Constelatii diamantine nr. 6 (70) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 6 (70) Iunie 2016

Semneaz :

tefan Luchian - Anemone

Mihai Batog-Bujeni Olga B nescu Claudia Bota Magdalena Br tescu Livia Ciuperc Maria V. Croitoru Dominic Diamant Doina Dr gu tefan Dumitrescu Stelian Gombo Ilie Gorjan Adalbert Gyuris Petru Hamat Dumitru Ichim Dan Lupescu Vasile Manole Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Constantin Miu tefan Radu Mu at Marian Nencescu Janet Nic Lucia P tra cu Cincinat Pavelescu George Petrovai Paula Romanescu Florentin Smarandache Virgil Stan Camelia Suruianu Ioan Ursu Lumini a Zaharia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , Rafinamentul unui boem ....pp.3-5 George Petrovai, Tetrada filosofie-religie-art tiin ..............................................................pp.6,7 Marian Nencescu, “Constante” la Miori a ..pp.8,9 Livia Ciuperc , Întru-n elepciune .................p.9 Ioan Ursu, Cum e noul cu putin azi în cercetarea tiin ific (Parafraz i încercare de spuns unei c i a lui C. Noica) ............pp.10-13 Janet Nic , DonAris - eseu dinamic - ...........p.14 Paula Romanescu, Închinare la altar de Luceaf r .....................................................pp.15-17 Eminescu - Sonete (Version française de Paula Romanescu) ...............................................pp.17-19 Petru Hamat, Poezia lui Radu Stanca: de la euforismul intui iei la imaginarul bahic al mor ii ..........................................................pp.20-22 tefan Dumitrescu, Poeme ............................p.23 Dan Lupescu, Ucenic al mor ii i înv cel al Învierii... .....................................................pp.24-26 Magdalena Br tescu, O istorie tr it i rescris pentru contemporani i posteritate ......pp.27,28 Mihai Batog-Bujeni , Cu Magdalena Br tescu la intersec ia universurilor ....................pp.29,30 Adalbert Gyuris, Poeme .................................p.30 tefan Radu Mu at, Copilul i norul ............p.31 Ilie Gorjan, Istoria Posadei sub semnul iestriei ...................................................pp.32,33 Lucia P tra cu, Un securist de tranzi ie ..pp.34,35 Claudia Bota, Poeme .......................................p.35 Constantin Miu, Interferen a realului cu mitul în Baltagul ........................................................p.36 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - tefan Luchian ............................................................p.37 Leonard I. Voicu, Poeme dansante ...............p.38 Octavian Mihalcea, Paradigma nelini tii creatoare ...........................................................p.39 Florentin Smarandache, Expedi ie în Antarctica - Muzeul maritim din Ushuaia ...............pp.40,41 Galina Martea, Poeme .....................................p.41 Lumini a Zaharia, Poeme ...............................p.41 Daniel Marian, Construc ia apoi escalada unei ipostaze parametamorfice .....................p.42 Dumitru Ichim, Psalmi ...................................p.43 Stelian Gombo , Spovedania - Poarta cerului .......................................................................pp.44,45 Camelia Suruianu, Mihail Manoilescu i proiectele sale economice ......................pp.46-51 Virgil Stan, Badanta .............................pp.52,53 Maria V. Croitoru, Trandafirul roz ......pp.54-56 Olga B nescu, Migala publicitarului ..pp.57,58 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.58 Cincinat Pavelescu, Constela ii epigramatice ..p.59 Vasile Manole, Constela ii epigramatice ....p.59

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: tefan Luchian

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Doina DR~GU}

Rafinamentul unui boem În fa a pânzelor lui Luchian, privitorul se simte prins de vraja i farmecul ce se revars din ele, pierzând no iunea timpului, emo ionat sau tulburat, asemenea st rii lui suflete ti.

Se creeaz o comuniune, pe care artistul o transmite, între fr mântarea l untric i armonia imaginii plastice.

Rareori a existat o atât de vie i semnificativ potrivire între om i oper , între via a dus de un artist i întreaga-i crea ie, ca în cazul lui Luchian. Omul blând, duios i m rinimos a fost nevoit s cunoasc am ciunea i revolta în împrejur ri tragice, s dea o lupt titanic pentru a- i p stra integritatea moral i a se des vâr i ca artist.

Pictorul i criticul Nicolae Tonitza îl socotea pe tefan Luchian „cel mai rafinat colorist din neamul nostru” i „unul dintre marii simfoni ti ai culorii din Europa”. El a f cut din picturile sale poeme de un intens lirism cu profunde aspecte afective i semnifica ii de un înalt ethos umanist. Opera sa oglinde te, interpreteaz , transfigureaz bucuriile i suferin ele omului, clipele de str lucire i de fr mântare creatoare.

Biografia lui Luchian, marcat , în copil rie, de farmecul simplu i luminos al dealurilor cu vii i al luncilor de pe malul Prutului, este istoria unei pasionate lupte pentru afirmarea artistic , cu bucuriile i triste ile unui temperament aprins, iubitor de via , cu tragedia unei boli care îl va r pune înainte de vreme.

Ca fizic, tefan Luchian era înalt, sp tos, ciupit de v rsat. Nu avea nimic frumos, în afara ochilor, minuna i, de care era îndeosebi îngrijorat s nu-i piard . Vis tor, credul, blând i înclinat spre boemie, incapabil s se descurce în via , i-a pierdut foarte repede averea mo tenit .

Legenda spune c , într-o zi de iarn , fiind singur acas , i-a apropiat fa a de gura sobei care dogorea. Dup ce i-a înfierbântat bine fa a, a fugit afar , a îngenuncheat în z pada proasp t a ternut i i-a îngropat obrajii în ea. Când i-a ridicat fa a, pe z pad , r sese

amprenta chipului. De aici, se pare, îi vor r mâne, pentru toat via a, semne pe fa , asetoare cu ciupitura de v rsat Via a lui Luchian are trei etape: prima etap - de la na terea sa, 1 februarie 1868, în comuna tef ne ti, lâng Boto ani - care dureaz pân la începerea studiilor la coala de Arte Frumoase, în 1885; a doua, de la 1885 pân la 1901, etapa de ucenicie propriu-zis , când el înva i î i caut un drum propriu în art ; a treia etap , final , dureaz pân la sfâr itul vie ii, în 1916. Este epoca de crea ie i des vâr ire pe plan artistic, dar totodat

tefan Luchian - Autoportret constituie i tragedia vie ii lui, pentru c în 1901 se produc efectele unei boli care va progresa mereu, pân la deznod mântul final.

Este o etap plin de suferin i tragism.

Asemenea lui Beethoven, care asurzea tocmai atunci când î i începea marile crea ii simfonice, Luchian este amenin at s para-

lizeze i s orbeasc . tefan Luchian manifest interes i pentru literatur , frecventând cenaclul lui Al. Macedonski i cafenelele Fialkowski i Kübler, unde se întâlneau arti tii, scriitorii, compozitorii i cânt re ii. El participa adesea la discu ii sus inând necesitatea leg rii artei de via . (Cofet ria Fialkowski era, dup cum noteaz C. Bacalba a, o „adev rat instituie”. Îi urmeaz Cafeneaua Kübler, unde „dou tabere de poe i, unii tradi ionali ti, al ii moderni ti, între in spiritul viu al artei prin lia lor ideatic ”.)

Dac în portretistic , Luchian e mare, în peisaje i flori se dep te pe sine. Cu câteva excep ii, peisajele sale nu sunt populate nici de oameni, nici de alte vie uitoare; ele sugereaz o singur tate care te înfioar i î i treze te nelini ti.

Opera lui Luchian, numeric, este relativ modest , îns , raportat la cei 15-17 ani de crea ie, este destul de bogat : portrete, autoportrete, compozi ii, peisaje, flori, pictate în ulei, acuarel sau pastel. În muzeele de la München i Paris, Luchian venise în contact cu tot ce era mai reprezentativ în arta apusean de la Rena tere pân la postimpresioni ti. Se ad pase la izvoarele marilor mae tri, privise îndelung i arta impresionist , plin de lumin i c ldur , care în acea epoc era înc la apogeu i toate aceste influen e le-a topit în retorta sufletului s u, apoi a creat o oper original .

Când n-a mai putut vedea lumina soarelui, Luchian s-a lipsit de ea pentru pânzele lui creând o alta, care nu p trunde pe fereastr , ci izbucne te din untru spre înafar .

El a încorporat lumina în culori pure, în peisaj ori în corola florilor. Culorile lui sunt smal uri topite i r cite brusc, care vor r mâne la fel de proaspete ca vopselele de pe amforele grece ti.

Dup 1909, pân la sfâr itul vie ii lui, în

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mod practic nu va mai p si patul i fotoliul.

Ace ti ani sunt cei mai fertili din activitatea lui Luchian, marcând totodat apogeul artei lui. Picteaz în ulei i pastel, inspirat, cu avânt, cu graba i disperarea omului care tia c r gazul îi va fi scurt. Ferecat în neputin a de-a se mi ca, marele singuratic va trebui s renun e la peisaj, concentrându- i aten ia spre flori, care i se aduceau acas . Astfel, marele nefericit mai g sea o f râm de ra iune spre a supravie ui i a uita amarul destinului s u.

Dar zilele i nop ile celui sortit la nemi care - i mai ales ale lui, care cu 20 de ani în urm „f cea curse lungi cu bicicleta în jurul Bucure tilor, ori î i mâna mândru telegarii înh ma i la un docar, stârnind invidia trec torilor” - sunt nesfâr it de lungi i pustiul lor nu poate fi umplut. Într-o sear , când singur tatea îl ap sa, i-a p it pragul un tân r, „mic de statur , plinu la trup, cu o frunte larg deschis , stângaci în mi ri i cu privirea fosforescent ”, i, s spun nimic, i-a scos vioara i a început s -i cânte omului care întruchipa, în patul lui de suferin , tragedia tuturor geniilor strivite de un destin nefast.

Tudor Arghezi, care poveste te scena, nu ne spune ce i-a cântat. Poate r scolitoarea „Balad ” a lui Ciprian Porumbescu, care s-ar fi potrivit pânzelor din ciclul 1907, poate serenada lui Toselli, care avea atmosfera anemonelor, a crizantemelor sau a s lciilor. Poate i-a cântat din Bach, ca s -l ridice din nimicnicia suferin ei, pe culmile senine ale medita iei i ale împ rii cu destinul. Cele dou ore de armonii, venite parc din alt lume, lau f cut pe cel ferecat în pat s renasc , s i retr iasc întreaga via , clip de clip , i

Anul VII, nr. 6(70)/2016

tefan Luchian - Alb strele i redobândeasc lini tea. Dar orice mare bucurie se pl te te cu lacrimi. A în eles, în acele dou ore, c numai trupul poate fi legat i aruncat în netrebnicie, asemeni lui Prometeu, pe când spiritul colind liber, nestingherit. Dup ce ultimul acord al muzicii s-a stins, în întunericul camerei, oaspetele, ghicind parîntrebarea, a spus simplu: - „Sunt George Enescu”.

Deci geniul muzicii i al arcu ului românesc venise s i arate ata amentul pentru geniul penelului românesc; s -i tonifice existen a, ar tându-i c nu este nici singur, nici uitat. Acesta a fost episodul cel mai luminos i în tor din ultimii 15 ani ai existen ei lui Luchian.

Dar marile fericiri sunt de scurt durat .

tefan Luchian - Taina anemonelor

Dup câteva zile de la acest fericit eveniment, a avut loc o întâmplare stranie. Au dat n val în camera bolnavului procurorul Clement Ionescu, grefierul Tase T nase i Victor Filotti, om bogat din protipendada capitalei, „cu state politice în partidul conservator-democrat”. S-a f cut imediat constatarea c „cel vinovat” nu se poate mi ca i deci de mult vreme nu mai era capabil s picteze. A fost acuzat c semna i punea în vânzare tablouri f cute de pictorul Traian Cornescu, în elând astfel cump torii (îndeosebi pe importantul politician Victor Filotti). i omul legii l-a declarat arestat pe cel „arestat” de boal de 15 ani. Deci înscrisese în catalogul borfa ilor înc un nume: tefan Luchian. (La câteva zile dup incident, ziarele anun au c politicianul Victor Filotti a fraudat statul român cu peste 6 miliarde lei.)

Aceast ultim întâmplare l-a aruncat pe Luchian în negurile destr rii. Din ziua aceea nu a mai mâncat, refuzând pân i apa. În camera lui nu mai intrau decât familia i medicul. Se luaser florile, spre a nu înc rca aerul cu miresme prea tari. R seser doar câ iva trandafiri la c tâiul lui. Inima sl bea, iar chipul lui se lumina. C ta lumina unei lini ti, pe care nu o avusese niciodat .

Cumplita tulburare din ajun se risipise.

Revolta amu ise. Con tiin a plin de doruri i m re ie, ochii s i duio i i buni, acum cu ape negre în lic ririle de chihlimbar, i-au mai mas treji pân în zori, când inima nu a mai tut i ghea a mor ii a cuprins chinuitul trup, care s-a luptat mai bine de 15 ani pentru via i pentru art . În diminea a zilei de 28 iulie 1916 - era într-o mar i -, o tân fat s-a strecurat în camera lui Luchian, a a cum o f cea de dou -

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

trei ori pe s pt mân . Îi aducea anemone proaspete, florile lui preferate. Alerga cu drag la omul acesta ferecat în fotoliul lui de un destin crud i neiert tor, fiindc , de fiecare dat , ochii lui de chihlimbar o înv luiau cu o cald bucurie i o nesfâr it tandre e. O nelini te ciudat îi ap sa acum sufletul i îi gr bea pasul. Îns , spre disperarea ei, nu l-a mai sit în via .

Ochii lui, care smulseser naturii toate tainele, i mâna, care z mislise atâtea minuni, încremeniser pentru totdeauna. Tân ra fat nu a mai a ezat anemonele în ulcele sm uite, cum f cea de obicei, ci i le-a pres rat pe piept i apoi a c zut în genunchi, într-un hohot de plâns. i-a rezemat fruntea de mâna care mai alalt ieri, într-un suprem efort, mai g sise resurse s se întind spre ea, s -i mângâie fruntea i p rul, cu atingeri u oare i îndelungi, retr ind, parc , îndep rtate amintiri. Tân ra fat , care îi adusese, în diminea a aceea de var , prinos de flori i lacrimi, era fata Saftei Flor reasa. „De 15 ani - scria Tudor Arghezi, la 1 iulie 1916 -, sângele acestui trup înfrânt se risipe te zi de zi ca o vapoare. Prometeu crucificat, de ase mii de zile, marele chinuit, c ruia fatalitatea i-a d ruit o suferin feroce, demn de geniul lui neînvins i prea curat, e un sfânt pentru gloria româneasc i un mucenic pentru voin a i r bdarea unui b rbat. Acest artist nu mai e un om înc de atunci i a fost mai mult decât o supraf ptur pân luni pennoptate. Dumnezeu fu drept cu el, ca s pedepseasc fapta lui de a fi descoperit misterul cu care trei puncte de culoare îl zmulg din

tefan Luchian -

5

tefan Luchian - Dup ploaie la Moine ti spa iu i-l tr deaz . De vreo doi ani dreapta artistului, cu care, prizonier al m dularelor lui pietrificate, a putut s se apere de vulturii negri, mânjindu-i cu pensula lui de soare i azur, încremeni i ea. Dac mâna-i murise, trebuia i ochiul s fie închis”.

Opera lui tefan Luchian exprim un elan vital, patetica bucurie pe care o treze te contactul cu lumina pur a zilei. Sub jocul luminii, pictorul face s transpar vigoarea formelor, dezvoltând nota ia impresionist pe o structur solid . Tablourile lui au un echilibru secret, care îi permite s dezvolte, f a ajunge

lciile de la Chiajna

la dispersarea imaginii, impresiile pe care i le furnizeaz realitatea. tefan Luchian a fost, în egal m sur , peisagist, portretist, autor de compozi ii i naturi statice - îndeosebi flori. „Întocmai ca to i marii arti ti ai lumii, Luchian este un pictor profund na ional, înzestrat cu o întins tiin a tuturor înf rilor rii, a oamenilor ei. Vibra ia lui în fa a realit ilor locale este adânc i r scolitoare i focul sim irii o treze te pe a noastr pentru a ne face s pricepem mai bine lumea în care am tr it”, scria Tudor Vianu.

Pictorul Nicolae Grigorescu, care i-a fost profesor la coala de Arte Frumoase, v zându-l cum picteaz , ar fi exclamat în fa a unei lucr ri semnate de Luchian: „În sfâr it, am i eu un succesor!”.

Vizitându-l, cu pu in timp înainte de moarte, Nicolae Tonitza l-a v zut în calvarul creiei i a izbucnit în lacrimi: „I-am legat pensula de antebra ul mâinii drepte i mâna lui începe s se zbat nervos i stângaci pe suprafa a pânzei i fa a lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfrico tor. Rezonan ele neb nuit de adânci ale unui suflet înc viu m-au impresionat pân la lacrimi”. „Luchian avea toate darurile marelui artist i, în primul rând, acel caracter autentic, acea neîmblânzit vehemen a personalit ii dup care recuno ti pe mae tri... Profunda capacitate afectuoas i energie, o melancolie îmbinat cu o viguroas autoritate..., un sentiment nervos al formei, sunt tr turile pe care le sesiz m mai bine în caracterul i în talentul s u. Într-o limb totodat sonor i suav , Luchian a fost un mare revelator al sufletului românesc”, spunea Tudor Vianu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VII, nr. 6(70)/2016

George PETROVAI

Tetrada filosofie-religie-art[-]tiin\[ (Elemente de genez si evolu ie) Fiind tetrada filosofie-religie-art tiin chiar rodul spiritului etern nelini tit, fire te orice dezbatere despre ea este nu doar tentant (întors cu fa a spre sine, spiritul se autoanalizeaz ), ci i inepuizabil , c ci inepuizabil este dorin a omului de-a ti cât mai multe i mai temeinic formulate despre cele zute i nev zute, respectiv de a- i bucura pân la extaz inima i mintea cu divina lumin a binelui, adev rului, frumosului i sacrului, la urma urmei chiar sensul existen ei sublunare, con tient de relativitatea raportului dintre efemeritate i eternitate. „Cum, vor protesta unii, pretinzi c dorin a de-a ti este numai pentru bucuria inimii i min ii?! Ea nu trebuie pus în slujba vie ii de zi cu zi (hran , îmbr minte, ad post, rela ii interumane etc), acest obligatoriu pragmatism fiind îns i ra iunea existen ei sociale, din care cu necesitate rezult mult râvnita fericire?...” i, haide i s l murim lucrurile. Mai întâi n-am spus despre dorin a de-a ti c ar fi numai pentru bucuria inimii i min ii, ci în

primul rând pentru bucuria lor. Da, pentru c admirabila nelini te a c ut rii i apropierii de valorile cardinale se cheam motorul crea iei omene ti, care se alimenteaz din mers nu numai cu mereu tân rul imbold al înf ptuirii, ci i cu etern neîmplinita mul umire sufleteasc pentru cele f ptuite.

Apoi c fericirea nu mai este ba o iluzie, ba o crunt dezam gire de-abia atunci când purcede din interior, mai exact când î i trage seva dintr-o inim mul umit c are ce s nânce i s îmbrace, dar nemul umit de pu inul f cut spre folosul semenilor.

Pentru asta n-avem decât s privim în jur. Potrivit satanicelor axiome: „Banul la ban trage” i „Cine are vrea i mai mult” (cic ar fi motorul progresului social, în realitate ele sunt izvorul competi iei în plan material i al nefericii umane în general), câ i dintre semenii plini de bani, case i ma ini (oameni foarte realiza i i grozav de neîmplini i) sunt cu adev rat ferici i? Iar lucrurile stau astfel din urm torul motiv elementar, un motiv totuna cu legea fundamental a logicii bunului

tefan Luchian - Poteca spre cimitir

sim : Fiind sufletul scânteia de dumnezeire cu care am fost înzestra i la facere, iar banul fiind o pl smuire diavoleasc (ochiului dracului), cele dou principii diametral opuse nu pot fi împ cate prin înghesuirea lor în conceptul fericire, tot a a cum nici apa nu poate fi împ cat cu focul!

N.B. România postdecembrist se afl în faza de acumulare primitiv a capitalului nelegiuit, o faz prin care rile dezvoltate au trecut în urm cu mai bine de o sut de ani i care a pus în fa a omenirii urm torul mare adev r: Niciun stat nu poate fi bogat atunci când, prin politica promovat , grosul cet enilor s i sunt s raci lipi i p mântului! Da, este foarte bine c în actualul marasm politico-economic mai apar oameni de afaceri corec i i bine inten iona i. Dar unde sunt marii f tori de bani, care au auzit de „D ruind vei dobândi” i- i afl fericirea urmând acest senza ional îndemn cre tin?... * Dac tot am amintit mai sus de tetrada valorilor cardinale (bine-adev r-frumos-sacru), doar câteva cuvinte despre dublul raport: bine-adev r i frumos-util. În tratatul Problema ontologic , gânditorul P. P. Negulescu ne face cunoscut c „adev rul este aspectul teoretic al binelui, pe când binele nu este decât aspectul practic al adev rului”. Altfel spus, autorul ne îndeamn s vedem strânsa leg tur dintre binele practic i adev rul teoretic, c adic nu-i nicidecum aflare în treab ocupa ia filosofilor de c utare dezinteresat a aderului. Iat motivul pentru care trebuie s fim de acord cu Stagiritul. Întrebat la ce folose te filosofia, Aristotel a r spuns cu sinceritate: „La nimic”. Dar îndat a ad ugat cu mândrie: „ i tocmai de aceea ea este cea dintâi dintre tiin e”!

Cât prive te raportul dintre frumos i util, Victor Hugo sus ine în romanul Mizerabilii. „Frumosul este tot atât de necesar ca i utilul.

Ba poate chiar mai mult”. Pentru ca în Geneza formelor culturii, Negulescu s -1 citeze în

Anul VII, nr. 6(70)/2016

C

Constela\ii diamantine

binecunoscuta-i manier pe psihologul Bleuler, cel care sus inea c „Frumuse ea nare nimic de-a face cu utilitatea”, i îndat dup aceea s afirme c la mai to i oamenii se pot descoperi „acele pl ceri dezinteresate ce poart numele de sentimente estetice”.

Tot în primul volum al tratatului Geneza formelor culturii, dup ce constat „originea biologic a vie ii suflete ti”, P. P. Negulescu i explic tipul de mentalitate (artistic , filosofic , religioas , tiin ific ) prin raportul dintre cei trei factori de c petenie ai vie ii psihice: pornirile afective, jocul imagina iei i discern mântul critic.

Incontestabil c ei to i (arti ti, filosofi, credincio i, oameni de tiin ) au tr iri, fantezie i discern mânt critic peste medie, doar astfel putându-se explica acea orientare spontan pe care ne-am obi nuit s-o numim chemare sau voca ie. Sigur c respectiva voca ie sau înzestrare nativ este incapabil s ne dest inuie chimia sufleteasc prin care apar talentele i, cu atât mai pu in, geniile (supratalentele).

Dar de i mul i dintre cercet tori cred cu rie c talentul este înn scut, c adic - ne spune Negulescu - el „rezult dintr-o structur psihofiziologic ereditar ”, nu pot fi ignorate nici vocile care sus in c „talentele extraordinare nu se mo tenesc” i nici cele dou legi descoperite de biologul Galton prin studierea caracterelor fizice i, mai ales, psihice la 150 de familii britanice: legea întoarcerii la medie i legea eredit ii ancestrale. Astfel, ne informeaz Negulescu, potrivit primei legi „abaterile, în plus sau în minus, au tendin a de a se compensa”, iar potrivit celei de-a doua, „un om de talent nu poate da copiilor i decât un sfert din structura sa psihofiziologic , restul îl primesc de la mama lor, pe de o parte, i de la ceilal i ascenden i, pe de alta”.

Prin urmare, când imagina ia i pornirile afective sunt predominante în raport cu discern mântul critic, de regul se formeaz mentalitatea artistic i/sau cea religioas .

Spun „de regul ” deoarece, dup cum ne în tiin eaz Negulescu, nu numai c filosoful deseori ajunge la concluzia „c ceea ce nu se vede ne permite s ne explic m mai bine lucrurile decât ceea ce se vede”, dar în istoria filosofiei lesne se disting dou grup ri de cuget tori: Prima grupare la care prevaleaz binomul imagina ie-mecanismul proiec iei, a doua fiind aceea la care mai puternic se dovede te binomul compus din discern mântul critic i mecanismul sistematiz rii, desigur, a uita de imagina ie i mecanismul proiec iei.

Dar arta i religia nu se suprapun din urm toarele motive:

o

n

s

t

e

l

a

\

i

i

1) Cu toate c ambele rezult dintr-un joc al imagina iei (uimirea în cazul artei, teama de necunoscut în cazul religiei), la baza procesului artistic stau emo iile artistice i acea formidabil intui ie a totalit ii pe care o au marii creatori la început de drum, pe când sentimentele religioase sunt generate de dorin a urcat pân la extaz mistic de a îmbuna divinit ile i a le câ tiga bun voin a. De unde caracterul eminamente estetic al primei forme de via spiritual (pl cerea neconceptualizat stârnit în consumatorul de art ) i caracterul consolatoriu al celeilalte. S nu m uit rii faptul c de regul teama este precedat de uimire, fapt pentru care „arta, odat ap rut , s-a pus în serviciul religiei i a luat astfel, ca i ea, un colorit utilitar” (P. P. Negulescu).

2. În art i în religie func ioneaz din plin mecanismul proiec iei, imaginile tinzând se obiectiveze, adic s ia înf area unor lucruri sau fenomene din lumea exterioar .

Numai c dac proiec ia religioas este în cam toate cazurile neîngr dit , de unde i formele monstruoase ale zeit ilor antice (egiptene, feniciene, asiro-babiloniene etc), pentru a putea stârni în receptor emo ia estetic , produc iile arti tilor (personaje, întâmpl ri, imagini) trebuie s respecte canonul verosimilit ii, adic nici imitarea naturii pân la copiere, dar nici dep irea grani elor realului.

Raportul dintre jocul imagina iei i discern mântul critic, ne mai spune Negulescu, inevitabil duce la diferen ierea arti tilor, respectiv la încadrarea lor în coli i curente:

tefan Luchian -

e

n

i

t

7

Anul III, nr. 5(21)/2012 n

a

m

a

i

d

„Când jocul imagina iei predomin în structura lor sufleteasc , iar discern mântul critic se arat mai pu in activ, arti tii se disting mai mult prin bog ia, noutatea sau - eventual ciud enia fondului, decât prin des vâr irea formei. Când raportul dintre aceste func iuni este invers, urmarea e, de obicei, superioritatea formei asupra fondului. Un anumit echilibru al lor, care, din nefericire, se poate numai presupune, nu i determina precis, duce la opere perfecte din ambele puncte de vedere”. a mai insista asupra specificului religiei (Ludwig Feuerbach opina c la originea oric rei religii trebuie c utat inevitabilul sentiment de dependen al omului fa de natur , iar în concep ia lui Negulescu religia este „un produs al egoismului omenesc”, omul dorind „cu orice pre i prin orice mijloace s i conserve existen a i s i-o fac pl cut ”), închei cu urm toarele trei deslu iri: a) Spre deosebire de art i religie, forme de via spiritual care, mai mult sau mai pu in, sunt prezente la toate popoarele, „filosofia nu se g se te decât la unele dintre ele” (P. P. Negulescu), în Antichitate având o adev rat filosofie doar grecii; b) Atât filosofia cât i religia caut s explice Universul ca un tot unitar - prima cu ajutorul cauzelor naturale, a doua cu ajutorul cauzelor supranaturale; c) To i anticii (egipteni, fenicieni, chinezi etc.) posedau tehnici sau re ete empirice pentru construc ii, irig ri i m surarea p mântului. Dar germenii tiin elor au ap rut doar atunci când grecii antici au reu it s separe num rul de lucrurile num rate.

taie cu flori la osea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Marian NENCESCU

„Constante” la Miori\a sus ine L. Blaga, i continu : „Dac omul ar trunde mecanismul constant cu care Marele Anonim î i ascunde misterul... ar putea destabiliza echilibrul existen ial i planul interior al crea iunii” (L. Blaga, Cenzura transcedent , Opere, vol. 8, Bucure ti, Ed. Minerva, 1983, p. 509-512).

Simplificând, constantele sunt, filosofic vorbind, fenomene de con tiin , dac nu „con tiin a în genere”, în eleas ca o „identitate reactiv a indivizilor”, i având un anumit rol în „comunicarea cvasi-social a cunoa terii”. Iluzia unei virtu i cognitive este a adar universal , specific fiin ei umane i se bazeaz pe impresia c un „semn”, devine „obiect”, atunci când apare o reac iune constant a aceluia i subiect cognitiv.

Recapitulând, analiza unor termeni din Miori a porne te de la constatarea c avem de-a face cu rimi constante, controlabile i determinate empiric, dup criteriul, stabilit chiar de L. Blaga i anume c „solu ia consist în constantizarea reactiv a factorilor subiectivi, cu care via a sau subiectul s-

pund obiectului” (s.a. - I.F.). Faptul c Ion Filipciuc se încumet s analizeze o astfel de tem prin prisma constantelor i variabilelor limbajului poetic este emblematic pentru nivelul de interpretare atins. Familiarizat cu termenii filosofici de baz , autorul bucovinean, aureolat de frecventarea lui C. Noica, la P ltini , în tulbura ii ani ´80, dar i de noile deschideri ideatice oferite de opera acad. Al. Surdu, (v. Actualitatea rela iei gândire limbaj. Teoria formelor prejudicative, Ed. Academiei, 1989, dar i Pentamorfoza artei, Ed. Academiei, 1993), urm re te consecvent o serie de formule sintagmatice, numite uneori i motive, constatând f echivoc c balada Miori a (cu tot corpusul s u de variante) nu este decât o „schi a teoriei constantelor” (Filipciuc, Miori a, op. cit., p. 55) .

Avem de-a face, a adar, cu o tripl analiz : lingvistic , folcloric i semiotic , pus sub semnul c uzitor al observa iei lui U. Eco, i anume: „Nu se poate face o cercetare teoretic f a avea curajul de a propune o teorie, un model elementar (s.n.) care s orienteze demersul ulterior” (Umberto Eco, Tratat de semiotic general , Bucure ti, Ed. t. i E., 1982, p. 19).

Desigur, o inventariere a tuturor „constantelor” poetice identificate i analizate de Ion Filipciuc în studiul u s-ar dovedi, din start, inoperant , cât vreme cartea înse i st m rturie a str daniei autorului de a nu rata nici un filon ideatic. Fie c face apel la variante, la studiul comparativ al termenilor sau la mijloace mai sofisticate, precum semiologia i lingvistica matematice, rezultatul este, de fiecare dat , cel pu in surprinz tor, dac nu inedit.

Un model, de pild , r mâne analiza constantei „mândru ciob nel”, în care expresia „tras printr-un inel”, reprezint , dincolo de aspectul comun, ce trimite la frumuse ea fizic , adesea invocat de anali ti, o referire la „jus annulorum” (privilegiu, în vechime, al cavalerilor de a impune o anumit letur , simbolic ). Termenul latinesc de „annulus” - inel, cerc, dar i (cerc)

tefan Luchian - Lunca de la poduri

Situat într-o select companie de autori din toate genera iile i de toate calibrele, sedu i de misterul Miori ei (un inventar sumar indic peste 400 de studii i articole, raportate la cele „o mie” de variante cunoscute ale baladei), Ion Filipciuc (n. la 6 martie 1942, în comuna Costi a, jud. Suceava) se angajeaz i chiar reu te s descifreze Alte semne poetice (publicate în volumul omonim, ap rut în regie proprie, Biblioteca Miori a, Câmpulung, Bucovina, 2002, 450 p. cu ilustra ii), în fond o temerar încercare a neofitului de a for a interoga ia i a g si „cu asupra de m sur ” r spunsuri la întreb ri aparent de nep truns despre compozi ia i originile acestei crea ii, considerat nu atât pastoral , cât... solar .

Demersul lui Ion Filipciuc (etno-folclorist avizat, autor al antologiei Miori a str bate lumea, dar i istoric literar tenace, exeget al operei lui Nicolae Labi i Matei Vi niec, ca i investigator al unor lacune din biografia lui Eminescu, v. Drumul împ tesc al poetului, Târgovi te, 1990) este pus sub semnul constantelor culturale, termen pus în circula ie, ini ial de L. Blaga, în volumul Cenzura transcedent (1934), reluat i extins la domeniul cultural de Basil Munteanu (Constances dialectiques en litterature et histoire, Paris, Didier, 1967) i care indic un anumit grad de universalism i autohtonism al oric rei opere de art , cu adev rat na ionale. În func ie de varianta aleas spre studiu, dar i de nivelul ideatic al analistului „constantele dialectice ale Miori ei se relev secven ial, dar nu „concret i fugitiv”, ci treptat, eternul variabil fiind relevat mai cu seam din „constantele ascunse”.

Pentru cititorul mai pu in familiarizat cu limbajul metaforic utilizat de gândirea ideatic modern , preciz m în accep ia blagian , cunoa terea „luciferic ” constituit pe ideea de „mister”, nu se întemeiaz pe constante, ci mai degrab pe variabile: „Marele Anonim î i ascunde misterul esen ial prin variabile, care îl ap de constantele relative ale fiin ei umane”,

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zodiacal, sau, prin extindere, cele 12 luni ale anului, este pus în leg tur cu sensurile cercului cu 12 zodii, i confer obiectului (inelul - n.n.) un sens cu valoare „magicoritualic , implicând o ac iune celest ”, sus ine I. Filipciuc (op.cit., p. 214), concluzionând: „De aici i polimorfismul semnului material „annelus” în ac iunea omului de a-1 folosi ca unealt semiotic apotropopaic ” (ibidem, p. 214). De altfel, prezen a inelului, pe parcursul Miori ei, în trei ipostaze distincte: ca inel prin care e „tras” ciobanul, ca „brâu de lân ” al m icu ei, i „cunun ” nup ial a Soarelui i a Lunii, pus pe capul mirilor, indic , în accep iunea autorului, „un semn magico-ritual, specific cercului”. Iar ca o expresie deplin a demonstra iei, I. Filipciuc invoc cultul lui Mithra, n scut, potrivit legendei dintr-un bloc de piatr , pe care sunt gravate cele 12 semne zodiacale.

Desigur, ipotezele lansate, sau doar sugerate de Ion Filipciuc sunt fascinante. mâne ca cercet torii viitori, fie s adânceasc aceste izvoare printr-o intui ie i mai trun-z toare, s stabileasc noi leg turi i asocieri tematice. Deocamdat r mân va-labile o serie de observa ii stabilite de Ion Filipciuc, sub forma unor Contrapropozi ii despre Miori a (op. cit., p. 437 i urm.), ce constituie veritabile puncte de plecare spre noi investiga ii. Cit m dintre ele: nici una din variantele cunoscute ale baladei, nu este un text întreg, ci doar p i, fragmente, structuri disparate; Miori a nu red o crim , ci un ritual, un fapt etnografic prezent în contiin a popular comun ; nunta, urmat de un simulacru al mor ii, este de fapt o nunt real , cu o fiin fantastic , o cr ias astral etc.

Cum, deocamdat , nu avem i o contratez la asemenea afirma ii, r mâne s a tepm, probabil, o nou genera ie de cercet tori capabili s demonstreze, cu argumente tiin ifice, o astfel de ipotez fascinant .

9

Livia CIUPERC~

#ntrun\elepciune Fir rotat - spicul de grâu, Firicel b rbos spicul de ov z i Firu must cil - spicul de orz, trei firo i coda i i îmbujora i - se-ncinser (zor-nevoie) la sfat, în tinda palatului sl vitului Solis, i-n a a otiri i cu-a a surescitare-n bobi ele obr jori, foarte de neîn eles fr mântare. A a de neîn eleas întreit -nspicare, încât nimeni nu îndr znea s s-apropie. i totu i, curiozitatea p rea s explodeze - în juru-le. Dintre to i, doar o buburuz înfocat se-ncumet s -ntind urechiu a, ba i antenu ele... pe care nici nu mai tim dac le-a mai p strat de la str moa a sa, Buburuzina, cu precau iune, dar i cu mare sfial ... Se gândea, ea, cea bulinu minuscul , cum î i va salva ea cochilia, dac o surprind trio firo ii, ce-i va p i cochilia... vai de sufle elul ei! Dar vede i dvs., îndr znealai îndr zneal . Nu mai ine ea cont de chibzuial . O ia de-a dreptul prin ar tur ! Vorba vine! „– ne te-ar trebui s gospod rim ogorul!” („Timpul”, decembrie 1877) - s-auzi vocea grâucescului firos rotat, autoritar i plin de pomp .

Vai de mine i de mine, a a de tare s-a speriat minuscula buburuz , încât de-a tumba se rostogoli i nu- i g si lini te decât dup ce se pitul într-un afund de frunze adormite.

Curiozitatea crescu i mai i! Fiin a-i minuscul se sim i înfiorat de tainicul sfat al celor trei semi-zei. i cum prin preajm -i sim i prezen a cum trului greiere, care sfor ia

tefan Luchian - Trandafiri

urel, în ritmu-i cunoscut - de scripc altist , se gândi c n-ar fi r u s -l trezeasc , s se coalizeze c-un a a versat cerceta . Cine tie?

Poate ar putea fi de vreun ajutor, dar i-ai sit! În fond, pe el Domnul l-a înzestrat cu ni te antenu e performante... De, poate o fi i dotat cu vreun microfon special, mai tii pozn ?! Niciodat nu realizezi câte i mai câte po i descoperi la vreun confrate de prin preajm i! L-a strigat, l-a-mpuns c-un ac, dar în zadar!... Le sfor ia stimabilul mai ceva decât un bivol. Bivol? M rog, precum o rud de-a sa, mult mai mic .

Dac a v zut i-a v zut c nu-l poate ademeni nicicum, ca i cum ar fi avut instruc ia necesar unui... stimabil, sub acoperire, opârlind, pe ici-pe colo, s-apropie cât putu mai bine... i s ti i domniile voastre, efortul u nu va fi-n zadar. Informa iile culese, în tain mare, vor fi transmise la mai mic-marele locului, roz torul câmpului, un must cios codil -urechil . i-acest, sprintenel, foc, de asta i se i spune Codil -Urechil , prinse-n n suc aceast subtil conversa iune: „ – Care va fi soarta noastr , acum, când plugarul a ajuns împov rat de ani i neputin , iar mul i dintre urma ii lui sunt atât de dezam gi i i fug de glia cea str bun ?”

Dup mai multe oteli, parc -ar fi auzit: „ – Viitorul... e-n mâna lui Dumnezeu i numai el îl tie!...” („Timpul”, 9 august 1880).

Multe gesturi, bolboroseli, nenum rate...

Dar i: „ – A a e scris în cartea sor ii ca în ara noastr s nu se fac mai bine...”(„Timpul”, 6 iunie 1881).

