Constelatii diamantine, nr. 2 (66) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Vlad Badrejan Nicolae B la a Livia Ciuperc Dominic Diamant Doina Dr gu George Filip Doru V. Fometescu Mariana Zavati Gardner Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Dumitru Ichim Lidia Jeleanu Dan Lupescu Elena Lupu Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Victor Constantin M ru oiu Nicolae M tca Octavian Mihalcea Constantin Miu Olimpia Cioica Mure an Ecaterina Negara Ion P tra cu George Petrovai Viorel Roman Paula Romanescu Anca SĂŽrghie Florentin Smarandache Beatrice Silvia Sorescu Camelia Suruianu Al. Florin ene Isabela Vasiliu-Scraba Leonard Ionu Voicu

Constantin Lecca - Intrarea triumfal a lui Mihai Viteazul ĂŽn Alba Iulia

Semneaz :

Anul VII, Nr. 2 (66) Februarie 2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , Brâncu i - în con tiin a scriitorilor lumii ...............................................p.3 Stelian Gombo , Sculptorul cre tin i român Constantin Brâncu i - la 140 de ani de la na terea sa ....................................................pp.4,5 Doina Dr gu , Între cer i cuvânt ..................p.5 George Filip, Brâncu i .....................................p.5 Nicolae B la a, Omul-spirit-înstr inat sau Marin Sorescu i gândirea Samkhya ......pp.6-8 Beatrice Silvia Sorescu, Marin Sorescu scriitorul f vârst .........................................p.9 Doina Dr gu , Miracolul vie ii în opera lui Paul Sârbu .........................................................p.9 Marian Hotca, Poeme ......................................p.10 George Petrovai, Despre iudeo-cre tini, gnostici i esenieni .................................pp.11-13 Doru V. Fometescu, Reîntoarcere la inim ..p.14 Lidia Jeleanu, Elena Lupu, Tema Labirintului în opera lui Franz Kafka i I. P. Culianu....pp.15-18 Livia Ciuperc , Moralistul Leonardo da Vinci (V) .......................................................................p.19 Mariana Zavati Gardner, Cu autobuzul .......p.19 Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc nescu - în zdr ng nit de tinichele............................pp.20-23 Daniel Marian, Pe urmele semnelor, pe calea înelesului, cu neodihn în zbaterea timpului ..p.24 Petru Hamat, Semantica iubirii la Cehov ......................................................................pp.25,26 Florentin Smarandache, Poeme ....................p.26 Camelia Suruianu, Câteva aspecte cu privire la “JEAN. Roman neopolitic i scurt” ........pp.27,28 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.29 Paula Romanescu, La Roma s duci drumul t u cu tine... (III) ..............................................pp.30-32 Violeta Petre, Poeme .......................................p.33 Anca Sîrghie, Monografia dedicat Elenei Farago, ca datorie profesional onorat .......................................................................pp.34,35 Ecaterina Negara, Poeme ...............................p.36 Boris Marian, Abel - Cain - poem ................p.36 Constantin Miu, Un poet nostalgic i ilar (f voie?) ................................................................p.37 Octavian Mihalcea, Amprentele interioriz rii ..p.38 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .......p.39 Olimpia Cioica Mure an, “Femeia din vis” ..p.40 Dumitru Ichim, Psalmi ..................................p.41 Geo Fil, Lector printre c i ...........................p.42 Vlad Badrejan, Poeme .....................................p.43 Dan Lupescu, Leni Pin ea Homeag - 45 de ani pe rug ........................................................pp.44-47 George Filip, Pe la“Câ î... Mâ î” .........pp.48-50 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.51,52 Viorel Roman, Dezmembrarea Europei .......p.52 Victor Constantin M ru oiu, “Puterea cuvântului” sau Despre împlinirea prin logos ..pp.53,54 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.54 Al. Florin ene, O stafie tulbur speran a (teatru) ........................................................pp.55-59 Ion P tra cu, Lucian Blaga - în diploma ia româneasc .......................................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Constantin Lecca

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Doina DR~GU}

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

140 de ani de la na]tere

Brâncu]i - @în con]tiin\a scriitorilor lumii Brâncu i a devenit, înc din via , un mit; el a intrat de timpuriu în con tiin a nu numai a arti tilor lumii, ci i a poe ilor i prozatorilor de pretutindeni. Românul americanizat Peter Neagoe a scris un roman de mare succes: „Sfântul din Montparnasse”. Peter Neagoe era un nume în lumea beletristic i cinematografic de peste Ocean. Era cam de aceea i vârst cu Brâncu i. Faptul c un mare romancier român, stabilit în America, a inut s scrie un roman despre Brâncu i însemna o recunoa tere a modelului pe care-l reprezenta tân rul ce a f cut drumul de la Bucure ti, via München, pân la Paris, precum i a caliilor sale morale. Au fost români care au cut, pe jos, drumul din România pân la Stalingrad, iar de acolo pân în mun ii Tatra.

Brâncu i n-a f cut decât drumul pân în Cetatea Luminilor, pe jos. Acolo, în Impasse Ronsin 11, p rea s i fi g sit rostul. i-a zidit un cuptor de pâine, cu vatr , în care î i preg tea cele trebuincioase zilei. Era un exotic din Orient, într-o lume populat de exotici i snobi. Consider c Brâncu i n-a cut acest lucru decât dintr-un instinct de autoconservare; avea nebunia încrederii în talent, în talentul s u, i, pân la urm , voia -i desfid pe academi tii care erau în vog ; era, cum spune Petre Pandrea, „ ran român i cet ean al Europei”.

Spuneam, ceea ce tie o întreag lume, Brâncu i, cu tenacitatea ranilor liberi români, a mo nenilor, tenacitate str lucit investigat i explicat de Petre Pandrea, în volumul „Brâncu i. Amintiri i exegeze”, s-a impus, acolo, la Paris, prin, pe de o parte, austeritatea felului s u de via i, pe de alt parte, deschiderea fa de marile valori ale artei sculpturale. S nu uit m c la Hobi a, descendentul unor onorabili slujitori ai altarului ar fi putut s devin un lutier. Ce p cat acea improviza ie lutier a lui Brâncu i sa pierdut!

Ajuns la Paris, Brâncu i a intrat în boem , i, ceea ce este mai important, în con tiin a oamenilor din „Ora ul Luminilor”. Au fost i români care l-au „cercetat” în „bârlogul” din Impasse Ronsin. Între ace tia s-au aflat i Alexandru Philippide i Demostene Botez.

Al. Philippide a evocat austeritatea locuin ei lui Brâncu i; era o diferen de 31 de ani între cei doi. Al. Philippide, în pu inele sale pagini memorialistice, evoc interiorul atelierului lui Brâncu i, f s scape (scria aceste pagini la senectute) faptul c acolo se preumblau frumuse i feminine precum irlandeza Eillen.

Atelierul din Impasse Ronsin era vizitat de toat lumea bun a Parisului i de peste Ocean, poate i pentru c procesul obtuzilor vame i americani îl f cuse celebru.

Se spune c atelierul lui Brâncu i devenise un centru de atrac ie mai important decât Turnul Eiffel. La Eiffel admiri i respec i co-

Constantin Brâncu i rectitudinea calculelor matematice, în timp ce, în Impasse Ronsin, po i s urm re ti cu imagina ia zborurile „P rii M iestre”.

Aceste zboruri, „mai lungi sau mai scurte”, nu puteau s nu-i sensibilizeze pe poe ii din Ora ul Luminilor. Între ace tia, francezul Jean Arp, semnatar al unei poezii intitulate „Coloana f sfâr it”, belgianul André Castagnou, autor al unei metafore numit „Pas rea lui Brâncu i”, precum i Rainer Maria Rilke, cu poema „Cine spune c totui pieirii sortit?”. De peste Ocean, americanul Carl Sandburg, laureat al premiului Nobel, se înclin i el în fa a vizionarismului i arhaismului lui Brâncu i. La noi, tinerii scriitori (mai tineri, ca vârst , decât Brâncu i) Lucian Blaga, Dan Botta, ori Ion Vinea l-au omagiat înc din timpul vie ii lui: semn incontestabil al pre uirii pe care i-au acordat-o i al recu-

noa terii rolului acestuia în arta modern .

Timpul a ad ugat noi crea ii; scriitori de pe toate meridianele lumii s-au minunat în fa a crea iilor brâncu iene i s-au sim it datori le sl veasc în paginile lor. „Nici unui alt artist, în toat literatura român , i nici unui alt artist român, în toat literatura universal - remarca un comentator român, în 1970 - nu i s-a închinat în via (...) un atât de nesfâr it colier de poeme, ca lui C. Brâncu i”. Un omagiu impresionant adus p rintelui sculpturii moderne, poemele acestea sunt, în acela i timp, un omagiu adus for ei române ti de crea ie. Este cazul s -l cit m pe spaniolul Valentin Garcia Yebra: „Iubeam România cu mult înainte ca ochii mei s -i soarb frumuse ea. O iubeam cum i-e drag o rud cu faim , ale c rei fapte celebre i-au umplut copil ria. E o iubire în care se amestec ginia i mândria, fiindc cineva, n scut din neamul t u, face ca numele lui, numele de familie, s fie rostit cu respect în ri dep rtate i între oameni str ini...”.

Americanul Carl Sandburg remarca, întrun eseu poematic, tocmai voca ia marelui sculptor de a descoperi tainele lucrurilor: „... el tie cum unduie firele de p r în buclele i coadele de pe capul unei femei; i o tie de atâta vreme, încât nu uit de unde au venit i încotro pleac ; i scotoce te-n adânc dup tainele întâilor i ale celor mai de mult f tori de forme”.

Un imn al ve niciei întru Brâncu i este i poema lui Rilke: „Cine spune c totu-i pieirii sortit?/ Din pas rea pe care-o ai r nit/ tie cine dac zborul nu r mâne/ i dac florilor nu li-i, poate, menit/ S ne supravie uiasc n râne? ”.

Pentru Lucian Blaga, „M iastra” lui Brâncu i este „pas rea sfânt ”: „Ai tr it cândva în funduri de mare/ i focul solar l-ai ocolit pe de-aproape./ În p duri plutitoare-ai strigat/ prelung deasupra întinselor ape.// Pas re ti? Sau un clopot prin lume purtat?/ F ptur i-am zice, potir f toarte.”

Incontestabil, la eternitatea sculptorului eternit ii, scriitorii lumii au adus, i aduc, omagiul lor deplin, au adus, i aduc, o contribu ie incomensurabil .

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Stelian GOMBO{

Sculptorul cre]tin ]i român Constantin Brâncu]i la 140 de ani de la na]terea sa... scut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al aselea copil al lui Nicolae i Maria Brâncu i. Prima clas primar o face la Pe ti ani, jud. Gorj, apoi continu coala la Br diceni. Copil ria este marcat de dese plec ri de acas i ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangeri i pr lii.

Dup ce a urmat coala de Arte i Meserii în Craiova (1894-1898), vine la Bucure ti unde absolv coala de Belle-Arte, în anul 1902. În timpul studen iei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius ob ine „men iune onorabil ”, Cap al lui Laocoon, din anul 1900, ob ine medalia de bronz, iar Studiu, din 1901, câ tig medalia de argint.

Timp de doi ani, între 1900 i 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizeaz „Ecor eu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare c reia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucr ri va face ca Ecor eul s fie folosit în colile române ti de medicin , dup ce se

vor face câteva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecor eu-lui în expozi ia pe care o va organiza la sfâr itul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City. În anul 1903, prime te prima comand a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucure ti i reprezint singurul monument public al lui Constantin Brâncu i din Bucure ti. Pleac în anul 1904 la studii la München, dar dup ase luni o porne te pe jos prin Bavaria, Elve ia pân la Langres, în Fran a, de unde ia trenul pân la Paris. În anul 1905 reu te la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucreaz în atelierul lui Antonin Mercié pân în anul 1906 când, atingând limita de vârst , p se te coala. Refuz s lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne pousse a l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor

Constantin Brâncu i

copaci nu cre te nimic).

Expune pentru prima dat la Société Nationale des Beaux-Arts i la Salon d’Automne din Paris în anul 1906. Creeaz , în anul 1907, prima versiune a rutului, tem pe care o va relua sub diferite forme pân în anul 1940, culminând cu Poarta S rutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu Jiu. În anul 1907 închiriaz un atelier în Rue de Montparnasse i intr în contact cu avantgarda artistic parizian , împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rug ciunea, o comand pentru un monument funerar ce va fi expus în Cimitirul „Dumbrava” de la Buz u. În anul 1909 revine pentru scurt timp în România i particip la „Expozi ia oficial de pictur , sculptur i arhitectur ”. Juriul Expozi iei, prezidat de Spiru Haret acord premiul II ex aequo lui Constantin Brâncu i, Paciurea, Steriadi, Petra cu, TheodorescuSion. Colec ionarul de art Anastase Simu îi cump sculptura Somnul, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae D scu este achizi ionat de Ministerul Instruc iunii Publice.

Pân în anul 1914, particip cu regularitate la expozi ii colective din Paris i Bucure ti, inaugurând ciclurile ri M iestre, Muza adormit , Domni oara Pogany. În anul 1914, Constantin Brâncu i deschide prima expozi ie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoac o enorm senza ie.

Colec ionarul american John Quin îi cump mai multe sculpturi, asigurându-i o existen material prielnic crea iei artistice. În acela i an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncu i va p stra lucrarea în atelier i o va intitula Fântâna lui Narcis. În anul 1915, începe s execute primele

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lucr ri în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în anul 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri dup lucr ri ale lui Brâncu i. Un an mai târziu, particip la expozi ia grup rii „La Section d’Or” în Fran a, la expozi ia grup rii „Arta român ” la invita ia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semneaz manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în anul 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Constantin Brâncu i, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea s realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Particip la o mi care de protest contra lui André Breton i în ap rarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expozi ie interna ional a grup rii „Contemporanul” din Bucure ti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expozi ie personal a sa.

Pân în anul 1940, activitatea creatoare a lui Constantin Brâncu i se desf oar în toat amploarea ei. Operele sale de seam din ciclul Pas rea în v zduh, ciclul Ovoidului precum i sculpturile în lemn dateaz din aceast perioad . În acela i timp, Constantin Brâncu i particip la cele mai importante expozi ii colective de sculptur din Statele Unite ale Americii, Fran a, Elve ia, Olanda, Anglia. În atelierul s u din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Constantin Brâncu i i-a creat o lume a lui, cu un cadru i o atmosfer româneasc . Muzeul Na ional de Art Modern din Paris (Centre Pompidou) are un num r important de lucr ri ale lui Constantin Brâncu i, l sate prin testament mo tenire României, dar acceptate cu bucurie de Frana, împreun cu tot ce se afla în atelierul s u,

Constantin Brâncu i

dup refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucr rile lui Constantin Brâncu i dup moartea sculptorului. În România, în epoca realismului socialist, Constantin Brâncu i a fost contestat ca unul din reprezentan ii formalismului burghez cosmopolit. Totu i, în decembrie 1956, la Muzeul de Art al Republicii din Bucure ti s-a deschis prima expozi ie personal Brâncu i din Europa. Abia în anul 1964 Constantin Brâncu i a fost „redescoperit” în România ca un geniu na ional i, în consecin , ansamblul monumental de la Târgu Jiu cu Coloana (recuno tin ei) sfâr it, Masa t cerii i Poarta s rutului a putut fi amenajat i îngrijit, dup ce a fost l sat în paragin un sfert de veac i fusese foarte aproape de a fi fost râmat.

Locul lui Constantin Brâncu i în sculptur precum i mesajul spiritual al acesteia Constantin Brâncu i a eliberat sculptura de preponderen a imita iei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativ a realit ii, a preconizat exprimarea esen ei lucrurilor, a vitalit ii formei, a creat unitatea dintre sensibil i spiritual. În opera sa, Constantin Brâncu i a oglindit felul de a gândi lumea a ranului român.

Prin obâr ia sa neasc , i-a aflat r cinile adânci ale operei sale în tradi iile, miturile i func ia magic a artei populare române ti.

Constantin Brâncu i a relevat lumii occidentale dimensiunea sacr , spiritual a realit ii.

Figur central în mi carea artistic modern , Constantin Brâncu i este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarc prin elegan a formei i utilizarea sensibil a materialelor, combinând simplitatea artei populare române ti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât i importan a acordat luminii i spa iului sunt tr turile caracteristice ale crea iei lui Constantin Brâncu i.

Opera sa a influen at profund conceptul modern de form în sculptur , pictur i desen. În anul 1957, Constantin Brâncu i îl cheam pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodox româneasc , se spovede te i se împ rt te, apoi îi m rturise te c moare „cu inima trist pentru c nu m pot întoarce în ara mea” La data de 16 martie 1957, Constantin Brâncu i se stinge din via la ora 2 diminea a, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

5

între cer i cuvânt melodia smuls viorii înal în zborul cioplit coloan -f -de-sfâr it urcând a ezarea în val r sturnat între cer i cuvânt lumina se învioreaz pe o r sucire de veac lâng poarta-s rutului pas rea-m iastr concentreaz împrejurul i cuprinde cerul pe o mas -a-t cerii lâng o aprindere flac ra înal dorul Doina DR GU

Brâncu i iat c noi, românii, avem un neasemuit zeu must cios care-a urcat în cer pe-o Coloan întru Sfântul Hristos. neodihnitul pui de oltean a creat lumea, în felul lui cu o dalt , în care intr m pe Poarta s rutului. acolo cânt Pas rea m iastr armonizat de Cântecul coco ului, în timp ce Pe tele l sat mut, toarce lâng Cumin enia p mântului. prev tor, ca to i Dumnezeii, ne-a cioplit în lini tea serii un repaus pentru lini tea familiei la Masa t cerii. în locul chirpicilor - Brâncu i a zidit cu clepsidre pe timp apoi, cu Domni oara Pogany, s-a logodit în Olimp...

George FILIP

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Nicolae B~LA{A

Omul-spirit-@nstr[inat sau Marin Sorescu ]i gândirea Samkhya În urm cu ceva timp, publicam articolul „Obiectiv - subiectiv, rela ie dual în cadrul în elegerii sau form speculativ de ame it omenirea?!”, o mai veche fr mântare ce nu mi-a dat i înc nu-mi d pace. Nu m las s vegetez sau, altfel spus, s trec i eu cu capul între umeri prin lume i, evident, s -mi mearg bine, asemenea celor care o fac. Motivul? În primul rând, obsesia conform c reia ceva (idei false - premisele irelevante, supersti ii, prejudec i, specula ii, teorii, tot felul de „înturi” de la „de tep ii” prezentului sau de la cei de când lumea, sf tuitori de profesie, la care musai trebuie ad uga i speciali tii în manipulare), mi-au întunecat mai întâi mintea, în elegerea i, evident, capacitatea de a povesti i a m l sa povestit, pentru c acolo, în poveste, st ruie s încol easc sâmburele de adev r. În al doilea rând, motivul are caracter contextual, chiar dac î i trage seva din stereotipia cu care v d descris (redescris), un fenomen despre cum „se întâmpl ” (dac se întâmpl ?!) ceva. Trebuie s v reamintesc c : „Lumea este tot ce se întâmpl .

Lumea este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor” - Tractatus Logico-Philosophicus, Ludwig Josef Johann Wittgenstein). Cu alte cuvinte, lumea este tot ce facem, astfel încât materializarea sa, a facerii, s r mân semn, imanen pe pânzele vremurilor. Asta, dac vrem s fim!

Citesc i, sincer, mai c îmi dau lacrimile când v d c în exprimarea multora, a noastr , în general (ca s fiu delicat!), înc mai st ruie limba de lemn specific edin elor de partid de dinainte de ’89. Blestema i dac am fi fost i tot am fi s rit din tiparele vremurilor de atunci, dup atâta amar de ani! Dar f carte nu se poate! Am i spus-o, am i scris pe tema asta, îns nimeni nu aude, nimeni nu vede. Norocul nostru (zicem i ne mai i credem de tep ii lumii!), cu Internetul! Tastez ceva i „informa ia” îmi este pus pe tav . Apoi, doar dou func ii ale calculatorului „copy” i „paste”, la prima vedere, m-au i f cut ge-

nial. Machea?! Fals! Cum nu se poate mai fals, dar se poart ! Nu neg utilitatea acestor mari inven ii contemporane (calculatorul, Internetul, Sistemele ultrarapide de comunicare etc.), îns , f erudi ie, f autoreflec ie, filologie, f a întoarce cuvântul, în lumea cuvintelor, pe toate p ile, tot la un fel de a bate câmpii r mânem! Adev rul e c , în lumea lui neica nimeni, lume productiv i consumabil de nimicuri, nimicuri suntem.

Ce semeni aia r sare, zice un proverb românesc, iar de aici spusa cu : „nimic nu pui,

nimic r sare”, ni se potrive te m nu , chiar dac , paradoxal, povestea cu nimicul are structur i poate fi formulat filosofic, îns pentru o chestiune dintr-asta î i trebuie minte, nu glum !

Cum nu mi-am propus o lec ie de moral i pentru c mi-am amintit i cuvintele Eccleziastului „visurile vin din multe griji, iar glasul celui nebun din mul imea de vorbe” (Biblia, Bucure ti, 2002, Eccleziastul, cap. 5, versetul

2) m întorc la oile mele i m întreb, repet, contextual, cu ocazia omagierii scriitorului Marin Sorescu, 80 de ani de la na tere, e bine, e normal, pentru noi, ca oameni, ca popor, s apar scris sau rostit, pe ici, pe colo: „...marele scriitor s-a n scut la... a scris, a publicat în... bla, bla...?”. Adic , mai pe în elesul tuturor, s apar scris sau rostit ce se se te publicat în cele dou , trei pagini de internet? Dac îi facem lui, scriitorului, un deserviciu, tot proverbul românului ne limpeze te la cap: „dac t ceai, filosof r mâneai!”. Pe aia cu datul în petec, nu are rost s v-o mai reamintesc! „Adev rul e” - o s sar unii - „c nici nu ti cum s o mai dai! Dac nu zici nimic, de ce nu zici?! Dac zici, de ce zici?” Din nou, fals! i iar vin i m întreb: e normal ca un astfel de moment s se reduc la câteva manifest ri culturale nesemnificative, unele chiar mediocre? Sau e moral s fie trecut neobservat momentul? În urm cu câ iva ani, ase, apte, dac nu m în el, în cadrul evenimentului de omagiere a poetului, organizat de c tre Prim ria i Consiliul Local al Municipiului Craiova, cu ocazia „Zilelor Marin Sorescu”, Academicianul Eugen Simion î i propunea reflexiv: „trebuie s stabilim i lui Sorescu un loc în literatur , româneasc i nu numai”. Nu cred v-a trecut prin cap ideea conform c reia distinsul Academician i-ar cunoa te i nu prea opera lui Marin Sorescu i, de aici, ezitarea. Nu! Spusa lui Eugen Simion avea atunci, cel pu in alte dou conota ii, altele decât cele interpretabile simplist sau la prima vedere. Prima: îl vedea pe Sorescu, ca gen literar, oriunde în literatura român (chiar i universal ), i a doua: îndemna oamenii de cultur , criticii i istoricii literari, la studiu, la re-interpretarea operei lui Marin Sorescu, spre re-a ezarea sa în Marele Panteon Cultural. Re-a ezarea lui Sorescu i a altora asemenea lui înseamn a ezarea noastr , ca popor, în lume.

Anul VII, nr.2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

De atunci i pân acum, pentru a fi drep i cu noi i lumea ce ne st al turi, au ap rut lucr ri foarte importante în creionarea operei i personalit ii lui Marin Sorescu. Este demn amintim: Marin Sorescu în scrisori (I), G. Sorescu i Emil Istocescu, Ed. Autograf (fratele scriitorului a publicat 24-25 de volume postume, îns enumerarea lor ar da ap la moar celor ce, la orice col de strad , doar clevetesc i te circumscriu narcisismului sau egocentrismului, c mai mult de atât nici nu pot i nici c tiu), 2009, Sorescu, Caiet îngrijit de Constantin Barbu, Ed. Contrafort, Organiza ia Ziari tilor Independen i, 2009, Marin Sorescu în Documente i Scrisori inedite, edi ie îngrijit i prefa de George Sorescu, Scrisul Românesc, 2010, Marin Sorescu - Ironica Regie la un Spectacol Existen ial, F nu B ile teanu, Ed. Autograf, 2008, Marin Sorescu, La lilieci, Ed. Art, 2010, edi ie îngrijit i prefa at de Sorina Sorescu, Marin Sorescu, Romanul C toriilor, jurnal inedit III, Editura Scrisul Românesc, 2008, edi ie ap rut cu sprijinul Pririei i Consiliului Local Craiova, i La Lilieci - 6 c i în c utarea lui Marin Sorescu, Marian Barbu, Ed. Sitech, 2010, lucrare despre care am scris omagiindu-l pe autor la momentul lans rii ei.

Pe lâng cei enumera i, am putea ad uga

i un punct al nostru de vedere, pus în paginile romanului Acvariul cu fâ e, Ed. NEWEST, Târgu Jiu, 2010, 309 p.: „…To i spun c e demen ial jucat de Ilie Gheorghe! Hai, vino! Te rog eu, vino!

Singur , nu se cade s m duc! i vreau s o v d! Hai, vii? Te a teapt i te s rut dulce, dulce, puiul t u mic!” - erau ultimele cuvinte dintr-o scrisoare scris , probabil, într-o pauz dintre ore. [...] ,,– i-a pl cut? Cum i s-a p rut? - m-a întrebat Elena la sfâr itul spectacolului.

– Totul, un fel de încrâncenare a omului cu lumea i cu el însu i! Pentru cunoa tere i nimic mai mult! Iar de aici, drama!

– Am citit i eu câteva comentarii din diverse reviste. Unele sunt selectate i aici, în caietul-program... Majoritatea încep cu: Piesa Iona de Marin Sorescu, pies de inspira ie biblic ... La fel ca în manualul de liceu!

– Aiurea! Piesa este o capodoper . Ca s o în elegi, î i trebuie mai mult decât un gram de minte! Iona, ce-i drept, este personajul biblic, înghi it de un chit, adic de o balen .

Dar, dup aceea... ca s ias la lumin , din ul în care a c zut, parcurge un drum, ori tocmai el, drumul, este un fel de mers în genunchi, de acolo, spre Dumnezeu. Strig tul lui spre lume i spre el e semnul fiec rui pas.

Din p cate, pe poteca asta, de ape, din care a nit, cândva, via a, te mai po i odihni doar

Marin Sorescu, Amita Bhose, P unescu i B nulescu

Scrisul lui Marin Sorescu de pe spatele pozei

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

pe o banc pus în mijlocul oceanului... Dac ai construit-o la timp! Cunoa tere i sacrificiu!

– Dar finalul? - m-a întrebat ea vizibil marcat .

– Finalul?! A a cum e i scris i jucat , nu are nimic în comun cu ideile cre tine!

Dac asta vrei s întrebi!

– Dar cu spusa lui Schopenhauer? tii din Lumea ca voin i reprezentare? Pl tim cu moartea pentru tot ceea ce primim... Iar omul, în general, prime te. Toat via a prime te cunoa tere!

– ...Dac are urechile pâlnie i e deschis la cap, altfel tot înfundat r mâne! - am glumit eu. M pui în încurc tur ! Cu toate astea, nu! Nu cred! Iona nu moare ca s pl teasc nici m car un gram din cunoa terea ce i-a fost dat ! Personajul lui Sorescu vrea lumina absolut i recurge la sacrificiul suprem. Suprimarea! Or, fapta aceasta, în cre tinism, e c derea în p cat! Finalul piesei îl g sesc, mai degrab , în cultura Samkhya, din gândirea indian . Cam cu apte sute de ani înainte de Hristos!

– Mda! Nu tiam! Omul cât tr ie te înva ! La fel i eu! (Acvariul cu fâ e, Nicolae la a, 2010, pp. 292-294). avem sau nu dreptate, r mâne de v zut! Deocamdat , nimeni nimic! Nu e de înjurat, de huiduit, „de tep ii-puie i ai neamului”, „c rturari cu taif”, tac mâlc! Chiar i institu iile culturale române! Ce atâta zbatere?! Putem tr i (vai de mama lui de trai!) i Sorescu, i f Eminescu i f ... Altfel spus, putem tr i i f identitate, f a ti cine suntem, putem tr i i f suflete, c tot suntem, (la nivel global), gloabe de pus în jug. rog, ca nu cumva s trezesc din nesim ire pe careva din mâr ogarii prezentului, revenim i pentru a da greutate afirma iilor cute în romanul Acvariul cu fâ e, suger m câteva indicii ce duc spre filosofia indian (cultura „Samkhya”, fiindu-i inclus ): 1. reîncarnarea sugerat de Sorescu în expresia „Doamne, mai na te-m o dat !” este una dintre ideile care nu au nimic în comun cu înv turile cre tine, mai ales c Sorescu se adreseaz , prin vocea personajului Iona, unui Dumnezeu mort (Nietzsche), incapabil de un „exemplu”; 2. expresia „Eu cred c exist în via a lumii o clip când to i oamenii se gândesc la mama lor. Chiar i mor ii. Fiica la mam , mama la mam , bunica la mam … pân se ajunge la o singura mam , una imens …” face trimitere c tre India, îns cu prec dere tre miturile acestei imense i vechi civiliza ii.

Ca premis pentru adev r i binele nostru, al tuturor, uneori încurca i în i ele nev zute,

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

trebuie s spun c Marin Sorescu a cunoscuto, aici, în România, pe indianca Amita Bhose, fost doctorand a Doamnei Zoe Dumitrescu Bu ulenga. Presupunem c discu iile cu Domnia Sa, cu Amita Bhose, despre coala „Samkhya”, coal ce admite, chiar conceptualizeaz sinuciderea ca form suprem de cunoa tere, l-au îndemnat pe Sorescu la scrierea acelui final din Iona, final ce nu st sub cupola Cre tinismului.

Reluând (sincer, doar cu dorin a de a-l reactualiza pe marele poet), reamintim faptul Iona este personaj biblic, îns povestea lui nu are nimic în comun cu povestea din Sfânta Scriptur . Poate doar acel am nunt, totu i, suficient de semnificativ! Iona din Biblie fuge din fa a Cuvântului, iar de aici, din neascultare, drama sa!

Din punctul nostru de vedere, Iona lui Sorescu, acest fir ro u ce traverseaz omenirea, de la Genez i pân în clipa ce tocmai ne-a sc pat printre degete, este mai degrab Fiin a lui Parmenide, („Fiin a este i nu poate s nu fie!”) sau omul aruncat-în-lume al lui Heidegger. Odat „venit” în lumea p mânteasc , Iona spirit-încarnat este înghi it de o balen care, la rându-i, este înghi it de o alt balen , i a a mai departe... Adic Iona este înghi it de necunoa tere! (Karl Popper, inspirat, probabil, de „Lumea ideilor i formelor pure” i de re-înv area prin re-amintire a lui Platon, are o teorie asem toare. În ea primeaz afirma ia conform c reia contingentul întunec , ne îndep rteaz de esen , de „adev rurile posibile existente în lumile posibile” - Hegel, i, evident, ne îndep rteaz de „Centru”, de „Principiu” (trebuie s existe un Principiu ce st la baza a tot, ne spune Thales din Milet, cu peste 2500 de ani în urm ,), de acel „Unu” m rturisit de Moise, de Adev rul Suprem).

Revenind, credem c , în dialogul s u cu sine, cu Dumnezeu i lumea, Marin Sorescu, în Iona, re-scrie Geneza, re-face drumul s u spre adev rata sa esen , spre Adev rul-Ma, sigurul scop cu sens al omului-spiritînstr inat. Desigur, acest drum este cu trud , iar „scoaterea la lumin ”, altfel spus, întoarcerea în Adev rul absolut, e cu jertf de sine.

Doar plasându-te în esen tii bine ce este esen a! Doar fiind în lumin tii ce e lumina!

Oarecum la limit , admitem, totu i, i formula conform c reia piesa de teatru Iona sar plasa la grani a unor mari culturi i civiliza ii, permanent preocupate de aflarea Aderului suprem. Repet m îns , Iona, personajul lui Sorescu, vrea lumina absolut i recurge, dup zbateri i iar zbateri, la sacrificiul suprem. Suprimarea! coala „Samkhya”, parte a filosofiei i culturii Indiene, în ansamblul s u - admite, chiar conceptualizeaz

sinuciderea, ca form suprem de cunoa tere (omul, în perspectiva acestei coli, este „scânteie” înstr inat din „focul absolut”, este „spiritul-înstr inat de spiritul absolut, omul este f râm de lumin , rupt din lumina absolut , este crâmpei de cunoa tere din cunoa terea absolut ”. Ca spirite întrupate, ca p mânteni, cu toate eforturile noastre, în timpul vie ii „cunoa tem în parte i ne prpopv duim în parte” - Apostolul Pavel). Reîntoarcerea în lumina-mam , altfel spus cunoa terea adev rului absolut este, repet, singura noastr zbatere cu sens. coala Samkhya nu a rezistat vremurilor! Au ap rut alte curente, alte coli, a ap rut Budismul, Cre tinismul. Toate, din Orient, pân la marginea Occidentului, s-au opus sinuciderii, considerând demersul un mare p cat. Ori tocmai comiterea acestuia, a p catului prin suprimare, scoate piesa lui Sorescu de sub cupola Cre tinismului, i, în acela i timp, de sub imperiul existen ialismului ce are ca tr tur principal scoaterea lui Dumnezeu din lume.

Dincolo de orice punct de vedere, trebuie avut în vedere i spusele autorului: „Prefe ele scrise de autorii în i nu- i au rostul decât în m sura în care vin cu ni te preciz ri de ordin documentar. Altfel, s încerci s spui - e prea lung. i poate c ai i uitat. Crea ia e o bâlbâial în fa a lui Dumnezeu. Dup ce a creat lumea în ase zile, el s-a sim it atât de epuizat încât n-a mai putut mi ca un deget. A mai ap rut oare ceva nou de atunci? Iat un exemplu de epuizare divin . Recitesc dup câ iva ani Iona, cu ochi rece, str in, i m întreb: oare unde r sesem? Iona, proorocul care a fugit din fa a Cuvântului, a înc put în burta chitului. Ca o scrisoare, în cutia po tal . Am g sit, poate din gre eal scrisoarea. Am citit-o cutremurat i mi s-a p rut c-o în eleg. Am încercat so transcriu. Asta a fost tot. Dup aceea am

Anul VII, nr. 2(66)/2016

vrut s -l uit pe Iona. Ce s-a ales din mândra cetate Ninive „mare înaintea lui Dumnezeu s-o str ba i în trei zile de umblet”? Ce s-a ales de oame-nii ei care s-au îmbr cat în sac i s-au po-c it i nu i-a mai ajuns mânia de sus? Am uitat absolut totul. Apela i la arheologie. Am fost întrebat dac burta chitului sim-bolizeaz c toria în cosmos sau singutatea intrauterin . În ce m sur Iona e primul om ori ultimul om? Dac dau o accep ie freudist , mistic , politic ori cabalistic experien ei acestui personaj? i mai ales ce semnifica ie are gestul final i dac nu e prea mult am ciune i dac nu mi-e mil de umanitate? Nu pot s v r spund nimic. Au trecut trei ani de când am scris tragedia. Totul mi se încurc în memorie. tiu numai c am vrut s scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Cred lucrul cel mai îngrozitor din pies e când Iona î i pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era întreg. Striga: Io-na i ecoul spundea: Io-na. Apoi nu a r mas decât cu o jum tate de ecou. Striga: Io-na i nu se mai auzea decât Io, Io în vreo limb veche înseamn : eu. E tot ce-mi mai amintesc.” În alt context, Sorescu spune c ar fi vrut scrie un tratat de antropologie filosofic , îns a pus pe hârtie o pies de teatru.

Alt dat , într-un interviu, poetul, v dit emo ionat, afirm : „îmi vine s spun c Iona sunt eu!”

Dar câte nu poate spune autorul unei opere despre „facerea” acesteia, în func ie de context?! În fine, inând sau nu cont de afirma iile cute de autor, de cele f cute de c tre istoricii i criticii literari, la cei 80 de ani de la na terea sa, prin Iona, prin tot ce a l sat poporului român i nu numai, Sorescu r mâne el însu i un Iona, ve nicul spirit în drumul u spre Adev rul Absolut.

Constantin Lecca - Uciderea lui Mihai Viteazul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 9 Miracolul vie\ii Beatrice Silvia SORESCU @n opera lui Paul S`rbu Marin Sorescu

Anul VII, nr. 2(66)/2016

- scriitorul f[r[ v`rst[

La 8 decembrie, 1996, s-a stins din via unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, Marin Sorescu. În primavara acelui an, la aniversarea sa, scriitorul afirma: „Mijlocul vie ii omene ti cred c este vârsta de 60 de ani. S fie clar! C ci dac substan ele radioactive care ne bântuie, se înjum esc atât de greu, de ce via a omului, urmând aceea i lege a simetriei, nu se dubleze u or?”

Scriitorul nu tia atunci c avea s se sting câteva luni mai târziu. Crud ironie, crud destin! De fapt, dac ar fi s adun m to i ace ti ani pe care i-a tr it poetul, 60 ai dramaturgului, 60 ai prozatorului, 60 ai criticului i 60 ai eseistului, am vedea c Sorescu avea la acea vreme 240 de ani. Înseamn c , de atunci, el se afla foarte

C. Lecca - Pictur mural - Biserica Curtea Veche

departe, în mileniul trei. În to i ace ti ani ce reprezint o vârst , Marin Sorescu a combinat un tradi ionalism subtil, cu un modernism nedezr cinat, o modernitate artistic în poezie i teatru, capabil s pulseze dincolo de grani ele rii i ale limbii române i s fac din el un autor foarte tradus i jucat aproape în toate rile europene ( i nu numai).

Sorescu este, cum se spunea pe vremea clasicilor, un original. Al ii seam cu el, el î i seam numai sie i i, chiar dac fizic nu mai este printre noi, traie te prin opera sa. El face parte din acea categorie dificil de definit printr-o singur formul . Poezia lui este rezultatul unui mod de a privi lumea i, implicit, literatura, ca o hermeneutic a ei. Poetul traverseaz o realitate, folosind, prin limbaj, mirarea, aceasta fiind atitudinea filosofic primordial i vulcanul din care nesc cele patru modalit i poetice soresciene: tragic , epic , parabolic i ludic-lingvistic .

Marin Sorescu s-a construit înc din tinere e, când scria parodii, ca s se caute pe sine. El a împins cuvintele pân la limita zicerii i ale gândirii, le-a adus în stare de coliziune, le-a facut sa râd i s plâng .

Dorin a de a fi original în tot ceea ce a scris l-a situat pe Marin Sorescu pe o treapt aparte a spiritualit ii. Poet nepereche al genera iei sale, dramaturg de excep ie, eseist de o fermec toare fine e i critic laolalt , Sorescu este întradev r un scriitor total.

El a descoperit de mic copil - în prima sa c torie ini iatic , ora ul „v zut de sus” - în c ru a sa morome ian , iar acum colind universul în c ru a stelelor, luminând, cu geniul s u, lumea.

Un scriitor mare, cu o oper pe sur , oare ce vârsta are...?

Scriitorul Paul Sârbu s-a n scut pe 25 iunie 1957 la Caracal. A absolvent liceul pedagogic din Tulcea (1977), în prezent fiind înv tor în satul Letea din Delta Dun rii.

A debutat în „SLAST” (1988) cu povestirea „Gheboasa”, prezentat de Lucian Avramescu, iar în anul urm tor (1989), în aceea i revist , a debutat în poezie, prezentat de Mircea Iorgulescu (sunte i poet, poet adev rat, din rara specie a celor care, cum spunea cineva, «tr gându- i realitatea pe piept ca o c ma », nu confund totu i poezia cu jurnalistica).

Colaboreaz la revistele: Luceaf rul, Literatorul, Tribuna, Orizont, O Tulce Literar , Cuget liber, Constela ii diamantine, Miori a noastr (SUA) etc.

Este prezent în antologiile de poezie Verticala curgere spre soare i Fereastra dinspre mare.

Paul Sârbu este membru al USR, Filiala „Dobrogea”, din anul 1999.

A publicat volumele: Poeme (1994), Poeme alese (1996), Povestiri din Delta Dun rii (1997), Moartea în Delt (2002), Samka (2003), Dincolo de lume (2008), 101 poeme (2011), Noaptea cailor s lbatici (2013), Vremea chiropterelor (2013), Raze postume (2013), Amurg p gân (2015).

Pe coperta a IV-a a volumului Amurg p gân (Ed. Tracus Arte, Buc., 2015), Vasile Andru scrie „...Un bun roman de aventuri i legende (...) un roman pentru iubitorii de incursiuni mitriarce, pigmentat cu o poveste de dragoste, dar i cu dezbateri oarecum teziste despre «amurgul zeilor» i cu hibride ceremonii heliotheiste. Dar mai ales cu poezie sclipitoare.”

Scriitorul Paul Sârbu a fost încununat cu numeroase premii pentru crea iile sale.

