Constelatii diamantine nr. 3 (67) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 3 (67) Martie 2016

Semneaz : Ion Berghia Iulian Chivu Luca Cipolla Livia Ciuperc Eugen Deutsch Rodica Dragomir Doina Dr gu Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Lucian Gruia Petru Hamat Elena Andreea Ion Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Octavian Mihalcea Constantin Miu tefan Radu Mu at Marian Nencescu Valentin Nicoli ov Dan Norea Ion P tra cu George Petrovai Viorel Roman Paula Romanescu Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Isabela Vasiliu-Scraba Al. O. Teodoreanu Andru a R. V tuiu Leonard Ionu Voicu

Carol Popp de Szathmary - La b창lci

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Marian Nencescu, Eminescu i “ispita” filosofic ........................................................pp.3,4 Doina Dr gu , Poeme .......................................p.5 Octavian Mihalcea, Reamintire i identitate ..p.6 Livia Ciuperc , Chez Brancusi ........................p.7 Iulian Chivu, Conectivit i hermeneutice, cu Mirela-Ioana Borchin .................................pp.8,9 Gheorhhe A. Stroia, Iubirea din care via a...

Rena te .......................................................pp.10,11 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.11 Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica luminii în pictura P rintelui Arsenie Boca ...........pp.12-14 Petru Hamat, Compozi ia himeric a lui Tanatos în poezia lui Radu Stanca .......pp.15-17 Galina Martea, Poeme .....................................p.17 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.18 Luca Cipolla, Poeme ........................................p.19 George Petrovai, Creatorul i crea ia ..pp.20-34 Dan Norea, Eugen Deutsch, Senryu - Dialoguri ..............................................................................p.35 Camelia Suruianu, Din pildele anahore ilor .......................................................................pp.36,37 Livia Ciuperc , Oreste Tafrali - inedit .........p.38 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Carol Popp de Szathmary...........................................p.39 Valentin Nicoli ov, Ploaie de stele / Rain of Stars ............................................................pp.40,41 Lucian Gruia, Victori a Du u - Exist un Tu ..p.42 Petre Gigea-Gorun, Militari români afla i în cimitire române ti din str in tate ........pp.43,44 Constantin Miu, Coco elu’ strong .......pp.45,46 Andru a R. V tuiu, Un oltean - în Antarctica ......................................................................pp.47,48 Elena Andreea Ion, Poeme .............................p.48 Paula Romanescu, La Roma s duci drumul t u cu tine... (IV) ..............................................pp.49,50 Viorel Roman, Alternativa pentru Germania ..p.50 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.51,52 Ion Berghia, Constela ii epigramatice ........p.52 Al. O. Teodoreanu (P storel), Constela ii epigramatice .....................................................p.53 Daniel Marian, Monumentul priveli tii acerbe nem surate altfel doar în circumvolu iunile semantice ...........................................................p.54 Stelian Gombo , Mi carea spiritual i duhovniceasc “Rugul Aprins” de la stirea Antim ....................................pp.55-57 Rodica Dragomir, Poeme ..............................p.58 Ion P tra cu, Civiliza ii precolumbiene ..pp.59,60

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei:

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Carol Popp de Szathmary

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Marian NENCESCU

Eminescu ]i „ispita” filosofic[ Studiind filosofia la Viena (1869-1872), apoi la Berlin (1872-74), pare cu totul firesc ca, în maniera epocii, Eminescu s se manifeste în toate privin ele ca un veritabil enciclopedist, fiind realmente interesat de probleme colaterale obiectului cercet rilor sale - drept, economie, istorie, lingvistic , tiin ele naturii - la fel cum procedau i profesorii s i de la Universitate (Voght, Zimmerman, Zeller sau Bonitz), cu to ii înrâuri i de spiritul filosofiei lui Hegel, considerat drept unul dintre cei mai cultiva i oameni din toate timpurile.

Aceast viziune enciclopedic asupra tiin elor i societ ii, specific filosofilor sistemici, l-a marcat, de altfel, pe Eminescu înc din tinere e, astfel c nu ne mir con inutul unei scrisori adresat de poet lui T. Maiorescu, la 5 februarie 1874, când, la cererea intempestiv a criticului Junimii de a- i susine doctoratul, în vederea ocup rii unei catedre de filosofie, la Ia i, Eminescu r spunde prudent, anun ându-l pe protectorul s u: „Cred c am g sit solu ia problemelor grupând intui iile i sistemele demonstrative ...la eternul ( i atemporarul) din istorie, drept i politic , dar nu în sensul evolu iei hegeliene, ci al Ideii” (Al. Surdu, Voca ii filosofice române ti, Bucure ti, Ed. Academiei Române, 1995, p. 24).

De aici, pân la a-l considera pe Eminescu drept un veritabil uomo universale, sau, dup expresia lui C. Noica: „Omul deplin al culturii române ti”, este cale lung , cu atât mai mult cu cât familiarizarea poetului cu unele aspecte esen iale ale unor domenii tiin ifice nu reprezint o garan ie c , în fapt, Eminescu a urm rit, cu consecven , o conexare a generalului la particular, ci, mai degrab , s-a l sat purtat de intui ie, pozi ie pe care ap rat-o consecvent: „Rena terea intuitiv a gândirii lor (a marilor filosofi, de talia lui Kant - n.a.) în mintea mea s-a amestecat cu mirosul specific de p mânt proasp t (s.n.) al propriului meu suflet” (Eminescu, Caiete).

Sus inut, a adar, de protectorii s i s devin profesor de filosofie, poetul s-a l sat sedus, spre binele culturii române ti, de „eternul (temporar) de factur universaluman ” i, renun ând la profesorat, a p it

definitiv pe calea poeziei / crea iei literare, atras de mirosul „de p mânt proasp t” al gândirii intuitive, c ci, o m rturise te însu i Eminescu în acelea i Caiete: „Este ciudat când cineva a p truns odat pe Kant, când e pus pe acela i punct de vedere atât de înstr inat al acestei lumi i voin elor ei efemere; mintea nu mai e decât o fereastr prin care trunde soarele unei lumi nou ... i p trunde în inim ”.

Privite din perspectiv contemporan , eforturile lui Eminescu de a lucra, în plan ideatic, cu „un sistem de operatori cu valoare indicativ ” (Ionel Necula, Eminescu în tenta ii metafizice, Rm. S rat, Ed. Rafet, 2012, p.9), cu alte cuvinte de a s di, în gândirea noastr social-politic , sensuri i solu ii noi, menite a asigura rostul i menirea noastr în lume, ar merita, dac nu amplificat, cel pu in recunoscut, c ci nu Eminescu este vinovat de faptul c , din perspectiva timpului, atât de pu ine din solu iile i temeiurile sale ideatice au rodit cu adev rat. Aceast pozi ie ar trebui adoptat i pentru c , f dovad de gad , în nicio situa ie Eminescu nu a cultivat improviza ia sau diletantismul literar ori filosofic.

Dimpotriv , el i-a asumat, con tient, cu luciditate, rolul de vizionar, diseminând, prin nota iile sale ocazionale, r mase în Caiete, ca i prin articolele politice, o seam de idei i reflec ii de mare profunzime, semnificative pentru stadiul evolu iei de atunci al societ ii române ti.

Revenind, a adar, la întrebarea fundamental , anume dac Eminescu poate fi considerat i un filosof, în sensul modern al cuvântului, r spunsul merit unele preciz ri, i nuan ri. Astfel, pornind de la teza, hegelian , filosoful este „un om al timpului s u”, putem deduce c specula ia filosofic se na te în anumite condi ii, i anume acolo unde „s mân a determinat genetic g se te undele freatice ale spiritului” (Surdu, op.cit., p. 8).

Or, cultura româneasc a secolului al XIXlea, în care s-a format i a evoluat Eminescu, nu cunoscuse înc fenomenul de „sincronizare cultural ” cu genera iile de savan i, filosofi i arti ti produ i de universit ile

Occidentului. Simbolic vorbind, în epoca respectiv , filosofii no tri, dac se poate aplica acest termen, abia dac înv au „s mearg pe picioare”. Ceea ce este cert, r mâne caracterul na ional al unui asemenea demers, c ci acela i Al. Surdu ne reaminte te, într-un inimitabil stil eseistic, anume c „dac n-a trecut râul cu ap vie al spiritului pe la poarta noastr ... am s pat în propria gr din i am g sit ceea ce înv asem deja s c ut m” (ibidem, p. 8). Constituit, a adar, ca un spiritus loci, distinct de spiritul pozitivist francez, speculativ, specific german, sau pragmatic, potrivit firii anglo-saxone, românii, i printre ei Eminescu, au descoperit un anume spirit specific, un fel de „sentiment românesc al fiin ei”, înscris în codul nostru genetic, dup cum sus ine Al. Surdu, i care a rezolvat, în mare m sur , „tensiunile esen iale” ce au marcat „voca iile filosofice române ti”. a împ rt i, a adar, tenta ia construirii unui sistem filosofic, cuprins doar de idee i inspirat de voca ia enciclopedic , Eminescu a surprins, filosofic vorbind, „cumtul vremii”, exprimând aceast atrac ie nu doar în versuri, ci, par ial i cu atât mai valoros, sub forma „exotic ” înc a noii, a metafizicii. Este exact ce încearc s demonstreze eseistul Ionel Necula într-un grupaj de articole pe tema „patetismului metafizic eminescian”, publicat în lucrarea Eminescu în tenta ii metafizice (Ed. Rafet, 2012) texte, din cate înc insuficient valorificate atât de comunitatea filosofic , cât, mai degrab de cohortele de „comentatori” literari ce încearc s se cocoa e, „teatral i zgomotos”, pe edificiul monumentalei sale opere. F când un „inventar” al temelor filosofice eminesciene, profesorul Necula identific ceea ce Eminescu însu i ar fi semnalat la un moment dat, respectiv „cestiunea na iei i a religiunii singurele lucruri care ne-au sc pat i au f cut ca s tr im ast zi” (Opere, XVI, p. 289). Mergând, a adar, pe firul ideilor ce au asigurat discursul ideatic eminescian „coeren i înf are de sistem”, Ionel Necula identific , pe rând, conceptul Arheului, apoi ideea Neantului originar, fenomenologia Dorin ei

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ca substitut al Voin ei schopenhaniene, i, în fine, cel mai consistent sistem, limba ca i posibilitate constructiv , cu siguran zona ceea mai solid a gândirii sale filosofice i care constituie, ceea ce i Noica identifica drept „partea netraductibil ”, respectiv „averea proprie” a unui popor, singur ce poate asigura o anumit specificitate ori identitate în ansamblul culturii universale.

De altfel, referindu-se la „voca iile filosofice române ti”, între care Eminescu ocup un loc distinct, profesorul Al. Surdu nu uit sublinieze c i poetul nostru na ional a fost un „hermeneut autentic”, c ci a c utat în taini ele limbii române ceea ce n-a existat pân la el, dar „era dat s fie” (op. cit., p.

86). Din p cate, sus ine i C. Noica, „un Eminescu al filosofiei n-a ap rut înc ”, astfel încât misiunea de a cerceta în abisurile metafizice ale limbii acele cuvinte care „nu s-au rostit în alte limbi” a revenit unei genera ii post-eminesciene, care i-a g sit în C. Noica „o prim reprezentare sistemic ”, dar care este departe de a- i fi onorat în întregime misiunea asumat . Metodologic, este, vorba de o investigare a limbajului conceptual, categorial, al filosofiei, care reprezint , în esen , însu i substratul gândirii filosofice române ti.

Revenind îns la „temeiurile filosofice ale lirismului eminescian, tem analizat cu insisten de Ionel Necula, constat m c , frecvent, poetul încifreaz cu „simboale” actul liric, remarcând, de pild , c „Ideea e sufletul, iar imaginea haina unei idei”, a adar c „sufletul unei poezii poart cu sine ideea corpului s u, la fel cum cauza poart în sine o urmare neap rat a ei” (Opere, IX, p.453).

Analizând, deci, substan a poeziei ca „ax epistemic i ca inser ie a subiectului în lume”, analistul Ionel Necula ne trimite spre

filosofia lui Schopenhauer, cel care considera c maniera artei este s completeze „esen ele protopiale”. În acest fel, antropomorfizarea Voin ei nu se mai produce printro „contemplare nirvanic ”, ci direct, pe calea accidentalului, a diversifit ii, cu alte cuvinte a fanteziei „care se arat ochilor într-o real trezire” (Fragmentarium, p. 545). Subliniind rolul fanteziei în actul de crea ie artistic eminescian , I. Necula stabile te c lirismul eminescian izvor te din intuirea adânc a „firii lucrurilor”. Metafora, în acest caz, nu mai este un simplu „concept rece”, ci din contr „o pletor impregnat cu virtu i revelatorii” (Necula, op.cit., p. 58).

O alt idee for a discursului filosofic eminescian, este, în accep iunea aceluia i Ionel Necula, profetismul (în special de natur politic ), împletit cu dimensiunea religioas a statului. De obicei, aceste idei sunt asociate i cu teoria statului de cultur . Laolalt , teme precum religia, limba, na ionalitatea, istoria i moralitatea se îngem neaz , constituind „arborescenta epistemic ” a gândirii eminesciene. Exprimate cu deosebire în publicistic , mai rar în poezie, astfel de teme creaz , în mod fericit, i o veritabil competi ie de natur conceptual în care poetul i publicistul „se complinesc i se vitaminizeaz reciproc” (ibidem, p. 75). Iat , de pild , un text din Timpul, publicat la 19 septembrie 1880, referitor la firea românului: „Poporul român se mul ume te cu pu in... dar nimeni nu-i va câ tiga simpatia dac nu-i va respecta aceste minime cerin e de conservare a specificului u etnic” (Opere, XI, p. 337).

Sintetizând, între calit ile invocate de Eminescu pentru accederea la demnit i publice se afl , obligatoriu, onestitatea, cultura, tiin a de carte, iubirea de ar i respectul pentru tradi ia str mo easc (s.n.). Cum,

Carol Popp de Szathmary - Târgul Dr gaica

Anul VII, nr. 3(67)/2016

din p cate, nici pân în zilele noastre poporul nu a identificat, decât cu rare i periodice excep ii, lideri cu asemenea calit i, rolul de profet na ional, cum îl numea Cioran, îi revine, deocamdat , tot lui Eminescu, în fapt, vorba lui ea, un „miracol”, raportat la frivolitatea româneasc . Cu aceasta ne apropiem, desigur i de ideea de personalitate, concept, desigur romantic dar supralicitat, mai ales dup recunoa terea existen ei incon tientului drept factor esen ial al evolu iei sociale. În cazul lui Eminescu ar trebui s ne limit m la analiza conceptului de om de talent, a c rui zestre spiritual este „îns i chintesen a vie ii sale suflete ti”. În viziunea lui Eminescu forma absolut a personalit ii este Eul, a c rui determinare „de sine însu i” este unic , f nicio influen din afar . La polul opus se afl non-Eul, respectiv existen a exterioar , nepersonal , iar ca element de leg turi este Voin a, element organic al Eului. În rela ia dintre Eul i non-Eul intervine Fapta, respectiv procesul de via prin care Voin a se realizeaz în obiectul exterior.

Analizând fenomenologia Dorin ei la Eminescu, Ionel Necula constat c cele trei momente alc tuiesc „con inutul no iunii personalit ii”. Cum tema nu se limiteaz la simpla abordare psihologic , ar merita cercetate i aplica iile conceptului de Dorin la organismul social, tem cu totul eludat de cercet torii moderni.

Referindu-se la posibilitatea „supravie uirii” filosofiei române ti, în condi ii chiar mai grele decât cele comuniste, Al. Surdu, atr gea aten ia c filosofia va d inui, odat cu propria noastr spiritualitate. Or, exemplul eminescian ne înva c religia i dreptul sunt (au fost) „organele de via ale comunit ii.

Beneficiind, a adar, de clarviziunea personalit ii sale providen iale avem, cel pu in teoretic, sor i de reu it . Parafrazândul pe Pamfil eicaru, opera lui Eminescu reprezint pentru români, ceea ce sunt epopeile homerice pentru elini. Cât vreme vom apela, cum spune Ionel Necula, la „agheasmatarul con tiin ei de sine a românilor”, nu vom gre i.

Sprijinit masiv pe textele „politice” ale lui Eminescu, beneficiind de suportul ideatic al filosofiei i alunecând lin pe „argintoasele c ri” ale poeziei, lucrarea „Eminescu în tenta ii metafizice”, a lui Ionel Necula, r mâne un bun exemplu de „multa in multum”.

Este modul cel mai eficient i mai actual de a alimenta cu idei cititorul sf at i gr bit, care nu mai cite te, ci deja tie. Or, pentru a fi europeni, trebuie s mai scormonim i în spiritul na ional. Ne îndeamn Eminescu. Ne îndeamn via a.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR~GU}

rare de cuvinte i vedeam urmele în aer prin lumina ce te înf oar cini în cer cre teau fluturi albi desprin i din gândurile mele alergau în fiori m -mbrac din cap pân -n picioare cea a-mi fuge de pe umeri cur timpul de umbra dintre noi i a tern c rare de cuvinte pân’ la tine

gând emis mergeam deodat în toate direc iile utându-m gând emis în planul luminii din lumea luminii ce creaz -o form în planul formei descriam în acela i timp nem surat dincolo de orice îndoial locul geometric al fiin ei mele efluviu ce se mi dup forma corporal

clip însumat tr iesc simultan în tot ce m -nconjoar posibilitate de orientare mânat din toate p ile în mine totul se adun cu o unduire ascendent ca o deschidere în propriul meu interior se desfac în sentimente lamuri ce se-nal în cascade plin tatea lumii este un vârtej gândurile se a eaz în cuvinte multiplic sau m anulez cu fiecare clip însumat într-un întreg nem rginit

adaug adaug mie îns mi niciodat -ndeajuns folosesc de timpul meu i trec dincolo de poarta sufletului nutrind gândul de a-mi afla limanul

vreau ca tot ce împlinesc i slujindu-m de puterea-nchipuirii printre trepte intermediare difluente mi toare cu indiferen la câ tig i faim cu o a teptare risipit în valul alb de îndoial r mân o amintire peste care se arcuie te zborul

echilibru desprind de mine i-ntr-o rev rsare de faim temporar îmi cânt resc p ile într-o parte realul material atâta cât încape în mine în cealalt parte eu f trup - substan afectiv i volitiv se înregistreaz oscila ii în sus i-n jos apoi se instituie echilibrul cât trup atâta suflet

urmau apoi nega ii false ce consider realul ireal i irealul real dar nu ajungeam niciodat la mine

Carol Popp de Szathmary - Scen oriental

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Octavian MIHALCEA

Reamintire ]i identitate

Dorina Brându a Landèn ne propune o carte de versuri bilingv , româno-englez , sugestiv intitulat Amurguri (Editura C uza, Deva, 2015). Vorbim despre p truntoare explor ri ale diverselor planuri ce compun universul poetic, cu extrem de relevante focaliz ri asupra momentelor hot râtoare la nivelul evolu iei spirituale. Copil ria este depozitara acelor esen e care, pe viitor, se ramific i determin o înc rcat stare liric . Fioruri dureroase traverseaz toate aceste reactualiz ri. Metaforele sunt ap toare, subliniind un tronson existen ial deloc facil, pe parcursul c ruia intervin consistente pusee vitaliste ce repun totul în discu ie: „Amurgul vine spre mine prea devreme/ bancherii umbrei cosesc lumina/ cât m tem - a nop ii sunt -/ iar ziua de mâine-mi pare cut din petece/ eu voi inventa o istorie/ pe paji tile lumii voi sem na fraze/ înainte s risipesc în culisele orizontului/ ca un poem de aer.// Ierburile lui iunie spal picioarele ploii/ înv s simt adâncimea verii/ respir din plin/ i vechiul puls al timpului vibreaz greu/ prin sânge-mi galopeaz herghelii de cai/ mânji care cresc la lumina soarelui/ i se nasc în alergare/ aud sub copitele lor/ fream tul nenum ratelor drumuri ale utopiei.”

Teroarea istoriei marcheaz accentuat unele texte din cartea Dorinei Brându a Landèn, Amurguri. Ap toarele condi ii sociale din trecut vor fi întotdeauna reamintite.

Transfigurarea poetic nu poate avea decât func ia unui catharsis relativ. Prezen a dramei e inevitabil , dat existen ial cu valoare de nedorit certitudine. Pe parcursul volumului, avem acces la un veritabil itinerariu spiritual.

Versurile au astfel o aur deosebit .

Impresioneaz frecven a supliciilor cotidiene, situate la originea prezentelor aborri estetice. Peste tot acest peisaj planeaz amenin area pierderii identit ii: „Str ini cu chip absent/ într-o lume violent viscolit / de un alb mai orbitor decât soarele/ tres rim la iluzia frunzi ului intact al p durilor/ prin care doar urletul lupilor tineri/ precum un templu de dragoste pur / mai cere o posibil var .”

Poeziile alc tuiesc un mozaic de mesaje grave. Devorantele ra iuni politice accentueaz angoasele. Desf ur rile ideatice ale autoarei subliniaz o însemnat parte din negativitatea existen ial . Elementul sentimental î i face loc cu greu prin opacitatea înconjur toare. Doar supremul Nord r mâne implacabil, statur paradigmatic , de referin :

Szathmary -

„Nordul a înghe at/ s-a f cut ca o elul/ copacii au încremenit/ a a cum i-a prins gerul.// Ciudat p dure/ stranie ghea / încle tându-se alb / pe albul regat al t cerii.// Pe domeniile iernii/ miroase curat/ a lân i piele/ a r in de pin.// Jarul nu- i mai recunoa te cenu a/ întunericul e mut./ Vân torii de elani s-au culcat/ ori m nânc somon/ i beau bere/ în restaurantele lunii// dar mâine/ ochii lor vor sticli rece/ i nu tiu dac / glontele alb va lovi/ elanul r cit de turm / ori un oim halucinând în zare.// Ninge/ z pada se lipe te ca zah rul/ pe duminicile în care/ nimeni nu se înso te cu nimeni.”

Fiecare vers respir într-un mult clamat interval crepuscular. Pericolul reific rii amenin la fiecare pas. Negura hibernal pare a se întip ri asupra întregii substan e lirice. Ca una dintre ultimele speran e, universul viselor ce au animat odat sufletul irumpe în vederea unei discutabile treziri triumf toare: „Nu pot uita dimine ile/ jum tate vis jum tate trezie/ soarele r rea în delir ro u/ universul era în fierbere/ ce sublim/ ce aprins na tere trufa a zilei/ sus în t riile cerului/ singur vulturul/ r mânea în urma rota iei sale/ i o fericire purpurie plutea peste tot.”

trân i copii p

sind Constantinopolul

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Livia CIUPERC~

Pentru Constantin Brâncu i (19 februarie 1876 - 16 martie 1957), Acas reprezint , firesc, Hobi a, locul na terii, deopotriv , atelierul s u din Paris, lumina des vâr irii sale artistice. În Gorjul natal sau în inima Fran ei, oriunde ne-am afla, cu certitudine, marele artist e cu noi (în fiin a noastr ), prin întreaga sa crea ie.

Cu emo ie-mi amintesc, în vara anului 2007 am ajuns prima oar la Paris. Mi-a fi dorit mult, mult de tot, s ajung i la Montparnasse, s aprind o lumini la c tâiul Maestrului. Dar ghidul nu a vrut s se abat de la traseu. i s-ar fi cuvenit. Se num rau 50 de ani de la plecarea lui Constantin Brâncu i la cele ve nice. Triste e mare! i totu i, spre mângâierea mea, voi avea o revela ie. Nu zâmbi i! În timp ce grupul z bovea prin urie escul spa iu expozi ional al Louvrului, eu mam adâncit (dou ore, poate i mai bine...) între c ile de art ale câtorva libr rii de la baza acestui colos. i minunea s-a produs.

Scotoceam, priveam i r sfoiam cu sârg c ile i albumele de art . Multe, multe, zeci de mii erau acolo... Inima-mi optea c voi g si ceva, ceva nedefinit. Ei bine, minune! O c rticic (50.15 mm), cu doar 23 de pagini, copert bej deschis. Ceva asem tor marmurei de Carrara. Pe copert , simplu: „Dora Vallier CHEZ BRANCUSI. Vendredi 4 mai 1956.

Envois L’ Échoppe” (Editions du Seuil, 1982, pour le premier texte. Dora Vallier, 1995, pour le second texte). În interior (pagina 6), meniunea „Le premier texte a paru pour la première fois dans «Cahier d’ Art 1955», p. 168172, publié en 1956. Il a ensuite été repris dans le volume de Christian Zervos «Constantin Brancusi», éditions Cahiers d’ Art, 1957”. i n-am tres ltat pentru cei 4,20 euro.

Din momentul acela nimic i nimeni nu exista în jur. Aveam în mâini o mini-comoar , o f râm din respira ia marmorean brâncuian . Frânturi de gândire, sincer , în ultimele clipe de via ale Maestrului. Nu am ajuns la Montparnasse, a venit însu i Maestrul, prin aceast minuscul c rticic -interviu, la mine.

A auzit cineva, vreodat , de Dora Vallier (1921-1997)? Critic de art , titulara unei teze de doctorat despre arta bizantin , o mare iubitoare de cultur . Cât de pu in poate s conserve timpul, m ritul, despre via a unui om! i totu i, nu voi uita niciodat c Dora Vallier m-a înnobilat - prin conturarea ultimului por-

tret al Maestrului i prin imortalizarea ultimelor gânduri din via a sa p mântean . Era într-o zi de vineri, 4 mai 1956. Incipit feeric: „Quelque part à côté de l’atelier de Brancusi il y a un grand arbre. Je ne l’avais pas vu. J’ai suivi l’impasse bordée d’ateliers, sur le battant d’une porte j’ai lu, écrit à la craie: BRANCUSI. J’ai frappé: «Entrez!»

La voix trainait, venait de loin.

A l’intérieur tout était blanc et quelle étrange odeur! Assis en face, le dos raide, la tête penchée en arrière, Brancusi se taisait.

Son silence tout à coup me sembla très grand. L’épaisse longue barbe, le bonnet blanc de Brancusi, sa soutane blanche, les objets que je percevais tout autour comme un fouillis et cette odeur toujours imprécise dans le silence, où étais-je? Je m’accrochai au regard de Brancusi et je le suivis jusqu’à la verrière du plafond où il était fixe. Là-haut il y avait du soleil. Alors seulement j’entendis siffler un merle et aussitôt la voix de Brancusi, proche cette fois: «Il se lève à cinq heures, lui. Maintenant il va dormir.»

Brancusi écoutait l’oiseau chanter dans l’arbre à côté de son atelier. Il continuait à être seul. Il se taisait et il parlait au tythme de sa solitude. Je le regardais et j’ai dû être sûre que vraiment pour lui je n’étais pas là, puisque je sentis soudain une bouffé de curiosité en moi, comme si à mon tour j’etais seule dans l’atelier de ce grand sculpteur où je savais que presque personne ne pénétrait plus depuis des années. Il faisait chaud.

J’étais à côté du poêle: une masse monumentale, blanche. C’était Brancusi qui l’avait construit, certainement. Brique par brique il avait élevé ce cube au milieu de son atelier, il l’avait passé à la chaux et le feu brûlait en ce moment. C’était acela l’odeur insolite, ces briques et cette chaux surchauffées, c’était l’odeur aigre-douce qu’ont certaines maisons de paysans, je la reconnaissais.

J’oubliai Paris et le sculpteur célèbre que j’étais venue voir. Je me trouvais dans une campagne très éloignée chez un homme qui vivait près de la terre. Il avait fait de ses propres mains tous les objets qui l’entouraient: son lit, un assemblage de planches en bois blanc, les tabourets, coupés dans des troncs d’arbres à peine dégrossis, la table basse et

ronde, l’étagère sur laquelle était une radio, mais une radio déboîtée, la carcasse de lampes et de fils dehors. Brancusi en avait sorti le haut-parleur et l’avait installé contre une dalle percée au milieu, exprès pour servir d’écran. Et voici ses outils, le mur en était couvert. Suspendus les uns contre les autres ciseaux, poinçons, limes, tenailles, pinces, tournevis, marteaux, scies, de toutes les formes, de toutes les tailles. Au-dessous, sur la longue table de travail, une enclume, des rabots et partout, partout, de la poussière.

Qui sait depuis quand ces outils n’ ont plus été touchés après avoir tant servi pour préciser la forme des sculptures? Chaque chose est restée là où Brancusi l’a laisée la dernière fois qu’ il en a eu besoin. La poussière est venue se poser, jour après jour, coome pour montrer le temps qui passe…” (p. 7-10) O vizit , fire te, acceptat de Maestru (cum altfel), în ultimul s u atelier parizian: „11, Impasse Ronsin”. Ochiul reporteruluicritic de art este atent la tot i la toate. „«Asseyez-vous.»

Je pris place sur un des tabourets-troncd’arbre. En face de moi, Brancusi était toujours assis sur son lit, comme je l’avais trouvé en entrant, immobile, la tête penchée en arrière...”

Da, o pozi ie fireasc pentru Maestrul preocupat/concentrat s cizeleze o lucrare, «Sans Blague, le clown».

Pentru a lega o conversa ie, pentru a stra leg tura cu lumea exterioar , va izvorî o întrebare simpl , fireasc : „«Il fait beau dehors? »” La fel de firesc, i r spunsul: „«Il fait surtout froid»”. (p. 11) Cu ochii roat , Dora admir piesele existente în atelier: „le coq, l’Oiseau, la colonne sans fin, différentes versions en plâtre de ces célèbres sculptures, d’autres sculptures en bois” (p.13).

Maestrul îi prezint i alte sculpturi: le Nouveau-né, apoi, Léda, i-a ei poveste fascinant . B trânul sculptor îi apare m re , precum una din operele sale de art . „Brancusi ne parlait pas, il pr chait au milieu de ses sculptures...” (p. 15) Aceasta e ultima imagine, in aeternum: maestrul, mângâindu- i, protector, sculpturile!

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Interviul:

Conectivit[\i hermeneutice, cu Mirela-Ioana Borchin Dup edi ia critic a poeziilor lui Eugen Dorcescu (Nirvana. Cea mai frumoas poezie, Ed. Eurostampa, Timi oara, 2015) - cred singurul poet român în via care are deja o edi ie critic - i în continuarea eseului Mirelei-Ioana Borchin (Eugen Dorcescu sau voca ia vectorial a Nirvanei), care face temeinice sinteze legate de subtilit ile ideatice ale operei binecunoscutului poet b ean, dând un caracter distinct edi iei, autoarea volumului continu s releve, la acela i nivel expertizat de recep ie, noi sclipiri i înrâuriri universale ale poeziei dorcesciene, din acela i registru abscons al semnific rii, greu sesizabil i pu in accesibil celor neini ia i în hermeneutica textului. Astfel, Mirela-Ioana Borchin continu s exploreze acela i univers poetic tot în formula eseului (Eugen Dorcescu i poetica avatarurilor, în Ziarul Na iunea, 19.01.2016) sau într-un remarcabil interviu (Confluen e Literare, 1.12.2015 i 11.01.2016), de data aceasta, firesc, cu contribu ia nemijlocit a poetului. Reverbera iile recept rii, dup ce am publicat eseul Poezia ca existen reflexiv - s vâr ire întru des vâr ire (Portal M iastra, nr.4/2015), m invit la re-lectur cu lumin mereu înnoit , la o nou incursiune în acela i spa iu liric, de ce nu, chiar sub influen a interviului amintit.

Pentru c Mirela-Ioana Borchin ine ca unele aspecte semnalate/analizate din poezia lui Eugen Dorcescu s aib chiar confirmarea acestuia i, pentru aceasta, recurge la cel mai

indicat gen jurnalistic, interviul. Prilejul de nelini te care cere continuarea elucid rilor este re inut de Mirela-Ioana Borchin în debutul eseului despre poetica avatarurilor: „Aparent, Eugen Dorcescu semneaz o poezie înc rcat de triste e, pesimist , înnegurat . Ar fi imposibil altfel, pentru un creator lucid, care vie uie te în Samsara, unde suferin a este omniprezent , iar cauzele ei sunt infinite.” Poetul o va recunoa te i el de la începutul interviului, de fapt printr-o reluare din discursul s u la lansarea edi iei critice amintite: „Pentru mine, Poezia a fost i a r mas, nu tiu dac va mai fi sau nu astfel, un mod de a accede la fiin a profund , la zona unde fiin a mea - condi ia uman particularizat în mine - g se te abisalitatea ce susine, ce irig , ce d o via misterioas fiin ei, în genere...”, spune Eugen Dorcescu i de aici urmeaz detalierile interviului. Lumea simbolului pe care o prefigureaz poetul converge într-un concept riguros: simbolul - ca expresie lingvistic a unei realit i antropocosmice, de unde se p te, pe temeiurile modelelor vedice, spre avatarii fiin ei poetice.

Viziunea Sinelui, a omului în definitiv, pe o astfel de proiec ie, presupune drumul (Samsara) i fini ul/ des vâr irea (Nirvana). Poetul presimte via a ca suferin prin con tien , precum o v zuse i Mircea Eliade în civiliza ia hindus i, în general, în toate mitologiile bine articulate: „Suferin a este, e aderat, universal ; dar, dac omul tie cum s

o abordeze pentru a se dezrobi, ea nu este definitiv (...). A te elibera de suferin , acesta este scopul tuturor filosofiilor i tehnicilor de medita ie indiene. Nicio tiin nu are valoare dac nu urm re te salvarea omului. În afar de aceasta (Eternul care locuie te Sinele) nimic nu merit a fi cunoscut (Svetasvatava-Upanisad I,12). Salvarea implic transcenderea credin ei umane” (M. Eliade, Istoria credin elor i ideilor religioase, Ed. tiin ific i Enciclopedic , Buc.,1986, II, p.48). În ideea c suferin a, general uman , atribut destinal postadamic al lui homo sapiens, nu este definitiv , se pare c de la dravidieni, indienii, prin câteva min i luminate au preluat un anumit tip de zeu pe care au ezat, în ordine cronologic , Vedanta idolatric (a lui Sankara), Brahmanismul, Buddhismul, Jainismul, Hinduismul, Sivaismul, Tantrismul cultivând i ele idolatria care a proliferat Avatarul ca metamorfozare/încarnare a zeului în chip de animal sau de om din ra iuni bine determinate. Fiin a este, prin geneza ei vedic , Una tripartit : Brahma creator, Visnu conservator i Siva distrug tor.

Aceste principii se reg sesc ca atribute în firea omului prin cele trei guna: „Când predomin sattva, con tiin a este calm , clar , comprehensiv , virtuoas ; dominat de rajas, ea este agitat , incert , instabil ; copleit de tamas, ea este obscur , confuz , pasionat , bestial ” (Eliade, op. cit, p.57 infra).

Buddha, de pild , este Avatara lui Visnu. Îns , spre deosebire de Visnu, Budha pierde din calit ile revolu ionare ale zeului i î i asuîn schimb calitatea de restaurator al lui Dharma-Damma când sf tuie te s se priveasc durerea în fa i recomand diferen ierea dintre cunoa terea de sine si cunoa terea lumii (doctrina lui Buddha fiind centrat pe cele Opt Adev ruri Nobile, unul dintre primele fiind cel ce define te via a ca suferin ). Nu departe de cele spuse mai sus, in s reiau din interviul Mirelei-Ioana Borchin cu Eugen Dorcescu o precizare a acestuia: „Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei mele, înc de la debut” i poetul î i r mâne consecvent propriului arheu

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i avatarurilor consacrate. La abilit ile interviev rii, el se va m rturisi ceva mai departe:„Coabitarea eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstan ial acestuia, definitorie, în mare m sur , probeaz c s-a ajuns la experien a, m car par ial , a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, i a non-eului subiectiv, la intui ia vastit ii lor atotcuprinz toare, la vacuitatea fericit , unde toate con-vie uiesc” (s.n.). Mi se pare c aceasta este esen a i, de aici, dialogul merge spre ilumin ri argumentative, fiindc altfel s-ar putea deplasa, eronat, spre fenomenologiile occidentale i existen ialismul postmodernist. Autoarea edi iei critice, mai sus amintite, este, fire te, o bun cunosc toare a poeziei lui Eugen Dorcescu i, în interviu, face dese recuren e la text. Dac la Macedonski simbolul f cea sinteza eu-faun, la Eminescu sinteza eu-Luceaf r, în Nirvana. Cea mai frumoas poezie, „Arhifiin -arheu, fiin -avatar, eu liric-lup/ cavaler/ trubadur formeaz un ir de incluziuni, de abstractiz ri, care sunt expresii lingvistice ale unei experien e/ existen e antropocosmice”. Dimensiunea ontic a timpului fizic este anihilat , dup filosofia mitului, i întoarcerea dincolo de eliadescul illo tempore îl pune pe poet în contact cu ne-timpul i ne-creatul pregenezice. Acolo unde g se te Vacuitatea, Libertatea, Iluminarea, Nirvana i El Sadai - zeul care se concepe în reflexivitate dinamic -, i statornice te existen a poetic , elemente asupra c rora Mirela-Ioana Borchin vine din direc ia unor indicii lingvistice, a dou „nuclee lexicale” care se cer l murite, motivate: Arhi-Amintirea i Nirvana. „Din punct de vedere semiotic, v afla i într-o paradigm post-romantic . Toate simbolurile sunt negate, sf râmate în mii de buc i i reconfigurate”, observ Borchin intuind semantica metaforei i simbolul în filogeneza gândirii care semnific , precum în tezele nominali tilor. Odat cu aceasta are loc conceptualizarea Fiin ei mai întâi ca Arhi-Fiin i, imediat dup aceea, ca Fiin -Avatar. Scolasticii sugerau c antropogeneza se reia cel pu in schematic cu fiecare existen , prin ciclicit ile biologicului i ale istoricit ii. La Eugen Dorcescu, cu hiperlucidiate halucinant , Avatarul face trecerea din ontogenetic în ontologic: Lupul, Cavalerul, Cneazul („Sunt neam de cavaleri i/ de eroi./ Prea bine tiu: m trag din / Litovoi./ Dorm, ca str mo ii mei, pe/ l nci i scut./ i-o singur iubire am/ avut”), de ce nu i B trânul. Lupul în mitologia dacic are, potrivit lui Mircea Eliade, înrâuriri cu cel din mitologia iranian i chiar german ; dragonul Wulf-Wolf / Wulfila, la daci ridicat la rang de simbol inclusiv pe steagul lor. În poezia lui Dorcescu, el „dispare în

durea eterat ,/ La care nu ajunge niciun drum...” (Nirvana. Cea mai frumoas poezie, p.109), arhetip al arheului care, al turi de Cavaler, intr într-o dualitate l untric , în Sinele poetului. „Poetul i lupul se întâlnesc nu doar în fiin , ci i în arhifiin , în arheu partea esen ial i ve nic a fiin ei sensibile.

Lupul face parte i din mitologia personal a lui Eugen Dorcescu, care a copil rit la poalele „Muntelui Lupilor”, într-un sat înconjurat de duri, din care se iveau, zilnic, lupi, mai cu seam solitari, dar, iarna, i în hait ” („La marginea acelei Poiene e râul, cu lunca lui, la stânga, privind în aval, e p durea, în spate sunt Mun ii Vâlcanului - ai lupilor, altfel spus: Ple a, Cornetul...”, adaug Mirela-Ioana Borchin, cf. Eseul hermeneutic). Interviul admite în consens cu toate acestea ideea c Poezia se compune din tr iri necomunicabile, gen: dragoste, ur , moarte, triste e, bucurie etc. i fiindc Poezia se ridic deasupra oric rei religii, Eugen Dorcescu demonstreaz c „se poate coabita cu un avatar”. Ne întoarcem la eseul Mirelei-Ioana Borchin din volumul critic unde poetul spunea, printre altele: „ i cavalerul, i trubadurul sunt tot avataruri. Pare greu de crezut, dar tii c adev rul e acesta. Eu am citit despre cavaleri, cet i, domni e, amor curtezan târziu...” (Nirvana... .p.481). De aici, Mirela Borchin adânce te observa ia: „cavalerul este un avatar la fel de puternic precum lupul”.

Este cavalerul ivit într-o halucinant cavalcad : „M recunosc în mine însumi. Sunt/ Cel ce purtase-o tulbure armur ,/ Cel ce ascult -n diminea a pur / Copitele pe drumul de p mânt” (idem, p.479). „Vacuit ii fericite, unde toate con-vie uiesc” i-ar înc pea, precum brahmanul vedic, B trânul - ultim ipostaz p mânteasc a Samsarei: „B trânul ia simplificat,/ i-a geometrizat afectele. Spune / c ierarhia iubirilor sale / începe cu Yah Elohim, continu / cu so ia, nepo ii, fiicele, cu / p rin ii i fra ii - cei dup trup, / cei întru credin -, / se opre te la semeni, / diluându-

9

se enorm, pentru a-i / cuprinde pe to i, pentru a /se distribui egal fiec ruia...” (Nirvana..., p.208). El „nu poate juca dublu, nu se-mparte / nu amestec via cu moarte”, el este generozitate cunosc toare, lini tea cu care î i tr ie te dharma. „B trânul observ cum ei îmtrânesc întrebând,/ B trânul r mâne acela i, b trân,/ se gânde te...” (Nirvana..., p. 212). În viziunea Poetului, B trânul este „acronic, de i tr itor, metafizic, de i implicat în istorie, B trânul nu prive te cu nostalgie spre trecut, nici cu încredere spre viitor; concomitent, trateaz lucid, compasiv i distant prezentul. Pe el nu-1 intereseaz anecdotica uman , pasager , iluzorie, de art , ci condi ia uman , enigma condi iei umane, pe care n-o vede, din câte a presupune eu, nici tragic , nici de dorit, ci, în cel mai fericit caz, incomprehensibil ” (Nirvana..., p. 567). Interviul Mirelei-Ioana Borchin cu Eugen Dorcescu, centrat pe structurile poetice individuale, pe teme i simboluri, este o modalitate productiv de investigare (pu in practicat de critica literar ), alta decât cronica literar obi nuit , acesta având avantajul nemijlocirii i al adaprii ad-hoc, al divag rii i replierii pe tem .

