Constelatii diamantine nr. 12 ( 64) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 12 (64) Decembrie 2015

Semneaz :

LA MUL}I ANI !

2016

Pierre Bonnard - Fereastra deschis

George Baciu Dumitru Buhai Melania Rusu Caragioiu Livia Ciuperc Dominic Diamant Doina Dr gu George Filip Mariana Gheorghe Stelian Gombo Ilie Gorjan Dumitru Ichim Elena Andreea Ion Vasile Larco Dan Lupescu Daniel Marian Galina Martea Viorel Martin Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Valentin Mustaka Janet Nic Ion P tra cu Ion C. Pena George Petrovai Lucia Silvia Podeanu Ana-Cristina Popescu Andrei Potcoav Viorel Roman Paula Romanescu Isabela Vasiliu-Scraba Gabriela C lu iu Sonnenberg Florentin Smarandache Dorina Stoica Ioan Ursu Nicolae V reanu-S창rbu Andru a R. V tuiu Leonard Ionu Voicu Corneliu Zean

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , Mirobolanta poveste a lui Gargantua .....................................................pp.3,4 George Petrovai, Exemplaritatea nuvelisticii cervantine ....................................................pp.5-10 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.11 Janet Nic , O tentant tentativ ....................p.11 George Filip, Quo vadis, hominis? ...............p.12 Constantin Miu, OBSESIA în nuvelistica lui Gib I. Mih iescu ...............................................p.13 Livia Ciuperc , Moralistul Leonardo da Vinci (IV) ......................................................................p.14 Isabela Vasiliu-Scraba, Receptarea româneasc a primului scriitor str in laureat al premiului Goncourt ............................pp.15,16 Mariana Gheorghe, Ninge cu doruri ...........p.16 Stelian Gombo , Biserica Cre tin din Orientul Mijlociu ......................................................pp.17-21 Dan Lupescu, Portret în linii fugoase de tefan Andrei: “Titulescu este foarte actual ast zi” .......................................................................pp.22,23 Paula Romanescu, La Roma s duci drumul t u cu tine... ......................................................pp.24,25 Viorel Roman, Invazia barbarilor în Imperiul Roman ................................................................p.25 Vasile Larco, Pe urmele elefantului .............p.26 Dorina Stoica, Poeme ......................................p.27 Gabriela C lu iu Sonnenberg, Mere i mitraliere ...........................................................p.28 Valentin Mustaka, Ortodoc ii din Durres (drac) de origine aromân i eforturile lor pentru p strarea limbii ..........................pp.29,30 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .......p.31 Galina Martea, Poeme .....................................p.32 Daniel Marian, Fie aglomerat sau pustie, strada se reinventeaz , se recompune sub privirile largi ....................................................p.33 Ilie Gorjan, Be ia .............................................p.34 Ioan Ursu, Poeme .............................................p.35 Viorel Martin, Poeme .....................................p.36 George Baciu, Despre art i dragoste .......p.37 G. Petrovai, O ap -s toate i-un p mânt ......p.37 Andru a R. V tuiu, “Am ajuns în Rai” ..pp.38,39 Ana-Cristina Popescu, Poeme ........................p.40 Dumitru Ichim, Legat -i moartea sub blestemul cuneiformei .....................................p.41 Geo Fil, Lector printre c i ...........................p.42 Lucia Silviu Podeanu, Poeme ........................p.43 Fl. Smarandache, Insula lui Gauguin ..pp.44-46 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.47 George Filip, Copilul i Marea .............pp.48-50 N. V reanu-Sârbu, Reflec ii obi nuite .....p.50 Melania Rusu-Caragioiu, Poeme ..................p.51 Dumitru Buhai, Elogiul Bucuriei ................p.51 Andrei Potcoav , Vulpa uforisme ..........pp.52-54 Elena Andreea Ion, Poeme ..............................p.54 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.55,56 Corneliu Zean , Constela ii epigramatice ..p.57 Ion C. Pena, Constela ii epigramatice ..........p.58 Ion P tra cu, Cu Cristofor Columb spre Americi .......................................................pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Pierre Bonnard

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Doina DR~GU}

Mirobolanta poveste a lui Gargantua

Pe vremea regelui Arthur (rege britanic legendar, care a tr it în secolul VI d.Hr. i care a luptat împotriva cuceritorilor anglosaxoni i a devenit personaj central în ciclul de romane cavalere ti din secolul al XIII-lea, cunoscut sub numele de Ciclul lui Arthur sau Ciclul Mesei Rotunde), tr ia un filozof, cel mai priceput om din lume în arta magiei, pe nume Merlin. Era sf tuitorul lui Arthur i cea o mul ime de minuni, printre care i aceea c l-a salvat pe rege i toat curtea sa de o boal contagioas . Dar cea mai mare minune a fost aceea de a inventa un uria i de a-1pune în slujba regelui. Pentru aceasta, a luat o fiol mare plin cu sânge de-al lui Lancelot din Lac (care era îndr gostit de Guinevere, so ia regelui Arthur), unul dintre cavalerii Ciclul-ui Mesei Rotunde, crescut de o zân pe fundul unui lac, i pilitur de unghii de la so ia regelui Arthur i s-a dus pe cel mai înalt munte din R rit. Pe o nicoval din o el, f cut de el, groas cât un turn, a pus un os de balen , l-a stropit cu sânge din fiol , i cu ajutorul a trei ciocane uria e, care loveau singure nicovala cu puterea

tr snetului, l-a f cut pulbere. Din aceast pulbere s-a n scut tat l lui Gargantua. A f cut aceea i opera ie cu pilitura de unghii, din care a luat na tere mama lui Gargantua. Dup ce a terminat aceast lucrare, Merlin a v zut în fa a sa doi uria i pe care i-a adormit timp de nou zile. În acest timp, a f cut o iap care s poat duce în spinare pe cei doi mon tri, dup care a distrus vraja.

Când s-au trezit, cele dou creaturi au început conversa ia: Ce faci, aici, Gargamela? a întrebat uria ul, Te a teptam, Grandousier, a r spuns ea.

Merlin i-a l sat pe cei doi cu numele pe care ei în i i le d duser i le-a prezis c vor avea un fiu, care va fi foarte viteaz i c va fi sprijinul regelui Arthur.

Atunci când a venit sorocul, Gargamela a dat na tere, prin urechea stâng , unui prunc zdrav n, pe care îl purtase unsprezece luni în pântece. Imediat ce a venit pe lume, pruncul nu a plâns, ca al i copii, ci a ipat: Da i-mi de ut! Vreau s beau! B utur !

La vederea copilului, tat l s u exclam : Ce gâtlej mare are!, i-l nume te Gargantua (Garganta, în spaniol , înseamn gâtlej).

El va cre te ca un gigant mereu însetat i înfometat, dornic de toate pl cerile vie ii.

Din Capitolul XI al romanului Gargantua i Pantagruel al lui François Rabelais afl m despre copil ria lui Gargantua.

De la trei pân la cinci ani, Gargantua a fost hr nit i crescut cum se cuvine, dup bunele îndrum ri ale tat lui s u, petrecându- i timpul ca to i ceilal i copii ai rii, adic mâncând, bând i dormind. Se b cea prin noroi, se mânjea pe nas, î i zgâria obrazul, strica înc rile, c sca Pierre gura la mu te i

alerga toat ziua dup fluturii din împ ia tat lui s u. F cea treaba mic pe ghete i treaba mare în izmene; î i tergea nasul cu mâneca i l sa s -i pice mucul în ciorb , trop ia prin toate od ile, bea dintrun papuc i se freca pe burt cu un fund de paner. Î i ascu ea din ii cu pila; î i sp la mâinile în hârd ul cu l turi; se piept na cu paharul; se a eza cu fundul în dou luntre; dormea pe burt i se învelea cu ezutul; bea sorbind din ciorb ; mânca pl cint cu pâine; râdea mu când i mu ca râzând; scuipa în cutia milelor; plesnea de gras ce era; se u ura împotriva vântului; se vâra în ap ca s nu-l plou ; închidea u a în nasul oamenilor; credea c tot ce zboar se m nânc ; [...] se r stea la lighean; inea Pa tele cailor; trimitea gâ tele la p scut; b tea aua ca s priceap iapa; punea boii în urma plugului; se lega la cap f s -l doa; tr gea oamenii de limb ; se întindea mai mult decât îi era plapuma; punea colacul peste pup ; avea sticle i în cap; se gâdila ca s râd ; umbla cu doi bani în trei pungi; vindea castrave i la gr dinar; tepta s -i pice mura în gur ; vindea pielea ursului din p dure; î i fura c ciula singur; tocea cartea; scria cu picioarele i isc lea cu laba gâ tei; b tea câmpii i tot el

Bonnard - Palmierul

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ipa; credea c vârcolacii m nânc luna; fugea dup doi iepuri i d dea în gropi; î i cea gura pung i mulgea capra tr surii; împletea din coada mâ ei sit de m tase; uta calul de dar la din i; cosea nod la ; c uta s mân de vorb ; f cea gaur în cer i p zea iarna s n-o m nânce lupii.

Când se c ina a tepta s cad potârnichile gata fripte; postea când n-avea ce s m nânce; juca de nevoie, ca ursul, i pu in îi p sa, ori de-i tuns , ori de-i ras . Ducea calul la ap în fiecare diminea i mânca dintr-o strachin cu câinii din curtea lui taic -s u; le mu ca urechile i ei îl zgâriau pe nas; le sufla sub coad , iar pot ile îl lingeau pe buze. trengarul pip ia slujnicele, pe o parte i pe alta, prin fa i pe la spate.

Dar dincolo de aceste copil rii, Gargantua, acest copil uria , se ar ta a fi plin de calit i i de vitalitate. Magistrul Thumbal Holofern, doctor în teologie, i-a predat abecedarul. Gargantua a înv at atât de bine abecedarul, încât tia s -l spun întreg pe de rost, de la început pân la sfâr it, i de-andoaselea. A înv at apoi scrierea gotic , copiind singur toate c ile pe care le citise.

Când copilul a împlinit apte ani, care de acum era i el un uria , cei doi, Grandousier i Gargamela au îndreptat capul calului spre apus, a a cum le spusese Merlin, i s-au l sat în voia lui spre a ajunge în Bretania, la curtea regelui Arthur.

Pe drum, Gargantua a r mas singur, deoarece p rin ii i-au murit din cauza c ldurilor foarte mari. Disperat, el se lovea cu capul de mun i, curgându-i treizeci de butoaie de sânge. Când s-a lini tit, a vizitat Parisul, unde a stârnit uluire i groaz . În Paris, Gargantua s-a a ezat pe turnurile catedralei Notre-Dame, iar picioarele îi atârnau de acolo peste râul Sena ajungând pân în pia a Maubert. Apoi a tras cele dou clopote, ceea ce a f cut s se adune mult lume, dup care le-a luat i le-a pus la gâtul iepei lui. Oficialit ile Parisului i-au dat 300 de boi, 300 de oi, 300 de butoaie cu vin i 300 de cuptoare cu pâine, în schimbul clopotelor.

Continuându- i c toria, Gargantua a ajuns la curtea regelui Arthur al Bretaniei.

Acesta l-a primit foarte bine i a poruncit s i se fac o ghioag pe m sur . I-a spus c du manii lui, gogi i magogi, erau foarte puternici i erau înarma i cu pietre mari. I-a ar tat un prizonier, dar Gargantua, departe de a fi înfrico at, l-a luat de guler i l-a aruncat în aer atât de sus, încât a c zut dup câteva ore, rupându- i mâinile i picioarele. Apoi a pornit s se lupte cu du manii, pe care i-a îngrozit i i-a pus pe fug . Întors, victorios, Gargantua a fost primit cu toate onorurile i i s-a preg tit o mas

magnific : jamboane de la 400 de purcei, cârna i i caltabo i, 50 de cazane de sup , 400 de pâini, friptur de la 200 de boi, 6 butoaie de cidru, 6 butoaie de bere, iar ca desert un butoi de mere coapte. În timpul mesei, patru slujitori îi aruncau câte o lopat de mu tar în gâtlej.

Dup aceea, regele a poruncit s i se fac haine pe m sur : s-au folosit peste 800 m de pânz pentru c ma , peste 100 m de satin pentru hain , peste 32 m de ciucuri pentru garnitur , peste 200 m de stof pentru pantaloni, peste 32 m de material pentru jartiere, peste 400 m de franjuri ro ii i negri pentru livrea, peste 400 m de stof pentru mantie, peste 450 m de stof încre it pentru un halat de cas , 2500 de piei de vulpe pentru c ptu eala acestui halat, 55 de piei de vac pentru pantofi.

Echipat în acest mod, Gargantua a plecat se lupte cu irlandezii i olandezii. Regele Irlandei a venit cu 500 de solda i s -l atace pe Gargantua, dar acesta, când i-a v zut, a deschis gura i i-a înghi it cu s ge i cu tot. Îngrozit de aceste lucruri, regele Irlandei a cerut o întrerupere a luptei pentru 15 zile promi ând dou cor bii cu heringi proaspete, 200 de butoaie cu heringi s rate i cu mu tarul respectiv.

Gargantua a înghi it aceste bucate i apoi s-a culcat la marginea ora ului. Când a adormit, solda ii irlandezi au încercat s -1ucid , dar o mare parte dintre ei a c zut în gura c scat a lui Gargantua.

Când s-a trezit, Gargantua a sim it c -i este cald i s-a dus la râu s se r coreasc . În timp ce bea ap a înghi it o corabie înc rcat cu praf

Anul VI, nr. 12(64)/2015

de pu , pentru b lie, i s-a îmboln vit.

Atunci, Merlin a venit cu patru doctori, torind pe un nor. Ace tia au coborât în gâtlejul uria ului, apoi înl untrul corpului lui Gargantua, ca s vad de unde vine r ul.

Când au ie it, i-au spus lui Gargantua s întoarc fundul spre du mani i s deschid gura. În acest timp i-au aruncat o c ru de chibrituri i o tor aprins în gâtlej, apoi lau pus s închid gura. S-a auzit o bubuitur îngrozitoare, iar focul ie it din fund a f cut praf ora ul i împrejurimile. Regele i solda ii lui, câ i au mai sc pat cu via , au fost f cu i prizonieri, b ga i de Gargantua într-o m sea cariat i du i la curtea regelui Arthur.

Aceasta este istoria adev rat a unuia dintre cei mai vesti i eroi ai secolului VI d.Hr. În leg tur cu moartea lui Gargantua exismai multe teorii. În apropierea ora ului Aigues-Mortes se afl un turn vechi c ruia i se spune Turnul lui Gargantua; el poate fi zut de la mare dep rtare, desenat în umbra nop ii. Omenii de prin împrejurimi spun c dac cineva intr în acest turn dup apusul soarelui, din în imi coboar un bra uria i-1 înha pe temerar.

François Rabelais, scriitor i umanist francez, poliglot, cu larg deschidere cultural , una dintre cele mai reprezentative personalit i ale Rena terii i-a legat numele de cel al lui Gargantua. Opera sa capital , romanele fantastice i burle ti Gargantua i Pantagruel, reprezint o satir îndr znea la adresa scolasticii, dar i o „încredere în esen a uman , în tiin , în via a liber i natural , într-o educa ie care dezvolt în mod egal facult ile intelectuale i cele fizice”.

Pierre Bonnard - La umbr în gr din

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

George PETROVAI

Exemplaritatea nuvelisticii cervantine Încep prezentul demers cu dou preciz ri, care se doresc un sincer omagiu adus atât uritorilor de capodopere în literatura universal , în cazul de fa adorabilul Miguel de Cervantes, cât i acelor lm citori de excep ie, despre a c ror nobil trud Ion Iano i afirm urm toarele în Prefa a romanului Dulce inut al poamelor, roman arut la noi în excep ionala traducere a lui Mircea Aurel Buiciuc: „O traducere izbutit nu pretinde adesea un efort mai mic i nu are o eficien mai redus comparativ cu o proprie scriere bun ”.

Prima precizare vizeaz Nuvele exemplare i Don Quijote de la Mancha, dou din c ile de c petenie ale lui Cervantes i, desigur, din literatura lumii, c i la care m voi raporta în cele ce urmeaz ; a doua precizare îi are în vedere pe to i acei înzestra i traduc tori, care prin pasiune i iscusin fac s nu se adevereasc spusa italian traduttore traditore (traduc torul e tr tor) - Sorin M rculescu, impecabilul traduc tor al Exemplarelor (cu aceea i competen i ruire l-a tradus în limba român i pe dificilul Baltasar Gracián), respectiv formidabilul cuplu Ion Frunzetti - Edgar Papu, inegalabili lm citori i comentatori ai ispr vilor lui Don Quijote.

1. P trunderea nuvelei în literatura spaniol Termenul de novela în limba spaniol , cu sensul actual de nuvel , pare s fi fost utilizat înc din secolul al XV-lea. El provine din italienescul novella, diminutiv care - a a cum ne informeaz Sorin M rculescu în laborioasa prefa a Exemplarelor - „a ajuns s denumeasc foarte curând povestirile scurte, micile «nout i», snoave sau întâmpl ri, gen cultivat cu str lucire în Italia, începând cu Decameronul lui Boccaccio”.

De precizat c înc din vremea lui Boccaccio, în limba italian termenul novella s-a specializat în desemnarea povestirilor de mici propor ii (genul narativ scurt), c ci pentru povestirile ample se întrebuin a termenul romanzo, provenit din latinescul romanice (scris în romanic , limba vulgar ).

Foarte interesant este evolu ia termenului novella în câteva limbi europene de circula ie interna ional . Afl m de la M rculescu, care la rândul lui îl citeaz pe criticul Werner Krauss, c dac în limba francez cuvântul s-a specializat în reflectarea nara iunii scurte, nu

la fel stau lucrurile în limba englez : termenul desemneaz aici romanul, deoarece pentru nuvela propriu-zis s-a inventat i adoptat sintagma short story. Limba spaniol nu s-a l sat mai prejos: prin novela se în elege romanul, nuvelei revenindu-i tautologicul novela corta (roman scurt).

Termenul italian novella face cu adev rat carier i, deci, istorie în limba spaniol , urmarea fireasc a unui dublu impact: pe de-o parte uria ul succes al nuvelei italiene în Spania (Boccaccio p trunde în spa iul iberic înc din anul 1429 i, pân la prohibirea lui total în 1559, cunoa te cinci edi ii succesive - prima la Sevilla în 1496, ultima la Valladolid în 1550), pe de alt parte suspiciunea între inut de opinia oficioas fa de orice povestire liber i neadev rat , mult timp novela fiind totuna cu scorneala.

Iat de ce, ne spune S. M rculescu, „În cel mai bun caz novela era aplicat unui gen minor, suspect din punctul de vedere al moralit ii, i nu numai al celei s -i zicem etice, dar i al «moralit ii estetice», în sensul gravelor înc lc ri ale verosimilit ii, fiind pe deasupra i un produs imitat sau de-a dreptul importat”.

Asta nu înseamn nicidecum c în Spania precervantin n-au existat preocup ri nuvelistice i c acest gen literar ar fi ap rut deodat (prin imitare i import) într-un spa iu cultural vidat la acest capitol.

Figura ilustr a lui don Juan Manuel, a c rui prim culegere de povestiri apare în 1335, deci cu 13 ani înaintea Decameronului, i care într-o alt carte a sa, carte cu caracter alegoric i moralizator, întrebuin eaz pentru novela termenul fabiella, don Juan Manuel, prin urmare, este cea mai concludent dovad c înc din vechime povestirile în proz i versuri î i aveau locul bine statornicit în literatura spaniol .

Cea dintâi culegere de nuvele imitate îi apar ine lui Juan de Timoneda, mort în anul 1583. Este momentul în care nara iunea spaniol , alimentat din diverse izvoare medievale (europene i orientale) se întâlne te cu valoroasa nuvel italian (în primul rând Boccaccio i Matteo Bandello), întâlnire din care - ne asigur criticul A. Zamora rezult acele notabile imita ii „actualizate, aclimatizate, narate într-o spaniol pl cut i familiar ”. În privin a posibilelor influen e exercitate de înainta i asupra lui Cervantes, concluzia lui Amezúa y Mayo, importantul comentator al Nuvelelor exemplare, este cât se poate de categoric : Nu numai c don Juan Manuel i Juan de Timoneda nu l-au influen at pe marele Miguel, dar la fel stau lucrurile cu Cristóbal de Villalón, Sebastián Mey, navarrezul Antonio de Eslava (se afirm c el ar fi sursa de inspira ie a lui Shakespeare pentru piesa Furtuna) sau Antonio de Torquemada! Despre Villalón, de pild , criticul afirm c nivelul nuvelelor acestuia nu-l dep te pe acela al povestirilor lui Timoneda i c , în ceea ce-l prive te, trebuie re inute urm toarele dou fapte relativ însemnate pentru istoria nuvelei spaniole: a folosit înaintea lui Cervantes verbul novelar (a alc tui, a face nuvele) i a l sat câ-

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

teva rânduri teoretice interesante despre nuvela aflat în germene la acea vreme.

Tocmai de aceea, departe de a fi surprinz toare, afirma ia lui Marcelino Menéndez Pelayo este deopotriv l muritoare i întregitoare: „Am urm rit pas cu pas aceast literatur incipient , f a-i dispre ui nici cea mai m runt manifestare (...) pentru a se în elege ce miracol au reprezentat Nuvelele exemplare ale lui Cervantes, r rind pe nea teptate ca un soare al adev rului i al poeziei în mijlocul unei asemenea confuzii i neguri”.

Pentru închiderea mul umitoare a primului capitol în vederea deschiderii încrez toare a urm torului, ar mai fi de spus câteva cuvinte despre influen ele italiene. Certamente c ele au existat i s-au exercitat atât direct prin traducerile de care am amintit i prin lecturile lui Cervantes în italian , cât i indirect - pe calea interinfluen elor culturale, urmate de transfigurarea inspira iei-impuls la un înalt nivel artistic.

Cum în Exemplarele lui Cervantes nu se poate vorbi de o imita ie boccaccian direct i concret , ci cel mult de a a numita „art de familie” (lec ia italian asimilat i pref cut în substan proprie), cum nu-s mai pronun ate nici semnalele artistice venite dinspre lungul ir de valoro i urma i ai lui Boccaccio (Doni, Straparola, Castiglione, Franco Sachetti, Ortensio Lando etc.), iar nuvelistul italian cu cea mai mare influen european i cel mai citit de c tre spaniolii Secolului de Aur (l-am numit pe mult îndr gitul Matteo Bandello), p trunde în Spania doar trunchiat i printr-o slab versiune francez (doar 14 din totalul de 214 nuvele originale), e clar c în aceste condi ii analiza corect a nuvelelor cervantine trebuie s aib în vedere numai calea interinfluen elor culturale, altfel spus „ coala nuvelei italiene” urmat de Cervantes i „ale c rei lec ii le-a asimilat”, a încât - ne spune M rculescu - el aplic pentru prima dat acele principii care ulterior vor deveni bunuri comune pentru nuvelistic : dimensiuni optime dezvolt rii subiectului (nuvelele din sec. al XVIlea erau mai lungi decât cele boccacciene), unitatea i continuitatea subiectului, utilizarea dialogului (foarte rar prezent în nuvelele italiene), sporirea fluen ei prin îndep rtarea comentariilor i a citatelor senten ioase, eliminarea descrierilor parazitare ale cadrului natural. În plus, Cervantes înf ptuie te radicala „spaniolizare” a nuvelei, „nu numai a nuvelelor cu subiect spaniol, c tre care se îndreapt preferin ele criticilor, dar i a celor «exotice» sau a a-zis «italiene», ci i cele dou nuvele «ne-spaniole», Îndr gostitul generos i Doamna Cornelia, poart pecetea unui spirit iberic inconfundabil,

Pierre Bonnard - Gr din din Fran a

Anul VI, nr. 12(64)/2015

în care Cervantes credea i pe care-l cultiva” (Sorin M rculescu).

Iat , dar, motivul pentru care, con tient de valoarea sa i avid de aprecieri pe m sur („am vrut laude pentru ceea ce am f cut bine”), marele orgolios Cervantes î i prezint cu perfect luciditate în Prolog tre cititor pozi ia exact pe care o ocup în literatura spaniol : „...m bate gândul, i chiar a a i este, c eu sunt cel dintâi alc tuitor de nuvele în limba castilian , c ci multele nuvele ce-au v zut lumina tiparului într-însa, toate sunt t lm cite din limbi str ine, pe când acestea sunt neimitate i nefurate; mintea mea le-a z mislit i le-a scut pana mea, i-acuma cresc în bra ele tiparni ei”.

2. De ce Nuvele exemplare i nu alt nume?

Este dreptul fiec rui autor s i boteze crea iile, copiii s i spirituali, cu numele pe care-l crede cel mai potrivit. Dar, în mai sus amintitul Prolog, Cervantes ine cu tot dinadinsul s ne înf eze motivele de ordin moral care l-au îndemnat s opteze pentru acest titlu în egal m sur preten ios i orgolios: „Le-am dat numele de exemplare, i de iei bine aminte, nu e nici una din care s nu po i scoate vreo pild folositoare; i de n-ar fi s lungesc vorba, i-a ar ta poate rodul gustos i cinstit ce s-ar putea scoate deopotriv din toate laolalt ca i din fiecare”. ci uzan ele acelor vremuri nesigure nu numai c -i îndemnau pe scriitori s caute sprijinul material i protec ia lor i a scrierilor prin obi nuin a transformat în regul de a- i închina c ile unor puternici ai zilei (Cervantes dedic Exemplarele lui Don Pedro Fernandez de Castro, conte de Lemos, de Andrade i de Villalba, marchiz de Sarria, gentilom din suita Majest ii sale, vicerege, guvernator i c pitan al regatului Neapolelui; comandor al ordinului Zarza i al ordinului de Alcántara), ci i ca s poat ob ine mai u or cele dou aprob ri obligatorii pentru tip rire.

Ei bine, fapt cu totul neobi nuit, Cervantes a ob inut pentru nuvelele sale taman patru aprob ri (trei din partea cenzorilor regali i una din partea cenzurii biserice ti), motiv de suspiciune i de felurite întreb ri din partea cervantologilor, tocmai din pricina exageratei griji cu care marele scriitor a în eles s i apare noua carte de acuza ii i b nuieli de imoralitate.

Fire te, cum nimeni i nimic nu scap de ochiul criticii, exemplaritatea revendicat de Cervantes pentru nuvelele sale a constituit obiectul unor nesfâr ite dispute, de la bun început - ne în tiin eaz rculescu - luându-se la puricat „legitimitatea moral : constituie aceste nuvele tot atâtea «exemple», tot atâtea «pilde morale», a a cum se întâmpla cu medievalele apologuri i exemplos”, prezent fiind licen iozitatea pân i în nuvelele unei fe e biserice ti ca Matteo Bandello, aceasta fiind caracteristica mediului italian mai suplu i mai carnavalesc decât cel spaniol?

Al i critici, la fel de bine inten iona i (sic!) în ceea ce prive te interpretarea rudimentar a caracterului educativ al literaturii, s-au gr bit s arate c Nuvelele exemplare sunt departe de-a fi exemplare prin mesajul moral transmis. C ci ce pot înv a cititorii de la ni te eroi care se simt irezistibil atra i de miracolul vie ii picare ti (se fac igani sau intr în tagma ho ilor), fug de acas (aluzie la Ilustra rând ), respectiv - în cazul unor eroine - care cedeaz primului amorez, acesta dispare, iar ele bat coclaurii în c utarea fugitului (Cele dou fete).

Nu aceasta este i p rerea lui J. L. Alborg, care sus ine c exemplaritatea nuvelelor cervantine nu poate fi studiat pornindu-se de la „ra iuni de moralitate doctrinal ”, ci numai de la premisa c „ele ar putea ascunde o «înv tur » sau o lec ie folositoare ca experien de via împ rt it i care se poate trage chiar din spectacolul unor ac iuni reprobabile”. Prin urmare, nuvelele cervantine prezint cititorului „o adev rat demonstra ie a contrario”.

Anul VI, nr.12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

O interpretare complet diferit i care, ne spune M rculescu, a cut o adev rat coal , a fost avansat de gânditorul José Ortega y Gasset în celebrul eseu Medita ii despre Don Quijote: „Faptul c le-a numit exemplare nu este atât de ciudat: aceast aur de moralitate, în care cel mai profan dintre scriitorii no tri î i înv luie povestirile, apar ine eroicei ipocrizii adoptate de oamenii superiori ai secolului al XVII-lea”.

Pornind de la teza lui Gasset, care - de i subtil i întemeiat istoric - totu i r mâne captiv moralei practice din punct de vedere interpretativ i prin aceasta „inadecvat estetic”, Américo Castro sus ine imaginea unui Cervantes b trân i deziluzionat, a c rui via (dup succesul cu totul relativ în plan social al Don Quijote-lui din 1605) „a evoluat c tre un tot mai accentuat conformism, reflectat pe planul «conduitei sociale» prin intrarea, în 1609, în Confreria robilor Preasfântului Sacrament, iar în 1613, în Ordinul ter al Sf. Francisc”.

Convingerea criticului (cu totul nesatisf toare pentru analiza obiectiv ) este c în acest sens trebuie în eleas nu doar doctrina sugerat de Cervantes în leg tur cu exemplaritatea nuvelelor sale, ci îns i evolu ia stilistic a operei cervantine. Ba mai mult, i f s aduc dovezi irecuzabile în sprijinul afirma iei sale, A. Castro sus ine „aceast atitudine se datore te unei psihologii de converso (evreu cre tinat)”, în realitate doar una din tezele lui favorite. În ultima vreme s-a reactualizat punctul de vedere al lui Miguel de Unamuno, astfel - dup p rerea cervantologilor - discu ia apropiindu-se sim itor de adev r: „Cervantes, în nuvelele sale, a c utat mai degrab exemplaritatea pe care ast zi am numi-o estetic decât pe cea moral , silindu-se a oferi cu ele ceasuri de destindere i tihn spiritului mâhnit: le-a numit exemplare dup ce le-a scris”. a cum reiese din cele dou aprob ri, îndeosebi din ultima (semnat de Salas Barbadillo la 31 iulie 1613), precum i din cele dou privilegii regale, titlul ini ial al volumului a fost Nuvele exemplare de preacinstit petrecere. Nu se tie motivul exact pentru care marele scriitor a renun at la ultima parte a titlului (Amezúa se întreab : „L-au asaltat oare în ultimul ceas scrupulele religioase i a crezut, contrar asigur rilor din Prolog, c preacinstitei petreceri îi repugnau c derile Celor dou fete, bubele luetice din toria sau îndr znelile Colocviului?”), îns se tie precis c a existat nu doar o preocupare a lui Cervantes pentru caracterul exemplar al nuvelelor, ci - a a cum bine sesizeaz M rculescu - chiar o adev rat „regie a exemplarit ii”.

3. Bog ia de motive, simboluri i teme din nuvelistica lui Cervantes Volumul Nuvele exemplare cuprinde 12 piese, un num r simbolic ales cu bun tiin de pasiunea lui Cervantes pentru încifr rile numerice: este num rul zodiacal perfect, c ci el reflect cele 12 sectoare (diviziunea spa io-temporal ) în care este împ it cupola cerului.

Zodiacul sau „roata vie ii” sugereaz desf urarea circular i imprim nuvelelor ceea ce au sesizat aproape to i criticii, adic motivul circularit ii: ig ncu a, prima nuvel a volumului, anun motive reluate i dezvoltate în Colocviul câinilor (nuvela cu care se încheie volumul), iar aceasta cuprinde in nuce i dintr-un alt unghi de vedere substan a narativ a primeia.

De ce dintr-un alt unghi de vedere? Pentru c dac în ig ncu a gitanii sunt privi i de autor cu îng duin a cerut de scopul conceptual urm rit - acela de-a pune în eviden alesele însu iri ale Pre ioasei (frumuse ea fizic , virtutea, minto enia, marea înzestrare pentru dans i muzic ), în Colocviul câinilor ei sunt v zu i ca un „soi r u” din pricina numeroaselor lor r ut i, potlog rii i în el torii, atât iganii cât i ig ncile îndeletnicindu-se cu furti agurile „aproape din clipa

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

când ies din scutece i înva s mearg ”. i astfel cercul se închide, iar „circula ia sensurilor se poate produce nestânjenit” (Sorin M rculescu”. De altminteri, prin surprinz toarea compara ie din Prolog dintre cartea sa de nuvele i jocul de biliard („Gândul meu a fost s a ez în pia a statului nostru o mas de biliard”), însu i Cervantes anun simbolul cercului în sens larg.

Recent introdus în Spania, jocul de biliard se asem na cu varianta lui modern (dirijarea bilelor de filde prin me te ugita lor lovire cu tacul), atâta doar c , pres rat cu unele obstacole i por i din semicercuri metalice, masa biliardului de la acea vreme era mai labirintic decât masa biliardului actual.

Ori, motivul labirintului având o pozi ie privilegiat între simbolurile baroce (în epoc , adeseori motivul se întâlne te cu acela al drumului i c toriei, din suprapunerea lor rezultând în povestire consecin e de ordin spa ial), e limpede de ce Cervantes recurge la el, ba chiar îl „constrânge” pe câinele Berganza s întrebuin eze conceptul atunci când î i relateaz peripe iile lui Scipione, cel lalt câine înzestrat pentru o noapte cu darul vorbirii, dar f acele am nunte din pricina c rora - precizeaz „naratorul” - „ar însemna s m afund într-un labirint din care n-ar mai fi cu putin s ies când vreau”.

Nu întâmpl tor, în edi ia din 1976 a Exemplarelor, criticul spaniol Mariano Baquero Goyanes vede în labirint tema fundamental sau numitorul comun al celor 12 piese în interpretarea lor unitar . i al i critici moderni au subliniat caracterul labirintic al Exemplarelor, dar nu în felul elogiului adresat c ii i autorului de c tre poetul Fernando Bermúdez Carvajal. C ci pentru Carvajal, ne în tiin eaz Sorin rculescu, labirintul cervantin nu este metafora ce concentreaz „efectele de surpriz i derut în fa a complica iei i neverosimilului”, ci - în spiritul epocii sale (poetul vorbe te de cele 12 nuvele ca despre tot atâtea labirinturi superioare construc iei ridicate de Dedal pentru Minotaurul cretan) - ne este înf at ca supremul omagiu „cuvenit unei opere ce str luce te prin subtilitatea complica iei, prin ingeniozitatea subiectelor, prin insolitul situa iilor i prin surprizele bine dozate care sporesc pl cerea rezolv rii unei probleme dificile i frumoase totodat ”.

Cu completarea binevenit a lui Baquero Goyanes c nu toate nuvelele din volum au o structur labirintic foarte clar , „unele (Rinconete, toria, Colocviul) se disting chiar printr-o construcie deschis , dar la o analiz mai strâns se vede c îns i structura «încapsulat » a toriei i a Colocviului, ca i treptele de emisie a nara iei, ofer cea mai complicat construc ie, c tre care duc oarecum toate celelalte nuvele”.

Refuzul lui Cervantes de liniarizare a polimorfismului existen ial i conceptual este la urma urmei dovada contribu iei sale la tema labirintului, o tem fundamental pentru literatura barocului.

Prin urmare, taman dou sprezece nuvele, nici mai multe, cu toate a a numitele „nuvele de umplutur ” din prima parte a romanului Don Quijote (Nuvela curiosului nest pânit i Povestea robului), în fond ni te capodopere ale genului, puteau foarte bine s fie incluse în volum, i nici mai pu ine, de i însu i Cervantes vorbea doar de unsprezece, deoarece toria în el toare i Colocviul câinilor sunt imbricate - prima este nuvela-cadru a celeilalte. i nici atunci nu sunt 11, întrucât num rul simbolic este împlinit de Falsa m tu , nuvela atribuit pe baza coresponden elor estetice i de limbaj lui Cervantes, în pofida finalului abrupt, poate c una din acele opere apocrife de care marele scriitor aminte te în Prolog c „umbl creanga pe aici i poate f numele st pânului lor”.

Succesiunea nuvelelor în volum este stabilit de motivul fundamental al insularit ii, element structural situat de autor deasupra cronologiei pentru rolul ce-i revine în realizarea unit ii compozi ionale a Exemplarelor, fapt evident în pofida diversit ii temelor abordate.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pentru prima dat motivul apare în nuvela Îndr gostitul generos, a doua pies din volum, o nuvel al c rei motor este de ordin erotic într-o uria extensie spa ial a hispanit ii (o mare pres rat cu insule în care se petrec diverse agresiuni, str lucit prezentate i motivate artistic de c tre autor), în sfâr it, dar nu în ultimul rând, nuvela în care - dup opinia criticului Azorín - „Cervantes e cel dintâi în literatura spaniol ce ofer o impresie de cosmopolitism i de civiliza ie dens i modern ” (scriitorul are cuvinte de laud la adresa justi iei turce ti!), c ci regiunile unde se desf oar peripe iile personajelor din aceast nuvel sunt în strâns leg tur cu anii eroici ai autorului (în lupta de la Lepanto din 1571 i-a pierdut bra ul stâng) i c „insulele dintre Sicilia i rmul african, sau m car unele dintre ele, au fost vizitate de soldatul însufle it de vise triumfale, care avea s e ueze ulterior pe drumurile pr fuite ale Spaniei, dup anii de deten ie algerian ” (S. M rculescu); el, genialul scriitor mereu în lupt cu nevoile materiale, ba chiar cunoscând sumbra experien a închisorii în dou rânduri (din septembrie 1597 pân la începutul lunii decembrie a aceluia i an, apoi între anii 1602-1603), unde - dup propria m rturisire - ar fi început s lucreze la inegalabilul Don Quijote.

La toate astea se adaug feminizarea nuvelei Îndr gostitul generos de c tre simbolica prin excelen feminin a insulei i a rii, aidoma ig ncu ei (dup opinia aceluia i M rculescu) ea evoluând c tre „armonizarea erotic printr-un pelerinaj purificator” cu aspecte ini iatice i c tre un final de basm (eroii s-au c torit, au avut mul i copii, iar faima lor s-a l it i a d inuit în lume), un final cu care Cervantes i-a „fericit” majoritatea nuvelelor: ig ncu a, Spaniola englezoaic , Puterea sângelui, Ilustra rând , Cele dou fete i Doamna Cornelia.

Prin urmare, insularitatea este elementul de leg tur dintre Îndr gostitul generos i Rinconete i Cortadillo, cea de-a treia pies a volumului. C ci asta este fort rea a sau patio-ul lui Manglipodio, starostele ho ilor din Sevilla - insula nelegiuirii sau obligatoriul centru ini iatic al lumii interlope, „sacra” incint a r ului în care sunt introdu i de un confrate Rincón i Cortado (Rinconete i Cortadillo dup procesul de diminutivare-botezare oficiat de staroste).

S-a tot vorbit despre caracterul picaresc al nuvelelor Rinconete, Ilustra rând i Colocviul câinilor. Dar, a a cum se tie, picaro este de fapt un antierou singuratic (nepotrivire cu eroii cervantini), întrucât el nu e decât un vagabond care r ce te împins îndeosebi de foame, slujind mai multor st pâni, cer ind, furând i în elând (potrivire doar par ial i accidental cu Rinconete i Colocviul, nici urm de a a ceva în Ilustra rând ).

Impresioneaz în aceast nuvel atât savurosul limbaj argotic

Pierre Bonnard - Feti a cu câinele în parc

Anul VI, nr. 12(64)/2015

(gelep e ho ul de vite, scârba e cazna, i - m garii) i formidabila precizie portretistic („în vârst de patruzeci i cinci, patruzeci i ase de ani, înalt de stat, oache la obraz, cu sprâncenele împreunate, cu barba neagr i foarte deas ”, starostele Manglipodio întruchipeaz „cel mai necioplit i cel mai pocit b rbos de pe lume”), cât i comicul de calitate izvorât din inepuizabila onomastic cervantin (Lab -de-fier, Gologanca, Fluieric , Renegatu, Cârc iacu, doamna Poloboac , Sclivisitu, Buc lata etc.), o pârghie stilistic de nesecat for artistic , având în vedere contribu ia ei la des vâr irea estetic a romanului Don Quijote.

Dac în Spaniola englezoaic , cea de-a cincea nuvel , motivul insularit ii (ora ul Cadiz din care Isabela fusese r pit de Clotaldo, pitanul unei escadre de nave engleze ti) se îmbin cu sensul de mi care nord-sud (de la Londra spre Cadiz), un sens de deplasare aproape obsedant în opera lui Cervantes, i cu tema naratorului narat, respectiv cu cea a instan ei secundare de neuitare i reflectare a „realului” (eroina fu rugat s a tearn toat acea istorie în scris, iar ea promise c a a va face), licen iatul Sticloan , protagonistul nuvelei cu acest nume, nu numai c pe perioada nebuniei sale î i este propria insul , dar dup vindecare, nemaifiind admis de societate ca martor critic-incomod al abaterilor ei de la cinste i chibzuin , este nevoit s îmbr eze cariera armelor i s plece în Flandra, adic spre nord, astfel punând la lucru simbolismul armelor, un simbolism eminamente masculin i ascensional.