Doina Dr gu

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Marian HOTCA

poem în interval [existen a de azi e doar un cartof oximoronic pierdut pe banda realit ii]

poem în interval [tulbur toare e lumina ce a trecut prin nisip ci sânge a scos în cortina v zduhului tras peste soare]

poem în interval [între dou verticale de întuneric e greu i g se ti orizontala de lumin ]

poem în interval [restul nega iei e dovada clar de a spune da nimicului din jurul t u]

poem în interval [toate p rile au murit în mine doar zborul lor atârn dureros în mâini pleoapele nu mai pot sem na lic riri de stele acum înva numai plânsul]

poem în interval [moartea voastr e urât a mea înc nu s-a n scut catastrofele agonizeaz în p mântul vostru i cresc în mine haotic departe a vrea ca toate lucrurile

i memoreze sfâr itul]

poem în interval [se pare c totul a expirat pân la ultimul punct nimic nu mai poate fi utilizat pentru o reciclare divin vreau o nou crea ie nu ambalaje noi pentru lumi vetuste]

poem în interval [memoria luminii o vedeam goal alunecând în toat moartea lucrurilor respir prin toate r nile florilor din fereastr oboseala unei descompuneri perpetue i-nv s alerg înapoi pe nisipul din clepsidr oaptele alungite f ceau praf timpul r cea între noi fulgerând am crescut atât de tare încât sufletul nu î i mai g sea locul în mine]

poem în interval [ast zi sunt o entitate bleag pân la ultimul atom coloana vertebral mi-e umplut cu orez fiert din peisaj lipse te o ceap i sticla cu ulei ars deslu te-m pân la ultimul cuvânt i culc -m în orice tigaie cu gr simi latente]

poem nocturn privirea descompune în fire de praf fluturii serii mureau pr stiile în ochii erpilor respirând un timp dureros de gri singur tatea o aud amplificat în c derea grea a pa ilor pe nisip parc încep s zbor în sens invers

aripi hieratice i m înal dincolo de silabe pietrificate sând în urm un pod de cuvinte cl tinându-se printre buze eternitatea nu mai dorea s înghit plânsul dilatat al nop ilor nu mai dorea nimic totul se lungea într-o triste e definitiv

poem nu-mi pare r u exist îmi pare r u am gre it planeta unde îmi duc veacul

poem real realitatea asta e ca un film pentru oameni handicapa i nimeni nu tie ce rol are pofti i la gr mada cu mere putrede regizorul urmeaz s se împu te

poem cohorte de oglinzi perfecte nu vor putea reda cu exactitate perfec iunea cuvântului scut din unduirea unor buze rotunjindu-se dup idee

poem ultim fiori tencui i în spaima singur ii rostogolesc meandrele mor ii în noi zidurile inimii cutremurate se inund cu noapte mântul rece mai a teapt pe cineva în golul s u roditor

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Despre iudeo-cre]tini, gnostici ]i esenieni Din capul locului fac precizarea c , de i analizate în acela i text, cele trei orient ri sau secte (anterioare cre tinismului în faza de început, apoi contemporane cu cre tinismul primitiv) trebuie privite diferen iat atât prin rolul lor la constituirea primelor comunit i cre tine (esenienii), respectiv prin influen a direct sau intermediat pe care au exercitat-o asupra cre tinismului medieval (iudeo-cre tinii i gnosticii), cât i prin modul diferit cum au fost privite respectivele influen e de dogmatici i/sau de istorii cre tinismului, iudeo- cre tinismul i gnosticismul fiind tratate ca primele erezii cre tine la pu in timp dup apari ia lor.

Taman asta face i Gh. Vl du escu în cartea sa Ereziile evului mediu cre tin, cartea p rut în anul 1974 la Editura Enciclopedic Român : Dup ce în primul capitol ofer cititorului o privire de ansamblu asupra celor trei tipuri principale de erezii (teologice, social-

C. Lecca - Desc lecatul lui Radu Negru

politice, filosofice) i asupra unora dintre cei mai reprezentativi eretici din istoria omenirii, despre care are îndrept ite cuvinte de laud („Erezia n-a fost o joac ; ereticii se l sau ar i pe rug pentru adev rul vie ii lor”, „Ereticii nu numai c au anticipat o alt lume, mai uman , dar au i luptat pentru ea”), capitolul al doilea, dedicat ereziilor cu caracter predominant religios, îl deschide cu Primele erezii - iudeocre tinismul i gnosticismul.

Evident, nu înainte de-a oferi cititorilor explica ia acestei mici abateri de la tema anun at în titlul c ii: „Este adev rat c nici iudeo-cre tinismul, nici gnosticismul, nici arianismul originar, nici donatismul etc. nu in, riguros vorbind, de cre tinismul medieval, epoca de mijloc începând cu secolul al V-lea. Am evocat îns aceste prime erezii i pentru c multe dintre ele, fie ca atare, fie absorbite în altele, trec dincolo de veacul al V-lea, dar i pentru c servesc ca o prefa necesar în elegerii procesului încheg rii mi rii eretice din anii evului mediu”.

Dar ce trebuie s în elege prin eretic? Explica ia dat de J. B. Bossuet (cu ea î i începe cartea Vl du escu), care urm re te s -i vestejeasc pe eretici, în realitate - cum bine sesizeaz autorul român - se constituie într-un elogiu adus memoriei acestora: „Eretic este cel care are o opinie; chiar cuvântul înseamn acest lucru. Ce înseamn a avea o opinie? Înseamn a- i urma propria judecat i credin ”.

Exact asta au f cut to i ereticii (faimo i i mai pu in faimo i) ai omenirii, fie c au fost predominant religio i, fie de orientare social sau filosofic : Au avut opinii i idealuri aproape contrare celor statornicite de autorit ile biserice ti i laice, pentru a c ror realizare au luptat pân la jertfa final (Jan Hus, Miguel Servet, Giordano Bruno etc.), îndeosebi dup înfiin area i organizarea în sec. XIII a teribilei Inchizi ii!

Practic, formele de pedepsire a ereticilor (de la izgonirea din comunitate i pân la suprimarea lor) sunt de-o vârst cu erezia. Constantin cel Mare, împ ratul care - pentru motive politice privind unitatea imperiului - a legalizat/oficializat cre tinismul (el însu i r mânând p gân pân pe patul de moarte!), nu le-a ars c ile i nu i-a alungat i întemni at pe eretici? Pentru ca Maximus, urma ul lui, în anul 385 s aplice pedeapsa cu moartea împotriva lui Priscillianus, acesta fiind condamnat înc din anul 380 de c tre sinodul de la Cesareea-Augusta la cererea expres a episcopilor spanioli Idacius (aten ie la cest nume I-dacius, care include în el cuvântul dac/dacius!) i Ithacius. Între timp, ne în tiin eaz Vl du escu, „în anul 382 împ ratul Teodosie înscrisese în Legea contra maniheilor pedeapsa cu moartea”. În pofida represaliilor, unele erezii vor rezista cu brio, fapt care în timp va duce la apari ia i consumarea schismelor. Astfel, monofizitismul (monofizi ii identific natura lui Hristos cu natura divin , mono physis = o singur natur ) rezist atât de bine atacurilor, încât

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

produce desprinderea din blocul cre tin a celor trei biserici ce s-au perpetuat pân în zilele noastre: copt , iacobit i armean .

Orgoliile episcopilor din Apus i R rit au dus la Marea schism din anul 1054, iar mult visata unitate doctrinar cre tin a fost grav compromis cinci veacuri mai târziu, adic atunci când Reforma a provocat alte desprinderi însemnate (luterane, calvine, anglicane) i -pentru mult timp, poate pentru totdeauna - sortit necontenitei râmi ri neoprotestante (bapti ti, adventi ti, penticostali, martorii lui Iehova etc.).

N.B. Cu toate c istoria grecilor antici nu cunoa te o mi care eretic religioas (religia lor nu era impus cu atâta rigoare ca religiile altor popoare), asta n-a scutit-o de a a-numitele procese de impietate intentate filosofilor Anaxagoras, Protagoras i Socrate, c ci procesele de impietate erau de fapt procese politice prin învestitura politic a zeilor... În concluzie, se poate spune c , de i ereticii au în general nostalgia cre tinismului primitiv (catharii, de pild , propov duiau întoarcerea la spiritul Evangheliilor), poate c acesta fiind chiar unul din motivele pentru care în anul 1824 termenul erezie este înlocuit în actele catolice cu acatolicism, toate formele de erezie (îndeosebi cele sociale i filosofice, c ci cele religioase urm resc de regul reaezarea dogmelor) au un pronun at caracter protestatar, care prin comunicare i/sau fuziune (indiscutabil este influen a lui Wiclyffe asupra lui Hus) duce, a a cum puncteaz Vl du escu, la solidaritatea lor. De pild , trecerea de la maniheism la catharism nu este altceva decât drumul de la o erezie preponderent religioas la una preponderent social .

Ba mai mult, cu temei se afirm c ereziile preponderent sociale i filosofice (care au i importante tr turi religioase, f a fi reductibile la acestea) stau la originile Reformei i Rena terii. * 1. Despre iudeo-cre tini doar atât: Sunt evrei cre tini din secolele I i II, îndeosebi din Palestina i Siria, care continu s urmeze legea mozaic , dar se conduc i dup Evanghelia lui Matei.

Sub directa influen a înv turii lui Iisus, apare comunitatea nazarinenilor din Ierusalim, condus la început de Iacov cel Drept, fratele lui Iisus, c ruia i se subordona chiar i Apostolul Petru. Din cartea Povestirile evangheli tilor, autor Zenon Kosidowski, afl m societatea nazarinenilor cuprindea dou frac iuni: Pe de o parte iudeo-cre tinii (cre tinii iudaizan i), adic iudeii pio i care, în frunte cu Iacov, Îl venerau pe Iisus ca pe Mesia, un Mesia cu puteri divine dobândite doar în urma botezului, c ci mesianismul nu era privit de vechii evrei ca o erezie, el fiind prezis din vremuri imemoriale de c tre profe i; pe de alt parte frac iunea eleni tilor, format din adep ii lui Iisus veni i din diferite ora e ale lumii elenistice.

2. Gnosticismul În cartea Logica dogmelor, gânditorul i exegetul francez Jean Magne ne prezint o radiografie a subtilelor influen e dintre iudaism, gnosticism i cre tinism. Dup autor, cre tinismul nu deriv direct din iudaism: „El este o gnoz antiiudaic reiudaizat .”

Dou sunt sursele în aceast important ac iune de documentare: 1) Scrierile p rin ilor Bisericii, unde dogmele gnostice sunt în totalitate respinse pe motiv c ar fi absurde, în realitate din pricina esoterismului greu de în eles i explicat; 2) Manuscrisele gnostice descoperite în anul 1945 la Nag Hammâdi, Egiptul de Sus. Din p cate, la aceste manuscrise înc se mai lucreaz , nereu indu-se pân în prezent traducerea tuturor.

Dar ce este gnosticismul? De subliniat c gnosticismul i iudeocre tinismul au fost considerate erezii înc din primele secole ale cre tinismului. Motivul este urm torul: În gnosticism, cunoa terea

Anul VII, nr. 2(66)/2016

(gnosis) este a ezat deasupra credin ei (pistis)!

Exegetul Jean Magne avanseaz în cartea amintit un interesant i surprinz tor punct de vedere: Pâinea euharistic este continuarea fireasc a fructului din Paradis, iar Iisus Hristos este arpele instructor (!), care-i dezîn eal pe Adam i Eva, îndemnându-i s consume gnoza, adic fructele din pomul cunoa terii în care s-a metamorfozat Zoe (Via a sau Eva spiritual ), fiica Sophiei (În elepciunea). i astfel, în pofida argumentelor nu întotdeauna concordante, dar întotdeauna tulbur toare prin subtilitate i suple e, autorul ne introduce în camera de tain a gândirii gnostice. Doar a a avem posibilitatea s afl m c lumea material (inferioar ) a fost creat dintro gre eal a Sophiei, cea despre care Solomon afirm în Pildele sale este înainte de-a fi cerurile i p mântul.

Creatorul lumii materiale, inclusiv al lui Adam i al Evei, este Ialdabaôth, fiul În elepciunii, o divinitate imperfect , r ut cioas i orgolioas . De i s-a golit de for a atotputernic a spiritului atunci când a suflat suflare de via asupra lui Adam i a Evei, acest prim arhonte sau arhigenitor, numit în alt parte Iahve sabaôth, adic mislitorul, are preten ia s se considere deasupra tuturor, inclusiv deasupra Omului, marele Creator, cu adev rat Atotputernic (Pantocrator). C ci se afirm cât se poate de clar: Exist Omul i Fiul Omului!

Dar Ialdabaôth persist în blasfemie, cu toate c a fost avertizat de Zoe, o dat cu „Gre ti, Saklas!” (Saklas = idiotule), a doua oar cu „Gre ti, Samaël!” (Samaël = zeu orb, respectiv Sammaël = zeul orbilor).

Iat de ce intervine îngerul de foc, care-l arunc pe Ialdabaôth în Tartar (genune). În locul lui, pe firmament este ridicat de c tre Sophia Sabaôth (Savaot în Vechiul Testament), fiul lui Ialdabaôth. Asupra lui, Sophia pogoar lumina, i astfel Sabaôth dobânde te putere asupra for elor neantului, devenind Iahve Sabaôth (Domnul Puterilor). În aceste condi ii, este firesc ca Sabaôth s i condamne tat l blasfemator i pe mama materie.

Guvernarea lumii materiale este asigurat în concep ia gnostic de trei trinit i, dup urm toarea schem : Sophia

Sabaôth

Iisus Hristos Duhul Sfânt

Ialdabaôth

Cuvântul

Duhul

Prima trinitate: Sophia-Sabaôth-Ialdabaôth; A doua trinitate: Sabaôth-Iisus Hristos-Duhul Sfânt; A treia trinitate: Ialdabaôth-Cuvântul-Duhul.

Dar la nivelele inferioare au loc fuziuni. Astfel, prin fuziunea dintre Sabaôth i Ialdabaôth apare Tat l, pe când fuziunea dintre Iisus Hristos i Cuvânt genereaz Fiul. Duhul apare aici ca Fecioar , care va fi numit Mam în cre tin tatea de limb aramaic .

Dar dup ridicarea lui Sabaôth în al aptelea cer, tat l lui, devenit între timp Satan, a fost cuprins de invidie. i astfel a creat Moartea din propria moarte. Toate zeit ile din gnosticism - Moartea asemenea acestora - sunt androgine. Ele î i îndeplinesc misiunea de creator ajutorul unui principiu feminin. Se poate crea în mai multe moduri: 1) Creeaz fiin e Dumnezeu; 2) Se creeaz din neant f sprijinul sau voia lui Dumnezeu; 3) Se poate crea din propria putere (relativ sau etern ).

De subliniat c Sabaôth este a ezat cu fiecare prilej la dreapta, el

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

simbolizând dreptatea, pe când Ialdabaôth este a ezat la stânga, el simbolizând nedrepatatea.

Dup cum spuneam mai sus, gnosticii îl identific pe Iisus Hristos cu Sabaôth, El devenind Iahve Sabaôth, adic de acela i rang cu Dumnezeu. Se spune cât se poate de limpede c lui Avraam i lui Moise (episodul cu rugul aprins), nu li s-a ar tat Tat l ci Fiul. În ceea ce prive te rela ia dintre Tat l i Fiul, gnosticii avanseaz dou concep ii: 1) Tat l i Fiul întruchipeaz una i aceea i persoan - Dumnezeu cu dou nume diferite. Conform acestei concep ii care a alimentat erezia monarhian , Tat l s-a întrupat om i a suferit sub numele Fiului; 2) Cealalt concep ie sus ine c Tat l i Fiul sunt persoane diferite, dar c i unul i cel lalt îl reprezint pe Dumnezeul unic i infinit. Prin urmare, Fiul nu poate decât s fie consubstan ial Tat lui. i pentru c la începutul acestei expuneri aminteam de arpele instructor, merit subliniat c pentru gnostici arpele este purt tor de no s (intelect, inteligen ). Dar iat dou secte care, ne informeaz Jean Magne, pream resc arpele: ofi ii (în grece te ophis = arpe) i naasenii (în ebraic naas = arpe).

3. Esenismul Cu toate c scrierile esenienilor, descoperite în anul 1947 în pe terile de la Qumran (Manuscrisele de la Marea Moart ), continu s fie dezavuate de oficialii cre tinismului, fiind considerate apocrife biblice, nu cred c -i o bun recomandare obstina ia izgonirii lor departe de ochii curio ilor, doar din motive ce in de pruden a apologetic . Dimpotriv , se impune o cunoa tere temeinic a celor dou doctrine - gnostic i esenian , pentru c numai astfel avem posibilitatea s deslu im asem rile cu cre tinismul, în definitiv ceva firesc pentru cadrul conceptual i ideologic al unei epoci, i s ap m cre tinismul de atacurile nefondate îndreptate împotriva lui.

Cine erau esenienii? Ion M. Stoian ne spune în al s u Dic ionar religios c „Esenienii erau membrii unei secte iudaice ap rute pe la mijlocul secolului al II-lea î.Hr., caracterizat prin comunitatea bunurilor i ascetism i cu oarecare influen asupra cre tinismului primar (subl. mea, G.P.).”

De-ajuns atât ca s ne form m o prim imagine despre esenieni: Puneau bunurile în comun i mergeau cu cump tarea pân la ascez , adic f ceau tocmai ceea ce mai târziu Însu i Mântuitorul pretindea de la ascult torii i adep ii S i, iar cre tinismul n-a contenit s recomande de-a lungul secolelor. Prin urmare, nu putem vorbi doar de-o „oarecare influen asupra cre tinismului primitiv”, atât timp cât principiile esenismului se reg sesc intacte în îns i fundamentele cre tinismului.

Mai tim despre esenieni c ei reprezentau p turile de jos i f ceau o opozi ie înver unat în Sinedriu (Sanhedrin), tribunalul suprem al vechilor evrei. Dar Iisus la rândul S u, nu se adresa celor s raci i suferinzi i nu le recomanda boga ilor smerenia i renun area la bunurile p mânte ti, doar astfel având ansa s intre în Împ ia lui Dumnezeu? Vedem, dar, c esenienii i-au pus din plin amprenta asupra cre tinismului popular, singura form de cre tinism existent la acea vreme. C ci cre tinismul cult a ap rut de îndat ce s-a format elita bisericeasc , adic de îndat ce se afirm abilit ile, subtilit ile i mai ales ambi iile mânte ti ale prela ilor, din cauza c rora cre tinismul se îndep rteaz atât de bazele sale cât i de masele de cre tini, iar biserica se îndreapt spre o form de organizare numit de protestan i episcopat monarhic.

Se tie, de altminteri, c în prima perioad (primele trei veacuri)

13

exista o moralitate general , o moralitate a comunit ii cre tine în ansamblul ei, pe când în cea de-a doua perioad se poate vorbi doar de personalit i morale. Însu i Sfântul Atanasie cel Mare se plângea odinioar vasele biserice ti erau de lemn, în schimb preo ii aveau inimi de aur, pe când în epoca sa vasele erau de aur, îns inimile preo ilor au devenit de lemn…

Cât prive te curajul esenienilor de-a face opozi ie în Sinedriu, el ne duce cu gândul la fermitatea Mântuitorului în lupta dus cu obtuzitatea fariseilor i la îndr zneala temerar a adep ilor S i în conflictele avute cu puternicii zilei, îndr zneal care pe tefan l-a costat via a, el fiind primul martir al cre tinismului, iar pe Apostolul Pavel l-a adus deseori în situa ii extrem de critice, din care reu ea s scape într-un chip de-a dreptul miraculos.

Dup marea descoperire de la Qumran, mul i bibli ti au ajuns s vad în cre tinism un esenism adaptat. Mai mult, ei cred i afirm c Ioan Botez torul i Iisus au fost esenieni, întrucât expresia „a sta în pustie”, este de p rere Kosidowski, trebuie în eleas ca o retragere/ recluziune în m stirea esenian de la Qumran. Ori, se tie din Evanghelii c atât Ioan cât i Iisus au stat multe zile în pustie. Iisus, de exemplu, a stat 40 de zile. De altfel biblistul englez E. Wilson nu ezit s avanseze ideea c „m stirea esenian de la Qumran este într-un fel leag nul cre tinismului”.

De la evanghelistul Luca tim c Ioan i Iisus erau rude. Înainte de-a porni lucrarea de predicare, se presupune c Iisus l-a c utat pe Ioan Botez torul. La vremea respectiv acesta era nu numai un faimos proroc, ci i un adversar de temut al lui Irod Antipa. Îndemnat de Ioan, se pare c Iisus a purces la efectuarea exerci iilor spirituale eseniene, adic la reculegere înainte de demararea campaniei Sale misionare…Fire te, sunt doar presupuneri, dar nu-i de ignorat faptul pildele Mântuitorului din predici, îndeosebi din Predica de pe munte, seam izbitor cu înv turile eseniene.

C. Lecca - Drago Vod la vân toare

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Doru V. FOMETESCU

OFRAND

DRAGOSTEA, lumin suveran ...

Poetului octogenar Florian Saioc Iarn cu desfrunzite retr iri, cum fuge timpul, iute i domol, cum EL, „anim” se-ascunde într-un gol iar din Cuvânt str fulger priviri...

Magic s rut pierdut în rostogol de vremuri r ite-n amintiri: Totu-i abrupt i nici nu te mai miri de ce fior dintâi de-abia prinde un rol? fie dorul jertf , suferin , oarb supunere ori cale spre înalt un semn astral, vibra ie spre Fiin ...

Dincolo de orizontul Valentin, simt f ptura ta înj ruit cu dragoste lâng un proasp t vin fluid arzând ca vraja pe o plit ! În lumi ce se avânt -n promoroac sensul cel bun sigur, abia îl vezi, iubito, hai s ne vedem de joac i s -ndr gim divinele z pezi...

Temeiul celui mai râvnit s rut se bizuie pe a tept ri p gâne, vreme ca vis desprins din str bun lut aduce fo net de livezi i grâne. Încerc apropierea f zor de-acea dumbrav cu împotriviri cu cifrul inimii, simplu, n ucitor, dezv luind duiosul din priviri...

DESCHIDERI CELESTINE Nobil frumos, dar cu folos jertfelnic pentru Duh înalt i Adev rul maiestuos îmbr ând pe cel lalt... În chip v dit-imaginar salveaz lumea cu alin prin hora fastului stelar... nu e u or s ai destin sunet sl vit, imens Altar!...

Apoi, revin prin timpul cel vetust fiind int pentru nev zut alic printre t ceri sunt doar un semn cam frust vie ofrand , aidoma unui spic!

Salvarea prin frumosul viu i chiar prin patimi-îndur ri e semn c rostul str veziu deschide în l untru z rii... rena te erosul ml diu departe de exorciz ri!

RENA TERI

MIR RI

Dorin e nespuse înghimp frumoase treceri peste Timp, stranii atingeri, r ciri, amirosind nem rginiri...

Se-ntâmpl s mai r cesc poteca sub farmecul de ideal abrupt, cumva, îngrijorat de sensuri aspre, caut l untric, frumosul dedesubt!

Adulmecând t ceri accezi la focul tainei cu diezi pe un regat alb ren scut unde e prin , magic S rut!

În ipotul secundelor astrale fulgi de entuziasm înc mai scutur prin mole eala timpului larvar, înainte de-a ajunge flutur...

Mi carea sufletului mov înspre un însorit ostrov va îmboldi ni te zidiri, cald fream t de înmuguriri...

Dintr-un vârtej cu vesele ispite te scap poate câteva mir ri ca o resurs numai prospe imea eaz pun i între p mânt i z ri!

REÎNTOARCEREA LA INIM

DESTINUL CA UN VIS

Înzeit în a teptare reaprind suflet, scânteie pân’ s lunec în uitare ca un zvâc de azalee...

Din ciclul inimii, refac un stagiu de-a în elege om i tainic vis, ceva, precum o vraj - naufragiu, un nev zut himeric paradis...

Poate c omul se confrunt cu forma unei glorii efemere, nepotriviri alunec agale, în umbra vie ii colc ie mistere...

Leg forme de simpatie prin inim ce r sun , reunind zare i glie prin iubire, împreun !

Târzie r sf are de l untric gata de-a trece-n valul nesfâr it, târzie risipire, pic cu pic împrosp tând nemuritorul mit.

Dar rostul e s mori câte pu in în gesturi tainice de r zvr tire, i ui i orgoliul, chip imperial i din fragmente s refaci iubire!

Pe drumul c tre Absolut cu ocoli uri i în pante, voievodal e un s rut gaz la cele galopante!

Salut discret buimace r ciri, tr irea fiorelnicei vis ri, cândva, se vor isca ni te iubiri, din zbucium - naufragiu printre z ri!

Ceva, întemeiezi trainic precum bazalt de sim i onest i demn un pic de umilin , nevoia de-a îmbr a pe cel lalt!

RUTUL Caut un sens aprins, înfiorat de-a r sfira t cerea din cuvinte subtil ofer acel suflet br zdat de farmec i iluzii, aspre inte... într-un climat u or dezaripat!?

-mi, Doamne, for creativ ies în Lumin , plin de spor prin sevele Iubirii, rodnicie rutul blând, cuceritor... cald încol ind n dejde vie, un semn solar ales la vis r zor acel pu in, stropul de Poezie!!!

NEVINOVATE R ZVR TIRI Ceva, tot inventez, din neastâmp r pentru a evada în alte spa ii cât vagi înfior ri provoac suflet tre alt orizont de aspira ii...

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Lidia JELEANU

15 Elena LUPU

Tema Labirintului @n proza lui Franz Kafka ]i Ioan Petru Culianu Motto: Iar eu cred c labirintul este imaginea prin excelen a ini ierii. (Mircea Eliade) bolism este modelul oric rei existen e care, trecând prin numeroase încerc ri, înainteaz spre propriul s u centru, spre sine însu i.”2 4. În literatura modern , Labirintul este adeseori metafora ora ului haotic i dezumanizant. În secolul al XIX-lea, mul i scriitori reali ti sau simboli ti subliniaz aspectul labirintic al ora ului - simbol al noii civiliza ii de tip industrial i mecanicist- în care con tiin ele se pierd sau se transform , în mod ireversibil, în r u.

5. În sfâr it, labirintul poate fi perceput i ca o proiec ie spa ial a realit ii absurde i angoasante la scriitori moderni ca Joyce, Kafka, Sorescu sau I. P. Culianu.

Toate interpret rile sunt valabile i, conform teoriei fractalior3 a lui I. P. Culianu, toate pot duce spre drumuri diferite i dezvolt ri diferite, atât în domeniul artei, cât i în literatur sau religie. „Realitatea absurd ”4 are ni te coordonate spa io-temporale specifice, pe care le reg sim atât la Kaika cât i la Culianu; timpul i spa iul sunt scoase din tiparele fire ti, sunt deformate, se contract sau se dilat în func ie de starea mental a personajului.

Dac opera lui Kafka este, în acela i timp, atemporal i legat de epoc , trimi ând la mituri ancestrale, dar anun ând, în acela i timp, i angoasele viitorului, la Culianu senza ia de atemporalitate este provocat de faptul c majoritatea aventurilor tr ite de eroi se desf oar într-o lume paralel , în care oamenii au o experien temporal diferit .

Straniile întâmpl ri povestite de ei sunt totu i reprezent ri simbolice sau metaforice ale unor realit i universale, universul lor este fantomatic, dar i de o covâr itoare realitate în existen a uman de pretutindeni i de întotdeauna. Iar eroii lor, de i se cred liberi („ in s fiu liber mereu” - spune K. din Castelul, iar lumea din Hesperus a lui Culianu se vrea o „manifestare a libert ii Jar efort”), în realitate sunt la fel de captivi într-un univers f în eles, ceea

I. P. Culianu

Franz Kafka

Tema Labirintului d na tere, în literatur i art , unei adev rate constela ii de arhetipuri: 1. Labirintul este uneori imaginea pântecului regenerator al mântului-mam . Cel care p trunde în adâncurile sale urmeaz o cale spinoas , erpuit , care se reflect în imaginile angoasante ale genunii sau h ului - întruchipare feminin a fecundit ii, a profunzimii acvatice sau telurice. Intrarea în acest tip de labirint este un soi de coborâre care risc îns s se transforme în orice clip în dere, de aceea eroul se autoprotejeaz prin mai multe straturi succesive.

Bachelard1 spune c orice valorificare a coborârii e legat de intimitatea digestiv , de gestul ingurgit rii, care trimite la complexul lui Iona. În aceste adâncuri obscure i ascunse nu r mâne decât o limiextrem de fin între actul temerar al coborârii i pr bu irea în abisurile animalice.

Coborârea e, în acela i timp, i o cale spre absolut. Eroul coboar , paradoxal, pentru a urca din nou pe scara timpului i a reg si pacea prenatal a sufletului.

2. Labirintul este, alteori, o încruci are de drumuri din care cele mai multe nu au nici o ie ire, asociat cu c utarea plin de primejdii a luminii, a unui centru, a unei solu ii salvatoare în lumea dezordinii i a obscurit ii; pe plan psihologic, reprezint c utarea centrului spiritual, al credin ei, c utare înso it i ea de r ciri i obstacole, iar ie irea din Labirint e simbolul unei învieri spirituale.

3. În limbaj religios, labirintul desemneaz drumul spre ini iere (în aceast calitate îl afl m reprezentat pe pavimentul bisericilor catolice, fiind denumit i drumul Ierusalimului), el este de asemenea simbolul ap rii unui tezaur ascuns, tiut numai de cei ini ia i (vezi c utarea Graalului); Mircea Eliade adopt acest sens când afirm : „Un labirint este uneori ap rarea magic a unui centru, a unei bog ii, a unui în eles. P trunderea în el poate fi un ritual ini iatic... Acest sim-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Amândoi scriitorii, punând în scen epoci i realit i diferite, îi permit cititorului s p trund , într-un fel sau altul, în acel univers straniu i labirintic pe care-1 g sim peste tot în jurul nostru i carei transmite omului modern sentimentul acut de înstr inare i de nelini te metafizic .

Omul modern este un nou Ulise, r cind anonim într-un univers labirintic în care îns , de data aceasta, zeii nu-i mai vorbesc, l sat prad obsesiilor sale i disper rii.

La Kafka, eroul e întotdeauna singur, o singur tate absolut i iremediabil . Chiar dac are contacte cu alte personaje, acesta este pur exterior, leg turile de dragoste sau prietenie sunt nesigure, trec toare, în el toare. Suport transform ri din cele mai stranii, este pe rând transformat în insect , câine, oarece, bursuc sau chiar obiect inanimat (punte, mosor, stânc ). Cel mai des povestirile prezint cirile sale într-o lume str in , labirintic , f ie ire, în lupt cu puteri vr jma e, stranii.

Eroii lui Culianu sunt încarn ri ale obsesiilor autorului: savantul, bibliotecarul, vizionarul, experimentatorii unor lumi paralele i multidimensionale etc. i au în comun dragostea acestuia pentru cunoa terea ocult , mult mai profund decât cea obi nuit , a lumii i interesul pentru straniu, bizar, magie i jocurile min ii. i ei suport transform ri (de exemplu, în Cursa de oareci a doctorului Mayow cel ce poveste te este un oarece supus unor experien e îngrozitoare de laborator), iar uneori ajung s tr iasc experien e limit , ca trecerea în „lumea de dincolo” (Jocul de smarald) sau asist la „transformarea corporalit ii în vibra ie sonor ”.6 i la Kafka i la Culianu eroul este un Ulise modern, dar, spre deosebire de personajul homeric, el r ce te f s fie ajutat, nici car ascultat, de zei, f speran a de a putea ie i vreodat din ul absurdului ostil. Ceea ce-i une te este r cirea labirintic dar, spune Eliade: „La Ulise r cirea i patria sunt inseparabile, iar Labirintul are sens numai dac (eroul) r ce te, dar nu haotic i pentru totdeauna (…) Ulise este pentru mine prototipul omului, nu numai modern, dar i a omului legat de viitor, pentru c este tipul torului ituit. C toria sa este o c torie spre centru, spre Itaca, cu alte cuvinte, spre sine însu i. El era un bun navigator, dar destinul- mai bine zis încerc rile ini iatice din care trebuie s ias biruitor - îl constrânge mereu s i amâne întoarcerea acas (…). Fiecare dintre noi va avea ceva din Ulise, ca i el, c utându-ne, sperând s ajungem, i apoi, f îndoial , reg sind patria, c minul, ne reg sim pe noi în ine. Dar, ca i în Labirint, în orice peregrinare exist riscul de a le pierde. Dac reu ti s ie i din Labirint, i reg se ti c minul, atunci devii o alt fiin .” 7 Eroul kafkian îns nu are viitor, iar prezentul s u este anihilat cu fiecare pas pe care îl face pentru a ie i din labirint. Este un ora care i-a pierdut centrul pentru c nu are nici patrie, nici min, iar destinul îi refuz posibilitatea de a se reg si pe sine. Dimpotriv , el este smuls din mijlocul cotidianului i transportat într-un mediu ostil: fie c este arestat pe nea teptate pentru o vin de care nu tie - Procesul, fie c brâncovenilor

ce face ca destinul lor s semene la fel de mult cu r cirea într-un labirint.

Sentimentul absurdului i al neputin ei, eforturile derizorii ale individului de a- i g si locul i demnitatea într-un univers birocratizat i inuman, exilul interior sunt temele-cheie ale literaturii lui Franz Kafka. Birocra ia monstruoas (ce are ca model administra ia austroungar ), justi ia cu aparatul ei greoi, ora ul Praga- neutru i labirintic (ce poate fi identificat în Procesul) - sunt mecanisme impersonale i insesizabile cu multitudinea lor de roti e angrenate.

Viziunea unei gigantice ma in rii sociale cu o birocra ie tiranic i absurd , alienarea organizat (Castelul), cruzimea depersonalizat i mecanizat din Colonia penitenciar , sunt imagini anticipative ale unor crunte realit i - universul concentra ionar- ale c rui structuri i rela ii, scriitorul le-a intuit atât de bine.

La Culianu reg sim pendularea permanent între real i fantastic, dar i preocup rile filozofului pentru cele mai noi descoperiri ale tiin ei; scriitorul este fascinat de magia lumilor virtuale i de enigmele spa iului mental dar, în criptografia sistemului mitic la care face referin în permanen , reg sim aproape acelea i simboluri ca i la înainta ul s u: repulsia fa de regimul totalitar, oroarea resim it în fa a sistemului dezumanizant al tiin ei puse în slujba oneroas a politicii, „sentimentul gnostic al înstr in rii i al captivit ii întrun univers absurd i închis, dublat de nevoia imperioas a evad rii în alt dimensiune”5 etc.

Dac parabolele din Castelul, Procesul sau din Colonia penitenciar s-au dovedit, prin mecanismul implacabil al istoriei, cât se poate de plauzibile i concrete, la fel se poate întâmpla, într-un viitor ceva mai îndep rtat, i cu simbolurile tiin ifico-fantastice ale lui Culianu. A a cum nazismul, totalitarismul, toate alien rile individului într-o lume care îl strive te sau îl ignor , au devenit realitate, iar personajele lui Kafka, reduse la o ini ial (K.), au devenit modelele indivizilor care, în lag re, în închisori, în fi ierele de orice fel -ale st rii civile sau ale serviciilor secrete-, nu sunt decât ni te numere înmatriculate, la fel de bine Computerul, care domin con tiin ele din Hesperus, se poate transforma, la un moment dat, în conduc torul suprem al unei umanit i debusolate sau anientizate.

Constantin Lecca - Uciderea

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

gruente”12 în stare de trezie, la Culianu fantasticul este esen a îns i este chemat brusc la apel spre misterioase aventuri nocturne ca în a unei lumi în care oamenii, ca s poat rezista, s-au refugiat, în mod Medicul de campanie, fie c e ueaz într-un sat str in, c utând voit, în vis.

La Kafka, fantasticul trebuie acceptat ca punct de plecare, dup drumul spre un castel iluzoriu - Castelul, fie c se treze te, culme a care faptele povestite în romane sau nuvele cap o logic deînstr in rii, transformat peste noapte în insect - Metamorfoza. vâr it i, în ciuda faptului c asist m la un element oniric specific De i se angajeaz cu toat fiin a în aventura lor, eroii lui Kafka dislocarea ca în vis a propor iilor timpului i ale spa iului-, cititorul nu reu esc s ias din acel mediu straniu în care r cesc pân la nu are totu i impresia de scriitur de tip fantastic. Tr irea timpului, epuizare i moarte: transpus în fic iune, cap o alt dimensiune i sensuri diferite. „... i chiar dac nu se îndep rta de castel, dar nici nu se apropia Stilul lui Kafka a fost numit realism magic pentru c împlete te de el, K se a tepta mereu ca drumul s fac o nou cotitur care s descrierea minu ioas , notarea exact , precis , a tuturor detaliilor, duc spre castel, i numai fiindc se a tepta la asta, mai mergea cu straniul întâmpl rilor descrise. Este un stil care acuz prin el însu i înainte; se vede c din pricina oboselii ezita s-o ia pe alt potec i lipsa de coeziune ra ional a lumii, tragica incapacitate a omului de a era mirat de lungimea satului care nu se mai ispr vea (...) În cele din se cunoa te pe sine, de a cunoa te lumea i de a tr i în ea. urm se smulse str zii, care p rea s -1 in strâns, i coti pe o ulicioar Singur tatea, r cirea într-un labirint de sensuri, cu i mai mult z pad ; era o trud grea s i scoat picioarele ce se incomunicabilitatea prin limbaj, emanciparea stranie a obiectelor, afundau mereu, îl treceau n du elile; deodat se opri locului i nu 8 existen a lor de sine st toare i tirania lor, depersonalizarea i mai putu înainta.” func ionalizarea în epoca ma inismului etc. sunt teme kafkiene reluate i la I. P. Culianu, personajele sufer de multe ori transform ri mereu i dezvoltate în literatura postbelic . dezumanizante pierzându-se într-o lume tehnologizat pân la abLectura romanelor lui Kafka trebuie f cut inându-se cont de surd care, urm rind bun starea absolut a cet eanului, libertatea limbajul cifrat pe care îl folose te inten ionat autorul; exist o opozi ie total a acestuia i eliminarea din via a lui a oric rui efort - inclusiv evident între: cel al gândirii sau al dragostei - ajunge s considere via a îns i o - stilul net, sec, simplu, de o claritate des vâr it - întâmpl rile povar inutil : neobi nuite, angoasante „Golit de con inut, omul devenise, pentru timpul scurt cât descrierile exacte, f înflorituri, obiective lucrurile, putuse s reziste presiunii sociale, o simpl masc îndeplinind obiectele f sens automat prescrip iile func iei sale. Victim completa a împlinirii am nuntele descriptive naturaliste, banale impresia de idealului progresului tehnic, via a uman ajunsese un lucru mai 9 straniu, absurd pe care o las evenimentele expuse precar decât fusese vreodat în trecut”.

Astfel, lectura lui Kafka devine asem toare cu încercarea de a cit în acest univers alienant, omul ajunge s duc o „existen10 dezlega enigme. Diverse nume de personaje sunt criptograme ale perfect în sine, dar inutil în rela ie cu al ii i cu ea îns i ” , numelui autorului (în Jurnal, scriitorul vorbe te de preocup rile sale pierzându- i de fapt, f drept de apel, umanitatea. cabalistice). În labirintul unei lumi subp mântene unde omul este obligat s Se observ de asemenea o dubl tendin : pe de o parte, aceea tr iasc în urma unei catastrofe nucleare ce distruge civiliza ia de de a ar ta, de a pune în scen propriile-i drame iar, pe de alt parte, suprafa , aruncând planeta în haos, rasa uman se transform aceea de a le înv lui într-un limbaj criptic. Întâlnim i la Kafka, ca i iremediabil: clone i mutan i, animale fantastice i plante gigantice la Culianu, pasiunea oscilant între mistic i analiz . Subtilitatea populeaz o lume de co mar, plin de primejdii, în care oamenii sunt specula iei (pe, care o întâlnim în Procesul i în Castelul) aminte te manipula i din umbr de „puterea care mânuia iluzia... lumea numit 11 de comentariile talmudice, pe când stilul parabolic al fabula iilor Hesperus, ale c rei inten ii nu le puteai cunoa te.” trimite la pildele biblice. Pe lâng aceasta, putem spune c scriitorul Straniul, bizarul, elementele care fac deliciul amatorilor de literamo tene te nelini tea ancestral , angoasa existen ial a poporului tur SF î i g sesc în mod firesc locul în nuvelele lui Culianu. evreu, care nui g se te timpul i locul, sim indu-se peste tot în Dac la Kafka, oniricul rezid din „congruen a faptelor inconlume la fel de dezr cinat.

La rândul s u, Culianu este fascinat de experien ele magiei, alchimiei, de simbolismul numerelor i al literelor (s-a remarcat, de exemplu13, repeti ia obsesiv i simbolic a literei H folosit ca ini ial a foarte multor nume proprii), ca i de gratuitatea enigmatic a jocului: „Mul i dintre voi nu tiu înc ce este Arta Transform rii. A putea-o compara cu un joc, prin care orice individ uman care st pâne te toate capacit ile creierului u poate sfida legile universului fizic.” 14 Se poate spune c personajul principal al c ilor lui Culianu este mintea omeneasc cu jocurile ei. El face o analogie între mintea uman , realit ile virtuale ale computerelor, folclor i arta combinatorie. Îndr gostit de jocurile min ii, pe care o C. Lecca - Fecioara Maria i Pruncul consider singura certitudine într-o lume

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

instabil („Trebuie s v revelez un mister: nu exista alt realitate decât inteligen a uman ” 15), Culianu ajunge la concluzia ame itoare universul este o crea ie întortocheat i de neîn eles a acesteia, iar existen a uman - o simpl iluzie: „...ea poate compune o infinitate de universuri care ascult de alte legi. Niciunul nu este mai real decât altul. Nu, acest privilegiu nu-l are nici m car lumea în care tr i voi i c reia îi conferi i un caracter absolut, ineluctabil. Într-o singur clip pute i fi pulveriza i cu to ii în lumi diferite, f a mai avea contact unii cu al ii.”16 De aici, impresia de c torie oniric , fantastic , pe care o au toate aventurile relatate în proza lui Culianu; ele se petrec în universuri paralele sau interferen e, în toate col urile planetei sau pe alte planete, în toate timpurile, în dimensiuni din afara timpului i chiar extrasenzoriale, iar „fragmentarea de puzzle a realului multidimensional i virtualizat e unificat (...) printr-o re ea misterioas de coresponden e, sugerând cuantica paradoxal a Min ii Divine aflate în stare dejoc”17 Critica actual 18 a identificat în aceast „Minte Divin ”, mai pu in divinitatea ca atare, cât un model ocult al re elelor informatice care cuprind lumea ca într-o plas de p ianjen; teoreticienii cyberspace-lui d în internet i e-mail ni te ipostaze tehnice ale modelului Min ii Divine. i la Kafka, indeterminarea locului i timpului ac iunii dau povestirilor un caracter parabolic, cu posibile interpret ri teologice.

Teama fa de locul pe care eroul îl caut i care se dovede te inaccesibil (Castelul), caracterul sacru i de neîn eles al deciziilor autorit ii (Castelul, Procesul), zonele de cea i de umbr ce se resc dincolo de cele locuite, ne transpun într-o lume ascuns ra iunii i sim urilor, ca lumea de dincolo, un fel de t râm interzis sau, conform unor critici, chiar în lumea divinit ii, cu c ile i legile ei impenetrabile. Locul spre care dore te s accead eroul este imaginea unei ordini superioare, cosmice. În acela i timp, acest loc poate fi

Constantin Lecca - Profetul Ilie

Anul VII, nr. 2(66)/2016

considerat o parodiere a ideii de cosmos armonios, în care s luie te Logosul, ordonat de o ra iune superioar .

Desacralizat , ordinea transcendent (reprezentat de castel) este dinamitat i transformat într-un univers absurd. Lumea îi apare scriitorului enigmatic , în absurditatea ei, omul nu-i poate cuprinde rosturile. În realitate, ceea ce este important în romanele lui Kafka este nu „c utarea absolutului ci absolutizarea c ut rii” - c utarea inepuizabil face din personajul Kafkian un nou Don Quijote.