Dac de la o cronic literar obi nuit , frecvent rectilinie, se a teapt , într-o schem simplificat , luarea la cuno tin (lectura profesionist a textului), relevante, particularit i, concluzii (judec i generale), interviul, ca în cazul de fa , poate s confirme înrâuriri, determin ri ale Sinelui, afinit i, premise ale judec ii de valoare. Întreb rile, prin preambul, se arat incitante, provocatoare pentru discu ii argumentative: „De la prima întâlnire cu poezia Dumneavoastr , am început s caut ceea ce nu au v zut al ii. De pild , am vrut s în eleg Poetica avatarurilor...” Acest gen de investiga ie, când este bine gândit, a cum face Mirela-Ioana Borchin, cere s fie l sat deschis. Ba, mai mult, autoarea intuie te i prefigureaz orizontul spre care ar trebui s mearg cititorul, de acum de unul singur, c utându-l pe poet în poezie.

Carol Popp de Szathmary - Cortegiul agriculturii

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Gheorghe A. STROIA

Iubirea din care via\a…

Rena]te

Iubirea a constituit, dintotdeauna, „inflamabila” substan ce a alimentat motorul vieii, generând incandescen a arderii complete din „camera combustiei”, având ca rezultat producerea enormei energiei i bucurii necesare sufletului. Dar, în calea acestei iubiri, parfumat de flori i luminat doar de astrele unui vis de var , au ap rut adesea spinii dezagirilor, neîmplinirilor, ce au generat furtuni, alimentând frustr ri i sf râmând vise.

Atunci când sufletul iube te, d ruirea este total , liber i necondi ionat , neîncorsetat în niciun fel; gândul este „altceva” fa de modul de a gândi al celor din jur: fiin a iubit devine centrul, universul, punctul originar în jurul c ruia graviteaz întreaga existen .

Poate, tocmai de aceea, la pierderea iremediabil a acestei iubiri, punctul de sprijin dispare i, odat cu el, dispare zâmbetul, bucuria, trerirea, încântarea, dispare cerul cu luna sa miraculoas , se pierde marea de visare.

Vindecarea dup dezastru este lent , durerile provocate de r ni sunt înc vii, suferin a este covâr itoare, via a pare s i piard intensa dorin a tr irii. Îns , din toat aceasfantomatic stare, Omul adev rat î i g se te puterea s se ridice din propria cenu ,

precum pas rea Phoenix, exersându- i abilitatea de a p stra, din noianul de gânduri i amintiri, doar pe cele pl cute, frumoase; s rezerve în intimitate, doar momentele de încântare ce-l vor determina s mearg mai departe, s i g seasc alinare; s mai poat iubi din nou, f remu ri ori complexe.

Un astfel de parcurs, de la inflorescen la dec dere, indic i lirica prezentului volum, în care, sub aparenta stare de vis, persoana iubit se contureaz , cap un chip i un nume, apoi se transform în fum, dar nu în uitare, în regret, dar nu în ur . Întotdeauna, cel care iube te mai mult, acela va suferi mai mult.

Steaua mea din vis reprezint transcrierea unei pove ti de dragoste încheiate, un capitol închis, o amnistie între tr dat i tr tor, în urma c reia fiecare decide c e timpul s mulumeasc timpului pentru aceast etap a vieii. Din aceast experien , aproape întotdeauna femeia reu te s ias mai puternic , dar r mân la fel de vis toare. Romantismul, exuberan a gândului, cuvintele de alint, frumosul din sim ire, pasiunea ce arde în fl ri vii, m rturiile de dragoste sculptate în cuvânt, pa ii afunda i în nisipul amintirilor, toate acestea constituie tot atâtea motive de a lectura înc o poveste de dragoste, din care fiecare este liber s culeag doar ce dore te.

Elena Neicu este, f umbr de îndoial , o poet romantic , o creatoare a unui „epos” în care personajul principal, El, Omul, simte, tr ie te i viseaz în ritmul impus de inim (r nit , adesea) i pe care suferin ele i deziluziile ulterioare nu-l vor determina s capituleze. Mai mult, de i se simte tr dat, Omul se te puterea de a „vorbi”, în termeni mai mult decât rezonabili, despre visele spulberate, continu s se supun tributar vie ii, care cere mereu ceva, pentru a oferi altceva în schimb, c nu abandonul este antidotul pentru suferin i nici ura nu trebuie s reprezinte antonimia iubirii.

Metrica volumului este clasic , poeziile rimeaz printr-o cald îmbr are, melodicitatea versurilor inducând parfum de crizanteme i roman . Povestea în sine are o intens arom floral , specific anotimpului Iubirii. În acest scenariu roman at, elementele naturii - vântul, ploaia, anotimpurile, insisten a toamnei, cerul, luna, noaptea, stelele vis toare - formeaz decorul idilic, mimetic, în care se petrece totul. Asocierea cuvintelor rou +lacrim +ploaie este omniprezent , apa devenind simbolul fluid al gândului care izvor te - transformându- i firavul curs ini ial într-o exponen ial întindere final - purtând

Carol Popp de Szathmary - Cortegiul carelor alegorice

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu el sentimentele i amintirile. Titlurile poeziilor sunt bine alese, în concordan cu întregul, nefiind opulente i nici intempestive.

Cu certitudine, mesajul este decodificat pas cu pas, tabloul se completeaz cu fiecare nou poezie, iar „scenariul” spore te auditoriul.

Doar o peni , dintr-un Anotimp, d peste cap Stele i arondeaz Anotimpuri, precum într-Un vis… aievea. Poeta se întreab Sunt Eu?, undeva Dincolo de anotimpuri, visând la Steaua mea, în Toamna…

Nume cu Tandre-amintiri. Strig c tre Iubirea mea... ploaia: De ce plângi, Toamn ?... i nu ascul i în Lini te ale mele Gânduri, n scute din Sete de ploaie. ie, î i cânt, în Jocul ploii... Refrenul ploii! Tu, cu Mâna ta, alint -m , Mi-e dor! Întinde-mi mâna ta, în Somn, atunci când stau De vorb cu sufletul meu! O adiere de vânt m tot întreab De ce?... sunt Bolnav .

Mi-e dor de tine, te rog... Nu-mi lua inima i Nu-mi l sa sufletul în abisuri! M întreb adesea De unde tiu, oare, Ce e iubirea?; e doar Un val, un Dor de toamn ? Sigur, Altfel nu tiu de ce, al meu Suflet hoinar m chinuie prin Gânduri de noapte, mângâiat doar de Sear i Vânt. Iubire, te rog, Mai las -mi sufletul, c ci tii c Te iubesc! Eu te iubesc! i î i trimit ca dar un or, împletit din ram de Salcie i Gânduri de noapte. În Toamn , a curs o Lacrim pentru Noi - ce-am fost un Vis frumos, dar am devenit O umbr , într-un Suflet gol. Din Carte... Po i lua orice, po i avea orice Dor de pe tabla de ah a timpului.

Dac în Via vei s di Macul, poate Voi uita zilele au picat ca un Domino, iar azi, în Privar , înc te a tept la Poarta sufletului meu. În pas de Dans, pot fi o Altfel de toamn , teptând O altfel de iarn , de i tiu c nu voi fi decât Reg sire, în noianul de Gânduri ce vor fi ucis... Un vis! m lectorului pl cerea de descoperi versurile c ii, cu ferma convingere c în iubire, florile, gândurile, sentimentele, pl cerea i bucuria, speran a, dar i amarul, durerea, suferin a, deziluzia, r nile, nu sunt doar fum, ci pot deveni c mizi ale aceleia i unice construc ii, ridicat din nimic de c tre Marele Arhitect - Dumnezeu. i c iubirea este - dincolo de euforie sau de regret - singura cale de a ne salva! De a ne salva, chiar i de noi în ine! O carte frumos scris , o nou dovad Omul iube te doar cu sufletul i c fiecare dintre noi se va reg si, cândva, cu propria-i poveste, între filele albe de timp, poate nescrise înc ... Mesajul autoarei este pe cât de simplu, pe atât de profund: facem din iubire ra iunea de a tr i... a a dup cum, la fel de simplu, afirma Geo Bogza: Atunci când nam s mai pot iubi pe nimeni, am s mor.

Voi, cei care ti i c merita i dragostea mea, ave i grij s nu m ucide i!...

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Nicolae M~TCA{

Cel mai de pre din darurile cere ti i-o s vis m la lun Acestei patimi s nu-i spui iubire, Foc efemer ce scap scântei, Care-ar putea la primul - slab - polei se potoale a dezam gire.

Nu-i joc vernal al fulgilor de tei i nici vertij - iubirea - în ne tire Ori accident, o brusc -ndr gostire, blazn libertin între zei...

i la stele”.

Cum ea nu crede-o iot vorbei mele i-n piept se-ncing tot al i i al i c rbuni, Sp rgând, noi doi, preven ii i z brele, Spre z ri porni-vom, volnici, dârzi l stuni.

Plana-vom, reci la risc sau anotimp, Chiar dincolo de spa iu i de timp.

Greu s tr ie ti frumos f

Comuniune-n vrere i-n sim ire A dou inimi prinse-ntr-un pivot, Dedare, jertf , ardere-de-tot Aceast stare s-o nume ti iubire.

Cel mai de pre din darurile cere ti.

Nici dou vie i n-ajung ca s -l tr ie ti.

Un lucru-i cert: în marea încle tare O pas re se zbate-n colivie Ca un habub - furtun în de ert, Revendicându- i statul de libert i dreptul de-a iubi în volnicie.

Pe loc o amendeaz -un gând alert i in -n h uri sím urile-n vrie.

Pe sfatul lui, u oar , cenu ie, Se-a terne umbra unui v l incert.

iubire

Greu s tr ie ti frumos f iubire, Chiar mult prea greu i, poate, imposibil, Zicea poetul care nu-i pasibil De necredin sau nechibzuire.

Dar e la fel de incomprehensibil Cum po i mima o tainic sim ire Ce le-ar uni într-unul, dou fire, Când sacu-i plin i contul - extensibil?

Ci e de-ajuns s dea o rait fiscul, i d arama-ntreg luciul spoielii Când porumbi a zboar -n dorul lelii i dragostei pe loc îi cade pliscul.

Greu s tr ie ti frumos f iubire.

Dar cât de greu e s n-o ai în fire!

Ce-i pa te-n bobi? Norocul? Nenorocul?

Un lucru-i cert: în marea încle tare Dintre gândíri i sím uri nu-i un sept protejeze cordul de dogoare.

Nici un IQ, oricât de în elept Sau exclusiv, nicicum nu este-n stare sting jarul focului din piept.

Cum ea nu crede-o iot vorbei mele În pieptul meu o pas re de foc Se zbate, fee prins -n joc de iele. rup -ar vrea sinistrele vergele, Care-o ascund, captiva, sub obroc. Încerc s-o iau cu smirn , acadele: „Mai rabd -o âr , pui de siminoc, Ni-i pune, pulsul, doctorul la loc

S-au întâlnit un fulger: El i Ea, i s-au aprins pe loc, i ard ca focul, i se topesc, dar n-are reguli jocul.

Numai arzând se vor purifica.

Ce-i pa te-n bobi? Norocul? Nenorocul?

Când nici nu tiu, de fapt, ce-i dragostea, Misterul ce le-aprinse inima, Dar tiu c doar al lor e, univocul.

Ci voi l sa i s cread lumea toat -s unicat Romeo i Julieta, La fel precum sunt Paul i Verginie.

Oricât de marmoree-i armoreta, Cât timp miraj i pasiuni vor fi, Iubirea nu s-a stinge niciodat .

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Isabela VASILIU-SCRABA

Mistica luminii @î n pictura P[rintelui Arsenie Boca Motto: „Oamenii simpli în eleg mai bine decât cei cultiva i sensul imaginilor.

Vorbirea imaginii e mai complex i mai direct decât cea a cuvintelor.”

(Sf. Ioan Gur de aur)

Biserica Dr nescu

Primul care a sesizat cu juste e sensul „luminii de tonuri deschise” din pictura Bisericii Dr nescu n-a fost un om tocmai simplu. Înainte fie întemni at 17 ani, f s fi fost adus nici o singur prob a inventatelor vinov ii (1), fusese profesor de Ascetic i Mistic la Facultatea de Teologie din Bucure ti. În locul lui (al profesorului Nichifor Crainic) avea s predea, în 1945-1946, arhimandritul Benedict Ghiu asistentul s u. În anul universitar 1946-1947 cursul de ascetic i mistic ortodox a fost predat de prof. Ioan Gh. Savin (2), specializat în filozofie i teologie la Berlin i Heidelberg, închis „administrativ” la Sighetul Marma iei din 1950 pân în 1955. Din 1940, refugiat de la Chi in u, unde fusese profesor universitar de apologetic i de filozofia religiei, Ioan Gh. Savin, la 65 de ani, a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 când a fost arestat mare parte din sec ia de istorie a Academiei Române dizolvat în 1948. La Catedra de Mistic a lui Nichifor Crainic (reabilitat post-mortem i reprimit, dup 1990, în Academie) a urmat prof. St niloae, în 1947-1948, dup aceea Mistica a fost scoas din programul de studii teologice. Din cursul inut de prof. Ioan Gh. Savin st ruie figura lui Renan, desenat în Biserica Dr nescu de P rintele Arsenie sub umbr de aripi de diavol, întrucât ra ionalismul protestant l-a f cut pe Renan s separe firea uman de firea divin , considerând c Mântuitorul ar fi fost un mistic tr ind transe extatice. Problema este îns fals pus , explica la cursul s u I. G. Savin: „c ci Iisus Hristos, fiind Dumnezeu i om în aceea i persoan , nu se putea desface în dou , separând persoana divin , f când-o obiect al contempla iei, de cea uman , devenit subiect al contempla iei, ca apoi s se contopeasc una în alta datorit uniunii mistice” (I. Gh. Savin, Mistica i ascetica ortodox , 2013, p.72). Cel mai potrivit partener de discu ie pentru Renan, care a considerat Biblia simpl surs istoric relatând despre omul Iisus (E. Renan, Via a lui Iisus, 1863), nu putea fi decât „modernul” Nietzsche. P rintele

Arsenie Boca sintetizeaz în elegerea dintre cei doi prin urm toarele cuvinte: „ i-am spus s fii pe pace. Oamenii l-au creat pe Dumnezeu”, îi spune lui Nietszche întunecatul Renan, puf ind o igare de foi (ca i Churchill cu care seam leit, vezi N. Baciu, L-Europe de l-Est trahie et vendue. Les erreues tragiques de Churchill et Roosevelt.

Les documents secrets accusent, 1985; cartea tradus în englez i în german a ap rut în române te dup 1990 cu titlul Yalta i crucificarea României; a se vedea i N. Baciu, Agonia României, 1997).

Congestionat la fa , Nietzsche adaug mândru de închipuita sa isprav : „Iar eu l-am omorât!” (în registrul de jos, pictat în stânga naosului). Într-o scrisoare c tre c lug rul iconar Arsenie Boca, autorul Nostalgiei Paradisului (3) scria, în 1971, c „Biserica de la Dr nescu iradiaz lumina raiului” într-un stil nou adus de „pictura nou dup viziunea nou ” a fostului stare de la Sâmb ta de Sus. Imaginea de nuan e paradisiace a sfin ilor „mângâia i cu penelul” pe zidurile sacre ar reflecta „spiritul i chipul Mântuitorului coborât s ne aduc lumina de sus” (Nichifor Crainic, Iubite P rinte Arsenie, în vol. rintele Arsenie Boca, rarea împ iei, Deva, 2006, p.331-333). Îns i treimea de ipostasuri ale lui Dumnezeu este descris de imnografii bisericii ca „o lumin în trei str luciri” (4).

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poetul Vasile Voiculescu, practic ucis în temni a comunist dup arestarea sa în a a-zisul lot al Rugului Aprins (5), îi m rturisea indianistului Ion Larian Postolache c experien ele sale mistice l-au purtat prin cele mai felurite spiritualit i (budism, teosofie, ocultism) ca s se întoarc apoi la Platon (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Noetica luminii, în vol. Mistica Platonic , Slobozia, 1999, pp.114-132; https:/ /isabelavs2.files.wordpress.com/2016/02/noetica-luminii.pdf ), dar s sfâr easc „prin a dori lumina cea alb , cea adev rat . i am ie it afar la ea cu ochii la cer” (6).

Arhim. Benedict Ghiu (1904-1990) - a c rui studen ie bucure tean a fost scurt , dar fericit plasat în timp (la vremea Asocia iei Criterion înfiin at de Petru Comarnescu, Mircea Vulc nescu i Mircea Eliade, când conferin ele filozofului Nae Ionescu, ini iatorul colii tr iriste, erau extrem de pre uite) - precizase cu filozofic limpezime exist o în elegere total ra ionalist pentru care „chipul i asem narea lui Dumnezeu în om” ignor „chemarea omului la tr irea divin ”.

Pentru Sfin ii P rin i, chipul lipsit de asem nare este întunecat, asenarea fiind „frumuse ea cea fireasc a chipului”. A crede c asenarea se reduce la „con tiin , voin liber i ra iune” reprezint o în elegere total ra ionalist i ca urmare „total trunchiat ” (arhim.

Benedict Ghiu , Taina r scump rii...). Dup ce fusese, în 1937, prefect de studii la Internatul Teologic din Cern i i pe urm profesor la Liceul Seminarial din B i, p rintele Benedict Ghiu a fost hirotonit ierodiacon de mitropolitul Gurie Grosu, care l-a adus la Chi in u. rintele Arsenie Boca s-a aflat i el la Chi in u - de la începutul lui octombrie 1939 cu o burs de trei luni (7) locuind „în ob tea monahal de pe lâng Palatul Arhieresc din Chi in u” (Pr. Streza Nicolae Zian, Catisme ale P rintelui Arsenie Boca, 2008). La întoarcerea P rintelui Arsenie, în decembrie 1939, el a avut acea experien de neuitat în gara de la Chi in u.

Diadoh al Foticeei, c ruia profesorul Ioan G. Savin de la Chi in u îi consacr un loc de cinste în cursul s u de mistic , în elegea prin catul originar o întunecare la chip a omului, sp lat prin botez, care îns nu d înc „asem narea”. Chipul lui Dumnezeu în noi, „asem narea se câ tig prin sfor area noastr proprie i o atingem des vâr it când dragostea lucreaz în noi des vîr it” (Mistica i ascetica ortodox , 2013, p.98).

Dup smulgerea Bucovinei de Nord i a Basarabiei, prin în elegerea dintre Stalin i Hitler, când num rul refugia ilor români a atins câteva sute de mii de oameni, profesorul Savin i pr. Benedict Ghiu s-au refugiat de la Chi in u la Bucure ti. În ianuarie 1943, arhim. B. Ghiu a fost ales Episcop de Hotin. Fiind colit la Strasbourg i în bune rela ii cu Monseniorul Vladimir Ghica, neprietenii s i îl acuzaser de alunec ri... papista e. Nu se tie dac din aceast pricin numirea sa ca episcop n-a fost confirmat i nici dac ulterior s-a plasat în aceea i categorie dezavantajoas faptul c în cei ase ani de temni comunist , când s fac i el o minune, arhim. Benedict Ghiu a salvat de la moarte un preot unit (vezi Tertulian Langa, Trecând pragul cerii, 2008, p. 311). La una din anchet rile prin torturare de dup arestarea sa în noaptea de 13/14 iunie 1958, Benedict Ghiu descrie activitatea asocia iei Rugul Aprins (1944-1948) ca „o experien duhovniceasc . Ea consta din îndemnul la credin , la rug ciune, la disciplin de sine, la munc i la fapte de dragoste fa de aproapele”.

Pe când era „ctitor de frunte al Filocaliei române ti”, ierom. Arsenie Boca spusese c „noi nu suntem n scu i de timp, ci de ve nicie.

De i tr im o vreme îmbr ca i de lumea aceasta, ni se întâmpl adesea ca fratele vis i sora moarte s ne dea târcoale i s ne despice f ptura în dou . Atunci sc m de chingile lumii v zute i ne trezim întrun alt fel de a fi i de a cunoa te”. În finalul interpret rii sale dat parabolei fiului pierdut, stare ul M stirii Brâncoveanu se ar tase interesat de „cauza pentru care omul ajunge s piard chipul lui

13

Dumnezeu” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O nou interpretare a Parabolei Fiului R citor, în rev. „Origini. Romanian Roots”, ISSN 1094-5814, vol. XVI, July-Dec. 2012, pp.52-55).

La sfin irea Bisericii Dr nescu (2. X. 1983) i-a fost total interzis ajung . Legat de acea ocazie, P rintele Arsenie Boca schi ase ideile pe care le-ar fi dezvoltat dac ar fi putut vorbi despre pictarea micu ei biserici. În rândurile sale, el n-a men ionat doar noutatea adus de cele dou registre „unul mai mare sus i altul, la o scar mai mic jos” în care a realizat pictura, ci a scris i despre evolu ia „de la chip la asem nare” care ar fi „continuitatea de con tiin a atotprezen ei lui Dumnezeu” (P rintele Arsenie Boca, Geneza picturii, în vol. „Capela Sixtin ” a ortodoxiei române ti: Biserica de la Dr nescu, Deva, 2005, p. 16). Aceast continuitate de con tiin transpare din privirea sfin ilor, din chipurile lor luminate de ochii extrem de vii. Preotului paroh de la Dr nescu îi p rea, de pild , c Paisie de la Neam „parc vorbe te, parc este viu, parc ar sta s -l întrebi ceva.” (pr. Savian Bunescu, 1991, înregistrare video cu prezentarea Bisericii, fragmentar transcris în vol. 4 de rturii, Ed. Agaton, F ra , 2011, p. 207).

Dup Simion Noul Teolog - citat de P rintele Benedict Ghiu în lucrarea sa de doctorat despre Doctrina r scump rii în imnografia Bisericii (1946) -, omul ar fi „chemat s se împ rt easc de Dumnezeu, pân a se face un dumnezeu-creat. Chemarea aceasta împlinit se nume te asem nare”. rintele Arsenie Boca, în paginile concepute despre pictura bisericii (probabil în 1983), a sugerat o grada ie a asem rii, de la Maica Domnului, care ar avea „cea mai mare asem nare cu Domnul Hristos”, la cei patru „martori ai Adev rului” care au fost evangheli tii. Accentul pus de P rintele Arsenie pe asem nare, în eleas de el ca permanent con tientizare a atotprezen ei lui Dumnezeu, face ca figurile sfin ilor, de i diferite, s aib un aer comun. Aceasta a dus, în 2007, la „descoperirea” autorului icoanei cu Sfânta Parascheva expus la biserica Sfântul Antonie. În acea biseric , paroh fusese preotul Popescu Victor (1897-1978), cu care Nae Ionescu scosese, în 1928, revista „Logos”, preot c ruia sub comuni ti nu i s-a mai publicat nici o scriere. Între anii 1934 i 1948 fusese bibliotecar i duhovnic la Seminarul Central „Radu Vod ”. Era perioada când P rintele Arsenie era student la Belle Arte i la Acade-mia de Muzic Religioas , fiind cazat în c minul studen esc de la „Radu Vod ”. Desigur c P rintele Arsenie Boca l-a cunoscut în acei ani pe viitorul preot paroh de la biserica Sfântul Antonie. i cum hramul Bisericii de la Bogata Oltean (a c rei fresc pictat de P rintele Arsenie Boca a fost distrus de securi ti cu ciocanul) este Sf. Parascheva, e foarte probabil ca icoana fi fost pictat pentru acea biseric al c rui paroh fusese arestat dup invazia Cehoslovaciei din 1968, din octombrie 1968, fiind întemni at pân în 1971. Mai fascinant decât descoperirea autorului micii icoane cu Sfânta Parascheva (pornind de la asem narea ei cu icoana Învierii Domnului de la Biserica Dr nescu ilustrând textul Tatianei Sergiu, rintele Arsenie Boca sau Universul sfânt al culorilor din volumul Unde a fost biserica?, Bucure ti, 2001, pp.165168) ne pare îns cealalt revela ie avut de acela i student la Teologie (Alexandru Valentin Cr ciun). Ne referim la visul prin care în 2007 i sa descoperit partea pictat de P rintele Arsenie Boca la biserica Elefterie cel Nou (8) precum i semnifica ia ei ascuns 46 de ani.

De i angajat ca pictor secund, P rintele Arsenie Boca a pictat întreaga bolt a altarului. Icoana o reprezint pe Maica Domnului inându-l în bra e pe Iisus copil în haine de pu ria (Formula As, nr. 822/ 2008).

Printr-o uimitoare revela ie i s-a ar tat studentului cum zeghea se poate transforma în raze dumnezeie ti inundând cu lumina harului întunericul celulelor de temni politic . O mistic a luminii aflat la îndemâna prea multor credincio i...

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de martir al închisorilor comuniste (categorie pe care mafio ii care controleaz Wikipedia.ro o tot terg, deconspirându-se astfel ca urma i ai celor care au masacrat timp de dou decenii sute de mii de români în închisori politice cu regim de exterminare), categorie în care a fost silit s intre poetul Vasile Voiculescu, arestat la 73 de ani (pe 5 august 1958) pentru „vina” de a fi scris poezie mistic . Condamnat la 5 ani, Vasile Voiculescu a decedat dup patru ani de temni grea i înc un an de dureri atroce, dup „mutarea” pe targ , la 30 aprilie 1962, din închisoarea Aiudului la Dispensarul TBC-Turda, urmat de idula de eliberare din închisoare pe 2 mai 1962. În eseul meu despre WIKIPEDIA.Ro, semnalasem manipularea din umbr a acestei enciclopedii on-line, control asupra c ruia atr gea aten ia îns i echipa care ini iase proiectul. Prin men ionarea criticului stalinist din garda veche a Anei Pauker, transpare odat în plus criptocomunismul mafiei din umbr care face ca Wikipedia.ro s nu fie „o surs obiectiv de informare” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citit printre rânduri, http://www.scribd.com/doc/171896306/ Isabela-Vasiliu-Scraba-Wikipedia-ro-citit%C4%83-printre-randuri).

Iat recunoa terea „vinov iei” scriitorului, din dosarele Securit ii condus din umbr de Alexandru Nicolschi/ Nicolau/Grumberg, general NKVD aflat pân în 1962 în structurile de vârf ale institu iei (vezi S. R dulescu-Zoner, Poporul Român anti-semit? în rev. C minul Românesc, an 30, nr.2 (117), iunie 2011): „Recunosc c am scris i difuzat poezii începând din anul 1947 i pân în prezent. Eu [Vasile Voiculescu] am scris multe poezii cu con inut religios de îndemn la o via duhovniceasc (de rupere de via ) care, prin interpretare, pot rea a avea un caracter du nos fa de regim, a a cum este poezia Noul arhitect [V. Voiculescu, Gânduri albe, Cartea Româneasc , Bucure ti,1986, p.274] i altele, cum sînt poeziile Neagra lab , Ceretorul i altele” (semnat: Vasile Voiculescu). Cât a fost arestat, biroul u de lucru a fost devastat de organele represive ale statului poliienesc, biblioteca distrus i chiar acolo, în camera unde locuise dr.

Vasile Voiculescu pân la arestare, îi fuseser instala i chiria i. Pe patul de moarte, înainte de a- i da duhul, poetul martirizat i-a zis fiului s u mai mic: „Ionic , eu mor! M-au omorât! Ai grij c sînt mai perver i decât crezi tu.” (Vasile Voiculescu, 25 aprilie 1963, vezi dr.

Radu Voiculescu, Vasile Voicu-lescu. Anii de deten ie, Buz u, 1993).

6. Horia Ion Groza, Rugul aprins: P rintele Benedict, dr. V. Voiculescu, în rev. Origini II/ 2012, p.48.

7. Perioada bursei de trei luni de la Chi in u nu este men ionat în lucrarea de licen în teologie publicat de Ioan Gânsc la Cluj în 2002 sub titlul O sintez a gândirii P rintelui Arsenie Boca în 800 de capete.

8. P rintele Arsenie i-a spus preotului paroh ca n-a mai pictat nici o alt biseric , „a lucrat doar pu in la Elefterie”. Biserica Dr nescu e prima si ultima, f cut ca o „jertf , ca un omagiu”. Pentru darul care i l-a dat Dumnezeu, las în urma lui „aceast pictur , ca s fie pentru to i” ( rintele Arsenie - un om mai presus de oameni, F ra , 2011, p.210).

Sixtin în miniatur

1. vezi Nichifor Crainic, spuns la actul meu de acuzare, în vol.

Memorii. Pribeag în ara mea, Muzeul Literaturii române, Bucure ti, f.a., ed. îngr. de Al. Condeescu, p. 251.

2. Refugiat de la Chi in u, prof. Ioan Gh. Savin fusese profesor universitar de apologetic i de filozofia religiei din 1927, de la înfiin area Facult ii de Teologie (vezi Ioan Gh. Savin, Mistica i ascetica ortodox , Bucure ti, 2013). Volumul este editat de Nemira i prezint titluri gre ite în foarte lacunara list de scrieri, la biografie nemen ionându-se anii deten iei ilegale din închisoarea de la Sighetul Marma iei, cum a tot pretins cenzura comunist . În loc de Fiin a i originea religiei, Bucure ti, 1937, cei de la Nemira trec tiin a i originea religiei (1937). La vremea terorii ideologice comuniste, pe listele cenzurii (Paul Caravia, Gândirea interzis . Scrieri cenzurate. 19451989, Ed. Enciclopedic , Bucure ti, 2000, p. 453) figurau 7 scrieri ale profesorului revenit la Facultatea de Teologie din Chi in u, dup recâ tigarea provinciei cotropite vreme de un an de sovietici. Printre ele se afl i studiul Ironie i istorie, publicat la Chi in u în 1943.

3. C ile acad. Nichifor Crainic fuseser i ele interzise, scoase din libr rii i din bibliotecile publice. Peste 15 volume ap reau pe listele cenzurii (Paul Caravia, Gândirea interzis . Scrieri cenzurate.

1945-1989, Ed. Enciclopedic , Bucure ti, 2000, p. 133). Este meritul so ilor Petru i Magda Ursache de a fi reeditat Nostalgia paradisului dup c derea comunismului, urmat de N. Crainic, Puncte cardinale în haos, Ed. Timpul, Ia i, 1996, cu o prefa a profesorului P. Ursache, pp.5-13.

4. apud. Benedict Ghiu , Taina r scump rii în imnografia ortodox , Bucure ti, 1998, p. 18.

5. Pe 17 ian. 2014 în fi a lui Vasile Voiculescu (1884-1963) din rowiki (controlat de administratori cu interese ascunse, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscat de o mafie cu interese ascunse; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavswikipediaro19/) era men ionat numele proletcultistului Ov. Crohlniceanu, f a mai fi pomeni i i al i critici sau autori români care au scris pagini memorabile despre dr. Vasile Voiculescu, precum Bazil Munteanu, Perpessicius, Vladimir Str inu, Dinu Pillat, Adrian Maniu, Ovidiu Papadima, C-tin Ciopraga, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, Eugen Simion, erban Cioculescu, G. C linescu etc. „Uitat ” era i categoria

Cupola bisericii Dr

nescu - o Capel

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

15

Petru HAMAT

Compozi\ia himeric[ a lui Tanatos @în poezia lui Radu Stanca Codul genetic al poeziei lui Radu Stanca ne propune nu doar perspectiva erotic a cuplului, a prezen ei iubitei, ca muz i himer , ci i perspectiva tanatic , a prezum iei sfâr itului. Elementul tanatic, în compozi ia ruia întâlnim cântarea i plânsul stanciene, melancolia i ipostazele mundane ale eroului corydonesc, constituie stigmatizarea unor st ri de trecere dintr-un spa iu într-altul, din exterior, unde poetul resimte motivul t cerii, asemenea unei transfigur ri, prin imobilitate, spre interior, unde (se) reg se te condi ia de artist damnat.

Apartenen a poeziei lui Radu Stanca la demersul tanatic se face prin tranzi ia pe care o realizeaz poetul, uneori prin amplificarea tensiunii poetice, alteori prin amputarea limbajului, prin lipsa de imagini puternice i de construc ii poetice care s ocheze, s ademeneasc prin cuvânt. C ut rile poetului, precum i elogiul adus iubitei-muz , coloreaz spa iul i timpul, în care se consum eroticul i în care î i face apari ia tanaticul. a cum strategia stancian , de a impregna textele sale cu motivul erotic al cuplului, se deruleaz printr-un discurs somptuos, sigur de cele mai multe ori, definit prin structur i elemente de sorginte romantic , în acela i mod se realizeaz i în cazul celei tanatice, cu specificarea c , în cazul acestei

coordonate, ceea ce atrage aten ia nu este modul direct, ci sugestia, care face din fiecare poem un construct de factur tragic , pentru , de fiecare dat , chemarea i a teptarea poetului sunt sincrone cu imaginile i st rile erotice ale iubitei.

Himerele poetului se încadreaz pe acest palier, deoarece ele completeaz vocile acestuia i suplimenteaz , când e cazul, organizarea textual , pentru a reduce tensiunea cât mai mult posibil. Spa iul, în care se manifest cele dintâi himere ale poetului, însumând, în structura lor, tanaticul, este burgul sibian, matrice estetic a poetului cerchist. Motivul înstr in rii, precum i multiplele himere fac din lirismul stancian o art poetic modern pe structur romantic .

Toposul sibian, la care se adaug , mereu, absen a iubitei din înscenarea teatral , sunt elementele care provoac tanaticul în lirica poetului cerchist. Despre posibilitatea aceasta de a deconstrui strategia erotic , prin inserarea motivului sfâr itului în cadrul burgului sibian, Radu Stanca scrie c spa iul utopic al cet ii estetice este: „[...] un ora surpriz pentru cel ce vine -l cerceteze ca pe un mausoleu i care e întâmpinat de o natur sprin ar , neastâmrat , feciorelnic . Astfel încât primul sentiment pe care îl încearc un nou venit când

Carol Popp de Szathmary - Turci la Rusciuc

te stradela este acela al unei iremediabile nedumeriri. Sibiul este un ora în care, oricât de sibian ai fi, tr ie ti întotdeauna cu impresia c e ti un str in.”1 Surpriza, despre care noteaz Radu Stanca, în descoperirea de c tre un necunoscut a Sibiului, este, tocmai, plasarea în interior, în spa iul cet ii umbrelor.

Str inul intrat ho te, cum scrie poetul în Doti, devine prad iubirii imaginare. Muza îl p se te pe eroul corydonesc, pe artistul aflat în c utarea artei, a esteticului. Astfel, eroul, care i-a pierdut iubita, lupt la por ile cet ii, dar r spunsul este, mereu, acela i, prime te semnul extinc iei: „Iar eu simt z pada cum frige i cum mi se-ntinde pe pleoape.

Da! Sufletul moartei e-aproape! Începe s strige!” (Canossa) În interior, unde poetul este încarcerat, o închisoare autoimpus , dorin a eroului este aceea de a fi închis al turi de a iubita sa, tanaticul fiind, aici, dublat de un tragism cu valen e de cântare orfic : „Prime te-m cu-ntreaga-mi gr mad de-ndoieli i ine-m la tine-n co ciug o ve nicie!!!...”

(La iubita moart ) Dorin a poetului, de a fi l sat s tr iasc sfâr itul al turi de iubita sa, instituie, în cadrul compozi iei himerice a lui Tanatos, sensul unei desf ur ri calme, o ardere în interior, pentru c artistul are nevoie de „o nou suferin / Ca s m pot deprinde cu uitarea” i „o durere f seam n”, pentru ca: „Durerea veche s mi-o pot înfrânge, ci numai când voi plânge în t cere Pentru t cerea ta nu voi mai plânge.”

(Ars doloris) Himer tanatic observ m i în Vizita, unde moartea îl viziteaz pe poet: „De la un timp m viziteaz moartea Aproape zilnic la c derea serii.”

Moartea este o himer , care instituie starea de angoas , de team existen ial , iar „grimasa ipocrit ” nu face decât s accentueze tensiunea existent , deja, în discursul liric.

Cei doi cunoscu i, poetul i reflec ia st rii sale de angoas , himer a mor ii i posibil

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

extinc ie, de care acesta se ascunde mereu, constituie un arhetip pentru întreaga poezie stancian . Teama de moarte i presentimentul sfâr itului fac din textura lui Radu Stanca un rafinament artistic, prin structura ciclic i prin nuan area senza iei de gol existen ial, în care poetul damnat pare a c dea, ca într-o „afacere-nsemnat ”.

Aceea i nuan observ m i în poemul Concert de org . Tensiunea i muzicalitatea transpun acest poem într-un decor în care eroii sunt himere, cantorul este himera mor ii („B trânul cantor smuls din veacul meu!”), este cel care anun sfâr itul, îngerii, sfântul i ea, care „a murit la org a teptând”, sunt doar schi ri de portrete, figuri care creeaz atmosfera de funebru, de macabru: i rana mi s-a-nchis sub sânul stâng Po i s deschizi din nou aceste file!

Acum am s le-ascult f s plâng.”

Figura femininului îi provoac poetului sibian st ri contemplative, triste i infinite, melancolii, r sfrântre în monologuri entuziaste.

Pentru Radu Stanca, Sibiul este matricea estetic , este spa iul în care toate ipostazele idilice articuleaz momente de maxim tensiune i tr iri suplimentare, prin vocile in crescendo ale eroului. Prezen a femininului are rolul de a adapta realitatea sibian la situa ia poetic : „O! Sibiu! Cât triste e ai sem nat în sufletul spaniolei pierdut pe stradelele tale încurcate, pe uli ele tale bete de taine, pe gangurile tale f sfâr it! O! Sibiu! Cât melancolie ai aruncat în sufletul suavei vieneze venit s guste pitorescul unui ora de margine i r mas cu amintirea unui chip dârz, prevestitor, amenin tor în revendic rile lui.”2 Imaginea iubitei, ca întruchipare a himerei mor ii, în contextul poemului Numai noaptea, este implorat de poet s -l viziteze doar la

Szathmary - Ciob na ul

sarea nop ii, pentru c spa iul utopic creat poate fi str puns numai de c derea umbrelor în cetatea estetic , în cetatea-cimitir, acolo unde „[...] t cerea/ Se love te tainic de fere ti”: „Numai noaptea vino, când e noapte i Sibiul tot, un cimitir!

Vino-ncet la ora care-mi aduce rutarea nop ii pe obraz.

Locuiesc la ultima r scruce!

Cheia-i lâng poart pe z plaz!”

Nota de dram interioar este nuan at de sfâr itul poemului Sibila îndurerat , iubita este cea care anun profe ia, cunoa terea ei înseamn acceptarea destinului: „Cassandra mea din vremuri de urgie!

Durere, muza mea înl crimat !

Vezi, însp imânt toarea- i profe ie N-a fost decât de mine ascultat ...”

Simbolul feminin devine, contextual, prevestitorul mor ii, eroticul prime te valen e tragice, prin dezv luirea tainei, certitudinea poetul a reu it s în eleag sensurile ei rezid din confesiunea f cut la final. Cheia acestui poem const în comprehensiunea profe iei i a curajului de a continua drumul, dincolo de himere, anume, prin acceptarea sfâr itului.

Ideea este reluat , în finalul poemului Elegie, printr-un artficiu estetic, de o muzicalitate accentuat , nota fiind aceea de acceptare a himerei tanatice, într-o manier grav , de seriozitate excesiv : i totu i sfâr itul era. C ci în vreme Ce soarele meu înclina spre amurg, O voce din cer începu s m cheme.

Era vocea marelui nop ii chirurg...”

Pe aceea i coordonat se înscrie i viziunea din Invita ie la o artist , în care derularea liric aduce o punere în scen a unui veritabil joc funebru, un joc macabru chiar, în care serbarea are conota ii ale sensului extinc iei, devenind, la sfâr it, „cheful nostru grav, stropit cu moarte”: „To i invita ii mei vor fi persoane Cu mult vaz -n cer i în saloane, To i vor veni de sus, purtând pe-aripe, Mantale fine, lungi, împodobite.”

Problematica aceasta o reg sim definit într-un spectacol de esen confesiv , întro perspectiv ludic de închidere în spa iul utopic al viziunii tanatice, în Adio la prieteni: „Eu merg acum în alt parte, La alt banchet, unde-i mai bine. duc la chef la Doamna Moarte, Acolo se petrece bine.”

Compozi ia lui Tanatos cuprinde i metamorfozele acestuia în textul Rug ciune.

Astfel, moartea se transfigureaz i devine „Arhanghel al nop ii”, iar perspectiva este una de resemnare, de acceptare a destinului, rug ciunea având rolul unei confesiuni, prin care se face trecerea c tre „carcera altuia,/ L -

Anul VII, nr. 3(67)/2016

sându-m singur cu-osânda mea...”. Carcera poetului supline te starea tanatic , pentru c rug ciunea are rolul de a prelungi agonia: „De-acum înainte întoarce-te, Arhanghel al nop ii, cu spatele!” Împlinirea sfâr itului se face numai în cadrul nop ii, pentru c aceasta este cea care poate realiza comuniunea dintre trup i suflet, dintre dorin a de a accepta destinul i sfâritul anun at, înc , de la început: „El singur, luându- i m surile, Îmi poate-alina toate-arsurile, Îmi poate reda calmul nop ilor Stingându-mi luminile ochilor i-n ceasul suprem, gustul lini tii Oprindu-mi b ile inimii.”

Vocile poetice, precum i euforismul estompat, de cele mai multe ori, prin limbajul care amputeaz , prin cuvânt, imaginile concrete i suple ea poetic , vizeaz burgul sibian, ca element central, ca matrice artistic , iar creare unui construct arhetipal nu se poate împlini decât în cadrul cet ii estetice, în care poetul se simte fie stingher, fie vraja umbrelor i spectacolul mortuar i erotic se împlinesc prin spontaneitate. Muzeul arhetipal este burgul, iar despre aceasta Radu Stanca scrie cu provinden a marilor arti ti: „[...] în Sibiu, ora ul nu e decât vechi, ora ul nou fiind treptat înghi it de cel lalt, care, implacabil, întoarce totul, arhitectur , spirit cet enesc, via în timp, - astfel încât intrând în Sibiu, intri realmente într-un alt moment istoric. Sibiul vechi particip înc la via a secolului, pe care îns îl domin , îl obli- în felul cum este obligat o vioar solo într-un concert, - singura sciziune permis mânând aceea i: ora ul de jos, ora ul de sus [...] Sibiul vechi e un ora ce înc tr ie te, amplu de i retrospectiv, concret, de i în surdin . A spune prin urmare Sibiu vechi e un mod tautologic de a vorbi. Nu exist decât un Sibiu i acela e vechi. Iar oamenii lui, noi cei ce ne izbim zilnic unii de ceilal i, ne resim im, chiar dac nu ne d m seama, de acest fapt. Ochii sibianului poart i ei o lini te grav , un scepticism în elept, un aer moderat.