Este vorba, ne în tiin eaz M rculescu, „de singurul caz de reutare a centrului în Nord i de virilizare comportamental a protagonistului”, nu înainte ca acesta s anatemizeze curtea printr-o judecat pe cât de adev rat , pe atât de curajoas : „O, curte, care lunge ti n dejdile pretenden ilor îndr zne i i le scurtezi pe cele ale virtuo ilor mode ti! Îmbuibi pe lichelele neru inate i-i la i s moar de foame pe în elep ii sfio i!” Dar curajul i dezam girea proasp tului avocat Rueda sunt floare la ureche în compara ie cu curajul de care dovad îndelung nedrept itul Cervantes prin aceast str vezie manevr stilistic , deoarece degetul acuzator al eroului este îndreptat tre Curtea de Justi ie, pe când al autorului arat în primul rând spre ingrata Curte regal ! În Puterea sângelui, urm toarea nuvel dup Licen iatul Sticloan , asist m la o atare restrângere spa ial , încât motivul insularit ii se las absorbit de tema centrului în sens geografic, nu doar simbolic. Nuvela induce în mintea cititorului ideea de centru al Spaniei, c ci la fel ca în Ilustra rând , ac iunea este plasat în Toledo, vechea capital a regatului i ora labirintic prin excelen , atât pe orizontal cât i pe verticala straturilor succesive de civiliza ie (spaniol , ebraic , maur ), fiecare în parte - ne asigur M rculescu generând „emana ii legendare ce au înrâurit literatura i plastica spaniol din toate timpurile”.

Nu numai c spa iul nuvelei este închis între zidurile vechii cet i, dar - prin procesul stilistic specific centrelor absorbante - el se restrânge la o camer , acea camer numit de M rculescu centruvortex, unde, în întuneric deplin, tân ra Leocadia este posedat de Rodolfo cu s lb ticie. Adic un autentic act banditesc (r pire plus viol), cu mult mai grav decât acela din Spaniola englezoaic : Într-o noapte, în timp ce se întorcea cu p rin ii i fratele mai mic de la plimbare, tân ra de 16 ani este r pit de Rodolfo i prietenii lui de petreceri, cu to ii având fe ele acoperite, ea le in , el o duce pe bra e în acea camer întunecoas i- i satisface poftele mâr ave cu trupul ei inert, f a se sinchisi câtu i de pu in mai apoi de nelegiuirea vâr it .

Ca în cele mai multe dintre nuvelele sale, Cervantes îndreapt asemenea strâmb i printr-o suit de adev rate miracole (tat l lui Rodolfo se afl pe strad taman atunci când nepotul lui n scut din

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cat, nepot de care habar nu avea, este grav accidentat i, cucerit prin puterea sângelui de tr turile micu ului ce-i aduc aminte de cele ale fiului aflat la acea dat în Italia, duce r nitul la el acas pentru îngrijiri medicale, dup care urmeaz vindecarea i identificarea locului de c tre Leocadia), astfel încât întâmpl rile miraculoase î i dau mâna pentru preg tirea unui final de basm: Rodolfo este chemat la iu eal de p rin i pentru c toria pus la cale, pur i simplu acesta se îndr goste te de Leocadia de cum d ochii cu ea, aceasta la rândul ei deja-l iube te „mai mult decât lumina ochilor”, întâmpl rile din trecut sunt dovedite de eroin cu ajutorul unui crucifix sustras în noaptea violului din camera f delegii i sunt integral recunoscute de f pta , iar c toria celor doi pe dat încheiat .

Atât de departe una de alta prin locurile alese de autor pentru desf urarea ac iunilor, prin modul diametral opus în care este pus la treab dragostea i prin marile diferen e dintre finaluri, Gelosul extremaduran i Ilustra rând , urm toarele dou nuvele, sunt totu i unite prin supratema insularit ii (casa-gr din din Sevilla în cazul celei dintâi, care dup c toria-târg devine temni a-gr din pentru so ia-copil i înso itoarele ei, respectiv renumitul han din Toledo în cazul celeilalte).

Ba mai mult, rolul de liant ce-i revine locuin ei centripetale în toate cele trei nuvele vecine - Puterea sângelui, Gelosul extremaduran i Ilustra rând , i-a determinat pe cervantologi s inventeze i s întrebuin eze sugestiva sintagm triptic median, elogiu pictural adus unit ii lor compozi ionale...

Cum spuneam mai sus, diferen ele dintre Gelos i Ilustra sunt de ordin geografic (peregrin rile în tinere e prin Indiile Occidentale ale septuagenarului i gelosului Carrizales stabilesc hotarul vestic al Exemplarelor, limita lor estic fiind Ciprul), de ordin compozi ional (Carrizales pur i simplu î i cump o so ie de 13-14 ani, pe care dup c torie o z vor te într-o veritabil fort rea , conceput i construit dup absurdele lui planuri de b trân bogat, egoist i hipergelos, pe când tân rul cavaler Tomás de Aveda o nu preget din dragoste pentru preafrumoasa rând Constanza i mai înainte de a-i afla obâr ia nobil - s se fac argat la acela i han, altfel spus fie iubit i acceptat de ea prin „munci ini iatice”) i de ordin moral-educativ prin enorma diferen dintre finalurile gândite de autor întru împlinirea artistic a celor dou exemplare (Gelosul extremaduran, singura nuvel din volum în întregime sumbr i cu un final dac nu chiar tragic, atunci întru totul surprinz tor, c ci, de i iertat pentru încercarea nefinalizat de-a cunoa te cu adev rat dragostea i de i bogat înzestrat , ba chiar insistent îndemnat de Carrizales ca dup moartea lui s se c toreasc cu simbolicul emasculat Loaysa, foarte tân ra v duv Leonora prefer s se c lureasc , iar Loaysa pleac în Indii, astfel luând locul lui Carrizales i - cine tie? - poate c preg tit de destin, dup p rerea lui M rculescu, s rescrie „circularitatea unui destin asem tor”, pe când tinerii eroi din Ilustra rând i împlinesc dragostea i respectul reciproc printr-o nunt ca-n pove ti).

Vin apoi Cele dou fete i Doamna Cornelia, care la rândul lor au sfâr ituri de basm, dar asta numai dup ce autorul î i supune focoasele eroine la grele încerc ri (fuga de acas atât pentru aflarea so ilor-ibovnici dezertori, cât i de ru inea i de teama pedepselor din partea familiilor dezonorate), pân când el consider c s-au cur at de p catul împreun rii trupe ti în afara c toriei, moment care coincide cu reg sirea, sp larea la propriu de p cate (r nirea fugarului Marco Antonio în apele Mediteranei de lâng Barcelona, trebuie privit ca o rena tere dup purificarea în apele primordiale), dup care urmeaz cu necesitate recucerirea partenerilor aparent infideli i c rora le-au cedat de bun voie (dârza Teodosia îl recucere te pe Marco Antonio, Leocadia pe Rafael, fratele Teodosiei, iar

9

doamna Cornelia pe ducele Ferrarei) i toate avanseaz cu pa i repezi - prin împ ri, îmbr ri i lacrimi de recuno tin - spre m re ia i solemnitatea nun ii.

Cu urm toarele preciz ri pentru acest cuplu de nuvele cu rol i valoare de subsec iune în aceast epopee a erosului, o alt potrivit caracterizare global a Exemplarelor: a) Dac în finalul Ilustrei planul narativ este deplasat în nord pân la Burgos, în nuvela Cele dou fete, potrivit unui subtil fior ritmic al crea iei, are loc nu doar o apreciabil l rgire spa ial , ci i întoarcerea spre sud, pentru ca în Doamna Cornelia ac iunea s fie mutat în Italia, mai exact pe drumul ce une te Bologna, cetatea Corneliei, cu Ferrara, cetatea de scaun a ducelui, iar spaniolizarea s fie asigurat de cuplul dioscuric don Antonio de Isunza - don Juan de Gamboa, doi tineri cavaleri basci afla i la studii în Bologna; b) Criticul german Werner Krauss are meritul de-a fi semnalat i studiat frapantele coinciden e dintre Cele dou fete i ruta sudic a lui Don Quijote (de pild , importan a hanului ca loc geometric i ca focar al ac iunii), o alt dovad a unit ii operei cervantine, precum i paralelismul dintre perechile din nuvel (Marco Antonio-Teodosia, Rafael-Leocadia) i cele din Don Quijote I (don Fernando-Doroteea, Cardenio-Luscinda); c) Nuvela Cele dou fete produce impresie cititorului prin constanta simbolic a coborârii (cei patru eroi-pelerini coboar de pe un deal în valea ce le desparte a ez rile) i a feminiz rii, marea fiind nu doar elementul originar i arhetipul feminit ii, ci - pentru numeroase culturi - i arhetipul coborârii, precum i prin faptul c toate momentele cheie ale ac iunii ei se deruleaz noaptea (în han, în casa nobilului catalan don Sancho, pe malul m rii i sub bolta cerului înstelat - episodul cuceririi Leocadiei de c tre Rafael), pe când nuvela Doamna Cornelia se eviden iaz prin interven ia hazardului, care întârzie ni el recunoa terea nou-n scutului i c toria ducelui cu Cornelia, prin simbolul axial al drumului (polul bolognez este eminamente nocturn, cel ferrarez e diurn) i prin prezen a elementului carnavalesc (intrarea intempestiv i derutant în scen a prostituatei Cornelia, respectiv farsa regizat de duce în casa preotului, acesta declarând celor de fa c are de gând s o p seasc pe mama copilului s u pentru a se c tori cu o ranc frumoas din acel sat), ac iuni dramatice în proz ce asigur dinamicei nuvele în discu ie un mult mai pronun at aer de pies decât celorlalte exemplare.

Volumul se încheie cu dipticul toria în el toare - Colocviul câinilor, dou nuvele care se implic una pe alta i în care se constat un proces de contrac ie spa ial (spa iul narativ central devine important nu prin ceea ce se petrece în el, ci prin ceea ce se capteaz din exterior), astfel motivul insularit ii fiind exploatat la maximum, în sfâr it, sus ine M rculescu, dou nuvele în care „tema dragostei e compromis , pastoralismul i idilismul marginalit ilor ( iganii vital autentici din ig ncu a) sunt discreditate”.

Reluând dintr-o alt perspectiv estetic tema Gelosului, toria în el toare trateaz în variant negativ „împ carea contrariilor” prin dragoste ini iatic i ritualic , la urma urmei arm tura de rezisten a volumului: stegarul Campuzano i do a Estefania de Caicedo nu numai c nu se iubesc, dar de la bun început se mint pe rupte i cuget cum s se în ele unul pe cel lalt, motiv pentru care toria, cum îi spune în derâdere stegarul suspectului aranjament matrimonial, dureaz câteva zile, mai exact pân când Estefania dispare pentru totdeauna cu lucitoarele lui lan uri, salbe i giuvaericale ce nu f ceau „mai mult de zece, doisprezece scuzi”, lui l sându-i în schimb bubele luetice... Întrucât în Colocviul câinilor, ultima pies a Exemplarelor, sunt reluate i redate într-o tonalitate sumbr i ostil iluziei majoritatea motivelor din celelalte, acesta fiind „unul din sensurile totalizante

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ale Colocviului” (Walter Pabst), putem admite împreun cu Sorin rculescu c „recuperarea estetic a realului prin fic iune” constituie tema central a acestei nuvele. i înc ceva. Simbolistica num rului 12 devine incontestabil i deplin dup ce constat m c num rul st pânilor lui Berganza pân când începe s i povesteasc aventurile este taman 12!

Doar câteva cuvinte despre cronologia i taxonomia Exemplarelor. Dup cum spuneam mai spus, în alc tuirea volumului Cervantes nu s-a condus dup criteriul cronologic, aproape în unanimitate cervantologii decretând Îndr gostitul generos drept cea mai veche nuvel independent . Urmeaz Rinconete, despre care Amezúa crede - considerând-o indisolubil legat de perioada andaluz a scriitorului - c a fost scris între 1590-1600, f a putea preciza anul. De ultima edere a lui Cervantes la Sevilla, anterior anului 1603, este legat nuvela Gelosul extremaduran, iar în toamna anului 1603 i prim vara anului 1604 au fost scrise toria în el toare i Colocviul câinilor. adar, de i nuvela ig ncu a a fost scris prin anul 1610 (poate chiar mai târziu dup p rerea lui Amezúa), ea a fost a ezat de autor în fruntea volumului... În decursul timpului s-au f cut nenum rate încerc ri de clasificare a Exemplarelor, unele total inadecvate din pricina rigidit ii criteriilor pe care le utilizeaz . Astfel, potrivit unei taxonomii franceze, în anul 1797 Pellicer clasific nuvelele în eroice, comice, populare i burle ti, în 1826 Augustin Garcia de Arrieta le împarte în serioase i burle ti, iar în anul 1943, criticul Joaquín Casalduero consider c cele 12 nuvele, elaborate în mai bine de dou decenii, trebuie tratate ca un ansamblu structurat în jurul dragostei, c toriei i vie ii, ca atare le împarte în patru grupe: lumea ideal ( ig ncu a, Îndr gostitul generos, Rinconete, Spaniola), p catul originar (Sticloan , Puterea sângelui), virtute i libertate (Gelosul, Ilustra) i lumea social (Cele dou fete, Doamna Cornelia, toria, Colocviul).

Cu adaosul din partea criticului c nimic nu ne îndrept te s credem c asta a fost i inten ia lui Cervantes, deoarece acesta, cu excep ia unui îndemn („rodul gustos i cinstit ce s-ar putea scoate deopotriv din toate laolalt i din fiecare în parte”) i a celebrei afirma ii încifrat-incitative din Prolog („vor fi ascunzând cine tie ce tain care le înal ”), nu ne-a l sat nicio dovad l muritoare în acest sens. În ce m prive te, dup studiu atent i îndelung cump nire, optez pentru împ irea nuvelelor în centripetiste i centrifugaliste: Primele pornesc de la enorma deschidere a neprev zutului, pentru ca mai apoi, prin str duin a eroilor ajuta i de miraculos, toate cele s convearg spre un final de poveste frumoas (deschiderea ce se închide în vederea necuprinsei redeschideri morale de dup victoria binelui i r spl tirea virtu ii); celelalte (Rinconete, Sticloan , toria, Colocviul) pornesc de la concrete ea cu iz picaresc, pentru ca dup o suit de inevitabile încerc ri s iradieze într-un final deschis tuturor posibilit ilor (închiderea în n ravuri ce se deschide spre lec iile servite de via a incert ).

4. Viziunea artistic unitar Deoarece sfericitatea este caracteristica unanim recunoscut a cervantismului (sfera reprezenta pentru grecii antici perfec iunea geometric ), opera marelui scriitor spaniol, gra ie viziunii sale artistice, trebuie privit ca o totalizare de semnifica ii, altfel spus ca un tot conceptual-estetic.

Fire te, la aceast sublim ordine i armonie a universului cervantin contribuie nu doar harul s u înn scut de povestitor i dulcea a

Anul VI, nr. 12(64)/2015

egal a limbii sale inspirate, ci i cele dou axe în jurul c rora etern va gravita lumea literar z mislit de el cu atâta trud : dragostea i for a frumosului în general, a frumuse ii feminine în special.

Despre dragoste am tot scris în capitolele anterioare. Despre frumuse e voi scrie în continuare, dar nu oricum, ci a a cum ne-o înf eaz Cervantes în Exemplare i în Don Quijote.

Vorbind despre frumuse e la modul general-filosofic, în Colocviul câinilor el afirm dreptul frumuse ii de-a i se ar ta întotdeauna respect, în Don Quijote I înveste te frumuse ea cu „prerogativa i harul de a împ ca sufletele i de a supune voin ele”, iar în Don Quijote II, într-o situa ie de cump pentru o tân i chipe maur îmbr cat b rb te te, face aluzie la maxima aristotelic : Frumuse ea este chez ia favorurilor!

Dar iat câteva mostre extrase din Exemplare privind for a covâr itoare a frumuse ii feminine. Despre Frumuse ea Pre ioasei, personajul principal din ig ncu a i unul dintre cele mai izbutite din crea ia cervantin , autorul ne spune c „fu atât de mare în ziua aceea (ziua în care don Juan, preschimbat în iganul Andrés Caballero de nurii ig ncu ei, l-a omorât pe soldatul ce-l p lmuise, nota mea, G.P.), încât nimeni n-o privea f s-o binecuvânteze, i vestea despre mândre ea ei ajunse la urechile doamnei corregidoare, care, murind de curiozitate s-o vad , îl înduplec pe corregidor, so ul ei, s dea ordin ca ig ncu a aceea s nu fie vârât în temni , în timp ce to i ceilal i da”.

Rezultatul uluitor la care se ajunge îndat dup aceea - b trâna iganc ce- i zicea bunica Pre ioasei, de nimeni silit , recunoa te în aceast atmosfer de basm c furase feti a în scutece, ba chiar ofer dovezi indubitabile în acest sens, corregidoarea î i recunoa te copilul pierdut i pe nea teptate reg sit dup ni te semne din na tere, don Juan este eliberat i c toria pornit , acest senza ional rezultat, vas zic , i-a îndemnat pe unii critici s -l acuze pe Cervantes c d dovad de artificialitate în ig ncu a.

Nici celelalte personaje de familie bun din crea ia lui Cervantes nu se las mai prejos în ceea ce prive te frumuse ea trupului i a min ii, de i unele dintre ele nu au mai mult de 15 sau 16 ani. Tuturor acestor personaje nep mântene Cervantes le d ruie te finalul din Spaniola englezoaic : „Aceast nuvel ne-ar putea înv a cât poate virtutea i frumuse ea, care i împreun , i fiecare în parte, sunt de ajuns ca s -i fac pân i pe du mani s le îndr geasc , i cum tie cerul s scoat pentru noi, din cele mai mari potrivnicii ale noastre, foloasele cele mai mari”.

N.B. În calitate de adept al polimorfismului, Cervantes în estetica lui nu vizeaz numai culmile intangibile ale frumosului des vâr it, ci i genunile insondabile ale urâtului cu rânjet satanic. Spre exemplificare, iat magistralul portret pe care în Colocviul câinilor i-l face trânei vr jitoare, o indiscutabil capodoper a dizgra iosului: „Era lung de peste apte picioare, toat era un schelet de oase, acoperite cu piele neagr , p roas i t cit ; cu burta, care era de saftian, î i acoperea p ile ru inoase i înc -i mai i atârna pân la jum tatea coapselor. ele îi sem nau cu dou b ici de vac uscate i zbârcite, buzele negricioase, din ii încle ta i, nasul coroiat i t ios, ochii holba i, capul despletit, obrajii scofâlci i, grumazul sub iat i sânii c zu i, pe scurt, era toat sfrijit i împieli at ”.

Tot a a, dac prin limbajul luminos al lumii vrednice el realizeaz adev rate bijuterii prinse în montura de aur a zicalelor („Umilin a e muma modestiei i sora cump rii”, „Lenea e r cin i mum a tuturor viciilor” etc.), prin limbajul întunecat dar atât de desf tor al lumii interlope („...fr ia noastr face-n fiecare an o adversare cu cea mai mare bomb i surlemnitate ce ne stau în putin ”, îi în tiin eaz Manglipodio pe neofi ii Rinconete i Cortadillo), Cervantes a contribuit decisiv la afirmarea literar a tuturor formelor de comic: de nume, de limbaj, de situa ie, de moravuri i de caracter.

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae M~TCA{

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Janet NIC~

O TENTANT{ TENTATIV{

i dac azi î i pare c -s beat cri tul de viclenii i necredin , Prieten bun cu sticla i paharul, În crâ am un loc de re edin , pot s -mi sting, când mi-i prea plin, amarul.

Din ce olaturi preluat-ai harul sim i prin pori ce fiar m-amenin , Cum url spre Pompeiul meu laharul, Aievea s m -nvii din nefiin ? rut bune ea ta de om, m i fat . i dac azi î i pare c -s beat cri , Nu-s beat de vin - de-un fir de l mâi : Iubirea i culanta ta m -mbat .

M-ai scos din gheara h ului, iubire. i spun: „Har ie!”, beat de fericire.

„Români am fost, ca boabele-n p st i” rintelui Alexei Mateevci Trimisul pe p mânt al raiului Din h u s ne salvezi, r citori, Nici gând s-accep i, s fi tiut c mori, A-i zice balalaic naiului.

Prietenia este - încercând o naiv i fragil limpezire a apelor - sentiment i fenomen.

Sentiment pentru mine, ca persoan , i fenomen, ca adiere pe plaiul mioritic al societ ii. Ca loc, dac se poate spune „loc” unui loc f loc, ea se plaseaz , la egal distan , între ur i iubire, dou pasiuni extreme, mereu i iremediabil, pe picior de r zboi. Fiind o stare de mijloc, asemenea în elepciunii, prietenia împlete te, cu igla, contrarii, contradic ii i antinomii, fire mereu ie ite din fire, întru ve nica devenire a devenirii. Cod universal, ca i în elepciunea, veritabil esperanto al sufletelor, ea mizeaz pe tava limpede a denotativului, nepoluat nici de roua, nici de bruma conotativului convulsiv.

Nu po i urî, mereu, oriunde, toat lumea. Nu po i iubi, mereu, oriunde, toat lumea. Dar po i fi, mereu i oriunde, prieten, cu toat lumea. Ura, prin ADN-ul s u, izoleaz . Iubirea, prin ADN-ul s u, izoleaz . Prietenia, prin ADN-ul s u, se deschide i leag . Ura i iubirea sunt poteci cu sens unic.

Po i urî pe cineva care te iube te. Po i iubi pe cineva care te ur te. Prietenia e un „dute-vino” f frontiere, e o ap limpede în care se v d chipurile partenerilor angaja i pe drumul în elegerii. Ura i iubirea sunt „locuitori” ai trupului, ai c rnii i ai sângelui, au ceva primitiv în es tura lor misterioas . Sunt ipete ale materiei, tunete ale materiei, tr snete ale materiei.

Prietenia e un produs social, construc ie, cultur i norm . Ea nu are nimic magic, în sensul pove tilor, al legendelor i al miturilor. Ea nu e nici zâna cea bun , nici Sfânta Vineri, nici Sfânta Duminic , dar nici Muma P durii cu toate or niile ei. Ea este ceva construit, ceva gândit i r zgândit, dincolo de mofturi, n ravuri i fi e. Are, poate, magia c ii de mijloc, a num rului de aur, atât de l udat, din vechime pân azi. De aceea, prietenia nu presupune zbucium, zvârcoliri, conflicte. Cerul prieteniei este senin, apele ei sunt limpezi, pomii ei nu sunt plini de omizile pref toriei. Esen a prieteniei este respectul reciproc. Ca în oglind , eu sunt egal cu tine, voi sunte i egali cu noi. Dar cât de greu se ajunge aici! Venim la coal , într-un fel, cu ura i iubirea în sânge i trebuie s plec m, în lumea de dincolo de coal , cu lec ia prieteniei bine înv at . Ura i iubirea sunt c ri scurte, abrupte, arz toare, ocazionale.

Prietenia este un drum larg, b torit, sigur, o strad luminat , pe timp de noapte, de felinarele încrederii. Prietenia înseamn viitor i siguran . Iat magia adev rat a unui sentiment între sentimente, dar atât de special i de misterios, atât de complex, în simplitatea sa, atât de gr itor, în t cerea sa adânc ! Poate c iubirea ne duce în rai, poate c ura ne duce în infern, dar prietenia ne ine, aici, pe P mânt, mân în mân . A zice, firoscos, c prietenia, fiind încredere, reciprocitate, în elegere, lini te, este codul infailibil al p cii!

Ascuns în tain printre rari comori, Ales cu grij , grâu al graiului, Cu zel porni i la dezvelirea lui Precum întâii limbii st tori.

Fidel str jer principiilor ei, ti tot în front, p rinte Alexei. „Români am fost ca boabele-n p st i” Profetic spus, pe veci ca s r mân În sufletele semenilor t i Sim irea noastr sacr : cea român .

Pierre Bonnard - În timpul verii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VI, nr. 12(64)/2015

George FILIP (Canada)

- acestui cataclism terrian bat triste clopote prin ceruri ce- i mângâie - pe jos - copiii scoborâtori din lerui... leruri cânte - ODA BUCURII. i astfel lume, laolalt cu Dumnezei cresta i în Carte, noi am zidit cea mai înalt credin ce ne-a dus departe. purt m în inimi zei de piatr sub pa ii no tri e prigoana, care-n credin a idolatr prea infernal ne e goana. purt m în inimi zeii no tri cu limbi i straie diferite, i fal i p stori - ro i de ispite, ne pierd pe plaiuri infinite. ducem copiii în spinare pe drumurile tristei ere i ne întâmpin pe zare mereu - închise bariere.

destinul lumii e din ceruri. noi suntem sclavi în poc in ce emigr m din ler... în leruri, spre alte oaze de credin . * voi... st pânii lumii mari, de ce-a i cioplit mercenari cu pistoale i cu coase ne pun foc la case i s ne alunge-n stoluri spre pustiile din doruri? oameni buni din lumea mare se duc tri ti peste hotare cu p rin ii - cu copiii

se duc spre ri cu cu nume mari i unde nimeni s nu-i ard , se duc în ri cu demnitari unde miroase-a pâine cald .

unde pleca i - oameni buni, fii ai gliei din str buni? oameni de vremi blestema i, unde o s v -nchina i? spre ri de pe h ile... la ce agap vor da pâine i ap ?

sunt por i deschise dese ori, dar sunt i por i mai ferecate cu rase care rare ori pe cel str in îl vrea de frate. i curge fluviul omenesc prin albia acestei toamne i cer esc mil i sunt demni -i înt re te Doamne... Doamne... * în ce limbi vor striga la zeii care i-au p sit de tot i-n lumea rea a pantha-reii ei nu mai au un savaot?

dispera i... la drum. la drum, de-a-napoia - nicidecum, emigran ii î i duc crezul i credin a i cutezul sperând s le dea bordeie trista vremii Epopee... * pe jos... descul i, fl mânzi i goi copiii lumii pleac -n lume. în arcele de disperare se-arunc -n m rile în spume.

este un semn de întrebare la care nu g sim r spuns, Dumnezeul lumii - mare, prin ce infernuri s-a ascuns?

Pierre Bonnard - În barc

sc lâmbii Dumnezei se-adun , poate-n Golgote sau Parnasuri i in congrese - împreun , unde pornim, dup popasuri.

prigoni i din raiul gliei spre ri de prin h ile de prin toarte p ile...

ca în Sodoma i Gomora, zidim modernul Babilon i-n nebunia tuturora, noi l-am ucis pe Cupidon? de unde vin conchistadorii ce ne plesnesc cu cnutul - gravi i pe-ale Terrei traiectorii, ne duc pierz rii, ca pe sclavi? scriem o pagin murdar . istoria e trist ... grea. suntem o lume f ar ; cer im - i nimeni nu ne vrea. * ...ne ducem -încotro? - pe drum, ca prigoni ii zimbri apis sub imnul palid ca un fum; Quo vadis hominii... QUO VADIS?!

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Constantin MIU

OBSESIA @î n nuvelistica lui Gib I. Mih[escu Tr tura esen ial a personajelor din nuvelistica lui Gib I. Mih escu este tendin a de a se refula în imaginar, în vis, l sând impresia c adev rata lor via se desf oar pe acest t râm. Începutul nuvelei Semnele lui D nu este credibil, desf urându-se în limitele normalului: Grigore D nu , eful sta iei din Bobeni, teapt sosirea fiicei sale, Frosica, de la un pension, plecat cu acceleratul de Craiova.

Pentru c i se zbate ochiul stâng, el este obsedat de ideea unei catastrofe iminente: „I se mai f cuser , nu-i vorb , domnului ef semne i f s i se întâmple vreun necaz prea mare în cas . Dar în lunga obi nuin , el înv ase ghiceasc bine, când aceste înfrico toare semne, pe care destinul i le trimetea (...), avea urm ri negre i când erau simple glume de prost-gust, pe care vreun impiegat de-al lui Dumnezeu i le f cea, petrecând pe socoteala oarei lui credulit i.” (p. 10). Imagina ia personajului începe „s lucreze”, el închipuindu- i c o vede pe Frosica murind în tren, acesta fiind oprit în câmp, iar pasagerii îngrozi i. Curios e faptul c personajul nu se poate sustrage obsesiei sale; el se abandoneaz acesteia, care este mai puternic decât realitatea. Imagina ia „lucreaz ” mai departe: ca printr-o abureal de vis î i vede fata printre c torii înghesui i „ca scrumbiile într-un butoi de b nie” (p. 13). Grigore D nu e complet rupt de realitate: de i prive te prin geamul translucid ferestrele trenului de lug re ti, acesta parc nici nu exist : „Pentru el, nu era decât acceleratul de Prundeni, oprit în câmp. Acolo era Frosica lui.” (p. 16).

De re inut c viziunea lui D nu este credibil : „...viziunea aceea a opririi trenului în câmp fusese atât de limpede, atât de vie! Parc a fost un tren adev rat cel care s-a oprit dinaintea ochilor lui (...) - Hm! ciudat, murmur nu . Parc a fost un tren... în carne i oase.

Pasageri, zgomot, ignal, uier...” (p.19). Pasajul reprodus mai sus eviden iaz estomparea grani ei dintre realitate i imaginar. Cele dou planuri se suprapun perfect, încât personajul ajunge s ia aparen a drept esen .

Mai mult chiar, imagina ia lui D nu z misle te catastrofa. Detaliile acesteia sunt a a

de clare, încât cititorul are impresia c filmul acesteia - tr it de personaj - se desf oar sub ochii s i: „V zu pe Frosica în înv lm agul de c tori, zguduit cu putere de cutremurarea grozav a ciocnirii (În plin halucina ie, confundând cele dou planuri de care aminteam, eful sta iei d liber altui tren, iar poten ialul dezastru poate deveni real - n.n.). O v zu izbit cu capul de fiarele vagonului, o v zu c lcat în picioare, strivit sub greutatea sf râm turii, târât sub osiile enorme. V zu corpul ei pl pând în buc i amestecate cu alte buc i de corpuri strivite...” (p. 21). S remarc m din citat c „filmul” obsesiv al catastrofei e realizat i la nivelul construc iei frazei, prin repetarea verbului „a vedea”.

Imaginarul tr it obsesiv devine realitate în Piaza i Întâmplarea. În prima, Emanoil, protagonistul nuvelei, face o leg tur iraional între o pisic aciuiat pe lâng gosporie i via a fratelui s u, a c rui s tate este ubred . De îndat ce pisica e alungat , fratele moare, ca i cum risipirea închipuirii ar fi cauza tragicului eveniment. Ceea ce este curios în toat aceast „poveste” e faptul c Emanoil se a teptase la acest deznod mânt: închipuirea ca posibila alungare a animalului atrag dup sine moartea fratelui bolnav devine realitate. i totu i, nici Emanoil, nici boierul Glogovan, protagonistul celeilalte nuvele - Întâlnirea - aduse în discu ie nu întreprinde nimic spre a împiedica dezastrul, la început închipuit doar. Trecând cu docarul prin p durea aflat între conac i târgul din apropiere, Glogovan î i aminte te de zvonul în aceast p dure s-ar fi prip it ni te tâlhari. El î i imagineaz un posibil atac, iar so ia sa, Fanto a, c zând victim brutelor. Pentru femeie, tulburarea b rbatului pare inexplicabil , considerând totul o n rire. Cei doi so i tr iesc în dou „lumi” diferite: el întruna a închipuirii obsesive, ea în cea real .

Crezând cu t rie în tot ceea ce- i închipuia, Glogovan se înfurie, dup ce o întreab pe Fanto a cum s-ar comporta în circumstan ele descrise, iar ea luând totul à la légère. i aici, ca i în Piaza, închipuirea protagonistului e atât de intens , încât ea devine adev rat :

tâlharii opresc docarul i batjocoresc femeia. mai ad ug m c fr mântarea sufleteasc a personajului contrasteaz cu lini tea nop ii din p dure, cu farmecul lunii imense, contribuind astfel la amplificarea obsesiei.

Ultima nuvel pe care o aducem în discuie, pentru demersul nostru analitic este La Grandiflora, ale c rei implica ii psihologice, pentru conturarea personalit ii protagonistului, sunt mult mai numeroase. Incipit-ul e banal: un boiera dintr-un târg cu potgorii, Sava Manaru, e în elat de Sofica, so ia, cu Ramur - un „bun” prieten. Sava b nuie te acest fapt i are o discu ie cu acesta, sperând el va recunoa te. Scena se petrece în gr dina de var - La Grandiflora - a domnului Alexandru Coco el. Dup retragerea cu subîn eles a amicilor, r mas numai cu amicul Ramur , Sava Manaru îi spune acestuia c ar fi avut o discu ie cu Sofica despre aventura lor. „Amicul” nu t duie te (iar Manaru tocmai a a ceva a tepta) i tace cu subîn eles.

Cel încornorat se simte jignit, când î i d seama de situa ie, mai cu seam c la discu ie asistaser ceilal i amici curio i, ascun i dup gardul gr dinii, care la un moment dat se pr bu te sub greutatea acestora. Sava Manaru î i propune s se r zbune: va încornora to i amicii care au râs de el. De aici, nara iunea gliseaz în imaginarul obsesiv: Sava ajunge un don Juan, c ruia toate femeile îi cad la picioare. Fantezia lui se confund cu realitatea: ultima cucerire - o tân i virtuoas doamn - se sinucide. E momentul când neîncrederea în „teoria” sa (toate femeile sunt la fel - ni te p toase) pune st pânire pe con tiin a personajului. Sava se gânde te dac totu i exist m car o singur femeie cinstit , atunci „crezul” s u este absurd. Obsedat de aceast posibilitate, într-un acces de furie, Sava Manaru îl sugrum pe Ramur i apoi se pred poli iei.

Iat câteva manifest ri ale obsesiei la unele personaje din nuvelistica lui Gib I. Mih escu.

NOT : Citatele sunt dup edi ia din 1967, EPL, Bucure ti, colec ia BPT.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Livia CIUPERC~

Moralistul Leonardo da Vinci - IV -

Leonardo da Vinci

în elege c acea „retezare” nu ar trebui s genereze sup rare, ci dimpotriv , binecuvântare. Dar dac noi nu vedem cu ochii sufletului, nu putem realiza ce este sau nu este benefic pentru fiin a noastr . i-atunci, ne lament m, precum salcia. (Salcia i Vi a-devie) Înso irea e un dat divin. In aeternum. Ea spore te prin iubire, devenind creatoare. Vi a viei compune, genetic, în structura ei, iubirea viului. A viului care ne înconjoar . Dac ochiul nostru este deschis spre frumos, puritate, sinceritate, iubire, vi a vie ii din noi va înflori mereu-mereu. Dac ml di ele vi ei-devie sporesc în timp, înso indu-se, fie cu salcia binecuvânt rii, fie c-un arbore mult iubitor de frumos, a a i omului îi este dat a se înfr i cu lumina, cu apa, cu cerul. i-n aceast circularitate, mai devreme sau mai târziu, vom cunoa te i „usc ciunea”, precum copacul i trunchiul butucului de vie. Împreun s-au înso it în frumos, împreun se-nso esc i în moarte. Doar împreun treptele vie ii se cer consemnate. Doar printr-o înso ire înfr it , treptele vie ii se cer conservate întru duioas amintire. Pl cut este a crede c orice dualism vegetal sau uman va spori numai dac percep ia este i-a-mplinirii unui ideal. (Vi a-devie)

Pierre Bonnard - Plimbarea

În prodigioasa-i via , Leonardo da Vinci (1452-1519) a avut multe preocup ri, în toate excelând: pictor, sculptor, arhitect, inventator, neîntrecut scormonitor în tainele cunoa terii.

Talentat s-a dovedit i ca scriitor. În acest num r al revistei „Constela ii diamantine” vom interpreta alte trei fabule din crea ia marelui artist, extrase din volumul „Scrieri literare” (Editura Pandora M, Târgovi te, 2006), traduc tor, prefa ator i coordonat fiind Ovidiu Drîmba (1919-2015): Se tie prea bine, ranul este un în elept i un practic. El nu irose te nimic. Pentru el totul poate avea un loc anume i o utilitate.

Prim vara, alege acele tulpini verticale i subtil ascu ite, pentru a juca un rol: acela de a deveni araci pentru vi a-de-vie. Fixarea lor vizeaz lumin i road bogat coardelor de vi -de-vie îmbr ate de sfântul Soare.

Toat vara, crengile viu luminate i-mbr iate în mod egal, vor rodi maiestuos. Toamna, roada de struguri va fi pe m sur . Bineîn eles, ranul î i tie meseria, taie l starii, creeaz mu unoaie în jurul fiec rui butuc, iar aracii abia îndep rta i sunt a eza i în stive i... înapoi, în gospod rie. i ei î i vor g si întrebuin-

are. S hr neasc focul domestic. Uneori, chiar în combina ie cu învecinatele coarde abia t iate. Fiec rui lucru, la timpul respectiv, o întrebuin are. Aceasta este judecata simplist a ranului. Dar i cea logic , ranul uzindu-se, de milenii, dup ni te principii sacre. Mintea i bra ul s u le-au sacralizat.

Rodul în elepciunii sale s-a transformat în precepte. Lato senso. (Aracii i Vi a-de-vie) Înso irea î i poate aduce sau nu satisfacii. Po i progresa sau... regresa. Depinde de ans . Se spune c nimic nu este întâmpl tor.

Niciodat ? Posibil. În spa ii ml tinoase, salcia domne te maiestuos. Este un arbore care degaj acea sfiiciune, de care fiin a uman are atâta nevoie. Ramurile sale ml dioase îmbr eaz cu tandre e spa iul înconjur tor, ocrotindu-l. i-acest gest se nume te binecuvântare. Prin structura sa îndumnezeit , salcia transfer în juru-i vigoare. Sensibilitatea, ml dierea i cromatica ramurilor sale. Ml di ele salciei sunt atât de zburdalnice, atât de iubitoare de soare i lumin încât nimeni i nimic nu le st -n cale. Oricât ar fi iate toamna, în prim var ele au putere regenerativ , dovedind c iubesc via a. Înso irea cu vi a-de-vie este benefic . i-oricât ar încerca vreun st pân s „schilodeasc ” ramurile acestora, r ul se afl în sufletul s u egoist. Sem nând moartea unei plante nu faci altceva decât s i-o gr be ti i s i-o sapi pe-a ta. i e p cat. Via a se merit privit i-mbr at i prin frumuse ea vegeta iei din jurul t u. Orice desprindere a vreunui ram din corola vegetativ impune mare aten ie. Gestul t u se cere la fel de înml diat precum pl pânda salcie. Un ritual cre tin nembie spre-a ne-mpodobi cu firave ramuri înverzite, pe care danseaz delica ii mâ ori.

O pild cre tin ne încredin eaz c omul este precum pomul (copacul). „Când se abate frigul ispitelor i al p catelor peste sufletul lui, îi cad frunzele i florile, adic : virtutea i credin a”. Parafrazând aceast pild , putem crede c „retezarea în fiecare an a ml di elor noi” ar putea reprezenta îndertarea unui eventual r u (ceea ce este de prisos). Un fel de ritual al purific rii. Putem

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

15

Isabela VASILIU-SCRABA

Receptarea rom`neasc[ a primului scriitor str[in laureat al premiului Goncourt Motto: „Si el teatro o la novela no son tecnicas del conocimiento, al igual que la fisica o la biologia, la filosofia o la psicologia, NO SIRVEN, no nos ajudan a comprender, no nos permiten avanzar por el duro y a menudo triste camino del destino humano” (Vintil Horia) Scriitor cenzurat în cultura comunist , receptarea lui Vintil Horia (1915-1992, https:/ /www.youtube.com/watch?v=-fK9Q9HL5lI ) s-a configurat ca un „fenomen cultural unic”, atât prin refuzul oficialilor culturii comuniste i post-comuniste, cât i prin „amploarea eclatant a recunoa terilor interna ionale” (cf. D. Anghelescu la Universitatea din Ceri). Ilustrarea cenzur rii oficiale de azi a laureatului român al Premiului Goncourt este oferit de refuzul public rii la Humanitas a scrierilor lui Vintil Horia (cf. Isabela VasiliuScraba, Cioran prin l ut rismul lui Ple u, http://www.romanianstudies.org/content/ 2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prinlautarismul-lui-plesu-despre-inocularearusinii-de-a-fi-roman/). Alte aspecte ale uni-

cit ii recept rii lui Vintil Horia le-ar constitui traducerea i editarea în peste patruzeci de limbi, „în tiraje i retip riri fulminante” (D. Anghelescu) a romanului Dumnezeu s-a n scut în exil pentru care autorul a primit cel mai mare premiu literar al Fran ei, precum i includerea lui Vintil Horia în prestigioase volume de istorie literar occidental (https:/ /www.youtube.com/watch?v=KFyjIrPflAA).

Iar aceste lucruri normale în Vest, în spaiul libert ii de gândire promovând valorile autentice, s-au întâmplat în ciuda opozi iei scrâ nite a eminen elor cenu ii din cultura de dup Cortina de fier supus permanent unui terorism ideologic. P strând cuvenitele propor ii, mai trebuie ad ugat c edit rile i traducerile lui Vintil Horia în peste patruzeci de limbi nu au rezultat pe calea dirijismului cultural (cf. O carte premiat ... vezi http:// www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ CULTURA/O%20carte%20speriata% 20de%20IVS.htm precum i http://www. asymetria.org/modules.php?name=News& file=article&sid=1258) i nici n-au fost finanate de la buget, ca în politica post-comunist de difuzare în limbi str ine a scrierilor unor rt rescu i Andrei Ple u (despre editarea la Paris a lui Ple u, a se citi Radu Portocal , Prieteniile p guboase ale ICR).

