Constelatii diamantine nr. 11 ( 63) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 11 (63) Noiembrie 2015

Semneaz :

Amedeo Modigliani - Cariatid

George Baciu Gabriela-Mimi Boroianu Radu Boti Mihai Batog-Bujeni Iulian Chivu Livia Ciuperc Traian Conciatu Octavian D. Curpa Doina Dr gu George Filip Mariana Gheorghe Ioan-Mircea Ghitea Nicolae Ghi escu Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Marin Ifrim Boris Marian Daniel Marian Ion Marin Vasile Menzel Constantin Miu tefan Lucian Mure anu tefan Radu Mu at Janet Nic Dan Norea Dimitrie-Sorin Pan Ion P tra cu George Petrovai Ana-Cristina Popescu Viorel Roman Florentin Smarandache Maria Sturza-Clopotaru Adriana Tomoni Al. Florin ene Ionu Leonard Voicu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar tefan Lucian Mure anu, Singur, concept în studiul de antropologie a singur ii ....pp.3-5 Doina Dr gu , Frumos i nefericit (Amedeo Modigliani) .....................................................pp.6,7 Janet Nic , Noeme ..............................................p.8 George Petrovai, Mitul progresului ................p.9 Livia Ciuperc , Moralistul Leonardo da Vinci (III) ......................................................................p.10 Daniel Marian, Abecedarul luminii deschis pe Meridianele Atlantidei, dinspre Regele M rii ...............................................................................p.11 George Filip, Poeme ........................................p.12 Al. Florin ene, Starea psihofizic a poetului pe axa lumii ......................................................p.13 Marian Hotca, Poeme ......................................p.14 Iulian Chivu, Imposibila desp ire ......pp.15-17 Adriana Tomoni, Poeme ..................................p.18 Dan Norea, Poeme ...........................................p.19 Stelian Gombo , Domnitorul Neagoe Basarab i folosul, participarea sau impactul cre tinilor ortodoc i români în Uniunea European ... ..............................................pp.20,21 Petru Hamat, Negu torul din Artmelo (fragment de roman) .................................pp.22-26 Gabriela-Mimi Boroianu, Poeme ..................p.27 Vasile Menzel, Poeme .....................................p.28 Viorel Roman, Europa f Dumnezeu ........p.29 Ion Marin, O lege de care are nevoie i societatea, nu doar jurnalistul ......................p.30 Octavian D. Curpa , Vocea ei a r sunat din Catedrala din Munich la Campionatul Mondial de Fotbal! ..................................pp.31,32 Mariana Gheorghe, Poeme ............................p.32 Ioan-Mircea Ghitea, Taina Nemuririi ...pp.33,34 Maria Sturdza-Clopotaru, Poeme .................p.35 George Baciu, Poeme ......................................p.36 Dimitrie-Sorin Pan , Cronica de sub Deal ..p.37 Ana-Cristina Popescu, Calea spre fericire ...p.38 Radu Boti , “Pove ti din ara Codrului” ..p.39 Mihai Batog-Bujeni , Bogat, lanul epigramei ......................................................................pp.40,41 Constantin Miu, Bani de buzunar ................p.42 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.43 Fl. Smarandache, La vie est belle ..........pp.44,45 Geo Fil, Remember ...........................................p.46 Marin Ifrim, Dou “mâr oage” celebre ......p.47 George Filip, Nunta .................................pp.48,49 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.50,51 Boris Marian, Poeme ......................................p.51 Petre Gigea-Gorun, Întâlniri cu dr. Dorin Hociot , un chirurg de excep ie ............pp.52-56 N. Ghi escu, Constela ii epigramatice ........p.57 Traian Conciatu, Constela ii epigramatice ..p.58 Ion P tra cu, Legenda m sii ..............pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Amedeo Modigliani

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

{tefan Lucian MURE{ANU

Singur, concept î@n studiul de antropologie a singur[t[\ii Motto: Singur tatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp. (Seneca) Cuvinte cheie: singur, singular, Darwin, divin, gândire

1. Sensul singur ii i al deciziei singularit ii Motto: Singur tatea e soarta spiritelor superioare.

(Arthur Schopenhauer) Nu tiu dac mai este cazul s definesc singur tatea atâta timp cât pa ii m-au purtat spre o lume de unde singur mi-am cules amarul în lumina amnarului. Ar fi fost trist s -mi exprim n zuin a în starea de melancolie, aceea c am adiat într-o lume de idei..., m-am ridicat ca un vl star în b taia vântului puternic, cred c dinspre miaz noapte i, sunt convins, împins de valul speran ei am ajuns spre miaz zi. Da, o spun cu aceea i cutezan cu care atunci când am pus mâna pe condei cineva mi-a spus... scrie. scrii, to i cei care au înv at alfabetul o pot face îns literatul, de care sufletul meu s-a apropiat, a scos din idei cuvintele imaginii imaginate i le-a f cut adev rate. Adev rul este c în zi to i suntem singuri, numai spre înserat ne înso te propria umbr peste tot, ea este singura care ne cunoa te în detaliu cine suntem: „Starea pe care o prezint confuzul nu prive te motilitatea, ci con tiin a lui. Un om normal care doarme î i tr ie te visul într-o stare de cvasiimobilitate a corpului, cele câteva mi ri fiind în special ale ochilor; el poate vorbi despre visul s u într-o povestire pe care i-o poate spune sie i sau altora, în timp ce confuzul tr ie te o experien ce se desf oar parc în afara lui, prin expresii psiho-motorii (atitudini, mi ri, pantomime, agita ie etc.) i prin expresii verbale (el poveste te pe sur ce î i tr ie te propria experien în comunicarea din cadrul examenului clinic). A adar, la confuz delirul oniric se deta eaz de ipseitatea experien ei somnului, dar se p streaz leg turi strânse i profunde cu experien a” (Ey,1983:94). Avem o imagina ie bogat i speran a c tr im în lume, o lume despre care nu tim nimic. De multe ori ne suntem proprii tr tori. Ne demascam pentru c ne este team de singur tate i, atunci, ne facem p rta i pierderii de noi, de cei ce suntem atât de nevoia i în puterea p str rii eului. Am auzit clopotele bisericii b tând i am închis pentru un timp ochii. Pluteam i din mine am sim it cum s-a desprins cel ce sunt eu, omul! Am întrebat de multe ori, în singur tatea mea: Doamne, m-ai adus în pântecele mamei mele s fiu om într-o lume care orbec ie dup nimic i uite, plâng c într-o noapte au plecat amândoi i s-au dus, Doamne, i am r mas singur, doar eul meu.

Singur nu înseamn singur tate, este o încercare a literatului de metamorfozare a sinelui în umbr . O alt lume fa de cea pe care o cunoa te, pentru c el î i creeaz lumea cu care convie uie te cu voia sau f voia semenilor lui. Arta lui este datul harului, este plitatea gândurilor lui, a ez mântul întregirii sale.

Singur, literatului i se împlinesc ideile în imagini i le leag cu Universul în universal. Pentru el, P mântul este un loc al trecerii, al ruirii lumii acesteia prin tot ceea ce creeaz , a f uririi cuvântului în slova scrisului s u cu care este legat de cei de sus. Lumina lui este lumina venit din înalt i via a lui este darul menit a ez rii lumii în imagini m rginite în paginile c ilor sale. Într-o zi, am pierdut din timpul teluric i eul meu s-a ridicat într-o alt lume fa de cea pe care o tr iam i în care zilele mele se num rau în inversul sosirii. Când m-au luat de acas , sunetul sirenei îmi deschidea drumul spre un alt drum, durerile îmi puseser st pânire pe întregul trup i gemeam cu o foarte mare greutate, era geam tul fibrila iilor, al trangul rii arterelor inimii i brusc... al infarctului. Greu am deschis ochii într-o lumin alb înconjurat de str ini. Singur pierdeam controlul timpului teluric, iar vorbele celor din jur îmi deveneau oapte i oaptele se pierdeau într-o singur tate pe care o tr iam în lumin .

O lumin ce m-a condus dincolo de ceea ce tiam, într-un întuneric unde un punct de lumin se întrez rea într-o îndep rtare a Universului i încerca parc s se m reasc cu fiecare în are a mea. Era atât de bine, într-o stare unde muzica sideral a nev zutului îmi d dea posibilitatea s aud ceea ce pe P mânt nimeni nu aude, decât, într-un sens al vie ii de cei evolua i spiritual. În aceast marc spiritual , pu inii ajun i din timpul teluric v d lumi i spun profanilor c nu suntem singuri, chiar dac fugim de adev r. Mi-am z rit timpul stând în loc, da, timpul este o imagina ie a ac iunilor noastre, o distribuire a imaginilor care, de altfel, ele exist i sunt demult, demult de tot în Univers. Acestea nu fac altceva decât s retr iasc în lumea teluric , în scurtul timp pe care ni-1 imagin m c îl tr im real aici. Cât de incon tient este profanul fa de falsele imagini ale materialului care vor pieri odat cu trecerea lui în nefiin . Pleac oare cineva cu ceva de pe lumea aceasta. Zâmbesc..., nu am pus o întrebare, ci doar o constatare a incon tien ei noastre. Din tot ce este material nu lu m cu noi decât imaginile plaiurilor i ideile evoluate, tot ce este retrograd mâne aici, pentru to i pierdu ii care vin i se duc, pentru c ...: „în natur nimic nu se pierde, nimic nu se câ tig , ci totul se transform dintr-o form în alta”, afirma chimistul francez Lavoisier 1. Retrogradul de te pomul cu frunzele în p mânt i las r cinile la lumin ,

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru c el nu tie i nu poate s pre uiasc rodul: „În cosmogonii, con inutul îl formeaz devenirea lucrurilor, înainte de toate devenirea naturii, fr mântarea i lupta activit ilor ce se desf oar în sânul ei, iar imagina ia creatoare, dorind s înf eze mai concret i mai bogat, în form de fapte i evenimente ceea ce se întâmpl , personific , mai vag ori mai conturat, for ele naturii ce se diferen iaz în sfere i forma ii diferite i, simbolizând, le îmbrac în haina unor întâmpl ri i ac iuni omene ti” (Hegel, 1979:228).

Singularitatea este rostul unicit ii, a ac iunii de întâmpinare a complexului atitudinal al lumilor, fapt de superioritate a ideilor omului evoluat în fa a cazurilor lipsite de valoare ale celor obi nui i. Singularitatea, în cultur , este gestul rezervei de idei a omului singular, ini iat spre o lume a transpunerilor imaginilor imaginate care caut o singur form de exprimare, arta ca d ruire, talentul ca expresie.

Numai când revii i te treze ti înconjurat de irealul imaginilor reale ale timpului p mântesc, atunci abia con tientizezi c nu apar ii cu nimic rostului programat al materiei i a vie ii telurice. Atunci, concretul devine imagine a imaginii imaginate, iar tu, un intrus întro lume a poftei materiale. Realul nu este o imagine, ci o imagina ie a unor planuri ale timpului care a fost i care poate deveni oricând contemporan cu gândurile tale. Singur construie ti aceste planuri pe care apoi, cu puterea min ii, le d ruie ti celor care tr iesc în absurd cu timpul ideilor tale. Literatul î i urmeaz un timp al planurilor i c tore te între lumi paralele voii sale de a exista, un existent al încorpor rii în imagini virtuale a fiindului propriu. Cineva m-a întrebat odat ce în eleg prin fiind. Însu i acest gerunziu, ca defini ie a acestui mod verbal, ne sugereaz timpul perpetuu. O ac iune care nu se tie niciodat când se va opri, însu i infinitul necreat i supus divinit ii pentru c îns i singur tatea este o stare de medita ie profund d ruit gânditorului de puterea divin . Numai atunci starea literatului se une te continuu cu ac iunea de a crea arta ca pe o lumin îndreptat spre lumea teluric . Singur mâne în nemurire prin harul pe care divinul i 1-a dat de a crea imagini, în pagini de literatur , din irealul existen elor imagina iei lui pe care le aduce în realul lumii în care exist el însu i.

2. Creat i concret în con tientizarea realului Când am deschis ochii, am în eles c mi se mai d ruise o ans de hotar, o structurare a vie ii între ceea ce era real i ce pentru al ii rea s fie ireal: „Ceea ce e aici adev rat despre întregul vie ii se adevere te i pentru reprezentan ii s i izola i: marile perioade de civiliza ie, popoarele, indivizii, cap o fixitate în convingeri, o siguran în mers, nu prin reflec ii subtile i agitate, la spatele c rora s-ar putea ad posti i alte reflec ii, ci printr-o coeren interioar a vie ii lor i orânduirea ei în jurul unui centru dominant...// ... numai din acest punct de plecare via a se transform pentru noi din via pe jum tate în realitate deplin ” (Eucken, 1916:108). Sensul a ceva este o explica ie a existen ei unui adev r îns realitatea irealului este o grea încercare a explic rii unei existen e pe care tu, ca form material , ai petrecut-o într-o lume imaterial : „Din dorul de a restaura congruen a între concret i abstract se recurge la metafore plasticizante. Metafora plasticizant ine, a adar, loc de concret în ordinea abstrac iunilor” ce rezult „din existen a în orizontul misterului i al revel rii” (Blaga, 1937:42). Orice idee creat devine gândire în cuvinte i poate fi exprimat , deci o materie ce poate fi concretizat în timp i spa iu, un obiect ce î i are un loc bine stabilit în ierarhia lucrurilor posibile. O idee devine un real în momentul în care o exprimi, se re-

Anul VI, nr. 11(63)/2015

alizeaz acea sec tuire a sistemului de imagini ale imagina iei, o pierdere a unei idei creeaz în interiorul gânditorului o panic a surp rii lan ului care îi men ine stabilitatea în universul rostului lui existen ial.

Ideile creeaz binele i r ul în acela i timp, este o scar a rostului existen ial. Dup r u bine i dup amândou odat o sclipire a sensului vie ii, care sensibilizeaz eul în singur tate. Singur tate nu înseamn , în în elesul profan, singur. Ea supune creierul unei gândiri i, atunci, apare medita ia. Nici nu ai cum s fii singur când gânde ti pentru c e ti deja prins în lumi ce- i definesc eul prin medita ie. Medita ia este superioar gândirii, pu ini mediteaz i pot percepe ideile atât de deslu it, încât s observe i s creeze. Divinitatea te alege din mul imea crea iei sale, î i d puterea de a crea prin har, prin duhul care s luie te în inima ta. Este semnul blânde ii i al evolu iei în tot ceea ce vei ti, lumea suprem ce î i d ruie te puterea de a în elege superioritatea în elepciunii medita iei, ca efort continuu al min ii de a fi concret i cosmic. Tot ceea ce ne imagin m este concret i real. i ve i întreba, cum poate fi a a? Simplu. Singularitatea este retragerea sinelui în tiin , în cunoa terea adev rului, în concretul ireal pentru un timp a dobândirii capacit ii de a în elege c , definind realul ca tot ceea ce este concret, ne pierdem identitatea oniric , a puterii de a vedea omul în evolu ia lui în timp. Când planul nivelurilor de a teptare în evolu ia i dezvoltarea omului este atins, nu înseamn oare c teptarea omului a fost în imaginar i s-a concretizat apoi în imagini reale? Cuvântul este idee i ideea este un joc nesfâr it al min ii. Cine are har are i puterea de a crea frumosul real din imaginar. Frumosul este des vâr itul, harul talentului de a scrie i a crea arta des vâr it .

Este iubirea de cuvinte pe care le alege din multitudinea ideilor lumilor universului, imaginile imagina iilor dobândite în lungul drum al gândirii lui profunde. Literatul se petrece singur i lumea lui este cu totul alta decât cea în care exist ca form material . El se poate desprinde de trupul s u material i poate c tori în toate timpurile i lumile Universului, dup care, cu informa ii deta ate de existentul teluric le exprime în cuvinte din idei ce de profani nu sunt în elese: „...omogenitatea spa iului î i are originea în voin a ontologic de identitate, în dorin a de a transcendentaliza timpul i de-a eufemiza schimbarea într-o deplasare pur , care nici nu dureaz , nici nu afecteaz ” (Durand, 1998:409). Când creaz , literatul se pierde în timpul m sur , se metamorfozeaz din materie în idee i c tore te în lumea singur ii sale, c utând singularul care este parte a fericirii lui necreate. Revenit în lumea teluric , revars ideile în cuvinte pe care le a eaz , pentru nemurire, în pagini într-un rost al scrierii.

3. Singur în singur tatea lumii ideilor singulare Motto: Singur tatea e starea spiritual în care ne na tem, acea stare natural i adev rat (Mircea El iade) Lumea profan joac un rol imens în de pozi ionarea elevatului i în ducerea acestuia spre singur tate. Pu inul gândirii lumii profane degradeaz în timp perfec iunea, o destructureaz , creând prin nevoi nevoia i i o lume a neputin ei observ rii adev rului. Singur tatea este un gest a dou st ri: social i spiritual . Lipsa socialului induce i duce spre un poten ial negândit individul la situa ia de înapoiere comportamental a acestuia i a posibilit ilor exprim rii neîngr dite a viciilor. Singur, elevatul nu creeaz singur tatea, ci în larea spiritual , descoperind adev rul adev rat al ideilor min ii prin

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gândire profund , acea medita ie nem rginit care poate înconjura Universul nestingherit de opreli ti. Mul i dintre marii gânditori ai lumii s-au oprit asupra studiului singur ii ca stare social , pu ini dintre ei au stabilit c în singur tate se creeaz ideile singulare ce au condus lumea spre o spiritualitate s vâr it în con tientizare a menirii omului i lumii telurice. Este singura posibilitate a omului de a descoperii nevoia binelui în contra opozi iei r ului i a adev rului de neadev r. Acolo, în lumea deosebit a elevatului, singur tatea nu se rgine te la material, la individul ca atare, ci la ideile care sunt infinite, pentru c el gânde te i mediteaz spre sfera înalt a dublei vie i a universului. Cât tr im suntem urm ri i de propria umbr care se întrez re te tot la lumin , îns obscur , o situa ie dublat a ceea ce nu vom mai fi când ne vom desprinde de trup. Substan a necreat se dep rteaz de corpul uman i se îndreapt spre matricea ei din Univers, acolo de unde divinul a dirijat-o cu misiunea de a crea idei în lumea teluric : „Lumea s-a diferen iat: s-a diferen iat de sine i sa împ it în cele dou lumi: în lumea nefiin ei i în lumea devenit ” (Mircea, 1980:83). Pu ini sunt cei care creeaz idei i se hr nesc în via , gândind lucid; acestea sunt min ile elevate con tiente de propria menire. Omenirea o putem defini ca pe o înf ptuire a realului min ii, unde numeralul o (vocala o din con inut, nu a accepta-o ca articol nehot rât) accede spre unicitatea a ceea ce rezult în îns i rostirea cuvântului menirea. Bineîn eles c tot acest joc al exprim rii în cuvinte, a tot ceea ce ar putea s însemne lumea, nu este altceva decât o for are continu a vederii imaginilor imaginate ale propriei noastre existen e telurice. Lumea nu trebuie s defineasc omenirea, care este cu totul altceva. Omenirea este tot ceea ce poate s însemne omul ca produs al crea iei, pe când lumea (lumile) poate fi material sau imaterial , ca rezultat al sinuoaselor paralele ale existen ei regnurilor. Lumile se diferen iaz de toat ac iunea con tient de existen a omului ca o menire. Menirea este îns i definirea omului ca fiind, ca trecere a lui dintr-o form într-alta, dintr-un component plin de via , într-o stare de dezintegrare, dup moarte. În afar de m rturia Domnului Iisus celelalte m rturii, de trecere din via în moarte, prin repausul clinic, se dezbat tiin ific i se expun ipoteze. Ipotezele nu sunt tiin , doar p reri, divinitatea a fost singura care a demonstrat cum cuvântul înal idei i prin gândire le materializeaz rostindu-le.

Este singura posibilitate a materializ rii ideii prin cuvinte i acest rost este dat ca har elevatului. Cât de interesante sunt ipotezele când nu se suprapun contrazicerilor f rost, când se înal în imensul ireal i a teapt , zeci, sute poate chiar mii de ani s g seasc o rezolvare prin materializarea în concret. Ascultam, când abia începusem întrez resc zenitul, când anii mi se num rau proasp t avânta i în tumultul ucig tor al fiindului teluric, basme. Minunate i fascinante

Modigliani - Nud privind peste um r

5

personaje, pe care bunica mea mi le spunea seara, când m urca pentru odihna binef toare a nop ii. Trebuia s adorm fericit cu o lume str in în fapte de cea pe care începusem s o întrez resc. Uriii erau cei care locuiau P mântul în timpul în care bunica îmi povestea întâmpl rile. Pe atunci uria ii erau personaje de basm, un fantastic mi se spunea. Ei, timpul a dovedit c imaginile imagina iei omului nu sunt întâmpl toare, sunt ac iuni reale pe care genetic ni le-am transmis i ni le-am p strat în imaginea noastr existen ial con tient . S mai reamintesc adev rul expus de Lavoisier privind natura fiindului? În 2005, la Cet eni, au fost g site dou schelete uria e ce atingeau m suri în lungime între 5 i 7 metri! Coborând în timp, în anul 1985, lâng Bucure ti, în Pantelimon, la s turile executate sub m stirea Negru Vod , au fost scoase la iveal numai pu in de 20 de schelete, iar la Sc ieni, în jude ul Buz u, au fost descoperite, în urma unor s turi la terasamente, dou schelete uria e, despre care autorit ile vremii au preferat s p streze t cerea, pentru astfel erau obliga i s declare c toate teoriile lui Darwin, ce sus in înc multe dintre interesele marilor puteri, au fost specula ii grosolane aduse crea iei speciale a omului. Nu proveni i din maimu e, ci elemente unice ale unui început f sfâr it. Adev ra ii oameni de tiin îl tiu. De aceea, o spun i acum c nu m simt singur. Eu doar tr iesc pentru a-mi aduce aminte de propria cruce, iar crucea mea este scrisul.

De multe ori tresar atins de adieri str ine mediului teluric, iar universul, cu tot necunoscutul lui mi se deschide de multe ori când ochii îmi sunt închi i, când pleoapele îmi acoper imaginile imaginilor imaginate ale lumilor îndep rtate i, totu i, atât de apropiate, încât m ocheaz atingerea lor de trupul meu i de gândirea mea. Singur tatea este singularitatea singurului demers: puterea de a fi altul într-o lume ce este str in omenirii: „O adev rat lume nu e niciodat un simplu cadru, un gol neutru, încremenit în virtualitatea sa. Este lumea spiritului o astfel de lume? O putem descrie? Ne putem mi ca organizat în teritoriul ei?” (Ple u, 2003:175). Dac ar fi fost a a totul ar fi dovedit un f rost îns noi, trec torii acestei dimensiuni complexe a vie ii o nuim, în fapt cei evolua i spiritual dep esc aceste dimensiuni i trund într-o sfer maxim a cunoa terii. Cunoscând, vezi umplerea golurilor, nimicnicia care se destram i intr în vidul distrugerii îns de tot acest fiind nu te po i dep rta decât numai atunci când î i înelegi cu adev rat menirea. Abia atunci ajungem s con tientiz m în elesul cuvântului omenire ca fapt împlinit al crea iei i a sensului adev rat al vie ii.

1

Antoine Laurent de Lavoisier (n. 26 august 1743; d. 8 mai 1794) a fost chimist, filosof i economist francez. A fost decapitat pe ghilotin de revolu ionarii francezi. De i a fost respectat pe vremea sa, el a avut mai multe erori. De exemplu, a gre it când a spus c to i acizii con in oxigen, dar la acea vreme nu fusese descoperit înc acidul clorhidric. A clasificat substan ele anorganice în oxizi, baze, acizi i s ruri. De asemenea, el a elaborat o list a tuturor elementelor chimice cunoscute atunci i a enun at legea conserv rii masei substan elor. A introdus no iunea de element chimic i a demonstrat tot ce ne înconjoar este compus din elemente chimice. De asemenea, a dovedit c arderile care se produc în aer au loc deoarece acesta con ine oxigen. Cf. NPL, 1969:1471.

Referin e bibliografice Blaga, Lucian, Geneza metaforei i sensul culturii, Bucure ti, 1937.

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 1988.

Eucken, Rudolf, În elesul i pre ul vie ii pentru oamenii din ziua de azi, Editura Libr riei H. Steinberg & Fiu, Bucure ti, 1916.

Ey, Henri, Con tiin a, Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1983.

Hegel, G. W. Friedrich, Despre art i poezie, vol. II, Editura Minerva, Bucure ti, 1979.

Mircea, Corneliu, Cartea fiin ei, Ed. Cartea Româneasc , Bucure ti, 1980.

Ple u, Andrei, Despre îngeri, Editura Humanitas, Bucure ti, 2003.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Doina DR~GU}

Frumos ]i nefericit AMEDEO MODIGLIANI MODIGLIANI AMEDEO spuns: „Se vor deschide când î i voi cunoa te sufletul”.

Fabula ia înflorea din plin. Adev rul i minciuna, binele i detestabilul, falsul i realul, lumina i întunericul, sunt, în mod egal, amestecate atât în via a lui Modigliani, cât i în opera sa. El însu i a contribuit la crearea acestei confuzii generale, vorbind despre originea lui.

Toat lumea este de acord asupra unor aspecte ale personalit ii lui Modigliani: frumuse ea lui, elegan a, generozitatea i pasiunea lui pentru art i poezie. To i cunoscu ii erau izbi i de aspectul str lucitor al lui. Fine ea lui, felul de a se îmbr ca, elegant i dezinvolt, surprinde pe boemii dezm i i neîngriji i în mijlocul c rora tr ia. Referitor la aceasta, Picasso, atât de pu in indulgent cu Modigliani, îi admira stilul: „Nu exist în tot Parisul decât un singur om care tie s se îmbrace cum trebuie, i acesta este Modigliani”.

Venit la Paris, în 1906, ca un tân r bogat, Modigliani, chiar din primele zile, a pornit la descoperirea ora ului în care urma s i cunoasc gloria postum . Pa ii l-au purtat tre Montparnasse, al c rui erou i simbol va deveni. Cel mai mult timp l-a petrecut vizitând muzeele. Aici i-a întâlnit pe Picasso, pe Matisse, pe Bonard. Dar artistul care l-a sedus cel mai mult a fost Toulouse-Lautrec.

Descoperirea divizioni tilor i a fovi tilor a dovedit c „pictura pe care o credea de avangard încetase de a mai fi, i, dincolo de gra ia maladiv a prerafaeli ilor, exist o art mai riguroas care nu aduce jertfe unei estetici facile”. Aceast constatare îl va arunca în oarecare descump nire, f cându-l i distrug desenele i primele picturi.

Vreme de câteva luni, via a sa pare c traverseaz o perioad de a teptare în care nu se întâmpl nimic deosebit, ca i cum destinul s u ar fi fost în suspensie. Chiar dac tr ia cam retras, frumosul italian ie ea adesea din solitudinea sa pentru a c uta vreo fat , atunci când dorin a îl împingea. Distinc ia i frumuse ea lui, glasul lui mângâietor îi asigurau, f dificult i, cele mai nea teptate cuceriri. Dar toate cuceririle lui erau f continuitate. „Dedo” (b rbat chipe , iubit de femei - pentru apropia i) i „Modi” („blestematul” - pentru anturajul l rgit), Amedeo Modigliani era un rbat frumos i înalt, cu ochi cuceritori i u or melancolici, atr gea

Amedeo Modigliani - Autoportret

În jurul lui Modigliani a planat o legend a vie ii lui, plin de sentimentalism i de fabula ie, o legend care a prins s se urzeasc în urma dricului care-i transporta, lent i inexorabil, trupul spre cimitirul Pere Lachaise. Aceast form a legendei a fost atât de conving toare, în structura ei, încât autorit ile livorneze au întreprins dragarea canalului olandezilor, în speran a c vor g si acolo sculpturile pe care, dup spusele prietenilor, Modigliani le-ar fi aruncat, nemul umit de modul realiz rii lor.

Amedeo Modigliani, acest frumos i nefericit, distrus de condi iile mizere în care tr ia, apare, în adev rata sa lumin , drept un personaj vinovat de propriul s u destin.

Jean Paul Crespelle, în cartea sa „Modigliani - iubirile, prieteniile, opera”, explic aceast culpabilitate, care a dus la autodistrugere, prin „sensibilitatea excesiv a artistului grefat pe fondul unei generozit i neîn elese”. Coeficientul tragic al destinului lui Modigliani apare i din refugiul s u întrun univers iluzoriu, îmbog it doar de „frumuse ea lilial ” a personajelor sale.

Legenda spune c existau dou tabere: una a celor care sus ineau c Modigliani era o fiin delicat , un om seduc tor, cultivat i poet („leb da din Livorno”) i alta care î i aminte te de el mai degrab ca de un be ivan flecar i agresiv, o fiin insuportabil care- i distrugea propria via .

Pân la moarte, Modigliani a fost socotit un pictor m runt. N vala negustorilor de tablouri asupra artei moderne i-a avut punctul de plecare în lentul cortegiu care-1 conducea pe Modigliani la ultimul s u l ca i prima sa odihn . Legenda lui Modigliani, înc neconturat , lua dimensiuni din frazele pe jum tate rostite, în timpul procesiunii.

Pictorul boem, pe care toat lumea îl cuno tea, atât în Montmartre, cât i în Montparnasse, înceta s mai fie un simplu „amic”, care î i cea portretul pentru un pahar de coniac, devenind eroul unui roman negru, unul din damna ii picturii. Pân atunci, nimeni nu socotise ar fi un pictor blestemat, boemii de felul lui fiind cu miile în Montparnasse. Dar la moartea lui dureroas se ad ugase oroarea unei drame: sinuciderea tulbur toare a iubitei sale, Jeanne Hébuterne, femeia cu ochi verzi, care i-a d ruit un copil i care i-a pozat pentru cele mai cunoscute nuduri ale sale, care provenea dintr-o familie catolic de burghezi. Ea, catolic , el - evreu! Era de neconceput pentru familia ei. Întrebat de Jeanne de ce a pictat-o cu ochii închi i, el a

Anul VI, nr.11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

or femeile i avea mereu farmecul irezistibil al omului care tr ie te vulcanic orice clip , ca pe un dar al destinului. „M-am n scut în zodia cancerului”, afirma Modigliani, vorbind despre intrarea lui în via . Într-adev r, se n scuse pe 12 iulie 1884, la Livorno, într-o familie italian de origine evreiasc , sub acest semn al zodiei, cancer, care-i va marca, în mod ciudat, scurta lui via cu influen a sa destructiv . El a avut o copil rie fericit , într-o cas lini tit . Era capricios, mânios i foarte r sf at, fiind copilul cel mai mic al familiei. Prima alarm , privind s tatea lui, s-a produs la vârsta de 9 ani; o pleurezie care l-a l sat vulnerabil pentru toat via a, apoi, doi ani mai târziu, o febr tifoid i-a agravat starea. În perioada în care a fost bolnav, Amedeo desena i picta, având deja preocup ri artistice. La 14 ani ia lec ii de pictur de la Micheli. Astfel începe cariera lui de pictor. La vârsta de 16 ani, o nou criz , foarte grav i care va avea consecin e pentru tot restul vie ii, întrerupe brusc ucenicia lui Amedeo. În aceast perioad el pleac în sudul Italiei, unde clima era mai cald . În 1903, îl g sim pe Modigliani la Vene ia, înscris la Institutul de Arte Frumoase. Cei care l-au cunoscut în timpul acestei perioade vene iene, care marcheaz punctul cel mai fericit al vie ii lui, povestesc ce tân r fermec tor era: fiu al unei familii bune, elegant i sobru, a rui pasiune pentru art lua „aspectele seduc toare ale unui diletantism de bun calitate”. Aceast prezen seduc toare i-a adus favoarea de a fi primit în mediile burgheze ale ora ului. Aceasta a fost perioada cea mai pl cut din via a lui; îndelungi r ciri estetice, interminabile discu ii, seara, în vreun loc lini tit, în fa a unui „p rel de vin alb de Verona” cu prieteni agreabili. În 1906, îl g sim pe Modigliani la Paris, unde alunecase deja în via a de boem, în care se scufunda din ce în ce mai mult pân la înecul definitiv. „Pictora ul gentil” de alt dat , personajul anodin, devine un energumen agresiv.

De i l-a întâlnit pe Brâncu i, la Paris, în 1909, i a fost fascinat de arta acestuia, Modigliani nu s-a putut dedica prea mult sculpturii din cauza bolii, dificult ii de lucru, având un atelier prea mic, i lipsei de interes a negustorilor de opere de art . Dar, influen at de Brâncu i, Modigliani a extins tehnica sculptural i în pictur . El a împrumutat, de la sculptor, modelul artistic, corpul i chipul omenesc, cât i metoda de prelucrare a pastei dense pe care o întrebuin eaz , „tu ele lui de pensul fiind asem toare loviturilor daltei în piatr ”.

Folosind tehnica sculptural în pictur , Modigliani ob ine imagini

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Amedeo Modigliani

stilizate, cu linii precise i pure, dup modelul brâncu ian de epurare a formei, care conduce la captarea esen elor. În 1913, via a lui Modigliani se leag indisolubil de Montparnasse i aici î i realizeaz opera, care îl va face celebru, iar numele lui va mâne definitiv legat de istoria cartierului. În anii 1917, 1918 opera lui Modigliani, care atinsese culmile talentului s u, se dezvolt pe o dubl direc ie: a nudurilor i a portretelor. Tocmai acestei p i a operei lui Modigliani i se aplic defini ia dat de J.-E Blanche: „Un manierisme superieur”. În aceste nuduri, mai mult decât în portrete, apare gustul pentru arabesc, alungirea subiec ilor, elegan a compozi iei i indiferen a sa la culoare. Este imposibil s nu fii agasat de aceste nuduri, cu „o senzualitate prea voit , prea evident ”, care par s se scalde într-o aur de melancolie.

Omul se identific aici cu opera sa, mai mult decât în portrete. Descoperi dorin a de a pl cea, de a se impune prin seduc ia virtuozit ii.

Dar acest lucru nu-1 împiedic pe pictor s cad în morbiditate i manierism.

La data de 3 decembrie 1917, Modigliani reu te s deschid prima sa expozi ie personal , la galeria Berthe Weille. Dar, dup numai dou -trei ore, eful poli iei pariziene, în fruntea unei „potere”, se prezint la fa a locului i decide c expozi ia trebuie închis din cauza „artei decadente” reprezentate de nudurile artistului. Scandalizat de „femeile despuiate” („de parc ar fi fost vii”), eful poli iei mai spune fusese sesizat de „persoane onorabile”... A fost o cenzur brutal i f precedent în lumea artelor din Paris, unde mai fuseser interzise tablouri dubioase, dar în niciun caz o expozi ie întreag . A fost o lovitur foarte grea pentru Modigliani, care avea s mai tr iasc doar trei ani dup acest incident.

Episodul cu poli ia parizian i-a accentuat porecla dat de prieteni, i anume „Modi”, adic „blestematul”. Acest lucru îl apropia i mai mult de Van Gogh, un alt preferat al s u.

Mai târziu, obosit, subminat de alcool i de boal , împins i de necesitatea de a face rost de bani, el a cedat tot mai mult obiceiurilor sale, ajungând la portretul stereotip din ultima parte a activit ii, în care personajul are aerul unei flori vestejite, cu atitudinea lui gânditoare i cu capul plecat, a ezat pe un gât exasperant de lung.

Aceast pierdere în manierism este explicat prin incapacitatea lui Modigliani de a se elibera de influen a spiritului de art tradi ional italian de care era impregnat. În ultimii ani ai fulgurantei lui existen e, au fost i clipe de speran , în scurtele r gazuri în care renun a la be ie i accepta s se îngrijeasc , dar, curând, i de fiecare dat , rec dea în r cirile sale, mergând deliberat spre o moarte de care totu i se temea cu o spaim cutremur toare, incapabil s renun e la viciile sale. Acest spirit inteligent, fin, sensibil, era, în fond, un om slab. Tot ce a f cut o dovede te. În ziua de 24 ianuarie 1920, Amedeo Modigliani a disp rut dintre cei vii, f suferin i f s i dea seama, într-un spital din Paris.

Cu moartea lui se încheiase un capitol din via a Montparnassului, cel al „vârstei de aur” i al libert ilor din acest cartier. „Înmormânta i-l ca pe un prin !” - telegrafiase Emmanuel Modigliani, fratele pictorului, prietenilor acestuia, el neputând ajunge la timp în Paris. Se n tea legenda.

Amedeo Modigliani a tr it doar treizeci i cinci de ani. Toat via a sa el a fost în c utarea frumuse ii perfecte, u or abstracte, care reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferat a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor i ale unor necunoscu i.

Bibliografie Crespelle, Jean Paul , Modigliani, Bucure ti, 1976 Dale, Maud, Modigliani, New York, 1929 Oprescu, George, Manual de istoria artei, Bucure ti, 1985

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Janet NIC~

Roman Treceau solda ii în scaden , veneau, regali, de pe afront. coli i în sânge cu esen , ei nu ineau de r ni acont.

Pe versuri dalbe, vorb re e, cântau un cântec rotofei, iar oamenii, ie i în pie e, i-aplaudau cu ghiocei.

Strâmbar to i din ananas, când, dup datini indigene, dur , liric, nas în nas cu un pluton de damigene.

Amirosea a carne fars , a fum, a ploaie, a Cotnar i se vedea cum se revars amici scheletici la gr tar.

Slei i de poame i lansete, solda ii vrur s languste, cu ochi viteji, un stol de fete cu foarte-abia schi ate fuste, dar, din solemne clauze, gr bir tot mai mult impasul, i tropote de-aplauze le-acoperir plexiglasul… În vârf de stâlpi de telepraf, vedeai odrasle de civili, plângând o od de pilaf, cu lacrimi de crocodebili…

Am disipat ansoane în viraje i-am dovedit c -s fante cu vizaj.

O, tempora! O, mores! Ce plezir îmi d instinctul vesel pe furi , ci umbra mea m -nl ui-n delir...

De romantism nu-i alt ca mine ri ! i v mai spun un oz tulbur tor: De revul meu nu ine nime cont...

Silansul nop ii cre te-ancor, ancor Într-un fason ce nu pot s racont.

Pe-al meu parol, nu sunt c zut în tet! În mondul sta f cord i amplu, E foarte saj s ai un unchi antet, De vrei s pari tujur un fre egzamplu!

m-au privit cu întuneric, mi-au vorbit cu dinamit : „E ti o glum între plângeri, fleac de-o clip , fiu de zero!

Speli cohortele de îngeri i conceptele cu dero!

Cine crezi c are vreme, Priponit de clei empiric, se-avânte în extreme Fluturate trandafiric?”

Ce s fac de-acu-nainte?

Beau mister c-o oal spart ?

Ah, realul! Ce cuminte!

Ah, ce zarv -n marea art !

De mint, oricine poa’ s m corige, m plesneasc semplu peste bu !

Sunt peizan visând pe catalige, Panseul fin îmi e solei i du .

oem âncat de reme

Din ochii-mi, p ri tomb pe trista banc i vremea e movez . Un’s plec ? i cânt cum cânt cucu-n limba franc : Avec-avec! Avec-avec!

Era - ne spune timpul crud Un pitan pe un apor.

Mergea spre ord, ergea spre sud, Nagâ pletos, purtat de or.

A se citi în r sp r A venit un critic verde i, citindu-mi, clar, str bunii, Zis-a: „Stilul t u te pierde! ti nimic sub raza Lunii!”

A se citi cu trupul i cu gândul

Îmbr cat în zei i zale, Zise altul, lapidar: „Hei, metaforele tale ard ca apa-n felinar!”

Sunt amploiat la un ecol de ar , To i abitanii zeu m recunosc.

Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboar , Nu pun pe ghiocei parfum de mosc.

ghici, sorbind aroma, Critic ro u, mare mah r, i gr i ca axioma: „Gândul t u e prea de zah r!”

Sunt un garson cu miez la suprafa , Dar nu iubesc polenta, s m -mpu ti!

La fel, potajul f de verdea i nici discursul pur, f r’ de g lu ti...

Critic alb, cu mintea-n plete Fluturate înspre ieri, Zise doct: „E ti, m i b iete, Ca omida-n meri i-n peri!”

Fietele f ceau ambuteiaje Când coboram din birj în vilaj.

Critici mul i, cu capul sferic, Dar cu mintea ascu it ,

Dar o balen coapt -n streche, Venind, atras de atarg, Lovi aporu-n burta veche, cându-l irgul în arg. i uite-a a, o lume sacr , Ce-nvinse timpu oroziv, Traduse zeii-n zeam acr , Din nu se tie ce otiv.

La fel, poetul - snop de zel Lute te-ncolo i încoace, Dar vine riticul rebel i-l face iorb de potroace.

La naiba ersul i poetul!

Tr iasc ururea t cerea, Ce, gângurindu- i alfabetul, ângele ca berea. bem, cu poft , pân la und Aharul ulce i amar, ni se par esel, scund, Înaltul, e nicul o mar!

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

George PETROVAI

Mitul progresului De i numai bunul Dumnezeu este original la modul absolut, El - potrivit planului divin - creând v zutele i nev zutele f vreun model, totu i, obi nuim s -i numim „originali” pe semenii care, în gândire, limbaj, comportament sau vestimenta ie, se abat prin ceva anume de la linia comun statornicit de tradi ii (vechiul devenit obi nuin ), mod (noul care- i încearc norocul) i normele de convie uire în comun. i în acele clipe uit m Martin Heidegger, dup ce l-a citit pe Aristotel, a r mas surprins câte banalit i a putut în ira „cea mai cuprinz toare minte a antichit ii”, cum a fost alintat marele gânditor grec de c tre Karl Marx.

Prin urmare, mai corect este s -i privim pe oameni ca pe ni te imitatori: Cei mul i (grosul omenirii) uit de natur i, din apriga dorin de-a fi cineva în plan social, îi imit ba cu zel, ba cu slug rnicie pe avu ii i puternicii zilei, a a c , pierzându-se pe ei în i, sfâr esc prin a deveni ni te ilu tri anonimi; cei pu ini (arti tii, gânditorii i savan ii vizita i de genialitate) uit de ei în i i de ceilal i semeni în uria ul efort de-a imita natura, respectiv de-a o cerceta cât mai temeinic, par ciuda i i caraghio i, într-un cuvânt originali, a c , inând mor s tie cât mai mult pentru a da omenirii cât mai mult, sfâr esc prin a fi cineva.

De altminteri, nu spunea Francis Bacon arta este un surogat al naturii? Dar tot el sus inea c „omul atâta poate, cât tie”. Fire te, este adev rat i reciproca acestei constat ri cu for a i valoarea unei axiome - „omul atâta tie, cât poate”...

Cam la fel stau lucrurile i cu progresul.

Pentru evolu ioni ti, binomul evolu ie- progres este mai presus de orice îndoial , c ci dup Darwin, de pild , selec ia natural constituie factorul de c petenie al progresului organic. În schimb marele pesimist german Arthur Schopenhauer avea o p rere diametral opu: Inteligen a nefiind decât preaplecata slua voin ei, iar voin a fiind condamnat s mân o etern creatoare de dorin e, prin urmare, o cauz ve nic de suferin , deoarece - ne asigur gânditorul - orice dorin este expresia unei suferin e, „progresul, în care cred atâ ia oameni cu atâta naivitate, nu e decât o trist am gire”.

