Constelatii diamantine nr. 10 ( 62) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 10 (62) Octombrie 2015

Semneaz :

Toulouse-Lautrec - Femeie piept n창ndu-se

Alexandru C. Calotescu-Neicu Alexandru C창r u Luca Cipolla Livia Ciuperc Viorel Dianu Doina Dr gu Andra Duminic George Filip Stelian Gombo Lidia Grosu Dumitru Ichim Daniel Luca Dan Lupescu Miradie Maliqi Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Janet Nic Ion I. P ianu Ion P tra cu George Petrovai Ana-Cristina Popescu Paula Romanescu Dan Sandu Paul S창rbu Florentin Smarandache Dorina Stoica Camelia Suruianu George Tei Al. Florin ene Mariana Vicki V창rtosu Ioana Voicil -Dobre Ionu Leonard Voicu Eduard Zalle

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Al. Florin ene, Contextul istoric determin accidental valoarea artistic sau falsul destin al operei de art ..........................................pp.3-5 Doina Dr gu , China de ieri, China de azi ...p.6 Janet Nic , Parodii ............................................p.7 Constantin Miu, Natura nep mântean a lui Iisus ................................................................pp.8,9 Livia Ciuperc , Moralistul Leonardo da Vinci (II).........................................................................p.9 George Petrovai, Cultur i civiliza ie ..pp.10-12 George Filip, Poeme ........................................p.13 Camelia Suruianu, Poezia religioas a lui Alexandru Mironescu ..............................pp.14,15 Paula Romanescu, Dialog ......................pp.16,17 Lidia Grosu, Poeme .........................................p.18 Daniel Luca, Tenta ia zborului .....................p.19 Dan Lupescu, Mihai Nenoiu - Poezii de dragoste .....................................................pp.20-23 Dumitru Ichim, Poeme ...................................p.24 Daniel Marian, “Amprente urbane” ...........p.25 George Tei, Poeme ...........................................p.26 Alexandru Câr u, Cronica eului în vremuri tulburi .........................................................pp.27,28 Dan Sandu, Poeme ...........................................p.29 Eduard Zalle, Poeme ........................................p.30 Mariana Vicki Vârtosu, Dan Movileanu i poemele disperate ale alfabetiz rii ..............p.31 Miradie Maliqi, Poeme ....................................p.32 Viorel Dianu, Luminile Învierii .............pp.33,34 Ioana Voicil -Dobre, Poeme ...........................p.35 Dorina Stoica, “În a teptarea celei ce m înaripeaz ” ...............................................pp.36,37 Andra Duminic , Poeme .................................p.37 Ana-Cristina Popescu, Gustând din pâine ......................................................................pp.38,39 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.39 Ion I. P ianu, “R zbunarea gemenelor” ......................................................................pp.40,41 Luca Cipolla, Poeme .......................................p.42 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.43 Fl. Smarandache, La vie est belle ..........pp.44,45 Paul Sârbu, INO .......................................pp.46-48 George Filip, A gândi în perspectiv ...pp.49-51 Leonard Ionu Voicu, Voiaj de neuitat .........p.52 Stelian Gombo , Cântarea Cânt rilor ..pp.53-57 Alexandru C. Calotescu-Neicu, Constela ii epigramatice .....................................................p.58 Ion P tra cu, D’ale aromânilor .............pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Henri de Toulouse-Lautrec

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Al. Florin }ENE

Contextul istoric determin[ accidental valoarea artistic[ sau falsul destin al operei de art[ Valorile culturale, în decursul istoriei, au avut un destin aparte, ajungând, în urma unui îndelungat proces de diferen iere, la o structur autonom i la o destina ie proprie. Atrac ia sufletului uman pentru art - forma cea mai cristalizat a valorii estetice - a fost întotdeauna datorat în parte i faptului c ea a r mas i r mâne, de neînlocuit, oricât de m re e i uluitoare uneori ar fi cuceririle spiritului în alte direc ii. Îns , au fost accidente istorice care au influen at în mod negativ operele de art . În acest context, una dintre tr turile specifice umanit ii o constituie aceea de a atribui tuturor lucr rilor - atât naturale cât i celor construite i create - un sens, de avea fa de ele o atitudine, în concluzie, de a nu r mâne neutr din punct de vedere axiologic.

S-a discutat, de-a lungul istoriei, nu de pu ine ori, despre caracterul ve nic al frumuse ii, despre perenitatea capodoperelor, subliniindu-se mai ales, de unii exege i, faptul c durabilitatea se constituie istorice te i are ea îns i o evolu ie. De aici decurge faptul a statuia existen a unor valori estetice fixe, imuabile, este la fel de gre it ca i a le subordona mecanic momentului, cum s-a procedat în perioada realismului socialist de la noi i a le judeca doar prin prisma ideologiei i a m surii în care exprim evenimentele sau ambian a concret în care s-au n scut. Filosoful grec Constantin Tsatsos spunea c este bine ca scriitorul s exprime epoca sa, dar vai de acela

Toulouse-Lautrec - Bal la Moulin

care exprim numai epoca lui. Una este s exprimi epoca, i alta s exprimi moda epocii în care te exprimi i tr ie ti. De fapt, intervine aici o complex interrela ie între concret-istoric i general uman, astfel încât un Eminescu, Brâncu i sau Enescu sunt mari tocmai pentru c , exprimându-se pe sine, î i exprim epoca i p trund în acela i timp în esen a uman . Universalitatea nu înseamn desprindere de solul na ional i social-istoric în care opera s-a n scut i tr ie te ca atare.

Dar ce ne facem cu scriitori care au exprimat numai epoca i ideologia politic a momentului? Cum sunt: A. Toma, Sorin Toma, Em. Valerian Galan, cu al s u roman „B gan”, reportajele lui Toma George Maiorescu ( torie prin vreme, Zeii descul i etc.), prozele lui George B ( toria, Întâmpl ri din noaptea soarelui de lapte), Mihai Beniuc cu romanul Pe muchie de cu it i poeziile sale patriotarde, Viorel Cacoveanu (Fata care spune da!, Mor ii nu mint niciodat ), Dan De liu (Laz r de la Rusca, 1949, Minerii din Maramure , 1951, Cântec pentru legea cea mare,1949), Petre Ghelmez cu poezia cotidianului, Augustin Buzura (Absen ii, Fe ele t cerii), Dumitru Popescu (Pentru cel ales, Un om în Agora, Gustul sâmburelui), Nicolae Breban, D.R. Popescu (Zilele s pt mânii, Vara oltenilor, Somnul P mântului), Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Virgil Teodorescu, Nicolae T utu, Zaharia Stancu etc. Lista este lung , dar, m opresc cu exemplele. În acest context, criticii, foiletoni tii, cronicarii de carte, dar i de arte plastice iau irosit timpul abordând astfel de c i, promovându-le la îndemnul „sarcinilor de partid”.

Prin acest fenomen au trecut nu numai scriitori de la noi, dar i din alte ri europene. În Fran a, Sebastien-Roch Nicolas de Chamfort, scriitor din perioada Revolu iei franceze, i-a fost sus in tor, dar care a criticat i moravurile i excesele Revolu iei, fapt ce nu s-a întâmplat la noi în perioada realismului socialist. În Germania nazist Erich Kastner, în romanul s u „Fabian” (1931), critic morala burghez , militarismul i fascismul. A fost arestat de multe ori de Gestapou, dar a continuat s acuze regimul lui Hitler. La noi, scriitorii, arti tii plastici, au pactizat cu regimul criminal comunist, ridicând în sl vi, în operele lor i practicând cultul personalit ii, pe Stalin, Ana Pauker, Dej, Ceau escu i consoarta sa. Unii dintre ace tia, lucrând în edituri, redac ii, au f cut jocul propagandei regimului comunist. Astfel, se fac vinova i de genocid intelectual. În perioada interbelic , scriitori francezi, italieni, Rouge

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

germani i spanioli au cochetat cu regimurile nazist i comunist din URSS. George Orwell, pe numele lui adev rat Eric Arthur Blair, nuvelist talentat, în 1937, pentru a lupta împotriva elitismului i a tiraniei c tore te în Spania, unde se al tur grupului ce lupt împotriva Generalului Francisco Franco. El intr în POUM (Partidul Muncitorilor de Unitate Marxist ), un partid socialist fondat pe ideile lui Tro ki care se axa pe r scoala clasei mijlocii i se situa împotriva Partidului Comunist Spaniol, care credea în colaborarea cu clasa mijlocie. Experien ele sale din timpul r zboiului i faptul c fusese împu cat în gât i în mân îi înt resc ura pentru totalitarism, inclusiv pentru stalinism. Cu toate c fusese r nit foarte grav (o perioad îi este imposibil s vorbeasc ), reu te s scape cu Eileen din Spania înainte s fie pronun at condamnarea pentru tr dare. i în Fran a, scriitorii au vibrat la evenimentele politice i sociale, participând activ la ele sau scriind despre ele în operele lor.

Literatura european dintre cele doua r zboaie, mai ales cea din deceniul al doilea, care nu se întoarce pur si simplu la izvoarele clasicismului si ale tradi iei, ca cea din Fran a, reprezentat de exemplu de Anatole Francé, care moare în 1924 la vârsta de 80 de ani, trei ani dup ce a primit premiul Nobel, se caracterizeaz , a a cum am v zut, prin încercarea de a evada sub orice form . Gustul pentru introspec ie, la baza c ruia reg sim moda filosofiei freudiste i influen ele bergsoniene, se trage din aceast tendin general de privilegiere a individului i a cunoa terii acestuia fa de o lume care îl strive te i în care el nu se mai recunoa te. De aceste idei sunt legate în mod direct opera lui André Gide, cea a lui François Mauriac, al carui roman Thérese Desqueyroux, publicat în 1924, este departe de a fi o simpl analiz critic a societ ii bordeleze, cea a lui Marcel Proust mai ales al c rui roman de excep ie În c utarea timpului pierdut, început în 1913, încununat în 1919 cu premiul Goncourt, se termin cu ultimul volum Timpul reg sit, ap rut postum în 1927. În aceea i categorie pot fi introdu i scriitori ca irlandezul James Joyce, romanciera britanic Virginia Woolf, germanul Thomas Mann, dup desprinderea sa de na ionalism i împ carea cu fratele s u Erich, romancier i el, austriacul Robert von Musil, al c rui Om f calit i, publicat par ial

Toulouse-Lautrec - Barmani

englez

Anul VI, nr. 10(62)/2015

în 1930 i 1933 (Contaminarea nu va ap rea decât în 1934 dup moartea sa), scoate în eviden , dincolo de evocarea plin de dezagire a societ ii austro-ungare de la începutul secolului, o profund luciditate intelectual .

Aceast pasiune pentru introspec ie nu împiedic marile nume ale literaturii i ale artei s se intereseze de epoca lor i s participe la dezbatere dac nu chiar i la lupta politic . A a se întâmpl cu André Gide, al c rui individualism dezinvolt se estompeaz temporar în fa a ader rii, chiar dac pân la urm doar sentimental , la cauze care se bazeaz pe solidaritatea dintre oameni: anticolonialismul ilustrat în torie în Congo, carte publicat în 1927 în urma unei vizite în aceast colonie francez , apoi comunismul la care renun repede dup ce autorul întoarcerii din URSS a v zut cu ochii s i pr pastia dintre realitatea stalinist i speran ele trezite de „lumina str lucitoare” venit din est. Aceea i reac ie i la Romain Rolland, cu toate c acest anticonformist nu a a teptat anii dou zeci pentru a- i face cunoscute pledoariile patetice în favoarea p cii, a drept ii i fraternit ii umane (publicarea în 1915 a c ii Deasupra înv lm elii provocase în Fran a un uria val de proteste na ionaliste). Autorul lui JeanChristophe nu salut cu mai pu in entuziasm începuturile revolu iei ruse, apoi dup ce aceasta se angajeaz pe calea sângeroas a „glacia iunii” birocratice, în elepciunea lui Gandhi, încercarea sa de a realiza o sintez între tat l revolu iei bol evice i apostolul nonviolen ei l-a adus într-un impas care îns nu tirbe te cu nimic caracterul emblematic al c ut rilor întreprinse i care coincid cu aspira iile pacifiste i egalitariste ale multor oameni din genera ia sa. În anii 1930, extinderea crizei în întreaga Europ , avântul regimurilor totalitare i confruntarea dintre marile ideologii ale momentului - democra ie liberal , socialism reformist, comunism, fascism - zdruncin via a cultural a b trânului continent i determin tot mai mul i intelectuali s se angajeze în b lie. În momentul în care, în Fran a, extrema dreapt coalizat se preg te te s ia cu asalt Republica, în Spania, r zboiul civil face ravagii, Hitler atrage Europa într-o serie de ac iuni de for care vor declan a al doilea r zboi mondial, iar Stalin î i supune ara unui regim de teroare organizat , pu ini sunt scriitorii i arti tii care „deasupra înv lm elii” mai pot înc s i caute r cinile într-un umanism fratern care s treac dincolo de frontierele statale i de opozi iile politice a a cum au cut-o Jules Romains în Oameni de bun -voin sau Roger Martin du Gard în Familia Thibault. Dificult ile momentului ca i acel air du temps îi împinge pe creatori spre angajarea politic , pe unii în domeniul exclusiv al culturii, pe al ii în cel al ac iunii militante.

Astfel, în Fran a, dup 6 februarie 1934, scriitori, arti ti, savan i apar inând diferitelor grup ri de stânga pun bazele Comitetului de vigilent al intelectualilor antifasci ti care a jucat un rol considerabil în crearea „Frontului Popular”. În 1935, în timpul r zboiului din Etiopia, scriitori i ziari ti de dreapta semneaz un „manifest pentru ap rarea civiliza iei cre tine” i se declar împotriva sanc iunilor împotriva Italiei. Dar r zboiul din Spania din 1936-1938 este cel care mobilizeaz cei mai mul i intelectuali i arti ti, unii dintre ei în calitate de combatan i - André Malraux angajat în „Brig zile interna ionale” -, al ii ca martori prezen i la fa a locului (Georges Bernanos, la început de partea na ionali tilor apoi împotriva acestora denun ându-le crimele în Marile cimitire sub lumina lunii, americanul Ernest Hemingway, corespondent de r zboi i autor al romanului-m rturie Pentru cine bat clopotele?, publicat în 1940 i care v cunoa te un succes mondial, Robert Brasillach de partea franchi tilor) sau pur i simplu prin operele lor cum sunt Guernica lui Picasso, Prevestirile r zboiului civil de Salvador Dali, afi ele care cereau ajutor pentru Spania republican ale lui Juan Miro etc.

Atrac ia exercitat de regimurile totalitare asupra unei p i a

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

românesc contemporan, Realiz ri, experien e, direc ii de dezvoltare, Literatura român de azi - 1965), N. Manolescu (Literatura român de azi -1 944-1964, ap rut în 1965) i multe alte articole, cronici în care a promovat volume de versuri i proz , scrise în spiritul realismului socialist. În prezent, pu ria ii, de dup gratii, devin scriitori, pe motivul sc derii pedepsei, dup ce au f cut afaceri cu statul, furând din averea tuturor. Oare aceste c i vor oglindi realitatea de azi sau fac acela i r u pe care l-au f cut c ile scrise în secolul trecut în spiritul realismului socialist, slujind regimul criminal?

Dup aceste sumare exemple, pot scrie c opera de art este un semn caracteristic pentru un anumit mechanism de gândire, al unor anumite grupuri i perioade istorice al turi de toate celelalte produse ale culturii i trebuie judecat ca atare.

Nu au sc pat de colaborarea cu regimul comunist nici arti tii plastici. Ace tia au promovat în unele lucr ri plastice realismul socialist, cum sunt: Florian Laz r Alexie, ceramist, Corneliu Baba, Marcel Chirnoag , Paul Erdos, Liviu Florean, Lidia Mih escu, Eugen Popa, Paul Sima etc. ... i mai este un r u f cut: cele dou Istorii ale literaturii, semnate de doi critici, care au inclus între coper ile acestora mastodon ii promova i de regimul comunist, cei care au scris în spiritual realismului socialist. Astfel, urma ii no tri sunt educa i în spiritul acesta.

Aceste „Istorii” sunt un pericol educa ional i social. Operele, ca tendin e, pot fi totu i surprinse câteva dintre tr turile pe care le dobândesc valorile estetice în prezent, tr turi pe care, f îndoial , un istoric le va putea reconstitui mult mai bine în viitor.

Opera de art este - cum scria Tudor Vianu - limitat simbolic i în acest sens nu se poate vorbi niciodat de o semnifica ie unic , ci dimpotriv de o mare varietate de interpret ri i în elesuri în func ie de individ, grup social sau epoc istoric . Coexisten a în timp a unor opere dintre cele mai diferite, provenind din epoci istorice diferite, face c tabloul s apar i mai complex, astfel încât marele num r de unicate artistice s se înf eze în mod caleidoscopic celui care se apropie de ele.

Fiecare epoc aduce cu sine o problematic uman proprie i în condi iile contemporane apar premisele dispari iei înstr in rii i a efectelor dezumanizante ale unei lumi dominat de obiecte care ajung i subordoneze individual. Caracterul formativ al operei const în faptul c ea este un factor esen ial de cunoa tere i înrâurire a gândirii i sensibilit ii umane având un rol specific în înf ptuirea progresului social. Integrarea valorii estetice în istorie va fi cu atât mai direct i mai efectiv cu cât ea va r spunde democra iei i a nevoilor sociale în continu transformare.

Toulouse-Lautrec - Cal

intelectualit ii europene din anii treizeci este unul dintre aspectele majore ale acestei perioade. În ceea ce prive te comunismul, am zut c puterea de atrac ie a Revolu iei din Octombrie a fost considerabil dep ind cu mult cercul restrâns al membrilor P. C. i exercitându- i influen a asupra unui num r mare de „tovar i de drum”, rora le va trebui uneori mult timp pentru a se rupe de „realitatea socialist ”. Pactul germano-sovietic din 1939 va îndep rta mul i militan i i simpatizan i ai partidelor comuniste, dar, odat cu crearea unei Europe hitleriste, ace tia vor avea ocazia s se reabiliteze în cadrul Rezisten ei i s i atrag o nou genera ie de prozeli i. În ceea ce prive te fascismul i nazismul, fascina ia a fost la fel de puternic , cu acelea i adeziuni ideologice i angajamente variind în func ie de grupurile i de indivizii lua i în discu ie. În Fran a, intelectualii cu adev rat „fasci ti” nu formeaz decât un grup restrâns din care se desprind câteva personalit i str lucite ca Drieu La Rochelle i Brasillach. Dar al turi de fasci ti declara i exist i o nebuloas de intelectuali influen i de fascism, unii sus in tori ai unui nihilism violent antisemit ca Céline, al ii sus inând pur i simplu o apropiere de dictaturi dintr-o pasiune pentru ordine i pentru anticomunism (acesta este cazul majorit ii reprezentan ilor intelectualit ii tradi ionale), în sfâr it al ii dornici s introduc în Hexagon unele elemente de inspira ie fascist (corporatismul pentru extrema dreapt , clericala, un executiv forte i un patriotism trufa pentru majoritatea membrilor din Ligi etc.). În sfâr it, în jurul acestui nucleu închegat, pentru care Italia i Germania constituie pân la urm un model, exist o întreag gam de atitudini individuale, ale unor grupuri sau reviste care, f s i exprime explicit dorin a de a înlocui Republica parlamentar cu un regim dictatorial, î i afirm ostilitatea fa de aceasta i vizeaz o revolu ie spiritual care i-ar reda na iunii franceze vitalitatea i ar fi în m sur s se opun celor doi Leviatani materiali ti care amenin a Europa: comunismul rusesc i hipercapitalismul „Made în USA”.

Reviste cum sunt „Combat” sau „L’ordre nouveau” („Lupta” i „Noua Ordine”), la care colaboreaz numero i intelectuali de dreapta (J. P. Maxence, Jean de Fabregues, Thierry Maulnier etc.) i în mai mic m sur i într-o alt perspectiv Esprit (Spiritul) a lui Emmanuel Mounier, î i au r cinile în acea c utare a unei „a treia c i” ce caracterizeaz spiritul „nonconformi tilor din anii treizeci”.

Evident, ca i fascismul însu i, admira ia mai mult sau mai pu in discret pentru regimurile autoritare i totalitare de dreapt nu se limiteaz doar la Fran a, chiar dac în aceast ar atrac ia exercitat de dictatura neagr i de cea brun a fost cea mai puternic . În Anglia de exemplu, regimul lui Mussolini a avut înc de la început în lumea intelectual lingu itori zelo i, iar regimul Führerului i-a avut i el adep ii s i. Dac pentru T.S. Eliot, Wyndham Lewis, Roy Campbell i W.B. Yeats „iluzia fascismului” s-a risipit în ajunul r zboiului, aceasta l-a determinat pe poetul Ezra Pound s aleag exilul în Italia unde va conduce în timpul r zboiului emisiuni ale posturilor de radio fasciste. În 1945 el va fi arestat de alia i i va sfâr i pân la urm prin a înnebuni.

Nici criticii literari, esei tii, foiletoni tii au c zut în capcana ideologic comunist . În Ungaria, Gyorgy Lukacs, critic literar, estetician i filosof ungar, a fost reprezentantul de seam al esteticii marxiste din secolul XX. El a fundamentat un sistem de estetic autonom întemeiat pe principiile materialismului dialectic i istoric. A a cum a cut-o la noi Ovidiu S. Crohm lniceanu prin cursul de „Istoria literaturii române” (1963), „Literatura român între cele dou r zboaie mondiale” (1967-1975), „Pentru realismul socialist” (1960), i în numeroasele articole publicate în presa literar condus de scriitorii colabora ioni ti care promovau ideologia PCR-ului, Gabriel Dimisianu (Prozatori de azi - 1970, Valori actuale - 1974), D. Micu (Romanul

5

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Doina DR~GU}

China de ieri, China de azi Cartea d-lui Ion P tra cu, „Popas în China”, ap rut , în 2015, la Ed. Printech Bucure ti, este o sum de studii, rememor ri, explor ri în care autorul încearc , i reu te, fac o compara ie între China anilor 19651969, când a cunoscut-o, ca diplomat, i China anului 2013, când a rev zut-o, ca turist.

Inten ia autorului este de a oferi cititorilor „o versiune proprie” despre China de ieri i China de azi, despre China etern , despre China i minunile ei, despre China în ascensiune i despre Rela iile româno-chineze. În revista Constela ii diamantine, dl. Ion tra cu are o rubric intitulat sugestiv „Popasuri diplomatice” (nu tiu dac eu i-am sugerat titlul c ii, prin numele rubricii respective, sau dac domnia-sa mi-a transmis aceast informa ie prin telepatie), în care descrie locurile prin care „a poposit”, ca trimis al României, în misiuni diplomatice - c ci ce altceva înseamn o edere într-un anumit spa iu, pentru un anumit timp, decât un „popas” pe calea vie ii.

Dup un „popas” la Moscova, tân rul diplomat român Ion P tra cu a ajuns la Beijing, unde a fost pus în fa a unui „fenomen

inedit, chiar i pentru istoria milenar a poporului chinez”, adic Revolu ia Cultural , o mi care ce „a bulversat întreaga via social-politic i economic a rii”.

Din capitolul „Primele impresii”, afl m uimirea str inului la vederea unui „furnicar uman”, constituit din indivizi „cu fe e umile”, întâlnit pe str zi. Erau „roadele” unui „socialism s rac”. „Socialismul de tip sovietic, pe care Moscova încerca s îl impun , nu era compatibil cu realit ile din China.” Chinezii tr iau într-un alt timp i aveau alt fel de mentalit i. Conduc torii Chinei, din epoca Revolu iei culturale, f ceau tot felul de experien e pe popula ie: „unii lideri chinezi au aflat vr biile diminueaz serios produc ia de cereale a rii. Atunci a fost lansat campania de exterminare a vr biilor. Toat suflarea b tea în vase de metal, pentru a ine vr biile în aer pân la epuizare. Sc pând de o parte a acestor pr duitoare, s-a constatat c s-au înmul it mu tele. Urmeaz la rând campania împotriva mu telor. Copiii trebuiau s duc la coal o recolt cât mai bogat de mu te în cutii de chibrituri”. Oamenii chinezi munceau din greu „cu sau f spor”, ca „locatarii unui stup de albine”, pentru ei „niciun fel de munc nu era înjositoare”, erau foarte s raci, dar, în schimb, „boga i la capitolul cinste”. În acea perioad , a Revolu iei culturale, „chinezul mânca tot ceea ce se târ te, cu excepia trenului, tot ceea ce zboar , cu excep ia avionului, i tot ceea ce este sub ap , cu excep ia submarinului”.

Dup „primele impresii” urmeaz o c torie discret prin istoria fabuloas a Chinei - mitologie, religie, filozofie - i prin incomparabila cultur chinez - limba i literatura, arta chinez , opera tradi ional , contribu ii ale culturii chineze la civiliza ia omenirii.

Revenind în China, dup aproape 50 de ani, ca vizitator, autorul g se te o cu totul alt Chin , o ar ce a f cut un salt miraculos, o ar care, în mai pu in de o genera ie, parcursese un traseu pe care alte popoare îl f cuser în sute de ani, o ar ajuns la vârful piramidei de putere, al turi de SUA, o ar care a atins culmi nemaiîntâlnite de progres

în aproape toate domeniile.

La baza miracolelor din ultimele decenii ar sta, conform anali tilor, „for a de munc chinez , abundent , harnic , disciplinat i modest ”, un rol important avându-l i educa ia pentru c , dup spusele filosofului Confucius, „natura ne aseam , dar educa ia ne deosebe te”.

Din punct de vedere politic, în China se se te, dup unii anali ti, „un socialism cu caracteristici chineze”, iar dup al ii este un „capitalism ca la carte”. Statul chinez a reu it combine comunismul cu capitalism, ajungând astfel s aib una dintre cele mai puternice economii ale lumii. Diploma ia chinez , cu subtile r cini în „Arta r zboiului” a lui Sun Tzu, se reg se te azi în arta politic a lui Deng Xiaoping privind „o ridicare silen ioas a Chinei, care s nu sperie vecinii i s nu perturbe pacea lumii”.

Dac în economie i tehnic s-au f cut progrese uria e, nu acela i lucru se poate spune despre nivelul de trai al chinezului.

Este o discrepan evident între boga i i raci, iar referitor la puterea de cump rare a chinezului de rând, „procurarea unui apartament nu este nici m car de domeniul viselor”. De aceea, „China are în prezent 64 de milioane de case (apartamente) goale, pe alocuri chiar ora e întregi”, iar evolu ia rapid a rii e comparat de unii economi ti cu un „balon de s pun”. În ceea ce prive te contribu ia Chinei la civiliza ia omenirii, descoperirile i inven iile chinezilor au constituit adev rate valori pentru umanitate, aceast ar fiind singura dintre civiliza iile antice care d inuie pân în zilele noastre.

Istoricul chinez Su Shuyang spunea despre civiliza ia chinez c „se distinge prin diversitate, unitate i str lucire, având la ba, de milenii, concep iile tradi ionale, valorile i preceptele morale ale poporului chinez”.

Prin lecturarea c ii d-lui Ion P tra cu, înv m despre China c este un t râm aparte, este o ar misterioas i frumoas , cu o istorie bogat i una dintre cele mai vechi civiliza ii din lume.

Anul VI, nr.10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Janet NIC~

Cânt re i bolnavi

Cânt re i dolofani

Purt m f lacrimi o boal -n strune i mergem de-a pururi spre soare apune.

Purt m f lacrimi o foame în strune, stomacul ne-ndeamn spre soare apune.

Mi-e sufletul spad de foc stins -n teac .

Ah, iar i i iar i cuvintele seac .

Cârnatul ni-i spad pitit în teac .

Ah, iar i i iar i salivele seac .

Vânt ve nic r sun prin cetini de zad .

Purces-am în lume pe pun i de balad .

Sarmale r sun prin oale de zad .

Noi ducem în lume orici de balad .

Str batem amurguri cu crini albi în gur . Închidem în noi un sfâr it sub armur .

Str batem amurguri cu sosuri în gur .

Ne zburd în sânge lu ti de untur .

Purt m f lacrimi o boal în strune i mergem de-a pururi spre soare apune.

Purt m f lacrimi o foame în strune, stomacul ne-ndeamn spre soare apune.

ni ducem - izvoare deschise sub hain .

Sporim nesfâr irea c-un cântec, c-o tain .

Lucian Blaga

unci ducem - izvoare deschise sub hain .

Rondelul tân rului Ne bucur Sfânta Friptur c-o tain .

Când am femei, parc -s în rai!

Janet Nic Cu trupul lor m -nnebunesc i-atunci,a a cum e firesc, Le dau atacul ca un crai.

Toulouse-Lautrec - Via a modern

Stema

Schema

rii

rii

Brazii, schela de ei, Mun ii nal i, iar peste ei Soarele m re se-arat , sta-i chipul rii, iat !

Guvernan ii, pui de lei, efii nal i, iar peste ei Pre edintele se-arat , sta-i chipul rii, iat !

i mai afli pe câmpii Fel de fel de bog ii.

Vezi, de-aceea-n jur, aice, O cunun grea de spice.

i mai afli sub hârtii Fel de fel de bog ii.

Vezi, de-aceea-njur, aice: To i a teapt s le... pice.

Spice, mun i, p duri i schele Sunt averea rii mele.

Soarele, str lucitorul, Ne veste te viitorul.

efi i ho i, exper i în rele, Sunt averea rii mele.

Falnic, la cu vaporul Ne îneac viitorul.

Iar blondina cea de sus Oare ce-o avea de spus? „To i turi tii - spune ea Vor s cad frunza mea!”

Iar stelu a cea de sus Oare ce-o avea de spus? „Socialismul- spune ea Se cl de te-n ara mea!”

Janet Nic Nina Cassian

Rondelul tân rului Eu, bani de am, chiar sunt în rai!

Cu gustul lor m -nnebunesc i-atunci, consider c -i firesc, de-i ai, s sim i c e ti un crai.

i-ai timp s mai gânde ti, s stai ci florile se ofilesc, Când am femei, parc -s în rai, Cu trupul lor m -nnebunesc.

Bogat, pe gânduri po i s stai, zând c macii se-ofilesc?

Eu, bani de am, chiar sunt în rai!

Cu gustul lor m -nnebunesc.

Le vezi pe Corso, în alai, Rotindu- i capul îngeresc.

Spre limuzinele ce cresc Speran a în nivel de trai.

La unii, vin, cu mare-alai, draci goi cu farmec îngeresc, iar cei s raci cu jind privesc la naltul lor nivel de trai...

Când am femei, parc -s în rai!

Eu, bani de am, chiar sunt în rai!

tefan Al. Sa a

Janet Nic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constantin MIU

Natura nep[mântean[ a lui Iisus În studiul nostru, vom aduce în discu ie persoana lui Iisus, bazându-ne pe citate din Evanghelii, unde se vorbe te de faptul c El nu apar ine acestei lumi i c vine din ceruri.

Din considerentele pe care le vom ar ta de-a lungul studiului, vom spune c Iisus poate fi considerat un extraterestru, dar nu în sensul adep ilor ufologiei, ci divinitatea care s-a pogorât din lumea Sa, spre a- i face cunoscut Înv tura. Acest material aduce în discu ie natura nep mântean a lui Iisus. Fiecare afirma ie o sus in cu citate din Biblie.

Fraza final , formulat tot ca supozi ie, avanseaz ideea c Iisus nu trebuie confundat cu extratere tri de tip OZN, El este o entitate venit dintr-o lume - posibil mult mai evoluat decât cea a extratere trilor de acum clasici.

El nu a venit pe P mânt echipat ca un astronaut! Nici m car în scena Schimb rii la fa , de pe muntele Tabor, i nici în aceea a În rii nu se poate vorbi de un echipament ca acela al astronau ilor! Atrag aten ia c Iisus se deosebe te fundamental de extratere trii de tip OZN. Schimbarea la fa a lui Iisus este un moment important în misiunea Sa pe p mânt.

Episodul este relatat în Evangheliile lui Matei, Marcu i Luca: „Dup ase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, Iacov i Ioan, fratele lui, i i-a dus la o parte, pe un munte înalt. El S-a schimbat la fa înaintea lor; fa a Lui a str lucit ca soarele i hainele I s-au f cut albe ca lumina.” (s. n., Matei, 17: 1, 2); „Dup ase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, pe Iacov i pe Ioan i i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la fa înaintea lor.

Hainele Lui s-au f cut str lucitoare i foarte albe, de o albea pe care nici un n lbitor de pe p mânt n-o poate da.” (s. n., Marcu, 9: 2, 3); „Cam la opt zile (…) Iisus a luat cu El pe Petru, Pe Ioan i pe Iacov i S-a suit pe munte Se roage. Pe când Se ruga, I s-a schimbat înf area fe ei i îmbr mintea I s-a f cut alb str lucitoare.” (s. n., Luca, 9: 28, 29).

Din pasajele citate, se poate observa c la evenimentul Schimb rii la fa asist , ca mar-

tori, trei dintre ucenicii lui Iisus. Matei i Marcu precizeaz c schimbarea la fa se realizeaz „înaintea lor”. Prezen a celor trei martori i precizarea c schimbarea la fa se petrece sub ochii lor au menirea de a da credibilitate relat rii celor doi apostoli. Luca dezluie faptul c aceast schimbare este concomitent cu rug ciunea lui Iisus: „Pe când Se ruga, I s-a schimbat înf area fe ei”, cu alte cuvinte, rug ciunea este inerent schimrii la fa , Iisus recurgând la un „ritual”. „Masca” pe care o cap Iisus e descris de evanghelistul Matei printr-o compara ie: „fa a Lui a str lucit ca soarele!, elementul de lumin fiind în concordan cu acea „masc ”: i hainele I s-au f cut albe ca lumina”. În nara iunea lui Luca, albul este str lucitor, iar în cea a lui Marcu preciz rile referitoare la nuan a albului au valoarea unui superlativ stilistic de ordin cantitativ, semn c tenta de alb este una nep mântean : „Hainele Lui sau f cut str lucitoare i foarte albe, de o albea pe care nici un n lbitor de pe p mânt n-o poate da”. De sesizat c în interiorul construc iei cu valoare de superlativ avem o afirma ie formulat ca nega ie, spre a releva unicitatea „costumului“ de extraterestru, adic de ne-p mântean .

S-a spus c numai datorit acestei „schimb ri la fa ” Iisus a putut îndura chinurile de pe cruce i „cu moartea pre moarte lcând”. Al i ufologi sunt de p rere c în episodul calvarului, cei din ceruri - extratere trii - au proiectat o hologram . Cert este f aceast „masc ”, Iisus ca om nu ar fi putut îndura tortura, care a dus la expiere. În Sf. Evaghelie dup Ioan, când Ioan Botez torul e întrebat dac el este Hristosul, acesta d un r spuns negativ i vorbe te indirect despre Iisus, ar tând de unde vine: „Cel ce vine din cer este mai presus de to i; cel ce este de pe p mânt este p mântesc i vorbe te ca de pe p mânt. Cel ce vine din cer este mai sus de to i.” (s.n., Ioan, 3: 31). În alt capitol al acestei Evanghelii, se fac noi preciz ri cu privire la obâr ia lui Iisus. Acesta le spune fariseilor: „Eu M duc i M ve i

uta i ve i muri în p catul vostru; acolo unde M duc Eu, voi nu pute i veni”. (s. n., Ioan, 8: 21); „Voi sunte i de jos, le-a zis El; Eu sunt de sus: voi sunte i din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.” (s. n., Ioan, 8: 23). Din cele dou pasaje, se face distinc ie între cei de jos, din lumea aceasta, adic lumea p mântenilor, a muritorilor în p cat i Cel care nu este din aceast lume, ci este de sus, adic din alt lume. Aspectul acesta al obâr iei de sus a lui Iisus transpare din preciz rile Acestuia c tre Iudei, men ionate în Evanghelia dup Ioan (8: 28), unde putem citi: „Iisus le-a zis: «Când ve i în a pe Fiul omului, atunci ve i cunoa te c Eu sunt i c nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc dup cum M-a înv at Tat l Meu»”. S spunem mai întâi c verbul a în a are aici sensul de a pream ri la adev rata valoare spiritual , a recunoa te adev rata în ime/ inut moral i spiritual a cuiva. A a se explic de ce comunicatorul g se te a fi sinonime verbele „a în a” i „a cunoa te”/„a recunoa te”.

Pasajul acesta anticipeaz În area la ceruri a lui Iisus, relatat în Faptele Apostolilor (1: 9-11): „...pe când se uitau la El, S-a în at la cer, i un nor L-a ascuns din ochii lor. i cum st teau ei cu ochii pironi i spre cer, pe când Se suia El, iat c li s-au ar tat doi b rba i îmbr ca i în alb i au zis: «B rba i Galileeni, de ce sta i i v uita i spre cer? Acest Iisus, care S-a în at la cer din mijlocul vostru, va veni în acela i fel cum L-a i v zut mergând la cer»” (s. n.). Din citat, specific extratere trilor este fenomenul levita iei: „S-a în at la cer”, „Se suia”. Norul care Îl ascunde pe Iisus din privirea ucenicilor poate fi un dispozitiv protector pentru privirea p mântenilor, c ci, pe m sur ce urc spre lumea Lui, vederea le poate fi afectat . S nu uit m c Iisus a declarat de nenum rate ori c el este Lumina. Asta înseamn c pe m sur ce urc , El devine Lumina de care vorbea i care prin puterea sa energetic poate afecta vederea muritorilor. rba ii îmbr ca i în alb sunt mesagerii lumii extraterestre, care

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

le explic martorilor oculari c Iisus va reveni, a cum a promis, tot în felul cum a plecat: „va veni în acela i fel cum L-a i v zut mergând la cer”. Ei sunt îmbr ca i în alb, tot astfel cum s-a întâmplat cu Iisus, când s-a schimbat la fa , iar hainele au devenit albe: „Hainele Lui s-au f cut str lucitoare i foarte albe, de o albea pe care nici un n lbitor de pe p mânt n-o poate da” (cf. Marcu, 9: 3). În scena Învierii, când femeile mironosi e vin la mormântul lui Iisus, pentru ungere, ele sunt întâmpinate de doi b rba i îmbr ca i în straie str lucitoare (cf. Sf. Evanghelie dup Luca) sau doi îngeri în alb (cf. Sf. Evanghelie dup Ioan): „Fiindc nu tiau ce s cread , iat c li s-au ar tat doi b rba i îmbr ca i în haine str lucitoare” (Luca, 24: 4); „Dar Maria edea afar lâng mormânt i plângea. Pe când plângea, s-a aplecat s se uite în mormânt. i a v zut doi îngeri în alb, ezând în locul unde fusese culcat trupul lui Iisus: unul la cap i altul la picioare.” (Ioan, 20: 11-12).

Cei doi b rba i în haine str lucitoare, potrivit relat rii evanghelistului Luca, respectiv cei doi îngeri în alb, conform relat rii evanghelistului Ioan, prin vestimenta ie, se aseam cu cei doi „mesageri cele ti”, despre care am discutat mai sus.

Nici unii, nici ceilal i nu sunt p mânteni, ei apar in altei lumi - cea a lui Iisus extraterestrul, adic ne-p mânteanul..

Norul din scena În rii lui Iisus poate fi considerat un element protector pentru vederea martorilor, muritorii de rând, în scena Schimb rii la fa , când Ilie i Moise stau de vorb cu Iisus, cei trei evangheli ti, Matei, Luca i Marcu, relateaz despre apari ia unui nor: „pe când vorbea el înc (Petru - n. n.), iat c i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. i din nor s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi sesc pl cerea Mea; de El s asculta i».”

(Matei, 17: 5). Norul luminos, a a este v zut de martorii de pe munte - Petru, Iacov i Ioan -, dar tot astfel spune c ar fi i evanghelistul, îl putem asemui unei nacele, care îi prime te pe Ilie i Moise, ca semn al recunoa terii trecerii lor în alt sfer spiritual , de unde se aude glasul P rintelui Suprem. Deoarece oamenii nu v zuser cum arat o nacel , ei o reprezint /o aseam cu ceva cunoscut lor - un nor luminos, c ci se poate ca aceasta s fi avut forma unui nor i s fi fost luminat .

Din cele ar tate pân aici, am urm rit s demonstr m, pe baza textului biblic, c Iisus este o entitate nep mântean , extraterestr , dar care nu trebuie asimilat cu reprezent rile ufologilor. Se poate ca Iisus s fi venit dintro lume mult mai evoluat spiritual chiar i decât cea a extratere trilor de tip OZN.

9

Livia CIUPERC~

Moralistul Leonardo da Vinci - II Multe preocup ri avut-a Leonardo da Vinci (1452-1519) în prodigioasa-i via .

