Constelatii diamantine nr. 4 (68) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 4 (68) Aprilie 2016

Semneaz :

Theodor Aman - Garofi e

Girel Barbu Victor Barbu Radu Boti Iulian Chivu Livia Ciuperc Doina Dr gu Eugen Deutsch Cornel Galben Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Dumitru Ichim Dan Lupescu Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicoleta Milea Constantin Miu Elena Agiu-Neac u Marian Nencescu Dan Norea Ion P tra cu George Petrovai Paula Romanescu Florentin Smarandache Gabriela Sonnenberg Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Ion C. tefan Adriana Tomoni Ana-Maria Tupan Al. Florin ene Isabela Vasiliu-Scraba Leonard Ionu Voicu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Al. Florin ene, Comedia artei sau asem rile i deosebirile dintre pictur i fotografie ......p.3 Doina Dr gu , “Dacia - izvorul neamurilor” ..p.4 Marian Nencescu, Jocurile (în el toare ale) ra ionalului ....................................................p.5,6 Livia Ciuperc , Iconografia Imnului Acatist ...........................................................................pp.7,8 Marian Hotca, Poeme ........................................p.8 Camelia Suruianu, Rememorarea unui mare om - Alexandru Mironescu. Kairos. Eseu despre teologia istoriei ..........................................pp.9-11 Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. Mircea Eliade i neo-iob gia ideologic post-decembrist ......................................................................pp.12-14 Galina Martea, Crea ia literar prin figura geometric a universului ...............................p.14 Dan Lupescu, Exegeza polemic EMINESCIANA de Ovidiu Ghidirmic ................................pp.15-17 Dumitru Ichim, Psalmi ...................................p.18 Elena Agiu-Neac u, gia .........................p.19 George Petrovai, Despre crea ie, moarte, om i locul lui în aritmetica genezei .............pp.20-26 Gabriela Sonnenberg, Lumea v zut de Galtung .....................................................pp.27,28 Nicoleta Milea, tefan Cucu - “emblematic filolog clasic român de azi” ..................pp.29,30 Daniel Marian, Construc ia apoi escalada unei ipostaze parametamorfice .....................p.31 Ana-Maria Tupan, “Umbr lucid ” .............p.32 Petru Hamat, Despre un banal str nut în Moartea unui slujba a lui Cehov ..........pp.33,34 Dan Norea, Eugen Deutsch, Senryu - Dialoguri ..............................................................................p.35 Gheorghe A. Stroia, Un nou inspiro liric, o nou poveste de iubire ............................pp.36,37 Ion C. tefan, Un debut promi tor ..............p.37 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .......p.38 Adriana Tomoni, Poeme ................................p.39 Iulian Chivu, edin de breasl ...........pp.40,41 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.42,43 Florentin Smarandache, Expedi ie în Antarctica - preg tiri pentru excursia vie ii ...........pp.44,45 Constantin Miu, Reporterii ....................pp.46,47 Cornel Galben, Gh. D. Apostol .....................p.47 Paula Romanescu, La Roma s duci drumul t u cu tine... (V) ...............................................pp.48-51 Stelian Gombo , Despre Postul Ortodox i Poruncile Divine ......................................pp.52-55 Radu Boti , Moartea i Învierea Domnului .......................................................................pp.56,57 Girel Barbu, Constela ii epigramatice .......p.58 Victor Barbu, Constela ii epigramatice .....p.58 Ion P tra cu, Panteonul amerindienilor ..pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Theodor Aman

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Al. Florin }ENE

Comedia artei sau asem[n[rile ]i deosebirile dintre pictur[ ]i fotografie este rezultatul obiectivului, ochiului artistului i tehnica folosit în realizarea acesteia. Apari ia eruptiv a fotografiei pune în cauz arta îns i, în monopolul ei estetic asupra imaginii.

Pân la apari ia aparatului de fotografiat, în anul 1829, inven ie realizat de Jozeph Nicephore Niepce, cele trei fenomene necesare ob inerii imaginilor fotografice erau cunoscute de mult timp: înc de pe vremea lui Aristotel s-a tiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient s facem o gaur într-o cutie închis ca s apar o imagine real inversat pe fondul interior al cutiei.

Se ob ine astfel o a a-numit camer obscu. Pe de alt parte, alchimi tii tiau c lumina înnegre te clorura de argint. A treia contribu ie a venit din partea lui John Herschel, care, în 1819, a descris propriet ile hiposulfitului de sodiu, care va deveni „fixatorul” fotografiei.

Or, arta a fost cea care a devorat fotografia i nu invers. Pl tind pre ul pentru asta, dat fiindc s-a golit pu in câte pu in de substan . Fotografia vine din alt parte i acolo trebuie s r mân . Dup p rerea mea, face parte dintr-o alt tradi ie, atemporal , non-estetic , aceea trompe-l’oeilului, care str bate întreaga istorie a artei, dar parc indiferent la peripeiile ei. Acesta men ine statutul magic al imaginii, în timp ce arta translateaz spre esthetic conform unei curbe care duce de la sacru la frumos, i, în final, la estetica generalizat . În acest context, for a antropologic a imaginii se opune reprezent rii bine echilibrate, ca i oric rei viziuni realiste - ea p streaz ceva din iluzia radical a lumii.

Fotografia este ireductibil la estetizarea lucrurilor, este legat de aparen a acestora, de eviden a lor, de o aparen în el toare. Este opusul dublei destina ii care i-a fost impus - realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictat . fructe Singurele opere puternice sunt

Se cunoa te faptul c pictura este o parte a artelor plastice, reprezentând o realitate în imagini colorate sau alb-negru, imagini artistice bidimensionale, create pe pânz , hârtie, lemn i sticl , în mai multe tehnici, de un artist, sau chiar mai mul i, dând astfel na tere unei opere de art . Pictura este expresia produsului realizat de om cu capacitatea de a reproduce un obiect, fenomen, imagine, trecute prin catalizatorul talentului s u. De la primele desene din perioada preistoric , unde arta parietal poate fi g sit pe roci, iar picturile rupestre erau pictate pe roci i în pe teri, cum ar fi cea de la Chauvet, ajungându-se la renumitele picturi din perioada rena terii, cum ar fi Rubens, Rembrandt, Velazquez, Nicolas Poussin, mai târziu Goya, Picasso, i pân în zilele noastre, pictura, ca art , nu a putut fi înlocuit de fotografie.

Arta fotografic este un mister. Fotografia a devenit o imagine estetizant , aceasta a venit de dincoace sau de dincolo de estetic, prin care esen a ei tehnic a devenit o revolu ie considerabil în modul de reprezentare.

Dac în pictur ochiul i mâna artistului creaz opera de art , în fotografie, arta imaginii

Theodor Aman - Co cu

cele care î i interzic s mai joace comedia artei, a esteticii i a culturii. În domeniul gândirii, acestea sunt cele care î i interzic s mai joace comedia ideilor, a interpret rii i a sensului.

La fotografie, tehnica este cea care îi confer caracterul inedit ca imagine. Prin aceast tehnicitate se reveleaz lumea ca radical nonobiectiv . La pictur , artistul tr ind în sânul unei lumi care, foarte probabil, nu are alt scop decât schimbul neîntrerupt, sporit i cu fiecare zi mai complex al formelor indiferente ale energiei i ale iubirii, omul contemporan i al viitorului nu cunoa te i nu v-a cunoa te alt paradis în cer i pe p mânt decât cucerirea nevoii de a spori i de a armoniza în el însu i propria-i energie i iubire. Obiectivul aparatului de fotografiat, spre deosebire de ochiul i mâna artistului, este cel care, în mod paradoxal, reveleaz inobiectivitatea lumii, acel ceva care nu va putea fi solu ionar prin analiz sau prin asem nare. Prin tehnica ei, fotografia, spre deosebire de pictur , în care descoperim sufletul omului-artist, ne poart dincolo de asem nare, în inima iluziei realit ii.

Transformând, astfel, prin acest lucru, i viziunea noastr despre tehnic . Suntem purta i, prin intermediul fotografiei, dincolo de refuzul moral-filosofic al tehnicii „alienante”, într-o perspectiv asupra tehnicii ca loc strategic al unui dublu joc, ca oglinda m ritoare a iluziei i formelor. La pictur descoperim sufletul artistului care gânde te lumea, la fotografie lumea ne gânde te. Obiectivul este cel care ne prive te i ne gânde te.

Concluzion m: r mâne omul, calitatea lui în adâncul tuturor lucrurilor. Chiar dac unitatea stilului se produce, cel pu in pentru un ceas, în universalitatea efortului spiritual, va mâne calitatea omului, i sunetul, i culoarea proprie pe care ea le realizeaz . Nu doresc ca omul s devin asemeni unui roi de albine.

Bine organizat. C ci omul, atunci ar fi identic cu albina, un monstru surprinz tor, desigur, dar al c rui automatism mohorât, asemeni cum a încercat filozofia comunist , inspir un fel de spaim .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Doina DR~GU}

„Dacia – izvorul neamurilor” În volumul II al c ii „Dacia - izvorul neamurilor”, Alexandru Dobo aduce în lumin lucruri relevante despre istoria real a României i rolul ei în viitorul apropiat, încercând s p trund spre adev r folosind metoda decript rii sensului abscons al izvorului istoric.

Studiind „tabloul” Columnei, în care lupt torii daci, afla i pe meterezele cet ii Sarmizegetusa, î i împart ultimele provizii de ap , Alexandru Dobo ne supune, pentru o percepere exhaustiv , logica i fantezia unei reactualiz ri ideative.

La daci, apa nu era folosit doar pentru a se astâmp ra setea, ci ea era privit ca o „materie înc rcat cu pran akozic ”, fundamentala ei calitate fiind „principiul leg turii, al coeziunii intra i intermateriale”. În concep ia dacilor, o alt însu ire a apei era cea privitoare la „capacitatea ei de fluid al împ rt aniei sacro-spirituale i devo ionale”. De aceea, mul i autori antici au scris în operele lor despre ritualul împ rt aniei în apele fluviului Istrios (Dun rea).

De asemenea, dacii practicau „ritualul potolirii setei mor ilor” prin stropirea mormintelor lor cu ap - obicei despre care aminte te i Mircea Eliade -, deoarece „sufletele

mor ilor produceau asupra celor vii o aderat teroare atunci când se însetau i nu primeau apa necesar ”.

Autorul vorbe te despre „misteriile” dacice, care erau acele ceremonii religioase dar mai curând ini ieri secrete ce se desf urau sub auspiciul p zirii tainelor, i despre gropile ritualice (gorgane) sau de cult, ce au fost g site pe întregul teritoriu al fostei Dacii, ceea ce denot încerc rile dacilor de a lua astfel leg tura cu lumea subteran .

Descoperirile de oseminte umane, deosebit de mari, f cute în urma cercet rilor din ultima perioad , duc la concluzia c teritoriul Daciei a fost locuit de uria i. De altfel, i Nicolae Densu ianu, pe baza scrierilor antice, a afirmat c Dacia era ara Uria ilor/Giganilor; lucru ce s-a dovedit a fi real în urma turilor de la Argedava, prima cetate de scaun a lui Burebista, înainte de a unifica toate triburile dacilor.

De altfel, uria ii sau titanii se reg sesc în mitologiile multor popoare i chiar în Biblie în capitolul Genez , dar i în povestea lui David i Goliat, din Vechiul Testament.

Autori antici precum Herodot, Plinius, Discoride, Strabon, Xenophon, Ovidiu etc. au l sat m rturii scrise despre imensitatea roiurilor de albine ce împânzeau arché-ul dacic, „de la Pont pân spre marginile Carpa ilor”, cât i despre preocup rile apicole ale geto-dacilor. Mierea era hrana „de zi cu zi” a anahore ilor daci, numi i „c tori prin nori” nu atât pentru capacit ile lor de astrologi, ci mai ales pentru acelea de levita ie prin norii de albine ce acopereau în permanen cerul rii.

Dacii cuno teau i foloseau hydromelul - o b utur ob inut prin fermenta ia mierii de albine cu ap , al c rei „grad de alcoolizare era de 12-13 grade”. Hydromelul, licoarea zeilor, era una dintre cele mai curate b uturi, având propriet i curative i reprezentând avantajul de a nu îngr a corpul, dând o dispozi ie psihic asem toare cu starea de fericire.

Alexandru Dobo afirm , cum au mai f cut-o i al i autori, c a a cum pe sub piramidele egiptene trec tuneluri, legându-le pe acestea între ele, dar i cu lumea din Sham-

bala (t râmul ferici ilor, unde exist o lume mirific , ascuns de privirile oamenilor obi nui i, i care de ine toate secretele Universului), în Carpa i exist una dintre intr rile principale în Shambala, motiv pentru care România este o ar militaro-strategic de cel mai înalt rang. Elitele lumii tiu acest secret, dar îl p streaz cu str nicie. Astfel de intr ri mai exist în Irak, în Bosnia, în Egipt i în Afganistan.

Canalele subp mântene asigur „nemurirea fizic ”, întrucât orice fiin care p trunde prin acestea î i pierde greutatea, p mântul nu- i mai exercit binecunoscuta for gravita ional , ac ionând „legea unei anumite imponderabilit i”, iar puterea mental poate propulsa corpul fizic spre lumea Shambalei, unde sunt create „condi iile nemuririi corporale”.

Când Alexandru Macedon a p truns pe mântul geto-dac cu armata sa, el avea o „misiune secret ” de la Aristotel, mentorul u, i anume „identificarea în vederea utiliz rii esoterice a intr rii din Carpa i în lumea Shambalei”. Dar lovindu-se de opozi ia militar „deosebit de îndârjit ” a getodacilor, Alexandru Macedon a p sit Dacia i s-a îndreptat spre ri unde existau celelalte intr ri în lumea subteran a ferici ilor.

Medicii daco-aryeni cuno teau metoda de reglare prin suflu dirijat a „corpului eterico-fluidic uman” prin a a-numitul „curent pneuma(tic)”, adic suflul vital ce anim toate celulele organismului viu. Chirurgii puteau s fac opera ii f anestezie precum: trepana ii, traheotomii, laparotomii, amput ri etc. Lipsa anesteziei i a antibioticelor era suplinit numai de cuno tin ele subtile i de ini ierea medicilor daci.

La Sarmizegetusa s-a descoperit o trus medical ce con inea, printre altele, o tablet medicamentoas i dovezi de trepana ie, ceea ce arat un grad avansat al practicii medicinei pe aceste meleaguri.

Din volumul lui Alexandru Dobo se desprinde ideea c poporul român, continuator al geto-dacilor-aryeni, este „poporul ales”, „întemeietor al Europei i al Lumii (dup Dumnezeu), rasa-r cin a spiritualit ii ariene primordiale”.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Marian NENCESCU

Jocurile (î@n]el[toare ale) ra\ionalului Pe un plan mai larg, eseistica lui Solomon Marcus ilustreaz interesanta Teorie a secundarului, a lui Virgil Nemoianu, tez pu in circulat la noi, mai ales dup ce autorul, „onorabil anglist”, a ales calea exilului transoceanic, preferând s se exprime în limba rii de adop ie (dup ’90 revine la bunele oficii, publicând, în limba român volumul În elepciunea calm , cu subtitlul Di@loguri în cyberspace, Ia i, Ed. Sapientia, 2002 ) „Literatura i arta, sus ine Nemoianu, nu intr în tiparul ordinii umane, ele in de ira ionalitate i aleatoriu”. Din aceste observa ii deriv i Teoria secundarului, potrivit c reia, la noi, efectul ideologiei asupra literaturii se manifest abia dup ce revolu iile s-au încheiat. Astfel se explic resurec ia, dup ’90, a unei întregi pleiade de autori cu studii pluridisciplinare, deveni i brusc autori „la mod ” i creatori de linii de gândire. Situa ia este, în realitate, doar aparent , c ci Solomon Marcus infirm aser iunea c „rezisten a în cultur ” s-a n scut în clandestinitate i c diziden a „înceteaz acolo unde î i face loc ac iunea cultural ” (v. Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii române, Pite ti, 2008, Ed. Paralele 45, p. 1403). În realitate, a

existat i înainte de 1989 o literatur a „ tiin ificilor” (ilustrat , între al ii de Mircea Mali a i Grigore Moisil, ca s -i cit m doar pe cei mai cunoscu i, ultimul bucurându-se i de aten ia lui Solomon Marcus, în calitate de editor al volumului tiin i umanism, Ed. Junimea, Ia i, 1979), savan i cu forma ie pozitiv care au invocat „seriozitatea tiin ific ” drept argument menit s combat „frivolitatea popular ”. Între ace tia, la loc de cinste se situeaz i Solomon Marcus (n. la Bac u, 1 martie 1925 - d. 17 martie 2016), matematician de forma ie, eseist de curs lung (dup propriile m rturisiri, a debutat cu articole de forma ie tiin ific , înc de la mijlocul anilor ’50), ini iator, la noi, în anii ’70-’80 al unor domenii inedite de studiu, de la semiotic , la lingvistic i poetic matematic , inclusiv probleme legate de limbaj, un loc special revenind limbajului teatral, fiind chiar „creator al colii române ti de teatrologie matematic ” (apud Roxana Sorescu, Dic ionar general al literaturii române, Lit R/O, ed.

Univers enciclopedic, 2005, p. 225). Se poate spune chiar c cercetarea inter/pluri/ i transdiciplinar ocup un loc central în eseistica lui Solomon Marcus, caracteristica sa principal r mânând abordarea surprinz toare, adesea din puncte de vedere ireconciliabile, a domeniilor cercetate.

Semnificativ r mâne i faptul c Solomon Marcus a fost atras, ini ial, de literatur , înc din anii adolescen ei („Din materia colar nu m-am ales cu nici o pasiune, dar lecturile pe cont propriu m-au orientat spre literatur , teatru i filozofie, pân în 1944 (...) când matematica mi s-a relevat în toat splendoarea ei”, Întâlniri cu Solomon Marcus, I, Ed. Spandugino, 2011, p. 43), pasiune cultivat , constant, toat via a. În context mai amintim i portretul creionat de un confrate literar, cu trimitere la climatul artistic al Bucure tilor anilor ’80: („Domn’ profesor era bine informat în leg tur cu noi, adic ne citise c ile, le comenta ca un specialist, i în plus, bea votc , e drept c nu cot la cot cu noi (...) domnia sa fiind numai un amator simpatic”, tefan Ago-

pian, op.cit., p.251). Dac la aceste observa ii ad ug m i am nuntul c , în invoca ii ani ’80, Solomon Marcus f cea figur de „moderat” printre scriitori, al turi de C. Noica, a lua parte activ la disputele dintre „protocroni ti” i „moderni ti” (pro-occidentali, dup unii, neo-cominterni ti, dup adversari), dup afirma iile cercet toarei americane Katherine Verdery (Compromis i rezisten , Ed. Humanitas, 1994), rezult cu prisosin portretul unui savant aureolat de umanitate, fa et mai pu in comun , dar cu totul justificat a matematicii („Moisil mi-a dezv luit acea fa a matematicii (...) v zut ca o disciplin a spiritului. Platon, Kant i Goethe au fost uni i prin aceast ideii”, ibidem, p. 65). adar, Solomon Marcus r mâne un scriitor c ruia, vorba lui C. Noica, „cu greu i s-ar putea g si spi a”, un om de cultur croit dup „modelul Cantemir”, atât de drag gânditorului de la P ltini , sedus de ideea c un autor, oricât de autoritar specialist ar fi în domeniul u, ar r mâne incomplet dac s-ar limita la o singur form de crea ie. Faptul c Solomon Marcus face, mai ales pentru publicul larg, figur de autor de forma ie umanist , în dauna chiar a celei tiin ifice, care l-a consacrat, nu poate produce decât satisfac ie. Ie it din rigiditatea mecanic a unor sfere tiin ifice, Solomon Marcus, aspir , la fel precum invocatul Gr. Moisil, precum Mircea Eliade sau, în spa iul românesc, triada Blaga-Vianu-C linescu, spre un ideal de universalitate „pe linia arhetipurilor comune tuturor culturilor, i care, mai bine cunoscute i retr ite, ar putea aduce în elegerea spiritual între popoare i continente” ( tiin i umanism, Introducere de Constantin Noica, op.cit., p. 12). Între „ideile c uzitoare” care i-au marcat universul creator, al turi de analiza matematic , care i-a deschis „gustul pentru paradox i sentimentul infinitului”, Solomon Marcus adaug , cu justificat mândrie, atrac ia c tre literatur i, implicit, pentru spectacolul de teatru, în paralel cu interesul pentru lingvisti, matematic i, sub influen a lui Pius Servien i a lui Matila Ghyka, (al i doi români de

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii grafie, adus la zi (invocat , par ial, în paragraful „ O scurt istorie”, din care re inem c cele mai vechi c i despre „Calculul jocurilor de hazard” dateaz din secolele XVI-XVII), Solomon Marcus insist pe conceptul de entropie, subliniind c în sfera gândirii interdisciplinare s-a produs un transfer de informa ie, astfel încât orice domeniu, inclusiv cel al teoriei jocului nu mai poate fi analizat în afara unui sistem entropic, capabil s -i m soare gradul de nedeterminare. Cu alte cuvinte, surpriza, imprevizibilul, surclaseaz factorii ra ionali, determinând inclusiv alegerea deciziilor i substituindu-se adesea la ce numim, curent, strategia jocului. A adar gândirea „combinatoric , probabilistic , algoritmic inductiv analogic i lingvistic ”, dup cum afirm Solomon Marcus, determin jocul, elemente ce „presupun i stimuleaz o bun cunoa tere a vocabularului” (op.cit., p. 19). În stilul deja cunoscut, Solomon Marcus analizeaz tema jocului în mod complex i cvasi-complet, dezvoltând, i, dup caz epuizând tema, ad ugând componentei ludice în special latura tiin ific („cam neglijat în cartea lui Huizinga, dup cum observ sec autorul), insistând asupra ideii c , sub orice form s-ar manifesta, jocul este o expresie a „libert ii”, iar numitorul comun al rela iei jocului, cu arta, r mâne matematica („Faptul fiecare din ele ne plaseaz într-un univers de fic iune se constituie ca o replic la universul contingent”, op.cit., p. 14). Ceea ce surprinde, dincolo de nivelul ideatic f cusur (cartea cuprinde i dou capitole, în limba englez , în fapt un „dialog” inedit despre „Game and play”, între autor i profesorul finlandez Jonko Seppänen, sus inut, în iunie 2002, la un seminar pe tema „Semiotics of game and play”), este totala racordare a profesorului Solomon Marcus la realitatea cotidian , capacitatea de a surprinde aspecte inedite ale raporturilor socio-culturale, prin simpla manevrare a unor concepte teoretice.

Gr itor în acest sens, este capitolul „Gool!

Fotbalul, sportul rege”, dar i, par ial, capitole precum, „Jocuri paradoxale”, „Jocurile hazardului” sau „O vecin ( i sor ) a jocului: gre eala”.

Plecând, de pild , de la observa ia c în jocul de fotbal „este în acela i timp o articulare a elementului paidia (libertate, improviza ie, sprinteneal , vacarm, râs necontenit), cu elementul ludus (joc cu gustul dificult ii practice), Solomon Marcus observ c , în ansamblu „entropia jocului de fotbal este superioar altor jocuri sportive de echip ” (op. cit., p. 66). De aici, deriv i componenta socio-politic a fotbalului, valabil peste tot în lume, dar i la noi deopotriv , în care se Szathmary trân i copii împletesc „fotbalul-industrie, fotbalul-câ tig

de bani, ce vor fi mereu în tensiune cu pl cerea jocului i vor stimula, dar vor i sabota, caracterul s u ludic” (ibidem, p. 68). De aici, pân la invocarea unui spectacol fotbalistic pur, tr it, desigur, în atmosfera brazilian originar , nu este decât un pas: „Momentul brazilian al marc rii unui gol este prelungit de crainic printr-o exclama ie de cel pu in 30 de secunde, în contextul unui adev rat vacarm al tribunelor” (ibidem, p. 60).

Cu mult mai ponderat decât predecesorul u Grigore Moisil, care nu se sfia s invoce în publicistica sa situa ii i personaje ale vie ii publice, Solomon Marcus este îns foarte discret, l sând cititorului pl cerea de a g si similitudini între unele „jocuri paradoxale” i realit ile române ti curente. De pild „Jocul rilor” (op.cit., p.79 i urm,.) ar putea fi foarte bine un pretext a analizei (inclusiv cu mijloacele lingvisticii matematice) a recentei campanii electorale preziden iale, iar parabola „Pre ul suspiciunii” (op.cit., p. 77 i urm.) near putea duce cu gândul la campania de dezluiri din pres pe tema corup iei. F inten ia de a-i atribui autorului capacit i i sugestii neincluse în carte, ne vom mul umi cit m una din structurile umoristice ale lui Gr. Moisil, cu totul gustate de Solomon Marcus, i expus sub forma paradoxului: Omul nu poate g si ceea ce caut . S-a înv at se mul umeasc cu ce poate g si! În concluzie, „Jocul ca libertate” este o frumoas i pilduitoare pledoarie pentru formarea i dezvoltarea gândirii matematice, singura surs (inepuizabil ) de energie a viitorului. Antrenat în joc/urile ra ionalului, pendulând între ludic, cognitiv i utilitar, profesorul Solomon Marcus aplic în cartea sa o cald terapie „pro domo”, atunci când invonevoia cunoa terii matematice, respectiv „utilitatea gratuitului”.

Theodor Aman - Dominoul verde

geniu), pentru poetica matematic . Liantul acestor domenii atât de variate i diferite r mâne, dup propria m rturisire, „teoria general a semnelor de orice fel” (Întâlniri, vol. I, op.cit., p. 219). Între acestea, amintim temporalitatea, comunicarea, paradoxul, metafora, i cu deosebire jocul, idei cu semnifica ie cultural-filosofic pe care Solomon Marcus le-a analizat independent, în lucr ri aplicate, de semiotic i poetic .

Un model din aceast serie publicistic de excep ie r mâne „Jocul ca libertate” (Bucure ti, Ed. Scripta, 2003, o analiz a tr turilor relevante ale unor jocuri i a altor diverse activit i ce poart numele de jocuri i care eviden iaz , la cel mai înalt nivel, ideea jocul, de orice fel nu se desf oar decât aparent dup reguli prestabilite i acceptate, ci din contr , este un rezultat al libert ii de crea ie, componenta ludic a înv rii fiind baza inven iei, a descoperirii i pân la urm chiar „a e ecului social actual” (ibidem, Întâlniri, I, op.cit., p. 224).

Ca o exemplificare, parc , a propriilor teze, Solomon Marcus nu respect , în cartea invocat , ca i în altele din aceea i serie (Semne despre semne, Ed. t. i E., 1979, Paradoxul, Ed. Albatros, 1984, Timpul, Ed. Albatros, 1985, Arta i tiin a, Ed. Eminescu, 1986, Inven ie i descoperire, Ed. Cartea Româneasc , 1989) o ordine prestabilit a discursului argumentativ, nu ine, a adar seama de „logica lucrurilor”, cum ar fi spus Nemoianu, ci accept f rezerve provocarea tiin ei, ilustrând parc teza c starea normal a gânditorului se intersecteaz cu patologia gândirii. Persist în eseistica lui Solomon Marcus ideea c tiin a provoac filosofia, i invers, ambele concordând armonios.

Aparent, Solomon Marcus urmeaz linia lansat de Johan Huizinga, în 1938, când publica Homo ludens, carte intens tradus , inclusiv la noi, în dou edi ii (Humanitas, 1998 i 2002) i în care autorul, de origine olandez , istoric de forma ie, identific un num r de 25 de tr turi ale jocului, insistând cu prec dere asupra „func iei sociale” a acestei activit i complexe, fixat aleatoriu sub termenul generic de joc. În realitate, autorul român extinde i nuan eaz sfera no iunii, a a cum fusese ea studiat de Huizinga, dezvoltând teza c jocul apar ine „teoriei culturii”, i îndreptându-se spre alte „tipuri de gândire în jocuri”, f îns a ignora caracterul agreabil i imprevizibil al jocului. Motiva ia demersului s u este simpl : „ tiin a nu putea i refuze curiozitatea de a descifra o structur atât de complex i de profund uman , obligatorie în orice activitate uman creatoare” (Jocul, op.cit., p. 18). Luându- i ca sur de precau ie o impresionant biblio-

Anul VII, nr. 4(68)/2016

p

sind Constantinopolul

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Livia CIUPERC~

Iconografia Imnului Acatist Recenta monografie Oreste Tafrali.

Uitare-n neuitare (Ed. StudIS, 2015), pe care am dedicat-o marelui înv at din perioada interbelic , Oreste Tafrali (1876-1937), istoric, arheolog, bizantinolog, profesor universitar doctor la Universitatea Mih ilean din Ia i (1913-1937), scriitor i traduc tor, fondator al Muzeului de Arheologie din Ia i (1916) i a revistei de specialitate „Arta i Arhitectura” (1927-1937), se dore te, deopotriv , un omagiu la împlinirea a 140 de ani de la na terea sa, la 14 noiembrie 2016.

Din bogata-i activitate de cercet tor, vom face referire la un amplu i unic studiu, subintitulat: „Studiu de Filologie i de Istoria Artei” (Bucure ti, 1915, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl), extras din „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice” (Fasc.

26, 27 i 28 - 1914). Tip rit pe foaie lucioas , ministerial , format A4, lucrarea are 70 de pagini. Acesta reprezint un document tiinific, riguros alc tuit, cu prezent ri i comentarii ample, o bibliografie bogat , finalizat printr-un rezumat în limba francez (p. 6570). Dedica ia care deschide studiul denot o mare sensibilitate, dar i o modalitate de dezv luire a unei nota ii de natur biografic : „Închin studiul acesta scumpei mele mame, Elena Tafrali, n scut la Slobosia-B neasa, în jude ul Covurlui, moart la Paris, în 25 Noiembrie 1906, în vârst de 66 de ani, ca amintire pioas a timpului când, în rug ciunile ei, recita cu evlavie Imnul acatist”.

Profesorul Oreste Tafrali a descoperit la B.A.R. un manuscris grec, notat cu num rul „113”, cuprinzând „unul dintre imnurile cele

mai cunoscute i mai glorioase ale bisericii ortodoxe: Imnul Acatist, (definit) popular Acafist”. Manuscrisul are o leg tur din piele, datând din secolul al XVIII-lea: „14 cm ime, 19 cm lungime”, pe care se afl inscrip ia în litere de aur: „Slujba imnului Acatist”. c ... Conform noti ei de la pagina 5, se presupune c scrierea a fost executat de lug rul Nicodem de la m stirea atonit Vatoped (Muntele Athos). Tomul cuprinde cinci p i: I. „Imnul Acatist”, în manuscris (fol. 1-21, 27-30); II. „O rug ciune, în manuscris, c tre Domnul nostru Iisus Christos, alc tuit de patriarhul Constantinopolului, George Scholarios/Ghnadios (1453-1459), (fol. 21-24)”; III. „O alt rug ciune, în manuscris, c tre Maica Domnului”, atribuit lui Germanos, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XIII-lea (fol. 24-27); IV. „O carte tip rit la Nic. Glyki, la Vene ia, în 1743, cuprinzând «Slujba sfintei mahrame»”; V. „O rug ciune, în manuscris, c tre Iisus Christos, de S. Ioan Chrisostomul” (opt foi de la sfâritul tomului).

Manuscrisul este studiat cu minu iozitate, acordându-se mare aten ie fiec rui detaliu. Cercet torul constat c scrierea (uneori cursiv , oblic , alteori îngrijit sau cu întreruperi) s-a realizat în perioade diferite i, posibil, de mai mul i c lug ri. Volumul „legat” a fost mai întâi, în posesia c lug rului Nicodem de la M stirea Valoped (Muntele Athos), apoi în posesia c lug rului cu acela i nume, Nicodem (Ierusalim). Textul este înso it de 24 de miniaturi, care corespund

Theodor Aman - Struguri

celor 24 de „icoase”. Fiecare miniatur este descris în detaliu. Pe lâng cele 24 de miniaturi care înso esc textul imnului, cercet torul Tafrali se arat impresionat de un medalion (fol. 6) având în centru pe Maica Domnului, în atitudine de „Platyter ”. „poart pe piept un mic medalion cu Christos Emanuel. Jur împrejur sunt ornamente în spiral . Deoparte i de alta dou personaje sufl într-un fel de corn r sucit, pe care îl in cu mâna stâng ”. Medalionul este lucrat cu peni a. „Fiecare «icos» începe cu o liter majuscul lucrat cu chinoros”. „Miniaturile sunt lucrate în gouache”. De i sunt miniaturi „bizantine”, ele „tr deaz la fiecare pas o influen occidental ”. În capitolul al doilea, O. Tafrali precizeaz Imnul se cânt la vecernie, în sâmb ta pt mânii a cincia din Postul mare. De aceea se mai nume te „Sâmb ta acatistului” i se compune din 320 de versuri (condac i 24 icoase), prin care este pream rit Maica Domnului. Expresia care domin imnul este verbul „bucur -te” ( ). Despre „icoase”, se precizeaz c ele alc tuiesc patru grupe deosebite (Bunavestire, Na terea Domnului, Noua înv tur a Domnului, Imnuri în cinstea Maicii Domnului i a Mântuitorului), pe care O. Tafrali le analizeaz din punct de vedere istoric i din punct de vedere mistic. Se încearc datarea imnului: „s-a alc tuit, ca s se aduc laude Maicii Domnului”, „cu prilejul unui asediu al Constantinopolului de c tre barbari i în urma unei rug ciuni solemne a cet enilor în biserica Sf. Sofia, a intervenit i a mântuit cetatea”. Drept mul umire pentru sprijinul acordat, s-a compus acest imn. mân multe semne de întrebare privind autorul i datarea imnului: chronograful George Monahul (secolul al IX-lea); 677, dup asediul arabilor; în 626, în timpul patriarhului Sergiu; împ ratul Eracliu, dup primul asediu al avarilor i al per ilor; divinul Romanos, care se numea i Melodos; eruditul patriarh al Ierusalimului, Dositei a spândit ideea c imnul a fost alc tuit în vremea împ ratului Leon isaurianul i a patriarhului Germanos I; în veacul al XVIIIlea, Iosef Maria Quercius atribuie imnul lui

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George Pisidis. Oricum, avem a re ine, istoria patristic consemneaz multe izvoare care uneori sunt în total contradic ie, ceea ce l-a determinat pe O. Tafrali s afirme: „Chestiunea Acatistului a divizat în diferite tabere pe savan ii moderni”.

Din punct de vedere istoric, manuscrisul descoperit ( i conservat în arhiva B.A.R.) are o mare însemn tate, în sensul c (apreciaz istoricul O. Tafrali): „alc tuie te o punte de trecere între arta bizantin i arta occidental . Primitivii italieni nu sunt decât ni te elevi ai bizantinilor. Iat îns c vedem pe bizantini devenind la rândul lor elevi ai occidentalilor”. „Miniaturistul are gustul peisagiului”, dup modelul mae trilor din Apus, „suprimând adesea decorul arhitectural stilizat al bizantinilor, spre a-l înlocui cu o admirabil vedere a naturii”, „silindu-se s dea figurilor sale mai mult mi care, mai mult ml diere, mai mult naturale e decât în operele bizantinilor”. Iar în „reprezentarea ideilor abstracte”, miniaturistul anonim „respinge adesea naivit ile modelului bizantin”, pentru a crea „ceva nou, mai natural, mai logic, mai artistic”. Artistul „nu dispre uie te tradi ia, ci o modific numai, corijând-o, în sensul gustului artei occidentale”. Aceste subtilit i denot (apreciaz istoricul Tafrali) c miniaturistul studiase „ coala florentin ”, coala ombrian din veacul al XV-lea”, cuno tea arta lui Leonardo da Vinci, Tizian, Giotto, El Greco. Toate aceste detalii privind tehnicile compozi ionale ale miniaturilor, îl îndrept esc pe cercet tor s afirme c „Muntele Athos... între inea rela iuni cu Occidentul, unde trimitea soli care, la întoarcere, fire te, povesteau cele v zute”. Mai mult chiar, mul i arti ti, de forma ie „greco-italian ”, devenind c lug ri la Muntele Athos, „au transformat cu ei gustul i concep iunile unei arte noi”, respectând, totu i, „tradi ia”. „Numai astfel putem explica promiscuitatea aceasta de elemente bizantine i elemente occidentale, pe care o constat m la miniaturile manuscrisului Academiei Române”.

Sinteza formulat de prof. dr. pr. Dorin Octavian Picioru este revelatorie: „Oreste Tafrali a semnalat i analizat prezen a acestor ilustr ri ale Acatistului în dou manuscrise grece ti, unul de secol al XII-lea (Biblioteca Sinodal Moscova) i altul de secol al XVIIIlea (Biblioteca Academiei Române), precum i în nartexul Bisericii Col ea i în trapez ria Marii Lavre a Athosului. Tot el a remarcat i asocierea dintre tema iconografic a Imnului Acatist i cea intitulat Asediul Constantinopolului, în multe biserici i m stiri (Moldovi a, Humor, Arbore etc.). Pictura scenelor Imnului exist i la M stirea Tismana, la Bisericile Golia i Galata (Ia i)”.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Marian HOTCA

poem crescut în singur tate voi crede c lini tea e cel mai lung cuvânt

mâzg 1 nu mai vreau s diger sensul existen ei adorm în ultima t cere a ceasului i totul pare mai confortabil o paradigm cu semafoare ce au numai lumin verde într-o gean schizofrenic atârn realitatea învechit i plictisitoare acum regretele stau cumin i aproape nefiind la coada ochiului închis nostalgii orgolii lacrimi i alte umpluturi sentimentale ce tr deaz mintea înghesuit în mâzga noastr cea de toate zilele

tremur tor printre gânduri copacii vor bea seva amar din apusul singur ilor de mâine va fi lumin i ochii vor vedea gâng niile r scolind întâmpl tor necunoscuturile

plecare dup ce vei pleca va r mâne în urm doar o groap unde voi depune ca ofrand timpului tot ce-a mai r mas din iarn i-n cer aud cum cânt un înger de parfum

poem în interval

un vis eclectic taie în dou mijlocul zilei expun borfa ilor de pe strad migala i gloria sunt deja elemente demodate apar inând unui faust dublu distilat în ratare

în sodoma noastr mic nu se mai întâmpl nimic interesant nici gazul nu mai miroase a gaz emisferele boreale prinse în uruburi ruginite au dat ortul popii între stelele chineze ti contraf cute pe band rulant un pe te orb alunec pe trupul t u sându- i pielea o iesle plin de sare gangele mirosea a putregai de creier copilul noe venea de data aceasta pe brahmaputra i-n urma lui o turm de crocodili clavirul r suna mângâietor într-o balt de sânge iar eu eram o nou marie magdalen

prim var

ceas

prim vara aceasta va fi o ran deschis în care voi pune la osp toate florile din lume

sunt doar ceasul ce sun haotic la ore bine stabilite pentru a mototoli hârtii inutile în rest visez din ce în ce în ce mai mult la nou planet viabil pe care a putea vie ui ca s pot d râma toate castelele i morile de vânt de acolo

mâzg 2 mâzga noastr cea de toate zilele neuroni batracieni descifrând în gropi cu materie cenu ie aceea i agita ie brawnian a existen ei insalubre

vântul o s bat

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Camelia SURUIANU

Rememorarea unui mare om - Alexandru MIRONESCU Kairos. Eseu despre teologia istoriei „Reprezentantul complet al grupului Rugul Aprins”1, dup cum îl nume te Marian Popa, în Istoria literaturii române de azi pe mâine, 23 august 1944 - 22 decembrie 1989, Alexandru Mironescu a reintrat în aten ia lectorilor dup perioada postdecembrist , datorit str daniei fiice sale, Ileana Mironescu, de a (re)publica crea ia literar i tiin ific a emeritului gânditor. Sintagma criticului Marian Popa este deosebit de relevant pentru intelectualul ale c rui scrieri (studii tiin ifice sau de reflec ie filozofic , estetic , memorii, proz , poezie, teatru) m rturisesc despre un om care a c utat în permanen realizarea Chipului Lui Dumnezeu în propriul sine. De i era om de tiin , s-a manifestat întotdeauna împotriva gândirii materialiste i a încercat s pun descoperirile tiin ei în slujba des vâr irii spirituale.

Alexandru Mironescu s-a n scut în ziua de 10 iulie 1903, în ora ul Tecuci, fiind primul copil dintre cei patru fii ai colonelului Victor Mironescu i ai Elenei Budi teanu2. Între anii 1922-1926 urmeaz cursurile Facult ii de tiin e din cadrul Universit ii Bucure ti, Sec ia Fizic -Chimie. Dup licen , sus ine un doctorat în filozofie la Universitatea Bucure ti i pleac la Universitatea Sorbona

pentru a definitiva o nou tez de doctorat, de data aceasta în tiin ele exacte: fizic i chimie organic . În anul 1929 î i încheie cercetarea tiin ific , sus inând în cadrul Universit ii Sorbona teza Sur l´action des organomagnésiens sur le furfurol et l´éther pyromucique3, lucrare de pionierat în biochimie, cu care ob ine titlul de „Docteur ès Sciences Physiques”.

De i i se propune s r mân pe un post de cercet tor tiin ific în cadrul Universit ii Sorbona, alege s se întoarc în ar . În acela i an este numit asistent universitar la Catedra de Chimie organic , din cadrul Universit ii Bucure ti. În anul 1931 se c tore te cu Maria Constantin, cu care va avea doi copii: Ileana i erban. În anul 1935 este ales membru al Academiei Române de tiin e. Tot în acela i an debuteaz în literatur cu romanul Oamenii nim nui, text în mare parte autobiografic. Înc din primii ani postbelici se num printre colaboratorii revistelor tiin ifice i culturale, publicând un num r impresionant de articole. De asemenea, al turi de Constantin Noica, Ion Marin Sadoveanu, Anton Dumitriu, Paul Sterian sus ine în scop educativ numeroase conferin e publice. În anul 1934 î i adun articolele tiin ifice publicate prin revistele de specialitate, formând volumul Spiritul tiin ific. În anul 1939 va publica un nou roman autobiografic, intitulat sugestiv Destr mare. În 1945 î i adu, din nou, o parte din scrierile tiin ifice editând studiul Limitele cunoa terii tiinifice; iar în anul 1946 public volumul Claude Bernard, o ampl monografie dedicat savantului francez. În 1947 îi apare volumul Certitudine i adev r, un comentariu existen ialist pe marginea celor mai importante descoperiri tiin ifice din secolul al XIX-lea i prima jum tate a secolului XX. În anul 1949, în urma schimb rilor politice, este înl turat din func ia de cadru didactic universitar, devenind profesor de fizic la un liceu seral. Acest post îl va ocupa pân la arestarea sa din anul 1958. Asemenea i

altor intelectuali din acea sumbr perioad , nu va mai putea publica, îns va continua s scrie asiduu, Alexandru Mironescu num rându-se printre pu inii no tri scriitori cu o bogat oper de sertar. Dup anul 1989, prin str dania fiicei sale, Ileanu Mironescu, treptat lucr rile sale literare, tiin ifice, memorialistice încep s fie (re)editate.

Revenind la anul 1945, Alexandru Mironescu al turi de al i intelectuali de seam , precum Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu, începe s participe cu regularitate la întrunirile Asocia iei culturale Rugul Aprins. André Scrima, în Timpul Rugului Aprins, i-l aminte te al turi de Sandu Tudor, mentorul grupului, ca fiind „inseparabil de el ca prezen i imagine, de i distinct în personalitatea sa”4. Înc de pe timpul colabor rii sale la revistele culturale Floarea de foc i Credin a, aflate sub conducerea lui Sandu Tudor, între cei doi se na te o prietenie prolific . De altfel, ceea ce îl individualiza pe Alexandru Mironescu era „geniul prieteniei”, dup cum ne rturise te André Scrima. „Din anii studiilor i forma iei sale în Occident, Mironescu integrase substan a culturii i, în acela i timp, un savoir-faire al practicii ei, mereu atent la formul rile altuia, dar mai ales disponibil înnoirilor. [...] Adesea, prietenii s i sau cei care îl întâlneau pentru întâia oar re ineau «candoarea» sa, lipsa de mali iozitate, ad ugate umorului s u sec, din care paradoxal rezulta o impresie de confort, mai exact o bun dispozi ie de cele mai multe ori înviotoare. În el, am g sit un om al ospitalit ii esen iale, tocmai în clipa când acest titlu de noble e sacr a fiin ei devenea un delict politico-poli ienesc”5. În cadrul conferin elor culturale organizate la M stirea Antim, Alexandru Mironescu a adus cu sine „darul unei maturit i clare, neprezum ioase: în continu împ rt ire celorlal i, în chip privilegiat celor mai tineri”6.