Iar împrejurarea c toate agita iile din ultima vreme au trecut peste ora ul nostru f s l r neasc , nu e o simpl întâmplare. E o dovad c secolul nostru nu se poate lipi de zidul Sibiului.”3 Citadinul preia formele roman ios concentrate în burgul sibian, motiv pentru care himerele erotice i cele tanatice se inversea, iar spectacolul funebru i macabru fac, din lirismul stancian, un nobil act artistic.

Compozi ia himeric a lui Tanatos modeleaz sentimentul înstr in rii, iar masca pare a concentra, în structura sa, elementul extinc iei.

Burgul i stradelele sale, cetatea devenit

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un arhetip pictural, se concentreaz , în constructul estetic propus de Radu Stanca, drept o strategie de mise-en-abîme. În acest sens, un exemplu în care lirica stancian se impregneaz de elemente care vizeaz spectacolul umbrelor, al cet ii, în care eroul devine un paladin al esteticului, un spa iu în care mi carea i imaginile creeaz alte spa ii i decoruri, este Umbra furat .

Despre motivul umbrei, atât de prezent în lirica poetului cerchist, acesta noteaz : „Lucrurile sunt toate topite în umbr . [...] Totul trece printr-o zodie a sa - zodie special , sui generis, zodie sibian . O zodie în care st pânesc umbrele.”4 C utarea umbrei i dovedirea existen ei ei transpun textul pe coordonata tanatic . Umbra devine himer a mor ii în spa iul cet ii: „Întreaga noapte r scolesc cetatea i parc -mi simt sub t lpi singur tatea Iar când privesc la zidurile goale Pe care umbra mea f cea spirale, Parc-o a tept mereu s se iveasc i nimeni nu se ine dup mine.”

Finalul interogativ prelunge te agonia, euforia c ut rii imaginative a umbrei în cetatea utopic , incertitudinea: „Unde mi-e umbra? Cine mi-a furat-o?”. În Gazel, obserm c iubita, pe care poetul o caut printre „iubitele mele trecute”, î i schimb masca, devenind himer a mor ii, este cea care îi înfige „un pumnal între coaste”. A teptarea ei amplific tensiunea discursului, iar poetul se vede în ipostaza de a c uta, mereu, pân când aceasta va veni la el: „De-atât de mult timp te-a teptam încât clipa Când lin ai sosit, am luat-o de umeri Cum iei pe un prieten, dar ea, mincinoasa, S-a-ntors i mi-a înfipt un pumnal între coaste.”

Compozi ia himeric a lui Tanatos aduce în discu ie nu doar viziunea mor ii, ci ea se construie te, prin intermediul eroticului, al cuplului, al iubitei, care î i schimb m tile pentru a-l atrage pe eroul corydonesc în centrul unui labirint, din care nu mai poate ie i decât prin acceptarea mor ii. Himerele tanatice vizeaz complexitatea discursului stancian, prin suplimentarea st rilor de angoas , de team existen ial . Poezia lui Radu Stanca î i concentreaz temele i motivele tanatice gra ie unui spa iu ermetic, în care totul se tope te în umbr , dar i prin metamorfozele iubitei imaginare, ale muzei, care îi provoac st rile de team excesive, de acceptare a sfâr itului i de a teptare calm .

1 Radu Stanca, Sibiu, cetatea umbrelor. Mic ghid literar pentru un c tor imaginar, în Acvariu, Editura Dacia, Cluj, 1971, p. 143.

2 Ibidem, p. 146.

3 Ibidem, p. 145.

4 Ibidem, p. 152.

17

Galina MARTEA (Olanda)

Materii îndr gostite Nesfâr it e spa iul cosmic, trii farmec norocul, Orizontul, stând pe spate, caut s -l prind focul, Leg nat de în ime, gura cerului r sun i-n de ertul prins de lun tainic stelele se-adun . În lumini, creându- i aripi, aerul u or respir , St pânit de un p ianjen, singur lini tea admir , Îmbr cat din nop i i zile, i croie te-ncet c rarea i-n cuprinsu-i plin de umbre, i a terne înserarea.

Orizontul - frunte clar , insul nemuritoare, Se înal , vântul curge prin divine zbur toare, Leg nat de în ime, spa iul cosmic e cuprinsul Unde, printre ani lumina se iube te cu p mântul.

Lumina z pezii Drumul nins lumin face Ca s rutul t u de ieri, Vino iar, s fim în pace, Cu amurgul peste seri.

Vino iar în a mea lume, Vânturile când se-ntrec i alin -a mele glume Prin ninsorile ce trec.

Vino iar prin nop i cu patimi i-a z pezilor cet i, -nc lzim a noastre inimi Cu lumina a dou vie i.

S-adun m din nou trecutul Prin z pada ce-a c zut, Drumul nins precum s rutul cuprind -al meu inut.

De ert Cu genele-atârnate în nop ile de joi Aduni afar vântul purtat de grele ploi, Ridici cerul cu stele s nu fac lumini i scurgi u or suspinul din ochii t i senini.

Scuturi u or coroana trecutului incert i-ncerci s faci lumin în marele de ert, Gone ti din ochi nisipul în fluviul secat i-aduni în umbra nop ii doar stihul încurcat.

Mama - raz de lumin Mâinile i le s rut, scump l crimioar !

Mam , de ce ne-ai crescut, s i fim o povar ?

Ochii t i lucesc frumos, pentru noi în cale i cu-al t u cuvânt duios, dai puteri astrale.

Negurile când se-ntind, tu ne e ti chemarea, Iar norocul de-i pierdut, aprinzi lumânarea.

Stai în poart i descân i, drumurile vie ii i cu-al t u cuvânt blajin, înc lze ti pere ii.

Zbori ca pas rea prin vânt, când necazul vine i ne-aduni pe to i pe rând, în dureri, suspine.

Ne dai via i curaj, pace i lumin i cu-al t u cuvânt curat, soarta ne alin .

Mam - via i cuvânt, bucurie, lacrimi, ti puterea pe p mânt cu-ale tale aripi, crimioar printre flori, raz de lumin i pe-a noastr via -n zbor, clipa cea senin .

Fulgi de vis Visul meu sosit în noapte M-a f cut s uit de toate i prin fulgii de z pad Nimeni nu vrea s m vad .

Ninge, ninge u urel Al meu vis e singurel, Bie ii fulgi se pierd u or Pe-ai mei umeri de ninsori.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

{tefan Radu MU{AT

Întâiul cuvânt care mi-a ancorat t lpile de soare Îmi vorbeai adesea de timpul care ne str bate pe din untru i ne consum pân la nefiin .

Dar nu m-am gândit niciodat cât de aproape poate fi înserarea care vine din ra iunea mor ii ca o completare.

Ai fost ramur între p mânt i cer, i ne-am f cut copaci unul de dragul celuilalt pân ce p mântul ne-a legat venele, curgând în mine via din via a ta.

Am str tut primul anotimp destr mat de frunze; întâiul cuvânt îmi ancorase t lpile de soare, iar celelalte cuvinte roteau universul între noi.

Atunci ai l crimat pân i-au c zut stelele în p r i timpul a ie it din matc , în râuri de soare; mi-ai împreunat mâinile la prima rug ciune pentru c aveai r nile prea fl mânde de mine .

Ai urcat pân -n toate stelele i te-ai întors, strângându-mi pieptul cu mai mult dor -mi fie soarele mai aproape .

M-ai înv at s nu cred în nimic f tine, i nici n-aveam s tiu moartea va veni ca un detaliu s i completeze via a.

Veneai de pretutindeni când aveam nevoie m sprijin de pa ii t i într-o lini te separat de celelalte m run uri lume ti.

Bra ele î i cre teau pân m-ag am de cer, iar umbra i se prelungea cu mine într-o lumin separat de celelalte m run uri lume ti .

Dar nici azi n-am crescut îndeajuns, mam ; cuvânt pe care îl strig cu sufletul pân se ridic , prelungindu-se cu cerul.

Dimine ile vânz torului ambulant de trecut Un ir prea lung de ani îi atârn de picioare ca unui ocna , condamnat s i vând trecutul; i-a pus costumul cel nou, de culoarea mor ii la care s-a gândit dup prima zi a privatiz rii pe 1 (unu) leu.

Politicienii au hot rât atunci s nu mai subven ioneze aerul care trece grani a (dinspre-înl untru) i au dat frâu liber leilor.

La tinere e a fost silit s i vând viitorul, acum la b trâne e î i vinde trecutul pe ziare crucificate cu pietre; a vândut o îmbr are îng lbenit în alb-negru, pe care un trec tor a v zut-o color...

Uneori moartea e îng duitoare prim vara...

Mai r mâne în gura târgului pre de 5 (cinci) tramvaie; ceva trecut mai are de vânzare... i nal c tre cer setea de aer,

înghite o lacrim de culoarea sufletului i tace; costumul e mult prea sobru pentru via a în groapa leilor. În ochi îi pâlpâie o speran cu trupul prea sub ire prelungindu-i existen a cu o zi sau dou ; i poate cump ra câ iva centimetri cubi de aer, ruia un politician mai indulgent i-a redus TVA-ul la 9%...

Costumul îi str luce te în culoarea vie ii...

Uneori moartea moare prim vara când dimine ile i se deschid cu ferestrele spre soare, semn c î i mai r mâne ceva timp s vinzi o amintire... poate dou .

Uneori moartea nu vine prim vara; Dumnezeu a creat P mântul rotund astfel încât muritorul s nu poat vedea ziua cea din urm ...

Eu nu m pot întoarce la tine...

M-am întregit în pieptul t u, venind la fiin timpul, i m-am desprins de trec torii reci ai lumii; des vâr it i f regret, am tr it înapoia ochilor t i unde a trebuit mai întâi s -mi pun t lpi de soare, închinându-m copil riei tale ca un b rbat puternic ce eram; Iubindu-te cu dor, eu nu m pot salva de tine.

Am tr it pentru a te respira în loc de aer, i te-am respirat atât cât s iau forma cerului; nile din mine au r mas în rugurile tale din care mai târziu se va ridica nucleul unei comete . utându-m înapoia întunericului, tu nu po i str luci f mine.

Durerea a venit când mi s-a lipit umbra de soare i m-am v zut lumin în pântecul amurgului; alergam de pretutindeni dinaintea cerului.

Singur tatea a venit atunci când n-ai mai putut s m întrege ti cu tine, de i p mântul dezgropase floarea i se f cuse verde în muguri.

Dar totu i tr iesc...

Tr iesc în voia vidului între v z i auz, între miros i pip it. i alerg...

Alerg cu moartea încol it -n mine pân la orizontul care nu se mai sprijin de cer; ritul este peste tot, curgând de pretutindeni. i totu i tr iesc...

Tr iesc închipuit de tine, i nu mai simt nici m car pr bu irea care m-a desprins de lume. cerea a venit din ceea ce nu mai are chip i timpul mi-a l sat urma pe p mânt.

Sufletul mi se rote te în inima întunericului; se face luminos, i mai luminos, i mai luminos...

Iubindu-te cu dor, eu nu m pot întoarce la tine...

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Luca CIPOLLA (Italia)

Una candela Tremo all’idea della porta, credo di non poterti più sollevare ma almeno non fingo più di mangiar mosche nel sogno del padre.. sai, a volte manco di rispetto ad ogni stato di coscienza quando leggo nel tuo volto la sofferenza, tu sei una flebile candela che più si spegne più in me accende luce.

O lumânare Tremur la ideea por ii, cred c nu mai pot s te ridic dar cel pu in nu mai simulez c m nânc mu te în visul tat lui... câteodat , s tii, lipsesc de respect la fiecare stare de con tiin când citesc în chipul t u suferin a, tu e ti o lumânare slab ce cu cât se stinge cu atât în mine aprinde lumina.

Viva particella Mi butto nella mischia dimentico della Tua presenza e rimango solo... uno shock elettrico affligge le mie vene, scende una lacrima ma nella polvere poi un raggio di sole ricorda ch’io pure son viva particella eternamente custodita e non pigiata tra le Tue dita piene di luminoso amore così non mi posso trattenere dal lasciarmi cadere sul cuscino di piume d’un lieve respiro e dall’addormentarmi poco a poco, poco a poco...

Grazie.

O particul vie M-arunc în lupt uitând de prezen a Ta i r mân singur.. un oc electric mâhne te vinele mele, coboar o lacrim dar în praf mai târziu o raz de soare îmi aminte te c i eu sunt o particul vie ve nic ocrotit i nestrivit între degetele Tale pline de iubire luminoas astfel încât nu m pot ab ine s nu m las zut pe perna de pene a unei r sufl ri moi i s nu adorm pu in câte pu in, pu in câte pu in...

Mul umesc.

Il folle Qual seme di mela disgiunto dalla polpa, viso d’aquila tersicorèo è il folle, acqua pura, vive nella sua stanza anni addietro, pigramente ucciso da ricordi assassini.

Nebunul Ca pe un sâmbure de m r deta at din pulp , chip de vultur al Terpsihorei e nebunul, ap curat , locuie te în odaia lui cu ani în urm , lene omorât de amintiri uciga e.

Madre permeata di gioia (Anandamayi Ma) Prima di venire al mondo ero la stessa, da bimba pure e divenni donna.. sempre la stessa.

Lo specchio chiaramente rimandava i miei silenzi così stavate a bocca aperta ed imperturbabile io, cosciente che se tutto è Atman nessun’arma può trafiggere l’anima, né parola o confine tra me e voi - che mai siam nati e mai periremo può separarci dall’io perenne del soffio vitale che ci accomuna.

Mama plin de beatitudine (Anandamayi Ma) Înainte de a veni pe lume eram aceea i, când eram copil de asemenea i am devenit femeie... tot aceea i.

Oglinda clar înapoia t cerile mele astfel r mânea i cu gura deschis i imperturbabil eu, con tient c fiindc totul e Atman nici o arm nu poate str punge sufletul, nici un cuvânt sau hotar între mine i voi - ce niciodat nu ne-am n scut i niciodat nu vom pieri nu ne poate desp i de eul ve nic al suflului vital care ne une te.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VII, nr. 3(67)/2016

George PETROVAI

Creatorul ]î i crea\ia 1. Binomul crea ie-z mislire Cuvintele în sine nu sunt nici urâte, nici rele. Ele îndeplinesc rolul de c i ai semnifica iei atribuite, iar vizitiul (omul vorbitor) trebuie s cunoasc foarte bine capacitatea atelajului, adic sfera i con inutul no iunilor înmagazinate în limb : o magazie, de altminteri, mereu deschis i niciodat epuizabil , dimpotriv , tot mai bogat i mai savuroas , pe m sur ce vorbitorul se dedulce te din aromele ei mai vechi i mai noi.

Tr im în comunitate, gândim i ne exprim m în cuvinte. Chiar dac au fost, sunt i vor mai fi cazuri de abstragere din comunitate voluntare sau impuse de anumite for e coercitive, chiar dac marii în elep i ai lumii i-au impus lor i discipolilor t cerea, pe care nu pridideau s o recomande tuturor semenilor, totu i gândirea i monologul interior nu pot fi articulate decât pe no iuni. Iat motivul pentru care la astfel de oameni rari, t cerea devine extrem de expresiv , iar rostirea lor scurt i cump nit se ridic la rangul de vorbire subtil i miezoas . Rostirea coborât la subnivelul numit îndeob te vorb rie goal sau tr nc neal , îi caracterizeaz pe palavragii.

Verbul a crea este de-o profunzime ame itoare, iar substantivul creator este sacru în con inut i sens, fapt pentru care el î i împline te semnifica ia primordial doar la modul unic i propriu de Creator.

Iat atributul care exprim plenar i irepetabil dinamismul generos al Celui ce este, iat cuvântul rege din str fundurile c ruia s-a întrupat voin a de-a fi! C ci crea ia devine des vâr it doar în sistemul tridimensional lumin -iubire-via ...

Spre deosebire de alte religii, ca de pild hinduismul, unde trinitatea Brahma-Vi nu-Shiva se caracterizeaz prin str duin a echilibr rii tendin elor opuse, cre tinii au parte de-o Sfânt Treime indisolubil unit , acceptat dar imposibil de explicat în termenii ra iunii umane, i de un Dumnezeu al eternei iubiri i armonii.

La nivel uman este rezonabil s se vorbeasc cu venera ie de crea ie, c ci ac iunile i izbânzile omului se ilustreaz cel mai bine prin al i termeni, cu adev rat adecva i condi iei sale fragile: imita ie, scocire sau z mislire.

De i con tient pân la obsesie de sl biciunea i vremelnicia sa, omul este mereu tentat s i supraliciteze pozi ia. În astfel de momente, el merge cu trufia pân la r sturnarea raportului dintre Creator i crea ia Sa, a a încât „cea mai fragil trestie din Univers” (Pascal) nu se jeneaz s decreteze moartea lui Dumnezeu (Nietzsche), în speran a absurd c printr-un asemenea artificiu de imagina ie el, supraomul, va ocupa locul r mas vacant.

Pe cine s mai mire atunci c patosul maladiv al încrederii în for ele proprii ajunge s -i joace omului feste dintre cele mai sinistre!

Nici nu apuc s se prosterneze în fa a soclului comandat de ambi ie, la cel dintâi semnal al durerii i bolii, omul realizeaz z rnicia tuturor viselor sale de putere i m rire...

Orgoliul s u de f uritor i creator cu preten ia atotumanului, se constituie de cele mai multe ori într-un adev rat handicap în clipele supreme de confruntare cu sfâr itul i nimicnicia uman . De-abia smerenia i iubirea vor stabili pun i trainice de leg tur între n sco-

cirea uman i crea ia divin , c ci doar în acest chip nevrednicul imitator se va apropia de Creator i i se vor deslu i unele dintre tainele crea iei Sale. Realiz rile de excep ie din cultur i art , precum i cele din tiin i tehnic , nu reprezint altceva decât încununarea harului pogorât în inimile încinse de dragoste fa de Creator, crea ie i semeni, fa de sacru, adev r i frumos. Numai prin iubire mistuitoare umanul trece prin atotuman spre transuman, iar categoricul binom crea ie-z mislire, cu sens descensional, ia înf area preafecundului trinom cu voca ia des vâr itului: z mislire-jertf -crea ie, acesta având sens statornic ascensional.

2. Cuvântul care izvode te i zide te Marile taine ale crea iei: na terea, via a i moartea, în general existen a a tot ce ne înconjur , s-au constituit în preocup ri de c petenie, atât dintr-o perspectiv sacr , cât i dintr-una profan , fie respectivele preocup ri aveau o acut tent speculativ-filosofic , fie c se datorau chem rilor de ordin tiin ific. i, desigur, func ie de pozi ia adoptat i de calea urmat , concluziile demersului nu pot fi decât ori crea ioniste, ori evolu ioniste.

Din totdeauna, religiile - înzestrate cu har i iluminare peste limitele obi nuite ale firii -, au pledat din toate puterile lor seduc tor de inspirate, pentru punctual de vedere crea ionist, chiar dac unele dintre ele recurgeau la atotputernicia discutabil a unor zei locali sau regionali, ale c ror n ravuri i metehne nu erau cu nimic mai r rite decât cele ale bie ilor oameni teroriza i de m re ia r zbun toare a nemuritorilor.

Cre tinismul, adev rat religie a religiilor, î i afirm distinc ia i la acest capitol. Suprema ia i întâietatea lui Dumnezeu este incontestabil , fapt pentru care Facerea (Genesa) se deschide cu cuvintele: „La-nceput, Dumnezeu a f cut cerurile i p mântul”. Adic , Dumnezeu fiind totuna cu eternul activ (exist i eternul pasiv sau golul, nimicul), El este anterior i superior întregii existen e, c ci existen a - infinit diversificat , încât nu poate fi nici m car b nuit de mintea omului! - reprezint ipostazierea voin ei divine în sensul afirm rii lui „a fi”.

Fiind dincolo de orice început, Dumnezeu are toate atributele adev ratului Creator, care a eaz piatra unghiular a fiin rii în matricea ei spa io-temporal , adic - a a cum just precizeaz Genesa -, stabile te un prim reper, un început al crea iunii germinat de fiorul devenirii. Este imposibil de precizat când anume a avut loc acea cutremurare a genunilor nefiin ei, fiindc însu i timpul era de-abia atunci smuls din ghearele haosului ini ial pentru a fi pus de veghe la hotarul dintre fiin i nefiin , dintre plin i gol, dintre materie i neant.

Oricât ar fi de neastâmp rat , ra iunea are nevoie de coordonate ferme pe care s i propteasc avântul spre elucidare. Ori imposibilul, tot mai dens în zonele bântuite de tainele primordialului, nu se simte bine decât în crisalida netulburat a eternului început, prin urmare i refuz deliciul propriei deslu iri i se sustrage curiozit ii omului.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

De altminteri, cum po i s -L gânde ti pe Cel ce nu se las gândit?!

El este Cel ce este, i omului trebuie s -i fie de-ajuns s tie c Dumnezeu se reg se te în întreaga Sa crea ie i c - totu i - este mai presus de ea, c a-L cunoa te înseamn a-L iubi i c apropirea pe calea ra iunii este imposibil , deoarece ra iunea îndopat cu trufie, îngroa neîn elesul i-l mut în zona neîncrederii.

Tot în capitolul întâi al Facerii se spune c „Duhul lui Dumnezeu se mi ca pe deasupra apelor”. În acest mod facem cuno tin chiar cu Duhul Sfânt, acea prezen subtil i de mare for spiritual din Sfânta Treime, despre care se credea la începuturile cre tinismului reprezint doar capacitatea de în elegere, implicit de acceptare a preceptelor cre tine. Dar scurtul verset de mai sus ne dezv luie sensuri mult mai profunde ale Sfântului Duh, de-o m re ie teofanic , cel situeaz în imediata vecin tate a Tat lui.

Din Prima Epistol a lui Ioan, afl m care este componen a Trinit ii cre tine: „C ci trei sunt cei cari m rturisesc în cer: Tat l, Cuvântul i Sfântul Duh, i ace ti trei una sunt (5/7)”. Din aceast afirma ie a lui Ioan, deducem lesne c Fiul este totuna cu Cuvântul. Este o afirma ie de cea mai mare însemn tate, gra ie c reia ni se dezv luie multe din în elesurile ascunse ale crea iunii.

Dup cum citim în Genesa, Dumnezeu a creat într-o manier imperativ , doar prin capacitatea miraculoas a cuvintelor: roste te „Fiat lux!”, i îndat a fost lumin ; spune s se despart apele de uscat, i dispozi ia dat ia chipul definitiv al unei realit i ca atare; dore te lumin tori în întinderea cerului pentru a desp i ziua de noapte, i de îndat au ap rut soarele, luna i stelele. Tot a a s-au petrecut lucrurile cu popularea apelor cu vie uitoare i a p mântului cu verdea i cu diverse soiuri de viet i, i de fiecare dat Creatorul a r mas mul umit de ceea ce realizase.

Dar dac lu m aminte la „Întruparea Cuvântului”, titlu cu care se deschide Evanghelia dup Ioan, atunci avem dovada c acele cuvinte primordiale ale cre rii sunt de fapt Cuvântul. Iar în acest mod se v de te eternitatea Trinit ii cre tine i leg tura de-o fiin a Tat lui cu Fiul, Cel n scut iar nu f cut. C ci, sus ine f putin de t gad evanghelistul Ioan: „La-nceput a fost Cuvântul, i Cuvântul era cu Dumnezeu, i Cuvântul era Dumnezeu”. Iar pu in mai jos aduce noi dovezi r scolitoare în sprijinul leg turii indestructibile dintre Tat i

Carol Popp de Szathmary - Biseric din

21

Fiu, dintre Cuvânt i fapt : „El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile s-au f cut prin El, i nimic din ce a fost f cut, n-a fost f cut El”.

Cuvântul f când parte din îns i esen a fiin ei Sale, fire te c i dup întruparea ca Om, Mântuitorul Iisus S-a folosit neîncetat de cuvinte pilduitoare ori miraculoase, toate având drept scop scoaterea oamenilor de sub povara p catului, adic izb virea lor. Cuvintele Sale aveau for a necesar nu numai s conving , ci i s mângâie pe întrista i, ori s vindece pe suferinzi, atunci când credin a acestora se dovedea suficient de puternic . Iar când a fost cazul, Domnul Iisus n-a ezitat s înf ptuiasc minuni: a certat marea i vânturile, iar furtuna s-a potolit, ba chiar a îngenuncheat moartea prin rostirea doar a dou cuvinte: Talita kumi! (Scoal -te, feti o, î i zic!), în cazul fetei lui Iair, ori poruncindu-i lui Laz r s ias din mormânt.

Cuvântul sub înf area rug ciunilor constituie fundamentul raporturilor cu Atotputernicul. C ci rug ciunile, atât cele de prearire, cât i cele de mul umire sau cerere, nu sunt decât ni te frumoase i inspirate congl suiri cu Creatorul.

Când intr în componen a unor formule magice, cuvintele dobândesc puteri miraculoase, care fie c ajut la doborârea unor obstacole - ca de pild faimoasa expresie: Sesam, deschide-te! -, fie ajut unele for e malefice, atunci când acestea sunt slujite de vr jitorie i de magia neagr . Celebrul Golem iudaic ilustreaz cu prisosin pân unde poate s mearg încrederea în puterea miraculoas a unor cuvinte oculte, rostite de cineva în m sur i atunci când este cazul. Se afirm c marele rabin Löw, care a tr it la sfâr itul secolului al XVI-lea în Praga împ ratului Rudolf al II-lea, a adus dovezi irefutabile vizavi de Golem, el reu ind s însufle easc figurina din lut doar prin rostirea acelor cuvinte tainice i cutremur toare, ce nici m car nu pot fi suportate de urechile profanilor.

3. Cuvântul care încânt 3.1. Cuvântul care informeaz Cuvintele sunt la îndemâna noastr , a tuturor. Sensul i semnifica ia atribuite de om cuvintelor, au dus la clasificarea acestora în cuvinte uzuale i cuvinte mai rar întrebuin ate, cuvinte sacre i cuvinte profane, cuvinte cu înc rc tur moral i cele triviale sau imorale, în ultima instan cuvinte frumoase i cuvinte urâte, respectiv cuvinte puse în slujba adev rului i cele puse în slujba minciunii.

Dar nu toate cuvintele intrate în limbajul comun au claritatea i fermitatea no iunilor tiin ifice, ca de pild cele din limbajul matematic. Dimpotriv , cuvintele curente ale limbii - singure ori incluse în sintagme i expresii -, au mai degrab predilec ie spre polisemie i mi care decât spre statornicie i precizie. A a se face c în toate limbile vorbite apar capcane, fie sub forma ambiguiilor anevoie de strunit, fie sub forma echivocurilor perfect con tiente de ele, ce- i afirm dorul de independen i zbenguial pân în vecin tatea paradoxurilor, butadelor i sofismelor.

Nu to i marii mae tri în mânuirea cuvintelor sunt de acord cu clasific rile operate i cu etichetarea unora ca fiind atât de indecente, încât au necesitat periferizarea acestora, ba chiar izgonirea lor din limba scris , iar în mediile simandicoase pân i din limba vorbit , astfel ca pudoarea s fie Bucure ti

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu folos ap rat i fe ele delicate s nu fie obligate s ro easc . Marele scriitor spaniol Camilo José Cela, laureat al Premiului Nobel, a pornit pe cont propriu o adev rat cruciad în vederea eliber rii i reintroducerii în circuitul literar a acelor cuvinte ce sunt decretate a fi ru inoase i imorale, dar care în anumite medii lipsite de prejudec i, se v d întrebuin ate cu folos chiar de c tre unii dintre persecutorii lor...

Din considerente doar în mod accidental identice, limba i întreaga ei palet de subtilit i reprezint pentru politicieni i jurnali ti o veritabil man cereasc . i unii, i al ii utilizeaz cuvântul, cu sau înflorituri, în vederea inform rii: politicienii pretind c i informeaz aleg torii, iar jurnali tii - chiar i cei care bat apa în piu , fac mare caz de nevoia inform rii corecte a cititorilor, ascult torilor i telespectatorilor.

Atâta doar c politicienii versa i se pitesc cu totul în dosul cuvintelor, de nu li se mai vede nici m car vârful urechilor mi toare, pe când cei neda i la rindea se folosesc de cuvânt ca de o bât . M gr besc s precizez c bâtele în cauz nu sunt întrebuin ate nici m car de cei mai inabili politicieni pentru a sparge vasele din buc ria marii politici. Nici vorb de a a ceva, tiut fiind faptul c ea îi hr ne te pe to i. C doar i porcul, cât îi el de porc, se scârn ve te uneori în troac , îns are grij s nu i-o sparg ... i iac-a a butucul nerindeluit, zis politician, ine de un cap t al bâtei, iar cel lalt cap t îl îndreapt spre jurnalist. Dac acesta apuc de cap tul liber, se cheam c-a avut loc un dialog civilizat i c ceeanul a fost informat corect. Dac îns refuz s ia ceea ce i se ofer într-un autentic spirit democratic, respectiv cel lalt cap t al cuvântului-bât , ei bine, în acest caz se pot ivi dou situa ii: fie c bâta, inut doar de gura politicianului, va începe s bâ âie sub uvoiul cuvintelor nite din gura jurnalistului nemul umit de ofert , fapt care-i va delecta pe cititori sau ascult tori, fie c jurnalistul pur i simplu va smulge ciomagul din mâna, pardon, din gura politicianului, i dus de elanul frondei sale, îl va roti cu putere peste capul întregii politici incriminate, dar având mare grij s n-o ating la mir.

Fire te, nu va trece mult timp i simbioza va fi ref cut , pentru c într-o societate civilizat , echilibrul i colaborarea sunt armele secrete ale progresului profesional i financiar, atât pentru politicieni, cât i pentru jurnali ti.

3.2. Cuvântul care vr je te Pentru cineva scârbit pân în m duva oaselor de minciun , ipocrizie i nedreptate, solu ia salvatoare n-o constituie nicidecum ba ambi ia i îndârjirea ridicate pân la cota lui „v ar t eu vou , de-a ti c mor”, ba descurajarea i nep sarea coborâte la nivelul paharului de alcool. Solu ia t duitoare pentru sufletul suferind consist atât în statornicia credin ei, cât i în balsamul pus la dispozi ie de art i literatur .

Dar dac unele din faimoasele produc ii ale artei, cum ar fi cele din sculptur , arhitectur sau pictur sunt aproape inaccesibile pentru mul i dintre noi, cartea supline te cu o bun aproxima ie acest neajuns. În plus, prin cuvântul tip rit ni se reveleaz cuno tin e i icoane ale aspira iei artistice spre des vâr it, care trec peste grani ele nestatornice ale informa iei, întrucât literatura de calitate vizeaz absolutul întruchipat în adev r, bine i frumos. Întreaga literatur de înalt inut artistic î i adjudec valoarea prin c utarea cuvântului „ce exprim adev rul”, prin lefuirea necontenit a formei de exprimare i prin transmiterea mesajului estetic tre consumatorul de art cu ajutorul imaginilor înzestrate cu o mare for de sensibilizare i sugestionare. Iat motivul pentru care mesajul artei în general, cel al literaturii în special, este net superior mesajului strict informativ al jurnalisticii: el este un mesaj ce poart

Anul VII, nr. 3(67)/2016

marca fr mânt rilor suflete ti ale artistului i care, prin canalul inepuizabil al operei z mislite, realizez superbul dialog estetic al sufletelor avide de valori cardinale.

Produc iile de mare for artistic (de pild , c ile) sunt socotite a fi bune. Este un termen imprecis, dar nu întru totul deplasat i lipsit de semnifica ie, dac avem în vedere faptul c în filosofia Greciei antice, termenul kalokaghaton (kalon = frumos, aghaton = bine) reflecta leg tura inseparabil dintre bine i frumos, dintre etic i estetic.

De i aprecierile sunt împ ite, func ie de capacitatea de în elegere, de sensibilitatea i de starea sufleteasc a receptorului, nu se poate s nu fim de acord c literatura bun încânt i impresioneaz pe cititor, în anumite situa ii pân la retrasarea frontierelor geografiei sale mentale i spirituale.

Iar marii povestitori ai lumii, prin harul cu care au fost d rui i, ne plimb cu barca încânt rii pe apele vr jite ale des vâr itei desf ri suflete ti. Desigur, este de-a dreptul riscant s cau i a face o distinc ie clar i categoric între artistul scriitor i artistul povestitor. Negre it un mare povestitor este în acela i timp i un artist înzestrat, chiar dac nu se poate vorbi de o regul general potrivit c reia - a a cum se va vedea în continuare -, marii povestitori s fie totodat scriitori de geniu. Reciproca este departe de-a fi adev rat , întrucât multe genii ale literaturii universale, îndeosebi avangardi ti ai secolului 20, precum Franz Kafka, Marcel Proust ori James Joyce, au atât de pu in de-a face cu standardele povestitorului clasic, încât dup ocul i buim ceala începutului, te cuprinde mirarea în fa a tehnicilor de narare adoptate, care se abat cu atâta vehemen de la procedeele tradi ionale.

Iat de ce lucr rile acestor scriitori ni se par ba absurde, atunci când eroii lor se simt absorbi i pân la pierderea identit ii de malaxorul absurdului din jur (Kafka), ba în esate cu descrieri exagerat de ample i sup tor de întortocheate, atunci când scriitorul urm re te meandrele psihicului i ale gândului (Proust), ba confuze în neliniaritatea ac iunii i derutante prin frecventele incoeren e ale personajelor, atunci când scriitorii caut s exprime v lm agul interior prin procedeul compactizrii timpului (James Joyce, Malcolm Lowry).

O atare distinc ie poate fi operat chiar i în cazul unor titani ai literaturii universale, precum L. N. Tolstoi i F. M. Dostoievski. Ambii au realizat opere de-o importan covâr itoare pentru cultura universal , ambii au atins apogeul ca arti ti, unul pe o cale apolinic (Tolstoi), cel lalt (Dostoievski) pe o cale dionisiac . Dar nici unul dintre ei n-a fost doar povestitor în adev ratul sens al cuvântului, cu toate c marele Tolstoi nu i-a dezmin it nicicând chemarea înspre claritate i dulcea a limbii, nici în scrierile de tinere e, nici în marile romane ale deplinei maturit i artistice: zboi i pace, respectiv Anna Karenina. Vâna de povestitor r zbate mai de grab din adorabilele pove ti scrise pentru copii, ca i din tulbur toarele nuvele scrise la b trâne e: rintele Serghi, dar mai ales minunea de frumuse e i prospe ime întitulat Hagi Murad. Romanul Învierea, asemeni tuturor celorlalte romane, „sacrific ” farmecul povestirii în favoarea documenta iei i a temei sociale de mare gravitate (libertinajul tinerilor nobili, prostitu ia, transfigurarea moral a personajelor principale), pe care o urm re te cu perseveren i o dezbate cu pasiune. În ceea ce-l prive te pe Dostoievski, se tie prea bine c întreaga lui oper se centreaz pe problematica existen ial a ru ilor contemporani, problematic abordat din perspectiv filosofic i psihologic . Temele atacate fiind de-o gravitate alarmant pentru om în general, pentru viitorul Rusiei în special, Dostoievski - parc prezându- i sfâr itul survenit în plin maturitate artistic -, s-a gr bit ca nimeni altul dintre confra i s se achite într-un mod pilduitor de mul imea sarcinilor pe care i le-a asumat atât ca scriitor, cât i ca om.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iar graba r zbate din absen a cizel rilor limbajului i din ardoarea cu care urm rea salvarea a tot ce dovedea o cât de slab pâlpâire uman . Este de la sine în eles c frenezia dostoievskian întru atingerea scopurilor propuse, nu f cea cas bun cu povestirea cuminte i tihnit , i asta deoarece stilul s u sobru i incisiv, refuza s z boveasc în fa a nesfâr itelor tablouri ale naturii, ca i în fa a unor icoane ale dragostei ce nu vizau în mod preponderent sacrificiul i mântuirea. Iat motivul pentru care romanul Umili i i obidi i, cel mai sentimental roman dostoievskian, trateaz e ecul dureros al dragostei desf tare ce învâlvorase inima i mintea Nata ei Ihmeneva pentru nevolnicul Alio a, pentru ca în final, din cenu a egoismului uman (chiar atunci când aceasta ia chipul în el tor al iubirii mistuitoare), s apar dragostea jertf , singura dragoste mereu vie i cu adev rat izb vitoare. ...Neîndoios, repet, c -i foarte dificil, poate c de-a dreptul riscant, faci distinc ie între scriitorul artist i scriitorul povestitor. Este la fel ca i când un fin cunosc tor ar prefera calul pur sânge unuia de ras ... i totu i, chiar în marile literaturi, unde s-au afirmat mul i slujitori ai cuvântului ce i-au finisat necontenit stilul i i-au urcat m iestria exprim rii pân în vecin tatea perfec iunii, chiar aici identific m arti ti mai degrab cu voca ia povestitului decât cu cea a profunzimii ori a amplorii temelor abordate. când aceast afirma ie, nu-i am în vedere în mod prioritar pe povestitorii de meserie, gen H. Cr. Andersen, fra ii Grimm ori Petre Ispirescu, ei în i remarcabili arti ti de-o factur aparte - cea a basmului „ve nic tân r i ferice”, ci gândul m poart la harul inegalabil al acelor arti ti care nareaz scene de via cu u urin a cuceritoare cu care oamenii obi nui i se mi , respir i m nânc .

Astfel, pentru c tot am amintit de literatura rus , primul mare povestitor al acestei uria e literaturi, din Mantaua c ruia vor ie i adev ra i titani, este inegalabilul Nikolai Gogol. Sigur c pa ii acestuia au fost exemplar îndruma i de geniul tutelar al lui Pu kin; sigur c Pu kin reprezint piscul cel mai înalt al slovelor ruse ti din toate timpurile, deoarece harul lui din poezie i proz i-a fost înve nicit prin favoare divin . Dar tot a a de sigur este c Gogol nu i-a dezmin it excep ionala înzestrare de povestitor - ba sarcastic, ba duios, dar mereu irezistibil i actual -, nici în gra ioasele scrieri ale tinere ii Serile în c tunul de lâng Dikanka, nici în cele de mai târziu: Taras Bulba, Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici, Nasul sau Mantaua, pentru ca în comedia Revizorul i mai ales în poemul

Carol Popp de Szathmary - Marin

23

epic Suflete moarte el s ating adev rate culmi privind misiunea artistului în societate i me te ugul înaripat al acestuia de-a le transmite semenilor opiniile sale.

Pu kin i Gogol au constituit un model pentru urma i i în ceea ce prive te literatura popular rus cu excep ionalele ei bâline, acest nesecat izvor de inspira ie, care le-a conferit arti tilor-povestitori încredin area c literatura rus nu poate s aib decât un singur personaj, cu nenum ratele lui ipostaze - sufletul rusesc, nesfâr it aidoma stepei cu care se înfr te!

Cu toat aparenta sa îndep rtare de problematica rus a vremii din pricina c toriilor întreprinse i mai ales din pricina ederii sale îndelungate în str in tate, Ivan Turgheniev a r mas rus get-beget pân la moarte. E adev rat c se sim ea atras de confortul i civiliza ia Apusului, îndeosebi de spiritualitatea i civiliza ia francez . Dar tot atât de adev rat este c , occidentalist pân în vârful unghiilor, el ar fi dorit cu aprindere ca Rusia s i rezolve gravele probleme de esen feudal cu care se confrunta, a a încât, sub înf area acelei troici în zbor, imagine cu care se încheie prima parte a poemului gogolian, ea s se impun în concertul rilor europene i ale lumii. În toate scrierile sale: Povestirile unui vân tor, respectiv romanele: În ajun, Fum, Un cuib de nobili, rin i i copii, Des elenire, Turgheniev se v de te un artist de-o rar sensibilitate, dotat cu un des vâr it sim al echilibrului construc iei i al armoniei limbii utilizate.

Dac la aceste însu iri mai ad ug m farmecul r scolitor al nara iunii i tehnica doz rii efectelor, avem pe de o parte explica ia enormului succes al scrierilor sale înc de la apari ie, atât în ar cât i în str in tate, pe de alt parte dobândim cheia în elegerii interesului mereu viu stârnit de prospe imea operei turghenieviene.

Dar pentru a nu abuza de r bdarea cititorilor, voi aminti doar înc dou nume consacrate de povestitori din literatura rus mai apropiat zilelor noastre, de i este greu de spus c ruia dintre marii scriitori ru i i sovietici (Ivan Goncearov, Maxim Gorki, Mihail olohov, Ilf i Petrov, Mihail Bulgakov, Andrei Bitov) nu i se poate atribui acest calificativ.

Asemeni lui Turgheniev, Ivan Bunin, ultimul clasic rus, a tr it i a creat în str in tate. Dar dac Turgheniev a f cut-o din capricii specifice condi iei sale de nobil înst rit, la Bunin - aristocrat contemporan cu suita de dezastre generate de ascensiunea bol evismului, refugierea în str in tate a fost o necesitate impus de împrejur rile du noase, nicidecum un capriciu datorat plictiselii. Întreaga opera a lui Bunin, pentru care a fost r spl tit cu Premiul Nobel, este str tut ca de un fir ro u de nostalgia dup trecut i este marcat de triste ea pierderii a ceva nespus de drag în urma emigr rii.

Scrierile sale, în rândul c rora se remarc nuvela de mari di-mensiuni Satul, nuvel de un realism sumbru i deprimant, sunt parc fragmente ale unei simfonii sfâ ietor de nostalgic dup un trecut de neuitat, dar i tablouri uimitor de precise, desenate cu creionul dorului de ar i împlinite cu culorile aleanului. Incontestabil c în precizia descrierilor Bunin se dovede te cehovian, pe când în lirismul evoc rii „cuiburilor de nobili”, el î i de te filia ia turgenievian .