Convins de necesitatea reintegr rii scriitorilor exila i dup 1945, Dan Anghelescu nota cu deplin îndrept ire c „literatura exilului românesc e privit cu admira ie i interes în colocvii interna ionale la Universit i din Praga, Bratislava, la Poznan, în reviste prestigioase: Europa (Serbia), Alternan e (Germania) dar... nu i în realitatea cul-

tural a României de azi unde exilul literar e aproape la fel de ignorat ca în perioada totalitar i men inut la distan de un centru al interesului, studierii, clasific rii i interprerilor de c tre speciali ti” (referat tiin ific care mi-a fost trimis prin e-mail pe 26 nov.

2015). Istoricul literar mai spunea în toamna anului 2015 la Cern i c „istoria literaturii române nu va fi nici adev rat i nu- i va dobândi altitudinea moral , tiin ific i educativ cât timp jum tatea din umbr nu va reintra în circuitul curent al valorilor na ionale” (cf. Dan Anghelescu, Receptarea actual a scriitorilor români din exil). a- i pune problema provenien ei „reprezent rilor noastre mintale” Basarab Nicolescu se gr bea s concluzioneze întrun interviu din 2010 ca am fi manipula i (https://marianhociung.wordpress.com/ 2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-demanipulare-in-eseistica-unui-fost-discipolal-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/) de aceste reprezent ri, i c tiin ificii ar milita pentru împ carea tiin ei cu religia „mai mult decât teologii”. Din p cate, chiar pledoariile fizicianului Basarab Nicolescu pe tema îmrii tiin ei cu religia nu ne par a fi mai interesante sau mai conving toare decât cele consemnate de gânditorul religios Vintil Horia în c toriile lui „spre centre”. În mod ciudat, lui Basarab Nicolescu îi p rea în 2010 ar exista în cadrul bisericii ortodoxe române „medii fundamentaliste”. Nejustificat în niciun fel, opinia sa despre mediile „fundamentaliste” nu a dat impresia a fi mult diferit de p rerea „oficial ” i azi, „oficial ” în m -

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sura în care gruparea din jurul revistei „22” publica senza ionala constatare a pelerinului Mirel B nic dup care ortodoxia româneasar fi un „fundamentalism”. Înclin m totu i a crede c aspectul de a-zis „fundamentalism” s-a ivit din simpla folosire în grab a unor termeni acuzatori, spre a fi în pas cu moda post-decembrist .

De i mereu folosit spre a fi la mod , termenul de „fundamentalism” nu a fost cu rigurozitate definit nici de fizician, nici de salariatul micu ului institut condus de Ple u „sub cupola Academiei”, salariat pelerin dispus cu mare urin s acuze în revista „22” ortodoxia de fundamentalism (https://isabelavs2. wordpress.com/parintele-arsenie-boca/ isabelavs-martiriul7-boca/ ).

Prin anii cincizeci, Vintil Horia re inea cu mai mult subtilitate un fapt caracteristic lumii desacralizate în care mul i sunt cre tini doar cu numele: Anume c p gânismul care „controleaz toate mijloacele eficace de propagand ” îndreapt „voin a de a apar ine” nutrit de omul societ ii de azi c tre partide, secte, grup ri totalitare” (Vintil Horia, Speran a socialismului tragic, text publicat de Usc tescu în revista „Destin” nr. 8-9/ 1954, republicat în vol. Mihaela Albu & Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintil Horia deschideri c tre transdisciplinaritate, Ed. Aius, Craiova, 2015, p.199).

Cât prive te reintegrarea operei lui Vintil Horia în cultura român ea apare în anul centenarului na terii scriitorului „înc deosebit de problematic ” (D. Anghelescu). Mult mai pu in problematice s-au dovedit în post-comunism tendin ele impunerii lui Basarab Nicolescu plecat oficial din România în 1968.

Fiindc dirijismul acestei impuneri reiese din doctorate cu un Eliade „transdisciplinar” via Nicolescu, atare dirijism fiind oarecum divulgat chiar de titlul volumului de „transdisciplinarizare” a eseisticii lui Vintil Horia ap rut în 2015 la Craiova.

Referindu-se la mari scriitori ai exilului românesc (probabil la Vintil Horia, Mircea Eliade, Horia Stamatu, Nicolae I. Herescu, Alexandru Busuioceanu, Vasile Posteuc , G. Usc tescu, etc.), în referatul s u prezentat la Universitatea din Cern i, Dan Anghelescu observa (citând o scriitoare exilat la Paris) c „o reintegrare a valorilor exilului în vizibilitatea public ar r spunde unei tot mai acut necesare terapii a memoriei, pentru c numai memoria este în m sur s redea unei societ i peste care a domnit totalitarismul o respira ie normal ori cvasi-normal .”

(Lovinescu, M. - Seismograme, vol. Unde scurte II / Monica Lovinescu, Bucure ti, Humanitas, 1993, p. 60).

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Mariana GHEORGHE (Canada)

Iubiri de-acas Dospe te cozonacul pe priciul vechi de lut i plin -i umplutura cu amintiri de-acas E îndulcit cu arome de dor, ce nu m las În st Ajun s -mi plâng colindele de mut.

În curtea cu-ntâmpl ri

Tu, mam , te învâr i prin casa p rinteasc , Iar noi, ne-mpiedic m sub or ul ce miroase A vorbe coapte-n jarul dojenelilor duioase i-a pribegiri ce iarna asta o s primeneasc .

Iubite, a-nceput s ning În curtea cu-ntâmpl ri, Iar tinda casei st s plâng me ii de iert ri.

În tinda veche, de la strad , miroase a piftie i-o-ncerci în grab s vezi de se încheag Noi, ca ciorchinii ghemui i, st m ziulica-ntreag i-l a tept m pe Mo Cr ciun s vie.

Iubite, -n iarna asta când, Cerberii umbl -n cete Ascunde-te sub un colind Ca Mo Cr ciun s i ierte.

de-or începe al ii la por i s ne colinde Ursonul mi l-oi pune i c ciula cu urechi Desaga clipelor iernite din cuf rul cel vechi Mi-o ine v ie-n st Ajun ce m cuprinde.

El o trimite cerbi de-argint, Stele s -ngenuncheze, Por i o deschide-n cerul frânt Olimp s te-ntroneze.

În ziua sfânt cozonacu-i copt pe mas Sub brad, îmbrobodit -i iarna în n frame C-a obosit cernind cu dor în albe coame În curtea nins cu iubiri de-acas .

Nu plânge prin e c e iarn În curtea cu-ntâmpl ri, pada mieilor, cu team , Se-a terne-n dulci c ri.

Aripi frânte

Iarna asta

St iure ul verde, ne prinde de mâini La por i unde doar Dumnezeu ne cunoa te i-n tain , cu turma de îngeri ne pa te Când iure ul verde ne prinde de mâini.

i-a scuturat t gâr a Bunul Domn i ne-a ascuns doruri sub rogojin Cioplitu-ne-a iubiri de ghea -n somn nu sim im cât vor s mai r mân .

St noaptea prelins sub gene de umbr S-adoarm crâmpei din surata lumin i-n vis doar tr ri de istorii o-ngân Când noaptea ne-apas sub gene de umbr .

Le-a-mpodobit cu flori de a teptare plâng cu petale num rate Urmele, când a troienit c rare, Carul cu osiile-ngîndurate.

St Ro u-mp rat, î i zide te chilii Surpate în noapte sub plânsul credin ei Se rup din speran e c tu ele gintei Când Ro u-mp rat î i zide te chilii.

Sub cerga mut , iarna ne vorbe te i-n fir ne toarce-n umbre pe tergar: Albi i, p rem iubi ii din poveste Eu, un obraz arzând, Tu - mai arar

St m noi, aripi frânte, pe-un petic de cer i doar Dumnezeu ne pune culoare Ziua î i rupe beteala-n visare Ca noi s r mânem pe-un petic de cer.

L-oi colinda cu dor în st Ajun i-n cozonac mi-oi îngropa n pasta, Mi-oi pune-n brad doar lacrimi ce apun i nu m las Domnu-n iarna asta.

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Stelian GOMBO{

Biserica Cre]tin[ din Orientul Mijlociu - între persecu ie, mucenicie, martiriu, propov duire i m rturisire autentic , sângeroas , permanent , substan ial i consistent …

Motto: La mijlocul lunii aprilie, Patriarhul Chiril al Moscovei i întregii Rusii care, odat , scrisese lui Barack Obama cerândui s reexamineze politica sa extern care faciliteaz persecutarea cre tinilor din Siria - a vorbit din nou, în întâlnirea cu Ministrul grec al Ap rii Panagiotis Kammenos, de aceast dat despre extinc ia cre tinilor din Orientul Mijlociu.

El a declarat c : „Primesc în mod frecvent rapoarte despre îngrozitoarele f delegi care au loc împotriva cre tinilor, în special în nordul Irakului. Am vizitat acele locuri i îmi amintesc acolo exist numeroase biserici i m stiri. Numai ora ul Mosul avea 45 de biserici. Acum mai exist doar una singur . În Siria, au fost distruse 400 de biserici pân acum…

Prezen a minorit ii cre tine a reprezentat un factor care, într-

un sens pozitiv, a adus toleran i rela ii pa nice între cre tini i musulmani…

Acum, cre tinismul este cea mai persecutat religie. Acela i lucru se petrece i în Nigeria, Pakistan i nordul Africii. i în unele ri din Europa, oamenilor li se interzice s poarte cruci la serviciu, iar f când apel la toleran , nu folosesc cuvântul «Cr ciun», nu numesc Pa tile Pa ti, vorbind doar despre vacan a de iarn sau cea de prim var . Patriarhul Chiril a afirmat c , dac situa ia continu în acest ritm, nu va mai exista niciun cre tin în Orientul Mijlociu, ceea ce va duce la radicalizarea societ ii islamice.” (Cf http://www.doxologia.ro/actualitate/religia-lume/400de-biserici-siriene-au-fost-distruse-crestinismul-din-orientul-mijlociu - 19.04.2015/28.10.2015).

Cre tinismul - cea mai persecutat religie în Orientul Mijlociu

rezultat al unor conflicte religioase în ri unde cre tinii sunt cei mai prigoni i: Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Irak, Pakistan, Afganistan, Sudan, Nigeria, Eritrea, Somalia, Arabia Saudit , Maldive, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Filipine, Myanmar, Laos i India.

Din acest motiv, în ultimii ani, organiza ii interna ionale i lideri religio i au atras aten ia asupra fenomenului numit cre tinofobie.

Foarte virulente sunt persecu iile din Africa i din Orientul Mijlociu.

Dup c derea lui Gaddafi i ajungerea la putere a Consiliului Na ional de Tranzi ie, cre tinii au fost expulza i din Liban. Conform Organiza iei pentru Drepturile Omului Open Doors, 75% au p sit deja ara. Înainte de revolu ie, în Tunisia, toleran a era mare. Acum cre tinii i bisericile lor sunt obiectivul multor atacuri, iar bisericile sunt transformate în moschei. În ansamblu, situa ia cre tinilor din Africa de Nord i din Orientul Apropiat este orice altceva, dar nu comod . Ace tia sunt v zu i de majoritatea musulman , din Palestina pân în Tunisia i din Turcia pân în Libia, cu neîncredere. Direct formulat, sunt suspecta i de lipsa loialit ii fa de stat i, în consecin , marginaliza i din punct de vedere politic, chiar exclu i sistematic de la exercitarea puterii.

Depozitari ai unei culturi religioase fabuloase, cre tinii fostului Orient, cel din care venea cândva lumina Occidentului i a lumii întregi, suport rigorile unui exil interior vechi de secole.

Identitatea lor spiritual este în concuren sângeroas cu geografia. Dou milenii de istorie, patrimoniu, crea ie teologic , vetre monahale i spiritualitate profund acoper via a cre tinilor orientali.

Ei au dat patristicii r ritene nume de referin , au generat frumuse i liturgice, iconografice i poetice de prim ordin. Ortodoxia ar fi fost rac f ace ti cre tini. Sfin ii Ioan Damaschin, Efrem i Isaac Sirul, Chiril al Ierusalimului, Roman Melodul sunt personalit i f de care credin a noastr ar fi ar tat altfel.

Cre tinii de ast zi din aceast parte a globului au ceva din t ria de caracter a sfin ilor. Din neam în neam au fost în cuptorul necazurilor.

O treime din rile lumii (33%) s-au confruntat cu un grad ridicat de ostilit i religioase în anul 2012, în cre tere fa de ultimii ani: 2011 (29%) i 2007 (20%). Situa ia este în cre tere în toate regiunile lumii, cu excep ia Americilor. Cea mai mare cre tere este prezent în Orientul Mijlociu i nordul Africii, unde se resimt înc efectele schimb rilor politice din 2010-2011, cunoscute sub numele „Prim vara arab ”.

Institutul american de cercet ri Pew Research Center a studiat evolu ia conflictelor religioase în 198 de ri între anii 2007 i 2012, luând în considerare dou aspecte: ostilit ile sociale cu privire la religie (conflicte armate sau terorism, violen e sectare, h uial pentru purtarea unor haine sau a altor simboluri religioase) i restric iile guvernamentale cu privire la religie (m suri de interzicere a anumitor confesiuni, a convertirilor, tratament preferen ial pentru anumite grupuri religioase). Cele 198 de ri luate în considerare de studiul Pew Research Center reprezint 99,5% din popula ia lumii. Studiul nu cuprinde, îns , i Coreea de Nord, al c rei guvern este „cel mai restrictiv din lume în ceea ce prive te religia”, subliniaz Centrul de cercet ri Pew în raportul s u publicat la 14 ianuarie 2014.

Cercetarea nu acoper anii 2013 i 2014, când violen ele îndreptate împotriva cre tinilor au crescut în mod îngrijor tor. Pe de alt parte, o asocia ie cre tin american , Open Doors, a întocmit un raport bazat doar pe cazurile relatate de pres , din care reiese c cele mai periculoase ri pentru cre tini sunt Coreea de Nord, Somalia, Siria, Irak i Afganistan.

Cre tinii reprezint comunitatea religioas cea mai persecutat de pe glob, peste o sut de milioane dintre ei fiind ast zi sub o presiune continu . Astfel, un raport interna ional afirm c „un cre tin moare pentru credin la fiecare cinci minute”. În fiecare an, peste 100.000 de adep i ai lui Iisus Hristos sfâr esc prin moarte violent ca

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Au rezistat sub Imperiul Babilonian i sub cel Persan. Au v zut naterea Islamului i Cruciadele. Au reu it s supravie uiasc chiar i lirii hoardelor lui Ginghis Han sau dictaturii lui Saddam Hussein.

De exemplu, ar fi suficient s trecem în revist icanele la care guvernul turc supune Patriarhia Ecumenic . Nu doar maniera grosolan prin care un stat în elege s se raporteze la cet enii lui, sugerând c exist unii de mâna a doua, este aici scandaloas , ci nu mai pu in limitarea cu instrumente juridice a misiunii Arhiepiscopului vechii cet i a lui Constantin cel Mare. Închiderea colii teologice superioare de pe insula Halki, în urm cu peste patru decenii, r mâne un gest pilduitor al strategiei de intimidare a minorit ii cre tine. În fapt, îns i continuitatea tradi iei bizantine pe malurile Bosforului mâne profund problematic .

Cine sunt cre tinii din Orientul Apropiat?

Prin i în focarul evenimentelor din Orientul Apropiat se afl i credincio ii celor 11 Biserici cre tine: cop i, maroni i, ortodoc i, grecocatolici, romano-catolici, armeni ortodoc i, armeni catolici, caldeeni, asirieni, siriaci, protestan i, comunit i istorice cu r cini care provin dintr-o implantare religioas foarte veche, cu mult anterioar na terii Islamului. Acum sunt 11 milioane de cre tini care tr iesc în comunit i aflate în toate rile din Orientul Mijlociu, comunit i descrise de René Guitton, expert al Alian ei Civiliza iilor a Na iunilor Unite i autorul unei c i impresionante, „Ces Chrétiens quâon assasine“.

O panoram ce este nu doar interesant , ci deschide i o poart spre în elegerea unei lumi despre care tim foarte pu in i constituie, pe timpul oric rei crize, una dintre intele favorite ale fundamentali tilor islamici. Mare parte din datele statistice prezentate mai jos provin din aceast carte. În Egipt, cre tinii reprezint aproximativ 10% din popula ie, cei 8-10 milioane de cop i constituind cea mai important comunitate cre tin din întreaga regiune. Viza i în ultimii ani de o serie de atentate sângeroase, cop ii au o foarte slab reprezentare în Adunarea Na ional i, chiar în condi iile în care libertatea cultelor era garantat , aveau nevoie de aprobarea autorit ilor pentru a construi sau a restaura o biseric .

Pierre Bonnard - Vedere la râu

Anul VI, nr. 12(64)/2015

În Irak se aflau înainte de c derea lui Saddam Hussein (viceprimministrul s u era Tarek Aziz, cre tin) aproximativ 600.000 de cre tini, aproximativ 3% din popula ie, dintre care 400. 000 de catolici caldeeni i siriaci.

Dup c derea regimului, pe fondul luptelor violente interconfesionale din zon , este vizibil o multiplicare a atentatelor împotriva comunit ilor cre tine, ace tia migrând fie în Occident, fie în Kurdistan. În timpul ofensivei din nordul Irakului care a avut loc în anul 2014, Statul Islamic, care a declarat un califat în mai multe p i din Irak i Siria, a obligat zeci de mii de cre tini i de membri yazidi s fug din regiune pentru a r mâne în via (membrii acestei comunit i sunt adep ii unei religii vechi derivate din zoroastrism, fiind r spândi i în nordul Irakului, i sunt parte a minorit ii kurde a rii).

Ast zi, ace tia trec prin ceva ce nu a avut precedent, de i 1.400 de ani au tr it în lini te cu musulmanii. Sunt în groapa cu lei, precum demult Daniel! Pentru ce? Pentru c se roag lui Dumnezeu, a a cum s-au rugat i str mo ii lor! În luna august 2014, la câteva zile dup ce Califatul Islamic a preluat controlul asupra ora ului Mosul, s-a desenat câte un „N” pe fiecare cas de cre tin. „N”, de la „nassarah”, cuvântul arab pentru „cre tin“.

Urlând în portavoci, reprezentan ii mili iei islamice le-au dat de tire cre tinilor c au la dispozi ie câteva ore ca s aleag : s se converteasc la islam sau s plece. Casele le-au fost confiscate, iar unii au umplut Sinaxarul, ca martiri! În câteva zile, Mosul, Ninive, Kirkuk i alte localit i cre tine au devenit un muzeu al cre tinismului în care se va spune c aici au locuit odinioar cre tini...

Unii speciali ti consider c Statul Islamic este un grup terorist i nimic mai mult. Istoria acestei organiza ii începe în anul 1999, atunci când în Liban se constituia „Grupul pentru Monoteismul Islamic”. Aceast grupare sunnit s-a angajat înc din anul 2005 în atacuri antiguvernamentale, antiamericane, declarând în acela i timp zboi ii ilor. În anul 2014, atrocit ile acestei organiza ii teroriste, care controleaz teritorii întinse, sunt cu adev rat înfior toare. Cifrele vehiculate vorbesc despre aproape 2.000 de crucific ri, 670 de ii i asasina i în închisoare la Mossul, 1.700 de prizonieri ii i asasina i în luna iunie, sau masacrarea a circa 500 de yazidi i în luna august 2014, femeile fiind transformate în sclave. Num rul total al atentatelor atribuite acestei organiza ii în perioada 2004-2014 este de 1.452. În Iran exist aproximativ 135.000 de cre tini, dintre care 20.000 de catolici caldeeni, reprezentând mai pu in de 0,3% din totalul popula iei. Puternic minoritar , comunitatea cre tin din Iran nu revendic nici un fel de rol politic. Este acceptat , la fel cum este i minuscula comunitate evreiasc . În Israel tr iesc aproape 150.000 de cre tini, în principal catolici i ortodoc i meleki i (2% din totalul popula iei). Ace ti cet eni, arabi israelieni, beneficiaz de na ionalitate israelian , dar nu au niciun fel de influen politic . Chiar dac situa ia lor nu este comparabil cu cea din teritoriile palestiniene, în ochii multora dintre cet enii Israelului r mân doar arabi. În realitate sunt o minoritate în cadrul unei minorit i, mai ales la Ierusalim, unde sunt cu încetul împin i în afara ora ului din cauza intensific rii prezen ei evreie ti. În Iordania, cre tinii reprezint aproximativ 6% din popula ie, adic 350.000 de cre tini, dintre care 120.000 de catolici: maroni i, greco-meleki i, caldeeni i catolici.

Din anul 2003 încoace, dup invadarea Irakului, în Iordania au sosit foarte mul i refugia i, dintre care un num r important de cre tini, i chiar dac în Iordania comunitatea cre tin nu beneficiaz de putere politic , se afl sub protec ia monarhiei ha emite. În Liban, cre tinii sunt aproape 40% din popula ie, adic 1,5 milioane de persoane, în principal maroni i. Exist 18 comunit i

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

religioase, dintre care 13 cre tine (melki i, ortodoc i, greco-catolici etc), cu un important rol politic. În mod tradi ional, pre edintele Libanului este maronit, iar locurile în Parlament se distribuie în mod echitabil între cre tini i musulmani, acela i lucru fiind valabil i în cazul reparti iei posturilor de înal i func ionari. rile din Golf reprezint o regiune unde tr iesc aproximativ 3,5 milioane de cre tini, ortodoc i i catolici, în mare parte imigran i din Asia. Dreptul de practic liber a credin ei le este recunoscut de toate monarhiile, cu excep ia Arabiei Saudite, p mântul sfânt al Islamului, care interzice orice alt practic religioas cu excep ia celei musulmane.

Palestina are o popula ie cre tin de aproximativ 60.000 de persoane, în principal catolici i greco-melki i. În aceast zon exist o viziune islamist preponderent care face un amalgam ce asociaz cre tinii din Occident cu cei din Orient i, prin extensie, cu memoria cavalerilor crucia i i, începând cu anul 2000, cu invadatorii americani.

Supus la tot felul de presiuni, aceast comunitate a sc zut extrem de mult, riscând chiar s dispar de pe p mântul unde a înflorit cre tinismul. În Siria, cre tinii reprezint 4,5% din totalul popula iei, adic ceva mai pu in de un milion de oameni: siriaci, melki i, maroni i, ortodoc i i armeni. Situa ia lor era garantat de natura laic a regimului sirian.

Bachar al Assad are tot interesul s protejeze comunitatea cre tin , deoarece el însu i provine dintr-o minoritate, cea alauit , derivat din ritul iit, explic René Guitton. Patriarhia Antiohiei semnala, în prim vara anului 2014, c sute de cre tini ortodoc i au fost uci i în Siria, peste 150.000 au fost alunga i din casele lor, iar bisericile au suferit pagube incalculabile. Totodat , mai mul i cre tini, între care doi ierarhi, au fost r pi i. În Turcia sunt aproximativ 80.000 de cre tini (0,1% din totalul popula iei), fa de 20% din popula ie în anul 1900.

Cauza o reprezint , dup René Guitton, crimele împotriva armenilor din anul 1915, masacrele i conflictele care au jalonat istoria secolului XX i care au dus la mic orarea dramatic a num rului de cre tini în Turcia. Chiar i azi, cet eanul armean este considerat în aceast ar ca unul de mâna a doua.

Despre Drepturile omului noua religie dominant a Occidentului Din p cate, atitudinea ostil i persecu ia împotriva cre tinilor continu i ast zi, în plin veac XXI. Despre acest martiraj ne-a avertizat însu i Mântuitorul Iisus Hristos: „Dar vine ceasul când tot cel ce v va ucide s cread c aduce închinare lui Dumnezeu” (Matei 16, 2).

Cum altfel se pot explica violen ele, crimele i atrocit ile ce se întâmpl chiar în zilele noastre cu cre tinii din diverse p i ale lumii? Miezul problemei îl tim deja: extremismul interpret rii preceptului r zboiului sfânt în diverse religii sau ideologii, la care ad ug m t cerea diplomatico-mercantil a Occidentului, considerat bastion al democra iei i al respect rii drepturilor omului.

Este acela i Occident care se mi greu, încorsetat i condi ionat nu de barierele spiritualit ii cre tine, ci ale noii religii dominante, cea a drepturilor omului. Marele argument civiliza ional început odat cu epoca Luminilor este acum i scutul de care profit islamismul fanatic pentru a se implanta din ce în ce mai serios i mai durabil în ri majoritar cre tine. În ace ti ultimi ani, de la prim vara arab la recentele evenimente din Irak i Siria, politica european a fost mai curând timid . Dincolo de câteva interven ii punctuale, datorate întreb rilor corespondenilor de pres , problematica represiunilor la care sunt supu i cre tinii, indiferent de confesiune, nu a prezentat interes. Mai mult, se pare c nu se face niciun efort pentru men inerea unei minime reciprocit i:

19

libertatea de care se bucur musulmanii în Europa s fie garantat i cre tinilor dincolo de continent. În timp ce în marile ora e de aici se construiesc moschei, bisericile sunt dincolo incendiate. V lul islamic este aici pe str zi, iar dincolo crucea este profanat . Iat un exemplu de „toleran ” care ar trebui s ne interogheze cât mai curând.

Se poate vorbi de un e ec aproape total al politicilor europene de asimilare cultural i mai ales religioas a comunit ilor musulmane în rile de adop ie. Uniunea European propune în continuare folosirea modelului multicultural i ultradeschis în raport cu o comunitate care promoveaz f ezitare un sistem de cultur închis , non-permisiv i non-evolutiv în domeniul tradi iei religioase.

Revenim la lumea noastr de ast zi. Este pu in probabil ca vremurile de indiferentism religios pe care le tr im acum i în România s cear martiri, cel pu in în momentul de fa . Ele cer îns m rturisitori adev ra i ai Evangheliei lui Iisus Hristos. Dac amenin area cu moartea trupului poate lipsi din via a cre tin , amenin area cu pierderea mântuirii prin moartea sufleteasc nu lipse te din via a nici unui cre tin.

Ea este adeseori cauzat de libert ile gre it folosite i este mult mai grav decât moartea trupului, dup cum ne atrage aten ia Iisus Hristos: „Dar v spun vou , prietenii Mei: Nu v teme i de cei care ucid trupul i dup aceasta n-au ce s mai fac . V voi ar ta îns de cine s v teme i: Teme i-v de acela care, dup ce a ucis, are putere s arunce în gheen ; da, v zic vou , de acela s v teme i!” (Luca 12, 4-5).

De aceea, pentru mul i dintre cre tinii de azi, cel mai important lucru este lupta cu ei în i, biruirea c derilor proprii i a sistemului de valori umane pervertite, care ne pot ucide suflete te, definitiv i irevocabil. O automucenicie a propriilor sl biciuni, prin care încerc m ne salv m suflete te. adar, martiriul este o stare fireasc a cre tinului, deoarece c utarea des vâr irii presupune o stare de lupt interioar i, uneori, exterioar , cu viciile, nedrept ile i corup ia. Chiar dac în condi iile unui consumism bazat din ce în ce mai mult pe pofte, pl ceri, confort i putere, martirajul pare o nebunie, o absurditate sau o inutilitate, nu trebuie s ne fie ru ine s vorbim despre transparen a pe care ne-o ofer credin a autentic i s toas . Din fericire, exist oameni de o inut moral des vâr it , ancora i în credin a ferm , în nesfâr it în elegere, r bdare, dragoste i bun tate, exemple pentru fiecare din noi. (Cf. Pr. lect. univ. dr. Vasile Cre u - http://ziarullumina.ro/crestinismul-cea-mai-persecutata-religie-101366.html 06.05.2015/28.10.2015).

Despre leag nul cre tinismului (din Orientul Mijlociu), între persecu ie i exod Ultimele date despre conflictul din Siria vorbesc despre aprox.

6.000 de cre tini care au fost uci i în public din luna iunie 2014, când a fost proclamat Statul Islamic (SI). Crucificarea, decapitarea, aruncarea de pe cl diri înalte ori lapidarea, acestea sunt tratamentele acordate lor. Musulmanii sunt l sa i s plece, îns cre tinilor li se confisc actele i cad în sclavia SI. Cândva accepta i s i practice credin a în ara lor, actualmente, cre tinii sirieni sunt crunt persecuta i.

Mai multe despre situa ia din zon ne-a spus Domnul Prof. univ. dr. Radu Carp - cadru didactic la Facultatea de tiin e Politice din cadrul Universit ii Bucure ti - Stimate Domnule Profesor, înainte de izbucnirea conflictului în anul 2011, Siria era o ar sigur pentru locuitorii ei. Din p cate, acum, situa ia s-a schimbat dramatic. Occidentul dore te schimbarea actualei conduceri de stat, cre tinii sunt aprig persecuta i, r zboiul a declan at exodul refugia ilor. Care este situa ia actual a cre tinilor din Siria?

- Anul 2011 reprezint un punct major de cotitur în istoria Siriei.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Atunci vorbeam de o popula ie de 1,1 milioane de cre tini. Ast zi avem de-a face cu un num r sigur de 700.000 de refugia i, dar vorbim de cifra total , adic inclusiv de persoanele care s-au deplasat, au plecat din zonele de conflict i se afl în continuare în Siria. În orice caz, stabili, pe locurile unde erau în anul 2011, estim rile ne arat undeva la 250.000 de oameni.

Prin urmare, patru cincimi din popula ia cre tin a Siriei s-a deplasat în cel mai fericit caz dintr-un ora în altul, dintr-un sat în altul, caz în care nu au c zut în sclavia Statului Islamic (SI) sau nu au fost omorâ i.

Este într-adev r o imagine cutremur toare. Vorbim de patru cincimi din popula ia cre tin din Siria care a avut de suferit direct de pe urma zboiului civil. Ca s dau un exemplu: în Alep, care era un centru mixt islamic, cre tin i armean deopotriv , existau 400.000 de cre tini în anul 2011, ast zi estim rile variaz între 45.000 i 65.000. Prin urmare, nou zecimi, aproape, din popula ia cre tin a ora ului Alep ori a murit, ori a fost deplasat intern în Siria, ori s-a refugiat în Turcia, Liban sau Iordania. Alep este ast zi divizat între for ele pre edintelui Bashar Al-Assad i grup rile rebele, care sunt multiple. Este un teren de lupt deschis.

- Ce ti i despre num rul mor ilor? Sunt date despre num rul de cre tini mor i?

- În principiu, ace tia nici nu se pot num ra pentru c pierderile de vie i omene ti sunt continue. Vorbim de popula ia care a r mas stabil din anul 2011 pân în prezent. Restul, repet, ori i-au g sit refugiul în alte ri, ori au murit, ori s-au deplasat în alte zone mai pu in expuse conflictului.

Este o tragedie de propor ii în care practic fiecare familie din Siria a fost afectat . Trebuie spus c în momentul de fa , în Siria, exist un mozaic foarte interesant al cre tinilor, în sensul c avem de-a face cu cel pu in patru Biserici importante. Este vorba de Biserica Ortodox a Antiohiei, Biserica Asirian a R ritului (Nestorian ), care s-a format dup Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, i Biserica Armean . De asemenea, Biserica Catolic cu dou ramuri: cea Melkit i cea Maronit .

Pân în anul 2011 nu au existat conflicte religioase nici între con-

Pierre Bonnard - Vara în p dure

Anul VI, nr. 12(64)/2015

fesiunile cre tine, nici între cre tini i musulmani. Siria era un exemplu în Orientul Mijlociu pentru convie uirea între religii.

Siria este i leag nul cre tinismului, este locul unde s-a convertit Apostolul Pavel, iar localitatea Maaloula este printre cele trei localit i unde se mai vorbe te aramaica, limba în care vorbea Iisus Hristos.

Lâng Alep, chiar unde acum se dau lupte grele, se afl locul unde a tr it Sfântul Simeon Stâlpnicul. Iar lâng Homs se afl cea mai veche cetate a crucia ilor, Krak des Chevaliers, patrimoniu UNESCO. Este cea mai vizibil m rturie a cruciadelor în Orientul Mijlociu. Înc mai este func ional , fiind folosit ca baz militar de cei care se opun pre edintelui Al-Assad i de aceea a i fost grav bombardat .

- Care este strategia SI fa de cre tini, din m rturiile care au putut fi documentate pân acum?

- În general, persecu iile asupra cre tinilor sunt în zonele controlate de SI. Ei cer practic un impozit sau cer ca acele persoane s plece. Acea tax numit jizya, SI consider c are la baz Coranul.

Cre tinilor nu li se interzice s i practice religia, dar li se spune, de exemplu, s nu deranjeze prin felul în care predic . Cu toate c SI afirm oficial c nu interzice religia cre tin , practic ea este interzis .

Ace ti cre tini, în multe cazuri, sunt l sa i s plece, dar nu o fac pentru c li se confisc documentele. Aceasta este strategia. Musulmanii sunt l sa i în pace, cei care sunt cre tini sunt supu i persecuiilor, li se iau documentele, practic ei nu mai au nici un fel de identitate.

Este foarte interesant c SI a dat un semnal, îns numai în leg tur cu Biserica Asirian , care este cea mai redus ca num r de membri, hot rând pe baza interpret rii Coranului c ace tia nu ar trebui s fie supu i persecu iilor.

Atunci când vorbim de persecu ii avem în vedere persecu ii în public, crucific ri, un fenomen pe care cre tinismul nu 1-a mai v zut de aproape 2.000 de ani. Observatorul Sirian al Drepturilor Omului a cut un bilan : avem de-a face cu 6.000 de persoane, din care majoritatea sunt cre tini (90%), ucise din luna iunie 2014, când a fost proclamat SI, pân în prezent. 6.000 de persoane ucise în public. Statistica include nu numai Siria, ci i toate teritoriile controlate de SI. Dintre ace tia câteva sute sunt femei i copii. Au loc execu ii în public prin crucificare, prin decapitare, prin aruncarea de pe cl diri înalte ori prin omorâre cu pietre - lapidare - iar i alt procedeu care era practicat în interiorul Islamului, dar care nu a mai fost practicat între musulmani i cre tini din perioada cre tinismului timpuriu. Nu exist m rturii documentate de astfel de crucific ri sau lapid ri în alte locuri. Este un fenomen cu totul nou la nivel global, în rela iile dintre musulmani i cre tini.

- Cum se implic cre tinii din Siria în r zboiul din zon ?

- De regul , se crede despre cre tini c sunt adep i ai actualei conduceri a Siriei, adic a lui Bashar Al-Assad. Este foarte adev rat un num r mare de cre tini fac parte din armata guvernamental , dar aceast comunitate de 1,1 milioane de persoane, ini ial, a asistat neutr la acest conflict, ulterior, pe m sura intensific rii r zboiului, majoritatea au înclinat în direc ia de care v-am spus. Se reg sesc îns i în grup rile rebele, ce-i drept, un num r foarte redus.

Un bun indicator al mozaicului etnic i confesional sirian este c mul i cre tini au c utat un refugiu i în teritoriul controlat de kurzi, pentru c este o zon pa nic unde nici Guvernul i nici SI nu intervin. O parte dintre ace ti cre tini lupt al turi de kurzi împotriva SI. Situa ia cre tinilor este deci mult mai divers decât cea care este înat de regul .

Pentru a încheia capitolul referitor la implicarea cre tinilor în zboi, exist , de exemplu, a ez minte sociale care sunt operate i de Biserica Ortodox a Antiohiei, dar i de Bisericile Catolice: Maronit i Melkit . Aceste a ez minte sociale, chiar i în zonele afectate de conflict, au continuat s func ioneze. Este vorba de b trâni care

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sunt prelua i i îngriji i de Biseric . Situa ia lor este cea mai dificil , pentru c ei nu pot s p seasc aceste zone de conflict, sunt localit i încercuite de for e militare foarte diverse. Situa ia lor, într-adev r, este foarte critic .

- Exist ast zi o disput în Europa dac s fie prelua i refugia i cre tini sau doar musulmani. Cum ar trebui procedat?

- Dup p rerea mea, este o fals problem pentru c majoritatea cre tinilor nu sunt veni i în Europa, majoritatea cre tinilor disloca i de r zboiul civil se afl ast zi în taberele de refugia i din zonele din apropierea Siriei. Exist îns astfel de încerc ri foarte curajoase de a extrage cre tinii din aceste tabere sau chiar din Siria i a-i duce în ri europene. Cred c ar trebui s existe i o contribu ie a României în aceast direc ie. Exist o funda ie cu sediul la Londra, „Barnabas Fund”, condus de un om de afaceri evreu, lordul George Weidenfeld, în vârst de 95 de ani, care a sc pat de nazi tii din Viena ajutat de ni te cre tini. Pentru a- i întoarce acest sprijin, sus ine ast zi aceast funda ie care a reu it s elibereze 42 de familii de cre tini de la Beirut, refugia i din Siria, cu ajutorul Ambasadei Poloniei în Liban i i-au transportat în siguran în Polonia.

Noi am putea face un efort în aceast direc ie, indiferent de disputa privind cota i num rul de refugia i pe care îi primim. Cred c am putea apela la aceast funda ie, care are nevoie de sprijinul rilor europene, ea ofer bani i asisten logistic , dar nu poate s preia refugia ii pe termen mai lung.

Nu trebuie s gândim c doar cre tinii trebuie s fie accepta i ca refugia i pentru c noi vorbim de o suferin comun atât a musulmanilor, cât i a cre tinilor. Exist îns mijloace specifice prin care îi putem ajuta pe cei care sunt în nevoie i sunt de confesiune cre tin .

(Cf. Diac. George Aniculoaie - http://ziarullumina.ro/leaganul-cresti nismului-intre-persecutie-si-exod-106453.html - 25.10.2015/ 28.10.2015).

În loc de concluzie, încheiere sau epilog prezent m, în cele ce urmeaz , un raport oferit de Clare Creegan, din organiza ia caritabil catolic „Church in Need”. Potrivit acestui raport, lansat zilele trecute, Cre tinismul pare setat s dispar din p ile cheie ale Orientului Mijlociu. Raportul „Persecuta i i uita i?” scoate în eviden un ciclu agravat de persecu ii.

Raportul privind cre tinii asupri i pentru credin a lor, pe anii 2013 - 2015, realizat de organiza ia catolic de caritate „Biserica aflat în nevoi”, concluzioneaz c , dac exodul credincio ilor din Irak continu la nivelurile existente, cre tinii ar putea sa dispar în totalitate în termen de cinci ani, iar rata cea mai rapid este men ionat pentru Siria, unde num rul credincio ilor cre tini a sc zut de la 1,25 milioane în anul 2011, la mai pu in de 500.000 ast zi.

Cu ocazia lans rii raportului, un mesaj al Vaticanului spunea: „Sanctitatea Sa Papa Francisc I apreciaz profund eforturile tuturor celor implica i în elaborarea acestui raport i în prezentarea în fa a lumii a situa iei i suferin ei cre tinilor persecuta i pentru credin a lor”.

Mesajul, care urmeaz s fie citit de Arhiepiscopul Silvano Tomasi, Observator permanent al Vaticanului la Na iunile Unite, continu : „Papa se roag ca cei afla i în pozi ii de autoritare s se str duiasc , nu doar pentru a eradica discriminarea religioas i persecu ia în propriile lor na iuni, ci totodat , pentru a g si modalit i mai eficiente de promovare a cooper rii interna ionale, în scopul dep irii acestor acte, comise împotriva demnit ii umane i a libert ii religioase”.

Evaluând 20 de ri în care persecu ia este sever , raportul descrie ceea ce se nume te o „purificare etnic motivat religios” a cre tinilor, de c tre grupurile teroriste islamiste, în special în Irak i Siria, dar i

21

în alte p i din Africa.

Examinând rile fa de care îngrijor rile sunt mai mari, din Orientul Mijlociu i din alte locuri, cum ar fi China, Egiptul, Eritrea, Nigeria, Coreea de Nord, Pakistanul, Sudanul i Vietnamul, raportul se bazeaz pe declara ii ale martorilor oculari i alte dovezi.

Raportul concluzioneaz c , din anul 2013, situa ia s-a înr ut it pentru cre tini, în 15 din cele 19 ri studiate. În 10 ri - mai mult de jum tate - persecu ia este catalogat ca fiind „extrem ”.

Calificând Islamismul ca fiind cea mai mare amenin are, raportul „2015, persecuta i i uita i?” eviden iaz , de asemenea, problemele în cre tere, cauzate de alte grupuri religioase extremiste - forme militante ale Hinduismului, Iudaismului i Budismului - cu atacuri în cre tere, ca num r i ferocitate.

Regimurile totalitare, în special China, au pus presiune din ce în ce mai mare asupra Bisericii, potrivit raportului, cu amenin ri grave confruntandu-se, de asemenea, cre tinii din Eritreea i Vietnam.

Raportul constat c , în multe cazuri, cre tinii sunt persecuta i, nu atât de mult din cauza credin ei lor, ci din cauza leg turilor lor percepute cu Occidentul i dintr-o asociere a credincio ilor cu colonialismul.

Descriind raportul ca fiind „o m rturisire ocant , pentru vremuri ocante”, editorul John Pontifex - ef de pres i informare în cadrul organiza iei „Biserica în Nevoi” din Marea Britanie - a spus: „un genocid cultural al cre tinilor terge prezen a credincio ilor din zone întinse ale Orientului Mijlociu, din inutul central al Bisericii.” Dar, el a ad ugat: „Departe de a da întreaga vin , pentru persecu ia împotriva cre tinilor, pe extremismul Islamului, raportul demonstreaz c multe dintre probleme provin din extremisul non - musulman - na ionalist din grupurile religioase i regimurile totalitare comuniste istorice”.

