Constelatii diamantine nr. 5 (69) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 5 (69) Mai 2016

Semneaz : Constantin Ardeleanu Emil Bucure teanu Elena Buic Dino Buzzati Ioan Mete Morar-Chelin anu Livia Ciuperc Dominic Diamant Doina Dr gu Ioan Fren escu Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Petru Hamat Mihai Horga Marian Hotca Dan Lupescu Daniel Marian Boris Marian Nicolae Maroga Enceanu Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Irina Lucia Mihalca Constantin Miu Milena Munteanu Marian Nencescu Janet Nic George Petrovai George Popa Liliana Popa Paula Romanescu Radu R. Rosetti Melania Rusu Caragioiu Florentin Smarandache Ioana Stuparu Camelia Suruianu Mariana Vicky V창rtosu Leonard Ionu Voicu Constantin Zavati

Ion Andreescu - St창nci

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar George Petrovai, Filonismul, fundamentul filosofico-dogmatic al Trinit ii cre tine ......pp.3-4 Doina Dr gu , Din preistoria Daciei i a vechilor civiliza iuni .........................................p.5 Marian Nencescu, Editorii lui Eminescu - de la Perpessicius la D. Vatamaniuc ....................p.6,7 Livia Ciuperc , Shakespeare - 400 ...............p.8 Constantin Miu, Politica de tranzi ie .....pp.9,10 Daniel Marian, Nea teptate efecte de la ce-o fi la o fi ..................................................................p.10 George Popa, Despre Deschis .................pp.11,12 Constantin Ardeleanu, Risipire .....................p.13 Galina Martea, Intelectul uman - între natur i evolu ie ..................................................pp.14-16 Petru Hamat, Quo vadis, fragmentarium. Câteva cuvinte despre fericire i dragoste ........pp.17-21 Janet Nic , DonAris - eseu dinamic - ...........p.22 Dan Lupescu, Mihai Pastiea - Fiu al Luminii, drapat în narator insolit .........................pp.23,24 Paula Romanescu, Don Quijote sau În elepciunea morilor de vânt ...............pp.25-28 Milena Munteanu, Esen de spiritualitate româneasc - Nicolae Stan Petru iu ............p.29 Stelian Gombo , Despre tinerii de ast zi, afla i între libertate i libertinaj... ...................pp.30-32 Mihaela R dulescu, Despre ce vorbim aici? teatru - ........................................................pp.33,34 Ioana Stuparu, Poemul mâinilor mele ..........p.34 Ioan Mete Morar-Chelin anu, Poeme .........p.35 Marian Hotca, Poeme ......................................p.36 Melania Rusu Caragioiu, “De dragoste i de moarte” - Câteva note i gânduri ................p.37 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Ion Andreescu .........................................................p.38 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.39 Liliana Popa, Poeme ........................................p.40 Boris Marian, Poeme ......................................p.41 Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.42 Livia Ciuperc , A fi morali ............................p.43 Florentin Smarandache, Expedi ie în Antarctica - S înceap aventura! ...................................p.44 Camelia Suruianu, Ascensiunea cu ajutorul statului i a capitalului extern a B ncii Marmorosch-Blank ..................................pp.45-47 Constantin Zavati, Vizita MS Regele Carol II la Regimentul 10 Ro iori din Bac u .........pp.48,49 Mihai Horga, Poeme ........................................p.49 Elena Buic , Vorbind despre Diversitate ....p.50 Nicolae Maroga Enceanu, Poeme ..................p.51 Petre Gigea-Gorun, Prizonierul ungur .....p.52 Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.53,54 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.54 Dino Buzzati, Arma secret ....................pp.55,56 Emil Bucure teanu, Moldova literar ........p.57 Mariana Vicky Vârtosu, “Cronica unei mor i anun ate” sau Moartea Revistei Oglinda literar ...............................................................p.58 Ioan Fren escu, Constela ii epigramatice ..p.59 Radu D. Rosetti, Constela ii epigramatice ..p.59

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Ion Andreescu

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Filonismul, fundamentul filosofico-dogmatic al Trinit[\ii cre]tine Deoarece orice lucru, oricât ar fi el de neînsemnat, are în natur o istorie (un trecut în decursul c ruia a luat fiin i s-a dezvoltat pân la forma pe care omul i-o cunoa te sau caut s i-o cunoasc ), adep ii concep iei evolu ioniste sus in c în natur nu exist începuturi absolute! Cu esen iala completare crea ionist c de la aceast regul a limitelor umane se abate Absolutul i tot ce a creat El (v zutele i nev zutele) în cele ase zile ale pl dirii fiin rii infinit diversificat spa iotemporal i dincolo de aceste coordonate, mult prea subtile pentru ca mintea omului s le poat descifra vreodat ...

Urmând logica de mai sus i neprivind ca un sacrilegiu, adic nerefuzând cu obstina ie i dispre afirma ia istoricului Will Durant - „Cre tinismul n-a distrus p gânismul, ci l-a adoptat; ideea de Trinitate divin a provenit din Egipt”, avem dovada cert aceast dogm imposibil de explicat a cre tinismului este continuatoarea triadelor (fire te, pe un alt plan conceptual-spiritual) prezente în cam toate religiile anterioare:

tar-Sin- ama la babilonieni, Anu-Bel-Ea la mesopotamieni, Brahma- iva-Vi nu la indieni, dar mai ales Isis-Osiris-Horus la vechii egipteni, triad devenit Isis-SerapisHarpocrates dup elenizarea i p trunderea ei impetuoas în lumea roman .

N.B. De subliniat c nu doar cifrele sacre ale mozaismului i, mai apoi, ale cre tinismului (3, 7, 12 etc.) sunt de origine egiptean , ci i cele dou imagini fundamentale din iconografia cre tin : Fecioara Maria cu Pruncul, tem ce red adâncimea dragostei materne, este în realitate imaginea zei ei Isis cu copilul Horus pe genunchi, iar lupta Sfântului Gheorghe cu balaurul (conflictul bineu) este la rândul s u prelungirea în cre tinism a imaginii lui Horus care str punge cu lancea monstrul tifonian... În cartea Confesiuni esen iale, carte ap rut în 2007 la editura Echim, am dezvoltat pe larg cele trei mari izvoare ale cre tinismului, care, dup Clement din Alexandria, fostul dasc l al lui Origene, se constituie în principalele lui izvoare preg titoare: în elepciu-

Ion Andreescu - Câmp înflorit

nea Egiptului faraonic, filosofia greac i ile sacre ale iudeilor.

Astfel, dac stoicii admit existen a Logosului, principiu activ preluat din filosofia lui Heraclit din Efes, prin care se înt re te monoteismul viitoarei credin e universaliste, i mai admit un necesar Suflet al lumii ce o pune în mi care, Demiurgul platonician realizeaz unitatea suprem , iar aristotelica Inteligen cosmic este trebuincioas ca s gândeasc infinitatea lucrurilor ce alc tuiesc lumea i fiec ruia dintre ele s -i poat da cele necesare pentru a putea exista. În veacul I înainte de Hristos, veac în care la Alexandria tr ia evreul Philon, scepticismul (aliat cu misticismul) crease o atmosfer de-primant din punct de vedere intelectual - sus inea c mintea omeneasc este incapabi-l s afle adev rul prin ea îns i, drept urmare trebuie s fie ajutat de revela ia divin .

Iat de ce, ne spune gânditorul P. P. Negulescu în Problema cosmologic , fiind convins c dintre toate religiile existente doar mozaismul se bucur de o indubitabil revela ie divin , evreul Philon din Alexandria „a utat s interpreteze Biblia mozaic cu ajutorul platonismului i stoicismului”.

Filonismul ca filosofie cosmologic se centreaz pe ideea unui Dumnezeu creator, care - nefiind ca în filosofia greac doar un principiu ordonator - „nu putea crea lumea în mod direct, ci a fost nevoit s recurg la o serie de puteri intermediare”.

Cauza pentru care Philon alexandrinul a trebuit s recurg la puteri sau ipostaze intermediare este urm toarea: întrucât unitatea exclude multiplicitatea, c ci dintr-o cauz nu poate ie i ca efect decât ceea ce este cuprins în ea, Dumnezeu ca unitate absolut n-a putut (sic!) crea multiplicitatea absolut a lumii „decât printr-o serie de unit i intermediare, ce se apropiau, treptat, de ea”.

Prima din aceste unit i intermediare a fost Logosul, concept cu în eles dublu în

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion Andreescu - Ghiocei

limba greac : În cosmologia stoic el este întrebuin at cu sensul de ra iune, mai exact „ra iuni seminale”, iar în vorbirea curent cu sensul de „cuvânt” sau „discurs”.

De precizat c în filonism Logosul sau întâiul creat al lui Dumnezeu este întrebuin at cu ambele în elesuri: în primul rând el reflect unitatea lumii i, potrivit concep iei platoniciene, „locul” ideilor generale al lucrurilor ei particulare; în al doilea rând, potrivit mozaismului, Logosul este Cuvântul creator, cunoscându-se faptul c în Genesa actele creatoare se reduc la cuvinte imperative de felul „S fie lumin !”.

Fiind conceput filosofic, Dumnezeul abstract al lui Philon nu putea proceda ca mult mai concretul i omenescul Dumnezeu biblic: El n-a pronun at mai multe cuvinte creatoare, ci doar Cuvântul unic sau Logosul, care cuprindea în sine tot ce trebuia ca procesul crea iunii s se desf oare în continuare, f vreo interven ie din partea Creatorului!

Numai c prin îns i natura lui, Logosul se situa prea departe de lumea ce urma s ia na tere. Prin urmare, se impunea un alt intermediar, acesta - la fel ca în filosofia stoic fiind Spiritul. Spre deosebire de Logos, care este gândit de Philon ca un principiu sau organ cosmic de concep ie, Spiritul filonian devine organul de execu ie ce trebuie s tind neîncetat spre realizarea ideilor generale din Logos, altfel spus s doreasc transformarea lor în lucruri particulare.

Dar în continuare era prea mare distan a dintre aceast tendin general a Spiritului i lucrurile particulare pe care, prin ac iune asupra materiei, avea menirea s le produc . a c noii intermediari ai lui Philon sunt îngerii sau demonii, fiin e eminamente spi-

Anul VII, nr. 5(69)/2016

rituale i cu un indispensabil înveli material, ci numai astfel puteau lucra asupra materiei întru realizarea ideilor.

La na terea Trinit ii cre tine a contribuit decisiv faptul c însu i Philon numea Logosul „primul n scut”, i aceasta deoarece era prima entitate cosmic pe care a creat-o Dumnezeu. Ba mai mult, ne spune P. P. Negulescu, „în limbajul s u, mai degrab familiar decât filosofic, îi mai zicea i Fiul”.

Iat de ce, la sute de ani dup epopeea Mântuitorului, cre tinii L-au identificat pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu-Tat l, cu Logosul filonian, iar Spiritul lumii cu Spiritul lui Dumnezeu sau Duhul Sfânt. i a a s-a impus treptat-treptat în lumea cre tin aceast dogm peste puterea de înelegere a min ii umane despre Dumnezeul unic i totodat triunic.

Ion Andreescu - La arat

Nota 1: Cu ceva timp în urm , o doamn mi-a oferit urm toarea explica ie metaforic despre concomitentul Dumnezeu unic i triunic: „Soarele este unic în Galaxia noastr pentru întreaga via . Dar în acela i timp este i triunic, pentru c din el purced lumina i ldura...”

Nota 2: Se tie c Ioan î i deschide Evanghelia sa cu Cuvântul, mai exact cu întruparea Cuvântului: „La început era Cuvântul, i Cuvântul era cu Dumnezeu, i Cuvântul era Dumnezeu”. Dac ne plas m în afara unei inspira ii miraculoase, atunci e greu de admis un fost pescar neinstruit ar fi putut avea cuno tin e despre concepte heraclitiene sau despre elemente din filosofia lui Philon alexandrinul. Dar lucrurile se schimb radical atunci când cineva se integreaz într-un mediu propice inform rii. Taman asta a fost în cazul lui Ioan. Ajuns la Efes, este de presupus apostolul a stabilit contacte fecunde cu secta esenienilor, ace tia plecând din Ierusalim dup cucerirea ora ului de c tre romani.

(Despre esenieni, gnostici i iudeo-cre tini, cu alt ocazie).

Nota 3: Înc din secolul al IX-lea, în Orientul arab circula Teologia lui Aristotel, o culegere de texte extrase din Eneadele lui Plotin. În prefa a la aceste pretinse texte aristotelice, traduc torul face rezumatul teoriei neoplatonice a celor trei ipostaze (Dumnezeu, Inteligen a cosmic , Spiritul lumii), iar din Natur face cea de-a patra ipostaz . Apoi ipostazele sunt identificate cu cele patru cauze aristotelice: Dumnezeu este cauza final , Inteligen a cosmic devine cauza formal , Spiritul lumii - cauza eficient sau motrice, iar Natura - cauza material .

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR~GU}

Din preistoria Daciei ]i a vechilor civiliza\iuni

„Un scrib scrie asupra ruinei cet ii Lagash o lamenta iune, care formeaz una din cele mai frumoase pagini ale literaturii sumeriene...” Este nevoie s arunc m o scurt privire asupra vechilor civiliza ii spre a ne da seama de a ez rile noastre i de raporturile îndep rtate pe care le-am putut avea cu acele civiliza ii. În Cuvântul editorului ni se spune c lucrarea original a ap rut în anul 1932 i este alc tuit din dou p i distincte.

Prima parte o constituie vechile civiliza ii Egipt, Sumer, Akkad, Assyria, Babilon, Grecia i Roma, iar cea de-a doua parte are ca obiect Dacia. Volumul a fost publicat de Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, costa 80 de lei, era semnat de General N. Portocal i purta titlul „Din PREISTORIA DACIEI i a vechilor civiliza iuni”.

Volumul, editat sub numele „Marile civiliza ii ale traco-ge ilor”, cuprinde nou capitole, concepute de editor, pornind de la textul original, la care a ad ugat din abunden imagini, o parte de început semnat de Doina Dr gu ,

intitulat „Soarta celor apte minuni”, i o parte final , constituit sub form de anexe (Greaca veche - un dialect român; Sanscrita - limba... românilor vedici; Românii din... Nigeria!), semnat de prof.

Tudor Diaconu.

Autorul declar c înc de pe vremea regelui Burebista (anii 60-48 î.Hr.), teritoriul Daciei „se întindea pân în Moravia, Gali ia, Padolia i Chersones, la nord i est; pân în Serbia de Vest, iar la sud trecea dincolo de Hemus, la Mesambria i Apollonia”. Exist probe arheologice i toponimice care atest c tracii au existat anterior pân pe valea Oderului i gura Vistulei. când adeseori referiri la extrase din lucr rile „L’Italie Primitive” de Léon Homo i „L’Humanité Prehistorique” de Jaques de Morgan, autorul (general N. Portocal ) ne spune c Italia a fost „literalmente împopulat ” de valuri de popoare venite din Europa Central în timp

Ion Andreescu -

de circa 2.000 de ani. Aceste popoare au venit cu limba i civiliza ia lor i au adus „piatra lustruit , cre terea animalelor, înhumarea chincit (contractat ); apoi arama, practica agriculturii; urmeaz bronzul i incinera ia i, în sfâr it, fierul, vasele mortuare bitronconice, decoraiunea geometric , svastica, fibula, br ara”. Popoarele acestea cu o civiliza ie superioar , despre care vorbe te autorul, erau popoarele etruscilor care erau de origine trac . Suficiente probe toponimice, în aceast privin , ne d i Pârvan în „Getica”.

Pornind de la premisa c , în adâncimea veacurilor, preistoria neamului nostru se arat foarte confuz , i c asupra trecutului îndep rtat exist tiri de la vechi autori, în special greci, autorul pledeaz , având la baz constat ri arheologice, pentru faptul c „tracii dateaz din timpuri imemoriale”, fiind „unul din cele mai vechi popoare stabilite în Europa, dac n-o fi chiar cel mai vechi.”

durea de aram

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Marian NENCESCU

Editorii lui Eminescu -

de la Perpessicius, la D. Vatamaniuc Una din problemele sensibile ale istoriografiei literare recente o reprezint situa ia reedit rilor, speciali tii având de ales între autorii reedita i sau doar reconsidera i.

Cum Eminescu face parte, neîndoielnic, din ambele categorii, s-a plecat de la ideea, fundamental , sus inut inclusiv de Dimitrie Vatamaniuc, anume c „nu se poate rediscuta un clasic f o edi ie complet a operei sale” (v. ancheta publicat de Luceaf rul, nr. 17/ 939, din 26 aprilie 1980). În consecin , la mijlocul anilor ’80 s-au dus adev rate lii pentru editarea in integrum a operelor fundamentale ale literaturii noastre clasice, evident, vârfurile de lance fiind reprezentate de Istoria literaturii... a lui G. C linescu, i cu deosebire de continuarea seriei Perpessicius, a Operelor lui Eminescu (obligatoriu, în aceea i formul editorial impus de cel mai important editor al s u. Dac în cazul G. C linescu s-a apelat la un subterfugiu, în sensul Al. Piru i-a asumat unele „modific ri”, operate în edi ia ap rut la Minerva, sub motiv c G. C linescu însu i le-ar fi comunicat criticului, în situa ia lui Eminescu acest pre-

cedent nu putea fi aplicat. În consecin , s-a constituit un colectiv, care a propus, totoda, i o alt concep ie de editare, pornind, evident de la manuscrise, dar i dup caz, de la textele tip rite, risipite în publica iile vremii, cele mai multe nesemnate, dar care ar fi putut fi atribuite f dubiu poetului. În acest fel, a ie it la iveal o parte consistent a mo tenirii eminesciene, în mare parte necunoscut atât publicului larg, dar chiar i multor speciali ti, nefamiliariza i pe deplin cu mijloacele de investiga ie istorico-literare ini iate i aplicate consecvent de Dimitrie Vatamaniuc i colaboratorii s i.

Semnificativ este i faptul c mult vreme, i cu deosebire înainte de editarea seriei de Opere, existau voci, chiar i din rândul admiratorilor, ce încercau s -1 prezinte pe Eminescu drept un artist dezinteresat de opera sa tip rit , eventual un risipitor sau mai degrab un generos f uritor de nestemate lirice sub form de dedica ii pe albume private, sau pe foi volante. Nimic mai adev rat. Înc din timpul vie ii, poetul pl nuia, atât cât i-au permis puterile i condi iile, s tip reasc o

Szathmary Ion Andreescu - Potec în p dure

edi ie de autor a Poesiilor (distinct de edi ia Maiorescu, tip rit ini ial la Socec, în 1884, dar ap rut în libr rii în decembrie 1883), intitulat Lumin de lun (titlu utilizat de Ion Scurtu, pentru edi ia ap rut la Minerva, 1920), dar i un volum de publicistic („... dup articolele mele de la ziar, din aprilieiunie 1883, eventual rev zute i cu o prefa istoric ”, cnf. Mss 2257, Vatamaniuc, Eminescu, Ed. PortoFranco, Gala i, 1993, p. 7). Întrucât poetul însu i nu i-a finalizat proiectele, editorii au avut de ales între a publica tot ce a l sat Eminescu, idee sus inut , între al ii i de N. Iorga, i continuat de Dimitrie Vatamaniuc, sau a selecta, i eventual a publica, doar ce a c tat girul literar, respectiv ce se încadreaz în termenul generic de oper (literar ). Pentru aceasta stau la dispozi ie Caietele Eminescu (în num r de 44, donate în 1902, de Maiorescu, Academiei Române, alte 6 manuscrise, la fel, nedatate, achizi ionate ulterior de Academie, Gramatica sanscrit (572 p. aflat la B.C.U. Ia i) Caietul ro u (320 p., B.C.U. Cluj), un alt set de dosare, documente de familie, coresponden , p strate de Arhivele statului. La Turnu Severin se afl un Album, cu versuri transcrise de Eminescu, la fel, Muzeul Literaturii din Bucure ti de ine un manuscris (cu piesa Devotamentul), iar la Freiburg (Germania) exist un manuscris al poeziei „Criticilor mei”. Se pare c s-ar fi pierdut Manuscrisul (inedit) al Prin esei Elisabeta. Arhivele locale din Vaslui dar i din alte localit i mai p streaz rapoarte, coresponden de serviciu, ologra, redactat de Eminescu în perioada revizoratelor colare sau a peregrin rilor prin diferite loca ii. Recent, istoricul literar Dan Toma Dulciu a identificat i a legalizat dou rapoarte de serviciu (secrete), redactate de Eminescu în perioada cât a func ionat la Lega ia româneasc din Berlin. Este posibil ca manuscrise sau scrisori olografe s mai r zbat la lumin , mai ales dup ce Christina Zarifopol-Illias a publicat, în 2004, la Polirom, coresponden a inedit dintre Eminescu i Veronica Micle (Dulcea mea Doamn / Eminul meu iubit). Nu este exclus ca m rturii

trân i copii p

sind Constantinopolul

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

despre Eminescu, sub form indirect de note i rapoarte de urm rire, s se mai afle în arhivele secrete ruse ti, germane sau austroungare, care l-au avut în eviden .

Din acest amalgam de m rturii, documente i manuscrise lipsesc cu siguran cele distruse iremediabil cu prilejul evenimentelor din 1989, p strate la B.C.U. Bucure ti, a a încât ne întreb m i ast zi cum a fost cu putin un asemenea „genocid” cultural, produs parc cu bun tiin .

Acesta este, a adar, fundamentul documentar de la care Perpessicius (1891-1971) a început demersul s u, ce viza o edi ie integral , în 18-20 de volume, organizate pe genuri literare, iar în cuprinsul fiec rui volum, cronologic, având în preambul o scurt prezentare, textele propriu-zise fiind înso ite fiecare de un aparat critic (note, comentarii, cronologie), scopul declarat ala acestei edi ii fiind acela de a se constitui într-un instrument de lucru necesar edific rii unei eventuale exegeze eminesciene. Interesant de semnalat este c , în 1939, Perpessicius compune i o „Scrisoare deschis c tre editorul Operei lui Eminescu din anul 2000” în care spera s salute „în pragul veacului XXI, edi ia integral critic ”.

Pornind de la aceste considerente, Dimitrie Vatamaniuc reia proiectul, în calitate de editor-coordonator, obiectivul imediat fiind acela de a finaliza edi ia pân în 1989, respectiv anul centenarului mor ii poetului.

Fiind vorba, totu i de publicistic , problema cu adev rat spinoas r mânea aceea a identific rii textelor originale.

Se tie c , potrivit practicii curente a presei vremii, Eminescu nu î i semna articolele. În aceste condi ii num rul textelor „incerte” r mânea considerabil. când apel la „elemente stilistice eminesciene” (sintagme, expresii, cuvinte disparate, ori metafore) Dimitrie Vatamaniuc i colectivul s u g sesc suficiente argumente pentru a înscrie un nur considerabil de „incerte”, în categoria celor „sigure”. Astfel, patrimoniul publicistic eminescian spore te de la cele 170 de texte publicate de Gr. P ucescu în 1891 (Culegere de articole d’ale lui Eminescu, Ed. Wiegand i S voiu, 134p.) la peste 1700, (num rul articolelor atribuite dep ind azi, 2000).

Acela i dificult i, de data aceasta de ordin grafologic, apar i în privin a transcrierii manuscriselor. Poetul obi nuia scrie, adesea, noaptea, sub impulsul de moment al inspira iei, mai degrab interesat s surprind „ideea”, decât de a elabora un text ordonat. Exist în numeroase manuscrise un „haos creator”

(ciorne de versuri, reflexii filosofice, calcule matematice, etc.) pe care numai cei familiariza i cu acest mod de elaborare le pot descifra. În aceste condi ii, Dimitrie Vatamaniuc introduce un termen organizatoric cu totul nou, numind aceste produse intelectuale Fragmentarium (dup o expresie a lui Eminescu) i le utilizeaz distinct în volumul XV, al Operelor (Exist chiar i un manuscris intitulat Iconostas i fragmentarium analizat pe larg în volumul Eminescu. Manuscrisele jurnalul form rii intelectuale..., Minerva, 1988, p. 111-116, - n.a.). La fel, sunt incerte, ca fiind originale, multe texte redactate în limba german , suspectate adesea c ar fi simple transcrieri, a c ror surs nu este adesea identificat c ci, se tie, Eminescu nu obi nuia s i citeze sursele. Exist , de pild , motiveaz Dimitrie Vatamaniuc în Jurnal(ul) al form rii intelectuale... un întreg grupaj de poezii transcrise din limba german , f nici o indica ie privind titlurile i autorii. R mâne ca pe viitor, editorii s fac corobor rile necesare pentru a stabili sursele i, eventual, contribu ia poetului la elaborarea lor. Tot ca un element de „buc rie intern ” trebuie spus c Eminescu obi nuia s scrie pe foi volante. Ulterior manuscrisele (Caietele) au fost legate/împerecheate aleatoriu, sub form de Miscelanee. Or, în acest caz nu se poate vorbi de un criteriu tematic, i nici de un fir uzitor în acest labirint gigantic de idei. mâne la latitudinea editorului s fac ordine în aceast „sup magmatic ” din care au

Ion Andreescu - Stejarul

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

ie it marile capodopere.

Din fericire, Dimitrie Vatamaniuc nu s-a mul umit doar cu postul de editor, el aspirând adesea i la aceea de critic-comentator al operei eminesciene. Dovad este seria de volume cuprinzând comentarii asupra crea iilor propriu-zise (cu prec dere vizând proza literar , dar i traducerile i implicit, publicistica i coresponden a), inaugurat cu Publicistica lui Eminescu (1985), toate având ca punct de plecare manuscrisele cercetate i editate de el. Ca i critic, Dimitrie Vatamaniuc începe cu o descriere a paginilor eminesciene, apoi adaug informa ii despre „laboratorul crea iei”, conturând ceea ce s-ar numi „geografia capodoperei”, continuând cu o critic a variantelor, cu accent pe interven iile „certe” ale poetului, ajungând, în fine, la extinse asocieri i trimiteri livre ti, cu referire, în principal, la lecturile confirmate ale poetului. Niciodat criticul nu face vreo afirma ie gratuit sau neconfirmat . În ciuda acestor precau ii, excesive am spune, dar cu atât mai fascinante cu cât vin de la un cunosc tor „intim” al domeniului, judec ile critice ale editorului sunt impecabile. Întrebarea care se pune totu i, acum în prag de mileniu, este dac edi ia Opere, în forma definitivat de Dimitrie Vatamaniuc, este punctul final al cercet rii eminesciene.

Deja Constantin Barbu anticipeaz c este nevoie de o nou edi ie de data aceasta, a Operelor complete ale poetului , poate în 50 de volume i care „s corecteze mai întâi edi ia academic , întemeiat de Perpessicius i în care se afl peste 100.000 de gre eli, unele capitale” (Autopsie vie, Ed. M iastra, Craiova, 2008, p. 38). În acest sens, criticul craiovean a preg tit deja Luceaf rul (variant maximal , cu 23 de strofe în plus i cu strofa final în varianta aleas de poet), apoi rmanul Dionis (cu text corectat) i Scrisorile (cu prec dere Scrisoarea V - Dalila - dup o variant manuscris la care Per-pessicius nu a avut acces”. Astfel de proiecte sunt, desigur, benefice dar ele nu pot umbri efortul lui Dimitrie Vatamaniuc de a aduce la lumin , pentru genera ia contemporan , un Eminescu mai aproape de pathosul s u ini ial.

Inepuizabil ca un fluviu, criticul str bate un continent de informa ie, adun mun i de aluviuni, pentru a le filtra, în final, în concluzii de o limpezime diafan .

Cine tie, i cine mai ine seam dac în tot ceea ce afirm Dimitrie Vatamaniuc se afl adev ratul Eminescu. Doar spiritul s u, din Nirvana, mai poate s ne judece.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Livia CIUPERC~

SHAKESPEARE – 400 Indiferent unde ne-am afla - în Angliterra, la Roma sau în Dacia antic - i indiferent când anume se disting Eroii lumilor creatoare, noble ea cuvântului dat are întâietate. i nu (neap rat) sub jur mânt, cum zice William Shakespeare: „a ine drept pravil ” 1, ci în numele a ceea ce avem, fiecare, mai sfânt (în fiin a noastr ).

Nu „sulul unui zapis” ne leag , ci propria noastr con tiin . În str vechime, înfr irea în cuvântul dat era sinonim cu fr ia de cruce.

Sfânt parafare, prin sângele învolburând t ul unei s bii.

Binecuvântat examen de în elepciune. nu uit m: cine se abate de la acest „crez” - o p te! aminti i istorisirea lui Aristofan?

Asemenea o poate p i orice... tr tor.

Aten ie: nerespectarea unui leg mânt na te mon tri.

Cei care nesocotesc valorile de pe aceast planet , numit , mânt, ce ar merita primi oare în dar?

De dou milenii, încoace, de când tot avem ceva tiin , s-au creat atâtea nestemate, iar noi, cei de ast zi, adic tr itorii acestui mileniu al treilea, nesocotim valorile înainta ilor.

Pentru toate ale noastre pasivit i (ca s nu folosim cuvinte mai dure), oare care ne-ar fi r splata?

Dintr-o f râm sferic , ce-am fost în momentul „crea iei”, cum am ar ta (conform povestirii lui Aristofan) sfârteca i, adic frân i în dou , în trei, în treizeci i trei?!...

Da, frânturi de sfer merit m a deveni! i nu v mira i!

Dramaturgia lui William Shakespeare lumineaz - sau ar trebui s lumineze omenirea. Lecturând, s zicem, Titus Andronicus, vom în elege c acest p mânt este un cuptor ve nic încins, în care c rbunii care men in flac ra vie a urii i a r zbun rii sunt tocmai trupurile noastre; trupurile noastre - mai mult sau mai pu in victime; c rbuni încin i de „furie sp imoas ”; c rbuni-viper , c rbuni cu inim de piatr , c rbuni necre tini - prin gând i fapt .

La polul opus, s plas m Iubirea cea pur i neîntinat , luând exemplu (s zicem), Romeo i Julieta?

Ce trist! Dragilor, i-aceast felie de via e înconjurat de mult ur i nesinceritate!

Atâtea lacrimi i suferin , încât nici Orpheu, cu m iastra-i lir , nu mai poate uimi pe nimeni. Din farmecul cântului s u - doar legenda mas-a!

Se zice c în acordurile lirei sale fermecate s lb ciunile se îmblânzeau...

Prezentul acesta de mileniul al treilea dovede te, cu v dit -ndurerare, presupunând (într-un caz fericit) c lira lui Orpheu de s-ar auzi, în mod real, acum, nu tim prea mult de ne-ar mai putea schimba.

Prea avem sufletul mutilat! i-atât de mutilat, Doamne!

Privi i în jur: p duri sterpe, v i pustii, cursuri de ap înro ite de otr vuri, întraripate sfâ iate de poluare, nori vijelio i, canicul versus grindin .

N-a i observat? Nici P mântul nu ne mai dore te.

De aceea se svârcole te, destul de des, din încheieturi!...

Ce mai poate face-o lir (chiar i a lui Orpheu) în fa a unor sufletescorpie (ce suntem)?!

Ne-nconjoar atâtea viclenii, încât nici un Vincen io, p mânteanul întrupat de Marele Will, nu mai poate „îmblânzi” ceva anume de pe aceast planet !

Prea multe „Catarine” „înd tnice”. Prea multe înd dnicii au îndoliat aceast frumoas planet !

Ba chiar a zice c la sunetele îndumnezeite ale legendarei lire, leviathanii cei vie uitori în adâncurile m rilor (conform cuvântului biblic), ie ind la suprafa , tare ar mai sugruma pe to i cei care – dup cum gl suie te Sfântul Anastasie Sinaitul - „înghit c mila i strecoar ân arul”. i tare-am merita! mai fie vreo salvare, tot c utând i r sfoind pe Shakespeare, autorul? Probabil (o sugestie, salvatoarea?!), s zicem: doar dac sar putea vizualiza vreun urma de Ariel, „furtunatul”, care s preschimbe... ce s-ar mai putea preschimba într-acest arial... i-au trecut deja 400 de ani de când Marele Will odihne te în mântul care l-a n scut.

400 de ani de când piesele sale au înnobilat scenele lumii.

400 de ani - i câte sute de variante, i-n câte limbi ale lumii - au fost traduse sonetele sale.

400 de ani - i mii i mii de studii universitare.

400 de ani de anima ie, de iubire, de slav ! i totu i, în amintirea acestor 400 de ani, num ra i, pe muchie, avem sfânta datorie s fim optimi ti, recunoscând, citându-te, pe tine, Mare Will, c : „Iubirea bun a crescut din ur ” 2.

Suntem vulnerabili, asta e! Mereu, mereu, f -ncetare. i-avem ria s recunoa tem, m car în ceasul al patru sutelea de la plecarea ta pe c rarea ve niciei: „Sufletu-mi se zbate în mari-adânci furtuni” 3. i-n adev r, în oricâte variante vom lectura acest vers: „From fairest creatures we desire in crease...”, el î i va p stra lumina frumuse ii. Iat : „Îi vrem pe cei frumo i rodind, am vrea...” 4; „F pturile alese le vrem a d ruire / Iar sfânta frumuse e a înflori...” 5.

23 aprilie, zi binecuvântat în calendar, vrem a sublinia, cu sinceritate: Prin toat crea ia ta, William Shakespeare, „podoab e ti a firii i prim verii crainic...”

Promitem, Mare Will, s repet m acum sfânt mesajul t u c tre aceast omenire: „Ai grij de al lumii tezaur, nu-l pr da / i nu-l l sa pieirii...” 6.

1. Zadarnicele chinuri ale dragostei (Actul I, Scena 1. Traducere Ion Frunzetti i Dan Grigorescu. Opere complete, vol. I, Bucure ti, Ed. Univers, 1983, p. 353) 2. Sonet 110 (traducere Radu Cârneci) 3. Sonet 144 (traducere Radu Cârneci) 4. Traduc tor: Radu tef nescu 5. Traduc tor: Radu Cârneci 6. Sonet 1 (traducere: Radu Cârneci)

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Constantin MIU

Politica de tranzi\ie Deoarece activitatea/prezen a securistului de tranzi ie (din întreaga trilogie carteaomonim , semnat de Gh. A. Neagu i ap rula Editura Studis, 2016) este vag conturat , ar fi fost de dorit ca autorul s fi lansat pe pia toate cele trei volume, cum se men ioneaz în caseta editorial (de la p. 2).

Faptele i întâmpl rile din preajma, din timpul i imediat dup marea înghesuial reia mai marii zilei s-au gr bit s -i spun Revolu ia din decembrie 1989 - sunt structurate pe trei paliere: stenogramele edin elor CEPEX, din 13 noiembrie 1989, 17 decembrie 1989, discu ia televizat , din 28 ianuarie 1990, dintre Ion Iliescu et comp. cu reprezentan ii celor trei partide istorice, din opozi ie; sesiunea CPUN din 9, 10, 13, 14 martie 1990, precum i alte lu ri de cuvânt din Senatul i Adunarea Deputa ilor, de-a lungul anului 1990; reac ia cuiburilor de securi ti de pe lâng principalele ambasade române ti din str in tate; întâlnirea regelui Mihai cu eful masoneriei din Paris, care îi refuz sprijinul în revenirea în ar ; ecoul evenimentelor de la Bucure ti în rândul oamenilor din Foc ani, Panciu, Odobe ti i din comunele din împrejurimi.

Fiind vorba de o carte de fic iune, nu vedem rostul reproducerii stenogramelor amin-

tite. Autorul putea s fi recurs la un artificiu: ecoul acestora printre s tenii vrânceni. Unde se poate face/ discuta politic decât la cârciuma din sat?! inând cont c mai toate dezbaterile din CPUN i apoi cele din Parlament erau televizate în 1990 - chipurile pentru transparen - reproducerea stenogramelor cu pricina e superflu . Mai profitabil pentru cititori ar fi fost o dezbatere în stil moromeian, în parlamentul de la birt, cu privire la manifesta iile pro i contra FSN, din preajma primelor alegeri libere (de dup Revolu ie), ce au avut loc la 20 mai 1990. În primul volum al noii c i semnate de Gh. A. Neagu sunt flash-uri, bazate îndeosebi pe dialog, intrând în alc tuirea unui puzzle, pe care l-am putea numi generic Revolu ia în provincie: la Foc ani, la Panciu, la Odobe ti, în sediul jude enei de partid, precum i în câteva sate ori comune vrâncene. Din acest punct de vedere, cartea scriitorului vrâncean aminte te de prozele scurte ale lui Ion Cristoiu, din volumul Veselie general .

Haosul din preziua revoltei populare este elocvent, din momentul decret rii st rii de necesitate: „Primii secretari de jude nu prea tiau cu ce se m nânc starea aceasta. Unii s-au repezit la telefoane i-au convocat secretarii celor mai mari organiza ii ale partidului comunist. Al ii i-au chemat colaboratorii apropia i i comandan ii de mili ie i de securitate din teritoriu.” (p. 36).

La Odobe ti, dup ce a transpus în via ultima indica ie pre ioas , primit de la Centru - confec ionarea de m ciuci la atelierele me te ug re ti, tovar a primar Emilia”... î i strânse agendele, valuta i documentele mai importante din seiful „de sub portretul tovaului.” (p. 40). Cu „zestrea” aceasta în brae, femeia se gr be te s i fac retragerea la o caban în mun i, i pentru c nimeni nu tia de existen a ei, putea s se fac nev zut , în vremuri de restri te.

La vremuri noi, oportuni tii sunt în floare!

Bun oar , primarul Sfârc umbl prin sat, s strâng adeziuni pentru FSN. Nu uit s -i repro eze so iei c fratele ei a refuzat s intre în noul partid, dar se laud c a strâns pe liste destui fraieri. La întrebarea femeii ce-o

fac apoi cu lista dac n-a mai c lcat pe la prim rie, b rbatul se laud c are curaj: „-Uite c-o s m duc mâine. Îl iau pe v rul nic i pe T chi , nepotul Zamfirei, pe Licsandru al Savetei i pe frate-s u, punem de-un comitet i telefon m la jude .” (p. 44).

Cea mai bun dovad c nimic nu s-a schimbat i c oamenii au acelea i n ravuri este dialogul între primar i femeia de serviciu: „Primarul intr în sediu satisf cut. Neamurile s-au înscris lesne în Front. Pân i vecinii, ba chiar i ia din conducerea CAPului erau gata s -i asculte îndemnurile... (...)

- Ilean , unde e ti?! R cni el în cl direa pustie.

- Aici, tov. Primar, aici îs! Se ar ea cu tura în mân (...)

- Ce faci?

- M înscriu în FSN, zise ea, gata a-i satisface dorin a politic .

- Las asta, cine-i prin prim rie?

- P i, cin’ s fie, tov. Primar? Nimeni.

- Dac te mai aud cu tov ia, te dau afar !

- P i, cum s v spui...

- (...) De-acu’ sunt dom’ primar, c s-au scoborât pe p mânt domnii.

- Asta se cam vede, dom’ primar. Nu-s nici ia cu ar turile, nici ia cu îns mân area.

- (...) Dac tot nu-i nimeni pe aici, ia arat i fesele, s te îns mân ez de prim var , f Ilean !

- Asta era valabil pe vremea tov iei, dom’ primar...

- i domnii f..., f... i dau salarii. Vrei bani?

- Cum s nu!

- Atunci, las FSN-ul i arat i fesele (...)

«Apoi, v d c nu prea s-a schimbat ceva.

Dac i f... va fi ca mai înainte, vai de capul nostru!» î i zise femeia, mimând gemete de pl cere, spre a-i satisface poftele primarului.” (p. 104-105). În acele zile fierbin i, dup fuga celor doi dictatori i executarea lor prin împu care, primar „se alegea” cine avea prieteni sau simpatizan i afla i în „pia ” ori în fa a fostului sediu comunist, iar ace tia urlau mai tare, scandând numele favoritului. A a se întâmpl bun oar la Foc ani sau Odobe ti.