S-a str duit bietul de el s mai re in vreo râm , dar parc i ceva despre... ara asta întreag parc-ar fi a nim nui...” („Timpul”, 5 iunie 1881).

Minune mare, cel care puse a a „gânduri uria e într-o east de furnic ”?!...

(Memento mori).

Oricum, i f a surprinde-ntreaga conversa iune, putem în elege c acele gânduri negre, pline de îngrijorare, negre it, aveau un real temei. Ce s mai zicem despre sumbra realitate într-acest mileniu trei?!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Ioan URSU

Cum e noul cu putin\[ azi î @n cercetarea ]tiin\ific[?

Parafraz i încercare de r spuns unei c i a lui Constantin Noica Se dedic prietenului filosof Leonid D. În 1783, în „Prolegomene la orice metafizic viitoare care se va putea înf a drept tiin ”, volum conceput ca un îndreptar al „Criticii ra iunii pure” (1781), Immanuel Kant m rturise te: „amintirea lui Hume este cea care m-a trezit din somnul dogmatic i a dat cercet rilor mele în câmpul filosofiei speculative o cu totul alt direc ie” (Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1987). Despre ce „somn dogmatic” era vorba, poate fi dedus numai rev zând traiectoria sinuoas a gândirii sale din scrierile perioadei 1750-1780, cu sub-perioadele „ra ionalism dogmatic” (1750-1760), „empirism sceptic” (1760-1769) i a treia, a gesta iei ideilor critice oponente dogmatismului i empirismului (1769-1780) (a se vedea i Jean Beaufret, Lec ii de filosofie, Editura Amarcord, 1999). A adar, e de constatat c chiar la un filosof de magnitudinea lui Kant, ideile nu se nasc dintr-odat , precum Afrodita din spuma m rii, f o serie de ezit ri i chiar inconsecven e. Iar pentru decriptarea în elesului sintagmei „somn dogmatic”, un excurs l muritor ar fi necesar cititorului anonim, cu privire la cele dou curente - ra ionalism i empirism -, dit antitetice, ale gnoseologiei, i ale epistemologiei, în spe . S definim mai întâi, oarecum liber, termenii: gnoseologia este domeniul

tefan Luchian - Bujori

lui „ce i cum putem cunoa te ceva (adev rul, in spe !), în general?”, iar epistemologia este domeniul lui „ce i cum putem cunoa te ceva, în tiin ?”.

Originile ra ionalismului se g sesc în ceea ce s-a numit adesea, de la Ernest Renan încoace, „miracolul grec” (Christian Meier, A culture of freedom. Ancient Greece and the origins of Europe, 2011), respectiv în cele dou contribu ii majore ale vechilor greci la patrimoniul cultural al omenirii: filosofia (logosul, cuvântul, discursul ca for , ca surs a cunoa terii, la Socrate, dar i apoi în înv tura cre tin ) i geometria (Elementele lui Euclid). Cuvântul care „zide te”, cuvântul care instruie te f s vedem lucrul despre care vorbe te („argumentum rerum non apparentium”, „o puternic încredin are despre lucrurile care nu se v d”, Apostolul Pavel, Epistola tre Evrei), este, crede Beaufret, poate cel mai extraordinar eveniment al istoriei occidentale. Europa, dar i civiliza ia occidental de azi, a a cum e, bun dup unii, rea, dup al ii, încep cu vechii greci.

Urm toarea born , cea clasic , a ra ionalismului este fixat de Descartes, care descoper un al doilea sol ferm, dup cuvântul lui Dumnezeu („La început era Cuvântul...”, Evanghelia dup Ioan), i anume, p mântul lui „ego cogito - ergo sum”, „cuget, deci exist”: un prim adev r fundamental, o certitudine a eului ra ionând care se raporteaz la sine. Cum procedeaz eul cuget tor în func iunea sa de „trestie gânditoare”? Metafora, celebr , îi apar ine contemporanului Blaise Pascal. Metodic, evident! Patru sunt regulile stabilite în „Discurs asupra metodei de a uzi bine ra iunea i dea c uta adev rul în tiin e” (1637, opera de c petenie a lui Descartes, scris la 41 de ani): 1) renun area la ideile preconcepute, la „autoritate”, în fapt, ruperea cu tradi ia, care cobora, în cazul s u, prin scolastica medieval , pân la Aristotel; 2) regula analizei - în termeni actuali, modelare fizico-matematic , pe baza legilor care guverneaz fenomenul sau problema cercetat ; 3) regula sintezei - c uzirea în ordine a gândirii, de la simplu la complex (dar i invers, a ad uga), în direc ia eviden ierii unei fa ete inedite a fenomenului cercetat; 4) regula experiment rii i aplic rii adev rurilor descoperite.

Caracterul previzionar al Discursului asupra metodei sare în ochi: Descartes descrie „avant la lettre” metodologia i logica cercet rii, cu trei sute de ani f trei

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înainte de Karl Popper (Logica cercet rii, 1934). „Îmi pl ceau îndeosebi matematicile pentru certitudinea i eviden a adev rului lor”, iat cum certitudinea este numele însu i al adev rului la Descartes!

Asocierea eviden ei cu adev rul (matematicienii folosesc curent în demonstra ii aser iunea „este evident c ...”) îl tr deaz pe matematicianul-fondator care a transformat severa geometrie, zis sintetic , a lui Euclid, într-un „banal” calcul algebric - geometria analitic . O, câ i dintre elevi nu au tr it angoasa în fa a problemelor de geometrie, sidera i de cerin a din finalul enun urilor: „s se demonstreze c ...”!

Ra ionalismul clasic este îns o ... elips , o figur cu dou focare. În cel lalt focar st un alt matematician i filosof celebru, Leibniz.

Dac la Descartes adev rul este un raport gândire-obiect, pentru Leibniz, arat acela i Beaufret, eviden a cartezian din Discurs..., „a nu accepta vreun lucru ca adev rat dac nu l-am cunoscut în mod evident c este” [?!; nedumerirea îmi apar ine]) nu e o busol suficient în c utarea adev rului, nu ne poate p zi de „perriculum errandi”. Determinarea adev rului doar drept o certitudine este o miopie filosofic i are nevoie, crede (cartezianul, totu i) Leibniz, în plus fa de fundamentul fixat de Descartes, de un raport mai subtil, anterior celui între gândire i obiect, anume de raportul gândirelimbaj. Ori, prin acest accent, Leibniz se dovede te a fi un logician (nu este logica îns i un astfel de raport?!), care adaug un al patrulea principiu celor trei principii consacrate de Aristotel: principiul identit ii (A este A), a c rui respectare confer claritate i precizie gândirii, prin aten ia acordat sensului no iunilor utilizate; principiul noncontradic iei (este imposibil A i non A); principiul ter ului exclus (este necesar sau A, sau non-A). Cele dou principii din urm fundamenteaz demonstra ia prin reducere la absurd din matematic .

Formularea original de c tre Leibniz a celui de al patrulea principiu, al ra iunii suficiente, sinonim în planul gândirii cu principiul cauzalit ii, este: a) nici un efect nu e lipsit de cauz ; b) nimic nu exist ra iune (nihil est sine ratione). Corectitudinea formal a ra ionamentului ar depinde de primele trei, fondul ra ionamentului reclam

tefan Luchian - Crizanteme

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

îns o rela ie metalogic între idei, o întemeiere în virtutea c reia valoarea logic a propozi iei condi ionante este asociat cu valoarea logic a consecin ei (propozi iei condi ionate). O propozi ie oarecare A are un temei suficient B, dac dat fiind adev rul lui B, devine imposibil ca A s nu fie adev rat , iar falsitatea lui A exclude adev rul lui B. Prin urmare, adev rurile în cascad se sprijin fiecare pe precedentul. Desf urarea lor succesiv - numit demonstra ie sau ra ionament- este regizat de principiul ra iunii suficiente, care subsumeaz primele trei principii. nu îl ignoram în acest excurs pe Leibniz-fondator al calculului diferen ial i integral (al turi de Newton) i mai ales pe Leibnizfilosoful Monadologiei, 1720. Aici este un punct de contact posibil cu Noica cel din Scrisori despre logica lui Hermes, 1986, despre care am mai f cut vorbire într-un text din 2002, 15 ani f Noica, Arge , nr. 15 (246). Monadele lui Leibniz sunt, cred, un artificiu teologico-filosofic greu de în eles; preiau de pe Wikipedia defini ia: „elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o for activ . În consecin , materia nu este decât manifestarea exterioar a monadelor. Fiecare monad oglinde te întregul univers; concordan a dintre activitatea monadelor este asigurat de «armonia prestabilit », creat de monada suprem , Dumnezeu”.

Noica îns crede c exemplul monadei îi serve te de minune în construc ia logicii „mul imilor secunde” numit a lui Hermes, distinct net de cea aristotelic , inflexibil , „r zboinic ”, zis a lui Ares. Greu, imposibil chiar de formalizat matematic aceast teorie a mul imilor secunde, constituite din mul imi cu un singur element, în care func ioneaz simultan raporturi de compenetrare i depoten are precum identitatea unilateral (întregul este egal cu partea, dar partea nu este egal cu întregul) i contradic ia unilateral (partea poate contrazice întregul, în timp ce întregul nu contrazice partea)... Dar idea ia filosofului prinde aripi i raportul parte-întreg este reg sit în continuare ca raport Unu-Multiplu, una din dilemele filosofice fundamentale propagate de-a lungul istoriei gândirii i ca o posibil logic a inven iei.

Acum suntem cu eseul într-un punct nodal. Kant a fost trezit din somnul dogmatic de David Hume, cu a sa Cercetare asupra intelectului omenesc, 1748. Care va s zic , în decada 17501760 Kant se sim ea bine în linia ra ionalist Descartes-Leibniz. În decada urm toare, declan eaz atacul împotriva „logicismului” lui Leibniz, împotriva principiului ra iunii suficiente i a tipului de cauzalitate i induc ie pe care acest principiu le presupune, ba chiar îl gasim pentru scurt timp, trezit de-a binelea, îmbr ând un empirism sceptic într-un text ciudat din 1766, „Visurile unui clarv tor spiritual”. Scepticismul lui Hume în problema cunoa terii era într-adev r unul dus la extrem: „toate legile naturii i toate ac iunile corpurilor, f excep ie, sunt cunoscute numai din experien ” („Cercetare asupra intelectului omenesc”, Editura tiin ific i Enciclopedic , 1987).

Hume este un exponent al gândirii empiriste, pragmatice la urma urmei, care s-a n scut practic odat cu Novum Organum Scientiarum (1620), opul lui Francis Bacon, adev ratul fondator al metodei experimentale atotprezent azi în laboratoare i care guverneaz orice demers tehnico- tiin ific. Ra ionamentul, motenirea grecilor i experimentul, mo tenirea anglo-saxon , sunt pilonii tiin ei i ai tehnologiei, caracteristici definitorii ale civiliza iei occidentale. „Orice interpretare cât de cât corect a naturii se ob ine prin experimente bine gândite: prin observa ii, ra ionamentul se aplic experimentului, i apoi prin experiment, ra ionamentul se aplic asupra naturii, asupra faptelor” (traducere personal din Novum Organum, Cartea I, art.

50, http://www.earlymoderntexts.com/assets/pdfs/bacon

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1620.pdf). Este de re inut c , într-un text de cca. 130 pagini, num rul de apari ii ale cuvântului „experiment” nu este mai mic decât num rul de pagini!

Kant va accepta faptul c întreaga noastr cunoa tere începe cu experien a, dar se va delimita de „totalitarismul” empirist, afirmând existen a intui iei i a intelectului ca forme ale cunoa terii, alternative senza iilor, acestea din urm alc tuind materia cunoa terii, cu alte cuvinte experien a. Pentru unii, pentru empiri ti, intelectul intr în scen ca o „tabula rasa, pe care experien a va înscrie anumite rezultate; pentru ceilal i, ra ionali tii, intelectul vine cu o zestre, cu anumite idei înn scute, valabile anterior experien ei.

Ie ind în întâmpinarea pozi iei ra ionaliste, noutatea pe care o promoveaz Kant, dup înc o decad , de sintez creatoare, este aceea a unei r sturn ri spectaculoase de paradigm , dup modelul revolu iei copernicane. „Pân acum, spune Kant, s-a presupus c întreaga noastr cunoa tere trebuie s se potriveasc dup lucruri; dar toate încerc rile noastre pentru a o constitui a priori, prin concepte [...] au fost nule. S încerc m de aceea, în sfâr it, s g sim o solu ie presupunând c obiectele se potrivesc cunoa terii noastre” („Critica ra iunii pure”, Editura IRI, Bucure ti, 1994). Pozi ia lui Kant este genial-consonant cu evolu ia i întâmpl rile de mai târziu ale fizicii cuantice, i, mai general, ale gnoseologiei i epistemologiei: „Pe t râmurile Necunoscutului am descoperit ciudate urme de pa i.

Am edificat teorii profunde, pentru a ne explica originea lor. În sfâr it, am reu it s reconstituim Fiin a de la care provin urmele: suntem noi în ine” (Arthur Eddington, „Space, time, gravitation”, Cambridge University Press, 14th Edition, 1995). Într-adev r, azi tiin a socote te ciudatele criptograme prin care descifr m secretele Universului teoriile matematice-fizice cele mai sofisticate - nu sunt decât pecetea pe care o pune inteligen a pe lucruri, întocmai cum afirma, vizionar, Kant în citatul de mai sus. „Niciodat nu a fost observat vreo excep ie de la predic iile mecanicii cuantice i nicio teorie nu a fost testat cu atâta asiduitate i pân la un grad de precizie atât de înalt” (P. Atkins, „Amprenta lui Galileo”, Editura ALL, 2008). Necunoscutul, cu alte cuvinte, materia, substan a, rimeaz , se identific perfect cu gândirea noastr pus în oper . Cu gândirea unora dintre noi, ce e drept, a unui Dirac, a unui de Broglie, a unui Heisenberg, a

tefan Luchian - Violete

Anul VII, nr. 6(70)/2016

unui Schrödinger... C ci, spunea Richard Feynman, „dac cineva sus ine c în elege mecanica cuantic , înseamn c nu a în eles-o”.

Asta nu împiedic în vreun fel ca cca. 30% din Produsul Na ional Brut al SUA, de exemplu, s depind de aplica iile mecanicii cuantice, spunea acela i P. Atkins.

Dar contribu ia kantian este remarcabil i dintr-un alt punct de vedere, acela al distinc iei introduse între transcendental i transcendent. Ba chiar s-ar putea spune c esen ialul nout ii kantiene ar putea consta din punerea în lumin a transcendentalului i a apriorismului. preciz m termenii. Transcendent înseamn ceea ce e dincolo de lucruri, în opozi ie cu ceea ce e în lucruri, imanent. Termenul vizeaz realit ile care nu pot fi obiecte ale experien ei sau ideile care nu se pot aplica în cadrul cunoa terii experimentale (ideea de Dumnezeu, de exemplu). Transcendental, termen vehiculat i în filosofia scolastic a Evului Mediu, înseamn la Kant ceea ce, în opozi ie cu empiricul, condi ioneaz aprioric cunoa terea obiectelor (aprioric este ceea ce preced ), deci înaintea oric rei experien e. Sintagma „cunoa terea transcendental ” se refer a adar nu la obiecte, ci la modul nostru de cunoa tere a obiectelor, i acest mod e prin excelen unul a priori, în sensul deslu irilor pe care le d m numaidecât. O prim clas de enun uri f cute în procesul cunoa terii, al c ut rii adev rului, este aceea a judec ilor analitice, explicative deci; în acest caz, adev rul deriv din îns i analiza conceptului, f a mai fi nevoie de experiment sau percep ie senzorial . Orice judecat analitic este tautologic , adic nu spore te cunoa terea („orice corp este întins” este exemplul lui Kant; predicatul „întins” este con inut în conceptul „corp”), este aprioric (chiar când este empiric ) i se întemeiaz pe principiul noncontradic iei. A doua clas de enun uri este a judec ilor sintetice, care sunt extensive (adic sporesc cunoa terea). Acestea pot fi a posteriori (de origine empiric , deci care intervin când analiza ra ional nu este suficient pentru a deriva adev rul i sunt necesare observa ia senzorial i experimentul, plus ra ionamentul de regul inductiv), dar exist i judec ile sintetice (cert) apriorice, având sursa în intui ie sau ra iunea pur („7+5=12” este exemplul lui Kant). Judec ile sintetice a priori sunt generale i necesare; acestea sunt judec ile care „fac posibil ” matematica, fizica, metafizica! Dac pân în acest punct tezele au fost relativ clare, nucleul dur al asimil rii sau respingerii gândirii lui Kant este tocmai acela al în elegerii acestei din urm afirma ii. Cum este posibil matematica pur ? Cum este posibil fizica pur ? Cum este posibil metafizica în genere? (În accep iunea lui Kant, metafizica este filosofia în general, ca teorie a cunoa terii). „Cum este posibil?” este la Kant întrebarea cu spuns despre „pe ce se bazeaz ” acele domenii oarecum privilegiate ale cunoa terii. Iat cum, pân la Kant, filosofia era o ontologie, o întrebare i o întemeiere în leg tur cu lucrul în sine. Iat cum, odat cu Kant, filosofia devine o gnoseologie, o teorie a cunoa terii.

Dac un obiect ne este dat, gândirea se raporteaz la el prin intui ie; dar aceasta nu func ioneaz f ca noi s fim afecta i sensibil prin senza ii generate de obiect i f ca reprezent rile ob inute prin sensibilitatea noastr s fie gândite sub form de concepte. Aceasta este intui ia empiric , aceea care se exercit în judec i sintetice a posteriori. Exist îns forma pur a intui iilor sensibile, acelea care se afl a priori în sim irea noastr .

Cheia judec ilor sintetice a priori i a r spunsului la întrebarea „cum este posibil matematica pur ?” se afl în reprezent rile spa iului i timpului ca intui ii a priori (sec iunea Estetica transcendental ). Nici una, nici cealalt din aceste reprezent ri nu poate fi scoas din

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

experien , pentru c amândou sunt doar forme ale intui iei ( i nu con inuturi), în spe ale sensibilit ii noastre: externe, care se raporteaz la obiecte situate în afar (în spa iu), respectiv, interne, când se raporteaz la propria noastr stare intern (intuit ca/în timp). A a se explic termenul „estetica”, derivat la Kant din grecescul aistheton (sensibilul, capabil de a fi perceput prin sim uri), opus lui noeton (inteligibilul, capabil de a fi sesizabil de intelect). Cheia r spunsului la întrebarea „cum este posibil fizica pur ?” se afl în ordonarea în spa iu i timp (!) a experien ei cu ajutorul unor forme ale gândirii numite concepte sau categorii apriorice (sec iunea Analitica transcendental ). Cât prive te metafizica, este învederat c aceasta încearc s se deta eze de experien prin sim uri pentru a trece dincolo de ea i a se apropia de absolut (necondi ionat). Dar scepticismul ini ial al filosofului de la Königsberg se va reg si în agnosticismul care caracterizeaz celebrele antinomii kantiene, i care va fi ilustrat, în sec iunea Dialectica transcendental , prin concluzia c metafizica nu este posibil , obiectul ei fiind doar o iluzie, avându- i originea chiar în ra iune! Astfel, în trei sfere distincte, Kant face demonstra ia c efortul de a se ajunge la o judecat sintetic unic a priori e ueaz : în psihologie (în care se caut un subiect absolut al cunoa terii), în cosmologie (în care se caut un început absolut în timp i o limit absolut în spa iu) i în teologie (în care se caut o condi ie absolut a tuturor lucrurilor). În toate cazurile se ajunge la paralogisme psihologice, la antinomii cosmologice, i, respectiv, la argumente eronate teologice privind ideea (iluzorie la Kant!) de Dumnezeu.

Textul de fa apar ine unui neini iat, unui amator de filosofie, dar aceast pozi ie poate fi avantajoas (dar i riscant ...) prin lipsa rutinei sau renun area la autoritate, a a cum cerea Descartes, iar pentru specialistul în domeniu ar reprezenta un interes din unghiul modului cum se reflect disciplina lui în mintea unui „profan”. „Ce are de f cut azi un matematician fa în fa ... cu limitarea care nu îl limiteaz , cel mai adesea, în care se afl el în prezen a culturii umaniste, i cu limitarea care îl limiteaz , îl blocheaz sau îl las rece mai întotdeauna, pe cel din cultura umanist în contact cu mediul culturii matematice, tiin ifice?”. Scriam asta cu convingere în eseul „Despre muzic , numai de bine”, Arge , nr. 3 (261), 2004. S se remarce conceptul drag lui Noica despre o anume limitare, i ideea inapeten ei i inhibi iei umani tilor, idee care e de circula ie începând cu celebrul eseu al lui C. P. Snow, The two cultures and the scientific revolution, Cambridge University Press, 1961. Am plecat în scrierea textului

tefan Luchian - Alb strele

13

prezent, provocat fiind de teza de doctorat Schi pentru istoria lui Cum e cu putin ceva nou (1940) a lui Constantin Noica. La lectura ii, nu am identificat vreo re et ca r spuns la întrebarea mascat din titlu. Evident (tic de matematician!) nici nu putea exista, i nici nu se va g si o astfel de re et , dovad c Noica va urm ri o întreag istorie (schi at doar) a pove tii noului în filosofie, de la Platon pân la Kant. Pe de alt parte, a trimite cititorul interesat la o carte recent a lui A. Cornea, Noul, o veche poveste, Humanitas, 2008, a c rei în elepciune se transcrie sub vechiul dicton: noul e de multe ori „aceea i rie, cu alt p rie!” Parcurgând aceast istorie a noului propus de Noica, se va vedea c expresia „cum e cu putin ” este chiar cea utilizat de Kant, referitoare la matematic , fizic , metafizic , iar adaosul „ceva nou” este contribu ia filosofului român. i totu i, Noica d un r spuns, surprinz tor doar pentru cei care nu-i cunosc timbrul: „nimic, nici m car adev rul [în cazul de fa , noul] nu trebuie s primeze asupra activit ii con tiin ei; ba chiar, adev rul sau falsitatea unei doctrine se judec dup aceea c ea îng duie sau nu spiritului s fie viu”. În lumea academic circul butada: „publish or perish”, „publici sau pieri”. tiu, i asta se poate vedea frecventând listele cu lucr ri publicate (prin consultarea adreselor researcherID sau researchgate), uneori cercet torul multiplic artificial num rul de publica ii prin simple juxtapuneri sau colaje de fragmente de texte deja publicate.

Personal, nu sunt un cercet tor în avia ie care s fi tr it sub presiune din cauza acestui comandament. Dar nu despre asta este vorba acum.

Ci despre înv tura care ne r mâne dup explorarea atent a r spunsurilor pe care mari gânditori le-au dat întreb rii despre obiectivitatea i metodologia cunoa terii, în general sau în domeniile tiin ifice. mâne, cred, în primul rând, descrierea perfect valabil i azi, a pa ilor pe care trebuie s îi parcurg ra iunea în procesul cunoa terii obiective a adev rului, descriere f cut de Descartes în Discursul asupra metodei. De re inut c pasul final, decisiv, men io-nat de „ra ionalistul” Descartes, era trecerea probei experimentale (cu un cli eu numit „verificarea în practic ”) de c tre constructul teoretic elaborat. R mâne fondarea de c tre Francis Bacon a metodologiei experimentale. De la Hume, nu am re ine aici decât meritul involuntar c scepticismul s u exacerbat 1-a trezit pe Kant din „somnul dogmatic”... R mâne, deci, creativitatea extraordinar a lui Kant din Critica ra iunii pure, aceea a formul rii i argument rii apriorismului, r mâne descifrarea mecanismului judec ilor sintetice a priori (func ionând ca intui ie sau ra iune pur ), judec i pe care se bazeaz cunoa terea în matematic i fizic , mâne ideea c spa iul i timpul sunt intui ii a priori ale cunoa terii. i, mai ales, r mâne r sturnarea lui colosal de paradigm a cunoa terii, r sturnare prin care taie nodul gordian al „obiectivit tii”, postulând transcendentalismul în termenii „obiectele (sunt cele care) se potrivesc cunoa terii (adic , min ii) noastre”, axiom verificat spectaculos în cele mai rafinate teorii ale cosmologiei i mecanicii cuantice, a a cum am men ionat la începutul eseului. ...Dar nu numai în numitele mai sus „rafinate teorii”, ci i, iat , în teoriile clasice, s le numim newtoniene. Într-un articol publicat în anul 2006 în „Journal of The Franklin Institute” (Elsevier), vol.

343, January, pp. 94-110, „îndr zneam” s emit câteva conjecturi privind lucrul cu modelele fizico-matematice (ca prime rezultate ale gândirii), cu teoriile fizico-matematice (ca rezultate distilate, de ordin secund, mai subtile decât modelele) i cu obiectele fizice în ultim instan . Teza formulat acolo este, constat, perfect compatibil cu teza din Critica ra iunii pure. Modelele matematice, reprezentante ale realit ii, se potriveau (puteau fi f cute s se potriveasc ) cu gândirea noastr !

Surse suplimentare consultate: K. R. Popper, Objective knowledge, Oxford, 1981; R. Scruton, Kant, Humanitas, 2006, B. Russel, History of westernphilosophy, London, 1980; *** Enciclopedia Universal Britannica, Litera, 2010.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Janet NIC~

DonAris-

- eseu dinamic 3.

Când Ziua - haos de serviciu, indecent - în sânul nop ii-adânc se cuib ri, DonAris - viitor mereu prezent - ne zise vorbe grele, vorbe gri: - Când tân r foarte m g seam i verde, asemeni cu colegii de hazard, era Materia celebr iar Spiritul, un muieratic fard. Mergeam i n-aveam timp s mai remergem, cu trup enorm i duh infim.

Muream i n-aveam timp s remurim. Eram i n-aveam timp s mai refim!

-Dar, bine! Zise unul mai cuminte. Tu zici c n-avea i Timp. De ce? i cum?

- Era destul, dar nu era al nostru. El, flac , iar noi, firavul fum!

Eram ai Lui, deci El era St pânul, c ci înl untrul lui primeam porunc . Eram în fruct, deci el ne-avea pe noi. Nu-i Aerul st pânul ciocârliei? Nu-i Seva mama florii de pe lunc ?

- Eu sunt de la câmpie, zise altul. Acolo Ceru-i pân lâng gard, nu-i loc de diavol i de ur . Acolo, barda nu e bard i orice lucru are u , iar infinitul plou -n b tur . Z u, nu-n eleg: câmpia poate, oare, s vrea s fie munte? Iar muntele, câmpie? Asemeni, focul, ap ? Iar Marea, corcodu ?

- A a gândeam i noi: mereu ca al ii! În ne tire! Cu gând descul , mereu fugar. N-aveam duminic -n gândire!

- Ce vrei s spui? Nu mai vorbi în pilde! Mai bine, domole te spada zvelt !

- La tine, întrebarea-i ca o arm , iar la-n elept, i-o pa nic unelt .

Dar afl ca s tii de-acum încolo. N-ajungi la zeu, de nu-i for ezi zduhul i nici la miez, de-i la i intact coaja. E timpul t u, când i cl de ti un Timp, cu mintea ta, sp rgând în apte vraja. S-accep i st pânul ce te face liber, iar nu pe-acela ce te frânge. Nu cre te niciodat-o simfonie, nicio metafor ce zburd , niciun cire

tefan Luchian - Crâng la Brebu

înmiresmat cu p

ri, la umbra ochiului ce plânge!

4. „În orice adiere a te na te ca într-o cas p rinteasc ! O Dun re de maci i de garoafe s i fluture în trupul cel de iasc ! Zburdalnicilor muguri de pe ram, a le citi, duminica, din Platon, s prind gust de puls august! A altoi un ip t cu t cere i-un vultur c-o privighetoare, nu mai fie-o aprig putere! A- i pune ochiul obosit, pe mas -n fiecare sear . Odaia, astfel însorit , ar gânguri a prim var ! A da, în mierea cercului, cu b ul! A trage Logica de p r! A înv a, cu patim , dezv ul! A regândi miracolu-n r sp r! A nu tr i un adev r, ci multe! Frenetic s te tulburi, zi de zi! S ai, de vrei, la îndemân , un „ce” i-un „cum” a- i limpezi! A locui, aievea, în Cuvânt ca pe o palm de p mânt, cu Dumnezeu, cu oameni i cu p ri, cu flori i ploaie i cu vânt! A dilata, la nesfâr it, uimirea, spre-a fi tu însu i, viu i-ngust! A fr mânta o pâine pe-n eles, de vrei s ai, pe limba vie ii, gust!” a se desfrunzi DonAris, în fa a unor muguri f duh...

Sporind nedumerirea, logodi naiv triunghi cu-n tragic-magic cerc, i o opârl , cu v zduh...

5.

DonAris, pintenatul nostru domn, ne-a ar tat negru pe alb-codalb, suntem zidi i trei sferturi din somn. Aveam trup b nuit, pierdut sub falduri de c ma , iar spinii durerii erau înc în fa .

- Nu po i fi nebun în limba cucului, ci doar avocat! Nebun po i fi în limba privighetorii! zise DonAris, deloc sofisticat. Iar pe noi ne trecur fiorii i zorii i grâul sudorii.

- DonAris! i-am zis. De ce unii fac, din lini te, saco , înghesuind în ea lanuri de-ntreb ri i de ip t? De ce fac din via , la reverul mor ii, o bro ?

- Pleac de aici, deja plecatule, aplecatule, neînduplecatule i împov ratule de ceea ce este i de ceea ce nu este! Iluzia este pâinea min ii cea de toate zilele iar Lini tea e osul desc rnat de poveste! pu i de cear eram i eram fl mânzi de zbor i de nelini ti, ca de pâine. C utam, pe brânci, icrele Cuvântului, dornici s ne facem un jur-împrejur. i în am , spre Cer, ca spre un blid, mâinile linguri tinere, necioplite - s lu m ciorb de azur. Ehei, Sim eam c adâncimea noastr e înalt ! De cum ne sculam, ne aruncam ochii în oglinda conceptelor, cum î i arunc pescarii undi ele în balt . Dar nimeni, dornic atâtea s -nve e, nu vedea c gura vremii se încre ea de ele lini tii ca de mere p dure e. Nimeni nu vedea, în niciun fel, c la tâmpla verii se pusese iarna ca un ân ar anofel. DonAris, fiindu-i sete, a b ut, pe-ndelete, cuvântul „ap ”. Fiindu-i foame, a iat cuvântul „pâine” felii-felii, apoi le-a mâncat, salivând ciocârlii.

A doua zi, s-a t lit pe cuvântul „iarb ”, a s rutat cuvântul „femeie” pe obraz, s-a suit în cuvântul „pom”, unde seva-ncepuse fiarb , a ascultat trilurile cuvântului „privighetoare”, uitând de îndoial i necaz...

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

15

Paula ROMANESCU

Închinare la altar de Luceaf[r Închinare lui Eminescu de Ziua Culturii Române Astru luminos, m sur i însemn statorniciei, Al credin ei de mai bine-n viitorul României, Veghetor la vatra sacr unde rumene te slova Când în codrii de aram sun armii de Moldova, Stea a Neamului, Luceaf r din a cerurilor bol i, Las i raza s vegheze în a nop ii noastre nop i, Pune gândului lumin i credin ei noastre vrere -mplineasc -n poezie alt sfânt Înviere.

Nu mai înv , tiu cum… „Nu credeam s -nv

a muri vreodat ” Mihai Eminescu De i o tim, a crede c -ntr-o zi vom prinde s -nv m i a muri, ne facem c ni-i greu de-a în elege, via a e r st lm cita lege înscris -n palm , cu-n eles nici unul, bolta unde- i are tron Preabunul nu ne dore te i apoi, c zborul

cu aripa, cu gândul sau cu dorul pân la stele nici nu are sens...

O spun i eu ba o i cred ades’, gândind c steaua nop ilor senine ce s-a n scut din haos (ca i mine?!) i-i este nem surii chiar m sur , va ti poate cu-ntâia ar tur de spa ii sau cu ultima z pad m ajung , încercând s cad robit de o umbr de cuvânt, nu-n ceruri ci la mine pre p mânt.

dar iat , tu ai i f cut-o, eu frunz în toamna toamnelor de h u tept s cad ultima ninsoare.

De-acum nu mai înv . tiu cum...

lina Cu farmecul t u, de Luceaf r râvnit, Ai fost pe p mânt port de tin , rie de tain zidit în vin , Aleas mireas de cer nenuntit La ceas de înalt visare, când dor Iubirile toate de-o sfânt lumin Nicicând t lm cit de om muritor.

Da, s-a mai spus un nu credeam s -nv dar îmi p rea o form de r sf a min ii, un prisos de vorbe care pentru cumin ii r cinzi sub soare nu-i este omului de vreun folos; (de ce s -i întorci sufletul pe dos când i a a, în ve nica-i rotire, mântul cel din noi, e risipire în vântul vremii f c tâi ne tiutor de-amarul nim nui?)

i totu i aici pe p mânt într-o sear Afla i c iubirea nu-i doar pentru-o oar ...

Portret de Luceaf r Îl vedeam i cu ochiu-nchis: Era frumos cum numa-n vis: Un zeu p gân, privire mândr de un albastru clar de und cât s înece-n large z ri marea cu negrele-i cor bii Pe mi toarele car ri…

Îmi spun i eu c nu credeam vreodat -nv tiuta vam blestemat

Grafic de Adina Romanescu

Venea din cerul lui, c zând în apa m rilor de gând i f veste-o umbr grea cu noapte m înv luia iar briza ca un glas de brume: Taci! Din ce vezi, nimic nu spune!...

Când ochii i-am deschis, în zare, discul din soarele-r sare o umbr aureola, albastr , care se f cea i pod, i cale de lumine între cerul înalt i mine Eu - fir de ne tiut iarb gata s -nfloare-n land de lav sub ochiul rece-al unui tiut zeu de ertul verde-al sufletului meu.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii i parc -mi spune-n tain : Din cerurile toate am coborât odat cu tot al meu senin...

Ai no tri tineri Ai no tri tineri la New-York înva -mpu te francul nu s pun bomba, Apoi se plâng c le e dor de ciorba Cu leu tean din ara dodoloa .

Rostesc cuvântul tei i-mi cade peste cre tet o ploaie de miresme.

Dac -i întrebi de munc , schimb vorba, Dac insi ti, cu zâmbet se r sfa Cum c n-avur i ei parte-n via De-o minte pe m sura unui Zorba. i c în lumea larg soare nu-i Nici bolt ca a Vorone ului, Doar ni te nori bolnavi, un fel de... scai Iar unic dialog cu ceilal i - Hai! Sensul vorbei acas nu le mai e tiut, rm le e r cirea la val necunoscut...

Pe urmele Poetului Prin urbe trec adesea i îmi pare -l v d ie ind de la Jurnalul Timpul pe cel care-a uitat demult i schimbe-n vreme anotimpul.

Rostesc cuvântul codru i oamenii în cale-mi în arbori se preschimb , eu printre ei cutreier, îi v d cum râd, cum plâng, cum se-ncovoaie-n vreme, ploi, f vânt, îi v d c tând spre ’nalturi‚ ’n ându-se, c zând...

Rostesc cuvântul val, i valurile, vânturile îmi poart -n larg ne-cânturile.

Rostesc cuvântul om, aud cuvântul soarte. optesc cuvântul om, aud cuvântul moarte... Înal cuvântul om, aud vorba iubire i cerul tot se frânge de greu de nemurire: «- Din golul goalei ve nicii rinte, m dezleag i l udat pe veci s fii Pe-a lumii scar -ntreag .

Reia-mi al nemuririi nimb i focul din privire i pentru toate d -mi în schimb O or de iubire.

- Tu vrei un om s te soco i?

Cu ei s te asameni?

Dar piar oamenii cu to i S-or na te iar i oameni, Ei au doar stele cu noroc

i prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc i nu cunoa tem moarte. i... pentru cine vrei s mori?... » .............................................

Mi-a plâns pe um r un cuvânt ca un amar de-nmugurire, dintre toate câte sunt, Luceaf rul i-a dat lumin , caldul din lacrim i vin , miez, i-nveli de rostuire: Numele lui - Iubire.

Când trec printre cuvinte, de ce-mi pare oamenii sunt stele c toare?...

Închinare i mul umesc, m rite domn, Pentru r coarea serii Înmiresmat de salcâm în floare, Pentru bucium i corn sunând din timpi apu i De glorii i r stri te, du i Cu noi ‘napoi spre Mircea, la Rovine, Pentru Scrisoarea gândit pentru mine i pentru codrul ce f ploi sau vânt Se leag întruna Când în t rie luna Vars spre noi nelini te i somn... i mul umesc, prealuminate domn Al graiului român din care cresc i dor, i plâns, i cântec omenesc, Spre-a d inui în noi cât va dura Sub cerul lumilor ecou de stea.

Unor def im tori m run i

Rostesc cuvântul lac i-n lacul de sub pleoape d flori de nuferi galbeni.

Ne-a fost i regat ara, cândva-ntr-un zece mai.

Dar rege peste slova zidit -n dacic grai mâi doar tu, poete-luceaf r, care treci Tot ne-n eles i singur parc din veci de veci, duci prin timpul orb solie-n zare Cât soarele apune i r sare, , între regii - robi ai armoniei Tu e ti chiar împ ratul poeziei, Lumin -n Verbul ce ne-a fost l sat De Unicul Luminii Împ rat. .................................................. i iat -ne acum în secol-nenoroc De care zicea unul c nu va fi deloc Dac … În fine, al ii, mai ritos, st lm cindu- i slovele s pate În cremene de gând - eternitate Cu-nsemnele iubirii - leg mânt, Bie i l tr tori la lun , mori de vânt, Umbre turnate-n umbr de Apus, S-au vrut, decât lumina ta, mai sus...

Rostesc cuvântul plopi i-n cale mi se-a terne pustiu de ne-n elesuri.

Rostesc cuvântul stea i cerurile toate cu m ri de stele vin m -ncerce cu noapte, -mi spun de-o ne-moarte pe largul drumul lor de negr it mister, i ard, ard dep rt rilor pân ce pier.

Doar una-mi tie cântul, doar una-mi tie plânsul, doar una-mi tie gândul de ne-n elesuri plin, cheam cu t cere de greu adânc de noapte

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Grafic de Adina Romanescu

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Bâiguitori prin necuvântul lumii, Tot mai str ini de în elesul humii Însufle ite, ce necugetat i vrea s -i lua i i sceptru, i regat, Ca-n locul lui s pune i pentru o zi Trufia voastr oarb : De-a nu fi!

17

Eminescu - Sonete Version française de Paula ROMANESCU

Nedumerire Nu în eleg i pace cum se face de-i reu te poetului „Cel mai chemat din to i i cel mai teaf r” -i tulbure cu limpezimea verbului botezat în luceaf r pe to i fonfii i flecarii, ii i gu ii, altfel spus, pe to i ilo ii care-ajung prin voia sor ii chiar st pânii stei na ii spre-a o face de ocar când sub cerul ce ne tie, când prin lumea de afar , cu-a lor zgomote de arte lm cite-n necuvinte!... nu râzi!