Raportul arat c pierderea cre tinilor din Orientul Mijlociu i din alt parte reprezint o lovitur pentru rela iile comunitare, credincio ii ac ionând ca punte de leg tur în societ ile din ce în ce mai fragmentate.

Arhiepiscopul melkit greco-catolic, Jean-Clement Jeanbart de Alep, Siria, noteaz într-un cuvânt: „Ne confrunt m cu una dintre cele mai importante provoc ri ale istoriei noastre de 2. 000 de ani. În ciuda problemelor noastre de aici, din Orientul Mijlociu, facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe cei care nu dispun de hran , haine sau de alte lucruri esen iale”. „Ca organiza ie de caritate, îi sprijinim pe cei persecuta i i pe cre tinii afla i în suferin , ‘Biserica în Nevoi’ având ca prioritate ajutoarele de urgen i ajutorul pastoral pentru str muta ii i credincio ii refugia i din Orientul Mijlociu”. În prefa a raportului, Arhiepiscopul Jeanbart afirm : „Prin harul lui Dumnezeu i cu ajutorul continuu al organiza iilor, inclusiv «Biserica în Nevoi», am reu it s r spundem în fa a nevoilor urgente ale poporului nostru”. (Cf. http://lonews.ro/politici/20994-un-nouraport-o-marturisire-socanta-pentru-vremuri-socante.html 28.10.2015).

Pierre Bonnard - Panoramic

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Dan LUPESCU

Portret @n linii fugoase de }tefan ANDREI: „TITULESCU este foarte actual, ast[zi!” (I) MEMENTO. Supranumit, în sens planetar, „Avocatul P mântului” i „Tribun al în elegerii între popoare i al p cii”, în semn de gratitudine pentru dârzenia cu care a ap rat idealul suprem al omenirii: Pacea -, Nicolae Titulescu a fost i a r mas un caz unic în istoria Ligii Na iunilor, prin alegerea sa, succesiv , ca pre edinte al celei de-a XI-a sesiuni a Ligii (în 1930) i al celei de-a XII-a sesiuni (din 1931).

Dup ce a condamnat virulent, de la Tribuna Societ ii Na iunilor, orice fel de act de terorism (fie asupra unei persoane, fie asupra unui popor) -, Nicolae Titulescu a fost caracterizat astfel de cotidianul parizian „L’Echo”: „Nici un om de stat al continentului nu are o minte mai lucid , nu este mai bine informat i nu are o mai mare putere de convingere decât domnia sa”. Aceast judecat de valoare categoric a reputatei publica ii franceze este sus inut prin urm toarele argumente: „Noi am salutat în Dl Titulescu una dintre cele mai mari for e care activeaz pentru men inerea tratatelor, adic pentru conservarea cii, c ci în momentul prezent a schimba o singur piatr de hotar ar însemna probabil

declan area r zboiului”. * În prim vara anului 2002, Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu”, a Universit ii din Craiova, a g zduit - în amfiteatrul „Iosif Constantin Dr gan” - un amplu simpozion dedicat împlinirii a 120 de ani de la na terea patronului s u spiritual, n scut i crescut în nie, absolvent al Colegiului Na ional „Carol I” din Craiova, bursier la Paris al Epitropiei Bisericii Madona Dudu, în proximitatea c reia se afl mormântul poetului Vasile Cârlova.

Aceast manifestare tiin ific a fost prefa at de lansarea volumului „Eseu despre o teorie general a drepturilor eventuale” prima traducere în limba român , sub egida Filialei Craiova a Funda iei Europene „TITULESCU”, a eclatantei teze de doctorat sus inute de genialul diplomat de mai târziu, la Paris, în ziua de 25 octombrie 1907, unde a i fost publicat edi ia princeps, în francez , sub girul Facult ii de Drept a Universit ii din Capitala Fran ei.

Edi ia în român a fost îngrijit de: prof. univ. dr. Ion Dogaru (actualmente, membru corespondent al Academiei Române), conf. univ. dr. Dan Claudiu D ni or (în prezent, rector al Universit ii din Cetatea B niei), lect. univ. dr. Sevastian Cercel (decanul de acum al Facult ii de Drept din Craiova) i asist. univ. Lucian S uleanu.

Seria celor 12 comunic ri tiin ifice (prezentate de Adrian P unescu, Ion Predescu, Petre Gigea-Gorun, Nicolae A. Andrei, Dan Lupescu, Ion Olteanu, Sevastian Cercel, Tu-

dor Nedelcea .a.) a fost încununat de evocarea, pe cât de dens , pe atât de emo ionant , c reia i-a dat via tefan Andrei, cel mai str lucit ministru de externe român de dup Nicolae Titulescu. scut tot sub geana de lumin a Jiului, în comuna Podari, la nici 7 km de centrul Craiovei -, tefan Andrei i-a început rememorarea printr-o acolad , care i-a surprins pe mul i dintre auditori, dar care, dincolo de ineditul informa iei, ascundea un fagure de tâlcuri.

Cu un surâs abia perceptibil, regretatul (de acum) ministru de externe a precizat c , în 1988, a efectuat o vizit în Etiopia, prilej cu care a vizitat Biserica „Sfânta Treime” din Addis Abeba, ale c rei picturi murale trec în eternitate momente importante din istoria Etiopiei.

Una dintre fresce ilustreaz întoarcerea Negusului în ara sa, iar alta: celebra edin a Ligii Na iunilor, în care acesta ap cu vehemen cauza Etiopiei, invadat de Italia lui Mussolini. La masa prezidiului - subliniaz tefan Andrei - frapeaz chipul lui Nicolae Titulescu.

Pictura mural reprezenta „un omagiu adus lui Titulescu pentru pozi ia ferm pe care a adoptat-o în leg tur cu invadarea Etiopiei - Abisinia de atunci - i mai ales revolta lui, când, din motive oportuniste, au fost ridicate sanc iunile aplicate Italiei”. tefan Andrei a oferit o serie de detalii muritoare: „S-a discutat mult despre aceast problem . La Liga Na iunilor, Titulescu s-a adresat chestorului care asigura ordinea, în condi iile în care, la apari ia Negusului la tribun , pentru a pleda cauza rii sale, un grup de tineri italieni a început s -1 huiduie”. În acele clipe tensionate, cel ce prezida sesiunea, str lucitul diplomat român (cu

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

obâr ii în Craiova i în Romana i) i-a cerut ritos chestorului: „Fais cesser ce tapage!” („F s înceteze aceast g gie!”).

Dar, în vremurile acelea, reliefeaz tefan Andrei, „ungurii aveau obiceiuri urâte, un ziarist maghiar transmi ând în toat lumea: «Titulescu a spus: Fais sortir cettes sauvages». Ceea ce a creat - în Italia, în Germania i în alte p i - o revolt crunt împotriva lui Titulescu, considerându-se c a adus o jignire cumplit italienilor, f cându-i s lbatici”.

Ex-ministrul de externe Andrei a închis aceast bucl în timp, precizând c - atunci când a fost înlocuit, un diplomat englez a afirmat: „România î i revine la m rimea ei natural . Pentru c la cotele unde o ridicase Titulescu era prea mult”.

Dup ce a men ionat c a studiat de copil via a i opera lui Titulescu, prin anii 19471948 cump rând o c ulie tip rit de jurnalistul Br ni teanu, de la „Adev rul” din Bucure ti, i dup ce a m rturisit c , de-a lungul anilor, a studiat am nun it via a i activitatea celui mai str lucit diplomat european din perioada interbelic - oferind, în continuare, detalii picante din viziunea îngust i deciziile hilare ale Elenei Ceau escu -, tefan Andrei s-a lansat într-o cavalcad de întreb ri retorice, semnificative prin ele însele: „Ce ma preocupat pe mine la Titulescu? În primul rând, cât de oltean a fost? F când leg tura între Brâncu i i spiritul oltenesc, am dorit studiez aceast rela ie i la Titulescu. Cum l-a influen at pe el liceul, în formarea sa? (...)

M-a interesat anatomia gândirii lui. Cum a analizat fenomenele, cum a ajuns la concluziile sale? Cum gânde te?”...

Concluziile sunt uluitoare, puncteaz tefan Andrei, în iruind previziuni cople itoare ale titanului Nicolae Titulescu: „El spunea în 1937: «Se afirm azi c diferen a între ideologia rus , comunist i aceea hitlerist împiedic o apropiere între Germania i URSS. Este adev rat, dar cât timp va dura acest obstacol? Nimeni nu tie. În nici un caz, nu poate dura mult». i, peste doi ani, sau în eles - pe deasupra ideologiilor - sovieticii cu nem ii” O alt previziune a lui Titulescu, din 1937, invocat de ministrul tefan Andrei: „Va fi un r zboi. i va fi unul mondial. România nu va putea sc pa de acest r zboi”. Pe cât de simplu i de bun sim , ra ionamentul celui supranumit „Areopagul de la Geneva” se întemeia pe urm toarele eviden e: „...Nem ii vor avea nevoie de cereale i de petrol românesc.

Chiar dac le d m petrol i cereale, contra plat , f s ne ocupe ara -, ru ii vor considera c ajut m un inamic al lor. De aceea, România va intra într-un r zboi care va avea loc într-un viitor foarte apropiat. Sunt con-

vins c , pân la urm , victoria va fi de partea Fran ei, Angliei, URSS i SUA. În condi iile în care vom intra în r zboi cu Uniunea Sovietic , va fi un dezastru. ara va cunoa te un dezastru extraordinar”. Nici nu a mai fost nevoie s trag vreo concluzie pe acest subiect, tefan Andrei conchizând sec: „Ce a urmat ti i foarte bine”.

Apoi a trecut rapid la o alt aser iune - a rei for premonitorie este dincolo de orice îndoial , aser iune formulat de statuarul Nicolae Titulescu: „Problema minorit ilor e mai grav decât problema revizionismului.

Pentru c , dac nu este dominat i nu se rezolv pe baz corect , sparge statul din interior”, precizând: „Cine are ochii a inti i, în primul rând, spre Budapesta, spre Viena i Berlin, acela e minoritar. Cine are ochii a inti i spre Bucure ti, indiferent de rasa lui (n.n. etnia lui), acela e român”. i de ast -dat , tefan Andrei a tras concluzia printr-o singur , succint întrebare: „E valabil afirma ia i ast zi?”.

Stârnit de aceste realit i, cel mai pragmatic ministru român de externe din anii postbelici a trecut în revist anii ce au urmat - din perspectiva propriei sale experien e, care o confirma, dureros, pe aceea a lui Nicolae Titulescu. În activitatea sa diplomatic , tefan Andrei - m rturisea, cu voce grav , de violoncel cântând solitar, pe malul oceanului planetar bântuit de uragane i seisme nev zute, de adev ruri sângerânde - „am încercat s discut cu mini trii de externe, cu omologii mei, chiar cu conduc tori de partid, astfel încât s tragem înv minte tocmai în lumina celor afirmate de Titulescu. Mica În elegere a fost între România, Iugoslavia, Cehoslovacia, împotriva unui atac maghiar. În elegerea Balcanic - România, Iugoslavia, Turcia i Grecia - viza revendic rile din partea Bulgariei, care duceau la r zboi. Ce-a f cut Iugoslavia? O în elegere cu Bulgaria. De asemenea, cu Italia, cu trimitere spre Ungaria, încât- prin a-

23

ceste angajamente pe care le avea în cadrul Micii În elegeri - spa iul balcanic a c zut, i atunci, Titulescu a spus: «Prietenii no tri sârbi in foarte mult la p rerile lor. Când ei zic „nu”, ei spun „nu” pân la cap t, dar când au ei nevoie de „da”, ob in „da”». În continuare, tefan Andrei a adus considera iile sale, pe ton tot mai amar, în zarea prezentului, sco ând în prim-plan tarele din ultima jum tate de secol: „Din nefericire, prietenii no tri sârbi nu au tras înv minte.

Eu le-am spus asta cu toat sinceritatea.

Dup 1944, când Tito era pe cai mari, a venit aici, la Craiova, în leg tur cu armata sovietic , f în tiin area Bucure tiului, primea delega ii str ine, era ca un st pân la Craiova i de aici a plecat cu avionul la Moscova. Înaintea lui, la Moscova fusese o delega ie trimis de el. Ru ii au publicat documentele.

Ce a cerut, printre altele, delega ia iugoslav ?

Banatul românesc, sus inând, mai ales, c au nevoie de Re a. Stalin i-a întrebat: «Dar ce spune popula ia?»... ,«P i, dac dumneavoastr sunte i de acord, se rezolv problema»...” În prelungirea aceluia i n duf i oftat istoric, tefan Andrei a evocat noi i noi detalii: „...Ei tot b teau moned s trecem pe rela iile dintre comunitatea sârbo-croat din România i comunitatea român din Banatul iugoslav, ca punte de leg tur . i am ajuns, pân la urm , cu ei la o grav neîn elegere, pentru c ei contestau drepturile românilor din Timoc. Aici se afla o mare parte a românilor. Noi aveam înainte comunit i puternice i în Macedonia, ca i în Macedonia greceasc . Netr gând înv minte, din nefericire, au trebuit s pl teasc . i, totu i, eu am fost foarte ferm împotriva atacurilor NATO contra Iugoslaviei. La televiziune i în pres . Dar faptul c nu au tras înv minte atest c au existat momente când sinceritatea lor a fost îndoielnic . La noi, era o situa ie mai complicat , pentru c se punea problema neamestecului în treburile interne”.

Pierre Bonnard - Dansatoarele

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VI, nr. 112(64)/2015

Paula ROMANESCU

La Roma s[ duci drumul t[u cu tine...

(Jurnal dintr-o c

torie) -I-

Joi, 15 aprilie 2004.

Prim var întârziat , nedezmeticit de frigul cenu iu al unei ierni care nu se îndur s plece din locul acesta unde totul pare cuprins de o lene suveran .

Autocarul, pe latura c ruia „alearg ” un ghepard albastru, se urne te cu greu (o fi i el somnoros la ceasul acesta din zori) de la locul de îmbarcare al turi tilor-c tori ori c ut tori de ubi bene spre Cetatea Etern , mul i, cam prea mul i, g gio i, cu privirile aprinse a iscodire (meteahn ancestral ), cu buzunarele pline de semin e pr jite i cu saco a „de avarie” burdu it cu bere la cutie, aceasta din urm de toate na iile... Între majoritari, i câ iva tineri arti ti pictori famelici, fo ti colegi la Academia de Arte „Nicolae Grigorescu”, promo ia 1998, hot râ i s cucereasc prin lucr rile lor Roma cea plin de art , vreo patru-cinci femei care se desprinseser cu greu din bra ele copiilor veni i s le conduc la plecare (unde? pentru ce? pân când?) împreun cu bunici cu ochii goi de terse lacrimi, de so i cu zâmbet ofilit. i eu, înso itoare f simbrie a grupului de tineri pictori între care i fiica mea, pictori a Adina Romanescu...

Pe noi nu ne-a condus nimeni. Nu mai este nimeni care s-o fac .

Poate de aceea nu mai încerc neastâmp rul sinonim cu bucuria dintrun alt timp în care Roma m primea pentru întâia oar iar S. îmi era al turi - solar jum tate întregitoare de suflet - descoperind împreun cu imens bucurie locuri în care ezum, pe când nu tiam c vine o vreme în care se mai i plânge...

Câ i ani s fi trecut din acel septembrie 1986 când am v zut întâia oar Fontana di Trevi în ale c rei ape voi fi aruncat b nu ul românesc - z log al unei promise reveniri prin acele locuri? i de ce acum m ajung versurile poetului Ion Vinea, ca un ecou de tain de dincolo de zare: „ fie-adev rat c ve nicia / S-a i statornicit între noi doi / Iar desn dejdea- i frânge melodia / Ca vântul fug rit prin norii goi? / C nu se afl drumuri înapoi?”

Iat c eu fac totu i drumul înapoi! C torie lung , obositoare, agrementat cu muzic lamento-lamentabil , tânguioas , interpretat de ni te „minuni” cu nume de mezeluri care- i vars în auzul nostru ofuri scoase din zonele subburicale ale inimii lor strivite între bani, du mani i barosani cu burta r sfrânt i mult , to i sfâ ia i de iubiri neîn elese de chiar obiectele bucluca elor iubiri care, dezinvolte, î i frâng la rândul lor în ml dieri lascive trupul semi-desnudat pe ecranul unui televizor n cl it de prost gust.

Am p sit demult Bucure tii. Prin fa a ferestrelor casei noastre pe ro i defilau câmpuri, copaci r zle i, ape în curgere cenu ie, mun i ca ni te spin ri de creaturi stranii purtând pe arcul lor greul cerurilor toate, geometrii vegetale - imense tapiserii de culoare, turme de oi fuioare albe, vag mi toare, pres rate prin verdele paji tilor cu iarb ca o lini te de tain din care se va fi în at cândva demult sunet de fluiera de soc, de fag sau de os - ecou luminii pe p mântul dorului...

La prima frontier - cea de la N dlag, ajungem spre înnoptat.

Dup formalit ile de trecere, destul de anevoioase pentru cât de bun ne este vecin tatea cu ara lui nem tu dom, autocarul porne te mai departe în noapte i eu a ipesc cu fruntea sprijinit de geam. M trezesc în Austria, unde se face o escal de dezmor ire a încheieturilor, lâng un hotel- restaurant cu turnuri albe ca ni te ciupercu e, cu co urile de fum/abur (tot ciupercu e) i cu, la intrare în local, un fel de atlan i vegetali - copaci de stuc alb cu crengile îmbinate a bol i/ mâini împreunate ca pentru rug -binecuvântare. Grupul sanitar spre care ne îndrept m in corpore, str luce te de cur enie. Nu vreau s tiu dac va fi r mas la fel i dup trecerea întregului nostru grup multietnic.

Nu peste mult timp ajungem la Tarvisio - frontiera italian .

Cu pa aportul în mân ni se face verificarea electronic a documentului care atest c ... exist m ca alc tuiri umane. Nimic despre suflet. Dar ochiul scrut tor al frontalierului întârzie cam multi or pe chipul Adinei din fotografia tip în care ea pare ca o mic gorgona uluit de lumina reflectorului din clipa înregistr rii imaginii pe pelicul , se mut apoi la chipul ei... la purt tor i, vigilentului veghetor la frontiere i se pare c posesoarea de document parafat de autorit ile române parc -parc n-ar prea sem na cu originala „ar tare” de dup o noapte de nesomn cu tot confortul muzical oferit de compania de turism la cererea neadormi ilor devoratori de manele. v d nevoit s depun m rturie c da! e fiica mea, ea m expediaz suveran cu un „Las -m dom’le-n pace c tiu i eu ce s spun!”, eu m bucur de strania metamorfoz prin care am devenit „dom’le”, o las în pace, ea se descurc într-adev r cu o întrebare agrementat de un zâmbet suav: „Ce i-e, carabiniere, ai orbul inilor?”, carabinierul îi întoarce zâmbetul, nu cere s i se traduc zicerea i toat lumea este fericit . Pân i manelistul de serviciu la haoleu, sufletul mieu, a amu it în fa a autorit ii cu caschet i pistol la cing toare chemat la ordine de glasul tinerei domni e...

Italia: Mestre Ferrara, Modena, Padova, Bologna, Torino, Milano, Firenze, Roma... Numai din simpla enumerare a numelor acestor ora e te-ai putea îmb ta de un infinit azzuro pe care s tot str luceasc „O, solle mio!”... A ! Nici azzuro, nici solle, doar o burni dens , ce oas , cerul pr lit peste p mânt, bolov nos i cenu iu ca o mustrare. Autostrada pe care trecem ine departe de ochii no tri amintitele ora e iar când în sfâr it ajungem la Roma, oprirea se face undeva la periferia ora ului, la Anagnina, un fel de ananghie dezolant , mizer , pe care ploaia generoas foarte se str duie te în zadar s-o cur easc ...

Mi se spune de un cunosc tor al locului c aici se adun sâmb ta i duminica români veni i cu treburi întru chivernisire, ar i de dor de ar , autoexila i departe de ea, acas ne mai aflându- i rost de munc i, e uând pe la periferii de metropole trufa e care-i exploateaz sându-i s le aprecieze generozitatea c , de i nu-i vor, le accept

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

truda. Doar cei care nu s trudeasc au venit, nu- i bat capul s se întrebe dac sunt accepta i sau nu când „acceseaz fonduri europene” printr-o prestidigita ie de mare... fine e care s-ar cuveni s fie înscris i în cartea recordurilor ca splendid victorie a democra iei. În Pia a Anagnina de la marginea Romei vin s se întâlneasc în zilele de s rb toare ai no tri români înstr ina i, c utându-se din dor de acas . La Cr ciun aduc i oala de sarmale, tuciul de m lig , uica fiart pus în termos, la Pa ti vin cu de-ale Pa telui, toamna îi se te tot aici, apoi, cu banii câ tiga i revin pe la vetrele stinse lâng care copiii lor au crescut cum a dat Dumnezeu, unii r ci i prin fumul ierbilor d toare de iluzii, departe de iubirea i grija p rinteasc , al ii...

Micul grup de plasticieni este îmbarcat cu arme (a se citi tablouri) i bagaje (chiar a a) în automobilul trimis anume de Accademia di Romania unde urmeaz s fie deschis expozi ia. Câ iva dintre noi, nemaiavând loc, urmeaz s mergem cu metroul, pân la sta ia Villa Borghese de unde vom fi „recupera i” i condu i la eleganta Cas Romaneasc de Arte/Carte înfiin at de marele istoric Nicolae Iorga.

Camera care mi-a fost rezervat seam cu chilioarele austere ale doamnelor de onoare de la Curtea Regal a Fran ei, a a cum arat ele (chilioarele) în castelele de pe Loara: tavan înalt, ferestre înguste plasate cât mai aproape de plafon a a încât vreun ochi indiscret s nu z reasc nici m car umbra frumoaselor în ceasurile lor de singutate i nici vreun buche el de flori aruncat din gr dina înnoptat de vreo mân fierbinte s nu le loveasc înfiorându-le... În curtea interioar a elegantului edificiu, patru palmieri i ni te arbu ti ornamentali de un verde s tos, gazonul perfect i, în mijloc, un mic bazin cu ap limpede în care înoat câ iva pe ti ori ro ii. N-o fi cumva printre ei i pe ti orul de aur din poveste? i, de-ar fi, ce s i cer? Desigur, s dea timpul înapoi, eu s fiu trecut în bra e de S. ca atunci când, îmbr cat toat în alb, p ream un lujer de crin lâng un pin protector înalt i verde... O, Doamne, opri-vei vreodat ceasornicul cu care ne m suri destr marea?

Ploaia nu mai contene te. Nici vorb de oaptele acelea picurate dintr-un lag r românesc rev rsat din glasul r scolitor al neuitatei Doina Badea: „Ploaia optea c nimic nu-i prea mult, nici prea greu / Dac vrem dragostea s dureze mereu...” Iat îns c parc totu-i prea mult i prea greu iar dragoste, abia cât s dureze în memoria inimii mele care le tie pe-ale ei.

Accademia di Romania - Roma

25

Viorel ROMAN (Germania)

Invazia barbarilor î@n Imperiul Roman Cu invazia de barbari, Sfântul Imperiu Roman de Na iune German are o tradi ie bimilenar . Numai Germania a teapt anul acesta 800.000 de afro-asiatici din a a-zise state e uate - failed state -, p site de administra ia colonial cre tin-european în urm cu o jum tate de secol. De atunci ele sunt incapabile s men in un minim de condi ii civilizate popula iei preponderent musulmane i idolatrice, care se refugiaz acum, trecând prin Balcani sau cu ambarca iuni Mediterana, în UE. Pe scurt: dac ne-a i p sit i nu ne mai face i accesibil civiliza ia i la noi, venim peste voi.

Uniunea European nu-i Imperiu, n-are Constitu ie, iar deficitul de democra ie a celor 28 de state suverane paralizeaz luarea de decizii majore, a a c putem vorbi i de un failed imperium, failed sacerdotium. Dac Imperiul depinde de Pap i Împ rat, vedem c ultimul lipse te, iar Papa Benedict XVI s-a retras, sufocat de relativism, de primatul economiei, de laicizarea chiar i a clerului i a unor pseudo-ceremonii sacre. Dac destinul final al lumii, escatologia universal se dilueaz , dispare, atunci, nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt i sensul vie ii se degradeaz . ne reamintim c democra ia a ap rut ca urmare a departaj rii sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Pap i Împ rat, i a revolu iei papale din sec. 11-13. De aceea, nu-i de mirare, i dup filosoful Giorgio Agamben, c o degradare a bisericii papale atrage dup sine i pervertirea democra iei, a întregii vie i socialeconomice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divin este înlocuit f menajamente de liberalism, cu economia de pia i competi ie. În statul secularizat al ilumini tilor, la departajarea politicii de religie, locul credin ei l-a luat, dup e ecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata i dreptatea divin nu mai joac niciun rol în statul modern de azi, cu consecin e deprimante i riscuri.

Scriitorul Michel Houellebecqs descrie, în romanul s u de mare succes „Supunerea lipsei de perspective”, pustiul spiritual contemporan din Fran a. Europa, în care fiecare persoan este for at s lupte i nu mai are nici posibilitatea, puterea de a se împotrivi competi iei pentru un loc cât de cât privilegiat într-o economie de pia motivat exclusiv de l comie i setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.

Dac este deja insuportabil c nu se mai poate vorbi de Europa decât de deficit de democra ie, austeritate, economie, euro, va reu i invazia afro-asiatic s readuc în actualitate valorile culturale, spirituale, cre tin-europene, la care aspir nou-veni ii, i, pe aceast cale, s se dep easc fundamentul eminamente economic, secularizat, al neoliberalismului?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Vasile LARCO

Pe urmele elefantului Elefantul este cel mai mare animal terestru de azi, cu o tromp mobil i cu col i foarte lungi de filde . Cornacul, la plural, cornaci, este acea persoan care îngrije te sau conduce elefan ii, dar cornaci, conform Dex, este i o plant erbacee acvatic cu fructe negrecenu ii, având dou -patru coarne i semin e comestibile. În schimb, Mihai Cornaci este un om deosebit, iscusit epigramist i mare colec ionar, la început de monede i medalii, gama sa extins ulterior, este secretar al Sec iei Numismatice Boto ani (din 1982) i consilier al Societ ii Numismatice Române (din 27.03.2010). Colec iile i exponatele sale pot constitui surse de informa ii istorice, culturale, spirituale sau de alt natur , pentru noi cei de ast zi ori pentru genera iile viitoare.

Orice exponat reprezint o etap istoric , un eveniment cultural, se scot în eviden realiri, nume de persoane marcante, aspecte deosebite, dup cum într-o epigram , numai prin cele patru versuri se pot spune multe lucruri, de multe ori, include o etap istoric .

Asta i-a dorit Mihai Cornaci, s i exprime multiplele gânduri, prin catrene, unele din ele, epigrame, adunate într-o carte întitulat chiar a a: ...Câteva catrene, grijuliu cum îl tiu, dumnealui ne sf tuie te: Când plictiseala se ive te

i în sfâr it n-ai ce s faci, Te rog frumos, ia i cite te Catrene scrise de Cornaci! Îi mul umesc pentru p rintescul sfat, dar, fiind cu gândul la umoristul Constantin T nase, îmi prezint, epigramatic, nedumerirea: Nu g sesc, de i-s dibaci, Rostul timpului pierdut; Te-am citit, Mihai Cornaci, i cu asta ce-am f cut?”

Desigur, e o zicere colegial , epigramatic , în realitate, cartea mai sus amintit con ine opt capitole cu epigrame i catrene epigramatice, replici amicale în limita bunului sim , amintind de una care face referire la un catren al subsemnatului, întitulat Aspira ie i în care spuneam: N-a vrea s-ajung pe-nalte creste,/ Dar nici s o sfâr esc oriunde/ i nici oricând s mor, ci peste/ Cinci miliarde de secunde!//, dumnealui spunând c : chibzui i cugeta/ La gândul t u, în legea firii/ Înco secund i-a mai da/ În dobândirea nemuririi//, replic la care pot r spunde prin motiva ia: Scriind o spuz de umor, / Speran a mi-o exprim curat,/ De a m ti nemuritor / Prin c ile ce le-am lansat! Mihai Cornaci r mâne precis nemuritor prin colec ia deosebit , g zduit de Biblioteca Jude ean „Mihai Eminescu” Boto ani, unde la data de 01 decembrie 2006 a fost inaugurat i pus în circuitul public Cabinetul de Numismatic i Filatelie, primul de acest fel din bibliotecile publice din România.

Autorul c ii mai sus men ionat este un epigramist cu voca ie, are talent scriitoricesc, este meticulos i ordonat, a a cum îi st bine unui colec ionar, fiind, deja, un nume în numismatic . Eu spuneam cândva: Pe-al României mândru plai, / Ca peste tot oriunde-n lume, / Prenumele de mic îl ai, / Dar cât de greu î i faci un nume! Dumnealui este deja un nume, cu prenumele Mihai i cum e un om dibaci poart numele Cornaci, nu-i a a?

Cartea, ajuns deja în biblioteci, are pe prima copert dou zaruri de ase- ase, adic aizeci i ase, probabil este vârsta epigramistului, care pân la aceast vârst a realizat cât al ii în dou vie i, primind prin decret preziden ial în anul 2000 i medalia comemorativ : „150 de ani de la na terea lui Mihai

Eminescu” pentru activitatea de numismatic . Revenind la volumul ... Câteva catrene, acesta con ine aproape 200 de asemenea crea ii, unele dintre ele sunt arje amicale, una dintre ele fiind adresat tocmai unui colec ionar i epigramist: Sfaturi ca s i dau nu-i cazul, Numai mirghel, dac vrei, i mai lefuie ti obrazul i peni a din condei!

Sunt în vizorul autorului personalit i din Boto ani i din ar , politicieni, actori, poe i i scriitori, cadre militare, colec ioneri etc.

Doresc s amintesc epigrama Unui fals iubitor al Imnului Na ional: Imnul rii când se cânt , / Spune lumea în eleapt :/ Patriotic te-nfierbânt ,/ Îns nu te i de teapt !

Iat c Mihai Cornaci are i oameni în jur care râvnesc la colec ia-i de invidiat, iar unul din ei chiar a i dosit o moned , autorul zicându-i: Mâna s i-o strâng a vrea/ Dar s ai îndeaproape / Printre degete-o „lovea”/ Doar a a n-o s i mai scape!

Autorul este cu gândul i la continuitatea premiilor Eminescu: „Teiul de Aur” i „Teiul de Argint”, îndreptându- i aten ia spre distin ii scriitori dorohoieni Elena Condrei i Augustin Eden, care prin competen asigur desf urarea acestor distinc ii, epigramistul dezv luindu-ne i faptul c : Succesul are bun temei,/ Le apar ine celor doi/ C-au stat la umbra unui tei/ Când s-au v zut în Dorohoi. „Prietenul la nevoie se cunoa te”, a adar, Mihai Cornaci nu avea astâmp r dac nu-mi mai trimitea înc o s geat în inima adânc nit de iubire, f când referire la poezia mea Enigma p durii: Enigma din p duri virgine/ i-ascunde ochii celei dragi/ i tu o cau i în suspine,/ Iar, în final, culegi doar fragi!

Exemplele ar putea continua, dar las cititorului pl cerea a le savura, de a le reciti i eventual a le memora. Îl felicit pe autor, sunt convins c dumnealui mai are pe masa de lucru i alte c i de lansat spre publicul cititor, pe care le a tept m spre delectare i informare, care se vor ad uga celorlalte, amintind catalogul numismatic i culegerea de epigrame Râsul f TVA, în care are publicate epigrame, al turi de ceilal i epigrami ti boto neni.

Lectur pl cut , dragule cititor!

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Dorina STOICA

Noapte de var la munte Din cer printre nori, ni te raze de soare scald i îmbrac -n lumin satul din vale.

Iarba e verde, mun ii desena i pe zare Au vârfurile gola e v ruite cu ninsoare. ranii obosi i se întorc încet c tre cas , s-anun o noapte de var frumoas .

Timpul curge lin într-un straniu balet, Înserarea acoper amurgurile roz violet.

Coboar i urc -n fântân cump na veche, un greier iuie insistent, parc-ar fi în ureche. În schitul de lemn de la marginea z rii Ni te c lug ri deap rug ciunile serii.

Luna pe cer vine s i fac tura de noapte, începe un recital sus inut de câteva broa te.

Dup fierbin eala zilei, acum e r coare în aer plutesc esen e tari, dulci ame itoare, În n ri sim i arom de brad, miros de bucate, E noapte de var la munte. Ce noapte!

Ochiul curat Cur te-mi ochii s v d cu ei, Frumuse ea verii, florile de tei, Curcubeu boltit colorat pe zare, ritul lunii, asfin it de soare.

Ploaia m noas c zut -n zi de var , Florile de câmp din lanul de secar , Grâul copt în holde s -l v d aurit, Unduind ca marea când e de cosit. v d pâinea bun în spicul de grâu i s mân a vie ii în apa din râu Pe Iisus s -l v d r stignit pe Cruce În prescura care la altar s-aduce.

Cur te-mi gândul inima o spal , nu am în gur vorbe de ocar . s piar Doamne r ul tot din mine, r mân doar ce-i frumos i bine.

Viersul meu s fie ap cristalin , Zâmbetul deschis, privirea senin , Fapta în eleapt , trupul potolit i câ iva du mani s -i am de iubit.

pe care nu le ducem la cap t ne balans m când în untru când în afara noastr aua

Unde ai disp rut?

Dragul meu nu te-ntreb despre iubire O dragoste neîmp rt it e preferabil unui sicriu. i pentru c veni vorba Vreau s i spun c de-ar fi i din aur sicriul Nu-i o condi ie de-a ajunge în Rai. Când te-am v zut ultima oar , mai ii minte?

Un soare imens cobora.

Se transforma acolo la cap tul z rii într-o aureol sângerie prevestitoare de alt zi fierbinte de var .

Unde ai disp rut?

Nu te-o fi înghi it infinitul când ai p it cu team pe poarta acelei m stiri ce str lucea întunecat în seara de priveghere? În noaptea aceea am visat c te jucai cu norii pufo i Apoi te-ai urcat în calea ca Sfântului Ilie.

De atunci nu te-am mai v zut. i scriu ast zi, vreau s te întorci ne rug m împreun pentru ploaie.

Via a ca un balansoar plutim în luntri pe apa tulbure a vie ii spre destina ii necunoscute cuvintele in de sete de foame uneori le rostim în versuri ne balans m când înainte când înapoi aua a fiin m zi de zi aici pe P mânt începem o mul ime de lucruri

m u i deschise spre suflet nimeni nu intr pe ele de ce adun m atâtea lucruri i atâta ur nu vom lua nimic cu noi la marea trecere tu cu tine eu cu eul meu fapta cea bun i un pumn de rân în gur

Diminea Zorile s-au l it dinspre r rit.

Peste dimine i se a tern lin rug ciunile Noaptea s-a ascuns.

St de pând . Întrist rile vin i tot la fel pleac .

Ceva seam cu o s rb toare.

Spânzurate de aripi, ni te p ri alunec lin spre zarea albastr .

Nu se pleac nic ieri.

Anotimpul e copt.

De prea mult lumin trandafirii se-ntrec în culori parfumate

Du-m la fântâna cu ciutur Ce risip de verde pe dealuri!

De ce îmi tot spui s intru înc at pe paji tea cu flori?

Nu i-e team c macii ar sângera iar câmpia i-ar plânge cu lacrimi de rou trecutul?

E prea diminea pentru mâhniri, caii zbur tori au obosit de atâta visare.

Mai bine hai s ne-ascundem între anotimpuri, pl dim consecin e.

Cele mai multe drumuri nu mai duc nic ieri.

Te rog înainte de a lua urmele norilor du-m la fântâna cu ciutur de la marginea timpului.

Nu vezi c am t lpile pline de cer?

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Gabriela C~LU}IU SONNENBERG (Spania)

Mere ]i mitraliere „Tr im în miezul unui ev aprins” a fost un refren obsedant, care ne-a bombardat timpanele în urm cu un sfert de veac. Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub c lcâiul eternei confrunt ri dintre est i vest, dintre sus i jos, dintre mare i mai mare. Încerca i s -l rosti i cu voce tare, relaxat. Nu ve i reu i. E un enun poticnit, sun bolov nos, uierat printre din i, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sun a ardere mocnit , nu a flac purificatoare ce flutur liber , cum i-ar dori-o orice revolu ionar corect. Pe scurt, situa ia e indecis , chiar dac miroase a fum.

Dar ce este un revolu ionar corect? O specie nou ? Ocupa ia aceasta tinde s devin o meserie în sine, c ci sunt mul i cei care sau decis s ias -n strad i s se pronun e împotriva strâmb ii lumii. Ergo, ca orice profesionist care se respect , i revolu ionarul are nevoie de preg tire i de un instrumentar adecvat. Chiar azi putem comanda, comod, de acas , direct de la calculator, la un pre accesibil, un or ule -chimir de revolu ionar. Nu glumesc, chiar exist acest kit de supravie uire pentru protestatarul precaut! E ceva asetor or ului de piele pe care-l poart me terii tâmplari, dar nu cu urubelni e i scule, ci dotat cu masc de gaz, lantern , fa e de pansat, folie de protec ie termic , baton cu proteine, termos, past i periu de din i i multe alte chi ibu uri numai bune de u urat via a celor chema i s schimbe destinele lumii prin pie ele asediate ale marilor ora e. Poate c selec ia nu e la fel de sofisticat ca dotarea solda ilor combatan i cu bastoane i scuturi, dar cât de cât, avem ceva care inte te spre minimul pentru supravie uit. Oameni suntem!

Nu tiu dac procurarea unui astfel de set de ustensile sugereaz hot rârea ferm a purt torului, sau e mai degrab expresia angoasei protestatarului disperat, c ruia i-a ajuns cu itul la os. E cert îns c prin comercializarea unui astfel de produs, absurd doar la prima vedere, se semnalizeaz lumii dou lucruri: c exist pe pia o cerere deloc neglijabil pentru a a ceva, i c exist întreprinz tori cu moral îndoielnic , gata oricând s exploateze f remu ri orice situa ie ce promite s devin o afacere profitabil .

Cine s -i judece pe cump torii sau pe vânz torii de iluzii, fie ele i sub forma unui set de(auto-) prim ajutor? Nu noi, c ci suntem la rândul nostru într-o dilem asem toare, între ciocan i nicoval , între milostenie cre tineasc i fric de anihilare. Pe de-o parte avem o inim ce ne-mpinge s colect m ajutoare pentru familiile stui ilor refugia i, dar, pe de alt parte, mintea alarmat ne mustr crâncen ca nu cumva, din gre eal s ne sacrific m sub t lugul neînduplecatei arii. Cu siguran , mila exist la toate popoarele, indiferent de religie. Cel pu in a a sper m, m car teoretic. Dar dr cu orul nev zut de pe um r ne opte te parole destabilizatoare, greu de contrazis prin duhul blânde ii. A vorbi despre bun în elegere între cre tinism i islam este ca i când am vorbi despre tradi ionala prietenie dintre români i unguri. Ea exist , dar e r spândit mai rar.

Refugia ilor le acord m un minim de subzisten , dar ce facem cu vocile care ne-ndeamn s le opunem acelora i refugia i un minim de rezisten ? Privi i individual, e vai i-amar de capul lor; „sunt de comp timit” ar fi prea pu in spus. Privi i îns ca popor care „vine, vine, vine, calc totul în picioare”, ne cam bag spaima-n oase.

Mocnim a adar înfierbânta i sub „evul aprins”, îndoindu-ne de propriile decizii, care ne joac feste, strâmbând cump na presupus

dreapt a judecatei tran ante, obi nuite s disting clar între alb i negru, între bun i r u. Ce ne facem dac valul acesta de str ini face cu noi exact acela i lucru ca i capitalistul vânz tor de echipament pentru revolu ii: exploateaz perspicace elanul exalta ilor, tr gând foloase de pe urma toamnei naivit ilor noastre?

Când vorbesc politicienii pe la tiri, pasându- i vina de la unul la altul, parc -nghea apele înainte de iarn , dar umbl zvonuri c , dup toamn , spiritele de fapt se vor înfierbânta. Schimbarea de anotimp ar putea însemna de data asta mai mult decât un simplu fenomen climatic, c ci ceasul planetei are arcul încordat. Adio hibernare?

Ca-n „Tache, Ianche i Cadâr”, via a noastr pe „strada internaional ” se deruleaz aparent f sincope. Doar aprozarul pachistanezului de la parter s-a cam golit de lume, de când b rbosul aprins a asculta cât e ziulica de lung - cu volumul dat nu chiar la maxim, dar sup tor de tare - o predic cu incanta ii suspecte, în limba pe care numai el o în elege.

Vecina mea s-a întors din America, dup un concediu în Texas.