Binecunoscut pictor, sculptor, arhitect, inventator, vajnic i neîntrecut scormonitor în tainele cunoa terii. Talentat s-a dovedit i ca scriitor. În acest num r al revistei „Constela ii diamantine” vom lectura o alt fabul din crea ia marelui artist, „Hârtia i cerneala” (extras din volumul „Scrieri literare” (Editura Pandora M, Târgovi te, 2006), traduc tor, prefa ator i coordonat, regretatul Ovidiu Drîmba (1919-2015): „Hârtia, v zându-se toat p tat de negreala cernelii, se plânse împotriva ei. Dar cerneala îi ar c tocmai datorit cuvintelor pe care ea, cerneala le a terne pe suprafa a ei, hârtia este p strat i folosit ”.

(Leonardo da Vinci) De-a lungul timpului, pana de scris s-a cut folositoare a gândurilor pe diferite suporturi, dup cum bine se tie: piatr , lemn, bli e de ardezie, papirus i... mult mai târziu,

Leonardo da Vinci

i pe hârtie. Între timp, s-a scris i pe m tase.

Aceast performan apar ine chinezilor, se zice, prin jurul anului 200 î.Hr., hârtia fiind, de asemenea, i ea, tot o inven ie chinezeas, ob inut din fibre de celuloz , în urma experimentelor reu ite ale lui Cai Lun. i cum hârtie f cerneal nu se poate, bineîn eles (nici nu trebuie s ne mir m, defel), tot chinezii sunt inventatorii. La început, cerneala a fost ob inut dintr-o combina ie interesant : funingine, lipici i ceva arome. adar, înfr irea dintre coala de scris i cerneal are rostirea ei îngem nat , istoric i binecuvântat .

Dac sl vita pan are rostirile ei ilustrissime, se impunea inven ia tocului. Acum, ne mândrim cu numele românului nostru: Petrache Poenaru. El va crea primul „toc rezervor”. Îns , la fel ca i în cazul inven iei penicilinei, ghinionul planeaz , iar cel care figureaz în enciclopedia de inven ii, nu este românul nostru, ci un american... În fabula lui Leonardo da Vinci, afl m c hârtia, „v zându-se p tat de negreal ”, se plânse partenerei sale, cerneala care, la rândul ei, se disculp , fire te, diplomatic. i, am zice noi, are dreptate. Un înscris pe foaia de hârtie poate aduce sau nu încântare.

Cuvântul este acela care armonizeasau nu o pagin . Cuvântul poate mângâia sau poate asasina hârtia. El, cuvântul, are atâtea daruri i poate reflecta o gam larg de sentimente sau resentimente. Pe suprafa a-i neted (sau nu), pana muiat -n cerneal poate dansa în diferite ritmuri, încrust rile (a se citi, semnele grafice) pot d inui în ve nicie sau, dimpotriv , pot fi refuzate i... aruncate la co ul ignoran ei. Depinde de mintea mânuitoare. În ceea ce ne prive te, strict, pe noi, românii, prin cuvânt (pentru c suntem la capitolul „hârtie i cerneal ”) avem sacra misiune de-a oglindi, m iestrit, pe sfânta „maica noastr ” - limba român , cum gl suie te Nichita al nostru.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 10(62)/2015

George PETROVAI

Cultur[

]i

civiliza\ie

Civiliza ia, aidoma culturii, cunoa te diverse vârste i stadii. De fapt, pentru a avea o concep ie de ansamblu asupra civiliza iei, îndeosebi asupra a ceea ce numim dezvoltarea civiliza iei, nu trebuie s sc m din vedere dou elemente de referin : tipul (stadiul) atins de civiliza ie i vârsta acesteia, întrucât raportul dintre ele ne ilustreaz civiliza iile dezvoltate pe orizontal sau în extensiune au o vârst venerabil , ceea ce se traduce prin aceea c vârsta devanseaz copios stadiul (cazul civiliza iei agricole), pe când la dezvoltarea civiliza iei pe vertical sau în intensiune (bun oar cazul Greciei antice sau al Japoniei dup Restaura ia Meiji), stadiul are o evident i indiscutabil preponderen în raport cu vârsta, c ci respectivele civiliza ii sunt deopotriv tinere, viguroase i dinamice.

Civiliza ia lumii actuale cunoa te trei tipuri fundamentale (stadii): agricol , industrial i postindustrial .

1) Civiliza ia agricol , neschimbat în con inut, dar cu inerentele schimb ri de form datorate scurgerii veacurilor, se perpetueaz din antichitate. Este nu numai cel mai longeviv tip de civiliza ie, ci i tipul fundamental cu aria cea mai mare de r spândire.

Explica ia persisten ei în timp a acestui tip de civiliza ie se descoper în strânsa leg tur dintre om i p mânt, p mântul fiind din totdeauna principalul obiect al muncii i practic singura surs de hran

Toulouse-Lautrec - Van Gogh cu absint

pentru omenire. Chiar i în zilele noastre, cu toat aten ia îndreptat spre piscicultur i acvacultur , peste 95% din hrana oamenilor este asigurat prin cultivarea p mântului, fie prin mijloace tradi ionale, fie prin mijloacele avansate ale agriculturii intensive. Întregul Ev Mediu, prin economia sa natural i prin m surile coercitive luate de latifundiari împotriva erbilor (legarea lor de glie), nu a f cut decât s înt reasc leg turile rudimentare dar s toase ale omului cu p mântul, s sporeasc dependen a lui de aceast unic surs de hran i s consolideze respectiva form de civiliza ie.

La toate acestea au contribuit din plin i religiile universaliste, cu deosebire cre tinismul, i asta datorit faptului c toate marile religii ale lumii (mozaismul, cre tinismul, zoroastrismul, budismul, islamismul) au ap rut în l untrul civiliza iilor agricole ale lumii antice, i-au promovat caracterul lor naturist i - lucru extrem de relevant au izbutit s i impun sacralitatea genera iilor succesive de credincio i, inclusiv caracterul sacru al P mântului (”fixat” o lung perioad de timp în centrul Universului) i al întregii crea ii a Marelui Arhitect.

2) Rena terea i Reforma, cele dou mi ri complementare în istoria omenirii, au contribuit într-un mod esen ial i decisiv la scoaterea omului din imobilismul s u multimilenar. Iar ma inismul care demareaz tot atunci (de pild , ma inile realizate sau numai schi ate de geniul lui Leonardo da Vinci), a dus la configurarea civiliza iei industriale, o civiliza ie impus în urma Revolu iei din Anglia i apoi împins de for a aburului pe arii tot mai întinse ale globului.

Este stadiul în care omul prea tiin ific ajunge s se înstr ineze de sine, de semeni i de Dumnezeu, iar leg turile sale cu glia-mam sl besc, fie pentru c el nu mai catadicsea s calce p mântul cu piciorul gol, ca în acest chip simplu i direct s se încarce cu energie cosmic , fie pentru c natura siluit i pâng rit , reac iona cu tot mai mare furie împotriva exceselor nechibzuite ale pâng ritorilor.

3) În sfâr it, microelectronica, automatele i robo ii din a doua jum tate a secolului al XX-lea au impus în rile foarte dezvoltate (SUA, Canada, Japonia, Suedia) cel de-al treilea stadiu al civiliza iei umane - civiliza ia postindustrial . * Potrivit clasific rii anterioare, grosul rilor din lumea de azi (cu deosebire din Asia, Africa i America latin ) au parte în continuare de o civiliza ie agricol , în ciuda unor intruziuni accidentale, care de drept i de fapt apar in nivelelor superioare ale civiliza iei: trenuri, autoturisme, vapoare, televizoare, calculatoare, telecomunica ii la vârf. C ci viteza de p trundere i de colonizare a tehnicii este net superioar aceleia cu care înainteaz cultura (chiar cultura de tip ma inist) i civiliza ia ei înso itoare.

Pentru ca o civiliza ie s devin dominant , ea trebuie s ruleze spre mentalitatea i spiritul cet enilor pe liniile devotamentului naional i al eficien ei economice. Nu a a au procedat japonezii dup demararea în 1868 a Restaura iei Meiji? În câ iva ani, mai exact pân

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la începutul secolului 20, Japonia a devenit o mare putere industrial i militar , perpetuând spiritul r zboinic al samurailor, adic a trecut vijelios de la b trâna civiliza ie agricol din vremea shogunatului multisecular, la civiliza ia industrial pe care i-a des vâr it-o întrun chip remarcabil.

De altminteri, acest fapt japonezii l-au demonstrat de îndat i putin de t gad prin primul mare afront adus de rasa galben celei albe, respectiv prin zdrobitoarea lor victorie asupra ru ilor în urma r zboiului din 1904-1905, e drept, cu concursul generos al englezilor, care aveau tot interesul militar i strategic ca ru ii s nui întind influen a i domina ia în Orientul Îndep rtat.

De subliniat c doar în aceste condi ii sui-generis precum cele create i afirmate de japonezii secolului 19, iar apoi de chinezii secolului 20, iau fiin miraculoase sisteme moral-spirituale de rang na ional i imperial (c ci premisele - articulate pe disciplin , credin i ascultare - dateaz din vremuri imemoriale), sisteme hr nite cu un curaj dus pân la nesocotin i cu o abnega ie urcat pân la sacrificiul suprem, gra ie c rora - cu luciditatea modelat de necesit i, poate fi biruit nu doar concuren a celorlalte na iuni, ci cu succes pot fi biruite pân i vitregiile naturii.

Tot potrivit clasific rii de mai sus, România cunoa te în clipa de fa o nostim civiliza ie hibrid (fondul agricol br zdat de adânci letargii industriale i de hazoase ambi ii postindustriale), civiliza ie care se situeaz cu câteva degete sub cea interbelic . C ci, ca s spunem adev rul gol-golu , românii n-au izbutit s i des vâr easc civiliza ia agricol , deci nu i-au creat temelia economic i moralspiritual de trecere la stadiul industrial.

Cum momentul de vârf al civiliza iei române ti a fost atins în controversatul an 1938, asta spune totul despre specializarea românilor în b tuta pe loc, de la al doilea r zboi mondial i pân în zilele noastre.

Uzând din plin de instrumentele sale sterilizante i concentraionare, bol evismul a distrus temelia interbelic a civiliza iei noastre agricole, atât prin colectivizare for at , cât i prin decimarea proprietarilor mijlocii, decreta i drept chiaburi (dup modelul r zboiului devastator dus de Rusia sovietic împotriva culacilor), iar în imensul gol astfel creat, s-a încercat altoirea unei civiliza ii profund steril , secretat i dirijat din culisele puterii, care - de i a provocat distorsiuni de propor ii - din fericire n-a dat rodul scontat, ea nefiind altceva

Toulouse-Lautrec - Calul de

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

decât hidosul i periculosul hibrid conceput prin încruci area planificat dintre o agricultur muribund i o industrie catastrofal . În pofida angajamentelor asumate, guvernele postdecembriste nu s-au ab tut nici m car cu o iot de la regula de aur a specificului românesc, anume aceea de-a t ia craca de sub picioarele omului de rând. Astfel c dezastrul na ional a continuat, metodic i cu socoteal , pân la definitiva gripare a motorului economico-social al României secolului 21...

Dar civiliza ia î i are legile ei intrinseci de germina ie i/sau de adop ie, apoi de cre tere, maturizare i declin. Istoria demonstreaz atunci când altoiul str in a fost de calitate (cel traco-getic i roman în antichitate, respectiv cel englez în vremurile moderne), el a prins, a înflorit i a dat roade bogate: popoarele romanice (francez, spaniol, portughez, italian, român) i civiliza iile f urite de ele, iar în coloniile excelent administrate de englezi, precum Canada, Australia sau Noua-Zeeland , constituirea unor popoare harnice, bogate i respectate.

La polul opus se situeaz încerc rile disperate (cel mai adesea uate lamentabil, în pofida presiunilor exercitate) ale turcilor, muscalilor sau ungurilor, i asta datorit faptului c la vremea respectiv ace ti cotropitori erau posesorii unor forme de cultur i civiliza ie inferioare comunit ilor subjugate. * Merit men ionate în continuare trei chestiuni, fiecare cu ponderea sa în contextul celor afirmate mai sus: a) În momentul de fa România se zbate s i g seasc drumul spre o civiliza ie respectabil , oglindit în ordine, devotament, cur enie, disciplin i prosperitate general , desigur, f a uita de greutatea i valoarea tradi iilor. Îns , sedus de mirajul Occidentului, ea refuz (consecin a progresului deocamdat invizibil, ori al preavizibilului orgoliu na ional de-atâtea ori r nit, ca - de pild - în cazul atrocelui plan Valev?!) refuz , deci, cantonarea în cadrele unei civiliza ii eminamente agricol , chiar atunci când românilor li se flutur pe sub nas avantajele agroturismului i ale unei agriculturi ecologice, cu toate c drumul ei spre parametrii unei veritabile civiliza ii industriale este barat de lipsa obiectului muncii - la ora asta România nu mai are industrie!

Ba mai mult. Intrarea României în Uniunea European nu a dus nici pe departe la eliminarea caren elor de gospod rire i la limpezirea dilemelor cu care ea se confrunt de atâ ia ani. Ce s mai spunem de visul hiperoptimi tilor, cum c dup accedere, în România s-ar putea crea trambulina de propulsare, peste stadiul industrial, direct în civiliza ia postindustrial !

Nici vorb de a a ceva, c ci continua agravare a problemelor cu care se confrunt România (ast zi cu criza mai dihai ca alt dat ) i care, dup cum vedem cu to ii, se agraveaz de la un an la altul (str lucit confirmare a axiomei, care cu dreptate sus ine c în condi ii normale drumul de la bine la mai bine trece prin mai r u!), aceste probleme, prin urmare, ne oblig s recunoa tem decalajul dintre ara noastr i rile avansate se m re te v zând cu ochii, i asta atâta timp cât românii vor refuza s con tientizeze lupt

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

numai de ei depinde viteza cu care vor rula spre fericire i prosperitate... b) Toate marile civiliza ii din istoria lumii, fie c este vorba de cele patru uria e bazine de civiliza ie - daco-tracic , egiptean , asiro-babilonian i indian , fie c ne raport m la civiliza ia greco-roman ori la cea antic chinez , toate au cunoscut un maximum de înflorire i rod, dup care au îmb trânit i s-au stins, iar în urm -le au r mas doar cioburi ale trecerii lor pe p mânt, a a ca templele, piramidele sau Sfinxul.

Se poate spune c în momentul de fa civiliza ia occidental i cea a Extremului Orient au atins apogeul. Dar un apogeu în at pe un fundament alarmant de nesigur: arme, inclusiv cele de distrugere în mas , droguri, bani, plictiseal i insolen , ur i minciun , sex, egoism i violen .

Se pare c odat cu poluarea, stresul i criza energetic , a demarat i declinul actualei civiliza ii, o ubred civiliza ie centrat pe consum, confort i comoditate (c-urile uciga e), chiar dac rile puternic dezvoltate se dau de ceasul mor ii s reduc poluarea global , dar a- i tirbi în vreun fel profiturile, i tot ele aloc sume uria e (totu i, inferioare înarm rilor!) pentru implementarea unor solu ii de viitor, cum ar fi captarea i exploatarea surselor de energie nepoluante i practic inepuizabile (energia mareelor, solar , eolian etc.), iar în regim de urgen , dup cum o demonstreaz experimentul suedez – o idee care la începutul secolului 20 i-a apar inut marelui industria Ford - alimentarea autoturismelor cu etanol.

Dar tot civiliza ia împarte planeta în ri s race i ri bogate, fiecare dintre ele cu problemele sale, ri situate de o parte i de alta a barierei ce le desparte, ri gata oricând s avanseze solu ii i s ia anumite m suri de ordin na ional i general, care - din p cate - se dovedesc prea pu in eficace atunci sunt vizate stringentele probleme globale ale omenirii: subalimenta ia, poluarea, r zboaiele regionale, terorismul, criza de combustibili clasici, ravagiile f cute de epidemii i cataclisme.

Consecin a este c , în actuala conjunctur i cu dictatul practicat în marea politic interna ional , rile s race devin tot mai s race din cauza omajului, infla iei i a hemoragiei for ei de munc cu înalt calificare, pe când orgoliul rilor bogate aspir la noi mald re de bani i sfere de influen , dar trebuie s fac fa ofensivei drogurilor, corup iei i violen elor iscate ba de nelini tea îmbuiba ilor, ba de nemul umirea celor ce jinduiesc la bog ie.

Not : Dup masivele coloniz ri cu africani i musulmani, iat c Europa de azi, aidoma Daciei, Imperiului Roman i Bizan ului odinioar , trebuie fac fa asaltului la care este supus de migratorii asiatici. Dovad clar c , aidoma anamnezei de care vorbea Platon (reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o alt via ), în istorie toate-s vechi i nou toate, c ci evenimentele ce-au avut loc în trecutul îndep rtat, revin când ii mai drag de lume. Evident, sub o alt form , dar toate situându-se pe acea generatoare paralel cu axa, care în concep ia lui Kant reflect progresul dup unirea punctelor de pe spirala dezvolt rii istorice. În asemenea condi ii foarte pu in încurajatoare pentru viitorul planetei, este greu de imaginat un scenariu plauzibil al civiliza iei situat dincolo de civiliza ia postindustrial . Quo vadis, Domine?... c) Actuala civiliza ie nord-american , un aderat port-drapel al civiliza iei occidentale, confirm din plin aser iunea de mai sus, cum c dezvoltarea ei pe vertical este alimentat de impetuozitatea

Anul VI, nr. 10(62)/2015

cu care stadiul o ia înaintea vârstei: o ar mare cât un continent i cu o istorie oficial doar cu ceva peste 200 de ani, a reu it s surclaseze istoria milenar a fostelor sale metropole: Anglia, Fran a i Spania (de istoria amerindienilor nim nui nu-i pas ), astfel dovedind c pulsul organiz rii irepro abile i al afacerilor transcontinentale reprezint cheia de bolt a istoriei, implicit a civiliza iei moderne. * Civiliza ia fiind eminamente material , adic mult mai aproape de trupul decât de sufletul omenirii ( i prin aceasta mult mai poftit i mai accesibil muritorilor în compara ie cu veritabila cultur ), iat motivul pentru care din seduc toare, ea lesne devine înrobitoare prin toate acele instrumente ce contribuie la sporirea confortului material în dauna celui moral-spiritual (locuin e tot mai spa ioase, înmul irea i diversificarea automatelor, perfec ionarea i iu irea deplas rilor), iar mai nou prin acele realiz ri ale exploziei tehnice (televizoare, felurite flecu te e electrocasnice, calculatoare, telefoane mobile), care au insidioasa for de-a crea iluzia libert ii, atotputerniciei i a unei jalnice fericiri ce- i trage seva din str duin a uit rii dependen elor de tip neosclavagist, dar care în esen a lor se v desc devastatoare pentru utilizatorii p tima i i rela iile interumane, în general pentru s tatea întregii omeniri.

Consecin a imediat a acestei alarmante st ri de lucruri o reprezint noua moral dup care se conduc tot mul i dintre semenii no tri, îndeosebi tinerii descotorosi i de sentimente i prejudec i, o moral a formei cuceritoare i a fondului în mare suferin , unde cam totul este permis (de pild , legalizarea c toriilor între parteneri de acela i sex) i foarte pu in a r mas nepâng rit, motiv pentru care furturile, tâlh riile, violurile i crimele, într-un cuvânt nelegiuirile într-atâta sau înmul it (cazul României postdecembriste), încât au devenit fapte cotidiene, adic de-a dreptul banale.

Iar în acest cadru nou-moral (mai degrab fals-moral), fire te c s-au demonetizat nu doar fundamentele umane (cinstea, omenia, onoarea, demnitatea, respectul, mila, altruismul, simplitatea, cump tarea, patriotismul), ci i temele referen iale ale culturii, altfel spus marea cultur i tradi iile aferente, ca de pild cele dou teme centrale, pe marginea c rora Liviu Rebreanu i-a construit romanul Ion. ci ast zi, când scopul prioritar al existen ei pragmatice este de-a avea cât mai mult prin orice mijloace, nicidecum de-a ti cât mai multe i mai temeinic, pe cine naiba mai intereseaz p catul Anei i dragostea mistuitoare de p mânt a lui Ion al Glaneta ului?!...

Toulouse-Lautrec -

ru a cu cal

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

George FILIP (Canada)

Dor doinit la aniversarea poetei Doina Dr gu

nu s-au dus to i trubadurii - Doamn pleac iar i vara i-o s fie toamn leag -ne-se plopii vârstei pe la Jii vin colind re ii spre nun i dintre vii i-ntre fluierele ce doinesc din salc doina olteneasc trece ca o arc a dat Jiul i-a dat Oltul în r scol adape cu iubire sufletul frivol ce se scald într-un strop de nostalgii dorule... m i dor doinit, te-a tept s vii * toamna mea, de câte blânde prim veri ne cunoa tem? tu mai tii, parc -a fost ieri când fugeam din soare-n umbr prin t cerea vie ii - sumbr i cu flori dup ureche ne credeam f pereche ne-ntâlneam pe ulicioar ca-n otron întinsese arcul vârstei - Cupidon i cu Soarele încins la br cinar Jiul - Oltul nu puneau iubirilor hotar * hai la dans toamn frumoas , hai la dans tinere ea noastr este un balans care-n bra e ne m soar Jiul, Oltul, doina - zboar i în urma lor r mâne dorul-dor - f cut f râme trist ca-n via , pas mite i cu doine mult cernite; ning frunzele de undeva de sus spre alte toamne doinele s-au dus...

Strig t acolo unde bate ploaia rece i lac tele nu au ruginit aici, unde mânc m lacrimi cu pâine, vrea s fiu o clip r stignit. intru cu felinarul în infernul unde to i credincio ii cred c -i rai i m opresc s sorb dintr-o balad pe care tu, iubito n-o tiai.

cazarma ne a teapt ... la cazarm dar crimele umane s-au comis. tr geau to i gâzii cu mitraliera; cre tinii s-au ascuns sub paraclis. custele- i b teau copita-n zodii. eu c ream pe-o cârc de m gar. zeii nebuni au coborât din ceruri soarb lacrimi dulci - la Murfatlar. stâlpul acesta înc prea neputred, pe care-mi sprijin sufletul mereu; poetul ce m strig dintre valuri este pentru vecie - crezul meu!

Plecau cocorii...

i vin poli tii... pro ti dar frumu ei. s-a sfâr it gâlceava... care cine-a zis?!?

Marea mea cea Neagr ... Stixul, pantha rei. rile-s albastreee!... ca în rapsodii. totu i, norii negri mai bat din picior. e porunca sacr ca prin poezii pun poe ii - doin ... mam ... dor. din zori pân seara, jos, pe canapea îmi terg ochelarii i-mi respir aleanu’ i-mi aduce-aminte toamna, toamna mea m trag din Goga... nu din Topârceanu!

Petec de roman ve nicelor mele Marii

va trebui s pleci... va trebui pe lume cade bruma, domni oar , i tu cu nimeni te vei întâlni; acceleratul n-a oprit în gar .

nu exist toamnele Mariei ea alung iarna-n prim veri i aduce înapoi - cocorii presare doine prin t ceri

ia- i geamantanu-n bra e i te du. hotelul nostru s-a închis demult. to i au plecat - ai mai r mas doar tu, iar eu nu am r gaz s te ascult.

iarna se r zbun Marea Neagr i sp rgându- i crusta de om t face vr ji - i-n Dun rea veciei Jiul... Oltul... curg de-a înd t

desigur - nu e lesne de-n eles, de ce cocorii t i s-au dus spre ieri. acolo n-ai din dou de ales n-are vârsta multe prim veri.

i se duc în munte, la sorginte unde nasc minunile - uvoi i le zice maica-mi Mare, trist : da i-mi prim vara înapoi...

aprinde o igar ... te-n eleg. i tabachera mea s-a cam golit iar anotimpul nu mai e întreg i ducipalul vechi e obosit.

curge i iar cu doinele prin unde unde-ntâlni i stavili - cuteza i! râurile sunt feciorii gliei i de zei sunt bine-cuvânta i

... i a plecat domni a l crimând. ultima toamn s-a topit în ea. teapt -m , c am s vin curând; s-au dus cocorii cu iubirea mea...

La taifas cu toamna colo... jos, pe-un col de canapea stavili puse spre intemperii, a teapt zilnic blând , vârsta mea i eu niciodat nu pot s -ntârzii. sf desc cu crinii, ce ar vrea s-adorm. mint trandafirii c -s rumen ca ei. o c ru las zmac de cloroform i-o fat ... mai veche, plimb doi c ei. nu citesc ziarul c mai am de scris.

toamnele se duc spre prim var . rile pleac i revin. e acolo-aici - i-aici e-acolo. numai dorul umbl peregrin. dar ce-o fi i dorul nostru - lume? nici poe ii - înc n-au aflat, de aceea, prin roman e blânde dorul, mama, doina... le-au sculptat. toamna duce înapoi cocorii, unde- i cre te pruncii - ve nicia. grei i negri Doamne mai sunt norii când pe prag descânt trist - Maria... octombrie - 2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Camelia SURUIANU

Poezia religioas[ a lui Alexandru Mironescu Publicarea Poemelor filocalice, în anul 1999, a relevat o nou latur a intelectualului Alexandru Mironescu, descoperit cu stupoare de cei care l-au cunoscut direct i ne referim la prietenii s i din cadrul Asocia iei culturale Rugul Aprins. Bartolomeu Valeriu Anania prefa ând volumul men ioneaz faptul c : „Nu am tiut i nu am b nuit niciodat c Alexandru Mironescu scria i poezii.

Nu-mi amintesc s fi auzit a a ceva de la un Vasile Voiculescu sau Daniil Sandu Tudor.

Nici André Scrima - care oricum îi era foarte apropiat - nu pomene te nicaieri despre un Mironescu poet. Se pare c aceasta era o tain a lui, pe care, probabil, nu i-o cuno teau decât intimii casnici.” 1 O mare parte din Poemele filocalice sunt scrise dup ie irea sa din închisoare, fiind datate între 8 iulie 1965 i 22 octombrie 1972.

Sub cele mai multe texte g sim consemnat ziua în care le-a compus, sfin ii zilei respective i, uneori, locul unde au fost scrise.

Toate poemele sunt înso ite de c tre un moto, care de cele mai multe ori este un verset biblic sau un fragment dintr-o cântare religioas .

Poemele au forma unor rug ciuni sau pilde.

De obicei au ca titlu un simbol religios, precum: Crinul, Serafimul, Muntele, Boul, Vinul, Grâul; altele fac trimitere la binecu-

noscutele episoade biblice: Doi pe ti i cinci pâini, Lepro ii, Joia mare, Înfrico ata judecat , Oaia r cit . În pofida faptului c volumul este pu in cunoscut, Marian Popa, în Istoria literaturii române de azi pe mâine, îi acord un scurt comentariu. Criticul observ faptul c scriitorul „combin : confesiunea, rug ciunea, epistemiologia i didacticul predicii”1, realizând cu multa virtuozitate un veritabil colaj. Într-un mare num r de poeme „domin problematica antropozofic ”. 1 Iat , spre exemplu, un fragment din poemul Omul: „Ce este oare Omul? ... Omul-Dumnezeu, Dumnezeu i omul, androgin în fl ri, nemistuit tain . (...) Dar e o zi ascult , Duminic se cheam , / Când omul de oriunde ar veni / St în picioare drept, cu fa a drept la soare / i nu e Sfinxul mut, încremenit în piatr , / Ros de nisipuri, de vremuri înnegrit. / O, nu e Sfinxul mort de veacuri, / E simbol viu întraripat, în inimi i în gânduri ... / E mult mai mare decât tot ce e sub stele, / i chiar deasupra lor, deasupra ... / E OMUL / Tu e ti, omule, dumnezeule creat!”2 Poezia nu poate fi în eleas în afara unei tr iri religioase autentice, a energiei care traseaz liniile de for ale materialului liric.

Evlavia scriitorului merge pân într-acolo încât transfigureaz întru totul spa iul uman.

Bobul de grâu, firul de iarb , piatra cea mai umil sunt scoase din anonimatul banalului i investite cu func ia unor semne prin care se manifest energia divin .

Multe din aceste texte sunt poetiz ri pline de gra ie ale unor procese vegetale, descrise filigranat, cu ajutor detaliilor. Peste toate plute te privirea unui extatic care vede lucrurile în esen a lor i care gust , de aici, de pe p mânt, frumuse ile inefabile ale raiului.

De exemplu, în poezia Arca lui Noe privind într-o biseric vitraliile cu imagini din via a unor sfinte, scriitorul simte cum întreaga sa fiin este transpus în extaz: „O pace avântat , o adiere blând / Resimt în inima-mi în rb toare, / Când cu grumazul sufletului plecat / Contemplu o... cu m sura, alta decât a omului legat, / Ferecat în lan ul de p cate i

minciun .”3 Arca lui Noe, în tradi ia bizantin , reprezint planul de construc ie al unei biserici. În interiorul ei, de-a lungul timpului, credincio ii au g sit pacea i lini tea sufleteasc : „În Arca a lui Noe, binecuvântat , pururi, / Mereu i iar i aflu netulburata pace, / Înalta pace-n dar primit , în neschimbate semne i cânt ri / Este aceea i neîntrerupt s rb toare, / Firul de m tase cu boabe de metanii, / Rug ciuni a dou zeci de veacuri în ira i, / lug ri, preo i i mireni ai evlaviei f de ornic, / Feciorii care-au stat acas , binecuvântând.”4 De câte ori intra într-o biseric , Alexandru Mironescu se simte asemenea fiului risipitor care în urma irosirii averii cu multa smerenie se întoarce la casa p rinteasc . Cu toate c revenirea nu este una definitiv , harul Duhului Sfânt are puterea de a-i schimba într-o oarecare masura inima: „Iar cu puteri împrosp tate în inim i la n imea frumuse ii / -ntorc din nou în zarva f noim , prealumeasc , / În cercurile în spiral ale am gitorului infern. / Dar nu mai stau ca alt dat nesim itor, învârto at.../ În inim i prin obraji s-a strecurat al dragostei fior.”5 Contemplarea l ca ului dumnezeiesc faciliteaz transmutarea spa iului ceresc în inima sa, care în urma consubstan ialit ii devine loca de închin ciune: „Prin vis, purtat aievea-n mine în str lucitoare nedesluit bucurie, / V d stâlpii cei s pa i în marea frumuse e negr it , / Cu dalta f toare de minuni nenum rate, / Fecioarele acelea ce nu le pot uita nicicum, / Ce-mpodobesc, sl vite i neprih nite, leb da lui Noe, / În vârful de catarg fiind Pantocratorul i Crucea!”“6 Poezia Serafimul este o parabol pe tema mântuirii. Scârbit de vederea unei copile ceretoare plin cu bube, un credincios o ia în grija sa. Dar, în scurt timp un glas misterios îi porunce te s o duc înapoi. Poemul se încheie cu o surpriz . Copila era, de fapt, un serafim trimis de Domnul spre i-a pune la încercare dragostea fa de aproapele s u: „Lumina în lumin ca o deplin bucurie /

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Copila, cer etoarea, serafimul cu aripa ascuns , / Serafimul cu mii de ochii în roat , / Movila de pe covorul de iraz, nu mai era în turnul casei! / Suava porumbi zburase în zduhul de argint…”7 Ultimul vers nuan eaza o trimitere direct la viziunea regelui David, care înainte de pornirea r zboiului peste mun ii Vasanului zu o porumbi de argint, semn divin al câ tig rii b liei. Imaginea este relevant pentru nuan area victoriei spirituale din partea credinciosului care, în cel din urm ceas reu te s i dep easc dezgustul fa de copila cer etoare, împlinind prin gestul s u recuperator porunca hristic .

Osana este m rturisirea inefabilului tr it în reveriile sacre, imposibil de redat în cuvintele acestei lumi: „Sunt ging ii ce nu se pot gr i, / În firea lor, t cute i acoperite, / Vorbirea le împu ineaz i le stânjene te…/ Am fost zburat în bol ile înalte, / În cerul inefabil din untru. / O mare de safir de la picioarele Neprih nitei, / Cu luceferii lucind pe umeri i pe frunte! / Vibra v zduhul de harpe i de al ute minunate, / R sunau în fluiere de org ve nicele liturghii…/ Cu genele-nc rcate de ale lacrimilor stele, / Cu respira ia t iat , palpitant , alterat , / Inundat de sim iri nem surate i firave, laolalt , / Cutremurat fiin a mea vibra cu buza de cristal, / Pahar înfiorat sub arcu ul minunat i inspirat, / Imperiul limitrof al tr irilor supreme!” 8 Ca i în alte versuri în care g sim descris starea de extaz, percep ia lumii este una muzical („V d lumea o arhitectur de orgi i de octave muzicale” 9 ), fapt care ne sugereaz sunetul armonios poate s pun în ordine spa iul uman, „ce pe nesim ite cade”. Aceasta ar fi de fapt o intui ie de profund rezonan biblic . Mai ales ca, oamenii de tiin a au ajuns la concluzia ca la începutul veacurilor, acum peste 6.000 de ani, daca luam în calcul Geneza Vechiului Testament, Domnul Dumnezeu a dat form materiei prin vibra ia produs de Cuvântul S u. De altfel, ast zi exist numeroase experimente tiin ifice care demonstreaz c sunetul, prin energia pe care o propag , are putere s dea diferite forme materiei.

Sufletul r pit în extaz percepe lumea ca pe o simfonie de sunete i forme: „E lumea întreag o însufle it galaxie, / Sc ldat -n bucuria misterioas a euharistiilor din slav ! / Asculta i o prieteni, clipa, trâmbi e i glasuri în ecouri, / Str ine i neprih nite armonii înc rcate de putere, / Spirale, broderii, interferente: Osana! Osana! Osana!”10 Vom încheia scurtul nostru demers analitic asupra liricii unui extatic cu poemul Floarea de foc, metafora simbol cu v dite

conota ii mistice, semn sub care a stat destinul sau. Textul este o trimitere directa la centrul mistic al omului - inima, c mara l untric în care sta ascuns Duhul lui Dumnezeu. În descrierea acestui spa iu sacru, scriitorul folose te imagini pline de str lucire i dinamism: „E o inim de carne, dar i o inim -n adieri, / U a urdini ului cu nimb i aur, / Aici albina lucr toare cu aripi învoalte / Aierise te cu zefirul c mara de z pad însorit ! // E locul unde zboar serafimii, mirându-se cu ochi nenum ra i, / E sfânta sfintelor din templul nostru viu...”11 aceasta alchimie sacr petrecut în camara de taina a inimii, înariparea în v zduhul extazului nu este posibila: „Când mintea e tocit , iar inima uscat , / Zadarnic i cântarea i buza ce se mi ... (...) / S se aprind jarul, focul, / S se înfl reze iar floarea, s ard vâlv taie!”12 Putem considera poemul Floarea de foc, prin rela ia dintre rug tor i rug ciune, ca fiind unul dintre cele mai reu ite texte ale sale. Metafora, inten ionat utilizata, ne duce cu gândul la rug ciunea neîncetat , „rugul aprins”, dup care tânje te „inima - sa - de carne”.

Dac la Vasile Voiculescu poezia sa, cu prec dere cea scrisa în ultima parte a vie ii, evoc unirea în c mara de tain a inimii cu harul Duhului Sfânt, la Alexandru Mironescu acest lucru nu se produce. El este în continuare un actant, în sensul de novice, care caut s ating cu mintea des vâr irea.

15

inând cont c este singurul s u volum poetic, deci nu posed un îndelung exerci iu liric, apreciem izbânzile estetice, chiar dac acestea nu sunt în num r foarte mare. Privind în ansamblu, credem c Alexandru Mironescu a c utat s ridice Poemele filocalice la valoarea unor rug ciuni, în detrimentul mizei estetice.

1

Marian Popa, Alexandru Mironescu: eu am sim it în carne c aura exist , în Istoria literaturii române de azi pe mâine, volumul I, 23 august 1944- 22 decembrie 1989, Editura Semne, Bucure ti, 2009, p. 1042.

1 Alexandru Mironescu, Poeme Filocalice, cu un Cuvânt înainte de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Episcopiei Sloboziei i C ra ilor, 1999, p. 5.

3 Idem., 4 Alexandru Mironescu, Poeme Filocalice, ed. cit., p. 33.

5 Ibidem.,p. 68.

6 Ibidem.,p. 69.

7 Idem.

8 Idem.

9 Ibidem., p. 78.

10 Ibidem., p.111.

11 Idem.

12 Idem.

13 Ibidem., p. 78.

14 Idem.

Toulouse-Lautrec - În pat

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Paula ROMANESCU

- Doamne, de ce Cuvântul prima minune-a Ta? - Haosul exista deja.

- Seigneur, pourquoi le Verbe Votre tout premier choix?

- Le chaos dominait déjà…

- i apoi de ce omul - miez de lumin -n noapte?

- O, n-ai aflat ce-nseamn marea singur tate…

- Pourquoi l’homme - étincelle dans la nuit sans voie?

- Du mot «la solitude» en connais-tu le poids?

- Eram copil, o, Doamne, sub cerul T u, înaltul.

- La fel i-acum, doar înveli ul altul.

- J’étais enfant, Seigneur, hier encore sous Vos cieux.

- Tu l’es toujours, l’habit a changé un petit peu…

- Cum de ai dat f pturii de lut un suflet pur?

- Pulberea se-nal mai lesne în azur.

- Pourquoi à l’homme de boue une âme tellement pure?

- La poussière se lève bien haut au ciel d’azur.

- Doamne, de-a în elege taina, lumina Ta! - S -ncepem cu-nceputul!

-Aaaaaah!…

- Vous rejoindre, Seigneur, comment trouver la voie?

- Commençons par le commençement!

- Aaaaah!

- E pentru-ntâia oar c st m i noi la sfat.

- Eu te-am chemat întruna dar tu te-ai dep rtat.

- C’est pour la première fois qu’on se parle en amis.

- C’était le temps, vois-tu, on est tous deux ici...

- i-am îngânat Cuvântul luând din lumin versul.

- Ai aflat pân’ la urm care-i e vie ii sensul?

- J’ai barbouillé Ton Verbe de lumière, de silence.

- La vie qu’on te donna, en connais-tu le sens?

- Femeia, ah, femeia i m rul interzis…

- Cu fiece c dere sim i dor de Paradis.

- La femme, la douce femme avec sa pomme ravie…

- Plus tu en rêves, plus ta faim s’agrandit.

- tiu de luceferi care se plâng de nemurire.

- E ademenitoare secunda de iubire.

- On dit que les étoiles ont mare d’éternité.

- Le mensonge de l’amour est souvent tellement vrai.

- Din carnea mea, o, Doamne, via am ivit.

- Trufia omeneasc e f de sfâr it.

- De la vie j’en ai donné aussi, juste de ma chair!

- La fierté humaine n’a pas de bornes sur terre.

- Pe drumul de Golgote plini de amar mi-s anii.

- S nu-ndr zne ti s -mi vii cu lamma sabacthani!

- Sur tous les Golgotha traînent mes années meurtries.

- Oserais-tu me rappeler le cri : Eli, Eli?!

- i totu i crima aceea la care-ai consim it?...

- N-ai priceput nimic chiar, biet lut însufle it!

- Et pourtant ce crime-là par Vous-même approuvé…

- Tu n’as rien compris, pauvre terre animée!

- Eu nu mi-a fi dat fiul nici pentru tot p mântul!

- Începi oare-a pricepe amaru-mi, necuvântul?

- Je n’aurais pas donné mon fils pour toute la terre!

- Comprendras-tu enfin mon silence, mon mystère ?

- Înal spre Tine rug când inima îmi plânge.

- Prea mare e furtuna-n oceanul t u de sânge.

- Je ne lève des prières que lorsque mon âme pleure.

- L’océan de ton sang est trop vaste pour le cœur.

- P mântul, ah, p mântul din care sunt m doare.

- Durerea ta preschimb -n cânt lini ti gr itoare.

- La terre que je suis me brûle incessamment.

- De ton chagrin se lève des silences couleur chant.

- Te caut f preget din zori pân -n apus.

- De nu m afli-n tine e c altunde nu-s.

- Je Vous cherche sans cesse dès l’aube au coucher.

- C’est au fond de toi-même que tu dois me chercher.

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

- A vrea cu-ntreaga-mi minte s cred neab tut.

- Eu i-am dat suflet totu i, f ptur - chip de lut!

- Mi-era de aur crângul, i-i aur în livad .

- De dragul t u spun frunzei cum trebuie s cad .

- C’est Paradis doré le bois, d’or le verger.

- De t’aimer tant je dis aux feuilles comment tomber.

- Pe-al meu liman de lini ti vin p ri cânt toare.

- i-e unduirea blând , trestie gânditoare.

- Sur ma rive de silence viennent des oiseaux de chant.

- Ton sourire les rassure, fragile roseau pensant…

- A tept un semn din marea- i iubire, stau la pând .

- Mii semne te-mpresoar dar i-e f ptura surd .

- J’attends le moindre signe de Votre immense amour.

- Je t’en ai donné mille; ton être est-il sourd?

- Îmi face semne marea - m sur -n nem sur .