Hegel, la rândul lui, sus inea ideea c progresul intelectual al omenirii este limitat, mai

exact c trebuie s se opreasc , practic nemaiavând ce s urm reasc , dup ce spiritul individual î i d seama c -i identic cu restul lumii i, drept urmare, se reîntoarce la Ra iunea cosmic , factorul spiritual a ezat de neam la originea Universului. Înaintea celor doi germani, scriitorul francez Jean Jacques Rousseau s-a ridicat împotriva încrederii oarbe a lui Francis Bacon în progresul omenirii „prin dezvoltarea corespunz toare a artelor tehnice”, sus inând c „dezvoltarea tiin elor i artelor nu face lumea mai bun i mai fericit , ci, dimpotriv , mai rea i mai nefericit ”. De unde, ne spune P. P. Negulescu în Destinul omenirii, „credin a lui Rousseau c omul, de când a început s gândeasc , a devenit un animal corupt i, prin urmare, nefericit”, precum i celebrul lui îndemn adresat omului de pretutindeni de-a se întoarce la natur .

Cum o asemenea întoarcere nu numai c era imposibil , dar a i fost zdrav n luat în rbac de sarcasmul neiert tor al lui Voltaire (cic atunci când citea c ile lui Rousseau, îl apuca o poft grozav s umble în patru labe, dar cum trecuser vreo ase decenii de când pierduse obiceiul de-a umbla astfel, las altora mai capabili ca el o întreprindere atât de serioas ), J. J. Rousseau a luat-o pe calea reformelor, prilej binevenit pentru a- i dezvolta ideile în câteva opere faimoase, unde în pofida decaden ei omenirii - admite posibilitatea unui progres relativ. Începutul, ne spune reformistul Rousseau, trebuie s revin reformei individuale printr-o educa ie mai bun - tema romanului Émile; îndreptarea trebuie continuat cu reforma vie ii de familie, ideea central a romanului Noua Héloïse; vine la rând completarea îndrept rii, ba poate chiar des vâr irea ei prin reforma statului expus în celebrul Contract social.

Puternic influen at în tinere e de Lumea ca voin i reprezentare, opera fundamental a lui Schopenhauer, Fr. Nietzsche completeaz voin a schopenhauerian de a fi (voin a în eleas ca substratul metafizic al întregului Univers) cu voin a de putere, pasul decisiv înspre conceperea supraomului.

Apoi, preluând i aplicând la societatea umaconceptul darwinist al selec iei naturale, discipolul în discu ie dezavueaz pesimismul maestruluiLeonardo vizavi de progres. da Vinci Da, ne asigur Nietzsche, progresul are

loc prin afirmarea voin ei (trecerea de la virtualitatea numenal la actualitatea fenomenal ) i prin selec ia natural a indivizilor (ca peste tot în lumea viului, izbândesc i se afirm doar cei puternici), îns numai i numai dup ce morala altruist a sclavilor (morala cre tin ) va fi înlocuit cu morala egoist a st pânilor.

Apoi a venit rândul lui Jacques Maritain ca, de pe pozi ii ultracatolice, s nege c în lumea material exist progres („De i lumea are evolu ie, nu putem totu i afirma c ea progreseaz ”), a lui Oswald Spengler s susin inevitabilitatea declinului Occidentului, a lui Nikolai Berdiaev (adversarul ideii de progres, dar partizanul intruziunii misticismului oriental în via a spiritual occidental ), a lui Keyserling, care la rândul lui vorbe te de „absurditatea intelectualismului apusean” i de necesitatea întoarcerii la misticismul oriental, a lui Rémy de Gourmont cu pretinsa lege a constan ei intelectuale („Dup cum na existat i nu poate exista un progres intelectual, tot a a n-a existat i nu poate exista un progres etic”) i a lui Léon Daudet, pentru care evolu ionismul este orbul care car în spate progresul paralitic: cade orbul, cade i paraliticul...

Not : În articolul Progresul material i regresul moral, cele dou fe e ale omenirii mi-am expus p rerea în aceast chestiune. mân la acel punct de vedere, deoarece el este concluzia nenum ratelor observa ii directe, cele mai multe dintre ele de dat recent (n dioasa perioad postdecembrist ). Fire te, în situa ii de acest gen se adevere te spusa: Câte capete, tot atâtea p reri. Da, este necesar diversitatea opiniilor, întrucât din înfruntarea lor iese la iveal adev rul. Dar la fel de necesar este ca toate punctele de vedere s aib o baz sau, mai bine zis, o percep ie comun asupra conceptelor în dezbatere.

Iat motivul pentru care închei cu explica iile din Mic Dic ionar Filozofic, Edi ia a II-a, Bucure ti, Editura Politic , 1973, pentru cele dou concepte: Evolu ie (în sens larg) proces de dezvoltare, care cuprinde atât schimb rile cantitative, cât i pe cele calitative; Progres - categorie ce desemneaz sensul ascendent al dezvolt rii i care prive te acele aspecte ale dezvolt rii prin care se constituie o etap calitativ superioar .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Livia CIUPERC~

Moralistul Leonardo da Vinci - III În prodigioasa-i via , Leonardo da Vinci (1452-1519) a avut multe preocup ri, în toate excelând: pictor, sculptor, arhitect, inventator, neîntrecut scormonitor în tainele cunoa terii.

Talentat s-a dovedit i ca scriitor. În acest num r al revistei „Constela ii diamantine” vom interpreta o alt fabul din crea ia marelui artist, „ ianjenul i strugurele”, extras din volumul „Scrieri literare” (Editura Pandora M, Târgovi te, 2006), traduc tor, prefa ator i coordonat fiind Ovidiu Drîmba (1919-2015): Iat c fructul zeilor va deveni i pentru legendarul p ianjen un mijloc de atrac ie. Povestioara lui Leonardo da Vinci gl suie te astfel: „P ianjenul d du peste un ciorchine de strugure, care, din pricina dulce ei boabelor lui, era mult cercetat de albine i de tot felul de gâng nii, i i se p ru c a g sit un loc deosebit de potrivit unde s i întind cursa”. Fire te, merit a re ine c artistul p ianjen nui folose te me te ugul doar din pl cerea de a crea pânza cea uimitoare.

Rodul ingeniozit ii sale are i un scop practic. A adar, el se urc „pân la ciorchine, c rându-se pe firul u sub ire, i se instal în noul s u ca ”. i, furi ându-se printre boabele de strugure, „se n pustea tâlh re te asupra nenorocitelor gâng nii, care nu-l luaser în seam ”.

Aceasta este binecunoscuta lege a supravie uirii. Cel mic este înghi it de cel mai mare, posibil, mai viclean sau mai puternic. Îns exist o lege a compensa iei, a a c , dup ceva timp, „apropiindu-se culesul viilor”, mâna omului va interveni i, odat cu ciorchinii desprin i de pe butuc, vor fi îndep rtate i pânzele de p ianjen.

Prin aceasta în elegem c strugurele a fost doar un timp „cursa i am girea în el torului p ianjen, precum i a gâng niilor în elate”, dar i binef tor. În fond, îndep rtarea gâng niilor care mi unau pe butuci a

avut un rol benefic asupra buchetelor de boabe de struguri, bine tiind c savoarea acestora incit pe oricine îi st prin preajm .

Avem a re ine c atât timp cât p ianjenul i-a fost de folos strugurelui, îndep rtând nocivitatea minusculelor gâng nii, atât a durat i rolul s u asupra respectivului spa iu. Ca în via . E ti util atât timp cât e ti de folos, dup aceea, p ti precum p ianjenul, e ti îndertat, f niciun regret. Sunt legi nescrise ale naturii umane, de la care nu ne putem abate. Nicicum. Deopotriv , gândul nostru poate a se îndrepta i spre o alt judecat : efortul sus inut al me terului p ianjen - am putea spune - î i des vâr te opera, întru rodirea final , împreun cu podgoria respectiv .

Personajul - me ter faur - inteligentul p -

ianjen surprinde în mai multe ipostaze, i-n folclor, i-n fabulistica davincian , fire te, in diverse pilde cre tine. În fond, indiferent de genul literar c ruia i se d ruie te minuscula fiin , ea este f ptura lui Dumnezeu, ruit cu multe calit i, printre care recunoa tem inteligen a, perseveren a i altruismul. A adar, într-o povestioar a lui Alexandru Lascarov-Moldovanu, distinsul p ianjen se prezint astfel: „Un p ianjen începu s i ese pânza casei sale pe un ceasornic mare de la o cl dire. Cu mult h rnicie, f odihn i f se hr neasc , el izbuti a- i întinde pânza.

Dar venind minutarul în dreptul ei, i-o rupse. P ianjenul nu se l . i mai cu rnicie esu din nou pânza. De data aceasta o f cu mai deas . Dar din nou minutarul veni i i-o destr . i a a, de zeci de ori, de sute de ori, p ianjenul f cu o pânz din ce în ce mai tare, - pân izbuti s opreasc cu ea minutarul pe loc...”

Care-i morala?

Prin t rie i st ruin , orice-i posibil! Acesta este i mesajul scriitorului român: „De-am st rui i noi împotriva minutarului p catului care vine i ne rupe pânza sufletului - i dac din ce în ce mai tare am ese aceast pânz - ce bine ar fi de via a noastr !...” ( ianjenul harnic, din volumul Cartea cu pilde) În via a zilnic , noi ne comport m, precum p ianjenul? Persever m noi în bine sau în r u? Ne ajut m pe noi în ine? Ne salv m noi sufletul din gheena superficialit ii?! Biruim r ul din noi sau ne l m birui i?!

O, i câte întreb ri ne-am putea adresa!... Îns , n-avem a uita! Leonardo da Vinci nu se las b tut cu una cu dou .

El i-l imagineaz pe împ injenitul artist i-n alte ipostaze. A a, ca-n fabulele urm toare.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Daniel MARIAN

Abecedarul luminii deschis pe Meridianele Atlantidei, dinspre Regele M[rii Ajungem în universul fluid, entropic, niciodat devenit definitiv, oricare defini ie iar fi dat , tocmai pentru c întotdeauna mai poate fi g sit o dimensiune în plus, mai generoas decât celelalte. Se întâmpl de apar entit i surprinz toare, care exced registrului, s -i zicem omologat, al palpabilului real imediat. Astfel este cu „Regele m rii”: „Precum la ah,/ izvorul alb,/ izvorul negru…/ A cui o s fie, în cele din urm / mutarea?/ Dar ce mai conteaz ,/ precum la ah,/ precum la coal / al cui va r mâne,/ pe tabla goal ,/ pestri ul uit rii…// Ah!,/ r spunsu-le-a marea/ izvorului alb,/ izvorului negru,/ de cei uitat cu-ntrebarea/ pe regele M rii?”

O nea teptat apropiere de r cinile algebrice ale geometriei, se reg se te la Du-

Amedeo Modigliani - Portretul d-nei Reynouard

Vie uind într-un permanent balans implicând dou lumi redate geografic de dou continente, gândind c undeva trebuie g sit acel punct de sprijin care se dovede te a fi expresia pur pentru curaj i sublim, îns i dragostea necondi ionat i nepieritoare, i ale c rei esen e îmbrac mantia de gal a poeziei. Cândva existând o realitate smuls din vis, mai apoi trecând în frumoas poveste i ajuns dorin dincolo de limitele aduse de umbriri i de mai grelele îns il ri ale luminii.

Dar iat cum tocmai se întâmpl ca „Abecedarul luminii” s fie asemeni primilor pa i ai con tientiz rii, pentru care înv tur nu trebuie, decât o întrupare de sim uri... „Deasupra e cerul./ Dedesubt - apele m rii./ Cine de la cine-a-nv at/ s rosteasc albastrul întâi?/ i-al cui e împrumutul?/ Nu cumva lanceput/ a fost s rutul?/ ... / Deasupra mea e somnul,/ dedesubtul meu - apele somnului./ Numai apusul meu/ este visul,/ împrumutat de la om./ Cum a putea decât omene te,/ cuvânt cu cuvânt,/ s es lumina/ cu care senve mânt Dumnezeu/ amintindu- i de cer,/ de p mânt/ i, mai ales, de gustul amar/ din fr mânt.”

Dincolo de facerile / desfacerile sor ii, exist o magie a unui t râm luat pentru a fi plantat aproape, dintr-o ran de basm, care pe lâng c sângereaz -nl crimat, vorbe te cu de la sine dezlegare, despre exodul sufletului peste neputin a min ii. Trebuie îndr zneal , pentru a te aventura pe „Meridianele Atlantidei”… „Cu fiecare meridian,/ (o fi o desp ire în plus?)/ oare e ti mai aproape,/ oare e ti mai departe?/ Te-adun i te scad c-un apus./ Pentru c tu locuie ti/ de partea cealalt de fric ,/ acum prin cuvintele tale e noapte/ ca-n altarul primului cerc de gutui./ ... / Tu dormi/ când eu/ prin toate p durile Atlantidei/ te caut strigând/ printre copaci blestemându- i furi ul:/ - Spune visului c-a fost numai vis,/ i albul ucis tot prin alb,/ s rut pe t ul/ fulgerat doar de gând!”

mitru Ichim, atunci când enun , în fapt transpunând valorile existen iale în planul cel mai potrivit unei percep ii ce duce dac nu spre complet, atunci m car spre rotund... „A a cum st m pe banca din parc/ discutând de algebr i valoarea lui pi,/ de Arhimede i/ Na-bu-co-do-no-sor,/ ce ar fi,/ dac u or,/ bra ul meu peste um rul ei,/ încet, încet ar ri/ ca luna peste m rile lui Grieg?...” ( a cum st m…).

Iar oarecum r zvr tit, în relativ aceea i inedit ipostaz liric for ând cu inten ie ordinea logicii care oricum duce spre diverse ipostaze ale infinitului, îl mai g sim pe poet în „Ne-euclidian ”: „M înv ai de Arhimede/ i mai nebun ca el, de Euclid/ (întotdeauna la geometrie am fost prost)/ i de al ii care neavând ce face/ ne chinuiau/ cu cercuri, linii, echere,/ tot felul de lucruri f de rost/ i alte vorbe goale…” „Jum tate de inel deasupra oceanului” poate fi o lec ie categoric de maturitate poetic , convingând prin nelini ti, adeseori izbucniri, alteori împ ri rare, cu fiecare pagin r sfoit … „Tot ce-a vrea/ s spun despre tine,/ al ii au scris cu mult înainte/ cu mult prea izvor,/ de-aceea mi-e dor/ de un neam mai str in de cuvinte...” (Tot ce a vrea).

Versul lui Dumitru Ichim este de o acurate e mai greu de întâlnit... „Mult mai frumo i/ decât gr dina/ i to i merii lui Adam i Eva,/ era castanii garii/ cu fumul locomotivelor în ram...” (Roman cu breton).

Deoarece am început prin a încerca o transcriere ideatic a unei ipostaze printre cele mai frenetice ale luminii, a r mâne în aceea i formul binef toare... „Nu voi fi vânt/ ramurilor tale./ Î i voi l sa cuvintele/ a cum sunt,/ a a cum merii le/ torc lin spre florile dintâi/ t cerile./ Ce bine-i st luminii/ când cu ochiul prin cuvânt!” (Ce bine-i st luminii...).

Nu e deloc prea mult, zicând c Dumitru Ichim este un poet al luminii, în timp ce poezia sa este o poezie a luminii!

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

George FILIP (Canada)

Dilem pe cine mai înjur?, pe pre edin ii ce ne-au trimis aici – s ne corcim, iar când vis m...s ne extirpe din ii i dup ...oameni liberi – s murim. dar nu pierim, c ne e dat din datini ducem demni poveri, r bd ri, nevoi, delegi, blesteme, foame, patimi; pe toate le r bd m, românii – noi. i-njur pe arhitec ii ra iunii pun himere-n vise – i dormim prin via ca pe v ile furtunii, sau pe poteci ce curg spre velerim... i lung -i calea vie ii c tre via . puhoiu-i mare, drumul lung i greu, dar noi vâslim din nop i spre diminea fiindc ne d putere – DUMNEZEU. pe cine s nu-njur? – e grea problema. nu blestem destinul...am g sit, fiindc destinul nostru strig -n stema dilemei c noi înc n-am murit...

Alibi nu-mi caut în van vinova ii. tiu: se ascund în sângele meu. ace tia, desigur, sunt fra ii pe care, jur – nu i-am ales eu. este i firesc s fie a a. na terea e o explozie de verde-abuziv...curara într-o imens implozie. nu sunt trist c -s trist uneori.

Domnu’ jude nu are dreptate; nevasta i copiii sunt ni te fiori ce te sfârtec ...doar jum tate. echilibrul meu alimentar, mi-l d salvia – dup amani, îns îmi place când prin co mar s rut cu marii du mani. carnivor... sunt n scut carnivor. nu m r sf prin foi de leurd .

poet-ciob na pe-al naturii covor îmi sculptez iubitele-n urd . între timp vinova ii scornesc testamente... s -mi spulbere casa, iar eu, cu drag, mi i-i potcovesc i-i împing s -i înghit melasa... du manii mei, desigur, sunt fra ii pe care mi i-a d ruit Dumnezeu. nu-mi caut în van vinova ii, tiu: to i latr din sângele meu.

...au trecut ni te ore obscure. facem popas s ne ad m. mânc m pâine crud – ostentativ i ne temem s nu înnopt m... doar luna pe-aici e n uc . oseaua se-ngusteaz de fug . femeia mea, ca o Sfânt M rie, cheam -n vecernii de rug .

Interogatoriu

i argul meu se duce la p scut peste pârloaga tinere ii mele. luceaf r trist al nop ilor de veghe, leag n singur printre menestrele.

spune, cine este fiara aceasta jum tate Om i trei sferturi poet, care tri eaz , ne-alung , ne iart , ne denun i e ve nic discret?

m-adoarme femeia...cu fa a în sus i-mi miroase-a gutui pleznite de pârg i-n zori m trezesc – haide femeie; zorit ca tata când pleca la târg.

nu exist f pturi f umbr . el nu ere umbr dar urme las . pe calul lui negru ca o eclips se-ntoarce i pleac , încotro nu-i pas .

totu i, distan a-i mai scurt cu-n pas. clepsidra din suflet se-ntoarce mereu. femeia m -ntreab încotro pornim i eu nu-i r spund, c nu tiu nici eu...

odat i-am cerut trupul împrumut i mi l-a dat spunând c nu-i al lui. noaptea m-am dus cu bandi ii la jocuri i-am câ tigat galbeni de aur – destui.

Ascult „Anotimpuri”

un spân m pândea din grotele nop ii i-a pus s m -njure o turm de pro ti; spune-mi, cine este strigoiul acela, nu jura strâmb ...dac tu îl cuno ti. ferecat cu atâtea nituri pe mâini m-am gl suit spre un fost Dumnezeu ce m-a gonit din Eden i m-a blestemat i-am recunoscut c fiara aceea sunt Eu!

i storc struguri ascultând Vivaldi, ca o vioar crud – de cire , fecioar i virgin i curat care-n concertul vie ii n-a dat gre . prive te... lacul e mai sus ca norii, gutuii-s tri ti, cu frun ile în sus fiindc pe portativele speran ei vine toamna – nimeni nu le-a spus.

Pe valea destinului

i asculta i, poe ii cânt toamna prin epitete dure de acute. de sub monocluri – damele tri ate viseaz -n tain ve nice redute.

carma toamnei fuge cu adev rul. de fapt ea rugine te de distan cum fug sub clopotele lunii duhovnicii – de circumstan .

sufleorul iar se scald -n nostalgie. sopranele tri eaz prin cabine. altistele se-ascund printre solfegii scornind noi replici – care...pentru cine?

i inimile calde din clepsidre se bronconesc în tain precum cerbii i sunt învin i mereu înving torii muri i de vii în clorofila ierbii.

i butaforul iar trage cortina. a dat în lacrimi tân rul sufleor.

Vivaldi toarn versuri în pahare iar eu storc struguri i visez c zbor...

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Al. Florin }ENE

Starea psihofizic[ a poetului pe axa lumii Dou volume ale poetului Alensis De Nobilis mi-au atras aten ia, la început,datorit titlurilor „Axis mundi”, ap rut la Editura ANAMAROL, i „Perfuzii cu lacrimi”, Editura OPERA, care a v zut lumina tiparului la o distan de doi ani de prima.

Titlul primului volum ne duce cu gândul la o ax a lumii ce une te ve nicia prin sfinenie, iar titlul celui de-al doilea ne induce ideea la ac iunea p trunderii durerilor i a îngerilor (adic r ul i binele ) în fiin a societ ii omene ti.

Dac primul volum este structurat în patru cicluri, a c ror tematic se întrep trunde i se completeaz , cel de-al doilea este un tot unitar, desf urat sub un generic „Transfuzii cu îngeri”, în antitez cu titlul volumului, f cându-ne s percepem c lacrimile sunt îngeri ce domolesc durerea.

Hermeneutica celor dou volume are ca finalitate figurarea unui sens integrator, unitar, rotund i supra (trans) hermeneutic , ducând la transfigurarea poetic i la reconsiderarea sintagmaticului pe axa paradicmaticului, i invers, dedesubtul i deasupra lecturii noastre î i corespund, î i r spund pe vertical (axis mundi). „Este-o noapte de-nceput de lume,/ Ape trec cu fâ âit de arpe,/ Ard departe stele f nume,/ La-nceput de via i de moarte”.

(Axis mundi-1). Acela i sens integrator îl descoperim i în cel lalt volum: „Sila te arunc -n margine de lume,/ Î i renegi fiin a cu o ur grea;/ Gropile comune vor s te însume/ Cu o cruce-n spate. Da, o vei purta!”

(Sil ). Se observ la cele dou poezii, din diferitele volume, o similaritate axiologic între umanism i cre tinism, soldat cu unitatea dintre uman i divin.

Poetul, în aceste dou volume, pune cititorul între cei doi poli ai scriiturii po(i)etice: realul imaginar i sensul i cei doi versan i ai atitudinii auctoriale: libertatea spiritual din primul volum i gestul comunirii i implic rii în social, din al doilea volum. Exemplific m cele afirmate mai sus: din primul volum (Axis Mundi); Bate-n r stimpuri/ Clopotul inimii,/ Curg în descân-

turi/ Durerile lumii; (Teluric), i din al doilea volum când na iunea este în întuneric, ea doarme-n adâncimile geniului i-a puterilor sale ne tiute i tace (Perfuzii cu lacrimi ): Sus e zeul, jos sunt grofii-ace tia/ Ce ne iau i talpa de la ghete,/ Între Dumnezeu i România/ St m lipi i de foame i de sete.

(Templul vitelor).

Citind cele dou c i ale poetului Alensis De Nobilis, mi-am adus aminte de ce spune Eugen Simion: „Via a este o ierarhie de sfere pe care omul trebuie s-o str bat , mânat de o voin aprig de eliberare”, fiindc poezia acestui poet interesant ne face s vizualiz m în inima cuvintelor, cum ar spune Aurel R u.

Personalitatea poetului, opina Mihai Eminescu, este dat de puterea imagina iei, ac iunii i a judec ii. La Alensis De Nobilis nu putem vorbi de absen a acestora. Sâmburele individualit ii acestuia const în capacitatea sa de a închipui. Pentru a intra în sinonimele acestui cuvânt, acestea sunt: fantezie, imagina ie, inven ie, gând, fic iune, n scocire, pl smuire, fantasmagorie, n lucire, vedenie, himer , iluzie, utopie, irealitate, p rere, miraj.

Folosind toate acestea, poetul e ca o „sal iluminat ” cu pere i de oglinzi ce reflect imaginile una în alta într-un joc infinit: „În lumin sângeri,/ Sufletul s i fie./ Ispitit de îngeri,/ Curs în ve nicie...” (Muguri de lumin ).

C.G. Jung define te imagina ia ca activitate reproductiv sau creatoare a spiritului.

Ea se manifest , la poetul pe care-l comenm, fie ca viziune, în primul volum, fie ca

expresie concentrat a st rii societ ii în care tr ie te, în al doilea volum.

Metaforele amplasate acolo unde cere textul i gustul pentru vibra ia societ ii, dar mai ales pentru concret, fac ca etapele acestei poezii s aib convergen spre un punct comun: în elegerea i definirea „Fabricii de filozofi”, a genezei vinov iei statului, pândit de angoase, dar i protejat de tandra i lucida natur , a fiin ei însetat de lumea mitic , „Od lui Zeus”, dar i ancorat în lumea iar i mitic a cotidianului, „În România, ast zi”. În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spa iul i cotidianul, ca forme ale percep iei interne i externe, par cheile misterioase care deschid por ile grele i argintate ale visului. Poetul devine taumaturgul în sarcina c ruia cade oficierea minunilor transpuse în poezie. Unele construc ii onirice au ziduri tot atât de masive, precum lumea în starea de veghe, gândirea fiind sinonim cu existen a; aceast stare o g sim în „Perfuzii cu lacrimi”. În aceste dou volume descoperim un poet al transimaginarului, pentru el cuvântul este vehicol poetic, care transport sufletul sau necuvântul, cum ar spune Nichita. Gândirea poetic a autorului celor dou volume este o gândire de idei ce sunt ele însele imagini, în m sur deci s limiteze prin forma poetic un con inut emo ional sau chiar abstract. „Adev ra ii avoca i ai bisericii sunt astrele” - sun o apoftegm eminescian .

Cel ce nu este credincios, i chiar religiosul, se simte nem rginit de mic fa de infinitul timpului i al lan ului cauzal. Realitatea determinant a arderii este oxidarea, adic misterul prin care ne purific m: „Arde i vântul/ i cerul,/ i fructul/ Gem în t cere/ Profetul/ i sfântul”. (Axis mundi Purificare).

Conchidem cu aprecierea c cele dou volume ale lui Alensis De Nobilis sunt dou glasuri ale aceluia i Poet, ce „exprim mult iubire” pentru Poezie, fiind „demiurg i rob totodat ”. Cum subliniaz în postfa prietenul Ion Popescu-Br diceni, Poetul fiind „ca un arc spre o stea”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Marian HOTCA

istorie noi, femeile, nu mai avem istorie zboiul prafului din buc rie ne-a spulberat orice r suflu de libertate o via petrecut la cârma oalei a fost mult prea mult pentru noi am r cit în constela ia piperului i de aceea nici visele noastre nu mai dospesc la c ldur schelete îmbr cate în haine pline cu l turi cur ând aceia i morcovi plini cu malforma ii suntem noi, femeile, în fiecare zi: nu mai avem inim - în trupul nostru de cenu zvâcne te încet o tomat care începe s putrezeasc printre atâtea sudori învechite vom r mâne f inim i doar l turile o s ne mai limpezeasc pleoapele grele de ceap c lit pict m copii în pântece, îi na tem în nuan e purpurii îi îngrijim, îi al pt m, poz m nud în gr dina cu legume, îmb trânim f s mai facem riduri i totu i nu avem istorie ne repet m la infinit poate de aceea, noi, femeile, adunate la un loc suntem îns i istoria

ar trebui ar trebui s ne na tem cu toate femei, ne hr nim din farfurie cu aceea i istorie sângeroas , s cre tem în noi viitorul, ne inem r suflarea în lampa adormit cu gaz, multe ar mai trebui ar trebui s ap rem întâmpl tor pe lume i s facem copii purpurii pentru planet închis în laboratorul s u arhaic, femeia, spal vasele cu cenu a fierbinte din sob al turi de plânsul ei, plânsul de ceap sângereaz între cuvinte a ternute pe igrasia din inim mai pune sare pe hran , femeie, termin rânta ul pentru ciorb , mai spal înc apte blide cu cenu , apoi culc -te printre firmituri uscate de pâine i vei visa c multe ar mai trebui ar mai trebui s scot afar

i g leata cu l turi

zbor instabil vreme instabil în stratosfera singur ii imponderabile lini tea p trunde adânc în coaja lucrurilor iluzorii esc ca o n luc prin cenu a cuvintelor sând totul s naufragieze într-un gând magnetic unde este timpul ce mi s-a scurs între degete? unde este lumina ce a p it în ap ? unde sunt eu, cel de ieri? zbor cu tine via pe-un minut pribeag din tine i zbor i iar zbor

poem de toamn pleoapa galben geam na închis a soarelui bolnav singur tatea atârnând într-o gean de trestie somnul o s ne fie mai fo nitor printre atâtea frunze g urite de cium e galben via a vorbele nespuse mustesc adânc în gânduri arborescente mi rile toamnei confuze difuze spintec gra ia brumei din crizanteme la picioarele tale mai z resc un soare scufundat în balta de sânge un bra de lumin creând ajutorul strig tul ploii nechezând printre pietrele reci i tu luminând aceea i toamn

testament autumnal când te vei duce s iei cu tine i frunza pe care am scris ni te versuri de bun-r mas celelalte frunze îneac -le în singur tate în vin în ploaie i în moarte

mie las -mi cuvântul viu i toamna pribeag într-o carte

poem închid ochii i zilele trec mult mai u or uneori mi se va p rea nu mai exist sub nicio form în nicio dimensiune de pe harta unei singur i de toamn

nuca sub nuc timpul pare mai rotund decât o nuc uscat vei roti în jum tatea dreapt de coaj i m vei uda cu toat apa de pe frunzele b trâne apoi m vei sparge cu piatra durerea va curge printre nop i ca o umbr ce nu mai are maluri ci numai v rs ri de lacrimi

în mu uroi aveam genunchii moi ca gelatina melcii m împungeau de la spate eu înaintam în cel lalt ochi al întâmpl rii în urma mea troleibuzele i încâlceau firele plictisite merg pe lacrimi de broa te ca un Iisus pe marea de sare pe banc un nimeni vorbe te continuu despre nimicuri prefac c îl ascult pân trece ploaia asta ostentatorie /apoi ochiul se face c vede lacrima se face plâns de arpe setea se face de ert cu piramide prezentul se face trecut/ a trecut un autobuz, a mai trecut unul i a venit timpul s plec fiindc mi-a sosit i mie autobuzul în mu uroi toate entit ile vorbesc despre nimicuri eu doar ascult cu cel lalt ochi

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Iulian CHIVU

Imposibila desp[r\ire - În satul meu, când eram..., vru s dea o pild Salomeea cu sf to enia b trânilor a a de cunoscut .

- Ooo, da, desigur! În satul dumitale..., o repezi Geanina cu o impolite e evident , fiindc nepoata b trânei nu avea nici timp, nici poft s ia aminte de parabolele la care aceasta recurgea adesea, când nu voia s decreteze principii educative, ci doar le sugera m car a, ca luare aminte.

- În satul meu..., încerc din nou femeia s se fac ascultat pi ig indu- i pu in vocea.

- Da domnule, satul dumitale... Satul dumitale - un adev rat batalion din Oastea Domnului, i-o retez din nou Geanina. În satul la de puritani trebuia s cere i dezlegare de la popa dac voia i s face i copii. Hai, nu m mai freca la icre cu pove ti de adormit copiii!

Salomeea t cu resemnat la aceast nou i obraznic înfruntare, dar tot nu putea s fie de acord cu ce f cea Geanina i mai ales cu gândirea asta de at i se adânci din nou în lumea ei. Îi treceau prin cap, în alb i negru, imagini incoerente de via : modele morale, întâmpl ri, obiceiuri. Apoi ce! Era s -i spun c nici ea nu fusese tocmai perfect în via a ei? G sea îns de datoria unei b trâne s salveze m car criteriul ru inii, dar i-ai g sit! Cu nebuna asta mic nu o sco i la cap nicicum. La toate are un r spuns, iar dac încerci s o contrazici, te execut f ru ine, ba te i ridiculizeaz de- i piere

Amedeo Modigliani - Studiu pentru violoncel

pofta. În fond, Salomeea îi tolerase, din simpatie, înc din copil rie micile obraznicii care mai apoi crescuser i ele odat cu nepoat -sa, iar acum nu le mai putea st vili.

- Voi, tia b trânii, i Iliescu - idolul vostru, a i mâncat salam cu soia i a i fi g sit o cale de mijloc s fi i cu curul în dou luntri, stru omile comunisto-capitaliste. A i fi p strat i ceapeurile, i mastodon ii ia industriali concepu i de Împu catul, de Cea la al vostru, i fi avut tot dou ore de televiziune i n-a i fi pupat ie ire peste hotare decât cel mult pân la Moscova. Da’ ce v trebuia vou Occident? V lamenta i în tain de mila Regelui Mihai când venea vorba despre Majestatea Sa, dar l-a i h ituit ca pe un golan când a vrut s vin în ar . Pe Ra iu i pe Câmpeanu i-a i alergat cu minerii lui Cozma...

- Fat drag , d du Salomeea s replice, dar fuse din nou înv luit de asta mic .

- Ce vrei s spui? Nu l-a i votat voi pe Iliescu? Tu i cu satul t u, cu satele voastre de ceapi ti nostalgici, orbi de carte i u or de manipulat cu un mic i o bere.

Salomeea t cu reprimându- i replica, ba chiar decise s nu o mai bage în seam m car pân îi trece toana asta, lucru greu de presupus s-ar întâmpla curând. Geanina era sup rat c îi încetase contractul de munc de la Lido di Jesolo de acum o lun i tot a tepta s-o cheme Adriano la Padova, dac va g si ceva pentru ea. Lucrase întro pizzerie foarte aproape de plaj i f cuse bani buni acolo ast var .

Cum s-a dus sezonul, patronul i-a trimis în omaj pe to i stranierii. La Padova i-ar fi pl cut s lucreze orice, fiindc dorea s se înscrie la facultate acolo i are nevoie de bani s se între in .

Limba o st pânea destul de bine, citea i scria în italian i, în plus, îi pl cea mult patria lui Cezar i a lui Virgiliu, a lui Michelangelo i a lui Vivaldi, dar mai ales a lui Adriano, idolul care venise dup ea de câteva ori. Salomeea nici m car nu i-a dat cu p rerea; era treaba lui Alecu, a lui fi-s u, i a Nadiei. Erau doar p rin ii Geaninei. O aveau decât pe ea i parc nici nu le p sa c ar putea s r mân printre str ini i s -i lase singuri la b trâne e. Da’ mai tii cum or gândi i ei la chestia asta? Poate c nici nu se gândesc. Sunt înc destul de tineri i b trâne ea poate c nu-i preocup înc .

- Eh, treaba lor! Pe mine are cine s m duc la locul meu. În rest, ce m mai intereseaz ? i ca s scape de sub tirul concentrat al nepoat -si, b trâna î i scoase albumul cu poze i se a ez la m su a ei, deta at de restul lumii, adâncindu-se în reveriile timpului trecut i urmând doar reperele imortalizate în instantanee sau în chipuri surâz toare ca la fotograf. În jurul acelor poze reînvia o lume confortabil , t cut , dar în bun parte apus . Se sim ea bine printre amintirile ei. Ele erau refugiul cu care î i am gea temerile b trâne ii, despre care înc nu vorbea cu nimeni, con tient c pân i cei orbi de carte se tem de moarte ca i ea: - Ooo, ba nu! Nu spunea Eclesiastul „c unde este mult în elepciune este i mult am ciune, i cel ce î i înmul te tiin a î i spore te suferin a”? Desigur, a a e. Atunci ar trebui ca pro tii s fie

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ferici i la b trâne e i numai neputin ele trupului s -i r pun . Ei, uite, tem c nu e chiar a a, se contrazise Salomeea privind la o poz de familie de unde-i surâdea chipul mereu vesel al lui tata Vasile.

- Ce! Adic socru-meu nu a murit de b trân? Numai c îmb trânise degeaba, judecând dup ea. Bucuriile lui nu erau decât b utura, mâncarea bun i uitatul dup muieri. Nu am auzit de la el o vorb în eleapt pân a închis ochii. i totu i, asta înseamn c a fost un dobitoc? Nu spunea tot Eclesiastul c „sunt oameni neprih ni i c rora le merge ca i celor r i, care fac fapte rele, i sunt oameni r i c rora le merge ca i celor neprih ni i, care fac fapte bune”? E oare asta numai o de ert ciune? Apoi gândul i se întoarse spre nepoat -sa Geanina: - Asta nu e proast , concluziona b trâna, numai c o g sea în contradic ie cu principiile ei, care ar fi totuna cu cele ale unei etici eterne. Via a de azi, e adev rat, are alte orizonturi, îi impune un alt ritm decât cel din tinere ea lor, de acum cincizeci de ani. Copiii tia sunt mai mult pragmatici decât morali. Auzi, s se duc la Padova s fac medicina, c coala româneasc de medicin de la Cluj, de pild , o fi mai prejos. Numai c Adriano, amore mio, cum îl r sfa f pic de jen pân i în fa a lui taic -s u, e student la Padova, nu la Cluj.

- Mam , îi zisese Alecu odat , când a avut o discu ie cu el pe tema asta, voi, dasc lii, ar trebui s fi i pensiona i mult mai devreme decât poli tii; ia c nu mai pot s fug dup infractori, iar voi c , dup o vârst , trage i tineretul de coad , îl obliga i cu argumente morale ce nu se recunosc perimate s stagneze, s i piard elanurile. i iar i a fost redus la t cere, i iar i i-a vârât i atunci nasul în albumul ei, stând mai toat ziua cufundat printre imagini dintr-o lume trecut , pe care nu putea s-o condamne nicicum: - Noi doar ne-am mi cat mai încet, sta e adev rul. O fi fost o cauz sau numai un catalizator i sincopa comunismului, cu r cirile ei, dar istoria în sine respira mai lejer în secolul trecut, de i lumea trecuse prin dou r zboaie devastatoare a a de apropiate în timp...

Poate c tia au dreptate pe fondul aceluia i conflict dintre genera ii, analiza Salomeea la rece lucrurile, numai c mi se par cam neprev tori, dac nu chiar creduli de-a binelea. În plus, mai era i leg tura asta de sânge: Geanina este fiica fiului ei. Singurul nepot, altul nu mai are cum s mai apar . E prea târziu. Planingul familial, tu-1-ar Dumnezeu, a decis!

- Hai ca sunt r ut cioas , cinic cu adev rat, se constat d sc li a septuagenar i zâmbi învins de contraargumente emo ionale subtile. Alteori, când încerca s în eleag totul, i se p rea c devine concesiv , complice chiar, i atunci da vina pe ra iune acuzând gândirea logic de inconsecven e, de aproxim ri vinovate, dup care se întorcea la intransigentele în care credea prea mult.

- Asta e! Poate c nu sunt în stare s consider cum se cuvine aproxim rile i le exclud din via ca din matematic . Iau totul ca întro formul de calcul algebric; via a îns nu e o ecua ie, ci e mai degrab o func ie! Când gândea a a, mai maleabil, parc i Geanina îi str lucea prin cochet rie, era armant , cu un umor contagios. Îi în elegea chiar i grijile i aten iile pentru detaliile intime. Când a v zut-o odat ie ind de la baie doar înf urat cu prosopul, îi admirase sânii uguia i, pietro i, bronza i pân la gurgui. Iar cu o privire furi , re inuse i imaginea triunghiului de sub buric, epilat în form de inimioar ... i apoi ce? Ea, când se duce în sta iune, la Ol ne ti, nu se îngrije te pân în intimitate s nu par ridicol ? Asta e. Devenise geloas . Uita între ea i Geanina mai este o genera ie: Nadia, nor -sa. i pe ea o surprinsese cu privirile ei iscoditoare ba epilându-se singur , ba cu sânii goi, ni te sâni provocatori, ofensivi, dar nu dizgra io i, ba îngrijindu- i cu mult aten ie p rul aten, bogat i cu ondula ii naturale, voluminoase. Ei îi era ru ine s o vad socru-s u cu capul gol, despletit ori piept nându-se. Nor -sa se obi nuise îns cu ea, cu toate c îi fusese i elev . Pentru asta Nadia îi p strase

Anul VI, nr. 11(63)/2015

un sentiment de respect bine motivat i, în plus, ca profesoar i ea, sea de fiecare dat solu ii de mediere a contradic iilor didacticismului mereu nevoit s in pasul cu timpul, cu genera iile.

Ca nor , se conformase exigen elor b trânei în casa c reia locuia.

Ca mam îns , Nadia nu avea ce s i repro eze în ce o prive te pe Geanina. În elesese foarte bine c are de ales între o educa ie a criteriilor, nu a abloanelor comportamentale, i o mobilitate ra ional a deciziilor, a adapt rii. Era mul umit de Geanina, iar rela ia ei cu Adriano fusese verificat principial: era solid . Italianul o iubea i, în familia lui, Geanina împlinea cu brio misiunea de a r scump ra imaginea românilor terfelit de stranieri i negocierea c toriei cu Adriano în termeni de maxim seriozitate, jonglând excelent la nivel de provoc ri i d ruire. Viitorii socri, intelectuali i ei, dep iser dup toate aparen ele faza circumspec iilor.

Se cunoscuser ast var la Padova, la ei acas , într-o vil din Piove di Sacco, nu departe de centrul b trânei urbe romane. Fuseser împreun la Vene ia, la Bibione, la Lido di Jesolo i se cunoscuser bine. Salomeea nu ar fi inut neap rat s fie i ea acolo. Era destul c fusese Alecu, fiu-s u, cu ochii lui infailibili de oim. El o asigurase c totul va fi bine i c Geanina va fi admis la medicin . Adriano o dusese la un profesor din Padova pentru o evaluare general i primise asigur ri c fata tia destule cât s ia admiterea cu not foarte bun . Din ra iuni numai de ea cunoscute, Geanina voia s aib totu i un job al ei, s nu se simt între inut . i Adriano lucreaz . Acum e dispecer la o firm de turism i ar fi vrut s lucreze cu el. Tocmai pentru asta f cuse demersuri la patronat i a tepta un r spuns. Un r spuns care întârzia, dar în cele din urm veni printr-un sms: „Am rezolvat. Începem de la 1 noiembrie. Te tept, amore mio!”

- Bineîn eles; amore mio! Ad ug ap sat, ca pentru sine, Salomeea cu cinismul de care i ea devenise con tient i i se p rea ca îi vine de minune. Auzi! Amore mio, job, sms..., ca s nu mai zic despre alte barbarisme i chiar de numele copiilor de pe strada asta m rgina : Miki, John, Alma, Antana, Charlita, Cybele i mai tie Dumnezeu cum. Am luat-o i noi pe urmele iganilor: Rivolu ia, Leu tean, Ronaldo, Fiorentina, Bilbao - naiba s -i ia cu numele lor cu tot! De când primise vestea, Geanina era vesel , iar veselia ei o tulbura cumva pe Salomeea: - Adic ce atâta veselie? i cârcota a bunic , r mas în mintea ei înc la o catedr imaginar de unde n-o mai asculta nimeni, f cea tot felul de supozi ii pe care mai apoi încerca s le reprime, dar nu g sea înc de cuviin nici m car dup preceptele evanghelice s nu mai judece; o f cea dintr-o deformare profesional implicit zelului pedagogic, crezând c orice dasc l este i un apostol.

- De ce atâta veselie, i-ar fi r spuns Alecu. Fiindc i se deschide un orizont în care crede, mam . În alternativa asta a investit speran e, munc , r bdare. Eu tiu ce vrei tu s spui, tiu de ce te temi. E o team pe care o tr iesc mai tare cei ale c ror fete sunt inute pe lâng cas i r mân bor oase nici ele nu mai tiu cu cine. De fapt, mam , lucrurile astea nu se înva acum i nici m car într-o singur zi, tot a cum nu se rezum la o interdic ie. Geanina tie ce vrea i noi o ajut m; m-a teme dac ar pleca f s ne fi convins în leg tur cu asta. De fapt nici tu nu cred c te îndoie ti de ceva. Te temi doar de eventualit i ca de iminen e.

- Doamna profesoar Salomeea, Iacobescu Salomeea, se auzi intempestiv vocea Geaninei, mi-ai f cut o promisiune i cred c nu retractezi.

- Ce i-am promis, Goe, pui or? O c torie la Bucure ti, de 10 Mai? - Nu mam’mare! Acum c toresc singur . Mi-ai promis o carte de rug ciuni.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Padova, iar de Bologna, 1088, veni prompt r spunsul fetei care se ridicase în picioare i se inea de fust col re te, amuzându-se.

