-o leg tur tot mai strâns a publicului cu scena, la Teatrul închis, apoi drama liturgic cu schimb rile tot mai îndep rtate aduse motivului evanghelic, drama semiliturgic cu derivarea ei în Miracole, i, în sfâr it rev rsarea Evului Mediu în apele mari (- cum le nume te autorul) ale Misterelor, sub influen a Mimusului i Dramei Magice, dar i cu apari ia primilor Arlechini i a primilor poe i, spre exemplu un Eustache Marcadé sau Arnoul Greban.”2 Drama i teatru religios în Evul Mediu urma s fie continuat de: Drama magic i Mimus, Drama i teatrul extraeuropean, Tragedia elin , Comedia elin i teatrul latin, Drama i teatrul profan în Evul Mediu.

De-a lungul Conferin elor Experimentale, scriitorul a adus adeseori în aten ia publicului fi ele sale de lucru. În felul acesta a utat s vad reac ia auditoriului. Din lipsa timpu-lui cuvenit acest proiect deosebit de vast a r mas într-o faza incipienta, în manuscris.

1

Tudor Vianu, O carte de teatru: Istoria general a dramei i teatrului de Ion Marin Sadoveanu, în Timpul, anul VI, nr. 1742, 15 martie 1942, p. 2.

2 Drago Protopopescu, Ion Marin Sadoveanu: Istoria universal a dramei i teatrului, în Gândirea, nr. 4, 1942, p. 219.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Daniel MARIAN

flexibil geometric cercul era al meu în disperarea ta spre cub bine î i las ie cercul atunci iau eu cubul da’l putem împ i în jum tate dup ce-l hologram m pe care nu c-ar conta i nici de l-ar cuprinde tii bine nu m mul umesc cu jum i cercul tot la mine r mâne ia juma’ de cub i taci

toleran

zero

ai f cut vreodat sex în copaci? nu? nici eu dar am leg nat o tuf pân mi-a intrat lanterna mili iei în ochiul stâng în timp ce-n ochiul drept erai tu disperare de cauz c nu te mai cuprindea fusti a de p die care n-avea infraro u precum li ul meu se blocase-ntre etaje n-avea buton de restart dar tot doi greieri eram astfel am ie it la iveal epeni de be i

din atâta cuvântare de trebuin se f ptui total negramatical mersul revolut al b rii de seam un fel de umblet pe sârm dar fiind hmm - plin tatea negândit chiar se-ncorona cu cerbii pe-o muzic solemn în frac ’n papion ’n fix pix dac’a a trebuia se petreac mereu iar i de curând ce e dac

unele m fac poet f seam n când nu sunt chiar tâmpit pot cuprinde câteva dintre ele în parcursul dintre aiurea litere

cred c bat câmpii-ntr-un fel f de rost nu i-ar p sa oricum nu po i ti de un ve ted evident încercând nu faci decât s -i dai drumul lannecare-n tine începând de la frunz în frunz pân la drojdie-n drojdie

bea ap de ploaie din cer senin nici nu tiu dac-o s mai vin într-o vreme n tâng care-i gata cu mine s plâng

înnorare de la sat la ora

nimfomania partidului sacru excitat pân la cruzime dup ce dat de gard cu oi tea s-a trezit sângele s scânteieze-ntr-un h u de prostie unde-i loc pentru toat planeta:

iar i tu i despre tine

dup ce-am v zut fluturii plimb re i prin gândurile tale am vrut s m fac c pi dac nu era i un tramvai aproape blocurile de pe-o strad stau în macara cu pene i cu fulgi împ nate numai bine pentru urm toarea dimensiune care e verdele dup ce-a fost albastru dar i roz nu am alt reper decât zbughirea din trea in a co ofanei ce- i f cuse loc printre zugr veli i v spun eu c-am auzit-o cum se certa cu greierii

ceam senza ie

din fiecare ieri s m c ar pe mâine când tu vei fi pe-aici i treaz nu-i a a… nu tiu dac -ncep s sem n a câine dar s tii c sunt câine de vân toare. m duc s adulmec urmele altora care-au mai umblat dup tine

invariabil însele cuvintele st teau al turi tulburi pe gramatica faptelor de-o seam cu revolu ia împlinirii unor gânduri acerbe

nu te împ na mai tare ca penele mele

iat -m !

înfrunzim o de ert ciune dup ce tot ocolim prin-prejurul de dup noi se face târziu de nici de margini nu ne mai trebuie a ne ine i ce s zic, care-ar fi marea grozava în eleapta formul de c tâi: tot bem

bine a i venit la casa de nebuni! când îmbr ca i în demen evident rena te i într-o formul obligatoriu tâmpit dintr-un pasibil ceai tumefiat de sperietur de groaz c-un pui de prepeli cioc nind în restul de ou al m -sii cretin -

W. Kossak - Cal speriat

sper c mi-ai p strat o lacrim din râsul t u ai pus-o la presat precum ai strânge florile târzii pe când era ar tarea aia urât a unui h u ai tiut s -mi spui - vino dar înc s nu vii mai târziu decât niciodat ca-ntr-un ieri pentru mâine pe care-l toarcem într-atât de-l mânc m pe pâine nu tiu unde e ti dar nu e ti de fel aici doar de pustiu în timp ce-ntr-o maxim a aiurelii nu tiu chiar nu tiu

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Yasunari Kawabata ]i drumul prozei sale de la modernism la clasicism Înainte de-a intra în subiectul propriuzis despre proza japonezului Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatur pe anul 1968, se cuvine s preg tesc terenul, adic s spun câteva cuvinte despre clasicism i clasic.

Dup cum se tie, clasicismul european este un curent postrenascentist, ai c rui reprezentan i urmeaz linia inaugurat de Petrarca în ceea ce prive te aten ia acordat scriitorilor antici. Iat de ce pentru autorii clasici natura este doar un element decorativ, ci sursele lor predilecte de inspira ie se cheam antichit ile greac i latin . În plus, arta clasic se conformeaz unor norme estetice prestabilite, a a ca norma celor trei unit i (de timp, loc i ac iune), potrivit c reia ac iunea trebuie s fie unitar , s se desf oare în acela i loc i pe durata unei singure zile.

Acest curent se confund practic cu clasicismul francez, i asta deoarece Fran a a fost ara care a oferit climatul cel mai favorabil pentru dezvoltarea clasicismului european. Clasicismul este un curent eminamente intelectualist, deoarece tipul uman clasic se caracterizeaz prin predominarea generalului asupra particularului i prin suprema ia ra i-

Yasunari Kawabata

unii asupra pasiunilor, fapt care confer personajelor mult voluntarism.

Teatrul a fost genul literar prin excelen cultivat de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea: Pe de o parte tragedia clasic , reprezentat cu str lucire de poe ii Pierre Corneille i Jean Racine, pe de alt parte comedia clasic , specie care dobânde te un atare prestigiu prin geniul lui Molière, încât putem afirma c prin arta comicului el se apropie de contemporaneitate, în timp ce tragedia se îndreapt spre trecut. Îns clasicismul european este departe de-a întruchipa clasicismul din totdeauna i de pretutindeni. Nu voi insista asupra perioadei clasice a culturii antice grece ti (sec.

V-IV î.e.n.), nici asupra epocii de aur a culturii latine - epoca principatului lui Augustus (43 î.e.n.-14 e.n.), dar, în ton cu linia prezentului eseu, voi z bovi ni el asupra clasicismului chinez i japonez, perioade aflate la mare distan în timp i spa iu de cel european: 1) Perioada dinastiei Tang (618-907), perioada de apogeu a civiliza iei chineze, în care poe ii Li Bai i Du Fu s-au afirmat ca dou piscuri ale poeziei clasice chineze; 2) Perioada Heian (795-1185) sau perioada clasic a culturii i artei japoneze.

Conceptul clasic nu este nici el mai simplu i mai u or de mânuit. Întrebuin ându-l pentru caracterizarea global a vie ii spirituale, în opinia lui Nae Ionescu avem de-a face cu produc iile clasice atunci când forma este în echilibru cu fondul.

Not : Când forma prevaleaz asupra fondului, ne spune gânditorul român, se afirm barocul, iar când fondul prevaleaz asupra formei, de aceasta st s plesneasc , se impune romantismul.

Dar una este periodizarea mai mult sau mai pu in artificial , i cu totul altceva realitatea cultural a fiec rui popor în parte. C ci dac istoricii i criticii literari atribuie periodiz rii globale, în principal celei europene, o conota ie prioritar cantitativ (îi ajut la o mai lesne încadrare a materialului pe care-l manevreaz ), nu acela i lucru se întâmpl în

culturile na ionale, unde periodizarea urm re te în primul rând dimensiunea calitativ i abia pe urm pe cea cantitativ .

Iat motivul pentru care în fiecare cultur na ional se distinge o perioad clasic sau de maxim înflorire artistic , specific ariei de circula ie a limbii respective. Iar aceast perioad se raporteaz la clasicismul francez din secolul al XVII-lea în virtutea regulei de aur, potrivit c reia valorile culturale din totdeauna i de pretutindeni fac parte din zestrea cea mai pre ioas a omenirii i c izvoditorii acestor valori trebuie cinsti i pe m sura faptelor lor. În schimb to i produc torii de frumos din fiecare cultur na ional privesc la perioada clasicismului lor atât ca la un etalon al echilibrului i armoniei, cât i ca la un adev rat far c uzitor, care - indiferent de mijloacele utilizate - îi ajut s urce înspre culmile crea iei umane. În conformitate cu acest principiu, clasicismul românesc se cheam Eminescu, Creang i Caragiale, iar pu in mai târziu Brâncu i i Enescu, clasicismul rusesc îmbr eaz întregul secol al XIX-lea (Pu kin, Lermontov, Gogol, Turgheniev, Goncearov, Dostoievski, Lev Tolstoi, Anton Cehov, respectiv Piotr Ilici Ceaikovski), clasicismul italian înseamn cu siguran superba triad Dante-Petrarca-Boccaccio, cel spaniol vizeaz secolul de aur al ibericilor (Cervantes, Lope de Vega, Calderon), cel englez nu poate fi conceput în afara tripletei de aur a teatrului elisabetan (Cristopher Marlowe, William Shakespeare, Ben Jonson), iar clasicismul german face corp comun în primul rând cu titanismul lui Goethe i Schiller.

Pân i clasicismul francez sufer corec ii atunci când uria a cultur a Hexagonului este privit din aceast perspectiv . C ci or fi Corneille, Racine i Molière clasici prin defini ie, dar la fel de clasici (de data asta prin voca ie), ba poate chiar mai mult sunt Voltaire, Balzac, Stendhal, Flaubert, Maupassant, Zola i Anatole France. *

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dup cum spuneam mai sus, perioada Heian, când capitala este mutat de la Nara la Heiankyo (Kyoto de azi), poate fi socotit pe drept cuvânt perioada clasic a culturii i artei japoneze, ba dup opinia autorizat a Stanc i Cionca, excelenta traduc toare i comentatoare a unora dintre c ile la care se va face referire în continuare, ea este chiar „perioada de aur a istoriei japoneze”! În continuare, Stanca Cionca ne spune i de ce: „Este o epoc de înflorire a unei literaturi de mare rafinament, în care prospe imea i spontaneitatea senza iilor întâlne te un clasic sim al echilibrului i o elegan c utat a expresiei”.

De precizat c sub influen a culturii i civiliza iei chineze, care devenise covâr itoare înc din secolul al VII-lea, Japonia - ne în tiin eaz Stanca Cionca în Prefa a la cartea Însemn ri de c tâi a curtezanei Sei nagon - „împrumutase într-un proces abrupt întreaga structur politic i administrativ a statului chinez, copiind sistematic formele unei civiliza ii superioare i mult mai vechi decât a sa, de la organizarea cur ii pân la universitatea imperial , de la proprietatea asupra p mântului pân la calendar, arhitectur , sistem po tal i articole vestimentare”.

Fire te, de la acest atotcuprinz tor proces de imita ie nu se putea sustrage Heiankyo (capitala lini tii i p cii), care a fost construit începând cu sfâr itul secolului al VIII-lea i în final s-a v dit a fi „o copie de dimensiuni reduse a Ciangan-ului, ora ul de scaun al Chinei în epoca Tang” (S. Cionca).

Iar la curtea imperial , dincolo de luptele din interiorul clanului Fugiwara, Sei nagon („sfetnic mic”) în calitate de doamn de onoare a împ tesei Sadako, ne înlesne te trunderea în intimitatea aristocra iei strânîn jurul unui împ rat-copil: un împ rat care

se joac cu mâ a i o nobilime parazitar , care dac nu dovede te nici o tragere de inim la abordarea i rezolvarea problemelor de stat, în schimb se arat foarte pasionat de joc, conversa ii galante, poezie i arte precum muzica (autoarea, la auzul muzicii în palat, este în stare s sar din a ternut chiar i la miezul nop ii) i dansul (la curte se dansa dup moda chinezeasc i coreean ).

Dar preocup rile de c petenie ale acestei societ i se îndreapt spre îmbr minte i, mai cu seam , spre literatur . Textul Însemrilor de c tâi acord mult spa iu descrierilor vestimentare, întrucât în acel veac în care gustul ales devenise supremul criteriu de valoare, combina ia culorilor avea o atare importan , încât cea mai mic gre eal în potrivirea c ilor i rochiilor (a ezate una peste alta precum foile de varz ), putea pune în grav pericol reputa ia unei doamne.

Remarcabil este aten ia acordat poeziei i povestirilor de c tre aceast societate. Poezia era practicat de toat lumea, încât nu numai c ea devenise o etap obligatorie în orice intrig amoroas , dar devenise totodat un adev rat vehicul al comunic rii de la un palat la altul.

Nivelul literar atins de povestiri (monogatari) în secolul al X-lea se explic pe de o parte prin influen a exercitat de nuvelistica epocii Tang, pe de alt parte prin introducerea scrierii kana (silabic ). Iar proza vremii a ajuns s fie predominant feminin prin curtezanele Murasaki Shikibu, Sei nagon i Izumi Shikibu, tocmai datorit scrierii kana, scriere folosit mai ales de femei, deoarece rba ii continuau s scrie chineze te, aceasta fiind limba utilizat în actele oficiale.

Stanca Cionca ne mai spune i c rui fapt se datoreaz importan a pe care Însemn rile de c tâi o de in în literatura japonez : „Pân ast zi numele autoarei e pomenit al turi de al doamnei Murasaki, creatoarea capodoperei necontestate a prozei clasice, Genji, iar textul Însemn rilor, model de stil i de limb curat , aproape lipsit de sinisme, este locul clasic al multor imagini poetice încorporate de-a lungul secolelor în tradi ie, canonizate de tehnica haiku-urilor, r mase vii pân în ziua de ast zi”. * Cu toate c urmeaz sec ia de limb i literatur englez atât la colegiu (perioada 1917-1920), cât i la facultate (1920-1924) i cu toate c în perioada sa modernist de pe la începutul anilor ’30 (în calitatea de reprezentant al mi rii noului senzualism) a permis p trunderea în proza sa a tehnicilor moderne (cubism, futurism, expresionism, dadaism, impresionism propriu esteticii haikuurilor), precum i a influen elor occidentale (s-a sim it puternic atras de Dostoievski i a

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Yasunari Kawabata publicat traduceri din Cehov i Galsworthy), totu i - parc pentru a confirma zicala: Sângele ap nu se face - Yasunari Kawabata mâne un scriitor tipic japonez.

Ceea ce înseamn c proza sa (o proz de lungimi diferite, greu de asimilat cu schi a, nuvela sau romanul) urmeaz coordonatele fundamentale ale prozei japoneze, stabilite în urm cu mai bine de un mileniu în Jurnalul curtezanei Izumi Shikibu, în Povestirile despre Genji ale doamnei Murasaki Shikibu i în Însemn rile de c tâi ale lui Sei nagon. Dup p rerea Stanc i Cionca, scrierile lui Yasunari Kawabata ruleaz pe dou coordonate majore ale prozei clasice: „sentimentul acut al naturii” i „afirmarea senin a vie ii, dublat discret de recunoa terea perisabilit ii tuturor lucrurilor, de familiaritatea uimitoare cu moartea”.

Dac sentimentul plenar al naturii îl înso te pe b trânul Eguchi, personajul principal din Frumoasele adormite, atât în amintire i în vis (aflat în luna de miere, el „g sise o floare ca o dalie ro ie care înflorise mare în fa a casei”, iar la Kyoto admirase „cameliile în plin floare”), cât i în stare de trezie (întins în pat lâng trupurile fetelor adormite, Eguchi aude zgomotul valurilor din apropiere ca venind de departe), în romanul Vuietul muntelui natura este o înso itoare permanent , cel puin pentru b trânul Ogata Shingo, prin florile de cire („Shingo contempla cire ii înflori i din gr din ”), prin crinii negri pe care Kikuko, nora lui Shingo, îi aranjeaz în vaz , prin copacul din vechiul parc imperial „spre care Shingo se sim i atras”, prin murmurul valurilor i conturul arborilor care „desenau în aer mici mun i” în nop ile cu lun plin , dar mai ales prin vuietul micului munte, de fapt „o colin ce pornea din curtea casei”. În Autobiografie literar , Kawabata prezint via a ca „un vânt i un curent al apei pe care plutim”. În consecin , completeaz

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Stanca Cionca, „evenimentele se succed molcom în povestirile sale, se aneantizeaz într-o pasivitate atotcuprinz toare, refuzând se constituie în conflicte”.

De altminteri, întrucât în toate scrierile lui Kawabata lipse te elementul surpriz pentru cititor, c ci povestirile lui se deruleaz liniar, se poate vorbi de incapacitatea specific japonez „de a construi o proz pe un nucleu de ac iune” (S. Cionca).

Dar chiar dac scrierile lui Kawabata se caracterizeaz printr-un spa iu epic aproape gol (ac iunea redus la câteva date ia chipul non-ac iunii!), fapt care deplaseaz centrul de greutate înspre detaliu, lipsa lor de for epic nu exclude via a intens , astfel c în ara z pezilor, de pild , via a este o tr ire finalitate, cu momente închise în ele însele, care au capacitatea de iradiere proprie haiku-urilor.

De altfel haiku-ul, aceast form fix de poezie format din 17 silabe dispuse în trei versuri (5-7-5), este mereu prezent în proza lui Kawabata, îndeosebi în tulbur torul poem Frumoasele adormite, unde succesiunea rapid a propozi iilor confer textului caden a specific versurilor japoneze, lipsite de ritm i rim : „Fata dormea cu spatele la el. Nu sfoia, dar avea o r suflare de somn adânc. P rea c are un corp bine f cut”...

De precizat c dou din instrumentele utilizate cu mult m iestrie de scriitorul nostru simbolistica insistent a lucrurilor i fragilitatea - sunt de fapt derivate din haiku-uri.

Astfel, pentru Kikuji, personajul principal din Stol de p ri albe (Sembazuru), lumea obiectelor se transform într-un univers de

simboluri i semne, care îl ajut s cunoasc trecutul tat lui s u, un trecut înc rcat de incitanta sa iubire pentru doamna ta. O mare înc rc tur de simboluri, taine i amintiri înce ate revine perechii de ce ti Ryonyû una neagr , cealalt ro ie. Privindu-le, lui Kikuji i se pare c ele întruchipeaz sufletele celor doi îndr gosti i: cea ca neagr sufletul tat lui s u, cea ro ie sufletul doamnei ta.

Fragilitatea este însu irea cu care de regul Kawabata î i înzestreaz personajele feminine. Dar nu fragilitatea singur , ci asociat fie cu tandre ea, a a ca în cazul doamnei ta, unul din cele mai reu ite personaje feminine ale scriitorului, fie asociat cu nevinov ia i o nem rginit capacitate de îndurare, amestec din care în Vuietul muntelui se contureaz modesta i preasupusa Kikuko, cea care aduce cu sine o adiere de poezie i prospe ime în acest roman al totalei nerealiz ri. Având parfumul i str lucirea zâmbitoare a unei flori, iat motivul pentru care sensibilul Shingo î i iube te nora mai mult decât propria fiic , i nici prin cap nu-i trece car s-o dojeneasc pentru avortul provocat, atâta timp cât îl consider pe fiul s u Suichi „o fiin nemernic ”, totalmente corupt (umbl beat i are metres ) dup r zboiul din care de-abia sc pase cu via .

Dragostea i moartea sunt cele dou teme predilecte ale lui Yasunari Kawabata, de unde sporul de intensitate al tr irii imediate din opera sa, transmis de sentimentul permanent i inexorabil al mor ii. Dar nici urm de nelini te sau team occidental în fa a mor ii!

Dimpotriv , în spirit autentic japonez, Kawabata drapeaz moartea într-o aur poetic .

Asta i datorit faptului c înc din fraged copil rie, moartea îi devenise cutremur tor de familiar : mai întâi îi mor ambii p rin i, apoi bunicul i sora, a a încât la vârsta de 16 ani mâne complet singur. În aceste condi ii, nu-i de mirare c înainte de-a cunoa te dragostea el a f cut cuno tincu resemnarea budist , stare mental-spiritual care cu siguran l-a ajutat s treac peste toate încerc rile vie ii, s cunoasc gloria literar i s ating vârsta de 73 de ani, vârst la care (era anul 1972) se sinucide întro vil de lâng Tokio.

La vârsta de 19 ani, într-o c torie întreprins la Izu împreun cu o trup de muzican i itineran i, Yasunari Kawabata simte primii fiori ai dragostei pentru o dansatoare de numai 14 ani, experien erotic înf at în povestirea Dansatoarea din Izu. Dragostea i moartea sunt prezente i în Sembazuru. Dup moartea domnului Mitami, doamna ta î i prelunge te dragostea în letura inclusiv trupeasc cu Kikuji, fiul defunctului, apoi - cuprins de remu ri, ori poate din team pentru iubirea pe care nu i-

13

o poate în bu i - ea se sinucide. Dragostea doamnei ta pentru tat i fiu aminte te de tragica pasiune a poetei i curtezanei Izumi Shikibu pentru prin ul Tametaka, iar dup moartea prin ului (înfruntând toate bârfele i acuzele) pentru fratele mai mic al acestuia.

Dar apogeul artistic în tratarea celor dou subiecte este atins de Kawabata în Frumoasele adormite, carte târzie (ap rut în anul 1961), care prin aroma de fantastic degajat prin to i porii ei, ne duce de îndat cu gândul la cunoscuta nuvel La ig nci a compatriotului nostru Mircea Eliade.

Pentru b trânii care viziteaz aceast pensiune, mai bine zis aceast cas bizar , frumoasele adormite întruchipeaz pretexte pentru vis ri i reîntoarceri în vechi amintiri.

Astfel, b trânul Eguchi în cele cinci nop i petrecute în pat, la început cu o singur fat , apoi cu dou , are la îndemân cadrul adecvat ca s i revad prima lui dragoste - acea fat cu care admirase din tren curcubeele. Dar fata cu curcubee este moart de zece ani, el însu i ajuns aproape septuagenar se gânde te ba la moarte, ba la sinucidere, mai ales când în diminea a de dup ultima noapte petrecut la pensiune, el descoper c una din cele dou frumoase murise în somn, moarte care vine dup aceea a unui b trân client.

Bibliografie 1. Kawabata, Yasunari - Sembazuru * Vuietul muntelui, Editura Minerva, Bucure ti, 1973 2. Kawabata, Yasunari - Frumoasele adormite, Editura Humanitas, Bucure ti, 2009 3. nagon, Sei - Însemn ri de c tâi, Editura Univers, Bucure ti, 1977

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Petru HAMAT

Imaginea unei reprezent[ri la Ismail Kadare. Despre Generalul armatei moarte Romanul Generalul armatei moarte al lui Ismail Kadare este o carte excep ional de fulgurante idei, tr iri, st ri i sentimente.

Este acel filon narativ al atrac iei, din care transpare, înc de la o prim lectur , c tema ei o constituie rezisten a în fa a invaziei str ine, devenit obsedant în rile în care a existat, în anii r zboiului, mi care de partizani. Întâlnim, în aceast carte, o imagine care revine mereu în aten ie i care a devenit tem literar în anii de dup r zboi, aceea a întâmpl rilor legate de invazia italian din aprilie 1939.

Astfel, romancierul, folosind-o drept pretext, pune fa în fa , în confruntare direct , dou lumi, dou civiliza ii, fiecare cu un sistem propriu de evaluare a lucrurilor, cu valorile i nonvalorile ei.

Spre discu ie, pentru o receptare a subtilit ii i atitudinii momentului reprezent rii, propunem capitolul întâi i ultimul capitol, care ni se par a avea o circularitate a fatalit ii unui destin, a individualului i particularului, temperate în acordul cu traversarea etapelor form rii. Arderea permanent , în interior, se produce pentru c discursul ambelor capitole se deschide cu aceea i imagine, a unei toamne urâte, mohorâte, toamna neajungerii

la marea tain a trecerii spre recognoscibilul destin al cunoa terii.

Sosirea în Albania, plecarea generalului i a preotului care îl înso ea, al c ror unic scop era acela de a dezgropa i repatria osemintele cona ionalilor lor, stau sub semnul acesteia: „Peste p mântul str in c dea ploaie amestecat cu z pad . Lapovi a udase pista aeroportului, cl dirile, santinelele. Udase câmpul i coastele dealurilor din jur i lucea pe asfaltul negru al oselei. Dac n-ar fi fost începutul acela de toamn , oricine i-ar fi închipuit c ploaia nu-i decât o coinciden stranie.” (Capitolul întâi) i „Peste p mântul str in c deau ploaie i z pad , amestecate.

Fulgii de nea, grei, înc rca i cu ap , se topeau imediat, îndat ce atingeau pl cile de beton din fa a cl dirii aeroportului. Pe p mântul dezgolit rezistau mai mult, f s ajung îns formeze m car un strat sub ire, i asta pentru c ploaia, îndat ce atingea solul, înmuia pada i o topea.”

Un general str in venit s i caute i s i dezgroape armata într-o ar str in : „Venea în Albania dintr-o ar str in pentru a repatria osemintele osta ilor c zu i aici în ultimul r zboi mondial.” Nimic nu putea fi mai nobil i mai omenesc decât aceast misiune, datoria sfânt pe care trebuia s o îndeplineasc pentru ara sa, i, nu în ultimul rând, pentru camarazii de arme - simbolistica unei deveniri întru magia i misia fiin elor, ce se redescoper într-o tânguire, într-o acaparatoare jonc iune cu materia. Înc de la începutul romanului ne este descris mediul în care urmeaz s i desf oare activitatea generalul armatei atemporale i aspa iale, o dinamic a nuntirii cu vidul acelei „ianua inferni”, pe care o resimte drept atrac ie fa de jocurile cu existen iala stare de eliberare de constrângeri i atitudini. O eliberare a sinelui prin sinele plurivalent deloc simpl , pentru c pân i p mântul, materia ireversibilei toarceri a destinului, pe care calc pentru întâia oar , îl întâmpin cu ostilitate. Este v zut ca un du man, venit s clarifice o stare prin tr iri maximale, nere-

dundante, în ciuda în elegerii dintre cele dou guverne, cel italian i cel albanez: „Negocierile între cele dou guverne începuser înc din prim var , dar în elegerea final fusese semnat abia la sfâr itul lui august, când ap ruser i primele semne ale anotimpului rece.”

Ostilitatea, r ceala, care îl întâmpin pe general, „era toamn i ploaia î i avea rostul ei”, îl pune pe acesta fa în fa cu „ceva” neîn eles, captivant i acaparator, care e peste puterile lui, simte c nu poate duce la bun sfâr it aceast misiune, c nu- i poate ine cuvântul dat - este, în fapt, o tensiune ce escaladeaz tr irea în materie, un destin al unui general aflat în marginalul existen ial.

Am spune c o team puternic pare a-l st pâni din momentul în care ia contact cu p mântul albanez, din momentul în care prive te prin „hubloul avionului mun ii aceia înfrico tori”. Devenise con tient, înc din momentul în care îi fusese încredin at aceast misiune, c va trebui s „se lupte” nu doar cu r ceala poporului unde el fusese trimis, ci i cu ploaia - element al travers rii centrului temporal i spa ial al intimit ii cunoa terii, subcon tientul ca reluare a arderii. Va trebui s treac peste aceste piedici, pe care le întâmpin înc dinainte de a coborî din avion, i s readuc în ar osemintele osta ilor. Se convinsese, privind cuprins de team , c : „Prin h urile acelea i pe coclaurii înce i dormea sub ploaie armata pe care el venise s-o dezgroape.” Întâlnim în debutul acestui roman cum, lucru care nu se petrece doar o singur dat , dorin a i scopul, a a de în toare, pentru care venise în aceast ar , str in se estompeaz sub atingerea realit ilor de pe teren, cu care avea s se confrunte generalul „responsabilit ii ingenue”, al ideilor r mase în suspendare.

Astfel, putem spune c misiunea lui î i pierde accentul de noble e i umanism. Va fi o misiune grea, o responsabilitate material , organic , reflectate de „ploaia avea rostul ei”, anume, acela de a îngreuna activitatea,

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe care generalul o avea de îndeplinit, una sâcâitoare i „noroioas ”, ca i peisajul pe care-l str tea: „Privise, minute în ir, prin hubloul avionului, mun ii aceia înfrico tori. Piscurile lor ioase p reau c vor spinteca dintr-un moment într-altul pântecul avionului. Oriunde te-ai fi întors, doar povârni uri. Pr stii sinistre care se pr leau în neguri. Prin h urile acelea i pe coclaurii înce i dormea sub ploaie armata pe care el venise s-o dezgroape.

Acum, când c lca pentru prima oar pe p mântul str in, sim ea mult mai clar teama aceea tulbure pe care i-o stârnise, cu luni în urm , senza ia de neputin ce-i înso ea misiunea.”

Cu alte cuvinte, este pus , pentru prima dat , sub semnul întreb rii m re ia întreprinderii generalului, iar credin a cu t rie, în sloganele sub care fusese trimis s defileze, nu mai are sus inere decât la nivel teoretic. Nu credem c este vorba despre teama de necunoscut, nu credem c enigmaticul este cel care intervine aici, ci, mai degrab , teama de a nu reu i s duc la bun sfâr it misiunea cu care fusese încredin at. O neputin care se va perpetua pe parcursul romanului. Este incapabil s îndeplineasc dorin a „miilor de mame din ara lui care a teptau ca el s le aduc osemintele fiilor lor”.

Peisajul, prin care trece, îi provoac nu doar o team continu , ci i o stare de disperare, o neputin , o incapacitate de a lupta împotriva unui mediu aflat sub influen a ostilit ii. Aceast idee este sus inut în text de

urm torul citat: „Pentru câteva clipe, misiunea pe care o avea de îndeplinit i se p ru imposibil .” Intrase, deci, într-un blocaj, dar va reu i s ias din aceast stare când: „ i iat c acum c toria lui se sfâr ea. Din momentul în care avionul l sase mun ii în urm i zbura deasupra dealurilor i câmpiei, generalul se sim ise mult mai în apele lui”.

Pentru a reu i s i înving teama care îl st pânea, cunoa terea, a teptarea i c utarea, generalul g se te o singur posibilitate, aceea de a opune fricii modelul mândriei mândria de a fi cel care venise s i salveze cona ionalii din ghearele du manilor: „Temerile pe care i le provoca primirea du noas a p mântului, dar, mai ales, cea a munilor, puteau fi înfruntate doar cu ajutorul sentimentului de mândrie pe care i-l trezea misiunea lui.”

Contactul cu aceast civiliza ie nou pentru el, cu o cultur deosebit i total diferit de a lui, este unul dur, violent, pentru c ostilitatea care îl întâmpin de la început se subordoneaz acestuia, se stigmatizeaz i se continu într-un „perpetuum” al scurtcircuit rilor imaginare. Necunoscutul, cu care este nevoit s încerce s interac ioneze, îi provoac i o stare de mândrie, de altfel este singura modalitate de a r spunde la ceea ce întâlnea generalul acum: „P mântul care i se înf ase, în cele din urm , înainte de aterizare, în loc s -i dea un dram de siguran cu fermitatea lui, din contr , îi sporise teama. La indiferen a mor ilor se mai ad uga i nep sarea lui. Dar parc nu era doar asta. Era ceva mai mult. Pr bu irea

Wojciech Kossak- Escorta

15

nebuneasc a versan ilor în cea , coamele frânte dureros nu ar tau nimic altceva decât ostilitate (...) primirea du noas a p mântului, dar, mai ales, cea a mun ilor, puteau fi înfruntate doar cu ajutorul sentimentului de mândrie… .”

Mândria aceasta este sus inut de fragmentele de discursuri i articole, frânturi de discu ii, imnuri, cadre de film, ceremonii, drapele, clopote. Toate acestea hr nesc încrederea c el, generalul str in venit într-o ar str in , va reu i s realizeze ceea ce i s-a cerut, c armata lui care „dormea sub ploaie” va fi adus acas .

Manifest rile acestea zgomotoase î i vor pierde din puterea, din sonurile i tragicul materiei, ce se surprind în fiorul organicului, orchestrat de neputin , de neîn elegere, pe care le stârniser înainte de plecarea spre „mun ii aceia tragici”. Erau, acum, în momentul acesta al reprezent rii nesigure, dar captivante, rezerve de încredere în propriile fore. Constituiau, ce-i drept, doza sa de speranîn ceea ce prive te reu ita misiunii - o misie a n zuin elor, accentuate de logos i verb al dinamismului: „Iar el era convins c le va aduce. Î i va îndeplini cu cinste misiunea rea i sfânt . Nu va precupe i nimic.

Niciun mort nu trebuie uitat, niciunul nu trebuie s r mân în p mânt str in.”

Ceea ce d via discursului narativ al acestui roman al lui Ismail Kadare, ceea ce „însufle te” activitatea mizerabil a misiei sale, ca vector tutelar al c ut rii prezente a timpului trecut, pe care trebuie s o îndeplineasc generalul trimis s recupereze armata i s-o repatrieze, sunt cuvintele unei doamne din înalta societate, care îi sun mereu în minte, devenind parc un lait-motiv al c ii: „Ca un oim singuratic i mândru vei zbura peste mun ii aceia tragici, ca s -i smulgi din clon ul i din ghearele lor pe s rmanii no tri fii.” Cuvinte pline de via i de o fin i subtil ironie.

Finalul st tot sub semnul acelei toamne urâte, mohorâte, ireversibil i implacabil acceptare a tragediei umane, o singular revendicare a sinelui plural al armatei f spa iu i timp. Generalul armatei moarte este memoria unor fapte, cu reveniri i pleri, cu intr ri i ie iri, cu impulsuri i strategii, cu fragment ri i a tept ri, cu dorin e i neputin e, într-un act al deziluziei, al plec rii spre eterna absen a tr irii: „ i astfel, l sând în urm rotogoale de aburi i cuvinte care aveau s r mân anonime pentru totdeauna, se apropiar de scara avionului. Pe pist , vântul uiera f cruare.” Ca i cum totul fusese dat uit rii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Petru SOLONARU

Numele Inorogului* O poveste glifo-smaraldic îl cheam pe abatele toledan Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcantara (n scut chiar în an cu Luis de Gongora, 1561!) pe o cale a cunoaterii spre „Dincolo”, locul fericirii, în Triunghiul Emiliei-Romagna, care las vederii Edenul, Romania hiperborean -Dacia Trigonului cu baza în „Po”, Pontus, oaspetele Oceanului Potamos, acolo unde Cerul s rut p mântul. Ne afl m la momentul primordiei timpului, c ci, st ruie autorul Adrian Botez, este „prim vara devreme” când, tim, planeta noastr a fost odr slit s jurîmprejureze Soarele. Întâiul echinoc iu!... ... i suindu-se pe c rile purific rii prin ara ce iese din margini spre a intra în nerginiri, Romagna, pe Axa plaiului/raiului, magul (abatele/c torul ini ierii) ajunge la un Han/puntea, meleag al rug ciunii i medita iei, locul unde somnul i visarea sunt în simetria „mor ii”, peste podul luminilor„Po”, Iordanul valah, În elesul a adar, arc trecut într-o alt poveste, la îndemnul Circei, chiar de sofianicul Ulisse, întru-a poposi la cimmerienii pelasgi din miaz noaptea Euxinului la cetatea Halmyris, str juielnic a rmurilor s vâr irii. Aici ( i acum!) întâmplarea (cea din templu...) îl face s asiste i primeasc ceremonia confesiunii unui strainic muribund ce î i încheia hagia fr mântatei vie i printr-o fantastic istorisire inând de taina sa, al turat rug min ii, dear fi demn acela, s capete în ultimele clipe ale sale trupul lui Crist, ecleziologica mântuire. Misteriosul peregrin, ucenic al mrejelor, supus a trece harurile, era în descenden a unui conte de Ferrara/ Ferrum Daciae, Dava Magiei Fierului, i, de i de dou ori scut spre des vâr ire, fu despuiat de rang i vl st rie de fratele mai mare i trimis s împ rt easc neodihna colbului drumului.