- Crede c tii tu drumul ce duce înspre lun .

- La mer me fait signe, elle - mesure d’infini.

- Elle espère d’atteindre par toi la lune des nuits.

- Îmi face semne vântul, etern r citorul...

- Te ine r cina de miere-amar - dorul.

- Le vent m’appelle au large espace sans frontières.

- Le dor te tient sur terre - racine de miel amer.

- Stejarul îmi trimite solie printr-o ghind .

- Inelul strâmt al lumii vrea-n miez s te cuprind .

- Par un petit gland le chêne m’en donne de ses nouvelles.

- L’anneau bleu de la vie dans son noyau t’appelle.

- Je voudrais croire en Vous de ma raison entière.

- Je t’ai donné pourtant une âme, être de terre…

- Mi-e noaptea bântuit de corbi larg rotitori.

- Boteaz -te-n lumin cu fiecare zori.

- Des corbeaux dans ma nuit me hantent de leurs ailes noires.

- Le baptême en lumière se prépare dès le soir…

- Din patru anotimpuri doar iarna mi-a r mas...

- Pân’ la alba t cere mai ai totu i un pas...

- De mes quatre saisons il m’en reste l’hiver.

- Jusqu’au grand blanc silence, il reste un bout de chemin.

- M troiene te timpul cu brume de argint; - Sunt verde înc ... - Iernile nu mint.

- Le temps me couvre de ses brumes, je suis - Encore en fleur. - Le crois-tu vraiment, dis ?…

- Mi-e dor de prim var , de-o dragoste fierbinte.

- S-ar cuveni ca totu i s ai i-un strop de minte.

- Je rêve d’un beau printemps, de l’amour - le bel âge.

- Tu aurais pu quand même devenir un peu plus sage...

- Cocorii-n z ri înal prelungi v mi plutitoare...

- Plecarea adev rat nu-i în p mânt, ci-n soare.

- Les grues dans les cieux étendent de longues rivières.

- Le vrai départ, vois-tu, c’est toujours dans le ciel.

- Doamne, de ce mi-e team de via a mea - cereasca?

- N-ai d ruit destul iubire în aceasta.

- Seigneur, pourquoi la vie - l’éternelle - me fait peur?

- C’est que sur terre l’amour ne fut pas ton point fort…

- În cerul T u, St pâne, nu-i cânt de ciocârlii.

- Adu-mi un pumn de greieri când vii.

- Dans Votre ciel, Seigneur, pas de chants, pas de bals…

- Apporte-moi quand tu viens, une poignée de cigales.

- Mi-e umbra o iscoad din miezu-adânc al humii.

- Venirea ta n-aduse nici un adaos lumii?

- Mon ombre – fine mouche, m’épie à tout moment.

- Le chemin de ta vie ne fut que trace de vent?

- Drumul r mas l-oi face de-acum cu pa ii mici…

- Îmi pare r u, c rarea ta se opre te aici!

- Je ferai le chemin qui me reste, à petits pas.

- Désolé, ta route sur terre s’arrête là!

Toulouse-Lautrec - La circ

* Din volumul Dialog / Dialogue, Ed. Alcor, Buc., 2006, edi ia a II-a

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Lidia GROSU (Chi[in#u)

De ar port o cruce De ar port o cruce i m doare În bra ul drept i stâng ce nu-mi ajung sprijine-a luminilor splendoare nit -n visul cu ecou prelung De flac i floare-mi este crezul i nu cumva, ci cu un dor mereu De verdele stejar din Eminescu Enigm pentru lut. i corifeu Al gândului, ce n-a uitat s -ncline De zare, în tot pasu-i românesc, O pan - spre recep iile latine Cu energiile de tron regesc. În umbra lui se mai ascund mi eii i spume fac la gur într-un glas.

Când hangeru- i împlânt în milenii El, bumerang, se roag de-al lor ceas.

De ar port o cruce i m doare Balada Eminescului din ea Coboar azi pigmeii din „SCRISOARE” ci nu pot str lucirea s i-o ia Ochi daltoni ti se-aprind de o lumin Multicolor -n fream t de vioar i grâul se separ de neghin ci mâine Eminescu-i duh de ar .

Pas re Phoenix, Limb Român Pas re Phoenix, Limb Român , Vexat mereu, mutilat , r nit , Ars pe rug - din hrisoavele sfinte Te înal Lumina mereu spre Lumin .

Sculptat tr ire-a lui Eminescu, ti elegia Nichita St nescu ti Patria lui... i e ti Patria noastr Ca o deschidere spre diminea a Muzicii, care curge n valnic Prut printre semne de aur latine, Pictate cu dor de mereu focul tainic Ce te men ine gr din divin Pas re Phoenix, Limb Român , Str puns de palo ul min ii urâte,

i-ar rupe alesele, scumpe ve minte Cu to i din ii urii fiara ovin .

Podoaba- i de seam e demnitatea De neam ce te ine aproape de inim Cu elegan a ta f de moarte le pui pofta-n cui de izbând , chiar minim , Lichelelor de a- i înfige ghear Rusismelor în inima ta pl pând ...

Tu e ti dor mereu de-ntregire cu ara; Poe ii sub tanc te-a terneau necuvinte ti monumentul clipei durute, Înfl rate-n treziri na ionale, ti bastion al dorin elor mute Ce se revolt i se r scoal ... ...În Basarabia - chip de-mplinire, De fagure dulce por i, Limb Român , Tu, Soare al nostru, pe cerul rostirii sun str bunul t u glas de regin .

La alt

coal

Din clipele osândei mai înv Ca din povara dulcilor victorii Pân-la al r zvr tirilor osp „Roiesc” în cercuri „binef torii” De mierea ochilor privirile-mi feresc Ca de-un acid sulfuric ce-mi îndoaie, În arderi, chipul poeziei de pe-o foaie În toare spre un pact ceresc. i azi onixis dur cultiv -n firea-mi Un circumscris valoric inocent, i slav mutual -i r cirea Într-un mereu nes buit experiment.

Un act de vandalism în noua er , Injuriile nu pot rezista i-n herostratice chem ri, de-a lor hangere puse, se vor mai ruga de-o stea...

i ies pân’ dincolo de noi Cu-acela i dram de fericire i sp l, din ar e, cu ploi Veninul cald al r cirii, De-aud cum noi râne curg i ies cuvinte în nemoarte, Ce m -nfloresc într-un amurg...

Notând c-ar fi un nod de soarte, Din fructul dorului m scurg.

Pe strada noastr clipele tresar Pe strada noastr clipele tresar, În dansul umbrelor neastâmp r e visarea i- i scriu pe flori de zarz r ochii mari Cu literele inimii de soare.

Din Pontul Euxin, mesaje triste Pe vocea clopotarului erup Fiorul, care- i selecteaz pista De decolare-n sufletul abrupt.

Nimic ereb în valuri ce dispar: mâne-un zbucium în culori de seam Cu acelea i melodii pe un cântar Atunci când îns ilate sunt cu team , Pe strada noastr clipele tresar.

Balada orbului Bastonul ce-i mai sprijin un vis rut urmele str inelor picioare i, obosit, se-opre te indecis Pentru-a ghici în ele vreo culoare.

Dar cum necunoscute toate-i sunt, Le-adun într-un râs zglobiu de fat “Pot s v -ajut?”- Surprins, devine mut... i se cutremur de-o lec ie ciudat

Din fructul dorului scurg

„A a s fie ea, culoarea vie ii?” O mân se strecoar -ncet sub bra i în r gazul plin al dimine ii Inspir din cuvânt cu mult nesa .

Din fructul dorului m scurg va cu sens pe sub pleoape i-ndoi un labirint de-amurg În care sunt tot ce m -ncape.

Culori de seam , –toate, dintr-odat Din ochi pe inim fioru-i s rutar ! „Poate i tu vei fi din ele parte?!” ...De soarta orbilor e-n zbucium prim vara

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Daniel LUCA

Tenta\ia zborului

Din spirit de frond i spre disperarea editurilor, Daniel Marian î i public volumele cu I.S.B.N. de autor, ceea ce nu implic menionarea numelui editurii pe copert (ci doar a anului - 2015, în cazul de fa ) i nici descrierea C.I.P. a Bibliotecii Na ionale a României, o rezultant fiind, poate nec utat , amplificarea valorii ideii de poet i de poezie (a imaterialului), în dauna tiparului (a materialului).

Din fiecare por al versurilor lui Daniel Marian din cel mai recent volum al s u (Cele 21 care sunt 31) r zbate tenta ia zborului, încercarea omului de a- i dep i condi ia.

Exist , astfel, o adev rat „foame de aripi”. Câteodat , îns , d inuie senza ia unei cre teri incomplete a aripilor („iat -m / sprijinit într-o alt arip / ce a uitat s creasc pân la cap t”), când, de fapt, aripile sunt minunate, dar lipsesc cu des vâr ire („nu avem aripi / afirm s se tie -/ nu avem aripi/ / i nici n-o s avem vreodat / (dac pân acum nu ne-au crescut / sigur nu ne vor mai cre te). Iar sentimentele care se nasc sunt contradictorii i primejdioase: „lega i-v un sentiment de tâmple// c ci trebuie s s rim/ pe un fel de fereastr ”. P rile („vine calul, apoi pas rea”) i îngerii amplific senza ia de straniu, de triste e („o mare/ de îngeri în

care se îneac / cei abia îneca i în mare -”.

Triste ea este, de altfel, gradual , cre te încetul cu încetul, ajungând spre finalul volumului la apogeu, când url de-a dreptul printre litere: „era triste ea fumegând/ cu cini/ în lucrurile sfinte/ i neîn elese”.

Chiar dac poezia lui Daniel Marian nu este religioas , credin a nu lipse te de aici: „m uit spre ceruri/ i/ num r pân la un Dumnezeu” ori: „pe când erau lucrurile gri/ Dumnezeu picura cerneal ”. Credin a este ceva firesc, natural, nu este c utat, fiind lumina din calea întunericului, salvarea din calea sfâr itului: „o raz de soare ar fi de ajuns/ s trecem i peste sfâr itul lumii”. La rându-i, rug ciunea e înc rcat de iubire i de spirit de sacrificiu: „d , Doamne, un de ert scufundat/ într-o lacrim i un bob de strugure/ iar eu - amanetat la beduini”, dar îmbrac i forma autoironiei: „- câine, Doamne, câine/ f -m , s pescuiesc din nemurire un gram/ i-n vârful cozii s o flutur,/ pân-o destram”.

Dac am vorbit despre credin , nu putem omite cuvântul, cu rol de început i de sfâr it: „cuvântul fumeaz tutun albastru/ precum îngerul”, albastru care î i pierde nota de romantism în favoarea uneia de duritate, de ferocitate chiar: „o umbr albastr -/ na te ochi i ni te mâini”. Pe de alt parte, cuvântul poart sânge în vene.

Atunci când „bat fierarii sângele cât e

cald” totul este bine i frumos, dar când ace tia (boemi) întârzie, sângele d în clocot, iar cuvintele ajung s doar : „prea mult sânge/ sub dungile acestea sub iri de cerneal ”.

Forfota vie ii tinde spre nemurire, chiar dac e un vis de art: „când voi sta la coad pentru nemurire,/ toate cozile vor fi înnodate între ele”. Inima îns e real i tr ie te fiecare clip ca i cum ar fi ultima: „mâna mea e treaz i o rupe la fug / pe ea inima mea o rupe la fug / ca pe o sanda” ori: „s te-arunci, inim n furci/ - feluritelor iubiri?”, tiut fiind faptul timpul este un du man nev zut, ascuns, dar extrem de periculos: „umbl m din statuien statuie/ cu timpul adunat în saci”. Întrebarea de mai sus este, evident, retoric : cum s reziste inima ca o stânc în fa a iubirii? Imposibil: „am fost pitic îndr gostit, cu capul pân / în nori”. Iubirea merge, astfel, mân în mân cu visarea: „pomii p mântului sap cu îndârjire/ pân aproape de vise”.

Iar când inima tace, i sufletul se afl în pericol: „în coad de fluture sau/ în coad de pe te, tot/ mi se va liorp i sufletul”.

Când ludic („vine/ h mesitul cal de fluturi/ ce-a-nfulecat orbe te// un neam întreg de îngeri/ impecabili”), când grav, Daniel Marian se apleac asupra unor teme mari ale poeziei universale (iubirea, credin a, via a, moartea, scurgerea timpului etc.), îns reu te s mân autentic, iar stilul s u spectacular îl prinde i ne prinde, creând o stare de... gra ie.

Toulouse-Lautrec - Dou feti e

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Dan LUPESCU

Mihai Nenoiu Poezii de dragoste Sacerdot al artelor supreme, Muzica i Poezia -, Mihai Nenoiu (pseudonimul literarartistic al mehedin eanului n scut în Bucure ti i înregistrat, în acte, cu prenumele Miltiade) probeaz , surâz tor ca totdeauna, c i-a însu it tainele unei veritabile alchimii a solitudinii i durerii, conform imboldului, cu virtu i ini iatice, al lui Eugen Jebeleanu: ,,F din durere art ” ( Arma secret ).

Dar, dac o „constant a liricii lui Jebeleanu” o constituie „transformarea durerii în revolt ” - dup cum observa, înc din 1985, Ovidiu Ghidirmic -, probat prin versurile din poemul Lava: „C mai i plâng?/ Plâng uneori,/ dar plânsul e al indign rii,/ s rat i amar, el nu coboar ,/ ci suie ca grumazul m rii” -, nu acelea i sunt atitudinea, comportamentul i ipostaza liric pe care le cultiv , în crea ia sa, Mihai Nenoiu.

1. Sub semnul orfismului i apolinicului Oltean fiind, cu obâr ii în Tâmna (Mehedin i), Muzicianul-Poet Miltiade Nenoiu, cum

str lucit 1-a definit marele muzicolog i imnolog bizantin Doru Popovici, poart în lamura fiin ei sale temperamentul solar, meridional, specific acestei provincii istorice, pe care Nicolae Iorga o numea „m duva romanit ii noastre”, iar Dan Simonescu: „epicentrul spiritului românesc”.

Adrian Marino observa c aceasta este regiunea cea mai deschis modernului, modernit ii, modernismului, argumentând prin operele de pionierat ale unor Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Constantin Brâncu i, la care suntem obliga i s -i ad ug m fie i numai pe Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Titu Maiorescu (n scut la 15 februarie 1840, în B nie, unde a urmat i cursurile colii primare), Constantin R dulescu-Motru, Gogu Constantinescu, Simion Stoilow, Mircea Eliade (bacalaureat al Colegiului Na ional Carol I/ Nicolae B lcescu din Craiova), Henrie Coand ..., mergând pân la titanii mai apropia i nou : Sabin la a, Marin Sorescu, Adrian P unescu, Dumitru Radu Popescu.

De o vitalitate debordant i de un energetism creator indubitabil, Mihai Nenoiu nu plânge uneori, ca Eugen Jebeleanu, sau - dao face -acest ceremonial al desc tu rii este unul tainic, nicidecum la vedere.

El tie c durerea (care-i în fond surs de inspira ie pentru poet, ca i pentru muzician) începe s cânte - asemenea lumii întregi „dac nimere ti cuvântul magic”, cum afirma Eichendorff.

Structur pozitiv , având mereu mintea deschis spre perceperea sonurilor fundamentale ale vie ii, ale erosului, ale cosmosului -, Mihai Nenoiu tr ie te cu întreaga fiin toate cele ce-i sunt destinate în „raita prin durea de întâmpl ri” (Vasile B ran), adic prin c toria totdeauna dubl : aceea teluric , perceptibil cu ochiul liber, oglindit , copiat încetare de c torirea, paralel , în z ri metafizice, sub ocrotirea daimonului personal, care nu are nimic luciferic, negativ, de „înger c zut”, ci, dimpotriv , este unul de sorginte orfic . În permanen de esen pozitiv , ca în

concep ia lui Socrate, glasul interior daimonul personal, al poetului-muzician Mihai Nenoiu duduie de via , este, ca la Apollo, „n valnic daimon al luminii”.

2. Adame ! - un poem-bijuterie De o blânde e celest , bun ca azima proasp t scoas din est, în care spiritul rumen al bobului de grâu - sarea p mântului nostru str mo esc - ne soarbe, ne absoarbe prin bourii aburo i pe care-i degaj în eter, Mihai Nenoiu s-a scut cu voca ia prieteniei (care ascunde, poate, i înfrigurarea, teama de singur tate), sub zodia exclusiv a omului bun i frumos la suflet, care nu tie fac decât bine, tuturor celor deschi i întru lumin , i c rora le împ rt te - fie prin sonurile fantaste ale fagotului, fie prin acelea, la fel de line, dar, la nevoie, t iate direct, cu mân forte, în piatra poemului nemuritor bucuria curat pe care o tr ie te, pe care, din toat inima, î i dore te s o tr iasc împreun cu ei, cu semenii s i.

Publicat în condi ii grafice i poligrafice de excep ie, volumul Poezii de dragoste (Editura ARTprinter, Sfântu Gheorghe, 2014; Consilier editorial: Laszlo Bogdan; Proiect carte: Attila Kopacz; Ilustra ii/ detalii din desenele lui Egon Schiele) se deschide printrun fulger liric hipnotic, de limpiditate latin , cu titlu în vocativ: Adame!, avertizându-1 pe inocentul om primordial c se apropie ...Eva. Candoarea cu care este consemnat mi carea ispititoare, dar erpeasc a diavoli ei e sedutoare, dar i mai demn de laud este rafinamentul cu care poetul noteaz iminen a catului originar: „Uit -te cum se unduie-n mers/ Numai linii i curbe/ i cum se îneac în oglinzile trupului t u/ Înv ându-1 cu ele umble.// Stolul ascu itelor se coboar / pustite ca o topori ca/ i se frânge dunga pieptului, portuoar / i, Adame! Liniile Domnului se mi .” De re inut muzicalitatea inefabil a acestui poem-bijuterie de o diafanitate parc extraterestr , dar i tiin a savant de a sugera sensuri multiple prin simpla

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al turare a unor cuvinte nevinovate, cum nevinovat era cuplul dintâi, înainte de a fi mu cat din m rul interzis.

3. „Pe noi, de-acum, se ca

un arpe”

Gra ioas ca un menuet, ca o gavot este poema Calde paturi, urmat de cea cu titlu golgotian: Urcând cerul, poezii care au i nevinov ia ncu ului oltenesc, a jocului de otron, derulat „Lâng o p dure-nalt (...)/ Între o lume i alt ”.

Piesa Pe un fotoliu ne poate duce cu gândul la vreo Odalisc a întemeietorului colii Na ionale de Arte, Theodor Aman, sau la nudurile aparent „noduroase”, îns atât de muzicale, ale lui Theodor Pallady, pictorul român care, în anii interbelici i imediat dup , avea cea mai semea cot la Paris.

Acest poem are interferen e cu atmosfera levantin i smal ul eclatantelor policromii din Dup -amiaza unui faun, compus de Claude Debussy dup binecunoscuta capodoper a lui Paul Valery: „Pe un fotoliu verde, lene ,/ edeai cu pantalonii ro ii,/ Cu mâinile atârn toare/ Visând b rba ii domni, frumoii...” Strofa a doua i a treia au un dulce ecou baudelaireean: „Erai un puls atât de lene ,/ La putred trup atât de cald ,/ C -n mâinile- i atârn toare/ Otr vuri începeau s ard // i pe covorul de n mol/ Curgeau din degete sub iri/ Cercei de lene i alcool/ Topitele împotriviri”. Finalul reia, contrapunctic, prima strof , nu identic, ci într-o varia iune ce d jos noi v luri de pe trupul legendarei Maya: „Erai cu pantalonii ro ii/ Pe un fotoliu lene , verde,/ i-n ochii t i, întuneco ii,/ tiam lumea se va pierde.”

Versurile din Te du refac aventura cuplului primordial al omenirii, îns într-o tandr superbie, f con tiin a p catului adamic:

„Te du în a ternut i- i afl pacea,/ Pe noi deacum se ca un arpe,/ Am pân i privirea de otrav / Iar mâini le-s ca fierul înro it”.

For a expresiv este ranforsat , în cercuri concentrice, de logodirea inspirat , în aceea i sintagm , a unui element concret, greu de materialitate: ul, cu unul abstract: poftei-, strofa atingând performan e specifice numai marilor creatori: „Te va strivi c ul poftei mele;/ În p i egale trupul i-1 voi rupe/ i fiecare parte, tr toare,/ Te va m rturisi i te va pierde.// Dar intele ce le voi batentr-una/ Crucificându- i marmora sub Lun ,/ Se vor topi de trupul ce va arde/ Aprins i sturnat cu focu-n sus”.

Poetul Mihai Nenoiu le ademene te, dar nu le abandoneaz , pe cititoarele sale, în mitica fier rie a lui Hefaistos, undejarul, fumul, scânteile i imbalul loviturilor de baros i de ciocane de diverse game a sim urile i stârnesc patimi de tot felul .

4. Capodoper de muzicalitate bizantin În poemul ir, diafanitatea gen Dan Botta din versurile i repeti iile ce deschid i neb nuite pentru roiuri de tâlcuri i unduiri: „Îmi plac ciorapii s i plesneasc pe pulpe,/ S te deochi i s te de ir;/ Îmi place ne mestec m ca dou culori/ F ir împ turindu-ne, f ir…// Vino când m scutur cerbii/ frecându- i de mine dogoarea;// Vino cu ochii cuprin i de furtun / S m pierd în cea a trupului t u…” trece aproape instantaneu, spre final, în ip t existen ial: „Patima -mi biruie bordul/ i, ca dintr-o eclips de Lun ,/ S i n lesc cu pânzele-ntinse/ Fiordul...”

Repetitivitatea anumitor sintagme poteneaz , progresiv, dialogul abia întrez rit, ca între heruvimi, îngeri i serafimi, din poezia Nem rginirea, ce poate p rea, la o privire

Toulouse-Lautrec - Circul Fernando

21

fugar , o simpl nota ie liric (vai, dar cât de adânc este simplitatea i cât de greu poate fi atins , tr it , transmis !): „Între mine/ i tine,/ Un spa iu de cea ,// Între mine/ i tine,/ Închipuirea.// Iat de ce,/ Privim cu suflete întreb toare/ Cum se destram , apropiindu-se,/ Între mine/ i tine,/ Tot mai cuprins ,/ Nem rginirea”.

Capodoper de ingenuitate, ca stare de spirit, capodoper de muzicalitate bizantin , cople itoare, izvorând, parc , din ochii bizan i, holba i de o colosal mirare întreb toare, ai celebrei, la scar planetar , sculpturi brâncu iene Domni oara Pogany -, poema Lorelai l-a încântat str fulger tor, în 1969, pe Al. Piru, care a stopat imprimarea revistei Ramuri (al c rei redactor ef abia fusese numit), i-a g sit, printr-un hocus-pocus, loc în pagin i a publicat-o rapid.

Ca un descântec sfios i calm, ca o colind de Pa ti (pentru c exist , da, exist i colinde de Înviere) i ca o rug ciune de o transparen divin sun aceast poem Lorelai de Mihai Nenoiu: „Eram de mi care i m pierdeai/ Leag n blond, Lorelai,/ P pu de tei arz tor,/ Ame eal i cap t de dor,/ Galben stare cu margini de geam/ Dup care Lorelam.// Eram de mi care i de lila,/ Pân i aerul m r nea,/ Singuri de jur-împrejurul,/ Tu plângeai c utându-mi conturul,/ i plângeai, plângeai, Lorelai,/ Pân eu m dep rtam/ Înc-odat ca s vin/ Palid i suav i Lorelin.// Eram ca o furtun amândoi,/ Oceane cu rmurii goi,/ i vroiam s murim de halou,/ Într-un vis,/ Ame i de Lorelis.// Fat de aer b lai,/ Lorelai, Lorelai...”.

Mihai Nenoiu umbl prin m runtaiele Poeziei, ale Constela iei Lirei, cu siguran de Me ter Manole -, for a sa vizionar , de Demiurg, delicate ea sa Regal , poruncitoare, i s lb ticia de Rob atoate tiutor, atotst pânitor ducându-ne cu gândul la universul ezoteric al esen elor din sculpturileectenii ale lui BRÂNCU I, dar i la secretele rarisimilor aurfauri de bisericu e de lemn din Maramure i din nordul Olteniei, bisericu e mai zvelte i mai grabnic în urub toare în cer decât maiestuoasele, greoaiele catedrale gotice, care strivesc spiritul, nel sându-1 a se În are la cer.

Sus inem afirma iile de mai înainte chiar i printr-un poem de o în el toare simplicitate, cu titlu-capcan , dat, credem, numai în joac : Pantera roz. Aceast poezie are, îns , rezonan a desenelor în nisip caligrafiate de Arhimede înaintea sosirii nevolnicului soldat uciga : „Vino i trece-mi pragul singur ii/ Panter roz, dorin s lbatic ./ Sfâ ie-mi altuirea i vezi,/ Albul oaselor nu-nseamn pace,/ i nici cu ca pieptului/ Nu-i temni a inimii/ i nici ochii mei/ Dou lacrimi.// Dar

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

ca s vezi toate astea/ Trebuie s vii/ i s lbatic / S -mi treci pragul singur ii”.

Fioruri eminesciene tresar (ca diamantatul un-înfoiat plaur ce lunec , în plin amiaz de var , pe bra ul lucitor, orbitor, al Dun rii alergând, deltaic, spre Marea cea Mare) în poemul Nu te du, în care multiple rime, repeti ii, ecouri din ecouri nasc maree de sensuri i taine dând fluiditate cuceritoare trupului suav al poemului: „Nu te du, o, nu te du/ Pâunde este nu/ i r mâne singur tu.// Nu te du, te du departe/ Pân nu, nu se mai poate,/ Pân unde este moarte.// Vino tu cu tine toat / S înf ptuim o roat ./ Vino tu f de tine/ S cobori adânc în mine/ Leg na i de curcubeu/ S fiu Tu i s fii Eu.// Vino f ap rare/ S -mi fii rm de alinare,/ Vino s te port pe um r/ Respirarea s i-o num r.// Fii cu sufletul aproape/ Peste-aici, peste departe,/ Peste tot ce nu se poate,/ Peste tot ce ne desparte,/ Peste zile, peste nop i,/ Ferecând atâtea por i/ Câte-n suflet po i s por i...”.

5. Metronom al iubirii Chiar i poemele în vers liber sau în vers alb au caden e i sonorit i de fagot juc , sau t ietur ferm de aforism, vorb de duh, maxim -precum Mereu împreun , din care decup m: „M rile nu ne despart:/ Ele sunt leag nul pa ilor,/ Nesiguran a ov itoare.// Cerul nu ne desparte:/ Este ochiul în care plutim/ Speran i loc al gândirii// Nici mântul nu ne desparte:/ Este trupul nostru, Templu cu altare de jertf ...// Nici soarele nu ne desparte: Este cununa amândurora.”. Ca un surâs bonom, poemul se încheie cu o ... deschidere de suflet întru îmbr are: „Iar acum r sare Luna (...)/ i nici ea nu ne desparte...”.

Vacan a pare o inscrip ie copil roas , dar grea de sensuri, pe nervura unei frunze de plop r it, pe malul m rii: „Înainte de vacan a mare/ Voi fi punct,/ Toate s cad ./ Sufletul îmi alunece/ Peste un alt fel/ De alt pad .// i,/ Eu m voi transforma/În vocal ./ Iar tu în A/ Ori în îngerul I.”.

Cu totul insolit este poemul Portret, conturat din patru succinte distihuri, a câte dou plus trei cuvinte, a adar cinci în total, dintre care trei se repet ca un metronom implacabil.

Metronom al iubirii, al destinului inexorabil. adar, în fiecare distih apar doar câte dou cuvinte noi. Iat cum sun aceast inscrip ie pe r bojul trecerii-petrecerii prin cele lumesc efemere, scris cu lama de silex ori de andezit: „Sunt trup/ Pentru prezen ele tale.// Sunt duh/ Pentru tr rile tale.// Sunt ecou/ Pentru cerile tale.// Sunt gre eal / Pentru iert rile tale.”. Repetarea imnic a celor trei cuvintesuveic ese o maram în care transparen a

i fragilitatea joac , parc , hora ielelor, sânzâienelor, aglutinând sensuri noi, care înal necontenit silueta adolescentin a poemului, deschizându-i z ri neb nuite. Rezult un Portret numai aparent în linii frânte, pentru , în adâncuri, el poart in nuce efluviile unui lied sincopat, scris pe aripi r zle e de pesc ru i plutind între dou m ri - aceea a cerului i cea oglindit în cer, marea valurilor fo nind a dor.

Partenera de dialog a poetului, din poemul-icoan Portret, s-ar putea s nu fie aici doar Ea, Femeia iubit , ci chiar Trinitatea divin , Troi a de la r spântii de vânturi, de veac...

6. Vigoare, plasticitate, for expresiv Pipa p cii din Sonet-ul de la pagina 26 poate fi mereu visata pip a întemeierii unei familii. Str vechiului motiv Soarele i Luna, Mihai Nenoiu îi adaug Marea - oglind r sturnat (la rândul ei) în cer - i temerea b rbatului c nu va primi binecuvântarea de a cl di un cuplu.

Dincolo de poza vag romantic , poemul Sonet are vigoare, plasticitate i for expresiv de psalm arghezian: „Un ip t putreze te scând umbr ./ Plânge auzul f de-nceput./ Lumina printre nouri se preumbl / Peun cer de sânge, cer etor i mut.// Surâde împotriv întâmplarea;/ Sunt p tos de gând i nerostit./ M uit la tine cum se uit marea/ La soarele pe cer rostogolit.// Dar Lun e ti i-i noaptea petrecut ,/ Te duci alene s cobori în somn,/ Iar eu-mi-nal în vata zilei clipa// i va r mâne-n veci pierdut / Prin esa întâmpl rii: s -i fiu Domn/ i-n ceasul p cii, tandru, s -mi dea pipa.”. Referirea este, se în elege, la aceea i pip a p cii... întru întemeirea unui c min.

Procedeul repeti iei îl întâlnim i în poezia intitulat chiar Prea mult: „Prea mult adânc , marea ne cuprinde,/ Prea-nalt adâncul, cerul ne-nf oar ,/ Prea mult peste toate se întinde/ Privirea în untru i-n afar .”. Aglutinarea „prea..., prea..., prea...” - de remarcat oximoronul: „Prea-nalt adâncul...” - poten eapresentimentul alung rii solitudinii din ultimul vers: „ i oameni num ra i doi câte doi.”.

Pe aceea i linie a diafanului i suavului, remarcabil , se înscriu sonetele O Dian („Copila blând , înc nerostit ”), lu de mare cu Raluca, Sonet cu Maria la a 26-a aniversare - dintre care cel pu in ultimul se constituie i ca o inscrip ie tandr , la moment aniversar, pentru fiica sa, Maria, inscrip ie deloc siropoas , deloc înecat în dulceg rii paterne, ci, dimpotriv , de o rezonan grav , violoncee: „Înal i trupul zvelt, de zi senin ./ Cu alb i negru este zarul sor ii/ Din

Anul VI, nr. 10(62)/2015

palma timpului rostogolit,// Preschimb -te pe cer în Lun plin ,/ În floare, deschizând z vorul por ii,/ S i fie anul nou împodobit.” Înfior ri botticelliene, galnice hore antonpanne ti i barbiene, de o prospe ime unic - în care via a palpit ca un inorog presim ind poala fecioarei, în care- i va leg na scânteietorul unicorn -, întâlnim în Recep ie, triptic de trei tristihuri, dintre care le cit m pe ultimele dou : „N ând cenu i din crucile durii/ În care domnitorul i-a frânt calul/ poftind jeraticul ad turii// i adorind s fie pretutind / Domni a a a patimilor sale/ Sc ldat , primenit i poftind .”.

Poemul Recep ie („Unde petrece-n coluri necuratul”) respir un aer galnic haiducesc, cu ecouri din Cântice ig ne ti de Miron Radu Paraschivescu i din versurile gemene ale hispanicului Federico Garcia Lorca. Demne de citat - i de memorat - sunt, în integralitatea lor, versurile din grupajul De zece ori haiku, din care, în criz de spa iu fiind, cit m doar: „3. Des vâr irea/ Sinelui tre sine/ - singur tatea.”; „5. T cerea în doi/ Curbeaz greutatea/ Nem rginirii.” (n.n. haiku pe postament de capodoper , genial!); „10. Pentru Petrarca/ E s rutul Laurei/ O gur de fum.”.

7. Antologice, pentru poezia român contemporan Volumul Poezii de dragoste al lui Mihai Nenoiu se încheie, apoteotic, cu Patru catrene pentru Laura, unul mai frumos, mai expresiv decât cel lalt, care ar merita citate în întregul lor. Sunt, în fapt, patru grupaje de câte patru, trei, patru i, iar i, trei catrene, cu sonorit i cutremur toare, ce ne aduc în memorie întrebarea eminescian : „Mai sunavei, dulce corn, pentru mine vreodat ?”. Sunt poezii antologice nu numai pentru crea ia liric a Muzicianului-Poet i a Poetului-Muzician Mihai Nenoiu (fondatorul Cvintetului Na ional Concordia, recunoscut, peste fruntarii, drept cel mai faimos fagotist al lumii - !!!

-, pentru care zeci de mari compozitori de pe Terra au compus, special, peste 150 de lucr ri muzicale, interpretate de el i de colegii s i, se în elege, în premier mondial ), dar sunt poezii antologice pentru atât de bogata, substan iala i valoroasa poezie român contemporan .

Primul dintre aceste poeme prinde via pe o stare, aparent , de roman , care poate fi, paradoxal, în egal m sur blestem, pentru a transla încet-încet spre t cerea asurzitoare - i, totu i, gr itoare - a spaimei i revoltei de a pierde pentru totdeauna sufletul pereche: „Ce mic e ti i ce adânc -i lumea/ În care teai ascuns, de cine oare?/ Mi-e somn i î i

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

visez de ert ciunea,/ În rmul t u când bat cu disperare.”.

Al doilea i al treilea poem sunt scrise în acela i registru: oglinzi vene iene în care se multiplic , la infinit, disperarea, teama de singur tate, sentimentul acut, aproape tragic, al pierderii - repet m - sufletului pereche, reverberat la scar cvasicosmic , nu în treipatru octave, ci, seismic, în de... opt ori opt octave.

Cel din urm catren din volumul Poezii de dragoste de Mihai Nenoiu sun a a: „ i trezesc din vis, a câta oar ,/ Când cerul cu lumina se împarte,/ Când dorul pentru tine vrea s doar / i iau din via a asta doar o parte.”. N zuin a perechii i a cuibului comun se n ruie te, a adar. Acest vers din final: „ i iau din via a asta doar o parte” cade ca o ghilotin - sper m, de fum...

Am întors de mai multe ori pagina, paginile urm toare, am revenit, am recitit aceste ultime poezii ale lui Mihai Nenoiu i, m rturisim, am tr it sentimentul neostoit c , par-parc , inima noastr ar mai fi vrut s fie, urmeze un continent de noi i str lucitoare versuri, de un orfism t duitor.

8. Rafinata muzicalitate, triumful orfismului Includem în fugitiva noastr c torie prin t râmul versurilor lui Mihai Nenoiu un citat din splendida carte a lui Doru Popovici: Mihai Nenoiu. Muzicianul-Poet. Redutabilul imnolog bizantin, muzicolog, eseist i, el însu i, poet de o for irefragabil , Doru Popovici, apreciaz ca narcotizant tematica poeziei lui Nenoiu: „a iubirii, în sens petrarchist”, în sensul c „poetul înal femeia, mult iubit , la dimensiune de mit”. Subliniind rafinata muzicalitate a poemelor lui Mihai Nenoiu, Doru Popovici puncteaz decisiv: „Ele î i g sesc corespondentul spiritual în capodoperele Orfeu i Euridice de Claudio Monteverdi, Othello de Giuseppe Verdi, Tristan i Isoldade Richard Wagner (...)”.

Finalmente, înc o bucl , un recurs la criticii devora i i învia i de patosul lucidit ii.

Universului liric al lui Mihai Nenoiu i se potrive te de minune aprecierea f cut de universitarul Ovidiu Ghidirmic, conform c ruia: „Primul prerafaelit român declarat este (...) simbolistul tefan Petic , al c rui poem Fecioara în alb impresioneaz i ast zi prin puritatea liniilor, prin diafanitate i prin transparen a imaginilor.”.

Privind din perspectiva viziunii originale, unice a lui Ovidiu Ghidirmic, ne îng duim s afirm m c Mihai Nenoiu poate fi considerat un prerafaelit, la fel ca tefan Petic , dar i ca Nichita St nescu, definit ca un liric al

transparen elor i al diafanit ilor, al elanului ascensional.

Accentele senzuale din poezia lui Mihai Nenoiu, care drapeaz focul mistuitor al iubirii carnale, a teptarea ori numai visarea înfrigurat a iubitei, ca i spaima aproape animalic de a nu r mâne captiv în cu ca solitudinii, intr în consonan - pe fondul structurii înfr ite cu aceea a unui mare oltean: Tudor Arghezi, dar, fire te, i pe fondul aceluia i arhetip spiritual i al aceluia i eon stilistic cu aprecierile de evident subtilitate ale lui Pompiliu Constantinescu la apari ia edi iei princeps a volumului Cuvinte potrivite: „Temperamentul s u poetic e construit pe contrast: nota grav , sever , î i îmbin reflexele de plumb cu nota gra ioas , de o linie supl i simpl în puritatea ei; o ciudat îmbinare de virilitate i gra ie feminin , de dur i melodios fuzioneaz într-o singur tonalitate”.

La Mihai Nenoiu, nota grav , sever o depist m mai ales în ciclul Catrenelor pentru Laura, din care r zbate adesea o furie exploziv , cu greu mascat .

Nuan ând antitezele din poezia arghezian , cu ocazia apari iei volumului Poarta neagr , Pompiliu Constantinescu pare a scrie, miraculos, anticipativ, cu decenii bune înainte, despre autorul Poeziilor de dragoste de ast zi, muzicianul-poet Mihai Nenoiu: „...grav ca un clopot i fluid ca o reverie, el cânt în aceea i orchestr cu egal virtuozitate, de i alterneaz mai multe instrumente.

Le schimb cu treceri insesizabile, cu mâini repezi i pricepute, f s le încurce, urm rind toate unduirile melodiei interioare.” (apud Ovidiu Ghidirmic: Poe i neoromantici, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1985).

Mihai Nenoiu i-a jalonat drumul în via

23

i destinul creator alegându- i ca repere cardinale câteva pietre de hotar - pentru templul s u - din aforismele profetului din Lancr m, Lucian Blaga: „Drumul poetului e mereu c tre izvoare...”; „Poezia e un ve mânt în care ne îmbr m iubirea i moartea…”; „F de poe i, femeile ar deveni v duve”; „Trupul e marginea sufletului...”; „Mireasma unei flori e ca m rturisirea unui p cat...”.

Sigilat de speciali ti cu sintagme sintetizate clar de Constantin Cri an: „intelectual rafinat, str lucit muzician, celebru fagotist, eminent pedagog i - în toate ale sale - poet”, Mihai Nenoiu s-a afirmat, se afirm plenar ca un profesionist al scrisului, cu nimic mai prejos decât solistul virtuoz al unuia dintre cele mai dificile instrumente: fagotul (cu ancie dubl i 32 de taste).

Poezia i proza nu au r mas, pentru el, pasiuni de rang secund, gen violon d’Ingres, ci teritorii de crea ie performant , de afirmare i recunoa tere indubitabil . Totdeauna, Mihai Nenoiu - chip luminos, în care zvâcne te, n valnic, Spiritul inconfundabil al Olteniei (care este o lume, Oltenia, fa de Europa: un biet continent, dup observa ia lui Ion D. Sîrbu) - a dovedit resurse l untrice atât de bogate încât a putut conjuga, rodnic, fratern, voca ia muzicii i voca ia poeziei cu voca ia iubirii pentru tot ceea ce este frumos, dar i cu voca ia prieteniei altruiste: tor i far, prin sui urile i coborâ urile vie ii.

Mihai Nenoiu este un om i un creator exemplar, în toate domeniile asumate, un „român-filoromân”, cum îi place lui Doru Popovici s repete, preluând o sc toare idee a lui G. C linescu.

Numai cu asemenea personalit i, neamul nostru poate supravie ui în veacul satanist, al noului interna ionalism: absolutismul bancar.

Toulouse-Lautrec - Diligen a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Dumitru ICHIM (Canada)

Leg mântul dintre Sanherib i Ninlil tâlh re ti cu vorba prin bâlci, dughean , iarmaroc, nu-i cel mai mare r u al omenirii, dar ca s min i c dragostei i-ai t lm cit lumina întru scris, în veci n-or s i-o ierte trandafirii, nici Pas rea de Foc. Îndr gosti ii nu au timp s scrie.

Mâinile lor fl mânde sunt îmbr rii, precum prin fire cântecul esut cu-alean albastru, n sc tor al z rii.