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iat ce s-a întâmplat, spre exemplu, la Odobe ti: „Pe sc rile prim riei din Odobe ti, au mai mas doar directorul Mili oican, directorul general Varga de la Sta iunea vitivinicol , câ iva ingineri de la IAS, func ionari ie i de prin birouri i al i gur -casc , ce-l înconjurau pe maiorul David, ca fost comandant al mili iei, i c pitanul Rozavlea, de la rzile patriotice.

- Tovar i, acum, c suntem libera i de tiranie, trebuie s alegem un nou primar, zise pitanul Rozavlea.

- Îl propun pe doctorul Varga, se gr bi maiorul David.

- Sta i, sta i un pic, eu am treab , eu conduc o sta iune de cercet ri.

- Varga, Varga, Varga! Scandau cei din fa a prim riei.” (p. 118).

La Panciu îns , fiindc nu s-a f cut zarv la prim rie, directorul IAS-ului a devenit subit m rinimos, împ ind butoaie cu vin dup bunul plac, încât ajunseser s vin la înrcat ma ini cu numere din Ardeal sau Banat, ai c ror proprietari nu aveau rude prin ile locului.

Tot sub forma unui puzzle este evocat activitatea „cuiburilor” de securi ti sub acoperire, ca ata i militari sau culturali, în diverse col uri ale lumii. Planul diabolic de infiltrare a cadrelor acestui „serviciu”, cu reminiscen e i în ziua de ast zi este eviden iat într-una din discu iile efului cu subalternii i: „- Uite de ce v-am chemat. Trebuie s ne apuc m de urgen s punem mâna pe b nci i s ne apuc m de politic . Dac nu noi, cei care ne pricepem cel mai bine la oameni, atunci cine: Dumneata, de exemplu, trebuie te duci la liberali. V d c fac înscrieri în draci, f nici un control. Dumneata la ni ti, iar eu i st laltu’ ne ducem la domnul Iliescu. Iar odat p trun i înl untrul lor, tim noi ce-avem de f cut. C altfel, iar încape ara pe mâinile unor mar afoi cu preten ii, care mai de care mai rupt de realitate (...) Dar mai întâi de toate, hai s facem câte un SRL. S trecem acolo de toate. Uite, unul s pun mâna pe industria laptelui, altul pe a ma inilor-unelte, c de-astea avem la noi în jude .

Nu uita i de industria vinurilor (...) Cât despre petrol i alte forme de energie, mi s-a spus c treaba e deja aranjat . N-avem ce c uta acolo.

Au intrat efii no tri. A i în eles?”

Aflat în vremuri tulburi - imediat dup Revolu ia din 1989 -, în primul volum al c ii lui Gh. A. Neagu a a-zisul securist de tranzi ie are o personalitate nebuloas . Coperta unu este gr itoare în acest sens - „chipul” cap! Vom vedea cum evolueaz el în celelalte dou volume, care vor urma.

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Daniel MARIAN

Nea]teptate efecte de la ce-o fi la o fi

Fin pricepere i consecven ial pân la fecund a fi exprimare a realului chiar i mai pu in convenabil accentuat cu nativ naturale e ce întocmai la îndemân atunci când se petrec lucrurile foarte aproape. Nici c a fi putut începe altfel decât printr-o arcuire de carusel a vorbi despre un joc deloc firav al min ii translucide prin cuvinte, for a ve-nind din spa iul interior care nu are suficient timp pentru a fi devreme deopotriv cum nici târziu.

Indiferent c-om fi noi tineri sau relativ trâni, suntem mai tineri decât credem i categoric credem în copil ria jocului, fie el de idei ori doar de cuvinte, important e ca acest joc s func ioneze la rangul de regul a actualiz rii, regener rii permanente în fenomen flux/reflux, a sim urilor.

Fire pe cât de sensibil pe atât de ar goas se reg se te spre a se rena te în poezie, Nina Corduneanu mergând pe linie pe cerc pe curb nu conteaz ci doar faptul c merge în sensul ei predestinat. Începând chiar v lurelnic cu „ ”: „Dansând/ Pe-aceea i silab neaccentuat ,/ Tu rimezi masculin,/ Eu rimez feminin./ O partitur poetic disonant ,/ Cu multe linii de pauz ,/ Puncte de suspensie i întreb ri/ Când eu chiop tez/ Din piciorul metric,/ Tu zâmbe ti alb,/

Cu din ii to i,/ Sincretic,/ i- i expui filozoficai intrig / Într-un interminabil monolog./ Eufonii de versuri mute/ Sentimente în zigzag// Eu în zig/ i tu în zag.”

Matematic m gândeam c ar fi mai greu s-o descop r pe ea, poeta care în ir i de ir dup bunul plac tot ce-i cade la îndemân .

Dar iat-o cum se d în formule de fi e, aparent inofensiv , dar ce s vezi cât de decis ... „ iam spus/ Într-o sear banal :/ - Nu te mai iubesc/ M-ai privit geometric,/ În p trate stelare,/ i-ai r spuns impasibil:/ - Arcadia/ N-a existat niciodat .../ Reabilitând dup o vreme/ Amintirile,/ Mai încearc / Preistorice doruri.” (Contraofensiv ).

Trecând prin timpuri cu non alan greiereasc , aceea i fiin exprimabil ridicat la puterea poetic se întoarce împotriva a ceea ce tie c n-are rost s se întoarc , se risc i se revolt analizând totu i cumva chiar i de hai-s -fie conjunctura existen ial . Înfiin eaz unele în timp ce desfiin eaz altele. i vine de zice, tot ea, aproape s lbatec de frumos spunând, de nu mai prea am eu ce-a zice când fiind vorba de „Anotimpuri cu iubiri”: „M-am iubit, prima oar ,/ C-un crai verde.../ Avea ochi verzi, mâini verzi, inima verde.../ Eu st team stâlp/ În verdele privirii lui.../ Eram la fel de crud ,/ La fel de verde.../ Uneori îmi înfiorau în inim / Flori roz de cais/ i-mi r reau la urechi/ Cire e de mai.../ Eram amândoi prea verzi/ i iarna a c zut/ Peste mult preaverdele nostru/ i ne-a acaparat cu totul,/ Pe rând, în parte,/ Ca s -nviem peste ani,/ Cu cire e de iunie în sân...// M asem/ i-mi r riser sâni,/ Fiindc venise iunie/ Am uitat multpreaverdele de mai,/ Cire ele sunt mai pietroase,/ Mai cire e/ În iunie,/ Gustul lor/ L-am sim it în sâmburele idilei/ Coapte-ntre cire e.../ Apoi am descoperit/ Cirea a amar a deziluziei - / Fantelui cire i se furaser fructele/ Într-o noapte...”

(Anotimpuri cu iubiri).

Nina drag , cu asta chiar c aproape mai înnebunit...; apropierea de Nichita St nescu este clar evident hot rât , ai g sit tangenta care trebuia, tu nici rectilinie, nici circumsferic , nici cotit-curbat spre turbat .

Cam asta ar fi i vreau s v d cartea ta r sfoind-o vântul gândurilor mele...

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

George POPA

Despre Deschis Deschide i metafizicele por i, Ca s suim pre lumile din cer.

Leonida Maniu cãtre George Popa Din punct de vedere somatic, omul este fiin finit , aser iune ocupând loc central în filozofia aristotelic i heideggerian . Dat fiind c infinitul disperseaz , rezult c lucrurile, f pturile constituie reu ite ale naturii de a întruchipa forme - armonios organizate contracarând astfel risipa în infinitudine. Dar, totodat , noi ne afl m la intersec ia a dou infinitudini constitu ionale: infinitul material structurile noastre inframoleculare, i infinitul sufletesc - despre care nimeni nu poate spune pân unde se întinde, afirmau, între al ii, Heraclit i Eminescu. Pe de alt parte, omul se afl fa în fa de asemenea cu dou infinituri - spa iul cosmic i spa iul cuantic.

Omul simte propria form ca o înc tu are, o temni din care vrea se elibereze. Ca atare n zuin a eliber rii metafizice este inerent spiritului uman. S se elibereze c tre Deschis. Ce este acest Deschis, care sunt disponibilit ile sale?

Iubirea este prima deschidere, privilegiu de care dispune prin voca ie fiin a omeneasc . Ea însemneaz c utarea unui alter ego, în care s ne eliber m de noi în ine, deschizând-ne în altul ca afectivitate i gândire. Aceast deschidere suie îns foarte departe, începând cu crearea lumii, pe care Unul o înf ptuie te pentru a ie i din suferin a sin-gur ii. Nelimitat deschidere a iubirii o afl m, de pild , în lirica eminescian , mergând de la confundarea cu natura a singur -t ii în doi, precum în poezia Dorin a, aprinderea candelei înve nicirii în Pe lâng plopii f so , pentru a se în a pân devenim „lumin din lumin , Dumnezeu din Dumnezeu”, iar apoteotic, substituirea spiritului divin dinaintea Crea iei.

Ion Andreescu - Bordei

nesc

Eliberarea de strâmtul eu în nesfâr irea cosmic o întâlnim, de pild , în poemul lui Giacomo Leopardi Infinitul - „Ce dulce mi-i s naufragiez în vasta mare a nem rginirii” - iar în poezia Elévation, Charles Baudelaire vorbe te de zborul sufletului în eter spre „a în elege graiul florilor i al lucrurilor mute”‚ pentru ca în poezia Le voyage, s ne invite în marele necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu’importe?

Au fond de l’Inconnu pour trouver du nouveau!

- S ne scufund m în abis, Iad sau Cer, ce importan are?/ În adâncul Necunoscutului pentru a afla ceva nou!

Deschiderea eliberatoare pe care ne-o d ruie te noaptea apare la numero i poe i, precum Novalis, Musset, Rilke, Eminescu .a. În concep ia lui Hölderlin, noaptea constituie una dintre cele mai tensionate deschideri: „Nop ii sublime s -i închin m, a a cum se cuvine, imnuri i coroane... Noaptea ne d i uitare, dar i be ie sacr i nirea verbului” (Pâine i vin): trei trepte purtând c tre o nou viziune creatoare, asem toare be iei îndr gosti ilor, dou cupe care î i schimb între ele plenitudinea. Noaptea poate lua na tere cuvântul pe care ziua cereasc îl a teapt de la poet, cuvântul cel mai temerar fiind i cel mai sfânt.

O alt deschidere se afl spre moarte, nu în sens de extinc ie, ci de existen superioar . Astfel, egipteanul considera c , dup un lung exil, care este via a pe p mânt, a muri însemneaz „întoarcerea acas ” pentru a se contopi cu Amon-Re. Pentru eroul Miori ei moartea este o nunt , o hierofanie cu întreaga Natur . Iar Rilke privea moartea ca partea cealalt infinit a vie ii, pe care noi nu o vedem. În ce prive te deschiderea metafizic , în poemul Pâine i vin, Hölderlin scrie un text fundamental: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm! dass wir das Offene schauen Dass ein Eigenes wir suchen so weit es auch ist. „Focul divin însu i, zi i noapte n zuie te s izbucneasc ! Vino, deci, s ne îndrept m c tre Deschis, pentru a c uta acolo, oricât ar fi de departe, un bun care voim s fie al nostru”. Deschiderea are loc cu ajutorul privirii vizionare, prin „lumina privirii deschise”. „Vino la Deschis, prietene... Deschide-te c tre Totul... c tre Eter”.

Din concep ia Deschisului hölderlinian s-a inspirat Heidegger când a postulat c menirea cosmic a omului în lume const în deschiderea spre „p storirea”, perfecionarea Fiin ei, precum i Rilke imaginând, pentru a contracara chemarea Îngerului care l-ar putea distruge (Elegia I-a duinez ), deschisul în dumnezeul muzicii, Orfeu.

Pentru Hölderlin sublimul constituie una din formele transin-dividuale de eliberare a sufletului, fenomenologie subtil descris de Rainer Maria Rilke:

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Sublimul este o plecare.

Ceva din noi ne dep te i luându- i zborul c tre zare, Cu-azurul pur se logode te.

Extrema artei întâlnire Nu este cel mai dulce-adio?

Iar cântu-i ultima privire Pe care ne-o vom d rui-o.

Sublimul, este o ie ire din noi în ine întru contopirea cu eterul, substan a neînceputului, moment în care, afirm poetul, devenim pur substan melodic . C ci muzica este mediul ideal de transcendere din lumea limitelor. Tensiune suitoare transfiguratoare, dep ire continu - marea eliberatoare a omului este muzica. „Muzica face spiritul liber” afirma Nietzsche. Ea d aripi gândirii. Devii cu atât mai filozof, cu cât e ti mai iubitor al muzicii. Eliberarea are loc prin convergen a unor inefabile energii: - spre deosebire de celelalte arte, care utilizeaz drept limbaj elemente ale lumii vizibile, lumea formelor palpabile - muzica folose te un grai abstract, invizibilul, impalpabilul; - lucrurile sunt scoase din temni a cuvintelor: le proiecteaz i ne proiecteaz în spa iul f -de-numelui; - muzica nu deseneaz , nu determin , nu define te - nu se poate ar ta cu degetul o pies muzical - este domeniul indeterminabilului, a indefinisabilului; - nu este încremenire, ci un fluid continuu incaptabil; - fiind asubstan ial , muzica ne desubstan iaz , devenim incorporali i aspa iali într-un timp aflat în afara timpului. plutind între prezen i absen : altern m între fiin are cu fiecare not i neant activ în fiecare pauz , pentru a reînvia eteric în nota urm toare prin impulsul pauzei înc rcat de dinamica undei care tocmai s-a stins.

Este o fug în beatitudine spre o suprarealitate care rena te mereu din ea îns i: „ve nicie pur în mi care”, cum a denumit Platon muzica; dezm rginire în mers continuu, în expansiune indefinit c tre un dincolo mai sus i mai în afar , „de nelocuit”. Pentru Rilke muzica este un ... t râm str in... inim care scap din noi, spa iul cel mai intim din noi în ine, care, ridicându-se deasupra noastr , ne expulzeaz : sacr plecare... untricul nostru ne înconjoar ca o dep rtare des vâr it încercat , ca partea cealalt a v zduhului, curat , imens , de nelocuit.

Generând o stare l untric pur , independent de vreo reprezentare definit , muzica induce o mi care l untric f obiect. „Muzica este total independent de lumea fenomenal i o ignor absolut”, afirm Schopenhauer. Pe de alt parte, Schelling: „Lep dânduse cel mai mult de corporeitate, muzica reprezint îns i mi carea pur , spiritualizat ”. „Sunetul este nem rginire i dep ire a mor ii”, afirma Platon. O moarte de tip ini iatic, în sensul c poart la o treapt mai înalt de fiin are. Pulsa ia sunetelor într-o desf urare melodic este o zbatere repetat de aripi, o reluare tot mai înalt a zborului c tre ie irea din noi în ine. Desf urarea cântului realizeaz o experien pur a spiritului, o „tr ire a sferelor”

Anul VII, nr. 5(69)/2016

(Sphärenerlebnis), afirm Susanne Larger.

Ca atare, muzica l rge te infinit experien a ideal a eliber rii din sensibil i, prin aceasta, ne ofer deschiderea c tre posibila eliberare spiritual total .

Dar deschiderile supreme imaginate de intelectul uman, c tre care muzica poate deschide por ile metafizice, sunt spre un Dincolo ce dep te i fiin a i nefiin a, precum Existen a-care-nu-exist a viziunii brahmanice, Nirvana budist , Dao din gândirea chinez .

Pentru Giordano Bruno eliberarea este un eroism al intelectului, o curs care nu se opre te niciodat , dincolo de toate cerurile, c tre un nic ieri al disponibilit ii pure. La rândul s u Eminescu, imagineaz transcenderea nu numai a antinomiei fiin /nefiin , dar i a oric rei st ri ontologice care ar putea alc tui o lume - în nelume - precum i dincolo de absolut, pentru c absolutul însemneaz oprire, „absolutul este frate cu moartea”, afirm autorul Luceaf rului, care inten iona înal e cu mult finalul capodoperei sale, trecând hyperionic în totala pierdere de sine dincolo de dincolo, în anterioritatea absolut .

Vorbind despre Nietzsche, Karl Jaspers consider supremul Deschis al min ii o primejdie în care pu ini se arunc . Care s fie acea primejdie? Suind prea departe, Nietzsche nu a mai tiut drumul înapoi i a r mas pierdut în semiîntunericul min ii vreme de zece ani, Kant tot tip de un deceniu, Hölderlin timp de 37 de ani? În acest context, este de notat c Lucian Blaga, dup ce în prima parte a crea iei sale refuz „s fie” - „Eu, nu! amin!”, iar în a doua parte se deschide infinit c tre iubire - „A iubi aceasta vine tare de departe-n mine”, în final prefer s r mân aici „sub crugul ceresc”, renun ând la primejdia deschisului: „Eu trepte în sus - nu reiau” (Ecce tempus).

Dar Hölderlin, în acea perioad de înalt desprindere, plecat infinit în sine însu i, a scris aceste gânduri de tulbur toare adâncime, în poezia pe care a intitulat-o Figur i spirit: Totul este l untric Asta desparte Astfel este ferit poetul Temerarule! Ai vrea fa în fa S -i vezi sufletul Te-ai ruina în fl ri. ci, afirm Karl Jaspers: „Nebunia lui Hölderlin deschidea fereastra spre absolut”. Spre Marele Deschis. Spre Transposibil.

Ion Andreescu - Col de p dure

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Constantin ARDELEANU

Risipire

Destinul poetic i profesional al Cristianei Maria Purdescu se înscrie sub semnul risipirii. Chiar unul din volumele sale de versuri se cheam „Risipa de a fi”. Din cele 11c i de poezie (Elegii?, Elegiace?), 8 sunt „risipite” i în alte limbi str ine (englez , italian , albanez ). Cariera îi este reprezentat de o diversitate de profesii, subliniind tocmai risipirea unor voca ii multiple: profesor, pictor, designer, poetes i, urm rindu-i universiile i masteratele absolvite, putem s-o încadr m într-o titrare demult uitat , aceea de inginer-economist. Cum fior poetic exist i în arta plastic , i în cea vestimentar , de ce ne mir m c în lipsa unei industrii autentice, aneantizat de mediocrii tranzi iei, poetesa se specializeaz în... „Proiectarea îmbr mintei”?

Cu doctorat în arte plastice i decorative, te tot îmboln ve ti de frumuse e! Dar destul cu divaga ia în jurul risipirii, un concept destul de greu i complex, atunci când te încume i s prefigurezi un bilan al propriilor tr iri avute, „La margine de existen ”. Titlul ultimului volum de poeme al Cristianei Maria Purdescu, „Nelini ti eterne” (Ed. Amanda Edit, Bucure ti, 2016, cu o prefa de Octavian Mihalcea, „Amprentele interioriz rii“, chintesen ializând - cum ar spune în-

su i criticul - mesajele transmise de poetes ), edi ie bilingv româno-albanez (versiunea str in este asigurat de ata atul cultural permanent pe lâng limba român , Baki Ymeri), pare a apar ine unui ultim romantic.

Poemele acestea sunt de fapt ni te crochiuri, schi ate cu fine e (multe dublate de caligrafii grafice), în care personagiul principal, invocat cu o luciditate dureroas , este amurgul.

Croielii moderne, retu ând o vestimenta ie liric apar inând cândva clasicului (pe care gr bi ii ar considera-o vetust , în condi iile prezente ale destructur rii limbajului metaforic), i se adaug o sinceritate feminin abrupt , oscilând între „M-ai risipit printre ispite” („Pentru c ”) i „În focul iubirii seaprind ochii mei,/ Necuprins -i am ciunea,/ Tu nu vrei s m vrei...” („E toamn ”). În decorul autumnal al risipirii i amurgului, poetesa încearc a reconstitui iubirile trecute, acum când nimeni nu-i mai deschide poarta, fie i curios a-i ti „noua anatomie a firii” i vorbitul lumii „în dodii” („Prive te-m !”).

Recompunerea acestui jucat lego îi va reu i formal, dar constat cu stupefac ie c între jum i de dragoste i cer se întinde, descurajant, pustiul întreg. Amurgul „coboadin ram în ram” („Lumi palide”) i ea se teme nu de întuneric, ci de lumina din zorii zilei urm toare, trecerea peste vid, odat cu anii, încheind-o prin sacrificiul de sine: „În flori carnivore/ am s m închid”. Ce altceva sunt în simbolistica sfâr itului cimitirele, dac nu nes ioase flori carnivore? În „Caut umbre” e implorat Divinitatea întru iertarea

catului, dar nu în paradigma evit rii c derii din nou în gre eal , ci în implacabilitatea tenta iei imposibil de ocolit: „Raza am z rit-o/ De pe când t leam iarba/ Din Rai// Eu sunt copilul cel r u/ Chiar i-n t cere,/ Când urc o treapt -n rug ciune,/ Ispita m linge, p catul cere...”

Amurgul se pliaz i pe sufletul mamei („Optimismul mamei”), care refuz a percepe eviden a c fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi” ascunzând triste i, având cute destule pe frunte i plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ i tu m vezi tot copil ”. „În lumea finit ”, ea respir amurgul. „Peisaj”-ul este de o picturalitate expresiv , „Noaptea picur stropi de întuneric”, iar „Din podurile împ ienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...”.

Nu e înc totul pierdut, mai r mân „Doar speran e am gitoare” stând „cu chirie în creierul/ obosit de nelini ti!”. i astfel cititorul va fi îmbiat nu numai s guste amurgul, ci i versuri de o aleas profunzime, nu întâmpl tor, pictural .

Privi i din simeza panoramat a Timpului indiferent „N luciri, umbre/ la ferestrele sufletului”! Oricâte angoase ne-ar oferi trecerea vremii, amurgul iubirilor intense, suita z rniciilor absolute, s urm m sfatul poetesei Cristiana Maria Purdescu i s l m cuvintele „S umble limpezi/ i fragede/ Pe c rile de m tase/ Ale lumii”. Vom descoperi, „Adâncind misterul”, c existen a noastr e primordial o r cire, pe care poezia zadarnic se str duie s-o readune...

Ion Andreescu - Nud

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Galina MARTEA (Olanda)

Intelectul uman – î @ntre natur[ ]i evolu\ie Omul i intelectul uman - factori ai naturii care stimuleaz i declan eaz în permanen ac iuni.

Omul cu intelectul uman, întruchipat prin fiin a uman , dicteaz i mânuie te via a pe mânt, st pâne te cuprinsul i cucere te necuprinsul naturii pentru a crea, dezvolta i perfec iona tot ceea ce este viabil i însufle it. Omul, cu intelectul s u, este acel care evolueaz continuu i descoper necontenit noi fenomene din lumea ce-i apar ine, dar care, în acela i timp, este i un distrug tor necru tor al crea iei divine din univers.

Omul i natura - corela ie de excep ie bine construit i motori de esen ai universului.

Omul prin natur a reu it s se reg seasîntr-un echilibru perfect prin care î i dezvolt , la nesfâr it, capacit ile i posibilit ile concepute prin gândire, prin intermediul c rora î i satisface cerin ele i necesit ile vitale mereu în cre tere. Atât omul cât i natura au reu it, în timp, s i exprime existen a prin modific ri permanente, schimbându- i forma i con inutul printr-un proces continuu al dezvolt rii, denumit via i evolu ie. Via a i evolu ia, factori substan iali ai realit ii prin existen i subzisten , contribuie în permanen la perfec ionarea comportamentului i

intelectului uman, ace tia afirmându-se prin gândire i mi care ca proces biologic i fizic al naturii.

Natura, esen i con inut al crea iei divine i suportul fundamental în existen a uman , în timp, a cedat în fa a omului pentru ai fi utilizate toate bog iile terestre în procesul de dezvoltare uman i de remodelare a intelectului uman. Totodat , natura, coninut din con inutul universului, a fost învinde fiin a uman pentru ai fi valorificate i exploatate toate resursele naturale, materializate i exprimate prin „materie, energie, spaiu i timp”. Conform opiniei lui Marius Ign tescu anume materia, energia i spa iul sunt ingredientele cele mai importante ale universului (Marius Ign tescu. Ingredientele Universului: materie, energie i spa iu. Revista Astronomie i astrofizic , Univers, 04.11.2012. Disponibil: www.descopera.org/ ingredientele-universului-materie-energie-sispatiu). Prin aceste valori de esen ale universului omul a fost capabil s i exprime gândirea prin teorie i practic , concepte i afirm ri, con inuturi i forme, toate fiind realizate prin eforturi de neconceput care, întrun final, au dezvoltat fiin a uman i intelectul uman respectiv. Prin valorile i bog iile nelimitate ale naturii omul s-a afirmat progresiv prin gândire, rezultat al procesului

Ion Andreescu - Femei în parc

evolutiv. Prin aceast afirma ie de succes al dezvolt rii umane, în acela i timp omul s-a pierdut în spa iu i în timp, la figurat. În elesul acestora este c omul i-a pierdut câte pu in din valorile morale i spirituale, i din etica comportamentului - ca valoare a existen ei umane, astfel considerându-se st pânul cuprinsului i necuprinsului din univers. Fiin a uman , cu intelectul s u, a evoluat enorm prin procesul evolu iei, nemijlocit, creândui conceptul c este superior naturii i superior crea iei divine. Cu aceast viziune, omul consider c este în drept s fac tot ceea ce- i dore te în întregul cuprins al universului. Cred, este o concep ie absurd i ridicol . Îns anume prin aceasta omul, cu gândirea sa, i-a pierdut sim ul i orientarea în procesul evolutiv, iar cu comportamentul i realiz rile sale de succes a devenit un r utor al naturii i un distrug tor real al creaiei divine, un du man al universului i al galacticii prin care î i mânuie te propria via .

Astfel, fiin a uman , cu necesit ile sale mereu în cre tere, a subminat universul la nesfâr it prin crea ii i elabor ri de tehnologii avansate, în rezultat, natura fiind nevoit s îngenuncheze în fa a acestui proces evolutiv de dezvoltare uman .

Omul, cu cerin ele sale vitale exprimate prin necesit i sofisticate de a tr i, a transformat propriul s u intelect într-o mi care i gândire continu prin care esen a no iunii „de limit ” s-a pierdut, de asemenea, în spa iu i în timp. No iunea „de limit ” pentru fiin a uman s-a transformat într-un concept de neimaginat care nu mai exist ca valoare.

Necesit ile fiin ei umane, plasate între materialism, subiectivism, necesitate i existen , au evoluat în timp printr-o m sur indefinit i destul de exagerat , printr-o m sur real i ireal a exigen elor prezente între realitate i via . M sura real i ireal a necesit ilor umane în dimensiunile limitei i a nelimitei, în contextul realit ii, au evoluat prin form i con inut, prin existen a proceselor tehnologice avansate, elaborate i create din natur de om i pentru om. Toate acestea, fiind necesit i umane, s-au repro-

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

dus într-un materialism nelimitat, corelat doar cu esen a gândirii i prin esen a de a produce mari schimb ri în evolu ia omenirii i în evolu ia intelectului uman. În lumina acestor teorii, cercet torul de la Universitatea Stanford din S.U.A., Gerald Crabtree sus ine c , anume necesitatea de a supravie ui a fost acea care ne-a dezvoltat inteligen a (Gerald Crabtree. Our fragile intellect. Studiu publicat în jurnalul Trends in Genetics, S.U.A., 13.11.2012. Disponibil: http://bmi205.stan ford.edu/_media/crabtree-2.pdf).

Pe lâng materialismul reprodus de om prin necesitatea de a supravie ui în timp, necesit ile acestuia treptat s-au transformat i într-o necesitate de a- i perfec iona propriile capacit i structurate în propriul intelect. Fiecare om se afirm în limita i nivelul propriului intelect, a a cum îl percepe în interiorul s u în dependen de mediul social prin care tr ie te i î i dezvolt existen a.

Astfel, fiecare persoan încearc s i exprime gândurile i ideile a a cum le simte, fiind dictate instinctiv în m sura ra iunii creierului.

Modific rile produse în dezvoltarea uman dintre trecut i prezent au schimbat substanial intelectul uman, au schimbat în esen nivelul de inteligen al omului, realizate prin a-numita evolu ie. Nec tând la faptul c unii cercet tori afirm c inteligen a uman se afl într-un declin (opinia lui Gerald Crabtree), oricum, cred, intelectul uman, prin inteligen a sa, s-a reprodus ca un factor al schimb rilor prin care a evoluat, indiferent de rezultate, cu efecte pozitive i/sau negative. Oricum, inteligen a uman , prin intelectul sau, este mereu în schimbare i este subiectul teoriilor exprimate prin procesele evolu iei.

Intelectul uman, treptat materializat întrun concept „al inteligen ei”, a devenit o necesitate real în a dep i supravie uirea i, totodat , a devenit o necesitate, poate ireal , în a dep i existen a i subzisten a vie ii dintre via i natur . Prin aceast corela ie a vie ii i a naturii a evoluat fiin a uman , s-a dezvoltat omul, astfel creând i esen a frumosului pentru a tr i în aceast galactic . În aceast metamorfoz a frumosului dintre intelectul uman, natur i evolu ie se reg se te mereu omul cu aprecierile i subaprecierile sale.

Omul în evolu ie, omul cu intelectul uman, omul i natura - toate fac parte din natur , deoarece natura, la rândul ei, face parte din noi, fiin a uman . Fiin a uman , parte din natur , i natura, parte din fiin a uman , formeaz câmpul magnetic corelat prin existen, formeaz câmpul real al proceselor corelate prin mi carea timpului. Toate, la rândul lor, se compun prin expresia tr irilor, corelate cu realiz rile omului prin natur , corelate cu realiz rile experimentate de om i pentru om.

Toate fac parte din frumos, din natur i din tot ceea ce d posibilitate fiin ei umane de a crea i evolua. Acest concept „al frumosului” permite omului de a se dezvolta prin mi carea timpului ce poart mereu schimbarea, permite omului de a fi parte din acest frumos i de a fi parte component din natur . Fiin a uman se reg se te mereu prin pasiunea de a- i dezvolta propriul intelect care, nemijlocit, este o nou experien de viat . În aceast experien de viat , proces al evolu iei umane, se reg se te omul care exist necontenit pentru noi a tept ri i noi realiz ri. Omul tr ie te i exist pentru a percepe pl cerea prin tiin i ne tiin , prin a ti i nu a ti. Omul realizeaz noi ac iuni pentru a- i perfec iona prezentul i viitorul. Prin con inutul s u, omul

Ion Andreescu - Iarna la Barbizon

15

este creat pentru a schimba mereu câte ceva în propria via , pentru a inventa mereu „pl ceri” i „nepl ceri” în limitele existen ei sale. În aceast experien evolutiv a vie ii omul este mereu în c utare de noi întâmpl ri. În lumina acestor întâmpl ri i evenimente omul, cu intelectul s u, se reg se te deseori prin conceptul dilemei de a tr i i a supravie ui, de a submina i a fi subminat. Astfel, fiin a uman se reg se te în fa a dilemei pentru prezentul i viitorul s u, pentru prezentul i viitorul naturii. În pofida acestor reg siri, tr iri i submin ri, oricum, omul nu înceteaz de a gândi i a crea, nu înceteaz de a dezvolta propriile capacit i prin a a numitul „concept al necesit ilor” i prin a a numitul „concept al inteligen ei”. Atât conceptul „necesit ilor”, cât i conceptul „inteligen ei” i al „intelectului uman” toate, la rândul lor, exist din natur . În aceast teorie a lucrurilor, omul prin intelectul s u continu s creeze i, totodat , s i satisfac necesit ile de existen în m sura posibilit ilor acumulate din natur . Dar, în aceast evolu ie a schimb rilor nu ne r mâne decât s ne întreb m: „Dar ce se întâmpl cu natura, dar ce se întâmpl cu universul? Care este starea lor de spirit în prezent i pentru viitor în condi iile când le sunt exploatate toate ingredientele de existen ? Cum le sunt tr irile i puterile pentru a merge înainte prin acest proces al dezvolrii umane i acest proces evolutiv al intelectului uman?” Întreb ri i r spunsuri în fa a unei dileme: „Omul i natura, intelectul uman între evolu ie i natur !”. Destul de sugestiv! Cred îns , c între intelectul uman i natur exist i vor exista divergen e i neîn elegeri permanente. Vor exista divergen e de ordin moral care pun în pericol o crea ie divin prezent în univers i anume: crea ia naturii i a frumosului din natur , crea ia omului i existen a acestuia de mai departe. În acest context, ar urma fi pus întrebarea privind rela ia dintre natur i om, dintre om i existen . i iar i ne întreb m: „Prezen a i existen a acestor neîn elegeri între natur i fiin a uman sunt puse pe cântarul argumentelor?”. Consider, da! Prin dezvoltarea uman i a intelectului uman omul a pus mereu natura în pericol.

Omul i-a creat propriile ambi ii din natur , din spa iu pentru a- i îndestula necesit ile existen ei. Natura, utilizat i exploatat în aceste interese i necesit i materialiste ale omului, a cedat mereu pozi iile i mai continu s le cedeze, fiind disponibil s se d ruiasc omului cu tot întregul. Totodat , omul, cu ambi ii de necesitate material exagerat , nici nu sesizeaz c în acest proces al dezvolt rii umane însu i „el-omul” este victima acestor ambi ii i neîn elegeri cu natura.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Astfel, omul i natura r mân mereu în fa a dilemei: „Cine este victima sau prizonierul intelectului uman? Cine este victima dezvolrii umane prin evolu ia intelectului uman?”.

Ar fi greu de r spuns la aceste întreb ri, f a gre i sau a puncta pe pozi ia corect a conceptelor i argumentelor. În aceast teorie a spunsurilor, atât omul cât i natura sunt prezente pe linie orizontal i vertical în procesele de dezvoltare i evolu ie uman , în contextul existen ei omului în natur cât i în contextul de existent a naturii prin evolu ia intelectului uman. S-ar p rea c totul este într-o corela ie absolut i perfect , totul este într-un proces definit i limitat/nelimitat, totul este într-un proces al perfec iunii i al erorilor, fiind axate pe conceptul intelectului uman i conceptul de existen a fiin ei umane i a naturii.

Conform acestor idei s-ar putea spune, echilibrul perfect al dezvolt rii umane ar fi i este, poate, în favoarea omului, i ar fi i este, poate, în defavoarea naturii. Dar, poate, i viceversa? Aceste argumente urmeaz a fi discutate în opinia cititorului i în opinia cercet torilor. Fiin a uman care a dep it limitele în elepciunii i a existen ei, a dep it, totodat , încrederea i neîncrederea în tot ceea ce realizeaz i în tot ceea ce poate fi realizat în acest inut al naturii. Omul, cu tehnologiile moderne avansate, elaborate prin intelectul s u, a atins culmile universului, a atins acele valori divine prin care, poate, nu ar fi fost în drept s le cuprind . Dar totu i, toate astea le-a f cut deja omul! De ce? Pentru c omul, fiind parte component a naturii, a fost înzestrat prin crea ia divin cu calit i i capacit i capabile de a evolua în timp i în spa iu. Omul, în fa a naturii, a fost l sat s cucereasc , s se perfec ioneze, s utilizeze i s foloseasc toate bog iile universului, boga ii ce contribuie la dezvoltarea uman i evolu ia intelectului uman. Natura mereu i-a deschis omului por ile i drumurile din univers pentru a se realiza din plin de-a lungul timpului. Totodat , natura a fost mereu impotent în fa a omului, pentru c acesta a tiut mereu cum s -i provoace i s -i cucereasc sl biciunile, a tiut cum s -i exploateze bog iile. Prin aceasta, omul i-a creat viziunea ira ional i anume: c este superior naturii. O ipotez destul de absurd : „omul superior naturii?!”.

Fiin a uman cu necesit i reale i ireale în fa a naturii, cu pierderi i r ciri în fa a succeselor i insucceselor. Prin evolu ie, omul i-a pierdut în elepciunea divin i a pierdut respectul fa de natur , dar, totodat , a pierdut i respectul fa de sine. Factorul uman, creat din natur , este fiin a care, deseori,

ignoreaz prezen a sa în univers i crede c ar fi superior în toate. Prin aceasta, la rândul ei, i natura a pierdut din respectul fa de om, i, probabil, fa de sine. Natura, cu trecutul i prezentul, î i simte viitorul pierdut în aceast evolu ie a schimb rilor, în acest proces evolutiv al dezvolt rii umane. Natura devine tot mai trist i mai revoltat fa de omul care î i dore te mereu existen a în necesit i nelimitate, astfel intelectul uman fiindu-i un stimulent mereu în dezvoltare. Revolta naturii se înscrie tot mai frecvent în via a omului cu modific ri esen iale de form i con inut, cu schimb ri direc ionate prin puterea vântului, prin cantitatea i muta iile apelor ce î i revars râurile i m rile în albia cuprinsului i necuprinsului, prin vibra ia i respira ia p mântului în clipele de durere i medita ie, prin lumina soarelui ce orbe te tot mai puternic inima i lumina în elepciunii.

Revolta naturii vrea s orbeasc i s frâneze pasiunea omului care dore te s realizeze tot mai mult i mai mult în procesul schimb rilor evolutive. Dar nec tând la toate acestea, natura oricum continu s r mân a fi bun voitoare i în eleapt în fa a fiin ei umane.

Deci s credem, c i omul exist atât pentru sine cât i pentru bun starea crea iei divine din univers. Rela ia dintre om i natur este elementul cheie din care se define te construc ia „Intelectul uman - între natur i evolu ie” sau „Intelectul uman - fenomen natural în procesul evolu iei”.

Ion Andreescu -

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Natura, fiind lumina real prin care exist fiin a uman , este, în acela i timp, crea ia real în diversitatea frumosului din univers. Fizicianul german Albert Einstein, creatorul teoriei relativit ii, argumenta c : „Fiin a uman este o parte din tot, dintr-un întreg, pe care lam numit „Universul”. Fiin a uman este o cantitate limitat în spa iu i în timp” (Albert Einstein. Citat despre Univers. 1905). Este o afirma ie corect , dar cred c fiin a uman corelat cu natura prin gândire i mi care în spa iu i în timp este o cantitate enorm în dezvoltarea uman , o cantitate enorm în evolu ia intelectului uman. Natura este spa iul prin care omul a reu it s se afirme i s se perfec ioneze. Natura este spa iul prin care omul a reu it s i modifice structura i coninutul, în timp, utilizând toate bog iile nerginite ale universului. Existen a acestora se axeaz pe con inutul unei puteri divine ce tie s creeze lumina spiritual a naturii i a fiin ei umane, acesta fiind echilibrul procesului interactiv dintre natur -omintelect-evolu ie. Deci, omul este obligat s respecte natura cu întregul ei con inut, astfel respectându-se pe sine în tot ceea ce reprezint necesitate uman pentru propria existen . Respectiv, omul este con inutul care trebuie s men in corela ia pozitiv dintre dezvoltarea personal /social i existen a naturii, astfel creând procesul neîntrerupt al evolu iei umane prin respectarea valorilor divine ale universului.

dure de mesteceni

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Petru HAMAT

Quo Vadis, fragmentarium.

Câteva cuvinte despre fericire ]i dragoste Literatura, ca obiect i subiect al reprezent rii, al formelor concentrate în jocul cu himerele, se construie te printr-un dublu sens i dublu limbaj, într-o metafor , a c rei concep ie estetic reflect func ia particularizatoare a prozei, a romanului care se devoaleaz prin intermediul con inutului, prin posibilitatea „de a organiza o nara iune înzestrat cu o coeren interioar , realizând un real deja structurat”1.