Nobil, el are t ria de a uita povara vinov iei distrugerii familiei i d lupta vie ii înscris în Pravil , asemeni lui Arjuna din BhagavadGita, i î i recucere te Numele în fa a zeilor mântului într-o ucenicie a faptei jertfitoare. *Distingeri la glifo-smaraldica ,,Întâlnirea Abatelui cu moartea” de Adrian Botez

Astfel, ca neofit, ce a înv at deocamdat totul de la via , urmând a muri spre a înv a ce-i a muri, el accede la tiutura osebirii între cerc/ domeniul trupului i cunosc torul cercului, Divinul, Punctul, Centrul, descoperind în vremelnicia lucrurilor statornicia lui Dumnezeu i, mai ales, c doar timpurile confuze se n ruiesc în fa a citadelei Clipei ve nice a Aceluia din noi. În cei 60 de ani (nunta de Smarald!... ce se va deslu i mai târziu) se încruci ase/predestinase cu însemnate tr iri ale fream tului i fascina iei, între pulsiunile p rtinitor-individuale i prevenirile impar iale, cosmice trimi ând c tre un sens al Decindei fenomenelor, c tre Enigm . În elesese ca atare fatuitatea credin ei c timpul curgerii/istoriei ar însemna un lucru oarecare dincolo de obâr iale a ez ri mnezice... Iubise, ucisese în c in i nec in . Într-o amiaz a tinere ii sale (Ceasul dou sprezecimii!... punctele cardinale în cele trei dimensiuni ) sub angoasa sinuciderii chiar, s-a apropiat de vârtejuitele ape ale râului „Po”/simbol al dizolv rii, cel al gnosticii orale p str toare a cheii c ii f de file, unde peste câmpia/aludelul regener rii de un verde singular a luat aminte cu inima Cumineniei la ce se întâmpla în Lumea Cealalt .

Pe bolt se scurgeau nori, urma i în nedesp ire pe p mânt de umbre, maculaturi ale unui joc apocaliptic dintre splendori i abise. Din fiece umbr pe arina romagnol , rturie a ceea ce urmeaz , se întruchipa câte o lumin cumplit precum a fulger turii.

Apoi oricare adânc i hieroglific reflexie, molcomindu-se ascendent, c ta menire transparent de înger, i astfel sute de mesageri ai eterului, între drumul arpelui i Calea Fulgerului, între ideograme, numere i Cuvânt sub jocul cabalistic al ahului, amintea de Ghematria celor Treizeci i dou de poteci minunate i esotere ale În elepciunii, adic zece infinit i i dou zeci i dou de litere ale plec rii i întoarcerii la UNU. Dup aceea, centrifugal, s-au constituit într-o hor de v i întoarse c tre copacii dumbr vii din apropiere, sub articularea unui dulce rug ciunar/teurgie a iubirii. La serafima invoca ie, de sub coaja unui ulm (el însu i l ca al zânelor/dryade, adulmec torul lui Hypnos dar i kathartic sapient) printr-un abur (deochetor vis al volburei, al polimorfiei) apare chipul paradisiac al unei Femei marmoreene (a adar, iat , epifania Ascunsului!), fiind chiar Fantasma, N luca, Moartea, ce, acum ( i aici!), dansa exaltat în mijlocul transparen ei îngerilor, prenumind parc str lu-cirea Verbului. Sub descântecul focului cherubimilor tân rul se înamora de fer-mecata moarte ce, semnalându-l, îl chem îmbietor se azvârle, i el, în vâltorile Ciuleandrei, cea între un „ieri” f matrice i un „mâine” în afar de soroc, musai în Centru, locul obâr iei ce face contingen a între sus i jos, astfel neclintirea vie ii (eternitatea), deprinderea „a muri”. Îns în aceea i clipit când mirele-apostol al caduceului hermesian, cel al trezirii, spunându- i: „Eu sunt Aceea!”, se însufle i spre sâmburele vâlvoarei, toat angelitatea s-a velnicit iar în par nest pânit i, deasupra acesteia, chipe a moarte deveni o vast f clie într-o prorupere de incendiu cosmic („Focul Timpului de Apoi”, kalanala hindu ilor, distrug torul universului la încheierea unui ciclu din devenire). Dar, minune!... În inima Ro ii nimic nu ardea... totul era din-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

colo de aparen e. Foc incombustial, f crema iune de substan . V zu baletând fiare i arbori în sui ul providen ei, iar în mijloc Dansatoarea-Moarte închipuia un Inorog în fl ri, sfera celui de-al aptelea Cer, Vindetorul, pe a c rui frunte scap ra smaraldul sapientei mântuielnice. Se trezi peste un puhoi de vremuri c tre valurile aceluia i „Po”... În luciul instabilului lichid îl privea îns alteritatea, de data aceasta un mo neag înso it de o c lc tur de lumin ca un balaur bicefal, unul de leb aletheic i unul arpe/ vasiliscul Lethei, ucig torul cu privirea, ce-1 înv luia i-1 parodia i parc scrutând întâlnirea a doi copii, juc i i cruzi (Adam i Eva) „care se ascundeau unul dup altul, unul prin altul, pentru o f ptuire cumplit de simpl - legic , barbar , tainic i uciga , precum sunt toate f ptuirile lumii”. În miraza îngânatului, a impurit ii min ii, Narcis, efemerul, tres rea o alta, adev rat , Oglinda, cea a t cutului Androgin, Încreatul.

Umbra orbitoare a celor doi arbori paradisiaci, ai Vie ii i Cunoa terii Binelui i R ului, cerea se uneasc în Oglinda divin cu adev rul luminii acelora i.

Prin m rturisire, iat , peregrinul vizeaz mântuirea sufletului s u atât de ignoran cât i de durere!... Ajungând la realitatea eternei mor i, cea noumenal , el dep te fiin area vie ii, fenomenalitatea, adic transleaz de la clintire la neclintire, de la cerc la vârf/culme într-o eleva ie spiritual . Iar aceasta concomitent prin exerci iu (hora) i într-o deta are de larma mental tributar de ert ciunii, când ultima reflexie este spre zeu (cum a fost în illo tempore), spre Oglinnu spre oglindiri. Astfel el cap puterea de a ti ce este a fi, drept hierosilaba OM, cea nen ruitoare. Intrând în Hor /Anamnez , el nu se mai leag de cercuire, ci trece

spovedire naturii l untrice a axului, a statorniciei... În continuare, peste istorisirea pelerinului, spre a o împiedica s se pr bu easc , povestea abatelui, în valen cu Ouroboros, vine i o înconjoar cu un alt cerc cu taina/ esen a iar i în Pomul de lumin / Moartea pur , cel al resorb iei ciclice, etern întoarcere, ca aprindere a stingerii în via , adic moartea ce purcede din via i via a ce intr din moarte. i astfel lumea se asigur de echilibru: „coincidentia oppositorum”! (reunirea coagul rii cu dizolvarea), dându-i dreptate lui Heraclit c „Drumul în sus i drumul în jos sunt acela i lucru” (Ipolit), întrucât potrivnicele in de iluzie numai.

Ca prin cea din cârnosirile celui în agonie un fum arz tor-veninos se prelungea spre chipul aba ial drept trup geam n al b trânului peregrin, „iscându-se, astfel, în fiin a lui un balaur cu dou capete, unul de leb i unul de arpe”, acest al doilea corp al umbrei era o femeie a pojarului luxuriei. „Limbi de foc turbate, ro ii i albe - îngân ri ciudate, tot mai ascu it- uier toare, începur s se înal e, începur s -i ling fa a abatelui, cu tumorile i leprele t ciunoase ale unei boli febrile, de nelecuit i întru totul înrobitoare, prin fascina ie...”

Sacerdo iul, cu disperare, fuge din/ i spre uciga a bezn ... În urma-i hohotul mor ii, iar pe ve mântul s u negru „crescur aripi de aur”/straiele agatâr ilor... El se rostogole te (prime te deci rostul golului) din coasta dealului într-un fus (iar i, grindei!) dincolo de z ri/ de a privi, în lumea îngerilor zduhului (unde se vede duhul!), ajungând în „iarba înalt ”/ în ascensional, la r scruce de drumuri (deci în Cale!) i este, la rându-i, aflat când prin pâcla dumbr vilor se topea un fantastic unicorn cu smarald în frunte, iar un viitor pelerin dintr-o nou poveste i

Wojciech Kossak- Arderea steagurilor

17

mai tulburoas începe, din iert ciunea gurii, a vorbi sibilinic, sub aripa inspira iei poetice.

Era discu ia, ne dumerim, iar de licorna bun vestirii, de salvatorul Arcei lui Noe, de raza spiritual pogorâtoare a divinit ii în creatur i, peste acestea, de drumul spre aurul filosofiei.

Adrian Botez tie cum, sub arcanele fl rii inimii înnodate de t ciunele min ii, nu-i timp s d ruim mult trupului/fumului, întrucât prin aceasta, invers, în adânc, sc m sufletul/lumina, pierdem cristosul i, astfel, încearc a ne inspira c al turi de inorogul (De-Ne-Nimeritul, De-Ne- intitul) ce- i s rut moartea, drept Fecioara (Ne-cunoa terea), noi trebuie s ne reîntoarcem în P durea Verde (Raiul ve nicului R rit!), unde sunt sacrele r cini ale Pomului Vie ii îmbr ate de cele ale Pomului Cunoa terii Binelui i R ului, încotro iubirea ese în elepciunea, deci pânza lui Lethe (sfâr itul unui ciclu cosmic) spre dragostea sapient a Aletheei (nirvana), fiind el Al Treilea Ochi.

La „Po”-Veste!... Unde, respectând alchimia untrului, unicornul neutralizeaz substanele, în elegând nelini tea/ toxicitatea apelor terane (valurile narcisiste), dar i reflexiile/ orbirile Oglinzii ca pricin a C derii Dintâi.

Acesta e Calea înturn rii atroposeice (Atropos cea Neîndur toare!), sfoar între lumi a Androginului „hic et nunc!”, c ci precizeaz psalmistul (91:10): „...Se va în a puterea mea, ca a inorogului i b trâne ile mele unse din bel ug”.

Cu fiecare poveste din poveste Adrian Botez ne prenume te c : INOROGUL ESTE ÎN NOI! i c el, unicornul, prin noi poart smaraldul fidelit ii fa de divinitate în aspira ia noastr c tre Absolut.

Numirea Facerii (iat poesia „in nuce”!) s-a iscat, se cunoa te, chiar cu „Numele Inorogului”, iar lumina sa verde, smaraldin reprezentând Logosul divin, descoper arta ini ierii, frumuse ea sacrului i inspir pe cel ales la cunoa tere direct , c utarea centripet .

Adic cel ce trece/transcende „Po”-ul (podul lumilor)/povestea, în elegerea/ învierea în apte zile de ardere kogaionic spre Hanul (Noul Ierusalim) cu îndemnul: „Visita Interiora Terre Rectificando Inveniens Occulum Lapidem” (Viziteaz interiorul p mântului i, rectificând/distilând, afla-vei Piatra Ascuns , Filosofal )... Cunoa te-te pe tine!... în duh aerial, foc spiritual, în osialitate, unde legile locului i timpului nu-s în clintire.

Asemeni abatelui, a c rui haine obi nuite, noviceale, ale treptei smereniei de jos (nigredo), ale izgonirii primordiale, altfel zis, dobândesc prin trezirea centripet sub irimea duhovniceasc , a spi ei de sus (rubedo),

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tot a a, sub înrâurirea Marelui T cut, cel ini iat, sub straiele cunoa terii i soteriei, se apropie de chipul de lumin al fl rii mor ii, închizând u ile sim irii („nemuritor i rece”, previne Eminescu). În ascultare!...

El se dezbrac de trup, îmbr cându-se în od jdiile splendorii pentru a traversa v mile zduhului prin auzirea t cerii, în medita ie i contempla ie spre o realitate mai înalt .

Ie irea din trup st a adar în cerul intr rii în Sine. Prin moarte sufletul se „taie„ de corp; prin înviere amândou se unesc, îndreptând astfel catul neascult rii... pieritorul nepierindu-se.

A ie i intrând, „a înv a muri” (cum spune Confucius), este a umbla pe Calea împ teasc a timpului mistic, nu pe cea a abaterii horei/mi rii vremurilor. C ci cel de a odr slit în sine foc i c ldur nepieritoare, sugereaz Adrian Botez, nu se teme de flara mor ii; lep dând leg turile preget rii, prime te dezlegul senin ii inorogului, al nemi rii grindeale. Flac ra mor ii este o scar teurgic spre Sfânta Sfintelor, între profan i sacru, pe care urc numai cel ce se desminte te, în revela ia dreptei cuget ri, vindecându-se de pomenirea vie ii, aceasta pentru dobândirea celor suprafire ti. A înv a muri este a te ini ia c „ ti OM”, c în tine s luie te Dumnezeu, iar visul eternei mor i este chiar „jum tatea” ce omul o caut st ruitor spre re-androginizare, re-urcare la ceruri. De la discursivitate la intui ia inimii... citind în „semne”, lectio, în elegând „urzeala semnifica iilor”, meditatio, i cunoscând „centrul”, contemplatio, sinea ro ii, vizitiul (mintea) trebuie s asculte isihastic Spectatorul din car (sufletul).

Dezlegarea horei, de data aceasta serafimic , ce este înc mundan , legat a adar, nu se poate face decât prin îmbr area/s rutarea axei, numai învâ ând a muri în ie irea din paralizia iluzivului i participarea la transcendental. Îns , volens-nolens, f a muri nu se poate a înv a muri, iar centrul nu-i de l murit decât prin atributele cercului/ dansului, astfel tot apologul sapient, ca o esen near tat , este de binefacere în aceast sedimenta ie a povestei repovestite/înpovestite cu atâta distinc ie i har de autorul de fa .

Ontologia lumii este prin urmare recuperat , reîntemeiat prin aceast curiozitate vrednic fa de sacru sub amprentele nostalgiei începutului, când timpul cristic este Clipa prezent , a eternit ii. adar tanatofania, ca indiciu imaginar-criptic de alegere insolit a mor ii spre a revela sacrul prin

simboluri adresându-se împ rt aniei dintre caden ele omului i cele cosmice!...

Acest ritual imaginar-emblematic, inând în desena ia sa aprioric de con tiin a ultim , la care invit eseul-poveste a lui Adrian Botez paradoxal este o realitate simultan personajelor tripletei: peregrin, abate, povestitor. ci, în fond, ce-i leag de aceast cruce?...

Pe firul perfec iunii l untrice a ini ierii lor în moarte, a înv rii mor ii, cei trei, ca într-un dans cherubimic, schimb mereu pozi ia pe scara/ arborele Clipei, îns i c utarea mântuirii spirituale în experien ele din illo tempore ca fiind „acum i aici”. Prin dansul îngerilor se recupereaz o „stare”(de nu întâmpl tor centrul este osia, ba chiar la vechii chinezi el se numea Jilin, Yin-Yang, adic unicornul!), unde contrariile intr în coinciden i, astfel, se cap fericirea de dup moarte/cerc în nemoartea sufletului/ punctului. Deci, de la o tr ire extatic la alinierea cu temelia, de la realitatea tranzitorie a uirii la Izvor, la t duire eliberatorie.

Mântuirea fiin ei de iluzie/Maya, deta area de povara ignoran ei, poart pe poteca aducerii aminte a adev ratei identit i a omului: lumina, nu reflec ia! Lethe este îmbr ade Alethe(ia)... Prin coeren a povestei cei trei identific arta alchimic a aurului ce scânteiaz eliberat de coaja plumburie i astfel apare flac ra incombust , aura sfineniei, cunoa terea în cuminecare. Mintea se stinge iar inima lumineaz spre cele ase ri uri, v zând în curgere izvorul necurgerii...

Prin moarte, dezlega i de toate îndoielile (nodurile mentale), ne smerim la o na tere înalt , la fiin a luminii, imuabil i nepieritoare. Nimic indestructibil, moartea înv luie însu i Nimicul a a cum be ia cristalului din Pahar Vinul Laten ei. Ea poart însu irile Peregrinului ce, c utate i cunoscute în om, vor fi Calea spre fericire, c ci, trebuie s afl m, ne îmbie Adrian Botez, c energia ve nic e în vidul grindeiului ro ii/în centrul Horei... pe când în talpa obezilor numai risipire.

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Rodica MORU}AN

La fereastra nop ii tale... Înfloresc la fereastra nop ii tale, Am floare de cire în p r i miros a prim var ; Te iert de atâta a teptare Pentru c mi-e inima duioas .

Calc dezn dejde dup dezn dejde i nu m-am plâns niciodat .

De câte ori m întorc la fereastra nop ii tale Am inima în pârg i miros a prim var .

La fel de tineri...

Am în eles iubirea r

cind în cuvinte nerostite, Am ters r nile anotimpului infidel frunzelor i m-am ridicat din verdele p mântului Cu tine.

Ne-am reg sit ren scu i În sufletul prim verii; Cre tem dragoste, sânge din sângele nostru, Cre tem lumin , dar nu pentru noi...

Sem m cerul i anotimpul florilor; În m dimine ile din col urile p cii i Dumnezeu ne s rut frun ile, La fel de tineri...

Wojciech Kossak- Plecarea la vân toare la Godolo

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Victori]a DU}U

*** O lumin înconjoar ochii O alta m atinge pe um r.

Privesc c tre tine i te recunosc Tu care e ti cuvântul în mine.

]i *** Cuvintele tale sunt doar lumina Ve nici sunt fiii t i care au devenit cu tine prin tine în tine o lumin a lumii ruit lumii întregi ca un templu cu regina limba român .

*** tine nu a ti unde sunt, Cine sunt, eu care sunt în lume ceva-ul necunoscut Ce prin tine mi-l descop r mie i prin tine îl descop r lumii Ca lumea s poat tr i în mine Miracolul firii c sunt.

*** Tu e ti cuvânt, Tu e ti ceea ce eu numesc cer când plang. tine nu a putea cunoa te ce sunt.

Tu e ti miracolul lumii Tr ind prin lume c tre cel mai presus de lumea care este aici i acum în mirarea puterii de a ti i a spune.

*** Tu ca o patrie te recreezi permanent ªi þii laolaltã tot ce e mai trainic În lumea cuvintelor ce le naºti creator Aºa cum soarele face sã rãsarã lumina Peste tot ceea ce este acum ºi aici cu noi. În patria mumã. *** tu e ti cuprins în marele cuvânt rev rsat peste lumea creat de el, prin cuvântul lui, tu ce ai devenit puterea creatoare a celui ce poate s te scrie s te tr iasc în tainele ce nu se pot spune decât prin tine Lui

*** i lumi întregi se vor na te, în care tu e ti o patrie ce fiii t i î i aduc florile creatoare de pace ca tu s devii i s fii în veci lumina trimis de el tre lume.

19

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Dan LUPESCU

“Poemele fiin\ei” de Mariana Didu Talent incontestabil, profesoara craiovean Mariana Didu (Colegiul Na ional tefan Velovan”) dovede te - i prin cea de-a 13-a apari ie editorial a sa: „Poemele fiin ei” - este nu numai un scriitor aderat, dedicat universurilor liric, epic i dramaturgic, dar i un om de cultur cu inspirate deschideri spre lumea filosofiei.

Prin multitudinea genurilor cultivate, ea aspir - aidoma lui Lucian Blaga i Marin Sorescu - la titlul simbolic de scriitor total.

Al turi de volumele de versuri „Mireasa din cer” (2001), „Treptele dragostei” (2002), „Strig t de stea c toare” (2004) i, acum, „Poemele fiin ei” -, Mariana Didu a publicat romanele „Marea uciga ” (2002), „Femeia în spatele oglinzii” (2003), „Bernardina” (2013), volumul de teatru „Simfonia prim verii” (2002).

Redactarea tezei de doctorat - imprimat în 2008: „Lucian Blaga i morfologia culturii”, studiu temeinic, înscris în orizontul istoriei literare i al filosofiei culturii - i-a temperat avântul public rii de c i în ritm vijelios i în tumult efervescent, de cascad .

Facem aceast afirma ie deoarece numai în anul 2002 Mariana Didu a publicat patru volume, riscând s se ia la trânt (involuntar,

desigur), peste secoli, cu Mihail Sadoveanu, care-i for ase pe criticii vremii s declare 1904 ca „Anul Sadoveanu” - gra ie debutului fulminant al acestuia, cu patru c i: „Povestiri” (încununat cu Premiul Academiei, pe baza sus inerii lui Titu Maiorescu), „Dureri în bu ite”, „Crâ ma lui Mo Precu” i „ oimii”. sim de cuviin s relief m c acest careu de a i îi va deschide lui Sadoveanu „o prodigioas carier editorial ”, fiind recunoscut, peste decenii, ca scriitor na ional, „unul dintre autorii cei mai fecunzi ai literaturii române, reprezentant tipic al realismului liric, antropologic i etnografic, prin tematic , i al romantismului, prin sentimente i unele subiecte” (Marian Popa), descinzând din linia cronicarului Ion Neculce, a lui Ion Creang i din eposul popular.

Neastâmp rul creator al Marianei Didu se reg se te din plin în volumele sale „Stele în fântânile dorului” (2008, eseuri, reflec ii, maxime), „Teatru” (2010), ca i în insolita carte de grani : „Jurnal despre limitele existen ei”, care poate fi considerat , în egal m sur , literatur (roman de idei), metaliteratur (diaristic ), animate de un interesant suflu epic, liric, memorialistic, pendulând între fic iune i realitate, dar i de un fuior de specula ii filosofice.

Om al c ii, pentru care pasiunea i voca ia cititului constituie un act reflex, asemenea respira iei sau b ilor inimii (o sut de mii în 24 de ore), Mariana Didu se prezint i de ast -dat ca un scriitor de inspira ie livresc , în sensul c ale sale crea ii nu sunt de sorginte hormonal , visceral , ci stârnite de studierea unor c i, a unor opere filosofice ori de art plastic , fundamentale pentru cultura româneasc i european .

Recentul volum de versuri: „Poemele fiin ei” ne trimite cu gândul, automat, prin chiar titlul s u, la Martin Heidegger, cel mai str lucit reprezentant al existen ialismului german, care a l sat umanit ii cel pu in trei afirma ii cu valoare, intrinsec , de puncte cardinale i de busol , în acela i timp: „omul locuie te în cuvânt”, „limba este Casa Fiinei”, iar poezia - „glasul fiin ei”.

Versurile Marianei Didu reflect c dom-

nia sa st pâne te destul de bine specificul operei lui Heidegger, care - sub înrâurirea filosofiei vie ii a lui Dilthey i a filosofiei existen ei a danezului Soren Kirkegaard a plasat în centrul fenomenologiei sale „întrebarea privitoare la fiin ”, întorcând, a adar, tiin a promovat de el cu fa a spre ontologie.

Pornind de la galaxia de concepte din filosofia lui Martin Heidegger („Originea operei de art ”, Ed. Univers, Bucure ti, 1982), dar i de la studiile de rafinament benedictin i de subtilitate bizantin ale lui Constantin Noica dedicate Limbii Române („Sinele i sinea”, „Ciclul fiin ei”, „Ciclul rânduielii”, „Via i societate în rostirea româneasc ” din celebrul s u volum: „Rostirea filozofic româneasc ”, Editura tiin ific , Bucure ti, 1970) -, Mariana Didu realizeaz un salt evident în ascensiunea sa liric , de la efuziuni postsimboliste, romantic, neoromantice ori de la poezia de nota ie, specifice primelor sale trei volume de versuri, la poeme de o substanialitate evident , în care personalismul energetic (atât de bine definit de Constantin dulescu-Motru) se manifest în deplin libertate.

Poemele cu substrat filosofic ale Marianei Didu - multe dintre ele „cro etate” pornind de la motive descifrate în haloul de tâlcuri i mistere ale unor plasticieni renumi i la scar planetar , precum: Brâncu i, Picasso, Dali, Modigliani... - ilustreaz c aceasta este con tient de provoc rile i riscurile pe care i le-a asumat, în demersul s u editorial de int înalt , elevat .

Putem plasa în domeniul reu itei sale faptul c ea a f cut un slalom inspirit printre „jaloane” extrem de periculoase, care i-ar fi putut cantona volumul la nivelul unor simple specula ii sau conspecte pe teme de interes major, pentru un intelectual veritabil.

Iat câteva dintre aceste „jaloane”, de care autoarea a inut cont, le-a evaluat cu inteligen creatoare, le-a asimilat i le-a valorificat f a l sa vreun moment impresia c nu le-ar cunoa te ori c , dimpotriv , ar fi inhibat de ele: 1. Poeticul locuie te omul, parafraz pe

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care Heidegger a f cut-o dup o cunoscut afirma ie rostit de Holderlin (apud Gorun Manolescu); 2. Poezia reprezint - dup Heidegger - o mare cale de acces la adev rul Fiin ei; 3. Mediator i mesager, poetul se impune devin agentul unei rostiri esen iale (Sagen).

Mai presus de cele men ionate mai sus, Mariana Didu a evitat cu gra ie i cele trei pericole care - conform lui Martin Heidegger - amenin procesul gândirii: a. Vecin tatea poetului-rapsod (care-i pericolul cel bun, mântuitor); b. Gândirea îns i (pericolul cel r u, cel mai aprig), care trebuie s gândeasc împotriva ei îns i, ceea ce doar rar îi st în putin ; c. Filozofarea - pericolul de-a dreptul nociv, generator de r cire.

Din perspectiva celor afirmate mai înainte i sus inu i de consisten a demersului auctorial din „Poemele fiin ei” (Ed. Art Creativ, Bucure ti, 2015, format A5, 172 de pagini), avem temeiuri s afirm m c Mariana Didu a avut temeritatea c prioarelor care pornesc în c utarea tigrilor, cum glosa Constantin Noica pornind de la constatarea c : „Oriunde mergi, în untrul limbii, mergi cu ea cu tot i te love ti de propriile ei praguri. Ai vrea vezi cuprinsul limbii, dar te cuprinde i te absoarbe ea, întocmai cum se întâmpl în lumea firii”.

Tigrii sunt, în cazul de fa , exact provorile cu care se confrunt poeta, provoc ri creatoare lansate de versetele biblice ale regelui Solomon din „Cântarea cânt rilor”, de legendara prietenie dintre Enkidu i Ghilga-

me , de Heidegger, Noica, Eminescu, Brâncu i i ceilal i „protagoni ti” - nu neap rat ca persoane/ personalit i, ci ca entit i culturale de sine st toare.

Maiestuos precum Sfinxul din Bucegi, poemul cu care se deschide noul volum „Poemele fiin ei” - al Marianei Didu impune prin caden a de oratoriu a viziunii i prin policromia rapsodic a vi-bra iilor fiec rei imagini în parte i a întregului, în ansamblul u.

Câteva secven e sunt gr itoare prin ele însele: „poem al viziunilor mele/ despre lumea absolut / zidit în spiral i pururea nev zut ,/ ca înl uiri în adora ie de trepte aurite/ ancorate spre cercul nadirului luminos/ al iubirii Fe ei Nev zute a lui Hristos,/ poem de îmbr are a aurei fierbinte/ a lumii de noi doar intuite/ - izvor ve nic în ape arteziene i cristaline -/ în care se scald zimbrii de foc,/ zimbri albi, himerici ai lui Dumnezeu”, iar în partea a doua: „poem pentru zboruri de p ri urie/ cu pliscul sonor pe nume inventate,/ ale c ror triluri chemau ve nicia/ i via a de moarte/ poemul delirului i plânsului apoteotic/ al slavei i al dezn dejdii f hotare/al neferici ilor în iubire pentru care lumea absolut / e o carte cu peisaje suave, am gitoare/ cu întreb ri i r spunsuri ale fiin ei” -, pentru ca finalul s cad ca un z vor care, închizând numai aparent fiin a stenic a poemului, deschide mareea de taine: „aura lumii acesteia o ating doar poe ii lunatici/ i to i îndr gosti ii P mântului acesta r sturnat”.

La fel de expresiv este logodirea dintre

21

Wojciech Kossak- Agrement

elementele concrete, materiale i cele abstracte, în cel de-al doilea poem al volumului, care începe cu strofa: „totdeauna, dragostea are ochii verzi/ (bobul de rou poart ie câmpeneasc )/ i îi ia urma/ doar vân torul priceput s-o ademeneasc ” - pentru a se încheia, de asemenea, cu o deschidere întru nem rginire: „(prin tunelul lumii întunecoase/ eu asmut câinii con tiin ei dureroase)// doar timpul se sub iaz ca un arpe”.

Sunt versuri în care auzim, parc , un ecou vag din filosofia aceluia i Martin Heidegger, care, la Freiburg, sus inea c via a se cuvine abordat la nivel „factic”, nicidecum ca o idee pur , rupt de temporalitatea sa istoric , smuls din lumea care-i este constitutiv .

Prin „facticitate”, Heidegger în elegea via a ca desf urare în proximitatea unei situ ri istorice, în lumea imediat . i tot el, prin sintagma „hermeneutica facticit ii”, exprima tran ant termenii în care în elegea s se plaseze la antipodul oric rei „fenomenologii pure a con tiin ei”.

Peste timp, Mariana Didu îi d o replic nea teptat , asmu ind „câinii con tiin ei dureroase”.

Sunetul de o diafanitate celest din „Cântarea cânt rilor” îl reg sim, sprinten, în poemul „Cânt -mi frumuse ea, iubite”, care începe astfel: „înc din zori mi-a-nflorit rochi a rândunicii,/ din p mânt, în ochii viorii semin ele p catului au încol it/ mi-a crescut pân’ la umeri dragostea, pân la zenit” -, pentru a se încheia prin r spunsul prompt al celui iubit: i-am cioplit o luntre, draga mea,/ într-un trunchi de copac de santal/ ochii- i smaralde cere ti clipind într-o stea/ trupu- i înve mântat e în dantele diafane,/ cristal curat este oceanul inimii tale”.

Paradoxal sau nu, în poemul urm tor, Mariana Didu face saltul din timpurile biblice tocmai în secolele XX-XXI, murmurând, cu timbru grav de clopot c lit în ara magilor, aidoma lui Leonard Cohen: „danseaz -m spre frumuse ea mea blând / (...)/ danseaz ca pe-o vioar astral în vara arzând ...”.

La pag. 18, primele zece versuri sunt explicitarde, nu- i au, deci, dup opinia noastr rostul -, poemul, cu adev rat Poem de referin pentru Mariana Didu, fiind concentrat doar în partea a doua: „el era tot idee/ i eu întrupam în carnea crezului lui,/ m rezideam perpetuu trecând în alt timp/ doar de iubirea lui nu m s turam niciodat ,/ doar ea era azima sfânt pe care voiam s mi-o/ înmul easc Domnul,/ doar izvorul ei era ve nic nesecat”.

De o luciditate dureros de dulce este introspec ia concentrat , ca într-un aliaj aurifer de cea mai înalt puritate, în versurile din partea final a poemului din pag. 49: „Eu nu

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

am nimic, lume,/ Eu nu sunt nimic,/ Nici car praful în care am început s iau for,/ Nimic nu-mi apar ine,/ Când i când resc câte un cal de praf,/ Sunt prin esa rega-tului de praf/ Cu mintea cl dit ca un tron pentru Dumnezeu/ La care s ne-nchim toate mumiile de nisip/ C rora Dumnezeu le aprinde lumina/ S lumineze veacurile ce va s vin ”.

Atât de încântat a fost i este Mariana Didu de poemele filozofice în proz dedicate de Constantin NOICA subtilit ilor inefabile ale limbii române, încât aproape c îl pastieaz , „traducându-i” i „adaptându-i” multe concepte, sintagme memorabile i judec i de valoare în graiul specific lirosofiei i erosofiei sale (a Marianei Didu).

Jum tatea a doua a volumului „Poemele fiin ei” este constituit , în cvasitotalitatea sa, din crea ii poetice provocate de scrierile lui Constantin Noica.

Ultimele 10-11 poeme ies de sub aripa atât de originalului sistem de filosofie a limbajului gândit de Noica, rotunjind - prin trimiteri spre ale z ri ale spiritului românesc i universal - un alt univers demn de tot interesul.

La pag. 145, reîntâlnim chemarea iubirii ardente din „Cântarea cânt rilor”: „sânii t i, iubito, gutui am rui,/ îi pun în pictur , îi pun în poveste,/ muzici dragi pe unde/ s nu-i scapi prin frunze/ pitulici cu creste galbene, domneasc / pân când a ve niciei aripi dantelate/ vrea s -i întomneze, vrea -i nemureasc ”.

Poezia cu titlul „Nudul culcat al lui Modigliani” (pag. 153) este urmat de „Autoportret cu Marc Chagall”, artistul plastic plecat din spa iul spiritual rusesc, pentru a realiza - printre multe altele - vitralii dumnezeiesc de frumoase i alte „ferestre onirice” (dar de inspira ie biblic ) la Kneseth - Parlamentul rii Sfinte, pe care am avut ocazia le admir într-un august-septembrie 1992.

Una dintre aceste „ferestre”, inspirat din Proorocul Daniel (cel aruncat de Nabucodosor în groapa cu lei, din pricina unor intrigi de curte, dar g sit nev mat, a doua zi), s-ar putea s o valorific pe coperta unei viitoare c i...

Volumul „Poemele fiin ei” se încheie în for , a a cum a i început, cu poezii precum „Picasso i iubirile sale”, „Ora ul v -zut dintrun car” (trimitere deloc voalat la Marin Sorescu: „în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc...”), „Vis torul versus realitate”, „M lupt, iubito, cu epidemia de tine” i, mai ales, cel din urm : „Necunoscuta misterioa...”, care poate a fi chiar Moa a na terii fiin ei întru Domnul (Moartea): „chipul ei avea o transparen infinit ,/ sem na cu o

tuberoz care- i schimb / necontenit culoarea împrumutând noi culori/ de la arpele curcubeului,/ de la vipera luminii,/ (...)/ i, totu i, cineva o z rise, poate, poetul/ peste a c rui triste e princiar / (...)/ cobora amintirea aievea,/ i fa a f de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese pân la esen e/ (...)/ doar lui îi vorbea în oapt / pom înflorind noaptea,/ curgând din el lumin -/ (...)/ ad sta un cântec ne tiut de nimeni,/ venit din alte timpuri,/ din alte ri,/ din alte lumi îndep rtate...”.

Citind i recitind anumite tronsoane din ambi iosul volum al Marianei Didu, ni s-a l murit tot mai accentuat percep ia c i germinarea noii sale c i, „Poemele fiin ei”, s-a petrecut sub obl duirea modelului ei cultural: poetul, dar cu osebire filosoful Lucian Blaga.

Cu discre ie i elegan - ca într-un ritual chinezesc al ceaiului, îngem nat cu adieri de arome exotice deloc dulcege, din contr , cu accente masculine, de mosc, tabac i ambr , în pa i insinuan i, aproape infinitezimali, de ghei totdeauna sigur pe mijloacele sale de expresie -, Mariana Didu î i centreaz zborul liric i spirala aspira iilor sale literare în func ie de altitudinea i rota iile neîncetate ale candelabrului cu trei bra e magnifice: Marele Anonim, lumea, omul.

Fiin a pe care poeta o are în vizor, în „Poemele fiin ei”, este omul -, fie în ipostaz de botezat în focul divin al iubirii, fie în aceea de înfrigurat c ut tor al absolutului, al identit ii sale în raport cu Dumnezeu, al armoniei cu sine, cu lumea înconjur toare, cu uni-versul.

Din „Trilogia cunoa terii”, „Trilogia valorilor” i, mai ales, din „Trilogia cosmologic ” -, Mariana Didu a re inut ( i a valorificat, cu mijloacele specifice lirismului) c , de i este „fiin a cea mai înalt i cea mai complex ce rezult din procesele de inte-

Wojciech Kossak-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

grare cosmic a diferen ialelor, omul este «structural» cenzurat. Aceasta înseamn c omul nu poate s ajung la o cunoa tere pozitiv absolut adecvat a realit ii, nici a Marelui Anonim, nici a lumii înconjur toare, nici a propriei sale fiin e”.