Nu pui pecetea primului cocor pe imnul reav n al lutului de-april?

Regina mea, Ninlil, zduh ce-nduh opalul preacurat, acei ce n-au iubit vreodat , scris de iubire, nu-ndr zneasc a- i plini hatârul!

Cum s îmbraci o înflorire cu-aceea i oal cu care-ai învelit catârul?

de s lcii mângâiat , invidiate, ca i mine, de bietul rege Eufrat.

nici celui Ve nic nu i-a fost îng duit -i ia cuminecarea în desert, din ro ul de s rut.

Nu scrii i nu vorbe ti despre iubire când inima i-i crud ca nebunia chem rilor nibire, cum numai floarea vie, înv de dasc l, i-i drag s m aud .

De foc nu scrie apa, nu degeaba pleoapa, când vine visul, tie s se-nchid , ca focul nimeni s nu-1vad , iar despre ap nu scrii cu un t ciune.

De coapsa ei, prin unda str vezie, numai l uta tie ispita s i-o cânte-n patru strune.

Nu scrii i nu vorbe ti de vânt, cu-atât mai mult de dorul spus prin mângâieri, ci la i l uta amarului p mânt i adumbreasc apriluri amintind doar de dureri când mugurii încep s te citeasc .

E vinul sfânt ce buzelor e dat pentru sorbiri, ca unele pe celelalte-n dor s le g seasc , chiar dac -i întuneric. niciodat nu a fost îng duit de ele nici m car s aminteasc nici cepul i nici doaga de b rdac .

De vinul sfânt, iar nu cel în tigaie fiert,

Cum ai putea plutindei, aripa de flutur, ce-abia trezitu-a-n minune macul, -i prinzi un petec de-mprumut cu tocul sau cu acul?

i spun ?

Disear , când r ci-vom prin livezi...

tâlh re ti cu vorba prin bâlci, dughean , iarmaroc nu-i cel mai mare r u, ci dac -a mâzg li v zduhul t u cu vorb idioat !

at,

Pe str zile cet ii din Nippur ar a zilei se leg na ca beat .

Am mers la templu, cum nu obi nuiesc.

Ce-mi folose te piatra, când mi-e ti a a de vie, ca mreana-n gârl , vorbelor zvârlug .

Veniser fiicele orzului la rug i ale grâului s se închine. În templu era ca-n dumbr vi de r coare, de parc beduinele izvoare i s-ar fi închinat înainte. sim eam a a de bine si m gândeam. La cine crezi de vorba-mi nu-ndr zne te ca s

Când marea i cu cerul se s rut , nu scrii, ci cân i din al ut nespusul lor s rut.

Eu de iubire nu am scris vreodat , numai cu gândul te-am îmbr de fiecare dat când t ceai

***

Toulouse-Lautrec - Câinele

Deasupra peste Eufrat, cum niciodat nu am reu it s -1 cânt, luceaf rul Nibiru va încol i genunea grea din care nimeni n-a b ut.

Disear , Ninlil, vom face leg mânt. În schimbul primului s rut am s te iert de toat ve nicia ta.

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Daniel MARIAN

“Amprente urbane” Particulelor acelora str vezii c rora indirect i poate chiar impropriu le spunem gânduri, le este dat s se învârt , s se-mpart , s se r sfire uneori într-un fel brownian aparte, iar alteori s se uneasc -ntr-un ghem care poate fi condus empatic spre ideea de atom. Sau -i spunem, în spa iul definit de conceptul artistic: Poezie.

Nu am g sit neap rat eu, ci m-au g sit pur i simplu, construc ii semantice, înc rc turi lirice, c rora nu le po i refuza prezen a de vreme ce însu i conceptul de transluciditate tranzitiv l-ai acceptat în esen a sa. Ceea ce se impune de la sine, este doza de receptivitate de care e ti sau nu e ti în stare.

Dac e vorba despre „Amprente urbane”, cu care te intersectezi în faza incipient sau poate tranzitorie care este „Evolu ia”, atunci tocmai ce nu e ti nici pe departe paralel ori tangen ial, ci concentric cu tr irea sensibil , atent , d ruit neprogramat i nelimitat, în largul unei lumi clar imperfecte i condi iei umane în mod inevitabil.

Se întâmpl , la poeta Ionela-Violeta Anciu, recunoa tem taine pe care le-am fi putut nui ascunse, dar în v zul cât se poate de limpede, iat -le... „Urm re te rândul cu aten ie/ Celula asta nu-i una de deten ie/ Îngenuncheaz dar închide u a/ Nu trebuie s vad ei

unde intr epu a/ C apele astea-s tot mai tulburi/ i trebuie s mori s po i topi arsuri,/ Doar în postum mai por i mantie i coroan / Armura asta-i brodat cu prea mult ran ,/ Prea mult mercur cu rol de hran ...” (Mecanism în recurs). Aici, s zicem c se transpune una dintre amprente... ...Iar în „Mozaic” ajungem deja s facem cuno tin cu laturile urbane, nu acelea în înelesul îndeob te cunoscut, implementat i admis, ci altele personale, sus inute prin ele însele precum o mare ce nu are nevoie obligatorie de rmuri... „Tremur ./ Ast zi... nu mai cade nimeni./ Lini te. i punctul meu nu se opre te aici/ Se sparge izbindu-se de negur ,/ Cad cioburi pe p mântul... f germeni/ R sar i cresc în tine iluzii. Arunci/ Haina i crezi c ti s tul/ Dac o pic tur i-a atins obrazul...

Neconven ional dar tot distinct/precis fiind, ne întâlnim cu „P.A.B.U.R. (Poet Apus în B lia Universal Revelatoare)”, acolo unde nu v d cum ar fi cale de vreo îndoial asupra st rilor de(spre) fapte - sau invers: „Acuzat boem pentru revolte în identit i/ Apleac ziarul rupt i termin i misiunea,/ Apune sunetul surd iar tu te oglinde ti în i,/ Aciditatea-i descompune p mântul i carnea.// B trân str puns de junghiuri în ridurile sufletului/ Binecuvânteaz i fruntea în cruce de mir,/ Binar compusul arian pe frontul r zboiului/ Blazat incoerent dup psihoze arse în delir.// Cuprinde- i st rile în timpul expirat incolor,/ Contureaz culpa în margini de aripi str punse,/ Calculeaz dorin a prin frac ia cuvintelor,/ Calc pe voci de copii derutant de rece stinse.// Dezbrac -te i arat -mi c po i sim i din nou,/ Dezminte adev rul pân în esen a pânzelor,/ Deschiden for prin umbrele stoarse de ecou,/ Deschide por ile s vad sângele eroilor...”

Recunosc, mai greu m-am oprit din a cita întreg poemul de la pag. 51. El poemul fiind elaborat într-o con tien categoric . El parc fiind de dinaintea a ez rii drept din duhul cuvintelor precum lacrima în carte... Iar seciunea prim „Ro u, alb i negru”, având expresia aceea a lucidit ii doar presupuse a fi cuneiform , altfel situându-se în exact limbajul comun sufletului care urm re te harta trupului în sensul acestei vie i mi toare între logic induse dimensiuni dar ce s vezi, unde plus i minus infinitul pe lâng abstractizarea lor întru

suficien , nici m car nu- i au rostul...

Trecând la partea de „Accep ii sidefale”, reproduc fragmentat repere care conduc toate într-un firesc revelator spre no iunea de voin ... „ i unde crezi c mi-e locul dac nu acolo/ Pe nisipuri mi toare;/ Nu-mi mai e team de focul de dincolo,/ Oricum sunt m ti trec toare...” (7ani în Personal); „Într-o frac iune de secund / Se ridic ziduri în jurul u,/ Credin ele toate se-afund / i cresc spini, visele coboar -n h u...” (Cioburi de realit i).

Vine în for un poem pe care eu îl consider a fi de esen tare: „E ha urat acum i timpul din sertar,/ Scurs ultima pic tur din pahar,/ Între noi nu mai e decât un gol bizar/ i spa iul treptat se contract -n tipar.// Adesea obi nuiam s -l numesc co mar/ Dar crerd -i timpul pentru colec ionar,/ În gravita ia visului hilar,/ S i aminteasc ... vârful e doar temporar.” (Despre faim ). Livrescului i se suprapune o discret pal de relativitate, o mecanic desigur cuantificat pe considerentul unor fenomene care f s substituie, completeaz existen ialul aflat chiar la îndemân .

Similitudini în ce prive te registrul poetic, sunt la locul lor... „În notele mele/ Nu existau cuvinte/ Scrijeleam cu peni e ceruite/ Efecten momente topite/ În rânduri de aduceri aminte/ Doream s desenez ce se simte/ Când golul umple lumina - minte./ Încep s m supun cuminte/ irului de umilin e vide -/ Dincolo de spa iu i timp, ucide…/ Entitate... se simte!” (Din jurnalele damna ilor). i a dori mai adaug acest „Element”: „Ora ascuns în decaden ,/ Artist de coduri ruinat/ Captiv în statul providen ,/ în func ii mate închegat./ / Om absorbit de universal/ În false cadre de decor,/ Te recuno ti în particular/ Ruina circumstan elor;// Curburi redate-n subcon tient,/ Opus în sensul curent/ Crud simbol de cifre dependent,/ Vid angre-nat în element.”

Despre celelalte dou componente ale acestei c i, care amplific gradul de interconectare a poetei Ionela-Violeta Anciu cu subtilul - „Aspecte metamorfice” i „Culori încruci ate” -, îmi voi rezerva proxima ocazie de a scrie. Pân atunci, r mân la aceast sublimare: „Lumin strecurat pe sub u / E timpul s prive ti mai adânc în tine./ S renun i s mai fii slug -n cenu ,/ Ca vântu-n ureche st umbra în dine.” (Vânturi de sear ).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul VI, nr. 10(62)/2015

George TEI

Eu, Tu... a sosit vremea ne desc rc m amintirile... eu le voi arunca pe p mânt... le voi pune s sape adânc pentru a descoperi marea tu vei apropia de ale tale cu acea simplitate a tinere ii amândoi vom c tori pe aceea i raz de lumin a ne întâlni vreodat ...

Mâna care scrie...

Ce ne trecea din noapte-n zi Mereu, spre a ne înc lzi... i c ile r mas-au iar de luciu, chihlimbar Topit în eul t u ceresc Ce a fi vrut s îl mai cresc Dar am v zut c mul i te vor La inim cu un z vor Pentru atunci când voi preda Un gând ce î i va spune: da!

Pentru atâtea înser ri Când trebuia de mult s -mi s ri În visele cu temeri vii...

Dar... mai mereu îmi întârzii Între durere i p cat De i mai ieri ne-am împ cat i ai promis c , înc , vrei Eternul florilor de tei...

Acuma, soarele s-a dus i eu, din ce în ce mai dus, În urma singurului pas...

Tu ai trecut... Eu am r mas...

nu-mi propusesem o destina ie anume...

Cum s mai dai când toate-s cu m sur i cum s umbli printre cei ce mor, Când alte umbre lunec -n amor i-acela i Cer nici ast zi nu se-ndur se revolte i s spun : ”or in cont de vechea mea Scriptur , Negându- i aplecarea c tre ur , Sau se vor stinge-n nemurirea lor?” i tot gândim c nu avem ce face ...

E prea târziu s îi întorci, s i fac Înc o cruce, chiar de nu le place! fie pe vecie sau s i tac Ultimul vis... Dac vor spune: ”drace”!, Tu s -i ascul i, dar te întreab : ”dac ?...”

Siamezi sunt omul ce se reazem de un alt om utându- i nemurirea... ne cunoa tem de când ne-am n scut totu i nu tiu cine este!

uneori mergeam alteori alergam f s privesc în stânga sau spre dreapta pentru a nu fi învinuit de indiscre ie

mergem în aceea i direc ie, credem în acela i Dumnezeu... îl privesc f a în elege ce se întâmpl ...

îi vedeam pe to i venind în aceea i direc ie

nu îndr znesc s întreb cine este de team s nu-l sperii...

trezindu-m am constatat c nu-mi mai r sese decât mâna care scrie...

abia când s-a oprit s i noteze un vers i-am descoperit identitatea...

Eu am r mas ...

Tu ai trecut, eu am r mas În urma singurului pas

Cum s mai dai...?

Toulouse-Lautrec - Margot

sunt eu rezemat de mine...

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Alexandru C^R}U

Cronica eului î@n vremuri tulburi ...Este cronica desprinderii din fluxul contiin ei a unor momente de timp, a unor st ri din care se ridic întreb rile. Imaginea e de un clar obscur, marca impresionismului transpus în litere din care izbucne te, câteodat , o raz de lumin : „formele se-mbrac sub iri/ nu le prind diminea a/ a în elesului - nepreg tite/ pentru a fi” (îndoial ). Aceste st ri aduse la suprafa exprim nesiguran a faptului de a fi „ i iart -m / m-am împr tiat cu an ul/ în timp ce chiar bezmetic/ frunzele teau la mine-n” (adic totu i eu), contopirea cu p mântul i regnul vegetal, risipirea eului în toate câte au fost i câte sunt. Nu universul e haotic ci observatorul lui, cel care scrie sintetizând condi ia uman „suntem înclinarea oarecare când toat lumea e dreapt ” (latur de dup l tr tur ), privind universul întreg ca pe „o rezerv de cuvinte”.

Imaginea universului - rezervor de cuvinte -, e o expresie a haosului care ascunde, în imensa lui poten ialitate latent , energia din care a izvorât crea ia: un bigbang esen ializat.

Crea ia se face prin simpla ordonare a celor deja existente, a cuvintelor. Ideea c postfactum lipse te ceva, tocmai sentimentul de eliberare a teptat, e n ucitoare. Odat crea ia

realizat , creatorul nu mai e liber. Deci creia, asemenea celei divine, e perfectibil , universul ca i omul, este predispus la îmbun ire. Acest proces pe care omul singur îl realizeaz asupra sa nu poate fi valabil în cazul universului, a adar Dumnezeu Creatorul trebuie mereu s-o ia de la cap t, asemenea lui Sisif, ceea ce ne conduce spre ideea unui creator înl uit, pentru care crea ia este exprimarea unui chin i duce la pierderea libert ii „o rezerv de cuvinte pe care-am încercat s-o aranjez frumos atât i nimic mai liber dup facerea lumii înc-o i înc-o dat .” (veni-v-ar de exemplu).

Descrierea substraturilor obscure i nenuite ale facerii strecoar a adar ideea paradoxal a unui Dumnezeu care i-a pierdut libertatea prin însu i actul crea iei. În alte vremuri, poetul ar fi fost ars pe rug.

Daniel Marian adun tr turi i presar atribute pentru a face un portret complet al omului, surprins în încercarea lui de a se descrie prin intermediul limbajului, un demers cu posibilit i vaste dar paradoxal limitat în sine. Presiunea intens ( i constant !) aplicat grani elor, va determina oare evadarea spre metalimbaj, ca la Nichita St nescu, cel care ne-a ar tat capcanele i limitele metodei? R spunsul e chiar în textele lui Daniel Marian „deci iat -ne împreun / cu întrebarea” (fir-ar s fie!) „printre cuvintele care/ totu i umbl libere” (basm).

Amestecul vegetalului cu animalul d natere unui spa iu hibrid, periculos de instabil, în care esen ial este men inerea în punctul zero, „într-a ine frâiele h urile aici zace toat arta” ( lare pe melc opârl iscusit ). Arta de a fi cu adev rat, de a exista în sensul percep iei realului i a asum rii acestui real, atunci când totul se destr în jur: „chiar dac nu e ti leg nat periculos doar ce/ e ti pe un mijloc de transport sigur îns / de undea ti c nu poate acela a turba/ când toat lumea turbat -i la fel i pe care calci harta” (id.). C lcarea ii, a reprezent rii bidimensionale a imaginii, este un demers în sine, o expresie a revoltei împotriva celor deja date, a incalificabilului inerent condi iei umane.

Refuzul nu e o alternativ , duce spre nimicul ini ial, pare a se strecura, printre rânduri, poetul. Negarea - prin func ia sa de limitare a logicii - nu este suficient , poate numai necesar , când i când, ca o alinare desprins din lec ia vechilor psalmi, pe de-a-ntregul asimila i ( i transforma i - autorul fiind fascinat de poetica Vechiului Testament ).

Omul redescris de Daniel Marian, în toate ile de pân acum, se define te prin încercarea de reconstituire a propriului arhetip, desf urat în paralel cu re-crea ia lumii, prin prisma a ezat în fa a ochilor aceluia i om.

Viziunea nu e neap rat marcat de real, nici nu e nevoie: e o alternativ aleatorie, alunecat uneori într-un suprarealism pur unde culorile tari ale expresionismului se a eaz de la sine, în largul lor: „traficat traiul între minun ii”: „mâ u-i verde. porumbelu-i albastru. via a-i roz. în zilele/ alb-negre pe tabla de ah esen ial de fapt i de tot. desenat / astfel fiind via a cu mieunat în pene.”

Nu se tie dac acest om accept condi ia sa i dac este împ cat cu universul în care vie uie te. Încerc rile de evadare din spa iul închis, frecvente în volumele anterioare, sau r rit. Singura cale este a eroticii, tot o evadare descris în „sex-locomotiv ”: „scâr âie scâr âie scâr ie a rugin a rugin a rugin tot ine ro i cauciucuri chiar trase la fierbin eal se-nvârte aiureala de scaun f cut din a chii nevoia e de cer pentru orice dar nu pentru sex f cut postul de comand e al meu mi-l asum în rest ce mai conteaz cu treceri pe ro u pe defileu în plin i superb cu stat în limb -n lipsa gravita iei duse-nnecate sta da cap t de mii de kilometri lumin bag tare i taci!”

E o erotic de o natur special , care trimite la André Malraux, cel din cel din Calea regal ; ritmicitatea actului sexual, a c rui latur mecanic îi aminte te b rbatului un singur lucru: c îl a teapt un drum c tre moarte iar fiecare mi care pe care o face, în

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

încercarea de a st pâni trupul femeii, este expresia clipei care trece, necontrolat; din aceast cauz Malraux scrie c întreg trupul femeii se constituie într-o c torie spre moarte pentru b rbatul care încearc s o posede - „nu posezi decât ceea ce iube ti”.

Astfel viziunea devine unitar i totul se încheag „precum acvariu nd ri”: „minunat la fel de stranie priveli te a gândirii/ prin care ne facem c ne chiar ducem timp al venirii/ înapoi”. O viziune care datoreaz mult „urmelor de aripi”. Exist „o seam neasemuit de aripi”: despre care omul î i aduce aminte le-ar fi avut.

Acel om „ag at de p mânt/ cu ochii înfip i în cer/ aburind din r cini pân la vise/ astfel”, reguli f cute pentru a fi înc lcate. „Astfel” totul pare mai simplu iar dezluirea structurii omului, în adâncimea sa pneuma-tic profund (v. André Scrima), se transform din concept în spa iu, prinzând via ; creatorul mai mic îl imit pe Cel mare.

Pare a fi în ordinea fireasc a îndoielii: „toat via a alunec m destram/ merg alerg bântui/ o trec toat via a/ întotdeauna neap rat/ cu stopurile pe ro u” Însemnat prin amintirea condi iei ideale - vie uitor al paradisului pierdut - acest om „tocmai a c tat o nou / arip de înger”.

Schimbarea trupului va determina un alt rol al sufletului în noul întreg, odat cu dispari ia amenin rii timpului: „mai ales când timpul fi-va dus/ într-un praznic cu n praznic ger” (tu).

Reîntoarcerea la 1 e surprins într-o scurnota ie: „între dou jum i de a tri/ a crescut o jum tate de m stire/ restul de jum i la fiecare veni-vor/ de pe lumea cealalt ” ( fie). ile lui Daniel Marian nu sunt simple culegeri, adunând poeziile scrise. Atent gân-

dite de la titlul ocant spre ultima pagin , au o tem specific , privind spre lume din alt unghi, spre universul reconstituit. De la destructurarea limbajului (început de Heidegger) la descompunerea lumii, ini ial pentru a o privi mai atent, apoi pentru a reconstitui pe baza elementelor provenite din prima eta, duse mai departe în aventura trecerii „de la lumea veche la lumea cea nou ” (1).

Exist o înc rcare ce simplific , aparent paradoxal, spa iul i textul. Dac spa iul e punctul esen ial de referin la care raport m fenomenele, e firesc ca imaginea rezultat s fie tributar acestei viziuni. Am putea-o înlocui cu alta? Sau trebuie s accept m ca atare aceast limitare primar ?

Transferat din planul esteticii în cel al eticii (atât de evitat!) structura problemei nu se modific ; termenii î i pierd doar în elesul. „Cu primele pagini din Cartea Genezei ne plas m chiar în nucleul a ce se nume te cultur , în elepciune, în elegându-i semnifica ia originar fundamental , de la care se poate ajunge, prin etape succesive, pân la ce constituie adev rul civiliza iei noastre industriale” (2). „O seam neasemuit de aripi” apas asupra versurilor lui Daniel Marian: „o neasemuit ” i dubl povar porne te de la cel care scrie, transferându-se asupra cititorului, un receptacul dinamic, aparent participativ, al „civiliza iei noastre industriale” (s.m.) care tope te totul - oameni, idei, fapte - spre a turna în alte tipare. În aceast ordine de idei, cartea lui Daniel Marian e o form de rezisten .

1. André Scrima - Comentariu integral la Evanghelia dup Ioan, Ed. Humanitas, Bucure ti, f.a., p. 26 2. Ioan Paul al II-lea - Memorie i identitate, Ed. Rao, Bucure ti, 2006, p. 94

Toulouse-Lautrec - Bolero în Chilpernic

Anul VI, nr. 10(62)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Octombrie

Dan SANDU

Omul cu umbra zdrobit

Bucurii

Noaptea a spart o sticl de parfum-aproape luna poetului î i arunc umbra prin lume”...se face uitare/ înger negru de absen .../”v rog nu mai crede i aceste versuri sunt pur minciun ”...a lor e minciuna”... ve i spune „ai mei sunt s racii plângând”... „...am git ip tul nop ii lovit de trotuar...” aceste versuri sunt pur minciun -desigur luna poetului se vinde cu degetele zdrobite cu obrazul sulemenit gata s bea pentru orice victorie închipuit o poete gârbov copac într-un ev mediu contemporan politruci f haz vipuri mârlane pulberea statuilor trist . „...gâturi de leb se b cesc în cerneal cu emo ie atunci poemele mele sunt semne de întrebare...”

Poate fi ceva mai frumos iubiri topite la lumânare cum de care din cele primite în ziua când ai murit.

A fi

Barbut Tr im într-o lume rapid mic burghez zvârlit peste bord mai an mârâie noaptea crâ melor consacrate vipurilor dezghiocate la cel dintâi barbut condus b rb te te bani de ig ri cu greu împrumuta i de la rude s race teama de faliment înc neprev zut de apostoli chipul t u numele t u înscris în pisania unei biserici banii t i pu ind pentru ecuson ro u cotiza ia nepl tit de la revolu ie de cine te temi?

29

Închis în carnea mea preferat mai mint o zi mai ucid o noapte i mir cât merge minciuna ar trebui o reform nu-i a a c nu m auzi Doamne?

Animus Iat poezia - poezie româneasc lag rul nostru cel de toate zilele îmi trimite i peste gard un pachet de pesme i cum v spun în fond nicicând trupurile mirosind a bine n-au sunat mai singur ca acum de ve minte f în untru de afar .

1.10.1899 - a murit Anton Bacalba a (n. 1865) 1.10.1927 - s-a n scut Nestor Vornicescu (m. 2000) 1.10.1955 - s-a n scut Ion Stratan 1.10.1996 - a murit Alexandru Andri oiu (n. 1929) 2.10.1911 - s-a n scut Miron Radu Paraschivescu (m.1971) 2.10.1935 - s-a n scut Paul Goma 2.10.1944 - a murit B. Fundoianu (n. 1898) 3.10.1943 - s-a n scut Matei Gavril-Albastru (m. 2008) 3.10.1954 - s-a n scut Ioan Gro an 4.10.1933 - s-a n scut George Astalos 4.10.1933 - s-a n scut Florea Firan 5.10.1902 - s-a n scut Zaharia Stancu (m. 1974) 5.10.1929 - s-a n scut Ion Dodu-B lan 5.10.1937 - s-a n scut Ioanid Romanescu (m. 1996) 5.10.1945 - s-a n scut Al. C linescu 5.10.1950 - s-a n scut Doina Uricariu 6.10.1902 - s-a n scut Petre ea (m. 1991) 7.10.1910 - s-a n scut Eusebiu Camilar (m. 1965) 7.10.1923 - s-a n scut Al. Jebeleanu (m. 1996) 7.10.1935 - s-a n scut Livius Ciocârlie 7.10.1958 - s-a n scut Simona Grazia Dima 7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909) 8.10.1929 - s-a n scut Alexandru Andri oiu (m. 1996) 8.10.1938 - s-a n scut Constantin Ab lu 8.10.1939 - a murit George Mihail Zamfirescu (n. 1898) 8.10.1954 - s-a n scut Costin Tuchil 9.10.1922 - s-a n scut Emil Manu 10.10.1936 - s-a n scut Vasile Andronache 10.10.1946 - s-a n scut Nicolae Dan Fruntelat 10.10.1987 - a murit Dana Dumitriu (n. 1943) 11.10.1875 - s-a n scut t.O.Iosif (m. 1913) 11.10.1908 - s-a n scut Alexandru Sahia (m. 1937) 12.10.1934 - s-a n scut Alexandru Zub 12.10.1981 - a murit Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 1895) 13.10.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963) 13.10.1898 - s-a n scut George Mihail Zamfirescu (m. 1939) 13.10.1953 - s-a n scut Gellu Dorian 14.10.1872 - s-a n scut P. P. Negulescu (m. 1951) 14.10.1923 - s-a n scut Victor Kernbach (m. 1995) 14.10.1948 - s-a n scut Marian Papahagi (m. 1999) 16.10.1935 - a murit Gib I. Mih escu (n. 1894) 17.10.1904 - a murit D. Th. Neculu (n. 1859) 17.10.1905 - s-a n scut Al. Dima (m. 1979) 17.10.1983 - a murit Romulus Guga (n. 1939) 18.10.1907 - s-a n scut Mihail Sebastian (m. 1945) 18.10.1980 - a murit Teodor Mazilu (n. 1930) 19.10.1908 - s-a n scut Dumitru Alma (m. 1995) 19.10.1961 - a murit Mihail Sadoveanu (n. 1880) 20.10.1866 - a murit Al. Donici (n. 1806) 20.10.1895 - s-a n scut Al. Rosetti (m. 1990) 21.10.1923 - s-a n scut Mihai Gafi a (m. 1977) 22.10.1891 - s-a n scut Perpessicius (m. 1971) 22.10.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 23.10.1877 - a murit Al. Papiu-Ilarian (n. 1827) 23.10.1958 - s-a n scut Lucian Vasilescu 24.10.1863 - a murit Andrei Mure anu (n. 1816) 24.10.1921 - s-a n scut Veronica Porumbacu (m. 1977) 25.10.1890 - s-a n scut Eugen Constant (m. 1975) 25.10.1902 - s-a n scut D. Popovici (m. 1952) 26.10.1624 - s-a n scut Mitropolitul Dosoftei (m. 1693) 26.10.1673 - s-a n scut Dimitrie Cantemir (m. 1723) 26.10.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982) 26.10.1949 - s-a n scut Dumitru Radu Popa 26.10.1954 - s-a n scut Marius Ghica 28.10.1920 - s-a n scut Andrei Ciurunga 28.10.1930 - s-a n scut Eugen Mandric 28.10.1939 - s-a n scut Ion M rgineanu 28.10.1952 - a murit Mircea Vulc nescu (n. 1904) 28.10.1953 - s-a n scut Doina Dr gu 29.10.1885 - s-a n scut Mihail Sorbul (m. 1966) 29.10.1918 - s-a n scut tefan Baciu (m. 1993) 29.10.1930 - s-a n scut Radu Cosa u 29.10.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 30.10.1858 - s-a n scut Duiliu Zamfirescu (m. 1922) 30.10.1943 - s-a n scut Aurel M. Buricea 31.10.1881 - s-a n scut E. Lovinescu (m. 1943) 31.10.1953 - s-a n scut tefan Borbely 31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856) 31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu (n. 1883)

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62-/2015

Eduard ZALLE

Nimicul absolut Doarme amiaza r stignit -n gr din , Cercuri de fum na te pipa bunicului, Am dedicat ziua asta-ntreag nimicului i-mi doresc letargia, un veac s m in !

Cum vine c nici tu n-ai nimic de f cut?

Ai zice c ne-am vorbit dinainte.

Aritmetica asta e simpl i prinde Golul t u cu al meu - nimic absolut.

Ochelarii de cal ne vin de minune, Acum c i-a a ne-am smintit i m rog, m -nchin nimicului însutit creasc spornic ca-n vatr o pâine.

Dorm i florile blegite de-a valma, Doamne, ce letargie sublim !

Pe o frunz , o insect infim i freac nasul minuscul cu palma. i-a l sa ie nimicul pe mân , Dar mi-e team c-ai s fugi în apus Când doarme amiaza cu totul i-i dus, Soarele-i dus s se culce sub Lun .

Fat verde, fat -albastr Fat verde, fat -albastr , Pune- i ochii în fereastr , Prinde fluturi în amiezi Din tomnatice livezi.

mai zbor i eu cu ea Dintr-o stea în alt stea?

Fat verde, fat -albastr , Nu mi-ai spus povestea noastr i-am s plec i n-am s tiu Cum s fii i cum s fiu.

Eu î i spun: e ti ca oricare, Doamna mea cu flori uscate!

Vine-o pas re din soare i cu clon de fier m bate,

Fat verde, fat -albastr , Inima î i e sihastr ; Prinde fluturi în amiezi i-ai s vezi i n-ai s crezi...

Iar o frunz g lbejit Trupul tot mi-l învele te i o ghear ascu it Carnea-n piept mi-o dezvele te!

În siberii...

E tiut, pietrele nu mor niciodat . În siberii, viforul crunt se ridic -n Nelini tea mea, o dat i-nc o dat .

Mi-a fi dorit s m pierd în siberii, Înghe at. S m p strez pentru tine i noptile, tu s ai cu mine vedenii.

Când nimic, nimic nu mai e de f cut, E tiut, lacrima se-ntrupeaz i curge, i-ntr-un ritual, via a se-ntoarce la rut.

E tiut, eu nu te-am iubit niciodat ; Dar îmi închipui c-am cum ar fi fost...

Nelini tea mea, în z pezi e-ngropat .

Când nimic, nimic nu mai e de f cut, E tiut, pietrele se ridic i cânt , Via a se-ntoarce la rut. Ai aflat, ai v zut?

Fat verde, fat -albastr , Unde-i pas rea- i m iastr

Toulouse-Lautrec - La restaurant

Sângele tr

rii

Cine e ti tu, piaz rea, Doamna mea cu flori uscate?

Hai, înfige-mi, nu mai sta, Un stilet sub ire-n spate, Uns în sângele tr rii Pentru care ast zi plânge Negrul înger al uit rii! i tr darea nu-mi ajunge...

Transcendental Dormeam transcendental, amorfic, Lungit în brazda de curând s pat .

De-ar fi plouat, ar fi crescut adonic În ochiul meu un trup frumos de fat .

Jur-împrejur curg visele de-a rândul Ca b rcile pescarilor pe mare i-n dep rt ri nu deslu esc p mântul, Ci numai umbra ta nemi toare.

Doamna mea cu flori uscate, d c -n lume ai ajuns.

Hai, înfige-mi pe la spate Un pumnal lucios ?i uns,

fi-ncercat planeta s-o opresc Din mersul ei felin spre asfin it, Dar am sim it nevoia unui gest prostesc i-n ochi, trupul copilei mi-a murit.

Uns în sângele tr rii Pentru care ast zi plânge Luna - sora disper rii!

Vine-un taur i m -mpunge

Deodat se sf râm somnul greu, Transcendental m-am în at la stele i timpul s-a oprit din drumul s u, i umbra ta a prins luciri de acuarele.

i m joac în copite Jos, în colbul cel ro cat!

Unde-s fetele iubite Pentru care m-am luptat?

Dormeam transcendental, amorfic, Lungit în brazda reav i vie.

De-ar fi plouat, ar fi crescut nevolnic În ochiul meu un fir de iasomie.

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Mariana Vicki V^RTOSU

Dan Movileanu î]i poemele disperate ale alfabetiz[rii crificiul în numele artei, iat o tem abordat de mul i poe i. Dan Movileanu o explic astfel: „Tat l nostru Doamne al tuturor rturarilor/ din cer i de pe p mânt/ d -le lor, Doamne, Cartea/ cea de toate zilele/ ai grij , Doamne, de ei fiindc nu tiu/ ce este odihna când se-apleac asupra/ Cuvântului care s-a aflat mai întâi la tine/ i nu-i duce pe ei în pustiu/ i în ispita desfrâului/ unelte ale gloriosului Nimic/ Mântuie te-i pe ei, Doamne, de sentimentul/ inutilit ii i de orgoliul nem surat/ izb ve te-i, Doamne, de spaime telurice/ i de ipocrizia verbului/ Întru Slava Ta scriu ei Marea Carte/ F de care nu se vor putea închina/ Nici ierbii, nici ie/ în veacul vecilor/ Amin”. Este doar un fragment din volum, dar v asigur, întregul v va ademeni cu metafora i verbul s u simplu, deschis, natural, sincer. „Alfabetul disper rii” este o însumare poematic , o lume magic i atemporal , în care nu te pierzi, nu te r ce ti, te reg se ti i i-e bine. Confortabil, dincolo de disconfortul personal tr it de semnatarul Dan Movileanu.

Toulouse-Lautrec - portretul doamnei Lucy

Viorel erban, cu pseudonimul literar Dan Movileanu, este scriitorul care i-a sfin it locul natal. Afirm acest lucru, cu toat convingerea, fiindc acest poet î i cânt aproape biblic satul, apele Z br iului, oamenii locului. Pe Dan Movileanu l-am cunoscut acum mul i ani în urm , manifestându- i f revolta vizavi de favoritismele literare din cadrul unui important festival literar. Uimit , lam privit cu inocent surprindere, la care am primit o replic ... marcant . În fine, Dan Movileanu este, dincolo de profesia sa - profesor de filozofie -, un poet de o rar sensibilitate i de-o verticalitate demn de admira ie (un exemplu). Am citit cea de-a doua carte a sa „Fals tratat denigrator” - un volum cu aforisme i câteva poeme publicate acribic în revistele literare contemporane. Dar, acest recent volum de versuri Alfabetul disper rii - dep te limitele, îl define te i-l a eaz pe Dan Movileanu acolo unde îi e locul: în lumea scriitorilor adev ra i. „Alfabetul disper rii” a v zut lumina tiparului gra ie Editurii b oane „Ateneul Scriitorilor”, în prim vara anului 2015. Prefa at minu ios de scriitorul Marius Manta,

care a g sit cea mai bun formul de prezentare i descifrare a sensibilit ii poemelor, volumul este atractiv, captivant prin mesaj i adresabilitate c tre cititorul iubitor de poezie de calitate. R sfoindu-o, cartea m-a captivat prin citirea ultimului capitol: Spa iul de curbur . Apoi, am îndrept it zicerea poetului Emilian Marcu, propunerea sa, îndemnul f cut cititorului „de a privi înainte, nu cu doi ochi, ci cu patru”. Parafrazându-l, cred c poemele trebuie citite nu numai cu mintea, spiritul i inima, trebuie neap rat implicat sufletul. Acest proiect, cartea sa (cum îl nume te Victor Sterom) se rescrie cu fiecare citire, lectorul ad ugându- i propria sensibilitate. M rturisesc, ultimul capitol al volumului - Spa iul de curbur - m-a emo ionat profund. Este esen de poezie, de talent i iubire. „Cultiv poezia elaborat , cu substan, de profunzime” - zice Emilian Marcu, iar eu a exemplifica prin poezia „Tat l nostru”. i, împ rt esc aceast convingere, îmboit fiind (spiritual) prin lectura poemelor, prin metafora bine aleas , prin mesajul impersonal, dar mai ales prin înc rc tura poetic , adus , transpus pân la durere, f s exclud tr irile aferente existen ei noastre efemere.

Poemele lui Dan Movileanu sunt suferin , frumuse e i încântare. Încântarea cu care- i evoc plaiurile natale, expunându-le cu aceea i grandoare ca pe „Câmpiile elizee”, este atât de emo ionant , atât de adev rat , încât tu, ca i cititor, îl invidiezi pentru spa iul ce ia creat inspira ia divin , bucurându-te odat cu el de clipe paradisiace. Limbajul este unul simplu, de parc poetul vorbe te amicului de cancelarie. Or, prietenei de plimb ri nocturne... sub clar de luna în Movili a?!

Dan Movileanu este un poet cu „state vechi” - de i modestia i decen a l-au împiedicat s inunde pia a cu multe c i. Condi ia scriitorului în societate, frustr rile, sa-

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Miradie MALIQI (Elve]ia)

Eu sunt vântul Dac î i spun c nu mai sunt nu- i pierzi cump tul i buza s nu- i tremure, niciodat nu m-am gândit la aceast clip , pur i simplu ghea a se tope te în mine ca z pada în zilele însorite.

Dorul, ce este oare dorul, uvoi de lacrimi ce ochii n desc, imaginea triste ii în amintirea cuiva, ce este doar a ta.

Nicio eternitate nu este etern Iar când triste ea te va cople i abate-te din drum i m vei g si.

Când î i vor spune c am plecat, s nu-i crezi, ci devin un fluture albastru în ochii t i, un fluviu de vise, o mare de dorin e.

Vântul sunt eu.

Noapte rece Noaptea mea cea bun , nu-mi speria pasul, gândurile mi se tulbur , cuvintele se pietrific , remu rile se trezesc.

Este târziu, singur tatea e rece, Vreau o raz de soare, o pic tur de rou !

Noaptea mea cea bun , azi m-a c utat diavolul, mi-a dat târcoale de mai multe ori, -mi pune sare pe ran , -mi îmbrace durerea.

Noaptea mea cea bun , ast zi î i cer atât de pu in, gândurile îmi sunt r ite, nu-mi l sa cuvintele s plece, las -mi cuvintele în pace,

Când lament rile vor lipsi când oboseala c ut rii va disp rea

Mi-ai azvârlit cuvintele, noaptea mea cea bun , las -m s te conduc, m rog c ai plecat

Nu-i crede pe cei ce spun speran ele sunt în el toare, timpul vindec r nile.

Ca ast zi s nu mai apari niciodat !

Crede-m , i atunci când ploile galbene î i umplu nop ile i atunci când focul te arde.

Gânduri lini titoare Zilele nicicum nu trebuie ratate Poate c cineva m va înso i câ iva pa i, îmi va spune cuvinte din inim ce vor marca o dâr de lumin .

Eu o s vin într-o zi îmbr at de un vis, împietrit de dor i numai noi vom ti cât de mult a sperat speran .

rostogolesc în timp Timpul îmi alunec printre degete

Poate c va împ rt i cu mine o bucurie ce îmi va aduce un gând lini titor i o parte a zâmbetului.

Poate c lipsa de speran a zilei de ieri îmi va schimbe gândurile i îmi va deschide calea spre o nou speran !

Îmi întorc privirea de pe cer observ culoarea irisului dar nu a r mas nimic niciun suflu în aer nici-o vedenie în vânt nici-un sunet pe valuri rostogoesc în timp

Gra ia nop ii Distan a ce ne desparte timpul necredincios ne-o arat

Adev ratul întuneric va începe odat cu apari ia zorilor.

Traducere de Baki Ymeri

Eu sunt vântul, mai pu in nebun, mai pu in r u locuitor al viselor tale.

nu-mi înve mânta îndoielile ca într-o c ma de noapte!

Sufocat de propria-mi respira ie Gra ia nop ii înv luie triste ea pân când fericirea mea va zburda ame it de peregrinare Sentimentele îmi dau aripi nesperate iar dorul încordeaz mu chii a tept rii pentru un cuvânt ce nu a fost rostit niciodat .

Îmbr

at de un vis

voi întoarce într-o zi, chiar atunci când drumurile tale nu le vor putea ajunge pa ii mei mici, crede-m !

utându- i prezen a în lipsa mea încerc s readuc în via fiecare clip ce am l sat-o s se sting pe pragul înv luit în t cere.

Contemplu frunzele ce s-au adunat de atâta vreme pân ce vântul le-a împr tiat pe drumul uit rii.

Dup ele doar praful r mâne Caut urmele unui asfin it i m sufoc cu propria-mi respira ie

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Viorel DIANUÂ

Luminile Învierii Pa tele a c zut estimp mai devreme ca de obicei, în prima jum tate a lui Prier. Ca de fiecare dat , Adamii s-au împ rt it tot în Duminica Floriilor, la Patriarhie, îns pentru a nul sup ra pe p rintele Cezar, în Joia Mare, la Denia celor 12 Evanghelii, i Vineri, la Prohodul Domnului, au mers la Biserica Sf. Dumitru din cartier. Iar acum se preg teau pentru momentul cel mai în tor.