Acest real, concret, structurat, cuprinde no iunea de reprezentare estetic , în formele sale cele mai deschise spre împlinirea într-un întreg. Leg tura dintre obiectul i subiectul textului înseamn prefabricare a unei lumi, a unui topos, acel aspect plurivalent al sensului, al dedubl rii fiin elor-eu, al celor care vorbesc, comunic , prin intermediul vocilor celorlal i. Anume, romanul este actul dinamic i solid care „aduce marca socialului, a vie ii colective, a leg turii istorice, a împ irii cuvintelor i credin elor”2. Lumea romanului este o lume care poate fi citit , un spa iu i un timp nem surabile, în fapt, toposul exprim certitudinea strategiilor discursive, a dorin elor i a faptelor, a posibilit ii de împlinire a destinului stabilit dinainte. Astfel, ideea discursiv , de text în proz , se define te i se exprim prin categorie nominal , prin specificitatea înscenat a ceea ce nume te „îndoiala, spaima, vertijul incertitudinii”, culminând cu asumarea c „romanul i afirm certitudinea c lumea este lizibil ”3.

Ion Andreescu -

dure iarna

Discursul din romanul Quo Vadis al lui Henryk Sienkiewicz se constituie i se percepe printr-un acord stilistic cu eroii, cu personajele, care jongleaz , în numele incertitudinii, cu sensurile i gesturile. Impactul dublului sens, al dragostei, nu este altceva decât redescoperirea perspectivei estetice, a proiec iei în pasiune, prin elementul descriptiv al dragostei, al acelei fericiri ce- i caut , în timp i prin spa iu, scenele i scenariile: „Dragostea intervine adesea ca o tem într-o construc ie romanesc cu ambi ii mai mari în care se întrep trund i uneori se opun alte pasiuni.”4 Transparen a prozei concepe actualizarea unei modalit i de a reflecta limpede, de a defini i de a percepe existen a, într-o sintez a gesturilor, tensiunilor, modelelor i aspectelor caracteristice, surprinz toare prin atrac ie i expresie. Este acea c utare a imaginarului, pentru c „a inventa” înseamn „a construi” un discurs, prin func ia latent a reprezent rii i a descoperirii: „În c utarea unei imagini globale, dar definit în existen , pe care se for eaz de fiecare dat s o descopere, s o inventeze în sensul literal al cuvântului [...].”5 Romanul lui Henryk Sienkiewicz propune redescoperirea unei imagini globale, totul arhetipal, în care se deruleaz i se actualizeaz perspectiva unui joc abscons, a unei pulsa ii exterioare, în care eulnarator distinge, exercitând suspans i spectacol al gesticii i atitudinii, între verbul „a apela” i substantivul „reînvierea”, for a lucrurilor i faptelor, a oamenilor i a duplicit ii acestora. Se produce o fluiditate în dinamica textului, prin gerunziul unei aproxima ii, justificate i justificabile, „populând”, astfel, momentul sublim al recre rii este reflectat în vestigiile „cet ii eterne”, c rora li s-a redat str lucirea de odinioar . Contemplarea r elor Romei imperiale nu predispune la aride filosof ri melancolice despre efemeritatea celor p mânte ti, despre lucrurile m runte, nesemnificative, smulse din stratagema fic ional , din spa iul fantaz rii, al unei umile configura ii de teme i motive, de sensuri i replici, de cuvinte i norme, ci, din contr , stârne te energii asociative.

Aten ia noastr se concentreaz spre o discu ie a derul rii scenice din capitolul XXXIII, un acord cu lumea prozei i cu reprezentarea în oglind a unui spectacol inedit, o prelungire a spiritului i fiin ei, ce întrunesc condi ia întregului, a unui singur, simplu, individual, eu-narator, eu-erou, eu-eu. Se insereaz i se reg se te figura central a tân rului tribun Marcus Vinicius, un personaj care nu- i cenzura niciun capriciu în dragoste. Configura ia spiritual a tân rului tribun se justific printr-o prezen tutelar a individualului, ce se reconstruie te în mit i prin intermediul mitului renun rii la imaginea colectivului divin, reconsiderându- i condi ia prin p sirea zeilor.

Via a sa devine via a celorlal i, datorit motivelor emo ionale, activitatea de a fi cre tinat i reflexivitatea de a fi i ac iona ra ional sunt elemente ale unei noi dimensiuni, ale exteriorului, acolo unde se prefabric iluzia i dorin a. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dac nu ar fi fost iubirea pentru Ligia, deoarece el, Vinicius, respingea noua

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

religie, convins fiind c aceasta nu se potrive te cu firea lui de ceean al Romei imperiale, tot a a cum ar primi pe oricare alta din acelea i pricini. Perspectiva fragmentar a gândirii tribunului nu supline te dorin a, pentru c iubirea, cu duplicit ile i complicit ile sale, semnific apropiere i atingere a idealului erotic i sufletesc.

Dualitatea propus marcheaz posibilitatea de a alege, în final, nu prin gândirea colectiv , focusat pe modelarea i respectul impuse de statutul de cet ean roman, ci prin individual, prin sufletul-amfor al materiei, ce arde i lumineaz eterna iubire, permanentul spectacol al erosului i al cre tin rii, al împlinirii în arca-cetate, în care s luie te fiorul, artificiu al „animei” romantice.

Cea dintâi zbatere a sufletului romantic, r citor, aflat, mereu, în utare de necunoscut, de perspectiv i iluzie, se propune prin sosirea lui Vinicius la casa în care locuia Miriam, fiind întâmpinat în fa a por ii de c tre Nazarius, c ruia îi cere s -l conduc în locuin a mamei lui. Imaginea tulbur rii acestuia din urm explic ini ierea în drumul ce trebuie parcurs spre momentul suprem, al justific rii gestului cet eanului roman, este începutul spre intrarea într-o lume nou , cu norme i jocuri noi, cu arderi i conflicte neîn elese, cu modele ce se dezl uie i se aprind. P trunderea în spa iul închis al înc perii, acolo, în spa iul în care î i g se te lini tea, izb virea sufleteasc , lumina, ce arde cu flac puternic , face din tân rul alchimist al erosului, captat în interiorul altei „anime”, un posibil punct de pornire spre în elegerea nedumeririi, a acelei uimiri, ce preced frumosul estetic, frumosul i arta frescelor cre tine, ale organicit ii complementare din actul cre tin rii. Aici, mai întâlne te pe Petru, Glaucus, Crispus i pe Pavel din Tars, iar uimirea acestora nu poate fi decelabil decât prin simpla atrac ie în mimetic, pentru c reprezentarea realit ii este punerea în abis a lumii p site i remodelarea cu pa i concre i a celei pe care urmeaz s o întâmpine, s o înfrunte, dar i c reia urmeaz s -i fie p rta , s o reconstruiasc spiritual.

Deschiderea, în imaginarul propriei proiec ii în oglind , este portretul unei constante uluiri, pentru c actul prezen ei lui Vinicius, într-o cas de cre tini, stârne te, provoac , nu doar o mare i nea teptat mirare, ci i admira ie, emo ie, poate chiar o u oar tulburare.

Bucuria jocului râvne te împlinirea i judecata unei obsesii devenit realitate, concret i complet , a unui nou început - mimeticul, cu tile sale supuse transcenderii spre natural, spre cântul i dan ul himerelor îndep rtate. Gestul surprinde prin elegan a i naturale ea renun rii la obiectul textului, la adev rata i subtila reprezentare a intr rii într-un alt fel de scenariu, scris i rescris, mereu, de aceia i eroi, acela i eu plurivalent. Vinicius, un roman a c rui credin era

Ion Andreescu - Peisaj din Fran a

Anul VII, nr. 5(69)/2016

politeist 6, des vâr te un act nea teptat, abrupt, prin decizia de a renun a complet la „anima” roman i acceptând „anima” cre tinilor, alta decât cutuma pe care o cuno tea i o reprezentase pân atunci.

Ruptura, care se produce, semnific un efort de a transcende condi ia uman , astfel încât ini ierea într-o alt religie modific textura sentimentelor, a tr irilor i a materiei existen iale, pentru c eroul se recunoa te pe sine în sinele altora, dore te acest lucru, îl în elege i îl proiecteaz într-o activitate misterioas , nelini titoare, capabil s divulge identitatea nou , croindu-i un alt traiect: „O ruptur inedit separ de acum încolo realitatea devenit misterioas i profund nelini titoare, de individ, eliberat de preocup ri normative i conceput ca loca al unei irepresibile activit i senzoriale i lingvistice.”7 În roman, modelul materiei, ce se sensibilizeaz i se întoarce, de fiecare dat , la sentimente puternice, într-un just spectacol al efervescen ei i al luminilor, propune o ardere permanent , din exterior spre interior, un anume fel de a tr i al omului-erou, al celui dispus s renun e la statutul s u în numele iubirii, ce i-o poart femeii dorite, idealului feminin, pur, neprih nit, pulsând de dorin . Exist o flexibilitate i o dinamic a rotirii în text, care manifest o predilect ini iere, pentru evolu ia spiritual a eroului, precum i împlinirea propriei sale condi ii, se realizeaz prin verbul tr irii, al perspectivei, care presupune bucuria apropierii de acel obiect al nevoii, al capt rii în aceea i dox , pentru c dincolo de moment se afl reprezentarea, pentru „acolo” devine „aici”: „Aceast evolu ie îi asigur romanului o nou flexibilitate formal , f s -i schimbe totu i obiectul de interes: omul individual surprins în efortul s u de a tr i în lume.”8 Intrarea într-o cas de cre tini, unde religia i practica religioas se încadreaz în perspectiv monoteist , constituie, într-o mare m sur , momentul de început, arderea exterioar , pentru c stadiul iniiatic începe cu momentul reprezent rii, cu acea declan are a subtilit ii promisiunii, anume, trecerea de la credin a în zei la cea în Dumnezeu, prin renun area la cei dintâi, pe care îi venera, i aceasta numai datorit iubirii pe care o purta Ligiei. Observ m c se caut un centru unificator, o îmbinare i o relaxare a ideilor vie ii Ligiei, a credin ei acesteia, nu doar prin apropiere, ci i prin readucere în planul prim a solu iei cre tin rii, pentru c , în afara spectacolului de sensuri, se reg se te credin a, dar i unitatea devenirii unui singur eu, acela al evolu iei în univers, al unicei, singularei prefaceri prin iubire: „Eul individual urmeaz o evolu iei analog celei universului: iubirea înseamn c utarea unui centru unificator ce va îng dui realizarea sintezei dinamice a virtualit ilor sale.”9 Virtualit ile eului, adiacent dezv luirea dragostei lui Vinicius pentru Ligia, pe care acesta o exprim clar, prin unitatea subiectiv a dorin ei de a deveni un tot singular, chiar dac este con tient c implic anumite cauze i consecin e, se explic prin atragerea în inima simbolului, a acelei proiec ii în materia ce pulseaz de tr ire suplimentar , de credin i necredin .

Adev rul ordoneaz întreaga strategie arhitectural a romanului, prin însu irea înv turii lui Hristos, prin cunoa tere, prin fiin , cei caut în „anima” propria existen , alta, pref cut , prefabricat , în dogma cre tin : „Iubirea este sufletul simbolului, actualizarea simbolului, c ci acesta este unirea a dou p i separate ale cunoa terii i ale fiin ei.”10 Experien a cre tin rii se combin cu aceea a dragostei, a iubirii fondate pe stabilimente spirituale, imanente, pentru c discursului romanesc leag simbolicul de imaginar printr-un artificiu estetic. Ligia i Vinicius devin o singur fiin , fiin a-eu, din p i exterioare. Dragostea nu se concepe ca un fulgurant pasaj între „anima” i proiec ia în efemeritate, ci aceasta este un act tainic, d inuitor, deoarece cuplul, ce urmeaz a se forma, tinde s respecte tradi ia, s o în eleag i s i-o însu easc , într-un joc între imaginar i simbolic, între fe ele mascate ale eului, ale vocilor, reduse la conjunc ia individualului, în

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i prin aceea c : „Experien a amoroas înnoad indisolubil simbolicul (ceea ce este interzis, decelabil, imaginabil), imaginarul (ceea ce Eul i reprezint pentru a se sus ine i a se m ri) i realul (acest imposibil în care afectele aspir la tot i în care nu e nimeni ca s in cont de faptul c eu nu sunt decât o parte).”11 Exerci iul de „a cre tina” i de „a fi l sat s se cre tineze” implic parcurgerea etapelor, într-un joc al imaginilor i al dorin elor p suite, a nu fi du manul celor din casa în care intri, rostirea acestui fapt, înseamn a p trunde în universul lor de cunoa tere. Propunerea lui Vinicius depinde de promisiunea de a se l sa cuprins de încredere i cinste, de actul artistic i estetic al vie ii în Hristos. A accepta noua religie i crezul într-un Dumnezeu sunt, pentru eroul roman, o prim treapt a ascensiunii, nu spre titluri, statute, ci spre devenirea spiritual , sunt încerc ri datorate însu irii credin ei noi, totul pentru iubirea pentru Ligia, pentru fiin a tutelar a structurii sale suflete ti, „anima” bucuriei i fericirii, a cuvântului, într-o limb pe care nu o cunoa te, dar pe care tinde s o în eleag .

Statutul de roman, a c rui condi ie uman i spiritual se deschide în simbolul reprezentat al p gânului, precum i posibilitatea, ini ial , a percep iei sale, prin incapacitatea de a în elege aceast nou religie, se insereaz printr-un justificat act al rupturii de iubire al eului individual. Pentru a- i atinge scopul, acela de a o avea de so ie pe Ligia, Vinicius este dispus s înve e i s în eleag înv tura lui Hristos, chiar dac ra ional nu gândea i nu sim ea lucrul acesta12 .

Putem afirma c întâlnim, aici, o u oar deta are i o contradic ie în gândirea i tr irea eroului, pentru c reprezentarea spiritual , în care „se zbate” Vinicius, aceea a trecerii de la condi ia de p gân la cea de cre tin, lucru de care nu e sigur, constituie proiectare într-un topos al dec derii din statutul de cet ean al Romei. Este, cu alte cuvinte, un act impropriu firii sale de roman, religia nou la care aspir nu este cre tinismul, ci este iubirea, dragostea pentru fiin a tutelar , pro-totipul i idealul feminin. „A saluta în numele lui Hristos”, pe care îl cinstesc cei din cas , reprezint un prim pas spre rena tere, spre fiin area într-un alt mediu, o alt condi ie, un alt statut, atribute al noii înv turi, în care se reg se te cuplul pe cale s se împlineasc în dogma cre tin , acolo în spa iul i timpul ce r mân suspendate,

19

Ion Andreescu - Iarna în marginea p durii

cu virtu ile, bun tatea i adev rurile lor. Tr irea în aceste coordonate s-ar întâmpla numai dac îi va fi dat ca so ie Ligia, pentru c a vedea, a cunoa te, a crede, sunt totu i, la început, puse sub semnul întreb rii, de când intr în casa în care locuia Miriam, dac nu cumva lucrul acesta se întâmpla înc de mult mai înainte. Acestea ne sunt sugerate de la primele cuvinte, pe care le adreseaz Vinicius celor prezen i13 , a a cum am explicat, ini ierea în fericire este devenirea fiin ei spirituale, este configura ia astrelor supuse nu pr bu irii, ci ale conceperii unei noi lumi, lumea aceea pozi ionat între „mimesis” i tr irea „sui generis”. Vine cu sufletul deschis, „ca un prieten”, pentru c a v zut i a reu it s în eleag „virtutea” lor, i, nu în ultimul rând, s cunoasc „bun tatea” lor, dezv luind c tie unde se afl Ligia i c ar fi putut s o ia, dar c nu a f cut i nu va face acest lucru, motiv pentru care a îndr znit s vin 14 . A adar, capacitatea de comprehensiune a dogmelor, bucuria i dinamica personajelor, încredin eaz aspecte ale substituirii tr irii ascunse cu tr irea îns i, prin intermediul actului comunic rii, prin prezen i prin atribuirea de logosuri, în elese i justificate, firii umane i spiritului. spunsul pe care îl prime te de la Petru este de o extraordinar for a maturit ii gândirii, putându-se constitui, în acela i timp, i ca o prim etap a cre tin rii sale, poate chiar punctul culminant, de maxim intensitate, la care este supus Vinicius15. „A primi binecuvântarea” i împlinirea prin purificare a sufletului construiesc pentru personajul romanului o doxa a cre tin rii. Replica lui Petru constituie elementul fundamental al devenirii i al arderii sufletului romanului, axa, pe care se dezvolt evolu ia ulterioar , este botezul, cur irea de catele trecutului i proiec ia în imaginea prezentului, a omului care se reg se te pe sine, eul individual, cu virtu ile i bun ile sale, ascunse sau absconse. Ecua ia i fraza, în jurul c rora se organizeaz ritualul trecerii de la o religie la alta, sunt elemente care parcurg imaginarul i constituie trepte ale împlinirii, ale întoarcerii la materia sensibil . Binecuvântarea eului individual i a sufletului, a dragostei în numele Mântuitorului, sunt tot atâtea simboluri ale prefacerii tutelare, ale credin ei i ale momentului cre tin rii. Superbia uman se reg se te în ritualul cre tin rii i este explicit formulat i exprimat , prin apropiere i devenire, în sens i gest, în exerci iul mimetic, în care îndurarea lui Dumnezeu a coborât i a p truns în „anima” particular a individului, ce înc se caut i caut în alchimia propriei fiin ri, prin lumina sufletului, act suprem al devenirii cu fiin a mântuitoare, misterioas , supus transcenderii16.

Aceast idee a despic rii tragice a fiin ei în c utare de ideal, dogm , solu ie, virtute i în elegere a jocului cu iluzia i realitatea, cu adev rul i credin a, cu gestul i cunoa terea semnifica iei acesteia, vine ca o completare a ceea ce afirmase Petru, fiind decelabil , în actul discursiv, prin refuzul lui Vinicius de a o lua prin violen pe Ligia, chiar dac tia unde se afl . Consider m c noutatea nevoii de a crede în adev r i iubire conduce spre capacitatea de a în elege „jocul” cu religia, virtutea i sufletul celor implica i. Se produce o prefacere mascat , din care transpare acest ritual al cre tin rii, la care a fost supus Vinicius, în dorin a lui de a-i fi dat ca so ie Ligia.

Pentru a o lua pe Ligia i a fi împreun cu ea, Vinicius are nevoie de binecuvântare, i de aceea merge în casa în care locuia Miriam, deoarece î i d seama c , „de i dorul m mistuie”, nu ar putea face un lucru necugetat17 , pentru c schimbarea i dorin a de adev r din sufletul romanului, pe cale de a fi cre tinat, sunt inspirate din verbul „a dori” i din dinamica acestuia. Motivul punerii în abis a cuplului este acceptarea identit ii, a noii identit i, în numele lui Dumnezeu, act al des vâr irii fiin ei umane în fiin a divin , în spectacolul luminilor i al sufletului însetat de cunoa tere. Î i d seama c lucru care îl apropie, într-un fel, de dogma cre tin , dar nu total, ci par ial, este tocmai aceast implicare în toposul i spa iul casei de cre tini,

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iar a primi binecuvântarea este înv area unei noi religii, dar i a unei noi limbi, o limb stranie, necunoscut , de un mister nep truns, mas propriu naturii, organicului, dar afectiv , deschis celorlal i, atotcunosc toare18: „Ea poate fi factor [...] de bog ii materiale i spirituale. Se socote te c nu poate spune, de la ea îns i, decât adev rul, ea n-are decât o singur culoare i func ia ei social specific este de a da culoarea ei societ ii.”19 Întâlnim, aici, un act estetic, ce tinde spre contradictoriu, spre un aspect care ermetizeaz , ca într-un glob de cristal, efemer, iluzia accederii la noua condi ie, impus de tagmele dragostei, pentru c iubirea presupune nu doar actul întâlnirii i uniunii dintre dou p i ale aceleia i fiin e unice, singulare, individuale, ci ea se poate raporta i subordona legilor fire ti ale religiei cre tine, anume, un traiect al spiritualiz rii, între „a crede” i „a nu crede”. Chiar dac nu în elege virtutea i religia celor prezen i în casa de cre tini, Vinicius le simte ca fiind ceva distinct, diferit, ca nuan i tr ire, ce, pentru moment, nu fac parte din el, nu-i apar in deloc, dar care i-au adus o stare de lini te, o relaxare a gândirii i a trupului, pe care nu a mai întâlnit-o pân atunci. Adev rul i încrederea definesc termenii curgerii i derul rii artistice a timpului, r mas pentru împlinire erotic i cre tinare.

Se manifest o pace pe care o simte doar în interiorul dogmei cre tine.

Prin crezul în divinitatea suprem , singular , se în elege capacitatea de a percepe i de a sonda ceea ce i se întâmpl , dar i cum are loc aceast ini iere în cre tinare. Expresia umanului prime te valen e lini titoare, profunde, de o calmitate adiacent unei u oare i fine subliniere a st rii i a tensiunii20 .

Adev rul, despre care vorbe te Vinicius, const într-o subtil proiec ie în imaginarul con tiin ei i al cunoa terii, al cinstei i al încrederii, pentru c iluzia jocului cu sferele artistice înseamn schimbare a st rilor suflete ti. Este modificarea în interior a „animei”, a faptului crea iei insului prin cre tinare, care, con tientizând c ceva s-a schimbat în sufletul s u, simte, probabil, c , al turi fiind de Ligia, ar putea s în eleag , în profunzime, religia cre tin i înv tura care se propune. Încrederea se câ tig i se transform , dup spiritul i sufletul celui ce a primit botezul, astfel, „a explica” este, pentru ceeanul Romei imperiale, un fel anume de a creiona condi ia uman i bucuria de a se reîntâlni pe sine, în lumea aceea reflectat în oglind , în acel spa iu care se proiecteaz în logos, în cuvântul propriei redefiniri, propriului aspect ascuns, al fericirii prin iubire. De i nu e cre tin, ci roman, statut care-i confer posibilitatea de a- i asuma libertatea gândirii i dinamica iluziei libert ii de a alege, dar o alegere

Ion Andreescu - Coac ze

Anul VII, nr. 5(69)/2016

în materia organic , a convingerii i a religiei, eroul romanului lui Henryk Sienkiewicz, Vinicius, încearc s câ tige încrederea celor rora venise s li se adreseze. Procedeaz la aceasta în speran a c va primi mâna Ligiei, dar scopul s u secundar este reflectat de inten ia sa de a nu închide, de a ermetiza dorin ele cre tine ale Ligiei, fiind dispus s p trund în lumea lor, de a fi parte integrant a vie ii i adev rului lor21 . „A boteza” i „a explica” sunt coordonate ale ritualului devenirii unui tot unitar, a unei singure fiin e, fiin a suprem încropit prin i din iubire. Acestui fapt i se datoreaz acceptarea lui i începerea cre tin rii, pentru c dincolo de idei i de moment al reprezent rii, forma, sensul, gestul i culoarea condi iei de cre tin se intersecteaz cu gândirea i iubirea noii înv turi22 . Întâlnim, pentru prima dat , exprimat concis faptul c dorin a lui Vinicius nu este aceea de a fi botezat, prin urmare cre tinat, ci el î i dore te, înainte de orice, s i se explice câteva lucruri, care se încadreaz în structura estetic i material a religiei cre tine. Acceptarea noii cunoa teri i a reflec iei se subsumeaz idealului iubirii, iar acestea nu sunt decât imagini derulate în fa a privirii. Eroul este static, el nu dore te s se apropie de ceea ce este ascuns ori abscons, ci ini iaz un discurs al autocriticii, pentru c trecutul nu mai trebuie s se proiecteze în prezent, iar viitorul este al turi de fiin a iubit , adorat , complex . Lucruri pe care el nu le poate în elege, înc , în profunzimea lor, ci doar ceea ce a v zut la ei, ceea ce reiese din faptele lor, din discu iile avute cu Ligia, îl fac s con tientizeze c fericirea, gândirea eului individual i bucuria întâlnirii spirituale dintre „anima” i eu sunt elemente-simbol pentru con tiin a ce trebuie purificat , ars , cur it de ceea ce trecutul a l sat, ca o plas uria , peste idei i tr iri. Tot acum afirm c datorit Ligiei s-a schimbat ceva în el, c datorit ei a devenit mai bun, c a început s nu se mai recunoasc , a devenit un altul, un altfel de om, care, voit sau nu, s-a transfigurat, sub masca Ligiei i a spiritului cre tin, în care a fost, aceasta din urm , crescut , o alt identitate, mascat i imaginat , prin traversare a iluziei, în numele dorin ei i iubirii prin cre tinare23 . În final, concluzia, pe care însu i Vinicius o trage, este c ar face orice pentru iubirea pe care o poart Ligiei, c s-ar l sa cuprins, s-a i l sat pân la un anumit punct, de religia cre tin , numai c „a tr i”, în spiritul ei, i „a se împ ca”, prin intermediul ei, cu „anima” spiritual , semnific o ardere pe interior, o c utare în alchimia aproapelui niciodat ajuns, niciodat în eles. Reu ita fericirii este trecerea prin suferin , acceptarea ei, pentru c subiectul i obiectul limbii este tr irea, este ie irea din temni , întunericul, negura deceleaz st ri tensionale, iar via a reconfigurat este produsul estetic al devenirii24.

Vinicius este chinuit de o serie de întreb ri, pe care i le pusese i la care nu primise r spuns, pentru eroul roman bucuria i fericirea de a tr i iubirea înseamn recunoa terea adev rului, a acelui adev r care încorporeaz , în structura sa, nu doar cunoa terea, ci i dinamica imaginarului, împlinirea n zuin elor, a tarelor universului cre tinilor, precum i a misterelor care se dezleag i se înnoad , în via , prin cuvinte. Cuvintele sunt materialit i, care transcend iubirea i aderul, astfel, noutatea modelului artistic propus se în elege ca fiind simbolul proiec iei imaginilor în fapte i gesturi, deoarece a cunoa te profunzimea lucrurilor construie te r spunsul a teptat la întreb rile lui Vinicius, motivul spectacular al dragostei rezid c aceasta aduce lini tea sufleteasc , calmul valorilor i al limbii comune25. I se va spunde la întrebarea „Spune i-mi, ce aduce i?”, iar r spunsul lui Petru i Pavel din Tars constituie înglobarea, în constructul dragostei, a întregii religii cre tine, preaplinul sufletului, r citor de pân atunci, anun c derea în miracolul prefacerii, în acea scindare a spiritului, în milioane de cioburi, pentru a se uni în fiin a tutelar , fiin a aceea supus travers rii ritualului i a împlinirii, datorit limbii îngerilor i oamenilor, în limba unic , aceea a marii dragoste, a marii cunoa teri

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

13

„- V salut în numele lui Christos pe care-l cinsti i!” „- Am v zut virtutea voastr i am cunoscut bun tatea voastr , a a c vin ca prieten.

- i noi te salut m ca pe un prieten, r spunse Petru. ezi i m nînc din hrana noastr , ca oaspete binevenit. [...] ca s fi i încredin i c sînt sincer v m rturisesc c tiu unde este Ligia. [...] A fi putut s înconjur casa i s-o iau i totu i n-am f cut-o i n-am so fac.”

15 „- Pentru asta binecuvîntarea Domnului va coborî asupra ta i sufletul u va fi purificat, spuse Petru.”

16 „- Bate i i se va deschide. Îndurarea Domnului a coborît asupra ta. Te binecuvîntez pe tine, sufletul i dragostea ta, în numele Mîntuitorului.”

17 „Înainte, pîn cînd n-am fost la voi, a fi luat-o f îndoial i a fi re inut-o cu for a.”

18 „Virtutea voastr îns i religia voastr , de i nu cred în ea, au schimbat ceva în sufletul meu i nu mai pot s-o iau prin violen .”

19 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 223.

20 „Nu tiu nici eu de ce-i a a, dar sta-i adev rul.”

21 „Vreau s fiu cinstit fa de voi ca s ave i încredere în mine. În clipa asta este vorba despre via a mea i totu i v spun adev rul.”

22 „A putea s v spun: ‹‹Boteza i-m !›› - eu spun: ‹‹Explica i-mi!››.”

23 „Repet îns c i în mine s-a schimbat ceva sub influen a ei. Înainte îmi ineam slugile cu mîn de fier, acum - nu mai pot. N-am cunoscut îndurarea, acum o cunosc. Înainte adoram pl cerile, acum am fugit de pe lacul lui Agrippa, fiindc desfrîul m-a dezgustat. Înainte credeam în violen , azi mam dezis de ea. Afla i c eu însumi nu m recunosc, dar petrecerile m scîrbesc, vinul, cîntecele, citerele i cununile m dezgust , m dezgust curtea împ ratului i trupurile goale i toate nelegiurile. Cînd m gîndesc c Ligia este neprih nit ca z pada din mun i, o iubesc cu atît mai mult. Cînd m gîndesc c este a a datorit înv turii voastre, atunci iubesc i înv tura asta i aspir c tre ea!”

24 „Dar n-o în eleg, nu tiu dac am s pot tr i în spiritul ei, dac firea mea o s se împace cu ea, de aceea tr iesc în negur i suferin ca într-o temni .”

25 „Spune i-mi, ce aduce i voi? E p cat s iube ti? E p cat s sim i bucurie?

E p cat s n zuie ti spre fericire? Sînte i du mani ai vie ii? Cre tinul trebuie fie neap rat s rac lipit? Va trebui oare s renun la Ligia? Care este adev rul vostru? Faptele voastre i cuvintele voastre sînt limpezi ca apa, dar cum este adîncul acestei ape?”

26 „- Aducem dragostea, spuse Petru, iar Pavel din Tars ad ug : - De-a vorbi în toate limbile oamenilor i ale îngerilor, dar mi-ar lipsi dragostea, a zdr ng ni ca arama…”

27 „[...] în elegînd c s mîn a c zuse din nou într-un p mînt bun i c plasa lui de pescar mai culesese un suflet.”

28 „- V d c fericirea poate s lui i printre voi, c ci m simt fericit. Sînt sigur c tot a a o s m convinge i i de alte lucruri.”

14

26

i a specificului condi iei umane .

Scena din final este de o frumuse e extraordinar i de o for de trundere a lucrurilor excep ional , un entuziasm al spiritului, ce ia reg sit unitatea, în fapt, este momentul în care Vinicius, cuprins de ne rmurit fericire, se repede la Petru, luându-i mâinile i s rutândui-le, gest care îl surprinde pe acesta bucurându-se i în elegând c a reu it s mai atrag în mrejele sale un suflet, printr-o bucurie necondi ionat i o atrac ie a adev rului i a bun ii oamenilor, ce nu ascund, ci se supun naturii, organicului, firii lucrurilor, justificate, explicate27. Cre tinarea se petrece, momentul de maxim exaltare cre tineasc este amplificat, abia acum, la final, când Vinicius, ridicând capul, observ c fericirea s luie te printre cre tini, c ci în acest moment el, romanul devenit cre tin, are capacitatea de a în elege for a lucrurile nem surabile. Sufletul, spiritul construiesc convingerea c drumul spre ideal trece prin logos, prin limb i limbaj, printr-o mimetizare a realit ii, a obiceiului ce se ascunde dincolo de gest i fapte28. Cuvintele din urm redescoper fericirea deplin , pe care o traverseaz Vinicius, în clipele urm toare cre tin rii sale, acea situa ie a reprezent rii, din care reiese împlinirea i bucuria cunoa terii i a unui nou început.

1 „[...] la possibilité d’organiser un récit doté d’une cohérence intérieure, rendant compte d’un réel déjà structuré.”, în Pierre Lepape, Une histoire des romans d’amour, Éditions du Seuil, Paris, 2011, p. 14.

2 „[...] porte (n. le roman) la marque du social, de la vie collective, du lien historique, du partage des mots et des croyances.”, ibidem, p. 14.

3 „[...] le doute, l’effroi, le vertige de l’incertitude […] le roman affirme son assurance que le monde est lisible.”, ibidem, p. 14.

4 „L’amour intervient souvent comme un thème dans une construction romanesque aux ambitions plus vastes où se croisent et parfois s’opposent d’autres passions.”, ibidem, p. 15.

5 „À la recherche d’une image globale, mais définie de l’existence, qu’elle s’efforce chaque fois de découvrir, d’inventer au sens littérale du mot [...].”, în Michel van Schendel, L’amour dans la littérature canadienne-française, articol publicat în „Recherches sociographiques”, vol. 5, no. 1-2, janvieraoût 1964, Presses de l’Université Laval, Québec, p. 153.

6 „Vinicius se duse direct la casa în care locuia Miriam. În fa a por ii îl întîlni pe Nazarius, care se tulbur cînd îl v zu, îns el salut i-i ceru s -l conduc la locuin a mamei sale. În cas în afar de Miriam, îl mai g si pe Petru, Glaucus, Crispus i pe Pavel din Tars, care se întorsese de curînd din Fregellae. Cînd îl v zur pe tîn r fur uimi i.”

7 Toma Pavel, Gândirea romanului, traducere din francez de Mihaela Manca , Humanitas, Bucure ti, 2008, p. 46.

8 Ibidem, p. 46.

9 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere (traducerea a fost f cut dup edi ia din 1969, rev zut i ad ugit , ap rut în colec ia „Bouquins”, Éditions Robert Laffont S.A., Paris, Dictionnaire des symboles. Mythes, rêves, coutumes, gestes, formes, figures, couleurs, nombres, coordonatori: Micaela Sl vescu, Lauren iu Zoica ) vol. 2, Editura Artemis, Bucure ti, 1993, p. 22-23.

10 Ibidem, p. 23.

11 „L’expérience amoureuse noue indissolublement le symbolique (ce qui est interdit, discernable, pensable), l’imaginaire (ce que le Moi se représente pour se soutenir et s’agrandir) et le réel (cet impossible où tout et où il n’y a personne pour tenir compte du fait que je ne suis qu’une partie.)”, în Julia Kristeva, Histoires d‘amour, Éditions Gallimard, Collection Folio essais, Paris, 1985, p. 16-17.

12 „- Cunosc piedicile, dar o iubesc ca pe ochii din cap. Nu sînt cre tin, dar nu sînt nici du manul vostru, nici al lui Christos. Vreau s fiu cinstit fa de voi ca s ave i încredere în mine. În clipa asta este vorba de via a mea i totu i v spun adev rul” sau: „Am venit la voi, c ci voi îi ine i loc Ligiei de mam i de tat . V spun: da i-mi-o de nevast i v jur c nu numai n-am so împiedic s cread în Christos, dar am s caut i eu s -mi însu esc înv tura lui.”

21

Ion Andreescu - Ferm în Fran a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Janet NIC~

DonAris - eseu dinamic 1. vrea, de i îmi pare-absurd, s ies din TIMP! S m desprind de EL i s p trund în golul dintre a tri. S nu mai tiu de zile, de-anotimp, de Mun ii Athos i Olimp, de îngeri tri ti i ochi alba tri! S -mi tulbur trupu-n limpezimi! Pe pielea Infinitului, solemn , naiv s zburd, vârtos s zburd!

Dar... Absolutu-i static, e edere în sine îns i... Nu e Iad cu cântec, votc i femei. A a se pare, îns vreau, cu-adânc temei, s pârlesc un larg Descântec. S fiu doar Setea f ap i Foamea de merinde. S -mi ies din matc , din hotar, s nu mai fiu eu însumi, pas cu pas, ci o prelung adiere spre oameni, lucruri i idei, s -mbr ez ce m cuprinde! S laud Lumea, a adar, eu, bob de linte i de mei!

Sunt absolutul relativ, sunt lini tea nelini tit , moroc nosul guraliv. Pe umeri îmi crescur idealuri i de-li-rezzz s -mi aflu echilibrul într-un ocean de Gri cu nalte valuri. În palme îmi crescur ciocârlii, la sub iori, privighetori, iar ochiul drept î i cur calibrul s pu te duh i c priori. Pe cerul gurii, norii se adun s -nnoureze steagul unui Puls ce bate-acum, aici, f r’ de ecou. Departe sunt de ugerul nemuls al unui Sens. Ce greu s fii erou! Tu, ins pl pând, s iei, în spate, un gând al tuturora! Ah, ce greu! Tu, ghem de carne, s-ajungi zeu! De nu etern, m car cu ora! i, vaccinat cu Cer, eu voi s ri, dintr-un Cuvânt, în alt Cuvânt, ca dintr-o lume-n alt lume, spre a sluji o-nfiorare f nume, cu miez adânc i gust de zare. i ve i vedea c -n ochii lumii, îmi voi lua instinctele la palme, trupul meu cu zvon de lup se rupe-n spini iar gândul meu îmi ine loc de trup. Ah, iat-aievea st s mi se-ntâmple un trandafir de proaspete mir ri. În ochiul stâng danseaz paparude i p ri dure e-mi intr , ca un albastru stol de basme, sub tâmple. Ah, iat i zeii, spânzura i de cuvinte, precum liliecii-n biserici, priponi i de idei, bolnavi de pojar, obezi i isterici. Doamne, râna

Ion Andreescu - Trandafiri

din mine e mare i- i pune-ntreb ri. Dac zeii sunt sterpi i scheletici, de ce ne-mb ls m cu dep rt ri, de ce-nv m spre vis a ne holba? Z u, mi-a mânji obrazul cu dude, mi-a scrânti, cu tire, un deget, s v d de mai sunt eu însumi, au ba!

Cu-n patos cât un Munte Athos, am fost în slujba unui Duh. Aveam i aripi largi i-o stea, dar nu aveam, ca sprijin, un v zduh.

O, l-am v zut pe Dionysos argat în curtea lui Apollo. i am v zut Binele i R ul sunt lumân ri înv luite-n fum. Am acules cire e dintr-un nuc i m-am îndr gostit, o, drag Doamne, de fata fraged , mustoas , a unui Concept eunuc!

2.

Când ochii, ah, ochii! - lacuri i leacuri de verde - se cr paser de ziu , ca boabele de grâu în piu , eu - pulsatorie enzim , sâmbure de râu, fulger f frâu - fugisem de acas anume ca s -mi fac un Nume, spre-a nu m pierde. Nu tiam c Lumea, ca Nelumea, ar gos anonim , fugise cu mine, înc rcat de umbre i lumine i eram, de fapt, mereu în stomahul întâmpl rilor sumbre. certasem cu p rin ii - bat -i norocul i sfin ii - i cu surorile - bat -le miresmele i zorile, culorile i comorile - i-am plecat neînduplecat cu capul plecat, l sându-i tri ti- miri ti i tristeametiste.

Izvorul nu trebuie s fie întru Pârâu? ...pârâul, întru Fluviu iar fluviul, întru Mare i marea, întru Cer? O, inimos, câl os Mister!

Cumin enia Cuvântului, lat cât Muntenia, înalt cât Everestul, i d Totul, dar nu... Restul. De i eram în Trecere, eu - f râm , rumegu , gâz , râm - voiam s m iau cu-Ntregul la-ntrecere, s nsc unez pe fâlfâiri de arte un Duh Rotund ce mi-a-nflorit în Gând, Excep ia cea f moarte! Ah, leb da ce pururi se împarte, dar pururi, integr r mânând!

Eram, într-un fel, Mugurele desprins de ram, de ram i de hram, s plec hai-hui, trup cu ideal am rui, degust tor de alte râmuri i Râmuri, c utând, bezmetic, simfoniei perfecte, un petic.

Aveam în ochi o pas re cochet , un fel de a chie de duh, i trebuia - suprem datorie! - s -i pun la îndemân un v zduh. A a , f multe t mâieri, eu - tigru de hârtie, emotiv - plecai cu trupul strepezit de adieri, având în traist corcodu e i-n suflet p dure , ales motiv. Aflasem cum c -n codrii de aiurea, ar fi un ins ca zeii de-nv at, cu stele-n cre tet i pe umeri. C vorba lui duhnea a mosc iar ochii lui te r coreau precum p durea. C nu puteai, chiar de-ai fi vrut, s -i numeri cirezile blânde ii. Am vrut atunci s mi-l cunosc i l-am rugat s -i duc, o vreme, trena, s -mi rup trupul, s l azvârle-n z ri i, beat de zaib r i de vis, s -ncerc a-l buchisi pe Dionys.

De i în mintea lui fo neau r scoapte curcubee, el fu, cu patim , argat la ve nic tân ra Idee. Iar lâng el, g sii o ceat denv cei cu mintea-nceat - l custe vesele de cear - sorbind o sev princiar ... i am r mas acolo, printre ierbi, gângavi himerici i imberbi... Ucenici la Ideal, mucenici la... Ireal...