Din poemele Marianei Didu transpare un anume ecou din zarea gândirii lui Lucian Blaga i anume: fiin a uman deplin - indiferent dac o numim, în prezentul volum, Iubit, Iubit , Brâncu i, Eminescu, Picasso, Dali, Cha-gall... - rezult dintr-o muta ie ontologic unic în univers „prin modul de existen în orizontul misterului i pentru relevarea acestuia”.

Spre deosebire de omul paradisiac (gândit de Blaga drept un preludiu al fiin ei umane, c ruia îi este proprie existen a în orizontul lumii date i care constituie baza vie ii umane, dar nu dispune de plenitudinea i demnitatea acesteia) -, omul deplin, numit de marele filosof i omul luciferic, tr ie te în orizontul misterului, cu scopul de a- i releva sie i misterul.

Acestea sunt câteva dintre considerentele pentru care, în poemele Marianei Didu, revine adesea sintagma „omul deplin”.

Crea ie, ca scriitor, ca doctor în tiin e, crea ie su-t la sut a prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, director al revistei Lamura din Craiova -, Mariana Didu pare s fi optit, necontenit, în gând, ectenia lui Constantin Noica, din care este obligatoriu s re inem deschiderile c tre universal ale culturii noastre, în întregul ei: c tre presocratici, c tre adânca în elepciune indian , c tre cea persan „ i poate c tre un Orient ce va constitui marea problem de mâine” - i, în sfâr it, c tre Goethe.

Pentru c - subliniaz Noica: „Dac n-ar fi decât aceste trimiteri, i înc ar merita s ne str duim a face din cultura noastr unul din miracolele europene”.

lia de la Piramide

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Ion STIUBEA (Israel)

„Rebela din Haifa”

de Bianca Marcovici

Bianca Marcovici este cunoscut îndeosebi ca poet i chiar ca una dintre cele mai prolifice, având în vedere num rul volumelor publicate, care se apropie de treizeci. Din când în când, ea „comite” i proz , a a cum este cazul cu volumul ap rut anul trecut sub titlul „Rebela din Haifa”. Nu singurul îns de pân acum, întrucât, în urm cu patru sau cinci ani, mai publicase un volum de poezie i proze scurte - „Muntele meu, Carmel” bine întâmpinat de public i de critica literar .

Tot de proz scurt este vorba i în actuala sa carte, redactat în principal sub form de jurnal i de povestiri, majoritatea cu evident con inut memorialistic, între care se strecoar îns i câteva poezii, ca o necesitatea irepresibil a sufletului de a se elibera de corsetul prea strâns al zilei i a evada în spa iul rarefiat al simbolului i metaforei.

Spunând c prozele din acest volum au un con inut memorialistic, trebuie s ad um imediat, îns , c ele nu sunt memorii ca gen literar. Con inutul lor memorialistic indic mai degrab asupra func iei speciale a memoriei de re inere i interpretare subiectiv a unor fragmente de via , care s-au întirit în con tiin a subiectiv a autoarei i care au o semnifica ie important fie pentru prezentul ac iunii, fie pentru cel al relat rii.

Spre exemplu, consemnarea tr irilor din timpul r zboiului din 2006 - cunoscut ca al

doilea r zboi din Liban - cu ploaia lui de rachete ab tut asupra nordului rii, poart pecetea nota iei febrile a ceea ce tocmai s-a întâmplat, impresia de moment fiind atât de puternic i angajând într-atât mecanismele primare, de conservare a fiin ei, încât consemn rile devin inevitabil sacadate, emo ia primeaz i fraza tinde s concentreze cât mai mult informa ie imediat . Rezultatul este o imagistic mozaicat , un colaj de gesturi, gânduri, griji i speran e care amân pe alt dat momentul reflec iei ordonatoare i d toare de sens mai larg. În plus, nevoia de a spune cât mai mult într-o respira ie cât mai scurt , o împinge f voie pe autoare pe t râmul metaforei poetice: „Nu mai v d p ri, spune ea, ieri a fost lun plin ”; sau: „Azinoapte, pe la trei i jum tate, avioanele survolau pe care parc aveau enile”.

Atunci îns când memoria decupeaz secven e îndep rtate în timp - copil ria, cu studiile intense de vioar i primele reac ii de revolt infantil , sau vicisitudinile serviciului în condi iile economiei socialiste, pigmentate uneori, pe fundalul cenu iului cotidian, cu „picanteria” vreunei convoc ri la Securitate pentru o vin imaginar - autoarea î i g se te suflul necesar unor descrieri mai ample i detaliate, pres rate nu o dat cu umor i sarcasm, sau încheiate în stilul unor adev rate medita ii existen ialiste, nuan ate politic.

Povestind undeva cruzimea inuman a unui vecin din Ia ul natal, care ucisese cu vitriol un câine de pripas, doar pentru c i-ar fi strivit câteva legume din gr dina improvizat între blocuri, scriitoarea noteaz reac ia prompt , punitiv-justi iar a copiilor din cartier, care i-au distrus imediat gr dina, încheind cu observa ia pertinent c „Multe lucruri se repet i acum, dar în alte forme. Dreptatea cet eanului atârn de un fir de p r. Toate ne arunc într-un fel de nesiguran . Reac ia public poate ameliora starea în care se simte orice cet ean, teleghidat s urm reasc i se încadreze în teleghidarea automat , pe drumuri invizibile, dar impuse. Ne r mâne doar poezia dureroasa a lucrurilor.”

Sunt, desigur, multe fire care se împletesc în aceast „scriere eclectic ”, cum este carac-

terizat cartea în prefa a editurii. Amintirile din anii copil riei, studiul viorii sub exigen a neînduplecat a mamei, portretele p rin ilor, micile ispr vi, rapid sanc ionate, ale feti ei blonde, maturizate înainte de vreme, debutul în literatur , sosirea în Israel, lupta pentru supravie uire - atât pe plan existen ial, cât i literar - a nou-venitului, r zboiul, nepo ii etc., fiecare aspect din acest mozaic devenind, sub pana Bianc i Marcovici, o odisee în sine.

Oricine va parcurge paginile acestei culegeri de proze, va rememora pe cont propriu anii cenu ii ai vie ii din România ultimei perioade a regimului ceau ist, cu cozile lor interminabile, cu umilin ele i dela iunile la tot pasul, dar i cu micile bucurii domestice care se teau spontan în jocurile copiilor din spatele blocului, ori cu prilejul procur rii, la pre uri dispropor ionate, a vreunui produs râvnit.

Cine a trecut i prin drama p sirii rii, va recunoa te dificultatea primilor ani întrun mediu diferit, cu propriile sale rigori, friciunile de la noul loc de munc sau pitorescul multiculturalismului israelian. La care se va ad uga, desigur, angoasa r zboaielor i a terorismului, incertitudinea vie ii în condi iile marilor prefaceri economice i tehnologice, cu spectrul omajului ca o sabie a lui Damocles deasupra capului, dar i fericirile vie ii de familie, amplificate de apari ia nepo ilor.

Toate acestea, i multe altele, se reg sesc în prozele cuprinse în „Rebela din Haifa”, unele redactate, cum am mai spus, cu febrilitate, sub impresia momentului, aproape neprelucrate i constituindu-se din acest punct de vedere ca veritabile fise psihologice în condi ii de stres, altele elaborate cu grija construc iei de ansamblu i aten ia rezervat detaliului, relevând pe alocuri un autor dotat cu sim ul umorului, dar i cu mu tura ironic , nu o dat îndreptat împotriva propriei persoane.

Nota distinctiv a tuturor acestor proze este, îns , sinceritatea. Total , dezarmant chiar! Scriitoarea nu se teme de niciun detaliu al vie ii personale, oricât de jenant ar fi, descriindu-l cât se poate de naturalist, aproape la lumina reflectorului. A a se întâmpl în povestirea care relateaz o ascensiune cu liftul

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în cl direa-turn a birourilor companiei la care autoarea este angajat ca inginer proiectant i care se încheie cu un le in, la fel în timpul unui concediu la Poiana Bra ov, când efuziunea mult prea tinereasc dintr-o discotec de hotel o va conduce în salonul de spital cu diagnosticul de sindrom vertigo cu sincop , pe care-l va lua cu sine i în Israel, unde va mai isp i cu o s pt mân de spitalizare excesul din vacan a româneasc .

Procedând astfel, nemenajându-se nici car pe sine, Bianca Marcovici respect , de fapt, un standard pe care i l-a impus mergând pe urmele lui Kafka, din care reproduce chiar aceast confesiune: „A scrie însemn a te m rturisi peste m sur , dar cu sinceritate i d ruire nem rginit .”

Autoarea se m rturise te, într-adev r, f rezerve pe parcursul textelor din carte, neuitând s depun îns m rturie nici despre confra ii de breasl . Alexandru Mirodan, celebrul dramaturg i autor al unui cât se poate de neconven ional dic ionar al scriitorilor evrei din România, îi va propune o colaborare la început de drum în Israel, ocazionându-i retrospectiv afirma ia cu valoare de sentin : Dac cineva î i da încredere în tine, po i s-o iei mereu de la cap t.”

Adam Simantov, pseudonimul literar al dr. Mihael Elias, originar din Timi oara i autor al romanului „Aventura la Paris”, este prezent cu interviul pe care-l acord autoarei.

Alte referiri culturale sunt rezervate cunoscutului umorist I. Schechter, „unicul prozator în poante de balerin ”, cum noteaz autoarea, i lui Slomo Sitnowitzer, care scrie

despre închisorile comuniste din România, evocând, între altele, originalele concursuri de poezie ale de inu ilor prin intermediul gamelelor i al ingeniosului procedeu de inscrip ionare a versurilor pe fundul acestora.

Elfride Jelinek, scriitoarea austriac laureat a premiului Nobel pe 2004, cu ascenden e româno-germane pe linie patern , apare în carte printr-o consistent not de lectur pe marginea romanului „L comie”, ap rut în române te la editura Polirom, în 2008.

Pe de alt parte, neuitându- i voca ia sa muzical , Bianca Marcovici consacr pagini inspirate unor concerte ascultate, cu urechea specialistului, la Haifa sau Viena, cele mai entuziasmante fiind rezervate violonistului Gilles Apap, originar din Algeria.

Arhitectul Eduard Mattes, cunoscut grafician, caricaturist i fotograf, care ilustreaz multe din volumele de versuri ale autoarei, îi prilejuie te acesteia, într-o convorbire colocvial , trecerea în revist a impactului literaturii israeliene de limba român peste hotarele rii i constatarea caracterului ei competitiv. În încheierea acestor nota ii despre „Rebela din Haifa”, ar mai trebui observat c toate prozele poart într-un fel amprenta stilului poetic al autoarei, neconstrâns de o logic riguroas , i aceasta nu atât prin prezen a imaginilor sau expresiilor metaforice, cât mai ales prin modul lor intern de structurare, adecvat mai degrab respira iei scurte, gr bite s relateze impresia prim , trecut doar prin filtrul emo ional al autoarei. E greu, de aceea, s ne-o reprezent m pe Bianca Marcovici ca autoare de romane, poezia îndeosebi, dar i proza scurt , r mânând probabil domeniile ei de predilec ie.

Wojciech Kossak- Doi husari francezi

Anul VI, nr. 9(61)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George FILIP (Canada)

Hiena vârstei

Crinii toamnei

vino în era primar întins pe-un col de recif acolo - o lume bizar abia l-a n scut pe Sisif

nu m crede i mincinos crinii din gr din au disp rut precum p rile migratoare toamna... topite într-un s rut.

ia- i tinere ea cu tine i trupul zidit din netimp vom merge spre alte destine prin mun ii ple uvi din Olimp

i am r mas f cuvinte, tulburat c mi-au murit crinii; eu tiu c se poart tri area i c de vin -s ve nic str inii.

acolo nu-s culmi cu ar ari nici vârste din cioburi de ani acolo sunt zei l utari ce nu- i vând iubirea pe bani

...str inii i iubirea târzie, târziu este i b rbatul întârziat. târzie este fotografia mamei din col ul ei - binecuvântat.

vino în era modern pe-aici ne purt m travesti cântând o tirad etern cu dreptule de-a fi... i muri

eu, de obicei sosesc mai târziu i nu tiu de unde dracu m vin? ira ional, ciclic, m metamorfozez în pedunculul ascuns într-un crin.

...iubito, mai stai, nu veni. e vârsta hien - s tii. aici, dac vii, vei p li cu ochii spre verzi ve nicii...

totu i... revolta mea voluntar are undeva un incredibil temei iar pas rea toamnei îmi cânt trist despre amorul uitat al crinilor mei...

Buburuza

Du-te, moarte.. nu te-a tept în pragul meu cu flori. nici cu ul - s -l sucesc în tine. du-te... eu i-am spus de-atâtea ori: nu mai trece, Doamn , pe la mine. m-ai ademenit - copil fiind i mi-ai dat pojar, în loc de pâine. te-am v zut cum ai plecat rânjind blestemând c-o s încerci i mâine. i-ai venit, Madam, eram b trâni. bunilor p rin i, cu baliverne, le-ai ascuns petale negre-n sâni i i-ai dus... în care lumi?... eterne. mi-ai furat duhovnicu-ntr-o zi. poate cel mai bun, spre ve nicie; i l-ai dus... pe unde... nu pot ti i a tept - c trebuie s -mi scrie. acum iar i m pânde ti în prag, în straie de doliu îmbr cat . du-te, doamn , c -n cu it te trag mori i tu - moarte... doar odat ...

Instincte

Metereze

mi-am epilat sentimentul din trup precum un arici care-mi na te sub pern clar-v tor am sim it cum m-astup cu disgra ia lumii aceasta - etern .

au venit instinctele primare diminea a - pe la cânt tori. au adus i vin... erau c lare cu alaiuri de tainici pe itori.

vor veni i vremuri mai coclite. to i bourii lumii se vor bate. zeii vor striga din stalagmite. sfintele vor fi dezonorate.

caratele din ochi se contemplau cu ur de za negru - ereditar numai fanfarele m ova ionau din ura str bun pân spre prim var .

nu tiam c timpul meu murise la o crâ , într-o noapte când... i g sind ferestrele deschise a plecat de-a singur... i plângând.

foaie verde - clip epocal , mâine pornim iar i la r zboaie. batem sfin i pe cruci în pielea goal i sper m c vor aduce ploaie.

m-a i înjurat de zeii mei din potir i-a i trimis potcoava s m loveasc dar eu eram demn ca un trandafir iar mintea voastr ... s-a f cut iasc .

m-am gândit s caut o colib cu foc mic pe vatr - i credeam nu port în oase nici-o hib , când la zeii mei... m spovedeam.

foaie verde... frunz de tortur umbl m cu c ciulile pe-o parte. vorbele se duc din gur -n gur . moare calul... mergem mai departe.

acum vine toamna - tu ce culegi? tr gun ai pus... scaie i aduni. în veci detestat de b trânii colegi odihni-te-vei la casa de nebuni.

unde e o cas e i-un câine. unde p zesc câinii sunt i-averi; astfel evadam din azi spre mâine am git de sfintele muieri.

strâng în palme ugere din stele. cânt un imn p gân la orga rece. m-au tr dat to i puii mamei mele. plâng sau râd..., poete, vremea trece.

Ionel... Ionelule... cânt eu pe un dâmb. paharul cu vin mi-l umple muza. am flautul fermecat la carâmb i m zboar în sl vi - buburuza...

tot instinctual respir i aer. vulture te, peste piscuri urc. cu bandi ii lumii m încaier apoi leg mâr oaga... i m culc.

am luat planeta-n sub ioar i am dus-o s se fecundeze. toamna asta gri m înfioar i voi pune foc - la metereze.

unor amici din tagm

25

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Daniel MARIAN

Câteva lucruri despre: Verde-Via\[; }apte-#ntotdeauna

nu suntem noi decât când om vrea a fi... Odat la un veac, la un sfâr it ori început de genera ie, de ce nu de mileniu sau chiar de vreo epoc necunoscut . We are here, whatever, cum ar zice ori icare englezoi ad pat la cultura universal trecut -n mare grab pe lâng dumnealui. Excep ie f când desigur conu’ Will ’o caracati de regi i regine încuprinse la gr mad -ntr-o vrai te de dinastii pân la urm una dup alta scolastic / scolastice - a se vedea https://dexonline.ro cam a de un fel: „Curent filosofic dominant în Evul Mediu în Europa Occidental cre tin , care îmbina dogmele religioase cu tradi ia mistic i intuitiv a filosofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul; (...) mod de gândire i de activitate intelectual formalist , pedant , rupt de via , de experien ...”

Nu cred c-oi putea da’ pîn’ la urm iote nici n-a vrea s -l scot pe fiu-meu dintr-o logic automatist-eliptic , unde-i ade chiar îi ade destul de bine. Îmi dau ok destul seama c fiind calea de rezerv între toate posibilele ceva i altceva, nici c-ar avea vreun rost. Pe undeva între „VII” sor i care pot fi deopotriv de izbând precum i de izbeli te,

asta neavând io de-a afla (îmi p strez graiul ardelenesc), am drept în fa de-a face cu mult-a teptata poezie.

Alexandru Marian se recompune spiritual, în ideatica pe care merge i taic -s u, tul de momentul voit ini iatic dar ratat dintrun imbold meschin al vremilor. În primul rând trebuia s fi spus eu nu el, cum c nu prea se vede treaba c-am fi f cu i pentru lumea asta pe cât de larg pe atât de îngust . i iaca, trecem într-un apucat fir de timp, la poezie: „Cer te-mi bun voin a, Doamne/ Las -m s i scriu/ Prin transfuzie cu ulei/ i când vom fi la mas / Spune-i tu Balaurului,/ -mi poate rupe din ii/ Dar s nu-mi ia câinele/ Împr tie din strângeri/ i d -i prin gând Balaurului/ C -mi poate lua i sfin ii/ Dar s mi cru e iar p rin ii.../ Cer te-mi bun voina, Doamne/ Las -m s i scriu/ Printr-o iluzie/ i spune-i tu Balaurului/ Când îmi va ia i beregata/ S -mi pun din ii câinelui...”

(Anubis).

Se adun laolalt nostalgiile cu dorin ele, tiu prea bine chiar de foarte aproape, cum se arat i se desf oar o stare de gra ie...

Iar dac e s fie, atunci de ce n-ar fi acest (ul-

timatum): „din cele patru vechi,/ asta nu aren coad / sus pe deal doar ea coboar / prin drumul celor apte/ a vrut, a fost.../ ba chiar i încercarea-i martor/ dar ce s faci, când mortu-i mort/ i moartea-i nemurire?/ au c zut chiar toate/ i s-au ridicat pripit,/ c acum suntem noi, dar false/ mi-au ters mâna de cate.../ sentin pentru vinovat/ sau exil fie?/ moarte pentru mincinos?/ sau via pentru cel ce tie?/ un simplu fapt a pus capac/ sticlelor din vin rie,/ vreo apte-n cap s-au spart,/ dar una înc -i vie/ am spus multe, de folos/ prind aripi din picioare.../ înghit un ultim strop de aur,/ din lacul de nisip”.

I-a zice fiului meu poet pe nea teptate aib r bdare cu sinelea pân la a deveni profund. A nu se compara cu nimeni, c nu merit decât a fi tu însu i. Dac dup cele apte înce ate-ntr-o gean a destinului, a r mas ce-va, înseamn c asta o fi - eu cred - Poezia.

Dac-or fi APTE zile ori nop i, habar nam i parc-ar mai conta, oricum Andru s-a pus de-o t leal de 1001 de nop i cu distinsa timp ce dorita deopotriv de i a ezat -n concept ceea ce nu o face improbabil , eherezada...

Wojciech Kossak - Arini ul Grochowska

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Lucia P~TRA{CU

„Domiciliu obligatoriu” Volumul de proz Domiciliu obligatoriu, semnat de scriitorul Gheorghe Bacalba a, editura TIPOMOLDOVA - Ia i, edi ia a II-a, colec ia OPERA OMNIA - romanul de azi, este o fresc social , a ezat într-un timp i într-un spa iu anume, ca într-un loc geometric predestinat, în care frauda intelectual i compromisurile politice au putere de lege, distorsionând destinele omene ti.

Autorul volumului, conferen iar universitar dr. Gheorghe Bacalba a, autor al multor lucr ri tiin ifice de medicin - 5 volume, 49 lucr ri i 110 lucr ri sus inute -, medic primar obstetric -ginecologie la Spitalul Clinic de Urgen „Sf. Pantelimon” din Capital , a publicat romanele „Domiciliu obligatoriu”, Editura ALMA, 1995; „C prioara de gips”, Editura ISTRU, 2001, i „Institu ia”, Editura TIPOMOLDOVA, 2015.

Romanul „Domiciliu obligatoriu”, aflat la cea de a doua edi ie, readuce în aten ia cititorului via a într-o clinic de chirurgie, mediu cunoscut scriitorului. C ci autorul a eaz subiectul acestui roman în lumea halatelor albe. O lume în care a tr it, tr ie te, o lume în care profesionalismul i atitudinea de d ruire

a tuturor celor care lucreaz în acest domeniu se împlete te cu acele condi ii pe care timpul, locul i împrejur rile sociale le impregneaz asupra indivizilor. Depinde numai de calitatea omului i de voin a sa de a ie i în mod onorabil de sub plato a tuturor acelor reguli impuse ca într-un „domiciliu for at” într-o vreme plin de impostur , de îngr diri politice i de a evita dobândirea comportamentelor patologico-sociale, ce pot conduce, datorit bolii pentru putere, la o psihodram . Întâmpl rile din carte se petrec înainte de anul 1989, la o mare clinic bucure tean , Institutul de chirurgie func ional i reparatorie, unde, în urma unei opera ii, moare pacienta tefania B., „caz atipic”, cum declar , la ie irea din sala de opera ie, eful clinicii, profesorul Florin Zugr vescu. Un ec medical pentru care chirurgul Horia Preda se simte vinovat suflete te, de i nu fusese unul dintre cei care au participat la interven ie. Un e ec ce na te introspec ia lui Horia Preda („imaginea tefaniei îl prigonea obsedant i sâcâitoare”), care înso te perturbant analizele psihologice cute de acest medic, deschiz tor de drum în chirurgia reconstructiv , i prilejuie te desf urarea unui covor de întâmpl ri succesive, pe care defileaz colegii, oameni mai mult sau mai pu in d rui i acestei nobile profesii: medicii Horia Preda, Ovidiu Singureni, Ioana Lujeriu, Hora iu, Cezar Hobi , avansat disciplinar la o întreprindere, destine cu aripile t iate de setea de putere a directorului. Costic Cârlan, necioplitul, poreclit „Trei zile” (concediu medical!), Sevasti a Vârtej, care î i asum statutul de plant ag toare, când are nevoie, dar sprijinindu-se aprig pe statutul s u de secretar de partid pe institut. Paulic Zamfiropol, slugarnic i oportunist, Gh. Ionescu, medic de întreprindere care nu accept ideea de „medicin de clasa I i medicin de clasa a II-a”, asistentele, infirmierele „solda ii spitalului” -, asistenta- ef Mariana Cotoi, tovar a Georgescu, secretara profesorului, i to i ceilal i. O lume plin de aspira ii, intrigi, r ut i, rivalit i, icane, care

se petrec în mediul halatelor albe, la institutul condus de profesorul care „îi dispre uia ... pe to i... pentru c nu erau oameni - om era el i cei a eza i mai sus decât el”. Nu lipsesc nici cei care trag sforile, tovar ul Dinu i Maria Pietraru, oamenii partidului, care sanionau vinova ii. C ci „Vinov ia era un act de dizgra ie” folosit pentru a „remodela personalitatea uman ”.

Fiecare cu destinul s u dirijat, dar i asumat. Personaje multe, prizoniere „într-un secol al ostaticilor”, cum îl define te autorul, c rora romancierul, cu un talent de portretizare de o fine e deosebit , le creioneaz personalitatea, prin tr turi fizice i comportamentale, care irump fie dintr-un gest, fie dintr-o descriere f cut de un coleg, fie dintr-o situa ie. (Pofesorul dr. docent Florin Zugr veascu, cel care „se c ra în pom ca în via ”, om ajuns în vârful ierarhiei prin impostur i ma ina iuni politice, vrea s i asume paternitatea unei lucr ri tiin ifice a lui Horia Preda asupra unui nou procedeu de chirurgie reconstructiv i chiar îi spune acestuia non alant i cinic: „va fi mo tenirea pe care o s i-o las ie”). Personajele romanului sunt oamenii care nu pot ie i din domiciliul obligatoriu al circumstan elor. i acest lucru îl afl m din jurnalele personale ale fiec ruia, în care ei (prin condeiul autorului) se autoanalizeaz , îi studiaz pe ceilal i, colegii lor, cu real simpatie sau îndrept it aversiune, a ezându-se, ca sub o lup , întro lumin nedezv luit la prima vedere. Ca într-un fel de „Cunoa te-te pe tine însu i!” prin compararea cu ceilal i. Dar toate aceste secrete devoalate (cine cu cine, care i unde, cine i când) nasc întreb ri, care primesc un singur r spuns. În mod paradoxal, r spunsul acesta începe el însu i cu o întrebare: de ce?!

De ce oamenii supu i unor anumite împrejur ri demolatoare, simt nevoia s moar i capra vecinului, chiar dac vecinul este cel împreun cu care au construit fântâna din sat? De unde aceast „malforma ie” socia? Doar „Povestea unei vie i nu se rezum la diplome.” i, tot romancierul g se te

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spunsul. Totul se datoreaz arcului de permisivit i în care suntem închi i”, situa ie care conduce la pervertirea oamenilor i la setea de putere pentru a ie i din împrejmuire. Oameni care se zbat pentru via a lor, pentru devenirea lor, acceptând compromisuri care îi demoleaz suflete te i atunci, „e ti un învins, te f râmi pe undeva, pe diuntru”, f a ti dac mai exist cale de revenire.

Dup cum afirm autorul „Toate personajele sunt imaginare, în afar de cele reale”. Putem presupune c cele reale nu au primit numele adev rat. Dar r mâne o nedumerire. Cum ar fi fost dac profesorul Zugr vescu s-ar fi comportat fa de confra ii i subalternii s i mult mai decent decât un director, un sultan atotst pânitor al „haremului”, care se conduce dup anticul „Sic volo!”, care a teapt ca to i „s danseze din buric” dup melodia sa, harem în care „favorita se schimb periodic i imprevizibil” i în care, pentru el, singurul pericol ar putea fi „firmanul” venit de mai de sus. El, care se considera „alfa i omega” specialit ii, un „pisc de neatins” de muritorii de rând, care aduna pe lâng dosarele uzuale de cadre i acele dosare informative confec ionate despre patimile i metehnele supu ilor, „dosare care stau la dospit” pentru a-i zugr vi când s-ar fi ivit necesitatea folosirii lor în malversa iunile sale? Cum ar fi fost ca el s se rezume la menirea nobil de a construi oameni i a reconstrui vie i? Autorul ar fi optat poate s -l boteze profesorul Zid rescu sau Zid reanu? Ca pe un ziditor al unor destine frumoase!

Profesorul Zugr vescu, cel care se consider „quintesen a puterii... un mit” este hot rât s foloseasc inteligen a i creativitatea fiec rui subaltern în favoarea sa. iestria scriitorului dezv luie rând pe rând toate metodele folosite: persuasiune, antaj, amenin are, ademenire, etc., peste toate tronând principiul „ciomagul i z relul” i toate acestea pentru c , la fel ca al ii, adunând lauri nemerita i, „dorea s mânjeasc i el istoria ...cu urmele sale”. Cirea a de pe tort ar fi fost lucrarea chirurgului Horia Preda. Ar fi considerat-o un fel de chef d’oeuvre al carierei sale. O lucrare pe care nu reu te s i-o însu easc , oricâte metode ar folosi.

Autorul îi refuz cedarea paternit ii i pl te te cumva, c ci nu va fi numit apoi succesorul profesorului la conducerea institutului, de i merita din plin aceast considerare i nici nu va publica lucrarea înc . Ioana Lujeriu refuz s tr deze i este transferat disciplinar în Maramure , la o întreprindere. Însu i profesorul Florin Zugr vescu moare a- i împlini visul în aceast lume, în care

„via a curge mereu înainte i pita se m nânc pe rând”, iar oamenii tr iesc „de la un r gaz al istoriei la altul”, acceptând totul „pentru simplu motiv c via a se hr ne te din via ”.

Titlul romanului „Domiciliu obligatoriu” este foarte sugestiv. Fiecare personaj se afl închis în sistemul rigid impus de cei situa i superior în ierarhie i, ca într-o matrio , tot acest turnule de marionete suprapuse este acoperit de ciuma sistemului totalitar. i se perverte te. Ce s faci cu chirurgia aici? Cum s po i vindeca de a a ceva? „În chirurgie te po i men ine ba chiar progresa fiind un croitor mai mult sau mai pu in îndemânatic, însu indu- i câteva stas-uri, perpetuându-le pân la pensie”, spune sarcastic unul dintre personajele romanului. În fapt, chirurgul Horia Preda are o singur convingere: „mâna i mintea, acesta este binomul tragic al chirurgiei.” La care el adaug iubirea i compasiunea fa de cel aflat la un moment dat în nevoie.

Aceast monografie a unor vremuri nu foarte îndep rtate aduce, prin tematic i talentul lexical al autorului, un mesaj, ca un semnal de alarm . Medicul-scriitor Gheorghe Bacalba a, intercalând minijurnalele unor personaje în desf urarea romaneasc a aciunii, reu te s suscite interesul cititorului prin st rile de tensiune create personajelor i transmise cititorului.

Subiectul c ii este atât de incitant, încât cel care ar dori s i spun o p rere despre ea, absorbit de analizele psihologice f cute asupra unuia sau altuia dintre personaje, ar putea sc pa din vedere talentul descriptiv al autorului. Interioarele cabinetelor medicale, ambientul, obiectele pline de rafinament

Anul VI, nr. 9(61)/2015

care dau m sura gustului elevat al fiec ruia, îmbr mintea mai mult sau mai pu in elegant i, nu în ultimul rând, biroul directorial cu cele dou fotolii potrivite ca în ime dup rangul celor doi: eful, directorul care credea numai în „supunere i ierarhie” i solicitantul sau învinuitul, molipsit i el de „blestemul biroului”.

Descrierea ora ului de la malul m rii, care „se întindea pe promontoriul stâncos”, descrierea cartierului plin de „cl diri scorojite cu balcoane aruncate agresiv peste strad ca ni te sâni de matroan ”, venirea prim verii „pân când într-o diminea explodar lalelele”, chiar prezentarea juc a unui „Ceee?” cu „un e de treng ri , un e de colar ugub , un e de haiduc galnic” sunt tot atâtea pauze de respiro, pe care autorul i le d ruie te sie i, dar i cititorului, pentru a-l scoate din marasmul analizei rela iilor interumane i intraprofesionale atât de complexe, încâlcite sub bagheta unui dirijor malefic.

Romanul „Domiciliu obligatoriu” este scris viguros i precis, cu o expunere clar , captivant atât pentru cei din domeniu, dar, mai ales, pentru cei de dincolo de halatele albe, cei care sunt poten ialii pacien i i care astfel vor în elege malpraxisul psihologic la care pot fi supu i uneori cei care lupt pentru s tatea tuturor pe c i mai mult sau mai pu in ortodoxe. Aceast fresc social a unei perioade a umilin elor suferite de cei mul i, cauzate de neputin a de a schimba lucrurile, ne prezint o lume medical în care ar fi fost loc de mai bine. i ast zi, prin mesajul s u „Cartea aceasta este un strig t. Oare câ i au auzit strig tul i câ i l-au în eles?”.

Wojckech Kossak - Pogrom

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dominic DIAMANT

Grupaj de haikuuri (cu ]i f[r-atuuri concurând cu toate de\inând carate pentru-ntâietate) Singur acas / Un alt demiurg creând / noi universuri * Strugurii-n cuv / miracol a teptându- i / deznod mântul. * Surâsu- i felin / Mut invita ie / la desf tare. * Plutind pe ap / un dolce farniente / irepresibil. * Singur tate / Lumea-ntreag se-nvârte / în ritm cu mine. * dere în gol / salt prin gaura neagr / în alt univers. * Pofta de via / visul împerecherii / singur ii. * O noapte alb / trecerea în revist / a întregii vie i. * Rana deschis / dovada palpabil / a suferin ei. * O tres rire / Veste surprinz toare / nedezlegat . * Dorul de tine / mesagerul condamnat / s nu te-ajung . * Via a în cuplu / doar o necunoscut / spre rezolvare. * Eu în ochii t i / fericitul scafandru / adunând extaz. * Moartea în fa / str veche cuno tin / inoportun . * rutu- i dulce / asaltul vertijului / spre-naltul extaz. * Un singur haiku / ca o str fulgerare / o lume ivind. * Pesc ru i zburând / infinitul miracol / în exerci iu. * Gândul omenesc / bomba trasoare sp rgând / întunericul. * ruirea mea / infinitezimal / dulce ofrand . * Un geniu pustiu / zvâcnetul ve niciei / pe fond efemer. * Farmecul Innei / debordant iubire / de via arzând. * Muzica pur (sau poezia) / expresia divin / a sufletului. * Mai sunt entit i / ce nici nu se compar / cu pintenii mei. * Cum altele pot / doar prin presta ia lor / s-ajung -ntre zei.

29

Livia CIUPERC~

Moralistul Leonardo da Vinci -I-

Prea bine se tie, Leonardo da Vinci (1452-1519) a avut multe preocup ri: pictor, sculptor, arhitect, inventator, vajnic i neîntrecut scormonitor în tainele cunoa terii. Talentat s-a dovedit i ca scriitor. Cu permisiunea Dvs., începând cu acest num r, ne vom apropia pu in i de fabulistul Leonardo da Vinci.

Cucerit fiind de frumuse ea textelor cu-prinse în volumul de „Scrieri literare” (Editura Pandora M, Târgovi te, 2006), tradus, prefa at i coordonat de regretatul Ovidiu Drîmba (1919-2015), v propun un periplu literar, prin imaginarul extrem de incisiv al moralistului Leonardo, pentru în-ceput, cu textul „Pana de scris”. Iat textul, în traducerea lui Ovidiu Drîmba, urmat, fire te i de o posibil interpretare: „Pana de scris nu poate lipsi de tov ia cu itului care o ascute.

Iar tov ia aceasta le este folositoare amândurora; c ci unul f cel lalt nu pre uie te mare lucru”. În adev r, „Pana de scris” este o adev rat lec ie de moral .

Nimic încifrat. Limpezime i claritate. Cuvântul - un dar divin. Parteneriatul creat dintre mâna - „floare”, executantul, i creierul - miracol, va înflori în imaginarul vincian „tov ia” „pana-cu it”.

Cu putere ascensional , pana poate dobândi, firesc, virtu i magice sau malefice. Ea, pana, devine în momentul transform rii ei în instrument de scris, o „autoritate suprem ”. Impulsionat de instrumentul „cu it” - ca „principiu activ”, ea, „pana de scris”, va na te „cuvântul”. Nu „cel dintâi”, ci pe acela al gândirii cotidiene. La acela s-a gândit i Leonardo da Vinci. tia el prea bine ce atribute are m ria sa „cuvântul”. „Taie” i mângâie, deopotriv . Mutileaz i vindec . R ne te i alin . Ucide i salveaz . Îndep rteaz i îmbr eaz . Ur te i iube te.

Lama cuvântului poate fi malign i benign , mai mult sau mai pu in... amintindu-ne de sfatul biblic: „fi i uni i în duh i cuget”. (I Corint. 1.10) Adeseori, „pana de scris” nu ine cont de ur i iubire, întuneric i lumin , de „pizma” care „pecetluie te” i iertarea care este mângâietoare. Între „zavistia” (M. Costin) - care „roade sufletul” (Pr. Arsenie Boca) i „credin a” - „cunun a drept ii” (II Timotei 4.8), se casc adânc pr pastie.

Fiin a uman devine o pl mad care se zbate perpetuu între bine i u: „Râvnesc nu tiu la ce, cu suflet sângerând, / i blând iertând, i blestemând...” (O. Cotru ) Ca „fii ai zilei” (I Tesal. 5.8), s-ar cuveni s iubim „împlinirea legii” (Romani 13.10) - pentru a nu uita i reversul: ca „fii” ai nop ii, visurile vor „curma” (S. Exupéry) existen- ialul.

Prin suferin - vom „sparge timpul” (W. Shakespeare), îns - prin iertare, miresmele vie ii se vor îndumnezei.