- Lumina de unde o lu m la noapte? îl întreb Fana pe Silvestru la masa de prânz.

- De la Catedral .

De câ iva ani, Înaltpreasfin itul Episcop Serafim aducea lumin de la Sfântul Mormânt, astfel c în Noaptea Învierii credincio ii primeau un strop chiar din focul sacru trimis de Dumnezeu pe p mânt. Mul i bucure teni, de i scânteia dumnezeiasc ajungea în toate parohiile, optau s-o ia de la Catedral , isprala care Adamii nu se încumetaser înc .

La vârsta lor ar fi fost o fapt , pe lâng evlavioas , i temerar .

- Crezi c ne in balamalele? se îndoi Fana.

- Cum s nu. Dar cred, mai ales, c va fi atât de frumos încât s merite efortul.

Seara servir o cin frugal i, dup orele anoste în elate cu televizorul, pe la zece i ceva Fana d du ordinul de îmbr care.

- Totu i, nu e prea devreme? o iscodi Silvestru. Vrei s iei lumin chiar de la f clia patriarhului?

- A a a vrea.

Ora ul se pusese deja în mi care. La zece i jum tate tramvaiul gemea de lume, iar când ajunser la Unirii, v zur urcând Dealul Mitropoliei pâlcuri-pâlcuri de oameni. Se contopir i ei, viteji, în fluxul dinamic: o posta , dup care încetinir vrând-nevrând, dealul e deal, iar ei sunt ce sunt.

La Catedral , sus, locul destul de larg încadrat de Palatul Patriarhal, Catedral i Paraclis se umpluse de oameni. Rari in i, perechi de tineri, se mai foiau haotic prin gloat . Din interiorul Paraclisului, doi diaconi i un preot ie ir în pridvor i a ezar pe mas Icoana Mântuitorului, dou sfe nice i c i liturgice, însemn c se apropia clipa. Preotul începu citeasc rug ciuni. Un fream t mocnit persista în curtea Catedralei, care se potoli ca la un semnal când u ile Paraclisului se deschi-

ser larg i pe ele ie ir diaconi, preo i i ierarhi, iar la sfâr it însu i Preafericitul cu clia arzând în mân .

- Veni i s lua i lumin ! o în dinaintea poporului. Întâi î i aprinser lumân rile episcopii vicari i tot soborul; diaconii se îngrijir imediat de sfe nicele de pe mas . Vicarii coborâr apoi treptele pridvorului i se îndreptar spre norod, primul apucând într-o parte, al doilea în cealalt . Lumina fu absorbit cu sete de candelele, lumân rile i f cliile din fa , repede-repede i de cele mai din spate, crescând întruna i avansând. Silvestru î i întinse i el lumânarea s-o aprind de la vecin, dup care se întoarse la Fana: - Ia, so ie!

Nu reu ise ea s primeasc lumin tocmai de la patriarh, dar la fel de sfânt era i aceea pe care i-o d dea Silvestru.

Minute bune, cât se r spândir fl ruile, peste toat suflarea predomnir fervoarea i bucuria. Pe urm oamenii î i a intir iar i ochii spre Paraclis, s fie aten i la ce se petrece în pridvor. Ve mintele aurii, ale tuturor de sus, str luceau ca soarele în noapte. Dup cele cernite, din S pt mâna Patimilor, acestea întâmpinau cu fast S rb toarea Învierii. Rostind rug ciuni, Preafericitul c delni a înconjurând masa pe care se aflau Evanghelia, Icoana i sfe nicele. Episcopii repetar ceremonialul. Apoi, deschizând Cartea, Arhierarhul citi capitolul despre minunea cea des vâr it a Învierii lui Hristos, de care femeile mironosi e i apostolii, covâr i întru totul, au luat cuno tin cu fric i mirare, cu anevoin i îndoial i, în fine, cu credin mare.

Dup ce sfâr i de citit, patriarhul dimpreun cu tot soborul pornir s cânte, antrenând i poporul dup ei: Hristos a înviat din mor i, Cu moartea pre moarte c lcând i celor din morminte via d ruindu-le.

Apoi se citir psalmi i rug ciuni scurte, intercalate de fiecare dat de Cântecul Învierii. Aceasta este ziua pe care a f cut-o Domnul i s ne bucur m i s ne veselim întru ea. Arhip storul ridic f clia spre mul ime, înainte i în laturi, rostind tot de atâtea ori: - Hristos a înviat!

- Adev rat a înviat! r sun de fiecare dat puternic r spunsul credincio ilor.

Predica inu un sfert de ceas. Întâist torul vorbi mai întâi de semnifica ia Marii rb tori, apoi deslu i asisten ei cuvântul evanghelic, apreciind ca omeneasc deruta apostolilor în fa a evenimentului divin al Învierii, care dep ea în elegerea fireasc . De aceea, vestea adus de Maria Magdalena, reia i se ar tase deja Hristos, li s-a p rut o aiurare. Simon Petru a mers la mormânt i, zându-l gol, doar s-a mirat în sine. Luca i Cleopa, c torind spre Emaus, l-au avut al turi i au vorbit cu Mântuitorul, dar nu l-au recunoscut, pentru c le era dat s li se releveze abia dup frângerea pâinii. Ast zi, credincio ii retr iesc an de an miracolul Învierii la Sfântul Mormânt: Dumnezeu le trimite din slava cereasc flac ra sacr cu care ei î i spaîn primele clipe fa a i se înduhovnicesc. i nou ne pâlpâie acum Lumina Vie ii în palm . S ne bucur m de ea. Hristos a înviat!

Adev rat a înviat!

Dup ce diaconii strânser obiectele de cult, coborâr împreun cu preo ii, episcopii i patriarhul treptele Paraclisului i pornir în alai pe coridorul rezervat spre Catedral pentru liturghia cea mare a Duminicii Pa telui. În curte oamenii mai z bovir pre de cincizece minute, parc nu s-ar fi îndurat s plece, apoi începur s se r reasc .

- R mânem i noi la slujb ? întreb Silvestru. ine pân diminea , dar la urm lu m Pa te.

- Intr m doar s ne închin m la moa te i mergem s lu m Pa te de la parohia noastr , se d mai repede, zise Fana.

Nu reu ir s r zbat decât pân în antreu, l ca ul era ticsit. Revenind în curte, nu se mai îndreptar ca alteori spre Strada Patriarhiei care îi ducea la Sta ia 11 Iunie, ar fi fost zadarnic, nu mai venea pentru ei niciun tramvai la ora asta, apucar deci printre Palatul Patriarhal i Catedral în ideea ca din Pia a Unirii s ia un taxi c tre cas . Gândeau se sfâr ise.

Esplanada, în toat l rgimea ei, era plin cu oameni. Crezuser , cât timp asistaser la slujb , c nu au venit s ia lumin mai mul i,

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iar aici erau înc de dou -trei ori pe atâ i. i de ce p reau a sta pe loc? Pe zidul bisericii, e adev rat, se afla montat un ecran uria de pânz pe care se putea urm ri liturghia din untru. Mai ad stau pentru ea?... Adamii, care hot râser s plece, încercar s i fac drum mai departe. Cu greutate se strecurar pân la estrada dinspre miaz zi pe care se desf urau liturghiile de var , dar în special cele somptuoase, cu treizeci-patruzeci de arhierei, din zilele de 26 i 27 Octombrie, când se s rtoreau Sf. Mare Muc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, i Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucure tilor, ale c rui moa te erau scoase în baldachin pentru a se perinda lumea pe dinaintea lor s le s rute.

Silvestru o prinse pe Fana de mân , s nu se piard unul de altul, i luptar s se infiltreze prin puhoi spre ie ire. Îi scrutau oamenii cu imputare: unde se vâr ? Ca i când acela i lucru i-l doreau cu to ii: s înainteze.

Ei nu în eleser i se muncir tot a a, s i fac loc s scape din înghesuial . Dup ce trecur , în sfâr it, de strâmtoarea din dreptul Clopotni ei i r zbir în cap tul de sus al aleii, zur deodat minun ia. Amândou aleile, pân în vale în pia , pia a îns i, cât se z rea spre Splai pân la Hanul lui Manuc, erau o mare de lumini e.

- Silvestru! exclam Fana, strângându-l de mân . Suntem în rai? Încerca i el s se dumireasc . Fiecare plecase de acas cu gândul s ia lumin de Pa te i, în mod miraculos, aici se adunase lume cât cuprindeai cu ochii. De aceea nu se goleau curtea i esplanada Catedralei, pentru oamenii nu puteau r zbate spre alei. Un ecran uria se afla aninat i pe Turnul-clopotni , deci se urm rise i pe acesta slujba...

Adamii nu încetau s se minuneze.

- i-am promis eu c vei vedea ceva frumos, se l ud Silvestru.

- Nemaipomenit de frumos! recunoscu Fana. Iar acum ce facem?

- Ce face i lumea.

Ca s i continue strategia, s dea din coate i s împing în dreapta i-n stânga pentru a- i croi vad prin baraj, ar fi fost necivilizat i inutil. Unde se gr beau i la ce ar fi renun at la grandiosul spectacol?... Constatar de altfel c nu r mâneau intui i locului. Cu o palm , cu dou , se urneau în fa dimpreun cu mul imea. Trecur , dup un stimp, de Monumentul lui Cuza, apoi dup alt r stimp ajunser în dreptul statuii voievodului Constantin erban Basarab, ctitorul sfântului loca . De aici, se l rgise deplin panorama. Nu numai pia a se oferea vederii, cu miile i miile de candele, ci i marile artere care se rev rsau în ea ca ni te fluvii sclipi-

toare: Bd. I. C. Br tianu, cu lumân ri aprinse la bisericile Sf. Gheorghe i Sf. Ioan Botez torul, Bd. Corneliu Coposu, cu lumin luat de la Sf. Mina, pe Splaiul Independen ei ie iser credincio ii de la bisericile Sf. Antonie cel Mare i, mai dincolo, de la Sf. Dumitru.

- Nu mai ajungem în noaptea asta acas .

- N-o s ne par r u.

Un b rbat de al turi, care î i inea so ia de bra - amândoi cam de vârsta lor -, zâmbi condescendent: - Ar fi p cat s p sim locul, pentru c nu se tie dac mai tr im a a momente... În 2007, când s-a aprins pe 1 Decembrie Bradul Mileniului, a i fost?

- Am fost, am fost, r spunser Fana i Silvestru bucuro i de întrebare.

- O splendoare i atunci. i tot lumea de pe lume.

- Da, tot o splendoare, îi r spunse Silvestru str inului, dar cu ni te deosebiri. Atunci au venit oamenii s ca te gura, acum fac ei în i evenimentul. Atunci au aprins ei cerul cu focuri de artificii, acum a coborât cerul înstelat pe p mânt, iar luminile nu mai sunt artificiale, ci sfinte i vii. Atunci am tr it o bucurie lumeasc , acum ne îndumnezeie te o vibra ie cereasc . rbatul îl cercet cu luare-aminte: - Ave i dreptate, domnu: ce se petrece în noaptea asta e unic.

- Iar ca amploare, nu mai vorbim. La Bradul Mileniului au participat aproximativ o sut de mii de suflete. Acum ating jum tatea de milion.

Nu exagerase, mai estim el o dat mulimea rotindu- i amplu privirea când coborâr la baza dealului. Dinspre bisericile Sf. Spiridon cel Nou i Sf. Ecaterina curgea încoace, pe Bibescu-Vod , un râu de f clii, iar pe Bd. Unirii se rev rsa noian de lume, atât dinspre pia a Alba Iulia, cât, mai ales, dinspre Palatul Parlamentului, ie ind de la M stirea Antim Ivireanul, într-o parte, i de la bisericile Mihai-Vod i Domni a B la a, în partea cealalt . Pia a Unirii iradia raze sclipitoare în tot trupul metropolei.

- Ce zici, Fana, în sâmb ta aceea faimoas de 1 Decembrie 2007 nu am r zbit pân la fântâna cea mare, dar acum reu im?

- Reu im!

Hot râr s mearg pe unde trebuie, de i ar fi putut opta i pentru un traseu aleatoriu.

O luar la stânga, pe lâng Crucea Patriarhal , pân la col ul trotuarului. Observar cu pl cere c i al ii gândeau ca ei. Traversar strada regulamentar, pe trecerea de pietoni, zic cine ce-a zice, spre rondul c ruia îi d deau ocol tramvaiele ca s întoarc la cap t de linie. Silvestru avu o tres rire.

- Ce-ar fi dac ne-am abate pe la taximetri ti, s vedem în ce ape se scald .

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Trotuarul dimprejurul rondului era mai liber; dac tot se blocase circula ia, oamenii preferau strada. T iar liniile de tramvai i urcar pe peronul sta iei. Inevitabil, î i îndreptar privirile de-a lungul Bd. Regina Maria, care f cea parte din parcursul lor. Compact. Îl n diser credincio ii ie ind de la Biserica Sf. Ilie, din interiorul cvartalului de blocuri, îns grosul mul imii nici nu avusese nevoie s se clinteasc din bulevard, pe col cu 11 Iunie se ridica Biserica Sf. Nicolae, cea mai impun toare din împrejurimi.

- O s facem pe pu in trei sferturi de or pân acas , strecurându-ne prin atâta omenet, zise Fana.

Cam a a. Dar mai era pân atunci. Coborâr peronul i se apropiar de un taximetrist rezemat de portiera ma inii.

- Hristos a înviat!

- Adev rat a înviat!

- Ce crede i, ar mai dura mult pân s relua i cursele în noaptea asta?

- Greu de spus. Uita i-v ce fr mânt...

Unde a i vrea s merge i?

- La Chirigii.

- Îmhî, în Dealul Viilor... Într-acolo se degajeaz mai repede zona. Dar nu mai curând de o jum tate de ceas.

- Ne convine. Revenim. Îl p sir i se orientar spre punctul fixat în plan. Trebuiau s-o in de-a dreptul.

Spre deosebire de ce v zuser în urm cu opt ani, la Bradul Mileniului, când lumea rea ie it din âni, acum se comporta pa nic. Mi rile, ori în ce parte, erau prudente, preocuparea de c tâi a fiec ruia i a tuturor fiind s ocroteasc bobul de lumin din palm nu se sting . Cu calm, Adamii ajunser cu bine la fântân . Pe ghizdurile ei, de jur-împrejur, se urcaser tineri, s capete o perspectiv mai ampl . Îi invidiau. Se întoarser cu fa a spre Palat. Iluminat de reflectoare puternice pe toat fa ada, se în a maiestuos pe colin .

Se aflau în mijlocul oceanului de candele.

Dou dintre ele ardeau lini tit în mâinile lor.

Le vor între ine lumina, cu candela de acas de la icoan , pân la În are. Z reau de aici Catedrala Patriarhal , din deal, iar peste Dâmbovi a, Biserica Sf. Antonie. La toate bisericile din acest areal participaser la slujbe.

Pe toate le cuno teau i toate le erau dragi.

Mai presus, fire te, Catedrala. Mâine, la prânz, vor reveni la Liturghia celei de A Doua Învieri, ca s asculte citindu-se Evanghelia în dou sprezece limbi.

Se în ar pe vârfuri s vad mai bine Pia a. Cât b tea privirea pâlpâiau Luminile Învierii. Lic reau atât de frumos încât i lui Dumnezeu s -i plac .

(Din volumul Prin Bucure tiul magic)

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Ioana VOICIL~-DOBRE

Iubirea toamnei mele Iubirea m cheam , de mân s-o in Când zburd pe dealuri, prim ratec. Îi spun c mi-e toamn i prin p ru-i lin, Vârtejuri de frunze s-au prins nebunatec.

Dar ea nu m ascult , are visele ei i vesel m -ndeamn spre creste! Îi spun: vine iarna i-n p r i pe-alei!

Ea trece râzând peste toate aceste...

Printre picurii de ploaie, Care aprig se abat Toamna-mi pare-o ghionoaie Alungat din palat. zvr tit i geloas Tun , fulger de zor Pe o sor luminoas Care doarme: „somn u or!”.

Triste e de toamn

Iubirea m cheam i cu ochii închi i las purtat de mâna-i arzând , duce-n înalturi, m plimb -n abis, I-accept nebunia i tr iesc un vis.

Triste ea haltelor de gar Aveam s o cunosc asear Când trenul nostru ne-nc lzit Trecea prin halte uierând...

Frunz ruginie

Pe câmpuri, numai m cini În toamna ultimilor spini i-n sate f de lumin S-a iscat vânt i-apoi furtun .

Frunz , frunz ruginie, Cine dorul t u îl tie, În elege de ce pleci Pe ape i pe poteci!

Frunz , ruginie doamn , Vine-n zborul t u o toamn noas i generoas i se cuib re te-n cas !

Ciulini-aleargau disperat i iepurii s-au speriat Iar c prioare la iernat Treceau, treceau pe lâng sat...

Fazani-au prins i ei de tire

vine toamna în privire...

Triste ea haltelor de gar Aveam s o cunosc, asear .

Dor de toamn Mi-e dor de fumul serii, De luna coapt în lumin , De râsetul meu de copil , De dansul frunzelor, puzderii!

Mi-e dor de rumena gutuie, Coapt -n jar de crengi uscate i de toamna ar mie, Dulce, darnic în toate!

Mi-e dor de mustul t mâios, - Nectar din soare adunat De strugurele credincios Ce vara-ntreag s-a bronzat!

Mesaj Toamn blând î i trimit Mesager la u a ta i soarele la zenit te mângâie, a vrea!

Frunzele s i spun mut Despre dragostea ce- i port Când aduse sunt de vânt În al vie ii tale port.

Pic -n zborul t u alene Vara, adormind pe gene.

Pic visele brumate, La p mânt, însp imântate!

Iar inima-mi aprins Vine, vine s topeasc Flori de ghea -nchipuite Ce ar vrea s înfloreasc .

Tablou de toamn S-a stârnit afar vântul Printre ramuri scrijelite i am c utat cuvântul Prin frunze îng lbenite.

Tu, prime te darul meu, - Fiin a ce sunt i-am fost Ce-a avut un rost mereu i-acum parc n-are rost!

S-a stârnit apoi o ploaie, rile alungând De pe ramuri ce se-ndoaie De triste e, la p mânt.

Toulouse-Lautrec - În cafenea

Blând toamn , dulce doamn Te trimit cu mere coapte tre dorul meu, dorit i în zi i-n miez de noapte!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Dorina STOICA

„#n aî]î teptarea celei ce m[ @înaripeaz[” Am certitudinea c , la na tere, fiecare primim pe lâng Îngerul p zitor i un Spirit creator. Purt m cu noi acel talant primit întru împlinirea menirii ce ne-a fost dat pe acest mânt, i anume aceea de a deveni nemuritori asemenea Lui, celui Nemuritor. F doar i poate, Ion oan a fost înzestrat cu darul scrierii în versuri. Izvorul din care î i adap inspira ia este eterna, fascinanta, minunata dragoste pentru femeia ce face s se mi te roata lumii.

Cel de-a doilea volum de autor al poetului mai sus amintit poart numele „Echinic iu fragil” i a ap rut anul acesta la prestigioasa editur „Singur” din Târgovi te.

Cuvântul înainte „spre o metaforic pornire”, scris chiar de autorul volumului, este o doar aparent explicitare a continu rii demersului poetic început cu „Templul devenirii noastre”. Mai degrab o invita ie de a p trunde în universul s u poetic plin de iubire, aceast pagin de proz ne demonstreaz c poezia i proza pot merge împreun i pot trece dintr-una în alta f nici un efort, atunci când autorul e plin de har creator.

Dar s intr m f team (ne este permis) în intimitatea tr irilor afective ale poetului, ale c rui sentimente au culoarea, temperatura i consisten a anotimpurilor, dar i a

timpurilor ce tot vin i se tot duc. Între un echinoc iu i un solsti iu, iubirea este mereu aceea i f timp, f loc i f astâmp r.

Prim vara timpurie aduce mereu speran e chiar i în tomnatecul anotimp din a doua jutate a vie ii. Mereu c utând, dar i g sind, iubirea, poetul Ion oan se mi în voie printre metafore, sensuri i subtilit i, topind cu iubirea-i mereu vie z pezile indiferen ei, ce tinde s acopere tot ce-i frumos în om. Pe poet îl recuno ti în fiecare poem, îi redescoperi alt i alt cut a sufletului de ve nic lucr tor al iubirii ca form suprem de în are deasupra cenu iului cotidian. În poezia lui Ion oan , iubirea este omniprezent , aproape mereu împlinit . Prin ger, z pezi, prin ar i prin ploile tomnatice iubirea plute te liber , opreli ti, f inhibi ii a a dup cum ne sugereaz i imaginea copertei I a c ii în discu ie. Nu am g sit nicio urm de pesimism i nici vreo suferin determinat de vreo iubire ce nu se vrea consumat . Este motivul pentru care a afirma c poeziile din acest volum sunt o biruin a vie ii asupra nevie ii i a iubirii asupra indiferen ei. i Dumnezeu a creat femeia”, atât de unic , fiecare în felul ei, cum sunt florile câmpului vara, încât este greu s te opre ti la una singur . Astfel, precum albina ce culege nectarul din toate florile i poetul înnuncheaz într-un minunat buchet pe Eva cea dintr-„un paradis provizoriu”, pe Ana pe care „ar zidi-o în ziduri n ruite ca me terul Manole”, pe Adela maculat -n „imaculate pezi”, dar i pe Alice „sim indu-se iubit ”, pe Diana ce „cro eteaz vise”, Dida cu „zâmbetul ...raz de soare”, Doina „de la Doine, de la Doine”, Camelia „efemer , inaccesibil ca un fir de p die”, Elisabeta „înmiresmat ca roua lui april”, Emilia, Elvira, Gisela, pe Kat din „vremea rok and roll-ului”, precum i pe Lucia, Magdalena, Malvina, Mihaela, Mirela, Nadia, Olga, Penelopa, Simona ori Teodora. Nu le uit nici pe Valentina, Vera, Viviana femei deopotriv rupte din „tabloul grigorescian” iubite, dorite ori visate în nop i i zile, în prim veri, veri, toamne i ierni.

Poetul este discret, iubirea este aproape heruvinic , iar dorin a carnal se las discret subîn eleas în versurile pline de sensibi-

litate, situat undeva la grani a dintre teluric i astral. Aceste poeme, ce au ca titluri nume de femeie, mi-au creat senza ia c pot p trunde pe o poart imaginar , în lumea intim a iubirii masculine pe care nu am în eles-o niciodat , o port spre lumea îngerilor ce musai trebuie s aib chipuri i trupuri de femeie.

Partea a doua a volumului, ce poart titlul „Echinoc iu fragil”, ofer poetului, dar i cititorului, spa iul de preumblare din anotimpurile firii în anotimpurile iubirii spre anotimpurile devenirii. Adeseori z pezile din martie sunt obositoare, alteori anotimpurile amare, vara devine prea fierbinte pentru a coace „pâinea cea de toate zilele”. În luna lui Brumar „Fantezii autumnale”, „mi se face de poezie” („Nervi de brumar”). Iar în timp ce „îngerii stau lini ti i la o eptic ”, Brumarul e sentimental („Brumar sentimental”). E timpul când „e prea mult lini te”, iar „sentimentele s-au r cit de ceva vreme”. Cât despre iarn , „e na pa” deoarece poetul e lefter, „iar n-am nici m car de-o bere” („Na pa e iarna”).

Om cu bun sim , tr itor al acestor vremuri ciudate cu unele neîmpliniri, cu visuri nerealizate, cu datorii materiale i spirituale, incertitudini i multe întreb ri, poetul r mâne optimist, având totu i o revolt interioar în bu it , care va erupe, sunt aproape sigur , într-un viitor volum de poezie! „Cu suflet de copil r sf at” („Mi-e dor de mine”) este totu i b rbat împlinit, cu multe iubiri împ rt ite, cele mai multe consumate cu acea bucurie infantil , a celui ce m nânc în tain bomboanele luate pe furi din galantarul cu multe i felurite bun i ale vie ii. „Cruciada îngerilor” este cea de-a treia parte a volumului i ultima. E o poezie pu in mai trist , atins de o boare de pesimism determinat, se pare, de lipsa de veridicitate a unor iubiri ce par profunde doar la prima vedere. Poetul a intrat deja într-o faz de c utare a absolutului, s tul, se pare, de frivolitatea ofertei cotidiene mul umitoare cândva. El devine con tient, într-o oarecare m sur , de nimicnicia vie ii, de dec derea sa, de nivelul spiritual sc zut la care se afl . „M preumblu/ prin p durea p catelor”.

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a avea nimic senza ional, poezia poetului Ion oan îl individualizeaz prin con inutul s u, prin modul de exprimare liric a sentimentului pur omenesc, iubirea pentru femeie. În ultimele poezii, influen at de o poezie religioas de bun calitate, ori de oarecare trezire a misticului, el încearc a face un soi de târg cu îngerii în scopul netezirii drumului spre cele înalte. De fapt nici nu este foarte interesat de aceasta („Aripi de înger”), dovad fiind faptul c aripile i le-ar dori doar pentru a zbura nu spre Dumnezeu ci „spre iubita-mi/ r cit printre constela ii” pentru a ne scrie o „istorie universal de amor f frontiere”.

Adus la rangul de religie, a spune, iubirea în poezia lui Ion oan scuz totul, iart totul, chiar i p catul de a fi c zut în ispita acelor „dulci p cate”.

O poezie pl cut , cu metafore surprinz toare, accesibil , dar cu unele subtilit i, este închinat eternului, fascinantului i ve nicului feminin. Ea este actual precum iubirea îns i e ve nic valabil i nu ine cont de ani, de timpuri ori de alte îngr diri.

Cu poezia „M iart , Doamne”, poetul ne declar r spicat c este un bun cet ean i un bun cre tin, dar s-a cam s turat de „vremurile acestea când to i analfabe ii ce ne controleaz destinele/ în numele/ unor diplome cump rate / pe bani murdari/”. În acest volum de poezie, citit cu interes, a cum citesc orice carte primit de la prietenii mei, am descoperit un poet autentic, ruia îi prev d un loc de seam printre poe ii contemporani. Pentru mine îns se na te o tardiv întrebare. Cine îl va înaripa pân la urm pe acest poet, femeia sau credin a? S st m deci, r bd tori, „În a teptarea celei ce înaripeaz ”.

37

Andra DUMINIC~

Posibil... ... s fi dansat pasional mai degrab vis tor pe sunete în ep toare de vioar încarnate în r nile trecutului ispit fatal sub flori de liliac...

Sunt calul orb al lui Dali ... ... mi-am încercat norocul izbindu-m de stânc am vocea frânt pentru a nu striga durerea sufletului r nit

Reflectez... ... asupra unui ciorchine de negi curând apusul îmi va fi aproape dar nici c -mi pas ! apele se vor desp i i eu nici c voi mai ti de propria-mi existen sunt un Iona eminen !

Negrul i Neagra...

am devenit un van Gogh nu aud zgomotul trecutului în prezent

trandafiri negri i fulgi negri într-un decor negru

mi-am lovit mirosul de cer izolându-m în propriul cub i chiar dac sângerez nu pot uita!

pere negre i m nu i negre... dar ce s vezi? o buburuz neagr cu buline negre pe e arfa neagr ...

Toulouse-Lautrec -

Evident... ... c m-am l sat prad ie nu- i însu i contribu ia catardic nu ai de ce...

rutul

în fond, eu am fost aceea care i-a subjugat vi a nobil unui arac...

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Ana-Cristina POPESCU

Gustând din pâine Era o zi mohorât . Cenu iul picta ora ul, în timp ce un ro u-vine iu sc lda fa a v zduhului. O ploaie m runt fr mânta vegeta ia preg tit s i plece capul în fa a toamnei. O floare ce s-a înc ânat s salute via a la începutul toamnei i-a deschis ochii i-n locul luminii i-au r spuns lacrimile. Eu treceam pe lâng Cuptorul Cald. Cuptorul Cald era locul ideal unde puteai schimba decorul sumbru cu aroma pâinii calde, astfel c am intrat în brut rie cu scopul de-a cump ra o pâine i a respira o clip c ldura unei veri r mase departe, prin bobul de grâu ce-a furat o clip auriul soarelui, iar acum s-a metamorfozat într-un aliment de baz al omului. „Pâinea scoas din cuptor / arde palmele ei / ca soarele obrajii / când aduna spicele. / i-n pâine / poate mai st ruie / jeraticul verii.” (Petre Stoica) Acolo, în brut rie, toat c ldura pâinii a fost cuprins de aceea i pânz trist ce guverna o zi a lui r pciune, pentru c un om al str zii a încercat s i g seasc o scânteie pentru a supravie ui. Cel aflat în suferin a cerut vânz toarei o pâine, dar refuzul amar nu a întârziat s risipeasc orice urm de lumin . Trist, cu capul plecat, str inul a p sit locul ce a p rut atât de cald i primitor o secund .

Am privit spre vânz toare, pe urm spre cel pribeag care p sea înc perea cald i o lacrim a c zut peste sufletul meu ca o bobi de rou . Un moment am r mas prins între dou imaginii, imaginea celui fl mând i imaginea pâinilor ce parfumau locul, dar m-a trezit glasul vânz toarei care m-a întrebat ce doresc. Am spus c doresc dou pâini. Le-am cump rat i am alergat spre ochiul trist al zilei în care s-a pierdut acel n stuit. În scurt timp l-am ajuns i i-am oferit o pâine. Mi-a mul umit i m-a binecuvântat, pe urm a strâns pâinea la piept i câteva lacrimi i-au umezit obrajii. Dup o clip de socoteal , i-am oferit i a doua pâine. Stângaci, aflat în cump na de a primi sau refuza i acest dar, r citorul a întins mâna i a primit ofranda.

Nu am mai a teptat alte mul umiri, le-am în eles doar privindu-i ochii, a a c am plecat spre un col din care s observ tr irile unui om. Omul avea ascuns o pâine în sân, iar în

mâna dreapt inea o alt pâine din care mu ca cu poft .

Mi-am îndreptat pa ii spre cas . A doua pâine, ce am cump rat-o pentru mine, am d ruit-o, dar nu m-am întors spre brut rie. Mergeam spre locuin a mea, în timp ce zeci de imagini se roteau în jurul cugetului meu. Un om „pribeag prin lume, f pâine, f rost”1 mi-a trezit fiin a ar tându-mi importan a unui aliment pre uit de nobilime odinioar i, poate, tratat cu indiferen de mul i oameni avu i ai zilelor noastre „în trecut, pâinea alb era preferata clasei nobiliare i aristocrate europene (chiar i la noi i se spunea acum 23 sute de ani, pâine alb boiereasc )”2 Rug ciunea „Tat l nostru”, prin versetul „Pâinea noastr cea de toate zilele, d -ne-o nou ast zi”, vorbe te despre nevoile zilnice ale oamenilor. Pentru ca omul s supravieuiasc are nevoie de hran , atât material , cât i spiritual . Pâinea, chipul manei ce a fost d ruit de Dumnezeu poporului ales, condus de Moise în pustiu, i-a g sit plin tatea în Pâinea Vie ii, Mielul lui Dumnezeu, Iisus Hristos la Cina cea de tain „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine i binecuvântând, a frânt i, dând ucenicilor, a zis: Lua i, mânca i, acesta este trupul Meu”. (Matei c.

26, v. 26) Materialul f spiritual, f acea energie albastr a vie ii, ar limita totul. V duva din Sarepta preg te te proorocului Ilie Tesviteanu o turt , din mâna de f in ce o mai avea în cas , într-un vas „C ci f ina din vas n-a sc zut i untdelemnul din urcior nu s-a împuinat, dup cuvântul Domnului, gr it prin Ilie”.

(I Regi, 17, 16) Prin credin , pâinea zilnic nu a lipsit din casa v duvei. Iisus satur în pustiu „cinci mii de b rba i, afar de femei i de copii” (Matei c. 14, v. 21) dup ce binecuvânteaz cinci pâini avute la ei. „Eu sunt pâinea vie ii; cel ce vine la Mine nu va fl mânzi i cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodat .” (Ioan c. 6, v. 35), m rturise te Mântuitorul Iisus Hristos, îndemnând oamenii s caute prima dat spre cele spirituale, fiindc cele materiale se vor ad uga celor înalte.

Expresia popular „A pune în pâine” arat omul se poate bucura de gustul alimentu-

lui de baz al existen ei dup ce- i g se te un rost în via , dup ce i se deschide poarta spre a- i câ tiga hrana.

Dinu P turic , personajul principal al romanului „Ciocoii vechi i noi”, al scriitorului Nicolae Filimon, relateaz tat lui s u într-o scrisoare c a „pus mâna pe pâine i cu it”, a reu it s dobândeasc esen ialul.

De-a lungul timpului, pâinea a fost principalul factor în calea evolu iei omului. Ea a primit valoare de simbol i e întâlnit în religii, fie monoteiste, fie politeiste. Ceres, zei a roman a grâului, a recoltei, „Demetra”3 , zeitate din mitologia greac , zei a holdelor, guverneaz pâinea cea alb , hrana oamenilor. Nu doar religia vorbe te despre simbolistica pâinii, ci i istoria, descoperirile arheologice, literatura, folclorul, credin ele populare, obiceiurile i tradi iile, pove tile i legendele.

Cercet torii au descoperit c „primele forme de pâine nedospit dateaz chiar din perioada Paleoliticului”4, iar primele „m rturii despre pâinea dospit i crescut înainte s fie coapt ne parvin din perioada Egiptului Antic”5.

Potrivit mitologiei române ti, grâul este sinonim cu „ciclul vie ii (na tere, nunt i moarte)”6 „grâul e i el o fiin care î i are sufletul ei i chiar con tiin a c vine cu jertfa ei în lumea de legi a universului. A a se face în Ardeal, dac la seceri nu se las câteva spice de grâu net iate în mijlocul lanului, grâul la anul nu va mai da roade, ci va zice: Eu î i dau atâta sil de rod i tu nu-mi la i niciun fir, dou ”.7 „Folclorul mitic medieval acord o importan deosebit grâului i produselor lui de brut rie”8. La na terea omului „se punea pu in grâu în prima scald ”9. La nunt , în func ie de zon , mirii sunt primi i în cas fie cu pâine i sare, pâinea simbolizând via a, prosperitatea, fie cu boabe de grâu azvârlite, înso ite de ur ri. La ritualurile de înmormântare se face grâu10. În multe proverbe i expresii populare termenul pâine prime te valoare de simbol.

Dac vânz toarea era bun „ca pâinea cea cald ” era „pâinea lui Dumnezeu”, cel nevoia i-ar fi putut potoli foamea trupeasc , dar ea

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a ales c uz o alt expresie popular „a lua pâinea de la gur ”.

Cei care- i unesc destinele „m nânc pâine i sare împreun ”, sunt al turi atât la bine, cât i la r u. Tân rul care se angajeaz „pune mâna pe pâine”, în timp ce oamenii care au o situa ie material bun , o duc bine, sunt prezenta i prin expresia popular „A mânca o pâine alb ”. Lucrurile bune i folositoare „se vând ca pâinea cea cald ”.

Pâinea trebuie privit nu doar ca un aliment ce hr ne te trupul adesea neputincios, pentru c „nu numai cu pâine va tr i omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4, 4), ci ca un simbol al vie ii. A a cum grâul senat putreze te, se transform în p mânt i aduce rod, i omul în acest trup material trebuie s rodeasc , s se transforme în iubire, bun tate i milostenie. Îmbr cat în haina iubirii, bun ii i milosteniei, nu poate s fie indiferent la suferin ele celor din jur, le întinde o pâine oricând se afl în nevoie.

Drumul bobului de grâu este ar tat i de poetul Ilie Grigore (Gore Maior) „cuvântul pâine / care-a fost la-nceput / doar un bob, / viu, a ezat sub o brazd de lut, / ascunzând în l untrul s u / toate celelalte cuvinte / tr ite, pân ce va deveni / într-o zi spic / i toat sudoarea omeneasc / care avea s -l însoeasc / pân ce va ajunge pâine pe mas ”.

Pâinea se dobânde te „cu mult trud i sudoare”, dar când o descoperi, când o dobânde ti, î i aduce acea împlinire mult a teptat , acea lini te i lumin sufleteasc care i opte te c nu ai tr it degeaba.

Eu l-am v zut pe acel nevoia gustând din pâine i un sentiment de lini te, de mul umire, de bucurie, mi-a cuprins fiin a, pentru am v zut o lumin pe fa a unui om. Omul i mana, bobul de grâu i via a, nevoia ul i lacrima fericirii, toate i-au unit chipul împ rindu-se din acela i râu cu ap vie, pâinea.

Nicolae M~TCA{

Stejarii mor ca socluri statuare

Cum sânii contrastau cu bustul clar, Se hot râse s -i siliconeze.

Pe mal, în doliu, s lcii plâng toare În luciul apei chipurile- i cat i- i plâng, amar, surata retezat De-un cancer crud i-o crâncen vâltoare.

Enormi ca ni te pietre de hotar, Îi corcole te parc -s de cle tar: Fereasc Domnul, brusc, s explodeze, Chiar ar putea s -l siliconcuteze!

Pe pisc, gorunul chica nu- i mai gat .

Stejarii mor ca socluri statuare i nu-i furtun -n stare s -i doboare Nici dup moarte, cât de-nver unat .

Corsarul taie nodul la otgon: - Lua-v-ar naiba, pungi de silicon!

Am fost, în via , mare lini tit , Corabie-n deriv , val în spume, Fragil salc , frasin, tei în floare,

Zburd m zglobii ca mieii pe ima .

Valseaz fluturi ca-ntr-un vals de flori. rin ii no tri sunt nemuritori, Iar bidiviul timpului - abra .

Arípi în nouri, pas re r nit , Dar când o fi s plec din ast lume, Gorun m-a vrea, pe creast , în picioare.

Bat miezul nop ii carii-n c priori

Corsarul taie nodul la odgon

Zburd m, apoi, ca noatenii prin nori.

Albastrul vis ni-i inimii s la . rin ii - nin i la moi te ceva i i timpul bidiviu le d fiori.

Perplex, privirea- i zvârle, de corsar, Spre sânii mari ai trupe ei flandreze, Dar ea î i pune bra ul st vilar, De parc-ar fi s -l electrocuteze.

Feciorii no tri zburd pe f ga . rin ii dorm sub cetini i bujori.

Ne prostern m, smeri i, de s rb tori, C-un p rel de vin sau rachiua .

i etaleaz formele-i obeze, Apoi se confeseaz ca-n altar:

Bat miezul nop ii carii-n c priori.

Copiii,-n vis, ne cred nemuritori.

1

https://dexonline.ro/definitie/p%C3%A2ine 2 http://www.descopera.ro/cultura/116923 63-painea-si-tainele-sale 3 Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, Zeii, Editura Vox, Bucure ti, 2004, pag. 193.

4 http://www.descopera.ro/cultura/116923 63-painea-si-tainele-sale 5 http://www.descopera.ro/cultura/116923 63-painea-si-tainele-sale 6 Romulus Vulc nescu, Mitologie Român , Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1987, pag. 556.

7 Idem, Ibidem, pag. 558.

8 Idem, Ibidem, pag. 556.

9 Idem, Ibidem, pag. 556.

10 coliv

39

Toulouse-Lautrec - Salonul de la Moulin Rouge

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Ion I. P~R~IANU

„R[zbunarea gemenelor” vorbe ti despre romanul zbunarea gemenelor - Vali i Valentina, recrutate din liceu de securitatea comunist , cu acceptul mamei, pentru a- i salva casa, s nu le fie confiscat , mama s nu- i piard serviciul, neavând dosar s tos, tat l fiind întemni at dup gratiile pu riei regimului comunist din Gherla, socotit, ca mul i al ii, sabotor i du man al poporului -, trebuie s ai un oarecare curaj.

Gemenele urm reau i turnau la securitate pe cei ce una spuneau i alta gândeau. Chiar Vali a m rturisit: „Nu uita c suntem ara... informatorilor. Peste tot sunt!”

Zodia Gemenilor e „zodia favorabil oratorilor i scriitorilor, reprezentând dualitatea dintre gemeni, simbolul emblematic fiind gemenii, Castor i Polux, primul - muritor, iar cel lalt - nemuritor. Însu i autorul, Al. Florin ene, e n scut în zodia Gemeni.

Romanul zbunarea gemenelor (2015) e alc tuit din dou p i. Partea I cuprinde patru capitole, a c ror ac iune se desf oar între anii 1942, anul na terii autorului, i 1960, când, cu durere în suflet, p se te ora ul natal - Dr ani -, pentru a urma coala Tehnic de Tehnoredactori „Dimitrie Marinescu” din Bucure ti. „Dorul de ora ul natal îl port în suflet precum o cruce grea”, m rturise te autorul.