Dintre scriitorii sovietici, cred c cel mai înzestrat narator se dovede te kirghizul Cinghiz Aitmatov. El a f cut din plin dovada formidabilului s u talent de povestitor înc de la apari ia splendidei nuvele Geamilia, aderat poem închinat dragostei atotbiruitoare,

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

atunci când ea apropie inimi simple i suflete curate. Nuvela a cunoscut nenum rate traduceri i reedit ri, i despre ea Louis Aragon opina c este „cea mai frumoas poveste de dragoste din lume dup Romeo i Julieta”.

Talentul de povestitor înn scut al lui Aitmatov iese în eviden i din scrierile sale de maturitate, precum romanele O zi mai lung decât veacul i afodul, unde încântarea cititorului este inut treaz atât prin fluen a istorisirii i prin suple ea criticilor la adresa regimului totalitar, cât i prin fermec toarele povestiri inserate în curgerea ac iunii. Chiar dac romanele, îndeosebi afodul, las de dorit în privin a unit ii clasice de ac iune, ele ofer o lectur agreabil i instructiv prin simbolurile la care recurge autorul i prin gustul delicios cu care cititorul r mâne dup parcurgerea unui ansamblu de povestiri cu o mare for sugestiv . * Ceea ce am men ionat vizavi de literatura rus , r mâne întru totul valabil în cazul oric rei literaturi. i pentru a nu o lungi prea mult, voi men iona din literatura francez - o alt literatur impresionant de vast i profund , doar patru nume, din care trei de prim rezonan , lor potrivindu-li-se din plin epitetul de geniali povestitori: Guy de Maupassant, Alphonse Daudet i Anatole France. uzit de Gustave Flaubert, marele s u maestru i protector, Maupassant s-a impus în peisajul literar al Fran ei sfâr itului de secol 19, înc de la publicarea primei sale scrieri importante, nuvela Bulg re de seu. Fire te c pentru a atrage aten ia criticilor vremii i pentru a stârni entuziasmul lui Émile Zola, Guy de Maupassant avea nevoie de ceva mai mult decât de sprijinul lui Flaubert. Iar acest ceva - de altminteri, esen ial! - era harul s u de povestitor i scriitor, har prin care, dup cum pe bun dreptate s-a spus, „Maupassant povestea cu u urin a cu care ar fi cules mere în inutul s u de ba tin Normandia”.

Harul odat pus la treab , Maupassant - i împreun cu el o mulime de cititori - a avut bucuria ca în decurs de 12 ani (din 1880 pân în 1892) s i vad eforturile concretizate în ase romane (capodopera incontestabil fiind Bel-Ami) i într-o impresionant colec ie de nuvele, schi e i povestiri, prin care a preluat tafeta nuvelei franceze de la celebrii s i înainta i: Balzac i Mérimée, pentru a o ridica pe ni te culmi imposibil de anticipat înainte de a- i începe cursa contra cronometru pe arena literelor fran uze ti.

Atât talentul lui Maupassant de povestitor, cât i vigoarea sa portretistic sunt incontestabile, chiar dac unii au v zut în el doar un sentimental (e drept, romanul O via cam „p tuie te” prin sentimentalismul s u dens), iar al ii, opri i la poarta de intrare spre arta sa, i-au apreciat doar ironia i duio ia.

Talentul de povestitor al lui Alphonse Daudet este prezent în întreaga lui oper . Dar se v de te mai ales în delicatele povestiri din tinere e, cuprinse în volumul Scrisori din moara mea, ca i în alte dou volume care i-au des vâr it me te ugul i i-au înt rit faima: Povestiri de luni i seria peripe iilor lui Tartarin din Tarascon.

Dar dac primul ciclu de povestiri - Scrisori din moara mea dezv luie cu predilec ie triste ea i fiorul nostalgic al autorului dup natura i tradi iile provensalilor, fapt pentru care profundul lui lirism i g se te împlinire în stilul descriptiv, în Povestiri de luni adopt un stil sobru i direct, adic întru totul potrivit atât dramelor cât i situa iilor comice (precum cea cu „eroii” tarasconezi) generate de zboiul franco-prusac din 1870-1871, pentru ca în ciclul Tartarin din Tarascon s i dezl uie ironia dus pân la sarcasm împotriva suficien ei, fanfaronadei i a ridicolei onorabilit i burgheze. ci, dup cum afirma Émile Zola, lacrima i ironia reprezint cele dou arme de mare efect ale lui Daudet, în care - putem ad uga f teama de-a gre i -, înoat lirismul tinere ii i dulcea a limbii me te-

Anul VII, nr. 3(67)/2016

ugite.

Anatole France, un alt mare corifeu al literaturii franceze, se dovede te un demn urma al lui Maupassant, nu numai prin arta nar rii cusur, ci i prin fine ea ironiei cu care- i creioneaz personajele, ori traseaz conturul simpatetic al unor situa ii, ca de pild cele referitoare la scandaloasa „afacere Dreyfus” din romanul Istorie contemporan . De fapt este destul de riscant s vorbe ti de romanele lui Anatole France, în urma unei juste compara ii cu linia clasic a acestora, atunci când autorul î i arat dezinteresul total fa de organicitatea c ii, iar ea (cartea) se prezint ca un admirabil buchet de nara iuni, ce- i caut unitatea mai degrab în mânuirea divin a limbii decât în armonia ideilor directoare.

Not : De i mult mai pu in cunoscut i cu o anvergur a operei mai pu in impetuoas , consider c din galeria povestitorilor de prim rime nu poate fi omis Villiers de l’Isle-Adam. C ci Povestirile crude i insolite, o adev rat feerie a întâmpl rilor din diverse medii i epoci, fac din autor un maestru al genului scurt. Cehovian în atenia acordat banalului, Villiers rotunje te realul prin atrac ia sa spre fantastic i insolit. * Dar, m rog, care literatur nu- i are marii ei povestitori? Literatura român îl are pe incomparabilul Ion Creang , pe desf torul Mihail Sadoveanu, pe preacucernicul Gala Galaction i pe remarcabilul Panait Istrati, cu tot atât de remarcabilele lui peregrin ri, amintiri i scociri despre potenta i i haiduci. Într-o vreme când pe alte meleaguri a ternerea slovelor de-abia i i ea capul din scutece, Italia deja b tea la por ile nemuririi prin Decameronul lui Giovanni Boccaccio. E drept c unele dintre picantele lui povestiri î i au izvorul în literatura antic , precum cea cu femeia necredincioas ce- i ascunde ibovnicul în butoi, i care i-a fost inspirat lui Boccaccio de întâmplarea similar din romanul garul de aur al lui Apuleius. Dar faptul acesta nu prejudiciaz cu nimic hazul artistic al nara iunii, întrucât întâmplarea - repovestit cu mijloacele proprii i adaptat moravurilor tot a a de libertine ale timpului, se integreaz perfect în arhitectura c ii. Între numero ii urma i ai lui Boccaccio, o men iune special merit iscusitul c lug r Matteo Bandello, cu divina dulcea a limbii sale, spândit pretutindeni în cele peste 200 de nuvele dedicate m rimilor vremii. În ceea ce prive te literatura hispanic , este ea altceva decât o povestire interminabil (fiind circular , precum p mântul pe care-l îmbr eaz !), despre în elepciunea i nebunia lui Don Quijote, despre vorbirea miezoas a lui Sancha Panza i p aniile sale hazoase, despre leg tura de nezdruncinat dintre cei doi eroi? Nici nu-i cu putin altminteri, deoarece unitatea celor doi este chiar chipul spiritual al lui Cervantes, reflectat în oglinda ve niciei, ori - dup cum se tie - Cervantes reprezint chintesen a picaresc a spaniolilor, a a cum, dup expresia inspirat a lui Petre ea, Eminescu constituie pentru noi „o sum liric de voievozi”.

Iar pramatiile de picaro au traversat m rile i oceanele în c utare de noi inuturi, pentru a deveni pre edin i ori saltimbanci, boga i ori raci, lupt tori împotriva f delegilor ori, dimpotriv , f ptuitori de delegi. i pretutindeni duceau cu ei pe Don Quijote i Sancho Panza, pentru c inimile lor clocoteau de catolicism, iezuitism i cervantism. C ci, afirm cu t rie Miguel de Unamuno în Via a lui Don Quijote i Sancho, Don Quijote este un simbol al Spaniei, filosofia lui este filosofia mistic a Spaniei, iar el este un Iisus spaniol i un erou asemeni Cidului, i asta întrucât întruchipeaz idealul cel mai uman, anume idealul eroismului tragic. Donquijotismul fiind nemuritor, pe bun dreptate exclam Unamuno la moartea cavalerului: Tr iasc Don Quijote mort!

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

(James Joyce, Virginia Woolf, Malcolm Lowry), prefaceri datorate încerc rilor autorilor de-a cotrob i cu mai mult folos decât al ii prin * mintea, sufletul i gândurile personajelor, în pofida acestor înnoiri, Mergând mai spre nord i încercând cu sfiala datorat purit ii i deci, literatura englez nu este altceva decât un miracol shakesperean. re iei s p trundem în templul literaturii germane, va trebui s Toat literatura anterioar converge spre Shakespeare i din el iratrecem pe sub arcul de triumf în at la cote ame itoare de c tre titadiaz tot ce s-a z mislit de pre (nu doar în arhipelagul britanic!), c ci nismul lui Goethe i Schiller. Fire te, c ut rile faustice ale lui Goethe Shakespeare este unic i irepetabil, un p rinte al titanilor, care priîn multe din domeniile curiozit ii umane, olimpismul izvodirilor sale miser misiunea divin de-a zgudui cultura lumii i de-a o a eza pe sate mo tenire omenirii, la fel ca i tulbur torul poem schillerian coordonatele umanit ii i universalit ii. de-o nesecat emo ie artistic , reprezint încânt torul subiect al unei Scriitorii englezi, mul i ca frunza i iarba, se remarc atât prin povestiri f sfâr it despre om i aspira iile sale de împlinire cu ajusavoarea stilului, cât i prin ironia autentic britanic , poate nu întottorul valorilor cardinale. C ci o asemenea tem fascinant se constideauna suficient de fin i iscusit mânuit , îns mereu stând la pând tuie într-o pre ioas rezerv , care într-un context adecvat i îmboldit printre rânduri.

Iar maniera britanic de-a scrie, în chip firesc a fost de patosul inspira iei poate dobândi neb nuite contururi de lumin adoptat de scriitorii din fostele colonii.

A a se face c americanii, i cunoa tere... de pild , prea pu in înzestra i cu povestitul i ironia, prin harul i Pentru a fi pe deplin în ton cu capitolul de fa , din numeroasele verva satiric a lui Mark Twain i-au v zut visul cu ochii: ambele nume sonore ale literaturii germane, voi men iona doar dou : E. T. A. însu iri, îndelung râvnite la fo tii lor st pâni, au început s joace Hoffmann i Paul Heyse. De i situa i în epoci diferite i creatori ai tontoroiul în propria lor b tur ... unor stiluri distincte, ei se aseam prin m iestria decup rii unor În mod cert, cel mai talentat i mai suculent povestitor din litescene din via , prin fluen a nar rii i prin emo ia stârnit în cititor de ratura englez este William Somerset Maugham, narator de excep ie, vraja exprim rii f cusur. care pe bun dreptate a fost considerat un adev rat Maupassant al Autorul nemuritorului Motan Murr sim ea atrac ie spre fantasbritanicilor.

M rturie în acest sens stau nu numai nenum ratele lui ticul de natur romantic . Dar un fantastic lejer i firesc, cu personaje povestiri, toate excelând prin u urin a exprim rii i curgerea ac iunii, zoomorfe doldora de umanism i înzestrate cu un adorabil sim critic, dar i romanele, unele extrem de gra ioase, ca de pild lul pictat încât cititorul se simte captivat de la primele rânduri hoffmanniene i i aceasta în pofida elementului adulterin i morbid pe care-l con ine, particip din toat inima la magistrala intrig esut de autor. altele mai greoaie, precum romanul autobiografic Robie, ori mai dense În ceea ce-l prive te pe Paul Heyse, laureat al Premiului Nobel, ei i mai aproape de maturitatea artistic a scriitorului, a a cum putem bine, talentul lui de povestitor înn scut (este de-a dreptul fermec tor ne d m seama în Pl cerile vie ii. prin elegan a stilului i simplitatea ac iunii!), de adev rat vr jitor în Cel de-al doilea scriitor britanic, care cu certitudine nu poate mânuirea cuvintelor atunci când î i propune s creeze o atmosfer lipsi din galeria marilor povestitori, este Graham Greene. Autor al mai de epoc i s transmit o anumit stare emo ional , acest talent multor romane, unele de cea mai aleas factur poli ist (Omul nostru este atât de r scolitor i efectele sunt atât de bine dozate, ca de pild din Havana, Uciga ul pl tit), altele dezb tând probleme majore ale în superbele i tot atât de tragicele nuvele Andrea Delfin i ri a, omenirii: dictatura pre edintelui haitian Papa Doc Duvalier în romanul încât cititorul realmente simte c i pierde r suflarea i b ile inimii Comedian ii, ori r zboiul din Vietnam în romanul Americanul lini tit, i se iu esc atunci când ajunge cu lectura la momentele cheie ale Graham Greene se dovede te în fiecare din scrierile sale st pânul ac iunii, realizate prin „teoria oimului” ce i-a fost inspirat lui Heyse unui stil sobru, epurat de orice artificii inutile, precum i mânuitorul de o nuvel a lui Boccaccio. unui limbaj curat, simplu i foarte expresiv. * * În pofida enormelor lejerit i admise în exprimare i a prefacerilor Literatura scandinav i-a în at arm tura pe fundamentul nemupracticate în stil de c tre corifeii secolului 20 ai literelor engleze ti ritoarelor sagas, motiv pentru care pove tile i povestitorii se simt pe aceste meleaguri ca-n sânul lui Avraam. Norvegia în întregime se reflect în impozanta statur al lui Bjönstjerne Björnson, atât ca om voinic, dinamic i sociabil (marele critic danez Georg Brandes îl definea drept „un geniu cu bra ele deschise”), cât mai ales ca scriitor înzestrat cu un talent viguros precât un urs (de altfel, numele fiarei se reflect de dou ori în numele scriitorului!), profund ata at de natur , patrie, semeni i tradi ii. Disponibilit ile de povestitor ale acestui mare scriitor (laureat al Premiului Nobel i poet na ional al turi de Henrik Ibsen) se v desc cu prisosin în povestiri precum Arne, Fl ul vesel sau Fata pescarului, unde - asemeni lui Andersen i altor scriitori scandinavi - nu ezit s ne prezinte o natur animizat , adic o natur de basm, în care nordicii se simt perfect Carol Popp de Szathmary - Moscheia Baiazid, Istanbul integra i.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dar dac Norvegia avea nevoie de lupt tori aidoma lui Björnstjerne Björnson în vederea atingerii elului suprem - separarea Norvegiei de Suedia, ceea ce s-a i întâmplat în urma plebiscitului din 1905, în Suedia, firea p tima i dezl uit a lui August Strindberg n-a avut câ tig de cauz în confruntarea cu firea calm , duioas , de povestitoare cuminte a Selmei Lagerlöf, iar scriitoarea - mult mai modest în plan artistic i în dezbaterea ideilor fundamentale ale omenirii - a intrat totu i în posesia Premiului Nobel. (N.B. Dac Strindberg este cel mai admirat scriitor suedez, Selma este cu certitudine cea mai iubit !)

Formidabilul apetit al Selmei Lagerlöf pentru basm, pentru poveste în general, la fel ca i irezistibila atrac ie exercitat asupra scriitoarei de c tre natur în general, de natura animizat în special, toate acestea sunt reflectate cu mult sim ire artistic de întreaga ei oper , cu deosebire de Povestea lui Gösta Berling i de Minunata torie a lui Nils Holgersson, acest adorabil Ulise suedez. C ci, lucru vrednic de-a fi semnalat, romanele Selmei Lagerlöf sunt de fapt false romane! Ele sunt ni te încânt toare basme, redate cu mijloacele romanului i extinse la dimensiunile acestuia... * Pentru c subiectul în dezbatere risc s ia propor ii de-a dreptul monstruoase i pentru c oricum n-are anse s -i mul umeasc pe cusurgii, ba dimpotriv , m gr besc s închei, nu înainte de-a aminti înc vreo câ iva povestitori îndr gi i, cu toate c - recunosc - numele lor n-au rezonan a celor de mai sus. Astfel, în literatura austriac merit men iona i Adalbert Stifter i Ferdinand von Saar, în cea polonez Boleslaw Prus, în literatura argentinian Jorge Luis Borges i Adolfo Bioy Casares, în uria a literatur chinez U Ceng-en i Ba Jin, iar în cea japonez Yasunari Kawabata. De altminteri, cu excep ia austriecilor i a polonezului, în cartea Ofensiva sensurilor am f cut anumite aprecieri asupra tuturor celor care pe acest final sunt doar aminti i.

3.3. Cuvântul care c tore te Având multiple sarcini (de la a sugera pân la a decide i ordona), sarcini prin care rela iile interumane se dezvolt i se modific necontenit, cuvintele ascund în profunzimea lor dorul de apropiere înspre miezul cunoa terii. Datorit acestui fapt, mi carea cuvintelor prin comunicare c tre dezv luirea sensurilor lor adânci, dobânde te caracterul necesit ii, asemeni mi rii în general. Direc ia predilect de mi care a cuvintelor inspirate este verticala, c ci cuvintele „ce exprim adev rul” sunt ca ni te sateli i atra i de des vâr irea Cuvântului, pentru ca dup înve nicirea lor prin îmb iere în lumina gra iei divine, s coboare la nivelul atotumanului atins de harul crea iei...

Poate c cele mai palpitante pagini din literatura universal sunt paginile dedicate c toriilor i peregrin rilor. Este genul de literatur unde elanul artistic i fantezia debordant a autorului î i dau mâna în asaltul asupra redutelor captivantului, iar dup cucerirea acestora, în urcu ul spre culmile d toare de fiori ale senza ionalului. ci ce altceva decât o nemuritoare împletire între artistic i fabulos, ambele unice prin vâna lor homeric , reprezint Odiseea peripe iilor i peregrin rilor lui Ulise în drumul s u spre Itaca, insula natal ?! i chiar dac drumul eroului este pres rat ba cu ademenelile vr jitoarelor i sirenelor, ba cu r ut ile i cruzimile unor mon tri precum ciclopii, fantasticul mereu prezent nu devine sup tor, întrucât nu este precump nitor. Dimpotriv , prin m iestria cu care Homer umanizeaz însu i fabulosul, a a încât istoria peripe iilor lui Ulise se prezint ca o minunat poveste a luptei dintre bine i r u, avem în acest mod o splendid dovad a izbânzilor umane prin fidelitate, cutezan i încredere în for a invincibil a binelui. i astfel, cu ajutorul neprecupe it al zeilor, eroul î i vede visul cu ochii - împlinirea

Anul VII, nr. 3(67)/2016

destinului s u fericit!

Dar Satyriconul lui Petroniu, primul roman din literatura latin i cel dintâi roman (fragmentar) din literatura universal , este el altceva decât un minunat periplu al eroilor prin diverse medii ale Antichit ii (intr într-un bordel, particip la un festin etc.), prilej cu care autorul, acest arbitru al elegan ei, ne ofer incitante mostre din moravurile libertine ale vremii, chiar dac pentru elocven a descrierilor folose te anumite expresii licen ioase!?

Tot a a admirabilul roman garul de aur (respectiv Metamorfoze) este o suit de delicioase istorisiri inserate în firul n valnic al ac iunii. Chiar dac întrerupe firul ac iunii - îns este o binevenit întrerupere, de cel mai înalt nivel artistic -, basmul Amor i Psiche reprezint o excep ional inser ie, care dezv luie bogatele resurse artistice ale autorului i care, departe de a sc dea, ridic la cote incredibile emo ia cititorului. Ac iunea romanului se constituie de fapt dintr-o succesiune de întâmpl ri dintre cele mai n stru nice i hazoase din via a lui Lucius, dup ce acesta se transform în m gar prin utilizarea altei alifii decât cea care urma s -l fac pas re, i apoi ca m gar trecerea lui de la un proprietar la altul, fiecare cu sl biciunile i n ravurile sale. P strându- i nealterat instinctul de conservare (teama uman de castrare este prezentat cu o verv irezistibil ), precum i spiritul de observa ie, Lucius în pielea de m gar ne prezint într-un încânt tor limbaj satiric o palet diversificat din moravurile scandaloase ale timpului (ho i, sperjuri, femei adulterine, ucideri i sinucideri), pentru ca în final, cu ajutorul zei ei Lunii s reintre în pielea de om dup înfulecarea petalelor de trandafiri, singurul leac prin care se putea anula efectul vr jitoresc al alifiei bucluca e. * Evul Mediu s-a v dit un mare produc tor i consumator de fantastic, hidos i monstruos. Preocup rile teratologice sunt prezente atât la arti ti de frunte precum Albrecht Dürer i Hieronymus Bosch, cât i în literatura cavalereasc a timpului ori în crea ii halucinante de tipul lui Dracula.

Dac vr jitoria era aprig prigonit de Inchizi ie, f a putea fi cu totul eradicat , tocmai datorit enormei influen e pe care o exercita asupra min ilor i spiritelor vremii, multe dintre ele de-o aleas cultur , în schimb esoterismul i tiin ele oculte se bucurau de mult pre uire, piatra filosofal era c utat cu îndârjire, formulele magice ale nemuririi ijderea, iar laboratoarele lucrau din plin fie pentru ob inerea aurului în retortele alchimi tilor, fie pentru z mislirea vie ii (homunculus) în retortele magicienilor. În asemenea condi ii nici nu-i de mirare c realul mergea bra la bra cu fantasticul i c adev rul se zb tea s scape din bra ele vânjoase ale misticismului. Dar tot atunci s-au pl dit miturile unor min i neobosite i scormonitoare, ca de pild mitul faustic, min i care i-au afirmat triumful nelini tii creatoare în opere de prim rang din cultura universal .

Prin vigoarea i prospe imea operei sale, prin for a cuvântului u care a spart plato a medieval i a aruncat pun i trainice dinspre trecut spre viitor peste h urile c scate în istoria feudal , Dante Alighieri se dovede te uimitor de necesar i actual, iar Divina comedie o carte mereu tân , asemeni sufletului i aspira iilor umane.

Altfel spus, Dante i opera sa alc tuiesc un tot unitar, anume mitul înfr it cu miracolul: mitul poetului des vâr it, animat de dragoste mistuitoare pentru pierduta Beatrice i pentru patria sa la fel de pierdut , care în pelerinajul s u prin lumea umbrelor are parte deo c uz pe m sur - Vergiliu, autorul Eneidei, cel mai mare poet al Antichit ii i simbolul ra iunii umane; tot a a, miracolul alc tuirii unei poeme inspirate de întreaga umanitate i dedicat întregii omeniri, c ci lumea dantesc de dincolo este în fond lumea terestr , cu sl biciunile i viciile ei îngrozitoare, dar i cu însu irile ce justific optimismul poetului i încrederea sa neclintit în capacitatea de

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iobagilor mor i! Întrucât în acte se specifica doar num rul sufletelor cump rate, nu i modul în care se prezentau ele, i întrucât indicatorul principal al averii era num rul iobagilor afla i în proprietate, iat c prin acest truc Cicikov avea anse s par altceva decât ceea ce era în realitate.

Fire te, spiritul însetat de dreptate i adev r al autorului nu putea sa nepedepsite potlog riile mai vechi i mai noi ale eroului s u, a a din fragmentele p ii a doua (atât cât ni s-a p strat), afl m cum Cicikov n-a sc pat de ochiul justi iei...

Mai important pentru noi este faptul c sub fichiul când mai blând când mai t ios al ironiei gogoliene, Cicikov cel uns cu toate alifiile este primit de reprezentan ii mo ierimii i ai autorit ilor locale, ocazie cu care ni se prezint ba figuri tipice de func ionari birocra i i corup i, ba chipuri de boieri inutili i zurbagii asemeni lui Nozdriov, ori sâcâitori i muceg i precum Korobocika.

Doar chipul inteligent i energic al întreprinz torului Kostanjoglo (un nerus) nu poate da via vastului tablou al unei mo ierimi ce- i cloce te indolen a în conace d nate i- i târâie nepriceperea prin noroaiele satului spre ruina sa deplin (cazul lui Hlobuev). * Indiscutabil c din capitolul da fa nu poate s lipseasc Selma Lagerlöf, acea distins i mereu tân doamn a basmului scandinav.

Pentru c Nils Holgersson nu este un c tor oarecare. Cu mijloacele aflate la îndemâna basmului de mare sim ire, autoarea îl transform pe s rmanul Nils într-un spiridu de-o chioap .

Acesta se arat mâhnit peste m sur la început, adic atunci când se gânde te la mâhnirea p rin ilor s i. Dar apoi mai prinde ni ic inim , încalec pe gânsacul din curtea p rinteasc i amândoi intr în forma ia gâ telor s lbatice ce zboar spre Laponia. Ei, i din acest moment încep pentru Nils nu numai deliciile zborului, ci i încerc rile la care este supus oricare personaj de basm, fie el oricât de mic i inocent. Neajunsul staturii i al for ei este suplinit prin cel al iste imii, dar mai ales prin ajutorul oferit de natura animizat . C ci el, prichindelul, iube te cu ardoare natura i toate vie uitoarele, drept urmare în elege oaptele copacilor i poate dialoga cu gâ tele, vulturul, vulpoiul sau ursul. Ajutorul vine întotdeauna la anc, i astfel Nils scap nu numai din toate capcanele întinse de vulpoi, ci chiar din ghearele ursului. toria lui Nils înspre Laponia îi ofer scriitoarei prilejul s ne prezinte frumuse ile Suediei, s vorbeasc cu emo ie dar i cu mândrie despre întinsele ei lacuri i p duri, despre mun i i ape repezi, despre ferme, combinate metalurgice i mine de fier, despre oameni, tradi ii i obiceiuri. i fire te c în anumite situa ii, seara mai ales când oamenii stau în tihn la taifas, se simte nevoia unor pove ti adiacente, ce au caracter local i care rotunjesc ac iunea basmului principal.

Cât prive te finalul, ei bine, acesta nu poate s fie decât unul, adic a a cum se sfâr te orice poveste frumoas i orice vis fermec tor: Nils se reîntoarce în ograda rinteasc , î i reia înf area dinainte, iar gâ tele, cu tot dragul prins de el, î i d de rosturile lor, pentru c prin schimbarea survenit , el nu mai pricepe glasul lor, nu mai pricepe glasul naturii. * Dar care literatur a lumii se simte înfiorat de dorul de duc i de aventur la fel ca literatura anglo-american ? Tonul acestei literaturi este dat de c tre Daniel marin

regenerare moral-spiritual a omului.

Cei doi mari François (Rabelais i Villon) î i afirm la rândul lor predilec ia pentru c torie: unul pe mare i uscat prin intermediul nemuritorilor s i eroi Gargantua i Pantraguel, prilej cu care se las purtat de curentul satirei înspre ostrovul râsului s tos, cel lalt c torind el însu i c lare pe versul s u înaripat prin lumea subteran a ho ilor i prostituatelor, de i, cum bine scria într-un moment de mare cump , a fost foarte aproape „de-a ti bietul grumaz,/ cât trage curul la necaz”. * torie spre soare-apune este celebra carte a lui U Ceng-en, poate cel mai mare scriitor medieval chinez i unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile. De i în esat de miraculos i fantastic de-a lungul întregului traseu pe care s-a angajat c lug rul budist Tripitaka pentru a aduce c ile sfinte ale budismului din India, cartea nu este nici pe departe greoaie ori obositoare. Dimpotriv , fluen a limbii i ac iunii, ca i fermec torul proces de umanizare izbutit de autor, confer c ii indiscutabile însu iri în sprijinul unei lecturi pe cât de agreabil , pe atât de instructiv vizavi de tradi iile i mentalit ile chineze specifice timpului, iar personajele, cu prec dere Maimu a, au parte de întreaga simpatie a cititorului pentru giumbu lucurile la care se dedau i hazul pe care-l stârnesc.

Dar Cartea celor o mie i una de nop i este ea altceva decât o delicioas c torie prin mirifica lume arab din vremea marilor califi, precum Harun Al-Ra id, un neobosit periplu peste m ri i ri necunoscute, în compania lui Sindbad Marinarul i a altor multe personaje, ce- i v desc temeritatea i dorul de aventur în extraordinarele peripe ii la care-i supune inepuizabila fantezie oriental ?! * i pentru c mai sus tot am intrat pentru o clip în loja de unde Gogol privegheaz asupra literelor ruse ti, este cât se poate de nimerit subliniem c profilul moral al nemuritorului s u Cicikov a fost devâr it prin c toriile pe care acesta le-a efectuat i prin mul imea contactelor avute cu diver i exponen i ai societ ii ruse ti din acele timpuri.

Cicikov este în definitiv produsul unei societ i muribunde: o societate în care ranii mor ca mu tele, iar cea mai mare parte din mo ieri sunt sterpi i f vlag - adev rate suflete moarte. În aceste condi ii, lui Cicikov - veritabil maestru al r bd rii, pref toriei i al pung iilor cu blazon -, îi încol te în minte ideea s lt rii pe scara social prin cump rarea a ceva nemaiauzit pân la acea dat : sufletele

Carol Popp de Szathmary - Peisaj

27

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Defoe, îndat dup anul 1700. Adic atunci când îi apare celebrul roman Robinson Crusoe. La acea dat englezii fierbeau în sucul revolu iei burgheze de la 1688, revolu ie prin care s-a consfin it victoria definitiv a protestantismului. Tot atunci, nevoile tot mai presante ale industriei în plin avânt, au dus la saltul spectaculos înregistrat de comer . Dac la toate astea se adaug atacurile din ce în ce mai îndr zne e ale pira ilor englezi împotriva cor biilor spaniole care c rau enormele bog ii stoarse din colonii, avem un tablou al cauzelor ce i-au impus Angliei construirea unei flote (comerciale i de r zboi) în m sur s o fac st pâna m rilor, pentru ca mai apoi, prin flota i echipajele sale încercate, s pun bazele unui impresionant sistem colonial.

Robinson Crusoe este cartea care semneaz actul de na tere al romanului englez modern. În definitiv, romanul nu face decât s exprime n zuin ele burgheziei timpului, ba chiar n zuin ele autorului însu i, de vreme ce Daniel Defoe f cea parte din burghezia mijlocie.

Cum se explic enormul succes de care s-a bucurat romanul înc de la apari ie, iar apoi men inerea lui constant de-a lungul timpului în preferin ele atâtor i atâtor genera ii de cititori? Prin aceea c dualte peripe ii anterioare pe mare i pe uscat, prin care nedomolitul Robinson deja se furi ase în inimile cititorilor, dup naufragiul pe insul începe marea sa aventur - aceea a luptei cu natura i a activismului s u neostoit. Adic omul, omul îndr zne i curajos de dinaintea naufragiului, nu se las cople it de disperare dup dezastru, ci g se te resursele fizice i spirituale necesare pentru a lupta i învinge. i astfel, omul nechibzuit i neascult tor, adic deficitar la capitolul educa ie, a a cum s-a dovedit Robinson Crusoe pân la naufragiu, dup acest moment fatidic î i încordeaz voin a i într-un asemenea chip el va cunoa te remarcabilele rezultate ale educa iei prin munc i perseveren . Altfel spus, în condi iile vitrege în care a fost azvârlit de destin, Robinson Crusoe va reface toate etapele civiliza iei parcurse de omenire în mii de ani: vân toarea, cre terea animalelor, cultivarea p mântului, ol ritul etc.

Fiindc oricare dintre noi ar putea fi în locul lui Robinson, ne bucur m din toat inima atunci când el înregistreaz succese (cu ol ritul, cu înmul irea caprelor ori în luptele cu canibalii i mai târziu cu r zvr ti ii de pe nav ) i ne întrist m când are parte de anumite ecuri. Dar a a cum se cuvine unui personaj perseverent dintr-o carte plin de înv minte, linia izbânzilor este statornic ascendent , iar credin a în for a faptelor bune (vezi eliberarea lui Vineri din mâinile altor canibali) duce în final la pedepsirea r ului i la plecarea celor buni de pe insul .

Fiind foarte aproape de condi ia omului obi nuit, cu micile lui virtu i i marile lui defecte, nu-i de mirare c pe lâng simpatie, nutrim fa de Robinson i mult pre uire.

Iar sentimentele noastre r mân la fel de vii i puternice, chiar i atunci când con tientiz m c „robinsonada” n-a pornit de la zero, ci de la cuno tin ele puse la dispozi ia eroului de cel mai avansat stat capitalist al vremii, i c autorul a înscris „robinsonada” pe o necesar curb ascendent atunci când „a adus” corabia naufragiat aproape de rm, pentru a face posibil salvarea unor lucruri de importan vital : pu ti, muni ie, unelte de tâmpl rie, mâncare, semin e, haine, de care nu e greu de imaginat cum s-ar fi desf urat aventura de pe insul ...

Dar Daniel Defoe, adversar al fic iunii, desf oar partitura unei imagina ii realiste, scris pe notele unui limbaj simplu, direct i atr tor, fapt care confer ac iunii un plus de cursivitate i atractivitate.

Scopurile urm rite în capitolul de fa ne oblig s nu p sim epoca lui Defoe, ci s ne aplec m ni el asupra personalit ii complexe a marelui s u contemporan Jonathan Swift i asupra operei lui, o

Anul VII, nr. 3(67)/2016

oper pe cât de valoroas pentru literatura i cultura universal , pe atât de stranie i incitant .

Violen ele de cleric polemist, de ap tor furibund a cauzei irlandezilor i de mizantrop dotat cu un sarcasm devastator, toate acestea l-au impus pe Swift cu autoritate în ochii semenilor, dar într-un mod nuan at, care pân în zilele noastre basculeaz între admira ie i dispre , între pl cere i sil . Dac mai ad ug m la cele spuse i ultimii trei ani de via petrecu i de Swift în negura nebuniei, nu-i de mirare pentru psihologi i psihanali ti el continu s fie un „caz”.

Comportamentul lui derutant, spun ace tia, î i trage seva din anumite traume infantile (orfan de tat , Swift î i tr ie te primii ani de via departe i de mama lui), precum i din frustra ii de natur erotic .

Acuzat de predilec ie spre scatologie i de violen e ale limbajului, totu i nimeni nu poate nega c prin umorul negru i sarcasmul feroce pe care le-a cultivat cu o m iestrie ne mai întâlnit pân la el, Swift se afirm drept precursorul acestui gen de literatur anglo-american .

Tot a a, el este un precursor în literatura absurdului, filia ia fiind stabilit (de pild prin anticipa iile kafkiene) f drept de t gad .

Desigur, opera fundamental a lui Swift o reprezint toriile lui Gulliver. Asemeni eroului lui Daniel Defoe, dar mai ales asemeni tuturor navigatorilor îndr zne i i aventuro i din epoc , Gulliver se simte cuprins i el de febra c toriilor, ce aveau ca miz descoperirea de noi inuturi aduc toare de foloase materiale. C ci, dup cum precizeaz Swift, aceste inuturi locuite de primitivi erau de îndat colonizate de englezi, fie ei i pira i, pentru ca dup obi nuitul val de crime i jafuri, respectivul teritoriu s intre în st pânirea Coroanei engleze.

Ceea ce nu este cazul lui Gulliver i al c toriilor sale, pentru c - a a cum afirm autorul - cartea de fa are menirea s -l înve e pe cititor, iar nu s -l distreze!

Cartea se constituie dintr-o suit de c torii dintre cele mai miraculoase, i în fiecare din aceste c torii Swift dovede te enorme resurse în cultivarea utopiei i în construirea unei lumi halucinante: împ ia liliputanilor i cea a uria ilor, insula plutitoare sau cea condus de cai (equocentric ). E adev rat c în domeniul utopiei Swift a fost precedat de gânditori ilu tri precum Thomas Morus i Campanella. Dar dac utopiile înainta ilor se remarc prin caracterul lor ra ional i abstract, utopiile lui J. Swift dobândesc un plus de concrete e i intensitate, implicit de credibilitate din partea cititorului, prin nota de realism conferit de încerc rile la care este supus Gulliver, iar apoi de încadrarea acestuia în noile colectivit i i de descrierile extrem de minu ioase ce ilustreaz talentul naratorului.

Dar oricât de precise ar fi m sur torile, ele nu au darul s -i transmit lui Gulliver siguran i echilibru de nezdruncinat. Dimpotriv , ele î i dovedesc relativismul lor derutant i amuzant de-abia dup ce Gulliver p se te împ ia uria ilor i revine în Anglia. Vie uirea printre uria i a ajuns s -i schimbe percep ia despre sine i despre lumea înconjur toare, a a c dup revenirea în ar cu încredin area -i uria , el ajunge s strige la oamenii de pe strad s se dea la o parte ca s nu-i striveasc , încât - dup cum noteaz autorul cu umorul s u cuceritor -, „în vreo dou rânduri pu in a lipsit s nu m aleg cu capul spart din pricina obr zniciei mele”.

Fire te c Swift nu ezit s ia la refec rânduielile din Anglia timpului s u. Pe politicieni îi împarte în „capete turtite” i „capete rotunde”, respectiv partidul celor care sunt de p rere c oul se sparge la cap tul turtit i partidul celor de p rere contrarie. Iar de anumi i academicieni i oameni de tiin î i bate joc într-un mod copios, descriind preocup rile „savante” ale academicienilor de pe insula zbur toare: unul încearc s ob in lumin din castrave i, altul s extrag praf de pu din ghea , iar un arhitect se lupt s construiasc pornind de la acoperi ul caselor înspre funda ie.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

De altminteri, dispre ul lui Swift fa de om este neascuns: pentru el omul nu este un animal ra ional, ci un animal capabil de ra iune!

Acest dispre ajunge pân la refuzul oric rei colabor ri i apropieri de semeni, dup ce Gulliver este obligat s p seasc insula condus de cai, acea insul magnific unde nu se cunoa te r utatea, minciuna i pref toria, iar omul ajunge cu adev rat s cunoasc s tatea i lumina spiritual .

Literatura englez , la fel ca cea american , dovede te o adev rat sl biciune pentru c torii i aventuri. Dup Daniel Defoe i Jonathan Swift, cei doi mari deschiz tori de drum, mai amintesc câ iva scriitori care au excelat în acest gen de literatur : Samuel Butler, Robert Louis Stevenson, G. H. Wells i W. Wilkie Collins, iar din literatura mai apropiat de zilele noastre: W. Somerset Maugham i Graham Greene, doi scriitori pe care deja i-am amintit în capitolul precedent i care în prezentul capitol merit o men iune special atât pentru dorul lor nestins de hoin real , cât i pentru firescul plas rii ac iunilor i eroilor lor în cele mai dep rtate zone ale globului. * Dar dup cum precizam mai sus, nici americanii nu r mân de ru la acest capitol. În Aventurile lui Gordon Pym, Edgar Allan Poe se dovede te acela i maestru al palpitantului i senza ionalului, duse pân la situa ii limit .

Mark Twain, acest rege al umorului yankeu, se v de te în via hoinar i mereu îmboldit spre aventur , adic aidoma îndr gi ilor s i eroi Tom Sawyer i Huckleberry Finn. Dar se pare c întâmpl rile celor doi pe continentul american nu au fost în m sur s -i mul umeasc înclina ia lui Twain spre aventura zemoas i hazoas . Drept urmare, în fac un yankeu, pe care - printr-o magistral pas magic - îl proiecteaz înapoi în timp pân în secolul al VI-lea, taman la curtea regelui Arthur. i astfel s-a z mislit Un yankeu la curtea regelui Arthur...

Pentru c ei în i au avut parte de întâmpl ri neobi nuite în c toriile întreprinse, este normal s nu ne gr bim atunci când ne îmbarc m pe balenier împreun cu Herman Melville, ori când Jack London î i cheam la taifas str bunii...

Da, este cât se poate de adev rat c în tinere e Melville a urcat pe balenier pentru a- i câ tiga pâinea cea de toate zilele. Dar la câtva timp dup îmbarcare, s tul de ca alo ii din M rile Sudului i de uleiul de sperman et, Melville dezerteaz i- i g se te un neuitat refugiu între polinezieni. Apoi se îmbarc pe un alt vas, ajunge acas

Carol Popp de Szathmary -

nci

29

i aici, cu cultura adunat printre butoaiele de pe vas, se hot te scrie povestea ederii sale printre polinezieni. A a începe aventura scrisului, dar drumul spre culmile artei este anevoios, pentru c el trebuie s treac printre f lcile Balenei Albe.

Indiscutabil c Moby Dick sau Balena Alb reprezint realizarea de vârf a lui Herman Melville. O carte provocatoare i captivant , asemeni oric rei capodopere, cu toate c nu este propriu-zis roman, poem epic sau tratat tiin ific despre cetacee. Dar având din toate acestea câte pu in i înc ceva pe deasupra, a rezultat o carte mare, ba mai mult, o carte unic , înc rcat de simboluri. ci ce altceva decât un simbol al r ului este celebra Balen Alb , pe urma c reia alearg c pitanul Ahab împreun cu întregul echipaj, nu doar în dorin a de-a se r zbuna pentru piciorul smuls de vr jma a perfid ! De i albul este culoarea asociat îndeob te cu puritatea i ging ia, albul acestei dih nii de-o „r utate impenetrabil ”, dup opinia c pitanului Ahab, este un alb însp imânt tor prin masivitatea i u urin a cu care monstrul se mi , dar mai ales prin inteligen a de-a dreptul diabolic cu care el tie s evite capcanele vâtorilor i s r spund cu lovituri mortale la agresiunile ce-l vizeaz .

Dovad în acest sens stau nenum ratele harpoane înfipte în imensa sa cocoa , dar care n-o împiedic pe balen s alerge ca o stihie a înfrico torului i dizgra iosului prin imensitatea oceanului planetar, pentru ca în final s provoace scufundarea cor biei prigonitoare i moartea echipajului.