Gra ie culturii sale prodigioase a supus aten iei auditoriului cercet rile medicale i

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tiin ifice ale renumi ilor savan i occidentali. Îi aprecia în mod deosebit pe: Blaise Pascal, Claude Bernard i Alexis Carrel. În antitez cu studiile acestora, Alexandru Mironescu a prezentat i cercet rile tiin ifice ale altor nume de rezonan , cu toate c , dat fiind ipotezele gre ite de la care au pornit, opiniile lor s-au dovedit eronate. De exemplu, îl combate pe doctorul Gall care, în studiul Fenomenologia7 , sus ine o ipotez oarecum bizar . În opinia sa, creierul este compartimentat în numeroase c ru e, care corespundeau, fiecare în parte, func iilor suflete ti. Astfel, triste ea, dragostea, ura etc. aveau desemnate în creierul uman un anumit loca , care genera sufletului aceste tr iri. Dintre cei care s-au revoltat împotriva studiului, Alexandru Mironescu îi aminte te pe: Sargent, Baltimore, Frazier, Fedor Krause, renumi i savan i care au comb tut prin numeroase experimente n stru nica idee.

Am ales acest exemplu pentru a sublinia înc o dat faptul c cercet torul român cuno tea îndeaproape studiile i opiniile marilor savan i europeni. Atent la ultimile descoperiri tiin ifice, Alexandru Mironescu de fiecare dat când conferen ia c uta s aduc la cuno tin publicului subiecte inedite, dat fiind faptul c studiile acestora nu fuseser înc traduse la noi. De exemplu, în articolul Puterea vindec toare a rug ciunii, publicat în revista Floarea de foc, în anul 1936, Alexandru Mironescu prezint în premier studiul savantului francez Alexis Carrel, Omul, acest necunoscut, lucrare în care trateaz „letura dintre actul rug ciunii i anumite vindec ri miraculoase”. A adar, auditoriul adunat la Antim lua cuno tin i cu teorii tiin ifice discutate în mediul academic occidental. Prin urmare, dac Ion Marin Sadoveanu vorbea publicului despre dramaturgia european , Paul Sterian despre simtomele crizelor economice, Alexandru Mironescu acorda o mare aten ie studiilor tiin ifice ale savan ilor europeni.

Iat ce ne m rturise te în acest sens p rintele Petroniu T nase, de factur matematician i teolog. „De fiecare dat când îl ascultam îi admiram limbajul hot rât, limpede i precis al expunerilor. [...] Chipul profesorului Mironescu mi-a r mas ca o armonioas realizare a unui intelectual român: om cu o temeinic cultur tiin ific , un fiu credincios al Bisericii Ortodoxe i un îndr gostit de bunurile culturale i spirituale ale neamului românesc, pe care le-a îmbog it el însu i cu activitatea sa. Luc rile sale tiin ifice i duhovnice ti [...] sunt m rturii gr itoare în acest sens”8.

Dup ce Asocia ia cultural Rugul Aprins a fost scoas în afara legii, o parte dintre

membrii grupului au continuat s se întâlneasc la domiciliul lui Alexandru Mironescu pentru a- i împ rt i unii altora opiniile literare. În cadrul grupului se evitau pe cât posibil discu iile politice. André Scrima, participant pentru scurt vreme la aceste cenacluri clandestine, î i aminte te c în ciuda situa iei tensionate (în rândul intelectualilor aveau loc dese arest ri, fapt care generase popula iei o stare de panic ), „casa sa [...] a mas întotdeauna deschis i primitoare.

Ceea ce a constituit, bineîn eles, un grav cap de acuzare la procesul Rugului Aprins”9. În timpul anchetei a declarat, în urma torturilor, c la domiciliul s u s-au purtat discu ii cu caracter a a zis „du nos la adresa regimului,” nominalizându-i pe cei care în perioada 1949-1958 i-au frecventat locuin a.

Dup un pseudo-proces este condamnat la dou zeci de ani de închisoare, împreun cu fiul s u erban Mironescu, student la Facultatea de Litere, în vârst de 22 de ani. În sala de judecat , „cu totul excep ional, aproape neverosimil în acele locuri i împrejur ri, o voce s-a ridicat la procesul Rugului Aprins, în plin tribunal...”10. Era vocea lui Alexandru Mironescu care cerea gra ierea lui Vasile Voiculescu, din pricina vârstei sale înaintate, de peste aptezeci de ani.

Iat cum s-a desf urat momentul: „În ceasul ultim al judec ii, când inculpa ii iau putut rosti ultimul cuvânt, s-a sculat Alexandru Mironescu i s-a adresat, aproape textual, tribunalului: «Nu am nimic de ad ugat în ceea ce m prive te. Nu cer nimic pentru mine. În schimb v cer s reconsidera i prezen a aici, ca învinuit, a doctorului Vasile Voiculescu. V rog s v gândi i c sunte i pe cale de a condamna pe unul dintre marii poe i i oameni de cultur ai acestei ri.

Pentru el cer în elegerea dumneavoastr , cer se ia în considerare vârsta lui i s fie pronun at achitarea din partea tribunalului.»”11 Cu toate acestea, dolean a nu i-a fost onorat , Vasile Voiculescu s-a num rat printre condamna i.

Alexandru Mironescu este eliberat dup cinci ani de închisoare, asemenea tuturor deinu ilor politici, odat cu decretul de amnistiere dat de guvernul socialist în urma presiunilor politice externe, în anul 1963. Tardiv, i se recunosc titlurile tiin ifice, ob inânând o mic pensie din partea Uniunii Scriitorilor cu ajutorul lui Zaharia Stancu.

Chiar dac se simte sl bit dup anii de deten ie, se a eaz cu drag la masa de lucru. În anul 1964 încheie romanul autobiografic Ziduri între vii i volumul eseistic Floarea de foc. În anul 1966 încheie romanulul Serile singur ii i eseul teologic Kairos. De asemenea, lucreaz la Poemele filocalice, primul u volum de versuri.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Ultima parte a vie ii i-a tr it-o într-o discre ie total . Con tientizând faptul c se afla înc în vizorul securit ii, evita pe cât posibil întâlnirile cu prietenii, care, dat fiind contextul general, ar fi fost în elese ca fiind subversive.

Cu toate acestea, era vizitat din când în când de poetul Ioan Alexandru i pictorul Spiru Vergulescu. Cu aceea i discre ie care i-a caracterizat întreaga via , bolnav de cancer, în urma unei crunte suferin e, trece la cele ve nice în ziua de 20 ianuarie 1973.

Iat ce-i scria Nicolae Steinhardt lui Virgil Ierunca dup moartea lui Mironescu: „A fost unul dintre cei mai cura i oameni din câ i am cunoscut. i un cre tin cum rar întâlnim: nebigot, nehabotnic, nef arnic; drept i neînduitor. i ce via des vâr it româneasc a dus!”12 Monica Lovinescu, cu acela i prilej funest, sintetiza într-un frumos articol câteva particularit i ale operei sale: „Alexandru Mironescu a fost în primul rând un om de tiin . Un om de laborator i un om al aderului. De la laborator la adev r - la adev rul care s înglobeze nu numai adev rul particular al tiin ei, ci i acela care caut s situeze omul în statura lui integral - drumul nu e a a de neted pe cât pare la prima vedere.

Pentru c - i acest aspect poate fi verificat zi de zi - exist un orgoliu al adev rului tiin ific care secret certitudini de un adev rat imperialism al cunoa terii, omul devenind, în aceast optic , un accident, un hazard cel mult necesar, cum se spune. Toat opera lui Alexandru Mironescu const în a zdruncina acest orgoliu, fals tiin ific dup el, i în a fundamenta datele tiin ifice pe aspira iile profunde ale omului, aspira ii din care nu poate lipsi în niciun caz nici întrebarea metafizic , nici misterul religios.”13 Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, recunoscându-i pe deplin geniul creator, consider „este de ajuns s parcurgi cu b gare de seam o pagin scris de Alexandru Mironescu pentru a- i da seama, chiar de la primul nivel al recept rii, c te g se ti în fa a nu a unei fiin e obi nuite, chiar deosebit de dotat , ci în fa a unei con tiin e de adâncime i o acuitate cum greu se mai g se te. Indiferent studiaz o problem de fizic sau de chimie, de matematic , biologie, medicin , savantul se mi printre date, citate, experimente, nu cu u urin a vanitoas a unui cercet tor oarecare, oricât de bine informat i la zi ar fi cu biografia specialit ii sale. Pentru Alexandru Mironescu, cuvântul scris, cum era i cel spus, are greutatea caratelor acelui adev r în a c rui c utare se afl f încetare pornit. În limba lui româneasc bogat , curat , neao , r sun ecoul unei mari i neîncetate întreb ri: cât i cum poate cunoa te

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mintea omeneasc prin instrumentele care-i stau la îndemân . St pânind, prin forma ie, tiin ele i filozofia, savantul îndr gostit i de metafizic , reface în felul s u personal drumul cunoa terii în nesfâr ita-i istorie. Cu argumentele îngem nate ale tiin ei i filozofiei, folosite cu o rigoare pe care mi-a îndui s-o numesc dramatic , Alexandru Mironescu reface orizontul cunoa terii contemporane.”14 Horia Ioan Groza, cercet tor tiin ific în genetica plantelor i scriitor, face câteva preciz ri cu privire la omul Alexandru Mironescu.

Iat un fragment dintr-un articol dedicat scriitorului: „Era un om blând, cald, deschis, laconic, cu un ascu it sim de observa ie. Un om ale c rui gesturi exterioare, oricât de mici, fuseser bine preformulate în l untrurile sale, dup o gesta ie lung i grea. Îmi amintesc, de exemplu, c la biseric nu aprindea, cum obi nuie te majoritatea, o sumedenie de lumân ri mici înso ite de o sumedenie de cruci repezi i mai mici pentru fiecare membru al familiei, ci doar o singur lumânare mare.

Gestul era îndelung gândit i teoretic motivat: «Aprind - spunea el - una singur dar mare ca s poat fi martor la întreaga slujb a Sfintei Liturghii.» Era un om generos, cu mult discern mânt, cu sim ul reconfortant al deplinei responsabilit i. Nu vorbea gratuit, cuvântul lui avea greutate i inut precis .”15 Alexandru Mironescu a r mas în memoria celor care l-au cunoscut ca fiind un gânditor de spe înalt , lucr rile sale literare al turi de observa iile tiin ifice, din diferite domenii, fie c vorbim de medicin , fizic , chimie, scot în eviden darurile acestui mare om.

Kairos. Eseu despre teologia istoriei - o scurt[ medita\ie existen\ialistã

medita iile sale, i anume c principalele fa ete ale unei societ i sunt reflec ia a ceea ce se întâmpl în sens general în interiorul membrilor ei. Modul de a concepe lumea, aspect dominant la un moment dat, d specificul unei epoci i modeleaz rela iile interumane.

Dar, pe lâng specula iile cu sens general, nu lipsesc nici referirile concrete la evenimente istorice. De exemplu, un loc aparte îl ocup argumentarea rolului nefast al Rusiei în istoria noastr i pericolul înglob rii României în U.R.S.S. Dup ce demonstreaz cu citate ample din articolele lui Eminescu i a unor istorici metehnele vecinului de la r rit, autorul apreciaz c ru ii sunt depozitarul unei spiritualit i profunde i al unei energii vitale deosebite, de a c rei canalizare depinde cursul istoriei lumii. Consecvent crezului s u istoria înseamn afirmarea substan ial a lumii prin Hristos, consider c prigoana ateist din U.R.S.S. este spre înt rirea Bisericii Ruse, care „are privilegiul de a cunoa te persecu ia i înnobilarea din catacombe.”17 O alt problem dezb tut este percep ia politicienilor care v d întotdeuna în oameni obiecte/mijloace, i nu scopuri, o inversare a preceptului kantian cu efecte în toate domeniile.

Eseul se încheie cu câteva referiri la rolul evreilor în istorie, de pe o pozi ie profund uman , deloc antisemit , recunoscându-le acestora o misiune providen ial .

Definitivat dup ie irea din închisoare, prin 1966, eseul surprinde prin optimismul cu care autorul prive te istoria i regenerarea spiritual a omenirii, optimism exprimat chiar din titlu (Kairos este zeul ocaziilor favorabile).

Alexandru Mironescu consider c toate dezastrele istorice in de natura pedagogic a planului providen ial divin de mântuire a omului.

1

Marian Popa, Alexandru Mironescu: eu am sim it în carne c aura exist , în Istoria literaturii române de azi pe mâine, volumul

I, 23 august 1944 - 22 decembrie 1989, Editura Semne, Bucure ti, 2009, p. 1037.

2 Printre înainta ii acestei familii îi amintim pe Veniamin C tulescu (1816-1890) monah al M stirii Cernica, profesor de istorie biblic la Colegiul Na ional Sfântul Sava din Bucure ti, i generalul Constantin Budi teanu (1838-1911), participant la R zboiul de Independen din 1877-1878, lupt tor la Plevna, apoi Ministru de R zboi.

3 Alexandru Mironescu, Sur l´action des organomagnésiens sur le furfurol et l´éther pyromucique (Influen a organomagnezienilor asupra furfurolului i a acidului piromucic), Editura Jouve et Co , Paris, 1929.

4 André Scrima, Timpul Rugului Aprins, ed. cit., p. 129.

5 Idem.

6 Idem.

7 Alexandru Mironescu, Limitele cunoa terii tiin ifice, Funda ia Mihai I, Bucure ti, 1945.

8 Ieroschimonahul Petroniu T nase, Profesorul Alexandru Mironescu, în Centenariul na terii 1903-2003, Editura Enciclopedic , Bucure ti, 2003, p. 105.

9 André Scrima, op. cit., p. 178.

10 Ibidem., p. 148.

11 Ibidem., p. 178.

12 Nicolae Staeinhardt, Alexandru Mironescu, în Centenariul na terii 1903-2003, ed. cit., p. 96.

13 Monica Lovinescu, Alexandru Mironescu, op. cit., p. 102.

14 Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, prefa la Serile singur ii, op. cit, p. 173.

15 Horia Ioan Groza, Un cavaler al inefabilului: scriitorul i profesorul universitar Alexandru Mironescu, în Buletinul Institutului Român de Cercet ri istorice, San Diego, California, 1994, nr.6, pp. 23-24.

16 Marian Popa, Alexandru Mironescu: eu am sim it în carne c aura exist , în Istoria literaturii române de azi pe mâine, volumul I, 23 august 1944 - 22 decembrie 1989, ed. cit., p. 1041.

17 Alexandru Mironescu, Kairos. Eseu despre teologia istoriei, Editura Anastasia, Bucure ti, 1996, p. 112.

Theodor Aman - Cu barca

Alexandru Mironescu a avut cultura necesar i spiritul sintetico-analitic care i-au permis numeroase considera ii asupra specificit ii unor epoci, în func ie de vectorul vie ii spirituale care le-a modelat.

Marian Popa sintetizeaz astfel acest scurt eseu: „din Kairos. Eseu despre teologia istoriei rezult c nu omul face istoria, dar poate ac iona în spiritul ideii divine programatoare sau contra ei. Istoriile scrise sunt ecuri, unica autentic fiind cea «interioar », model e Vechiul Testament. Esen a istoriei e «paradoxul libert ii»: libertatea ca necesitate în eleas de a face jocul lui Dumnezeu, un «loc geometric în care se realizeaz trupul lui Hristos».”16 Eseul este condus din perspectiva unei idei care poate fi reg sit în aproape toate

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Isabela VASILIU-SCRABA

Acad. Mircea Eliade ]i neo-iob[gia ideologic[ post-decembrist[ Motto: „În ciuda progresului fantastic al mijloacelor de comunica ii, adev rul trunde greu, e parc împiedicat, parc legat de cine tie câte ocale de fier.

Mai mult, progresul acesta înlesne te - dimpotriv - r spândirea minciunii”.

(V. Ierunca, Române te, 1964) Un turn tor îl descria pe Eliade în 1985 ca o persoan „extrem de temperamental i un interlocutor foarte agreabil ...de o luciditate, de o vioiciune i de o tinere e spiritual cu totul surprinz toare pentru vârsta sa înaintat , pe care, intelectual vorbind, nu o arat prin nimic”, specificând c este „integral dependent de so ia sa” (cf. unei descrieri rutinate în înc lcarea dreptului oric rui om la o via privat , vezi vol. Mircea Eliade în arhiva Securit ii, Bucure ti, 2008, pp. 230231).

Se poate verifica din lista de academicieni români c Mircea Eliade, membru al celor mai renumite academii vestice (cf. Isabela VasiliuScraba, Mircea Eliade i bra ul lung al Inchizi iei comuniste; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavseliadewikipedii5/) a fost uns dup decembrie 1989 membru al Academiei Române, tiut fiind c satrapii diriguitori ai culturii comuniste împiedicaser constituirea la Biblioteca Central Universitar a unui fond „Mircea Eliade” (inexistent pân în zilele noastre!), neglijând i expedierea câtorva rânduri de mul umire ce i s-ar fi cuvenit în 1984 renumitului filozof al religiilor care donase României 800 de volume cu valoroase lucrari din biblioteca sa personal : colec ia revistei „Antaios”, opere C. G. Jung, „Eranos-Jahrbuecher”, etc (cf. M. Eliade, Jurnal, 18 mai 1984). Îmi amintesc cum la o vizit , fostul universitar de inut politic, Anton Dumitriu, premiat de Academia Român în 1940, îmi povestise c i-a spus pre edintelui Academiei „prefer s devin academician post-mortem, precum Noica” (vezi Isabela VasiliuScraba, Despre Anton Dumitriu ca interpret al cogitoului cartezian; http://www. scribd.com/doc/173015860/ Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-Anton-Dumitriu-ca-interpret-al-%E2%80%9C Cogito%E2%80%9D-uluicartezian). R spunsul filozofului A. Dumitriu (1905-1992) Mircea Eliade ales membru al Academiei

Mediteranea (Roma) i al Academiei Marchese (Ancona) a dovedit o uimitoare în elegere a situa iei istorice post-decembriste. Fiindc i dup un sfert de secol de manipulare mediatic cripto-comunist , calitatea de membru al Academiei a r mas s fie, ca în perioada dintre 1948 i 1989 o problem controversabil , de punerea ei în discu ie fiind scutit din fericire doar logicianul Anton Dumitriu neinstalat post-mortem în fotoliul de academician. În schimb, f a mai putea fi consultat, a devenit academician în post-comunism fostul universitar Mircea Florian, atât de b tut i de chinuit opt luni de c tre Securitate încât la întoarcerea acas n-a mai fost recunoscut de so ie. În ochii mercenarilor ocupantului sovietic, filozoful M. Florian (18881960) devenise probabil suspect întrucât predase logica la Universitatea din Cern i, dup ce ani de zile a predat la Universitatea bucure tean .

Odata cu „restructurarea” Academiei Române (desfiin at practic în 1948), al turi de academicianul (post-mortem) Mihai Eminescu, în epoca „dup zboiului” (Vintila Horia) când tân rul Silviu Brucan cerea prin ziarul „Scânteia” condamnarea la moarte a academicianului Gh. I. Br tianu (cf. ro-wiki, 16/03/2016) a fost uns academician i scriitorul C-tin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), insistent elogiat de culturnicii regimului comunist i post-comunist. Mai toate ora ele posed i azi str zi cu numele Dobrogeanu-Gherea, autor mediatizat dup 1990 prin dic ionarul cu „111 opere fundamentale din filozofia româneasc ” (cf. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc nescu într-un dic ionar de Humanitas; https://isabelavs2.wordpress.com/mirceavulcanescu/isabelavs-vulcanescudictionar/). Neoiob gia (1910) lui Gherea a fost apreciat ca oper „fundamental ” de I. Iano i, de tân r „c lit la focul slovei sovietice”. Necitit spontan de nimeni, cartea este larg prezentat (în dic ionarul de la Humanitas) de acest dogmatic cu liceul pe puncte, probabil întru revigorarea ideologiei care f cuse posibil în 1948 intrarea scriitorului C. DobrogeanuGherea post-mortem în Academie.

Un cititor curios - înarmat cu o r bdare necesar parcurgerii tuturor numelor din lista academicienilor no tri (ceva muzicieni, pictori, litera i, geologi, juri ti i folclori ti, pierdu i în noianul de ingineri, economi ti, fizicieni, electroni ti, chimi ti, matematicieni, medici, politruci, biologi, silvicultori i câ iva arheologi sau istorici cu i f vechime dup gratii; http://www.acad.ro/bdar/armembri.php ) -, îl va si negre it pe autorul Neoiob giei introdus în dic ionarul din 1997 de fostul culturnic viitor membru de onoare al Academiei române

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

agonizând din 1948.

Lista accesibil on-line ascunde din p cate „absen a” istoricului Gh. Br tianu de la sesiunile Academiei când era prezent la anchet rile din închisoarea de la Sighet unde avea s fie asasinat dup gratii.

Ascuns r mâne i „absen a” filozofului Blaga (dat afar din înv mântul superior precum logicianul Anton Dumitriu) i exclus din Academie, odat cu Gh. I. Br tianu, Nichifor Crainic i al ii, a c ror „absen e” bine camuflate in de tehnica dezinform rii securiste. F inten ie, sau poate dinadins, nesemnala i r mân to i anii post-decembri ti de reprimire a fo tilor academicieni fie deceda i, fie supravietuitori batailor, foamei si frigului din temnitele politice, precum istoricul academician Silviu Dragomir (https://isabelavs2.wordpress. com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/).

Din cartea lui Ion Varlam (Pseudo-România, Bucure ti, 2004) am aflat c a existat la Radio Europa liber înc din anul mor ii academicianului (post-mortem) Constantin Noica (http://www.clipa.com/ a13398-Modelul-Antim.aspx) o înregistrare unde ap reau nume ale politicienilor de dup „era comunist ”, printre care i numele ministrului culturii post-comuniste, „ghicit” ca prin miracol i de profesorul de român Ioan Petru Culianu asasinat când era pe punctul de a fi angajat profesor asociat de istoria religiilor (vezi Isabela VasiliuScraba, Era minciunilor legate de cariera lui I. P. Culianu i o nou ipotez - a lui Ezio Albrile - privitoare la asasinatul politic de la Chicago; http://www.scribd.com/doc/226206379/ IsabelaVasiliuScrabaEliadeCuliBeletristica). Pe 3 februarie 1983 îi scrisese de la Groningen academicianului Eliade c s-ar fi dus de dou ori la Paris, „cu ocazia unor interviuri” pentru cele dou c i ap rute la sfâr itul anului 1984 cu sprijinul acad. Mircea Eliade. Una cuse obiectul doctoratului de 3-eme cycle, ob inut în 1980 cu ajutorul profesorului Eliade ca pre edinte al comisiei de la Sorbona, cea de-a doua fiind pornit de la o lucrare de seminar din vremea studen iei bucure tene. Ambele lucr ri fuseser scoase chiar de editorii care-l publicau pe academicianul Eliade premiat de Academia Francez pentru lucr rile sale tiin ifice ap rute la respectivele edituri. În scrisoarea amintit , asistentul de român de la universitatea din Groningen precizeaz c interviurile au fost mai ales despre Eros et Magie... De fapt, în 1985 tân rul doctorand „preg tea febril” teza pe care trebuia s-o termine neap rat: „altfel nu-mi mai pot da Doctoratul d-Etat”, scria el pe 3 febr. 1985. Doctorandul Culianu a sus inut în 1987 teza sa despre „istoria gnozelor dualiste” publicat prima dat de editura universitar din ora ul francez Lille într-o colec ie axat pe astfel de lucr ri.

Din scrisorile trimise academicianului Mircea Eliade se cam vede asistentul de român al lui Noomen era un pic fanfaron. C ci el alege s desemneze pompos ca „opus magnum al meu cu istoria gnozelor dualiste” (scrisoarea din 3 febr. 1985) întârziata sa tez despre gnoza (scrisoarea din 23 aug. 1985) la care a lucrat de zor întrucât dac n-ar fi predat-o „pân în ianuarie 1986” (drd. Culianu, 3/02/1985), nu i-ar mai fi putut da acest examen hotarâtor pentru o carier universitar . În 1985 chiar se plângea profesorului Mircea Eliade (1907-1986) c cei de la Havard i-au „respins o cerere de burs întrucât nu are înc Doctoratul de Stat (11 martie 1985). În toamna lui 1986, ca s-o impresioneze pe Hillary* decupase din textul scris dup încheierea volumului III de academicianul Eliade c tre unul dintre editorii s i parizieni (text în care delega pe tânarul I. P. Culianu s se ocupe de editarea volumului IV i a micului dic ionar al religiilor) fragmentul în care Eliade explica alegerea sa scriind c „în circa zece ani” Culianu va fi probabil considerat de mediul universitar francez drept „unul dintre cei mai importan i istorici ai religiilor” (M. Eliade tre Payot, 3 febr. 1983; Culianu supraliciteaz odat cu traducerea: „M. Eliade told me that in ten years I was going to be the best

13

historian of religions alive, he knew them all”, 14 oct. 1986).

Privitor la istoricii francezi ai religiilor, academicianul Mircea Eliade se pare c s-a în elat, I. P. Culianu neajungând nicicând s fie v zut în Fran a ca „unul dintre cei mai importan i istorici ai religiilor”.

Dup moartea profesorului Eliade, „olandezul” Culianu i-a editat la Paris doar doctoratul de stat (într-o a doua edi ie, la fel de pu in remarcat de mediul academic francez ca i prima). Lucr rile neterminate de acad. Mircea Eliade au ap rut în capitala Fran ei ca fiind ale lui Eliade („Dic ionarul religiilor” în format de buzunar i volumul colectiv, al IV-lea, vezi IVS, Un al patrulea...). Din nefericire, chiar intervalul de zece ani prognozat în 1983 de Eliade s-a dovedit prea mare. Bra ul lung al regimului criminal comunist scurtase brutal, dup numai opt ani, promi toarea carier pe care ar fi f cut-o I. P. Culianu dup angajarea sa la Divinity School. În interviul luat în America la sfâr itul anului 1990 i publicat de rev. „22” la începutul lunii mai 1991, profesorul Culianu (asasinat la Chicago pe 21 mai 1991) desemnase drept „sindromul Paul Robeson” situa ia în care un ins lipsit de recunoa tere interna ional e trâmbi at ca „cel mai valoros din lume” între grani ele închise ale unei culturi atent urm rite i dirijate din umbra serviciilor ei de paz . Total necunoscut în Statele Unite, despre cânt re ul Paul Robeson, Culianu aflase din România comunist c ar fi fost „cel mai mare bas din lume” (De vorba cu I. P. Culianu, interviu republicat în rev. „22”, nr.

21/ 2001, p.14). În ciuda unui sfert de veac de promovare extrem de asidu (în România i în afara ei prin filialele Institutului Cultural Român de dincolo de grani ele rii) sub semnul „sindromului Paul Robeson” apare azi îns i „recunoa terea” academic a lui Ioan Petru Culianu, ba în calitate de istoric al religiilor „mai bun decât Eliade” (cf. televizatului Andrei Ple u, director al Institutului de Istoria Religiilor), ba cot la cot cu Eliade (cf. Eugen Ciurtin, secretarul tiin ific al institutului condus de Ple u), ori m car în „prietenie intelectual ” cu academicianul Mircea Eliade înl turat cu totdinadinsul din oficiala ierarhie a valorilor române ti (cf. Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade i detractorii lui; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/ isabelavs-eliadedetractori4/ ).

Din luna martie 2016, contra cost, se poate audia în Bucure ti un curs inut de secretarul tiin ific al Institutului de Istoria Religiilor unde se pare c domne te o „neo-iob gie ideologic ” (V. Ierunca) rezultat din „canonul lecturii relativiste” impus de „modernitate”. „Inventarea modernit ii” i interesul teoretic pentru „raporturile de putere” ne par a fi cele dou zeit i tutelare ale institutului. Mai greu de aflat ar fi c rei s li îi corespunde fiecare din zeit i. Ambele par potrivite s lii numit „Culianu”, dup numele fostului „psihosociolog al religiilor” cu simpatii ideologice marxiste care i-au permis în 1972 s ob in viza pentru Italia. Sala „Mircea Eliade” reprezint probabil depozitul de materiale bibliografice.

Dup anun ul citit pe internet, secretarul tiin ific va vorbi în prelegerile sale despre a a-zisa „prietenie intelectual ” dintre a azi ii egali de mari istorici ai religiilor, Culianu i Eliade, dr. E. Ciurtin fiind un dublu specialist, atât în tezele de doctorat scrise de dr. Culianu, cât i în tezele despre simpatiile politice de tinere e ale insomniacului Eliade care lucra 20 de ore din 24.

Dar, la Institutul condus de Ple u („sub cupola” Sec iei de istorie a Academiei, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Un fals filosof al religiilor - Andrei Ple u - despre unul autentic: Mircea Eliade), se pare c adev ratul specialist în studierea „platonismului” eliadesc (în directa descenden a platonismului naeionescian, vezi IVS, Metaf lui Nae) ar fi M. Neam u. Pentru c el este cel care, înarmat cu „premizele sceptice ale modernit ii”, s-a r zboit cu „puritatea fenomenologic a datului religios” care la acad. Mircea Eliade nu ine seama de ine-

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

galit ile puterii de cump rare corect puse în valoare de neo-marxi ti. „Nevoia de contempla ie”, marcând un pasaj de câteva fraze într-un articol de-al s u, este chiar subtitlul pasajului unde M. Neam u evoc polemica iscat de ziarul condus în interbelic de Sahia. Comuni tii de atunci repro au criterioni tilor (din grupul c rora f cea parte în 1934 suplinitorul lui Nae Ionescu la catedra de metafizic ) faptul c „ignor primatul economicului”.

Or, cam la asta se reduce i azi toat critica eliadismului: „cel mai mare istoric al religiilor din sec. XX” ar fi gre it când nu a inut seama de condi ion rile contingente ale credin elor religioase. Articolul despre raportul lui Eliade cu marxi tii a fost scris de M. Neam u înainte de coordonarea (în colab.) celor dou volume de omagiere a directorului Andrei Ple u, marcând trecerea câtorva luni de la înfiin area Institutului de Istorie a Religiilor (9 ian. 2008).

* Hillary este o autoare care singur n-a publicat nimic în domeniul istoriei religiilor. Fiind de vreo 22 de ani, Culianu a trecut-o din galanterie drept coautoare a Dic ionarului religiilor al turi de acad. Mircea Eliade. În 1990 acest dic ionar a fost scos la Paris cu numele profesorului Mircea Eliade tip rit în caractere de trei ori mai mari decât numele necunoscutului Culianu, coautor i el, ca i Hillary, care, din cauza opozi iei so iei lui Eliade, nu a fost trecut pe coperta ii. Edit rile i traducerile ulterioare îi plaseaz pe cei trei la acela i nivel, de i micul dic ionar a rezultat dintr-o atent compilare a ideilor lui Eliade (Isabela Vasiliu-Scraba, Mic orarea lui Eliade i gonflarea lui Culianu odat cu traducerea volumului: Mircea Eliade, Dictionnaire des Religions (Paris, 1990); http://www.scribd.com/doc/ 203248530/IsabelaVasiliuScrabaEliadeMicsorare1.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Galina MARTEA (Olanda)

Crea\ia literar[ prin figura geometric[ a universului

Theodor Aman - Jardin du Luxembourg

Prin forma universal a existen ei se construie te acea figur geometric prin care fiin a uman reu te s formeze elemente de leg tur i corela ie dintre via a real i ireal , dintre echilibre i dezechilibre, dintre p mântesc i ceresc, dintre imagina ie i veridicitate. Leg tura acestora este existen a în spa iu a unui trecut, prezent i, cu siguran , a unui viitor, definit cu propriet i comune i combina ii care toate fac parte din via a omului strâns legat de divinitate. Esen a divin , fiind considerat i cârmuitoarea lumii i a universului, este, totodat , i natura prin care tr ie te omul, iar omul, la rândul lui, este obligat s i îndeplineasc rolul de oaspete în acest spa iu al universului. Spa iul universului este acel teren i realitate prin care omul se poate manifesta cu toata fiin a sa, coordonând în sens unitar leg tura organic dintre intelect i gândire. Prin formele respective se desemneaz structura intern i extern a omului, cu func ia de a reflecta mereu asupra vie ii spirituale i despre propria existen . Via a spiritual , prin formele sale de existen , tinde necontenit c tre interac iunea de a ine în contact direct ra iunea cu st rile emo ionale ale sufletului. Aceast for-m contribuie nemijlocit la redarea con inutului de idei i sentimente printr-un limbaj emotiv conform c ruia se formeaz sistemul de comunicare dintre via a imaginar i cea real . Sistemul respectiv de comunicare este specific omului care are mereu necesitatea de a- i exprima gândurile, emo iile, dorin ele. Anume dorin a, fiind parte din sistemul propriu al st rilor suflete ti în existen a uman , îl face pe om s intre în dialog direct cu lumea interioar care îi apar ine. Fiind în contact direct cu lumea interioar , omul reflect acea lumin care d na tere unui dialog intim, sincer, profund prin universul ce-l favorizeaz . Respectiv, prin aceast lumin se compune i crea ia literar ale acestora, fiind alimentat /confec ionat din st ri suflete ti, vibra ii dictate de sentimentul dragostei, din tr iri i emo ii naturale a realit ii. Crea ia literar , fiind expresia cuvântului redat de fiin a uman , reprezint asocierea i leg tura geometric dintre existen -om-lumin -univers. Cu aceasasociere i leg tur geometric din univers î i reflect imaginea omul, care îmbin lumina natural a propriului suflet cu lumina imaginar a crea iei literare. Astfel, lumina imaginar a crea iei literare este contribu ia autentic în arta de a comunica cu sine însu i, cu lumea interioar i cu cea ce-reasc care te înso te c tre idealuri, în a a mod, formând activitatea creatoare uman .

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

15

Dan LUPESCU

Exegeza polemic[ EMINESCIANA de Ovidiu Ghidirmic Vârf de lance în o tirea criticilor i istoricilor literari din Oltenia, universitarul craiovean Ovidiu Ghidirmic - unul dintre cei mai reprezentativi promotori ai spiritului maiorescian i c linescian, la nivel na ional - revine în arena editorial cu un cuprinz tor volum de exegeze, pe cât de bine sistematizat, pe atât de categoric, uneori virulent, în judeile de valoare însumate: EMINESCIANA (2016, Craiova, „Scrisul Românesc” Funda ia-Editura, colec ia „Hermes”, 350 de pagini), cu o superb copert : în negru, portretul lui Mihai Eminescu, pe o font de culoare azurie celest , sugerând ,,romantismul cosmic” din care, mult mai târziu, în pictur , s-a întrupat Sabin B la a.

Ne referim la cea de-a 16-a carte de autor a lui Ovidiu Ghidirmic, la care se adaug alte trei apari ii editoriale: compendiile Capodopere ale literaturii române (1997) i Opere fundamentale ale literaturii române (2001, la ambele fiind coordonator tiin ific), respectiv Hermeneutica paradoxului (1997, în colaborare).

Noua apari ie editorial survine dup un alt volum, incitant i captivant: Confrunt ri

critice. Teoria i practica hermeneuticii (2014, solicitat expres i girat de Editura Academiei Române) - având în amonte alte 14 studii de autor, toate publicate sub egida celei mai longevive i prestigioase edituri din nie: ,,Scrisul Românesc”.

Acestora li se adaug edi ii i antologii îngrijite, în care Ovidiu Ghidirmic a avut în vizor opere fundamentale de Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, F nu Neagu, Ion D. Sîrbu - autori trecu i în eternitate -, pân la contemporani ai no tri, ajun i la apogeul puterii lor creatoare, precum Carolina Ilica, Florentin Smarandache, Constantin Preda, Mariana Didu, Tudoric Mihalache.

Panoplia premiilor i distinc iilor primite de Ovidiu Ghidirmic cuprinde - al turi de ,,Meritul Cultural”, pe care a uitat s -1 enumere - cinci premii ale Uniunii Scriitorilor, unul al Editurii ,,Scrisul Românesc”, Premiul Naional ,,Marin Sorescu”, conferit de Academia Român în 2004, respectiv, Marele Premiu Na ional pentru Literatur al Festivalului Interna ional „Nop ile de poezie de la Curtea de Arge ”, pe anul 2011.

Dac p rintele sculpturii mondiale, Constantin Brâncu i, realiza, în ceasurile astrale ale exploziei maximale a geniului s u creator, Ansamblul sacru de la Târgu-Jiu: Masa t cerii, Poarta S rutului, Coloana sfâr it (cea mai în toare Simfonie Patristico-Sculptural gândit , tr it i creat vreodat pe Terra) i, mai apoi, Piatra de hotar -, Ovidiu Ghidirmic a inut s i încununeze, cel pu in pân în prezent, vastele sale demersuri de critic i istoric literar printrun volum compact dedicat lui Mihai Eminescu.

Rafinatul hermeneut universitar, om de cultur cu un larg i bine conturat orizont filosofic, exeget de excep ie, numit, cu empatie, de scriitorul total Dumitru Radu Popescu, „criticul-orator” i invitat cu insisten , totdeauna, de Eugen Simion (opt ani pre edinte al Academiei Române) la marile colocvii i simpozioane: Ovidiu Ghidirmic se ia la trânt ,

ov ire, cu brandul cel mai pre uit al Editurii „Junimea” din Ia i: colec ia „Eminesciana”, a c rei denumire o preia pentru noul u volum.

E posibil ca aceast op iune s se vrea, implicit, un omagiu adus zecilor de autori str ini, de notorietate mondial , tradu i în române te i inclu i în colec ia amintit .

Pe de alt parte, poate fi i un gest de colegialitate, pe alocuri chiar de frond , fa de exege ii români din genera iile mai vechi, mai noi, care, nu rareori, se concentreaz pe analize „de ni ” ori încearc s utilizeze exagerat, pân la sa ietate, metodele moderniste i postmoderniste de investiga ie literar .

Ne gândim, de exemplu, la: Poetica fractal i re-lectura poemului eminescian (Nicoleta Ifrim), Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu (Virginia Blaga), Antropogonia eminescian (Carmina Mimi Cojocaru), Gradul zero al recept rii eminesciene (George Late ), „Complexul Ghilgame ”.

Eseu despre motivul prafului în opera lui Eminescu (George Vulturescu), Convie uirea cu Eminescu (Adrian Dinu Rachieru), mergând pân la o tez de doctorat, sus inut la Gala i, de altfel foarte interesant , ca i toate cele men ionate mai înainte: Ucronia eminescian . Timp i imagine în „Memento mori” (Cristian Cr ciun) i pân la studii preponderent (ori exclusiv) biografice, gen minarul (Mircea Radu Iacoban) sau Eminescu la Ipote ti (Ion Dumitru Marin).

Aplicând tehnica palimpsestului, atât de drag lui Marcel Proust, ori îndep rtând, rând pe rând, v lurile miticei Maya -, Ovidiu Ghidirmic ne convinge nu c a lecturat/ a citit toat opera lui Eminescu, dar a r s-citito i a r s-citat-o, în profunzime, asimilând-o ca pe o mare lec ie de cultur i spirit românesc, european i universal.

Universitarul craiovean face recurs nu la to i eminescologii (pentru c exista riscul s se afunde într-un demers stufos i prolix), ci doar la TO I speciali tii de referin în i întru Eminescu, inclusiv la cei ironiza i,

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ignora i sau repudia i de G. C linescu, din trufie ori din idiosincrazie balcanic . Dar eminescologi de referin , subliniem.

Volumul reune te doar o parte dintre numeroasele studii i eseuri pe care - de-a lungul unei jum i de secol - Ovidiu Ghidirmic le-a publicat în reviste de cultur , anuare, publica ii cotidiane ori în propriile i imprimate în ultimii 38 de ani.

Dup un binevenit Argument i trei capitole deschiz toare de cale, dar substaniale, care totalizeaz 101 pagini: I. În loc de introducere la miracolul eminescian (Naional - Universul întren contesta ie i mitizare), II. Dou concepte fundamentale.

Cheia în elegerii lui Eminescu (Cultur i armonie, Reperele culturii filosofice eminesciene, Armonia eminescian ), III. Un ,,Carmen Saeculare” (Coordonate ale universului liric, Orizontul mito-poetic eminescian, Lucifern - Hyperion, Un poem autoreferen ial: Rug ciunea unui dac, Motivul lumii ca teatru, Eminescu i cosmogonia indian , Eminescu i budismul) noul volum al lui Ovidiu Ghidirmic, director al revistei „Lamura”, include dou dintre cele mai profunde, minu ioase i subtil-fundamentale studii puse vreodat în oper despre scriitorul nostru na ional.

Avem în vedere capitolul IV Proza eminescian , care totalizeaz 112 pagini, dintre care 95 sunt închinate subcapitolului - de o însemn tate excep ional - Receptare. Fundament filosofic. Clasificare. Direc ii, iar celelalte patru sunt rezervate subcapitolelor.

Concepte filosofice ale prozei eminesciene, Insula lui Euthanasius, Toma Nor i avatarurile istoriei, „Naturi catilinare”.

Acesta este urmat de un original i foarte autentic, purtând marca Ovidiu Ghidirmic,

capitol V. Influen a sau mo tenirea prozei eminesciene (Gala Galaction, Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade) Concluzii, care însumeaz aproape 67 de pagini, în care temeinicia i rafinamentul exegezei critice sunt exemplare, dând seam despre anvergura i altitudinea ideatic a celui mai reprezentativ istoric literar al Olteniei, al turi de colegii i prietenii s i de promo ie: Eugen Negrici i Marin Be teliu, dar i de fostul s u asistent universitar: Nicolae Manolescu.

Din calitatea i str lucirea demersului analitic i hermeneutic al lui Ovidiu Ghidirmic transpare cu claritate c i i-a ales ca dasc li pe Titu Maiorescu i G. C linescu, c a avut ansa de a-i mai prinde la catedr pe acela i iconoclast G. C linescu, dar i pe olimpianul Tudor Vianu (mon tri sacri, pe care i i-a luat ca mari modele culturale, ca i pe Mircea Eliade), c a ucenicit întru spiritul exegezelor de mare fine e ale lui Edgar Papu, Al. Philippide, Al. Piru i Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, dar i al unor corifei din cultura universal precum Francesco de Sanctis, Benedetto Croce i fra ii Schlegel.

Despre Al. Piru, asistent al lui G. C linescu, omul cel mai apropiat i mai devotat titanianului critic, Al. Piru - al c rui nume Ovidiu Ghidirmic 1-a dat, acum aproape dou decenii, colii Doctorale, pe care a înfiin ato la Facultatea de Litere din Craiova -, Al. Piru, pe care 1-a avut redactor ef la revista ,,Ramuri” i pe care 1-a apreciat, totdeauna, ca pe cel mai de seam exponent al criticii universitare din cultura noastr , autorul recentului volum EMINESCIANA ne-a m rturisit, într-un interviu acordat prin 20022003, c nu a f cut decât s -i accentueze ,,c linescianismul” dobândit înc de pe b ncile Facult ii de Filologie din Bucure ti.

Theodor Aman - Hora de la Aninoasa

Anul VII, nr. 4(68)/2016

rturisirea, de atunci, a profesorului Ovidiu Ghidirmic este atât de semnificativ inclusiv pentru spiritul c ii de referin , pe care a publicat-o acum, în 2016, la „Scrisul Românesc” din Craiova, încât g sim de cuviin s cit m un tronson plin de tâlcuri: ,,Ziua de vineri, când C linescu î i inea cursul, era pentru noi o zi sacr , o s rb toare a spiritului.

Cursul începea la ora 12 i noi veneam, în Amfiteatrul „Odobescu”, de la ora 7 diminea a, ca s prindem locuri în sal , unde, printre studen i, erau înghesui i academicieni, veni i cu to ii s -1 asculte i s -1 vad pe magistru, care era un inegalabil actor i orator, iar cursurile sale se transformau în veritabile spectacole de idei. Atunci s-a tr it mai frumos, pentru c se tr ia pentru spirit i pentru ideal. Climatul moral era mult mai s tos. Nu se cuno tea no iunea de „pil ”.

Cum s pui „pile” la C linescu sau Vianu?

Intrai în p mânt numai când îi vedeai. Ca s 1 parafrazez pe Nietzsche, pot s spun c „a fost o vreme când zeii mai umblau înc pe mânt!”