Te uit , ninge!

Tu cite te-l înainte!

Spune- i iar, ca-ntr-un r sf , Vechiul „Nu credeam s -nv ...”

De i mult mai bine-ar fi -nv m chiar a iubi Cât valurile, vânturile, Ne poart -n larg necânturile...

Ignor fonfii cei flecari, Cu sufletul i mintea slute!

Ei sunt m run ii unor mari Necunoscute...

Finie la vie…

(S-a stins via a…)

Ton avis, ma compagne, vaut mille fois Le monde entier, j’en tremble, j’en soupire.

Finie la vie de la très fière Venise!

Ni chants joyeux, ni lumières de bals La lune passe sur de vieux portails noirs En blanchissant le marbre des marches grises.

L’amour, la mort, éternels ennemis D’avoir aimé celle-ci, je l’ai toujours cherchée Mais je t’ai rencontrée, chère enfant, et la vie,

Okéanos pleure sur le canal, Son âge en fleur n’est pas toujours de mise Il donnerait son âme à sa promise; Il frappe aux murs, aux bords, en désespoir.

Toute la cité - déluge de solitude!

Prêtre resté de la nuit des temps, Saint-Marc sonne minuit de sa voix rude Qui parait dire - Sibylle des jours d’antan Ces mots profonds, chargés de lassitude: « Les morts, c’est pour toujours, mon cher enfant!»

1880 Pourquoi je te reviens?

(De ce m -ndrept -acum?)

Pourquoi je te reviens une nouvelle fois?

Puisque sans toi je n’ai rien à dire...

L’avis du monde entier, quand on va lire Ma poésie, me laisse tout à fait froid.

Faudrait-il que je joue au monde de la lyre?

II n’a qu’à prendre mes enfants; Pour moi

Pour une nouvelle fois tu me l’avais donnée Avec tous ses biens et tous ses fruits Prends-la, elle t’appartient à tout jamais.

1876 Perdu dans mes pensées le jour (Pe gânduri ziua) Perdu dans mes pensées le jour, veillant la nuit, Je passe ma vie à souffrir, à pleurer; Voudrait-elle, la nature, écouter Mes prières, mes demandes, me donner un abri?

Tout ce que je veux c’est une tombe oubliée, Un long repos au chagrin de ma vie Au lieu d’aimer sans jamais l’avoir dit Vaut mieux mourir, les yeux vides et glacés.

Le monde n’est que l’empire de la souffrance, Ses vagues c’est du chagrin, écume c’est la raison, Le charme de la vie - le mal de l’existence.

Mais un jour je t’ai vue et, toute ma passion Me fit connaître l’amertume immense Du monde entier. Je l’ai bue. À quoi bon?

1876

15 Iunie 1889 O, ziua-n care a trecut Mihai vama dintre aici i nic ieri, sându-ne teii-nflori i în veri i un luceaf r r rit pe plai de stele rotitoare dintr-un ieri cu turmele urcând pe guri de rai i-o floare albastr ca un vis b lai, i buciumul sunând în limpezi seri...

Cum mai trecut-au anii, uitând s mai revin , cu-acele fermecate pove ti, doine, eresuri!…

Prezentul cu-ale sale vremelnicii anin în setea de-a cunoa te, pustiu de ne-n elesuri.

Ne mai r mân doar ochii la steaua i, am vrea Când va veni c derea s tim a ne în a.

tefan Luchian - Peisaj de deal cu copaci

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii De rester près du feu, le sommeil - maître.

Passèrent les années (Trecut-au anii) Passèrent les années comme de longs nuages Qui passent sur des prés. Et ne reviendront plus.

Où sont-elles aujourd’hui les histoires que j’ai lues ?

Où les doïnas, les contes et les présages Qui couronnaient mon front d’enfant perdu Dans le mystère caché entre les pages Des livres? De tes ombres en vain la cage Du soir, soleil couchant, me l’ouvres-tu!

Pour que j’arrache un cri à ma tristesse Pour te faire, mon âme, trembler tout doucement, En vain passé-je sur ma lyre les doigts de la main!

Perdu le temps heureux de ma jeunesse, Et toute muette la douce voix d’antan, Tombe la nuit en moi... sombre chemin!

1879

Car moi aussi, plongé dans mes pensées, Je reste dans mon fauteuil tout en rêvant De Dochia - l’ancien conte de fées Quand le brouillard me couvre en grandissant...

Mais soudain un frou-frou familier, Un pas furtif, sur mes yeux des doigts froids...

1879 Quand la voix même (Când însu i glasul) Quand la voix même de mes pensées se tait, Me berce le chant d’une infinie douceur Et je t’appelle ; me viendras-tu, mon cœur?

De la froide nuit vas-tu t’en délivrer?

Ensereineras-tu sa noirceur De tes grands yeux engendrant de la paix?

Relève-toi de l’ombre du passé Et reviens-moi en rêve - nouvelle aurore.

Nos jeunes gens…

(Ai no tri tineri...)

Viens plus près de moi, ma toute chère, Penche-toi sur mon visage en souriant, Par un soupir l’amour montre-le-moi,

Nos jeunes gens à Paris étudient Le comment faire à la cravate le nœud, Puis ils nous viennent rendre le peuple heureux Avec leur tête frisée de sage brebis.

Caresse de tes cils mes paupières, Fais-moi sentir le frisson de tes bras Femme à jamais perdue et, douce infiniment!

1879

La gent des rues les regarde ahurie Quand ils passent en voíture, la moustache en queue D’hirondelle, au coin des lèvres, un cigare en feu Car c’est tout ce qu’ils savent faire de leurs jours, de leurs nuits.

Piliers de bordels, de tavernes, ils nasillent, Roulent les mots en saltimbanques, leur vie Ils se la coulent douce sans jamais travailler.

Bien des années passèrent (Sunt ani la mijloc)

Dehors, l’automne (Afar -i toamn ) Dehors, l’automne, déluge des feuilles jaunies Et le vent frappe des froides gouttes aux fenêtres; Toi, tu relis d’anciennes enveloppes des lettres Et, moins d’une heure, tu revois toute ta vie.

Perdre le temps ainsi, c’est doux peut-être; Ta porte tu la voudrais fermée aussi Mais c’est encore mieux si tombe la pluie,

Dès l’heure bénie où l’on se rencontra Mais notre amour je ne l’oublierai pas, Merveille à la main froide et aux grands yeux.

Reviens! De tes mots doux enivre-moi, Que ton regard allume dans mes yeux Tous les rayons et, pour me rendre heureux, Fais jaillir de ma lyre nouvelles voix.

Tu ne sais pas combien de ta présence S’enivre-t-il mon cœur tout doucement Comme d’une étoile qui brille dans le silence Et, de te voir sourire comme un enfant, J’oublie alors toute une vie de souffrance, Mon âme frémit sous ton regard brûlant.

1879 Parle-moi tout doux (Vorbe te-ncet) Parle-moi tout doux, n’arrête pas l’appel De ta voix chère - vraie source de caresse Car tous tes dires sont pleins de sagesse Et le sens de tes mots - rayon de miel.

Te regarder seulement! D’autre richesse Je n’en demande pas, ô, ange du ciel!

Lorsque tes yeux me montrent avec zèle De la pitié, de l’amour, de la tendresse.

Ma chère idole, toi, ma douce lumière, Reste dans mes bras jusqu’à la fin du temps Car à toi seule lève mon âme des prières.

Parle-moi tout doux, regarde-moi toujours, Est pleine de ton image ma vie entière. Ô, mon unique merveille, mon seul amour!

1876 De tant penser à toi (Gândind la tine) I

Bien des années passèrent, il en reste beaucoup mieux

tefan Luchian - Garoafe

Et ces machins légers, ces pâles zombies, Qui, la langue des ancêtres l’ont déjà oubliée, Se prennent pour des étoiles dans le ciel de mon pays.

1876

Anul VII, nr. 6(70)/2016

De tant penser à toi, j’ai appris à me taire.

Je ne sais plus ma vie quel sens a-t-elle Quand je n’ai pas eu la moindre étincelle D’amour - rien qu’amertume, rêves éphémères.

Pourquoi dans la nuit noire, froid ton appel?

Verrai-je encore ton corps de lumière, Femme merveilleuse, trésor qui sur la terre Tu fus pour moi comme un rayon de miel!

Toi, blonde chance d’un beau rêve défendu, Toi, rêve blond d’une chance qui n’existe plus, Si tu reviens, guère je ne te pardonne Car mon amour va te faire, éperdu, Par des baisers, milles reproches qu’à personne Il n’en a faits, tu le sais... Le sais-tu?...

1875-1876

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Tu défais ensuite ton corsage sur ton sein, Tu te lèves doucement et éteints le cierge...

De tant penser à toi (Gândind la tine) II J’ai mal au cœur de tant penser à toi.

D’ailleurs Quel sens pouvait avoir mon existence Quand je n’ai eu sur terre pour tout bonheur Que de chagrin, de rêves sans importance!

Pourtant, la nuit, ta voix je l’entends encore; Mon regard aura-t-il la grande chance De se poser sur ton visage d’insouciance, Sur ton corps aussi beau que l’aurore? Ô, toi, blonde chance d’un rêve disparu, Toi, rêve blond d’une chance qui s’enfuit, Si tu me reviens, je ne te pardonne pas Car mon amour, pour te punir, chérie, Te meurtrira par des baisers si doux Comme jamais à personne je n’ai... dit.

1875-1876 Lève-toi au-dessus de moi (R sai deasupra mea) Lève-toi au dessus de moi, douce lumière, Ô, Sainte Marie – Vierge éternellement!

Comme dans mes rêves célestes de naguère, Reviens dans la nuit noire de mes tourments.

Je ne veux pas que mon espoir se meure; Fais-le renaître dans mon cœur brûlant!

Que plonge en moi l’éclat de tes yeux clairs Divine tendresse de mes rêves du présent.

Rends-moi les jeunes années, rends-moi la foi, Reviens vers moi de ton ciel d’étoiles, Pour que je t’aime éternellement, Marie!

1880 Je reste sous ta fenêtre (Stau în cerdacul t u) Je reste sous ta fenêtre. Nuit sereine.

Au-dessus de moi les arbres tendent leurs branches Et en feuillage d’ombre ils m’enlacent, La brise légère fait frémir le jardin.

Trouver les mots pour ce trop doux mystère!

Je voudrais me couvrir du tendre lierre De ton âme qui connaît tant la mienne.

Au-dessus de moi, des étoiles une à une Tremblent entre les branches; mes yeux s’éteignent Et par les vitres passe toute triste la lune.

1879

Vois-tu ma bouche si assoiffée de toi?

Dans mes yeux n’y vois-tu pas la douleur, Ma blonde enfant aux longs cheveux de soie?

Toute tête étroite (Oricare cap îngust)

D’un soupir tu apaises mes larmes, mes pleurs, D’un petit sourire tu changes ma peine en joie.

Achève ma souffrance, viens dans mes bras...

1875-1876

Toute tête étroite, pour un génie se prend Qui, par des vers qui sonnent faux, veut plaire Et, à son gré, du grand bruit veut faire En attendant les lauriers de la gent.

De t’aimer sans le dire (Iubind în tain ) II

Ma muse trouve en elle-même sa lumière, Je n’ai qu’une seule amie, elle me comprend, Moi, je lui dédie toujours mes chants D’amour, de joie, de gloire et de misère.

Quand ses yeux doux sur les lignes passeront, La langue des ïambes elle va l’apprécier, Elle mettra ça et là une nuance, un ton Et dans le monde à moi elle y passerait, Son cœur avec le mien n’en feront qu’un En s’embarquant sur l’arche de mes pensées.

1878 La mer profonde (Adânca mare)

De t’aimer sans le dire, j’ai pensé Que tu aimerais le miel de mon silence Car dans tes yeux je lisais un immense Plaisir que seul le rêve puisse donner.

Mais je n’ veux plus me taire, le dor m’enlace Pour que je trouve des mots à te parler Du feu de mon amour, mon doux secret, Que ton âme et la mienne aient leur chance.

Ne voix-tu pas ma bouche assoiffée De toi et mes yeux pleins de fièvre, Ma douce blonde enfant bien aimée?

Accroche ton souffle tendre à mes lèvres, Enivre d’un sourire toute ma pensée Et mets la fin à ma souffrance, j’en crève...

1875-1876

La mer profonde, sous la lune qui passe Et qui la dore de ses froids rayons blonds, Rêve de mondes perdus dans le tréfonds En portant des étoiles sur sa face.

Demain fière, par ses larges tourbillons De sombres mondes invités à la danse, Dans ses bras forts, en terrifiante balance, Elle fera s’écrouler des nations. .

Aujourd’hui déluge, murmure demain, Vraie harmonie sans fin, sans frontières C’est ça la mer, c’est ainsi son destin, C’est ainsi l’âme de cette antique mer.

Que lui emportent joies et chagrins humains, L’immense, l’insouciante mer solitaire!

1873 De t’avoir tant aimée (Iubind în tain ) I

Par la fenêtre je te vois toute blanche Comme tu regardes fixement la lumière.

Serais-tu fatiguée, car ta main chère Sur la vague d’or de tes longs cheveux passe

De t’avoir tant aimée, je n’ai rien pu dire, Croyant que mon silence te plaisait.

Tes yeux me promettaient toute une éternité De fous rêves de bonheur, de plaisirs.

Pour la laisser couler sur tes épaules de neige...

Je ne veux plus me taire : Que l’amour vienne

tefan Luchian - Tuf nele în ulcic

Seul, étranger, la souffrance pour toute joie, Perdu dans ma profonde misère totale, Je ne crois plus aux splendeurs de la vie.

19

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Petru HAMAT

Poezia lui Radu Stanca: de la euforismul intui\iei la imaginarul bahic al mor\ii Lirica lui Radu Stanca evolueaz , prin simulare artistic i înscenare teatral , prin perspectiva poantei estetice i poetice, uneori de factur romantic , alteori modern , spre un construct, care cuprinde, în structura sa morfologic , elementul bahic. Spectacolul baladescului se constituie i prin intermediul structurilor mitice i estetice, pe care le imagineaz poetul cerchist, în matricea euforiei i a st rilor, de teptare i de trecere, în labirintul unor suferin e, potolite prin carcera i cheful etern, oferite de „paharnicul mor ii”. Iluzia, precum i nuan a de ironie, de umor negru, fac, din poezia lui Radu Stanca, nu numai un rafinament artistic, ci acestea aduc în discu ie paliere de interpretare, instituite prin toarcerea într-un topos al umbrelor, al acelor reveniri la timpul tr irilor, reflectate în oglinda mor ii. Poezia cu himerica tent erotic , în care macabrul i funebrul primesc accente tragice, de sfâr it, se anun prin fuziunea dintre „ars amandi” i „ars doloris”, prin sciziune, care readuce înscenarea i masca, jocul dublu, identitatea pierdut i reg sit , în toposul sibian.

Matricea estetic este aceea a unui spa iu configurat de înscenare, în care totul este topit în umbr i în care nimic nu se poate întâmpla, con tiin a poetului damnat i a iluziei de acceptare a destinului.

Prin invocarea muzei asist m la dezv luirea unei poezii a dec derii i a melancoliei, a unui alcool tare, estetic, magic, misterios, t inuit, care închide, în cercul ei, ludicul, cu formele sale, joc i joac . Poezia artistului propune un model prestabilit, prin atrac ie i respingere, prin masc i descoperire a poantei, a c ror art imobilizeaz multitudinea de particularit i, în care eroul este actor secund, neîmplinit în iluzie, al unui spectacol f sfâr it. Dincolo de moarte, eroul r mâne etern, prin c toria sa, în spatele zidurilor cet ii estetice, un cuceritor de forme f structur , erou aflat în c utarea materiei. St rile, dorinele, sentimentele eului-erou corydonesc, aventurierul din spatele tilor, surprind aspectul bahic, perspectiva alcoolului tare, de form i fond, se transform , prin intermediul arderii, care ascunde simboluri ale redefinirii fiin ei poetice stanciene, prin crearea unei st ri de solitudine i de acceptare a destinului.

Radu Stanca a imaginat, în poezia sa, un erou al ambi iilor alchimice, al cunoa terilor de dincolo de scen , un eu-actor, care particip , activ, la spectacolul mor ii, doar c , pentru împlinirea acestui deziderat, este obligat s treac peste etapa bahic . În acest sens, într-o perspectiv a identit ii duble i duplicitare, poemul Symposion construie te o anume arheologie a st rilor i lumilor, în care „acel chef” devine unul primordial, f de care nu se poate face trecerea dincolo de zidurile cet ii. Îndeplinirea acesteia, trecerea prin arderea organic , natural , obsesiv i reflexiv , nu se poate realiza decât diminea a, când banchetul etern, ultimul din lunga serie de înscen ri teatrale, se sfâr te, într-o acalmie i stare de pasivitate. Astfel, alchimistul a tept rilor, al materiei, ce se caut în sinele organic, natural, nu poate ie i decât prin acceptarea propriu-zis a extinc iei,

jocul eviden iind dou aspecte, duplicitatea i inversarea. „Vinul negru” este elementul care face s fuzioneze cele dou spa ii, exterior i interior, moartea, cu masca ei, învinge, prin acest ritual bahic, pentru c a deschide lumea mundan , cu un gest funerar, semnific diluarea de sens i gest, de stare ini iatic , o lips de dinamism. Starea lichid , din poezia stancian , se concepe într-un discurs care iniiaz i înlocuie te umbra colectivului cu aceea a individualului, pentru c p irea în moarte nu este doar eliminare fizic , mai mult, decodific jocul tanatic, prin sinele aflat în zbatere permanent .

Desfacerea amforei devine elementul central al decup rii tr irii, în masc i prin masc , o alt poant , ce ascunde totul, întregul, misterul i proiec ia în acel „cândva” temporal, nedeslu it, singular, pref cut: „Tocmai în zori se sfîr i acel chef.

Nu mai aveam nici un picur în cupe, Era plin doar amfora grea de sidef Dar nici unul din noi nu tia s-o destupe. i veni-n zbor paharnicul mor ii din cer i-o deschise c-un gest funerar dintr-odat .

Vinul negru din ea curse-n cupe sever i b ur m i amfora-aceea mai toat .”

Farmecul i imaginile sunt spectaculoase, prin simboluri, convergente st rii tensionale i imaginarului fermecat, prin muzicalitatea de cortegiu funerar, „vinul negru”, adus de „paharnicul mor ii”, amplific lirismul, prin construc ie i prin recognoscibilitatea, în fluxul poetic, a st rii de nemi care i de conservare a sentimentelor, tr ite anterior. B utura fermecat , ca prezum ie a unui itinerar spectaculos, prefabricat, mitic, fabulos, provoac acea c dere în starea de somnolen , anume, de traversare a spa iului închis. A trece, în alt timp i alt lume, înseamn a accepta destinul, moartea, ca form i r spuns la ini iere în taina cunoa terii. Vinul este etap bahic , în devenirea eului poetic, astfel, p trunderea, în lumile stanciene, define te cântecul singular al mor ii, al proiec iei în „magmatizarea” ce se intuie te în alt joc i masc . „Paharnicul nop ii”, acest Caron romantic al umbrelor lui Radu Stanca, t cut i solemn, preface întregul liric, în artificii ale nevoii de a reda iluzia. Prin intermediul verticalit ii, al obiectului, se anun , a adar, a teptarea, devenit , ca de fiecare dat , punte între bahic i imaginarul intuitiv, între aspect i sonurile în surdin , acolo, unde noaptea produce efectul, expectativa, plonjarea în mrejele tanatice: „B utura pesemne era fermecat ci în juru-ne to i, rînd pe rînd, adormeau. i-adormir m i noi pîn -la urm de vinul Pe care în zori îndr znisem s -l bem.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doar paharnicul mor ii, el singur, seninul, Sta treaz, sus pe soclu, t cut i solemn.”

Particularitatea intuitiv , care se desprinde, din poemul Cântec de be ie, este eviden iat , în final, prin c derea c ilor-m ti, ale iluziei i imaginarului poetic, pentru c r splata const în acceptarea unei înscen ri, mereu supuse arderii, care implic perspectiva lui Radu Stanca asupra reflec iei i percep iei reprezent rii toposului în destr mare. Vr jile poetului sunt armele logosului, în structurile c ruia simbolul bahic î i deruleaz poezia nuntirii cu spectacolul tr irilor, al jocurilor cu marea trecere în noaptea tânguirii, a misterului i a apropierii de sine, a în elegerii acestuia. Zidurile cet ii sunt goale de sens i gesturi, de ap tori fizici, magia mimetic încrope te, într-un tot unitar, drumul „incognito” spre infernul ermetic, abstract, pentru ca momentul poetic s i asume norocul, prin imaginea fugitiv a ridic rii paharului, în semn de închinare, apreciere ori negare a accept rii destinului. Sonul, care include în structura sa sorocul, aduce o i mai mare apropiere de eul-protector, altul decât eul liric, pentru c a da drumul la ceva sau cuiva explic parcurgerea drumului spre în elegerea cântului, a trilului neadapt rii la alt condi ie a fiin eieu-umane. Poanta acestui text const , a adar, în posibilitatea de a defini un spectacol surprinz tor, prin farmec, prin vraja prin care cineva, prin prezen a sa himeric , face leg tura dintre realitate, joc i labirintul izolat al eroului: „D i c ile pe fa , d i-le! În noaptea asta-ncep r spl ile, i prin urmare-n voie vr jile!

Pe ziduri sus dorm str jile Iar noaptea a-nceput chiar la soroc,

tefan Luchian -

utul

21

-i drumul! Sus paharul! i noroc!”

De-a fi rege încorporeaz o continuitate de imagini, de la început i pân la sfâr it, statutul regal nu confer numai o imagistic a individualului, a simplului obiect al înfl rii dan ului cu materia, cu sensibilitatea i reflec ia. Se realizeaz înl uirea unor „chefuri” i „ospe e noaptea toat ”, cuprinse de veselie, de acea bucurie controlat a cunoa terii, a limit rii arhetipului ambivalent al destinului.

Simbolistica bahic este luat în discu ie prin deta are de imediat, totul se realizeaz într-un posibil viitor, în care recl direa Sodomei i motivul stârnirii, în cercuri, a jocului, dubleaz euforia unui a a-zis erou, care se viseaz rege, într-un mediu al noului i al modernului, al actului de a fi cel dintâi la be ie i petreceri, reprezent ri ale unui imaginar în degradare, în diluare sistematic , de sens. „Culmea ultimei petreceri” codific i manipuleaz , eroul poeziei lui Radu Stanca, prin nest pânita veselie, aceea care nu se mai supune strategiilor lirice, nici umbrelor, care t inuiesc toposul, nici acelei himere pe care o presupune, o cuprinde, cu for a gândului i a propriei sim iri, întrun dans etern, dincolo de a tept ri i dincoace de stare: „De-a fi rege-a duce-o tot în chefuri i-a întinde-ospe e noaptea toat , Iar în culmea ultimei petreceri plezni de-atîta veselie, fi ve nic primul la be ie, fi ve nic primul în întreceri.”

Viziunea tanatic i masca intui iei, din Hebrietas cibinensis, se construiesc prin flexibilitatea verbal a scenariului imagistic al „de ut ceva tare”, pentru c poezia lui Radu Stanca propune un discurs, din care transpare o lume întreag cu „susul în jos”. Arhitectura imaginarului motiveaz un „ceva”, a c rui existen se subordoneaz unei mascarade. Imaginea iubitei, care este invocat , dar a c rei prezen nu mai este tutelar , ci efemer , aflat într-un imediat al prefacerii, sus ine o dinamic modelat , prin deschiderea ferestrei.

Intrarea într-un alt joc este, în fapt, accesul la o alt tr ire, alt receptare de sensuri i acte lucide. Nu exist nicio boal , nicio n luc ori ag . În coordonatele estetice ale poeziei nu se insereaz altceva decât o alt himer , unica, motivat de materialitatea bahic , de acele rotiri încârligate, împleticite, ale eului poetic, neastâmp rat, doritor de nou i noutate, de poezie i ludic, de imaginar i erotic. Func ia cuplului i prezumtiva perspectiv tanatic , reflectat într-un tot oglindit, imaginar, sunt unit i simbolice, prin care se materializeaz tensiunea i duplicitatea. Interoga ia prime te accente recognoscibile în actul dinamic al aradei, continuate în spatele cortinei, unde toate se prefac în nemurire, în umbre, ce ap cetatea. Dorin a poetului consimte, în final, c gestul poetului, f cut iubitei imaginare, este reinterpretare a mi rii, în interiorul cercului-lume, întregul demers pornind de la aspectul bahic, prin inversarea de roluri, prin intui ie i tragism: „Desigur, s-a-ntors lumea-ntreag Cu susul în jos; ce-alt s fie? nu poate fi nici be ie, Nici boal n uc , nici ag .

Dar fiindc sunt singur în stare v d mascarada aceasta Iubito! Deschide-mi fereastra i d -mi de b ut ceva tare.”

Finalul din poemul Invita ie la o artist se reg se te sub semnul bahic, prin conexiunea cu probabilitatea extinc iei, cu acceptarea destinului unui eu-sine, care se caut i î i caut prezen a, într-o lume pe care nu o în elege, la un chef grav, al predispozi iei mor ii, la care urmeaz s se petreac o be ie cum nu a mai fost. Elementul

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bahic, care creeaz starea euforic i intuitiv , este cel care distinge i influen eaz starea i tensiunea, cadrul i structura gesturilor, gândurilor, tr irilor. Cadrul nocturn provoac atât complicitatea la un scenariu al c derii m tilor celor patru prezen i la absurda petrecere, cât i r mânerea în aceea i melancolic i nedefinit stare de nenumire, de nedefinire a timpului i a spa iului. Cheful grav, stropit cu moarte, conchide un sfâr it anun at, acel final, al c rei structuri distinge materia unei fic iuni, derulate pe banda filmic , a destinului, la care au participat eul, sinele, eul-alchimist i femeia posibil iubit , necunoscut , dar apropiat sufletului agonic, al celui care accept ini ierea, în misterul mor ii, prin moartea propriei pove ti, a tainei i a numelui: „La mas vom r mîne dup-aceea Noi doi, conferen iarul i femeea, Tuspatru predispu i la o be ie Cum n-a mai fost i nici n-o s mai fie...

Nu mai tîrziu ca pîn-la ora apte spunde-mi dac vii sau nu la noapte, spunde-mi dac vrei ca s iei parte La cheful nostru grav, stropit cu moarte...”

Adio la prieteni este poemul stancian care deslu te taina eternit ii, a eului ce se reg se te pe sine, în lumea în care amfitrioana, prezen feminin a lui Caron, îi face intrarea în inexisten . Se dezv luie un „ceva”, ce se suspend , între dou spa ii terne, ale ror coordonate r mân s justifice actul apropierii de complexul tanatic, îns unul care acord , logosului i dinamicii, un prim contact cu fiin a „sui generis”. Este acea fiin suprem , a c rei zodie este însufle it de mimetisme i reflec ii. Servirea vinului, de c tre amfitrioan , devine act just al complexit ii, în care se deruleaz sfâr itul. A p trunde în Nirvana nu este numai devenirea într-o fiin singular , abstract , abscons , ci înseamn i în elegerea marilor taine ale fiin rii, celestului, mundanului, ludicului. Alinarea chinului, prin chinuri, particularizeaz un joc al cânt rii i al cântului, dincolo de umbrele specifice universului lui Radu Stanca, dincolo de m ti, care sunt reprezentate prin o anume amfitrioan , care serve te moartea. Vinul, element bahic al cunoa terii i al dezleg rii i îndulcirii vorbei, se subsumeaz organicului, prin redescoperirea identit ii – poant tragic a tanaticului: „Iar la sfîr it amfitrioana

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Ea îns i î i serve te vinul Care- i deschide larg Nirvana, Care- i alin -n chinuri, chinul.”

Poemul Toast închide perspectiva asupra coordonatei bahice a lirismului stancian, prin ridicarea paharului în cinstea iubirii, chiar a iubitei-himer , o imaginar împlinire erotic a unui cuplu, ce nu a existat, a fost doar intuit, dorit, nematerializat totu i. Cânt al dorin elor, ce nu se împlinesc decât prin intrarea în toposul bahic al mor ii, prin motiva ie tanatic , astfel încât bucuria „dintr-o suflare, pîn-la fund” a textului stancian s fie deslu it ca un ultim act benevol, pe care eroul-eu îl face iubitei. Textul lui Radu Stanca este remarcabil, prin sugestie i muzicalitate, imaginile sunt puternic inserate în noaptea cald i înstelat , singularitate obsesiv a imaginarului romantic. adar, con inutul efemer al paharului, pe care-l ridic în cinstea cuiva neprezent, neidentificabil, sfâr te în „lume nou , minunat ”, în care eul înva , din nou, s iubeasc . Motivul erotic se dezvolt în jurul celui bahic, iar mesajul transmis se încadreaz într-un demers liric al aproape-departelui, din care acest poem î i extrage combustia estetic , înscenarea i iubirea. A înv a este, pentru poetul cerchist, a iubi fiin a suprem , tutelar , imaginar , himeric , prin îng duin a cut spiritului de c tre sinele însu i. Poemul stancian amplific efortul poetului de a lupta pentru iubita sa. De i imaginar , himeric , dorin a de a o reîntâlni i de a i se oferi o b utur este conceput în stare primordial . Materia sensibil a poeziei este dat de sensul i gestul cuplului neîmplinit, iubirea fiind, i de data aceasta, una dintre himerele poetului-trubadur. Ceea ce justific actul final este atrac ia în organic, în acea iubire ne tiut , complex , complet , tainic , pe care, abia acum, înva s o în eleag , recunoasc , resimt ca parte dintr-un întreg ambivalent: „Ridic acest pahar pentru iubire i-l beau, dintr-o suflare, pîn-la fund!

tefan Luchian - Peisaj cu boi

De-aceea-n noaptea cald i-nstelat Ridic paharul meu ca s -l ciocnesc Cu-aceast lume nou , minunat , În care-nv din nou ca s iubesc...”

Prezen a tutelar , reflexiv i intuitiv a motivului bahic, în cadrul discursului poetic al lui Radu Stanca, eviden iaz o poezie profund , în care latura tragic las locul celei pe care poetul-erou o percepe i în baza c reia ac ioneaz sub impulsul b uturii. Ceea ce prime te, focalizare în imaginarul cunoa terii, din partea iubitei-himer ori dat de „paharnicul mor ii din cer”, marcheaz un spectacol total, de umbre, dezl uite în arhitectura reflexiv a eului-erou-trubadur.

Imaginarul intui iei i euforismul î i g sesc spa iul i timpul fie în lumea cet ii, fie în jocul mimetic, cu fantasmele propriului sine, pentru simbolul bahic este definit în arhetipul tanatic, al mor ii ce înconjoar , cuprinde fiin a nelini tit , flexibil . Discursul poetic concepe i o poezie a dorin elor i eforturilor de a atinge bucuria i veselia nop ii eterne, ermetice, mitice, fabuloase, în care viziunea erotic i cea tanatic nuan eaz i farmec starea poetic propriu-zis . Poetul este pus s aleag între realitate, coordonat a spa iului cotidian, i art , proiec ie în imaginea reflexiv a condi iei de artist. Spa iul utopic al cet ii devine element al trecerii prin iluzie i a teptare, dar i perspectiv ce marcheaz deta area de himera iubitei ori a sinelui melancolic, alchimist, misterios.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

{tefan DUMITRESCU

Unde sunt glorioasele iubiri Unde sunt glorioasele i marile iubiri, unde s-au dus, Doamne, iubirile de alt dat pe culmile mun ilor pe m ri pe oceane prin mari ninsori ele plâng i înoat unde sunt, Doamne, anticele mituri pierdutele Civiliza ii înfloritoare ca o jelanie auzim cântecul lor i simt cum tot universul m doare ce triste e, Doamne, e în lumea aceasta, i ce pustiu e, Doamne, în lumea ailalt ca un astru iubirea mea r sare pe bolt marmorean str lucitoare înalt

O, de ce a f cut Dumnezeu crinul?

Oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul Oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul atât de sub ire i de frumos ca un turn de z pad mândru pe colin cântând ca o privighetoare spândind în univers o mireasm ame itoare ca un turn de z pad mândru pe colin spândind în univers o mireasm ame itoare Oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul prin ul florilor ca un luceaf r de z pad pe rmi

oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul ca un ip t dulce sfâ ietor ce se înal spre cer oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul ca un ip t dulce sfâ ietor ce se înal spre cer Oh, eu sunt ip tul acela ca o trestie oh, eu sunt ip tul acela ca o trestie ca o coloan pe un munte ca un ip t ame itor îmboln vind lumea cu frumuse ea i mireasma lui sfâ ietoare ca o coloan pe un munte ca un ip t ame itor îmboln vind lumea cu frumuse ea i mireasma lui sfâ ietoare Oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul de ce ? oh, de ce a f cut Dumnezeu crinul de ce ?

Ca s vii tu iubitule gra ios ca un balerin pe câmpie ca s vii tu iubitule gra ios ca un balerin pe câmpie îngenunchezi la picioarele mele îmb tat de mireasma mea s adormi mii de ani îmb tat de mireasma mea s adormi mii de ani apoi s m rupi cum se rupe orice floare m pui în inima ta apoi s m rupi cum se rupe orice floare m pui în inima ta cum ai pune un plop alb nesfâr it de înalt într-o amfor de cristal pe vârful unui munte într-o amfor de cristal pe vârful unui munte!

Cum izbucne te dragostea târzie

tefan Luchian - Cobzarul

Cum izbucne te dragostea târzie Ca merii toamna înc rca i de floare În trupul meu necheaz-o herghelie De crini s lbatici i de c prioare

I-auzi iubito sângele în noi Cum url ca un viscol pe coline Eu vin pe rmuri înc rcat de ploi De codri i de roiuri de albine Iubirea mea e ca o catedral Prin care ne vom pierde într-un târziu Lumea-i acum mai mare i mai goal i timpul mai înalt i mai pustiu

Eu sunt, iubito Eu sunt, iubito, limba ta cea dulce i tu e ti gura mea înmiresmat cerul i p mântul care m -nv lui i m aperi i astfel se na te rostirea cuvântul Numai astfel î i pot spune te iubesc i astfel te strig pe Tine, Doamne! i pot s-o numesc pe mama mea mam i prim verile prim veri i toamnele toamne Numai împreun iubindu-ne atingându-ne i îmbr ându-ne nebuni se nasc în noi vocalele cele rotunde înmiresmate ca florile de gutui i de pruni gustoase i ude care pornesc de pe buzele noastre ca albinele din niciunde c tre unde devenind privighetori i l stuni a s-a n scut limba român cea dulce cea înalt ca o mireas care ne-a îmbr at i ne-adun pe to i în pântecele ei mare ca o ninsoare adânc m rea maiestuoas !

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Dan LUPESCU

Ucenic al mor\ii ]i @înv[\[cel al #nvierii… ...Mihalache Tudoric - scriitorul de cert voca ie, în al c rui spirit se aud cum cad, trosnind în ve nicie, aidoma oceanelor de candori primordiale, praporii de cear fierbinte ai profesiei i înaltei meniri de preot ortodox - revine pe pia a hulpav a nout ilor editoriale dup o peniten , auto-impus , de apte ani.

Eremit la chingile dorului i ale stâncilor din pustie, fulgerate de Duhul Sfânt al c urii propriei identit i, ca om (adic potir i biseric umbl toare, vie, a Domnului Dumnezeului nostru), om supus, îns , vremelniciei, ca preot (botezat în har), duhovnic i mijlocitor spre ierarhiile de lumin , ca scriitor - din stirpea lui Esop, Nastratin Hogea, C.S. Nicol escu-Plop or, Nicolae al Lupului, Romulus Cojocaru i Marin Sorescu (în proz ), a lui Anton Pann, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Valeriu Anania sau Ommar Khayam, Rabrindranat Thagore ori Rainer Maria Rilke (în liric ) -, Mihalache Tudoric a cugetat, credem, îndelung asupra unei ciupituri amicale, dar întemeiate, pe care i-o adresase un prieten cu barb înspicat sidefiu: „Bravo, P rinte. Publici numai câte dou c i deodat : poezie i proz , poezie i proz ...”

Respectivul avea ochi ager, de vultur care urcase, în vreun sfert de veac, aproape toate treptele specifice presei scrise: de la corector i tehnoredactor, la redactor, secretar de re-

dac ie, secretar general de redac ie, redactor ef adjunct, editor coordonator, la cotidianele craiovene Înainte i Cuvântul Liberii, la revistele Ramuri i Lamura.

Acel profesionist al cuvântului scris se referea la cele cinci asemenea perechi de volume, ce urmaser debutului editorial al p rintelui în culegerea colectiv Zboruri lirice (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1986) i celor trei apari ii editoriale solitare, postdecembriste: Melancolia îngerului, Catedrala lacrimilor, Moartea îngerului (toate trei plachete de versuri, publicate în anii 1995, 1996, 1997, a adar în caden a de anuar, cultivat de pre edintele Uniunii Scriitorilor din perioada stalinist / proletcultist : Mihai Beniuc, de altfel un excelent poet la debut i, mai apoi, la vârsta de 75 de ani, când se scuturase de zgura vanit ilor).

Iat i titlurile celor cinci perechi de volume, primite bine, chiar foarte bine, de critica literar : Mireasa descul (proz scurt ) i Ultimul orb (poezie) - în anul 1998; Bâlciul i zarafii (pamflete, eseuri) i Poeme blestemate - în 2000; Întoarcerea numelui (versuri) i Mireasa descul (antologie de proz ) - în 2003; antologia de poezie Melancolia îngerului, respectiv, cea de proz Gavvata - în anul 2005; Ochiul din ape (poeme) i Pâcla (proz scurt ) - în 2009.

Acum, în 2016, în preajma zilei sale de na tere (1 iunie 1950, în Bâlta, jude ul Dolj),

dup apte ani de ascultare (a impulsurilor celeste i a vocilor l untrice), dup apte cifr divin ! - ani de t cere pe pia a editorial , PreaCucernicul p rinte Mihalache Tudoric , încununat cu înaltul rang de Iconom Stavrofor (1998) i cu Ordinul Bisericesc „Sfântul Nicodim”, clasa I, pentru Cultur , în 2005, are temeritatea de a ie i, din nou, în arena literar editorial , cu dou noi opere de autor: Ultimii psalmi (100 de pagini) i Nastrafia (378 pag, format A5), cel din urm volum reunind cvasitotalitatea paginilor de proz scurt publicate, în volume separate, anterior, de inconfundabilul scriitor, cu stagii parohiale la bisericile din Mih a, Sc ti (Dolj) i „Sf. Nicolae”/ Ungureni (Craiova).

Fiorul sfâr itului de lume - sub a c rui hlamid se plaseaz universul liric al lui Mihalache Tudoric - l-a impulsionat pe Mihai ile teanu (autorul coper ilor i al macherii, de la Editura Autograf MJM, Craiova) plaseze pe prima copert lucrarea Thomerama-Antitacta, din cel mai ocant ciclu de gravuri creat de Marcel Chirnoag în amurgul secolului XX: Apocalipsa.