Prezen a în umbr a unei autorit i absurde i impenetrabile este sugerat i în opera lui Culianu, în ipostaza mecanismelor tehnologice care controleaz via a oamenilor, dându-le acestora iluzia libert ii i a fericirii. În realitate, ei r mân captivi în paradisul lor artificial din care nu pot evada: „În al treilea rând, în elese c Hesperus-2, un paradis artificial în care umanitatea î i realizase visul nebunesc al fericirii tehnologice, era numai o mic insul incon tient , controlat de undeva dinafar ”.19

1

Gaston Bachelard - ,,P mântul i reveriile voin ei”, Ed. Univers, Bucure ti, 1998 2 Mircea Eliade - ,,Încercarea labirintului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999 3 Teoria fractalilor - preluat din fizic i matematic i aplicat istoriei religiilor, se bazeaz pe existen a unui set de reguli, a unui principiu generativ i a unui fascinant joc combinatoric. Acest sistem tinde s epuizeze toate posibilit ile logice ale unui fenomen.

Spa iul Hilbert, bazat pe teoria fractalilor, este un spa iu matematic cu un num r infinit de dimensiuni. În prefa a la „Dic ionar al religiilor”, Culianu definea religia drept ,,un fractal în spa iiul Hilbert”. Fractalul este „o ramifica ie infinit care se conformeaz unei anumite reguli”.

(Eliade, Culianu - „Dic ionar al religiilor”).

Omul este supus în timpul vie ii unor op iuni binare care pot avea ramifica ii infinite (trebuie s aleag mereu între ( i, între), op iunea nealeas r mânând virtual , posibil . Pân la urm fiecare alternativ aleas înceteaz s mai fie o pur virtualitate i sfâr te prin a ne crea un univers propriu, special, cu infinite ramifica ii, ca un labirint. Toate se conformeaz îns unei reguli de baz care este alegerea noastr .

Culianu credea în „plenitudinea ontologic ” ceea ce înseamn toate variantele sistemului se vor împlini, chiar dac acest lucru nu s-a întâmplat în trecut.

4 Mariana ora, prefa la romanul „Castelul”, Ed. BPT ,Bucure ti, 1968 5 Paul Cernat, postfa la „Pergamentul diafan. Ultimele povestiri”, Polirom, Ia i, 2002 6 Culianu, I.P., „Pergamentul diafan”, p. 116 7 Mircea Eliade, op. cit., p. 157 8 Franz Kafta, „Castelul”, op. cit., p.43 9 I. P. Culianu, „Hesperus”, Polirom, Ia i, 2004, p.51 10 Idem, op. cit., p.197 11 Idem, p.42 12 Mariana ora, prefa la romanul „Castelul”, Ed. BPT, Bucure ti, 1968 13 Paul Cernat, Postfa la „Pergamentul diafan”, op. cit 14 I. P. Culianu, „Hesperus”, op. cit., p. 194 15 Idem, p.194 16 ibidem 17 Paul Cernat, op. cit., p. 195 18 Paul Cernat, op. cit., p.196 19 I. P. Culianu, „Hesperus”, p.194

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Livia CIUPERC~

Moralistul Leonardo da Vinci

19

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

–V– În prodigioasa-i via , Leonardo da Vinci (1452-1519) a avut multe preocup ri, în toate excelând. Pictor, sculptor, arhitect, inventator, Leonardo da Vinci s-a dovedit un neîntrecut scormonitor în tainele cunoa terii. Talentat s-a dovedit i ca scriitor. În acest num r al revistei „Constela ii diamantine” vom interpreta dou fabule din crea ia marelui artist: pada i Soarele i Bulg rele de z pad , texte extrase din volumul Scrieri literare (Editura Pandora M, Târgovi te, 2006), traduc tor, prefa ator i coordonat fiind Ovidiu Drîmba (1919-2015): pada este precum un colier al v zduhului necuprins. Ea na te povestea i gândul cel copil resc. Omul de z pad sau feti a fulg de nea (din poveste) transpar în imaginarul nostru drept materializ ri ale fulgilor care împodobesc decorul p mântean. Dar când „petecul de z pad ” se supune unui proces de con tiin , lucrurile se complic , dep im cu mult universul copil resc, fastuozitatea fantasticului. Profunzimea judec ii se cere asimilat : „un petec de z pad , r mas pe o stânc , din vârful unui munte foarte înalt” se supune, riguros, unui proces de con tiin , gândind c nu e drept unde se afl i c prezen a lui într-acel loc inaccesibil, în totalitate, soarelui, ar putea da na tere unei interpret ri care l-ar pune pe el într-o postur nefavorabil . A a c decide s coboare la o altitudine

Leonardo da Vinci

mai joas , pentru ca soarele s -l topeasc mai u or. ( pada i Soarele) O profund lec ie de via pentru fiecare dintre noi, mic petic însufle it i ra ional - ce suntem. Decizia „petecului de z pad ” dovede te maturitate. Coborârea în întâmpinarea soarelui nu reprezint un gest de inferioritate, ci o binecuvântat topire benefic acestui mânt. Coborârea înseamn în are. i contientizând necesitatea acestui gest, înseamîn elegere în fa a utilit ii noastre. Un gest mic - pentru o cauz mare. Preluând un precept biblic, însu i Leonardo va pecetlui ideea central a fabulei: „cei care se umilesc: aceia se vor în a”.

Acela i mesaj va fi preluat - i prelucrat, sintetic, într-o alt fabul , intitulat simplu: Bulg rele de z pad . Gestul rostogolirii dovede te „sporire”. Popasul „pe o m gur ” permite analiz i maturitate decizional . Un gest care devine în are, „cu atât sporea în rime”. i, oprindu-se „pe o m gur ”, ce constat ? Se vizualiza „aproape tot atât de mare” cât acea m gur . Dac „bulg rele de pad ” ar fi r mas pe creste, ar fi fost vreo dificultate pentru sl vitul soare a-l topi? O, nu! Misterul e altul: modestia te înal , î i ruie te rezisten , te fortific .

Sublim! „Bulg rele de z pad , cu cât se rostogolea la vale de pe culmea mun ilor înpezi i, cu atât î i sporea m rimea”. Cât adev r gr ie te minuscula fabul !

Fiind atent la tot i la toate, culegând din i i din rostuirile vie ii tot ceea ce crezi c i se potrive te - i i-ar fi de folos i ie, deopotriv (sau mai cu sârg) tuturor celor din jurul u, i îmbr ând - prin rostogolire - cele mai utile sfaturi (acumulate-n timp, fire te), vei spori precum bulg rele de om t. i, aten ie: el nu se va topi nicicum, dac vei persevera.

Mereu, mereu. Mai mult - i mai mult! Privind în gr dina sufletului t u, vei fi frumos surprins, ca-ntr-o oglind , v zându-te, precum c lunul ti i voi, arbustul stufos, cu buche ele de flori albe, asem toare cu bulg rele de om t).

Parfumul s u este, în fapt, parfumul sufletului u, r splat a gândului cel bun, al faptelor tale spornice. Aleas binecuvântare!

Cea a o înv luia ca o plapum . Autobuzul se f cea auzit tot mai aproape. Î i strânse poalele fustei de culoarea curcubeului. T lpile-i protejate de cizmele nounou e dep nau asfaltul. Ploaia îi s pa nule e prin stratul generos de pudr de pe fa . Auzea clar pe h ita ul care o urm rea.

Hainele-i erau lipite strâns de trupul zvelt, rezultatul a multor ore de ciclism i de Zumba la sal .

Autobuzul se opri cu o hurduc tur .

- M evi i, Ana? Auzi glasul h ita ului pe când f cu primul pas pe scara autobuzului.

- A tu e ti, George! Am crezut c era...! i glasu-i fu înecat de zgomotul motorului.

Se a ez pe un scaun de la fereastr ii eliber p rul castaniu din p ria culoarea cire ei pe care o împletise la vârsta de unspre-zece ani la orele de lucru manual i pentru care primise nota maxim .

Autobuzul o porni protestând.

Ochii-i erau fixa i pe fa a lui George.

Nu-i pl cuse niciodat de dânsul. O pisase de când fuseser împreun la coala general . tia c mersese ca ucenic la un m celar din satul vecin. Apoi pierduser contactul, pre-cum se întâmplase cu mai to i colegii la finele liceului. Îi auzi glasul filtrându-se prin zgomotul motorului.

- De ce, Ana? E ti a mea în întregime acum! i sim i în bra ul stâng o în ep tur profund .

Buzele ei groase se deschiser ca o insect gata s decoleze. Peri orii de pe bra e f cur drep i. Nu mai auzi trop itul cailor care se topir pe osea.

- Ce, ce? Fu tot ce putu s murmure. Iar profilul ei grec perfect se plec precum o floare uscat într-un borcan cu mur turi.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Isabela VASILIU-SCRABA

Mircea Vulc[nescu @în zdr[ng[nit de tinichele Motto: „Sustras vremii, binecuvântat / E pomenirea omului curat./ Ea nu se vesteje te niciodat ./ Ba, dimpotriv , cre te ne-ncetat”.

(Pilde, 10,7 trad. E. Dorcescu)”.

Dintre multele tinichele prinse de cenzura comunist scrierilor filozofice publicate în acea epoc de ocar , unele dintre ele mai zdr ng ne i azi. E suficient s r sfoim Dic ionarul operelor filozofice române ti coordonat de fostul ef al cenzurii în momentul de maxim incisivitate a acesteia. Dup „sublimul” coper ii pe care sunt men ionate „111 lucr ri fundamentale române ti”, oricine ar putea crede c este vorba de o carte în care se promoveaz valorile filozofiei române ti interzise pân în 1990. Ei bine, datorit vigilentului cenzor cu „veche presta ie tiin ific ” - scopul public rii volumului nu este cel mai simplu lucru de aflat (1). Printre altele întrucât deformând con inutul operelor prezentate - fatalitate de care nu scap nici o lucrare de popularizare a unor scrieri filozofice - cartea scoas în 1997 la Humanitas mai are ne ansa de a se distinge (cu foarte pu ine excep ii) prin colaboratori incul i i incompeten i.

Din Dic ionar nu ne-au mai re inut aten ia inep iile autoarei de poeme neru inate (2) interesat de filozofia religiilor predat de faimosul profesor Nae Ionescu la care n-a avut nicicând acces. De ele ne-am ocupat în volumul nostru Metafizica lui Nae Ionescu (Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, p.174-198) la capitolul intitulat „Editarea cursurilor lui Nae Ionescu” (publicat ini ial în rev. „Asachi”, Piatra Neam , Anul VIII, nr. 134, aprilie 2000). Acum am citit cele înseilate de ea despre filozoful Mircea Vulc nescu. De bun seam , a trebuit s trecem peste tonul strepezit exersat de fosta profesoar de socialism în prostiile pe care le-a tot în irat despre filozoful Nae Ionescu, „singurul filozof român care a f cut coal ” (3) i s ne împ m cu gândul c numai îngustimea p rerilor Martei Petreu putea stârni pre uirea modestului coordonator general al volumului, cu liceul u pe puncte „c lit la focul slovei sovietice”. Nu vom reda cele în irate de poeta clujean însc unat (dup un doctorat cu Ion Iano i) ca profesoar universitar , întrucât când nu parafrazeaz , folose te abloane din perioada comunist . Spre a vedea felul cum ac ioneaz gândirea dup abloane de acest tip, prefer m s amintim cam ce se vehicula „oficial” în comunism în leg tur cu filozofia lui Mircea Vulc nescu readus timid în circuitul cultural la trei decenii dup uciderea filozofului în închisoarea din Aiud (4).

Pân în 1983, când s-a republicat în întregime Dimensiunea româneasc a existen ei, Vulc nescu fusese cu totul exclus din filozofia româneasc , ca i Nae Ionescu de care Alexandru Paleologu (5) spusese c a fost unul din cei mai inteligen i oameni din Europa.

Cum s-a putut u or observa, ambii gânditori de Scoal tr irist (Nae Ionescu i Mircea Vulc nescu) au fost publica i în volum doar dup aparenta ie ire din uz a terorismului ideologic comunist, cenzura continuând totu i a- i face sim it prezen a prin idiosincraziile lui

Ion Iano i care a refuzat subiectul „Nae Ionescu” propus de Gabriel St nescu, devenit doctor în filozofie cu un subiect despre românii exila i în Lumea Nou prin anii aptezeci i optzeci. Desigur, adev rata secet impus de ideologii comuni ti cu de-a sila (6) în domeniul filozofiei putea fi cel mai bine sesizat de cei care apucaser s tr iasc într-un climat cu adev rat cultural. „Tinere ea nu este totdeauna un avantaj - spunea în 1994 Alexandru Paleologu. Pentru un român faptul de a se fi n scut imediat dup primul r zboi mondial /.../ înseamn a fi tr it ca adult într-o Românie european , într-o Românie liberal , într-o Românie capabil s i asigure, politic i economic, locul în rândul rilor civilizate” (Interlocu iuni, 1997).

Dar seceta cultural din vremea comunismului putea fi trecut cu vederea de un filozof precum Constantin Noica preocupat s i scrie propria oper . „E un ceas fericit pentru cultur ” constata Noica dup succesul c ilor sale i dup succesul câtorva „restituiri” de interbelici precum Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Pârvan, Petru Comarnescu, Traian Herseni, C. Antoniade, P.P. Negulescu, Mircea Florian etc. Probabil acela i lucru l-ar fi spus Noica i când, în domiciliul obligatoriu, scria de zor „Anti-Goethe”, manuscris nici azi tip rit integral dup confiscarea de c tre Securitate odat cu arestarea lui Noica în 1958 dup de a dat un volum despre Hegel la publicare.

Pe atunci îl îndruma spre filozofie pe tân rul Alexandru Paleologu, înainte de a fi ambii întemni i f vin . Dup ce a sc pat cu via din temni a politic , si a v zut c i se public eseistica filozofic i chiar volumul pentru care a fost b tut i a stat închis ase ani, Noica este înregistrat de Securitate spunând în 1976 c „marxismul îng duie azi foarte, foarte mult cultur ”. De aici i febrilitatea, pe cât de înduio toare, pe atât de deplasat , care-l apucase la un moment dat pe filozoful de la P ltini de a c uta cu lumânarea în cuprinsul rii o duzin -dou de tineri c rora, sprijinit de oficialit ile comuniste, s le poat preda tafeta cultural . C ci privind în jurul s u nu prea zuse cui s o cedeze. În 1981 un fals discipol care se tot legitimeaz ca filozof invocând deplas rile sale la P ltini , a înregistrat prezicerea lui Noica adeverit dup 1990: „În alt lume, Andrei (Ple u) ar fi sfîr it poate în seduc ia vie ii publice” (Jurnalul de la P ltini , 1983, p. 206). Constantin Noica era atât de obsedat de gândul c nu are cui preda tafeta cultural , încât ajunsese s i imagineze c tafeta ar putea fi socotit ca predat chiar i atunci când Liiceanu ar ine în mân Kantul din biblioteca lui Mircea Vulc nescu: dac nu vei citi „aceast edi ie, Kant nu va intra în capul t u ...Î i cer s faci un sacrificiu cu valoare simbolic . Aici e vorba de un transfer între genera ii, de un act aproape ini iatic... s în elegi asta i s nu m

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dezam ge ti” (Jurnalul de la P ltini , 1983, p. 227). În spatele ra ionamentului noician se ascunde un soi de animism: Fluidul magic de care au fost impregnate c ile odinioar studiate cu mintea sa str lucit de filozoful Vulc nescu ar trece de la mân la capul fericitului ce l-ar citi astfel pe Immanuel Kant, înlesnindu-i în elegerea. sând gluma de-o parte, ar fi de semnalat sâmburele de adev r pe care-l cuprinde situa ia, desigur cam rupt de realitate, imaginat de Noica în leg tur cu ansa în elegerii gândirii lui Kant ratat de „discipolul lui Henry Wald” cum se pare c îl considera Noica în forul s u intim pe Liiceanu dup zece ani de când f cuser cuno tin în casa acestui dogmatic cu func ii înalte la Institutul de filozofie condus de politrucul Gulian, ef al Sec iei de filozofie a Academiei RSR. Într-adev r, una din premizele ( i nu cea mai pu in important ) pentru deplina reu it în plan cultural a indianistului Sergiu AlGeorge, faimosul discipol al lui Mircea Eliade, a fost aceea c , prin Noica, la doctorul Sergiu Al-George (7) a ajuns biblioteca de indianistic a „celui mai mare filozof al religiilor din secolul XX”.

Terori tii ideologici ai statului poli ienesc comunist au tiut bine ce pericol latent se afl ascuns în biblioteci. De unde i arderea c ilor, sau distrugerea lor sistematic prin aruncarea claie peste gr mad în subsoluri umede, corelat cu difuzarea masiv a noilor scrieri de care sunt umplute i azi, pân la refuz, toate Bibliotecile publice cu volume tip rite sau on-line. Îns i trecerea peste grani a închis a rii locuite de „na iunea român captiv ” a c ilor dinainte de ocuparea României de c tre armata sovietic era strict interzis . s ia în seam c însu i „materialismul” ilustreaz o gândire vulgar-dogmatic i prin aceasta rupt de realitate, deci, idealist , teroarea ideologic împiedica s apar scrieri filozofice sub pretextul ar fi fost „idealiste”. Dac totu i cu chiu cu vai mai ap rea ceva, era fie o „selec ie” bine cenzurat , numit „antologie”, fie o traducere me te ugit dup ideologia vremurilor, sau o literaturizare a unor idei filozofice atât de bine camuflate încât s treac de hopul cenzurii, cum s-a întâmplat în cazul lui Noica (8). Cât prive te traducerile

Constantin Lecca - Scen biblic

21

me te ugite, prin larma ce s-a f cut în jurul noilor traduceri, cazul cel mai notoriu a devenit cel al retraducerii (ades din perspectiv materialist ) dialogurilor platonice deja excep ional de bine traduse i comentate în interbelic (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul sfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii s i: Petre ea, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Vasile B ncil , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, p. 88-92, precum i vol.

Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonic , Slobozia, 1999, precedat de I. Vasiliu-Scraba, Configura ii noetice la Platon..., Slobozia, 1998, de vol. I. Vasiliu-Scraba, Atena lui Kefalos, 1997, de vol. I. VasiliuScraba, Filozofie acroamatic la Platon, Slobozia, 1997 si de vol. I. Vasiliu-Scraba, Despre existen , fiin i esen , 1996). Tactica simul rii efervescen ei culturale „de grup” prin retraducerea cu surle i tobe a fostelor traduceri a fost reluat în post-comunism dup apari ia Septuagintei mitropolitului Anania, devenit în 2001 „edi ie jubiliar a Sfântului Sinod”. Faptul c i în cazul lui Platon i în cazul Bibliei s-a exagerat „efervescen a cultural ” e dovedit de lipsa continu rii pe cont propriu a lucrului la Platon ini iat de Noica i de reprofilarea ca textier de muzic u oar a unuia dintre cei care au retradus Sfânta Scriptur . În comunism, chiar atunci când îl publicau pe Noica, sco ânduse la lumin câte ceva din comorile colii tr iriste ini iate de Nae Ionescu, profesorii de materialism, posesori de diplome de filozofi, aveau grij s l mureasc publicul cum trebuie s fie în eleas gândirea filozofului de la P ltini , iar dup 1983, filozofia lui Mircea Vulc nescu. S nu-i scape cumva cititorului, din nici o scriere autentic filozofic i, bine-în eles, nici din Dimensiunea româneasc a existen ei, „substratul intereselor de clas ” (cf. Dumitru Ghi e, O deschidere de drum, în rev. „Caiete Critice”, nr. 1-2/1983, p. 188-189, text publicat odat cu lucrarea lui Vulc nescu tip rit ini ial de Noica în anuarul Izvoare de Filozofie din 1944), s disting „ideile, de la cele materialiste pân la cele idealiste, de la cele istorice pân la cele ale unei metafizici supra-istorice, de la cele cump nite, ra ionaliste, pân la cele de factur ortodoxist , mistic-ira ionalist ” (Ghi?e, op. cit.). se bucure când sesizeaz „unghiul tiin ific” i s se întristeze observându-l pe cel „anti tiin ific” (ibidem). S nu sar peste „liniile mari de mi care ale reflexiei lui Mircea Vulc nescu” linii care n-ar dep i „limitele proprii gândirii speculative, de tip idealist, tincturat pe alocuri cu accente mistice, ira ionaliste” (ibidem). „Viziunea istoricit ii” folose te drept calapod de gândire culturnicului preocupat de ceea ce el nume te „limitele teoretice” ale metodei vulc nesciene. Metoda s-ar dovedi „limitat ” pentru c nar putea explica ceea ce nu i-a propus, respectiv „evolu ia /... / întro strâns conexiune cu determina iile socio-istorice” (D. Ghi e). Preluând modelul „strânsei conexiuni”, Marta Petreu (în Dic ionarul din 1997 coordonat Iano i) se opre te la „caracterul arhaic al mentaliii române ti”, eviden iat de Mircea Vulc nescu din „limbajul popular, arhaic”, si scrie despre o a a-zis „mentalitate thanatic normal în Europa pân la sfâr itul secolului al XVII-lea”. Apoi, supralicitând virtu ile explicative ale ablonului „perspectivei istorice” i al „condi ion rii omului de situa ia istoric ”, ea î i d cu p rerea c „arhaica viziune mioritic despre moarte e mai degrab un anacronism, decât o tr tur a spiritualit ii na ionale” (Dic ionarul operelor filozofice române ti, Humanitas, 1997, p. 42).

Gabriel Liiceanu utilizeaz ablonul „perspectivei istorice” în mod diferit. Subjugat de un acut interes pentru temporal, pe de-o parte se te c preocuparea cu filozofia i acel universalism al culturii profesat de Constantin Noica ar camufla o vinovat „fug de istorie”.

Pe de alt parte, înclina ia filozofului de la P ltini c tre reg sirea tradi iei, sau c tre ancorarea în imediatul limbii române îi par de-a dreptul „ridicole”. Mai mult înc , lui i se pare c descoper aici „un

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

handicap” transformat de Noica în argument de superioritate (Jurnalul de la P ltini , 1983, p. 231). De ce handicap? Nu se tie! În comentariile publicate în 1983 cu prilejul reedit rii în rev. „Caiete Critice” a Dimensiunii române ti..., se mai g sesc unele abloane de gândire ce reapar în rândurile scrise în post-comunism de Dan C. Mih ilescu despre „suprema ia virtualului” proclamat de Mircea Vulc nescu care ar fi „vecin ” cu „senin tatea cinic-optimist a lui Noica” (D. C. Mih ilescu, Suprema ia virtualului, în „L.A.& I.”, 13 ian. 1992). i stilul abord rii temei specificului na ional, fiind tras pe calapod, seam impresionant de bine la autorii comuni ti suferind de complexul „cortinei de fier” pe care românii nu aveau cum s -l dobândeasc în perioada interbelic . Iar cei care apucaser acele vremi nu aveau cum s -l mai capete. „A fi european, constata pe bun dreptate Alexandru Paleologu, înseamn a nu avea complexe provinciale” (op. cit). Interbelicilor nu li se p rea c ar „coborî pân într-atât în regional” (Jurnalul de la P ltini ), încât s citeasc sau s scrie despre specificul na ional american (Petru Comarnescu), francez, românesc sau german.

Mircea Vulc nescu noteaz c cercetarea sa „se a eaz pe terenul preocup rilor de tipologie a culturii, al turi de alte studii, mai mult sau mai pu in reu ite, de acela i fel: de pild acel str lucit: Nationale im Denken Frankreich a lui Scheler”. De aici reiese limpede c Vulc nescu nu a scris despre felul particular în care românii î i pun problema existen ei dintr-un impuls de a „exalta specificul na ional i a elimina - ca str ine i impure - influen ele culturale de tip vestic”, cum s-a exprimat un fals discipol (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera colii de la P ltini ” ironizat de Noica) în leg tur cu lucr rile scrise de Constantin Noica dup însu irea „lec iei” lui Vulc nescu (Jurnalul de la P ltini , Ed. Cartea Româneasc , 1983, p. 231). Dup editarea filozofului Mircea Vulc nescu în post-comunism, un culturnic cu diplom de filozof observând c mult mai mul i scriitori români - nu numai cei enum ra i de Mircea Vulc nescu în Dimensiunea româneasc a existen ei - „au forat în jurul sau în centrul” temei specificului na ional -, se ostenise a completa lista cu nume precum Ha deu, Maiorescu, Eminescu, Iorga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Petru Comarnescu, Mihai Ralea i Camil Petrescu („Vulc nescu despre omul românesc”, în rev. „România Literar ”, 13-20 mai 1992). Ca s arate c a citit i el volumul Dimensiunea româneasc a existen ei ap rut în decembrie 1991, criticul Dan C. Mih ilescu a considerat c este de datoria lui s critice „suprema ia virtualului” i „c derea în timp”, f a fi capabil în eleag ce-i cu ele. Confuz în esen , dar limpede în inten ie, folosind o frazeologie goal , criticul fost-comunist asociaz ideile naeionesciene i vulc nesciene pe care nu le-a în eles cu „retragerea în arheologie a lui Pârvan”, cu „Mure anu-l eminescian”, ori cu „funest-feericul i de-o fi s mor al Miori ei” (v. „Cotidianul”, Suplimentul „Litere, Arte, Idei”, 13 ianuarie 1992 ).

Oricine î i poate închipui surprinderea lui Emil Cioran, c ruia Mircea Vulc nescu îi dedicase în 1944 Dimensiunea româneasc a existen ei, primind prin anii aptezeci de la Constantin Noica Sentimentul românesc al fiin ei, în care cenzura comunist nu-i permisese autorului s treac nic ieri numele lui Mircea Vulc nescu, de i chiar titlul evoca lucrarea vulc nescian dinainte de ocuparea rii. Ca efect al unei asemenea surprize, i nu din „oboseala” pe care i-ar fi pricinuit-o „na ionalismele veacului” (Jurnalul de la P ltini , p.

232), i-a scris Emil Cioran lui Noica s -i mul umeasc pentru...

Sentimentul paraguaian al fiin ei, atr gând astfel aten ia c „existen a” e una, iar „fiin a” e alta, i c fa de fiin (în sens de Fiin Suprem ) sentimentul oric rui om de pe mapamond este acela i.

Aproape f excep ie, cei care au scris în comunism ( i dup dec. 1989) despre Dimensiunea româneasc ... au reprodus cu sârg

Anul VII, nr. 2(66)/2016

lista de personalit i din cultura român care s-au preocupat de profilul spiritual al poporului român, list oferit de Mircea Vulc nescu.

Mai pu in l udabil este îns faptul c mai to i au „uitat” s evoce pasajul în care Mircea Vulc nescu l murea cititorul c preocuparea pentru tipologia culturilor este o preocupare „vestic ”, materializat prin diverse scrieri, din care, cum am v zut deja, el a citat lucrarea: „Nationale im Denken Frankreich” a unui autor destul de cunoscut în cultura european . i, o ultim remarc : filozofia lui Mircea Vulnescu nu avea cum s corespund abloanelor de gândire pe care profesorii de a a-zis filozofie se str duiau în comunism s le impun .

Pentru cititorul de azi, ne-au p rut demne de semnalat îns i abloanele, fiindc ele sunt cele care mai zdr ng nesc ca ni te tinichele pe unde au umblat fo ti culturnici.

Scopul Dic ionarului pus la cale de Liiceanu înc din 1994 pare a fi uniformizarea gândirii, ca i papagaliceala Raportului Tism neanu la examene de bacalaureat, reproducând indirect obligativitatea edin elor ideologice din comunism i a orelor de socialism tiin ific. „S rmanii necunoscu i ie i din mantaua” lui Iano i odat cu apari ia Dic ionarului operelor filozofice... au c tat între timp notorietate. Nu prin cine tie ce originalit i sau prin scrieri care s mbog easc filozofia româneasc , ci prin artificiala notorietate produs de mass-media, si, mai ales, prin „confuzia dintre vedete si valori” (I. Varlam).

Note i considera ii marginale 1. La sfâr itul Dic ionarului operelor filozofice române ti se afl trecut lista cu autorii cuprin i în dic ionar i cu operele prezentate (p.270-272), urmat de o list umplut cu lucr ri mediocre i submediocre a unor autori precum: Dumitru Ghi e, Ludwig Grünberg, Pavel Apostol, dr. Ygrec, Miron Constantinescu etc, în condi iile în care nu apar de loc men iona i: Ernest Bernea, Virgil Stancovici, Horia Stamatu, Walter Biemel, Dumitru Cristian Amz r, Ion Ionic , Vintil Horia, Elena Irion (Moisuc), Constantin Am riu ei, Nicolae Herescu, .a. În ce-l prive te pe Ion Barbu, este men ionat - ca oper filozofic -, Opera matematic (1967-1970), fiind omise scrierile sale de critic literar v dind o solid cultur filozofic (v. Ion Barbu, Opere complete. Edi ie îngrijit de Mircea Colo enco, Bucure ti, Academia Român i Ed. Univers Enciclopedic, 2000), în contextul în care lucr rile criticilor literari lipsi i complet de spirit filozofic sunt cu grij citate (ca opere filozofice!) spre a ocupa cât mai mult spa iu între coper ile Dic ionarului operelor filozofice române ti (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Radu Gyr despre falsificarea istoriei literare la „acrobatul” George C linescu). F când cu totul abstrac ie de va-loarea fi elor ce alc tuiesc Dic ionarul, unii cititori ar putea fi intriga i de selec ia operelor cuprinse în volum. De ce nu apare nici o lucrare a lui Vasile B ncil , a lui B. P. Ha deu, a lui Traian Herseni, a lui P. P. Ionescu, a lui Stelian Mateescu (supranumit „micul Kant”), a lui Constantin Micu, a lui Bazil Munteanu, a lui Grigore Popa (Kierkegaard), a lui Nicolae Ro u, a lui Mihail R dulescu, a lui Ion dulescu-Pogoneanu, a lui C-tin S ndulescu-Godeni i apare culegerea de articole Filozofi i sisteme (1933) a lui Bruc r? S fi fost considerat , în mod exagerat, drept „oper fundamental ” întrucât modestul Bruc r se g sise s -l atace pe sclipitorul metafizician Nae Ionescu într-o recenzie „nedreapt a prefe ei lui Nae Ionescu la traducerea Criticii ra iunii practice a lui Kant f cut de elevii lui: Amz r i Vi an”? (Mircea Vulc nescu, Nae Ionescu, a a cum l-am cunoscut, 1992, p. 132). Cine tie?

2. Marta Petreu, Poeme neru inate, Ed. Albatros, Bucure ti, 1993.

Despre gândirea întâiului creator de coal româneasc de filozofie nu recomand m c ile acestei foste profesoare de socialism vehicu-

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lând abloanele ideologiei comuniste când vine vorba de Nae Ionescu sau de Mircea Vulc nescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic la eternitate, Slobozia, 2004). Recomand m a se citi Isabela Vasiliu-Scraba, „T cerea descriptiv ” a filozofului Nae Ionescu (în „Tribuna” clujean ), eventual cele dou volume pe care le-am publicat despre Metafizica lui Nae Ionescu (Slobozia, 2000) i despre discipolii acestuia (În labirintul r sfrângerilor, Slobozia, 2000), ambele afl toare i la Washington, în Biblioteca Congresului american, nu numai la Universitatea din Standford si prin biblioteci vestice.

3. apud. Petre ea, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „Orice mare inteligen basculeaz între filozofie i religie” (în „Tribuna” clujean ).

4. În opinia Mariuc i Vulc nescu (fata cea mic a filozofului) suplimentul de anchet pentru care Mircea Vulc nescu a fost adus la Jilava în 1951 s-ar fi datorat unei confuzii de nume. Tat l ei ar fi fost adus de la Aiud în locul unui alt Vulc nescu. Iar aceast confuzie ar fi stat la baza unei serii întregi de întâmpl ri din care, în 28 octombrie 1952 i s-a tras lui Mircea Vulc nescu moartea în închisoarea din Aiud (vezi înregistrarea mea de la Colocviul „Mircea Vulc nescu”, Tecuci, 2012 http://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ). Un preot ortodox închis la Aiud (vezi Pr. Nicolae Grebenea, Amintiri din întuneric, 1997 citat de Fabian Seiche în vol.: Martiri i m rturisitori români ai secolului XX. Închisorile comuniste din România, Ed. Agaton, F ra , 2010; a se vedea i Sorin Lavric, Nevoia de martiri, în rev. „Permanen e”, Anul XIII, nr. 10-11/2010, p.3. În „Permanen e”, Anul XVI, nr. 1-2/ 2013, p.7, Sorin Lavric apare în lista de colaboratori ai revistei scoas de Funda ia „George Manu” din Bucure ti, iar la p.

4 al aceluia i num r din ianuarie 2013 îi este publicat textul Privilegiul suferin ei închinat de Lavric lui Mircea Nicolau.) consemnase c gardienii îl diferen iau pe filozof de cel lalt Vulc nescu specificând este vorba de „criminalul” Vulc nescu, desemnare obligatorie reinstituit în 2015 prin Legea 217. Mircea Vulc nescu, filozoful i economistul de geniu care a sporit tezaurul în aur al B ncii Na ionale astfel încât „România a terminat r zboiul având cea mai mare rezerv de aur din cursul istoriei ei: peste 230 tone” (apud A. Apahideanu, rud cu Mircea Cancicov, ministru ucis în 1959 în temni a comunist de la Râmnicul S rat) a fost desemnat „criminal” ce a contribuit la „dezastrul rii” de sovieticii care i-a însu it rezerva de aur a BNR. Înainte de 2015, „criminal” ap rea Vulc nescu i pe c ile scoase de Liiceanu la fosta Editur „Politic ” (De la Nae Ionescu la Criterion, Ed. Humanitas, 2003 i Bunul Dumnezeu cotidian, Ed. Humanitas, 2004), c i de unde se putea citi c Mircea Vulc nescu „a fost judecat si condamnat la opt ani de temni grea”, f a se spune nic ieri c ocupan ii sovietici au regizat din umbr farse de procese, având verdictul dat dinainte. Ioan Ioanolide î i aminte te cum la închisoarea comunist din Aiud îl vedea pe Mircea Vulc nescu „adesea în biseric , atunci când biserica din Aiud nu fusese înc transformat în WC”. Tot Ioanolide scrie c n-a murit atunci, la Jilava, c revenit în închisoarea din Aiud a continuat s între in o „febril activitate intelectual în rândul de inu ilor”. De aceea gardienii „au continuat -l pedepseasc pân ce l-au ucis” (Ioan Ioanolide, Întoarcerea la Hristos, Bucure ti, 2012, p.307). Virgil Maxim relateaz una dintre pedepse în care filozoful împreun cu al i doi de inu i fuseser trimi i dezbr ca i timp de trei zile f mâncare la „neagra” într-un frig înlemnitor i o bezn absolut , dup care au „fost b tu i cu saci de nisip (confec iona i din pânz de doc, de grosimea unei bâte) care distrug mai ales organele interne, în special rinichii”. Apoi vreo pt mân „aproape n-au putut vorbi din cauza sl biciunii i a durerilor acute” (V. Maxim, Imn pentru crucea purtat , Bucure ti, 2002, vol. II, p.246). La punctul 41 al unei directive NKVD (precursorul KGB) din 1949 se preciza, dup cinci ani de farse juridice cu verdictul

23

dinainte stabilit, c „trebuie împiedicat reabilitarea celor condamna i în procese politice. Iar dac devine inevitabil , reabilitarea se admite doar cu condi ia ca acel caz s fie considerat o eroare judec toreasc ; nu va avea loc reluarea procesului, pentru ca cei care au pricinuit eroarea s nu fie deranja i” (în rev. „Meridianul românesc”, SUA, 3 martie 2001, p.3 ).

5. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Un c ut tor de în elepciune discret: Alexandru Paleologu, în rev. „Contemporanul”, ian. 2006.

6. vezi Ion Varlam, Necesitatea definirii în drept a totalitarismului, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News& file=article&sid=1 Fostul de inut politic Varlam considera totalitarismul comunist („expresia politic a crimei organizate”) ca deosebit de celelalte dictaturi prin dou tr turi mai importante: (a) „institu ionalizarea discrimin rii” care decreteaz anti-fascismul drept „singura form permis de anti-totalitarism” i (b) „teroarea preventiv ” ca metod „de conservare a hegemoniei unui grup” i ca mijloc de distrugere... a indezirabililor”. Eminentul politolog scria în 2006 despre „Comisia Tism neanu” care este „o insult la adresa democra iei i un scandal moral”, observând incompeten a i veleitarismul vedetelor intelectuale (din „elita de substitu ie” asigurat de oamenii „establishmentului” comunist) care fac gre eala de a „confunda vedete i valori”, nesesizând artificialitatea „notoriet ii produs de publicitate”. Ion Varlam, nepotul generalului Radu Rosetti (istoric militar ucis în deten ia comunist în 1949), observase c „dup o jum tate de secol de barbarie în care poporul român a fost supus la cazne i batjocorit” clasa dominant a r mas s fie, ca i înainte de 1990, „oligarhia colonial sovietic ” (Ion Varlam, Pseudo-România, Bucure ti, 2004). Pozi iile „establishmentului” comunist ar fi periclitate dac n-ar exista de facto o deplin continuitate a ordinii totalitarismului marxist oficial abolit.

7. Una din cele dou recomand ri necesare intr rii în Uniunea Scriitorilor i-a fost oferit doctorului Sergiu Al-George de Alexandru Paleologu (rev. Biblioteca Indica, nr. 3/1998, num r special „Sergiu Al-George”).

8. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica - între fantasm si luciditate, Slobozia, 1992. Acesta a fost primul volum critic despre gândirea lui Noica, monografie nemen ionat de Sorin Lavric în coada niciuneia din cele ase prezent ri prin parafrazare a ase volume noiciene unde lui Lavric (n. 1967, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, C. Noica în cultura colectivist a a cum a fost ea perceput de Sorin Lavric, http://isabelavs.go.ro/Articole/NoicaPerchezitie7.htm) îi apar ine doar eroarea de a confunda publicarea amânat de cenzura ideologic decenii la rând cu decizia lui Constantin Noica de a oferi o succesiune anume ideilor sale (S. Lavric în Dic ionarul operelor filozofice române ti, Humanitas, 1997).

Constantin Lecca - Ciobani

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Daniel MARIAN

Pe urmele semnelor, pe calea î@n\elesului, cu neodihn[ @în zbaterea timpului Fie c e vorba de orbitoare stea, de dreaplumin ori de magnificul dor str pungând relnica penumbr … Ceea ce e sigur, iubirea exist ca o condi ie definitorie pentru a uzi trecerea mai departe. Iubirea fiind nesfâr irea în sine, odat atins de ea ai armura aceea pentru a învinge împotrivirile sor ii.

Drumul e întotdeauna la pasul t u atunci când mersul î i e îndeletnicirea fireasc . E drumul prin zâmbete deopotriv cu lacrimi, e ducerea memoriei spre noile ei înf ri multe neb nuite, ne tiute dar care vor prinde via în nea teptat bun augur.

Ar fi de dorit s parcurgem aceste superbe „Amintiri albe”, pentru a ne putea da seama de esen a i de amplitudinea sâvâr irii i des vâr irii clipelor prinse-nz uate-n lan ul vie ii… „Memoria mea/ e o fântân artezian / str puns / de o s geat de argint/ care-a înconjurat p mântul/ de atâtea ori,/ încât a pierdut irul./ Uneori,/ ceasul meu bate/

aritmic,/ ochii mi se zbat/ între ziduri schimtoare,/ iar glasul mi se pierde,/ p rta la durere./ Alteori,/ str bat veacuri/ într-o pal de vânt/ i-mi fulger dragostea/ sub pleoape,/ neted i timid ,/ ca o primenire,/ iar gândurile îmi r mân întregi,/ f salturi,/ f goluri,/ f irosiri de arte,/ stoluri gure e, care/ m bat pe um r/ cu aripile lor, muncite de zbor,/ Peste mine,/ cad umbrele amintirilor/ atât de albe, încât/ devin transparente.”

Atât de mult apropiat spectacolului uimitor al binecuvântatelor rena teri, este îns de conceput i de acceptat cum din când în când „Str ina” î i face loc în spiritul liber pe care îl tim prea bine la Ileana-Lucia Floran... „Nu tiu cum/ am ajuns închis / în sfera oarb a dragostei./ Nu-mi amintesc decât/ frânturi de clipe/ i seri/ în care vedeam prin întuneric/ cuvinte i sunete,/ bucurii i triste i,/ torturi neroade ale/ sinelui r citor printre stele./ Dar steaua mea/ m-a alungat/ i m-am pierdut printre lacrimi/ albe i ostenite/ atâ ia ani, încât/ m-am transformat într-o str in ,/ prin ochii c reia/ timpul curge/ în sens invers.” Într-adev r întotdeauna se g sesc „Gânduri interzise” nefiind tocmai la îndemân dar care transpar într-un ocol pân la o încercuire a nelini tii cu propria fiin .

Desigur c lini tea nu- i are rostul, ar fi doar pe placul ideii de iner ie. În arderea sim urilor pân la sublimare se reg se te vraja poeziei de care eu chiar cred c nu se poate.

Poezia întâmplându-se cu mult dincolo de cuvinte, într-o tres rire a lor care tie s înluie subtil sufletul.

Chiar i atunci când emo ia adus de o „Eclips de lun ” d alte contururi lumii, se cheam c tot tr ire de pre este i înc mai mult de atât sunt cânt rite minun iile de la minus la plus certitudini venind din multele îndoieli... „Mai sunt trei zile/ i dorin ele vor rena te/ din cenu a/ risipit / peste privirile

uluite/ ale dragostei adev rate./ Atunci, emo iile,/ tulburi de risipa atâtor ani,/ vor cre te din sunete/ i chiar dac / vor p rea/ doar o toan copil reasc ,/ ne vor înfiora sufletele/ purifindu-ni-le.// Mai sunt trei zile/ pân / vom în elege semnele.”

Exist de-adev ratelea un semn suprem, pentru simplul fapt c trebuia s existe, acolo i atunci când reperele îl cer ca pe un naintemerg tor: „Te voi alege pentru totdeauna,/ amestecându-te/ cu/ apa, focul i p mântul/ i/ mi te voi incrusta/ în fiecare gând/ cu vorbe tiute/ dintr-o simpl privire./ Î i voi culege chipul/ din valurile zilelor i/ nedeslu irea nop ilor/ i-l voi a eza/ pe semnul meu din na tere/ desenat de soar / deasupra inimii,/ în centrul nemuritor al iubirii.” (Semn).