Nu avem voie s uit m c suntem „pumn de lumin - tu, pumn de mânt” (L. Blaga), iar „pana de scris” i „cu itul” ar trebui s le mânuim cu mare aten ie, neuitând i în-demnul acesta: „Fi i buni, cura i la inim !...” (C. Noica) Numai a a, aceast „tov ie” („pan -cu it”) va înflori întru „pecetluirea” faptelor bune.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Emil BUCURE{TEANU

Maria Cernegura ]i debutul ei î@n poezie Exist la Piatra-Neam un mic cartier care poart un nume rustic ncu a. Se afl la marginea de apus a ora ului, sub poalele Muntelui Cârloman, dincolo de ora ul simandicos de care o desparte îl desparte o vale cu un pârâu mic numit Borzoghean. De vreo cincizeci de ani lini tea cartierului a fost alte-rat de g gia elevilor de la Liceul de Transporturi Auto, îns , cu toate acestea, cartierul nu i-a pierdut romantismul. În acest cartier a deschis ochii spre mirare o feti - 26 august 1970 - care va purta numele de Ramona Maria. Autorii minunii sunt Maria i Vasile Tomescu (neam de r ze i liberi) oameni cumin i i la locul lor, dup o defini ie a propriei fete, ajuns la maturitate. La vârsta de ase ani, Ramona Maria începe s studieze la cea mai apropiat coal , nr. 6, Valea Viei, cu înv torul Zamfirescu, om aspru dar priceput i blând când copiii se supuneau, îl caracterizeaz fosta elev . Dup terminarea a opt clase a continuat la Liceul Calistrat Hoga , tot din Piatra-Neam , coacu profil umanist, filologie. Apoi i-a luat zborul spre Capital , studiaz la Facultatea de Psihologie i tiin e Cognitive, Universitatea Ecologic Bucure ti. Are ca profesor,

printre al i, pe cunoscutul om de tiin B ceanu Stolnici, unul dintre cei mai buni speciali ti în neuropsihologie i neurocibernetic i antropologie. Ob ine licen a în psihologie i tiin e cognitive, i în urma unei specializ ri de 6 ani devine psiholog psihoterapeut, formator i supervizor în modalitatea individual /adlerian . Î i deschide o practic privat în Bucure ti, fondeaz Institutul de Psihologie i Psihoterapie Adlerian (IPPA) i Editura Institutului de Psihologie i Psihoterapie Adlerian . Urmeaz i absolv un master în psihoterapie cognitiv comportamental . Concomitent cu activitatea de consulta ii, Ramona Maria Covrig scrie i traduce lucr ri de psihologie, devine un nume în domeniul s u de activitate.

La sfâr itul anului 2014, Ramona Maria Covrig le dezv luie bucure tenilor, i nu numai lor, o nou fa et a personalit ii sale, se înscrie ca autoare de poezii, ar tând c psihologia i literatura nu se exclud, ba se presupun, se completeaz . Numai c de data aceasta nu a ascultat pe al ii, nu a încercat afle sufletul altora, ci a f cut o introspec ie asupra propriilor tr iri, a c utat s se cunoasc pe sine îns i i apoi s se supun judec ii altora.

Dac psihologia, matematica, istoria se înva la coal , literatura, în special poezia, presupune altceva, ceva inefabil. Poate s spun cineva ce este talentul? E greu de presupus. Îl vedem doar materializat în picturi, în versuri, într-o bundi sau o poart din Maramure .

Ora ul Piatra-Neam se afl situat într-o depresiune, înconjurat de patru mun i, Cârloman, cel amintit, Pietricica, Cozla i Cernegura. Ultimul este cel mai misterios, continuu întunecat, mai neguros. De la ncu a, Muntele Cernegura se vede în toat splendoarea lui. Copil fiind, nu po i s nu fii impresunat de ce urile care se cern pe el i sigur i cerne în suflet gânduri de neuitat. De aici pseudonimul de Cernegura. A mai fost însu it i de al i, dar asta nu impieteaz cu nimic aspra Mariei. Este un nume poetic iar Maria Cernegura scrie poezii.

Cartea Mariei Cernegura mi-a parvenit

prin intermediul unui alt poet ce a vie uit pe râmuri nem ene, Coman ova. E o carte mic , la propriu, ca dimensiune 16/11 cm. E mare prin ceea ce a realizat tehnoredactorul.

Majoritatea debutan ilor scot ni te plachete, zice de folosin unic , sub iri, cu o hârtie inferioar , prost legate, la edituri i tipografii de mâna a II-a.

Titlul, Pas re în devenire (voi mai reveni la el) sugereaz începutul. Realizarea grafic , cu supracopert , legat i cartonat ca pe vremuri, culoarea hârtiei au fost o mare surpriz i consider c pas rea are aripi puternice, de i se consider în devenire. Sentimentul avea s mi se înt reasc imediat, îndat ce am citit versurile de pe pagina patru a copertei. Nu numai Immanuel Kant s-a mirat de cerul înstelat deasupra... Aproape nu exist poet, pe la noi prin România, s nu fi dedicat m car un vers lunii. O vatr de j ratic, un glob de aur o frunte de poet este mândre ea rece ce ne vr je te în nop ile ei pline. Al i spun c se scald în apa lacului, umbl pe dealuri sau nu tiu ce mai face.

Pentru Maria Cernegura luna face parte din via a ei. Îmi permit s redau în întregime poemul, trecut i pe pagina patru a copertei: Luna/ mi-i mam / mi-i sor i frate/ i cana cu ap / bucata de pâine/ s rutul de sear / i ruga fierbinte/ i cerul albastru/ i ziua de mâine. Desigur, poeta a privit de multe ori luna rostogolindu-se peste Muntele Cernegura adâncind misterul serilor de var , Poezia a fost scris dintr-o r suflare, este un vis care s-a inut minte. Într-o alt poezie, Cântec, luna este asemuit cu o aluni , iar în final este implorat s vin lâng poet : Lun luni oar / ca o t ioar / d -te jos din stele/ las -le pe ele/ f -te licurici/ i vin-o aici. În afar de alte câteva poeme în care se afl în fa a mir rii de copil de ceea ce vede din aceast natur , i a aminti Poli a cu crini, M tase prim verii, Pas re în devenire este o carte despre iubire, despre amor. Are multe, sensibile i tulbur toare declara ii de dragoste. Cititorul, ca i mine, se va întreba cine este eroul liric c ruia îi sunt adresate aceste declara ii. O fi Zbur tor cu negre plete

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vin-la noapte de m fur sau un p mântean care a tiut a cuceri inima tinerei fete? R spunsul la întrebare conteaz mai pu in, importante sunt simplitatea i frumuse ea versurilor, sinceritatea cu care sunt spuse: i glasul/ i mâinile/ i buzele/ i sufletul/ i ochii/ i p rul/ întreaga mea f ptur / cu gândurile toate/ i toate/ ale tale sunt// vino/ i/ ia-le ( ruire). citim tasea privirii: Din moliciunea t lpilor/ pân în cre tet/ din ’n untrul venelor/ pân -n adâncul timpanelor/ din vârful genelor/ pân la cap tul r sufl rii/ te iubesc eu pe tine. A fost prima strof . A doua e un crescendo spre zenitul iubirii. Din noianul gândurilor/ pân -n miezul suspinelor, de la lumina zâmbetului/ pân -n adâncul ridurilor de pe frunte/ din greutatea r sufl rii/ i pân -n c ldura pielii/ te iubesc eu pe tine. place?

Cu aceea i candoare, Maria Cernegura î i rturise te rela ia sa cu Divinitatea. Doamne la u a inimii mele/ nu trebuie s ba i/ po i intra oricând/ e ti a teptat iar spre final adaug dac i faci timp putem vorbi/ vreau m dest inui ie/ întreab -m orice/ spund la toate, am gre it/ - pu in pelin?/ n-am alt b utur în cas / o iart -m ...

Un simbol în poezia Mariei Cernegura este Nucul. În p dure stejarul este regele copacilor, în gr dini acest rol este îndeplinit de nuc. Sunt exemplare care tr iesc mult i prin re ie domin nu numai o gr din , ci un întreg sat. Maria Cernegura cred c a poposit adesea la umbra unui asemenea nuc care filtreaz i razele de soare i ploile. Desigur, i-a sim it t ria fructului, gustul, dar i r coarea în amiezile toride ale verii. Poate au impresionat-o frunzele îng lbenite, c zând una câte una în zbor planat, adâncind melancolia toamnelor i determinând reflec ii existeniale. i au curs cuvinte sub nuc este primul vers din poezia Pas re în devenire, care deschide volumul i care a dat i titlul c ii, Cuvintele au fost culese, alese i date lefuitorului de cuvinte (scuze pentru repeti ie) i poemul se încheie: Acum le port/ inele de logodn cu poezia// Pas re în devenire sunt.

Cartea a ap rut în 2014, spre sfâr itul anului. Îns , în mintea Mariei Cernegura versurile au fost scrise mai demult. E adolescetin . Dac a fost scrise acum, în anii ace tia, ai deplinei maturit i, versurile, simmintele sunt reminiscen e platoniene.

Poeta se consider pas re în devenire. Frumos i simbolic titlu. Eu, cititorul, o consider deja pas re, un albatros ce a zburat peste oceanul înspumat al iubirii. O a tept i cu alte zboruri!

31

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Aceste negre plec ri ale pupilelor mele Cu fructe în ramuri lips pomi în caden , descul i.

Moara mulge de ap izvorul, i în islaz: delir-de-trandafiri.

Curg m runtele, lacrimile de cer.

Lini tea-mi m soar dep rt rile aceste negre plec ri ale pupilelor mele.

Încep s forfote pe strad grijile O fântân de cer ive te r ritul. lciile oglindesc într-un copil-de-râu ut tura senzual a trupului. Încep s forfote pe strad grijile cu oameni în gur .

Pe margine plopii car în spate poteci.

Un ochi scoate mâna afar : se v d urmele noastre pe timp.

Singur printre stele Ca o fat l lâie, seara cade în genunchi lâng geam.

Cer cu ochi negri.

Prin timpane lini tea î i face pat de culcare.

Lucrurile, toate, au devenit egale cu ele însele...

Se mai zbate puternic o libelul într-un ceas... rog s nu m a tepta i, voi întârzia pu in printre stele.

Din lumin mierea toat o s strângem Mai în floare spânzurat de-un ram.

Din câte dureri se compune adev rul? (întreb ri pline de sânge pe fa ).

Începe s lucreze o uzin de sim iri, costeliva i ardenta garoaf i sparge capul de soare, se prelinge-ncet pe fa visul nostru matinal.

Solda ii vars lacrimi de fier (este o trecere prin lucruri a durerii).

Din lumin mierea toata o s strângem f

Lacrimi de fier

Wojciech Kossak - Deport ri prusace

de risip !

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Liuba S^RBU (Canada)

Patimi Daco-Gete În clipa când ai ap rut domol, din dep rtare. st pânesc n-am mai putut oara-mi r suflare. În miezul ei s-a strecurat Un ov ielnic tremur.

Când cel dintâi s rut mi-ai dat sim ii cum m cutremur.

C-un pas stingher te-ai a ezat în zidul firii mele.

De oameni nu ne-a mai p sat, eram doar noi pe schele. i construiam vis dup vis, în doi, f unelte.

Doar din tr iri de nedescris i patimi Daco-Gete.

via a merge înainte..., mintea mea tie, Din tine-am r rit atât de vie...

Sufletu-mi geme...

Nu-s vii doar viii... tiu c din ceruri m veghezi O simt când scriu, sau merg pe str zi, ci vii sunt mor ii i mor i sunt viii...

Cer

a ne-au uns mintea cu smoal i unii n-au mai ters-o-n veci, Pe-alocuri patria ni-i goal , Goale sunt multe-a ei poteci...

Cu mintea mea s rac Am în eles durerea, Ea sigur n-o s treac , Prea mare-i e puterea.

a ne-au sem nat cu brusturi, sug ce suntem, ce-am fost N-am mai strivit acele busturi... ara li-i hran i-ad post...

Privesc în zare

C-un grai ciobit de barde Scriu Domnului o rug , Otrava ce ne arde Departe s o duc .

Ninge din trandafirii pe care i-ai adus Trecut-au clipe i-n însingurare simt ca o petal sub un soare Demult apus.

Cu arina scobit De ghiarele tr rii rog la Maica Sfânt , nu ne dea uit rii.

Ai spus c i sunt lumina din privire Iar azi strigatu-m-ai: „Hei amintire”!

Cu ochii plini de alt str lucire.

Cu sufletul în muguri Cer ocrotire z rii, nu mai lase neguri, Pe trupul chiop al rii.

Ieri, straiele pe care le purtai Aveau atingerea-mi i-o miroseai, Azi, altei fete floare îi d ruiai...

Apusul care m tot ninge doare, Veni-va r ritul s -l alunge Cu noi miresme care m vor unge Privesc în zare.

a ne e pe semne soarta, pribegim, s fim fura i, ni se-ncuie cu ghimpi poarta, Lipsi i de mama-ngenunchea i...

a ajuns-au to i s di ii calce ce avem mai sfânt! scuipe-n ce-au trudit p rin ii! dind cu scoabe-acest p mânt. a speri s ajungem! ar !

Far de semin e otr vite! vin Sfânta Prim var ! de por i i scoabe-nfipte!

Apogeu

Zori de ziu , diminea a.

Cade cea a peste sat, Aburindu-i geana, fa a, Pref cându-l în regat.

a au fost acele vremuri, a ne-au desp it de fra i, Punându-ni-se via a-n trenuri i în Siberii deporta i...

Pare trist , neguroas , Din cer se coboar-agale, Mlaj tandr , lin se las , Peste glie, peste vale.

Se-mplete te printre case, Peste dealuri, prin p duri, Un fior viu de m tase Izvorând din nouri suri.

Nu-s vii doar viii…

Plecat mi-a r mas pleoapa… tiind c sus este lumin ea tremur i se închin i- i curge apa.

Parc -i ziu , parca-i noapte, Totu-n jur i-atât de sobru, Nu se-aud ale ei oapte, Dar înv luie tot Codru.

Senin e cerul. opte te i m tot îndeamn si-i simt c ldura lui dar… Mam ! în mine-i gerul.

Te-ai dus devreme.

Cea a

W. Kossak - Ulan în lupt cu Kozak

Cuprinzând vag tot întinsul, Dintr-o zare pân -n alta.

Numai soarele aprinsul, Poate s -i închid poarta.

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Maxim MORARIUÂ

Monografia Ulmeni Maramure] Genul monografic a cunoscut un adev rat reviriment în ultima vreme, când, prezent ri ale unor ora e, localit i, biserici sau monumente, au inundat de-a dreptul pia a de carte contemporan . Nu toate apari iile editoriale sunt îns de calitate, multe dintre ele fiind condi ionate mai degrab de ob inerea unor grade profesionale sau de confirmarea statutului de intelectual al autorilor decât de profesionalismul muncii lor.

Lucrarea pe care dorim îns s o propunem cititorilor este una ce împline te întru totul standardele calitative ale unei monografii. Experien a autorilor[1] în materie de publicistic i buna cunoa tere a locurilor descrise, din care provin ei, garanteaz acest fapt. Garan i ai calit ii sunt i cei doi prefaatori, domnul cercet tor tiin ific I Remus Câmpeanu, de la Institutul de Istorie ,,George Bari iu” din Cluj-Napoca (pp. 5-8), i p rintele Vasile Augustin, vicarul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramure ului i S tmarului (pp.

9-10), care apreciaz în mod favorabil cercetarea celor doi autori, subliniind multiplele valen e ale acesteia.

Volumul este structurat pe întinsul a nou capitole i cuprinde de asemenea anexe i o list bibliografic . Autorii se str duiesc s

realizeze atât o ampl incursiune în istoricul ora ului maramure ean (pp. 15-45), cât i o prezentare a principalelor caracteristici ale acestuia, respectiv înv mântul i cultura (pp. 46-53), resursele naturale (pp. 54-68), demografia (pp. 69-90), activitatea economic a urbei (pp. 91-124), aspectele etnografice (pp. 125- 142), personalit ile locale (pp. 143215). Bibliografia întrebuin at este, de cele mai multe ori, una adecvat cercet rii i actualizat , autorii utilizând cele mai noi cercet ri în materie, iar anexa (pp. 239- 264), dens i ea, con ine un num r mare de facsimiluri dup documente importante din istoria ora ului i fotografii cu l ca urile de cult, institu iile principale, cl diri sau persoane importante din istoria lui de ieri i de azi.

Interesant este, de exemplu, capitolul despre datini i obiceiuri, în paginile c ruia autorii vorbesc nu doar despre tradi iile populare cu valoare etnografic , ci i despre gastronomie, tradi ii privitoare la agricultur , faun , ocupa ii casnice sau limbaj. Descrierile unor obiceiuri cu valoare fundamental pentru via a omului sunt i ele ample. Spre deosebire de etnografii laici, p rintele Boti insist îns i asupra puternicei leg turi existente între Biseric i obiceiul propriuzis. Iat , de exemplu, cum se încheie descrierea nun ii: ,,La ie irea din biseric i pe parcursul traseului pân la locul unde va avea loc nunta, cu mul i ani în urm , anumi i feciori puneau diferite piedici, care, de fiecare dat , pentru a fi înl turate intervenea na ul cu câte o sticl de uic . Dup ce calea era liber alaiul ajungea cu bine la locul unde era organizat masa i continua nunta. Avea loc „oraia cu g ina” a ezat pitoresc pe o tav , purtat de c tre soc ci . Pe la miezul nop ii începe „jocul miresei” moment anun at de c tre unul din cei doi reprezentan i ai mirilor (staroste). Primul intr în joc mirele, apoi na ii, rin ii mirilor, rudele cele mai apropiate, apoi nunta ii” (p. 135).

Calitatea de preot a unuia dintre autori este deconspirat par ial i de aten ia pentru aspectele confesionale i de aten ia pentru istoricul l ca urilor de cult din localitate.

Astfel, în cadrul capitolului, al turi de frumoasa analiz în care, al turi de dic ionarul lui Coriolan Suciu[2] întrebuin eaz i alte surse în scopul ob inerii unor informa ii complete cu privire la aspectele toponimice, de bogatele informa ii cu valoare istoric , extrase fie din surse arhivistice inedite, fie din surse edite se reg sesc i elemente privitoare la situa ia confesional a oamenilor locului i la istoricul loca urilor lor de cult.

Având în vedere aceste aspecte, nu putem decât s remarc m valoarea operei p rintelui i a domnului profesor Boti , s o recomand m c lduros i s credem c ea î i va g si locul atât în circuitul tiin ific, cât i în bibliotecile fiilor zonei i a iubitorilor istoriei i spiritualit ii române ti de pretutindeni.

[1] C ci, de exemplu, p rintele Radu Boti este fondatorul i redactorul ef al revistelor electronice Glas comun i Slova cre tin . De asemenea, el este prezent ca publicist în paginile revistelor Setorul, Analize i fapte , Ecoul, Neamul Românesc, Noua Arhiv Româneasc , Tân rul scriitor, Luceaf rul românesc, Observatorul de Toronto, iar ca poet, crea iile sale se reg sesc atât în volume de autori cât i în urm toarele antologii: Antologiile revistei Singur, Editurile Singur/ Grinta, Târgovi te/ Cluj-Napoca, 2010; O Antologie a poeziei maramure ene, coord. Nicolae una Scheianu, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2010; Preo i sfin i, l ca uri sfinte, Editura Sem torul, 2010; Antologie de poezie, 55 de poe i contemporani (pagini alese), coord. Valentina Becart, Editura ArhipArt, Sibiu, România, 2010; Îndreptar de terapie divin - breviar sufletesc, Editura Sinteze, Gala i, 2009; Artur Silvestri Documentar memorialistic, Editura Sem torul, 2009; Literatura virtual i Curentul Genera iei Google, coord. Ionu Caragea, Editura Fides, Ia i, 2009; Antologie, Cenaclul Arionda, Editura Olimpias, Gala i, 2009; Dor de Dor - Antologie liric , epic , plastic , C ra i, coord. Marin Toma, Editura S.C. Tipografia S.A, Slobozia-Ialomi a, 2008; rturisirea de credin literar , vol. II, Editura Carpathia Press, Bucure ti, 2008.

[2] Coriolan Suciu, Dic ionarul istoric al localit ilor din Transilvania, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1967.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Sebastian GOLOMOZ

A iubi o femeie toat via a

Viseaz . Speran a-i prima scânteie nu te-nving criticul ceasornic iube ti toat via a o femeie.

A iubi o femeie toat via a E o dovad de în elepciune Plin -i de aripi de hârtie pia a i nostalgii aduse de r pciune

Miroase a mere coapte, e toamn

Doar inimile mari mai au putere asculte dincolo de cuvinte i s intuiasc -n nuda t cere Tot ce femeia nu spune, dar simte

Vântul vorbe te ba r stit, ba u or Pomii plâng ca fetele, frunzele mor Miroase a mere coapte, e toamn emineu-i treaz, când doarme înseamn

su a ei, buchet de sentimente Plute te pe un lac de poezie Într-o succesiune de momente Creeaz din banal o fantezie

sufletul casei a r mas pustiu Ori poe ii dezam gi i nu mai scriu Miroase a mere coapte, e toamn Ochii tânjesc dup t lpi de doamn

Visuri albe o s rut pe frunte Când marea înghite soarele carmin i-n fa a ei st aplecat un munte Cu un inel la glezna cupei de vin

Scor oara cere s ruturi pe gât Iubirea schimb orice lucru urât Miroase a mere coapte, e toamn Sufletul la tandre e m îndeamn .

rutul ochilor e pe primul loc Umbre danseaz prin lumini difuze Iar verzi siluete în haine se coc Când dou inimi se ating pe buze Când sufletul de iubire e dornic

De ce, iubito?

Iubita mea cu ochi c prui „Te iubesc” de ce nu îmi spui?

Tu e ti dulcea de gutui

Alta ca tine-n lume nu-i Iubita mea cu p rul cre De dragoste sunt hr re Cu visuri le-s prea-ndr zne De ce iubirea n-are pre ?

Iubita mea cu chip de miss De ce nu faci cum mi-ai promis? la i s te s rut în vis i m alungi din paradis Iubita mea cu zâmbet fin Când te a tept la mezanin De ce-mi oferi doar un suspin?

Din trandafir îmi la i un spin Cump r tone de r bdare Pe nori s -i transform în soare O a tept, dar ea n-apare...

De ce oare? De ce oare?

Melancolie Amintiri revin în minte Momente, gesturi, cuvinte Flori în glastre se ofilesc Frunzele cad, îng lbenesc Oamenii merg, îmb trânesc Pove ti de dragoste sfâr esc rile nu mai zboar Gânduri rebele r cesc Unde-s aripile de-odinioar ?

Firescul de ce nu mai este firesc?

Te iubesc Triumful dragostei, Elixirul fericirii

W. Kossak - Emilia Plater în lupta de la Slavami

Inund inima mea cu Umor, visuri i speran e Beatitudinea m caracterizeaz Emo ia îmi opte te i amintesc în fiecare zi Cât de mult te iubesc.

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Ioan MICL~U-GEPIANUL (Australia)

”Oameni, Fapte, Înt`mpl[ri” „...Cât de frumoase sunt c ile care readuc la lumina zilei prezente, oameni i fapte din vremile trecute, aducându-ne nou celor de azi, amintiri ale continuit ii mereu reînnoite a vie ii, dinspre str buni la nepo i i str nepo i! A a percepeam eu cartea despre care doresc s scriu aceste rânduri, cum se zice azi, a scrie o recenzie. Hot rârea am luato tocmai în prima zi de Prim vara australian , adic 1 septembrie, 2015, aceea i dat cu prima zi de toamn european , iar eu i nevast mea vorbeam despre vremile copil riei noastre, în timp ce întindeam pe usc tor h inu ele sp late ale nepo eilor! Fiindc p rin ii lor erau la serviciu, fiind deci o binecuvântare dumnezeiasc s ai p rin i, bunici al turi! tiam acest adev r de aceea îl i înf ptuiam cu mult drag! „Auzi tu nevast , încep eu vorba, îmi vin în minte versurile unui cântec de pe vremea când eram copil de vrea 9-10 ani; auzit i înv at de la ni te fete din satul Homorog, lucrând noi la ni te gr dinarii din zon ; pliveam morcovi, ardei i ro ii, care, auzeam noi c vor fi trimise ru ilor.” „Doamne ap , zice nevasta, dar cum po i ine minte astea?” „A a bine! Am început s i le repet chiar prin cântec: Cucuruz cu frunza-n sus, / ucu-i ochii cui l-a pus, / C l-a pus cu patru boi, /

ucu-i ochii amândoi; / i la pus cu patru vaci, / ucu-i ochii cei b rnaci. (c prui) Ne-am bucurat împreun !

Priveam la cartea „Oameni, Fapte, Întâmpl ri” editat la Editura Cuget Românesc, 2015, de c tre eruditul Preot prof. dr. Al. St nciulescu-Bârda, carte ce o aveam pe masa din fa a mea, primit doar cu câteva zile în urm , i pe care o i citisem, adânc p truns de atâtea variet i i valori suflete ti cu care porneau pe calea vie ii lor copiii de rani din zonele muntoase mehedin ene! În acel moment am sim it cum m inund acea energie îndemn toare pe care o sesizez întotdeauna când m bântuie ideea unei fapte bune a poeziei sau a lucrului prin gr din ! adar, s prezent m structura acestei i minunate: un „Cuvânt înainte”, semnat de editorul Pr. Al. St nciulescu-Bârda, prin care de fapt vom afla despre contribu ia comun a celor doi autori la realizarea c ii - Pr. Stelian Zoican, Pr. Al. St nciulescu-Bârda.

Vom afla despre valoarea i talentul de cre tin des vâr it al Preotului Stelian Zoican, c ruia îi apar in povestirile, iar editorului, extraordinarul merit de a fi salvatorul acestor amintiri i fapte, prin tip rirea lor într-o carte.

Pr. Stelian Zoican, ne spune d-l Bârda, era un foarte bun povestitor, atractiv, întotdeauna plin de speran i optimism, a f cut cinste misiunii sale preo ti, st pân întotdeauna în cele ce împlinea. Era dintr-o familie de cre tini adev ra i, doar c nu prea se îndemna la scris, de i bunul s u prieten din Malov îl îndemna s nu lase aceste fapte i întâmpl ri nescrise, spre a r mâne în continuare ni te oglinzi de referin e pentru genera iile viitoare. Sunt acolo adunate istorii ale unei lumi, care, asemenea celei de azi, se bucura de via , oameni ce îndurau cu t rie i speran e de mai bine toate greut ile vie ii lor. Era via a p rin ilor i a str bunilor no tri! În continuare, structurarea c ii se realizeaz prin ase p i bine definite, dar, în acela i timp, organic legate!

Partea l-a. Înainta ii Partea a II-a. Copil ria Partea a III-a. Amintiri din seminar Partea a IV-a. Din via a unui preot Partea a V-a. Ooameni, Fapte, Întâmpl ri

Partea a VI-a. Chipuei i icoane Meritul editorului Pr. Al. St nciulescuBârda devine cu atât mai substan ial, cu cât în final Pr. Stelian Zoican reu te s i a eze faptele vie ii sale, a a cum au fost ele în realitate, pe mai multe discuri de înregistrare, mânând coautorului i editorului c ii, marea sarcin a le asculta, rescrie, regrupa, îndrepta, ca totu i s nu se piard aceste valori spirituale, fapte reale, i demne de înv tur , demne de a cunoa te noi, cei de azi, suferin ele i bucuriile p rin ilor no tri, obiceiurile lor, felul lor de a tr i i întrajutora, i mai ales valoarea unui Preot d ruit misiunii sale sfinte, folosul acestuia în conduita vie ii satului românesc!

Ca s vedem i s în elegem cât mai profund valoarea acestei c i noi ap rute, s ascult m ce ne spune editorul acestea, Pr. Al. St nciulescu-Bârda: - „De cele mai multe ori când îl întâlneam, îmi d deam seama c e un foarte bun povestitor. Avea o memorie excep ional i se obi nuise s i presare conversa iile pe care le avea cu mici istorioare din via a personal , ori din cele cunoscute de la al ii, pentru a fi mai conving tor în ceea ce sus inea”.(pag.9) - „Cartea de fa , Oameni, fapte, întâmpl ri, este o realizare a P rintelui Stelic , al turi de numeroasele CD-uri, pe care a înregistrat muzic popular din zona de munte a Mehedin iului. Contribu ia subsemnatului e minor , în sensul c am repovestit piesele rintelui”. (pag.11) Este aci desigur o împreunare de modestie i sinceritate!

Oricum, trebuie observat i adev rul c ci ascultând, descifrând i legând relat rile de pe CD-uri nu era o munc prea u oar i cred nici nu s-ar fi angajat oricine la o asemenea treab ! Doar puterea unei chem ri interioare, de credin i iubire, a fr iei prin profesie i origine de vatr putea s duc la aceast horâre, spre a întocmi cartea aceasta. Fapt ce trebuie recunoscut. i ne mai spune Editorul: „P rintele Stelic Zoican retr ie te i ne face s tr im cu dânsul momente din copil ria, tinere ea i via a sa de preot, cu bucuriile i necazurile

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ei, cu în rile i poticnirile ei. Prin acestea, rintele Zoican dovede te înc o dat , dac mai era nevoie, cât de mare este rolul unui Preot într-o comunitate, cât de mult a iubit Biserica, oamenii locului, valorile lor spirituale, cât s-a str duit sa salveze ceea ce se mai putea salva de la pierire din comorile artistice ale zonei. G sim aici tipuri puternice de personaje, precum p rin ii i bunicii p rintelui, fratele s u Nicolae, înv tori i profesori din satele de munte, oameni din satul Balta i altele învecinate”. (pag.11) Mai afl m din aceast carte despre faptul c Pr. Stelian Zoican era un maestru al fluierului, ajungând la perfec iune, c ci, copil fiind înc , tat l s u îi cump rase un fluier drept cadou, pentru a ie it premiant la coal . P zind caprele, le cânta acestora încât, precum în pove tile noastre române ti, acestea îl urmau oriunde se îndrepta micul p stor cu fluierul s u.

Dar crescând i ajungând „P stor de credincio i adev ra i”, Pr. Stelian Zoican cu fluierul s u formeaz o echip de fluiera i, în satul Balta, câ tigând multe concursuri culturale, ducându-si fluiera ii s i la profesionalism, astfel ajungând a se situa pe locul I, pe Tar , cu ocazia unui festival na ional. Povestirile, întâmpl rile povestite cu atâta entuziasm, i în culorile vremii sale, d c ii atrac ie de la care cititorul greu se mai poate opri, odat începând cititul! d m câteva exemple într-adev r istorice, din Partea I-a, „Înainta ii”. Despre „C pitanul Nicolae Zoican” din Balta, care era pitanul lui Tudor Vladimirescu. Acesta era negustor de vite, bogat, care aproviziona pandurii cu arme din Banat, dar i cu multe altele necesare revolu iei lui Tudor! Apoi afl m despre vestita Zoica. Aceasta era c pitan de plai pe la 1700 i avea sub comanda ei o ceat de pl ie i din satele din nordul Mehedin iului. Cu ace tia ap ra aceste sate de turcii care periodic n leau de la AdaKaleh. Zoica avea o mo ie imens , se întindea de la Balta pân la Gornen i, mo ie numit Ponorel. Zoica umbla îmbr cat în haine de b rbat!

Ca preot cre tin Stelian Zoican era un adev rat apostol al credincioilor s i. Lumea îl iubea i avea încredere în el, fiindc pov uia cu în elepciune pe oricine îi cerea sfatul i ajutorul. Purtarea sa era dem, dar tia, i avea un mod popular de a convinge, cum s-ar zice în stil oltenesc, astfel în Partea a II-a, „Copil ria”, ne poveste te despre o amintire ce o tr ise la bunicii s i!

Era vremea Postului de Pa ti! „Baba

Lena Zoican era o mare postitoare”, a a c având în vizit pe fiul ei Ioni Zoican cu nevast -sa Anica i copii, între care i Stelian, îi întreb : „Da voi posti i anul sta?” „Postim i noi, mam , i-a r spuns norusa Anica, dar nu putem tot postul, c avem de munc . Postim prima i ultima s pt mân i zilele de miercuri i de vineri!” „Înseamn c m l sa i iar numai pe mine postesc!” a r spuns baba cu am ciune. „Postesc i eu cu matale!” a s rit de colo nepotul Stelian, o mogâldea de om de vreo ase ani ori”. (pag.37) a a r mas nepotul cu bunica s posteasc i el! A sp lat bunica i oalele de mai multe ori ca s nu r mân f râm de untur pe ele, ba chiar i clan a de la u a ters-o cu cenu . Postir ei bine, dar dup mai multe zile lui Stelian îi veni foamea, a a c doar duminica bunica îi d dea lapte, ou i brânz , ci trebuia s creasc ! Într-o zi cu ploaie mult , se nimeri s dea pe la casa bunicii Lena, p rintele Gogâltan ce venea de la Coste ti, cerând ad post pe a a vreme!

Lena Zoican îl întreb de îndat dac vrea -i pun ceva de mâncare! Dar fiind Post, ea îi spune c are acum numai „ni te fasole cu m lai!” „N-ar fi r u, mam Leno”, r spunse rintele Gogâltan uitându-se la copil, dar acum a dori eu altceva!” Zice: „Ia frige dumneata ceva de la grind , c b iatul sta nu trebuie s in post. Copii sub apte ani au voie s m nânce! mai zise el, privind-o pe trân cu în eles. Mai pune acolo i o c ân de varz acr i un p rel de uic i ne descurc m noi!” (pag. 39) Masa fiind a ezat , p rintele zice c nu nânc dac nu m nânc i Stelian; i bineîn eles c Stelian nu a mai a teptat s fie invitat de dou ori! Se osp tar ei frumos, „co-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

pilul înghi ea hulpav trandafiri i mu chiule i”, i nici nu observa c p rintele Gogâltan se osp tase numai cu m lai i varz acr !

Peste ani, Stelian Zoican î i aminte te cum niciodat nu mâncase a a gustoas mâncare ca atunci cu P rintele Gogâltan. Deosebit de pl cut este amintirea cu „Prima zi de coal ”, despre care printre multe altele, Stelian î i aminte te cum taic -s u, pe la jum tatea anului, venise pe la coal s vad cum îi înva „ficiorul”. Vorbise el cu înv torul dar Stelian nu tia ce? Vorbiser între patru ochi! a c îl întreb pe taic -s u: „T ticule, cei spuse înv torul?” „Îmi spuse c dac tu ai înv a mai bine decât înve i acum, s-ar putea s iei chiar premiul întâi! Dac vei lua premiul întâi, eu î i voi da un fluier!” Copilul s-a bucurat foarte mult, fiindc tot î i dorea aib un fluier!

Fiecare amintire, povestire, într-adev r dovedesc darul inegalabil al Pr. Stelian Zoican de a povesti, de a da atâta farmec i autenticitate acestora, încât, repet, gestul editorului de a salva aceste amintiri/în elepciuni i folclor popular, merit tot respectul i aprecierea!

Doar s amintim despre „Ru inea lupilor”, „Marea hot râre”, „Lacrimile mamei”, „Concentrarea”, „Testul de inteligen ”, „Viclenia”, „Prima pedeaps ”, „Nota bucluca ”, „Prima iubire”, i multe, multe asemenea amintiri ce te fac s te gânde ti la propria- i copil rie, la labirintul c ut rilor tinerilor spre realizarea c ilor vie ii i visurilor lor!

Recomand aceast carte de valoare, plin de exemple i în elepciuni, despre truda prin care se ajunge la împliniri, prin moral cre tin ce duce la iubirea muncii, la iubirea aproapelui u, c ci acela i Duh dumnezeiesc ne ine pe to i în via ! O carte ce se poate cânt ri numai cu inim i mintea!