Volumul polemic EMINESCIANA ne dovede te c Ovidiu Ghidirmic a tr it toat via a, tr ie te i creeaz cu aceea i frenezie din anii studen iei sale fabuloase, când se tr ia pentru spirit i pentru ideal. Într-un alt amplu dialog, publicat într-o pagin special , pe format mare, în cotidianul „Cuvântul Libert ii” de acum 20 de ani, Ovidiu Ghidirmic ne m rturisea c s-a consacrat eminescologiei cu convingerea c Eminescu r mâne piatra de încercarea unui critic i istoric literar. „Am ajuns la maturitate cu aceast mare pasiune - se confesa -, care cred c nu m va mai p si niciodat . În teza de doctorat Motenirea prozei eminesciene (...) mi-am propus s demonstrez c Eminescu este un scriitor la fel de mare în proz ca i în poezie, unul dintre cei mai mari autori de proz fantastic din literatura universal . Eminescu ne-a l sat o mare i grea mo tenire, pe care trebuie s fim demni i capabili de a o duce mai departe”.

Cele peste 160 de pagini, cât înm nuncheaz amintitele capitole IV i V din EMINESCIANA - adic aproape jum tate din întregul volum (lansat în ziua de 24 februarie 2016 la Târgul de carte ,,GAUDEAMUS” Craiova) - demonstreaz , din plin, acest crez de nezdruncinat al lui Ovidiu Ghidirmic.

Celelalte dou capitole: VI. Publicistica (Actualitatea publicisticii eminesciene, Eminescu i idealul unit ii na ionale), respectiv, VII: Deschidere spre universalitate (Eminescu i clasicismul antic, Eminescu i Shakespeare. Complexul hamletian, Eminescu i orizontul romantismului,

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În loc de bibliografie: Repere eminescologice, Stea fix pe cerul eminescologiei, Dou eminente exegete eminesciene) rotunjesc demersul unui critic i istoric literar de o vivacitate contagioas , care - f a fi câtu i de pu in scolastic ori didacticist (poate, totu i, doar în sensul superior al expresiei, inând cont c aici sunt concentrate p ile cele mei importante ale cursului special „EMINESCU”, sus inut de Ovidiu Ghidirmic r stimp de 12-13 ani) - respect regula pedagogic a „fix rii” din finalul orirei lec ii (conform principiului Repetitio Bsttmater studiorum).

Având ca impuls ini ial i int final aprofundarea, analiza extrem de atent i sistematizarea genialei opere a lui Mihai Eminescu -, recentul volum EMINESCIANA, rod al cercet rii i studierii în adâncime ( i în în ime ideatic , filosofic !), de o via , desurate cu consecven sisific i cu for de Anteu de Ovidiu Ghidirmic, se impune prin caden a rostirii apodictice i prin accentele polemice, uneori devastatoare (pentru defeti ti, veleitari, semidoc i, naturi patibulare), într-un excurs pe cât de limpede i muritor, pe atât de încânt tor i sublim în plan spiritual.

Reluând, repetând - în caden de metronom implacabil - ideile i judec ile de valoare fundamentale, formulând alte zeci, poate sute de noi conexiuni i sentin e critice (inclusiv din perspectiva celor mai redutabili critici, esteticieni, filosofi i psihanali ti str ini: Ricoeur, Bachelard, Poulet, Nietzsche, Kierkegaard, Heidegger, Freud, Jung...) -, Ovidiu Ghidirmic nu face deloc parad nici de erudi ia i standardul s u de hermeneut cu autoritate incontestabil , nu cade nici în p catul diletan ilor de a îmbr ca ve mântul otr vitor (precum c ma a centaurului Nessus) i, desigur, nici pe acela al sclifoselilor pseudo-scientiste.

Ne exprim m convingerea noul volum EMINESCIANA va fi primit ca un reper original, în marele concert al eminescologiei.

Dintr-un punct de vedere, cartea D-lui Ovidiu Ghidirmic ne-a dus cu gândul la portretulspiral pe care BRÂNCU I i 1-a cut, în urm cu aproape un secol, lui James Joyce.

Ne gândim la faptul c - pe fondul conjug rii patosului lucidit ii i interoga iei nesfârite, la care supune întregul corpus al operelor lui Mihai Emi-

nescu, în conjunc ie astral cu aura Iubirii bine cenzurate fa de acestea i fa de acesta - Ovidiu Ghidirmic creioneaz , cu mân sigur , de maestru ezoteric, al ini ierilor multiple, o eclatant structur în spiral a textului u, prin reluarea, ca în mitul eternei reîntoarceri, a citatelor de foc din crea ia eminescian , prin reiterarea, iar i iar a ideilor fundamentale i prin prospectarea tuturor aspectelor din noi, inedite perspective.

Ca în raliul Dakkar (care acum, din pricina zboaielor panafricane, a ajuns s fie transferat prin America Latin ), Ovidiu Ghidirmic îl supune pe EMINESCU unei feroce probe de anduran - la finele c reia ies biruitori atât poetul, prozatorul i publicistul de geniu scut, acum 166 de ani, la Ipote ti (Bucovina), cât i irezistibilul lor exeget din Craiova de ast zi.

Pe alocuri, exegezele lui Ovidiu Ghidirmic stârnesc - cum este i normal - semne de întrebare, nedumeriri... Cum ar fi aceea c antologica, la nivel mondial, Od (în metru antic) ar fi poem erotic - ceea ce eu unul nu am avut deloc impresia, la niciuna dintre vârstele pe care le-am parcurs pân acum.

De ce neap rat ( i numai?!) poem erotic, ci nu - înainte de toate - poem metafizic deosebit de grav, cutremur tor i adânc precum apele oceanului primordial, poem filosofic, desigur, despre condi ia geniului în lume, dar i chiar a omului, în precaritatea i efemeritatea lui.

Pe marginea celebrei strofe: „Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat în haina-i;

17

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele m rii” -, Ovidiu Ghidirmic gloseaz („minimalist”) astfel: „La Eminescu, focul devine un simbol al patimii erotice, al arderii mistuitoare i totale, pân la ultimele consecin e.”. În ceea ce ne prive te, strofa men ionat , aidoma întregii capodopere Od (în metru antic) exprim Setea de Absolut.

Esen ial este c Ovidiu Ghidirmic nu las niciuna dintre problemele fundamentale privindu-l pe Mihai Eminescu (omul de cultur , poetul filosof, opera de o vastitate i profunzime cuceritoare, doctrina na ional , panromânismul, concept lansat în premier de autor în leg tur cu Eminescu..., pân la secven ele cele mai importante din via ) f o analiz extrem de nuan at , lucid i poliedric .

Totul este abordat din multiple, seduc toare perspective înnoitoare, într-o lumin mereu proasp , de fr gezimea stropilor de rou în zorii zilelor de prim var -var , inedit i inefabil .

De i a avut i are con tiin a „dureros de dulce” c tr ie te în cel mai agitat veac, dintre toate veacurile, un secol de demonism i de trufie luciferic -, Ovidiu Ghidirmic ni se dezv luie ca o structur funciarmente romantic , personalitatea sa întâlnindu-se perfect, i în acest punct divin al existen ei sale, cu acelea ale lui Mihai Eminescu i Mircea Eliade.

Nimeni, pân acum, nu a scos în lumin aceast virtute, aceast lamur a structurii suflete ti, culturale, filosofice i spirituale a lui Ovidiu Ghidirmic.

Theodor Aman - Hora Unirii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Dumitru ICHIM (Canada)

PSALMUL INVIERII PSALMUL ÎNVIERII

Când genele mele se rugau împreunate ca degetele ierburilor crude, veneai mai des la mine în strai de curcubeu.

La poarta heruvimii c-un fir din parul lunii tr geau la miezul nop ii clopotele florilor de m r. i Tu veneai acas - în ochii mei alba trii de copil ca zumzetul livezii, ca oapta spre t cere.

Ca apele spre Tine c rile mele alergau Iar eu Te chemam cu ipotul lor.

doare mai mult seara, când nori spre-a amurgi nu-s, Ci-albastrul pur al nop ii, steaua amar de cast , Ar arului îi ese vis greu, c-ar fi Longinus, Ce Te-a împuns pe cruce cu suli a în coast .

Theodor Aman - Slujba Învierii la Stavropoleos

Apoi c rile au orbit i duminicile erau tot mai rare când poposeai s le spui c afar -i lumin . erpii vi ei s lbatice mi-au înconjurat inima trunzând prin horn i ferestrele sparte.

Tu n-ai mai venit. rile s-au scorojit ca lutul de b i retregându-se lâng strigarea mea, pe sc unelele t ciunilor stin i.

Doamne strigat-am c tre Tine, mi se n ruie pere ii, iar mu chii, ca aluaturi verzi, se scurg pe cercevele.

Odat s-a f cut întuneric mare, O raz de cenu mi-a spus s nu Te mai a tept.

Ni te oameni Te-au prins, Te-au r stignit pe cruce i i-au b tut cuie în palme, i i-au b tut cuie în picioare i Te-au r pus cu suli a în coast i ai murit la ora a noua.

Dar eu am plâns, Doamne, i-au întinerit c rile începând s salte ca iezii.

Am plâns, Doamne, i-a înflorit cire ul din lacrimile mele, iar florile mi-au spus c-ai înviat.

Revino iar acas !

E Ziua Învierii în ochiul meu senin, iar u a de la clopot e-atât de larg deschis !

Nu ar fi fost mai sigur, de-a mor ii îndoial , În inim - str punsul, în dou s o frâng ?

De ce atunci în coast - dovada vrut final , Când ar fi fost mai practic, cum sta în partea stâng ?

Mai trist ca to i ar arii, de primul om se spune!

Era atât de singur, c Domnu-n îndurare, Luând în somn o coast f cu prima minune, Asemeni cu lumina când a uitat de soare.

Din coast -a fost femeia - lut sfânt i al durerii, Iar tot din locu-acela i fructul Învierii.

PSALMUL MIELULUI DE PA TE „Ca pe un miel ce-l tunde ‘naintea junghierii”, a gândea de Tine înl cr mat Isaia.

Exper ii-l corectar , de-acord cu b rbierii, nu tunzi mielu elul de n-are p r ca oaia.

De Miel, nu de berbece, a scris în text profetul, Nevinovat spre jertf , de-ajuns nu-i fu cu itul, Ci urâ indu-i blana, slu ind, spurcând cu-ncetul, Ca mielul întru toate va fi i R stignitul. „Zi pietrelor din cale pâini albe s devin !” „Nu-s spre d bul bur ii, târând pe azi în mâine”, Dar nu i-ai spus, Cuvântul i-l vei l sa la Cin , În Mielul ce se frânge în trup de om i pâine.

Hai, inim , fântânii, d -i rostul cump nirii, leata s -n eleag c -i slujnica Iubirii.

PSALMUL IUBIRII Ca sabia-i Iubirea, nu-i floricea de linte!

‘Nainte de-a fi spad , de ger nu mu fierul?

De-l exilezi din vatr , de foc tot ine minte!

Netotule, Iubirea nu o ascunde cerul! ârcovnici, c rturarii tiu totul s-o descrie.

Po i ine vinu-n clocot pecetluit sub doag ?

Cum Te iubesc! Doar apa, cu murmurul Te scrie,

Când dup lotus steaua se-apleac

i se roag .

ti i nu e ti în toate, c-a fi i-ai luat ca nume.

Culoare, sau mireasm - or fi isprava strunii?

Iubindu-Te, nu roza, ci spinu-l vreau anume, foc nu e rostirea, ci ghimpele furtunii.

Chiar dac -a fi blasfemul, Iubirea, zic mereu, f ea Cel-Ve nic s-ar declara ateu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 4(68)/2016

19

Elena AGIU-NEAC{U

G[l[gia... gia... Are i asta o poveste...

Eu o percep ca pe o masc perfid , sigur, pentru c nu v d cum altfel poate fi masca.

Aten ie, îns ! Aici este vorba despre masca înfior toare a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte c nu este ascultat i, mai ales, nu este în eles, substituie cumva trauma pe care o tr ie te sau poate chiar i-o ascunde f când gie, mare g gie, zarv , ba chiar larm ...

Numai dac deschidem televizorul, radioul, computerul sau r sfoim un banal ziar i ne vom convinge. (sic!)

Omul noului mileniu simte o nevoie acut de a- i umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordial este deci exprimarea cu orice pre , exteriorizarea. i nici nu tiu dac î i d seama c izvorul logoreei sale este tocmai lipsa de comunicare. Pentru nu are timp i, mai ales, nu are r bdarea de a-i asculta pe ceilal i. Nu are îns complexe el însu i nu are r bdarea de a- i asculta semenii, ba dimpotriv ine mor s fie ascultat. Este important sau nu ceea ce spune, intereseaz sau nu pe cineva opinia sa, egocentricul nostru trebuie cu orice pre s -i conving pe ceilal i c în jurul s u se învârte te lumea. Este buricul p mântului, ce mai...

De aceea, atunci când nu vorbe te, scrie.

Deci face tot... g gie. Ba chiar i se pare c nimeni pân la M ria Sa nu a fost în stare s lege dou -n tei asemenea lui. Nu... El este suficient sie i. Este Alfa i Omega. Începutul i sfâr itul. Interesant este faptul c fiind rob al acestei gândiri meschine, malefice, tr ie te continuu drama neputin ei de a fi, într-adev r, ceea ce se crede. Pentru c , da, are i momente de luciditate rece, precum lama unui cu it.

Trezirea se produce inevitabil la un moment dat i simultan, desigur, drama, drama imposibilit ii obiective de a se ridica, de a fi la în imea idealului propus - un piedestal mult prea înalt, dac nu chiar firmament unde-ar vrea s d inuie ca stea...

Precum vedem îns drama eroului nostru nu are un temei real, ci este hr nit copios de propria-i imagina ie, de propria-i angoas , de spleen-ul, de ap sarea, de neputin a sa. În permanen este fatalmente m cinat din interior de o sete de absolut sinuciga , am putea spune. i cum absolutul este intangibil, trece iar i i iar i prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la cap t întro ardere continu . Pentru c , s ne în elegem, nu este de ajuns cuvântul. Cuvântul neacoperit de fapt r mâne gol-pu i asemenea

Theodor Aman - La o serat

lui r mâne i sufletul în calea viscolelor, a criv ului. Egolatrul nu realizeaz îns de unde-i izvor te limbu ia. Adev rat este îns i faptul c dac ar în elege, cercul s-ar închide i noi despre cine am mai face voroa!?

Centru al universului par excellence narcisistul vede, a adar, în semenii s i doar instrumente, mijloace facile de a- i pansa orgoliul r nit de furtuni, de uragane, desigur, imaginare. Pentru c , da, orice i-am putea repro a acestuia, numai lips de imagina ie nu. Dimpotriv . Chiar imagina ia exacerbat este cea care îi alimenteaz egoismul, egocentrismul, continua sfâ iere în lupta cu sine i cu lumea. Are de câ tigat crea ia, cu observa ia c prea plin de sine, prea mândru ca s asculte p reri uneori pertinente, egocentricul poate pierde din vedere un aspect esen ial muncii creatoare: critica i, mai ales, autocritica.

Paradoxal este îns un lucru: tocmai libertatea de exprimare este cea care sugrum înc din fa ac iunea. Vorbim mult i facem tot mai pu in. G gia, t boiul cu orice pre , ia locul faptei... «Fapte, nu vorbe», sun preceptul biblic de care, se pare, omul modern se îndep rteaz pe zi ce trece tot mai mult. În egolatria sa el este suficient sie i, dar pe de alt parte tot el este acela care se simte tot mai înstr inat, tot mai frustrat, alienat. Str in de sine, str in de lume, în lupt continu cu sine i cu propriile fantasme, într-un conflict permanent cu sine i cu tot ceea ce îl înconjoar , omul modern, contemporan, descoperitor al atâtor leacuri, nu- i g se te sie i leac, i anume leacul sufletului s u tot mai bolnav, r cit printre robo ii, care cât de curând îi vor lua cu des vârire locul.

Cutremur tor! Alte comentarii!? Cred c -s de prisos!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VII, nr. 4(68)/2016

George PETROVAI

Despre crea\ie, moarte, om ]i locul lui @în aritmetica genezei 1. Crea ia i moartea Toate cosmogoniile antice impresioneaz prin subtilitatea cu care încearc s ne apropie ba în elegerea, ba fantezia de momentul unic al cutremur rii genunilor de c tre voin a supratemporal de afirmare.

Este imposibil de tiut dac voin a de-a face a fost totuna ori m car concomitent cu voin a de-a fi, sau dac prima i-a succedat celeilalte. ci, lucru evident pentru oricine, pe-atunci nu exista înainte i înapoi, sus i jos, devreme i târziu, întrucât nimicul i golul nu aveau nevoie de coordonate spa io-temporale pentru a g zdui inexistentul.

Cum, dar, s gânde ti în veci negânditul i s te orientezi în h urile con inut i form ale neantului?! Iat de ce subtilul Zuang Zi se arat complet descump nit în fa a ilogicului n ucitor de dinaintea oric rui început: „Eu pot s în eleg c nefiin a exist , dar nu i c nefiin a nu exist …”

Este cât se poate de clar c prin actul de crea ie s-au stabilit limitele conceptuale ale existentului nelimitat i ale inexistentului spândit poten ial i metalogic pretutindeni în interiorul existentului.

Astfel, moartea reprezint deopotriv cea mai implacabil i mai dureroas form de manifestare a inexistentului în lumea viului, c ci moartea prezent la tot pasul înseamn inser ia eternului nimic în lumea efemerului. Tot a a, întreaga zbatere a omului în decursul vie ii sale, nu apare în eleptului ca un vrednic de mil nimic („Pulbere i goan dup vânt” roste te Eclesiastul), ambalat cu mai mult sau mai pu in pricepere în vanit i, glorie, onoruri i bog ie? moartea înseamn cealalt fa a ve niciei - o fa întunecat i cu atât mai îngrozitoare, cu cât nimeni pân în prezent n-a oferit

Theodor Aman - În atelierul artistului

omului argumente suficient de lini titoare în leg tur cu tainele ei implacabile, ei bine, acest fapt rezult din urm toarele dou eviden e: 1.) Teama vie ii de încremenirea mor ii i lupta îndârjit dus cu ea de toate formele viului: oameni, animale, plante. Fire te, capacitatea de înfruntare i de evitare a capcanelor mor ii urc spectaculos pe scara devenirii de la sensibilitatea plantelor pân la con tiin a omului.

Cu excep ia sinuciga ilor, din totdeauna i pretutindeni în lume instinctele de conservare i de perpetuare a speciei au func ionat uimitor de precis, c ci dragostea de via i încordarea miraculoas de-a o prelungi peste limitele ei fire ti prin urma ii z misli i, constituie taine ale geneticii la fel de înfrico toare ca cele ale mor ii, îns de data asta pozitive i constructive. tim cu to ii c lumea în care tr im este atât de burdu it cu ur , cruzime i arme de distrugere în mas , încât rezervele lor în cre tere în tot mai multe zone ale globului, sunt îndestul toare s fac f râme biata noastr planet de mai multe ori. i înarmarea se continu la cote tehnologice i financiare de-a dreptul demen iale, ca i cum nar mai fi foamete, s cie i suferin pe planet i ca i cum artizanii înarm rii pân -n din i n-ar ti c pentru un r zboi atomic nu exist no iunea de supravie uitori.

Este u or de dedus care ar fi soarta omenirii în cazul în care arsenalele nucleare ar fi capturate de ni te fanatici ce nu dau o ceap degerat pe propria via , necum pe vie ile altora... Sau s presupunem pentru o clip c la cârma puterilor nucleare ale lumii ar accede ni te dezaxa i, care urmând exemplul lui Nero, ar ine mor s i acordeze lirele puterii i s i declame poemele invincibilit ii sinuciga e, urm rind pe ecranele din bunc re cum se înal i cresc ciupercile nucleare de pe teritoriul inamicului. Într-o asemenea alternativ , n-am fi cu to ii în situa ia acelei p ri rare din Delta Dun rii, despre care pomene te Marin Preda în romanul Delirul? Sistematic ou le p rii erau mâncate de vulpe. În locul lor, cum tra punea pietricele de aceea i culoare, iar rmana pas re se a eza pe ele s le cloceasc , de parc ar fi fost ou adev rate. Îngrijora i c n tânga specie este amenin at cu dispari ia, ornitologii au gonit vulpea. Dar pas rea, parc îndemnat de un fior sinuciga , rostit doar pe în elesul ei de natura atotcuprinz toare, s-a apucat cu furie s sparg ou le...

Din fericire pentru p mânteni (e drept, o fericire extrem de fragil i nesigur ), hoa ele de vulpi înc sunt inute la distan de ou le nucleare, iar p rile cu geometrie variabil le clocesc cu siguran a i responsabilitatea codului multiplu de acces la cheia nuclear , pentru a scoate din ele urma i cu un poten ial sporit de distrugere. În romanul Ultimatum - ultimele zile ale unui

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zboi atomic al lui Mordecai Roswald, roman pe care Bertrand Russell îl recomand atât esticilor cât i vesticilor, ne este oferit pe canavaua unei lecturi agreabile o prob cutremur toare i plin de înv minte din ceea ce se cheam absurdul criminal i ireversibil al conduc torilor politici i militari din cele dou superputeri aflate în conflict ireversibil: pe de o parte r zboiul atomic odat pornit, posibil dintr-o eroare, el nu se va opri la jum tatea drumului, ci va continua cu înver unare sporit pân la distrugerea definitiv a inamicului, adic pân la nimicirea oric rei forme de via din zonele împro cate cu rachete termonu-cleare. Evident, este imposibil necontaminarea zonelor neimplicate în conflict, prin urmare aceasta se cheam distrugerea întregii planete.

Pe de alt parte, cartea este o emo ionant pledoarie în favoarea vie ii omului de pretutindeni, o via a a cum ne-a fost ea rânduit de Dumnezeu, cu soare, aer curat, verdea i fluturi, iar nu una de bârlog, chiar dac acesta ia forma ultraperfec ionat a bunc rului pat la o adâncime de peste 1200 metri, de fapt reiterarea în variant modern a infernului lui Dante. Dar, m rog, ce via este aceea care const din surogate (pastile alimentare), lumin furnizat de un reactor nuclear i din chinuitoarele amintiri legate de via a adev rat , cea de la suprafa a p mântului?!

Nici m car cei mai antrena i locatari ai adâncurilor nu sunt scuti i de periculoase dezechilibre care-i aduc pân în pragul sinuciderii.

Iar cel ce pân la un punct reprezint unica surs de lumin , prin urmare i de via la mare adâncime (oxigenul fiind furnizat de plante), anume reactorul nuclear, din cauza unei defec iuni imposibil de remediat va deveni uciga ul acelor oameni-cârti e care, ei singuri neatin i de radia iile infiltrate, se credeau sc pa i în supravie uitori, a cum pentru un oarecare timp au sperat i locatarii din etajele superioare.

2.) Cea de-a doua eviden vizavi de moarte rezult din seriozitatea înc rcat de nelini te, cu care omul tuturor timpurilor i-a privit sfâr itul i lumea de-apoi, precum i din consistentul loc rezervat mor ii în toate mitologiile, mai apoi în toate religiile i mai mari i mai m runte. Pentru a nu o lungi mai mult, c ci asupra acestei chestiuni voi reveni pe parcursul c ii, men ionez în acest loc atât pe Thanatos, respectiv moartea la grecii antici, n scut din noaptea primordial Nyx, cât i pe trei dintre cei mai cunoscu i i aprecia i zei ai mor ii i reînvierii: I tar la mesopotamieni, Osiris la egipteni, Baal la fenicieni.

Mai men ionez c dac admitem în istoria omenirii, mai exact în istoria culturii, o faz prelogic sau mitic (aspect pe care, de altmin-

Theodor Aman - Peisaj

21

teri, l-am punctat în cartea Morfologia culturii, Editura „Echim”, 2006), atunci tot aici trebuie subliniat respectul ar tat mor ilor în ansamblul credin elor i ritualurilor premerg toare religiei: totemism, animism, cultul mor ilor. Dar nici una dintre cele trei premise, nici car luate împreun , nu sunt de-ajuns pentru a asigura capacitatea i con inutul unei religii.

Bun oar totemismul semnific o anumit leg tur de rudenie între comunitatea uman (gint , trib) i totem (plant , animal). De altfel cuvântul totam sau ototam din care provine totem, semnific în limba algonkin a indienilor din r ritul Americii de Nord, „frate cu” sau „sor cu”. Prin urmare, func iile sociale i cele politice încorporate în totem, înclin spre profan, nicidecum spre sacru. Deabia inticiuma (consumarea totemului) dobânde te o înc rc tur sacr i simbolic , c ci dup unii cercet tori, inticiuma este însu i germenele euharistiei. Animismul sau însufle irea naturii reprezint la rândul u un minim de religie. Nu reprezint religie deplin nici m car variantele extinse i îmbun ite ale animismului: manaismul, conform ruia exist un duh care ac ioneaz cu intensit i diferite asupra lucrurilor i fiin elor, respectiv hilozoismul, dup care lucrurile din natur nu sunt doar însufle ite, ci ele chiar gândesc i simt. Cât prive te cultul mor ilor (ulterior al str bunilor), acesta urc pân la noi de la omul din Neanderthal, i aduce cu sine ideea „lumii de dincolo”, din t râmul mor ilor. Capacitatea religioas a acestor premise (la care se poate ad uga i feti ismul - înzestrarea unui obiect cu puteri supranaturale) se împline te de-abia prin magie, întrucât magia realizeaz leg tura om-extrauman, cel mai adesea supranatural. C ci ce înseamn în definitiv o experien religioas ? Înseamn leg tura dintre om i Dumnezeu, adic o leg tur de tipul eu-Tu, nu una eu-eu. În parantez fie spus, vechii evrei au realizat o leg tur de tipul eu-El, El fiind zeu semitic prin excelen , cu semnifica ia ulterioar de Dumnezeu. * Strâns legate de tema mor ii sunt alte dou chestiuni de mare angajament teoretic i practic: a) Nemurirea sufletului; b) Preg tirea mortului pentru casa de veci. a) Pornit din India de pe pozi iile metempsihozei sau transmigra iei sufletului (trecerea sufletului prin diverse stadii pân la purificarea sa deplin ), dezbaterea filosofic în leg tur cu nemurirea sufletului a p truns în pitagoreism i platonism, adic în Europa, iar de aici, prin neoplatonici a intrat în cre tinism, i astfel concep ia a devenit universal . M gr besc s adaug c dup cum exist cre tini i cre tini, tot a a se vehiculeaz opinii i opinii despre om, p cat, predestinare, suflet i via a de apoi. Voi reveni asupra acestui subiect incitant. b) Este de presupus c din vremuri imemoriale, de la cristalizarea con tien ei asupra vie ii i mor ii, omul a c utat s se achite într-un mod cât mai con tiincios de dou elemente ce vizeaz sfâr itul c toriei sale în aceast lume: - Preg tirea moral-spiritual de-a lungul întregii sale vie i pentru înfrico toarea tain a sfâr itului; - Preg tirea locului de veci.

Cât prive te preg tirea trupului celui decedat (sp lare, înve mântare, îmb ls mare în Egiptul faraonic), treburile astea mâneau în seama urma ilor, rudelor sau prietenilor, la fel ca periodicele ritualuri de cinstire a memoriei celor pleca i dintre vii.

De aceea, pân în ziua de azi la unele po-

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nu, explica ia tulbur toare a acestui fenomen nu o vom desprinde niciodat doar din înrudirile comunit ilor, fie ele i pe arii extrem de întinse, a a ca familia indo-europenilor, ori din leg turile cel mai adesea sporadice i accidentale stabilite între popoarele istoriei. Sigur asemenea leg turi i-au avut rolul i importan a lor, îndeosebi în cazul unui str lucit focar de cultur antic precum cel egiptean, care - a a cum voi ar ta în continuare - nu numai c a influen at copios arta i civiliza ia tuturor popoarelor mediteraneene, dar a avut totodat un rol de prim rang în preg tirea terenului pentru p trunderea cre tinismului. A a cum m-am str duit s ar t în cartea Istoria - perpetu pendulare între tragic i m re , exist un suflet al popoarelor. Ori acest suflet, la fel ca sufletul individual, este un dat al Creatorului, iar istoria dobânde te sens i coeren doar privit unitar, ca întrupare a Spiritului universal. Numai în acest chip putem s explic m formidabilele câ tiguri spirituale, practic concomitente, înregistrate în filosofia Indiei, Chinei i cea a Greciei antice, ori în mitologia Egiptului faraonic i cea a Polineziei. Închei aceast ampl parantez dedicat credin ei i ritualurilor cu o subtil distinc ie între magie i religie, f cut de Traian Herseni în cartea Literatura i civiliza ia, Editura „Univers, Bucure ti, 1976: „Magia caut i folose te mijloace de captare, de manipulare a lumii supranaturale, pe când religia caut s -i câ tige bun voin a i s o fac inofensiv ori eventual neutr .” * Dup acest excurs, s revenim la partea final a temei anun at în titlul acestui capitol, anume la om i la locul omului în aritmetica genezei. Întreaga aritmetic , sau mai degrab întreaga algebr elementar a crea iei i existen ei poate fi exprimat prin rela ia: 1 + (-1) = 0.

Primul termen al acestei rela ii nu poate s fie decât antimateria, adic Spiritul universal, Marele Arhitect care a creat v zutele i nezutele. Despre El nu se poate spune ca despre Ra c „este zeul care s-a creat pe sine însu i”, c ci El nu poate fi identificat cu un zeu oarecare, ce- i afl mul umirea idolatr în diverse reprezent ri antropomorfe, zoomorfe ori hibride. i asta pentru c „El este Cel care este”, adic Yahweh, nume provenind din r cina verbului ebraic „a fi”, tradus prin „cel care este” i notat în original prin tetragrama sacr YHWH. Fa a Lui nu poate fi v zut , c ci dup cum se afirm în Genesa „nu este cu putin ca un om s M vad i s r mân viu”, iar numele Lui secret nu poate fi rostit decât în oapt , o dat pe an, în Sfânta Sfintelor, sanctuarul din templu. În parantez fie spus, un ritual asem tor existase anterior i în Egipt. Dup cum afl m scris în „Papirusul din Turin”, miturile egiptene pretindeau c nici m car zeii nu cuno teau adev ratul nume al lui Ra, singur zei a Isis aflându-l printr-un iretlic.

Revenim la ideea anterioar i eviden iem faptul c El a creat într-o manier imperativ , practic din nimic, dac nu avem în vedere preaplinul S u de principiu activ, care creeaz concomitent cu formularea inten iei de-a face, prin umplerea golului primordial cu spiritul S u universal.

Fire te c la o asemenea profunzime a actului crea iei, ce ac ioneaz statornic pe direc ia orientat dinspre Centru spre periferie, dinspre El spre noi, nu mai este cazul s se pun problema cine i cum L-a creat pe El Însu i, întrucât El este cauza acauzat , mai dinainte de to i vecii, utari

poare (de exemplu la chinezi), una din cele mai mari n paste ce se poate abate pe capul cuiva este s nu aib urma i, adic s nu fie cine s se ocupe de sufletul mortului, îndeplinind ritualurile i aducând ofrande.

Câteva cuvinte doar despre preg tirea locului de veci. Indiscutabil o asemenea întreprindere este direct propor ional atât cu rangul social i averea celui în cauz , cât i cu altitudinea orgoliului cu care acesta vroia s traverseze secolele i mileniile. Astfel, se tie prea bine c piramidele, aceste impresionante cioburi de eternitate, continu s i „vad ” cu lini tea lor multimilenar de rosturile ce le-au fost încredin ate: ofer locuin de veci faraonilor îmb ls ma i cu un me te ug indescifrabil, în taini ele i labirinturile cu care au fost înzestrate ofer ad post unor valori incalculabile, prin propor ii i iestria îmbin rii blocurilor de piatr ofer delicii unor turi ti s tui pân peste cap de blocuri zgârâie-nori, iar prin formidabila lor în ime îi propulseaz pe respectivii faraoni în compania str lucitorului Ra, a cum ne oblig s deducem din termina ia numelui lor: Hufu, Hafra i Menkaura (Kheops, Khefren, Mykerinos). În cartea sa Arta egiptean i civiliza iile mediteraneene, orientalistul Constantin Daniel subliniaz frapanta asem nare dintre piramidele egiptene în trepte i ziguratele babiloniene construite dup aceea i concep ie, din c mid ars , precum i asem rile dintre piramidele egiptene i cele toltece, olmece i aztece din Mexic sau cu piramidele maya e. Tot C. Daniel face referiri în aceea i carte la o alt surprinz toare particularitate: Prin vr ji i descântece, din care se g sesc o mul ime în Cartea mor ilor, preo ii egipteni trebuiau invoce sufletul Ka al mortului, pentru ca acesta s intre atât în portretul executat conform canoanelor religiei egiptene înc din timpul vie ii, cât i în statuetele a ezate în morminte. Respectivele statuete aveau rolul ca dup însufle irea lor „s -l slujeasc pe defunct în calitate de servitori, robi, me te ugari ori plugari”. Dar, continu C. Daniel, mica statuet (u ebti) putea fi vr jit de un du man sau putea s primeasc ordine de la un du man al mortului. De aceea pe unele u ebti se scria: „D ascultare celui ce te-a f cut i nu da ascultare vr jma ului lui.”

Pentru c tot am f cut mai sus referire la asem rile existente între culturile aflate la mare distan în timp i spa iu unele de altele, merit punctat incredibila omonimie dintre zeit ile egiptene i cele polineziene (Ra, de pild , zeul soarelui i la unii i la al ii). i dup cum noteaz Alexandru Babe în Geneza zeilor, „În mitologie apar i alte omonimii cu divinit ile egiptene”. Dar punctul de vedere al autorului cum c vom avea explica ia acestui uluitor fapt „de-abia dup stabilirea originii polinezienilor”, este departe de a fi conving tor.

Theodor Aman - Petrecere cu l

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

adep ii doctrinei sufletului nemuritor (catolicii în general, iezui ii în special), cât i într-o chestiune dificil pentru succesorii lui Descartes. Au încercat s rezolve aceast contradic ie atât cartezieni entuzia ti dar de mai mic anvergur , a a ca filosoful flamand Arnold Guelnicx, în concep ia c ruia (ocazionismul), acordul dintre suflet i corp este realizat de Dumnezeu, cât i Spinoza i Leibniz, adic filosofi de prim rang. Amândoi au continuat linia inaugurat de Descartes, îns concluziile la care au ajuns sunt complet diferite. Astfel, dac în opinia lui Spinoza nu exist decât o singur substan , care are ca atribute întinderea i cugetarea, Leibniz, sesizând contradic ia fundamental a filozofiei spinoziste - substan a acestuia este în acela i timp întins i neîntins , revine la pluralitatea de substan e a lui Descartes, c ci - spunea el - oriunde este contradic ie, nu poate fi adev r. În felul acesta Leibniz înlocuie te dualismul cartezian i panteismul lui Spinoza cu monismul for ei. Potrivit acestei concep ii, fiecare corp omenesc este un ansamblu de monade, din care doar monada regin formeaz sufletul, celelalte monade intrând în alc tuirea corpului. Cum se realizeaz leg tura dintre activit ile monadelor, aceste unit i de for indestructibil ? Prin armonia prestabilit , ne asigur Leibniz.

Dar argumentele oferite de ace ti gânditori moderni au fost departe de mult a teptatele solu ii miraculoase în aceast chestiune veche de când lumea, cum de altminteri stau lucrurile în toate problemele cheie ale dezbaterilor filosofice: a) Existen a lui Dumnezeu; b) Crearea lumii i apari ia vie ii; c) Natura sufletului i problema nemuririi lui; d) Trinomul cauzalitate-determinism-libertate.

Asemenea dispute, precum cea a raportului dintre trup i suflet, i-au preocupat pân la obsesie pe gânditorii tuturor timpurilor, i ele nu ne scutesc de fr mânt ri nici pe noi, oamenii secolului 21, cu tot „ajutorul” primit din partea tiin ei i a instrumentelor de cercetare modern . Îns tiin a devine inoperant în domeniile limit , i a a cum bine spunea Blaga, „tot ce-i ne-n eles,/ se schimb -n ne-n elesuri i mai mari”, acolo (a se citi zonele esen iale) unde devin eficiente doar „instrumentele” garantate de explorare ale inefabilului: credin a i iubirea, inspira ia i revela ia.

Dualismul existent la nivelul fiin ei umane este expresia, sau mai degrab sursa de inspira ie, întru conceperea dualismului din unele cosmogonii antice. Cazul cel mai frapant în acest sens revine mitologiei zoroastrismului, care, pornind de la cultul iranian ini ial al focului i apei, a creat o cosmogonie simpl , i anume cosmogonia conflictului dintre bine i r u, ca principii personificate în zeii Ahura-Mazda (în grece te Ormuzd) cel n scut din sacrificiu i identificat cu binele, respectiv Angra-Mainyu (Ahriman), n scut din îndoial i identificat cu ul.

Asemenea întruchip ri ale binelui i ului se întâlnesc pretutindeni în religiile popoarelor lumii, pentru c din totdeauna omul a avut nevoie de ajutorul for elor benefice, în lupta continu pe care o ducea cu for ele malefice cuib rite în natura ostii semenii du no i. a de exemplu în religia mozaic , pe sur ce vechii evrei avansau spre monoteism, principiile binelui i r ului sufereau ele însele transform ri de form i con inut. În ceea ce prive te binele, la îndin

ceea ce - evident - se traduce printr-o ve nicie de ve nicii.

Deasemenea, fapt care-L înal deasupra tuturor zeit ilor, El nu are nevoie pentru lucrarea Sa perfect nici de oul egiptean ori de oul primordial din care a purces Brahma i lucrarea acestuia, nici de haosul din care au ap rut primii doi zei chinezi sau de Haosul primordial i cosmogonic din Teogonia lui Hesiod. C ci El este eternul Unu, egal doar cu Sine Însu i (de re inut c numai la acest nivel se poate vorbi de respectarea întocmai a principiului identit ii), prin urmare net superior acelui Unu din Rig-Veda, considerat principiul vie ii zeilor, îns - a a cum citim în superbul imn vedic - crescut de „Marile Ape ce poart universul ca pe un embrion.”

Cel de-al doilea element al rela iei noastre, acel -1, reprezint materia cu întregul r u pe care-l încorporeaz i-l promoveaz , acolo i atunci când sl be te arm tura decen ei prin neascultare i trufie, comie i zgârcenie, ur i invidie, îngâmfare i necump tare. Întrucât esen a omului consist în latura sa spiritual (suflet, con tiin , raiune), nicidecum în corpul s u material, ar fi de a teptat ca pe m sur ce urc pe scara istoriei i civiliza iei, el s se distan eze tot mai mult de zona sufocant a carnalului, dovedindu- i sie i c a devenit dac nu mai în elept, m car mai prev tor. Dar câ i dintre noi iau aminte la avertismentele în elep ilor antici, cum c trupul este de fapt închisoarea sufletului? Lui Plotin, de pild , pur i simplu îi era ru ine c are corp!

Coborât la nivelul particularului, rela ia i se potrive te fiec ruia dintre noi ca o m nu , întrucât fiecare dintre noi este un amestec de bine i r u, de înger i bestie, de lumin i întuneric, respectiv în fiecare dintre noi se g se te acel gr unte de divinitate sem nat pe ogorul corporalit ii. Descartes, de altminteri, a afirmat cât se poate de r spicat în zorii gândirii moderne: Exist o singur substan creatoare, perfect i infinit , i dou categorii de lucruri (substan e) create - lucruri întinse (res extensa) i lucruri cuget toare (res cogitans), respectiv trupul i sufletul. Prin urmare, a a cum just precizeaz filosoful P. P. Negulescu în Istoria filosofiei moderne (Ed. Academiei RSR, Bucure ti, 1972), „Descartes constat ac iunea reciproc dintre spirit i corp, o declar îns inexplicabil i trece mai departe.”

Iar problema deosebirii absolute dintre suflet i corp, precum i cea a raporturilor dintre cele dou entit i, noteaz în continuare gânditorul român, s-a constituit atât într-o surs inepuizabil de detract ri i ironii la adresa cartezianismului, venite de regul dinspre

Theodor Aman - Petrecere în gr

23

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

ceput evreii l-au avut pe Elohim, acea divinitate plural , grup de divinit i secundare consacrate construc iei i reconstruc iei universului (acei „noi” de care se vorbe te în Genesa); apoi s-a trecut la El, divinitate semitic prin excelen , care dobânde te semnifica ia ulterioar de Dumnezeu, i abia pe urm se ajunge la forma suprem de El Yahweh (Domnul Dumnezeu), notat - dup cum spuneam - cu tetragrama sacr YHWH, c ruia i se subordoneaz ca atribute Shaddai, Sabaôth, Adonai etc. ul la rândul lui a cunoscut o suit de întruchip ri negative, de la Azazel, vechi demon al de ertului (echivalentul egipteanului Seth), pân la Belzebuth, prin ul demonilor, cel derivat în textele biblice din Baal Zebub, coordonatorul cosmic al fenicienilor.

La cre tini, în chip firesc lucrurile sunt nu numai mai simple, ci i mult mai conving toare, întrucât cap un plus de umanism i concrete e: De o parte binele întruchipat de Creatorul suprem, mai exact de Sfânta Treime, de cealalt parte r ul, care se nume te ba Diavolul, ba Satana, ba Necuratul, f a pune la socoteal puzderia de nume i întruchip ri din credin a popular : Aghiu , Scaraoschi, Sarsail , Încornoratul, Vicleanul etc. În sfâr it, dar nu în ultimul rând, trinitatea hinduist format din Brahma (Creatorul), Vi nu (P str torul crea iei) i iva (Distrutorul), despre care profesorul Emilian Vasilescu înclin s cread în Istoria religiilor c este o crea ie târzie (sec. al IV-lea dup Hristos), probabil sub influen a cre tinismului. Surprinz tor apare faptul c nu Brahma este zeul principal al hinduismului, ci Vi nu, zeul bun, îndur tor i cu mil fa de to i oamenii, în general fa de toate fiin ele. De partea cealalt a e ichierului etic hinduist este a ezat iva, zeul furtunii i al distrugerii, al doilea mare zeu ca importan , cu toate c ocup locul al treilea în trinitate.

2. Apari ia vie ii Dup cum afirmam mai sus, modul cum a ap rut lumea i via a, continu i în clipa de fa s fie una din chestiunile arz toare atât pentru filosofi, cât i pentru oamenii de tiin . Va reu i vreodat omul s str pung taina ce înv luie via a? Iar dac va izbuti cândva, va avea el capacitatea demiurgic s avanseze pe direc ia învingerii bolilor i a mor ii pân va ajunge s guste din nemurire, ori - dimpotriv - î i va t ia definitiv craca de sub picioare dac în continuare î i va vârî nasul unde nu-i fierbe oala? Clonarea i multe din experien ele de inginerie genetic sunt serioase avertismente în acest sens…

Mai departe. Este Universul infinit în timp i spa iu, ori avem dea face cu lumi (universuri) paralele, iar infinitatea nu este altceva

Anul VII, nr. 4(68)/2016

decât consecin a fireasc a faptului c omul r mâne pe mai departe captiv în cu ca spa io-temporal a sim urilor sale?

Iat doar câteva dintre întreb rile sâcâitoare ale acestui imens capitol al orbec ielii umane, întreb ri la care în clipa de fa nu avem nici cea mai mic ans s r spundem într-o manier cât de cât acceptabil . Doar presupuneri peste presupuneri, fie c acestea izvosc din concep ia crea ionist , fie c se datoreaz concep iei evoluioniste. Dar ca s-o spunem pe cea dreapt , pus în situa ia s aleag între cele dou concep ii, neîndoios c omul cu scaun la cap va opta pentru crea ie. C ci numai ea le va oferi o oarecare lini te spiritelor agitate, fie i prin aceea c vine cu certitudinea cauzei prime i cu eviden a unei organiz ri irepro abile. Pentru c , dup cum bine spunea Leibniz, pe Dumnezeu nu trebuie s ni-L imagin m aidoma unui ceasornicar nepriceput, care este nevoit din când în când s intervin cu urubelni a. Dumnezeu a creat perfect odat pentru totdeauna!

Adep ii evolu ionismului se a eaz în toboganul timpului i se las s alunece înspre începuturi, zburând peste milioane, ba chiar zeci de milioane de ani. Cu chiu cu vai, ocolind denivel rile i s rind peste faliile adânci din schema evolu ionismului rigid, pân la urm ei se trezesc în tov ia primelor forme de via . De-abia atunci constat c e afodajul construc iei este cât se poate de ubred, deoarece teoria în cauz este incapabil s r spund la întrebarea elementar ce se impune de la sine: Dar formele unicelulare cum au ap rut?