Un r gaz într-o ampl confruntare cu realitatea, îl reg sesc în inevitabila chiar pe deplin dorita „Neodihn ”: „Sufletul t u începuse/ s lase în trecut durerile/ i s înfloreasc / netulburat/ în izb virea timpului./ / Dar eu, tocmai eu/ i-am umillit clipa/ i team ignorat/ f glas,/ sfâ iindu- i sinele/ necules din uitare.// Iart -mi r cirea/ i nu m sa/ în neodihna lacrimilor!”

Incertitudinea este cea mai omeneasc stare pe care-o întâlnim în graba noastr , de multe ori chiar ne confund m cu ea... „Clipele trec,/ iar eu nici nu le mai v d,/ sunt doar un decor,/ ca pomii de pe marginea drumului,/ ce par/ s alerge în sens invers./ Drumul meu e/ împotriva timpului/ care se chinuie de ani buni/ s m ia cu el/ pân departe,/ la por ile izvoarelor/ ce seac în r stimpuri,/ când dragostea e doar/ în adâncul inimii mele.// Sa mai dus o var …/ Ziua de mâine va fi repede, ieri!” (Va fi ieri).

Cu încredere îns , îndoiala trebuie l sat deoparte, în amarul ei. Sunt lucruri care merit , cum ziceam, mergerea/trecerera mai departe!... Iar poezia este modalitatea existenial prin care se poate!!

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Petru HAMAT

Semantica iubirii la Cehov Pentru a putea dezvolta o discu ie asupra semanticii iubirii trebuie, în primul rând, s observ m i s în elegem care sunt sensurile pe care le încorporeaz verbul „a iubi”: „a fi îndr gostit”, „a sim i o mare afec iune pentru o persoan de sex opus”, „a avea rela ii sexuale cu o persoan de sex opus”, „a ine extrem de mult la cineva sau ceva”, „a-i pl cea ...”. În jurul verbului „a iubi”, cu multiplele lui sensuri, se construie te discursul narativ, cu o transparen extraordinar de bine conturat de c tre Cehov, în Nevast -mea i Volodea cel mare i Volodea cel mic.

Cu toate c se creioneaz pe coordonata iubirii, atât în Nevast -mea, cât i în Volodea cel mare i Volodea cel mic, ea, iubirea, este receptat într-un mod cu totul aparte. Dac în Nevast -mea iubirea se înscrie în aria semantic „a ine extrem de mult la ceva”, „a-i pl cea s ...”, în elegând prin aceasta dorin a Nataliei Gavrilovna, so ia lui Pavel Andreevici, de a-i ajuta pe „to i mujicii din satul cu pricina (Piostrovo)” care „ i-au vândut casele i tot avutul lor i s-au str mutat în gubernia Tomsk, dar n-au ajuns la destina ie i s-au întors înapoi”, în Volodea cel mare i Volodea cel mic, iubirea este în eleas în cu totul alt sens, i anume „a sim i o mare afeciune pentru o persoan de sex opus”, „a fi îndr gostit( )”.

În Volodea cel mare i Volodea cel mic, afec iunea pentru o persoan de sex opus nu este iubirea Sofiei Lvovna pentru so ul ei Vladimir Nikitîci, Volodea cel mare, ci pentru Vladimir Mihailîci, Volodea cel mic. Sofia Lvovna se c torise, par dépit, cu Vladimir Nikitîci, dar dragostea ei fa de cel lalt va fi scoas la iveal în momentul în care Vladimir Mihailîci o va vizita acas , moment ce va stârni punctul culminant în care a ajuns discursul narativ. În proza Nevast -mea, firul narativ are fluen , chiar dac , uneori, replicile sunt t ioase, dialogul dintre cei doi so i, Pavel Andreevici i Natalia Gavrilovna, conduce la schimbarea de registru epic i de tonalitate, pentru ca, mai apoi, când neavând curajul s plece, p sindu- i, astfel, c minul conjugal, a cum îi promisese so iei sale, Pavel Andreevici s sfâr easc într-o discu ie despre sine i caracterul s u, totul culminând cu r spunsul ferm pe care interlocutorul lui, Ivan Ivanîci, i-l va da. Replica lui Ivan Ivanîci constituie, am putea spune, cheia acestei proze a lui Cehov, deoarece r spunsul lui va l muri în mare m sur lectorul, dar va da, în acela i timp, un aer de interpretare subiectiv cuvintelor sale: „De aceea repet: in foarte mult la dumneata, dar nu te respect. Asta-i, nu te repect!” Cu alte cuvinte, „Te iubesc, dar nu

Anton Pavlovici Cehov

te respect”. Cuvântul „respect”, „atitudine sau sentiment de stim , de considera ie sau de pre uire deosebit fa de cineva sau de ceva”, complic desf urarea discursului narativ, printr-o contradic ie în termeni, „a iubi” i „a nu respecta”, constituind, din punctul nostru de vedere, cei doi poli între care proza lui Cehov, din Nevast -mea, cap consisten . În subtext, acest „nu te respect” explic i atitudinea Nataliei fa de so ul ei, motiv pentru care ea încearc s i asume singur campania de ajutorare a mujicilor din Piostrovo. Este, de fapt, iubirea fa de aproapele s u. Pavel Andreevici se hot te, pân la urm , s o ajute pe so ia sa în demersul ei, la început ocupându-se de punerea în ordine i de verificarea registrelor, apoi prin dona ia pe care o va face pentru cei din Piostrovo.

Replicile dure i, uneori, violente se integreaz i se subsumeaz ideii de „nu te respect”. Respingerea so ului de c tre Natalia Gavrilovna nu este decât începutul apropierii dintre cei doi, dup o perioad în care rela iile dintre ei nu fuseser tocmai fericite. A adar, „nu te respect” este coordonata principal pe care iubirea î i construie te i de-construie te discursul narativ în aceast lume a prozei lui Cehov.

Reu ita în acest deziderat, ajutorarea mujicilor din Piostrovo, face ca rela ia conjugal dintre cei doi so i s se amelioreze, ruptura, care se produsese în urm cu doi ani, s fie dat uit rii într-o oarecare m sur . Acceptul de a-i ajuta pe mujici este mai mult o reac ie moral a lui Pavel Andreevici decât una care ine de suflet. Face acest lucru datorit faptului c dore te s se apropie din nou de so ia sa, nu pentru c îi iube te pe oamenii înfometa i din Piostrovo. Este o datorie moral , pe care Pavel Andreevici i-o asum , chiar dac nu tie foarte bine unde-l va conduce aceast decizie a lui. Rândurile din final sunt edificatoare: „Iar eu, de i îmi dau seama c , datorit ei, n-o s ne mai r mân în curând nimic din averea noastr i o s ajungem s raci, îi zâmbesc vesel, f s m tulbur câtu i de pu in. Ce o s fie pe urm , nu mai tiu…”.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a cum am afirmat la începutul acestui eseu, în cealalt proz a lui Cehov luat în discu ie, Volodea cel mare i Volodea cel mic, semantica iubirii propune o alt fa a acesteia, anume ceea ce vizeaz coordonata „a fi îndr gostit( )” de o alt persoan decât cea al turi de care î i tr ie ti via a. Consider m c , în cazul de fa , întâlnim o fals iubire, care, într-un final, va ie i la suprafa , dar a a cum a ap rut aceast infidelitate din partea so iei, a a va pierde din consisten , ca i cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Suferin a Sofiei Lvovna va fi una extrem de dur , ea fiind singura care va suferi dintro rela ie care, de la începutul ei, p rea a fi sortit e ecului. Sofia Lvovna încearc , în câteva rânduri, s se încredin eze c î i iube te cu adev rat so ul, Volodea cel mare, dar fiecare încercare a ei e ueaz lamentabil.

Nici ea nu se poate convinge pe sine c îl iube te pe Volodea cel mare, motiv pentru care cade în bra ele celuilalt, ale lui Volodea cel mic, pentru care Sofia Lvovna manifestase o dragoste ascuns de mult timp. Îi rturise te acestuia iubirea sa pentru el, dar aceasta va conduce la o iubire pasional , pentru ca finalul s o g seasc pe Sofia mângâindu- i suferin a la m stire al turi de Olia, pe care începe s o viziteze tot mai des. În acest moment al nara iunii, m rturisirea iubirii sale lui Vladimir Mihailîci, se trece de la iubirea fals a Sofiei Lvovna la cel lalt sens pe care-l presupune semantica iubirii - „a avea rela ii sexuale cu o persoan de sex opus”. Sofia î i în al so ul, iar lucrul acesta va implica o consecin extrem de important : va fi p sit de c tre Volodea cel mic, iar via a ei va reveni la monotonia de dinainte („se ruga de b rbatul ei s-o plimbe cu troica”), mergea des la m stire, plictisind-o pe Olia cu dest inuirile i suferin ele ei. Sofia Lvovna primise cu adev rat o lec ie. Lec ia iubirii. Cu siguran „c totul va trece i Dumnezeu o va ajuta.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Lectura spiritului Ascult furtuna cum cânt nebuna În putred vaier marea de rm încins .

Neptun î i plimb jalea. i ascult , ascult furtuna cum cânt nebuna!... iar marea î i fierbe runtaiele.

Este ora ul în turb ri de vânt, i ochii-s un i de o plânsoare.

Aer cu ochi de bronz erpi de lumin ... În v zduhul unui cuib public numeros: ri reverberante l rgesc cerul.

Viespare chtonice de brebenei...

Diafane mirosuri prin lunci - i caut floarea.

Aer cu ochi de bronz...

Stau tol nit, cu mâna sub cap... Titlul unei c i erpuie te ca un strig t pe deasupra.

Din dorin a de a fi lustruit de absolut, încep citesc ag at cu cârligele ochilor de cuvinte: literele sar de la locul lor, trag de mân , aduc str in tatea sub sim urile mele, fac zgomot, zarv i-mi piuie pe la urechi cu viteza veacului.

Lovindu-se de timpan unele mai chioap depunându- i cenu a în straturi pe creier (locuiesc într-o secund aplecat u or spre perfect).

Printre rânduri, un glas mi-arunc flori (c ldura lui îmi trece în suflet).

Câteva personaje, fiecare-nseriate dup nume sau chip se trezesc în fa a mea invitându-m la discu ie, apoi ies gr bite din pagin .

Ca un copil timpul sare pe treptele anilor din fil -n fil , înainte i-napoi îng lbenindu-le în cele din urm .

Constantin Lecca -

stirea Plumbuita

În final m trezesc citind aceea i pagin de dou ori.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Camelia SURUIANU

Câteva aspecte cu privire la “JEAN. Roman neopolitic ]i scurt” Paul Sterian public în Cuvântul, în anul 1932, un text pe care l-am putea considera la prima vedere bizar. Din portretul realizat de Ileana Mironescu afl m c jurnalistul mo tenise din partea tat lui un v dit umor sec, dei mult mai potrivit ar fi s -l numim „aparte”.

Ca s în elegem o astfel de povestire, este important s cunoa tem motivul care a generat tema în sine. Nu de pu ine ori cei care îl ascultau r mâneau uimi i de subiectul relatat, s îi în eleag de cele mai multe ori mesajul. Adeseori se întâmpla ca amicii s -l ia i în derâdere. Cu toate acestea Paul Sterian nu se sup ra, ba din contr , se amuza copios.

O astfel de povestire este JEAN. Roman neopolitic i scurt. Textul este dedicat jurnali tilor Mi u Polihroniade, Alecu Vianu, Rici Hillard, Victor R dulescu Pogoneanu, Alexandru Sahia, Alf Adania. Mai exact, unor vehemen i sus in tori ai partidelor politice, fie de dreapta, de extrema dreapt i de factur socialist . Dac ar fi s desprindem o idee din povestirea sa, am spune c textul este o aten ionare direct dat celor nominaliza i cu privire la capcanele ascunse în spatele ideologiilor de partid.

Printre rânduri, Paul Sterian atrage aten ia colegilor de breasl , dar i cititorilor, asupra faptului c partidele politice nu sunt

Paul Sterian

decât ni te valuri trec toare care pentru un timp au puterea s i impun doctrina în spa iul public. Ele sunt urmate de fiecare dat de alte valuri, care în esen sunt tot acelea i, chiar dac se denumesc altfel. În opinia sa, schimb rile politice sunt întotdeauna ciclice i datorit rota iei acestui t lug în esen nu se schimb nimic. Printre rânduri, Paul Sterian le atrage aten ia amicilor nominaliza i ar fi cazul s fie mai pondera i în afirma iile lor. Înfl rarea cu care î i sus ineau ideile în presa vremii, fie de stânga fie de dreapta, nu putea s le aduc decât dezechilibrul moral i sufletesc. Amintim faptul c în acea perioad partidele politice duceau lupte vehemente pentru ob inerea suprema iei în stat.

Dintre cei nominaliza i, Mi u Polihroniade era un sus in tor asiduu al Mi rii Legionare, Alexandru Sahia era de orientare socialist, iar Victor R dulescu Pogoneanu se num ra printre membrii de seam al Partidului Na ional nesc. Odat cu venirea partidului comunist la putere, Mi u Polihroniade i Victor R dulescu Pogoneanu au fost aresta i i condamna i la ani grei de închisoare, unde de altfel au i murit. Din p cate, jurnali tii nominaliza i nu au urmat sfaturile sale, încrezându-se cu totul în ideologiile de partid i uitând de dreapta socoteal .

Desigur, sunt i alte aspecte pe care le putem desprinde din acest text. A adar invit m cititorii s intre în labirintul unei min i „lucrate“, precum era cea a lui Paul Sterian, i s caute noi în elesuri.

Prefa „Cel care va crede c este o bra oav ceea ce urmeaz s scriu, nu va avea de loc dreptate. Romanul este închinat domnilor: Mi u Polihroniade, Alecu Vianu, Rici Hillard, Victor R dulescu Pogoneanu, Alexandru Sahia, Alf Adania et company.

Prolog în cer Ca orice roman metafizic, fie cel al lui Iov, ori al lui Faust, ori al lui Jean, romanul nostru trebuie s înceap printr-un Prolog în cer.

Aplecând urechea noastr la u a Casei lui Dumnezeu i chiar privind prin gaura cheii

(sfântul Petre lipse te pentru un moment, iar cheia nu e în broasc ) putem auzi i vedea tot ce se petrece în untru. Desigur, în fa a tronului lui Dumnezeu, personajul pe care îl auzim ori vedem vociferând i gesticulând este dracul în persoan . Azi diminea duhul cel m rginit a fost din nou chemat în fa a Duhului Sfânt, cel f de sfâr it. «-A sosit ceasul, satano, îi spuse Dumnezeu, e ti liber lucrezi.»

Pentru întâia oar de la crearea lumii, se putu citi pe fa a diavolului pl cerea i bucuria i, lucrul nemaiauzit pentru noi care asist m din dosul por ii, dracul reconciliant cu Dumnezeu, merse de s rut poala Imaculatei Haine. Tocmai se gr bea s plece, când Dumnezeu îl opri i îi spuse: «-Dar, bine îneles, nu vei avea nici o putere asupra binepl cutului i iubitului meu Jean. Natural, vei avea toat puterea ca s -l duci în ispite i chiar vei uza fa de el de cea mai mare ispit . i acum, car -te!» Ceea ce diavolul i f cu.

Primul i ultimul capitol Ne afl m în al cincizecilea veac al evului nostru cre tin, sau, dup anul Genevei, care singur este valabil pentru stadiul civiliza iei în care ne introducem, anul 3081 de la Pacea Universal . Civiliza ia i-a atins de mult vreme apogeul i, justificând ideea metafizic a lui Karl Marx, progresul material f cu s coboare pe p mânt fericirea. Dorin a posatului rege Henric al-IV-lea era de veacuri, cu mult dep it . Adic fiecare om avea în curtea lui nu numai 365 de g ini, pentru cele 365 de Duminici ale anului, ci i câte un frumos aeroplan pe care uzinele Ford (toate uzinele erau Ford) se gr beau s -l înlocuiasc în fiecare Duminic , adic în fiecare zi, fiecare zi fiind o Duminic , ma inile lucrând singure, iar produsele lor fiind fabricate în acela i fel în care arborii produc fructe. Nici un conflict nu se ivea între oameni, c ci psihologia lor era uniform i fiecare sem na cu cel lalt, atât din punct de vedere fizic cât i moral. Acelea i ve minte, bine t iate, acopereau pe to i oamenii. Cu to ii erau, în chip

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii am spus destul de clar c m numesc Jean, nu Georges, nici Jeanne, ci Jean, Jean, JEAN. Deci, nu trebuie s m iei drept femeie, ci pentru ceea ce sunt adic drept Jean. Da, amice, am stat vreme îndelungat în obscura ignorare a mea, îns , fie în urma reflec iilor mele logice, ori în urma revela iei i - desigur este o revela ie, cea mai mare revela ie care a fost dat unui om - tiu azi c m numesc Jean. Bunule amic, numele meu e Jean, i vei face bine s m nume ti de aici încolo dup adev ratul meu nume i nu dup cel comun tuturor oamenilor. M deosebesc de voi, între mine i to i ceilal i e o pr pastie: voi v numi i to i Georges i Jeanne, pe mine cheam Jean.» i deosebitul plec , l sând pe s rmanul amic Georges în cea mai îngrozitoare tulburare, i continu s arunce în sufletele lini tite, ale tuturor Georgilor i Jeannelor care aveau nenorocirea s -l întâlneasc , ... cruda sturnare. Numele de Jean, necunoscut pân atunci, produse în sânul umanit ii efectele unui cutremur violent de p mânt, ale unui ciclon i ale unui diluviu, toate pornite deodat . Jean, Jean devenise nume de dezolare i de diviziune.

Mereu al III-lea capitol În sfâr it iat o noutate pe p mânt. Jurnalele care nu mai ap reau din pricina uniformit ii evenimentelor i moravurilor (area numai Monitorul Oficial, care nu va înceta niciodat s apar ) reap rur ca i ciupercile dup o ploaie cald . Iat titlurile strigate de c tre micii vânz tori în care lini tea lumii fu z cit de acest nume: «Jean.

Numele domnului Jean», «Exist un Georges

care se nume te Jean», «Interviu cu domnul Jean», «Na ul domnului Jean», «Domnul Jean în halat i papuci».

Capitolul IV i II Jean era... dar cum era Jean? Se tia c era deosebit de to i ceilal i, îns imagina ia nu g sea punct de plecare în realitatea lipsit de imagina ie, prin uniformizarea adus de progres, Jean, deosebitul, era deosebit de ceilal i, era tot ce se putea povesti de Jean.

Acesta fiind contextul, politica din nou se amestec , provocând formarea de partide.

Unii se numir Jeanini, al ii Georgieni. Se formar i fac iuni de minim importan , în sânul fiec rei mari grup ri: Janotinii, grup destul de anodin, care, men inând tradi ia Georgienilor, ineau totu i s participe la spiritul novator al lui Jean. Dar luptele între aceste dou partide devenir atât de violente, încât popula ia terestr , atât de pa nic pân atunci, se împ i în dou i începu zboiul, în timpul c ruia sângele oamenilor curse din abunden . Îns , deoarece r zoiul continua, cele dou armate, avur timp s înceap s reflecteze i ajunser s se gândeasc la ipoteza c pacea ar fi mai mult decât dorit . Cele dou partide se în eleser prin diploma i, comisii i conferin e. Astfel, se c zu de acord asupra urm toarei formule ce trebuia s aib rolul unui tratat ce avea s fie încheiat.

1. Jeaninii i georgienii sunt de acord pentru încheierea P cii Universale i Perpetue.

2. Jean va fi Rege.

3. To i georgienii renun la numele de Georges pentru a-l lua pe cel de Jean.

Astfel, se încheie tratatul i se întreprinser peste tot cercet ri pentru a-l g si pe Jean spre a-l numi Rege, îns nimeni nu putu s -l g seasc , iar tronul r mase vacant.

Capitolul ultim i prim Nimeni nu tia unde era Jean i, chiar el însu i, nu o tia, c ci î i uitase de demult revela ia. Cum el se retr sese departe de ora e i tr ia singur nu afl nimic din ceea ce agitaser omenirea în r stimp. El reap ru... Într-unul din ora ele Geneva, într-un moment în care to i uitaser cu totul c se chemaser cândva Georges. i deosebitul nostru, chemat de c tre un om, pe numele comun atunci, Jean, r spunse plin de mirare: «-Dar nu m cheam Jean, ci Georges.» Lua i povestea de la cap t.”1

Constantin Lecca - Ofi er de cavalerie

egal, proprietari. În sfâr it, ce pot spune mai mult, decât c to i deveniser interschimbabili i dup cum noi europenii nu putem distinge un chinez de un altul, ace ti supraciviliza i nu puteau, nici ei, cu atât mai mult, se deosibeasc între ei, nici un semn de ras , de na ionalitate sau de individualitate (afar de cel al sexului) nu le distingea persoana. Comunismul cel mai perfect i mai inocent domnea pe p mânt. Orice om avea dreptul s intre în casa cea mai apropiat de pa ii s i i orice b rbat putea s se împreuneze cu orice femeie care îi ie ea în cale, c ci to i i toate erau de-o potriv , într-un cuvânt, de la faimosul An al Genevei, Dumnezeu fabricase oamenii în serie. To i oamenii se numeau Georges, toate femeile Jeanne, toate ora ele: Geneva, toate str zile: Bulevardul New-York, toate casele: «Vila Fericirii perfecte», iat deci fericirea uniform i perfect .

Nu mai exista ura, invidia sau dragostea. Deci nici r zboaie nu mai erau. Cuvântul r zboi, chiar, este desfiin at, datorit neuz rii sale din vocabular. Via a se desf ura f evenimente. Totu i, în aceast lume atât de fericit , era ceva care nu prea mergea. Din insulele britanice, spinul se r spândise ca o ap care urc încetul cu încetul pe suprafa a întregului mânt. (Nu mai existau mun i, nici v i, mântul fusese în întregime ras i lustruit astfel ca s nu mai fie nicio îndoial c este o sfer , i sem na de departe i de aproape cu o minge imens de cauciuc). To i, în chip uniform, mureau de plictiseal .

Capitolul II i IV Îns , iat c deosebitul ap ru. În anul 3081 al P cii, sub tr turile unui locuitor dintr-unul din ora ele Geneva, el mergea pe unul din Bulevardele NewYork, ca de obicei, cu un prieten oarecare. Pe când vorbea cu acel prieten, acesta îl numi potrivit numelui s u comun de Georges. «-Pardon», îi spuse cel deosebit, nu m cheam Georges, numele meu este f îndoial , Jean.

Tovar ul s u de drum r mase tr znit de mirare. El nu în elese, mai întâi, numele. i îl întreb din nou deci: «Vrei s spui Jeanne? Cum crezi c vei ajunge vreodat s m convingi c e ti femeie? Tu nu te deosibe ti de loc de mine ( i, într-adev r, nu era nicio deosebire între cei doi prieteni, mai ales nu putea s fie nicio deosebire), iar eu nu sunt femeie ci sunt b rbat.

Nu te poate chema, deci, Jeanne, ci tot ca i pe mine, Georges. Ah, ce pramatie, ce mare mecher îmi e ti!» Îns deosebitul se gr bi s lumineze mintea prietenului s u i-i inu pe loc urm torul discurs: «-Amice, i-

Anul VII, nr. 2(66)/2016

1

Paul Sterian, JEAN. Roman neopolitic i scurt, în Cuvântul, anul VIII, nr.

2576, 25 iunie 1932, p. 1.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Nicolae M~TCA{

El n-a c zut pe câmpul de b taie rbatul ei murise în r zboi.

So ia lui de-un tr snet fu ucis .

De parc soarta le-ar fost proscris : i ia v dana-n cas v oi.

însu i ceru-a prins s se-nfioare.

Dar mai cu zel, vreo doi turi ti din State Ca-n propriile so ii loveau, pe care Le suspectau de infidelitate.

Acesta-i omul. Bob c zut din spic Dar via a n-o determini cu-o abscis i nu-l întorci, nici timpul, înapoi.

Cum se iubeau, bibí i bibiloi, i fostul so r sare din culis .

Cum n-avea-n sat nici rude i nici cheag, L-au pus s steie, bietu’,-ntr-un puiag.

El n-a c zut pe câmpul de b taie, S-a stins de dor în golul conjugal, ci glon ul inamic fu glon de paie, Iar cel de neiubire-I fu fatal.

Dar mai cu zel, vreo doi turi ti din State Trecu lejer în legea lui, se zice, Cucoana euro. Dragoste. Fervoare.

Dar când s plece el în deplasare, Îi i g si pe-o sear -dou - un vice.

Fiin a cea mai tare de pe glob.

Servil, i se închin o planet .

O joac zvânturatic la rulet , În palm Universu-i pare-un bob.

Cu o pârghie î i r stoarn globul, Pe Marte- i suie în wigwam planeta, La poli amuz ur ii cu ruleta, Preschimb -n Univers aievea bobul.

Ar fi, privit placid în sens obvers, ptura cea mai slab -n Univers, Având un nume-n vremile antume, Uitat postum, n stuit în lume.

Acesta-i omul. Bob c zut din spic. Îl prinde-un corb i n-a r mas nimic.

i el e-n via -o frunz ordinar

Coranul, îns , indulgen e n-are.

Nici so ul vreun temei s stea de price, Huducul ca un palo când s pice: În iad s plece prin lapidare.

Am fost o frunz - verde, sclipitoare În corul grav de chipe e surate.

Furtuni am înfruntat cu demnitate, Sporind frumse e-n lume i vigoare.

deau cu pietre-n ea cu mic i mare Cu-atâta chef i bestialitate,

Ci olmul iernii la obor ne scoate Rujate, pale, bune de vânzare.

Un lainic vânt ne-n ir pe f are, Citindu-ne pe fa i pe spate.

Doar omul harnic n-are-n veci hodin : Ne-mpr tie, ca vântul, prin gr din , Sub brazde calde i adânci ne ar , Ca pomii s -nfrunzeasc -n prim var . i el e-n via -o frunz ordinar : Oricât n-ar vrea, tot în p mânt coboar .

Aceasta anun ându- i falimentul Îmi spun c-a fi ciocoi de vi nou , Cu vil -n târg, conac, mo íi la ar , Cu yaht pe rm, airbus, ma ini la scar , Cu trei so ii, amante la vreo nou , Cu opt feciori legali, ce nu se-nsoar , La casa lor ( i-n cas nu le plou !), Cu câte-un bar amantelor tusnou i mall-uri ex-so iilor, pe sfoar ...

De toate am, p cat s m bocesc, l i când în raiul p mântesc, Ci doar un ac la inim m -mpunge: doar via a, una, nu-mi ajunge.

Aceasta anun ându- i falimentul, car s am când scrie testamentul.

Dar nu import -n via cine-am fost Cum cure i praful de pe cine-am fost, Rebel, întreb întruna: ce suntém? Îmi v rs, fire te,-amarul pe sistem, În care omul n-are pre de cost.

Osând care, Doamne, ce blestem, Diurn, ne face via a zi de post?

Nu-i mai cu haz sistemului anost Vreo trei s -i inject m celule stem? ci ne-am tr it-o, via a, grea, cu rost.

Ne-am binemeritat un col de pâine, Urcând cu greu, pilos, din post în post.

Constantin Lecca -

sa i copiii s vin la mine

Ca ieri vom fi i azi, i, poate, mâine.

Dar nu import -n via cine-am fost, Ci doar un singur lucru: ce r mâne.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VII, nr. 2(66-/2016

Paula ROMANESCU

La Roma s[ duci drumul t[u cu tine...

(Jurnal dintr-o c

torie)

- III Luni, 19 aprilie 2004, p.m. Iat -m în fa a Panteonului din Roma, edificiu despre care se men ioneaz în toate prospectele de pe-aici poseda cea mai mare cupol de beton nearmat din lume în secolul al II-lea dup Cristos, când a fost proiectat i realizat de genialul arhitect grec Apollodor din Damasc (60-129). Peste un mileniu i trei veacuri Bruneleschi avea s fac o alta i mai mare - cea a Domului din Floren a. Dar Apollodor mai avea s construiasc în 104, la comanda lui Traian... cel Drept, podul peste Dun re de la Por ile de Fier, ale c rui vestigii mai pot fi v zute i ast zi la Turnu-Severin i, poate c l-am fi putut vedea întreg dac Hadrian, urma ul lui Traian, nu ar fi ordonat distrugerea lui ca s nu n leasc ... n litorii peste Roma ... Tot Apollodor din Damasc a proiectat i Columna Traiana - simbol al gloriei împ ratului ca înving tor al Dacilor lui Decebal i, deopotriv , mausoleu al înving torului... Numai c timpul a risipit în patru vânturi cenu a împ ratului, statuia de aur a acestuia din vârful columnei a fost coborât ... cu picioarele pe p mânt de niscaiva str mo i ai spoitorilor de tingiri din marele imperiu roman ca un mozaic de na ii. Numai Dacii au r mas neclinti i sus, pe column , lâng cer! litorii romani au tot c rat aurul Daciei pân li s-au pr lit carele sub greutatea poverilor. Hadrian, dac tot era împ rat, se vrea i arhitect i, musai se vroia a fi i cel mai mare. Ca s înl ture orice concuren , el ar fi ordonat, zice-se, s fie ucis grecul Apollodor.

Acesta s fi fost i adev ratul motiv pentru care a ordonat i distrugerea podului f cut de Apollodor peste Dun re? Neb nuite sunt gândurile celor care se cred dumnezei pe p mânt!

Ca pretutindeni unde curg uvoaie de turi ti spre a tr i r stimp de o clip cumin enia solemn a ve niciei durat de mâini de muritor în piatr , prezen a vânz torilor ambulan i de te miri ce devine agasant . Întâlne ti la tot pasul chinezi cu p pu i cânt toare sau r zboinici înarma i pân -n ... baterii, evoluând în ritmuri bezmetice pe

Podul pe Columna lui Traian

covora ul care le serve te de scen -tejghea volant , arabi cu umbrele, pândind norii i, când ploaia se n puste te peste ora , luându-i cu asalt pe nechibzui ii surprin i f mult necesara ustensil , al ii, dup culoarea pielii parc tot din neamul lui Ben Ardun, ofer spre vânzare efemere balona e de s pun ca ni te curcubee fermecate pe care ochii copiilor de toate vârstele le urm resc cu încântare, uitând mai priveasc (de ce ar face-o, c tot n-ar în elege nimic!) simbolurile Cet ii, botezate în ape de ve nicie. În Pia a din fa a Panteonului - aglomerare de statui coco ate pe socluri impun toare... de carton, abordând inute solemne: faraoni scula i din somnul cel de moarte, Maica Tereza în implorare cu ochii spre cer, Lorenzo Magnificul cu mâna la falc , foarte pensieroso, Statuia Libert ii cu bra ul ridicat a amenin are, inând o fe til de seu cam fe telit , Paganini scâr âind o ciocârlie româneasc ne deprins cu aerul p durilor de marmur i un pic r gu it , Mona Lisa zâmb rea gândind probabil la Gioconda dâmbovi ean care va fi pus de o nunt -n cartier..., ba chiar i Napoleon încoronatul sub privirea h uc a papei cel chemat s asiste la sacrul încoron rii... Lipse te Josephina. (O fi la vreo întâlnire privat cu un ofi era pom dat...)

Ei, da, industria cer etoriei s-a stilat. Pentru pitoresc desigur, mai întâlne ti i câte-o pirand cu mers leamp t, neap rat cu un copil în dotare, mimând imaginea suferin ei celor b tu i de soart , în c utare de ubi bene. Ubi bene?! Dac încerci s te descotorose ti de ea cu un mobilizator terge-o!”, prime ti un r spuns în care r bufne te toat „suferin a persecuta ilor” de comunismul ceau isto-pre/postrevolu ionar...

Quod erat demonstrandum! Mai bine-mi r mânea nedemonstrat. i ei - faraonii-scripcari imperialo-democra i-terezo-magnifici cu gesturi largi, suverane, ceremonioase, umile întru pio enie bine regizat i foarte bine interpretat , care i-ar umple de invidie pe to i marii actori ai scenelor cu blazon din lumea mare, catadicsesc s încline discret fruntea a mul umire spre cei care las în cutiu a de tabl de lâng „tronul” lor, câ iva b nu i sun tori cât s tie i cei care trec impasibili c „arta” se pl te te, ba ca amorul de ea!

Lui „Lorenzo Magnificul” o tân i-a oferit un trandafir ro u. „Prin ul” s-a înclinat cu gra ie, a dus floarea pân în dreptul inimii apoi i-a reluat pozi ia ca pentru a continua edin a de pozat în fa a ilustrisimului sculptor florentin. Doar „Maica Tereza”, cu ochii la cer, rea a se gândi cu ciud c iar se-adun norii, i iar vine ploaia, i iar va trebui s-o zbugheasc pe sub vreo arcad -strea in , la ad post din calea potopului. Madame „La Liberté” inea cu dârzenie care sem na a semea amenin are f clia ridicat spre acela i cer de cenu .

Deodat un bici de foc spintec bolta, norii par cuprin i de fream t, în pia r sare o mi toare p dure de ciupercu e cam toate otr -

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vitoare... (ca pre ) iar de pe soclurile lor precare, ca ni te fluturi uria i ce- i leap aripile, se ivesc actorii acestei farse carnavale ti: Faraonul - o ig ncu nurlie cu codi e sub iri i lungi dezvelindui într-un râs gâlgâitor iragul din ilor de un alb îndoielnic, Maica Tereza - un reprezentant sfrijit al aceleia i etnii care, cu toat ploaia de pe-aici i de sub toate cerurile lumii pe unde va mai fi trecut, nu rea în rela ii amiabile cu apa (s pun ar fi putut împrumuta de la bulele efemere vândute de un alt întreprinz tor cu apa îns punat zbucnit din eava sub ire de lansare a amintitelor bule aruncate în aer de aerul din pl mânii s i). Acesta i-a tras repede peste cap fustele lungi, le-a strâns într-un ghemotoc pe care l-a vârât la sub ioar , a în cat cu gr bire tinicheaua de conserve cu b nu ii strân i i a disp rut în mul imea aciuiat deja prin ad posturi.

Lorenzo Magnificul, un burtos cu n dragii în c dere liber , prin i într-o curea-sfoar sub osânza de pe coapse, asudat, cu câteva fire de p r r cite pe o chelie generoas , i-a aruncat cu n duf trandafirul primit mai înainte, acum cu petalele strivite sub pa ii gr bi i ai mul imii, i a luat-o la s toasa cu coiful de mare cavaler într-o mân i toga princiar sub bra , culegând la iu eal , ca un prestidigitator cu tehnica subtiliz rii lucrurilor bine însu it prin exerci ii repetate, cutia metalic plin cu argin i – r splata presta iei sale artistice. „Napoleon” întârziase poate cam multi or sub soarele Egiptului , judecând dup bronzul pal al fe ei, aducea mai degrab a mumie de faraon.

Tor a Libert ii, stins acum, era dus de apele care curgeau valnic spre gurile de canal inundate deja.

Tr iasc arta interna ional a deghiz rii! În interiorul Panteonului - umbre vorbitoare împ eau eternitatea lor de-o clip cu vechi ilustre umbre. Mai r sese în pia doar obeliscul surmontat de o cruce de bronz i, la piciorul lui, lâng fântâna cu jocurile ei de ape – un imperturbabil „Cezar”, semn c re ia imperial roman nu se sinchise te de ploi trec toare... Doar cutia lui de tabl , ca o urn sonor de cenu i lichide, num ra stropii de ploaie – clepsidr cânt toare în simfonia niciodat sfâr it a elementelor.

Ploaia (dar parc numai ea?) m-a oprit în fa a mormântului acelui prin frumos, blagoslovit de ceruri cu dumnezeiesc har de artistpictor - Rafaello. Pe marmura care-i vegheaz trupul pieritor st scris: „Qui giace Rafaello dal quale lui vivente, la natura temette di essere vinta e, lui morendo, di morire anch’essa.” („Aici zace Rafaello care, cât a fost viu, natura s-a temut s nu fie de el învins dar, el murind, s-a temut s nu moar i ea.”).

O, solemna ve nicie durat de mâini de muritor! Vai, efemera

Panteonul din Roma

31

vie uire în nesfâr itul carnaval al zilelor - oameni i porumbei, ploaie, soare, veselie, triste e, trecere, trecere, trecere...

Mar i, 20 aprilie 2004. Villa Borghese. În acest cel mai frumos parc din Roma, întins pe ase kilometri p tra i, toate aleile duc la Villa Umberto I, zadarnic denumit astfel din anul 1902 când regele Italiei va fi cump rat parcul i vila care apar inuser în secolul al XVII-lea cardinalului Scipione Caffarelli Borghese, nepotul Papei Paul al V-lea, pentru c norodul italian continu s-o numeasc tot Villa Borghese. În lacul din apropierea vilei - lebede albe ca ni te îngeri exila i pe mânt din dor de uitate zboruri, estoase cu mi ri domoale, purtându- i estele spre malul însorit ca ni te turme de oi negrecenu ii mânate de un p stor nev zut spre o paji te b nuit abia. Tot aici, pe o insul minuscul se înal o imita ie de templu grecesc dedicat lui Esculap, oper a arhitectului Antonio Asprucci (1787).

Când se las seara, o lumin galben-aurie înv luie coloanele de marmur ro ie iar micul templu se r sfrânge în oglinda apei, ref când în mi toarele-i oglinzi un timp al unei uluitoare armonii de alt dat . Întârzii cu pasul negr bit prin Piazzale Bucure ti cu p durea ei de statui în speran a c voi întâlni i chipul de tân r zeu-luceaf r al lui Mihai. Nu, nu exist ! El s-a mutat în gândul nostru i în locul lui menit din cer! trezesc murmurând, într-un mai vechi dialog cu umbra dragului meu S. mutat în stea…: „ nu-mi spui c mutat în stea / E ti mai aproape de p mânt! / Eu, printre spinii înstela i, n-a vrea / fiu altunde decât sunt...” În josul aleii, spre Poarta Flaminia - o femeie de piatr , r mas cap, nu fiindc i l-ar fi pierdut din vreo pârdalnic iubire ci doar din nebunia colec ionarilor de joas spe care nu ezit s i îmboeasc i astfel zestrea lor artistic negociabil la târgul eternelor tranzac ii. O salut ca pe o cuno tin veche pe care-am mai întâlnito prin atâtea muzee de in toare de art antic în care capul (de piatr rece) se va fi pierdut în clocotul vremii.

Tot pe aici - o plac de marmur maculat de stropii de ploaie i noroi, cu câteva frunze lipite pe numele omagiatului (s fie laurii?), ezat la nivelul solului prin anul 2000, cic ar fi „În onoarea lui George Washington care a condus lupta pentru independen a american i, a patrio ilor italieni care au luat parte la acea lupt ”. Nu m mai întreb de ce or fi plasat italienii placa la nivelul solului… S fie mai aproape de p mântul r bd tor… În Piazza del Popolo - un obelisc egiptean surmontat de o cruce cre tin aminte te de Divinul Cezar Augustus... Ce amestec straniu: Egiptul faraonic, crucea cre tin i ... Ave Caesar! Patru lei de marmur vars dintre f lcile lor puternice uvoaie de ap în fântâna de la baza obeliscului ce- i înal verticala seme ie sfâ iind perdeaua deas a stropilor de ploaie. Unde o fi Cleopatra? Poate în fiecare femeie care, privindu- i chipul în oglind , vede sclipirea de nisip a dorului ei preschimbat în vis de m rire…

Str juind pia a într-un amplu rotund - aisprezece statui - sfinc i de piatr i, fa în fa - dou grupuri mari de statui alegorice. Eu, la mijloc - ne tiut trec toare printre al i ne tiu i. Dar vii cu to ii!

Doar pe treptele de la Santa Maria, printre trec tori în „vecinic trecere” - ni te femeiu ti neispr vite (întru cre tere!), abia ie ite din adolescen (sau r mase ne-dospite), singurele-singurele, cu mobilul în a teptare de apeluri promi toare de o iubire f frontiere ( i f iubire!) i, câ iva cer etori cenu ii, m surând cu ochii exper i consisten a eventualului obol în func ie de trec torul vizat, supraveghea i atent de „Împ ratul Augustus” încoronat cu lauri de plastic, putându- i cu seme ie hlamida de ... marmur unduioas , coco at pe o lad de carton plastifiat...

Omul, glorie i mizerie a universului! Parc a a zicea unul pre

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

numele s u Pascal...

La Muzeul Borghese tocmai se celebra centenarul deschiderii pentru public a faimoasei Galerii de Art de aici în care se pot vedea între multele comori „ pirea Proserpinei”, Apollo i Dafnis”, „David cu pra tia” - sculpturi de Gian Francesco Bernini (1598-1680), realizate de marele artist pe când acesta avea între dou zeci i patru i dou zeci i opt de ani - vârste la care tinerii din zilele noastre abia dac încep s priceap rostul venirii lor pe lume, necum s îndr zneasc s afirme cum c „valoarea nu a teapt num rul anilor”.

Trec la distan de o lungime de bra pe lâng aceste minuni i îmi înfrâng cu greu nevoia de a le atinge (Arghezi îmi opte te din umbra în care s-a retras: „A vrea s -L pip i i s urlu: Este!”).

Roma - Santa Maria del Popolo apropii ca din neb gare de seam i „pip i” cu vârful degetelor carnea marmorei mângâiat de degetele artistului în urm cu aproape patru secole i, care mai p streaz poate infinitezimala und de ldur a mâinii sale în a teptarea c ldurii mâinilor celor de acum, între care, iat , i a mea...

De ce atingând imperceptibil piciorul nimfei Dafnis, simt parc zvâcnirea unei r cini cu care aceasta încearc s se lege de p mânt?

Ori poate chiar eu devin r cin , mugure promis pe un ram de piatr , frunz , scoar de trunchi de copac str tut de verticale seve, izvodind (a câta oar ?) dorul p mântului de-a fi mai lâng cer!...

Iat-o i pe trufa a rotunjoar Paolina Bonaparte-Borghese (sora preaiubit a corsicanului acela ajuns împ rat) în chip de AfroditaVenus Vincitrice - în splendida armur a trupului ei tân r - oper a sculptorului Antonio Canova (1757-1822) care, pretinde gura lumii ve nic clevetitoare, va fi studiat cu aten ie fierbinte i mâini experte formele anatomice ale prea mândrei zei e de lut însufle it, însufle indo la rândul lui cu o devastatoare iubire...

Acum Paolina de marmor troneaz într-o sal care parc e numai pentru ea, oferindu-se privirii înseta ilor de frumos, cu bra ul sprijinit pe dou perne, a ezat non alant pe o canapea cu saltelu „moale” în care trupul ei gol se afund ca într-o îmbr are cald dup ce se va fi desprins din fierbintea îmbr are a îndr gostitului i îndr gitului de ea Antonio. Degetul mic de la mâinile sale fine este gra ios dep rtat de restul degetelor (ca într-un noli me tangere adresat profanilor), în semn de aleas distinc ie cum era perceput „schema” aceasta pe la început de secol al nou sprezecelea, semn de ridi-col pre iozitate în vremea noastr .