Wojciech Kossak - Trompetistul i Kowalowa

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Marian HOTCA

Cântecul nop ii ascult somnul de sare cum scânteiaz somnambulic în sâmburele închis al serii deschide sângele înst nit cu sfidarea rutului unui suflet uns în sidef apropiindu-m de visul stins al iasomiei nisipul din lumin ucide umbra de piatr din gândul apei, iar timpul tresare ca un izvor susurând topind mun ii abrup i de sare dintre pleoapele evei

Iona

cuvintele erpuiesc maladive aproape ca-ntr-un ecou c ptu it la mijloc i-s gata s moar nelini tite într-un poem muced i sur

Triste e triste ea tie multe versuri din cartea vie ii compune poeme surde la lumina de sare i tope te în fl ri fericirea stropilor de ploaie de pe obraz

am vrut s scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur, dar am scrijelit în noptiera plin cu praf zvârcolirea broa tei exilate în muntele de sare -

conturul umbrei mele r mâne ca un vis eterat adormit în eternitate e-a a de lung moartea încât nici timpul ce-a trecut pe-aici nu- i ajunge s o m sori pân la cap t

am vrut s scriu ceva despre un timp, un timp nemaipomenit de singur, dar lumina dintre mine i umbra lui s-a împietrit în gândul ce-mi zbura cu aripi surde de liliac printre triste ile macrocosmice, încât nu am putut s mai scriu niciun cuvânt

poate noi suntem ni te vise în gol vân torii str pun i de gloan ele vremii i num r sufl rile precum copiii când î i num monedele din pu culi dezam gire - respira ia te doare pân la ultimul atom

scot totul din priz Lumea

i zic aceasta a fost

Mucegai în col urile obscure ale camerei înflore te mucegaiul mov etalându- i moartea visam cum cobor în golurile oaptei s mai port pe piele istoria dezbr cat de ve mintele de hemoglobin în lumina putred

Eva o ap seac f lucire precum ochiul ce n-a v zut lumina niciodat neagr ca baticul de doliu se plimb sângerând în prelungirea înser rii de abia mai pot s -mi deschid gândul v d cum uitarea sfârtec umbrele de ghimpi tu e ti Eva care te tânguie ti orfan de Dumnezeu i de dorul însetat al muririi tu stai i veghezi apele Styxului pline de cianuri trupe ti tu por i între coaste toate blestemele omenirii tu m nânci i nu te saturi de întuneric i poame grele de plumb

Timp

W. Kossak - Soldat adapând calul

pân la urm am t cut, am t cut de tot, înc tu at în propria-mi lumin i deodat m-am întunecat auzind pa ii de furnic cum preg tesc în buc rie celelalte r zboaie

monedele sunt doar nasturi vechi ancora i în rugin

ar trebui s fim de sare sau de piatr ca s r zbatem prin vremea aceasta obscur pe muchia de cu it r nile se desfac îng lbenite de istorie cine te întreab de ce sângele î i plânge? cine te alin când degetele se frâng pe clapele timpului? cine î i ascut tânguirea chiop tând între gândurile inimii? zborul se închide în cârpe zduhul spânzur ca o arip ghimpat , spânzur poate în mintea mea, tu, în golul t u, i diluezi amintirile cu lacrimile ce-au mai r mas dup ultima secet rugine te-m , las -m s fiu umbra sfinxului purtat de vânt prin toate de erturile i f -m într-un sfâr it lacrim de sare

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constantin MIU

Etimologii populare În cele ce urmeaz , ne-am propus s discut m i s l murim câteva etimologii i expresii populare: 1. gogeamite/ cogeamite. Dic ionarul Explicativ al Limbii Române d urm toarea defini ie pentru acest cuvânt: „COGEÁMITE adj. invar. (form popular ) - Foarte mare, foarte înalt; co cogea, co cogeamite. [Var.: cogémite, gogeámite adj. invar.] - Din sb. kódžamiti, bg. kodjamiti”. În edi ia din 1939 a Dic ionarului Explicativ al Limbii Române sim urm toarele enun uri, unde apare cuvântul în discu ie: „Cogea om i se teme de un c el!”, „Co cogea voinici i fug de un pitic” sau „Te-ai f cut co cogea fl u!”.

Credem c acest cuvânt este un eponim, adic un cuvânt folosit în terminologia lingvistic cu trei în elesuri: a) nume proprii devenite nume comune; b) substantive comune care î i au originea în nume proprii. În acest caz, gogeamite ar proveni de la numele propriu Gogea Mitu, cel mai înalt român.

Sursele publice nu se pun de acord oficial nici m car asupra numelui s u. Se spune c se numea de fapt Gogu tef nescu, informa ie contrazis de alt surs care o citeaz pe o nepoata de-a sa, care afirma c numele u real era Dumitru Goaga, de unde i abrevierea numelui - GOGEA MITU. Pove tile sunt de acord cu prima parte a scurtei vie i a lui Mitu: suferea de gigantism (singurul caz aparent oficial din România, cu toate c si Ghi Mure an, la 2,30 m ar putea probabil fi inclus aici), iar la 20 de ani avea 2,42 metri i 183 kg, iar la pantof purta num rul 56 sau 64. Originar dintr-un sat din Oltenia (Mâr ani) i scut în 1914, a colindat prin lume cu circul, ajungând chiar i la Târgul de Mo i de la Obor din 1934, unde a fost prezentat ca o ciud enie, drept cel mai înalt om din lume. Dup cariera de la circ a urmat alta de boxer de succes, f când KOuri, unul dup altul, lucru ce i-a adus faim interna ional de scurt durat . La doar 22 de ani, în 1936, Gogea Mitu a fost internat cu diagnosticul tuberculoz într-un spital din Bucure ti, unde a fost g sit de familia sa peste câteva zile mort i îmb ls mat. Într-un reportaj difuzat la postul TV PRIMA, în data de 23.07.2015, nepoata sus ine c Mitu nu a murit de tuberculoz , ci a fost otr vit de adversarii invidio i pe for a i succesul s u în ring. În con tiin a popular , adjectivul „go-

geamite” (cu variantele „cogeamite”, „co cogeamite”), desemneaz m rimea/ dimensiunea - una impresionant - a posesorului, tot astfel cum era i faimosul Gogea.

2. expresia/ proverbul „A nimerit orbul Br ila” Expresia se folose te pentru a încuraja pe cel care ov ie s se duc într-un loc necunoscut de team c nu va nimeri.

Pe vremuri Br ila era singurul ora -port la Dun re, fiind imposibil pentru c tori i comercian i s r ceasc drumul. Zicala s-a scut datorit faptului c Br ila era singurul ora port în acea vreme, singura cale comercial cu deschidere spre Dun re i mare. rerea altora este c ar exista o legend care spune c în acest ora de pe malul Durii s-a n scut un b iat orb. P rin ii au încercat s -i fac via a cât mai pl cut i mai frumoas . O singur dorin avea îns acest iat, aceea de a merge la o ap curg toare.

Anii au trecut, f ca el s i poat împlini visul, pân când într-o zi s-a gândit s plece singur i s ajung la acea ap . A întrebat în jurul lui cum ar putea s g seasc drumul i cineva i-ar fi spus s mearg încet înainte i in drumul drept, f a se abate din cale.

La cap tul lui este apa la care dore te s ajung . i el a mers pân când a ajuns la ap .

Legenda s-a n scut datorit topografiei acestui ora . Toate str zile principale sunt circulare (ora ul având arhitectura radial ), ele pleac de la Dun re i ajung tot la Dun re.

Din orice parte a ora ului a i pleca ve i ajunge înapoi trecând pe lâng Dun re.

Expresia/ proverbul se pare c vine de la cuvântul german brille = ochelari. Pe vremuri când nu existau doctori oftalmologi, ochelarii se luau prin c utare, pe nimerite. Vorbitorul de limb român , mai pu in cultivat, a recurs la o analogie fonetic , aproximativ , în privin a pronun iei cuvântului german - braila, crezând c e vorba de... Br ila. De fapt, expresia devenit proverb „A nimerit orbul Br ila” ar fi trebuit scris A nimerit/ a g sit orbul braila adic ochelarii.

Explica ia noastr are în vedere i alfabetul Braille. Louis Braille (n. 4 ianuarie 1809 - d. 6 ianuarie 1852) a fost un pedagog francez care a inventat i dezvoltat alfabetul Braille, de tip rire i scriere pentru nev tori. Braille s-a n scut la 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un mic sat situat la 40 km de Paris.

În 1812, în urma unui accident produs în atelierul de piel rie al tat lui s u, î i pierde vederea. Între 1816 i 1818 urmeaz cursurile colii comunale din Coupvray, iar în 1819 intr la Institutul Regal al Tinerilor Nev tori (Institution Royale des Jeunes Aveugles IRJA) din Paris. Din 1822 Braille experimenteaz procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles Barbier i începe cercet rile sale pentru elaborarea unui nou sistem de scriere pentru nev tori, terminând alfabetul Braille în 1824.

3. expresia „La Caracal, unde s-a r sturnat carul cu pro ti” este adev rat pe jum tate.

De fapt nu este vorba de pro ti, ci de plo ti (pluralul substantivului plosc ). i nu era vorba de români - olteni din zon , ci de ru i, voluntari în trupele lui Tudor Vladimirescu. Carul de aprovizionare era plin cu plo ti, nu cu pro ti. La Caracal, la o manevr mai strâns , carul s-a r sturnat. Ru ii au raportat c s-a r sturnat un car cu pro ti în loc de plo ti. Expresia a prins (în ciuda faptului oltenii sunt oameni foarte iste i) i a dat de în eles, când era rostit , c acolo, ca la Caracal, e o puzderie de pro ti. Rostit în alt context transmite c i în locul respectiv s-ar si destui indivizi - po i s umpli un car care sunt ca aceia din Caracal.

Se cuvine acum s explic m faptul c în ciuda întâmpl rii hazoase (solda ii au preferat spun c datorit manevrei gre ite era vorba de un car cu pro ti), vorbitorii care au preluat i transmis zicala nu aveau cuno tin e de lingvistic . Consoanele r i l sunt lichide i se confund u or sau sunt pronun ate greit, când e vorba de a a-zi ii rârâi i.

4. expresia „Ce-are sula cu prefectura” credem c i ea se bazeaz pe aceea i confuzie între consoanele lichide r i l lichide. inând cont de faptul c omul din popor are tendin a rim rii unor cuvinte, cuvântul subliniat de noi - sula - ar trebui s fie de fapt sura, adic o femeie fie c era sur la p r, fie a a o chema - Sura. Aceasta a nimerit întâmpl tor la o prefectur , f a avea de-a face, în vreun fel, cu ceea ce se ocup aceast institu ie. Prin urmare, expresia corect ar fi Ce-are sura cu prefectura. Logica întâmpl rii, a a cum o explic m noi, este evident , varianta cunoscut nu are nicio logic i se bazeaz pe absurd.

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

George BACIU

Alerg prin visele tale Alerg prin visele tale ca un fotograf de iluzii, mi-e sufletul navetist obosit de întâmpl ri postume, privirea-mi, cu trupul gol, danseaz -n ritmuri confuze, cu un gând ce probeaz în bazarul somnului costume. Îmbr rile au migrene, via a î i pune reverenda i merge la biseric pentru a- i spovedi cumin enia, lumea - ca o femeie cu chip de spectacol i coje te, sub coviltirul indiferen ei, urâ enia. Înc mai alerg prin visele tale, potcovite cu sughi uri, sub cerul spânzurat de gâtul strâmb al cetii.

Te scriu pe obrazul vân t al ferestrei ce- i descheie bluza, a teptând violul dimine ii.

Am vrut s te iubesc Am vrut s te iubesc altfel. i-am scris despre tine, un poem, o strof , un vers...

sub umbrela îmbr rii, ne ciupeam privirile.

Cred c Cred c ai fost o frunz c zând pe um rul de cu sear al s rutului. i eu m uitam râzând la trupul vorbei din vioara trupului. i mai cred c te a teptam în palma viselor, ca pe un râu scuturându- i uvi ele pe tâmplele geloase ale pietrelor.

Uite, adâncul din mine î i întinde bra ele... i tu plângi incest, într-un gând secret culcat pe un c tâi de triste e, în vreme ce eu sunt un autoportret care are r u de frumuse e.

Trecem prin noi

Le opteam diminea a, înainte de r rit, în genunchi, pe marginea dintre mine i tine.

Le auzeam respirând, sub cerul mov i lene , surând ora cu fa a oval înf urat pe gâtul aerului ce se f râma între noi.

Trecem prin noi singuri, ca printr-o oglind , cu capul în jos, ne privim dimine ile din cre tet, ne ciupim amiezile de sân, ne terfelim înser rile în cârciuma cu amintiri i ne a ez m pe pervazul sufletului ca într-o sala de a teptare.

Trecem prin noi singuri, aceia i singuri, aceea i noi, iubind iubirea femeii din mine i a b rbatului din tine.

fi vrut s te iubesc altfel. i-am scris despre tine, un poem, o strof , un vers...

Pân s i le spun, mântul coborâse în buzunarul inimii, sând doar umbra s te mai in de mân .

Înserarea coborâse Înserarea coborâse pe um rul str zii. În parcul de dup mahalaua cu cafenele nocturne, copacii se plimbau cu stelele de mân .

Pe zarea gri Pe zarea gri trec p rile cu cerul la brâu. În dormitorul din fundul gr dinii, înserarea î i pudreaz nasul.

Vântul puf ie din lulea, vârându- i umbra pe sub rochi a uli ei din capul satului.

W. Kossak - Pilsudski c lare

Te ineam strâns între dou uit ri, mase pe nervii por ii ce l tra de fiecare dat când,

Eu, ezat pe cotul lunii i de iram povestea trupului înc pierdut în buzunarul prim verii de alalt ieri.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Stelian GOMBO{

„Port[ri\a” de la Muntele Athos Sfintele icoane formeaz un mare tezaur spiritual al Bisericii.

Despre sfintele icoane s-au spus multe, de c tre teologi, i s-au scris volume întregi. Înainta ii i Sfin ii P rin i au vorbit despre rolul lor, duhovnicesc i dogmatic în acela i timp, i ne-au înv at s ne închin m la icoane ca la în i sfin ii care sunt închipui i pe ele. „C ci cinstea dat icoanelor se urc la chipul cel dintâi” spune Sfântul Vasile Cel Mare.

Mul i consider sfintele icoane mai mult ca valori artistice i istorice decât ca obiecte put toare de har i sfin enie. Ei admir îndeosebi vechimea, culorile, m iestria i arta cu care sunt lucrate.

Dar nu surprind, nu simt duhul care vibreaz i se transmite prin aceste sfinte obiecte!...

Prin intermediul sfintelor icoane, noi suntem permanent în comuniune cu Iisus Hristos, cu Sfânta Fecioar Maria - N sc toarea de Dumnezeu i cu to i sfin ii, prin sfânta rug ciune. Prin icoane între inem un continuu dialog cu Creatorul cerului i al p mântului i cu to i sfin ii. Este suficient numai s vezi o icoan , s îngenunchezi în fa a ei, c te i înal i, imediat, cu mintea la Iisus Hristos.

Desigur, ne putem ruga i f s avem în fa icoane, dar cre tinul obi nuit î i adun mintea cel mai u or i intr în atmosfera rug ciunii, stând în fa a unei icoane f toare de minuni, i, de fapt, toate icoanele pot fi f toare de minuni!... Atunci simte imediat Harul Sfântului Duh în inima sa, simte o prezen divin continu , c ldur i încredere duhovniceasc , pe care le-ar sim i mult mai greu dac s-ar ruga în lipsa unei astfel de icoane!... Cu alte cuvinte sfintele icoane scurteaz calea între cer i p mânt, între in un permanent dialog între Dumnezeu i om, îl urc pe om spre cer, dup m sura smereniei lui i îl coboar pe Dumnezeu spre p mânt, dup nem surata Lui dragoste!...

Referindu-ne, în cele ce urmeaz , în mod concret, la una dintre ele, foarte important , vestit i celebr , vom re ine faptul c Icoana Maicii Domnului, toare de minuni, numit „Port ri a” - fiindc despre ea este vorba, se afl în paraclisul de la poarta M stirii athonite, grece ti Iviron, cum se într în curte, pe partea dreapt . Potrivit tradi iei athonite, aceast icoan a venit pe mare, din Bizan . Maica Domnului s-a ar tat în vis unui c lug r evlavios al M stirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i s mearpe ap dup icoana Sa. Mergând la rm, Gavriil a p it pe valurile m rii ca pe uscat, învrednicindu-se s ia cu mâinile sale aceast icoan grea i de mari dimensiuni, i a a ezat-o în biserica m stirii.

Icoana Maicii Domnului „Port ri a” din stirea athonit Iviron este pr znuit pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din M stirea athonit Iviron în Georgia), 13 oc-

tombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din M stirea greceasc Iviron la Moscova, în anul 1648) i mar i în S pt mâna Luminat (pr znuirea ar rii icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos, i recuperarea acesteia de c tre Sfântul Gavriil).

Aceast icoan a Preasfintei N sc toarei de Dumnezeu se afl în paraclisul de la poarta M stirii Iviron, de aceea icoana este numit „Port ri a” (Gr. ).

Conform tradi iei, aceast icoan a fost pictat de Sfântul Apostol i Evanghelist Luca.

Icoana Maicii Domnului „Port ri a” apar ine tipului iconografic Hodighitria („Îndrum toarea”). Sfânta Fecioar Maria este zugr vit inându-L pe Iisus Hristos pe bra ul stâng i ar tând spre El cu mâna dreapt ca o c uz spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrutoarea”).

Pruncul Iisus Hristos ine în mâna stâng un sul de hârtie ce simbolizeaz Evanghelia, iar cu mâna dreapt binecuvinteaz .

Icoana Preasfintei N sc toare de Dumnezeu din M stirea greceasc athonit Iviron este ferecat , cu excep ia fe elor, cu o îmbr minte de aur i argint, cu pietre pre ioase, monezi de aur i o mul ime de alte podoabe d ruite de împ ra i, regi, egumeni, duci, ofi eri i simpli credincio i. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la Dânsa.

Din sinaxarul icoanei afl m c a fost p strat cu mare cinstire în casa unei v duve evlavioase din Niceea, ce avea un sin-gur fiu. În timpul împ ratului Teofil, iconocla tii controlau casele cre tinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre solda i a descoperit Icoana Maicii Domnului, i a lovit-o cu o suli . Îndat a curs sânge din locul în care icoana a fost lovit . duva, v zând minunea, i temânduse de distrugerea icoanei, a dat solda ilor imperiali bani, implorându-i s nu se ating de icoan pân a doua zi, diminea a. Când solda ii au plecat, femeia i fiul ei (care mai târziu a devenit c lug r athonit) au luat icoana i au mers la rm a ezând-o pe ap . În chip minunat, icoana Maicii Domnului sa îndreptat, plutind deasupra apei. Sfânta icoan , stând în pozi ie vertical deasupra apei, a plutit pân la Sfântul Munte Athos.

Timp de câteva zile, c lug rii athoni i au v zut un stâlp de foc pe mare, ce ajungea pân la cer. Aceast vedenie a continuat timp de câteva nop i. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat c stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau s se apropie, icoana se dep rta. zând acestea, c lug rii s-au întors la m stire, rugându-se Maicii Domnului ca s

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ruiasc acea icoan m stirii lor.

Maica Domnului s-a ar tat în vis unui c lug r evlavios al M stirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie), zicându-i s mearg pe ap dup icoana Sa. Mergând la rm, Cuviosul Monah Gavriil a p it pe valurile m rii ca pe uscat, învrednicindu-se s ia cu mâinile sale aceast icoan grea i de mari dimensiuni, i a a ezat-o în biserica stirii. În ziua urm toare, nu au mai g sit icoana Maicii Domnului în biseric , dar c utând-o, au v zut-o pe zidul m stirii, deasupra por ii. Atunci au luat icoana i au dus-o în biseric , dar iar i au sit-o pe zidul de la poart . Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, pân când Preasfânta N sc toare de Dumnezeu i-a ar tat Sfântului Gavriil voin a Ei, zicând c nu dore te ca icoana s fie p zit de tre monahi, ci mai degrab Ea vrea s -i protejeze pe ei, nu doar în via a de acum, ci i în cea viitoare. Dup aceasta, icoana a fost a ezat în paraclisul de la poarta m stirii, ajungând s fie numit icoana Maicii Domnului „Port ri a”. Acest lucru apare i în Acatistul Maicii Domnului: Bucur -te, Port ri bun , care deschizi credincio ilor u ile raiului!

Conform tradi iei, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul i mila lui Dumnezeu fa de c lug ri atâta vreme cât icoana va mâne în m stire. Se crede, de asemenea, c dispari ia Icoanei Maicii Domnului „Port ri a” din Sfântul Munte Athos ar fi un semn al sfâr itului lumii. În alt ordine de idei, Icoana Maicii Domnului „Port ri a” este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecat , cu excep ia fe elor, cu o îmbr minte de aur i argint, cu pietre pre ioase, monezi de aur i o mul ime de alte podoabe d ruite de împ ra i, regi, egumeni, duci, ofi eri i simpli credincio i. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea.

S-a prorocit, de c tre p rin i, c la sfâr itul lumii, aceast icoan va pleca pe mare, a a cum a venit.

Una dintre bucuriile pe care le-a f cut aceast icoan celor rutori este urm toarea: un tân r pelerin, neprimind pâine de la buc tar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da buc tarului.

Buc tarul, dându- i seama de unde era galbenul respectiv, s-a c it.

Legat de pâinea din m stire, aici s-a mai petrecut înc i o alt minune: când m stirea nu a dat mas la hram, de frica foametei, fiindc nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început care grâul din hambare. În amintirea acestei minuni, poc indu-se înaintea lui Dumnezeu, monahii i-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta m stirii, o lad de lemn, cu pâine, la îndemâna tuturor pelerinilor ce îi calc pragul.

Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrav .

Pe vremea venirii arabilor în Sfântul Munte Athos, un soldat arab a lovit cu cu itul în chipul acestei icoane, i îndat a început a curge sânge. Arabul v zând minunea, s-a înfrico at i c zând la p mânt sa poc it, s-a botezat în legea cre tineasc i s-a îmbr cat în hain monahiceasc , r mânând acolo pân la moarte.

Rug ciune la icoana Maicii Domnului „Port ri a” - Ap toare Doamn , St pâna noastr de Dumnezeu N sc toare, cânt rile cele de laud aducem ie noi robii t i, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit arm tare, zid nebiruit i straj nebiruit .

Acoper -ne i ne apar pe noi to i de vr jma ii cei v zu i i nev zu i i de toat v marea sufleteasc i trupeasc , ca s strig m ie: Bucur -te, Port ri bun care deschizi credincio ilor u ile Raiului! adar, se cuvine ca noi s avem mare credin în mila cea nerginit a Domnului nostru Iisus Hristos, ca, prin rug ciunile Preacuratei Maicii Sale i cu ajutorul acestor sfinte icoane, s ne vindece, ne miluiasc , s ne poarte de grij i s ne mântuiasc sufletele noastre, dac mai credem în a a ceva!...

41

Calendar - Septembrie 1.09.1944 - a murit Liviu Rebreanu (n. 1885) 1.09.1947 - s-a n scut Ion Mircea 1.09.1972 - a murit Ani oara Odeanu (n. 1912) 1.09.1974 - a murit Coca Farago (n. 1913) 2.09.1916 - s-a n scut Ion Potopin (m. 1998) 2.09.1935 - s-a n scut Damian Ureche (m. 1994) 2.09.2005 - a murit Alexandru Paleologu (n. 1919) 3.09.1887 - a murit Timotei Cipariu (n. 1805) 4.09.1881 - s-a n scut George Bacovia (m. 1957) 4.09.1992 - a murit Dan De liu (n. 1927) 5.09.1858 - s-a n scut Alexandru Vlahu (m. 1919) 5.09.1921 - s-a n scut Adrian Marino (m.2005) 5.09.1964 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1911) 5.09.1986 - a murit Nicu T nase (n. 1924) 6.09.1817 - s-a n scut Mihail Kog lniceanu (m. 1891) 6.09.1819 - s-a n scut Nicolae Filimon (m. 1865) 7.09.1902 - s-a n scut erban Cioculescu (m. 1988) 7.09.1993 - a murit Eugen Barbu (n. 1924) 8.09.1907 - a murit Iosif Vulcan (n. 1841) 8.09.1909 - s-a n scut M. Blecher (m. 1938) 8.09.1926 - s-a n scut tefan B nulescu (m. 1998) 8.09.1930 - s-a n scut Tudor Popescu (m. 1999) 8.09.1930 - s-a n scut Petre S lcudeanu (m.2005) 9.09.1944 - s-a n scut Lucia Negoi 9.09.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n.1912) 10.09.1944 - s-a n scut Eugen Evu 11.09.1924 - s-a n scut Ion Rotaru 12.09.1882 - s-a n scut Ion Agârbiceanu (m. 1963) 13.09.1908 - s-a n scut Edgar Papu (m. 1993) 13.09.1922 - s-a n scut Sergiu Al. George (m. 1981) 13.09.1923 - s-a n scut Ioanichie Olteanu (m. 1997) 13.09.1993 - murit Geo Bogza (n. 1908) 14.09.1945 - s-a n scut Gheorghe Schwartz 14.09.1993 - a murit Geo Bogza (n. 1908) 15.09.1938 - s-a n scut Marian Popa 16.09.1910 - s-a n scut Lucia Demetrius (m. 1992) 16.09.1990 - a murit Aurel Dumitra cu (n. 1955) 17.09.1888 - a murit Iulia Hasdeu (n. 1869) 17.09.1939 - s-a n scut Nicolae Ioana (m. 2000) 17.09.1951 - s-a n scut Dan Ciachir 17.09.1983 - a murit Horia Lovinescu (n. 1917) 17.09.1989 - a murit Ion D. Sîrbu (n. 1919) 17.09.1997 - a murit Ar avir Acterian (n. 1907) 18.09.1831 - a murit Vasile Cârlova (n. 1809) 18.09.1924 - s-a n scut Stelian Filip (m. 2010) 18.09.1967 - a murit Tudor oimaru (n. 1898) 19.09.1893 - s-a n scut Ion Agârbiceanu (m. 1963) 19.09.1903 - s-a n scut Marcel Bresla u (m. 1966) 19.09.1992 - a murit Cella Serghi (n. 1907) 20.09.1866 - s-a n scut George Co buc (m. 1918) 20.09.1937 - s-a n scut Petre Got 20.09.1986 - a murit Iorgu Iordan (n. 1888) 21.09.1864 - s-a n scut Elena V rescu (m. 1947) 21.09.1992 - a murit Ion B ie u (n. 1933) 22.09.1938 - s-a n scut Augustin Buzura 23.09.1891 - s-a n scut V. G. Paleolog (m. 1979) 23.09.1898 - s-a n scut Alfred Margul Sperber (m. 1967) 23.09.2000 - a murit Costache Ol reanu (n.1929) 25.09.1920 - s-a n scut Dumitru Vatamaniuc 25.09.1983 - a murit Ion Th. Ilea (n. 1908) 26.09.1907 - s-a n scut Dan Botta (m. 1958) 26.09.1957 - s-a n scut Cleopatra Lorin iu 27.09.1933 - s-a n scut Grigore Hagiu (m. 1985) 27.09.1934 - s-a n scut Ilarie Hinoveanu (m.2013) 27.09.1990 - a murit Ion Biberi (n. 1904) 27.09.2001 - a murit Gellu Naum (n. 1915) 28.09.2004 - a murit Geo Dumitrescu (n. 1920) 28.09.2005 - a murit Bianca Balot (n. 1936) 29.09.1812 - s-a n scut Eudoxiu Hurmuzachi (m. 1874) 29.09.1888 - s-a n scut Iorgu Iordan (m. 1986)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Florin M~CE{ANU

WOJCIECH WOJCIECH KOSSAK KOSSAK Wojciech Kossak se na te pe 31 decembrie 1857 la Paris, fiind primul dintre cei doi gemeni ai pictorului Juliusz Kossak i al Zofiei Galczynska.

Pe 15 octombrie 1860 se mut cu p rin ii la Var ovia, unde tat l s u prime te, în 1862, func ia de conduc tor artistic al „S pt mânalului ilustrat”. Înc din copil rie deseneaz mult. În 1871 se înscrie la coala de Arte Frumoase din Cracovia, iar în anul 1873 î i începe studiile la Munchen. În anul 1877, Wojciech Kossak pleac pentru cinci ani la Paris, unde înva de la pictori academi ti renumi i: L. Bonnat (18331922) i A. Cabanel (1823-1889). În stilul tân rului artist se observ influen ele realismului, impresionismului i naturalismului. La Paris picteaz , de asemenea, i scene de b lie: Manevre în Gali ia, expus în anul 1879 la Cracovia, Convoiul, Defilarea deta amentelor.

De i pictorul face progrese vizibile, tablourile sale nu î i g sesc mul i admiratori. În anul 1883 pleac la Cracovia unde se îndr goste te de Maria Kisielnicka, o tân de dou zeci de ani. O asalteaz neobosit cu scrisori, pân când are loc cununia lor, pe 16 iulie 1884. C toria îi prie te de minune lui Kossak. Picteaz mult i expune. Lucr rile lui se bucur de succes la Viena, unde tabloul Istoria primului deta ament de ulani prime te medalia de aur în anul 1885. Se bucur , de asemenea, de apreciere la curtea împ ratului Franz Josef. În toamna anului 1886, este invitat la vân toarea regal de la Godollo, lâng Budapesta, pe care o va prezenta într-un mare tablou intitulat Vân toare par force la Godollo.

Via a artistului se desf oar într-un ritm din ce în ce mai accelerat. În scurt vreme i se

vor na te trei copii: în 1886 - fiul Jerzy, în 1891 - fiica Maria, iar trei ani mai târziu - cea de-a doua fiic , Magdalena. To i trei vor dobândi glorie i vor intra în istoria artei poloneze.

A doua etap a crea iei lui Wojciech Kossak este între anii 1893-1902, o perioad a deplinei maturit i artistice denumit „perioada panoramelor”. În tot acest timp, ar-

Wojciech Kossak- Autoportret tistul locuie te mai mult la Berlin. Înzestrat cu talent în compunerea de scene istorice, dore te s i încerce puterile la realizarea panoramei preg tite cu ocazia anivers rii a o sut de ani de la insurec ia lui Kosciuszko, în urma propunerii f cute de Jan Styka (18581925). Imensa compozi ie, prezentat în anul 1894 la Lwow, este primit cu entuziasm de public.

Succesul pânzei îl determin s continue cu acest gen aparte de pictur . Sfâ iat de acuza iile referitoare la prietenia lui cu prusacii, Wojciech revine în 1902 la Cracovia.

Aici nu va g si nici aprecierea publicului, nici comenzi. Urm toarea etap de crea ie este la Viena. Acolo picteaz cea mai mare pânz a sa, care prezint masacrul de la 22 ianuarie 1905 din fa a Palatului de Iarn din Petersburg. În anul 1905, Wojciech se duce la Londra pentru doi ani, apoi revine la Cracovia, unde particip intens la via a artistic a oraului. Din ini iativa lui, în cea mai mare parte, se formeaz în anul 1908 grupul artistic „Zero”, menit s promoveze valorile istorice i patriotice. În anul 1909, Kossak este ales membru al Societ ii „Prietenii Artelor Frumoase” de la Cracovia. Continu picteze mult. Lucr rile lui sunt expuse la Londra, Paris, Munchen, Anvers, Roma. În anul 1913, este numit profesor la coala de Arte Frumoase de la Var ovia. Î i public , de asemenea, „Memoriile”. Cartea se bucur de o recenzie bun i de o mare popularitate. În ace ti ani, începe s vând mult i, în cele din urm , poate înceta s se mai plâng de vedenia „mor ii prin inani ie”. În timpul primului r zboi mondial, de i avea cinzeci i apte de ani, este recrutat în armata austriac .

Nu înceteaz s picteze, compune printre altele scene de pe front: Tân rul erou, Visul unui soldat, Pe câmpul de lupt . În anul 1918, de aceast dat în armata polonez , Kossak devine maior de ulani. În 1920 pleac la Paris i în Statele Unite în calitate de curier diplomatic. În SUA, prime te dou mari comenzi pentru tablouri: Pulawski lâng Sa-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vanna i Kosciuszko la Saratoga. Pentru fiecare prime te 20.000 de dolari. În perioada interbelic , „portretizarea celor renumi i i boga i” este sursa principal de venituri ale artistului. Adesea surprinde în tablourile sale solda i ai noi-înfiin ate armate poloneze, s rb tori i parade militare.

Scenele sale dinamice i cu colorit de basm se bucur de mare succes.

Wojciech Kossak are un caracter pitoresc, o via pitoreasc i o familie la fel de pitoreasc . Lucreaz neobosit, câ tig mult i cheltuie te i mai mult. Popularitatea lui nu scade în ciuda faptului c lucr rile sale, valoric, sunt foarte inegale. În afar de tablouri minunate i pline de avânt, întâlnim o mul ime de autopasti e, de imita ii. În anii ’30, Wojciech Kossak suport atacurile criticii avangardiste, care îl acuz formal de anacronism. i totu i, în ciuda acestei prese „rele”, aproape fiecare i-ar fi dorit aib un portret executat de mâna artistului.

Izbucnirea celui de-al doilea r zboi mondial îl g se te pe Wojciech la Cracovia. În timpul ocupa iei, în pofida numeroaselor presiuni, nu vrea s vând niciun tablou nemilor. Ascunzându-se în spatele b trâne ii, refuz propunerea guvernatorului Hans Frank, care î i dore te foarte mult s aib un portret ie it de sub pensula lui Kossak. În realitate, artistul lucreaz pân la sfâr itul vie ii i chiar se laud c nu trebuie s poarte ochelari.

Prefer s -i picteze pe me te ugarii cracovieni, decât s execute portrete ale generalilor germani. Dore te s tr iasc pân când Polonia va fi din nou liber . „Ultima mea dorin este ca la înmormântarea mea s -mi cânte ulanii mei iubi i” - spune el familiei.

Moare pe 21 iulie 1942, l sând o mul ime de lucr ri neterminate.

43

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Absolutul, un alt vis Absolutul, un alt vis Balan între ziu i noapte vis fragil de soare i ploaie mislit în format algebric ferestre deschise-n albastru fantome de arbori în absolut, me te uguri subtile i grafice în costume de acroba i stoluri dup stoluri din exil în lumea de vis i ninsoarea de flori Absolutul, un alt vis -

Fete din soare Fructe din nisip horesc cu fe e de cear Pe la amiezi i nici un nume nu i-au dat Uitarea le-a cuprins de chip i-n sori s-au strecurat În vâlv taia ce-a r mas din cea Când s-au pornit s i caute aleanul i norii au horit prind -n ochiul ve niciei limpezimea

Valuri, valuri deasupra Ora ului meu sculptat În minciuni articulate fluid Furtuna s-a oprit!

A deblocat sufletul meu Corbii zboar -n deriv Se lini tesc atomii în aer

Întuneric Pic turi de t cere Se preling în brazde Contorsionând pe tii la mal Forme sub ape isterice Pic turi de t cere Adunate în co de nuiele Sub copacul aspru al vie ii Col uri de min i viagere Pic turi de t cere

Nelini te

Nelini te usc ciune Ceruri negre Fantome în galop peste câmpuri uragane apoase Peste garduri vii la parad Himere oapte de aripi lucioase direc ii adverse Pixeli în vreme de cea Ape uscate nisip spulberat Ceruri f culoare Fragmente de frunze vânturi bolnave Fior în vânt Tei z ci i Uitate din anul trecut flori spulberate Vegeta ie speriat

Zbor

Praf stelar i ceasuri Roi de cuvinte, momente Imagini contorsionate Stare unduit de fric

W. Kossak- Autoportret cu cal

Torente de corbi se înghesuie

Nelini te rou uscat Smiorc itul iubitului uitat pe zidul vechi al universit ii Buze uscate min i vestejite Iubita pr fuit -n oglinda cu vise Asurzit de singur tate

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Andrei POTCOAV~

“22 Iulie 1593 – Zi istoric[ pentru români” de Ion M. Ungureanu Opera lui Dimitrie Cantemir este un monument - decreteaz la unison istoriile literaturii române... un titlu de glorie, reprezentând sugestia urcu ului spre ve nicie, dar i o sentin de condamnare, strivitoare precum lespedea unui mormânt: uitarea. Geniala erudi ie drapat somptuos într-un stil de pur imita ie a moralei timpului, original creat cu intrusele flori de câmp ale expresiei fruste, române ti, intimideaz i inten ia de apropiere este abandonat . Cel mult câ iva muritori, din aceea i rar semin ie de Sisifi ai tiin ei, n-au persistat în atitudinea contemplativ , ci au cercetat însemnele domnului i ale savantului... dar nici ei n-au vrut sau n-au putut s disting lâng sabie, condei i urma crucii, c ci însemnele erau ale unui cre tin de excep ie, care a în eles c scurta lui petrecere pe acest p mânt pân la comuniunea cu Dumnezeu nu trebuie consumat oricum.

Din aceast perspectiv , lucr rile lui Dimitrie Cantemir, cele „vii” i cele „moarte”, atât cele înghi ite de apele M rii Caspice, odat cu naufragiul cor biei cu care c torea (în 1722), cât i cele pierdute din varii motive determinat de vicisitudinile timpului, î i revendic dreptul la redescoperire prin asumarea oric rui risc...