Cu exemplara sa rigoare i probitate tiin ific ce-i caracterizeaz întreaga oper , filosoful P. P. Negulescu, dup ce în Problema ontologic ne înf eaz cu lux de am nunte o suit de experien e prin care se urm rea ob inerea germenilor de via din materia nevie doar prin procese fizico-chimice, pân la urm ne pune în fa a unei alternative limit : Ori suntem de acord cu genera ia spontanee, ori în caz contrar trebuie s admitem c sporii de via din teoria panspermiei, incredibil de rezisten i la radia ii i la temperaturi foarte sc zute, au ajuns pe planeta noastr de pe planetele cu via , aflate la mare distan , transportul sporilor în aceste spa ii necuprinse fiind asigurat atât de presiunea razelor solare, cât i de frecventele furtuni interplanetare i intergalactice. Cum genera ia spontanee nu poate fi acceptat nici m car ca ipotez , r mâne în picioare doar posibilitatea îns mân rii vie ii pe P mânt prin sporii rezisten i i c tori în spa iile intergalactice. G sind condi ii optime de umiditate i temperatur , ace ti spori au generat primele forme ale viului, din care apoi s-au dezvoltat forme tot mai evoluate. Dar chiar dac admitem c în acest mod a ap rut via a pe P mânt, tot nu am r spuns la întrebarea: „Cum a ap rut via a?”, ci doar am deplasat problema pe planeta de unde sporii i-au luat zborul. Dar pe acea planet îndertat , cum a ap rut via a?...

Astfel stând lucrurile, omul cu adev rat în elept va lupta cu trufia ra iunii i- i va c uta lini tea interioar dac nu într-o credin fierbinte, atunci car în ideea consolatoare a unui Creator atotputernic, c ruia îi revine taina i m re ia întregului proces al facerii. Iar respectiva s mân va germina i va rodi o nou via interioar , c ci factorul consolatoriu este nelipsit din oricare credin i religie.

3. Geneza omului

Theodor Aman - Spoitora

Dup cum citim în Facerea (Genesa) - prima carte din Pentateuh (Tora), Dumnezeu l-a creat pe om de-abia la urm , adic dup ce p mântul a fost temeinic preg tit pentru a putea fi locuit. De fapt în acest impresionant tablou al facerii biblice

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

se reg se te îns i forma concentrat a ...teoriei evolu ionismului.

Nu, nu este nici o contra-dic ie în afirma ia de mai sus, dac lu m aminte la asem rile dintre cele dou procese: 1) În ambele, la început se realizeaz cadrul adecvat (lumin , ap , temperatur etc.) pentru primirea, conservarea i perpetuarea vie ii.

Dar dac , a a cum ni se face cunoscut în Genesa, Dumnezeu creeaz într-o manier imperativ , precis i perfect , adep ii evolu ionismului înc nu s-au decis dac Universul a ap rut rapid, în urma unei formidabile explozii ini iale de doar câteva „minute” (a a numitul Big Bang), ori dac este rezultatul unei mi ri i evolu ii necontenite, început în trecut, f sfâr it în viitor i f limite în spa iu; 2) Atât în planul crea iei, cât i în teoria evolu ionist ni se prezint o procesualitate etapizat : Dumnezeu creeaz în primele ase „zile” i în cea de-a aptea „zi” se odihne te, pe când trecerea de la inferior la superior, de la simplu la complex se petrece în îndelungate ere i epoci geologice. Dar, m rog, cine ar cuteza s m soare lungimea acelor „zile” primordiale, când lumea de-abia atunci era smuls din ghearele neantului sau poate ale haosului i când tot atunci se stabileau jaloanele timpului i spa iului pentru existent?! Ce ne împiedic echival m acele „zile” primordiale cu erele geologice?

3) i într-o parte i în alta procesele din lumea viului îl plaseaz pe om pe treapta cea mai înalt - culme a crea iei divine, respectiv forma cea mai evoluat a sintezelor organice, m car în ceea ce prive te mecanismele necunoscute ale sufletului i pe cele tainice ale creierului.

Cu toat înzestrarea sa m iastr (necunoa terea r ului, procese psihice, graiul articulat etc.), omul începutului s-a dovedit dup câtva timp (dar cine poate spune cât anume?) un produs dezam gitor al crea iei, încât Dumnezeu a ajuns s regrete c l-a f cut. Izgonit din împ ia celest , omul a ajuns în împ ia teluricului, rob al p catului i st pân al speran ei mântuirii sale. Tot a a, adep ii evolu ionismului nu se las intimida i de însu irile i realiz rile de excep ie ale omului actual, ci ei încearc s citeasc în cartea timpului chipul viitorului om: un individ cu cap mare i membre sub iri, consecin obligatorie a deplas rii centrului de greutate al preocup rilor sale înspre activit ile eminamente cerebrale, adic un ceva eficient i precis asemenea unui robot...

Dar marea i categorica deosebire dintre crea ionism i evoluionism este urm toarea: Dumnezeu î i face cunoscut tot atunci legea care guverneaz legea viului, barier de netrecut de la o specie inferioar la alta superioar ! Rezult de aici c evolu ia, conform planului divin, se manifest pretutindeni în lumea v zutelor i nev zutelor, i c ea îndreapt lumea spre un scop cunoscut doar de Dumnezeu. Îns evolu ia are loc doar între barierele impenetrabile ale speciei, f ansa ori - dimpotriv - riscul evad rii naturale din tiparele genetice ce i-au fost stabilite odat pentru totdeauna.

Omul la rândul lui are propria sa scar evolutiv . În mult mai mare sur ca celelalte vie uitoare, ca unul c ruia i-a fost dat s cunoasc catul i s decanteze binele de r u, omul are datoria s i încordeze toate resorturile suflete ti pentru a dep i actuala stare moral inferioar , doar în acest mod având ans s revin la starea celest de dinaintea s vâr irii p catului primordial. În cartea sa Miturile esen iale, Victor Kernbach ne prezint o dubl genez biblic , a a numitele de el mituri A i B. Dac în mitul A, divinitatea plural Elohim creeaz simultan perechea de oameni, în mitul B, antropogonia este compus din dou acte succesive, femeia fiind z mislit ulterior, ca un accesoriu al b rbatului. De unde, opineaz autorul acestei colec ii de mituri, interpretarea respectivului mit antropogonic drept mit al androginului primordial.

De men ionat c mitul androginului i al despic rii lui apare în Banchetul lui Platon ca o modalitate de explicare cauzal a înfirip rii

25

dragostei de cuplu. De la despicarea andoginilor i mutarea de c tre zei a p ilor lor ru inoase în fa , de atunci, ne încredin eaz Platon, a fost s dit în om dragostea dup cealalt jum tate, „dragostea care n zuie s fac din dou fiin e una singur , dragostea ce reune te firea noastr primitiv ”.

Tot un mit al crea iei omului este frumoasa poveste a lui Deukalion i Pyrrha, a a cum apare ea în Metamorfozele lui Publius Ovidius Naso. Zeii hot sc s -i pedepseasc pe oameni, provocând un potop nimicitor, din care se salveaz doar doi oameni f prihan : Deukalion i so ia sa Pyrrha. Dar tot zeii hot sc s repopuleze p mântul cu al i oameni, ie i din pietrele aruncate peste um r de cei doi: b rba i din pietrele aruncate de Deukalion i femei din pietrele aruncate de so ia lui. mislirea oamenilor din rân sau pietre nu este deloc întâmpl toare. Dup cum se tie, p mântul, apa, aerul i focul erau cele patru elemente primordiale în filosofiile antice. La chinezi mai apare lemnul. Iat de ce apa, p mântul, focul în varianta c ldurii i aerul sub forma respira iei (suflului) sunt nelipsite din cosmogoniile anticilor.

4. Locul omului în aritmetica genezei Spuneam mai sus c în rela ia 1 + (-1) = 0, cei doi termeni au o semnifica ie bine statornicit : 1 este de fapt Unul, respectiv Spiritul universal, Binele sau antimateria; -1 întruchipeaz materia, adic imperiul guvernat de Duhul r ului sau Satan. „Bine, bine, vor spune unii. P i materia nu a fost creat tot de Dumnezeu? Atunci cum se face c i-o «repartizezi» Diavolului, ba mai mult, pui semnul de egalitate între el i materie?” Pentru a r spunde la aceste întreb ri, este bine s ne reamintim c dup aruncarea perechii p toase a-nceputului în colbul drumului, Ispititorul a urmat-o, deci r ul sub diversele lui chipuri a p truns în lume i a pus st pânire pe ea prin oamenii pe care reu ea s i-i aserveasc . Prob în acest sens o constituie Cain, primul fratricid din istoria zbuciumat a omului. S ne amintim apoi c Dumnezeu, deplin convins de t ria credin ei robului S u Iov, i-a dat dezlegare lui Satan s -l pun la încercare prin toate mijloacele sale infernale, cu condi ia s nu se ating de via a (sufletul) lui. Ceea ce ne oblig s consider m sufletul un dar al lui Dumnezeu i un bun al S u, c ci este acea suflare de via prin care Creatorul a însufle it omul primordial f cut din lut.

Spuneam de asemenea c rela ia îi caracterizeaz pe to i oamenii, fiindc ea exprim în forma sa ultrasimplificat raportul dintre suflet i corp. Tendin a comod de-a echilibra viciile predilecte prin virtu i scoase la iveal doar cu acest prilej, creeaz o stare moral-spiritual practic ineficient , matematic egal cu zero, ba chiar d un toare în perspectiv , c ci, dup cum bine spunea Apostolul Pavel, respectivii nu sunt nici calzi nici reci, ci c ldicei.

Prin urmare, unde se plaseaz oamenii în aceast ecua ie a genezei, în perspectiva regener rii lor morale? Func ie de t ria credin ei, echilibrul sufletesc, starea material i de mul i al i factori, locul omului este în intervalul deschis (-1,1), la distan mai mare sau mai mic de extremit i. Se tie c acest interval con ine o infinitate de valori, toate mai mari ca -1 i mai mici ca 1. La prima vedere s-ar p rea c nu prea conteaz unde ne situ m pe aceast ax a numerelor întregi primare, întrucât avem de-a face cu un interval atât de restrâns. Dar a cum spuneam mai sus, practic fiind o infinitate de valori în intervalul (-1,0], deschis la stânga i închis la dreapta, i tot o infinitate de valori subunitare în intervalul [0,1), închis la stânga i deschis la dreapta, fiecare pas al omului îl va afunda mai tare în mocirla p catului, ori îl va duce spre mântuire. Iat de ce i se cere omului s vegheze necontenit i s se opun for ei dominatoare a ispitelor. De fapt, locul omului pe aceast „scar ” matematic a izb virii este

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

consecin a fireasc a capacit ii sale soteriologice, exprimat în jertfele pe care i le impune de-a lungul vie ii, pentru ca astfel s se apropie de elul suprem al existen ei efemere de pe acest p mânt.

Func ie de pozi ia sa moral dominant - neîncrez toare, indiferent , respectiv deplin încrez toare în ansa mântuirii, omul se va situa de o parte i de alta a lui zero, la o distan mai mare sau mai mic de aceast stare a haosului moral, ori chiar va fi absorbit de vârtejul haosului atunci când î i va face un model în via din starea de blazare specific indiferentului.

Nu-i de crezut c omul nu poate s lupte cu p catul. În romanul La r rit de Eden al lui John Steinbeck exist un pasaj remarcabil pe aceast tem . Dup uciderea lui Abel de c tre Cain, Dumnezeu i se adreseaz omului utilizând cuvântul ebraic timshel (tu po i).

Steinbeck descoper urm toarele sensuri ale respectivei expresii divine: a) Promisiune sau predestinare: „Tu vei învinge (st pâni) p catul!”; b) Porunc : „Tu s -l st pâne ti!”; c) Alegere sau decizie din partea omului: „Tu po i s -l st pâne ti.”

Evident, op iunea scriitorului american, la fel ca cea a exege ilor biblici, se îndreapt spre cel de-al treilea sens: Omul are marea ans de-a alege între c rarea lat a p catului i cea îngust a izb virii, între lumin i întuneric, adev r i minciun , via i moarte…

Ar mai fi câteva cuvinte de spus despre numere. Exist ele în realitate? Ca forme logice i construc ii matematice indispensabile în exprimarea unor m rimi (lungimi, arii, volume, mase, densit i, greut i, temperaturi etc.) ori a raporturilor dintre m rimi, numerele sunt la fel de reale ca i literele unui alfabet sau ca i cuvintele dintro limb . Desigur, aspectul conven ional al numerelor i al opera iilor dintre ele este o caracteristic , îns nu o caracteristic esen ial . ci dup ce s-a convenit asupra grafiei întrebuin ate i a con inutului acestor semne, apoi dup ce s-au stabilit regulile simplificate de adunare, sc dere, înmul ire i împ ire (practic adunarea repetat cu 1, respectiv sc derea repetat cu -1), de-abia atunci s-a v dit c numerele nu au numai o dimensiune concret , aceea de înso itoare a simbolurilor i figurilor geometrice n scute din activit ile practice ale celor mai vechi popoare (sumerieni, egipteni, asiro-babilonieni, fenicieni, chinezi, indieni, greci etc.), ci c ascult i de o logic intern de-a dreptul implacabil . Iat de ce Pitagora, impresionat de misterul numerelor ce d deau via matematicilor în plin avânt, nu a ezitat s le considere fundamentul întregii existen e.

Dar pentru a se ajunge la aceast concep ie filosofic asupra Universului v zut ca armonie de numere, a fost necesar o prealabil opera ie logic , anume abstractizarea, adic desprinderea num rului de substratul s u concret-figurativ. Revine vechilor greci aceast impresionant lucrare a gândirii, care de altminteri a contribuit la saltul decisiv înregistrat de matematicile teoretice i aplicative, chiar dac egiptenilor nu li se poate nega atât remarcabila lor contribu ie la dezvoltarea tehnicilor empirice (iriga ii, temple, piramide etc.), cât i influen a exercitat de ei asupra tiin ei, culturii i artei grecilor, practic asupra tuturor culturilor i civiliza iilor din bazinul mediteranean.

Lucian Blaga este de p rere c punctul, linia i planul sunt acte logice limit . În aceste construc ii, opineaz el, poate apare un conflict între logic i concret. Respectivul conflict se datoreaz tendin ei de-a transpune ceva prin excelen logic în concret. Având în vedere cele afirmate mai sus, consider c i numerele intr în categoria actelor logice limit . Cum altfel decât printr-un „tur de for al gândirii matematice” (L. Blaga) putem s ne explic m, de exemplu, dezvoltarea în cascad a mul imilor de numere?

Anul VII, nr. 4(68)/2016

De la cea mai simpl mul ime de numere - cea a numerelor naturale zero (spre deosebire de indieni, grecii i romanii nu cuno teau cifra zero), s-a trecut la una mai ampl - mul imea numerelor naturale cu zero, pe urm la mul imea numerelor întregi (numerele pozitive i negative), apoi la mul imea numerelor ra ionale (rapoarte) i la cea care cuprinde radicalii - mul imea numerelor ira ionale (numite a a întrucât radicalii de ordin par din numerele negative violeaz principiile ra iunii „cumin i”), pentru ca aceast suit de mul imi din ce în ce mai cuprinz toare s continue cu mul imea numerelor reale i s se încheie cu cea a numerelor complexe.

Dac admitem c masa extrem de diversificat a numerelor adunate sub faldurile mul imii numerelor reale are contacte cu realitatea, ce coresponden e cu realitatea stabilesc numerele complexe cu componenta lor imaginar ? i totu i, în calitate de construc ii ale intelectului metalogic, numerele complexe sunt des i cu folos utilizate în aparatul teoretic de fundamentare i de verificare a concordan ei unor ipoteze cu realitatea în mecanic , electrotehnic sau fizic atomic .

La nivel logic -1 ne apare ca o contradic ie. Opera ia dobânde te sens doar dac în plan metalogic convenim (o conven ie aidoma atâtor altora) s egal m -1 cu i2. Deci i2 = -1, i3 = i2*i = -i, i4 = i3*i = -i*i = -i2 = -(-1) = +1, i iat c de aici încolo totul redevine logic, adic neantinomic cu bunul-sim matematic de mult vreme statornicit.

Dac suntem de acord cu Blaga cum c „dogma nu este ceva antilogic, ci ceva metalogic”, merit s ne întreb m dac -1 este o dogm , în general dac tiin ele (matematica, fizica etc.) î i subordoneaz anumite dogme. Nu, c ci orice tiin caut ca prin claritate, precizie i coeren s exclud antinomicul i s elucideze zonele de mister din sfera sa de cuprindere. Ori antinomicul i misterul formeaz la drept vorbind însu i con inutul dogmei, deoarece sus ine gânditorul român, „o dogm este o antinomie transfigurat , iar o antinomie poate s reprezinte i echivalentul intelectual al unui mister.” Iat de ce paradoxurile dogmatice - paradoxuri atât în plan concret, cât i în plan logic - sunt postulate în transcenden .

N.B. De men ionat c în vechime cam toate popoarele (civiliza iile) i aveau numerele lor magice. La egipteni, 3 i 7 erau asemenea cifre, care prin înmul irea lor d deau cifra sacr 21. Pentru Pitagora, sub influen a egiptean , cifra 7 era foarte potrivit la ceremoniile religioase. Tot sub influen a egiptenilor, vechii evrei î i aveau propriile cifre sacre, cu neb nuite semnifica ii cabalistice: 3,7,12,40 etc. Ele au fost preluate de cre tinism, fapt dovedit de c ile Noului Testament, unde toate apar foarte frecvent. Supersti iile vizavi de anumite cifre au transformat num rul 13 în cifr malefic , i nici m car omul zilelor noastre nu se poate sustrage în totalitate de sub povara acestui balast ce basculeaz între incon tient i supracon tient.

Theodor Aman - Vlad epe

i turcii

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Gabriela SONNENBERG (Spania)

Lumea v[zut[ de Galtung1 În ciuda vârstei sale respectabile, Johan Galtung - n scut la Oslo în 1930, fondatorul cercet rii pentru pace i mediatorul unui impresionant num r de negocieri - este o prezen tonic , plin de vitalitate, binecuvântat cu umor subtil i cu o minte sc toare, de brici. Arboreaz un zâmbet cald, deloc sfid tor, care surprinde, venind din partea unui cercet tor faimos pentru spiritul s u analitic, p trunz tor. Norvegianul cu minte ascu it , care nu se sfie te s spun lucrurilor pe nume, are darul de a lini ti spiritele deîndat ce p te în orice înc pere, dezamorsând din start eventualele inten ii de atac.

Nu-ncape îndoial c avem de-a face cu un om deosebit, a zice chiar genial.

Dup ce a scris peste 1.600 articole i 150 de c i a r mas surprinz tor de deschis vie ii din afara bibliotecilor, abordabil i pasibil de entuziasm pentru teme din cele mai diverse. Are i de ce, c ci a str tut lumean lung i-n lat, dar a r mas mereu atent, receptiv. La un moment dat se credea c a r spunde la întrebarea „unde se afl Galtung acum” ar fi pentru fizicieni o sarcin mai grea decât aceea de a stabili pozi ia unui electron.

Pân nu demult circula în cercurile academice anecdota potrivit c reia, dac te urci într-un avion i auzi pe cineva tastând febril la o ma in de scris, po i paria c Johan Galtung e la bord.

Ast zi, în era computerelor, nemaifiind

Johan Galtung 1

obligat s se deplaseze direct la fa a locului, în focarele conflictelor; acest veritabil în elept al vremurilor noastre poate exercita rolul de consultant, profesor sau scriitor direct de acas , din fa a calculatorului. Cu toate acestea, pasiunea pentru c torii nu i-a disrut, de i i se ded într-o m sur mai moderat decât în anii tinere ii. a se face c deun zi am avut nesperata ocazie de a-l asculta în Spania, conferind în fa a unui public de limb german . Pentru c da, e i poliglot, germana fiind doar una dintre cele 9 limbi pe care le st pâne te perfect!

Când scrie pe teme tiin ifice, o face în engle, dar pentru subiectele literare, cum e piesa de teatru cu protagoni tii Dumnezeu i Istoria (aten ie, la Galtung amândoi sunt personaje feminine!) î i rezerv limba matern .

Sprijinindu-se pe neobi nuit de vasta sa experien i pe volumul imens de tiin acumulat pe parcursul atâtor ani, sociologul, matematicianul, istoricul i economistul, dar i viitorologul Johan Galtung ne-a deschis pentru o sear pur i simplu poarta viitorului. Pentru mul i dintre noi, istoria e o succesiune de întâmpl ri sau, cel mult, de coinciden e stranii, dar pentru Johan Galtung e prilej de descoperi i interpreta corela ii i cauzalit i inedite. Cel târziu de la momentul în care a prezis cu o aproxima ie infim data derii zidului Berlinului, purt torul Premiului Nobel Alternativ pentru Pace Johan Galtung s-a transformat într-unul dintre cei mai aprecia i futurologi ai lumii.

Nimeni nu poate rezuma doar în câteva fraze ceea ce face, gânde te sau ce spune Galtung. În consecin , ca interlocutor, te sim i provocat pe mai multe planuri deodat , de parc fiecare fraz pe care o spune ar avea concomitent mai multe în elesuri. Încerci senza ia unei revela ii, pe care n-ai timp s-o gu ti pân la cap t, pentru c deja te vezi provocat cu o nou idee venit cu fraza ime-diat urm toare. Fascinat de construc ia mental pe vertical , te temi în acela i timp s nu pierzi cumva firul, ratând poate un subîn eles capital din urzeala mai fin a ideaticului ramificat.

Savuros e i stilul în care se exprim , une-

Aluzie la titlul capodoperei literaturii americane „Lumea v zut de Garp”, autor John Irving, carte care a dat na tere unui adev rat curent de entuzia ti, reuni i sub numele generic de „Garpomania”.

Analog, ideile lui Johan Galtung polarizeaz acum, schi ând contururile unei incipiente „Galtungmanii”.

ori cu intona ii i accente retorice de Maestru, stil neobi nuit pentru un om de tiin .

Deloc „scrobit”, Johan Galtung e capabil s fac un apropo savuros f ca vocea s -i tremure sau obrazul s -i ro easc ; doar ochii mici, mijind sc tor, tr deaz inten ia amuzant i gluma subtil , niciodat ofensatoare. Într-un cuvânt, e un adev rat deliciu, un festin al spiritului! Dup desp ire ai senza ia c -n scurt r stimp i-a d ruit un bagaj de idei a a de consistent încât ai putea îi dedici de aici înainte un sfert din via a ta, f s -i epuizezi sensurile.

Specialitatea lui Johan Galtung e schimbul de idei în afara tiparelor gândirii convenionale. În c utarea r spunsurilor veritabile, bine fundamentate, încurajeaz pe toat lumea s se lepede de p rerile prefabricate, pe care mass media ni le serve te ritmic, meninându-ne mintea ocupat cu subiecte nedemne de reflec ie. În „c mara” sa de la etajul casei din Spania, unde am avut ocazia s -l vizitez, un televizor din secolul trecut, conectat în schimb la mai multe antene parabolice moderne la extrem merge în surdin , furnizând tiri de pe programe de care mul i dintre noi nici nau auzit, din China, ri arabe sau America de Sud. În timp ce lucreaz la calculator, omulsimfonic Galtung absoarbe în mod reflex informa iile care se leag în mintea sa, formând o viziune coerent de ansamblu.

Din când în când, budistul Galtung face o pauz pentru a cânta la fluier, a bea ceva ap plat cu l mâie sau a se mi ca ni el. Chiar i în acele momente, în mintea sa ideile se aliniaz , intrând în f ga urile lor fire ti, cuate de straturile de suprafa , pân când mâne doar un sâmbure cu miez.

Dar s revenim la ...viitor. Cum arat lumea privit prin ochii unui om a a de în elept?

Surprinz tor de normal , seren , chiar dac e în continu mi care, pozitiv în ciuda evenimentelor bulversante la care asist m mai ales acum. Dup p rerea sa, sunt factori perturbatori care nu afecteaz mersul planetei, indiferent de percep ia noastr , uneori apocaliptic .

Din public au venit numeroase întreb ri, unele chiar naive, c ci e absurd s te a tep i de la cineva s prevad cu exactitate atât vi-

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

itorul Doamnei Cancelare a Germaniei, cât i termenul de expirare al SUA, sau ansele de supravie uire ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, o serie de informa ii legate de ansele modelului de guvernare al democra iei sau de efectele valului de refugia i asupra Occidentului au trezit discu ii aprige.

Am fost surprin i s afl m c durata medie de via a nordamericanilor s-a scurtat cu 5-6 ani începând din deceniul nou zeci.

Vitalitatea unui popor reflect vitalitatea statului. E semn c scade calitatea vie ii i cre te dependen a maselor fa de institu iile de stat, o situa ie care ne semnalizeaz c SUA se apropie de declin. „Iubesc republica american , dar ur sc imperiul american” este o expresie lansat de Galtung, reflectând pozi ia sa critic , anume c politica de amestec invaziv a SUA în conflictele armate de prin alte ri este o amenin are la adresa p cii mondiale. În opinia sa, acest export for at de capitalism e de fapt o continuare a politicii colonialiste din secolele trecute. Bune inten ii încolo i-ncoace, indiferent c se face în numele catolicismului sau al democra iei, interven ia armat r mâne o gre eal . adar declin... i totu i, pentru Europa, scenariul e mai optimist. De i vor mai veni nu mai pu in de cincizeci de milioane de refugia i, în majoritate musulmani, este probabil Uniunea European va d inui. Din discuiile avute de Johan Galtung cu oameni din zonele afectate de atrocit ile r zboiului din Lumea Arab reiese c nu sunt dispu i s se adapteze, ci vin spre Europa cu revendic ri i î i doresc s fie recompensa i pentru prejudiciile suferite. Mul i dintre ei consider c vestul e principalul responsabil pentru jaful sistematic care a condus la distrugerea mediului lor de via . În consecin , termenul de „val de refugia i” e neadecvat; de fapt ar fi mai bine s vorbim despre o nou migra ie a popoarelor, a a cum a existat în mai multe rânduri în trecutul îndep rtat al umanit ii.

Ne a teapt vremuri tulburi!

Potrivit lui Galtung, cauza conflictelor din prezent trebuie c utat în practicile din trecut, de aplicare a unor grani e aleatorii, artificiale, cum este cazul liniei matematic drepte trasate între Afganistan i Pakistan. Acea linie taie pur i simplu poporul pa tun în dou .

Pe cine s mai mire c majoritatea terori tilor IS provine din rândurile pa tunilor! Involuntar m-a dus gândul la frontiera absurd dintre România i Basarabia...

Tot legat de religie, dar de data aceasta de cea cre tin , Galtung a vorbit despre importan a întâlnirii dintre Papa Francisc i Patriarhul Ortodox Kiril. În opinia sa, critica acerb adus Greciei i rolul de ap isp itor

pe care-l joac actualmente aceast ar în Uniunea European se datoreaz nu doar situa iei economice dezastruoase, ci i diferen elor de mentalitate dintre adep ii ortodoxiei i ai catolicismului. Sub aspect economic, situa ia Italiei ar fi la fel de precar , dar italienii, catolici fiind, trezesc mai mult simpatie în Europa „surioar ”. Interesant i inedit punct de vedere, nu-i a a?

O apropiere e în curs de înf ptuire; un moment epocal în istoria lumii: dup mai bine de 1000 de ani, Papa i Patriarhul nu se mai consider unul pe altul întruchiparea lui Anticrist! Dar mai nimeni nu acord tirii acesteia spa iul de dezbatere cuvenit... „Privi i harta lumii!”, ne-a somat Galtung. „Peste tot pe unde se învecineaz religii sunt tensiuni, chiar dac popoarele nu mai respect riturile în mod manifest. Vezi Ucraina, Tibet etc...”

Dar cum r mâne cu eventualitatea unui Al Treilea R zboi Mondial? Apelând la o explica ie mai larg , cunoscutul fondator al Teoriei Violen ei Structurale ne-a relativizat temerile. Acum conflictele se situeaz pe alte planuri, r zboiul se poart în zona invizibil , dar are efecte mai grave decât violen a direct . Accep iunea tradi ional a termenului de „R zboi Global” nu mai este adecvat mileniului trei. Cauza dezechilibrului este selec ia pe baza competitivit ii economice, care dezechilibreaz na iuni întregi. Segmente masive ale umanit ii sufer de pe urma luptei cu arme economice, a lipsei de asisten medical i social , a accesului limitat la informa ie, educa ie, cultur , i a s cirii lente, inexorabile. Paradoxal, fenomenul pauperiz rii materiale i spirituale e mai profund i se propag mai rapid în statele avansate. În esen e vorba tot de o form de sclavie, dar mai modern , mai subtil .

Pacea nu e neap rat o stare la nivel macro, ea poate fi privit i drept component privat , individual . Regulile ei se aplic peste tot, inclusiv în via a cotidian . Am re inut adar, avizi, i câteva sfaturi pentru fericirea fiec ruia dintre noi, îndemnuri care, în linii generale pot fi utile oricui: În primul rând, indiferent de opinia arbitrului, e obligatoriu s fie ascultate toate ile implicate în conflict. Inclusiv în familie, ideal este s se discute cu fiecare separat.

Discu ia trebuie s se axeze pe modelul de urmat, pe dorin ele i idealurile fiec ruia, nu pe critica la adresa celuilalt, nici pe aspectele care par ireconciliabile.

Abia dup schi area contururilor viziunii fiec ruia a solu iei ideale se trece la identificarea punctelor în care exist convergen e.

Ele sunt fundamentul pe care se poate cl di o nou stare, care s întruneasc interesele tuturor, chiar dac la unele puncte vom fi obliga i s facem compromisuri. Numai pe

Anul VII, nr. 4(68)/2016

baza unei viziuni imaginate în avans se poate avansa con tient; altfel se merge în direc ii incompatibile, mi carea e haotic i risipa de energie epuizeaz bunele inten ii.

Bineîn eles c s-a replicat imediat c nu to i au bune inten ii i mul i nici nu permit dialogul, cum sunt fundamentali tii, care nu admit replic . „Conflictul la care lucr m acum este tocmai negocierea dintre IS i puterile vestice, deci se poate”, ne-a r spuns Johan Galtung. „Laborios proiect”, am gândit, admirând curajul...

Cineva a venit cu argumentul c viziunile nu sunt întotdeauna pozitive. Istoria e plin de tragedii cauzate de viziunile unor dictatori dispu i la atrocit i neb nuite pentru a- i atinge scopurile. Aici discu ia s-a axat pe tema condi ion rii din gândirea noastr , o gândire format la coala antagonismului dintre bine i r u, dintre alb i negru, pozitiv i negativ, corect i incorect. Pentru mine, ca românc , a fost mi tor i impresionant s -l aud pe cercet torul norvegian exemplificând cu o situa ie tr it tocmai în România (repet, în sal erau doar germani!). Ne-a vorbit despre negocierile pentru eliminarea rachetelor pe distan e medii i lungi, care amenin au pacea Europei în timpul R zboiului Rece, fiind plasate practic fa -n fa , de-o parte i de alta a grani ei dintre RDG i Germania Federal . La ce nevoie distan medie i lung , când erau practic vecine? Pu ini tiu c România a jucat un rol important în eliminarea lor, coordonând negocierile la care au participat atât speciali ti din vest, cât i din est, precum i capete luminate dintr-o Românie pe care mul i o considerau „rea” în totalitate. Pentru da, au existat i rezistat pân i în aparatul ermetic de sub Ceau escu oameni cu orizont mai larg decât spa iul delimitat strict, geografic i cronologic, în care le-a fost sortit s tr iasc . „Nu exist oameni r i, exist numai idei rele. Ca de exemplu ideea c ar exista oameni i”, spune profesorul care a predat la mai multe universit i decât oricare alt profesor universitar de pe Mapamond.

Dac reu im s descoperim acele particule de „bine” ascunse în conglomeratul de „r u”, identificând i eliminând în acela i timp „r ul” din masa de „bine”, nu ne mai mâne decât s interconect m aceste puncte, ob inând un rezultat armonic, pe care îl putem boteza generic „bine”. Nu trebuie lupt m orb, înc ânându-ne s impunem o solu ie din afar , oricât de convin i am fi c ea este ideal . „Interconecta i binele!”, acesta a fost mesajul pe care Johan Galtung ni l-a transmis la final, înainte de a se desp i de noi cu acela i zâmbet blând, misterios, retr gându-se în lumea sa de la mansarda cu vedere spre MARE.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Nicoleta MILEA

}tefan Cucu - „emblematic filolog clasic român de azi” Motto: „Clasici tii creatori de statura lui tefan Cucu dau ans oric rei culturi moderne i ulterioare. Poate mai mult decât oriunde, culturii române.” (Liviu Franga)

Lectura unei c i incit la o diversitate de abord ri tematice, determinate de impactul: autor - mesaj - cititor, din nevoia de a cunoa te, în mod special, individualitatea i personalitatea celui dintâi.

Remarcabil în acest sens este lucrarea Olimpiei Varga - tefan Cucu, universitarul i scriitorul”, ap rut la Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2015 (242 pagini), care integreaz în circuitul istorico-literar o personalitate distinct a culturii române.

La cei aptezeci de ani de existen i la aproape cincizeci de ani de activitate profesional : didactic , tiin ific i literar , conf. univ. dr. i scriitorul tefan Cucu este un nume de referin în lumea c ilor, recomandat de originalitatea interpretativ i creativ , de stilul concis i solemn, de o imens bog ie intelectual i afectiv , asem toare triumfului omului asupra tuturor vicisitudinilor vie ii, a omului cu sl biciuni (care niciodat nu-l pierd) i cu virtu i (care întotdeauna îl mântuie), de erudi ia care, con-

vertit într-un protocol imperios, l mure te probleme neelucidate sau controversate.

Aceast carte este o (re)scriere a identit ii culturale, pe care doamna dr. Olimpia Varga o realizeaz sub semnul recept rilor deosebit de favorabile, constituite în articole consistente, ce aduc importante contribu ii în exegeza operei lui tefan Cucu. „Muzeul sufletului” - poemul care deschide cartea, scris în tehnica sonetului, invit cititorul la medita ie i (de ce nu?!) la c utarea i g sirea propriei identit i, a sensului vie ii în Cuvânt: „De vrei s -nnobilezi umila-mi via ,/ Cu inima semneaz o postfa !”

Domeniile pe care le abordeaz tefan Cucu în volumele publicate, în articole, studii i eseuri sunt deosebit de variate: arheologia i istoria veche a Dobrogei, bibliologia, civiliza ia greco-roman , dreptul roman, filologia clasic , istoria, limba elin , limba latin , literatura comparat , literatura latin , literatura român , paremiologia, teologia. În domeniul crea iei literar-artistice a cultivat: poezia, portretul literar, romanul, teatrul în versuri, memorialistica, aforistica.

Dr. Olimpia Varga, Universitatea „Ovidius” din Constan a, în „Cuvânt înainte”, rturise te c a încercat s caute i s adune în acest volum „cu sprijinul universitarului i scriitorului în discu ie, aproape toate prezent rile, portretele, articolele, cronicile, recenziile, paragrafele din dic ionare consacrate activit ii tiin ifice, didactice i literare a Domniei Sale, dar, în mod deosebit, c ilor pe care le-a publicat dea lungul anilor. A reprodus, cu unele excepii, materialele «in extenso», întocmai cum au ap rut în diferite c i i periodice. În foarte pu ine cazuri este vorba de scurte referiri, de simple men ion ri ale numelui u într-o ierarhizare valoric i într-un context mai larg. A cuprins în prezentul volum i câteva materiale inedite (prezent ri critice, extrase din referate etc.), care v d

acum pentru prima dat lumina tiparului.”

Am inut s reproduc aici cu exactitate precizarea antologatoarei cu privire la cuprinsul volumului pentru c lucrarea de care ne ocup m, în acest context, ceva mai mult, poate fi considerat drept fundamental , impunând convingerea c tot ce se va scrie de acum încolo va trebui s in seama i s porneasc de la acest stadiu. În prefa a, intitulat Portretul unui clasicist, prof. univ. dr. Liviu Franga, Decanul Facult ii de Limbi i Literaturi Str ine, Universitatea din Bucure ti, ofer cititorilor, dup ce fixeaz „ramele”, „acele câteva tu e care contureaz portretul schi at al unui clasicist din zilele noastre i din acest - i nu altul!... - col al Europei. Voi scrie, a adar, despre profesorul, cercet torul-c rturar i, nu în ultimul rând, din contr - poate surprinz tor pentru stereotipul clasicistului,

Theodor Aman - Violoncel

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

forjat în epoci revolute… - , despre scriitorul tefan Cucu. Caz aparte în raport cu mersul tradi iei i, totodat , exemplu ilustrativ, pentru exact aceast epoc a noastr , de prezen a specialistului în clasicit i într-o lume care le prive te cel mult cu condescenden .”

Prefa a este i o ini iere a celor interesa i în cunoa terea i aprofundarea problematicii propuse, gândit de un specialist în domeniu i realizat din unghiul crea iei.

Pe coordonatele tradi iei clasiciste române ti, concentrate sintetic, se înscrie opera lui tefan Cucu, nu numai în tiin ele antichit ii, c ci este doct în limba elin i în limba latin , ci i în ceea ce înseamn spa iul formativ cultural postantic, de la medievalitate pân la postmodernitate. Pe bun dreptate, Liviu Franga îl define te „emblematic filolog clasic român de azi” i realizeaz o clasificare tiin ific a c ilor sale, „utile instrumente de acces direct i indirect la fundamentele Antichit ii”: Arheologia i istoria veche a Dobrogei. Bibliografie adnotat (1985, 338 p.), Manual de erotic . Texte din autori greci i latini antologate i comentate (1992, 90 p.), Dic ionar explicativ de drept roman. Termeni, principii i expresii juridice latine ti (1996, 171 p.), Limba latin pentru juri ti. Curs practic (2000, 91 p.), Dic ionar român-latin de citate biblice (2000, 177 p.), Cogito, ergo sum. Dic ionar

Theodor Aman - Peisaj din

de cuget ri latine ti i grece ti comentate (2002, 465 p.)

Dintre contribu iile istorico-literare, dou i reprezentative consemneaz Liviu Franga: Cursul de istoria literaturii latine Vol. I. De la origini pân la Caius Valerius Catullus (1994, 124 p.) i Literatura latin cre tin de la Tertullian la Fericitul Augustin (2003, 200 p.)

De la începutul carierei sale filologice, subliniaz prefa atorul c ii, i pân în prezent, tefan Cucu, în fiecare an, a sus inut cel pu in o comunicare sau a publicat un articol în amintirea lui Ovidiu, pentru care manifest un adev rat cult. I-a dedicat i o carte poetului latin, Publius Ovidius Naso i literatura român (1997, 263 p.) În tiin a literelor clasice de la noi, tefan Cucu marcheaz un moment reprezentativ prin contemporaneizarea Antichit ii.

Elocvente în acest sens sunt volumele: Actualitatea anticilor. Ecouri ale antichiii greco-latine în cultura român i universal (1994, 137 p.) i Ecouri ale literaturii latine în spa iul cultural european (2007, 306 p.)

O alt direc ie fundamental în opera lui tefan Cucu o reprezint hermeneutica intertextual , ilustrat prin dou tipuri de c i rar întâlnite în „bibliografia unui erudit clasicist”: Literatura în Dobrogea. Dic ionar biobibliografic. Vol. I - II (1997-1999, în coautorat) i Portrete literare. Scriitori i publici ti contemporani din spa iul pontic (2002, 227 p.) „Imaginarul fic iunii” este o alt form original prin care tefan Cucu exprim „tr irea Antichit ii” i aici se înscriu c ile în care cultiv poezia, romanul, teatrul în versuri, portretul literar, memorialistica: Templul cuvintelor, versuri, Constan a, Editura Muntenia, 1993, 45 p., Muzeul sufletului, versuri, Craiova, Editura Reprograph, 2001, 199 p., Ultima zi a unui filosof, roman, Constan a, Editura Ex Ponto, 2007, 194 p., Iubire târzie, roman, Constan a, Editura Ex Ponto, 2013, 160 p.

Portretul clasicistului tefan Cucu, realizat prin activitatea tiin ific i literar , este pus fa în fa cu portretul reflectat în oglinzile receptorilor: Constantin Cioroiu, Gra iela Gheorghe, Alina Capelariu, Enache Puiu, Traian Diaconescu, Radu B rbulescu, Arthur Porumboiu, Vasile Sârbu, Gheorghe I. Toh neanu, Emil DuSinaia mitra cu, George Sorescu, Marin

Anul VII, nr. 4(68-/2016

Mincu, Mihai Du escu, Valentin Ciorbea, Eugen Vintil , Marian Barbu, Livia Buzoianu, Nicolae Rotund, Nechita Runcan, Constantin Daba, Florentina Nicolae, Alina Spânu, Aurelia L pu an, Ovidiu Ghidirmic, I. Vieru, Ovidiu Dun reanu, Constan a C linescu, Constantin Miu, Ion Ro ioru, Dan Negrescu, Marina Cu a, Cristian Stancu, Laura Cojocaru, Alina Ciufu, Magdalena Vl dil .

Cele trei anexe cuprind: (1) reproduceri dup diplome, distinc ii, medalii, premii literare i culturale, (2) schi e de portret i caricaturi, (3) manuscrise în facsimil.

Aceast antologie î i dezv luie utilitatea ca instrument de lucru necesar pentru cei interesa i de receptarea culturii clasice, dar i pentru a readuce în actualitate for a modelului antic, încununând o îndelungat preocupare i o evident pasiune a eruditului tefan Cucu fa de problema abordat , relevându-ne, în acela i timp, evidenta sa vocaie tiin ific , pedagogic , literar-artistic .

O remarc pe care o facem în calitate de lectori pasiona i este aceea c intelectualul tefan Cucu tr ie te cu intensitate în paginile ii, fiind el însu i în ipostaza de personaj, des vâr it conturat, ale c rui întâmpl ri de via impresioneaz puternic.

Aceast tr tur distinctiv capteaz interesul cititorului, men inându-i treaz în permanen curiozitatea cunoa terii clasicistului integrat în zona filologic a colii române ti.

Ne al tur m i noi celor care-i recunosc meritoriile contribu ii sub raportul importan ei cunoa terii tiin ifice, a rela iei dintre realitate i fic iune, dintre experien a direct i procesul crea iei, dintre sursele nemijlocite ale oric rei scrieri i mijloacele de poten are a imagina iei.

Prin întregul ei, cartea prezentat devine un argument, dintre cele mai conving toare, care atest necesitatea i importan a lucr rilor monografice ( i consider m c acest volum este primul pas c tre o asemenea lucrare), a cunoa terii totale a omului de tiin , art i cultur .

Sentimentul responsabilit ii scrisului în fa a istoriei culturale i fermitatea cu care ia asumat aceast hot râre l-au c uzit mereu i n-au permis ra iunilor incidentale s -i sugrume credin a ferm în invincibilitatea aderului.

Un portret tiin ific dinamic, dublat de spiritul literar-artistic în ac iune fac din opera lui tefan Cucu revela ia cuvântului scris, a c rui însemn tate poate fi i mai bine îneleas prin raportare la predecesori.

Apari ia acestei c i constituie un mare câ tig, atât pentru cititorii de specialitate, cât i pentru ceilal i, fiind nu numai o lucrare de referin , dar i un document de epoc .

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Daniel MARIAN

Construc\ia apoi escalada unei ipostaze parametamorfice

Curajos voit magnetismul ca temeinic irascibilitate a materiei, dublat fiind de coloristica divers trecut peste timp a îns i vieuirii în spa ii deopotriv largi i restrânse dar niciodat potrivnice firii obi nuite cu zbuciumul lucrurilor i aceluia al lucr rilor câteodat venite de la sine alteori îns for ate de negândite împrejur ri, întotdeauna empatizând uman.

Nu e deloc pu in lucru s î i asumi declarativ i s î i mai i sus ii claritatea ideatic : „Liderul grupei mici de la gr dini a de stat nr. 2”, acea postur de la palpabil la hipnotic, cu îndr zneala caracteristic neîmprejmuit de (pre)concepte care se vede cu ochiul liber la Dan Ciupureanu.