Mâna ei stâng ine cu îndrept it mândrie un m r - fructul acela bucluca cu care Paris a p lit-o pe Afrodita / Venus, Cea mai

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Frumoas dintre Cele Trei Gra ii, mituit de aceasta cu promisiunea i-o va da în dar pe frumoasa Elena a Menelaului, de unde întreaga dandana de dup , cu legendarul zboi Troian cântat de-a pururi de omenire dup cum l-a fost în at în epopee poetul acela genial pre numele s u Homer de care „Nu se prea tie sigur de-a existat aievea, / În schimb se tie foarte precis c era orb...”. fie frumuse ea fizic a femeii singurul criteriu de care ine seama judecata masculin când se pune problema unei alegeri? Îmi amintesc de un concurs literar al c rui juriu, preponderent masculin, a decis acordarea unui premiu m ri or unei dr la e „inocente” într-ale scrisului, un fel de str nepoat a f tu ei cea „din rude mari împ te ti” cu a ei rug pleonastic foarte: „Cobori în jos, luceaf r blând!”, un fel de … nepoat a nu tiu c rui dreg tor jude ean bine dedulcit la ranguri de noble e m surabil în argin i comunitari... (A nu se confunda cu l tr toarele patrupede st pâne pe coclauri prin cele urbe libere de zgarda totalitar ).

Zadarnic a încercat atunci o membr a juriului (minoritate infim !)

-i trezeasc pe noii Paris la dreapt ra iune. Ei nu i nu! Argument suprem: „S încuraj m tinerele talente, s le ajut m cu grij dac se poticnesc; femeile de tepte s se descurce singure!”

Când am v zut-o pe delicata nimfet - c prioar biped cu ochi mari i umezi ca dou l cu oare de senin i umbr , lâng care s i tot afle alean pârjolul din ochii „pârjoli ilor” de dorin e, le-am în eles acestora alegerea... Aveau perfect dreptate! Ce atâta gramatic a limbii române? Ce atâta metric ? Ce atâta nuditate de idei?... rul ei de aur trebuia cules repede... Mâini lacome ar fi fost destule...

Ea, câ tig toarea invidiatului trofeu, a primit „atestarea” cum c e „Cea mai”, ei au r mas în a teptarea unei ipotetice r spl i.

Nu se mai tie c rui înfometat de trufandale va fi împrumutat ea rul pârguit din livada …în floare a trupului s u.

Chiar o avea vreo importan ? Important este faptul c acest concurs n-a generat nici r zboi, nici gâlceav provincial , nici gaur n cer n-a f cut, nici daune morale n-au fost cerute de nimeni nim nui (de nu cumva „premiul” s-ar fi putut încadra la daune colaterale…). Înapoi la sala Paolinei Borghese! Pe cele patru laturi - câteva busturi romane de prin secolul al III-lea de dup Cristos, o vestal roman în marmur neagr , cu trupul înve mântat în porfir alb/ro u iar, în cele patru col uri - mici statuete antice, crea ii ale unor anonimi de geniu, între care una cu totul fermec toare - Hercule copil, reprezentând naivitatea în stare pur - un copilandru cu gura deschis nu în zâmbet ci în râs nest vilit, dezvelindu- i to i din ii (mai pu in unul care dezertase din perlata comoar ) peste mica grot a gurii ca o bolt de-ntuneric în care gâlgâia ecoul hohotului de care era cuprins mica f ptur inocent , imbecil i fericit .

De ce-o fi râs cu atâta poft caraghioasa mogâldea cioplit în marmur i îndelung lefuit de palmele me terului f nume, aflat acum lâng Paolina lui Canova? i cine va fi fost copilandrul care i-a servit de model genialului sculptor anonim de acum mai bine de dou milenii?

Râsul lui Hercule copil pe care-l descop r acum este poate r spunsul pe care-l trimite peste veacuri sculptorul acela ne tiut, gândindu-se la aerul tâmp de ... cunosc tori într-ale artei cu care, iat , vizitatorii din mileniul trei ai Galeriei privesc cu jind când la m rul din mâna Zei ei, când la sânii ei de road dulce i dragoste amar , când la „coapsa fin de al ut florentin ”, când la patul-canapea ca o invita ie profan la rugi p gâne de muritori iubind iubirea...

O, cum a vrea s pot duce cu mine acas o copie a acestei fericiri n tânge i inocente! tiu bine c numai privind-o, întreg urâtul existen ei s-ar topi într-un imens hohot de râs iar via a mea cu toate ale ei, via a celor printre care trec, n-ar mai fi decât o scen cu „m ti râzânde puse bine” în locul pieritorului nostru chip, dup ce trupul va fi luat ve minte de lut...

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Violeta PETRE

Hedonism

Vers la lumina lumân rii

Poem „dalian”

M-ai d ltuit în piatr ca pe o galatee i fiu cea ideal , femeie dar i zee; m seduci s lbatic, pe-o margine de var Când visele-mi se plimb , nebune pe-o vioar .

Steaua mea apus -i iar , pe un col de suflet trist Url lupii-n mine, noaptea s-a înscris pe-un acatist i în gurile fl mânde, sângele se zbate-amar Arde focu-n m runtaie i cenu -i peste jar.

La licita ie sunt scoase partituriE valsul exilat în alt lume, Cu l comie îl înghit atâtea guri, Iar dansul e relicv f nume.

Am bra e de orant i-ngenunchez în naos Dar, ruga mea se pierde i sângereaz -n haos; M-ai întrupat în ev , dar via a ta mirean E plin de p cate i lacrim pe gean .

În exil trimis-ai floarea cea de col de lâng cer Prea frumoas pentru lumea-n care te îngropi în ger; Ce pustie-i galaxia i ce drame prevestesc Curcubeiele în doliu, cu lin oliul lor ceresc!

Fantome mu câte-o clap de pian, Un do re mi falseaz sub tortur , Viori, f arcu , se-nchid bacovian În lacrima din uria a gur ...

Ai inversat legende i-ai m sluit istorii În care, eroi suntem i cei mai mari notorii; Nu i-am întins eu m rul, nici nu aveam de unde -n stânca din siberii, s mân a nu p trunde.

Carele de foc alearg , pârjolesc în cale-un vis (L-am ascuns sub poala lunii, chiar în clipa când l-am scris).

Se-ncre te astrul nop ii, ca un rictus diavolesc Peste mine cad blesteme, buruieni, în mine, cresc.

pu i de cear se-nvârtesc în legea lor (Un ultim vals, finalul îl veste te), Iar tartorii de foc danseaz -ntr-un picior i Iadul, printre noi, copiii- i cre te.

Pustiet i sihastre mi-erau i pat i mas Din extazul dimine ii m-ai împins în agonii În pântec galateic eu m sim eam acas ; Acum m -nve i pl cerea, c-ar fi supremul bine- Când vecernia coboar -n înser rile târzii; Mâine, poate, astrul zilei va fi tot la locul lui Hedonic lozinc ce plânge, azi, în mine.

Numai eu voi fi cu mine, cum am fost...a nim nui...

Via

E dansul desp irilor ce ne-a pândit De mii de ani, sub lupa diavoleasc Culorile s-au scurs i au încremenit În ipostaza mor ii cea fireasc .

ascuns în durere

Singur tatea asta m -mbrac în t ceri, Secundele îmi mu din a ternut un gând: E iarn i acuma, cum iarn-a fost i ieri Iar viforul se-aude, înghe uri fredonând.

Se pierd în nop i dorin e i vise se-mpletesc Cu lacrima de sânge, ascuns -ntr-un ungher Al inimii r nite. i ce de h uri cresc Între noi doi, iubite, când, s te-aud, î i cer!

Pustiet i sinistre îmi bat la por i i azi, Când dep rtarea strig , închis în amurg; i aminte ti, iubite, cum luna, printre brazi, Ne îmbr ca-n speran i-acum, regrete curg?

Mi-s pa ii sugruma i, nelini ti m apas (M-ai îngropat în vina iubirilor târzii) vrea s te mai chem, dar frica nu m las Te-am a teptat i-asear , dar n-ai vrut s mai vii.

O Frid mutilat , iubirile-mi adun Într-un tablou cu via a-ntre rame de argint; Iubit îmi e ti de-a pururi, de i acum apun Pe-o margine de lume, în ro u hiacint...

Iubirea, de-i p zit bine, nicicând în iarn nu se pierde Degeaba îmi desfac coroana gola pe sub cerul mut, frunza verde-a luat-o vântul i nu mai am ce am avut.

Orfane bra e de-ntuneric î i strig sângerarea-n van, Pustiu-acesta m doboar , f de mil , an de an. i e atâta noapte-n mine, c nu m v d i nu m simt Promisiuni de arte-a teapt s le primesc, dar tiu c mint i vor mai trece nori pe ceruri i m-or îngenunchea furtuni; Tu, frunz galben de vin , într-un poem s m aduni! nu-mi mai fie dor de verde, s m adape-un vers aheu Cu sevele nevinovate, mustind a iamb i a troheu.

Sunt ram cu verdele ostatic în lan uri grele de rugini Tu roag -te, s nu m frâng atâtea doruri, s te-nchini Pe-altarul învierii mele, când clopote se jeluiesc i-nva -m , de corbi la pând , cum r nile, s îmi feresc. i te-oi primi la umbra mea, i- i voi cânta din lemnul verde: „Iubirea, de-i p zit bine, nicicând în iarn nu se pierde”...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Anca S_RGHIE

Monografia dedicat[ Elenei Farago, ca datorie profesional[ onorat[ Pentru profesionistul cercet rii literare nu exist nicio alt datorie de onoare mai important decât valorificarea patrimoniului pe care i l-a oferit zona cultural unde tr ie te.

Absolvent a Facult ii de Filologie din ClujNapoca, profesoara doctor Ada Stuparu a activat întreaga ei via la Craiova cu autoritate deplin . Deloc gr bit în felul cum ia orânduit îndatoririle de profesoar la catedr , ea a elaborat pentru elevi numeroase culegeri care s le u ureze în elegerea gramaticii i a literaturii române. La timpul potrivit, ea i-a îndreptat aten ia i spre cercetarea documentelor literare de arhiv din Craiova, continuând i în prezent s scrie studii substan iale despre personalit ile zonei sau pe teme de interes major, a a cum este crea ia lui Marin Sorescu1. Aceasta s-a continuat în 2013 când în culegerea de folclor literar a lui Marin Sorescu2 a eviden iat în Studiul introductiv un aspect cvasinecunoscut din preocup rile scriitorului. A fost

Elena Farago

rodul unei investiga ii complexe consacrate poetului c ruia i-a dedicat, nu întâmpl tor, i teza ei de doctorat, sus inut cu un frumos succes în anul 2005 la Sibiu.

Apoi s-a oprit asupra Elenei Farago, cu credin a c se cerea acoperit o lacun ce amenin a de prea mult timp prezen a unei asemenea personalit i de marc a peisajului literar craiovean. Atent permanent la fenomenul care define te spa iul literar al ora ului niei, Ada Stuparu a în eles ceea ce Geo Bogza socotea considerând c „A fost o vreme când, pentru orice intelectual român, Craiova însemna Elena Farago”. Ini iativa cercet toarei s-a dovedit i de data aceasta cuprinz toare, în cel mai riguros sens al profesionalismului. Preludiul l-a constituit volumul Elena Farago în scrisori i documente inedite. Recuper ri biografice, tip rit în 2010 la Editura Sim Art din Craiova. Era o restituire datorat colabor rii ei cu profesorul George Sorescu, în preocuparea de a valorifica fondul inedit p strat de Biblioteca „Alexandru i Aristia Aman” din localitate, institu ie a rei directoare fusese cândva poeta Elena Farago. Firesc, a urmat o antologie a Adei Stuparu care a selectat ceea ce socote te a fi mai reprezentativ din crea ia Elenei Farago sub titlul Era o fântân , ap rut în 2012 la Editura Sim Art din Craiova, carte la care cercet toarea semneaz i Cuvântul înainte.

Abia apoi s-a considerat preg tit s realizeze i o monografie, a doua dedicat poetei3, publicat la Editura Autograf MJM din localitate în 2014 sub titlul edificator Elena Farago.

Via a i opera. a cum a fost ea conceput , cartea Adei Stuparu este ferit de primejdia supradimension rilor tiin ifice sterile, pl cut la lectur , edificatoare în efortul de a readuce în aten ie pe „una dintre primele noastre poete autentice”. Dup ce antum sa afirmat ca o mare artist a slovei, Elena Farago „nu s-a men inut în prim-plan în raport cu evolu ia ulterioar a liricii noastre”,

ea fiind ast zi cunoscut doar ca autoare a unor versuri pentru copii. Contribu ia sa la începuturile liricii române ti moderne nu poate fi ignorat .

Structura studiului monografic este echilibrat i clar , c ci dup capitolul intitulat edificator Repere biografice, întreaga aten ie este focalizat asupra Activit ii literare, autoarea departajând aici Crea ia liric i Crea ia pentru copii de Traduceri i de Revista „N zuin a”, acestora urmându-le capitolele Concluzii i Bibliografia final , eficient i ea prin modul grup rii titlurilor, sus inând caracterul tiin ific al lucr rii. În debutul studiului ei monografic Elena Farago. Via a i opera, Ada Stuparu trece în revist edi iile cele mai importante, între care una datorat lui C. D. Papastate, colaboratorul direct al poetei. Sunt analizate i studiile exegezei de care s-a bucurat Elena Farago de-a lungul timpului. În critica literar de prim plan, ea nu a sc pat aten iei celor mai sonore

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii unde ea semneaz cu pseudonimul Fatma.

Va da poezii i la „Luceaf rul” lui Oct. Goga i O. T sl uanu, la „F t -Frumos”, publica ie condus de Emil Gârleanu, i la „Ramuri” din Craiova. Atunci când se stabile te în anul 1907 cu familia la Craiova, poeta î i va aduce aportul la animarea atmosferei culturale a niei, neezitând s g zduiasc edin e de cenaclu în propria cas . În curând ea face parte din conducerea Cercului cultural al Craiovei. Decizând s slujeasc via a cultural a Craiovei, dup ce a administrat Funda ia Aman, ea înfiin eaz o Universitate liber , unde organiza conferin e sus inute de mari personalit i ale artei. A a cum apreciaz Ada Stuparu, anul 1922 aduce un apogeu al activit ii ei ob te ti, întrucât grupul de intelectuali cu care colabora editeaz revista „N zuin a” în care sunt promovate timp de apte ani mari nume ale culturii locale i na ionale. În 1936 ea înfiin eaz Societatea Scriitorilor Olteni i apoi în revista „Gând i slov olteneasc ” în 1938 i se dedic la 60 ani un întreg num r, ca „decan a poeziei feminine române”. Perpessicius vedea în Elena Farago „vestala neobosit a focului sacru”. În plan social se angajeaz cu toat însufle irea, gata s înfrunte primejdii politice majore, în ac iunea de ajutare a ranilor n stui i de r scoala anului 1907. Volumul ei oapte din umbr prime te Premiul Academiei Române, c ruia îi vor urma alte câteva semne de recunoa tere a valorii sale. Preocupat s fixeze toate paradigmele existeniale ale scriitoarei, Ada Stuparu o prezint nu numai ca o creatoare ci i ca traduc toare de poezii, activitate ce completeaz spectral modul cum Elena Farago în elesese s se implice activ în via a cultural a epocii.

Constantin Lecca - Portret de femeie

nume ale domeniului. Ada Stuparu urm re te traiectoria afirm rii în timp a poetei. În 1906, când îi ap rea volumul Versuri, a fost apreciat de c tre Ion Gorun drept „prima doam” a poeziei române, remarcate fiind farmecul i des vâr irea formei. O nuan are va face N. Iorga când descoper în Elena Farago o poet cu „idei i tiin a formei”. Istoric literar, G. Ibr ileanu o consider continuatoarea marii poezii, începând de la M. Eminescu, G. Co buc i Al. Vlahu pân la Oct. Goga.

Aflat constant în aten ia evaluatorilor creiei literare contemporane, poeta de la Craiova este apreciat superlativ de c tre E. Lovinescu, care o declar drept „singura femeie care scrie la noi”. Se poate afirma c poezia liric a Elenei Farago a întrunit sufragiile celor mai importan i istorici literari, dac avem în vedere c la Ia i C. Ciopraga considera c pentru dou decenii, ea „reprezenta poezia feminin aproape în exclusivitate”. Chiar i Liviu Rebreanu i se adresa elogios, spunându-i Elenei Farago: „E ti poet mare”, cu versuri de o rar delicate e i adâncime. Mai târziu, în func ie de grila altui anotim al recept rii poeziei, istoricul literar Al. Piru o stigmatizeaz , socotind-o „de necitit ast zi”. Între contemporanii no tri, Al. Cistelecan o nume te „prima doamn a poeziei” în ordine cronologic , întrucât prin ea „poezia feminin iese din diletantismul de salon i din veleitarismul sentimental rimat, trecând, practic, de la bovarismul liric al inimii la estetica unui sentiment.” Iat explicabil i implicarea Adei Stuparu, care cu discre ia i temeinicia lucrului bine f cut propune, ca atare, o reabordare a crea iei Elenei Farago, gest critic prin care „o nou cercetare poate s o repozi ioneze, în raport cu realiz rile epocii sale, dar i cu contextul liricii române ti, la ale c rei începuturi a contribuit.” Publicat la mai bine de o jum tate de secol de la stingerea ei, o reevaluare critic a ceea ce este peren în crea ia unei poete de o asemenea sensibilitate autentic este cu totul necesar , ca reper pentru cei ce doresc s în eleag evolu ia lirismului românesc. În cele câteva Repere biografice din monografia Adei Stuparu, se traseaz liniile destinului Elenei Farago (1878-1954), care a avut „via de roman, subiect de dram ” cum afirmase I. L. Caragiale, în familia c ruia ea a ajuns în tinere e spre a se ocupa de cei trei copii ai scriitorului. Apoi tân ra se c tore te cu Francisc Farago, un „intelectual cu prestan ”, care îi ocrote te devenirea artistic , debutul ei f cându-se în 1902 cu poezia Gândul trudi ilor în „România muncitoare”, ea împ rt ind ideile socialiste ale so ului.

Elena Farago devine colaboratoare a revistei „S torul” sub direc ia lui Nicolae Iorga,

35

Provenit ea îns i dintr-o familie cu 7 copii, care vor fi împr tia i pe la rude dup moartea prea timpurie a celor doi p rin i, Elena Farago adopt un b iat, pe Mihnea, în 1907 i na te în 1913 pe Ana Virginia, Cocu a.

Aceasta s-a constituit drept baza sufleteasc a orient rii poetei spre lumea copiilor, c rora le dedic cele mai inspirate versuri. Dac am considera fie i numai faptul c acum, la început de secol XXI, prin sensibilitatea lor vibrant i miezul educativ, poeziile pentru cei mici ale Elenei Farago continu s sus in afodajul form rii noile genera ii, am putea afirma cu t rie c rostul ei în lumea este împlinit. În cele cinci cicluri de poezie pe care le-a publicat, respectiv Versuri(1906), oapte din umbr (1908), Din taina vechilor spântii (1913), oaptele amurgului (1920) i Nu mi-am plecat genunchii (1926), iubirea este pivotul tematic al crea iei sale lirice, tonalitatea dominant reg sindu-se în versul „f hohot, nici suspin”. Discre ia, ce determin , printr-o specific logic destinal , coborârea tr irii sale la oapt i chiar la cere, inea de datele personalit ii sale i de felul cum îi fusese dat s treac prin timp. „La Elena Farago iubirea se profileaz mai cu seam ca o a teptare - va constata Ada Stuparu - sau o neîmplinire, iar prezen a fiin ei iubite (adorate chiar) este marcat , de cele mai multe ori, prin absen , în cel mai bun caz profilare în vis.” Desigur c un gen de poezie a vis rii, ca pandant al iubirii spiritualizate, tipic liricii feminine, nu- i g se te or cititori în nelini titul început al secolului al XXI-lea românesc, dar discu ia provocat de conceptul literaturii feminine, trecut prin opiniile lui Eugen Lovinescu, George C linescu i, mai apropiat, ale lui Eugen Negrici, este edificator sintetizat de Ada Stuparu, care fixeaz clar i particularit ile tehnicii de construc ie a versului la poeta din ora ul niei.

Punctul de sosire în cercetarea monografic de fa este literatura pentru copii scris de Elena Farago, care în vers i proz sau în texte pedagogice a venit în întâmpinarea tinerelor genera ii. Poate c în acest vârf de s geat care a str tut timpul cu cea mai mare h rnicie, st ast zi misterul inurii poetei, pe care o recit cu versurile unor texte ca Motanul pedepsit, C elu ul chiop, Gând celul i Doi fra i cumin i cei mai sinceri dintre cititori, copiii.

1. Ada Stuparu, Marin Sorescu. Starea poetic a limbii române, Craiova, Ed. Aius, 2006.

2. Marin Sorescu, Poezii populare, Craiova, Editura Autograf MJM, 2014.

3. Dup cea a lui C. D. Papastate, Elena Farago (monografie), Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ecaterina NEGARA (Republica Moldova)

poem devreme îngerii du i de la por i, când tu cântai rug ciunea câtre ei, nu mai vorbesc i nu vor mai vorbi pentru c cineva ar fi pus sub semnul în tiin rii ar putea spune ceva i pentru evolu ia noastr , dar ne-am uitat înapoi i racii erau fier i i ro ii, ce nenoroc s-a întâmplat, nu mai era nimic de spus i eu obosisem s am ni te îngeri neserio i, lene i i fal i, într-un col de odaie, nu m slujeau pe potriva în imii mele eram doar cu t lpile pe p mânt, mai departe cine îmi putea contura fiin a prin univers, îngerii ace tia nu m-au slujit i am emis un ordin de demitere i de izgonire a lor din rai.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Boris MARIAN

Ce suflet am, ce simt, ce via , Ce singur tate! i tu ce chip, ce zâmbet i ce ochi?!

Dup ce am întâlnit atâta neiubire?!?!

Ce naiv sunt Te a cuprinde u or, poate e drept, Poate e tot, ce a mai cuprinde.

Ce merit eu, ce am eu, Sunt trup chinuit i suflet nedrept it; Cum le-ai ine în bra e pe acestea.

Abel - Cain - poem

Doamne, nu m -nv a ce-i ura, Nu-mi l sa sufletul s plece în lume, Mai bine m faci legum , hum , Unde e fratele Cain? Spune-mi.

Unde e fratele câine, unde?

In memoriam E lâng tine, îmi spune Domnul, Cain se uit la mine, tace, rin ilor arh. Irinarh Nu tiu, gânde te, plânge, nu tiu.

Aud cum se roag -ncet, e Cain?

Când vine mama la mine Cine sunt eu, mai sunt eu Abel? sunt copil, Ajung la marginea scrisului, zarva Când vine tata la mine Zadarnic , dar lumeasc , tace. sunt copil Cândva cre team viermi de m tase, Când nu vine nici unul din ei Priveam cum alunec unul spre altul, Sunt singur.

Ca ni te degete t iate, lama Crucea mea Însângerat spune, spune.

Ei nu m caut , Apoi izvodeau lumina stelar , Ei se odihnesc pe o f râm de lumin , Adesea în starea mea cereasc , Era m tasea o minune. pe o gean de cer. d cum se prelinge Iar eu încerc s -n eleg Divina din crucea ta, crucea-mi i nemurirea.

Comedie f text i vin .

Eu nu-l deranjez, aprind o candel i tac, Tr iesc ultimele r sfrângeri Jivin , zice fugara rim , A cui e lacrima de pe obrazul t u, Doamne? în toate ca o tip ritur .

Aud exclama iile surdului, doarme? prive ti ca pe un copil, multiplicat spre bucuria ta, La cap tul c toriei, lac tul, Te privesc ca un om singur. spre des vâr irea mea, Pletele înc run ite, p catul. unicei, c reia i-ai dat inelul, Hristoase!

Femeia Ideal , pagatul, rimu-te în toat Aveam o mare încredere, iart , ria contopirii crucii mele, Iluzia cutreier prin pulberi i a tri, crucii tale, Unde sunt Beatricele toate?

Mântuire.

Zgârcitul crede c averea se-adun , Banii cu banii se împreun , Nedumire De nu e logic nimic nu iese, Cum ar lipsi Cimabue.

Te-a cuprinde u or, suflet armonios Mâna o-ntinzi, prime ti un leu, Ce-mi atingi sufletul, Dac te-nal i, devii un zeu, Ce naiv , ce chip am Îmi plesne te o vân -n cap, i tu ce chip frumos De-a fi mai calm, de-a fi un crap.

Ce s mai scriu? C te iubesc?

Te-a s ruta duios O, da, oda, o, rai lumesc, Poate înc nici nu tiu cum, Poate-n elegi ce vreau s spun .

Constantin Lecca - Scen mitologic Poate înc nici nu tiu de ce!? parodiez ca un nebun.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Constantin MIU

Un poet nostalgic ]i ilar (f[r[ voie?)

Casa editorial „Amurg sentimental” din Bucure ti i-a f cut prostul obicei de a încredin a unor a a-zi i condeieri alc tuirea de prefe e pentru volumele de versuri ale unor autori pe care dore te cu obstina ie ca publicul s -i cunoasc . N-ar fi nimic r u într-un asemenea demers, dar ce te faci când prefaatorii, în dorin a lor de a epata, se bag i ei în seam , f a eviden ia vreo idee referitoare la volumul la care se prefac a face vorbire? A a se întâmpl , bun oar , cu Aureliu Goci, semnatarul unei prefe e cu titlu pompos - Proiec ii onirice i aventurile memoriei -,la volumul de rondeluri al lui Mihai Valentin Gheorghiu - Cetatea viselor târzii (Casa editorial „Amurg sentimental”; Bucure ti, 2011).

Citind cu aten ie cele dou pagini ale a a pretinsei prefe e - în fond o compunere de clasa cincia -, constat m pre iozitatea titlului propus/ ales de Aureliu Goci, f acoperire de con inut, mai cu seam c , lecturând volumul de rondeluri, nu am sesizat nic ieri

pretinsele proiec ii onirice, la care nici m car Aureliu Goci nu face referire. Îns , el se hazardeaz s afirme: „Sunt convins c dl Mihai Valentin Gheorghiu va r mâne în literatura român , fie i numai pentru c a scris mai multe volume de rondeluri, dar fiind un om înc tân r, mai poate scrie destule.” (p. 5).

Cât siguran de sine probeaz prefa atorul, impresionat de cantitatea volumelor de rondeluri ale autorului i nu de calitatea acestora! Halal „judecat ” estetico-literar !

E drept, e f cut în maniera lui Bul ! i, spre a nu se dezice în formul ri inepte, Aureliu Goci continu : „Dl Mihai Valentin Gheorghiu este un autor serios, iar rondelurile sale sunt chiar rondeluri...” (s. n., p. 5). Ce alt ceva ar fi putut fi rondelurile autorului, dac nu preciza inept prefa atorul?

Autorul volumului de rondeluri î i structureaz materialul poetic în 15 sec iuni „cet i” -, de la Cetatea casei rinte ti, pân la Cetatea decolteului, tonalitatea scrierilor fiind de la cea nostalgic , la cea ironic- galnic . a cum arat i titlul, prima „cetate” propune un topos afectiv - casa p rinteasc -, evocat nostalgic de autor. Pentru M. V. Gheorghiu, casa p rinteasc este un topos sacru, având ca emblem masa, de aceea i esen : „M simt ca-ntr-o p dure deas / Alunec, ajungând prin ani, / Copil în cea mai sacr cas . // În mijloc: p rinteasca mas , / Sculptat -n col uri cu vulturi...” (s. n., p. 10). În alt loc - Mireasma casei p rinte ti -, autorul recunoa te c poart în suflet „icoana” casei p rinte ti, în opozi ie cu imaginea deplorabil a devast rii acestui topos: „Mireasma casei p rinte ti/ În suflet doar mi-a mai r mas/ Ajuns pies de pripas/ i vine greu s-o mai prive ti. // Au fost tocmi i i grote ti/ i-au devastat-o pas cu pas.” (p. 13). Gr dina casei p rinte ti, cu pomi în floare - o adev rat oaz de lumin - este i ea evocat nostalgic în dou poezii: „În

curtea casei p rinte ti/ Au dat cire ii to i în floare, / E rost de umbr , de r coare, / i pomii-abund de pove ti.” (În curtea casei rinte ti, p. 11); „Îmi lipse te o gr din , / Oaz sacr din Pucioasa, / Îmbr cat în lumin ” (Oaza sacr din Pucioasa, p. 16).

Cum era i firesc, motivul trecerii ireversibile a timpului apare ca un lait-motiv în sec iunea Cetatea anilor aizeci: „Se scurge timpul în secunde/ (...) Nevolnic lunec gr bit” (p. 30); „Timpul lunec pr dalnic, / cuind precum o fiar / i cu nota lui bizar , / Trece m turând n valnic” (p. 33). Legat de acest motiv, sesiz m i nota u or ironic în realizarea autoportretului: „Amice, timpul tea br zdat/ i barba e de-acum ca neaua, / Patin prinde catifeaua/ i timpul curge roman at” (Amice, timpul te-a br zdat, p. 29).

Nu tim câte volume de versuri are publicate M. V. Gheorghiu (prefa atorul menioneaz doar c „a scris mai multe volume de rondeluri”), dar în unele poezii din volumul de care ne ocup m sunt unele construc ii, care atrag mirarea cititorului, prin ilaritatea lor: „E semn de bine… cunoscut, / Îmi spun în fug târgove ii/ La vremea unui început.../ La ceasul opt al dimine ii” (p. 81). Dac astfel de târgove i ar fi t if suit (fie i „în fug ”) cu autorul, cu siguran n-ar mai fi f cut nicio brânz în târg, dac ei ajung acolo abia „la ceasul opt al dimine ii”. Probabil a teptau ca autorul s se trezeasc , s -i spun ce aveau pe suflet i abia pe la 8 s se-ndrepte spre târg, cam pe la spartul târgului... În poezia În lanul auriu de grâu, autorul are apuc turi ciudate; pe semne c în alt via o fi fost alt soi de jivin , dac declar : „În lanul auriu de grâu/ Adulmec spice ca motanul” (p. 82). Asemenea „versuri” n-au nimic de-a face cu fiorul liric! P cat de faptul apar într-un rondel, care prin forma sa are o inut imperial , iar asemenea inep ii îl coboar pe autor la nivelul unui novice, aflat la abc-ul versifica iei de cenaclu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Octavian MIHALCEA

Amprentele interioriz[rii

Frumoasa adormit (Amanda Edit, Sinaia, 2015) este titlul antologiei bilingve româno-albaneze, întocmit de poetul i traduc torul Baki Ymeri din crea ia liric a Cristianei Maria Purdescu i a lui Sali Bashota. Ceea ce îi leag pe cei doi este reprezentat de periplul printre misterele amorului, adâncit pân în momente de-a dreptul crepusculare.

Versurile Cristianei Maria Purdescu fiineaz într-un registru autumnal ce nu este înc desprins de fervorile solare ale anotimpului cald. Hipersensibilitatea liric se manifest cu deosebit acuitate. Neîmplinirile dicteaz mi -c rile sufletului poetic, supus multor încerc ri. Astfel, tenta ia abandonului este foarte aproape. Pluralitatea necunoscutelor determin o persistent stare de insecuritate, accentuat de caracterul puin consistent al anumitor leg turi sentimentale: „Str zi b tute de ploi,/ Frunze de-acum ruginii/ i noi,/ despre noi ce mai tii?// Îmi vorbesc de tine/ Fereastra i strada-ntunecat / Un fulger taie din cer/ O bucat .// Cer, jum tate de cer,/ Dragoste jum tate,/ Numai pustiul r mâne întreg/ Dintre toate.” (Dintre toate).

Fiorul iernatic devine tot mai amenin tor.

Punctual, Cristiana Maria Purdescu abordeaz i subiectul profund umanitar al actorilor ce s-au desprins de spa iul teluric, impresionând decen a i verticalitatea regretelor: „Tot mai mul i se retrag în cimitirele/ împodobite cu trandafiri,/ joac la teatrul absurd al mor ii.// Îmbr ca i într-un abur transparent/ pun piese demult apuse, scenarii/ pierdute în mucegai.// Uneori se retrag/ în spatele scenei i, gr bi i,/ dau autografe îngerilor de bronz.” (Tot mai mul i - Actorilor deceda i).

Picturalitatea poemelor poart inconfundabilele amprente ale suferin ei. Impresii fulgurante aduc în prim-plan actualitatea inimii greu încercate. Peisajul pluvial consoneaz cu o problematic aspectare interioar , predispus la multiple fr mânt ri. Dominanta clarobscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciant . Astrul nocturn privilegiaz complexe circumstan e fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental cap propor ii ap toare: „Încearc s m cau i/ în nimicul din grota platonic ,/ în neputin a de a iubi pe altcineva,/ în nevoia de a fi cu mine,/ în nefericire! //

Încearc s m sim i/ în sângele înfierbântat/ de ora pa nic a nop ii.// Încearc s m vezi oriunde,/ în ging ia unei ha uri,/ în tandre ea unui contrast clarobscur,/ printre chiparo ii dezola i din cimitire,/ sau printre frunze.// Încearc s m recompui/ din buc i de trecut i/ actualizeaz -m !// Nu vreau s pornesc în deriv / pe drumuri pierdute deja/ în priviri invizibile.// Încearc ...” (Încearc ).

E detectabil i substan a unui paseism completudinar. Câteodat , peisajul liric ia accep iuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parc dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreun cu atotputernicia solitudinii, determin nedisimulata interiorizare hipersensibil : „R mâi/ Chiar dac e noapte,/ Singur tatea nu chinuie,/ Triste ea nu-i ap toare./ R mâi,/ Durerea e m nu a ce ni se potrive te.” (Durerea e). Persist , invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu sunt situate sub o pregnant influen selenar , fiind realizat un misterios sincretism între umbrele trecutului i mereu via problematic a ceea ce va urma.

Constantin Lecca - Panahida de la R zboieni

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Florin M~CE{ANU

CONSTANTIN CONSTANTIN LECCA LECCA Constantin Lecca - Autoportret Constantin Lecca s-a n scut la data de 4 august 1807 la Bra ov, într-o familie boiereasc , cunoscut în rile române din secolul al XVI-lea. Tat l lui, Dumitru Lecca, i fratele lui, Ion, au fost negustori renumi i ai Bra ovului.

Constantin Lecca a înv at la o coal din cheii Bra ovului, carte româneasc i greceasc . Se pare c a urmat cursurile gimnaziului s sesc din Bra ov, unde a putut dobândi o bun cunoa tere a limbii germane. Primele lec ii de pictur le ia începând cu anul 1827, când este trimis pentru studii la Buda, în Ungaria.

Tr ind în mediul intelectualilor români din capitala Ungariei, unde se cultiva tradi ia colii ardelene, Lecca se formeaz ca pictor istoric, interesat de trecutul neamului.

Dup studiile de pictur la Viena, poate i la Roma, Lecca vine la Craiova, ca profesor de desen la coala na ional , unde este coleg cu Stanciu C âneanu, Grigore Ple oianu i Ioan Maiorescu.

Constantin Lecca picteaz portrete ale boierilor localnici i decora ia bisericii Madona Dudu din Craiova. Face parte din

cercul de intelectuali grupa i în jurul lui Ioan Maiorescu, preocupa i de ridicarea cultural a ora ului. În 1837, sprijinit de Petrache Poenaru, cu care se înrudea prin so ia sa, Victoria Otetele anu, Lecca înfiin eaz prima tipografie la Craiova i scoate, între 3 octombrie 1838 - 25 septembrie1839, revista „Mozaicul”. În 1848, aflându-se pe listele proscri ilor, se refugiaz la Bra ov, unde execut pictura interioar a bisericii Sf. Nicolae din Schei. C tore te în Italia pentru studii. Dup 1851, Leca se afl la Bucure ti, ca profesor de desen la Sf. Sava. Este cea mai rodnic perioad de activitate a artistului. Decoreaz mai multe biserici din capital (Sf. Ecaterina, R zvan Vod , Curtea Veche, Radu Vod etc.). Din 1864 a fost profesor la coala de arte frumoase din Bucure ti pân în 1870.

La Bucure ti, Constantin Lecca n-a mai fost artistul de la Craiova. Aici s-a

manifestat ca pictor r spânditor de opere realizate în serie, opere care nu au mai con inut în ele valoarea artistic din perioada maturit ii.

La Bucure ti, pictorul a f cut avere, dar fo tii elevi ai lui ajung s -l dep easc i i-a pierdut faima de mare maestru cu toate a mai avut în unele lucr ri reveniri i str luciri de moment.

Din 1870, Constantin Lecca nu a mai pictat nimic din cauza bolii Parkinson, de care a suferit. Ca urmare, el a fost p sit de lumea artistic , a fost uitat, a fost privit cu indulgen de c tre contemporani.

Practic, dup 1870 nu a mai participat la nicio expozi ie, nu a mai lucrat, activitatea sa fiind definitiv încheiat . În ultima perioad a vie ii sale a tr it pe strada Amzei nr. 19 din Bucure ti, izolat i uitat pân în data de 14 octombrie 1887 când a decedat. A fost înmormântat în cimitirul Belu.

Constantin Lecca - Pictur de la Biserica R zvan Vod

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Olimpia CIOICA MURE{AN

„Femeia din vis” Citind cartea „Femeia din vis”, scris de domnul Milian Oros, mi-am adus aminte dintrodat de ni te cursuri de estetic i literatur comparat , inute de domnul Liviu Rusu, la Cluj, pe vremea când eram student la Facultatea de Litere, din minunatul ora de pe Some . Era un curs facultativ la care mergeam aproape to i studen ii din mai multe grupe, cu mult pl cere. Ce ne atr gea atât de mult?

Acurate ea i farmecul prezent rii fenomenului literar în analiza lui intrinsec . Mi-amintesc acum de un argument care justific opera literar . Spunea esteticianul Liviu Rus, c opera literar nu poate fi desprins de via a real , dar nici nu e o copie a acesteia. Experien a de via a fiec rui autor va ap rea în opera lui. Cum altfel s ne explic m la Milian Oros popasul f cut la m stirea Cozia sau drumul prin pe tera cu stalactite, Transalpina, Sarmisegetuza, etc? Tot Liviu Rus explica în „Logica frumosului”, c un autor autentic va realiza o oper de valoare prin imaginarea unui drum, care reface unitatea dintre trecut, prezent i viitor, ob inând ceva cu totul nou, opera îns i, produs al imagina iei personalizate. „Femeia din vis” este original în raport cu experien a individual a autorului, dar i cu cea social . Personajul principal, Zedac, nume simbolic, care vrând-nevrînd te duce cu gândul la str mo ii no tri daci, se afl întro visare lucid continu . Acum e-n prezent, un tân r pictor îndr gostit de Arina, critic de art , ca alteori, tot în prezent, e doctorul chirurg care trateaz bolnavii atât fizic cât i psihic, considerând c boala începe din interior, din psihic, poate din aur , apoi atingând corpul terestru. Uneori se amestec cele

dou planuri: cel real cu cel oniric. E acela i personaj, dar foarte vis tor, care tr ie te pardou vie i. Are impresia c a mai fost prin acele locuri; fenomenul deja-vu are un rol important în relatarea întâmpl rilor. E i o poveste frumoas de dragoste la prima vedere, ce vine precum numele Arina + Zedac din trecut spre viitor. Visul de iubire al lui Zedac pentru Arina a început în trecut, se g se te în prezent i prin fiica lor, Adina, în viitor. (Eu i-a fi zis ALINA, de la la dor-ALIN te dor, ALIN !) Impresia estetic a textului literar se împlete te cu veridicitatea con inutului în fragmentele despre daci. Descrie obiceiuri, tradi ii, oastea dac , port, religie, fort re e, toate acestea într-un tablou autentic.

Zedac apare astfel un erou legendar care lupdin r sputeri pentru ap rarea p mântului str mo esc, un erou care merit aprecierea timpurilor ce vor urma.

Deoarece literatura nu s-a dezvoltat independent de filozofie, în roman al turi de un vis permanent ce penduleaz din trecut spre viitor i invers, g sim dezb tute cele trei mari teme ale ontologiei tradi ionale: EULUMEA-DUMNEZEU. EU-ul scriitorului aflându-se în permanen în c utarea Aderului relevat în prezent ori în trecut. Lumina lumân rilor aprinse-n biseric îl teleporteaz pe Zedac într-o lume apus ; boala din fraged pruncie i-a adus un har de vindetor odat cu maturizarea, când a ajuns s duiasc bolnavii asemenea medicilor daci, mai întâi vindecând r nile sufletului apoi cele ale trupului. Prelungirea visului în via a real , credin a în str buni i în unele profe ii, posibilitatea de comunicare cu lumea nev zut , leg tura cu subcon tientul i cum acesta ne poate influen a via a, toate fiind pân la urm mijloace prin care se exprim autorul, dându-ne senza ia c Arina e un alter-ego al lui. Conversa ia cu ea e mereu prezent i e un fel de aprobare sau dezaprobare a propriilor gânduri. Lumea cu varietatea formelor i Divinitatea sunt percepute al turi de sentimentul iubirii în mod identic de cele dou entit i, Zedac i Arina. Desen i culoare, realitate i fic iune, violet de lavand , sentimente puternice, interpret ri ale pasajelor din Biblie, text pres rat cu aforisme potrivite, descrieri impresionante de natur ori st ri suflete ti, imaginate emo ional, acela i om cu tr irile lui în dou trupuri-Zedac, dacul

lupt tor ca i tat l lui-paralel Zedac, doctorul chirurg, seconda i de aceea i Arina, care dunume pare a veni i ea din aceea i lume apus a dacilor. Timpul se îndep rteaz ca apar altul, de culoare albastr -violacee.

Lucruri foarte frumos spuse: „Lumea interioar îns este adev rata lume creatoare, ea de fapt face s se nasc lumea exterioar ...”.

Sau: „...marea majoritate a oamenilor tr iesc într-o lume exterioar , foarte pu ini sunt preocupa i de lumea lor interioar , lumea format din gânduri sentimente ori imagini mentale”.

