Constelatii diamantine nr. 7 (71) / 2016 by Doina Dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 7 (71) Iulie 2016

Semneaz :

Gheorghe Petra cu - Femeie pe malul m rii

Roni C ciularu Luca Cipolla Livia Ciuperc Doina Dr gu tefan Dumitrescu Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Petru Hamat Ioana Hotca Marian Hotca Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Mihai Miron Constantin Miu Marian Nencescu Janet Nic Aurelian P unescu Dimitrie-Sorin Pan Maria-Daniela P zan Marian P tra cu George Petrovai Viorel Roman Paula Romanescu Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Maria Tronea Georgeta Blendea Zamfir Mariana Zavati Gardner Nicolae Z rnescu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sumar George Petrovai, Care va fi statutul sfin ilor într-o lume aflat în plin proces de decre tinare? ................................................pp.3,4 Doina Dr gu ,Poeme .........................................p.5 Janet Nic , DonAris - eseu dinamic - .............p.6 Marian Nencescu, Metafizica întoarcerilor i sindromul uit rii .........................................pp.7,8 Boris Marian, Poeme ........................................p.8 Livia Ciuperc , 1876 - file de calendar ..pp.9,10 tefan Dumitrescu, Însemnele nop ii ...pp.11,12 Galina Martea, Poeme .....................................p.13 Daniel Marian, Poeme ....................................p.14 Gheorghe A. Stroia, Darul în elepciunii str lucirea adev rului revelat ...............pp.15,16 Petru Hamat, Eros i formele lirice ale desacraliz rii în discursul poetic al lui Radu Stanca în Baladele Regelui ...................pp.17-21 Roni C ciularu, “Valoare i vigoare” - un nou roman al Magdalenei Br tescu .............pp.22,23 Paula Romanescu, Unde sunt cei care nu mai sunt? ...........................................................pp.24-28 Marian P tra cu, George Achim i ale sale “Blesteme” ........................................................p.29 Constantin Miu, Poveste de via .................p.30 Marian Hotca, Poeme ......................................p.31 Luca Cipolla, Poeme .......................................p.32 Stelian Gombo , “Prodromi a” de la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos ..........................................................pp.33,34 Maria Tronea, D. R. Popescu - Lectur în verde ......................................................................pp.35-37 Ion R inaru, Poeme .......................................p.38 Maria-Daniela P zan, Regina Iubirii ..pp.39-42 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.43 Dimitrie-Sorin Pan , Poeme .........................p.44 Mihai Miron, Copiii no tri ............................p.45 Camelia Suruianu, Roata ursitei lui Bogdan Petriceicu Ha deu ....................................pp.46-49 Georgeta Blendea Zamfir, Poeme .................p.50 Petre Gigea-Gorun, Întâlniri cu Sergiu Nicolaescu .................................................pp.51-55 Ioana Hotca, Poeme ..........................................p.56 Viorel Roman, BREXIT 2016 .........................p.56 Florentin Smarandache, Expedi ie în Antarctica - A teptând în Ushuaia ............................pp.57,58 Nicolae Z rnescu, Constela ii epigramatice ...p.59 Aurelian P unescu, Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Gheorghe Petra cu .........................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Gheorghe Petra cu

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Care va fi statutul sfin\ilor @într-o lume aflat[ @în plin proces de decre]tinare? Luându-ne dup form , respectiv dup ritmul în care se construiesc l ca urile de cult (cele 18 confesiuni de in 27.384 de biserici, din care 8413 au ap rut dup Decembriad , 1578 fiind în construc ie la 31 decembrie 2015), noi, românii postdecembri ti, am fi tenta i s credem c n-avem motive s ne temem de catastrofalul proces al decre tin rii, el deocamdat facându- i de cap doar pe meleagurile apusene, motiv pentru care papa Francisc caut cu înfrigurare ocante formule de adaptare a catolicismului (viitori cardinali din rândul femeilor, credincio i homosexuali etc.) la profundele i ireversibilele schimb ri moral-spirituale ale enoria ilor. Dar nici lini tit nu po i fi când ai în fa a ochilor min ii urm torul triptic: 1) Invazia, practic îngenuncherea Europei (pân acuma doar a Europei occidentale) de tre mahomedanii fanatici i - potrivit sinistrului plan Kalergi - cota obligatorie de neomigratori ce ne va fi în curând impus i

nou , astfel ca locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei (SUE) s devin „o subumanitate bestializat de amestecul rasial”, altfel spus o turm multietnic u or de controlat i dominat de c tre p pu arii planetari. Iar dac asta este miza jocului politic, i sigur asta este dup cum se desf oar lucrurile (înaintarea pas cu pas spre deplina globalizare), toate teoriile vehiculate în perioada interbelic despre necesitatea încruci rii raselor (bun oar , se sus inea sus i tare c rasa alb i-ar datora însu irile artistice amestecului str vechi al unei însemnate p i din ea cu rasa neagr !) nu sunt decât praf aruncat în ochii mul imilor întru atingerea elului fixat. 2) Dup cum scriam într-un articol anterior, dezvoltarea cantitativ (extensiv ) sau pe orizontala cre tinismului prin construirea de tot mai multe biserici, este în strâns i inseparabil leg tur cu religiozitatea, respectiv cu credin a aparent , dar are extrem

Gheorghe Petra cu - Dun rea la Turtucaia

de pu in de-a face cu verticala credin ei aderate. 3) Actuala nebunie a ma inismului de pe întinsul României este cea mai concludent prob c moda românilor se situeaz de regul în urma celei apusene, c adic este nevoie de niscaiva timp pân când la noi face furori ceea ce la ei deja s-a perimat. S dea bunul Dumnezeu ca moda decre tin rii (sic!) nu urmeze acela i tipic! * Revenind la statutul sfin ilor, deosebit de important pentru justa apreciere a temei în dezbatere este precizarea c membrii comunit ilor cre tine de început (cre tinismul primitiv sau apostolic) aveau deodat statutul de fra i i sfin i! Vas zic , atunci sfinenia se dobândea relativ u or (spun „relativ or” deoarece am în vedere persecu iile la care au fost supu i cre tinii în primele trei secole) prin ceremonia baptismal . Respectiva ceremonie cuprindea trei acte: a) Catehizarea sau actul prin care solicitantului poc it sub aspect spiritual i material (în acele vremuri bunurile congrega iei erau comune, iar femeia era pentru prima dat în istorie egala b rbatului) i se f cea cunoscuînv tura cre tin , mai exact sfaturile, minunile i promisiunile Mântuitorului, toate acestea trebuind s fie însu ite i cu stricte e respectate. b) Botezul cu ap (al doilea act) se s vârea dup o zi sau dou de post, catehizatul fiind scufundat în ap , de preferin într-un râu. Dar, acolo unde nu exista o ap curg toare sau posibilitatea scufund rii catehizatului într-un vas mai mare umplut cu ap , botezul se f cea prin turnarea unei cantit i de ap pe capul acestuia. C ci, ne spune Alexandru Babe în eseul Sfin ii - mit, legend , adev r, eseu ap rut în anul 1972 la Editura Enciclopedic Român , „Aceast scald simboliza «baia na terii din nou», «na terea din ap »”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii din anul 1054 încoace. Cu urm toarele dou sublinieri: - bisericile protestante i neoprotestante se limiteaz la sfin ii biblici, ele neavând un cult al sfin ilor; - în compara ie cu rivala ei ortodox , biserica romano-catolic nu doar c veacuri la rând a de inut monopolul absolut în ceea ce prive te misionarismul (de-abia din secolul al XVII-lea este concurat de protestan i), dar st mult mai bine i la capitolul sfin i. vrei au ba, abunden a de sfin i specializa i ai catolicismului (nu sunt numai patronii unor localit i, dar au dobândit specializ ri pe meserii, bresle i... afec iuni: Sf. Anton este invocat în cazul bolilor de piele, Sf. Apolonia pentru durerile de m sele etc.) te duce cu gândul la generosul panteon al vechilor greci, unde zeii ba patronau anumite cet i-state (zei a Atena patrona Atena, Artemis cetatea Efes, Apollo localitatea Delfi), ba diferite îndeletniciri: Hefaistos era cu fier ritul, Hermes cu negustoria, Poseidon cu naviga ia .a.m.d. Cum spuneam, ortodoc ii nu vor s r mân de c ru . A a c , ne în tiin eaz Al. Babe , dup decuparea ortodoxiei în biserici autocefale sau na ionale, au ap rut i sfin ii na ionali: Calinic la români, Boris la bulgari,

Boleslaw la polonezi, Vladimir la ru i etc. N.B. O men iune special în acest sens merit Bartolomeo de Las Casas (1474-1566), despre care aflu de pe internet c înc n-a fost beatificat de biserica romano-catolic , de i procedura de beatificare a demarat în anul 2000. De fapt el a meritat statutul de sfânt cât timp a fost în via , c ci în calitate de episcop de Chiapa (Mexic) a luat ap rarea amerindienilor m cel ri i de supu ii Castiliei i Aragonului. Pentru acest el cu adev rat uman i cre tinesc nu numai c a trimis la curtea Spaniei nenum rate plângeri i rapoarte, ci chiar a traversat de 13 ori oceanul ca s bat la u a regelui Carol Quintul, a lui Filip al II-lea i a tuturor puternicilor zilei, inclusiv la u ile ferecate ale prin ilor bisericii catolice, dar a sfâr it prin a fi declarat nebun, judecat de tribunalele Inchizi iei, iar opera Scurte relat ri despre distrugerea Indiei i-a fost ars pe rug. Iat de ce m întreb ce se va întâmpla cu sfin ii, în prima faz cu cei catolici, acuma când este vizibil reculul cre tinismului apusean (în curând Marea Britanie va ajunge prima ar din lume decre tinat ) i când se scrie negru pe alb despre sfâr itul credin ei (cartea lui Sam Harris intitulat Sfâr itul credin ei. Religie, teroare i viitorul ra iunii).

Gheorghe Petra cu - Marea la Techirghiol

În parantez fie spus, nu doar sp rile rituale în mozaism i purificarea prin botez în cre tinism sunt de origine mesopotamianoegiptean (multiplele întruchip ri ale apei, precum în eleptul i binef torul Ea, zeul apelor la babilonieni, sau egipteanul Hapi, zeul rev rs rii Nilului), dar - ne în tiin eaz acela i Al. Babe - „Aici sunt adunate, parese, o mul ime de idei, parte venind dinspre greci (din filosofia lui Thales miletianul i a lui Heraclit efeseanul), parte venind dinspre mesopotamieni i egipteni (din reprezent rile acestora despre ap ca izvor i substan a lumii întregi)”. 3) Al treilea act consta din punerea mâinilor deasupra capului botezatului, gest prin care cel care boteza (botez torul) îi transmitea neofitului Duhul Sfânt, astfel consacrându1 Celui ce toate le-a f cut i Fiului S u (deabia în secolul al IV-lea, mai precis în vremea împ ratului Constantin s-au f cut primii pa i concre i pentru afirmarea dogmei Trinit ii). Odat ceremonialul consumat, proasp tul cre tin era considerat frate i sfânt, adic intra în societatea sfin ilor, deoarece peatunci sfin enia era în eleas ca o calitate uman . Practic, a a cum lesne se poate deduce din Epistolele noutestamentare, pe întreaga perioad a cre tinismului apostolic substantivul sfânt era identic cu acela de cre tin. Ulterior lucrurile s-au schimbat. Era urmarea schimb rilor suferite de Biseric (din lupt toare a ajuns triumf toare dup curmarea de c tre Constantin a persecu iilor i ridicarea cre tinismului la rangul de religie de stat), precum i a scind rilor ap rute în interiorul cultului: cler-masa credincio ilor, cre tinism cult-cre tinism popular. Iar p storii (preo i i ierarhi) au suferit transform ri atât de mari, încât Athanasie cel Mare ajunsese s se plâng c , dac odinioar (perioada cre tinismului de început) vasele erau de lemn i inimile preo ilor de aur, în vremea lui vasele au ajuns de aur i inimile preo ilor de lemn... Drept urmare, calitatea de sfânt nu mai este ca înainte starea dobândit prin botez, ci ea este atribuit pe baz de merite i dup moarte (desigur, cu excep ia preo ilor i mai ales a ierarhilor, ace tia - potrivit formulelor de adresare - fiind considera i sfin i înc din timpul vie ii): la catolici prin beatificare, iar la ortodoc i prin canonizare. Aceasta face ca înafar de fondul comun de sfin i (cu to ii apar inând primelor trei veacuri: apostolii, ucenici acestora i martirii sau mucenicii), martiriul fiind „un prim coridor prin care apar sfin ii” (Al. Babe ), fiecare din cele dou mari biserici cre tine (catolic i ortodox ) s i aib sfin ii ei, îndeosebi de la marea schism

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doina DR~GU}

orologiul gândurilor prin aer desen m figuri cu trupul în mersul sprijinit de drum sufletul este zbor ce arcuie te norii în imagini lumina-n cercuri cade pe orologiul gândurilor iar umbra se îndeparteaz ca o suflare

punct extins la miezul nop ii cerul se deschide pentru cine tie -l priveasc i un ir de gânduri poate trece printr-un punct extins în linie ce apoi devine cerc cu un centru pretutindeni

lire-n adev r

dau lumina la o parte i ridic în mine noapte ca o pr lire-n adev r devin sclava propriului costum în care m petrec printre clipe o lini te subtil se scufund în deschideri i nu mai pot deosebi nimic

pliuri de neant printr-un aer despicat de aripi într-o clip prins -ntr-o absen intru-n pliuri de neant însum ri de goluri umplu împrejurul meu cl tinându-mi firea

cea mai, cel mai... cea mai mare mare dintre toate m rile lumii este marea dinl untrul meu cea mai adânc pr pastie dintre toate h urile lumii este pr pastia dinl untrul meu cel mai înalt munte dintre to i mun ii lumii este muntele dinl untrul meu cea mai puternic lumin dintre toate luminile lumii este întunericul dinl untrul meu

corpul costumul pe care-l port de-o via s-a cam învechit pe alocuri se v d cus turile prin alte p i s-a cam tocit dar mai bântuie în el un cer de stele aceast mas de materie de care m-am ata at îmi este drag aceast form pe care o locuiesc i o port mereu cu mine este corpul meu

umbre dizolvate scufund în gânduri ca infinitul înc put în necuprins terg distan ele dintre t ceri i duc în margini cre terile pân’ la cer