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Dan LUPESCU

Mihai Pastiea Fiu al Luminii, drapat @î n narator insolit ltuit dup chipul i asem narea lui Dumnezeu, ca orice om locuit de Duhul Sfânt -, Mihai Pastiea (absolvent al sec iei de Rela ii Interna ionale a ASE Bucure ti, manager al Agen iei de turism Neotour International, profesionist al c toriilor cu virtu i cognitive i spirituale, dar - înainte de toate -, Fiu al Luminii, drapat în narator insolit) ne-a d ruit, intempestiv, în 2011, dou volume dodoloa e de proz , format B5, care totalizeaz 744 de pagini. Acestora li s-a ad ugat, în 2013, un „bol ar” i mai i, prin sine însu i, tot pe format trei sferturi din A4 (coala ministerial ), însumând 624 de pagini. A adar, aproape 700 de file - adic de o sut de ori cifra divin apte - sau circa 1.400 de pagini: 7 x 200 de ori cifra Sfintei Duminici, în care Dumnezeu, încheindu- i Lucrarea, s-a odihnit.

Primele dou volume se intituleaz Pe aripile gândului i, respectiv, Gânduri haihui, purtând girul Editurii Sigma (Bucure ti), ambele f pagin de gard , f men ionarea redactorului de carte (consilierului editorial) i nici a corectorului - de unde deducem ace tia nu au existat, ceea ce, pe alocuri, se i resimte. Cel de-al treilea volum: Codul de la T rt ria poart sigiliul Editurii RCR Editorial.

Adrian Popescu este autorul tuturor coper ilor - sugestive i respectând prima regul a graficii de copert , ceea ce, în România,

se întâmpl destul de rar, nu pu ine edituri fiind patronate de veleitari i ignoran i în domeniu, care cred c tot ce zboar se m nânc , a ti c , a a cum gr ie te o butad dintro zon a mirobolantei Chine, avioanele pot fi exceptate...

Fire juc i de o inteligen sclipitoare, logodind în acela i trunchi uman a chii fulgurante din personaje celebre ale ultimei jui de mileniu, precum Marco Polo i Don Juan, Don Quijotte, Sancho Panza, Rosinanta, Dulcineea del Toboso -, Mihai Pastiea radiaz , prin tot ceea ce gânde te, creeaz i ptuie te, energie pozitiv , frenezie i dinamism, robuste e mental , fizic i spiritual .

Soclul acestor calit i, care sporesc corola charismei b rbatului Mihai Pastiea i asigur palpitul ve nic viu, tonusul reconfortant i farmecul nara iunilor sale î i are obâr iile în anii vârstei de aur: copil ria, când Bunica i-a modelat sufletul i mugurii viitoarei personalit i, luându- i ca repere fundamentale credin a i iubirea, speran a i lumina, r bdarea, încrederea i iertarea.

Aidoma ini ia ilor zamolxieni, Matei Pasca, protagonistul celor trei romane, constituie, în planul fic iunii literare, alter-egoul „povesta ”-ului seduc tor care este Mihai Pastiea.

Dup ce treci de copertele interioare ale celor trei volume, te frapeaz câte o prefa -

semnat nu de vreun critic, istoric literar ori alt specialist în literatura beletristic , ci de ...Autorul. Este cât se poate de clar c acesta nu cunoa te reguli le jocului: anume c prefa a/ cuvântul înainte/ predoslovia nu pot fi semnate de autor. Conform standardelor agreate, de multe secole, în toat lumea civilizat , autorul unui volum are tot dreptul s semneze o not asupra edi iei sau o l murire, necum prefa a... Cel pu in la fel de ciudat este faptul fiecare dintre volumele amintite se încheie cu câte o „Bibliografie selectiv ” -, ceea ce este imperios necesar la finele unei lucr ri tiin ifice, academice, nu îns i la încheierea uneia de fic iune.

Mihai Pastiea i-a luat aceast m sur de precau ie pornind, probabil, de la temerile fierbin i generate mai ales într-o societate precum cea din România, bântuit de fantoma plagiatului -, plagiat al c rui sens este, deseori, abia b nuit, dar niciodat în eles, în profunzime, nici de cei ce-1 incrimineaz , nici de cei ce-1 ...ap , nu o dat cu îndârjire neghioab . Prostia-i prostie, fudulia-i fudulie, iar de vanitate (nu orgoliu, care-i ceva pozitiv!) i trufie doar preotul, la spovedanie, ne mai poate, cât de cât, sp la...

Precau ia la care ne referim a fost luat din cauza faptului c o bun parte din cele 1.400 de pagini reprezint sinteze extrem de interesante, scrise cu acribie documentar i acurate e stilistic despre istoria, totdeauna cople itoare, a locurilor vizitate ori a celor ce urmeaz a fi vizitate, despre cet ile, ruinele, vestigiile arheologice i obiectivele culturale de maxim impact din Peninsula Scandinavia i din ri precum: Germania, Elve ia, Fran a, Italia, Austria, Ungaria, Grecia, Turcia (în cel dintâi volum); despre „cursul itinerant” România-Spania i retur, sus inut în autocar (în al doilea roman); despre expedi ia fabuloas pe urma vechilor civiliza ii din România, Bulgaria, Grecia, Cipru i Egipt (în Codul de la T rt ria).

Fascinat de maxime i de reflec ii celebre, autorul plaseaz , imediat dup „Prefa ”

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

câte un moto: „Las -te purtat pe aripile gândului bun. i vei vedea c Dumnezeu e al turi de tine.” (n.n. f precizarea „sursei”) - la volumul Pe aripile gândului (care, vrândnevrând, ne trimite la celebrul roman Pe aripile vântului - pentru care romanciera Margaret Mitchell a primit Premiul Pulitzer în 1937 - i la ecranizarea de fulminant succes, din 1939, regizat de Victor Fleming, cu Vivien Leigh, Clark Gable i Leslie Howard în rolurile principale, film distins cu nou premii Oscar); „Ferice de acela care i-a dobândit o comoar de gânduri divine!” (Empedocles) - la volumul Gânduri hai-hui (generic care ne poate face s ne zboare imagina ia la eclatanta carte pentru copii i juniori Aventurile lui Habarnam i ale prietenilor s i de Nikolai Nosov); respectiv: „Gândurile mari vin din inima” (Vauvenargues) - la cel de-al treilea i cel mai voluminos prunc literar, pe pân acum, al lui Mihai Pastiea: Codul de la T rria.

Dac în capodopera Hanul Ancu ei nou „povestiri în ram ”, publicate în 1928 de Mihail Sadoveanu - locul cu puteri, parc , magice în care toate se întâmplau, trecând din via în poveste i invers, era chiar Hanul Ancu ei, plasat la r spântii de drumuri i timp - cu acel ceremonial savuros în care Comisul Ioni (cel ce stârnea mereu pove tile, provoca pofta de incursiune în trecut a participan ilor-povesta i) promitea, iar i i iar i, el va rosti cea mai frumoas suit de pove ti, dar pe care nu apuca s o mai spun -, aici, în cele trei romane ale lui Mihai Pastiea acest topos devine chiar ...autocarul, un soi de han itinerant, în care se întâlnesc, apoi se sfir nu doar toate drumurile/ itinerariile programate, dar i toate întâmpl rile „reale” sau fictive, ca i cele evocate ori anticipate.

Rolul Comisului Ioni este luat de ghidul profesionist, protagonistul cu prenume de evanghelist, Matei (Pasca). El este cel ce rânduie te m rturisirile (nar rile) de la microfonul autocarului, i tot el domole te aplauzele cu care este r spl tit el sau cei ce- i încheie itinerariile conturate prin viu grai.

Dragoste i ac iune, note de mister, telenovel i parfum de femeie, aventuri amoroase i chiar suspans î i dau întâlnire în cele trei romane semnate de Mihai Pastiea, pe un subiect care s-ar putea s fie, pân la aceast or , unic, la scar planetar : turismul cultural în grup - unde îns i existen a grupului este mod de cunoa tere, de instruire i comunicare, act de cultur , art a dialogului i de socializare -, Universitatea itinerant N&T (pe ro i!): „Turism pentru educa ie” i „Educa ie pentru Turism” constituind o iniiativ managerial i un proiect interactiv de indubitabil profesionalism.

Botezate, parc , într-un nor enigmatic, romanele Pe aripile gândului, Gânduri haihui i Codul de la T rt ria i capteaz în a m sur aten ia, interesul încât - pentru a descâlci alte i alte noduri gordiene, care plutesc fascinant pe valurile, când lini tite, când brusc învolburate ale nara iunii - nu ai alt ans decât aceea de a le citi pân la cap t, pe cât posibil dintr-o r suflare, a a dup cum credem c au i fost scrise.

Ele sunt, evident, romane cu caracter educativ, îns deloc scolastice, greoaie, ci, dimpotriv , duduind de via , cucerindu- i inima, mintea i sufletul, denotând o stare de spirit tonic , în care se reg sesc elanul i efervescen a specifice anilor studen iei, dar i armonia, siguran a de sine i rigoarea apogeului primei tinere i, conjugate cu prospeimea zorilor celei de-a doua tinere i, când i rbatul i femeia descoper realitatea conform c reia r bdarea i iertarea constituie a doua minte a omului.

Universul epic al trilogiei romane ti scrise de Mihai Pastiea este cl dit sub arcadele de lumin ale unor cuvinte cu valen e mitice, care r zbat din fluidul viu al textului, chiar dac nu sunt consemnate ca atare: „Fi i buni unii cu al ii, milo i i ierta i-v unul pe altul, cum v-a iertat i Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni, 4:32); „Iubirea este Lumin , este gravita ie, este putere, este Dumnezeu. Iubirea este o for universal ” (Albert Einstein); „Suntem lumin unii pentru al ii. Fiecare se umple de lumina celuilalt” (Dumitru St niloae); „Esen a istoriei este «paradoxul libert ii»: libertatea ca necesitate în eleas de a face jocul lui Dumnezeu, un «loc geometric în care se realizeaz trupul lui Hristos».” (...) ,,Eu am sim it în carne c aura exist .” (Alexandru Mironescu). În viitoarele c i ale lui Mihai Pastiea este foarte posibil s descoperim, din ce în

Ion Andreescu - Flori

Anul VII, nr. 5(69)/2016

ce mai profund incizate, fulgere de în elepciune japonez din urm torul tezaur: „Un cuvânt bun poate înc lzi trei luni de iarn ”; „Când desenezi o ramur , trebuie s sim i adierea vântului”; „Fericirea vine în casa în care se râde”; „Râurile adânci curg lini tit”. i, cine tie?, privind din zarea Codului de la T rt ria, poate c al patrulea roman al Domnului Mihai Pastiea ne va pune fa în fa cu adev ruri de genul acesta: Zamolxe a tr it în zarea anilor 1.470-1.360 înainte de Hristos; Existen a Legilor Belagine = Legile Frumoase este confirmat de to i cronicarii antici: Herodot, Strabon, Iordanes .a.; Conform Fontes II, p. 19: „Belaginele stau la temelia civiliza iei umane”; Diodor din Sicilia afirma: „Zamolxe pretindea c lui îi d duse legile Hestia”; Zamolxe a adus pelasgilor Legile Belagine; tot el a pus bazele colii Zamolxiene, care mai târziu (circa 535-464 î.H.) avea s fie consolidat de Zalmoxe, ea numindu-se, de atunci, coala Zalmoxian ; Deceneu le-a promovat..., Moise le-a preluat, dar le-a ...spart; Apoi a venit Hristos care nu le-a „stricat”, ci le-a „împlinit”; Via a spiritual autohton a tracilor, a geto-dacilor s-a desurat totdeauna sub influen a legilor lui Zalmoxe, reg site - aproape în totalitate, sub o form sau alta - în Noul Testament; Exist o continuitate spiritual între zamolxianismzalmoxianism-cre tinism; Religia ortodox este cea mai apropiat de principiile i valorile cre tinismului, dar i ale zalmoxianismului; Legea Iubirii este comun celor dou curente spirituale; Primul principiu al zalmoxianismului este cuprins în îndemnul: „Cunoa tete pe tine însu i! i astfel îl vei cunoa te pe Dumnezeu.”.

Cu 1400 de pagini scrise i publicate în trilogia sa pe pân acum, Mihai Pastiea se afirm ca un reprezentant matur al genului literar pe care R. M. Alberes 1-a situat sub zodia lui Proteu, „p stor al unei turme de mon tri i mai monstruos decât ei”. Nicolae Balot apreciaz c este semnificativ alegerea acestei figuri mitologice reprezentând monstruozitatea, dar, înainte de toate, simbolizând metamorfoza. Proteismul - puncteaz acela i critic român Nicolae Balot -, proteismul, adic metamorfoza general a formelor, nu este doar o lege a devenirii, ci o tendin esen ial a romanului, îndeosebi a romanului contemporan. Caracterul proteic al romanului este indubitabil i strâns legat de condi ia omului modern. Aprofundând, pe îndelete, studiile de referin ale criticului i istoricului literar francez R.M. Alberes: Istoria romanului modern i Metamorfozele romanului -, prozatorul Mihai Pastiea poate realiza un salt spectaculos în tehnicile de redactare i, mai ales, în arta construc iei romane ti.

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Paula ROMANESCU

Don Quijote

sau #n\elepciunea morilor de v`nt

De-atâtea secole tot macin timpul povestea acelui ciudat cavaler, Istoriile literare ale lumii, dic ionarele-cataloage mereu actualizate pre numele s u Don Quijote, r citor prin landul ra iunii unei lumi ale Bibliotecii din Alexandria, ajuns în f râme de pulberi pân la noi, de-a pururi ira ionale! ca la rândul nostru s le p str m ad ugite (neap rat ad ugite! Altfel Cât se mai tie despre insolitul personaj turnat în magma cuvân- cum vom putea r spunde la Marea Judecat întreb rii: „Venirea ta ntului de Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616) ast zi, când aduse niciun adaos lumii?!”), pentru cei ce vor veni dup noi în lectura c ilor nu face decât s genereze mali ioase zâmbete acelora vastul de ert din lumea celor care mai cuvânt , istoria cu-ale ei istorii pentru care „cea mai de folos z bav ” nu-i decât un ilar anacronism despre b lii mereu pierdute în urale de victorii din care nu înv m într-un vârtej de patimi cu golul logodite! niciodat nimic i totul se ia de la-nceput, teatrul, muzica, pictura, i totu i, pân i ne-cititorii-cititori, poate în stele c toare ce dansul, totul st m rturie cum c , da! Cervantes a existat! nu vor ti nimic din tainica lumin din cerul gândului, au auzit de S-a n scut la Alcada de Henares, la 29 septembrie 1547, într-o lungile umbre albastre ale morilor de vânt ce macin nimicul, de ni te familie blagoslovit cu mul i copii a unui modest chirurg - Rodrigo mult prea large, adânci oglinzi care r sfrâng i chipuri-m ti, i zbo- de Cervantes i a so iei sale Dona Leonor de Cortinas. Se mai spune ruri-c dere, i ip tul-t cere, când mai mereu înfrânt, omul r mâne c-ar fi urmat ni te studii întârziate la Salamanca prin anii 80 ai veacului zeu etern i pieritor. al XVI-lea, dup ce luase ceva lec ii de tiin e umaniste de la magistrul O întreag lume de umbre î i afl ilustrare în geniala nebunie a Juan Lopez de Hoyos i î i încercase talentul într-ale scrisului compuacestui personaj care nu-i decât m sur iubirii pe p mânt. nând rondeluri, elegii, sonete, epitafuri, mai cu seam epitafuri pentru Cel mai adesea literatura i artele se inspir de la un model uman pe atunci, ca dintotdeauna, se mai înclina sub t ul coasei de real spre a reda în felul lor nou alc tuire pove tii „ca o via de om”. fum i câte-un cap încoronat pentru care (musai!) lacrimile trebuiau Don Quijote, ingeniosul hidalgo de la Mancha creat de Cervantes, turnate în cânt de jale, un fel de doin ceva mai „etranjer ” de pe la creeaz , la rândul lui, un tip uman c ruia, pentru simplificare, i se noi cei care, navând prea multe capete încoronate de jelit, am prins a spune donquijotesc i care înglobeaz în el candoare i temeritate, plânge în vers-cântec de jale câte-un fecior pierit în lupt - dreapt re ie caricatural i curaj întru împlinirea unor acte care n-au servit mereu i strâmb deopotriv - pe vreun haiduc, ori crai, ori cr or, niciodat cu adev rat la nimic dar f de care via a n-ar fi decât un pe vreun f de nume domni or din neam de Gheorghe, Iancu sau anost ir de zile care duc toate spre Ion... singura certitudine asupra c reia „trestia Prin toamna anului 1568 se stingea gânditoare” nu are nicio f râm de regina Isabelle de Valois, cea de a treia îndoial - moartea. so ie a lui Filip al II-lea. (Socoteal dreapt : Eroul donquijotesc este generos f ea - a treia, el - al doilea...) limit , iubirea îi este zeitate, onoarea - m Cervantes a compus atunci o „copla”, sur a sufletului, gloria - steaua de neatins o elegie i un epitaf - trei „jelanii” pentru spre care se înal iar i iar ca un Sisif mocea de treia soa a regelui. dern, Sisif etern, Sisif condamnat de nu Va fi fost recompensat cu câ iva firse mai tie care zei s i poarte spre vârful firici. muntelui de lumin , nu stânca ci trupul Gloria scriitorului nu- i sunase înc însu i. Este un Icar cu grele aripi de miere, din trâmbi e de aur venirea. plutind sub cerul cu stele-oglinzi, i sori Un an mai târziu, poetul Cervantes era rotitori, i vânt de mori separând lumina la Roma întregind „armata” personalului de întuneric în z rile de dincolo de z ri. de servicu pe lâng viitorul cardinal Se cuvine s men ion m câteva coorAcquaviva (în traducere „Ap vie” sau donate bio-bibliografice ale autorului ca „Ap de foc” sau neao a uic , semn c nu cumva s se cread c Don Quijote sfin iei sale îi cam pl cea s se împ rt este cel care l-a creat pe Cervantes, de i easc ...), experien care-i va servi mai uneori îndoiala, ca o r sfrângere a t ului târziu la scrierea unor opere cu aluzie la de gând, mai st ruie s ne tulbure sufletul Italia.

Adina Romanescu, grafic : care vede în legea lui: Dar dac , totu i?... Jacques Brel «L’Homme de la Mancha» În 1570 se înroleaz ca soldat în armata Ei, da! Dar dac totu i?...

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pontifical i particip la expedi ia maritim contra turcilor, sub comanda generalului Marc Antonio Colona sub ale c rui ordine se aflau trupele i galerele spaniole de la Andrea Doria.

Istoria consemneaz în dreptul expedi iei cu pricina: E ec. În 1571, în b lia de la Lepante, soldatul Miguel de Cervantes prime te în piept dou focuri de archebuz (c rora le-a rezistat eroic) i un altul în bra ul stâng care-i va fi retezat. Afl m acestea din Prologul la cea de a doua parte din romanul Don Quijote precum i din ciclul de povestiri Nuvele exemplare: Captiv: torie în Parnas. În prim vara anului 1572, infirm deja dar tot bun de lupt (!), îl afl m în regimentul lui Don Lope de Figueroa, modelul eroului din „Alcadele din Zalameea” de Lope de Vega. *** B lii, b lii, b lii - mori de vânt m cin toare de vie i! Între 1575-1580, Cervantes este prizonier în Alger. Nu singur: împreun cu fratele s u mai mic Rodrigo. Evocarea acelor ani o va face în comediile (da, comedii! Captivit ii trebuie s -i opui hohotul de râs spre a o face suportabil !): Galatheea, Persilès, Epistola lui Mateo Vasquez ( acesta era secretarul lui Filip al II-lea), Via a în Alger, Închisorile din Alger, Topografia Algerului, Raport, Numam a. În anii 80, numai la Madrid, i se joac peste 20 de comedii.

Via a îi joac i scriitorului o comedie dintre cele mai savuroase: i se na te fiica natural Isabel care va deveni mai târziu un fel de zburdalnic Dulcinee asemenea mamei sale, iubea a Caterina de Salazar y Palacios cu care Cervantes - cavaler cu un înalt sim al onoarei - se va c tori (ne) fericit.

Ajuns om la casa lui, tat de familie, s-a ocupat vreme de vreo zece ani cu descurcarea (încurcarea) i elor financiar-contabile pentru comercian ii de cereale, ulei de m sline i, Invincibila Armada pentru care avea obliga ia de a procura hran i echipament.

Dezastru: „Invincibila” este învins ! În 1598 moare i Filip al II-lea.

Cervantes scrie un celebru epitaf pentru mormântul celui dus.

(Cred c trebuie mers la Madrid s vedem la fa a locului ce se spune în epitaful cu pricina. Filip al II-lea nu mai poate obiecta. Deci, v invit la c torie!) În 1600, în b lia de la Dune, moare fratele s u Rodrigo.

Ce epitaf va fi scris atunci poetul, nu se tie. Istoria nu se ocup

Ion Andreescu - Stânci în p dure

Anul VII, nr. 5(69)/2016

de oamenii simpli...

Miguel de Cervantes a fost invitat s „locuiasc ” un timp într-o închisoare din Sevilla pentru oarece „gre eli de calcul” în actele contabile de care se ocupa.( Pe vremea aceea „se suporta” deten ia pentru „gre eli de calcul”!).

Avea 57 de ani când, în 1604, la 26 septembrie solicita i ob inea privilegiul cur ii regale de a- i publica romanul Ingeniosul Don Quijote de la Mancha, partea I. apte edi ii aveau s urmeze în acela i an.

De ce ne-am mira c în zilele noastre aceast bijuterie literar este opera cu cel mai mare num r de edi ii din lumea întreag , cu cea mai mare notorietate literar z mislitoare de erou - oglind fidel i mereu schimb toare în reflectarea chipului unei lumi nebune, nebune, nebune în care omul se ofer de bun voie - gr unte fragil - pietrei i vântului în marea nebunie a morilor de pulbere i noapte, dup o scurt ardere-n iubire, dup o r cire f sens prin landul ira ionalei ra iuni omene ti!

Cum cea de a doua parte a romanului întârzia s apar iar gloria scriitorului dep ise bini or grani ele limbii spaniole, prin anul 1614, un editor din Taragona public un Don Quijote apocrif cunoscut ast zi sub titlul Quijote de la Avellaneda.

Abia la 30 martie 1615 lui Cervantes i se acord privilegiul (tot un fel de cenzur ca aceea din vremi tiute nou func iona i pe atunci sub ochiul vigilent veghetor al „suavei Inchizi ii”...) de a- i publica partea a II-a a Don Quijote-lui s u. Dedica ia autorului este, ca i la partea I a romanului, o plec ciune c tre marele s u protector Contele de Lemos, pe atunci vice-rege de Napole. În anul 1617 cele dou P i ale romanului apar în sfâr it împreun , la o editur din Barcelona.

Din 23 aprilie 1616 (ca s nu-l lase pe Shakespeare s fac singur drumul cel de dincolo de marea trecere!), Miguel de Cervantes, autorul lui Don Quijote, s-a dus s odihneasc pu in.

Eroul s u este f de moarte. *** Cine n-a v zut la 23 aprilie 2005 pe scena Teatrului Na ional din Bucure ti spectacolul în care Dan Puric, acest inclasabil artist al scenei române ti, împrumuta chipul lui Don Quijote spre a ne pune în fa imaginea lumii noastre îmb trânit -n rele, lume ce se buluce te ca o turm de bezmetice necuvânt toare spre gura nes tul a monstrului (din care co mar al ra iunii?), nu va în elege imensa bog ie de sensuri a acestei pove ti, când jocul inteligen ei se logode te cu ra iunea inimii.

Dar ra iunea-ra iune din timpul nostru ce chip are? Unul de m s-c rici, desigur, un Sancho Panza care conjug în felul s u coman-damentul din primum vivere ignorând, de la în imea m garului care-i este piedestal merg tor, orice deinde cu filosof rile lui cu tot.

Inimitabilul om de teatru (tot despre creatorul nepereche Dan Puric vorbesc!) folose te un „limbaj” care nu-i altceva decât t cere adânc gr itoare, aleas (culeas ) dintr-un vacarm asurzitor de t lciri sonore înve mântate-n muzici, spre a ne înv a pe noi, spectatorii, s auzim lini tea (când „se izbesc de geam razele de lun ” cum ar fi zis poetul din cel „sat de lacrimi f leac”), s recunoa tem Iubirea - Dulcinee când, cu degete moi de r coare, ea ne abate pân i umbra gândurilor grele înscrise-n ridurile frun ii.

Cât bog ie în jocul acestui Stradivarius al scenei române ti în care lumea, rotund ca o la-

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

crim i tot ca ea de dulce, se aliniaz mi rii sferelor din universul tot mai f cer al realit ii, amestecând în infinitul din noi ceva care nu mai vrea s semene cu zborul ci cu minunea simpl a mersului pe ap ...

Don Quijote r mâne în crea ia lui Cervantes ceea ce (p strând propor iile) este Dansul S biilor din Suita Gayaneh de Aram Haciaturian raportat la întreaga sa muzic (despre care însu i autorul spunea: „Copilul acesta r sf at a anulat tot restul muzicii mele”). i de-ar fi a a, dac Don Quijote ar fi tot ce a scris Cervantes, cear schimba aceasta?

Miguel de Cervantes Saavedra r mâne în primul rând creatorul de geniu, acel Pygmalion muritor c ruia eroul s u Don Quijote, Galatee masculin , i-a dat via , nemurindu-l.

Este imens num rul studiilor dedicate lui Cervantes i, infinit acela al operelor artistice inspirate din povestea Cavalerului de la Mancha. mai aminti doar dou puncte de vedere exprimate de doi gentilomi, ambasadori ai Fran ei, veni i în Spania din timpul lui Filip al III-lea (mai exact din timpul lui Cervantes i Lope de Vega!) s pun la cale oarece chestiuni politice deghizate în alian e matrimoniale între cele dou regate. tui de ode i epode, de vin de Malaga, de doamne i domni e gâsculi e, de toat fauna bufon - saltimbanci, pitici, m sc rici cu sau f ranguri nobiliare, ace tia (ambasadorii adic ) i-au exprimat dorin a de a-l cunoa te pe autorul lui Don Quijote.

Jena i foarte, curtenii, lighioane pom date, dedulci i la fastul Cur ii, i-au „deconseiat” pe oaspe i strâmbând din nasul lor sub ire i spunând c Cervantes nu este decât un b trânel ramolit, un zdren ros mutilat de r zboi, un hidalgo sc tat.

- „Cum, s-a pref cut mirat unul din oaspe ii regatului acela în care soarele nu apunea niciodat , pe un astfel de om Spania nu s-a învrednicit pân acum s -l îmbog easc ? Nu i s-a acordat o rent viager din casa de bani publici?” Întrebarea începea s fie de-a dreptul stânjenitoare pentru cei de la care se a tepta r spunsul.

Atunci cel lalt ambasador francez („pe itoare” ceva mai stilat , cu diploma ia la purt tor) s-a gr bit s intervin : -„Dac tocmai lipsurile îndurate îl ajut s scrie a a cum scrie, fac Bunul Dumnezeu Preamilostivul ca el s nu afle nicicând ce este bog ia i, în felul acesta, prin opera lui de om s rac s îmboeasc i pe mai departe lumea cu frumuse e!”

Ion Andreescu - Peisaj cu c pi e

27

Aviz boga ilor din vremea noastr : s nu-i l sa i pe adev ra ii creatori s se îmbog easc fiindc , f suferin i f lipsuri cântul lor n-ar fi decât o l ial s lcie, dansul lor - o sc lâmb ial de marionete cu sfori ubrezite de prea îndelung uzur , arta - o gelatin imitând marmura cu Pygmalioni de mucava i Galathee - stelu e de doi bani în perpetu c dere!

Cervantes, de i apar ine Rena terii, este reversul lumii renascentiste. Dar apar ine i clasicismului, fiind foarte la locul lui în acest imperiu al perfec iunii. Apar ine pân i „ismelor” toate din veacul al XX-lea în care literatura pare o form derizorie a delirului. El a intrat la fel de modern i contemporan „cu fluturii, cu Dumnezeu”, pân i cu noi cei din Mileniul al Treilea, pe poarta mare a Cuvântului i, generos, ne îng duie s mai fim i noi pe-aici, m car pân apuc m -i citim capodopera…

Ar trebui s fii de foarte rea credin s te prefaci c nu tii c Don Quijote exist ! Altfel degeaba gândul c „În orice nebunie se ascunde i-un strop de-n elepciune uneori”.

Vast panoram a moravurilor cavalere ti, Don Quijote r mâne, cum avea s-o declare autorul însu i „O invectiv contra romanelor cavalere ti, o parodie a lor, un mozaic halucinant de poeme eroicomice”, o imita ie, în cel mai nobil sens al cuvântului, a lui Ariosto, a poe ilor bucolici.

Personajelor create de el „li se confer atâta clarviziune încât ele nu se mai mul umesc doar s ac ioneze ci se i analizeaz ac ionând, se i judec . La Cervantes nu-i om care s i fi pierdut umbra, nici gândire omeneasc f judecat ” (Paul Hasard).

Dar cel mai bine o spune tot Cervantes, în Prolog: „Cititorule griji, ai s m crezi cu siguran f s -mi pretinzi s jur, dac i voi spune c a dori ca aceast carte - copil al gândului meu, s fie cea mai elegant i cea mai plin de miez din câte se pot închipui; numai c , vai!, n-am putut s m opun legilor naturii care cer ca fiecare fiin omeneasc s nu poat da na tere decât unei alteia care s -i semene...”

Adev r gr it-ai, me tere hidalgo! i seam leit acest „copil al gândului t u”, ba, mai mult, el se aseam cu lumea cea niciodat pieritoare!

Dar cât de puternic în tragismul lui sentimentul acela de om care se na te, sufer i moare, (da, mai cu seam moare!) sentiment pe care fiecare dintre noi îl purt m în suflet ca pe o ran de nevindecat.

Ce alta este poemul din musical-ul L’Homme de la Mancha - La Quête, pe care Jacques Brel, i el un Don Quijote al cântecului francez din a doua jum tate a seco-lului al XX-lea, îl face una cu „l’impossible rêve”: „S por i în suflet dor de duc , Vis de neîmplinit s cre ti Unde nu-s drumuri s porne ti Când dor de via te usuc iube ti ne-ncetat i învins încerci f armur i scut atingi steaua de neatins.” [...] ... i s nu uit m (cum am putea?) c orice om are-o Dulcinee cât inima mai tie-a bate. „Dar dac tu e ti dintre-aceia ce vor s in luna-n palm , nu uita: luna de-o atingi se face pulbere, se sfarm […]

Nu, nu exist Dulcineea exist doar dorul de ea; blestem acelui ce confund verbul a fi cu a avea[...]

Sperarea-i este disperare amar , cenu ie, trist :

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion Andreescu - Pansele

Nu, Dulcineea nu exist !”

Dar dac , totu i?... În literatura român , pentru c se cuvine s amintim de ea atunci când ne raport m la un model de dimensiune planetar , Marin Sorescu a creat ciclul de poeme „Tinere ea lui Don Quijote.” (1968), dar i poemul r zle „Don Quijote i Sancho Panza” (1965), în care „cavalerul” (nobil, de!) î i prezint „scutierul”: „E Sancho Panza nobil scutier Preabunul i-ncercatul meu curier...

Atent m-ajut s m -mbrac Întâi c-o plato de-o el, Apoi cu una de bumbac par pe dinafar slab i moale i s induc morile în eroare. sui apoi pe-o Rosinant , De iure drumul meu se face pant i, ca pe-o lance cu-ascu fierbinte Azvârl cu mine înainte.

Odat m-am înfipt cu capu-n soare i, ag ându-mi gravita ia de picioare mântul m-a întors din nou la sine; Chiar când gre esc mântul nu se leap de mine.”

Cât profunzime de gând în scrisul românului nostru! Cât triste e juc în acel „P mântul nu se leap de mine”, de noi cei mai mereu cu capu-n nori, noi „cei c rora ne e dor de optimismul inimii de vat a p pu ilor-juc rii, noi, cei adul i, ajun i prea mari, pentru care nu mai exist nimeni mai mare ca noi cât s ne-alinte”…

Don Quijote este un perpetuum mobile, ceva care încearc s ne spun pe în elesul nostru un lucru simplu i poate tocmai de aceea de neîn eles: „C între idealurile oamenilor i realizarea lor va exista întotdeauna o diferen de nivel mai mare decât cea mai înalt cascad dar c se poate folosi ra ional aceast c dere de speran e”.

Tot Sorescu a spus-o, a a-i! dar ti i voi ceva mai clar exprimat

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Ion Andreescu - Ulcic cu flori de câmp

pentru a defini un suflet donquijotesc, un suflet al c rui chip ne pare cunoscut c prea seam cu al nostru? Doar înveli ul altul...

Poezia lui Marin Sorescu, alt Don Quijote, are ceva ce seam cu o solar nebunie familiar nou , „ca o bucat de destin de esen tare” cu care i se d omului cu gra ie în moalele capului lovitura de... gra ie.

Don Quijote continu s tr iasc în fiecare dintre noi chiar când „bucata noastr de destin de esen tare” ne p le te mai mereu f gra ie... i-acum te-a întreba, non-hypoctite lecteur, mon semblable, mon frère, ce- i mai fac morile de vânt? Dar tu...

Ce mai faci, dragul meu hidalgo?

Nu, nu-mi vorbi de morile- i de vânt Femei ce macin -n cuvânt nimicul i nici de lancea, ultim biet tezaur.

Ce mai faci tu în vremea noastr Cu iz de spini i laur.

Te-au fost robit z pezile de-altdat’ Cu albul lor curat din zile alte?

Ce mai faci, dragul meu hidalgo, Când Dulcinei i Rosinante Ce- i schimb rolu-n ritm de t ngo Râzând de morile- i de vânt i nechezând a vino-ncoa’ ub a de noi tâmpi scutieri, Cearc galnic între din i Valoarea calpilor argin i?...

Ce mai faci, dragul meu hidalgo, În vremea asta f cânt?

Nu, nu-mi vorbi de morile- i de vânt Cu chip de nori. Cocorii Sunt du i demult; pe rând i frunzele spre zare Au înv at s zboare zând...

Da, tim cu to ii: Don Quijote nu este decât un personaj creat de un autor genial la o vârst la care muritorii în cea mai mare parte nu mai au nimic de spus (dac ar fi avut vreodat ).

Nu, nu Don Quijote l-a creat pe Cervantes! Dar dac , totu i?...

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Milena MUNTEANU (Canada)

Esen\[ de spiritualitate româneasc[ Nicolae Stan Petru\iu În cartea mea „Departe de ara cu dor” aminteam despre cons teanul S li tean Nicolae Stan Petru iu, a c rui carte „Amintiri din satul cu dor”, m impresionase într-atât încât s influen eze titlul c ii mele. Atunci scrisesem: În cartea S li teanului nonagenar Nicolae Stan Petru iu, Amintiri din satul cu dor, am g sit urm toarele pasaje: „ tiu c sunt muritor... i voi merge la Dreapta Judecat împreun cu neamul meu, fa de care am îndatoriri de împlinit, lupte de purtat, munci prin care s str bat, suferin e de îndurat, cântece de cântat i uneori lacrimi de rsat”; „...scriu cu reculegere, cu evlavie, cu respect pentru acest trecut pe care, dac nu-l cinstim, nu vom avea nici viitor”.

Cartea lui Petru iu e responsabil , scris cu îngrijorarea c „ve nicia a plecat odat cu b tina ii, când ace tia nu s-au mai purtat cum le era portul i n-au mai vorbit cum le era vorba”. „Aflându-se i ei în calea r ut ilor, s-au risipit în cele patru z ri. De multe ori stau s m gândesc ce i-o fi f cut s i seasc vetrele, s i ia lumea în cap”.

Petru iu a sim it c trebuie s documenteze obiceiurile M rginimii, ciclurile vie ii, ce merg din leag n în mormânt, precum i ritualurile ancestrale asociate cu ele. Cartea, ce face o radiografie sufleteasc a românului, e mai pu in despre amintirile autorului i mai mult despre memoria colectiv , a ob tei, despre ce suntem i ce reprezent m împreun .

Ea are r cini în tradi ie, cu în elesuri ce vin din negura timpului. rginimea Sibiului e o lume aparte, strat în autenticul ei, independent de vremi. E o lume ce nu s-a l sat cucerit , ea nu i-a pierdut capul nici sub comuni ti. Ce sim al direc iei au avut ei, m rginenii! Ei au tiut s r mân spirite libere, neîngenuncheate, oameni ce nu se pleac i nici nu se gudur . Ce bine le zic din fluier i ce învârtite i ha egane tiu ei juca! i ce mândri sunt în costumul S li tenesc! Frumuse ea lor st în for a tradi iei i-n continuitatea ei. Ce mare cat ar fi s o pierdem!

Cartea despre satul cu dor e ca o cuminec tur , de o onestitate frumoas , matur .

O carte ce- i ajunge la suflet. Este un document despre S li te. Amintiri din satul cu dor e o carte pe care orice român ar trebui s o poarte în minte i inim , s ne aminteasc ce am fost, ce suntem i ce am putea deveni.

O recomand din inim oricui e de limb i sim ire româneasc ... i nu numai!” Îi trimisesem D-lui Petru iu un exemplar al c ii mele, ce con inea i acest extras.

Lansarea avusese loc la libr ria Humanitas din Sibiu, unde l-am i pomenit, i de atunci s-a n scut o coresponden splendid între noi. Stilul epistolar al d-lui Petru iu este absolut remarcabil. Scrie frumos de mân , dar mai ales din suflet. Pe mine m cheam Draga Babului, sau Sori , în stil pur S li tenesc.

De i are 95 de ani, este avid de particip ri i noi începuturi, ba chiar îmi propune „s înm unul de la altul”. Eu tiu sigur c am ce înv a, mai ales c dânsul este o memorie vie a tradi iilor M rginimii. În 2015 a scos o carte „Transhuman a”, extrem de important pentru ciobanii din zon , un mod de via din ce în ce mai greu de continuat, de perpetuat. Dl. Petru iu scrie cu febrilitate, tiind timpul nu-i este cel mai bun aliat. Planurile sale scriitorice ti m umplu de admira ie.

Recent m-a întrebat despre bunicul S li tean, plecat din ar înaintea primului r zboi mondial, în America, unde a stat mai mult de 10 ani. De ce a întrebat? Pentru c pl nuie te scrie o carte intitulat „Din b trâni”, înainte ca ei s plece to i, cu adev rurile lor cu tot. Ba chiar am v zut un îndemn adresat altui nonagenar, i el o min de informa ie local , s pun mâna pe condei: „Tu Ioane, ai un mare p cat! Cuno ti ca nimeni altul oameni, fapte, întâmpl ri din M rginime i nu te-ai învrednicit s le scrii i s le la i posterit ii, c e p cat s uit m de vredniciile din trecut, iar pe str mo i s îi nedrept easc indiferen a, c ci prea au fost oameni în elep i, chibzui i, i p str tori ai credin ei i ai datinilor.” Asta îmi aduce aminte de poeziile sale:

Sub… Sub razele lunii Stau treaz i m visez Sol al în elepciunii i-ap torul unui crez Sub a soarelui ar Muncesc i m cred o ml di Ce din iubire rodesc Sub a stelelor sclipire Dorm, m odihnesc, Uitând c -s o r zvr tire A lutului p mântesc Bulg rii p mântului Cânt -un recviem Sub crucea mormântului Uitarea-i blestem. cat dup p cat În ziua-n care n-am cântat, Nici rug ciuni nu am mai spus!

Deci am f cut dublu p cat.

Uitând ce-i jos, hulind ce-i sus. În seara când m-am îmb tat N-am fost în stare-a mai gândi i iar am c zut în p cat: Mândria, lenea, m pândi. În noaptea când n-am mai visat, În gânduri vicii mi-au venit i de p cat n-am mai sc pat, Viciile s-au înmul it. În via când n-am mai iubit catul a ajuns durere ci dragostea mi-am pâng rit Pentru o clip de pl cere.