Partea a II-a cuprinde apte capitole, care se întind pe o perioad scurt , între1961 i 1967. Ac iunea, personajele, situa iile i semnifica iile fiec rui capitol se deruleaz având rezultat final motto-ul cu care se deschide capitolul.

Capitolul I (1942-1948) are drept motto: Nimeni nu m-a întrebat dac doresc s m nasc. (Al. Florin ene).

Romanul zbunarea gemenelor este „o parte din marea fresc româneasc ” format din romanele: Chipul din oglind (1997), Insula viscolului (2000), Orbul din Muzeul Satului (2002), Geam nul din oglind (2011), Inelul de iarb (2013), Un ocean de de ert (2013), în care sunt prezentate urgiile societ ii comuniste din secolul XX. Autorul parcurge pas cu pas drumul din via a unui tân r intelectual, scriitor, care a luptat, înc de când era elev la Liceul Teoretic din Dr ani, într-un „spa iu concentra ionar împotriva ciumei ro ii”, cum îi pl cea s spun .

Romanul este scris dup caietul cu coperte albastre, unde eroul, Norinel Ene, asemenea unui jurnal, î i avea însemn rile de tain timp de dou zeci i cinci de ani (19421967); deci, îl putem încadra în categoria romanului autobiografic.

De la prima pagin , unde facem cuno tincu mohâia, unde a g sit caietul cu coperte albastre, îngropat cu cincizeci de ani în urm , pân la ultima pagin , în care poveste te cum a îngropat caietul într-o cutie metalic , în care maic -sa, Titinel, inea papiotele cu a de diferite culori i acele de cusut, suntem fascina i de neastâmp rul lui Norinel. Din clasele primare era un bo oga . A confec ionat, din mai nimic, un epidiascop, invitând prietenii s vizioneze primele lui diafilme. Întrun carne el avea numai scheme de aparate de radio cu galen , sau cu o diod . În buzunare avea diferite chei, piese de radio, cu care, în clas , pe sub banc , f cea schimb cu al i colegi, la fel de pasiona i. De la Nelu, coleg de clas , a înv at cum se construie te un aparat de radio. L-a i construit; cu o dio, un condensator variabil cu pl ci, o bobin variabil i un difuzor, care a fost prezentat la expozi ia organizat la sfâr itul anului

colar.

Dar, cartea era carte! Citise aproape toate ile din Biblioteca Or eneasc i c ile lui Gib Mih escu, pe care i le împrumuta Ioana, fiica cea mic a lui Gib. tia multe; mai ales despre starea politic i social a rii. Impresionante sunt vastele cuno tin e despre dictatorii comuni ti: Stalin, Lenin, Cernî evski, Pauker, Dej, Ceau escu .a., dar i de pupincuri ii: Leonte R utu, Chivu Stoica, Sadoveanu, Zaharia Stancu, Nina Cassian, Maria Banu , Mihai Beniuc, Al. C praru, Viorica M rii, sora lui D. R. Popescu, care era redactor de carte la Editura Dacia din Cluj, i i-a refuzat publicarea romanului Chipul din oglind , în care nara fapte, situa ii, via a oamenilor de pe antierul de pe Lotru, o adev rat dram tr it în perioada comunist . Chiar i-a spus textual: „Tovar e ene, romanul nu se poate publica.

Dac l-a publica, am intra amândoi la pu rie!”

Norinel Ene, personajul principal, permanent, a dus o lupt împotriva ciumei ro ii.

Primele manifeste le-a împr tiat în ora ul lui drag, Dr ani; la Bucure ti, fiind elev la coala Tehnic Poligrafic , a r spândit manifeste scurte, mobilizatoare prin cutiile po tale, în care chema la revolt împotriva partidului, iar când a fost trimis de taic -s u la Cluj, s cumpere cablu coaxial pentru antena de televizor, a pus manifeste în cutiile po tale din holul de la parter al multor locuin e din ora ul de pe Some ; în Sala de a teptare din gar ; în vestiarul muncitorilor de la Fabrica „Tehnofrigul”. La fel a procedat i la Fabrica „Arm tura”. Unde mergea, peste tot, de câ iva ani, vedea un om în hain de piele, urm rindu-l. Devenise o obsesie.

De câte ori mergea, seara, la Casa Scânteii, unde f cea practica de tehnoredactor, Norinel Ene trebuia s fac o boac , altfel nu avea lini te. Într-o sear de Cr ciun, înlocuind un tehnoredactor (?) i-a f cut un plan destul de chibzuit: În seara asta trebuie s fac ceva.

Poate tip resc ni te manifeste la ma ina de tip rit tip „Boston” abandonat la sec ia linotip. Sau poate modific un titlu în „Scân-

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii unor titluri sau cuvinte în ziare, care d deau mult b taie de cap; s fie oprit expedierea lor i retragerea de pe pia . Cele vândute... [...] „S nu mai faci! C nici eu, i nici Valentina nu te mai salv m. Gata!” [...] „Las c tiu totul: nop ile de la Scânteia (cu Sanda), apoi ne-ai în elat cu Mioara.

Acest fapt e mai grav.”, „A i pus st pânire i pe sentimentele mele!?”, „Pe tot! Pe con tiin , pe trup, pe soart . Noi î i construim... destinul. Partidul î i traseaz direc ia. El este conduc torul vie ii noastre. Înc o dat î i spun: «Partidul e în toate, în suflet i în gând!». i intre bine în capul la bleg.” [...] „Vei sta la Gherla, la Balta Alb , sau în Delt , la stuf, printre erpi.” [...] „Dac ne luam noi mâna de pe tine, ajungi unde i-am spus! Ar fi p cat. Scrii frumos i... e ti bun la pat.” „Mai bine! Sunt liber! Cele dou m epuizaser .”

Acum, gemenele doreau „s -l înfunde”, drept r zbunare c s-a culcat cu Sanda. În final, salvarea i-a fost Sanda. Consulul Jones de la Ambasada American , cumnat dup sora vitreg , împreun cu ambasadorul William Crawford, au pus la cale evadarea amândurora din aceast iminent lipsire de libertate.

Romanul domnului Al. Florin ene, pe lâng c e frumos (cu de toate...), e i un preios document ce trebuie cercetat de istoricii români i nu numai.

Toulouse-Lautrec - Golue sosind la Moulin Rouge

teia Tineretului”. E Cr ciunul i vigilen a este mai sc zut . Sau poate... i a f cut-o! În „Scânteia Tineretului” a ap rut un articol pe pagina întâi cu titlul modificat: Tovar ul Gheorghe Gheorghiu Dej a mutilat Bucure tiul cu autoutilitare fabricate la Bra ov, în loc de utilat Bucure tiul.

Asta una. A doua; au fost g site manifeste tip rite la o ma in Boston pe soclul statuii lui Lenin; în ora ; în tramvaiul cu care torea de la c min pân la Casa Scânteii.

Pericolul era aproape! Faptele s vâr ite de Norinel Ene i ceea ce ar fi putut s urmeze ne in cu sufletul la gur , numai c , el, tân rul intelectual, a tiut s i aleg prietenii i... ca olteanul s-a b gat pe sub pielea lor, cum se zice.

Vali i Valentina - gemenele -, ultima cu grad de c pitan de securitate, l-au iubit de cum a ajuns în Bucure ti. O frumoas poveste de dragoste care uluie te prin comportamentul lor în pat, chiar amândou deodat , farmec pentru el, dar înv luit, parc , în mister. Este o iubire autoimpus ; sau impus de destin? Norinel era echilibrat, emanând for i siguran . Nu s-a tr dat niciodat .

Mereu se conducea dup vorbele în elepte ale renumi ilor filozofi. De la Spinoza, i se potrivesc, ca o m nu , cuvintele: Tot ce s-a petrecut a fost inevitabil, tot ce nu s-a petrecut a fost imposibil... Numai c , într-un fel, eu am r mas un om liber.

La câteva întreb ri: „Care dintre voi a trimis securi ti s m urreasc pân i în Dr ani?”, „Amândou !”, „Tu ai pus s fiu urm rit?”, „Da! Doresc s te ap r... c ... mai faci gre eli... Ar fi p cat înfunzi pu riile comuniste. Îmi câ tig i eu pâinea cum pot.

Dar... eu gândesc altfel.

Nu uita c i tata este dup gratiile regimului sta.”

Ele, gemenele, puseser s fie urm rit pas cu pas. Îi tiau programul de la coal (Vali fiind secretara colii), nop ile când era de serviciu la Casa Scânteii, leg turile amoroase cu Sanda, cu Mioara, gafele cu manifestele, cu modific rile

41

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Florin M~CE{ANU

TOULOUSE-LAUTREC Aceasta se observ mai ales când reprezint mi ri. Mi ri de cai, de dansatori i dansatoare, de acroba i; nu se satur contemplându-le i caut s i le apropie ref cândule figura i de obicei le fixeaz în clipa când iau un aspect nu numai insolit, ci i grotesc.

Aici e unul din punctele în care se distinge de Degas, sub al c rui ascendent se afl i cu care are afinit i atât de adânci. Ca i el, într-adev r, este înainte de orice un maestru al liniei, pân i-n pictur . Ca i el, ador neprev zutul punerii în pagin i al eclerajului, i mai mult chiar decât el, î i concentreaz interesul asupra comport rii fiin ei umane. Dar umanitatea c tre care se întoarce e diferit de aceea ce-l atr sese pe predecesorul s u.

Femeile în intimitatea c rora ne introduce Lautrec sunt prostituatele dintr-un bordel.

Henri de Toulouse-Lautrec

Henri Marie Razmond de ToulouseLautrec-Monfa s-a n scut la 24 noiembrie 1864, la castelul Malrome, de pe mo ia familiei din Albi. Din cauza problemelor genetice rezultate din c toria cosangvin a p rin ilor (mama i tat l s u erau veri primari), Henry are înc din copil rie probleme de s tate.

Dup ce a suferit fracturi de femur la ambele picioare, fracturi care nu s-au vindecat corect, picioarele s-au oprit din cre tere. La maturitate, Lautrec avea corpul unui adult normal dar picioarele de pitic. Se deplasa cu greutate, cu ajutorul unui baston. Îmboln virile frecvente l-au inut mult la pat, i micul Henri î i umplea timpul desenând. Subiectul favorit în acea perioad erau caii, asta poate i datorit profesorului s u, Rene Princeteau (1844-1914), un prieten de familie, surdo-mut, care a pictat în special tablouri cu tem sportiv , foarte la mod în acea vreme. În 1882, Lautrec se mut la Paris, unde studiaz pictura în atelierele pictorilor Leon Bonnat i Fernard Cormon, care i-au fost dasc li i lui Vincent Van Gogh.

Descendent al con ilor de Toulouse, dac ar fi r mas printre cei din clasa lui ar fi fost condamnat s tr iasc la periferie, în resemnare sau într-o revolt neputincioas . În Montmartre în schimb, se instaleaz într-un mediu în care diformitatea nu-l împiedic s participe intens la o via neînfrânat . În rest, dac apreciaz aici putin a de a- i urma înclirile cu franche e i luând în râs barierele ridicate de morala ipocri ilor, nu se leag în iluzii. Ochiul îi e prea p trunz tor, spiritul prea lucid i inima prea amar ca s ne propun , despre lumea în care evolueaz , imagini idealizate sau sentimentale. Pe Lautrec, fiin ele pe care le observ nu-l înduio eaz . i are gustul tr turii aspre, fichiuitoare, implacabile, care împinge uneori expresivitatea pân la caricatural. în privirea lui se amestec i invidie, i o dorin de nimic potolit e neândoielnic.

Dansatoarele lui, vedetele de la Moulin Rouge sau Jardin de Paris. i departe de a le sa în anonimat, le subliniaz specificul inutei i dansul fiec reia. Contribuie chiar s impun silueta lor Parisului i posterit ii cându-le s apar frapante în afi ele sale.

La Goulue, Jane Avril, cânt re ul Aristide Bruant i al ii îi datoreaz o bun parte din celebritatea lor. În 1891 î i execut primul afi care dintro dat devine o capodoper . În genere, Lautrec se simte cu deosebire în largul s u când e litograf, i rare sunt picturile în care iestria îi e la fel de suveran ca în afi e i stampe. În ele compozi ia e dintre cele mai îndr zne e i nic ieri altundeva culoarea lui nu e mai bogat în str lucire i-n rafinament.

Nic ieri altundeva artistul nu suprim mai radical modelul pentru a reduce fiecare corp la o tent plat energic circumscris de o linie incisiv i concis . Desigur, e evident un asemenea stil le este îndatorat japonezilor. Dar Lautrec a f cut mai mult decât s imite un exemplu: i-a dat o utilizare personal .

Prin libertatea desenului, îndr zneala i aciditatea acordurilor, prin acel ghimpe insolent vizibil adesea în decupajele sale, în fine, prin tot ce e mu tor ireveren ios, dezam git de arta sa, el se afirm permanent ca un artist occidental care, cu o vigoare original , zugr ve te un mediu i totodat dezluie o inim înfierat de un destin cumplit.

Problemele emo ionale generate de handicapul fizic l-au f cut s i caute refugiul în alcool. Lautrec inventase chiar un coctail cu absinth, o b utur la mod în acele timpuri. În 1899 s-a internat într-un sanatoriu, pentru dezintoxicare. S-a stins din via doi ani mai târziu, la doar 36 de ani, din cauza complica iilor provocate de sifilis i de alcoolism.

Via a scurt , dar plin de culoare a lui Henri de Toulouse-Loutrec a reflectat subiecte vibrante i expresive. A avut o influen imens în art , iar via a i opera sa i-a inspirat pe mul i scriitori i regizori.

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Luca CIPOLLA (Italia)

Un onirosurrealist fantast Poetul i românistul lombard Luca Cipolla este un onirosurrealist fantast. Textele sale poetice par a avea un echilibru al modernit ii, dezmin it îns de narativitatea oximoronic între absurd amintind de Urmuz i Virgil Mazilescu i angelismul marilor orfici ai adora iei f frontiere. Formal, poeziile sale, rod al unei ingenioase ars combinatoria, învedereaz simultan tonalit ile contrastive generate de juxtapunerea unor versete i premeditate nota ii prozaice. Autorul se afl în siajul spiritului postmodern al aman ilor dizarmoniilor i al spulber rii bru te a idilismului: „Ca s disting gre eala m -ncredin ez oglinzii,/ i totu i dincolo de râu ajunge s m uit/la mine i la tine,/ la al ii i la alte.../ Atunci va s -n elegem jocurile noastre/ unde se-ascunde soarele adesea dup nori de fosfor./ Nici un costum de scen / în material/ întregului perceptibil i t inuit./ Iubirea/ s ne piard ca versuri/ într-un cânt.”

Come sinfonia (dal titolo di una canzone di Pino Donaggio) La puntina sul disco della coscienza, carte di focaccia, la strada, di stracci una palla...

Dove s’amavan Dio lo ricorda, - come sinfonia - luci raccolte alla tele, voci urlate lungo vie d’assolato quartiere che agli occhi d’un bimbo celava campi di riso non estranei al paese.

Aparent clar i accesibil, Luca Cipolla este un poet enigmatic dar plin de miez ce- i poate revendica f complexe inutile o ars poetic de tip Mario Luzi. O poezie a cunoa terii prin ardoare, a con tiin ei c perfec iunea marmorean tip Canova sfâr te prin a obosi cititorul.

Compozi iile sale prefer premeditat impecabilului eroarea necesar ce curaj i und verde feluritelor interpret ri, unui evantai amplu de opinii. Luca Cipolla nu aduce în pagin perfec iunea sferei, ci imperfec iunea inevitabil , fragmentul lapidar, dilema, cazualul, cu alte cuvinte tot ceea ce spore te vitalitatea, ceea ce Nietsche numea sentimental Fiin rii. Poezia lui Luca Cipolla, f a exclude sentimen tal infinitudinii, pivoteaz în jurul fenomenelor în mi care, imature, în jurul sugestiilor de energie ce transmite formele nedes irii, impure, umane, emo ionante. (Geo Vasile)

care la ochii unui copil ascundea câmpuri de orez cunoscute satului.

Mente mia...

Mente mia cullata da dita curiose sui ghazal del grande Hafez quale asse portante che un tarlo severo minaccia, punteruolo d’un nemico sempre in agguato, erba bruciata ov’io mi sotterro senza croce, se questo pu servire giusto a chiedervi perdono.

Ca simfonie (dintr-un cântec al lui Pino Donaggio)

Mintea mea...

Pick-upul pe discul con tiin ei, hârtii de focaccia, strada, din cârpe o minge...

Unde se iubeau Dumnezeu î i mai aminte te, - ca simfonie - lumini înv luite la tele, glasuri strigate pe c ile unui cartier însorit

Mintea mea leg nat de degete curioase peste gazelurile marelui Hafiz ca o piatr de temelie pe care un car sever o amenin , sul a unui du man mereu într-o ambuscad , iarb ars unde eu m îngrop cruce, de-ar fi de folos asta numai s v cer iertare.

oka Ferito A oka, terra crudele disattesa, arida sfera lustrale, i che scommettono chi sei tu e sono io, ove il peggior nemico non getta la spada, petalo avvinto al suo ricettacolo... animale ferito, umile e nobile A oka, mastichi in disparte una foglia di cicoria.

oka nit A oka, mânt nemilos înc lcat, arid sfer lustral , negi care mizeaz pe cine e ti tu i pe cine sunt eu, unde cel mai r u du man nu- i arunc spada, petal legat de receptaculul ei... animal r nit, smerit i nobil A oka, mesteci deoparte o frunz de cicoare.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Florentin SMARANDACHE (SUA)

La vie est belle 03.07.2015 - Când am câte-un necaz mare în via a mea, ies într-o excursie exotic , mare, s -l contrabalansez…

Acum, Tahiti!

Visez s scriu un super-jurnal i s public o super-carte.

* Fericirea este în tine. Nu conteaz unde mergi sau nu mergi, câ i du mani sau prieteni ai, dac e ti bogat sau s rac, în ce pozi ie social te afli sau nu te afli…

Fericirea este în tine. Caut-o i-ai s-o g se ti. * 29.07.2015 - Pe drumul întins al de ertului new-mexican, din Gallup spre Albuquerque, 140 mile.

Muzic de jazz, zgomotoas , stereo. La bordul Nissan-ului meu.

Nesfâr itul de ert new-mexican, pe care l-am str tut de atâta ori… * “antrenez” în Parcul Memorial Saucedo din Gallup: câte-o jum tate de or , o or pe zi, s m bronzez. În Tahiti soarele va fi mai puternic. i merg descul prin pietri , pentru masaj la t lpi (terapie chinez ). * N-am avut nevoie de viz , cu edere pân la 90 de zile, posedând pa aport american. * Nici în vacan e nu tihnesc. Citesc despre locurile pe care le vizitez, documentez la fa a locului. Odihn activ .

Trebuie c am dep it 1000 de zboruri... Înnoptez la Rodeway Inn, lâng autostrad (I40), 37,34$, camera 222. *

Întâmpinare tahitian c lduroas , înc de pe aeroport

Hotelul Sarah Nui, unde urma s m cazez pentru 12 nop i

Mi-am pus alarma la celular s m trezeasc la 3:30 noaptea. Primul avion (Delta Airline) pleac mâine diminea la ora 6:05 spre Salt Lake City. *

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Biletul de zbor dus-întors (schimb trei avioane de fiecare dat ), plus Hotelul SarahNui (de 3 stele) pentru 12 nop i, au costat în total 2.849,23$ (prin Expedia.com). Cumparate cu o lun înainte! * Cei de la hotel mi-au i scris, în francez , confirmând rezervarea.

Coroane de flori poart turi tii pe cap, sau coliere de flori la gât Iar Delta mi-a expediat ast zi un e-mail, cu un link pentru checkin, de unde am tip rit boarding pass-urile cu printer-ul de acas , dar numai pentru zborurile interne: ABQ-SLQ-LAX. Pe cel extern, Los Angeles - Pape’ete, îl voi lua din LAX. Mi-au rezervat i locurile. Puteam i doar s descarc boarding pass-urile de pe Internet în celular, iar în aeroporturi s le prezint electronic, cum am observat c procedau unii. * Mi-am adus un dic ionar de buzunar French-English / AnglaisFrançais (Berlitz Guides, Lausanne, 1979). Prin român , am acas un dic ionar francez format mare, incomod pentru c torii. i un Dic ionar franco-român de cuvinte, expresii i locu iuni, de Ion Schinteie (ap rut la Craiova, Editura Scrisul Românesc, în 1983). *

Sculptur tahitian în lemn 30.07.2015 - Se mai zguduie avioanele astea... Câteodat teapuc frica... *

45

Dup dou zboruri scurte, a tept 14 ore (!) în aeroportul din L.A. avionul spre Pape’ete, care va pleca la miezul nop ii.

Alte opt ore de zbor non-stop.

Aeronava a venit de la Paris (12 ore) pân în L.A. cut plinul cu benzin , cur at (2 ore).

Pasagerii to i debarca i, apoi reîmbarca i pentru Pape’ete. * Am trecut peste linia de schimbare a zilei. * 31.07.2015 - Diminea a, în Aeroportul Fa’a’ din Pape’ete, la 5:30, cu Air France.

Ne-au a teptat la scara avionului ca-n Hawaii: femei cu flori în p r i costume tradi ionale, rochii albastre cu înflorituri albe, plus cânt re i. * În sudul Pacificului.

Dintr-o dat , ne te o atmosfer de veselie. nesc blitzurile aparatelor foto. * Cu ochii ro ii de nesomn. *

cufund în atmosfer Schimbat 200$ la Tahiti Exchange, rata 1USD = 97PF (franci polinezieni), din care se scade comision 700 PF; mai r mân cu 18.700 PF. * Cântece i în aeroport din instrumente locale: kamaka, ukulélé (seam cu cobza), toere i chitar .

Poetul tefan Baciu, care a tr it o perioad a vie ii în Hawaii, scrisese un volum de versuri cu titlul Ukulele (ap rut la Editura Destin din Madrid în 1967) cu sonorit i de ritmuri pacifice i greu parfum exotic. * Expozi ie de sculptur din cele 5 arhipelaguri ale Polineziei Franceze.

Sculpturi în lemn: statui antropomorfe reprezentând divinit i conform credin ei popula iei b tina e (Zeul Ploii, Zeul Plantei ranga sau rega etc), vase.

Explica ii în tahitian , francez i englez . * Mirosul florilor te îmbat …

Pape = ap , ete = co ; deci Pape’ete în tahitian înseamn co ul cu ap (fiindc de aici se alimenteaz cu ap potabil ).

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Paul S^RBU

I

N

O

Ino, r it de dezn dejde, îl rug în tain pe Carp, care-I era devotat, s-o urmeze...

Pornir amândoi pe coridoarele întortocheate cu o tor aprins , din 1inite1r sanctuarul secret.

Acolo Carp împinse într-o parte piatra de la intrare i, la porunca lui Ino, târî cadavrul cu gâtlejul t iat de stelu a de bronz, al lui Azap, în untru, al turi de trupul neînsufle it al magicianului, 1inite1 craniile înainta ilor lor, disp ru i odat cu întreaga lor lume pe care o c uziser de-a lungul vremurilor Ino îi mai porunci lui Carp s care trupul neînsufle it al îmblânzitorului de cai, Buru, în grota 1inite1ry, i s oficieze el însu i un ultim ritual: s -1ard drept ofrand învelit în scoar de stejar, în cuptorul de p mânt ars, în care fuseser sacrifica i i 1inite1ry1 str mo ii din pe ter , înainte ca ei s se fi mutat în trib: i s fac un troc cu zeii lor, s cear în schimb zeilor ciopli i, inciza i ori picta i pe pere ii grotelor - Geea, Ostare, Mithra, Tiamat Tammuz, Nyx, Thor -I ocroteasc pentru a scoborî cu bine din munte i a întemeia un trib nou, devale, pentru a continua, cu câ i mai r seser dintre ei, credin a în vechii lor zei muritori!...

Apoi Ino, plângând în t cere, îl binecuvânta pe Carp, f cându-I semnul stelei cu cinci col uri deasupra cre tetului, i-I porunci slujitorului ei credincios s o îngroape de vie în 1inite1ry, s a eze pentru totdeauna bucata de stânc acolo, i apoi s îngr deasc alte i alte pietre, astfel încât s nu mai existe acest coridor ce ducea la sanctuarul ascuns, astfel ca nimeni, niciodat s nu-1 mai poat descoperi de-a lungul veacurilor ce vor mai urma...

Ino intr singur în sanctuarul secret al str mo ilor ei, al turi de trupurile f via ale fiului i b rbatului ei.

Ultimul magician al tribului artacilor se afla în lumea str bunilor!

Ino sim i c via a ei se sfâr te aici. To i copiii ei plecaser în lumea subp mântean : Ulu sacrificat pentru aducerea ploii, Naumi i Azap uci i în lupt de Bostes pentru instaurarea noului zeu unic, nemuritor, Soarele. Iar acum, so ul ei, arp, 2inite de bun voie la str buni, pentru c pierduse lupta i nu mai avea speran în viitor.

Aerul din untrul sanctuarului i-ar mai fi ajuns poate o zi lui Ino dar, dac î i dorea sfâr itul mai repede îi era de ajuns s inhaleze praful otr vitor din tigva lui Ulu, pe care o inea în bra e, în pâlpâirea slab a opai elor...

Nisipul din toate clepsidrele se sfâr ise!

Ar fi putut s le întoarc , s picure din nou firele de nisip, dar I se ru f rost.

I se p ru c ar fi inutil s mai vad Soarele ori Luna r rind înc o 2ini, de vreme ce lumea ei apusese!...

Inima I se scursese de via precum nisipul din clepsidrele de pe jos!

Privi chipul lui arp cu sânge închegat la gur i cu ochii lui mari, larg deschi i, adânci, având culoarea florilor de viorele, acum ofilite i începu s i aduc aminte momentele cele mai fericite din via a lor!...

Prima amintire fusese o noapte cu lun în care îl cunoscuse prima 2ini ca b rbat pe arp (pe atunci era tân r i se numea Utu!...)

Era o noapte 2init, cu arborii înflori i în luna a cincea, a lui Mithra.

Arbu tii de p ducel erau b tu i de flori, parc purtând o maram apretat , aromitoare, care tremura în adierea u oar a unui vânticel noptatic.

Ino i arp, tineri, erau într-un lumini de lâng ghiolul numit Lac. Frasinii aveau r cinile în ap . De-a lungul malului era spuma, ca un cordon de apatit , fosforescent, ce sc ra i încingea întregul ghiol. Jum tate din luciul apei era alb de petalele de flori de p ducel scuturate.

Iar mai departe, în oglinda ghiolului, lic rea cerul aprins de jadul Lunii i frunzele verzui-galbene tremurânde, se vedeau în adâncuri clipocind nelini tite.

Pe maluri str juiau stejarii seculari, precum ni te uria i cu bra ele puternice i groase, ca ni te balauri înnoda i care, mai întâi scoborau înspre p mânt de greutate, dup care crengile mai u oare î i ridicau capetele cu limbile de foc fichiuind în vânt, urcându-se înspre astrul nop ii. În vârful r murelelor fragede, frunzuli ele noi erau ro ii-aprinse de focul lunar... La subsuorile marilor crengi ale stejarilor se vedeau tumorile vâscului parazit, ve nic verde în toate anotimpurile, chiar i pe arborii usca i… Nu departe se în a spre stele stânca în care luia Pe tera Bourilor, în care locuiser str mo ii în trecut... În acele vremuri mai d inuiau obiceiuri care acum au fost abolite...

Tinerii se adunau în toate nop ile cu lun plin , dup afinit i. Se dezbr cau. i b rba ii introduceau cu itele de piatr în cornul de bour plin cu vinul dragostei, pe care fetele îl ineau cu amândou mâinile... Apoi sorbeau împreun b utura cu fructe uscate, tocate i amestecate cu semin e de cânep .

Atunci Sufletul Lunii p trundea s lbatic în trupul fetelor i le poseda. C ci exist un suflet al Lunii, al stelelor, al copacilor, al Lacului, al stâncilor, al pe terii, al tuturor animalelor de zi sau de noapte i chiar al pietrelor de pe jos pe care c lcau...

Atunci duhul zei ei Baset cu cap de pisic i trup de femeie înrcinat bântuia i cutreiera trupurile fetelor... Frumoasele c tau în acele nop i suflete de feline: alergau i se t leau prin iarb , ipând, hârjonindu-se cu b rba ii... Apoi c deau în trans , aiurau, tremurau i vorbeau în delir, proorocind în acele nop i viitorul dintre ele i b rbatul de lâng ele... În acea noapte, Utu cel tân r practica ritualul sacru al celor cinci rut ri, patronat de zei a Baset...

Iar Utu vorbea frumos, avea cuvinte vr jite, i asta a cucerit-o pe Ino de la început!... Iar cuvintele lui magice au fost întreaga via o încântare pentru viitoarea preoteas a templului!...

Ino 4init la crâmpeiul de crepuscul al fe tilelor, capul cu gura deschis , cu sânge negru închegat pe buzele i pe n rile lui arp.

Ochii lui holba i, de culoarea viorelelor sub lun , acum erau deschi i spre lumea umbrelor.

Iar ea î i aminti vorbele lui din prima lor noapte - ca m rg ritarele de rou care-I fermecaser întreaga via ... i Ino retr i noaptea în care ei se contopiser prima oar cu sufletul p mântului, al p durii, al Lacului, cu sufletele întregului Univers împodobit cu stele!...

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Utu cel tân r de atunci începu ritualul, s rutându-I mai întâi picioarele de la glezne în jos: - Sacre sunt picioarele tale care te-au adus aici în aceast noapte...

Au ters distan a dintre mine i tine, dintre lumea str mo ilor din care ai venit când te-ai n scut i lumea noastr , picioarele tale au adus cerul aici, pe p mânt, în iarb , c ci picioarele tale care sprijin bolta cereasc , au coborât-o aici, pe iarb !...

Picioarele tale au venit de departe, din lumea nen scut pân aici, la mine!

Picioarele tale au umblat pe soare i pe lun , nenum rate zile i nop i i ani, pân au ajuns la mine!... rut picioarele tale sacre care p sesc lumea p rin ilor t i i care te-au adus la mine în aceast noapte! rut picioarele sacre care nu las urme numai pe p mânt, ci i urme lunare purtând str lucirea zei ei Baset prin sufletul meu!... rut picioarele tale sacre care te-au c uzit spre clipa de fericire pe care numai zeii muritori o simt!...

Picioarele tale pure pe care eu le sp l cu rou , cu lacrimi de bucurie i cu s rut ri, care mi-au adus atât de aproape ochii zei ei Baset ce m privesc prin str lucirea ochilor t i!... i Sufletul P durii de stejar frem tase atunci, str tut de frisoane, sub enigma lunii care îi dezmierda pe to i cu firele ei scânteietoare de jad, precum o mâ ce toarce i se r sfa în iarb !... i arp continuase în noapte ritualul celor cinci s rut ri: - Acum, Ino, î i s rut genunchii mândri, care nu se îndoiesc i nu îngenuncheaz nici pe piatra sanctuarului, ci doar în fa a b rbatului pe care zei a Baset i-1 trimite ca s i r deasc s mân a 5init a vie ii în trup... rut genunchii t i seme i, trufa i i neîndupleca i care se fac ascult tori precum ni te lupi 5inite5ry5y i credincio i, decât în fa a b rbatului pe care i-1 trimite zei a Baset ca s i r deasc s mân a 5init a vie ii în glia trupului... arp a continuat ritualul: - Acum, Ino, î i s rut Floarea Cerului, aceast 5ini grot 5init prin care omului îi este dat tr iasc clipe din via a zeilor muritori!... i s rut uterul, sanctuarul regener rii vie ii i al rena terii spiritului pe p mânt, matricea în care încol esc semin ele vie ii, vatra nestins în care 6inite6ry nen scut a teapt s renasc , portalul prin care trec to i oamenii înspre via , locul de unde r sar soarele i luna prin 6inite6ry i prin ochii celui care se na te, izvorul minunat de noi i noi vie i pe acest minunat p mânt, i s rut trec toarea sacra

47

prin care spiritele se reîntrupeaz i se reîntorc în lume, de care n-ar exista niciun om i nici stele pe care s le priveasc cineva!... rut cel mai pur i mai sacru dintre leag nele vie ii!... orizontul de unde r sar mai întâi razele fiec rei 6inite în diminea a vie ii!... i arp sorbi i se îmbat i femeia tremur în delir, ipând posedat în acea noapte de Duhul Mâ ei Lunatice…

Iar arp i-a d ruit lui Ino cea de-a patra s rutare a ritualului, spunând: - Sub lumina orbitoare a ochilor Mâ ei Sacre Lunare i s rut sânii care vor al pta pturile înc nen scute: dou izvoare sacre i pure care între in via a pe p mânt!...

Soarele i stelele sug la sânii Mumei Geea ca s se înal e i s str luceasc în t rii, i r cinile stejarilor sug laptele matern al Geei care hr ne te toate vie ile! rut sânii t i ca dou coarne de bour întoarse spre cer care se vor umple cu laptele sacru din care pruncul nen scut î i va sorbi hrana ce îi va între ine via a!... i arp a continuat ritualul spunând: - Sub Luna lui Baset i s rut gura 7init cu care roste ti descântece de dragoste i cu care prooroce ti în delir viitorul, tremurând ca foaia de stejar în aiurarea vântului noptatic... i s rut gura 7init cu care profe ti cuvinte vii, în toare i str lucitoare precum constela iile, ori cuvinte uciga e i întunecate precum abisul lumii subp mântene, gura prin care cuvintele tale precum un m nunchi de flori de leac alin durerile inimii mele!... gura 7init cu care creezi i înviezi lumi noi, numai cu un singur cuvânt pe care-1roste ti, ori gura cu care po i cutremura i n rui lumi, doar cu un cuvânt al t u!... i gura din care î i r sare soarele i luna sub form de cuvinte, gura prin care sufletul î i iese în ultima clipit pe p mânt pentru a se reîntoarce în tribul artacilor când via a ta va reînflori ca mugurii ce se deschid în neant!...

Rememorând acea noapte, Ino î i aminti de Utu cel tân r, care, atunci î i strecurase arpele de foc în foalele ei, for ând intrarea, rgind mica pe ter 7init, t inuit cu grij . i arpele mu case în repetate ori din trupul ei tân r ce se zvârcolea i în care se r spândea dulcele venin al unei noi vie i...

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i atunci, în acea noapte magic , în care ea se zvârcolea sub mu turile arpelui vie ii care-I scuipase s mân a unei noi vie i în pântec, ea îi profe ise în delir urm toarea prevestire lui Utu cel tân r: - Sufletul exterior al magicianul de atunci în via , ,,Mithra” (cel care venise de departe i care- i preluase singur numele de Mithra, încet enind aici cultul zeului care învinsese taurul negru al beznei), se afl ascuns într-un arpe din Pe tera Bourilor, urma al arpelui începuturilor, Tiamat.

Aceast gadin îi însp imântase atât de tare pe oamenii din acele vremuri, încât cei care înc mai tr iau în pe ter atunci, se transmutaser de fric , în trib.

Aceast profe ie f cut în stare de frenezie, în acea noapte, posedat de Sufletul zei ei Baset, îl ajutase pe Utu cel tân r de atunci ajung urm torul magician al tribului...

Utu pândise îndelung arpele din Pe tera Bourilor i, într-o bun zi, a a cum Igu îi aruncase în fa a colibei lui Bostes lupul cel sur în care se presupunea c se afl ascuns sufletul r zboinicului, tot astfel i Utu îi c rase pe um r arpele mort, lui ,,Mithra”, care atunci se îmboln vise de moarte. Magicianul de atunci p sise Templul cu familia, î i ridicase o colib din piatr i oase în trib i se mutase 8inite8 oamenii obi nui i. Acesta murise, nu dup mult timp, cuprins de convulsii, sângerând pe gur i 8inite. Craniul lui fusese p strat pentru preacinstirea str mo ilor, în ni a din acest 8inite8ry t inuit al pe terii.

Pe vremea aceea se mutaser Utu cu Ino în Templu, i el devenise noul magician.

Spre preacinstirea arpelui din pe ter , urma al lui Tiamat, datorit c ruia ajunsese magician, Utu depusese craniul acestui arpe printre cele ale marilor înainta i ai tribului, în sanctuarul t inuit. Dup care îl pusese pe Izu, mai întâi s ciopleasc arpele de lemn cu solzii vopsi i în verde, cu ochii hipnotici din apatit , din fa a Templului.

Apoi, în semn de pre uire i de respect, î i schimbase el însu i numele din Utu în arp!

Mai mult decât atât, pentru a împ ca spiritual arpelui r pus, noul magician, arp, îi poruncise lui Izu s ciopleasc i s lefuiasc în întregime din apatit fosforescent un idol, care s str luceasc în noapte ca i când ar fi viu. Când lumina c dea asupra lui, în anumite momente din zi ori din noapte, aceast statuie p rea c se mi , rea însu i arpele începuturilor, Tiamat!...O adev rat frumuse e, la care Izu muncise ani în ir, în secret, în sanctuarul subteran al Templului...

La sfâr it, Tiamat p rea c e viu: solzii îi erpuiau când o pal de lumin din gura de aerisire c dea peste el, însp imântând de moarte pe oricine îl privea!

Acolo, în acea statuie magic î i transferase noul magician propriul s u suflet, printr-un ritual numai de el cunoscut, f s tie

Toulouse-Lautrec - Femeie dormind

Anul VI, nr. 10(62)/2015

nimeni, în afar de Ino!...

Magicianul arp nu putea fi ucis, c ci sufletul s u se afla bine ascuns în statuia secret din subteranul templului s u.

Acolo se aflau p zite de Tiamat i sufletele celor din trib, transferate în pietrele lunguie e…

Când Dapix poruncise, f s tie, s fie sf rmat statuia lui Tiamat, atunci fusese sf rmat via a lui arp - a lui Utu de pe vremuri!... Iar când Dapix împ ise fiec ruia pietrele lunguie e, arp pierduse puterea total asupra oamenilor din trib...

De aceea respirase aerul otr vitor acum, gândi Ino!... tia de atunci c pierduse totul...

Ino gândi c to i ai ei se mutaser în lumea subp mântean .

Ea se feri s i mai reaminteasc momentele sacrific rii lui Ulu, mor ii i arderii trupului lui Naumi, ori oprirea r sufl rii acum a lui Azap cu o stelu din metal - dureri care se adânciser i mai r u prin dispari ia lui arp, care 9inite singur în lumea str bunilor. Ea î i amintise doar momentele fermecate din aceast via , ca s mai poat supravie ui pu in, înconjurat de atâta moarte... Întreaga lor lume, de când str mo ii ie iser din pe ter i întemeiaser tribul i pân acum, pierise ca fumul ce se va ridica din trupul neînsufle it al îmblânzitorului de cai, Buru, prin sp rtura din tavanul pe terii. Doar fumul r sese din tot trecutul tribului lor, ci, acum, cei care-1 urmau pe Dapix alc tuiau o alt lume în care rea un alt Soare!...

Cea a de jad a lunii lor nu se va mai cerne niciodat peste lume!...

Câte amintiri mai r seser în aceste cranii din jurul ei?!... luca vie ii a atins de demult cu aripile-I am gitoare aceste âni!...

Ino mângâie tigva lui Ulu. Î i aduse aminte cum oamenii smulseser carnea, oasele, pielea b iatului de sacrificiu pentru a fi îngropate buc ic cu buc ic sub 10inite, ca s fie roditoare i ca s se adune norii cenu ii de ploaie, cum adunaser sângele sacru al copilului în ulcele de lut ca s spele cu acesta semin ele care trebuiau sem nate... Fusese o mare cinste pentru arp i pentru întreg tribul, doar pentru ea fusese o durere r scolitoare, covâr itoare care-I sec tuise inima!

Doar aceast 10ini tigv fusese oprit de tat l lui, pentru a fi pus în ni a cu c ânile marilor înainta i i preacinstit de ziua str mo ilor...

Poate c lumea aceasta a lor nu fusese dintre cele mai bune pe acest minunat i sacru p mânt, în care via a, a a de frumoas , trebuia ap rat , p strat , ci nu sacrificat ... Poate c preotul Dapix avea dreptate Fe tilele se stinser i fumegar ... În bezna ce se l în micul 10inite10ry, lui Ino I se p ru c vede dou lumini e de culoarea viorelelor care vin înspre ea din lumea subp mântean ... Curând ap ru, ca pe vremuri, capul tân rului Utu, cu p rul lui inelat, de culoarea topazului galben-l ptos...

Era la fel ca în noaptea ritualului celor cinci s rut ri! Singura diferen fu c atunci era lun plin de jad, iar acum o lun neagr .

Utu cel tân r o lu în bra e, iar ea fu fericit c el o purta înspre lumea subp mântean c uzit de singura lumin care-I mai r sese în noaptea 10inite ei: cea a ochilor lui de culoarea viorelelor!...