Lapidaritatea stilului, limbajul de sorginte biblic , doldora de motive i simboluri din Sfintele Scripturi asigur poemelor lui Mihalache Tudoric un impact cu totul aparte, pe alocuri devastator pentru starea de spirit a cititorilor conformi ti.

Spovedanii i litanii f sfâr it - cioplite rapid, cu mân sigur , prin t ietur direct , în piatra nestemat a Cuvântului -, suita acestor psalmi, ultimii, îmbrac , deseori, tonalitatea smerit a rug ciunii, dar i faldurile cople itoare - de factur fantastic - ale unor binecunoscute secven e din amplul poemcapodoper al lui Dante: Infernul.

Numai c aici, pe t râmul inscrip iilor lirice ale lui Mihalache Tudoric , ne afl m cu un ...pas mai devreme, adic în spa iul premertor pragului din urm , al trecerii dincolo, spa iu cu paradoxale, senine inflexiuni onirice al presim irii, ba chiar i al tr irii plenare a sentimentului extinc iei fiin ei poetului, dar i al lumii întregi, a universului.

Volumul se deschide cu un poem-aver-

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tisment, cu accente de desp ire iminent i intempestiv , intitulat sec, îns cu un soi de împ care: Dumnezeu s ne ierte!: „S-a întins noaptea/ pân la cap tul lumii,/ iar eu,/ ghemuit sub ochii Domnului,/ ascult cum/ viermele/ cu din ii în frunte/ m nânc / icoana din perete./ Încet, de tot încet,/ se aud c zând pe p mânt/ lacrimile amare/ ale unei femei/ ai rei ochi mari i înstela i/ au sp lat-o plângând peste ea/ acum mult vreme.”. În consonan cu poemul Foamea (p.

65), dar mai ales cu Criv ul (p. 55) -, a doua poem de nota ie din volum: mir întruna (p. 8) reune te, sub acest generic, ase scânteieri lirice, în spirit de hai-ku, peste care plute te, abia întrez rit , marama str vezie, de borangic, a unor „respir ri”, „noduri i semne” de Nichita St nescu ori cromatica viguroas a unor „inscrip ii” i, desigur, mai ales, a unor psalmi de Tudor Arghezi: „M mir întruna de mâinile mele./ Totdeauna mau închinat,/ totdeauna mi-au dat s m nânc.

(----)// Pe Dumnezeu L-au mângâiat/ tot ele.

(----)// i m mir întruna de ochii mei/ care au privit în ochii Domnului/ i picioarele Lui cu semne pe ele. (----)// Pe Dumnezeu din cer/ L-am privit cu ei/ pe muntele mic. (----)// M mir întruna de inima mea/ care nu a uitat niciodat / de unde a plecat/ i unde este. (---)// Inima mea nu pleac / niciodat de acas .”.

Urmeaz o stranie, dar lini titoare episto(Scrisoare), pe cât de fireasc , omenoas , pe atât de luminând , în care poetul transpare fie ca o minune a Domnului, fie în ipostaza suprem a lui Iisus: „Prieteni,/ s ti i despre mine:/ Am înviat!/ Moartea mi-a luat locul/ în mormânt/ unde/ îi putreze te acum/ mâna

dreapt i coasa./ Prieteni,/ mii de ani/ de acum înainte/ îi vor putrezi oasele/ ca frunzan p mânt/ m cinat de ploi.”.

Cu poemul Nu mai este nimic de f cut (p. 10) începe cavalcada cu iz infernal a construc iilor în care se repet obsesiv, litanic, NU: „Lacrimile nu se mai aud/ i-s singure i chit ./ Ochii care le-au plâns/ au murit./ Nici cuvintele nu se mai aud./ S-au ascuns în cuibul rândunicii./ Gura ce le-a rostit/ a cut i ea odat cu ochii./ Nu mai este nimic de f cut./ Nici ea nu mai are ce lua.”.

Sau ...sentimentul cutremur tor i, totu i, pa nic, al aneantiz rii, al risipirii în lumea pierdut de tot, al r stignirii - ca ofrand a bucuriei curate - pe crucea lipsei de identitate, tr ire pe care o întâlnim în fila de jurnal liric Am uitat cum cheam : „Nu mai v d o umbr niciunde./ Luna a curs ca mierea/ pe la marginea cerului./ U ureaz -m de p mânt./ Nu mai pot s merg nic ieri./ Ridic mâinile/ i am coatele goale./ Love te! Love te, Doamne!/ Un cântec mort/ zace la picioarele mele/ c ci toate privighetorile au murit/ de sete:/ nu mai este nimeni/ s întrebe de mine,/ nu mai vine niciunul/ s întrebe de Tine./ Doamne, am uitat de mult/ cum m cheam ./ De aceea, te rog:/ mai strig -m o dat pe nume!”. Înscris tot sub semnul lui NU, inscrip ia cu titlul Vor fi dou poeme debuteaz tranant, printr-o m rturisire/ decizie bulversan: „Eu nu mai scriu/ pentru oameni./ Scriu pentru mor i/ i scriu pentru p ri” -, dup care survine acolada unei explicit ri, poate prea lungi, prea „mur în gur ”: „Mai ales mor ii/ merit un poem aparte./ Mai ales rile caut un poem aparte./ Un poem care înceap / undeva în amurg,/ când se adap singur / oaia pierdut , / i s se sfâr easc /

tefan Luchian - Peisaj la Moine ti

25

a patra zi/ de la sfâr itul seceri ului./ Vor fi dou poeme./ Deci vor fi dou poeme.”.

Un aer hieratic (similar celor din picturile „monstruoase” ale lui Goya sau ale lui Breugel cel B trân, translând, pe nesim ite, în frigul existen ial din tablourile lui De Chirico, Magritte, Dali sau - hm! - din romanele Spuma zilelor de Boris Vian ori Maestrul i Margareta de Mihail Bulgakov) ne frisoane la descinderea în universul poemului Unde? Cum?: „Mi-au luat tot./ Nu mai am nici umbr ./ Cine s-o r cori acum/ la umbra mea?/ Mai întâi mi-au luat umbra,/ o umbr deas / care îmi seam / de la o margine la alta./ Acum a înlemnit./ Cei care trec pe-aproape/ spun c / acest om a murit demult/ i parc l-au mai v zut/ odat , undeva./ Dar niciunul nu- i aduce aminte unde.”.

Fiorul punerii pasului pe ultima treapt , ca i înfrigurarea na terii în cer sunt surprinse în medita ia cu ecouri de în elepciune zamolxian titrat Nu mai este mult: „Totdeauna a fost lâng mine./ Nu m-a pierdut din ochi/ nici când m-au adus la mal/ apele/ i nici când cutremurul/ m-a ascuns la sânul p mântului/ în diminea a Învierii./ Peste r ni/ e bine/ s pui p mânt/ totdeauna,/ rân uscat / m cinat de copitele turmelor de oi./ Hai, zice,/ nu mai este mult./ Mai ai o singur treapt / i po i s i iei zborul.”.

Genunchiul, De ce nu-i crede i?, Psalm trist („M trimi i în p mânt./ Ce i-am f cut, Doamne,/ de îmi umpli cu el/ i inima i gura i ochii?/ C eu n-am cerut niciodat / mânt,/ am cerut o bucat de cer,/ partea mea de copil al T u,/ de mo tenire”), Pas rea nume („Sunt singur pe sub arborii/ arginta i de Lun ./ i nu se mai aude nimic./ Pa-s rea a murit cântând”), Mâine, Înc nescris, Psalm, S-au întors ochii sunt tot atâtea poeme antologice.

For a expresiv i liric din Rug ciunea orbului, Visul, din suitele Icoana viermelui (n.n. a timpului aparent molcom, lent, dar teribil de necru tor), Crinul, Nic ieri, Câinele, Nimic, Movila sunt greu de atins chiar i de poe i redutabili, de prim plan într-o epoc literar sau în alta.

Prefa a volumului de versuri Ultimii psalmi de Mihalache Tudoric este semnat de redutabilul scriitor Mihai Du escu, care nu se sfie te s afirme, cu toat fermitatea i autoritatea sa, c aceast carte „propune unul dintre cei mai mari poe i olteni contemporani”, dup care remarc faptul c o poezie excep ional este Câinele a t cut, iar „poeziile închinate mamei sunt la în imea celor similare ale lui Grigore Vieru i impun un important poet contemporan”.

Reiter m o idee sus inut i demonstrat de noi în urm cu 13 ani, cu prilejul lans rii

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

volumului Întoarcerea numelui.

Pe deplin valabil atunci, aceasta a fost re-confirmat în r stimpul ce tocmai trecu i anume: deloc mistic , îns profund ancorat în universul simbolurilor biblice, mitice i legendare (f de care nu exist literatur valoroas ) -, poezia din volumul Ultimii psalmi ni-l relev pe Mihalache Tudoric în postura de Homo sapiens (Om în elept), prima i cea mai important prob de în elepciune fiind frica de Dumnezeu, smerenia, nicidecum spaima de moarte.

Acesta-i chipul dintâi, grav, cuget tor, chipul profund omenesc i cre tinesc, a adar, dumnezeiesc, al lui Mihalache Tudoric .

Al doilea chip al s u este cel juc , destu at i dezl uit întru zgoand i joac , dezv luit în scânteietoarele proze scurte din antologicul volum Nastrafia (n.n. stafia) - în care spiritul de observa ie ascu it, auzul de mare acuitate, urechea plecat fin spre rafinata audi ie, culegere i decupare a secven elor celor mai suculente specifice „GURII SATULUI” oltenesc, propensiunea pentru umor i ironie, pentru comicul involuntar i burlescul gâlgâitor sunt întrutotul remarcabile.

Se cuvine s preciz m c antologia de proz scurt Nastrafia (Craiova, Ed. Autograf MJM, 2016) se deschide cu un substan ial, nuan at i de mare rafinament studiu introductiv: rintele Mihalache Tudoric i mitografia spa iului natal, scris de prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, laureat al Academiei Române, director al revistei europene de cultur „Lamura”. În prozele scurte, Mihalache Tudoric se dovede te un cuceritor Homo ludens (Om al jocului, om cu suflet de copil inocent i ingenuu, pentru care joaca este totul în via ).

Dac ne-am rezuma la aceste dou chipuri - de Homo sapiens i Homo ludens -, poetul i prozatorul Mihalache Tudoric ne-ar ap rea doar în ipostaza tradi ional de Ianus bifrons (Ianus cu dou frun i).

Nu avem, îns , cum s omitem realitatea - de-a lungul unei exemplare cariere profesionale, ca umil slujitor al Domnului i ca scriitor cu pana înmuiat în lacrimile Maicii Domnului din Icoana F toare de Minuni Mihalache Tudoric a ilustrat în elepciunea de a- i impune s creeze ca un demirug, de a- i porunci asemenea unui rege i, mai presus de toate, de a osteni întru Domnul, de a trudi aidoma unui rob, de a munci pân la epuizare, ca un sclav - înl uit pe dinafar de nimicniciile trec toare, dar totalmente dezlegat, dez-l uit, liber de lan uri i eliberat untric de toate mâr viile vie ii telurice.

Cuprinzându-i pe amândoi: Homo sapi-

ens i Homo ludens -, Homo faber (Omul urar, omul dedicat muncii i crea iei, în egal sur me te ugar, me ter, mare me ter i artist) îi înal i îi izb ve te.

Ianus bifrons (cel cu un chip întors spre trecut i cu altul spre viitor) se sublimeaz , astfel, în Ianus Trifons (cu trei frun i: trecut, prezent i viitor). Închei prin a v încredin a un ultim, dar extrem de semnificativ detaliu: de când se tie, de o via de om, Mihalache Tudoric scrie stând în genunchi.

Este pozi ia f tului în pântecele roditor al mumei sale, pozi ia omului smerit (adic în elept) în fa a Domnului, Dumnezeul mântuirii noastre. * Dac ar fi s -i contur m un portret astral prietenului Mihalache Tudoric , s-ar impune s începem prin a men iona c este scut sub semnul Gemenilor, adic al fra ilor dioscuri Castor i Pollux, din mitologia grea, care simbolizau dragostea fratern ideal .

Convenind s dispun alternativ de ne-murire, ei au deschis poarta vulnerabilit ii, numai astfel putând fi uci i de verii lor, tot gemeni: Idas i Lynkeus.

Extrapolând specificul r stimpului calendaristic corespunz tor zodiei Gemenilor (21 mai-21 iunie), observ m c tranzi ia prim var -var i dualitatea sunt vectorii care-l ghideaz , în via , în profesie i în crea ie, pe Mihalache Tudoric .

Foarte dinamic i clocotind de energie, el poate rezolva 1.001 de probleme simultan.

Gânditor profund - n scut sub acela i nor de lumin cu filosofii francezi Blaise Pascal i Jean-Paul Sartre, dar i cu vizionarii b rba i de stat Petru cel Mare, Ion Antonescu, George Bush -, Mihalache Tudoric tr ie te, adesea, învolburatul ocean al st rilor de anxietate, pe care i le asum pân la modul seismic i pân la luciditatea de ghea a piscu-

Anul VII, nr. 6(70)/2016

rilor Himalaiei, valorificându-le prin turnarea lor în matri a inspira iei cu obâr ii divine i a perioadelor fertile de crea ie literar .

Zgârcit cu propriul spirit, generos i altruist cu enoria ii i cititorii s i, de o meticulozitate dus la extreme (n.n. vezi i cizelarea pân la detalii infinitezimale a poemelor sale) -, Mihalache Tudoric st pâne te arta de a fi volubil i expansiv.

Perspicacitatea, inteligen a i imagina ia debordant (în care, câteodat , sim i pulsând nu doar propensiunea pentru c ile pa nice de rezolvare a cut rei probleme, st pânirea pârghiilor diplomatice, gentile ea i spiritul tranzanc ional, care, pe noi, românii, ne-a salvat de atâtea ori în istorie, dar i viclenia morome ian a ranului meridional...) calit i indubitabile ale omului, preotului ortodox i scriitorului Mihalache Tudoric se cuvin sus inute de contrafor ii iubirii i de grinzile, de turlele sprijinului moral consecvent, pentru a izbânzi profund i totdeauna, Coan Preoteas i Dragi Enoria e. Încântând prin jovialitate, sociabilitate i conversa ie eclatant , Mihalache Tudoric - personalitate cultural complex a Olteniei i a României - dovede te, cu consecven , este geam n întru eternitate cu marii, foarte marii poe i A.S. Pu kin, Tudor Arghezi i Federico Garcia Lorca, dar i cu prozatorii de fascinante deschideri planetare, uneori cu virtu i galactice i SF, Jules Verne i Jack London.

Verbul reprezentativ pentru Mihalache Tudoric este „a cugeta, a medita” - i, poate, tocmai de aceea, asemenea Gânditorului de Hamangia, se las cic lit, b tut la cap de vecina de sit arheologic din Sci ia Minor. Ca i de colegii de har i breasl , de ierarhii din rile transcendentale ale existen elor sale i ale noastre.

La mul i ani, drag prieten i frate: P rinte Mihalache Tudoric !

tefan Luchian - La împ

itul porumbului

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Magdalena BR~TESCU (Israel)

O istorie tr[it[ ]i rescris[ pentru contemporani ]i posteriate „Umanitatea trebuie s p streze inexprimabilul unui timp nenorocit, s cunoasc r ul f cut poporului român în numele c ruia regimul comunist pretindea cu cinism c diriguie te ara spre un viitor luminos, suferin ele pricinuite nenum ratelor victime ale totalitarismului”

Alexandru Mihalcea era copil, când în România a fost instaurat regimul comunist.

Era în floarea tinere ii, a entuziasmului, a por ilor deschise spre viitor când, dup revolu ia de la Budapesta i cotropirea ei de trupelor sovietice, Gheorghiu Dej speriat de puterea studen imii de a d râma un sistem inuman, a decis în bu irea pân i a celei mai neînsemnate posibilit ii de deviere sau diziden .

Sub pretextul „înt ririi dictaturii proletariatului i al construirii cu succes a socialismului”, a a-zisele „elemente du noase”, utate cu lumânarea, au ajuns rapid în colonii sau batalioane de munc . Pentru care crime? „Zvonuri, ascultarea propagandei deate a posturilor de radio imperialiste, injurii aduse partidului i conduc torilor s i din România i URSS, prietenii cu imperia-

li tii, prozelitism, prelegeri cu substrat ovin, sau apartenen a la mi carea legionar , sionism, partidele politice burgheze”, toate se pedepseau cu încarcerare între ase luni i cinci ani.

Alexandru Mihalcea era, în 1959, un student str lucit la Sec ia de Jurnalistic din cadrul Facult ii de Filozofie din Bucure ti, unde s-a distins printr-o deosebit curiozitate intelectual . Lecturile sale, comportamentul nonconformist, libertatea afi at a spiritului s u efervescent, analizate în edinele de partid ale facult ii, îl catalogheaz drept „un element descompus i ostil regimului democrat popular”.

Este arestat, acuzat c ar fi „calomniat arta, literatur i scriitorii progresi ti dup 23 August, c simpatizeaz cu evenimentele din Ungaria, c ascult posturi de radio imperialiste” i e condamnat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”.

Anul 1959 a marcat pr bu irea sa existen ial . Încarcerat vreme de patru ani în penitenciarele Uranus, Jilava i Gherla, în larele Poarta Alb , Salcia, Luciu Giurgieni i Gr dina, închisoarea îi distruge via a, îi frânge aripile. A îndurat foamea, frigul, bolile, torturile fizice, izolarea, promiscuitatea, martirajul psihic. Este eliberat la termen în 1963, an premerg tor „Declara iei” de independen fa de Moscova, prin care Gheorghiu-Dej a decis s pun cap t calvarului de inu i-

lor politici. Atunci s-a reîntors la studii, a înv at filologia la Universitatea din Bucure ti, sec ia limba i literatura francez i a devenit profesor la liceul din Constan a. Dar anii co marului din pu riile comuniste, traumele nevindecabile din tinere e, î i vor pune amprenta pe întreaga sa existen .

Dup 1989, se reîntoarce la jurnalistic .

Este redactor la revista de cultur Tomis, corespondent al ziarului „România liber ” pentru Dobrogea, considerat unul dintre cei mai activi i respecta i ziari ti din regiune. A publicat prima sa carte, un cutremur tor „Jurnal de ocn ”, la Editura Albatros, Bucure ti, 1994. Au urmat la Editura Ex Ponto, Constan a, „Uranus Gherla via Salcia” 2005, i „Salcia un lag r al mor ii” 2009, cartea de memorialistic „... i m-au împins în întuneric”, Editura Menora, Constan a 2012, iar anul acesta „Ceau escu, ultimul stalinist” scris

Alexandru Mihalcea

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii fic iunea constitu ional , crimele i iradierile comise în numele conduc torului care era „mai eficient decât Hitler i Stalin în intimidarea propriului popor”. Iar despre „demolatorul satanic”, notez un citat antologic: „Din ce cotloane ale creierelor Ceau tilor s-a n scut pornirea demonic împotriva unei mo teniri sacre, organic integrat în sufletul i în cugetul românesc crescute odat cu Cetatea lui Bucur? Din ce ungher al primitivei lor alc tuiri mentale a r bufnit înc rcat de miasme blasfematoare inten ia d râm rii bisericilor, organizat în program de stat? i nu numai biserici, ci i o sinagog , vile de patrimoniu, Institutul Medico-Legal, Opereta, Hala Unirii, Stadionul Republicii, Institutul de Educa ie Fizic , Arhivele Statutului, Arsenalul Armatei, Spitalul Brâncovenesc...”

Cititorul retr ie te al turi de autori mizeriile vie ii cotidiene sub c lcâiul ceau ist, inclusiv minciuna bel ugului alimentar i vestimentar, cenzura i autocenzura, dedublarea gândirii chiar i la copii, totul scris cu o inteligen sc toare i un umor de o excelent calitate. În capitolul „Cine au fost Ceau tii?” se face o caracterizare a personalit ii celor doi parveni i. Ea „proast , rea, âfnoas , intolerant , vulgar , incult , meschin , capricioas , imoral ”, ahtiat dup bl nuri i bijuterii, el „idiot, paranoic, ignorant, lene , vorbind greu, inapt de a se recunoa te învins, impulsiv, grosolan, moroc nos, cusurgiu, emanând o total lips de empatie i de c ldur uman ”. Atât de bine spus, încât cititorul român se simte aproape r zbunat pentru cerea în care s-a compl cut timp de 25 de ani! În continuare, cartea amplific actul de acuzare împotriva unei galerii de mon trii tor ionari, f când fresca unei epoci printr-o

tefan Luchian - Mahalaua Dracului

tefan Luchian - Prichindeii

în colaborare cu documentaristul Marian Moise, Editura Ex Ponto, Constan a 2016. „Ceau escu, ultimul stalinist” are ca subtitlu „Experimentul colonial sovieto-comunist, ilegitim i criminal din România”.

Volumul este dedicat „unor români de curaj exemplar care au cutezat s atace direct dictatura ceau ist . În primul rând lui Viorel Roven u i celor doi colegi ai s i, Petric stase i Nicolae Stanciu, hot râ i s -l ucid pe tiran. Sunt singurii cet eni care au pus mâna pe arm . Omagiem totodat manifestarea Grupului Chiricescu i ac iunile individuale ale protestatarilor Nicolae Beciu i Radu Filipescu”. Într-o limb aleas , cu o retoric perfect , ra ionamente clare i excelent expuse gra ie pe de o parte talentului scriitoricesc dar i forma iei sale didactice, posedând o trist experien personal , vaste cuno tin e în domeniul socio-politic, folosind o ampl i miloas documentare, cartea lui Alexandru Mihalcea, scris în spiritul i litera celor care au tr it calvarul comunist, merit s fie introdus în coli ca manual de istorie adev rat . Titlurile capitolelor, formulate ca întreri retorice, sunt incitante. Au românii nostalgia lui nea Nicu sau sufer de amnezie?

Personajul abject care a inut poporul în frig, foame, întuneric, obligându-l s se înmuleasc precum iepurii, paranoicul ridicol, înânatul agramat, dementul „luceaf r i geniu al Carpa ilor” i so ia lui cu titluri tiin ifice pe jum tate de pagin , sunt prezenta i de autor cu luciditate i umor, în ungherele lor cele mai ascunse.

Este incredibil câte lucruri ne tiute despre constructorul „iepocii de aur” afl , din cartea lui Alexandru Mihalcea, chiar i cei care au tr it în România acea perioad de trist amintire, despre iadul spitalelor psihiatrice,

Anul VII, nr. 6(70)/2016

penetrant analiz politic , cu tiin a scriitorului de a crea tensiune i suspans narativ în descrierea cazurilor Aurel Marinescu, Roven u-N stase-Stanciu, Teodor Ionescu savantul de la Bruckenthal, Radu Filipescu. În capitolele dinaintea finalului, autorii ii dau cuvântul amintirilor din trecut i considera iilor asupra prezentului a unor fost diziden i ai regimului, Gheorghe Chiricescu, Nicolae Beciu, m rturii cutremur toare despre care nu s-a tiut aproape nimic pân la acest volum. „Ceau escu, ultimul stalinist” se încheie cu o serie de „mor i suspecte”, sinucideri misterioase, defenestr ri, accidente aviatice sau feroviare care se citesc precum o povestire detectiv . Ultimul capitol, scris în fraze sugestive, mustoase, colorate, e dedicat discursului politic agramat i stâlcirii limbii în sfor itoarele i omniprezentele cuvânt ri din timpul domniei celui care a distrus ara i poporul român, fizic i psihic.

Am parcurs cu interes maxim aceast carte care trebuia scris , era a teptat i cu siguran va fi citit cu sufletul la gur , pentru c reconstituie o epoc i o lume, din fericire revolute, despre care posteritatea, dar i contemporanii vor avea de înv at. A tept m „Femei în temni a comunist ”, „Rezisten a anticomunist ”, „Marea Neagr , front al r zboiului rece, „Statalitate, comunism i legionarism în Vlahiile balcanice”, i în preg tire ce urmeaz a fi publicate la Editura Editura Ex Ponto de talentatul Alexandru Mihalcea sau în colaborare cu Marian Moise.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Mihai BATOG-BUJENI}~

Cu Magdalena Br[tescu la intersec\ia universurilor Doamna Magdalena Br tescu face parte din acea categorie de oameni care- i re in aten ia înc de la primele cuvinte rostite.

Poate i pentru faptul c vorbe te o limb român care, din p cate, începe s fie din ce în ce mai pu in folosit . Este vorba de acea limb la care au trudit decenii de-a rândul marii bijutieri ai acesteia, nume de legend , precum Alexandru Graur, Iorgu Iordan, Mioara Avram i al ii a c ror memorie ar trebui nemurit prin modul în care vorbim noi ast zi.

Ar trebui...

Apoi, destul de repede, î i dai seama c nu acest mod de exprimare este singurul argument al adev ratei fascina ii emanate.

Contribuie din plin cultura aleas , o inteligen superioar , bine augmentat de un subtil sim al umorului, un fel de a privi i de a vedea în profunzime realit ile înconjutoare, marea experien în lucrul cu oamenii dar i intui ia c folose te cu aceea i gra ie i elegan oricare din cele apte limbi pe care le vorbe te fluent. Dintre care dou (ebraica i rusa) au i grafii diferite.

Normal, te bucuri fiindc , uite, ai prilejul

de a întâlni omul pe care-l po i admira necondi ionat, mai ales c este scriitoare, jurnalist i cronicar dramatic, lucruri care, în context, i se par chiar fire ti. A a am f cut i eu atunci când, prin tainele acelei logici aflat mult deasupra noastr , am întâlnit-o, aflat fiind în prima mea vizit în Israel. Am primit de la domnia sa, cu o foarte amabil dedica ie, una din c ile scrise relativ recent: „Umbra celor aisprezece apusuri” (Editura Familia, Israel, 2016, layout, Drago Nelersa, copert , Ioana Trif).

Titlul, excelent ales, este argumentat cu trei citate aflate pe pagina de gard i au menirea de a introduce cititorul în acea lume aflat într-un fel lâng noi, dar, s recunoa tem, foarte greu de în eles pentru muritorul c zut definitiv în prozaic. De altfel, fac din asta un mic secret, cititorul va vedea abia în ultimele rânduri ale c ii semnifica ia profund a acestui titlu i nu mic îi va fi uimirea.

Construit cu des vâr ita tehnic a unui condei încercat, cartea aduce sub ochii lectorului personaje i întâmpl ri care au darul de a-l introduce într-o lume despre care, pân acum, a avut cel mult impresia c tie câte ceva. Desigur totul se coaguleaz în jurul personajului principal al c ii, la început copilul, apoi adolescentul, tân rul iar spre sfâr it, b trânul Boaz Swift. Exploatând cu mult în elepciune trecerea prin via a personajului autoarea face un admirabil exerci iu de psihologie aplicat i o interesant introspec ie în universul profund dar tulbure i contorsionat al unui preadolescent a c rui via are unele paradoxuri mai mult sau mai pu in imaginare, apoi pentru tân rul iar mai târziu prin acelea i furci caudine trece adultul dar i b trânul Boaz. Nu este prea or acest exerci iu, el necesitând temeinice cuno tin e de specialitate, mai ales c , pe parcurs, cam acela i lucru se întâmpl i cu o mam , o iubit , un unchi, un prieten sau o bunic ceva mai excentric , o adev rat lady cu tot ce înseamn asta. Dar s nu credem c romanul devine vreo secund inhibant sau

excesiv de psihologizat! Nu! Magdalena Br tescu este, a a cum am afirmat, o scriitoare adev rat i tie ce s dea cititorului. i aventur i mister i fiorii iubirilor la diferite vârste, adev rate eseuri despre aspira ii i ecuri, despre ce înseamn succesele i pr bu irile în via a unui om, ce se afl , de cele mai multe ori, în spatele unor aparen e, în fine, tot ce ne-am putea dori de la o carte care se poate citi pe ner suflate.

Doar c , eu unul, nu recomand a a ceva.

Sunt pasaje pe care le-am recitit i am avut nevoie de ceva timp pentru a putea p trunde dincolo de cuvinte spre în elesul profund al textului. i nu mi-a p rut r u. Am descoperit nu numai frumuse i metaforice ci i adâncimi care mi-ar fi sc pat la prima lectur . Mai ales totul se petrece în lumi despre care, noi cei afla i la o anumit vârst i în anumite condi ii socio-geografice, am aflat adev rul foarte târziu i mai mult din auzite. Mi-a pl cut foarte mult o fraz , una care cuprinde întregul unei lumi interioare a personajului cople it de o înfrângere temporar : ...Mai trist decât „gânditorul” lui Rodin, cel cu sufletul de piatr , privirea goal i spatele încovoiat de o greutate invizibil pentru muritori... Va fi, v asigur, singurul citat din text pentru c nu vreau s lipsesc cititorul de descoperirea multor astfel de pasaje minunate.

Cartea aduce sub ochii no tri inclusiv istoria recent a form rii, în condi ii extrem de grele din toate punctele de vedere, a statului Israel, acest loc de pe planet unde interculturalitatea este o realitate social , deloc or de rezolvat i nu doar o fraz intrat în banalitate de mult prea frecventele rostiri politicianiste. Pentru c dincolo de personajele c ii, aflat în „orizontes” cum ar spune grecii, adic în fundal, se afl adev ratul personaj. M re îns discret, prezent întotdeauna în mintea celor care tr iesc acolo, chiar dac uneori î i schimb domiciliul, ideea aceea a identit ii na ionale purtat în inimi dar i marcat prin fapte, de multe ori chiar prin sacrificiu de sine.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Adalbert GYURIS (Germania)

Mereu nemul umi i Un urs polar st la pând Mai la sud un vân tor a teapt Acas sunt mul i care fl mânzesc Iar cei lacomi niciodat nu sunt mul umi i Mai sunt oameni care nu tiu s citeasc Al ii azvârl c ile sau chiar le ard Iar unii se înc âneaz i scriu Ca sa ajung mai târziu în închisoare Copilul cre te i nu tie ce-l a teapt Militarul dore te s arunce arma Dar cei cump ra i î i înf oar pe trup Strâns explozibilul ce împr tie teroare Apoi durerea i întunericul se las Unii protesteaz ca al ii s i fac de cap Doar ursul st în imensitatea alb sând uneori în urma sa o pat ro ie

Când adorm, Pân acum N-am reu it. a încerc i cu tine te v d Cât mai Bine.

Reu esc s i Deslu esc Fa a doar în Întuneric, te aud Doar în gie i s i simt Mirosul Când trec Pe lâng Un salcâm Înflorit.

În gradin Albinele se adun Când vine furtuna când totul lun Treab bun !

Doar florile respir Acum când plou Nimeni nu se mir Pace nou !

Greierele e gr bit Caut un loc mai bun Timpul parc s-a oprit Toate dorm!

Vremea bun revine E cântec i veselie Ce de normal ine Treab bun !

Doar vise Stau treaz prind Momentul

tefan Luchian - Dumitri e

Israelul, c ci despre el este vorba, p mântul acela care de milenii a stat la intersec ia na iilor, a popoarelor, intereselor de tot felul, a religiilor i a culturilor, a tradi iilor dar i a du niilor, p mântul p cii, cel bântuit îns permanent de cumplite r zboaie. P mântul care a n scut cu adev rat ceea ce numim acum civiliza ie occidental de i se afl în orient acea „ ar promis ” care trebuie ap rat i mai ales cunoscut de to i muritorii.

Foarte interesant, autoarea reu te s ne conving prin evolu ia tuturor personajelor ei, oamenii, sunt expresia perfect a caracteristicilor acestui loc de intersec ie a universurilor omene ti.

Familia Swift, vorbind în sens l rgit, are în componen i nobili englezi dar i chibu nici de sorginte rus , sabri dar i veni i din alte ri, oameni boga i, unii cu stare material bun iar al ii mai modest , cre tini, mozaici dar i musulmani, afla i în acela i ora ori la dep rt ri de mii de kilometri, uni i îns nu numai prin sentimente sau prin întâlnirile impuse de tradi ii ci, mai ales, de acele situa ii în care familia, las deoparte orice grij personal i se întâlne te parcurgând distan e uria e pentru a rezolva o problem deosebit ap rut cu unul (unii) din membrii ei. Aici nu pot fi decât trist gândindu-m la câ iva dintre cunoscu ii mei care nu vorbesc nici m car cu fra ii afla i la câteva str zi distan i m întreb: oare de ce am pierdut aceast component social pe care am v zut-o totu i la rin ii no tri. Dar oricâte explica ii a g si, afirm c este o pierdere pe care o vom pl ti foarte scump în via .

Romanul Magdalenei Br tescu este închegat i alert, plin de surprize bine concepute în a a fel încât lectura „te prinde” ba chiar pot spune c te absoarbe în lumea ei fascinant , a a c , la sfâr it, ai motive s î i par r u c ai parcurs toat cartea îns i motive s fii bucuros c , uite, în sfâr it, ai citit ceva care nu va fi, în nici un caz, trecut la timp irosit. i poate te-ai putea întreba dac i tu ai fi în stare s scrii precum Magdalena Br tescu. r spunde: da! Numai c ar trebui s ai acea cultur format în decenii de studiu, o cunoa tere superioar a oamenilor i a modului lor de comportament în diferite situa ii, nu stric s vorbe ti fluent câteva limbi pentru a da culoare specific locurilor prin care personajele se afl , un anumit fel special de a vedea via a din jurul t u dar i acea abilitate de a imagina ac iuni coerente i credibile în care s i plasezi personajele.

A! i s nu uit! Mult, foarte mult talent! În consecin , pân atunci, recomand din suflet s mai citim câteva c i ale acestei fascinante romanciere.

Anul VII, nr. 6(70-/2016

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

{tefan Radu MU{AT

Copilul ]i norul Dormitând sub lun plin nori r zle i la unison, tremur din r cin într-un lac aprins de stele. i cum orizontul nop ii nu mai este uniform, mirodenii de agheasm se ridic din pelinuri, iar un pui de ciuf tresare în frunzi ul unui pom. ri cusute -n fir de aur se n ar din p mânt; sfâr esc umbrele bizare în explozii de culoare.

Dintr-un nor cu trupul frânt a nit un râu de soare.

Geana Lunii-n h u se stinse, diminea a rece vine pe la ochi cârpi i de vise...

Flori m runte, miresmate, i cu ochii lungi de rou spândesc al lor parfum.

Iar o floare de cicoare opri fluturii din drum, -n l starul din c rare s-a ivit o floare nou .

Au venit furnici prin ierburi cu c ru e colorate, utând ceva mâncare, mirodenii i nectar, fructe moi i aromate.

Le culeg i-apoi le car pe sub frunze, la umbrar.

Mici albine se perind pe la tufe înflorate, strâng polen sub aripioare, picioru ele-nc rcate.

Soarele pe deal petrece, la un neam de sun toare; trecu lunca, jos în vale, pe la s lcii plâng toare, chinuind copaci i ierburi, macii ro ii din r zoare; în t cerea singular nuan ele se ofilesc.

Totul este încremenit de atâta z pu eal ; nu mai cânt pitpalacul, nu mai este vânzoleal .

De departe dintre dealuri, în copaie tremurând , poleit cu argint...

E pârâul, curge agale i opte te printre maluri...

Dintr-odat - din senin - vântul se ridic -n vale, scole te întregul crâng, printre ramuri uierând, le te spre câmpie, se pogoar în rafale, ierburi nalte încurcând; spicele se unduiesc într-o mare aurie.

Neguri lungi cu vârfuri sure s-au pornit din z ri ascunse,

desc învolburate. i c lcând în solzi de ape - adunate - sunt str punse de pumnalele aprinse.

Aripile sfârtecate, peste câmp sunt aruncate...

De departe-n lumini , r rit din verdea , se z re te alergând c tre câmpul larg, deschis, cu miros de libertate r spândit de prin r zoare, o vioaie mogâldea ; copila cu flori în bra e i cu plete lungi de soare.

S-a oprit. Scruteaz cerul împânzit cu puf i pene de la p ri grandioase, stând în coama dealului.

Una alb se a terne pe deasupra unui lan; are aripi mari, imense, de culoarea vântului. florile s curg , de mânu e r sfirate i fugind prin spice dese, biciuit pe obr jori pentru o pas re m iastr cu penajele buclate...

O rafal nemiloas în o umbr deas într-un labirint de nori.

Lacrimi reci de diamante, r cite, cad de sus, gust amar l sat de clip în privirea-i nec jit dup norul ce s-a dus.

Cu suflarea chinuit , inocent, gândi în sine: Unde- i pas rea m iastr ?

Nu se vede... Nu mai vine?!...

Dar în ochi cârpi i de vise se arat argintie, în ându-se din fân, o fantasm însufle it de o arip de fum; trece dealul peste vie sunând în glasuri stinse...

Unde e ti copil rie?

tefan Luchian - Dup ploaie la B neasa

31

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Ilie GORJAN

Istoria Posadei sub semnul m[iestriei Istoria neamului românesc, atât de greu i de mult încercat , este pres rat cu o seade evenimente majore, ce au marcat fundamental existen a i devenirea miraculosului i ineditului popor care suntem. Reprezentan ii celor apte arte, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni etc sunt unanimi în a recunoa te frumuse ea i bog iile p mântului românesc, ca i virtu ile i însu irile deosebite ale oamenilor care-l locuiesc.

Din p cate, toate acestea nu puteau s nu atrag aten ia altor popoare, inclusiv i, mai ales, vecine i „prietene”, hr re e i acaparatoare din fire, care, de-a lungul existen ei noastre ca popor, nu au sc pat niciun prilej de a ne prigoni, urgisi, asupri, de a smulge din trupul rii, în repetate rânduri, lci mari cu care s i ostoiasc nes tulele i hulpavele lor pofte.

Din timpurile cele mai îndep rtate i pân mai ieri, poporul român n-a avut r gaz, n-a cunoscut odihna, palo ul i flinta fiindu-i tot timpul al turi, pentru c numai a a putea s st vileasc , uneori chiar de la fruntarii, asaltul hoardelor nes tule, din ce în ce mai lacome i mai dornice de teritorii i avu ii str ine.

Un exemplu mai mult decât elocvent în aceast privin îl constituie renumitul fapt istoric petrecut la începutul secolului al XIVlea în ara Româneasc , adic celebra b lie

de la Posada din anul 1330, strâns legat de numele gloriosului domn Basarab I. Prin lupta de la Posada, Basarab I a salvat independen a i integritatea teritorial a rii Române ti, ar care s-a consolidat de-atunci ca entitate. R zboiul din 1330 a constituit un moment crucial în evolu ia militar a poporului român. El a demonstrat c o oaste mic , format în majoritate din rani, care au avut un rol determinant, putea s zdrobeasc armata unei mari puteri feudale, superioar , atât în resurse economice i mijloace de lupt , cât i în experien a de r zboi. Luptele care au culminat cu marea b lie de la Posada au demonstrat înaltul nivel atins în dezvoltarea artei militare române ti, nivel care va cre te în viitor în beneficiul unui popor prigonit de soart , dar, credem noi, ocrotit de Dumnezeu.