Scriitorul e preocupat de r spunsul la marile idei ale existen ei: cine suntem, de unde venim i mai ales unde ne îndrept m, ce trebuie facem pentru a ne mântui. Astfel în conversa ii apare ideea „con tiin ei universale”, toria în timp, visul oniric, visul lucid, raportul dintre suferin i credin , imagini simbolice, idei i teorii despre formarea real a limbii i a poporului român, etc. Ce rol are imagina ia în literatur ? F imagina ie nu exist literatur bun ! Jurnalul încredin at Arinei cu titlul „Dacul”, e o carte-n carte, care ne aduce din nou în planul real, dar în acela i timp acceptând i jocul amestecului real-imaginar. Adev ratele rela ii dintre daci i romani sunt atent dezv luite, scriitorul fiind preocupat de istoria noastr cea adev rat i astfel ne arat imaginativ ce fel de înainta i am avut pentru a ti cine suntem ori... putem fi. Descrierea lupt torilor daci ce se preg teau s -i înfrunte i s -i alunge pe cotropitori, ne aminte te de chipurile dacilor de pe Columna lui Traian din Roma. Simbolul Daciei sub forma unui soare str puns de spice de grâu, str juit de doi balauri, sanctuarul, grota i c toria prin ea sunt atâtea miracole ale povestirii care merit s fie citit . Descrierea mor ii lui Decebal, vitejia solda ilor daci, ideea continuit ii luptei de ap rare a p mântului str bun, istoria neamului românesc adus -n actualitate, citirea jurnalului-poveste în fiecare noapte precum eherezada în „ O mie i una de nop i” - spore te farmecul i mi-sterul relat rii - o anumit stare de ame eal , halucina ie sau trezire brusc îl duce pe Zedac de la normal la imaginar, de la real la ireal, sporind suspansul. Cartea e unitar , curge limpede ca apa de izvor, e scris din inim cu mult dragoste pentru acest popor din care face parte i autorul.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

PSALMUL MUNTELUI TABOR Rar marea Ta, adesea acela i vârf visezu-l.

De ce Te-ascunde cerul, ca bob de grâu p mântul?

Parc -mi visez visarea, c-a ridica retezul...

Copil, od ii singur, tr znea-n obloane vântul.

Tot mai cutez urcu ul? Colb, valuri, anii du-mi-i Pe unde str nepo ii mu catelor din geamuri Spre-acela i pisc de Munte privesc adâncul lumii, Urcând ca-n ocarin cele mai triste neamuri.

Tu-mi spui de adormire? Zi-i somnului c -i moarte! i totu i vine visul ce altfel m vâneaz ...

E doar un geam ce ochiul de Munte m desparte, Când cerul T u în eap -n florire de turcoaz .

La-ntreaga- i poienire - colibe, strâmte-n praguri?

Ia-mi inima i f i-o palat cu stâlpi de faguri.

PSALMUL DE PERL Voi ti i ce e porfira prea scumpelor postavuri?

Despre jurnalul scoicii nici azi nu te cutremuri, -n locul obrintirii spre putrede otr vuri scu din limpezi ape înalte reqviemuri?

Retras în chilie, i-e inima cât macul, Cât punctul de suspensii ce-l pui dumnezeirii. geata nezburat mai fin fu ca acul, Iar victima nu-i hoitul, ci pre ul nemuririi.

Din str vezimi, adâncul îi fur mor ii sita, Pentru s rut, se cere chiar jertfa de lumin . ci perla Celui-Ve nic cercând a-i fi ispit , zu pe-obraz de cântec în luminata-i tin .

Altoiul T u, Iubire, nu e f cut de bard .

Lut când aprinzi în perl , continu s ard .

PSALMUL CE N-A FOST S FIE Cum s -n elegi furtuna a codrilor catism , De n-ai iubit vreodat ? Cum s i culeg ce scap Din jertfa de culoare a apte cerbi din prism ?

Cum lacrima i ghea a pot fi aceea i ap ?

Nu pomeni Iubirea de n-ai fost Niagar !

Eu am v zut-o-n fl ri. Colb de cenu i, ca boare Plutea peste adâncul ce cu adânc se zboar , Când pân’ la os tot cerul din arip te doare.

Pofteai simbol p unul, s i-l aduc, superbul, Jucând cu evantaiul, perlat Edenu-n dar pe Maci vii opri i în pene! Mândriei tale, cerbul i-a fi adus în stem , nu ubred gât de arpe.

Dragon visam în lupt , foc pân -n bol i s zvârl , Dar te-a r pit p unul cu capul de opârl .

PSALMUL CE NE-A FOST S FIE Au ochii frumo i ca tine - panterele, acalii Str lucitoare geme, vânând imperial, Dar numai ie-i dat cruzimea în detalii, Lungi sfâ ieri de flaut din burg medieval.

Regal, des vâr irea pl cerii de supliciu, Din somnoroase gene c tu a-i de argint, Încet, mai dulci s doar torturile-n deliciu Cu-ncol ciri de arpe din oapte i alint.

Tu îmi spuneai, coralul c-ar fi ca-n stih tocmire?

La fel ca-ntr-o oglind r sf ul t u îl prind, Din inim de piatr fac crin de m stire Cioplindu- i duh i umbra ca zapis în colind. a ne-a fost s fie, prea sfânta-ne osând , ne-a zidit m rgeanul de vii în luminând .

PSALMUL LUMINII NEAPROPIATE Mai mult pietri mi-i firea. Din care luturi Tu mai Ales, fr mânt cârtirii, nindu- i de pe roat Ca p str vul din palm ? Rod vântului sunt numai? spicul T u deasupra-mi m cere la socoat .

Prea-s noduros, iar vremii-i înghit po irci de acru!

-mi alt pl smuire, cu mai pu in departe.

De-ng dui ca rubinul s i poat bea din sacru, De ce te-ascunzi Iubire, tot dincolo de moarte? În inim des sudul, neap rat vrei nordul, De parc sim i în setea-mi deliciu rar, pl cere.

De mi-am pierdut o delt , dez rm prin stânci fiordul, Coroanei nestemat , cum Riga-al meu m cere.

O via -am dus pustiul, în locul T u, adaus, s tiu c-al turi mergeam c tre Emaus.

41

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Geo FILL - MONTREAL

Dans cu metafore

Un gând colegial

Când scriu despre Florentin Popescu simt în degetele sufletului un vulcan de voca ie, ruire, decen i mult curaj.

Cartea, micu ca format, numit sugestiv „Salonul cu portrete în peni ”, adun în ea chintesen a biografiilor a vreo patruzeci de scriitori români. Poetul, eseistul i deosebitul chirurg psihanalist se joac de-a metafora zugr vind în pu ine, dar dense, cuvinte ni te portrete deosebite.

O incorporez scriiturii mele pe doamna Mariana Ionescu, cea care scrie pe coperta a patra c „Florentin Popescu are un discurs fermec tor, captivant, un ochi care distinge /vede/ inventeaz culoarea personajelor împinse uneori, din impuls literar, pân la limita broderiei rafinate, i st ruie asupra portretelor prin relatarea unui bun narator, cum sunt, de obicei, evocatorii de excep ie”. invit, a adar, s poposi í în „Salonul cu portrete în peni ”

Sanchi...

Circul prin România, de acas , i chiar peste ocean, o corcitur de literatur cocolo it în ni te bro urele intitulate cu curaj „BANCURI”.

Draga mea „Editur ALEX -/ALEX & LETI PRES”, e ecurile voastre tipografice au ajuns i pe la Montreal. Le difuzeaz un tip confuz care cic practic i el umorul... Acum când scriu, am sub priviri mostra ISBN-93786257-0-X, cu un pre afi at pe o fâ ie galben -pal, la pre redus, de doar trei lei, cam un dolar, în bani canadieni. Vai... ce u or pute i deveni milionari celebri! Un milion de exemplare a trei lei per bucat ... egal trei milioane de gologani. i pe deasupra v mai da i i drept scriitori. sugerez s transpune i bazaconiile voastre literare în versuri. Ar fi mai u or de ingurgitat fiindc ti i c tot românul este scut poet. Glumesc, dragii mei colegi, de fapt doresc s v spun: l sa i-v de Bancuri!

Cu litere mici, pe coperta interioar a romanului „Degete mici”, semnat de Florian Filip, citim „Aceast carte este protejat prin copyright...” M rog... treaba editurii. Fiindc , în ceea ce prive te cartea, nu trebuie ferit de nimeni, ci dimpotriv , merit s fie sat „prad ” cititorilor avizi de o literatur tân i de calitate, cum nu se mai obi nuie te de o vreme prin scriitura de acas . Romanul l-am cump rat din ar , din întâmplare - i nu regret c l-am adus la Montreal. Ba chiar l-am împrumutat i unor cititori de mar, to i întrebându-m dac scriitorul e deun sânge cu mine. Simpl coinciden de nume, le spun eu. Dar m onoreaz c un Florian Filip se a eaz în panoplia adev ra ilor prozatori.

Confrate scriitor, cam prea inchizitorial, totu i avertismentul editurii. Iar pentru prezumtivii cititori... lectur pl cut !

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Vlad BADREJAN

DOU CÂRDURI DE P RI ALBASTRE

Dup m rul copt ma a-i ca un arpe.

Dou cârduri de p ri albastre Zburau tot mai aproape i mai aproape Zburau în cerc a au ap rut ochii t i.

Str duitor am spus S-aud-o lume larg C-a ei suflare-ntreag În piepturi s-a ascuns.

Soarele galben, de miere Se las -n apusul ro u al buzelor tale.

Toamna din copaci c deau triste ile tale. bucuram când te f ceam s zâmbe ti i se ivea o frunz verde în raze de Lumin .

Stropii de ploaie ca mii de oglinzi de sim uri ceau s te simt aproape.

Apoi veni iarna... Nici p ri, nici frunze, nici apusuri... În acea iarn te-am întâlnit.

Acum suntem pe acela i cer. E cerul apte.

Suntem în Soare, în p ri, în apusuri, rituri i frunze.

MA A S-antors lumea pe dos S-antors ca o c ma i nim nui nu-i pas : To i cânt , merg voios. i poate c -i mai bine Când nu sim i urz tura.

Pe dos e cus tura, Dar nasturii ne rod.

Doare de-i c ma a Cum trebuie-mbr cat , Care altfel o poart simt nu mai pot.

Arde ca o tor Durerea-n ei valuri. i strig . F nasturi ile-s de for .

Strigam atunci i eu i gata s se-ntoarc ma a sta-n cravat De strig tul meu! ma a-i ca un arpe: Lunec pe corp

Când gândul mi-a ajuns Un om cu nota zece „C ma a-i inven ia secolului 12!” Scurt, simplu mi-a r spuns...

CU VOCE STR VEZIE Un suflet de copil rie Printre frunze-ncet îmbie Nu degeaba parcu-i loc de melancolie.

C-afar toamna e târzie, -i ploaia verii argintie, luna î i coboar printre crengi raza aurie...

Când în verde st sclipire Parcul pare-o amintire În care to i anii tri ti printre frunze-adie.

Deodat simt sufletul buneilor ca o pova vie Ori poate mi-a p rut? Poate-i o n lucire?

Poate-aici printre crengi e-a mea copil rie i m str g-acum cu voce str vezie Cine tie? Cine tie?

DE DOU ORI CU MOARTEA OMUL SE-NTÂLNE TE

ÎN LUME NU-I I NICI N-A FOST TRISTE E În lume nu-i i nici n-a fost triste e Sunt numai st ri i omul le percepe, Deci pe m ri furtuni voiase se-nfirip i zâmbind cu fulgere ploaia începe. el e sicriu, topoarele c -l taie Salcâmul n-a priceput i nici nu va pricepe În lume nu e i nici n-a fost triste e Sunt st ri ce nu-s în lume, dar omul le percepe.

Dar poate c -n lume nu-i nici bucurie?...

E-O VAR ÎNTRE NOI E-o var între noi.

Soarele nedrept ii Ca verdele dimine ii Cre te între noi.

Ne trezim în doi: Apune visul i r sare cu dânsul Vara dintre noi. i spun în vis de noi?

To i fug de-a vie ii toamn ...

De ghea , rece doamn St vara între noi.

PUNCTUL De dou ori cu moartea omul se-ntâlne te, Iar eu zburam cum zboar avionul zând cum între oameni freneticul domne te, Cum visele n-au loc i loc nu are somnul.

Zburam i nu credeam s vizitez p mântul Acolo p rea ca mon tri p durile îngân , Dar curios m-am apropiat cu zborul i moartea bucuroas îmi flutur din mân .

Nu eram nici m car copil, m-o fi am git nu-i rea i b trân cum lumea se gânde te.

A doua zi într-o maternitate pe lume m-am ivit De dou ori cu moartea omul se-ntâlne te.

Toate câte sunt În punct locul au toate; Punctul începutul i sfâr itul poate i de la un nerv Pân la o lume-ncape.

Ei s nu te afle Te-am pus într-un punct.

Foaia de z pad Cu-astfel început Sun ca o od Ce eu doar o ascult. i pe lâng tine Am pus i alte puncte nu te citeasc al ii i s nu te-asculte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Dan LUPESCU

Leni Pin\ea Homeag 45 de ani pe rug Punct i de la cap t...

Totdeauna deschis, dialogul, monologul...

Pe seama cui? E ti un nemernic Când n-ai un el hot râtor.

Tu ai pe-ai t i! De n-ai pe nimeni, ...C torim prin t râmul cuvintelor magice. De vreo 18 luni, Te lup i pe seama tuturor.” torim, întru construirea acestui volum-album. Cât dou germin ri Intuind, înc din anii prunciei, sub umbra Castelului Bran, pe de prunc de om. i, parc , nu ne vine s ne oprim. Sim im c , totu i, Fâ , în Moieciu de Jos, c arma cu b taia cea mai lung i efectul cel oricât de bine orchestrat ar fi dansul acesta (cu vârsta de aur, cu mai profund este Cuvântul/ Logosul (adic Dumnezeu-Cuvântul), via a, cu arta) - sub form de dialog, monolog, fulgura ii printre sec- omul i creatorul de art Leni Pin ea Homeag a coborât în adâncuri i ven e de roluri, file de jurnal fugos, ori printre genuri: de la dram la a descifrat taina-tainelor. Anume c temelia inexpugnabil pentru tragedie, de la musical i teatru-dans la recitaluri de vis/ one-woman- Cuvântul biruitor, izb vitor i mântuitor o constituie conjugarea show la filme de art -, parc , parc , mai r mâne ceva de spus, de iestrit a unor „materiale de construc ie” de sorginte divin : cretr it, de m rturisit, de re-tr it. Mereu vie, memoria nu are vârst . Sau, din a, inspira ia i speran a, altruismul i optimismul, energia clocopoate, ne p streaz mereu în raiul fraged titoare i gândirea exclusiv pozitiv . al copil riei. i al copil ririi.

Angajându-se mereu, concomitent, fr mânt , pân la cutremurare, pe trei fronturi concentrice, în trei b lii gândul c aceast carte, de i cuprinde necru toare (pe via i pe moarte!): 1. multe, numeroase scântei dintr-o via de cu sine îns i, 2. cu ceilal i, 3. cu circumOm, din - cum s-ar exprima Horia Lovistan ele nefavorabile -, Leni Pin ea Honescu - „Jocul vie ii i al mor ii în demeag i-a asumat destinul: Lupta cu ertul de cenu ”, nu tiu cât izbute te Timpul. pun în valoare jocul numit Art , dar i A con tientizat dintru început - gra ie tiin a supravie uirii, a d inuirii, nu doar modelelor supreme, totdeauna iradiind tu, ca fiin , ci noi to i, ca neam, cu idenlumin , bun tate, for moral , care au titate, aspira ii i idealuri bine conturate, fost Mama i Tat l s u - c , dac va ie i adânc înr cinate în obâr ii de multe ori mereu biruitoare în cea mai dur dintre doar b nuite, sp rgând azurul, cu s geatalupte, aceea cu sine, va dispune de resuri semea , de pe coif, dar r mânând, pensele cele mai performante: luciditate i tru totdeauna, prieten cu vulturii cuvinteechilibru, armonie, t rie psihic i fizic , lor, niciodat gola i, de pe creanga vrepentru a învinge i în celelalte dou , teunui Stejar din Borze ti, plantat de tefan ribile, b lii. cel Mare, pre când era copil. i, pentru c tot am amintit, pu in mai ...Pân la viitorul volum (care fi-va sau înainte, de Duhul Castelului Bran, sub nu încredin at tiparului), v propun, Drag care s-a n scut i a tr it o copil rie fabuCititor, s mai ad st m „o clip de eterloas viitoarea mare actri -, se cuvine nitate” în universul acesta tumultuos i men ion m c fizicul i spiritul Reginei încerc m a mai învârto a, a mai înt râta Maria s-au întrupat în fiin a Doamnei fl rile pasiunilor cu noi gânduri r zle e, Leni Pin ea Homeag, botezat , de fratele Leni Pin ea Homeag dar bine întemeiate, în destinul Doamnei u cel mare, Nelu, cu prenumele Ileana, Leni Pin ea Homeag. adic al Prin esei atât de iubite de români, care a avut norocul s i Via a i crea ia Domniei Sale - pe multiple planuri, inclusiv literare revad patria i Branul la începutul anilor ’90.

- au fost tr ite, sunt tr ite i fi-vor tr ite, de-acum pân în veac, sub Din portretul Reginei Maria - caligrafiat de Berthe Vuilliemen, în str fulgerarea chintesen ei comprimate, cu energie str -româneasc , „Revue des deux Mondes” (1935) - culegem câteva frânturele, pe de poetul transilvan George Co buc (care a tr it i a creat ani buni în deplin valabile i în ceea ce o prive te pe Doamna Leni Pin ea HoProvincia Magna: Oltenia, la Craiova, unde i s-a n scut unicul fiu: meag: „Ceea ce te frapeaz mai întâi este frumuse ea ei: înf area Alexandru), în versurile cu valoare de lamur existen ial : de regin , statura înalt , albea a de lapte a tenului, ovalul chipului, „Nimic nu-i mai de râs ca plânsul cu tr turi de puritate clasic , nasul ferm, buzele bine desenate, În ochii unui lupt tor. zâmbetul sincer, atât de blând, ochii de un negru intens, str jui i O lupt -i via a; deci te lupt de sprâncene minunate, fruntea înalt , descoperit , p rul de abaCu dragoste de ea, cu dor.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nos, dar mai ales expresia privirii în care str lucesc inteligen a, tensiunea electrizant , uneori bucuria… Toate acestea contureaz un tot de un magnetism irezistibil”. rog s reciti i portretul caligrafiat mai sus, re ine i!, de o femeie - altei femei -, nu de un b rbat, despre care ne-am fi putut îng dui s nuim c este îndr gostit, precum Pygmalion, de obiectul crea iei i adora iei sale.

Dincolo de tr turile eviden iate mai sus - care sugereaz c frumuse ea fizic , exterioar , a Reginei Maria izvor te din frumuse ea sa l untric , din for a spiritului s u, armonios cl dit -, portretista Berthe Vuilliemen, cu virtu i de psiholog bine colit, dar i cu siguran de grafician renascentist, continu a reliefa alte i alte virtu i: „Dar, pe lâng acestea - poate i, în oarecare m sur , gra ie lor, ca i când, instinctiv, ea ar trebui s cear iertare pentru aceast superioritate f voie -, cât farmec, cât gra ie în felul de a-i privi pe oameni, cât interes tie s arate tuturor. Aici se v de te caracterul, aici intervin calit ile suflete ti. Nenum ratele gesturi atât de spontane, atât de discret f cute, încât pot trece aproape neobservate… i, totu i, cât m rinimie, ce ghicire a sensibilit ii aproapelui, care nu tr deaz , câtu i de pu in, Regina-Soldat”.

Extinzând acest excurs deosebit de expresiv asupra destinului i vie ii actri ei Leni Pin ea Homeag, cea care a dat via scenic atâtor prin ese, so ii de Domnitori români ori de Regi britanici, ne sim im îndrept i ca, pornind de la virtu ile sale, s zbur m cu gândul la Zenobia, mândra i frumoasa regin a de erturilor siriene, care a sfidat Imperiul Roman. D ruit cu ochi negri, spirit divin i farmec incredibil -, ea a n ruit fruntariile de Sud-Est ale Imperiului Roman, spulberându-le sub loviturile n ucitoare ale ambi iosului ei regat: Palmyra. Zenobia - Regina De erturilor - conducea acest regat-ora oaz , ea pretinzând c descinde direct din legendara Cleopatra a Egiptului, precum i dintr-un lung ir de regi i regine siriene i asiriene, al c ror cap primordial ar fi fost chiar biblica Regin din Saba.

Supranumit Leoaica din Palmyra -, Zenobia, scriu cronicarii vremii, cucerea pe oricine cu privirea-i puternic , îndr znea i, desigur, prin spiritul ei, plin de o m re ie divin .

Desigur, Leni Pin ea Homeag nu a avut niciodat asemenea preten ii, de descenden e imperiale, care - dac sunt hazardate, fantasmagorice - pot fi rapid cantonate sub spectrul vanit ii i de ert ciunii.

Cu toate acestea, orice asem nare cu fapte i persoane reale este,

Leni Pin ea Homeag în "Artista" de S. Maughan

45

din punctul meu de vedere, ...voluntar i deloc întâmpl toare. Chit Doamna Leni, mai mult ca sigur, habar nu are de cele evocate de mine mai înainte. Dar ...realitatea este realitate. Faptele sunt fapte, cum îns i afirma. i ele r mân. Faptele.

Portretele exterioare i portretele l untrice ale celor trei mari Doamne: Maria, Zenobia, Leni sunt cvasi-identice. Identice chiar, nicio îndoial . De parc marea interpret craiovean a Phaedrei le-ar fi continuat - gra ie proniei cere ti -, ca întrupare fizic , dar i ca reînviere în duh, probând nemurirea sufletului, în care credeau dacotracii. ...Arc peste timp. Pu in lume tie, ast zi, c redutabila tragedian Katina Paxinou (cu care Leni Pin ea Homeag a fost asemuit de cronicarii occidentali) s-a n scut în România, aici s-a consacrat ca actri de voca ie (la Constan a), dup care - apropiindu-se cu pa i fermi, repezi, de apogeu - a plecat i s-a stabilit în Grecia, unde a tr it pân la 22 februarie 1973. Dintr-un microportret omagial, foarte dens, publicat de Polixenia Carambi (în revista „Teatrul”, nr. 4/ 1973, deci la dou luni de la trecerea sa în eternitate), select m câteva linii de for , în care se reg sesc i datele definitorii ale doamnei Leni Pin ea Homeag: „pentru via a insuflat eroinelor nemuritoare ale anticilor, i s-a zis Divina”; „a fost mare i în repertoriul shakespearean, dar i modern în teatrul lui Strindberg, Ibsen, O’Neill”; „a dat personalitate deosebit personajelor lui Kafka i Durrenmatt”; „d ruit cu un fizic impun tor, maiestuos, dublat de gra ie, farmec i de o impresionant mobilitate”; „inteligen vie, p trunz toare, clocotitoare putere de munc ”. În dou puncte nu se suprapune soarta celor dou tragediene: 1. Katina Paxinou i-a creat, la un moment dat, propriul teatru (dispunând, evident, de resursele financiare necesare), ceea ce Leni Pin ea Homeag nu a avut cum s realizeze; 2. Marele rol, interpretat cu neegalat vigoare, prin care Katina Paxinou î i încheia o str lucit carier , a fost acela din „Mutter Courage”, care s-a dovedit a fi cântecul s u de leb . În schimb, actri ei Leni Pin ea Homeag i-a fost refuzat aceast ans de directorul T.N.C., Mircea Corni teanu, care i-a f cut vânt pe scara pension rii, motivând c nu ar mai avea în ce roluri s joace - de i tragediana craiovean avea, în acele luni, oferte clare, solicit ri ferme din partea a doi regizori str ini, s joace chiar în „Mutter Courage”, la Craiova, fapt pe care i-1 dorea de mai bine de un deceniu. ...Alte coinciden e. Sarah Bernhardt triumf în rolul Reginei din „Ruy Blas”, în 1872, când autorul piesei, Victor Hugo, o va supranumi „vocea de aur”. Triumful interpretei franceze se repet în „Hernani” (1877), când epitetele laudative se înmul esc: „Divina”, „Împ teasa teatrului”... Cronicarii dramatici - din vreo 40 de ri, de pe toate continentele, în care Teatrul Na ional din Craiova a întreprins o sut de turnee, cu 330 de spectacole, dintre care 101 numai cu „Phaedra” - au emis, la cump na dintre mileniile al doilea i al treilea, judec i de valoare asem toare despre Leni Pin ea Homeag. Le-am inclus i, uneori, inten ionat, le-am reluat, în mai multe rânduri, în paginile prezentei c i. Spre disperarea asasinilor valorilor culturale aderate, emblematice, ale României, ale Europei i ale întregului Glob mântesc!

Sarah Bernhardt ajucat în „Fedra” lui Racine, iar Leni Pin ea Homeag în „Phaedra” lui Silviu Purc rete, dup Eschil i Sofocle. În seara în care Leni Pin ea Homeag evolua în „Phaedra” - la Bucure ti, în cadrul Festivalului Na ional de Teatru „I. L. Caragiale” - se împlineau exact 100 (o sut ) de ani de când Sarah Bernhardt jucase „Fedra” în Capitala României.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cele dou actri e - Sarah Bernhardt i Leni Pin ea Homeag - se pare c sunt singurele din lume care au efectuat turnee pe toate cele cinci continente ale planetei Terra, sus inând multe sute de specta-cole, de mare, de foarte mare succes.

Extaziat (dac vi-1 pute i imagina extaziat pe titanicul psihiatru/ psihi-AStru), Sigmund Freud scria, acum mai bine de un veac: „Cum joac aceast Sarah! Dup ce mi-a vibrat în ureche vocea ei splendid , am avut sentimentul c o cunosc de o ve nicie. Nu m-ar fi surprins nimic din ce ar fi putut spune i am crezut-o pân la ultimul cuvânt. i ce straniu: mi s-ap rut simplu s -mi imaginez cu nu e cu nimic diferit în afara scenei”.

Iat i câteva puncte în care Leni Pin ea Homeag nu avea cum s ...bifeze aidoma divei franceze Sarah Bernhardt, care: în 1880, demisioneaz , pl tind o sut de mii de franci daune interese; î i creeaz propria companie de teatru, cu care î i împarte destinul în str in tate, pân în anul 1917; din 1893, preia direc ia Teatrului Rena terii, unde re-monteaz unele dintre marile ei succese („Fedra”, „Dama cu camelii”), dar lanseaz i numeroase piese de Victorien Sardou, Edmond Rostand, Gabrielle D’Anunzio, Alfred de Musset; în 1899, preia Teatrul Na iunilor, pe care îl reboteaz , f nicio ezitare, direct: Teatrul Sarah Bernhardt (unde creeaz , printre multe altele, „L’Aiglon” de Rostand i reia „Tosca” de Sardou); îl sus ine pe Emile Zola în scandalul Afacerii Dreyfus, apoi pe Louise Michel; ia pozi ie contra pedepsei cu moartea. În 1897, într-o scen din finalul reprezenta iei cu „Tosca”, Sarah Bernhardt trebuia s cad - i c dea efectiv - în mod repetat pe genunchi, în genunchi. Scândura scenei r suna înfior tor. Parc gemea.

Se jelea, rugând-o pe marea actri francez s nu mai reia aceast dureroas c dere. Dar pentru aceasta, pentru actri , mai important decât propria-i s tate, decât propria-i via p rea s fie triumful spectacolului, veridicitatea acestuia. Întocmai erau - i pentru Leni Pin ea Homeag - atitudinea, mentalitatea, comportamentul pe scen : sacrificiu dus la extreme, dincolo de limite, în slujba M riei Sale Spectatorul, pentru triumful reprezenta iei.

Trei ani mai târziu, în 1890, la unul dintre spectacolele cu „Procesul

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Ioanei d’Arc” -, Sarah se alege cu o ran grav , tot la picior. Drama, tragedia de pe scen pare s fie copiat de îns i via a interpretului: în ziua de 12 martie 1915, pe fondul unei suferin e mai vechi de tuberculoz osoas , lui Sarah Bernhardt i se amputeaz gamba dreapt .

A continuat s joace, înc trei decenii, a ezat fie pe un fotoliu, fie pe un scaun, refuzând s poarte picior de lemn sau protez din celuloid. În pofida caznelor la care este supus de Dumnezeu pe lumea aceasta (pentru a-i fi diminuate suferin ele, ori chiar terse, pe lumea de dincolo), Sarah Bernhardt merge, în timpul Primului R zboi Mondial, în mai multe vizite pe front, îmb rb tându-i pe osta ii i ofi erii din prima linie. Presa o boteaz „Mama R ni ilor”. Regina Maria a României era numit , din acelea i motive, „Regina Soldat”.

La acest „capitol”, actri a Leni Pin ea Homeag se poate l uda ...doar cu zdrelirea i sângerarea genunchilor, în destule spectacole (pe care nu vrea s le mai reamintim) i în tasarea coloanei vertebrale. În minunatul volum „Sarah Bernhardt - statuile efemerului” (Paris, 1985) -, reputatul om de teatru i c rturar român George Banu, cu o carier str lucitoare în capitala Fran ei, o define te pe marea tra-gedian din Ora ul Luminii drept „capul unei serii ilustre a starurilor moderne: Garbo, Dietrich, Monroe...”.

Dincolo de magia starului, George Banu insist i pe o fa et pro-fund nepl cut , dureroas - parc , pân la ip t existen ialist: „via a deloc fabuloas ”, „drama însingur rii sale (a lui Sarah Bernhardt) la crepuscul”, ap sând, poate, prea crud pe lunecarea „de la m re ia tragedienei” la „prozaismul i visceralitatea unei existen e atomizate i f orizont, (...) cu perspectiva neantului ce mije te amenin tor”.

Este o zon în care - din fericire - Doamna Leni Pin ea Homeag nu se reg se te, deoarece a avut în elepciunea de a- i înt ri credin a în Absolut, de a- i stabili mereu inte noi, vii, ren sc toare: 1.Smulgerea din acidul sulfuric al Craiovei (cea deloc recunosc toare fa de valori); 2. Reîntemeierea i rena terea în raiul copil riei; 3. Construirea unei miraculoase Biserici de Lemn, la Moieciu de Jos, în satul natal, de sub Bran; 4. În area, în curtea învecinat , a Casei-Muzeu-Schit; 5. Aducerea, într-un acela i mormânt (în vecin tatea loca ului de cult sfin it în 2006), a osemintelor p rin ilor: Maria i Ion, dar i ale so ului: Dr. Ion Homeag; 6. Retragerea în lumea medita iei i rug ciunii, a rememor rilor i scrisului - cu virtu i literare irefragabile.

Parafrazând sau preluând de-a dreptul judec i de valoare i sintagme memorabile din cartea Doamnei Ludmila Patlanjoglu, „Regele Scamator” (Editura Nemira, Bucure ti, 2004) - despre primul actor încununat cu Premiul Academiei Române: tefan Iordache -, putem reitera i noi, ca într-o rug ciune din ziurel de ziu , despre mirabila s mân a teatrului românesc i universal, Leni Pin ea Homeag, biografia sa d ,,splendoare regal profesiunii de actor”, c este o ,,campioan a dialogului cu lumea”, al turi de tefan Iordache, Tudor Gheorghe, Ilie Gheorghe, Valeriu Dogaru, Valentin Mihali, Angel Rababoc, Ion Colan i de ceilal i, „cucerind redute, unele în pre-mier absolut pentru teatrul românesc”, de la Edinburgh, Avignon, Paris, Atena, pân la Melbourne, Viena, Leipzig, Sao Paulo, Anvers, Seul, Tokio, Gibellina, Curitaba i Munchen…

Dac pentru Actorul-Rege tefan Iordache, Lear este o emblem (dup cum, inspirat, puncteaz Ludmila Patlanjoglu) - pentru Regina Ostrogo ilor: Leni Pin ea Homeag, personajul emblematic, personajul nepereche r mâne PHAEDRA. Cuviincios este ca, în final, s -i acord m protagonistei o nou i nemijlocit intrare în scena simbolic a acestei c i:

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pe lâng Actorie i Arta de a deveni un bun actor cu „priz la public”, de la Alexandru Fin i am înv at - în Institut - c este obligatoriu ca actorul „s -i cad la inim ” publicului i s -i mân în con tiin prin ceea ce interpreteaz i prin ceea ce este ca actor, ca om. (...) Nu exagerez cu nimic atunci când afirm , dup dou -trei ore de repeti ii zilnice, m trezesc în miez de noapte, rostind replici din piesa pe care o preg tesc. Pentru actorul ce se respect pe sine i pe spectator, aceasta este o profesie trudnic . Ea î i dicteaz , uneori, sacrificii pân la epuizare. Dar nimic nu este epuizant, dac este rodul pasiunii. (...) Prin regulament, sunt obligat s vin la teatru cu o or înainte de spectacol.

De fiecare dat , îns , eu vin cu dou -trei ore înainte -, pentru a avea r gazul necesar exerci iilor de vorbire i de respira ie, pentru imposta ie vocal i intrarea în starea de spirit a personajului.

Din acela i respect pentru spectator, eu sunt o femeie îngrijit pe scen . Iar acas , sunt o gospodin ca oricare alta: fac pia a, g tesc, calc, frec podelele. De fapt, în via a mea particular , sunt la fel de exigent ca i pe scen . (…) Fiecare om are, cred, o dra-m a sa, ca om obi nuit. i eu am o dram a mea: lipsa copiilor. Este una dintre cele mai mari drame ale unei familii ce- i dore te, din tot sufletul, aceast împlinire a vie ii.

Pentru a nu încheia prin acest detaliu cu unde amare, s medit m la ecourile, peste timp, ale urm torului microportret-judecat de valoare, c ruia i-a dat via temutul critic de teatru Valentin Silvestru: „Leni Pin ea Homeag - actri admirabil , impun toare prin inuta statuar , prin elegan a cu totul deosebit a mersului i precizia caracteriz rii, dozând cu o surprinz toare m sur gestul puternic i glasul vibrant - a f cut din Sofia Egorovna un personaj remarcabil”.

Aidoma Poetului Necuvintelor, Nichita St nescu, cel din volumulalbum „Epica Magna” - i, de fapt, asemenea oric rui om, oric rui creator de excep ie -, Leni Pin ea Homeag se afl într-o permanent lupt cu Timpul, tr ind în profunzime, acut, cronic i pandemic, un sentiment irepresibil al trecerii asurzitoare a timpului. În consonan cu marele Nichita, care vede Timpul ca pe un „ochi albastru” al Cosmosului, iar P mântul ca pe spa iul în care fiin a na te timpul -, Leni Pin ea Homeag roste te, aproape clip de clip : „Eu nu sunt decât o pat de sânge care vorbe te”. i, astfel, define te spa iul tragic al existen ei, aflat, irevocabil, sub spectrul celei mai înfrico toare legi, unica lege letal a omenirii: Devorarea.

O ilustreaz , din multiple i complexe puncte de vedere, paginile prezentei c i, o demonstreaz via a i crea ia a c ror pecete de lumin poart un singur nume: Phaedra-Leni. Care poate afirma, oriunde i oricând, cu seme ie bine strunit , dar ferm, parafrazându1 pe Lucian Blaga: Nu, nu mi-a amu it în gur , Cuvântul ce alege lamura de zgur .

Cu bucurii i s tate, pace i lumin în suflete, cu iubire i recuno tin -, punem (deocamdat ) punct acestei bijuterii editoriale, repetând c Phaedra-Leni Pin ea Homeag este i r mâne, la distan de un secol, Sarah Bernhardt de România.

Inconfundabil carte de identitate. Dar i pa aport. Pentru Eternitate.

P.S.: Ce magnetism aparte, ce energie întemeietoare i roditoare o avea, totu i, Craiova, de s-au r dit aici, fie i temporar, personalit i de prim rang de peste Carpa ii Meridionali ori din sudul Dun rii, precum Ion Maiorescu (tat l viitorului prim critic literar, cu voca ia tras rii direc iei culturii române: Titu Maiorescu, care aici, în Cetatea niei se n scu, la 14 februarie 1840), Constantin Lecca (fondatorul revistei de cultur „Mozaikul”), familia Mihail, ori George Co buc, Liviu Rebreanu sau, Alexandru i Aristia Aman, Costache Caragiale, familia Cornetti, familia Teodorini, Emil Gârleanu, Elena Farago, Al. Piru, ivi i, cu to ii, din z ri str vechi de suflet i spirit românesc...

Calendar - Februarie 1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968) 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban 1.02.1944 - s-a n scut Petru Popescu 1.02.1949 - a murit N. D. Cocea (n. 1880) 1.02.1951 - s-a n scut Rodian Dr goi 2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu-Motru (m. 1957) 2.02.1914 - s-a n scut Nicolae omir 2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893) 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992) 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897) 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950) 4.02.1954 - s-a n scut Denisa Com nescu 5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819) 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968) 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993) 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1918) 6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n. 1921) 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991) 7.02.1956 - s-a n scut Nicolae Iliescu 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900) 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974) 9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983) 10.02.1941 - s-a n scut Mihai Du escu 12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967) 12.02.1979 - a murit V. G. Paleolog (n. 1891) 13.02.1907 - s-a n scut Alexandru C linescu (m. 1937) 13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933) 14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977) 14.02.1928 - s-a n scut Radu Cârneci 14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag 15.02.1834 - s-a n scut V. A. Urechia (m. 1901) 15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917) 15.02.1948 - s-a n scut Constantin Dumitrache (m. 2001) 15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica 16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin 16.02.1947 - s-a n scut Ion Pachia-Tatomirescu 17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m.2004) 17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911) 17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882) 17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908) 19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691) 19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996) 19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu 19.02.1953 - s-a n scut Ioan Evu 20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993) 20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933) 21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899) 22.02.1814 - s-a n scut Grigore Alexandrescu (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977) 23.02.1912 - s-a n scut Romulus Vulc nescu 23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984) 24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977) 24.02.1943 - s-a n scut Horia B descu 25.02.1881 - a murit Cezar Bolliac (n. 1813) 25.02.1892 - s-a n scut Al. Duiliu Zamfirescu (m. 1968) 26.02.1838 - s-a n scut B. P. Ha deu (m. 1907) 26.02.1907 - s-a n scut Constantin Papastate (m. 1993) 27.02.1920 - a murit A. D. Xenopol (n. 1847) 27.02.1975 - a murit Eugen Constant (n. 1890) 27.02.1982 - a murit Mihail Drume (n. 1901) 27.02.1990 - a murit Al. Rosetti (n. 1895)

47

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VII, nr. 2(66)/2016

George FILIP (Canada)

PE LA „C~|#... MÂ|#” Am impresia c azi voi scrie istorioarele mele cam f noim . C tare-mi vine dea-nd telea s respect cronologic toate amintirile care aproape m abuzeaz ! A adar... Circul prin plebea neamului meu o legend care spune c odinioar , când Dumnezeu i tizii lui erau mai proaspe i i mai prosperi, f ceau anumite demonstra ii de for spre a-i uimi pe credincio i. Eu gândesc i spun c spre a-i supune la supunere oarb . Astfel, se spune c Oltul i Jiul ar fi curs cândva de la v rsare spre izvoare, mai tiin ific spus: din aval în amonte. Se poate. O scriitoare românc , Margareta Amza, inspirat din aceast na parlie istorie a ticluit un roman intitulat „Fluviul se întoarce la izvoare”. Numai c în minunata ei carte era vorba despre ni te studen i proaspe i, repartiza i în câmpul muncii - haotice! care- i doreau s se reîntoarc la izvoarele primare ale tinere ii.

Uitaser probabil de decizia divin - fugit ireparabile tempus...

Revin... la tinere e totul se poate. Chiar dac doar... între ghilimele. mai spune a adar c tinere ea este anotimpul în care copiii, tinerii, adolescen ii - devin b rba i. Ce anotimp minunat! „Giovaneza... giovaneza, proimavera libereza...” Îns b rb ia aceasta, la Om, la regnul animal i la toate vie uitoarele planetei trebuie i probat , demonstrat . Altfel n-ai credit, nu convingi natul, turma, cârdul, roiul...

Copil fiind, fiindc am fost i copil, am studiat, aproximativ, via a furnicilor. Ei bine, masculii nu ob in gra iile unei femele pân ce pretenden ii nu- i încruci eaz cle tii lor puternici. i la pe ti, tot a. Eu am v zut ce dansuri îndr cite încing coco eii îndr gosti i în fa a g inu elor de munte, spre a le câ tiga gra iile. Cerbii se broconesc, precum în pove tile cu Fe i-Frumo i, zi de var pân -n sear , ca pân la urm doar unul din doi s fie alesul. Cât de selectiv poate fi procedura! Dar la oameni... cum o fi? Sunt infinite posibilit ile de probare a b rb iei. Am fost reporter prin Mehedin i... unde, „selectat” de partidul comunist, m-au b gat i la pu rie.

Poate-i tot o form de b rb ie i asta?! i-am auzit, dar n-am dat prob de lucru, c la P tulele, c ci sunt dou , un fl u nu poate pe i o fat dac n-are t ieturi de cu it pe piept sau m car s fi f cut ceva pu rie. În Tuzla mea unit ile etalon de m sur ale fl ismului erau rnicia, averea i... b taia. Dar fiindc tot na ul are na ... fenomenul se perpetueaz la infinit. Nu este îns omologat ca perpetuum mobile, fiindc nu întrune te toate condi iile impuse de fizic ... La Tuzla, în mod tacit - crima era exclus cu des vâr ire! i acum, c temperamentul psihic s-a redresat, putem da drumul irului de exemple concrete de înc ier ri, b i, b lii, cafte - mai modern.

Lui Marcu lui Oprea Praz, care-mi era v r din veri ori, i se dusese vestea c este b . El avea trei surori: Ficu a, Ghiu a i Stela.

Ni te oase... mam -mam !, frumoase i pline de mu chi. Eu m gândeam c le-a înhama la ni te arete i a organiza curse de pl cere sau de interes. B inelul de primar, „Pionierul” - poreclit de Tetea -, un hamal, adus în Tuzla de comuni ti, era un nimeni! Avea i el o aret cu o iap fost brav , acum schilodit de vârst i de regim. S raca... Animalul de primar îi turna uic pe nar ca s i mute oldurile de colo pân dincolo.

Ei bine, cele trei surori îl îmbr cau pe verea Marcu „coz” i-l trimiteau la hor în sat. Marcu n-avea gagic personal i se d dea la ale altor fl i care... în mare grab îi f ceau capul magazie de

pumni i Marcu se întorcea acas cu râtul umflat i cu oalele de pe el pline de sânge.

Spre toamn , verea Marcu i-a luat o nevast frumoas i harnic i a intrat în rândul oamenilor. Mama lui, tu a Veta, nu mai putea de bucurie.