Din aceast încle tare pe via i pe moarte scap doar naratorul teribilelor peripe ii, marinarul Ismael. Salvarea lui Ismael este în egal sur uluitoare i simbolic : uluitoare prin aceea c Ismael scap de la înec cu ajutorul unui co ciug ce apar inea prietenului s u, s lbaticul i multinimosul Queequeg; simbolic atât prin faptul c via a este inextricabil împletit cu moartea i c în cazul de fa salvarea unei vie i se datoreaz într-un mod aproape miraculos celui mai sepulcral dintre obiecte, cât i prin înc rc tura simbolic , cu rezonan e biblice, atribuit numelui personajului.

Un personaj cu numele de Ismael trebuie neap rat s tr iasc i pun bazele unei mari semin ii, aidoma lui Ismael din Genesa, fiul ruit lui Avram de egipteanca Agar, roaba Sarei, din care - dup spusele înv ilor - descind arabii!

Nici nu-i de mirare c un monstru de gabaritul i perfidia r ut cioas a Balenei Albe a alimentat legendele marin re ti despre ubicuitatea, ba chiar despre nemurirea ei, nemurirea - dup cum noteaz autorul - nefiind altceva decât o form de „ubicuitate în timp”.

Dar într-o asemenea ordine de idei, avem deplina libertate s-o asimil m pe Moby Dick cu însu i oceanul zoomorfizat: albul monstrului este aidoma cu albul spumei apelor, perfidia de care d dovad este dup chipul eternei perfidii marine, iar grovia atacurilor îndreptate împotriva temerarilor urm ritori, te duc cu gândul la stihia apelor dezl uite.

Este limpede c în aceast accep iune, pitanul Ahab (Ahab este numele unui rege izraelit), cel despre care autorul spune „era prin al pun ii, rege al m rii i senior al leviatanilor”, nu avea nici o ans în confruntarea cu o for invincibil , chiar dac pentru momentul decisiv al confrunrii a subordonat voin ei sale monomane întregul echipaj în alc tuirea sa pestri : americani, englezi, danezi, francezi, maltezi, tahitieni, portughezi i spanioli, laolalt cu la râu

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

negri i indieni, cre tini împreun cu p gâni, adic un veritabil ghiveci social înghesuit într-o alt arc a lui Noe, i chiar dac timp îndelungat s-a hr nit cu ur împotriva r ului i s-a ad pat cu speran a încrâncenat a r zbun rii. C ci împotriva inevitabilului dezl uit pe mare sau pe uscat, nu este în elept s porne ti la atac, nici m car atunci când împrejur rile nefaste te transform într-un r zvr tit cu aura de erou romantic i- i dau încredin area c , mai degrab decât un duh al r z-bun rii, ai toate însu irile unui instrument al destinului.

Dar c pitanul Ahab, „balaurul la b trân”, cum î i opte te sie i negri orul Pip, se vede el însu i „mai nebun decât nebunia îns i”.

Precizarea c nebunia lui e altfel, „e o demen demonic ”, nu schimb cu nimic auspiciile terifiante i tenebroase sub care se desf oar aceast vân toare sui-generis.

Iar dac Balena Alb reprezint un r u localizabil în timp i spa iu, acel monstru rezultat prin aglomerarea particulelor de r u favorizate de l comie, ambi ie ori minciun , atunci ideea pe care ne-o sugereaz Melville este aceea c -i infinit mai u or s lupt m împotriva r ului din noi i din lume când el se afl în fa , apelând la cele mai eficace arme pentru neutralizarea lui: iubire, modestie, cump tare, spirit de dreptate i adev r.

Devenit monstruos prin întindere i greu de zdruncinat prin rezisten a opus la asaltul binelui, r ul - asemeni unui Moloch ve nic fl mând - î i cere cohortele nesfâr ite de jertfe, fie sub înf area zboaielor i bolilor, fie - în forma actual - sub cea a catastrofelor provocate de poluare. Fire te, cu toat aparenta lui atotputernicie, ul din lume va fi f cut inofensiv atunci când Marele Arhitect va crede de cuviin .

Jack London este genialul nelini tit al literaturii americane. Cu totul i cu totul lipsit de dragoste matern i de c ldura c minului rintesc, Jack London a peregrinat pe mare i pe uscat, atât pentru asigurarea pâinii cea de toate zilele, cât i pentru aflarea lini tii i a dragostei dup care tânjea. Pâinea i-a câ tigat-o cu mult trud , practicând diverse meserii, din care - asemeni înainta ului s u Herman Melville - nu putea s lipseasc aceea de marinar. Dup propria lui rturisire, dramul de lini te necesar pentru a se reg si pe sine, apar ine perioadei petrecute în Alaska. Iar dragostea de frumos a îmbinat-o cu cea de adev r, i pe amândou a c utat s le afle din i. C ci aidoma lui Melville i aidoma altor americani deveni i la iu eal celebri, Jack London a fost un autodidact, mereu îmboldit de la spate de nevoia de-a ti.

Via a plin de priva iuni în care s-a zb tut ani i ani la rând, la fel ca i nenum ratele piedici întâmpinate pe drumul afirm rii, i-au ar tat cât se poate de clar c simpla acumulare de cuno tin e nu-i suficient , pentru a izbuti cu adev rat trebuie s ie i în fa , c adic trebuie lup i din r sputeri pentru a te apropia de perfec iune. Iar dup lecturi temeinice din Darwin, Herbert Spencer i Fr. Nietzsche, i-a mai însu it câteva idei, pe care din acel moment le-a aplicat necontenit în via i oper . C ci despre Jack London, cu îndrept ire se poate spune c a scris cum a tr it i a tr it cum a scris! De la Darwin a împrumutat ideea selec iei naturale; de la Spencer a preluat concep ia organicist asupra societ ii, precum i teoria inegalit ii raselor, respectiv teoria superiorit ii anglo-saxonilor. Iar Nietzsche l-a cucerit prin cultul for ei i al supraomului.

Fidel acestor idei i teorii - evident, extrem de tentante, dar i amendabile în substan a lor intim ! -, Jack London a trecut de îndat la aplicarea lor pe propria piele, iar în c ile scrise la conturarea unor profiluri de supraoameni, ca de pild chipul lui Martin Eden din romanul omonim. Jack London a recunoscut c Martin Eden este el însu i, minus individualismul din pricina c ruia se sinucide. Dar a negat cu înver unare influen a lui Nietzsche în creionarea lui Martin Eden. Numai c dup câtva timp însu i autorul se sinucide - e drept,

Anul VII, nr. 3(67-/2016

nu prin înecare, ci prin otr vire cu pastile -, i astfel contradic iile dintre vorbe i fapte se adâncesc, iar asem narea dintre Jack London i Martin Eden merge pân la identitate.

Dar nu este singura contradic ie. De pild , dup copil ria lui plin de suferin e, era de a teptat ca, odat ajuns celebru i bogat, nu- i dea uit rii cele dou fiice din prima c torie. Totu i, a uitat complet de ele, în timp ce adun tura de lingu itori care mi una pe lâng el se înfrupta din plin.

Acesta a fost omul, îns nu totdeauna omul i opera formeaz o pilduitoare i inseparabil unitate. Iar opera lui Jack London, în pofida derap rilor datorate ambi iei i orgoliului s u, a încântat i continu încânte genera ii de cititori de pretutindeni cu for a evocatoare a povestirilor i cu ac iunile palpitante, magistral conduse în opere precum Chemarea str bunilor, Col alb sau lcâiul de fier. * Pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului i prezentului capitol ceea ce i se cuvine, voi aminti câteva nume de scriitori, de neadmis s lipseasc dintr-o scriere ce aspir la în eleapt temeinicie i desf toare alc tuire.

De pild , n-ar p rea aceast scriere schiload dac a uita s pomenesc de cele trei plec ri de-acas ale nemuritorului Don Quijote în tov ia nepre uitului s u scutier Sancho Panza, atunci când prea bine se tie c fiecare plecare, în pofida ingratitudinilor sau ciom gelilor de care deseori eroii au avut parte, a însemnat o victorie de seam pentru limba i spiritualitatea spaniol , implicit pentru cultura universal ?! i chiar dac timpul i vigoarea fizic nu i-au îng duit lui Don Quijote s colinde întreg p mântul pentru a-i pedepsi pe tic lo i i a îndrepta strâmb ile, nici contemporanii lui i nici genera iile urm toare n-au avut motive s se plâng de dezinteres din partea cavalerului. Prin felul cum gândea i ac iona, chiar dac deseori o f cea într-un mod aparte, ce lesne friza nezdr venia, prin uluitorul amestec de eroism i tragism, de m re ie i bufonerie, de în elepciune i demen , Don Quijote a dovedit de-a lungul timpului c este întru totul uman i c donquijotismul de-a pururi va r mâne o fascinant fic iune, împletit în chip magistral cu nelini tile i aspira iile omului, cu sacrul i profanul, cu frumosul i adev rul, nu mai pu in cu nedreptatea i minciuna, cu l comia i tic lo ia.

Portugalia n-are cum s lipseasc din aceast panoram a cuvântului c tor, fie i pentru îndr zneala navigatorilor portughezi, care, prin curajul i iscusin a lor, au contribuit din plin la reu ita marilor descoperiri geografice, implicit la trasarea noilor frontiere ale lumii i cunoa terii.

Din interesanta literatur lusitan , m voi apleca doar asupra a dou c i: torie prin ara mea i Relicva. Prima, semnat de ilustrul scriitor romantic Almeida Garett, ni se prezint ca o adev rat simfonie de culori - pagini de istorie i tradi ii portugheze, pe canavaua rora erpuiesc opiniile i impresiile scriitorului vizavi de cele constatate, dar se intercaleaz i istorisirea unei taine de mare efect artistic, cu întreaga suit de conflicte, amoruri i tragedii romantice puse de ea în mi care.

Relicva este romanul de mare sim ire artistic al scriitorului Eça de Queiroz, o crea ie ce- i extrage valoarea din farmecul irezistibil al limbii, din echilibrul interior i dozajul perfect al efectelor, din peripe iile tragico-comice la care autorul îl supune pe Teodorico Raposo - eroul litor, iar la urm victima p lelilor sale - i din ironia mereu prezent , fie atunci când scriitorul relateaz ipocrizia i falsa credin a lui Teodorico, fie atunci când red fanatismul trufa i amenin tor al bogatei sale m tu i.

Romanul î i despic ac iunea pe dou planuri. În planul real are loc c toria lui Raposo la Ierusalim pentru a o reprezenta la locurile

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sfinte pe bigota lui m tu . Dar relicva preg tit în derâdere pentru trân , printr-o just ironie a sor ii se constituie pân la urm în dovada incontestabil a destr rilor lui Teodorico. Demascat f putin de t gad , ipocritul se vede alungat deîndat din casa m tu ii, i astfel î i vede n ruite speran ele de-a pune mâna pe averea b trânei. În plan oniric, Eça de Queiroz relateaz c toria efectuat de Raposo la Ierusalim exact în ziua crucific rii Mântuitorului Iisus.

Ac iunea este i pe acest plan palpitant , întrucât autorul se v de te un iscusit realizator al tablourilor de epoc . Iar Teodorico Raposo din vis ni se prezint ca fiind animat de sincere i puternice sentimente cre tine, ceea ce dovede te c ipocrizia tân rului erou nu este altceva decât un palid reflex al ipocriziei cultivat de cler i practicat cu zel de cre tinii boga i i trufa i.

Jules Verne, la rândul lui, are locul bine statornicit în istorisiri de acest gen. C ci prin n zuin a lui spre cunoa tere, prin avântu-i spre aventur i prin fantezia scânteietoare cu care a construit intrigile i i-a plasat eroii în cele mai surprinz toare ipostaze pe uscat, pe mare ori în aer, Jules Verne i-a asigurat un loc de onoare în inimile cititorilor tineri i mai pu in tineri. În literatura american a secolului 20, Ernest Hemingway a ocupat cu autoritate un binemeritat loc de frunte, dovada în acest sens fiind atribuirea prestigiosului Premiu Nobel, înalt recunoa tere i r splat a valorii întregii sale crea ii, a str daniilor depuse pentru îmbog irea culturii universale. Asemeni altor scriitori americani, Hemingway a fost un mare nelini tit i peregrin (Spania, Africa, Cuba), un iubitor al neobi nuitului i un pasionat de exotic, fapt pentru care a c torit pretutindeni în lume, iar eroii i c ile sale de-un exemplar realism nu puteau s nu-i calce pe urme.

Ajuns la sfâr itul acestei c torii lungi i întortocheate, nu puteam s -mi doresc o încheiere mai fericit decât aceea în compania lui Panait Istrati. Mai mult ca oricare dintre românii celebri, Istrati a fost un hoinar de mare calibru - din Asia Mic pân în Fran a, dar i un povestitor neîntrecut. A fost un redutabil lupt tor (prin str duin e supraomene ti i-a însu it o francez f cusur), dar i un învins în credin i idealuri, dovada f când-o Spovedanie pentru învin i, cartea despre brutala n ruire a marilor sale prietenii i a speran elor legate de viitorul comunist al omenirii.

31

Dar cine îi poate contesta vraja limbii de povestitor înn scut ori cea de evocator al suferin elor românilor! Tocmai pentru a putea zbuna nedrept ile datorate potenta ilor vremii (cel mai adesea greci i turci), Panait Istrati le-a conferit eroilor i eroinelor sale (Cosma, Ilie, Floricica) staturi homerice. Iar ace tia, iubitori de libertate i dreptate în mult mai mare m sur decât de huzur i trai u or, nu aveau alt cale decât s devin haiduci. Adic lupt tori aprigi i neînfrica i, i în aceast calitate, du mani ai potenta ilor vremii i ai legilor nedrepte care-i ap rau pe ace tia.

Prin via a lor slobod i aparent f griji - o frumoas reeditare a omului integrat în natur i în comunit ile primordiale -, haiducii reprezentau pentru oprima i atât un exemplu cât i o speran : pentru cei curajo i exemplul c aceasta-i calea de urmat în lupta cu r ul social, iar pentru frico i i nehot râ i, speran a c acest firicel de bine se va înt ri i va izbuti s doboare r ul.

Iar haiducii h duiau prin codrii nep trun i i a ineau calea potera ilor i îmbuiba ilor, ori î i f ceau apari ia la anumite cuiburi de jecm nitori pentru a-i pedepsi i u ura de bog ii. Se subîn elege oropsi ii i nevoia ii îi ajutau pe haiduci ba cu mâncare, ba cu informa ii: în definitiv erau de-ai lor i- i puneau vie ile în primejdie pentru ei! Dar iar i este adev rat c nu exist comunit i umane cozi de topor i tr tori. Deseori haiducii vrednici de cea mai aleas cinstire au sfâr it prin a fi tr da i de propriii tovar i (s fi fost invidie, ori apuc turi de Iud ?!) sau de indivizi tic lo i din satele pentru care- i puneau pielea la b taie. Al i haiduci i-au pierdut vie ile atunci când ei în i au devenit ni te potenta i trufa i i cu apuc turi de tirani...

Citim în c ile lui Panait Istrati despre ispr vile viteje ti ale haiducilor i ne bucur m din toat inima c au izbândit în ac iunile lor îndr zne e; suferim al turi de suferin a autorului atunci când eroii sunt înfrân i, dar nu sim im regret nici cât negru sub unghie atunci când împilatorii sunt pedepsi i pe m sura faptelor s vâr ite, chiar dac deseori pedepsele aplicate mustesc de cruzime. Dimpotriv , în acele clipe parc sim im o satisfac ie rece i nemiloas , taman ca la auzul sentin ei pronun ate împotriva unui criminal deosebit de perfid i periculos.

Stârnirea unor atari st ri suflete ti demonstreaz cât se poate de limpede talentul descriptiv i sugestiv al autorului. Dar mai demonstreaz dou lucruri: 1) C sufletul nostru r mâne mereu însetat dup bine, adev r, dreptate i frumos, adic dup esen ele de sorginte divin ; 2) C în orice colectivitate exist strâmi, a a c tare ne-am mai bucura s vin , dac nu un domnitor ca Vlad epe , atunci ori un cavaler al drept ii precum Don Quijote, ori haiducii lui Istrati, care prin mijloacele lor juste i neiert toare - s încerce a îndrepta lucrurile.

Carol Popp de Szathmary - Strad din Turcia

3.4. Cuvântul care une te a cum deja am precizat, Cuvântul are mai degrab sensul de etern activ i de principiu primordial, decât acela de rostire. Asta deoarece istoria celest este istoria unei lumi a armoniei i echilibrului, unde gl suirea este neadmis , întrucât gl suirea înseamn perturba ie. Ori, într-o lume a armoniei des vâr ite, comunicarea verbal i gestic se afl la mare distan de adev ratele priorit i. În lumea noastr

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sublunar i imperfect , comunicarea are un rol de prim rang. Aflat în imperiul necesit ii i în necontenit conflict cu timpul s u, omul se simte tot mai înstr inat i însingurat, motiv pentru care el caut cu disperare s ias din carapacea izol rii i s fug mâncând p mântul de strigoii plictiselii.

Pentru a sc pa de agresiunea celor dou harpii, omul modern a investit enorm în tehnica deplas rilor i a comunica iilor tot mai rapide. Dar nici în acest chip n-a reu it s fug de ceea ce el consider este cauza nefericirii sale tot mai accentuate, i asta pentru c nimeni nu poate s fug de el însu i. ci prin preeminen a acordat materialului în vederea consolid rii i perfec ion rii celor trei „c”-uri: consum-comoditateconfort, omul modern nu face altceva decât s i sporeasc nefericirea. Cauzele nefericirii sale sunt cât se poate de evidente, dar hiperciviliza ia actual ignor cu des vâr ire cauza, în schimb lupt din r sputeri cu efectele: boli cardiovasculare i tulbur ri nervoase, consum de droguri, accidente datorate circula iei îndr cite, ucideri i sinucideri, cei patru „p” (prostitu ie-proxenetism-pedofilie-pederastie) etc.

Principala cauz a nefericirii omului de azi, în pofida distrac iilor i divertismentelor tot mai zgomotoase pe care le are la îndemân , consist în discriminarea operat de civiliza ie. De i se tie c civiliza ia nu trece dincolo de epiderma omului, totu i eforturile d toare de aparen i iluzii se înmul esc, ceea ce se traduce printr-un spor de civiliza ie, în timp ce latura inefabil a omului, adic cea neadutoare de profit material, este din ce în ce mai neglijat . Ori nefericirea taman în aceast paragin moral-spiritual a prins r cini i prosper .

Dezr cinarea ei presupune un dublu efort: 1) Pe de o parte renun area la cea mai mare parte din „binefacerile” civiliza iei: mânruri tentante, îns îndopate cu chimicale, ig ri, b uturi alcoolice i r coritoare, ma ini, automate etc.; 2) Aten ia omului s se îndrepte înspre eul s u, înspre latura moral-spiritual , i el s caute din toate puterile ca din bun s devin mai bun, din drept mai drept, generos din zgârcit, cult i sensibil dintr-un automat de f cut i tocat banii.

Dar cum cancerul civiliza iei nu poate fi extirpat decât prin m suri ferme i radicale, e greu de crezut c oamenii tot mai efemina i ai secolului 21 vor g si energia necesar ca s se poat opune curentului vijelios stârnit de civiliza ie, care, dup cum vedem, antreneaz întreaga omenire spre catastrofe, poate chiar spre noaptea nefiin ei...

Revenind la cele spuse mai sus, nici nu-i de mirare c în aceste condi ii omul modern caut cu înver unare c ldura semenilor ( i no afl !), caut comunicarea, pe scurt, caut semenul adev rat cu care s dialogheze i pe care s -l simt aproape. Iat motivul real ruia i se datoreaz c ut rile febrile ale omului de azi, inclusiv în lumea virtual a Internetului: Într-o lume îndesit cu automate, însu i omul se transform încet-încet într-un automat! (N.B. Un medic psihiatru, cu o bogat experien , îmi m rturisea cândva c leg turile permanente cu bolnavii îl influen eaz într-o asemenea m sur , încât simte cum alunec încet-încet înspre starea lor...)

Pe scurt, în lumea noastr modern , deplas rile i dialogurile se poart cu tot mai mare vitez i intensitate, îns rezultatele la care sa ajuns sunt departe de-a fi mul umitoare. Explica ia acestui paradox - i este doar unul din noianul de paradoxuri i absurdit i ale acestei lumi! - explica ia, deci, trebuie c utat în îns i condi ia omului dup izgonirea lui din lumea celest în cea terestr .

Lumea celest este regatul libert ii i armoniei, unde - dup cum spuneam - comunicarea verbal se dovede te de prisos. C ci ce s comunici din moment ce totu-i perfect, deci nu exist nemul umiri i aspira ii, nu exist pasiuni i dorin e, nu exist ur i invidie! În lumea libert ii depline, nimeni în afar de Sfânta Treime n-are habar c undeva în infinitatea Universului s-a cuib rit atâta durere, r utate i

Anul VII, nr. 3(67)/2016

ambi ie, atâta l comie, minciun i nedreptate. Toate acestea in de lumea necesit ii i de condi ia noastr efemer de muritori cârtitori i nes tui.

Totu i, în acea lume negentropic a eternului echilibru exist o form aparte de comunicare - cea generat de iubirea mereu vie i activ . Dar aceast comunicare se realizeaz gând la gând i instantaneu, adic înainte de lic rirea unui început de gând. Pentru c gândul i gândirea sunt lovite de nulitate într-o lume perfect unde nimic nu curge, toate fiind orânduite în chip sublim înafara timpului, odat pentru totdeauna.

N.B. Gândul oamenilor este de cele mai multe ori depozitarul unor taine înfrico toare. Iat de ce suntem avertiza i s nu p tuim nici cu gândul, nici cu vorba, nici cu fapta... Într-o lume perfect precum cea celest , totul fiind perfect, înseamn c i oamenii ajun i în ea vor avea parte de aceast binefacere. În drumul anevoios spre regatul celest al luminii, adev rului i liberii, dragostea i credin a nestr mutat sunt cele dou faruri c uzitoare ale oamenilor care urmeaz calea îngust i anevoioas a izb virii...

Starea de perfec iune pare un vis, o perpetu aspira ie, atâta timp cât omul î i este sie i o piedic prin sl biciunile generate ba de îndoielile i ezit rile sufletului, ba de nevoile i poftele trupului. Iat motivul pentru care ni se cere s fim cump ta i i s renun m cu inima u oar la toate bunurile acestei lumi, inclusiv la cuno tin e.

Pentru c numai astfel vom deveni neîntina i asemeni pruncilor, adic vom atinge starea de perfec iune accesibil omului din aceast lume!

Deci dac scara spre înalt este sus inut de virtu i, atingerea virtu ilor nu este cu putin decât prin înaintarea spre începuturi, zon spiritual în care omul devenit prunc la capitolul n ravuri i sl biciuni, se va împ rt i din izvorul nesecat al nevinov iei. Adic , a a cum sus in taoi tii, el va redeveni asemeni lemnului neprelucrat.

Dar nici a a omul nu va atinge starea de des vâr ire, de perfeciune propriu-zis . O asemenea stare este posibil doar într-un mediu adecvat, respectiv într-un regat al des vâr irii. Cum spuneam mai sus, omul ajuns în lumea celest , nu va mai p stra nimic din ceea ce ne caracterizeaz pe noi oamenii din lumea sublunar . Prin urmare, cele mai alese însu iri ale omului dup opinia noastr , precum cunotin ele acumulate, inteligen a, memoria i voin a, în regatul libert ii i luminii vor fi în totalitate inutile. i totu i, dup cum ne încredin eaz Sfintele Scripturi, oamenii ale i vor p trunde în aceast împ ie. E greu s ne imagin m care va fi noua lor înf are. Dar dac admitem câte ceva din spusele celor ce-au cunoscut moartea clinic , i din ele facem o medie, atunci cel mai probabil c locatarii împ iei cerurilor vor fi ni te fiin e de lumin imaterial , îns înzestrate cu harul iubirii, al comunic rii gând la gând i al des vâr itei sensibilit i. În consens cu mediul înconjur tor, de-abia în aceste fiin e de lumin imaterial se va realiza deplina unitate, adic se vor terge actualele discrepan e dintre trup i suflet. Materia va fi cu totul dec zut din propriet ile ei, drept urmare nici lumina pe care o cunoa tem - lumin alc tuit din particulele elementare numite fotoni -, nu va fi chemat s participe la procesul de repl dire a omului. Aceasta s fie antimateria?!... * Universul moral al începutului a cunoscut o perturba ie atunci când perechea uman originar a f cut pasul de la curiozitate la neascultare, mai exact la ascultarea de îndemnurile Duhului R ului întruchipat în arpe. Perechea neascult toare a fost alungat din Paradis, i tot atunci s-a ref cut armonia împ iei celeste. De subliniat momentul izgonirii a fost prefa at de dialogul Creatorului cu perechea p toas , ceea ce ne îndrept te s admitem c Adam i Eva erau în plin proces de degenerare, proces prin care ei i-au pierdut

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

unul din atributele esen iale ale fiin elor perfecte: Cei doi nu mai posedau facultatea de comunicare gând la gând!

Mai mult, comunicarea prin grai, metod des întrebuin at de Dumnezeu atunci când urm rea s i transmit vrerile prin Moise i proroci, este un indiciu categoric c Adam i Eva deja suferiser procesul de separare al sufletului de trup. i desigur, în aceast stare ei au p truns în lumea necesit ii. Iar blestemul divin, de a- i asigura existen a cu sudoarea frun ii, este perfect valabil i pentru capacitatea lor limitat de comunicare. Ca rin i erau înzestra i cu memorie, o memorie care p stra doar urmele nostalgice a ceea ce a fost cândva; aveau i darul comunic rii prin cuvinte i semne, dar iat c n-au reu it s le împ rt easc fiilor ceea ce inimile lor de p rin i doreau cu aprindere - dragoste i cur enie sufleteasc , iar Cain se ridic împotriva fratelui s u Abel i-l omoar .

Crudul Cain împotriva blândului Abel, plugarul împotriva p storului, frate împotriva fratelui, adic fratricidul de-atâtea i atâtea ori reluat în istorie sub chipul r zbun rii ori sub cea a r zboaielor nimicitoare pentru putere, bog ie i glorie.

Pesemne c dac nu era fratricid, ar fi fost un paricid sau un matricid. Dup cum se vede, istoria omului a demarat cu o crim i, ducum arat semnele timpului, se va încheia cu un genocid, o catastrof apocaliptic de tip nuclear...

Construirea Turnului Babel le-a ar tat oamenilor c nu mai este posibil nici în elegerea, nici convie uirea tuturor la un loc. Prin urmare, noi i noi separ ri în triburi, rase i popoare. Iar ura dintre popoare era atât de mare, încât nici m car poporul ales al lui Israel nar fi reu it s fac fa numero ilor s i vr jma i f interven ia direct a Domnului. În pofida acestui fapt, neascultarea i destr larea sau întins ca o molim în sânul poporului ales. S fi fost de vin vocea gâng vit a lui Moise, ori poruncile prea aspre pentru firea u uratec a evreilor sc pa i din robie?! Oricare a fost cauza, sigur este c din nou a fost nevoie de bra ul puternic al Domnului, dar de data asta îndreptat împotriva evreilor n vi i i idolatri. Potopul lui Noe, la fel ca i distrugerea Sodomei i Gomorei au fost ni te avertismente foarte clare. Din p cate, atunci ca i acum, prea pu in luate în seam . ci a a este omul: trupul vrea într-o parte, sufletul în alta, i sfâr esc prin a trage amândou p ile spre p cat.

Cine lupt din r sputeri pentru reunificarea celor dou p i

33

alc tuitoare ale fiin ei umane? Este dragostea mistic - fie ea cre tin , mahomedan sau budist , inspirat de Atotputernic, împletit cu teama de p cat i serios sus inut de speran a mântuirii.

Ajuns în acest punct, este cât se poate de potrivit s fac o precizare care- i trage seva din Platon. Se credea în acele timpuri c la început b rbatul i femeia formau o unitate cu dou perechi de sexe, cel mai probabil o sfer , aceasta având mare pre uire în Antichitate, întrucât era considerat forma geometric perfect .

Dar zeii, sfida i fiind, i-au pedepsit pe oameni prin desfacerea unit ii în dou jum i distincte. De atunci fiecare jum tate tânje te dup armonia i echilibrul oferite de unitatea primordial , i în vederea refacerii unit ii, fiecare jum tate se zbate din r sputeri s i g seasc perechea potrivit . Îns zeii au hot rât c unitatea nu mai poate fi ref cut , de unde dezastrul din unele c snicii, ori aleanul de nestins dup ceva irealizabil la cuplurile ce i-au convertit c snicia în curajul obi nuin ei i în puterea de-a se suporta.

Exist i cuplurile de acela i sex: homosexualii, respectiv lesbienele. Pentru homosexual se mai folose te termenul de uranist (nicidecum cel de uranian!), adic ceea ce se cheam un eufemism. Legenda spune - i ea d ap la moar homosexualilor - c Uranus, atunci când a fost ucis de titanul Cronos, i-a împr tiat s mân a în mare, inclusiv în spuma m rii. i astfel, prin fecundarea spumei, s-a z mislit Afrodita, zei a frumuse ii, c ci ea n-a avut mam . Asta în situa ia în care nu admitem c îns i marea a inut locul uterului matern...

Deci dragostea - fie c -i platonic , fie c -i dragoste jertf ori dragoste desf tare - reprezint însu i motorul eternei n zuin e spre reîntregire, constituie neostoitul îndemn al c ut rii jum ii care s permit refacerea unit ii. Dar dac în via a laic i particular este posibil s nu- i g se ti jum tatea i s ajungi s i târ ti triste ea singur ii tot mai ap toare înspre mormânt, la nivelul colectivit ilor de mari dimensiuni (popoare, na iuni), dar mai ales în cel mai înalt plan moral - cel al credin ei mântuitoare, este de neconceput renun area la dragoste.

Pentru c renun area la dragoste într-un asemenea plan ar echivala cu renun area la lupt i speran , la jertf i la lini tea interioar , la bucuria de a-i ajuta pe semeni i de-a p i împreun cu ei pe calea spre izb vire.

E drept c la acest nivel altul este registrul dragostei i alta vocea ei. C ci ce reprezint de fapt iubirea dintre doi îndr gosti i? Este otrava delicioas pe care Eros o strecoar în cele dou inimi însufle ite de n dejdea îngem rii; este aritmetica lui unu plus unu, egal tot cu unu; este geografia unei lumi de necuprins, pl smuit dup chipul inimilor în necontenit cre tere, i care în scurt timp se dovede te neînc toare pentru învolburarea pasiunii; este istoria promisiunilor i jur mintelor, a eroismului de-o clip i a tragediilor de lung durat , a armisti iilor anapoda încheiate între dou inimi ce- i poart în extaz dulcele jug al pasiunii. i ce mai este iubirea? Este în are i c dere, zborul oimului i târâtul arpelui, clocotul vulcanului i eterna nelini te a m rii, dar este i adâncul unei nop i de mai, parfumul florilor i ciripitul p relelor, este gelozie, suferin , speran, via i moarte, dar mai presus de

Carol Popp de Szathmary - Cortegiul careta ilor

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Dar cine, m rog, ar putea s nege uria a influen exercitat asupra spiritului uman i asupra crea iilor sale de c tre mitic, fabulos i religios, de la legendele Antichit ii, pân la providen ialul impuls creator datorat cre tinismului? ci - lucru întru totul evident pentru oricine - întreaga cultur i civiliza ie a Europei se datoreaz cre tinismului! Cu uria a sa capacitate de d ruire, cre tinismul a adunat în creuzetul s u european tradi ii locale, dar mai ales culturi i civiliza ii orientale trecute prin filtru iudaic i greco-roman, pe care le-a tratat dup o re et divin , i astfel a rezultat marea i clocotitoarea cultur european . E drept , asemeni unei limbi în care se semnaleaz dialecte i subdialecte, europenismul se prezint ca o familie unit de culturi i civiliza ii: latin , german , anglo-saxon , slav i - de ce nu? - iudaic .

Iar aceste culturi i civiliza ii sau, m rog, o parte din ele, dup fecunde infuzii de la bizantini i arabi, a str tut m rile i oceanele pentru a nimici alte civiliza ii (aztec , inca , diverse civiliza ii africane i polineziene) i pentru a le lua în st pânire teritoriile, bog iile i locuitorii, fire te, dup o necesar demonstra ie de for concretizat prin sarabanda crimelor i atrocit ilor.

Dar oricât de dureros ar fi adev rul istoric, realitatea este c America, Australia, Noua Zeeland i întinse zone din Oceanul Pacific constituie crea ia europenilor exploratori (evident, anima i în primul rând de inten ii colonialiste) i a c lug rilor misionari. fecunda influen cre tin , cum ar fi ar tat cultura i arta de pe cea mai mare parte din întinsul lumii? Când tiut este c iubirea cel mai pur sentiment uman i singura „for ” utilizat de Mântuitor i recomandat insistent adep ilor („Iubi i-v între voi!”) a p truns vijelios în literaturile tuturor veacurilor cre tine i a izvodit pagini de cea mai înalt tr ire artistic : de la cânturile i literatura cavalereasc a Evului Mediu, la poezia de dragoste din zilele noastre, de la Dante, Petrarca i Villon, prin Shakespeare i Cervantes, apoi prin Goethe, Schiller i Lev Tolstoi pân la Eminescu i mai departe spre Orient pân la Rabindranath Tagore. ci iubirea transfigurat artistic este cureaua de leg tur dintre inimi, este o emo ionant i nesfâr it od a p cii i fraternit ii, este speran a noastr a celor mul i c planeta ap rat cu scutul dragostei, frumosului i adev rului nu va putea fi r pus de ur i cruzime, chiar atunci când manevran ii destinelor umane vor încerca s recurg la înfrico toarele arme ale Apocalipsei.

toate este pârghia miraculoas c utat de Arhimede, care, temeinic sprijinit pe inima Omului, poate urni lumea din în epenirea p catului i o poate angaja pe drumul spre mântuire, spre Unitate.

Este cât se poate de adev rat c la nivelul popoarelor i na iunilor, dar uneori chiar la nivelul familiilor, suma iubirilor individuale nu duce la o iubire generalizat , la pace, armonie i în elegere, care asemeni unei ploi calde - s cad apoi asupra tuturor pentru a rodi prosperitatea, mul umirea întreag , bucuria sincer i fericirea deplin . Nu se întâmpl acest lucru, cu toate c oamenii n-au încetat f ureasc utopii, c rora le-au dat ba chipul sfios al falansterelor, ba chipul fioros al bol evismului. Dar tot atât de adev rat este c funda-mentele comunit ilor rezult prin tainica i necontenita conlucrare dintre Eros i Ethos. Din îmbr area celor dou principii active rezult tr iri de mare for moral-spiritual i social-istoric , precum limba vorbit , tradi iile i obiceiurile, dar i ata amentul fierbinte fa de aceste realit i incontestabile, ca i dragostea jertf închinat me-moriei str bunilor, compatrio ilor, valorilor culturale prezente i aspira iilor spre viitor.

Toate popoarele statornice din istoria lumii au avut de biruit nenum rate încerc ri i vitregii din partea agresorilor, în drumul lor spre câ tigarea identit ii i spre afirmarea voin ei de-a fi. Poporul român se num printre popoarele martire ale istoriei. Din p cate, martirajul lui n-a încetat nici în clipa de fa , acum când se utilizeaz diver i lubrifian i interni i externi, pentru ca greoiul tren al tranzi iei române ti s ruleze spre prosperitate i progres pe liniile libert ii i democra iei autentice. Dar cum s înaintezi pe aceste linii, atunci când ele sunt acoperite cu mâzga alunecoas i urât mirositoare a corup iei i birocra iei, a lichelismului i tic lo iei! Întrucât au fost prost în elese de cei mai mul i dintre români i au fost catastrofal aplicate de c tre de in torii puterii, în România de azi libertatea a devenit o iluzie atr tor ambalat , iar democra ia o cap-can ingenios manevrat . Indiscutabil c acesta-i unul din motivele pentru care tot mai mul i i mai mul i români - uitând cu totul de ar i tradi ii, de românism i valorile sale - se avânt peste ri i ri, cavaleri ai norocului de-a-ndoaselea, i- i caut împlinirea în praful i pulberea civiliza iilor occidentale. Iat de ce se cuvine s ne între-b m: Dar unde-i noble ea sentimentelor române ti?

Cât prive te extazul i fericirea sui-generis datorate credin ei, religiosului în general, dragostea jertf din aceast sfeîmbibat cu cea mai fin , dar i cea mai trainic spiritualitate, negre it c înseamcalea îngust i dificil pe care omenirea trebuie s se angajeze din toat inima i cu toate puterile sufletului, f a mai persista în nehot râre, întrucât numai astfel va sc pa de obsesiile datorate întunericului - fie c iadul zace în noi în ine, fie c se datoreaz celorlal i -, în fine, numai astfel va avea parte de lini te, echilibru i fericire. Merit s încerc m, chiar dac asemeni lui Pascal, ne vom rumega în continuare îndoielile: „Dac nu exist Dumnezeu, n-am pierdut nimic; dar dac exisCarol Popp de Szathmary , am câ tigat totul.”

- Carol I în biroul de la Cotroceni

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dan NOREA

DAN NOREA Ochii ei alba tri

35 Eugen DEUTSCH

EUGEN DEUTSCH Ochii ei alba tri

DAN NOREA Competi ie

EUGEN DEUTSCH Competi ie

paie aprinse în ochii ei alba tri pofta de orici

plaj încins în ochii ei alba tri un mo neag cu iaht

competi ie un graur g gios i mama soacr

competi ie alpinist pe Everest i-un carierist

taur în genunchi în ochii ei alba tri setea de sânge

olé torrero! în ochii ei alba tri un mu chi la gr tar

competi ie utând râme un graur i un pescar

competi ie D’Artagnan atacând brav un pe te spad

bemveu argintiu în ochii ei alba tri prima dragoste

o blond la Mall în ochii ei alba tri un rubin ro u

competi ie pe râu un înot tor i un fluture

competi ie un umorist debutant i-un râs s lbatic

Singur în parc

Singur în parc

Mas rotund

Mas rotund

rupând petale pe banc un maestru i-o margaret

singurel în parc privind epii rozelor scriu epigrame

mas rotund soarele-n pahare i discu ii-aprinse

mas rotund capetele p trate fac politic

vânt prin buzunar pe-aleile parcului aur peste tot

singurel în parc fulgi de z pad cântând florile dalbe

talk show la TV doar masa e rotund capetele nu

mas rotund to i oamenii sunt egali când beau cot la cot

singur pe banc pe mân de niciunde o buburuz

singurel în parc azi fetele se plimb doar prin discoteci

mas rotund cavalerii lui Arthur se hlizesc în cer

mas rotund toat lumea se-nvârte în jurul cozii

Ceaiuri medicinale

Ceaiuri medicinale

A b tut vântul

A b tut vântul

ceai de m ce e am în prag de concediu febra plec rii

ceaiul de urzici un vin tonic preferat de epigrami ti

a b tut vântul la bufetul suedez platouri goale

a b tut vântul de pe str zi au disp rut pungile goale

ceai de mu el se minte la TV de te doare capul

ceai de l mâie util pentru o nor de soacr

a b tut vântul pe om tul uli ei doar urme de câini

ab tut vântul unde-i oare z pada de alt dat

ceaiul de ment tineri de elit ies prea mult afar

ceai medicinal mi-l oferi în loc de vin? ce ai cu mine?!

a b tut vântul în balt trei p rii i o umbrel

ab tut vântul pe aripile sale zvon de b lii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Camelia SURUIANU

Din pildele anahore\ilor Una dintre cele mai interesante i de actualitate c i cre tin ortodoxe este Patericul, lucrare în care g sim consemnate pildele sfin ilor p rin i l sate mo tenire ucenicilor.

Paul Sterian consider c aceast categorie aparte de monahi merit men ionat i datorit modului lor unic de a percepe înv tura cre tin . În articolul Umorul sfin ilor, cu ajutorul câtorva exemple, exegetul, rupândune pentru câteva clipe de lumea „de aici”, ne poart într-un alt timp, într-o alt epoc . Chiar dac aceste povestioare au simplitatea lor, ele poart în sine o înv tur . Dincolo de valoarea incontestabil a textelor, Patericul se distinge i printr-un anume „umor al sfinilor”. „C ci, de i nevoindu- i trupul i sufletul cu cele mai stra nice canoane i pedepse, pustnicul va îmbr ca experien a-i de via i de moarte în glum voioas . O glum

Szathmary -

lug ri din

plin de fine e i de cel mai adânc în eles.

Situa ii n stru nice n scute din minte ager i vioaie, combinate în perfect dozare cu cald duio ie izvorât din inima smerit , î i dau prilejul surâsului bun, care, dac e aderat c niciodat nu î i va dilata pieptul precum râsul cu hohote, î i va cre te îns cu înpu in sufletul.”1 Din pildele acestor anahore i ai de ertului, care au tr it în primele secole cre tine, se poate limpede observa c „umorul are o latur dumnezeiasc ”. „Desigur c nu putem vorbi de umor ca de o metod sau ca de o pozi ie con tient i voit , fa de oameni, lume, drac i Dumnezeu. Este vorba de o stare sufleteasc spontan , care î i are r cina în împrejur ri i în practici care nu au scopul de a produce aceast stare sufleteasc , ci de a aduce mântuirea. Dac umorul este un produs al ascezei, acesta nu înseamc este scopul ascezei. Îns , trebuie s vedem c asceza duce, vrând nevrând, la aceast stare sufleteasc pe care îndeob te o numim umor. Din ea se vor na te mai târziu i minuni. Desigur, s i dea seama sfântul.

Iat o pild : A mers odat un mirean la Avva Sisoe în muntele lui Avva Antonie, având împreun cu sine i pe fiul s u. Pe drum s-a întâmplat s moar fiul s u i nu s-a tulburat deloc, ci l-a luat în bra e i l-a dus cu credin la b trân. i a zut la p mânt cu fiul s u, ca i când ar fi f cut metanie, ca s fie blagoslovit de trân i sculându-se tat l, a l sat copilul la picioarele trânului i a ie it afar din chilie. Iar b trânul, socotind c metanie i-a f cut, i-a zis copilului: «- Scoal i ie i afar » (c ci nu tia e mort). i îndat s-a scuRomânia lat copilul i a ie it. i v -

zându-l pe el tat l s-a sp imântat i intrând din nou în chilia b trânului i-a povestit întâmplarea. Auzind Avva s-a mâhnit, c ci nu voise s se împotriveasc voin ei divine.