Pe generoasa paji te poetic se pot afla de toate felurile, într-o corec ie adus realului prin ghionturi ghintuite pân în pr sele cu (auto)ironie de invidiat împ it pretutindeni chiar însu i i chiar Creatorului... „pe antierul unde lucrez nu fac nimic/ o opârl merge pe mân / uite cum te escaladez numai în trei picioare/ în week-end am fost i o maimu / freac -te pe burt în timp ce te ba i în cap/ colegii t i vor dansa mambo cu sculele în bra e (Tat l nostru carele e ti în Ceruri, car -mi i mie plasele)” (am fost o maimu ). Întrep trunderea imagistic poate merge pân în straturi extrem de profunde, acelea de care dac te apropii ri ti s r mâi o vreme

mental întemni at într-o organic form de pseudoreal cinism autoprovocat i proiectat, poate fi el i inerent firii poetului, astfel se ajunge la o categoric puternic transfigurare... „iulia este îngrijorat pentru apa-i din corp/ când era feti a asistat la zeci de înecuri/ avea o coal de hârtie pe care desena expresiile deceda ilor/ organele din corpul ei nu au expresie/ fapt pentru care bea câte dou pic turi de ap pe zi/ apoi iulia scoate o hârtie i deseneaz (Când eram mic , am c zut de pe bara de b tut covoare i/ mi-am rupt mâna. Când m-am uitat în sus, cerul era acela i.)” (iulia deseneaz ).

Acesta nu este deloc un exerci iu, mare aten ie! De-a dreptul flagrant poetic a putea spune i de ce nu hai s-o zic... „într-o noapte roxana visa c p rin ii ei sunt p rin ii ei/ c locuiesc departe într-o c su suspendat într-un copac/ printre frunze ro ii roxana s-a trezit speriat / i a fugit orbe te în camera rin ilor/ erau foarte înal i i nu mai sem nau cu ea/ roxana s-a întristat i a deschis geamul s se uite la stele/ apoi i-a acoperit

cu p rul ei aten (Într-o galaxie, merii înfloriser . Un vierme escalada un zid de cear portocaliu)” (visul roxanei).

Tabloul se ese de la sine în poveste sau povestea respir din tablou... Parada tonurilor impecabil alese pentru a se lega între ele nel sând nicigând l untricul la întâmplare, asta ar fi îndeob te de în eles. Iar mai departe, îndrept ite valen e vin s completeze jocul ini iatic al min ii cu forme i con inut f gad i neîntârziat...

Era ceva vorbire despre (auto)ironie; p i iat-o într-o exemplificare fecund : „foarte tân r locuiam în românia/ lucram în craiova la fabrica de mobil / b ie ii din cartier erau mult mai s raci/ cu banii câ tiga i dup o lude munc / m duceam cu taxiul la serviciu (Cel mai mult îmi pl cea când se împingea cu toat greutatea în/ mine, intra ca un tanc într-o mla tin aproape uscat .) (locuiam).

Cine, atunci, de ce..., conteaz doar cum.

E o destul de dificil de i pare mai bun oar transparent , împletire între tr itul, programaticul i evident imaginativul. Astfel, poezia lui Dan Ciupureanu are tendin a de a trezi nervul ceea ce în termeni absolut fire ti înseamn benefic excitare nervoas ; un fel de provocare c reia instinctiv nu îi faci fa decât acceptând-o spre parcurgere i medita ie.

Theodor Aman - Natur moart cu c

uni

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Ana-Maria TUPAN

“Umbr[ lucid[“ „O nestemat baroc , se poate spune despre cel mai recent volum de versuri al lui Ionu Caragea, umbra - ca metafor - fiind tema ale c rei varia iuni o desfac precum un evantai, sau a a cum pulverizeaz atmosfera vaporoas lumina sintez în curcubeu. E o poezie a deducerii lumii din absen , un exerci iu amintind de Heraclit, care încerca s gândeasc soarele ascunzându-l vederii. Lumina în elegerii este extras din contrariul ei, de i farmecul baroc al universului imaginar e dat, nu de pozitivul epifaniei, ca în poezia incarna ionist , ci de implozia, de infinita scindare interioar sau punere în abis a unei imagini ambivalente. Umbra lucid al tur întunericul unei lumini divizate (lux + idus, de la iduare, a diviza). Fiin a ce se desprinde din haos, sau materia ce parvine la con tiin pot fi corelative simbolice ale acestei metafore distribuite metonimic în cuprinsul unui volum de patruzeci i apte de poeme, o cifr care, din nou, al tur num rul asociat mitopoetic Crea iunii num rului crucific rii sau aneantiz rii trupului ei manifest. Supunând aceast metafor revelatoare, cum i-a spus Blaga, sau cognitiv , cum îi spun acum retoricienii, unei varia iuni fenomenologice, poetul î i demonstreaz for a imagina iei ce poate face un alai de lucruri s se ridice din neant, ca în prima zi a crea iunii. El recurge la un

tropism biblic, esând în jurul unor obiecte sau imagini umile parabole ale condi iei umane. Umbra este noaptea, complement al zilei, moartea, dublul optic al trupului ca i dublu socratic, demonic, sau angelic, este haosul originar, absen a, moartea, lipsa de sens sau existen a în afara valorilor spirituale, dar i simbolul transcenden ei la care spiritul are acces evadând din hazard i caducitate. Concentrarea fiec rui poem pe o tem i folosirea unui limbaj remarcabil de unitar i de economic prin înl turarea oric rui cuvânt redundant fac aceste poeme greu, dac nu imposibil de parafrazat. Ele au ceva din concentrarea sonetului englez, care se termin cu o idee sumativ în distihul final. Criticul se vede silit s renun e la încercarea de a lua un text în st pânire, deoarece, asemeni unei parabole biblice, poemul nu poate fi disecat, anatomizat, sensul s u degajându-se din întreg. Alteori, poemul construie te o singur metafor , care, asemeni unui atractor, cosmicizeaz elementele unei mici drame existen iale, deopotriv familiare i înstr inate... (...) Metaliteratura e un loc geometric al postmodernit ii, dar Ionu Caragea nu pare interesat de afiliere stilistic , ci de modul analogic, al complementarit ii, în care prelucreaz metafora central . Dedicând poemul Eu simt i presimt Dumnezeirea Anei Blandiana, el îl construie te astfel încât s fie o superpozi ie de stare contrar . Foarte populara Rug ciune a Anei Blandiana - în care poeta zugr ve te crea ia lumii empirice, epifania (incluzându-l i pe Isus, care a ales i a dat doar binele) - prime te o replic în cheie cuantic : nu o ipostaziere a divinit ii în om se urm re te, ci dematerializarea sa într-un univers paralel de st ri matriceale, virtuale. În „Cuvinte nepotrivite”, perfec iunea c utat de moderni ti precum Arghezi e dedus din contrariul ei în versuri care danseaz pe frânghia sub ire dintre abstract i concret, dintre un scenariu intuitiv i o fug muzical a metaforelor, în c utarea unor corelative obiective cum numea T.S. Eliot tropii s i favori i. Chipul poetului în poem este „ridat” ori de câte ori gre te me te ugul potrivirii cuvintelor... (...) Tradi ia imnic este rescris într-un poem despre întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitast nescian, holismul necuvintelor

acestuia fiind îns înlocuit de o ipostaziere interioar , a poetului în dubletul propriei contiin e de sine... (...) Aceast art poetic în negativ, definind crea ia prin afirmarea contrariului ei, confer gândirii poetice profunzime, relief, sugestivitate. Poezia e în esen joc, reprezentare, de unde dificultatea de a stabiliza lunecarea limbajului în diferite structuri de sens. Poemul din debutul volumului define te misterioasa existen a poetului ca surs de perplexitate. Ca logophoros, purtor al cuvântului apocaliptic, el aduce sabia cu t dublu a sensului literal/figurat: e „biciul de flori” al p mântului i „praful de pu al stelelor”. C lcând pe covorul ro u al propriului sânge, la bra cu „Doamna moarte”, poetul se insereaz într-un scenariu al reprezent rii care îl smulge din existen a uni, asigurându-i „multe vie i” sub tot atâtea ti retorice. El pare s înainteze printre scene reale, prezente sau istorice, c rora le descoper un posibil sens figurat. (...) Cu studiat simetrie, poetul invoc , în poemul final, Fluture cu aripi de cuvinte, un complex imagistic, cu o superpozi ie de metafore, care alc tuiesc o matrice de st ri: o râm ce înghite verdele edenic al p mântului, precum arpele biblic distrug tor, devine semnificant pentru viermele de m tase pe care poetul îl vrea transformat în fluture cu aripi de cuvinte, ce devine la rândul s u semnificant pentru zborul lui Icar, asociat deopotriv artei (labirintul ce îngr de te natura bestial ) i soarelui, luminii, în ipostaza sa poten ial thanatic . Uciga e cu adev rat sunt îns superficialitatea contemporanilor, lipsa nevoilor spirituale, c ile necitite sem nând unor morminte. Ionu Caragea ne deschide ochii asupra lumii prin care trecem i pe care o descoperim abia citind, de exemplu, despre umbr ca unic martor al întregii noastre vie i reduse la câteva amintiri, i ca unic predic ie sigur .

Este un comentariu ironic asupra fragilit ii noastre identitare, asupra memoriei limitate ce ne condamn la un prezent perpetuu sau nici atât. Imaginarul umbrei nu este totu i, la Ionu Caragea, un simptom al nihilismului, ci, dimpotriv , o poetic în sensul în care Immanuel Kant (Critica puterii de judecat ) asocia lucrului în sine, ca matrice infinit de posibilit i, doar arta.”

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Petru HAMAT

Despre un banal str[nut @în Moartea unui slujba] a lui Cehov Ac iunea de a str nuta, ca proiec ie în realitate, în cotidian, înseamn a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gur , aerul din pl mâni, printr-o mi care brusc i involuntar a mu chilor expiratori. În imaginarul literar, ca element ce creioneaz o atitudine nedemn , inferioar , o mojicie nem surabil i de neacceptat, verbul a str nuta i substantivul str nutul „simbolizeaz o manifestare a sacrului care aprob sau pedepse te, nea teptatul manifest rii sale marcând o ruptur în linia continuului temporal”1 . Ruptura, care se produce, asemenea unui efect de scen , cu o violen a actului propriu-zis, cre te tensional, în trepte ale desacraliz rii spa iului i timpului, totul într-o figur plastic neîn eleas , nejustificat , indirect supus arderii interioare, a animei, ce recunoa te dec derea, în textul Moartea unui slujba .

Discursul prozei lui Cehov se deschide într-o not extrem de pl cut , cu un deosebit sim al sond rii st rilor i tr irilor frumosului2, într-o dinamic a jocurilor cu tensiunea, creat involuntar, pentru c spectacolul piesei propune o provocare a iluziilor, numite în actul str nutului, a unei lipse de respect, fabricate în subcon tient. Nimic nu pare a anun a deznod mântul, de mai târziu, finalul, defel supus logicii naturale, presupune o exagerare, o mult prea mare umilin , o excesiv proiectare, a faptului consumat, în realitate, în cotidian, ce nu semnific altceva decât a conduce spre derizoriu i servilism, dincolo de formal.

Din titlul acestui text transpare o prim cheie de lectur , o interpretare care d sens i culoare, spectacol i ardere, unui fapt, ce nu trebuie neglijat, dar c ruia i se atribuie o not absurd , nemotivat , reflectat în gândirea uman , îngustat de societate i principii, de gesturi, a c ror motiva ie nu poate fi perceput , nu poate fi dejucat . Sensul textual este folosirea jocului termenilor, ca justificare a deciziei de a insista pe tema str nutului, în fapt, un act banal, pe care slujba ul, omul supus vicisitudinilor vie ii i care depinde de superior, nu i-l poate explica, nu-i poate g si decât un rol imoral, într-o perspectiv ap toare, sufocant , mereu, indiscret, ascuns în sufletul

omului de rând. Moartea unui slujba se încadreaz într-o arie semantic a obi nuitului, a unui fapt cotidian, banal, de la care te po i tepta s intervin i s clarifice o a teptare îndelung . Actul mor ii, ac iunea de a muri, sunt definite, în textul lui Cehov, prin umor negru, o fin i subtil punere în ecua ie a profilului psihologic uman, a omului ce refuz ru inea, propria ru ine a unui moment dificil, nea teptat, specific servilului.

Cei doi termeni, care constituie titlul, slujba (func ionar, angajat) i moartea, se înscriu, printr-o recuperare a imaginii i tensiunii, întrun univers tipic, banal i firesc, motiv pentru care, l rgind semantica limbajului comun, putem extinde discu ia spre o perspectiv a deslu irii parabolei omului, ale c rui gesturi, morale sau imorale, sunt insignifiante, nerecunoscute, ca tare ale firii naturale, supuse gre elii. Înc din primele rânduri, incipitul este cel al proiec iei în spuma unui frumos, controlat i suspect de calm i pl cut spectacol al tept rii, brusc schimbat în eveniment, nefericit, declan ator al travers rii etapelor ru inii posibile - efectuare a unei plas ri în lumea de jos, mic , îngust , a con tiin ei func ionarului, a slujba ului, care cunoa te limitele i drepturile. Remarc m plasarea protagonistului întro anumit tipologie, cea a func ionarului, a omului simplu, supus celorlal i, tipul servilului i al umilului, i care, cunoscându- i statutul, nu iese în eviden cu nimic. Este dezvoltat prototipul omului, care se bucur de pu inul proiec iei în realitate, este cel care se preocup de lucruri m runte, de lucrurile care nu dau importan , reflectate i analizate de starea de viermuire, de a teptare, de transcendere, prin taia de joc a altora, spre lumea unui vierme („cerveak”), a celor mici, m run i, nesemnificativi, dar cu con tiin („Ivan Dmitrici Cerveakov, un slujba deosebit de con tiincios”), cu acea brum de p trundere, în toposul tr irilor i tensiunilor banale, dar duse la obsesie i nemul umire, de propriul comportament, din cauza statutului pe care-l de ine.

Construc ia sedimentar a textului este întrerupt de interven ia naratorului, „Cînd deodat ...”, adic , o intrare brusc , neutr , într-

o desf urare lini tit , pentru c spectacolul, la care se asist , devine unul al ru inii i al obsesiei acesteia, este acea derulare, grav i violent , incontrolabil , a specificului naturii umane. Aceast interven ie dinamiteaz , subiacent, curgerea calm a firului narativ, omul runt, viermele, care se hr ne te din propria umilin , din propriul statut, declan eaz neprev zutul, ceea ce era natural, normal, firesc, devine, dintr-o dat , neclar, imprecis, provocator, umilitor, enervant i obsesiv. Aten ia se mut de la protagonist asupra naratorului, ca o înscenare, de atitudini i tr iri intense, provocatoare, nedeslu ite, astfel c eroul lui Cehov, viermele, ie it din propria lume organic , a obiectelor f culoare, încearc , inocent i incapabil, s rup în tainele societ ii înalte, s explice i s i controleze emo iile.

Totodat , interven ia eroului, precum i explica ia dat de acesta sunt de natur subiectiv 3. Acestea nu aduc o deslu ire a evenimentului, proiectat într-un spa iu, ale c rui coordonate se justific prin prezen , prin gesturi, care rup lini tea spectacolului la care se asist , ci propune coborârea pe treptele desacraliz rii, ale c derii în p catul ru inii, de a fi produs un lucru, de neiertat, pentru func ionarul prea mic, prea f minte, dar cu o contiin , înc , neproiectat în lumea superiorilor.

Captarea aten iei lectorului se realizeaz prin atragerea acestuia în chiar jocul textual4 , pe care naratorul îl realizeaz , implicarea direct presupune punerea în subcon tient a fiec rei tr iri i st ri, a fiec rei tensiuni, chiar dac nu este interzis s str nu i, actul simplu i motivat al stropirii celui de lâng tine înseamn iresponsabilitate, neputin de a reu i s i controlezi dinamica gesturilor.

Dinamismul textului este pus în mi care, prin intermediul unui gest, simplu i inocent5, dar inocen a nu se accept celor mici, celor care nu se pot ridica la rang superior în societate, punctul culminant al deschiderii obsesiei, care nu va lua sfâr it decât în actul ultim, moartea slujba ului, arde pe parcursul întregii perspective propuse de Cehov - func ionarul gesturilor necalificate. De i i se accept

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

scuzele, omul simplu, al c rui statut nu dep te gândirea comun , slugarnic , obsesia respectului i a neatingerii orgoliului celui superior, în elege c joaca de-a str nutul devine un artificiu de-a gata, o prefacere a identit ii, printr-o mojicie nem surat , incalificabil , astfel, Cerveakov suprim propria suflare, în fapt, propria via .

Având ca punct de pornire str nutul, în jurul c ruia graviteaz întregul discurs narativ, în continuare, sunt analizate, printr-un subtil, eficient i concret scenariu, implica iile, pe care le poate aduce un asemenea act, lipsit de importan , „Oricine str nut ”, în con tiin a cuiva. Situa ia problematic a st rii de a str nuta dezvolt , pe parcursul lecturii, o manier fin i subtil de a sonda con tiin a omului simplu, implicând, în acela i timp, i prezentarea desf ur rii evenimentelor, a neclarit ilor, pe care func ionarul nu le poate identifica, a dramei, pe care nu o distinge, precum i urrile, pe care un lucru minor le poate avea.

Observ m drama slujba ului ca pe un drum ie ire, din spectacularul înscenat, al unei societ i i al unor oameni, pentru care simplitatea nu ine de naivitate, ci de un respect dincolo de obiceiuri, de tradi ii, pentru c starea tensional , în care î i tr ie te sfâr itul protagonistul, este, în fapt, c derea din propriul destin în con tiin a, înc rcat de nemul umire i de revolt stins , o con tiin i o pierdere a identit ii, o moartea neanun at , surprins în spectacolul neîn elegerii.

Consider m c Moartea unui slujba a lui Cehov este scris ca o replic la o lume ermetic , o lume care nu în elege c starea de moment al reprezent rii trebuie tr it , acolo i atunci, i nu trebuie insistat pentru a repara un fapt banal, a c rui valoarea textual ine de absolvirea unei vine neînf ptuite, existente, dar nejustificate, prin atrac ia în mrejele destinului, al c rui final tragic denun fiin a slugarnic , omul care î i curm existen a, din lipsa reac iei la izolarea celuilalt, din lipsa unui spuns conving tor. Insisten ele lui Cerveakov, de a- i cere iertare, pentru impolite ea sa, aceea de a-l jigni, prin gestul s u, pe Brizjalov6, se încheie prin moartea celui dintâi, o moarte care nu dovede te decât lipsa unei con tiin e puternice, umane, în eleg toare, pentru c respingerea slujba ului semnific o intui ie a ceea ce urmeaz , a ceea ce se întâmpl , din cauza insuficien ei comprehensibile a omului inferior, ca statut social, ierarhic. Întregul dialog dintre cei doi este intui ie a sfâr itului, a c derii din statutul social, impus de ordinea ierarhic , astfel, Cerveakov, care, dorind cu ardoare, tr ie te pentru înf ptuirea acestui lucru, ca Brizjalov s -l ierte, pentru ceea ce f cuse.

Refuzul acestuia, respingerea ofensatoa-

re, din punctul de vedere al slujba ului, perfidia, care i se cite te în ochi, construiesc un arhetip al umilului i al incapabilului s redefineasc destinul lui i al clasei c reia îi apar ine. R spunsul nu îl mul ume te, pentru nu este capabil s p trund în substratul gesturilor i al tr irilor, al pa ilor, ce trebuie urma i, astfel, simplul fapt c superiorul, de altfel în eleg tor i a c rui reac ie este cât se poate de natural , de i îl asigur c el deja a i uitat întâmplarea7 , îl respinge, pentru c insisten ele îl agaseaz . A uita întâmplarea de tre Brizjalov devine, în proza lui Cehov, un simbol al ie irii dintr-o situa ie ridicol , banal , insuficient ca for de p trundere, dar insisten ele lui Cerveakov vor conduce la o tensiune crescând , ce pune st pânire pe derularea rela iilor dintre cei doi. Singura posibilitate de ie ire, din situa ia stânjenitoare, este moartea lui Cerveakov, drama ia sfâr it numai prin trecerea în afara spectacolului, într-un spa iu i timp ce denun orice atribute specifice naiviii, regula jocului i a dialogului r mâne suspendat , pentru c umilin a denot o tr ire profund , în care ru inea are locul ei prestabilit. În Moartea unui slujba întâlnim un amestec de statute i roluri, fiecare dintre acestea jucate, moral sau imoral, în func ie de statut i de gândirea comun , simpl , banal , individual , pentru c actul punerii în scen se poate observa în diferen a dintre persoan i personaj, dintre gest i tr ire, dintre mimic i respingere. Astfel, putem afirma c raportul dintre Ivan Dmitrici Cerveakov i Brizjalov este acela dintre omul f statut i omul cu statut, acela care prescrie rolurile, pentru c rolul lui Cerveakov este acela de a reprezenta omul simplu, dar un slujba con tiincios, iar Brizjalov, omul care conduce, consilierul de stat. Fiecare dintre cei doi are roluri predefinite, fiecare intr , la un moment dat, când în rolul de personaj, când în cel de persoan .

Moartea unui slujba ar putea fi interpretat dintr-o perspectiv dubl , prima, de gre eanevoit , de întâmplare nedorit , i în eleas ca atare, a a cum încearc s -l asigure Brizjalov pe Cerveakov, pentru c faptul consumat este identificat ca simplu mod de a dinamiza o serat frumoas , pl cut , cea de-a doua, de gre eal sub aspect al reflec iei în oglind , al unei disponibilit i, ce asum un gest necugetat, impropriu firii umane a celui inferior, a individului, pentru care gestul acesta este specific ru inii, a a cum o în elege Cerveakov, motiv pentru care insist s fie iertat de c tre consilierul de stat. Când tensiunea dintre cei doi cre te atât de mult, c niciunul nu- i poate controla propriile tr iri, intense, unul, nervozitate crescând , cel lalt, umilin i incapacitate de comprehensiune, singura solu ie pe care Brizjalov o g se te este aceea de a-l scoate afar pe Cerveakov

Anul VII, nr. 4(68)/2016

din cabinetul lui, în ciuda oric ror consecine8. Moartea vine ca o izb vire a neputin ei de a nu fi l sat s se exprime, ca o motivare a insisten elor i a dorin ei de a ac iona a a cum îi dicteaz con tiin a, specificul firii sale de om mic, supus tuturor greut ilor, vicisitudinilor vie ii, condi iei umane, atât de fragil i inadaptat omului m runt9.

Prin Moartea unui slujba , Cehov love te anumite stereotipuri, eviden iind un aspect al lumilor sociale, ce se suprapun, ai c ror reprezentan i, în realitatea cotidian , î i restrâng activitate i dinamica tr irilor i tensiunilor, încât insisten a, dus pân la gradul ultim al constrângerii, în aflarea unui r spuns, se reflect , în final, în destinul care, abia, a teapt se încadreze pe coordonata unui sfâr it, brusc i inevitabil. O punere în scen a spectacolului unei societ i i a unor tipuri de oameni, un continuum, aproape strict, al vie ii ca teatru, cu reflec ii în gândirea simpl a celor pentru care actul comprehensiunii logicii i cutumelor sociale este în afara oric ror posibilit i interpretative.

1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, (traducerea a fost f cut dup edi ia din 1969, rev zut i ad ugit , ap rut în colec ia „Bouquins”, Éditions Robert Laffont S.A., Paris, Dictionnaire des symboles. Mythes, ves, coutumes, gestes, formes, figures, couleurs, nombres, coordonatori: Micaela Sl vescu, Laureniu Zoica ) vol. 3, Ed. Artemis, Buc., 1993, p. 270.

2 „Într-o sear deosebit de frumoas , Ivan Dmitrici Cerveakov, un slujba deosebit de con tiincios edea în rîndul al doilea de fotolii i urm rea cu binoclul Clopotele din Corneville. Privea i se sim ea în culmea fericirii.”

3 „În povestiri întîlnim adesea acest cînd deodat i scriitorii au dreptate s -l foloseasc : via a este atît de plin de neprev zut!...”

4 „Cînd deodat fa a i se schimonosi, ochii îi ie ir din orbite, r suflarea i se t ie... lu binoclul de la ochi, se aplec i... hap-ci-i-iu!!! str nut - a a cum v da i i dumneavoastr seama.”

5 „Nic ieri nu este oprit s str nu i. Str nut i mujicii, i prefec ii de poli ie, ba cîteodat chiar i consilierii de stat. Oricine str nut .”

6 „[...] b trînelul care edea în fa a lui, în primul rînd de fotolii, î i tergea grijuliu chelia i ceafa, cu nu a, morm ind ceva, iar b trînelul nu era altul decît consilierul de stat Brizjalov, de la Ministerul Comunica iilor.”

7 „Spune c a uitat i îi citesc perfidia în ochi, gîndi Cerveakov, tr gînd cu coada ochiului la consilier.

Nici nu vrea s stea de vorb cu mine. Ar trebui s i explic c a fost cu totul f voia mea; c este o lege a naturii. Altfel, e în stare s i închipuie c lam scuipat într-adins. i chiar dac nu i-o închipui acum, i-o va închipui mai tîrziu!”

8 „- Ie i afar !!! - url din nou consilierul, b tînd din picior.”

9 „Cerveakov sim i c în m runtaiele lui plesne te ceva. F s mai vad i s mai aud nimic, se trase înd t spre u , coborî n ucit în strad i o porni pe jos, abia putînd s i mai mi te picioarele.

Ajuns în ne tire acas , se întinse pe divan f s i scoat uniforma i... muri.”

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dan NOREA

35 Eugen DEUTSCH

DAN NOREA

EUGEN DEUTSCH

DAN NOREA

EUGEN DEUTSCH

Barocul în muzic

Barocul în muzic

Citind un haiku

Citind un haiku

fierar meloman doar ritmuri cu barosul bine temperat

Bul meloman s-ascult o simfonie? ba!... rocku-i mai bun!

citind un haiku în cenaclul literar zeci de ochi închi i

citind un haiku cenacli tii ascult ce spun vecinii

atlet meloman în c ti la antrenament doar arta fugii

cazac meloman porne te cavalcada doar cu Katiu a

scriind un haiku degetele-amor ite de la num rat

scriind un haiku pada de pe Fuji sclipe te-n zare

pescar meloman muzica apelor prinde-un pui de somn

haijin meloman caut compozitor de ikebana

scriind un senryu ast zi sunt de poveste în toat ara

scriind un senryu cuvintele danseaz îns nu zâmbesc

Merii în floare

Merii în floare

sub meri în floare am aflat dintâi c Ana are mere

sub meri în floare o par m ia atrage pe to i

un singur turist poiana cu narcise are trei c ri

ri de munte Pietrele Doamnei râvnesc Piatra Craiului

prunii în floare în aer o arom vag de uic

perii în floare de florile m rului tept m uica

ri de munte capra vecinei neagr în cerul gurii

ri de munte to i turi tii a teapt telecabina

cire i în floare rare de petale pân’ la vecin

cire i în floare pada de pe Fuji se înc lze te

Cabana Trei Brazi la dus osea cu asfalt la-ntors trei c ri

ri de munte apte fete fac nudism pe lâng Babe

Muzeele lumii

Muzeele lumii

Înc-o petal

Înc-o petal

muzeu în Stratford lâng-un Hamlet xeroxat pana lui Shakespeare

muzeu în Stratford fantoma ce bântuie e a lui Marlowe

înc-o petal cred c nu m iube te, fi’ndc e cu so

rupând petale oare m iube te? Poate... dar eu mai pot?!

muzeul Van Gogh atent la ghid, doar ochi i (ambele) urechi

muzeu la Paris o caut pe Elena uitând Gioconda

înc-o petal ce bine se v d epii trandafirului!

rupând petale roza având numai spini e epigram ?!

muzeu în Madrid zice-un ho : o vezi p-aia?

Prad-o cu art !

muzeu la Londra dintre statui îmi place cea r mas jos

înc o frunz la Consiliul Jude ean numai portarul

rupând petale sup rat trandafirul iar m în eap

ri de munte

ri de munte

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Gheorghe A. STROIA

Un nou inspiro liric, o nou[ poveste de iubire Motto: În iubire, totul se schimb , toate devin însemnate: dintr-un nimic se na te un colos. (Tudor Arghezi) Dintotdeauna, dragostea, sentimentul cel mai „înfl rat” dintre toate, dar, cel mai adesea, motivul implicit de ridicare spre în imi sau coborâre înspre abisuri, a însufle it poe ii (o) (în)cânte pe Ea, Femeia. Iubirea este îns , de cele mai multe ori, o iubire platonic , abstract , fiin a iubit fiind idealizat / idolatrizat , o stare în care sufletul se simte bine, o piatr pre ioas în care mintea i inima îndr gostitului sculpteaz forme noi, tr turi noi, ce alc tuiesc un întreg mult mai aproape de dorin , de concretizarea unui vis.

Acestei „statui”, asemenea unei Pietà1 , poetul îi dedic râuri de poezie, îi aduce ca jertf i închinare, versuri scrise cu sângele pasiunii i i se prosterneaz precum unei zeit i. În poezia prezentului volum - Tangoul viselor, de C lin Dorin -, se resimt subtile acorduri lirice construite pe filonul celebrelor idile din pove tile nemuritoare de dragoste ale lumii, precum Penelopa i Ulisse2 (iubirea devotat , îndelung r bd toare), Isolda i Tristan3 (oponen a destinului, nemilosul ha-

zard), Julieta i Romeo4 (noble ea sacrificiului pân dincolo de moarte), Damayanti i Nala5 (frumuse ea i condescenden a iubirii). În povestea de dragoste actualizat , intitulat simplu - Tangoul Viselor, poetul este obligat s se situeze tot timpul între Scylla i Caribda6, alegând s i dep easc starea, condi ia, s i înfrunte limitele i temerile, s mearg mai departe. Personajul central al ii este C lina, o extensie a C linei lui Hyperion, un personaj imaginar, c ruia poetul îi dedic fiecare vers, fiecare gând, puterea sugestiei f când cire ii s înfloreasc sub ferestrele deschise, s creasc iarba în poienile sc ldate de soare, s umple cerurile cu stele i luceferi, toate acestea oferite iubitei.

Asemenea lui C lin (nume predestinat), pajul din arhicunoscutul poem eminescian, autorul manifest o stare de timiditate incipient , versurile fiind, de cele mai multe ori, oapte, rostiri de gând, rareori sonore precum trâmbi a victorioas din Cântarea Cânt rilor7 .

Melancolic, ubicuu afundat în triste i, poetul crede cu toat fiin a în existen a iubirii, dar este extrem de rezervat în ceea ce prive te împ rt irea acesteia de c tre un „suflet pereche”.

Prin despov rarea de barierele formalismului i propensiunea c tre notele de lirism, sensibilitate i imagina ie, visare i melancolie, prin utilizarea intui iei ca metod de cunoa tere, dar i prin dominan a accentelor puse pe libertatea i spontaneitatea de gândire i de fapt , toate acestea înroleaz poezia lui C lin Dorin în legiunea romantic . Rima i ritmul de factur clasic , anvergura strofic de 3-6, metrica de 6-11 silabe i repeti iile cuvintelor cheie pe întregul parcurs al lucr rii (estimare aproximativ ) - iubire (56 de ori), suflet (31 ori), inima (13 ori), lacrim /i (22 ori), gând/uri (41 ori), trist/e e/i (27 ori) sunt tot atâtea argumente în favoarea romantismului s u. Însu i apelativul central, numele „idolului” lina - este pronun at de peste 44 de ori, devenind îns i ra iunea

de a fi, de a crea i de a iubi, transformând iubirea în perpetuum-ul mobile al tr irii.

Lirica lui C lin Dorin prinde contur printr-un efort creator intens, autorul nefiind întotdeauna de acord cu rimele sau metrica poeziilor sale. Se reg se te târziu în noapte, rescriind versurile în momentele sale de inspira ie febril , m surând i (re)nuan ând totul, astfel încât rezultatul s confere cititorului percep ia unit ii structurale aproape perfecte. Uneori, reg sim în poeziile sale starea de conflict aparent, incon tient i independent de voin a proprie, strâns legat de dorin e refulate. Acestea au tendin a de a se manifesta în vise, ori la nivel simptomatic, ceea ce îi apropie liricul de percep ia freudian asupra erosului. Iubirea este profund , încrâncenat chiar, dar lipsa r spunsului clar na te frustr ri, autorul disimulându- i rezonabil autocontrolul.

Poezia lui C lin Dorin se na te din dorin , aceea de a crea sau recrea imaginea femeii perfecte. A se citi „perfect ” din perspectiv strict emo ional , precum o „nimf ” preg tit s corespund a tept rilor, s spund rapid provoc rilor, s iubeasc necondi ionat, s ofere tandre e i pace în momente de nelini te. Poate tocmai de aceea, poezia sa nu are corespondent feminin real, ci doar în plan afectiv-imaginativ. Cartea este o ampl pledoarie pentru iubire, o iubire de tip adolescentin, versurile c ii putând fi considerate tot atâtea r va e de amor, ce se ruiesc iubitei, la întâlnirile sub lumina alb a viselor de noapte.

Trandafiri, Tangoul stelelor, Tangoul sufletelor, Ultimul testament, Roman a linei, Singur tate, Pa i c tre nic ieri, dac ar fi s cit m câteva titluri, sau versuri precum - Ai luat cu tine doar speran e,/ Le duci în viitorul t u pierdut./ Cu o valiz plin de dorin e/ i cu iubiri tr ite de demult (...) (Când ai plecat) ori (...) Între aceste versuri, poate c te doare/ Suflarea mea s

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tii, c ve nic ea nu moare./ i tot atunci, din ziua când va fi s pier,/ Ne vom dansa iubito..., tangoul nostru-n cer. (Cenu a destinului) - pot deveni argumente suficiente pentru a da curs invita iei la lectur . Aflat la al doilea volum propriu de poezie, C lin Dorin va confirma - cu acribie - c romantismul nu este o „limb moart ”, ci un cod de comunicare viabil, c ruia nu i se va putea împotrivi, nici m car M ria-Sa... TIMPUL.

Ion C. {TEFAN

Un debut promi\[tor

1

Sculptur creat în 1499 de artistul Michelangelo Buonarroti, ce se afl la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru. Este singura lucrare semnat de Michelangelo, urmare a suspiciunii c autorul ar fi Cristoforo Solari. Semn tura poate fi zut pe centura care încinge pe diagonal pieptul Fecioarei.

2 Erou în r zboiul troian, a fost rege în Itaca i so ul Penelopei, fiica lui Icarios, cu care a avut un fiu, Telemah; 3 Legend celtic ce are ca tem principal dragostea dintre Tristan, cavaler de Cornwall, i Isolda, prin es irlandez ; 4 Eroii tragediei shakespeariene, cu acela i titlu; 5 Personaje din celebra epopee indian Mahabharata, care este, dup spusele lui Chakravarti Rajagopalachari, al turi de Ramayana, îns i sursa de for a spiritual i cultural a Indiei; 6 Mon tri mitologici, transforma i în dou stânci, formând o strâmtoare teribil piatr de încercare pentru eroii olimpieni; 7 Una dintre c ile Bibliei ebraice (sec iunea Ketuvim), poem erotic, supranumit Cântarea lui Solomon c tre Sulamita.

37

Theodor Aman - Unirea principatelor

Din ce în ce mai rar am prilejul unei întâlniri fericite cu un debut promi tor, ivinduse sub privirile mele, pe paginile unei c i alc tuite cu sinceritate i talent, ca în acest volum, Poarta liric , semnat de Maria Sturdza-Clopotaru, poet binecunoscut în Bra ov, cu o prefa l muritoare a lui Victor Gh. Stan, pre edintele Filialei de Literatur pentru Copii i Tineret a Uniunii Scriitorilor din România, directorul Editurii Destine, unde a fost tip rit aceast carte, în 2013.

Bucuria mea de a o cunoa te pe noua aspirant la izvoarele luminii se justific i se completeaz , încetul cu încetul: poeziile sale sunt datate, men ionându-se i locul unde au fost elaborate, marcând astfel un destin în devenire, nu spontan, ci preg tit cu aten ie i trud , cu o responsabilitate matur pentru cuvântul scris.

Poeta care î i adun gândurile în prima sa carte a mai publicat versuri în revistele Astra, Destine i Gazeta de Transilvania; a primit, pe parcurs, câteva premii literare i, mai ales, i-a citit cu aten ie pe Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Iulia Ha deu, Adrian P unescu i pe na ul s u literar, Victor Gh. Stan, culegând de la fiecare sugestii i taine ale scrisului, motive pentru care acum le dedic unele poezii.

Pentru sensibilitatea i delicateea versurilor sale, dar i pentru îndr zneala zborului, am g sit i alte explica ii: debutanta de acum provine de pe meleagurile însorite i tainice ale lui Mihail Sadoveanu, dar moldoveanca întreprinz toare s-a stabilit la Bra ov, ora ul de înalt patriotism al lui Andrei Mure anu; iat de ce cultiv în versurile sale sentimente cuplate de pe dou meleaguri ale rii: romantism i elan modern, precum i altele inspirate de Veronica Micle, Mihai Eminescu, Iulia Ha deu i eruditul s u tat - Bogdan Petriceicu Ha deu.

Concluzia imediat este c autoa-

rea se caut între extreme, în dualul femininmasculin, i tocmai în aceasta const farmecul crea iilor sale, adunate în aceast carte.

Desprind câteva gânduri semnificative: „Eu sunt din acel col de ar / Unde suspin o balada,/ Unde se-ngân rapsodii/ i sunt podgorii mari de vii” (Apartenen ).

Apoi, printr-o metafor iscusit , parc autodefinindu-se, autoarea ne m rturise te: „În o mie de petale/ Ce sunt strânse chibzuit,/ S-adun în elepciunea/ Duhului des vâr it” (Floarea cu o mie de petale).

Autoarea deschide astfel fereastra spre zborul cuvintelor, marcat de acest debut fericit, convingându-ne de talentul ei: „Când ai fereastra t cerii deschis / spre adev rul etern,/ soarele/ î i ine mereu/ f duin a/ de a te sc lda/ în lumin ” (Binecuvântarea luminii).

Maria Sturdza-Clopotaru este deja o poet în care ne punem întreaga speran . O tept m cu o nou carte, la fel de frumoas ca prima!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Florin M~CE{ANU

THEODOR THEODOR AMAN AMAN pictat în ar în acela i an; iar dup înf ptuirea mult râvnitului act istoric, a celebrat evenimentul cu tabloul Votul de la 24 Ianuarie. În 1858 se afl din nou la Paris. C tore te în Italia, la Roma, Vene ia, Milano, dup care se întoarce definitiv în ar i se stabile te la Bucure ti. În afar de pictura pe teme istorice, Aman a fost i un pictor al societ ii contemporane lui, un cronicar cu pensula al vremii sale. Ca

Theodor Aman - Autoportret

La 20 martie 1831, se na te, la Câmpulung-Muscel, în casa a a-zis a „condicarului”, pictorul Theodor Aman, fiu al lui Dimitrie i al Pepic i Aman, apar inând prin origine i educa ie claselor avute. Începuturile sale stau sub semnul nivelului sc zut la care se practica pictura la coala Central din Craiova, unde a avut profesor de desen pe Constantin Lecca i la Colegiul „Sf. Sava” din Bucure ti, având profesori pe A. Treboniu-Laurian, Costache Aristia, Aron Florian i Carol Wallenstein. În 1850 pleac la Paris, unde începe s studieze pictura cu Michel Martin Drolling. Un an mai târziu, dup moartea acestuia, continu studiile în atelierul lui Francois Eduard Picot unde îl are camarad pe Barbu Iscovescu. În 1853 picteaz compozi ia istoric Cea din urm noapte a lui Mihai Viteazul, pe care o trimite în ar . tore te la Constantinopol (1854), unde este primit de sultan care-i cump tabloul lia de la Olteni a, pictat în acela i an. Aici se întâlne te pentru ultima oar cu B. Iscovescu - bolnav grav. C tore te în Crimeea i se documenteaz asupra scenelor de r zboi, executând totodat mai multe schi e i câteva tablouri. În 1855 particip la Expozi ia universal din Paris cu tabloul lia de la Alma.

Se întoarce în ar , unde r mâne pân în prim vara anului urm tor. Sprijinirea unor ac iuni politice în vederea dobândirii independen ei na ionale, anticiparea unor evenimente de seam din istoria patriei, afirmarea patetic a idealurilor de libertate, iat principalele virtu i ale artei angajate a a cum o vedea i cum a practicat-o cu fervoare Aman, considerând-o pe bun dreptate o for în stare s „pun - dup expresia lui istoria în ac iune”. O dat cu între inerea campaniei pentru unirea celor dou Principate el a i venit cu tot entuziasmul în sprijinul realiz rii unit ii na ionale a românilor, cu tablourile Unirea Principatelor - pictat la Paris în 1857 i Hora Unirii la Craiova -

atare el s-a manifestat nu numai în portret, gen în care s-a realizat în mare m sur , dar i în pictura de moravuri, aceasta constituind din punct de vedere tematic un capitol foarte variat i cuprinz tor în opera lui. Având posibilitatea s cunoasc îndeaproape moravurile categoriei sociale din care f cea parte i el, putând s -i constate nu o dat viciile, vagul sufletesc, lipsa preocup rilor serioase, înregistrând-o lucid i cu perspicacitate, ca

pe un fenomen obiectiv, f s-o idealizeze, nimb, dar i f s-o vestejeasc , Aman a reu it s creeze imagini pline de adev r, în care vedem ast zi autentice documente de epoc , m rturii ale unei lumi de mult disp rute.

Faptul c tema neasc era la ordinea zilei în toat Europa, din Fran a i Spania pân în Rusia, actualitatea ei în via a economic i politic a României, locul pe carel ocup în literatura vremii, precum i orientarea progresist de totdeauna a pictorului au f cut ca el s arate, înc de tân r, un viu interes zugr virii ranului.

Este numit, în 1864, director al colii na ionale de arte frumoase care ia fiin prin decretul semnat de Alexandru Ioan Cuza la 5 octombrie, acela i an. s se bucure de aceea i aten ie de care s-au bucurat compozi ia istoric , portretul i pictura de moravuri, peisajul a ocupat totu i un loc destul de însemnat în opera lui Aman. Socotindu-l la început gen minor, ceea ce era conform cu concep ia academist , pictorul a început s se preocupe tot mai intens de redarea peisajului, pe m sur ce acesta se bucur tot mai mult de aprecieri pozitive atât în ansamblul artei europene, cât i în România, aici mai ales o dat cu succesele sun toare ob inute de Grigorescu i mai târziu de Andreescu. În sfâr it, pentru a demonstra cât de variat a fost opera lui Aman, s-ar putea aminti realiz rile lui în domeniul nudului i în cel al naturii moarte - ca pictor -, precum i încerc rile f cute de el în arta decorativ i chiar în sculptur . Ele întregesc imaginea de ansamblu a unei activit i nu numai prodigioase ca volum, dar i multilateral ca sfer de preocup ri, ceea ce a solicitat nu o dat din partea artistului (în gravur de pild ) o oper de pionierat.

Theodor Aman i-a încheiat neobosita activitate de artist i de pedagog odat cu moartea sa, la 19 august 1891, când abia împlinea vârsta de 60 de ani, el fiind considerat primul artist modern al României.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Adriana TOMONI

Trandafiri s lbateci Un zâmbet cu arome de trandafiri s lbateci, zbate spre asfin it, pe linia vie ii. Îmi cuib resc triste ile în palmele unui vis, ostenit de atâta zbucium.

Petalele l crimând, se închin timpului.

Tu, acolo departe, întorci clepsidra, ca i când ai întoarce r cinile timpului spre soare, s renasc prim vara înfloririi trandafirilor s lbateci.

Orologiul bate sacadat secundele în plutirea diafan a aromelor prinse într-o sticl de sirop de trandafiri.

Distan a unui vis Întind mâinile s te ating dar nu reu esc. ti la distan a unui vis, a dou doruri i nicio speran . Îmi plec fruntea pe tâmpla t cerii i a tept un semn care s -mi înfloreasc trandafirii s lbateci.

Privesc între filele c ii primite de la tine, petalele galbene ale trandafirilor d rui i i parc simt aroma visului nostru.

Tresar.

Mâinile mele aproape te ating.

i plâng Dac a întinde o mân , poate te-a atinge, în visul meu cu miresme de trandafiri s lbateci.

Spuneai c nu exist timp i spa iu.

Prea multe taine i totu i, miresmele vii, trezesc mierlele din amor ire. Încep s i cânte dorurile în triluri mângâietoare.