Apoi, ca s nu r mân datoare, Geanina se interes pref cut : - Apropo, satul t u din ce an e atestat documentar? Nu se poate nu fie men ionat m car de Radu Popescu în cronica lui, ori de Radu Greceanu. Ar fi nedrept pentru cultura rural universal .

Nadia le asculta cum se tachinau, dar tia c nu o fac cu r utate i cu toate astea, deta area lor nu reu ea s-o scoat i pe ea din tr irile ei, din emo iile desp irii. Se uita la Alecu a a cum privea absent în cea ca de cafea. tia c i el tr ie te, în felul lui, desp irea asta.

- Ei, dragii mei, vru s înceap atunci o alocu iune Salomeea, iat v ia via a la întreb ri. Geanina ar fi întrerupt-o i acum dac ar fi început iar cu satul ei de odinioar , eterna i plictisitoarea introducere la pericopele b trânei, arhicunoscute, r suflate, tocite. O l îns i in discursul, fiindc pricepu c nu ei i se adreseaz în chip special.

- Pân acum a i tot crescut, a i înflorit, a i rodit, iar eu v-am plictisit cu cic lelile mele, cu sf to enia mea. Iat îns c a i f cut aripi. Via a oblig s le folosi i. Tr i într-o lume care se precipit , o lume care scap adesea de sub control. Salomeea nu mai vede nici ea solu iile, cu toat matematica i cu toat experien a ei de via . Lumea de azi este categoric o func ie, dar nu una logaritmic , strict cresc toare sau strict descresc toare, ci mai degrab una de tip cotangent , o func ie periodic ... Totul e aproximare. i tocmai când i Alecu, i Nadia erau gata s o întrerup socotindu-i metaforele ca pe ni te derapaje nereu ite, Salomeea le citi gândurile i încheie scurt: - Protec ia mea s-a încheiat demult, sfaturile mele sunt de acum anacronice. Calculele mele sunt tot mai inexacte. Nu-mi mai r mâne decât s m rog pentru voi. Domnul s v fie în cale i Maica Sfânt v apere cu rug ciuni le ei!

Se ridicar ca la o comand to i, în picioare, i b trâna rosti, ca de obicei, Tat l nostru. Candela ardea cu o flac viguroas la locul ei, sub icoana cea veche, cu Via Dolorosa.

Alecu mai privi o dat la ceas i dete semnalul de plecare: - Autocarul nu a teapt !

Numai Salomeea r mase în poart preg tit s i fluture mâinile usc ive la desp ire.

- Nu am uitat c ai mai avea câte ceva -mi spui despre satul t u de alt dat , îi mai aminti Geanina vrând s detensioneze momentul cu o ultim în ep tur .

- Ba nu, amore mio! Despre satul acela nu ar mai fi nimic de spus. i apoi satul meu de alt dat e demult în sufletul t u.

Te va înso i cu tot ce are el mai de pre peste tot i vei vedea c singur ai s -l cau i cu amintirile tale în nop ile de nesomn sau la momente de cump . El e singurul care nu te va în ela, chiar dac iai întors adesea spatele. i s mai tii ceva: eu sunt trunchiul din care a s rit chia! Esen a e bun , chiar dac nu e perfect . Iat de ce leg tura noastr - vrei, nu vrei - r mâne adânc , pân la Dumnezeu.

Geanina zâmbi cu subîn eles, se mai îmbr ar o dat , gest straniu de duio ie pentru ele, i ma ina demar iute, stârnind frunzele uscate, risipite în ultimele zile de vântul prelung al toamnei.

Amedeo Modigliani - Nud ezând

- Uite, am una nou . i-o vâram eu în geamantan f s tii. Dar mai bine a a. Vrei i autograf?

- Dac ai curaj s semnezi ca Dumnezeu sau m car ca Ioan Gur de Aur... Eu îns zic s mi-o dai pe aia mai veche, pe care a avut-o la el tata Pandele, str bunicul meu, pe front. tiu c nici nu prea te înduri, dar nici nu cred s fi uitat c mi-ai promis-o.

Salomeea fuse nevoit s i amâne câteva secunde r spunsul fie cât s ia o decizie, fie doar cât s creeze un suspans de efect. Geanina îns t cu a a ca lini tea care se a ternu s o determine pe b trân s gr beasc r spunsul, oricare ar fi el.

- ii neap rat s-o iei pe asta? Nu vrei una nou pe care s-o încarci tu cu semnifica ii?

- Una nou a fi putut s cump r i eu. Numai c vreau s adaug semnifica ii la fel de sensibile celei vechi. Vreau o continuare, nu un început.

- Apoi, dac a a zici, atunci a ta s fie i s i poarte noroc!

Salomeea scoase cartea din sertar, o privi cu duio ie, îi f cu semnul crucii i o s rut , dup aceea i-o d rui Geaninei f vreo strângere de inim , odat cu binecuvântarea ei.

Fata nu se înduio a a a de u or, îns binecuvântarea bunicii, gest rar de tandre e între ele, trecu mai mult ca un accident, apoi se risipi în adâncurile ei, pe care doar ea le survola f s fac confesiuni; era totu i o introvertit . Alecu nu era pe acas i nu v zuse scena asta care sem na cu o pasager aducere la acela i numitor.

Salomeea i Geanina sem nau ca dou pic turi de ap , de i ele refuzau admit treaba asta; genetica î i f cuse totu i jocul dup tipic.

A doua zi era plecarea, dup cum presim i Salomeea. Nu tia îns dac Geanina alesese s mearg cu avionul sau optase pentru un autocar. Cu avionul, c toria ar fi fost mai rapid , mai comod , dar, cum fata avea bagaje multe, era de în eles c preferase autocarul, socotea Salomeea dup cum obi nuia s fac ea pentru to i calcule, dea solu ii din aceea i autoritate infailibil a dasc lului tipicar i nu- i punea înc întreb ri de ce era refuzat de to i cu polite e, ori sugestiile ei r mâneau simple alternative, cel mult ipoteze de lucru, dup limbajul matematicienilor.

Diminea a, mi rile precipitate ale celorlal i o convinser pe b trân c Geanina pleac . Ie i în pragul camerei ei, arunc o privire peste tot i î i confirm despre asta era vorba, judecând dup bagajele puse în ordine la ie ire i dup ma ina lui Alecu pe care o aspira în grab Nadia. La micul dejun, tot Geanina fuse cea care sparse lini tea în care se înv luiser to i ceilal i: - Ei, dar de ce atmosfera asta de parastas? Uite Padova colea! Craiova, Belgrad, Zagreb, Trieste. O zi de mers cu ma ina.

Ce atâta? i apoi ti i foarte bine c odat medicina terminat acolo îmi d mai multe anse decât o diplom din România recunoscut dup conven iile Uniunii Europene. Padova nu e Craiova i nici m car Bucure ti. Universitatea de acolo e, dup cea de la Bologna, cea mai veche din Italia.

Nici la Roma nu era universitate când la Padova se preg teau medici de valoare.

- Vai, tu, e ti o adev rat enciclopedie, o tachina Salomeea chiar i acum înainte de plecare. i, m rog, despre ce an vorbim?

- Despre anul 1222, când vorbim de

17

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Adriana TOMONI

Bun - seara Bun - seara iubite, a venit toamna.

Aripile-mi sunt obosite. Îmi zboar frunzele pustii din suflet.

Fluturii i-au ars aripile în vara asta canicular .

Cocorii terg numele noastre de pe cer i valurile au dus în larg ultimul „te iubesc”.

Greierii i-au pierdut arcu urile în plânsul ploilor.

Zeii se ceart în ceruri i trimit s ge i de foc în gr dina noastr cu dalii, înc rcate cu promoroac . Închin pahare cu vin în cinstea noastr , triste ea.

Ultima toamn nu plângi dac va fi ultima toamn .

A fost cea mai frumoas .

Apusurile acelea arzând, pe care le priveam amândoi îmbr i, o s le duc cu mine în gând.

Brându a pe care mi-ai prins-o în p r, am presat-o. Este în cartea de pe noptiera ta. i-am preg tit pulov rul cro etat de mine, -l por i la iarn . ine cald.

Dulcea a de piersici, care- i place, este pe raftul de sus.

Vezi, mai sunt creioane ascu ite, dac vrei s scrii un vers despre... noi.

Câte toamne Câte toamne au trecut pe lâng mine i nu le-am observat!

Aceasta îmi pare cea mai frumoas .

Culoare, pace, apusuri arzând în fl ri, doar ropotul ploii curate, mai anim v zduhul. Îmi culegi brându e mov i vorbim cu copacii b trâni. Întreb un mesteac n albit de vremi: „-Ce mai faci b trâne? Nu i-e fric de criv ?”

Ne r spunde fo nindu- i ultimele frunze argintate.

Vântul ne r te p rul dar suntem ferici i.

Rug m m ce ii s ne dea câteva fructe, ne facem ceai la iarn .

Uite un c prior i o c prioar !

Tot împreun !

Nu tiu de ce Nu tiu, de ce îmi vine s mângâi copacii când îi v d pierzându- i frunzele? vrea s plutesc, nu calc covorul înc viu de frunze.

Greierilor le-a striga: „-Trezi i-v i cânta i! V-a i pierdut arcu urile?” „-Voi licurici! Vi s-au stins lumini ele?” rilor le-a spune s mai stea dar mi-e team s nu le prind frigul.

Ne lu m la revedere. ie î i ridic gulerul i te iau în bra e, ne înc lzim. Dragul meu.

doare doare um rul drept.

Poate de atunci, de când timpul mi-a smuls aripa.

Cred c o s plec o vreme. nu- i par r u.

Nu mai puteam s zbor f o arip i-mi era greu. i cred c mi-e dor, nu tiu exact cum s i explic…mi-e dor ...mi-e dor de o cas , un loc... nu tiu... dar mi-e un fel de dor.

O s i povestesc poate, într-un vis.

Întinde-mi mâinile Întinde-mi mâinile ca alt dat, tiu c înc n-ai uitat. ne privim, doar s ne privim, Privindu-ne, doar amândoi s fim. Îmbr i ne-mbr ându-ne, Clipele noastre avându-le.

Zâmbet ce spune cuvinte, Ascunse bine în minte.

Nu crede în zvonuri ce zboar , Prive te-m ca-ntâia oar .

Cite te ce- i spune privirea, stunilor le-a tept sosirea.

Te mint adeseori de team .

Dar dorul t u mereu m cheam .

Nu gura spune adev rul, Ia- i de pe ochi iubite v lul.

Privirea întrege te mitul Ea ne arat infinitul.

Curat ca un vechi altar, Iubire o s i dau în dar.

M-a cuib ri M-a cuib ri la tine-n bra e, i simt c ldura i s-adorm. Încet s m s ru i pe pleoape, îmi opte ti c i-a fost dor.

-mi spui c totul va fi bine, Grijile s -mi iei c-o mângâiere, Privirea- i cald s m-aline, Tandr i drag , precum o adiere.

Când m trezesc, s -mi fii aproape, i spun încet c te-am visat, m s ru i din nou pe pleoape, De dorin e îmb tat.

Te caut Te caut în lumin , în albul n zuin elor. de vin , te-nchin smerit credin elor.

Candide priviri ce sperie hulubi, Se-nal în zboruri, în suflet, plumbi.

Urc ziduri din posibile pun i, Unde-i puterea ce urne te mun i?

Pe-acelea i c ri tri ti i t cu i, Amândoi la tâmple c run i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

19

Dan NOREA

mâie i otrav - gloss madrigal Doamn din rondeluri, doamn din sonete, Când te strâng în bra e, simt în vene lav , Te-a picta întruna, nuduri i portrete, Tu îmi e ti t mâie, tu îmi e ti otrav .

Muz -mi e ti, iubito! Ziua, Euterpe, Nop ile, Erato vine s m -mbete; Versurile mele, f tine-s sterpe, Doamn din rondeluri, doamn din sonete.

Când lipse ti, iubito, zac în agonie, E-ntuneric bezn , parc -s o epav , Când r sari, în trupu-mi nervii to i învie, Când te strâng în bra e, simt în vene lav .

Coapsele i sânii î i pictez cu gura, Trupu-i ca o pânz ,-ntins pe evalete; Tremur penelul, tremur pictura, Te-a picta întruna, nuduri i portrete.

Sprinten la minte i la trup zglobie, Uneori vioaie, alteori mai grav , Cochetezi cu to ii,-s ros de gelozie, Tu îmi e ti t mâie, tu îmi e ti otrav .

I-am pus pe umeri dou substantive, Pe sâni i-am pus un adjectiv - superb, La mijloc pre-pozi ii, mai lascive, Iar mai jos i-am pus... i-am pus un verb.

Ea mi-a propus - copil f minte proced m la schimburi de cuvinte i a fi acceptat, c ci sunt un lord, Dar mi-a cerut a a, f ru ine, Un numeral prea mare i… în fine…

E clar c-a provocat un dezacord.

Fântâna dorin elor

ci orice zid prezint o fisur , Ataci acolo, în acela i loc.

La urm dai n val , f ur , tii sigur ce a teapt - s -i dai foc, -i furi ce-are de pre , s-o violezi. ... i nu ai încotro. Te conformezi.

Am ascultat-o cu bun voin De i era povestea cam bizar ; tiam c î i dore te o br ar Iar eu… ceva lipsit de cuviin .

Când te-ai n scut i-ai pus pe chip o masc Nu tie nimeni cum ar i, da’ las’ c La fel ca tine to i din jur i-ascund Sub zeci de straturi, chipul în str fund.

i s-a-mplinit. În prima s pt mân A stat la mine pân -n diminea i a mas… De-atunci îmi e st pân .

Sunt m ti ce râd în fa , plâng în spate i nimenea nu vrea s se arate, Sub mimic i farduri i poveste Cât de copil i vulnerabil este.

Copil de e ti, cite te i înva : De-arunci un singur ban într-o fântân Vei arunca cu banii-ntreaga via .

Rondel f

Regula intervalului

varia iuni

Când o cetate întâlne ti i- i place Asediul îl porne ti c-un arsenal Bogat, de arme tari. i nu-i dai pace, tii sigur, va ceda într-un final.

„În pia ,-ntr-o fântân centenar , De arunc m un ban i-avem credin , Ne-ndepline te câte o dorin .” a mi-a povestit o domni oar .

Tu îmi e ti t mâie, tu îmi e ti otrav , Te-a picta întruna, nuduri i portrete, Când te strâng în bra e, simt în vene lav , Doamn din rondeluri, doamn din sonete. tem i fug f

la i în urma ta dezam gire E un principiu f compromis.

tile

Emo ii i iubire dau s ias Dar stratul e prea gros i nu le las i î i recape i masca-aceea rece Gândindu-te lucid c totul trece.

Nimic nu pot începe f tem , N-am chef, m doare capul, este luni, N-am inspira ii, nu am pasiuni, dorm sau nu - e singura dilem .

Am întâlnit o feti can -n bar, Tr gea dintr-o igar i, u or, i mângâia erotic un picior, Picior al unui gra ios pahar.

i-abia-atunci când cade faci fireasca Deduc ie - ce inutil -i masca.

Compozitor c-o via cam boem , Am lenea mo tenit din str buni; Nimic nu pot începe f tem , N-am chef, m doare capul, este luni.

Când e nevoie sunt un bun actor, Am replici inspirate, plin de har.

O ag am necesarmente, dar Mi-am amintit o regul -n amor.

ti, moarte, însetat i fl mând , -nghi i de-a valma pruncul cel curat, Mireasa alb , baba tremurând i tân rul ce n-a ajuns b rbat.

Nocturna-a debutat cu o problem , Dup-un preludiu cu liba iuni Fu rândul temei - dragostea suprem ; Sonata cere varia iuni Dar n-am putut începe f tem .

Când î i alegi, la vârsta mea, amica, fie nu mai mare ca nevasta i-n niciun caz mai mic decât fiica.

i place, moarte, s i anun i sosirea, Cu groaz s -i hr ne ti pe muribunzi, Dar vreau s înceteze h uirea Ce-o r spânde ti cu ochii t i imunzi.

Cuvinte haine Pe-o plaj mai pustie, lâng dig, Umbla o fat goal i fierbinte Ce tremurând mi se plângea „Mi-e frig”. i-atunci am îmbr cat-o în cuvinte.

Privind spre bar, îmi spun în minte: Basta!

Destul cu ov iala i cu frica, O s încalc i regula aceasta.

Nu tiu s fie reguli în iubire Nu tiu s fie reguli în iubire, Ca i-n r zboi, orice este permis.

ti, moarte, însetat

i fl mând ,

Pe fruntea- i odioas i infam , Pe fa a nemi cat , ca o masc , O s i cioplesc adânc o epigram Pe care ochii ultimi s-o citeasc i când la ei te-opre ti pentru popas i dea cu tifla i s i râd -n nas.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Stelian GOMBO{

Domnitorul Neagoe Basarab ]i folosul, participarea sau impactul cre]tinilor ortodoc]i români @în Uniunea European[...

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne bucur m, în aceste vremuri, sufletele de pacea ce izvote din frumoasa proclamare a canoniz rii i din smerita slujire i pomenire (de acum) a Sfântului Domnitor Neagoe Basarab Domn al Culturii, Spiritualit ii i Prin al cii - ctitor de cultur , spiritualitate i via duhovniceasc în aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu ale rii Române ti, Argeului, Dâmbovi ei, Râmnicului i Olteniei, al turi de mul i Sfin i Români printre care, la loc de frunte se num Sfin ii Ierarhi Calinic de la Cernica i Antim Ivireanul. i, de asemenea, tot acum, în aceste momente, cu prilejul împlinirii a cinci sute de ani de la a ezarea sa pe Tronul rii Române ti (1512-1521), constat m faptul c exist o contribu ie permanent a vie ii monahale la bun starea moral i duhovniceasc a societ ii române ti de la începutul sec. XXI, iar aceast lucrare ar fi fost cu siguran incomplet dac Dumnezeu nu ar fi binecuvântat p mântul românesc ( i)

Neagoe Basarab

cu foloasele trudei i jertfei de sine pe care Sfântul Voievod Neagoe Basarab - cu zi de pr znuire anual pe data de 26 septembrie le-a d ruit românilor, prin ctitorirea Sfintei stiri a Arge ului, sfin it cu mare fast la 15 august anul mântuirii 1517.

Despre Sfântul Neagoe Voievodul se poate discuta din multe perspective: teologice, culturale, duhovnice ti i lista poate continua. Credem c Sfântul Domnitor Neagoe Basarab - cu a „a sa înv tur c tre fiul u Teodosie” - este unul din simbolurile rena terii vie ii culturale, spirituale i nu în ultimul rând monahale, pe p mânturile Munteniei i Olteniei, exemplu de demn urmat pentru noi în a ezarea corect i autentic a Bisericii în rela ia cu societatea actual atât de supus presiunilor seculariz rii i relativiz rii oric ror valori morale. M stirea ctitorit de Sfântul Domnitor Neagoe Basarab din Curtea de Arge cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” ce ad poste te sfin itele moa te ale Sfintei Muceni e Filofteea i totodat are ( i) statutul de Catedral Arhiepiscopal a Arhiepiscopiei Argeului i Muscelului - p storit în aceste vremuri binecuvântate de c tre vrednicul c rturar, logof t spiritual i p rinte misionar pilduitorul Arhiereu Calinic Argatu.

Aceast biseric voievodal i princiar este nu numai spa iu fizic, concret a slujirii lui Dumnezeu în post, rug ciune, smerenie i ascultare, ci i izvor de via cre tin , loc de pelerinaj pentru oamenii care tr iesc în tumultul cotidian, prilej de împ care cu Dumnezeu, cu sine i cu aproapele. Cunoa terea vie ii, a faptelor i ctitoriilor c rtur re ti ale Sfântului Neagoe Basarab înseamn pentru credincios lucrarea la care este chemat fiecare dintre noi în vremurile de acum.

România se avânt pe drumul integr rii europene. Aderarea României la Uniunea European reprezint o mare oportunitate pentru români i pentru Biserica neamului nostru de a m rturisi Europei despre valorile

inestimabile pe care Ortodoxia le poart de milenii, Sfântul Neagoe i mo tenirea pe care ne-a l sat-o, ocupând un loc de seam în acest demers. M rturisirea începe de aici, din ar , prin împreun -lucrarea, colaborarea i sinergia la care sunt rânduite Biserica i Statul, dou entit i care departe de a se exclude reciproc, sunt chemate s slujeasc poporul român prin respectul i sus inerea reciproc în elaborarea r spunsurilor cerute de exigen ele etapei istorice prin care trece ara noastr , în momentul de fa . F preten ia de a r spunde acestei probleme în întregime sau de a reu i s epuizez abordarea acestei teme referitoare la Uniunea European i pozi ia noastr fa de ea, ca i cre tini ortodoc i ce ne str duim s tr im i împlinim înv tura Bisericii, trebuie, totu i, s -mi accentuez convingerea c acest subiect presupune mult realism, clarviziune i suficient discern mânt. Acest realism ne cheam pe noi la eviden ierea a dou principii esen iale referitoare la rela ia noastr cu Uni-unea European , primul fiind acela nu Uniunea European reprezint o problem ci propria noastr prezen în cadrul ei, iar al doilea se cuprinde în faptul c problema noii compozi ii i sinteze nu este de sorginte politic sau economic ci de natur cultural i spiritual . Dincolo de influen ele permanente ale Occidentului în rile ritene, deosebirea de cultur dintre Europa apusean i popoarele ortodoxe r mâne, în multe locuri de nedep it.

Prin urmare, cre tinul ortodox trebuie s intre într-un mod cât mai con tient în Uniunea European , înso it fiind de anumite certitudini i atitudini, care îi vor delimita în continuare prezen a i statutul s u în ea i, în general, în noua realitate i mentalitate european . De la el se cere s aib o con tiin clar a diferen ei foarte pronun at dintre civiliza ia r ritean , ortodox i cea occidental-apusean . Civiliza ia care s-a format

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prin simbioza dintre spiritul romanic, elenist (grecesc) i ortodoxia cre tin , adic civiliza ia vechii Uniuni Europene, comun atât Apusului cât i R ritului din primul mileniu, este o civiliza ie theonom i theocentric . Toate manifest rile cre tinului ortodox poart amprenta luptei omului spre devâr irea existen ei lui prin dumnezeiescul Har necreat, i lucr tor de îndumnezeire. Scopul civiliza iei cre tin-ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbun irea etic a omului, ci dep irea faptului de a fi o creatur zidit , prin schimbarea omului în dumnezeu-om, dup Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu este omul bun i virtuos, dintr-o perspectiv umanist i umanizan, ci Dumnezeu - Omul Iisus Hristos. adar, Uniunea European se prezint pentru Ortodoxie ca un teren ce trebuie cercetat cu dorin a de realizare a misiunii sfinte, ca fiind un spa iu de m rturie i de m rturisire a cuvântului i a modului ori a atitudinii de via care reprezint esen a i fundamentul Tradi iei Ortodoxe. Bineîn eles, misiunea sfânt , se refer în fond, nu la variata conducere a spa iului european, ci la popoarele ei, ceea ce chiar s-a petrecut în primele secole ale Cre tin ii, între grani ele Imperiului Roman de atunci. Tocmai aceasta poate s constituie misiunea noastr ca ortodoc i în Uniunea European a b trânului continent iar aceast prezen trebuie s fie, în primul rând, una liturgic i spiritual , duhovniceasc . Sfânta Liturghie cu întregul nostru cult reprezint cel mai valoros tezaur al nostru (nu afirm m acest lucru din triumfalism) fiindc ea cuprinde i salveaz dinamic tr irea i via a noastr , credin a i modul teologic de existen al Sfin ilor no tri.

Tradi ia ascetic a Sfin ilor alc tuie te izvorul civiliza iei noastre, a c rei chintesen este principiul cre tin potrivit c ruia „Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), care, în acest fel, nu împ rt te l comia, avari ia egoist i isteria individualist . În consecin , nu este greu s îndrept easc cineva nelini tile, zbaterile i fr mânrile acelora care cunosc Ortodoxia prin experien a lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci i al ortodoc ilor în Europa, i nu numai în ea. Pentru c acest viitor se afl în strâns leg tur cu felul de a fi al Ortodoxiei care este reprezentat în Uniunea European prin noi în ine, ca ortodoc i, cu alte cuvinte prin recunoa terea i m rturia propriei noastre leg turi pe care o avem cu Tradi ia Sfin ilor P rin i ai Bisericii. Deoarece numai Sfin ii sunt purt tori substan iali, autentici i adev ra i m rturisitori ai Ortodoxiei. Dat fiind faptul c m stirile - cum ar fi spre exemplu ( i) sfânta m stire Dealu din

apropierea vechiului scaun al rii Române ti a Târgovi tei - ca mijloc de m rturie i de m rturisire, salveaz în felul cel mai corect modul de existen , ca predare integral de sine Harului Divin, m stirea va fi, în cele din urm i în europeana noastr diaspora, cristelni a perpetu spre (re)botezarea i (re)na terea nu doar a celorlal i europeni ai no tri, ci i a ortodoc ilor în i.

Dac cineva ine seama de c ut rile i preocup rile europene contemporane - în special la nivelul poporului - care fac posibil misiunea sfânt a Ortodoxiei, relat rile de mai sus se confirm a fi realiste i aplicabile. Omul european poart în chip vizibil r nile unei deziluzii existen iale tragice, tr ind într-un vid sufletesc - spiritual, care îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndep rtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caut Adev rul (care îl va face liber) ca experien de tr ire i de aceea se refugiaz în diferite practici i artificii spirituale ori substitu i religio i, care sunt oferi i de c tre ocultismul oriental. Tocmai la aceast solicitare poate s r spund Ortodoxia, îns numai atunci când î i men ine autenticitatea ei, c ci dac Europa are înc suspinuri i dureri în alienarea ei, acest lucru se datoreaz , în cea mai mare parte i inconsecven ei noastre, fiindc suntem, de foarte multe ori, ortodoc i doar cu numele nu i cu fapta, precum i a modului gre it în care purt m dialogul cu ea. În încheiere, doresc s subliniez faptul c a sosit vremea i ceasul pentru reevaluarea metodei dialogului nostru teologic, bine articulat i judicios argumentat sau elaborat, cu Europa i cu Cre tin tatea apusean . C ci numai în cadrul spiritualit ii patristice i autentice este cu putin perceperea, din punct de vedere ortodox, a unit ii cre tine, ecumenice. În lipsa acestei unit i cre tine i ecumenice, autentice, adic a Ortodoxiei celei perene, nu poate fi zidit , vreodat unitatea i simbioza în Europa unit - pentru care ne rug m fie spre binele nostru cel p mântesc i, mai ales, cel ceresc i spre Slava lui Dumnezeu Cel în Treime l udat!...

Drept urmare, Sfântul Neagoe Basarab a fost un mare ctitor, dar i un în elept sf tuitor i Domnitor al rii Române ti, iar nu în ultimul rând i vrednic sprijinitor al Sfântului Munte Athos, între care la loc de cinste se num sfânta m stire Cutlumu iu.

Acest Sfânt a sus inut politica Statului în sura în care aceasta slujea interesele poporului drept-credincios, dar nu a ezitat s manifeste o opozi ie ferm fa de unele intruziuni nocive ale unor reprezentan i din cadrul puterii de stat în via a eclesial , atunci când a fost cazul. Atitudinea pe care Sfântul Neagoe a avut-o în propria sa persoan , în relaiile cu puterea statal a fost întemeiat pe

21

dragoste cre tin , pe curaj profetic i pe jertfa personal , de sine. F a intra, de fapt, în conflict cu autoritatea ce o revendica atribu iile voievodului, Sfântul Neagoe a reu it „dea Cezarului ( i secularului) ce este al Cezarului i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”!...

Rela ia dintre Biseric i Stat a cunoscut în România post-decembrist o evolu ie care se caracterizeaz prin tendin e de armonizare a politicilor sociale, precum i de în elegerea clar , corect a rolului i a locului de inute de c tre cei doi parteneri în lucrarea comun de slujire a poporului nostru.

Cu siguran c exemplul Sfântului Neagoe Basarab este de mare folos pentru Biserica noastr , cea lupt toare a lui Iisus Hristos, în demersul ei permanent de m rturisire a cuvântului dumnezeiesc. Dintr-o atare perspectiv , Statul este arealul în care slujitorii Bisericii sunt chema i s m rturiseasc cele de folos împlinirii demersurilor de dreptate social , de bun stare material i spiritual pe care orice stat modern caut le împlineasc pentru cet enii s i. Zestrea de valori spirituale, culturale i materiale a Bisericii la care Sfântul Neagoe are o contribu ie însemnat , este absolut necesar pentru definirea corect a locului i a rolului României ca stat membru al Uniunii Europene.

Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe Române în fa a lui Dumnezeu i a na iunii române este egal cu responsabilitatea Statului Român, respectul, armonia i colaborarea fiind considerate repere fundamentale ale viitoarei rela ii dintre Biseric i Stat în contextul integr rii României în Uniunea European . adar, Sfântul Domnitor Neagoe Basarab r mâne pentru noi un model de via duhovniceasc , de slujire i mai ales de echilibru, un Sfânt care ne arat calea demn de urmat spre dezvoltarea rela iei dintre Biseric i Stat, o rela ie care, fiind caracterizat prin cunoa tere reciproc , respect i eficient colaborare, va fi benefic cet enilor rii noastre.

Am convingerea c tot ceea ce s-a m rturisit, în aceast perioad , despre Sfântul Domnitor Neagoe Basarab al rii Române ti i a toat Ungrovlahia reprezint nu numai o contribu ie important la cunoaterea vie ii i slujirii Sfântului, cât mai ales o actualizare i o a ezare folositoare a mo tenirii l sate nou de acesta, în contextul existen ei noastre de oameni ai începutului de mileniu III. Dumnezeu s ne ajute în slujirea la care am fost chema i i a eza i fiecare dintre noi, iar binepl cutul Sfânt i Slujitor al Bisericii noastre s ne învredniceasc prin rug ciunile sale la Scaunul Ceresc pentru ai purta peste timp mo tenirea!...

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Petru HAMAT

Negu\[torul din Artmelo - fragment de roman 1.

E lini te pe Strada F Nume?

Oare?

Nu tiu!

Cam da. i totu i pare c plou . i cam atât?

Posibil!

E ca un rouge foncé.

Ca un I have a dream. i el, dr gu ul de el, Începutul. Începutul e de fiecare dat un sfâr it al sufleorului. E asemenea unui teribil je suis, donc je m‘envole.

Cam atât i... multe puncte. Spa ii goale. Sau poate tragice, fugitive în penumbra u ii, a lac tului ascuns în alte gesturi. Triste. Pl cute.

Mortuare. Mereu agonice. Melancolice. Cam atât, spuse Umbra cu vocea ei plictisit . Apoi ca un son acadabrant: e un geam în spatele ruia se ascund întotdeauna vise. Banale. Apoi printre obiecte i urmele pa ilor necunoscu i se las t cerea. Simpl . O nou zi se teapt s pun ordine în lucruri. În ceea ce a stricat noaptea. Singur i lipsit de sens, ziua r spunde întreb rilor venite din partea unui Cor F Voce. Artmelo. i câteva b i din aripi. Artmelo i toate se prefac în nenumire. Apoi din Camera F Culoare iese Capul Condamnat La T cere. Trist. Spre el se îndreapt Corul Mor ilor Umbr . i din nou Artmelo. Pe silabe Art-me-lo. Un necunoscut intr în blocul din spatele scenei improvizate. Bate de trei ori în u .

Nu i se r spunde i iese din joc. Cam ifonat. Cam f spirit de observa ie. E Lectorul. Aplecat de spate. Prea cârcojat de sacii de nisip pe care-i car printre litere i cuvinte. i tu stai parc atât de calm i m prive ti din cercul t u strâmt f regrete. Taci i te intereseaz mai mult s vezi ce personaj orb trece prin fa a ta. Orbii Cu Lunet se ating unii pe al ii. Se îmbr eaz pân la refuzul ultim.

Pân când scena este acoperit de sângele f miros al bolnavilor de la Spitalul Europa. i când crezi c totul s-a sfâr it, te a ezi în genunchi i spui rug ciunea Arlechinului F Gânduri. Te sim i ca un retardat într-un scaun cu rotile. Spui pove ti Lectorului i nimic nu poate pune punct tenta iei de a exista între m run ul pe care-l ii în buzunar. Te duci i cumperi ultima carte de pe raftul inexistent. Te apuci i cite ti pe drumul f ie ire ceea ce tocmai ai visat. Remarci cu stupefac ie c tu ai construit imaginile i fondul celor spuse de altcineva. Dar nu te la i prad nervozit ii. Te întorci la Spitalul Europa i repe i cu Bolnavii De Astm ceea ce ai uitat. E ti singur. E ti o umbr . E ti un str in de care au uitat to i. Capul Condamnat La cere st pe un scaun i prive te scena f spectatori. Corul Mor ilor F Umbr î i întinde num rul norocos. Treisprezece f infinit.

Mul ume ti politicos Lectorului din stânga ta. Îl întrebi de ce plou a de tare afar . El tace. Taci i tu. Împreun realiza i jocul Mu ilor Din Artmelo. Apoi se închide u a.

Urc împreun cu tine sc rile Spitalului Europa unde am cazare plat . Arunc bucata de pâine unui coleg de suferin . Ora mesei

a trecut de câteva minute în cerc infinit. Nu e nimic. Scot din buzunar igara care nu arde niciodat . Tu stai întins în patul t u i cite ti. Sau poate c tocmai te-ai plictisit. Am bricheta i te pot înv a s fumezi dac vrei. M car vorbe te i tu. Nu m l sa s m plimb de unul singur în spatele Teatrului De Amatori. F bine i spune un cuvânt.

Solitar. Solidar. Ori singuratic. Vreau s te aud spunând ceva ce nu are leg tur cu trecutul t u de Arlechin. La cinema nu mai sunt arlechini. Acolo toat lumea poveste te despre lucruri nenumite.

Te-ai în elege minunat cu mine sau cu al ii. Uite, Capul Condamnat La T cere jur c nu a înv at niciodat pe de rost rolul. Dar tu care stai a a de nelini tit pe scaunul acela cu trei picioare ai putea s ui i te nume ti Lector. Ai face mai bine dac ne-ai împrumuta ni te bani. tii, nu prea mai avem m run pentru paharul de ap pe care Spitalul Europa ni-l oferea gratis. Cândva. Acum, de când criza de inspira ie a atins ri oara F Nume, i spatele ne-a fost întors.

Stai lini tit, eu i personajele de pe scen vom face tot posibilul ca tu o duci mai bine. Nici nu te-am întrebat dac fumezi, dar poate c nici nu tii cum arat vitamina care a ucis atâtea speran e. De mai bine. Pe mine nu m cheam în niciun fel. Nu m po i chema decât atunci când stabilim întâlnire în Camera F Culoare. Acolo nimeni nu intr decât cu invita ie. La lectur . Apropo, cite ti numai c i ale str inilor. Te-am remarcat, dragule, ieri i alalt ieri, pe sc ri, pe la teatru. Erai cu scriitorii ia de la mansarda parizian . Ai putea totu i m introduci în imaginarul t u i pe mine. Sau pe Dumnealor. Nu te speria pentru c nu te voi mai agasa mult. Hai s i povestesc cum st treaba între noi. Eu m prefac a fi ceea ce nu sunt, iar tu nu te vei ascunde de mine. Nici m car la final. A a nu vom putea s ne cre m probleme. Eu î i spun pe nume. Lector. Tu vei face s m închid în mine. i s m sup r. Pe cuvânt. Oarecum. i s vorbesc numai cu mine. tii, Capul Condamnat La T cere va reface textul nescris. F te nec jeasc . Uite, Orbii Cu Lunet te vor conduce pân unde vei vrea s mergi. Spre cunoa terea eului. Eul t u e pu in diferit de al nostru. E oarecum mai timid. Sau poate c îi este fric s cunoasc noaptea. Dumnealor nu vorbesc decât atunci când ziua se pierde printre idei. Motive. Gânduri. Apoi Umbrele se pun la mas i discut cum poate fi învins visul. i imagina ia, complet Lectorul. Acum to i priveau spre acesta. Surprin i. Vorbea dup mult timp. Urm din nou t cere. Pauza dintre cuvintele tale ne face s credem c te prefaci.

Sau poate c e doar prea pu in respect fa de tine. Nu te sup ra. Va fi lini te atât timp cât vei dori. Va fi lini te. Lini te. Lini te.

Urcam sc rile Spitalului Europa cu mâinile în buzunar. În spatele meu se afla Lectorul. i Capul Condamnat La T cere. i Corul Mor ilor Umbr . i Orbii Cu Lunet s-au pierdut pe holurile f ie ire.

Ale necunoscutului. P eam grav. E imagina ie, aud optindu-mi-se la urechea pe jum tate surd . E imagina ie. Nu prea cred. Ba da! Ba da! M întorc i nu v d decât chipul trist al Lectorului. i câteva umbre cunoscute venind entuziasmate. Capul Condamnat La T cere face mi ri teatrale. Mimica sa aminte te de spectatorul din dreapta scenei ce nu vorbe te. E mereu acolo pentru a intimida pe cel f

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spirit de observa ie. Am ajuns în fa a Camerei F Culoare. Artmelo.

Scrie Artmelo. M aplec i privesc prin gaura cheii. Nu e nimeni.

Deschid u a f niciun fel de dificultate. Intru. Trag dup mine pe Lectorul f inspira ie. De data aceasta nu fac decât s m închid în spa iul acesta. Artmelo. Am auzit pentru prima dat cuvântul acesta pe vremea când înc nu eliberasem vreun sunet. Eram acolo în interiorul celei c reia aveam s -i mul umesc pentru c mi-a dat cadoul cel mai de pre . Poate na terea. Poate scriitura. Poate talentul. Poate ironia i cuvântul însângerat. De altfel, imagina ia na te monstrul fic iunii. Apoi am început s scriu. Ca acum. F vreo urm de regret. Autobiografii. Nu. Defel. M întorc, dar nu e decât Lectorul care prive te tavanul pe care se afl un fluture uria . E Orbitor. M aud spunând ceva ce nu cunoscusem personal. Din c i îl cuno ti.

Vocea, pe care începeam s nu o mai suport, se juca de-a nu tiu ce.

Cu mine. Taci! F bine i taci! Artmelo e ceea ce numesc finalul nop ii i începutul zilei. Dar dac nu e a a ceva, înseamn c am gre it camera. Poate e doar lumea ce desparte Spitalul Europa de ceilal i. Bolnavi sunt i în lumea din spatele ce tilor de cafea. Microbi.

Bacterii. Gândaci. ân ari ce ne sug sângele pân la os. Lectorul se ez pe un scaun. Obosit. Nu prea. Întind mâna i iau de pe mas un carne el. Ba nu. O foaie de hârtie. Ba nu. Un pix. M uit la dumnealui i scriu cu sil . Acela i drum de fiecare dat . E prea mult. Nu mai rezist tenta iei. Geamul era deschis i sentimentul plutirii îl f cea se apropie din ce în ce mai mult. Mirosul frunzelor îng lbenite îl trezi din visul f sfâr it. Începu s scrie câte ceva. Netraductibil.

Pentru oricine era simplu s ia caietul sau carne elul sau foaia de hârtie i s fac un avion. Zburau astfel primele file ale c ii nescrise.

E imagina ie. Imagina ie. Iar a început s vorbeasc . Ca de fiecare dat . Imagina ie. Imagina ie. Imagina ie. Îi puse mâna la gur . Dac erau descoperi i era sfâr itul. Camera F Lumin . Ultima din Spitalul Europa. Apoi stingerea luminilor din celul . ipete. Gâfâituri. Un

Amedeo Modigliani - Peisaj

23

chibrit aprins. Din nou ipete. i moartea. Da, cu siguran moartea.

Sau plimbare pe Strada F Nume. Se auzi un zgomot. Paznicul dintre noapte i zi. Sigur el e. Altcineva nu poate s fie. Cap sec! iam spus de atâtea ori s nu te mai ui i la fluturele acela uria . Niciodat nu m ascul i. Vom ajunge s ne mânc m între noi dac nu taci. Ne vor prinde. Ne vor prinde. Vor fi câteva b i din aripi. Apoi Artmelo.

Artmelo! i lini tea. Da! Lini tea i Artmelo. Artmelo, spuse Lectorul. t! Iar vin, pare-mi-se. Dumnealor nu au somn. Capul Condamnat La T cere se afla deja în fa a u ii închise. B tu de trei ori. Nu i se deschise i plec mai departe. Va fi prins. S vezi c nu-l vor ierta.

Orbitor! Orbitor! Orbitor! Orbitor! Orbitor! Între cuvinte se face pauz de respira ie. Apoi povestea continu cu jurnalul. De noapte. De zi.

De orice. Când termin prima pagin se aprinse lumina pe holurile Spitalului Europa. Se gr bir s ias . Se furi ar i nimeni nu avea de unde s tie c visul era salvarea. Salvarea de Dumnealor. Dumnealor au ucis, spuse Lectorul. Taci! i îl trase de mân pân când ajunser în Celula F Num r. Eu i Lectorul ne în elegeam din priviri. Uneori se mai întâmpla s fie luat de val unul dintre noi. Dar în rest totul mergea ca pe roate. Sau jurnalul de noapte. F sfâr it. F punct i virgul . Libertatea nu are cuvinte. Lac tul este legat de gâtul fieruia. Aici se moare, se auzi Lectorul. Da! S tii c se moare cu dreptatea în mâini. Taci! Taci! Uite, ine bucata asta de pâine. E neagr . Nu. E numai bun de mâncat când nu po i dormi. Tu nu ai insomnii. Insomnii. Nu. Dar vreau s vorbesc despre mor ii din Artmelo. Despre ei vreau s vorbesc. Corul Mor ilor F Umbr e pe urmele noastre. E târziu. E deja prea târziu. i plou pe Strada Necunoscut . Necunoscut . Necunoscut .

Jurnalul de noapte: „La început a fost o noapte banal . Un vis. O b taie în geamul camerei. Apoi am încercat s adorm i nu am reu it. Am num rat în gând un timp. Am b ut câteva pahare de ap pentru a putea sta treaz. Nu am f cut decât s ajung la Spitalul Europa. Pe atunci eram tân r i nu tiam ce înseamn s comanzi. Am f cut ceea ce mi s-a cerut. Am alergat pe un câmp alb. Dar nu am cules decât frunzele îng lbenite ce c deau de nu tiu unde. Când am deschis a, Dumnealor m-au întrebat dac nu vreau s asist la un spectacol de teatru. Sau cinema. Nici nu-mi mai aduc bine aminte. Eram trezit de mult timp. Câteva ore. Dar cu toate acestea nu am reu it decât s dau din cap c apreciez efortul lor de a m lua de acas i de a m duce la teatrul acela de amatori. Se numea Spitalul Europa. Acolo am întâlnit lume mult . i oameni ale c ror capete erau condamnate la t cere. Am tras câteva haine sub iri pe mine.

Aveam s regret c nu mi-am f cut valiza. Era frig îngrozitor acolo unde m duceau. Totul începe cu o b taie în u . Apoi restul nu e decât pl cere. Absurdul situa iei. Piesa care se juca avea ceva din trânul Eugen, dar nimic concret. Am fost dus la spectacol pentru a putea critica. Dar nu aveam ce s critic. Era perfect, erau lumini ce se aprindeau. Se stingeau. Erau fe e care se ascundeau de mine.

Nu în elegeam deloc de ce f ceau lucrul acesta. Am deschis ochii mai bine. Abia atunci am în eles. Nimic nu e vis. Totul e realitate.