Când ara nu mi-am ap rat i neamul mi-am dispre uit N-am mai tiut nici ce-i p cat i suflete te am murit.”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VII, nr. 5(69-/2016

Stelian GOMBO{

Despre tinerii de ast[zi, afla\i @între libertate ]i libertinaj, precum ]i despre primenirea lor @în Iisus Hristos, prin Biseric[...

Pe tot parcursul vie ii p mânte ti trebuie s tr im cu credin a i convingerea c în Biseric to i suntem tineri, c ci una este vârsta tinere ii - cu aspira iile i asperit ile ei inerente i fire ti - i altceva înseamn a fi tân r i receptiv din punct de vedere spiritual, adic în stare s prime ti mereu noi impulsuri, care te îmbog esc i te împlinesc duhovnice te!...

Tinerii vin întotdeauna cu prospe imea i sinceritatea lor în modul de a aborda adev rurile vie ii, ceea ce ar putea fi un important ajutor acordat societ ii pentru a se putea elibera de servitu ile dedubl rii.

Puritatea, cur ia, sinceritatea, spontaneitatea i curajul tinerilor în analizarea, cu mult obiectivitate i impar ialitate, a problemelor lumii post-moderne pot veni în sprijinul maturilor i al vârstnicilor care sunt genera ii r nite de atâtea experien e negative i dureroase.

Ace tia, la rândul lor, i-ar putea ap ra pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experien e!...

Tinerii trebuie s fie chema i s fac parte din via a de zi cu zi a slujirii Bisericii, c ci f ei cu siguran c multe aspecte ale împlinirii i înaint rii misiunii în social, de pild , s-ar face cu mai mult dificultate!...

Ion Andreescu - Natur static

Ei trebuie s vin la un soroc firesc al existen ei în cetatea cre tin i-n Biseric , cu un „snop” i un „buchet” de fapte strâns legate cu firul de cicoare al dragostei de Dumnezeu i de semeni i s ni se prezinte ca parte a întregului Ecleziei!...

Tinerii, cu a lor tinere e spiritual - care trebuie s fie o stare a „duhului” iar nu doar a vârstei -, sunt chema i s reevalueze atitudinea apologetic-m rturisitoare i misionar în aceste vremuri de ac iuni prigonitoare, concertate împotriva Bisericii într-un num r mare i variat dintre care amintim câteva cum ar fi: desacaralizarea, secularizarea, libertinajul i laxismul religios, arghirofilia i hedonismul precum i iconoclasmul post-modern, cu care ne confrunt m în aceste zile!...

Toate acestea duc la înmul irea p catului i a patimii, care ajung fie considerate drept „fire ti” i „normale” ori ele, de fapt, ne setuiesc i ne vl guiesc, din punct de vedere duhovnicesc!...

Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor suflete ti i trupe ti ale omului, cu mult discern mânt, bine tiind c cei cu care ne lupt m sunt f de trupuri, r cnind ca un leu c utând pe cine s înghit , i s facem toate acestea convin i fiind c suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigur rilor Sale, nici por ile iadului nu o vor birui!...

Vorbind, aici, de primenirea duhovniceasc , ne referim la purificarea noastr duhovniceasc ce trebuie s urmeze i s împlineasc , în mod integral, înv tura Bisericii l sat nou mo tenire de c tre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, prin glasul Scripturii i al Sfin ilor P rin i, ne arat nou calea (unic i autentic ) ce duce la mântuire, parcurgând drumul de la „Chip” la „Asem nare”, adic de la „Biserica lupt toare” spre „Biserica Triumf toare” a Împ iei celei ve nice a Cerului, care nu este din lumea aceasta (a catelor) dar este pentru lumea aceasta (a p to ilor)!...

Propov duirea i m rturisirea noastr nu trebuie s fie una de „ghetou” ci una vâr it în tot locul i în tot ceasul, cu timp i f timp, pentru a ajunge la o cu-

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ire i o des vâr ire a l untrului nostru i al interiorului sufletesc al aproapelui nostru, oricare sau ori de unde ar fi acesta!..

Zic toate acestea pentru c , mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei i a p catului comodit ii, a triumfalismului i a autosuficien ei, toate fiind mânate de p catul orgoliilor personale, adic a mândriei i a slavei de arte!...

Energia r mas dup toat r irea noastr moral-duhovniceasc , o epuiz m prin provocarea i alimentarea patimii curiozit ii, a vanit ii, a satisfacerii pl cerilor i a p catelor de tot felul, dup care ajungem la dezn dejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinuciga ului - toate acestea din cauza diavolului care a reu it ne înrobeasc , din punct de vedere psihic, moral-duhovnicesc, sufletesc i trupesc prin anihilarea pazei asupra celor cinci sim iri!...

Tendin elor bine cunoscute de institu ionalizare sau elitism, tinerii cre tini trebuie s le opun smerita participare la suferin ele, încerc rile i bucuriile celor mul i, acceptând s aib puterea, dreapta socoteal i capacitatea de a dori s r mân mereu tineri, pentru a avea interesul i entuziasmul de a fi permanent în comuniune cu oamenii, în i prin Biseric !... În tot acest r stimp acordat, din bun tate divin , dobândirii mântuirii noastre, trebuie s înv m foarte multe lucruri, în primul rând nu suntem niciodat singuri, c Dumnezeu este mereu asupra fieruia dintre noi; s înv m c trebuie s fim recunosc tori celor care ne-au înv at, ne-au îndrumat i ne poart de grij i s nu-i judec m pe cei care nu au putut fi al turi de noi atunci când aveam nevoie!... Întâlnim, deseori, foarte multe categorii de tineri: unii smeri i, al ii orgolio i sau ner bd tori, unii foarte entuzia ti al ii foarte timizi, cu prejudec i ori f , i fiecare vine cu via a sa personal i cu o anumit personalitate la care noi (acolo unde este cazul) suntem chema i contribuim la încre tinarea, la catehizarea, la împlinirea sau la des vâr irea acesteia, având convingerea ferm c to i vor dobândi - în timp - ceva comun, i anume dragostea pentru Iisus Hristos i pentru aproapele, dragoste care trebuie s se materializeze în fapte concrete.

Ion Andreescu - Grânar

31

Pot p rea cuvinte mari, îns credem c fiecare dintre cei care aspir la înf ptuirea i împlinirea acestui deziderat sacru p streaz mereu rug ciunea pe care o spunem ca un salut: „Doamne Ajut !”

Cu to ii suntem pelerini pe fa a acestui p mânt i, iat , ne-am oprit, în aceste zile i vremuri, la tinerii, mereu al ii, care vor prelua pe mai departe activit ile i ac iunile Bisericii i vor cre te i ei, a a cum am crescut i noi, vor zâmbi i ei a a cum am zâmbit i noi, vor (de)s vâr i mereu noi i folositoare fapte, i, astfel, societatea cre tin ori încre tinat va avea în viitor familii credincioase i monahi adera i; rugându-ne ca toate s se întâmple cu voia lui Dumnezeu i cu n dejdea c vor fi spre mântuire!... În alt ordine de idei, referindu-ne, în cele ce urmeaz , la starea/ situa ia sau ipostaza tinerilor afla i între libertate i libertinaj, vom sus ine faptul c , potrivit „Dic ionarului Limbii Române” (DEX), libertatea este „posibilitatea de a ac iona dup propria voin ; posibilitatea de ac iune con tient a oamenilor în condi iile cunoa terii i st pânirii) legilor de dezvoltare a naturii i a societ ii; fr. liberté; lat. libertas”.

Libertinajul, în schimb, reprezint „comportare/via de libertate; desfrâu, destr lare; fr. libertinage”.

Mul i tineri, i nu doar ei, în eleg ast zi gre it cele dou no iuni, ajungându-se, în aceste condi ii, chiar la a le confunda.

Urmând cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola sa c tre Corinteni 6, 12 - „Toate îmi sunt îng duite, dar nu toate îmi sunt de folos” -, omul zilelor de azi (cre tinul ortodox) ar trebui s în eleag îi este permis absolut orice, dar c foarte pu in din tot ceea ce îi este permis îi este cu adev rat de folos.

Libertatea de a alege, cu bun con tiin i voin liber , nu este ceva nou adus în lume de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Cercetând i studiind Vechiul Testament, vom g si în Deuteronom dou versete în care libera alegere i libertatea sunt exprimate foarte clar - Deuteronom 30, 15: „Iat , eu v pun ast zi înainte via a i moartea, binele i r ul” i Deuteronom 11, 26: „Iat , eu v pun ast zi înainte binecuvântare i blestem!”.

Observ m aici trei construc ii antagonice care exprim acelea i dou principii dintre care omul poate alege: binecuvântare-blestem, bine-r u, via -moarte.

Dup cum bine se tie, plata p catului este moartea (Romani 6, 23: „Pentru c plata p catului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, via a ve nic , în Hristos Iisus, Domnul nostru”), p catul însu i fiind asociat cu blestemul sau r ul.

Prin urmare, omul, de la crearea lui i pân în zilele noastre, a avut întotdeauna de ales între voia lui Dumnezeu i p cat, între via i moarte.

Dumnezeu î i iube te crea ia atât de mult, încât i-a dat libertate necondi ionat , prezentându-i, prin prooroci, apostoli i prin Însu i Fiul u, riscurile la care se supune cel ce Îi încalc voia.

Adagiul patristic spune: „Toate îi sunt cu putin lui Dumnezeu, afar de puterea de a-l sili pe om s -L iubeasc ”, tocmai în asta constând esen a libert ii: s Îl iube ti pe Dumnezeu f s fii obligat s -L

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iube ti, în mod necondi ionat i dezinteresat.

Dar câ i oameni din ziua de azi se gândesc de dou ori înainte de a c dea în plasa propriilor dorin e? Câ i oameni se mai întreab ce este bine de f cut într-o anumit situa ie, i nu ac ioneaz sub primul impuls? ci tocmai asta este libertatea, s po i ac iona con tient i liber, dup propria voin , dar în conformitate cu cei din jurul t u i cu legea moral .

A ac iona dup propria voin nu înseamn s faci ce i cum te taie capul, ci înseamn s gânde ti în ce fel i-ar putea afecta pe cei din jurul t u deciziile, ac iunile, toanele i chefurile tale. Libertatea este un dar dat de Dumnezeu, nu un drept... (Cf. Gheorghi Remus Mihai - http://ziarullumina.ro/cuvantul-tanarului-libertate-silibertinaj-moral-44373.html - 21.05.2009/18.05.2016).

Altfel spus, ce ne aduce nou , tuturor, libertinajul? O scurt bucurie, un entuziasm i o încântare de dou s pt mâni, dup care fie vine desp irea, fie vine vestea c fata este gravid i c trebuie fac avort i intr în stresul la groaznic. Cum s ascund de p rin i? Cum s fac rost de bani? i chiar dac au bani, dup ce-or cut avortul î i iese din min i. Care sunt roadele: uciderea, nelini tea, dup care, cred c 98% se i despart. Care sunt roadele? Aia este libertate?

Aceasta este diferen a dintre libertate i libertinaj. Libertatea este ve nic , dar libertinajul este vremelnic i sfâr te în durere i în singur tate, iar la urm , moartea.

Asta este diferen a pe scurt. Cine are de în eles, în elege, dar cine nu vrea s în eleag , oricâte cuvinte am ad uga nu-i va fi de folos. Dumnezeu s ne dea de la El în elegerea cea bun i putere s urm m gândul cel bun!... rin ii Bisericii spun c în noi exist i se activeaz mai multe voin e, dup cum alege omul, chiar dac nu este pe deplin con tient, i anume: voin a firii umane, voin a persoanei, a ipostasului uman, voin a lui Dumnezeu i voin a vr jma ului diavol.

Voin ele acestea, ne înva Sfântul Apostol Pavel, se activeaz dup cum „umbl omul”: dup trup sau dup duh.

Dac umbl dup trup, va voi ce-i dicteaz tiparele scrise în memoria trupului sau dup sugestiile demonice care ne ofer strategii de împlinirea poftelor p toase. ne întreb m mereu i s ne ar m Domnului: „Doamne, vreau eu ce cred c vreau? De unde îmi vine ce-mi vine s fac sau spun? i s aleg ca repere binef toare sufletului i vie ii mele poruncile lui Dumnezeu, împlinirea poruncilor dup putere, dup cât este cu putin fiec ruia, ne duce în Adev r i Adev rul ne va face liberi.

Nu m încred în ce simt, nu m încred în ce gândesc, nu m încred în ce-mi vine, le supun pe toate oglinzii poruncilor sfinte.

Asta nu înseamn c stau mult în dilem . Nu! Zic: „Doamne, asta Î i este pl cut ie?”. i n-am terminat bine cuvântul c deodat d c fac invers decât îmi venea. De ce? Pentru c Duhul imediat îmi schimb inten ia.

Apoi, Spovedania deas , împ rt ania! Prezen a lui Dumnezeu în noi ne va ajuta. Noi doar s îndrept m gândul: „Doamne cum s fac?” i s ne t iem voia dup cum cerem în Tat l nostru.

Apoi, ascultarea de p rin i, când sunt tem tori de Dumnezeu i, mai ales, ascultarea de p rintele duhovnic/duhovnicesc.

Prin urmare, ceea ce caut tinerii este libertatea. Putem afirma acest lucru deoarece, în mod vizibil, tinerii caut s ias cât mai repede de sub tutela p rin ilor, caut s devin autonomi, s decid ei în i asupra traiectoriei pe care trebuie s o ia modul lor de existen .

Anul VII, nr. 5(69)/2016

De aceea este tân rul mai rebel. Ulterior, dup trecerea timpului, el î i dore te reversul. Nu mai vrea s fie de unul singur, de capul lui. În vremea tinere ii nu cunoa tem responsabilitatea, care este a de grea. Odat cu trecerea timpului, responsabilit ile am putea spune c se înmul esc, cresc împreun cu noi. De aceea, de foarte multe ori, dorim s mai fim o dat copii, lucru care nu se mai poate.

Tinerii fac adesea confuzie între libertate i libertinaj. În acele locuri nu primesc libertatea pe care o pot câ tiga în Biseric .

Aici apare marea dram a tân rului. Nu se mai poate reg si, se înstr ineaz de el însu i, nimic nu-l mai mul ume te. În aceast situa ie, tân rul vine c tre Biseric i se reg se te înaintea sfântului altar, înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înaintea Maicii Domnului i a sfin ilor. Aici se poate redescoperi. Dac exist cu adev rat libertate, atunci exist numai în Dumnezeu i în Biseric : „Duh este Dumnezeu i acolo unde este Duhul Lui este i libertate”, ne spune Sfânta Scriptur . În Biseric tân rul nu trebuie decât s fie liber. Nu trebuie s vad aici un spa iu tradi ionalist, închistat. Pentru ortodoxia noastr nu este a a. În ortodoxia noastr fiecare vine la Biseric f constrângere, f re inere i f team . Aici, i numai aici, putem fi împreun f s ne sim im stânjeni i, f s ie im din limitele decen ei i ale bunului sim . adar, Biserica este locul în care g sim de fiecare dat libertatea de a spune da dragostei P rintelui Atotiert tor i Atotbun. În concluzie, Biserica tr ie te prin tineri. Ei sunt acel sânge proast care pulseaz în via a ei, a a cum spune Sfântul Apostol Pavel. În încheiere, dincolo de dilemele pe care le tr iesc zi de zi, ei, tinerii, sunt ai Bisericii. În sufletele lor se poate reg si efigia, pecetea Mântuitorului Iisus Hristos, imprimat prin Taina Sfântului Botez.

Este pecetea libert ii. Ea str luce te cu adev rat numai în locul unde a fost dat , adic în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos care este „Calea, adev rul i via a”.

Ion Andreescu - Peisaj cu stânci

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Mihaela R~DULESCU

Despre ce vorbim aici?

- teatru Dramaturgia contemporan aduce tendin e noi în domeniul limbajului i al ariei tematice, mizând pe paradigme situa ionale i personaje-cheie. Efectul produs de textele dramatice actuale este unul puternic la nivel psiho-intelectual, c ci lectorul (sau spectatorul) este pus în fa a unor abord ri subtextuale sau intertextuale. În unele cazuri, piesele de teatru propun un soi de acroba ie intelectual , fiindc modalitatea de structurare a textului pune în deriv tema propriuzis , minimalizând chiar valoarea mesajului.

Ei bine, un dramaturg talentat trebuie s se ancoreze în realit ile sociale, s se foloseasc de toate resursele comunica ionale i s redea mesajul piesei în subsidiar, ca un efect firesc, natural. Elena Agiu Neac u tie valorifice cuno tin ele teoretice în domeniul dramaturgiei, p strând coordonatele specifice unei astfel de crea ii, iar talentul nativ al autoarei face ca mesajul pieselor sale fie transmis cu u urin , f for ri sutoare sau acroba ii textuale.

Volumul intitulat Despre ce vorbim aici? reune te trei crea ii de teatru: Scrisoare c tre „Sfântul Scaun” (o dram în trei acte); Ceretorul filozof (scenet ) i Într-o pauz de…mouse (scenet ). Structura textual relev capacitatea creatoare a Elenei Agiu-

Neac u, mesajul culminând cu un fel de iluminare a protagoni tilor (relevarea sensului existen ial purtând pecetea doctrinei morale a umanit ii). Autoarea propune un univers tematic vast, îns ubicuitatea, ambiguitatea existen ial r mâne cadrul de referin al pieselor. Originalitatea scrierilor reiese din viziunea artistic inedit , dar i din modul de construc ie al textelor, autoarea reu ind în mod interesant s comprime subiectul în pagini pu ine. E un aspect care o situeaz în seria dramaturgilor capabili s surprind esen ialul într-o manier dens , textele explorând astfel, adâncimile vie ii.

Drama Scrisoare c tre „Sfântul Scaun” valorizeaz elementele ideologiei ionesciene asupra teatrului, iar în subsidiar, sunt inserate aspecte biografice ale dramaturgului Eugen Ionescu. Aceast crea ie este un omagiu adus creatorului teatrului modern, este un fel de pledoarie pentru importan a pe care Eugen Ionescu a avut-o în sfera dramaturgiei universale. Autoarea are curajul s -l transpupe Ionescu în text (fiind personajul central), dar nu asta e important, ci modul în care a preluat episoade biografice ale dramaturgului pe care le-a transpus în text, cu o capacitate vizionar inedit .

Elena Agiu-Neac u valorific tema care l-a preocupat permanent pe dramaturg, angoasa existen ial , derizoriul vie ii, frica de moarte (dar i de via ), non-sensul universului. Permite cititorilor s în eleag drama omului Ionescu, dar mai ales, evideniaz subtextual ( i intertextual), problematica teatrului ionescian. Biograficul se întretaie cu doctrina dramaturgiei absurdului, fapt care demonstreaz unitatea dintre via a i opera lui Eugen Ionescu. Absurdul vie ii, non-sensul, frica de via i de moarte au fost elemente care l-au dus pe Ionescu în pragul depresiei, a disper rii, refugiindu-se în alcool (a a cum reiese din însemn rile lui Cioran). Angoasa, frica de pieirea fizic l-au cut pe E. Ionescu s trimit dou scrisori tre Vatican (prima scrisoare în 1993, cea de-a doua în 1994), c utând cu ardoare r spunsuri referitoare la sensul omului pe p mânt. R spunsurile au avut un con inut pur administrativ, sec, f vreo urm de aplecare

asupra fiin ei umane i a nelini tilor sale. Aceste episoade biografice constituie conflictul dramei Scrisoare c tre „Sfântul Scaun”.

Personajele piesei sunt: Eugene Ionesco, 93 de ani; Marta; menajera sa, 55 de ani; Berenger, 63 de ani; Daisy, 45 de ani; Vecinul, 35 de ani; Vecina, 30 de ani. Observ m ingeniozitatea autoarei volumului de fa , i anume, capacitatea artistic de a-l întâlni pe omul Ionescu cu propriile personaje. Didascaliile scenice p streaz atmosfera ionescian , mizând pe comunicarea nonverbal i paraverbal . Tehnica indica iilor scenice const în puterea de transmitere a mesajului i de impactul psiho-intelectual asupra cititorilor sau spectatorilor. Decorul propus este de asemenea, ionescian, spa iul închis în care se deruleaz ac iunea, subliniind senza ia de claustrare existen ial , de angoas , de suprimare a sensurilor vie ii.

Tehnica de construc ie a textului dramatic, mesajul piesei demonstreaz spiritul ascu it al Elenei Agiu-Neac u, buna cunoa tere a vie ii i ideologiei ionesciene, dar nu în ultimul rând, arat me te ugul scriitoricesc i mânuirea sigur a procedeelor specifice textului dramatic.

Sceneta Cer etorul filozof e construit în tipar clasic, utilizând mesajul cu efect moralizator. Cele dou personaje (Cer etorul de 60 de ani i Jurnalistul de 36 de ani) pot fi ipostaze ale omului în perioade diferite (Vechiul i Noul; B trâne ea i Tinere ea).

Dar s nu divag m i s nu abord m piesa în dimensiunea structuralismului simbolic, ci s ne concentr m pe for a mesajului cu efect educativ. Dialogul dintre cele dou personaje relev tragismul vie ii, b trânul ajungând la cap tul puterilor, s rac i în strad , din cauza unui sistem aberant. Societatea este bolnav , sistemele (bancare, juridice, educa ionale) fiind corupte, ineficiente, iar omul este condamnat s tr iasc în minciun , în s cie.

Cer etorul este omul simplu, de rând, care se supune sistemului (fiindc nu are putere lupte), iar societatea în deriv îl subjug .

Jurnalistul este investigatorul, observatorul, cel care vrea s schimbe erorile societ ii,

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dar de asemenea, nu are posibilitate, r mânând un simplu spectator la circul societ ii, care se limiteaz la sisteme aberante. Într-o pauz de…mouse este o scenet care surprinde diferen ele de percepere a socialului, a realit ii actuale, pe de-o parte din perspectiva vechii genera ii, iar pe de alt parte, din perspectiva tinerei genera ii.

Cele dou personaje (Unchiul de 75 de ani i nepotul de 40 de ani) nu poart nume (prenume), ci sunt numite simbolic, reflectând grija autoarei pentru surprinderea esen ialului în tipare bine alese. Subiectul piesei este aparent simplu, discu ia celor doi având loc într-un timp relativ scurt (a a cum reiese din titlu), dar dialogul alunec încetul cu încetul spre lucruri importante ale vie ii, spre coninuturi sensibile, edificatoare în în elegerea unor vremuri noi. Raportul dintre trecut i prezent arat ineficien a lumii noi, a sistemelor contemporane, lipsa de seriozitate în diferite segmente sociale. Practic, aceast pies surprinde lumea compromis în care tr im, aberantele politici sociale, vidul existen ial. B trânul este vocea con tiin ei, iar nepotul devine vocea supunerii (o supunere extrinsec ) în arealul societ ii contemporane.

Volumul Despre ce vorbim aici? reune te trei piese de teatru care exprim o for vizionar incontestabil , m iestrie de organizare a textului, capacitate estetic de exprimare a vie ii. Piesele Elenei Agiu-Neac u respir un fel de tensiune interioar , au o densitate dramatic ce reune te tragicul i ludicul. Conflictul interior e dat de un resort spiritual, alunec în sfera dramei, dar spre final, propun totu i o cale de ie ire. Personajul trebuie doar s aleag , el este cel care tie dac vrea s se salveze sau nu! Grafica de pe coperta albumului exprim acest lucru în mod evident. Violeta Scrociob (artist plastic de o mare fine e) are meritul de a sintetiza în imagine gr itoare, mesajul c ii.

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Ioana STUPARU

Poemul mâinilor mele Mâinile mele sunt unice.

Reprezint icoana vie a firului vie ii fixat de dou puncte ale Cerului: rit i Apus. Îmi sunt tare dragi mâinile mele!

Avându-le mereu în fa a ochilor, ajut s -mi p strez vii amintirile.

Mai ales pe cele din anii copil riei.

Degetul cel mare de la mâna dreapt îmi aminte te de dou por i mari, ale gardului de la drum, de la casa p rinteasc .

Dou por i noi, frumoase cum nu erau altele! cute de tata i de bâtu.

Cu tache i îngu ti, din trup de salcâm din p durea de la Br ni teanca.

Por ile se încuiau cu un z vor mare de fier, lucrat me te ugit, ca s in .

Am în eles c z vorul nu e o juc rie pentru copii, abia când unghia de la degetul mare, mi s-a pierdut prin rân .

Peste câtva timp mi-a crescut alta, dar un pic altfel...

Ion Andreescu - O portocal

Degetul ar tor de la mâna dreapt , îmi aminte te ce frumoas era poarta mic , pe care ie eam din b tur , la osea.

Era f cut tot din tache i de salcâm, ia i la ban icul lui tef nache. tache i delica i, mirosind a s tate, tra i cu drag la rindea de tata i de bunicul, amândoi meseria i renumi i în sat.

Ce bine ne d deam hu a-hu a, pe poarta cea mic !

Era f cut s tr iasc o via de om!

Cu balamale ce nu aveau moarte, fixate pe bulumaci cu muchii rotunjite, finisate cu ra perul i apoi cu iclingul.

Bulumaci pe care nu-i puteam cuprinde în bra ele mele de copil.

Abia când buricul degetului nu mai era, am în eles c nu trebuia s se ob in cu for a, locul de dat hu a-hu a, pe poarta mic a gardului de la drum.

Degetul cel mic de la mâna stâng ,

îmi aminte te de joaca de-a pitulata, cu copiii de pe mahala.

Cum s ream pârleazul în gr din , ca ni te c pri e, s ne ascundem în locuri greu de dibuit.

Unghia degetului mijlociu de la mâna dreapt , mi-a c zut fiindc am f cut sugiu: o infec ie care era la ordinea zilei.

Probabil m-am în epat cu ceva i tratamentul cu rân nu a fost eficient.

Am multe amintiri din acestea, mai ales din anii copil riei.

Din cele zece degete de la mâini, doar inelarul stâng mai are forma original .

La felul meu de fi, copil curios i ager, dup cum m l uda mama, e o minune c a r mas neatins.

Mai târziu, la momentul potrivit, am aflat c a fost ferit anume: trebuia s poate inelul ocrotitor.

Materialul, modelul i rolul inelului mi le-a m rturisit cineva nev zut, auzit doar în clipe de tain .

Au trecut zeci de ani, de când port pe deget inelul meu ocrotitor.

Nu l-am dat jos nici m car o clip .

Mâinile mele sunt frumoase uneori: când le a ez una peste alta, stânga peste dreapta, în cruce, peste icoana din buc rie, a Maicii Domnului cu Mântuitorul.

Atunci, cu mâinile mele se petrece o minune!

Cap o piele fin , i schimb culoarea i radiaz .

Parc se umplu de lumin pe din untru! În momentele acelea, mâinile mele sunt frumoase! Îmi sunt tare dragi mâinile mele!

Ele m ajut s -mi p strez amintirile.

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ioan METE{ MORAR-CHELIN}ANU

SCRUCI

SUFERIN

Ochi istovit de lumina searb Din lampa cu petrol, de raza lin , Por i mâna copilului spre osând La litera A mare vârfu-i înclin .

De Echinoc iu stau pe geam Nici nu tiu a câta oar , În gând mi-amintesc micu ul ram Ce cu privirea-i m m soar .

În coala veche s lile de clas Sunt locuri numite apoi r scruci, Copile termini alfabetul, pleci de-acas un sfat, dezorientat, unde te duci?

În gând a vrea s fim egali Dar regret, nu-i cu putin , Unul-altuia suntem vasali, Rela ie ce-aduce suferin .

Pe drum plângi dup lumini ul poienii Unde zburdai o var întreag , Acolo jocul “De-a popicu” îi de milenii! cat, pruncii azi n-o s -l în eleag .

d stejarul cum se-nal Dându-mi mie oxigenul, C-un mugur m-atinge pe fa i-mi spune: ai gre it refrenul.

Ajuns în ora unde-i o alt limb Sfios, p trunzi a meseriei taine, Bucuro i ochii t i se plimb Pe râurile unor c i cu noi haine.

“Copacul demn se-nal în gr dina mea” i-i promit c -n via a mea de-apoi Am s -l ud cu lacrimi i cu dragostea, Când seva i sufletul vor urca în noi.

Citind tr ie ti arar din amintiri Izvorul i panul seam -n curgere, Clipe din via strunjite în vers Într-o carte, timp, lumin , trecere.

BÂND AP CU STELE Noapte de august, cu vise în c pi e de fân Vise în care zburam precum Ikar între stele, În Carul Mare mângâiam o fecioar pe sân Din când în când m opream, dansam cu iele.

Visam c scriu poezii ascultând oaptele Stelelor care vin mereu pe-a lunii raze, Patul, claia de iarb uscat era muntele Pe care culegeam luna s -mi lumineze.

DE CE? Azi m simt mai egal ca oricând Fiindc ziua-i egal cu noaptea.

Ast zi m chinuie un gând: De ce via a nu-i mai lung ca moartea?

De ce?...

De ce iubirea nu-i mai mult ca ura?

De ce nu pot avea tot ce mi-e drag?

De ce uni oameni întrec m sura? În a ra mea, m simt str in, pribeag.

De ce?...

Spre diminea stelele fug s se culce-n eter Luându-mi muza cu ele, însetat mereu cânt, Oglindindu-m -n fântâna plin de mister Beau ap cu stele, trezit cu adieri de vânt.

Noapte de august, în vis îmi învii p rin ii i-i cert c nu mi-au adus o muz din cer, Mama m spal cu rou i spune c sfin ii i poe ii dezleag vise i-al muzelor mister.

Ion Andreescu - Feti

35

Calendar - Mai 1.05.1896 - s-a n scut Mihail Ralea (m. 1964) 1.05.1904 - s-a n scut Paul Sterian (m. 1984) 1.05.1921 - s-a n scut Vladimir Colin (m. 1991) 1.05.1928 - s-a n scut Ion Iano i 1.05.1934 - a murit Paul Zarifopol (n. 1874) 1.05.1935 - s-a n scut Dona Ro u 2.05.1893 - a murit George Bari iu (n. 1812) 2.05.1928 - a murit George Ranetti (n. 1875) 2.05.1940 - s-a n scut Ion Lotreanu (m. 1985) 2.05.2003 - a murit George rnea (n. 1945) 4.05.1922 - s-a n scut Vlad Mu atescu (m. 1999) 4.05.1977 - a murit Drago Vrânceanu (n. 1907) 5.05.1919 - s-a n scut Mihnea Gheorghiu (m.

2011) 5.05.1919 - s-a n scut George Usc tescu (m.1995) 5.05.1940 - s-a n scut Toma Grigorie 5.05.1948 - a murit Sextil Pu cariu (n. 1877) 5.05.2006 - a murit Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (n.1920) 6.05.1943 - s-a n scut Lauren iu Ulici (m.2000) 6.05.1961 - a murit Lucian Blaga (n. 1895) 6.05.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1883) 7.05.1920 - a murit C. Dobrogeanu-Gherea (n.

1855) 7.05.1925 - s-a n scut G. I. Toh neanu (m.2008) 7.05.1931 - s-a n scut tefan Iure (m.2013) 7.05.1937 - a murit George Topârceanu (n.

1886) 7.05.1938 - a murit Octavian Goga (n. 1881) 7.05.1947 - s-a n scut George Stanca 7.05.1968 - a murit George Ciprian (n. 1883) 7.05.2007 - a murit Octavian Paler (n. 1926) 8.05.1923 - s-a n scut Traian Iancu (m. 1997) 8.05.1924 - s-a n scut Petru Dumitriu (m.2002) 8.05.1937 - s-a n scut Darie Nov ceanu 9.05.1895 - s-a n scut Lucian Blaga (m. 1961) 9.05.1918 - a murit George Co buc (n. 1866) 9.05.1946 - a murit Pompiliu Constantinescu (n. 1901) 10.05.1929 - s-a n scut Ion Horea 10.05.1945 - s-a n scut erban Codrin 10.05.1958 - s-a n scut Nicolae Tzone 11.05.1924 - s-a n scut Aurel Gurghianu (m.

1987) 12.05.1812 - s-a n scut George Bari iu (m.1893) 12.05.1916 - s-a n scut Constantin Ciopraga (m.2009) 12.05.1934 - s-a n scut Lucian Raicu (m.2006) 12.05.2001 - a murit Florica Mitroi (n. 1944) 13.05.1940 - s-a n scut Mircea Ciobanu (m.1996) 14.05.1937 - s-a n scut Ion Seg rceanu 14.05.1957 - a murit Camil Petrescu (n. 1894) 15.05.1926 - s-a n scut Aurel Martin (m. 1993) 16.05.1864 - a murit Simion B rnu iu (n. 1808) 16.05.1930 - s-a n scut Titus Popovici (m.1994) 16.05.1938 - s-a n scut Florin Costinescu 16.05.1939 - s-a n scut Constantin Cuble an 16.05.1980 - a murit Marin Preda (n. 1922) 17.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954)

continuare în pag. 36

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Calendar - Mai

Marian HOTCA

continuare din pag. 35

17.05.1901 - s-a n scut Pompiliu Constantinescu (m. 1946)

anotimp pietrele au acela i anotimp indiferen a ne curge din cap pân -n picioare i drumul în care îmi sprijineam pa ii parc nu se mai termin în mine i-n tine i-n ei era doar un anotimp rece dar nu înghe am doar ne întindeam nervii printre semafoare i ochi gigantici ce te spintecau din c lcâie dintr-o dat am îngenuncheat într-o groap din asfalt i timpul s-a echilibrat apoi s-a f cut devreme în mine i a ie it pu in soarele între noi season the stones have the same season the indifference flows through us from head to toe and the road which I have laid my steps on seems endless in me, in you and in them there was only a cold season but we didn’t freeze we only stretched our nerves through traffic lights and giant eyes that split you right to your ankles suddenly I knelt in a hole in the street and the time regained its ballance and then it became ealy inside of me and the sun came out a little between us firmituri în fiecare zi adun în mine câte o firmitur din pâinea amar a b trâne ii

crumbles every day I gather inside me a crumble of the bitter bread of old age

poem în interval în sodoma noastr mic nu se mai întâmpl nimic interesant nici gazul nu mai miroase a gaz emisferele boreale prinse în uruburi ruginite au dat ortul popii între stelele chineze ti contraf cute pe band rulant un pe te orb alunec pe trupul t u sându- i pielea o iesle plin de sare gangele mirosea a putregai de creier copilul noe venea de data aceasta pe brahmaputra i-n urma lui o turm de crocodili clavirul r suna mângâietor într-o balt de sânge iar eu eram o nou marie magdalen poem in interval in our little Sodoma nothing interesting happens anymore the gas doesn’t smell like gas anymore the boreal hemispheres fixed in rusty screws have passed away among the Chinese stars counterfeited in mass production a blind fish slides on your body leaving your skin like a manger full of salt the Ganges smelt like rooten brains Noah the child came on the Brahmaputra this time and behind him there was a bask of crocodiles the piano sounded soothing from a pool of blood and I was a new Mary Magdalene

Traducere de Delia KOLLAT

17.05.1920 - s-a n scut Geo Dumitrescu (m.2004) 17.05.1944 - s-a n scut Efim Tarlapan 18.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 18.05.1921 - s-a n scut Horia Panaitescu (m.

1986) 18.05.1928 - s-a n scut Domokos Géza (m.2007) 18.05.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n. 1907) 18.05.1993 - a murit Aurel Covaci (n. 1932) 20.05.1938 - s-a n scut Dan M nuc 20.05.1974 - a murit Ion Pas (n. 1895) 21.05.1855 - s-a n scut C. Dobrogeanu-Gherea (m. 1920) 21.05.1880 - s-a n scut Tudor Arghezi (m.1967) 21.05.1906 - s-a n scut Profira Sadoveanu (m.

2003) 21.05.1932 - s-a n scut Ileana Vulpescu 21.05.1932 - s-a n scut Henri Zalis 21.05.1933 - s-a n scut Horia Zilieru 21.05.1964 - a murit Tudor Vianu (n. 1897) 21.05.1991 - a murit Ioan Petru Culianu (n.1950) 22.05.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m.1863) 22.05.1942 - s-a n scut Vasile Andru 22.05.1957 - a murit George Bacovia (n. 1881) 22.05.1985 - a murit Ion Lotreanu (n. 1940) 23.05.1871 - s-a n scut G. Ibr ileanu (m. 1936) 23.05.1902 - s-a n scut Vladimir Streinu (m.

1970) 24.05.1923 - s-a n scut Ion Caraion (m. 1986) 24.05.1923 - s-a n scut Victor Felea (m. 1993) 24.05.1924 - s-a n scut Antoaneta Ralian (m.2015) 24.05.1947 - s-a n scut Adrian Popescu 24.05.1954 - s-a n scut Florin Iaru 25.05.1933 - s-a n scut Eugen Simion 25.05.1984 - a murit Henriette Yvonne Stahl (n.

1900) 25.05.1998 - a murit tefan B nulescu (n.1926) 25.05.2002 - a murit t. Aug. Doina (n. 1922) 26.05.1916 - s-a n scut Vintil Corbu (m.2008) 26.05.1917 - s-a n scut Mariana ora (m.2011) 26.05.1939 - s-a n scut Sergiu Celac 26.05.1943 - s-a n scut Liviu Gr soiu 26.05.1994 - a murit Tiberiu Utan (n. 1930) 26.05.1996 - a murit Ovidiu Papadima (n.1909) 26.05.1997 - a murit Cezar Baltag (n. 1939) 27.05.1928 - s-a n scut Tudor opa (m.2008) 28.05.1912 - s-a n scut Ani oara Odeanu (m.

1972) 28.05.1913 - s-a n scut George Macovescu 28.05.1956 - s-a n scut George V. Volceanov 28.05.1963 - a murit Ion Agârbiceanu (n. 1882) 29.05.1933 - s-a n scut Stan Velea (m.2007) 29.05.1945 - a murit Mihail Sebastian (n. 1907) 30.05.1883 - s-a n scut G. Ciprian (m. 1968) 30.05.1993 - a murit Ion Sofia Manolescu (n.

1909) 30.05.2002 - a murit Eugen Frunz (n. 1917) 31.05.1883 - s-a n scut Onisifor Ghibu (m.1972) 31.05.1938 - a murit Max Blecher (n. 1909)

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

„De dragoste ]i de moarte” - Câteva note ]i gânduri Niciodat nu mi-a fi putut închipui c pot fi îngem nate dragostea i moartea. Dar, de fapt ele nu sunt îngem nate decât în mod alegoric.

M-a atras magnetic acest titlu: „De dragoste i de moarte” înscris pe una dintre multele c i expuse ale scriitoarei consacrate Livia Nem eanu-Chiriacescu. Pe urm am citit, am citit din nou cu nesa i interes spre a vedea furia dragostei i... fuga dragostei de moarte. Astfel începe o p trundere a mea, aproape indiscret , în universul crea iei autoarei, univers care cuprinde eseuri, memorii, torii, romane i poezii fascinante.

Livia Nem eanu-Chiriacescu, membr a Uniunii Scriitorilor din România, a adunat multe prezent ri de carte, critici literare alc tuite cu mult talent i competen .

Dorin a mea de a-mi spune cuvântul asupra volumului de poeme: „De dragoste i de moarte” m pune în situa ia dificil de a merge pe ni te drumuri defri ate i b tute de criticii literari, care au acordat mult aten ie acestei publica ii. Dar curajul meu a fost r spl tit,

fiindc poezia dânsei are fa ete inepuizabile, care te recheam la citirea lor i î i ofer alte i alte fa ete care te prind în mreaja lor uneori deschis spre lumin , alteori mohorât , alteori sarcastic sau debordând de senzualitate. s caut prea mult, am g sit în reverbera ii r spunsul poetic al multor st ri i sentimente. Ele sunt atât de numeroase, încât am s v împ rt esc doar unele dintre ele, spre a nu-mi dest inui total sim mintele, vibra iile mele ascunse, generate de citirea acestor versuri, dar sunt nevoit oarecum cedez...