Gheorghe Petra cu - Gospod rie

o poart de lumin se deschide privirile traverseaz umbre cu forme dizolvate

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Janet NIC~

DonAris

- eseu dinamic 6. DonAris î i uda, în fiecare diminea , trandafirii din auz. Î i zduia prietenii în nelini tea ochiului drept, ferindu-i de-a somnului m trea i ne zicea: - Fugi i de mierea cercului ursuz i înrola i-v -n Cuvânt. Cuvântu-i Cerul nostru de serviciu! Ar trebui s face i abuz de Cer, aici - viciu înalt f de viciu. S -ntinde i pe felie perspectiva ca pe-o dulcea de migdale! Lua i-v la trânt cu misterul! Ori el, ori El! De i, mereu, doar el deasupra fi-va! a ne pipera i ne-ndulcea-n eleptul. Iar eu, ducând un gând banal de zgard , original ca o petard , mustind a îndoial i umor, pretind, v jur, un vierm nos respect i nu un drept de autor, atunci când, preaumil, doresc s -l prind în cerc pe cel cu miez f contur. Într-o bun zi, cuprins de verv , DonAris îi zise unei b i st tute: - Tu, care stai cu fa a c tre tine i nu suferi, vorbe te-mi despre Dumnezeu! Iar ea, din s cia ei de gânduri, sfor ându-se ca-ntrun descântec, a scos, din tulburele-i pântec, un lan de nuferi! Spun toate astea când hazliu i când solemn, când în ne tire, s v in mir rile treze, s -n elege i sublimul defect de efect. Dând un bra de fân unui cal de lemn, calul a-nceput s necheze. Alt dat , a f cut un c el de usturoi s latre, o broasc de s or ie i tare ne-am tulburat. Hei, vremuri, vremuri! Torna, torna, fratre! i dreptu-i ce-i drept, chiar de pare pe dos. Locuiam în cuvinte, ciopleam cuvinte, prinzând, pe zi ce trece, gustul lucrului mustos. Era la itate s ai doar grija ta! i fiecare pricepu c trebuie ai curajul de-a nu mai fi decât tu! zându-l pe DonAris ca pe un lan m nos, ziceam: - Doamne, iat -l pe F tFrumos c lare pe un sunet de Gheorghe Petra cu abanos!

7. - Hai s fim copaci! Zicea el. i, storcându-ne gândul pân ce rturisea laptele supt de la Lun , deveneam copaci. Unii se ceau meri în adieri, al ii, nuci eunuci, al ii, cire i ale i, al ii, corcodu i nesupu i, al ii, portocali regali. i st team locului, precum merii, precum nucii, precum cire ii, în voia norocului. Seva, ah, Seva, M ria sa, doamna, î i preumbla Pacificul prin trunchiurile noastre, încoace i-ncolo, în legea ei, depunându- i icrele, specificul. Dac voiam s înflorim, înfloream. Dac nu, nu! Dac voiam s ne-ng lbenim frunzele, ni le îng lbeneam, vara, ca toamna, l sând s cad , din bra ele noastre-n rân , ca o potcoav , un curcubeu. Cu cât mergeam mai înapoi spre ghind , cu atât eram mai aproape de zeu. Cum s în elegi copacii, dac nu e ti, m car o vreme, cu umilin , copac? Cum s în elegi crinii, macii, misterele, dac nu e ti, un timp anume, crin sau mac sau mister? Cum s în elegi p rile cerului, dac nu e ti, m car o posta timp, pas re i, m car o scam de vreme, Cer? Pe onoarea trandafirului meu din piept, c omul nu tie decât ce devine. i nu se bucur pân nu în elege. i nu în elege pân nu devine, cu înfiorare, cu înfiorare! copac, pas re, cer, pârâu, catedral , întrebare... 8.

lare pe m

zând c El, mereu integru, mereu senin, mereu blând i dens, scotea limba la catedrale, la statui, la triunghi, la legea gravita iei, la limba de lemn a melancoliei, la sabia lui Damocles i la Patul lui Procust, v zând c , pentru el, un gram de infinit e mai greu decât un munte de plumb, c , pentru el, culoarea calului alearg mai repede decât copitele lui, v zând aceste adev ruri n uce, m sim eam r stignit pe o scruce. Iar al turi, iar al turi, Gândul meu, miel de aprilie, p tea iarba unei vrednice Metafore, cu bot de vanilie...

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

Marian NENCESCU

Metafizica @î ntoarcerilor ]i sindromul uit[rii „Nostos” este cuvântul grecesc care indic întoarcerea / revenirea acas , pe mare. Într-un sens larg, el reprezint „cel mai înalt nivel al m re iei i grandorii gesturilor umane”, trimi ând direct la gestul lui Odysseus, eroul epopeii homerice omonime, care, încercând s se întoarc acas , la Penelopa, dup zboiul troian, a întârziat o vreme, atras de tenta iile sirenelor, conduse de Calypso. Pentru europeni, sensul lui „nostos”, combinat cu „alghos” (suferin ) se transform în nostalgie, termen ce indic dorul de ar , de cas sau, dup caz, dup un univers spiritual pe cale s se piard , dac nu cumva s-a i pierdut. Literar vorbind, epopeea Odiseea este cartea fondatoare a nostalgiei. În cazul particular al gândirii române ti, nostos-ul a intrat în actualitate în 1975, când G. Liiceanu încheie teza sa de doctorat, despre Tragic, cu un capitol intitulat „Fiul risipitor - „Nostosul” ca împlinire i adev r”, pe care îl i public ca atare într-un num r al

Revistei de Filosofie. Împrejur rile alegerii acestui termen, i mai ales consecin ele lui sunt relatate, pe larg, în mai multe capitole ale masivei lucr ri Dragul meu turn tor (Ed. Humanitas, 2013), una din multele „vibra ii” cu con inut autobiografic ale autorului. „M dusesem, a adar, s iau o carte de la Wald i Noica se afla în vestibul, punându- i vesti ii lui galo i de care nu se desp ea de cum se termina vara. Am în eles pe dat c sunt „un tân r înzestrat” i am aflat c pe drumul pe care apucaser m trebuiau împlinite nu numai anumite ritualuri de c torie, ci i preg tirea, de pe acum a „viitoarei opere” (op. cit., p. 258). i cum, pentru oper trebuie s ai i o „idee”, dac se poate „original ”, sau „numai a ta”, aceasta s-a dovedit, în cazul lui G. Liiceanu, a fi „Nostos”, termen cules din cântul întâi al Odiseei, lm cit de Mihai Nasta. „Mutând lucrurile în plan speculativ, cuplasem r cirea odiseic , ghidat în permanen de obsesia zilei întoarcerii, cu re-

Gheorghe Petra cu - Maternitate

centele mele lecturi hegeliene” (ibidem, p. 261). A adar, lecturile de la seminarul de limbi clasice l-au condus pe filosof c tre o „metafizic a întoarcerilor”, domeniu numit chiar „nostologie” de autorul lui, i persiflat de Al. Paleologu cu sarcasm: „De ce nu, prostologie?” (op. cit., p. 262). Vizitat, a adar, de idee, filosoful constat cu uimire c , într-o epoc când se practicau „figurile impuse”, nostalgia sa devenise obiect de „scandal”, textul încriminat fiind receptat ca o „ie ire din rând” i sanc ionat ca atare de unii confra i stânjeni i de noua „înzestrare” a colegului lor, ale c rui „tumbe” ideatice le „tulbura lini tea” i îi „umilea”. i totu i ce con inea, atât de subversiv, acel text de debut încât s se transforme, peste noapte, într-o adev rat „turbinc a lui Ivan”, în care se înghesuise parc „întreaga lume”? „Ideea” este, sus ine un martor al evenimentelor, Octavian Che an, redactorul- ef al Revistei de Filosofie în perioada respectiv , „nostalgia” i „peratologia” descoperite de G. Liiceanu nu constituiau nici pe departe „o r sturnare a imaginii comune despre lume”, i nicidecum un alt mod „de a vedea lumea” al filosofului, ci mai degrab o permisiune, în plan filosofic, din p cate, în opinia aceluia i O. Che an, neonorat , cât vreme gânditorul a trecut, curând, „de la idee, la vibra ie” (De ce, domunle Liiceanu. Însemri pe marginea unor derapaje i „fic iuni”, Bucure ti, Ed. Semne, 2015, p. 98). Altfel, chiar G. Liiceanu admite c „produc iile mele încep toare erau mici jocuri culturale, fleacuri care reprezentau pigmentul de exotism i originalitate care puteau, la nevoie, s arate c i „acolo”, la revist , ap ruser tineri care puteau, cât de cât (s.n.) s zburde pe paji tile filosofiei (Dragul meu..., op. cit., p. 86). De aici, pân la acuza iile contemporane de „plagiat”, sau, în cel mai bun caz, de „pasti ” a gândirii noiciene, e cale lung . În esen , G. Liiceanu a publicat, în Revista de Filosofie, un text „impregnat de medita ii existen ialiste”, scris „în maniera lui Noica”, respectiv un „nostos, dar acest fapt nu înseamn obligatoriu un „plagiat”,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cât vreme un simplu termen grecesc, chiar înnobilat de amintirea aventurilor aheilor pe drumul întoarcerii c tre cas , nu este mai mult decât un simplu exerci iu ideatic, „un rondel”, cum spune G. Liiceanu, ca s transfer m literatura spre filosfie, „nu mai mult decât o pies nesemnificativ într-o b lie ideologic inegal ”. Problema nu este a adar, nostos-ul, i cu atât mai pu in suspiciunea, nedovedit de plagiat, cât surprizele oferite de acest drum simbolic al întoarcerii la originile gândirii i care nu ar trebui, sub nici o form , umbrit de „nevroze” ( Jurnalul de la P ltini a reprezentat, paradoxal, „o r zbunare nevrotic fa de o tutel ”, scrie G. Liiceanu în „U a interzis ”, Humanitas, p. 292). Din p cate, unul dintre aceste „scenarii vibratorii i care vizeaz peisajul filosofic autohton, în totalitatea lui”, include îns i teza existentei/reg sirii, de facto, a filosfiei cu i pe temei românesc, ipotez eludat de G. Liiceanu sub pretextul, cu totul nejustificat, c ar fi un model „anacronic” de gândire, un episod ce înc „nu a început i care s-a încheiat înainte de a se apuca s se nasc ” (Despre Noica. Noica inedit în Despre o anumit personalitate, Humanitas, 2009). Cum un asemenea „paricid” nu ar trebui cu u urin trecut cu vederea, credem c ar trebui insistat mai mult pe raportul dintre „paradigm na ional ” i „liberalizarea” gândirii române ti, aceasta în contextul re/ valorific rii mo tenirii gândirii na ionale. În esen , genera ia lui C. Noica, numit i „criterionist ” sau „n ist ”, dup numele men-

Gheorghe Petra cu - La malul m rii

torului ei, Nae Ionescu, a vorbit deschis despre sintagma concentrat în jurul „specificului na ional”. F s evite, ci din contr , eviden iind, pe cât cu putin , tot ce incumb evocarea patrimoniului „românesc” i implicit „paradigma na ional ”, C. Noica a acionat deschis pentru a construi o cultur româneasc „cu mijloacele i valorile culturii universale”. Înse i titlurile c ilor publicate de C. Noica, dup 1970, fac trimitere evident la clasica sa crea ie „Pagini despre sufletul românesc” (1940). Cu totul, sunt nu mai pu in de 6 c i ce con in în titlu cuvântul „românesc” (Rostirea filosofic româneasc , 1970; Crea ie i frumos în rostirea româneasc , 1973; Eminescu sau omul deplin al culturii române ti, 1975; Sentimentul românesc al fiin ei, 1978, Spiritul românesc în cump tul veacului, 1978 i Cuvânt împreun despre rostirea româneasc , 1987). La un loc, aceste c i ilustreaz , în plan filosofic, modul cum „regionalul” vorbe te de la nivelul spiritualit ii, în numele na iunii. adar, dac C. Noica s-a gr bit în condi iile istorice impuse, s întrupeze un efort regional de universalizare (europenizare) cultural , de ce nostos-ul modern nu sesizeaz acest fenomen? Sau poate c „miezul fierbinte al paradigmei na ionale”, cum îl numea Sorin Lavric (op. cit., p. 114) este atât de riscant, încât înse i „ patima destinului na ional” trebuie tears , odat cu con inutul lucr rilor „ideatice” ale lui C. Noica! Judecând, în timp, aceste aser iuni, nu ne r mâne decât s credem c nostos-ul nu trebuie asociat, obligatoriu, cu sindromului uit rii. Între a judeca, prin prisma ideologic , o „ie ire din rând”, produs cu patru decenii în urm , i a sus ine azi c filosofia româneasc e un produs spiritual inexistent, nu se pot stabili echivalen e ierarhico-valorice. Chiar i „nevoia de a uita” este o completare de complezen . În realitate, filosofia româneasc i prin ea a unor reprezentan i de frunte ai s i, exist . O spune chiar un exeget noician, Sorin Lavric: „Dimensiunea sapien ial a gândirii nicasiene este partea cea mai d inuitoare din filosofia lui”. Între nostos i uitare noi alegem, alegem, hegelian, con tiin a ferm a „adev rului nostru”. Nu carnavalul - speculativ- ne intereseaz , agresiv i colorat, cât adev rul c , prin întoarcere, „nu devii nimic, în raport cu ce erai, ci redevii ceai fost înainte de a te imagina altul”. i mai este un adev r: orice întoarcere, cuprinde i o und de catharsis.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Boris MARIAN

La ce-s buni poe ii? Muzica ne gâdil pl cut urechile, Culorile ne gâdil ochii, Prozele, teatrul ne gâdil intelectul, Dar poezia? Nimeni nu tie cât am sângerat pentru ea. v d într-un c rucior sau într-un dric, Pe marginea unui drum pr fuit, ierburile se-nchin în vânt, Vai, poezie nu citesc, î i spune un barosan, Doar femeile singure se apleac sub veioz , Descifreaz o lacrim , în vise m v d mereu Pe o corabie ce se scufund , mii de poe i mor Cu un vis, cu o fals speran , lumea cunoa te Doar dou -trei nume, nici acelea nu prea familiare, catul poe ilor este c ei tiu prea multe, Dar nu spun mai mult, nu se supere lumea. Cui îi este fric de poezie? Poetul este un nimeni, O pat de sânge, vorba Poetului.