La aceast istoric b lie se refer lucrarea Posada-685 (Editura Universitaria, Craiova, 2016) ap rut sub egida Institutului de cercet ri socio-umane „C.S. Nicol escuPlop or” al Academiei Române i Asocia iei Na ionale Cultul Eroilor „Regina Maria” Centrul de Cercet ri Istorice „Pr. Dumitru la a”, având drept coordonatori pe Dinic Ciobotea, Eugen Petrescu i Radu tefan Vergatti. Lucrarea, în dou volume, editat într-o îngrijire grafic de excep ie, prefa at i postfa at de Acad. Dinu C. Giurescu i

Acad. Nicolae Edroiu, se constituie într-o scurt privire diacronic asupra form rii i devenirii poporului român pân la consacrarea ca stat a rii Române ti în urma celebrei lii de la Posada din anul 1330. În capitolul I, prof. Dinic Ciobotea relev rolul important al lui Constantin cel Mare, ca fondator politic al cre tinismului, în constituirea Romanit ii Orientale din care „descinde na iunea român de ast zi, care, potrivit genialului i universalului c rturar Dimitrie Cantemir, era prezent i recunoscut sub numele de Valahia înc din secolul al VI-lea”.

Dup ce argumenteaz aceast afirma ie întro modalitate tiin ific laborioas , autorul ne dezv luie cele mai însemnate izvoare istorice referitoare la Istoria Românilor între secolele VI-XIII, demonstrând, prin prisma acestora, continuitatea poporului român în spa iul carpato-danubiano-pontic i inexactitatea acelor teorii potrivit c rora dup retragerea aurelian din 271 d.Hr. în acest spa iu ar fi existat un vid de popula ie. Am mai re inut i afirma ia interesant c „acumul rile tiin ifice din ultimele decenii au stabilit c poporul român, urma al Romanit ii Orientale, s-a format atât la sud cât i la nord de Dun re, în spa iul carpato-danubiano-pontic, în arealul Daciei lui Burebista, înainte de secolul al VIII-lea.”

Capitolul al II-lea, având ca autor pe acela i distins profesor Dinic Ciobotea, este o veritabil lec ie de drept administrativ i de istorie a statului i dreptului românesc zut din unghiul unui reputat cercet tor istoric, o lec ie în care se vorbe te despre apari ia i evolu ia comunit ilor s te ti i a autorit ilor de conducere a acestora, precum i a primelor forma iuni statale de tipul cnezatelor i voievodatelor. i toate acestea puse sub semnul adev rului istoric, adev r ocolit cu obstina ie în manualele i lucr rile de istorie din epoca predecembrist . De pild , noi am înv at la istorie c voievodatele lui Menumorut, Gelu i Glad, din spa iul transilnean, au fost cucerite în ultima parte a mileniului întâi de c tre unguri, pe când autorul

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acestui capitol precizeaz clar c „Ducatul lui Menumorut, un stat ca i altele din epoc , numit terra sau regnum, a fost, dup o lupt îndelungat , supus, dar nu cucerit”, iar despre ducatul lui Glad arat c „e posibil ca ducatul s fi fost obligat s dea periodic atacatorilor un tribut i s permit libera trecere a c re ilor unguri spre zona balcanic , dar de o cucerire efectiv a sa nu poate fi vorba”. În acest capitol autorul se refer i la alte forma iuni statale din Oltenia, Muntenia i Moldova, punând accent pe con inutul Diplomei cavalerilor Ioani i (1247) din care rezult c „teritoriul românesc dintre Carpa i i Dun re era împânzit de « ri», ce d inuiau acolo din vechime, de genera ii întregi înainte de 1247. Diploma ioani ilor indic i un anume statut politico-juridic al acestor « ri», prin cei doi termeni folosi i: «cnezat» i «voievodat», chiar nominalizându-i pe cei afla i în fruntea lor - cnezii Ioan i Farca , voievozii Litovoi i Seneslau, primii depinzând de ara Severinului, iar ultimii p strându- i autonomia politic , dar depinzând de regele Ungariei ca vasali ai acestuia”. i mai rezult din Diploma ioani ilor un aspect demn de interes pentru noi, vâlcenii, c „Farca ar putea fi localizat în Vâlcea, iar Ioan cu cnezatul s u ar fi putut s se situeze spre sud, eventual lipit de col ul Dun re-Olt”. Mai afl m din con inutul acestui capitol faptul c între secolele X i XIII „spa iul locuit de poporul român s-a aflat sub extensia convergent a domina iei a trei mari puteri politico-militare:

Imperiul Bizantin, Regatul apostolic maghiar dup anul 1000, i prea întinsa putere a pecenegilor i cumanilor de la Caucaz spre vest pân la Olt i Terra Blachorum et Bisennorum”, precum i faptul c dup devastatoarea invazie mongol din 1271, românii au devenit implica i într-o misiune istoric fundamental , cea de ap tori ai marginii ritene a lumii cre tine” ( i pe parcursul secolelor urm toare acela i rol l-au avut românii, dar va fi dispus oare occidentul s recunoasc oficial vreodat acest lucru?)

Capitolul acesta se încheie cu informa ii deosebit de interesante referitoare la ara Severinului, Voievodatul lui Litovoi, Voievodatul lui Seneslau, precum i cu date la fel de importante referitoare la autorul r sun toarei victorii de la Posada, Basarab I, fiul lui Tihomir.

Capitolul al III-lea, sub semn tura lui Dinic Ciobotea, Radu tefan Vergatti, Mite neanu i Constan iu Dinulescu, este dedicat în întregime r zboiului dintre Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, i Basarab Vod , Domnul rii Române ti, cititorul beneficiind de o bogat surs de date i informa ii, multe inedite, referitoare la acel eveniment istoric de mare însemn tate din istoria poporului român, victoria din 1330 constituind „finalul unui echilibru dintre ofensiva statelor române ti anterioare actului lor de unire i ofensiva spre est i sud de Carpa i sau spre sud-est de Dun re a regilor apostolici implica i mai cu deosebire în raporturile politice dintre statele ce au alc tuit harta nou

tefan Luchian - Casa vecinului

33

a Sud-Estului European creat de Cruciade”. În finalul volumului I, Eugen Petrescu, într-un material scris cu pana sufletului i cu dib cie literar , dup o prezentare succint a rii Lovi tei cu istoricul, frumuse ile i farmecul ei inegalabil, face o prezentare am nun it a evenimentelor, ac iunilor i activit ilor dedicate istoricei b lii de la Posada. Cu meticulozitatea ce-l caracterizeaz , autorul ne vorbe te despre contribu ia oamenilor de cultur vâlceni la statuarea locului unde s-a desf urat celebra b lie, rerea unanim a lui Costea Marinoiu, Andrei Pandrea, Gheorghe Deaconu, Ioan St. Laz r, Dumitru i Doru Mo oc, Ilie Purcaru, Corneliu Tama , Petre Petria, Marin Ion, Mihai Spori i Marin Bulugea, materializat în lucr ri de o cert valoare tiin ific , este „La Posada Peri anilor, o tenii lui Basarab aveau s încrusteze cu litere de aur în istoria patriei unul din marile momente ale poporului nostru în lupta pentru neatârnare, pentru libertatea na ional ”. i arti ti ca Aurel Constantin Zorlescu i orle teanul meu Sergiu S li te au nemurit în operele lor acel eveniment istoric de excep ie, primul realizând un decor sculptural simbolistic intitulat „Posada 1330 - ara Lovi tei”, iar al doilea Statuia voievodului Basarab I, dezvelit la 11 noiembrie 2012 pe locul desf ur rii b liei.

Volumul al II-lea, sub semn tura unei pleiade de oameni de tiin , istorici i scriitori, cuprinde o multitudine de date geografice i istorice despre minunatul inut care este ara Lovi tei, într-o interpretare tiinific de marc , rod al unui efort asiduu i al unei pasiuni pe m sur din partea unor reputa i autori vâlceni, bucure teni i din alte zone ale rii, mie atr gându-mi aten ia (ca militar de carier ) materialul Desf urarea luptelor din ara Lovi tei în «toamna p timirii noastre» semnat de prof. Dumitru Garoaf . În opinia lui Radu tefan Vergatti, prefa atorul volumului, „studiile din aceast carte sunt p i explicative i demonstrative ale drumului de întoarcere al armatei regelui ungar Carol Robert de Anjou pe care s-a desf urat între 9-12 noiembrie 1330 b lia de la Posada.” i tot el conchide c respectiva carte „prezint contribu ii tiin ifice onorabile, originale prin informa ii i interpret ri, demne de în elesuri deosebite lâng povestirile lui Andrei Pandrea i Ilie Purcaru despre un inut mirific, ara Lovi tei, crea ie etnopolitic înc din epoca genezelor române ti.”

Aceast valoroas lucrare ne dovede te istoria, a a arid cum e ea, poate sta i sub semnul m iestriei atunci când pic pe mâna unor oameni pasiona i, meticulo i i cu un înalt spirit al responsabilit ii civice i patriotice.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Lucia P~TRA{CU

Un securist de tranzi\ie Volumul „Un securist de tranzi ie” (vol.

1), semnat de Gheorghe Andrei Neagu, 280 de pagini, tip rit la Editura StudiS, Ia i, 2016, este o proz cu care autorul ne surprinde din nou, descriind întâmpl ri i fapte din timpul, de dup i chiar dinaintea evenimentelor din decembrie 1989. Înso ind întâmpl rile prin reproducerea unor stenograme ale edin elor CEPEX din 13 noiembrie 1989, 17 decembrie 1989, discuia televizat , din 28 ianuarie 1990, dintre Ion Iliescu i reprezentan ii celor trei partide istorice, aflate în opozi ie; sesiunea CPUN din 9, 10, 13, 14 martie 1990, precum i alte cit ri din lu rile de cuvânt ale ale ilor din Senat i Adunarea Deputa ilor, de-a lungul anului 1990, texte pe care cei interesa i le-au cunoscut în direct din emisiunile televizate la momentul acela, autorul a dorit, de fapt, s eze în elegerea cititorului într-un anumit moment istoric. Pentru c altfel volumul întâi al acestui roman ar putea p rea rupt în dou : o parte o reprezint citarea stenogramelor i cealalt , modul în care acele evenimente au influen at diferitele straturi sociale. Între ele, personajul principal, un securist de tranzi ie, maiorul Nicolae Grama, reprezentând o anumit categorie, cel care- i caut calea încer-

când s afle dac este de sau în tranzi ie.

Dup ce i se propune s treac în alt tab , el trage o concluzie grav : „Înseamn c soarta României e în primejdie”.

Acest prim volum al noii c i semnate de Gheorghe Andrei Neagu cuprinde i frânturi din ecoul pe care evenimentele de la Bucure ti l-a avut în provincie, locul unde, de obicei, nu se întâmpl nimic i anume printre tr itorii din Foc ani, Panciu, Odobe ti sau prin comunele din împrejurimi, zone tiute de autor, cu oameni cunoscu i de acesta, asupra c rora s-a îndreptat acum aten ia sa, rememorând dup atâ ia ani atitudini, fraze, gesturi provocate de haosul creat în preziua revoltei populare, când s-a declarat starea de necesitate pe întreg teritoriul rii. Nu au lipsit cei pruden i i strâng tori, ca tovar a Emilia, din Odobe ti, care, dup ce a primit ultima indica ie pre ioas de a se confec iona m ciuci la atelierele me te ug re ti, „î i strânse agendele, valuta i documentele mai importante din seiful” propriu i, cu acestea, strate pentru orice eventualitate, pentru a se pune la ad post, se gr be te s se retrag în mun i la o caban ne tiut de ceilal i.

Ac iunea romanului poate p rea confuz , (a a cum a fost i perioada respectiv , atacat într-o form invaziv de tiri de tot felul: „Acum e drept, suntem pu in buim ci i de atâtea informa ii ap rute brusc pe e ichierul vie ii noastre politice.), pentru c se desf oar pe mai multe planuri. La nivel superior extern: Irak, Kuweit, Iran i în lumea ambasadelor i a ata ilor militari pe lâng acestea, unde au ap rut disfunc ionalit i.

Sau intern, printre organele de partid i de stat „Primii secretari de jude nu prea tiau cu ce se m nânc starea aceasta. Unii s-au repezit la telefoane i-au convocat secretarii celor mai mari organiza ii ale partidului comunist. Al ii i-au chemat colaboratorii apropia i i comandan ii de mili ie i de securitate din teritoriu.”. La nivel mediu-local: în prim rii, unde se instalau CPUNeurile formate aleatoriu, la întreprinderi, ziare locale, edituri, unde se schimbau directorii.

La nivel inferior, printre oamenii obi nui i, (Ileana, femeia de serviciu, r mâne acum, ca i atunci, ve nica îns mân at de poftele lui

lui Titi Sfârc, o reprezentant a omului simplu, cel a c rui voin a fost întotdeauna siluit ) sau printre cei care se ocupau cu furturile din avutul comun (de la c mizi, ferestre, u i, evi, la tractoare „C din tractoarele de la SMA am apucat i noi vreo dou cu care s ne agonisim ceva”.), cu practicarea bi ni ei, ce i-ar putea îmbog i: „Acu, cât nu s-a prins lumea despre noul mers al vremilor.” i, nu în ultimul rând, cu aderarea la noile forma iuni politice care se înfiripau peste tot. În esen , „Un securist de tranzi ie” este o carte ce reu te s etaleze starea psihoemo ional , atitudinea i ac iunile unor categorii sociale aflate într-un anumit moment al istoriei recente, începând cu panica deosebit ce s-a instalat în CPEX, în ambasade, în sediul organelor de partid i de stat, în redac ii, în prim rii, în spitale etc. i pân la femeia de serviciu. Gradual, fiecare are o anumit p rere, trage anumite concluzii i, în consecin , ac ioneaz într-un anumit fel. Face cur enie, triaz hârtiile compromi toare, arde ceea ce nu mai este necesar i poate deveni d un tor, adun banii i actele importante pentru a fi puse la ad post (poate vor fi de folos mai târziu!).

Sau suport acelea i umilin e.

Volumul ar putea p rea un interesant roman de ac iune, cu suspansuri, pres rat cu pagini licen ioase uneori i cu un limbaj propriu personajelor prezentate, într-un joc de rela ionare obi nuit , dac n-ar fi o dureroas prezentare a unei crude realit i atât de frust înf at . Sigur c domnul Gheorghe Andrei Neagu, ca un prozator definitiv ancorat în arta scrisului, folose te mici tertipuri care pot capta aten ia cititorului. Nu se eschiveaz în a folosi câteva expresii plasate în pagini cu scene decoltate. Vezi Sorin i Trifan, cei doi homosexuali, a c ror rela ie amoroas antajabil este folosit din plin sau leg tura anost de normal dintre primar i femeia de serviciu. Toate acestea sunt de fapt un fel de ve mânt, un fel de hainele împ ratului dintr-un basm cunoscut, care, în loc s acopere nudit ile indecente ale st rilor existente, apar ca o cortin zdren uit ce las la vedere mizeria uman , în toat dezvelirea sa, ca i malversa iunile celor care au tiut

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

despre ce este vorba i au procedat în consecin .

Pentru c evenimentele mari i nea teptate produc schimb ri uimitoare în via a tuturor, fiecare se simte dator s participe direct la instaurarea democra iei. Ca peste tot, se întemeiaz partide mai mari sau mai mici, pentru care se strâng adeziuni. În familie, printre neamuri, printre vecini: „Îl iau pe v rul nic i pe T chi , nepotul Zamfirei, pe Licsandru al Savetei i pe frate-s u, punem de-un comitet i telefon m la jude .”, dup afinit i, dup n ravuri, dup interese. Se pun bazele unor noi publica ii: „M i, ce-a i zice voi dac am scoate o revist de cultur ?”

Ca într-un furnicar t lit de un cutremur de mânt, to i au idei i fiecare consider c p rerea sa este cea mai constructiv . Îns i coperta c ii aduce cititorului o poveste. Un chip ne tiut, pierdut în nebuloasa imaginii, care ar putea fi al oricui. Un personaj a ezat într-un tablou cu o ram discret (nu are prea mare importan , nu?!), purtând culorile tricolorului românesc, ca i eticheta de pe scrumiera neagr , în care peste tresele unor decora ii din alte timpuri se va terne scrumul. Mâinile puternice ale personajului arat c el este hot rât s apuce tot ceea ce i se ofer : o igar de foi cu parfum occidental bine precizat, în fumul c reia mai st ruie simbolul atât de cunoscut secera i ciocanul i un ceas de marc , care certific noua bun stare proprie. Lipse te chipul, capul. Trebuie s r mân tot incognito? Sau i l-a pierdut, oscilând între mai multe op iuni?

O copert foarte reu it !

Acest volum este o pagin de istorie recent , un fel de fresc a unei societ i debusolate de ineditul situa iei despre care cei mul i i pro ti nu tiau nimic, iar ceilal i, ini ia ii, aveau s con tientizeze ceea ce va urma în aceast tranzi ie sc pat de sub control. „Un securist de tranzi ie” este un prim volum, a a cum declar autorul Gheorghe Andrei Neagu, ce promite o continuare interesant , care- i va preciza mesajul c tre cititor.

35

Claudia BOTA

cini peste timpuri Prin vene s dite din timpuri sacre, cinile-mi cresc i-mi aduc putere, Prin destin, lacrimile s-au topit, din durere.

Cerul pare amor it în atâta c dere, i totu i nu exist moarte, f pl cere. cini atârnate de temple, Despletesc sufletele noastre, de moarte, E atâta lumin i atâtea destine, torind prin t râmuri încercate, A lumilor luminate.

Tat , vino acum de rupe lan urile toate, Pomul iubirii are acum roadele coapte.

Copacul meu Fiecare om î i are copacul s u, Hr nit din t cerile adunate-n seva sa, Strecurate în ceasuri de lumin divin .

Prim veri în muguri de culoare, Zâmbi i-mi, fascicule de lumin ! În vâltoarea zborului înaripat, M-am luminat, cât mai sus, Cât mai aproape de Tine.

Copacul meu, cer de lumin , Glasul m leag de inima ta, picure roua în dimine i înmiresmate!

Sufletul meu aici dobânde te inepuizabilul.

Prin trecerile mele, copacul înflore te.

Mi-e dor de firul ce ne poart ...

tefan Luchian - Trandafiri

Mi-e dor de firul ce ne poart , Prin umbra nop ii etajat , leg cu mâna de o stea, În ochii t i, iubito, nu mai exist moarte, Într-o lume cu sete preschimbat .

Un evantai de clipe mi te leag , de-a mea soart , Printre cuvânt i fapt .

Te port mereu în suflet neumbrit, Durere, tu te-ai risipit, Luceferi azi i-am dezgolit, Din p rul t u cel despletit, Tu o uvi mi-ai d ruit.

Un zbor, un vis multicolor, azi ne-a recl dit.

Refugiul Refugiul meu era o evadare, Dintr-o lume a a de mare, Când m-am trezit în bezn i tr dare, M-am dus l sat, prin mâna ta, ca i o stea c toare.

Am plâns, dureri i dec deri i m-ai min it f remu ri, Acum tr iesc refugiul prin c deri, Epuiz ri dintr-un registru-nsângerat Din prim veri trecute-n veri, De toamne însemnate ca i ieri. cute zile pline de iubire, las purtat de aceea orbire, Care plute te-n ne tire.

Un glas, ce glas?

Rupând i zidul de t cere, M-am atârnat cu via a de pl cere.

Valsul fluturilor Atâ ia fluturi danseaz , prin via , Dezl uind în lumina cuvântului Prin cercuri multicolore purtate de vânt, Un vals ritmic al imensit ii destinului Destine unice într-un spa iu f egal, Aripile pulseaz gândurile sufletului t u, Adormit de timp, Un timp al rena terii ce te poart la via , Îmi cresc aripi ce m -nal spre cer, Nu e vis?

Este via .

Fluturii danseaz un vals, Un dans al cunoa terii.

Vin ploile Vin ploile i inima mea se las tears din amintirea ta Vin ploile i trupul meu se las înve mântat de purpur , Vin ploile i inima mea este inima ta, Vin ploile i trupul meu este trupul t u, i m înal i cad, i iar m înal i cad, Pân când vin ploile acestea?

Tu iar te-ai risipit la asfin ituri.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constantin MIU

Interferen\a realului cu mitul @în BALTAGUL Romanul Baltagul a fost considerat de tre criticii i istoricii literari ca fiind Miori a lui Sadoveanu, plecând de la moto-ul ce deschide aceast crea ie („St pâne, st pâne,/ i cheam i-un câne”), dar i de la faptul c elementele realiste, specifice transhuman ei, se împletesc cu cele mitice, aidoma baladei pastorale.

Elementele realiste sunt evidente în paginile în care autorul expune via a p storilor din zona Tarc ului, al c ror reprezentant este Nechifor Lipan. Aceast existen ancestral are dou evenimente importante: urcarea i coborârea oilor la i de la munte. Ca atare, transhuman a este calendarul anual al oierilor. Legile sunt imuabile: b rbatul - cap al familiei - pleac la munte, iar femeia r mâne acas , având grij de gospod rie i de copii.

Aceste aspecte sunt specifice i femeii oierului Nechifor Lipan, om înst rit, de prin p rile Tarc ului. Ca orice so ie, care- i a teapt bd toare b rbatul, la început Vitoria nu d importan faptului c Nechifor întârzie în toria sa de afaceri, pentru c acesta mai lipsise de acas i cu alte ocazii. Dar când acesta întârzie nepermis de mult, la venirea prim verii, femeia se hot te s plece în utarea so ului. Înainte de a purcede la drum, Vitoria s vâr te un adev rat ritual: roag pe p rintele nil s citeasc la biseric ; merge la baba Smaranda, s -i ghiceasc în c i i de i aceasta îi spune c b rbatul ei a fost îmbrobodit de o femeie cu ochii verzi, ea nu crede

o iot , pentru c tia c Nechifor nu este fustangiu; consult la m stirea Bistri a pe cuvioasa Ana i pe arhimandritul Visarion; ine post negru dou sprezece vineri la rând; pe Minodora o duce la m stire i pl te te i se confec ioneze un baltag asem tor cu cel pe care îl avea Nechifor, când a plecat la drum i pe care îl va sfin i la biseric .

Nevasta lui Nechifor Lipan ia urma soului disp rut, ref când pas cu pas periplu acestuia. A a se explic de ce nu d curs sugestiei negustorului David de a lua trenul pân la Piatra (Neam ) i s întrebe la prefectur de soarta celui disp rut. Ea reu te descopere r ele p mânte ti ale acestuia, datorit faptului c tia în am nunt obiceiurile oierilor, inclusiv comportamentul lui Nechifor, în c toriile de afaceri. Sadoveanu va realiza o ampl monografie a satelor de pe valea Tarc ului, oferind i date gr itoare despre tradi iile i obiceiurile din via a oamenilor locurilor. În drumul s u, protagonista d peste un botez. Va d rui bani pruncului i „un cap t de zah r mamei”. La Cruci, întâlne te o nunt , cinste te cu nunta ii i face „frumoas urare împ tesei mirese”. G sind cu ajutorul câinelui ce-i r sese fidel lui Nechifor r ele so ului, în elegând i semnele naturii, care-i ar tau c în râpa din dreptul Crucei Talienilor le va g si, Vitoria va face o înmormântare cre tineasc , respectând ritualul str mo esc, în memoria celui disp rut. Osemintele sunt purtate spre cimitir într-un sicriu

tefan Luchian - Peisaj cu case de ar

împodobit cu cetin i covoare. Se împline te „datina podurilor”, prin desf urarea unor suluri de pânz , atunci când carul mortuar trece peste poduri. Peste groap se trece o in neagr , pentru ca defunctul (care a avut parte de o moarte violent ) s nu devin strigoi. Se aprind f clii de cear i se tocmesc bocitoare. La cimitir, se d de poman rachiu i pâine, iar la praznic Vitoria va proba calit i de procuror, reu ind s -l dema te pe criminal.

Elementele mitice sunt detectabile chiar din moto-ul romanului, care trimite la mitul existen ei pastorale, din balada Miori a.

Apropierea de crea ia popular s-a realizat i datorit aspectelor legate de via a p storilor: transhuman , tradi ii, credin e populare, viziune asupra vie ii i a mor ii. În romanul Baltagul, mitul este privit din alt perspectiv ; nu ca în Miori a, din unghiul celui care e de presupus c va muri, ci al celei ce va suporta absen a. Contactul cu legea nescris a mor ii, în balada pastoral vizeaz pe cel ce suport rigorile complotului pus la cale de cei doi oieri pizma i pe averea ciob na ului moldovean - mult „mai ortoman” decât ace tia. Dep irea tragicului, prin în elegerea mor ii ca necesitate, a fost interpretat de c tre unii critici i istorici literari drept resemnare, aceasta datorându-se faptului c aten ia lor s-a concentrat asupra pl nuitului asasinat, ignorându-se planul mitic ce cuprinde condi ia de damnat la moarte a ciob na ului.

Romanul valorific artistic i mitul egiptean al lui Iisis i Osiris. Potrivit acestui mit, Iisi pleac în c utarea so ului r pus de un zeu r u. Ea îi g se te r ele în apele Nilului, prim vara. Este ajutat de un zeu cu cap de câine, fiind înso it în periplul s u de tre fiu. Similitudinile cu romanul sadovenian sunt evidente. mai spunem c în roman, Gheorghi este tipul ini iatului: pe tot parcursul periplului, ele este supus în vorbe i fapte mamei.

Aceasta îl ia cu sine, spre a se maturiza, în primul rând suflete te, prin confruntarea direct cu greut ile vie ii, ca viitor cap de familie.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Florin M~CE{ANU

}TEFAN }TEFAN LUCHIAN LUCHIAN

tefan Luchian - Autoportret

Fiu al maiorului Dimitrie Luchian i al Elenei Chiriacescu, tefan Luchian s-a scut la tef ne ti, Boto ani, la 1 februarie 1868. La vârsta de cinci ani se mut cu întreaga familie la Bucure ti. A înv at carte la Liceul Sfântul Sava. Nu era un elev str lucit, dar la desen nu-l întrecea nimeni. În 1885 se înscrie la coala de Arte Frumoase din Bucure ti, unde termin cu brio în 1889 când, la absolvire ob ine medalia de bronz pentru lucrarea „Cap de expresie” i un „Studiu dup natur ”. În 1890 pleac la München, unde studiaz un an la Academia de arte frumoase. Î i continu studiile la Academia Julian (1891-1892) din Paris, unde cunoa te din plin via a artistic parizian , aflat atunci în plin efervescen impresionist . În ar , în 1896, organizeaz , împreun cu al i arti ti, „Expozi ia arti tilor independen i”. În 1898, ia parte la înfiin area socie-

florilor, se caracterizeaz prin fine e, simplitate, sintez cromatic , colorit str lucit i delicat. Tehnica uleiului i pastelului lui Luchian sunt de neegalat, de o m iestrie unic .

Luchian a fost în egal m sur peisagist, portretist, autor de compozi ii i naturi statice - îndeosebi flori. Florile lui Luchian au o intensitate aproape dramatic a sentimentului, o lumin interioar discret i ginga . Spre sfâr itul vie ii, nu mai putea ine penelul între degete; punea pe cineva s i-l lege de încheietura mâinii. i ce poate fi mai groaznic atunci când neputin a fizic se zbate în nimicitoarea febr a crea iei?

S-a stins din via la 28 iunie 1916, la Bucure ti.

tefan Luchian - Safta flor reasa

ii artistice „Ileana” i expune, începând cu 1902, la societatea „Tinerimea artistic ”, devenind unul din cei mai aprecia i pictori în epoc .

Luchian este personalitatea ce domin pictura româneasc de la începutul secolului XX, continuând calea deschiz torilor de drum Grigorescu i Andreescu. În aceast perioad apar primele manifest ri ale unei afec iuni la duva spin rii (scleroz multipl ) , care-l va l sa infirm pentru restul vie ii. Boala se agraveaz , iar lipsurile materiale erau tot mai acute. Continu s lucreze înverunat i particip la toate expozi iile din capital .

Opera sa exprim un elan vital, patetica bucurie pe care o treze te contactul cu lumina pur a zilei. Sub jocul luminii, pictorul face s transpar vigoarea formelor, dezvoltând nota ia impresionist pe o structur solid . Op iunea pentru forma compac, în care pl cerea perceperii senzoriale e dublat de un efort ra ional, o resim atât în modul de concepere a compozi iei, cât i în cromatic .

Tablourile sale au un echilibru secret, care îi permite s dezvolte, f a ajunge la disperarea imaginii, impresiile pe care i le furnizeaz realitatea. Opera sa pictural , inclusiv cea a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

Poeme dansante firm dep irea anilor tinere ii, liberarea de orice restric ie precum i multe altele, revin în alternan - crengi solide pe un trunchi dezr cinat i care este în zbor creativ continuu, asemenea unui vultur, cum se poate descrie POETUL, pentru a fi omniprezent i în avans fa de ceea ce, i noi, am fi putut concepe, dac am fi mai... poe i.

Cel mai apropiat punct de sprijin, în acest periplu necurmat spre niciunde, r mâne so ia POETULUI, doamna Maria Filip, pe care, cum se cuvine i meritat, o aseam cu „un col de fântân ” (FEMEIA MEA), col de fântân , unde POETUL î i g se te momentul de echilibru i sprijin (îi bea din mân , a zice eu). Parafrazându-l pe Eminescu: Neîn eles r mâne gândul/ Ce- i str bate cânturile.

Marea dilem r mâne arta poetului de a comunica ceea ce se ascunde în spatele aparentului mesaj. Acea lume nem rginit a crea iei, a posibilit ilor ne rmurite. i de aceast dat , POETUL a f cut efortul s u.

Acum... este rândul nostru de a încerca s -i capt m mesajele. S -l savur m cu mare r bdare, clarviziune, i s avem curajul de a ne libera de tot ce ne împiedic i ne ine în acelea i obiceiuri limitative al convingerilor, profund înr cinate c avem, a priori, dreptate.

George Filip este autorul a peste 35 de i de poezie, toate, a tri ce str lucesc în universul rezervat marilor POE I. invit s citi i volumul POEME DANSANTE. Este cea mai simpl form de a spune poetului, un simplu MUL UMESC!

tefan Luchian - La n miezi

Cartea... ori culegerea de metafore POEME DANSANTE... este o revela ie pentru cititor i o reconfirmare în acela i timp... a cunoscutului poet George Filip, care, în acest caz, fie vorba între noi, numele George Filip este doar un sufix, de cele mai multe ori inutil, al no iunii de POET, pe care o întruchipeaz ca nimeni altul în era noastr , nu de peste 77 de ani, dar aproape, începând cu prima încrâncenare împotriva autorit ii, pe care a avut-o în copil rie, cu voiajul la teiul lui Eminescu, fugind de acas , i pân la ultima suflare... pe care i-o dorim cât mai tardiv ... acest OM singular... într-o lume a a de mare.

POETUL, pe parcursul volumului POEME DANSANTE, în mod vizibil, iese, cu îndemânarea profesionalismului caracteristic, din conformismul versurilor echilibrate, muzicale, i al i clopo ei (vroiam s spun rime)..., tipice poeziei tradi ionale, plasat sub ap sarea piciorului metric i... cu uba în spinare i floare la ureche... c lare pe paradigma gândirii, a imagina iei lipsit de limite, explor cu îndr zneal t râmul multitudinii de posibilit i oferite de versul alb, versul liber. Cu ce scop, practic? Lesne de în eles. Facilitarea traducerii pentru doamna Mugura Maria Petrescu jurnalist cultural, membru al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, personalitate de renume în elita traduc torilor de

la noi din ar , i domnul David Paul Vnuck sculptor i jurnalist din Toledo, Ohio, care semneaz traducerile în francez , respectiv în englez .

Dar... a face o paralel între simplificarea traducerii i versuri simple... ar fi o eroare de neiertat în acest caz. Înarmat cu o erudi ie prodigioas , cu filozofia îmbinat a culturilor p mântene, cum ar fi cea greac , latin , realist , umanist i nu trecem cu vederea pe cea neao , de la coarnele plugului românesc, POETUL traverseaz cu uimitoarea rapiditate a fotonilor extremele evolu iei, cunoa terii, imagina iei, libert ii f limite a gândului i crea iei total independente de orice dogm , limitat inevitabil, doar de puterea i sensul cuvintelor. Citez: „cupola cercului concentric/ pune hotar ochiului indiscret/ al min ii i devine egal infinit.” (NUNTA DIN LUMINA NELIMITAT ).

Dezvoltarea ideilor în jurul unui conflict central, drama sfâ ietoare a unui suflet f odihn în lupt i perpetu contestare a propriei ra iuni, pare în mod eronat haotic , alternând de la un subiect la altul, de la o pagin la alta, i este înfierat cu glas de testament universal în poezia FIOR: „S fii mereu a a cum e ti/ A nu te teme de nimic”. Totu i, momentul crea iei, patriotismul verde, referiri la mitologie, tema femeii iubite, a copil riei, a rin ilor, familiei în general, de ert ciunea vie ii, reîntoarcerea la sursele de origine, înfierarea ridicolului legiferanzilor, dogmaticilor, amurgul vie ii ce aduce în elepciune dar con-

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Octavian MIHALCEA

Paradigma nelini]tii creatoare

Noul volum de versuri al Cristianei Maria Purdescu, Doruri din alt timp (Tracus Arte, Bucure ti, 2016) cuprinde, într-o prezentare bilingv , româno-englez , versuri înc rcate de nedisimulate accente romantice ilustrând profundele n zuin e ale unui suflet aflat perpetuu în c utarea idealului. Adeseori neb nuitele meandre ivite pe parcursul vie ii aduc i patina obscurit ii, sublimat estetic în poezii ce exacerbeaz sensibilitatea, adeseori pe fondul unor neîmpliniri reamintite constant. Întregul ambient natural consoneaz cu fr mânt rile interiorului poetic. Amenin area spectrului solitudinii apas asupra fiec rui poem, aparentele deta ri nef când, paradoxal, altceva decât s nasc noi i noi inchietudini: „Te-am c utat/ ca s umplu pustiul cu iubirea mea,/ dar nu te-am g sit.// Am plâns de dor/ i te-am chemat/ ca s cobori soarele în pieptul meu,/ dar n-ai auzit.// i-am întins mâna/ ca s deschid lac tul iubirii,/ dar nu m-ai v zut.// i-am mângâiat chipul delicat/ ca s terg triste ea/ venit de niciunde pe chipul t u,/ dar nu m-ai sim it.// M-am c utat în visurile tale,/ în adâncurile tulburate/ de speran ele care au înghe at demult,/ dar mam r cit.” Tot acest e afodaj se sprijin pe

statura paradigmatic a iubirii. Îns intervine timpul i func ia lui erodant , fapt incontestabil care determin viziuni din ce în ce mai adânci. Astfel iau na tere vilegiaturi imaginare înc rcate de neb nuite semnifica ii.

Ipostazierea dorului în registru nocturn aduce aproape fiorurile crepusculare, uneori inflamabile.

For a sentimentelor e supus unor neîntrerupte amenin ri, care parc vor s spulbere ideaticele nem rginiri. Sunt invocate i energiile divine, în virtutea unei considerabile dorin e de ascensiune spiritual : „Doamne, alung chinul uit rii,/ a a cum vrei, a a cum tii.../ i las vârtejul iubirii s aspire/ i gândul înnorat, i visele pustii.// Stigmatul mor ii s fie-n bu it,/ dezam girile s fie r cite-n cople iri,/ apoi s m p strezi, Doamne, purific -m / în focul aprins al ultimei iubiri!” Într-o analiz a versurilor Cristianei Maria Purdescu nu trebuie s elud m aproape ominiprezenta amintire a suferin ei din dragoste, ceea ce determin priviri retrospective înv luite liric. O anumit atmosfer care frizeaz dramatismul înso te prezentele reverbera ii. Sunt c utate noi sensuri, mereu bazate pe experien ele trecutului, printre multiple acorduri melancolice. Fluidele marine poten eaz unele accente evanescente pre-

zente în volumul Doruri din alt timp.

Misteriosul astru nocturn particip la prezentele scene rituale când, absolut expresionist, „albastra fericire/ plute te în negrul/ care curge i curge i curge în ne tire”. Într-un poem sunt aminti i „b utorii de absint”, parc pentru a ne aminti de acele evaziuni existen iale întru dereglarea sistematic a tuturor sim urilor. Umbrele paseiste poart cu ele o considerabil înc rc tur sentimental : „Zidul uit rii s-a pr bu it peste noi/ i fericirea a fost sf râmat de copaci./ Cu mintea vidat , golit de gânduri,/ surpi vechea iubire i taci, doar taci...// Poate c dorurile se vor terge,/ sim urile alearg oarbe-n vechile unghere../ Dislocate din memorie, amintirile/ vor popula o lume de repaus i mistere.”

Cartea mai cuprinde i un consistent dosar al recept rilor critice, care impresioneaz prin pluralitatea accep iunilor g site de recenzen i, nume sonore ale peisajului cultural autohton.

Nu putem decât s salut m aceast nou apari ie editorial a poetei Cristiana Maria Purdescu, axat pe nostalgii, vise i mult sensibilitate, împreun cu atât de fecundele nelini ti creatoare exprimate f rezerve, asumate plenar.

tefan Luchian - Cas din Oltenia

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Expedi\ie @în Antactica (3) Muzeul maritim din Ushuaia 18.12.2015 Ferdinand Magellan descoper , la 21 octombrie 1520, strâmtoarea care-i poart numele. De-a lungul coastei, în partea sud-estic a Patagoniei de ast zi, echipajul s u, format din 5 vase i 266 de oameni, a v zut focuri f cute de indienii din zon , de aceea a numit-o ara de Foc. Doar o nav , „Victoria”, cu 17 oameni la bord, condus de Sebastian Elcano, s-a întors în Spania, pe 6 decembrie 1522.

Aceste nave, de tradi ie portughez , mai largi decât caravalele, au format bazele vestitelor galioane (galleon). În anii 1615-1616 apar navele olandeze, care necesitau mai pu ini matelo i. În 1619, fra ii Nadal circumnavigheaz ara de Foc, demonstrând c este o insul .

Prima sta iune tiin ific în Antarctica este înfiin at de Argentina în 1903, prin expedi ia doctorului William Speir Bruce, în insula Laurie din Arhipelagul Arcadas del Sur. La 22 februarie 1904 se instituie de tre Adunarea Na ional ca establishment permanent.

Când europenii le-au dat haine s i acopere nudit ile, indigenii sau îmboln vit. Iar în bar ci, nu s-au obi nuit s i cure e locul unde st teau. Ace ti indigeni aveau picioarele scurte i mâinile lungi, iar pozi ia erect nu era perfect vertical .

Neadaptarea indigenilor Yámana la condi iile impuse de europeni a dus la extinc ia acestui trib.

Muzeul închisorii din Ushuaia La început s-a încercat colonizarea insulei rii de Foc cu pu ria i recidivi ti, începând din ianuarie 1896, cu un prim convoi adus de pe nava „1 Mai”.