Viziunea naturii devine p rta a iubirii.

Un poem intitulat cam criptic: Aer. Oare ce ascunde acel eter? Nu încerc s aflu, poate e un delicat mister. Sunt prezente, aci, în versuri, tr iri r itoare la care natura particip creând un fundal scenic: Îmi st ruie în n ri mirosul m rii, Al vântului, al ploii, al ar ei trecute i m surprind aceste izuri cunoscute val dând când m gândesc la tine.

Maiestuoasa natur a facerii lumii este magistral redat în „cânturile” - zic eu, din „Balada facerii”, prin ochiul de cenzur al poetei. Imagini controversate, critice, despre care un preot ar spune c frizeaz chiar erezia, se suprapun cu cele laudative. Aceast balad , eu o consider o mic epopee în care str luce te un scânteietor talent. Citez câteva versuri din „Ziua a asea”, facerea omului: i uite-a a, cu jocul de-a momâia Am potrivit un falnic dobitoc i o jivin care s -l r pun i altele asemenea în loc. .......................... i uite-a a, jucându-m de-a toate Cu mon trii mei, speriat i ab tut, M-am s turat de facerile lumii i mi-am dorit repausul pierdut.

Poemul-medita ie „Platon” m-a frapat prin tenta filozofic proprie. Dup o incursiune în timp într-un tot poetic autoarea ne explic prin versuri: Alerg prin labirintul acesta omnivor

Frenetic c utând vânz torul de zmeie, Pe care urmându-l am ajuns pe un ciopor i am s in în ambele mâini curcubee. ............................... i finalul: Omul a fost o trestie, dar o trestie gânditoare Mai-nainte s fi ajuns teribila bestie, Apoi s-a întors f s vrea la izvoare Trestie gânditoare, îns doar o trestie.

Subliniez aci frumoasa metafor : „vântorul de zmeie” d în poemul: „Sensul invers”, aproape aievea, tinere ea i dragostea vibrant , o senzualitate acablant . Iubita î i pânde te iubitul cu ochii ei de felin . Iat cum pune în versuri poeta acea dragoste mistuitoare, a sensului invers, cântând astfel momentul carnal: Pe pielea ta alb i crud , întins i prins (ca-n capse) în unghii sub iri, Vreau s -mi întind palmele, limbi de cactu i cu spini tresari în epat , s te lipe ti mai tare, s ipi, s suspini...

Am mai izolat i alte tematici: clipe de senectute, moarte dar nu dispari ie, în elepciunea existen ei, tinere ea robust , tirania iubirii, divinizarea materiei i altele, dar m opresc aici considerând c am suscitat suficient interesul cititorului, pentru a îmrt i cu mine acele impresii, dar nu înainte de a scoate în eviden existen a unei bogate înc rc turi de figuri de stil, o bog ie metaforic proprie poetei.

Foarte plastic imaginea: macii cufunda i în somn adânc (Poarta); copacul tomnatic pe care-l desfoi ( Balada întoarcerii) sau imaginea sugerata în versul: sfâ ie ca un, sens invers.

Totul este pres rat cu o d rnicie de compara ii, personific ri, epitete evocative, ornante, metafore inedite.

Poemele din acest volum sunt pline de vitalitate i de o abundent inspira ie, îndemnând la lectur .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Florin M~CE{ANU

ION ANDREESCU ANDREESCU ION La 15 februarie 1850, la Bucure ti, se na te, într-o familie de negustori, pictorul Ion Andreescu. Din 1869 urmeaz coala de arte frumoase condus de Theodor Aman, devenind, în 1872, profesor la catedra de desen liniar i caligrafie a Seminarului episcopal din Buz u. În 1873 se transfer la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, apoi, în 1875, la coala de meserii din aceea i localitate. La sfâr itul anului 1878 pleac la Paris, frecventând cursurile Academiei libere Julian i pictând, verile, la Barbizon (unde se întâlne te cu Nicolae Grigorescu), în alte a ez ri rurale. O biografie ingrat , scurt , desf urat sub semnul unei condi ii modeste i a bolii, caracterizat mai degrab prin absen a evenimentelor, printr-o descoperire târzie a necesit ii exprim rii artistice, a voca iei, în sensul profund al cuvântului, dubleaz o oper nu numai important ca extensie, dar definitiv , matur , constituit f ezit ri i tribula ii.

Profesor de desen într-un ora provincial, Andreescu se dedic picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioar nu rea s-o anun e. Pictura apare la tân rul solitar, înclinat spre medita ie, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumat superior i f veleit ile publicit ii.

Caracterul de introspec ie, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele întregii sale arte, remarcabil de unitare, dealtfel, ca sentiment, atitudine i calitate. Contactul cu arta româneasc a timpului nu i-a lipsit, dar importan a unei confrunt ri cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse

în prim-plan de arta european a epocii, nu trebuie neglijat . De i de la început lucr rile pictorului român au decizia i consisten a operei autentice, îl g sim, în ultimii ani ai ederii în Fran a, clarificat, st pân pe mijloace, construind spa iile cu subtilitatea cromatic pe care o d doar

Ion Andreescu - Autoportret des vâr ita dezinvoltur tehnic . ambi ia de a nega ierarhii valorice i cronologice, putem afirma c e primul român cu adev rat modern, fiind în acela i timp unul dintre punctele de referin atunci când vorbim de tradi ia artei noastre.

„Printre pictorii români, cu siguran nu exist personalitate mai atr toare ca a lui Andreescu i destin mai plin de în elesuri ca al s u. El, de fapt, a orientat definitiv arta româneasc ”. Cuvintele acestea, apar inând lui Jacques Lassaigne, unul dintre criticii de art francezi care s-a ocupat cu pasiune i interes de arta româneasc , ni se par revelatoare pentru locul de inut de Andreescu în dezvoltarea artei române ti moderne i, în egal sur , pentru modul cum a truns marele pictor în circuitul valorilor europene.

Se stinge din via la 22 octombrie 1882. De tuberculoz .

La Bucure ti. Avea 32 de ani.

De i a trait doar 32 de ani, Ion Andreescu a l sat o oper care demonstreaz c este un pictor de un excep ional talent. Crea ia sa artistic num câteva sute de tablouri: naturi statice, flori, portrete i mai ales peisaje. Pictura sa are un caracter sobru, profund, grav i meditativ. Întreaga crea ie a lui Ion Andreescu st sub semnul naturii, al p durilor, adesea desfrunzite, al câmpurilor arse de soare, al marginilor de sat. Octavian Paler remarca, în volumul de eseuri dedicat autoportretului Un muzeu în labirint, pictorul p mântului, în universul picturii lui Andreescu nu exist soare, lumina izvorând din îns i materia transpus pe pânz . În ciuda aparentei celi pe care o degaj , crea ia lui Andreescu este plin de c ldur , ceea ce ia determinat pe critici s vad în pictura sa un amestec de adev r i visare. Al turi de mânt, cerul este elementul central, care sacralizeaz planul natural terestru.

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Dominic DIAMANT

PA R A S T A S La doi ani de la decesul fratelui meu Geo

Vre i o p rere sincer i dreapt ?

Fi i lini ti i c GEO ne a teapt Acolo unde grosul lumii este În visuri, mituri, basme i-n poveste propria gândire nu m -n eal ?

Pe cinstea mea de am vreo îndoial , dezb tând problema cum devine, E cert c nimeni, dus, nu mai revine. i, reflectând, de ce s mai revin În lumea asta crud i hain De ce n-ar d inui-ntr-o confrerie De visuri, mituri, basm i poezie?

De-atâtea ori în existen a noastr Eroic sau tears ori albastr Am pritocit cu sârg aceast tem Ce ne-a redat concluzia suprem N-avem de ce a suferi de moarte Când numai ea mai poate s ne poarte În lumea cu o ve nic lumin .

Eu, lini tit, m preg tesc. S vin !

PA T E T I C De unde-atâta for tenace i curaj La oamenii ce via a i-au dus-o sub teroare, Câ i ar fi fost în stare s d uie ca Raj Kapoor, îndr gostitul, o lume s -nfioare?

i nu-ncetez asaltul constant i fascinant Cu toate întreb rile-dubiile mele Într-un proces mirific i dur de diamant Ce fulger -n probleme oricât ar fi de grele Încât m mir de unde, ca privilegiat, focusez ca laseru-n r nile mortale

Siderat de-adev rul sintagmei „Toat lumea tace strigând” Exprimat de-un poet zgubilitic Care-i treaz, neb ut i fl mând

Noi ne mândrim doar cu ceva ce nu-i Borfa ii nu dau seam nim nui Doar transformând un interes public În surs de venituri, pe nimic Ce-ar fi de-acuma solidari s fim i, exprimând protestul unanim, nu le mai pl tim pe viitor Frivola tax pe televizor?

Mi-a venit s amplific mesajul Avantajul drept ii având Ca un om confruntat cu necazul Toat lumea e oarb v zând

Ce s-ar mai face a ii cei trufa i Când noi, p dui ii, le-am fi na i Încotro s-ar mai duce dumnealor Ca obolanii de pe un vapor?

Toat lumea vorbe te i tace Auzind, îns surd fiind Sub a ei foarte grea carapace Toat lumea prive te cu jind

Iertat s -mi fie c v-ademenesc Dar televiziunea-i bun ob tesc i nimeni decât legea-i mai presus!

Ce am avut pe suflet, v-am i spus.

i-uita a a, petrecându-se-n goan , Muritorii apar i se duc Doar atle i încerca i ca Prigoan Huzurind în acest balamuc.

Î N D U R E R A T LA M E N T O O, câte-a fi f cut, dar n-am putut -n mult prea zbuciumatul meu trecut Habar n-aveam, netrebnic i s rac, Câte minuni a fi putut s fac

SATIR I C D-lui Drago P traru

La televiziunea cu ba tani Contribuim stupid de-atâ ia ani (cu-atâ ia bani) Considerând c-avem arti ti i a i Când, mai curând, e plin de borfa i

ietor de lemne

înfioar faptul c-atât de mul i dispar i nu i-au spus cuvântul ca trestii gânditoare Eu, unul, chiar aflându-m în Dejagaskar, Trimit asupra lumii semnalele-mi trasoare

PA R A D O X A L

I. Andreescu -

Am cunoscut atâ ia eroi care-au clacat Într-un moment sau altul, sco ându-m din fire, nu-mi explic nici ast zi motivul i-i p cat C-au disp rut în cea , uita i de omenire

i-mi recunosc credin a în Cel Ce M-a Creat Corespunzând statornic îmbr rii Sale

O lume-ntreag mi se opunea Când toat lumea ar fi fost a mea Dar cercul strâmt în care m-am rotit Mi-a dat s fiu un biet neispr vit Când v d ce poate-un spirit creator Determinat i ferm, m înfior i sufletul m doare infinit nici un vis nu-mi voi fi împlinit fi putut..., ce nu puteam s fiu?

Dar m-am pierdut, o umbr -ntr-un pustiu, Tot a teptând, sperând i tot visând Ca orice troglodit i ins de rând O, Doamne,-o s m ier i c n-am tiut Pe ruta mea ce trebuia f cut Iubirea irosindu-mi în zadar Doar ca un Donchi din Dejagaskar?

De-o fi i-o fi la Tine s ajung Nu ca un Shakespeare, Nietzsche sau un Jung, Îng duie-mi s fac ce n-am f cut m r zbun pe-ntregul meu trecut!

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Liliana POPA

Rafturi De pe raftul din camera mea Umbra blondei Lorelei se prelunge te i râde spre mine. i pune mâinile în olduri i face o piruet .

Cânt i acum pe stânc cu pieat nul de aur în mân .

Dup atâ ia ani, bucuroas de revedere, salut râzând.

De pe raftul din buc rie Umbra unui ulcior se prelunge te i râde spre mine. i pune mâinile în olduri i face o piruet . Îmi toarn i acum, amfor înflorat Apa izvorului cu stihuri ci fiecare piatr peste care a trecut are povestea ei.

Ciocnim cupele i scriem, eu i ulciorul...

De pe raftul bibliotecii Umbre prelungi coboar i se a eaz La mas , de vorb cu mine.

Camus devine filozof scriind romane, Prevert spune nu cu capul i da cu inima.

De atâta lini te Blaga aude Cum se izbesc de geamuri razele de lun i stropi de lini te îi curg prin vine.

Camil Petrescu îl decapiteaz pe Procust, Cel cu patul m sluit i neodihnit, Se prinde în dansul ielelor, stâlp de lumin .

Sub razele de lun , în lumini , dansez cu ielele.

Cu o raz îmi încing mijlocul sufletului i m duc...

Ars de a ta privire Ars de a ta privire tot rotesc în pa i de vals Am renun at i la vorbire Cu timpul ne-am oprit, balans...

Ars de a ta iubire Clipele în pumni le-am strâns p strez acea ivire Chiar cu gândul ce-a str puns.

Ars de a ta tr ire Închid clipe într-un r sad le desfac spre sear , la ivire, Ofrand eu, sunt rugul florilor ce ard, Ars de a ta privire.

Evadare Sclipiri prin u a de cristal Prin parcuri vechi, petale îmb tate De dansul dezm at de ast noapte Îmi spal trupul de triste i, cu oapte.

Eu vin diminea a i seara, Doar vara. În noi e loc de vis, de bal, Plutim în sala de alabastru, Sclipiri prin u a de cristal.

Ora ul meu Visez mereu un ora fantom Cu case înalte i str zi înguste Cu por ile ferecate zi i noapte...

Atât de înguste, Încât e de ajuns s deschizi o fereastr i s -i oferi o cafea vecinului Peste lumi. pu i de por elan danseaz Pe str zile înguste, Se a eaz în vitrinele deschise i citesc Boccaccio.

Paia e râd pe str zi, În cl diri aulice i ajung în turnul celor uita i.

M-am îndr gostit de treptele s pate în stânc De pietrele din caldarâm.

Le-am str tut pân au devenit transparente Ziua caut gr dinile secrete, Seara plutesc în gândul meu Spre alt ora din alt vis, Cu amfiteatru i porticule, Cu pie e publice i statui.

Ca seara s adorm pe treptele de marmur Ale aceleia i catedrale.

Foc Ce foc i ce arderi în drum mi-ai adus, În fl ri m îmbraci de jos pân sus, În bra e m salt , m treci, Mai sus, printre stele, pe alte poteci...

Lumea real e artificial Am trecut de infern prin por ile lui Rodin, Culegând „Les fleurs du mal” Am dep it por ile lui Gibertti i nu am ajuns în Paradis. Între Dom i Baptisterul Sfântului Ioan, Prin perspectiva lui Brunelleschi Dimensiunile se schimb .

Am primit „S rutul” „Gânditorulu”, Ca o „Danaid ” . În „Prim vara etern ” „Fiul risipitor”, „Cele trei umbre” „Burghezii din Calais” au adus „Durere”.

Am evadat din propriul univers. Între lumin i culoarea culturii Ideile prind contur, Pe Calea robilor Arhetipurile creeaz un memento mori.

Am evadat din propriul univers i am pictat un altul.

La mine, la Risnov Mai jos, sub cetate La mine, la Risnov, mai jos, sub cetate i timpul se opre te pe o fil de o carte.

La mine, la Risnov, mai jos, sub cetate i luna coboar în raze pe o carte, Poleie te crengile cu aur i argint Petale de floare cu cânt i alint.

La mine, la Risnov, mai jos, sub cetate i gândurile cad în cruce pe o carte.

La mine, la Risnov, mai jos, sub cetate Poetul se opre te s scrie o carte.

Sub cerul înalt, cu albe fuioare, Pe dealuri, cu roua în picioare.

Arlechinul Pe str zile cu multe curbe Un arlechin tot face tumbe. i scutur din flori dulcea a i-o toarn -n forme diminea a În Pia a Mare vinde iar bezele Dar dansul e acum cu iele...

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Boris MARIAN Purt torul de p

rie

În portul unde soseau corbii, vapoare, plute, copaci, Se ridica statuia purt torului de p rie, Nu era croitora ul cel viteaz, nu, era PP. Au încercat ho ii s -i fure gâ tele, nimic, A trecut pe acolo sp rg torul de nuci, a salutat frumos i a plecat, Omul f inim s-a apropiat, a scuipat i dus a fost, Geniul acestui PP st tea în p rie, ce ul i cu mierla erau de acord cu aceast realitate, Laurul i mirtul de asemenea, castanul i smochinul Erau de alt p rere, au venit nucul, lumânarea, Nuca i zidul, erau neutri, maimu a a ad ugat ceva inexprimabil aici, salcia i dovleacul ro ir , ce v mira i?

Orice este posibil într-o lume mai bun .

Nev stuica, pisica erau consemnate la domiciliu, ianjenul, strugurele scriau anonime, Enervat, omul cu p rie i-a scos accesoriul de pe cap, Iar întreaga lume a v zut cum ie ea un abur verzui, ciudat, Cineva a strigat, e clor, e clor, ba nu, iperit , Au fugit to i, nu-i mai în ir m, omul s-a scuturat de praf, A c utat un restaurant, a mâncat i a murit de botulism.

Asta este tot, urmeaz fabula.

Coconul ro u Coconul ro u avea baston, din el ie ea un fluture, venea un unchi din Charleston i na a fost un brusture. Oskar i Erik, doi sprin ari, aveau copii-n Madagascar, ce vânt te-aduce pe aici, eu ie- i d ruiesc un brici. Menadele nu au p reri, se leag cadavren crâng, eu m-am n scut, am murit ieri, dar nu m plâng, dar nu m plâng. Veni i Ceasul de Apoi al Judec ii, p to i se las judeca i, noi doi fugim pe co , fugim pe co .

Faimo i am fost i ce folos? Cuno ti povestea cu un lup care avea în loc de os, scheletul moale ca un stup?

Hoinari noi suntem pe p mânt, c e mai sfânt, c e stropit cu sânge, mor ii din adânc ne vor striga - Nu am murit.

Iar pe zid cresc doar mimoze, din meandre, duhuri negre, manechine, tuberoze, jos -pelagra, sus doar pegre.

Iguana- i caut puii, trei costume stau de vorb , moartea- i cur pistruii, bezna nop ilor, amorf , iar pe-ntinderi largi lumina târgurilor vechi plutind , noi suntem iubirea, lina raz ce coboar -n tind .

El a visat c a ucis, s-a trezit, s-a dus la serviciu, a aflat c este concediat, avea cazier, „bine dar a fost un vis”, „Ce conteaz , se ti imediat cl direa”, enervat l-a lovit pe paznic, a ajuns la poli ie, „Aha, ai cazier i te mai ba i”, „Dar a fost un vis”, „Ce conteaz , r mâi la noi”. S-a trezit, era într-o celul cu o duzin de de inu i, „PARC FUSESE UN VIS”.

Ou de aur nu mai sunt i nici g ini, poate un sfânt s m coboare pe p mânt, nesfin ii judec doar strâmb.

Tigrul monden se plimb iar, f los, salut boschetarii în batjocuri, Kafka le pare, poate, firoscos, incendiile se sting cu fl ri. zu un OZN de la etaj, el a f cut o groap de doi metri, o doamn i scoase pieptul din corsaj, ea sperie o grup de cumetri, dar vorba-i de argint str lucitor, tot ce-am min it devine un fior.

Unul cere permis de portarma, altul jartiere de dam , singur -n ora ul Babilon, o femeie c uta palton, un b rbat î i c uta femeia, pe nume Folosofeia, în zafar ghicitoarea le-a spus, babilonul de

mult a apus, nici caii nu au c utare, vaca lapte nu are, buzele tale, iubito, miros a Colgate, Molitto, fum m ziare, bem sânge, într-un azil Domnul plânge. fii prizonierul unor orbi, unor surzi, s ai sensibilitatea lor diabolic , s nu po i, s nu ai unde s fugi, cum nu po i sc pa de ciuma bubonic . i totu i s scrii, s scrii p tima , în timp ce te pip ie mâinile orbilor, în timp ce strig surzii „Curaj” i ochii- i devin hrana dulce a corbilor. opte te, încearc s fii orb, s fii surd, înva s-auzi i s vezi doar prin piele, precum pelerinul ce merge la Lourdes, ce crede, zâmbe te zdren uit, în obiele.

Sâmb ta neagr De Shabat, Domnul se odihne te, Prietenii nu te sun , au murit, La Tv - nimic, numai tâmpenii, Toat lumea e vesel , toat lumea e ocupat , Unii sunt bolnavi, eu scriu cel mai prost poem, Luni va începe un r zboi mondial, Sâmb nu se dau tiri interesante, Nici lovituri de stat, nici de culcat, Nicio carte nu este bun , Ai numai gânduri morbide, Unii se sinucid sâmb , de ai dracului ce sunt, Ce bine este s fii câine, pisic , m gar, tia nici nu tiu este sâmb , dar cel mai bine este s fii copil.

A crede A crede, a verde, a ro u, a mov, Paradoxal Nikonoff, Criterii naive, molipsire, Capul pe tav i opintire, Ne turment m f solu ii, severitatea constitu ii, melancolie, molie slab , plimb -m , diavole, în roab , more geometrico, un, doi, vi l-am adus pe Baraboi, ce hormonal -i poezia, dar asta nu simte scrumbia, Noe i Lot se iau de mân , Plou cu broa te de la stân , Vai ce triste e, vai ce-cum este, Mai spune Brico o poveste, De când sunt sincer, nu m crede Nici tata mo ului din LD, Cu Origene fac echip , Risip -i moartea, ce risip .

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Irina Lucia MIHALCA

Tot mai singur în cerc Cavalerule semit, nicicând nu l-ai învins pe Allah, tiu, pe oameni întotdeauna, pustiit de ultimul gând, singur e ti acum, certându-te cu demiurgul.

De ce strigi? ip tul nu te mai sperie, plângi, lacrima ta va înflori acest m r uscat.

Tot mai singur în cerc când afli nici uitarea nu poate terge sângele minciunii, când drumul se-afund -n coloane de p dii, despici misterul cerului cu sabia- i lucitoare.

Iat visele tale inutile, ca o agend uitat în tren, i mor ii t i dragi mângâindu-te pe frunte, i tu, tân r i fericit, a teptând o nou clip .

O lini te alb î i umple sufletul, ca zâmbetul meu ce- i alin r nile, acolo unde Moarte nu este, doar Iubirea-Durere...

Sunetul unic În vârtejul vie ii, amestecul straniu de bine i r u, aparent de art, doar Absolutul este deplin, eliberându-se.

Pe pere ii templului danseaz spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale.

Continui s merg pe marginea pr pastiei de lumin , un cer lichid cade printre pietrele arse, sunete pl cute urc în soare, ghe arii muntelui schimb pietrele în nestemate, de ertul se-nal foc i culoare, iar apa înflore te singur tatea.

Inima mea, o lume de vise str vezii cu lumini de poveste i reflect ri tulbur toare, abisul unde lupta nu înceteaz o clip i unde durerea nu poate striga în acest t râm al t cerii.

Sub argintul razelor lunii, adorm în bra ele tale, în timp ce stelele cad ca roua din cer, ad postul în care zorii se-nchid pân dragostea ne surâde

la ruperea unei noi zile, o fil str lucitoare din cartea deschis a memoriei.

Cercurile muzicii ne-nconjoar , în noi e muzica, o putem coborî de în elegem asta, a tept, simt i las acum -mi apar sunetul unic.

Spirala gândurilor Timpul exist sub semnul întreb rii.

Sentimentele pentru ea te-au ridicat, în vârtejuri, la în imi alarmante.

Nimic nu s-a schimbat.

Cel mai adânc ocean este aici lâng tine, amintindu- i de dragostea ta.

Ai nevoie de c ldura ei a cum ai nevoie de aripile îngerilor.

Vântul îi poart departe oaptele, plângi, o mie de lacrimi în praf, dorul te sugrum , trebuie v rsate, a a se cur sufletul.

Un vis nedescifrat, un vis încremenit într-o bucl i se tot repet , uneori ea e acolo i atunci nu o po i g si, ca, în final, s se topeasc printre stele, odat cu muzica, în t cere total , în ritmul b ilor inimii.

Gândurile tale pentru ea sunt întotdeauna neîntrerupte.

Gândul, o tranzi ie de sentimente între dou inimi!

Mori de dragoste pentru ea.

Nu l sa sa se întâmple asta! îi spui.

Timpul înf urat între umbre fugare i raze diafane de lumin plimb visele întrep trunse, în floare de amurg îndep rtat, pe un cer înstelat, str tându-l.

Pierdut în emo ie, îmbr ezi speran ele, binecuvântându-le din zbor, oapte calde i se presar în inim , le-aprinde i le stinge-n ecou, ca un far ce- i lumineaz gândurile.

Scara cerului Doamne, ca un p mânt sec i neudat de-atâta vreme te doresc!

Coordonat a vie ii, n-am cum s te uit, ba i mereu în inima mea, oriunde a fugi,

în tine r mân, acolo m-ai zidit!

Amintirile tale înoat înapoi, pergamentul lor arde în interior, focul pasiunii nu se clatin , ai ritmul cuvintelor, în camera mea, încuietorile sunt sacre, tentant cheie a inimii, pân în cer m sim i!

Te s rut, îngerul meu cu aripa întins spre soare! În mine te zide ti u or i adânc, cu aceea i pl cere prin care Dumnezeu i artistul respir crea ia.

Al turi de mine pe drumul cunoa terii, undeva în mine te-ai pierdut, nu tii dac te mai reg se ti, tu cel dinainte, demult în lumea din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pa i în nem rginirea desf urat ca un cear af ce despic cerul i, rând pe rând, te-a eaz în inima mea, mi-auzi vocea tremurând , plin de tonuri celeste, înc rcat de pasiune, ceva divin în tot ce vibreaz pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mân ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare i lumina e-n toi! mâi în mine ca o stea luminoas , vestind mereu o na tere, o str fulgerare venit din neant a c zut peste mine, împins de-o for nev zut am intrat în acele adâncuri, cu groaza c te-ndrep i spre nu- tii-unde, atrac ia spre dincolo e un miraj, tii sigur porne ti acolo i totu i te lup i s mâi aici, aerul t u e mereu altundeva, drumul mereu diferit, în mine simt privirea ta.

O dulcele meu vis i cântec al lumilor mele!

Dumnezeu exist i l-am v zut în tine pe când totul era unul i unul era-n to i!

Treizeci de trepte, treizeci de cuvinte, treizeci de st ri i treizeci de popasuri pe scara cerului parcurgi.

Cum s i dau drumul când contopit e ti cu mine?

Deschiz toare de drumuri, ia copilul de mân , mergi înainte, legat de el arat -i calea, numai în ochii t i poate privi cerul!

Ai descoperit c e ti iubirea i-acum nu vrei s o mai cau i!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

43

Livia CIUPERC~

A fi morali La vremea când arhimandrit Iuliu Scriban era director la Seminarul Central din Bucure ti, se ar ta profund preocupat de problema „scrierii morale”, socotind c „între marile principii care st pânesc i c uzesc via a spiritual a lumii” în prim-plan r mân: Morala i Arta, ambele, „temelii” ale vie ii.

E drept, unii creatori au dorit ( i înc doresc) s fie (zice-se) originali, oferind, cu numele de art - o mul ime de „produc iuni” care contrazic morala. i destul de u or putem oferi exemple concrete, din via a real , contemporan nou . Doar un exemplu, i ar putea fi suficient.

Muzica este o art , mult pl cut - prin mesajul ei. Melodia i versurile ce o compun formeaz un tot. Ce-i r mâne artistului? Doar un respiro - între aplauzele binemeritate.

Niciun alt adaos. Nu e nevoie de pove ti pentru a cuceri publicul. Muzica tie singur i fac dulce cuib în inima ascult torului (spectatorului). A a c , atitudinea lui Julio Iglesias, la recentul concert de la Ia i (mai 2016), atunci când a încercat s dezv luie (în ceea ce-l prive te, direct i personal) un oarece melanj între muzic i sex, a fost de-a dreptul ridicol! (Din punctul meu de vedere).

Avea perfect dreptate înalt prea cucernicul p rinte arhimandrit Iuliu Scriban

Ion Andreescu -

(1878-1949), remarcabil profesor de teologie, în urm cu un veac i mai bine, scriind: „Arta nu este imoral . Palpitul pe care-l treze te ea st în leg tur cu cele mai înalte daruri ale sufletului omenesc; ea nu face decât bine”. adar, nu putem fi „du manii artei”, ci doar „ai contra-facerii ei”. Arta - în toate manifest rile ei - este sacr . Pornografia i obscenit ile sunt doar „a ri” neumane.

Asemenea, nu se poate uita c înc din zorii secolului al XX-lea au fost manifest ri zgomotoase împotriva pornografiei i a obscenit ilor. Un exemplu concret, ni-l ofer lucr rile primului Congres Interna ional contra pornografiei, de la Paris, din 1908.

Ast zi, nimic nu mai pare curios, ci dimpotriv , arti ti sau nearti ti pun în aplicare rodul imagina iei lor i iat - putem vorbi de anumite segmente care se îndep rteaz întratât de bunul-sim , de credin , de jertfa Mântuitorului, de tot ceea ce este sfânt, încât sim i înfior ri pe ira spin rii. i s nu ne mai mir m c nici P mântul nu ne mai suport - i se zvârcole te din adânc, pr stios. Dac Mun ii, Apele, Viet ile... ar putea vorbi, câte ar avea s ne repro eze?!...

Recunoa tem, exist i sus in tori ai acestui „stil” libertin i poluant. Îns , exprimarea pornografic are un rol malefic în

dure desfrunzit

dezvoltarea noii genera ii, pentru c mutileaz comportamentul, gândirea i modul de a ac iona al tinerilor vl stare. Înainte de majorat, ace tia sunt nepreg ti i s înfrunte furtunile realit ii. Responsabilitatea este în primul rând a Familiei. Dac aceasta nu are capacitatea s educe, trebuie s ac ioneze coala. Dac nici aceasta nu reu te, Biserica ar trebui s aib rolul decisiv.

Lexicul pornografic ne îndep rteaz de cele mai elementare virtu i morale, în primul rând respectul fa de noi în ine. Experimenta i! Rosti i o necuviin - i ve i constata, singuri: parc te-ai dezbr ca i de ultimul ve mânt, i-ai r mâne gol, i pe din untru, i pe dinafar .

De ce s ne întin m, întinând pe semenii no tri? S privim florile-n gr din . Ele se ating una de alta, se mângâie, î i transmit parfumul floral una alteia, iar noi s nu lu m model de la ele? Privi i spre creanga unui copac: dou înaripate care gl suiesc în limba lor, mângâindu-se... Noi de ce nu le-am prelua gestul?! De ce s alegem nefirescul? De ce întin m fiin a noastr binecuvântat de Bunul Dumnezeu?

Unele c i, unele filme, unele concerte etc. - s-ar cuveni analizate, pentru ca mintea necizelat a tinerilor s discearn între moral - i - imoral. Dac l m totul la voia sor ii... nu va fi deloc bine. Deloc! În presa timpului g sim astfel de analize, dar în acest mileniu al treilea de ce tot mai rar încerc m s întoarcem fa a spre frumosul moral al fiin ei cre tine? V rog, a se re ine: nu sunt suficiente doar emisiunile de la Radio i TV. „Trinitas”. Nu! Deschiderea ar trebui fie în toat presa, radioul i posturile de televiziune din ar . Peste tot. Abia atunci sar mai putea schimba ceva. nu uit m, nicicum, fiin a uman a fost creat pentru ca s se bucure de „bun tatea dumnezeiasc ”.

Crea ie a „bun ii dumnezeie ti”, omul este o fiin „împ rt it ” i înzestrat cu frumuse e. Prin trup apar inem lumii fizice, prin suflet apar inem lumii spirituale. Cuvântul, gestul i ac iunile noastre formeaz triada fiin ei verticale care dorim, negre it, a fi.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Expedi\ie @în Antactica (2) – S[ î@nceap[ aventura!

16 decembrie 2015 Zi luminoas , dar geroas - vorba ’ceea: soare cu din i. Circula ia strangulat pe autostrada I40 c tre aeroport. Panic . M întorc 10 mile în Gallup i o iau pe ruta istoric H66, paralel cu freeway-ul, pân dep esc punctul oprit. În aeroportul Sky Harbor din Albuquerque La frig îmi înghea pasta pixului i scriu pur i simplu cu creionul!

Dar se terge, se mâzg le te. Un geamantan mare, plin cu haine, dat la check-in. Am r mas doar cu rucsacul. * Traseul: Albuquerque - Atlanta - Buenos Aires - Ushuaia. 22 de ore i 34 de minute de zbor i a tept ri. Apoi, vaporul spre Antarctica. * M-am înc at în bocancii de schi. Pufoaica groas , c ciula cu urechi.

Dup aceast ie ire, cred c o s-o las mai moale cu excursiile (vorba lui tata mare din Gorune ti). Am obosit... * Din Atlanta, poarta E17, unde a tept avionul de Buenos Aires, zborul 101, la ora 21:00, am intrat în oceanul spaniol. Elevi sportivi alearg , se t lesc, strig în spaniol . Îmbr ca i în tricouri galbene. * Visa proxy (160$), de anul trecut, când am fost în Argentina, este valabil un deceniu. * Scriu direct, f retoric , pe leau. Lumea e gr bit , nu mai are timp de ocoli uri. * O noapte în avion: Atlanta-Buenos Aires. Mutat de la aeroportul EZE (Ezeiza) la AEP (Aeroparque) cu aerobus-ul, 50-60 de minute.

Aceasta era leg tura de care mi-era team , s nu pierd avionul de Ushuaia.

Schimbat 400$ la rata de 1$ =10 pesos argentinieni.

Pe Autostopista Richieri: Buen Viage! [Drum bun!]

Apoi Autopista 25 de Mayo, Avenida 9 Julio. * O vedere a Buenos Aires-ului din autobuz. Rio de la Plata (în partea cealalt este Uruguay-ul). i, în sfâr it, Aeroparque Jorge Newbery.

Dar ni se spune c , din cauza grevei lucr torilor, trebuie s ne întoarcem la aeroportul EZE, iar zborul de la 12:15 se amân pentru ora 17:00. Cum ie i din SUA, se deregleaz calitatea serviciilor. * - Es parte de la experiencia, râde, de pe scaunul al turat, colegul brazilian. Adic , un fenomen obi nuit în America Latin . * În fine, cu Aerolíneas Argentinas din Buenos Aires la Ushuaia. *

În periodicul Alta al acestei companii aviatice, pe care-l r sfoim ca pasageri, este citat i Ion iriac ca apreciindu-l pe tenismanul argentinian Guillermo Vilas drept „el mejor jugador de todos los tiempos” [cel mai bun juc tor din toate timpurile] (p. 156). * 17 decembrie 2015 Dup dou zile i o noapte la mijloc, am ajuns la Ushuaia - spre catul P mântului. Climat subpolar, oceanic. C ldu afar . În emisfera sudic acum e var . * Cazat la hostel-ul Torre al Sur. ase persoane în trei paturi suprapuse.

N-am dormit niciodat la hostel. Destul de incomod. Dar e foarte ieftin: 250 PA/noapte, fa de hoteluri, unde cost de 5-6 ori mai scump. În special, tinerii trag la hosteluri.

Te descal i la intrare. Mi-a dat proprietara un lac t cu cheie s -mi pun banii i pa aportul într-o cutie închis . Exist o toalet cu du pentru b rba i i alta pentru femei, un frigider (î i pui etichet pe mâncarea ta), o buc rie, o sal de bibliotec i o sal de televizor, toate comune. În camerele cu 6 sau 8 persoane dorm amesteca i rba i i femei.

Seara se întunec la ora... 23 i diminea a se lumineaz la 6 în luna decembrie. * Ora turistic, Ushuaia. Totul scump. Fondat în 1884 de Commodore Augusto Lasserre. Muntos. * Expozi ie în aer liber de Jorje Alexandro Abt, artist plastic care locuie te în Ushuaia din 1986. Se intituleaz „Democracia, una constructión colectiva”, pe strada principal Maipú, lâng chei. * La hostel, turi ti din Fran a, Germania, Austria, Japonia, Australia, Finlanda, Polonia.

Ca la hostel, am mai locuit în lag r (vreo 80 de refugia i într-o barac , în Turcia) i în armat , la Medgidia. * Ushuaia are circa 60.000 de locuitori i este considerat cel mai sudic ora de pe glob. Exist , totu i, a ez ri omene ti mai sudice, mai mici, printre care Puerto Williams (de 2.000 de locuitori), în Chile.

Acum 10.000 de ani au locuit aici triburile indigene Ona i Yámana.

Ushuaia este situat în triunghiul rii de Foc (Tierra del Fuego), în Insula Mare, chiar capitala provinciei.

Tierra del Fuego, Antártida e Islas del Atlántico Sur, dup cum este scris pe harta pe care o avem în sala de mese de la hostel.

Exist în Ushuaia un monument dedicat cre rii în anul 1920 a Corpului de Pompieri (Cuerpos de Bomberos). Primul pompier care i-a sacrificat via a la datorie a fost Jóse Manuel Sóto (va urma)

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Camelia SURUIANU

Ascensiunea cu ajutorul statului ]i a capitalului extern a B[ncii Marmorosch-Blank Mauriciu ]i Aristide Blank O afacere p guboas pentru statul român a fost cea care a adus în prim-plan Banca Marmorosch-Blank. Înfiin at de vestitul c tar Iacob Marmorosch i Mauriciu Blank (administratorul averii lui Marmorosch), pe la jum tatea secolului al XIX-lea, este considerat de speciali ti ca fiind cea mai puternic institu ie de acest gen din perioada interbelic . În anul 1923, reu ise performan a s de in dou zeci i cinci de puncte de lucru în ar , pe lâng cele patru deschise în Occident, la Istanbul, Paris, Viena i New York. De administrarea b ncii s-a ocupat la început Mauriciu Blank i apoi fiul acestuia, Aristide.

Mauriciu Blank1 provenea dintr-o veche familie de evrei sefarzi.

Dup ce i-a definitivat studiile la Viena, devenind Diplomat în tiin e Comerciale i Financiare, s-a îndeletnicit o perioad de timp cu diferite afaceri comerciale, menite parc s -i ascut sim ul de observa ie i -i creasc influen a în spa iul public. Dup modelul rilor europene, începe s finan eze diferite proiecte ale statului. Astfel c , în timpul zboiului de Independen din 1877, a sprijinit strategia militar a guvernului. Un an mai târziu, bucurându-se de încredere, s-a implicat în finan area mai multor proiecte de modernizare a rii, precum construc ia de c i ferate, modernizarea Portului Constan a, construc ia re elei de canalizare a Bucure tiului, dezvoltarea industriei miniere i petroliere. În timpul crizei economice din 1899, a acordat

Ion Andreescu - În p dure

un sprijin substan ial statului român, mai exact 16 milioane de lei Ministerului de Finan e, împrumut rambursat în anul 1903.

Fiind un foarte bun economist, Mauriciu Blank a fost solicitat s negocieze mai multe angajamente externe, mijlocind C.E.C.-ului un împrumut de 8 milioane de lei de la Berlin i 5 milioane de la Bruxelles. rind substan ial capitalul b ncii, Mauriciu Blank este ales director general în anul 1904. De data aceasta având mult mai mult putere decizional , a adoptat o politic liberal , sprijinind partidul de guvern mânt. Intuind c industria petrolier va deveni un important juc tor pe pia a de capital, pune bazele mai multor societ i din acest domeniu, cea mai renumit fiind „Societatea Român pentru Comer ul i Industria Petrolului”. Împreun cu Banca General din Bucure ti, Banca B. Bleichroder i Disconto Gesellschaft, în anul 1906 înfiin eaz societatea „Creditul Petrolifer”. Astfel c , pân la începerea Primului R zboi Mondial, Banca Marmorosch-Blank era prezent pe pia a de asigur ri, pe cea imobiliar i în industria petrolier .