Soarele se-apropie de asfin it.

Ard trandafirii ro ii în fl rile apusului.

Respir aromele lor, din podul palmei tale i plâng.

Simfonii Simfonii de miresme trandafirii, clape albe, sidefii.

Vise alearg printre rujii trandafirilor s lbateci.

Fluturi colora i iau dorurile pe aripile lor diafane, purtându-le spre tine.

Un curcubeu s-a în at dup plânsul ploilor noastre.

Speran a îi mai pune o culoare, îmbr ându-l cu bra e de lumin .

Sem

m

Parc sem m, nu i se pare, iubitul meu de zbucium i-ncântare?

Acelea i râuri curg la mine i la tine, sub form de vinete vine.

Aceea i maci înfloresc, la magicul cuvânt: iubesc.

Parc i sprâncenele ne sunt surori,

Theodor Aman - Lupta de la Alma

uneori.

Se ridic uimite în zori.

Amândoi arginta i la tâmple, acela i aurar a vrut s ni se-ntâmple.

Spunem deodat un cuvânt, ne-am legat c-un leg mânt.

Cu dou tije de p die, pe degete de cununie.

Ne-a fost martor tot universal, de aceea ne cunoa te versul.

Un vers Mai aveam de scris un vers dar ai plecat, a a ai ales. Între noi, cuvinte grele i ploi, mângâierile i nop ile în doi.

A r mas cafeaua aburind , chipul t u trist, în oglind , cartea deschis la pagina 43, triste ile curg pe alei.

Te-a teapt la u Labrador, latr mereu i lui îi e dor.

Poate-ntr-o zi o s te-ntorci i florilor lacrimi le storci.

Cheia o las unde tii. spune-mi iubitule, vii?

tiam tiam c te voi iubi, de când prima femeie i-a iubit b rbatul. tiam c te voi iubi, de când am citit întâia dat ,,Cântarea cânt rilor”. tiam c te voi iubi, de când am în at prima rug ciune i mi s-a r spuns cu iubire.

Când ne-am întâlnit, într-o iarn cu dantele albe, doar ne-am recunoscut. tiam c e ti Tu, cel pe care-l a teptam de când s-a înfiripat prima iubire în lume.

A fost s rb toare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Iulian CHIVU

}edin\[ de breasl[ Veniamin, prezent la vernisaj, se pierdu printre simeze fiindc încerca s priceap de unul singur câte ceva folosindu-se i de vagile lui cuno tin e de art plastic , dar mai ales de cele de estetic , adic de ceea ce se nume te implicarea generalului în revelarea particularului. Simina Gorun vruse s -1conduc i s -i spun ce-a inten ionat s exprime în fiecare tablou, m car ideea. El îi mul umi manierat, fiindc inu insistent s priceap singur, s citeasc mesajul, dup cum îi m rturisi.

- Banalit i, lucruri rarefiate, mârâia el în oapt . Nu au consisten . De unde idee? i atunci de unde mesaj? Ori poate c nu m pricep eu la postmodernismul sta p tos.

Veniamin r ci îndelung printre uleiuri si acuarele i totu i se opri. Se opri la un tablou de mari dimensiuni; celelalte erau mai mult pe A4, i numai câteva pe A3.

- edin de breasl . Da, da. Titlul e interesant. Sun ca la clasicii secolului al XVIIIlea În rest, parc e edin de partid, cu activistul la prezidiu, în centru, cuprins de patos oratoric. M tem îns c judec prea simplist, ca un diletant infatuat. De fapt eu nu sunt un critic de art , sunt doar un iubitor de pictur i ar fi bine s m feresc de judec i. În definitiv ce dac am doar ceva cuno tin e de estetic utile mai mult în literatur ! Simina îmi cite te cronicile din ziarul local i se a teapt s scriu ceva despre expozi ia ei. Voi scrie doar despre evenimentul cultural pri-

lejuit de ea, nu îns o critic de art . i totu i, tabloul sta nu întâmpl tor se nume te edin de breasl . Dac m uit atent la privirile interesate ale personajelor, la îngrijor rile oamenilor, lucrurile se schimb . Îmi aduc aminte c am v zut undeva un tablou cam în aceea i idee: ni te cazaci zaporojeni adresau o scrisoare sultanului Mohammed al IV-lea al Turciei. Ideea grupului au avut-o i au cultivat-o, din câte tiu, mul i pictori începând din secolul al XV-lea, cu Giovanni Bellini. De pild , î i aminti Veniamin din spoiala lui de cultur plastic , Propov duirea Sf. Marcu.

Mai apoi, Velasquez a adus i el grupul pe evalet în ncile, sau Predarea ora ului Breda. Interesant expresivitatea fe elor celor din anturajul regelui din tabloul lui Jordaens, Regele bea. Tot din aceea i perioad , poate o mod a vremii, Rembrandt accentua i el expresivitatea celor din compania pitanului Frans Banning Cocq, în Rondul de noapte i câte altele. Fizionomia, expresivitatea i mesajul - modalit i constructive la romantici, moda tablourilor de cabinet i arta lor intelectual ... Simina Gorun exerseaz pe toate palierele picturii, în maniera tuturor curentelor. Ce vrea ea cu amalgamul sta?

Amalgam? Veniamin ezit încercând s exprime totul într-un titlu sibilinic. M tem c nu! În clipa aia fuse fulgerat de regretul c nu se l sase c uzit de Simina. Acum s-ar fi jenat s o mai solicite i deconta pre ul vaniii cu c ut ri în memorie i în acumul rile

Theodor Aman - Femeie culcat

lui din cultura plastic . De aceea se g si r it de tablourile ei. Pricepea ce e cu fiecare în parte, dar nu în elegea ideea expozi iei.

Nu putea s ating sinteza. Simina, totu i, nu e o pictori de duzin . Era convins de asta. i atunci, la ea nu sunt întâmpl toare nici dimensiunile tablourilor, nici vecin tatea lor i poate c nici pozi ia lor pe simeze... O -i cear câteva explica ii m car la final, dac totu i va fi nevoie. R mase a adar în fa a tabloului edin de breasl i c ut sprijin pe o solu ie literar ; cuvântul cheie. Atunci nu edin ar fi esen ialul, prec derea, ci breasl . Prec dere i precump nire - e o idee! Poate chiar un titlu care s apropie lucrurile pân la confuzie. Veniamin c ut deci breasla i identitatea ei. Ce breasl ? Fe ele personajelor nu trimiteau deloc c tre o edin de partid, cu personaje diferite pân la contrast, ci mai repede c tre un grup de profesioni ti. Detaliile trimit spre o lume modern , contemporan , poate chiar o lume a arti tilor. Ar putea fi pictori, ar putea fi un club, ori o edin de asocia ie. Un club nu poate fi, pentru c Simina plaseaz în centru o mas i un prezidiu. O discu ie animat . C se discut o problem serioas , incitant , e neîndoielnic. Se vede asta din privirile i din mimica personajelor. Apoi, între prezidiu i participan i este evident o oarecare animozitate, poate un conflict. A ezate fa în fa , personajele, mul imea i elita, subliniaz tocmai conflictualitatea valorilor; a ezate în grup, ar fi însemnat solidaritate, ori a a... Da, da! E interesant. i pân la urm de ce a ales Simina o astfel de tem ? Ea de fapt nici nu prea particip la edin ele lor de asocia ie. i asta nu cred c din cine tie ce vanit i; ea avea o reac ie advers cam de mult vreme fa de edin e. Au lucrat o vreme împreun , la aceea i coal i Veniamin î i amintea bine câteva m rturisiri ale ei pe chestiunea asta.

Ba, odat s-a furi at de colegi i a fugit de la o edin de partid. A alergat s prind ultimul autobuz, a alunecat pe ghe i s-a lovit serios în c dere încât a trebuit s fac ni te radiografii, c se temea de vreo fractur la clavicul ; abia î i mai mi ca mâna. Atunci a aten ionat-o radiologul s lase naiba fumatul

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii certat , mai ales c trecuse ceva vreme i spera ca timpul s fi atenuat resentimentele. Toate se petreceau acum tocmai în prezen a pre edintelui Uniunii. Mai privi cu luare aminte, doar din perspectiva asta, chipurile celor de la prezidiu. Aha, sta trebuie s fie eful, cu privirea agresiv de lup încol it, a intit asupra celei care tocmai p rea c sus ine acuza iile Siminei. Ia uite i la sta de lâng el, care se deta eaz cumva de atmosfera bine înc lzit poate tocmai pentru a putea judeca p rtinire. Probabil e chiar pre edintele.

Veniamin se opri îns pu in din analiz tocmai pentru a- i face un repro : Uite, domnule, lucrurile astea mi-ar fi sc pat i mie tot a a cum or sc pa oric ruia care nu poate face o a a letur ! Dar i a a, tabloul se remarc nu numai prin dimensiuni. Poate Simina a pus i în celelalte mesaje la fel de subtile. i pân la urm iubitorul de art plastic trebuie s se mul umeasc cu ceea ce i se ofer . Ce-i trebuie s tie c pictori a, de pild , a rememorat un moment emo ional din via a ei când se va fi r fuit cu un lider antajist, profitor; un mârlan b trân refuzat de fetele astea mai tinere cu demnitate i pân la urm dat în gât de ele prin puseul exploziv al acumul rilor care le solidarizaser pe toate femeile pân i pe b rba ii mai tineri din filial . tia se solidarizaser cu ele chiar în timpul edin ei, f s se mai team de dosarul de fost turn tor al efului.

- Uite, eu, îi zise Veniamin fostei lui colege, fi numit tabloul nu tiu dac mai inspirat, dar ceva mai acid: Declinul maharajahului.

- Ei, nici chiar a a, îi r spunse femeia. Cei care nu cunosc ca tine povestea nu ar putea motiva titlul f astfel de detalii. Apoi ajunge o m ciuc la un car de oale. Mai bine a a; edin de breasl !

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA FILIALA IA I CASA CU ABSID „Lauren iu ULICI” Ia i - Centrul civic, Str. Grigore URECHE nr. 7 Tel/fax. 0232/247.880; e-mail: usrfilialaiasi@yahoo.com www.usriasi.ro Cod IBAN: RO33 RNCB 0175 0005 0872 0001 - B.C.R. Ia i

SIMPOZION NA IONAL „Ioan Petru Culianu” Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Ia i, în parteneriat cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Ia i - Facultatea de Filosofie i tiin e Social-Politice organizeaz Simpozionul Na ional „Ioan Petru Culianu”, edi ia a XV-a. În cadrul evenimentului care va avea loc luni, 30 mai 2016, orele 14.00, la sediul USR - Filiala Ia i, Sala „Mihai Ursachi”, vor conferen ia personalit i ale culturii ie ene i vor fi înmânate diplome i distinc ii. În an acest an, s-a introdus i o sec iune dedicat lui George Bacovia (la împlinirea a 135 de ani de la na terea poetului), marcat de c tre participan i (studen i i elevi de liceu), prin câte o lucrare iconic : una inspirat din crea ia literar a lui Ioan Petru Culianu i una inspirat din crea ia poetic a lui G. Bacovia, în peni i tu (m rimea A4).

Lucr rile pot fi expediate online (pe adresa de e-mail: liviaciuperca2008@yahoo.com), pân la data de 1 mai 2016.

Rug m ca desenele s fie înso ite de urm toarele date personale: - studen i: numele i prenumele, facultatea, anul de studiu - elevi: numele i prenumele, unitatea de înv mânt, clasa, profesorul coordonator.

Concuren ii din jude ul Ia i vor prezenta cele dou desene în plic semnat, la sediul USR Ia i (tot pân la data de 1 mai 2016). Nu se percepe tax de participare.

Comisia de jurizare este format din prof. univ. dr. Nicu Gavrilu - decan al Facult ii de Filosofie i tiin e Social-Politice din cadrul Universit ii „Alex. I. Cuza” Ia i, Cassian Maria Spiridon - pre edinte al USR - Filiala Ia i i Livia Ciuperc - fondator al simpozionului. a tept m cu viu interes. Mult succes!

Theodor Aman - Flori în vas

moare. Îi zisese c are pl mânii negri, capitona i de gudroane i nicotin . O cam speriase: - Nu e de glum ! i apoi e p cat c e ti tân , Ia aminte, ia aminte, îi repetase doctorul cu o privire p rinteasc , semn c trebuia s-o îngrijoreze i pe ea chestia asta.

Se cam speriase ce e drept i fuma doar la pauza mare, când serveam surogatul la de cafea pe care îl aducea comandanta de pionieri de la cantina partidului; avea ea o rela ie acolo. Mai târziu, umbla din nou cu pachetul de Carpa i în geant . Secretarul de partid b gase de seam c nu-i plac edin ele i exact dup întâmplarea asta cu alunecu ul a pus-o în discu ia organiza iei ca s-o sanc ioneze, dar s-a ales doar cu o mustrare verbal . În toamn , Veniamin a plecat la un ziar local, iar ea la liceu, în ora , i se întâlneau destul de rar. Poate c nici la edin ele de breasl nu se duce, judec el în prip , dup antecedente. Fusese primit în uniunea lor, fusese ajutat s mearg mai întâi la ni te expozi ii colective, apoi a avut câteva „personale”, iar mai de curând îi fuseser selec ionate trei tablouri pentru o „interna ional ” la Paris.

Avea „mân ”, cum se spune printre ei, i ochi aten i, un sim acut al culorilor, dar mai ales al umbrelor i luminilor. Veniamin mai arunc o dat o privire de rutin peste personaje i abia acum b de seam c printre ele erau i femei, iar una p rea a fi chiar Simina. Sena al naibii cu ea. Î i puse ochelarii i î i vârî nasul mai aproape de pânz . Voia s nu se în ele. Da, da! Era Simina îns i, schi at din câteva tr turi bine accentuate; sobrietate, crispare, chiar vehemen . Parc î i încheiase discursul, iar acum se bucura de susinerea altor fete împr tiate prin sal , stârnite probabil tocmai de discursul ei, solidarizate cu ea. Veniamin tres ri parc la o revela ie i, cu convingerea c a descoperit o leg tur tainic a tabloului cu un eveniment din via a Siminei, se lumin la fa . Nu mai avea niciun dubiu, îns imediat dup satisfac ia asta gustat de la cap la coad î i tempera elanul; de multe ori i se întâmplase s dea curs unor impresii la primul impuls i se în elase. Constat rile erau, desigur, tardive i tot nu se înase minte. Numai Simina ar putea s -i confirme de data asta dac se în ela sau nu, or asta era o treaba grea, delicat . El auzise despre conflictul ei cu fostul ef al filialei, un zaharisit bine înr cinat în func ie, cu spatele acoperit la început de dosarul s u de la personal i mai apoi cu prejudecata oamenilor cum c tipul e tare, de unde i comportamentul lui discre ionar din consecin . Mitul lui avea s fie serios zdruncinat odat cu întâmplarea aia, cu reac ia vehement a Siminei sprijinit pe asentimentul celorlalte fete. Omul nu se a tepta la o reac ie a a de con-

41

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior La invita ie nu d du curs decât v rul Obretin, care s ri în primul tren, împreun cu Sanda, so ia sa, i sosir la Bucure ti a doua zi.

Obretin era trecut de 65 de ani, un tip nu prea înalt, cam gr suliu, i cu o chelie generoas ce-i acoperea aproape tot capul. Purta ochelari, eza i mereu pe vârful nasului, privind alternativ, când prin ei, când peste lentile, de fiecare se întreba dac chiar are nevoie de ei, ori sunt numai un obiect de recuzit . Felul s u bonom de a fi, îl f cea s aib mul i prieteni i multe contacte, adic pile, cu care se f lea ori de câte ori avea ocazia. Ie it la pensie de curând, p rea înc s tos i plin de energie. Sanda, era un altfel de caracter, chiar opus lui Obretin, sând cuplul lor s fie un mister nedezlegat pentru to i cei care îi cuno teau. Slab la trup, cu un p r negru des i lung, cu o fa uscai negricioas , cu ochi ageri ca de viezure i cu mâini pe care i le îngrijea cu mare aten ie mergând s pt mânal la manichiurist i cu care ostentativ gesticula când vorbea punându- i în eviden inelele de pe degete i culoarea ojei, care nu era niciodat aceea i de la o pt mân la alta, p rea genul de companie pe care e ti for at s -l supor i datorit obliga iilor familiale, dar de care ai fi putut s te lipse ti f ezitare la cea mai mic ocazie. Totu i, fire ager i iute la vorb , Sanda, nu o singur dat stârnise hohote de râs, ori crease momente jenante cu afirma iile ei col uroase, ori, pline de haz. Ceilal i membri ai familiei, i chiar nepotul Nic de care Ana avusese atâta grij de când divor ase, au spus c vor veni la sfâr it de s pt mân , lucru care o surprinse pe Ana Petrean, dar sfâr i prin a în elege c fiecare avea priorit ile sale, altele decât agonia so ului s u.

- De când doarme a a? dori s afle Obretin.

- De ieri dup -amiaz , îi zise Ana. - P i... sunt... 24 de ore. E normal ?

- Nu tiu. Dar ce s fac? Am încercat s -l trezesc, dar n-a fost chip. A refuzat s m nânce. N-a fost nici la toalet . Doarme încontinuu. Uite, am s încerc: - Marian, treze te-te! A sosit v rul Obretin i vrea s sta i de vor. Marian Petrean nu r spunse, respira ia sa profund nu- i schimb ritmul. Nimic nu l sa de în eles c se va trezi.

- Bine, las -l, spuse Obretin, hai s mergem în sufragerie, poate se va trezi mai încolo.

- Dac s-o mai trezi vreodat ... îndr zni Sanda, punând pe to i într-o situa ie de stupefac ie, a a cum f cea de multe ori, conform felului s u direct de a fi. Nu numai Ana fuse gata s explodeze, pentru c se înro ise toat , dar i Obretin avu impresia c de data aceasta so ia sa întrecuse m sura.

- Da’ ce-am spus? le-o lu ea înainte, f s lase impresia c regret situa ia spinoas în care intrase.

- Hai, gata! strig Obretin, privind-o dojenitor, Ajunge! Ano... pui i tu de o cafea? schimb el cât mai repede tonul i subiectul spre o direc ie mai acceptabil .

- Pun, accept Ana, oftând cu am ciune. Cristian, du-te i tu în sufragerie! ceru ea pornind gr bit spre buc rie i to i în eleser dorea s fie l sat singur pentru câteva momente.

Cuvintele Sandei fuseser ca un du rece i pentru Cristian, ceea ce îi readuse în minte întrebarea pe care i-o pusese când aflase c Obretin, împreun cu so ia sa, sosesc în grab . Ei locuiau cel mai departe, la Gala i. „Cum se face c au fost a a de promp i la aceast chemare?” gândi el. Un r spuns mai clar urma s -l afle cât de curând.

Nu dur mult i Ana sosi cu cafelele aburinde, a ezate pe un mare platou de argint, la care inea foarte mult, acesta fiind un semn de considera ie i respect pentru musafirii s i.

- Vai, ce platou frumos, încerc Sanda, parc dorind s repare gafa anterioar . E din argint adev rat?

- Da, zise Ana scurt, în timp ce servea pe fiecare, concentrat la gesturile ce avea de f cut, semn c îi cam pierise cheful s -i vorbeasc .

Datorit repezelii caracteristice, Sanda fu prima care duse cafeaua la gur . î i fripse buzele, dar schi un zâmbet for at, nevrând s se dea de gol.

- Da’ ce a tepta i? Be i i voi! l ea, totu i, s -i scape. E foarte bun ! De unde ai cump rat-o? se adres Anei în mod direct, de parar fi fost i ea gata s mearg imediat s se aprovizioneze cu o cantitate important de cafea.

- De la magazin. Cu bani î i d i ie, r spunse sec Ana, f nici car s-o priveasc . Obretin sim i nevoia s intervin pentru ca discu ia s nu ia o turnur nedorit .

- Ia spune, Ano, a i mai fost pe la ar ?

Marian Petrean era originar din Dobrogea. Dup c derea regimului comunist, reu ise s i recapete o bun parte din p mântul luat p rin ilor s i la colectivizare. Erau vreo trei hectare de teren agricol plus o vie destul de mare pe care o îngrijea ca pe ochii din cap i pe care plantase dou soiuri autohtone române ti, B beasc neagr , adus direct de la Nicore ti, din Moldova i Feteasc alb , cumrat de la Jidvei. Dac cele trei hectare le d duse în arend i primea anual o substan ial sum de bani, de vie, îns , inea personal se ocupe i s fac propriul s u vin de care era foarte mândru.

Dar, pentru c era peste cantitatea necesar consumului casei, negociase un contract cu proprietarul unui restaurant de lux din Constan a, furnizându-i acestuia surplusul de care nu avea nevoie.

Ace ti bani, dep eau pensiile lor i le generau un venit cu care tr iau suficient de bine ca s i permit nu numai s cumpere tot cei doreau, dar i s fac economii. Sumele se acumulaser peste ani, iar unii membri ai familiei îl vedeau deja milionar pe Marian Petrean, cu toate c el nu precizase niciodat câ i bani are la banc .

- Am fost acum o lun . Trebuie s s m via cât de curând. spunse Ana. Nu tiu dac Marian va putea s mai mearg la sap anul acesta.

- Uite ce m-am gândit, continu Obretin bucuros de ce auzi, ce-ar fi dac m-a ocupa eu, c tot n-am ce face acas . Iar pentru tine ar fi mai u or, ai sc pa de o grij ...

- P i, de unde atâta dorin s faci agricultur ? îl întreb mirat Ana. Tu ai avut p mânt i l-ai vândut...

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Da, e adev rat. Dar acum e altfel, sunt alte timpuri, preciza Obretin.

- i vrei via în arend ? Cât pl te ti?

- P i... a dori s mi-o dai mie cu acte, i cele trei hectare de teren arabil, c doar sunt v r cu Marian, iar de pl tit î i pl tesc eu în fiecare an dup cum o s ne în elegem i dup cum o fi produc ia. Oricum, zic eu, bani ave i, nu duce i voi lips .

Cristian asculta cu aten ie aceast discu ie. Nu se gândise prea mult la ce ar fi mo tenit de la ai s i, dac i-ar fi pierdut, deoarece câ tiga destul de bine, dar o leg tur sufleteasc sim ea pentru p mântul familiei, tia cât de important era pentru tat l s u. Chiar el îl ajutase de multe ori, cu ani în urm , la muncile câmpului. De aceea, faptul c nu era inclus în discu ie, c nu i se cerea p rerea, i se p rea nedrept. Înainte de a apuca s spun ceva, într-un mod cu totul surprinz tor, în cadrul u ii ap ru Marian Petrean. Înc îmbr cat în pijama, cu p rul r it, cu o privire aprig , cu gura încordat i buzele sub iate, ridic mâna amenin tor i cu o voce r gu it , în care se sim ea o hot râre de nezdruncinat, zise: - P mântul nu-i de vânzare! Nim nui! A i auzit? Dup moartea mea... va r mâne fiului meu!

Apoi, se întoarse i porni cu un mers ap sat spre dormitor. O lini te glacial se instala în sufragerie i pentru câteva minute nimeni nu avu curajul s o perturbe.

- Mul umesc pentru vizit , Obretin, zise Ana, dându-le de în eles întâlnirea s-a terminat. Cristian pleac mâine i avem bagaje de cut.

Câteva clipe trecur i nimeni nu mi ca.

- Hai, drag ! Ce, n-ai în eles? Nu vezi c suntem în plus, se r oi Sanda la b rbatul s u i, f s mai a tepte, se ridic luându- i geanta i porni spre u . Obretin o urm cu o oarecare ezitare.

- Poate, ar fi ceva de... încerc el s deschid o posibilitate de negociere.

- Iart -m , Obretin, îl întrerupse Ana inând capul sus, eu nu trec peste cuvântul so ului meu. Sunte i oricând bineveni i la noi, dar acest subiect consider -l încheiat.

Dup plecarea v rului Obretin i a nevestei sale, Ana Petrean rea obosit .

- Cred c am s m întind pu in pe canapeaua din sufragerie, îi zise zise ea, oftând, fiului s u. Am nevoie de odihn !

- Bine, mam , iar eu am s încep s -mi fac bagajele. Dar, în loc s porneasc spre camera sa, Cristian, a tept ca Ana s intre în sufragerie, iar apoi se îndrept spre dormitorul unde se afla tat l s u.

va urma

43

Calendar - Aprilie

Theodor Aman - Natur moart

1.04.1881 - s-a n scut Octavian Goga (m. 1938) 1.04.1900 - s-a n scut Alexandru Al. Philippide (m. 1979) 1.04.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m. 1991) 1.04.1942 - s-a n scut Gabriela Adame teanu 3.04.1940 - s-a n scut Neagu Udroiu 4.04.1992 - a murit Vintila Horia (n. 1915) 5.04.1932 - s-a n scut F nu Neagu (m. 2011) 5.04.1933 - s-a n scut Romulus Vulpescu (m. 2012) 5.04.1946 - s-a n scut George Arion 5.04.1946 - a murit Ilarie Voronca (n.1903) 6.04.1930 - s-a n scut Alexandru George (m. 2012) 6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol (n. 1908) 6.04.2002 - a murit Petru Dumitriu (n. 1924) 7.04.1952 - s-a n scut Nichita Danilov 7.04.1954 - s-a n scut Daniel Corbu 8.04.1911 - s-a n scut Emil Cioran (m. 1995) 8.04.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881) 9.04.1894 - s-a n scut Camil Petrescu (m. 1957) 9.04.1924 - s-a n scut Francisc Munteanu (m. 1993) 9.04.1961 - a murit Alexandru Kiri escu (n. 1888) 9.04.1964 - a murit Mihu Dragomir (n. 1919) 10.04.1914 - s-a n scut Maria Banu (m. 1999) 11.04.1858 - s-a n scut Barbu Delavrancea (m. 1918) 11.04.1942 - s-a n scut Virgil Mazilescu (m. 1984) 11.04.1944 - a murit Ion Minulescu (n. 1881) 12.04.1899 - s-a n scut Tudor Teodorescu-Brani te (m. 1969) 12.04.1904 - s-a n scut Mihail Steriade (m. 1993) 12.04.1940 - s-a n scut Mircea Martin 12.04.1991 - a murit Platon Pard u (n. 1934) 13.04.1936 - s-a n scut Nicolae Velea (m. 1987) 14.04.1924 - s-a n scut George Munteanu (m.2001) 14.04.1932 - a murit Iacob Negruzzi (n. 1842) 14.04.1950 - s-a n scut Daniela Cr snaru 14.04.1998 - a murit Francisc P curariu (n. 1924) 15.04.1997 - a murit Petru Cre ia (n. 1927) 16.04.1879 - s-a n scut Gala Galaction (m. 1961) 16.04.1896 - s-a n scut Tristan Tzara (m. 1963) 16.04.1935 - a murit Panait Istrati (n. 1884) 16.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Grigurcu 17.04.1895 - s-a n scut Ion Vinea (m. 1964) 17.04.1896 - a murit Traian Demetrescu (n. 1866) 17.04.1916 - s-a n scut Magda Isanos (m. 1944) 17.04.1935 - s-a n scut George B 17.04.1945 - a murit Ion Pillat (n. 1891) 18.04.1945 - s-a n scut Marius Tupan (m. 2007) 18.04.1949 - s-a n scut tefan Ioanid (m. 2009) 19.04.1847 - s-a n scut Calistrat Hoga (m. 1917) 20.04.1949 - s-a n scut Mircea Florin andru 20.04.1968 - a murit Adrian Maniu (n. 1891) 22.04.1968 - a murit George Ciprian (n. 1914) 22.04.1986 - a murit Mircea Eliade (n. 1907) 23.04.1894 - s-a n scut Gib I. Mih escu (m. 1935) 23.04.1954 - s-a n scut Octavian Soviagny 23.04.1987 - a murit Sandu Tzigara-Samurca (n. 1903) 23.04.1996 - a murit Mircea Ciobanu (n. 1940) 24.04.1911 - s-a n scut Eugen Jebeleanu (m. 1991) 24.04.1919 - s-a n scut Mihu Dragomir (m. 1964) 24.04.1977 - a murit Nagy István (n. 1904) 25.04.1953 - s-a n scut Liviu Antonesei 26.04.1922 - s-a n scut tefan Augustin Doina (m. 2002) 26.04.1963 - a murit Vasile Voiculescu (n. 1884) 27.04.1872 - a murit Ion Heliade R dulescu (n. 1802) 27.04.1954 - s-a n scut Adi Cristi 27.04.1977 - a murit Camil Baltazar (n. 1902) 28.04.2000 - a murit Ov. S. Crohm lniceanu (n. 1921) 29.04.1918 - a murit Barbu tef nescu-Delavrancea (n. 1858) 29.04.1927 - s-a n scut Virgil Cândea (m. 2007) 29.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Tomozei (m. 1997) 29.04.1975 - a murit Radu Gyr (Demetrescu) (n. 1905) 30.04.1946 - s-a n scut Passionaria Stoicescu 30.04.1955 - s-a n scut Radu C lin Cristea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Expedi\ie @în Antactica (1) – preg[tiri pentru excursia vie\ii

Aceasta-i excursia vie ii mele! Cea mai îndr znea i cea mai costisitoare. În c utare de aventuri la... sfâr itul lumii! Când te gânde ti c , uitându-te pe glob, oamenii stau la Polul Sud... cu capu-n jos i cu picioarele-n sus! * Excursiile sunt frumoase, dar i obositoare, riscante, scumpe.

Ele-s rezultatul luptei cu necunoscutul i curiozitatea. S accesezi... inaccesibilul! * Iat ce-mi scrie o poet din jude ul Olt: „La cât ai zburat tu, cred se pot ad uga la via a ta cel pu in 10 ani. Se zice c zborul cu avionul lunge te via a. O spui de parc ai merge pe Lun , de i m pot a tepta i la asta. Flor, drag , a tept timpul potrivit s m anun i...” M face s râd! * - M duc în Antarctica.

- Hai c m l sa i paf!

14 decembrie 2015 Ast -var m-antrenam pentru tropice, s rezist la soare. Acum antrenez pentru antarctice, numai s rezist la frig. M luiesc prin viscolul de la canionul Rehoboth. * Îmi scrie Tavi Blaga: „B nuiesc c sunte i înc rcat înainte de plecare. Am ni te emo ii!... Eu nu a avea curajul s merg.” Se pare nici eu! * Te apuc ame eala, parc ai fi pe alt planet ... când vezi ghe ari cât muntele ( i asta-i numai o treime de la suprafa a apei!)... Î i e team s nu cad pe tine!

Antarctica

* Un adev rat palat de ghea e Antarctica! Sau mai mult un ora în întregime de frig i viscol. Parc e ti pe alt lume, în alte timpuri.

Aurora Boreal am v zut-o i-n Alaska, în 2009... * Am oare nevoie de „viz ” pentru Antarctica?! * Ambi ia / nebunia / îndr zneala / disperarea / curiozitatea / excentricitatea de a merge i pe t râmuri antarctice... Bucuria i mânia. * Iat înc un român în Antarctica. Pe când i o Sta ie Româneasc de Cercet ri tiin ifice în Antarctica? * Aprovizionat cu m nu i sub iri (Tool Handler, 19.95$ + taxe), din sectorul mecanic, pe care s le îmbrac sub perechea de m nu i groase.

Deci, dou pereche de m nu i pe mâini. Când faci poze, ori prive ti prin binoclu, le dai jos pe cele groase. * De la mijlocul lui noiembrie mi-am preg tit plecarea. Schimb de email-uri cu argentinianul Diego... parc juc m ping-pong pe Internet! * Cump rat înc un aparat de fotografiat, Nikon Coolpix, S3700, 20.1 megapixels, lens-shift VR, 8x zoom, 4.5 - 36.0 mm, cu baterie plat , reînc rcabil , i card de 8GB. Poate face i scurte video-uri.

Am dou aparate, cel lalt, tot Nikon, dar cu baterii obi nuite AA (de 1,5 V). Mi s-a întâmplat ca bateria plat s m lase în pan când miera lumea mai drag , pierzând momente unice, i-abia seara la hotel s-o pot înc rca. * O s pt mân mi-a luat s fac toate planurile, rezerv rile, hosteluri etc. Când e ti propriul t u agent de voiaj, e mai ieftin, dar... cu taie de cap! * Mi-am procurat un bilet de 10 zile (19-28 decembrie), în valoare de 7K, 20% pl ti i înainte companiei OceanView cu Visa (cartea de credit) i 80% prin cec expediat în plic companiei Polar Cruises din ora ul Bent, statul american Oregon. Destul de târziu m-am trezit cu rezervarea, c abia am g sit bilet. Trebuia preg tit cu dou luni înainte! * Nici o excursie nu seam cu alta, zice un aforism. Va exista mereu ceva la care nu te a tep i. Surpriza e… pl cerea! * Vaccin ri se cer doar pentru cei trecu i prin zone afectate de febra galben din America de Sud. * Îmbr mintea, strâns pe piele ca un izolator, f a l sa loc la

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

* Cele 12 ri care au semnat pe 1 decembrie 1959 Tratatul Antarctic au fost: Statele Unite, URSS, Marea Britanie, Africa de Sud, Japonia, Belgia, Fran a, Norvegia, Australia, Noua Zeeland , Argentina i Chile. Tratatul a intrat în func ii depline pe 23 iunie 1961. Pân în decembrie 2014, num rul rilor care au aderat la acest tratat s-a ridicat la 50, printre care i România (în anul 1971), Bulgaria, Grecia etc. * Din cauza vân torilor excesive de foci cu blan i balene, precum i prinderea masiv a pe tilor-cu-din i, s-au impus restric ii la vânat i pescuit. Pân în prezent au fost vânate peste 10.000 de balene i au fost ucise peste 100.000 de p ri în Antarctica. * Sunt obligat s cump r asigurare medical (37$) pentru cele zece zile în Antarctica, prin compania Travelex, altfel nu-mi elibereaz documentele de croazier pe vaporul Plancius. * Asigurarea (100.000$/persoan ) în caz de urgen medical . Am luat minimum, dar în asigurarea total figura i... aducerea cadavrului u (dac mori prin Antarctica!) în ara de origine... Sinistru...! * Am fost cu ma ina câteva zile prin Arizona s -mi v d prietenii i rudele din Phoenix, Tucson, apoi la magazinele Big 5 Sporting Goods i Summit Hut, unde am g sit, în fine, ce c utam pentru Antarctica: water-proof trousers (pantaloni impermeabili, precum cei bufan i, cu ptu eal ), water-proof jackett (analog, jachet impermeabil cu ptu eal ), indispensabili i c pentru dedesubt (strânse pe piele, a a se recomand ). Total: 189.14$. Al i bani, alt distrac ie!

Nu am g sit rucsac waterproof. O s -mi caut în Ushuaia. * Ziua dinaintea plec rii e cea mai grea, cea mai plin de emo ii. Am alergat ast zi s pl tesc utilit ile înainte de termen (ca s nu m penalizeze, când m voi întoarce peste o lun ): electricitatea (21.18$), gazul (50.76$), celularul (pre-plat on-line, 20$), iar la Comcast (TV + Internet, 119.65$), am timp când m voi întoarce. Plus chiria pe ianuarie viitor (530$). Apoi, durerea de cap cu bagajul - pe care mereu mi-e lehamite s -l fac. Mig los, calculat, cu teama de a nu uita ceva... (va urma)

Theodor Aman - În gr din

pachete de aer. Lân sau m tase, nu bumbac. Mai bine dou straturi sub iri, decât un strat gros. La exterior, o jachet impermeabil atât la ap , cât i la vânt. „Nu exist vreme proast , ci îmbr minte proast ”, spune o maxim polar . * Am mai fost în croazier , dar pe Nil, când m-am dus s vizitez piramidele din Egipt (2007-2008). * Binoclu de 16x32 mm, Bushnell, magnitudine 16 (î i apropie de 16 ori; dac , îns , te ui i invers, î i îndep rteaz de 16 ori!). * Sunt i-n perioada examenelor finale cu studen ii. M gr besc s le fac pe toate. * N-am g sit în Gallup pantaloni (trousers) „water proof” (impermeabili). * Tot m reped în Phoenix s -mi vizitez prietenii din fostul lag r turcesc. * preg tesc pentru expedi ia din Antarctica. Mi-e i team , zând instruc iunile: r u de mare, ger puternic i vânt n prasnic...

Iar eu, sensibil la frig (iarna mereu r cesc), boln vicios. Bucuria, exaltarea de la început este impregnat cu sentimente de îndoial în fa a necunoscutului care m a teapt . * Tavi Blaga m-a sf tuit s -mi iau i un reportofon, fiindc n-o s pot s scriu oricând... * Cump rat de la Walmart dou carduri de memorie maxim pentru aparatele de fotografiat, de 64 GB, SanDisk (39.99$ + 8.313% taxa fiecare). * În astfel de expedi ii cu climat aspru, conteaz s ai o atitudine flexibil . S te preg te ti psihic i fizic. Ca o armat ce, plecând la lupt , e pe jum tate înfrânt dac gânde te negativ. Vremea aspr i, mai ales, întunericul prelungit î i provoac depresii... Timpul este impredictibil. A adar, trebuie s fii Nic F Fric ! * Acum, în decembrie ( i pân în luna martie), este var pe t râmul antarctic, cu temperaturi între -2° i 8°C, dar vânturile puternice î i dau percep ia unei temperaturi cu cinci grade mai joas . * În anul 1959 s-a semnat Tratatul Antarctic, prin care continentul Antarctica s-a stabilit a fi o zon de pace i cercetare tiin ific .

Apoi, în 1981 i 1994, s-au adoptat protocoale pentru protejarea mediului înconjur tor, i anume: - Nu te apropia de p ri i animale (p streaz cel pu in 5 m distan ); - Nu f zgomot care s disturbe p rile i animalele; - Nu înconjura i nu t ia calea animalelor; - Nu le hr ni i nu le atinge; - Nu distruge plantele; - Nu aduce plante i animale neantarctice în aceast zon ; - Nu arunca gunoaie; - Nu polua izvoarele i lacurile; - Nu colecta fosile, roci, coji de ou etc.; - Nu grava nume sau graffitti pe stânci. * Sta iunile tiin ifice se viziteaz numai cu permisiuni ob inute anterior. Evident, echipamentul lor nu trebuie perturbat.

45

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constantin MIU

Reporterii - i-ar gr dina s i fie!... Nu mai am nicio clip de intimitate!

- Ce- i veni, drag ? Ce-ai cu gr dina? Ce i-a mai c unat?

Floricel Ionescu î i aminti c iubita lui îi ceruse insistent s amenajeze curtea pensiunii: în spate, pe cei dou sute de metri p tra i a amenajat un solar ca la carte, unde a cultivat tot soiul de ierburi, cum spunea el la verde urile pentru ciorbe - p trunjel, m rar, leu tean, ba chiar i busuioc -, apoi ro ii, castrave i, ardei, vinete i gogo ari. De acestea se îngrija ecologista, cum îi pl cea s -i spun cu mândrie lui Carmen ibanu, care într-adev r se interesa îndeaproape i urm rea atent zilierii, lucr tori la solar, c rora le supraveghea munca dup re etarul s u: f chimicale, numai cu îngr minte naturale! În fa , pe restul de trei sute de metri - tot tra i -, angajase o firm , ca s -i fac - întro parte - o piscin , dup gusturile Carminei.

Femeia ar tase efului de lucr ri mai multe schi e, nu numai cu forma - nu-i pl ceau formele geometrice, pentru c , spunea ea, inspimonotonie -, ci chiar i cu funda ia i pozi ionarea piscinei în curte. În cealalt parte, tot ea a comandat - i Floricel Ionescu a pl tit imediat - un umbrar, care s aib într-un col un hamac, unde diva avea s r sfoiasc reviste italiene de mod , iar restul spa iului s fie ocupat de o mas mare, de 24 de persoane, la care s m nânce numai ea, el i Sorinel, fiul din a doua c torie. De jur împrejurul

umbrarului, fuseser planta i palmieri, iar spre strad , în locul banalului grilaj din fier forjat - gard viu, adus din Grecia.

Dar moftul cu gardul viu n-a durat decât vara aceea i pân pe la începutul iernii, când Carmen a început s mârâie c s-a s turat s stea numai în cas . „M sufoc între pere ii tia!” „Cum po i spune a a-ceva, când ai patru camere, cât toate zilele, plus sufrageria, de po i face curse auto, mai ceva ca de formula unu! a replicat cu n duf Floricel Ionescu. Ai vrut s fie la parter, s ai în fa a ochilor peisajul gr dinii... Dac ai fi stat la unul din etaje, unde caz m turi tii, s fi zis c ai dreptate i te sufoci în cutiile-alea de chibrituri!” „Vreau s ies în gr din , s m plimb, s alerg!” „Pe frigu’- sta, tu n-ai minte, Carmen!” „S faci bine i mâine diminea s i chemi geala ii i s scoat gardu’ viu!” i ce vrei s pun în loc?” p ru foarte interesat Florin. „Nu pui nimic... Zide ti!” „Ce s zidesc?” „Închizi tot!... O s avem piscin acoperit i cu ap cald , iarna. i pentru c tot a dat frigu’, s faci bine i s încastrezi calorifere pe to i pere ii.” „Al’ ceva, mai dore te doamna?” „Central separat”... i acoperi ul s fie glisant, ca la var s avem soare. Vreau s bronzez uniform!”

Theodor Aman - Peisaj cu râu i copaci

„Da’, ce biiine te-ai gândit!” f cuse admirativ b rbatul.

Numai c în vara urm toare, iar au început mofturile. L-a pus pe bietul om s d râme pere ii i s pun iar gard viu. În locul palmierilor, fuseser planta i smochini, curmali, mandarini i portocali. Carmen ibanu se specializase în dulce uri i compoturi din fructele acestor copaci exotici, preg tite dup un re etar eco.

- S nu-mi spui c iar vrei s te-nchizi dup ziduri!...

- tii cum facem, Floricel, ca s nu te mai pun la cheltuieli sezoniere?

- Ia, spune, ce-ai mai visat?

- M-am gândit la Nastratin Hogea... tii sta, ca s scape de gura vecinilor i a prie-tenilor, c rora nu le pl cea spre ce punct cardinal orientase cuptorul de pâine, l-a pus pe rotile i-l sucea dup pofta luia ce venea în vizit i- i d dea cu presupusu’... O s dai comand de pere i glisan i: iarna îi întindem, iar vara îi facem armonic .

- Ar fi o idee...

- i dac tot facem cheltuiala-asta, hai s fim ni te oameni practici i s dot m piscina cu pardoseal - tot glisant .

- De ce, drag ?

- M gândeam s -l scoatem în lume pe Sorinel... Tot a f cut cursurile-alea de pictur , deschid în iarna-asta prima lui expozi ie - Aaa, am priceput!... Va fi ceva inedit: tablourile o s le expun pe pardoseala de la piscin ...

- Ai s -l pupe mama, c e de tept!... i dac are succes i le vinde, continu femeia, o s ne recuper m din banii investi i. * Carmen ibanu a f cut pe dracu’-n patru i a intrat pe fir cu o redactor de la revista Casa de lux. A invitat-o la pensiunea lui Floricel al ei i i-a spus c poate s stea m car o pt mân la ei, ca s se documenteze la fa a locului despre felul cum ar trebui s arate o locuin eminamente ecologic i apoi s fac un reportaj tr snet. Redactora respectiv i-a spus c dac vrea un reportaj în serial, care apar în mai multe numere consecutive

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ale revistei, o s vin cu logodnicul ei, un fotograf meseria . „Degeaba scriu eu reportajul i oricât de bine documentat ar fi, dac cititorii nu g sesc i poze; n-or s fie dornici s vad pensiunea!” a încercat ea s o conving . Carmen ibanu nici n-a mai stat pe gânduri i sa-nvoit s vin i logodnicul redactorei, dar neap rat s fac poze, multe, multe poze.

- Instantaneele s le ia în timp ce eu î i dau explica ii despre fiecare component a pensiunii, dori Carmen ibanu, pe când î i invitase musafirii la masa mare din gr din .

- Ave i perfect dreptate, doamn , încuviin fotograful. Capt m aten ia cititorilor cu fotografii în care o s fi i number one adic un fel de ghid turistic...

- Aici, ai nimerit-o! se gudur gazda. Eu am i coala de ghizi, iar Floricel al meu are o firm de turism.

- Da-da, se-nveseli redactora, o s fi i ghid în propria cas , pensiune sau cum vre i s -i spune i!