Crud . M numeam pe atunci P. Apoi am uitat c am un nume. O familie. U rost în societate. Da. Societatea e cea care a f cut Spitalul Europa. Am scos o igar i nu am terminat-o de fumat. Am fost dus într-un loc numit scen . Am urcat pe ea. Nu tiam ce trebuie s fac.

Nici nu era nevoie. Aveau s m înve e ceea ce era de tiut. Am tut din palme. i m-am trezit brusc în camera mea. F culoare îns . Cu timpul mi-am dat seama c era altceva. Era ceva ce nu visasem. Am devenit Arlechin. Am devenit ceea ce i-au dorit. Am aplaudat scena f actori. i sala f spectatori. Am deschis u a camerei mele i am v zut lumina reflectoarelor. Dumnealor m

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

priveau. A teptau s le mul umesc pentru ceea ce f cuser din mine. Nimic. Povestea continu . Cu arlechini sau f . La cinema.

Sau la teatru. Pretutindeni se prefac to i c te apreciaz . Dar realitatea e alta. Banal . E ora 1 pe 2 i timpul trece. Trece. Trece.

Trece.”

2. a ez la birou i scriu. Lâng mine se afl Lectorul. Mereu atent. Mereu cu zâmbetul pe buze. Stau pu in aplecat de spate i privesc uimit coala de hârtie. Alb . Albastr . Maro. Crem. Mov. Nu pot scrie nimic. Sincer. Lectorul m ia de mân i îmi spune ceva. Nu în eleg. Îi r spund i eu. La fel. Gesturi f vreo urm de regret. Apoi aud dou b i în u . M ridic de pe scaun i fac un pas. Lectorul se uit la mine i îmi face semn s nu m ridic. Pare a-mi spune c Dumnealor au venit. Tac. Tace i Lectorul. Iar b i în u . Apoi lini te. Plou undeva departe. Pe strada aceea alb pe care am cunoscut-o cândva. Strada cu numele alb. ters. E ea. Singur . Sincer ca de obicei. Moartea a teapt s pun punct situa iei stânjenitoare.

Din nou se stinge lumina la Spitalul Europa. Sunt iar în întuneric.

Sunt iar victima sistemului. Dumnealor sunt plini de sânge proasp t.

Proasp t. E ro u peste tot. În mine. În tine. În Capul Condamnat La cere. La sfâr it Corul Mor ilor Din Artmelo. Deschid u a în cele din urm . Capul Condamnat La T cere intr înainte s -i acord acest drept. Nu ne cunoa tem. Dar se face comod pe canapeaua veche i roas de dumnealor. Cere o cafea. i o igar ieftin . Mi se adreseaz pe un ton cunoscut. Suntem amici, poate. Ne-am cunoscut cândva.

Demult, mi se r spunde. Intr m în dialog. F probleme începem s ne d m seama c amândoi avem acela i scop. Artmelo. Doar atât.

Poate Camera F Ziduri. Poate visul amputat al Arlechinului. Poate sunt orbi i atunci ne putem termina jurnalul. Capul Condamnat La cere asculta. Asculta. Asculta. Dar nimic nu anun a ce avea s urmeze. Libertate. Gândire. Idei. Moarte. Dreptul la timp. Da, cu siguran aveam ceva comun. Artmelo. Din nou Artmelo. M fascina. teroriza zi i noapte. Atât. Punct. Punct. Punct.

- Ai auzit c se vând ig ri? Ieftine! Ieftine! Capul Condamnat La cere m privea repetând obsesiv cuvântul ieftine. Ieftine! Ieftine!

Ieftine! Ieftine! Ieftine! Ieftine! Ieftine!

- Fascinant! Fascinant! Ai luat cumva i tu? Sau doar te-ai mulumit s prive ti? Dac sunt ieftine se pot cump ra pentru cei din spatele geamului. I-ai v zut? I-ai v zut?

- Ieftine! Ieftine! Ieftine!

- Fascinant! Fascinant! Uite, am ceva m run , du-te de cump dou pachete! S nu întârzii, ai auzit? Ai auzit? Ai auzit? Te a tept în locul prev zut în Regulament. Am închis u a, sperând c nu se va mai întoarce. Îmi doream s nu mai apuce întunericul camerei mele.

Dup câteva clipe aud dou b i în u . M ridic. M îndrept spre locul cu pricina. U a ascundea în exterior ceva inexistent.

- A sosit deja? întreb Lectorul. S fii atent dac sunt de calitate. nu pl te ti decât la jum tate de pre . Lectorul nu se mai oprea din vorbit.

- Da! Da! Da! - Stai aplecat!

- Nu e nimeni. Nu e absolut nimeni. Sunt doar eu. În spatele u ii nu se ascunde nimeni. Fii lini tit. Au plecat.

- Nu! Nu! Nu! Sunt acolo i a teapt . A teapt s ie im pentru a ne putea prinde în lac tul acela infinit.

- Vorbe ti prostii.

- Vei vedea. Vei vedea care este diferen a dintre noi i ei. Te vor prinde de gulerul hainei. Nu va mai r mâne din tine decât o amintire.

Una singur . Banal .

Anul VI, nr. 11(63)/2015

- Era Capul Condamnat La T cere. M-a întrebat dac vreau ig ri. i i-am r spuns. Nu puteam face altceva.

- i ce i-ai r spuns? Ce i-ai r spuns?

- Ieftine! Ieftine! Ieftine! Aici nu se g sesc. Spitalul Europa este închis. Sim i?

- Da! Da! Da! Sânge!

- Au ucis pe cineva! Brusc am sim it un fior rece. Apoi unul cald.

Pe spate. Începeam s simt cum nervii îmi cedeaz . Eram din ce în ce mai agitat. Ro u. Sânge. Cald. Rece. Eu. ineam între degete o lumânare contraf cut .

- Dac se întoarce atunci înseamn c nu te-a min it. Altfel e cam aiurea. Toate se prefac. To i se prefac. Se ascund în spatele geamului.

E ro u. E sânge. E cald. E rece.

- Uite, ine lumânarea aceasta. Vezi s fie dreapt . Merg s v d ce se întâmpl . Dac nu m întorc mai devreme de ora 21 s vii dup mine. Merg în cealalt parte a cl dirii. Adic nu. A Spitalului. Acolo unde Bolnavii De Astm m a teapt s le duc bomboane. Ieftine! ig ri nu am. S deschizi u a Capului Condamnat La T cere. Parola o tii. A adar s nu faci vreo gre eal . A tept s se termine tura i intru s le comunic moartea personajului. Sau poate c nu ar trebui le povestesc mare lucru.

- S ai grij . S nu te împiedici iar de vis. S sari peste el i s mergi mai departe. Dac te vor prinde te vor aduce înapoi. Apoi va fi i mai greu s învingi vigilen a paznicilor de noapte.

- Rulet artmelian .

- Prostii! Nu exist ! Rulet artmelian ?!

- Ai jucat vreodat a a ceva? Este specific Camerei F Culoare.

Te înv când m întorc.

- Nu uita c între spa iile libere dintre canalul principal i canalul ultim se afl biroul acela. tii prea bine care. cere. Ploua pe Str zile F Nume. Lini te. Câteva b i din aripi. Lini te profund . Am omis un singur lucru. Lectorul nu trebuia tie. M întâlneam în spatele scenei cu Actorul F Nume. Era singura cale de a afla tiri din afara Spitalului Europa. Mergeam pentru a nu tiu câta oar s m întâlnesc cu el acolo unde nu exist spectatori. Scena era goal . Alb . Ploua peste ea. Era lini te. Mereu.

Mereu. Am trecut de barajul necunoscut. Eram fericit. Mul umit.

Satisf cut. Pe deplin. M a tepta în col ul din dreapta scenei. Era îmbr cat în alb. Avea c ma alb . M nu i albe. Obrajii palizi. Era alb în tot ceea ce ar ta. F cea. Sim ea. Era a a cum nu ai vrea s fie. Era inexistent. Dar vorbea. Sim ea. Gândea. Iubea. Iubea mai mult decât unul normal. Adic mai bine decât bolnavul din Camera 123. Aici se aflau cei care nu aveau nume. Erau muritorii de foame ai societ ii.

Ultimul stadiu dinainte de Camera F Culoare. Apoi Artmelo. M-a zut. S-a îndreptat spre mine. M-am îndreptat spre el. Ne-am întâlnit la jum tatea distan ei dintre alfa i pi. tiam codul. Îl memorasem.

Aruncasem hârtia. Ba nu, o mâncasem. O f cusem buc i. I-o d dusem Lectorului. S aib grij de ea.

- Alfa!

- Pi! - E ti bine? Cum e vremea în cealalt parte a Spitalului?

- Da, pu in ame it. Drumul acesta e obositor. Plou în partea noastr . S-a cam stricat vremea. Sunt ieftine, a a-i? A a-i? A a-i?

Spune-mi c am dreptate. Spune-mi c la voi sunt mai ieftine. Nu mai am m run . Am r mas f m run . Am cerut împrumut. Dar nimeni nu a binevoit s -mi dea.

- i le dau gratis. Sunt pentru spectacolul de artificii. Intr m liber i ne juc m de-a v-a i ascunselea. E singura condi ie. Restul e t cere.

- Stai lini tit, a a va fi. Doar c nu mai am ig ri. Capul Condamnat La T cere a promis c ne va aduce. Dar cu el nu po i fi niciodat în siguran . Dac îl prind c fur de la Actori s-a zis cu noi. E cam

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

târziu s renun la afacerea aceasta. Am nevoie de ceva timp ca s conving de ceea ce face. Am încheiat un pact de neagresiune cu ei. Nu pot renun a. Dac aduce marf contraf cut sunt mort. Î i dai seama c trebuie s duc ig ri Bolnavilor De Astm. Bolnavi De Astm.

Bolnavi De Astm.

- Când se joac piesa? Eu vreau s ajung în sala de spectacole înainte de începutul piesei. Sper c nu m min i i c te vei ine de promisiune. E simplu. Intr m i rescriem povestea. Scenariul va fi altul. Tot timpul suntem noi. Singuri. Ascult m. Privim. Scriem. i punem punct. Apoi o lu m de la cap t.

- Da! Da! Da! Stai lini tit! Scenariul e legat de ceva din Matei.

Sau ceva asem tor. Sunt mor i pe-acolo. Sunt mor i. Mor i ce nu mai pot dovedi nimic. Trist. Rece. Cald. Câteva pic turi de ploaie. Un vânt aprig. Un personaj ce nu a tr it în timpul s u.

- Când se joac piesa? R spunde-mi la întrebare. Nu te f c nu auzi! tii foarte bine c ceea ce ne desparte de lumea bun este tocmai Spitalul. F bine i nu m sup ra. Altfel, î i po i lua la revedere de la Teatrul De Amatori.

- Influen . Reciprocitate. Influen .

- Alfa!

- Pi! - S nu ui i de ig ri! Bolnavii De Astm. Eu. Teatrul De Amatori. nu ui i! S nu ui i! S nu m ui i! A a va fi! A a va fi! Promit! Totul e promisiune.

- Promisiune? Vreau siguran ! Ai în eles? Asta vreau. Nimic mai mult! Eu nu m joc! Sper c te-ai convins c prietenia, sincer sau nesincer , e prietenie pân la coaja de pâine primit de la Regulamentul Artmelian!

- Da! Dar se mai schimb i la noi, la Teatrul F Scen , Regulamentul. Nu pot pune pre ul la bilete. Sunt al ii care se ocup de a a ceva. Eu doar semnez ni te acte. Dar voi face a a cum am hot rât.

Totu i, nu ai putea s -m dai dou -trei ig ri. Eu nu prea fumez. Din principiu. Bolnavii De Astm m tot întreab când merg în vizit . E cat. Pl cerea e pl cere. tii i tu cum stau lucrurile. Nu prea am ce face. Spitalul Europa nu mai vinde pâine. Nici ap . Nici alcool. Nimic.

Nimic. Nimic. E nevoie de oameni pentru spectacol. E nevoie de bolnavi. De bolnavi. Bolnavi.

- Sigur. Sigur. Facem a a cum spui. E nevoie de bolnavi. S fie mul i. Mul i. Mul i. De dragul artei.

- Amuzamentului.

- Da! Da! Da! - Artmelo!

- Artmelo!

- Visul!

- Acum trebuie s plec. Nu mai pot sta. E deja târziu. Am întâlnire cu Lectorul. Trebuie s stabilim cum facem ca totul s se rezume la nimic. La nimeni. La noi. Adic la timpul de lucru.

Amedeo Modigliani - Marele nud

25

- S ai grij ce faci, s nu te împiedici de vis. S treci peste el i s alergi cât po i de bine pe câmpul alb. S nu te prind . Capul Condamnat La T cere e numai unul. Singur. Te va g si. Î i va aduce ig ri. Se va juca de-a orice. Î i e prieten. E doar închis la fire. Dar simte. Gânde te. Iube te. E sincer. E trist. E plin de încredere. În fiecare. S ai grij . S nu la i în urma ta pete de sânge. E ro u. Vinul e ro u. Data urm toare s aduci ni te vin. S ne mai dregem sim ul umorului. Las c trece. Abia a început noaptea. Stai cuminte la locul t u! Nu te îngrijora! Vom rezolva problema. Stai lini tit! Stai lini tit! În cealalt parte a Spitalului Europa, Capul Condamnat La T cere se plimba de unul singur. Cump rase ig ri i se preg tea s mearg la Teatrul De Amatori. Se punea în scen repeti ia piesei de sfâr it de an: Arlechinul i Orbii Cu Lunet . Intr f s mai dea vreo explica ie paznicului. Se a ez pe unul dintre sutele de scaune. Privea. T cea.

Privea. T cea. Apoi aplaud . Nu era nimeni pentru moment pe scen .

Continu s aplaude pân când un Necunoscut F P rie se a ez lâng el. Îi prinse mâna dreapt . Îl privi atent. Violent. Capul Condamnat La T cere nu tia ce s spun . Cum s ac ioneze. Era incapabil.

Era f sim ul umorului. Era singur. Se întoarse. Nu era nimeni. Chiar nu era nimeni. Punct. Punct mare. Se auzeau Vocile De Soprane undeva în spatele scenei. Cortina era ridicat . Luminile se aprinser .

Capul Condamnat La T cere c zu într-un somn adânc. Când se trezi se afla într-un loc f lumin . St tea pe un scaun cu dou picioare. În preajma lui, o Voce. O auzea foarte bine. O sim ea cum îi trece prin stomac. Prin inim . Prin artere. Prin oase. Str pungându-i pielea. Vru se mi te. Nu reu i. Se smuci. i de data aceasta totul era împotriva lui. Vocea îl som s se opreasc . Capul Condamnat La T cere privi spre întuneric. Nu remarc nimic. Vocea îi amintise c nu se afl la un bal mascat. C nu e nicio fars . C totul se petrece pentru c a uitat aplaude la finalul reprezenta iei de la Teatrul De Amatori. Brusc se aprinse o lamp . În fa a lui nu se afla nimic. În stânga, un scaun alb sprijinit de zid. În dreapta era gol, iar în mijloc se afla o mas îngust .

Pe ea era un dosar. Un pix. Capul Condamnat La T cere nu mai tia ce s spun . Era team . Era un loc necunoscut. Încerc s ridice pumnii. S se revolte. Dar era legat de scaun. Vocea îl som s se potoleasc . S nu supere pe vecinii s i care dau declara ii pe proprie spundere. Îi va veni i lui rândul mai devreme sau mai târziu. bdare! R bdare! R bdare! E absurd. E de-a dreptul uluitor ce se întâmpl . Vocea se apropie i mai mult de el. Resim i un aer rece. Îi intr în piele. O mirosi. Dar nu spunea nimic. Gândea. Iar acest fapt era mai important decât orice altceva. Închise ochii. Vru s adoarm . viseze. S redevin ceea ce a fost. Un client fidel al ig rilor ieftine din partea cea mai populat a Spitalului. Sincer era cam târziu pentru a visa. Dormise mult înainte de a ajunge în c ma a de for . Dumnealor l-au invitat la teatru. A refuzat. i a fost dus cu for a. În Camera F Culoare. Dar putea ie i. Putea face vizite celorlal i. Putea s circule de unul singur printre ruinele ora elor. Putea s joace orice dorea gratis. Acum îns era obligat s justifice zecile de pachete de ig ri artmeliene. Le furase, gândeau Dumnealor. Nimeni nu tia c de fapt le cump rase. De la magazinul din col ul Spitalului. Doar erau ieftine.

Ieftine. Ieftine.

- S spui tot ceea ce ai f cut! S nu ui i ce anume ai furat! Ai auzit? Ai auzit?

- Pe onoare le-am cump rat!

- Taci! Taci! S nu m min i, spuse Vocea! Te trimit la 123. F bine i spune adev rul, altfel s-ar putea s nu mai apuci s prinzi ziarele de mâine!

- Pe credit! Le-am cump rat de la magazinul de lâng scen .

Acolo unde se întâlnesc Actorii F Nume. În partea cealalt a ora ului. A Spitalului Europa.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Taci! Acolo nu exist nimic. Totul e sub t cere acolo. i noi. i ei. i voi. i Artmelenii F Sunete.

- E adev rat! Pe onoare! Pe credit!

- Unde e Corul Mor ilor F Umbr ?

- Sub mas ! Sub mine! Sub oricine! Sub tine!

- Min i! Min i! F bine i spune unde se ascund! Avem nevoie de ei pentru spectacolul de la Teatrul De Amatori. Dac nu vrei s vorbe ti mai mult te vom trimite la 123. Acolo vei întâlni Oameni F Mâini i Picioare, Orbi Ce- i Caut Iri ii, Femei Ce Cad În Amnezie i cam atât. Piese nejucate. Actori F Nume. i poate umbra ta. Dac vorbe ti ne vom în elege de minune. Dar trebuie s fii i tu mai atent. ai grij de tine. Adic s încerci s nu te mai sprijini pe sentimente.

Pe st rile angoasante. Fii tu însu i cu noi. Spune ceea ce gânde ti.

Unde se ascund?

- Sub mas ! Sub mine! Sub oricine! Sub tine! Capul Condamnat La T cere sim ea c nu va reu i s scape f s spun ceea ce doreau. Auzi o alt Voce. Calm . Blând . Imagina ie. Imagina ie, spuse Cealalt Voce. E Lectorul. El e. A venit s m salveze. Da, e doar imagina ie.

- Taci! E realitate. E ceea ce i-ai dorit. Te vom trimite la 123. Acolo vei putea s reflectezi la situa ia ta. Poate vei da mâine o alt declara ie. E nevoie de ea pentru a putea ie i din spa iul gol. Neantul.

Tu l-ai construit. L-ai visat. L-ai dorit. S taci! S taci! Vorbe te i mai vedem unde î i vei petrece noaptea. Scrie ceva pe foaie. Scrie numai.

Vom în elege c totul e joac . i gata. Punct. Punct.

- i de la cap t! se auzi Vocea Cealalt .

- Care e povestea ta? Nici atât nu tii! i vrei s lup i pentru drepturi. Europa nu accept infec i. Murdari. Numai Bolnavi De Astm se reg sesc în centrul cercului. Au ajuns acolo din neputin . Hipno. Bolnavii De Cancer. De orice boal nenumit . Tu e ti aici pentru nu i-ai îndeplinit datoria ta de Actor. Regizorul te urm rea. Tu ai preferat s cumperi ig ri pentru al ii. Sincer e cam devreme pentru a fi lamentabili. Cuvântul t u contra cuvântului meu. Te bat pân când te snopesc. Vreau s te v d cum sângerezi. Spitalul Europa te a teap. Sim i cum te cheam . Dar nu vrei s accep i destinul. ri oara ta nu spune nimic. Tace pentru c are lac t la gur .

- Povestea mea este aceea despre Lec ia Cercului.

- Voi nu ave i cercuri. Voi sunte i capete p trate. Simple. Banale. or manipulabile.

- Ba da. Cercul meu este acesta pe care îl voi desena pe hârtie dac m dezlegi. Am nevoie de libertate pentru a putea scrie. Citi.

Scrie.

- S v d, spuse Vocea.

- Dac m dezlegi.

Vocea îl dezleg i puse punct dialogului. A tepta s vad desenul.

Capul Condamnat La T cere se a ez mai bine la mas . Lu pixul i schi ceea ce se dorea a fi un cerc. Apoi îi tras câteva linii în mijloc.

Vocea privea i nu putea s se exprime. Privea. Se minuna. Când termin , printr-un gest nesigur, îi ceruse Capului Condamnat La cere s explice ceea ce desenase pe hârtie. Nu în elegea. Era prea complicat. Nu era scenariu. Nu era teatru. Nu era altceva decât o sfer . În ea se deschideau altele. De influen . De totdeauna. De acum înainte. Uite, începu Capul Condamnat La T cere, ri oara mea este în zona zero. Aici sunt influen e de stânga. E trist. E urât cum toate se prefac în cenu . Nimeni nu are dreptul la timp. La umor. La libertate. E ri oara mea. Acolo, în spa iul gol dintre sfere, sunt artmelenii. Acolo st m i ne juc m. De-a v-a i ascunselea. Nimeni nu atac pe nimeni. Teoretic. Practic se d în cap celui care dore te realizeze ceva. A a suntem noi. Mai altfel. Dar tac. Nu sunt în sur s dau explica ii. Vocea îl privi atent. Îi d du impresia c dore te s continue. În sfera aceea mai mare se afl centrul vechii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

lumi. Una în care se visa. Trecerea barierei. Spre noua lume. Cotidian .

Nesincer . Minciuni peste tot. Vino mai aproape. Nu te speria. În Cercul Cel Mare se afl restul sferelor. Noi suntem undeva mai spre periferie. Capul Condamnat La T cere povestea entuziasmat. Nimicuri. Restul inea în el. Era important s nu r sufle nimic. i el tia s fac foarte bine acest lucru. Informator nu fusese. Sufleor amator, cu siguran . În spatele Cortinei. De Fier. Nu! Nu! E lini te. Str zile nu sunt blocate. Dar plou . Încerc s rup povestea pentru a nu fi luat de val. Punct. Punct. Mai ie im din lumea noastr . Uneori. Dup pâine. Dup lapte. Dup minciuni. Dup orice. Nu st m acas . Avem prieteni. Orbii Cu Lunet ne primesc la ei. În Camera F Geamuri se spun mereu lucruri interesante. Se scriu c i. Iat cercurile care înconjoar ri oara mea. Vru s spun sferele. Se ab inu. Era doar interogatoriu. E simplu când prive ti. i ascul i. i taci. i aminte ti celui din fa a ta c timpul a expirat. Expirate sunt produsele pentru Spital. Mereu acelea i fleacuri. Pansamente. Medicamente. Solu ii antistres. Toate sunt doar de dragul publicului. Minciuni. Farse.

Electorale. Pentru spectacol nu e nevoie de bilet. E liber. Acesta e teatrul nostru. Cu sferele. Cu mine. Cu tine. Cu al ii. Cu cei nenumi i.

Cu orbii. Cred c e de-ajuns. S termin. Trebuie s plec. Vocea asculta doar. Piesa nu se terminase. Nu avea dreptul s plece. Era doar începutul. Stres. Epuizare psihic . B i din aripi. Artmelo.

Jurnalul de noapte : „Pe scen am înv at multe. S stau în pozi ia corespunz toare.

Salutul. Cum s m aplec. S cad în genunchi f s m julesc.

Scena a însemnat via a mea dup noaptea teatral . M-am desc rcat de tensiunea acumulat . Am ipat f s m aud cineva. Am spus Nu! de mii de ori pân când am în eles c nimeni nu m mai poate salva. Totul a început cu mine. A continuat cu al ii. A revenit la mine. Am spus Nu! M aflam în c ma de for . Într-un scaun cu rotile. Priveam fluturele aflat undeva deasupra scaunului meu. Întorceam capul i îmi doream s pot dialoga cu el. Nu reu eam decât foarte rar s interac ionez cu el. Îmi imaginam c totul este un joc de-a mine i de-a el. Apoi am remarcat c , pe timp ce trece, pere ii camerei sau celulei se îngustau. Se apropiau de mine. Am sperat c e iluzie optic . Dar nu era deloc a a. Am ipat cât am putut de tare f s m aud cineva. La orele de scen mergeam îmbr cat în alb. Aveam pantofi speciali pe care nu-i purtam decât atunci sau în momentele cele mai importante. Ziua artmelenilor.

Atunci era petrecere mare. Se puneau în scen piese de teatru de amatori. Am participat de fiecare dat . Nu m-a remarcat nimeni.

Era ansa noii mele vie i s fiu cump rat de c tre altcineva. i s plec din camera aceea dezgust toare cu acel fluture f aripi. Nu am reu it. Fiecare noapte o petreceam al turi de mine în celula sau camera aceasta. Împreun cu nimeni. Spitalul Europa. Aici erau nebuni. i sifilitici. i Oameni F Capete. F Mâini.

Picioare. Era de necrezut. Era cum nu credeam. Era imagina ie. Imagina ie. Pentru a m lini ti seara ceream s mi se aduc un pahar cu ap . i dou pungi cu semin e. Strigam Paznicul Orb. Acesta venea la r stimpuri. Completam o fi i a teptam. Mult i bine. Când aproape îmi pierdeam speran a se g sea s vin cineva ruia nu îi vedeam decât picioarele. inea o tav . Mi-o a eza în bra e. Pleca f a saluta. Atunci începea cu adev rat dezm ul.

Dar nu aveam ig ri. Nu fumam. Dar doream s tiu c m pot bucura de ceea ce nu-mi lipsea. Îmi spuneam c data viitoare îmi vor aduce i a a ceva. Speram. Speram. Altceva nu aveam de f cut.

Decojeam semin e. Antrenament zilnic. Apoi se stingea lumina i Spitalul Europa c dea în lini te. Pentru un timp. Mi-a fi dorit s fie pentru totdeauna. Dar nu era a a. Nu pentru moment. Închid carne elul i pun punct. Era trecut de ora 2 pe 3 i jum tate. Timpul trece. Trece. Trece.”

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Gabriela-Mimi BOROIANU

de ofuri, de cuvânt i de suspine...

Urma de Eminescu-n dor sfin it.

Ne-am vândut sufletul...

Carcase de carne umbl toare atrase de mirosul sângelui luptând pentru... pentru ce? când ziua de mâine nu mai are nici o valoare?

Zombii unei societ ii în putrefac ie ce ridic biserici necredin ei.

Ne-am amanetat inimile s fim siguri ca nu mai sim im nimic.

Credin a s-a stins în ochii goli i de speran .

Ne vindem amintirile pentru un loc mai în fa la spectacolul decaden ei.

La ce ne folose te s tim de unde venim dac nu vom face oricum nimic pentru a redeveni ce-am fost?

Ne-am pierdut identitatea într-o lupt a orgoliilor ucigând ultima f râm de spirit...

Cine suntem?

Umbre ale celor ce-am fost...

Sclavii banului mâna i din spate de apriga dorin de înavu ire rapid .

Dragostea de semeni, mila, compasiunea sunt „chestii” perimate rora oricum nu le în elegem rostul dar care pot fi folosite pe post de scar într-o ierarhie a f rniciei. Înc tim s ne rug m... s ni se dea!

Ce? Bani, avere, m rire...

Sufletul?... marf de schimb. Oricum la ce ne folose te?

Se tr ie te mai bine în iad altfel n-ar fi atâ i de mul i diavoli pe p mânt.

Lilieci în ara Adev rului Ne-am dezbr cat de vedere.

Lilieci în ara Adev rului.

Recunoa tem diminea a dup fo netul m tilor. ip m unii la al ii doar pentru a ne putea ocoli.

Minciuna cap valen e de adev r.

Suntem mul i i totu i atât de singuri...

Zbur m spre acelea i dorin e neîmplinite goni i de teama cel de lâng noi are mai multe anse.

Ne întoarcem în acela i loc s ne plângem dezam girile ignorând lacrimile celui de lâng noi prea ocupa i s neg m cine suntem...

Orbec im pip ind dureri. ut m fericirea în sufletul aproapelui cu gheare de vultur.

Pl tim visele pierdute cu lacrimile nen scu ilor.

Avem ochii dar am uitat pentru ce ne-au fost da i.

Nu reu im s vedem ziua de mâine gemând sub întunericul zilei de azi Ne înec m în propria nefericire prea orbi s vedem cât de aproape e dragostea...

Ce suntem noi?

Ce suntem noi? Doar simple flori de tei Ce numa-n versuri tiu a înflori urmele pa ilor ce-au trecut pe alei s -nve e vreodat a muri.

Un semn Mi-e cerul vine iu i nu-i mai v d lumina Ce-n jur cuvântul sfânt spre lume-o r spânde te.

Nu tiu ce e gre it i care-mi este vina De umblu-n întuneric, un orb ce r ce te... i-mi ies ispite-n cale i m ademenesc Cu vorba lor mai dulce ca mierea de albine, nu-mi mai v d c rarea i nu vreau s gre esc, Ca sufletul s -mi ap r te strig, Doamne, pe tine.

Ce trebuie s fac, care mi-este menirea, ceva-i bun sau r u cum poate fi aflat?

Când via a e o lupt în ce st izb virea i cum evi i c derea-n minciun i p cat? tept Doamne un semn ochii s -mi lumineze i s -mi arate calea ce trebuie s-o urmez.

Iubirea ta din ceruri, asupra-mi s vegheze Ca sufletul din mine curat s mi-l p strez!

De-am fi De-am fi la fel - o mare de furnici Egal cu to ii la mutre i la scris Urâ i, frumo i, sau cum ar fi fost zis Frustra ii-ar fi r mas f servici!

S-ar fi-necat în ei de sup rare n-ar mai fi avut nici un temei critice s umileasc pe acei Ce-n toate li s-aseam prea tare!

Ce suntem noi? Frunze-n copacul vie ii...

Ne scriem versul în doiniri de vânt, ne plângem anotimpurile sor ii, pe dalbe aripi pline de cuvânt...

Ce suntem noi i ce ne curge-n vine?

E seva sfânt-a unui neam robit,

Ce suntem noi? În clocotiri de sev ne arde sufletul de Eminescu plin i rev rs m din versul plin de verv iubirea sfânt -ntr-o cup cu venin...

Amedeo Modigliani - Nud

zic bogdaproste-ar trebui nu suntem la fel ci diferi i Cu-al lor venin s-ar trezi otr vi i Când nu ar mai avea pe cin’ bârfi!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

C[r\i primite la redac\ie

Vasile MENZEL

Destine

din ochi orii lor ce plâng.

Curgeau caii din cer.

Dup un timp când binele rea s fie o himer , vine „Judecata de apoi”.

Cei lacomi, vor disp rea, un-doi în temni e luxoase, ce-i drept.

Iar cei mai sensibili, cu-n glonte în piept.

Ajun i pe p mânt, se transformau în cai-putere.

Doritori de avere, hapsânii, îi introduceau în embleme ca: Mercedes, Rolls Royce, Audi, Ferari...

Luptând s i întreac-adversarii, avarii de p duri, de copaci, ascundeau în scorbura lor: droguri, igarete str ine...

Toate aceste jivine, urlau, ap rându- i prada, la tiri, la „Animal Planet”, la televizor.

Am râ ii din Pia a Obor, tremurau pentr-un morcov, un m r mai ieftin, o par , gândind la masa de sear . În jungla asta blestemat când nep sarea e la pre , când medicii, bolnavi trateaz cu non alan i dispre , când pe cei mici îi v d oftând, vrea s le topesc amarul

Anul VI, nr. 11(63)/2015

„Implementa i” în copâr eul adânc, adânc înfipt în p mânt, cu florile peste mormânt, se duc, mai smeri i, la Duhul Cel Sfânt.

Nudism Pe plaj , la nudism, st teau expuse la soarele cuceritor, ce le ardea ispititor, bronzându-le: posterioare, sâni... rba ii le priveau cu ochi hapsâni.

Iar ele-nfierbântate se n pusteau în mare, din cauza c ldurii. i valuri, fin, le mângâiau le calmeze nurii.

Amedeo Modigliani - Nud culcat

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Viorel ROMAN (Germania)

Europa f[r[ Dumnezeu ecul Uniunii Sovietice, a Lag rului ortodoxocomunist a fost urmarea fireasc a scoaterii lui Dumnezeu din societate, a decupl rii muncii de remunerare, a sexualit ii de procreare, a închiderii grani elor i interzicerea strict a criticii acestor anomalii marxistleniniste strig toare la cer. ecul Uniunii Europene este aparent numai o chestiune de timp, pentru c o Constitu ie a UE cu Dumnezeu în preambul e indezirabil , decuplarea muncii de remunerare e în curs, o vedem la greci unde salariul e de câteva ori mai mare decât în România, pensiile mai mari decât în Germania i totul pe banii altora. Decuplarea sexualit ii de procreare e deja politic de stat prin legiferarea avorturilor i a c toriilor celor de acela i sex. Se autodistrug, se sinucid europenii?

Critica institu iilor UE nu-i politic corect i este deja sanc ionat ca în fostul Lag r. Recent un profesor de imunologie, cu Premiul Nobel, a fost data afar de la o universitate din Londra pentru c a afirmat în Coreea c în labo-ratoare, femeile se îndr gostesc de rba i, sau invers, dup care ele plâng. ecul refacerii unit ii cre tine în anul de gra ie 1989, omogenizarea f a lua în considerare c fiecare neam are o evlavie proprie, a generat o lehamite generalizat în UE, conflicte i blocaj socio-politic de la Kiev la Atena. Catolicii, protestan ii sau ortodoc ii se deosebesc în modul de a- i organiza via a social-economic . Protestan ii accept o pia neagr de 10%, catolicii de 25%, ortodoc ii de 50%. Germanii respect reguli, chiar dac contrazic aparent logica etc.

UE încearc s m ture sub pre toate astea i s apar politic corect împotriva celor care-l v d pe Împ rat în piele goal . To i trebuie s -l admire. Nu poate fi pus la îndoial generozitatea de a-i trata ca egali pe musulmanii sau africanii idolatri, care trec acum, riscându- i via a, Mediterana, dar efectul este deseori contrar nobilei inten ii. Drumul sper iad e pavat cu bune inten ii?

Crucia ii au luptat dou secole i jum tate cu expansiunea islamului pân au reu it, cu sabia în mân , s refac unitatea cre tin ase decenii. Au e uat în final pentru c l-au desconsiderat pe Cel lalt: ortodox, evreu, musulman. Crucia ii de azi, mutatis mutandis, vor s

29

Calendar - Noiembrie 01/11/1865 s-a n scut Constantin Stere 01/11/1887 s-a n scut N. Davidescu 01/11/1908 s-a n scut D. Alma 01/11/1926 s-a n scut Ion Ruse 01/11/1929 s-a n scut Vasile Nicolescu 01/11/1930 s-a n scut Ion Tobo aru 01/11/1944 s-a n scut Mircea Muthu 01/11/1946 s-a n scut Eugen Uricaru 01/11/1961 a murit Aron Cotru 01/11/2005 a murit Petre S lcudeanu 02/11/1816 a murit Gheorghe incai 02/11/1854 a murit Anton Pann 02/11/1869 s-a n scut Iulia Hasdeu 02/11/1872 s-a n scut Cincinat Pavelescu 02/11/1916 s-a n scut Lauren iu Fulga 02/11/1968 s-a n scut Sabin Gherman 03/11/1866 s-a n scut Traian Demetrescu 03/11/1924 s-a n scut Paul Cornea 03/11/1938 s-a n scut Nicolae Drago 03/11/1943 s-a n scut Alexandru Ecovoiu 04/11/1930 s-a n scut Horia Aram 04/11/1945 s-a n scut Ioan Suciu 04/11/1966 a murit Traian Chelariu 04/11/1970 a murit Tudor Mu atescu 05/11/1880 s-a n scut Mihail Sadoveanu 05/11/1942 s-a n scut Mihai Sin 05/11/1951 a murit I.C.Vissarion 05/11/1978 a murit Nicolae Crevedia 06/11/1933 s-a n scut Ilie Purcaru 06/11/1940 s-a n scut Mihai Zamfir 06/11/1947 s-a n scut Alex. tef nescu 06/11/1964 s-a n scut Iustin Pan a 06/11/1993 a murit Al. Piru 07/11/1897 s-a n scut D. Ciurezu 07/11/1914 s-a n scut Ion B nu 07/11/1916 s-a n scut Mihai ora 08/11/1922 s-a n scut Mihai Gavril 08/11/1928 s-a n scut Dumitru Micu 08/11/1929 s-a n scut Ion Brad 08/11/1930 s-a n scut Tama Maria 08/11/1935 s-a n scut Dumitru B 08/11/1935 s-a n scut Ion Itu 08/11/2001 a murit George Munteanu 09/11/1901 s-a n scut Liviu Rusu 09/11/1918 s-a n scut Teohar Mihada 09/11/1930 s-a n scut Aurel R u 10/11/1895 a murit Alexandru Odobescu 10/11/1932 s-a n scut tefan Cazimir 10/11/1934 s-a n scut Ovidiu Genaru 10/11/1942 s-a n scut Dan Cristea 10/11/1945 s-a n scut George rnea 11/11/1910 s-a n scut Mihail Davidoglu 11/11/1950 s-a n scut Mircea Dinescu 12/11/1869 a murit Gheorghe Asachi 12/11/1912 s-a n scut Emil Botta 12/11/1944 s-a n scut Mihai Neme 12/11/1950 s-a n scut Mircea Nedelciu 12/11/1981 a murit Sergiu Al. George 13/11/1903 s-a n scut Dumitru St niloae 13/11/1909 s-a n scut Eugen Ionescu 13/11/1914 a murit Dimitrie Anghel 13/11/1984 a murit Eta Boeriu 14/11/1871 s-a n scut Ilarie Chendi 14/11/1898 s-a n scut B. Fundoianu

14/11/1990 a murit Ernest Bernea 14/11/1991 a murit Constantin Chiri 14/11/2001 a murit Zigu Ornea 15/11/1911 s-a n scut Alexandru Cior nescu 15/11/2000 a murit Lauren iu Ulici 16/11/1816 s-a n scut Andrei Mure anu 16/11/1940 s-a n scut Ion Marin Alm jan 16/11/1984 a murit Lauren iu Fulga 17/11/1926 s-a n scut Antonie Pl deal 17/11/1932 s-a n scut George Muntean 17/11/1944 a murit Magda Isanos 17/11/1957 a murit George Murnu 19/11/1837 s-a n scut Aron Densusianu 19/11/1903 s-a n scut Marcel Bresla u 19/11/1919 a murit Alexandru Vlahu 19/11/1921 s-a n scut Dinu Pillat 19/11/1923 s-a n scut Monica Lovinescu 19/11/1941 s-a n scut Boris Marian 19/11/1992 a murit Radu Tudoran 20/11/1907 s-a n scut Mihai Beniuc 20/11/1912 s-a n scut Leti ia Papu 20/11/1943 s-a n scut Grigore Ilisei 21/11/1933 s-a n scut Anghel Dumbr veanu 21/11/1955 s-a n scut Aurel Dumitra cu 22/11/1901 a murit V.A.Urechia 22/11/1949 s-a n scut Aurel Pop 23/11/1905 s-a n scut Petru Comarnescu 23/11/1923 a murit Urmuz 23/11/1948 s-a n scut Grete Tartler 23/11/1953 s-a n scut Lucian Per a 24/11/1909 s-a n scut Ion Sofia Manolescu 24/11/1919 s-a n scut Nicolae T utu 24/11/1920 a murit Alexandru Macedonski 25/11/1942 a murit Mihail Dragomirescu 25/11/1953 s-a n scut Augustin Fr il 26/11/1926 s-a n scut Tudor Opri 26/11/1970 a murit Vladimir Streinu 26/11/1996 a murit Valentin Silvestru 26/11/2003 a murit Iosif Naghiu 27/11/1818 s-a n scut Aron Pumnul 27/11/1885 s-a n scut Liviu Rebreanu 27/11/1924 s-a n scut Nina Cassian 27/11/1939 s-a n scut Nicolae Manolescu 27/11/1940 a murit Nicolae Iorga 27/11/1970 a murit Petru Comarnescu 27/11/1972 a murit Victor Eftimiu 27/11/1987 a murit Nicolae Ciobanu 27/11/1995 a murit George Almosnino 28/11/1874 s-a n scut Jean Bart 28/11/1919 s-a n scut Cornel Regman 28/11/1923 s-a n scut Dan T rchil 28/11/1941 s-a n scut Eugen Negrici 28/11/1954 s-a n scut Traian T.Co ovei 28/11/1971 a murit Dimitrie Stelaru 28/11/2004 a murit Ioana Postelnicu 29/11/1852 a murit Nicolae B lcescu 29/11/1880 s-a n scut N.D.Cocea 29/11/1994 a murit Titus Popovici 30/11/1874 s-a n scut Paul Zarifopol 30/11/1934 a murit Cincinat Pavelescu 30/11/1936 s-a n scut Grisa Gherghei 30/11/1943 s-a n scut Paul Eugen Banciu 30/11/1945 a murit Ion Missir 30/11/1985 a murit Lia Dracopol

fac o unitate quasi religioas economico-financiar . Dup teologia inclusivist , to i suntem cre tini, în mod latent, a adar i greco-ortodoc ii, evreii, musulmanii, idolatrii etc. sunt cu to ii cre tini occidentali, dar înc nu au con- tientizat. De o mie de ani tim unde duce o astfel de lips de respect pentru Cel lalt. Sper m c Sfântul i Marele Sinod Panortodox de la Constantinopol, Anul Sfânt de la Roma i vizita papei Francisc în România vor dep i im-pasul UE / Europei f Dumnezeu.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63-/2015

Ion MARIN

O lege de care are nevoie ]i societatea, nu doar jurnalistul încep cu vestea cea bun . Proiectul privind completarea legii nr. 8 din 2006 privind instituirea indemniza iei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite i recunoscute ca persoane juridice de utilitate public , prin care jurnali tii sunt inclu i al turi de celelalte categorii de creatori (scriitori, cinea ti, arti ti plastici, muzicieni) a trecut de Senat. În expunerea de motive, în dezbaterile din comisii i în con inutul avizelor date de ministerele implicate precum i în cel transmis de Academia Român au fost re inute argumente în favoarea adev rului c jurnalismul este o activitate creativ . Participând, al turi de colegii din conducerea UZP, la întâlnirea cu doamna ministru Rovana Plumb precum i la cea cu membrii Comisiei pentru munc , familie i protec ia social de la Senat, am ar tat c în în elesul legii (Legea nr.8 din 1996, privind drepturile de autor) ca i în baza Codului Clasific rii Ocupa iilor Interna ional i Român (COR 2015), unde profesia de „jurnalist” (pozi ia 2642) este definit ca având o component de creativitate în propor ie de 85 la sut în cadrul criteriului privind importan a sa social , jurnalismul îndepline te în mod indubitabil aceast cerin .

De precizat c prevederile din articolul 9 din Legea 8 din 1996, în care se arat c „ tirile i informa iile de pres ” nu pot beneficia de protec ia dreptului de autor, se refer strict la acest gen publicistic, cu titlu de excep ie, toate celelalte genuri (reportaj, eseu, pamflet, anchet etc) fiind acoperite de prevederile art.7 din aceea i lege referitoare la „crea iile literare i publicistice”, care sunt protejate de dreptul de autor. În consecin , în mod irefragabil, sunt opere de crea ie, dând acest caracter profesiei ca atare cel pu in în propor ia covâr itoare admis de COR. Practica unor a a-zi i moguli din mass-media, care au abuzat de utilizarea acestei modalit i de a- i pl ti angaja ii, este irelevant în spe . Prin urmare, legalitatea i oportunitatea, respectiv temeiul juridic al Proiectului de lege privind completarea legii 8 din 2006 au fost demonstrate în mod categoric, ceea ce a i justificat adoptarea sa de c tre Senat i transmiterea c tre camera decizional , respectiv Camera Deputa ilor.