Pe Dimitrie Cantemir uneori motive de ordin subiectiv îl determin se abat de la adev rul istoric, ca în situa ia redact rii lucr rii „Vita Constantinii Cantemiryii”, pentru a crea imaginea pozitiv a voievodului, a p rintelui s u, situa ie în care se genereaz o diminuare a valorii documentare a unor atari reconstituiri de epoc ; ne vedem obliga i s preciz m c în totalitate lucr rile sale au fost realizate în urma unei minu ioase document ri în arhivele otomane i a corectei interpret ri a evenimentelor care le-au produs... a au fost create monumentele de cultur „Istoria cre terii i descre terii imperiului otoman”, „Hronicul vechimii româno-moldovlahilor”, „Divanul sau gâlceava în eleptului cu lumea sau gâlceava sufletului cu trupul”, „Descrierea Moldovei”, „Sacrosantie scientiae indipingibilis image”, „Sistema religiei mahomedane” etc...

Rod al unei sclipitoare inteligen e, scrierile lui Dimitrie Cantemir constituie expresia unei orgolioase n zuin e pentru intrarea în viitor a românilor prin cultur i civiliza ie. Este necesar preciz m c savantul a în eles c drumul acesta, plin de asperit i, trebuie parcurs dar i luminat. tiin a ilustrului principe moldovean misle te opinii pentru fra ii s i de sânge i lege, indiferent de limba aleas ca mijloc de exprimare. Sudoarea ostenelilor intelectualului sublimat în durabile construc ii ale min ii au semnifica ia unei jertfe pe altarul iubirii pentru Dumnezeu i poporul s u. *** Din nou, un coleg din „cenaclul” epigrami tilor olteni, în cadrul unei edin e ordinare, ne surprinde cu o lucrare, „22 iulie 1593, zi istoric pentru români”, lucrare mic în ceea ce prive te dimensiunile, dar de o deosebit im-

portan pentru istoriografia româneasc , cu perioade i evenimente ce nu au fost pân în prezent elucidate de speciali tii din domeniu. i în acest caz avem ocazia s constat m c de multe ori persoane care f a avea o preg tire în specialitate au fost capabile, prin abnega ia cercet torului amator, s aduc în aten ia comunit ii tiin ifice fapte care pot elucida evenimente ce s-au derulat în trecut, dar i semnifica ia lor pentru societatea româneasc . Ne vedem obliga i s aducem în aten ie eforturile unui colonel de jandarmi din Dobrogea, în anii ’30 ai secolului 20 (col. Gh. Cristescu), i ale unui jurist, Ion M. Ungureanu, fost primar al localit ii icleni din jude ul Gorj, în perioada anilor ’70 din secolul trecut, care, intrând în posesia unor documente inedite, au încercat s le fac cunoscute atât prin sesizarea unor personalit i de vârf ale oamenilor de tiin în domeniul „istoriei neamului” (savantul Nicolae Iorga în cazul colonelului Gh. Cristescu) sau prin publicarea în revista „Pontica” din Constan a în luna februarie 1939 a lucr rii lui Dimitrie Cantemir „Despre cel dintâi r zboi al imperiului otoman contra lui Mihai al Românilor”, pe care ulterior o depune la biblioteca Academiei române, unde se poate identifica la cota P II, 18.155.

Lucrarea apreciat ca apar inând lui Dimitrie Cantemir este realizat în anul 1704 („Chitop. Biringi moharebe Otoman memlehat Mihai à Moldovanâ”), în urma studierii unor documente descoperite în arhivele otomane, documente produse ca urmare a anchet rii de tre Sinan Pa a - vizirul imperiului - a doi înal i func ionari turci în Valahia, Asman Iusmen Tasmangi i Ismail Memet Echingi, acuza i de tr dare a intereselor imperiului i de colabora ionism cu Mihai, viitorul domn al rii Române ti. În calitate de descendent al unor oameni de vaz ai icleniului, col. Gh. Cristescu, ofi er cu func ie important în comanda jandarmeriei din Dobrogea în anii ’30 ai secolului 20, dar i veteran al celor dou conflagra ii mondiale ale secolului 20, dup pensionare i stabilire a domiciliului în Bucure ti, va lua letura cu primarul în func ie al localit ii icleni, ruia îi va transmite materialul, traducerea în limba român a lucr rii lui Dimitrie Cantemir, cu care dup cum se poate constata din cele relatate anterior, nu a reu it s sensibilizeze istoricii români cu scopul de a aprofunda problematica ac iunilor ce s-au derulat în anii domniei lui Alexandru cel R u (1592-1593), urmare c rora, tre finele anului 1593, va urca pe tron Mihai ( 1593-1601), fiul fostului domnitor P tra cu cel Bun (1554-1557).

Juristul Ion M.Ungureanu va introduce în lucrarea sa „ icleni, documentar istoric”, publicat în anul 2009 la editura „M iastra” din Tg.Jiu, un grupaj de documente provenite de la col. Gh. Cristescu, documente referitoare la atestarea documentar a icleniului ( i a sa-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

telor incluse în aceast localitate) i a modului cum s-au implicat în via a comunit ii locale membrii familiei fostului c pitan în oastea lui Mihai Viteazu, Radu icleanu, inclusiv textul referitor la b lia din 22 iulie 1593, de la Asarlâc, în Dobrogea, dintre oastea condus de banul Mihai i trupele otomane aflate sub comanda lui Cara Omer Pa a (la pag.49-59). Ceea ce este important de relevat este faptul c de i lucrarea este prefa at de Prof. Univ. dr. Petre Gherghe, prodecanul Facult ii de tiin e socio-umane a Universit ii din Craiova, în textul redactat de acesta nu se identific nimic referitor la acest segment al volumului, deosebit de important , dar i cu caracter de noutate în istoriografia româneasc . S fie oare numai o sc pare a prefa atorului sau o demonstra ie a incapacit ii de a se implica într-o ac iune de completare a unei perioade cu importan major în istoriografia româneasc ? În acest context, în anul 2015, acela i autodidact în domeniul istoriei românilor, va reveni asupra perioadei de final de secol 16, punându-ne la dispozi ie lucrarea cu titlul „22 iulie 1593, zi istoric pentru români”, publicat de ed. M iastra din Tg.Jiu. *** A doua jum tate a secolului 16, în derularea evenimentelor produse în societatea româneasc din Valahia, ne permite s identific m o serie de aspecte pe care le apreciem ca definitorii în ceea ce prive te atât via a poporului român din principat dar i modul cum s-au implicat efemerii domnitori români în contextul geopolitic al unei zone în care este evident amestecul puterilor vremii (imperiul otoman, imperiul rus i cel habsburgic) ce aveau interese majore dar i antagonice în perioada respectiv . În via a otomanilor se identific perioada domniei sultanului Suleiman Magnificul (1520-1566), domnie autoritar cu rezultate deosebite atât în ceea ce prive te politica intern dar i cea extern , materializat în extinderea grani elor imperiului ca urmare a campaniilor militare victorioase dar i în cea referitoare la implicarea în via a intern a rilor române unde se poate constata acceptarea de tre sultanat a posibilit ii ca boierii s i aleag domnii, sau erau consulta i în domenii pe care le realiza administra ia central în cadrul

Wojciech Kossak - Duel

45

principatelor ce se bucurau de o larg autonomie. Dar tot atât de important este i faptul c domnia se ob inea de c tre pretenden i exponen i cu puternic sus inere intern dar i extern -, printr-un sistem original de „licita ie” care, c tre finele secolului, cap propor ii catastrofale ; când se realiza „ob inerea” domniei, solicitantul era înso it de o suit de demnitari dar i de o gard care asigura însc unarea, el având obliga ia de a- i achita datoriile contractate cu ocazia „licita iei”, dar i s asigure o politic fiscal care s -i permit ca pe viitor s contracareze ac iunile eventualilor pretenden i la tron, a uita c domnia este scurt i la încheierea acesteia s nu p seasc ara cu mâna goal . Dup ocuparea „scaunului” domnul guverna, dar de fapt era doar un func ionar al „por ii”, având în principal sarcina de a achita anual o sum de bani - tributul stabilit -, dar totodat i obliga iile asumate referitoare la corvezile i rechizi iile ce se impuneau pentru asigurarea aprovizion rii capitalei imperiului i a armatei sale conform necesit ilor cotidiene în timp de pace sau al campaniilor ce se efectuau pentru ocuparea de noi teritorii (dar i asigurarea de lemn pentru confec ionarea de cor bii i cai pentru înzestrarea trupelor de cavalerie) inclusiv necesitatea de a fi pus la dispozi ia tehnicienilor militari mân de lucru utilizat pentru lucr rile de fortifica ii cerute în scopul de a asigura viabilitatea cet ilor în contextul evolu iei armei artileriei i a modalit ilor de utilizare a acesteia în cadrul opera iunilor militare ca i component a tacticii i strategiei adoptate de speciali tii armatei.

Trebuie s remarc m faptul c în cadrul administra iei principatelor române, în perioad , se identific tot mai mul i slujba i trimi i de administra ia central a imperiului cu misiunea de a realiza obliga iile de colectare a d rilor i rechizi iilor, dar i cu obliga ia de a supraveghea ca domnul s nu se abat de la obliga iile asumate, inclusiv obedien a în raport cu puterea militar a imperiului. În rândul slujba ilor cu rol important în ara Româneasc în perioada domniei lui Alexandru cel R u (1592-1593) identific m pe Asman Iusmen Tasmangi, cu responsabilit i de control, în special pe linie militar , asigurând ca domnul s nu se implice în edificarea de cet i pe malul stâng al Dun rii, ca armata rii s nu dep easc efectivele îng duite de sultan, iar dotarea acestora s nu se realizeze cu armament adus din alte ri, i Ismail Memet Echingi cu misiunea de a superviza activit ile economice, asigurând realizarea rechizi iilor cerute de sultan atât în timp de pace cât i în perioadele de derulare a opera iunilor militare de c tre armata otoman .

Este important de precizat faptul c În ara Româneasc , în perioada la care ne referim, domnul guverna ara, fiind eful monarhiei feudale având la baz credin a c puterea Domneasc vine de la Dumnezeu i c el, ca reprezentant al divinit ii, trebuie s practice virtu ile imperiale: filantropia, generozitatea, cump tarea, justi ia; puterea domnului este absolut , f a fi controlat de vreun organ, dar nu nelimitat . La originea domniei st contractul feudal, leg tura încheiat de domn cu feudalii, care i-au jurat credin devenind astfel vasalii lui, iar el, suzeranul lor, asumându- i misiunea de a-i ap ra; leg tura dintre cele dou entit i avea la baz interesul comun, de clas , de a se sprijini reciproc pentru exploatarea locuitorilor. Domnul a cârmuit totdeauna sprijinit de boieri i ajutat de sfatul domnesc, dar având permanent în aten ie diminuarea rolului boierilor. Sfatul domnesc, cu rol în organizarea statului feudal, era principala institu ie care ajuta pe domn în realizarea problemelor de politici externe i interne, dar având în aten ie permanent ca domnul s conduc ara în conformitate cu interesul acestei clase. Domnul avea nevoie pentru conducerea rii de dreg tori, ini ial ace tia fiind apropia i domnului.

Sfatul era compus din mai mul i boieri, st pâni de mo ii, care nu aveau dreg torii; din sfat mai f ceau parte i dreg torii, ace tia având îns doar un rol secundar în adoptarea hot rârilor acestei institu ii;

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în perioada la care ne referim în divan erau aproape numai dreg tori i fo ti dreg tori, care erau numi i de domn i reprezentau clasa feudal . Situa ia era generat de doctrina politic feudal care propaga ideea c domnul nu poate conduce singur ara i c în toate problemele trebuie s se consulte. Atribu iile divanului - sfatul domnesc - erau de ordin politic (politica extern , intern i financiar ), administrativ i judiciar. În categoria dreg torilor, un rol important îl avea, în ara Româneasc , banul, marele dreg tor al Olteniei, cu atribu ii administrative, militare i judec tore ti, care apare în ierarhia dreg torilor, ajungând faptic de multe ori în postura de loc iitor al domnului (ini ial cu atribu iuni locale cu sediul la Tismana, ulterior la Strehaia, pentru ca în final s se ajung în ipostaza de mare ban al Craiovei, în perioada 1492-1539 i ulterior). De fapt banul era cea mai important func ie în principat dup domnul rii, având atribu ii militare, marele ban având ca sarcin ap rarea grani elor rii, iar în situa ia conflictelor militare - de r zboi - conducea oastea mare a Olteniei compus din cetele boiere ti i cele ale ranilor liberi dar i din mercenari. Aceast oaste avea steag propriu, steagul b nesc.

De fapt marele ban al Craiovei era de multe ori membru al familiei domnitoare i nu în pu ine cazuri datorit pozi iei i puterii sale era ales ca succesor al domnului care din varii motive era obligat s p seasc prima pozi ie în ar . Marele ban era unul dintre cei mai reprezentativi boieri, atât în ceea ce prive te puterea sa economic posesor al unor întinse propriet i -, dar i cu influen deosebit în rândul feudalilor rii. *** În anul 1592, domnia rii Române ti a fost ocupat de Alexandru (ce va intra în istorie cu supranumele „cel R u”), dup o „licita ie” în care va investi o sum foarte mare de bani împrumutat de la diver i creditori, promi ând în acela i timp cre terea cuantumului tributului rii c tre administra ia otoman , inclusiv ceea ce trebuia pl tit în natur , produse ce se ob ineau de la contribuabilii români, i avea rolul de a asigura subzisten a administra iei imperiale i a armatei acesteia. Domnul Alexandru, sim indu-se de neam mare, este trufa i „beat” de mândru, determinând cre terea datoriei rii cu peste 1.000.000 galbeni, ce trebuia achitat la termene bine stabilite.

Func ionarii turci ce ac ionau în ar sileau popula ia s i achite rile, cu nivele peste posibilit ile lor. În aceste condi ii, slujba ii for au popula ia, despuiau casele, luau dijma copiilor, batjocoreau femeile... Singurul care se opunea procedurilor utilizate era Mihai, banul Craiovei, motiv pentru care era iubit în ar în primul rând pentru vestita sa cinste i înf are. Domnul Alexandru încearc s l prind pentru a-l pedepsi, dar Mihai fuge în ara ungureasc i de acolo la Istambul, unde se aflau pribegi i un num r însemnat de boieri care-l cer pe Mihai domn, determinând în final, uzând i de ajutorul unor apropia i, inclusiv un „unchi”, s ob in domnia.

Imposibilitatea ramburs rii sumelor împrumutate de la diver i creditori i a datoriilor asumate în rela ia cu administra ia otoman îl oblig pe Alexandru s i recunoasc „insolven a” i s accepte ca slujba ii turci s execute popula ia rechizi ionând tot ce era posibil i expediind c tre Istambul cantit i însemnate de produse, generând în acest mod nemul umiri de neimaginat în rândul popula iei. Astfel , în final, la începutul anului 1593, domnul Alexandru va p si Bucure tiul i va fugi din ar l sând ca slujba ii turci s i exercite cu tot mai mult eficien activitatea de spoliere a locuitorilor rii. ara r mâne, în aceast situa ie, f guvernare i se creeaz condi iile ca marele ban al Craiovei, în persoana lui Mihai, în baza atribu iilor ce-i reveneau în virtutea func iei ocupate s intervin pentru a lini ti popula ia i a restabili legalitatea, mai ales c se identificase faptul urmare a abuzurilor comise de slujba ii turci în opera iile de re-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

chizi ii au fost dep ite cu mult datoriile scadente.

Dar cine era Mihai? Era copilul fostului domn al rii Române ti tra cu cel Bun (1554-1557) rezultat în urma unei leg turi cu Tudora din Târgul de Floci; acesta era posesorul unei dota ii intelectuale de excep ie, vorbitor a mai multor limbi str ine - greaca, turca, latina, slavona -, rud de sânge cu vestitul Iane - fost ban al Craiovei, ajuns unul dintre cei mai boga i oameni din capitala otoman , dar i cu rela ii la cele mai înalte nivele ale administra iei imperiale. Acesta a constituit unul din reazimele cele mai eficiente ale lui Mihai în ascensiunea sa, unchiul considerându-l pe Mihai ca „o investi ie lucrativ ”.

Mihai s-a ocupat cu nego ul de vite în Moldova, ara Româneasi Imperiul otoman, îndeletnicire cen i-a adus un venit substan ial, dar i posibilitatea de a- i crea rela ii pe care în timp s-a str duit i a reu it s le p streze i s le utilizeze. Având un sim practic deosebit reu te în afaceri, uzând i de calitatea sa de a- i domina sentimentele i supraveghea sufletul i gesturile, creându- i în acela i timp rela ii atât cu poporul cât i cu cei mari i influen i. În urma cestei activit i, în care un mare impact l-au avut calit ile sale, ajunge la concluzia c numai puterea îi va da posibilitatea de a înfrunta „haita înfometat i hr rea de la Constantinopol”, dar pentru a ob ine puterea era nevoie de bani i apreciaz c nego ul îi aduce o parte din cei necesari, dar era nevoie i de rela ii cu lumea posesoare de rela ii. În aceste condi ii, când apreciaz c dore te s joace un rol în sistemul puterii din ara Româneasc va renun a la negustorie i-i va începe cariera ca boier, urcând în timp trepte c tre înalte demnit i.

La vârsta de 24 de ani, în anul 1582, în perioada domniei lui Mihnea Turcitul, ajunge ispravnic i asigur supravegherea ridic rii stirii Tutova - ctitorie a lui Mihnea - pentru ca în documentul emis de domnitor cu ocazia încheierii lucr rilor la m stire, Mihai apar cu titulatura „Mihai banul”. În aceste condi ii Mihai apreciaz c se poate intra în rândul celor puternici numai în calitate de proprietar de p mânt, condi ii în care se c tore te în 1584 cu Stanca, femeie v duv , dar nepoata banului Dobromir, legat de Oltenia, i se va înrudi totodat cu familia puternic i ramificat a boierilor olteni Buzescu. În 1586, în timpul celei de a doua domnie a lui Mihnea Turcitul, unchiul s u Iane ajunge banul Craiovei i Mihai va deveni b ni or de Mehedin i, situa ie în care va realiza investi ii importante cump rând mai multe sate.

Sprijinit de „unchiul” Iane va începe ascensiunea ajungând, în anul 1589, mare stolnic, func ie în care va r mâne pân la 1 iunie 1591, când sub domnul tefan Surdu va avansa la rangul de „mare postelnic” , pentru ca, ulterior, dup ce va trece i prin func ia de „mare ag ” s ajung banul Craiovei - ajutat de Iane cât i de puterea tat cu bani -, de fapt unul dintre cei mai puternici boieri din ara Româneasc .

Ulterior anului 1591 se cunosc patru domnii numite de otomani, dar numai dou ajung s se i materializeze prin însc unare ( tefan Surdu, fiul lui Ioan Vod cel Cumplit i Alexandru cel R u, fiul lui Alexandru L pu neanu ).

Alexandru cel R u ajunge domn dup ce se împrumut pentru cump rarea scaunului domnesc cu suma de 1 milion de galbeni - a a dup cum relateaz cronicarul Walter Baltazar - i va aduce în ar „o a mare mul ime de turci”, într-o ar i pân atunci crunt lovit de cei ce încercau s-o uzurpe ca pe o bucat ocupat definitiv; domnul va înlocui dreg torii din divan cu alte persoane agreate de el, condi ie în care se încearc organizarea unui complot al boierilor, dar f reu it , generând fuga comploti tilor în Transilvania; în mi carea boiereasc Mihai va juca un rol important, el fiind acela desemnat de ei a se urca pe tron. Walter Baltazar precizeaz c Mihai a fost ales datorit personalit ii sale, care e apreciat în func ie de rela iile

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dintre el i boieri, dar i cele dintre el i lumea balcanic . În aceste condi ii el apare ca un produs al voin ei altora, al unor împrejur ri pe care el nu le-a apreciat. Se zice c „politica sa este politica marilor boieri, proprietari de p mânt, din ara Româneasc i mai ales din Oltenia; el s-a ridicat din mijlocul lor i a fost tot timpul, chiar i ulterior ca domn, prizonierul lor”, dar i un produs al mi rii de eliberare a popoarelor din Balcani, care „n-a fost provocat de ridicarea lui împotriva turcilor, ci dimpotriv a fost anterioar dar ace tia i lau adoptat drept conduc tor”; în alegerea lui Mihai ca domn aceast mi care a fost decisiv .

Când se vorbe te de r scoala lui Mihai împotriva turcilor, se afircu siguran c boierii Buze ti i-au cerut-o lui Mihai, ei considerând c el este capabil s îndeplineasc aceast hot râre... R zboiul contra turcilor a fost hot rât în ara Româneasc de o adunare de boieri, constituind o izbând a boierilor olteni. În aceste condi ii, determinat de ac iunile abuzive ale turcilor în ara Româneasc în ceea ce prive te rechizi iile ce au generat nemulumiri cu manifest ri violente în rândul popula iei cuplate cu fuga domnului Alexandru, Mihai, marele ban al Craiovei, va stânge oaste i se va deplasa la Bucure ti, va aduna to i func ionarii turci din ar i-i va expedia la Istambul, apropiindu- i dintre ace tia numai pe Asman Iusmen i Ismail Memet, pe care-i va transforma în apropia i ai s i utilizându-i în campania de recuperare a bunurilor abuziv rechizi ionate ce luaser calea Istambulului, dup ce au fost trecute peste Dun re - grani a rii Române ti autonom cu Turcia.

Se trece cu o oaste de aproximativ 8.000 de o teni peste Dun re, în zona Olteni ei, se ajunge la Bazargic, eliminând împotrivirile uniilor turce ti ce la întâlne te în cale ac ionând în direc ia Sud în final ajungând s se înfrunte în 22 iulie 1593 la Asarlâc cu Cara Omer Pa a, trimis de sultan s -l opreasc i s -i pedepseasc pe românii veni i în imperiu în calitate de recuperatori de bunuri i r zvr ti i în acela i timp. Înfruntarea celor dou armate are loc în ziua de 22 iulie 1593, încheindu-se cu victoria o tirii române i împr tierea turcilor, inclusiv nirea grav a lui Cara Omer Pa a, ran în urma c reia va deceda peste pu in timp.

Dup încheierea luptei, Mihai adun de pe câmpul de b taie tenii s i, î i îngrije te r ni ii i se preg te te de retragere în ar .

La apelul final, din cei 8.000 de o teni cu care a intrat în b lie constat c a înregistrat 2.000 de mor i i 1.100 r ni i, c rora le acord îngrijiri i-i va transporta în ar ... Mihai va incendia cetatea Asarlâc, va lua drumul spre Silistra, incendiind i aceast cetate turceasc i apoi va trece Dun rea în ara Româneasc .

Wojciech Kossak - Guner i fat

47

Turcii r ma i dup b lie sunt aduna i sub comanda lui Murat Tembie, loc iitorului lui Cara Omer Pa a, constatând pierderea stindardului Profe ial i a mai mult de jum tate din combatan ii s i. El comunic , printr-un emisar, sultanului situa ia militarilor s i i pierderea stindardului, dar i ac iunile celor doi slujba i otomani care au servit cu informa ii pe Mihai - respectiv Hasan Iusmen Tismangi i Ismail Mehmet Echingi -, cerând pedepsirea exemplar a acestora Murat Tembi adun i îngroap o tenii c zu i în b lie creând dou cimitire, unul pe locul b liei, iar altul la marginea localit ii Dobromir (num rul celor deceda i ridicându-se la aproape jum tate din efectivul cu care începuse lupta).

Sultanul Mehmed al III-lea (1574-1603) primind vestea dezastrului de la Asarlâc, inclusiv cea referitoare la pierderea drapelului Profe ial, la solicitarea lui Sinan Pa a de a pedepsi pe cei doi tr tori i pe Mihai, aprob cererea lui Sinan... Cei doi slujba i vor fi prin i, du i la Istambul, ancheta i i în final uci i în chinuri. Documentele anchetei efectuate de Sinan Pa a vor fi depuse în arhiva otoman , unde peste timp vor fi g site de Dimitrie Cantemir, care se afla la Istambul în calitate de „ostatic” pentru garantarea comportamentului corect fa de imperiu al domnitorilor din familia Cantemir din Moldova. a se încheie prima b lie a lui Mihai, banul Craiovei cu o oaste a imperiului otoman, b lie purtat înainte de apari ia sa în calitate de domn al rii Române ti. *** Vor trece mai bine de 100 de ani de la b lia din 22 iulie 1593 de la Asarlâc, dintre o tile române aflate sub comanda banului Mihai i cele otomane conduse de Cara Omer Pa a, pân când un personaj ilustru al culturii române, prin ul Dimitrie Cantemir, aflat în calitate de ostatic la Istambul pentru a garanta fidelitatea demnitarilor moldoveni din familia Cantemir, va identifica în arhivele otomane documentele încheiate cu ocazia anchetei efectuate de Sinan Pa a privind ac iunile ostile imperiului a doi func ionari, trimi i ai Por ii în Valahia.

La Istambul, impetuoasa fire a lui Dimitrie Cantemir, dup cum scrie pu in mali ios Ion Neculce, se dezv luia nu numai în p tima e controverse cu diferite personalit i acceptate ca având o cultur deosebit , dar i în distrac iile mondene unde se manifesta ca o persoan deosebit de agreabil prin calit ile sale de om de lume, îndeosebi prin arta cu care cânta la tambur . El va profita de amici iile legate în capitala Turciei nu numai pentru a savura deliciile petrecerilor ci i pentru a avea acces la zestrea inestimabil a bibliotecilor i arhivelor Constantinopolului, prea pu ini fiind dispu i s prefere tov ia austerelor c i i documente unei societ i formate din tineri petrec re i. Dimitrie Cantemir ne intrig oarecum, c ci î i sacrific timpul „iubirii” sale pentru documentare în aceste tezaure. a au fost identificate documentele rezultate din ancheta efectuat de Sinan Pa a privind „defec iunea” celor doi slujba i otomani din Valahia, ce au livrat informa ii banului Mihai care utilizându-le va ob ine rezultate favorabile în înfruntarea cu oastea lui Cara Omer Pa a la Asarlâc.

Cantemir, în drumul s u de întoarcere în Moldova, în anul 1704, va vizita cetatea Asarlâc, în apropierea c reia se afla locul desf ur rii liei din 22 iulie 2593 i va redacta un document privind „istoricul confrunt rii dintre Mihai, banul Craiovei, i Cara Omer Pa a”. Lucrarea va r mâne în localitatea Asarlâc, în posesia unei familii de localnici, creând posibilitatea ca unul dintre fiii icleniului, fost cerceta i apoi copil de trup în primul r zboi mondial, devenit ulterior ofi er de jandarmi cu func ie de conducere în Jandarmeria jude ului Constan a, descopere în prim vara anului 1938, cu prilejul unei inspec ii la sec ia de jandarmi de la Adamclisi, la localnicul Constantin Nicoar din satul Valea apului, documentul întocmit de Dimitrie Cantemir în anul 1704 (text tradus în limba român ) i resturile metalice ale

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

drapelului Profe ial pierdut de oastea lui Cara Omer Pa a în b talia din 22 iulie 1593, identificate cu ocazia s turilor arheologice secrete efectuate în zon începând cu anul 1926.

Colonelul Cristescu, un împ timit istoric i arheolog amator, urmare a cercet rilor pe care le-a efectuat a identificat în zona localit ii Dobromir Deal un cimitir turcesc vechi abandonat i urmare a unei coresponden e cu muftiul Mehmet Iacub a aflat c în anul 1926, în satul Valea apului, dl. Abdulamit Seit Omer, fost imam salariat i înv tor de limba turc în localitate - care a decedat între timp -, având ca muezin i hoge pe dl. Suleiman Ismail împreun cu localnicul Constantin Nicoar a efectuat s turi arheologice identificând resturile metalice ale steagului Profe ial turcesc i traducerea în limba român a documentului scris în limba turc de Dimitrie Cantemir; ofi erul a ridicat toate piesele i ulterior le-a depus la Comisia Monumentelor istorice din Bucure ti.

De fapt colonelul Gheorghe Cristescu a precizat c în prim vara anului 1928 a fost informat de eful sec iei de jandarmi de la Adamclisi despre ac iunile colonistului Constantin Nicoar i localnicul Cadâr Mehmet Curt, care, folosind traducerea unei c i scrise în limba turde Dimitrie Cantemir în 1704, tradus în 1926 de preotul musulman i înv tor de limba turc din comun , au efectuat s turi arheologice în zona fostei frontiere româno-bulgare din perioada 19131940 g sind resturile metalice ale drapelului. Pe Ceadâr Mehmet Curt nu l-a g sit deoarece a emigrat la Istambul cu manuscrisul original pentru a ob ine recompensa promis de sultan. În aceste condi ii a recuperat piesele de la Constantin Nicoar i le-a trimis la Bucure ti, la Comisia monumentelor istorice condus de N. Iorga. Savantul a confirmat primirea trimiterii cu ocazia unei întâlniri din vara anului 1938, la Mangalia, când i-a dat colonelului permisiunea de a face publice informa iile r mase de la Dimitrie Cantemir, opera ie pe care a realizat-o prin publicarea textului în februarie 1939 în revista „Pontica” din Constan a. În 1973 col. Gh. Cristescu a cerut la Biblioteca Academiei RSR o copie a articolului publicat în revista „Pontica”, revist aflat în bibliotec la cota P II 18159, pag 46-50, ob inându-l cu care ocazie a identificat dou inadverten e, pe care le-a considerat erori de tipar: - în revist a ap rut materialul purtând titlul „B lia de la Cara Omer” în loc de „de la Asarlâc”; - eronat a fost tip rit anul luptei ca 1594 în loc de corecta datare 1593; Din „Nota informativ ” întocmit de col. Gh. Cristescu se pot extrage câteva informa ii pe care le apreciem ca semnificative, între care i considera ia c lucrarea lui Dimitrie Cantemir „Chitap Biringi moharebe Otoman memlechet Mihai a Moldovanân” (în limba român „Carte despre primul r zboi al Imperiului Otoman cu Mihai al Românilor”) completeaz istoriografia marelui voievod Mihai Vi-teazul, fiind preludiul b liei de la C lug reni i care informa ii ar fi r mas necunoscute, dac providen a nu ar fi f cut ca în ultimul moment fie descoperite i certificate de Legiunea de jandarmi Constan a, care le-a trimis imediat la Comisia Monumentelor Istorice din Bucure ti, str. Gl. Berthelot nr.28, condus de Acad. Prof. Nicolae Iorga .

Colonelul, amatorul istoric, încercând s demonstreze autenticitatea informa iilor prezentate în lucrarea lui Dimitrie Cantemir afirm c stilul, con inutul istoric i geogra-

Anul VI, nr. 9(61)/2015

fic al lucr rii, presupune ca realizator un om cu o cultur vast i un sim patriotic neegalat. Datele au fost extrase a a cum se arat , din arhivele turce ti din Stambul (Constantinopol) unde avea acces total, fiind îns rcinat de sultan a scrie istoria imperiului otoman. Datele au fost extrase din dosarul cu cercet rile f cute de Sinan Pa a contra celor doiu func ionari turci din Valahia.

- Faptul c dup 12 ani de s turi metodice în zona b liei, care se g sea în fosta zon de frontier dintre anii 1913-1940, le-a permis lui Constantin Nicoar i Cadâr Memet-Curt a lucra nestingheri i din 1926 pân în 1936, când au g sit resturile drapelului turcesc; - Din cartea scris de Dimitrie Cantemir reiese c mor ii turci din lia din ziua de 22 iulie 1593 au fost îngropa i în dou cimitire, din care unul lâng satul Dobromir Deal care exist i azi, conform afirma iilor muftiului cultului musulman Mehmet Iacub i din relat rile trânilor locuitori bulgari din satul Dobromir Deal, repatria i în 1940 cu ocazia schimbului de popula ii, conform Conven iei de la Craiova din 1940; - Cara Omer Pa a, dup r nirea grav a fost transportat epre Est la un sat cerchez, c ruia dup moartea sa i s-a dat numele de Cara Omer (pa a), azi Negru Vod , sat ce se afl într-o zon locuit de cerchezi... În acela i document colonelul realizeaz câteva propuneri menite fie utilizate pentru a elucida derularea evenimentelor din vara anului 1593, dar comunitatea tiin ific a vremii nu a dat curs propunerilor, astfel c pân în prezent nu au fost elucidate aspectele menite completeze ac iunile lui Mihai Viteazul din perioada la care ne-am referit. Oare vom r mâne în continuare în acea i situa ie determinat de inapeten a pentru cercetare a comunit ii tiin ifice ?

Bibliografie 1. Institu ii feudale din rile române (Dic ionar), Ed. Acad. RSR, Buc., 1988 2. N. Iorga, Istoria românilor în chipuri i icoane, Ed. Humanitas, Buc., 1992 3. C. M ciuc , D. Cantemir, Ed. Albatros, Buc., 1973 4. D. Alma , Mihai Vod Viteazul, Ed. tiin ific , Buc., 1966 5. Studii i materiale de istorie medie, vol. III, pag. 61 i urm.; Dan Simionescu, Cronicile lui Balthazar Walter despre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne contemporane 6. Manole Neagoe, Mihai Viteazul, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1976 7. Monica Albu Potcoav , Din periodice, Ed. Sitech, Craiova, 2014 8. Ion M. Ungureanu, icleni, documentar istoric, Ed. M iastra, Tg. Jiu, 2009 9. Ion M. Ungureanu, 22 iulie 1593, zi istoric pentru români, Ed. M iastra, Tg. Jiu, 2015

Wojciech Kossak - Pe metereze

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

George FILIP (Canada)

„Buric- verde” @între Hitler ]i Stalin De ce eram poreclit „Buric Verde”? Fiindc a a mi-a zis fl ul Gheorghe Voinea, b iatul v rului tat lui meu - Pandele, i- la, tot oltean, colonist în Dobrogea, dar venise cu ceva cheag, fiindc el avea batoz i tractor i treiera grânele tuturor tuzlenilor. Cât mecanic tia unchiul Voinea... nu tiu, dar tiu c avea p rie slinoas , era m run el ca i taica i c umbla cu mânecile suflecate, gata s repare urgent penele de la atelajele lui pre ioase. i mi-au zis a a când mi-au t iat buricul. Cic ie ea din mine un fel de erp u gros i verde care mi se prelungea pe sub pielea bur ii, transparent , prin care mi se vedeau ma ele ca la „Rongen”. Îmi spuneau h t... încoace, i coinacele îmi erau tot verzi i c aduceam a obolan op rit, nu a copil ca to i copiii oamenilor.

Am îngro at cuvântul copil fiindc la olteni una e s i fac muierea o fat i alta un copil.

- Hai M rine pe la mine, s te cinstesc cu-o cinzeac , de-a de dud , c mi-a f tat muierea...

- Vin, aha... i ce-ave i m , fat sau copil?

- Copil vere M rine, copil, se-nfoia oltena ul.

Vede i?... memoria mea excep ional mi-a fost mereu fidel . Ar trebui, poate, s v testez ni el la acest capitol, ca s tiu cu cine am de-a face... Mai ine i minte? De fapt moa a care m-a mo it a fost baba M ria lui mo Pascu Iv nu . A spune c olteanca aceea frumoas , puternic i foarte curat a mo it cam jum tate din bobocii adu i de berze pe la casele oamenilor. Aci s-ar lega s v spun câte ceva despre memoria auditiv ... vizual etc... dar v iert.

Totu i, voi aduce unele exemplific ri, doar tangen iale. Îmi spunea taica Pandele c pe vremea când era el arhivar la Avia ia civil - un ins tia din cap toate numerele de telefon ale Capitalei. A a cum tia i el, sergentul din garda Palatului, toate gurile de canalizare, spre care fugea în patru labe, s se ascund când era alarm aerian i deau bombele blestemate din cer. C de atât avea spaim pe lume taica: de bombardamente i de bombe!

Când a fost marea insurec ie legionar , când se tr gea la nebunie în Palat nu s-a temut de gloan ele uciga e, chiar dac unele i-au trecut pe lâng urechi...

Dar s m întorc la veridicitatea actului meu de crea ie.