St teau la mas de mai bine de trei ore i teptau cu ner bdare s li se aduc de mâncare. Fotograful începuse s se joace cu tacâmurile, ca s -i atrag aten ia gazdei, dar ea parc nici nu-l lua în seam , nici m car faptul reportera consumase toate erve elele din suport, f când tot felul de obiecte: avioane, pahare, solni e, pe care le în irase sub nasul celei preocupate de cum o s arate în poze.

- Avem i noi un feed back de la buc rie? se interes reportera.

Carmen ibanu p ru c abia atunci se treze te din visarea cu ochii deschi i. Se ridic i se îndrept alene spre buc rie.

- Îmi pare r u, azi nu avem decât ostropel i cartofi la cuptor, se scuz Carmen. * La plecare, reportera a fost aten ionat trimit zece exemplare din numerele revistei, în care o s apar acel reportaj, c vrea s dea i la cuno tin e. Într-o sear , Floricel Ionescu o g si pe Carmen neagr de sup rare.

- A dracu’, oap ! ip ea. A stat o lun pe capu’ meu, cu h ndr u’- la i acu’ v d c i-a b tut joc! rbatul lu revista, pe care Carmen ibanu i-o întinse. În josul paginii, abia putu citeasc un anun de trei rânduri, cu litere de-o chioap , despre pensiunea lor.

- De mâine, m-apuc s -nv !

- Iar?... Nu te-ai s turat?

- O s dau la jurnalism! decret ea. Iar tu - o s fii fotograf!

- Da’, ce-ai de gând?

- Cât sunt eu la cursuri, tu te ocupi de revist ... Te duci la Camera de Comer i la Ministeru’ Culturii i iei aprob ri pentru o revist de familie... Ne facem reporteri!

47

Cornel GALBEN

Gh. D. Apostol (1886-1971) La începutul lui aprilie se n tea în Bac u, acum 130 de ani, poetul Gh. D. Apostol. i-a început studiile în ora ul natal, între anii 1895 i 1905 fiind elev al Gimnaziului de B ie i „Principele Ferdinand”, unde i-a avut printre profesori pe I. Chiru, la limba român , Panait Topliceanu, la limba latin , i scriitorul D. D. tr canu, la istorie. Urmeaz apoi cursurile Facult ii de Drept a Universit ii din Ia i, dup absolvire practicând avocatura i magistratura în urbea lui Bacovia, coleg de barou fiindu-i gazetarul i prozatorul I. I. Stoican. A debutat ca poet la 21 ani, sub girul lui t. O. Iosif, cel care i-a înlesnit apari ia în revista Sem torul, iar editorial peste mai bine de un deceniu, când public volumul de versuri rii mele (Tipografia Gheorghiu, Piatra Neam , 1918). Absorbit de disputele din barou i de campaniile gazet re ti, dup 1920 a revenit doar sporadic la poezie, de i numele s u nu a lipsit din coloanele principalelor publica ii b uane ale vremii - Chemarea, Bac ul, Ateneul Cultural, Curentul Bac ului, Gazeta Bac ului - ori ale celor din afara jude ului, între care amintim Aurora, Dacia i ara noastr . În revista lui Grigore Tabacaru i George Bacovia, bun oar , a publicat doar trei poezii (Frunz ve ted , Carpa ilor, Plugarul), cu influen e simboliste evidente. Tributar epocii în ceea ce

prive te modelele literare, s-a num rat printre cânt re ii dureroasei epopei a primului r zboi mondial, l sând posterit ii poeme citabile i ast zi, prin care i-a exprimat convingerile i credin a c românii vor beneficia de o pace favorabil lor i de o schimbare social progresist (Pr bu ire, Vulcanul de ur , Ad vitam aeternam, Deo gratios, Fiat lux, Carpa ilor, Doin ). În 1932 i-a adunat crea ia poetic în volumele Din cartea amintirii.

Vânt de prim var (vol. I, Tipografia Serafica, Bac u, 1932) i Cântecul iluziilor (Bac u, 1932), primite foarte amabil de Ioan Bianu, „bibliotecarul” Academiei Române, dar i de pu inii intelectuali ai ora ului de ba tin . Dup cea de a doua mare conflagra ie mondial a colaborat cu noua publica ie Lupt torul (1946-1953) i cu redac ia revistei Ateneu, în paginile c reia evoc , împreun cu prozatorul Alexandru endrea, Amintirea marelui poet de la Ateneul Cultural i public poeziile Lui G. Bacovia i Unirea. Cititorul poeziei postume Din adâncime (Ateneu, februarie 1973) va deduce lesne c , la senectute, nu mai credea în destinul s u poetic, sim indu- i „inima ars ”.

Aidoma lui Ion Amaru, a l sat, la rându-i, câteva semne edificatoare pentru evolu ia tagmei intelectualit ii b uane, cople it de „voca ia îndeletnicirilor lucrative”.

Theodor Aman - Pe teras la Sinaia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Paula ROMANESCU

La Roma s[ duci drumul t[u cu tine...

(Jurnal dintr-o c -V-

torie)

Miercuri 21 aprilie 2004. cu-atâtea în elesuri de-ai fi zis c pentru el graiul-grai se va fi retras în M-am profilat pe muzee. Tot plou f încetare zi i noapte... cerea de dinainte de Cuvânt...

Muzeul de Art Etrusc din Valle Giulia din Roma pare un imens i-a fost o alt prim var . Era în anul 1987. Nucul crescuse viguros sarcofag în care sunt depozitate vase de ceramic m iestrit decoi- i preg tea o nou înmugurire... Tata l-a îmbr at cu privirea de rate, bijuterii din aur i argint lucrate în filigran atât de fin c nu-i de pe prispa casei unde-i pl cea s se odihneasc în zilele cu soare... mirare c me terii f urari î i pierdeau vederea dup vârsta de treizeci - Ei, ar cam fi timpul, a îngânat ca pentru sine... de ani, urne funerare din ceramic policrom - unele în form de i timpul a venit... prunc înf at, ca i cum întoarcerea în lutul din care omul a fost f cut Acum, la Muzeul de Art Etrusc , gândul meu îndeamn inima de Marele Sculptor al universului trebuia s însemne reg sirea para-l a eze i pe tata aici, printre umbrele mutate în sarcofage - trundisiac a formei primordiale de care ne tot lep m cu fiecare vârst - chiuri de copaci, ca m car astfel s vad i el Roma aceasta orgolioas anotimp pân intr m în iarna marelui pustiu. pe care n-a apucat s-o vad în toat via a lui trudit .

O urn avea chiar form de c scioar . Este de presupus c dusul În curtea interioar a muzeului - trandafiri f spini - peonii, în de pe lume, mutat în stea cu sufletul, i-ar fi dorit întru ve nica odih- vase mari de lemn, ca ni te leandri alb-ro ii, pe gazonul bine între inut, a trupului pieritor un spa iu familiar, a a cum avusese în efemera cu iarba înmiresmat de r coare i ape. Trec f grab (de ce m-a lui trecere sub soare i, care-i fusese singurul paradis tiut. Dar din- gr bi?) din imperiul fastuos al artei ce se m soar cu milenii, în imtre toate, cea mai „primitoare” mi s-a p rut aceea în form de sicriu periul firului de iarb care de-o ve nicie tie s creasc -n legea lui, cioplit într-un vânjos trunchi de copac ale c rui râuri de seve r mase mai cu seam dup ce coasa a trecut... încrustate în cercurile-ani, ca ni te bra e de mam , înv luiau trupul Între dou vizite prin muzee, m abat prin câte o biseric . Întâlnesc unui b rbat înalt, tân r, (cu siguran poet, dac i-a ales astfel de de fiecare dat cuno tin e vechi: Bernini, Pinturiccio, Tintoretto, ad post!) pe care nu-i deloc greu s mi-l închipui frumos, cu zâmbet Rafaello... Sunt i dintre cei ne tiu i (de mine!) care îmi dau o idee itor pentru care stau m rturie din ii lui de fiar tân , cu plete despre celebritate/anonimat. negre de zbur tor pentru care vor fi visat în nop i cu lun frumoasele Cu siguran noi - românii înc nu ne-am dezobi nuit de a „vedea” din vremi mai f vise... N-o fi fost cumva chiar str mo ul poetului lumea prin h i i stampe a a cum ne era îng duit într-o vreme care de la Lancr mul nostru - „sat de lacrimi f leac”, poetul care tia ca s-a nimerit s fie chiar spa iul/timp al vie ii noastre. De aceea acum nimeni altul s „guste” pacea i lini tea „aceea” doar ad stând la libertatea ne-a ame it, tot la acele repere cultural-artistice ne raumbra gorunului din margine de codru, gorun în trupul c ruia port m. Numai c , în locul unui album de art , „r sfoim” câte un „auzea” crescând sicriul s u, „cu fiecare clip care trece...”? muzeu, batem cu pasul caldarâmul unor locuri la care vom fi visat, Uluitor i împ tesc sicriu! Îmi vine în minte surâsul cald al tatei când a descoperit în iarba casei noastre de la ule tii de Arge , „de din vale de Rovine”, un pui de nuc ivit din întâmplare desigur, când vreo pas re din cele care nu pleac spre ri de soare pline la vreme de bejenii, o fi sc pat din cioc râvnitul fruct pe care p mântul cuminte l-a primit, înviindu-l la vremea sorocit . Apoi grija cu care tata a mutat firava zeitate vegetal într-un loc însorit din gr din spunându-mi c dac lâng casa ta apare un pui de nuc, este semnul pe care Dumnezeu i-l trimite cât s tii c atunci când trunchiul pomului va ajunge la fel de gros ca talia celui care l-a s dit, înseamn acesta cam tre-buie s plece... L-am privit cu aten ie. Tata, sub ire ca un plop uitat în margine de crâng, nu zâmbea. Preg tea cu grij groapa în care micul nuc urma s i Muzeul de Art Etrusc din Roma afle rost de cre tere... Doar privirea lui era

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

din statutul de omule i-juc rie într-o lume de adul i scor i. Pân s tiind c acestea ne r mân un fel de paradis interzis nu din p toasa în eleag i unii i al ii marea p leal , se mul umesc cu pove ti în noastr nevoie de a devora fructul oprit ci din ra iunea c fructele care de cele mai multe ori binele iese înving tor. Pove ti!...

Ce mesaj ar trebui s ne transmit acest Hercule adult al lui Anmâniei noastre vor exploda cândva cu întregul e afodaj al lumii cutonio Canova (1757-1822), surprins în încle tare cu Hidra, de nu noscute...

Pe Via Apia trecutul se p streaz i sub forma unui mausoleu de permanenta lupt a bietului om (fie el i Hercule!) cu caracati a cea form cilindric , cu diametrul de 20 de metri, unde odihne te Cecilia cu o mie de capete a r ului cel niciodat pe de-a-ntregul învins!

Iat i Lupoaica - mam adoptiv a lep da ilor prunci Romulus Metella (o fi fost chiar atât de gr su ?), so ia generalului roman i Remus, fiii lui Marte i ai Reei Silvia, dintre care, cel dintâi - Romulus, Crasus cel avid de bog ii pe care i le-a însu it din averea proscri ilor (deloc s cu i nici ace tia), înving tor al lui Spartacus în anul 71 potrivit legendei, a devenit fondatorul i primul rege al Romei (753înainte de Cristos, consul prin anul 70, membru al primului triumvirat, 715), trasând cu plugul o brazd sub form de p trat în care s-a fost împreun cu Pompei i Cezar, în anul 60, guvernator în Siria (55), creat Roma quadrata.

Dar iat c i de data aceasta „hidra” î i ridic un c or: Remus, voind mereu mai mult putere i bog ie (meteahn de care sufer i mas f coledzi (cum ar zice Dandanache cel Agami dintr-o alt ast zi to i coco ii pe treptele blestemate ale puterii din lumea întreag ) i, sfâr ind prin a fi asasinat în anul 53 (aviz nes tuilor de poveste), trece linia de demarca ie stabilit de regalul s u frate iar putere de pe la noi, de i pedeapsa cu moartea a fost abolit prin lege acesta (din dragoste fratern , desigur!), vrând s fac s le intre în dup acel 25 Decembrie 1989, când cu zidul caz rmii de la Târgovi te: cap i altora care ar face ca el ce-i a teapt , îl las f cap... În Latium, între dou coline ale Capitoliului, Romulus a amenajat aten ie s nu v îneca i când ...înfuleca i cu polonicul icrele negre, atunci un ad post pentru to i vagabonzii - „boschetari” de vi veche, nu r ci i la gât când ampania va fi stat prea mult la ghea i, s nu v trezi i din be ia tuturor sim urilor intra i la ap prin vreun oameni f un acoperi deasupra capului, r ma i adic dincolo de „hotel” f stele, cam jil vior i supraaglomerat, ba chiar i cu ceva zidurile cet ii. Dar cum ace tia erau cam prea mul i i se plictiseau de moarte povestindu- i mereu acelea i „ispr vi b rb te ti” care gratii pe la u i, pe la ferestre...)

Pe Cecilia Metella aveam s-o întâlnesc la Muzeul de Art Mo- nu-i mai amuzau deloc, s-a pus la cale organizarea unui divertisment dern în chip de boemien cu cercei mari, rotunzi, sculptat în bronz foarte pe placul masculilor din toate timpurile - r pirea de femei. i-a brun prin veacul al XIX-lea pe sfâr ite de Giulio Tadolini (1849- fost s fie cea a Sabinelor. ele (ori so ii lor r ma i cu buza umflat ) aveau s porneasc 1913), a ezat lâng un Iulius Cezar tân r, sculptat la rândul lui în zmeri împotriva r pitorilor este de la sine în eles dar, la fel de bine acela i bronz tuciuriu de Benedetto Civiletti (1845-1899), a ezat lene pe o blan de leu. Lâng amintitele „personaje” bronzite, trufa e, de-n eles este c dup orice r zboi, urmeaz i o pace sau m car un armisti iu cât s i mai trag vitejii sufletul... convinse parc de faptul c moartea n-ar îndr zni s le fac vreodat Între timp Sabinele r pite au prins a se îndr gosti de r pitori i semn, m întâmpin o Eulalia crucificat (nu se mai tie pentru care vin ), fecioar martir din Merida (Spania), tr itoare pe vremea lui uite a a au tr it ferici i pân ... Vedem noi pân când!

Lupoaica legendar , cu puii de om neajutora i i înfometa i, prinMaximilian (303-304), sculptur de Emilio Franceschi (1839-1890).

Despre Sfânta Eulalia se p streaz la biblioteca din Valencia un frag- zând cu gura izvorul laptelui „mamei surogat” (dar mam adev rat ment de 29 de versuri dintr-un poem din secolul al IX-lea, considerat nu biped n uc gata s i trimit pe apa sâmbetei progeniturile!), cel mai vechi document de poezie francez , oper anonim scris de este investit de autorul sculptor Alfonso Bazico (1825-1901) cu vreun c lug ra îndr gostit, aflat (din gre eal de calcul al zilelor atâta for expresiv de-ai zice c este gata s sfâ ie cu t ul privirii fericite ale vie ii) între zidurile aba iei de la Saint-Amand... M întreb pe orice intrus care ar îndr zni s se apropie de „puii ei”.

Ce r scolitoare lec ie de iubire matern ! de ce n-o fi g sit sculptorul târziu s fac i „portretul” anonimului i exist pe lume mame care- i leap pruncii... lug r care a cântat-o pe frumoasa Eulalia fecioar , nemurindu-i Lâng lupoaica legendar , un Pygmalion uluit, pictur de Giulio amintirea. Ce bine le-ar fi stat împreun m rturisind pre limba pietrei iubirea lor ce nu tie de cuvinte nici de opreli ti monahale - iubirea Bargellini (1869-1936), acoperindu- i ochii în fa a str lucitorului chip al Galateei care, de pe soclul unde sculptorul o a ezase dup ce va fi care face i desface-n lume toate...

Tot aici, un Giordano Bruno - oper a sculptorului Ettore Ferrari (1848-1929), domin monumental lumea de marmur i bronz în vreme ce p mântul tot continu s se roteasc odat cu umbrele celor care-au fost, cu noi cei care suntem, spre cei care vor veni de-a pururi pân când va mai r mâne poate un singur cuvânt tor care s tie ce este cu acel e pur si muove... de nu cumva, cum spune poetul Jules Supervielle (1884-1960), „Cândva acest p mânt nu va mai fi / decât un spa iu orb ce se rote te / între întuneric i lumin ...[...] // În locul crângului de-alt’dat / un cântec s-o în a-n t rii: / Nimeni n-o ti de unde vine / nimeni no fi atunci s-o tie / doar Dumnezeu va îngâna: E-o ciocârlie...”

Legendele sunt pove ti cu care oamenii adul i î i îndulcesc amarul de-a fi pierdut privilegiul de a r mâne copii iar copiii î i Cicero îl Denun pe Catilina - fresc de Cesare Maccari înfl reaz imagina ia dorind s scape odat

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ispr vit s-o creeze, îi întinde acestuia cu bra ul stâng un trandafir ro u ca sângele clocotind de iubire nest vilit .

Ce s-a mai întâmplat cu pârdalnica lor iubire ne spune tot legenda - poveste pe care o repet în felul s u orice fiin îndr gostit carei vede chipul nev zut al sufletului r sfrânt în ochii f seam n ai iubirii cu chip de om.

Aveam s-o rescriu i eu în felul meu, convins c orice femeie este o Galatee pe care iubirea unui b rbat o face s devin cea mai frumoas dintre frumoase. Era pe vremea când EL nu m mai vedea...

Ori poate eu nu mai tiam s -L v d... „Ai dat f pturii mele un trup. / La rândul meu, eu i-am st lm cit / Gândul înalt, himeric / În miez cald de cuvânt / Cu un strop de-ntuneric / Str fulgerat de lun sidefie / Iar ochii mei fântâni de ap vie / Au prins de-odat gustul lacrimii / Din (ne)în elesul vorbei a iubi / C inima mea, înv ând s bat / A vrut a se desfereca din piatr /Ne-n elegând ce e cu taina-aceea. / / Pygmalionul meu, sunt Galateea / În care vremea-nscrie f rost / Povestea pietrei care voi fi fost / Mai înainte de-a m fi ivit / Sub dalta dorului dezm rginit // Revino s i dau suflet înapoi, / Pygmalionul meu. Mi-e dor de noi. // Ce s fac azi c-un suflet neîntreg / Când graiul pietrei nu-l mai în eleg”?

Nu spunea Camil Petrescu: „Cine n-a v zut o femeie îndr gostit , n-a v zut o femeie frumoas ”? O fi tiut el ce spune.

Dar iat o alt poveste adev rat foarte (pe cât poate fi istoria de adev rat ) ilustrat pe pânz de Cesare Maccari (1840-1919).

Este vorba despre celebrul discurs rostit de Cicero în Senatul Roman, împotriva senatorului Catilina, un fel de politician traseist ca din vremea noastr cu politicieni afla i mereu pe de l turi de drumul drept al doctrinei în care cred (cred?), preferând h urile i ascuntorile umbroase ale codrilor de f r’ de lege, ca exerci iu de adaptare la „r coarea” care le mai înfioar din când în când ira spin rii...

Privindu-l pe nefericitul complotard Catilina biciuit de acuzele lui Cicero, r mas singur în banca p sit în semn de dispre de to i colegii lui senatori (unde-i unitatea alor no tri în jurul câte unui prins cu ocaua ... mare la furat, în numele solidarit ii partinice!), îmi vine în amintire chipul neuitatului meu profesor de latin Tudor Popescu din Liceul Nicolae B lcescu de la Pite ti (fost i actual „I.C. Br tianu”), scandând ca i cum ar fi sculptat în cuvânt începutul catilinarei ciceroniene: Quosque tandem abutere Catilina patientia nostra?

Quem ad finem esse efranata iactabit audacia... i noi, elevi demoda i, „mai tineri i la trup cura i”, tr itori la internatul colii i convin i c înv tura este cheia care deschide toate por ile devenirii noastre întru rost de oameni între oameni, înv am i latin , i român , i istorie, i geografie, i matematici, i fizic , i chimie, cu aceea i râvn cu care ne întreceam în sport, la muzic în corul liceului, la nelipsitele ghidu ii, când inima prindea s tresar de mugurii dulci-am rui ai primei îndr gostiri.

Printre profesorii no tri - unul mai bun decât altul, profesorul de latin mi-a r mas modelul de cea mai nobil esen , model pe care, atunci când eu îns mi am devenit profesoar , am încercat s -l imit.

Noroc c am priceput repede c nu voi reu i niciodat , ner mânândumi decât s încerc s fiu la fel de bun ... în felul meu.

Acum, în fa a tabloului lui Maccari, descifrez o alt form a luptei lui Hercule (Cicero) cu hidra (Catilina tr torul) i în eleg c ceea ce-l „ucide” pe tr tor este, nu atât t ul vorbelor acuzatoare ale ilustrului jurist (politicienii rezist bivole te la t leal prin mocirl !), cât dispre ul general al celorlal i. „Catilinara” lui Cicero era doar focul în care se o elea t ul securii dispre ului semenilor celui demascat, gr bi i s se „delimiteze” foarte diplomatic de el. O, voi, senatori ai no tri, multicolori politic, quosque tandem abutere patientia nostra! Chiar nu sim i deloc dispre ul

Anul VII, nr. 4(68)/2016

nostru ucig tor?

Trec dintr-o sal în alta printre legende sculptate ori a ternute în culoare ca într-o c torie ini iatic spre ni te vie i care vor fi fost ale mele într-o alt trecere de ve nicii i, deodat m simt înv luit de o mireasm r coroas de mugur alb, i roz, i pur... Urmez unda nev zut pe care pluteau parc i pa ii celorlal i vizitatori de aici i ajung în s lile dinspre gr dina, unde, printre bronzuri, marmure i cadre colorate purtând cu toatele semn turi celebre, fusese deschis o expozi ie a florilor de peonie - trandafiri f spini.

Aranjate în boluri transparente, florile, ca ni te preafrumoase prin ese la prima lor îndr gostire (de fiul gr dinarului poate, iar acela putea fi oricare dintre b rba ii de toate vârstele...), î i etalau cu inocen splendoarea, îmb tându-ne de indicibila lor gra ie. Unele senau a bujor fraged i pal, altele a mac din paji ti, cu petale str vezii i tremurate sub s rutul mângâios al brizei, altele p reau p rioare de spum de val dantelat sau cupe de crin în care lumina se distila devenind parfum cu iriz ri de seve, zbucnind c tre seninul din noi din dor al lutului de-a fi i mai lâng cer...

Oricum ar fi p rut ochilor no tri, oricum ne-ar fi r it de mireasm , diafanele peonii f ceau o concuren imposibil de sus inut de pe picior de egalitate marii arte. Efemerul i eternul se înfruntau când. În zadar î i încorda arcul faimosul Arca al lui Bourdelle (1861-1929), în zadar Cele Trei Gra ii marmoreene (ale cui mai erau i acestea?) î i „clamau” suveran frumuse ea, în zadar hieraticul Sfânt Francisc ne implora cu ochii goi, adânci ca dou fântâni de întuneric, nu-i ignor m aureola - farfurioar de bronz pus înd tul cre tetului s u de marmur rece i alb ca z pezile niciodat atinse de pas de muritor, în zadar Morandi (1890-1964) ne etala severa geometrie a perfec iunii formelor unor obiecte familiare înnobilate de aurul galben brun muiat în ce uri albe, în zadar o Eva (surprins de Antonio Alegretto prin 1881) st înm rmurit de irezistibila tenta ie de-a mu ca din... floarea de peonie, uitând de toate fructele strepezitoare ale Paradisului cu interdic iile lui cu tot, în zadar Giacometti (1901-1966) i etala filiformele alc tuiri cu trup de om - fragile cariatide sprijinind înaltul i tr gând cu ochiul la orbii care nu mai aveau ochi decât pentru florile acelea cu via a lor de-o zi...

De unde veneau trandafirii ace tia f spini c rora Muzeul de Art Modern din Roma le-a „vernisat” regala expozi ie din prim vara anului 2004?

Povestea lor începe în China, cu o mie de ani înainte de stignirea aceea de pe Golgotha. Prin veacul al aselea al erei cu care neam tot împ unat c-ar fi „a noastr ”, în China aceste flori au fost puse sub protec ie imperial i socotite ca f când parte din patrimoniul na ional. Prin furt, au ajuns prin anul 700 în Europa i au poposit în gr dinile regale din Londra... Nu, lorzii nu le-au furat! Ei le-au primit în dar de la al i terpelitori ne-regali.

Nu peste mult vreme peonia a ajuns i în gr dinile Fran ei (cum care gr dini? Cele regale, desigur!). O fi aruncat vreun r zboinic londonez îndr gostit de-o fat de crai deghizat în p stori , floarea de roz neînspinat adus din regatul lui de ce uri, cât s i fac de crezut iubirea, iar fata, ne tiutoare, va fi aruncat-o la rându-i când sa ve tejit, pe p mântul primitor...

Dup alt vreme, când cu periplul turistic al lui Columb peste Atlantic, peonia a ajuns i în America...

Noi s re inem m car poemul scris de un poet anonim chinez în urm cu nu mai tiu câte secole: Petale de peonie? / Nu! Doar sfrângerea aurorei / pe o mare de lini ti.

Flori cu alc tuiri uluitoare, de la albul cel mai pur la ro ul de purpur i jaruri, trandafirii f spini au o înc rc tur de r itoare senzualitate ca o muzic de miresme în care se întrep trund adâncul cerii i duhul înalt al sufletului de om îndumnezeit de ape de lun .

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

ca dimensiuni, un fel de diorame pe care nu m-a mira s v d deodat cum se însufle esc combatan ii în nebunia luptei: strig te, urlete de atac, de moarte, de groaz , par a se în a din piepturile lor înve mântate în alb (ca pentru parad ?!), cu e arfa albastr în diagonal i, neap rat cu sabia în mân , printre cai însp imânta i i ei de vacarmul bezmeticiei omene ti, r ni i, mor i, sânge, sânge, sânge...

Iat înflorit pe albul tunicii unui tân r lupt tor o ciudat floare ro ie (O, nu, nu de peonie!) care parc nu contene te a- i deschide corola... Ce-o mai fi i cu b lia asta? Cine vor fi fost învin ii? Cine, înving torii?

Istoria p streaz povestea micu ei republici San Marino (61 kmp), unul dintre cele mai vechi state din Europa, fondat în veacul al XIIIlea pe teritoriul Italiei, la sud de Rimini, cu oameni pa nici care- i cultivau p mântul cu grâne i, mai cu seam , tiau s produc vinul cel mai bun din soiurile de vie r sf at de s rutul soarelui, pe care puseser ochii cei din familia Borgia cu papii lor cu tot. Numai c st pânii de la Rimini, vecinii din coasta acestei republicii, erau puternicii Malatesta, între care ducele Veruchio da Rimini al c rui fiu, Gianciotto (alc tuit poate din resturile aruncate de Creator dup facerea lumii!), este cel care a ucis-o pe frumoasa lui so ie Francesca de Rimini (1285) cea nemurit de Dante în Infernul din Divina Commedia - epopee dramatic în care se cânt / depânge condi ia de om în c utarea fericirii pre p mânt i dincolo de vama marii treceri.

Pentru care vin a fost ucis de so ul ei Francesca da Rimini?

Vina a fost iubirea / neiubirea. Între Francesca, mireasa lui Gianciotto, i cumnatul ei, Paolo Malatesta, s-a n scut o iubire devastatoare, într-atât de întregitoare de suflet încât femeia n-a g sit ceva mai bun de f cut decât s proclame c , dac „iubirea poate s mi te-n ceruri a tri”, ea n-are de dat socoteal nim nui pentru c este îndr gostit . Astfel i s-a p rut firesc, i u or, i decent, i drept, i nobil, s -i m rturiseasc dizgra iosului ei so c da! îl iube te pe cel care-i este mai drag decât orice pe lume i c mai de pre decât toate bog iile lumii sunt pentru ea ochii lui minuna i...

Cavaler „atent” cu împlinirea oric rei dorin e a doamnei sale, Gianciotto Malatesta i-a servit a doua zi la micul dejun acesteia, pe o tav de argint, ochii iubitului... Pe nefericitul Paolo îl aruncase întrun pu al temutelor temni e ale palatului seniorial, ca pe un lest f pre din care fusese re inut esen ialul...

Ce s-a mai întâmplat dup , c uta i în Infern! Cum care infern? Cel al lui Dante, desigur! Nu cumva s v aventura i pe cont propriu prin acele lumi din care nimeni nu s-a mai întors vreodat s ne spun ce i cum!

Deodat privirile-mi sunt atrase de un fel de cor antic: o mul ime de capete umane a ezate pe socluri egale ca în ime i dispuse în form de piramid r sturnat br zdat de raze simetrice imaginând o solemn procesiune de voci stinse demult i, care parc a teapt un dirijor care s le reînve e magia t cerii cânt toare. a ez în punctul de unde puteam cuprinde cu privirea întregul cor t cut i mi se pare c dirijorul a teptat sunt eu. Numai c mâna întârzie s fac gestul cuvenit de team s nu sfâ ie magica pânz de lini ti. Capetele de pe socluri devin numai ochi în a teptare, soclurile însele se preschimb în trupuri înve mântate în sicria e i, peste toat aceast lume de umbre (realizare a sculptorului Bruno Mantura, adus aici din Giardino delle Fontane - Veranda Sartorio) se înal limpede muzica de ... miresme de peonie.

Undeva, pe un col de perete, o lucrare a pictorului Bruno Croatto (1875-1948) - o femeie inând în mân un trandafir alb (în loc de crin!) nici un înger vestitor pe aproape, reface tiuta scen a Bunei Vestiri - i, lâng ea, masca lui Mussolini înfruntând cu ochii goi un Toscanini ca un zeu p gân îmblânzitor de fulgere de muzici...

Ecce dirijorul straniului cor de umbre, îmi zic, i p sesc locul care mi se p ruse mai înainte c m a tepta chiar pe mine... i peste toate aceste minuni, suverane efemere - florile de peonie.

Ce idee generoas , aducerea la un muzeu de art - cetate sobr a unor umbre vechi cu pa aport de ve nicie - a acestor splendori florale - întrupare a luminii pre p mânt! În eleg (a câta oar ?) c i omul poate fi o floare de peonie pentru o secund de înmiresmare de suflet în fa a c reia ve nicia ar cam trebui s se încline.

Ar fi loc aici i pentru acea mult prea adânc rug pus în verb românesc de fiul preotului de pe Valea Frumoasei din Transilvania: „Opre te trecerea! tiu c unde nu e moarte nu e nici iubire. i totu i, Te rog, opre te, Doamne, ceasornicul cu care ne m suri destr marea!”

Expozi ia vegetal de aici r mâne cel mai frumos dar pe care mi la f cut Cetatea Etern într-o prim var s rac în soare, potopit de ploile în care se vor fi mutat toate lacrimile lumii. a s tii i tu, Micule Prin de pe minuscula ta planet unde, ca s se amuze poate, vântul i-a adus într-o zi o s mân de trandafir cât s afli iubirea ce înseamn !...

Merit un popas i în fa a unui tablou semnat Alexandru Jacovacci - „Papa Alexandru al VI-lea i Ambasadorul vene ian” (1883).

Papa, în picioare lâng jil ul pontifical (din graba de a- i întâmpina înaltul oaspete), a întors cu piciorul col ul covorului... Oaspetele, înve mântat în mantie neagr , ca un corb, cu nasul acvilin, sever, pare venit s pun condi ii... Papa st smirn în fa a lui, u or adus de spate (a umilin ?!), cu bra ele ridicate ca pentru rug nicidecum pentru binecuvântare.

Mai poate fi vorba de pupat papucul pontifical? Raportul de for e este subtil i clar sugerat de artist. Cine va fi fost ambasadorul acela seme , aduc tor al unei solii care nu putea fi decât o porunc de la un doge care nu tia de glum ?

Istoria nu se scrie doar prin cuvinte închise în c i. Pictura, iat , o poate face nici o silab .

Alt popas - „ lia de la San Marino”, de Michele Cammarno (1835-1920). CopleTheodor itor prin amploarea a dou tablouri imense

Aman - Odalisc culcat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Stelian GOMBO{

Despre Postul Ortodox ]i Poruncile Divine În teologia ortodox contemporan , problema postului se afl printre preocup rile principale. Având în vedere stadiul actual al discu iilor privitoare la aceasta tem , în cele ce urmeaz vom prezenta câteva aspecte ale acestei probleme, insistând mai ales asupra fundamentelor scripturistice i asupra unor trat ri ale Sfin ilor P rin i din Biserica primar .

De asemenea, postul este si un mijloc de des vâr ire moral , dar i o cale de ajutorare a aproapelui din prisosul adunat prin renun area benevol la consumarea îndrept it a bunurilor.

Fiindc despre felurile postului sau despre posturile de o zi ori de durat s-a scris detaliat i limpede în multe rânduri i în multe locuri, iar p rerile teologilor români cu privire la readaptarea dispozi iilor care reglementeaz postul au fost prezentate pe larg, vom înf a postul din punctul de vedere al Sfântului Casian Romanul i al Sfântului Vasile cel Mare, primul înf ând postul într-o viziune cu totul nou i cu totul str in multor cre tini în zilele noastre, iar cel de-al doilea fiind unul dintre cei mai mari Sfin i P rin i pe care a putut s -i dea R ritul.

Majoritatea cre tinilor în zilele noastre tiu tradi ionala defini ie a postului, în elegând prin post o simpl ab inere de la anumite mânruri i b uturi, ne tiind controversele acestei teme ce s-au purtat între R rit i Apus, mai ales în epoca cre tinismului primar, ne tiind Sfin ii P rin i au dezvoltat pe aceast tem , care la prima vedere pare simpl o adev rat Înv tur de Credin pe care Biserica Ortodox a p strat-o neschimbat pân în zilele noastre.

Postul în viziunea ortodox este un mijloc de eleva ie sufleteasc , de dominare a sufletului asupra patimilor trupe ti.

Postul îl debaraseaz i-l u ureaz pe cre tin de toate ispitele, de balastul i povara uneltirilor celui viclean care aduc „întunecare gândurilor i tulburare cugetelor”. El este o jertf binepl cut lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de poc in pen-

Theodor Aman - Portul Constan a

tru p catele s vâr ite i un exerci iu care pune început virtu ilor de tot felul.

Pentru cre tinul ortodox, postul este condi ie pentru dobândirea sfin eniei. În concep ia ortodox între post i sfin enie exist o corela ie strâns . Ea este exprimat i în felul în care reprezent m pe sfin i în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, sub iate i transfigurate, datorit postului.

Postul este o caracteristic prin excelen a Ortodoxiei i o amprent a cre tinismului ortodox, în mentalitatea ortodox popular cel care nu poste te este considerat spurcat i p gân.

Dup perioada apostolic , literatura teologic a p rin ilor i scriitorilor biserice ti înf eaz men iuni numeroase cu privire la practicarea postului.

Astfel, Didahia celor 12 Apostoli arat c cre tinii trebuie s posteasc miercurea i vinerea, în amintirea evenimentelor triste din via a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: prinderea i r stignirea Sa pe cruce. Sfântul Clement Romanul, în a doua Epistol c tre Corinteni, vorbind de leg tura dintre rug ciune i post, arat c „mai bun este postul decât rug ciunea”. Începând din epoca apostolic i post apostolic , postul de miercuri i de vineri, ca i cel al Pa telui (Postul Mare), au devenit pentru cre tini o institu ie sfânt i venerabil . În acest fel, canonul 69 apostolic accentueaz porunca postului pentru membrii Bisericii: „Dac vreun episcop sau presbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau cite , sau cânt re , nu poste te sfântul i marele post al Pa tilor sau Miercurea sau Vinerea, s se cateriseasc ... iar daca va fi laic sa se afuriseasc ”...

Ne afl m, în aceast binecuvântat perioad , în timpul Postului Mare al Pa tilor, vremea potrivit poc in ei. Biserica în ansamblul ei îmbrac o hain cernit ce trimite la aspectul peniten ial al vie ii liturgice. Suntem chema i la c toria postului, prin rânduieli i slujbe speciale, dar i prin autentic tr ire.

Postul Mare ne disciplineaz sim urile i ne reorienteaz spre unica int autentic a fiin ei noastre: Iisus Hristos.

Aceast înfrânare nu este doar o schimbare de regim alimentar, ci cu prec dere metanoia modului nostru de în elegere a credin ei, a vie uirii i a rela iei cu aproapele. Râvna p zirii poruncilor, smerenia vie ii i a cuget rii, precum i sfaturile duhovnicului i ale oamenilor îmbun i ne pot fi sprijin pe drumul aspru, dar roditor al înfrân rii pentru Dumnezeu. * Despre poruncile divine ca trepte spre filocalie, despre ascez i înviere, despre t cere i gândul la moarte, despre rolul duhovnicului i responsabiliile lui actuale ne vorbe te, în cele ce urmeaz , P -

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rintele Ieroschimonah Agapie Corbu - Stare ul Schitului „Buna Vestire”- Alma din jude ul Arad.

- Preacuvioase rinte Agapie, care este rolul postului în via a unui cre tin?

- Postul este un instrument în primul rând. Nu-i un scop în sine.

Este un instrument sfânt, dar r mâne instrument. Un instrument poate fi mai primitiv, sau mai perfec ionat, mai aproape de des vâr ire. i Biserica, prin toate rânduielile de post, a perfec ionat instrumentul acesta al postului, genera ii i genera ii de nevoitori, sute i sute de ani, pân am ajuns s -l avem ast zi cu atâtea rânduieli. Slujbele, cântarea i citirea textelor liturgice care dureaz mai mult decât în restul anului, toate in de post. Nu-i o simpl schimbare de alimenta ie. adar, postul prive te bineîn eles o anumit disciplin alimentar , dar vizeaz i o schimbare l untric a tuturor planurilor noastre, i trupesc, i intelectual, dac st m i medit m la con inutul cânt rilor Triodului. Toate ne schimb universul l untric, toate cele legate de Postul Mare sunt ni te instrumente prin care lucr m asupra atmosferei noastre l untrice. adar, o corect raportare la Postul Mare are rezultat dobândirea duhului Postului Mare. Ea are un gust special, pe care orice credincios îl cunoa te, c -l con tientizeaz , c nu-l con tientizeaz ... c tie s verbalizeze lucrul sta, sau nu tie... Dar adev ra ii credincio i recunosc duhul Postului Mare de duhul Penticostarului, sau al altor rb tori.

- Dup ce în istoria Bisericii asceza s-a dezvoltat i a ajuns la un anumit nivel, crede i c Biserica ar trebui s se adapteze curentului din societatea actual care nu prea mai poste te? Ar trebui Biserica s coboare tacheta?

- Biserica întotdeauna a sim it nevoia i s se adapteze, i s-a adaptat. Aceasta este o chestiune de duhovnicie, de iconomie, care este la latitudinea oric rui preot. Pe de o parte, preotul în parohia lui simte pulsul, simte putin ele i neputin ele oamenilor, sau ale fiec rui om care i se spovede te. tie cât poate s -i fac pogor mânt, în func ie de stilul lui de via , de starea lui de s tate, de m sura credin ei pân la urm . Pe de alt parte, Biserica are ni te repere ale postului, prin acele canoane care reglementeaz postul, care reprezint , ca s zicem a a, idealul de postire, pe care l-au întrupat sfin ii Bisericii, pe care nu putem cu to ii s -l atingem. rerea mea este c Biserica are iconomia i trebuie s lase iconomia acolo unde este locul ei, adic în mâna duhovnicului, sau a stare ului, sau a episcopului. Ea, ca Biseric universal , soborniceasc , „de pretutindeni”, s i p streze rânduielile canonice care ne arat

Theodor Aman - Alungarea turcilor la

53

ce poate firea omeneasc . Lucrul acesta m oblig s postesc dup sura mea, i v zând cât pot eu s întrupez din post, îmi dau seama de diferen a care r mâne pân la postul ideal, i aceasta na te i un sim mânt al smereniei, al neajungerii mele ascetice, ca s zic a a. Într-o lume în care vorbim foarte mult, avem mijloace de comunicare în mas , re ele de socializare, ce rol are t cerea în via a noastr ? Are rolul pe care dintotdeauna l-a avut. Este un cadru în care omul pe de o parte se întâlne te cu sine, se poate cunoa te pe sine, în adâncurile sale. Pe de alt parte, în aceast t cere, poate cunoa te mai bine pe Dumnezeu. Po i cunoa te bineîn eles i citind c i, într-o anumit sur . Po i cunoa te ceva despre Dumnezeu într-o discu ie duhovniceasc , într-o slujb , într-o rug ciune citit , dar t cerea are o mireasaparte, i este numit „limba veacului ce va s fie” de Sfântul Isaac Sirul.

- Diavolul ne cunoa te gândurile?

- Doar dac suntem atât de naivi, ca s m exprim elegant, ca s le d m pe fa . Atunci le cunoa te. Are experien a lui milenar i cunoa te ce foie te în inima noastr dup diferite mi ri de-ale noastre, vorbe, dup aluzii, dup starea fe ei, dar spun P rin ii c în adâncul inimii el nu tie ce se petrece, mai ales când omul are o a ezare duhovniceasc , sau când se roag , sau când vorbe te cu duhovnicul lui, diavolul aude, dar nu în elege, nu pricepe ce discut duhovnicul, nu tie... Diavolul nu p trunde în Taina Spovedaniei. De aceea, Taina Spovedaniei nu-l prive te doar pe duhovnic, ci i pe ucenic, mirean sau c lug r. El nu trebuie s trâmbi eze dup aceea i s spun ce a vorbit el cu duhovnicul.

- Preacuvioase P rinte Stare , ce importan are gândul la moarte?

- Este important pentru via a duhovniceasc , i P rin ii îl recomandau. Adev rul este c el a degenerat, pentru c la P rin ii capadocieni i Evagrie Ponticul, i la scriitorii din secolul al IV-lea înc , meleti thanatou era de fapt o „exersare a mor ii”. A a trebuie tradus expresia. Are un studiu pe tema aceasta Anton Dumitriu, genial studiu, în care demonstreaz c a a ar trebui tradus, el ne tiind de un alt autor francez, Pierre Hadot, un filosof care a ajuns la acelea i concluzii. i francezul s-a ocupat cu problema medit rii asupra mor ii, la filosofi îns . Meditarea la moarte pentru vechii filosofi este un exerci iu, „o exersare a mor ii”, cum spune i Pierre Hadot.

Primele genera ii de p rin i filocalici au p strat aceast în elegere, nu defini ie, a expresiei meleti thanatou ca „exersare a mor ii”, ca lucrare duhovniceasc , i ca moarte fa de p cat, fa de lumea catului, moarte fa de poftele proprii, fa de voin a proprie. Încetîncet, pe m sur ce oamenii nu au mai putut purta intensitatea acestei asceze l untrice, ea s-a psihologizat.

Vedem deja c la Sfântul Ioan Sc rarul, în secolul al VII-lea, apare sub form de gând, de „gândire la moarte”, iar pu in mai târziu, la Sfântul Teodor Studitul, ca s nu mai vorbim de Sfântul Simeon Me-tafrastul i apoi de autorii târzii, pân ast zi, apare sub forma unei medita ii de tip apusean, discursiv: „Cum o s mor? Cum o s vin diavolii s -mi ia sufletul? Cum o s se lupte -mi spun toate p catele pe care nu le-am spovedit, pe care nu le cunosc?” Deci devine o chestiune psihologic , inclusiv dormitul în co ciuge, pentru c oamenii au pierdut intensitatea vechii practici ascetice, din cauza sl birii omului l untric. Genera ie dugenera ie, omenirea sl be te.

Asta este o constatare a P rin ilor duC lug reni

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

hovnice ti. Apar oameni harismatici, care tr iesc i ast zi aceast exersare a mor ii, efectiv aceast stare de moarte fa de toate cele ale lumii, cum a fost p rintele Sofronie, care, în cartea lui „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, are un astfel de capitol: „Harul pomenirii mor ii”. Acolo descrie experien a personal . El nu cunoa te lucrurile acestea pe care le spun eu acum, pe care eu le-am aflat din contactul cu textele patristice, nu din experien , nu din practic .

- Cum ar trebui cre tinul s se preg teasc duhovnice te în acest post?

- Dup m surile lui. Cei încep tori încep cu o spovedanie general .

Mai întâi, nu cunosc ce-i p catul!

Prima spovedanie este o chestiune mai general , apoi mai urmeaz i alte spovedanii, în care intr în am nunte, în func ie de râvna fiec ruia, de d ruirea fiec ruia, i de cultura bisericeasc pe care vrea s i-o fac . Cite te anumite c i i î i d seama de p catele pe care nu le con tientizeaz .