Ast zi, Obregia Ast zi e mai mult lume, Pe pere i atârn rune, Pomii iar s-au r sculat, Un bastard e împ rat. Zile multe î i dore ti, Du-te, drag , la Scoice ti, Ia cu tine ghiocei te ba i cu zmei i lei. Poate c vei c ta O injec ie cu K, Nu am inim s i spun n-ai fost nicicând nebun. Peste ani ne-om întâlni În somptuosul Oui-Qui-qui, Dar s tii c -ntotdeauna Te va a tepta nebuna.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Livia CIUPERC~

1876 – file de calendar – Fiecare an î i are momentele lui aniversare. În acest început de 2016, un an, zice-se, sub auspiciile Maimu ei, s-ar putea dori (de ce nu?!), prin aceste consemn ri, amintitoare i îndrept tor-elogiu unui an: 1876. Un an, pentru care num m num rul una sut patruzeci! Adic , 140 de ani trecu i prin vârtejuri învârto ate i reînvârto ate. i-mpreun , permite i-mi, s -ndrept m ocheade - cu un condei oarecum, documentat, c tre binecuvântatul an 1876. În fapt, un an ca to i ceilal i - ve i zice. i ave i perfect dreptate! i totu i, v supun aten ia asupra faptului c dinspre acest an au purces în lumea asta bun ( i ne-bun , deopotriv ) fiin e care vor l sa amprenta trecerii lor pe-acest p mânt. i nu oricum. Dar s-o lu m metodic, gândind c ar merita înainte de toate s-ascult m vocea lui Mihai Eminescu, cel care, la 1 august 1876, scria, la „Timpul”, fire te: „Un mic bulg re de om t c zând din vârful unui munte se face din ce în ce mai mare, rupe cu el copacii codrilor, stric ogoarele, astup un sat. Un mic sâmbure gre it în organiza ia societ ii, în via a economic cre te si îngroap o na iune...” Asculta i-l cei care dirigui i destinele acestei ri! Da, da, nu v mira i: i-acum - sau mai ales acum, în 2016. Constat rile jurnalistului Eminescu sunt atât de matur formulate, încât i acest 2016 se zguduie din încheieturi - de juste ea constat rilor sale! Avem nevoie de „cur enie de limb ”! O scrie, negru pe alb, înc de la 22 septembrie 1876. Se impune a redobândi acel „caracter unitar” - i nu-i deloc basn . Nicio decizie s nu fie implementat pân ce i noi, muritorii de rând, s nu gl suim „da” ori „ba”. A se re ine: s tim i noi... ce i cum... în ara asta... forfecat ... din 1990... f mil ... iubire... f discernamânt... citim i s -l recitim pe Eminescu Jurnalistul... Oare în elegem noi corect ce a vrut a spune prin: „irosirea (risipa) puterilor vii ale poporului românesc pentru crearea de forme de cultur goale i de prisos”?! („Timpul”, 22.09.1876) Avem noi în vedere pe ranul Român, spune Poetul-Jurnalist Mihai Eminescu, „singura clas pozitiv ” a rii?! i-ar merita s repet m de-atâtea ori aceast sintagm , pân vom în elege c întradev r, ranul român r mâne „singura clas pozitiv ” a neamului nostru, „pe al c rui spate” s-ar cuveni „s tr im cu to ii”, dac dorim ne redobândim verticalitatea. Ei, Doamne, de i este „singura clas pozitiv ”, „nimeni n-o pricepe, nimeni n-o reprezenteaz , nim nui nu-i pas de ea” (1 august 1876). S-au zvârcolit peste acest pamânt 140 de ani, dar cuvintele lui Mihai Eminescu se dovedesc nealterate. Când vom realiza c acest mânt roditor se cuvine a hr ni neamurile?! Când vom realiza c toat energia noastr se cuvine a se îndrepta c tre glia str bun i tre ranul român?! Când va suna ceasul rede tept rii?! nu uit m spusele lui Eminescu, Poetul-Jurnalist: „adev rul e unul ca i linia dreapt între dou puncte”! (31 octombrie 1876). rog, pune i-le în antitez cu „p rerile neadev rate” i ve i constata, singuri-singurei, c sunt „linii strâmbe”, iar de strâmb i n-avem nevoie. Ne-am s turat.

i-aten ie mare! Acestor neadev ruri sau linii strâmbe s le al tur m „du nia i r utatea” (noiembrie 1876), care sap groapa adânc între neamurile cre tine vecine. Demnitate, verticalitate, fine e în analiza oric ror praguri ce avem a le traversa! S corect m ceea ce se mai poate corecta. Pân nu este prea târziu. S strângem de gât corup ia, s ascult m vocea în elepciunii, s ne comport m ca adev ra i cre tini. Deopotriv , s ne cuminec m la ceas al binecuvânt rii - i prin vocea lui Constantin Brâncu i, omul-dalt , artistul-filosof, sculptorulspirit. Iat ce ne las el mo tenire, asculta i, v rog, aceast fabul , „gr it ” pentru acest moment de cump pentru ar . Se nume te Copacul dezr cinat: „A crescut foarte înalt, pe o singur r cin mic , c ci în jurul lui erau al i (arbori) de o sut de ori mai b trâni i umbra lor îl împiedic vad soarele, dar ei l-au ajutat s creasc f a se sinchisi de furtun . În scurt vreme ajunse la fel de înalt ca ceilal i i v zu soarele. Beat de fericire, crescu i mai mult, dar tot pe acea unic i mic r cin . Într-o zi, p durarul t ie copacii mari i el r mase singur întrun spa iu mare. A venit furtuna i el c zu de îndat , c ci nu avea decât acea unic i mic r cin ...” (Extras din volumul semnat de Sorana Georgescu-Gorjan, a gr it-a Brâncu i, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 2012, p. 204). * Multe petrecutu-s-au în acest 1876. S-au n scut prin i i prin ese, s-au dezl uit r scoale i r zboaie, s-au înregistrat posed ri i reposed ri, integr ri i reintegr ri de teritorii, instituiri legislative - i câte multe altele! Cu bucurie, în 1876, s-au tip rit i c i, multe c i, dintre care, cum l-am putea uita pe-al nostru B dia Ionic , Humule teanul! O, Doamne! Cu vocea lui cea hâtr , imaginându-l a ezat pe-o buturug în fa a focului mocnind în vatr , parc optind doar pentru sine, noi îns avem a-l auzi... Vocea sa se rostogole te pân’ la noi, cu în elesurile, fire ti, ale acestui îndurerat moment românesc ( i nu prea): „Cic era odat o bab i-un mo neag, mo neagul de-o sut de ani i baba de nouazeci; i amândoi b trânii ace tia erau albi ca iarna i posomorâ i ca vremea cea rea, din pricina c n-aveau copii. i, Doamne! Tare mai erau dori i s aib m car unul, c ci cât era ziulica i noaptea de mare, edeau singuri-singurei cuc, i le iuiau urechile, de urât ce li era...” Ei, dar zilele- i dep nau fuiorul, în lini te i în simplitatea coborâtoare din vechea Scriptur ... pân într-o zi când b trâna gl sui a a mo neagului: „«Doamne, mo nege, Doamne! De când suntem noi, înc nu nea zis nime: tat i mam ! Oare nu-i p cat de Dumnezeu c mai tr im noi pe lumea asta? C ci la casa f copii, nu cred c mai este vrun doamne-ajut ...»” (Extras din basmul Povestea porcului) i-am c zut pe gânduri? Oare cum am gândi noi, dup 140 de ani, repl smuim povestea?... O, Doamne! ri oara asta mare-mic orat de necur enie cre tineasc , bogat -n s cia min ii ei, f râmi at

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de interese îmbuzun rite i îmbuibate... are nevoie de o bab i-un mo neag care s ia - spre cre tere i educare - acest t râm numit România. O bab i-un mo neag, precum cei din poveste: neîntina i, buni cre tini, simpli, nelacomi, verticali, d ruindu- i toat iubirea lor pur pentru aceast ri oar , pentru acest spa iu, numit, pe drept cuvânt, „Gr dina Maicii Domnului”. i n-avem a alerga peste m ri i ri - pentru a-i g si. Ei sunt printre noi. Privi i! Deschide i fereastra min ii! Ei luiesc într-o c su micu i modest , înconjurat de o gr din , ve nic înflorit i parfumat , la rându-i înconjurat de codri, izvoare, cursuri erpuinde printre stânci, dealuri i culmi muntoase. * În plin lun a lui Cuptor, la 25 iulie 1876, avea s cunoasc acest râm românesc Mihai Codreanu, prolificul i „diafanul” sonetist din prima jum tate a secolului al XX-lea, cel care - în stilu-i caracteristic - va dr mui, metaforic, fiecare tem -precept. i cum în acest mileniu al treilea, nu s-ar cuveni a ne uita îndatoririle de Fii ai acestui popor românesc, sonetul Imn ne treze te con tiin ele (îmi place a crede!), ne însufle te. Demnitatea noastr devine îndemn i-nsufle ire, prin acest sonet, pentru care, va rog, pu in concentrare: „Libertate!: Vorba asta e vorb de magie, Ce ne-nal vulture te sufletul pân la zei i de fier ne face bra ul când lupt m sub steagul ei, Clipei trec toare dându-i colorit de ve nicie. Libertate, e ti unica Universului t rie; Pieptul t u respir aer respirat numai de lei... i chiar mun ii, pentru tine, s -i urne ti din loc nu-s grei, Libertate, tu e ti raz ... i parfum... i melodie! tine tot neantul st -n Nimic încremenit: Tu ai îndemnat atomul s se mi te-n Infinit, Ca s -i dai apoi via în vie i nenum rate. Libertate, e ti enigma tuturora câte sunt. Deci i ieri i azi i pururi, cum în Cer i pe P mânt, Vorba asta e o vorb de magie: Libertate!...” i-avem a re ine metafora poetic . Libertatea este „vorb de magie”, dar imperioas necesitate. Precum iubirea de neam i ar . Singur , iubirea „str punge iadul” i „str bate cerul”, ne opte te P rintele Arsenie Boca.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Calendar - Iulie

Gheorghe Petra cu - Peisaj la Tg. Ocna

1.07.1917 - a murit Titu Maiorescu (n. 1840) 1.07.1929 - s-a n scut Costache Ol reanu (m. 2000) 1.07.1972 - a murit Bazil Munteanu (n. 1897) 2.07.1891 - a murit Mihail Kog lniceanu (n. 1817) 2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1878) 2.07.1926 - s-a n scut Octavian Paler (m. 2007) 2.07.1946 - s-a n scut Dan Verona 2.07.1954 - s-a n scut Ioan Holban 3.07.1923 - s-a n scut Paul Nicolae Mihail (m. 2013) 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc 6.07.1920 - s-a n scut Drago Vicol (m. 1983) 6.07.1979 - a murit Horia Gane (n. 1902) 6.07.2004 - a murit George Lesnea (n. 1936) 7.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895) 7.07.1960 - s-a n scut Peter Sragher 7.07.1988 - a murit Mihail Cruceanu (n. 1887) 7.07.1994 - a murit Mihail erban (n. 1911) 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar 8.07.1949 - s-a n scut Olimpiu Nu felean 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904) 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988) 9.07.1989 - a murit C lin Gruia (n. 1915) 11.07.1797 - a murit Ien chi V rescu (n. 1740) 11.07.1925 - s-a n scut Radu Enescu (m. 1994) 11.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m. 1977) 11.07.1943 - s-a n scut Radu F. Alexandru 12.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m.1988) 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950) 14.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija 14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880) 14.07.1967 - a murit Ion Buzdugan (n. 1880) 14.07.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n. 1907) 14.07.1998 - a murit Vasile Andronache (n. 1936) 14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914) 14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919) 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m. 1914) 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881) 17.07.1810 - s-a n scut A. T. Laurian (m. 1881) 17.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921) 19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu 19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea 20.07.1862 - s-a n scut Paul Bujor (m. 1952) 20.07.1905 - s-a n scut N. Carandino (m. 1996) 20.07.1934 - a murit tefan Zeletin (n. 1882) 20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m. 2010) 20.07.1986 - a murit Liviu Damian (n. 1935) 21.07.1808 - s-a n scut Simion B rnu iu (m. 1864) 21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990) 21.07.1921 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m. 2006) 21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015) 21.07.1939 - s-a n scut F nu B ile teanu (m. 2008) 21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923) 24.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988) 24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1912) 25.07.1876 - s-a n scut Mihail Codreanu (m. 1957) 26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997) 27.07.1937 - s-a n scut Pan Izverna (m. 2013) 27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924) 29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946) 29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989) 29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910) 30.07.1894 - s-a n scut P storel (Al.O.) Teodoreanu (m.1964)