Pentru a intra pe pia a interna ional , Mauriciu Blank, împreun cu membrii Consiliului de Administra ie (grup aflat sub influen a lui Petre S. Aurelian, om politic, economist, membru titular al Academiei Române, înc din anul 1871, pre edinte al acestei institu ii între anii 1901-1904), hot sc asocierea cu mai multe b nci str ine. Din totalul de ac iuni, mai exact 16.000, Mauriciu Blank de inea 3.700.

Capitalul b ncii la acea dat era de 8 milioane de lei, desigur, în banii de atunci. Celelalte ac iuni erau împ ite între Banque Hongroise, Darmstädter Bank i Berliner Handels Gesellschaft. Dup un an, Mauriciu Blank reu te s creasc din nou capitalul b ncii la 10 milioane de lei, cooptând de data aceasta Banque de Paris et de Pays Bas. Ascensiunea sa s-a produs vertiginos, pentru ca în anul 1913 Banca Marmorosch Blank & Co. s de in un capital de 125.000.000 de lei, investit în ac iunile mai multor întreprinderi comerciale. Prin aceast institu ie p trundea pentru prima dat în economia româneasc un capital str in deosebit de important. În anul 1920 ajunge cea mai puternic banc de la noi. Pe scurt, controla în jur de o sut de firme i avea puternice leg turi externe.

Mauriciu Blank a r mas în memoria bancherilor mai ales datorit intui iei sale. Se spune c , în anul 1916, primministrul rii, Ion I. C. Br tianu, 1-a consultat în vederea trimiterii tezaurului nostru la Moscova. Fiind un abil cunosc tor al scenei politice interna ionale, l-a sf tuit s nu-

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1 trimit pe aceast rut , ci s negocieze un acord cu Marea Britanie.

Anglia ar fi depozitat tezaurul dac i s-ar fi pl tit o prim de asigurare de 10 milioane de lei în aur. Rusia nu cerea statului o astfel de garan ie.

Faptul c cea din urm nu pusese condi ii financiare i s-a p rut dubios b trânului bancher. Intui ie care nici de data aceasta nu l-a în elat. Mergând pe o variant sigur , chiar dac era destul de costisitoare pentru un stat pauper cum era la acea dat România, Mauriciu Blank i-a replicat lui Ion I. C. Br tianu: „Consider c într-o vreme când se pr desc miliarde prin r zboi, o prim de asigurare de 10 milioane pentru tezaurul rii noastre nu este exagerat .”

Guvernul nu a inut seama de sfaturile sale, militând pentru chibzuin . când o parantez , tezaurul rii noastre includea trei categorii principale de valori: 1. manuscrise, documente, c i rare, acte, odoare stire ti, monede vechi, tablouri, 2. 91 de tone de monezi din aur i 2,4 tone de lingouri de aur, în total 93,4 de tone de aur, (valoarea acestora fiind înjur de 3,5 miliare de euro) 3. obliga iuni, ac iuni, gajurile Muntelui de Pietate (împrumut dat rapid în urma amanet rii unor obiecte de uz caznic, precum: argint rie, tablouri, ceasuri i alte valori de acest gen). În anul 1913, Mauriciu Blank a început s netezeasc drumul fiului s u, Aristide Blank. Acest tân r deosebit de agil, absolvent al liceului Sfântul Sava, a urmat Academia de Studii Economice. Dup ce a crescut sub ochii tat lui s u, care vedea în el „un finan ist str lucit”, fapt care s-a i dovedit, Aristide nu numai c s-a ridicat la nivelul acestuia, ci chiar 1-a dep it.

Primul moment important la care a participat a avut loc în luna decembrie 1914, la Londra, mai exact, la pu in timp de la declan area Primului R zboi Mondial. Înso it de G. Danielopol, renumit om politic, a mijlocit un împrumut destinat achizi ion rii României de armament. I. Gh. Duca, politician liberal, ministru în mai multe legislaturi, în memoriile sale men ioneaz faptul c „în realitate din acest moment dateaz alian a noastr cu Puterile Triplei În elegeri. De atunci înainte [...] nu mai putea fi vorba de o adev rat neutralitate din partea României”. În elegerea prevedea i un angajament prin care ara noastr se obliga s nu întoarc armele achizi ionate împotriva

Ion Andreescu - La marginea p durii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Marii Britanii i a alia ilor s i. În timpul Primului R zboi Mondial, dat fiind faptul c România suferise mari pierderi teritoriale, Aristide Blank mut banca la Ia i.

Aici îl cunoa te pe Nicolae Titulescu, cu care va lega o strâns prietenie pe via . Astfel, salonul puterii a început s i se deschid , devenind apropiat colaborator al lui Nicolae Iorga i Octavian Goga. În anul 1918 a primit o nou misiune diplomatic , aceea de a intermedia o tranzac ie comercial cu China. Vizita la Shanghai a fost un succes, oarecum nea teptat. Adunând suficient capital, în anul urm tor a înfiin at o filier a b ncii Marmorosch Blank & Co la Paris.

Mânat de dorin a de a ridica România la standardele rilor europene, banca finan eaz în anul 1921 prima linie aerian Bucure tiParis, contribuind substan ial la întemeierea companiei aeriene.

Acesta este primul proiect european finan at cu capital românesc. În anul 1923, institu ia pe care o coordona a devenit cea mai puternic banc din ar . Aristide Blank a p strat rela ia cu fosta tab a Alia ilor, dar s-a apropiat i de Pester Ungarische Kommerzial Bank i Darmstädter Bank, juc tori de asemenea importan i ai pie ei de capital. Mul umit de activitatea fiului s u, b trânul bancher Mauriciu Blank moare împ cat în anul 1929.

Perioada interbelic era deosebit de sensibil în ceea ce privea via a cultural . Practic, intelectual era considerat cel care cuno tea câteva limbi str ine, scria poezii, fie chiar ocazional, avea cuno tin e din: dramaturgie, literatur , pictur , sculptur , muzic , etc. Aristide Blank2, în ciuda faptului c nu p rea s aib astfel de îndeletniciri, de inea o temeinic cultur general . Dintre toate artele iubea cel mai mult poezia, adeseori scriind versuri.

Astfel, în anul 1923 a înfiin at Casa de editur „Cultura Na ional ”, considerat , datorit utilajelor aduse din Elve ia, ca fiind cea mai modern tipografie din ar . La conducerea institu iei 1-a numit pe Vasile Pârvan. Acesta a coordonat apari ia câtorva colec ii valoroase în epoc , printre acestea num rându-se „Literatura universal ” i „Clasicii antici”.

Cu ocazia unei întâlniri bilaterale avute la Paris, Aristide Blank, pentru a prezenta cât mai bine ara noastr , le-a oferit participan ilor câte un catalog fotografic, intitulat sugestiv „La Roumanie en Images”, ce cuprindea imagini inedite din România. Fiecare poz era înso it de un motto ce purta semn tura lui Nicolae Iorga.

De asemenea, tot pentru a promova valorile noastre na ionale, deschide la Paris un magazin de broderii i cus turi tradi ionale române ti. În sprijinul studen ilor pleca i la studii, înfiin eaz o cantin cu pre uri reduse, pe care o d spre administrare lui Mihai Ralea, pre edintele de atunci al Asocia iei studen ilor români din Fran a. Cel mai îndr zne proiect al s u în spa iul public este îns înfiin area, dup modelul european, a primului trust de pres de la noi. Aristide Blank, dup Primul R zboi Mondial, cump ac iuni la apte ziare, printre care se num rau „Adev rul” i „Diminea a”.

Dup modelul bancherilor occidentali, a investit o important sum de bani în pia a imobiliar între anii 1924-1925, cump rând terenurile ml tinoase din zona parcului Her str u, bulevardului Avia iei i B neasa, pe care ulterior le-a asanat.

Aristide Blank în urma unei întâlniri avute la Paris, prin 1926, a reu it s se împrieteneasc cu Carol al II-lea, care în urma scandalului din ar se autoexilase împreun cu Elena Lupescu, metresa sa. Rela ia a decurs cât se poate de firesc, bancherul devenind în 1930 economistul Casei Regale.

Banca Marmorosch Blank & Co de inând un consistent capital str in, odat cu criza economic din anul 1929 a început s aib serioase probleme financiare. O perioad a supravie uit presiunilor, datorit banilor cash pe care îi avea la dispozi ie. Situa ia agravânduse, în anul 1931 institu ia a intrat în incapacitate de plat . Num rul

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mare de cereri de restituire din partea clien ilor a dus-o în pragul falimentului. În urma unei verific ri, s-a constatat i lipsa unei importante sume de bani, mai exact 16 milioane de dolari, la schimbul de atunci. Mai mult, dup modelul Statelor Unite, Banca Marmorosch Blank & Co eliberase i cecuri f acoperire c tre Banca Na ional a României. Cu toate c regele Carol al II-lea a intervenit în favoarea acesteia, institu ia nu a mai putut fi salvat . Mihail Manoilescu, Guvernatorul B ncii Na ionale, chiar dac era un apropiat al regelui, s-a opus acord rii unui ajutor b nesc, considerând c statul, deja aflat în pragul falimentului, nu mai putea suporta o nou obliga ie financiar , mai ales c Banca Marmorosch Blank & Co era în definitiv o institu ie cu capital privat. Astfel, din „om de cas ” al regelui, Mihail Manoilescu i-a devenit adversar. Cu toate acestea, Aristide Blank a reu it s ias din încurc tur . La sugestia lui Carol al II-lea, autorit ile nu au f cut nicio anchet i nimeni nu a fost trimis în judecat . Pân în anul 1940 deponen ii au reu it s i recupereze banii, banca vânzând propriet ile i terenurile pe care le de inea.

Tot cu ajutorul regelui, Aristide Blank a ob inut avizul de a comercializa produsele aflate sub monopolul statului, cele din tutun i sare. Firma Discom, pe care a înfiin at-o, a preluat, în numele B ncii Marmorosch Blank, i obliga iile acesteia, mai exact s-a angajat s achite un credit substan ial, acordat acestuia pe o perioad de 14 ani, oarecum preferen ial de c tre Banca Na ional a României. Prin acest artificiu, Banca Marmorosch Blank a reu it s se men in pân în 1948, anul în care a împlinit 100 de ani de la înfiin are, când în urma schimb rilor politice a fost na ionalizat . În noua afacere, Aristide Blank l-a avut colaborator pe Constantin Bursan3, abil comerciant, deputat liberal de Hunedoara, cunoscut în epoc prin actele sale de caritate i construc ia a unsprezece biserici4 în diferite localit i din jude . Despre acest personaj controversat al epocii se spune i c a fost o perioad de timp spion al serviciilor secrete naziste (Abwehrului german) i britanice (Intelligence Service). Unii dintre istorici sus in c î i semna notele informative cu pseudonimul „doctor Ecko” i „doctor Bruno”. Odat cu instaurarea guvernului comunist, Constantin Bursan, considerat „inamic al poporului”, a fost deposedat de întreaga avere i condamnat în 1950 la dou zeci i cinci de ani de închisoare. Dup doisprezece ani de temni grea, în anul 1962, a trecut la Domnul. În urma na ionaliz rii for ate, sediul B ncii Marmorosch Blank5, o capodoper arhitectonic conceput de Petre Antonescu, i cel al editurii „Cultura Na ional ” au intrat în posesia statului. Crezând c va putea pune bazele unei noi afaceri, în c utarea unui sprijin

financiar, în anul 1946 Aristide Blank pleac într-o vizit de lucru la Paris, Londra i New York. În ciuda sfaturilor de a nu se mai întoarce, dup câteva luni de zile, revine în Bucure ti. Spre marea sa surprindere a g sit o ar aflat în plin teroare. Max Auschnitt, un apropiat colaborator, dup ce i se intentase subit un proces, reu te s fug în str in tate. Nicolae Malaxa p se te i el ara în 1947, într-un mod s spunem mai diplomatic, ca reprezentant economic al guvernului, ajutat de I. G. Maurer, adjunctul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. În noua conjunctur politic , chiar dac a încercat în câteva rânduri, Aristide Blank nu a mai reu it s plece. Mai mult, i se preg tea i un proces în surdin . Într-o prim instan , a fost ajutat de Ana Pauker s scape de sub urm rire. Cei doi se cuno teau de pe vremea când conducea ziarul „Adev rul”, publica ie la care aceasta lucrase. În pofida interven iilor f cute, în aprilie 1952, Aristide Blank a fost arestat, i s-a confiscat întreaga avere i a fost condamnat la 20 de ani de temni grea. Dup recurs, procesul a fost rejudecat i, în urma unor în elegeri f cute, Aristide a fost achitat. Vreme de câ iva ani a stat lini tit, evitând contactul cu pu inii prieteni pe care îi mai avea.

La presiunea vechilor s i colaboratori din Occident, i se permite în luna martie 1958 s p seasc ara. Astfel, pleac la Paris, unde a tr it înc doi ani de zile, trecând la cele ve nice exact în ziua când împlinea 77 de ani.

Chiar dac despre acest bancher au circulat în epoc numeroase pove ti, unele dintre ele de-a dreptul picante, Aristide Blank a reu it, într-un moment dificil, s introduc în România un substan ial capital extern, fapt care atunci a reprezentat un succes financiar pentru ara noastr . În condi iile în care politica era f cut în continuare de marii mo ieri, posesori de p mânturi, acest bancher a investit importante sume de bani în industrializarea rii, aspect nemaiîntâlnit pân la acea dat din partea unei institu ii financiare. Iat ce nota în acest sens Nae Ionescu: „Aristide Blank este izvorul unor întreprinderi noi i îndr zne e pentru România. [...] Zvonuri picante despre o via particular condimentat cu tot felul de aventuri l-au impus dintr-o dat în cercul preocup rilor i intereselor marelui public, ca i al oamenilor de afaceri sau de guvern mânt... În toate domeniile reapar întreprinz torii, îndr zne ii, aventurierii. S fie Aristide Blank unul dintre ace tia? Stau, probabil, în fa a unui suflet nelini tit, întro ve nic vibra ie, iscodind noi întreprinderi, c utând solu ii îndr zne e la probleme deosebit de cuprinz toare. De la Bruxelles la Londra, de la Londra la Paris, de la Paris la Bucure ti, adesea în aeroplanele sale, la Var ovia i la New York, conferind cu tot felul de bancheri i industria i, lansându-se în interviuri surprinz toare, promovând m suri pentru exploatarea Rusiei, aruncând 50 de milioane în interprinderi culturale, dar sf râmând - probabil - în acela i timp, printr-o lovitur la burs , sute de existen e m runte. Este pentru prima oar când se schi eaz în via a noastr public tipul cultural al marelui întreprinz tor.”6 1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mauriciu_Blank http://incomemagazine.ro/articles/aristide-blank-unpoet-ratacit-in-afaceri 3 Daniel Gut , Agentul secret Constantin Bursan va fi comemorat în Hunedoara. Fostul deputat i de inut politic a ctitorit catedrala i palatul administrativ, în Adev rul, 18 mai 2015.

4 Adrian Nicolae Petcu, Constantin Bursan - ctitor i filantrop, în Lumina, 12 mai 2013.

5 http://bucurestiinoisivechi.blogspot.ro/2010/01/bancamarmorosch-blank-arhitect-petre.html 6 Vezi http://incomemagazine.ro/articles/aristide-blankun-poet-ratacit-in-afaceri 2

Ion Andreescu - Mestec ni

47

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48 Constantin ZAVATI

Anul VII, nr. 5(69)/2016

A m i n t i ri

Vizita M.S. Regele Carol II la Regimentul 10 Ro]iori din Bac[u În zona regimentelor, chiar paralel cu calea ferat se afla Regimentul 10 Ro iori, al rui comandant era celebrul Colonel Madancovici. La fel de cunoscut era i so ia lui, o amazoan des vâr it , echipat cu pantaloni culoarea „au lait” i cu cizme din piele maro, care trecea de multe ori c lare pe str zile Bac ului sau pe poligonul de instruc ie. Când trecea prin Bac u, târgove ii se uitau mira i, al ii priveau cu ochi r i i comentau neprietenos apari ia ei, dar dânsa nici nu se sinchisea de bârfele lor i trecea mai departe. De câteva ori am z rit-o i noi pe poligon, când mergeam s culegem gloan e i ea trecea de la pas la trap i la galop de-i fluturau pletele blonde în vânt.

Ce-a f cut, ce-a dres, Colonelul a reu it strâng bani de la Prim rie, de la negustorii boga i i de la al i oameni, i a ridicat un monument de toat frumuse ea, cu un ro ior pe cal în plin galop, cu suli a îndreptat spre du man. Monumentul trebuia inaugurat, spre cinstea eroilor Regimentului din Primul zboi Mondial i, fiind o personalitate cunoscut în toat ara, a apelat la M.S. Regele

MS Regele Carol II

Carol al II-lea s participe la dezvelirea acestuia.

La auzul ve tii c Regele urma s viziteze Bac ul, tot târgul s-a mobilizat. În cele 3 zile cât au durat preg tirile nu am mai dat pe la coal , urm ream solda ii care c rau mobil de la casa unui mare boier care locuia acolo unde, pe timpul comuni tilor, a fost Centrofarmul. Într-una din zile au dus i dou oglinzi mari, despre care se spunea c erau vene iene. Toate au fost transportate la Cercul Militar de lâng coala noastr , unde avea s fie primit MS Regele Carol II. La Regiment se f ceau tot timpul repeti ii ca totul s ias perfect.

A sosit i ziua dezvelirii Monumentului.

M.S. Regele Carol II a sosit cu trenul regal în Gara Bac u, unde oficialit ile i-au f cut o primire demn de a a oaspete, iar noi, copiii, am mers pe câmpul de instruc ie, pentru c auzisem c ASR Principele Nicolae urma s soseasc cu avionul personal.

Am auzit un avion apropiindu-se. Apoi a aterizat i din carlinga unui avion de vân toare SET 18, a coborât ASR Principele Nicolae, un om sl bu , îmbr cat în haine de piele de aviator, cu casca respectiv . Când ne-am apropiat de avion ne-a f cut cu mâna i noi, z ci i de eveniment, nu am fost în stare s reac ion m, a a de mare ne era emoia. Avionul a fost luat în primire de mecanicii, care erau veni i deja, iar un automobil tip sport îl a tepta i l-a dus în ora , la Cercul Militar.

Festivitatea de dezvelire a Monumentului urma s aib loc în aceea i zi, dup amiaz , la sediul Regimentului, unde Tata ob inuse o invita ie pentru toat familia. Mama a avut grij s ne spele, pentru c eram plini de praf de pe poligon, ne-a îmbr cat în haine curate i la orele 15,30 am pornit spre Regiment, pentru c la orele 16 urma s înceap festivitatea. Am ajuns la unitate, împreun cu o mul ime de invita i, autorit i locale, oameni cu stare, iar noi eram printre cei mai mode ti i ne sim eam foarte stingheri. Am mers la

tribuna unde fusesem repartiza i, ocupat de subofi eri cu familiile lor, de la toate unit ile din garnizoan - personalit ile oficiale cu ofi erii i familiile lor se aflau la alt tribun , mult mai mare, unde o parte special era rezervat pentru M.S. Regele Carol II i pentru ASR Principele Nicolae i suita lor.

Pe terenul de instruc ie al Regimentului era aliniat un escadron de onoare, c lare, cu tile, s biile i l ncile perfect lustruite i cu caii es la i, cu coamele împletite, iar pe crup cu desen f cut cu tesla, dând aceea i impresie ca i gazonul de pe un stadion. Caii mai nechezau din când în când i trop iau din copite. În cele din urm , s-a produs agita ie, a sosit ma ina cu MS Regele Carol II i ASR Principele Nicolae, au trecut în revist Escadronul de onoare i, la salutul regelui „Bun ziua osta i”, osta ii au r spuns cu un puternic „S tr i Majestate”. Apoi MS Regele Carol II a luat loc pe o mic platform i au urmat discursurile oficiale din partea Prefectului, Primarului i a Comandantului Regimentului, care a prezentat un scurt istoric, men ionând luptele la care a luat parte i aducând un omagiu eroilor. A urmat dezvelirea Monumentului. În timpul trecerii în revist , Fanfara Regimentului 27 Infanterie a dat onorul, apoi s-a intonat Imnul Regal Român.

Partea oficial fiind încheiat , au urmat demonstra iile militare din partea Escadronului, care au produs o puternic impresie celor prezen i, iar noi, fiind foarte aproape de MS Regele Carol II, am putut observa bucuria de pe fa a lui i mul umirea când discuta cu Colonelul Comandant.

MS Regele Carol II era îmbr cat cu pelerina alb a Ordinului Mihai Viteazu, iar când se mi ca îi vedeam numeroasele decora ii i ordine; pe cap avea celebra basc a vân torilor de munte i musta a îi ie ea în eviden .

ASR Principele Nicolae p rea mai retras, nu am observat s fi discutat cu fratele lui, MS

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Regele Carol II. S-a terminat ceremonia i MS Regele Carol II s-a retras în ova iile puternice ale asisten ei i militarilor prezen i. Cred c s-a dus la Gar , iar ASR Principele NICOLAE sa dus la avion pentru c peste câteva minute am auzit zgomotul motorului i apoi am v zut avionul urcând i luând direc ia Bucure ti.

Odat cu plecarea MS Regele Carol II, ora ul a revenit la via a obi nuit .

Bac ul un ora mic i cochet, cu casele înconjurate de gr dini cu mul i pomi fructiferi, cu legume, vii i flori, cu aproximativ 17.000 de locuitori.

Avea o strad principal în centru, unde se afla Palatul Administrativ în care era Prefectura, în apropiere era cl direa Prim riei, cu Uzina electric în spate, care aproviziona ora ul cu curent continuu de 110 V i unde Tata î i înc rca acumulatorii de la aparatul de radio construit de el.

Or enii î i vedeau de munca lor, b rba ii mergeau la serviciu, iar femeile st teau acas , se ocupau de gospod rie, de cre terea i educa ia copiilor, pentru c so ii câ tigau destul ca s i poat sus ine familia. Era ora ul celor care diminea a erau trezi i de sirena Fabricii „Letea”. Dup care râuri de oameni începeau se reverse spre locurile lor de munc , iar str zile se umpleau de copii care se îndreptau spre colile lor primare sau spre cele dou licee, de fete i de b ie i, sau spre coala de Meserii de pe malul Bistri ei.

Bac ul era ora ul oamenilor care de 1 Mai ie eau cu familia la iarb verde, unde erau sco i i solda ii din Garnizoan cu efii lor i unde fiecare servea ce a adus de acas .

Era ora ul în care aproape to i locuitorii aglomerau centrul de 10 Mai, când avea loc

o parad uria - pentru c Bac ul avea o Garnizoan foarte mare - care dura câteva ore.

Era ora ul unde, în timpul marilor inunda ii pricinuite de rev rsarea Bistri ei, când mahalalele de pe malul ei se umpleau cu ap - în special strada Lecca, unde locuia majoritatea elevilor cu situa ie material precar , micii meseria i, b ie ii de pr lie, muncitorii manuali, pe când cei boga i ocupau case i vile în centrul ora ului - locuitorii din vecitate s reau în ajutorul sinistra ilor asista i de militarii din Garnizoan .

Era ora ul lui George Bacovia, poetul simbolist, i a lui Nicu Enea, pictorul regal, al Ateneului unde vedeam filme i chiar pe T nase, ora ul unde plutele venite pe Bistri a ajungeau la Fabrica „Letea”, ora ul în care mor ii erau purta i prin centru, de multe ori înso i de fanfara militar .

Era ora ul în care, în ajunul Anului Nou, se adunau în fa a Prefecturii ur torii, ursarii, cei cu capra, Irozii, cei cu plugu orul, pentru a primi autoriza ia de a putea ura i juca, i unde mergeam acolo diminea a ca s asist la spectacolul dat de fiecare trup , pentru a primi aprobarea. Noi, copiii, nu aveam probleme, pentru c ne duceam cu uratul pe la vecinii no tri.

Bac ul era ora ul în care Tomozei umbla cu flori pe strad , iar copiii f ceau haz i el se sup ra foc.

Era ora ul cu mireasa îmbr cat în alb care- i c uta mirele pe strad .

Era ora ul cu cofet riile „Ionescu” i „Gheorghiu”, pline de clien i „bine” i cu cârciumile pline de proletari.

Acesta a fost Bac ul copil riei mele, oraul în care fiecare putea tr i dup posibilit ile lui i unde am avut o copil rie fericit !

49

Mihai HORGA

RONDELUL CASTANULUI Castanul înc rcat de flori Aprinse-n faste candelabre Efluvii suave de ambre Împr tie discret în zori Privind, m n lesc fiori (Precum de-ai maurei Alhambre) Castanul înc rcat de flori Aprinse-n faste candelabre Iar toamna-n ruginii culori Deschide tecile ghimpate Ce nasc castane sidefate i-mi d ruie scumpe comori Castanul înc rcat de flori...

ROMAN - CETATEAMU ATIN ROMAN - multisecular tr ie ti spectacular Vechi ora voievodal Cu parfum patriarhal Cu veche Episcopie Mu atin ctitorie!

Recitind istoria cinstim memoria Bravilor înainta i Ei au f cut primii pa i Au pus piatr peste piatr i-au zidit Moldovei vatr !

ROMAN - CETATEANOU Straj pe Siret stai, dav Cu nume de Smirodav Veche cetate moldav ! tefan, sfântul domnitor Nu te-a ridicat u or Pe nisipul mi tor Pe o plas de nuiele i-a pus zidurile grele Multe taine ascund ele...

Ion Andreescu - Drum de ar

cu alte cet i nu sameni i nu poate spune nimeni nu „nasc” la Roman oameni!

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Elena BUIC~ (Canada)

Anul VII, nr. 5(69)/2016

#nsemn[ri

Vorbind despre diversitate 21 Mai - Ziua Mondial a Diversit ii Culturale Pentru Dialog i Dezvlotare unic i, tocmai de aceea, lumea este de mii de ori mai frumoas . Diversitatea înseamn unicitate i multiplicitate, parte i întreg, echilibru i spirit de independen , înseamn i capacitatea de a tr i în armonie cu ceilal i. Ea este principalul resort al dezvolt rii durabile a comunit ilor, popoarelor i na iunilor.

Multiculturalitatea înseamn bucuria de a tr i înconjurat de un tumult de idei, concepte, credin e i personalit i ivite din medii culturale cu totul i cu totul diferite. A adar, pentru aceast categorie de oameni, diversitatea este principalul resort al dezvolt rii durabile a comunit ilor, popoarelor i na iunilor, e în beneficiu tuturor. Existen a este una singur . Ea se exprim în milioane de forme, îns spiritul care este exprimat este acela i. Este o singur divinitate, cu o varietate infinit de creaturi. i dac cei mai mul i oameni cred astfel, pe de alt parte, sunt al ii, precum islami tii, care nu accept diversitatea. Astfel a ap rut intoleran a i teroarea. R cinile conflictelor pe plan mondial determinate de terorismul oriental, îl constituie factorul ideologic-religios. Religia a devenit pentru islami ti ele-

Andreescu - Femeie în p dure

Universul în care ne desf ur m via a ast zi a devenit atât de complex, încât ne d senza ia paradoxal de strâmtoreal . Lumea de azi a c tat o structur mult schimbat fa de ceea ce am tiut noi pân nu demult în raport cu capacitatea de a descoperi în jurul nostru miraculoasa bog ie creat de diversitate.

Nout ile dau n val peste noi, se adun , se împletesc, se es, se diversific , s-au nuan at pân la infinit dup ni te reguli care nou ne scap i de la un timp constat m c ne afl m în fa a unor realit i care de multe ori ne pot intriga, mira, revolta sau speria chiar. Diversitatea i-a întins larg aripile peste tot în lume i dac ne uit m bine i în interiorul nostru.

Dintotdeauna s-au comentat diferen ele care ne stau sub ochi în tot atâtea feluri, f num r i s-a scurs mult cerneal descriindo sau f când recomand ri, dar ast zi se vorbe te din ce în ce mai mult i cu al i termeni despre diversitate. Pe plan mondial se vorbe te mai ales de o diversitate cultural , despre o multiculturalitate ca de un imperativ etic impus de respectarea demnit ii persoanei umane, ca despre o valoare a comunit ii interna ionale. În acest imperiu al diversit ii, rerile apar diametral opuse. În timp ce o parte a omenirii prosl ve te diversitatea, o alt parte o calc în picioare cu consecin e devastatoare în mas pe plan mondial.

Oamenii cu sufletul curat i bun - i nu pu ini la num r - cred c frumuse ea vie ii const în diversitatea ei, c aceasta este o caracteristic definitorie a umanit ii, deoarece ea creeaz o lume variat care m re te num rul op iunilor i îmbog te capacit ile i valorile umane. Diversitatea este esena multiculturalit ii, ea ne prezint diferenele dintre culturi i totodat frumuse ea de a le g si împreun .

A fi divers înseamn a fi altfel, c ci bunul Dumnezeu ne-a creat pe fiecare ca pe o fiin

mentul vital pe care î i cl desc ac iunile i ast zi asist m la extinderea fenomenului terorismului religios.

Terorismul islamic i-a propus s aduc islamul la conducerea planetei, deoarece numai aceast religie, cred ei, este cea adev rat i important , numai ea are o misiune mesianic . El vizeaz lumea întreag , dar mai ales civiliza ia occidental , în special cea european i configura ia ei actual de influen american .

Problema terorismului este discutat actualmente la nivel înalt în cele mai cunoscute organiza ii interna ionale în care se propun noi abord ri, concep ii, c i i solu ii de combatere a acestui flagel.

Din aceste preocup ri face parte i stabilirea zilei de 21 mai ca „Zi Mondial a Diversit ii Culturale pentru Dialog i Dezvoltare”. Aceasta este o s rb toare mai recent , impus de evenimentele din 11 septembrie 2001, în cadrul celei de-a 31-a Sesiuni a Conferin ei Generale UNESCO din noiembrie 2001. La aceast dat , cele 185 de state membre au adoptat în unanimitate „Declara ia Universal asupra Diversit ii Culturale”, act fondator al unei noi etici promovate la începutul secolului XXI. În anul urm tor, 2002, în ziua de 20 decembrie, Adunarea General ONU a decis proclamarea zilei de 21 mai drept „Ziua Mondial a Diversit ii Culturale pentru Dialog i Dezvoltare”. În aceast zi, Biserica Ortodox pr znuie te Sfin ii Împ ra i Constantin i mama sa, Elena. Prin Edictul de la Milano (313) semnat de împ ratul Constantin cel Mare, cre tinismul a ajuns s fie recunoscut de stat.

Aceast Sfânta zi, sub semnul Crucii de care este legat i numele Sfintei împ tese Elena, sper m c va fi ocrotitoare cre tinismului i va ajuta s biruie în elegerea i acceptarea conceptului c diversitatea este indispensabil pentru pace i securitate la nivel local, na ional i interna ional.

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Nicolae MAROGA ENCEANU

lie într-un ocean de patimi Înc mai simt iubirea-n priviri seme e Când v ile din inimi n-au astâmp r d c semenii mei merg t cu i, îngrijora i De b lia într-un ocean de patimi sfârteca i De-abia respir prin marile nedrept i dinamitate Unde robia n scoce te pr zi clocotitoare s -mi lumineze via a cu fl ri curate Când mul i sunt plini de spaim prin explozii Nepotolita sete de r zbunare este-n toi am rui Nu-mi vine s deschid pleoapa spre chin i dezastru chinuie galopul puterilor ce smulg vie i nevinovate Nu tiu de ce nu ocrotesc spre ve nicie mântul, via a Peste tot se-ntrec în certuri i b i, fulger moartea Se-nvârt cu du nie când furtunile bântuiesc.

Tr iesc printre du nii i huiduieli dejdea se chinuie prin atâtea temni e Oftez de aceast via sugrumat , amar ; Pe turle de biserici cânt cucuveaua Cu gr bire sf râmat de-atâtea patimi Prin nori se-ascunde un cumplit semnal E frig, lupii url prin hran p lit Pe ramuri uscate simt împotrivirea Prin haosul verde cu trecere-n pustiuri; Aproape c nu mai cred în izbânzi Când ipete se-aud în casele s race!

De unde aceast pedeaps cu drept ceresc?

Gândindu-m la cuget cu lun îngrozit Ce-n spa iu terestru mai sufer inima mea.

Drumurile vie ii plutesc cu zâmbiri trec toare De-abia miros o floare prin bel ug de prim veri

Protest f

sprijin

Unde e ti, tu, minte în eleapt Unit -n dragoste de ar i fr ie scoal -te în inima mea bolnav nu mai fiu zdrobit prin tiranie Hulit tr iesc iadul ce s-adun Când slava str mo ilor vesti i mâne într-o robie subjugat Cu o libertate str puns de furtun Protestul f sprijin este nul

Ion Andreescu - Strad din Barbizon

Zadarnic dorin de prim var

Caut s g sesc o zi bun , fericit i u oar .

-le Doamne, -le ascultare f întristare Prin fl ri din arme l sând inutul sângerând Îngrozit de focul ce arde-n pieptu-mi sfâ iat...!

Lumea ofteaz mereu s se urasc Unii plâng, al ii au putere Ce jale v cuprinde pe sterpele câmpii?

Nici soarele nu-i dulce spre asfin it Sub osândirea soartei de tot a i înnegrit! În lini tea nop ii, sigur r mân l crimând...

boiul omenirii Nu am unde s -mi ascund gândurile bune Mereu trist în zorile dimine ilor împro cate-n fumuri mân martor acestui t boi al omenirii zdruncinate O sugrumare cu înv lm eli scocite de puterile ciudate Of, zguduie-n suflete nevinovate lini tea dorit aib ve nice ecouri din bun st rile terestre Doamne, ce se întâmpl ?

Nici culorile pielii nu se înfr esc Simt c avu ia marginalizeaz miile de vie i s race Doar boga ii au fericire în castele i conace De ce nu-mi d ruiesc acel zâmbet al iubirii?

Chipul meu este l sat încins de-nfrigurare Drept c du nia se-n ir în spa ii explozive Privesc stafia p durii verdea -i sufocat Prin cr tura între continente zace durerea-n stratul vremii Cu-n tr snet lung prin fum de cremator Aerul de pucioase nu are împliniri ce se topesc neîmp cate Doresc alt botez, alt sc ld toare -mi reînvie speran a, dragostei Fericit s caut puritatea c-un vals spre magica lumin suferin i lacrimi tr iesc într-o zon bun ...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52 Petre GIGEA-GORUN

Anul VII, nr. 5(69)/2016

A m i n t i ri

Prizonierul ungur de ani, e c torit, so ia n scuse un b iat care avea acum ase luni i c mai are un frate i o sor . Era speriat i disperat în acela i timp, pentru c nu tia ce îl a teapt .

Dup ce am terminat interogatoriul, ajutat de un soldat care tia ungure te, soldatul ungur a fost legat cu mâinile la spate, cu un cap t de frânghie i i-am f cut semn ias afar .

Am luat cu mine un soldat pe care îl chema Ion Cojocaru din I alni a, un b iat frumos, iste i curajos, oltean, de-al meu.

Prizonierul mergea înainte iar eu cu soldatul Cojocaru, cu armele înc rcate în spatele s u. Acesta, se uita din când în când întorcându-se c tre noi, cu lacrimi, c zând, pe amândoi obrajii. Era speriat i resemnat.

A b nuit c merge la moarte.

Soldatul Cojocaru, citindu-mi gândurile, îmi spune: - Dom’ Sublocotenent! Dac l-am face sc pat?! E tat de copil, are p rin i i fra i.

De ce s ne înc rc m sufletul cu el? a gândisem i eu. Nu era lupt dreap. Noi cu arme, el cu mâinile legate... Dar, ordinal Comandantului de regiment, era ordin...

- a m-am gândit i eu soldat... Dar ce facem cu ordinal?! Cum raport m noi executarea?!

- Simplu, a r spuns iste ul oltean. Tragem câteva focuri în aer i el o ia la fug ...

Se duce cu Dumnezeu...

Andreescu - Ulcica cu flori de câmp

Unul dintre prietenii mei, Jean Costescu, era un inginer capabil care lucra la Institutul de Proiectare al Jude ului Dolj. Îmi era prieten dar i vecin de apartament pe aceea i scar a blocului de locuin e, de pe Calea Bucure ti din Craiova. Într-o var , împreun cu el, Mircea Popa, pe atunci director al B ncii Na ionale de la Craiova, i doctorul Iustin Mih escu, directorul spitalului regional Craiova, am f cut un concediu de 10 zile în Mun ii F ra . Fiecare avea rani a în spinare... Eram tineri, iar eu eram cel mai tân r dintre ei.

Urcam mun i i coboram v i, str team duri i podi uri, admiram priveli ti i ape repezi de munte. Ne sim eam bine.

Mergeam uneori în ir indian, pe creste de mun i, supraveghindu-ne i ajutându-ne.

Deseori, discutam în urcu ul muntelui cu Jean, întâmpl ri din r zboi. El f cuse r zboiul în R rit i în Apus, fiind cel mai mare dintre noi. Odat , l-am întrebat dac în timpul r zboiului a împu cat sau nu vreun „inamic”.

- „Drag Petric , nu tiu dac am împu cat sau nu pe cineva. Eu, fiind comandant de companie, ca sublocotenent în rezerv , am fost cu osta ii în multe lupte, unde s-au tras mii de cartu e. Au fost mor i i r ni i. Dar ca s spun c eu am împu cat pe cineva, nu tiu”.

Dup o pauz , a continuat.

- S vezi… Am fost într-o asemenea situa ie… Dup 23 august, am întors armele împotriva nem ilor... Am participat la eliberarea Transilvaniei i am ajuns în Ungaria. Aci, în urma unor lupte, compania mea a luat un prizonier ungur care lupta al turi de armata german . Era tân r, avea 24 de ani dup cum am aflat.

- Am întrebat la comandament cum proced m cu el. Colonelul, dup ce m-a ascultat mi-a comunicat la telefon: „Domnule sublocotenent, îl interoga i, vede i ce pute i afla de la el, apoi s fie împu cat. Un prizonier ne creeaz probleme, s fie p zit, s fie hr nit, s fie cazat. Nu avem timp. Mâine în zori este un atac important la care trebuie participa i i voi... Ai în eles?!”. i mi-a închis telefonul.

Eram în grea situa ie cu con tiin a mea.

Se apropia seara.

Din discu ia cu tân rul soldat ungur nam aflat prea multe dar aflasem c are 24

- M’da! Am zis i eu, în timp ce ne apropiam de o lizier a unei mici planta ii de pomi.

Când am ajuns la lizier , am spus: „Stai!”. Prizonierul s-a oprit i s-a întors tre noi. Lacrimile curgeau iroaie pe obraji.

Ion l-a dezlegat la mâini. Prizonierul ungur, cu ochii, cerea îndurare ...A c zut în genunchi. S-a închinat de câteva ori, a teptând în plânset, moartea. Dar moartea nu venea.

Ion a scos din tolb , o jum tate de pâine pe care o purta cu el i i-a întins-o zicând: „Na! S ai de mâncare”. Prizonierul ungur a luat-o tremurând ne tiind ce s fac .

A f cut totu i un gest. I-a luat mâna soldatului român i a pupat-o.

Ion l-a încurajat, ajutându-l s se ridice în picioare. I-a zis cu glas blajin: „Nu trebuie. Eu nu sunt pop . Hai, du-te! Du-te cu Dumnezeu!”.

Prizonierul pare c a în eles... S-a ridicat i întorcându-se a plecat c tre p dure, la început, încet, apoi din ce în ce mai repede.

Nu s-a uitat înapoi de fric . Apoi a disrut în liziera cu arbori.

Ion a tras în aer dou cartu e iar eu cu pistolul înc dou cartu e... Toate în aer...

Prizonierul ungur era acum departe.

Ion î i puse pu ca la um r, î i ridic boneta i tergându-se pe cap de sudoare cu mâna, mi se adreseaz , parc mul umit: - O f cur m i pe asta, dom’ Sublocotenent. Am zâmbit i eu.