Un prim punct de plecare, foarte general, sunt poruncile lui Dumnezeu, cele zece porunci din Scriptur , Fericirile, poruncile pe care le sesc în c ile de rug ciuni, a a-zisele porunci biserice ti. Nu recomand foarte mult îndrumarele de spovedanie, pentru c au i multe lucruri ridicole, ca s nu zic scandaloase, unele dintre ele.

Dac ar fi s recomand un astfel de îndrumar pentru cineva care acum face primul pas spre spovedanie, este acela al „sfântului închisorilor”, Valeriu Gafencu. Are un îndrum tor foarte decent i esen ializat, nu sute de pagini de întreb ri... Zilnic s citeasc din Sfânta Scriptur , din Noul Testament în principal, din Evanghelii mai cu seam , la început. S citeasc zilnic, diminea a, seara, când g se te timp. Dac nu cunoa tem Cuvântul lui Iisus Hristos, de unde tim ce vrea El de la noi? De unde tim cum gânde te Iisus Hristos? Cine-i Iisus Hristos? Sfânta Scriptur are în ea putere haric i ac ioneaz , lucreaz asupra sufletului celui care o cite te cu credin , cu dreapt credin , în Biseric .

- Cum s ne raport m la post? Dac mergem în vizit i ni se ofer de frupt în post, s accept m sau s refuz m?

- Cred c , fiind într-o ar ortodox i având con tiin a c suntem ortodoc i, este bine, dac tim c se vor da lucruri de frupt, ori s nu mergem, ori s g sim o modalitate elegant de a în tiin a dinainte.

Nu trebuie neap rat s facem parad de postul nostru, dar nici nu trebuie s -l c lc m în picioare. Pân la urm este o m rturisire. Întotdeauna m-a mirat „în elegerea” pe care o au nepostitorii fa de vegetarieni, fa de yoghini, fa de radiestezi ti, care m nânc numai nu tiu ce ierburi i semin e, dar dac un ortodox în zi de post cere mâncare de post, este luat în râs, este ironizat, este privit cu condescenden . Acea condescenden este un fel de prigoan , o

Theodor Aman - În port

Anul VII, nr. 4(68)/2016

anumit batjocur . Iisus Hristos, în Postul Mare, înainte de a ajunge la Înviere, trece prin aceste batjocuri, prin aceast de ertare de sine, pân la moarte.

- Este des vâr irea o actualizare a unei st ri pe care am avuto înainte de c derea lui Adam, sau este un el c tre care tindem tot timpul?

- rin ii, din câte mi-am putut eu formula un r spuns, vorbesc în mai multe feluri: unii spun c des vâr irea este dobândirea st rii adamice, de dinainte de c dere. Al ii, privind lucrurile mai mult prin prisma Învierii lui Iisus Hristos, a lui Iisus Hristos Înviat, spun c starea des vâr irii, pe care o primim prin Iisus Hristos Înviat, este mai presus decât starea lui Adam de dinainte de c dere. Oricum ar fi, lucrul sigur este c noi primim aceast des vâr ire în sfânta cristelni , în baia Botezului i, cum spune Sfântul Marcu Ascetul, toate poruncile ne sunt date pentru a p zi aceast des vâr ire. Faptul c nu o p zim se datoreaz neîmplinirii poruncilor sau împlinirii deficitare a poruncilor.

- Cum ar putea cre tinul de ast zi, care are o via din ce în ce mai ocupat , mai ales în ora , s i p streze o via de rug ciune?

- Este o mare problem aceast p strare a vie ii. Biserica ne-o d , tot timpul ne-o d . Biserica niciodat nu- i ia, numai î i d ! Iisus Hristos Dumnezeu numai împ rt te! Problema este a noastr , cum s p str m ce primim... Trezvia este lucrarea prin care p str m ceea ce primim de la Dumnezeu i cultiv m ca s ajungem la m suri mai înalte. Pân la urm , problema nu-i nou , nu-i a omului contemporan. O avea Adam înainte de c dere. Dumnezeu l-a pus pe Adam, zice Sfânta Scriptur , s lucreze i s p zeasc . De cine s zeasc ? Erau ho i atunci? S p zeasc ce a lucrat! Lucrarea aceasta este înc înainte de c dere. S-au schimbat condi iile, este adev rat, dar o avem ca sarcin , ca s zic a a, ca porunc dat de Dumnezeu înc înainte de c dere.

- Cum ar trebui cre tinul s priveasc ast zi Învierea?

- Trebuie s-o priveasc a a cum a privit-o Biserica dintotdeauna. Întotdeauna oamenii au avut dificult i în a în elege Învierea, chiar pe timpul Apostolilor; vedem din Epistola c tre Corinteni. Pentru a o în elege mai profund trebuie s posteasc , s se spovedeasc , s se împ rt easc , s mearg la Biseric , s savureze slujbele Triodului, î i cultive mintea teologic, s se catehizeze, dac n-au avut parte de catehism, citind c i duhovnice ti, s în eleag , s doreasc , s se roage lui Iisus Hristos Cel Înviat. În elegerea Învierii este pân la urm întâlnirea cu Iisus Hristos Cel Înviat, Iisus Hristos i Se face cunoscut, aceasta este în elegerea Învierii. În scopul acesta ne ajut scrieri duhovnice ti, scrieri teologice mai vechi, mai noi...

Preafericitul P rinte Patriarh Daniel are o serie de cuvânt ri minunate la S pt mâna Luminat , dar oamenii cred c numai în pt mâna Luminat trebuie s le citeasc ... Ca s po i tr i S pt mâna Luminat , trebuie s cite ti, din Postul Mare te preg te ti pentru S pt mâna Luminat !

- Care ar fi mesajul dumneavoastr c tre credincio i în acest post?

- Le-a spune s înceap postul cu „Hristos a înviat!” i în lumina, în energia, în n dejdea i în puterea care vine din acest „Hristos a înviat!” o biruiasc orice, a a-zisa ispit de post, de care to i ne temem i despre care mul i vorbim. Aceasta este taina postului.

- Iar pe p storii duhovnice ti de ast zi ce ii sf tui? nu se cru e în a spovedi oamenii, cu bdare, în a le da pove e dup m surile lor, a se ruga pentru oameni, pentru ca s biruiasc iner ia vie ii de zi cu zi i s întrevad dincolo de orizontul

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

material i existen a lumii dumnezeie ti, care este aici, cu noi. Acesta este rolul Bisericii, de a face prezent lumea dumnezeiasc , de a neo împ rt i. S nu se împu ineze la suflet din cauza neîmplinirilor, fiindc rezultatele se v d cel mai greu în via a duhovniceasc . S nu- i piard r bdarea i s fie convin i, s aib încredin area asta c Dumnezeu lucreaz prin ei i c Dumnezeu cur poporul prin ei, c Iisus Hristos Se împ rt te prin ei. A a cum este fiecare duhovnic, cu problemele, cu p catele lui, cu neputin ele lui, Iisus Hristos lucreaz ... A a se r spânde te i Împ ia lui Dumnezeu, a a se menine i Biserica, i a a putem ajunge s vedem i o rena tere. Filocalie spovedanie, f duhovnicie, f Liturghie nu exist . Este o abstrac ie academic , în cel mai bun caz, un moft... i s se fereasc de excese, fiindc sunt unii care au râvn duhovniceasc i din cauza asta tind spre extreme. Mai u or îl pov uie ti i îl ridici pe un om dintr-un p cat decât dintr-un exces ascetic.

Un om care a postit foarte mult, c a a l-a îndemnat duhovnicul, i s-a îmboln vit, foarte greu î i revine din acest exces. Uneori luni de zile, sau ani de zile, dac i mai revine... Exist o anumit tendin în sensul sta. Sau aceea de a-i înc rca pe oameni cu canoane de rug ciuni citite i s se piard esen a, care este pân la urm întâlnirea inimii cu Dumnezeu. În alt ordine de idei, i citirea Scripturii trebuie socotit tot ruciune, trebuie inclus în a a-zisele canoane pe care duhovnicii le recomand oamenilor, mai ales pentru omul contemporan, care are atâta alerg tur de f cut. Am v zut c esen ializarea programului de rug ciune îl ajut foarte mult, i anume: citirea Scripturii, rug ciunea lui Iisus i poate una, dou rug ciuni citite din cele de diminea sau de sear ... Asta simte duhovnicul la spovedanie... Spovedania este spovedanie, îns duhovnicul s nu neglijeze discu ia, discu iile private duhovnice ti! La spovedanie nu po i s intri în toate detaliile, dar la o discu ie din aceasta privat , el cu ucenicul, intr în anumite detalii i îl pov uie te, îl sf tuie te. i s nu credem noi, duhovnicii, suntem Serafim de Sarov sau c suntem mai tiu i eu ce mare sfânt! S ne cunoa tem limitele, neputin ele, i c dac ceva se întâmpl , toate sunt ale lui Dumnezeu, Dumnezeu lucreaz , nu eu sunt marele harismatic care am realizat un mare sfânt, am f cut pe cineva ajung la m suri duhovnice ti.

- Iisus Hristos a spus „iube te pe aproapele t u ca pe tine însu i”. Cum ar trebui s vedem iubirea de sine? Cum s ne raport m la noi în ine?

- Este o problem care-l fr mânta i pe Nae Ionescu. La cursuri o dezb tea cu studen ii lui. Cred c trebuie v zut prin prisma persoanei

Theodor Aman - Cârciuma din sat

55

lucrul acesta, i anume: s te identifici cu cel lalt, s te vezi pe tine în cel lalt, s vezi suferin a lui ca pe a ta, sau s o faci a ta, dar, iar i, aceasta ine de o anumit m sur a înaint rii duhovnice ti, a lep rii.

Ca s te iube ti pe tine, i s te vezi pe tine în cel lalt i s te iube ti pe tine iubindu-l pe cel lalt, trebuie s te lepezi de tine.

Este o formulare paradoxal . Oricum ai întoarce-o, este paradoxal . a cum am iubit odinioar p catul i am fost slujitori ai p catului, a s iubim acum virtutea, cum spune Sfântul Apostol Pavel, parafrazez, i s ne facem robi ai faptelor celor bune i ai virtu ii. A a cum ne-am iubit în mod egoist, egoismul fiind r cina tuturor patimilor, a s iubim pe cel lalt, s -i facem toate hatârurile. Pân la urm este o chestiune experimental . Trebuie s-o experiment m fiecare, i vedem pân la ce m sur pot s -l iubesc pe cel lalt. Iubirea este dureroas , fiindc nu i se r spl te te cu iubire.

Prima ispit pe care o ai dup o astfel de încercare de punere în practic a poruncii iubirii este s n-o mai s vâr ti, pentru c i-e team de r spunsul la iubire. Este o lege duhovniceasc formulat de Sfântul Marcu Ascetul: „cine împline te o porunc , s a tepte ispita pentru ea”, adic s a tepte ispita care verific , trece prin ciur ina, s vedem de ce calitate este fapta pe care ai s vâr it-o.

- Cum putem ajunge s tr im Învierea ca pe o realitate incontestabil în credin a noastr ?

- În primul rând preg tindu-ne prin Postul cel Mare, cu toate cele ale postului, la m surile noastre, adapta i la m surile noastre. Întrun fel se preg te te un om din ora , în alt fel un c lug r din chinovie, într-alt fel altul din pustie; într-un fel unul din România, în alt fel unul din Occident. Dar Iisus Hristos pân la urm caut la scopul omului, la sinceritatea c ut rii inimii lui. Acolo r spunde Hristos. Pân la urm to i trebuie s ajungem la momentul acela, la „Veni i de lua i lumin !”. Nu numai lumina material a lumân rii o lu m! Ci este Lumina Învierii lui Iisus Hristos, care ne inund sufletul. Cu cât e ti mai preg tit, cu atât Dumnezeu r spunde preg tirii!... * Dup ce toate acestea sunt spuse, trebuie totu i s amintim c oricât de limitat ar fi postirea noastr , dac este o postire adev rat , va conduce c tre ispit , sl biciune, îndoial i tulburare. Altfel spus, va fi o adev rat lupt , i probabil c vom c dea de multe ori.

Dar adev rata descoperire a vie ii cre tine ca lupt i nevoin reprezint tr tura esen ial a postiri. O credin care nu a biruit îndoielile i ispita este rar o credin adev rat .

Din p cate, în via a cre tin nu este posibil niciun progres f amara experien a c derilor. Prea mul i încep postirea cu entuziasm i renun dup prima c dere. Dac dup ce am c zut i ne-am supus poftelor i patimilor noastre relu m totul de la cap t i nu renun m indiferent de câte ori c dem mai devreme sau mai târziu, postirea noastr va purta roadele sale duhovnice ti. Între sfin enie i cinismul care ne treze te din orice iluzie se afl marea i dumnezeiasca virtute a r bd rii - r bdarea, mai întâi de toate, cu noi în ine. Nu exist un drum mai scurt c tre sfinenie; pentru fiecare pas trebuie s facem un sacrificiu total. adar, este mai bine i mai sigur s începem de la un minimum - doar cu pu in peste posibilit ile noastre fire ti - i cre tem efortul nostru pu in câte pu in, decât s încerc m s rim foarte sus la început i s ne rupem câteva oase când revenim pe p mânt. Pe scurt: de la un post simbolic i nominal - postul ca obliga ie i obicei - trebuie s ne reîntoarcem la adev ratul post. S fii limitat i smerit, dar consecvent i serios. cânt rim onest capacitatea noastr duhovniceasc i fizic i s ac ion m ca atare - amintindu-ne, totu i, c nu exist post, f stârnirea acestei capacit i, f a introduce în via a noastr o dovad dumnezeiasc , cum c cele ce sunt cu neputin la oameni sunt cu putin la Dumnezeu!...

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Radu BOTI{

Moartea ]i Învierea Domnului Toate cele patru Evanghelii sunt asem toare în afirma ia c Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua preg tirii sabatului (Matei 27, 62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31).

Despre semnifica ia pe care o d mor ii Sale, Iisus vorbe te când se afl pentru ultima oar cu cei doisprezece, la Cina care a avut loc într-o cas din Ierusalim, proprietatea unei cuno tin e a lui Iisus. El concentreaz în ultima cin toat via a Sa. Cina cea de tain s-a desurat în cadrul unei cine pascale. Cina cea de tain a avut loc în Joia Mare, c tre sear . Aceasta a fost o cin pascal , dar nu în sensul c Mântuitorul ar fi celebrat cu ucenicii S i pastile iudaic, care începea de fapt în seara zilei urm toare, ci în sensul c El a instituit un nou Pa ti, adic Taina Sfintei Euharistii, care avea s fie pentru Biseric o permanent actualizare a jertfei adev ratului Miel pascal1.

Patimile desemneaz ultima perioad din via a lui Iisus, intervalul cuprins între momentul arest rii Sale în gr dina Gehtimani i cel al înmormânt rii într-o alt gr din , lâng Golgota. Itinerariul urmat de Iisus îl poart succesiv la casa lui Anna, a lui Caiafa, la pretoriul lui Pilat, palatul lui Antipa i în sfâr it, de la pretoriu la Golgota sau „locul C ânii”, dealul execu iilor lâng care este mormântul.

La romani existau trei tipuri de pedepse capitale i anume: decapitarea, arderea i crucificarea prin care a fost ucis i Mântuitorul Iisus Hristos. De obicei pedepsele capitale erau precedate de flagelare. Biciuirea înso ea crucificarea. Flagelarea, obi nuit într-o condamnare la crucificare, a fost aplicat lui Iisus în urma hot rârii lui Pilat. Pedeapsa era atât de brutal , c mul i condamna i nu rezistau i mureau în timpul biciuirii.

Dup încheierea flagel rii, lui Iisus i-au fost puse haine, dup care porne te spre Golgota. Iisus str bate drumul pân la Golgota purtând crucea în spate. La sosirea pe Golgota, solda ii execut sentin a. De i Evanghelia dup Marcu (15, 25) situeaz ora crucific rii la ceasul al treilea, Evanghelia dup Ioan relateaz c Pilat ar fi pronunat sentin a cam la al aselea ceas, iar r stignirea ar fi avut loc înainte de unu dup amiaz . De fapt, acesta este momentul în care cele trei Evanghelii sinoptice situeaz începutul unui fenomen extraordinar, întuneric, care înso te agonia lui Iisus i care se prelunge te pân la trei dup amiaz , ora mor ii. Deasupra capului, pe cruce, este pus o t bli care con ine nucleul acuza iei i sentin ei, cu expresia „regele iudeilor”. Scena r stignirii este dat de cele patru Evanghelii, c Iisus este a ezat între doi b rba i r stigni i i ei2.

Evanghelia lui Luca men ioneaz un r spuns al lui Iisus la r stignirea Lui. E vorba de o scurt rug ciune în care cere ca aceia care-L crucific s fie ierta i: „P rinte iart -le lor, c nu tiu ce fac” (Luca 23, 34). Agonia lui Iisus a fost destul de scurt , încât Pilat a fost surprins (Marcu 15, 44).

Dup cel pu in dou ore de la r stignire, Iisus moare pe cruce, pe la aproximativ ora trei dup -masa. Evanghelia dup Marcu (15, 37) i cea dup Ioan (27, 50), relateaz moartea lui Iisus înso it de „un strig t mare” scos de Iisus, care ar fi urmat imediat încerc rii de a-i da o et. Ioan (19, 30) situeaz moartea dup acela i episod, de i aici

se spune explicit c Iisus a luat b utura i roste te, înainte de a muri, fraza: „S vâr itu-s-a”. Apoi „plecându- i capul, i-a dat duhul”.

Potrivit Evangheliei lui Ioan, plecarea capului de c tre Iisus nu înseamn c r mâne incon tient, ci c , murind, se adreseaz celor apropia i Lui care sunt jos, lâng cruce, d ruindu-le Duhul Sfânt.

Conform Evangheliei lui Luca, ultima fraz a lui Iisus este o rug ciune de încredere în Dumnezeu: „P rinte, în mâinile Tale încredin ez duhul Meu” (Luca 23, 46).

Moartea lui Iisus este una real , fizic , venit dup o lung succesiune de injurii, umilin e i chinuri, începute odat cu arestarea la Gehtimani în noaptea de joi spre vineri, culminând cu r stignirea, pe Golgota. În cele din urm , cu trupul i duhul distruse de ostilitatea uman i de t cerea divin , Iisus moare.

De obicei, la romani, agonia crucific rii se prelunge te ore, poate chiar zile. Dup moarte, cadavrele erau l sate în voia vulturilor i a rilor. Paznicii aveau grij ca nici rudele, nici prietenii, s nu vin le ia de pe cruce trupul, l sând trupurile neînmormântate, condamna ilor le era interzis înmormântarea.

Sensibilitatea iudaic nu tolera ca cei executa i s nu fie înmormânta i în chiar ziua mor ii. Aceast justificare reiese din Deuteronom 21, 22-23: „Trupul lui s nu r mân peste noapte spânzurat de copac, ci s -l îngropa i tot în ziua aceea”. La iudei, dac dup crucificare era zi de odihn , cei crucifica i trebuiau da i jos de pe cruce, astfel trebuia s li se gr beasc moartea i s fie înmormânta i înainte de apusul soarelui, de începerea zilei de s rb toare. În cazul lui Iisus i a altor condamna i, în vinerea aceea era ajunul celei mai mari s rtori iudaice, Pastile, i, prin urmare, trebuiau s moar i s fie înmormânta i înainte de sfâr itul zilei.

Din acest motiv (Ioan 19, 31), Pilat a acceptat cererea autorit ilor iudaice de a da trupurile jos de pe cruce s fie înmormântate. Sistemul obi nuit era s li se zdrobeasc fluierele picioarelor celor atârna i, înc vii, deoarece astfel se producea o moarte rapid . Aceast practic a fost aplicat celor doi b rba i crucifica i odat cu Iisus. La Iisus na fost nevoie, deoarece agonia Lui a fost scurt , de aceea, când solda ii au ajuns la Iisus au v zut c este deja mort. Unul dintre ei se asigur str pungându-i coasta cu suli a, s -i dea lovitura de gra ie. ietura este f cut atât de mare încât poate intra în ea mâna (Ioan 20, 25). i din ran iese „sânge i ap ” (Ioan 19, 34).

Evanghelia dup Ioan pune în leg tur sfâr itul lui Iisus cu sacrificarea mieilor pascali care avea loc în acel ajun de Pa ti i c ruia, a cum este prescris, nu I se zdrobe te niciun os i care moare str puns, dând via i d ruindu-se total ca instaurator al noului leg mânt între Dumnezeu i omenire. Este relatarea celui care a v zut cu propriii ochi i poate depune m rturie. i încheie: i acela tie c spune adev rul, ca i voi s crede i” (Ioan 19, 35-37).

Responsabilitatea pentru înmormântarea lui Iisus i-o ia un b rbat i anume Iosif din Arimateea. Acesta, membru al aristocra iei laice din Ierusalim, singurul cunoscut de guvernator, „îndr znind, a intrat la Pilat i a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43). Dup ce a

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

primit permisiunea din partea lui Pilat, Iosif din Arimateea se întoarce pe Golgota cu un giulgiu pe care l-a cump rat (Marcu 15, 46). Potrivit Evangheliei lui Ioan 19, 39, pe Golgota a venit i Nicodim.

Dup ce L-au coborât de pe cruce, trupul lui Iisus este a ezat pe giulgiu. Înf urarea în giulgiu a unui cadavru este specific obiceiurilor funerare iudaice. Dup ce a fost înf urat, trupul a fost pus în mormânt.

Moartea Mântuitorului a fost benevol , pe când la ceilal i oameni este inevitabil , chiar dac au fost elibera i de p cat. Iisus nu moare moartea Sa. El nu poart moartea ca o osând în sine. A a cum a luat asupra Sa p catul altora, a a ia i moartea altora. Moartea altora a trebuit s o ia Iisus asupra Sa pentru c a luat p catul lor. P catul atrage dup sine moartea. Suferin a lui Iisus reprezint suferin a deplin care sfâr te în moarte. Iisus s-a f cut om pentru a putea intra în solidaritate cu omenirea, cu scopul de a o mântui3.

De obicei biografia unui personaj se sfâr te odat cu moartea lui, cap tul vie ii. În cazul lui Iisus Hristos se întâlne te un eveniment neobi nuit. Acest eveniment este Învierea Lui. Trecerea Lui de la via la moarte, consecin a crucific rii, a fost urmat imediat de o alt trecere, invers , imprevizibil i anume trecerea de la moarte la via , la o via nou i total diferit , care cuprinde prezentul i viitorul, p mântul i cerul, Dumnezeu i umanitatea, lumea prezent i cea care va veni. Învierea lui Hristos ne întemeiaz , în general, credin a într-o continuare a vie ii dup moarte. „Dac Hristos n-a înviat, zadarnic este credin a noastr ” (I Corinteni 15,17). Învierea L-a adus pe Iisus într-o mai mare apropiere de oameni. Desigur, întrucât trupurile acestora nu sunt i ele înviate, apropierea deplin se va realiza numai dup învierea tuturor. Învierea cu trupul a însemnat atât o în are a propriei Sale st ri, cât i o apropiere mai mare de oameni, o mai mare eficacitate asupra spiritului lor. Dar ridicarea propriei Sale st ri însemn i o mai mare apropiere de Dumnezeu, ca om.

Prin Înviere, Iisus, ridicându-Se ca om mai aproape de Dumnezeu, S-a ridicat prin însu i acest fapt la treapta cea mai înalt a umanit ii, care este o comunicativitate în rela iile cu oamenii.

Despre fiin a i atributele trupului înviat a lui Hristos nu poate omul din trup p mântesc s spun ceva determinat i inteligibil.

Sfintele Evanghelii ne relateaz , pe de o parte, c trupul lui Iisus a putut fi pip it cu mâinile, a primit hran iar, pe de alt parte, c p trundea prin u ile încuiate, ap rea i disp rea din ochii ucenicilor i, în general, c atingerea fizic obi nuit de mai înainte nu mai era posibil , cum reiese din cazul Mariei Magdalena în diminea a Învierii.

Preotul Serghei Bulgakov observ c petrecerea lui Iisus cel înviat în lume pân la în are stabile te leg tura între starea actual a lumii cu trupul sufletesc al omului i între starea pream rit a lumii de dup schimbarea universal i transfigurarea f pturii cu trupul duhovnicesc al omului. Prin Învierea lui Iisus, s-a f cut începutul lumii viitoare. Ea este începutul noii crea iuni a lumii, care numai prin pauza creatoare, în care ne afl m, e oprit pentru un anumit timp, înainte de a fi dus la cap t4.

Apari iile lui Iisus dup Înviere sunt în num r de dou sprezece, acestea acoper persoanele i sectoarele cele mai importante din activitatea Sa i din comunitatea cre tin care va ap rea dup moartea Lui. Grupul care a beneficiat de cele mai multe apari ii este al ucenicilor Lui, al celor pe care i-a chemat Iisus la începuturile activit ii Sale publice. Ar rile se produc întotdeauna ca rezultat al ini iativei personale a lui Iisus, care-i ia prin surprindere pe destinatari. Se produc în locuri diferite, dar legate întotdeauna de locurile prin care au mers Iisus i ucenicii înainte de moartea Lui. Apari ia este prezentat ca o vedere real , nu ca pe o viziune.

Iisus este prezent ca persoan , Iisus se arat oamenilor care îl cunosc

57

i care vor fi capabili s i dea seama cine este El. De exemplu, în seara duminicii Pa telui Iisus apare printre ucenici i Li se adreseaz cu salutul iudaic: „Pace vou ” (Luca 24, 36;Ioan 20,19). Apoi le arat urmele crucific rii vizibile pe trup, concret, semnele cuielor în mâini i picioare i ale suli ei în coast . i, conform lui Ioan 20, 22, le zice: „Lua i Duh Sfânt”. El apare în mijlocul lor i teama se transform în bucuria reg sirii.

Odat Înviat, Iisus inaugureaz via a viitoare, lumea definitiv . Învierea Lui a purtat pecetea iubirii lui Dumnezeu, pentru Fiul S u iubit i pentru toat omenirea.

Dup cele patruzeci de zile de la Înviere, petrecute de Mântuitorul Iisus pe p mânt, S-a în at la cer. În area la cer se în elege ca i în area oric rui corp în aer, cu deosebire c Domnul Hristos, având trup pream rit i fiind totodat i Dumnezeu Atotputernic, nu avea nicio greutate care s -i împiedice în area la cer.

Domnul Hristos S-a în at cu trupul la cer, c ci cu Dumnezeirea era i este pretutindeni, i astfel ne-a ar tat i nou care este inta ultim a c toriei noastre pe p mânt: cerul5. În area este ridicarea umanit ii lui Iisus în intimitatea ultim a Sfintei Treimi i la starea de cinste, putere i suveranitate deplin .

Pentru c Iisus i-a ridicat, prin în are, umanitatea în ultima intimitate a Sfintei Treimi, p strând i adâncind, în propor ia în rii, apropierea de toat omenirea, coboar la scurt timp dup în are Duhul Sfânt peste cei care sunt ai lui Hristos, realizând Biserica.

Duhul Sfânt, ca iubire suprem a Tat lui, ca manifestare a intimit ii Lui, a coborât peste lume, întrucât S-a a ezat întâi în chip des vâr it peste omenitatea lui Hristos, ridicat în ultim intimitate divin .

Deoarece intimitatea lui Hristos, în at în acea intimitate a Duhului Sfânt, asemenea dumnezeirii Lui, se afl în acela i timp în cea mai adânc intimitate a oamenilor care î i deschid poarta sufletului lor prin credin , Duhul Sfânt îi înv luie i pe ace tia, ca pe purt torii de Hristos. Biserica, mistica omenitate a lui Hristos, prime te pe Duhul Sfânt, în calitatea ei de trup al lui Hristos6.

Iisus Hristos S-a în at la cer dup Înviere, atât pentru a primi toat puterea dumnezeiasc în conducerea lumii spre mântuire, cât i pentru a l sa oamenilor la latitudinea lor s se decid liber a crede în El sau nu. Dac ar fi continuat s stea cu m rirea trupului S u înviat între oameni, ace tia ar fi fost sili i s -L recunoasc drept Dumnezeu. Istoria, ca un loc al vie ii de libere decizii, ar fi devenit imposibil .

1

Annie Jaubert, La date de la Cene, Paris, 1957, citat din Preot Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc; Ioan Mihoc, op. cit, p. 110.

2 Michel Henry, Ioan Ica, Cuvintele lui Hristos, Sibiu, Editura Deissis, 2005, p. 87.

3 Dumitru St niloae, op. cit., p. 336.

4 Karl Heim, Jesus der Weltvollender, Furche-Verlag, Berlin, 1937, p. 178, citat din Dumitru St niloae, op. cit., p. 355.

5 Înv turi ale Bisericii Ortodoxe, Timi oara, 1987, p. 85.

6 Dumitru St niloae, op. cit., p. 363.

Theodor Aman - Car cu boi

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Girel BARBU (2.03.1953) scut în satul Pinu, com. Br ti, jud. Buz u. A absolvit liceul de construc ii Buz u i coala Tehnic de Mai tri la Bucure ti. A fost membru al Cenaclului Literar „Al. Sahia” din Buz u, iar în prezent este membru al Cenaclului Umoristic „Amprenta” Buz u. Poet, eseist i epigramist, apare în publica ii de gen, semnând i cu pseudonimele P. Ardon, P. A. C lici. Apari ii editoriale: monografii (3), eseuri (3), poeme (1), versuri religioase (1), precum i „Lumea râsului” (epigrame, 2004), „Singur i piezi ” (aforisme, 2006), „Ironiada” (epigrame, 2011).

Femeia i cetatea Al naibii se nimeresc Ca i nuca în perete.

Ambele se cuceresc Prin intr rile secrete.

Mioara modern Fusta ei de promenad Desf cut -n evantai, Las s se întrevad Un frumos „picior de plai”!

Familie de ofi eri Dup ce-au servit o du , Combinat cu tutun, El în pat doarme beat tun, Ea viseaz … goal pu !

Dosarele „X” Vorbind de neamul lui cel harnic Evoc deseori în for Str bunul care-a fost paharnic.

El a ajuns doar… turn tor!

Unui ofer ajuns omer ti nedumerit acum, Parc te aud cum murmuri: „Pân ieri eram pe drum, Ast zi am ajuns pe drumuri!...”.

Tranzi ie Vorb lung ca la bâlci, Grâu pu in, mai mult pleav , ara sufer de gâlci, Iar ale ii de... gâlceav .

Imita ie Imitând Mântuitorul Domnii de la Bucure ti Vor s sature poporul Cu trei pâini i patru pe ti…

Dup accident Discret, doctorul Mânzal Rudele le-a consolat: „Doar o ran -a fost mortal , Restul s-ar fi vindecat…”

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Unor epigrami ti Din cuvinte face i salbe, Din nimic, o bog ie i-n atâtea versuri albe Numai poanta-i cenu ie!

Victor BARBU (11.08.1947 - 24.09.2005 ) scut în Popânz le ti, com. Dragote ti, jud. Dolj, decedat în jud. Gorj i înmormântat în satul Ia i, com.

Dr gu ti, Gorj. A absolvit Liceul „Sfântul Sava”, la Bucure ti, apoi Facultatea de Filologie, la Bucure ti. A fost angajat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, ca model pentru studen i i a servit drept model maestrului Corneliu Baba pentru lucrarea „Arlechin”. În anul 1972 s-a stabilit în Târgu-Jiu, unde a lucrat ca osp tar, apoi agent comercial la Editura „Spicon”. Poet i epigramist, membru al Cenaclului „Columna”, din Târgu-Jiu i al Societ ii Umori tilor Gorjeni, a ap rut în publica ii gorjene i este inclus în 10 volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: „Radiografia unui pl mân” (epigrame, 1990), „Harakiri cu trei trandafiri” (epigrame, poezii, proz umoristic , 2004) i trei volume de versuri.

Congresul scriitorilor Reu ir s se-adune Scriitorii to i, ciopor; Ne-ntreb m câ i vor r mâne i cu ce în urma lor?

Asem ri Via a-i ca literatura Cu abstractele-i tumulte: Unde n-a p truns cultura zbesc for ele oculte.

Medical . Diagnostic În aceste vremuri grele, ample divaga ii, To i mini trii au sechele, Premierul - malforma ii.

Coloan vertebral Locul ei e în spinare, Îns via a ne arat românul or n-o are, Ori o ine-ncovoiat !

Urm rile reformei N-a i vrut s rupe i mâ a-n dou Dar, Doamne, ce cumplit soart , Mâ a e moart i tot nou Ni se arunc peste poart .

Defini ie (1) Politica e mascarada Cu mii de reguli i idei, Când câinelui îi t iem coada Sau ne-nvârtim în jurul ei.

Unui politician În necinstita-i carier A strâns averi; În mintea-i tern tia c via a-i efemer Îns averea e etern . complica ii (Parlamentar ) Dac problemele-s minore Discursul lor dureaz ore i tac de-s grave, închista i; Nu vor s fie implica i.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Epigrama (defini ie) E totu i o insect fin Al c rei ac este un dar; De n-are sponsor s-o sus in mâne moart -n insectar.

Anul VII, nr. 4(68)/2016

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Panteonul amerindienilor Toate marile civiliza ii au intrat în istorie pe poarta unei etape mitice. La fel ca egiptenii, babilonienii, chinezii sau grecii, amerindienii au avut i ei un punct de pornire, un prim creator, al zeilor i al oamenilor. În fapt, odat cu credin ele popoarelor începe i istoria civiliza iilor lor. La sosirea în America, spaniolii au g sit un panteon bogat, corespunz tor impresionantului mozaic etnic local. Era un panteon complex, cu multe asem ri, dar i deosebiri între divinit ile la care se închinau b tina ii continentului nou descoperit.

Comun era faptul c to i amerindienii credeau în divinit i primordiale, care la azteci se numeau St pânul i St pâna dualit ii, în timp ce maya ii aveau zei creatori, cunoscu i drept Tat l nostru i Mama noastr , adic acea pereche d toare de via . Tot la elementele comune trebuie inclus i Zeul ploii i al fertilit ii, al tunetului i al fulgerului, al grindinei i al z pezii. So ia lui, Valoroasa doamn verde, era Zei a apelor, fiind reprezentat printr-un râu, din care cre te un pom, ca simbol al principiului feminin al vie ii. Zeii lor erau concomitent binef tori i r uf tori, fapt pentru care ei trebuiau îmbuna i, din timp în timp, cu jertfe umane.

Maya ii aveau sute de zei, lega i de toate fenomenele naturii, dintre care amintim doar de cei ai p mântului, mun ilor, cutremurelor, tunetului i fulgerului, porumbului, albinelor, vân torii, eclipselor, medicinii i mul i al ii. Ca popor r zboinic, aztecii aveau i un Zeu al zboiului, considerat ca fiind cel mai sângeros din panteonul mexican. Lui i se atribuie ritualul cu jertfele omene ti. Crezând în contrarii i dualitate, precum chinezii în yin i yang, aztecii se închinau i unui zeu blând, civilizator, cunoscut drept arpele cu pene sau arpele

Templu maya

înaripat. Nu lipse te nici Zeul solar, numit i Oglinda fumegând , zeu al drept ii, care împ ea binele i r ul pe p mânt. Fiecare zeu are legenda lui, îns cea mai interesant , i documentat deja de arheologi, este na terea Zeului r zboiului. Pe pl cu ele descoperite la templul din Tenochtitlan (actualul Mexico City) a fost descifrat urm toarea poveste: Zei a p mântului i fertilit ii a r mas grea dup ce o pan (fulg) a p truns în pântecul ei. Dezaprobând aceasta, fiica sa, zei desigur, i 400 de fra i au pornit zboiul sfânt pentru a- i ucide mama. În ap rarea Zei ei p mântului s-au pogorât din ceruri 400 de r zboinici, care au protejat-o la na tere i i-au înfrânt pe copiii rebeli. Ace tia din urm s-au refugiat în ceruri, unde Zei a rebel a devenit Lun , iar fra ii ei, stele.

Despre vechimea panteonului amerindian nu se poate spune nici m car c ar exista de când lumea, pentru c primele fiin e umane sunt i la ei o crea ie divin . O frumoas legend ne vorbe te despre un zeu care s-a coborât în lumea subteran , unde a strâns oase umane, care pisate de o zei i amestecate cu o past de porumb, au dat un material numai bun pentru modelarea b rbatului i femeii.

Zeii, cât sunt ei de zei, au sc pat din vedere un lucru esen ial: hrana pentru noii cu i i nu n scu i. Zeul cu ini iativa i-a amintit de iarba zeilor, adic porumbul, care ar fi fost ascuns în pe tera Cincalli (Casa porumbului). C ut rile sale au durat 52 de ani, adic un ciclu din Calendarul Sferic al maya ilor (18.980 de zile unice), pân când ia fost sortit s vad o furnic ro ie, ie ind dintr-o cr tur a muntelui, cu un bob de porumb în spate. Atunci zeul s-a travestit în furnic i s-a strecurat în pe ter , de unde a luat câteva boabe de porumb pentru a le duce oamenilor. Pentru început, a avut grij pun boabele în p mânt, pentru a învia. În a teptarea miracolului, zeul a construit o colib , apoi alta, pân ce a f cut un sat, iar din multiplicarea satelor a ap rut un întreg popor. Deci, în credin a amerindienilor, acela a fost momentul când, din mâna zeilor, au ap rut primii oameni i a început cultivarea porumbului, moment plasat de istoriografie undeva în jurul anului 5.200 î.Hr. Zeit ile amerindienilor erau foarte preten ioase. Pentru a le fi pe plac, credincio ii le-au ridicat cele mai impun toare l ca uri de cult, acele piramide cu caracter magico-religios, incluse ast zi în categoria monumen-

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

telor megalitice. Edificiul amerindian nu-l copiaz pe cel egiptean nici prin form i nici prin destina ie. Aici, forma este a unui trunchi de piramid , cu niveluri succesive, terase laterale i cu trepte pe una sau pe toate cele patru laturi. Piramida este baza templului, cu sanctuarul zeului, statuia i altarul de sacrificii. Edificiile lor reproduc cele trei niveluri cosmice: Cerul, P mântul i Lumea Inferioar . Templul sau casa zeilor era, deci, ridicat într-o rela ie perfect cu întregul Univers: numai în mun i i zonele înalte, considerate de ei drept altare naturale ale zeilor.

Via a religioas era p storit de o cast foarte puternic a preo imii, condus de marele preot, care obligatoriu trebuia s fie de sânge regesc. Preo imea era p tura cea mai cult , cea a ini ia ilor în matematici, astronomie i arhitectur , care, prin erudi ia lor, i-ar fi dep it chiar i pe confra ii lor egipteni i babilonieni. Dintre ritualurile lor religioase, cele care i-au ocat cel mai mult pe europeni au fost sacrificiile umane, practicate în templele din vârful piramidelor.

To i amerindienii credeau c sângele celor sacrifica i îi înt rea pe zei, care, la rândul lor, d deau putere i oamenilor. Ritualul sacrificiilor era condus de preo i cu plete lungi i n cl ite de sânge, având i corpul uns cu o past neagr , str lucitoare, amestecat cu sânge de copil. M ab in s descriu instrumentarul i ritualul acelor sacrificii umane. Men ionez doar c fiecare lovitur de cu it a preotului era marcat de b ile tobelor din piele de arpe. Aztecii r zboinici, care au dat o amploare nemaiv zut sacrificiilor umane, î i alegeau victimele din rândul prizonierilor, sclavilor i servitorilor, b rba i, femei i copii. Dependen a de fenomenele naturii îl plasa pe Zeul ploii printre cei mai importan i locatari ai panteonului amerindian. El se bucura de cinci ceremonii anuale, la care erau sacrifica i numai copii, ale ror lacrimi ar fi simbolizat pic turile de ploaie.

Desigur, ne referim la etape precre tine, cu ritualuri barbare, care nu au fost specifice doar popoarelor amerindiene, ci le reg sim în istoria tuturor vechilor civiliza ii. Culmea este c au ap rut europenii, mai ales spaniolii, cu preten ia de civilizatori, dar cu metode care nu erau mai pu in barbare. Colonizarea i cre tinarea Americilor s-a f cut cu sabia. Apoi, pentru aztecii care au mai sc pat din s biile conchistadorilor, de la rugul inchizitorilor i bolile aduse din Europa, cre tinarea a fost sinonim cu sclavia. Închizi ia spaniol a înso it, de fapt, procesul de colonizare. Aici, inchizitorii nu mai aveau evrei i mauri eretici ca în Spania, a a c au c utat i au g sit alte crime.

Preo ii care f ceau parte din tribunalele locale ale Inchizi iei aveau libertate deplin pentru a arde pe rug oricâ i i oricând doreau pe indienii care refuzau cre tinarea. Mijloacele lor de tortur le dep eau cu mult pe cele folosite în Spania.

De aceea, se sus ine c activitatea Inchizi iei spaniole în Americi a fost capitolul cel mai ru inos nu doar din istoria unei institu ii ru inoase prin defini ie, dar i a Bisericii Catolice.

Evanghelizarea amerindienilor se f cea la indica ia expres a Papei Julius al II-lea, care îi declara pe ace tia drept adev ra i descenden i ai lui Adam i ai Evei, buni candida i pentru cre tinare. Spaniolii au f cut acest lucru dup standardele lor. Aventurierul HerTh. Aman - Boieri nán Cortés, cuceritorul Mexicului,

Anul VII, nr. 4(68)/2016

i informa suveranul despre Villa Rica de la Santa Cruz, ridicat de el în mijlocul unei suprafe e populate cu nativi primitivi, care meritau moar dac nu se converteau la religia european i nu se recuno teau imediat supu i ai Coroanei spaniole. Despre metodele folosite de conchistadorii spanioli i preo ii Inchizi iei, care îi înso eau, papa Benedict al XVI-lea recuno tea (23.05.2012) c europenii au comis crime nejustificabile în procesul de colonizare i evanghelizare a Americii. Dar, continua Sanctitatea Sa, aceste constat ri nu trebuie ne împiedice s ne reamintim cu gratitudine minunata lucrare.

Adev rul este c aztecii, decima i în procesul de colonizare i cre tinare, respingeau o religie ce le era str in . În condi iile în care evanghelizarea progresa destul de greu, apare în mod miraculos legenda Fecioarei de Guadalupe. Astfel, se spune c în anul 1531, pe un deal din apropierea capitalei Mexico City, Fecioara Maria se înf eaz unui localnic, cre tinat cu ase ani mai înainte sub numele de Juan Diego, c ruia i-a vorbit i l-a f cut mesagerul s u. Fecioara, cu tenul sliniu, era îmbr cat ca o prin es aztec . Ca i gravidele aztece, avea i Ea o centur înnodat deasupra pântecului. Floricica Tamale de pe abdomen simboliza divinitatea la azteci iar agrafa aurit de la gât, împodobit cu o cruce, o identifica pe Fecioar cu religia catolic .

Trebuie amintit i o a doua etap de evanghelizare, început prin secolul al XVIII-lea, f sabie, sub deviza pacific rii i cre tin rii.

Misiunile franciscane au venit cu gânduri mai pioase, concentrânduse asupra înv rii limbilor locale, propag rii Bibliei i ini ierii localnicilor în anumite activit i, printre care i comer ul. L ca urile de cult, ridicate de ei, se disting nu doar prin fa ade splendide, ornamente bogate i sculpturi în relief, dar i printr-o opulen deosebit . Multe dintre aceste biserici i m stiri se afl ast zi pe listele UNESCO ale Patrimoniului Cultural Universal.

O a treia faz de evanghelizare? Pentru aceasta se pare c pleda papa Benedict al XVI-lea, cu prilejul primei sale vizite în Mexic (mai 2012). Propov duitor al unui catolicism pur, Suveranul Pontif se ar ta preocupat de sc derea num rului de credincio i catolici în favoarea protestan ilor. Poate neoficial, pentru c dup statisticile actuale catolicii reprezint 89% din popula ia Mexicului, iar protestan ii doar 6%. Din perspectiv istoric , nu tiu ce ecou a putut avea mesajul principal al papei: „Ucenicul lui Iisus nu r spunde la u cu r u, ci, dimpotriv , este întotdeauna instrumentul binelui, vestitor de iertare, purt tor de bucurie, slujitor al unit ii”. Mexicanii î i cunosc i î i venereaz istoria, iar memoria le este ne tears .

surprin i la osp

de trimi ii lui Vlad epe