Concluzionând c rolul i calitatea de creator al jurnalistului au fost demonstrate i asumate de forurile amintite precum i faptul c nu este pus în discu ie calitatea UZPR de reprezentant a jurnali tilor i, fapt determinant, de organiza ie de utilitate public , îmi propun ca, în continuarea acestui text, s insist asupra ideii de necesitate a complet rii acestui act normativ, mai exact de includere al turi de celelalte categorii de creatori i a profesiei jurnali tilor. În acest sens, din capul locului voi enun a opinia conform c reia de aceast lege au mai mult nevoie societatea, democra ia i statul de drept decât jurnali tii, decât aceast breasl nedrept it i adus într-o stare material i moral mai mult decât precar .

Prin urmare, dup ce Senatul a dat und verde acestei legi, asumându- i spunderea i disponibilitatea de a rezolva o problem social i juridic de importan major , Camera Deputa ilor poate avea rolul decisiv în aceast privin . Iat , mai jos, o parte din argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestui demers.

Proiectul legislativ privind completarea legii nr. 8 din 2006 poate deveni pilonul în jurul c ruia se poate reconstrui profesia de ziarist, se poate constitui i consolida demnitatea acestei bresle astfel încât s devin una din componentele definitorii ale societ ii civile, ale democra iei, câinele de paz autentic, o pârghie decisiv a sus inerii statului de drept, a legalit ii i combaterii corup iei, o for în peisajul social, cultural, moral i politic, chiar dac no iunea de „a patra putere” nu este decât o metafor ( tiut fiind c în stat sunt doar trei puteri), o verig de baz a libert ii de exprimare, a cultiv rii valorilor general umane, europene i na ionale, a idealurilor de dreptate, adev r, bine i frumos.

O uniune, sau mai multe, în baza legii, de utilitate public , constituie pentru creatorii în domeniul publicisticii organiza ia ce le poate oferi siguran a apartenen ei la breasl i a recunoa terii sociale, le confer o identitate i o unitate profesional i îi poate determina s se consacre profesiei lor - liberale, voca ionale - cu mai mult responsabilitate i mai mult ata ament, s resping

tentativele de înregimentare pe temeiuri str ine criteriilor eticii i deontologiei profesionale i s r mân mereu dedica i principiilor majore ce guverneaz aceast profesie de mare responsabilitate civic , social i na ional .

Faptul c apartenen a la aceast Uniune sau la cele similare, de-a lungul întregii lor activit i profesionale jurnalistice pe baza unor criterii precise, transparente le confer posibilitatea de a dobândi i un bonus material i moral, o indemniza ie în baza legii, ob inut dup ce se va pensiona, va constitui o determinare în plus pentru fiecare gazetar s î i consacre întreaga activitate promov rii valorilor i principiilor profesiei sale, cu mai mult curaj, cu mai mult determinare i desigur cu mai mult sus inere din partea organiza iei profesionale de creatori, inclusiv în fa a acelor presiuni din partea patronilor sau a celor ce încearc s i subordoneze presa, s o controleze în mod ocult sau s-o submineze din interior.

Parlamentul are o mare ans i o mare posibilitate de a salva i îns to i presa, de a o scoate de sub influen a a a zi ilor moguli, de a oferi ziari tilor un sprijin, o pârghie pentru exercitarea corect a profesiei tiind c este membrul unei organiza ii puternice, ce îl poate asista, nu doar juridic, de-a lungul întregii activit i, ci i în alte modalit i, inclusiv material, atunci când are nevoie de sprijinul organiza iei. Aceasta presupune i o mare responsabilitate din partea fiec rui jurnalist care s -i permit s r mân membrul acestei organiza ii, s respecte principiile i normele sale, care sunt cele care deriv din lege, din Constitu ie i din Codul deontologic al jurnali tilor.

Senatul, în urma analizelor i dezbaterilor din comisiile de specialitate i avizelor ob inute, inclusiv de la Academia Român , a hot rât s adopte legea care a fost trimis la Camera Deputa ilor, forul decizional. Sus inerile UZPR i-au g sit în elegerea i aprobarea din partea senatorilor, în special a celor care au i introdus acest proiect de lege.

Trecerea proiectului prin Camera Deputa ilor este o etap mai dificil deoarece presupune adoptarea în plen, dup dezbaterile din comisii i ob inerea celorlalte avize. Motiv pentru care ar trebui ca to i ziari tii s sus in acest proiect, s vin cu noi argumente, s demonstreze c este nevoie de aceast lege, a a cum încerc m s o facem i în textul de fa .

Este adev rat c unii dintre gazetarii de prim rang sunt i scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor, motiv pentru care sunt interesa i poate mai pu in în acest demers, dup cum al ii nu au reu it s în eleag c proiectul UZP este pentru to i gazetarii i c existen a sa, deocamdat singura care întrune te condi iile impuse de Legea nr. 8 din 2006 referitoare la calitatea de organiza ie de utilitate public , nu este nevoie s fie unic , în timp putându-se legitima i altele în baza reglement rilor existente.

Nu voi încheia înainte de a ar ta c toate statele, toate societ ile i na iunile au avut i au în vedere sprijinirea profesiei de jurnalist prin diferite modalit i i pârghii concrete, în lipsa acestora prevederile constitu ionale i legale putând r mâne liter moart sau, în orice caz, vulnerabile în fa a agresiunii formelor de subordonare i de influen are ar tate, de denaturare a rolului i importan ei presei.

Cât prive te dolean a jurnali tilor de a le fi asigurat un suport legal i echitabil din partea statului in s reamintesc în final c a fost inclus i în rezolu ia pri-mului Congres al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti (UZP) din 11 iunie 1919 la care, printre al ii, au participat Brunea Fox, Pamfil eicaru sau George Macovescu, dar i scriitori precum Cezar Petrescu sau Ion Minulescu. To i ace tia solicitau a se acorda pensii suplimentare jurnali tilor, care trebuia s dovedeasc aceast calitate astfel: s fie membri cotizan i ai UZP, s aib cel pu in studii liceale i s fi lucrat o perioad determinat la o publica ie recunoscut , ceea ce stabilea o comisie ate-stat a Uniunii. Sunt exact criteriile, cât se poate de exigente, dup care sunt primi i în UZP jurnali tii i în prezent, ceea ce face ca num rul lor s nu fie deloc mare, în ciuda diverselor temeri. Cât prive te cuantumul acestor pensii suplimentare, atât în mod individual cât i cumulat pentru to i cei care corespund criteriilor legii i organiza iei, el nu este nici pe departe împov tor pentru societate. Care are mai mult nevoie de aceast lege chiar i decât aceast breasl c reia, în sfâr it i se poate recunoa te dreptul la demnitate i existen decent .

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Octavian D. CURPA{ (SUA)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Interviu cu Florence Joy Enns, cânt rea cre tin din Germania

Vocea ei a r[sunat din catedrala din Munich la Campionatul Mondial de Fotbal!

Florence Joy Enns este o cânt rea din Germania, scriitoare i actri cre tin . Îi place s c toreasc i s viziteze ri din Europa, Israel i Statele Unite.

Cânt la chitar i pian, vorbe te german nativ i englez foarte bine. Majoritatea melodiilor din albumul intitulat „Only Hope” sunt în englez . În 2006, cu ocazia inaugur rii Campionatului Mondial de Fotbal, Florence Joy a fost invitat s cânte în catedrala din Munich. La un an dup acest eveniment, ea a jucat rolul unei fete dr gu e, numit „Jasmin”, în serialul german „Ahornallee”. De asemenea, Florence este autoarea unei c i cu titlul „I want to live truthfully and real”, în care poveste te despre experien a avut în timpul castingului emisiunii din Germania „A Star Search 2” i, în special, despre felul în care î i tr ie te via a cu Dumnezeu.

Florence s-a n scut în Zeven, în nordul Germaniei, în apropierea Hamburgului, are o sor mai mare i un frate mai mic. Familia ei a locuit în Zeven, Tostedt, Dresden, Munich i Cologne. Reloc rile familiei sale au survenit din motive de serviciu, exceptând ultima mutare a cânt re ei, datorat c toriei. Florence are doi copii, un fiu, Lennox, n scut în 2009, i o feti , Kiana, n scut în 2012.

Octavian D. CURPA (O.D.C.): Îmi po i spune ceva despre so ul u? Când i unde l-ai cunoscut? Cum l-ai descrie?

Florence Joy (F.J.): So ul meu se nume te Thomas Enns, este neam i ne-am cunoscut în 2006. Eu i el cântam împreun cu un ansamblu de corzi. Este artist, muzician i cânt re . Thomas este liderul unei grup ri de tineri care se întâlnesc de dou ori pe lun i studiaz Administrarea Afacerilor la Universitatea Cologne. Este un cre tin devotat în întregime, entuziasmat de Dumnezeu. Partenerul meu de via este o persoan iubitoare i sensibil , cel mai minunat so i tat .

O.D.C.: E ti o persoan foarte ocupat . Cum e s fii mam a doi copii?

F.J.: A fost întotdeauna visul meu s fiu mam i asta e o mare bucurie pentru mine. Dar în acela i timp este i o mare provocare, o adev rat binecuvântare din partea lui Dumnezeu.

O.D.C.: La ce vârst ai devenit cre tin ? Ce te-a f cut s te decizi s I predai lui Isus via a ta? C rei denomina iuni cre tine apar ii?

F.J.: Am crescut într-o familie cre tin . Când aveam 13 ani, Dumnezeu mi-a revelat dragostea Lui i mi-a ar tat c El este adev ratul meu Tat . Am dorit s fiu botezat în ap , acesta a fost momentul când am decis s tr iesc pentru Isus. Sunt membra unei biserici penticostale

ce apar ine de „Assemblies of God”. Pentru mine, denomina iunea nu e a a de important , mai important e rela ia mea personal cu Dumnezeu.

O.D.C.: Tocmai am ascultat una din piesele tale în german i mi-a pl cut. Titlul spune „Mein Ziel”, am g sit-o pe youtube. Care e mesajul ei? Când i unde ai cântat-o? http://www.youtube.com/watch?v=6AOYTqDyMFA F.J.: Piesa spune: „Tu e ti inta mea, Tu e ti pasiunea mea, Tu e ti calea mea, Tu e ti t ria mea. Te caut pe Tine, Fug c tre Tine i las trecutul în urm . Tu e ti tot timpul acolo, Tu e ti motivul meu, inta mea”. Tu-ul din aceast pies se refer la Isus. Am cântat aceast pies în biserica din Munich. A fost un serviciu divin live, pe postul na ional de televiziune german, la inaugurarea Cupei mondiale de Fotbal. Am avut oportunitatea de a împ rt i m rturia mea pe un post na ional de televiziune.

O.D.C.: Ai colaborat cu Hillsong pentru câteva piese în german . Ce piese i când ai început colaborarea?

F.J.: Colaborarea a început în 2005, când am înregistrat primul album Hillsong în german i am fost vocea principal în acel CD. De atunci, am fost invitat la unele conferin e Hillsong i, de asemenea, s

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Mariana GHEORGHE (Canada) Între flori verzi Pe tine te-am visat între flori verzi Era un vis al timpului trecut Umerii- i grei c deau sub umbra mea i-aveau mirosul zilei de-nceput Plouase ca de fiecare dat mântul se surpase c tre cer Albastrul l-atingea o floare verde i se-nchina cântându- i lerui-ler Prin crengi îmb trâneau l starii toamnei ind pe lespezile reci Agale se-ntorcea un mânz acas nindu-se cu doruri pe poteci Din coama lui mai scap i azi Un vis al meu ce-n visele- i se pierde În lan îmb trâne te–un anotimp Eu cresc încet la r cina-i verde

Ploaia frunzelor de nuc Sub ploaia frunzelor de nuc -ncearc iarna aspr Din bruma nop ii m ridic Privind-o prin fereastr Se strâng culorile-n cirezi

Sub galbenul de foc Iubirea plâns prin livezi Din iesle- i face loc Din deal rostogole te teama i plânsetul de mam i nici vecinii nu iau seama Când jalea poart stran

i sub valuri selenare Ne-om ascunde de lumin Pân aripi mi-or apare i-om zbura din r cin .

-ncearc iarna asta aspr Sub ploaia frunzelor de nuc Tu por i pe umeri brum -albastr Eu pe c lcâie toamn -aduc

Vin s rb torile

Fluturele

Un înger p zitor mi-a spus Din cer vin s rb torile i Mo u-n suflet e ascuns strâng -n sac colindele.

Când cuvintele-or s cad Precum ploaia ropotit Un dor pe obraz s i ard Într-o limb nerostit .

Pe geamuri flori de rug cresc Pe tâmple, lumân ri de dor Ard pentr-o clip , înfloresc Peste ninsorile ce mor.

Cu polei de diminea Oi sufla s -l r coresc L-oi broda cu nur i a Într-un fluture regesc.

Mama deretic -n od i i le boteaz -n lerui-ler Ea ine post cu to i ai s i, Iar cei mai dragi postesc în cer.

Când silabele-or s cad Precum stropi de cea deas O s -l fac din rege, prad i-o s fiu a lui mireas .

Alese stau pe geam gutui Miroase-a vâsc în pragul meu.

O lacrim mi-ag în cui mi-o colinde Dumnezeu.

înregistrez i alte CD-uri.

O.D.C.: Câte albume ai? „Only Hope” e primul t u album?

F.J.: Da, e primul i singurul album. Con ine 13 cântece. Cele mai multe sunt în englez i unul în german .

O.D.C.: Care e cântecul t u preferat? Pe care îl consideri ca fiind cel mai bun?

F.J.: Este cântecul principal de pe albumul „Only Hope”, dup care am dat i titlul albumului. Acest cântec vorbe te despre speran a pe care o avem în Isus i despre planul S u pentru via a noastr .

O.D.C.: Spune-mi câteva cuvinte despre cartea ta „Ich mochte wahr und echt lebena”.

F.J.: Titlul se traduce „Vreau s tr iesc sincer i real” i aceasta este tema c ii. Cartea poveste te experien a mea la film rile spectacolului „A Star search 2” i despre cum îmi tr iesc via a cu Isus. De asemenea, vorbe te pu in despre familia mea, în perioada când am câ tigat Star Search.

O.D.C.: De ce Israelul este cea mai important ar pentru tine?

F.J.: Este ara Sfânt , ara oamenilor lui Dumnezeu. Sus inem un proiect misionar numit AEBM (American European Bethel Mission).

Am fost în Israel de câteva ori cu aceast organiza ie, în misiune, i am ajutat oamenii s raci.

O.D.C.: Ce ar i-ai dori s vizitezi?

F.J.: A dori s merg în Australia.

O.D.C.: Ce tii despre România?

F.J.: Singura conexiune pe care am avut-o cu România a fost în biserica mea, unde aveam o prieten românc .

O.D.C.: Ce s rb toare î i place cel mai mult i de ce?

F.J.: Îmi place Cr ciunul pentru mesajul pe care îl transmite, acela c Isus a venit în lume ca om. Îmi plac, de asemenea, aranjamentele cu pad i lumini i mirosul de pr jituri din buc ria mea.

O.D.C.: Care sunt metodele de care te folose ti pentru a avea o via spiritual ?

F.J.: Pentru mine este foarte important s citesc regulat din Biblie, s nu neglijez biserica, s particip la serviciile divine ale bisericii, chiar dac sunt în c torie, de multe ori. Rug ciunea este adev rata p rie cu Dumnezeul meu.

O.D.C.: Care este cea mai important rug ciune la care i-a r spuns Dumnezeu?

F.J.: El mi-a r spuns la rug ciune de când aveam 5 ani. A fost prima mea rug ciune important . M-am rugat lui Dumnezeu s îmi dea un fr ior, chiar dac p rin ii mei nu mai doreau s aib înc un copil. a c , printr-un miracol, Dumnezeu a f cut-o pe mama s se r zgândeasc i am avut un fr ior.

O.D.C.: Dac ar fi s transmi i un mesaj pentru cei din jurul t u, ce iai dori s le spui?

F.J.: A dori s le transmit c fiecare e iubit necondi ionat i în totalitate de Isus Hristos. Fiecare a fost creat pentru un scop. Dragostea lui Isus poate i ne va elibera pe fiecare de orice p cat. S fim deschi i ca indivizi i s Îl c ut m dincolo de realitatea aceasta pe Dumnezeu!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

33

Ioan-Mircea GHITEA

Taina Autorul lucr rii „Sfânta Euharistie - Taina Nemuririi. Rolul ei în cre terea duhovniceasc a credincio ilor” este eruditul teolog Stelian Gombo , absolvent al Facult ii de Teologie Ortodox din cadrul Universit ii din Oradea, cu studii universitare, aprofundate postuniversitare, în Sibiu, Bucure ti i Thessalonic - Grecia, doctorale la Craiova. A urmat de asemenea studii de psiho-pedagogie; economie social ; management public; comunicare, informa ii i rela ii publice; geopolitic , geostrategie, siguran i securitate na ional ; diploma ie i protocol, la diferite Facult i de Teologie INA; CNAP din cadrul UNAP Carol I; IDR din cadrul MAE, FCRP din cadrul SNSPA, iar din anul 2013 este Doctor în Teologie al Facult ii de Teologie Ortodox din cadrul Universit ii Craiova.

Are o bogat activitate c rtur reasc fiind autorul mai multor lucr ri precum: Smerit încercare întru des vâr irea începutului, la Editura Agnos, Smerite încerc ri i începuturi, la Editura Agnos, De la începuturi la profunzimi, la Editura Agnos, în 2008; Despre Biseric i Stat între curs i discurs, la Editura Top Form, în 2009; Euharistia - calea c tre Iisus Hristos, Dumnezeu, la Editura Agnos, Vorbire i convorbire cu oameni ale i, la Editura Top Form, în 2010; Dumnezeiasca Euharistie centrul vie ii liturgice i duhovnice ti a

Nemuririi

cre tinului, la Editura Emia, Din cuvântul în eleptului - la ceas de sfat i sf tuire..., la Editura Bunavestire, în 2011; Armonii culturale i spirituale contemporane, la Editura Armonii Culturale, Oameni i cuvinte. Portrete i descrieri, la Editura Top Form, în 2013; Omul subiect actual al dragostei lui Dumnezeu, volum omagial, închinat P rintelui Profesor Dumitru St niloae; autori: Stelian Gombo i Cristian erban, la Editura Cristimpuri; O remarcabil personalitate a vie ii biserice ti i na ionale - Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei, la Editura România în Lume, De vrei s te mântuie ti cu întrebarea s c tore ti..., la Editura Bunavestire, Frânturi de înv turi i cunotin e: culegere de eseuri, medita ii i reflec ii asupra unor teme, subiecte i c i, la Editura Aureo, în 2013; Sfânta Euharistie - Taina Nemuririi. Rolul ei în cre terea duhovniceasc a credincio ilor, la Editura Mitropolia Olteniei, Câteva spicuiri, sugestii i recomand ri..., la Editura România în Lume, în 2014, iar în 2015, Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale - Culegere de articole, eseuri i studii teologice, la Editura Magic Print. De asemenea este autor al mai multor studii, articole, recenzii de carte, unele dintre ele fiind adunate de autor, reg sindu-se publicate în forma unui volum de carte.

Aceast lucrare, dac este citit i aprofundat cu mult aten ie, se prezint singur .

Ea este împ it în dou p i, fiecare parte poart un titlu i are, la rândul ei, trei capitole, fiecare capitol având mai multe subcapitole.

Lucrarea se încheie cu concluziile finale i cu anexele, care constau în patru interviuri tematice acordate autorului de mai mul i rin i duhovnice ti i teologi români. Putem observa c stilul acestei lucr ri este unul îngrijit, cursiv i narativ, care respect metoda de cercetare tiin ific , având un limbaj adecvat temei abordate, nelipsind accentele critice i viziunea personal asupra doctrinei ortodoxe i a faptelor istorice. În cercetarea sa, autorul, vizeaz mai multe aspecte care compun tabloul de ansamblu al modului în care credinciosul trebuie s tr iasc via cre tin în Biseric i se îmrt te cu preacuratele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din începutul

lucr rii, dl. Stelian Gombo are o abordare constructiv i tiin ific a subiectului. Astfel, el a realizat o cercetare bine documentat , serioas i profund , atât din punct de vedere dogmatic, cât i din perspectiv biblic i liturgic . De asemenea, autorul a adus în prim plan stadiul cercet rii temei respective, pentru a stabili foarte clar unde se afl acum cercetarea în leg tur cu subiectul propus.

Totodat , a dezvoltat acest subiect bazânduse nu numai pe lucr ri generale, ci mai ales pe cercetarea surselor i a lucr rilor de baz ale Teologiei Euharistice. Astfel, o mul ime de izvoare i documente editate au fost consultate, fie în limba român , fie în alte limbi str ine, cum ar fi englez , francez i greac .

Deci, munca de cercetare a autorului se îndreapt spre via a Bisericii, examinând fenomenul euharistic i felul în care Biserica noastr Ortodox a tiut s transmit fiilor i fiicelor ei evlavia i experien a haric , dobândit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos i transmis , prin Sfin ii Apostoli, pân în zilele noastre. Prin aceast prezentare, oricine poate lua act de con inutul divino-uman al înv turii noastre de credin dar i de felul cum trebuie credinciosul s se prezinte înaintea lui Dumnezeu, pentru a lua iertare de p cate i sfin enie. În virtutea acestui fapt, Sfânta Scriptur i Sfin ii P rin i, înv torii i purt torii de har ai Bisericii, ne sunt c uzitori i îndrum tori în Biserica drept m ritoare, pentru dobândirea mântuirii.

Autorul lucr rii s-a dovedit a fi un bun mânuitor al condeiului, pentru c în Introducere a motivat de ce i-a ales aceast tem , ar tând c problema crizei religios-moral de la începutul de secol XXI, prin care trece lumea, este cauza din care „decurg toate celelalte crize social-economice i politice ale omenirii. Lumea contemporan , chiar i cea cre tin , adeseori numai cu numele, î i duce existen a, de foarte multe ori, în afar de Dumnezeu i de Biserica Lui”. 1 Venind i cu solu ionarea acestei crize majore, existente în lume, „care se poate face i printro regenerare sau revigorare spiritual , generat sau provocat de cre tinism. Îns nu unul doar teoretic, declarativ-speculativ, ci un cre tinism tr it în Duhul Sfânt, în Duhul Adev rului, al În elepciunii i al Iu-

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

birii. Nu avem nevoie doar de teorie despre Dumnezeu i despre Iisus Hristos, ci, mai ales, de o întâlnire vie cu Dumnezeu i tr ire întru El, cunoscând c «toate sunt de la El, prin El i pentru El» (Rom. 11, 36)”.2 Aceast întâlnire i tr ire ne este „oferit , în dar, în Biserica lui Iisus Hristos, în Sfânta Liturghie prin Taina Sfintei Euharistii”3. Autorul ne exemplific modul cum a fost în eleas aceast întâlnire i tr ire de tre cre tinii primelor secole, care aveau credin a c : „Liturghia era Euharistie, adic însemna s intre prin împ rt ire în Împ ia Domnului S u. Omul, definit de multe ori Homo sapiens, Homo faber, este i trebuie s fie mai întâi i mai presus de toate Homo adorans. Lumea a fost creat ca «materie», ca material al Euharistiei, iar omul a fost creat ca preot al acestei Taine cosmice. În pozi ia lui vertical , el este în centrul lumii i d acestei lumi unitatea ei, binecuvântând i mul umind lui Dumnezeu. În Taina Euharistiei ne întâlnim real cu Mielul Iisus Hristos, înjunghiat i aflat în permanent stare de jertf . Euharistia este Taina Tainelor, taina suprem în care se întâlnesc i se intersecteaz toate Tainele Bisericii”.4 Restaurarea duhovniceasc a credinciosului i a ob tii biserice ti trebuie s porneasc de la „Sfânta Liturghie, care ne constituie în Trupul tainic al lui Iisus Hristos, f cându-ne deci m dularele Sale i m dulare unii altora prin împ rt irea din aceea i pâine (1 Cor. 10, 17). Numai uni i cu Iisus Hristos, care ni se face mâncare i b utur permanent , i uni i unii cu al ii prin El, putem avansa pe drumul comuniunii tot mai des vâr ite cu Dumnezeu i cu to i oamenii, care este esen a vie ii cre tine. i cum de Iisus Hristos nu ne putem apropia oricum, ci numai cu con tiin a curat , fiecare Dumnezeiasc Liturghie ar însemna pentru noi, un urcu duhovnicesc: pe de o parte prin preg tirea pentru primirea Sfintelor Taine, iar pe de alta, prin îns i aceast primire, care se face în noi izvor de i mai mult cuie, de mai mult osteneal pentru o via tot mai sfânt . Dar, dac la Sfânta Liturghie particip m oricum, f exigen a preg tirii pe care o reclam primirea Sfintelor Taine, este de în eles c Sfânta Liturghie devine numai o slujb oarecare printre altele, iar via a noastr duhovniceasc va lâncezi”5, a cum spune autorul.

Dac este s ne referim la con inutul lucr rii de fa , putem re ine c în partea întâi, capitolul întâi, autorul trateaz tema Sfintei Euharistii în cadrul spiritualit ii ortodoxe.

Concluzia la care se ajunge este c Mântuitorul Iisus Hristos a s vâr it, cel pu in o dat , dup Înviere, Euharistia, ca o prezentare

zut a st rii Lui, de aducere permanent a Sa din planul nev zut. Altfel spus, d m rturie despre trecerea de la s vâr irea v zut a Euharistiei, de însu i Mântuitorul, la prezen a Lui, ca aducere nev zut în timpul consum rii ei, din toate locurile i timpurile. „În episodul Emaus, Iisus Hristos arat ucenicilor calitatea în care El va s vâr i, în continuare, Euharistia, în vinul cel nou, prezis în seara ultimei Cine (Marcu 14, 25), adic în calitatea Sa de înviat; le arat acum, c de in dovada, c -l pot avea pe El în mod real în Sfânta Euharistie, odat ce a înviat, chiar dac este acum nev zut. A adar, «Frângerea pâinii» la Emaus a fost i va r mâne pentru totdeauna în Biseric , marele semn al misterului pascal i al prezen ei Celui înviat în sacramentul euharistic post-pascal”.6 În urm torul capitol, autorul s-a concentrat asupra teologiei euharistice din punct de vedere biblic i patristic. Concluzia la care ajunge dl. Stelian Gombo , în urma cercet rii sale, este c Sfânta Euharistie „e o lucrare dubl a lui Iisus Hristos: pe de o parte, El se prelunge te în lume, iar pe de alt parte, El asum lumea. Iisus Hristos se extinde pe mânt, asumând lumea în Trupul S u, ca o transfigureze”.7 „Biserica nu este o realitate static . Ea reprezint o dinamic transfiguratoare, ca nunta neîncetat i neîntrerupt , în spa iu i timp, a Creatorului i a creaturii, în acest amestec f contopire, a naturii create cu cea necreat , creaia se a az în Trupul Domnului prin Sfânta Euharistie, fiindc Euharistia face din Iisus Hristos binele nostru, înainte chiar de darurile noastre naturale, deoarece Iisus Hristos s-a unit cu Trupul, i aceasta pentru faptul Euharistia este Iisus Hristos. Astfel, fa de Domnul nostru Iisus Hristos, care spune Tat lui ceresc «precum Tu, P rinte, În Mine i Eu în Tine, ca i ei s fie una în Noi» (Ioan, 17, 21), aici vedem c toate câte face Iisus Hristos se împlinesc prin Sfânta Euharistie, f s mai vorbim de în area credincio ilor la comuniunea cu Tat l i Fiul, în Duhul Sfânt”.8 În cea de a doua parte a lucr rii, în primul capitol, autorul ne prezint locul pe care îl ocup Sfânta Euharistie în cultul divin, iar în cele dou subcapitole ne prezint unele aspecte dogmatice i eclesiologice, precum i din perspectiv moral i pastoral , f când referitoare la rolul Sfintei Euharistii în cultul divin. În urm torul capitol, autorul î i dore te trateze despre problema Sfintei Împ ranii în Spiritualitatea Ortodox Româneasc contemporan , adic despre Euharistia ca Tain a comuniunii în cadrul spiritualit ii r ritene i în rândurile credincio ilor.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Dl. Stelian Gombo consider c Împ rania e Taina care se repet , ea trebuie s fie luat de cât mai multe ori, dar cu vrednicie, pentru c ea este cea care ni-l înnoie te în noi pe Domnul nostru Iisus Hristos i ne cre te în El, Iisus Hristos este elul nostru suprem c tre care trebuie s tindem. Autorul arat ce pericole poate aduce împ rt ania rar , în via a cre tinilor, starea de nep sare permanent acestora, pentru c n-au frâu i nu se pot înfrâna îi face s alunece în pr pastia p catului, prin degradare moral . În concluzie, autorul arat c în via i spiritualitatea ortodox Sfânta Împ rt anie are o însemn tate deosebit . Ea reprezint momentul cel mai important din via a noastr cre tin , pentru c atunci primim în fiin a noastr Trupul i Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Problema care se pune în leg tur cu Sfânta Împ rt anie este cât de rar sau cât de des trebuie i putem s ne împ rim. Primitorii deplin îndrept i ai acestei Sfinte Taine sunt numai cre tinii valid boteza i, adic cei care sunt membri ai Bisericii i asupra c rora nu exist nici un fel de îndoial .

Pentru împ rt irea acestora exist reguli sau rânduieli, potrivit c rora unii se pot împ rt i mai des, având chiar aceast îndatorire, iar al ii mai rar. Cei care sunt datori a se împ rt i mai des sunt slujitorii Sfintei Taine i, implicit, ai Sfintelor Altare, adic în primul rând preotul i diaconul, dar i to i ceilal i membri ai clerului, care nu fac parte din preo ia sacramental .

Aceast lucrare, a d-lui Stelian Gombo , din cele prezentate mai sus, constituie rodul unui studiu duhovnicesc i moral al doctrinei despre Sfânta Euharistie, prezentând un bogat volum de documente care întregesc aria de cercetare a temei studiate, conferind acestei teze de doctorat o valoare documentar onorabil . Prin aceasta se împline te imperativul unei necesit i teologice, care se impune pentru cunoa terea, în profunzime, a vie ii euharistice în con tiin a omului.

Lucrarea se adreseaz deopotriv slujitorilor Bisericii, credincio ilor, studen ilor teologi, dar i tuturor acelora care doresc s cunoasc mai multe în privin a Sfintei i Dumnezeie tii Euharistii, altfel spus, ea se adreseaz celor care doresc un sincer i real progres duhovnicesc.

1

Stelian Gombo , Sfânta Euharistie - Taina Nemuririi. Rolul ei în cre terea duhovniceasc a credincio ilor, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2014, p. 9 2 Idem, p. 9 3 Ibidem 4 Idem, p. 9-10 5 Ibidem, p. 11 6 Idem, p. 36-37 7 Ibidem, p. 45 8 Ibidem

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Maria STURDZA-CLOPOTARU

Marele z gaz nu-mi opri lacrima sc pat în vânt în anotimpul iert rii parfumul de lotus vindec r ni nu tiu dac vreun mâine în geam ne va bate ori Marele z gaz împreun -l vom trece dar am c torit pe aripi de îngeri copii ai luminii la coala P mânt când ne va absorbi necuprinsul nu te tulbure zarea atrase de impulsul iubirii ca ciorchinii cu boabe-nfr ite sufletele noastre – sfere solare vor inunda universul atunci din S la ul Luminii Dumnezeu va surâde

în misterul cifrei trei el o zidea pe Iulia, tia c tie, dar t cea, t cea i construia.

Castelul era Templul – ce îi d dea putere În ceas adânc de tain era o mângâiere.

Dar, când plec i-a doua prin poarta nemiloas În grea însingurare s-a izolat în cas .

Primea mesaje scrise în simboluri cifrate sarcini de apostol îi sunt predestinate.

cum numai el o tie din micul spa iu sacru spre Marea Ve nicie!

Impulsul Christic al iubirii El îns c ta pragul din via -n alt via îi d luminii bdare i credin ea-i r spundea prin cea . zborul Pân -ntr-o zi când îngerii în cer l-au în at e sufletul Ca trandafirul mistic era de luminat. ce- i cânt cunoa te-i bine El nu mai c ta jos, ce sus de mult era, tonul!

Extazul revederii în spirit îl tr ia…

E-un aaah adânc Eternitatea l-a absorbit în cercuri pe Ha deu legat Neîn eles de oameni, iubit de Dumnezeu! de firul argintiu te-nal i Fereastr în inim i te cobori Iuliei Ha deu dar trupul t u El tia c tie e viu. lui Bogdan Petriceicu Ha deu „Voi învinge prin mine îns mi!”

Iulia Ha deu Când parcele O lume prea ostil pentru un erudit, vor vrea Furtuna mult prea mare s treac nelovit; Închide ochii, tat ! din suferin i-l reteze-n Un geniu aruncat în valul trec tor stai! zbor Ce i-a-ndurat destinul umil i r bd tor.

Nu m c ta departe, prin aproape Sinele Înalt Mul i l-au crezut nebun întru a lor micime, tu m ai… vei fi Pe al ii a speriat atâta profunzime, Închide ochii, tat ! din gânduri un c tor...

Dar, prea pu ini l-au în eles a a ciudat te opre te!

Accept totul, Din care Dou Iulii chiar l-au divinizat!

Respir rar Prezentul apoi Tat ! tore te... i nu opri Când a pierdut pe prima, în disperarea sor ii, Închide ochii, tat ! al mayei v l schimbarea Trei zile i trei nop i z cu la poarta mor ii. str pungi, prin ochiul Numai iubirea sfânt l-a mai putut salva, coboar dou trepte inimii Unicul mijloc poate de-a mai comunica. în centru t u i-e luminoas s-ajungi...

Calea!

Prin c ile alese s-a str duit nespus caute misterul avântului în sus!

A inimii fereastr Ne-om reg si i numai întru spirit a început s i cheme e-un vortex reconecta i, Iubita lui copil plecat prea devreme. tor ne-om reîntoarce iar de-i p trunzi misterul Acas ...

Dup vreo ase luni de chinuri încercat deschide la Sursa A luat creionu-n mân în dicteu automat; mistic tor! cea Dintâi Pe foile c runte au început s -i cad Vei fi ghidat a Unicului Mormântul i Castelul în care s-o revad . de spirit Cas !

caii s lbatici nu-mi spune adio înc mai tremuri de spaima cuvintelor nerostite este tardiv povestea cu agonii prin de erturi hilare este lec ia ta impactul revederii spontane parc î i tulbur mintea socraticul iz de cucut zdrobit l-ai soarbe de-ar fi zadarnic treci cu privirea prin mine m-ai îngropat de vie-n trecut dar o scânteie de-o clip cu duio ie te-a prins ochii mei sc lda i în lumin salut divinul din tine numai decât scolit de doruri ascunse sufletul t u stoarn clepsidra uit rii i gânduri sc pate în vânt mu din norii sticlo i înc mai tânje ti dup o clip tr it ori dup un vis neîmplinit caii s lbatici nu- i mai necheaz -n urechi coamele lor nu î i mai spintec zarea pa ii t i singuri în amurg se revars într-un târziu luminezi ca o stea

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

George BACIU

Alerg prin visele tale

Am vrut s te iubesc

Alerg prin visele tale ca un fotograf de iluzii, mi-e sufletul navetist obosit de întâmpl ri postume, privirea-mi, cu trupul gol, danseaz -n ritmuri confuze, cu un gând ce probeaz în bazarul somnului costume.

Am vrut s te iubesc altfel. i-am scris despre tine, un poem, o strof , un vers...

Îmbr rile au migrene, via a î i pune reverenda i merge la biseric pentru a- i spovedi cumin enia, lumea - ca o femeie cu chip de spectacol – i coje te, sub coviltirul indiferen ei, urâ enia. Înc mai alerg prin visele tale, potcovite cu sughi uri, sub cerul spânzurat de gâtul strâmb al ce ii.

Te scriu pe obrazul vân t al ferestrei ce- i descheie bluza, a teptând violul dimine ii.

Trecem prin noi Trecem prin noi singuri, ca printr-o oglind , cu capul în jos, ne privim dimine ile din cre tet, ne ciupim amiezile de sân, ne terfelim înser rile în cârciuma cu amintiri i ne a ez m pe pervazul sufletului ca într-o sala de a teptare.

Trecem prin noi singuri, aceia i singuri, aceea i noi, iubind iubirea femeii din mine i a b rbatului din tine.

Cred c

Le opteam diminea a, înainte de r rit, în genunchi, pe marginea dintre mine i tine.

Le auzeam respirând, sub cerul mov i lene , surând ora cu fa a oval înf urat pe gâtul aerului ce se f râma între noi. fi vrut s te iubesc altfel. i-am scris despre tine, un poem, o strof , un vers...

Pân s i le spun, mântul coborâse în buzunarul inimii sând doar umbra te mai in de mân .

Te ineam strâns între dou uit ri, mase pe nervii por ii ce l tra de fiecare dat când, sub umbrela îmbr rii, ne ciupeam privirile.

Ora ul se plimb Ora ul se plimb cu tramvaiul pe bulevardul cu salcâmi pensionari.

E-aproape diminea .

Sirena de la fabrica cea mare tu te prelung, semn c ziua a venit la serviciu cu un vis mai devreme. inele, dou vene obosite de colesterolul vremii, suspin guturaiuri.

Prim vara, parc plouat la încheieturi, i caut un ceas de r gaz.

La sta ia col cu spitalul, trei inimi coboar , fiindc sufereau de emo ii la ventriculul drept.

Pe zarea gri

O dâr de vânt s-a oprit, c citeasc ziarul, pe banca de la sta ia de lâng Pe zarea gri trec p rile „Starea Civil ”. cu cerul la brâu.

Nicio o c torie, niciun divor ... În dormitorul din fundul gr dinii, Nici m car o iubire pe doi poli... înserarea î i pudreaz nasul.

Vântul puf ie din lulea, În parcul de lâng market, vârându- i umbra amiaza, atârnat de curcubeul din p rul rii, juca ah cu liliacul jupuit de privirea statuilor din cel lalt secol.

Cred c ai fost o frunz c zând pe um rul de cu sear al s rutului. i eu m uitam râzând la trupul vorbei din vioara trupului.

Sta ia de la biserica veche. Înc un sfert din ora se opre te, ternându- i genunchii pe triste ea icoanelor, din ce în ce mai pline de uitare.

i mai cred c te a teptam în palma viselor, ca pe un râu scuturându- i uvi ele pe tâmplele geloase ale pietrelor.

Uite, adâncul din mine î i întinde bra ele... i tu plângi incest, într-un gând secret culcat pe un c tâi de triste e, în vreme ce eu sunt un autoportret care are r u de frumuse e.

pe sub rochi a uli ei din capul satului.

Ceasul din turnul cu chip medieval a adormit.

Restul ora ului se plimb cu tramvaiul.

Pe dealul cimitirului e depoul.

Modigliani - Portrt de femeie

Vatmanul i-a luat concediu fiindc avea via a la second hand.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Dimitrie-Sorin PAN~

Patriarhale gânduri se scutur din minte Peste discursuri oarbe, cu ara m petrec În pragul celor sfinte, e lini te-n cuvinte Iar pa i-mi bat în ceaf , i n du eli m trec.

M-acop r cu istorii din lumi str ine nou , Ce m rginesc uitarea, în nesfâr ite h i Târgovi tea rena te, pe Ialomi a plou De prin tipare veche, cu primele ei c i.

Se scriu Liturghiere, la mese de ze ari Vesti i în nalta coal , slavon , de la sud, În Curtea de la Dealu, din criptele ei mari Doar strig te de lupt i gemete se-aud. trânul Mircea trece, în grab , ceasul mor ii Dinspre Amla i pân spre Pontul Euxin, O oaste înc lupt cu semiluna Por ii, În cronici consemnate de scribul bizantin.

Boieri de ‘nalt vi se-adun peste curte i pun la cale ara, pentru ai lor urma i, Aproape imposibil ca epe s înfrunte O boal netratat de-ai s i înainta i.

37

Sub zodia tr rii, din Alba se coboar Un despot al Unirii, cu sângele de dac rsat pe câmpul Tordei, sub piatra funerar Doar capul ne prive te, când clopotele tac. Întreaga demnitate-i c lcat în picioare De unguri, ori de oastea mai marilor viziri, Trimis s sf râme mai vechile hotare, Cl dite doar cu jertfe i sânge de martiri.

Cenu i revolt r mâne-n urma lor, i ploaia de-n elegeri, primite ca pe-un dar, În mijlocul furtunii, o parte din popor Se leap de Tudor, prin grecii din Fanar. i colbul se a terne pe-ntinsele ruine Ce zac neferecate, la vremuri de tâlhari, Sub versurile s race, de prea-pu inul bine Doar Cârlova recit ranilor plugari.

Din bruma adunat pe frunza dintre vii sar în buza toamnei, sub ropot de cale ti, Întâiele poeme, refren de nostalgii Se scutur pe vale, la nord de V re ti.

Amedeo Modigliani - Portret de feti

Sub zodii ne-mp cate, înspre amurgul serii, În miez de rug ciune p te Heliad, i libereze mama din cle tele durerii, ci lacrimi de copil , pe bra ele ei cad. i clopote bocesc, în drum spre M stire Ecou-ngenuncheaz , sub fulgii de z pad Recit din poetul, de f nemurire, i stelele lumin , iar norii stau Gr mad .

Tot gerul dinspre iarn se leap de jale i-nghea fantomatic rafalele de arme, În lumea f oameni, sub capetele goale Trecutul se îngroap , la margini de cazarme. i ara se cufund , la poalele Chindiei Troneaz îndoiala, tablou-i ireal, Iar Dumnezeu se roag din umbra ve niciei În fosta capital , ce-a vie uit sub Deal.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Ana-Cristina POPESCU

Calea spre fericire „O creang de aur în curte avea / i Prin ul, vai, Prin ul nimic nu tia.” (Comoara ascun, Radu Stanca) respingerea ce o sim i fa de acele persoane inutile se poate transforma în compasiune. În momentul în care reu ti cite ti dincolo de oglinda fiec rui lucru, o în elegi c în spatele imaginii, a l zii vechi alese de Fata Mo neagului din povestea scriitorului Ion Creang se poate ascunde o comoar . Cei care au citit romanul Nebunul al scriitorului Savatie Ba tovoi au observat acel cer etor nebun, privit cu dispre de cei din jur, pân i de al i cer etori ce-i furau bucata de pâine primit , nu era altceva decât un sfânt ce a ajutat aproapele. Pe copilul bolnav l-a atins i acesta s-a vindecat, iar laudele miraculoasei vindec ri au fost atribuite altei persoane. Niciodat nu trebuie s judeci aparen ele. Exist posibilitatea ca un om dispre uit de al ii, care nu roste te decât câteva cuvinte, cuvinte prin care anun închiderea lii de lectur s vad dincolo de toate înv turile pe care le prime ti citind o carte. i cum nu ar vedea dincolo de dispre ul i loviturile celor din jur, din moment ce tie s tac ,

Amedeo Modigliani - Jeanne Hebuterne

Cred c fiecare s-a oprit la un moment dat în via , fie m car pentru o clip , din goana sa prin lume, spre a- i cerceta fiin a ca s afle dac a reu it s guste vreodat fericirea.

Cu siguran i-au r spuns prima dat lacrimile i i-au ar tat primul lui contact cu lumea v zut , mai târziu i-au ar tat primul suspin din neputin a de a se face în eles în absen a cuvintelor, pe urm fiecare durere, de la primul pas f cut pe p mânt, pân la fiecare col de stânc ce-i t ia calea în urcu ul u spre des vâr ire.