Apoi, i-a poruncit ucenicului s u s nu povesteasc la nimeni minunea. Dar când b trânul trecu la cele ve nice, ucenicul vesti printre fra i i aceast întâmplare.

Nu întâlnim în aceast povestioar umorul zeului însu i? S plângi cu un ochiu i cu cel lalt s râzi, te-nva un pustnic veritabil. ai de-a pururi starea sufleteasc a Împ ratului Verde la nunta fiicei sale: vesel de nunt , întristat de desp irea de copilul iubit. De unde aceast stare? Pustnicul este sura omului. El e omul normal. Având întotdeauna destul bucurie ca s înfrâng toate triste ile i destul triste e ca s aduc bucuria la dreptele ei margini, c lug rul nu va trebui s aib nici clipe de depresie, nici de exaltare, ci va tr i între acestea, petrecându- i via a între râs i plâns, în egal m sur . i apoi, singura atitudine sentimental just fa de via nu poate fi decât cea a umorului.

Cine poate spune c via a-i f urit numai din veselie sau numai din plâns? Via a e un amestec din acestea dou . De aceea, de câte ori pustnicul va pierde m sura dreapt a judeii lui despre lume, va c uta îndat s se situeze iar i într-o pozi ie de umor. Care îl va duce infailibil la un punct de vedere just, în urma c ruia se poate orienta. Umorul este bunul îndreptar. Prin acestea zise am ajuns la atitudinea cre tin .

E nunt i veselie f de margini în sufletul cre tinului, fiindc se afl la masa Mirelui. E tremur i plângere hohotitoare în sufletu-i, fiindc tie c Mirele se va r stigni îndat dup cin i fiindc pe sine cre tinul se tie gol i nevrednic de osp . E atitudinea celui care pricepe taina întrup rii i a frângerii celui întrupat pentru ridicarea p catelor lumii. În felul acesta în eles, umorul întâlnit în fiecare pagin a Patericului nu e decât atitudinea dreptcredinciosului care, în genunchi în biseric , cu cutremur i veselie, se bucur i plânge tiind c în altar Zeul ne mântuie te, dar pre ul mântuirii e trupul i sângele

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aceluia i Zeu, sfânta împ rt anie. i, mai e înc un motiv pentru care cred c pustnicul folose te glumele sfinte pentru a înv a pe altul. Pustnicul veritabil nu tie s înve e. O sfial i smerenia îl opresc pe c lug r de a da sfaturi, el considerându-se pe sine nevrednic i neputincios. De aceea î i va comunica o frântur din via a duhovniceasc f când haz de el însu i. Î i va ascunde totdeauna sfatul în faldurile sfintei glume. Bucuria i plângerea sufletului i le va t inui în flori de haz.”2 Iat câteva exemple de acest gen: „S-au adus odat struguri la Avva Macarie i poftea s -i m nânce pe ei. Dar ar tându- i înfrânarea sa, i-a trimis la un alt frate bolnav care poftea struguri. i primindu-i fratele tare s-a bucurat, dar nevrând i el s i împlineasc pofta, i-a trimis la alt frate s -i m nânce. i acela primind struguri chiar dac -i poftea i-a trimis la alt frate. i acela i-a trimis i el la altul i tot a. Ca în final s ajung strugurii iar i la Avva Macarie, ne tiind fratele care-i trimisese c de la dânsul au plecat. Iar b trânul cercetând i aflând ceea ce au f cut ucenicii s-a minunat i i-a mul umit lui Dumnezeu pentru înfrânarea fra ilor lui».

Desigur c o ra iune adânc face ca via a de sfin enie s fie colorat de întâmpl rile acestea pline de duio ie i de surâs.”3 Paul Sterian ne ofer i alte exemple: „Odat un frate a gre it fa de fra ii s i i cându-se adunare, stare ul l-a chemat pe Avva Moisi s vin pân la schit. Dar el nu vroia s vin . Apoi, a trimis c tre dânsul un alt preot, zicându-i i acesta: «Vino c te a teapt norodul.» Iar el, sculându-se, a venit i luând o co ni g urit i umplândo cu nisip, o purta în spate. Iar ei ie ind întru întâmpinarea lui, i-au zis: Ce este aceasta, p rinte? Zis-a lor b trânul: «P catele mele sunt înapoia mea curgând jos i datorit b trâne ii nu le v d, i am venit eu ast zi s judec p catele str ine.» Iar ei luând aminte la vorbele b trânului nu iau mai învinuit fratele, i l-au iertat.”

Un sfânt, al c rui nume aduce zâmbetul pe buzele noastre, e Avva Sisoe. Acesta nea l sat câteva pilde de cel mai fin umor. Ne vom convinge îndat c în zadar vrea românul s ucid cu zeflemeaua sa pe unul dintre cei mai «spirituali» sfin i ai no tri, în ambele în elesuri ale cuvântului. Iat unele din sfintele sale glume. «Unui frate f cându-i-se o nedreptate, a venit la Avva Sisoe i i-a zis: «- Mi s-a f cut o nedreptate de cutare frate i eu vreau s -mi fac dreptate.» Iar b trânul îl ruga zicând: «- Nu, fiule, ci las mai bine în grija lui Dumnezeu izbânda.» Iar el zicea: «- Nu voi înceta pân nu mi se va face dreptate.» i sculându-se a zis b trânul: «- Dum-

37

nezeule, nu mai avem trebuin de tine ca i experien a de adânc bucurie i nene por i de grij , c ci noi ne facem singuri curmat plângere a tr itorului întru Hristos dreptate.» Deci acestea auzind fratele, a i serve te smereniei c lug rului. Umorul zut la picioarele b trânului, i i-a zis: «- este deci singura atitudine estetic compaNu mai m judec cu fratele, iart -m , Avvo!» tibil cu concep ia de via cre tin , iar r E adev rat c v dita tendin c tre umor cinile umorului nu pot fi g site în alt parte îl va duce uneori pe drumul ironiei. Iat un decât în cre tinism. Tragicul, p gân prin dealt exemplu: A zis Avva Sisoe ucenicului s u: fini ie, nu poate fi împ cat cu cre tinismul.

«- Spune-mi ce vezi la mine i eu î i voi spune Disperarea f de margini i urletul dezn ce v d la tine.» I-a zis lui ucenicul: «- Tu jduit, pesimismul eroic nu pot fi cre tine. ti bun la minte, dar aspru pu in». I-a zis Cre tinismul une te disperarea cu speran a, lui b trânul: «- Tu e ti bun, dar molatic la am ciunea cu nectarul zeiesc. Acolo unde minte.» Îns de câte ori a fost smerit, îl va tragicul dezn jduie te de a mai g si o leînvinge cu umorul s u chiar i pe diavol. tur între imanent i transcendent, cre tiAvva Sisoe, când a venit la Climma s-a îm- nul afl , prin întrupare, leg tura care e plin boln vit. i ezând el cu ucenicul lui în chi- de triste e, jertfa zeului însu i, atingând bulie, iat b tu cineva în u . (Era diavolul.) curia f de sfâr it.”6 i în elegând b trânul, a zis lui Avraam, ucenicului s u: «Zi celui ce a b tut în u : - Eu Sisoe sunt în munte. Eu Sisoe stau pe 1 Paul Sterian, Umorul sfin ilor I, în preharar (a ternut).» Iar diavolul auzind, Curentul, anul I, nr. 255, 28 septembrie s-a f cut nev zut. i astfel cu umorul s u îl 1928, p. 1. învinse smeritul Avva Sisoe.”4 Autorul vrea 2 Paul Sterian, Umorul sfin ilor II, în sa sublinieze faptul c monahul fiind grav Curentul, anul I, nr. 272, 15 octombrie bolnav nu mai putea s î i fac pravila obi - 1928, p. 1. nuit . Diavolul crezând c acesta abando- 3 Ibidem., nase definitiv rug ciunea, pleac lini tit, gân- 4 Ibidem., dindu-se c Avva va lenevi în continuare. 5 Ibidem., Dup un timp îl viziteaz din nou. De data 6 Ibidem., aceasta tiind c în cazul b trânului nu va avea izbând , îl ispite te pe Avraam, ucenicul u. i v zând b trânul c a c zut în capcana diavolului i-a întins mâinile spre cer, zicând: «-Dumnezeule, de voe ti, de nu voe ti, nu te voi l sa de nu-l vei t dui. i îndat s-a t duit ucenicul».”5 adar, observ m o anumit copil rie duhovniceasc , rezultat din atitudinea, vorbele, gestica i faptele acestor pustnici. Toate la un loc denot lini tea lor interioar , armonia dintre firea uman i Harul Duhului Sfânt care s luia în inimile lor.

Concluzia lui Paul Sterian, cre tin practicant al cultului, este întrutotul laudativ . „Umorul este, deci, pentru lug r, o necesitate vital . R rit spontan, el Carol Popp de Szathmary - rani i are r cina în în-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Livia CIUPERC~

Oreste Tafrali – inedit

Oreste Tafrali

despre cât de benefic este „a p zi hotarele legii”, dar noi, în vâltorile zgomotosului prezent... nu mai auzim nimic: doar banul, confortul, propria fiin . Cât de pov uitor este mesajul P rintelui Arsenie Boca, în Calea Împ iei! Vrem noi a fi/deveni: „pui de Om în pui de Cer”?! Nevoie! Vrem noi oare a-l asculta pe P rintele? „Biserica cre tin mereu atrage aten ia fiilor s i duhovnice ti s nu se cufunde, ca într-un rost ultim al vie ii, în emo iile ira ionalit ii, ca s nu- i închid astfel u a de ie ire din întuneric în lumin , în vârsta lor spiritual ...” (C rarea Împ iei.

Ed. Sf. Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 1999, p. 269) E mare lucru s ai voin a de a reflecta la tine însu i. Oreste Tafrali mediteaz la sine în prag aniversar. Urma s împlineasc frumoasa vârst de 40 de ani: „Ideea asta m urm re te pretutindeni, f a putea s -mi dau seama de ce. Cu siguran c i eu sunt adorator al uneia din cele trei altare...”

Niciodat nu-i prea târziu - i sperând a nu fi prea târziu - s reflect m asupra noastr , corectând ce s-ar cuveni a corecta.

Carol Popp de Szathmary - Tân ranc

În acest an se împlinesc 140 de ani de la na terea lui Oreste Tafrali, intelectual român, cunoscut în mediul universitar i academic românesc i european drept un pre ios istoric, arheolog, bizantinolog, traduc tor, scriitor, fondator al primului Muzeu de Antichit i al Moldovei (Ia i, 1916-1951) i al unei reviste de specialitate „Arta i Arhitectura” (19271937). La timpul respectiv, efortul s u în plan tiin ific a cunoscut recunoa tere, prin cooptarea sa în mai multe organisme academice din Europa. O parte dintre studiile sale tiin ifice suscit înc interesul, dup atâtea decenii, fiind i ast zi reeditate. Ca membru în Consiliul Na ional al Unit ii Române din Paris (1918-1919), în timpul primului r zboi mondial, a sus inut cauza României, pentru care va fi decorat. Volumul Oreste Tafrali.

Uitare-n neuitare (Ed. StudIS, 2015, 425 p.) reprezint un gest onest i binevenit, întru cinstirea unui savant, al unui excelent profesor, al unui adev rat patriot i bun cre tin.

Arhivele din ar de in suficiente m rturii despre bogata activitate tiin ific , civic i literar a acestui intelectual, n scut la Tulcea, cu str mo i în vechea Elad , cunoscut deopotriv , în Europa i chiar peste ocean, prin scrierile sale. Arhivele se cer înc cercetate, mai ales cele din Fran a, pentru c au r mas destul de multe manuscrise necunoscute sau prea pu in cunoscute.

La Biblioteca Academiei Române, sec iunea „Manuscrise”, odihne te o map ce a apar inut lui Oreste Tafrali. În interiorul acestei mape descoperim o pagin manuscris: un înscris cu cerneal neagr , pe o jum tate de foaie A4, prins într-un bold. Textul reprezint o reflec ie-cugetare, un moment de tainic fr mântare sufleteasc a unui om care avea în fa -i un cumul de dorin e ce se cereau materializate i care - se va dovedi - vor constitui pa i deloc uria i, dar cu o a a voin i perseveren b tori i, încât vor amprenta mai mult sau mai pu in zgomotos timpii vie ii i, mai ales, pe cei ai posterit ii sale. Iat textul: „Un filosof american, Lesler Frank Ward, reluând o idee care se g se te deja la Platon, a zis: «omenirea se închin la trei altare: la altarul stomacului, al alelor i al spiritului».

Ideea aceasta m urm re te pretutindeni, f a putea s -mi dau seama de ce. Cu siguran i eu sunt adorator al uneia din cele trei altare. M surprind îns adesea comi ând cate în contrazicere cu preceptele lui. 24 septembrie 1916. O. Tafrali /semn tur olograf/”. (B.A.R. Manuscris românesc. Cota: A.3342) În adev r, Lesler Frank Ward (18411913), botanist i sociolog american (primul pre- edinte al Asocia iei Americane de Socio-logie) a fost profund preocupat de perpetua dinamic a fiin ei umane.

Fiin a noastr ajunge, din nefericire uite c este trup p mântean i suflet ve nic, c ceea ce-i d ruie te trupului este nimicnicie, fa de ceea ce s-ar cuveni a d rui sufletului. i-n trecerea noastr prin aceast via , cei mai mul i dintre noi - dac vrem a ne referi (mai cu sârg) i la „cele trei altare” - credem îmbuibarea i confortul sunt prioritare sufletului. Asta e! Sunt „legi” i „f delegi”. Alegerea ne apar ine. i vom „da sam ”. Dar cine- i face timp i pentru autoevaluare, când prezentul este incitant... i-l mai i credem (în nimicnicia noastr ) i ve nic?!

Un mare „doctor al timpului” s u, Alexis Carrel (1873-1944), laureat al Premiului Nobel (1912), ne atrage aten ia

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Florin M~CE{ANU

CAROL CAROL POPP POPP DE DE SZATHMARY SZATHMARY în fa angrenajele sistemului de exploatare. În episoadele vesele ale vie ii lui, adic atunci când a p sit îndeletnicirile zilnice pentru a veni la ora în interes de schimb de produse, ranul îi apare lui Szathmary fericit, lipsit de griji.

Peregrinând prin Austria, Fran a, Germania, Italia, Turcia, ba ajungând, se pare, pân n Persia, Szathmary r mâne totu i ata at de exoticul locurilor i oamenilor de la noi. Printre care mari cu coviltire, printre stive de m rfuri, vânjos, purtând plete i un splendid costum popular, tratat cu deosebit interes mai ales

pozi ie etic . Din contr , frecven a localului de petrecere, a horelor, a l utarilor, a ranilor cu chef, denot acceptarea acestor moravuri pe care ei cel mult le ironizeaz sau le confer o u oar not de umor.

De altfel, Szathmary este departe de a contura caractere, mul umindu-se doar cu creionarea unor tipuri v zute prin prisma unui pitoresc etnografic. Dar spre deosebire de tt rescu sau Trenk, chiar pasagere, impresiile lui sunt consemnate prompt, exact i în acela i timp cu fantezie i c ldur .

Artistul nu este preocupat de compoziie. Punerea în pagin este mai mult sau mai pu in întâmpl toare, scenele rând a fi decupate din realitate. Ce intereseaz la el este am nuntul relevant, plin de savoare, pe care-l surprinde i-l fixeaz rapid, c ci tehnica acuarelei nu i-ar îng dui reveniri i mileli. s se mi te la fel de sigur ca în acuarel , Szathmary reu te i în ulei opere remarcabile, cum este Portretul so iei sale sau cele ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza i al Doamnei Elena, v zu i în costume de gal i în m rime natural . Participant la r zboiul de independen din 1877, ca reporter de front, pictorul a avut prilejul s recurg din nou la însu irile de desenator. Dar de data aceasta dublat de fotograful Szathmary, de bun seam unul dintre pionerii acestei îndeletniciri i, dup câte se crede, primul reporter fotografic de front din istoria fotografiei - ca participant în zboiul Crimeei. În 1884, regele Carol I i-a conferit Ordinul Steaua României - în grad de cavaler, încununând astfel o carier de excep ie, care i-a dat artistului prilejul de a ocupa un loc privilegiat în patrimoniul na ional i universal.

S-a stins din via la 3 iulie 1887 la Bucure ti.

Carol Popp de Szathmary - Autoportret

Carol Popp de Szathmary s-a n scut la Cluj, pe 11 ianuarie 1812, într-o familie de mici nobili. Primele studii le face la Colegiul Reformat din Cluj, apoi studiaz dreptul i lucreaz un timp ca func ionar la Sibiu. Primele studii de pictur le face la Roma, unde îl cunoa te pe Constantin Lecca, i le continu la Viena, la Academia de arte.

Dup 1840, se dedic vie ii artistice din ara Româneasc , unde va participa la toate momentele cardinale din istoria Principatelor.

Szathmary ne apare ca un artist lipsit de prejudec i, disponibil la inova ii, ba chiar versatil pân la un punct. Fire romantic , frenetic , plin de neastâmp r i de curiozitate, c tor pasionat, dornic de vagabondaj la modul superior, el observ i consemneaz spontan, cu vioiciune i prospe ime, scene reale pretutindeni pe unde îl poart pa ii s i r citori.

Pentru a fixa în felul s u priveli tile i tipurile întâlnite în peregririle sale, pictorul are la îndemân un mijloc foarte la mod printre romantici - acuarela, pe care o st pâne te cu virtuozitate. Cerându-i artistului însu iri rare, ca rapiditatea în execu ie, g sirea tonului just, capacitatea de sintez , calit i st pânite bine de Szathmary, acuarela îi permite acestuia cuprinderea larg a realit ii în fream tul ei perpetuu, în lumina ei adev rat , f interpunerea umbrelor din atmosfera atelierului. Înarmat cu asemenea posibilit i, Szathmary s-a oprit optimist în fa a miracolului lumii i, din contactul s u cu realitatea, s-au ivit acele scene pitore ti din bâlciuri i din pie e în care mi un , multicolor , lumea specific acestor îngr diri de oameni: vânz tori ambulan i, c lug ri, utari, surugii, dar mai ales rani.

Artistul nu face studii psihologice, nu trunde p ienjeni ul rela iilor sociale, nu demonteaz mecanismul social spre a pune

de femei - frumoase i ele, cu boiul înalt ca ni te domni e de voievozi - ranul apare ca reprezentant al unei na ii puternice, s toase, pe m sura plaiurilor al c ror locuitor fericit ni se prezint . rginindu-se la redarea pitorescului, nici Szathmary nici al ii ca el nu încearc s zugr veasc moravurile. Nu au nicio predis-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Valentin NICOLI}OV

a k n a t e d [ n ` m o r Prima antologie Ploaie de stele / Rain of Stars - 25 de ani de poem tanka în România -

Poemul tanka a ap rut în primele antologii japoneze în urm cu peste un mileniu i a truns în România, destul de târziu, pentru prima oar abia spre sfâr itul secolului XIX. Anul este cunoscut cu precizie, 1878, când domnitorul Carol I a primit din partea unui prin japonez ni te ideograme japoneze care cuprindeau i poeme tanka. Prin traducerea lor de c tre savantul Bogdan Petriceicu Ha deu, director al arhivelor statului, domnitorul Carol I a fost primul cititor român de poeme tanka traduse direct din limba japonez .

Ulterior, în prima parte a secolului XX, mai precis în perioada 1902-1944, s-au tip rit primele c i de c torie ale unor români ce au vizitat Japonia precum i multe traduceri de poezie japonez preluat din principalele limbi europene de mare circula ie (englez , francez , german ). Printre acestea este demde men ionat publicarea, în România, în 1942, la Editura Vremea din Bucure ti, a primei antologii de tanka, Din cântecul curtezanelor japoneze, tradus i selectat din limba francez de Al. T. Stamatiad, cunoscut poet simbolist. În anul 1943, acesta va mai publica o ampl antologie de poezie japonez

întitulat arfe de m tase, care cuprindea cele mai reprezentative poeme tanka selectate din 22 de antologii japoneze precum i poeme haiku scrise de clasicii genului, printre care Basho, Buson, Issa i Shiki. Din antologia din 1942 redau mai jos un poem tanka foarte apreciat pentru sensibilitatea sufleteasc ce se dezv luie cititorului: Ce-au devenit gândurile i dorin ele mele de când te-am cunoscut?

E-atât de simplu: înainte de a te fi cunoscut parc n-aveam niciun gând i nicio dorin ! În perioada 1970-1980 sunt traduse din limba german antologii de poezie japonez Ion Acsan, Dan Constantinescu i al ii. Începând cu anul 1990 apare la noi revista Haiku înfiin at de profesorul Florin Vasiliu, care în 1991 a fondat i Societatea Român de Haiku. În revista Haiku au fost promovate poemele haiku i tanka de origine japonez i poemul într-un vers de origine româneasc , iar poe ii români încep s scrie astfel primele plachete i volume cu astfel de poeme. Unul dintre primii poe i colaboratori ai revistei Haiku, Dumitru Ichim (n.1944), cu studii teologice în ar i în str in tate, stabilit apoi în Ontario, Canada, este considerat printre primii autori români de poeme haiku, dar i a primelor dou c i de tanka în limba român : Dar în silaba Luminii plângeam orfan i greier, poeme tanka, München, Revista Scriitorilor Români din Germania, în 1987 i Parea cu apte aripi, poeme tanka, Bucure ti, Editura Apollo, 1993. Din crea ia acestui autor preocupat de problemele existen iale ale omului men ion m urm torul poem tanka: Abis dedesupt altul deasupra la fel.

Ce rece-i frica i cum m soarbe în ea ame itoarea punte În ultimii 215 de ani mul i poe i români sau format ca poe i de tanka în ar : amintim aici pe Manuela Miga, Emilia Dumitrescu, Dumitru Ifrim, Jules Cohn Botea, Maria Tirenescu, Vasile Sm ndescu, Cornelia Atana-

siu, Dan Doman, Magdalena Dale, Cristina Rusu, Eduard ar , Marius Chelaru, Paula Romanescu, Vasile Moldovan, Vali Iancu etc.

Din str in tate men ion m pe tefan Gh. Theodoru i Lumini a Suse. Cei mai mul i dintre ei au publicat i volume de tanka. Au ap rut poe i de tanka i la Societatea de Haiku din Constan a fiind publica i în revista Albatros. Amintim printre ace tia pe Ion Codrescu, Radu Patrichi, Stela Moise, Alexandra Flora Munteanu etc. Dar cel care se va apropia cel mai mult de tehnica i esen ele acestui poem este poetul ialomi ean erban Codrin, care, în 1995, a înfiin at, la Slobozia, coala de tanka i renku i revista Orion.

El va deveni în scurt timp cel mai cunoscut poet de tanka i renku în limba român fiind apreciat mai ales volumul s u O s rb toare a felinarelor stinse din 1997, reeditat apoi sub numele Marea t cere în 2001, f cânduse remarcat i prin faptul c a scris primele poeme tanka cre tine din literatura român .

Dintre poe ii români care s-au preocupat de promovarea cu succes în afara rii a poemului tanka în ultimii 25 de ani mai amintesc pe Eduard ar , care a câ tigat mai multe premii la concursuri de tanka peste hotare, i pe Magdalena Dale, care a publicat poeme tanka în volume proprii sau în microantologii, ca autoare sau în colaborare cu al i poe i români sau str ini, câ tigând i premii la concursuri interna ionale de tanka. Se apreciaz în România exist în jur de 50 de autori români români de haiku care practic i tanka i care au devenit cunoscu i ca poe i de tanka pe plan interna ional.

Pe majoritatea poe ilor de tanka români îi vom putea citi în aceast prim antologie român de tanka, selectat i realizat cu mult trud , exigen i mult talent de poeta Magdalena Dale. Antologia cuprinde 114 poeme tanka bilingve, în român i englez , cele mai frumoase i mai reprezentative selectate din crea ia a 53 de poe i români. F s analiz m pe larg calitatea poemelor selectate i publicate în aceast frumoas antologie, i f

Anul VII, nr. 3(67)/2016

exemplific m cu câte un poem tanka din fiecare autor a a cum ne-am dori, am f cut la rândul nostru doar o selec ie pentru cititorii no tri a celor mai frumoase poeme tanka din aceast antologie. Poemele au fost realizate în România în cei 25 de ani de când a luat fiin Societatea Român de Haiku i revista Haiku.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii râul duce în aval tristele amintiri

cu lingura în mân Valentin NICOLI OV

Florica CEAPOIU Stele pe cer greierul cu vioara umple v zduhul.

Bunica ese pre uri tot la lumina l mpii.

Prispa casei vechi... înconjoar blând triste ea tatei. Întotdeauna când vin amintirile m dor Dan DOMAN

Florin GRIGORIU Constantin STROE Amurg de toamn când vântul adie ca un suspin bunica- i aminte te clipa copil riei

Case noi în ploaie eu sub vechiul acoperi al cerului ca un melc ce s-a-nvelit în grijile de-o via

or dispare ora ul în urma mea... cu ochi umezi privesc silueta prietenului i dealul copil riei Dan NOREA

MariusCHELARU Cornelia ATANASIU Perna de ierburi îl ine treaz o noapte cu amintiri Parc-aude pasul ei prin frunzele c zute

Pe foaia alb luna scrie o noapte plin de umbre... urmele tale i eu tept m r ritul

Costumul de nunt c-o pereche de molii într-un buzunar încet-încet se duce toat tinere ea mea Eduard AR

erban CODRIN Cristina RUSU Vântul de mai ascute t cerile ce le împ im...

Calea Lactee în strachina cu ap a tâmplarului m-a ez la masa de lemn

Doar p ri migrând în amiaza ploioas plin de-amintiri vechi bumerang de copil sat în dar de mama

41 Jules Cohn BOTEA Lan galben de grâu cu flori de mac în bra e i-n p rul fluturând.

Cum eu nu am curajul te mângâie doar vântul Magdalena DALE Muntele Fuji îndep rtat i rece... zadarnic cire ii sunt înflori i când tu nu e ti cu mine Vasile MOLDOVAN Niciun c tor în trenul de noapte... un uier prelung i vântul închide brusc ile vagoanelor Maria TIRENESCU Pe crucea neagr o crizantem alb de ziua mamei doar atât a mai r mas fac pentru ea Nicolae ATANASIU E frig i-n cas cu iubita plecat de-o s pt mân .

Paingul tot a teapt mai pun un lemn pe foc Paula ROMANESCU Nedumerit în palma mea o frunz oglind i afl : Ia uite câte riduri într-o via de-o var !

Vali IANCU Asfalt i blocuri nimic din strada noastr doar amintirea mai simt i-acum mireasma cire ilor în floare

Carol Popp de Szathmary - Pe Valea Oltului

Poemele sunt selectate din Antologia român de tanka Ploaie de stele / Rain of Stars, publicat de poeta Magdalena Dale la Editura Societ ii Scriitorilor Români, Bucure ti, 2015.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Lucian GRUIA

Victori\a Du\u Exist[ un Tu

Victori a Du a a absolvit Facult ile de: Matematic (1995) i Filosofie (1999) din cadrul Universit ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia i. Este profesoar de matematic pasionat de spa iile infinit dimensionale i pictori cu numeroase expozi ii na ionale i interna ionale. Tablorile sale i romanul Gabriel (Ed. 2015) trateaz teme religioase.

Nici volumul de versuri Exist un Tu (Ed. Betta, 2016), pe care-l comentez în continuare, nu face excep ie, întregind trinitatea crea iei Victori ei Du u.

Paul Valéry afirma c poezia e matematic i metrica îl confirm . Victori a Du u ca profesoar de matematic se apropie de oamenii de tiin credincio i. i sunt numero i. E suficient s -l amintim pe Albert Eistein. Credin a lor apare în fa a problemelor teoretice insurmontabile. La Victori a Du u, b nuiesc religiozitatea se ive te din pasiunea pentru spa iile infinite.

Infinitul devine principala caracteristic a lui Dumnezeu, atributele sale fiind nesfârite. Demiurgul reprezint metaforic osia lumii i este apelat aparent familiar cu Tu, pornind de la sintagma „ ie Doamne!”: „exist un Tu/ în jurul c ruia/ lumea se rote te”.

Dumnezeu a creat lumea din logosul divin (cuvânt, gând, fapt ). Logosul este un fruct

sem nat peste lumin , ce se hr ne te din sine însu i. „Cuvântul infinit/ Zide te lumea”.

Lumea este i ea în prefacere infinit .

Mintea noastr constituie cerul sufletului iar deasupra noastr Demiurgul construie te ceruri infinite suprapuse (ca spa iile infinite din matematic ). i omul are o latur infinit , sufletul nemuritor: „Omul ce/ Cre te în Tine/ Cu sufletul/ Infinit/ În infinitul/ T u”.

Dumnezeu e mirele, iar lumea mireas .

Biserica e i ea mireas , a a c lumea i biserica devin sinonime. Biserica devine lume dac ne amintim de ideea lui Blaga, conform reia pere ii exteriori, picta i ca i cei din interior, sacralizeaz ambientul.

Tema principal a c ii este desigur moral . Omul este un gol care se umple de cuvântul lui Dumnezeu i de lumin . Dumnezeu îi insufl bun tate, iubirea aproapelui i toate virtu ile. Îi cere respectarea celor zece porunci.

Omul î i împline te fiin a personal în cuvântul Lui: „Cuvintele Tale/ Sem nate în lume/ Au f cut s creasc / Mândre gr dini/ Prin care oamenii/ T i ce se hr nesc/ Din cuvintele Tale/ S se bucure în/ Frumuse ea lor/ Tu e ti cu ei/ i ei î i duc via a/ În Tine.”

Autoarea are încredere c Dumnezeu va reîntoarce oamenii la dreapta credin i lumea va fi mai bun : „Tot ce e gând curat/ Este al T u/ Tu cur ti lumea/ Prin cuvintele Tale/ i tot ce-i pur/ La Tine se întoarce/ Neîntinat în/ Lume mergând/ Cu Tine de

mân / Ca la Tine s / Revin mai pur/ i mai mare-i t ria/ De a fi în lume.”

Via a este un ir de ini ieri în drumul spre Dumnezeu. Treptele vie ii reprezint tot atâtea încerc ri spre dreapta credin .

Poeta se imagineaz c torind cu pas rea gândului spre lumin . Zborul spre transcendent d sensul vie ii. Sufletul e partea noastr de infinit: „Sufletul e la grani a/ Dintre lumea finit / De-aici i lumea/ Infinit ce-l a teapt ” Credin a zide te o cas care devine întreaga lume. Locuirea autentic este religioas . Lumea este minune divin . Cine are credin nu trebuie s se team .

Omul este: „lumin / îmbr cat / în cuvânt” din moment ce are spirit. Cuvânt e i pasul lui Dumnezeu prin lume.

Volumul de versuri Exist un Tu reprezint un imn dedicat Creatorului, demarca iile cu trei puncte constituie momente de respiro în recitarea/citirea poemului fluviu.

Stilul este direct, extatic, elocvent.

Poeta constituie un caz aparte în peisajul liric contemporan. Credin a în puterile infinite ale dumnezeirii o individualizeaz . Poeta afirm c locuirea omului pe p mânt are sens dac este întru Dumnezeu care reprezint singura cale spre mântuire. Victori a Du u, prin volumul de versuri Exist un Tu, i exprim credin a c starea de normalitate, bazat pe dreapta credin , va reveni în viitor.

Carol Popp de Szathmary -

lcii uscate

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Din însemnãrile unui ambasador Militari români afla\i @în cimitire române]ti din str[in[tate

Petre GIGEA-GORUN

Motto:

ne gândim înainte de toate c apar inem unei na iuni.

Nicolae Iorga

Destinul istoric a f cut ca România s participe la cele dou mari conflagra ii mondiale cu mari jertfe omene ti i pagube materiale. În mai multe ri europene, în timpul r zboiului, sute de mii de osta i români, participând la lupte de eliberare, i-au jertfit vie ile, fiind înmormânta i departe de ara, casele i familiile lor.

Fiind numit Ambasador Extraordinar i Plenipoten iar al României la Paris cât i Ambasador la UNESCO, în multitudinea de probleme ce au revenit Ambasadei Române a fost i aceea de a cinsti memoria eroilor militari români din cimitirele aflate pe teritoriul francez. În calitate de ambasador, am stabilit s comemor m i s depunem coroane de flori la mormintele militarilor români, dup o uitare de 42 de ani, din anul 1945 când autorit ile române nu au f cut nicio ac iune de cinstire a acestor eroi. Am intervenit, în mod oficial, la autorit ile franceze pentru aprobarea ca Ambasada Român din Paris s participe cu coroane de flori la cimitirele militarilor români. Am propus ziua de 11 noiembrie, când poporul francez comemoreaz armisti iul din anul 1918,un fel de „Ziua Eroilor”, anun ând dorin a noastr de a depune coroane de flori i la monumentele eroilor francezi.

Am primit destul de repede aprob rile ministerului de Externe al Fran ei, care a informat prefec ii i primariile din teritoriu despre ac iunea Ambasadei, exprimând satisfac ie i felicit ri c dup 42 de ani se reia, de partea român , cinstirea eroilor români.

Totodat , la „Musee de l’Armee” din Paris, dup o documentare temeinic din partea Ambasadei i a întâlnirilor mele ca ambasador cu generalul Raymond Boissau, director general al muzeului Armatei, s-au f cut rectific ri i complet ri cifrelor în tabloul general cu pierderile suferite în cel de-Al DOILEA R ZBOI MONDIAL, în care România figura cu o participare de „14.000 militari în mun ii Semenicului” (timp de 42 de ani) în loc de 880.000 oameni, din care 530.000 militari i 350.000 persoane civile, a a cum este în prezent.

Men ionez c URSS figureaz cu 7.500.000 militari, Germania cu 3.500.000. militari, Italia cu 370.000 militari, Anglia cu 326.000 militari, Fran a cu 250.000 militari.

Membrii Ambasadei Române au participat, în ziua de 11 noiembrie 1987, la solemnitatea de cinstire a eroilor români, la cimitirele din localit ile Dieuze, Soultzmatt, Hagenau, Labry cât i alte comune.

Eu, împreun cu colonelul Petre Nicolai i so iile noastre, am participat la slujba religioas , la depunerile de coroane la eroii români i eroii francezi, iar, dup aceea, noi am oferit o recep ie oficial , unde am oferit gust ri, pr jituri i cozonac, gazdele gustând din coniacul, vinurile i ampania meleagurilor române ti.

Din anul 1987, în fiecare an, au loc asemenea solemnit i oficiale.

Militarii români înhuma i pe teritoriul francez provin din rândul celor deceda i în prizonierat în timpul Primului R zboi Mondial, adu i în provinciile Alsacia i Lorena.

Pe teritoriul francez sunt înhuma i 2.746 militari în 46 localit i, unde se afl cimitire ale osta ilor români, dintre care la Dieuze (947), Soultzmatt (680), Hagenau (472), Labry (256), Sarrebourg (224).

Cimitirele eroilor români sunt bine îngrijite, în unele dintre ele fiind importante monumente închinate memoriei lor.

Atunci, la Soultzmatt, eu cu ata atul militar i so iile noastre, am notat numele i prenumele ca i gradul osta ilor men ionate pe crucile aflate pe morminte, întocmind liste, pe care le-am trimis în ar la Ministerul Ap rii Na ionale i Ministerul Afacerilor Externe. aminti i alte ri unde sunt cimitire ale eroilor români, mor i pe câmpul de lupt . În Federa ia Rus sunt 425 locuri de înhumare, din care 162 cimitire de campanie i 262 cimitire de prizonieri, unde se afl 24.171 militari români din care 6.879 în campanie i 17.291 în lag rele de concentrare organizate de NKVD. În prezent, autorit ile române sunt implicate în amenajarea unui cimitir centralizator la Rossoska, unde vor fi depuse osemintele ostailor mor i la Stalingrad. În Germania, în anii Primului R zboi Mondial i-au pierdut via a 3.500 militari înhuma i în localit ile Manheim (64), Zwikau (134), Worms (155), Schaefesthal, Ulm etc. În Kazahstan sunt înhuma i 1.110 militari, în Macedonia 1.114 militari, în Serbia i Muntenegru 3.439 militari, în Slovacia 15.077 militari, în Cehia 1.500 militari, în Bosnia-Her egovina 69 militari.

De asemenea, în Armenia sunt înhuma i 746 militari români, în Albania 104 militari, în Azerbaidjan 162 militari, în Estonia 15 militari, în Grecia 97 militari, în Italia 1189 militari. În Republica Moldova, num rul militarilor este de 6.072,din care în localit ile iganca sunt 1.020, în Cania 928 militari, în Micl eni 350 militari, în Chi in u 232 militari, în Soroca 453 militari, în Tighina 518 militari. În Slovacia, num rul militarilor înhuma i este de 15.077: din care în Zvolen - 10.384 militari, în Banska Bistrica - 1.720 militari, în Podkriva - 57 militari, alte localit i - 4.559 militari. În Republica Ucraina sunt 36.824 militari români din care 1.097 din Primul R zboi Mondial, 26.639 militari în Campania din Est (19411944) i 9.088 militari deceda i în lag rele de concentrare organizate de NKVD.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Pe teritoriul Ucrainei, cimitirele se afl în localit ile Vigoda 2.245 militari, Kurgan - 1.153 militari, Mirnoe - 962 militari, Berezan 871 militari, Vasilevska - 543 militari etc. În Ungaria sunt 470 cimitire i parcele militare i au fost ridicate monumente în 19 localit i. Astfel, în localit ile Aszalo sunt 238 militari, în Gyor - 1.200 militari, în Megyaszo - 1.614 militari, în Miskolc - 704 militari, în Nyregyhaza - 308 militari etc.

Trebuie precizat c Statul român a emis Legea nr.379/2003 prin care s-a stabilit regimul mormintelor i operelor comemorative de zboi. Astfel, s-a înfiin at Oficiul Na ional pentru Cultul Eroilor, care se ocup de cimitirele militare române ti din str in tate i care urm re te permanent starea acestora, organizarea unor manifest ri comemorative i are eviden a necesar , din care autorul acestui articol a folosit datele de mai sus. În încheiere, a men iona, pe scurt, câteva aspecte legate de istoria celor doua conflagra ii mondiale.

Prin m surile i ac iunile de ordin politic, diplomatic i militare desf urate de Statul român, singur sau împreun cu alte state în perioada 28 iulie 1914 i 11 noiembrie 1918, România a participat la Primul R zboi Mondial. Toate acestea au avut în vedere atingerea scopului politic principal al particip rii la r zboi pentru realizarea statului na ional unitar.

Cel de-Al Doilea R zboi Mondial declan at de c tre Hitler la 1 septembrie 1939 a atras i România în aceast conflagra ie mondial .

Astfel, la 22 iulie 1941, România a intrat în R zboi al turi de Germania împotriva URSS, în vederea reîntregirii teritoriului s u, fiind angajate în opera iunile militare efectivele celor dou armate române ti.

Participarea României la R zboiul antifascist s-a desf urat de la 23 august 1944 pân la 12 mai 1945, perioad în care osta ii români au luptat pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei i Cehoslovaciei cât i a unor zone din Austria, pentru care România a mobilizat circa 567.000 de osta i, eliberând peste 200.000 km p tra i de sub ocupa ie str in , eliberând peste 382 localit i dintre care 33 de mari ora e.

Szathmary -

tre izvor

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Calendar - Martie 1.03.1788 - s-a n scut Gh. Asachi (m. 1869) 1.03.1925 - s-a n scut Solomon Marcus (m. 2016) 2.03.1905 - s-a n scut Radu Gyr (m. 1975) 2.03.1932 - s-a n scut Petre Ghelmez (m.2001) 3.03.1841 - s-a n scut Iosif Vulcan (m. 1907) 4.03.1977 - a murit A. E. Baconsky (n. 1925) 4.03.1977 - a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933) 4.03.1991 - a murit Ion L ncr jan (n. 1928) 5.03.1920 - s-a n scut Radu Stanca (m. 1962) 5.03.1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876) 6.03.1957 - a murit C. R dulescu-Motru (n. 1868) 7.03.2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916) 8.03.1910 - s-a n scut Radu Tudoran (m. 1992) 8.03.1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879) 9.03.1878 - s-a n scut Elena Farago (m. 1954) 9.03.1907 - s-a n scut Mircea Eliade (m. 1986) 9.03.1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892) 10.03.1879 - s-a n scut Dumitru Caracostea (m. 1964) 10.03.2004 - a murit MihaiUrsachi (n. 1941) 11.03.1891 - s-a n scut Ion Pillat (m. 1945) 11.03.1992 - a murit Nicolae ic (n. 1929) 12.03.1925 - s-a n scut Constantin Chiri (m. 1991) 12.03.1936 - a murit G. Ibr ileanu (n. 1871) 12.03.1965 - a murit G. C linescu (n. 1899) 13.03.1891 - s-a n scut Felix Aderca (m. 1962) 14.03.1854 - s-a n scut Alexandru Macedonski (m. 1920) 14.03.1919 - s-a n scut Alexandru Paleologu (m. 2005) 16.03.1936 - s-a n scut Bujor Nedelcovici 17.03.1819 - s-a n scut Alecu Russo (m. 1859) 17.03.1883 - s-a n scut Urmuz (m. 1923) 17.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894) 17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921) 18.03.1910 - s-a n scut Ioana Postelnicu (m. 2004) 18.03.1921 - s-a n scut Valeriu Anania (m. 2011) 18.03.1926 - s-a n scut Romul Munteanu (m. 2011) 18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893) 19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819) 19.03.1895 - s-a n scut Ion Barbu (m. 1961) 19.03.1918 - s-a n scut George Cior nescu (m. 1993) 19.03.1927 - s-a n scut Alecu Popovici (m. 1997) 20.03.1886 - s-a n scut George Topârceanu (m. 1937) 21.03.1930 - s-a n scut Tiberiu Utan (m. 1994) 22.03.1868 - s-a n scut Mihail Dragomirescu (m. 1942) 22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu 22.03.1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937) 23.03.1847 - s-a n scut A. D. Xenopol (m. 1920) 23.03.1904 - s-a n scut Ovid Aron Densu ianu (m. 1985) 24.03.1921 - s-a n scut Traian Co ovei (m. 1993) 25.03.1813 - s-a n scut Cezar Bolliac (m. 1881) 25.03.1885 - s-a n scut Mateiu I .Caragiale (m. 1936) 25.03.1902 - s-a n scut George Lesnea (m. 1979) 25.03.1942 - s-a n scut Ana Blandiana 26.03.1931 - s-a n scut Mircea Iv nescu (m. 2011) 27.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928) 28.03.1925 - s-a n scut Victor Tulbure (m. 1997) 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945) 28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909) 28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936) 29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol (m. 1984) 29.03.1941 - s-a n scut Constan a Buzea (m. 2012) 29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891) 30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895) 30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912) 30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908) 31.03.1933 - s-a n scut Nichita St nescu (m. 1983)

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Constantin MIU

Coco]elu’ strong Ea era mai hot rât i mai ner bd toare. Se s turase de singutate, dar s se i fereasc de ai ei. Dac pe fiu îl mai putea fenta, pe mam nu. Ca s n-o mai descoas atât, Doina Cozoroc se gândi c-ar fi mai bine s -l preseze pe iubitul ei, Cristian Negulescu, s cear învoire de la patron, în septembrie, când vine ziua lui de na tere, car o s pt mân , cât or fi pleca i în voiaj. Spre a fi siguri de-nvoire, îi vor preg ti o „mic aten ie”.