M-am n scut rahitic, eram verde-albastru, scânceam... nu plângeam, m cufuream verde i pe drept mi-au zis Buric-Verde. Mi se pare c oltena ii ciordiser expresia dintr-o povestea de-a lui Ispirescu, dar nu conta. La na terea mea, „baba” Maria lui mo Pascu Iv nu atârna doar la vreo cincizeci de ani ori. Dar a a erau progeniturile lumii de pe-atunci. Cei tineri îi împingeau grabnic spre cimitir pe vârstnicii lor ca s le r mân p mântul i bruma de avere. i aceast sadic i inuman meteahn nu de comuni ti era scornit , ci venea din str fundiusul ancestral al neamului nostru de scito-traci. Îns pe moa a muma-M ria nici în tuh s n-o durea de originile racilelor noastre de buni români, în ultim instan . Poate c i ea... mai tii?!, procedase la fel cu b trânii ei. a c , dup ce m-au n scut, cum m-au n scut... c nu in minte

chiar totul, muic -mea a fiert uic cu ardei extra-iute i s-au cinstit.

- S v tr iasc , Floare i Pantilie!

- S ne tr iasc , dad M rie, dar s-o fut în harip de barz , intervenea tetea. Noi o rugasem s ne-aduc o fat ... C pe Lenu a ne-a luat-o Dumnezeu imediat dup na tere.

- Las m , ave i acum cinci b ie i. O s -i pune i la munc i-o s pricopsi i.

- Pricopseala dracu’ cu atâ ia golani pe b tur ...

- S v tr iasc ... asta este!

Destinul a vrut s-o avem vecin de oboare, adic de gard, adic de curte, pe tu a M ria, nevasta v rului lui tetea - Tudorache. Era ciupit de v rsat, cocârjit de spinare ca cobili a, toca ceapa în oal cu din ii, era cert rea i nu rata nicio întrunire.

- Na ’ Pantilie i na Floare, chiar azi mi-a f tat purceaua. Aia ro cata, pe care o bate Floricel al voastru când o prinde pe uli .

Unul dintre purcei, mai turtit, seam leit cu sfrijitul sta al vostru...

- M rie..., a s rit tetea, bea- i cea ca ta i du-te-n Pa tele m -tii de aici!

Muierii acesteia i se mai zicea i Scorpia.

Subsemnatul Buiric-Verde n-am dat ortul popii i Gheorghe am fost botezat. Dup numele fl ului care m inuse în bra e. Se spune la na terea mea a participat i plutonierul P tra cu, „ int -n cur”, dup cum îl poreclise tetea. i când te poreclea taica... a a r mâneai, pe via !

Plutonierul, uc rit pe fostul plutonier Pandele, b rbatul legitim al mamei mele, mi-a adus cadou... un iepure viu! A a... în b ina Gherghinii, fiindc taica era i vân tor. Dar taica nu l-a-njurat de loc.

Era s rb toarea na terii mele!

Cre team bini or, dar cre team. Nu tiu cum s tratez coinciden a, dar în anul ’39 camaradul „Hicler” tocmai ce scosese din caz rmi hienele cataclismului al doilea, mondial. Ce, a i uitat? R zboiul fulger împotriva planetei! ranii nu în elegeau ei cum devine. Taica îns , autodidactul, cuno tea bine istoria i geografia, umbla la logic i chiar se d dea drept discipol al lui Socrate, avea, din jandarmerie, cuno tin e de medicin i învârtea pe degete politica na ional i interna ional .

- Nea Pantilie, îl descoseau alde gur -casc , cic „Hicler” sta o ne dea unelte i p mânt, dac ne ducem cu el la r zboi, contra ru ilor?!

- Dac !... r cnea tetea ca unul Neron, un alt nebun de prin istoria lumii. De unde m pro tilor s v dea nem loiul p mânt? Îl aduce în rani , de la mum -sa - i vi-l pune vou pe b tur sau pe case?

- P i... a a zice lumea.

- Lumea aia este idioat , criminal , mincinoas ! B ... de când sunt r zboaiele pe p mânt, nimeni nu i-a b tut pe ru i, la ei acas .

- P i... cic dac -l batem pe rus ne lu m Basarabia înapoi...

- ti i ce m ... c narilor? Asta este treaba lui Antonescu, nu a voastr . V duce i voi la r zboi? Nu! i-atunci ce v fute grija pe voi?!

Spionii comuni ti îl aveau pe tetea pe lista lor cea neagr , dar le pl cea cum îi dojene te pe ranii mameluci.

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

N-am interceptat perfect sensul „tezelor” tat lui meu a a c trec pentru moment de capitolul generalului Ion Antonescu. Nu comentez despre „R zboiul sfânt de reîntregire a neamului” îns sesizez i subliniez acea comand memorabil din istoria noast „Ordon trece i Prutul!...”, care a avut efecte catastrofale în destinul întregului m cel mondial.

Efecte, spuneam - catastrofale - care nu sunt elucidate nici pân în zilele noastre. ...Îmi molf iam lacom por ia cotidian de matern i, a a rahitic cum eram, interpretam fenomenul de „a tr i”. Ba chiar pe la patru ani d deam sesizabile semne de paranoia sau ipohondrie.

Adic - de impunere for at a personalit ii.

- Sunt de tept b !... sunt de tept!, r cneam prin cas , pân m învine eam pe la ochi. Prin curte... tot a a: r cneam i loveam cu biciul meu special vitele, l starii vi elor de vie, biciuiam galinaceele i purceaua, iar pisicile urcau grabnic pe acoperi ul casei. Sunt de tept... b ! Numai maica Floarea putea s m domoleasc . M ademenea cu un ou or fiert i antirahitic, pân m prindea în bra e: - Mânca-l-ar mama pe el de b iat... Nu tiam eu, lume mare, c am i-un de tept la u a casei...

- De tept pe dracu, o completa taica. sta e nebun, Floare!

- i ce dac ... e nebunul nostru.

Dup mine, madam barza a adus-o pe... Marioara. Sosise o fat ...

Era frumoas ca o Scufi -Ro ie. La doar doi ani ori î i sufleca mânecile pe lâng m mica i... ’p l... ’p l... o ajuta pe maica Floarea la sp lat. Dar n-a sp lat mult c a luat-o pojarul pe aripile lui op rite... i a gonit-o în cer.

Era un ger cumplit! Maica a pus un macat nou pe perete, a venit popa Moise, a grijit-o i... Marioara s-a dus la îngeri. În seara aceea, Pandele-jandarmul a dat cu icoana de p mânt i a c lcat-o în picioare: - Doamne... pentru chestia asta nu te mai iert! i ca s i înt reasc spusele, a tras i câteva b ini. Na... în loc de lumân ri, c i-astea miroase... a b in de cre tin!

- Potole te-te, Pantilie, c ne bate i mai r u...

- S-o bat pe m -sa! De-acum eu sunt Dumnezeu în casa mea. S ii bine minte toat via a.

- Bine, b rbate, dac a a zici tu...

De-atunci taica n-a mai vorbit cu marele sfânt i nu i-a mai f cut semnul crucii. El... care în tinere e cântase în stran i fusese ârcovnic... Dar asta h t... de mult, pe vremea lui popa Buric, cel care-i

W. Kossak - Cuirasier r nit cu o fat

Anul VI, nr. 9(61)/2015

botezase ceilal i copii. rin ii mei cei tuzleni nu i-au pus sculele în pod. La anul de gra ie 1944 barza iar i a venit, dar nu cu o fat în cioc ci cu un „copil”, gro tei zdrav n - Iulian. i sta mic era un prâzlea n zdr van, eu, mereu, un „iepure speriat”, c i-a a m-au poreclit ranii. Despre l mic v voi spune mai târziu. Multe v voi povesti c i sta era un mic cet ean tuzlean ie it din comun.

Practic, eu devenisem „nenea” i trebuia s m ocup de educa ia i buna cre tere a concet eanului meu. C a a e pe lume: un necaz nu umbl niciodat singur! i m i fra ilor... vorba de mai târziu a lui „Nea M rin”, nu pot jura pentru cronologia chiar la secund a succesiunii scriselor mele, imi mai îng dui unele mici inexactit i, c doar Om sunt i eu... nu?

Casa noastr se compunea din dou od i, pe sal i o aplec toare.

Nenea Stelic , fratele cel mai mare, era deja fl u, bine mersi... impecabil la inuta vestimentar , studios, meticulos i... se iubea cu Tan a de la far, deci, cu fata faragiului. El dormea în odaia de curat, a de dinspre drum. Lic rul meu de divinitate m f cea s în eleg c nenea Stelic ... o iubea pe Tan a! N-am v zut-o niciodat , dar o cuno team. Din portretul desenat de nenea, pe care-l pusese pe perete, lâng perina lui. În fiecare sear D’Artagnianul tuzlean b tea drumul ale-retur pân la far, la cuibul porumbi ei. Vreo ase kilometri... Îns avea timp i pentru mine. M înv a cuvinte „radicalice ti”, f cea cu mine gimnastic matinal i m -nv a s ... cânt la vioar ! a iepure sfrijit cum eram, scâr âiam bine cu dibla i cu gl sciorul meu coco esc: ’ce-ai plecat mândru o / de la casa mea / i-ai l sat puicu a / singur... singurea... zui eu în g leata de melancolie, dar a a a fost. Din p cate... a fost. Nu pot uita niciodat cum intram diminea a în odaia lui Nenea, cu felinarul aprins, cu izmenu ele mele mai jos de genunchi, s m asiste la exerci iile de musculatur . Nenea îmi lua bicep ii între degete i m min ea c mi-au mai crescut. tiam c m minte dar îl iubeam il credeam. El m înv ase s alerg cu pumnii la piept, s respir ritmic i s nu m opresc pân nu f ceam ocolul satului. i a a f ceam.

Alergam noaptea pe uli e, c lcam peste bolovanii zgron uro i, c deam în nas, ca primarul Geamaladin... Babele, mai ales Mari a lui atran, umpluser Tuzla c sunt un strigoi. Poate c chiar eram strigoi, fiindc eu vedeam noaptea totul, ca-n romanul „Dracul chiop” al francezului Lesage. Pe baba Mari a lui atran am v zut-o noaptea, despuiat prin gr din , vorbind tare cu stelele. Florache al ei trecuse Prutul mânat de patrie i de Antonescu i-i venise acas extractul de deces. M icu a î i jelea b iatul i- i rupea p rul de pe cap. Despre acestea eu cred c-am mai scris câte ceva în romanul „Îngerii exilului” alc tuit de harnicul scriitor vâlcean - Ioan Barbu. Adaug îns acum -n ziua când îi f ceau poman de înmormântare, Florache a intrat în curte i a halit i el la moartea lui. Eheii... ce jale i ce b utur a urmat... Îns i al i s teni, vecini de-ai no tri, erau mobiliza i, adic trimi i la r zboi, s treac Prutul, pentru reîntregirea neamului. Marin Filip, Oprea Praz, M rin Zarman etc. Plecau diminea a cu r ni ile în spinare i cu ni te pu ti lungi, cu baionete de-l în epau pe Dumnezeu în lcâie. Pe tetea nu-l luau la r zboi c avea o droaie de copii. Nici pe evrei nu-i lua. Ei îi pl teau pe mai marii de la o tire i r mâneau acas , se ocupe, ziceau tabii, de salubritatea locurilor.

- De ce teteo... întrebam eu curios?

- Fiindc ei nu sunt chiar a a de români, îmi explica.

- T ticule, îl va bate Hitler pe Stalin?

- De m pu ... Pe ru i nu i-a b tut nimeni niciodat , la ei acas .

Se zice c marele Napoleon, care a vrut s -i cucereasc , pe un ger prasnic, f cut ferfeni a de cioloveci, s-a b gat în burta cald a unei iepe grav r nit . i a sc pat... dar pe ru i nu i-a b tut.

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i i-a mai spune c armele cele mai puternice ale ru ilor sunt vodca, crucea i politrucii.

C-a a e via a... Antonescu striga „tot înainte!”, Hitler... „nur gerade!”, din partea ru ilor... „vperiod!”, iar în Tuzla nu se întâmpla nimic deosebit. Primarii se schimbau ca izmenele acre, lumea sensura, murea sau divor a... danele - v duveau pe rupte iar familiile îndurerate îngropau cre tine te hainele mor ilor împ ind colaci cer etorilor tot mai mul i de la o vreme.

Eu, strigoiul, am fost martor ocular când longevivul notar Marin Aldea l-a împu cat grav pe b iatul lui Giol. Vrusese s fure caise din curtea prim riei. Notarul, cherchelit, a deschis fereastra i f nici-o soma ie... pac!!! Ho ul a r mas infirm pe via , iar Dl. Aldea n-a p it nimic. Legea! a se-ntâmpla mereu... s fiu prezent pe de-a rândul. A a l-am zut pe meragiul din vii, tinerel fl ul, futând-o pe dida B lu a. i pe alt meragiu, tot noaptea , futând o capr . Dup aia aprindea focul i cânta din fluier. Poate omul o iubea pe capr ... eu ce s mai zic?!. eful de la postul de jandarmi tia de toate astea, dar ce-i p sa lui? i el o frigea pe tu a Stochina de-i s reau fulgii. ...Pensioara lui tetea devenise cam sub ire. Nu mai fuma ig ri „Regale”. Trecuse u urel la tutun tocat pe col ul mesei. Îl procura la pre uri modice de la mo Pl ie u, a c rui bab , surd , alimenta cu „borciuu” acru tot satul. Dar bordeiul nu-l aveau acoperit, de i era un om harnic.

Ve tile de pe front erau tulburi. Taica nu d dea doi bani pe grangurii satului. Citea „Universul” i era informat cu toate cele. La el veneau oamenii cu litigiile i el împ ea dreptatea în Tuzla.

- Adev ra ii legiuitori sunt ni te bandi i, îmi spunea taica. Într-o sear , în fa a pr liei lui mo Patie, s-a petrecut un eveniment mai rarisim. Din r zboi, adic din Rusia, cam de pe la Cotul Donului, venise în permisie Ghiuzelea. Avea cu el pu ca cu eava lung - ZB-eu - i în cartu ier purta vreo dou sprezece cartu e.

Legal. Dar Ghiuzelea striga tare c -l poate împu ca pe oricare dintre teni, dac era cazul.

- Cum e m pe front?, îl întrebau ranii.

- M ... e ca la nunt . Chiuim, bem vinul de prin pivni e, jegm nim tot, futem la rusoaice i înaint m mereu. Habar n-avem pe unde suntem cu frontul, dar r zboiul merge...

- ig rii ave i pe-acolo... ig rii?

- Am înv at s fum m mahork i s bem vodc . Cic vodc d-aia bea i Stalin.O s ajungem în bârlogul lui... i-o s -l tragem de must i.

- i vou , ce v spun m comandan ii?

- C suntem viteji i-o s devenim eroi. Eu unul voi fi erou curând.

Am împu cat prin sate vreo nou -zece ru i. Odat ... dintr-o cas ... pac! i pac! Am intrat prin spate i cine crede i c tr gea?... o rusoaic ... bor oas . Pân s m -mpu te ea am spart-o cu baioneta dea s rit din ea puiul de comunist. Ne-am desc rcat între oldurile ei vreo doi-trei camarazi. A a e la r zboi... l tare îl frige p- l slab.

- A a v ap ra i m voi ara?, a s rit taica la el. B , tu ai plecat bou i te-ai întors vac . Animalule!

Ghiuzelea a-ntins pu ca spre taica dar unul din neamul nostru la p lit la anc cu-o bât la c ân ... S-a încins o b lie ca la Verdun!

Ploaia ploua.

Ghiuzelea a plecat din nou la r zboi i nu s-a mai întors niciodat .

Dar mai târzior au venit ru ii, adic fra ii sovietici de la r rit...

- Floare... adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

51

Boris MARIAN

Cum po\i iubi?

Cum po i iubi o fantom , poate nu este o fantom , este un om, o femeie este un om, o fant -om, care nu i-a spus niciodat - dragul meu, nici - te iubesc, de i tu ai înconjurat-o cu cele mai calde, vr jite cuvinte , devalorizând sensul lor, o femeie care se teme i de umbra ei, s nu se afle, s nu se spun , se teme de nume i de aluzii, un om conven ional, care vine cu sfaturi din c i de duzin sau din clasicii orientali, c i cu duiumul, ce nu vor ajuta niciodat pe nimeni, a a cum Biblia nu te poate ajuta, dac nu ai crezut niciodat în Dumnezeu? i totu i po i. Why not? Po i iubi, cârcota ule. Are ceva diafan, naiv, este bun cum pu ine femei pot fi.

Dar ea nu vrea s existe în via a ta. Respir m creator. Creatinin .

Absolut f lut. Numai spirit. Un nod în gât, m trezesc cu un nod în gât. Ce va fi ast zi? Nevroza î i face mendrele. Nu i s-a spus c ti bolnav? Îmi amintesc de lecturile fran uze ti, noaptea, în armat . Paul Verlaine. Arta de a fi tu însu i. Ochiul dublu al Marianei Marin. S fiu eu umbra propriilor str mo i? M enerveaz când mi se spune - scrii frumos. Nu, scriu urât. M doare ce scriu.„Si le meme dans cette extreme decadence”. S fiu iertat c privesc strâmb, cu orgoliul amintirilor mele. „Fievre adorablement maligne, bon delir”, nu era i Verlaine bolnav? A fi ludic în nefericire, a fi trist în fericire. M las uitat, m las damnat, un suflu necunoscut pierde.

Sunt paznic la castelul M riei Tale, Doamn , Împart bilete celor care doresc s doarm În bra ele divine ale M riei Tale, nu i-am vorbit vreodat i nu i-am stat în cale. Sunt duhul T u ce toarce În Tine visuri ro ii, s se desfete-n patul u moale, tic lo ii. N-am fost gelos, nici rece, Doar paznic eu i-am fost,cum s ridic privirea La Tine, eu, un prost? i-am fost iubit odat , În secolul trecut, acum fumez o pip i mint c nu Te-am vrut.

Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios, Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare, Nici zgard de aur i nici marmur , pot auzi clinchetul tramvaielor, Urletul s lbatic al motocicletelor, Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat, O felie de lun , voi transporta dulapuri vechi, Cu costume de gal din vremea lui Napoleon III, Voi râde de listele laurea ilor, medalia ilor, De istoriile literare voi râde în hohote, Trece în goan un pâlc de c re i, Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii Cânt imnuri imperiale, guillaume iar face glume, Iar noi mai avem puterea s râdem, Tr iasc , strig sufletele slabe, pe ritm de samba, apoi adio.

Vom naviga f dureri, departe de noi în ine, Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan Sau Olandezul Zbur tor f de moarte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior Cristian Petrean se preg ti în grab îmbr cându-se cu o pereche de pantaloni de var de culoare bleu-marin i o c ma galben cu mâneci scurte, care se asorta cu ceasul de aur Tissot New Helvetia primit cadou la aniversarea de 40 de ani, vara trecut , de la Mary Galagher, prietena sa. Fiind un b rbat înalt de1,90 m, cu p r u or grizonat, cu ochi verzi i alur sportiv , Cristian impresiona chiar de la început cu tenul s u bronzat i un zâmbet jovial, ce sugera buna dispozi ie i urin a de a se l sa abordat. Câteva riduri desenate pe frunte, erau dovezi ale trecerii timpului i experien elor tr ite. Privirea sa atent la tot ce se petrece în jur, l sa s se întrevad faptul c era alert, stare care îi fusese cu siguran de folos de-a lungul anilor în diferite situa ii. Sandale din piele maronii, de o calitate irepro abil , confec ionate în Italia i o curea de pantaloni tot din piele, cu o cataram ce relua forma elegant a ceasului, completau inuta vestimentar . Cristian nu era un maniac al cravatei i costumului c lcat, dar hainele de fiecare zi le alegea cu gust.

Tat l s u era deja preg tit. Ca de obicei, purta pantaloni gri i o c ma alb cu mâneci scurte. Ie ir pe u , nu înainte de a spune „la revedere” st pânei casei, reasigurând-o „vor avea grij ”.

- Hai s lu m un taxi! î i îndemn Cristian tat l.

- P i i ig rile?

- A da! Uitasem! De care preferi?

- Cartel.

- Are vreo leg tur cu politica actual ?

- Da’ ce tii tu despre politica actual ?

- Eu? Mai nimic. Era numai o întrebare retoric .

- P i dac nu tii s i explic eu, s ri pe aceast ocazie Marian Petrean, dând de îneles c era un subiect pe care îl st pânea i tergându-se la gur de ni te firmituri invizibile, f cu semn c se preg tea s înceap o lung expunere.

- Tat ! Îl întrerupse Cristian, sigur c ar fi interesant s -mi spui cine este i ce face fiecare în politic , dar eu nu-i cunosc! Iar situa ia general vorbe te de la sine. ara se scufunsub din ce în ce mai multe datorii. De ce?

Pensionarii regret anii comunismului, uitând

din cauza celor peste patruzeci de ani sub secer i ciocan, s-a ajuns unde s-a ajuns.

Corup ia este în floare, infrastructura este aproape neschimbat . Acelea i osele din epoca anilor’70, mai bine asfaltate, dar de aceea i l rgime, în timp ce num rul vehiculelor a crescut exponen ial. Tu tii c nem ii aveau autostr zi înainte de cel de-al doilea zboi mondial? Hai s-o l m balt ! Mai bine s vorbim de-ale noastre. Ce face v rul u Obretin de la Gala i?

- P i ce s fac ? E bine! r spunse dezumflat Marian Petrean.

- A ie it la pensie?

- Da! A ie it de vreo doi ani. Dar tu de unde îl cuno ti?

Cristian înm rmuri. Câteva clipe îi trebuir ca s i revin i s reanalizeze o situa ie ce era atât de greu de acceptat. Înc o dat , oft dezam git, apoi relu cu noi speran e: - Bine tat , ce ig ri ziceai s cump m?

- Pall Mall!

Cristian nu fuse surprins de noua alegere a tat lui s u i dup ce cump ig rile, opri un taxi i ceru oferului s -i duc la Ci migiu.

Ajun i la Pia a Sudului, traficul deveni mai laborios, apoi ma ina porni pe oseaua Olteni ei, trecu pe lâng cimitirul Belu, continu pe Calea erban Vod , bulevardul Dimitrie Cantemir, i în scurt timp ajunse la Pia a Universit ii. Dup câteva minute, coborâr la intersec ia dintre bulevardul Regina Elisabeta i strada Ioan Zalomit.

W. Kossak - Pansarea

La intrarea în parc, Ceasul de Flori a fost prima structur cu o frumuse e specific , ce le-a atras aten ia i care a deschis irul lung al unui lan de amintiri pentru Cristian. Urm orologiul metalic, pe stil vechi, ale c rui cadrane lucioase sem nau cu hublourile unui batiscaf ce abia a teptau s fie deschise, prin ele urmând s curg timpul în uvoaie largi, în loc de a fi închise i s se preling cu încetinitorul, secund dup secund . Aceea i arbori, printre care mul i aveau trunchiurile îmbr cate cu ieder , acelea i b nci în a teptarea unui strat de vopsea proasp , acelea i poduri de piatr peste acela i lac de culoare verde închis, probabil din cauza algelor albastre, dar pe care o mul ime de b rci zburdau în toate direc iile. Aceste b rci, atât de populare, erau mânuite de tineri, de obicei de b ie i.

Câteodat i de fete mai întreprinz toare decât partenerul lor, fete, care abia a teptau s conduc barca sub ascunzi ul pletelor s lciilor, pentru a insinua momente de intimitate, ori sup rate de indiferen a b iatului, s -l conduc (din gre eal ), dar cu o perfidie bine calculat , direct sub stropii fântânii arteziene, pentru a-l trezi la realitatea momentului. Toate acestea, îl trimiteau pe Cristian Petrean întro reverie agreabil , cu mul i ani în urm .

Platani de vârste diferite, omniprezen i, unii cu trunchiuri mai ciudate decât al ii, umbreau mai multe zone ale parcului. Straturi de flori proasp t plantate, ori tufe de trandafiri înflori i, se întreceau pentru a atrage privirile i a d rui imagini colorate dornice s fac uitate grijile vizitatorilor ocazionali. ahi tii, nelipsi i din Careul în care se reg seau de obicei, la partidele lor, erau a eza i la mesele de piatr pe care î i disputau victoriile de moment. Aceste partide uneori durau ore întregi i erau aprig disputate. Pentru cei mai invetera i, nici frigul, nici ploaia, câteodat nici l sarea nop ii nu-i oprea. Iar statuile din Rotonda scriitorilor priveau pe fiecare cu acela i aer împ ciuitor de la în imea gloriei fiec ruia. Ci migiul întreg impresiona printro simfonie a culorilor i energia adus de tinerii vizitatori, unii deja p rin i, i a copiilor care se hârjoneau pe aproape toate aleile parcului cu o voio ie caracteristic vârstei.

va urma

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Ana-Cristina POPESCU

P[ianjenul L-am z rit într-un col . St tea ascuns în umbra dulapului i esea. Firele de m tase curgeau lin. Prima dat i-a încadrat perimetrul trasând spre fiecare punct ce se intersecta din ochiul sferei sale fire radiale. Cu iscusin , neobosit ca întotdeauna, p ianjenul fixa firele spirale pe scheletul pânzei. Când cetatea a primit forma final , vietatea a legat un fir de argint care s -i dea de veste când fiin ele ce au în eles taina aerului gre esc drumul, ameesc din prea mult dor de infinit i cad prizoniere în abisul de cle tar. Ca un clopot ce vestea moartea, firul semnalizator ce- i avea cinile în încruci area circular a es turii, chema me terul pentru a- i s ruta porumbelul ce i-a pierdut ramura de m slin. Lipsit de speran porumbelul î i tr gea singur clopotele chemând spre el întunericul potopului.

Firul de argint se strângea mai apoi în jurul înaripatei ca o îmbr are menit s sufoce orice urm de lumin .

Urm rind mi carea albului ce hipnotiza chiar i pe cele mai perspicace insecte, am observat cum zborul unui bob de rou a fost întrerupt. Înaripata a gre it. S-a l sat am git de raza unei sfere ivite în drumul s u care i-a în bu it cântecul. F muzic totul se dizolv . Via a a ap rut ca un cântec de albastru. Când albastrul î i uit sunetul, umbra atinge ochii verdelui de prim var . „C ci muzica este gene-ratoare de Divinitate. O viziune plastic a fiin ei divine i se desf oar în fa i cre te Dumnezeu sub ochii i.”1 „M încânt i m omoar de bucurie misterul muzical care zace în mine [...] Extazul muzical este o revenire la identitate, la originar, la r cinile primare ale existen ei.”2 Cineva a în eles teama fiin ei ce s-a pierdut, a celei ce a început s i trag singur clopotul speriat c nu se respect toate tradi iile ce in de ritualurile de trecere, a fiin ei ce s-a l sat vr jit de cântecul sirenei i a c zut prad m rii „Mi-e fric de muzica secret a lucrurilor, de tonurile ei subterane, ce r zbat în ceasurile de triste e solemn , ca m rturisiri tainice dintr-o alt lume”3 i a venit în grab spre a-i da cea din urm împ rt anie.

Victima s-a speriat de muzica ce a început curg din sufletul ei atunci când firele de

argint îi înl uiau aripile, iar arahnida i-a în eles ezitarea i a alergat s -i ofere o firmitur din otrava Fetei Morgana. „Când cân i la vioar , muzica î i iese din corp. În elegi deci, trebuie ca i glontele s ias , i el, din corp, din corpul t u. Dac i-e fric de propria pu , la e ti.”4 Ame it de esen a magic , f ptura a uitat i mai arcuiasc aripile pentru a culege nectarul aerului i a respira ambrozia liberii, ci s-a l sat prad mirajului unei firmituri pe care porumbeii de la ora o cer esc pentru un moment de pl cere, uitând astfel de aderata dulcea a paradisului. „Porumbeii tia sunt total stupizi. Ca toate celelalte p ri de la ora de altfel.”5 „Pentru c i-au pierdut total libertatea.”6 „nu mai tiu s se hr neasc singuri.”7 În plasa p ianjenului, anesteziat , prada uit gustul libert ii, nu mai în elege c doar libertatea este cea care te ajut s cre ti, te ajut s i înal i aripile deasupra tuturor lucrurilor, r mâne atât de marcat de elixirul mor ii, încât, dac ar reu i s evadeze, ar c dea cu fa a la p mânt, contopindu-se cu deert ciunea. „Personajul meu se vede într-o bun zi pus în libertate, iar libertatea i se pare un fel de expulzare anormal dintr-o lume în care se obi nuise... Expulzat din închisoare, personajul meu devine nesigur, începe s aib mii de îndoieli, r ce te în jurul închisorii etc.”8 Cu alte cuvinte înaripata s-a obi nuit cu firmiturile din spatele gratiilor, cu falsa

W. Kossak - Pilsuduski

lumin a unei existen e pe cale s i închid ochii. Înaripata care- i uit semnul „În chip de rune, de veacuri uitate, / poart-o semn tur pturile toate.” (Rune, Lucian Blaga) cade în lumea de care s-a deta at cândva, cade în aceea i lume material nesigur i supus mor ii. pturile cu aripi sunt o deta are a materialului de spiritual. „Sl vitele p ri subt aripi o poart / ‘n liturgice zboruri prelungi ca viaa.” (Rune, Lucian Blaga) Ele au în eles ve nicia din muzica liturghiei, fapt dovedit de inversiunea „liturgice zboruri”.

Orbit de absen a libert ii, orbit de durerea r nii provocat de mu tura p ianjenului, r cit în propria orbire a sufletului, insecta prins în plasa de m tase s-a pierdut în nefiin . „Nu vede i c rana mea este o oglind ? O ran care se gole te de sânge nu poate s fie o oglind .”9 Trec torul, omul simplu, omul ce nu ajunge niciodat s i cunoasc aripile, s asculte sunetul divin al muzicii, omul ce se opune sânger rii, zborului, pentru c nu înelege oglinda r nii în spatele c reia se ascunde Absolutul este cel care tr ie te via a ca pe o clip petrecut în pânza unui p ianjen, este cel care refuz s guste binecuvântarea libert ii, ambrozia ce- i deschide a spre cele înalte.

1

Emil Cioran, Lacrimi i sfin i, Bucure ti, Ed. Humanitas, 2008, p. 76.

2 Aurel Cioran, Cioran i muzica, Bucure ti, Ed. Humanitas, 1996, p. 30-31.

3 Emil Cioran, Cartea am girilor, Bucure ti, Ed. Humanitas, 2008, p. 62.

4 Matei Vi niec, Omul din cerc, antologie de teatru scurt 1977-2010, Pite ti, Editura Paralele 45, 2011, p. 193.

5 http://www.scribd.com/doc/25502487/ mansarda-matei-visniec.

6 http://www.scribd.com/doc/25502487/ mansarda-matei-visniec.

7 http://www.scribd.com/doc/25502487/ mansarda-matei-visniec.

8 Matei Vi niec, Domnul K. Eliberat, Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 2010, p. 6.

9 Matei Vi niec, Omul din cerc, antologie de teatru scurt 1977-2010, Trec torul, Pite ti, Editura Paralela 45, 2011, p. 185.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Vasile VAJOGA

Anul VI, nr. 9(61)/2015

(n.13.07.1953)

scut la Bac u. A absolvit Liceul „Lucre iu P tr canu”, din localitatea natal i coala de Specializare Postliceal Sanitar din Ia i. Lucreaz ca tehnician stomatolog la Ia i. Este atestat ca artist iluzionist din anul 1988, activând ca liber profesionist, cu ocazia unor anumite evenimente. Este membru al Cenaclului Literar „George Topîrceanu”, de pe lâng Regionala CFR Ia i, membru ( i Pre edinte executiv) al Societ ii literarumoristice Academia Veche - P storel - Ia i, membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie poezii lirice, proz scurt , epigrame, cronici rimate, poezii cu form fix , fabule; apare în publica ii de gen, a primit peste 80 de premii pentru crea iile literare. Este inclus în peste 45 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: „Zâmbete în alb i negru” (epigrame i alte genuri umoristice, 1997).

Conjugal Soa a, vrând s -mi fac cheful, Când prestan a mi-o verific, Recunoa te c sunt eful, Dar cu titlu… onorific. „Cherchez la femme” E un principiu foarte vechi. Adam, Urmându-l, mult a p timit s racul, a pornit de la „cherchez la femme” i pân’ la urm l-a g sit pe dracul!

Reciprocitate Ca dovad c -s firi calme, Ei au maniere fine: Ea îl ine ca în palme i el tot în palme-o ine.

Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit m mica i t ticul, Cel mic, cu fa a tuciurie, Al cui o fi Alah mai tie!

Diferen a De-mpar i cu ei un simplu col de pâine, Pe drumul vie ii aspru, sinuos, Un câine e-un prieten credincios, Iar un prieten, uneori e câine!

Dic ionar…

Eu nu posed valen e de lingvist Dar pot s spun, c-o doz de sarcasm, politician oportunist, E, cum s zic, un soi de pleonasm!

La o tab de sculptur Cercetând atent natura, Au g sit un bolovan Ideal pentru sculptura „Cap de politician…”

Remediu Chiar dac n-a luat pastile Sc de-o boal mai tenace, omul dac are zile Nici zece medici n-au ce-i face!

Cu itul Unealt ce inut -n mâini e, Conform cu propria rutin : De unii, ca s taie-o pâine, De al ii, ca s o ob in !

Miracol E clar c uica asta are Efecte afrodisiace, dup dou -trei pahare Chiar i nevast -mea îmi place!

Vinul (defini ie) Este b utura care alte vicle uguri Pân’ la colectivizare Cred c se f cea din struguri!

Ecologic Laboratoarele arat apa,-n unele privin e, La noi e-atât de poluat , De parc spal con tiin e.

Ecologie silvic (amfibrah) Decorul p durii, cum treci de pode , i d la iveal aspectul „artistic”, Prin urme l sate de porcul mistre i urme l sate de porcul turistic! amponul Flaconul cu reclame din dulap, Umplut c-un soi de detergent modern Ce- i cur mizeria din cap…

(Cu men iunea „pentru uz extern”).

Toamna E timpul când îmbrac ara Culori ce-au fascinat poe ii i când se umple iar c mara Cu... mucegai pe to i pere ii.

Pedagogic …

Un fabulist spre a- i atinge elul Alege animale drept eroi; a de pild boul i vi elul, Discut cum am discuta noi doi…

Realitate s teasc La ar s cia e cumplit i bie ii oameni î i tr iesc amarul: mântu-i sterp, iar capete de vit Au doar consilierii i primarul!

Dialog la „Trei iazuri” Chelneri a m vr je te, Mini, ten fardat strident… „Ce dori i?” „Ave i un pe te?” „N-am, lucrez independent!”

La început de an La fel ca toat lumea spun i sunt în gând cu tot poporul, ASPIR M spre-un an mai bun, Dar ni-i defect... aspiratorul!!

Vizionar Privind spre viitor pot spune – i-o fac, desigur, cu un rost – to i gândim la vremuri bune Dar nu ce vin ci care-au fost. ahistic Cu toat gama De subterfugii, Negru ia dama, Dama ia… blugii.

Epitaful unui prost Zace între patru scânduri Insul cu idei infime, Ce-a murit c zând pe gânduri De la mare în ime...

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Pozi ia melomanului Iubi i amici, e lucru cert, De i, probabil, nu v pas : Eu nu merg vineri la concert zilnic am concert acas …

Declara ie de dragoste O vac ce se ine înc bine Roste te c tre cel mai sexy bou: „Atât sunt de nebun dup tine, Încât bag România-n embargou.”

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Gheorghe PENCIU (12.01.1926 - 02.04.2011) scut în com. Valea Ia ului, jud. Arge ; decedat la Bucure ti. A absolvit Liceul Industrial „Regele Mihai” (Polizu) i Institutul de Cultur Fizic (1948), ambele la Bucure ti i a lucrat ca proiectant la Institutul de Proiect ri Agricole din Bucure ti. Este membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, i pre edinte între anii 1996-2007, membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Societ ii Scriitorilor Medici. Pentru scrierile sale a executat 8 ani de pu rie, pentru „delict de uneltire”, iar dup o scurt perioad de libertate, a fost condamnat la munc silnic pe via , pentru „crim de uneltire împotriva ordinei sociale”. În închisoare i-a cunoscut pe Vasile Voiculescu, Petre Pandrea, Petre ea, Ion Caraion, Virgil Carianopol, Bartolomeu Anania i al ii. A scris poezie umoristic , epigram , proz scurt , memorialistic , semnând i cu pseudonime: George Gorunescu, Puiu Arge anu.

Apari ii editoriale: „Sarabanda epigramelor” (1999), „Popasuri umoristice” (amintiri i schi e vesele, 2003), 3 c i pentru copii i 2 c i de memorii. A îngrijit, în colaborare, apari ia volumului „Epigrame cu i despre femei” (1999). Este inclus în peste 55 de volume colective de epigram .

run el m-a f cut mama Du man mi-a mai fost natura, Abia m sor vreo doi-trei co i, Dar înc mi-a r mas dantura Cu care v m nânc pe to i.