Nu mic i-a fost mirarea s vad acolo, în vitrina unui magazin de arme, o pu culi roz - a a se zice, nu? E diminutivul de la pu . Era special pentru copili e, dar perfect func ional , ca s înve e plozii înc de mici cum s i apere drepturile. Pe post de tân r vl star în familia armelor de foc, lâng pu ca automat clasic , de adul i, „juc ria” f cea cas bun . Pe patul ei era desenat pisicu a Hello Kitty, semn c nu era ori ice flint , ci chiar una de marc aleas . Nu conteaz c tonul rozbombon nu se asorteaz cu luciul metalic al muni iei. Important e s ias banul! Ca s vezi cum moda asta a je m´en fichisme-ului etic se poart pân sus, la casele cele mari, chiar i la cele de mod ! Iar cu pu culi a se adun bani, asta tie toat lumea, nu?

La emisiunea „Drumuri europene” ni se arat convoaie interminabile de transfugi, scurgându-se peste câmpuri. De sus, coloanele se v d ca ni te iruri cu el bine definit. Imaginile evoc amintiri de prin filme de arhiv , celuloid în alb/negru din timpul celui de-al Doilea zboi Mondial. Istorie reloaded, pe ecrane moderne, în tridimensional. Pe retin ni se perind imaginile altei nostalgii de toamn , cli ee din revolu ia noastr personal , trecute iluzii pârguite în grab , recolt acri oar . Mur turi?

Urmeaz tirile mai blânde: la ie irea din capsula spa ial , cosmonau ii care se-ntorc de pe orbit sunt întâmpina i cu mere. Apoi iar i ve ti interna ionale: cu ocazia vizitei sale protocolare în Egipt, Preedintele Rusiei i-a f cut cadou ministrului egiptean o mitralier .

Aproape c sun firesc, doar nu era s -i aduc un m r! O fi el s tos, dar e perisabil. M rul, simbol al minimului de subzisten , e fruct oprit celor care se aventureaz dincolo de hotarele raiului p mântesc. Nu cre te nici pe lun , nici pe Marte. Aici jos, în schimb, ne d m în vânt dup produse sofisticate, amorfe i f via , dar din p cate cu durat de func ionare practic nelimitat . Pu ca e o pies din dotarea de maxim rezisten , m rul din dotarea de subzisten . În chimirul de revolu ionar încape un m r, dar nu i o mitralier . tirile se încheie cu o imagine-simbol, un stop cadru pe o feti sirian , aliniat cuminte într-un convoi. Cu-o mân se ine de fusta mamei, cu cealalt strânge-n bra e o juc rie de plu , primit în dar, din ajutoare umanitare. Ursule ul e de fapt o pisicu roz. i pe vestu a ei e scris: Hello Kitty.

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Valentin MUSTAKA (Albania)

Ortodoc]ii din Durrës (drac) de origine aromân[ ]i eforturile lor pentru p[strarea limbii Obiectul acestui studiu se va ocupa doar de ora ul Durrës. Pân ast zi nu avem date complete cu privire la momentul stabilirii primelor familii de origine aromân în Durrës. Singura surs pe care o avem legat de aceast problem sunt ni te noti e ale unui autor german, în jurul anilor aizeci ai secolului XIX, care a scris în operele sale câteva pagini despre aromânii din Durrës. El îi descrie ca ni te oameni foarte muncitori, p stori foarte buni, me teri în construc ii, artizani str luci i, cioplitori de piatr , oameni care au sim ul comer ului, i în special oameni cul i i foarte comunicativi cu to i cet enii, indiferent de religia lor...

La evalu rile pozitive f cute de acest str in pentru locuitorii din Durrës din acele vremuri, se pare c ortodoc ii albanezi de origine aromân i-au atras aten ia i în acela i timp i respect. Locul unde erau a eza i, în principal, era cartierul „Stan”, un cartier mic la periferia ora ului Durrës de atunci i în Spitalle. Ortodoc ii cartierului „Stan” se ocupau la început cu p storitul, animalele p teau pe dealurile din jurul ora ului Durrës. Orice familie avea stâna ei i de aceea aceast zon s-a numit carterul „Stan” (stân ), denumire p strat i în zilele noastre.

La sfâr itul secolului XIX i la începutul secolului XX, Durrës era un centru important, nu numai comercial, dar i politico-intelectual.

Prin portul Durrës intrau i ie eau comercian i autohtoni, dar i str ini, dar i foarte mul i patrio i albanezi, care aveau primele contacte cu elitele ora ului Durrës. Între intelectualii cunoscu i pe aceea vreme observam i aromâni ca Pali Terka, Aristidh i Miltiadh Salvari, Mihal Rama,Taqo i Thoma Teohari, Spiro Golgota, Thoma i Vangjel Dovana, familia Goga, Bakalli, Lavdet etc. Câ iva au fost conduc torii principali ai mi rii na ionale albaneze din Durres. În acest timp lâng patrio ii din Durres erau i din comunele din jur persoane cu-

Pierre Bonnard - Copii citind

noscute care munceau f rezerve pentru cauza albanez i mai ales pentru dezvoltarea înv mântului ca Pali Terka, Kristaq i Mihal Rama, Daniska, care lucra ca secretar la consulatul italian din Durres, Thoma Teokaridi etc.

Antonio Baldacci i K. Burileanu scriau în cartea „I romeni di Albania”, între 1904 i 1905: „Ei sunt me teri foarte buni, cei mai mari comercian i din ora .

Janku, un na ionalist aromân des vâr it, era considerat primul comerciant de alimente care avea comer cu Italia i Trieste. Salvarii aveau multe bunuri imobiliare; Rushkulli era proprietatea lui Miltiadh, c ruia Esat Pasha i -a oferit pentru a cump ra aceast proprietate 10.000 napoleoni. Mo ieri mari au fost i Vasil i Kristaq Spiru i Jorgji Goga. Juba era tot propietate de inut de aromâni pe care mai târziu au vândut-o ginerelui lui Esat Pasha. Pali Terka era proprietarul terenurilor i caselor din cartierul mare din port, unde avea sediul consulatul Greciei, agen ia Llooyd i un hotel unde tr ia cu familia lui, era tot proprietatea sa. Kristaq Spiru, de origine din Berat, avea so ie albanez i cinci copii, din care numai b iatul cel mare vorbea aromâna” La sfâr itul secolului XIX i începutul secolului XX scrisul în albanez i public rile în limba albanez erau interzise, iar dac cineva publica ceva era pedepsit dur. În Albania, dar i în Durres, colile erau în limbi str ine i aveau programe diferite. colile turce ti erau numai pentru elevii musulmani, cu excep ia medreseei, care era coal unde se înv a Coranul, organizate din secolul XVIII. Alte coli de stat organizate în anii 60 ai secolului XIX, în cadrul reformelor de Tanzimat. Oficial erau considerate ca coli laice, dar de fapt mai mult înv au doctrina islamic .

Ca în toate provinciile Imperiului Otoman, i în Durres, singura posibilitate pentru copii ortodoc ilor era coala greac , care era obligatorie, conform tradi iei, care func iona sub patronajul institu iilor religioase i ale Patriarhiei Fanariote din Istanbul. Prima coal greceasc a fost înfiin at în Kavaja, în 1846, i în Durrës, în jurul anului 1870; s-au înfiin at înc dou coli primare, una de b ie i i una de fete. Se subîn elege c programul lor de înv mânt i scopul lor politic erau impuse de Mitropolia Ortodox ; f sprijinul ei, coala nu putea s educe o genera ie cu o preg tire religioas orto-dox .

Mitropolitul grec al ora ului Durres, Prokopios Lambrisidis, care a condus Mitropolia din anul 1889 i pân în 1906, se considera protectorul enoria ilor ortodoc i.

Antonio Baldacci spune c coala italian a ora ului era frecventat de 16 b ie i aromâni, care erau sponsoriza i de consulatul italian cu 5 lire pe lun .

Dup colile grece ti, a ap rut interesul Austro-Ungar. Prima coal vienez în Durrës s-a înfiin at în anul 1894 i s-a numit „ coala german ”.

Viena, v zând c ortodoc ii albanezi nu vroiau ca fiii lor s frec-

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

venteze coala greac , a avut ca scop atragerea copiilor ortodoc i în coala lor, astfel s-au creat coli în Durres, Kavaja, Tirana, unde tr iau un num r considerat de familii aromâne. În lipsa colilor în limba român i albanez în Durres, familiile de origin aromân au preferat mai mult coala german .

Viena a încercat s deschid o coal româneasc în Durrës în anul 1890. Ea a dat o subven ie de 5.000 monezi de aur pe an pentru coala i politica româneasc în Albania. Mi carea de la Viena, cum era catalogat de consulatul grec din Durres i Manastir, a fost un semn de alarm pentru ei. Dup 11 ani de eforturi din partea Vienei i României pentru a deschide coli române ti în Albania, în sfâr it au reu it, pe 20 august 1900, unde Vizirul Halil Rifat Pasha i-a dat ordin Veliului din Shkodra s permit deschiderea colii române ti din Durrës (aceast informa ie este dat personal de consulul adjunct austro-ungar Kviatovski în Durres printr-un raport trimis Vienei la 28 ianuarie 1900). Acest ordin definitiv, care venea de la Istanbul, Veliul din Shkodra i-a comunicat imediat prefectului din Durrës, Teofik Pasha.

Prefectul din Durrës era cunoscut de to i locuitorii din Durrës ca un om corupt. Acest lucru a f cut ca acest ordin pentru deschiderea colii române ti s nu fie aplicat, i l-a întârziat cu 9 luni. Între timp, consulul grec din Durrës, Kaftazoglous, care tia de la prefect informa ia privind deschiderea colii române ti în Durrës, tot în acest an, a cerut prin consulatul grec din Manastir o subven ie pentru a deschide o coal nou în Spitalla, unde tr iau 45 de familii ortodoxe de origine aromân . Atena a aprobat imediat fondul de 35 lire din aur i la Spitalle a început înscrierea elevilor. coala nu s-a deschis pentru ortodoc ii din Spitalla nu vroiau nicio alt coal , numai în limba lor matern - româna. Între timp, ordinul pentru deschiderea colii în limba român nu venise înc de la prefect. Persoanele interesate în deschiderea colii române ti începuser deja activitatea. Mihal Rama i Pali Terka g siser profesorul, locul unde trebuia s fie coala, începuser înscrierea copiilor i totodat se interesau la Veliul din Shkodra pentru a gr bi deschiderea colii române ti. La sfâr itul lunii aprilie 1901, s-a deschis prima coal româneasc din sangeacul Durres. De la început au întâmpinat greut i, pentru c nu aveau achizi iile necesare. Acest lucru a ar tat c aceast coal nu avea via lung . Ortodoc ii aromâni care nu vroiau s trimit copiii la coala greac au întâmpinat presiuni, a adar a început un conflict deschis, care, gra ie interven iei f cute de c tre Pali Terka, s-a stins.

Aromânii din Spitalla i din carterul Stan hot râser ca s nu trimit copiii la coala greac , ei ceruser s se deschid coala ro-mâneasc i în lipsa ei, o coala albanez , care trebuia s se deschid .

Cât de lega i erau ortodoc ii aromâni de mi carea na ional albanez , acest lucru ne arat consulul Austro-Ungar din Shkodra, Teodor Ippen. Într-un raport trimis la Viena, în decembrie 1900, se pare f a- i da seama afirma un adev r: „Ortodoc ii aromâni din Durrës nu sunt la dispozi ia propagandei grece ti”. i Kviatovski, consulul Austriei la Durrës, în septembrie 1901, raporta la Ministerul de Externe din Viena c ortodoc ii aromâni aveau toate speran ele pentru deschiderea colii prin intermediul României i afirma c aromânii participa la mi carea albanez f rezerve. coala aromân din Durrës a avut o via

Anul VI, nr. 12(64-/2015

scurt . „ coala care a început s func ioneze cu 4 ani înainte (scrie K. Burileanu - A. Baldacci în anul 1905) mai func ioneaz i ast zi niciun interes al profesorului care nu avea aptitudini profesorale. În aceste circumstan e coala a fost închis , dar efortul ortodoc ilor aromâni nu a încetat niciodat . Din faptul dureros a închiderii colii trebuie s înv m s alegem oamenii no tri dac vrem s învingem.

Dup Alex Rubin, „Les roumains des Macedonie ecc”, în anul 1913, în Albania existau 16 coli române ti, cu 726 de elevi i 30 de persoane cadre didactice, i un liceu în Berat. În Balcani erau 113 coli, un liceu de b ie i i dou licee de comer cu un total de 4.178 elevi. Toate subven ionate de statul Român.

Ziarul „Drita”, publicat de Shahin Kolonja, care ie ise la Sofia în martie 1901, ajunge i în Durrës i este bine primit de cititorii locului.

Prin acest ziar foarte mul i albanezi începuser s înve e s scrie i citeasc în limba albanez . Mihal Rama începuse s aib editorialul lui în acest ziar numit „Cronic din Durrës” i devenise corespondent al acestui ziar. Într-o scrisoare de la Mihal Rama adresat lui Shahin Kolonja la 26 aprilie 1904 din Durrës se scria c primise 10 abecedare.

Dar la 16 mai 1904, într-o alt scrisoare, scria despre m surile luate de c tre guvernul otoman cu privire la satele din Durrës pentru colectarea taxelor. Mai jos scria despre necesit ile poporului, despre colile în limba lor matern . Mihal Rama termin scrisoarea declarând: „pentru coli pl tim, coli nu avem, la o adunare am vorbit c trebuie ne de tept m.”

Dup cum reiese, ortodoc ii albanezi de origine veche aromân (ciopanii) au scos oameni importan i, intelectuali care au muncit i al ror efort a avut o contribu ie valoroas la Mi carea Na ional Albanez . S amintim c în 1909, când s-a înfiin at clubul patriotic „Bashkimi” („Unirea”) la Durrës, vicepre edinte a fost ales intelectualul aromân Pali Terka. În anul 1937, conform documentelor din Arhiva de Stat a României „Cum s-au înfiin at primele coli române ti în Albania” - Epaminonda Ballamaci, existau 7 coli în limba român , în ora ul Durres nu s-a mai deschis o alt coal . Dup aceast perioad copiii aromânilor ora ului Durres au frecventat coli superioare în România, Italia, Austria, Fran a etc.

Dup anii 90, Aromânii din Albania în colaborare cu statul Român au trimis în România ca bursieri ai statului român aproximativ 1.400 de elevi i studen i, dintre care 65 de elevi i studen i sunt din ora ul Durrës.

Pierre Bonnard - Pe câmp

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Florin M~CE{ANU

PIERRE PIERRE BONNARD BONNARD Pierre Bonnard s-a n scut la 3 octombrie 1867 în apropierea Parisului, la Fontenay-auxRoses. Tat l s u fusese func ionar superior în Ministerul Ap rii Na ionale. În 1885, dup examenul de bacalaureat, Bonnard se înscrie la Facultatea de Drept, pe care o absolv în iulie . Între timp, înc din 1887, frecventeaz i cursurile Academiei de pictur Julian.

Asemenea altor tineri pasiona i de pictur din genera ia sa, Bonnard cutreier s lile Muzeului Louvre. Cuno tin ele sale de art plastic le dobânde te îns în compania prietenilor s i, la Academia Julian, unde îi cunoa te pe Paul Sérusier, pe Maurice Denis i pe Édouard Vuillard. Cu to ii sunt entuziasma i de operele lui Gauguin, descoperite înainte de a fi avut contact cu arta impresioni tilor. În acela i timp, Bonnard este un admirator al gravurilor japoneze, a c ror tehnic are o mare influen asupra operelor sale.

Pictorul ia parte activ la înfiinarea i activitatea mi rii nabis, dar în acela i timp î i arat independen a: „Nu apar in nici unei coli, doresc s creez ceva individual”.

De i foarte rezervat, Bonnard r mâne fidel prietenilor.

Expune cu ei la Salonul Independen ilor i public în Revue Blanche desene i ilustra ii.

Bonnard este cel care realizeaz , de fapt, dezideratele teoretice ale reprezentan ilor grup rii: eliberarea de tirania subiectului i modelului i abordarea picturii prin prisma logicii interne a demersului plastic. Este foarte legat de Édouard Vuillard, prietenie durabil

pân la sfâr itul vie ii. În 1893 o cunoa te pe Marie Boursin, pe care o nume te Marthe, care îi va servi ca model în multe lucr ri. Se vor c tori în 1925.

Pierre Bonnard - Autoportret Începând cu sfâr itul anilor 1890, face numeroase c torii în str in tate, deseori în compania lui Vuillard. În august 1896, cei doi pictori c toresc în Elve ia, unde se întâlnesc cu Félix Vallotton. În 1899, împreun cu un alt membru al grup rii, Ker Xavier Roussel (1867-1944), pleac la Vene ia. În vara anului 1909, Bonnard descoper cu entuziasm lu-

minile puternice ale sudului Fran ei. Începând cu aceast perioad , artistul este deseori oaspete al acestei regiuni i se na te o prietenie profund între el i Matisse, care picteaz în atelierul s u din Nisa.

Dup 1910, gra ie unui colorit care începe s se limpezeasc i care de atunci î i spore te necontenit lirismul i independen a, imagina ia sa interpreteaz impresiile cu atâta fantezie încât pân la urm se metamorfozeaz , le d un gust atât de ame itor, le face atât de vibrante i atât de r pitoare, încât iau o înf ate ireal . Sub penelul s u realitatea se preschimb -n feerie. Transformând lumea într-o perpetu înflorire, Bonnard al tur tonurile susinute i iriz rile cele mai fine, str lucirea ro urilor i oranjurilor în care cânt soarele amiezii i subtilele vibra ii ale luminii matinale r sfrânte în rou . i ce efecte tie s scoat din liliachiuri i violeturi, atât de rar folosite de pictori f a dea în dulceg rii, în platitudini! Totul, pân i factura, spore te caracterul feeric al operelor sale. Tu a e u oar , culorile par fulgi l sa i pe pânz , a cum z pada se a terne pe o paji te. Niciun aplat, nimic opac.

Pretutindeni, dimpotriv , modula ii i un fel de blând reverberare. În 1925, Bonnard î i cump o vil în or elul Le Cannet, pe Coasta de Azur, unde în anul 1939 - la începutul r zboiului - se stabile te definitiv.

Pierre Bonnard moare la Le Cannet, pe 23 ianuarie 1947.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Galina MARTEA (Olanda)

Geneza p catului Nimic nu începe f de p cat În lumea ce mi , respir , E totul o mas , un joc încurcat i corpuri cere ti ce inspir .

E totul crea ie i nu faci nimic În rolul deja pus în scen , Dinamic, palpabil – un simplu amic La via a ce st în aren .

Genez i fapt a unui proces Cu pasul mereu - ac iune, E mersul tr irii plin de succes În soarta de om-misiune.

Genez i fapt , natur , produs Cu opera strict definit , E doar con inutul pe lume adus De zodii, credin -absorbit .

E doar con inutul justificat Când soarele- i poart mi carea i nu faci nimic f r’ de p cat În lumea ce- i schimb purtarea.

Cântecul maicii r sun -n fuior, Clipele deap ara natal , Codrul î i scutur haina u or.

Brazda se-nchin cuminte la fa Doina b trân s-asculte cu drag, Cânt copiii, balada se-nal , Vântul dezmiard acela i meleag.

Macin vremea un neam printre frunze, Inima bate cuminte, blajin, Vorba latin se scurge prin buze Pentru râna cu tristul destin.

ara mea cu nume „Durere, R bdare…”

Umilit de ani prin veacuri Plângi în pumni s vindeci durerile, stignit pe dou maluri Mai încerci s i aduni puterile. stignit pe suferin , crimând mai visezi în t cere i te lup i cu mult credin ob ii libertate, vedere.

E doar con inutul pus într-un joc i via a ce zbucium -n tine, i toate în lumea aceasta au loc Pe crucea iert rii divine.

Te tot lup i cu focul, lumina i cu via a ce- i plânge în zare, i orbe ti speran a str in Pe-a ta cruce cu nume „r bdare”.

Cântul neamului

Te tot lup i cu moartea p gân i cu negrele vremuri tr date, Ani la rând te zba i prin ruin Dou maluri s-aduni îmbr cate.

Macin vremea un neam printre frunze, Timpul d râm râna prin vânt, Inima bate, mai curge prin buze, Vorba latin , al patriei cânt.

Scuturi haina, haina triste ii, Peste valul din râu ce mai curge

Vremea gr bit prin brazd s-avânt , Apa curat î i spal izvorul, Ploaia coboar , mierla mai cânt , Lumea tr ie te cu chinul i dorul.

Înc lze ti hotarul r bd rii Cu râna sp lat -n t cere i cu apele reci ale serii Speli destinul strivit de durere.

Mai supor i în tine tr darea i necazul ce- i este-o povar , În genunchi te rogi cu r bdarea nu- i fure i chipul de ar .

Basarabia – hain în durere tricolor Prin haina în culori ce ard triste ea, De secole- i sacrifici existen a i anii de copil cu tinere ea Parc n-au fost, precum adolescen a.

Parc n-au fost i florile-n gr din , Crescute prin lumina alb struie, Revars zorii pe a ta tulpin i-a ta coroan cu nuan e ro -g lbuie.

Se vars zorile i pe-ale tale straie, Brodate i-mpletite cu rân , Iar vântul bate, bate i îndoaie A tale lacrimi peste inima român . i-a tale lacrimi ocrotite de durere Rotesc fiorul plin de bun tate i vorbele cu dulce caractere i poart haina prin culorile pictate. i duce haina i-ochiul trei din tine Lansând regia plin de senza ii i muzica cu tristele destine Mai ine ritmul pe a strunelor reac ii.

Pe-a strunelor vibra ii plânge corul, Actorul, regizorul, spectatorul i-n via a de artist cu dorul Mai scuturi haina de necaz cu rolul.

Frunzele cad, se topesc ca z pada, Altele cresc dup iarn timid, Lumea de vise se pierde sub spada Vremii buimace cu zborul rapid.

Lacrima curge, durerea se-n al ,

i în negura dimine ii Stai la sfat cu durerea când plânge.

Bonnard - Feti a cu pisica

Mai scuturi haina prin nuan a ce suscit , Stârnind furie peste-a tale pânze i cu durerea colorat , d ltuit i depeni via a prin regrete i prin scuze.

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Daniel MARIAN

Fie aglomerat[ sau pustie, strada se reinventeaz[, se recompune sub privirile largi fii într-atât de dedicat încât ancorat în cotidianul min ii r it de inevitabilele st ri contradictorii, s treci prin arderea îndoielilor reg sindu-te mai presus de mu uroiul comun al zbaterii dintre lumini i umbre prin aceea c matca peregrin rii tale în tabloul vast al lumii presupune o plato de rezistencrescut în timp din în elegerea potrivit drept onest a firii.

Este necesar o analiz atent a plusurilor i minusurilor existen iale, înainte de a te aventura la o sintez care poate fi conving toare sau dimpotriv . Nimeni nu spune c nu exist riscuri în faptul complex al introspec iei care se întâmpl în multiple dimensiuni i nenum rate direc ii.

Odat i odat , cu toat precau ia i protec ia binevenite, se pot materializa unele pericole în neb nuit de grave fenomene, cum ar fi „Combustie intern ”: „Ies în neordine prin deschiz tura din creier/ i bat pe la u ile oamenilor./ Strig pe mu enie dreptul consfinit la durere,/ ce pornire cu cea i vertigi-

noas n lire!/ Aprig înf are,/ se face gr mad pe genunchi,/ într-o intens umilire i dezn dejde./ Ce blând e atunci r cirea.../ mecanic înghit risipa de voin ,/ i apoi se resorb, domol, min ile la loc.”

Nici gând îns de a potoli setea de experiment atunci drumul î i e marcat de înscut perseveren , lini tit pot a spune în sensul bun înc ânare. Se vede destul de bine acest aspect, la Alina Marieta Ion, care e împ timit de repetabilitatea transform rii, de fluxul transcenderii.

Astfel, în tov ia poetei s nu ne mir m chiar deloc dac vom avea parte de oscila ii greu previzibile. Poate fi vorba despre „Suflet desfrunzit”: „Str jerul meu de înger se ridic s plece,/ m uit cum î i bag scoabele în traista uzat / i m las ./ Stai!/ Ce vânt raie s-a stârnit peste mine,/ i singurul drum spre cas / trece prin mijlocul câmpurilor,/ m înfrico eaz l ata de soart / a a c mai stai/ n-o s m mai cari de acum/ o s dau ascultare./ Culeg frunze c zute din mine i le-mpreunez/ strâns/ într-un fel opintit,/ se rostogolesc cr ci descompuse/ într-o civil zboial / când reu esc s m adun biruitoare-n mine,/ i-l v d cum ridic sprânceana/ i-mi face semn: înainte!”

Exist aici dimpreun ineren a umanei dezn dejdi aflate undeva la încurcate intersec ii, pentru care leacul e numai voin a i încrederea f echivoc, dublat ne-preamult-întârziat de for a unei regener ri ca prin minune. În cele din urm , se arat reversul binemeritat pentru cine crede în puterea st ruin ei care destinat e întru restabilirea echilibrelor. În egal m sur îns , trebuie s ne a tepm, i e bine c e a a, întocmai de cealalt parte a vie uirii, la „Satisfac ie deplin ”: „Ce noroc pentru mine c-am tr it gratuit!/ F temei am c utat prin buzunare/ dup gologani rotofei i ardeia i,/ neajun i, cop i i pref -

cu i./ Am domnit f sinchiseal în a ternuturi calde,/ i-am înghi it buc i crude de ocru,/ în loc de grâne i fluidice ploi./ Tîlcul vorbelor s-a topit în nesomn,/ am f cut economie la griji i reu ite/ i-am huzurit în aur alb i magie.” a cum e orânduiala, obi nuin a înfipt în sim uri, poezia îl define te pe poet, dincolo de asta mai fiind îns i nevoia unui explicit plus de autodefinire... „Eu sunt apa scurs din cerruri, u oar i/ mirosind a curat./ Eu sunt aerul rarefiat al vârfurilor de mun i/ l sa i voit pe p mânt,/ ca s ai unde culege o gur vie de bun tate./ Eu sunt un bulg re de sare brut scos la lumin , catifelat, pur i trebuincios pe interior;/ Eu sunt, în curând, doar un timp m surat în/ mii de secunde în care,/ din spa iul albastru se-ntoarn înspre/ nemaiv zut, o suflare.” (Eu sunt). Într-un mod cred c nu întâmpl tor, cartea semnat de Alina Marieta Ion are un a teptat, necesar chiar obligatoriu centru de greutate, prin titlu i în mod fericit prin poemul care d acest titlu... „Cu fa a la strad ”: „În suflet este o poart deschis / ce d în strada mare./ Las-o a a!/ S intre de pe drum/ str inul obosit i pribeag/ cu necunoscutul lui cu tot./ Mai sus este o fereastr , cu dou ochiuri./ Las-o i pe ea deschis / s se plimbe aerrul în voia sa/ i s se bucure de neoprire./ i mai a a.../ este un tiut i ne tiut,/ ce st pe banca lui i se uit / la un suflet c tor/ care a ie it el singur la plimbare.”

Aflându-m în fa a unui eveniment literar fericit, a spune c , de multe ori dac nu cumva întotdeauna, poezia este aceea care d impuls sufletului s se arate dezinhibat de oricare opreli ti, neavându- i chiar deloc rostul disimul rii, ci exact acea transulicidate care prin fior de înalt calitate ne duce unde altfel destul de dificil ne-am fi putut gândi.

Este un curajos i bine sus inut efort de asumare a identit ii, în care eu unul cred!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

O revist[ f[r[ moguli, cu patroni ziari]ti!

Ilie GORJAN

Be\ia Dumitru se trezi, ca de obicei, cu noaptean cap, leg câinele pe lan ul ag at de sârma pentru uscat rufe, apoi se apuc de treburile obi nuite ale fiec rei dimine i. Mai întâi d du o furc de fân la vac , potoli p rile din curte cu un ciur de boabe, puse l turile strânse de cu sear în cote ul porcilor, deretic prin curte, apoi î i puse în gând s ciopleasc aracii pentru via de la M gur . Într în magazie s caute barda, c reia tocmai îi pusese o coad nou , o lu de pe corlat i, când s ias , d du cu ochii de damigeana cu vi inat , a ezat chiar în u a magaziei.

- F , Zamfiro, nu i-am spus ieri s arunci dracu’ vi inata asta, c nu mai e bun de nimic?

- Ba da, m i omule, da’ m-am luat cu alte treburi i am uitat. Stai, c o iau acum. Zamfira lu damigeana în care mai r seser doar vi inele, ce putreziser deja, i o de ert în trocul din care beau ap porcii în timpul verii.

Sp damigeana bine, dup care o a ez lâng celelalte în beci.

Dup ce termin de preg tit aracii, Dumitru îmbuc ceva la repezeal împreun cu Zamfira, se urcar în c ru i plecar la ar cit via din Dosu’ Coastei. C tre sear , sfâr indu- i lucrul, se întoarser acas . Dumitru dejug boii i-i în grajd. În drum spre buc ria din curte, când trecur pe lâng trocul pentru porci încremenir . Cele ase ra e pe care le aveau, plus oiul, z ceau împr tiate peste tot.

- Ce cu ra ele noastre, f muiere, întreb Dumitru, dup ce- i veni în fire.

- Ce s fie, m omule, eu de un’ s tiu, c le l sai vii când plecar m, de unde s tiu c le g sesc moarte? r spunse Zamfira, tremurând de frica b rbatului, care nu tia multe i una-dou se punea cu b taia pe ea pân o sa lat .

- P i de unde tii, f , tu c sunt moarte, hai s ne uit m la ele, poate tr iesc.

Zis i f cut. Luar la cercetat fiecare ra , le întoarser pe toate p ile i constatar c erau ca i moarte.

- F , Zamfiro, astea sunt moarte, s tii. i nici nu le putem mânca barim, c cine tie de ce-or fi murit. Hai s le arunc m dracu’ s sc m de ele!

- Le-arunc m, m Dumitre, da’ s le jumulim întâi, s umplu perinele din odaia a

Anul VI, nr. 12(64)/2015

bun , s ne-alegem m car cu ceva de pe urma lor. Le jumulir de pene pe toate, inclusiv oiul, le a ezar într-un co de nuiele i le aruncar pe malul gârlei care curgea nu departe de casa lor.

Trecur trei zile, timp în care b rbatul i femeia uitar de p ania cu pricina i- i v zur de-ale lor. În ziua urm toare, nici nu se luminase bine de ziu , când auzir ni te b i puternice în poart .

- B , nea Dumitre, hai repede s vezi ce n-ai mai v zut.

- Ce e m , nepoate Gheorghe, ce sentâmpl de m scoli cu noaptea-n cap?

- Vino b , nea Dumitre, repede cu mine ce dracu’, zise Gheorghe, tulburat peste m sur . Dumitru î i puse pe el flaneaua de lân , de care nu se desp ea nici în miezul verii, i porni nehot rât dup nepotu-s u, pe care îl tia în stare de multe otii i n râmbe. Când ajunser la gârl , Dumitru î i f cu cruce cu amândou mâinile i r mase cu gura c scat .

- B , nea Dumitre, ra ele i r oiul la care înoat în pielea goal pe gârl nu sunt ale lu’ mata, c parc te-auzii deun zi cum îi spuneai lu’ Mitra a lu’ Stan c le arunca i moarte pe gârl , dup ce le jumuli i, zise Gheorghe, care cu greu se st pânea s nu izbucneasc în râs.

Dumitru, înc nedumerit, dar i bucuros în acela i timp, mân ra ele din urm i le b în curte, unde, Zamfira, v zându-le, mai s cadin picioare, crezând c -l vede pe Necuratul.

Vestea f cu repede înconjurul satului, oamenii ne tiind ce s cread în leg tur cu cele întâmplate. F ceau fel de fel de presupuneri, dar nimeni nu g sea cheia întâmpl rii.

Medicul veterinar din satul vecin, îngrijorat de ce-i auzeau urechile, dup ce-i chestion mai bine de dou ore i pe Dumitru i pe Zamfira, dezleg misterul. Ra ele mâncaser toate vi inele din damigeana pe care o golise Zamfira în trocul porcilor i se îmb taser atât de tare, încât, atunci când le g siser Du-mitru i Zamfira, p reau moarte, Ce a urmat, ti i. Cert este c to i s tenii când au aflat tâlcul problemei, s-au amuzat copios pe seama celor doi gospodari, fiind aten i totodat s nu li se întâmple i lor o astfel de ru ine.

În plin criz a presei, pia a tip riturilor ofer i surprize pl cute. „UZP” este primul periodic independent al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti postdecembrist. Este o publica ie de atitudine, de opinie, comentarii i analize a jurnali tilor din România. Ea spore te transparen a Uniunii, prezentând aspecte curente ale vie ii i activit ii jurnali tilor, evenimente culturale i sociale, personalit i, cariere, idei i probleme în dezbatere.

Oferta noastr are de toate: for , pasiune, echilibru, luciditate i imagina ie, scrie Benone Neagoe în editorialul primului nur al revistei. Ea informeaz i responsabilizeaz . Revista public tiri, interviuri, reportaje, teme sociale importante din via a Uniunii realizate de membrii ei sau furnizate de structuri similare din alte state, asigur o promovare permanent a carierei jurnalistice, a tehnologiei media, ofer spa ii necesare cunoa terii detaliate a specificului muncii de jurnalist, dar i a raporturilor stabilite între UZPR i societatea civil .

Revista porne te la drum cu colaboratori serio i i de n dejde, reputa i jurnali ti în media care vor s fac din acest periodic un reper în media româneasc .

Tip rit la Gutenberg S.A., revista apare în 56 de pagini full color i va fi lansat luni, 14 decembrie a.c., ora 18.00, la ArCuB Gabroveni (str. Lipscani nr. 84-90).

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Ioan URSU

Gazelul zei ei Ce-i poezia? E-o fat anume, La noi venit din cea lume, Cu ochii ca un curcubeu, De verde-brun. E un renume Donat, cu gra ie, lui Clio, De mândra fat-a lui Natsume: „Sunt o pisic ”, ti i romanul Dac -ncerc m niscaiva glume.

Doar ea i el i-au dat de cap t: Daisuki - e un supranume, Pentru leoaica cea din antilume…

Zei a întrupat Ea are frumuse ea mo tenit de la zei a greac . „Fii tu îns i, adic eu când alergam goal prin p durea natal din insula Delos, Nu te teme de lumea cea nou în care te-ai întrupat.

Rostul t u este s fii liber , îi încân i pe to i cei ce te vor întâlni.

Nu sunt mul i aceia, doar ale i.

Te-am d ruit cu tot ce era necesar.

Un glas concentrând toate armonicele din muzica sferelor.

Doi ochi f egal printre muritori, Ochi care îl cople esc pe cel iubit Cu chemarea lor irezistibil .

Zâmbetul, copil -femeie-zei , da, Zâmbetul este arma ta secret .

Cu zâmbetul vei putea întruchipa patru chipuri de fond i alte nou zeci i ase de chipuri de rezerv .

Zâmbetul acesta trebuie s o eclipseze pe Gioconda i pe oricare alt femeie din portretele mae trilor sau de aevea.

Rostul t u este s -1 încân i pe cel ce deja te-a întâlnit.

Pe lâng cele trei daruri - glasul, ochii, zâmbetul i-am l sat mo tenire i trupul meu care alerga prin p durea din Delos, i i-am transmis i mobilitatea min ii zei ei

Pallas Athena.

Eu eram zei a cu arcul, tu e ti zei a cu cercul i cu al lui Arhimede.

Vei fi într-o cump , c ci trupul t u, mo tenit de la mine, va fi descoperit dragostea, Dragoste pentru care tu e ti croit înainte de alte croiuri, ci trupul d ruit are sub irimea i elasticitatea corzii de vioar .

Trupul t u în întreg este o vioar care vibreaz când este atins , Susurând suplu dragostea.”

Zei a in love Ochii zei ei - hieroglife de jad.

Raza inte te, Inima atins tresalt a dor.

Gâtul de leb Se las mângâiat De adierea degetelor.

Întâlnirea lor Inspira ie a Timpului, Întâmplare a Cuantei.

Sonetul zei ei Iubirea mea-i fierbinte cântec, Cuvintele-o hr nesc, cuvintele-o alint , În bra e când te strâng, royal quint , De anima, de trup, de spirit, lumin i descântec.

Parfum de dragoste, concert de rock, Duratei dând senza ii i vibra ii, Iubirea ta-i o stea de conota ii, Ce vin din old, din ochi, din glas, din coc.

Iubirea mea-i surâs de gânduri, torite-n toate patru vânturi, Dar neg sind tezaur de minuni...

Aflat-am doar la tine-n anotimpuri, Cinci la num r - quint , dulcea a din genuni De vis, a ochilor, a glasului, aici, al turi...

Coapsa zei ei Izvor de patim Zeului însetat.

Cântec pentru zei

Sub policandrul înstelat Urmele pa ilor Li se r zle esc pe alei de parc.

Tu e ti zei a mea sortit , Eu sunt al t u îndr gostit, Tu e ti comoara preasl vit , Eu am atât de povestit…

Tu e ti o fat din câmpie, Eu sunt venit mai de la deal, Tu e ti o floare de scumpie, Eu sunt atras de-un ideal Al alchimiei suflete ti, Cum alta nu e pe p mânt, De d ruire, leg mânt, Precum în cartea cu pove ti!

Ascult -mi lira fermecat De-al t u pas, de-a ta privire: Lega i suntem prin mii de fire!

Bonnard - Masa în gr din

Iubita mea-i o... nestemat !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Viorel MARTIN

Bun seara la om bun

Eternitate

Bun seara la om bun, Am venit cu colindatul, z pada umple satul i miroase a Cr ciun, Degera i i dolofani, Stau cârna ii pe la grinzi, Cade neaua peste ani, Lacul s-a f cut oglinzi.

Latr -n margine de sat Câinii h ui i de frig; O m tu ne-a mai dat Câte-o nuc i-un covrig.

Fream de vânt i ghea Pomii degera i i goi; Când colindele prind via , Ve nicia e cu noi!

Prin n me i, din dep rtare, Vine-un cor de prichindei i când steaua sus r sare, Dumnezeu e printre ei!

În p rul t u- o noapte de j ratic Înv ind p durile din mine, citor pe v i i pe coline, Se oglinde te doru-mi singuratic.

E-atâta pace-n ochii t i de rou , Înfip i în mintea mea ca un descântec; Mi-au pref cut nelini tile-n cântec i râpele-n covor dr iarb nou .

Copiii râd cu glasuri cristaline, Doar ochii mei te caut pe tine! Învolburate dealuri cad în h u, Când mun ii deseneaz chipul t u. r scole te trupul t u de zân , Eternitatea na te din fântân !

râma de dragoste Lumea se-agit , Bate secolul din copit , Mul imea gr mad i strig foamea pe strad , Nu-i loc pentru pace, zboiul încearc jocul s i joace i legi nep trunse Ridic imperii ascunse.

Cu scrâ nete grele, Se ciocnesc între ele. i strivesc i cuvânt i f râma de dragoste Ce-a mai r mas pe P mânt.

Lui Eminescu Vremuind cu tot firescu’ Vreme trece, vreme vine; Doamne-al nostru, Eminescu, Ne gândim mereu la tine.

Codrul, oglindit în lacuri, Tot mai fream de dor, Iar luceferii, de veacuri, i urmeaz drumul lor. i se schimb Pre edin ii i Guvern dup Guvern, Doar în cerul ‘nalt al min ii...

Eminescu e etern!

Ferestre Casa mea e o zestre Cu multe ferestre. uit pe geam i Dumnezeu îmi face program: Diminea a-mi arat un soare, Cât o m lig de mare; Prim vara, de Pa te, Când totul rena te, d mugurii cum plesnesc, Firele de iarb cum cresc.

Televizorul din casa noastr E alt fereastr !

Aici numai crime, violuri i accidente, Nesfâr ite reclame La b nci i medicamente.

Tzunami, cutremure, avioane c zute, Borfa i, droga i i para ute.

Nu tiu cine-i face Programul perfid.

De asta-l închid!

Te sim i bine Singur tatea când te love te De lini te, toat casa vuie te!

Te risipe te, Te umile te, Te împietre te, Te las în coad de pe te…

De- i cade condeiul printre de te.

Dac i b trâne ea-i cu tine, Te ine bine În frâuri haine În col i de feline...

Toate te dor: Un ochi, un picior, alele, blestematele, Care i-au num rat Toate p catele.

Cre te pe tine r de jivine. În casa ta, Nici un prieten nu vine.

De unde s vin ?

To i au fugit în lumin . i te privesc de acolo de sus, Nici unul nu spune ce are de spus!

Dar prin ferestrele-nchise, Dau iama prin vise, Din v i i din lunci, În nop i senine. i-abia atunci…

Te sim i i tu bine!

Verde crud Stau rostogolit la soare i cu ochii-n iarb mare; Pe sub pala vântului Pe burta P mântului.

Soarele m dogore te, Vântul m zbur ce te…

Iarb mare, iarb mare, Trece secolul c lare i-ncle teaz f lcile Ca s -mi rup h lcile.

Pe sub ochi, ca ni te ziduri, Îmi br zdeaz numai riduri!

Ieri cu via a m-am luptat, Azi, b trân i coco at, Secolul m-a d râmat.

Numai iarba m alin Cu a verdelui lumin i cum stau i o aud, boteaz -n verde crud.

Eterna iubire Iubita mea frumoas i cochet , tii c te iubesc cu-adev rat, De parc lumea s-ar fi terminat i-am fi r mas noi singuri pe planet .

Când timpu-n sine se va fi surpat i s-a topit în zboru-i de egret , Tu ai r mas aceea i siluet Aleas , ca o fat de-mp rat.