Alinat , r sf at de acea lumin mângâietoare din privirea lui Utu, ea trecu hotarul acestei lumi, plin de încredere, spre locul unde luiau str mo ii lor, unde avea s -I întâlneasc pe Ulu, Naumi, Azap i pe to i cei din tribul artacilor, i pe to i zeii lor muritori care se adunaser acolo, într-un trecut ireversibil, dup apusul lumii lor, în care gustaser cu to ii miracolul i frumuse ea vie ii, pe aceast primitoare i minunat planet ...

(Fragment din romanul AMURG P GÂN, de Paul Sârbu, aflat sub tipar la editura Tracus Arte)

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

George FILIP (Canada)

A gândi @în perspectiv[ În s tenii de la Tuzla, i nu numai, s-a înco openit repede ideea „a gândi”, mai ales în perspectiv , este o caracteristic specific noii orânduiri, care se instala repede i bine - în masele avide de progres. Socrate, Aristotel, Herodot au fost arunca i la lada de gunoi a memoriei. Astfel avea s p easc i Eminescu al nostru, pe care unul patapievici a vrut s -l împing spre debaraua infam a literaturii române ti. Totul se întâmpla a a fiindc de pe frontispiciul cerului str lucea, de o vreme, noul astru al lumii - t tucul Stalin. La ora cinci diminea a clasa muncitoare a patriei, nimea, tot muncitoare i ea, precum i p tura intelectual , se trezeau ascultând la radio sau la difuzoare minunatul imn dedicat urie escului dasc l: Lui Stalin slav , slav -i cânt m, Pe drumul lui mai dârji ne-avânt m...

Despre „tic lo ii” de americani se spune c ei fac ast zi ceea ce este imposibil, iar mâine fac ce este mai greu. Vax! Anapoda, f gândire în perspectiv , f ochiul de veghe al partidului c uzitor...

Haotic! În lag rul socialist, paradisul terestru, totul se petrece invers i planificat. Vre i exemple? Des vâr irea Canalului Dun rea - Marea Neagr . Propus, ce-i drept, de orânduirea burghez înc prin anii 1912, dar dat uit rii, abandonat. i iat , tovar i, c acum, la porunca lui Stalin i a trep du ului Dej, lucr rile s-au reluat. Gândit i planificat. Acolo aveau s fie distruse intelectualitatea României, cultura, toate speran ele, românii care constituiau elita patriei - de care balaurul ro u trebuia s se debaraseze. A i priceput? Aceasta era ra iunea, gândirea superioar , planificarea: distrugerea du manului de clas !

Pe mine nu m afecteaz înc aceste c uri, îmi ziceam. Nenea Stelic o iube te pe Tan a de la far. La cei cinci ani ori ai mei, eu de ce n-a avea o gagic ? Ba aveam, în tain ..., pe St ncu a. Era fata Ioanei lui Cote , v dana care se inea cu Domnul Mânecu , viitorul meu înv tor. Trebuia s -mi fac public starea de fapt i am procedat ca atare. L-am programat pe taica Pandele, mai spre sear , la o discu ie liber , ca-ntre b rba i: - Bine m i pu ... a atacat taica subiectul. C ai o gagic ... mi se pare normal. Dar în perspectiv , ce ai de gând? C via a nu se termin pe uli a a doua, dup col , lâng c stoarea lui mo Dic .

Babacul îmi s ltase mingea la plas i trebuia s ac ionez.

- În perspectiv , t ticule, stai s i spun...

Eram perfect lucid, dar nu-n elegeam c în eleptul meu tat vroia vad ce minuni vor curge din c âna mea. Fire te, nu excludem impertinen ele vârstei i ale elanului meu tupeist.

I-am promis, a a... c -ntre b rba i, c m voi duce la coal , voi face liceul, voi termina o facultate i c m voi instrui bine pentru via .

- Perfect... i mai departe?

- Am socotit... când voi avea exact dou zeci i cinci de ani... m voi însura.

Am ap sat expres pe cuvântul facultate. C nenea Stelic avea dificult i la acest capitol. Din cauza s ciei i mai ales a „originii nes toase” a tat lui nostru - jandarmul.

Ciudat via a mai avut nenea Stelic ! i el avusese cândva

cinci ani. T ticul îl d duse la gr dini , la doamna Contra. O gânganie de educatoare care atârna la cântar vreo cinzeci de kile, cu ambalaj cu tot. Era sl noag dar se mi ca bini or. S-a dus taica la gr dini vad ce îi înva ea pe copii. Boboceii erau la ora de muzic i cântau: Coco el cu dou creste, B rbat cu dou neveste...

- Hai Stelic acas . Doar asta v înva mereu!?

Pe nenea îl chema Stelian, dup numele na ului Stelian Voinea, comandantul de pe vremuri al Avia iei civile a rii - unde t icu ul fusese... arhivar. Fostul sergent în garda Palatului, fostul arhivar, fostul plutonier de jandarmi la Ghind re ti, pe Dun re, punctul cu cel mai mare de trafic banditesc, unde se hârjonea, nu prea prietene te, cu haiducul Terente, acum actualul ran nereu it - taica era jurat s i dea copiii la coli cât mai înalte.

- Unde i-e b iatul, Floare?

- Stelic ... vino mam c te cheam tap-tu. Îl trimitea pe primul lor fecior la pr lia lui Patie, s -i cumpere ig ri „Regale” i ziarul „Universul”.

V-am mai spus: lui Ion Filip i se zicea Patie de la numele generalului Poitie, care îl cunoscuse pentru bravurile sale în r zboiul din 1916.

De acolo i se tr gea porecla. Patie... Poitie... tot un drac pentru rani! Într-o zi, mo Patie i-a pus lui Stelic o dibl în bra e.

- Ce s fac cu asta, mo Ioane?

- I-o dai lui tap-tu, s -i cânte m -tii cu ea.

- P i t ticu nu tie s cânte la vioar .

- S -nve e, el e dat dracu în toate cele - deci e capabil...

- Ce e m cu asta? L-a luat taica în pene când l-a v zut cu instrumentul...

- O dibl . A zis mo ul s -i cân i m mic i cu ea.

- Dumnezeii lui de hodorog! Du-i asta înd t i-i zici a a: Mo ule, a zis t ticu s-o bagi în pizda m -tii! S cân i tu cu ea, dac ai chef. Îns Stelic a plecat spre Patie, dar vioara nu i-a dus-o. A p strato pentru el. A scâr âit-o câteva zile i i-a dat drumul. Singur. S-a împrietenit cu iganii l utari din Movil i dup vreun an Stelic le frigea bine la dibl . Îns el înv ase pe note, ajutat de doamna Contra. Apoi a-nceput s le acordeze la igani diblele. Ei cântau dup ureche, adic erau „urechi ti”, a a se numesc ageamii. Nea Stelic a crescut, iganii îi ziceau „t tucu”, b iatul cânta pe la nun i, iar când s-a maturizat a fost profesor suplinitor chiar la coala mea, ciclul doi, apoi s-a înscris cu greu i a i terminat „Facultatea de Litere i Filozofie”. L-a ajutat unul Altangiu, prieten vechi de-al tatii i om mare prin Ministerul Înv mântului. C de... mai aveau i comuni tii fisuri prin structura lor cretin ... Apoi a plecat la Bucure ti, unde a fost ziarist si scriitor. Ascensiunea lui i a tuturor fra ilor ne-a fost mereu frânat de „gândirea în perspectiv ” a partidului veghetor. To i eram dihorii du manului de clas Pandele-jandarmul i trebuiam strivi i.

Ni se spunea asta în fa i pe de-a rândul.

Tinere ea noastr a fost fictiv ... o form special de „a fi?

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

...Nu uitam nicicum c -i promisesem lui tetea o ascensiune fireasc i c la dou zeci i cinci de ani m voi c tori.

Priveam în perspectiv cum „partidul ne-nv a!”

- Bine, m i pu ..., s te vedem.

Vai... nu tiam c marele dasc l Stalin era cu ochiul de veghe pe noi. Belele au început s curg canarale-canarale chiar din clasele primare. Înv torul Mânecu venea la coal când avea chef, iar profesional era „bât !”. Mi-am dat seama c era prost.

Dar i el tia c eu tiu. În lipsa lui eu eram înv torul clasei. A a scheletic cum eram, st pâneam bine tribul de derbedei. La plecarea de la coal îi puneam pe ciraci s m ture, s tearg tabla i s dea cu motorin pe du umea. Contra plo ni e i p duchi, care erau deale familiei. Nu uitam s le ordon celor mai repeten i s aduc a dou zi lemne pentru godin. Îi ascultam la citire, le d deam dictare, îi puneam recite i... s i taie unghiile în fa a clasei! Uitai... le d deam voie ias la closet. Mai ales pe fete le t ia pi area tocmai când sim eau le voi scoate la tabl .

- Gigi... îmi dai voie pân afar ? Acesta era protocolul.

- Da, dar vino repede c vreau s te-ascult la citire.

Nu aveam o nuia de gutui, cu noduri, ca zbirul nostru dasc l, i nici b taia n-o practicam. Dar palme i picioare-n cur le d deam cât cuprinde, c tare erau ai dracului. Cei care primiser ordin s aduc lemne se executau, c de nu îi snopeam. Cel mai abitir îl terorizam pe Ion al lui Paraschiv Iacob. Aveam în clas i repeten i care aveau gagici i erau pe gata s se logodeasc . Dar, în secret i eu o aveam pe St ncu a. Habar n-avea ea ce sentimente nutream. Era sl noag , ochioas , p rul lung, cur ic , sâsâit , cuminte i... slab r u la înv tur . Iubirea este oarb ! Într-o zi, era foarte cald în clas , le-am dat frâu liber elevilor mei.

Au început s se bat i s sar peste b nci.

I-am chemat la ordine, înjurându-i, fire te, i le-am propus s cânt m. Atât a teptau g liganii. Îndat s-au amestecat b ie ii cu fetele. Eu... lâng St ncu a. Ne-a luat apa r u de tot a a c am transformat clasa în cârcium . Cu bra ele pe dup umerii fetelor am t rât a cânta, leg nându-ne ca solda ii be i: Leli cârcium reas / N-ai o fat mai frumoas / S ne serveasc la mas ...

Ni se zbârliser coco eii prin pantaloni i cântam de mama focului. i când ne era lumea mai drag ... în clas a intrat val-vârtej Domnul Mânecu ! A l sat catalogul pe mas , a apucat cea mai groas nuia de gutui i a-nceput s -i p leasc pe infractori, pe care-l nimerea. În toiul b liei haidamacii, prezumtivii studen i ai lui Makarenko, îl

Toulouse-Lautrec - Moulin Rouge

Anul VI, nr. 10(62)/2015

ocheau pe dasc l cu cret , penare i c lim ri. „Damele” se chirciser prin b nci, toate pi ate pe ele. Pe mine nu m nimerea moldoveanul fiindc îi purta i respect dar i fric lui tetea, care m instruise în prealabil: - Dac d în tine, îl p le ti la c ân cu ce-apuci, treci prin geamuri i vii acas ...

Dup mul i ani, am relatat despre acestea în cartea „Îngerii exilului” a scriitorului vâlcean Ioan Barbu. Când ve i citi cartea... o s m recunoa te i îndat . „Clasa noastr , de fapt toat coala, eram o tab de instruc ie pentru terori ti. Mercenari, dac v place mai bine. Dac ne-ar fi aflat faimoasa Legiune francez pe to i ne-ar fi înrolat.” a era coala la vremea mea. Totul era gândit în perspectiv .

Comuni tii distrugeau metodic coala, educa ia, tineretul rii. Când erau bine idiotiza i îi recuperau i-i b gau în securitate sau îi f ceau comuni ti fideli. De fapt t tucul Stalin masacra metodic tote rile Europei pe care le înc lecase gra ie prost nacilor Roosevelt i Churchill. A a se face c mai to i „zeii mei tuzleni” gândeau în perspectiv , îns prin perspectiva cretinismului, i a l comiei i a tendin elor de parvenire. Morome ii lui Marin Preda au fost ni te inei, comparativ cu derbedeii din cartea mea. ranii vroiau avere i bani. Nu se s turaser de saltelele cu bani fal i mo teni i de la nem i...

- Viffill costed dize chwain?, întreba fri ul cu ochii la purceaua ta.

- Cinci mii, ar ta tuzleanul cu degetele.

- Gutt... gutt... i-i d dea neam ul zece mii, iar prost nacul se gudura.

Dup prima stabilizare mul i rani avari s-au spânzurat, pe-acas sau pe malul m rii, c lare pe sacii cu bani fal i. Dar mai vroiau al ii, acum de la ru i. Asculta i, numai.

Ta cu Bitaracu avea moara din stat. Vroia s -i desfiin eze pe ceilal i morari i s r mân el cel mai mare. A avut minte i a plecat în America. Acum, la vreo 95 de ani, mai b trân ca academicianul Stolnici, avea procese pe la judec torii, pentru recuperarea unor propriet i din Tuzla i împrejurimi. A cr pat... american.

Gimurtu era samsar. El jongla cu grânele câtorva sate. Dorea s acapareze el toat pia a. Gimy, fiul s u, s-a prins c nu mai merge t enia i a-ntins-o-n America. A vâslit singur într-o barc pân în Turcia. Nu s-a mai auzit niciodat nimic de el.

Florea Moraru avusese zeci de hectare de p mânt... cât cuprinzi cu ochii. Îi a tepta îns pe ru i, s -i mai dea p mânt. i-n p mânt a ajuns.

Ciucu Minic , al turi de harnicul lui fl u Ion, aveau p mânt cam cât avusese boierul Georgescu. Munceau ca odinioar sclavii, la piramide. Ciucu l b trân a ajuns primar cu primele valuri comuniste, apoi a ajuns la Canalul mor ii Dun rea - Marea Neagr . Fiul s u... tot a a sfâr it. „Noi vrem p mânt...” atâta înv aser de la poetul Co buc.

Soldatu’ cel b trân i fiul s u Gheorghe avuseser la mia de oi.

Erau macedoneni harnici, dar mai vroiau. I-a luat duba neagr într-o noapte i s-au pr dit în chinuri i b i prin beciurile secrete ale securit ii. Aurul... vroiau s scoat aurul de la ei... A mai r mas Stere, chiopul. Era poreclit Socrate, fiindc tia câteva vorbe italiene ti. B tea la biliard pe oricine i a deschis la Tribunalul interna ional de la Haga un proces împotriva statului Român. Tot pentru ni te revendic ri. S-a ales cu ciuciu!

Vai... s racul chiabur Tudor oiu! Ce-a mai p it cu noi. Da... cu noi am zis, c i eu am purtat cu mândrie cravata de pionier. Pierduse toate hectarele, dar tr ia bine, în casa lui frumoas , gra ie terenului de la vie i cel aferent casei. O avea fat de m ritat pe Ioana. O gr san simpatic , dar tâmpilic . Ea ie ea la hor -n sat cu ceasul de mân pus invers. O-ntrebau fl ii, în zeflemea:

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Cât e ceasul, Ioano?

- Uit -te i vezi, întindea Ioana bra ul. i-l mai avea pe Chivu. Un be iv cu o nevast frumoas i harnic - Lica. Se-mpreunaser tot pentru avere. Chivu era ciunt de-o mân i chior de-un ochi. S nu ajung la pu rie a devenit codo al securit ii. Am aflat asta dup mul i ani când eu, jurnalistul, într-un proces cu el, am pierdut... dar am câ tigat trei luni de pu rie! S racul oiu, spuneam. To i nemernicii care devenisem purt tori ai cravatei ro ii defilam cu tobe i cu goarnele din dotare pe lâng casa lui de la osea i strigam lozinci create de tovar ul instructor, unul Iulian de-al lui Burgui: Cu tractorul 22 / Vom ara peste oi!...

Românii începuser s fabrice la Bra ov tractorul 22. De ce 22, nam în eles niciodat .

Când se ducea, sau se-ntorcea de la vie, mo Tudor oiu se oprea cu taica la mici taclale... reac ionare: - Ce zici, vere Pandele, mai vine americanul, sau nu?

- Vere, îl consola t icu ul, dute-n pizda m -tii cu americanii t i!

Au venit ru ii... ce mai spera i, m nenoroci ilor?! Îns au fost în Tuzla i b rba i de-o demnitate Divin . Domnul al , directorul colii, a fost chiar comandant legionar. Era un tip straniu, solid, cu mutra lat i cu semne adânci de bubat. A intrat la pu rie... a ie it... a profesat din nou la catedr , dar avea o vizibil tinichea legat de coad , grea ca o ghiulea! Fetele lui, Maria i Elena, frumoase, educate, demne i de tepte, au ajuns cu greu profesoare.

Dar f ceau naveta la peste suta de kilometri. Nu se tie ce sfânt l-a protejat pe al . Lumea-l iubea, de i cic -i b tuse pe elevii lui legionari pân „le s rea c catul prin sub ioar !”. Expresia aceasta tot lui tetea i se atribuie.

Domul al a murit la spre suta de ani, i-am auzit, eu în occident aflându-m , c neo-comuni tii de azi l-ar fi îngropat cu onoruri naionale. tia sunt capabili de orice...

Nu s-a dat cu comuni tii nici D lache. Venise în Tuzla de prin Bayram-Dede, un sat ascuns prin noroaiele dobrogene încolo... cam pe unde i-a în rcat dracul copiii. Avea cai i copii frumo i. Eu îi ziceam în fa Taras Bulba, iar b ie ilor lui, Andry i Ostap. Dar parc auziser ei de tia... credeau c râd de ei. Îns nu m luau la bice. tiau de „dat dracu”. Mai ales c tiau i al cui sunt.

Acest ran a fost ultimul din Dobrogea care s-a înscris la colectiv.

Se zvonea c la Tuzla se va întâmpla ca la Niculi el. Acolo satul a fost înconjurat de armat , cu tunuri i s-a tras în case i-n s teni pân au ridicat steagul alb. Cei care au tras au fost odraslele familiilor tr toare, care s-au dat cu comuni tii. D lache era ocolit de autorit i fiindc to i credeau c este ceva neam cu unul D lache, ministrul agriculturii pe vremea aceea. Numai Pandele Pe Filip nu sa înscris niciodat la colhoz. Ne-au luat p mântul, atelajele, caii, boii, pe baza unei cereri false de intrare în colectiv, nesemnat de tata.

- B banditule..., o s i moar copiii de foame.

- Nu-i nimic, fac al ii cu Floarea mea!, îi înfrunta tetea...

Fratele meu Vasile este în posesia documentului fals, adic a unei cereri scris de mân i semnat de o mân str in . Prob de o inestimabil valoare, în memoria t icu ului nostru Pandele. Scriu cu triste e fiindc l-am v zut pe taica la înghesuial . Colectivizarea era pe gata în Dobrogea i zilnic veneau la noi ni te golani s -l l mureasc pe t ticu s semneze i s intre în colectiv . Pe golanii aceia care trop iau prin sate cu colectivizarea taica îi poreclise „l muritorii”.

Sireac de dânsul... Când îi vedea pe uli pe c narii-l muritori c vin spre casa lui, taica striga ca la balamuc, înnebunit: - Floare... adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

51

50 50

Spre Dumneavoastr , dragilor no tri profesori, celor de aici, i celor... dintre stele; Vou , neuita ilor no tri colegi, prezen i la întâlnirea din 27 septembrie 2015 sau Vou , dragilor tori spre culmi nem rturisite, dedic aceste gânduri de tain !

Dup cum prea bine tim cu to ii (nicio noutate în acest sens), coala este templul elocin ei, al d ruirii esenelor i-al maturiz rii. Este foarte aderat, în timpul studiilor noastre liceale, coala a fost rupt de religie, dar profesorii no tri s-au str duit s cultive în inimile noastre inocente rigoarea, perseveren a, sobrietatea, decen a, respectul pentru cei din jur. Pe de alt parte, Familia a fost pilonul care a suplinit ceea ce coala nu ne-a putut d rui: elemente incipiente de religie. La vârsta adolescentin , dac ni s-ar fi adresat întrebarea: „Care om este cel mai bogat?”, am aceast convingere, am fi r spuns, precum Epictet: „Cel mul umit cu pu in!” Da, am fost genera ia care s-a mul umit cu ceea ce numim strictul necesar, îns dornici a d rui (cu asupra de m sur ) toat energia noastr .

Noi, Genera ia 1965, suntem fructul mileniului Doi. i credem, suntem cei mai în m sur s analiz m România antedecembrist cu ceea ce vedem acum, în România postdecembrist . Ca liceeni, am con tientizat (mai mult sau mai pu in) epoca „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, dar ca maturi, traversând dou epoci politice, putem discerne între ceea ce s-a cl dit i între ceea ce sa demolat; între datorie - d ruire - disciplin i între del sare - dizarmonie dezinteres. Iat termeni, marca i de sonorit ile unei oclusive, care impun, pentru fiecare caz în parte, anumite reguli. Am fost, deopotriv , martori activi i f uritori. Fiecare, în parte, câte patru decenii de munc în folosul ob tii, mul umindu-ne cu minimum minimorum, f a cârti. Poate de aceea, mul i dintre noi avem for a s discernem între ceea ce a fost suferin pentru familiile p rin ilor no tri i ambi ia de a realiza ceea ce merita a face parte din via a noastr .

Am cunoscut i putem contura (prin cuvânt i rodul muncii fiec ruia dintre noi) momentul virtu ii, spre care omul mileniul trei, supranumit Omul Trei, n-are a- i mai putea imagina. Între cele dou perioade istorice, pr pastia adun încrusta ii.

Noi, Genera ia liceean 1965, privim cu al i ochi acest prezent, i-l cânrim, cu discern mânt. Cu aceste sentimente am c lcat pragul Complexului colar Bârlad, fost Liceul „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, actualmente, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. i dup o jum tate de secol r mas-a uria a cl dire, destinat ini ial pentru coal militar , în împietrire, umanizat de mult verdea i de ordinea interioarelor. Emo ia reîntâlnirii absolven ilor de acum jum tate de veac a fost piatra de încercare. Îmbr ri, frânturi de amintiri, rumoare admirativ , nostalgii. Oamenii în toat firea, sobri, maturiza i de toate încerc rile vie ii. i pentru aceast minunat ans , mul umim, respectuos, colegilor no tri: Mircea Dumbrav , Gheorghe Axinte, Tiberiu Macovei, Ioni Chiril , cei care au consumat mult energie, str tând distan e prin câteva jude e - de mii de kilometri, plus alte sute de telefoane. C ut ri, întreb ri, mult perseveren . Satisfac ia fi-va deplin . Proiec ia întâlnirii a devenit o frumoas i reu it întâlnire de suflet. V mul umim, dragilor colegi!

Duminic 27 septembrie 2015. Zi de neuitat. Din 265 de absolven i ai claselor a XI-a (A-G), doar 83 am fost prezen i. Cu triste e, amintind i de colegii care, din motive mai presus de în elegerea uman , s-au c torit spre stele... Momentul acesta de suflet a fost onorat i de prezen a unor dragi profesori ai liceului, i dasc li ai no tri: Petru Manolache, Petru a Chirian, Elena Monu, Georgeta Calot , Vasile Calot , Gh. Mocanu, Vasile ugulea, rora le mul umim, dorindu-le s tate i lini te sufleteasc . Am apreciat, deopotriv , prezen a actualilor profesori diriguitori ai liceului: director Gh. Pricop i director-adjunct Veronica Huiban. îmbr m, dragi colegi, cu s tate, cu mult speran , i mai ales, cu mult credin , s ne întâlnim, i peste câ iva ani, a a cum am legat sfânt leg mânt! S fi i ocroti i! Doamne ajut !

Livia CIUPERC

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VI, nr.10(62)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior - Azi, pentru c este soare i este o zi a a frumoas , ne vom plimba cu barca pe lac! rosti Cristian voios, cu pieptul ridicat, respirând cu nesa mirosurile parcului, dup care continu cu melancolie: Când eram mic îmi pl cea s mergem to i trei în Ci migiu! Dac i aduci aminte, închiriam o barc , iar dup o or de vâslit ne opream la restaurantul din mijlocul parcului s mânc m mititei i s bem bere. ie î i pl cea s pui sare în bere iar mama î i d dea peste mân i te sâcâia cu teoriile ei despre s tate, spunându- i ce este bine de mâncat i ce nu. Tu râdeai i o l sai s vorbeasc . Te amuza. Odat , dup ce ai luat o gur de bere, nu ai înghi it-o imediat, aveai obrajii umfla i i te strâmbai la ea. Sup rat , i-a dat o palm . Din cauza presiunii, berea i-a nit pe gur ca un jet puternic direct spre ea. i acum îmi amintesc ce fa a f cut.

La început a fost surprins dar a pufnit-o i pe ea râsul, râdeam to i trei în hohote i neau trebuit câteva minute s ne revenim. Apoi, ai mai încercat tu figura, dar ea nu a mai avut curajul s te ating , te-a l sat definitiv în pace cu berea i cu sarea pe care o puneai în halb .

- Anei îi place berea! confirm Marian Petrean, neacordând parc nici o aten ie amintirii relatate de fiul s u, neschi ând nicio emo ie.

- Da, asta ziceam i eu! i apoi ne povesteai ce inova ii ai mai f cut, ori ce noi inven ii.

Mi-aduc aminte de sistemul acela de schimbare a vitezelor printr-o simpl ap sare de buton, un sistem „hidramat” îi ziceai tu. continu Cristian bine dispus, cu o lic rire plin de speran e în priviri. i-aduci aminte?

- Cum s nu? se învior în mod nea teptat Marian Petrean. Inginerul T nase a fost surprins când i-am vorbit prima dat . Dup ce iam ar tat c merge, pentru c f cusem deja modific ri pe un autobuz, vroia s pun numele s u pe hârtiile ce trebuiau înaintate spre brevetare. Mi-a spus c fiind eful meu, el trebuie s treac înaintea mea. A a... actele vor avea mai mult greutate.

- i ce s-a întâmplat în cele din urm ?

- I-am spus c trebuie s mai fac ni te modific ri i când va fi totul gata, voi reveni cu documenta ia preg tit . Nu m-am întors niciodat la el, iar dup câ iva ani, sistemul propus de mine se g sea deja pe diferite modele de ma ini. Altcineva reu ise s breveteze acea inova ie.

O umbr de triste e ap ru pe fa a lui Marian Petrean, care se transform apoi în indiferen i resemnare. Fiul s u nu-i l prea mult timp i continu :

- A a a fost i cu oglinzile electrice?

Marian Petrean nu r spunse imediat, p rea preocupat de altceva, se scotoci prin buzunare i în cele din urm g si pachetul de ig ri.

- Ai un foc? ceru el preocupat de aprinderea ig rii i nimic altceva.

Cristian p stra mereu o brichet în buzunare. O amintire de la El Paso, New Mexico, unde se afla într-o zi de Cr ciun, purtat de afacerile sale. Flac ra relativ mare, alimentat de un flux puternic de gaz metan, ni cu un fâsâit energic. Marian Petrean nu se l impresionat de aceast „scul ” a fiului s u i im-pasibil, aprinse igara inspirând adânc, apoi închise ochii de parc ar fi v zut ceva, undeva departe în lumea amintirilor, accesibil doar lui i expir profund, suflând fumul afar din pl mâni cu un uierat grav. O nou stare de dispozi ie i se a ternu în priviri i expresia fe ei l sa s se ghiceasc c era calm i relaxat. rea deodat un melancolic bine dispus, neconectat prezentului.

- i cum a fost cu oglinzile electrice? relu Cristian irul întreb rilor.

- Care oglinzi electrice? se mir Marian Petrean.

- P i, alea pe care le-ai inventat când lucrai.

- A, da! î i reaminti el ca prin farmec. Aveam alt ef, uite c numele lui nu-l mai tiu. A stat numai vreo ase luni la noi i apoi a fost transferat.

- Dar faza cu motorul Ikarus o maai tii? schimb subiectul fiul s u.

- Nu, care motor?

- Când ai reparat primul motor Ikarus f nicio carte tehnic ...

- A, ba da! Era la începutul anilor ’70, porni povesteasc cu o pl cere evident Marian Petrean, dup Škoda, foarte bune autobuze de altfel, am început s primim unele noi, Ikarus, din Ungaria. Acum, inginerii lor, nu ne d deau voie s deschidem motoarele, s schimb m pistoanele tii? C ile, segmen ii, lag rele la vilbrochen i a a mai departe. Ziceau c vin ei. Le luau i le trimiteau înapoi în Ungaria s le repare. Marian Petrean mai trase cu sete un fum din igar , timp în care î i recâ tig suflul, apoi continu - Bineîn eles... pe bani grei, pe valut . Treaba lua prea mult timp, iar noi aveam nenum rate autobuze pe care nu le puteam folosi, c nu aveam motoare la ele. Azi a, mâine a a, într-o bun zi m cheam directorul de autobaz la el în birou i-mi zice: „Tovar e inginer, avem o problem ! Partea ungar este în întârziere cu repara ia motoarelor i noi avem o nevoie urgent s punem

mai multe autobuze în circula ie. Ce facem?” i, ce s facem tovar e director? Da i ordin, i le deschid, le repar, i cu asta basta.” „P i nu ai carte tehnic , instruc iuni, specifica ii, nu ai nimic!” „Dumneavoastr procura i-ne piesele de schimb, c de desf cut motoarele i pus la loc, m ocup eu!” i-am replicat, apoi am adunat echipa mea de mecanici i ne-am apucat de treab . B rbia lui Marian Petrean tremur abia perceptibil, se opri o clip din povestit i lacrimi mari îi umezir ochii. Erau lacrimi de mândrie dar i de regret pentru acele timpuri îndep rtate, anii tinere ii sale. Oft u or i relu : Dup vreo dou s pmâni, au venit ungurii, direct la mine, s ridice motoarele stricate ca s le duc la ei, la reparat.

Le-am mul umit frumos i le-am spus c numai avem nevoie. C-o fi, c-o p i, cum am f cut de le-am reparat? Cum am procedat? Au încercat ei s afle i tot se minunau. Le-am spus c dac aduc o lad de vin d- la bun de-al lor, Tokay, am s le explic, dar acum nu am timp, i i-am trimis la director.

- i... au adus vinul?

- Nu tiu! În orice caz, la mine nu s-au mai întors.

- i directorul a fost mul umit? insist Cristian.

- Mi-a dat o prim , vreo 500 de lei.

- Atât?

- A vrut s m fac i secretar de partid, pe autobaz , dar i-am spus c eu nu le am cu papagalul. Mai bine s dea câte o prim mecanicilor din echipa mea, c doar am lucrat împreun . i a a a fost. Lucram mult atunci... f ceam multe ore, trebuia s in casa. Cristian era mic.

- P i i eu cine...? s ri surprins Cristian, realizând cu durere c tat l s u, iar i, nu-l recunoa te, apoi zise pe un ton dezam git încercând s fac abstrac ie de aceast nou amnezie: În fine, uite c am ajuns la Monte Carlo, hai s lu m o bere ca pe vremuri!

- Care vremuri, m i b iete? P i ce? Tu ai mai fost aici? Sosi r spunsul lui Marian Petrean, asemenea unui pumnal ce se înfige i mai adânc într-o ran deja f cut .

- Tat , tu tii cine sunt eu? î i pierdu r bdarea Cristian.

- Oi fi vreunul de-al lui frate-miu, c el are mai mul i b ie i, delir omul bolnav.

- Bine! S zicem, f cu Cristian total decepionat, nevoit s accepte eviden a - boala avansa încet dar sigur i mare lucru nu era de f cut. Cum vrei berea?

- La halb , rece, i s aduc i o solni cu sare. va urma

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Stelian GOMBO{

Cântarea Cânt[rilor –

o carte biblic[/scripturistic[ ]i literar[ de o frumuse\e inegalabil[ Poezia Vechiului Testament, locul pe care îl ocup în acest domeniu Teologia este regina tuturor tiin elor deoarece cuprinsul ei este cea mai sublim tain ce se poate cugeta i posed siguran a cea mai mare, fiindc î i trage originea din lumina tiin ei divine. Iar sufletul teologiei este cunoa terea Sfintei Scripturi, care, conform doctrinei Sfintei noastre Biserici, este primul izvor al Revela iei Divine. Sfânta Scriptur formeaz tezaurul nesfâr it al adev rurilor dumnezeie ti, chiar o putem asem na cu o min de aur, ale c rei avu ii sunt mai pre ioase decât tot aurul, un paradis renumit prin florile cele mai pl cute i fructele cele mai delicioase, care ar desf ta i ar hr ni sufletul nostru. De aceea, Fericitul Augustin recomand ca fiecare citeasc neîncetat c ile Vechiului i Noului Testament tocmai pentru reîmprosp tarea credin ei i spre înt rirea n dejdii.

Teologia Vechiului Testament, înseamn prezen a lui Dumnezeu în lumea credincio ilor prin împlinirea voii lui Dumnezeu, prin credin tare dar i statornic i fapte bune, c ci „cheia de bolt a întregului edificiu al teologiei este via a’’[1] ile canonice ale Vechiului Testament cuprind: scrieri istorice, profetice, didactico-poetice. C ile scrise sub aceast form poetic sunt urm toarele: „Psalmii, Cartea Proverbelor, Cartea Iov, Cântarea Cânt rilor, Eclesiastul i Plângerile lui Ieremia”[2] Dup o scurt introducere liric , cu caractere general cântat de Cor.(I,1-4), poetul ne arat pe Israel, la ie irea din Egipt. Fiindc mireasa lui Israel a fost necredincioas fa de Dumnezeul ei, ea a fost pedepsit de egipteni. Sc pând din robia egiptean merge în pustie ca s caute pe Iahve, p storul ei, care va face leg mânt cu ea i o va lua-o de so ie (I, 5-8). Ea prime te legea (I, 9-11) dup care Dumnezeu stabile te locuin a sa în cortul sfânt (I-16, II-7). În urm toarele dou capitole vedem cum Iahve d porunc evreilor s ias din pustie ca s intre în Palestina (II, 8-17), unde vor nimici pe cananeeni, chiar dac arca sfânt este smuls de filisteni (III,1) Israel o reg se te i este str mutat cu mare alai în templul lui Solomon (III, 9-11). Acestea sunt evenimentele prezentate pe scurt prin care a trecut poporul evreu.

Partea a doua, capitolele (V-2, VIII-14) arat cum Israel a fost necredincios, Ierusalimul este d râmat, poporul evreu ajungând s fie cucerit de unele popoare mai puternice. Mireasa infidel , cuprins de durere, porne te s i caute mirele cerându-l de la neamuri (V, 1016). Iahve îi d harul i o face iar frumoas cum a fost (VI, 4-10) primind harul, mireasa se va întoarce în Palestina fiind s rb torit de neamuri (VI-11,VII-6). Dar mireasa prime te de la Iahve iar i întreaga sa iubire (7-11) dar ea se roag s fie înso it de El i în Palestina (1214) i ar mai vrea s vad pe dumnezeiescul s u Mire, ajungând pen-

tru ea ,,ca un frate” (8,1-4). Dup ce se întoarce din exil, Iahve o aeaz din nou în Ierusalim i în templu, cerându-i o credin nepieritoare. adar putem observa c , Israel fiind o na iune profund religioas , este evident c acest poem care cânt raporturile istorice ale lui Iahve cu poporul Israel „este nu numai o oper religioas dar i na ional ; la fel ca toate poemele na ionale, Cântarea Cânt rilor este scris întru slava neamurilor”[3] (...) Datorit sublimit ii acestei opere, unii oameni de art au încercat s eviden ieze însemn tatea scenic a acestei c i, promovând ideea punerii ei în scenele teatrale; de i to i p rin ii biserice ti n-au avut aceast idee, cum c „Cântarea Cânt rilor a fost scris pentru scen ” [4] În ,,Cântarea Cânt rilor” exist o unitate organic deplin i vie a ideii fundamentale, care se desf oar în tot cuprinsul ei: s apere aceast unitate a c ii împotriva acestor arti ti i a acelor partizani care spun c aceast carte ar reprezenta un ir întreg de fragmente leg tur . Unitatea i integritatea c ii se dovede te indiscutabil din urm toarele date: prin unitatea persoanelor care sunt în lucrare; nu numai persoanele principale - mirele i mireasa -, Solomon i Salomeea, dar i persoanele secundare, cum ar fi fiicele Ierusalimului, sunt prezentate în toate p ile c ii cu acelea i caractere, tendin e i eluri.

De i exege ii ortodoc i accept cuprinsul general al c ii, totu i cu privire la determinarea formal a ei nu exist în elegere între ei divergen ele fiind destul de pronun ate cu privire la „împ irea Cânt rii care depinde de descrierea formei i a cuprinsului”.[5] În final, atât Sfin ii P rin i cât i aproape to i cei care au comentat aceast carte au admis c cuprinsul cânt rii este unirea mistic a lui Iisus Hristos cu Biserica Sa.

Locul pe care-l ocup cartea ,,Cântarea Cânt rilor” în Sfânta Scriptur „Cântarea Cânt rilor” a pus multe probleme, atât exege ilor Vechiului Testament cât i celor ai Noului Testament, dar i a celor care, de-a lungul timpurilor, au fost preocupa i de aceast carte, cauza fiind sublimitatea ei cât i modul în care trateaz cuprinsul s u datorit acestor fapte, pentru care au existat foarte multe controverse cu privire la locul pe care-l ocup aceast lucrare în Sfânta Scriptur . (...) Ea ,,cuprinde un loc cu totul deosebit între c ile Sfintei Scripturi, datorit profunzimii cât i a interpret rii alegorice, adic a leg turii dintre Iahve i poporul lui Israel, din Vechiul Testament, iar în Noul Testament leg tura dintre Iisus Hristos i Biseric ”.[6]

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Din cuprinsul acestei c i putem observa c nu este amintit „numele de Dumnezeu, de revela ie, de sfin enie, de iubire transfigurat ”[7] ci, dimpotriv , totul se pare c se desf oar , într-un univers al erosului, ceea ce I-a f cut pe foarte mul i care au studiat aceast carte s afirme c este doar un epitalan, o scen teatral , iar în zilele noastre Petru Cre ia îi d acestei c i ,,o interpretare profan ”[8].

Pentru cei care n-au în eles în profunzime aceast carte, textul este uneori atât de laic încât pentru unii care au studiat-o au avut re inere dar i unele îndoieli considerând „Cântarea Cânt rilor” pur i simplu o carte laic [9], chiar dac cele dou personaje principale, mirele i mireasa, str bat întregul poem în ipostaze diferite: de dorin , de c utare, de oapt , strig t, apropiere, dar cu toate acestea nu exist nimic întinat, nimic care s atenueze frumuse ea i demnitatea fiin ei umane.

Iat , deci, c exist multe opinii referitoare la aceast carte, fiind în eleas în mod diferit, a a încât mul i i-au pus întrebarea: ce caut aceast carte în Biblie? Din moment ce nu este amintit numele de Dumnezeu i alte cuvinte din care s reias c este o carte sfânt .

Din toate documentele i scrierile pe care le mai avem nu se tie exact când anume a fost introdus „Cântarea Cânt rilor” în canonul Vechiului Testament. Desigur c decizia n-a fost u oar i dup cum am mai amintit n-au lipsit nici controversele. Dar, odat ce a fost introdus în canon, ea i-a men inut locul ei aparte, din genera ie în genera ie, înl turându-se ideea c ar fi o oper profan , acordândui-se creditul de-a fi o carte inspirat care trebuie citit i interpretat alegoric

Pozi ia c

ii în Canonul iudaic

rerile cu privire la cuvântul ,,canon” sunt împ ite, dup unii autori provenind de la ebraicul (cone), care înseamn , în sens propriu, sur tori sau îndreptar, iar în sens figurat înseamn model sau norm . În Sfânta Scriptur se cuprind: „rânduielile, normele de via

cre tineasc , atât pentru credin cât i pentru moral ”[10], totalitatea înv turii biblice se nume te canon a a cum afirm Sfântul Irineu, Origen, Sfântul Ioan Gur de Aur i al i scriitori biserice ti care au adus o contribu ie important pentru p strarea canonului biblic.

Dar în zilele noastre prin canon în elegem lista c ilor declarate de Biseric drept c i de îndreptare cre tineasc i inspirate. C ile se numesc canonice, normative pentru via a cre tineasc pentru c sunt de origine dumnezeiasc i sunt scrise sub inspira ia Duhului Sfânt.[11] (...) Profesorul Vasile Tarnavschi, într-un studiu al s u, ne relateaz unele informa ii referitoare la fixarea canonului Vechiului Testament, cum tradi ia iudaic arat c Sinagoga cea mare, adic un colegiu de 120 de membri care s fi fost instituit în anul 444 î.Hr. i care s fi existat 250 de ani „ar fi fost autoritatea ce a fixat canonul Vechiului Testament”.[12] Toate c ile de origine divin , care au fost încredin ate poporului iudeu, au fost adunate i p strate într-un loc de c tre persoane cu autoritate în acest domeniu. Aceste persoane au fost preo ii, iar locul de p strare a fost Templul, partea cea mai sfânt „Sfânta Sfintelor, al turi de Chivotul Legii”.[13] Primele colec ii care s-au p strat au fost c ile lui Moise, adic Pentateuhul, acest fapt relatându-l Sfânta Scriptur în Deuteronom - 31,26: „Lua i cartea aceasta i o pune i lâng Chivotul Leg mântului Domnului Dumnezeului vostru ca s i fie m rturii împotriva Ta”. ile scrise mai târziu s-au p strat în acela i loc împreun cu cele istorice, cele ale profe ilor mari dar i cele din grupa c ilor didactico-poetice, din care face parte i „Cântarea Cânt rilor”.