O baz militar func iona în a ezarea San Juan de Salvamento, apoi în Portul Cook, pân în 1902. Pe urm este mutat în golful Golon-

Muzeul Maritim din Ushuaia

drina, în vestul ora ului Ushuaia. Iar în 1911, baza militar fuzioneaz cu pu ria în urma unui decret preziden ial.

Au existat i prizonieri de con tiin . De exemplu, Ricardo Rojas (1882-1957), avocat, profesor de filozofie i litere la Universitatea din Buenos Aires, scriitor, dramaturg, biograf.

Construc ia închisorii a început la 15 septembrie 1902 i a func ionat pân în 1947, când a fost închis , iar cl dirile au fost date în folosin Bazei Militare Argentiniene din Ushuaia.

De inu ii erau trimi i la munci grele, vara, dar i iarna în condi ii aspre: la t iat lemne din p dure i în construc ii.

Calea ferat din Ushuaia ei au f cut-o.

Cimitirul din ora avea o sec iune, în partea vestic , destinat numai pentru pu ria i. Într-un timp, i copii erau trimi i la carcer (carcel).

De inu ii politici au fost trimi i la Ushuaia în special dup lovitura militar din 1930, dar i anterior, între anii 1905-1911.

Al i pu ria i politici: Néstor Aparició, Dr. Emir Mercader i Oréstes Cassanello, to i trei reu ind s evadeze i s se refugieze în Chile, în 1931. Al ii: Pedro Bidegain, Mario Cima etc. Iar în 1934, Güemes, fostul Ministru al Afacerilor Externe, alt fost ministru, Alvarez Tores, Victor Juan Guillot, care a scris un jurnal din închisoare etc. Unii au fost condamna i pentru anarhism, sufism religios, sau parlamentarism.

Pentru a le îmbun i via a, prizonierilor li se aduceau ziare s citeasc sau practicau diverse sporturi.

Prizonierii erau ierarhiza i: criminalii se considerau superiori ho ilor.

Dintre criminali, unii uciseser pentru bani sau spargeri, al ii uciseser din pasiune sau pentru ap rarea onoarei cuiva.

Ho ii, la fel: cei cu furturi mari erau superiori celor cu furturi m runte.

Pedeapsa pentru condamna ii care nu se comportau bine în pu rie: izolarea, hr nirea numai cu pâine i ap pentru o lun .

Coresponden a, dar i publica iile primite, erau cenzurate.

Pu ria nu avea zid de jur-împrejur, ci un gard de sârm .

Prizonierii care sc pau, n-aveau unde se duce. Din cauza frigului deosebit i a lipsei hranei se pre-dau autorit ilor.

Un criminal în serie ciudat, Cayetano Santos Godino, a fost un dereglat mintal care ucidea copii în serie. Avea urechi mari i mâinile mici. I-au cut opera ie „estetic ” s -i mic oreze urechile, dar acestea... i-au crescut la loc! A z cut la închisoarea din Ushuaia între 1923-1944.

Expozi ia Antarctica Primul care atinge Polul Sud a fost norvegianul Roald Amundsen, la 14 noiembrie 1911, împreun cu membrii expedi iei sale: Andreas Beck, Olav Olavson Bjaaland, Fredrick Gjertsen, Ludvig Hansen, Helmer Hanssen, Sverre Hassel, Hjalmar Johansen, Kristensen, Alexander Kutchin, Adolf Henrick Lindstrom, Thorvald Nilsen, Jacob Nödtvedt, Karinius Olsen, Kristian Prestrude, Martin Ronne, Jorgen Stubberud, Knut Sundbeck, i Oskar Wisting, având 5 s nii i 13 câini.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Galina MARTEA (Olanda)

rutul de pe coast Sub coasta dealului b trân, Prin steaua învierii, Un vis î i leag la sân, Duiosul dor al serii.

Cu chipul firav de argint, Sc ldat de nori alba tri, Dorin ele-i se-nvârt, s-alint Cu foc i ochi de a tri. În cârduri vorbele- i descânt, Amurgul ce se ceart , Pe-ascuns alunec prin vânt, rutul ce se-ntart .

Prin noapte cerul e st pân, Cu poarta larg deschis , Pl pândul vis ascuns la sân i-aprinde lampa stins .

Duiosul dor u or mi când, paia de pe creast , Adoarme lin cu drag cer ind, rutul de pe coast .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lumini]a ZAHARIA Prima navigare în Antarctica Amundsen a avut-o în 1898 la bordul vasului „Belgica” Dar la 14 ianuarie 1911, cu vasul „Fram”, el i echipajul s u au intrat în Golful Balenelor din Marea Ross i s-a preg tit pentru iarna arctic .

Vânau foci i balene pentru hrana lor i a câinilor. Iar doi câini r ni i i-au sacrificat drept hran pentru câinii s to i.

Dup ce-au înfipt steagul norvegian la Polul Sud, s-au retras imediat la campusul lor de iarn , format din corturi, înconjurate cu ziduri de ghea pentru ad post.

Amundsen a ajuns înaintea c pitanului Robert Falcon Scott (1868, Devenport - 1912, Antarctica), care a avut dou expedi ii în Antarctica (între anii 1900-1904, la bordul vasului „Discovery” i respectiv între 1910-1912, la bordul vasului „Terra Nova”).

Scott i cei patru membri ai expedi iei sale au ajuns la Polul Sud pe 17 ianuarie 1912, dar au pierit to i la întoarcere din cauza unei furtuni.

Jurnalul i cadavrul s u au fost g site pe 12 noiembrie 1912.

Expedi ia lui Scott a fost criticat pentru c a folosit ponei siberieni i nu câini, n-au utilizat haine adecvate precum cele ale Inui ilor, nu aveau experien în schiat i-n conducerea s niilor i nu i-au reg sit depozitele de mâncare.

O alt expedi ie în Antarctica, intitulat „Pourquoi Pas?” [De ce nu?], a fost efectuat de Dr. Jean Baptiste Charcot, în scop pur tiin ific. ri cu baze de cercetare în Antarctica: SUA, URSS (Rusia), Argentina, Anglia, Fran a, Japonia, Italia, Africa de Sud, Chile, Germania, India, Suedia, Australia, Noua Zeeland , Uruguay, Brazilia, Polonia, China, Coreea de Sud. * În muzeu sunt prezentate sculpturi din oase de balen (zaruri, linguri e, obiecte de art ).

Ia uite ce surpriz pl cut în expozi ia antarctic din Ushuaia! O plac comemorativ To The Romanian Explorer Emil Racovi (1868-1947) in memoriam, referitoare la expedi ia cosmopolit „Belgica” în Antarctica: 9 belgieni, 6 norvegieni, 2 polonezi, 1 american i 1 român (printre care celebrii Roald Amundsen, care a ajuns la Polul Sud în 1911, i doctorul Cook, care a ajuns la Polul Nord în 1908).

Emil Racovi (1868-1947) este considerat fondatorul biospeologiei (studiul habitatului pe terilor, a faunei din subteran i pânze freatice de ap ). Pre edinte al Academiei Române între 1926-1929.

Ochi alba tri

Floarea pomilor rena te Ochii t i le recunoa te, Pe ai mei copaci din gând Ochii t i adorm arzând.

Al t u fream t val de mare În privirea mea dispare, Al meu gând trudit de a tri Doarme dus în ochi alba tri.

vân toare de vr jitoare s-a luat lumina mi-am g sit amprentele pietrificate pe c ile de pove ti loveam prin toat casa de hologramele mele una dansa cu tinere ea pierdut alta siluia de nebun bucuria alta cânta unde e ti tu frankensteine cea mai frumoas dintre toate, omera de celelalte se îndr gostea orbe te viteje te în coad de pe te uite-a a! grafologul meu de suflet mi-a t lm cit întâmplarea duirea de serviciu mi-a preparat mierea cu sarea i Doamne cum se pisicea m întoarc -n mine, marea! alt dat când se ia lumina tiu pe cine s dau vina

patriotism desuet

Prin a geamului c rare Ochii t i lucesc în zare, Printre frunzele din crâng Ochii t i m vreau când plâng.

Prim vara mea e-n floare Ochii t i îmi fac r coare, Cu-ale mele plete lungi Focul inimii îl stingi.

41

Lt. Adrien de Gerlache, din Marina Belgian , a organizat i dirijat expedi ia „Belgica” din Antarctica, între 1897-1899, studiind hidrografia, meteorologia, glaciologia, fauna, flora, magnetismul, sunetele etc.

O scurt expozi ie (numai în spaniol ) despre conflictul Insulelor Malvine (Faulkner) din 1982, între Marea Britanie i Argentina. Au fost uci i vreo 600 de argentinieni i 300 de britanici. Pe h i, în Argentina, este tip rit c Insulele Malvine (Faulkner), Georgia de Sud, Sandwich i un sector din Antarctica apar in Argentinei.

sunt dat în consemn la frontier habar n-au c îmi iubesc cu disperare ara n-am înc lcat niciodat grani ele n-am divulgat secretul de stat în picioare în fa a m rii i nici n-am ratat post-decembrist , prim vara caut pentru evaziune sentimental , am auzit m-am sustras iubirii când mi-a b tut înfuriat la u cu c tu ele gata preg tite: deschide, p pu

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Daniel MARIAN

Construc\ia apoi escalada unei ipostaze parametamorfice

Curajos voit magnetismul ca temeinic irascibilitate a materiei, dublat fiind de coloristica divers trecut peste timp a îns i vieuirii în spa ii deopotriv largi i restrânse dar niciodat potrivnice firii obi nuite cu zbuciumul lucrurilor i aceluia al lucr rilor câteodat venite de la sine alteori îns for ate de negândite împrejur ri, întotdeauna empatizând uman.

Nu e deloc pu in lucru s î i asumi declarativ i s î i mai i sus ii claritatea ideatic : „Liderul grupei mici de la gr dini a de stat nr. 2”, acea postur de la palpabil la hipnotic, cu îndr zneala caracteristic neîmprejmuit de (pre)concepte care se vede cu ochiul liber la Dan Ciupureanu.

Pe generoasa paji te poetic se pot afla de toate felurile, într-o corec ie adus realului prin ghionturi ghintuite pân în pr sele cu (auto)ironie de invidiat împ it pretutindeni chiar însu i i chiar Creatorului... „pe antierul unde lucrez nu fac nimic/ o opârl merge pe mân / uite cum te escaladez numai în trei picioare/ în week-end am fost i o maimu / freac -te pe burt în timp ce te ba i

în cap/ colegii t i vor dansa mambo cu sculele în bra e (Tat l nostru carele e ti în Ceruri, car -mi i mie plasele)” (am fost o maimu ). Întrep trunderea imagistic poate merge pân în straturi extrem de profunde, acelea de care dac te apropii ri ti s r mâi o vreme mental întemni at într-o organic form de pseudoreal cinism autoprovocat i proiectat, poate fi el i inerent firii poetului, astfel se ajunge la o categoric puternic transfigurare... „iulia este îngrijorat pentru apa-i din corp/ când era feti a asistat la zeci de înecuri/ avea o coal de hârtie pe care desena expresiile deceda ilor/ organele din corpul ei nu au expresie/ fapt pentru care bea câte dou pic turi de ap pe zi/ apoi iulia scoate o hârtie i deseneaz (Când eram mic , am zut de pe bara de b tut covoare i/ miam rupt mâna. Când m-am uitat în sus, cerul era acela i.)” (iulia deseneaz ).

Acesta nu este deloc un exerci iu, mare aten ie! De-a dreptul flagrant poetic a putea spune i de ce nu hai s-o zic... „într-o noapte roxana visa c p rin ii ei sunt p rin ii ei/ c locuiesc departe într-o c su suspendat într-un copac/ printre frunze ro ii roxana s-a trezit speriat / i a fugit orbe te în camera rin ilor/ erau foarte înal i i nu mai senau cu ea/ roxana s-a întristat i a deschis geamul s se uite la stele/ apoi i-a acoperit

cu p rul ei aten (Într-o galaxie, merii înfloriser . Un vierme escalada un zid de cear portocaliu)” (visul roxanei).

Tabloul se ese de la sine în poveste sau povestea respir din tablou... Parada tonurilor impecabil alese pentru a se lega între ele nel sând nicigând l untricul la întâmplare, asta ar fi îndeob te de în eles. Iar mai departe, îndrept ite valen e vin s completeze jocul ini iatic al min ii cu forme i con inut f gad i neîntârziat...

Era ceva vorbire despre (auto)ironie; p i iat-o într-o exemplificare fecund : „foarte tân r locuiam în românia/ lucram în craiova la fabrica de mobil / b ie ii din cartier erau mult mai s raci/ cu banii câ tiga i dup o lude munc / m duceam cu taxiul la serviciu (Cel mai mult îmi pl cea când se împingea cu toat greutatea în/ mine, intra ca un tanc într-o mla tin aproape uscat .). (locuiam).

Cine, atunci, de ce..., conteaz doar cum.

E o destul de dificil de i pare mai bun oar transparent , împletire între tr itul, programaticul i evident imaginativul. Astfel, poezia lui Dan Ciupureanu are tendin a de a trezi nervul ceea ce în termeni absolut fire ti înseamn benefic excitare nervoas ; un fel de provocare c reia instinctiv nu îi faci fa decât acceptând-o spre parcurgere i medita ie.

tefan Luchian - Birt f

mu terii

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Dumitru ICHIM (Canada)

Psalmi

Psalmul lui Petru m încui în piatra cu neumblatul ornic, La fluierul din urm , Gr dinii de Te-oi pierde!

Nu mersul T u pe ape mi-a fost ca un pistornic, Ci neb uta- i zare, tot altuia în verde...

-ncol cir spinii, c vânt am strâns cu efa!

Tu îmi cuno ti adâncul, îngl suind genunii.

Mai dojene te- i marea urlând prin mine: Chefa!

Ca lupul stors de foame în chinga v unii. Îmi putreze te duhul, trei zile-s de când plou !

Licheni cresc r i, la grind , pe cuib de rândunic .

Cum Te cer te setea-n str in i de rou , Nu-i nimenea acas , sunt singur i mi-e fric !

Ascult prin lemnul u ii, osândul s nu-mi scape: - Era cu R stignitul, e pe-undeva, pe-aproape...

Psalm de jertf -n holocaust Din verde mireasm , aroma înalt !

Ca jertf de sear închipui pelinul, Nu trâmbi e, surle, ci stuhul din balt Din mâl cre te fluier cântând hialinul.

De-i praful de aur i moarte i treapt , Tu tii cum se leag stihiei talazul.

-mi bob dumiririi când drumul m scap’t , Iar slova mi-o mut , la vale, obrazul. Îmi ceri holocaust, iubirea mea toat , Dar lutul m trage pe propria-mi roat !

Psalmul de adus la cin Ca mine, nu e ti singur, înaltului adâncul, De numai stupul tie s i toarc heruvicul?

Iar mi-ai trimis apusul, da’-n zorii t i îmbrâncu-l.

Au n-ai uitat c -n hum port chipul T u, cu spicul?

Ce-ai spus în ochi de ciut , de unda i-o beau cerbii?

Din pletele de coas , miresmei-i sunt pe-aproape.

Din zori pân -n triste e, m h cuie-ntrebarea, Atât-din-alt lume, f de ieri i mâine, De talpa Ta, din lucruri, î i aminte te marea, Cum po i hr ni lumina din frângere i pâine? Înseamn c i luase din cântecul T u, firea, Ca dragostei s i poarte în om dumnezeirea.

Psalmul graurului Cu mine tot mereu m iau la sfad , Ca lemnul sâsâind cel toci c-un cle te.

De-am dat stihiei setea mea nomad , De ce c-un hoit b trân m pedepse te?

Port altuia t gâr a-i de ciolane, Sisif - nu piatra, ci str inu-i sine!

E-un joc de etichete pe borcane, Eu-s f eu i mine f mine.

Tatoo-ul scris pe timp îmi pune bir pe Ce nu am fost i nici voi fi vreodat .

Complice Te-ai f cut cu-aceast stirpe Ce-n trup str in m-a prins i-s tras pe roat ? sare Glas pe unde-am fost pârloag : - S lu m aminte, graurul se roag !

Psalmul pentru s vâr ire Chiar des estoas -n os decapotabil, Nici nu gândesc s am în str ni codo ii.

Cum po i iubi f -un simun contabil?

Nu vezi? Apusu- i bea salcâmii ro ii, drumu-i lung pe unde merge norul, Din somnul nop ii vis î i iau p unii, -n multe feluri pana- i zice zborul.

Faci cu ti din corzi, dar i poian strunii.

N-am fiert în rânz pizma, nici cu plita Cârtiri c -argilei nu i-am fost zelotul.

De moar s vorbeasc numai sita, Iubirii bucla no slu easc drotul.

tefan Luchian - Turnul din Brebu

Polen m ceri, geam n ca frate cu scrumul, De-aceea cu stângul rostitului-i chioap t: De ce acatistul, mai fin decât fumul, Al turi, nu-mi are-nflorirea la cap t?

Cum po i, P rinte David, s -mi strigi c -s duhul ierbii, Când eu Îi sorb chemarea de dincolo de ape?

Când psalm final va stinge caravana, Da i nunului s guste, ca în Cana!

Psalmul setei f

toart

Durerea, bucuria, nu-s sufletului coaj , Când plumb i aur piatra-i amestec s râmb? lbatic drum prin lozii, miroase înc -a mlaj , Când îmi aprind chibritul din steaua de carâmb. Înaripat jertf pe-altar m cere via.

Voi n-a i v zut cum rou cârcelul ei de-april?!

Nep torii vi ini, furând copil ria, Întind pe-un nor, la soare, c ma a-i de copil.

Ce strâmt m simt în mine, când ochiul mi-ai dat Ev i eas necuprinsul, durutul dor din verde, Interior, copacii m ispitesc prin sev , Dar drumul clorofilei, pe sub Tabor se pierde...

Vroiam s beau din moarte, oglindul ce i-l poart , Dar inimii nu pus-ai, de-a stânga vremii, toart .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Stelian GOMBO{

Spovedania – Poarta Cerului Preotul, instituit de Mântuitorul nostrum Iisus Hristos în via a Bisericii prin Sfin ii Apostoli, are misiunea de a sfin i prin Sfintele Taine i Ierurgii, de a înv a prin cuvânt i prin exemplul personal, i de a sluji în Biseric i în tot locul lui Dumnezeu i oamenilor. De a înv a despre Dumnezeu c exist , c este Creatorul lumii, c este Creatorul nostru, al tuturor, c i noi, fiii Lui, suntem între noi fra i. C Dumnezeu creându-ne nu ne-a l sat în p sire, c vegheaz asupra noastr a tuturor, a a cum spune Domnul nostru Iisus Hristos, c niciun fir din p rul capului nu cade f tirea lui Dumnezeu. Dumnezeu vegheaz asupra destinelor noastre în cele mai mici am nunte, iar preotul este cel care trebuie s dea m rturie despre Dumnezeu în fa a noastr , a oamenilor, i care trebuie s dea m rturie lui Dumnezeu despre noi. Nou ne d m rturie despre Dumnezeu, iar lui Dumnezeu îi d m rturie despre noi. Pentru c preotul are misiunea de a conduce via a sufleteasc a credincio ilor care i s-au încredin at lui. El r spunde în fa a lui Dumnezeu de credincio ii ce i s-au încredin at.

Preotul este duhovnic, P rinte duhovnicesc. Mare tain este taina duhovniciei. F îndoial i celelalte sunt tot atât de mari. Fiindc prin Botez preotul ne introduce în cre tinism, în casa lui Dumnezeu.

Preotul ne sfin te apoi toate evenimentele vie ii i Îl aduce pe Iisus Hristos în via a fiec ruia, prin Sfânta Împ rt anie. Preotul sfin te toria i na terea de prunci. Preotul ne conduce pe ultimul drum, atunci când încheind socotelile cu via a aceasta, p mânteasc , ne prezent m dincolo, în fa a lui Dumnezeu. Preotul ne conduce pân la ultimul pas pe lumea aceasta, vremelnic ca i cum ar da m rturie

tefan Luchian -

stirea

despre noi lui Dumnezeu pân în ultima clip a trecerii dincolo. i va da, f îndoial , m rturie despre noi i dincolo. Îns preotul, fiind duhovnic, are misiunea extraordinar , permanent i tainic de a ne împ ca cu Dumnezeu. De a face în a a fel încât sl biciunile noastre omene ti, gre elile noastre omene ti, p catele noastre, s le fac , în virtutea mandatului primit de la Dumnezeu, iertate, i s ne nasc din nou. S ne fac din nou cura i, a a cum am fost înainte, prin iertarea pe care ne-o d dup m rturisire, prin Sfânta Tain a Spovedaniei. Mare lucru este acesta i mare privilegiu. Eu a zice c este cel mai mare privilegiu care s-a dat vreodat oamenilor. Acesta ca oamenilor s li se poat terge trecutul. Gândi i-v : de câte ori nu facem noi fapte ireversibile i iremediabile, condamnabile din punct de vedere moral. Legile civile nu tiu ce-i aceea iertare. Legile civile pedepsesc orice c lcare de lege.

Iat c în cre tinism exist aceast posibilitate ca pentru gre elile împotriva normelor morale, prin P rintele duhovnic, s fii iertat i s te împaci cu Dumnezeu. Chiar dac aici pe p mânt trebuie s i pl te ti unele f delegi, c drept este ca pe unele s le pl te ti dac le-ai f cut, dar în con tiin a ta ai posibilitatea s te tii împ cat cu Dumnezeu, te tii iertat de ceea ce ai f cut. a se întâmpl miracolul extraordinar al na terii din nou. Fiindc acesta este sensul na terii din nou. Aceasta înseamn om nou. Mântuitorul Iisus Hristos i Sfântul Apostol Pavel, teologii i preo ii în predicile lor vorbesc adesea despre na terea din nou. Ce este a adar na terea din nou? Bineîn eles c nu este aceea pe care o în elegea Nicodim, unul din înv ii Legii vechi, care în întâlnirea cu Domnul, Mântuitorul i St pânul lumii La întrebat: Doamne, cum o s pot eu na te din nou, c doar n-o s pot eu intra din nou în pântecele maicii mele? Ei bine, na terea din nou este na terea spiritual prin iertarea p catelor.

Devii realmente om nou prin aceea c i s-a ters tot trecutul.

Acest lucru se face prin Preotul duhovnic. Duhovnicul are aceast putere teribil i deosebit de a lega i dezlega. V da i seama ce înseamn s dai unui om puterea de a dezlega p catele, cu convingerea net i sigur c odat pronun at de c tre el dezlegarea, aceast pronun are este luat în considerare de Dumnezeu? i c din lista neagr a lui Dumnezeu e ti ters din momentul acela prin cuvintele preotului duhovnic? Este Brebu

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a, pentru c a a ne-a spus Dumnezeu c este. i noi credem to i în aceast misiune iert toare, extraordinar , teribil , înnoitoare a preotului prin oficiul s u de P rinte duhovnicesc: s tim i c realiz m cu to ii ce mare r spundere au. Fiindc este adev rat c Dumnezeu ne iart ; este adev rat c Dumnezeu ia aminte la poc in a celui care a gre it. Dar trebuie s existe aceast poc in . Toate p catele se iart , cu o singur condi ie: s fie recunoscute ca p cate. S fie recunoscute ca p cate i s fie c in , regret i p rere de r u pentru ele.

Toate p catele se iart . Exist o singur excep ie: p catul împotriva Duhului Sfânt. A a ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. Este vorba de p catele ce se fac din rea-voin , din rea-credin , pentru care nu se cere iertare i care nu sunt recunoscute ca p cate de c tre cel care le-a s vâr it. P catul împotriva Duhului Sfânt este p catul împotriva eviden ei. Adic to i v d c peretele acesta este alb, i totu i vine unul i sus ine cu toat convin-gerea c este negru. Acesta este p cat împotriva eviden ei. Acesta nu se poate ierta pentru c vine dintr-o pervertire total , fundamental , ontologic , dintr-o pervertire cumplit a sufletului omenesc, aceea de a nu recunoa te eviden a.

Acesta nu se iart . i acesta, dac este recunoscut, se iart , pentru toate p catele recunoscute se iart . De aceea primul lucru pe care trebuie s -l aib în vedere Duhovnicul în scaunul m rturisirii i a spovedaniei este acesta: s -l fac pe cel care vine s i spun catele, s le recunoasc . i s fac promi-siunea c nu le va mai face. Dup puterea lui, s fac pe loc promisi-unea, s doreasc atunci s nu le mai fac . Aceasta este condi ia ce duce la iertare. De aceea, dup fiecare spovedanie, chiar dac se d un canon, chiar dac se d o amânare de la Sfânta Împ rt anie, p catele se iart . catele m rturisite se iart . Împ carea cu Dumnezeu se produce în momentul acela, i ea depinde de în elepciunea, de tactul, de cunoa terea, de priceperea P rintelui Duhovnic. îndoial , sunt p cate care necesit o oarecare form de c in i i poc in . De aceea Sfin ii P rin i au stabilit canoane, care spun: pentru o anumit gre eal , trebuie s se fac urm toarea poc in , oprire de la Împ rt anie, metanii etc. I se d penitentului un oarecare canon i acesta, în taina sufletului i a od ii lui, trebuie s fac aceast poc in , pentru ca s simt i în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul s u. P rintele duhovnicesc trebuie ierte, dar trebuie s fie i cu grij ca dea celor cu p cate mai grele o anumit peniten de executat. S nu fie nici prea grea, s sperie, s înfrocoeze, s nu fie nici prea u oar , s banalizeze, a a încât s cread omul, credinciosul respectiv c se iart prea or, i c totul se iart f condi ii.

Totul se iart , dar cu condi ia îndreprii i cu o anumit condi ie a isp irii catului respectiv. Iat lucruri pe care trebuie s le tie, s le aplice ori le împlineasc Preotul duhovnic. Îns lucrul cel mai important pe care trebuie s -l tie duhovnicul este acela trebuie s p streze secretul spovedaniei. Este o obliga ie esen ial . P rintele duhovnic care dezv luie secretul spovedaniei trebuie depus de îndat din treapta preo iei, ca nedemn de ea. S ti i c aceasta este rânduiala. Este foarte aspr dar altfel nu se tefan poate, pentru c î i pierde încrederea

45

credincio ilor. Este o tr dare a lor. Trebuie s con tientiz m cu to ii faptul c Spovedania se face ca în fa a lui Dumnezeu. Preotul duhovnic nu mai este atunci om ca to i oamenii. În scaunul spovedaniei el este ca i Dumnezeu care ascult m rturisirea omului. El nu are dreptul prin urmare s fac uz de ceea ce au auzit urechile lui. Nu are dreptul fac uz în fa a nim nui, nici în fa a altui preot, nici în fa a episcopului, decât atunci când are un caz foarte grav pe care nu tie cum -l rezolve. Atunci vine la episcop s -i cear sfat, dar nu-i spune despre cine este vorba. Nu are voie s dezv luie numele celui în cauz . P rintele duhovnicesc trebuie s primeasc numai spovedania aceluia care vine s se spovedeasc . Aceasta este o alt regul important . C sunt unii care vin i-i spovedesc pe al ii. Pe asemenea oameni duhovnicul nu trebuie s -i spovedeasc . Fiecare î i spovede te p catele lui proprii, cele pe care le-a f cut el. i, odat spuse, catele sunt spuse pentru totdeauna. Penitentul nu le mai spune niciodat nim nui. Odat iertate, sunt iertate pentru totdeauna i nu le mai repet la alt spovedanie. Iar preotul, odat ce le-a auzit, nu i le mai aduce aminte. Nu le aminte te nici m car celui care i le-a spovedit odat . Acela trebuie s r mân cu convingerea c s-au iertat i s-au uitat. S nu r mân cu vreo jen fa de preot. P rintele duhovnic nu trebuie s i schimba atitudinea fa de cel de la care a auzit spovedania. Acela trebuie s i men in în fa a preotului aceea i demnitate pe care a avut-o mai înainte. S i men in demnitatea i în fa a lumii. Preotul nu are voie s se prevaleze de ceea ce a auzit la spovedanie, în nici o împrejurare i sub nici o form . Fiindc ceea ce s-a spus la spovedanie este lucru de mare tain , este lucru de mare încredere în preot i în Dumnezeu. Preotul nu- i poate fi decât prieten de încredere. El î i tie secretele. Dar le tie ca pe secretele încredin ate lui Dumnezeu, nu lui. De aceea Preotul duhovnic are în mâinile sale inimile credincio ilor s i. De aceea e ascultat. De aceea este iubit. El este cel care îi împac pe credincio i cu Dumnezeu. Cine uit acest lucru despre preot înseamn c nu tie ce este un preot. Preotul care uit despre sine acest lucru nu este un adev rat preot. Dar cei care sunt adev ra i preo i in în mâinile lor sufletele comunit ii ce le-a fost dat în p storire, mai mult decât oricine altul. Ei tiu c din mâinile lor se vor cere sufletele ce le-au fost încredin ate. Preotul ideal este acela care se lupt s ajung în fa a Dreptului Judec tor cu întreaga lui turm . Una pe p mânt, una în ceruri...

Luchian - Buc

rie c lug reasc

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Camelia SURUIANU

Mihail Manoilescu ]i proiectele sale economice Exist oamenii de mare valoare care, printr-un concurs de împrejurare, ajung s cread puternic în ideologiile de partid, i s i compromit , în contextul politic creat, într-o m sur mai mic sau mai mare, cariera. Din categoria acestora face parte i savantul Mihail Manoilescu, unul dintre cei mai str luci i economi ti ai no tri din perioada inter- i postbelic , cunoscut în Occident mai ales datorit viziunii sale corporatiste asupra economiei mondiale.

Mihail Manoilescu1 se na te în familia unor înv tori, în anul 1891, în jude ul Tecuci. Dup ce îi moare subit tat l, familia se mut la Ia i. Fiind lipsit de resurse financiare, a absolvit ca bursier liceul din localitate i Institutul Politehnic din Bucure ti, în anul 1915.

Printr-un concurs de împrejur ri, este numit secretar de stat în cadrul Ministerului de Finan e, în guvernul Averescu. Mihail Manoilescu s-a individualizat în spa iul public, înc de la începutul carierei, prin proiectele economice pe care le-a întreprins. Astfel, între anii 1926-1927, a întocmit prima gril de salarizare a func ionarilor publici. Clasamentul l-a efectuat în func ie de studii, vechime i postul ocupat. Stabilirea grilei de salarizare în func ie de munca depus , precum i uniformizarea acestui sector au reprezentat primele sale obiective atinse din cariera sa. Organizarea aceasta administrativ , cu mici modific ri, a fost acceptat de toate guvernele care s-au succedat.

Mihail Manoilescu2 este autorul unor lucr ri de economie politic de mare valoare. De-a lungul studiilor sale, a pus un deosebit accent pe industrializarea rii. În opinia sa, pe lâng for a de munc calificat , industria aduna la un loc un capital mult mai mare decât întreaga activitate agricol a rii. El observase c un muncitor putea

tefan Luchian - În fundul cur ii

realiza un bun de dou zeci de ori mai valoros decât produsul unui ran care trudea pe câmp. De asemenea, b gase de seam c rile puternic industrializate le exploatau din plin pe cele agricole, schimbul de m rfuri nefiind echitabil. Punctul s u de vedere era împ rt it i de al i observatori ai pie ei de capital. Mauriciu i Aristide Blank sus ineau cel mai puternic industrializarea rii, fie chiar cu capital str in. Desigur, acest aspect nu era de toat lumea agreat. P trunderea la noi a b ncilor europene nu era v zut cu ochi buni de familia Br tianu, care, dat fiind influen a lor politic , prefera pruden a, încercând pe orice c i s nu gr beasc mersul firesc al lucrurilor, chiar dac România era cu mult în urma rilor europene. În studiile sale, Manoilescu merge i mai departe. El considera industrializarea cât mai rapid a rilor agrare putea duce chiar i la evitarea r zboaielor. Din punctul s u de vedere, r zboaiele începeau nu datorit unor neîn elegeri între state, ci din pricina problemelor economice. Pentru ca un stat s i arate for a i totodat s i creasc rapid capitalul, putea cu u urin urzi conflicte externe. Manoilescu milita pentru p strarea unui echilibru economic între statele vecine.

El observase i faptul c , de cele mai multe ori, graba acestora de a- i cre te rapid capitalul nu f cea decât s le m reasc consumul, care, date fiind oscila iile pie ei, le genera, în timp, dezechilibre economice.

Anul 1927 se dovede te a fi unul de cotitur . Alexandru Averescu începe s i piard din putere, aura sa de mare om politic d dea semne de ubrezire. Iat ce noteaz cu privire la acest aspect, în Memorii, Constantin Argetoianu: „Pân la chemarea noastr la Guvern, în luna martie 1920, Averescu f cea pe Dalai Lama, citea autori perima i de economie politic . Î i pierdea vremea cu fleacuri i cu «fuste», primea pe to i intrigan ii i asculta toate lichelele. Rezultatul era câte un bile el prin care îmi cerea m suri ce încurcau de cele mai multe ori toate lucrurile. N-am cunoscut un spirit mai apolitic decât al lui i în prima perioad a noii sale cariere (cea de politician, c ci sise cariera militar ) c lca în toate str chinile, dar absolut în toate.”3 Chiar dac Constantin Argetoianu este i el un personaj controversat al istoriei, jurnalul s u se dovede te a fi util cititorului care dore te s afle cât mai multe lucruri despre via a politic a rii. Din paginile pe care i le aloc generalului Averescu se observ v dit lipsa sa de simpatie. Chiar dac îi recunoa te pe alocuri calit ile, crede s-a risipit mult prea mult în lucruri m runte. „Fiin complex , mai mult în aparen decât în realitate, Averescu n-a avut pe lume decât dou patimi: femeile i galoanele (epole ii). Nu femeia, ci femeile, nu ambi ia marilor înf ptuiri, ci galoanele. Pentru satisfacerea acestor dou patimi, în serviciul c rora punea o inteligen , o iretenie i o for de voin incontestabile, era în stare s sacrifice orice, pân i convingerile pe care le avea pentru a ajunge la int . Drumuri piezi e, poteci ascunse, cotituri nea teptate, nimic nu-l oprea. Omul cel mai popular din ara sa nu a avut niciun moment gândul s cl deasc , na urm rit decât postul de prim-ministru! Toate planurile i programele

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe care le debita erau numai de parad , dup cum s-a v zut dup ce a fost chemat la Guvern. Galoanele! Galoanele i nimic mai mult. Le pierduse în armat prin nedib cie, i voia acum s le recâ tige în politic , prin toate felurile! [...] Averescu era în stare s primeasc puterea oricând, de la oricine i oricum.”4 Dup ce cade guvernul Averescu, în anul 1927, Mihail Manoilescu mizeaz pe revenirea lui Carol al II-lea pe tron. (Acesta renun ase la succesiune în favoarea fiului s u Mihai, minor la acea dat , decizie acceptat i de parlament.) Astfel, dat fiind faptul c partidele politice nu se în elegeau între ele, s-a admis acest compromis. La acea dat , România se afla într-o situa ie economic precar , fapt care a generat în epoc un curent în favoarea regelui. Oamenii politici i cei din mediul de afaceri considerau relansarea sa, ca fiind o intrare triumf toare a României în Europa. Mai ales c la Bucure ti se vorbea tot mai mult despre leg turile sale strânse cu Occidentul.

Aristide Blank, cel mai mare bancher din ar , împreun cu Nicolae Malaxa, vestit om de afaceri, Nicolae Iorga, Mihail Manoilescu i al ii asemenea lor, militau pentru venirea regelui în ar . Iat cum sau derulat evenimentele. Prin luna octombrie 1927, Carol al II-lea, aflat la Paris, dup ce s-a asigurat de sprijinul unor importan i oameni politici, a acordat presei un interviu. Acesta a subliniat în câteva rânduri faptul c dac va fi chemat în ar este preg tit s ocupe tronul. Interviul a atras numeroase critici, dat fiind faptul c la plecare se obligase s nu intre în România decât dup zece ani i doar la chemarea guvernului sau a regelui în func iune. În cazul de fa , nici una dintre cele dou forma iuni politice nu-i solicitase s revin , regele Ferdinand fiind mort, iar Mihai, succesorul s u la tron, era minor. În anul 1930, Mihail Manoilescu se implic direct în revenirea lui Carol al II-lea pe tron, fapt care i-a asigurat o ascensiune politic . În guvernul lui Iuliu Maniu, dat fiind experien a sa, este numit Ministrul Industriei i Comer ului. În anul 1931, regele, spre a- i spori puterea printr-un joc politic, demite guvernul na ionalnesc pentru a constitui o nou majoritate. Carol al II-lea nu mai dorea s fie doar o simpl prezen pe scena politic (s semneze acte etc), ci râvnea la întreaga putere. În noua conjunctur , Mihail Manoilescu devine un personaj important în epoc , Carol al II-lea r spl tindu-l pentru sus inerea sa.

Amintim faptul c România, al turi de toate statele europene, suporta

tefan Luchian - Sp

toreasa

47

cu greu consecin ele crizei economice. În anul 1931 se ive te o nou problem , Banca Marmorosch-Blank intr în incapacitate de plat .

Desigur, nu este singurul caz, numeroase institu ii de acest gen nu mai f ceau fa cererilor de restituire.

Gra ie unei rela ii de prietenie dintre Aristide Blank, directorul institu iei, i rege, Mihail Manoilescu este numit Guvernatorul B ncii Na ionale. Principalul s u obiectiv era de aceast dat salvarea b ncii.

Iat cum s-au derulat evenimentele. Regele l-a chemat la sine i i-a cerut impetuos s -i acorde B ncii Marmorosch-Blank un ajutor financiar în valoare de dou miliarde de lei. Mihail Manoilescu se afla într-o situa ie de-a dreptul dificil , nu putea nici s -l refuze pe rege i nici s împov reze statul, deja s cit, cu prejudiciul unei nci private. Mai mult, îl considera pe Aristide Blank ca fiind un bancher risipitor. (Din capitalul b ncii acesta nu putea justifica lipsa unei importante sume de bani, în jur de 16 milioane de dolari.)

De i Consiliul B ncii Na ionale a admis acordarea ajutorului financiar, Mihail Manoilescu i-a explicat regelui c o astfel de manevr , în condi iile economice de atunci, ar fi generat statului un profund dezechilibru. În felul acesta membrii Consiliului B ncii Na ionale au fost proteja i de furia regelui, vina c zând doar asupra sa. „Frumos este discursul cu care i-a refuzat regelui manevra financiar : «Tragei mâna, Maiestate, din aceast chestiune cât mai e vreme.» A mai spus-o o dat tot un moldovean lui Carol I: «Aiasta nu se poate!».”5 Astfel, din personaj important din camarila regal , Manoilescu, c zut în dizgra ie, fu nevoit s i dea demisia. Putem lega momentul i de un alt aspect, acesta în urma unei vizite efectuate în Italia îl cunoscuse pe Benito Mussolini. Observându-i for a de-a dreptul violent cu care st pânea, a început s -l admire.