Prin veacul ce s-a perindat în goan , Mi-ai fost mereu i sprijin i icoan ; Str jer în drumul meu spre fericire; Prin lumea cu furtuni i cu dezastre, Mi-ai fost cea mai frumoas dintre astre... i ai r mas eterna mea iubire!

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George BACIU

37

George PETROVAI

Despre art[ ]i dragoste M-am a ezat, într-o dup -amiaz de duminic , la masa cu fereastra spre inim , pentru a citi o carte, CÂNTECUL FOII DE ARAM , ale c rei personaje tr iesc al turi de noi, particip la prezentul acesta, cu foarte pu in grij fa de cultur . Spun asta fiindc eroii principali ai romanului lui Vasile Dorin Ghilencea sunt o actri - Mioara Mazilu i un artist plastic (metaloplastie) - tefan Thury, actor, balerin. O familie pentru care arta reprezint o modalitate ontologic a firii, justificând pe deplin afirma ia lui Lucian Blaga c omul este singura fiin ce tr ie te întru mister i revelare, împlinit estetic prin destinul creator.

De ce „Cântecul foii de aram ”? Pentru c pe astfel de foi, tefan Thury î i cânt frumosul din privire i din suflet, adunând laolalt emo ia metaloplastiei cu emo ia iubirii.

Ac iunea se desf oar în casa celor doi actori-arti ti de la Câmpulung Muscel (Mioara i Thury), fiind în esen o cronic de familie de irat pe coordonatele vie ii de cuplu, împ nate, din când în când, cu scurte analize ale fenomenului cultural românesc.

Nu lipsesc nici referirile la arta i istoria oriental , dialogul pe aceast tem fiind bine realizat, fapt ce arat c autorul este un bun cunosc tor al istoriei artei universale.

Este adus în discu ie i sistemul politic postrevolu ionar, un sistem cu nonvalori ce nu au în preocup ri cultura, ci avantajele economico-sociale.

Analiza artei române ti trecute se face prin aducerea în discu ie a lui Alexandru Donici (1912, Bucure ti - 1970, Câmpulung), pictor i dasc l al pictorilor amatori din Câmpulung-Muscel. Istoricul picturii câmpulungene, care începe cu Pârvu Mutu-Zugravul (1657-1737) este bine punctat de pictorul George Paulian, prieten al familiei Mioara Mazilu i tefan Thury. i dac tot vorbe te despre art , autorul prezint , ca un adev rat pictor, folosind simul vizual îmbinat cu vibra ia intim a sufletului, peisajul muscelean: din CâmpulungMuscel sau din zona Nuc oarei, casa maestrului în arta tradi ional , Ion Rodos.

Dar nu numai despre art este vorba în romanul, „Cântecul foii de aram ”, ci i de dragoste. Sensibilitatea feminin , ilustrat prin tr turile Mioarei Mazilu, este expus , ca prelungiri a ideilor despre estetica artei.

Nu e nimic de mirare, fiindc în toate celelalte i ale sale (vreo zece), «„ideea de femeie este echivalent cu ideea de dragoste, iar între aceasta si fericire trebuie notat semnul „egal”». (Voichi a P cean Vere ).

Femeia lui Vasile Dorin Ghilencea se analizeaz pe sine cu instrumentele istoriei culturii. Fiindc reprezentanta sexului frumos este în tot ceea ce face o sumedenie de acte cu în eles artistic. Ea îns i este un tablou al frumosului din noi în ine. adar, autorul nu scap niciun prilej f a scoate în eviden misterul feminin, îns ceea ce mi se pare de-a dreptul remarcabil este modul cum rela ioneaz arta cu frumosul feminin într-o carte care pare un jurnal de idei despre art în societatea actual .

Romanul are trei planuri, toate „suferind” povara esteticului: planul analizei artei picturale, planul rela iei de cuplu i planul iubirii. Acestea formeaz un univers miraculos în care se m rturise te monologul ontologic al cuplului cei dezv luie chipul folosind când oglinda artei picturale, când oglinda dragostei.

Un roman interesant i un autor nostalgic care crede în posibilitatea unei societ i morale, educat estetic, pentru c prin cultur i iubire omul se poate privi pe el însu i, se poate modela i autodefini.

Citi i „Cântecul foii de aram ” i ve i fi mai boga i cu un sfert de dragoste i cu un gând de frumos uman.

O ap[-s toate ]i-un p[m`nt Atâ ia oameni s-au convins (în ceaf când le sufl moartéa) toate-s goan dup vânt când n zuin a-i pentru duh peltea, cum Solomon o tot repet în cartea sa nemuritoare: Lume tile izbânzi de arte-s toate i nu-i nimica nou sub soare!

Ce este a mai fost i-a fi - putere, bog ie, fal i pentru scopul efemer un suflet pur este doar vorb goal . În lumea asta dat peste cap la banul-zeu se-nchin tot mai mul i, încât privind la fr mântarea ei, consta i c-o ap i-un p mânt sunt tineri i adul i.

De i de Nietzsche nici n-au auzit (în pragamatism a ti e de prisos), ei azi, rupând din carnea milei pân’ la os, pe filosoful revoltat cu mult l-au dep it.

Ai no tri politruci, de pild , se-arat supraoameni la ho ii i-s nitzscheeni prin pofta de putere, etern revenire-n pu rii...

Decât bel ugu-njositor azi sus i mâine la r coare, pentru condi ia uman e mai de pre o via oarecare cu demn simplitate-nseninat prin necurmat d ruire. ci numai inima de al ii plin cunoa te-adev rata fericire!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Andru[a R. V~TUIU

„Am ajuns @în Rai!” În vara anului 2015, profesorul universitar dr. Florentin Smarandache ne-a surprins cu o nou carte „Am ajuns în Rai!”- un fotoreportaj instantaneu din Polinezia Francez .

Autor, co-autor, editor, co-editor a peste 140 de c i i peste 175 lucr ri tiin ifice, matematician renumit, a p sit pentru o perioad lumea numerelor, a paradoxului i a neutrosofiei, pentru a p trunde într-o lume mirific , un arhipelag pierdut undeva în Pacific, unde natura explodeaz prin imagini ie ite din comun, unde ritmul de via parc este altul decât cel cotidian iar oamenii î i dezv luie toat prietenia i dragostea de care sunt în stare.

Titlul „Am ajuns în Rai!” este mai mult decât sugestiv, iar autorul tie, cu o precizie matematic , s ne prezinte, printr-o suit de fotografii i un text adecvat, imagini de neuitat. Omul de tiin din el, l-a împins spre cercetarea i analizarea tuturor aspectelor întâlnite, pornind de la fauna i flora bogat din zon , la datele istorice, geografice, sociale i culturale, neuitând tradi ia local , arta culinar i chiar un studiu lingvistic, reu ind ne prezinte o lucrare complex , bine documentat i explicat , care impresioneaz profund mentalul cititorului.

Relatarea începe cu data de 03.07.2015, când Florentin Smarandache ne descrie cum i-a ales inta excursiei. „Când am câte-un necaz mare în via a mea, ies într-o excursie exotic , mare, s -1 contrabalansez... Acum Tahiti! Visez s scriu un superjurnal i s public o super-carte.”

Cartea deruleaz aventura din Tahiti printr-un text secven ial ce înregistreaz informa ii aparent simple, prin limbajul nesofisticat al autorului, dar exacte i documentate pân la detaliu, informa ii care tr deaz înclina ia lui Florentin Smarandache spre lucrurile ordonate printr-o precizie matematic . sim un text u or de citit, care te instig la utare continu cu o curiozitate investigatoare neobosit , ce transform cititorul întrun partener de c torie al autorului, la fel de curios în a afla date despre Polinezia Francez . Textul este completat cu imagini fotografice deosebite care l rgesc orizontul cunoa terii i te determin pe tine, cititor, s vizualizezi aceast lume mirific , printr-o imagine complex . Textul sugestiv, completat de imagini la fel de sugestive se contopesc mental într-o imagine virtual cuprinz toare. Nu pot s nu compar tehnica de crea ie a autorului în aceast form , cu tehnica rul rii imaginilor cinematografice de pe banda de celuloid. A a cum banda de celuloid con ine o în iruire de imagini statice care privite separat nu spun mare lucru, dar atunci când banda aceasta de celuloid se deplaseaz cu o vitez de 16 cadre pe secund , ne arunc prin lentilele obiectivului o lume în continu mi care, p lind ochiul uman care nu mai reu te s vad secven ele, el vizualizând doar efervescen a mi rii. A a i cartea lui Florentin Smarandache, de i este prezentat printr-un text secven ial completat cu un colaj de imagini fotografice statice, induce în memoria noastr imagini virtuale mi toare.

Nu tiu dac autorul s-a gândit s realizeze aceste secven e într-o caden care s ne induc aceste imagini complexe sau curiozitatea noastr se armonizeaz cu caden a lucr rii. Indiferent c vorbim de tehnica autorului sau de capacitatea combinatorie a mentalului uman, cert este c rezultatul este fantastic.

Am primit cartea on line, descoperind-o pe e-mail, undeva în jurul orei 24,00. M-a captat a a de tare c am uitat de somn, de i a doua zi aveam un program aglomerat i nu am p sit calculatorul pân nu am citit i ultima pagin . Am felicitat autorul, împ rt indu-i câteva dintre primele impresii. Cu cât

trundeam mai profund în con inutul lucr rii, mintea mea compunea secven ele expuse într-o imagine complex , care îmi p lea neuronii dându-mi chiar unele senza ii olfactive sau auditive.

Nu m-ar mira ca într-un viitor apropiat, matematicianul Florentin Smarandache s ne prezinte i o formul matematic ce va închega în ea eventuale legi de compozi ie literar , care manifestându-se într-o structur anume genereze tr iri psihologice virtuale. ne întoarcem la con inutul lucr rii care demonstreaz abilitatea autorului de a surprinde sub form de flashuri, cele mai semnificative informa ii.

Dup ce ne explic cum s-a „antrenat” în Parcul Memorial Saucedo din Gallup, bronzându-se câte o jum tate de or pe zi i aplicând terapia chinez prin umblatul descul prin pietri a pornit brusc spre c toria mult visat . Spune: „Fericirea este în tine. Nu conteaz unde mergi sau nu mergi, câ i du mani sau prieteni ai, dac e ti bogat sau s rac, în ce pozi ie social te afli sau nu te afli... Fericirea este în tine. Caut-o i-ai s-o g se ti.” sim de ertul new-mexican din Gallup i înso im autorul spre Albuquerque, de unde îl a teapt o curs aerian în cadrul c reia va schimba trei avioane. În sfâr it, la 31.07.2015 la orele 5,30 a aterizat cu Air France pe Aeroportul Fa’a’ din Pape’ete. La scara avionului, c torii erau a tepta i de femei cu flori în p r i costume tradi ionale, rochii albastre cu înflorituri albe, plus cânt re i care interpretau melodii la instrumentele locale: kamaka - un fel de cobz , toere i chitar .

Ajunsese în „Rai” a a cum s-a gândit s i intituleze cartea. În capitolul al doilea, autorul ne c uze te pe insula Moorea din arhipelagul polinezian. Moorea este supranumit i Gr dina din Eden. Date istorice, geografice i sociale completeaz imaginea înregistrat la primul contact vizual. Suntem plimba i printre importante obiective sociale i culturale dar i prin pie e i restaurante, unde afl m date despre

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

diferite fructe i modul de preparare al sucurilor exotice, precum i pre ul lor sau al berii locale (Hinano). În Moorea i Mel Gibson a turnat un film. În sfâr it, ajungem în Tahiti „Insula lui Gauguin”. Afl m despre Contele Bougainville, comandantul fregatei La Boudeuse, care a efectuat prima expedi ie francez în jurul lumii, în 1768. Dup o mul ime de date istorice i geografice, afl m c în La Pape’ete, capitala Tahiti-ului exist o strad Paul Gauguin, în amintirea celebrului pictor i sculptor care sup rat, dezam git de via a tumultoas parizian , s-a retras în afara lumii zbuciumate peo insul ... i a creat genial - cucerindu- i faima mondial . Avea s tr iasc restul vie ii ca un pictor controversat. Tablourile sale cu femei tahitiene erau considerate urâte, mult mai târziu au fost recunoscute mondial. A murit la 8 mai 1903. Un muzeu i un liceu îi poart numele.

Florentin Smarandache ne plimb prin Muzeul perlelor. Afl m de cea mai mare perl neagr din Tahiti creat de scoica Pinctada margaritifera, care tr ie te 15-30 de ani i cânre te pân la 5 kg. Nu lipsesc datele i despre alte vie uitoare marine.

Ajungem în arhipelagul Tuamotu, supranumit „Poarta Paradisului”. „Este cel mai mare arhipelag polinezian, cu lagune întinse i numero i atoli, cu insule coraliere, ape cristaline i vestitele perle negre, unice în lume. Atolii, inele de p mânt, în untru ap , iar afar tot ap , îmi p reau ni te jocuri ale naturii.”

O serie de date biologice ale faunei oceanice al turi de informa ii despre activitatea vulcanic , ne sporesc aten ia în continuare.

Datele sociale i istorice ale zonei, completeaz imaginea de ansamblu. Florentin Smarandache scrie; „Polinezia e Fran a, dar... diferit !”

Autorul îl descoper i pe Henri Matisse, celebrul pictor francez, care a pictat în 1930 mai multe tablouri, în timpul debarc rii sale

Pierre Bonnard - În

la Pape’ete. În libr ria din Place de la Catedrala Notre Dame, autorul a g sit numeroase c i ale unor autori francezi cunoscu i, care trecuser pe aici. A vizitat Farul de la Pointe Venus, Gr dinile de Ap Vaipahi, planta iile de bumbac, Templul Chinez, insuli a Motu Mute, plaja Aorai Tihihai cu nisip negru.

Intrând în via a cultural , a fost prezentat i la televiziune pe canalul Polinesie 1 la telejurnalul de sear . i, ca orice român, Florentin Smarandache nu putea s nu observe circulând pe str zi ma ini construite în România. „Ia uite, domnule, ma ini Dacia Duster se vând i-n Tahiti i peste tot în lume! Renault a cumrat uzinele Dacia. Unele au logo Renault, altele au logo Dacia. Cic se vând bine în Fran a, în Tahiti…”

Iar ca orice literat, autorul nu a sc pat ocazia de a studia i Guide de conversation tahitien/de poche, stârnindu-i curiozitatea i lexicul (cuvintele cu mai multe vocale decât consoane). A re inut o serie de curiozit i lingvistice i unele sociale. Noteaz ca memorabile urm toarele: - Nu se practic ciubucul.

- Dac i se ofer daruri s nu refuzi.

- Este indicat s faci daruri la rândul t u.

- Nu este politicos s interoghezi pe cineva despre originea sa.

- Tonul (vocii) face muzica.

- Înainte de a ac iona, observ i cuget .

Ultimul capitol se refer la organizarea statal , moned , personalit i politice i administrative contemporane, culte religioase i unele cuget ri de sfâr it de c torie.

Exuberan a sim it la începutul c ii este estompat în final, de regretul desp irii de acest „Rai”. Florentin Smarandache încheie a: „îndr gosti ii, romanticii sunt sedu i de atmosfera acestor locuri care- i taie respira ia de pl cere. Ferici i cu duhul cei care tr iesc aici !” Sub ultima poz , ca o sintez a celor ilustrate, autorul noteaz : „Insulele acestea tropicale, pline de plante exotice i flori cu mii de culori i mirosuri îmb toare sunt, parc , raiul pe p mânt!”

Autorul a realizat un frumos fotoreportaj instantaneu din Polinezia Francez , care î i încânt nu numai ochiul dar i celelalte sim uri, care î i ine treaz atenia pe tot cuprinsul lucr rii, dar care te îndeamn i la o anumit reflec ie.

Am citit cartea cu o real pl cere i o recomand, la rândul meu, baie tuturor cititorilor.

39

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Ana-Cristina POPESCU

Motto:

ZIDUL Umbrele au construit un zid ca s nu-mi mai v d chipul în lumina cristalin a zilei i s nu-mi mai las aripile se adape din roua lacului fermecat, un zid între mine i eternitate.

Am privit zidul; Era f cusur... i totu i am încercat s -i g sesc nodul, punctul acela vulnerabil, lcâiul lui Ahile i s potrivesc cheia ce deschide un portal spre Pomul Vie ii. Într-un unghi înclinat zidul p rea s ascund o frunz , ceva material, o ecua ie u oar între p mânt i eternitate.

Am calculat aria frunzei i am f cut o gaur în zid; am m surat diametrul cercului ivit în peretele umbrelor i mi-am l sat eul s alerge dincolo de tot ceea ce este îng duit.

Acum mi-e team , dincolo de zid cineva îmi va pedepsi sufletul cu povara eternit ii, iar eu voi arde pân -n adâncuri i nu voi mai avea mult timp ochi -i privesc aureola.

Mi-am adunat într-o zi gândurile i ele s-au transformat în umbre, pe urm am gustat aroma umbrelor i am descoperit c rarea aurit a cerului. florile lor m-au ademenit i m-au prins în capcan .

în pala lumin violet a florii de scaiet.

Acum s-au ag at de mine; le simt col ii cum îmi sfâ ie hainele i-mi zgârie pielea, iar când îi apuc cu mâinile s -i alung departe i fac culcu în palmele mele.

RÂME

Încerc s fug i ei îmi zgârie picioarele, îmi în eap t lpile i sângerez.

Am c utat flori i iarb fraged i m-am r cit într-o p dure de scaie i.

Ierburi pierdute ca o umbr s-au strivit în col ii plantei ce- i etala floarea pentru a m r ci ca Dante ce-a ajuns în cea mai deas p dure a vie ii.

Am a teptat pe Beatrice m plimbe prin paradis, dar florile visate când i-au ridicat v lul erau scaie i i timpul s-a oprit pentru mine

SCAIE I Am c utat câmpia cu iarb fraged i flori de mac, dar am ajuns într-un desi plin de scaie i;

Bonnard - Piersici

A plouat mult, copilul refuza p seasc camera.

St tea într-un col , departe de geam, departe de lumin , st tea ascuns în umbr , ci se temea de râme.

Le-a v zut ieri, erau a a de mari i ro ii, se târau prin b ltoace cu trupul greu, hidos.

Ast zi... copilul este mare i vede cu fiecare ploaie, atâtea râme ce se târ sc i încearc s fure câte un col de paradis p mântesc.

Vede râme ce încearc s se-aga e de orice pic tur de ap , pe urm le vede cum încearc treac peste picioarele celor ce nu obosesc în a urca c ri stâncoase.

Peste tot râme, pe c ri de munte, printre vârfuri de nori i stele, te-ntâmpin ele, pturi ce se târ sc prin mocirl ca umbrele dup chipul în elepciunii în încercarea de a cuceri

fotoliul cald al de ert ciunii omene ti... i pân la urm ... suntem to i o râm în încercarea de a cuceri nem rginirea.

Râme, intestine ale p mântului dup Aristotel, râme, p mânt, oameni, plugari harnici ce alearg dup o clip de eternitate i îmbog esc p mântul cu înc o umbr de energie, în c rarea lor spre ve nicie.

IANJENUL Mi-a întins via a o pânz , o pânz deas , atât de deas , încât nu-mi mai v d umbra proiectat pe ecranul cerului.

Sunt victima unui p ianjen, iar p ianjenul e propria-mi via . zbat în pânza vie ii i ea m leag , leag cu fire de m tase, multe, sub iri, ca pe-o regin , ca s cred c -mi ofer nectar, dar eu vreau libertate.

Atunci când voi reu i -i citesc vraja p ianjenului, voi putea alerga liber , dar vraja e de nedesf cut, e ca o umbr ascuns pe o lespede ce te acoper cu fiecare secund ce- i atinge fruntea în timp ce p ianjenul te soarbe pic tur cu pic tur , pân te usuc i r mâi o umbr .

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Dumitru ICHIM (Canada)

Legat[-i moartea sub blestemul cuneiformei (din ciclul CÂNTECE SUMERIENE) De când m-a p sit (Enkidu), nu mai în eleg nimic din via i nu încetez s tot umblu, ca un vân tor care capcanele- i ascunde în inima pustiului. Dar acum, hangi , de vreme ce te-am întâlnit, spune-mi cum s scap de moartea de care tot timpul mi-e team ? Hangi a r spunse lui Ghilgame : O, Ghilgames, unde ce ti la voia întâmpl rii? Via a ve nic pe care o urm re ti, n-o vei afla. Când zeii au pl smuit omenirea, au h zit oamenilor moartea. Via a ve nic au strat-o pentru ei! (Epopeea lui Ghilgame . T bli a a zecea)

Pe unde spusul pâlpâie a team , nu cunoa te zidul de nisip cum s -1ridice si s -i prind m rii descântecul de nemurire din ghioc, de-acolo graiul meu, în sus, prin por ile de foc, cu tot adâncul codrilor te cheam .

Cu tine-al turi, chiar strunele frumse ilor când, se face taina mai cu-adânc, nep mântean , -apusul înfrunze te ceru-a verde, când peste um r m aplec, în cântec, din albul lui ca din ulcior s beau.

Degeaba zeii t i sunt zei când n-au gustat vreodat minunea limpezimilor din gene, prin care dorul adumbr a luceaf r i s rut, izvorul din izvor, mereu neîn eles de-ng lbenita tigv a cugetului r u mirositor.

Ca lupii c tre lun , mi-e inima de bucurie când se roag , când tu r sari, ’naintea lunii, bra elor fl mânde. sun cedrii cât îmi e ti de drag , iar pomilor le cre te în zvâcnet r ritul înflorind.

Ecoul se-ntoarce-n cântec când mijlocu- i cuprind...

Nimicuri discut m, de frunzele c zute, ce n-au tiut de timp, s se ascund -ntr-un s rut.

Eternul cânt chiar prin firul ierbii vibratul lui oprindu- i-1icoan .

Când mai presus de lume te iubesc, tu n-ai v zut izvorul cum se coboar din stran , iar cerbii cu fruntea aplecat -i pun coroan i bând-o i-o s rut ?

De unde cedrii-or fi-nv at mult mai agr ind e t cerea când se opre te ceru-n al ut , celui ce-i iubit i celei ce i-e drag le d tot cântecul nespus, unul din altul spre vârf de dor s se culeag .

Când m-ai r pit, din ceruri s -mi privesc p mântul meu, pu in mai mare ca un bob de curcubeu, triste ilor adâncul le-am gr it:

Bonnard - Gr din cu copac

De-acolo jos, pân aici se vede lumina primului s rut când lutul meu v zduhul i-a sorbit.

-mi-1din nou i f -m muritor, în duh s luirea s i-o port ca vinul sacru luminându-se-n ulcior.

Cu tine-n bra e peste bordeiul mor ii pot s zbor!

Au nu v zduhurile lumii Cel Ve nic i le-a dat spre înflorire?

Tu-mi spui de moarte cu ecua iile frânte-n didahie.

Cum s fiu prost, pe brânci s -i îngenunchi în cotinea , când preacuratele v zduhuri le port în bra cu ve nicia lor atât de vie? raca moarte!

Decât s fi umblat ca haimana curvind prin cimitire, mai bine-ar fi-nv at pu in carte.

Nu e jenant o moarte-ntreag -a fi cacealmagiu?

La tot cei în elept, iar bunul sim predomin , -i dai cu bota-n balt ca s r mâi de pomin e ti p ros ca broasca la cetire? delicatul semn hieratic al cuneiformei, de-o-fiin focului ca fire, ce pe sub buche înc mai tresalt , nu-i cui, crampon, nici scoab de sicriu, ci litera cu care iubirile se scriu, chiar lumea ceal lalt începe spre Iubire cu acela i semn: al cuielor ce au p truns în lemn!

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Printre cercuri de timp

Solie de peste Prut

... i versurile dor

Pe domnul Prof. dr. MARIAN BARBU, în „variile” sale ipostaze ale vie ii, nu mi-l pot imagina decât gândind scriind sau purtat de pa ii ap sa i de dac, printre tineri, împ rindu-le m rinimos pilule de taine rare i de în elepciune.

Anul trecut, printre comemorativele „CERCURI DE VÂRST - 75”, mi-am pus i eu a chia mea de iubire c tre prietenul meu scriitor septagenar.

Filozoful... scriitoarea ANA GU U a venit tocmai din MOLDOVA - de la CHI IN U aduc la Montreal minunata sa lucrare „CONFUSIO IDENTITARUM”

Poetul mo -trârgovi tean tefan Doru NCU , copilul mun ilor, prietenul râurilor, câmpiilor i al M rii, al muzelor, al vinului i inclusiv al meu, ne-a mângâiat în aceast toamn i ne-a cl tit sufletele într-un volum cu versuri de o profund implozie - botezat dezinvolt i voit împ nat cu un lirism amar de dulce „AVANS I LICHIDARE”.

Amar volum... profund, uman i incredibil de trist.

În cartea de sub privirile mele i-au ternut impresiile doar vreo 30 dintre admiratorii de leat i dintre gânditorii mai locotenen i adoratori ai stejarului cu 75 de arcuri de timp în brâul vârstei acestui harnic i inepuizabil contemporan homo-faber.

Pentru acest pretutindian, senectutea înseamn aripi puternice, care-l poart pe filozof peste ocean, c tre Canada i America, spre fiica i fiul s u, care de la t icu ul au deprins zborul spre via i... s-au dus...

La bra cu prin esa lui ILEAN , aceste dou juc rii... neobosite duc nepo ilor dragostea cald de bunici autentici, cu pletele dalbe. Între timp, neobositul scriitor oltean î i adun pe trunchi alte cercuri de vârst . i tot între timp, zecile de titluri ale operelor sale î i fac loc prin marile biblioteci ale lumii.

Personal i-am gustat adesea vinul cel ghiurghiuliu în crama culei de la Craiova i o -l mai gust!

Acest sofisticat titlu de carte i-a fost la îndemân fiindc sora noastr de peste PRUT este Doctor în litere i filologie romanic - profesor la Facultatea de Limbi Str ine i tiin a Comunic rii din Moldova.

Tocmai de aceea, dotat cu puteri de investiga ie psihologic , laserul privirilor ei ma dibuit bine în autograful oferit «Domnului george Filip, poet cu nobile sentimente...». Înc din CUPRINS suntem avertiza i c avem între palme o carte „grea”. i zic a a fiindc avem de-a face cu o lingvist de talie mondial , precum ANNA BODNARENCO, PIERRE MOREL etc.

Lâng truda acestora - i nu numai - se al tur profundele comentarii i analizele stilistice etc... ale deosebitei doamne ANA GU U. Celor mai curajo i, le recomand aceast lucrare.

În poemul „Munte cardinal”, poetul ne minte între parantezele de sub titlu c ar fi vorba de un „Cântec de întoarcere între oameni”. „Nu vreau s fiu nici mare scriitor Nici cânt re cu poza prin ziare Ci vreau s m l sa i singur s mor Cu trupu-n munte i cu ochii-n mare”. În poemul „Fatalitate” din final, poetul se dest inuie c el este de fapt la „lichidarea” de la sfâr itul LUMII. «Fie-mi mâinile de lemn s -mi fie -m Doamne scrum, atât mai vreau Nu mai sta în mine poezie Pleac -n al ii care nu te au» Poetul d uit rii faptul c le datoreaz copiilor lui dou nun i i c ghitara lui mai are multe balade de spus prietenilor de condei i de pahar. ... tefan Doru D NCU ne doare cu acest volum.

Geo Fil

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Lucia Silvia PODEANU

Te-am a teptat...

Te-am a teptat, cum a teapt copiii ro easc cire ul de mai.

Te-am a teptat, cum a teapt p mântu-nghe at, prim vara, primele ploi.

Te-am a teptat ca pe seninul dup lungi zile f de soare. i ai venit! când din clipa aceea, rb toare.

Ca un m rg ritar închis în scoica de sidef, Eu nu tiam la ce s m a tept.

Dragostea ta n valnic , total , A scos m rg ritarul la iveal . i el sclipi, în dulcea ta privire, i m -nv nou sim mânt: IUBIRE

Alter ego Tu m cuno ti, Eu nu te tiu. ti pretutindeni unde sunt.

-ndep rtez de tine, Dar te g sesc din nou ascuns în sine-mi mai adânc, chiar mai st pân pe mine.

Ne r zboim sau mergem paralel.

Mai rar ne în elegem pu intel. vrea s scap de ne tiut, necunoscut.

O, dar vrerea nu-i totuna cu puterea.

Ocup noi spa ii, Cucere te noi genera ii, Pân când, nemaifiind vioi, Cineva îl arunc la gunoi.

Dac are noroc i nu e incinerat, Peste un timp, E scos din nou la mezat.

Frica?

Mi-e fric de r ul în mine ascuns, de gândul nep truns, de cuvinte, de gura ce-n fa minte, de tot ce e ur i r u, de in i care n-au Dumnezeu.

Mi-e fric de foc i de ape.

Mi-e fric de relele toate, Dar nu mai mi-e fric De moarte!

Expozi ia de pictur Realitatea mea nu-i a ta, nici ca a nim nui.

Realitatea are atâta lumin , cât s fac fericit pe oricine.

Posomorât, griul cuprinde nedumerirea, sim irea moart în sine.

Risipit - totul e amestecat, estompat.

Dimpotriv , avar, n-ai decât o tu , dou de trasat, cel mult. i-atunci, care-i realitatea?

Toate acestea la un loc?

Sau o alta, care nu se dezv luie decât foarte rar, unor ale i.

rac? rac de vise i de iubire, nu tia ce-nseamn a tr i.

Altfel, era vesel din fire, Uneori p rea fericit. Într-o zi, într-un col de r din , o floare z ri, Fragil , ginga înmiresmat .

Floarea se l admirat .

Iar el venea de câte ori timp avea la floarea ce gândurile îi acapara.

Furtuna În întunericul nop ii ge i de lumin nesc.

Se zguduie cerul, pr lindu-se steiuri de nori.

Copacii- i apleac vârfurile, cerând ajutor. În înalt, z gazuri se rup.

Miliarde de bulg ri de ghea lesc peste gr dini.

Nimic nu r mâne întreg.

Nici holde, nici case, nici pomi. Îndur -te, Doamne, de om!

Oameni?

Ciudate fiin e, concentr ri de energii necunoscute înc .

Idei, îndoieli, iubiri,

Cuvântul, iar i iar...

Fiecare cuvânt are un teritoriu cucerit.

Plictisindu-se de atâtea îngr diri, sare pârleazul spre noi cuceriri. a, rând pe rând, Cuvântul î i ia avânt.

Pierre Bonnard - Pl cint cu cire e

mult r u, credin e, Dumnezei, gânduri i dorin e.

Abandon ri i cuceriri, înfrângeri i vise, multe vise, în care afl ce au fost.

Dar mai ales ce nu, sau ce vor fi.

Puterea de a p trunde, de a face i, uneori, de a ti.

Întreb ri...

Gânde te i simte, Se mi , Este în acela i timp, Substan i spirit, Duh i întrupare, Ordine mereu creatoare.

Lumin i umbr , puteri nucleare în cuanta mereu schimb toare.

Unde e mintea i unde-i puterea? În auriul din soare sau în greul albastrului din infinita mare? vrea un semn pot cunoa te cum din nimic lumea se na te, moare-ntr-o clip , i iar revine.

De unde-i puterea din mine?

Constatare N-ai f cut nimic în lume, Nici un bine n-ai adus, Ai trecut pe lâng tine, Cel ce ar fi fost.

Ast zi, chiar s vrei din suflet tr ie ti cu rost, Via a nu are r bdare suporte iar un prost.

Tr itori de-o clip -n lume, ine i minte de acum, Via a-i pentru lucruri bune, Nu de azvârlit în drum.

(Din volumul de poezii „Anotimpurile iubirii”)

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Insula lui Gauguin În tahitian , fiecare silab este accentuat : - E ia ha te húrú? [Ce mai faci?]

- Mái tái! [Bine!] * Datorit turismului, mul i polinezieni vorbesc, pe limba lor nativ i francez , englez i spaniol . * La Office du tourisme, m interesez de vizitarea atolilor. Numai cu avionul se poate, fiind prea departe (iar timpul meu e scurt).

Mâine, la Air Tahiti, s aranjez excursiile. *

mai mare, numit Tahiti Nui, iar cea r ritean mai mic , Tahiti Iti, denumit i „Aproape-insul ” (Presqu’Île).

Tahiti este cea mai mare insul polinezian (1.045 km2), considerat regin a Pacificului, cu o popula ie de 185.000.

Legendele descriu Tahiti ca un mare pe te care a înotat din apele Hawaii-lor în laguna Raiatea-Tahaia.

Hilton-ul, v zut de departe...

Catedrala Notre-Dame din Pape’ete De la fereastra hotelului Sarah Nui, camera 308, etajul 3, o panoram vestic a ora ului Pape’ete. * La televizor: canale în francez i englez . Îmi revin cu limba lui Cauchy... * 01.08.2015 - Insula Tahiti are forma unui pe te plat, partea din apus

* Catedrala Notre-Dame din Pape’ete, în stil gotic: Notre-L’Âme de l’Immaculée Conception.

Proprietate a ora ului începând din anul 1890, proiectat în 1944, sfin it la 23 decembrie 1875.

Inaugurat , dup restaurare, la 24 iunie 2005, în prezen a Deputatului Michel Buillard al Prim riei, i a Arhiepiscopului Hubert Coppenrath al Pape’ete-ului.

... i de aproape * Parcul dedicat lui Louis-Antoine de Bougainville (1729-1811), soldat, navigator i scriitor. Statuia lui este încadrat de dou tunuri „Zélée”, din r zboiul de la 1914.

La pia a din Pape’ete

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Contele Bougainville, comandant al fregatei La Boudeuse, a efectuat prima expedi ie francez în jurul lumii, f când escal i la Tahiti (1768).

Philibert Commerson, botanistul expedi iei, a dat numele contelui unei plante descoperite în Brazilia: bourgainvillier (Bourgainvillea spectabilis).

Gauguin - Autoportret Amica lui Commerson, Jeanne Baret (travestit în b rbat!), a fost prima femeie care a f cut înconjurul P mântului. În 1968, parcul este redenumit „Parc Bourgainville”, celebrând dou secole de la trecerea prin Tahiti.

Bourgainville a publicat o carte, „C torie în jurul lumii” [Voyage autour du monde, (1771)], unde numea Tahiti „paradisul terestru” i ruia el îi d duse numele Nouvelle Cythère. El a luat la bordul fregatei sale un tân r haitian, pe nume Ahutoru, pentru a vedea Europa.

Statuia din bronz a sa a fost realizat de Antide Marie Péchiné în 1905 i finan at de Société de Géographie de Paris. * Arhipelagul Societ ii, subîmp it în Insulele Sub-vânt i Insule Vântului, incluzând insule ca Tahiti, Moorea, Tora Bora, Raiatea .a., sau arhipelagurile Marchizelor, Tuamotu, Australelor i Gambier. * Pâlcuri de bambu i (bambuserii).

Arborele tropical autera’a. Pe ti de ap dulce: tilapias. * Pe canalul TV Polynésie 1 se anun c 2000 de refugia i care au încercat s treac Marea Mediteranean pentru a intra în UE s-au înecat anul acesta. * Case pitore ti, cu acoperi de stuf, pentru turi ti, prin parcuri, pe rm. A a arat i Hotelurile Hilton, cu case pe ru i în lagunele exotice. Ie i din camer , sari direct în ap .

Gauguin - Autoportret

45

* De la libr ria „L’Espace Odyssey”, cump rat o carte despre cultura perlelor: Jean-François Dilhan - Jean Louis Saquet, „Perles de Tahiti”, Editions Au Vent des Îles, Tahiti, 1997. * În restaurantul Ledek, cu Ariifano. * La compania aerian Air Tahiti, îmi fac rezervare i pl tesc 30.004PF pentru un bilet dus-întors, s pun i eu piciorul pe... un atol! * N-am mai prins s rb torile Heiva din luna iulie: cu dansuri i cântece în pia a To’ata. * 02.08.2015 - Duminic diminea a merg în pia a central din Pape’ete.

Lume mult . Hotelul meu este în centrul ora ului.

Tarabe cu legume, fructe, mânc ruri pe str zi. Pre urile-s ridicate.

Chinez rie (chinoiserie): preparate chineze m runte.

Banane pr jite, mango, lubeni e (ro ii i galbene), umara, taro, zikka, pomp le mousse (din Insulele Marchize), l mâi, nuci de cocos, porumb, uru (fructul arborelui de pâine), frunze de taro (vândute separate, ca spanacul la gust), avocado, papaya, tarua, nap (planta erbacee, cu r cini c rnoase), salate (denumiri în tahitian sau francez , al c ror corespondent în române te nu-l cunosc).

Marché Municipal (Mapuru a paraita) - în francez i tahitian . * Ast zi tr im în lumea biznisului. Nu am fost înv at astfel pe vremea comunismului... i o resimt ca pe un handicap... *

Mormântul lui Gauguin din satul Atuona Exist în Tahiti i un Templu Mormon, i un Templu Chinez ( i Asocia ia Chinez Koo Men Tang), i o Biseric Adventist . * Primesc de la hotel ziarul local „Tahiti Infos”, în francez . Politic, social, sport, publicitate. sfoiesc. Acelea i teme...

Sute, chiar mii de emigran i pe zi caut s treac ilegal, din nordul Fran ei, în Marea Britanie, prin Eurotunel.

Refugia i din rile africane vin clandestin pe ambarca iuni improvizate pe coastele Italiei sau Spaniei, dar zeci se îneac .

Actorul Gerard Depardieu a devenit cet ean rus ca s nu mai pl teasc taxe Fran ei, care-s foarte ridicate. *

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Întâlnii un francez care-mi spuse c el locuie te pe un vapor cu so ia lui. i se mut de la o insula la alta în Polinezia (era bucuros c vorbesc limba). Exist atâtea stiluri de via ... c te uimesc! *

Coperta jurnalului polinezian al lui Gauguin Cump r suc de coco (100PF o sticl mic ). S-a pus i ploaia. * Natalitate mare în rândul b tina ilor. Ariifano îmi spune c ei sunt 12 fra i i surori i fiecare a f cut câte 4-5 copii.

Femeile cu mul i copii primesc ajutoare de la stat.

Trei mari grupuri etnice locuiesc aici: polinezienii (66,5%), care vorbesc diverse limbi polineziene, precum tahitiana (24%), morquesana (3%), tuamotusana (1,5%), austral (1,3%); apoi europeni (12%), chinezi (5%), jum tate dintre ei vorbind dialectul hakka, i mic ti.

Francezii combina i cu polinizienii sunt numi i demis (jum i). * Exist o strad Paul Gauguin în Pape’ete, perpendicular pe bulevardul paralel cu faleza.

Pe mine m-au impresionat enorm culorile tropicale vivide din tablourile sale, înf ând, în special, femei tahitiene: un maroniu tipic, surprinz tor, pe suprafe e largi în picturile sale. Eu numeam Tahiti „Insula lui Gauguin”. De aceea am i venit s-o v d.

Sup rat, dezam git de via a tumultoas parizian , s-a retras în afara lumii zbuciumate pe-o insul ... i a creat genial - cucerindu- i faima mondial . De remarcat, îns , c Gauguin a fost i sculptor. La Musée d’Órsay, din Paris, se afl dou sculpturi ale sale (25-27 cm) cu perle: „L’Idole la perle” i ”Idole la coquille”, amândou din 1892.

Gauguin ajunge întâmpl tor în Tahiti, sf tuit de prietenul s u, Émile Bernard, îndrumându-l c tre La Société Française de Colonisation.

Dar, culmea ironiei, Societatea nu-l consider un om serios (!), i nici pe înso itorii s i. Totu i, Ministrul Artelor îi ofer o reducere a biletului de c torie i cu banii din vânzarea unor tablouri se îmbarc din Marseille spre Tahiti la 1 aprilie 1891. Pe atunci, vaporul f cea

Anul VI, nr. 12(64)/2015

mai mult de dou luni.

La Pape’ete, capitala Tahiti-ului, Gauguin picteaz portrete din înalta societate. Contemporanii îl consider un pictor vulgar i netalentat!

(Cam a a se-ntâmpl deseori... posteritatea trebuie s te recunoasc !)

Gauguin se retrage de la ora într-un sat, Mataiea, la 40 km de Pape’ete, dedicându-se picturilor, înf ând tahitieni. Se repatriaz la 14 iunie 1893, aducând cu el la Paris 66 tablouri, sperând s devin celebru. i scrie i jurnalul Noa-Noa, spijinit de amicul s u Charles Morice, în care prezint via a din Tahiti ca paradisiac , iar pe europenii din Pape’ete ca ni te personaje grote ti.

Doi ani în Fran a petrecu i, dar pictura lui este neîn eleas , d na tere i la scandaluri. So ia Mette Gad (olandez ) îl las . R nit grav la gamb . F bani... Decide s se întoarc la Pape’ete, unde ajunge la 9 septembrie 1895. Datorit mo tenirii de la un unchi, î i poate pl ti biletul de vapor. Se instaleaz la Ponaauia, la 12 km de capital , unde- i construie te o c su . Dar s tatea i se degradeaz mereu.

Când la spital, când pictând (de i în dureri continue), când c utând dup bani... Ultima sa re edin este insula Hivaoa, satul Atuona, din Arhipelagul Marchizelor. Gauguin î i stabile te atelierul s u i are perioade prolifice de crea ie (anul 1902), dar i conflicte cu autorit ile religioase i poli iene ti. * Pictura lui e dificil : figuri enigmatice, femei robuste, un cal verde...