Din cele prezentate observ m c aceste c i necanonice sunt strate într-un loc cu totul special, ceva ce ne face s în elegem c aceste c i de origine divin au fost p strate cu mult sfin enie de tre iudei tocmai perntru c ele con in Cuvântul lui Dumnezeu. „Cântarea Cânt rilor” fiind în eleas în diferite moduri i-a p strat aceast pozi ie de a fi o carte canonic „chiar dac textul se pare a fi laic”[14], ceea ce ar fi trebuit s duc la excluderea c ii din canonul iudaic. Exist i unele m rturii istorice conform c rora: „Ezdra a încheiat canonul iudaic”[15]. De o importan deosebit sunt cuvintele scriitorului iudeu Iosif Flaviu în lucrarea sa: „Contra Apionem” (I, 8) unde spune c „Iudeii timpului venereaz dou zeci i dou de i sfinte pe care el le împarte în patru categorii: cinci c i ale lui Moise, treisprezece c i ale Profe ilor i patru c i care cuprind laude pentru Dumnezeu i reguli morale pentru oameni, acestea din urm fac parte din grupa c ilor didactico-poetice. La acestea mai adaug a patra categorie care, spune el, nu merit aceea i credin cu cele dinainte”.[16] O alt m rturie foarte important , cu privire la pozi ia c ii la canonul iudaic, ne relateaz tradi ia iudaic , printre multe discu ii de tre unii rabini care au vrut s exclud din rândul c ilor inspirate unele c i care au trebuit s fie în canonul iudaic cum sunt: „Cântarea Cânt rilor, Iezechiel, Eclezaistul, arat indirect c au fost în canon, altfel nu aveau de unde s fie scoase”.[17] Dar aceast m rturie r mâne f argument i este o p rere gre it a rabinilor. Dup cum afirm Rabi Achiba „Fereasc Dumnezeu, nimeni în Israel n-a vorbit contra faptului c „Cântarea Cânt rilor” spurc mâinile c ci toat lumea nu poate pre ui cât acea zi în care i-a fost dat lui Israel „Cântarea Cânt rilor” c ci toate c ile sunt sfinte, iar „Cântarea Cânt rilor” este sacrosant ”.[18]

Pozi ia c

Toulouse-Lautrec - La Moulin Rouge

Anul VI, nr. 10(62)/2015

ii în Canonul cre tin

ile Vechiului Testament au fost citate dar i recunoscute de Mântuitorul Iisus Hristos, Sfin ii Apostoli, care formeaz scriptic

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vechiului Testament, care cuprinde cele 39 de c i, care se aflau în posesia Sinagogii i care se utilizau de c tre iudei ca fiind drept colec ia de c i cu origine divin . În multe locuri în Noul Testament se fac citiri din c ile canonice din Vechiului Testament i din c ile necanonice, spre exemplu textul de la Matei (6,14) ar fi citat din Isus Sirah 28,3: „C de ve i ierta oamenilor gre elile lor, ierta-va i vou Tat l vostru cel Ceresc” (Mt.6,14) „Omul care ine mânie împotriva omului cum poate s cear de la Dumnezeu t duire?” (Is.Sir.28,3).

Biserica cre tin care ia locul Sinagogii a preluat de la aceasta întreg tezaurul Scripturii ei „Scriptur pe care a cunoscut-o, a citit-o i a aprobat-o Însu i Mântuitorul i Sfin ii Apostoli” [19] Din toate documentele i studiile r mase despre stabilirea canonului c ilor canonice s-a stabilit definitiv în secolul al IV-lea. Pân ce s-a stabilit definitiv „Atât p rin ii apostolici cât i scriitorii biserice ti întru toate s-au conformat cu p rerea Sfin ilor Apostoli, a c rilor canonice”.[20] Primul autor bisericesc care ne red catalogul c ilor canonice este apologetul Meliton, Episcop de Sardes. El face o c torie în Orient, tocmai pentru a se orienta în privin a extensiunii canonului Vechiului Testament, ca s ia cuno tin cu credin a bisericii de acolo care cunoa te foarte bine tradi ia Mântuitorului i a Sfin ilor Apostoli. Rezultatul cercet rilor f cute îl face cunoscut fratelui s u Onisin într-o scrisoare care a p strat-o Eusebiu de Cezareea în Istoria sa Bisericeasc . În textul acestei scrisori sunt relatate c ile Vechiului Testament: „Pentateuhul, Isus Navi, Judec tori, Ruth, Patru C i ale Regilor, I, II Paralipomena, Psalmii lui David, ale lui Solomon: Pildele i În elepciunea, Ecleziastul,Cântarea Cânt rilor, Iov, Isaia, Daniel, Ezechel, Cei doisprezece Profe i într-o Carte i Ezdra”.[21] Un rol deosebit de important în perioada primar a cre tinismului, când i-au f cut apari ia primele erezii, dar i unele probleme la unele i ale Scripturii l-a avut Sinodul din Laodiceea din anul 360, care în Canonul 59 hot te ca în biseric s se fac citiri numai din c rile canonice, întrebuin ându-se aici întâia oar termenul de carte canonic . adar, din toate cele prezentate se poate constata c i Biserica cre tin a preluat aceast carte împreun cu tot restul canonului biblic Vechi Testamentar, desigur c i s-a recunoscut „Cânt rii Cânt rilor” acela i sens alegoric pe care l-au adoptat i vechii evrei. În schimb P rin ii Bisericii, în scrierile lor, vor l rgi cadrele alegoriei, când trimitere la „rela iile dintre Hristos i Biserica Sa, care, în mod profetic, a fost prefigurat în aceast carte”.[22] Chiar Sfântul Apostol Pavel însu i va defini rela ia dintre Iisus Hristos i Biseric drept o rela ie matrimonial (Efes. V, 25-29). „Cântarea Cânt rilor”, fiind o carte greu de în eles, nu poate fi interpretat la voia întâmpl rii, totu i dup cum am observat de-a lungul timpului, chiar i în cre tinism i-a men inut pozi ia sa în canonul cre tin, dar s-au ridicat unele voci care au încercat s -i dea un alt caracter cu totul diferit de cel iudeu i de cel cre tin, tocmai datorit faptului c „în slujbele Bisericii Ortodoxe nu se întrebuin eaz texte din „Cântarea Cânt rilor”, dar în canoanele i slujbele întocmite în cinstea N sc toarei de Dumnezeu se întrebuin eaz expresii din aceast carte, ca de exemplu: „Izvor Pecetluit” „Gr din Încuiat ” „Cât de Frumoas E ti Tu i nici o pat nu este în Tine”[23] Iat deci cei care au c utat s -i dea un alt caracter decât cel cre tin r mân o argumentare clar . i raporturile dintre „Cel Iubit” sau „Mire” i dintre „Cea Iubit ” i „Mireas ” sunt raporturile leg turii harice i tainice dintre Iisus Hristos Dumnezeu i omenire sau Biseric , în care caz, dup în elesul Bisericii: „Cântarea Cânt rilor” este cea mai înalt prorocie despre Mesia, dar i o ilustra ie istoric a lui Iisus Hristos, Celuia deja întrupat, înomenit, care a i s vâr it opera de

55

mântuire a neamului omenesc”.[24] Biserica Catolic , în rânduiala slujbelor sale, de obicei, face citiri din „Cântarea Cânt rilor” la s rb torile N sc toarei de Dumnezeu i anume la Na terea ei, la Buna Vestire i la Adormire, cite te capitolul I al C ii. Îns au existat i voci care au considerat-o un imn de dragoste dintre dou persoane iubite, ceea ce a determinat s nu recunoasc canonicitatea acestei c i.

Ceea ce a salvat r mânerea în canon a „Cânt rii Cânt rilor” sunt scrierile Sfin ilor P rin i, care au avut o contribu ie deosebit de important pentru Biserica noastr , iar abord rile lor asupra c ii sunt cele mai aproape de adev r deoarece înainte de a studia aceast enigm au pus mult rug ciune, atât înainte de a o aborda cât i în timpul lucr rii i cu siguran au fost lumina i de Duhul Sfânt care lumineaz i se s luie te în sufletul i în inima celor care-L caut pe Dumnezeu i se deschid Lui. Aceste scrieri ale Sfin ilor P rin i, care s-au p strat de-a lungul timpului i se p streaz i ast zi, au fost i sunt adev ratele izvoare pentru cei care au fost preocupa i s studieze aceast capodoper dar sunt i ziduri de ap rare pentru toate interpret rile venite din partea bisericilor protestante.

Abordarea f cut de Sfântul Grigorie de Nyssa va fi preluat de mistica i ascetica r ritean cu precizarea c în aceast angajare nup ial divino-uman nu e vorba de sufletul înc impur, bântuit de patimi, a a cum este cel în faze de desp timire, ci este vorba cu totul de altceva „de cel ce a intrat în treapta superioar a contempla iei mistuit acum de dorul cunoa terii supreme i al unirii des vâr ite”[25] astfel în acest sens „Cântarea Cânt rilor” a fost considerat „drept izvor de taine” precum i unele „temeiuri duhovnice ti care vor fi extrase din aceast carte de c tre diferi i p rin i filocalici precum Maxim M rturisitorul, Nichita Stithatul, Ioan Sc rarul, Simeon Noul Teolog, Grigore Sinaitul”[26] În concluzie, i în Noul Testament tot alegoria i-a salvat r mânerea în cuprinsul Sfintei Scripturi, dar de data aceasta n-a mai fost acceptat raportul dintre Dumnezeu i Israel, ci raportul dintre Iisus Hristos i Biseric , socotit ca o viziune profetic despre viitorul în care avea s vin Mesia, adic o prefigurare a Bisericii ca Mireas a lui Iisus Hristos.

Desigur, este greu de precizat dac to i ace ti exege i au avut aceast convingere deplin . Dintre profesorii români Popescu - M ie ti - o personalitate foarte important în teologia româneasc spune c : „este foarte posibil ca autorul s fi avut în mintea lui, luminat de Duhul Divin, i aceast chestiune viitoare, adic venirea lui Mesia i întemeierea Bisericii.[27] Profesorul Nicolae Neaga, în studiul s u din anul 1931, nu poate si nici el o alt explica ie a prezen ei acestei c i în canonul biblic decât tot „alegoria cu con inut supranatural”[28] Indiferent cum a fost considerat aceast oper , trebuie precizat i tradi ia Bisericii noastre care-i recunoa te un statut cu totul special, a a dup cum ne relateaz Origen, „nici unul dintre oamenii care s-au angajat în urcu ul spre cânt rile din Sfânta Scriptur nu va fi în stare s se ridice pân la Cântarea Cânt rilor”[29]

Traduceri celebre ale „Cânt rii Cânt rilor” în limba român De-a lungul timpului, diferite c i ale Sfintei Scripturi au fost traduse i tip rite, dar „Cântarea Cânt rilor”s-a r spândit separat de celelalte c i ale Scripturii. Din toate popoarele care au existat s-au ridicat personalit i importante care au studiat, dar i tradus, aceste i în limba specific neamului fiec rui popor. i la noi, la români a

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fost tradus , comentat i tip rit „Cântarea Cânt rilor” de „Personalit i ale vie ii ecleziastice, culturale i literare precum: Pr. Prof.

Dr. Nicolae Neaga, Pr. Vasile Radu i Scriitorul Gala Galaction, apoi Nicodim Munteanu - Patriarhul României, Ioan Alexandru, Petru Cre ia.”[30] Pe lâng aceste personalit i, aceast carte a fost tradus i tip rit în versuri de Iuliu Dragomirescu, Corneliu Moldovan, Emilian P sculescu Orlea, Radu Cârneci i I.P.S. Bartolomeu Anania.[31] În spiritualitatea româneasc , aceast sublim scriere poetic a fost privit i pre uit ca o oper divino-uman în cuprinsul c reia se afl idei izvorâte din mintea i sim irea unui geniu poetic, sublimat de lumina harului Duhului Sfânt. A adar ni se înf eaz ca o scrisoare oarecum unic între celelalte c i ale Bibliei, dar care nu a fost desp it niciodat de aceasta, chiar dac a fost tradus i de unele personalit i literare i culturale.

Dintre cele mai vechi studii pe care le mai avem este lucrarea lui Iuliu Dragomirescu, ap rut în anul 1904. Este tradus din ebraic i sunt redate versuri având opt capitole. Autorul a vrut s fac „o oper pioas ” [32] i a r mas fidel interpret rii presupus chiar de Origen. În urma revizuirii lucr rii sale, a l sat tot forma ebraic i streaz numerotarea strofelor române ti f când o paralel cu stihurile ebraice. În ceea ce prive te con inutul, aceast traducere nu difer cu mult fa de ultimele traduceri. Traducerea corespunde studiului evolutiv al limbii române în acea perioad caracterizat printr-un lexic mai diminuat, un limbaj greoi i o topic specific acelei perioade.

O alt traducere în limba român este lucrarea lui Corneliu Moldovan, preluat dup Biblie i redat tot în versuri. Aceast lucrare nu este împ it pe capitole ci este redat în versuri, iar textul nu este redat ca i în Biblie. Lecturând textul lucr rii pare s fie cu totul diferit de cel din Biblie a a dup cum autorul afirm : „Am fost nevoit adaug lucruri noi, potrivite cu armonia întregului, pentru a deslu i i pune în lumin în elesul versetelor din Biblie”.[33] În concluzie,

Toulouse-Lautrec - La Moulin Rouge

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Corneliu Moldovan spune despre „Cântarea Cânt rilor” c este o povestire idilic a unei iubiri vesele i s toase pline de via , tâ, a a cum nu se mai ive te ast zi, o iubire s lbatic i înfl rat , f rnicie i f ov ire dar îndestulat de cea mai fraged i îndestulat poezie.

Pentru Radu Cârneci, „Cântarea Cânt rilor” nu este doar un epitalan, o simpl ora ie de nunt , ci altceva cu mult mai mult „un poem liric de o unic frumuse e i fr gezime de un dramatism simplu i luminos cu o evolu ie nuan at i un final optimist, de o încredere în virtu ile iubirii atoatcuprinz toare”.

Pe lâng multele traduceri ale Bibliei, care s-au i tip rit, în Biblia tip rit în anul 1914 textul unor c i, dar mai ales a celor didacticopoetice „este destul de greu de redat” [34]de aceea s-au folosit texte române ti existente care au la baz Septuaginta.

O traducere mai nou , dar i cea mai aproape de adev r, este traducerea f cut de preo ii Vasile Radu i Gala Galaction care, în edi ia din anul 1934, a „Cânt rii Cânt rilor”, chiar în prefa , în câteva pagini arat „ca fiind cea mai enigmatic din toat Biblia”[35], dar a comb tut toate p rerile gre ite care sus in c ar fi un poem de iubire profan folosind argumente cât mai clare, pe lâng acestea ar tând aceast carte „este scris întru slava neamurilor”[36]este considerat i izvor de taine i de o continu descoperire spiritual . Cuprinsul c ii este redat în opt capitole iar textul apropiat de cel al ultimei edi ii a Bibliei.

Traducerea i comentariul f cut de Ioan Alexandru sunt relatate într-un studiu introductiv al Prof. Zoe Dumitrescu Bu ulenga, unde arat importan a literar i frumuse ea poetic propriu-zis a „Cânt rii Cânt rilor”. Gra ioasa poveste de iubire dintre regele Solomon i Salomita este una din cele mai vechi pastorale din istoria literaturii universale, p strând în vechea ei structur toat prospe imea i spontaneitatea mi rii unor suflete care se cheam , se g sesc, se pierd dar se reg sesc dup înaltele legi nescrise ale dragostei. În aceast carte, vorbindu-se despre iubirea ipostaziat într-o lume a unui moment istoric, a unei societ i, în haina liricii vechilor evrei, privirea aceasta asupra iubirii se duce dincolo de aspectele ei imediate ca i privirea aruncat asupra frumuse ii. Ca de altfel în toate popoarele lumii, i în acest poem nu este vorba numai de simple figuri de retoric ci de simboluri care relev adâncurile unice, esen iale ale iubirii.

Ceea ce l-a determinat pe traduc tor s fac aceast traducere a „Cânt rii Cânt rilor” o m rturise te în încheiere, unde spune c aceast traducere a f cut-o din dorin a de a p stra cât mai adânc posibil în aceste neistovite frumuse i atât de aproape de sufletul fiec rui om care se str duie cât îi st în puteri s devin cât mai bun i mai frumos, prilej de bucurie pentru ceilal i.

Deci putem concluziona, atât din scrierile teologilor Vasile Radu i Gala Galaction, cât i din traducerea poetului Ioan Alexandru, spre a în elege c pentru to i oamenii de cultur români „Cântarea Cânrilor” nu e nicidecum o scriere profan ci este „un poem liric inspirat, de o unic frumuse e care înal sufletul pe culmile frumuse ii eterne”.[37] Dar comentariul f cut de Petru Cre ia este în contradic ie cu comentariul f cut de Ioan Alexandru i celelalte personalit i biserice ti i culturale.

Comentariul f cut de Petru Cre ia este înf at „ca un ir de cinci poeme de iubire încadrate între un prolog i o încheiere”.[38] Autorul mai spune c nu este niciun cuvânt în poem care s nu fie de iubire dintre cele dou fiin e, mire i mireas . Pentru el, aceast carte este „un ir de cântece nup iale care stau în fruntea poeziei de dragoste a lumii.”[39] Una din traducerile cele mai recente a „Cânt rii Cânt rilor” a fost

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

realizat de Bartolomeu Valeriu Anania, versiune diortosit dup Septuaginta. Aceast traducere este f cut în versuri, având opt capitole. Textul este redat ca i în ultimele edi ii ale Bibliei, dar se poate observa c traduc torul explic unii termeni într-un limbaj literar cât mai nou.

Din punct de vedere teologic, lucrarea realizat de Valeriu Anania este considerabil . Ea este unic în felul ei pentru ortodoxia contemporan . Autorul este foarte atent în a reda sensul teologic autentic al textului scripturistic. Acesta este de altfel meritul acestei traduceri.

Ea reu te nu numai s surprind adev ratul în eles exprimat de autorul sfânt, dar în acela i timp în opinia noastr reu te acest lucru mult mai bine decât traducerile f cute pân acum în limba român , cel pu in dup edi ia Bibliei sinodale din anul 1914. Departe de noi gândul de a minimaliza importan a i valoarea traducerilor scripturii în limba român efectuate pân acum, deoarece ele au o valoare inestimabil , atât din punct de vedere al fondului, cât i al formei. Îns , a a cum afirm Cristian B dili , un literat i teolog contemporan, aceste traduceri au unele lipsuri în ceea ce prive te fidelitatea fa de textul biblic din punct de vedere al sensului teologic. În concluzie, putem preciza c aceast capodoper a fost tradus i în limba român de multe personalit i, unele m rturisind c s-au apropiat de ea cu mult admira ie dar i emo ii, fiindc în elegerea ei presupune „o profund cunoa tere a spiritualit ii”[40], din care a izvorât i care este cea a orientului în cadrul c reia sentimentul religios i-a g sit expresia lui în cea mai adev rat cântare i poezie. Dar numai unele sufletele de elit sunt în m sur s se înal e cu cugetul pâla adev rata în elegere a imensei frumuse i ce se afl în cuprinsul acestei c i. Cei care au considerat-o doar o scriere profan , r mânând doar la suprafa a de în elegere a lucrurilor, nici nu vor reu i s descopere taina iubirii, adic marea iubire dintre Dumnezeu i om, dintre crea ie i Creatorul ei, cum i Paul Evdokimov ne relateaz : „Pentru antropologia biblic iubirea dintre mire i mireas î i are originea în iubirea divin i se deschide c tre Dumnezeu”.[41] [1] Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Neaga, Mitropolia Olteniei, pag.186 [2] Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Institu iile Teologice, E.I.B.M.B.O.R. Bucure ti, 1985, Pag.324 [3] P.Join, Le Cantique des Cantiques, p. 1011 [4] Comentariu - Patriarhul Nicodim Munteanu [5] Prof. Dr. Vasile Tarnavschi, Cern i, 1928 [6] Ibidem [7] Biblia sau Sfânta Scriptur , Traducere, note i comentarii de I.P.S. Bartolomeu Anania, edi ia jubiliar a Sfântului Sinod Bucure ti, 2001 [8] Petru Cre ia, Cântarea Cânt rilor, tradus i comentat , Ed. Humanitas, 1995, pg. 8 [9] I.P.S. Antonie Pl deal , Cântarea Cânt rilor - 3000 de ani de frumuse e, Sibiu, 2000, pg. 110 [10] Studiul Vechiului Testament - Manual pentru Institutele Teologice [12] Prof. Univ. Dr. Vasile Tasrnavschi [13] Studiul Vechiului Testament - Mnual pentru Istitu iile Teologice [14] Antonie Pl deal , Cântarea Cânt rilor - 300 de ani de frumuse e [15] Studiul Vechului Testament - Manual pentru Studiile Teologice

57

[16] Ibidem, pg. 31 [17] Ibidem, pg. 32 [18] Fernard Conte ,,C ile Sfinte”, pg. 159 [19] Studiul Vechiului Testament - Manual pentru Istitutele Teologice, pg.

29 [20] Prof. Univ. Dr. Vasile Tarnavschi, Istoria canonului în Biserica cre in , Cern i, 1928, pg.46 [21] Studiul Vechiului Testament - Manual pentru Institutele Teologice, pg. 39.

[22] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Cântarea Cânt rilor Frumuse e, Iubire, Puritate, Poezie”, Sibiu, 2001, pg. 122 [23] Ibidem, pg. 242 [24] Ibidem, pg. 242 [25] I.P.S.Bartolomeu Anania, pg. 486 [26] Ibidem, pg. 486 [27] Antonie Pl deal , Cântarea Cânt rilor - 300 de ani de frumuse e, Sibiu, 2000, pg. 109 [28] Ibidem, pg. 110 [29] I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania [30] Ibidem, pg. 110 [31] Ibidem, pg.111 [32] Iuliu Dragomirescu, Cântarea Cânt rilor, Poem ebraic , Bran, 1901 [33] Coreniu Moldovan, Cântarea Cânt rilor, Prelucrare în Versuri dup Biblie, Editura Minerva, 1908 [34] Studiul Vechiului Testament - Manual pentru Institutele Teologice, pg. 104 [35] Cartea Cântarea Cânt rilor, Funda ia pentru Literatur i Art Regele Carol, Bucure ti, 1934, pg. 5 [36] Ibidem, pg.6 [37] Cântarea Cânt rilor, traducere din luimba ebraic , note i comentarii, un Studiu Introductiv de Zoie Dumitrescu-Bu ulenga, Bucure ti, 1977 [38] Petru Cre ia, Comentariu la Cântarea Cânt rilor, Ed. Humanitas, Bucure ti, 1995, pg. 183 [39] Ibidem, [40] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Op. cit., pg. 126 [41] Paul Evdokimov, Taina Iubirii, editat de c tre Asocia ia Filantropic Medical Cre tin Christiana, Bucure ti, 1999, pg. 122

Toulouse-Lautrec - Curse

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Alexandru C. Calotescu-Neicu

Anul VI, nr. 10(62)/2015

(apr.1888-1952)

scut la Turcenii de Jos, jud. Gorj, decedat la Ceplea, acela i jude . A urmat studiile primare i secundare la Craiova i Turnu Severin i cele universitare la Bucure ti. A fost un intelectual de mare valoare, inteligent, poliglot i cu un ascu it spirit critic, un inegalabil sus in tor al fenomenului cultural din epoc . A mo tenit una dintre cele mai mari mo ii din Gorj, dup c torie stabilinduse în satul Bro teni, com. Izvoarele, conacul s u fiind o gazd primitoare pentru multe personalit i ale vremii: Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Simion Mehedin i, Ion Dongorozi i al ii. În memoria sa, la Turceni se organizeaz anual, în aprilie, un festival interjude ean de umor, ajuns în 2015 la edi ia a XXIII-a. A publicat: Crucea dragostei (schi e i nuvele, 1914), Amintiri (traduceri, nuvele de Guy de Maupassant, 1922), Epigrame (1931), Antologia epigramei române ti (în colaborare cu Nicolae Crevedia, 1933, ed.a II-a -1934), Epigrame (1935), Sbur turi (epigrame, 1936), Caiet cu epigrame (1940), Drept la int (epigrame, 1940), Alte vremuri, alt lume (povestiri, 1941). Volum postum: Epigrame (2007, edi ie îngrijit de Centrul Jude ean pentru Conservarea i Promovarea Culturii Tradi ionale Gorj).

Unui podgorean Are vie nenea Luca i bani mul i i-aduce vi a; Îns mult mai mult i-aduce (Spune lumea)… cuconi a!

Consolare De bârfitori s n-ai habar, ci o vorb veche spune: Nici o viespe nu în eap Decât numai… fructe bune.

Unui conferen iar plictisitor ine conferin e lungi i are tâlcul ei n pasta: Vorbe te mult ca s -i ajung …

Acas’ vorbe te doar nevasta Unui magistrat epigramist De are spirit ori de n-are N-ar fi un lucru de mirat; domnul magistrat e-n stare i-l aduc … cu mandat!

Consolarea epigramistului C-arunci în foc nou din zece O spui în glum … nu se poate; de le-ai lua dup valoare Ar trebui s le-arunci toate.

A ap rut „Scrisori f adres ” de G. Topârceanu (ziarele) Fiind prea alintat de muze Ca s stârneasc vâlv -n pres , Distrat, poetul dete drumul „Scrisorilor… f adres ”!

Lui I.Dongorozi, la volumul de succes „Socoteli gre ite” Mul i fac bine „socoteala” Îns iese prost, se spune.

Tu… faci „Socoteli gre ite” Dar… dau rezultate bune!

Pe m su a unei crâ me de ar De la crâ mu a asta N-ai mai pleca vreodat …

Crâ maru- i d s bei, Nevasta te îmbat .

La Camera de Agricultur Gorj e pre edinte un preot La Camera de-Agricultur Atât de grea a fost sincopa, Încât ne mai g sind remediu Au trebuit s cheme… popa.

Unui locotenent rezervist El nu-i fricos ci vrea r zboi moar pentru ar !

Vai… nici nu tie c-a fost dat La „partea sedentar ”!

Unui volum de versuri Când prive ti volumul Admiri… editorul!

Când cuno ti cuprinsul Blestemi… autorul!

Unui director de gazet Sigur tiu Cât s muncesc: Eu o scriu, Eu o citesc!

Autorului romanului „O jum tate de om” Eroul din roman, s rmanul, Eu îl deplâng, c -l în eleg: N-ar fi r mas el jum tate, De erai dumneata… întreg!...

Autorului volumelor „Sângele” i „Monstrul” Citind „Monstrul” dumitale gr besc s i dau un sfat: „Sângele”- i analizeaz , e ti tân r… i-i p cat!

Lui N.Mih escu-Nigrim, la romanul „Cazul Maicii Varvara” În cazul maicii Varvara, Stare a i-ntreg soborul Au decis s fac maslu…

-i bolnav r u… autorul!

Lui Demostene Botez, la Romanul „Ghiocul” De- i citea întâi cu ghiocul, Cred c î i pierea elanul; i era, poate, mai bine: nu mai scriai romanul!

Parlamentarii vor face o excursie pe Dun re în sus (Ziarele, 1933) De ce pe Dun re în sus, Nu-i prea riscant -aceast cale?

Gândi i-v ce-ar pierde ara De v-ar lua Dun rea… la vale!

Lui P storel Teodoreanu, care spune „nu scrie cu zeam de l mâie” Nu scrii cu zeam de l mâie ci via a ta nu-i din Fanar. i-apoi… te-ai îndura, tu, oare schimbi nectarul de Cotnar?!

Unor directori de revist Nu m mir, c la revist Pl ti i bine scriitorii!

Cum scrie i voi… uman este pl ti i i cititorii!

La 61 de ani Radu D.Rosetti a scris volumul „Vechituri” Nu scrii despre lumea nou i-ale ei apuc turi.

E firesc… de la o vreme, Ca s treci la… vechituri!

Poetului I.C.Popescu-Polyclet Amicului meu Polyclet, În glum eu i-am zis poet; Iar el mi-a mul umit frumos: Luase gluma-n serios!

Epitaful lui I.C.Popescu-Polyclet Pe aceast n lie Zace unul Polyclet.

A murit de bucurie Când s-a spus c e poet!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

La moartea unui medic Recunosc tori, clien ii Plâng pe doctorul Andrei; Le-a f cut un bine mare Murind el… sc par ei!

Lui T.M inescu, la volumul „O pic tur de parfum” Crezând c-atrage cititorii cumpere al s u volum Coperta c ii i-a stropit-o C-„O pic tur de parfum”!

Anul VI, nr. 10(62)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

D’ale aromânilor În anul 1995, am f cut parte din delega ia ministrului de Externe, Teodor Mele canu, la prima Trilateral : Grecia, România, Bulgaria.

Era o form nou de colaborare sub-regional , care a rezistat pân în zilele noastre. Întâlnirea a avut loc la Ianina, capitala prefecturii cu acela i nume, în epicentrul Epirului. Ne aflam într-o zon înc rcat de mitologie i istorie na ional , situat într-un cadru natural de basm. Prin apropiere, se afl valea Dodonei, celebr în antichitate pentru oracolul lui Zeus. Noi nu am c lcat prin acele locuri, îns am ajuns la vestita pe ter Perama, am admirat i muzeul figurilor de cear , de la Mouzakei, dup care ne-am c rat pe poteci întortocheate de munte, în c utarea satelor pitore ti, construite numai din piatr . Gazdele ne-au amintit c , prin acele locuri, colindase i lordul Byron, venit s se al ture grecilor, care luptau pentru eliberarea de sub jugul otoman. Din aceast zon , Byron a l sat amintirile sale despre vizita la curtea tiranului Ali Pasha, în poemul epic Pelerinajul lui Childe Harold. În pu inul nostru timp liber, ne-am plimbat pe str zile din Ianina, am intrat în magazine, vorbind tare, dup cum ne este obiceiul. Neam dat seama imediat c oamenii erau aten i nu la zgomotul pe care îl f ceam, ci la vorbirea noastr . Intrau în vorb cu noi, bucurânduse ca de o revedere cu cineva apropiat. Nici nu era de mirare: rudele se întâlneau i t if suiau pe potecile Balcanilor. Evident c ne aflam pe meleaguri locuite sau traversate, timp de milenii, de aromâni, cu turmele lor de oi i capre. Ei asta tiau i asta f ceau, de când existau pe p mânt. Vara urcau turmele la munte, iar toamna coborau la es, pentru iernat, pân în zona ora ului Arta, al doilea ca m rime din Epir. De aici a început s se contureze povestea mea despre unele rude ale noastre de la sud de Dun re. În drum spre Ianina, ne-am oprit în ora ul Arta, pentru a ne astâmp ra setea pe terasa de sub un platan matusalemic. De la umbra platanului am admirat podul legendar, care are o istorie asetoare cu cea a M stirii de la Curtea de Arge . Povestea lui se streaz i ast zi sub forma unui cântec de jale, poate chiar blestem,

Podul de la Arta

pentru c el a pretins via a so iei me terului constructor, ca i în cazul lui Manole. Nu tiu cum a sfâr it constructorul de la Arta, îns Manole al nostru, ghidat fiind de un gând icaric, nu a avut o moarte comun , ci una care l-a metamorfozat în acea substan magic apa, de la fântâna ce-i poart numele. În anul 1996, am avut bucuria s cunosc un lider al f ero ilor (ramur a aromânilor) din Grecia. Este vorba de Gogu Padioti, care mi-a d ruit cartea sa Cânti i F erote ti, cu dedica ia în care preciza mi-a dat-o cu vrere arm neasc (de la aromân sau armân). În aceast carte, autorul sublinia c antologia de cântece ale aromânilor, numi i f ero i, apare ca un fel de cântec de leb , ca un strig t de alarm pentru o comoar aflat în dispari ie, pentru o mo tenire mo tenitori, pentru o tradi ie milenar , pe marginea abisului.

De la Gogu Padioti am aflat c aromânii, dispersa i în Peninsula Balcanic , sunt cunoscu i sub diverse nume. În Grecia, ei in de trei ramuri principale: gr mu teni, pindeni i f ero i. Pentru greci, to i sunt îns vlahi, cu unele nuan e: primele dou grupuri sunt numite cu ovlahi, în timp ce f ero ii sunt considera i arvanitovlahi, adic vlahi albanezi. Cele trei grupe erau r spândite pe arii întinse, pornind de la Arta, trecând apoi prin Ianina, Mun ii Pindului, Macedonia, Tessalia, pân la versantul vestic al Muntelui Olimp (ace tia se numeau vlaho-olimpieni). Unii picurari (p stori) au ajuns cu oile i pe Sfântul Munte Athos, îns pentru scurt timp.

Dup spusele aceluia i autor, f ero ii vorbesc un dialect protolatin, probabil cel mai arhaic dintre idiomurile neolatine. Pozi ia oficial a Greciei sus ine, pân la urm , c locuitorii acelor regiuni sunt vlahi, rora li se mai spune i cu ovlahi… Ei vorbesc greaca i vlaha, o limb latinizat , având un num r important de termeni din greaca veche. ... O limb care nu are propria scriere. Tocmai aceasta era i marea temere a lui Gogu Padioti, con tient c , f scriere, limba lor nu se poate conserva. ero ii i celelalte grupuri de aromâni i-au pus mari speran e în sprijinul institu iilor europene pentru recunoa terea, rena terea i protejarea identit ii lor etnice, lingvistice i religioase. Nu au îneles niciodat de ce nu pot vorbi cu Dumnezeu în limba lor. Ei nu pot uita c , din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza i pân la începutul secolului al XX-lea, fra ii lor de la nord de Dun re construiser peste o sut de coli pentru aromânii din Grecia, Macedonia i Albania. În antologia cântecelor f erote, Gogu Padioti ne ofer un antion din vorbirea lor spunând c : de mare agiutor la adunarea c nti ilor ni deadir Hristu i Elena Bacu..., ni deadir i al mul ero i i f erote. Pe tu lli mul umesc din inim . În carte, g sim i cântecul de jale sau blestemul de care pomeneam mai sus, privind podul de la Arta: s’cad ... i-ni ti asparg ... i s’toarn rba iliacas . Destul de clar! Exist i o sor a Miori ei, în cântecul Moartea a picurarului Nica. Este povestea celor trei ciobani Nica, Chica i

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 10(62)/2015

comparabil cu cel pe care l-ar dobândi în alt parte. La rândul s u, Mihai. Cântecul nu las nicio îndoial în privin a victimei, atunci Evangelos Averof a ctitorit, în 1988, Galeria de art , dotând-o cu 250 când zice: scoal Nica, scoal soari, nevasta- plândzi la cicioare. de lucr ri ale unor pictori greci din secolele XIX i XX. Exist i un Tema p curarului este foarte frecvent , deoarece exprim sentimente Muzeu de folclor, g zduit în casa Tositsa, un alt Mecena al ora ului proprii ciobanilor. Astfel, Nicul (micul) picurar ne spune c Picurar Metsovo. nic când iaram, in i oi singur p team.

Aromâni din Metsovo, veni i în România dup Primul R zboi i la ei cântecul de leag n începe tot cu nani, nani nic ficior, te Mondial, pot fi întâlni i prin Dobrogea, mai ales în Cogealac, unde leag n cu mari dor. F ero ii cânt i câti steale s nt pe er, noaptea continu s pasc oile aduse cu ei de pe plaiurile Pindului. F ero ii ard, ma dzua cher sau are mama una fat , cum i luna de mu at i-au adus i cântecele cu ei, care par cunoscute românului, dar îi (frumoas ). Este adev rat c am în eles destul de pu in din aceast mân neîn elese. Este evident c acestea sunt cântece pastorale, limb a f ero ilor, dar m întreb cum m-a descurca prin Maramure , de ritual, de dragoste ori colinde aromâne, îns interpretate într-un nordul Moldovei sau Mehedin i. Am citit undeva c mocanii din R - stil arhaic, polifonic, precum cântecele antice grece ti. inarii Sibiului i cei din Soveja Vrancei ar conjuga verbul a fi la fel ca Sunt dator s amintesc i faptul c mul i originari aromâni au ero ii i gr mu tenii, care la persoana I-a singular spun mini înscris pagini luminoase în cultura poporului nostru. M gândesc la escu. Aromânii din Mun ii Pindului sunt mai apropia i de noi atunci istoricul Xenopol, episcopul i Patriarhul Andrei aguna, pictorul când spun io hiu.

Camil Ressu, filosoful Constantin Noica, actorii Toma Caragiu i Ion De la Ianina, am pornit spre ora ul Metsovo, un fel de capital Caramitru, chirurgul Ion Juvara, omul de tiin Mina Minovici, subîn eleas a aromânilor de pe acele meleaguri. Ne-am trezit brusc scriitorul Octavian Goga i mul i al ii. într-un or el pitoresc, ag at pe o pant abrupt de munte. Pe vremea Dar, s ne amintim i de Agnes Gongea Boiangiu, n scut pe Imperiului Otoman, locuitorii de acolo controlau singura trec toare uli a vlah din ora ul Uskub (azi Skoplje, în Macedonia), având prin Mun ii Pindului, de o importan strategic i comercial excep- tat de origine aromân i mam albanez . Aceast rud celebr a ional . În schimbul ap rii acestui punct vital, aromânii din zon noastr nu este altcineva decât Maica Tereza, una dintre cele mai au beneficiat de privilegii importante. În prezent, localitatea este una cunoscute figuri ale cre tinismului contemporan, numit i Sfânta dintre cele mai bine organizate sta iuni turistice montane, dup spu- celor n stui i. Maica Tereza a fost i a r mas, deocamdat , printre sele localnicilor. Este remarcabil c ea nu i-a pierdut nici ast zi iden- pu inele personalit i cu origini române ti, sau aromâne ti, care au titatea aromân , r mânând celebr pentru produsele de artizanat, primit Premiul Nobel pentru Pace (1979). Nu îl puteam uita nici pe mai ales cunoscutele es turi i broderii cu fir de aur. Ne-am oprit i Evanghelie Zappa, aromân din Epir, care a devenit un Mecena ialonoi în minuscula pia central a ora ului. Ne aflam la o altitudine de mi ean. Fabuloasa sa avere a f cut obiectul unui proces prin anul 1150 de metri. De jur-împrejur, case din piatr , ce se c rau voini- 1894. Ar fi existat i un testament în favoarea statului de adop ie, ce te, tot mai sus. Pentru mine a fost uluitor s aflu c , la o popula ie România, al c rui original nu s-a mai g sit în arhivele române ti. de cca 3.000 de suflete, or elul avea patru b nci i o galerie de art . Zappa a finan at i el, al turi de George Averof, Jocurile Olimpice din Prosperitatea, din ulti1896. El s-a implicat în acest ma sut de ani, este strâns proiect înc din anul 1856, legat de numele unei faicând a expediat, de la momoase familii de aromâni. ia sa din Bro teni, o scriîncep cu George Averof soare regelui Otto al Grecare, la finele secolului al ciei, propunându-i reluarea XIX-lea, i-a putut permite Jocurilor Olimpice, pe prosponsorizeze, cu 950000 pria-i cheltuial . Avanseade drahme, reconstruirea suma promis , îns nustadionului de marmur din i mai vede visul cu ochii, Atena, unde, în 1896, au întrucât moare în anul 1865. fost reluate Jocurile OlimTot din banii lui i cu pice, în variant modern . gândul la Jocurile OlimTot el a finan at achizi iopice, Zappa a construit panarea (1910) cuirasatului latul Zappeion, într-un ce-i poart numele, expus splendid parc atenian, lânast zi vizitatorilor la intrastadionul de marmur . rea în portul Pireu.

Datorit valorii sale arhiÎn 1950, membri ai atectonice, palatul este foceleia i familii au înfiin at losit de greci, pân în zilele Funda ia Averof, pentru noastre, pentru conferin e, protejarea tradi iilor din reuniuni sau expozi ii cu zona Metsovo i împrejuparticipare interna ional . rimi. Averofii aveau conÎn virtutea obliga iilor vingerea c p strarea stiprofesionale, dar i din pl lului de via i a culturii cere, frecventam destul de locale este posibil numai des acele locuri, unde m prin sprijinirea artizanilor, sim eam ca acas . Poate c astfel ca ace tia, prin munacolo înc mai s luia Toulouse-Lautrec - Dansatoarea în camera ei ca lor, s i poat asigura spiritul lui Zappa. un nivel de via decent,