Mili ia nu l-a mai c utat pe Marcu pe la poart . Au avut i progenituri. Acesta a fost verea Marcu... De b ut bea acas i- i snopea în b taie nevasta personal , care nu-l p sea. ... i a venit din armat Vasile Lamb ... El a f cut armata la Securitate. El a înv at în armat , desigur, s bat . Normal, fusese paznic pe la pu rii i înv ase s schilodeasc oameni. S -i bat bine... sau u... fie ei chiar intelectuali. Dac un fl u îi rezista... fostul securist aplica lovitura lui secret , imparabil : d dea cu capul!

- B ... se conversau fl ii... Vasile bate cu capul!

- Da b ... sâmb ta trecut l-a b tut cu cap tul pe-un soldat de la Far. Soldat... al nim nui.

Florea, fratele meu, i Tinu , erau i ei la vârsta marilor coco i.

Florea al nostru se inea cu Aurica lui R ducanu, iar Tinu cu Vasilica lui Petcu. Trebuia s se afirme i ei...nu?!? La primul bal au venit preg ti i. Tinu i-a c utat pricin lui Vasile Lamb . Acesta i-a b gat basca în buzunar i era gata s -l ia la c âni în gur pe agresor. Îns vericu Florea avea un cioc nel pe mânec . Pac!... l-a p lit la ân i jos cu el! Abia l-au trezit pe Vasile... cu camfor pe la n ri...

- Cu ce m-ai p lit m ... futu- i grâul m -tii, a-ntrebat când i-a revenit.

- Cu sta, i-a ar tat Florea al nostru cioc nelul.

- P i, b ...

Au b ut ceva împreun i au r mas prieteni. ranii sunt iu i lanc iereal , dar nu sunt ranchiuno i. O b taie luat sau dat ... tot un drac.

Tocmai ce T nase Dodin venise i el în permisie, din r zboiul cu rusu. Se b tuse mult i bine cu rusnacii, pe la Cotul Donului, i nu murise, înc . Zicea c acolo a pus Stalin s latre Katiu a, întâia oar .

Zice-se c arma asta criminal primise numele unei fete de-a lui Stalin.

Avea mai multe evi, trasa proiectilele grupate i secera sute de vie i. nase Dodin avea pu ca cu el, gloan e în cartu ier i s-a dus înarmat la un bal. Era un pirpiriu i femeile din sat îl luau în b ina Gherghini.

- la fa... apoi la stoarce znag din b in !

Ce-or fi avut cu el ni te fl ne i nu se tie. Poate doar din dorin a de afirmare. Cert este c i-au înfipt câteva cu ite în piept i prin pulpe. Îns nu prea adânci, adic nu cauzatoare de moarte...

- De m , unchiule Pantilie... se c ina. Ce-or fi avut cu mine? A putea s -i împu c sau s -i bag în pu rie...

- T nase, dac nu i-ai împu cat la timp... las -i în Dumnezeii mamelor lor de derbedei. Vindec i r nile, du-te la r zboi i întoarcete s tos. i s-a întors... T nase. ...Gheorghe al lui Nebunu nu s-a mai întors. Înainte de a pleca pe front cânta cu armonica pe prispa casei i plângea. Îi era fric ...

Lâng-un stâlp de telegraf, of... of ade Gheorghe rezemat, of... of de pu culi -mpu cat, de cu ite-njunghiat, of... of.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

-sa Leana i tap-su Dumitru Nebunu i-au îngropat hainele, i ria i au îngropat i armonica aceea care plângea...

Vede i oameni pa nici ai Tuzlei mele?...Tinere e se probeaz în infinite feluri. Dar via a i moartea sunt surori. Vitrege sunt ele... dar sunt surori...

Cuvintele mele ning cu amintiri precum ninsorile prim ratice, ale mieilor, l sând iarna dobrogean în urm i natura primenindu-se pentru prim vara care va veni. Au trecut i „babele...”

Fra ii mei mai mari, Florian i Vasile, mi-au relatat, în treac t, cum l-au întâmpinat ei la o „Boboteaz ” pe popa Buric, duhovnicul local al prunciei lor. De ce Buric? Din respectul tuzlenilor fa de preotul care v zuse buricele atâtor copii care i-au trecut prin bra e i prin cazanul ortodox de botez. Pe vremea aia respectivele mame înf au buricele noilor n scu i într-o fâ ie de pânz , acestea se uscau i, unele mame le returnau fo tilor purt tori în ziua nun ii. Chiar eu miam privit adesea buricul personal. Îl p strase maica Floarea în lada ei de zestre dar nu mi l-a returnat fiindc cele dou nun i ale mele devâr ite la Tuzla au fost ni te m sc ri. La prima am avut «mireas » o penticostal , iar la cea de-a doua... o comunist , care s-a m ritat cu mine la porunca partidului comunist, spre «a m recupera» i spre a avea înc un poet în ga ca lor marxist . A a am r mas i f buric, dar i f neveste!

Maica Floarea plecase, ca de obicei, cu cobili a pe um r, s duc lapte clientelor de la Movil , actualul ora Eforie-Sud. Ducea lapte i rin ilor viitorului actor Nicu Constantin.

- Mam ... o s vin preotul cu Boboteaza. Voi s fi i cumin i, i-am pus b nu ii cuveni i pe mas i el o s -i vad i o s -i ia. i a plecat. Dar gro teii de b ie i s-au gândit s decoreze ni el casa... M mica m turase bine sala i cu ap din gur stropise ni te rotocoale pe tina proasp i g lbuie. i chiar la u a de la intrare micu ii proprietari au a ezat excrementele lor ca pe ni te sold ei.

Popa Buric a venit, a botezat sala i cele dou od i, târând dup el od jdiile sfinte i o pal de aer foarte rece din gerul de afar . i-a luat gologanii de pe mas i s-a dus pe la alte case.

Nu-n eleg de ce câinii, nici cei mai r i câini, nu l trau niciodat dup popi i ârcovnicii lor? Preotul copil riei mele îl avea ârcovnic pe unul B u. B u acesta avea piciorul drept schilod. Îl târa dup el fleanca-fleanca i cânta ca un dovleac... furajer. În plus... el inspira o grea inexplicabil .

Ca s intru i eu în istoria n zdr van a Tuzlei am strecurat în ld ru a lui B u un oarece... mai m ricel. C forfoteau pe dup sob . La casa vecin popa inea slujba i când a vrut s ude busuiocul în c delni a lui B u... hopa... obolanul! A cl tit bine c ld ru a, a pus alt ap sfin it - aghiazm - i i-a continuat turneul. Dar la prima întâlnire cu tetea i-a spus t enia i... fostul ârcovnic... multe curele mi-a mai num rat pe poponea !

- Vezi Pantilie s nu-love ti în cap... c i-a a...

- D -l în Dumnezeii mamei lui, Floare. sta nu-i copil, e un balaur.

-mi faci altul, mai zdrav n, c de împeli atul sta m-am s turat.

- Dac m mai ba i... urlam ca din gur de arpe... m voi da la câini! S m m nânce... i-alde matale o s m plânge i... o-ntorceam eu mechere te...

- Ce-ai s faci, m ?

- Ce-ai auzit...

- Bine... te iert, dar s nu se mai repete, îmi sugera taica pentru a milioana oar ...

- Bine... Pot s-o-ntind la copii?

- Du-te, dar ai grij s nu te m nânce câinii. În câteva minute eram în podul casei, la na a Alexandra, mama lui Tinu , v rul i prietenul lui Florea al nostru. Vorbesc de cei doi care l-au p lit cu cioc nelul în sc fârlie pe Vasile Lamb , cel care cuse armata la securitate i „b tea cu capul” pân a luat-o i el, chiar la moac . Ce c utam în podul oamenilor? Dibuisem acolo o siren r mas de la nem i. Instrumentul de tortur psihic se compunea dintr-o sfer , care era situat pe un picior, în care era înfipt o

49

manivel . Învârteam de dr cia asta i în câteva secunde satul era spintecat de ni te ultrasunete groaznice... de alarm aerian . Lumea tia lec ia cu bombardelele i ie ea speriat din case i privea dup avioane, pe cer. Dar avioanele lui „Hicler”, cele sc pate neîmpu cate în bot sau în aripi de ru i i de americani, erau acum departe, la Munchen sau la Berlin. Vede i bine stima i lectori c aveam o audien foarte mare, în mase, ca discursurile de la c minul cultural unde activi tii de partid îi f ceau nd ri pe nenoroci ii muribunzi americani.

Alarma înceta i nimeni nu putea ti de unde neau r cnetele acelea groaznice. Fiindc podul casei era mare iar sunetele înfrico toare ie eau uniform prin acoperi ul de tabl i se t rau asupra pa nicei mele Tuzla. „Boant ”, c a a-l poreclise t icu ul meu pe v rul s u, Pantilie Istrate, unul dintre mincino ii învetera i ai satului, nu declarase captura de r zboi la mili ia poporului i acum se temea s o fac . Deci Hitler îmi l sase mie o interesant amintire. Eu coboram încetinel din pod, cu o juc rie în mân i m miram al turi de ceilal i de cele întâmplate...

- Auzi i, Gicule, alarma?, m -ntreba na a Sanda.

- Auzii, aha. Dar de unde dracu s-o tot porni?

Ne priveam complice... C i na a Sanda înv ase de la nem i cum se zice... la mas - tull, la furculi ... ti ... drept pentru care spunea la muieri prin sat c ea tie nem te. Poate c avea pitite i ceva fotografii d-ale unor ober-fla flu teri ofi eri... dar asta era treaba ei. Na a tia bine c mint, dar tia bine i c tiu c „se ine” cu Paraschiv Robescu, deci mergeam amândoi pe burt ... i a a încheiam o pace tacit pân la proxima alarm aerian ... cam la s pt mâna.

- E ti odihnit, m ?... m întâmpina taica la poarta teritoriului aferent familiei noastre.

- P i... sunt!

- Atunci ia d tu o fug pân la Mare, la pesc rie. Una... ar fi c i mai vezi balta aia care zici c i e mam , i doi: îi spui lui F nic Lupu c -l rog eu s -mi împrumute „magiarul” lor pentru câteva zile.

- S -ncalece calul, Pantilie, c e departe i se cam las seara.

- Nix! Pe jos. Este fl ul nostru i-are for i curaj. Ia-o m din loc!...

Pân la pesc rie erau bine vreo trei kilometri, dar dorul de Mare îmi d dea putere.

- Nea F nic , te roag t ticu s -i împrumu i „magiarul” pesc riei, pentru câteva zile.

- Da m ... dar magiarul nu se prea d cu împrumut, c nu e un topor sau altceva. i-n plus... b i „iepure-speriat”, e cam greu pentru tine...

- Îl duc eu, nea F nic ... „Magiarul” era bine ambalat într-o traist , traista într-o desag , desaga într-un sac - bine legat la gur . Umflam sacul pe um r i valea spre cas . Era greu magiarul pentru vârsta mea. Dar îl duceam acas .

Taica lua povara de pe um rul meu i m expedia la culcare.

- Pantilie... nu- i mai bate joc de el... c i-a a...

- Las -l, Floare, s -l c lesc. Dac -l f ceai fat îl puneai la tors lân . A vrut s fie „copil”... s munceasc , Floare. Vezi bine c seanun vremuri grele...

Diminea a m-am trezit de voie. N-a putea spune c ai mei nu m menajau. Am f cut repede rug ciunea aia cu „Doamne... Doamne ceresc tat ”, am halit m lig pr jit cu ceai i cu gândul la ortacii mei eram gata s -i d ruiesc tinere ea mea i for a mea noii orânduiri...

Dar tetea mi-a cam stricat planurile de lupt nutrite de mine: - Du-i magiarul sta înd t i spune-i c nu p- sta i l-am cerut.

Nu mai am nevoie, s -i spui.

Dup ce am trecut de calea ferat m-am f cut ghemotoc în an i am desf cut sarsanalele s v d i eu dr cia aia de „magiar”. Lucram cu pruden s nu fac „BUM!!!..” Fire te, eram expert i în opera iunile ultra-periculoase de deminare i dezamorsare a minelor i a bombelor. Dar în fundul sacului se afla... un pietroi rotund, stupid i inofensiv, luat de pe malul M rii. Am r mas ! A a... mi-am zis, deci bandi ii tia b trâni i-au b tut joc de mine?!?

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Bineee! Am aruncat pietroiul i la prima cazemat nem easc , acum abandonat , am pus în sac un obuz scurt i bor os... neexplodat!.

- Nea F nic ... i-am adus „magiarul” înd t. Taica î i mul ume te i-a zis c-o s fac cinste.

- Bine, m b iete... M bucur c i-a f cut treaba cu el. Mai vrea i-altceva?

- Nu... deocamdat nu.

Când s-au întâlnit la o uic , la pr lia lui Patie, au abordat subiectul.

- Nea Pândele, al dracu mai este s lbaticul sta al t u.

- Mie-mi spui...

- tii ce mi-a f cut?

- Nu...

- Mi-a adus în loc de „magiar” un obuz neexplodat!

- M al dracu! sta ne-ntrece...

Mult mai târziu am aflat cum devine cu chestia cu „magiarul”. Era una dintre glumele bune scornit de pescarii tuzleni. A a î i b teau joc de to i novicii în ale pescuitului! Oricum, eu sper c le-am dat o lec ie pe m sur , cât erau ei de-ai dracu, ia mai b trâni. N-am aflat îns niciodat cum au reac ionat ei în fa a „magiarului” meu - bomba! ...Eu, subsemnatul Buric-Verde, declarasem r zboi fulger i total, ca „Hicler” tuturor racilelor planetare. Fire te, universul meu se limita la Tuzla i parte din satele limitrofe. Eram precoce i plin de agresivit i.

De i aveam doar un buchet de ani iar pe anotimpuri nu puneam pre . i-a a treceau, f s m întrebe barosanii din cer dac sunt de acord. Pe fratele mai mare - Ionel - îl poreclisem urgent „Popa Ion”.

Fiindc taica Pandele se gândise s -l fac pop . P rea mai blându , se gândea tetea. Trebuie s tr iasc i el. Numai maica Floarea i eu tiam ce ghiavoli îi forfoteau prin c ân ... Dar vi-l povestesc eu... cu alt prilej. Într-o sear maica a pus albia în mijlocul od ii, nu a de curat - i urmam la l iat doi: Ionel i... eu. Ionel a-ngenuncheat lâng albie ca un mielu el în rug ciune. Avea în el ceva de sfânt, vorba lui era dulce i merita s -l fac tetea - pop . Deci, gîndeam eu: î i merita i porecla! Apa din copaie era cam pu in ... Cu un s pun de cas , mare ca un chirpic, maica îl freca pe Ionel, viitorul pop , pe cre tet. Apoi l-a pus în albie, s -l spele pe de-a rândul i s -l limpezeasc în acea niic ap ... U a de la odaie se tot deschidea i cred c pe Ionel l-a p lit o rafal rece din gerul care d dea buzna în casele oamenilor s raci. i Ionel...odat a c zut în delir... ranii nu erau obi nui i cu chestii dastea...

- M mic ... pe mine m-a f cut regele... mare al!

De... în secretele întruniri din casa noastr se f cea politic . i la mod erau r zboiul, regele, ru ii, mare alul Antonescu, americanii...

- Te-o fi f cut maic ... mai tii ce fac i ce nu fac tia marii... i l-a dus pe Ionel în cerga cald ... M-am proptit pe labele din fa eu, Iepura ul, Ma e Fripte, Buric Verde, Rahiticul etc. Maica, cu stânga m inea pe sub piept i cu dreapta m bubuia la c ân cu respectivul s pun. Apoi m-a târât ca pe-o zdrean în albie, la sp latul total i la limpezit.

- Pe tine cine te-a f cut m ... i ce anume?

- Î i spun... dar nu m ba i? Muica b nuia probabil c-am luat-o i eu aiurea, pe ar tur .

- Nu maic ... te-am b tut eu vreodat ? A a... câte-o chelf neal ... nu- i stric .

- Pe mine m-a f cut Dumnezeu... Tot cerul s-a scoborât în privirile mamei mele când m-a auzit cât de smerit am rostit numele Domnului...

- Ce te-a f cut Dumnezeu, dragul mamei îngera ?

- Pe mine... Dumnezeu m-a f cut... drac!

- Lua-te-ar moartea s te ia! Ziceai c ... „e ti d tept b !”. Te du i cu necuratul?!?

Maica mea Floarea nu a pronun at cuvântul „drac” în via a ei. i nu blestema pe nimeni. „Fir-ai tu al iaca cui...!”. Asta-i era înjur tura.

Spre deosebire de taica sau eu... copilul... În fine, eram pe la vremea lui „Câ â-Mâ â”. Nimerea nu tia cu

Anul VII, nr. 2(66)/2016-

exactitate când i de unde s-a aciuiat la Tuzla acest interesant obicei.

Dar eu aflai... aha... i v spun tuturor. Acest „Câ â-Mâ â” se declaneaz peste Tuzla pe la „Joi Mari”. Pentru denumire n-am g sit niciun suport etimologic. Obiceiul s-a n scut pe la Olt, cam prin preajma Izlazului, a sublinia, de unde au coborât spre Tuzla deosebi ii mei cons teni. Data aproximativ a na terii ar fi cam o mie opt sute i ceva. Biblia ne spune c în aceste zile Hristos ar fi sp lat picioarele unor oameni, fie ei chiar lepro i. Bineîn eles, dup ce a fost tr dat i prins de potera roman prin Gr dinile Ghetsimani. Eu cred. Poate c de aceea papa de la Roma spal picioarele unor tâlhari moderni.

Chiar i popii no tri spal azi picioarele unor pu ria i i nu le cer recuno tin e, întru Domnul, pecuniare. Se mai zice c ou le fierte în aceste zile nu se stric niciodat . De aceea primeam noi la pu rie ou fierte, multe, propor ional cu anii de pârnaie ai fiec ruia. i cic se deschid mormintele i to i mor ii se întorc pe la fostele lor adrese, dac n-au trecut mai înainte demol rile planificate ale Partidului Comunist. A a l-am dibuit pe Arghezi: deci de aici s-a inspirat el când a scris minunatul roman „Cimitirul Buna Vestire”. i toate acestea anun au de fapt „GOVIA...” dar asta-i o alt poveste.

Practic, de „Câ â-Mâ â” fl ii satului testau în preajma Pa telui dac gospodinele Tuzlei i-au g tat treburile i-s gata de s rb torit.

Intrau în fa a casei i... câ â-mâ â tors-ai câl ii? laMari a pe perete dou ou -ncondiete, unul mie... unu ie i-altul în tov ie; scoate oul i fur boul...

Acest test aparent inofensiv avea o eficien fantastic . Femeile lene e „nu scoteau oul” solicitat pentru identificare. Ba... mai grav, alde Duduleanu le-au dat ur torilor ou clocite. Fl ii le-au zvârlit în pere íi casei, acestea s-au prelins i au intrat în var, au p truns în tencuial i ie eau la suprafa ori cât ar fi v ruit. A a au r mas alde Duduleanu de râsul satului i fetele lor n-au prea nimerit-o la m riti . Îns , pe vremea aceea tulbure, ostentativ i provocator, se formau i anumite echipe compuse din recidivi ti sau tineri care au tr dat i s-au dat cu ru ii i cu comuni tii. La Sorcov , la Bun diminea a, la Plugu or sau la Câ â-Mâ â, ei, uneori îmbr ca i în rub ti ruse ti, invadau cur ile oamenilor. B teau câinii, furau cârna ii atârna i pe sub stre ine, ba mai duceau de toarte i damigenele cu vin nep zite bine...

Cui s reclami ceva? eful de jandarmi te lua cu «huuu!»

- M i jandarmule, îl mai încol ea taica... i eu am fost jandarm...

- tim... te-ai avut bine cu banditul acela de Terente. Vezi s nu te „ur m” i pe tine...

- Numai s -ndr zni i!... avea taica ultimul cuvânt N-a putea spune c noi, odraslele fostului jandarm, eram u i de biseric . Dar nici lep turi tr toare nu eram. Se pare c ac ionam în spiritul drept ii, to i. Taica tia, dar accepta situa ia: decât s ne tie de pro ti, mai bine de-ai dracului. La noi, la Tuzla, dac i se spunea c „e ti al dracului” era la vremea mea i-nc mai este, o mare laud ! i noi a a eram. De aceea fluiera taica din degete - uneori: - B comuni tilor, am o armat de b ie i. Acu-i chem!... i ajungea acas nechelf nit... Îns atmosfera general în întreaga ar era posomorât , dens , u prevestitoare. i odat ... vorba jandarmului, s-au îndreptat spre casa noastr , cu uratul, ni te golani. Taica fusese informat... a i auzit bine... i-i a tepta la poarta mic a cur ii. A asmu it câinii pe ei, pe Cozma i pe M ndic ... ni te ia cât bivolii - i a fluierat cu degetele de a r sunat toat uli a. Doar câ iva rani au ie it pe la por i... B gaser comuni tii frica în ei.

- Floare... adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 2(66)/2016

51

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior Bine dispus, Cristian coborî din taxi i se gr bi spre intrarea blocului. Mama sa îl a tepta pe balcon, o v zu imediat. E cam târziu! î i spuse privindu- i ceasul. Cu stupoare, observ c este trecut de amiaz . Se gr bi m rind pa ii, preg tindu-se pentru „primirea de bunvenit” la care se a tepta.

- Nu puteai s dai i tu un telefon, s tiu când vii? îl cert Ana, sup rat c fiul s u iar întârziase, dar cu inima la loc, pentru c îl vedea sosind întreg i nev mat. Mama, tot mam !

- Iart -m , nici nu tiu când a trecut timpul, se scuz Cristian.

- Hai s m nânci ceva! schimb ea tonul rec tându- i calmul.

- Bine! Pân înc lze ti mâncarea merg s fac un du . Ce face tata?

- E în sufragerie, se uit pe ni te reviste. Vrei s -i vorbe ti?

- Dup ce m nânc. Dar mai întâi m duc s m sp l, decise Cristian i plec f s mai lungeasc vorba.

Ana Petrean avea o pl cere deosebit s -i g teasc fiului mânrurile preferate. Ciorba de peri oare era pe list , plus c , indiferent de anotimp, avea întotdeauna rezervele sale bine p strate de leu tean care ad ug o arom i un miros deosebit. Nici nu apuc s o înc lzeasc i s o pun în farfurie, c fiul s u se întoarse deja în buc rie.

- Vino s te pup, mam ! se gr bi Cristian spre ea, ce bine e s fiu iar acas . S m nânc cea mai bun mâncare. A... cum miroase!

- Hai, gata cu lingu elile, încerc Ana s par indiferent la corzile sensibile ce tocmai îi fuseser atinse. Pe unde ai umblat azi-noapte?

- Am fost cu Nicu! Mi-a ar tat Bucure tiul noaptea.

- i de ce ai venit a a târziu? Pe unde a i fost?

- P i... prin ora , încerc el s fie cât mai conving tor cu toate c o not evaziv i se sim ea în glas. Apoi m-am culcat la el i când mam trezit am s rit într-un taxi i am venit acas , explic Cristian, omi ând inten ionat detaliile cele mai picante despre cum au petrecut acea ie ire în ora .

Oarecum lini tit , Ana, se înmuie i schimb subiectul: - La dou , avem rendez-vous cu taic -tu la doctorul de familie, la policlinic , aici peste drum. Vreau s vii i tu, dar pân atunci, stai cu el de vorb , pare cam ab tut azi. Eu dau o fug la magazin s iau lapte i nu lipsesc mult.

- Bine, mam ! Chiar vroiam s -i in companie. Asta este tot?

- Da! Asta e tot!

Cristian termin de mâncat i porni spre sufragerie. Ana r mase strâng masa i s plece la cump turi.

- Bun , tat ! Ce faci?

- Ai auzit c s-a scumpit gazul? Iar au m rit pre ul. Cât te cost acum un plin de benzin ? întreb Marian Petrean cu seriozitate, în timp ce nu- i ridic nasul dintr-un ziar pe care îl r sfoia.

- Scump! încerc un r spuns general Cristian.

- Nu la fel de repede se m resc i pensiile. P i pe vremea mea, aveai cu ce s ii casa. Acum... suntem plini de datorii, continu Marian Petrean pe acela i ton.

- Cine, tat ? Noi?

- P i nu tii câte miliarde de euro avem datorii la al ii?

- A... tu vorbe ti de guvern, se lumin Cristian.

- Guvern... noi... tot un drac. Suntem mai s raci ca înainte! Avem datorii! Înainte... nu aveam! Sublinie melancolic Marian Petrean, cu un regret în glas.

- Toate rile au datorii tat , încerc s -l lini teasc Cristian. Nu numai noi suntem în aceast situa ie.

- D-aia se scumpesc pre urile i la un moment dat balonul prea umflat se sparge! f cu o previziune tat l s u.

- i-aduci aminte când m-ai dus la pescuit prima dat ? încerc Cristian s abordeze alt tematic , mai pu in spinoas .

- Am fost noi la pescuit? Care pescuit?

- Da, am fost! Era la Mamaia, pe litoral i d deam la pe te în Siutghiol. Ai închiriat o barc i am plecat amândoi pe lac. Mi-ai explicat o mul ime de trucuri pesc re ti. Cum se fac noduri, cum se pune acul, momeala, care sunt locurile cele mai bune unde se g se te pe tele, cum s m orientez dup curentul apei, dup stânci i maluri.

O mul ime de detalii pe care le mai in minte i azi.

- Eu cu Ana trebuia s mergem azi la plimbare, unde-o fi? se impacient Marian Petrean, indiferent la povestirea despre pescuit.

- S-a dus s ia lapte, vine imediat!

- Iar s-a dus dup lapte? Toat ziua se duce dup lapte.

Cristian nu inu cont de aceast nou deviere i insist : - Hai s i spun mai departe: i cum eram noi pe lac, dând la pe te i tu m înv ai tot ce trebuia s tiu, dintr-o dat , a mu cat. „E unu’ mare. ine-l bine!” ai strigat, iar eu de emo ie aproape c am sc pat undi a din mân , dar mi-am revenit repede încurajat de tine. A fost imposibil s -l scoatem din ap , era prea greu, apoi, ai vâslit spre mal.

Când i-am v zut spatele prima dat , am crezut c e un monstru. Era lung de cel pu in un metru. Pe mine m trecuser toate transpira iile i îmi tremurau mâinile i picioarele. Când ne-am apropiat de mal, ai rit în ap , l-ai prins de urechi i cu un efort aproape supraomenesc l-ai urcat în barc . Era un crap uria . sta da pe te!” ai zis bine dispus. Am râs i eu de i m trecuser toate n du elile pu in mai devreme. Erai vesel, m-ai felicitat i mi-ai povestit o mul ime de aventuri pesc re ti din tinere ile tale. Eram în al nou lea cer. Spre sear ne-am întors. Mama abia ne a tepta, iar când a v zut crapul sa închinat. „Fi-tu l-a prins! Are noroc la pe te!” i-ai strigat cu mândrie. Nu mai puteam de bucuros ce eram, mai ales când i al i oameni care erau la debarcader au venit s vad minunea. Unii chiar au f cut fotografii.

- P i... eu merg s m întind pu in c sunt cam obosit, morm i indiferent Marian Petrean, ridicându-se de pe scaun i pornind spre dormitor, f s dea vreun semn c a ascultat povestirea.

Cristian înghi i în sec i privi afar prin perdelele de dantel , spre blocurile apropiate, spre balcoane. O femeie întindea rufe la uscat. „Fiecare cu grijile sale” gândi el resemnat în timp ce o lacrim îi ap ru la col ul ochiului drept. Gr bit i-o terse i porni spre buc rie,

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

îi era sete. Deschizând u a î i z ri mama.

- A... ai i venit? se mir el.

- Da! Nu i-am spus c vin repede? Ce vorbeai cu taic -tu?

- Nimicuri. Vorbeam i noi ca s treac timpul, zise Cristian evitând detaliile.

- Hai s ne preg tim s mergem la doctor! hot rî Ana în timp ce ie i din buc rie pornind spre dormitor, cu un aer ciudat i evitând -l priveasc pe Cristian în mod direct. Î i g si so ul întins pe pat, cu fa a la perete i cu mâinile împreunate între picioare, p rea c doarme. De fapt, chiar adormise de-a binelea, tocmai începea s sfor ie.

- Marian! Hai scoal ! Trebuie s mergem la doctor!

Câteva schimb ri de ritm ale respira iei i-au dat impresia c Marian Petrean a auzit chemarea i c se treze te, dar secundele treceau i nu se ridica din pat. Ana, grijulie, se apropie i îi puse mâna pe spate, o senza ie dezagreabil de umezeal o f cu s i-o retrag în grab .

Ce-o fi cu el?

- Hai m i omule scoal , îl îndemn ea cu i mai mult convingere i îl zgudui puternic de um r.

Dup câteva horc ieli, care se transformar într-o tuse dureroas , Marian Petrean se trezi, privi în jurul s u, dând impresia c nu tia unde se afl , apoi, cu ochii împ ienjeni i povesti: - Se f cea c eram la ar , ploua i era mult noroi. Aveam r cini, devenisem un copac i nu mai puteam s m mi c. Vedeam totul, auzeam totul în jurul meu, dar nu puteam s vorbesc. Lumea trecea pe lâng mine ca pe lâng un gard, nimeni nu-mi d dea aten ie. Privind în jur, am v zut c i al i copaci erau ca mine. Adic al i fo ti oameni.

L-am v zut pe tata i am v zut-o i pe mama. Ei erau doi meri de la drum, eu eram un prun, în gr dina din spatele casei. M-am speriat!

- Vise, m i Mariane, vise, filozof Ana. Domnul tie, am s merg la biseric s m rog. Hai c ne a teapt doctorul! va urma

Anul VII, nr.2(66)/2016

Viorel ROMAN (Germania)

Constantin Lecca - Herodias

Mai toate conflictele actuale sunt legate de Chestiunea Oriental , în aria de conflict dintre ortodoc i, occidentali i islami ti din fostul Imperiu Roman de R rit, Otoman: Libia, Egipt, Yemen, Palestina/ Israel, Liban, Iordania, Siria, Irak, Afganistan, Turcia, Georgia, Ucraina/Crimeea, Grecia, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Croa ia, Kosovo i nu un ultimul rând România i Moldova.

Invazia actual a peste zece milioane de musulmani i idolatri include i UE în acest conflict, în detrimentul s u. Din primul milion, o treime sunt analfabe i, au alt cod de comportament, un alt proiect de via , decât al teologiei muncii i sunt incompatibili cu structura social-economic , politic a Europei Centrale, Germaniei, rezultatul a unui mileniu de cre tinism. Faptul c politicienii UE sunt m rgini i, îngr di i în gândire i comportament de political correctness, face dificil atât definirea conflictului cât i luarea de decizii. Împ ra ii Imperiului Roman erau mai pragmatici, mai în elep i în rela iile cu invadatori. De ce pledeaz d-na cancelar federal Angela Merkel pentru intrarea nelimitat în ar a refugia ilor, chiar i a celor acte de identitate? De ce submineaz statul de drept, pentru c legi în vigoare sunt înc lcate atât la renun area la controalele de la grani i acceptarea nelimitat a refugia ilor, cât i în cazul falimentului financiar al greco-ortodoc ilor. Când legile nu-s respectate, antajul bate la u . Deja d-na Mekel d mereu miliarde de euro când grecilor, când turcilor, pentru c ei controleaz nivelul invaziei.

De ce nu particip la salvarea refugia ilor din lumea islamic , din Maroco pân în Indonezia, rile bogate în petrol i gaze? De ce nu particip la salvarea refugia ilor anglo-americanii, cei care au creat haosul? Ei i-au ajutat pe greci în falsificarea datelor, pentru ca prima ar euro s capoteze, ca apoi s urmeze altele. Ei destabilizeaz , finan eaz i îi dirijeaz pe dispera i, ca, pe aceast cale, Europa continental s fie sub o presiune constant umanitar , mediatic , financiar , politic , militar ? Doctrina SUA, to keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down, se amalgameaz cu Chestiunea Oriental ... i europenii sunt ostatici? Cum i cât va rezista Berlinul acestui quasi r zboi modern, hibrid? Va c dea din nou în capcan perfidului Albion, ca în 1914 sau în 1939, i va fi din nou pus Europa la p mânt?

Cu toate c este evident, conflictul multisecular continental european cu civiliza ia anglo-american , ca i problem religioas a Chestiunii Orientale, sunt tabuizate. Euro, Schengen sunt în pericol. Siria, Irakul se destram acuma în mici state clientelare. Se destr ma i UE în mici state neofeudale, cum ne informeaz mai multe studii pesimiste de peste ocean!?

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Victor Constantin M~RU}OIU

“Puterea cuvântului” sau Despre @î mplinirea prin logos În continuarea c ilor anterioare, „S rtorile eterne” (2001) i „Bucuria lacrimii” (2010), volumul „Puterea Cuvântului.

Cuvânt ri la Duminicile de peste an” (Editura Rena terea, Cluj-Napoca, 2014), al P rintelui Preot Matei Popovici, este o carte a ut rii prin sublimare i esen ializare, împlinind parc un triptic sacru al cuvântului scris.

Sunt prezentate, în aceste pagini ale actualului volum, cinci episoade definitorii pentru exemplificarea Cuvântului, prin tr irea Logosului. Aceast alegere nu presupune o limitare, ci o conturare mai accentuat a spa iului sacralizat i sacralizant, de împlinire prin Logos a cuvântului definitoriu pentru persoana uman . În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplific rii metodei de cercetare, de investiga ie cultural , teologic i tiin ific , pentru o bun dezvoltare a unui limbaj, care s poat formula o încadrare în sfera numinosului a ceea ce reprezint acea sublim expresivitate de esen teandric-uman .

Cele patru cuvânt ri, al turi de cea de a cincea, care apare sub o alt denumire (pre-

dic ), sunt descoperite ca fiind exemplific ri ale treptelor de ascensiune spiritual . Acestea prezint mediul în care Cuvântul rode te, un areal de determinare a Logosului în Creie. Ele caracterizeaz conduita uman , în perspectiva devenirii acesteia, ca proces de obâr ie ontologic i cu finalitate eshatologic , insuflând modele de raportare a omului fa de Logos.

Sunt caracteristici determinante ale existen ei umanit ii: sl biciunea trupeasc vindecarea sl nogului (prima cuvântare Cuvântare la Duminica a VI-a dup Rusalii i a II-a dup Pa ti - Vindecarea sl nogului din Capernaum), bun starea în raport cu vârsta, neputin a de a decide, de a întreprinde o alegere benefic , lipsa fermit ii (cea de-a doua cuvântare - Cuvântarea la Duminica a XII-a i a XXX-a dup Rusalii - Pilda tân rului bogat), parabola sem torului, care apare ca o chintesen a celor patru puncte cardinale în comportamentul uman versus apropierea de Cuvânt, de împlinirea prin Logos, nu întâmpl tor fiind situat aceast cuvântare ca punct central al prezentului volum al P rintelui Preot Matei Popovici (Cuvântarea la Duminica a XXI-a dup Rusalii Parabola sem torului), lec ia oferit de bogatul care i-a rodit arina, fiind cea de-a patra parte, dar descoperit ca i o predic (Predic la Duminica a XXVI-a dup Rusalii - Pilda bogatului c ruia i-a rodit arina), modelul fiului risipitor (Cuvântare la Duminica a XXXIV-a dup Rusalii - Pilda Fiului risipitor), care prezint , în mod metaforic, o reasumare a modernit ii din perspectiva paralelei ev biblic - ev contemporan.

De i apar în tratarea subiectului acestui volum termeni care apar in sferei teologiei, aceast lucrare a p rintelui Preot Matei Popovici, intitulat „Puterea Cuvântului”, trece dincolo de o simpl catalogare a sa în domeniul teologic, prin modul de abordare care descoper o eseistic aparte, care cunoa te nuan e de estetic literar , de lingvistic , prin definire, prin exemplificare, care aduce mo-

dele filosofice, care ne vorbe te despre curente i reprezentan i de seam ai gândirii filosofice, sociale, culturale din antichitate i pân în contemporaneitate.

Volumul „Puterea Cuvântului”, de Preot Matei Popovici, reprezint un studiu care cunoa te o documentare deosebit . Fiecare fil este îmbog it cu numeroase note de subsol, cu explica ii, trimiteri, indici bibliografici, care confer o privire complementar exhaustiv asupra subiectelor abordate i ofer numeroase i complexe puncte de vedere de specialitate, care pot fi consultate de lectorii acestei c i. „Puterea Cuvântului”, ca sintagm simbolizând evolu ia for ei duhovnice ti a omului, se deduce din puterea exemplelor. Mediul de împlinire este cel cultural - teologic - livresc. Solitudinii umane îi este opus , de c tre autor, apropierea prin lucrarea Logosului.

Datul uman fiin ial este împlinit prin senarea Cuvântului în mediul uman. Aceast ac iune are un rol de determinare i nu de deta are. O nuan aparte a c ii „Puterea Cuvântului” o constituie descoperirea implic rii umane în rela ia om - Divinitate.

Timpul contemporan tr it este privit de autor ca fiind un timp al con tientiz rii i al ac iunii, un timp al re-asum rii datului Cuvântului, precum i al împlinirii acestuia. Logosul nu este o expresie a unui Cuvânt static, ci este expresivitatea Cuvântului roditor.

Tonul lucr rii este unul ardent, modelul oferit fiind cel de ac iune întru împlinire. Spa iul sacru este cel care poate terge ac iunea timpului i poate revitaliza gândirea uman .

Acest Spa iu al Cuvântului poate reintegra în dialogul fiin ial omenirea în t râmul Creatorului s u, din perspectiva unei tr iri active în forma con tientiz rii umane.

Din perspectiv hristologic i antropologic , autorul prive te fiin a uman ca fiind înscris unui areal mistic, o raportare numai i numai la datul ra ional uman nef când altceva decât s minimalizeze existen a uman :

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Nu exist o a a zis disciplin antropologic în afara antropologiei cre tine, pentru c omul autosuficient sie i nu e doar o ptur infirm , ci mai degrab incomplet din punct de vedere ontologic. (...) Omul nu e f cut dup chipul i asem narea lumii, spune unul dintre Sfin ii P rin i, ci dup chipul i asem narea lui Dumnezeu - potrivit suprarevela iei biblice.”... Din punct de vedere ontologic, omul nu este complet decât prin raportarea la misterul rela iei om Divinitate.

Modelele umane de conduit sunt acelea i, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma u or modificat a unui limbaj difer , îns ascensiunea spre o accesibilitate a unui timp de gra ie ar fi o c dere în idealism sau idilism. „Puterea mea se des vâr te în sl biciune”, zice Hristos (dup Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9).

Diferen iatoare r mâne raportarea la limbaj. Forma de îmbr care a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii cele ti sau de îndep rtare, printr-o malefizare a formul rii expresivit ii de redare, omul c zând astfel în determinism i dezr cinare.

Inocen a uman poate fi deta at prin maleficizarea cuvintelor, ca o rupere prin foamete metafizic i astfel se poate determina moartea sa interioar . Omul, când s-a rupt de divinitate, „s-a rupt i de sine însu i”, spune autorul. „Ne-ai f cut pe noi pentru Tine, Doamne, i nelini tit este sufletul nostru pân ce se va odihni în Tine”, spune i Fericitul Augustin în cartea sa intitulat „M rturisiri”.

Ideile pot avea uneori, arat autorul, o nuan creatoare, dar pot constitui i o erodare sufleteasc uman , în a a fel încât forma

C. Lecca - tefan cel Mare

de îmbr care a ideii în limbaj filosofic poate determina alteori „drumul spre infinite posibilit i de r cire pe care nevoia de absolut a omului trufa le dogmatizeaz în ideologii cu soteriologii sinuciga e”. De aceea, „replica misticilor e implacabil : omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regul , vexa i i abuza i fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consum orice urm de luciditate i obiectivitate. Pentru a gândi corect i liber, trebuie s fii liber.” „Un om poate deveni liber numai când se elibereaz de acest tiran care este Egoul, numai când se elibereaz de p cat. Aceast eliberare se poate produce doar prin acceptarea lui Dumnezeu ca Domn al nostru”, afirm Emil Brunner, în studiul s u, intitulat „Temeiurile credin ei cre tine”.

Lev estov, citat în cartea P rintelui Matei Popovici, îl explic pe filosoful cre tin Blaise Pascal astfel (în lucrarea sa, numit „Noaptea din Gr dina Ghetsimani”): „Judec torul suprem, în toate diferendele, nu este omul, ci Acela care este deasupra oamenilor. i, prin urmare, pentru a g si adev rul, trebuie s te eliberezi de ceea ce oamenii consider de obicei ca fiind adev r…” „Puterea Cuvântului” nu restrânge, nu limiteaz , nu constrânge, ci ofer o exemplificare exegetic a necesit ii asum rii modelului Logosului pentru împlinirea metalimbajului într-o societate modern a transmut rilor i într-o spa ialitate transmodern a existen ei umane. a dup cum arat i Mircea Muthu, în „Cuvânt înainte”, „Smerenia i respectul fa de carte - veritabile m rci de noble e intelectual - particularizeaz i un profil autobiografic pe care mai mult îl deducem din filigranul celor cinci înv turi biblice docte i, în acela i timp, puternic afectivizate, mai întâi comunicate expresis verbis i apoi a ternute pe hârtie pentru cei de ast zi dar i pentru cei de mâine c utând eterna Duminic a Spiritului.”

Edificatoare sunt i cuvintele lui Aurel Sasu, notate pe coperta a patra a c ii „Puterea cuvântului”: „Exegeza p rintelui Matei Popovici este o vast panoram cultural a ideilor, construit pe câteva modele neotestamentare: fiul risipitor, sem torul, paraliticul din Capernaum, bogatul nes buit i tân rul bogat. Remarcabil este, în volum, deschiderea înspre universal a parabolei biblice, inteligen a abord rilor sincretice i pluralitatea de sens a interprerilor metatextuale. Elegant i discretpolemic, demersul analitic ofer , ca alternativ , falselor convulsii de istorie contemporan , argumentul etern al zidirii omului în Dumnezeu prin cuvântul puterii lui Hristos.”

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Dominic DIAMANT

MITIC Unic, fantastic i inegalabil Nicicând un demn rival nu vei avea Iubirea ce i-o port e-un act scuzabil Ca toate celelalte-asemenea Ferice de orânduiala-n care Ai ap rut într-un astral moment Niciun obstacol nefiind în stare Triumful s i îngroape-n imanent Asemenea splendorii carpatine Str in de tot ce e imund i tern Te-ai exprimat cum nu va face nimeni Iubind, transfigurând al t u infern Captiv în feerii diamantine lefuitor de limb , ai creat Intraductibil, suple combina ii Inoculând întregului v leat Nombrile nostalgii i aspira ii Eu, unul, te admir i m înclin Genomului ce-a triumfat în tine Armonizându-mi într-un mod divin Limbajul str mo esc ce m sus ine Arzând intens pe cerul carpatin Biruitor, cu farmecu- i aparte, Iubirea mea întreag i-o închin La ceasu-mi de amurg i mai departe.