Reu te s semneze un contract cu Vollard, un comerciant de tablouri. În ultimele luni de via nu mai poate lucra decât cu injec ii cu morfin . Moare la 8 mai 1903, unde ast zi se afl celebra sa tomb din Atuona. Episcopul Marchizelor, Monseniorul Martin, nota în jurnalul s u: „moartea subit a unui personaj trist, artist de renume, du man al lui Dumnezeu i a tot ce este onest!” * Gauguin a avut în prima c torie o nevast Titi, jum tate alb jum tate indigen , care (scria el) „a îngropat mul i aman i”, apoi, a divor at i s-a c torit cu o fat indigen de 13 ani, Tehamana, pe care i-a dat-o mama biologic (sau adoptiv ) a fetei. * Gauguin a fost controversat ca pictor. Tablourile sale cu femei tahitiene (ast zi recunoscute mondial) erau considerate urâte... Cu toate acestea, amatori de art din toat lumea vin în Tahiti pentru a în elege personalitatea acestui om dificil. Motiv pentru care s-a i înfiin at Muzeul Gauguin pe insul în 1984. Acum, închis pentru renovare!

C’est dommage... i un liceu poart numele s u în Tahiti.

Preotul Patrick O’Reilly a luat ini iativa cre rii muzeului din partea Societ ii de Oceani ti. Pentru ridicarea cl dirii a fost ales arhitectul Claude Bach, iar pentru decoruri René Dessirier.

Curatorul muzeului, Gilles Arthur, a organizat peste 100 de manifest ri, conferin e i expozi ii despre Gauguin.

Gauguin i Tahiti s-au f cut celebri în mod reciproc.

Gauguin a devenit celebru pentru c a fost inspirat de culorile, peisajele i indigenii din Tahiti, iar Tahiti a devenit o insul celebr pentru pânzele lui Gauguin despre Tahiti

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Dominic DIAMANT

O nebunie omeneasc Ce ne mai îmb m cu ap chioar Crezând c se m nânc tot ce zboar !

Cum orice ins ce versuri chioape scrie Convins e c triumf -n poezie !

Atâ ia am gi i de bun voie N-am mai v zut din vremea lui Ahoe Probabil c le place s se vad Competitori în Marea Mascarad N-a fi crezut atât de mul i s i fac Un arhitect din mintea lor opac O trambulin vrând s i me tereasc Dintr-o himer pur dumnezeiasc i mi se umple sufletul de spaim zând neispr vi ii cum îngaim Cuvinte ca m rgelele pe a Min indu-se c -s Cineva în via Mi-e team c orbirea lor îi face intre-n joc, ca ni te dobitoace Ce-alearg -n turme f nicio fal Exact ca-ntr-o poveste-a lui P cal E dezolant i trist din cale-afar mediocritatea ne omoar i nu exist leac s st vileasc Aceast nebunie omeneasc .

Casa p

sit

Casa de lâng mine o s cad Locul s -i ia un bloc pentru vânzare Se mir trec torii de pe strad zând c zile multe nu mai are Dichisul cur ii, ast zi n dit De buruieni, e doar o amintire Ce na te nostalgii i îi irit Pe cei ce nu-nceteaz s se mire Nu intr nimeni, nimenea nu iese Doar vr biile ce o mai anim Constructorii au alte interese Rimând cu nep sarea lor sublim Doar graurii ce vin i se îndoap Cu strugurii din curtea p sit De sperie o pisicu chioap

Ce fuge i se-ascunde sub r chit

In extremis

Imaginea e înduio toare i sufletul îmi umple de triste e Realizând c-atâta lume moare i trebuie cu moartea s se-nve e.

Solu ia-n momentele extreme E toroipanul, altfel nu se poate Realiza nimic i nu te teme De vrei s vie uie ti onest, nepoate

Dialog monocord

Când haitele de furi te juguleaz i- i pr duiesc i bruma din ograd E musai ipostaza ta viteaz S-ac ioneze-n for , s se vad

- Joc de cuvinte cu acela i sufix Salut, my lord ! ti de acord s urci la bord Chiar dac ai ceva la cord ? tii c sunt i eu un lord Cu brav ascenden -n Nord !

Sunt de acord Dar, la babord !

Babord, tribord, E tot la bord !

De ce, my lord, vrei la babord ?

Suf r de cord, sunt monocord i chiar de in i un record !

Atunci, my lord, poftim la bord Cu cap compasul c tre Nord !

Mersi, my lord, sunt de acord !

O biat supozi ie

Astfel ca for a dreptului s fie Ca dreptul for ei mai presus i toat Presta ia s fie chez ie banditismu-n van o s dea roat Nu v gândi i la moarte când minciuna E cel mai vajnic inamic al vie ii i, detronând-o pentru totdeauna, Savoarea clipei împreun be i-I !

Sunt fericit cum nici c se mai poate dau alarma-n clipele extreme.

Ia toroipanul, fiule, nepoate, i f dreptate-n lume, nu te teme !

Profesie de credin i pui n dejdea-n patrie i neam li te d ruie ti în întregime E sfântul ideal cu care ne-am Înnobilat, putând s ne anime

Poate c la un geniu doar o clip E îns i ve nicia comprimat Din care universuri se-nfirip i-n ritmuri epopeice se-arat

E leg mântul, de p rin i l sat i asumat cu inima curat , Condi ia de om adev rat Ce merit slujit i-ap rat

In mintea lui atâta tensiune Fantastic nu poate s dureze Iar când e apogeul, îl r pune sând un vast siaj de ipoteze

Nu tiu ceva mai pur i-n tor Precum iubirea pentru neam i ar i-s fericit c por s îmi m sor Puterile, mai mândre s r sar

Poate c Demiurgu-n el se zbate În scopul unei lumi des vâr ite i îi lipse te doar o cheie, poate ner bdarea lui îl compromite

Cu to i murim, dar cine-a respectat Contractul mutual, împrosp tându-l Cu sporu-i de iubire-ad ugat mâne viu cu sufletul i gândul

Oricum ar fi, o minte genial Despic i destram lumi inerte Instituie o alt rânduial Noi doar sperând ca Domnul s ne ierte.

Eu tiu c « asta-i pohta ce-am pohtit » i, pentru ea, i via a mi-a fi dat-o Dar mul umescu-I Celui Preasl vit nu-s Giordano Bruno sau Torquato.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VI, nr. 12(64)/2015

George FILIP (Canada)

Copilul ]i Marea scut la Tuzla (Stratonis - denumirea greceasc ), n-am sim it niciodat impulsul „s iubesc” raiul negru-albastru infinit al b trânului Neptun. Din p cate, noi, românii, nu prea avem legende, povestiri, sau o scriitur anume dedicat acestor tarlale de lume, de fapt predominante pe Terra. A abordat subiectul, pe la majoratul meu, un scriitor pe numele s u Traian Co ovei, într-un volum intitulat „Arde Marea”, dar a fost un fiasco. Marea... oceanul... au dansat bine între degetele lui Jack London (vezi romanul autobiografic „Martin Eden”), la Ernst Hemingwai, în „B trânul i Marea”, la Traven, în „Vasul mor ii”, chiar „Maria i marea”, a luiRadu Tudoran etc...

Dar cu „Toate pânzele sus”, a lui Radu Tudoran, o fic iune dup o fic iune..., v rog s nu intra i în discu ie. Este o biat legend ecranizat în care prietenul meu, actorul Jean Constantin, ne d lec ii de limba turc i cea german . P cat de nava aia construit cu greu, pentru filmare. i cu Joules Vernes... tot a a. Vr jeal !

Camarazi cititori, marinari adev ra i sunt doar cei care se-avânt pe Mare, fie ea dulce ca o logodnic , fie ea înfuriat ca o soacr v duvioar . Lupi de mare nu sunt cei care stau cu picioarele-n lighean i cu botu-n cafele. Marea a iubit, iube te i-i va iubi pe marii temerari.

Nici eu nu cutez s m dau „lup de mare”, fiindc am fost doar un mic redactor pe la ziarul „Flota patriei”, al Marinei Militare. Dar ce-al dracului am fost... ve i afla cândva. M rturisirea mea de ast zi constituia cândva un secret militar, demn de mul i ani de bul u. V ofer un mic apetit spunându-v c eu am rebotezat ziarul „FLOTA PATRIEI” în... „Murmurul patriei”, fapt demn de câ iva ani de pu rie, pe atunci.

Deci... m-am brodit s m nasc pe malul M rii mele cea Neagr , la Tuzla. V spun c pe litoral sunt doar un fel de pescari, rudimentari, ca-n epoca fierului, cât despre hamalii M rii... aceia sunt sclavi ai orânduirii, nu marinari. ...P rin ii mei s pau porumbul pe loturile înc necolectivizate, pe lâng Mare. Eu priveam Marea i nici nu m -ntrebam de ce i se zice Mare, i cine-a pus-o acolo. Pe mine m-a familiarizat cu Marea fratele meu Vili, cum îl r sf aser nem ii, pe originalul Vasile, care f cuse cârd ie cu „fascismul nenorocit!”... stima i tovarî i. Eu aveam mereu patru... cinci ani ori. Vili avea vreo aptesprezece, dac nu mai mult.

Era un fl u. D-aia îl luau veri oarele mamei peste picior: - Vili fl ul, salt baba i-i ia oul...

Acolo, în zona Tuzlei, dinspre Mare se afla Farul, pe un um r înalt i solid de p mânt. De aceea turcale ii botezaser cândva Tuzla... pe turce te tuz... lar, adic p mânt s rat, latinii îi ziseser mai de mult - Stratonis, adic p mânt solid. Malul era înalt, solid i inaccesibil.

Vili m-a luat cu el pe ni te poteci coborâtoare doar de el tiute. Dar la ar agul mu chilor mei de „Ma e fripte”, n-am avut probleme. i iat Marea!... Nici n-aveam izmene-n cur, doar o c ...

- Despoaie-te i hai în ap !

- Gata, nene...

Când mi-a ajuns apa pe la barb , Vili m-a luat pe umeri i ne-am dus mai departe.

- Acum înoat ... mi-a zis - i m-a aruncat în apa limpede. i am

înotat, ca un batracian, ca un câine... sau cum se mai nume te târâ ul pe ap . Îns instinctul animalic m tr gea spre mal.

- Întoarce-te le mine! i m-am întors. De unde tii tu m s îno i?, m-a întrebat nenea Vilic .

- Am înv at ast iarn ... în lighean.

- A a?... i m-a b gat cu c âna la fund... Am ie it de sub ap cu ochii beli i, m-am ters cu labele pe la bot i-am zis: ...nene... eu te dau dracului!

- Da?... atunci stai s i mai dau i alte lec ii. Dup câteva minute plonjam de pe umerii lui nenea. Apoi ne-am întors pe plaj . Prin ap erau multe stânci g unoase. Vili a prins cu mâna vreo dou zeci de guvizi i câ iva hanu i. I-a în irat pe-o a i sus, la câmpul nostru, lâng c ru a de Br ila, maica a încropit urgent o ciorb ca la mama ei. a am descoperit eu Marea i o mic parte din farmecele ei. i-am sim it c m iube te Marea cea mare. Nu v mint... am auzit-o odat optindu-mi: „m , Ma e fripte, s nu te temi de mine, c n-am s te înec niciodat ”. Densitatea omului este mai mic decât UNU, densitatea apei. Este normal s plute ti. Mai r mâne s înve i s respiri i s dai din bra e i din picioare, pentru a te deplasa încotro vrei tu, pe deasupra sau pe dedesubt...

- P i... eu n-am aripi, Marea mea...

- Ba ai. Cândva ai fost pe te i ai avut aripioare. Apoi voi, specia uman , a i tr dat apa i a i ie it pe uscat. Dar bra ele tale sunt tot un fel de aripi i dai din ele ca s zbori ... îns prin ap .

De-atunci m visez mereu pe te... pas re... Om. i constat c este al dracului de greu s zbori... printre oameni. Fiindc este foarte greu s zbori prin jungla abundent de ro u comunist. Mai ales c pe p mânt ac ioneaz de când lumea efectul dictonului latinesc „homo homini lupus”.

De atunci atavicele mele instincte de homo-sapiens m chemau insistent spre Mare. i doream s pescuiesc, s -i fiu util familiei, mai ales c seceta clocea-n rân i foamea prin toat ara se-nte ea.

Singur-singurel am înv at s prind cu mâna pe tii pro ti ascun i printre stânci. Cu apa pân la brâu vedeam guvizii cum se ascund prin g uri. M scufundam dibaci, cu-o palm m ineam de câte-o buz de stânc , iar cealalt palm o b gam prin g uri, dup guvizi. Îi pip iam cu degetele, dar nu vroiau s -mi alunece-n palm . Aveam nevoie de aer, sim eam c m sufoc i m pi am pe mine... dar nu ie eam decât cu guvidul în ghear ! Îi num ram i-i duceam la masa tribului familial. A a mi-am antrenat eu pl mânii i m-am înv at s rezist sub ap foarte mult. Ca pescuitorii de perle, despre care am aflat mai târziu.

- Floare... sta iar a fost la Mare.

- A fost Pantilie, a fost... Dar vino la mas i las -l în pace.

- S i fie sfrijitul sta al dracului, c -i ii parte mereu.

Cei câ iva pescari ai satului î i întindeau paragatele pentru guvizi la câteva sute de metri de mal. Ni te pari pe vertical , plutitori, de care erau ag ate ni te a e, de a e... ni te cârlige, în cârlige se punea momeala i imbecilii marini se ag au precum ardeii iu i pe a . Acolo

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

apa avea peste trei metri în adâncime. Noaptea, cu traista de gât, înotam câine te i m duceam s fur din guvizii atârna i în la uri. Cu traista plin de gât m târam spre mal. Câte-odat erau valuri sau curen i de larg. Adic ... Marea absorbea spre departe tot ce plutea.

Marea m absorbea i pe mine.

Cred c m-am înecat de multe ori, dar eu aveam senza ia c dorm. i-n vis îmi revenea promisiunea M rii: n-am s te înec niciodat ... i trezeam... d deam din labe i pân la urm Marea m scuipa pe rm, la mari distan e de punctul de unde plecasem. Nu aveam oale de recuperat, adic s m îmbrac, fiindc eu umblam despuiat noaptea ca i ziua. Uneori, muierile mai ugube e se luau de mine: - M pu goal ... are m -ta pe te-n oal ?

- Na... na... le ar tam micul tremeleag. A tepta i s mai creasc i-om mai vorbi... i a teptau, ce s fac ... M-am convins de asta mai târziu.

Nu tiu cum se face, dar pescarii s-au prins c cineva le fur pe tii din paragate. Odat , la cârciuma lui Prede el, dup ce au vândut pe tele i au b ut gologanii agonisi i, s-au luat la ceart între ei: cumna i, cuscri sau veri ori. Eu i-am v zut, ca de obicei eram omniprezent.

Pusesem ochiul meu de ciorditor pe coliba de la Mare a pescarului Stavru. L-a asemui cu b trânul pescar din pove tile lui Hemingwai, dar m ab in fiindc nu-l citisem pe scriitor la vremea aceea. Stavru era un grecotei aciuiat prin Tuzla, f copii, bine f cut, cu o nevast gr sun , curat i gure , ce mai... St vruleasa. I-am dat lui Stavru câteva lovituri pe la colib , dar nu m-am ales cu nimic. Ce dracu s -i fur?, cizmele de cauciuc, felinarul... barca?! Nu îndr zneam i m-ar fi dibuit taica jandarmul, singurul individ planetar c ruia-i tiam de fric .

St vruleasa trecea seara cu pe te i pe uli a noastr - Pe te... pe teee... m lig pr de teee!

- Ce-ai fa în cobili , o-ntrebau femeile prematur îmb trânite. i se uitau cu ochii pofticio i la pe tii sclipitori. M mica lua o straichin dou i o cinstea pe dolofana i cu câte-o uic . Eu tiam de ce... puneau la cale o cumetrie...

- ...da’ pe tele sta fute... fa, se certa baba M rgineanca, o cocârjit cu defect la vorbire i-l înlocuia pe „p” cu „f”.

- Las -l fomeie s fut ... M nânc soareci c ia nu fute, îi zicea câte-o ranc .

Cump rau toate femeile - unele pe datorie, sau pe m lai.

Via tribal , a zice, i era frumos. Dar ca din senin ap rea i jandarmul...

- i-am zis s nu mai faci specul cu pe te prin sat...

- Ce specul fac, m generale? Am furat cumva pe tele de la coperativa voastr i-l dau cu supra-pre ? Îl prindem noaptea din

Pierre Bonnard - Pisici pe balustrad

49

Mare i-l d m pe lumin la oameni, s aib ce mai b ga-n oale... S i hr neasc gurile fl mânde.

- Da... dar...

-Dar ce, m ? Treci disear pe la mine i te calmez eu, rechinul dracului...

Cum v-am spus, taica avea c ru nou , de la Br ila, cu capace cânt toare la osii.

Jandarmul a-ntins-o urgent. Îns nu uita s zic „s rut mâna, madam Filip”, provocator i el.

Eu pescuiam, adic furam pe tele altora, ziua i noaptea.

Pescarul Tomescu, un rusnac frumos, be iv i blând, avea nevoie de ajutor, adic s -i înc rc m paragatele. V-am spus ce sunt alea paragate. Deci noi, adic eu i Nicu Albanezu, c a a-i ziceam lui Nicu Constantin, când eram mici, trebuia s punem buc ele ro ii de carne de cal în cârligele cam ruginite, mai mari sau mai mici. Dar erau multee... Un paragat putea avea pân la cinci sute de cârlige. La fiecare paragat Tomescu ne d dea câte zece guvizi. Onorabil, pentru noi. F ceam cam cinci paragate pe noapte. Dar ne pl tea doar dup ce prindea pe tele. i prindea. Astfel câ tigam vreo ase kile de pe te pe noapte. Înmul ind cu zece lei... încasam la vânzare trei poli.

Asta însemna cincisprezece pâini duble, negre. O bucurie la u a casei. Atât câ tiga într-o zi un hamal în Port... ba ca ce fura! Uneori vindeam pe tele pe falez , în fa a Cazinoului din Eforie Sud. Eu eram cut de mic s fac bani. Nicu Constantin - actorul de mai târziu, era destul de ar gos. A a ne-am cunoscut, adic astfel ne-au unit nevoile, foamea, via a. Oral, fiul lui Iosuf, tot pescar dar i be iv, nenv a s b m în pe ti nisip sau pietricele, s-atârne mai greu la cântar. i noi a a f ceam...

- M i b iatule, m i... dar pe tii t i sunt deja mor i.

- Nu-s mor i domni . Acas înc mai mi cau din picioare. Sunt rezisten i la ap ca Johnny Weiss Muler, la care i-a uimit pe americani înotând printre crocodili...

- Precis?

- Sigur doamn ... s ne calce trenul aici unde suntem acum, garanta Nicu, viitorul mare actor.

Nicu Albanezu, mai mare c-un an, privea i asculta uimit la dialogul între noi i lumea n uc .

- M i Gigele... fiindc pentru el am fost un „Gigel” toat via a, tui cam ba i joc de cucoanele astea...

- P i astea-s doamne, Nicule? A a e via a... un zâmbet! Pa madamelor i pe mâine... tot aici! i cu gologanii la te cherea o luam la vale, pe strada Dorului, spre pia a adev rat , jos, lâng lacul lui Tekir.

Scosesem în ziua aceea cam salariul pe o s pt mân al unui mili ian.

Dar el avea oale de la orânduire, pistol i putere de organ de stat. Pe când noi... ni te terchea-berchea pui de du mani ai poporului...

Jos, lâng pia , pe dreapta... mirosea a înc ierare.

- Nicule... haida!

Am recunoscut de departe caii, c ru a i... pe mama Floarea. Era o femeie frumoas , harnic i dârz . Nu uitase c se trage din poetul Goga i c este de fapt ardeleanc .

Ni te mili ieni o-ncol iser fiindc vindea ambulant pepeni i porumb fiert. Boakterii ineau caii de h uri i haida-hai s aresteze atelajul i pe vânz toarea clandestin .

- Lua i mâna de pe caii mei, nenoroci ilor, le d dea muica gur în timp ce-i pleznea cu biciul peste gheare. Dar mai r u i-a-ndârjit pe narii cu uniforme albastre.

- A dracu’ cu m -ta de boieroaic !

- Lua-v-ar moartea s v ia de golani comuni ti... îi oc ra, fiindc mica n-a zis „drac” în via a ei. Am s rit imediat în lupt cu orânduirea:

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Arde-i m mic ! L-am tras pe unul de port-hart de i l-am rupt i iam azvârlit apca sub copitele cailor.

- Futu- i Hristo ii m -tii de debedeu!

- Ba pe-ai mamelor voastre!

La cafteal , al turi de simbria ii comuni ti, a s rit i Dajdie. Un nenorocit de pe la prim rie. Vrusese odat s ne aresteze vacile i nenea Stelic îi scosese doi din i din gingia de sus cu o lovitur bine aplicat . Vorbesc despre vacile Turca i Tri a care tocmai se b legau, în capitolul precedent, când venise s mi le aresteze primarul acela...

A sosit i c pitanul Târziu, un fost cizmar care le frigea bine la acordeon. Dolofan ca un pepene, scurt i blând, f cut peste noapte pitan la circula ie. Am spus c era om cumsecade...

- L sa i m i tovar i femeia în pace... Dar cei doi coio i se ineau zdrav n de h urile cailor. A venit la fa a locului i Cimiliak, zis Tarzan, un basarabean mare, puternic i blând ca o floarea-soarelui. Nici el nu i-a convins pe coio i s plece de la „locul crimei”. i... ca din senin, a ap rut i fl ul Ghi ... Bu ogeanu. Fiul primarului „Grig Bu og!”, despre care am mai scris.

Era un tip frumos, muschiulos, cu ochi alba tri-verzalii, dar blând i el ca blegul de fost primar. A intrat direct în ac iune precum Codin, odinioar . Le-a tras pumni i picioare în cur celor în albastru i chiar pitanului Târziu i-a aferit câteva scatoalce... o revan mai veche.

A mângâiat caii... i dup ce i-a s rutat pe bot a privit c tre infractoarea mica.

- Du-te acas , tu Floare. Spune-i lui unchiu Pandele c mai pe sear vin pe la el. Vreau s -l cinstesc fiindc m-a sc pat dintr-o belea cu pu rie...

- Bine Ghi , o s te-a tept m mai pe sear .

Dar organele puterii de stat s-au repliat i acum au t rât pe agresorul Ghi .

- Câ i sunte i m ?... futu-v -n gur de c nari!

- Suntem exact câ i trebuie ca s te arest m, nenorocitule...

- Haida... veni i încoace!

- Animalule... tap-tu a fost de-al nostru i ne-a tr dat.

S-a învârtit Ghi cu ei în spinare, i-a zvârlit pe trotuar...dar coio ii erau mul i. Doar Dumnezeu i-a venit lui Ghi în ajutor. Printre picioarele combatan ilor s-a ivit un rp u lung i gros. Târziu tr gea cu pistolul s -l împu te în cap. Dar Ghi a luat de coad animalul trimis din cer i a-nceput s -i plezneasc la nimereal pe agresori. S-a f cut cerc în jurul lui Gh . Fl ul tuzlean parc era un gladiator într-o aren roman . Din cazemata aceasta lupt torul îi pleznea pe rând. ...Brusc s-a f cut lini te. La câ iva pa i a sta ionat o dubi a securit ii. De aceea neagr care-i culegea noaptea pe „du manii poporului” i-i ducea s moar la Canal.

- Potoli i-v ... Unde sunt bandi ii!

Le cl mp neau pistoale pe olduri. Erau exact ca ni te gorile în ac iune, cum citisem eu prin „Insula misterioas ” a lui Joules Vernes.

Dar Ghi se f cuse nev zut. Codo ii... nu! ... Pe la miezul nop ii fl ul Ghi a plecat de la noi.

- S rut mâna unchiule. M-ai sc pat de pu rie.

- Ai v zut b iete... toate se trag de la tap-tu... i-a tr dat i-acum se zbun pe tine.

- A a este, unchiule. i Ghi s-a dus...În capul drumului s-au aprins farurile unei ma ini.

Erau bandi ii legali care-l c utau pe ultimul haiduc al Tuzlei. De departe se auzea Marea...plângea prevestitoare...

- Floare... adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Nicolae V~L~REANU-S^RBU

N-am nicio clip pe care s o desprind, s o separ din curgerea timpului i s o a ez în fereastra temni ei trupului din care m zbat s ies rupând lemnul z vorului pe care-1 tiu pus undeva unde alte bariere nu sunt. Exist numai gânduri i acelea înf urate dup coloane sfâr it pe care nu le v d. Mori de vânt cu fluturi pe ciuturi macin doruri trimise pe aripile curcubeului spre tine m rg ritar înflorit lâng zidul albastru al t cerii. Mun ii c ciulilor albe trimit o briz coroas i dulce, s mângâie ar a de foc cu o aur verde prin ierburile coapte cu sunete înv luite de maci adormi i. Din drumurile salutate de fântâni, poteci tainice se despart i fug printre dealurile i colinele cu salcâmi înnebuni i de dragoste pân la sinucidere i ri care î i exerseaz trilurile pentru concertul din fiecare diminea .

Peste tot se simte gustul de miere în care se zide te templul din care se întrupeaz harul divin în cuvânt. A tept s se trezeasc armurierii cerii grupa i în fa a orizontului lâng ferestrele pe care se vede dansul fluturilor de m tase în palmele prin eselor prim verii. Vântul i odihne te carnea i oasele la umbra copacilor de verde smarald i se manifest cu o t inuit adiere doar în frunzele plopilor nepereche pres ra i pe drumul soarelui spre mare. Talazuri, ca o mângâiere r it , dau bine e rmului ondulat spre un golf care pune-n oglinzi clipe de foc ce aprind coama valurilor înspumate de zbatere. Fata cu rul de foc trece asemenea unei n luci pe faleza îndep rtat care duce la vechiul far ce îndrepta calea cor bierilor spre portul albastru.

Am luat urma pa ilor ei spre infinitul spiral al gândurilor ce se pierd într-un dulce neant i por ile acestuia nu se v d dar se deschid în solitudine, ademenesc fantomele veacurilor arse cu cenu a împr tiat prin negura istoriei. Tr iesc vremea concilierii cu mine însumi, închid ochii i m caut în adâncul izvoarelor cu ap t duitoare pentru sufletul c zut în beatitudine. Pietrele lor, ca ni te inimi lefuite de femeie, au tr iri de maxim întindere în sunetele înalte pe clapele pianului, las s curg apa curat cu plutire de leb pe lacul în care se vars . T cerea umbrelor printre s lciile despletite ale râului ce face meandre printre gândurile toropite de ar a galben a verii, na te odihna aceea binefec toare pe care i-o doresc i îngerii protectori a celor obosi i de drumul lung al destinului spre împlinire.

Nop ile îmbrac haina lini tit a singur ii în care nimic nu se vede, frunzele fream în adierea u oar a vântului care împr tie o boare r coroas i pl cut . Luna cu razele ei reci se ia la întrecere cu stelele, p durile de stejar i fag r sfirate pe dealurile din apropiere despicate de drumuri i c ri de p mânt pe care nu se vede nimeni.

Lumina e clar , alunge te umbrele arborilor i tufi urilor dar cu toate astea sim i un fel de team în apropierea lor, un fel de a teptare, s vezi jocul ielelor i nu vezi nimic. Povestea nop ilor i a dimine ilor de rubin vars speran e i mul umiri pentru o nou zi care începe cu acel r rit de soare mai frumos decât orice i-ai închipuit ca suport pentru via i continuarea marilor tr irii în ceea ce î i poate d rui natura, f s cear cât de cât un minim de protec ie în schimb. Uneori, noi, oamenii, nu ne învrednicim nici m car atât s -i oferim, defri m mil p durile, îi murd rim poienile i apele i-i distrugem f posibilitatea de regenerare, vie uitoarele. Toate aceste fapte se r zbucu timpul pe noi în ine i nu ne vom putea salva cu nicio rug .

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Frumoas

ar

Frumo ii mei mun i

Din cununa de mun i cântat de B lcescu Se desfac priveli tile picturale ale lui Vlahu i Geo Bogza. rmul albit de soare aduce aminte de noianul de ape cu nume de Pont Euxin.

Lanurile de grâu se asemuiesc o tirilor cu galbene plete i Str lucitoare arme, cântate de Sadoveanu...

Sprin are fete se prind în hor în viziunea lui Alecsandri.

Marele Eminescu vede pân departe umbrele codrului împ rat i a p durii de aram i Flori albastre sclipind prin spa ii de în elepciune i vis mioritic.

De peste mun i i de dincoace de mun i satele pres rate printre miri tile afânate Se v d ca ni te dropii, sub dioptrii de fata morgana, într-un Pseudokinegheticos.

Clinchetul de ploaie, prim ratic i de ghiocei leg na i, îl cheam din nou pe Pillat. ngi i haiduci i aburul de pâine îl aduc pe STEO ( efan Octavian Iosif) Coboar din paginile lui Co buc o tenii vijelio i ce-au durat România independent .

Coboar , dar numai pân la podiumul nemuririi, ce-i a teapt ve nic...

Cronicari cu glasul de miere, au scos la lumin povestea palo ului i a hrisovului românesc i au pream rit poporul care s-a f cut prezent cu fapta peste veacuri. Întâii c rturari au strecurat în ceasloavele lor, rare i de aur pove e Despre credin a, neamul nostru, plaiul i florile lui. i pe toate acestea i altele - pres rate peste tot, Le-a încununat cu Gloria sufletului s u i Le-a trimis s rutul s u etern, Constantin Brâncu i.

Voi to i i toate acestea i altele ce au fost i-au s vie, Sunte i ara mea de ieri, de acum i de mâine...

Frumo ii mei mun i - crai mari i boga i, Împungând spre ceruri, mândri, maiestuo i, Sc lda i în sineal , pe sm ate creste, Îmi vorbi i uierând de departe... simt într-o unduitoare apropiere, Într-un dans u or de îndep rtare, i-mi sunte i când mai aproape, când mai departe, Ca ni te talazuri înalte de stânc .

Chemarea voastr este ame itoare, Mai adânc decât ademenirea florilor de col , Mai înfiorat decât buza pr stiei! Îmi vorbi i de departe cu verdele îmb tor al trenei, Cu pove tile de pironi divini ale florii de stânc ...

O, frumo ii mei mun i, Cu piscuri, poiene i brazi învifora i, Cu oglinzi de bazalt încremenite pe culmi, Cu urme încâlcite de vie uitoare, Târcolind pe sub cetini spre ipotele unduitoare; Pe voi, mun ii mei, caut privind prin ferestrele min ii...

Dumitru BUHAI (SUA) rog i azi, ca-n orice zi, lui Dumnezeu, Ca mul umirea-n suflet tot mereu s -mi creasc ; Alb ca i crinul înflorit, sc ldat în raze de soare i ca o curat lacrim divin -n lumina îngereasc , Mereu lui Dumnezeu cu bucuria cea mai mare, rog ca fericirea-n suflet s -mi rodeasc !

i s port în suflet surâsul din razele de soare cu lumini, În via a mea de c tor, în casa mea de lut, printre str ini.

Fac rug ciuni de mul umiri i azi lui Dumnezeu, Pentru ca în vi a vie ii mele s fie doar rod curat, Ca i Dar primit pe cale de Lumin de la Împ rat, Ca s am în vasul meu de lut mereu încredin area mul umirea-mi umple cu voie bun via a i c rarea!

Ca un pui de porumbel în coaja de ou, m rog lui Dumnezeu, Ca s fiu gata de plecare, când Ziua h zit va sosi în zare. rog ca mirabila s mân s aduc roade-n sufletul meu i-n credin a sfânt bine ancorate, ca s le am la decolare, Din lumea de tin -n cea de lumin -n Raiu-n a mea a teptare!

rog ca dragostea-mi din suflet s dea roadele cere ti, Aici, în locurile unde sunt, acum, în forme p mânte ti. rog lui Dumnezeu s -mi umple via a cu Duh Sfânt, Ca s am bucuria mul umirii-n pribegia-mi pe acest p mânt

Pân-atunci, înc în cortul de lut, sc ldat în fericire i bucurie, rog lui Dumnezeu s -mi dea cântecul S u în proz i-n poezie! rog mereu lui Dumnezeu, în versurile de foc din sufletul meu -i mul umesc pentru Bucuria mântuirii, mereu, lui Dumnezeu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VI, nr.12(64)/2015

Andrei POTCOAV~

Vulpa]uforisme, Maxime Vasile Vulpa u, inginer cu activitate prodigioas în domeniul profesiei sale, dar i în cel al educa iei i mass-media, surprinde pe membrii cenaclului epigrami tilor olteni cu un volum, ce are un titlu ce utilizeaz o crea ie lingvistic proprie, numit „Vulpa uforisme”, volum care ne oblig s apreciem c „propozi iile, frazele care redau concis i, bineîn eles, expresiv un adev r sau o opinie” îi apar in; acestea rezultând din parcursul anilor care constituie temelia experien ei sale de via . Juxtapunerea numelui autorului, „Vulpa u”, cu vocabula „aforisme”, c reia îi elimin prima liter , ne determin s apreciem aplecarea lui V. Vulpa u c tre studiul lexicului limbii române i a legilor care determin evolu ia acestui domeniu, pentru care ne demonstreaz certe abilit i.

Surprinde, de asemenea, i motto-ul, plasat pe prima pagin a lucr rii, o afirma ie a cunoscutului literat Rudyard Kipling, pe care io însu te cu tendin a de a- i preciza inten ia de a fi considerat „ve nic întâiul” - „s fie i s întreac pe oricine, neamul p rin ilor i s nu-l fac de ru ine!” - pentru ca, apoi, prin dedica ia lucr rii, preluând reflexia lui Barbu Berceanu, precizeaz c dore te ca, „întro bun zi, cineva s tie de ce a tr it i poate... va ti s o i spun ...”.

Senten ios, autorul, adresându-se tinerei genera ii, demonstrând afinit i pentru latura educativ a preocup rilor sale, precizeaz cu mult suport c atunci când pe tân r „nu are cine s -l înve e”, „ce este bine pentru el, când nu g se te sprijin în alt parte, «vulpa uforismele» îi vor prinde bine!”.

Sub influen a lecturilor sale, cu începuturi în anii de coal , identific „tâlcul” unor aforisme redutabile, constatând c aceste manifest ri ale spiritului uman sunt demne de a fi receptate, sintetizate i, ulterior, eventual redate societ ii, în propria sa viziune. Multe dintre aceste red ri poart amprenta inocen ei, când sim urile i tr irile sunt rebele, pasionale, i pot determina „uneori chiar identificarea unor interpret ri sau judec i eronate...”

Autorul încredin eaz tiparului gândurile sale, exprimate sub forma unor aforisme sau reflexii care, chiar dac acestea nu constituie crea ii artistice deosebite, de mare rafinament filozofic, sunt de mare actualitate i sensibilitate, cu grad de relevant profunzime, eviden iind simplu, deschis, realist, aspecte legate de natur , care are o multitudine de componente, între care predominant este omul cu diversitatea sa de st ri psihico-sociale (educa ie, sentimente, moral . iubire, dragoste, bucurie, necazuri, dezam giri, moarte, nemurire, în elepciune, adev r, speran ). Însu indu- i afirma ia lui Voltaire - „cea mai mare parte din vorbele de spirit sunt repet ri” -, autorul ne permite s apreciem c în expririle sale se pot identifica influen e, similitudini, paralelisme, contamin ri, reminiscen e, tangen e cu produc iile altor autori, f a ne da posibilitatea ca în aceast situa ie s apreciem lucrarea sa ca o pasti . V. Vulpa u se adreseaz cu exprim rile sale tineretului, care este lipsit în faza ini ial a drumului s u de experien a de via ; el dore te s produc instrumente cu un rol modelator i preventiv pentru a determina tineretul la modera ie, prin însu irea percep iei în elepciunii înainta ilor, pentru cei mai în vârst afirma iile autorului,

materializate în gânduri sau reflexii, pot constitui amintiri ale perioadelor parcurse de ei anterior, ajutându-i s identifice sentimentele ce le-au produs în acele ocazii. a considera c lucrarea sa întrune te rigoarea absolut a genului, autorul reu te s redea locul cuvenit aforismelor, maximelor în literatura destinat cititorilor eleva i cu scopul de a-i sensibiliza cu elemente din via real , tr it i sim it , pe parcursul c reia nu au lipsit situa ii i încerc ri ce i-au marcat existen a. O motiva ie în plus a tenta iei editoriale o constituie faptul c autorul este parte a celor împ timi i de necesitatea identific rii adev rului ce marcheaz fiecare etap de via i lupt pentru cinste i dreptate, mai ales de motiva ia c perioada actual este maculat în societatea româneasc de o cert imoralitate în care impostorii, oportuni tii i escrocii vâr esc fapte greu de imaginat, cu violen , vulgaritate, corup ie i nedrept i care pentru insul comun constituie elemente de insecuritate atât material cât i moral . În context, V. Vulpa u plaseaz o reflexie pertinent , dar i plin de „umor negru”: „a fi cinstit într-o societate bolnav , corupt , este un chin, aproape un nonsens”, afirmând totodat c dore te s revin în societate, definitoriu, cinstea i onoarea, în perioada în care se identific pregnant apeten a membrilor societ ii spre partea negativ a componentelor morale umane, situa ie greu de în eles i explicat chiar i de sociologii profesioni ti.

Prin reflexiile sale, autorul militeaz pentru prietenie i iubire, elemente caracteristice ale spiritului uman care sunt necesare pentru a înnobila via a, pentru a penetra prin perdeaua timpului, având ca scop de a l sa posterit ii aspectele deosebite, pozitive, care s aminteasc parcursul nostru, context în care preluând gândirea scriitorului rus Maxim Gorki, Vulpa u precizeaz c „sensul vie ii const în frumuse ea i for a n zuin ei spre un ideal... fiecare moment al existen ei noastre este necesar s fie marcat de un ideal înalt...” În final, autorul precizeaz c a în irat în volum „cristale ale realit ii lefuite în inima sa, tr irile i gândurile sale, ceea ce îi place i simte, identificând triste ea, bucuria i iubirea ce s luiesc în el”.

Volumul are în preambul „Câmpii de gânduri”, o prefa pertinent , datorat profesorului Titu Dinu , care ne determin , prin argumente imbatabile, nu numai s citim volumul, ci i s aprofund m gândirile, aforismele i maximele incluse de V. Vulpa u.

Prezentatorul sesizeaz c autorul este solitarul arzând pentru trudnica sesizare a legilor firii omene ti, care au fost identificate prin sita traiectoriei sale într-o perioad de peste 50 de ani, când a cernut ceea ce a considerat ca definitoriu pentru cuvântul românesc, implementând o idee esen ial , dar comun , unui astfel de gen de literatur : omul i universul s u moral.

Cu pertinen , dar luând în considerare i valorile, prefa atorul încearc o apropiere ideatic între doi tehnicieni, Ed. Murpphy i V. Vulpa u, referitoare la legile ce guverneaz atât ceea ce define te categoria „om”, cât i rela iile acestuia cu natura, în care f a face haz de necaz, f formul ri cu caracter de adev r absolut, sau atingerea originalit ii cu orice pre , va exprima lapidar o atitudine de

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

via , ce este consemnat ca urmare a cernerii acesteia prin propria viziune. Sursa cuget rilor lui V. Vulpa u este considerat de prefa ator „observa ia cotidian ”, cernut prin discern mântul s u, pentru care nu se poate identifica, în ceea ce prive te exprimarea, caracterul de axiom al constat rilor, i f putin a de a întruni rigorile absolute ale acestei specii literare, dar utilizând o expunere simpl , succint , spre a nu sufoca pe cel ce lectureaz cu explica ii stufoase (identific m în acest caz varianta de exprimare „neao româneasc ”, simpl , concis i plin de tâlc) reflexiile sale vizând definiri categorice („adev rul este o stare de lucruri i fapte dovedite cert, f îndoieli”).

Este demn de redat afirma ia: „raiul este, mai mult ca sigur aici pe p mânt, dar numai pentru unii”. Este necesar s o complet m cu precizarea c „raiul este pe p mânt, fapt dovedit de holdele m noase cu darurile sale, de codrii cu frumuse ea lor, de p ri cu cântecele lor, de dragostea b rbatului pentru femeie, de soare cu sfânta sa lumin , de r sf ul traiului bun”.

Aprecierile prefa atorului pot continua cu multe alte exemplific ri ce au în principal rolul de a determina cititorul s se aplece cu mult aten ie asupra fiec rei afirma ii, capabil s determine ac iuni i reac ii menite s asigure un contact corect i viabil cu realul. În încheierea gândurilor exprimate de prefa ator re inem ca îndemn pentru cititorii poten iali c „într-o lume literar mozaicat , cuget rile lui V. Vulpa u restituie „câmpiei din noi” câteva adieri ale spiritului sf at cândva de roua zicerilor în elepte. Ele r mân „stropii de ap vie c rora de milenii li se îng duie s cad din bol ile unui orizont generos al cunoa terii universale pe cre tetul firului de iarb încol it cu nume de fiin omeneasc , menit s risipeasc la rândul lui, pe mânt, mireasma florilor gândirii omene ti”. * Autorul împarte lucrarea sa în dou p i; în prima, intitulat „În loc de prolog”, red afirma ii pline de în elepciune ale unor oameni de cultur , care, selectându-le pentru a fi tip rite, a considerat c sunt realiz ri memorabile pe care dore te s le readuc în aten ia contemporanilor.