So iei mele, a propos de statura mea... mini De i-s cam m run el de stat, Tot n-am r mas neînsurat: M-a luat o fat -a a cum sunt, C-avea nevoie de… m runt. rbatul (1) E stâlpul casei, dup lege, Dar e de fapt un mameluc Ce intr -n via ca un rege i o sfâr te sub papuc. rbatul (2) Distins urma al lui Anteu, Dorind s-o-nfrunte i pe Geea, El a ajuns la apogeu Cu o înfrângere: FEMEIA!

Conjugal De o vreme, ce pl cere, Facem cozile-mpreun : Ea la drojdie de bere, Eu la drojdie de prun .

Atribu ii conjugale Pe lâng -atâtea treburi în c min, Ce, fie vorba, vrei – nu vrei, tot vin, Mai e i cur enia, se tie, Dar unii spun c -i treab de so ie. toria E-un act sau, mai precis, hârtia În care î i semnezi… prostia.

Mariaj în trei Stau, de-o vreme, ca pe ace, C-a a-i soarta în comun: Când m las soa a-n pace, ia soacr -mea de bun.

Meteorologic Când se anun timp frumos, E bine s te-mbraci… mai gros.

Criticului meu Amândoi ne-am iscodit i în minte ne-am i spus: El – „Poet închipuit!”

Eu – „Un critic presupus!”

La munte E ploioas luna asta i e frig cum scrie-n scripte, Dar noroc c -s cu nevasta Care-mi face zile fripte.

Idil pe litoral S-a d ruit pe undeva Unui arab, c-avea ma in . i parc i-a mai dat ceva, prea f cea… penicilin .

Apropo de fustele cu li uri Cum sunt cu moda-n ve nic ripost , Întreb i eu, pe poante ast zi pus: „Când t ietura nici un leu nu cost , De ce n-o face i, doamn , cât mai sus?”

Unei specialiste-n „Poale-n brâu” Dup ce-am gustat produsul Mi-am i dat cu presupusul: „Doamne! La aceste poale, Merit s dai târcoale.”

Puncte de vedere „Trupu’ acesta sub irel Pare tras ca prin inel!”

Morm i un taciturn: „Prin Inelul lui Saturn!”

Unui adept al lui Bachus Când face câte-o alergie, El nu e disperat ca noi: Cunoa te bine-o „farmacie” Ce vinde biseptol la… oi!

Unui ajuns Ca ministru, bine spus, A ajuns destul de sus, Da ca om de caracter A r mas tot la parter.

Unui terorist Pe motive-ntemeiate A fost pus în libertate: Îl durea de-un an i-un ceas Degetul cu care-a tras…

Cheresteaua Din esen r inoas , Din stejar, sau fag, de-asemeni, E materia lemnoas Ce lipse te multor semeni.

La braserie E atât de scump pizza, m -ntreb ca om cu rost, Dac nu i-osp ri a Intr -n pre ul ei de cost.

Constatare În drumul spre Olimp, spinos, Azi fac smerita constatare cei ce mu mai vârtos Sunt tocmai cei ce latr tare.

Epitaf unui majur Sub aceast plac Zace un majur, Tare-ar vrea s fac Stânga împrejur!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

So iei mele Te confesai la una brun de d dac n-ai fi bun .

E o minciun , c pe mine d ce ti i- i merge bine.

Ginere apatic Nu mai bea, nu mai fumeaz , Nu mai râde, nu danseaz ; Toat mutra asta acr I se trage de la soacr !

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Grigorie M. CROITORU

File din cartea vie\ii continuare din num rul anterior

SCENA X George, Chelnerul, Lidia, Copilul GEORGE (Intr la o gr din de var i se a az la o mas , s bea o bere. Vine chelnerul i-i aduce berea. Soarbe o gur i i se pare prea rece. O las s se mai înc lzeasc . Peste pu in timp, revine chelnerul i zice): CHELNERUL: Tovar e George, cineva mi-a spus...

GEORGE (Glumind i nu prea): De când suntem noi tovar i, tinere? i de unde tii cum m cheam ?

CHELNERUL: Ierta i-m , doamna de la masa aceea mi-a spus i cum cheam i cum s zic. Deci, doamna aceea ar vrea s be i o bere din partea dânsei i o cafea. i v roag s v duce i la masa dânsei.

Ce s -i spun?

GEORGE (Privind în direc ia ar tat de chelner, vede la mas o doamn cu un b ie . Doamna îi zâmbe te i ridic mâna dreapt în semn de salut). Spune-i c nu beau, i mai ales cu doamne pe care nu le cunosc.

CHELNERUL (Pleac pu in ru inat, se duce la doamna, stau de vorb i se reîntoarce): Sunt nevoit s revin. V rog s v p stra i calmul i s asculta i ce spun. Doamna de acolo, pe care n-o cunosc mai bine decât v cunosc pe dumneavoastr , mi-a spus c ar vrea s mul umeasc pentru un bine pe care i l-a i f cut cu peste dou zeci de ani în urm . Nu tiu despre ce este vorba. Plec i, pentru c v-am deranjat i v-am sup rat, berea este din partea mea. S v fie de bine!

GEORGE. Stai, stai, tinere! Uite, tia sunt banii pentru bere. Spunemi, acum, ce s fac ca s poat s ...

CHELNERUL: Nu mi-a spus nimic. E treaba dumneavoastr i descurca i-v . (Pleac ).

GEORGE (Soarbe din halb i prive te spre doamn . Aceasta îi zâmbe te i-i arat locul liber de la masa ei, invitându-l în felul acesta s ia loc. Se hot te i se duce): S rut mâna, Doamn !

LIDIA (Se ridic în picioare, îi întinde mâna i roste te un nume).

Lidia-Lavinia. Numele dumneavoastr nu l-am uitat niciun moment, timp de peste dou zeci de ani...

GEORGE (Se uit la ea, nu-i era cunoscut i este surprins de faptul c nu-i d drumul de mân , ci o prinde între mâinile ei i o prive te i pe fa i pe dos):???

LIDIA: V d c numele nu v spune nimic. V mai spun ceva, poate aminti i. M uit la mâna asta, fiindc cu ea mi-a i dat o palm întrun moment când cineva trebuia s -mi dea nu una, ci mai multe palme.

GEORGE: Doamn , cred c face i o confuzie. Eu lucrez de vreo dou zeci i cinci de ani cu copii, fiind profesor, poate c mai iau de urechi pe câte un neastâmp rat, poate c -l mai mângâi i cu câte o palm , dar nu lovesc o fat , fereasc sfântul! Nu pot spune ce ar trebui s fac o fat ca s-o lovesc...

LIDIA: Eu nu v repro ez nimic, dimpotriv , v mul umesc pentru

palma dat . Fi i sigur c mi-a i dat-o, o s vede i. V mul umesc, pentru palma dumneavoastr a f cut din mine un alt om, unul adev rat.

Mi-am uimit, prin comportamentul meu, mai întâi p rin ii, apoi colegii i profesorii. Ultima care m-a întrebat, observând schimbarea, a fost Doamna Dirigint ce s-a întâmplat cu mine: „Un miracol, Doamn Dirigint , un miracol. Cineva mi-a dat o palm , într-un moment când o ceream cu insisten prin tot ce f ceam. Poate dumnea-voastr , poate un alt profesor, poate un coleg ar fi trebuit s mi-o dea. Ca i ai mei, ni avut curajul s recurge i la un asemenea gest radical. S-a g sit un str in, un str in pe care l-am scos din pepeni printr-un gest nebunesc.

Un copil întreg la minte n-ar fi f cut ceea ce am f cut eu. S nu m întreba i ce, c nu v spun. El m-a v zut, m-a prins de mâini i m-a strâns de-am crezut c -mi zdrobe te oasele i, apoi, m-a plesnit peste fa cu palma. Cred c palma a pornit instinctiv, dar acum m bucur c a venit.

M-a coborât printre colegii mei, tiu i eu ce înseamn s fii elev, îmi în eleg într-un alt mod profesorii, în eleg într-alt fel via a. V asigur de un lucru, Doamn Dirigint , niciodat nu voi mai fi ce-am fost, ci ceea ce sunt acum. i ceva mai mult... (Se opre te din vorbit, î i apleac întro parte capul i se uit drept în ochii lui George, zâmbind larg)...

GEORGE: Doamna Lidia, eu...

LIDIA: Lidia. A a m-a i cunoscut, a a mi-a i spus trei s pt mâni de zile. Trebuie s v spun c , de când mi-a i dat palma, eu n-am mai plecat de lâng dumneavoastr .

GEORGE: Voiam s spun c nu-mi aduc aminte nimic. i, cu astea trei s pt mâni, m-ai b gat în cea de tot. Mai d -mi m car un reper i poate îmi revine memoria. Parc sunt amnezic.

LIDIA: 1961. Tab ra Izvoare. Acolo, sus, în mun i, ne-am întâlnit, adic m-a i g sit f când un lucru de care o s -mi fie ru ine toat via a... Ei?...

GEORGE (Parc i s-a luat un v l de pe fa !): Oooo! Bat -te norocul te bat , Lidia-Lavinia! Tu e ti fata care...

LIDIA: Eu, domnule Profesor. Aceea îns a r mas acolo, jos a coborât alta, noua Lavinia.

GEORGE: M bucur c te-am întâlnit, cum m bucur când îmi întâlnesc fo tii elevi. Întâlnirea noastr a fost efemer , dar benefic .

Nu palma mea a fost miraculoas , miracolul a fost în tine, în psihicul u foarte puternic care trebuia pus în contact cu alte realit i, în puterea ta de discern mânt, în voin . Nu te întreb ce-a fost la început în via a ta, m bucur c ai avut puterea s te dezbraci de acea hain rea i s-o arunci ca pe-o zdrean la gunoi. Meri i felicit ri... * BABA: Ai avut i prieteni, Mo ule. Niciodat nu te-ai sim it singur în lumea prin care ai trecut i te-a întâmpinat nu de pu ine ori cu ostilitate.

MO UL: i-am spus de multe ori, B bu o, repet i acum. tiu c i face pl cere. Te-am avut întâi i întâi pe tine, care mi-ai fost aproape în to i ace ti 70 de ani i, apoi, prietenii foarte apropia i. Mi-am însu it ni te înv minte i le-am respectat mereu: „Cine este f prieteni

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este ca un trup f suflet”, „Mai bine zece prieteni, decât un du man”.

Am avut îns în vedere i zicala: „Prietenul omului este punga cu bani i sacul cu m lai”.

BABA: i prietenii sunt i ei fel de fel...

MO UL: A a este, dar ne bucur m pentru cei pe care îi mai avem. Din cate, pe unii ni i-a luat Dumnezeu, iar al ii i-au întprs fa a de la noi. i pentru unii, i pentru al ii - numai gânduri frumoase. Nu eram împreun noi, când Ion G. de la Baia Mare mi-a s rit în ajutor i i-a spus dou vorbe unuia de la raion, care d duse ordin directoarei s nu m primeasc la coal în data de 15 septembrie, pentru c am refuzat s m duc director într-un sat din Codru.

BABA: Dar aveau a a de mare putere?

MO UL: Nu aveam, dar i-o luau singuri i mizau pe faptul c niciodat corb la corb nu- i scoate ochii. Era 14 septembrie, B bu o, a intrat tovul val-vârtej în coal , parc îl jucaser dracii pe burt toat noaptea...

SCENA XI Tovul Pop, George, Directoarea, cadre didactice TOVUL POP (Dup ce intr în sala profesoral i d cu ochii de George): Tu ce cau i aici? coala ta este în alt parte, mâine încep cursurile i tu nici n-ai v zut-o. Mar acolo! Directoareo, mâine nui permi i s intre în coal , ai în eles? A a p esc cei care nu ascult ordinile partidului. S te înve i minte!

GEORGE: Cu orice risc o s v spun c acesta este un abuz grosolan i se vor g si în ara asta i oameni care v vor spune c nu sunte i partidul! Românii folosesc interjec ia mar pentru a alunga câinii. Eu nu sunt câinele nim nui, dar comportamentul de care da i dovad este câinesc...

TOVUL POP: E ti obraznic...

GEORGE: Dac sunte i partidul, da i-mi înscris c n-am voie s intru în coal mâine, pentru a-mi exercita dreptul constitu ional de a munci...

TOVUL POP: Partidul nu d înscrisuri. Du-te unde vrei! Directoareo, ne-am în eles. Mâine sunt aici i te zvântur i pe tine, de nu te vezi!

(Iese la fel cum intrase i pleac ). * BABA: i-ai plecat la Baia Mare s i cau i de lucru, n jduind c vei g si în tot Maramure ul un s tuc cu o coal care va avea nevoie

Wojciech Kossak- Cerchez în

57

de un profesor ca tine.

MO UL. Exact. Am coborât din tren i-am pornit, pe jos, spre cartierul sar, s ajung la olteni i s dorm la ei. Dumnezeu a avut grij s m întâlnesc cu Ion G. La trecerea de pietoni din spatele g rii, m prinde cineva de bra ...

SCENA XII Ion G., George ION G.: Bine c te-am prins, acum nu mai scapi de mine. Sunt cu ma ina, te iau acas la mine, o s -mi cuno ti nevasta i fata i mai povestim, c nu ne-am v zut de ceva vreme. Hai, hai ce mai stai pe gânduri! Te iau pe sus, dac nu vrei s vii!

GEORGE: M i Ioane, eu am probleme i nu sunt dispus s fac vizite, de i a vrea din tot sufletul. Nu vezi cât de am rât sunt? Nevoia m aduse la Baia Mare. Un nemernic de la partid îi d du ordin directoarei nu m primeasc în coal mâine. De mâine voi fi omer, poate primul omer în socialism.

ION G.: P i, ce-ai f cut? Ai fluierat în biseric ? Las c -mi poveste ti pe drum. Eu sunt convins c tu n-ai f cut niciun r u i ca s te lini tesc, te asigur - i nu vorbesc prostii -, te asigur c mâine vei fi la o coal în calitate de profesor. Eu vin cu tine la eful sec iei de înv mânt i- i fac catedr la coala mea. Te aduc în Baia Mare. Nu tiu despre ce este vorba, dar îmi poveste ti pe drum... * MO UL: I-am spus toat t enia cu direc iunea i cu urm rile refuzului. Am ajuns acas la el. Mi-a prezentat so ia, se scuz i trece în biroul lui, unde avea i telefonul. Sun centrala i cere raionul de partid C.S. Era u a deschis i am auzit totul.

SCENA XIII Ion G.

Ion G.: Raionul de partid C. S.? Sunt Ion G., îl vreau pe Pop O. Tu e ti Tavi? Nu zici nimic, taci i ascul i. Amite te- i cine ai fost tu i ce am cut eu pentru tine. Vin de la Cluj i am trecut printr-un sat, s -mi d un prieten. Acestui prieten tu îi faci zile fripte. Mi-a povestit tot.

Mâine te duci i-i spui s r mân în coal i-i ceri scuze. Apoi, îmi dai telefon c s-a rezolvat treaba i, de-acum încolo, dac îi po i face bine, îi faci, dac nu, îl la i în pace. Ne-am în eles? Pân nu- i repari gre eala, nu- i spun servus, c nu meri i... * MO UL: Atât a fost suficient. A venit în ziua urm toare cu capul între urechi i m-a felicitat pentru c n-am plecat, c ci coala i raionul au nevoie de un profesor ca mine. Îi spune directoarei aib grij de mine, cum se poate mai bine, iar dac am unele nevoi mai deosebite, s -i dea telefon i va încerca s mi le satisfac .

BABA: Ca s vezi! Zbirul s-a f cut mielu el! Ce nai fi crezut cu o zi înainte! La noi ca la nimeni, Mo ule...

MO UL: A fost, B bu o, îmi pare r u c Ion G. sa stins prea devreme. Dar au r mas al ii, la care ne gândim cu drag amândoi, fiind departe. Îl po i uita pe Ion de la Sibiu? i-ai dat seama i tu ce fel de om a fost i a r mas. Pe Nicu i Aurelia lui din Oltenia? Pe Ovidiu i Lolita din Craiova? Pe Ilie i Gic din Bucure ti?

BABA: I-ai l sat la urm pe cei de aici...

MO UL: tia sunt de-ai casei, B trânico. Nu-i galop

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

vezi cât de bine se simt când ne întâlnim aici i st m la un pahar de vorb ?!

BABA: Dar ne-au i s rit în ajutor, când am avut nevoie, ai uitat, Mo ule?

MO UL: Cum s uit, Margareta mea? Nici m car perdaful pe care mi l-a tras Puiu nu l-am uitat.

SCENA XIV Puiu, George PUIU: Parc i s-au înecat boii!...

GEORGE: i cor biile, se mai zice.

PUIU: P i, cor bii n-ai.

GEORGE: Dar boi am?

PUIU: În în elesul real al cuvântului, n-ai, dar ai tu ceva, nu se poate fii a a! Ce este cu tine?

GEORGE: Tu n-ai v zut cum este vremea afar ? Azi, mâine, poate ninge i...

PUIU: i de când e ti tu cu vremea? Las-o dracului, s plou , s ning , s înghe e. Nu e ti tu cu astea. Ce ai tu cu astea?

GEORGE: Ce tii tu, Puiule? Te duci acas , te dai pe lâng Niculinel, te culci, te scoli, te duci cu b ie ii la una mic , la un biliard...

PUIU: Ei, i? Pe tine te pune Miruna s ridici pietre de moar ? S cari lemne din p dure cu spinarea sau s mu i dealul la din spatele casei în alt parte? Mai las -le i tu, c nici nu începe lumea cu tine, nici nu se sfâr te. Mai ie i i tu în lume, ia-o i pe Miruna i mai veni i i pe la noi...

GEORGE: Mai du-te cu Miruna i copiii i scoate i p trunjeii, st rnacii i morcovii din fa a g rii de la Benesat. Cur -i de frunze, pune-i în l zi i pred -i la ceape. Pe vremea asta!

PUIU (Mirat tare): Ce s face i, m i?

GEORGE: Ce-ai auzit. Nu ne-am terminat lucrul la ceape, de aia m fr mânt eu din cauza vremii.

PUIU: Mai ave i de lucru?

GEORGE. Mai. PUIU: P i, dac nu tii de ce-s buni prietenii, ce s i fac eu? i-am mai spus, de câteva ori, c e ti un c cios, dar chiar m convingi c ti. Du-te acas i spune-i Mirunei c duminic diminea a suntem la voi. Spune-i numai, c tie ea ce are de f cut. Are minte de ardeleanc , nu de oltean ca tine, care nu vrea s deranjeze pe nimeni. Nu mai vorbe ti cu altcineva, las pe mine. M i, m i, îmi vine s i trag o înjur tur , dar te las pe gura celorlal i. tii tu cum este când intri în gura lui Dan. GEORGE. Puiule, tu prunc de pop , lucrezi duminica?

PUIU: Nu-mi purta tu de grij . M-a înv at pe mine tata, i socrul, c i el este preot, ce este bine s fac i ce nu este bine. i când. Lucrez, nu te teme, i toat ziua, dac trebuie. Gata, am terminat. Destul. * BABA: Da, te-a cam s punit. Dar ai i plâns duminic diminea , când au venit b ie ii, cum promisese Puiu.

MO UL. P i, cum s nu plângi, Margareta mea, când î i vin în cas ni te prieteni i- i aduc demâncare de acas ? Când l-am auzit pe Puiu c a adus pâine i altceva, c s-au gândit c nu avem, lacrimile au pornit instantaneu. Lacrimile i înjur turile cu adres precis , adresate tovului din fruntea rii, care se credea Dumnezeu. Iat unde ne adusese socialismul multilateral dezvoltat! Vai de neamul românesc i de genialii lui conduc tori!

BABA (Dând din mân a lehamite): S -i l m în plata Domnului, Mo ul meu drag, i s ne vedem de zili oarele pe care le mai avem. (Închin cu Mo ul i bea. Copilul închide cartea i se ridic în picioare, moment în care se las încet cortina).

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Viorel ROMAN (Germania)

Invazia Barbarilor În Imperiul Roman, Sfântul Imperiu Roman de Na iune German are o tradi ie bimilenar . Numai Germania a teapt anul acesta 800.000 de afro-asiatici din a a-zise state e uate - failed state -, p site de administra ia cre tin-european în urm cu jum tate de secol. De atunci ele sunt incapabile s men in un minim de condi ii civilizate popula iei preponderent musulmane i idolatrice, care se refugiaz , acum, trecând prin Balcani sau cu ambarca iuni Mediterana, în UE. Pe scurt: dac ne-a i p sit i nu ne mai face i accesibil civiliza ia i la noi, venim peste voi.

Uniunea European nu-i Imperiu, n-are Constitu ie, iar deficitul de democra ie al celor 28 de state suverane paralizeaz luarea de decizii majore, a a c putem vorbi i de un failed imperium, failed sacerdotium. Dac Imperiul depinde de Pap i Împ rat, vedem c ultimul lipse te, iar papa Benedict XVI s-a retras sufocat de relativism, de primatul economiei, de laicizarea chiar i a clerului i a unor pseudo ceremonii sacre. Dac destinul final al lumii, escatologia universal se dilueaz , dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt i sensul vie ii se degradeaz . ne reamintim c democra ia a ap rut ca urmare a departaj rii sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre pap i împ rat i a revolu iei papale din sec. 11-13. De aceea nu-i de mirare, i dup filozoful Giorgio Agamben, c o degradare a bisericii papale atrage dup sine i pervertirea democra iei, a întregii vie i social-economice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divin este înlocuit f menajamente de liberalism cu economia de pia i competi ia. În statul secularizat al ilumini tilor, la departajarea politicii de religie, locul credin ei l-a luat, dup e ecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata i dreptatea divin nu mai joac niciun rol în statul modern de azi, cu consecin e deprimante. Scriitorul Michel Houellebecqs descrie, în romanul s u de mare succes Supunere, lipsa de perspective, pustiul spiritual contemporan din Fran a, Europa, în care fiecare persoan este for at s lupte i nu mai are nici posibilitatea, putere de a se împotrivi competi iei pentru un loc cât de cât privilegiat într-o economie de pia motivat exclusiv de l comie i setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.

Dac este deja insuportabil c nu se mai poate vorbi de Europa decât de deficit de democra ie, austeritate, economie, euro, va reu i invazia afro-asiatic s readuc în actualitate valorile culturale, spirituale cre tin-europene, la care aspir noii veni i, i pe aceast cale s se dep easc fundamentul eminente economic, secularizat al neoliberalismului?

Anul VI, nr. 9(61)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Românii ]i l[ca]urile ortodoxe ale Orientului La început de decembrie 2010, Funda ia European Titulescu a comemorat 70 de ani de la dispari ia tragic a reputatului istoric i literat român Nicolae Iorga. În acest context, mi-am amintit de studiile lui privind rolul determinant al românilor pentru supravie uirea ortodoxismului oriental, în cele cinci secole de domina ie otoman .

Prin anul 1913, el ne spunea c atunci când nu mai era Bizan ul, domnitorii români au preluat întreaga grij pentru sus inerea locurilor sfinte, r mase f patron. De aceea, ei începuser s fie considera i în lumea greac drept succesori legitimi ai împ ra ilor bizantini. Sub ace tia, continua Nicolae Iorga, Bucure tiul, mai întâi, apoi Ia ii ajunseser luminile R ritului, care î i afla aici conduc torii i binef torii.

Istoricii români - i nu numai - sunt unanimi în a aprecia c , începând cu a doua jum tate a secolului al XIV-lea, domnitorii i boierii români i-au asumat în mod solitar responsabilitatea pentru soarta ortodoxiei din Balcani i Orient. F sprijinul lor, este greu de imaginat existen a m stirilor de la Athos, Meteora i Muntele Sinai, func ionarea multor biserici din Grecia (Ianina, Ahaia, Patmos, Rhodos, Paros etc.) sau din Cipru, Bulgaria, Serbia i chiar Ucraina. Acela i lucru se poate spune i despre Locurile Sfinte de la Ierusalim, Patriarhiile de la Constantinopol, Antiohia sau Alexandria. S mai ad ug m sus inerea a ez mintelor de înv mânt, de asisten social sau a tip riturilor religioase. În contribu iile mele la numerele din ianuarie i februarie ale revistei Curtea de la Arge am pomenit doar unele dintre acele binefaceri române ti, care s-au rev rsat asupra Patriarhiilor din Antiohia i Alexandria, precum i a M stirii Sfânta Ecaterina din Sinai. De data aceasta v invit în Grecia, pentru un scurt pelerinaj la Muntele Athos, la m stirile de la Meteora i la insula sacr Patmos. Îndr znesc s m ofer drept ghid, având în vedere c am avut un stagiu de trei ani la Ambasada român de la Atena, cu posibilit i multiple de informare documentar sau prin vizite la fa a locului. începem cu Muntele Athos sau Gr dina Maicii Domnului.

Aici am beneficiat din plin de bog ia de informa ii din volumul, în limba englez , rturii ale prezen ei române ti pe Muntele Athos, semnat de acad. Virgil Cândea i Constantin Simionescu, precum i din cartea Muntele catârilor, a scriitorului Ion Brad. Nu am fost la Athos, pentru c mi-au lipsit cele trei zile, minimum necesar pentru o scurt vizit . Am avut, îns , marea ans s reprezint Ambasada român la festivit ile organizate de greci în anul 1997, atunci când ora ul Salonic a fost Capitala Cultural a Europei. Trebuie men ionat faptul c ini iativa pentru un asemenea eveniment cultural european a pornit de la Melina Mercouri, remarcabil actri i ministrul grec al Culturii, la acea dat . În mod logic, Salonicul a deschis, în 1997, seria lung a unui asemenea eveniment, care în anul 2007 a ajuns i la Sibiul nostru.

La Salonic, întreaga aten ie a fost polarizat de marea expozi ie Comorile Muntelui Athos, deschis în ziua de 21 iunie 1997. Precizez

data, întrucât este vorba de un eveniment unic în întreaga istorie a comunit ii atonite. Cele mai multe exponate nu p siser , pân atunci, niciodat l ca urile de cult de pe munte. În plus, femeile priveau pentru prima dat opere de la locurile unde prezen a lor era interzis din anul 1060. Expozi ia a fost nu numai manifestarea cea mai apreciat a anului respectiv, dar i o cale de a ar ta lumii c nu doar romano-catolicii sunt ap tori i p str tori ai patrimoniului artistic al cre tin ii.

Este greu de descris ce am v zut în cele ase s li enorme ale expozi iei, cu o suprafa total de 6.000 mp. În privin a prezen ei române ti în acele s li, îl las pe regretatul academician Virgil Cândea ne informeze de la fa a locului. Domnia sa semnala existen a la dispozi ia publicului a unor exponate cu valori inestimabile: documente, icoane, broderii, hrisoave, c i vechi despre trecutul poporului român, ajunse la Muntele Athos prin d rnicia domnitorilor i boierilor români. Dup aprecierea domniei sale, obiectele de cult i diverse alte bunuri de valoare de la m stirile atonite, având provenien româneasc , s-ar num ra cu sutele de mii. Îmi este imposibil s prezint varietatea, dimensiunile i valoarea acelui ajutor i nici pomelnicul de evocare a tuturor domnitorilor moldoveni sau munteni, care i-au dat obolul pentru aceast cauz cre tineasc . Este sigur c , la un apel imaginar, nu ar lipsi nimeni, de la voievodul Vlaicu, pân la domnitorii Mavrocorda i din secolele XVIII i XIX. De aceea, m voi limita la doar câteva exemplific ri, începând cu tefan cel Mare i Sfânt, care nu lipse te de pe lista binef torilor de la nicio m stire atonit . În generozitatea sa, el a donat m stirii Zografu propriul steag de lupt , cu chipul Sfântului Gheorghe. Tot de la el este i o icoan a Sfântului Gheorghe, pictat pe lemn, care a fost d ruit dup marea sa victorie împotriva turcilor, la Podul Înalt. În sala tezaurului aceleia i m stiri se afla i broderia cu chipul domnitorului, cusut de una dintre fiicele sale. stirea Dochiaru, dup ce a fost renovat (1564-1568) de domnul Alexandru L pu neanu i Doamna Ruxandra, a luat înf iarea Bisericii moldave Slatina, ctitorie a aceluia i voievod. Dac mergem i mai înapoi în istorie, afl m c M stirea Cutlumus a fost prima care a contactat un voievod român pentru a ob ine ajutoare (în anul 1363). Datorit ajutorului substan ial primit de la voievodul Vlaicu, m stirea respectiv mai era cunoscut i sub numele de stirea Domnului sau Lavra româneasc .

Vorbim de o vast oper cre tineasc , pe care bizantinologul rus Profiri Uspensky o caracteriza astfel: Nici un alt popor… nu a f cut a de mult pentru Muntele Athos, cum au f cut românii.

Toat cinstirea pentru domnitorii i boierii români, care au fost stâlpii ortodoxiei orientale aproape o jum tate de mileniu. Dar, s nu-i uit m pe moldovenii i valahii de rând, liberi, erbi sau robi, care au trudit din greu pentru binele comunit ii atonite, asigurând acele cantit i mari de grâne, miere, cear sau vin, ce aprovizionau în

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

permanen m stirile de la Athos. Ei asudau la m stirile, bisericile sau schiturile române ti, închinate Athosului împreun cu sate întregi, mo ii, iazuri sau planta ii de vi de vie.

Am poposit de dou ori la Meteora i mi-am sucit gâtul privind în sus la acele stânci stranii, ca ni te coloane înalte, de pân la 400 de metri, care nesc din p mânt sau, mai de grab , atârn din cer.

Pe vârful lor, au fost construite 24 de m stiri, dintre care au mai mas întregi, în stare de func ionare, doar ase. lug rii care s-au spetit pentru în area lor au dorit, probabil, se roage cât mai aproape de Dumnezeu, pentru a fi siguri c sunt auzi i. Pentru mine nu este îndoial c printre constructorii acestor ca uri au fost i mul i c lug ri de origine valah . Spun aceasta pentru c Meteora se afl în acel brâu lat din nordul Greciei, unde au vie uit i mai vie uiesc numeroase grupuri de vlahi sau aromâni. În acest sens, exist i informa ia l sat de un pelerin francez la Meteora, de la începutul secolului trecut, care constata c toat aceast regiune este locuit de o popula ie ce are o alt obâr ie decât cea greceasc ; gr ie te limba valah i este foarte credincioas .

De i bibliotecile m stirilor de la Meteora sunt printre cele mai bogate tezaure spirituale i artistice ale religiei ortodoxe, ele nu au trezit, înc , un interes deosebit din partea cercet torilor români, sând un gol important de informa ii privind sprijinul major al românilor de la nord i de la sud de Dun re. Totu i, din m rturiile destul de pu ine i dispersate, rezult c urme române ti exist la toate stirile de aici.

Domnitorii valahi i moldavi au fost la fel de genero i, ca i în cazul Muntelui Athos. Afl m, astfel, c Neagoe Basarab a înzestrat cu odoare alese M stirea Schimbarea la Fa (Marea Meteor ).

Apoi, la M stirea Varlaam ar exista Condica Sfintei M stiri Bucov , con inând ase hrisoave ale domnitorilor români, din perioada 1609-1790. Tot acolo, printre podoabele biserice ti s-ar afla i un epitaf, identic cu cel de la M stirea Putna, brodat de Maria de Mangop, cea de a doua so ie a lui tefan cel Mare.

Dar, s nu p sim Meteora f a ne imagina uimirea c lug rului care a s ltat, cu sistemul de scripe i - singurul func ional la acea dat - prima femeie din istoria M stirii Sfântul Nicolae, dar i a Meteorei, în general. În plasa, care inea loc de cabin , st tea ghemuit regina Maria a României. A fost recunoscut de stare ul M stirii, care a invitat-o s p easc dincolo de pragul Sfântului L ca .

Se vorbe te i la noi de Mica Meteora sau Meteora României, care include M stirile Cet uia Negru Vod , N ti i Corbii de Piatr , din vecin tatea Câmpulung Muscelului. Numele i-a fost inspirat scriitorului Mihai R dulescu de asem narea izbitoare dintre stirea Cet uia Negru Vod cu un schit de la Meteora Greciei, numai c l ca ul românesc se afl la o în ime mai ame itoare decât surorile sale elene, respectiv la 881 de metri altitudine, pe vârful unei creste stâncoase. Legenda spune Zamolxis, zeul dacilor, i discipolii s i vizitau adesea pe terile din vecin tatea m stirii, care, dup vreo mie de ani, au devenit ad posturi pentru siha tri cre tini.

Am promis c facem un popas i pe insula sacr Patmos. Am ajuns pe insul cu prilejul unei croaziere prin Marea Egee. Acolo, am vizitat doar M stirea - cetate a Teologului sau a Sfântului Apostol stirea i Evanghelist Ioan, cum mai este

Anul VI, nr. 9(61)/2015

cunoscut . M aflam printre cei 150.000 de pelerini, care vizitau anual acest loc sfânt, unde fusese exilat Sfântul Ioan Teologul, timp de 18 luni, de c tre împ ratul roman Domi ian (anii 95-96 d.Hr.). Am p it cu smerenie în bisericu a subteran , fosta grot unde Sfântul a primit revela ia pentru a scrie Apocalipsa, ultima carte a Noului Testament. lug rul de serviciu ne-a indicat locul unde se odihnea Sfântul, crucea sculptat de el în stânc i, mai ales, fisura tripl , pe unde a venit vocea care-l îndemna s scrie Apocalipsa. Despre aceasta ne poveste te chiar Sfântul Ioan: Eu, Ioan am fost pe insula numit Patmos ... i am auzit în spatele meu o voce puternic , precum o trompet , care spunea: scrie ceea ce vezi într-o carte, pe care s-o trimi i la cele apte biserici (Apocalipsa, A, 9). lug rul de la sala de expozi ie a m stirii, auzind c sunt român, a inut s precizeze c în taini ele acestui l ca exist un foarte pre ios Evangheliar, primit de la un domn moldovean. Era doar una dintre dovezile materiale ale sprijinului generos, venit i la Patmos din Principatele Române.

Bucuria deosebit de a poposi pe aceast insul sacr , în acest Ierusalim al Greciei, dup cum este numit adesea, mi-a fost umbrit de o remarc din ghidului turistic Patmos - Insula sacr . Locul unde Sfântul Ioan a scris Apocalipsa. Într-o parantez , mic dar par iv , autorul a strecurat pozi ia tiut a grecilor de a diminua sau chiar de a trece sub t cere ajutoarele din str in tate, care au asigurat supravie uirea centrelor ortodoxe de pe teritoriul Greciei în decursul secolelor de ocupa ie turceasc . Concret, autorul se refer la asisten a prin ilor (greci) ai Moldovei i Valahiei. A adar, dup el, grecii se ajutaser între ei. Noi, românii, ne amintim c aceia erau domnii fanario i, impu i de Poarta Otoman Principatelor Române, iar ajutoarele acordate m stirii proveneau din sudoarea românilor i nu din Fanarul Istanbulului. * Despre dimensiunile acestor contribu ii am g sit un tablou impresionant în volumul Icoane de lumin al lui Nicolae Petra cu (fratele pictorului Gheorghe Petra cu), care subliniaz b trânii no tri au ridicat sute de m stiri, în cele mai frumoase locuri din ar , le-au înzestrat cu bunuri imobile de milioane, pe care apoi le-au pus sub patronajul m stirilor din Orient. Autorul îl elogiaz pe Costache Negri, care a luptat pe via i pe moarte, pentru ca ara i redobândeasc a patra parte din p mânturile i veniturile ei.

Dup calculele de atunci, 2,5 milioane de pogoane de p mânt românesc, din Moldova i Valahia, aflate în st pânirea unor str ini, urmau s fie redate rii, împreun cu numeroase biserici i coli române ti. Odat cu p mânturile, trebuiau elibera i i cei o jum tate de milion de rani români, lega i de piciorul Muntelui Athos.

Binefacerile de o jum tate de mileniu, care au curs continuu din Moldova i ara Româneasc , au fost întrerupte la 17 decembrie 1863 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Actul de secularizare a averilor m stire ti. Decizia lui Cuza nu era singular . Ea urma acel curent, declan at de Revolu ia Francez , când multe state au procedat la preluarea propriet ilor ce fuseser cedate nu doar a ez mintelor religioase din str in tate, dar i celor din spa iul na ional.

Actul lui Cuza nu a însemnat i întreruperea oric ror ajutoare pentru l ca urile ortodoxe ale Orientului.

Acestea au continuat, îns Prodromu sub alte forme.