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

{tefan DUMITRESCU

Însemnele nop\ii

Exist c i pe care le-ai ine ca pe un buchet de flori în glastr , ca s le miro i, ca le pip i, ca s le prive ti pentru c î i încânt ochiul i sufletul, ca s le cite ti poemele iar i iar, i cu fiecare lectur s vezi c poemul deschide o falie c tre straturile profunde, filozofice ale logosului. O carte pe care o iube ti pentru limpezimea i claritatea ei de cristal, dar i pentru povestea de dragoste, de via , de moarte pe care o con ine în substan a ei. O asemenea carte de poezie este volumul domnului Adrian Erbiceanu, român stabilit în Canada, unde a pus, împreun cu scriitorul Ionu Caragea, bazele unei reviste de cultur române ti on-line i ale Asocia iei Scriitorilor de Limb Român (ASLRQ), intitulat „Însemnele nop ii”, ap rut la editura Anamarol, condus de minunatul editor care este doamna Elena Rodica Lupu, într-un format grafic foarte frumos. Am lecturat volumul de sonete ca s -l recenzez, m rturisim, dar dup prima lectur am sim it nevoia unei a doua lecturi, apoi pentru bucuria sufletului am p strat cartea pe noptier ca s citesc din ea când am timp liber. Dup ce l-am cunoscut pe poetul Adrian Erbiceanu citindu-i volumul în care reinterpreta, în versuri, basmul „Tinere e f de

trâne e i via f de moarte”, am tr it o buie s -l vedem în poezia clasic , în rigoarea i tiin a construirii poemului clasic. Cu atât stare de comunicare i empatie profund cu dânsul. O carte important în poezia româ- mai mult adev rul acesta este valabil în cazul neasc modern , o carte care va r mâne, pen- sonetului, care cere, pe lâng fiorul poetic, i setea de perfec iune, r bdarea bijutierului tru c d expresie proiec iilor profunde ale subcon tientului i ale mitului românesc, dar care lefuie te piatra pân când devine bijui pentru c este scris cu un talent extra- terie. Sonetul citit mai sus deschide volumul ordinar. Pe lâng dimensiunea filozofic a ii, plin de izvoare care mustesc din „Însemnele nop ii” i, a a cum vedem, este adânc, nu am putut s nu admir talentul de cel ce îl preg te te pe lector despre viitoarea versificator al poetului Adrian Erbiceanu. aventur a lecturii, a întâlnirii cu poetul, vorEminescu i Co buc în secolul XIX, Arghezi bindu-i despre vremea care vine odat cu ai P unescu în secolul XX au avut la noi propierea senectu ii: „ Risipitori, ca tot ce acest instinct al rimei, care sun ca surata de st sub soare, / Ni-e tihna tot mai prins în dinaintea ei, dar vine i surprinz tor, cu un arsur , / Un zbor de ne-ncetat aventur , / plus de iriz ri semantice, care pot r sturna Un vis în vis; o tainic chemare”. Pe lâng muzicalitatea poemului dat de viziunea întregii strofe. Ei bine, dl Adrian Erbiceanu a fost h zit ritm, dar i de substan a i culoarea cuvinde Domnul cu acest instinct al rimei i al ver- telor nu putem s nu sesiz m adâncimea filosului, cu acea tiin a zidarului care pune la zofic a observa iei, suntem risipitori pe lusfâr it de rând c mida cea mai bun , cea mea aceasta ca tot ce st sub soare i, de i mai frumoas , care poate s dea str lucire i este vremea tihnei, tr im înl untrul unei „arderi”, când spiritul, de i ar trebui s se sens întregii strofe i întregului poem. Iat cât de frumos potrive te poetul Adrian Erbiceanu cuvintele în acest Sonet: „Risipitor ca tot ce st sub soare, / Ni-e tihna tot mai prins în arsur , / Un zbor de ne-ncetat aventur , / Un vis în vis; o tainic chemare. // De câte ori, încin i de-alerg tur , / Ne revolt m, cuprin i de-nfiorare, / La v zul b rcii - prag c tre uitare / C-un ban, z log, ca ultim procur , // Zadarnic invoc m str vechea Lege, / Anume ziduit în cofrete, / n-o mai poat nimeni s-o dezlege. // Dar când sim im chemarea de „pecete”, / E timpul copt de a ne reculege / i de-a ne r zbuna scriind Sonete!” („Sonetul”, pag 7-8) „Însemnele nop ii” este o carte de sonete, sonetul fiind piatra de încercare pentru poe ii d rui i de Domnu cu har dar i cu arta bijutierului care se înva în ani, i care cere ucenicie riguroas . Au dreptate criticii care spun c dac vrem tim valoarea unui poet i dac Gheorghe Petra cu - Vene ia va r mâne sau nu în literatur tre-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

odihneasc , simte în el chemarea zborului (c tre unde? c tre absolut, c tre eternitate) ca apoi ideea versului s coboare brusc în motivul epico-filozofic, întâlnit la marii scriitori, prin care încerc m s în elegem via a, care nu este decât un vis în interiorul altui vis mai mare, nesfâr it, în care tr im cu to ii cei care ne na tem pe acest p mânt. i gândul te duce mai departe, mai adânc, întrebarea care vine acum n scut de mintea noastr neostoit , oare nu cumva visul acesta mai mare în care tr ie te via a noastr ce este un vis, este visul lui Dumnezeu? Ajun i în aceast zari te luminoas dar i misterioas sim i cum poemul a c tat pe nesim ite o profunzime care te tulbur . Vedem astfel cum dl Adrian Erbiceanu este i un poet talentat dar i un poet cu deschideri c tre misterul adânc al vie ii. Lucrul acesta ni-l spune i mai bine cea de a doua strof a Sonetului, în care este vorba de luntrea lui Charon, care ne trece Stixul, prag c tre uitare - „C-un ban, z log, ca ultim procur ,”. Vedem a adar cum sonetul devine unul filozofic, în care poetul vorbe te de vechea Lege menit s n-o mai poat nimeni s-o dezlege, dar i de acel moment al „coacerii min ii i sufletului nostru”, acum c tre senectute, când spiritul a trecut de pragurile de sus ale evolu iei lui. Acum este momentul s spundem chem rii de „pecete”, e timpul copt al reculegerii, al limpezirii sevelor i tânjirilor din noi, când suntem preg ti i i deschi i „r zbun rii”. Cuvântul acesta este cheia sonetului, i în contextul versului el cap o alte conota ie decât banala r zbunare, el cap un sens superior, de d ruire, de în are. Nu putem s nu observ m cuvântul frumos, pe care noi nu l-am mai auzit, „ziduim” cu care poetul îmbog te familia de cuvinte

care pleac de la verbul a zidi... Nu este istoria o ziduire care cre te c mid cu c mid , an cu an, secol cu secol, nu este via a o continu zidire dar i ziduire a faptelor noastre într-o fiin vie, nu este lumea o zidire dar i o ziduire, integrare într-un zid, din fiin ele care am existat i exist m ? Frumoas interpretare am spune, dac nu am ti c cel care ne-a îmbiat i ne-a deschis por ile pentru a p trunde în profunzimea în elesurilor sonetului a fost chiar poetul, autorul lui. a sunt toate sonetele c ii, frumoase, perfecte, cu linii lefuite de chihlimbar, surprinz toare, profunde, construite din viraje în profunzimi neb nuit i de zboruri ale gândului în sl vile spiritului. Ca acest poem: „Când te-am v zut urcai pe sc ri spirale / inându-te cu mâinile amândou . / Un vânt sufla-n tangaje triviale / F cându-mi vechea pestilent , nou . // C-un sim arid, avid ceream s plou , / Conturul ud - abisuri sculpturale - / Clipa s-o fac , despicat -n dou , / -n eleneasc -n lumi atemporale. // Stârneai un vânt cu tonuri de furtun , / Predominant adus la exaltare / De muta, implacabila chemare...// La baza sc rii, gânduri când seadun , / Privirea ta c zu, inoportun : / La ce te-a tep i? Nimic nu-i nou sub soare!” Am admirat tot un poem frumos, construit din linii sub iri i calde, înv luite în culori ginga e pline de nostalgia vie ii, în care este vorba tot despre fiin a noastr i despre viaa pe care o urc m în sc ri spirale, inândune cu mâinile amândou de via , de speran a zilei de mâine, de setea noastr de a tr i. Cu sufletul uscat de pustietatea vie ii cer im ploaia plin de hran i de prospe ime, dorim conturul ud al viselor noastre. i când ajungem în piscul sc rii i privim la baza ei ce vedem? C nimic nu-i nou sub soare Frumoas viziune, parabol i defini ie a vie ii. A a este,

Gheorghe Petra cu - Apus de soare la Constan a

Anul VII, nr. 7(71)/2016

ut m i ne c ut m toat via a, alerg m de la o zare la alte trecând prin tot felul de încerri i pericole, chinui i de aspira ii i vise, ut m i nu tim ce c ut m (poate ne c ut m pe noi, poate îl c ut m pe Dumnezeu!) i la sfâr itul vie ii constat m c nu-i nimic nou sub soare. Au spus-o i Shakespeare i Eminescu în „Glossa”, dar nu putem s nu observ m c acest adev r dl Adrian Erbiceanu ni-l spune frumos i altfel, ni-l spune îmbr cându-l în frumuse ea de cle tar a Sonetului. Sonetele poetului Erbiceanu ne spun, folosind în loc de propozi ii construc iile superbe, fine, armonioase i muzicale ale Sonetului, povestea frumoas i trist , i melancolic a trecerii omului prin aceast lume, ne vorbesc despre elanurile min ii i ale sufletului, despre volutele c ut rii, ale aventurii spirtului uman în aceast Vale a Plângerii, despre oboseli i despre euforii astrale, despre vremea ajungerii la cap t i a medita iei, ca-n acest poem bijuterie: Moto: „Cu ochi de somn a reciti o carte”. Constan a Buzea „Curg toamnele cum vinu-n oale sparte, / Cu izul lor de fum în bu it... / Antecedent de nedest inuit / În ascensiunea care ne împarte. // Cad zilele prin ele încle tate, / Victime într-un plan prestabilit, / Dovad clar c ne-am z logit / i c plutim în contiguitate. // Visând miraculoase, noi puteri, / Ne inem strâns, cu mâna, s ne ard , /Prin reflect ri, dorin ele de ieri./ i r ci i în golul ce-1 croim, / Ne-nv luie lumina revan ard , / Punând un punct la cartea ce-o citim”. („Reflec ie târzie”, pag 102-103) Via a v zut ca o carte pe care o citim când ajungem în piscul aventurii spiritului în lume. Via a v zut ca vis. Via a v zut ca zbor, ca plutire, ca alunecare, ca r cire, ca pr bu ire în gol. Frumoas este medita ia asupra vie ii, frumoas i plin de melancolie i de dor este povestea vie ii i a fiin ei umane r cit în lumea acesta, pe care ne-o spune atât de frumos poetul Adrian Erbiceanu în superba lui carte de Sonete „Însemnele nop ii”. Dup lectura c ii suntem parc mai puri, mai profunzi, mai iubitori de poezie i de acea muzic înalt a firii! Prin aceast carte de poeme dl Adrian Erbiceanu nu î i îmbog te numai opera, de acum o oper de valoare în poezia româneasc , dar îmbog te însu i Sonetul românesc, ocupându- i un loc meritat în rândul celor mai buni soneti ti români. Nu putem s încheiem f s l ud m încânta i ilustra iile coper ilor i ilustra iile interioare ale volumului care comunic în modul cel mai fertil cu sonetele, ilustra ii semnate de artista plastic Raluca Pilat. i nu putem s încheiem f s -l felicit m pe autor i pe to i cei care au contribuit la na terea acestei c i în poezia româneasc .

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Galina MARTEA (Olanda)

Moartea poetului În agonie gândul îl mai poart , Fiind în lupt cu întreg inutul, Lumina sor ii vrea s-o mai împart Cu vorbele ce-i leag -a ternutul.

-i stea de veghe simpla împ care, Fiindu-i s rb toare - în area, Cu binecuvântat îndurare Leag n s -i fie crucea i iertarea. Leag n s -i fie mândra poc in Prin sfintele cet i în cugetare i chipul deslu it de-a sa fiin -i ierte moartea, firea ce nu moare.

În agonie vrea s mai rosteasc Acordul de cuvinte-mbr ate, Cu îngerul din suflet s priveasc Culorile din cer amestecate.

Sonetul triste ii

În agonie s i g seasc pruncul Crescut prin cântecul ideilor m re e i cu-ntunericul ce-i sfâ ie sfâr itul S-adune publicul ce tie s r sfe e.

Pe-o foaie alb de hârtie Cad gândurile în culori, Colind lini tea s -nvie O inim pierdut -n nori.

S-adune sunetul, vibra ia gândirii Cu farmecul ce tie s -i vorbeasc i-n clipa de t cere a nemi rii Cu cugetul s râd , s glumeasc .

Alearg sufletul în lacrimi Cu r nile ce îl orbesc, Misterul obsedat de patimi i caut un loc firesc.

mai adune, s mai întâlneasc Lumina ce-i adulmec vederea i pe ascuns cu har s-ademeneasc Fiorul care-i sfârtec puterea.

Prin frunzele ce cad gonite De amintiri i dor secat, A sufletului crengi sl bite Vibreaz într-un lung oftat.

În agonie s mai dea cu ochiul Spre infinitul din amurgul serii i cu orgoliu s i ridice premiul În ora cea dintâi a afirm rii.