Dezam git de lacrimile clipei ce i s-au etalat în casa amintirilor cred c fiecare a încercat s caute momentele însorite i le-a descoperit în zâmbetul cald al mamei, în leanul copil riei, în surâsul dragostei, în pr jitura pe care o g tea bunica, în fiecare mic sau mare realizare a vie ii, dar a constatat c fericirea aceasta de-o clip a fost i ea a a, doar o trist umbr câ tigat dup o munc istovitoare.

Am citit zilele acestea un material, bine realizat literar, în care un scriitor ce a mers la Biblioteca Melchiori pentru lectur i a avut nepl cerea de a se ciocni de un om supraponderal, îmbr cat neglijent, care mirosea urât i care nu f cea nimic toat ziua decât stea într-un col i s anun e închiderea lii de lectur cu zece minute înaintea orei 18. Deranjat de mirosul acelui angajat neglijent, scriitorul a fost de p rere c acest fel de oameni tr iesc degeaba i ar fi mai bine s moar . La o prim privire de ansamblu asupra situa iei ai putea s fii de aceea i p rere. i pe mine m scârbesc oamenii care stau toat ziua pe b ncile din fa a locuin ei i î i pierd timpul jucând table sau bârfind despre capra vecinului. De câte ori v d acelea i persoane, când acela i lucru m întreb cum pot s tr iasc acei oameni f a face ceva util în via . Eu când pierd timpul degeaba, de la prea mult oboseal , când se adun prea multe i am nevoie de o pauz , m revolt pe mine îns mi. Dac analizezi aceea i situa ie inând cont de faptul c to i suntem oameni, îns unii nu au în eles cum s fie utili asemenea prin ului care nu a tiut c în copacul din gr dina vie ii sale are o creang de aur, nu a fost educat s descopere acest lucru

se închid în propria-i suferin , s î i ierte aproapele cu dragoste, iar a doua zi s reueasc s -l priveasc din nou cum lectureaz din în elepciunea acestei lumi.

Mi s-a întâmplat adesea s m revolt pe cei care au f cut din cer etorie o meserie.

Eram sigur c pot deosebi oamenii nevoia i analizându-le tr turile, fiind convins c ace tia au demnitatea s nu cear nimic celor din jur, cu toate c nu au mâncat poate de o pt mân , dar la fel de bine era posibil s i în el. Spun acest lucru, pentru c am zut oameni cu o situa ie material bun scotocind prin gunoiul menajer dup pâine.

Cine nu-i cunoa te îi comp time te, dar ei adunau pâine pentru animale i strângeau înc un ban în visteria casei lor. Un timp miam interzis s mai ajut pe cineva, pân când am observat un om c utând într-un co situat lâng un magazin alimentar i consumând alimentele deteriorate aruncate de proprietar. În acel moment o lacrim mi-a sc ldat sufletul i mi-am spus c nu pot s -i tratez pe to i cei din jur dup aceea i re et , dup cum nici bolile ce vat trupul nu au acela i leac. În ziua în care am întâlnit pe acel om nevoia mi-am adus aminte de Prin ul fericit al scriitorului Oscar Wilde. Prin ul din povestea lui Oscar Wilde, cât timp a fost în via a stat departe de durerile lumii, iar dup moarte a zut suferin a oamenilor, cu toate c inima din statuia ce i s-a ridicat i care vedea dincolo de poarta palatului în care a tr it era de plumb. Cu ajutorul unei p ri ce a în eles valoarea prieteniei i care a r mas al turi de prin sacrificându- i via a, a ajutat mul i oameni afla i în suferin „Adu-mi cele mai valoroase dou lucruri din ora , i-a poruncit Dumnezeu unuia din îngerii s i; iar îngerul ia adus inima de plumb i pas rea moart . Ai cut o alegere cum nu se poate mai potrivit , i-a zis Dumnezeu, pentru c micu a pas re va cânta pentru totdeauna în a mea gr din a paradisului, iar Prin ul Fericit m va sl vi mereu în ora ul meu de aur.” În momentul în care în elegi c dragostea, adev rata prietenie, ajutorul ce-l oferi oamenilor din jur te în elep te, vei sim i în fiin a ta o mul umire, o împ care cu sine i vei fi mereu fericit.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Radu BOTI{

„Pove]ti din |ara Codrului”

Cu gândul la strea ina veche a casei înrcate de istorie (Muzeul Satului Oar a de Sus), loc în care genera ii de oameni s-au scut, au copil rit, s-au bucurat împreun ori au plâns, so ii care i-au a teptat la poart rba ii pleca i în r zboi ori mame ce i-au petrecut nop i de veghe la c tâiul leag nului în care î i vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu d ruit. Unde te po i bucura mai mult decât acolo de chipul hristic care vegheaz protector, iar noi a teptând prin divina pronie împliniri viitoare.

Volumul al doilea al c ii „Pove ti din ara Codrului”, iat , vine bucurându-ne sufletul ca o completare la primul volum ce î i tepta parc împlinirea prin cel prezent.

Apari ia a fost posibil , autorul având al turi oameni deosebi i, asemenea d-lui inginer Alexandru T an, domnului profesor Bogdan Pop, domnului profesor universitar doctor Viorel Rogoz, îndrum tor tiin ific, precum i familiei Sorin i Monica T an.

Cartea, ap rut la editura Teognost din Cluj-Napoca, 2015, este structurat pe dou mari capitole: I. Oameni i pove ti - Pove ti i oameni i II. Pagini de istorie.

Sigur, a a cum ne-a obi nuit înc de la

volumul I, profesorul Traian Rus î i continu pove tile pline de atâta adev r: pove ti de via , pove ti de dragoste, pove ti cu Dumnezeu, cum însu i men ioneaz la pagina 26 (în povestirea Îngerul p zitor). Îns toate aceste pove ti pe care le g sim pe paginile ii nu sunt altceva decât petrecerea Dumnealui pe aceste locuri înc de când, tân r profesor de istorie, t râmul acesta al Oar ei de Sus l-a motivat s i împlineasc destinul.

Astfel, pove tile încep s curg lin, iar însufle irea cu care autorul continu s le depene ajunge s ne transpun într-un univers plin de frumuse e. Locuri asemenea Fântânii lui Toag, Podul Miresii, Fântâna lui Cr ciuna , dar i Dragostea de mam lumineaz acest loc pentru ca în povestirea Mitropolitul, Înaltpreasfin itul Andrei, fiu al satului, ca o binecuvântare cereasc , s întregeasc aceast „gur de rai” al turi de care Mecena Sanducu T an, dup relatarea autorului, omul din spatele lucrului bine f cut, î i are i el binemeritat loc în carte. Oameni ai satului sunt eroii acestei c i care au locuit, locuiesc sau revin cu drag acas ori de câte ori este posibil, deoarece aici reg sesc energia benefic sufletului lor. În a doua parte a c ii întâlnim alte nobile suflete asemenea neînfricatului Vasile Bli-

daru, personalitate înc vie mai ales în rândul genera iei mai vârstnice, de obâr ie din satul Ode ti, simpatizant al Partidului Na ional nesc, mereu animat de spiritul de dreptate, care, al turi de al i codreni, încerca s se opun noului regim comunist, ori doctorul Alexandru Ode teanu, c pitanul Ciprian Gavri , preotul martir Ioan Robu, protopopul Vasiliu Gavri , n scut în Chelin a, satul natal i al autorului c ii, dar i frumoasa Doin a lui Lucaciu (pag. 260), cu privire la care profesorul Traian Rus face referire sco ând în eviden totodat i personalitatea LEULUI DE LA ESTI - preotul Vasile Lucaciu. „Pove ti din ara Codrului”, volumul II, este o f râma de istorie peste care colbul timpului nu are dreptul s se a tearn , fiindc acestea sunt tr irile fiec ruia p strate în amintire dar i în con tiin a vie. O carte de identitate nu a dumneavoastr , domnule profesor, c ci ea apar ine acestei p i de ar a Codrului. Dumneavoastr cu HAR i condei a i adus la lumin frânturi de via , locuri, întâmpl ri, oameni, ceea ce fiecare ar trebui s facem, atât cât ne pricepem.

La Chelin a a i v zut lumina zilei, Oar a de Sus v-a adoptat, iar talantul pe care l-a i primit nu l-a i pus la p strare, ci l-a i f cut s rodeasc . Ce poate fi mai frumos?!

Amedeo Modigliani - Curtea atelierului

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Mihai BATOG-BUJENI}~

Bogat,

lanul epigramei

Am savurat (termen translat din gastronomie, îns perfect adaptat lecturilor prin plasticitatea sa sugestiv ), timp de câteva zile, crea iile prezente în volumul „Descul i pe miri te”, pe care mi l-a d ruit, cu o frumoadedica ie, colegul Vasile Larco. Prefa at de distinsul pre edinte al Uniunii Epigramitilor din România, d-l George Corbu, un epigramist, dar i un sonetist de for , cu dou precuvânt ri ale autorului i con inând peste 650 de catrene epigramatice, a a cum corect i extrem de cinstit le denume te el, mi-a dat prilejul de a m gândi pentru început la destinul acestei bijuterii literare numit epigram .

Vector de comunica ie în registru ironic, satiric dar i umoristic, ce a traversat mileniile, vom g si epigrama, în forma sa ini ial , ca un înscris pe monumentele funerare ale civilizaiei antice grece ti (ceva tulbur tor de similar cu vestitul cimitir din S pân a). Adus apoi în rândul crea iilor culte de renumitul Mar ial (Marcus Valerius Martialis - n. aprox.

1martie 40 d.Hr., Calatayud - d. aprox. 103 d.Hr., Calatayud) sub o form atât de bine conceput încât nu va cunoa te peste milenii prea multe modific ri, ajunge, în perioada iluminismului, joc al inteligen ei i culturii la rafinatele cur i ale Occidentului, dar i mijloc

de exprimare, în termeni uneori foarte virulen i, a nemul umirilor epocii. Intr , cam peste un secol, într-un con de umbr i o vom mai reg si cu începuturi foarte timide înc din secolul al XVIII-lea doar în spa iul limbii române. Acel spa iu-patrie care ar merita divina ia dac i-ar g si sacerdo ii, despre care atât de frumos ne vorbea Nichita St nescu. Într-adev r aici, în aceast patrie, de multe ori ignorat , epigrama î i reg se te unele dintre r cinile sale mitice, în folclor (strituri, cimilituri etc...) este prezent în perioada numit fanariot sub forma ei str veche de înscris funerar, devenit , am putea spune nespecific , apoi în opera destul de restrâns a primilor creatori de literatur în limba român , acei precursori ai culturii moderne. Se afirm îns cu putere (este caracteristic felului nostru de a fi) în operele marilor clasici ai secolelor al XIX-lea i începutul celui de al XX-lea, când acest gen de crea ie d literaturii române nume precum Al. O. Teodoreanu-P storel, Alexandru Macedonschi, Cincinat Pavelescu, Nicolae Grigore Mih iescu-Nigrim i al ii. Voi aminti aici i faptul , a a cum nu se întâmpl de multe ori cu scriitorii, Al. O. Teodoreanu-P storel, va fi condamnat pentru epigramele sale acide în acel deceniu barbar în care a mai pl tit cu via a pentru umorul s u i marele actor Constantin T nase. Ambii intra i, înc din timpul vie ii, în folclorul urban. O glorie al c rei pre , martiriul, ar trebui s ne dea de gândit. A a cum se întâmpl de obicei, în orice dictatur , nici cea a proletariatului nu a f cut vreun rabat când a venit vorba de crea ia satiric . În general vorbind, dar pentru epigram în mod special, crea ia în domeniu devine tezist , nu mai are s ge i îndreptate împotriva ului sau a ve nicelor noastre p cate, ci devine strict orientat doar împotriva a ceea ce puterea indic . Chiulangii care dorm pe strung, chelnerii care ciupesc la not , frizerii cu acelea i metehne, sau ranii care nu îneleg binefacerile agriculturii socialiste i a porumbului sem nat în p trat, dup metode importate din Est. Pe cale de consecin , de i perioada, cam patru decenii, are reprezentan i ai epigramei, însu i genul, datorit abord -

rilor, intr în derizoriu ceea ce va prilejui unui critic de anvergur , George C linescu, vestita, dar absolut nedreapta, pentru reprezentarea istoric , caracterizare a epigramei ca fiind un „str nut al poeziei”. Aici mai intervine desigur i fobia maestrului fa de acest gen, el însu i fiind un subiect predilect al epigrami tilor. Dar, mult mai interesant este ceea ce se întâmpl cu epigrama dup evenimentele care, în anul 1989, au determinat profunde schimb ri la nivelul societ ii române ti mai ales în domeniul libert ii cuvântului. În scurt timp, epigrama iese din quasi-ilegalitatea impus i se manifest a putea spune, exploziv. Iau na tere cluburi i cenacluri (în prezent nou mari cenacluri i o Uniune la nivel naional), mai multe reviste care promoveaz acest gen de crea ie (trei reviste consacrate, altele cu pagini întregi rezervate epigramei, plus apari ii destul de consistente în diferite publica ii din ar i de peste hotare). Fondul creatorilor de epigram , la început, era îns cel provenit din deceniile trecute, iar acum ace tia au dat adev rata m sur a talentului lor. În elegând prin asta c nu putem vorbi doar de succese. Festivalurile i concursurile organizate pe teritoriul întregii ri au adus în contact nu numai oamenii ci i crea iile.

Iar competi ia este, a a cum tim, cel mai bun arbitru. Au fost editate, mai ales dup anul 2000, o mul ime de volume de epigrame, volume de autor, culegeri sau chiar antologii.

Se poate afirma, f nici o rezerv , c ultimele dou decenii au fost faste fenomenului în întregul s u, inclusiv prin emula ia creat , iar apari ia epigrami tilor de limb român în Israel, Germania, Cipru sau Australia este un fapt de natur s ne bucure. Tot acum, apare i controversa destul de aprins dac epigrama este gen, specie sau subspecie literar .

Disput , ca mai toate, deocamdat f nici un sens, deoarece epigrama exist indiferent de cum este sau va fi catalogat de speciali ti. Nu se poate ignora nici introducerea unor reguli, cam multe, de prozodie, ritm, rim sau specific de construc ie în crea ia epigramatic ceea ce, printre altele, ar trebui s ne fac vigilen i cu ansamblul acestui fenomen

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

contemporan. Istoria ne avertizeaz c orice fenomen are perioada sa glorie dar i de declin. S lu m aminte la scrierile marelui c rturar Dimitrie Cantemir (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) i s în elegem c putem fi, foarte posibil, la începutul sfâr itului. În acest context, glorios totu i pentru epigram , volumul despre care vorbim, Descul i pe miri te apare ca opera unui epigramist încercat, cu mult experien i, mai mult decât atât, cu mult talent. La care adaug, ca o laud , mult perseveren i o prolificitate de invidiat. Revin la afirma ia anterioar prin care ar tam c autorul, Vasile Larco, om cu o remarcabil autocenzur , nu foarte des întâlnit în domeniu, î i define te crea iile ca fiind: „epigrame, catrene, versuri epigramatice”.

Firesc pentru un om care are în spate o aderat oper epigramatic i care tie c : Pe al umorului teren/Remarca e de pus în ram :/ or se scrie un catren,/ Dar mult mai greu o epigram ! (Constatare Epigramatic ). Un exerci iu de realism din care ar trebui s înm cu to ii, de i nu prea cred c se va întâmpla a a ceva. Fiindc atunci când într-un volum ai peste 650 de catrene este imposibil ai tot atâtea epigrame. Personal îns pot spune cu mâna pe inim c am citit multe epigrame care nu se pot compara ca valoare cu acele crea ii pe care Vasile Larco i le autodefine te ca fiind doar catrene. Volumul este riguros i bine structurat pe capitole i chiar dac un cititor antrenat va vedea în aceste capitole i epigrame care au fost prezentate în concursuri de gen, aceasta reprezint o garan ie a calit ii, dat fiind c ele au fost de cele mai multe ori r spl tite cu premii. În mod absolut firesc cele treisprezece capitole ale ii nu delimiteaz strict domeniul de re-

Amedeo Modigliani - Pom i cas

ferin , asta i pentru c sfintele noastre p cate cele de zi cu zi sunt omniprezente chiar dac ne afl m ca simpli, dar vajnici adoratori ai lui Bachus: C medicina recomand / Lichide s se bea din plin/ Chefliul prompt, ca la comand ,/ Trei litri bea pe zi... de vin (Conformare medical ) ori printre puternicii zilei: E bun „actor”, nu-s vorbe-n van/ Oricine poate s ateste/ C „teatru joac ”, an de an/ par altul decât este (Unui politician).

Nici femeile nu scap de ochiul vigilent al epigramistului, dar niciuna dintre epigramele dedicate lor nu este vulgar sau de prost gust cum adesea se mai întâmpl : Cu viitorul so ea e dr gu / Având spre m riti un gând curat/ Iar când î i vede „sacii în c ru ”/ Îndeamn caii spre un alt b rbat. (Tân ra oportunist ). Dovada particip rii an de an la concursurile organizate la Sibiu de Cercul Militar din ora sunt epigramele pe aceast tem , nu tocmai frecvent abordat , multe dintre ele recompensate cu premii prestigioase: Mul i ofi eri, la-nf are,/ Sunt chipe i, cuceresc femeia,/ Au dou cizme în picioare,/ Dar se feresc de... cea de-a treia. (Apreciere militar ).

Umorul, cam trist desigur dar cu o int foarte actual , este prezent i în aceast epigram care poate sta în orice colec ie de reu ite ale genului: Mai bine rup i în vijelie,/ Ori s sealeag doar t ciunii,/ Decât s fim f cu i hârtie/ i s ne mâzg leasc unii! (Op iunea brazilor). Închei scurta trecere în revist a crea iilor cuprinse în volum cu dou testamente: C vinul mi-a pl cut enorm,/ Când pe vecie o s dorm,/ A vrea s fiu f cut ulcele,/ Ca vin mereu s fie-n ele. (Testamentul chefliului) i Statuia mea pe roib c lare/ S-o amplasa i în gura v ii/ Dar nu o d ltui i în sare/ C-or n li pe ea ling ii! (Testament) În mod firesc toate cele prezentate în aceast succint trecere în revist sunt marcate de subiectivism, prin urmare, cititorul poate g si multe alte catrene sau epigrame care s -l încânte. Are de unde alege dar, mai presus de orice, are în fa a ochilor lucrarea unui epigramist cu mult experien , voca ie i perseveren , calit i care l-au plasat în timp printre reprezentan ii de marc ai fenomenului.

Consider c volumul Descul prin miri te are toate ingredientele necesare pentru o reu it editorial , ne poate face s zâmbim, uneori amar, sau s râdem de p catele acestei lumi, îl exonereaz pe autor de plicticoasa postur de moralizator cu orice pre i, de ce s nu recunoa tem, ar putea s ne fac mai buni dac mai în elep i nu se poate. A adar, dac vom p stra cartea pe raftul din fa al bibliotecii, mereu la îndemân , vom da dovad c car una din calit ile mai sus men ionate este deja prezent i vom avea un prilej de bucurie pe care îl putem m rturisi f nicio jen prietenilor.

41

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constantin MIU

Bani de buzunar În primii s i ani de apostolat, preotul Demirel î i deschisese în curtea bisericii un mini-market de cartier, ca s -l mai scoat din nevoile pentru Casa Domnului i s poat tr i de la o lun la alta cu ai s i. Aici, g seai cam tot ce- i dorea inima: de la accesorii pentru nun i, botezuri i înmormânt ri, pân la obiecte electrocasnice, a i ace de cusut.

Pe-atunci, nu existau camere video, de supraveghere, a a c preotului nu-i r mase decât s -i cheme la el în birou pe fiul s u, Pantelic , pe Bebe - clopotarul i pe Anghelu - groparul. Era de fa i Fulvina, coana preoteas .

- V-am chemat, începu preotul Demirel, ca s ti i c dac vre i bani, trebuie s sta i de paz pe metereze...

- Vai de mine, nu se poate! se v ic ri coana preoteas .

- Da’, de ce, Fulvino, crezi tu c nu se poate?! o lu so ul din scurt.

- Ai uitat c am r u de în ime?!

- Ba bine c nu!... Dar ce-are a face cu ce v-am zis eu?

- Are, c fac pe mine, pân sus!... i-apoi, nici n-ai terminat cu ratele i tu vrei s faci alt împrumut?

- Mai bine mi-ai da i mie ni te parai, s mi iau un motor, interveni Pantelic , fiul celor doi.

- Mai bine mi-ai da i mie ni te parai, s mi iau un motor, interveni Pantelic , repetând cererea.

- Ce-are sura cu prefectura! se sup rintele.

- Eu nu sunt sura ta, c m vopsesc! se rî coana preoteas .

- Da’, nici fa pentru prefectur n-ai, râse Demirel.

- Ia, nu v mai împunge i!... S faci bine, tat , s ne l mure ti cum e cu paza pe metereze! îndemn fl ul.

- Ce-o fi a a greu de priceput?!

- Numai tu le complici! îl învinov i femeia.

- Maaam , iar începi?

- P rinte, acu’ se-ntunec i n-am terminat de s pat groapa-aia! avertiz Anghelu .

- Las’, c tragem un fir pân’-acolo, s ai lumin i te-o mai ajuta i Bebe.

- Preotul v zând c cel apostrofat se strâmb , începu s -l ia la rost.

- În afar de faptu’ c tragi i tu clopotele

din an în Pa ti, al’ ceva nu faci... A a c nu te mai strâmba, crezând c nu te v d... Nu- i scade osânza, dac -i dai o mân de ajutor.

- Vaaai, p rin ele, cum po i s spui a a ceva? îl mânii pe Dumnezeu!... Ai uitat c trag clopotele i la s rb tori?

- Poate se-ndur l-de-Sus i-o s avem parte de mai mul i mor i, c a-nceput lumea nu mai moar pe la noi, spuse cu speran i am ciune preotul.

- P i, ce vin am eu? întreb Bebe.

- O s vorbesc la Prim rie, s i g seasc un post de tras mâ a de coad , c v d c nui convine la noi! avertiz Demirel.

- i, pân’ la urm , ne spui i nou de ce ne-ai chemat a a, val-vârtej? p ru de-a dreptul interesat coana Fulvina, v zând c so ul nu mai contene te cu repro urile.

- O s sta i cu rându’ de paz , la magazin.

Nu avem bani s pl tim i paznic... În fiecare noapte, câte unul! hot rî preotul.

- P i, suntem numai cinci, socoti Pantelic .

- Vorbesc eu cu’nea Lucic , s stea i el la pând . O s in el eviden a pentru fiecare, ca s tie când îi vine rându’, c doar e administratoru’ nostru i contabil pe deasupra...

- Ai dreptate, b rbate: s stea i ’nea Lucic de gard , c -l pl tim rege te! * Preotul Demirel inea într-un dulap câteva sticle cu coniac, pentru protocol, din care abia se-ndura s trag câte o du , în nop ile friguroase, când îi venea rândul la priveghi, cum spunea el, mai în glum , mai în serios. Într-o noapte, observ c sticlele se cam goliser . Lu un pix i f cu la fiecare etichet câte un semn. Dup o s pt mân , când verific sticlele, r mase pe gânduri. Era clar: cineva bea din ele, gândind c la dulapul- la nu umbl nimeni i nu st s numere câte înghi ituri d peste cap...

Dup înc o s pt mân , îi spuse coanei preotese ce a g sit i c nu-i place s pl teasni te be ivani, care-i fac pagube. Aceasta fu mai împ ciuitoare i-i d du ideea de a completa sticlele cu ceai rusesc. „Abia n-o s sembete”, se bucur ea.

- M , Bebi , io cred c p rintele are ceva la rinichi, p ru îngrijorat Anghelu , într-o bun zi.

- Nu l-am auzit v itându-se.

- Nici eu, da’, sigur are piatr la rinichi.

- Ai v zut-o?

- Nu, m , da’, al’ ceva nu poa’ s aib ...

- De unde tii tu, m , de unde dracu’?

- P i, am g sit în sticlele-alea urin ... * Într-o noapte, pe când îi venise rândul la priveghi, preotului Demirel i s-a p rut c aude zgomot la magazia de m rfuri. Ciuli urechile i a tept . Zgomotul se repet : un geam spart i o bu itur surd . Se îndrept în grab spre locul de unde se auziser zgomotele. Împinse hot rât u a i, n lind în magazie, aprinse lanterna.

- Ho ii!... S ri i, oameni buni, c-au intrat ho ii! strig din to i r runchii i începu s caute.

Se duse i aprinse lumina.

- S ru’ mâna, p rinte!

- Tu e ti, Pantelic ?... Ce m-ai speriat!

- Ei, cum a a? se minun b iatul, în timp ce se scutura.

- D -o-n m -sa, c m-ai speriat!

- Nu-njura, p rinte, c p tuie ti! avertiz Pantelic .

- Ei, cum dracu’ s nu-njur, dac m-ai b gat în sperie i!

- Ai c n-ai nimic...

- Da’, tu ce cau i la ora-asta aici? îl lu rintele la ture.

- Am venit s i in de urât...

- Pe geam?

- U a era-ncuiat ! spuse parc nevinovat Pantelic .

- Cu asta ce-ai de gând s faci? se interes preotul, ar tând spre o geant mare-mare de voiaj, în care se vedeau înghesuite ni te cutii.

- Dac nu-mi dai bani de buzunar, zise iatul ca o scuz .

- Aaa, ai de gând s le vinzi?

- Da, tat , recunoscu Pantelic .

- O s faci cam mul i bani de buzunar, spuse nemul umit preotul.

- i-am zis c vreau motor!...

- Dac afl coana preoteas , ne omoar ! se sperie Demirel.

- P rinte, dac m la i s -mi iau motor, nu-i spun.

- Fur i tu a a, ca s i iei un scuter...

Mai las aici o cutie, dou , se rug tat l, c pt mâna viitoare avem inventar. O s vin ’nea Lucic i ne imput pagubele!

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

{tefan Radu MU{AT

Am atins cerul i m-am sim it atât de gol în criza de timp; sunt atâtea prim veri pe care nu le pot trece f tine... r mâne o ve nic triste e, curgând ca un fluviu sub cerul f ri. Te iubesc pentru c cel iubit se mi în el însu i, alergând c tre cel lalt i îmi voi pune sufletul în fiecare floare respir din respira ia ta însufle irea mea...

Nu m las însufle it de neînsufle ire... Între mine i noapte ai r mas o ploaie m runt ; deodat ai devenit prea goal i doar albastru era curg tor în ochii t i; ceruri limpezite de furtun le târ sc, zvârlindu-m cu trupul într-o criz de timp nu str bat afar desp irea.

Nu pot r mâne peste timp murind ...

vrea s m ii de mân s te ap r de tot ce e de piatr , te nal de p mânt pentru c via a mea are r cina ta i dac mai adaug iubirea peste moarte, slujim adev rul nep mântului nostru...

Dar ai mu cat din aripile mele în numele zborului t u pân m-ai ucis c-un s rut tr it de altcineva, i iat desp irea; îmi înconjoar trupul, respira ia, toamna i ploaia cu aura jum ilor rupte; îmi pun pe ran nop ile, dar m izbesc de ghea a lor...

Curg mai departe i nu pot alege între ploaie i nesomn.

Te adun cu buzele uscate dintr-o fotografie r sturnat i nu le pot opri pornirea, izbindu-m de propriul trup, izbindu-m de anotimpul care nu se mai învârte...

Diminea a m -nconjoar cu flac domoal m in în via .

Nu m las însufle it de neînsufle ire i m nal ca floarea r nit de vânt în toamna care se vrea sfâr irea atât de înceat a verdelui pe care nu mai stau demult de-atâta ploaie m runt , i iat -m condamnat la via în numele t u, sl vit de flac ra domoal ...

Te iubesc pentru c cel iubit se mi

în el însu i...

Te-am iubit de-o via , sau poate i mai mult, din cea anterioar - poate - i te-am pus deasupra tuturor ca s nu m îndep rtez de mine; te-am crescut în demnitatea cuvintelor i a necuvintelor, i am alc tuit chipul t u din ochii mei, din tâmplele i buzele mele, întregindu-te cu o ran de care nu m pot vindeca vreodat .

Am îndr znit s te a ez aleas printre stele, n-am deprins cinstirea pream rit în vorbe potrivite, i -am hot rât s -mi înfr esc fruntea cu p mântul nu m îndep rtez de tine; calc -m cu pa ii t i pân mi se va mi ca sufletul din singur tate, sl vindu-l cu tine, amestecându-l cu tine pân la sânge.

dou suflete încle tate în aceea i iubire sunt ca dou stele care se izbesc într-o moarte de foc... vrea s tiu de ziua în care copacii nu m v d... ce sunt?...

Uscat p mânt cu ochi de piatr va mu ca adânc i rugile se sting prea timpurii în altare, dar am f cut un leg mânt femeii care se m rturisea în mine ca o carte, zvârlindu-mi bra ele cu ea în lumi ame itoare, pot curge alb i fericit cât mai departe...

Recviem pe obraji de stele. cini de vânt îmi l sar toamn în poem îng lbenesc în numele singur ii mele; dar m avânt pierit ca un anotimp spre rai, c utând zei a cu cerceii ro ii din cire ii cruzi de mai. vrea s tiu de ziua în care m z resc metamorfoz , doamn ...

La crucea mea deschis cu bra ele spre cer, în rânjetul sinistru dezl uit de toamn i iarna neînceput înc , se-arat împietrirea sinelui de piatr cu nume ters de ploaie, soare i de vânt unde urma timpului, la fel de solitar i adânc , m leag în liturghii de pace s hodinesc acest p mânt; norocul meu c nu sunt lacrimi -mi spele r ele de patimi.

Dar n-am s plâng chilia care nu-mi îng duie râna soarelui sub t lpi; m zbat atât de rece s adorm în rana cald a unui zeu...

Recviem (a zice eu) pentru frunza care se arunc -n vânt, sl vindu- i elegia, când gerul se nal peste cruce de mi-a înghe at i toamna în poem Tu s m ier i pentru ne tiin , Doamne!...

Nu pot r mâne peste timp murind, s pând cu mine piatra chiar dac -am iubit cu inima sc pat în desfrân ri târzii i-am adâncit cu patimi atâtea gânduri interzise; eram dou suflete încle tate în aceea i iubire ca dou stele care se izbesc într-o moarte de foc...

Des vâr it noapte f margini m stingi aprins în anotimpul gri cu ploi ce bat din aripi cenu ii...

Dar am cerut iubitei leg mânt c n-am s vreau un ir de lacrimi m usuce în caloianul de p mânt; norocul meu c nu m plânge, acum când toamna doarme în poem, în galbenul atât de blând...

Nu pot s trec murind prin ce - am iubit ca o necuvântat lacrim a timpului care se frânge în primii fulgi de nea...

Recviem pe obraz de cear ce curge dintr-o stea.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Florentin SMARANDACHE (SUA)

La vie est belle Insula Moorea

the South of Pacific], relateaz legenda Bali Hai, cum c Tahiti s-ar fi format din aripioarele dorsale ale unui pe te. *

Cu feribotul Aremiti, spre insula Moorea, cea mai apropiat de insula Tahiti (17 km nord-vest, 45 minute): 2.320PF dus-întors.

Polinezia Francez cuprinde 118 insule, grupate în cinci arhipelaguri.

Camioane, ma ini mici, motorete se urc pe feribot.

Verde polinezian Se leag alearg .

toria e abia la început * Moo = gu tere, rea = galben. Deci Moorea = gu terele galben, în limba tahitian . * Exist i un catamaran - ambarca iune pe doi t lpici (ca sania), cu vitez mare, care traverseaz în treizeci de minute.

ferry-ul ca un d lm iu ; copiii se bucur , bat din palme,

* Cerul e-ntunecat. Se v d crestele vulcanice ale insulei Moorea, cu vârful muntos cel mai înalt Tohiea (1.207 metri) în nori.

Alte vârfuri: Fairurani (741 m), Tearai (770 m), Mouaputa (830 m), Mouaroa (880 m), Matotea (714 m), Parata (517 m), Mouapu (762 m), Tautaupae (769 m), Rotui (899 m). *

Spre debarcaderul Pao Pao Creste vulcanice în insula Moorea * Cartea lui James Michener, „Pove ti din Sudul Pacificului” [Tales of

Vreo 18.000 de locuitori tr iesc aici. Datele din enciclopedii i de pe Internet sunt perimate, eronate - îmi dest inuie ghidul. *

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

O fran uzoaic , retras din agita ia european , îmi m rturise te c e bine aici... lini te i pace (s-a mutat cu toat familia). Împ durite stâncile, cu un verde închis. Debarcarea la Cheiul Vaiare. *

45

Strada asfaltat se-ntinde pe marginea insulei, de-a lungul golfurilor.

Plaja Mareto (printre palmieri). Golful Opunohu.

Arborele acaju (cu lemn ro u).

Priveli ti superbe Îngrijit i ar tos Cu taxiul la Belvédère (7000PF). Turism, ananas i pescuit: constituie venitul locuitorilor. Exist i-o uzin de sucuri, bere i alcool prelucrate din ananas. Au i un aeroport pentru avioane sosind din sau plecând tre alte insule polineziene. Lacul i plaja Temae.

Trecem prin centrul comercial Maharepa (în traducere: patru laturi).

Apoi, Debarcaderul Pao Pao. * Golful C pitanului Cook, care-a debarcat pe insul în 1777 (precum Samuel Wallis i Antoine de Bougainville). Vechiul nume al insulei (din secolul al 18-lea) a fost Aimeho. Turul acestei insule vulcanice se întinde pe 62 km. Moorea e supranumit i Gr dina din Eden.

Jandarmeria. Planta ii de ananas, de arbori fructiferi: rodii, portocali, mango. Flori paradisiace. Aici tr ie te i o furnic portocalie („furnica de foc”). Pia de pe te. coala primar . Biserica Catolic St. Joseph. * oferul m -nva s num r în tahitian : 1= hói; 2 = pi í; 3 = tórú; 4 = máhá; 5 = pe; 6 = ónó; 7 = hítú; 8 = oâu; 9 = ívá; 10 = ahudu. *

* Lycée Agricole de Polinésie Française. Urcând spre Belvédère, vegeta ia i pomii se îndesesc. Drum îngust, erpuitor. Un coco (mic) s lbatic ne taie calea. i-o g inu s lbatic ... Parc pui orii îi sunt lega i pe picior! * Rambutan, un fruct ro u, cu epi. Bambu ii înal i, cu tulpini galbene. * Sit arheologic reperând civiliza ia maohi. Marae a fost locul sfânt al tahitienilor. Aici ei se rugau. Nimeni n-avea voie s încalce Marae-ul altuia, numai pe al s u. (Marae înseamn templu în limba tahitian .) * Se vede insula Tahiti din Belvédère (240 m altitudine), dar i din alte puncte de observare de pe strad . *

La o bere de-a locului

Tot felul de fructe exotice Doar franceza literar se vorbe te, nu s-a creat o creol (francez ), ca în Haiti. Limba-mi revine de când predam matematic în Maroc (1982-1984), de undeva din subcon tient. N-am uitat-o de tot... * Hotel Hilton, cu resortul-lagun (case pe stâlpii din ap - pilotis).

Întors pe Cheiul Vaiare, la ora 2:00 dup -mas . Dinez la micul restaurant Vaimato, urmând ca peste o or s m -mbarc pe feribotul Artemi 2, înapoi spre Pape’ete, pe insula vecin . * Mel Gibson a turnat un film în insula Moorea. * Suc natural de ananas (600PF). Ce bun e! Diferit de cel din cutii sau sticle... Parc are, a a, o arom !... * În sala de a teptare se cânt , se râde. Bere local (Hinano), 350PF. Iau feribotul de întoarcere în Tahiti.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poeta din cer Doamna Maria Popea Lupescu, adic „Mama-Mimi” a plecat la cer la vârsta de 93 de toamne. Înainte de a ne spune adio, mama doamnelor Gabriela, Mirela i Monica, soacra dr. Damian, bunica Dianei i Alex, str bunica scumpei i zburdalnicei Ana-Maria, a l sat

în scrinul - i el b trân - un caiet cu „POEZII”.

Regretata, iubitoarea de arte frumoase, a avut-o ca profesoar pe deosebita Agatha Bacovia, din versurile c reia recita adesea la uietele cu amicii montrealezi. Pe ultimele lic riri de via , cei dragi i-au promis c vor publica voluma ul, doar pentru uz intern i familial. i iat c cele optsprezece poeme în manuscris s-au materializat în vreo cincizeci de pagini de carte, cu o grafic excelent . Eu am s rutat cu deosebit respect cartea de suflet. S rut mâna, COLEGA, i-am zis, c a a o alintam eu pe Mama-Mimi - POETA, cea plecat de pe p mânt dar r mas vie în sufletele noastre...

Pompi nu mai este...

Marele nostru prieten, prof. ing. scriitor i neobositul explorator Pompiliu Manea s-

a urcat la cer în 15 iunie 2015, la Cluj. Pe 7 nov. a.c. trebuia s -l anivers m la cele 80 de toamne din r bojul vârstei. Dar POMPI a cugetat s plece la EMINESCU, cel atât de îndr git pe aceast Terra. i s -i spun lui Dumnezeu c n-a inut degeaba umbr p mântului. Elev de-al marelui RONGEN i nepot de-al lui RACOVI , neobositul Domn a lcat cu pasul cele ase continente plus Antarctica. Jurnalele sale de c torie, plus adnot rile tiin ifice, s-au imortalizat în articolele, reportajele, miile de fotografii etc... puse între copertele groase i grele, la propriu, ale nenum ratelor volume r mase cu noi. ofer privirilor doar câteva mostre sosite cu po ri a de alalt ieri. V-a mai spune

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Vocea lui COSTIC nu a amu it total. El a privit i comentat prin vocea scrisului marele eveniment al neizbutitei revolu ii române din anul 1989. C ile lui sunt probe veridice.

Ancorat în realit ile României Constantin Musta nu doar a comentat, el s-a implicat

faptic în desf urarea miracolului românesc i a ajuns pân în cele mai obscure culise ale timpului. Scriitorul a fost fr mântat i de chestiunea na ionalist din România, problema minorit ilor conlocuitoare i în special problema maghiar . Cu o logic impecabil , în letopise ele semnate, a analizat cu discern mânt problemele i a sugerat solu ii eficiente. drept mul umire îi voi dedica savantuluiprieten zeci de poeme i multe pagini scrise cu licoare cald din sufletul meu.

Marele Pompiliu Manea a închis ochii pe fotoliu, cu telefonul în mân . ... - Alo... Pompi, te-ai întâlnit cu MIHAI prin cer? I-ai spus lui Dumnezeu c oamenii crea i de el sunt ast zi ni te n i? Da prietene, sunt eu, POETUL. Nu... nu suntem sura i c-ai plecat, fiindc tu, Pompiliu Manea, ai r mas pentru veci în inimile noastre!

Un om... Un reporter...

Cei care v permite i s da i ornicele înapoi, în timp, cu 50-60 de ani, îl ve i reg si acolo pe dl. Constantin Musta . Vreau s spun, pe speakerul coco el-sportiv care trâmbi a cu un patos deosebit toate meciurile importante de fotbal ale timpurilor acelea. Vil aminti i pe minunatul clujean? Ei bine, sprin arul cronicar sportiv s-a dus în cer în anul 2013. Dar comentariile lui au r mas prin ziare i în discoteca de aur de la Radio-Cluj.

Un Om, un sportiv, o via . Numele lui Constantin Musta este bine încrustat pe copertele expuse i c ile lui le pute i g si prin biblioteci, libr rii i pe internet. i sper prin rai prietenul nostru nu are nimic de comentat...

Geo FIL

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marin IFRIM

Dou[ „mâr\oage” celebre În septembrie 1957, la treizeci de ani de când a avut loc premiera piesei „Omul cu mâr oaga”, autorul acesteia, actorul i dramaturgul George Ciprian, încearc s i explice sie i, în obi nuita-i not de umor, miracolul i bucuria c „dup atâta scurgere de vreme «mâr oaga român » a r mas cu încheieturile atât de elastice ca la început în timp de autorul ei d din zi în zi semne tot mai îngrijor toare de sl biciune i anchilozare”, considerându-se „un scrib de talie modest ” pentru care acest succes concret înseamn „un mare premiu de consola ie”, datorit c ruia numele s u „poate supravie ui un pumn sau doi de ani”. Un pumn sau doi de ani, înseamn , dac ne referim la degetele de la o singur mân - cum foarte plastic se exprim dramaturgul -, 5 sau 10 ani.

Ei bine, de la premiera „mâr oagei române” au trecut exact 88 de ani, ceea ce, în fond, nici pentru histrionicul Ciprian, dac ar mai fi în via , nu ar fi deloc de mirare: „…s-ar putea întâmpla ca povestea arhivarului îndr gostit de oameni i de gloabe s d inuiasc chiar vreme mai îndelungat ”.

Volumul „Omul cu mâr oaga” a fost tirit în 1953, la Editura Tineretului, iar „M sc rici i mâzg lici”, în 1958, la ESPLA Bucure ti, ambele c i având acela i „cuvânt înainte”, al autorului, referitor la geneza i cariera piesei, o m rturisire la fel de senzaional ca i succesul acesteia: „Cum am scris povestea aceasta? Din întâmplare. C ci întâmplarea mi l-a scos în cale, la alerg rile de cai, pe un biet sufleor, al nostru, g tit în ziua aceea ca de parad : cu boftori, pantaloni bufan i, gheroc cadrilat, apc nou i binoclu în mân .

- Ce-i asta pe tine? l-am întrebat.

- Deschide programul! r spunde el misterios.

- L-am deschis. i în dreptul unei gloabe cu numele «Jalousie», v zui trecut - ca proprietar - numele suflerului”.

Din acea clip , practic, corelând câteva întâmpl ri din realitatea imediat , în mintea

lui George Ciprian a b tut „gongul”, a început s -l bântuie subiectul piesei. tia cât de am rât era „rosinantele acela”, adic mâroaga suflerului-proprietar, un biet c lu care sosea la potou mai mereu ultimul, cunoscând i faptul c proprietarul o ducea greu cu „lefoara lui am rât ”, pe dramaturg l-a fulgerat gândul c , gata, a g sit subiectul pe care îl c uta de mult vreme. Ajuns acas , chiar în seara respectiv a îns ilat o ciorn cu numele câtorva personaje. De aici încolo începe o poveste incredibil : „…pe urm m-a furat via a de teatru cu cancanurile, bucuriile i am ciunile ei - goana dup roluri fiind îndeletnicirea de c petenie a oricui actor ce se respect . Abia peste vreo doi ani, la spital, ca s -mi omor vremea, am început scriu - dar vag, f contur, f relief.

M-am aruncat din nou în vâltoarea teatrului, dar, nu peste mult timp, pronia s-a îndurat i am intrat iar la spital - de rândul acesta izbutind s scriu ceva mai consistent.

Spre uimirea mea, personaje la care nici nu m gândisem m car începur s r sar ca din p mânt: inspectorul general, proprietarul casei, st pânul calului, omul cu idei i alte câteva. Povestea cu spitalul s-a repetat - i cred c s-or fi scurs apte-opt ani pân ce comedia s-a închegat definitiv”. adar, la na terea-propriu zis , la premiera bucure tean , „mâr oaga” lui Ciprian avea apte-opt ani de „gesta ie mental ”, iar la inaugurarea teatrului din Buz u, împlinise deja 69 de ani, devenind, dup „Bator”, calul din nuvela „Fefeleaga” (1910) a lui Ion Agârbiceanu (1882-1963), cea mai celebr cabalin din literatura român . Dou „mâr oage” care au f cut carier : „Bator” în cinematografie i în literatura colar , „Jalousie” în dramaturgia român contemporan i pe marile scene ale unor ora e din Europa - Berlin, Paris, Praga i Berna -, ba chiar i în Argentina - la Buenos Aires!