Retr gându-se din via a public , elaboreaz un amplu proiect de economie interna ional , de factur protec ionist , conceput „ca modalitate de dezvoltare a economiei de tip industrial, cu o mai mare productivitate în societ ile agrare cum era cea a României, de lichidare a decalajelor fa de statele industriale i de ie ire din criza economic de la începutul anilor 1930. [...] Dac în România ideile corporatiste ale lui Manoilescu nu au g sit sus inere, ele au fost aplicate cu succes în unele state din America de Sud.” 6 Dup Primul R zboi Mondial, mai exact dup criza economic din 1929, î i face prezen a în Occident o nou doctrin social politic , corporatist , care „preconiza înlocuirea sindicatelor muncitore ti cu corpora iile, organiza ii profesionale din care s fac parte atât muncitorii, cât i patronii, precum i înlocuirea parlamentului cu o reprezentan na ional a corpora iilor.”7 Prin anul 1937, Mihail Manoilescu, în noile împrejur ri politice, împ rt te viziunea Partidului Legionar, finan ând publica ia „Buna Vestire”, ziar sus in tor al mi rii. C utând s i impun ideile economice, prin anul 1938, pune la cale în Transilvania un amplu proiect experimental. Din cauza adversarilor politici tentativa e ueaz , economistul suferind mari pierderi financiare.

Mihail Manoilescu reu te, prin 1939, s devin din nou apropiat al regelui, „sub motivul c venise vremea corporatismului. Regele duse o lege electoral care prevedea ca voturile aleg torilor s fie date pe diferite corpora ii: a muncitorilor, a ranilor, a intelectualilor.”8 Dictatul de la Viena Cel mai crucial moment din via a sa este îns legat de Dictatul de la Viena. Iat cum s-au desf urat evenimentele. În anul 1940, în urma ultimatului sovietic din 26-28 iunie, România cedeaz Rusiei Basarabia i Bucovina de Nord. Vizate de Ungaria i Bulgaria erau Transilvania i Cadrilaterul. Sub presiunea Germaniei, sus inut la acea dat de Italia, ara noastr se afla într-un adev rat impas. În speran a c Manoilescu va putea g si o solu ie de negociere,

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiind un politician bine v zut în Occident, în luna iulie 1940 este numit Ministru de Externe în guvernul lui Ion Gigurtu. Cu toate c face numeroase vizite la Berlin ( ar nazist la acea vreme) i Roma (fascist ), el nu reu te s apere interesele teritoriale ale României.

Mai exact, cele dou puteri i-au comunicat cât se poate de clar c ara noastr trebuia s cedeze teritoriile men ionate vecinilor s i.

Rectificarea grani elor era un subiect deosebit de sensibil. Într-o ar pauperizat , într-o perioad deosebit de grea, România pierdea în fa a inamicilor ceea ce practic mai avea, p mântul. În conformitate cu tratatul de la Craiova, semnat în ziua de 7 septembrie 1940, Cadrilaterul este încorporat Bulgariei. În cazul Transilvaniei, deoarece nu s-a putut încheia nicio în elegere cu Ungaria, s-a ajuns la Dictatul de la Viena. Astfel, în ziua de 30 august 1940, Mihail Manoilescu a fost nevoit s semneze documentul prezentat, ca „un arbitraj”, care prevedea pierderea unei p i importante din Transilvania, aproape jutate, mai exact 43.492 km2. De fapt, totul fusese dinainte hot rât, România neavând în niciun fel posibilitatea s se împotriveasc , ci doar s i pun semn tura pe actul în sine.

Iat cum s-a derulat evenimentul. Dup ce s-a preg tit serios, sim ind presiunea Occidentului, Manoilescu a venit în capitala Austriei, cu un set de documente, h i, atlase, toate menite spre ai fi de folos în cadrul negocierilor. Cu toate acestea, nu a avut prilejul de a- i prezenta pledoaria, i s-a înmânat scurt, f a i se da ocazia unei obiec ii, un plic în care se afla noua hart a României. Nu s-a acceptat nicio discu ie, nu a avut loc nicio negociere, totul era doar „o pies dinainte regizat ”. În Memoriile sale, prezint pe larg cum a decurs evenimentul: „Am observat întâi c este o hart româneasc . Am desf cut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a f cut s nu în eleg nimic. Mi-a întors-o Schmidt. Ochii mei c utau t ietura de la grani a de vest, pe care cu to ii o a teptam. Mi-am dat seama îns c este altceva. Am urm rit cu ochii grani a care pornea de la Oradea c tre r rit, alunecând degetul sub linia ferat , am în eles c cuprindea i Clujul... Am început nu mai v d. Când mi-am dat seama c grani a coboar în jos ca s cuprind secuimea, am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Bra ovul! O mic u urare: Bra ovul r mânea la noi. Când am privit în toat groz via împ irea Transilvaniei, am în eles c puterile care îmi erau deja mult sl bite m p sesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a f cut neclar, ca un nor galben cenu iu, din cenu iu, negru... În clipa aceea, mi-am pierdut cuno tin a. Nu mai tr isem o asemenea senza ie fizic decât în urm cu 22 de ani, când o injec ie cu novocain la o opera ie m f cuse s trec pentru o clip pe lumea cealalt , de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis. Acum aveam pentru a doua oar impresia net c am trecut pe cealalt lume. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu ap . Dornberg a deschis a alergând prin mul imea care umplea s lile strigând: «Un pahar cu ap , un pahar cu ap !»... Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi 1-a dat în sil s -l beau. Am început s v d din nou i am avut puterea s duc mai departe calvarul. Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos stiloul meu cu cerneal verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase i atâtea gânduri bune pentru ara mea. Am isc lit tot f s mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta r mânea tot a a.”9 Lipsit de orice vlag , Mihail Manoilescu „s-a pr bu it pe mas leinat”, dup cum ne m rturise te contele Galeazzo Ciano, Ministrul italian de Externe. În urma acestei crunte lovituri, în toate marile ora e, începând cu 1 septembrie 1940, s-au desf urat ample mi ri de strad . Astfel, în Bucure ti, Cluj, Bra ov, Ia i românii s-au adunat în num r mare i au cerut abdicarea regelui. Demersul lui Carol al II-lea de a g si un politician abil care s mijloceasc pe lâng Germania i Italia o even-

Anul VII, nr. 6(70)/2016

tual împ care, s-a dovedit un e ec. Pentru ca România s i îmbueasc statutul interna ional trebuia s aib loc abdicarea regelui.

De i Carol al II-lea s-a împotrivit o vreme, a fost nevoit în cele din urm s accepte situa ia. Astfel, a luat sfâr it înc o perioad din istoria noastr na ional .

Odat cu venirea generalului Ion Antonescu în fruntea guvernului, Mihail Manoilescu a fost marginalizat. Sus inerea în trecut a regelui nu era v zut cu ochi buni de c tre noii politicieni. Mai târziu, dup 1944, când puterea de la R rit acapareaz România, fiind considerat din vechea gard , Manoilescu devine ostil guvernului.

Viziunea sa economic Mihail Manoilescu a fost un excelent jurnalist, profesor de economie al Institutului Politehnic din Bucure ti, în cadrul catedrei de „Economie politic - organizare i ra ionalizare”, între anii 19311944, sociolog i nu în ultimul rând om politic. Intelectual de factur umanist , Manoilescu vorbea fluent limbile german , italian i francez . Gra ie culturii sale prodigioase, Constantin Schifirne 10 îl compar în scrierile sale cu Nicolae Iorga.

Dup evaluarea lui Valeriu Dinu, „Mihail Manoilescu a publicat 128 de lucr ri tiin ifice. Despre el s-au scris 88 de recenzii str ine i numai 21 de lucr ri române ti.”11 Constantin Schifirne , studiindu-i am nun it opera, a observat faptul c acest savant i-a format viziunea economic în urma urm ririi cu mult aten ie a principalelor mi ri economice interna ionale. În ceea ce prive te activitatea sa tiin ific putem distinge dou etape. În prim etap (1918-1930) a urmat curentul na ionalist. În articolele: Importan a i perspectivele industriei în noua Românie (1921), Probleme fundamentale ale dezvolt rii noastre industriale (1922) i Neoliberalismul (1923) sus ine aceast viziune.

Studiul cel mai valoros r mâne îns La théorie du protectionisme et de l’echange international (Teoria protec ionismului i a schimbului interna ional), lucrare publicat în colec ia Bibliothèque Économique Internationale, la Editura Giard, din Paris, în anul 1929 i tradus în 1930 în limbile englez , italian i portughez . Aceast cercetare tiin ific a fost deosebit de apreciat în Spania, Portugalia, Chile i Brazilia. În opinia lui Costin Murgescu, teza reprezint „prima str pungere româneasc în gândirea economic universal .”12 În urma unor dezbateri tiin ifice desf urate în România, Fran a, Italia i Germania, Mihail Manoilescu a publicat o nou edi ie revizuit i ad ugit în limba german în anul 1937, sub titlul For ele na ionale de produc ie i comer ul exterior. Teoria protec ionist i a schimbului interna ional. Aceast variant a fost publicat i în limba român în anul 1986. Între anii 1930-1947, în care se desf oar cea de-a doua etap a activit ii sale tiin ifice, Mihail Manoilescu pune bazele doctrinei corporatiste. În articolele: Secolul corporatismului. Doctrina corporatismului integral i pur (1934), Partidul unic (1937), Ideea de plan economic na ional (1938), Europa sud-estic în marele spa iu european (1942) prezint pe larg viziunea sa economic . De asemenea, a acordat o aten ie sporit i istoriei sociale i economice, opinii concretizate în lucr rile: Încerc ri în filosofia tiin elor economice (1938), Curs de economie politic i ra ionalizare (1940) i Rostul i destinul burgheziei române ti (1942).

Din punctul s u de vedere, economia unei ri se manifesta în trei segmente ale vie ii de zi cu zi: „ tiin a intereselor materiale, a mijloacelor i a oportunit ilor”. Economia na ional , în spiritul doctrinei protec ioniste clasice, era v zut precum o sum a for elor de produc ie (care la rândul lor se ramificau în ramurile industriale), cât i ca un conglomerat de agen i economici individuali. Mihail Manoilescu considera c economia româneasc trebuie s evite îm-

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prumutarea teoriilor economice europene, motivând c ara noastr având la baz alte cutume i fiind preponderent agrar trebuia s urmeze pa ii necesari industrializ rii.

Faptul c criza economic din anul 1929 a dus la o instabilitate puternic a economiei mondiale l-a determinat pe Manoilescu s tind spre reformarea total a statului, plecând de la principiile corporatismului. În opinia sa, date fiind e ecurile înregistrate, i ne referim la economia planificat central i la economia liber de pia , omenirii nu i-ar mai r mâne de încercat decât adoptarea sistemului economic i social-politic corporatist, mai exact, a unei noi strategii interna ionale.

Manoilescu considera important ca statul s intervin în via a economic i s dirijeze ramurile industriei, desigur cele care meritau fie subven ionate. A adar, el milita pentru instaurarea unei economii na ionale organizate. În aten ia sa era i comer ul extern, care de asemenea trebuia controlat. În sensul c unei ari îi este necesar s cunoasc exact momentul propice exportului, în cazul nostru, de cereale. Observând mi rile economice din acest sector, considera statele europene profitau de pe urma României, cerealele fiind vândute la un pre foarte mic în raport cu munca depus .

Un alt aspect pe care îl urm rea era atenuarea decalajelor economice între statele puternic dezvoltate i cele în curs de industrializare. Chiar dac Manoilescu a enun at aceast teorie protec ionist , doctrina economic corporatist a fost respins la noi. Nici rile europene nu au fost încântate s aplice o astfel de schem , mai ales în felul acesta interveneau mari schimb ri în structurile lor de baz . Mai târziu, opiniile sale au fost luate fragmentar i aplicate în diferite sectoare de activitate. Ele au fost aplicate cu succes în economia Braziliei, Portugaliei i Spaniei.

49

tefan Luchian - Fântâna din Brebu

Iat ce ne spune în acest sens Constantin Schifirne . „Lucr rile sale au fost puncte de referin obligatorie în cercurile industriale braziliene în anii ’20 i începutul anilor ’30, fapt remarcat ap sat de tre Joseph Love, profesor de istorie la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign, în Theorizing Under development: Latin America and Romania, 1860-1950, 1990 i Crafting the Third World: Theorizing, Underdevelopement in Romania and Brazil. Stanford, California: Stanford U. Press, 1996 (tradus în limba român , urirea lumii a treia: teorii i teoreticieni ai subdezvolt rii în România i Brazilia, Editura Univers, 2002). Este recunoscut rolul gândirii sale în stabilirea strategiilor de dezvoltare economic , în special în Brazilia, i, în consecin , dup cum afirm B. Fausto: «e cujas idéias foram uma espécie de Bíblia para boa parte dos industriais brasileiros, (ideile sale au fost un fel de Biblie pentru cea mai mare parte a industria ilor brazilieni)» (Fausto B, ,«Estado novo no contexto internacional», în: Pandolfi D (ed.) Repesando o Estado Novo. Rio de Janeiro: Ed. Fundação Getulio Vargas, 1999, p. 18).

O apreciere similar nu întâlnim în exegeza româneasc , foarte reticent , de altfel, fa de accentuarea originalit ii i contribu iei române ti la dezvoltarea tiin ei. Teoria lui Manoilescu despre decalajul de dezvoltare dintre societ ile industrializate i cele agrare s-a constituit ca r spuns la teoriile evolu ioniste despre modernizare.

Opera lui Manoilescu a fost important , în spa iul iberic i în Brazilia deoarece doctrina sa economic a oferit argumente industria ilor din Brazilia de a recurge la protec ionism drept cale de dezvoltare a economiei în aceste zone. Se consider c ideile sale au stat la baza constituirii organiza iei Economic Commission for Latin America (ECLA). Doctrina lui Manoilescu a cunoscut reac ii critice din partea unor autori din America Latin , dar el a continuat s fie prezent în spa iul iberic prin publicarea lucr rilor sale, de pild , în Chile, «Productividad del trabajo y comercio exterior», Economía, VIII, 22-23, 1947.”13 când o parantez , dar i pentru a sublinia înc o dat valoarea acestui mare economist, în urm cu 16 ani, Jerônimo Moscardo14, Ambasadorul Braziliei la Bucure ti, în cadrul unei festivit i evoc un moment ce merit în cazul de fa men ionat. Iat un fragment din declara ia sa: „În privin a economic , se credea c suntem condamna i r mânem o ar agrar , ca i România la un moment dat. Dar a dat Dumnezeu s existe un mare român, fost Ministru de Externe al rii dumneavoastr i un economist de talie mondial : Mihail Manoilescu.

Dup traducerea, în 1932, în lucr rile sale geniale, Noua teorie a protec ionismului i schimbului interna ional, aceasta a fost pân în ziua de azi inspiratoare dezvolt rii economice din Brazilia. L-am avut pe pre edintele Vargas, care a condus Brazilia timp de 15 ani, exact în perioada lui Manoilescu, marele s u mentor. A urmat pre edintele Kubitschek, constructorul ora ului Brasilia, al c rui principal ministru, Furtado, a fost, de asemenea, un mare discipol al economistului român. Prin Manoilescu, responsabilii brazilieni i-au clarificat originile inegalit ii, rolul proiectelor de dezvoltare industrial , raporturile dintre industrie i agricultur , dintre exporturi (ieftine) i importuri (scumpe) etc. Ast zi, Mihail Manoilescu este considerat unul dintre fondatorii Braziliei moderne.”15 Constantin Schifirne se num printre sociologii care conchide poate cel mai clar viziunea sa economic . Iat opinia exegetului: „În analiza economic , Manoilescu a plecat de la premisa decalajului de productivitate a muncii din societ ile agrare fa de rile industrializate, încât el sus ine c productivitatea în industrie este superioar celei din agricultur , printr-un raport de patru la unu, deoarece valoarea capitalului pe lucr tor în industrie este mult mai mare decât a celui care lucreaz în agricultur . În acest caz, rile industriale, cu o productivitate na ional superioar câ tig în rela iile comerciale

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

interna ionale pe seama rilor agrare din cauza productivit ii muncii lor mai sc zute. De aceea, se impune dezvoltarea industrial a rilor agricole printr-o politic de protec ie a propriilor materii prime fa de comer ul interna ional. Peste decenii, aceast tez a savantului român va fi dezvoltat în scrierile teoreticienilor dependen ei i ai subdezvolt rii. Manoilescu a demonstrat, în lucr rile sale teoretice referitoare la schimbul interna ional, c tiin a economic clasic a fost fals i tenden ioas , fiindc preconiza diviziunea muncii i a produc iei care împarte popoarele în industriale i agricole. El ar ta tiin a de import este fals i tenden ioas , având ca substrat tendin a de exploatare a popoarelor agricole. Philippe C. Schmitter, dup ampla analiz a corporatismului din lucr rile lui Manoilescu, desprinde concluzia c acesta, a a cum este descris de savantul român, nu este sinonim cu conceptul de «fascism». Manoilescu este considerat «cel mai original i stimulativ teoretician corporatist».

Neoliberal în teoria i politica economic , Manoilescu a creat o teorie unitar i original cu privire la protec ionism i schimburile interna ionale, recunoscut rapid în mediile economice, politice i intelectuale interna ionale.

Amintim unele dintre ideile care au avut un ecou puternic în rândul speciali tilor: lipsa de universalitate a teoriei costurilor absolute a lui Adam Smith i David Ricardo, imposibilitatea realiz rii diviziunii i a schimburilor interna ionale, specializarea rilor agricole i participarea lor la schimburile interna ionale, diviziunea intern i interna ional pe criteriul beneficiului na ional, achizi ionarea direct , adic productiv i nu indirect - comercial , a bunurilor i serviciilor necesare existen ei i progresului lor, industrializarea tuturor rilor lumii derivat din superioritatea intrinsec a industriei fa de agricultur , încurajarea, sus inerea i ap rarea întreprinderilor i a ramurilor nou create printr-un protec ionism tiin ific (cf. Vasile C. Nechita, Introducere, în Mihail Manoilescu creator de teorie economic , 1993).

Manoilescu a urm rit elaborarea unui program industrial legitimat de o doctrin protec ionist . Dintotdeauna el a v zut în stat institu ia fundamental de edificare a industriei na ionale. Economistul român a sesizat dificult ile întâmpinate de principala clas social capabil industrializeze - burghezia - de aceea c uta solu ii i nu vedea decât implicarea statului în înf ptuirea actului de industrializare.

Mihail Manoilescu a sus inut protec ionismul ca modalitate de a dezvolta economia de tip industrial în societ ile agrare. Dup marea criz din 1929, cartea sa a reprezentat în Brazilia baza teoretic a justific rii protec ionismului, în timp ce în România el avea de înfruntat ostilitatea autorit ilor, fiind în imposibilitate, chiar în cele câteva luni în 1931 ca guvernator al B ncii Na ionale, s aplice propria viziune despre scoaterea rii din criz . Explic discordan a dintre receptarea inconsistent a operei lui Manoilescu în România i adoptarea ideilor sale de marii economi ti din America Latin sau acreditarea lor de c tre exege ii occidentali prin diferen a dintre cultura ideologic i cultur pragmatic . În cultura român , prioritate a avut criteriul ideologic de evaluare a ideilor, asociate necondi ionat cu ac iunile autorilor lor în spa iul public. În România nu s-a putut aplica doctrina protec ionist a lui Manoilescu fiindc ea nu a fost acceptat în contextul geopolitic de fiin are a statului român, c ruia, dup 1944, i s-a impus din afar un alt model de dezvoltare. În Brazilia i în alte ri din America Latin elitele politice i intelectuale au dovedit pragmatism în gândire i ac iune, încât au avut libertatea de a adopta teoria lui Manoilescu ca fundament al strategiilor de dezvoltare economic .”16 Îndemn la simplitate Pu ini dintre noi cunoa tem faptul c acest intelectual polivalent

Anul VII, nr. 6(70)/2016

era i un cre tin evlavios. Adeseori, când sus inea conferin e publice, cita din memorie ample versete din Biblie sau povestea pildele sfin ilor rin i. Din punctul s u de vedere, înalta clas social trebuia s reprezinte un etalon, mai ales în ceea ce prive te moralitatea. De asemenea, avea obliga ia de a-i sprijini pe cei lipsi i de posibilit i materiale. Înc din tinere e meditase îndelung la Înv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Theodosie, lucrare pe care o cuno tea în mare parte pe de rost. Iat în acest sens un fragment edificator. „În tradi ia autentic ortodox , se spune c «nu exist o alt îndrept ire la conducerea oamenilor decât aceea pe care o d capacitatea de a face bine». Ce îl înva Neagoe pe fiul s u, se întreab retoric Manoilescu, i tot el r spunde cu vorbele domnitorului: «De va fi mai harnic unul dintre cei s raci decât unul din feciorii de boieri sau rud a voastr , s nu da i acestuia cinstea, ci s o da i celui mai s rac, dac este vrednic i harnic i va p zi datoria mai cu cinste decât boierii».”17 În cadrul conferin elor publice nu a omis s le vorbeasc tinerilor despre frumuse ea ortodoxiei, reprodus cel mai bine în simplitatea vie ii m stire ti. „Ortodoxia nu este o religie pentru dialecticieni.

Ea presupune un cer, o c ldur i o mireasm a ei. Îi plâng pe to i aceia care nu s-au p truns niciodat de ele... Cel care v vorbe te nu i-a petrecut vacan ele copil riei în saloanele cosmopolite de cur cele destinate îngrijirii s ii -, ci numai la mo ioara str mo ilor sau în c su ele albe ale m stirilor de maici din Moldova. Acolo, când venea ziua hramului, din zori de zi se adunau ranii în port românesc de munte; iar maicile forfoteau gr bite i pline de sfiala grijilor. Soarele de august str lucea cu o lumin pe care nu o are numai în ziua Adormirii Maicii Domnului. i deasupra tuturora b teau înfiorate clopotele. Astfel, m stirea se deschidea celor din afar . În aer plutea o evlavie f nici o team . i casa lui Dumnezeu era a tuturora. Cine a v zut asta nu mai caut s defineasc cu vorbe Ortodoxia. Ortodoxia nu se define te, se tr ie te. Ortodoxia este diminea a unei zile de hram la o m stire de munte.”18 Dintre conferin ele sale care au avut un puternic ecou în rândul studen ilor amintim „Lupta Ortodoxiei împotriva materialismului” sus inut , în anul 1933, la Funda ia Dalles i ,,Românism i ortodoxie”, sus inut în anul 1935, cu ocazia Congresului Fr iei Ortodoxe Române, din Caransebe . De asemenea, dup cum însu i m rturise te în Memorii,19 a publicat numeroase articole cu specific religios în revista „Lumea Nou ”.

Mihail Manoilescu prin tot ceea ce a f cut în aceast direc ie, dup opinia lui Constantin Schifirne , „a diseminat ideile despre ortodoxie la elitele române ti cu scopul de a le determina s ac ioneze, în contextul statului na ional unitar, pentru edificarea unei spiritualit i ortodoxe i a identit ii na ionale: «Eu am socotit întotdeauna Ortodoxia dimensiunea cea mai pronun at a sufletului românesc, de care nu se poate forma conceptul de român.» [...] El constat intelectualii s-au îndep rtat de religia cre tin , adoptând indiferen a religioas numit ateism, cauza dezinteresului fa de spiritul religios - cu alte cuvinte -, materialismul secolului al XlX-lea.”20 Pu ini dintre noi tiu c Mihail Manoilescu, împreun cu fratele u Grigore, pe când erau patronii minelor „ orecani“, au devenit ctitorii unei biserici, închinate Sfintei Varvara, protectoarea minerilor.

Ei au ales s nu construiasc un edificiu nou, ci s str mute „o veche bisericu de lemn, adus dintr-un sat ardelenesc i reconstituit , bârn cu bârn i indril cu indril , cu mult grij , cu aspr munc i cu mari sacrificii.”21 Prin reconstruirea acestei biserici, veche de peste trei sute de ani, a inut s aduc „prinosul pre uirii noastre Ardealului i trecutului s u”. Manoilescu le-a m rturisit celor aduna i la sfin ire faptul c „a urmat pilda vechilor boieri, ctitori de biserici i stiri. «N-am zidit o biseric nou , ci am adus una veche, drept

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

semnifica ie c noi nu suntem noi pe aceste plaiuri, ci suntem vechi st pânitori pe aceste v i.»”

Ar mai fi multe de spus despre acest savant, totu i în cazul de fa încheiem cu câteva aspecte evocate în Rostul i destinul burgheziei române ti, una dintre principalele sale opere. Mihail Manoilescu observ „sentimentul religios exterior burgheziei române ti. Cre tinismul nu domin i nici m car nu st pâne te via a burghezului român. Religia burgheziei române ti este o religie de duminic , ea nui controleaz conduitele în celelalte zile ale s pt mânii, o dovad în plus c burgheziei române ti îi lipse te educa ia religioas . Manoilescu vorbe te despre «un tradi ionalism tiin ific» i sus ine c «tradi ionalismul vremii noastre se va integra în veac i va constitui forma ideologic de reconstruc ie a societ ii române ti» (Rostul i destinul burgheziei române ti, 1942, p. 13).

El discut despre for ele latente ale tradi iei. Prima dintre ele este spiritualitatea cre tin i ortodox , «parte integrant a îns i ideii de na iune româneasc . Dar ar fi gre it s se identifice ortodoxia cu românismul», pentru c ortodoxia a constituit un factor suprana ional de solidaritate cre tin , delimitându-se, astfel, de Nae Ionescu care afirm : «Suntem ca atare, ortodoc i pentru c suntem români, i suntem români pentru c suntem ortodoc i.» Tradi ionalismul românesc cap expresie în ortodoxie. Acest tradi ionalism este o realitate actual , «o cerin i un proces imperativ al veacului». Ideile lui Mihail Manoilescu despre ortodoxie i biseric exprim viziunea unui mare savant despre spiritualitatea burgheziei române ti, c reia el îi conferea o identitate proprie, - total distins - fa de burgheziile occidentale secularizate.”22 Sfâr itul încoroneaz opera Dup venirea partidului comunist la putere, Mihail Manoilescu, asemenea i altor demintari, în anul 1944, este întemni at f un proces în prealabil vreme de paisprezece luni. Dup ce a fost eliberat, a lucrat o vreme, împreun cu autorit ile, la o nou strategie economic . Mai exact, partidul c uta s profite de pe urma cuno tin elor sale. În luna decembrie 1948 a fost din nou întemni at, tot f proces.

Dup ce a trecut prin închisorile Jilava, Ocnele Mari i Sighet, în urma condi iilor grele de deten ie, în anul 1950, a trecut la Domnul. În anul 1951, pentru a i se clasa dosarul, i se intenteaz în cele din urm un proces (sic!). Este condamnat, „în lips ”, la cincisprezece ani de temni grea. Mult mai târziu, prin 1958, familia a fost în tiin at cu privire la decesul s u, dar nu i s-a comunicat data exact . Cazul de fa nu este unul izolat, numero i intelectuali au fost întemni i f a fi în prealabil condamna i i „uita i” de regimul totalitarist în închisorile comuniste.

ilescu, în Lumina, 2 octombrie 2013.

9 Mihail Manoilescu, Memorii iulie-august 1940, Dictatul de la Viena, Bucure ti, Editura Enciclopedic , 1991, p. 212.

10 Constantin Schifirne , Mihail Manoilescu: O viziune monografic despre burghezia româneasc , studiu introductiv la Mihail Manoilescu, Rostul i destinul burgheziei române ti, Bucure ti, Editura Albatros, 2002.

11 Valeriu Dinu, Schi de portret, în Mihail Manoilescu creator de teorie economic , Ia i, Editura Cugetarea, 1993, p. 14.

12 Constantin Murgescu, Mersul ideilor economice la români, vol.

I, Bucure ti, Editura Enciclopedic , 1994, p. 413.

13 Constantin Schifirne , Ideile lui Mihail Manoilescu: Bibliea industria ilor brazilieni, în Adev rul, 21 mai 2013.

14 Jerônimo Moscardo, diplomat de carier , a ocupat în trecut func ia de Ministru al Culturii i reprezentant permanent la UNESCO, Ambasador în Costa Rica i Belgia.

15 Alexandru C uti , fie clonat: Mihail Manoilescu, românul care a inventat Brazilia modern , în Kamicaze, 12 mai 2014.

16 Constantin Schifirne , Ideile lui Mihail Manoilescu: Biblie a industria ilor brazilieni, în Adev rul, 21 mai 2013.

17 Augustin P unoiu, Portret de ministru interbelic: Mihail Manoilescu, în Lumina, 2 octombrie 2013.

18 Mihail Manoilescu, Românism i ortodoxie, conferin public , 6 octombrie 1935.

19 Mihail Manoilescu, Memorii, vol. II, Bucure ti, Editura Enciclopedic , 1993, p. 375.

20 Constantin Schifirne , Mihail Manoilescu, savantul ctitor de biserici, în Adev rul, 28 mai 2013.

21 Mihail Manoilescu, Memorii, ed. cit., p . 374.

22 Constantin Schifirne , Mihail Manoilescu, savantul ctitor de biserici, în Adev rul, 28 mai 2013.

1

Robert P iu an. Mihail Manoilescu. Repere biografice, Bucure ti, ASE, 2005.

2 Vasile Nechita, Mihail Manoilescu, creator de teorie economic , Ia i, Editura Cugetarea, 1993.

3 Constantin Argetoianu, Memorii, vol. V, Bucure ti, Editura Machiavelli, 1995, p. 79.

4 Ibidem., p. 114.

5 Alexandru C uti , fie clonat: Mihail Manoilescu, românul care a inventat Brazilia modern , în Kamicaze, 12 mai 2014. Mul umim pentru informa iile oferite domnului prof. univ. dr. Mihai Dinu, nepot al lui Mihail Manoilescu.

6 Alexandru Popescu, Istorici i diploma i (XXXI), Un „sacrificat”: Mihail Manoilescu, în Ziarul Financiar, 25 decembrie 2014.

7 Cf. Dic ionarului explicativ al limbii române.

8 Augustin P unoiu, Portret de ministru interbelic: Mihail Mano-

51

tefan Luchian - Pomi la Brebu

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Virgil STAN

Badanta Pân au ajuns cu micu ul dup ele la poarta parcului, ap ru i persoana apelat .

Era o femeie sl bu , nu prea înalt , între dou vârste, pân în cincizeci de ani, dup accent tot de prin zonele Moldovei.

Adriana i-a explicat unde dore te s ajuni aceasta a fost de acord s-o înso easc , dar va fi necesar s mearg cu un taxi care nu cost chiar atât de scump.

- Trebuie doar s -i vorbe ti oferului în italian c altfel te cam jecm ne te. Ori nu porne te aparatul de taxare, ori te duce pe str zi ocolitoare, ca s creasc pre ul c toriei.

- Este în regul , nu-i nicio problem .

Ajunser repede în pia . Adriana pl ti zece euro oferului i cum nu putea s -i spufemeii c nu mai are nevoie de serviciile sale, o invit pe o teras s serveasc ceva împreun i s mai stea de vorb . Femeia a preferat o cafea i un pahar cu ap , iar Adriana o în-ghe at .

Au început ca fiecare s -i spun celeilalte câte ceva despre pre-zen a ei în Torino.

Cum explica ia Adrianei a fost scurt i simpl , cea a româncei era destul de ampl i complicat . Era venit de vreo nou ani în Torino.

Acum familia la care lucra i avea grija unei b trâne, de 94 ani, s-a hot rât s-o duc la azil, a a c ea nu mai avea loc de munc , îns avea dreptul la omaj. Pân î i va g si un alt job prin agen ie, se mul umea cu cei apte sute de euro pe lun ca omaj, dar trebuia s i g seasc repede altceva, c nu mai avea unde s locuiasc i ca s închirieze o camer nu era deloc convenabil.

- i cum de ai ajuns în Italia, tocmai în Torino? o întreb curioas Adriana pe înso itoarea sa, care nu p rea a fi o femeie simpl , ci una cultivat .

- O veche prieten de-a mea, avea o verioar care lucra aici de vreo doi ani i m-a determinat s -mi p sesc serviciul din ar , unde câ tigam pân în dou sute cincizeci euro pe lun , dar nu d deam cu sapa, ca s vin în Italia s câ tig m car o mie. Când te gânde ti ce ar putea reprezenta ei în ar , devine tentant al naibii, mai ales c i se asigur mas i cas gratuit, cum îmi tot spunea ea.

- i a i plecat a a, în necunoscut?

- Da, m-am încântat i am p sit casa i so ul. Copiii fiind mari nu-mi f ceam problema

lor, a a c m-am urcat în autocarul de Torino i iat -m de atâ ia ani pe str zile ora ului.

- A i g sit repede de lucru sau a fost o cacealma ca de obicei, cum p esc mul i români creduli sau ajun i în pragul disper rii?

- Sta i s vede i! Trecuser dou s pt mâni de când eram în Italia. Am b tut drumul la agen ia de plasarea for ei de munc i înc nu primisem niciun r spuns. Cea care m încântase s vin aici i care m g zduise pân îmi g sesc ceva, c uta i ea prin cuno tin ele sale. Într-o zi mi-a spus c o alt românc a avut colocviu (interviu) la o familie, dar a refuzat oferta, pentru c b trâna pe care trebuia o îngrijeasc era intuit la pat, iar ea din motive de s tate nu putea face acea mun, s se lupte singur cu b trâna, a a c a insistat la fiica ei i la efa de la agen ie s cunoasc pe mine.

A doua zi, m-am prezentat cu persoana respectiv la familia de italieni. Neavând alt ofert , au fost de acord s discut m, a a c am intrat în cas , unde am g sit, în afar de doamna simpl care m-a întâmpinat la u , o trân m run ic care m privea curioas , e-zat într-un pat cu g rdu pe marginea lui ca la copiii mici.

Cele dou italience î i doreau s g seasc o femeie cald , sufletist , care s tie bine italiana i care s nu fumeze, numai c eu aveam amândou defectele. Vorbeam puin italiana, aproape mai deloc i fumam. În ciuda acestor neajunsuri, silite de împrejur ri, m-au pl cut i am c zut de acord, s stau o pt mân de prob , s vedem cum decurg lucrurile mai departe. Am înv at s vorbesc cât de cât italiana, destul de repede, ce nu în elegeam desenam i doamna mai tân , care era fiica b trânei, m deslu ea. Ea a stat cu mine toat s pt mâna i a a am înv at cum s sp l b trâna, cum s -i dau s m nânce i ce s -i dau, de ce medica ie avea nevoie i bineîn eles rânduiala casei. A spune c am avut noroc. B trâna era bun , respectuoas , cald ca un copil mic, fiind dependent de mine de la a o întoarce de pe o parte pe cealalt , de a mânca, ca i de restul: sp lat, schimbat de pampers, medica ie etc.

O, Doamne! Aici am înv at ce-i plictiseala. Aveam programul bine stabilit cu ea, orele când trebuia s intervin cu ceva, pu in ordine de f cut prin cas , mâncare pentru

amândou , în rest împleteam, citeam i c toream cu laptopul pe internet. trâna avea ase copii, to i la casele lor, care mai târziu m-au înconjurat cu mare respect i chiar cu admira ie, pentru felul cum îngrijeam de mama lor i c m pricepeam mai la toate cele necesare în cas . Cu timpul, au aflat c nu sunt venit de la coada vacii, cum spunem noi românii, ci am terminat dou facult i i c asta era situa ia în ar la noi, nu aveai ce face cu ele, ca s i câ tigi un salariu decent.

- Da? Chiar ave i dou licen e i îndeplini i func ia de infirmier aici, în Italia?

- Ce nu face omul pentru bani când nu-i are! Dar sta i s termin. Am ajuns s fiu tratat ca un membru al acelei familii. Când am înat mai bine limba lor, am început s ne povestim vie ile, ce-am f cut fiecare pân atunci i a a i-au dat seama, c am nu numai o pretire intelectual bun , ci i o educa ie la fel de bun . În casa lor, am acumulat multe amintiri frumoase, dar i clipe de disperare, momente când vrei s spui: ajunge, nu mai pot tr i o via atât de limitat , s o faci pe sluga în casa altora pentru ni te am râ i de euro, pe care nu-i ai în ara ta. A teptam cu ner bdare vin sâmb ta i duminica, s am liber i s pot p si casa unde am fost sechestrat cinci zile din s pt mân , dou zeci i patru de ore din dou zeci i patru. Într-o asemenea zi liber , am cunoscut întâmpl tor o italianc cumsecade, care g sea de fiecare dat locuri frumoase din Torino sau din împrejurimi, pe care s le vizit m i care deveniser ca o oaz de lumin , ce m-au determinat s amân hot rârea de a pleca definitiv acas .

Când stai mult timp în cas cu un b trân bolnav, ai senza ia c e ti într-o pu rie, chiar dac i-e bine. Mereu î i impui s ai r bdare, bdare, r bdare, chiar dac adeseori î i zici: gata, dar pân când? Apoi când sose te ziua de salariu i vezi în mân banii gr mad , pentru care acas trebuia s munce ti mai bine de patru-cinci luni, mai prindeai curajul de a continua înc o lun i tot a a, înc o

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lun i înc o lun , f s i dai seama c via a ta se scurge chinuit din nevoia acestor bani.

Am stat la acea familie un an i zece luni i m aflam în concediu în ar , când într-o diminea pe la ora ase m-a sunat fiica b trânei care m-a angajat, s -mi spun c mama ei s-a stins din via .

Deci nu mai aveam la cine s m întorc în Torino i nici loc de munc nu mai aveam i totu i am revenit în Italia. Cu banii câ tiga i acolo, în cei aproape doi ani, îmi reparasem casa i f cusem i alte investi ii importante, dar cum nici serviciu nu aveam i ajunsesem i la fundul sacului, alt variant nu exista decât s revin în Torino, unde deja cuno team de acum ora ul i cum merg treburile pe aici.

Deci m-am rev zut din nou în Torino ca i prima dat , la Agen ia de ocuparea for ei de munc , cu referin e foarte bune de aceast dat i cu un locu or cald, unde s stau, pâvoi g si o alt familie care s m angajeze i s m g zduiasc . Modul cum eu am îngrijit de mama acelei familii de italieni i-a determinat m g zduiasc gratis pân îmi voi g si un alt loc de munc . Bineîn eles c i eu mai f ceam câte ceva prin cas , îi ajutam la treburile menajere.

Norocul mi-a surâs din nou. Dup câteva zile m-au chemat la agen ie pentru un nou interviu, cu o alt familie, i uite a a am luato de la cap t. Din nou la munc , la munc i iar la munc .

- Da, munca de infirmier este destul de grea, i-a confirmat Adriana. Dup cât de robust i puternic e ti dumneata, m mir c po i s te descurci cu o persoan imobilizat la pat, s o schimbi, s o speli, sau s -i dai de mâncare.

- ti i, aici nu se nume te infirmier , ci badant . i a fi badant este un mod de via .