Triste ea oarb curm visul Cu gândul inhibat de scrum, Pe foaia alb plânge versul Numit sonet - într-un album.

rutul de pe coast Sub coasta dealului b trân, Prin steaua învierii, Un vis î i leag la sân, Duiosul dor al serii. Cu chipul firav de argint, Sc ldat de nori alba tri, Dorin ele-i se-nvârt, s-alint Cu foc i ochi de a tri. În cârduri vorbele- i descânt, Amurgul ce se ceart , Pe-ascuns alunec prin vânt, rutul ce se-ntart . Prin noapte cerul e st pân, Cu poarta larg deschis , Pl pândul vis ascuns la sân i-aprinde lampa stins . Duiosul dor u or mi când, paia de pe creast , Adoarme lin cu drag cer ind, rutul de pe coast .

Ochi alba tri Prin a geamului c rare Ochii t i lucesc în zare, Printre frunzele din crâng Ochii t i m vreau când plâng.

i prin descrierea frumoas a naturii cânte, s încânte lumea toat i-n clipa de lansare a f pturii Aplauze nestinse s se bat .

Floarea pomilor rena te Ochii t i le recunoa te, Pe ai mei copaci din gând Ochii t i adorm arzând.

bat vântul peste-a sa f ptur i zgomotul s -mbete libertatea, i din aceast lume, aventur , se strecoare, închizându- i cartea. pun punct la pagina r mas i sensibilitatea-i pur-extrem , La via a de artist - ambi ioas , La nesfâr it sp lat prin dilem .

Prim vara mea e-n floare Ochii t i îmi fac r coare, Cu-ale mele plete lungi Focul inimii îl stingi.

pun cap t st rilor de suflet, Pictate în imagini i poeme, i lini tea ce mai fura r suflet -i stea de veghe între cer i vreme.

Al t u fream t val de mare În privirea mea dispare, Al meu gând trudit de a tri Doarme dus în ochi alba tri.

Gheorghe Petra cu - Crizanteme

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Daniel MARIAN

mirarea de sine

amintiri de când eram zdruncinata asta chiar nu mi-a mâncat zilele nop ile min ile ’n poem boem ci doar r cinile de unde câteodat mai rar cresc copaci cu min i care îndelung spre absolut cât de fragede cât de ascu ite cât de necesare

zborul e singurul adev rat indiciu despre faptul c exi ti cel mai simplu lucru clar sigur c riscant cum toat via a altfel cum când zbori înseamn c zbori

ce alt treab au îngerii decât s îngereasc când lucruri pe lume de-a valma rost decât cel mult s bântuie proste te cu ideea ateriz rii for ate în din toate cele tot mai curând sumbru paradis cu col uri cu gheare cu n luci

contrazis de ertul uat pe malul drept al cerului deschizi larg aripa din stânga unde înc nu e pustiu ba chiar mai e loc i de inim

ti de negândit de mult de neg sit dup ce ai fost de nev zut de neauzit - unde oare e ti acolo voi fi la rându-mi eu

în toat c utarea asta n-am g sit nimic dar am gândit aproape de tot dincolo de dragostea aceea mare de tot pe care dac nu o visezi o tii de altfel mai fireasc decât mine ea fraged s lbatec eu doar blând este i o lini te superb precum împ carea necesar care nu e de toate zilele i mai ales de toate minunile, lini te în care nu uit nimic de în eles m rturisesc totul ca pe lacrim ca pe idee ca pe nicicând -

adic am fost ast zi m aleg pe mine pentru niciodat i pentru oricând atât cred c-ar fi de ajuns

femeia care nu exist

mirarea de prime-temp tot uitam ca neb nuitul între trezie i bineîn eles cum se plimb acea pas re printre trifoi i fluturi ca printre auri i argin i

Petra cu - Flori de câmp

pentru c nu se în elege ca s nu mai despre rbat a zice chiar nimic cel mult uneori ar fi într-o alt parte a lumii chiar înc nefiind neavând cum

Petra cu - Flori în glastr

sub ploi prea mult întinse sub ur uri hulpavi cl di i de-am fi i tot am îmb trâni mai devreme decât vestitele cl diri r rite dup rugile imagina iei pentru c -n noi supravie uie te iarba fraged chiar cre te gata lovind cu copita în cuneiform în elesul pân când ne ve tejim neîndoielnic împreun e dezastru de atâta cl dire i de tia noi i de ierbire iar Dumnezeu nu tie ce are - dac-o avea de gând

într-o realc tuire alchimic poate de ce nu tiu atunci când a dat de-o floare chiar floare pare-se s lbatec ea care ea i-a luat binecuvântat zborul cel f de urm de sfâr it

stare de fapt f de rost neap rat dar de explozie oarecum întârziat dar inevitabil prin rostul ei ademenitoare aburind vr jitoare de vise chiar s fii vezi- i înainte de viele tale în elepte i tâmpite nu te neap rat mira c nu i-s toate gândurile la umbr sunt mare parte pr jite în chinuri ca s le sim i i c alte ciud enii sunt pe c ile tale care oricum i-erau în preajm precum râia iluziei ti de ajuns tu pentru moartea dintâi dup ce a nenum rata na tere a fost sub semnul acela:? mirarea mea e una f focos f traiectorie f int nu se tie de când nici eu nici al ii mai ales nici tu aleas prad de vân toare devenit animal feroce -

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

Gheorghe A. STROIA

Darul @î n\elepciunii – str[lucirea adev[rului revelat

(Dansezi? - Silvia CINCA, SemnE, Bucure]ti, 2016) Motto: Natura ploii este aceea i - i, totu i, ea face s apar spinii din mla tin , i florile din gr din . (zical arab ) În spectrul literar actual, abund , din nefericire, mai mult ca niciodat , partea urât a vie ii - dezam girea, lipsa de speran i încredere, demotivarea, întunericul, necredin a, frustrarea, dezn dejdea, suicidul. Creatorul contemporan, indiferent dac se exprim în versuri, ori în proz , indiferent dac „se produce” într-o pies de teatru sau de film, „trebuie” neap rat s fie posesorul unui limbaj licen ios, s îns mân eze, prin to i mugurii „crea iilor” sale, violen ori teroare. Din p cate, nu mai exist o poezie a iubirii, a sufletului, o poezie care s ridice moralul, s înal e, împlineasc visele frumoase ale omenirii, ci doar o ubicu stare care afund mai adânc în bezna nefiin ei i a conflictelor interumane. În acest calvar contemporan, gra ie unor suflete cu adev rat minunate, unor oameni destul de rari, P mântul mai prime te înc lumina soarelui, mai beneficiaz , înc , de

clemen a Divinit ii la nepieire, mai fac s str luceasc pe cerul nop ii astrele, a c ror lumin trebuie s fie mai mult decât împ ciuitoare. Un astfel de Om, de o blânde e i în elepciune demn de toat admira ia, se dovede te a fi i Silvia Cinca, scriitor, director, critic cinematografic, cu o activitate literar de excep ie - str tut iremediabil de o lumin rar , nep mântean , s-ar putea spune. Din 1966, când a publicat primul titlu de carte, Silvia Cinca a scos la iveal , cu frecven anual precis , noi i noi apari ii editoriale, în limba român sau englez , îmboind patrimoniul literar na ional. Volumul DANSEZI?, ap rut într-o prezentare grafic impecabil la editura bucure tean SemnE, în anul 2016, reconfirm c scriitoarea Silvia Cinca este adepta romantismului-meditativ, miniaturile sale literare fiind sclipiri de pre iozitate prinse într-un filigran al gândurilor, rezultând scrieri pline de for i pasiune, scrieri str tute de filoanele de aur ale sim irii, prin care, dincolo de aspectele pur filosofice ale esen elor, scriitoarea reu te s se dovedeasc a fi mesagerul gândurilor frumoase, al st rilor de bine, al descoperirii cheii ce deschide poarta tre fericirea i lini tea multvisat . În ultim instan , acest „miniaturism” literar este sticlu a în care se in esen ele tari, a a dup cum bine spune o zicere. Fiecare pies din acest puzzle special, pe care autoarea îl dedic sufletului, este o confesiune, în care este revelat modalitatea inedit în care sufletul, doritor de pace l untric i binecuvântare, întâlne te lumina divin . O lumin nu neap rat venit din exteriorul s u, ci mai curând r bufnind cu putere dinspre interior. Fiecare fiin p mântean este, înc de la conceperea sa, atins de lumina divin , degetul lui Dumnezeu d ruind via a, scânteia

care, cu tr irea, se transform în flac , apoi în vâlv taie. Fiecare instan meditativ , c reia, prin puterea în elepciunii, autoarea îi dozeaz dar îi i spore te frumuse ea, este o poezie în sine. Din punct de vedere stilistic, de i sunt a ternute în proz , toate aceste miniaturi sunt de fapt poeme în proz , abunden a de mijloace stilistice, predominant metaforele, hiperbolele, parabolele, multitudinea de epitete, contureaz o poezie plin de sentimente în toare, înnobilatoare, care îndeamn la frumos, la condescenden , la o trezire din starea de apatie i nep sare ce caracterizeaz lumea contemporan . Lumina scrierilor Silviei Cinca este spectaculoas , format din mii de nuan e i mii de arome, în aceast minunat alc tuire coexistând... Cerul luminii, Lacrimile trandafirului, Macii, Timpul, Lumina nop ii, Lacrimile planetei, Vorbele izvoarelor, Îngerul p zitor, Toamna rece, Iarna, Copacul, Planeta omului, Împlinirea, Ghiocelul, Speran a, Dansul nop ii, Ceasul... Îndemnurile autoarei sunt veritabile izvoare aforistice, din care curg, c tre sufletul cititorului, adev ratele nuan e ale fericirii. Autoarea ne îndeamn s vis m, cu o putere i o for irezistibil , f s ”con tientiz m” mereu cât de mare sau cât de mic trebuie s fie visul, ci doar s vis m, pentru a c ta for a de a-l împlini, s vis m cu bucuria copilului, pentru care nimic nu e imposibil i TOTUL devine realizabil: [Visurile]... las -le existe. Hr ne te-le cu gândul dezvolt rii. Las -le s creasc . Visul e copilul care î i va aduce bucuria f de care nu po i tr i1 ... În momentele de nelini te, când unele realit i crunte ale vie ii nu pot fi explicate (boala ori decesul cuiva drag), optimismul trebuie s înving , pentru ca sufletul s poat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fi mai u or alinat, mângâiat de lumina divin a împ rii... Nu dispera i, suflete ale prietenilor no tri, nu l m r ului s aib firile voastre de îngeri, nu l m durerea v domine mintea2 ... În aceste zile negre ale existen ei, valoarea i instan a ce trebuie moralizeze i s aduc suportul necesar mersului înainte, r mâne indubitabil PRIETENIA: Vezi ce ai pentru ast zi? i g se te lini tea i dorin a de a strânge lâng tine sufletele celor pe care-i iube ti i- i sunt al turi. Aduni gândurile bune i le împar i cu grij dorurilor tale3 ... Sprijinul oferit luminii umane trebuie s fie îns i sursa luminii: Dumnezeu... Nu te l sa cople it. Pe scar uneori coborâm. Dar soarele e i atunci tor de lumin , sufletul de adev r i mintea de în elepciune. i atunci, i în orice secund a vie ii iubirea te va c uzi i cu ea este Supremul Tat , al tuturor4 ... Pe lâng minunatele îndemnuri lansate tre cititori, Silvia Cinca NU este doar idealist , ci pe deplin ancorat în realitatea cotidian , nefiindu-i deloc str ine nedrept ile i inechit ile sociale, lipsurile i nevoile omului de rând, minciuna i ipocrizia celor „mari” care „conduc” destinele celor mici: E iarn . E iarn grea pentru unele suflete. E iarn grea aici. Pentru oamenii care cunosc s cia. i cei mai buni dintre ei cer Domnului s tate i nu bani. De i n-au cu ce- i hr ni copiii sau cu ce s le ofere o jurie de Cr ciun. E frig în multe case i Mo Cr ciun nu trece pe acolo. i cei s raci sunt mul i. Î i dr muiesc câteva sute pentru a avea m car pâine pe masa copiilor5 sau... Dar nu! Trebuie s se tie c toate dorurile noastre sunt spre bine. i toate se datoreaz ului interpus vie ii noastre de duhurile distrugerii, de pr tori, de fiare care se mai numesc simplu - HO I6 ... În aceast penurie general , ruga î i înt re te i reconfirm valen ele sale salvatoare, de împ care cu sinele chinuit, d toare de pace i speran . Se strig puternic, precum biblicul rege David într-unul din psalmii c in ei sale: -mi, Doamne, via s pot întoarce aceast lume. Pe cealalt parte. A a cum ar trebui s fie! S i sugrum r ul i s-o fac victorioas în lumina razelor de soare... Ia-mi mâna i duspre izvorul d tor de via , de unde voi da drumul adev rului i iubirii7 ... i pentru ca Omul s i g seasc un cuib în care s i odihneasc inima, unde s i creasc urma ii, de unde s i culeag seva cinilor, Silvia Cinca r mâne, chiar i acum, uimit de frumuse ile nepieritoare ale patriei inimii sale - ROMÂNIA... Aveam un gând care m fr mânta, acela c pe tera nu poate fi decât un mister al acestui

mânt. Mister care nu poate fi dezlegat. Un mister al atâtor frumuse i i al unei vr ji care te cucere te de la primul pas8 ... Întreaga lucrare este str tut de o încredere extrem în for a i puterea omului de a se trezi, iubirea i respectul pe care autoarea i-l poart în genere fiind pe deplin împ rt it, o încredere în fiin a care are înuntrul s u puterea de a rena te din propria cenu , din propria durere, pentru a putea aduce i altora veste minunat , nu despre binele pe care-l prime ti în dar ori îl cape i s faci nimic, ci despre cel pe care îl po i construi, dup dorin a proprie, precum un refugiu al speran ei. Scrierile Silviei Cinca sunt, a a dup cum am spus, romantice, dar i meditative, în egal m sur . Ele sunt cu adev rat motiva ionale, vorbele în elept ternute peste sufletele-poiene, în ploi binecuvântate, confer cititorului încredere în propria persoan , în prezentul i, de ce nu, în viitorul s u. Dac am al tura scrierile Silviei într-un curent de sorginte meditativ motiva ional , atunci l-am men iona aici pe regretatul Wayne W. Dyer9 , cu sublimele sale scrieri, un exemplu în acest sens fiind Power of intention10 . Sau, planurile ideatice din minunatele scrieri ale lui Anthony de Mello11 . În sfera na ional , scrierile Danaelei Dumitru12 sunt i ele purt toare ale îndemnurilor la trezire i redobândirea fericirii, împlinirea visurilor, oricât de îndr zne e ar fi ele. Pentru minunatele gânduri a ternute pe hârtie, pentru frumoasele experien e de via , ce i-au transformat scrierea într-un mijloc pl cut al c ut rii i reg sirii de sine, pe care SILVIA CINCA ni le împ rt te cu gene-