Conveniser ca i ea i el s anun e acas c î i vor prezenta viitorul partener. N-aveau de unde ti c ai lor - copiii mai ales, dar i rin ii - le-au luat-o înainte. Dar nu ca s le dea curs întâlnirii în familie, ci ca s le pun be e-n roate.

Fata lui Cristian Negulescu - Rita - era dracu’ gol! De când se desp ise de mama ei - Marga -, nu- i mai vedea tat l al turi de alt femeie. Suferise enorm!... El era o fire de romantic incurabil, ea o risipitoare. În ziua de azi, femeilor nu le mai plac romanticii!... Va trebui ca Rita s i p zeasc tat l de piaza-asta rea, care-l obsedeaz . În fiecare sear îi vorbe te despre Doina, îi spune pe unde au mai fost, ce-au mai f cut. De câteva s pt mâni, nu mai contene te, povestindu-i cum a fost în excursia din Grecia, i-i arat pozele cu „prin esa” lui, la malul m rii, stând îmbr i sub clar de lun .

Bunicului Marcel, i-a spus c merge la un simpozion, organizat de comunitatea aromânilor, care omagia o personalitate local , ajuns cu pu in înainte de r zboi pe t râm românesc i care publicase mai multe studii despre tradi iile i folclorul celor dou neamuri. Postura de muz a acestei femei, pe care tat l o adora i c reia îi dedicase un volum de versuri o irita la culme. „Mamei nu i-a scris m car un vers, i fufei steia îi închin un volum, pe care - cum îi place s se laude - o s -l i publice. Lansarea o face atunci!” î i spuse Rita înciudat .

Femeia asta nu-i era pe plac. A a c i-a dat prin gând un plan... * - Bun ! spuse fata, dup ce i se deschise u a. tii, eu sunt Rita, fata lu’ Cristi.

- Salut!... Care Cristi?... Aaa, da, Cristi, iubitul mamei...

- Da’, ai de gând s m mai ii mult la u ?

- Scuze, m-ai luat pe nepus mas !... Preg team un seminar la Medicin Legal ... Hai, intr i f -te comod . În timp ce o conducea pe fat spre camera lui, Aurel Cozoroc se gândea de unde o fi f cut rost de adres . „Nu cred c l-a întrebat pe ta-su de adres ”, î i mai spuse el.

- Mie mi s-a f cut sete! Am venit repede-repede i mi s-a uscat gura... N-ai ceva de b ut? „M , da’ ce înfipt e tipa!... Nici n-a venit bine i comand !... Asta cre’ c-o pune cu botu’ pe labe pe mama!” î i spuse fl ul tem tor.

- i cum ziceai c te cheam , cavalere? îl lu Rita de sus.

- Aurel.

-Tu e ti o adev rat comoar !... Eu sunt Rita. i-i întinse cu graie mâna. „Ce dracu’, face mi to de mine?!”

- Aura , comoara noastr !... Aura , a a o s i spun.

- Dac i face pl cere...

- Drag Aura , tii tu de ce-am venit, taman când maic -ta nu-i

acas ? întreb Rita misterios.

- tiai c nu-i acas ?

- Desigur. Îi tiu programu’ pe de rost... Papa mi-l recit zilnic!

- Ia, s-auzim...

- Diminea a, la opt bea cafeaua. St mai bine de o or în fa a oglinzii i pe la zece ajunge la firm , c doar e manager... Dup program...

- Nu la asta m refeream. Nu la program... Ce vânt te-aduce pe la noi i mai ales când sunt singur acas ?

- Am venit, s discut m de babacii no tri...

- Gând la gând cu bucurie.

- Uite ce e, Aura ule, o s fiu sincer cu tine...

- Ar fi cazu’...

- Nu-mi place c papa e un romantic incurabil!... Chestia asta no în elege, de i i-am tot spus. Nu-l avantajeaz cu nimic, pe lâng o femeie practic , a a cum e doamna Doina!

- Ce-nseamn „femeie practic ”?

- Nu cred c tiai de volumul de versuri pe care Cristi i-l dedic Doinei... Cic la toamn , când s-or lua, tot atunci fac i lansarea: de ziua lui. Chestie monden ... Vrea s cheme i presa...

- i ce vezi tu r u în asta?

- A a ceva ai putea tu s -mi scrii. O fi papa al meu, da’ i-a cam trecut vremea...

- Sufletu’ n-are vârst ! A a am citit undeva.

- Ia uite ce i-a scris az-noapte!... Are i data... Fii atent i ascult : „Din rana neclintirii i-a gândului de tine Sângele solar vibreaz hemoragic...

Doare, înghea , pleac , ... i revine Tensiunea tumultului zadarnic.

Mi-e dorul de tine povar dureroas , sfrânt c tre ceruri î i mai dezmierd chipul...

Ah! Refrenul doinei m re ine-n trans Respirând iubirea ce n-a ters-o timpul. În ritm de Samba surâdem ferici i Pe-alei de parc, dans m, mir m priviri La cei ce trec pe lâng noi cumin i, i-aplaud a noastre unduiri.

Doinim apoi, di i mândru În aluzii cu reciprocitate i tot a a, ne pierdem pe-o str du Înl ui i de Lun i de noapte.”

- Se vede c sufer ...

- Tocmai asta e, nu vreau s mai sufere!

- Ai dreptate: mamei i s-ar apleca de-atâtea dulceg rii i nu vreau dea în diabet!... Ei îi place s fie liber , s nu depind de nimeni!

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Abia acu’ v d c vii de-acas ! f cu ea entuziasmat . i veni mai aproape de el, punându-i o mân pe um r.

- Trebuie s facem ceva, ca s le fie bine! avertiz Rita.

- Te-ai gândit la ceva anume?

Nici lui nu-i prea pl cea comportamentul mamei - de aproape un an. Nu pentru c -i vorbea de Cristi al ei, pe care-l ridica întruna în sl vi, nici pentru c î i mai luase o ma in , iar pe cea veche - de numai trei ani! - i-o d duse lui, ci pentru c f cuse prostia s cumpere un teren - „un chilipir!” se l udase ea -, pe care îi spusese c are de gând s ridice o „c su ” pentru ea i „puiu ”... „ i cu asta ce faci?” a întrebat-o curios i intrigat. „O vând”, i-a r spuns sec. „Cum s o vinzi, la mine nu te gânde ti?” „Pân termini tu facultatea, o s strâng ni te bani buni, ca s i iau o cas la mare. Asta îmi doresc: s am i eu un’ s vin cu puiu u’ meu în concediu!”

- Pui ceva la cale?

- Punem, d-aia am venit la tine... Da’, babacii s nu tie!

- Ai, c m-ai f cut curios...

- Când o fi s ne invite papa pe to i la restaurant - pe mine, pe tine, pe bunica Adela i pe bunicu’ t u -, s ne cunoa tem, o s aib o surpriz ...

- Aaa, tu o s fii Andreea Tinel - „Surprize!... Surprize!”... Mor dup’-a a ceva!

- M-am gândit... s-o sun pe Marga - fosta - i o s -i zic c papa nu se-mpac deloc cu gându’ s fie singur i c tot dup ea suspin ... i dac tot e ziua lui, s treac pe la restaurant, s -i zic m car la mul i ani...

- Nu crezi c e ti cam dur cu biata femeie?

- La cât a p timit papa din cauza ei, nu! * La reuniunea de familie, Marga a f cut circ. Sensibilizat de fat , venise cu gând s -i fac s rb toritului o surpriz , cum îi sugerase Rita. Ea ar fi vrut chiar s se-mpace... Dar când l-a v zut pe Cristi cu alta (tocmai când a ajuns la masa lor, el îi oferise Doinei un inel i o

Anul VII, nr. 3(67)/2016

rutase p tima ), s-a sim it picat ca musca-n lapte. A v zut negru în fa a ochilor i, furioas , a luat farfuria cu paste din fa a b rbatului i i-a r sturnat-o în cap.

Doina s-a înfuriat i ea, auzind vorbele ca la u a cortului, proferate la adresa ei. S-a ridicat i a trântit pe mas inelul.

- Mam , calmeaz -te! i-a strigat Aurel. Cred c e o confuzie...

- Doamna Doina, nu mai face i istericale! îi arunc Rita, voit caustic .

- Dac tot v-a stricat logodna, am vrea s v anun m ceva, îndr zni Aurel.

Toat lumea se uit cu interes la cei doi tineri care, a eza i unul lâng altul, se ineau acum de mân .

- Vrem s v spunem c noi ne iubim i ne-am hot rât s ne torim! anun cu v dit mândrie Rita.

Doina Cozoroc a s rit ca ars . Cristian Negulescu a început s urle c el nu- i d fata dup un tocilar, care i-acum se ine de poala mamei. Bunicii, care pân atunci asistaser la cele întâmplate, f s scoat o vorb , s-au decis s rup t cerea: - Dac tot ne-am adunat aci, pentru o logodn , care nu se mai tie a cui e, izbucni tat l lui Cristian Negulescu, las’ v zicem noi una buuun ...

- Mam , s nu-mi spui c e adev rat! ip Doina, uitându-se insistent c tre aceasta.

- Ba da, drag ... Eu cu Marcel ne-am logodit deja!... Ar fi fost prea frumos s fie dou într-unu’... Adic a noastr i a voastr ! f cu femeia, ar tând spre cele dou cupluri. Da’, voi, tia din ziua de azi, nu mai ave i r bdare...

- D-aia ne-a i luat-o voi înainte! zise Cristian Negulescu, v dit afectat.

- Buni, dac tot ne-a i tras clapa la to i, eu zic s -i faci înc-o bucurie lu’ l b trân...

- Ia, spune, draga mea! o încuraj bunica pe Rita.

- S i co i himenu’, c-am auzit c domnu’ Marcel are coco elu’ strong i toat via a i-au pl cut flor resele...

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Andru[a R. V~TUIU

Un oltean - @n Antarctica Înc din prima lun a anului 2016, prof. univ. Florentin Smarandache ne surprinde cu o nou apari ie editorial „La cap tul mântului: Expedi ie în Antarctica”.

Este vorba despre un fotovideo reportaj instantaneu creionat de Florentin Smarandache, în timpul c toriei pe care a f cut-o pe continentul alb, Antarctica, care este, ducum spunea dr. Ricardo Capdevilla, „p mântul tuturor i al nim nui”.

Chiar din primele pagini, îl descoperim pe olteanul din B lce tii Vâlcei prins de febra preg tirilor pentru c toria vie ii sale. În data de 14.12.2015 autorul consemneaz : „Ast var m-antrenam pentru tropice, rezist la soare. Acum m antrenez pentru antarctice, numai s rezist la frig. M luiesc prin viscolul de la canionul Rehoboth”. În stilul obi nuit al autorului, reportajul este realizat prin expuneri secven iale, concis explicate i bine ordonate. Experien a de la catedr l-a ajutat s puncteze momentele esen iale ale c toriei i în acela i timp s ofere informa ii bogate despre meleagurile vizitate, informa ii completate cu fotografii i materiale video, care pot fi vizionate prin intermediul internetului.

Maniera expunerii i imaginile impresio-

nante surprinse în Antarctica te fac s vibrezi în rezonan cu omul de tiin Florentin Smarandache în c toria sa de la „cap tul mântului”. Senza ia pe care o tr ie ti este aceea c te afli al turi de autor în marea aventur . Sim i cu to i porii emo iile acestei c torii, iar curiozitatea te împinge s urm re ti cu mult interes întreaga expunere. Pornind de la preg tirea expedi iei, când autorul s-a aprovizionat cu echipamentul specific, cele dou aparate de fotografiat Nikon sau binoclul Bushnell, i pân la întoarcerea din c torie, textul pe alocuri mig los î i dezv luie am nunte care întregesc imaginea virtual ce i se imprim în memorie.

Preg tirea psihic este foarte important .

Autorul explic : „În astfel de expedi ii cu climat aspru, conteaz s ai o atitudine flexibil . S te preg te ti psihic i fizic. Ca o armat ce, plecând la lupt , e pe jum tate înfrânt dac gânde te negativ. Vremea aspr i, mai ales, întunericul prelungit î i provoac depresii... Timpul este impredictibil. A adar, trebuie s fii Nic F Fric !”

Sub o fotografie ce ne arat o imagine înghe at din Antarctica, autorul noteaz : „Mediul antarctic este cel mai impredictibil, neospitalier i cel mai riscant de pe glob. Trebuie s ne ajut m noi în ine (prin preg tire psihic , fizic i prin echipament adecvat)”.

Aventura a început în data de 16.12.2015, când autorul s-a îmbarcat pe avion în aeroportul Sky Harbor din Albuquerque. Dup 22 de ore i 34 de minute de zbor pe ruta Albuquerque-Atlanta-Buenos Aires a ajuns în ora ul Ushuaia (Argentina), considerat cel mai sudic ora de pe glob. Pân la îmbarcarea pe vapor, autorul ne plimb prin ora ul de numai 60.000 de locuitori, dezv luindu-ne istoria locului i c toriile temerarilor care de-a lungul timpului au pornit spre Antarctica. În expozi ia antarctic din Ushuaia, o plac comemorativ ne aminte te de exploratorul român Emil Racovi (1868-1947), considerat fondatorul biospeologiei.

Viziteaz ora ul, înregistreaz date istorice, geografice, sociale, etnografice, etc. Întâlne te i trei români - Viorel, Costi i Andrei -, vaporeni din Tulcea i Constan a, care navigheaz în zon .

În data de 19.12.2015 se îmbarc pe vaporul olandez „Plancius”, unde are o nou surpriz : „Ofi erul 2 din echipaj este român, Matei Mocanu, iar inginer- ef de expedi ie este tot un român, Sebastian Alexandru”. 117 turi ti i 46 de membri ai echipajului au pornit spre aventura antarctic .

Prima încercare a constat în adaptarea la mersul leg nat. „Vasul se leag de mergi ca omul beat prin cabin sau pe punte”, ne poveste te autorul. În fiecare diminea trebuie s înghit o pastil .

Turi tii primesc informa ii despre continentul alb. „Antarctica este mai rece i mai neprimitoare decât zona Arctic (Polul Nord). În prezent, Antarctica nu apar ine niciunei ri, dar sta iuni tiin ifice pot r mâne, conform Tratatului Antarctic”.

Autorul î i completeaz jurnalul pe zile, cu aceea i meticulozitate. Materialul abund cu date istorice, geografice, date despre fauna zonei etc. Afl m totodat cum se desf oar via a pe vapor i care sunt practicile marin re ti.

Ziua a treia con ine informa ii despre Pasajul Drake. A a afl m c în Antarctica tr iesc ase specii de foc , 120 specii de pe ti i o mul ime de colonii de pinguini. În ziua a patra exist în program Insula Danko, Insula Cuverville, Golful Leith. Autorul notez : „A nins. Prin hublou z resc mun ii înz pezi i i în mare ghe ari... un adev rat paradis alb.” Pe Insula Danko, coboar pe p mânt i înva s mearg cu lpici (snow shoes), care se iau peste bocanci s nu se afunde în z pad . În ziua a cincia au în program vizitarea Sta iei Brown, Golful Skontrop i Insula Folositoare. Autorul noteaz : „Imagini... de pe alt planet . Ca-n filmele science-fiction.

Cerul este cenu iu. P mântul e alb de z pad .

Apa e neagr ...”

Ziua a asea o petrec vizitând Insula Petermann, Portul Lockroy i Punctul Jougla.

Afl m c , în Antarctica, r ritul complet al soarelui dureaz câteva zile în jur de 21 septembrie, iar apusul complet al soarelui durând tot câteva zile în jur de 21 martie.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Autorul, ca i ceilal i turi ti, se confrunt cu un paradox. De i este frig afar , din cauza distrugerii stratului de ozon, ultravioletele scap nefiltrate. „M-am ars pe fa ... sunt ro u ca un (d)rac!” noteaz hazliu, autorul.

O cin special în ajunul Cr ciunului, 24.12.2015 i vinul servit îi învesele te pe to i.

Ziua a aptea, 25.12.2015 - Insula Decep iei i Insula Jum tate de Lun . Din partea pitanului i a echipajului primesc un cadou: o ciocolat i o c ciulit ro ie. În ziua a opta, se studiaz fauna antarcti. Afl m c exist 50-59 de specii de albatros i sunt expuse date despre via a lor. Nu lipsesc informa iile despre balenele care migreaspre apele reci antarctice pentru hran . În ziua a noua, ne apropiem de finalul aventurii antarctice. Autorul î i ia bun r mas de la continentul alb i afl c numai oamenii de tiin i personalul ajut tor sunt l sa i locuiasc în Antarctica.

Expedi ia se încheie cu un pahar de ampanie oferit de c pitanul navei, rusul Alexey Nazarov.

Ziua a zecea a însemnat debarcarea în Ushuaia. Dup o zi i o noapte, autorul ajunge acas , în Gallup, mul umit de aventura pe care a tr it-o în Antarctica.

Cartea pe care Florentin Smarandache ne-a oferit-o este extrem de interesant i instructiv . O recomand tuturor cititorilor.

Este o experien din care ne îmbog im mintea cu informa ii, pe care al ii le-au strâns cu eforturi i sacrificii. Avantajul nostru al cititorilor, este c descoperim vitregia celui mai dur mediu antarctic, stând tol ni i într-un fotoliu, în papuci i halat, în fa a emineului, în care trosne te focul, iar la c ldura blând ce radiaz spre noi, descoperim Antarctica, acest inut îndep rtat.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Elena Andreea ION

Versuri de z pad Pluteau adesea gânduri de z pad , elanul se-ntindea cu gura c scat nic ieri s ajung , nic ieri s vad .

Tunetul inimii b tea gr mad rime albe s a eze uimind versurile de z pad .

Timpanul poeziei respira iute, nimicul se ridica din nimic.

Era o iarn dulce!

Sub plapuma de nea am ascuns cuvinte când târziul a înghe at în oasele-mi albite.

Elanul se-ntindea cu gura c scat nic ieri s ajung , nic ieri s vad .

Ochiul se ascunde în oapte

Szathmary - Familie de

Tremur nisipul în clepsidr , se scurge încet, cântând un somn adânc, Ulise poate ascult i ultima oapt de iarn e în ochii mei ca-n stelele dulci.

Rochia-mi fo ne te a visare prin gând scormonind p mânt, ochiul se ascunde-n oapte, mai caut Ve mântul Sfânt

Strig t Cu mâna-mi tremurând i scriu întâia dat : mâine am s zidesc acest cuvânt în ecou, poate i o t cere rupt din carnea mea adânc în care ai uitat lancea purtat pe umeri de Sisif, ori, poate mâine, am s i strig numele îngropat precum o moarte în acel cuvânt. În ochii mei cerul îmb trâne te lumina.

Gândului meu Am v zut cum roua dimine ii adun p mântul cu vârful degetelor.

Am sim it c ldura tremur toare a soarelui obosit i dornic de somn am întârziat.

Am auzit glasul t cerii când noaptea s-a coborât mai adânc, a mânji pustiul.

rani

dar e târziu i plou ...

Se aude strig tul de vânt pada ridicând.

De ce ai închis ochii i n-ai l sat cuvântul lor curat împ teasc necuprinsul aduc via a i ploaie s culeag , din templul cu stâlpi albi, i cuvintele tulburi?

Dac s-ar trezi Ulise mi-ar întinde dulcele s u gând?

De ce n-ai strigat poetul?

Doar el te-ar fi privit cu un ochi vr jit.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Paula ROMANESCU

La Roma s[ duci drumul t[u cu tine...

(Jurnal dintr-o c - IV Mar i 20 aprilie 2004, orele 18 Accademia di Romania, edificiu seme i elegant, se învecineaz cu dou mari obiective de art : Galeria Na ional de Art Modern i Galeria de Art Etrusc (dac nu s-ar încadra perfect între acestea i vastul Parc Pincio, muzeu în aer liber cu aleile m rginite de sculpturi reprezentând oameni de seam , aproape din lumea toat ). Repet: aproape! Fiindc de-ai no tri lipsesc, motiv pentru care nu pot spune lumea e perfect i c rotundul Planetei Albastre care ne ine pe to i ar fi perfect rotund i el...

Scurt istorie Dup ce Parlamentul României a decis, în 1920, crearea de academii române în str in tate, la 8 iulie 1921 Prim ria Romei concesiona României un teren de 5.000 mp în Valle Giulia unde, din ini iativa marelui istoric Nicolae Iorga i a str lucitului arheolog Vasile Pârvan, au început, în 1926, lucr rile de construc ie a actualului edificiu, dup planurile arhitectului Petre Antonescu, creatorul între altele a Universit ii de Drept i a Prim riei capitalei noastre, proiect cu care a participat la concuren (!) cu genialul s u profesor, arhitectul Ion Mincu, artist f egal între arhitec ii români. Dar cum o dat în plus „la valeur n’attend pas le nombre des années”, proiectul studentului Petre Antonescu s-a impus în alegerea „juriului” prin modernitatea stilului - european avant tout - care a p rut deciden ilor mai cu mo decât bijuteria de arhitectur specific româneasc propus de Ion Mincu.

A nu se în elege c talentul lui Petre Antonescu nu era cu adev rat remarcabil. Dimpotriv . Numai c orgolioasa arhitectur care f cuse din Bucure tii veacului al XIX-lea Micul Paris, cam luase min ile

Accademia di Romania

torie)

mai marilor dreg tori într-ale politicii, care ar fi vrut s uite de „oalele i ulcelele” na ionale. De ce nu s-or fi întrebat ei deloc de ce francezii ar fi dat oricât s -l conving pe Ion Mincu s r mân (dup studiile de arhitectur f cute de el la Paris) în Fran a i s creeze exact a a cum îi spunea lui sufletul?

Genialul Mincu r sese îns robit dorului de ar . O fi fost chiar „banalul” patriotism de care se feresc ai no tri tineri ( i nu numai ei) mai ceva decât proprietarul de drept al infernului de t mâie, ca nu cumva s fie acuza i de ne-iubire întru incorectitudine politic fa de interna ionalismul de o atât de n ucitoare diversitate c un prunc ajuns la vârsta primelor gângureli nu va ti nici cui ( i nici de ce) s -i spun mam ...

Inaugurarea edificiului de la Roma - 1933 Pe peretele de deasupra sc rii principale, în interior, st scris: „În zilele Regilor Ferdinand I i Carol al II-lea, Banca Na ional a României a în at acest edificiu pentru progresul tiin ei i Artei Române ti la lumina etern a latinit ii i ca simbol al leg turilor de sânge i de cultur dintre Italia i România”. În spa iul rezervat înscrierii donatorilor: din partea român , Academia Român - Bucure ti i Vasile Pârvan; din partea italian Benitto Mussolini. Da, chiar macaronarul duce fascist de trist amintire care avea s ... sprijine cerul cu t lpile picioarelor al turi de amanta lui Clara Petacci, în 28 aprilie 1945, la Milano, devansându-l cu dou zile pe marele s u aliat i st pân Hitler, care s-a sinucis în bunc rul unde se ascunsese din calea vijelioasei Armii Ro ii care- i d duse întâlnire la Berlin cu prietenii de peste balta atlantic , împreun cu Eva lui - evreica logodnic de ani mul i i so ie de câteva minute, devotat c ului celor din neamul ei ca i lumii întregi devenit un teatru de r zboi cum nu mai cunoscuse niciodat omenirea cea deloc str in de r zboaie.

Primul director al Academiei di Romania Vasile Pârvan. Sub directoratul lui, aici se ineau conferin e pe teme de filosofie, istorie, filologie, arte frumoase.

Istoria care a bulversat via a politic din România, urgisind i distrugând destine umane dintre cele mai alese, n-a scutit nici Academia di Romania. Închis în 1947 i r mas prad ruin rii pân în 1967, cl direa avea s fie restaurat i redeschis în 1969 ca „Biblioteca Român din Roma”, sub direc ia cunoscutului italienist Alexandru Balaci. Între 1990-1997, devine Centru Cultural Român sub direc ia prof. Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, Maica Benedicta, cea a ezat sub iarb la

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Putna lui tefan cel Mare i Sfânt în 2006, dup ce se retr sese, la 81 de ani, din lumea celor f Dumnezeu, adoptând ve mântul monahal în primul an al celui de al Treilea Mileniu. În prezent func ioneaz la Accademia di Romania din Roma o coal de Studii post-universitare pe lâng Centrul Cultural Român i Biblioteca Român . Se organizeaz în continuare expozi ii de art româneasc , se fac lans ri de carte, se sus in concerte, recitaluri, spectacole de teatru, conferin e.

Sala de expozi ii era preg tit în seara de 20 aprilie 2004 s i tepte vizitatorii.

Unitatea în diversitate a lucr rilor de pictur i grafic ale absolven ilor Academiei de Art din Bucure ti - promo ia 1998 -, spune de încercarea acestora de a da în eles nou vechii pove ti cu numele de pictur .

Expozan ii: Sânziana i M lina Baranga, Rodica Damian, Cristina Dragomir, Ionela Floarea, Sorin Ilie, Adina Romanescu, Diana Rusu, Ileana St nculescu, Alexandra Zabunov i... umbra Anei Toth, cea disp rut de sub soare în chiar anul absolvirii facult ii pe când se preg tea de nunt ... i cum s nu strigi spre cerul ve nic mut: „Opre te, Doamne, ceasornicul cu care ne m suri destr marea!”

Dintre participan ii la vernisaj, reprezentan i ai diploma iei române ti la Roma, dirijorul i compozitorul Iosif Conta i distinsa sa so ie Cornelia Conta - poet , membr a Societ ii Române de Haiku, prof. dr. Abdel Moneim Moawad - consilier cultural egiptean la Roma, directorul institu iei gazd Dan Pineta, public, public, public.

Ca ni te frumoase la primul lor bal, lucr rile expuse primeau cu senin tate laserul privirilor celor prezen i. Doar autorii tremurau ca frunza ori de câte ori un amator / cunosc tor într-ale artei z bovea mai îndelung în dreptul câte unui tablou. Cum s în eleg bucuria i teama unui expozant când tabloul s u reprezentând o femeie cu trupul n ruit a fost re inut de un cump tor... „O, nu pe acela, Doamne, nu pe acela! Poate un altul... La acela in prea mult ca s despart de el tiind c nu voi mai putea s -l rev d vreodat , c va r mâne prin str ini i c într-o zi nimeni nu va mai ti c modelul este foarte draga mea bunic dintr-un sat de poveste care m-a tiut copil...”

Arti tii! Cine s -i mai în eleag ? R u de le cumperi lucr rile i mai u dac r mân cu ele nevândute...

Accademia di Romania

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Viorel ROMAN (Germania)

Alternativa pentru Germania Teama de Alternativa pentru Germania / Alternative für Deutschland (AfD), pentru cursul politic al d-nei cancelar federal Angela Merkel este nejustificat , chiar dac succesul electoral recent al noului partid în patru landuri e spectaculos i pus gre it pe seama „invaziei arabe”, cum a calificat aceast „realitate social ” papa Francisc. (Osservatore Romano, venerdì 4 marzo 2016) Mai toat lumea e împotriva renun rii la grani e i la resemnarea în fa a invaziei islamicilor i idolatrilor afro-asiatici. Dar nu asta e dilema AfD-ului, ci faptul c germanii, mai ales cei din est, sunt împotriva reeduc rii postbelice, politic corect , dup ce cea marxistleninist a încetat brusc, odat cu Lag rul de trist amintire, pe când cea anglo-american e înc promovat de establishment. Pactul de la Var ovia s-a desfiin at, NATO se extinde mereu. trupe ruso-sovietice, mai ales electoratul din fosta zon de ocupa ie socialist a ales AfD-ul f complexe în fa a na ionalismului Frontului Na ional din Fran a, antisemitismului Partidului Jobbik din Ungaria, mi rii izola ioniste engleze etc., pentru c a a-zisa Armat de pe Rin a Marii Britanii se va retrage din Germania în anul 2020, iar cea a SUA r mâne sine die.

Discursul xenofob, islamofob, antisemit, antitzig nesc à la Donald Tramp, Le Pen, Jobbik etc. e str in AfD-lui. Pu ini sunt împotriva salv rii de la faliment a greco-ortodoc ilor, cu sute de miliarde de euro, sau a invaziei arabe, care a dep it deja un milion de refugia i.

Antisemitismul e tabu i în afara legii. Noutatea e c pentru prima dat se pun la îndoial în RFG binefacerile reeduc rii postbelice.

AfD-ul urm re te ca reformele genera iei 1968, implicit ale armatelor de ocupa ie, s fie corectate din punct de vedere al valorilor tradi ionale care au generat succesele tiin ifice, tehnologice etc. Multiculturalitatea i inclusiunea nu dau rezultatele scontate.

De aceea colile trebuie s revin la „normal” prin educarea separat a handicapa ilor, cele islamice, ale Coranului s fie închise, iar in universit i s fie desfiin ate cotele celor neperforman i.

Genera ia anului 1968, prima de dup r zboi, reeducat în interesul ocupa ilor de o parte i alta a Cortinei de Fier, a subminat sistematic valorile i normele germane tradi ionale. Dup reunificare, viziunea marxist dispare, în timp ce for area societ ii multiculturale, neutr din punct de vedere al orient rii sexuale, cotelor de promovare a femeii, handicapa ilor etc. continu . Omul alb al lui Donald Tramp ca i francezul, maghiarul, germanul de rând se simte dezavantajat, caut o Alternativ .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

51

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior Policlinica era aproape, o cl dire cu dou etaje construit prin anii ’60, „anii victoriei socialismului”. Acum, o renovare i, mai ales, o zugr veal , i-ar fi prins bine. Dar cine s se îngrijeasc ? În câteva minute erau deja ajun i, i, pentru c aveau rendez-vous, nu au teptat mai mult de un sfert de or înainte de a fi invita i în cabinetul medicului.

- Cristian, vii i tu? dori s afle Ana. - Merge i voi doi! O s a tept aici. spuse el, a ezându-se confortabil pe scaun i lu o revist ce era la dispozi ia persoanelor din sala de a teptare. Cum au ajuns în cabinet, fur primi i în mod cordial. Apoi, subiectul se îndrept spre starea medical a pacientului.

- V lua i medicamentele în mod regulat? începu medicul cu o întrebare preliminar .

- Da! confirm Marian Petrean, ca un elev disciplinat, ce i-a f cut lec iile i e bucuros s arate profesorului c respect consemnele prescrise.

- Care este adresa dumneavoastr ? sosi o a doua întrebare, inofensiv , la prima vedere. Urm o pauz . Mai multe secunde trecur i Marian Petrean nu d dea impresia c este preg tit s r spund .

- Care este num rul dumneavoastr de telefon ? fu a treia întrebare a doctorului, care, f s ridice privirea, continua s scrie ceva întrun dosar.

- Întreab-o pe ea! sosi r spunsul lui Marian Petrean, care se înro i dintr-o dat , în timp ce cu b rbia f cu un gest spre Ana, iar o transpira ie abundent îi umplu fruntea de broboane.

- Bine... care este data dumneavoastr de na tere? continu medicul, l sând impresia c nu d prea mult aten ie r spunsurilor.

- Întreab-o pe ea! repet Marian Petrean, devenind din ce în ce mai iritat. De data aceasta medicul ridic privirea, p rea contrariat i îngrijorat. Se ridic de la birou, se apropie de fereastr i privi afar , în timp ce gândurile p reau c îi erau plecate undeva mai departe

Carol Popp de Szathmary - Dup furtun

decât crengile teiului ce umbreau fereastra. Dar aceast reculegere nu dur mult.

- Am s v trimit la un specialist pe care îl cunosc bine, la Spitalul Municipal. Avem nevoie i de o alt opinie. Secretara mea va comunica cu dumneavoastr pentru rendez-vous. Pentru ast zi am terminat. rog s continua i s lua i medicamentele, domnule Petrean.

Apoi, se petrecu ceva ce în mod normal nu se întâmpl . Medicul se apropie de u i o deschise de parc ar fi vrut s -i conduc i s fie foarte politicos. Ana Petrean se mir . A a ceva nu v zuse niciodat în vizitele sale la diferi i doctori. Dar, prima impresie de multe ori ne poate duce în eroare. Marian Petrean se ridic de pe scaun, d du mâna cu medicul i ie i din cabinet. Ana îl urm , dar abia acum se dumiri ce se întâmpl .

- Mai sta i o clip ! Vreau s v vorbesc, îi opti medicul. Merge i în sala de a teptare, domnule Petrean! So ia dumneavoastr va veni îndat . Apoi, închise u a. Am ceva important s v spun doamn , dar s nu v speria i!

- P i, eu sunt deja speriat . Ce se întâmpl ? Întreb Ana Petrean, privindu-l cu ochi mari, cercet tori.

- A eza i-v ... v rog! îi ceru doctorul, respirând adânc, pretindu-se pentru ce urma s -i spun . F alte ocoli uri, atac subiectul în modul cel mai direct: Nu mai are mult de tr it! rosti el pe un ton grav, serios. Nu tiu s spun exact, dar este în faza terminal a bolii! Am mai v zut cazuri asem toare i tiu ce vorbesc...

- Cât mai are? vroi s afle Ana. - Poate câteva s pt mâni sau luni. Dar nimeni nu poate ti exact, preciza medicul, în mod lapidar. Dup o pauz în care se sim ea în aer momentul de stânjeneal , ad ug : Regret c v dau aceast veste proast , îns ... consider c e mai bine s v preg tesc, decât s v spun vorbe, adic minciuni frumoase.

Ana Petrean, care la început fusese îngrozit de vestea nea teptat , l impresia pentru un moment c este complet devastat în fa a unui asemenea eveniment, dar î i reveni în scurt timp i î i relu controlul emo iilor. Dintr-o dat capul i se ridic , umerii i se îndreptar i pieptul i se bomb înainte. Mâinile avur câteva mi ri energice, iar privirea îi deveni hot rât .

- Mul umesc, domnule doctor pentru c m-a i prevenit. tiu ce am de f cut. Apoi, se ridic brusc, salut cu un zâmbet de circumstan i porni s i reg seasc so ul i fiul.

- Hai s mergem acas ! le spuse din mers, când trecu pe lâng ei, s lase nici cea mai mic impresie c ar mai fi timp de pierdut în acea sal de a teptare.

Cristian i Marian Petrean o urmar f ov ial . Tonul ei autoritar îl surprinse oarecum pe Cristian, dar se gândi c nu este momentul s pun întreb ri. Oricum, era foarte curios s afle ce-i spusese medicul între patru ochi. Dar, pentru moment, trebuia s fie r bd tor, mai ales c î i închipuia deja c era ceva important, poate chiar foarte grav.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Marian Petrean p rea ab tut. Mergea cu capul aplecat, cu privirea în p mânt, cum nu f cea niciodat . Cristian observ o oarecare fr mântare interioar ce-l cuprindea, deoarece nu numai c î i strânsese pumnii, dar i f lcile îi p reau încle tate i mu chii fe ei i gâtului încorda i.

- A teapt lumina verde! îl aten iona Ana la trecerea de pietoni.

Dar Marian Petrean nu o ascult i, f s priveasc nici la stânga, nici la dreapta, ca s se asigure, porni cu pas gr bit înainte. Dou ma ini fur obligate s frâneze brusc, s nu-l loveasc . Scrâ netul cauciucurilor o sperie pe Ana, care începu s strige disperat . Înainte ca cineva s poat interveni, Marian Petrean ajunse de cealalt parte a oselei i î i continu drumul de parc nimic nu s-ar fi întâmplat.

- Nu tiu ce e cu el. Ce l-o fi apucat? se lamenta consternat Ana. Repede dup el!

- Ce i-a spus doctorul? se gr bi s afle Cristian.

- Nu mai are mult de... r bufni ea în timp ce lacrimi mari îi curgeau pe obraji, pe care abia le oprise în cabinet, la aflarea acestei ve ti dezastruoase nu numai pentru via a so ului ei, ci i pentru siguran a propriului s u viitor.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Odat ce lumina deveni verde pentru pietoni, Cristian porni în fug . Ajuns lâng tat l s u nu-i spuse nimic, nu-l dojeni, nu-i ceru socoteal , î i dorea numai s -i fie al turi, s -l simt aproape, mai ales acum, când avusese o nou confirmare c sfâr itul nu se va l sa teptat prea mult. F alte peripe ii ajunser acas în scurt timp.

Marian Petrean intr direct în sala de baie, î i puse pijamaua, care era ag at dup u , unde o punea întotdeauna, i f s spun ceva se sui în pat, a ezându-se cu fa a la perete i învelindu-se cu un cear af. Fiul i so ia sa îl priveau uimi i.

- Ce-o fi cu el?! se întreb i se mir Ana. Nu se culca a a, înainte.

Mai adormea pe un scaun, dar s i pun pijamaua... niciodat înainte de 8-9 seara. Trebuie s dau câteva telefoane, am s -i chem pe to i -l vad pân nu-i prea târziu, hot rî ea, c utând agenda de telefoane i p rând deodat foarte ocupat .

Cristian Petrean, neavând ce face, lu o carte din bibliotec i se ez pe un fotoliu, dar numai de citit nu-i ardea. Sim ea cum îngrijorarea i frica de a- i pierde tat l într-un viitor apropiat punea st pânire pe el. Întreb ri avea cu duiumul, dar tia c r spunsuri nui poate oferi nimeni. Cel pu in pentru moment.

Ion BERGHIA

va urma

(17.06.1948)

scut în Hristici, Soroca, R. Moldova. Absolvent al Facult ii de Filologie a Univ. „Alecu Russo” din B i (1970). Doctor în filologie al Univ. din Bucure ti (1994). Cadru didactic universitar la B i, Chi in u i Ia i.

Conduc torul Cenaclului Literar al studen ilor b eni, fondator i conduc tor al Cenaclului Literar al elevilor colilor na ionale din B i, fondator i director al Muzeului „Ion Creang ” din capitala R. Moldova, fondator i pre edinte al Cenaclului „Mu atinii” din Chi in u. Cet ean de Onoare al Raionului Soroca.

Membru al Uniunii Epigrami tilor din România, al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România. A publicat 18 c i, între care: Fabula moralei, Basarabie tefan , Metamorfoz cu bucluc / fabule, E cu ghionturi, dar frumoas via a de român / epigrame, Limba noastr româneasc .

Este inclus în peste 50 de volume colective de epigram .

Unui critic literar De s-ar scula-ntr-o zi poetul De sub cea piatr funerar , Aflând cum îi dezghioci sonetul, I-ar trece pofta… s mai moar .

Savanterie Zeci de ani scriindu- i teza, A r mas s rmanul ui, Constatând c ipoteza Nu-i a lui!

Miraj Fata ce mereu îmi vinde La un pre constant pl cinte Zi de zi-i mai frumu ic , Dar pl cinta-i tot mai mic …

Mea culpa Începem s murim de când ne na tem ci vântul, vrei nu vrei, ne umfl pânza i-abia într-un târziu noi recunoa tem deseori ne e cam mare rânza.

Perseveren Prof. univ. dr. A. Len a la 70 de ani Din zile triste i din nop i frumoase, Din mun i de c i i vise cu mister i-ai împletit o scar de m tase Pe care-ncet, dar sigur urci... în cer. citul Stând în Parlament, Ion Trage sfori i bea tutun.

Nu e prost. i nici nebun.

E un mândru… rusofon.

Gr niceri la Tiraspol Mul i cazaci i ru i puzderii Stau la glia str mo easc : Moldoveni de prin Siberii Cic vin s -i cotropeasc .

t mâie Când Katastroica înc n-a apus i-i un talcioc întregul plai nistrean, Un pop moldovean i unul rus Ne miruiesc cu crucea lui Ivan!

Microfabula reformei Omul, tim, sfin te locul, Dar decide tot Fortuna: Gheata- i face pururi jocul i opinca rabd -ntruna.

Invoca ie Exist sfânta lege-a armoniei Ce d inuie de-a pururea în Cer, Iisuse, împrumut-o României!

La România Mare m refer… ranul român La p mânt munce te tare, oarbe interese, i, condus spre integrare, Progreseaz … în regrese.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Epigrama Chiar i atunci când cea a grea Prin via a-mi loc î i face În versul meu i-n poanta ta Vrem ace de cojoace…

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

53

Alexandru Osvald TEODOREANU (P~STOREL) (30.07.1984 - 17.03.1964) scut în Dorohoi, jud. Boto ani, decedat la Bucure ti. A absolvit Facultatea de Drept i a lucrat, ca avocat, la Ia i i Bucure ti.

Poet, epigramist, publicist, a semnat i cu pseudonimele: Al.O.T., Don Quijotte, Larco, M sc riciul V tuc, storel, Red., V tuc.