De remarcat i faptul c cei doi mari scriitori s-au n scut la un an diferen , Agârbiceanu, în 1882, Ciprian, în 1883, iar moartea lor a survenit la o distan de cinci ani, Ciprian dându- i ob tescul sfâr it ultimul, în 1968.

47

George Ciprian - despre „vacan ele de la Mogo oaia” La data de 21 martie 1964, la venerabila vârst de 81 de ani, dramaturgul George Ciprian se adresa directorului Centralei Editoriale, vizibil marcat de vârst i de neajunsuri, trecând de la agonie la extaz, într-un stil de actor hâr it: „Mult onorate tovar e Tranc , / Am plâns. i m gândeam s pun punct i scrisorii mele - dar încetul cu încetul m-am lini tit i am început s râd printre lacrimi. Desigur c sunt într-o surescitare pu in obi nuit ... Cauza o ghice ti i matale, f s io spun eu: s cia. Dup o via destul de larg , de comod , pe care am dus-o în anii când îmi petreceam vacan ele, la Mogo oaia, cu amicul Grigorescu, cu bietul Vraca i al ii, a urmat pensionarea mea cu toate atrocit ile ei”.

Ca i în piesele sale, George Ciprian î i comprim la maxim mesajul, în doar câteva cuvinte reu ind s redea conving tor aspecte simple, dar esen iale din via a sa de pân mai ieri, „destul de larg , de comod ”, cu acela i suspans caracteristic uimitoarelor sale piese „Omul cu mâr oaga” i „Capul de r oi”. În partea a doua a scurtei sale misive, cea dea aptea, mul umindu-i lui Dumitru Tranc , în felul s u, greu de imitat chiar i de c tre marii actori care au fost distribui i, de-a lungul timpului, în rolurile principale, în piesele mai sus amintite, de la legendarul George Vraca pân la tenacele Mircea Diaconu: i cum st team zgribulit în mine, gândindu-m la lacul frumos, la toate comorile naturale ale Mogo oaiei, la care trebuia s renun .

Când deodat ... Oh, ce bine ai f cut mult onorate tova-r e! Se vede c ai cunoscut via a ca i mine... adar voi putea merge la Mogo oaia! Voi putea merge!” Aceste cuvinte par replici, cum le cite ti, cum î i trece prin fa a ochilor scena, actorii i toat at-mosfera specific muncii la o pies de teatru ajuns în faza repeti iilor finale, dinaintea premierei.

La 81 de ani, George Ciprian avea o fenomenal febr a comunic rii, cuvintele sale având o evident înc rc tur persuasiv , sub aceste patetice vorbe mai mereu dramaturgul camuflându- i alte i alte cerin e, strecurate cu o subtilitate bine regizat . Astfel, de la „v ic relile” specifice vârstei, trece la nostalgia dup vacan ele de la Mogo oaia, la mul umirile pentru posibilitatea de a revedea acest loc de crea ie i de odihn a lumii bune a scriitorimii române, neuitând s -i aminteasc lui Dumitru Tranc de faptul c piesele sale de teatru înc nu sunt tip rite: i lucr rile mele dragi vor fi strânse la un loc, gra ie amabilit ii matale, ca s nu zic altfel... E o mare consolare pentru mine. S tr ie ti, s tr ie ti, s tr ie ti! G. Ciprian”. Într-adev r, gra ie „Tovar ului Tranc ”, peste un an, în 1965, lui George Ciprian îi apar volumele antologice: „Scrieri”. vol. 1-2. I: „Amintiri”, „M sc rici i mâzg lici”. II: „Teatru”. Buc., E.P.L., 1965. I: 352 p.; II: 320 p., conform fi ei biobibliografice alc tuit de istoricul Alex. Oproescu, care înso te volumul Marcelei Chiri cu cele 19 scrisori ale dramaturgului.

Marin IFRIM

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

George FILIP (Canada)

Nunta Au mai fost prin lume nun i celebre, precum Nunta Zamfirei, Nunta lui Figaro, Nunt -n cer, a celebrului scriitor hermeneutic Mircea Eliade, contemporan cu filozoful francez Paul Ricoeur (rog a nu-l confunda cu prietenul meu decedat Paul Zaval), i alte nun i vâr ite pe la Strehaia, Popricani, Ghilingicul de Mangalia etc. V-o spun Eu, care m-am nuntit prin toamnele scabroase ale vie ii doar de vreo patru ori... plus a cincea, s sper m c ultima. Cred c l-am întrecut la însur tori chiar i pe Florea Cre u. Cum care? Chiabura ul la scurt de doar un metru jumate, care avea batoz i tractor, care se logodea i- i schimba muierile m car de dou ori pe an. Care a fost logodit i cu renumita Dafina, de trei ori, mai înalt i de patru ori mai grea. Ei... nu-l ti i?!? la bre care n-a reu it în via a lui s ob in un carnet de ofer, vorb re ul acela care tia totul despre nimic i invers.

Da... la c ruia lumea-i zicea Vâtcu, fiindc forfotea vorbele-n gur de nu în elegea nimeni, nimic.

Scuze-moi, v zic mai pe intelectualice te, c doar intelectuali suntem de-o vreme, dar iar mi-a luat-o condeiul pe ar tur , ca pe Vâtcu, i iar fugii de la subiectul propus.

Vas zic alde C reaz aveau o fat de m ritat, pe care au c tuit-o cu un fl u dintr-un sat... dincoace... Vestirea unei nun i în Tuzla nu constituia vreo mare daravel . Mai important era c se anticipau regia i demersurile, cu tot tacâmul. Vreau s spun c locuitorii satului de pe malul M rii mele cea Neagr trebuiau s tie de dinainte ce i cum? Altfel aia nu era o nunt !

- Afla i, fa?, cic alde C reaz î i m ritar fata.

- Aflai, aha, dar tu afla i i cu cine?

- P i cic c-un tractorist provenit de pe la Ghilingicul-Mic. - Aha... auzise omul meu câte ceva. i?

- i ce, fa? S ne preg tim i s -i omenim i noi.

Corect, nu? Dar sta i s v spun eu cum se întacâmau adev ratele nun i la tuzleni. Mai întâi se anun a cine cu cine s-a luat. De unde vin ginerica sau mireasa. Ce dot are ea i ce pune ginerele la b taie?

Dac el sau ea au mai fost c tori i? Totul, ca la adeziunile de intrare în partid. Trebuia ca ob tea s tie dac fata mai era „fat mare”. Pe vremea mea se mai purta fecioria. Dac fata mai gre ise cumva i fapta trebuia mu amalizat , datele problemei luau alt întors tur , pân la dublarea sau triplarea dotei. i dac nu se-n elegeau... era vai de capul miresei!

- Lume mare, lume bun , dragi meseni, lua socrul mare cuvântul.

La nunta copiilor no tri s-au adunat dou zeci i trei de mii de lei.

- S tr iasc mirii, na ii i socrii, ova ionau ranii, unii înc treji.

- ...dar mireasa, continua socrul mare..., mireasa n-a fost fat mare!

Vestea trecea ca fulgerul prin urechile mesenilor.

- S-o ducem pe c ea, mâine în zori, la m micu a ei care a c cat-o, târâtura dracului!

- Pe grap cu ea!

- Pe boroan cu golanca!...

- La m -sa... la m -sa... s-o m rite cu câinii!

- Curva... curva... concluzionau b trânele babe care mai credeau în sfânta sacralitate a virginit ii.

- S ne da i banii înd t!

- Ru ine!... Ru ine!... striga i na a. Am dat dou mii de lei!

Fire te, mireasa se ascunsese de mult, iar mirele se-mb ta pe loc i punea iganii s -i cânte d-alea triste, cum ar fi „De chide gropare mormântu”, „...Lâng-un stâlp de telegraf”, „Tinerel m-am însurat”, „ Descunun -m p rinte” .a.m.d. a se întâmplase, ca s nu zice i c aia, c la..., la nunt l-alde Zvâgn , nu de mult. Mireasa n-a fost fecioar ! Dar mirele i-a f cut bine mendrele cu ea, apoi s-a întors la salonul de la cârciuma lui Prede el. Cel care promisese c va pune lâng crâ o spânzutoare în care s -i aga e pe comuni ti. i a divulgat-o pe mireas publicului prezent la nunt .

- Mireasa mea n-a fost fecioar , a anun at mirele tot puhoiul de lume. i era la lume... c alde Zvâgn erau cineva în Tuzla i veniser persoane c u. Petrecerea sumbr a continuat, între timp punânduse la cale procedurile cele mai haioase, spre retrocedarea miresei familiei prost famat .

Prilej bun pentru dezl uirea str nepo ilor de daci!... ranii mai pricepu i la daravele d-astea au procedat prompt. Au pus pe un gar bulendre ponosite i pi ate, l-au pocit ca pe dracu cu p rie, cu m rgele, cu n dragi, i-au pus chiar bocanci în copi ele i un lan ca de aur pe dup gât. i-au mai pocit a a i o s rman vac . I-au legat ciucuri în coad , pe spinare i-au atârnat dou pleo ti cu vin, clopo ei în coarne, or pe burt , ca la soacra mic , i alte scârnovenii care mai de care... Apoi, în sunete de tob i clarinet, au înjugat vaca i m garul la o grap de m cini i pe targ au pus-o pe mireasa despletit i cu scaie i în plete. Dup targ urmau l utarii âgani... buni al dracu la m sc ri. Ei s-au deghizat în draci, cu coarne, cu cozi, cu coinace de tomate de p tl gele ro ii i cu sule lungi de morcovi.

Gure a, cânt rea a, aproape despuiat , se t lise în prealabil prin ciuni stin i, i-a pus pe ea fulgi de g in i era pe post de... bocitoare.

O târau pe mireas ca pe mort iar cânt rea a îi tr gea:.. când erai la -ta, fat , te pi ai câte-o g leat ... d-aoleuuu...

Convoiul înainta lent spre casa socrilor mici. Noi, diavolii de copii s lbatici, fluieram, urlam i zvârleam în mireasa dezonorat cu mieji de lubeni i de pepeni galbeni ca c catul i cu baleg proasp de vac . La traversarea oselei ne-au privit i primarul i jandarmul i i- la de la sediul de partid. Clondirele cu vin treceau din om în om i chiotele de râs stârneau câinii la l trat. Mireasa a fost abandonat la poarta casei, iar alde Zvâgn , ca i ceilal i, s-au întors demni spre casele lor. ... i pentru nunta l-alde C reaz se f cuser preg tiri minu ioase. Totul era tiut i bine programat. Dar nu v-am spus înc esen ialul. La fiecare nunt se tia dinainte cine i cu cine se va bate.

De data aceasta aveau s se m soare alde Perjan cu ceata lui Tudor al lui Geapizu. Halal nunt va fi. i a fost. C reaz l b trân nu mai putea... dar se bizuia pe cei doi fl i ai lui, cam tomnatici, ce-i drept.

Bre... bârfitoare gur mai am!... Ghi C reaz era un fl u bine cut, blând la mutr i cur el. Dar p rin ii lui nu prea agonisiser pungi de aur lâng tejgheaua unui col de pr lie.

Ghi avea un acordeon italian - HOHNER - cu 64 de ba i la care

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

încerca s cânte. L-a mai înv at „t tucu Stelic ”, fratele meu mai mare, care i-a b gat în degete dou -trei tangouri i tot atâtea sârbe sau geamparale i om l-a f cut. Pe la hor repeta acelea i melodii, insista cu îndârjire pe ba i i treaba mergea.

- Ghi , sau nea Ghi , îi ziceau fl ii mai f lo i ai zilei, arde-mi i mie una... i-i punea polul în burduful instrumentului. L utarul se ridica în picioare, ca s fac impresie, i-i tr gea... iar noroiul c lcat în picioare parc se mai zvânta. Îns Ghi C reaz a f cut într-o toamn un salt calitativ. Tot gra ie lui Stelian. Râia, p duchii i malaria erau la mod prin Tuzla. ân arii alofeni atacau cu înver unare lini tea oamenilor muncii de la sat. Din cauza lacului care se prelungea din Lacul lui Tekir spre Tuzla. Lac uitat neasanat de tovar a Ana Pauker, despre care noi tiam c n-avea o ureche, c Dej a descoperit-o ca spioan sovietic i c ar fi zdrobit-o prin închisoare, ca pe Sergiu P tr canu. Dar astea sunt c uiri. Pe Ghi C reaz îl mângâie momentan creionul meu. Toamna, spuneam, s-a angajat la SANEPID. Avea haine albastre i umbla cu un burduf mare la spinare. Un fel de pomp cu „flitt”, dar mai mare, cu care stropea to i pomii de prin gr dinile oamenilor. Întru gonirea sau preîntâmpinarea malariei, tot atât de periculoas orânduirii precum burghezia i al i du mani ai poporului. Îi st tea bine lui Ghi cu cocoa a aia în spinare, de ziceai c e doctor. Ca i doctorul de pl mâni Purc reanu, tot în haine albastre umbla.

Parc erau golanii hamali din cartea lui Sahia - „Revolt în port” sau din „Bluze albastre”. i uite a a, Ghi a pus ban peste ban i i-a s ltat o cas de piatr exact lâng a agentului sanitar B lan. Numai c acesta î i f cuse cas leit cu dispensarul, fiindc de acolo furase piatra necesar su ei lui. Partidul...

La dispensarul de mai sus a func ionat ca sor de caritate i frumu ica oche ic ialomi eanc din c tunul Manucu, satul Cacomeanca - Elena Savu, iubita i nevasta de mai târziu a fratelui meu Stelian. Adic , mama frumoasei mele nepoat Viorela - una dintre stelele muzicii u oare române ti. Eu o tot frecam prin clasa a doua, tot în postura de Buric-Verde, Iepurele, Sl nogul etc. Taica n-o agrea pe tân ra asistent , i nu din cauza ei ci a lui Stelian, c ruia îi unase s se-nsoare, dar facultatea n-o terminase. Poate c de aceea i brune ica ialomi eanc avea repulsie la numele ranului Pandele. i poate de aceea, la un control inopinat în coala noastr „a g sit” un p duche bor os pe ilicul pe care-l purtam, de fapt al mamei mele - Floarea.

Dup care brune ica i sanitarul B lan ne-au vizitat acas , cu „etuva”, cisterna aia cazan folosit pentru desp ducherea nimii muncitoare, ba chiar i a du manilor de clas - cazul familiei mele. i n-au mai g sit al i p duchi, dar ru inea a fost ru ine... Atunci o v zusem întâia oar pe Lenu a, c-a a-i ziceam. Apoi venea adesea în control cu dl. B lan. Doamne... urât dihanie de om! Ne urca cu cururile pe b nci, cu izmenele suflecate pân peste genunchi i ne f cea vaccinuri cu ni te seringi cu multe ace. Urlam... La care ne p lea cu pumnul în moalele capului, o form original de anestezie. Când ne injecta sau ne lua sânge se crispa spasmodic, capul lui de g in op rit transpira i se încocârjea de parc scotea buturugi de prin vii. Mai târziu am aflat c a fost dibuit c era scatofag, masochist i... onanist. A murit s rac fiindc averea i casa i-au fost câ tigate la Judec torie de o fost slug de-a lui, c ruia îi promisese baragladina de fat , cu avere cu tot, dar nu i-a respectat contractul i partidul ia f cut parte veneticului care se aciuiase pe la casa lui B lan.

Relat rile despre nunta lui C reaz sunt aproximativ exacte, fiindc spionasem un dialog între nenea Stelic , martor la eveniment, i tetea Pandele, fostul jandarm, care trebuia s tie totul la timp sau la loc comanda. Eu credeam c în eleptul Pandele pronun a „lalocomanda...” i-l invidiam pentru expresiile lui uzuale...

49

Masa nun ii s-a întins printre cei câ iva pomi fructiferi, fiindc familia lui C reaz era a ezat într-o zon turceasc a satului, pe unde verdea a lipsea. Acolo gardurile erau din piatr , casele... din mânt, c storile... din piatr , doar inimile oamenilor nu erau din piatr .

Fata a fost „fat mare” - asta se tia cu anticipa ie. S-a mâncat ciorb de galinacee, cotoaie de coco i carne fript de purcea. Nu se inventaser substantivele cotlet, ni el, ostropel etc. L utarii - tot igani - au cântat cu decen „Cântecul miresei”: Ia- i mireas ziua bun / de la tat , de la mum ... dac n-ar fi fost „fat ” - iganii schimbau gama i-i ardeau un cântec ardelenesc adaptat pân în Tuzla: hai lindic... lindic... lindic..., / eu credeam c tu e ti mic, / dar tu e ti a a de mare / c stai pe pul c lare... ranii au jucat tangouri i geamparale i nici doi bani n-au dat când nenea Stelic le-a cântat „BALADA” lui Ciprian Porumbescu.

A cântat la acordeon i Ghi , fratele miresei. i deodat ... un fl u i-a cerut vioristului s bat cu arcu ul în vioar , c-avea un anun de cut: - Lume... sor lume! i eu m-am iubit cu mireasa acestei seri. Dar e mai bine c s-a luat cu sta... pare om de treab . Eu le urez cas de piatr i mul i copii...

Omul turmentat a fost repede tras de-o parte de fratele de mân , cavalerul de onoare, care era i pe post de b .

- Ho ii!... Ho ii!... s-a auzit glasul unei babe, ef pe la oale. O motociclet cu ata , c rit de trei nem i, a oprit în spatele buc riei, au dat buzna i au furat cârna ii din cui, brânza de pe mas i o damigean vârtoas cu vin. Un pu ti povestea c un neam i-ar fi zis: te m la o parte, futu- i mor ii m -tii!

- S te fut în cur!... a apucat pu tiul s -i strige...

- ia n-au fost nem i, m i Stelic , a conchis tetea discu ia. Soldatul neam nu fur cârna i i brânz pe la nun i. Neam ul „ alen!” - pl te te - chiar dac i d bani fal i... M ... asta a fost o potlog rie de-a jandarmului. El are câ iva g ligani pe care-i îmbrac nem i i fac spargeri prin sat. Taica îl avea în ochiometru pe jandarm i de aici aveau s urmeze multe r fuieli.

Pe Gelul lui C reaz , alt frate de-al miresei, nu-l blagoslovesc acum. Îi rezerv pagini de mare originalitate pentru alte ocazii.

A doua zi, cheflii mai ac rii de la nunta fetei lui C reaz comentau la pr lia lui Patie: - De vin au fost alde Perjan. De mult doreau ei s i-o trag lui Tudor al lui Geapizu i aliatului Victor Secar , dar n-au fost bine preg ti i.

- A a este m ... Perjanii au s rit la cafte cu pumnii i cu coarnele de biciclet , greu de mânuit...

- Pe când ai lui Geapizu... sunt olteni iu i, tiu s dea cu genunchii în coaie i s i scoat ochii cu de tele.

Vede i, toate nun ile tuzlenilor aveau chichirezul lor. ranii sorbeau din oiuri rachiu alb i prost i nu prea tiau ei s mâne vreo discu ie. La b taie îns ...

- Tu ce ne mai spui vere Pantilie?, îl provoca unchiul Tudorache, rul fictiv al tatei.

- S v ias din c âni c mai vin americanii, m idio ilor. Deocamdat ru ii sunt aici, cu p duchii lor, i colhozul ne va mânca pe to i. Din sul p mânt... m !

Brusc o motociclet nem easc a frânat lâng s teni: - Iar ii conferin e, m banditule, a strigat jandarmul.

- Iat -i fra ilor! tia sunt „nem ii” care v jefuiesc...

Dar mul i dintre rani s-au ciuciulit pe sub c ciuli i au luat-o urel spre casele lor.

- Floare... adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

tii de unde vine numele de Ci migiu? î i întreb Marian Petrean fiul cu o nou energie în glas, de parc nimic anormal nu s-ar fi întâmplat.

- P i de unde? reac ion cam plictisit Cristian, în timp ce p rea mai atent la culoarea berii din halb decât la cuvintele tat lui s u, dar, de fapt, era din ce în ce mai trist.

- Demult, aici era un izvor i apa b ltea în jur, îi zicea balta lui Dura Negu torul, apoi s-a f cut o ci mea, ca s poat veni lumea s ia ap .

Ci mea... iar ci migiu era cel care se ocupa cu între inerea ci melelor, te-ai prins? Mai târziu, generalul rus Kiseleff, care a fost guvernatorul Moldovei i rii Române ti vreo câ iva ani, pe la o mie opt sute i ceva, a asanat întreaga zon , devenind apoi parc.

- Izvorul despre care vorbe ti se nume te acum izvorul lui Eminescu? gândi cu glas tare Cristian dup o mic deduc ie.

- P i ce crezi? Bine, Eminescu a locuit i el pe aproape o perioad , când st tea la Titu Maiorescu, pe strada Her str u, azi strada George Enescu. Se pare c venea s se plimbe prin parc.

- tii c la cel izvor am s rutat prima fat ? se anim subit Cristian.

- Nu! i? p ru interesat tat l s u.

- Era iarna, ninsese, totul era alb în jur, iar ghea a din jurul izvorului forma câteva sc ri, parc de cristal. Eram cu Gina, prima mea prieten a... la mod mai serios. I-am spus c dac va închide ochii i va asculta susurul apei, va comunica în gând cu marele poet i ceva minunat i se va întâmpla.

- i?

- A închis ochii, a respirat adânc, fa a i s-a destins i a început s zâmbeasc . Atunci nu am mai putut s a tept i am pupat-o direct pe buze. În loc s se retrag , m-a luat în bra e i ne-am s rutat cu foc un timp mai îndelungat. Apoi, mi-a zis: „Ce credeai c nu m-am prins? i-a luat cam mult s te hot ti!” „D-aia zâmbeai?” am întrebat-o. „Nu! Îl vedeam pe Eminescu” mi-a r spuns, apoi ne-a bufnit pe amândoi râsul i am plecat s ne plimb m ferici i prin parc. Era o fat minunat , am fost prieteni vreo doi-trei ani.

- i de ce v-a i separat? deveni curios Marian Petrean.

- Nu mai tiu precis, ceva despre un bilet pe care eu b nuiam c l-a primit de la un tip. Eram gelos.

- Ea a fost prima ta...?

- Ce? Te referi la sex?

- P i...

- Nu a fost prima mea experien sexual , dar am f cut-o împreun de mai multe ori. Ne iubeam cu adev rat. Mi-aduc aminte, odat eram s fim prin i „în plin ac iune” când eram într-o camer la liceu.

Norocul nostru a fost c eram chiar dup u , iar în camer era întuneric. Cel care a deschis u a a privit în untru, n-a v zut pe nimeni i a renun at s intre. Noi am încuiat-o apoi imediat cu cheia, uitasem de gr bi i ce eram s trecem la ac iune, i ne-am v zut de treab în continuare bucuro i c am sc pat a a u or.

- Am cunoscut-o i eu?

- Da! Am venit cu ea pe la noi de câteva ori. Era pe timpul când mâncam cu to ii împreun duminica la prânz. Tu i cu mama, dup desert, avea i chef s merge i s vede i un film la cinematograf. Iar eu, cu prietena mea, r mâneam acas s ... ne uit m la televizor.

- Da? i ce filme mergeam s vedem? dori s afle Marian Petrean, rând mai interesat de filme decât de istoria povestit de fiul s u.

- Da ce mai conteaz . Odat te-ai întors din drum, î i uitase i ochelarii. Hainele mele i ale fetei zburaser care încotro prin cas , din hol de la intrare pân în dormitor. Am înghe at de fric i nu tiam ce s facem ascun i sub plapum . Atunci te-am auzit spunând: „Ano! Iar i-ai ag at sutienul dup lamp i chilo ii sunt pe covor în mijlocul casei. i-am spus c într-o zi o s -i vad la micu i o s râd de noi”.

Apoi ai ie it pe u iar noi am respirat u ura i. Hai spre izvorul lui Eminescu! C tot am vorbit despre el. Cu barca ne plimb m alt dat , continu Cristian.

- Hai, dar nu e mare lucru de v zut, un mic lac unde se pot vedea lebede albe i negre, ra e, porumbei i nelipsitele vr bii, care sunt peste tot, iar apa nu iese direct din p mânt, nu este un adev rat „izvor”, ci curge printr-o eav , adus direct din Arge , tratat i clorinat ca i apa de la robinet.

- De unde tii toate astea, tat ?

- Orice bucure tean tie. Restul este informa ie pitoreasc pentru turi ti, r spunse Marian Petrean, ca un atot tiutor, arborând un aer de indiferen calculat .

- Ori pentru îndr gosti i, încerc Cristian.

- Dac vrei tu, surâse tat l s u.

- Iar apoi, trecem pe lâng Palatul lui Cre ulescu i o lu m pe tirbei Vod spre Ateneu, continu Cristian.

- „Palatul lui Cre ulescu?” relu Marian Petrean pe un ton ironic.

Cum s fie palatul lui, mai bine spus familiei Cre ulescu.

- Cum a a?

- P i istoria acestui „palat” începe pe la 1700 când domnitorul Brâncoveanu a dat ca dar de nunt acest loc de p mânt lui Iordache Cre ulescu. Palatul a fost construit i modificat de mai multe ori pe parcursul a dou sute de ani. Aceast form final , ce dateaz de pe la 1902, o dator m arhitectului Petre Antonescu acela i care a proiectat i Cazinoul de la Constan a.

- M i tat , tu e ti o enciclopedie. M surprinzi ca de obicei cu cuno tin ele tale vaste. Unde ziceam c vrem s mergem?

- Acas ! Nu ai spus s mergem acas ?

- Bine! Dar înainte s mergem acas , hai s ne mai plimb m pu in.

Am o întrebare pentru tine, cu ea am încuiat mai multe persoane.

Sus ii c tii Bucure tiul?

- S zicem. Care e întrebarea?

- Când treci prin fa a Televiziunii, pe Calea Doroban ilor i te îndrep i spre Arcul de Triumf, dac prive ti spre arc, când se z re te, ce se observ deasupra lui?

- M i tinere... astea sunt teste pentru elevii de liceu, toat lumea tie c se vede Crucea de pe Mân stirea Ca in. Mai ai asemenea întreb ri?

- Nu! M dau b tut.

Palatul Cre ulescu, pe lâng care tocmai treceau, impresioneaz privirile prin stilul s u eclectic ce îmbin cu ingeniozitate ferestre cu cadre de lemn l cuit, arcade i decora ii de influen francez . Culoarea sa de un bej pal i acoperi ul s u gri închis armonizau ansamblul i reau o îmbiere spre opulen a unor timpuri apuse.

- Hai spre Ateneu! lans invita ia Cristian.

- Ast zi o s plou ! opti gânditor Marian Petrean.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- M i tat , despre ce ploaie tot vorbe ti? p ru oarecum agasat Cristian, privind spre cer i nev zând decât câ iva nori cumulonimbus lumina i de soare.

- Ast zi o s plou ! repet pe acela i ton Marian Petrean. s spun nimic, oarecum debusolat, Cristian Petrean porni pe calea tirbei Vod , îndreptându-se spre Athénée Palace Hilton, asigurându-se c tat l s u îl urmeaz . O mul ime de întreb ri f spunsuri precise îl fr mântau. Cel mai greu era pentru el s cunoasc limita între momentul când tat l s u era lucid i când pierdea contactul cu prezentul. Faptul c nu era recunoscut, cel pu in nu tot timpul, îl durea cel mai mult, dar î i spunea c doar boala care îl afecteaz este responsabil de aceast situa ie, nici o inten ie rea nu se ascundea în spatele acestor comportamente. Dup mai multe minute de mers, în care nici unul dintre ei nu avu nimic de spus, Cristian relu dialogul: - Vrei o cafea? Vrei s mânc m ceva?

- Da, parc a sta pe un scaun pu in, confirm Marian Petrean, s precizeze dac îi este foame ori nu.

- Când eram student veneam cu colegii la Cina, de multe ori ne adunam i petreceam ore în ir aici stând la pove ti i ridicându-ne moralul cu bere Rahova.

Pe nea teptate, mari pic turi de ploaie de var , începur s cad cu repeziciune.

- Hai s ne gr bim! Ne apuc ploaia! î i încuraj Cristian tat l.

- i ce? Te m nânc ? rosti prompt cu o voce r gu it , parc dojenitoare, tat l s u, rânjind satisf cut c iar, avusese dreptate.

Un taxi tocmai se apropia, Cristian nu ezit i îi f cu semn s opreasc . Amândoi intrar gr bi i în ma in , la ad post de pic turile de ploaie de var care se dezl uiau cu furie.

- La Caru’ cu bere! spuse Cristian schimbând restaurantul la care urmau s mearg . Marian Petrean nu avu nimic împotriv . Probabil nici nu auzise cererea fiului s u. P rea iar i ocupat s priveasc pe fereastr , rupt de realitatea apropiat .

Taxiul se avânt pe Calea Victoriei, într-un slalom abil, printre celelalte ma ini i b ltoacele ce se formau cu rapiditate.

Restaurantul nu avea multe mese libere. Dup ultimele renova ii i datorit meniului s u cu bucate gustoase, a berii proprii produs dup o re et secret ce dateaz din secolul al XIX-lea i a decora iilor interioare, renumele s u crescuse în ultimii ani, devenind un loc c utat de bucure teni i turi ti. Au vizitat parterul admirând picturile murale, vitraliile i balustradele sculptate în stil baroc, verdele cupolelor i mozaicul plan eului. Au coborât în pivni g sind o atmosfer intim , mai ales datorit în imii relativ mici a înc perilor, picturilor de pe pere i i a c ldurii degajate de folosirea abundent a lemnului ca element decorativ, dar au ales în cele din urm o mas în sala mare.

Odat a eza i, Cristian consult meniul i alese o por ie cu mici ce trebuiau s fie extrem de gusto i i desigur, berea casei. Marian Petrean fu atras de a a numita „Mâncarea boierului”, toc ni de berbec cu m ligu i o p linc de la Bran pentru deschiderea poftei de mâncare.

Ner bd tori, a teptau sosirea osp tarului, pentru a comanda.

Mai multe minute se scurser i Cristian î i aminti de o întâmplare din trecut: - Eram odat la Gruy re, spuse el, în Elve ia, tocmai vizitasem castelul cu ni te prieteni i bine dispu i, am intrat s lu m o gustare într-un restaurant. A fost o lung a teptare de peste 25 de minute, înainte ca cineva s vin s ne întrebe dac dorim ceva. Ne pierise tot cheful. Hai s vedem dac aici se va bate acel record de trist amintire.

- Cu ce v putem servi? se auzi o voce i un osp tar r ri ca din mânt al turi de masa lor.

- Ne este foame i suntem gata s comand m!

- V ascult! r spunse curtenitor i cu profesionalism osp tarul, sând s în eleag c avea mul i ani de experien i servise multe categorii de clien i în lunga sa carier . va urma

51

Boris MARIAN

Muzica i durerile omului Muzica i durerile omului, Migra iunea popoarelor i batjocura pentru îngeri, Oameni râd, cânt i ard, Închid ochii, de a putea s nu-i mai deschid, Nu am v zut capete de mincino i în eapa lui Vlad, cerea este preludiul marilor revolte, Desfiin i benzina pentru ho i, Descompune i obiectele, metaforiza i biografia lui Brutus, Doamne, vitraliile, prive te cum cad singure, Te v d, Doamne, Te-ai deghizat în cer etor, Din zborul p rilor vom descifra viitorul?

Ura d putere pentru a construi un iad, atunci?

Trecem Acheronul i ce facem? Împ ia i tigrii, lupii, hienele cu chip de oameni, Pe Galaad ninge cu ochi de fecioare, Ceasuri moi de col uri de mas , pe crengi de m slin.

Ghilotina i de un fulg, cad sfin ii ora elor.

Haimanaua din Manhattan Buona sera signorina, kiss me, good night, Be i lapte praf din dorin ele mele malaxate, introvertite, golanule, Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe, Are dulciuri ascunse în c mara inimii, pu ile i le ine sub fusta prea lung , salut, fi osule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol, i tu un design interior, în sufletul t u mare cât un living, ne bestializ m i noi cât putem, iubirea are un gust am rui, las publicitatea, acolo doar impoten ii se dau mari, feroce este sexul în t cere, ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai f leac, sim i cum te cutremuri? Ce Richter i-a ar ta eu sau altul?

Fiecare cu focosul sau folosul s u.

Omphale face cele mai bune friganele.

Pp paparazzo, na- i-o paia o.

Un om st lâng tine, dar nu-l vezi, deci nu exista i niciunul. trân , urât i rea, moartea mai vine pe sear , Ea opote te basme despre lumin , iubire, mincinoas , hain , Exist un burete cu care s tergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.

Copiii violen ei nasc violen . Întunericul urmeaz verii. Canopus.

Ne rotim pe acelea i cercuri, cercul scoate limba, unii râd.

Pacientul se nume te Jason. Iona habar nu are de ce.

Tryptizol, ce-i aia, maic ? Nimeni nu cunoa te cauzele crizei.

Crim perfect . Mâna mea e un trup de flori.

Nisip dureros m îngroap . P durile bogate au ars mocnit În fiecare. Axa lumii uier . A tepta i un nou continent?

Pentru ce? P ri pe dune, caii pe rm, totul a secat Pân la diamant.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VI, nr.11(63)/2015

Petre GIGEA-GORUN

Întâlniri cu dr. Dorin Hociot[, un chirurg de excep\ie Motto: O ar bun se reface de la sine, dac e condus cu dreptate. (Voltaire) Pe doctorul Dorin Hociot l-am cunoscut la Craiova, în anul 1965. Venise în vizit la un coleg mai mare al s u, dr. I. Simionescu, care avea afec iuni ale auzului, c ruia i-a f cut opera ie la ambele urechi, dup care auzul acestuia a revenit la normal. Acesta mi-a devenit, între timp, vecin de apartament într-un bloc de locuin e pe Calea Bucure ti, aici unde locuiesc i în prezent. Pe atunci îndeplineam func ia de primar al ora ului Craiova, fiind ales de curând în aceast responsabilitate.

Discu iile purtate cu dr. Dorin Hociot au fost agreabile, fapt ce a f cut s ne apropiem suflete te. Dup cum se va vedea, am devenit, în timp, prieteni, fapt ce a f cut s ne ajut m unul pe altul.

L-am invitat s -i prezint ora ul, ar tându-i principalele monumente de art i arhitectur ale Craiovei, precum i muzeele de art i de istorie i de tiin e ale naturii, avându-l al turi i pe I. Simionescu.

Un popas mai îndelungat l-am f cut în cadrul Parcului „Nicolae Romanescu”, parc în stil romantic, construit dup planurile arhitectului francez Edouard Rendont i a fost inaugurat în 1903, în cadrul unui fast deosebit, în prezen a familiei regale, a reprezentan ilor Armatei Române i a notabilit ilor locale. Proiectul întocmit de arhitectul francez Edouard Rendont, expus la Paris în anul 1901, a primit „Medalia de Aur”, respectiv Premiul I.

Pe „Podul suspendat”, Parcul „Nicolae Romanescu” din Craiova: dr. I. Simionescu, dr. Dorin Hociot , primarul Petre Gigea (1965)

Parcul craiovean, în stil romantic, este unic în România, în Europa fiind doar trei parcuri în acest gen (la Paris, Londra i Roma); este realizat de Nicolae Romanescu, considerat a fi cel mai mare primar al Craiovei.

Stilul Parcului, vegeta ia, construc iile, lacul în cascade, precum i „Podul suspendat”, au fost de natur s -l încânte pe Dorin Hociot , oaspetele nostru. Seara, a fost invitatul meu la mas , discu iile fiind continuate i diversificate, prilej ce a f cut s ne cunoa tem mai bine i s cultiv m i sentimente prietene ti sincere.

Fiind o fire deschis , blajin , cu vorb domoal i ademenitoare, a intrat repede în sufletele membrilor familiei mele. Cunosc tor al bolilor de auz, ne-a semnalat c so ia mea, Marieta, prezint la o ureche semne ale surdit ii. F când o scurt consulta ie ad hoc, nea convins c so ia mea trebuie s se prezinte la spitalul din Bucure ti, unde acesta era chirurg, pentru a i se efectua o opera ie sub microscop.

Peste câteva luni, opera ia a fost f cut , iar auzul a revenit la normal. Am devenit astfel tot mai apropia i, noi întâlnindu-ne de mai multe ori la Craiova, Bucure ti i Paris, într-o perioad de aproape patru decenii, pân la plecarea sa în Paradis, pe drumul f de întoarcere, în anul 1991, an în care devenise de mult o personalitate de renume mondial în domeniul cofo-chirurgiei.

Acest lucru era foarte important pentru România, având în vedere faptul c , potrivit statisticilor oficiale, unul din doi români nu mai aude bine dup vârsta de 60 de ani. Astfel, num rul persoanelor cu afec iuni ale auzului din ara noastr este destul de mare. De exemplu, numai Asocia ia Surzilor are înscrise peste 30000 de adul i cu defec iuni auditive profunde. În via a de zi cu zi, tulbur rile de auz se prezint sub mai multe forme cunoscute sub numele de hipoacuzie, deficien auditiv sau surditate, care pot fi întâlnite la orice vârst .

Surditatea apare atât la na tere, în primele luni de la na tere, în urma unui accident, a unor boli virale sau bacteriene sau i rodoacuzie, care este boal profesional , datorit expunerii la un loc de munc , unde este zgomot prelungit. Dar exist i pestiacuzie, care constituie un fenomen natural de sl bire al auzului, pe m sur ce oamenii înainteaz în vârst .

Toate acestea le-am aflat de la dr. Dorin Hociot în cadrul unor discu ii amicale i de informare, drept contribu ie pentru o cultur general a mea. Întrucât circa 50% dintre persoanele care au împlinit vârsta de 60 de ani sufer de sc derea auzului, problema surdit ii este o tem important de s tate public . Inciden a bolii cre te pe sur ce oamenii înainteaz în vârst , ajungându-se ca procentul pentru persoanele de 70 de ani s fie de 65% i peste 80% pentru

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

persoanele trecute de vârsta de 80 de ani.

Desigur, ca orice boal omeneasc , ea poate fi tratat atât medical, cât i chimical, precum i prin protezare, care duce în cele mai multe cazuri la reabilitarea audi iei i îmbun irea confortului social. Orice nou specialist în domeniul cofo-chirurgiei este un câ tig pentru societate, dup cum orice dispari ie a specialistului în domeniu constituie o grea pierdere a societ ii noastre. Desigur, aceasta este valabil pentru orice domeniu de activitate.

Cine este, de fapt, doctorul Dorin Hociot ?

Voi c uta s -i prezint, cum pot eu mai bine, via a i personalitatea.

Devenit celebru în România i în lume, în specialitatea sa, este, dup cum spun cunosc torii, considerat un savant în domeniu. scut la 23 ianuarie 1925, în comuna S truc, jude ul Arge , este fiul lui Dumitru Hociot (1882-1974), inginer silvic din S li te, jude ul Sibiu i al Ecaterinei Hociot (1898-1975), casnic , n scut în ora ul Foc ani, jude ul Vrancea.

S-a c torit cu Madelaine Hociot , n scut în anul 1950 în Bucure ti, de profesie programator. Din aceast c torie au rezultat doi copii: Horia-Dumitru, n scut în anul 1984, în Bucure ti i DoruCristian, n scut în 1986, în Bucure ti. La na terea lor, i-am adresat felicit ri i ur ri de bine, atât în calitatea mea de prieten al s u, cât i ca Ministru de Finan e, func ie pe care o îndeplineam în acei ani.

Cursurile colii primare le-a urmat în comuna natal , iar cele liceale în ora ul Pite ti. Se înscrie la Facultatea de Medicin General din Bucure ti, pe care o absolv în anul 1950, ob inând titlul de medic. În perioada 1953-1957 îndepline te func iile de preparator, apoi asistent universitar la Catedra de Istorie a Medicinii a Institutului de Medicin i Farmacie din Bucure ti. Începând cu anul 1959 efectueaz studii de informare în chirurgia surdit ii la Clinica Vergingetorix, sub conducerea dr. Clerc i Institutul Rockefeller, sub conducerea dr. J. Solomon Danic, iar între anii 1961-1962 face studii de perfec ionare în cofo-chirurgie la spitalul Mont-Sinay, sub conducerea prof. Samuel Rosen de la Facultatea Columbia, New York, din Statele Unite ale Americii.

Revenit în ar este numit, prin Ordinul Ministerului Înv mântului Public, ef de lucr ri, suplinitor la Clinica ORL din cadrul Spitalului Col ea din Bucure ti. În urma sus inerii tezei de doctorat, ob ine titlul tiin ific de „Doctor în medicin ”. În anul 1971 ob ine prin concurs gradul didactic de Conferen iar universitar, iar la 15 septembrie 1976 este numit profesor universitar, prin decretul Ministerului Educa iei i Înv mântului. În acela i an, este numit eful Disciplinei ORL din cadrul Institutului de Medicin i Farmacie din Bucure ti. Efectueaz un schimb de experien la Centrul Universitar din Zürich, Elve ia, pentru o perioad de 3 luni, colaborând cu prof. universitar Hugo Fish (octombrie-decembrie 1980).

Dup cum se vede, cariera universitar a dr. Dorin Hociot este una normal , respectând întru totul ierarhia universitar i principiile de promovare, respectiv, preparator, asistent, conferen iar, doctor în tiin e medicale, profesor universitar. Potrivit caracterului s u cinstit i integru, al demnit ii sale care l-a caracterizat toat via a sa, dr.

Dorin Hociot nu a for at nimic care s fie împotriva regulamentului, pentru a promova mai repede în ierarhia universitar .

Al turi de activitatea universitar prezentat mai sus, linear i de admirat, a avut, de asemenea, o frumoas evolu ie profesional în domeniul medical. Astfel, a fost medic extern la Spitalul de Stat nr. 9 din Bucure ti, medic intern ORL la Spitalul de Stat nr. 12 din Bucure ti, medic ef adjunct al Serviciului ORL din cadrul Spitalului Militar Central (având i gradul militar de locotenent major), este numit apoi medic secundar ORL i chirurgie general la Spitalul de Stat nr. 12, în urma unui concurs devine medic specialist ORL, este numit medic primar ORL (ob inut prin concurs), apoi devine medic primar gradul

53

I. Ajunge ef al serviciului de „Cofochirurgie” în cadrul spitalului „Alexandru Sahia” i paralel este încadrat cu 1/2 norm la Sec ia de ORL a Spitalului de Stat nr. 12. În perioada 1972-1990 de ine func ia de Director al Centrului Medical de Fono-Audiologie i Chirurgie Func ional ORL din Bucure ti, func ie pe care, ca i în cazul celorlalte situa ii, a îndeplinit-o în cele mai bune condi iuni organizatorice i profesionale. În ceea ce prive te activitatea didactic , în cadrul disciplinei respective, au absolvit examenul 2790 de studen i, s-au format 271 medici speciali ti, iar al i 325 medici au urmat diferite forme de perfec ionare în diferite ramuri ale specialit ii. În schimburile de experien de la 1 lun la 6 luni, mai ales în probleme de microchirurgie ORL, au fost 82 medici. În specialitatea de microchirurgie ORL s-au perfec ionat 6 medici, peste hotare.

Prin schimburile de experien intrauniversitare s-au perfec ionat marea majoritate a cadrelor universitare, care practicau în anii ’90 microchirurgia în oto-rino-laringologie. Începând din anul universitar 1985/1986 i-au fost repartiza i doctoranzi români i str ini în specialitatea ORL. Din activitatea sa integral în înv mânt, cercetare, spitaliceasc i de organizare, voi men iona câteva aspecte mai importante, pentru a contribui astfel la conturarea personalit ii sale.