Pornind de la afirma ia anticului Socrate „Suprema în elepciune este distingerea binelui de r u” i precizarea scriitorului W. Scott, „Chiar dac pierdem toat averea noastr trebuie s ne p str m o neatins omenie”, încerc m s red m câteva reflexii...

- „Adev rul este foarte rar i niciodat simplu” (Oscar Wilde);

Pierre Bonnard - Pe tearsa lui Vernon

53

- „Numai dac nu vrei s câ tigi, nu e ti tentat s tri ezi” (Bisanne de Soleil); -„Via a recunoa te un om de excep ie dup un singur indiciu: to i imbecilii se unesc împotriva lui” (Ionathan Swift); - „Sinceritatea este un dar tot a a de rar ca inteligen a” (Romain Rolland); - „Cel mai bun mijloc de a te descotorosi de un du man este s l vorbe ti peste tot de bine” (E. Cioran); - „Sufletele mari sufer în t cere” (Schiller Johan) - „Via a e un trandafir, fiecare petal a acestuia constituie o iluzie, iar fiecare spin o realitate” (Alfred de Musset); -„Cuvântul «inginerie» atest recunoa terea virtu ilor acestuia rigoare, exactitate, calitate a solu iilor bazate pe tiin . Tocmai aceste virtu i sunt de neînlocuit în procese de anvergur i însemn tate precum «dezvoltarea durabil » i «incluziunea»”; (Mihai Mih ); - „Dându-i prostului o p rie l-ai f cut s cread c are cap” (Titu Dinu ). În partea a doua a lucr rii, cea original , este prezentat „o serie de maxime” („Vulpa uforisme”) din gândirea autorului, încadrarea acestora în categoria aforismelor sau maximelor fiind posibil cu dificultate i de multe ori numai cu aproxima ie.

Prezentarea lor se realizeaz în ordinea alfabetic a literei ini iale a vocabulei ce define te ideea care se dore te a fi redat , începând cu „abuz” i încheind cu „zgârcenie”. În raport cu cele 24 litere ale alfabetului, identific m un num r de 358 de vocabule, c rora autorul se str duie te s le ata eze 2444 exprim ri, ce constituie gândurile i reflexiile sale, care se materializeaz în expresii, aforisme sau maxime i pe care le define te prin termenul „vulpa uforisme”. Este corect preciz m c num rul acestora este diferit pentru fiecare liter a alfabetului. Este foarte important s apreciem str dania autorului de a identifica pentru unele dintre ele un num r însemnat de expresii, ca de exemplu pentru vocabula „adev r” 33 reflexii, pentru vocabula „educa ie” 24 reflexii, pentru vocabula „femeie” un num r record de 114 reflexii, pentru vocabula „iubire” un num r de 79 reflexii, pentru sintagma „întreb ri f r spuns” un num r de 39 reflexii, pentru vocabula „politic” un num r de 37 reflexii, pentru vocabula „sfaturi” un num r de 45 reflexii, etc..

Din analiza multitudinii gândurilor autorului, materializate în exprim rile redate în volum, ne vom opri asupra câtorva, pentru ca urmare a accederii în laboratorul de crea ie a „vulpa ouforismelor”, avem posibilitatea de a decela pe cele ce le putem încadra în „maxime” sau „aforisme”.

Pornind de la defini ia vocabulei „adev r”, identificat în dic ionarele de specialitate ca „oglindirea fidel a realit ii obiective în gândire; concordan între cuno tin ele noastre i realitatea obiectiv , autenticitatea acesteia” adev rul este obiectiv deoarece are un con inut independent de subiectul cunosc tor, considerarea adev rului este un proces istoric în cursul c ruia ne apropiem tot mai mult printr-un ir de infinit de adev ruri relative (reflect ri juste, elemente ale realit ii), de adev rul absolut (reflectarea cât mai complet i cât mai exact a realit ii obiective) f a-l epuiza vreodat . Depinzând de condi iile de loc i de timp adev rul este întotdeauna concret. Cu alte cuvinte adev rul este ceea ce corespunde realit ii, ceea ce a existat sau s-a întâmplat. Exprimându-ne concis, adev rul constituie coresponden a cu realitatea, cu faptele; el constituind o propozi ie, un enun ce exprim conformitatea unei idei cu obiectul vizat.

Este necesar ca în final s preciz m c „marile voca ii investigatoare au fost totdeauna înso ite de voin a dârz de a descoperi adev rul!”

Analizând cele 33 reflexii ale autorului, din segmentul „adev r”, vom observa c în cazul a 5 exprim ri redate se constat inadverten

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Elena Andreea ION

Poezia alb La poalele ora ului de sub munte a r mas poezia alb ca floarea de cire deschis prim vara în aburii dimine ii târzii.

Copacii dezveli i au prins poezia între ramuri i i-au p strat suflarea alb pân ce iarna a întins mantia de z pad cristalin ca o mireas divin peste noaptea amor it de gerul din templul gândului.

Fluturii albi au esut versuri de m tase vara, printre suli e de soare poleit Poetul a amor it în a teptarea timpului b trân ce doarme cu boarea alb de visare când ceasul bate în amurg i plou iar toamna a coborât pe visul lui, bogat , cu boabe albe de rou . cu toate lacrimile deodat .

Poezia a prins culoare din fiecare frunz ruginit ce plutea în zare odat cu vântul obosit ce uier albit de sudoare.

La poalele ora ului de sub munte a r mas poezia, alb .

E miros de iarn peste câmp E miros de iarn peste câmp, pada cade r sturnat în v zduh, norii cern u or, tot f grab , o fain moale, tot mai alb i mereu mai cald .

E miros de iarn peste câmp, plapuma de om t acoper -n visare gândul care nu mai doare.

Florile de ghea s-au prins între palme, sufletul vioi, le d culoare din pastelul iernii cu parfum de s rb toare.

E miros de iarn peste câmp, se aud copiii cântând frumuse ea anotimpului de ghea .

Din glasul lor, minunea ia via !

Pierre Bonnard - Plimbarea

în raport cu defini ia dat vocabulei „adev r” de dic ionarele explicative ale limbii române (de ex. „adev rul unuia poate fi i adev rul celuilalt”, „nu to i v d adev rul în aceea i m sur ”, „adev rul se suprapune rareori cu minciuna”, „nu întotdeauna când avem impresia spunem adev rul e adev rat”, „sunt adev ruri care nu sunt absolute, cât i minciuni care au un sâmbure de adev r”. În unele exprim ri autorul se refer , în expresiile sale, la modalit i de stabilire a adev rului: „nu to i v d adev rul în aceea i m sur ”, „adev rul te poate ridica, dar te poate i coborî în ochii unora”, „de regul mincinosul evalueaz corect adev rul dar prefer minciuna”, „adev rul e dat de calitatea omului”, „adev rul i minciuna nu se pot ascunde”, „câteodat e greu s ajungi la adev r, dar se merit ”, „adev rul e greu de ocolit, vrând, nevrând, vei da peste el”. În trei exprim ri, autorul red i urm rile ce pot surveni ca urmare a identific rii adev rului: „adev rul e suveran, dar nu întotdeauna ne place”, „sunt adev ruri care dor, dar care pot i ucide”, „nu to i cei care evit adev rul sunt de rea credin ”. Într-o serie de exprim ri, autorul prezint variante de utilizare a adev rului, dar nu în toate situa iile modalit ile agreate sunt cele corecte: „adev rul i minciuna stau la masa dialogului. Fiecare vrea se impun ”, „dac te sup ceva la aproapele t u - coleg, prieten, vecin - spune-i adev rul, nu invoca alte motive”, „adev rul despre femei este o arm cu dou t uri”, „adev rul de multe ori ne doare, dar ce ne face cel mai r u este tot minciuna”. În unele situa ii, autorul recurge la exprim ri ambigue, nu întotdeauna corecte: „certitudinea este piatra de temelie a adev rului” (este obligatoriu s preciz m c vocabula „certitudine determin o variant de siguran . convingere, a ideii ce se dore te exprimat ”), „ca s i faci o p rere, mai întâi trebuie s în elegi, s tii adev rul” (formularea unei p reri în raport cu un caz, situa ie, eveniment este posibil s se realizeze în urma identific rii adev rului nu datorit „utiliz rii” acestuia), „adev rul trunchiat este tot o minciun ” (este important de observat c în conformitate cu expresia ce acoper noiunea de adev r, „cunoa terea adev rului este un proces ce se realizeaz în timp, în cursul c ruia ne apropiem de acesta tot mai mult prin identificarea unui ir infinit de adev ruri relative - reflect ri juste, limitate de realitate - componente ale adev rului absolut; prin trunchiere, probabil c autorul a în eles relevarea par ial a adev rului, a unei p i a acestuia, care în nici un caz nu poate fi asimilat cu o minciun , cu un neadev r...)

Apreciem ca deosebit de valoroase exprim rile prezentate ca urmare a unor judec i de valoare, redate ca oglindire fidel a realit ii în cazul a apte texte, dintre care red m: „adev rul este o stare de lucruri i fapte dovedite cert, f îndoial ”, „un adev r cunoscut la timp este benefic în multe situa ii”, „rostirea adev rului este bun fiec ruia, de i acesta poate fi aflat i prin amenin are, teroare”, „adev rul de multe ori moare odat cu cel care l-a cunoscut”.

Cu aceast succesiune de exemplific ri i modalit i de apreciere a textelor referitoare la vocabula „adev r”, ne oprim în demersul nostru considerând c am prezentat autorului elementele necesare, ce ar trebui s le aib în vedere în cazul c dore te s reediteze lucrarea într-o nou variant , revizuit i ad ogit ... eliminând elementele care determin caracterul „stufos” al unor trat ri, dar aprofundând permanent gândirea sa i cizelând variantele de exprimare a ideilor rezultate din reflexiile sale; acestea sunt modalit ile prin care autorul ar aduce în fa a cititorilor, dar i a societ ii civile, un instrument utilizabil perpetuu...

Felicit m autorul pentru îndr zneala abord rii acestui gen de literatur care este proprie persoanelor elevate ce se caracterizeaz printr-un înalt civism!

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 12(64)/2015

55

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior Ana Petrean privea trecerea orelor pe cadranul vechiului ceas cu pendul, un Comtoise, cum rar se mai întâlnesc în zilele noastre, cadou de nunt mo tenit de la p rin ii s i, care i ei îl primiser cadou la nunta lor. Ceas, care avea probabil mai mult de o sut de ani, dar care nu numai c era la fel de precis cum a fost când ie ise din mâinile me terului ceasornicar care îl fabricase, pe undeva prin mun ii Jura, patria i a unor brânzeturi cunoscute cum este vestitul Morbier, dar care continua s fie înc o pies de mobilier distins i mereu admirat .

Tic-tac-ul s u monoton devenise enervant pentru Ana, iar la semnalele sonore cam stridente, ce indicau orele i jum ile de or , se ridica, punea al turi lucrul de mân pe care îl începuse de câteva vreme, un macramé, i, cu v dit îngrijorare, se apropia de fereastr privind spre sta ia de autobuz, sperând s -i vad sosind cât mai curând.

- De ce nu dau i ei un telefon? se întreba fr mântându-se din ce în ce mai mult, f când scenarii în care îl vedea pe Cristian singur, utându- i tat l, pentru c îl pierduse într-un moment de neaten ie în aglomera ia ora ului.

- i-am spus s ai grij de el! dialoga Ana singur , adresându-se fiului s u. Acum ce facem? De unde s -l lu m? Dac l-a lovit vreo ma in . O fi la urgen . Ia s dau eu telefon la spitale s v d dac nu cumva s-a întâmplat ceva. Se impacienta, apoi se calma, mai sp la ceva la buc rie, mai tergea un praf imaginar de pe mobila din sufragerie i continua s se învârteasc prin apartament precum o leoaic într-o cu prea mic pentru ea i grijile ei.

- Nu! Nu s-a întâmplat nimic! se încuraja din când în când, iar apoi o lua iar cu n stiile, cu bufeurile i cu transpira iile.

- Dar dac s-au certat i Cristian i-a întors spatele i l-a l sat singur... Nu trebuia s -i fi l sat eu s plece f mine. Acum e prea târziu. Ce s fac, Doamne? Ce s fac? i pentru a nu tiu câta oar , se îndrepta spre geam i privea în toate direc iile de unde ar fi putut sosi so ul i fiul s u.

Pierre Bonnard - La ceai

Într-un târziu, un taxi se apropie i opri chiar în fa a blocului.

Cristian i Marian Petrean coborâr f a întrerupe discu ia ce o începuser cu mai mult timp înainte. De fapt, numai Cristian vorbea, i o f cea cu aprindere, gesticulând i râzând bine dispus. Tat l s u sa impresia c ascult , cufundat într-o t cere pierdut de om absent care se gânde te la altceva. Oricum, p rea i el bine dispus.

Um r la um r, s-au apropiat amândoi de intrarea în blocul în care locuiau, disp rând astfel din câmpul vizual al Anei.

- Mul umescu- i ie, Doamne, c mi i-ai adus acas , opti ea pentru sine i- i f cu cruce închinându-se la icoana Maicii Domnului i la o fotografie a p rintelui Arsenie Boca la care inea foarte mult, fotografie pe care o cump rase în urm cu câ iva ani chiar la Mân stirea Prislop într-o prim var . În acel voiaj, a v zut cu ochii s i o minune despre care îi pl cea s povesteasc ori de câte ori avea ocazia. Era o diminea cu cer senin, raze ale soarelui p trundeau printre crengile brazilor din apropiere i se concentrau spre mormântul p rintelui Arsenie formând o bul albicioas str lucitoare, care a crescut, a crescut, pân a devenit mare de câ iva metri în ime i l rgime, iar apoi, s se împr tie ca o cea spre lumea care se ruga în t cere. Unii au v zut-o, al ii au spus c nu au v zut nimic, dar Ana Petrean tia sigur ce a sim it, pielea i s-a f cut ca de g in pe bra e, pe ceaf , pe spate i pe picioare, obrajii i s-au înc lzit i i s-au înro it, spatele i s-a îndreptat i s-a sim it eliberat de toate grijile, necazurile i bolile. A intuit prezen a spiritului p rintelui, energiei sale eterne.

Era fericit i avea încredere cum nu avusese niciodat în via , avea dovada c totul este vegheat de Domnul, suntem lega i de El, iar prin credin a noastr ne apropiem de iertarea pe care o dorim to i.

- Bine a i sosit! Dar nu mai avea i de gând s v întoarce i? îi lu la rost, dojenindu-i pentru toate momentele de a teptare i îngrijorare prin care trecuse.

-Bun , mam ! A fost o zi superb ! Ne-am plimbat prin ora ! râse cu voio ie Cristian, f s dea prea mult aten ie întreb rii pline de repro uri.

- i tu...? Nu tii c trebuie s i iei medicamentele? s ri ar goas Ana la so ul ei, sim ind c a teptarea înc nu-i era r scump rat i ascunzând cât mai bine bucuria de a-i revedea bine s to i întor i acas .

Marian Petrean l impresia c nu a auzit mu truluiala Anei, î i scoase tacticos pantofii, îi a ez cu grij ca s fie alinia i unul lâng cel lalt la locul obi nuit în care îi plasa de ani de zile, sub o mic etajer pe care era a ezat telefonul, aproape de intrare, motiv pentru care nu era nevoie niciodat s -i caute. Astfel, erau întotdeauna la locul tiut. Chiar i Ana î i spunea în sinea sa câteodat : Când n-o mai fi... locul acela va fi gol i m voi gândi la el. Dar e cum vrea Domnul, nu dup cum vrea omul!

Marian Petrean, intr în sufragerie i întreb pe un ton preocupat: - Ano... unde e telecomanda de la televizor?

- i...? Cum a fost? î i descusu ea fiul, privindu-l insistent. A teapt , m i omule, c i-o aduc acum! continu apoi

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tre b rbatul s u, dându-i un motiv s -l amâne. A uitat c televizorul e stricat! i-e foame? continu apoi c tre Cristian.

- Am mâncat în ora !

- Bine... i eu care v f cusem o ciorbi cu peri oare i col una i. a cum î i place ie, se fandosi ea.

- Hai s gust, se r zgândi Cristian pentru a-i face pl cere. Da s mi pui pu in, doar o jum tate de por ie.

- Bine, hai la buc rie! î i îndemn Ana fiul, apoi continu : Mariane... vino-ncoace! Vino s gu ti i tu ce am preg tit pentru voi, i porni gr bit spre buc rie ca s nu i se vad starea de satisfac ie ce-i inunda inima i chipul.

Cu o c ldur specific mamelor i so iilor fericite, Ana puse masa în grab , a ezând farfuriile i tacâmurile cu o îndemânare ce-l uimea pe Cristian de fiecare dat . Mi ri pe care le v zuse i rev zuse de mii de ori, i care aveau un efect benefic, calmant, asupra sa; o rutin a casei în care crescuse i în care devotamentul mamei pentru binele sniciei i binele fiului s u nu au fost puse niciodat la îndoial .

Pentru câteva clipe redeveni b iatul de zece ani, care sose te de la coal , va mânca, î i va face lec iile iar apoi va ie i afar la joac , pentru ca în cele din urm s revin acas , s fie sp lat i s mearg la culcare. Totul, sub ocrotirea grijulie a p rin ilor.

- Nu e prea fierbinte ciorba. E c ldu , tocmai a a cum î i place ie.

Vrei un ardei iute?, suger Ana, bine dispus , pentru c înc o dat i hr nea odrasla. Gest care îi d dea mul umire sufleteasc i, în ima-gina ia ei, convingerea unei anumite autorit i asupra lui Cristian.

- Da, vreau!, accept Cristian, apoi mirosi ciorba, f s protesteze c farfuria era plin ochi, nu jum tate dup cum ceruse, mai bine spus o adulmec cu o satisfac ie u or de ghicit, iar apoi gust cu aten ie. Hmmmm, numai la mama acas , se poate mânca ceva a a de bun!, murmur el în timp ce un zâmbet larg îi lumin chipul. întârziere, o farfurie cu ciorb sosi i în fa a lui Marian Petrean.

Absent, ca de obicei, f s aib vreun comentariu de f cut, plecat cu gândurile sale, p ru total indiferent pentru câteva clipe. Dup un oarecare interval de timp, lu lingura i începu s m nânce.

- Ai pâine? ceru el pe un ton ciudat.

- A, da! Uitasem! Ana scoase repede pâinea din sertar i t ie câteva felii, apoi continu : Cristian, mâine avem rendez-vous la doctor cu taic -tu, vrei s vii i tu?

- Desigur! La ce or ?

- Pe la dou , dup prânz.

- E bine! Poate mâine diminea mai ie im la o plimbare, încerc Cristian.

- Poate mâine diminea sta i i voi cu mine, ori ie im împreun , mi-a fost urât azi de una singur prin cas , se lamenta Ana. - Bine, mam ! Vedem noi!, accept Cristian, gr bindu-se s o lini teasc . Dar în seara aceasta, voi ie i i eu s v d ora ul noaptea, am vorbit cu Nicu, vechiul meu prieten, s bem o bere împreun . O vin s m ia mai târziu.

- Faci ce vrei, doar e ti în concediu. Am s i dau o cheie, în caz te întorci dup ce ne-am culcat. i nici bine nu termin ce avea de spus c telefonul începu s sune.

- R spund eu!, s ri Cristian îndreptându-se spre telefon.

Era chiar prietenul s u care ajunsese foarte aproape i dorea s afle dac nu sosise prea devreme.

- Sunt gata! Cobor imediat! îl avertiz Cristian i închise telefonul.

Mam ! Nicu e jos! Ne vedem mai târziu!

- Ai grij ! l ea s -i scape, trist c odrasla iar se îndep rteaz de fusta mamei, totu i, mândr c are un b iat a a mare, pentru c , indiferent de vârst , îl mai considera cu convingere - un copil. Copilul ei.

va urma

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Calendar - Decembrie 1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 1.12.1948 - s-a n scut Aurel Codoban 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 4.12.1913 - s-a n scut Vlaicu Bârna (m. 1999) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1965 - s-a n scut Vasile Baghiu 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1931 - s-a n scut Aurora Cornu 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m. 1955) 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 8.12.1928 - s-a n scut Toma George Maiorescu 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 14.12.1946 - a murit I.Al.Br tescu-Voine ti (n. 1868) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008) 18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992) 18.12.1964 - s-a n scut Carmen Mu at 18.12.1854 - s-a n scut Ioan N dejde (m. 1928) 18.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917) 20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu 20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache 20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu 22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935) 24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972) 24.12.1968 - s-a n scut Doina Ioanid 24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896) 24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui 25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m.2000) 26.12.1940 - s-a n scut Vintil Iv nceanu (m. 2008) 26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920) 27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1911 - s-a n scut Ion Schintee 28.12.1941 - s-a n scut Ioana Em. Petrescu (m. 1990) 28.12.1955 - s-a n scut Magda Cârneci 28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian 29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916) 29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densusianu (m. 1938) 29.12.1928 - s-a n scut Nicolae ic (m. 1992) 30.12.1986 - a murit Ion B nu (n. 1914) 31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837) 31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932) 31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Corneliu ZEAN~ (12.04.1939) scut în Râmnicu-Vâlcea. A absolvit Liceul „Nicolae B lcescu”, din localitatea natal i Facultatea de Medicin General ClujNapoca (1961). A lucrat ca medic stagiar în jude ul Vâlcea, apoi ca medic primar la Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgen „Floreasca”, din Bucure ti i profesor universitar la Bucure ti.

Medic Primar în Cardiologie, Medic Primar în Medicin Intern , Doctor în tiin e Medicale (1972), autor a peste 500 de lucr ri tiin ifice, publicate în ar i în str in tate, zece tratate de specialitate, dou brevete de inven ie (aplicate). Membru de Onoare al Crucii Ro ii Române i al Radiodifuziunii Române (a realizat peste 400 de emisiuni radio pe teme de s tate i ecologie).

Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, membru al Uniunii Epigrami tilor din România i membru al Societ ii Medicilor Scriitori i Publici ti Români.

Scrie eseuri, poezie, proz (un roman), epigram , memorialistic , apare în publica ii de gen, a primit mai multe premii pentru crea iile sale, este inclus în peste 15 volume colective de epigram .

Apari ii editoriale cu tema umor: Nu tr da i v rog (proz scurt umoristic , 2010), Umoristice (epigrame, 2011), Rodeo cu Pegas (epigrame, 2014).

Autoportret Epigramist de curs lung , vrea ca timpul s -mi ajung -i trag în eap pe mi ei ’Nainte de-a m trage ei.

Festivitatea „Zilele spitalului” Cu ace, clisme, gips, pastile, Vestit, cu multe interven ii, Spitalul î i serbeaz zile...

De le-ar avea i pacien ii!

Vaccinare colectiv Sunt m suri ce se combin , multe comentarii, Dac gripa e porcin , Vaccin m parlamentarii!

Colegilor ortopezi Alunecu ul cum se face oare, doar pe voi v pune pe picioare?

Chirurgului devenit primar al Capitalei A hot rât s i schimbe meseria i pune-n cui de ast zi chirurgia, Considerând, desigur, mai rentabil -l opereze pe... contribuabil.

Lui Viorel Lis În Bucure ti, micul Paris, Conduce ast zi domnul Lis, Meridional, cu p rul rar; a Paris, a a primar!...

Unor medici Medici mari i cu preten ii Pleac grabnic dintre noi Sunt chema i de pacien ii Du i în lumea de apoi.

Urbanism Cum carburan ii se scumpesc, Spre-a nu mai cheltui-n ne tire Spitalele se construiesc Al turea de cimitire.

Gripa Ne-am transformat f de vin Abandonând str vechi canoane: E aviar ? E porcin ?

Nici boli nu mai avem umane! orului iubitei Nu tiu dup care norm , Cei p rin i te-au conceput Dar, cu-a a superb form Fac rabat la con inut.

Opera ie estetic Nevrând s poarte-un nas cam mare, Ni el prelung i-un pic prea ui, S-a operat i-atunci stupoare: Nu mai e el de nasul lui.

Radio „Vacan a Litoral” „Copii pierdu i la fiecare or !”

Anun crainicul care ignor -n marea îmbulzeal de aici Se „pierd” atâtea mame i t tici.

Turismul i gripa Pe când credeam c se-nfirip , Turismul a c zut la pat.

Epidemia e de grip , Iar economic ne-am gripat. zbunare enerveaz într-atât Încât îl simt c -mi st în gât i cum îl tiu neb utor, Mai trag o du , s -l omor.

X i Y în Hamlet De i nu tiu nici alfabetul În meseria de-a se bate, În ochi le st ruie regretul nu au spade-adev rate!

Unui cuplu profesional În al vie ii lor amurg Dânsul este un... demiurg, Tob de filozofie; Dânsa e... demi-urgie!

România, ara gunoaielor Pretutindeni vezi gunoaie Îns ochiul mai atent Niciodat nu se-ndoaie: Sunt mai multe-n Parlament Unei violonceliste Furat de sunet, ca de ape Doream s m transform în cel Care vibreaz -atât de-aproape i s devin violoncel.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Mie însumi Îmi dau i eu prea bine seama, Ales-am bine meseria, tot ce stric cu epigrama, Repar cu cardiologia!

În trecere Trecui prin urbea ta, poet Necunoscut, c ci nu port plete i duc cu mine un regret: n-am l sat, aici, regrete.

Denumiri succesive (Pia a Parcului Her str u) Adolf Hitler se numise C-un anume protocol, I.V.Stalin devenise, Iar acum s-au dat… de Gaulle. Înc lzirea global i ministrul mediului Clima s-a-nc lzit sinistru Bulversând etapele Doar când prinde glas ministrul Mai înghea apele.

Despre mine Epigrami tii consacra i Le neglijaz pe femei: Se-ocup doar de-ncornora i!

Eu nu fac parte dintre ei.

Proiect de epitaf Via a, vesel sau sumbr Mi-o trecui luptând c-o umbr Ce-a crescut mereu i ea De-am ajuns… în umbra mea.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Ion C. PENA

Anul VI, nr. 12(64)/2015

(25.08.1911 - 29.07.1945)

scut în loc. Belitori (în prezent Troianul), jud. Teleorman. A absolvit coala de Comer Elementar Ro iorii de Vede i coala Superioar de Comer Turnu M gurele. A lucrat ca perceptor, mai întâi la Sichevi a (Cara -Severin), unde a func ionat timp de patru ani i zece luni (1936-1941), apoi la Domne ti (Muscel, Arge ). A fost mobilizat pe frontul celui de al doilea r zboi mondial, a fost grav r nit în urma unui accident de ma in i a murit în Spitalul Militar din Alba Iulia, fiind înmormântat în „Cimitirul eroilor” din aceast localitate.

De pe la 17 ani, Ion Pena a început s scrie: poezii, epigrame, proz , articole de pres , iar în colaborare cu t.Baljalarschi a tradus poezii ale lui Serghei Esenin. A fost membru activ al Grup rii literare „Drum” din Ro iorii de Vede, asocia ie a tinerilor publici ti teleorm neni, înfiin at în 1935 sub pre edin ia de onoare a scriitorului Zaharia Stancu.

Apari ii editoriale: Furcile caudine (epigrame, 1939), Ion Pena / Scrieri (epigrame, poezii, proz ; edi ie îngrijit de Ion Scarlat i Liliana Scarlat, 2011). Este inclus în cel pu in 11 volume colective de epigram .

Mie însumi Am meserie grea în lume Dar i un gând izb vitor: voi alege c-un renume Epigramistul perceptor.

Artei Cercetat cu temei Arta e profund ciudat : Mul i tr iesc pe urma ei, Autorii niciodat …

Unei amice De patruzeci de ani în ir O felicit de ziua ei, De patruzeci – ca un martir... i ea sus ine c de trei!

Unui ginere Dându-i-se s aleag Omului, un c tâi, Între viper i soacr A ales pe cea dintâi.

Unui bard i-am v zut mai ieri nevasta Într-un magazin de mode i-am ghicit pe loc n pasta: Nu te-achi i cu zece ode!

Unui scriitor Tr ie te cu speran a Celebru s ajung . i, dup cât se pare, Speran a-i va fi lung .

Unei statui Trecând încet pe lâng tine Un gând amar m ab tu: Ce agitat era ilustrul i ce imobil e ti tu.

Uneia E v duv . Ce via dur !

O n desc necazuri toate.

Pe toate, biata, le îndur , doarm singur nu poate!

Globului p mântesc Absurd. Eu cheltui i o mie Pe zi – cu bune or cu boli, Iar tu tr ie ti de-o ve nicie O! Terra, numai cu… doi poli.

Lunii rmana! Iar ni se arat Cu fa a-i galben , de sfânt. mir c nu ro te-odat De câte vede pe p mânt…

Unui be iv E peltic Ion vecinul i cu greu poate s lege Dou vorbe – dar cu vinul De minune se-n elege.

Unui negustor Prost i-a mers o via -ntreag Dar efectul e ilar, ci cu dou falimente A ajuns… milionar.

Unui profesor Pentru cultur decorat El nu s-a dezmin it deloc: Chiar i acum, pensionat, Iube te c ile de… joc.

Unui inginer Nu c -l laud. Nu mi-e frate.

Treaba-i pur adev rat : Rar a a capacitate…

Bea un poloboc odat .

Iubitei mele Maria nu e cu preten ii: Palat, auto elegant.

Ea cere doar mici aten ii: O perl sau un diamant.

Unei v duve de c pitan C-un general pensionat S-a m ritat – ce pomp mare! i toat lumea s-a mirat De-a a… rapid avansare. Într-o noapte Un om fl mând, al nim nui, Privea, robit, frumoasa lun i-o admira în felul lui. „E cât o m lig bun ”.

Prostiei Ades cu noaptea se compar Dar compara ia e rea ci noaptea, oricât de amar , E ca un soare… lâng ea!

Furnicii, pe marginea fabulei cu greierul În veci r mâi stigmatizat , egoist , îngâmfat i cu avere... o comoar , sata-i artele s moar .

Fabrican ii de bere Se v ietau (n duf al vie ii) O lun azi, în fa a mea, nu pot s produc bie ii Cât poate P storel… s bea!

Pe mormântul uneia Aici zace o femeie De moravuri cam u oare: Este maximum, desigur, Cât putea s mai coboare…

Pe mormântul unuia În acest s rac cavou Odihne te un erou.

Fapta lui e uimitoare: A-ndr znit s se însoare…

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Unui poet însurat Edificat în c snicie Metodic, amplu i etern, Poetul azi cu râvn scrie Un larg eseu despre… infern.

Undeva într-o iarn Burghezii discutau de zor Despre poetul urbei lor: „Auzi, s doarm f foc?!

Ce insensibil dobitoc!”

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Cu Cristofor Columb spre Americi Înainte de a pleca într-un voiaj, fie el cât de scurt, orice c tor se astfel: Cristóbal - cel care îl are pe Hristos; Colón - Sfântul Duh. De informeaz asupra rutei de urmat i, în raport de aceasta, face i pre- aceea, înainte de 1492, el semna cu Xpo ferenes (purt torul lui tirile necesare. Ast zi nu mai ducem lips de mijloace de transport Hristos). sau surse de informare, din orice domeniu dorim. Îns , la nivelul rturii despre aventura lui Cristofor Columb g sim pretutindeni anului 1492, Cristofor Columb a trebuit s se descurce cu o busol , în Spania i în America Latin . Exist , îns , un punct precis pe harta inventat de chinezi, cu h i cartografiate, în bun parte, tot de chi- Spaniei, unde a început aceast poveste fascinant . În sudul pronezi, cu informa ii despre Orient, venite tot din China i, în final, cu vinciei Huelva, din Andaluzia, d inuie de multe secole o minunat o flotil de numai trei caravele minione i un echipaj de maximum 150 stire franciscan , numit Rabida, cu hramul Fecioarei Maria. de oameni. stirea era declarat , în anul 1856, cel de-al treilea Monument De unde ideea acelei aventuri transatlantice? Fiind n scut în Na ional al Spaniei, fiind apreciat drept o prezen demn pe lista provincia Genova, din Italia, Cristofor Columb a f cut cuno tin de Tezaurului Cultural al Umanit ii. De Rabida sunt legate cele mai timpuriu cu impresiile culese de Marco Polo, timp de 17 ani, la curtea importante momente ale preg tirii i demar rii voiajului spre Lumea imperial a Chinei, pe care le-a g sit înm nuncheate în volumul Nou . Ca un prim element, s men ion m faptul c , prin intermediul Minunile Lumii sau toriile lui Marco Polo. La timpul respectiv, lug rilor de aici, Cristofor Columb a putut ajunge la regina Isabela lucrarea trezise un mare interes al europenilor fa de Orient, în special I-a a Castiliei, care i-a subven ionat voiajul. La acea vreme, Isabela Ipentru China. Referindu-se la Cristofor Columb, scriitorul chinez Su a era considerat una dintre cele mai puternice suverane dintre istoria Shuyang, în volumul s u China. Tradi ie i cultur , precizeaz urm - Spaniei. Finan ându-l pe Columb, ea a contribuit la transformarea toarele: Dup ce a citit aceast carte, Columb s-a preg tit cu tot ce Spaniei într-o putere mondial . De numele ei este legat i actul de avea nevoie pentru a c tori c tre China i India, în anul 1492, unificare a regatelor spaniole într-o singur ar , dar i ini ierea odipurtând cu el scrisori de recomandare din partea regelui Spaniei, oasei Inchizi ii spaniole, înc din anul 1478. Pasul urm tor a fost adresate împ ratului Chinei1 . El era atât de obsedat de gândul decretul din 1492 de expulzare a musulmanilor i evreilor din Spania. pentru Asia, încât, pân în ultima clip a vie ii sale, nu a admis c În documentele m stirii se subliniaz , cu mândrie, c America rmul pe care pusese piciorul nu era India, iar Cuba, unde a acostat, a fost descoperit la Rabida, în sala de tain , numit azi sala de nu era Japonia. i, a a, un c tor r cit descoper Lumea Nou , conferin e. Apoi, în noaptea care a precedat plecarea, 2 spre 3 august, inspirat, îns , de Marco Polo. Dup m rturia competent a unui elev Columb s-a rugat pentru reu it la altarul Fecioarei Maria, care devine român la examenul de bacalaureat, acest Doamna Miracolelor, imediat ce amiralul lucru a fost posibil într-un moment de acosteaz în Lumea Nou . M stirea neaten ie a pazei de coast . i a mai fost Rabida este o pagin dens de istorie a ceva. A fost ansa de a nu avea pe lâng el cuceririlor geo-grafice i implicit a devenirii o comisie român de exper i, c altfel ar fi Spaniei cea de a treia putere colonial a lumii, mas pân ast zi în portul de pornire, Palos dup Anglia i Fran a. Îmi amintesc c , în de la Frontera. prima sal unde am intrat, erau conservate Tot ceea ce este legat de numele lui destul de bine fresce din secolul al XV-lea, Columb se asociaz cu enigma i fascina ia. prezentând imagini ale preg tirii voiajului i El, ca persoan , a devenit, cu timpul, momentul desprinderii de rm. Apoi, multietnic. Dup miracolul descoperirilor parcurgând principalele s li, am trecut prin sale, este revendicat de tot mai multe na iuni. galeria de art , unde sunt expuse portretele A început ca cet ean al Genovei, unde s-a lui Columb i ale unor membri marcan i ai scut în anul 1451. Dup aceea, devine, pe expedi iei. Am ajuns în sala machetelor celor rând, portughez, nobil catalan sau sevillan, trei caravele (Santa Maria, Niña i Pinta), cu mergând pân la origini mai îndep rtate în datele tehnice de rigoare. Am parcurs i un spa iu, cum ar fi grec, englez, corsican, coridor lung, unde se afl h ile care l-au norvegian, croat. Mai recent, un profesor ghidat pe Columb. i, în fine, am poposit în de la Universitatea Duke din SUA îl sala unde sunt expuse drapelele na ionale descoper drept fiu al unui emigrant ale rilor hispanice din America Latin , plus polonez, chiar al regelui Vladislav al III-lea, Filipine. La baza drapelelor, se afl casete exilat în Italia. Numele de Cristóbal Colón, Cristofor Columb, portret de un din metale i pietre pre ioase, con inând cunoscut în lumea hispanic , este tradus pictor anonim, sec. XVIII.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mânt din rile respective.

Orice vizitator va dori s vad istoricele caravele i în m rime natural , a a c va porni, chiar pe jos, pe scurt tur , spre portul Palos de la Frontera (la confluen a râurilor Tinto i Odiel), de unde a plecat Cristofor Columb. Acolo se va întâlni cu Niña i Pinta în original, i cu disp ruta Santa Maria, reconstituit . Portul este vegheat, în permanen , de statuia colosal a lui Colón, care ad poste te la subsol monumentul monarhilor-sponsori, iar pe pere ii camerei se afl gravate numele membrilor echipajelor celor trei caravele.

La m rturiile materiale, men ionate mai sus, se impune s ad ug m câteva informa ii din surs româneasc autorizat . M refer la Alexandru Cior nescu, Alejandro numit de spanioli, om de vast cultur , care i-a petrecut cea mai mare parte a exilului postbelic pe p mânt spaniol, în insulele Canare. El a fost unul dintre cei mai meticulo i cercet tori ai vie ii i documentelor r mase de la Cristofor Columb, devenind nu doar analistul, dar i biograful acestuia. Astfel, Cior nescu a cercetat, prezentat i tradus în limba francez textele mo tenite de la Columb. Tot de la el avem i lucr ri de referin despre celebrul navigator, precum: Opere de Cristofor Columb (Paris, 1961), La primera biografia de Cristóbal Colón (Santa Cruz, 1960), Colón humanista. Estudios de humanismo atlantico (Madrid, 1967). În studiile sale îndelungate pe aceast tem , Cior nescu a descoperit încet-încet America, împreun cu Columb, dup cum m rturisea întrun interviu acordat revistei România Literar a Uniunii Scriitorilor din România (nr. 11/2003). Fascinat de figura amiralului, scriitorul român îl consider pe Columb un adev rat umanist, care î i dep ise condi ia de fiu al unui modest meseria , fiind mult mai mult decât se admitea. S nu uit m c , în Italia fiind, Columb a studiat cu aviditate volumul toriile lui Marco Polo, amintit la început. Apoi, l-a luat drept ghid i pe Averroes (Ibn Ru d), celebrul scriitor, filosof, medic, teolog, expert în jurispruden islamic (n scut la Cordoba). Într-o scrisoare din anul 1498, Columb afirma c scrierile lui Averroes i-au sugerat c toriile spre Vest. Iar, în materie de naviga ie, Columb s-a folosit de h ile i însemn rile deschiz torului de drumuri, Bartolomeo Diaz.

Anul VI, nr. 12(64)/2015

Întâietatea lui Cristofor Columb în descoperirea Americii este tot mai contestat . Scriitorul chinez, Su Shuyang, în lucrarea amintit , ne asigur c chinezii au ajuns în Lumea Nou cu 30.000 de ani în urm , pe ruta Nord-Estul Chinei, Siberia, Strâmtoarea Bering. În volumul Viclenia globaliz rii. Asaltul asupra puterii americane, economistul Paul Dobrescu ne vorbe te i el de navigatorii chinezi care au descoperit Lumea Nou cu 70 de ani înaintea lui Columb. Tot ei ar fi înconjurat Capul Bunei Speran e înaintea lui Magellan. Apoi, mai sunt i vikingii lui Leif Erikson, care au p it pe noul continent cu cinci secole înaintea lui Columb. Presta ia chinezilor nu este pus la îndoial . La început de secol XV, China se afirma ca o putere maritim de prim rang. Cu decenii bune înaintea lui Columb, amiralul chinez Zheng He pornea pe mare cu o adev rat flot , format din 317 vase i 28.000 de oameni. Prin compara ie, expedi ia lui Cristofor Columb, format din trei nave i cca 150 de oameni, pare un mic copil. Apoi, scopurile celor dou expedi ii sunt total diferite. Zheng He nu urm rea cuceriri, ocupa ii sau jafuri. El pornise într-o ampl parad a drapelului împ tesc. Pe meleaguri str ine, se pare c el a f cut doar o singur cucerire: o giraf , pe care a adus-o cadou împ ratului s u.

Expedi ia lui Cristofor Columb era în întregime materialist , ceea ce rezult i din contractul încheiat cu regina Isabela I-a, în care se stipula: Columb devine vicerege al teritoriilor descoperite i prime te 10% din toate metalele pre ioase descoperite sub jurisdic ia sa. Nu trebuie uitat nici faptul c aceea i regin avea ambi ia s fac din catolicism religia dominant în Spania i, apoi, în teritoriile ocupate. Pân i odioasa Inchizi ie, instituit de ea în Spania, a fost transplantat i în America Latin .

Dac din Europa se dore te s se vad doar partea romantic a expedi iilor amiralului Columb, de pe cel lalt mal al Atlanticului pot fi cunoscute mai în detaliu i în elese mai bine urm rile procesului de colonizare început de el. Aceasta ar putea fi o tem interesant pentru eventuale reportaje de la fa a locului.

1

Su Shuyang: China. Tradi ie i cultur . Editura URANUS, 2011, pag. 7.

Pierre Bonnard - Terasa