CREDO Natura ne-a-nzestrat cu-atâtea fe e Încât ne cople te de uimire Histrionismu-i bun s ne r sfe e Independen a-ncearc s -l admire La câte haruri date ni-s podoab St mintea-n loc de-atâta desf tare Iar cârcota ii ve nic se întreab Nedumeri i, ce tain treab are E clar, nedumerirea ne omoar De unde-atâta for ne str bate Eliberând la fel ca o comoar O rev rsare de umanitate Atâta, doar, c forfota p gân Miracolul luând în fafainoage Iube te doar f ptura-i s r mân Nu tie ea ce-nseamn s se roage.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Al. Florin }ENE

O stafie tulbur[ speran\a Pies[ de teatru î@ntr-un act Personajele: Dreptaciul - un om în elept (poet) f mâna stâng .

Stângaciul - al doilea om în elept (poet) f mâna dreapt .

Vocea c pitanului Scena l (Se deschide cortina. În mijlocul scenei se afl un om f mâna stâng într-un decor schi ând interiorul unei capele ortodoxe pe un mic vas de croazier . Printr-un hublou se vede oceanul nesfâr it.

Dreptaciul îngenuncheaz ,se închin cu mâna pe care o are la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, a ezat în partea dreapt . În surdin se aude un cântec bisericesc, împletindu-se cu vuietul valurilor. Se roag .)

Dreptaciul: Î i mul umesc, Doamne, c mi-ai l sat mâna dreapt . S pot a m închina în fa a icoanelor tale. (Se închin ). Bun ai fost i e ti cu mine. M-ai înv at s seam n grâul, s îngrijesc recolta, s pl desc pâinea, s aprind focul, s iubesc. Bat-o vina de mâna stâng .

Mi-a retezat-o batoza. Eram în vacan i ajutam p rin ii la treierat.

Nu a tiut dreapta ce face stânga. Altfel aveam i eu ca to i oamenii dou mâini. Dar e bine i a a. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii i femeia. Pot aprinde focul inând cutia de chibrituri în gur i b ul îl scap r pe cadran. Doamne, ce bine c am mâna dreapt ! Cu aceast mân am câ tigat banii necesari biletelor acestei c torii pentru întreaga familie. in terul s tai pâinea, s-o împart la cei dragi. Teognis din Megora spunea c ,Doamne, Te exprimi prin poet. Doar, ti c i eu m îndeletnicesc cu tainele metaforei. Pentru c mi-ai l sat mâna dreapt î i mul umesc. Iat , pot s fiu pe acest vas în drum spre T râmul F duin ei. Cu aceast mân am putut muncii pentru a strânge

Constantin Lecca - Portret de femeie

bani s pl tesc aceast c torie mult visat . Pot scrie versuri, pot sfoi un ziar i mai presus de orice pot muncii pentru a nu întinde mâna s cer esc ajutor de la semeni. Ca poet nu sunt un risipitor al închipuiri mele. Nu sunt un nabab i risipitor al lucrurilor m runte. tiu, Doamne, c poezia a devenit o curiozitate f curio i. Nu se mai cite te, nici m car poe ii între ei nu se mai citesc. Eu, Doamne, bucur c m citesc so ia i copii. Îns ea, Poezia, a r mas „doamna artelor”. Î i mul umesc i pentru acest fapt. Romain Rolland afirma: „Când ordinea înseamn injusti ie , dezordinea e într-un fel un început de justi ie”. Este, Doamne un paradox pe care l-au tr it oamenii în perioada comunist . Injusti ia „ordinii” comuniste am sim ito cu to i.

Am publicat câteva c i, Doamne, pe care le consider c sunt îns i via a mea prelungit în eternitate prin litere moarte ce vor trece din genera ie în genera ie, fiindc acestea sunt litere moarte, pe care leam vr jit i le-am înviat cu via a mea. (Se ridic . Se îndreapt c tre locul unde se aprind lumân ri. Scoate câteva monede din buzunar, le eaz pe mas i ia o lumânare, pe care o aprinde în lumânar, închinându-se de trei ori. Apoi se îndreapt c tre aceea i icoan , în fa a reia îngenunche, rugându-se cu palmele unite în fa a pieptului.).

Doamne, am aprins o lumânare s -mi luminez calea spre Tine. Am aprins o lumânare pentru întunericul neamului meu i pentru sufletul tuturor celor ce-au ars pe rugul Cuvântului scris. Dar, s tii, Doamne, Dumnezeul meu, c iubesc la fel de mult atât lumina cât i întunericul.

Amândou sunt date de Tine. F întuneric nu ne-am bucura de lumin . Acesta ne face s-o vedem, fiindc Dumnezeu este cel care consfin te totul pe aceast lume. Totul fiind Datul Divin. Am aprins o lumânare pentru familia mea care se afl în cabina acestui vas, pentru Eminescu, poetul neamului meu. El este Cuvântul prin care s-a întrupat literatura na ional în cea universal . Este fiul propriei opere i p rintele nemuririi ei. Am aprins o lumânare pentru Poezie, ea nu i-a luat asupra ei menirea filozofiei, fiindc este deasupra a-cesteia. M gândesc, Doamne, c în momentul când ar fi f cut acest lucru ar fi disp rut sublimul. Bine ai f cut acest lucru, Doamne. Am aprins pentru metafor care este algebra superioar a cuvintelor, poezia este trigonometria metaforei. Doamne, te mai rog s -mi ier i p catele... (Se ridic . Se opre te în fa a hubloului, privind imensitatea apei.)

Scena 2 (În scen intr un om f mâna dreapt . Se apropie c tre icoana Apostolului Iuda, zugr vit pe peretele din partea stâng . Îngenuncheaz numai cu piciorul stâng i începe s se roage.)

Stângaciul: (Închinându-se cu mâna stâng la icoana Apostolului Iuda). Apostole Iuda, ajut -m s ajung pe T râmul F duin ei. Î i mul umesc c mi-ai l sat mâna stâng . Pot mânca cu ea. Pot cer i cu aceasta un ban de la cei cu... dou mâini. La o adic i de la cei cu mâna dreapt . Poezia mea pe care o scriu nu-mi aduce nici-un câ tig, îns cu cer itul pot s -mi cresc copiii, s -mi hr nesc nevasta i s mai... beau. Cu banii din cer it am pl tit biletele întregii familii pentru

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

toria aceasta spre T râmul F duin ei. Dac nu ar fi pro tii tia de milo i care-mi pun în mâna pe care o mai am câte un b nu , de ajunge câ tigul meu cât salariul unui ef, nu tiu ce m-a face.

Apostole Iuda, de ce nu m cau i? Nu m-ai c utat dac nu m-ai g sit.

Spunea Pascal. Aceast afirma ie sugereaz , Apostole Iuda, spirala ve niciei, a c ut rii... absolutului. Poate c toria mea spre T râmul duin ei are i acest scop. Pitagora spunea c „totul este orânduit dup num r”, îns eu spun c num rul este orânduit dup Totul, care simbolizeaz Datul naturii. Filozofii... spun c este vorba de Datul divin. Apostole Iuda, spune-mi dac gre esc. Eu nu cred în divinitate. Forma acestei lumi, Apostole, este legea în virtutea c reia se repet motivul. Aceasta aminte te de ritm. De aceea m rog la tine ca acesta s consfin easc forma ce duce la Revolu ia Universal la care gândesc i sper s înceap . Forma fiind num rul idee, unealta principal a marelui Ordonator, sau natura, cea care aranjeaz cu arta. M rog pentru mor ii care au participat la revolu iile din istorie.

(Se ridic i se îndreapt spre locul unde sunt lumân ri de vânzare.

Scoate din buzunarul pantalonului o moned . Aprinde o lumânare, dar nu se închin ). M rog pentru tine, Apostole Iuda, tu... e ti deasupra tuturor minunilor naturii. Aceste minuni sunt, toate la un loc, creatorul tuturor creatorilor. Se spune c lucrând numai cu capul nu ti fericit. Lucrând cu inima nu faci avere, i nici nu e ti fericit.

Pentru mine, banul aduce fericirea, cu toate c propov duiesc s cia în fericire. Eu zic... fericirea, Apostole, este Marea Revolu ie a celor umili i, s raci i neputincio i. Am aprins o lumânare, cu toate c nu cred în simbolul luminii acesteia, pentru bietul revolu ionar B lcescu, pentru marele Marx, autorul c ii „Capitalul”, dar i pentru Che Guevara ce visa la o revolu ie mondial , pentru Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu Dej i prietenul meu de suflet Nicolae Ceau escu. Poate întrebi, Apostole Iuda, de ce m închin la tine. P i... tu e ti cel care l-ai vândut pe Iisus pentru... Bine ai f cut. Era un impostor.

Dar... totu i, ai gre it! Tr dându-L, i fiind prins, r stignit, Iisus a devenit Martir i simbolul cre tinismului. F s dore ti... ai f cut un bine acestei religii. Îns , î i apreciez buna... inten ie. Dup mine adev rata religie este comunismul. Iar Marx i Lenin sunt simbolurile acesteia. Apostole Iuda! Ace ti oameni m-au înv at s spun... nu privi c s-ar putea s vezi. Nu asculta c s-ar putea s auzi... nu lua hot râri c s-ar putea s gre ti fa de cauz . Nu tr i c s-ar putea mori. (Se ridic . F s se închine).

Scena 3 (În momentul acesta Dreptaciul se apropie de Stângaciul).

Dreptaciul: Suntem pleca i de o bun bucat de vreme i nu se vede, înc , T râmul F duin ei.

Stângaciul: Nu este departe. Presimt c ne apropiem de el. Dac

C. Lecca - Sf. Apostol Petre

Anul VII, nr. 2(66)/2016

vom fi uni i pe aceast insul plutitoare în caz de furtun vom ajunge acolo. Unitatea ne va face s atingem idealul nostru.

Dreptaciul: (Punând mâna strea in deasupra ochilor i privind în zare). Nu se vede rmul. Abia a tept s ajungem. Întreaga mea familie numai despre aceast clip vorbe te. Speran a este mare. Dac acest râm ne v-a dezam gi?

Stângaciul: Nu vom fi în ela i în speran ele noastre. Nu curge miere i unt acolo, dar ideea c to i suntem egali ne v-a face s fim ferici i. Într-adev r, pe T râmul F duin ei chemarea lui Marx „Proletari din toate rile, uni i-v !” ne conduce spre idealul nostru de veacuri, Comunismul. Aceast lozinc de lupt , a noastr , ap rut pentru prima oar în „Manifestul Comunist”, redactat de Karl Marx i Friedrich Engels, este cea mai frumoas chemare la lupt . Acolo pe râmul F duin ei... proletariatul a câ tigat.

Dreptaciul: (Surprins). Nu! Nu ai dreptate! Acolo oamenii, indiferent de condi ia social , sunt egali în fa a legilor. Conduc torii sunt ale i prin vot secret i universal. Sunt liberi s se exprime, s se asocieze, munceasc , s i înjghebeze propria afacere, s ...

Stângaciul: (Întrerupându-l). E altfel. În mod sigur este a a cum î i spun. Acolo conduce proletariatul. Oamenii au dreptul la munc în institu iile statului i nu în fabricile capitali tilor, care îi exploateaz pân la sânge. Acolo nu exist proprietate particular . Aceasta este în mâna celor ce muncesc. Acolo nu exist exploatarea omului de tre om. Acolo sunt activi ti care supravegheaz respectarea acestor principii. Acolo munca este r spl tit dup necesit i i nu dup valoarea ei. Dac ai mai mul i copii prime ti salariul mai mare...

Dreptaciul: (Precipitat).Bine, bine... dar, dac acel om este lene i nu munce te la fel ca ceilal i...? Principiul pe care-l sus ii încurajeaz lenea. Activi tii se vor comporta mai r u decât... patronii, de care faci vorbire. Se vor comporta cu averea tuturor de parc ei ar fi proprietarii acesteia. Va fi exploatarea omului în numele unei ideologii.

Stângaciul: Nu! Este cum î i spun eu. Dac ar fi altfel, atunci ce vom face noi care avem câte o mân ? De tine este bine, c ai... dreapta, dar, eu...

Dreptaciul: Cred c acolo pe T râmul F duin ei exist o protec ie social puternic . Acolo omul potrivit este la locul potrivit. Noi ca poe i dac scriem pe placul cititorilor c ile se vor vinde i din drepturile de autor vom tr i. So iile noastre vor lucra conform competen elor i al studiilor...

Stângaciul: Aaaa... nu... nu! E altfel .Acolo, c ile noastre scrise în spiritul ideologiei se vor tip ri în zeci de mii de exemplare. Indiferent de vânzare vom primi drepturi de autor consistente.

Dreptaciul: Dac este a a... vai de literatura T râmului F duin ei.

Atunci... nu- i mai trebuie talent. Este de ajuns o tiin a scriituri i ...mult ideologie. Vom scrie f s inem cont de gustul cititorilor?

Stângaciul: Cititorii sunt obliga i s înghit „pastila” pe care le-o servim. Ei fiind parte ai proletariatului muncitor, au ajuns la con tiin a trebuie s citeasc conform ideologiei noastre... a muncitorilor.

Dreptaciul: (Mirat). Nu este a a. Cititorului trebuie s i se respecte preferin a i gustul pentru subiectul care-l intereseaz . Altfel nu cump cartea...

Stângaciul: (Întrerupându-l). M i tovar e...

Dreptaciul: Scuz -m eu nu sunt tovar cu dumneata. Eventual de... torie. Dac , voi, tia, care gândi i a a v spune i tovar i... Treaba voastr . Nu tiu cum vei fi „tovar ” cu activi tii de care vorbeai.

Stângaciul: ...de c torie spuneam. Activi tii sunt îndrum torii no tri spre societatea egalitarist . Iar c ile sunt subven ionate de stat. Statul ne v-a da... (Se aude clopotul de pe punte, apoi vocea pitanului vasului într-un difuzor, spunând: „To i c torii ap i de munc s urce pe puntea de comand . Trebuie s preg tim vasul pentru a rezista la o furtun anun at .”).

Dreptaciul: M duc s dau o mân de ajutor.

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Stângaciul: Po i s te duci. Ai dreptate. (Dreptaciul pleac .)

Scena 4.

(R mas singur, Stângaciul î i pune mâna stâng strea in la ochi i prive te în dep rtare. Se aud valurile oceanului).

Stângaciul: Nu se vede nici-un rm. Oceanul a început s se agite.

Apa aceasta imens este ca marea mas de oameni. Ce duce pe umerii ei: „R bd m nevoi, r bd m poveri i jug de boi i ham de cai”.

Eee... ce vremuri grele pe vremea lui Co buc. Lupta de clas abia dac mija. Clasa muncitoare înc nu se formase. Ideologia marelui Marx, Engels i Lenin nu p trunsese la noi. Ideologia acestora este adev rata religie a universului. Ea formeaz omul de tip nou. Nu vede i?!... Dreptaciul are spirit de slug . La primul apel al c pitanului s-a dus s slug reasc . Eu, nici vorb . Am demnitate proletar . Ori cu noi, ori f noi, dac e s fie s se scufunde vasul, se scufund ...

Nu, nu, în destin nu cred. Este o balivern povestea cu... ce î i este scris. Omul este st pânul tuturor lucrurilor i al fiin elor. (Dup o pauz .) Abia a tept s ajung pe T râmul F duin ei. Acolo to i gândesc ca mine. Este societatea mult visat . Cred în for a omului ce supune natura. Trebuie s-o supunem. Unii zic c se r zbun atunci.

Aiurea! Omul e st pânul ei. I-a s m duc la u s v d dac s-au strâns ceva bani. Mi-am pus o apc rablagit cu un bilet... (Întredeschide u a, se apleac , ia apca i biletul. Num banii strân i .Apoi, satisf cut cite te biletul.). Bravo! Un om cu amândou mâinile nu câ tig în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Pro ti, de darnici ce sunt. Dar i eu sunt un mare poet. I-au impresionat versurile mele.(Cite te biletul cu glas patetic). Ajuta i un poet, unul din s rmani/ cu familie grea i f bani/ S muncesc nu pot, nu am o mân / Fi i milostivi, s-ave i o via bun ! (C tre icoana Apostolului Iuda ).Sunt de tept, nu? Asta trebuie s înv m! S ni se dea! Aici, pe vas, s dea tia cu bani i cu dou mâini, iar acolo s dea statul.

El are de unde. Doar e bogat. C muncesc to i i primim r splat egal . Vorba aceea... ori to i s munci i, ori eu s primesc. Asta este adev rata societate a viitorului. Când voi ajunge acolo... cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conduc tor. (Ia un scaun, îl pune în mijlocul scenei. Se a eaz pe el i imit ceea ce ar trebui s fac ca activist. Gesticuleaz .) Stima i tovar i, partidul ne înva c munca înnobileaz omul. De aceea, v îndemn s munci i... Sus munca, tovar i!(C tre public). S nu ajung eu la ea. Tovar i, munca este izvor de s tate! (Mai în oapt , c tre public). L sa i-o pentru bolnavi. Munca l-a transformat pe om. Aici, pe T râmul F duin ei, suntem egali în drepturi. Iar în privin a obliga iilor trebuie s ... mai discut m. Cine nu respect aceste principii, nu are ce c uta în societatea noastr . Îl elimin m. Eu... tovar i, în ara de unde am venit, începusem s construim o societate ca aici, dar ni te derbedei cu ajutorul unor agenturi str ine ne-au înl turat de la putere. Adic ... a înl turat proletariatul de la conducerea rii. Eu..., ca proletar, v spun cinstit, m sculam la ora 9. Gustam o bucat de mu chi ig nesc, beam o gur de wisichi, nu-mi pl cea. (Se strâmb ). S-o ia dracului, avea gust de plo ni . Ie eam din vil , dat de partid, i m urcam în limuzina cu ofer, dat de partid. i plecam c tre sediul Comitetului.

S-o ia dracului de via . Visam la mai mult. (Se uit c tre icoana Apostolului Iuda) S nu te superi c am amintit de du manul t u... dracul .(Se ridic de pe scaun. În clipa aceea intr Dreptaciul.)

Scena 5 (Se adreseaz c tre Stângaci).

Dreptaciul: Nu prea a fost greu. A trebuit s in de cârm în direc ia indicat de acul busolii. Mereu înainte, spre sud-est. În timp ce c pitanul a trebuit s coboare în sala ma inilor pentru a unge volanta. Se încinsese de atâta frecat cu biela.

57

Stângaciul: Cum spui, nu a fost mare lucru. E bine când omul munce te. Eu... am stat de vorb cu sfin ii ace tia. (Arat c tre pere i i sal .). Le spuneam c munca înnobileaz omul.

Dreptaciul: Aceast afirma ie, întotdeauna, trebuie urmat de exemplul personal.

Stângaciul: Vrei s spui c trebuia s merg i eu !?

Dreptaciul: Nu am spus asta.

Stângaciul: Ba, ai spuso! Expresia ta: „trebuie urmat de exemplul personal”, nu face aluzie la mine?

Dreptaciul: Dac te sim i cu musca pe c ciul ... nu sunt eu de vin .

Stângaciul: M faci c sunt cu musca pe c ciul . Ce mai. M faci i demagog. Mâine, poimâine, chiar vei scrie o satir cu... aluzie la mine.

Dreptaciul: (Serios).Toate acestea sunt abera iile unui... frustrat. Singur te acuzi. Iar despre satir s nu mai vorbim. Eu am scris satire, tu...

Stângaciul: (Iritat). Dore ti s i spun ce este satira?

Dreptaciul: Nu! Doar î i spun c ea este ochiul care plânge pentru a râde cel lalt.

Stângaciul: (Ironic). Intr-o societate perfect spre care ne îndrept m, satira ta nu- i are rostul. Chiar este interzis . Acolo eu sunt fiul comunit ii.

Dreptaciul: (Îngrijorat). Dac o fi cum zici, noi vom fi parte a comunit ii. În concluzie nu suntem noi. Suntem comunitate. Iar comunitatea se reg se te în noi. Rezumând la mine, pentru a nu generaliza, i a nu te sup ra, dac comunitatea sunt eu, i eu sunt comunitatea, atunci totul se rezum la un eu disperat. Dac ar fi a a, atunci... degeaba fac c toria aceasta spre T râmul F duin ei.

Stângaciul: Omul trebuie s fie loial societ ii în care tr ie te. Trebuie munceasc pentru comunitate i apoi s se gândeasc la el. Comunitatea trebuie s fie bogat .

Dreptaciul: i oamenii s raci!?

Stângaciul: Membrii comunit ii trebuie s fie egali între ei. Mai presus este comunitatea i ara.

Dreptaciul: Adic ... ar bogat cu oameni egali în s cie.

(Sun telemobilul Stângaciului. Bag mâna în buzunar i sco ând aparatul îi cade i gr mada de bani strân i din cer it).

Stângaciul: Blestema ilor! Alt treab n-a i avut decât s cade i. (Se apleac i îi strânge gr mad . Îi bag în buzunar.) Da!... Sunt în capel , nevast !... Sigur ... Vin imediat.

Dreptaciul: (Mirat.). De unde atâ ia bani?

Stângaciul: (Gr bit, în drum spre u .). De la c torii milostivi... ( Iese trântind u a dup el).

Scena 6 Dreptaciul: (În genunchi în fa a icoanei Sfintei Marii cu Pruncul. Se închin ). Doamne, Doamne, mare este gr dina Ta. (Se ridic . Se plimb gânditor.) Stângaciu ca poet nu a în eles niciodat c erudi ia nu înlocuie te talentul. A te baza numai pe erudi ie exist în mod sigur riscul de a crea ceva insipid, sterp i anost. Numai talentul împletit cu inspira ia, erudi ia i experien a concur la crearea unor opere viabile. Spusele, aparent paradoxale, ale lui Jules Renard: „cu cât cite ti mai mult, cu atât imi i mai pu in”, sunt pline de adev r. Fiindc „sita” memoriei devine mai „deas ”, adic exigent , dar nu atât de exigent de a se îndep rta de art . O racil în acest sens a avut-o postmodernismul, unde s-a f cut exces de elemente intelective, îndertându-se, astfel, de elementul afectiv. (Se plimb prin înc pere.

Prive te prin hublou cu mâna stra in la ochi.) Nu se vede, înc , T râmul F duin ei. Întindere de ap nesfâr it . Nesfâr ca înaltul cerului. În aceast imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vie ii? Ce înseamn fericirea? Omul, în eleptul, nu a putut spunde conving tor, nici cu viziunea filosofic umanist i nici cu metode tiin ifice. Numai Tu Doamne po i s -mi r spunzi. În fiecare

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din aceste întreb ri g sim o unitate dintre ra iune i afect, pe baza rora s-a încercat rezolvarea - evident pentru momentul istoric respective - dilemele ve nice ale destinului uman, pe care le g sim în întreb rile respective. Cred c r spunsul la aceste întreb ri le vom afla, numai atunci, când Dumnezeu v-a dori acest lucru. Restul sunt specula ii ale spiritului uman. Seara mai discut despre aceste probleme cu so ia i cei doi fii ai mei. To i am ajuns la acela i numitor comun în aceast privin . În ciuda faptului c nici percep ia tuturor nu sesizeaz adev rul din unele fenomene i lucruri, ci în raport cu exprimarea sensitiv i optic a acestora, fiindc nu exist deosebire în aplicarea percep iei în existen .(Dup o pauz . Se aude vuietul oceanului de parc ar fi o muzic interstelar .) ... Doamne, am început s gândesc cu glas tare i singur. Sau vorbesc cu Tine!? Grea este i toria aceasta. Greu este i desp irea de patrie. Dar Dumnezeu când a creat P mântul nu a trasat i grani ele. Patria noastr , a oamenilor, este P mântul. A a c nu trebuie s -mi fie grea... desp irea. toria aceasta este doar o mutare dintr-un loc în altul, în Patria noastr comun . Dar ce este Patria? (St pe gânduri). Dup câte îmi amintesc din ce citeam despre semnifica ia acestui cuvânt, înseamn ... locul în care s-a n scut cineva. ara în care locuie te. P mânt natal...

Terra este p mântul meu natal. Nu exist motiv, deci, s -mi fie dor de un spa iu... în care tr iesc, P mântul. Dar... fiecare c ut m col orul de P mânt unde credem c via a noastr va fi mai bun în func ie de oameni, fiindc nu to i dintre noi suntem buni pentru anumite fapte i lucruri, ci numai în raport cu exprimarea sensitic i optic a acestora, nu exist deosebire în aplicarea percep iei în existen . Metoda sau teoria nu se pot aplica ad-literam oricui, f asem nare în judecata de valoare.

Scena 7 Stângaciul: (Intrând prin u a lateral .). i-am auzit ultimele cuvinte... „judecata de valoare” ... Vorbeai singur?!

Dreptaciul: (Surprins). Nu... nu... M gândeam cum o s le vorbesc oamenilor pe T râmul F duin ei.

Stângaciul: Frumos ...frumos... Dar ce ai de gând s faci acolo?

Dreptaciul: Ce nu am putut face în ara noastr . În primul rând s tr im în lini te i f obstruc iuni din partea birocra iei. Doresc s

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constantin Lecca - Maria Bibescu

înfiin ez o editur i eventual o revist literar i ar mai fi...

Stângaciul: (Mirat). Cum crezi tu c po i înfiin a o editur i un ziar!?

Acolo toate sunt ale statului. Numai el, în folosul poporului, controleaz totul i... toate ac iunile noastre. Nu ne las s gre im. De aceea exist birocra ia s ne poat controla pentru a nu gre i. Iar dac insist m în ac iunile noastre particulare ce pot duce la...anarhie intervin organele de îndreptare, de corec ie... Acolo este raiul pe p mânt. Una din doctrine sun cam a a: dac nu tii, te înv m, dac nu po i, te ajut m i dac nu vrei, te oblig m. Chiar cu riscul închisorii.

Dreptaciul: (Nemul umit ). Nu este a a ... dac ar fi cum spui, îmi pun întrebarea, la ce rost plecarea din ar ? Eu fac aceast c torie pentru a g si în T râmul F duin ei o societate liberal , a ini iativei, a libert ii.

Stângaciu: (Pu in intrigat). Vorbe ti prosti, omule. Noi am plecat, în primul rând din ar c începuse s dispar elementele socialismului multilateral dezvoltat. i datorit unor derbedei, ce- i spun revoluionari, s-a instalat anarhia democratic de care spui... Când începusem i noi s construim societatea mult visat , hop i derbedeii finan i de agenturile str ine ...

Dreptaciul: Dumnezeu când a construit lumea a f cut omul s fie liber, s i organizeze via a conform idealurilor sale.

Stângaciul: (Ironic). Te contrazici omule. Scripturile i Biblia, c i la care tiu c i foarte mult, au fost date de Dumnezeul t u s îngr deasc libertatea de care vorbe ti. Ele au fost scrise pentru a fi respectate. Sunt legi care constrâng omul s le respecte. Atunci unde este libertatea cu care ne-am n scut, de care vorbe ti?

Dreptaciul: Sfintele scripturi au fost scrise de Apostoli pentru a ne canaliza drumul .Nu sunt îngr diri ale libert ii. Libertatea nu înseamn anarhie cu gânde ti tu. Libertatea este semnul puterii omului asupra haosului i al mor ii. Societatea de care vorbe ti nu a avut omenie.

De dragul unor idei absurde se sacrificau oamenii. Ateii, cum e ti i tu, nu pot avea omenie. Nu poate exista omenie f o lucid viziune a mor ii. Eugen Lovinescu, pe care comuni tii, o perioad , l-au interzis, spunea c cine nu se culc cu moartea, nu poate avea gr untele de labilitate necesar iubirii de oameni i al sentimentului de egalitate în fa a neantului universal, f care via a e lupt de fiar . Con tiin a mor ii, mai spunea criticul, nu se confund îns cu frica de moarte.

Voi v crede i ve nici. Nu v este fric de moarte. Voi iubi i ideea, nu oamenii. De aceea via a devenise, în ara noastr , lupt de fiar . Partidul comunist nu a în eles c unirea nu reu te niciodat când se face împotriva cuiva; ea triumf întotdeauna când se face pentru ceva.

Stângaciul: (Nemul umit). Noi am construit blocuri...

Dreptaciul: Ni te ghetouri, adev rate cutii de chibrituri...în care nei b gat, nu de dragul proletarilor, ci pentru ai putea controla. Dac se l sau casele i nu se demolau, se mai putea cre te un porc, ni te ini, i atunci muncitorii aveau posibilitatea i resurse pentru a face grev , s i cear drepturile. Îns a a îi transformaser în... adera i sclavi. Nu puteau s se mute dintr-o localitate în alta, fiindc majoritatea ora elor mari erau închise. Pâinea i unele alimente de baz se d deau pe cartel . Asta spune i voi c este dragoste de om!?

Stângaciul: Noi am dat de lucru la toat lumea.

Dreptaciul: Era un omaj mascat. To i ne f ceam c muncim. Unde era productivitatea muncii i rentabilitatea? A fost sec tuit ara de resurse. Iar noi ca redactori la reviste literare, pentru a promova ideologia partidului conduc tor, eram obliga i s scriem în spiritului realismului socialist, i s mai d m cu subsemnatul pe la secu... despre unul, despre alta ... Altfel nu ne ineau ca redactori.

Stângaciul: Aaa... recuno ti c ai colaborat cu ...mâna înarmat a partidului, a a cum zic unii de teapa ta.

Dreptaciul: Nu de bun voie ca tine i al ii. Am fost obligat. Îmi fugise fratele în Germania Federal i dac nu d deam cu subsemnatul m deau afar din servici. Doar tii, în astfel de condi ii, eram trimis la

Anul VII, nr. 2(66)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

munca de jos... în min . (Îi sun telemobilul.) Bine, drag . Vin imediat.

(Deschide u a i vede apca cu biletul lâng perete. Se întoarce.) Iai ai pus de cer it?! (Arunc ceva m run i în apc . Închide u a.)

Scena 8 Stângaciul: Tovar ul sta, de drum m scoate din... cizme. Pardon, nu am cizme, pe vremea tovar ului Stalin purtau p rin ii cizme din gum , cum spuneau ei. De fapt erau din cauciuc. Eu m-am boierit, port pantofi de... Clujana. (Dup o pauz . În timp ce se gânde te.) ... dreptaciul nu este ... tovar cu mine. Are alte idei, nu democratice ca mine. Este anarhist, chiar legionar. El î i spune c e liberal. Aiurea!

E legionar. Ce bine era pe vremea lui Dej i Ana Pauker. Pe to i tia de teapa lui îi b gam la pârnaie. Dar... ajungem noi pe T râmul duin ei i pe to i care au alte opinii decât cele ale lui Marx, Engels, Lenin i Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplic m corec iile celor patru pere i cu... fereastra spre cerul înc tu at cu gratii. (Îngândurat). S nu crede i c sunt credincios. S m fereasc ... Michidu cel cu... coad de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic i în evolu ia speciilor a lui Darwin. Biblia mea este Capitalul lui Marx. Iar Noul Testament îmi este „Manifestul comunist”. (Dup o pauz . Î i pune palma strea in la ochi. Prive te în zare prin hublou.)

Nu se vede ,înc , T râmul F duin ei. Doar imensitatea oceanului.

Acolo societatea nou , evolu ia, la care am visat toat via a, s-a înf ptuit prin mase, nu prin indivizi, a a cum spune Titulescu. C derea socialismului multilateral dezvoltat din ara noastr mi-a produs o mare durere. Exist dureri ce doboar , dar ele înzecesc puterile noastre, fiindc ele se nasc dintr-o piedic în realizarea unui ideal.

Partidul meu este al tuturor celor care gândesc ca mine... Privi i la aceste dou scaune. Unul st în dreptul luminii ce intr prin geamul hubloului. Cel lalt st în întuneric. Dac îl iau pe acesta... (Îl ia i le aranjeaz pe amândou în fanta de lumin ce intr prin hublou.)

Vede i nu încap amândou în aceast fant de lumin ! A a i cu oamenii. Politica noastr este s p str m i îi punem în func ii de conducere pe acei care s-au aflat de la început i au în eles „lumina” marxism-leninismului. Pe ceilal i îi folosim ca for a proletariatului, produc toare de plusvaloare...

Scena 9 Dreptaciul: (Intr agitat.) Se anun furtun . To i pasagerii, atâ ia cât suntem, mic cu mare este necesar s ie im pe punte i s ascult m de ordinele c pitanului. Când o s bat clopotul de pe punte trebuie s fim prezen i în careul de comand .

Stângaciul: (Intrigat). S ne mai lase i c pitanul cu... ordinele lui. F mâna dreapt ce pot s fac? Eu sunt muncitor cu... gura. (Râde sec) Dreptaciul: Trebuie s -l ajut m cu ce avem i cu ce putem... este în joc i via a noastr .

Dar, am uitat s i spun... am v zut c s-au strâns ceva bani în apca ta.

Stângaciul: M duc s -i iau i îi dau nevestei. (Iese. Prin u a întredeschis se vede cum ia banii, îi num , dup ce i-a pus apca pe cap, î i îndeas banii în buzunarul stâng al pantalonului.)

Dreptaciul: (Se îndreapt spre u . O închide.)

Scena 10.

Dreptaciul: Nu tiu cum sunt oamenii... ca

59

acest tovar de c torie... sunt buni de gur , dar când este vorba de munc , fac pe dracul în patru s se eschiveze de la aceasta.

Precum erau activi tii de partid la noi în ar . Îmi povestea un astfel de specimen c ... pentru a ar ta prim-secretarului P.C.R de raion c lucreaz i noaptea, fiindc a a l-i se cereau, aprindeau lumina electric în birouri i ei dormeau. Când prim-secretarul, pe la miezul nop ii, se plimba prin fa a sediului pentru a vedea cine lucreaz , era mul umit c vedea luminile aprinse prin birouri. Îns to i activi tii dormeau cu capul pe mese. Iar la edin ele care ineau peste dou sprezece ore cine vorbea cel mai mult... era socotit un activist bun. Cu toate c nu spunea nimic concret. B tea apa în piu , cum se spune. O astfel de societate dore te Stângaciul s g seasc pe râmul F duin ei. Dar... oamenii s-au de teptat. (Bate clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea c pitanului.)

Vocea c pitanului: Om la ap ! Arunca i colacul de salvare!

Dreptaciul: M duc s v d ce se întâmpl . Poate au nevoie de o mâde ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strig te. Vaiete. Plânsete.Apoi se las lini tea. Se aud doar valurile m rii precum o simfonie.)

Scena 11 (Intr în scen Dreptaciul. Trist. Este ud.)

Dreptaciul: Vai de soarta noastr ! A disp rut unul dintre noi. (Î i terge lacrimile cu batista.).Câ i vor mai disp rea pân când ajungem pe T râmul F duin ei ? L-au mâncat rechinii. Bietul om. A a cum gândea, fapt ce nu-mi pl cea, Stângaciul era, în primul rând om, tovar de drum... Dumnezeu s -l ierte! Ce întâmplare... Era pe punte cu so ia. Lâng balustrad . Îi num ra banii strân i din ...cer it. O rafal puternic de vânt i-a smuls banii de hârtie din mân . El... s-a aplecat peste punte s -i prind ... dar a c zut în ap . C pitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iu i... A r mas doar apa înro it de sânge care se îndep rta de vasul nostru.(Se las lini tea). Marin Preda spunea c : „A ti s râzi în clipe tragice înseamn a st pâni tragicul”. Dar po i s râzi!? R mân în urma lui so ia i copii... Când vom ajunge la destina ie îi voi ajuta... (Î i pune mâna strea in la ochi i prive te în zare peste întinsul oceanului.). Înc nu se vede T râmul F duin ei, înc nu se vede... Trebuie s avem r bdare. Sper ca stafia Stângaciului s nu ne tulbure speran a acolo vom g si societatea visat de noi. Mai avem de mers, mai avem... (Se aud vuind valurile oceanului, pe un fond de o melodie interstelar în crescendo. Îngenunche în fa a icoanei.) Doamne, ajut ne s ajungem cu bine. Ajut -ne Doamne...

Cortina

Lecca - Sfânta Treime i Fecioara Maria

60 Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

Anul VII, nr. 2(66)/2016

e

Lucian Blaga - î @n diploma\ia româneasc[ În cadrul evenimentelor speciale, patronate de Funda ia European Titulescu, în luna iulie 2011, un loc proeminent a revenit simpozionului consacrat comemor rii a 50 de ani de la trecerea în nefiin a marelui poet, filosof i diplomat Lucian Blaga. Reuniunea omagial a fost organizat în colaborare cu Prim ria Municipiului Sebe , Centrul Cultural i, respectiv, Funda ia Cultural Lucian Blaga din Sebe .

Cu acest prilej, a fost lansat i volumul Lucian Blaga în diploma ia româneasc . Este vorba de un volum colectiv, care con ine texte semnate de George G. Potra, Nicolae Mare , Alexandru Popescu, Ion Brad, Ion Floroiu, Pavel ugui, George Corbu i chiar de Blaga însu i. Edi ia a fost îngrijit i prefa at de prof. George G. Potra, directorul Funda iei Europene Titulescu.

Discursurile comemorative i volumul lansat contureaz portretele a trei mari reprezentan i ai diploma iei române, portrete care adesea se întrep trund: Lucian Blaga, Nicolae Titulescu i Valentin Lipatti.

Cât despre Lucian Blaga, cel comemorat, a fost reliefat o latur mai pu in cunoscut a multilateralei sale activit i, i anume, presta ia remarcabil pe frontul diplomatic. Astfel, s-a subliniat c , prin pozi iile sale de ata at i, apoi, consilier de pres la lega iile române de la Varovia, Praga, Berna i Viena, Lucian Blaga a intrat în galeria marilor personalit i ale diploma iei culturale române ti. Pe baza unor merite incontestabile, Lucian Blaga a fost promovat subsecretar de stat la Externe, încheindu- i cariera diplomatic în func ia de ministru plenipoten iar, ef al Lega iei României la Lisabona.

Prof. univ. Pavel ugui amintea audien ei c poetul, filosoful i diplomatul Lucian Blaga s-a format în contact direct cu via a cultural european i mondial . El a fost, îns , legat suflete te de cel mai mare diplomat român al acelor timpuri, Nicolae Titulescu, pe care, din considera ie deosebit , îl numea Patron. La rândul s u, directorul George Potra ne introducea nu numai în lumea diplomatului Lucian Blaga, dar i în intimitatea leg turilor suflete ti ale acestuia cu Nicolae Titulescu. În opinia vorbitorului, conferin a lui Lucian Blaga de la Cluj, din 1945, se înscrie la loc de frunte în antologia scrierilor dedicate lui sau despre Nicolae Titulescu. La rândul s u - sublinia George Potra - Nicolae Titulescu a ar tat pre uire i afec iune fa de Lucian Blaga, a a cum de fapt îi aprecia pe mul i al i scriitori români, câ tiga i pentru o diploma ie cultural autentic . Vorbitorul sintetiza rela ia dintre cei doi astfel: Titulescu-Blaga = gânduri/suflete pereche, suflete care au vibrat pereche.

Ast zi apare deosebit de interesant felul cum l-a perceput Lucian Blaga pe Nicolae Titulescu, dup întâlnirea lor din Elve ia, ar numit pe atunci Tinda lui Dumnezeu. Pentru el, marele diplomat român era o fiin de alt ordin decât cel uman. Era un om care suferea de o boal sacr , de o febr creatoare... era ca un posedat necontenit în preocup rile sale de demoni, care nu-i d deau nicio clip de destindere.

Titulescu suferea de insomnie lâng destinele rii... El devora problemele i era devorat de probleme.

Dar, ca i Titulescu, Blaga a fost r spl tit cu ingratitudine de semenii s i români, mai ales dup anul 1945. Vorbind de nedreptatea

care i s-a f cut, în timpul vie ii, scriitorului, filosofului i diplomatului Lucian Blaga, pre edintele Funda iei Europene Titulescu, Adrian stase, sublinia c acesta a avut un destin similar cu al altor titani ai culturii noastre. În aceea i not , scriitorul Ion Brad amintea c Blaga a fost o victim major a stalinismului, sub pretextul c filosofia lui ar fi servit legionarilor. Tot maestrul Ion Brad spunea c cel mai luminos i demn urma al lui Mihai Eminescu se bucura de mai mult considera ie peste hotare. La moartea sa, Radio Madrid anun a c , prin el, nu s-a stins o personalitate, ci un univers.

Primele dou portrete nu puteau fi decât pereche, precum sufletele lor. Cel de al treilea portret ni l-a readus în memorie pe Valentin Lipatti, un alt distins reprezentant al diploma iei culturale române ti, i nu numai. Academicianul Mircea Mali a considera c Valentin Lipatti st pâne te impecabil tehnicile diploma iei... cu acela i gust al perfec iunii ca i celebrul s u frate, pianistul Dinu Lipatti. Cultura vast i arta diplomatic au f cut din Valentin Lipatti o pies major în angrenajul politicii externe române ti, mai ales atunci când a reprezentat România (7 ani), ca ambasador, la UNESCO sau când a condus (12 ani) Direc ia Rela ii Culturale din MAE. El s-a impus, de asemenea, ca un negociator de talie european când a condus delega ia român la preg tirea i desf urarea Conferin ei pentru Securitate i Cooperare European . Acolo, nu a fost doar un diplomat cu o tehnic des vâr it . El a fost, mai ales, un patriot convins, un ap tor dârz al intereselor na ionale ale rii sale. Cronicarii acelor vremuri vorbesc despre fascina ia i admira ia diploma ilor occidentali fa de un diplomat curajos, de dincolo de Cortina de Fier, care îi f cea pe ru i s scrâ neasc din din i (subliniere a cotidianului Los Angeles). Acest diplomat solist, vedet , cum îl numeau comentatorii occidentali, era adesea avertizat: nu sunte i îngrijorat c , revenind acas , v ve i trezi în fa a unui pluton de execu ie, dup felul cum i-a i împuns mereu pe ru i?

Valentin Lipatti a fost nu doar un admirator al lui Nicolae Titulescu, ci i un urma demn al acestuia, cu maximum de carate diplomatice. Înainte de a pleca la întâlnirea cu Titulescu, Valentin Lipatti mai avea o dorin : Fie ca geniul s u clarv tor i d ruirea lui de sine s ne c uzeasc în vremurile grele pe care le tr im.