Astfel, toate titlurile ob inute, atât cele universitare, cât i pe linia Ministerului S ii, le-a luat pe baz de concurs. La toate concursurile a fost clasificat pe primul loc.

Nu a fost legat de un plan teoretic de lucr ri de cercetare tiin ific , decât în ultima perioad a activit ii sale. Din aceast cauz , marea majoritate a lucr rilor prezentate au fost scrise ca o necesitate de a comunica fapte de observa ie clinic i cercetare original pe care le-a g sit prea pu in men ionate în literatura mondial , sau nu le-a sit deloc. Astfel „Examenul audiometric în diagnosticul neurinomului acustic”, ap rut în 1957, i-a adus prima prioritate mondial , fapt semnalat în revista „Proceedings of the Royal Society of Medicine” în 1958 (vol. 51 nr. 11 pg. 29), în articolul „Discussion on acoustic neuroma”.

Se consider c fiecare din lucr rile prezentate sau publicate con ine într-o mare m sur un aport original. Multe din ele sunt rezultatul multor ani de studiu i cercetare, reprezentând un volum mare de munc , în pofida volumului comunic rilor. În decursul timpului, a ob inut multe priorit i pe plan mondial, valorificate unele prin brevete, altele prin comunic ri, participând la peste 30 de manifest ri tiin ifice interna ionale.

La Washington, în 1980 a ob inut premiul I pentru filmul tiin ific „O modalitate de rezolvare prin microscopia endoscopic a sindromului Gerhardt”. În anul 1983 a câ tigat marele premiu „Cedonia” - Edi ia a VIII-a, Sibiu. Datorit activit ii sale, cunoscute i peste hotare, a fost men ionat i în „Dictionary of International Biography and International Youth - Achievement twentwienth edition Cambridge”; International Who’s Who of Intellectualis - pag.

402, Seventh edition Cambridge - pag. 360; Dictionary of scients man biographical American Centre North Carolina (Ed. 1986); Commemorative medal of honor international biographical, centre Cambridge (nr. 098); Commemorative medal of honor by the American Biographical Institute North Carolina 1987, fiind poate primul român cu o asemenea performan . În cadrul spitalului „Elias” a f cut prima camer de audiometrie din ar , introducând audiometria vocal uzual cu band test, care se întrebuin eaz i ast zi. A f cut bloc insonor de audiologie la Clinica Universitar din Cluj i la spitalul din One ti. În cadrul spitalului „Alexandru Sahia”, în anul 1968, a înfiin at primul serviciu de cofochirurgie din ara româneasc , de 60 de paturi.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Din anul 1972 a terminat construc ia Centrului Medical de FonoAudiologie i Chirurgie Func ional ORL. Acest centru a fost f cut dup planurile aduse de dr. Dorin Hociot din str in tate i adaptat situa iei din ar , pe principiul func ionalit ii i randamentului maxim cu minim de investi ii.

Din cauza numeroaselor greut i i al regimului de economie impus, ultima parte a Centrului a fost terminat în 1984, cuprinzând pavilionul de otoneurologie, terapie intensiv i noul local de microproduc ie pentru cercetare i fabricare de proteze auditive.

A introdus pentru prima dat în ar microchirurgia în specialitatea ORL (microchirurgia otic , microchirurgia laringian , microchirurgia otoneurologic ).

Acest Centru, dup declara iile sale, în discu iile purtate, este considerat ca fiind cel mai mare din Europa. El a fost în parte copiat în ora ele Lubliana i Milano. În urma interven iilor chirurgicale numai pentru auz, a redat societ ii personal peste 20 mii de oameni, în afara celorlalte interven ii în toate domeniile ORL. În colaborare cu firma „Siemens” a contribuit la crearea i dezvoltarea microindustriei noastre de aparate auditive. A înfiin at centre de service pentru protezare auditiv în toate cele cinci Centre Universitare din ar (Ia i, Cluj, Tg. Mure , Craiova, Timi oara), toate audiometristele de pe întreg teritoriul rii au fost formate în cursul anilor în cadrul Centrului de ORL. A ini iat la Foc ani o coal de hipoacuziei de 800 de locuri, care s-a construit dup îndrum rile sale, pentru recuperarea handicapa ilor audio-verbali; aparatura a ob inut-o prin colaborare cu firma „Siemens” (în valoare de un milion i jum tate d.m.). Pentru prima dat în ar a înfiin at o gr dini pentru recuperarea handicapa ilor audio-verbali, de 100 de locuri, care apar ine tot de Centrul Medical ORL sub conducerea medical (foniatric , psihologic i logopedic ).

Din anul 1970 face parte din Comitetul Executiv al Societ ii de Oto-Rino-Laringologie a rilor latine. În 1972 a fost ales la Lausanne pre edintele societ ii latine de ORL, reu ind ca în anul 1984 s aduc acest congres în România, dup 47 de ani.

Cu veniturile ob inute personal, în urma unor colabor ri în SUA i Elve ia, a cump rat aparatur de vârf, necesar centrului nostru, reu ind printre altele s aduc i valut între 200.000 i 300.000 USD, pe opera iile efectuate.

Dr. Dorin Hociot a desf urat o important activitate tiin ific i organizatoric în domeniu. Astfel, în anii 1966 i 1970 a fost secretar la congresele na ionale de ORL, cu o larg participare interna ional .

Din anul 1959 i pân în anul 1990, a îndeplinit func iile de secretar de redac ie i secretar responsabil al sec iei ORL. Este de semnalat

Dr. Dorin Hociot , un tat fericit (Bucure ti, 1987)

Anul VI, nr. 11(63)/2015

faptul c , din anul 1973 i pân la moartea sa, a fost f întrerupere, pre edintele Societ ii ORL din România. Din anul 1970 este membru al Societ ii ORL al rilor latine, f când parte din Comitetul Executiv, iar în anul 1982 a fost ales la Laussanne pre edintele Congresului Societ ii Latine ORL, care este o asocia ie interna ional de limb latin . În anul 1984 a fost ales pre edintele celei de-a XXV-a Conven ie Latin . De asemenea, în anii 1980 i 1984 a fost ales pre edintele congreselor na ionale ORL respective, desf urate la Bucure ti.

Datorit experien ei sale i prestigiului c tat pe plan interna ional, a fost cooptat membru al Societ ii EUFOS, membru al Societ ii franceze ORL, etc.

Statul român i-a acordat mai multe ordine i medalii, precum Ordinul „Meritul Sanitar clasa II”, „Medic Emerit”, Ordinul „Meritul Sanitar clasa I”, precum i mai multe medalii i eviden ieri profesionale. În cadrul activit ilor tiin ifice, dr. Dorin Hociot are un num r de apte inven ii i inova ii.

Pentru a fi mai bine verificate de c tre speciali ti i studen i, unele rezultate deosebite din domeniul ORL i al cofochirurgiei, dr.

Dorin Hociot împreun cu colaboratorii s i a realizat un num r de 18 filme tiin ifice.

Se poate constata c dr. Dorin Hociot a fost un bun manager care a lucrat în echip în a a fel încât experien a sa intelectual s fie cât mai bine valorificat în interesul na ional. mai men iona ase c i în domeniu scrise de dr. Dorin Hociot : „Cum trat m afec iunile curente otorinolaringologice” (1968); „Reconstruc ia transmisiei osiculare în chirurgia surdit ii” (1970); „Chirurgia surdit ii” (1974); „La microchirurgie en oto-rino-laryngologie, indications et techniques” (1984); „Diagnosticul precoce al bolilor de grani O.R.L. Neurochirurgie” (1990); „Îndreptar de rinoplastie” (1990, în colaborare cu V. Constantinescu).

La acestea se adaug un num r de 189 publica ii i comunic ri tiin ifice ale sale, cât i în colaborare, care au determinat o bun cunoa tere în domeniul ORL. În plus, a condus lucr ri de doctorat i de diplom în num r de 16, cu o palet larg de teme în domeniu.

Dar s revenim la unele dintre întâlnirile noastre, de care îmi aduc aminte cu pl cere i emo ie. Am men ionat c l-am cunoscut la Craiova, prin intermediul unui medic militar, I. Simionescu, vecin de apartament i care fusese operat cu succes de c tre dr. Dorin Hociot .

L-am invitat ca primar s viziteze ora ul Craiova, apoi la mine acas , unde a constatat c so ia mea Marieta, dup na terea a trei copii, a tat defec iuni de auz. Bineîn eles, a a cum îi era firea, de a fi amabil, serviabil, în slujba oamenilor, a operat-o cu succes pe nervul simpatic, sub microscop, redându-i pe deplin auzul, pentru care familia mea i-a r mas profund recunosc toare.

Discu iile informative, avute atunci, în mai ’60, la mine acas , au fost interesante, noi fiind interesa i pe deplin.

L-am întrebat: - Fiind o opera ie delicat , sub microscop, pe nervul simpatic, ce anse de reu it ne acorda i?

Dr. Dorin Hociot a zâmbit în eleg tor: - Garantez c reu ita va fi sut la sut , a a cum s-a întâmplat i cu al i pacien i, inclusiv cu vecinul dumneavoastr . S nu ave i nici o re inere.

Totu i, am insistat: - Ce s-ar întâmpla dac opera ia chirurgical nu reu te? Ce se poate întâmpla? spunsul nu a întârziat s vin : - Nu poate fi vorba de a a ceva. Totu i, teoretic pot spune c pot fi i unele cazuri, când în cazuri de nereu it , surditatea poate fi instalat definitiv i chiar paralizie.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

M-am cutremurat auzindu-l. M-a încurajat: - Bineîn eles c în cazul doamnei Gigea nu este cazul, eu asigurându-i o opera ie f nici o urmare negativ . a c ne-am hot rât pentru opera ie i în consecin cele dou opera ii (la ambele urechi) au fost excelent f cute, revenind auzul în cele mai bune condi ii.

Am devenit prieteni. Dr. Dorin Hociot era un om agreabil, simpatic în discu ii i în manifest rile sale. Vorbea obi nuit, f a ar ta c el este o personalitate tiin ific de seam , de renume interna ional.

Pân în anul 1977 a venit la Craiova de mai multe ori, rugându-l în anumite cazuri s consulte craioveni de-ai mei, care aveau nevoie de aten ia unui mare specialist. Eu îndeplineam pe atunci (timp de nou ani) func ia de primvicepre edinte al Consiliului Popular al jude ului Dolj. Acas la mine, purtam discu ii interesante i despre art i literatur , despre evenimente interne i interna ionale, agreabile i pl cute. Figura sa ne devenea familiar . Era scund de statur , siluet, cu ochi vioi i cu p rul mare, mereu vâlvoi, i care scotea în relief goluri în ambele p i, ceea ce f cea ca fruntea s fie lat în raport cu fa a.

Nu cred c avea 60 de kg în greutate, dar dispunea de o mare for fizic i intelectual . Era preocupat de faptul c în Bucure ti trebuia fie organizat la nivel mondial un Centru medical sau un Spital de Stat cu aparatur modern , pentru a putea realiza o coal medical în domeniul ORL i al cofochirurgiei.

- Vezi tu, drag Petricâ, statul român a cheltuit cu mine ca s m specializez în str in tate. Pentru ca s -mi achit recuno tin a mea, ar trebui s fac cât mai multe opera ii personal, dar s creez pe lâng mine i o coal medical în specialitate. Deci nu pot s-o fac a a cum ar trebui dac nu mi se creaz condi ii de spa iu i aparatur performant . Mi se promite, dar nu se realizeaz nimic concret.

L-am întrerupt: - În asemenea condi ii, totu i cât de important este Centrul medical de cofochirurgie, respectiv persoana ta, ca specialist? Spune-mi modestie.

A zâmbit. Îmi spune: - Nu o lua ca o laud . Azi, în prezent, specialitatea mea este cunoscut în lume. Astfel, adresabilitatea celor ce trebuie opera i i au posibilit i materiale se îndreapt spre New York i Paris, dar în ultima vreme, de la aceste centre îi îndrept spre Bucure ti, recomandându-m pe mine. A a se face c am ajuns ca unii dintre solicitan i fie înscri i pe liste de a teptare, pe o perioad de unul pân la doi ani.

Eram bucuros de ceea ce am aflat. Zic: - Dup câte v d, tu contribui la ridicarea prestigiului medical românesc, pe plan interna ional. Te felicit. D -i înainte!

Zâmbea. Aprindea des igara, fapt ce i-am repro at c este cazul fumeze mai pu in sau chiar s se lase de fumat.

Prof. univ. dr. Dorin Hociot , împreun cu colegii s i, în fa a Clinicii ORL din Bucure ti

55

- Îmi este greu f tutun. Nu am voin , asta este. În anul 1977, am fost mutat la Bucure ti i întâlnirile noastre s-au îndesit. Am fost invitat la el acas , pe strada Frédéric Joliot-Curie, nr.

23, fiind bucuros c m are ca oaspete. Îmi spune acas : - Sunt bucuros i onorat c primesc vizita unui ministru de Finan e al României, care îmi p te pragul casei. Dar tu r mâi pentru mine Petric , prietenul meu.

- A a gândesc i eu. O prietenie este mai presus decât demnitatea unei func ii.

Am constatat c era un familist convins, prin atitudinea i comportamentul s u blajin i civilizat cu so ia sa, Madelaine, i cu copiii i. Era pe sufletul meu, pentru c i eu iubeam familia mea i o puneam deasupra tuturor preocup rilor mele. Acas la el am constatat este un filatelist de seam , având o bogat colec ie de timbre po tale din ar i str in tate. * Treptat, treptat, dr. Dorin Hociot a devenit o personalitate mondial în domeniu, tot mai apreciat i solicitat . A a cum se întâmpl de obicei, au început i „geloziile” între colegii de breasl . Dar capacitatea sa mare de specializare i talentul s u profesional l-au situat deasupra unor discu ii i interese meschine. i aceasta mai ales din anul 1968, când a trebuit s intervin pentru un tratament la pre edintele statului român. Cum s-au petrecut lucrurile?

Sovieticii au decis s invadeze Cehoslovacia în numele „ap rii socialismului”, prim-secretar al P.C.U.S. fiind Leonid Bre nev. În noaptea de 20/21 august 1968, începând cu orele 23, dup mai multe discu ii, pe calea aerului i pe uscat au început s p trund în Cehoslovacia trupe terestre sovietice, poloneze, maghiare, est-germane i bulgare, în num r de peste 500.000 de osta i, trupele fiind sus inute de 2.500 de tancuri i transportoare blindate, precum i de 1.500 avioane de transport de vân toare i elicoptere. România nu a participat la aceast ac iune armat , autorit ile române luând cuno tin în aceia i noapte, dup orele 24. În diminea a zilei de 22 august 1968 au avut loc edin e ale Comitetului Politic Executiv i a Guvernului i Plenara CC. al P.C.R., iar la ora 10 s-a desf urat în fa a Comitetului Central un mare miting la care au participat peste 100.000 de cet eni bucure teni. La acest miting a luat cuvântul Nicolae Ceau escu, pre edintele României, care, în cuvântul s u, a condamnat aceast invazie, solidarizându-se cu poporul cehoslovac, pe un ton vehement i violent, afirmând printre altele c „este o ru ine” ce se întâmpl la Praga. A spus-o cu voce tare, fapt ce a f cut ca, datorit i aerului mai rece, s r gu easc brusc.

Era nevoie de interven ia unui medic specialist ORL. Ministerul ii i medicii cursan i din jurul pre edintelui au decis ca s fie chemat dr. Dorin Hociot . Acesta era ef de lucr ri la Facultatea de Medicin i lucra la Spitalul „Alexandru Sahia”.

Dr. Dorin Hociot l-a consultat cu aten ia cuvenit , a a cum avea obiceiul s-o fac , i-a pus diagnosticul bolii i a recomandat tratamentul necesar.

Atât Nicolae Ceau escu, cât i cei din jurul s u au re inut cele constatate i au hot rât s consulte i o somitate în materie, din Fran a, i anume la prof. univ. dr. Aubrie. Acesta, deplasându-se la Bucure ti, dup ce l-a consultat pe pre edintele României, a pus acela i diagnostic i a recomandat acela i tratament stabilit de dr.

Dorin Hociot . El s-a adresat celor de fa i le-a spus: - Eu v recomand s consulta i i un foarte bun medic orelist din România. Îl cheam Dorin Hociot i este apreciat în Fran a i în alte ri ale lumii, mai ales în Statele Unite ale Americii.

Doctorul francez Aubrie nu tia c dr. Dorin Hociot f cuse mai înainte un consult similar, pentru c nu i se spusese. De atunci, dr.

Dorin Hociot a devenit medicul personal al pre edintelui României

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în probleme de ORL, cât i pentru alte cadre de conducere ale rii.

A profitat de prezen a sa la pre edinte i a ridicat problema construc iei unei clinici ORL, dotat cu aparatura necesar . A fost sprijinit pentru importul unei aparaturi moderne, în scopul solicit rii sale.

Dar construc ia întârzia s se fac , din fel i fel de motive. În discu ia pe care a avut-o cu mine, s-a „plâns” de aceast situa ie, dar n-a cerut fondurile necesare, mai ales c eu eram ministru de Finan e.

Dar eu tiam care este situa ia i am în eles mesajul s u nem rturisit.

Avea nevoie de un sprijin financiar. Am f cut toate diligentele i a început construc ia Centrului Medical ORL, dat în func iune în anul 1983. A devenit director al acestei institu ii.

Aceast clinic ORL de acest fel a fost unic în sud-estul Europei.

Având în vedere preg tirea sa i notorietatea de care se bucura pe plan mondial, dr. Dorin Hociot a consultat i operat unele personalit i din str in tate din domeniul politic, economic, al tiin ei i culturii, diplomatic i alte sectoare de activitate. În ar a operat i îngrijit membri ai Corpului Diplomatic din Bucure ti, printre care i ambasadorii Indiei, Germaniei i Israelului.

De asemenea, dup cum am aflat mai târziu, dr. Dorin Hociot a consultat, operat i îngrijit mai multe personalit i române ti, printre care: Geo Bogza, Ana Blandiana, Adrian P unescu, Dinu S raru, Corneliu Vadim Tudor, Ion Iliescu, Dan Claudiu T sescu, Drago Vicol, Sergiu F rc an, F nu Neagu, Emilian Lustig, Dumitru Popescu, Romulus Rusan, Petre Popescu, Mihail Jora, Mircea Dinescu, mai mul i actori i al ii. În anul 1980, Kim Ir Sen, pre edinte al Coreei de Nord, a solicitat pre edintelui României s -l trimit pe dr. Dorin Hociot s -l consulte i s -l opereze. S-a deplasat în Coreea, unde a stat 3 luni, perioad în care l-a operat pe Kim Ir Sen, acesta vindecându-se complet.

Aceasta nu avea s -i fie iertat , fapt pentru care a fost acuzat vehement de c tre unii dintre colegii s i c nu trebuia s -i trateze pe cei doi efi de partid i de stat, mai ales pe Nicolae Ceau escu. Pentru ace ti acuzatori, jur mântul lui Hipocrat nu conta, era uitat, dup decembrie 1989, iar dr. Dorin Hociot trebuia s plece.

Era o nedreptate ce i se f cea. O parte dintre acuzatori, medici pe care Dorin Hociot i-a ajutat i le-a împ rt it secretul profesiei chirurgicale, au uitat acest lucru, urm rindu-se doar eliminarea sa din func ie i din via a medical . * În perioada 1986-1990 eram ambasador la Paris i ambasador UNESCO. Într-o zi, de la intrarea Ambasadei române, portarul îmi face leg tura la telefon cu o „persoan din România”. În receptor aud o voce cunoscut : - Bun ziua, domnule ambasador. Aici, drag Petric , este dr.

Dorin Hociot . Pot s te v d?

Am izbucnit bucuros: - Bine ai venit, drag prietene. Cobor imediat în întâmpinarea ta. În dou minute eram la intrare, unde zâmbitor m a tepta vechiul meu prieten. Ne-am îmbr at prietene te. Amândoi eram bucuro i ne întâlnim, aici, în Fran a. A l sat pa aportul la poart , pentru înregistrare i l-am luat de bra , conducându-l în biroul meu. Ne priveam unul pe altul i nu tiam cu ce s începem.

- Cu ce prilej la Paris? Cât stai aici? i-a scos tacticos o igar , ca de obicei, r spunzându-mi: - Sunt aici, mai întâi ca s te v d pe tine i pe Marieta, doamna ta.

Dar, eu stau mai mult timp aici, vreo 60 de zile, fiind invitat de colegii mei francezi oreli ti. M-au selectat s particip la unele opera ii mai delicate, pentru pacien i selec iona i, unii fiind personalit i importante.

- Deci, vei opera?

- Desigur. E o cinste pentru mine c s-au gândit la românul Ho-

Anul VI, nr. 11(63)/2015

ciot . Atât la Paris, cât i la New York, dar i în alte ora e, numele meu este cunoscut în domeniu.

- Deci atunci când se vorbe te de tine, automat se gândesc la România, la medicina româneasc , am intervenit eu. Dar acesta nu e pu in lucru. Ne face cinste rii noastre...

- Ai dreptate. i eu sunt mândru pentru acest fapt.

Am început apoi o serie de discu ii, informându-m cu aspecte din ar , unele dintre ele nu chiar pl cute, mai ales legate de neajunsuri cotidiene. Am dat apoi telefon so iei mele c voi veni s -i prezint un prieten comun, pe care îl vom avea i invitat la mas .

Am urcat în apartamentul pe care îl aveam la etajul IV. So ia mea s-a bucurat nespus la vederea lui Dorin Hociot , pe care l-a îmbr at prietene te. Ea fusese, în urm cu ani, pacienta lui, pe care o f cuse deplin s toas . Desigur c el s-a interesat cum se simte cu auzul i era încântat s aud c acum totul era în deplin ordine.

La mas i în continuare, am discutat de câte toate, trecând repede de la una la alta, cât i de la Bucure ti la Paris. Dorin Hociot se sim ea bine i când se dezl uia, tia s se fac pl cut. De obicei, el era în particular cam taciturn. Acum era volubil i simpatic.

Cât a stat la Paris, ne-am întâlnit de mai multe ori, atât în biroul meu, cât i acas , unde familia mea se str duia s -i creeze cele mai bune condi ii pentru a se sim i confortabil. Îmi aduc aminte cu emo ie fireasc i gânduri curate de figura luminoas a celui ce a fost i r mâne în inimile noastre, Dorin Hociot , reputat chirurg român. * Plecarea tragic în eternitate a celebrului chirurg Dorin Hociot , un om de excep ie, a f cut ca to i cei ce l-au cunoscut în diferite ipostaze s -l regrete i s se întristeze. Nu merita s aib acest sfâr it, se întâmple aceast tragedie, prin sinucidere. Dar acest fapt nu a fost un eveniment normal i firesc, ci unul provocat de c tre oamenii care nu aveau demnitate i omenie. Societatea româneasc îns a ripostat cum se cuvine, de i noua societate, pornit pe un drum nou dup evenimentele din decembrie 1989, avea noi planuri i aspira ii.

O dreptate trebuie s se fac în amintirea marelui disp rut.

Astfel, Ministerul S ii, prin decizia nr 397 din 14 februarie 1991, sub semn tura ministrului S ii, dr. Bogdan Marinescu, a stabilit ca Centrului Fono-Audiologie i Chirurgie Func ional ORL din Bucure ti s i se atribuie denumirea de «CENTRUL MEDICAL DE FONO-AUDIOLOGIE I CHIRURGIE FUNC IONAL ORL „Prof. Dr. DORINHOCIOT ”».

Prin aceasta i se aducea un omagiu postum, p strându-se în memoria urma ilor numele celui care l-a înfiin at, i-a adus prestigiu naional i interna ional, l sând în urm o institu ie sanitar pus în slujba oamenilor.

Prof. univ. dr. Dorin Hociot , prezent la un simpozion tiin ific desf urat la Bucure ti, al turi de prof. univ. Djuvara

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Nicolae GHI}ESCU (1919-2002) scut în Piatra Neam , decedat la Bucure ti. A absolvit Liceul „Petru Rare ”, din Piatra Neam i Facultatea de Medicin Veterinar , din Bucure ti i a lucrat ca medic veterinar la Bucure ti.

Membru al Clubului „Cincinat Pavelescu” (pre edinte între 1990-1996). Membru fondator i „Membru de Onoare” al Uniunii Epigrami tilor din România (vicepre edinte între 1996-2002).

Colaborator la peste 30 de publica ii, de in tor al unui num r impresionant de premii la concursurile na ionale, inclus în peste 50 de volume colective de epigram .

Talentat portretist, cu mai multe expozi ii personale.

Apari ii editoriale: Epigrame (1996, reeditat în 1997).

O epigram surpriz simt i eu s rb torit Azi când s rb tori i Femeia, V-asigur, nu-s hermafrodit, Dar sunt n scut… în 8 a treia!

De Sfântul Nicolae În noaptea asta pri uri n-am, simt s rac peste m sur , Mi-a pune ghetele la geam, Dar ce m fac de mi le fur ?

O lume nebun , nebun , nebun Lua i aminte, oameni buni, E plin lumea de nebuni! i, s m ierte Dumnezeu, printre dân ii sunt i eu!

Via a Pic tur de culoare, De iubire, fulg de nea, Zbor de clipe trec toare, De iluzii… cacialma.

Memoria De i e-o minte sclipitoare, Nu- i poate aminti nimic: Nici de bunici – era prea mic – Nici de amici… c e prea mare.

Propor ie Mul i de tep i, de când se tie, Râd de pro ti i de prostie; Dintre ei, dac -i cuno ti, Jum tate sunt… tot pro ti!

Scleroz Îmi tot cobe ti de sclerozare i sunt convins c n-o s scap, Dar s m ia de la picioare, Nu ca pe tine, de la cap!

Menaj Mai în toate casele Treburile-s cam a a: Dânsa spal vasele, Dânsul spal … putina.

La vârsta a treia Greu e, dragi contemporani, tr ie ti optzeci de ani!

Dup aia nu e greu, te uit Dumnezeu.

La 60-80 de ani Diminea a pe r coare Când te scoli f efort i nimic nu te mai doare, fii sigur c e ti mort!

La doctor tându-i inima prea tare, S-a dus la clinica cu plat i doctorul i-a spus: „R bdare, O facem noi s nu mai bat !”

La o reuniune medical Sunt prezen i aici în sal Zeci de medici i surori: Ambian ideal …

Vorba aia: s tot mori!

Concluzie A fost o via cump tat, Nici n-a b ut, nici n-a mâncat, Nici n-a f cut din noapte zi i a trecut de sut !... i?

Pseudonim mir de ce i-a publicat Volumul sub pseudonim, Când numele-i adev rat E tot atât de anonim!

Val de privatiz ri Nout i la orice pas, Îns una m-a dat gata: În pasajul de la ceas S-a privatizat… privata!

Stres În toamna trist i târzie, plimb prin parc, de stres s scap; Dar i aici, s vezi dr cie, Îmi cad castanele în cap!

Puterea exemplului Nici de fumat, nici de b ut m dezb r n-am reu it; Exemple bune am avut, Dar din p cate… au murit!

Unui zbir Degeaba zbieri i-mi stai în cale i m califici n u: Eu nu m pot pleca de ale S-ajung pân’ la nivelul t u. riei mele Când voi porni în ve nicie, vrea, iubit p rie, Solemn s r mâi în cui, spun to i: „A fost a lui!” În goana vie ii Din zori în noapte, tot o ap i-n irul zilelor la fel, Alearg omul c tre groap De iese sufletul din el.

Explozie demografic Spore te lumea pe p mânt, Etaje noi se-nal -n vânt; La cimitir, taman pe dos: Sporesc etajele în jos.

Autoepitaf La loc de ve nic odihn Dorm somn adânc în nefiin ; Doar spiriti tii nu-mi dau tihn : cheam noaptea la edin !

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Unui fost prieten m-ai uitat nu-i de mirare i nici nu cat s i fac procesul; Prietenia-i trec toare, Etern e numai… interesul.

Femeia fatal Are cap de p pu ic , Trup de filde , sâni boga i i tr ie te singuric …

Cu-o mul ime de b rba i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Traian CONCIATU

Anul VI, nr. 11(63)/2015

(08.04.1942)

scut în com. Goruia, jud. Cara Severin. A absolvit Liceul „C.D.Loga”, din Timi oara (1969) i coala Tehnic la Întreprinderea „Electromotor” Timi oara, unde a lucrat ca tehnician (1962-1998), în prezent fiind pensionar.

Membru al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara (1982) i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România (1990).

Apari ii editoriale: Hapuri... pe stomacul gol (epigrame, fabule, cronici rimate, sonete, 2008) i Pastile… zâmbitoare (2014). Este inclus în peste 30 de volume colective de epigram , poezie i proz umoristic .

Tranzi ie Ne îmb m cu ap rece, Zicând: „Tranzi ia va trece!”

Când, bine tim, la noi, în ar , Mizeria e secular !

Precau ie Dac intru-n magazine, Pre urile nu m-apas ; Ca s nu le v d prea bine, Ochelarii-i las acas .

Economie de pensionar Din co ul zilnic scot mereu (Luând o drastic m sur ), Doar pasta „Colgate”, fi’ndc eu Tot nu mai am un dinte-n gur .

Dragostea La dou zeci de ani: nebun ; La patruzeci: inut -n strun ; Pe la aizeci: sl bu activ ; La aptezeci: retrospectiv .

Unitate Am strâns din din i la vremuri grele i-am implorat cereasca man ; Am strâns, mai abitir, curele, Iar azi ne strângem la poman .

Persiflare netul nu-i destul, Speran e nici atât, Dar, z u, c sunt s tul...

De biruri pân -n gât!

Cota-parte Pensia nu e prea mare Îns eu, ca tot pozna ul, u, m bucur foarte tare, -ntre in din ea… po ta ul.

Blonda sexi din bloc Exist probe foarte evidente, Când Mimi urc treptele de zor, to i b rba ii din apartamente Privesc natura vie… prin vizor!

Reforma justi iei Reforma mi se pare o himer …

Atâta timp cât ara e s rac , Degeaba am râtul o tot sper , -n haina ei corup ii se îmbrac .

Poli ist de frontier În post e zbir i vigilent Nu-i pot aduce vreun afront, În schimb acas , permanent Se teme ca s mi te-n front.

Jandarmul familist Face c sniciei fa , Este chiar un so model: Cum s calce strâmb în via Cu jandarmul lâng el?

Greva Nu cerem bani, nu vrem nimic, Nu vrem ca s plec m din ar , Chiar de ne da i pe to i afar !

Scandau în grup la „mititica”.

Vizit la spital Când a ajuns la patul meu, Pe doctor, r suflând din greu, L-am întrebat de-a bolii soart , spunsul s u: „Hai las-o moart !

Falsul întreprinz tor În afaceri, tot mai des, Pe pariu sau pe furate, Unii au avut succes: S-au „privat”… de libertate.

Anun matrimonial Sunt fat scump i „divin ”, a c domnilor b rba i, De vre i cumva s m-aborda i, Trimite i poza… la ma in !

Recidivistul Când a ie it, recent, din pu rie, A vrut s fure dintr-o cas bani – vad de mai tie meserie i a v zut… din nou, vreo ase ani!

Convie uire Vecinul meu din dreapta-i trompetist, În stânga st un super-baterist, Dar cel deasupra e cu mult mai tare: Repet , zilnic… dansuri populare.

Locatar recalcitrant De vecinii lui nu-i pas , Omul are-acest n rav: Când nu face larm -n cas , Chiar m tem c e bolnav.

Mul umirea groparului Groap am s pat la mul i, Oameni pro ti sau oameni cul i i-obosit de dat la sap , Azi, m odihnesc… în groap !

Fotograful Cu vechimea sa de-o via , Sigur nu i-a fost prea greu Mor ii s îi fac fa , C-a murit… instantaneu.

Ghinionist la loto Zace-aici un înr it Juc tor, ce ani i ani Toat via a a tr it C-o speran … de doi bani1 Curtezanul Fericit, ajuns în rai, Soarta- i poart cu temei...

Fi’ndc i aicea, vai, Sunt… o groaz de femei!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Solu ie O umbrel mi-am luat, Nu c-a fi un om cu nazuri, Dar am vrut, neap rat, -mi acop r din necazuri.

Adaptare trâneii cu m sur , Pentru ciorba lor din case, Chiar de n-au un dinte-n gur , Cump pe rupte… oase.

Anul VI, nr. 11(63)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Legenda M[t[sii Spuneam, la un moment dat, c str inii vin în China mai ales pentru a cunoa te cât mai mult din bog ia uneia dintre cele mai vechi civiliza ii ale omenirii. Cu acest gând, s pornim i noi pe câteva potecu e, care ne apropie nu doar de tradi iile, dar i de sufletele chinezilor. Pentru mine, prima potecu s-a deschis în momentul când am plecat din Shanghai spre Hangzhou i am poposit la una dintre cele mai importante fabrici de m tase din zon . M tasea, care descinde i ea din mitologie, este unul dintre produsele remarcabile ale civiliza iei chineze. Filosoful antic chinez Confucius cugeta astfel: Nu trebuie s fii trist pentru c n-ai fost remarcat. Fii trist c n-ai cut nimic remarcabil. Timp de milenii, m tasea nu le-a dat chinezilor motive de triste e, ci dimpotriv .

Despre vechimea acestui produs circul numeroase legende, dar -i d m crezare lui Confucius, care sus inea c istoria m sii ar fi început în anul 2640 î.Hr., când prin esa Lei Zu, so ia împ ratului Galben, le-ar fi instruit pe doamnele de la curte cum s creasc viermii de m tase i s eas firul lor miraculos. Pentru acest merit, chinezii au declarat-o pe prin es Zei a M sii. a s-ar explica i faptul c ocupa ia respectiv s-a impus drept una exclusiv feminin .

Istoria m sii, legendar la început, este sus inut cu probe solide de arheologie: inscrip iile pe carapace de broasc estoas , coji de bambus, obiecte din bronz sau ceramic , toate apar inând de ceea ce este cunoscut ast zi drept Cultura Fluviului Galben. Astfel, primul vierme de m tase apare sculptat pe o cup de filde de acum 6.500 de ani. Ulterior, pe un vas de ceramic , vechi i el de 5.000 de ani, apar cinci viermi de m tase, cu nimic deosebi i de cei de ast zi.

Apoi, polenul de dud are i el o vârst de peste 5.000 de ani. Întrucât m tasea î i are originea la curtea imperial , pentru mult timp folosirea ei ca îmbr minte era rezervat exclusiv împ ratului, împ tesei i unor mari demnitari. Se spune c chinezii (selectiv, desigur) se îmbr cau în m tase pe vremea când, în alte locuri de pe glob, oamenii se acopereau cu piei de animale.

Pentru mii de ani, tehnica m sii i a prelucr rii ei a r mas un mare secret al chinezilor. Se presupune c primele gogo i ale viermilor de m tase ar fi fost scoase din China în cocul unei prin ese, care s-a m ritat într-o alt ar . Documentele vremii vorbesc i despre ceea ce în zilele noastre s-ar chema spionaj industrial: cei doi c lug ri, trimi i de împ ratul Justinian în Asia, s-au întors cu ou ale viermilor de m tase, ascunse în toiegele lor de bambus. Tot în toiege au adus i olandezii primii bulbi de lalele din Turcia.

Drumul M sii. tasea a fost cea care a scos China în lume, înc din secolele IV-III î.Hr. La început, a ajuns în India, Persia i Mesopotamia, de unde a trecut în Grecia i Imperiul Roman. Pe atunci, China mai era cunoscut i sub numele de SERICA, adic ara sii. Acest produs de lux, a c rui greutate era echivalat adesea în aur, a dat numele Drumului M sii. Dar, au mai fost i alte magistrale comerciale înc din antichitate, pe care circulau mirodeniile, ceaiul, cafeaua, por elanul etc. îns , în istorie a dobândit notorietate Drumul M sii.

Am vizitat, recent, Muzeul de Istorie din Xi’an (fost capital a 11 imperii chineze, sub numele de Chang’an), unde am f cut o plimbare prin istoria Drumului M sii. Este o istorie lung , fascinant , despre care s-au scris, probabil, biblioteci întregi. Dup cum se tie, comer s-a f cut în zona asiatic din cele mai vechi timpuri, îns chinezii au fost primii care au pus bazele unei c i comerciale de o asemenea vastitate i importan . Ideea se pare c a încol it, pe la finele secolului al II-lea î.Hr., în mintea împ ratului Wu Di, din Dinastia Han, ca urmare a pre ioaselor informa ii (politico-militare, economicocomerciale i culturale) aduse de remarcabilul s u general i diplomat Zhang Qian, la încheierea unei Odissei, de peste zece ani, în inuturile vestice.

Eram în fa a Por ii de Vest a ora ului vechi Xi’an, punctul de pornire a Drumului M sii, i parc vedeam cum, dup un col al drumului, apare o lung caravan de c mile, celebrele cor bii ale de ertului, care abia se mai mi cau din cauza poverii (eram tentat s zic coco ate din cauza greut ii). Îi vedeam, apoi, pe negu tori cum î i etalau produsele aduse de pe lungul traseu care lega Vestul i Estul. Erau bumbac i produse din bumbac, bl nuri, obiecte din aur i argint, ustensile variate, ceramic , precum i condimente exotice.

Pe aceast cale, au ajuns în China primii ardei, morcovi, pepeni i piersicul. Acolo, nu întârziau s apar i împuternici ii îmratului, care luau ceea ce li se p rea mai frumos i mai interesant, aceasta, probabil, sub form de vam imperial . Pentru drumul de întoarcere spre Vest, a teptau enormele baloturi de m suri, în cascade de culori i texturi, por elanuri, obiecte din lac sau l cuite i alte minun ii ie ite din mintea i mâinile iscusite ale chinezilor. S nu uit m de aici au pornit spre Vest i marile descoperiri chineze, precum busola, hârtia i tiparul, sau praful de pu , inven ii care au schimbat radical mersul civiliza iei omenirii.

Dac , ast zi, am dori s refacem Drumul sii, de la Xi’an pân la limanul estic al

Covor de m tase

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mediteranei, nu ar trebui s parcurgem tot traseul cu o caravan de mile. Nici în antichitate negustorii nu porneau într-o asemenea aventur . Apoi, nu era vorba de un singur traseu, ci de o re ea de rute interconectate, fiecare cu gradul s u de dificultate i risc. Practic, se mergea de la un caravanserai la altul, unde se schimbau m rfurile ic ii. Eu a parcurge mai ales tronsonul chinezesc al Drumului sii, pentru a m opri la câteva puncte istorice. Astfel, a trece pe la vama de la Lacul Tianchi, cel mai mare i mai adânc din China.

Apoi, m-a opri la ruinele ora ului antic Jiaohe (capital de regat, abandonat în secolul al XIII-lea). Popasul urm tor ar fi la tezaurul de art budist de la grotele artistice (ale celor o mie de Buddha) de la Mogao (suburbie a ora ului Dun-huang din Provincia Gansu), sit arheologic care, din anul 1987, se afl înscris în Catalogul UNESCO al Patrimoniului Umanit ii. Aici, Drumul se bifurc . Noi îl vom urma pe cel de Sud, pentru a ajunge la Palmira, în Siria.

Palmira, alintat i cu apelativele de Logodnica sau Diamantul De ertului, a fost un punct nodal pe Drumul M sii, care f cea leg tura direct cu Mediterana. Ea era, totodat , unul dintre locurile cele mai sigure: marii proprietari de c mile din oaza Palmira asigurau nu doar transportul m rfurilor i oamenilor, dar i paza drumurilor comerciale, cu trupele lor de c milari.

Conform unei frumoase legende, europenii ar fi aflat pentru prima dat de existen a m sii de la solda ii unei legiuni romane, legiune care a pierdut un r zboi cu par ii (per ii) din cauza acestui produs necunoscut lor. Ei s-au speriat i au dat bir cu fugi ii, când au v zut stindardele dintr-un material verde, catifelat, str lucitor i nespus de frumos. Îns , nu mult dup aceea, aristocra ia roman devine obsedat de m tasea chinezeasc , c reia îi pl teau greutatea în aur.

Pân i Cezar i Cleopatra se mândreau cu velin ele lor din m tase. Împ ratul Tiberius a ordonat chiar ca to i b rba ii romani s poarte ve minte din m tase. A fost, îns , i un moment, probabil scurt, când romanii au interzis hainele de m tase, considerându-le a fi prea transparente i provocatoare. Cine s -i mai în eleag ?

Cât despre Drumul M sii, trebuie precizat c acesta face obiectul unui program special de cercetare al UNESCO, fiind considerat o cale major de promovare a dialogului i schimburilor Est-Vest,

Anul VI, nr. 11(63)/2015

un liant puternic între culturi i civiliza ii, cu o contribu ie determinant la evolu ia civiliza iei umane. Este vorba de acel creuzet în care s-au combinat i influen at reciproc marile culturi ale timpului: elenistic , persan , indian , chinez i mesopotamian . Poate c acesta a fost i o prim faz , arhaic , a globaliz rii. Este cert, îns , c Drumul M sii a pus bazele rela iilor diplomatice de mai târziu, prefigurând i marile descoperiri geografice, care au debutat la finele veacului al XV-lea. Atunci este, de fapt, i momentul când acest Drum terestru al M sii începe s i piard din importan , fiind înlocuit, treptat, de cel maritim, care se dovedea mult mai rapid, mai sigur i mai ieftin.

Ast zi, constat m c lumea a început s duc dorul Drumului sii i aceasta nu doar din curiozitate turistic sau istoric . Statul chinez este angajat în dou proiecte, pe cât de gigantice, pe atât de costisitoare. O cale ferat transasiatic ar urma s devin noul Drum, cel de fier, al M sii. Cu Rusia, China lucreaz i la un Drum rutier al M sii, de 8.500 km, care începe la Sankt Petersburg. Beijingul a finalizat deja tronsonul s u de autostrad , în lungime de 3.425 km.

China î i poate permite asemenea investi ii masive, pentru a- i realiza propriile interese politico-strategice i economice în zon . Comentatori aviza i sus in c noile Drumuri ale M sii au i un puternic miros de ei i de gaze naturale.

Pentru final, am p strat o interesant poveste care, de i neadeverit , este totu i frumoas . Se spune c la Muzeul de Istorie din Beijing exist o hart , unde apare o bucl misterioas a Drumului sii care, ocolind pe la Nord Marea Caspic i Marea Neagr , coboar prin Dobrogea, spre Bizan . Ar suna frumos dac s-ar spune : prin secolele VII-X, caravanele venind din Crimeea treceau prin livezile dobrogene de piersici, în drumul lor spre Constantinopol. Academicianul Mircea Mali a ar fi fost printre primii speciali ti români care au putut consulta aceast hart . La întoarcerea în ar , omul de tiin român a publicat articolul intitulat sugestiv Drumul dobrogean al m sii. De i ipoteza îi era drag , autorul articolului nu putea s nu consemneze faptul c harta nu prezint suficiente date de autentificare, ceea ce a f cut ca România s nu apar pe h ile UNESCO aflate la baza Programului s u special de conservare a Drumului M sii.

Amedeo Modigliani - Nud culcat "Nudul culcat" al lui Modigliani a fost vândut, de curând, la New York, pentru 170,4 milioane de dolari.

Cump torul tabloului este Liu Yiqian, un fost taximetrist chinez, devenit miliardar i colec ionar de art . El a spus c inten ioneaz s duc tabloul în Shanghai, unde el i so ia sa de in împreun dou muzee private.