Apari ii editoriale epigramatice: Strofe cu pelin de mai contra Iorga Neculai (1931), mâie i otrav (1934, 1935), Vin i ap (1936) etc.

Este inclus în peste 25 de volume colective de epigram .

Confra ilor epigrami ti Le amintesc un mic refren De care-i rog s ie seam : De-i epigrama un catren, Nu tot catrenu-i epigram .

Ce e femeia? fac i eu o m rturie (De-aude mama, m despic ): Femeia-i ca o juc rie De umbli mult la ea... se stric ! *** Din Craiova pân’ la Ia i Se resimte lipsa s rii, Fiindc cei mai mul i ocna i Au ajuns la cârma rii! *** Când m duc la ef, Îl g sesc cu chef!

Când m duc la chef... Îl g sesc pe ef!

Consolare Dou lucruri mai alin Al meu chin i a mea boal : Damigeana când e plin i femeia când e goal .

Mizerii Sose te iar i toamna fo nitoare, Ca s -mi despoaie plopul meu b trân i m gândesc, cuprins de întristare: Cocorii pleac , cioarele r mân.

Memento Când sim i c e ti mai mult decât „ciupit” i, ca s fiu mai clar, c e ti „f cut” Nu-i oportun s bei tot ce-ai pl tit, Ci numai s pl te ti tot ce-ai b ut!

Sculptorii no tri Medrea, când îmi ine calea, Crede, ca un Gogoman, -i mai mare decât Han...

Ce s spun? Mai mare... Jalea.

Istoricul Ast zi tie ori icine, Chiar de nu-i un om prea cult Xenopol a scris bine, Pe când Iorga scrie mult.

Pentru Ibr ileanu Preopinentul e nedrept: face prost i nu socoate eu voiam s -l fac de tept...

Dar m-am convins c nu se poate.

Lui Marcel Bresla u Un critic aspru i abra I-a spus zâmbind cu ironie „De ce s te nume ti Bresla Când tu nu e ti de meserie?”

Laringologului Când îmi spui: „Deschide gura!” i te ui i în ea cu farul, Vrei s dregi cu pic tura Ce n-am dres eu cu paharul!

Unui curtezan zelos Ca un seigneur din evul Mediu Ce încuia, plecând, centura, So iei i-aplica cenzura, Vecinei - starea de asediu!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor Beau b ie ii harnici De cu sear -n zori; Unii sunt paharnici, Al ii - turn tori!

La fisc N-am venit am venit.

Am venit n-am venit!

Popei Man Popa Man e om cu cap, Bere bea-n polobocel; Doar nu-s capr , zice el, m mul umesc cu-n ap. *** Nu contrazice voia sor ii i nu sfida stihiile! a fu scris: cei mor i cu mor ii, Iar cei vii cu... viile! *** trânului Cotnar nu-i sap tronul Vrun prin de vi nobil ca el, Vrun Cabernet, Pinot sau Ottonel, Ci veneticul de pripas: sifonul!

Unui antialcoolic militant Oare nu- i mai aminte ti Vorba din str buni l sat ?

Din be ie te treze ti, Din prostie, niciodat ! *** De când crâ mele cutreier Am v zut, i nu o dat , Om ce bea i nu se-mbat , Dar acela n-are creier.

Nocturn zând atâ ia oameni be i, Eu cred c Marea Românie Cu-atât de mul i analfabe i E-o mare... analfa-be ie!

La final...

Spune i i copiilor (Culmea ironiilor): Am pus cap be iilor În oseaua Viilor!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

*** Pe fauna cuvânt toare Apas greu osânda grea: Prostia e molipsitoare, Pe când în elepciunea ba!

Ageamiului nu amesteci vinuri f rost i cred c e i de prisos s i spun vinul bun nu drege pe cel prost, Pe când cel prost îl stric pe cel bun.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Daniel MARIAN

Monumentul priveli]tii acerbe nem[surate altfel doar @în circumvolu\iunile semantice

În dualitatea polarizat f îns a fi exclusivist , predefinit drept mai greu de proiectat darmite de construit în dimensiunile spa iu-temporale, poate izbucni pe parcursul Evolu iei, ceea ce în „Amprente urbane”, denumindu-se de c tre Ionela-Violeta Anciu, spre a fi „Glas de referin ”: „M-am stins iam primit forma întunericului./ Mi-au amor it gândurile râncezite/ Pe urmele primului pas al spiritului/ i departe mi-am v zut umbra fierbinte./ Am aruncat în grab un ultim vers în spa iu/ i-am urm rit atent scara infinit ,/ sând în urm momentul timpului pustiu;/ În fic iunea ampl , victoria zdrobit ./ i gloria- i apar ine când încetezi s fii./ Mai ascult , senile, i glasuri de copii.”

Formele, de care-or fi ele, pân la urm au putin a de a îmbr ca straie stranii de f pturi ori de st ri nematerializate îns fl mânde; i urmeaz cursul ceea ce dat fiind oricum spre a fi. Infinitul ca i no iune în mai greu în eles, se înmoaie ca la o adulmecare de pan drag i nemuritoare, care vine s -l tearg i s se pun -n locul s u.

Ne afl m în numitele „Aspecte metamorfice” oarecum gr bite spre a aduna din larga

lume doar elementele principale, acelea care conteaz . O anumit „Identitate pluridimensional ” era clar necesar . Iat-o: „Dezintegreaz -te, acal haotic,/ În absen a ritmic desenat / C dimensiunea nu te mai îndreapt / Spre-acelea i culmi revocate cronic.// M pr bu esc în personalit i/ Lent, aruncate în col uri mizere,/ Egoul nu mai ascult de mine,/ Înglobez prea multe identit i.// În drumul acesta destule falsit i;/ E din ce în ce mai greu s p trunzi/ Sub armura în care te ascunzi,/ A a te confunzi cu alte entit i.// A tep i s ie i din timpul comprimat;/ Te-apas prea tare un singur concept,/ N-ai decât vidul nu devii inapt,/ Infirm ra ional las -te afirmat...”

De- sau supra- personalizare dincolo de tiutul sau ne tiutul faptic, cu riscul de desolu ionare ca o mai mult decât izb vire de încarcerarea-n concepte ubrezite de prea mult gândire…

Literlimbajul este unul grav i suav metaforizat i metamorfozat dup bunul plac al priveli tii i desigur deopotriv al privitorului care îndeob te nu poate r mâne impasibil ba din contr empatic i adeseori uimit.

Exist o îndelung elaborat stratagem a formelor mai greu îmbr cându-se-n real, a culorilor nu neap rat închegate, putând fi i incerte, i chiar a sunetelor toate în rcate peste linia de plutire într-un astral dorit i clar binevenit... „Prin camera de zi treceam/ Adesea-n clipa sumbr ,/ i-n piruete r suceam/ Ecoul t u din umbr .// Iar când lumina ta ie ea/ De dup col timid ,/ Cum clar i iar i str lucea-n/ Privirea mea lucid .// Treceai din nou pe coridor/ Plutind în aburi vii,/ i disp reai în Do Major/ Departe s revii.” (Siluete). Întotdeauna suntem atra i de muchiile ioase ale logicii, ale matematicii privite ca justific ri de împlinire existen ial . De aceea, nu putem nicidecum trece nep tori chiar i ne tiutori de-am fi, pe lâng „Num r prim”: „Aproape banal în sunetul surd -/ O zi cu ghinion nu mai pare absurd/ O camer goal i-un sunet de bus/ Amica mea tears ce

ipa de sus…// Aproape c -mi vine s plec i-am mai spus.../ i d -n foc cafeaua i cade un strop/ De ninge afar v d acela i loc -/ E incendiu iar la tine la bloc...” Fatalitatea perpetu este tratat cu o non alan , cu un firesc generic de invidiat. De vin s fie obi nuin a repetabilitat ii, sau un moft anume, pornit din imaginativ i ajuns în realitate...

Chiar c nu tiu, numai Ionela-Violeta Anciu ar putea spune, asta dac tie i ea dar s-ar prea putea s n-o intereseze decât fiorul liric în sine i desigur povestirea pe care o construie te cu m iestria f torului de lumi i desigur totodat de minuni…

Spuneam adineauri ceva despre forme, culori sunete. Iat un „Monument”: „Aproape c-a fi crezut în vid./ i mai aproape de cenu ,/ Prin fumul gri rena ti - Individ/ Neinspirat, supus, avid…// Te duci… treapt dup treapt / i... nu mai striga! Nu-i nimeni,/ Aproape ai ajuns, vicii - Scap !/ În culori, cea , iarb …” Întregul este o intona ie a existen ei în forma sa evolutiv , l sând senza ia c poeta se afl într-un turn de control de unde monitorizeaz i chiar dirijeaz permanentele Amprente urbane.

Szathmary - Cu caprele

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Stelian GOMBO{

Mi]carea spiritual[ ]i duhovniceasc[ „Rugul Aprins” de la M[n[stirea Antim Denumirea de „Rugul Aprins” este inspirat dintr-un pasaj biblic i scripturistic veterotestamentar, anume din Ie irea (cap. 3,1-4), unde se relateaz momentul chem rii lui Moise de c tre Dumnezeu i consacrarea lui ca eliberator al poporului ales din robia egiptean .

Aici, autorul inspirat spune c Moise l-a v zut pe „îngerul Domnului într-o par de foc ce ie ea dintr-un rug; i... rugul ardea, dar nu se mistuia” (3,2). Exegeza cre tin tradi ional a interpretat acest rug, care „ardea, dar nu se mistuia”, drept o preînchipuire iconic a pururea-fecioriei Maicii Domnului i un simbol clasic al rug ciunii devâr ite i neîncetate, „ca loc de reunire în Duh - dup cum ne înva P rintele Ioan Kulighin - a tuturor celor care au fost binecuvânta i cu darul tr irii i cunoa terii isihaste”.

Numele de „Rugul Aprins” con ine, vedem bine, sugestii importante referitoare la aspira iile celor care se întruneau aici i la programul grup rii. O privire mai atent asupra pasajului biblic men ionat poate oferi informa ii importante în acest sens. Aici, avem de-a face cu un personaj - Moise - , împov rat de un trecut destul de agitat i

Carol Popp de Szathmary - Bune prietene

tulburat, care dore te s i construiasc o identitate nou , î i caut salvarea într-o via cât mai banal cu putin . Anonimii, se spune adeseori i pe bun dreptate, sunt cei mai ferici i dintre oameni. Dar iat c Dumnezeu contrazice dorin a de anonimat a lui Moise, revelându-i-se chiar în timp ce omul î i îndeplinea datoria, munca i rutina zilnic i, mai mult decât atât, propunându-i un destin complet diferit i deosebit în compara ie cu orice i-ar fi putut imagina el: s devin nici mai mult, nici mai pu in decât salvatorul propriului s u popor. Om cu bun-sim , Moise refuz o asemenea provocare, chemare i voca ie aducând i invocând chiar argumente în favoarea hot rârii i deciziei sale, întemeiate pe incompatibilitatea evident dintre el, ca persoan , i cerin ele pe care ar fi trebuit s le satisfac pentru a avea anse de reu it într-o astfel de misiune. Dialogul dintre Moise i Dumnezeu este, de altfel, prototipul rug ciunii i al spovedaniei adev rate. Odat angajat într-o asemenea „disput ”, omul face primii pa i strict necesari în afara spa iului securizant, înd tul c ruia caut i tearg identitatea i se apropie de focul revela iei, care îl va ajuta s i preschimbe destinul, urmându- i voca ia primordial i în ându-se, în acest fel, la stadiul de persoan . Deloc întâmpl tor, în acest caz, Moise este înzestrat cu virtu i imperiale, sacerdotale i înv tore ti sau profetice. Înv tor, Preot i Împ rat va urma s fie i nimeni altul decât Mesia - Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoan a Sfintei Treimi. Prin demnit ile primite, Moise dobânde te asem narea dumnezeiasc i, în acest fel înzestrat, pune început salv rii i izb virii Poporului Israel din robie, dar i salv rii, scump rii i mântuirii neamului omenesc.

Asemenea lui Moise, arat exegeza tradi ional i autentic , cre tinul trebuie s descopere înc de pe acum chipul lui Iisus Hristos din sine i s i lucreze asem narea, pentru a-L putea recunoa te i rturisi pe El în lume. Fiecare este chemat s fie, în felul s u i la locul lui, împ rat, preot i înv tor, misionar sau apostol. i devenim astfel în m sura în care accept m, asemenea lui Moise, dialogul cu Dumnezeu. El ne cheam s ie im din circularitatea fad , stearp i uscat a cotidianului, s fim pricin , pentru cei din jurul nostru, de întoarcere a inimii c tre Dumnezeu, i s -i înv m cele bune, înv ându-ne pe noi în ine, spre a deprinde laolalt toate cele de folos izb virii i mântuirii noastre din „Egiptul p catului”. Omul, vulnerabil, circumspect i înfrico at, c tore te c tre centrul tainic al fiin ei lui i î i d pe fa neputin ele. Astfel, introspec ia sa devine prilej de cunoa tere a puterii Celui Preaînalt.

Dup cum corect remarca P rintele Andre Scrima, icoana Rugului Aprins este pentru intelectualii de la M stirea Antim „liter ”, „scriptur ”, vector al epifaniei originare, oferind posibilitatea des-

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

chiderii unor c i neb nuite pentru interoga iile cardinale ale spiritului.

Iar doctrina teologic desprins din acest fragment scripturistic constituie, de fapt, liniile de for ale isihasmului: nevoindu-se întru dobândirea rug ciunii curate, omul î i descoper neputin ele i dobânde te totodat , puterea de a le declara i m rturisi în fa a lui Dumnezeu, Care, odat scoase la iveal , le preschimb i transform în virtu i. În felul acesta, rug torul cunoa te treptat puterea dumnezeirii i se apropie, a a dup cum va face chiar Moise pe Muntele Sinai, de pe culmile luminii. În marea lor majoritate, cei ce se întruneau la M stirea Antim erau intelectuali cu un destin similar celui iudaic i mozaic. Cu alte cuvinte, se g seau cu to ii împov ra i de un trecut erodant, au gustat i cunoscut falimentul unor ideologii seculare i aveau motive s anticipeze deja pr bu irea altora. Chiar Monahul Daniil - Sandu Tudor, de pild , întemeietorul grupului, creditase în anii 1930 sistemul de valori al dreptei, apoi pe cel al stângii, pentru ca pân la urm s le abandoneze pe amândou exact în momentul în care le vede ajunse la putere. Experien e asem toare ori similare au cunoscut majoritatea c rturarilor din nucleul grup rii, cum ar fi: Benedict Ghiu , Dumitru St niloae, Alexandru (Codin) Mironescu, Paul Sterian, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Paul Constantinescu, Constantin Joja, Alexandru Elian, Antonie Pl deal , Nicolae Borda iu, Petroniu T nase, Vasile Vasilache, Adrian F ge eanu, Grigorie B bu , Bartolomeu Valeriu Anania, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Roman Braga, Felix Dubneac, Andre Scrima, Ion Marin Sadoveanu, Anton Dumitriu, Gheorghe Dabija i mul i al ii. Nu este adar deloc întâmpl tor dac Mitropolitul Antonie Pl deal compara Antimul cu rolul jucat în Rusia de M stirea Optina, unde i-au f cut ucenicia duhovniceasc personalit i de talia lui Dostoievski, Leontiev sau Gogol. Întâlnirile de la M stirea Antim aveau loc în mod obi nuit joi seara, fie în bibliotec , fie în pridvorul m stirii, i erau prezidate de tre stare ul de atunci al m stirii, în persoana Preacuviosului rinte Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau piese literare (comentate apoi dintr-o perspectiv teologic ), texte scripturistice, patristice i filosofice, sau erau dezb tute chestiuni diverse din actualitatea imediat , cultural , economic i social . Ceva mai târziu, grupul s-a îmbog it cu câ iva arti ti plastici cum ar fi: Eremia Profeta, Marc Constantinescu, Olga Greceanu, precum i cu muzicieni ca Paul Constantinescu sau Protosinghelul Veniamin Gavrilovici, dirijorul i conduc torul corului m stirii. În plus, Antimul devenise un loc unde se puteau sus ine conferin e pe subiecte variate i teme diverse, în special de apologetic , ascetic i mistic ortodox , în cadrul rora se urm rea în principal evaluarea, dintr-un punct de vedere cre tin a mai multor segmente ale vie ii, c utându-se solu ii de tr ire în mijlocul lumii, îns la nivelul exigen elor unei ortodoxii autentice.

Câteva dintre subiectele abordate cu predilec ie erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, P catul originar, Scena i altarul, Rug ciunea Inimii, Exegeza smochinului neroditor i blestemat. Totodat , participan ii mai meditau i asupra unor medalioane ale marilor mistici ai Filocaliei. Dup sosirea ieromonahului Ioan Kulighin, întâlnirile au câ tigat în profunzime i în ceea ce ine de implicarea spiritual ori duhovniceasc . P rinte - Duhovnic format la schitul OptinaPustina, de lâng Moscova, P rintele Ioan Kulighin se stabile te la stirea Antim în anul 1945, atras aici de tirile pe care le-a primit cu referire la preocup rile grupului de intelectuali. Nu va r mâne acolo decât pân în anul 1947, când este deportat în Rusia. În cadrul „Rugului Aprins” el a avut rolul unui ferment - dup cum arat rintele Arhimandrit Roman Braga. El a adus aici, pe lâng cele dou manuscrise deja men ionate, o icoan a Rugului Aprins, salvat din Rusia. Pe lâng aceasta, prin experien a sa de duhovnic încercat, el a reu it s le dezv luie intelectualilor din grup tainele rug ciunii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

isihaste a inimii i chiar s le îndrume primii pa i în însu irea, practicarea, cultivarea i tr irea acesteia. Mul i dintre fo tii membri ai „Rugului Aprins” (dintre cei care înc mai tr iesc) î i amintesc c , vreme de doi ani, P rintele Ioan a fost axul moral i spiritual, duhovnic i p rinte duhovnicesc în adev ratul sens al cuvântului, pentru to i nou-n scu ii întru Rug ciunea lui Iisus. În ajunul plec rii sale, el i-a încredin at lui Sandu Tudor misiunea de a continua lucrarea c uzitoare. Îns deceniul urm tor nu anun a nimic bun. Anii 1950 au însemnat, pentru România comunist , o perioad de prigoan dus cu metod împotriva a tot ceea ce ar fi inut de o credin spiritual i religioas . Preo ii, clericii i c rturarii de la M stirea Antim vor fi nevoi i s i schimbe re edin a, mutându-se la M stirea Plumbuita, iar num rul membrilor va sc dea substan ial pân în anul 1958 - anul desfiin rii grupului.

Serviciile secrete comuniste, proasp t constituite în România, au început s se preocupe de activitatea religioas înc din anul 1948. Astfel, în 10 noiembrie 1948, se finalizeaz un material informativ ce con inea inventarul a ez mintelor monahale i un recens mânt al lug rilor vie uitori i tr itori pe teritoriul României. Raportul nu este decât un act preliminar al unei opera iuni mai ample de monitorizare, supraveghere i obstruc ionare a activit ii tuturor organiza iilor religioase din ar , dar mai ales a m stirilor, considerate de tre autorit i „fie locuri de g zduire ale elementelor legionare sau din rezisten , fie depozite clandestine de muni ii”. Într-adev r, în anii 1947-1948, unele organiza ii anticomuniste i-au g sit suport i sprijin în biserici, m stiri ori schituri, ceea ce ne face s credem c , cel pu in într-o faz ini ial , ac iunea represiv nu lovea decât indirect a ez mintele respective. De pild , stare a Veronica Gur u i duhovnicul Ioan Iovan, de la M stirea Vladimire ti, jude ul Galati, au fost aresta i în anul 1955 tocmai pentru vina de a fi oferit sprijin unor lupt tori din rezisten a anticomunist . Datorit sprijinului pe care popula ia din zon l-a acordat ob tii monahale, aceast ac iune represiv nu a putut fi încheiat decât abia în luna februarie anul 1956, prin evacuarea for at a a ez mântului, cu ajutorul a nu mai pu in de 220 de ofi eri M.A.I. înarma i pân -n din i cu pistoalemitralier . Faptul c în aceast disput locuitorii satelor din jurul stirii au pactizat i fraternizat f rezerve cu monahii a atras aten ia autorit ilor asupra influen ei pe care o putea exercita Biserica asupra maselor i asupra faptului c , în pofida propagandei ateiste, num rul oamenilor dispu i s urmeze o via monahal era mare.

Propaganda nu putea p trunde în m stiri i în institu iile de înv mânt biserice ti i ecleziastice, motiv pentru care, treptat, acestea au început s fie privite i tratate ca „puncte de rezisten ideologic a religiei” i, de asemenea, institu ii unde se între inea i cultiva o atmosfer anticomunist . În consecin , este modificat Regulamentul colilor de cânt re i i al seminariilor, astfel încât acestea s poat fi mai u or aservite puterii, iar în anul 1956 se închide sec ia monahal a seminarului de pe lâng M stirea Neam , f ca patriarhul de atunci, PFP Justinian Marina, s dea curs ori aprobare, într-un fel sau altul memoriului de protest semnat de c tre 19 monahi, între care Benedict Ghius i Sofian Boghiu. Atmosfera devine din ce în ce mai tensionat prin intensificarea supravegherii m stirilor; în unele cazuri au loc chiar perchezi ii i arest ri de persoane care frecventau loca urile i a ez mintele m stire ti mai des, sau de c lug ri care predicau prin parohii. La începutul anului 1958, Ministrul de Interne Alexandru Dr ghici propune desfiin area seminariilor monahale, interzicerea accesului c lug rilor în Institutele de Teologie de grad universitar i superior precum i înfiin area de noi m stiri, ca i limitarea accesului în cinul monahal. Majoritatea prevederilor cuprinse în proiectul lui Alexandru Dr ghici se reg sesc i în Decretul nr. 410/28 octombrie 1959, care prevedea desfiin area unor m stiri

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

se va agrava i în spri însa dup anul 1954, culminând cu noul val de arest ri din anul 1956 i cu o campanie anti-religioas organizat dup modelul celei din URSS, în perioada anilor 1958-1959.

Represiunea împotriva „Rugului Aprins” va fi declan at în noaptea de 13 spre 14 iunie anul 1958, când ieroschimonahul Daniil - Sandu Tudor este arestat din nou, împreuna cu Alexandru Mironescu i cu fiul acestuia, erban. Tot atunci sunt aresta i i majoritatea celorlal i fo ti membri ai „Rugului Aprins”, între care teologul Dumitru St niloae, arhimandri ii Sofian Boghiu, Roman Braga, Benedict Ghius, Felix Dubneac, ieromonahul Adrian F ge eanu, doctorul Gheorghe Dabija, poetul Vasile Voiculescu i mul i al ii. Ace tia vor fi inclu i în ceea ce în arhivele Securit ii a r mas sub numele de „Lotul Teodorescu Alexandru i al ii” (Alexandru Teodorescu era numele de buletin al lui Sandu Tudor), urm rirea penal efectuâdu-se conform articolului 196 CPP, pentru infrac iunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Vor fi judeca i cu to ii într-un proces absolut formal, desf urat cu u ile închise. Chiar dac ini ial to i membrii grupului au fost acuza i de „uneltire contra ordinii sociale”, monahii Daniil - Sandu Tudor, Adrian ge eanu i Arsenie Papacioc au fost condamna i pentru „înalt tr dare”, pe baza art. 193/1 din Codul Penal. Ceilal i au fost condamna i conform art. 209 pct. 1 din Codul Penal, pentru „activitate criminal împotriva clasei muncitoare i a reformelor sociale”, articol pe baza ruia au fost condamna i deja zeci de mii de oameni.

Ieroschimonahul Daniil - Sandu Tudor a murit în temni . Ultima oar a fost v zut prin anul 1960 în penitenciarul de la Aiud, grav bolnav. Nu se cunosc cu precizie nici data mor ii (ce va fi survenit, cel mai probabil, prin noiembrie 1962), nici locul unde va fi fost înmormântat. În orice caz, majoritatea cunoscu ilor s i sus in i afirm a avut parte de o moarte muceniceasc i martiric . Membrii „Rugului Aprins” au fost elibera i în anul 1964, prin decretul 411 - un act pur conjunctural, cum s-a observat, determinat mai degrab de preocup rile regimului de la Bucure ti de a- i asigura colabor ri economice cu Occidentul, iar nici pe departe un gest de achitare, care s denote o eventual tendin de revenire la normalitate a Justi iei din România comunist .

i a asocia iilor religioase, precum i scoaterea din monahism a mai multor c lug ri. Pân în anul 1960 vor fi desfiin ate, demolate, dezafectate, transformate în C.A.P.-uri i G.A.C.-uri, 62 de a ez minte monahale ortodoxe de pe întreg cuprinsul rii.

Antimul i „Rugul Aprins” au intrat în aten ia Securit ii înc din anul 1947, pentru atitudinea protectoare i ocrotitoare manifestat fa de refugia ii ru i în general i fa de P rintele Ioan Kulighin în special, dar i din cauza temerii organelor represive legate de apropierea dintre Biseric i intelectuali. Primul arestat va fi chiar Sandu Tudor. Condamnat la munc silnic , el î i va executa pedeapsa vreme de trei ani, la Canalul Dun re-Marea Neagr . În anul 1952 este eliberat din deten ie; în cursul aceluia i an, IPS P rinte Firmilian Marin Mitropolitul Olteniei îl hirotone te preot i îl c lug re te la M stirea Crasna din jude ul Gorj. De acum, Sandu Tudor prime te numele de Agaton. Curând, la M stirea Neam , este în at în treapta de ieroschimonah, cu numele Daniil, cu aprobarea i binecuvântarea IPS P rinte Sebastian Rusan - Mitropolitul Moldovei i Sucevei, i se retrage la Schitul Rar u. Dup m rturia P rintelui Roman Braga, a adunat aici vreo doisprezece vie uitori proveni i din toate straturile sociale (inclusiv buc tari, chelneri, militari, vagabonzi), pe care îi ini ia în tainele Rug ciunii lui Iisus i într-ale teologiei. Cum a ez mântul era folosit ca ad post de c tre fo ti legionari, autorit ile comuniste au considerat c trebuie s fie o leg tur între proasp tul ieroschimonah i mi carea de rezisten armat , care continua s activeze în mun i. Pentru moment, totu i, nu vor întreprinde nimic, astfel încât întâlnirile membrilor „Rugului Aprins” vor putea avea loc pentru înc o perioad de timp, pricinuite cel mai adesea de vizitele P rintelui Daniil. El cobora periodic de pe Rar u, atât pentru a se aproviziona cu c i, cât i tocmai pentru a participa la aceste întruniri. Întrunirile se desf urau în case particulare; cel mai adesea se pare c au avut loc în casa savantului i scriitorului Alexandru Mironescu (1903-1973). Potrivit m rturiei P rintelui Roman Braga, Securitatea a devenit mai atent la mi rile intelectualilor de la stirea Antim, de-abia dup apari ia în Fran a a unui articol semnat de c tre teologul Olivier Clement, cu titlul L’Eglise Roumaine et le Buisson Ardent, text care se referea tocmai la „Rugul Aprins”, discutând, între altele, importan a apropierii intelectualilor de Biseric i probând faptul c Ortodoxia i cre tinismul în general nu reprezint un simplu refugiu compensator al unor oameni needuca i. Îns ac iunile organelor represive vor fi întârziate de manifest rile religioase pe care le-a organizat Patriarhia Româna cu prilejul canoniz rii oficiale Sfin ilor Români, i, pe de alt parte, de consecin ele Conferin ei de la Geneva, resim ite i în RoCarol Popp de Szathmary mânia comunist . Situa ia

- Vizita lui Carol I la M

stirea Neam

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Rodica DRAGOMIR

suflarea poemului Întunericul se lipe te de mine ca o c ma ud dup o ploaie m runt .

Port pe umeri toate oaptele nop ii. În prag m lep d de umbrele ce m-au h ituit precum de pantofii grei de c ri. În geam, ram de argint i ip t de bufni marcând ceasul târziu. tept r suflarea poemului -mi înso easc b taia de pleoap , s -mi l rgeasc al nop ii cuprins, scoat din adormire melcul ascuns în înguste hotare.

Umbra suspinului Cu itul respira între noi cu t ul în sus.

Lumina fugea sângerând peste alba-i sclipire.

Eram ca la-nceput, în gr dinile raiului.

Cine va-ntinde mâna întâi spre ademenirea cu chip ne tiut?

Martori osteneau între poamele coapte.

Cei dintâi izgoni i au uitat cheia în poart .

Locuiam într-un cerc -nceput i f de sfâr it.

Doamne, suntem înspre zori, înspre noapte?

Umbra suspinului st lit -n rân .

v d alergând Mi-am aplecat privirea peste marginea timpului.

Vârfurile piramidelor bat la por ile cerului, vânând Steaua polar . ge i trase în nori dezl uie frenezia ploii de aur.

Zadarnic url sinistru hiena.

Zeii î i reiau joaca nebun .

Roata se învârte, cu salturi, sub lun .

Ulise mai caut înc drumul spre cas .

Doru-i se schimb în pas re ce sfâ ie cerul Eladei.

Pe valuri de timp despletit, eu v d alergând dup Lâna de aur.

Margini Crescut-am printre ierburi grele sim ind moliciunea afund rii-n verdele crud, printre mla tinile singur ii, r nit de mirosul greu al lutului mustind ca i o neagr prevestire, urm rit de spaima de sine, umbr etern lipit de trup, o spaim de lumea ce n lea peste mine, hoard ce sclav m-a vrut. ma de nunt am îmbr cat -mi g sesc jum tatea din care, femeie, -am purces la-nceput.

Ast zi, ne-nchidem între cercuri, s-ajungem fiecare în sine, în elegem vrutul ne-mplinit.

Am alergat pândindu-m pe mine, am iscodit ale marginilor margini, ascuns , t cut , înfrigurat , dorind s v d cine va deslu i urme-ncrustate în pustiirile din mine - cicatrici albe, altele înnegrite, adânci, ca frânghii b tute de ape i vânt.

Zilele curg ast zi mai iute, cum râul n valnic de munte i eu nu mai am loc între maluri prea strâmte, abrupte risipesc în pulberi de stropi, în aburi u ori, str vezii, uitând s m mai adâncesc în amintiri.

Negarea iubirii S-au pus amurgului z brele i-n fiecare ochi ce-l îngr dea mai str lucea un soare.

Istovitoare, lumini curgeau piramidal.

Miros de ierburi coapte se prelingea lipindu-se de pietre.

Ciocârlia- i rupe zborul culcându- i cântul în focul din câmpii.

Ora ul asud greu ca i un cal ce-i înh mat la trud .

Bulg ri ner bd tori de noapte se pr bu esc în gratii le rup .

Umbre timide ning peste ziua devenit co mar.

Gândul curge peste file de biblii pietruind cu jar viu drumul Golgotei.

Coco ii nu mai tiu dac-au cântat de trei ori, iar Petru a teapt , cu team în suflet, negarea iubirii sub ramuri ofilite de m slin.

Anul VII, nr. 3(67)/2016

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Civiliza\ii precolumbiene Este o poveste fascinant , cu multe taine înc de nep truns.

Oamenii de tiin au f cut i ei tot ce au putut: au descifrat relicvele materiale, l sate din abunden de popoarele amerindiene; au mai încercat s p trund i tâlcul miturilor sau legendelor acestora, îns a r mas destul loc i pentru fabula ii. Înainte de a ne apropia, cât de cât, de aceast lume misterioas , s amintim etimologia cuvântului amerindian, adic indian american. Unul dintre na i a fost Cristofor Columb, care a numit popula ia b tina de pe aceste t râmuri los indos adic indieni. Amiralul spaniol niciun moment nu a încetat s cread c ajunsese în Indii i nu pe un nou continent. Al doilea na a fost Amerigo Vespucci, considerat unul dintre cei mai mari navigatori ai lumii, care l-a succedat pe Columb în aventura transatlantic .

Cine erau, îns , acei amerindieni? Când spaniolii au început procesul de colonizare, Americile erau un adev rat mozaic etnic: numai în America de Nord i Central se vorbeau peste 300 de limbi diferite, la care se ad ugau alte 500 de idiomuri în America de Sud i Indiile de Vest. Cât despre originea vorbitorilor celor peste 800 de limbi, devenim prad u oar pentru cele mai imaginative, chiar fanteziste teorii. Dup unele opinii, acei b tina i ai Americilor ar fi fost descenden i ai babilonienilor, egiptenilor, cartaginezilor sau c proveneau din triburile pierdute ale lui Israel. Nu este exclus nici povestea Atlantidei lui Platon. Chinezii vin i ei cu varianta asiatic a coloniz rii Americilor. Exist , îns , mai mult certitudine în privin a vikingilor lui Erik cel Ro u, care au ajuns în Americi cu sute de ani înaintea lui Cristofor Columb. Nu lipse te nici varianta cu pelasgii, înainta ii tracilor i dacilor, din acea tipologie carpato-dun rean , pe care Nicolae Densu ianu îi înf a ca pleto i, cu pielea alb i cu ochi în care se reflecta culoarea cerului.

Dac aspectele demografice ne-au b gat complet în cea , nici evolu ia istoric a civiliza iilor precolumbiene nu este lipsit de surprize. În compara ie cu celelalte civiliza ii vechi, cea a amerindienilor este, în primul rând, atipic . Din noianul de na ii, ap reau culturi de te miri unde i disp reau instantaneu, f motive cunoscute. Decantarea, în timp, a acelor culturi s-a reflectat, în final, în cele trei civiliza ii precolumbiene de baz : aztec în Nordul i Centrul Mexicului, maya în Sudul acestuia i în America Central , inca în America de Sud. Noi vom arunca o privire fugar asupra culturilor aztec i maya , care au înflorit pe teritoriul numit ast zi Mexic. începe cu imperiul aztec pentru c el domina o bun parte din Mexic la venirea spaniolilor în aceast zon . Civiliza ia aztec este într-adev r una de sintez , altfel nu s-ar putea explica saltul rapid al unor triburi nomade i analfabete direct într-unul dintre cele mai înfloritoare imperii precolumbiene. Aztecii sunt considera i urma ii direc i ai toltecilor, care le-au transmis nu doar spiritul r zboinic, nu doar cuno tin ele de arhitectur , astronomie i matematici, dar i ritualuri religioase, inclusiv cultul Zeului R zboiului, cunoscut i sub numele de Suveranul arpe cu Pene. Se afirm c acei nomazi azteci au intrat în istorie cu ajutorul unei legende. Marele lor zeu i-a îndemnat s porneasc la drum i s nu se opreasc pân ce nu vor

vedea un vultur, c rat pe un cactus, cu un arpe în cioc (simbol na ional, care ast zi se p streaz pe stema i drapelul Mexicului).

Urmând sfatul divin, aztecii au devenit sedentari în fertilul Podi Mexican. Aici, ei i-au zis Mexica (de la Mexi, unul dintre zeii lor) sau Aztlan (numele unui inut locuit de ei). Aceasta se întâmpla în plin secol al XIV-lea e.n. În anul 1345, aztecii au început s ridice cel mai str lucitor ora al civiliza iei aztece - capitala lor Tenochtitlan, un amplu complex urban, cu piramide, temple, palate i cl diri administrative, plasat într-un splendid cadru natural, cu lacuri, apeducte i canale. Fosta mla tin este transformat în insule artificiale, devenite apoi gr dini înfloritoare. Pe bun dreptate, spaniolii o numeau Vene ia Noii Spanii, atunci când o vedeau pentru prima dat , în anul 1519.

Treptat, societatea lor a dobândit o structur bine conturat , specific unui popor r zboinic. În vârful piramidei sociale se aflau zboinicii i preo ii, dup care urmau negustorii, ranii, servitorii i sclavii. Era o societate profund sacralizat , de la na tere i pân la moarte. De i r zboinici, temu i de to i vecinii, aztecii g seau timp i pentru construc ii monumentale, fiind i agricultori, în acela i timp.

Ca i ceilal i amerindieni, aztecii cultivau porumb, fasole, bostan, cartofi, fructul avocado i cunoscuta agav albastr , din care f ceau o b utur fermentat , mama actualei licori na ionale a mexicanilor, tequila.

Calendarul aztec O istorie concis a civiliza iei aztece a fost gravat , cu o precizie uimitoare, pe discul de piatr , descoperit în anul 1790 în Pia a Zacalo (azi Pia a Constitu iei) din centrul capitalei Mexico City. Acest veritabil

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

manual de istorie are diametrul de 3,56 m, grosimea de 1,40 m i o greutate de 25 de tone. Discul mai este cunoscut i sub numele de Cupa Vulturului, Piatra celui de al Cincilea Soare sau Calendarul Aztec. Gravurile de pe disc se dovedesc o ampl sintez a cuno tinelor i înv mintelor aztece despre astronomie, religie i filosofie.

Nu lipsesc nici unele formule matematice de calcul al timpului, precum i o serie de chei pentru interpretarea semnelor astrologice. Mai sunt i simboluri care confer Calendarului Aztec valen e de horoscop. Imaginile de pe disc sunt dispuse circular, în jurul Celui de al Cincilea Soare. Pe cercul exterior, apar doi erpi, fa în fa , simbolizând contrariile i dualitatea lumii. Scrierea lor era pictografic . În loc de hârtie, ei foloseau pielea de animale. Îns , povestea de succes a aztecilor ar fi incomplet dac nu am men iona una dintre sursele cele mai importante de inspira ie. Cu câteva secole înaintea apari iei aztecilor în Podi ul Mexican, de acolo disp rea f urme un mare i misterios imperiu amerindian. Capitala acestuia era la cca 50 de km de locul unde se afl ast zi Mexico City.

Prin dimensiuni i m re ie, acel ora nu avea egal în vasta zon amerindian . Capitala era o adev rat metropol , cu peste 200.000 de locuitori, unul dintre cele mai mari centre de ceremonii religioase, un ora sacru, unde oamenii devin zei, dup credin a aztecilor. De aici provine i numele acelui imperiu misterios i al capitalei sale Teotihuacan - care înseamn ora ul în care oamenii devin zei. Ast zi, situl arheologic Teotihuacan este unul dintre cele mai renumite în Mexic, ocupând i un loc onorant pe listele UNESCO ale Patrimoniului Comun al Umanit ii. Cele peste 2.000 de construc ii m re e ale ora ului erau opera unor arhitec i de geniu, cu o viziune unitar a întregului ansamblu. Artera central , numit Calea mor ilor, f cea leg tura între cele dou piramide principale - Piramida Soarelui i Piramida Lunii. Calea era flancat de temple mai mari sau mai mici, diverse sanctuare, palate ale marilor demnitari, portice etc. Constructorii aveau cuno tin e temeinice de matematic i astronomie, ceea ce explic faptul c toate operele lor sunt în deplin armonie cu corpurile cere ti i cu peisajul montan din împrejurimi. Nu erau uitate

Carol Popp de Szathmary - Târg

Anul VII, nr. 3(67)/2016

nici facilit ile necesare pentru baia zilnic , care avea un rol triplu: igienic, terapeutic i, mai ales, religios.

Acestea fiind zise, am ajuns i la cea mai misterioas civiliza ie precolumbian , cea a maya ilor, care s-a coagulat în perioada 500 î.Hr. - 320 d.Hr., în perimetrul Americii Centrale, cuprinzând i Peninsula Yucatan a Mexicului. Are o epoc de aur pân prin anul 987, când construc iile înceteaz iar maya ii dispar. Se tie c maya ii au avut contac-te strânse cu imperiul Teotihuacan, iar mai apoi cu toltecii, din care a rezultat ceea ce s-a numit cultura de sintez toltec-maya.

Totu i, maya ii au fost mo tenitori direc i ai celei mai vechi civiliza ii amerindiene, cea a olmecilor. Olmecii au avut o perioad relativ lung de glorie (1550-900 î.Hr.), dup care urmeaz declinul i dispari ia misterioas , în jurul anului 300 d.Hr. Tocmai acela este i momentul când începe apogeul civiliza iei maya e, în care se disting clar multe elemente structurale ale culturii olmece: un nivel remarcabil pe plan tiin ific, artistic i chiar politic; monumente funerare sculptate în stil narativ; ritualuri legate de astronomie, fertilitate i ciclurile agricole; reprezent rile Zeului cu buze mari, precursor al Zeului Ploii la maya i; folosirea aceluia i calendar Marea Num toare.

Maya ii au fost considera i cei mai mari i mai perfec i constructori, care au l sat posterit ii edificii ce uimesc i ast zi prin armonia formelor, suple ea planurilor i puritatea volumelor. Cu toate acestea, ora ele ridicate de ei nu erau altceva decât centre religioase pentru popula ia rural din împrejurimi. antierele de construc ii func ionau numai dup culegerea porumbului, plant venerat de maya i. Triada matematici-astronomie-arhitectur explic frumuse ea miilor de construc ii ridicate de maya i, în locuri strategice, alinierea perfect a piramidelor i templelor cu punctele cardinale, care le permitea s urm reasc mi rile Soarelui i ale Lunii. A a au ajuns maya ii s i elaboreze propriile calendare sacre, printre cele mai evoluate, dar i enigmatice. Un prim calendar, de 260 de zile (13 luni a 20 de zile) era rezervat ghicitului. Maya ii aveau credin a c data de na tere determin personalitatea omului. Cel de al doilea calendar avea 365 de zile. Da, 365 de zile! Al treilea, era Calendarul Sferic, cu 18.980 de zile unice, adic 52 de ani. Cel de al patrulea, numit Marea Num toare, era calculat pe cicluri de cinci mii de ani. Dup acest calendar, la 21.12.2012, ar începe un nou ciclu, lucru interpretat de unii ca fiind sfâr itul lumii. Nu i de mexicani, care stau lini ti i, pentru c au descifrat mai bine mesajul maya ilor: va începe un nou ciclu, deci nu va fi sfâr itul lumii.

Nivelul avansat al civiliza iei maya e este dovedit i de existen a unei scrieri proprii, constând din nota ii hieroglifice, prin care au fost transmise posterit ii informa ii valoroase despre istoria, mitologia i ritualurile acestui popor. Dintre c ile mo tenite, se deta eaz Codexul Tro-Cortesianus, bogat în date despre agricultur , meteo, boli, vân toare, astronomie i alte aspecte ale la Câmpulung vie ii cotidiene.