Am o cuno tin care st la o familie destul de bun , înst rit i de bun condi ie, ca s îngrijeasc de o b trân senil , care mai are i aproape o sut de kilograme i este imobilizat la pat. Pentru cuno tin a mea, românc din Basarabia, tot la fel de “robust ” ca i mine, nop ile devin un co mar. B trâna st în ezut i nu doarme decât a a. Tot timpul se cere la baie. V imagina i ce chin poate îndura acea femeie ca s se lupte cu un corp semiinert, s-o deplaseze prin cas .

- Doamne, Dumnezeule! Cum se descur? O cheam cumva Zoia?

- Da! De unde ti i?

- Am v zut-o în parcul Valentino cu prietena dumitale care te-a chemat.

- Aha! Cum s se descurce? Î i plânge ziua când s-a n scut. Dac refuzi un post de munc acordat de c tre Agen ie, greu mai se ti un altul prin ei. E ti nevoit s lucrezi

la negru i în condi iile impuse de cei ce te angajeaz . Stai în cas cu un b trân zi i noapte, g te ti, speli i ai grij de b trân în orice condi ie ar fi, chit c este b rbat sau femeie. Dac ai contract oficial, beneficiezi de dou ore pauz pe zi, iar sâmb ta i duminica libere. Sâmb ta, de regul , ai liber de la ora dou pân duminica la ora opt seara.

- Deci nu e ti liber toat sâmb ta i toat duminica? se mir Adriana.

- A a ar trebui, dar cine î i respect drepturile? În contract scrie, c trebuie s fii rezident în acea cas , s i asigure mas i dormit în camera ta etc. Ai un contract teoretic de cincizeci i patru de ore pe s pt mân , ca tu tr ie ti împreun cu persoana vârstnic zi i noapte, pentru 950 de euro salariu lunar.

- Nu-i mult pentru munca pe care o face i, i-a zis Adriana.

- Nu-i mult dar mult mai mult decât puteai câ tiga în ar , de cel pu in patru ori. Sunt i familii în eleg toare, care dac renun i la orele libere î i mai adaug 150 de euro la salariu, a cum sunt i destui par ivi, care nu respect contractul. Te fac s renun i la weekend, stai lâng b trân i la plat nu te mai pl tesc. Ba mai mult, mai ales copiii celor de care îngrije ti te pun s faci i alte treburi, care nu- i apar in în contract, cu toate c i a faci oricum mai mult, decât ai stipulat în fi a postului. S le calci rufele, s faci de mâncare pentru întreaga familie, cur enia în toat casa, exact ca o femeie de serviciu sau

53

mai bine spus ca o servitoare oarecare. Nici nu te respect ca om. Al ii sunt zgârci i la mâncare, î i fac socoteala i la ultimul cent.

Apoi sunt cazuri, când b trâna te mai love te, te zgârie, c are probleme cu capul sau când trânul trage de fundul t u...

- Vai, Doamne, unde am ajuns ca români?

Slugile Europei!

- Cam a a este.

- i acum ce s-a întâmplat?

- Ce s se întâmple! Copiii b trânei de care îngrijeam s-au hot rât c -i mai simplu i mai economic pentru ei s-o duc pe b trân la azil, unde tot româncele noastre lucreaz în general, nu italiencele. Românce, basarabence, ucrainence, bulg roaice, mai pu in poloneze i chinezoaice. Acum sunt în omaj i-mi caut de lucru dac vreau s mai stau în Italia. Dac plec acas nu-mi mai intr banii pe card. S pt mânal eu trebuie s m prezint la Agen ie. Nu po i sta în ara ta decât în concediul legal. Sau s stai acas i s prime ti banii italie-nilor pân expir omajul, c nu-s fraieri. Sper s g sesc ceva din nou i poate ceva mai convenabil decât pân acum.

- Eu v mul umesc c m-a i înso it i poate ne mai întâlnim s -mi ar ta i ora ul când prietena mea nu m poate conduce. Mai am vreo patru-cinci zile de stat în Torino i doresc s v d cât mai multe din ce poate el oferi frumos.

- Cu pl cere. Ca s vede i totul ar trebui locui i aici cel pu in un an i tot nu reu i.

tefan Luchian - Flor reasa

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Maria V. CROITORU

Trandafirul roz Era odat un împ rat care tr ia lini tit cu împ teasa lui. Treburile din împ ie mergeau bine. Oamenii îl iubeau pentru c le asculta toate necazurile i lua m suri s fie îndep rtate. În plus, era i darnic, îi ajuta pe cei nevoia i, le d dea de lucru i f cea în a a fel ca to i s tr iasc omene te. Nu-i pl ceau, îns , lene ii i avea iscoade peste tot, s -i prind i s -i aduc în fa a lui. Pe ace tia îi punea s lucreze numai pentru mâncare, pân când promiteau i dovedeau c s-au schimbat.

Nici împ teasa nu lenevea în palat, ci lua parte la diferite treburi, încât toat ziua nu sta o clip degeaba. Cel mai mult i mai mult îi pl cea împ tesei s îngrijeasc florile din jurul palatului.

Ei aveau un singur fiu i-liubeau ca pe ochii din cap. Cu toate acestea, i pe el îl puneau la lucru, fiindc , ziceau, e bine s tie de toate, pentru când îi va locul tat lui s u pe tronul împ iei. Astfel, tân rul a înv at s fac de toate i, orice lucra, era mereu vesel, cânta, fluiera i nu se plictisea niciodat . Într-o zi, împ teasa îl chem s-o ajute s cure e trandafirii. Florin, a îl chema pe fl u, î i alese s cure e trandafirii din gr dina din fa a castelului împ tesc. Împ teasa fu de acord, ea urmând s -i cure e pe cei care m rgineau aleea ce ducea spre un lac din apropiere.

Florin a luat cu el un co în care s pun florile uscate pe care le ia. Ca de obicei, era foarte vesel i se gândea s lucreze cât poate de repede, ca s termine i s mearg apoi s-o ajute i pe maic -sa.

Deodat , din grab , din neaten ie, din gre eal a t iat un trandafir

tefan Luchian - Fata cu p

rie

roz. Floarea a c zut jos. Repede, fl ul a luat floarea, a privit-o i a mirosit-o îndelung. Era nemaipomenit de frumoas i nu- i putea lua ochii de la ea. Parc îl vr jise. i-avea un parfum cum nu mai sim ise niciodat . Cum se uita la floarea de trandafir roz, aceasta se r suci, îl zgârie cu spinii din codi , se înal , dup care, c zând jos, se transform într-o fat de toat frumuse ea. Aceasta îl privi pe fl u, care era n ucit, i zise: - Uit -te bine la mine i caut -m !

Apoi, fata se pref cu iar în floare i un vârtej de vânt se r suci io lu ridicând-o în înaltul cerului, l sându-l pe Florin f glas, dar cu privirile urm rind vârtejul, pân când nu mai v zu nimic. i reveni i relu lucrul, continuând s taie i trandafirii ceilal i.

Gândul, îns , îi era la fata pe care o v zuse i care disp ruse în mod misterios. Zgârietura de la mân îi dovedea c n-a fost un vis. Reu i termine i se duse s -i ajute i împ tesei. Aceasta se mir v zându-1 a a de t cut, fiindc nu-i era în fire, i-l întreb care este cauza triste ii i sup rii. Nu-1 v zuse a a niciodat în via a lui de pân acum.

- Nu sunt în apele mele, mam ! Se întâmpl ceva cu mine, dar nu tiu ce. i-a spune, dar mi-e team c nu m crezi i nici nu vreau s te nelini tesc i pe tine, mam !

- Du-te i te plimb , dragul meu fl u, c poate î i trece!

- Nu merg pân nu termin m.

Dup ce terminar , Florin se duse în locul unde o v zuse pe fat .

Se uit peste tot, sperând s g seasc niscaiva petale c zute din trandafirul luat de vânt. Spre norocul lui, g si o petal pe care o lu i merse în castel. Se retrase în odaia lui i st tu ca fermecat, privind petala. Toat noaptea n-a dormit. Cum închidea ochii, cum îi ap rea în fa chipul fetei ie ite din trandafirul roz, t iat din gre eal de el.

Sau nu fusese gre eal ? Poate c a a trebuia s se întâmple. Mister!

Diminea a ie i devreme s se plimbe. Când ajunse aproape de lac, se a ez pe o buturug . La câ iva pa i de buturug , v zu o r sur înc rcat cu boboci de flori. Se apropie mai mult i privi cu aten ie bobocii. „Petalele florilor vor fi roz”, gândi fl ul. Deodat , un boboc î i desf cu petalele, le închise i iar le deschise! i tot a a de mai multe ori. Se apropie i mai mult de r sur . Întinse mâna s rup floarea, dar numai o petal c zu, iar celelalte se uscar sub ochii lui. „Doamne, Doamne, ce s fie?” zise cu glas tare Florin.

- Sunt aici! - auzi o voce în spatele lui. Când se-ntoarse, o v zu iar pe fat , care-i zise: - Caut -m în Poiana Florilor, F t-Frumos!

Vru s-o prind de mân , dar nu se putu mi ca, parc era intuit locului. Nec jit, cu petala din floarea de r sur în mân se a ez iar pe buturug . Cum st tea acolo cu inima frânt , v zu o turturic scormonind p mântul, c utând mâncare. Î i aduse aminte c are la el ni te gr un e, pe care le luase s le dea porumbeilor. Lu punga i-i arunc turturelei o mân de boabe. Pas rea nu se sperie i începu s ciuguleasc . Dup ce- i umplu gu uli a, veni în fa a lui i-si plec

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

orul, ca i cum i-ar mul umi.

- Î i mul umesc i eu, p ric drag , c m-ai înveselit o clip !

- Sup rarea ta va trece, dar ai mai multe lucruri de f cut! - îi vorbi pas rea. Se uit la ea i nu-i venea s cread c vorbe te cu el. Turturica continu : - Dac vrei s-o g se ti pe fat , du-te i- i alege un cal dintre cei pe care îi are împ ratul. Ca s -l alegi pe cel care trebuie, pune în apropiere o tav cu un trandafir roz. Calul care va veni la trandafir acela va fi al u. S -l hr ne ti trei zile cât se poate de bine cu gr un e fierte în lapte, -l speli i s -l esali zilnic, ca s se cure e i s se fac frumos ca în tinere e, când îl purta pe împ rat. Calul acela te va duce în Poiana Florilor, care este în împ ia vecin cu noi la r rit. S ai grij c poiana este p zit de un balaur cu trei capete i este a a de mare c st încol cit în jurul poienii. Ca s -l po i r pune, du-te la faurul tat lui t u i cere-i s i fac un palo ascu it pe amândou p ile, iar vârful s i fie ca un vârf de suli . Tu s bei lapte de la caprele voastre, iar înainte de a pleca s iei o plosc de ap din izvorul de lâng castel i s te strope ti cu parfum de trandafir, s nu te simt balaurul. Te vei furi a înceti or i-i vei t ia trupul balaurului pe la mijloc, s nu te poat lovi cu coada, când te vei lupta cu el i-i vei t ia capetele. Dac vei reu i s pui balaurul, va trebui s recuno ti floarea de trandafir în care-i pref cut fata. Vezi c poiana e plin de trandafiri roz i de r suri tot cu floarea roz. S iei cu tine cele dou petale i, dup ce-l r pui pe balaur, le pui în palm . Eu atât pot s i spun, zise turturica i zbur .

Fl ul se uit dup turturic , pân când disp ru în zare, apoi se duse acas . Intr în gr dina din fa a palatului i alese cel mai frumos trandafir roz. Lu apoi o tav , puse trandafirul pe tav i se duse la grajdurile cailor. Caii, îns , erau pe o paji te din spatele grajdurilor i teau. Când ajunse acolo, se apropie de ei i puse jos tava. Un cal slab, numai piele i os, o gloab de cal, cum spun oamenii pe la noi, se i îndrept spre tav . Mirosi trandafirul i se culc lâng el. Fl ul se duse i-l mângâie pe cap. Calul nechez u or i se ridic în picioare.

Florin îl lu de frâu i-l duse în grajd. Îi d du s m nânce ni te fân, dup care îi aduse gr un ele fierte în lapte. Calul nechez a doua oar , iar dup ce mânc boabele, zise:

55

tefan Luchian - Portret de femeie

- F t-Frumos, î i mul umesc! N-am mai mâncat boabe fierte în lapte de mult vreme, de când îmi d dea st pâna mea.

- Dar cine era st pâna ta?

- Fata pe care o cau i tu.

- i cum ai ajuns la noi?

- Tat l t u m-a g sit mai mult mort decât viu i m-a adus aici. Eu te voi ajuta s-o g se ti pe fat . Peste trei zile plec m.

Fl ul mai mângâie calul i apoi plec la faurul împ iei i-i spuse ce dore te. Acesta tres ri: - Te duci s omori balaurul? M bucur c ai curaj i doresc s -l învingi. Multe stric ciuni a f cut acest balaur i în împ ia tat lui u. M i apuc de lucru i i-l termin pân pleci.

Florin îi mul umi me terului i plec . Trei zile f cu a a cum îi spusese turturica. Înainte de ziua plec rii, seara, le zise împ ratului i împ tesei ce are de gând s fac . S nu încerce s -l opreasc , fiindc nu vor reu i. F fata pe care a v zut-o el nu poate tr i i trebuie s-o g seasc neap rat.

Auzind, împ teasa începu s plâng , spunându-i c to i cei care au încercat s omoare balaurul au pierit. Chiar tat l s u a încercat cu oaste s -1r pun , dar n-a reu it...

- Ce-au p it al ii au p it, nu m intereseaz . Eu tiu una i bun : trebuie s-o salvez pe fata asta, zise hot rât feciorul împ ratului.

- Nu- i pune via a în pericol, fiule, sunt destule fete, i-o po i alege pe care o vrei! - mai încerc împ teasa s -1 determine s renun e.

- Nu, mam ... eu numai pe aceea o vreau! De alta nu vreau s aud!

Gata, am zis!

- Ai v zut-o tii c-a fost blestemat de m -sa la na tere s fie floare frumoas i cu epi. Era sup rat foc c n-a fost b iat...

- Eu o voi salva i i-o voi aduce nor aici!

- Dac se crede în stare, s plece! - zice împ ratul. Va face un mare bine i împ iei, dac ne va sc pa de balaur.

A doua zi, diminea a, î i lu ziu bun de la p rin i i de la slujitori i merse s ia calul i s plece. R mase uimit când v zu un cal de- i era mai mare dragul s -1prive ti. Str lucea de frumuse e. Calul, cum îl v zu, nechez i-i spuse: - St pâne, sunt gata s te slujesc. Ai luat petalele i ap ? E bine miro i a trandafir. Dup ce omori balaurul, s pui în palm cele dou petale. Ele vor pluti i se vor l sa pe floarea în care este pref cut fata vr jit . Vei stropi floarea cu pic turi de ap din plosc . S ai grij i mai r mân ap în plosc . Acum, st pâne, dup ce ai auzit toate astea, urc în a, s pornim la drum.

Fl ul încalec , iar calul îl duse lin ca vântul i iute ca gândul.

Trecur de împ ia tat lui s u i intrar într-un t râm întunecos, cu copaci cu vârfurile pân la cer. La un moment dat, calul se opri.

- Descalec , st pâne, c-am ajuns! S te-apropii înceti or i s faci ceea ce trebuie, ca s izbute ti. Minte limpede i bra puternic, st pâne, c acolo te a teapt cea care î i va fi so ie iubitoare. Love te fric i vei învinge.

Balaurul se preg tea s doarm . Sim ind un puternic miros de trandafir, adormi mul umit. Florin se furi printre copaci i v zu poiana. Era plin cu trandafiri. V zu i trupul balaurului care înconjura poiana. Socoti cam pe unde este mijlocul trupului i merse încet întracolo. Izbi trupul balaurului cu palo ul i-1retez dintr-o singur lovitur . O zeam verzuie i urât mirositoare începu s se scurg din trupul t iat. Balaurul începu s urle de durere i s se zvârcoleasc . i s lt capetele, s -1vad pe F t-Frumos i s -1înghit . Strig : - Unde e ti, F t-Frumos, s te-nghit cu palo cu tot? Înc nu mai r pus i nu m vei r pune. Balaurul începu s arunce foc pe n ri.

Fl ul arunc ap din plosc i r mase uimit cât ap vine dintr-o plosc a a de mic . Vezi, Doamne, plosca era fermecat , iar apa avea puteri miraculoase. Fl rile se stinser cum le atinse apa din plosc .

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cele trei capete ale balaurului erau cu ochii int la fl u. Atunci, calul, care mersese în partea opus , începu s necheze. Balaurul întoarse capetele într-acolo, crezând c de acolo vine pericolul. Atunci, Florin se apropie i-i t ie un cap. Se gândea cum s le taie i pe celelalte dou i v zu turturica. Aceasta se învârti pe lâng capul balaurului i-1ciupi de capul din mijloc. Balaurul se uit în sus, iar fl ul îi mai t ie un cap. Mai avea unul. Balaurul se zvârcolea de durere.

Calul necheaz tare, iar balaurul c sc o gur cât o ur i se-ntoarse -1înghit . Fl ul cu o lovitur puternic îi retez i ultimul cap.

Bucuros c a r pus balaurul fioros, f a mai pierde vremea, lu petalele de trandafir i le puse în palm . Acestea începur s pluteasc prin aer i se a ezar pe un trandafir roz de toat frumuse ea. Fl ul stropi floarea cu ultimele pic turi de ap r mase în plosc . Ca în pove ti, în fa a lui ap ru fata pe care o c uta. Ea îl cuprinse în bra e i- i culc capul pe pieptul lui de voinic. Apoi, ridic privirile spre Florin i zice: - Î i mul umesc, F t-Frumos! V mul umesc i vou , dragii mei prieteni n zdr vani, turturica i calul, pe care nu mai speram s v rev d.

Florin amu ise de emo ie. Se uita fermecat la frumoasa f ptur din fa a lui i nu putea spune nimic. O auzi tot pe fat : - Acum, calul ne va duce la tat l meu, împ ratul acestei împ ii!

- Bine, fat ! Bine, frumoasa mea! Înc lecar i calul îi duse ca vântul la palat. Împ ratul era la o fereastr . Când v zu calul intrând pe poart , o strig pe împ teas : - Vino s vezi! Calul o aduce pe fata noastr , dar i un fl u!

Le ie ir înainte. Calul nechez , tinerii desc lecar , în timp ce împ ratul i împ teasa plângeau de bucurie.

- Tat i mam ! strig fata i o podidir i pe ea lacrimile. Apoi, îl lu pe F t-Frumos de mân i zise: - Acesta este Florin, fl ul care m-a salvat din ghearele balaurului i de blestemul lui. Vreau s -mi fie so i v rog s nu v opune i!

- Tu ce zici, fl ule? De unde vii?

- Eu sunt fiul împ ratului Verde, vecin cu În imea Voastr . i eu o vreau de so ie pe fiica În imilor Voastre, dar voi merge acas , s duc vestea alor mei, c ci nu tiu nimic despre mine de când am plecat s-o caut pe fat i s-o scap din ghearele balaurului. Vom veni s-o cerem cum se cuvine pe fiica În imilor Voastre i apoi s facem nunta împ teasc .

- Îl cunosc pe tat l t u, fiule! Sunt cunoscute în toate împ iile din jur h rnicia i iscusin a cu care conduce M ritul Împ rat treburile împ iei, precum i spiritul de dreptate cu care îi trateaz pe to i supu ii s i. Du-te, fiule, i d -le de veste c e ti teaf r i ai izbândit în lupta cu balaurul, iar fata noastr te a teapt cu ner bdare s i fie so ie. i noi ne vom preg ti s v primim cum se cuvine. t-Frumos î i lu la revedere, încalec i pleca acas . P rin ii lui tiau deja c l-a învins pe zmeu i a sc pat-o pe fat .

- Cum a i aflat?

- O turturic a intrat pe geamul acela, care era deschis i ne-a spus: „Fiul vostru l-a învins pe balaur i s-a f cut nev zut într-o clip !” zise împ teasa numai zâmbet.

Florin le-a povestit tot p rin ilor. A doua zi, au mers în împ ia vecin s-o pe easc pe fata salvat . S-au în eles repede, iar peste trei zile au f cut o nunt cum nu s-a mai v zut. Toat suflarea a petrecut împ te te, boieri i slujitori la un loc. Pe toate mesele erau puse flori de trandafiri, dup cum au fost dorin ele miresei.

N-a trecut mult timp i cele dou împ ii s-au unit, devenind una singur , mare i puternic , iar F t-Frumos i aleasa lui au cârmuit în pace ani mul i, al c ror num r l-au pierdut i ei.

Poate tr iesc i acum, dar n-am vreme s v mai spun, c luna a asfin it i e vremea de dormit...

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Calendar - Iunie 01/06/1956 s-a n scut Mircea C rt rescu 01/06/2004 a murit George Muntean (n. 1932) 02/06/1939 s-a n scut Romulus Guga 02/06/1964 a murit D. Caracostea (n. 1879) 03/06/1904 s-a n scut Athanase Joja (m. 1972) 03/06/1922 a murit Duiliu Zamfirescu (n. 1858) 05/06/1779 s-a n scut Gheorghe Laz r (m. 1823) 05/06/1871 s-a n scut Nicolae Iorga (m. 1940) 06/06/1991 a murit Gheorghe Pitu (n.1940) 07/06/1940 s-a n scut Ion Murgeanu 08/06/1933 s-a n scut Cristina Tacoi (m. 2010) 08/06/1935 s-a n scut Victor Frunz (m. 2007) 08/06/1938 a murit Ovid Densu ianu (n. 1873) 08/06/1967 a murit Otilia Cazimir (n. 1894) 10/06/1853 s-a n scut Ion Pop-Reteganul (m. 1905) 10/06/1896 s-a n scut Alexandru Busuioceanu (m. 1961) 10/06/1935 s-a n scut Adrian Beldeanu 10/06/1979 a murit Aurel Baranga (n. 20.06.1913) 11/06/1943 s-a n scut Grigore Arbore 11/06/1946 a murit Sofia N dejde (n. 1856) 12/06/1916 s-a n scut Alexandru Balaci (m. 2002) 12/06/1929 s-a n scut Irina Mavrodin (m. 2012) 12/06/1939 s-a n scut Doru Mo oc 12/06/1954 a murit N. Davidescu (n. 1888) 13/06/1929 s-a n scut Al. S ndulescu 13/06/1942 s-a n scut Al. Florin ene 13/06/1943 s-a n scut Alexandru Spânu 13/06/1972 a murit Nicolae T utu (n. 1919) 14/06/1818 s-a n scut Vasile Alecsandri (m. 1890) 14/06/1882 s-a n scut Ion Petrovici (m. 1972) 14/06/1883 s-a n scut George Ciprian (m. 1968) 15/06/1889 a murit Mihai Eminescu (n. 1850) 15/06/1893 s-a n scut Ion Marin Sadoveanu (m. 1964) 15/06/1909 s-a n scut Virgil Teodorescu (m. 1987) 15/06/1915 s-a n scut Dumitru D. Panaitescu (m. 1983) 15/06/1934 s-a n scut Matei C linescu (m. 2009) 15/06/1941 s-a n scut Dan Culcer 15/06/1981 a murit Ben Corlaciu (n. 1924) 16/06/1925 s-a n scut A.E. Baconsky (m. 1977) 16/06/1944 s-a n scut Viorel Dianu 16/06/1947 s-a n scut tefan Agopian 17/06/1888 s-a n scut Victor Papilian (m. 1956) 17/06/1908 s-a n scut Ion Th. Ilea (m. 1983) 18/06/1948 s-a n scut Adrian Fr il 19/06/1882 s-a n scut tefan Zeletin (m. 1934) 19/06/1899 s-a n scut G. C linescu (m. 1965) 20/06/1888 s-a n scut Horia Furtun (m. 1952) 20/06/1893 s-a n scut Al. Hodo (m. 1967) 20/06/1995 a murit Emil Cioran (n. 1911) 21/06/1919 a murit P. P. Carp (n. 29.06.1837) 21/06/1988 a murit George Iva cu (n. 1911) 22/06/1912 a murit I. L. Caragiale (n. 1852) 22/06/1913 a murit t. O. Iosif (n. 1875) 22/06/1952 s-a n scut Bianca Marcovici 22/06/1964 s-a n scut Emilian Galaicu-P un 23/06/1834 s-a n scut Alexandru Odobescu (m. 1895) 23/06/1909 s-a n scut Ovidiu Papadima (m. 1996) 23/06/1913 a murit Ilarie Chendi (n. 1871) 24/06/1939 s-a n scut Sânziana Pop 24/06/1947 s-a n scut Dinu Fl mând 24/06/1988 a murit Mihai Beniuc (n. 1907) 25/06/1988 a murit erban Cioculescu (n. 1902) 26/06/1904 s-a n scut Petre Pandrea (m. 1968) 26/06/1927 a murit Vasile Pârvan (n. 1882) 26/06/1936 a murit Constantin Stere (n. 1865) 27/06/1996 a murit Adrian Rogoz 28/06/1919 s-a n scut Ion D. Sîrbu (m. 1989) 29/06/1819 s-a n scut Nicolae B lcescu (m. 1852) 30/06/1945 s-a n scut Dorin Tudoran

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Olga B~L~NESCU

Migala... publicitarului O realitate incontestabil a vie ii noastre cotidiene r mâne publicitatea. Pe strad , în i pe autobuze, la televizor sau la radio, în ziare, sau chiar la calculator ne întâmpin , uneori împotriva voin ei noastre, reclamele.

Fenomenul este general, în mediul rural sau urban, în locuri total nelocuite (cum sunt câmpurile str tute de oselele na ionale, bordate de afi e publicitare cu desimea copacilor care dau umbr ) sau în locuri greu accesibile (la Babele te întâmpin reclama Golden Brau - Berea pove tilor la bere).

Cu alte cuvinte, publicitatea ne vrea, chiar dac noi nu o vrem, oferindu-ne ocazia de a aprecia temeinicia teoriei implic rii minimale (una dintre teoriile de baz ale publicit ii) care postuleaz insisten a publicitar în pofida indiferen ei consumatorului.

Ce-mi propun s demonstrez în articolul de fa este c , oricât de efemer ni s-ar p rea comunicarea publicitar , în spatele ei se ascunde munca asidu i mig loas a unei întregi echipe de oameni, fiecare cu atribu ii clare, precise, cu competen e distincte, dar uni i de scopul major al activ rii principiului AIDA (aten ie, interes, dorin , ac iune). C ci dac mesajul publicitar a atras aten ia (responsabilitate ce îi revine, de regul , componentei iconice), consumatorul va fi interesat afle despre ce este vorba în reclam

i va începe s citeasc textul. Componenta discursiv textual ar trebui s îi induc publicului int dorin a de a avea produsul/ serviciul promovat, deci de a trece la ac iune prin achizi ionarea acestuia.

Cu to ii suntem consumatori, dar, s recunoa tem, nu acord m prea mult timp parcurgerii unei reclame. Fie pentru c ne gr bim, fie pentru c nu ni se pare suficient de atr toare. Indiferent unde s-ar afla reclama.

Speciali tii spun c timpul acordat recept rii unui mesaj publicitar nu ar trebui s dep easc timpul record de ...30 de secunde! (în spa iul cultural japonez, restric iile sunt cu mult mai drastice: intervalul se mic oreaz la 15 secunde, deoarece aici timpul este pre uit mai mult decât oriunde în lume). Aceasta înseamn c , în intervalul de-a dreptul minuscul oferit de cele 30 de secunde, publicitarul este nevoit s î i expun mesajul care trebuie s fie atât de percutant încât s izbuteasc a activa n zurosul principiu AIDA. Demers pentru care are nevoie s declaneze o adev rat campanie de targetare. În primul rând, se cuvine s de in o foarte atent cunoa tere a publicului int c ruia i se adreseaz pentru a viza exact acele nevoi specifice lui, nevoi care îl definesc (sau i-ar putea defini stilul de via ); apoi s fie atent la exprimarea verbal i non-verbal a a-

tefan Luchian - Casa lui Mo Gheorghe

cestuia pentru ca întreg mesajul publicitar construit (text i imagine) s fie pe aceea i lungime de und cu publicul s u int ; apoi î i cunoasc produsul promovat pentru a ti unde anume se pozi ioneaz acesta între alte produse similare aflate deja pe pia (adis identifice ni a de consum), cunoasc pia a unde î i va lansa produsul, în sensul ansamblului de concep ii, mentalit i, tradi ii obiceiuri care îi definesc pe consumatorii s i i la care ace tia rezoneaz ; i nu în ultimul rând, s fie un bun cunosc tor al resurselor lingvistice i pragmatice ale limbii române i un iscusit mânuitor al acestora, pentru a crea o construc ie nemuritoare... c ci atâta timp cât sloganul a p truns în mentalul colectiv, el va d inui i îi va îndemna pe oameni achizi ioneze produsul/serviciul promovat, s î i îmbun easc stilul de via , s i lefuiasc propria imagine.

Aceasta înseamn munca asidu la care refeream mai sus. David Ogilvy (cunoscut drept rintele publicit ii) afirma c o reclam cu adev rat bun este mai dificil de scris decât zece sonete mediocre.

Am selectat, spre exemplificare, câteva construc ii publicitare, culese din spa iul cultural românesc, ingenios alc tuite pe baza opera iei retorice de repeti ie M-am oprit asupra acestei singure opera ii retorice (l sând la o parte destabilizarea sau inversiunea) pentru a ne putea concentra aten ia mai u or asupra mecanismelor lingvistice ac ionate.

Prin opera ia retoric de repeti ie se poate interveni asupra elementului formal sunet, cuvânt sau chiar structuri sintactice. Am ales o suit de exemple reprezentative pentru aplicarea acestei opera ii retorice asupra cuvântului (ca element formal).

Prin repetarea cuvântului plasat în pozi ie ini ial în enun ob inem anafora.

Exemplu: The future is bright. The future is ORANGE. Publicitarul repet cuvântul future care asociaz produsul promovat, sporindu-i calitatea în ochii consumatorilor, atâta timp cât el devine un semn pentru viitor. Telefonia mobil , prin excelen , vizeaz spiritul novator, actualitatea, iar mesajul Companiei

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Orange instituie, prin act pragmatic (adic prin mesaj nerostit ca atare, dar indus, sugerat interlocutorului), garan ia produsului. În publicitate, apari ia anaforei necesit o structur discursiv binar , în care fiecare dintre cele dou segmente de enun s conin , în pozi ie ini ial , aceea i unitate lexical .

Dar repeti ia poate ap rea i la finalul enun ului.

Exemplu: Nu doar curat, ci impecabil de curat. (detergent Ariel) Ne afl m în fa a epistrofei, adjectivul curat fiind repetat într-o structur superlativ (impecabil de curat) care accentueaz beneficiul ob inut în urma achizi ion rii i folosirii produsului promovat.

De-a dreptul spectaculoas devine repeti ia aceleia i unit i lexicale atât la începutul, cât i la sfâr itul enun ului. M refer la epanadiploz . În aceast situa ie, cuvântul repetat îndepline te func ii sintactice diferite, ceea ce reprezint punctul de atrac ie asupra mesajului.

Exemplu: Negrul r mâne negru. (detergent Bona Black) Consumatorul de rând cite te mesajul i simte c ceva îl atrage. Repeti ia. El însu i folose te repeti ia în limbajul curent, iar mesajul în fa a c ruia se afl devine o mostr de exprimare cotidian , cunoscut lui. În cuvinte pu ine se transmite o informa ie esen ial : rufele negre î i vor p stra culoarea intens dup sp lare.

Repeti ia creeaz impresia de concentrare maxim a con inutului de idei într-un num r minim de cuvinte. Scoate în eviden beneficiul principal adus de produs, beneficiu care, odat ob inut (în urma achizi ion rii produsului promovat) va determina îmbun irea

imaginii, ba chiar a vie ii consumatorului.

Dup cum vedem, alc tuirea unei reclame nu este o joac de copil, chiar dac las aceast impresie. Studiile de marketing premerg toare construc iei campaniei publicitare, preg tirea profesional a întregii echipe implicate în acest demers, r bdarea i priceperea de a cizela, cu migal , fiecare cuvânt, ideea creatoare, original menit s individualizeze campania respectiv pe pia i s pozi ioneze, cu succes, produsul, experien a i, mai presus de toate, talentul care alimenteaz spiritul artistic al publicitarului sunt doar câteva dintre ingredientele de baz ale re etei crea iei publicitare.

Iat o munc asidu ( i eficient !) r mas în spatele cortinei pentru cei mai mul i dintre noi ne bucur ochiul ( i sufletul) reclamele ingenioase, c ci ne aduc bun dispozi ie, vedem apoi, cump rând produsul, cum via a nu se poate îmbun i. Dar pu ini tim cine anume a creat aceast reclam ingenioas .

Ne bucur pe to i, tineri i b trâni, venirea lui Mo Cr ciun, dar pu ini tim c , vestimenta ia lui ro ie care îl face inconfundabil i se datoreaz Companiei Coca-Cola care, în 1932, l-a îmbr cat pe Mo Cr ciun în ro u (pentru a se crea o analogie vizual-cromatic cu b utura lor r coritoare), schimbându-i astfel vestimenta ia verde cu care era deja cunoscut. a se explic succesul companiilor transna ionale care acoper , în timp i spa iu, zone extinse.

Publicitatea este un domeniu incitant, provocator i mereu nou, de i veche de când lumea. Iar durabilitatea în timp a profesiei se explic tocmai prin disponibilitatea creatorului de publicitate de a se apleca cu migal i mare pricepere asupra îndatoririi asumate.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Dominic DIAMANT

APRES NOUS, LE DELUGE !

Cur ii Constitu ionale a României, un glas din mul ime i dac , totu i, lumea va s piar Precum atâ i cercet tori prezic Barem s-ac ion m cu col i de fiar Nestânjeni i de nimeni i nimic ne petrecem clipa-n disperare Peste cadavre hora încingând i s ne spargem în orgii barbare regrete, c-un nesa fl mând a gândesc i fac sataniza ii Care ne-au cucerit i st pânesc când s se cutremure Carpa ii Tot pârjolind p mântul str mo esc a, sub ochii no tri, se petrece Dezastru-n care sidera i murim Extermina i pe rând cu sânge rece Pe frontul fratricid i anonim i-a a nici Dumnezeu nu ne mai poate Salva, atât de cruzi i tic lo i, Iar cursul lumii merge ca pe roate Împins de târfe i de ochi frumo i.

O LEGE UNIVERSAL Ce bucurie a mai fost pe mine Când însu i Einstein mi-a acreditat Suprema ia dragostei divine Ca text de lege binecuvântat Într-un r va trimis fiicei sale A relatat cu patos i avânt Legea atrac iei universale Ac ionând la fel i pe p mânt Un adev r suprem expus de mine Ar fi hilar i f vreun impact Dar sus inut de-un geniu se cuvine -l asum m în fiecare act

tefan Luchian - Ultima curs de toamn

Pe nimeni nu ar trebui s mire Concluzia la care am ajuns lumea-i doar iubire din iubire O spune Einstein i îmi e de-ajuns.

Anul VII, nr. 6(70)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Cincinat PAVELESCU (1872 - 1934 ) scut la Bucure ti (dup unele surse la Risipi i, azi Milcovul, Vrancea), decedat la Bra ov. Studii la Bucure ti, incluzând Facultatea de Drept. A lucrat ca magistrat la Br ila, Corabia, Piatra Neam , Oradea, Bra ov.

Poet, epigramist, autor de roman e, lieduri, cantilene, serenade, madrigaluri. Primul pre edinte al Societ ii Scriitorilor Români, fost director al revistei „Bra ovul literar i artistic”, inclus în peste 20 de volume colective de epigram . Apari ii editoriale epigramatice: Epigrame (1925) i alte patru edi ii îngrijite postum, cu diferite titluri.

Mie însumi Eu nu tiu ce-i cu Cincinat, E talentat sau e iret?

Poe ii spun c -i magistrat i magistra ii c -i poet!

Unui scriitor avid de nemurire Uitând c gloria e fum, Imprimi volum dup volum!

Dar timpul crud, pe nesim ite, Cum le prime te, le i-nghite!

Unui confrate indiscret Amândoi avem o boal i-am c zut victima ei: Eu chelia natural , Tu, chelia de idei!

Marelui Caragiale pe când era berar (La epigram a colaborat însu i maestrul) Iancu Luca Caragiale i d berea cu m sur Face i literatur … Îns nu face parale!

În tren spre Sinaia, Tache Ionescu m-a rugat s -i fac o epigram d-rei care-l înso ea Dac i-a face-o epigram Tu ai citi-o ori icui…

De ce nu pot s i fac, duduie, Ceva, s nu spui nim nui?

Unui primar spiritist…

Cu mor ii prea mult tu te joci i chemi la spirite o mie; Un sfat: pe-al t u s nu-l evoci, niciodat n-o s vie.

Unui cic litor De-ale voastre epigrame Cincinat n-are habar, Ave i aerul c vinde i Castrave i la gr dinar!

Unui avocat Fabriciu Vestitul avocat Fabriciu Nu-i orator, dar mie-mi place: Dac , vorbind, e un supliciu, E un deliciu dac tace!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Prefa la volumul de epigrame de Ionel, Cincinat i Mircea Pavelescu Între Mircea sprinten i-ntre Ionel, Ce- i ironizeaz fratele prea chel, Cincinat, în toga vârstei, ne apari Un Iisus ce iart pe cei doi tâlhari!

Vasile MANOLE (n. 19.01.1941) scut în Gala i. A absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” din Gala i i Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare, la Institutul Politehnic Gala i.

Membru al A.G.I.R., al Clubului Umori tilor „Verva” din Gala i i al Uniunii Epigrami tilor din România.

Scrie epigrame, parodii, fabule i poezii satirice. Este inclus în mai multe volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: Prezentul timpului trecut (catrene, epigrame, poezii, 2010) i De voie bun i nesilit de nimeni (catrene, epigrame, 2015).

Reforma în spitale Un halat alb în spital Va elimina dispute, Dac are-n mod legal Buzunarele cu…sute.

Nostalgie De câte ori nu ne iubeam În dormitor ca de-obicei, Cu ea în bra e adormeam Templu maya De ne trezea doar so ul ei.

Lene ul Are i el un capriciu Graba îl cam las rece, N-a plecat de la serviciu, I-a fost lene s mai plece.

Unde duce setea de cunoa tere a b rba ilor Cuno tin e-a adunat Cu atâta u urin , Pân una l-a l sat Gol i f cuno tin .

Marea…

Oaza mea de s tate, Cuibu or de nebunii, Unde dau femei pe spate…

Cu diverse alifii.

Contraperforman Un sâmbure de adev r De când îl caut în pahar, Nu-l pot g si într-adev r Nici dac vinul e Cotnar.

O femeie puternic Cum so u-i supraponderal Ai dovedit-o tot mereu, ie-n mod paradoxal, Chiar foarte bine i-i la greu.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Filosofii Filosofii de-obicei Abuzeaz de idei, Numai când sunt c-o femeie Au o singur idee.

Medicii i femeile Cât ar fi ei de umani i oricât de competen i Dup aptezeci de ani Medicii sunt… asisten i.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

tefan Luchian - 1907

Anul VII, nr. 6(70)/2016