Anul VII, nr. 7(71)/2016

rozitate, autoarea merit un premiu - pentru calitatea sa de Om i pentru veleit ile sale de Înger, care dore te reinstaurarea BUCURIEI TR IRII oriunde în lume! Dac ar fi s aducem un omagiu de suflet IUBIRII izvorâte din c ile scriitoarei bucure tene, atunci iam dedica autoarei, ca o sintez a întregului mesaj al c ii, urm toarele cuvinte: Am primit darul de a fi Oameni, pentru a putea deveni Îngeri ori de câte ori dorim, f s ne doboare povara aripilor lor13 . 1

Visurile; Pentru voi; 3 Zile mohorâte; 4 Vara; 5 Iarna; 6 De dor; 7 Ruga; 8 P mânt românesc - Pe terea Meziad; 9 Doctor în consiliere i psihoterapie, scriitor american; 10 Power of intention se afl în faz de proiect la editura Armonii Culturale, în traducerea valoroasei profesoare foc nene Virginia Bogdan; 11 Una dintre lucr rile de referin ale lui Anthony de Mello Con tien a (Capcanele i ansele realit ii) este tradus în multe limbi ale p mântului, varianta în limba român fiind semnat de Monica Vi an; 12 Danaela este maestrul interna ional reiki, dintre scrierile sale de referin enumer m Izvorul iubirii, Jurnalul unui maestru...; 13 moto-ul volumului Albastru glas de înger (Gheorghe A. Stroia), Ed. Anamarol, Bucure ti, 2014. 2

Gheorghe Petra cu - Brut rie

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Petru HAMAT

Eros ]îi formele lirice ale desacraliz[rii @în discursul poetic al lui Radu Stanca din Baladele Regelui Structura morfologic a motivului erotic ne propune un discurs poetic stancian al devoal rii misterului, care schi eaz , în ciclul Baladele Regelui, un lirism profund, marcat de st ri i tr iri intense, de imagini pline, rotunde, circulare, care irump în interiorul lumii pove tii, prin acceptarea unei existen e, ancorate în plan ideatic. Radu Stanca vizeaz , în textele sale, o absorb ie a limbajului, iar aceast etap a crea iei sale aduce în discu ie teoretizarea baladescului, precum i o tipologie a baladei. În elegem, la poetul cerchist, lumea pove tii, a desacraliz rii spa iului i timpului narativ, se face prin al turarea de imagini, transparent consolidate, prin func ia mitului, ce r mâne suspendat între jocuri imaginare. În acest ciclu, Eros se transfigureaz , devine o anume metafor plastic , a ut rii i dec derii, a fiorului i a dramei,

pentru c arta i mesajele transmise se constituie în liant între poezia de viziune tanatic i cea în care eroticul î i joac tile, într-un scenariu artistic i estetic efervescent. M tile trubadurului, ale eroilor corydone ti, în care se joac nararea i se subîn eleg tensiunea i tr irea, reflect simboluri ale redefinirii i particulariz rii pove tilor. Sunt rotiri în cercuri imaginare, în care lucrurile i ac iunile eului-personaj se transform , devin un întreg, în marea trecere spre cunoa terea toposului, a frumosului, ce se dezv luie, prin acord cu lumea i cu limbajul. Despre resurec ia baladei, Radu Stanca scrie c se manifest i se descoper în interiorul unui ansamblu liric, transparent i organic, de o naturale e a profunzimii mascate, un pretext al imaginarului, precum i o stra-

Gheorghe Petra cu - În gr din

tegie poetic nominal , particularizatoare: „Un alt mod de comunicare al baladescului este acela în care evenimentul, de la simplul pretext al spovedaniei lirice, urc în intensitate pîn la ocuparea regiunilor de con inut ale poemului. [...] Legenda sau eposul sunt formele tipice ale acestei comunic ri balade ti. Starea liric este filtrat aici prin arta de a povesti întîmplarea. În fine, un al treilea mod de a transfigura liric baladescul este balada propriu-zis , în care prezen a poetului liric e mai pu in activ , locul de frunte luîndul anecdota i personagiile ei. [...] Dialogul, adhora ia, replica sunt frecvente, iar personagiile intr în conflict de-a dreptul în fa a noastr . [...] Starea liric este apoi realizat tocmai prin aceste mijlociri concrete, prin schimbul de replici, schimb în care întotdeauna cea de-a doua e o replic cu plus de aciune.”1 Con inutul poemului este forma sa desacralizat , în care for a pove tii se subsumeaz atitudinii, reflec iei i proiec iei într-un imaginar, în care activitatea liric r mâne în afara spectacolului. Participarea ei, pe scena artisticului, restituie eul prin personaje-erou, anume, se realizeaz o mijlocire a liricului prin replici, prin acele atitudini i reflexe ale aciunii. Poeticitatea este, în aceast perspectiv , un fel de atrac ie spre un întreg, ce se continu spre o nou lume, lumea-obsesie a tii, a lucrurilor pref cute. Masca, din poezia lui Radu Stanca, dezvolt un discurs care se suspend , se înnoie te, prin intrarea într-un complex al modelului, ce se reprezint prin prezen a sc zut a activit ii poetice a eului-poet, individual i reflexiv. Conflictul cu personajele-eu, de pe scen , constituie teatralizare a jocului cu individualit ile, cu formele stabile ale liricului, în a a fel încât noutatea limbajului const în punerea lumii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pove tii în abisul tr irilor. Este o lume care i pierde din intensitate i tensiune, o lume în care imaginile se caut i se reg sesc în spa iul dintre cuvintele-matrice, dintre gest i sens. Formele lirice ale desacraliz rii erosului constituie etape ale model rii estetice, ale metamorfoz rii i ale unei redefiniri, prin acceptarea destinului impersonal al eroilor. Starea liric instituie „întâmpl ri povestite”, care se r sfrâng asemenea unui bumerang, în cadrul lirismului stancian. Acest efect de scen este individualizat i substituit jocului prin dialog, prin multitudinea de nuan e, care dau o not de dram , prin simplitatea replicilor, care construiesc imagini puternice. Simbolistica transmis este receptat , prin sensibilitate, uneori, excesiv , modelat , alteori, prin limbaj, care denatureaz starea poeticului, prin proiectarea i dezvoltarea de momente de tensiune superficial , dublat de nuan e romantice, prin structur i fond ideatic. Poezia lui Radu Stanca oficializeaz un program estetic, dar i o schimbare de registru lirico-epic, prin culoarea pe care o reprezint eroii i situa iile înf ate. Structurile erotice asimileaz discursul liric stancian, astfel, poezia lui Radu Stanca ni se descoper printr-un program al reactualiz rii misterului, care vibreaz printr-un discurs profund, marcat de matricea mascat , complet i complex a eului, o lume-eu, participativ , care ni se poveste te. Mijlocirea poetic înseamn repunere în scen a unei duplicit i între eroii-personaje. Ac iunea de a povesti construie te o form reflexiv a tainei, misterului, înc rcate de ima-

gine i imaginar. Dincolo de lumea care se roste te, cu tensiunile i tr irile ei, se întâlne te bucuria de a reg si fiorul unei întâmpl ri, mereu sugerate, mereu materializate, prin nararea unei situa ii prezente, propriuzise i intens manifestate în tr ire, concept i simbol. Motiva ia baladei instituie, în poezia stancian , o stare marcat de împlinire probabil , dar, de fiecare dat , aceast ini iere nu se realizeaz decât în a teptare. Actul dinamic al poeziei este neîn eles, este atât de profund substituit de lirica povestit , încât noua poveste devine liric , prin tragismul intui iei, al situa iei i al complexit ii. Vom observa, în ciclul Baladele Regelui, lirismul poetului cerchist este o inversare de motive i situa ii, de eroi i întâmpl ri, care fac, din jocul erotic, din structurile mitice, o inversare a polilor interpretativi. Dinamica poeziei constituie o înscenare de atitudini i nuan e, de culori i reflec ii asupra reprezent rii, astfel, textele lui Radu Stanca propun o perspectiv intern de a reduce simbolul la eroul care î i caut , printre logosuri i imagini, propria existen . Viziunea erotic scindeaz lirismul lui Radu Stanca, iar poetul se vede în fa a unei situa ii complexe, prin care trebuie s renun e la poezia construit pe schema mitico-romantic , i s accepte poezia care poveste te întâmpl ri, nareaz i se superficializeaz , prin aparenta stare de înscenare teatral . Compunere liricodramatic este defini ia care i se atribuie textului prin care debuteaz ciclul Baladele Regelui. adar, Balada lacrimei de aur aduce în discu ie motivul „întâmpl rii narate”, erosul este plasat pe coordonata unei în-

Gheorghe Petra cu - Pe malul m rii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

tâmpl ri, care distan eaz lirismul de starea incipient . Povestea, care se red lumii poetizate, se petrece într-un „cândva” ale c rui perspective r mâne suspendate, acestea nu se rostesc i nu se realizeaz decât prin prefacere. Lumea „Rea”, ara-obiect a derul rii pove tii, este una constituit prin atrac ie, prin acea ini iere într-un joc care se întâmpl , se realizeaz i se desf oar potrivit unui tipic individual. „Ast zi” va deveni „ieri” în lumea pove tii, în toposul umbrelor, ce se caut i î i caut arderea. Existen a Regelui, despre care nu tim cu adev rat unde i cum i preface propriul mod de a tr i i gândi ori sim i, semnific un joc al deducerii identit ii. Posibilitatea de a repune, în imaginar, imaginea acestuia, a Regelui, ine de „povestea mea”, aceea i poveste-cadru, acela i rol, argumentat printr-o desprindere de prezent, i ezare în abisul mor ii, acolo, unde nici umbrele nu p trund, acolo, unde lumea pove tii se desacralizeaz . Pierderea identit ii este nu doar asumare a unui scenariu, a unei teatraliz ri, ci se concepe o alt tr ire, dincolo de masc . Regele este o himer , este „ceva” ce a existat, dar moartea nu a deschis jocul, ci l-a închis, într-un spectacol intern i interior, desprins de bucuria i efervescen a ludicului, a în elegerii i percep iei, a recept rii dincoace de iluzie. Vom remarca, în acest text, desacralizarea lui Eros se face prin „nararea unei întâmpl ri”, a unei existen e, a unui vid, care pune st pânire pe spa iu i erou. Cadrul-narator este toposul figurilor-himere, astfel, poezia nu consimte doar o existen , în stare latent , a eroticului, ci se manifest , cu predilec ie, o pluralitate de sensuri, de interpret ri. Moartea Regelui este, în fapt, moartea unei pove ti, încetarea de a exista în lipsa celui care era el însu i poveste, cel care reu ea s coordoneze dinamica posibilului actor-povestitor: „Aceasta e povestea mea: A fost odat -n ara Rea Un Rege - poate mai era i ast zi dac nu murea.” Desacralizarea acestui spa iu i a formelor erotice nu estompeaz discursul, ci îl fundamenteaz , prin construc iile tematice, prin derularea unei scenete, în care transpare materia ud a „lacrimei de aur”, care se prelinge pe obraz. Obiectul-lichid devine nu numai ac iune a unei dorin e impuse, a unei st ri profunde de tensiune, ci este povestea erotic a unui sfâr it anun at, a acelui sfâr it intens, în care se deschid alte perspective de interpretare, scene care se ascund în spatele m tilor eului-narator. Ie irea de lumeapoveste construie te bucuria stins , potolit , acceptat f regret, a iubitei-iluzie. Ochii, fa a, trupul, mersul ei sunt tot atâtea