- O f cur m, m Ioane!

Ne-am uitat unul la altul, în elegândune din ochi: „nu spunem la nimeni!”. Întâmplarea de via a lui Jean Costescu m-a impresionat. Sunt sigur c a a a fi f cut i eu. Cum s iei via a unui om neajutorat?! În linia întâi e altfel, dar a a...

Totu i îmi pun întreb ri: Nu tiu dac prizonierul ungur care ar avea acum 80 de ani, mai tr ie te sau nu. Cum va fi apreciat el, ro-mânii ca na ie? Dar copiii lui? Dar nepo ii lui, dac to i ace tia cunosc cum s-a comportat sublocotenentul Costescu i soldatul Ion Cojocaru?! Or avea dragoste fa de neamul românesc?! M întreb, pe bun dreptate. i n-am înc un r spuns clar.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

53

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior Marian Petrean adormise, respirând profund, întors cu fa a la perete i spatele c tre u . Nimeni nu ar fi crezut c doar în urm cu câteva minute f cuse acea interven ie nea teptat , în sufragerie. De altfel, Cristian nu era prea surprins. Nu numai o dat , la ei în cas , în timp ce vorbea cu mam -sa i crezând c tat l s u doarme, se trezeau cu el în u , continuând discu ia, ca i cum ar fi fost prezent chiar de la început. Marian Petrean avea un sim ciudat al auzului, nu numai foarte fin, dar prezent i în somn, ceea ce era foarte curios. Uneori le povestea cum c tase aceast calitate în timpul armatei, când, fiind sentinel în post, a început s „doarm -auzind” dup cum spunea el, lucru care i-a fost de folos de câteva ori. Una dintre cele mai povestite situa ii a fost aceea când însu i comandantul g rzii, un locotenent-colonel, a f cut o inspec ie neanun at , c utând s vad dac santinelele dorm, a a cum se dusese vorba printre ofi eri. i cu siguran l-ar fi prins pe Marian Petrean în flagrant delict, dac nu ar fi sc pat o tabacher pe jos când se apropia.

- Stai, c trag! Cine-i acolo? a s rit ca ars Marian Petrean sc pând astfel basma curat .

Dar anii un trecut, boala avansase i Cristian nu mai era sigur cât poate conta pe acel sim , totu i, cu speran e înnoite, se apropie de pat i începu s -i vorbeasc .

- Tat , nu tiu dac m auzi, aveam atât de multe s i spun, s ne spunem, dar... timpul e prea scurt, timpul nostru s-a terminat! A fi vrut s fie altfel, cu totul i cu totul altfel via a noastr . Din p cate este prea târziu. Ce pot s mai fac? Poate doar s continui drumul pe care l-ai început, care... i tu l-ai mo tenit de la ai t i, iar acum e rândul meu s merg mai departe, s -l fac mai drept i mai bun. Am fost în urm cu câ iva ani la ar , am urcat pe deal dis-de-diminea , la r ritul soarelui, i am asistat la un eveniment banal, îns în acela i timp plin de emo ii pentru mine... de teptarea satului. Am sim it nu numai c f ceam parte din acel amalgam de energii i materie, cât i faptul c totul face parte din mine. Eu i satul formam un întreg.

Acolo sunt r cinile mele... i ale tale, avem multe lucruri în comun i vom fi lega i unul de cel lalt, întotdeauna.

Cristian p str o t cere înc rcat de cuvinte nespuse, apoi, resemnat, continu : - Tat ... mâine trebuie s plec, te las s dormi, am s merg s -mi fac bagajele. Îndreptându-se spre u , auzi un fo net în spatele s u i întoarse capul, Marian Petrean se r sucea pe partea cealalt , cu fa a spre el i, f s deschid ochii, spuse pe un tot grav: - Cristi, mai stai câteva zile... c ... eu... voi pleca!

Apoi, ca i cum nimic nu s-ar fi întâmplat, continu s respire adânc i se mi u or doar pentru a- i g si o pozi ie mai confortabil .

Nu dup mult timp, respira ia sa profund se transform într-un u or sfor it care nu l sa niciun dubiu. Adormise.

Cristian Petrean se întreb dac i s-a p rut, ori a auzit bine.

murindu-se c nu visase, ie i din camer , unde avu alt surpriz .

Mama sa nu era departe de u a dormitorului, c utând parc ceva, dar cu siguran ascultase discu ia dintre tat i fiu.

- Parc ziceai c te culci? o aborda Cristian într-un mod f ocoli uri, ce suna mai multa repro .

- Parc ziceai c i faci bagajele, r spunse Ana Petrean, contraatacând.

- Nu le mai fac, am decis s amân plecarea.

Dup câteva zile, în care Marian Petrean continu s doarm , refuzând s coboare din pat ori s m nânce, sfâr i prin a- i da duhul, nu înainte de a privi o ultim dat so ia i fiul. O und de fric , de disperare, dar i de hot râre se citi în ochii s i. Ana avusese grij s aprind o lumânare. Când o z ri, Marian Petrean avu o sclipire în priviri. O respira ie adânc , precum o u urare, fu ultimul s u semn de via .

Toate preg tirile fiind deja f cute cu mult timp înainte de c tre prev toarea lui so ie, înmormântarea decurse rapid, simplu, dar solemn, a a cum trebuie s fie orice înmormântare. Neamurile sosir ezitare, to i cei apropia i au fost prezen i. Din respect pentru momentul trist, nimeni nu deschise vreun subiect spinos, care, uneori, exist în interiorul familiilor în asemenea ocazii, mai ales când este vorba despre mo tenire. V ru-s u Obretin nu pomeni nimic despre mânt i nici m car Sanda, so ia sa, spre mirarea tuturor, nu a f cut nicio remarc deplasat .

Ziua plec rii amânate a lui Cristian sosi. În taxi, în drumul spre aeroport, o lini te stânjenitoare se strecurase între mam i fiu.

- Înainte s pleci, am s i spun ceva ce m fr mânt de câteva zile i nu pot s m mai ab in, sparse Ana t cerea.

- Te ascult, mam .

- tii... În ziua când am spus c plec dup lapte, iar tu ai r mas cu taic -tu în sufragerie...

- Da... mi-aduc aminte.

- Ei bine... nu am plecat. Am r mas în hol i am ascultat ce vorbea i, mai bine zis ce tu îi povesteai, pentru c , Marian s racul, nu spunea nimic, am mai tras cu urechea i la alte discu ii ale voastre.

- Ei i ?

- Nu tiu cum s spun... te ascultam de fiecare dat i m întrebam cum po i s inventezi în a a hal. P i ce, eu nu tiu adev rul? ridic tonul Ana. Nu tiu eu cum v-a i întors din acea vacan de la Soveja, el trântind i bu ind, spunând c e ti obraznic i c nu mai merge niciodat cu tine în concediu? Tu plângeai pentru c te b tuse de mai multe ori, „Am s -i rup urechile!” striga ca un apucat. Era un pachet de nervi. Apoi, a venit plimbarea voastr în Ci migiu, eram sigur c se va termina prost, cu vreo alt ceart , ca de obicei între voi doi. Mi-a povestit un pic câte ceva din ce a i discutat. Mi-a vorbit despre „amintirile” tale despre el... sublinie Ana, cu ironie.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Numai pove ti de adormit copiii. El n-a fost cu tine niciodat la pescuit, nu te plimba prin parcuri când erai mic, nu î i vorbea cum fac rin ii normali. Când erai fl u, i-a interzis aduci fete în cas , c la el nu e bordel, zicea; nici nu vroia s aud de prietenele tale, pe scurt, nu te-a înv at nimic. Tata, când mai tr ia, te plimba prin parcuri i prin centrul ora ului, pe unde avea de mers; el te ducea la leag ne ori cu vapora ul pe lacul Her str u.

Lui taic -tu nu i-ai fost drag niciodat , ar fi vrut s aib o fat , iar de când erai mic te-a zut ca pe o amenin are. I se p rea c ai s i iei locul i avea o pl cere infernal s te pedepseasc ori de câte ori avea ocazia.

Când eram mai ti-neri, tu aveai numai doar vreo doi ani ori, ne-am certat i el mi-a dat o palm . Tu ai s rit s m aperi, i cum îi ajungeai numai pân la genunchi ai început dai cu mânu ele în picioarele lui. Te-a luat de mâini i te-a azvârlit în pat. Era vân t de furie, n-a acceptat nicio-dat s -i conte ti autoritatea sub nici o form . Ne-am certat u de tot atunci. Iar acum? Ce ai încercat s faci? Nu în eleg...

Cristian Petrean ascult privind pe fereastr aceast în iruire de amintiri dureroase, toate momente grave i r scolitoare, dar nu se gr bi s r spund . Pe fa a sa nu se putea citi dac era trist, sup rat ori închis în gândurile sale dup cele spuse de mama sa. Într-un sfâr it concluzion : - Tot ce spui tu... eu am l sat în urm , am trecut peste aceste conflicte i am iertat totul.

Era singura modalitate de a m libera de o povar ce-mi ap sa pe suflet de ani de zile, ce-mi am ra via a. Am suferit mult ca oricine care simte c nu este iubit. Ce-am încercat s fac? S -i povestesc cum a fi vrut s fie rela ia dintre noi doi. Dintre tat i fiu. Cred c a în eles, chiar dac uneori, datorit bolii, era total absent. Sunt bucuros c am putut o fac, m-am liberat de o mare suferin .

Dup vizita la medic, când nu a putut r spunde la cele mai elementare întreb ri, cum ar fi adresa personal i propria dat de na tere, a realizat c nu se mai poate vindeca i a îneles c boala se agraveaz i cale de vindecare nu este. Atunci s-a hot rât s i gr beassfâr itul. A dorit aceasta, a fost hot rârea sa, a avut puterea s o fac i mi-a cerut s mân cu el pân în ultima clip . Îl iubesc! E tat l meu! A fost i va r mâne tat l meu!

Taxiul ajunse la aeroport, au coborât bagajele, apoi i-au luat r mas bun. În afar de ur rile obi nuite nu mai era nimic de spus.

Ana Petrean î i urm ri fiul pân îl pierdu din priviri, oft i opti gânditoare, doar pentru ea: „Are dreptate. Iubirea înfrânge ura. Nu mai este un copil, a crescut b iatul meu.”

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Nicolae M~TCA{

Zadarnic scocior sc prin flora lumii Cu ce l-ai supus i i-ai scos to i sticle ii? Încerc s i prind portretul în mi care: Un octoih pe-un corp ca de vioar , Cu pa i agili, în salt de c prioar .

Un fir de busuioc la cing toare.

Pe gene- i ard cristale de pomoar .

Obrajii-nvol i - bujori ce râd în soare. În ochi str luce-azurul de cicoare.

Vii clematite pletele- i coboar .

Un leu îmblânzit sunt, c -i cu , aren , Dresor iscusit - tu,-n iatac sau pe scen , Dispus, eu, s -ndur cic leli i capricii, Dar tu - s cobori nota forte a pricii. la seama: alama de- i trece prin bungl , Din vene-mi irupe-atavismul din jungl .

Dar semnul ce- i d str luciri de carate Finalul, trist. A exaltare nu mi-i.

Portretul, palid, parc suflet n-are, Cum, f vlag , chipu-arid al humii Cu chipul t u nu are-asem nare.

Zadarnic scocior sc prin flora lumii: Nu s-a n scut în lume-a a o floare.

Dar nu uita: c-un gest nebun, zburatic Mu at, ml diu, inteligent mustang, Goneam vârtej în fruntea hergheliei.

Pe jugular , strâns, la ul frânghiei Mi-a r stignit, hain, grumazu-n treang.

Cowboy seme din spi a hidalghiei, Te-ai ag at de crup -mi viu rotang, Cu un s rut în coam ca alang M-ai introdus în arta c riei.

Când cerc s i captez arcuirea de coapse Ca susurul apei în mun i dolomita, În salt de gazel -tresar - Sulamita Pe-o clip m fur -n vârtej de sinapse.

Julieta îmi scap viu, p timit , În vis când m aflu pornit pe pricoapse.

Sub pomi de ispit roiesc carpocapse Asol, Virginie, Mona Lisa, Iudita.

Dar semnul ce- i d str luciri de carate În lumea gonind într-un car cu trei roate n-ai deraiat nici în vis de pe ine, e ti mai bogat ca dânsele, toate, Ca vremea ce pleac i cea care vine E-acela c tu - tu m ai doar pe mine.

Ascult , drag , timpii cum se-ntrec Captiv, docil, mai blând decât un miel, Cât nu-mi în epi orgoliul dolorific i cât în crezu-mi cándid nu m -n el, Eu pentru tine pot s m sacrific.

Dar nu uita: c-un gest nebun, zburatic, Îmi po i trezi latentul sim , atavic.

Ia seama: alama de- i trece prin bungl Nu-i nimeni în lume decât Dumnezeu, Ce-n marea Sa mil , cu darul blânde ii, tiú s împace în junglele vie ii Jiraf i tigru, gazel i leu. În timp, spune mitul, aezii, orbe ii, Aveau harul magic s -mbune un zmeu.

Un cerber hain care sunt i-am fost eu

Ascult , drag , orele cum trec Gr bite, ca o toan de l stuni, i vezi: mi-nspic holda de perciuni.

A-nnebunit oraculul toltec?

E pulsul Terrei azi pe cai nebuni.

Frecven a Schumann a c lcat pe bec.

Fac schimb de case polii, f cec, Iar soarele porne te înspre huni.

Ascult , drag , timpii cum se-ntrec, Gonind cadranul ceasului aztec.

Intr m în lumea nou de la zero.

Mereu aceia i, pururea hetero.

De-o fi s fim, iubito, i pe Marte, Totuna timpul nu ne va desparte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

55

Dino BUZZATI (Italia)

Arma secret[ Dino Buzzati (1906-1972) a fost jurnalist (la Corriere della Sera, unul dintre cele mai importante cotidiene din Italia), libretist, pictor, poet, dramaturg i prozator, considerat unul dintre marii scriitori italieni ai secolului XX. Celebritatea i se datoreaz , în special, romanului Il deserto dei Tartari („De ertul tarilor”), ap rut în 1940. În 1958 ob ine Premiul Strega, cel mai important premiu pentru proz din Italia, cu Sessanta racconti („ aizeci de povestiri”). În 1966, public alt culegere de proz scurt , intitulat Il colombre (e altri cinquanta racconti) - „Colombreul ( i alte cincizeci de povestiri)”, care cuprinde i texul de fa . Nu e prea greu de constatat (în aceast povestire) umorul, sarcasmul, deta area ironic fa de politicienii de vârf din lume, dar i afec iunea - e adev rat re inut pentru semenii îngrozi i de faptul c orice nenorocire ce se va ab tea peste capul lor va fi de fapt o regie în care ei nu vor fi niciodat b ga i în seam .

Al treilea mare r zboi, atât de intens temut, a avut exact durata prev zut de tehnicienii militari: mai pu in de dou zeci i patru de ore. Dar derularea conflictului a dezmin it toate profe iile. Printre altele, a l sat lucrurile exact ca înainte.

Atunci când s-a conturat conflictul pentru Terra de Wipping din Antartica, disputat între America i Rusia, se putea crede c ar fi unul dintre atâtea motive f însemn tate de polemic . Dar Terra de Whipping, întindere aproape neexplorat , aflat lâng un lan de piscuri, trebuia s ascund câteva comori tainice, tiute doar de Marile Servicii Secrete.

Pe nea teptate, se poate spune i spre consternarea popoarelor, duelul r zboiului rece î i asuma un ton sinistru i r spicat. De o parte i de alta se ineau discursuri, cu cât de vagi, pe atât de amenintoare. i se vorbea cu o insisten , de-a dreptul ingenu , despre arme noi i secrete, definite «de neconceput, incredibile, fabuloase», care în câteva ore ar fi constrâns inamicul la o capitulare total .

Având înc ecou aceste terifiante mesaje în sufletul oamenilor, ni fulger tor ultimatumul Moscovei, care cerea ca în termen de

Ion Andreescu -

dure de fagi

Prezentare [i traducere: Marin BUDIC~

patruzeci i opt de ore s se elibereze Terra de Whipping de avanposturile americane. Soma ia era atât de brutal i de precis , încât nu mai permitea s se mai spere la altceva. Washingtonul, a a cum se a tepta toat lumea, n-a r spuns. i în toate Statele Confedera iei se difuzar ordinele de adaptare a dispozitivelor de extrem urgen .

Atunci reap ru marea spaim pe care foarte mul i ani oamenii no mai tr iser de mult timp, acel sentiment al pierderii a tot ceea ce fusese via a lor. i lucrurile plictisitoare i mizere ale existen ei cotidiene: trezitul de diminea în pat, prima igaret , tramvaiul, vitrina iluminat , serviciul la fabric sau la birou, hoin reala, capriciile copilului, cinematograful cu vizion ri la mâna a patra, pantofii noi i elegan i, jocul la loterie, sâmb ta seara deveneau dintr-o dat simbolul fericirii umane - de i existaser dintotdeauna - fiindc se în elegea c peste pu in timp ar fi fost pierdute pentru totdeauna.

Fiecare, om de pe Terra, trecând peste limitele decen ei, se gânde te f încetare la el însu i i la ai lui, sperând s g seasc o cale de ie ire. Dar to i, de mul i ani, i-au zis i au jurat c un nou r zboi era imposibil, tocmai fiindc întreaga omenire i tot p mântul ar fi fost distruse. Nimeni, deci, nu era preocupat în mod serios s se salveze, i acele ordonan e ale autorit ilor, i anume s se îngrijeasc de locuri de refugiu, de rezerve de hran i alte asemenea au r mas pe hârtie. Cu atât mai mare a fost deci spaima în fa a apocalipsei amenin toare.

Noroc c - se poate vorbi de noroc - angoasa a tept rii a fost scurt . Ultimatumul rusesc n-a ajuns la scaden i mul i se ag au cu disperare de cele mai palide i ciudate ra ionamente cu speran a oarb de a supravie ui, îns un comunicat radio, repetat f întrerupere pe toate posturile, le înghe inimile. Se ordona alarma general de gradul al treilea (maxim ) pentru tot teritoriul Statelor Unite: rachete balistice cu înc rc turi nucleare capabile de distrugere i masacru au fost lansate de U.R.S.S. în num r nedeterminat i, în jur de dou ore, maxim, vor c dea asupra Confedera iei. În realitate, num rul nu era nedeterminat, fiindc sta iile de interceptare r spândite prin Arctica înregistrau, pe o distan de mii de kilometri, apropierea de proiectile i înregistrau intensitatea afluxului lor. Primul val, ca s zicem a a, avea nu mai pu in de treizeci

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de mii de rachete intercontinentale.

Imediat, la Centrul Superior Operativ a fost coborât maneta fatidic i, ca urmare, impulsurile electrice s-au propagat la toate bazele de lansare americane; de la care, cu un vuiet imens, se ridicau la cer zeci i zeci de mii de rachete, cu acelea i înc rc turi - se prezuma - pentru m celuri i masacre. Ele disp reau cu cozile lor de fl ri, nelini titoare i funeste, în tenebrele profunde ale nop ii. Pentru cei care erau în cuno tin de cauz a fost un moment de grandoare indicibil . Pleca i se pierdea în spa ii, poate pentru ultima dat , mândria omului: acele rachete dezl uite, duceau cu ele - li se p rea - toate micile i marile iluzii ale vie ii, dragostea, c minele lini tite, iubi ii care se întâlneau, visurile de bog ie i de glorie, tihna familiei, privara, în elepciunea, muzica, anii care trec în pace. Dar nu mai era timp de gândire. Privirile alergau nelini tite peste acele ceasurilor.

Peste pu in timp, peste un minut poate, peste o clip , oamenii ar fi devenit mai mult decât nimic.

Un urlet nesfâr it se ridica de pe p mânt. În cer, foarte sus, fulger o explozie, dup o secund , trei sute, apoi trei mii. Dup fiecare explozie, la reverbera ia fl rilor, se vedeau coborând, la fel ca picioarele albe de p ianjen, jeturi de vapori care se împleteau, formând o cupol nem surat ca de filigran.

Pân când urzeala aceea de fum deveni atât de deas , încât form un baldachin compact, care ascundea complet stelele.

Aceasta a fost pentru oameni un fel de r gaz, fiindc to i se a teptau la fl rile deflagra iei nucleare, la undele de oc, la combustia fulger toare, la nimicirea imediat . Faptul nu s-a întâmplat.

Apoi se v zu c acea prelat de cea alb , nemaifiind tulburat de explozii, cobora lent. i nimeni nu tia ce se va întâmpla. i se puteau gândi la consecin ele cele mai înfrico toare când ar fi ajuns se întind peste p mânt.

Aburul alb coborî, într-adev r, i un nor uniform se împr tie peste tot, p trunzând în case, în subterane, în refugii, în cel mai scurt timp. Încremeni i de groaz , oamenii, închi i în ascunzi urile cele mai inaccesibile, vedeau intrând balele albe ale gazului, care nu cuno teau obstacole. Unii începur s tu easc . Al ii, îngenunchia i, se rugau.

Sosise moartea.

Dar accesele de tuse încetar . Oamenii se uitau unii la al ii, în cere, neîncrez tori c mai existau. Nimic. Nici senza ia de sufocare, nici arsurile, nicio percep ie a r ului. fi gre it oamenii de tiin ru i calculele? S i fi pierdut gazul menirea, puterea lui demonic ?

Pân i în refugiul super-blindat de la Casa Alb a p truns aburul alb. Acolo, jos, to i î i puseser m tile anti-gaz, dar aburul p trundea chiar prin m ti, efluvii de aburi se înfiltrau prin ele. Fiecare îl sim ea pe obraz ca pe o dezmierdare.

Pe nea teptate, cu un gest viril, pre edintele Statelor Unite î i smulse masca i zgâl âi un um r al secretarului de stat, care edea lâng el, ca s fac la fel. Cu toate c îi repugna, secretarul de Stat ascult . To i cei prezen i îl imitar . Refugiul era acum plin ochi de fum. Totu i, nimeni nu murise.

«Ei, bine», zise pre edintele Statelor Unite, «ce nu reu esc s în eleg e de ce ne-a luat atâta timp ca s deschidem ochii!» «Într-adev r, e incredibil», zise secretarul de stat.

«Dictatura proletariatului!» arunc peremptoriu pre edintele.

«Dar nu exist alt remediu posibil! E prea evident!»

Secretarul de stat se b tu cu pumnul pe frunte.

«Ce imbecili am fost!», f cându-se ecoul tuturor func ionarilor prezen i.

«Dar ce este cu g gia asta de afar ?», întreb pre edintele.

«E mul imea», îl inform unul dintre secretari. «Sunt cel pu in o

Anul VII, nr. 5(69)/2016

sut de mii de persoane. Aclam revolu ia socialist .»

«Dragii mei feciori», zise pre edintele «Dumnezeu s -i binecuvânteze. Pardon, ziceam Dumnezeu, a a, din obi nuin ... Apropo, a fost trimis la Moscova cererea de armisti iu?»

«Sigur, sigur, bineîn eles!» îl lini tir .

Dar în Rusia? Cam acela i lucru, la un interval de aproximativ trei sferturi de or . Îngrijorarea, nelini tea, sentimentul fatalit ii, a teptarea mor ii: i ei erau oameni, f cu i din carne i sânge, nici mai mult nici mai pu in decât americanii. i iat pe cer explozii analoge, jeturi de aburi albi, norul care coboar , nelini tea colectiv , scepticismul se mai simt vii. În refugiul de la Kremlin, Secretarul general al partidului, eful omnipotent, î i smulse masca deja saturat de gaz. Îi d du un ghiont pre edintelui consiliului, care st tea lâng el.

«Ei, bine», zise. «În sfâr it, a venit ora. Doar un singur lucru nu în eleg. Cum am putut suporta atâta vreme comunismul sta idiot?

Apropo», i se întoarse spre ministrul de externe, care mai avea înc masca pe fa , «am expediat, sper, cererea de armisti iu c tre acei americani simpatici!»

«Bineîn eles, tovar e secretar al partidului.»

«Tovar ... pe dracu? Zi-mi domnule.» În felul acesta a e uat arma secret . În schimb, pe ascuns, i de o parte i de alta, împotriva cerin ei de a nu mai cerceta i de a nu mai experimenta, oamenii de tiin au g sit modul de a învinge r zboiul, lupt , în mai pu in de o or : a a-zisul „gaz persuasiv”, înc rcat cu ideologie, irezistibil pentru mintea omeneasc . Nimic atomic, nimic distrug tor, niciun m cel: doar o substan eteric punea imediat st pânire pe creieri. Fluidul sovietic inocula marxismul în capetele americane. Cel american inocula democra ia în capetele sovietice. i totul a func ionat a a cum trebuia. În mod fulger tor, întreaga popula ie a Statelor Unite - cu excep ia unor mici i neglijabile insule unde gazul nu ajunsese - se converti la comunism; întreaga popula ie a Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice se converti la libertatea capitalismului. Credeau în victoria lor complet . Apoi, la primele tratative, parlamentarii r maser de ghea . i, inversându-se rolurile, reîncepu r zboiul rece.

Ion Andreescu - Cepe

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

57

Emil BUCURE{TEANU

Moldova literar[

A ap rut num rul 1, pentru anul 2016, dou zeci i ase de la apari ie, al revistei Moldova literar , editat de Filiala Ia i a Ligii Scriitorilor din România. Are acela i format, A5, aceea i concep ie de tehnoredactare i, desigur, aceea i concep ie redac ional .

De fapt, nici colectivul de conducere nu a suferit schimb ri majore..

Din sumar, aflat la pagina 129, penultima, descoperim rubricile revistei: Literatura azi i ieri (putea fi: ieri i azi); Cuget ri; Galeria artelor; Poezie, proz (partea cea mai substan ial ); Reportaj, Semnale literare; Cu juniorii scrisului pe urmele seniorilor i, în fine, Interviu. Dup lectura acestui sumar, ne d m seama c revista are o problematic divers ; semnatarii sunt precum problematica, atât ca profesie cât i ca vrâst .

Fiind revista primului trimestru al anului, cuprinzând luna ianuarie cu ziua de na tere a lui Mihai Eminescu (nu mai amintesc data, considerând c orice absolvent de gimnaziu o tie) un spa iu generos se acord marelui poet. Scriu despre via a i opera Luceaf rului, Eva Lazea (Printre sunete astrale); Georgic Manole (Un dic ionar Eminescu) Gheorghe Bucur (Mitul Eminescu - mit reper al matricei identitare române ti).

Mai semnal m, f a le defini, cele mai importante materiale, articolele despre arta plastic a profesorului universitar Mihai P str gu : al d-lui Gh. Ciobanu - Suferin ele tân rului... Faust. Mihai Zaboril este prezent cu Enesciana Ia iul care une te.

Ar mai fi multe alte nume de amintit, cu articole tot la fel de interesante. S facem, îns , i câteva scurte comentarii despre unele materiale ap rute în acest num r. Constantin Toni Dâr u, pre edintele filialei i director al revistei este prezent la paginile 47, 48 i 49 cu un grupaj de poezii ilustrat de o poz premiat la un concurs, se pare la un concurs U, pictor nem ean, o doamn cu o ro-

chie alb cu o tren lung , lung de tot, ca a cometei Halley, ce prive te ni te copaci ce se oglindesc într-o balt . Poza este intitulat Vis de toamn i apar ine Susannei Patra (SUA). Din Singur tate am re inut acest distih: Dar ce mai pot s scriu / Decât c -s un mort viu, care încheie poezia cu titlul amintit mai înainte. Era mai r u dac d-l Dâr u ar fi un viu mort.

Omul fiind o fiin care cuget , Cogito ergo sum, zisa Descartes, s mergem la cuget rile d-lui Dâr u. Sunt multe, cuget ri desigur, interesante, de profunzime nocturn , izvorâte din experien a vie ii. D-l Dâr u cuget despre c torie, despre prietenie, despre adev r despre dragoste i... iar dragoste.

E frumos, dar trist, s meditezi despre dragoste la anii senectu ii. Sau poate la aceast vârst doar asta ne mai r mâne. Spre a ne mai lumina la fa s citez: Aproape to i b rba ii sunt ni te lichele. Iar cei care nu sunt lichele nu sunt nici b rba i (f comentarii); So ul sap via, amantul culege strugurii.

(Uneori strugurii sunt acri.); E mai u or s fii amant pentru o zi decât so pentru o via- .

(Amant pentru o via , cum o fi?). D-l Dâr u i încheie pesimist paginile de cuget ri: Moartea rezolv totul. Finita la comedia!

Moldova literar , ca i Moldova real , (pu in laud nu stric ) este plin de poe i.

Cei mai mul i sunt pe stil vechi. O excep ie este Corin Matei Gherman: Roata ubrezit / a unei mori/strânge de gât, apa râului/ pân ce oceanul surd/ o va auzi. (În fiecare zi) Vasile Cristea scrie tablete pentru fiecare zi. Semnalez tableta Poemul. Mi se pare o defini ie reu it a acestei specii literare: Poemul e f râm de suflet, înr mat , / E o dâr de lumin , o stea care se stinge, / Un înger sau un demon, noroi sau nestemat / Când sufer poetul si gerul îl învinge Ceva bacovian la Dumitrache Florentin: Iubito, ninge peste noi / Cu flori de alb i amintiri / Iar din trecut peste noi doi / Sterne albul din tr iri.

Ia iul e mai aproape de Basarabia i Bucovina. A a cum în poezia ardelean se tr ie te durerea jugului str in, austriac, maghiar ce a ap sat, i mai apas , pe grumazul românului, a a i în poezia bucovinean , moldo-

veneasc de dincoace i de dincolo Prut se transfigureaz suferin a neamului românesc sub domina ia ruseasc . Cu mari regrete trebuie s spun c sunt scriitori din aceast parte a rii care î i dedic via a unirii Basarabiei cu restul României dar statul tace, ba uneori ne i vinde, semnând tratate de care poporul nu tie În crea iile acestor scriitori se simte Eminescu, se simte Goga, se simte Co buc, se simt pa opti tii, se exprim acelea i n zuin e ale înainta ilor lor. Poezii din suferin ele românilor sub ru i este titlul sub care Elena Repezi î i public versurile sale în revist . i iat -le prezentate sub form de poezie: Este atâta jale în aceast parte, / Her a, Cern iul înc -s greu cercate / Se lupt poe ii pentru a lor cetate / Slove-n graiul limbii-s zilnic amputate / Ce se scrie în lege nu se mai respecta / Limba româneasc trece în rezerv . În crea iile unor asemenea poe i nu întâlnim nu tiu ce profunzime filosofic , dar sunt de un realism dureros Mai avem un col de ar unde lacrimile curg, / Unde vântul cel de sear mai suspin în amurg / Unde hoardele atee, limba mamei ne-o r pesc / Unde fra ii si bunicii în siberii putrezesc.

Universul liric al revistei Moldova literar nu se reduce la poezia patriotic , este mult mai divers, se disipeaz pe mai multe paliere, de la poezia de dragoste a lui Vasile Popovici: Haide, fat drag , / hai cu mine / ‘pân’ la cap tul de lume / haide!... // Haide, draga mea / copil // dragostea i-alintul... Pân la poezia mai complex , cu iz filozofic a Irinei Lucia Mihalcu: Ce-i poezia? / Gânduri înaripate spre inim Prin care o nou lume se na te. nase Ccara ca cu eful de plug, Dan Arv tescu cu Ce datoreaz ziua nop ii, Cella Negoiescu, cu pu a, Virgil Stan cu orul i al i câ iva scot revista din ghearele poe ilor.

Cu bune, cu mai pu in bune, revista Moldova literar a f cut pa i înainte.

Merit citit ...

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Mariana Vicky V^RTOSU

„Cronica unei mor\i anun\ate” sau

Moartea Revistei Oglinda literar[

Aceast nedumerire-nemul umire a mea vizavi de „moartea” revistei Oglinda literar a „mocnit” în sufletul meu mult vreme. Înc de la sfâr itul anului trecut, din octombrie, dup depunerea cererii de finan are, directorul revistei, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu ne-a aten ionat despre acest lucru. În a teptarea r spunsului la cererea depus , spuns al forurilor îndrept ite s decid soarta revistei, r spuns ce a sosit cu întârziere i ambiguu, am în eles c lucrurile nu sunt tocmai bune. Eventuala ...sucombare a mijlocului nostru de exprimare am privit-o ca pe o glum . Dar r spunsul sosit în decembrie nea l murit i am realizat c soarta revistei fusese decis . Se f ceau primii pa i spre împlinirea sumbrei previziuni: revista Oglinda literar nu mai primea finan are. i iat c , acum, în luna mai, stinse toate eforturile i speran ele, revista a ap rut în negru, la ultimul ei num r, 173. Cine a decis, i dup care criterii, continuarea activit ii literare doar a uneia dintre revistele locale, mai pu in conteaz . Cum n-au contat nici aprecierile primite de la persoane competente i profesioniste, aprecieri fa de con inutul i inuta revistei Oglinda literar , de-a lungul celor cincisprezece ani de via i activitate ne-

întrerupt . N-au contat... N-au contat nici fastuoasele Festivaluri Na ionale i Internaionale de literatur de pe lâng revist , festivaluri care au adunat zeci de mari personalit i literare din toate col urile lumii. Festivalul Na ional de literatur Duiliu Zamfirescu - în cele apte edi ii desf urate la Foc ani ...cât nostalgie! Au fost organizate Festivaluri, sub egida revistei Oglinda literar , de tre scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, desigur sprijinit de oficialit ile locale, de colegi întru pasiunea cuvântului scris i citit, i de diver i sponsori. Revista i festivalurile au reu it, din punct de vedere cultural, s aduc ora ul Foc ani pe cele mai înalte culmi ale recunoa terii culturale. Au fost acestea, m întreb, un sprijin real în men inerea vie ii culturale (scrise i citite) în jude ul Vrancea?

La întrebarea mea a dori r spuns. Un r spuns bine gândit i totodat sincer. Tot pe aceast tem , v d ast zi pe internet un anun al unui festival literar organizat de br ileni: „Festivalul de c’Arte Br ila”, unde este invitat i scriitorul Gheorghe Andrei Neagu.

Lista invita ilor acestui festival se reg se te în listele invita ilor de odinioar ale festivalurilor organizate de Asocia ia Cultural Duiliu Zamfirescu, liste întocmite de Gh. Andrei Neagu. La festivalul br ilean, Gh. Andrei Neagu are doar calitatea de invitat!

Unul dintre subpunctele colocviale ale programului este despre via a revistelor i rolul lor în via a cultural zonal , colocviu la care va participa i scriitorul nostru. Citind programul festivalului br ilean, m-am bucurat.

Se mai poate înc , mi-am zis. Am sim it gelozie. De ce la ei, i la noi, nu? Sunt mândr pentru vecin tate. Sunt mândr pentru c avem un vrâncean prezent. Doar atât?! Nu tiu cum sunt al ii, nu tiu ce simt al ii, dar inând la piept un ultim num r al revistei care... ne-a adunat, ne-a închegat într-o grupare, ne-a oferit spa iu de exprimare, ne-a scos în lume, ne-a motivat s ne încerc m limitele creativit ii, ne-a iubit, ne-a ap rat, ne-a r sf at, ne-a bucurat, entuziasmat, înver unat (uneori) i ne-a stârnit tot soiul de emo ii - nu tiu z u ce-a putea gândi-sim i vizavi de cei ce-au condamnat-o la moarte!

Iar pentru M ria-Sa Revista Oglinda literar pun mâna-n foc. Jur, a fost virgin (nu ca Angela Vicario a lui Gabriel Garcia Marquez).

Ea fost conceput i creat de membri Asocia iei Culturale Duiliu Zamfirescu sub directa îndrumare a scriitorului Gheorghe Andrei Neagu. N-ar fi fost nevoie ...de rele tratamente... (a a cum a primit Angela Vicario).

Dar... Eu înc mai sper într-o minune. Eu cred se pot scrie cronici (bune) i despre reînvieri, nu numai despre mor i anun ate?!

Ion Andreescu - La cosit

Anul VII, nr. 5(69)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Ioan FREN}ESCU (n. 7.04.1949) scut la Hu i, jud. Vaslui. A absolvit Liceul Teoretic „Cuza Vod ”, la Hu i i coala Tehnic de Construc ii, la Ia i i a lucrat ca tehnician proiectant la Institutul de Proiect ri Chimice - IPROCHIM Ia i, în prezent fiind pensionar. Este membru a Academiei Libere „P storel”, din Ia i i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie epigrame, „pastile”, „gânduri”, apare în publica ii de gen, a primit mai multe premii pentru crea iile literare. Este inclus în peste 55 de volume colective de epigram .

min modern Soa a, încheind ocara, Cic i-ar fi zis, loial : „Vezi ce faci cu secretara, , de la un timp, te-n eal !”

Curte Este cu purtare-aleas El i nu-i urât deloc, Dar de curtea lui nu-i pas Fetei, c ea st la... bloc!

Plimbare în doi vreun cuvânt, Merg adeseori: Ea – cu p ru-n vânt, El – cu capu-n nori!

Vecina violonist O vecin taciturn Cânt cât e noaptea toat .

Soa a zice c -i NOCTURN , Eu a zice c -i... SONAT !

Se munce te tot mai pu in Cei sus-pu i musai s vad , produc ia e slab .

Numai fetele pe strad Ce mai pun fundul la treab !

Observa ie Pe slugarnici orice-i mân tre efi, s reu easc , i iau p ria-n mân i-ncep s se c ciuleasc ! Îmbun iri funciare Prost pl ti i la desecare, Muncitorii, laolalt , Au plecat de sup rare i-au l sat lucrarea... balt !

Martor i pentru c-am jurat, supus, Stima i jura i, v zic cinstit: Atâta am avut de spus, pentru-atât am fost pl tit!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

or pentru efa mea V-am adus doar m oare, Nu i flori, c ci unii spun -i corup ia în floare i n-am vrut s v expun.

Radu D. ROSETTI (1874 - 1964 ) scut la Bucure ti, unde a lucrat ca avocat. Poet, prozator, dramaturg, traduc tor, epigramist, a semnat i cu pseudonimele Xaw, Yaw, Udav, Vladimir, Ivan.

Apari ii editoriale: opt volume de poezii, patru de proz , patru piese de teatru, precum i: Epigrame (1894), Proz i epigrame (1898), Epigrame (1906), Epigrame (1921), Spicuiri (1923), Pagini alese (1935), Epigrame (1936), Spicuiri (1958). Este inclus în circa 20 de volume colective de epigram .

Unei surori de caritate O! sora mea de caritate, Tu, care-n veci ai lecuit, Desigur, ca varietate, Pe mine m-ai îmboln vit.

Unui podgorean De când i-a cump rat o vie, Ne ia de sus cum trul Ghi ; De nimeni nu mai vrea s tie: Templu maya Cic -a ajuns boier de vi !

Unuia trecut prin toate partidele Ne cople te cu pove e De care face mare caz. „E bine s-ai mai multe fe e, Dar se mai cere i obraz!”

Unui pictor I-am dat bani mul i, golind sipetul, -mi fac în ulei portretul, Dar el a ters-o, sec tura! a c mi-a f cut... figura.

Unui medic electroterapeut Specialist în multe boli, Lucreaz scurt, frumos i rece: Te-a az -n baie-ntre doi poli i dânsul încaseaz zece!...

Petroli tilor din camer De unde discutau domol To i deputa ii cu voci stinse, Când fuse vorba de petrol, Dezbaterea, pe loc, se-aprinse.

Unui pictor scump Eu nu prea fac pe precupe ul Când îmi ofer câte-un cadou!

Dar anul acesta-a a i-e pre ul am r mas i eu... tablou!

Unui c tor Nu v zuse i înc marea i-ai tot amânat plecarea „Pe duminica cealalt !”

Pân când... r mase balt !

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Lui bunicu-meu C-am aerul lui tata-mare, Aud spunându-mi-se-ades, Dar despre partea mo tenirii Cu aerul doar m-am ales...

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 5(69)/2016