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

simboluri ale crea iei unui ideal, dar unul care include alunecare, sc pare, în clepsidra timpului, a unei dorin e, ce nu r spunde iubirii, ci devine iubire propriu-zis . Poveste alchimic se dezvolt i aici, pentru c b trânul vraci este alchimistul care a reu it s ating idealul în cunoa tere, iar hot rârea lui este semnul poetic al imaginii, ce se restituie întregului. Se manifest acel zbor al fiin ei-prototip, femininul, ce nu- i afl lini tea decât în spa iul coordonate. Imposibilitatea de a vedea este notificat prin „fumul gros”, ceea ce face, din imaginile posibilei împliniri erotice, un scenariu al himericului. Fata, „ce sta sub iren ea”, nu mai împline te actul erotic al iubirii, aceasta r mâne izolat în iluzie i transparen . Evocarea ei denun ac iunile, gesturile, sentimentele dezvoltate în cuvinte, întrun imaginar al deconstruc iei i al metaforei zborului, zborul nenumit al nuntirii euluipersonaj cu himera-iubit . Structura lui Eros inverseaz schematismul, iar iubirea nu mai are func ie sacr , ea devine motiv de suferin i melancolie eterne. Se realizeaz , astfel, o trecere de la concret la abstract, de la motiva ia limbajului la povestea care nu se împline te „pîn cînd nu vei c dea”, o c dere prin proiec ia în imaginarul necunoscutului, al imposibilit ii de a r spunde provoc rii fizice, „Alunec -mi în pumn u or”, prin starea fluid a lacrimii de aur: „Cazi, lacrim de aur, cazi, Prelinge-mi-te pe obraz, Alunec -mi în pumn u or i ochii ei i fa a ei i trupul ei

i mersul ei Arat -mi-le iar în zbor Precum a hot rît dibaci Sub fumul gros b trînul vraci. i pîn cînd nu vei c dea Nu voi putea nicicum vedea Fata ce sta sub ire-n ea.” Vraja, care dezintegreaz spa iul i lumea pove tii, nu modific tr irea i sentimentul din schema erotic , acestea r mân neschimbate. Întregul discurs se realizeaz prin acceptarea unui destin autoimpus, prin a teptare, stârnind sensibilitate i am gire, iluzie i suferin . Poezia c derii lacrimii, rug mintea ca aceasta s inunde inima, transform forma estetic i sensul, pentru c orice întârziere înseamn dep rtare de centrul-poetic al personajelor-eu, masculin i feminin. Naratorul-poet a teapt c derea din lumea cosmic , stelar , acolo, unde st pânesc st rile i tensiunile, în lumea pove tii, neschimbat , aceea a întâlnirii cu întregul, cu norocul revederii i devenirii unei singure fiin e. Povestea, ne tiut pân atunci, se instituie prin intermediul coordonatelor erotice, ale iubirii efemere, pentru c eul prive te dincolo de scen i scenariu. Ochiul s rac este ochiul care nu str punge capacitatea de comprehensiune vizual a materiei umane, ce se sensibilizeaz i se reconstruie te prin împ care. Lipsa împ rii i a înduplec rii nu supline te cu „nicio vraj lacrima”, a adar, vraja, misterul, taina necunoscutului, sunt înlocuite prin grija pentru aprofundarea sentimentului tr it la tensiune maxim . Iubirea cuprinde fiin a i fiin area, prin stârnirea globului de aur „cel rotund”, reprezentare profund a perfec iunii, îns neîmplinite, nejustificabile, imposibil de

Gheorghe Petra cu - Lucre ia în interior

realizat. Dorin a i sentimentul sunt singulare i individualizate, datorit capacit ii de a ini ia un spectacol al lini tilor, al c derii i al ie irii eroului-himer din vraja jocurilor cu teatraliz rile i m tile. Totul se dubleaz printr-o superbie a gesturilor i a sensurilor povestite, sub semn erotic, îndep rtat i apropiat în acela i timp: „Cazi, lacrim , cazi, lacrim , Nu-ntîrzia în inim , C-abia cînd vei c dea din ea Fata ce sta sub ire-n ea Fata din crînd voi revedea. Vai, ochi s rac, vai, ochi s rac, De ce nu pot s mi te-mpac, De ce nu- i pot îndupleca Cu nicio vraj lacrima, De ce nu- i pot stîrni în fund Globul de aur, cel rotund?” Invocarea unei prezen e tanatice, mascate, în fior erotic i al dorin ei neîmplinite, tutelare, conduce spre dramatismul acestui poem, spre împlinirea iubirii, în form i structur inverse, anume, se materializeaz o îmcare cu destinul, cu moartea. Sfâr itul va veni curând, aceast punere în abis se realizeaz prin spunerea unei pove ti ne tiute, care nu s-a produs, pe care to i cei prezen i, oaspe i-himere, o au în gând. Desacralizarea este moment al reprezent rii i al cuget rii la un trecut i prezent neasemuite, pentru care povestea nu constituie numai dorin i erotic, iubire i motiva ie, ci este lini tea pe care o aduce viziunea tanatic . Arderea continu deconspir imaginea mor ii în jil , astfel încât rolul red rii unei „întâmpl ri povestite”, prefabricate, spumoase, ca intensitate i replic -testament, justific singularitatea situa iei trecerii, în spatele m tilor, a Regeluieu-narator. Regele f noroc accept situa ia propriu-zis , prin ruptura, definitiv i irevovabil , de prezent, în care aspira ia, spre idealul feminin, nu se poate realiza. Proiectul baladesc al „pove tii repovestite” este trama care produce efectul, bucuria i sinceritatea tept rii, evocarea fiin ei iubite, a mereu aceleia i fantasme, pe care o recupereaz eroul-narator în iluzie, imagine i imaginar al desc tu rii propriilor tr iri i neîmpliniri, „ros de plîns i de oftat”. Moartea în jil „nu-n pat” dezv luie o moarte demn a unui Regepersonaj, povestitorul-eu liric produce imaginea unei iluzii, ce se construie te de la efect spre scen i de la scenariu spre poveste. A muri nu este numai ac iunea de a intra în sufletul „animei”-centru al lumii, ci înseamn i p trundere în lumea-poveste a relat rilor, asemenea coborârii, pe trepte nesigure, în globul de aur al universului, al marelui-tot, în care nararea este act al iluziei i al incertitudinii:

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„- Vreau s v spun Ceea ce-ave i cu to i în gînd voi muri curînd, curînd, ros de plîns i de oftat vrea s mor în jil , nu-n pat.” Aceea i tensiune, dar dublat de muzicalitate, cu aer de cortegiu funerar, observ m i în poemul Balada celor apte focuri, unde structura spa iului i timpului invoc povestea fetelor-iele, n luci, închipuiri ale unor timpuri aflate în suspendare. Este acea stare ce ermetizeaz dorin a i dinamica, într-un scenariu al c rui scenarist este eul-narator, înc neini iat în tainele i misterele altor individualit i-univers. Spa iile i timpurile poetice nasc iluzia erotic , îns dorin ele sunt atât de profunde, încât focul, pe care-l „p ze te ea de-atunci”, demonstreaz c taina este singular , ea trebuie p strat , protejat , pentru a nu fi desacralizat , pentru a nu- i pierde din identitate, din acea predispozi ie pentru frumos i artistic. Eul feminin al cuplului erotic nu p ze te doar iluzia unei alte deveniri, ci acesta joac i rolul de Caroneu liric, care conduce, spre poarta Infernului tuturor am girilor i al neîmplinirilor, eulnarator. Fetele, r mase în afar , se rotesc, probabil, în „tainicele lunci”, acolo, în dep rtarea nesigur , spa iu conven ional al naturii, al organicului, se prefabric imaginile i contururile spectaculosului. Aici, structura erotic amplific discursul, prin fata care „într-al fetelor soroc/ Veghea, cîntînd, a aptea”, astfel, cântul i cântarea sunt unificate de sonurile grave, interiorizate, materializate în tainice rotiri, pentru c poezia celor apte focuri este lirism al constituirii unei

drame într-un act. Veghea este stare ce ini iaz eroii spre un câmp al magiei, al vr jii, care rupe sileniozitatea mi rii, pa ii posibilelor iele nasc controverse, dar ea, unica prezen tutelar feminin aprob fiecare gest al c re ului. Pierderea sa în zare concepe un orizont al desprinderii de uman i organic, prin acceptarea destinului. Trecerea cavalerului, cu coif i lance mare, pe lâng fiin a-fantasm seme , a o observa, contextualizeaz iubirea din partea celei care va p zi de-acum înainte alt foc, iubire ce arde, în ne tire, „anima”. R cirea sau pierderea lui, în alt orizont, marcheaz moartea probabil ori traversarea spa iilor comune, lini tite, acolo, unde necunoscutul desacralizeaz : „Cu coif i lance mare/ Trecu pe lîng ea seme / i se pierdu în zare”. În elegem, textual, c motivul erotic, declan at prin „coup de foudre”, f acceptarea tensiunii i asimilarea predispozi iei pentru atrac ie ori respingere, se subsumeaz unui euforism al neimplic rii în ac iune, doar privire de la dep rtare i „poveste repovestit ” unui auditoriu neprezent, neini iat în taine i mistere. Când fata-eu accept inversarea polilor simbolici, eroticul las locul tanaticului, zarea, în care se pierde naratorulcavaler, aduce explica ia plauzibil , justificat , natural , a arderii, prin care se realizeaz desacralizarea. Eros devine un fapt al unei ac iuni, prin care eroina nu poate atinge idealul erotic, ea este incapabil de iubire i de a fi iubit : „Alt foc p ze te ea de-atunci. Iar fetele r mase Sunt multe-n tainicele lunci, Dar focuri numai ase...” Spectacolul invers rii interpretative, a

Gheorghe Petra cu - Vene ia

Anul VII, nr. 7(71)/2016

formelor lirice ale lui Eros, se realizeaz prin intermediul misterului. Este un mister, în care moartea Reginei, îndr gostite de c tor, unul oarecare, pe care l-a îndr git „Cu foc întreaga noapte”, justific o proiec ie în timpul acela al desacraliz rii. Numai prin pierderea identit ii, datorit c derii m tilor, se realizeaz ini ierea în iluzie i imaginar, în acel sens al justific rii fiec rei dorin e. Dorin a Reginei s-a înf ptuit, îns efemeritatea gesturilor a închis jocul în tanatic, crâmpeiele de erotic i-au pierdut din intimitate, devenind realit i crude, sumbre, inactive, ale momentului reprezentat, ale proiec iei în oglinda în care Regina-eu, în „strai de lapte” i „ca de nea”, se transform , „Cuprins de atîta dor”. Bucuria dorului, îndr girea i focul, ce arde i mistuie fiin a erotic , sugereaz o ie ire din joc, îns pe u a din spate a scenei. Fe ele tragice ale teatraliz rii sunt atât de perfide, încât nimeni i nimic nu poate p trunde în magma irumpând în actul neajungerii. Iubirea este în el toare, iar dorin a conduce nu doar spre o inversare a motivului erotic, ci ea are i alte atribute în Spada regelui. Moartea Reginei este, în fapt, ruperea vr jii i continuarea misterului, dincolo de cuvinte i de imagini, dincolo de iluzie. A zace cu „spada-nfipt -n ea” nu percepe numai acord cu realul, ci i cu imaginarul, cu taina necalificat i nejustificat . Farmecul re ului nu elucideaz misterul, ci spore te întreaga poveste liricizat , drama acestei pove ti-cadru se continu i se reflect în vraja unui spectacol, la care un „fl u cu umeri grei/ i mers u or de fat ” o cucere te pe Regin . Cucerirea acesteia explic i intrarea pe f ga ul mor ii, al c toriei, f sfâr it, spre umbrele specifice poeziei lui Radu Stanca, unde eroticul î i d mâna cu tanaticul, ini iind un fastuos ceremonial al derii cortinei. Structura erotic prime te accente de dram , iar inversarea eroilor-eu, masculin i feminin, duce la atenuarea armoniei, la o interiorizare for at a acesteia. Regina accept jocul erotic al mor ii, f s în eleag poanta tragic din final, o dram a cuplului, consumat în lumea-himer . Se realizeaz o dezvoltare a tragediei presupuse, dar neînelese, ilogice, un joc teluric-celest, între Regina-eu p mântean i Himera-c tor-eu celest, al necuprinderii în rama tablouluipoveste: „Cuprins de atîta dor Regina-n strai de lapte Îl îndr gi pe c tor Cu foc întreaga noapte. În zori, Regina ca de nea cea cu spada-nfipt -n ea...” Motivul somnului este legat de drama

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

erotic . Prin ul, care intr în ara-spa iu al necunoscutului, construie te imaginea desacraliz rii, prin c derea în imaginarul din care transpare Domni a. Cuplul erotic, din poezia lui Radu Stanca, se dezvolt , în cadrul pove tii, prin ini iere i prin atrac ie în jocul cu modelele unei dezam giri anun ate. Iubirea dintre cei doi nu propune iluziei decât tr irea i lunga c torie a prezen ei feminine tre suferin maxim , spre continu durere, dorin i dor. Loviturile în „zidul rece” ale eroinei-eu sunt simboluri ale accesului la drama care cuprinde fiin a. Actul artistic al chem rii i refuzul iubitului-c tor programeaz starea existen ial , a teptarea i prefacerea, ascunderea i masca. Prin ul i Domni a nu pot accede la devenire decât prin fiin area propriilor fiin e, acordul cu cei doi protagoni ti nu se subsumeaz unei idei a scind rii eului în alte fiin e, ci este proiectare în imagistica unei teatraliz ri, în care actorii redefinesc statutul i forma misterului. Ideea de cuplu prinde contur prin imaginile exploatate în poemul Infidelul, text care recupereaz eroticul i dezvolt un dramatism, surprinz tor, prin con inutul ideatic. Se deceleaz un eu masculin al lumii pove tii, al acelei lumi ce se interiorizeaz prin anun area sfâr itului, pentru c „Lui nici prin gînd nu-i trece”, s se întoarc , ci va mâne fugar, tainic, neîn eles, aprioric personaj al iubirii r mase suspendate, vitregite de lipsa eroului-eu. Mitul erotic al cuplului transcende c tre un sfâr it lent, calm, transparen a st rilor este de factur imobil . Eroii, Regina i Prin ul, sunt închi i în acela i univers, spa iu, în care se consum povestea, spa iul ale c rui coordonate nu se subîn eleg, nu sunt definite de tr turi i repere constante. Rolul actului erotic al iubirii ine de o caden i o muzicalitate înecate în melan-

colie, suferin , durere, mai ales dor i dorin . Presupusa lini te provoac o prelungire a sfâr itului, acesta nu instaleaz imediat, brusc, starea ini ial de desprindere de „anima”, ci se propune o perspectiv a dublei identit i. Prin ul i Domni a cuprind, în iubirea lor, tainica reprezentare a mor ii, unul pleac spre alt orizont, altul spre necunoa -tere, spre umbre, tirbite de dinamism i esen , culoare i sentiment: i Prin ul de demult intr În ar , sub ar , Dar cum intr , din ea strig : Mi-e dor de somn, Domni ! i-acum Domni a în zadar Love te-n zidul rece i-l cheam s-o iubeasc iar. Lui nici prin gînd nu-i trece...” Lirismul povestit, accentuarea motivului erotic, prin înscenarea unor st ri i a unor situa ii, de un dramatism covâr itor, se întâlnesc i în Pajul cu p r de aur, în care Regele, imagine-cadru a pove tii, ce se deruleaz asemenea unui spectacol de lumini i umbre, nu dore te un osp . El nu dore te bucuria particip rii la o mas în care se îndulcesc vorbele i se dezv luie taine, ci vrea creeze un spectacol macabru, de moarte, o stare în care st pânesc tenebrele. Sfâr itul nu este al eroului, ci al naratorului, al celui care ghideaz perspectiva i reprezentarea. Spada, pe care e preg tit în „mîini s-o-nha e”, decripteaz actul preg tirii de a ucide, de a transforma totul, prin v rsare de sânge, în poveste trist , în dram , ce cuprinde întregul scenariu. Necunoscutul i moartea se identific în imaginea pajului „bietul, pe podea/ St -ntins cu moartea-n bra e”. Moartea vine drept cauz i efect, asimilat în duplicitatea eroilor, a celor implica i, ca un moment sublim, tragic, de o ardere violent a a tept rilor i a

Gheorghe Petra cu - Natur static

necesit ii împlinirii într-un „gestus” insensibil, agresiv, chiar i pentru povestea rostit . O poveste dezv luit abia acum, când cortina spectacolului se las peste drama înptuit . Tat l i fata, care plâng, construiesc povestea roman at a unei desacraliz ri, prin pierderea identit ii mitului, prin descoperirea lui „sub blazon cu ghiaur”. Faptul, deja consumat, nu explic , nici motiveaz , actul sângeros, îns nararea liricizat profit de imagini pentru a crea iluzia unei poante, a întreb rii, al c rei r spuns intr în contradic ie cu scena. P rul de aur sau nu al pajului propune continuarea pove tii, dincolo de tema i ideea ce denun sfâr itul. Forma poemului i înglobarea unui dialog între Rege, Domni i paj, sub masca discret a nar rii, fac, din acest poem, unul care invoc nelini tea i in-certitudinea, teama de actul final al extinc iei. Vocea erotic este, de fapt, în Pajul cu p r de aur, vocea tanatic , este vocea mor ii, ce r zbate din mrejele prezentului, din actul violent al Regelui, din lipsa de cunoa tere, din neputin a de a accesa i a rela iona cu probabilit ile i împlinirile, responsabilit ile. Veridicitatea p rului de aur al pajului ilustreaz c acesta nu era doar un simplu copil în cas , un servitor al Regelui, ci acesta îndeplinea condi iile unui nobil, prin onestitate, demnitate i rechizitoriu al limbajului i al imaginilor: „Dar Regele osp nu vrea Ci-n mîini spada s-o-nha e. Iar pajul, bietul, pe podea St -ntins cu moartea-n bra e. Tat i fat azi plîng ui. i sub blazon cu ghiaur Se-ntreab : Oare p rul lui fi fost chiar de aur...” Analiza ciclului de versuri Baladele Regelui ne prezint un lirism cutremur tor, prin muzicalitate, prin înscenarea situa iilor i a motivului cuplului, într-o perspectiv complex , de ardere continu , în care viziunea tanatic , suferin a i semnul extinc iei, iau locul celei erotice. Inversarea rolurilor, în cadrul discursului poetic stancian, transfornu doar receptarea poeziei, ci, aceasta din urm , se manifest prin intermediul unor st ri, ca replici la o ini iatic stare erotic , prin care se realizeaz conceptul de art , de frumos. Jocul erotic al eroilor, al cuplului imaginar, fac, din poezia lui Radu Stanca, un construct estetic dinamic, o reflec ie progresiv asupra modalit ii de realizare a lirismului, prin teatraliz ri, ce re in aten ia poantelor din final, astfel încât poezia s devin un sens nominal, individual i particularizator. 1

Radu Stanca, Acvariu, Editura Dacia, Cluj, 1971, p. 44-45.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Roni C~CIULARU (Israel)

„Valoare ]i vigoare” – un nou roman al Magdalenei Br[tescu

Magdalena Br tescu este o scriitoare de prim rang. Critica literar , mai ales cea din România, a subliniat cu cinste i seriozitate acest fapt. i iat -ne acum în fa a unui nou roman de o calitate deosebit , scris de aceast talentat prozatoare. Stilul i profunzimea, substan a, via a descris , densitatea ideatic , tematica, conflictul, originalitatea, farmecul nara iunii, meandrele scriiturii, ilustreaz un condei superior în literatura creat pe române te din Israel. i, trebuie s fiu sincer, ba chiar îmi face pl cere s rturisesc c Magdalena Br tescu, în opinia mea, apar ine adev ratei literaturi române ti de azi. Cu toate c recenta sa carte, de pild , se refer la oameni i întâmpl ri din Israel, nici m car de origine român . Dar dincolo de localiz ri strict geografice, sau de ierarhiz ri critice, exist faptul indiscutabil c autoarea scrie în limba român , gânde te i simte ca i noi, ne face s ne redescoperim gânduri i sentimente, astfel încât s consider m c scriitoarea face parte din fiin a noastr intim i

adev rat . Art , în cel mai bun în eles al cuvântului! Dup lectura recentului ei roman „Umbra celor aisprezece apusuri”, încerci un amplu sentiment de satisfac ie, moral i estetic , i te redescoperi pe tine însu i ca om. În aceast carte se pun probleme grave, se sugereaz r spunsuri nu întotdeauna comode sau la-ndemân , via a este privit a a cum e, în mod verosimil i este analizat atent i dezinvolt, corect i semnificativ, nuan at i subtil educativ. Lumea e frumoas i urât , bun i rea, de teapt i proast - exact cum îmi spunea chiar M.B., la modul general, întrun interviu de mare succes, datorat interlocutoarei mele. E lumea din Israel, dar oamenii, cu tot specificul lor local, sunt oamenii omenirii, ai lumii largi, ai mapamondului civilizat sau care se dore te astfel. Am curajul s afirm întrev d, de fapt, valoarea universal a scrisului Magdalenei Br tescu. Fiecare pies de pe tabla de ah a vie ii, i a admirabilului u roman, î i are rostul ei. i trebuie s recunoa tem c avem de-a face cu un bun ju-

tor al acestui joc. Îmi reamintesc acum, aproape involuntar, de „jocul” lui Tudor Arghezi, care puncta, gândind la marea plecare, dup zbateri i deveniri de-o via : „Îl joci în doi, în trei,/ Îl joci în câte câ i vrei!” (De-a vi ascuns...) Cartea la care ne referim este seduc toare, de la început pân la sfâr it. Ai luat-o în mân , i-au c zut ochii pe prima pagin , acolo r mân, apoi nu se mai dezlipesc de ea pagin dup pagin ... „Umbra celor aisprezece apusuri” este un „roman de dragoste, psihologic i de suspans, (...) este povestea unei iubiri incurabile, cu nea teptate r sturn ri de situa ii, pe fundalul realit ilor israeliene, de la înfiin area Statului (Israel - n.n.) i pân în zilele noastre. Cei doi protagoni ti sunt Boaz i Noemi, pe care via a i istoria îi întâlne te i-i desparte. (...) Personaj fr mântat, ov ielnic i obsedat de dragostea sa neîmplinit , Boaz va avea o existen aventuroas i plin de neprev zut. De ce a ajuns în Anglia, când i-a întâlnit pe Ben Gurion i alte personalit i din politica

Gheorghe Petra cu - Femei la promenad

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i armata israelian , dac i-au reu it afacerile la burs , cu cine s-a c torit i mai ales dac s-a vindecat de dragostea obsesiv pentru frumoasa Noemi, sunt numai câteva întreb ri la care cititorul va g si r spunsuri pe parcursul lecturii”. Citatul acesta este împrumutat de pe una din copertele c ii în discu ie, astfel încât s ne apropiem un pic mai mult de via a cuprins între acele cartoane de servici. Este îns , recunosc cu regret, o prezentare cam superficial . Dincolo de ea se afl o lume, o istorie, o ar cu ni te oameni vii, sunt drame, sunt bucurii i triste i, înfrângeri, lupte i izbânzi, sunt nu numai dragostea dintre cei doi, ci i iubirile i via a celorlal i, care graviteaz în jurul celor dou personaje pivot ale c ii, este devenirea unui stat, sunt culisele politice, nuan e i meandre ale destinului, este patriotismul israelian, f emfaz , dar temeinic i indestructibil, sunt atâtea experien e umane i este atâta clocot sufletesc, e marea dragoste de oameni a autoarei, ca i negarea propriei tic lo ii a personajului principal, negativ, îns atât de aderat, ba chiar i pozitiv în cele din urm . Cum sunt eu, te întrebi? Dar cum ar trebui s fiu, dac m-a afla în unele situa ii asem toare cu cele din aceast imprevizibil carte? Imprevizibil ca via a, ca destinul, ca lumea... Romanul Magdalenei Br tescu bucur i incit , te subjug i te ridic deasupra lui, deasupra destinului, te face s în elegi lucruri mai pu in posibil de în eles, te încânt estetic, te face mai om, te descoper i în micimile tale, de care uneori fugi... Totul cu o for aparte, care vine la Magdalena Br tescu dintr-o cunoa tere profund a vie ii, dintr-o inteligen rarisi, dintr-o mare sensibilitate i o cultur ampl i temeinic . Romanul cu titlul amintit se închiag prin povestirea vie ii lui Boaz, v zut prin prisma senectu ii sale, un fel de „autobiografie” literarocinematografic , cum numai capul Magdalenei poate s scorneasc . Este o carte de triste e, c ci povestitorul e, se pare, chiar dac nu vrea s recunoasc , un perdant, un înfrânt: de destin, de propriile sl biciuni i incon tien e. Nara iunea sa, prin care i al turi de care se exprim autoarea,

este a unui om care „se preg te te de marea plecare”. Magdalena Br tescu i se substituie, îndr zni s spun, diabolic. Totul este scris de ea prin viziunea psihologic a unui b rbat precum Boaz. E o performan . Dar i un mod al scriitoarei, de altfel izbutit, de a- i voala i propriile tr iri, unele motive reale sau imaginare în care, cine tie, poate i-a fost dat existe. Un ochi mai atent deslu te îns i vigoarea ei sufleteasc . De aici decurge, poate, i abilitatea cu care- i manipuleaz personajele. i trebuie recunoscut: crearea personajelor se face i în acest roman cu for de Dumnezeu. Cu aceea i putere M.B. creaz vie i, destine, întâmpl ri, pe care le conduce spre deznod mântul dorit i firesc, dramatic i realist, urmându- i creator arhitectura construc iei sale. Profunzimea acestei c i reiese, cred, i din dintr-un anume derizoriu. Întâlnim, a a, ca pe-un fapt aproape obi nuit, divers i profund, punctat nu o dat , îns i drama poporului evreu. Boaz spune meditativ, la un moment dat: „A a e pl dit poporul patriei mele, nomadul a ezat în vila din jungl , sau în apartamentul de bloc pentru care se îndatoreaz i el i p rin ii lui pe via , n scut sau poate blestemat s tr iasc în provizorat”. Scriitoarea i cititorul tr iesc intens, cu pasiune, întâmpl rile povestite. Structura ii este astfel între esut , încât descoperi mereu evolu ia nara iunii i, odat cu ea, a personajelor printre care te afli familiar. Totul pare verosimil, credibil, autentic. Totul este atât de omenesc i de aureolat de crepuscu-

lara privire a eroului principal, care- i uit vârsta i se contope te mereu cu cel ce a fost. For a interioar , vigoarea creatoare a scriitoarei, se împletesc i cu sl biciunile unora dintre personaje, cititorul având parte de o tonalitate de echilibru psihic, tonic în cele din urm . i asta, întrucât viziunea scriitoarei este profund umanist , iar clapele computerului ei es o scriere particular , original i cu un specific unic. Impresioneaz discret i temeinic fundalul c ii, revenit nu o dat în mod implicit, canavaua acestei scrieri fiind de istorie, cu tr iri i sentimente strict personale i împrejur ri generatoare de patriotism ferm, dar firesc, adev rat, pornit din inim . Personaje cu unele minusuri, care-s umbrite pentru un timp în ochii no tri, apar deodat str lucitoare prin fapte, gânduri, hot râri legate de ara i destinul poporului evreu. Simplu. În limitele celui mai firesc mod de a exista. Oamenii, istoria, neamul i ara, via a i speran a, luate împreun i tratate cu art adev rat - iat ce d for acestei c i, ea deta ându-se net de destula scriere f har, care inund literele române ti. Sigur, are i scrisul mediocru rolul s u: el creaz un cer pe care o stea poate str luci. Citi i „Umbra celor aisprezece apusuri”, ca s vede i cât dreptate am! i v ve i bucura c Magdalena Br tescu scrie! Opresc aici însemn rile mele. Ar fi înc multe de spus, c ci cartea muste te de art , de via i de gândire bun . Cred îns c e suficient pentru a semnala o stea, în umbra atâtor apusuri. Solare i literare!

Gheorghe Petra cu - Iarn grea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Paula ROMANESCU

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Redac ia a f cut o selec ie din volumul Unde sunt cei care nu mai sunt? (Traducerea în limba francez , note i prefa de Paula ROMANESCU; Cuvânt înainte de Dan PURIC; Grafica de Adina ROMANESCU) Autorii ne informeaz c au fost alese poeme din ANTHOLOGIE DE POEZIE din arhiva Asocia iei Fo tilor De inu i Politici din România, ap rut sub coordonarea lui Constantin Aurel Dragodan, 19931997, Bucure ti i, respectiv, POE I DUP GRATII, Mân stirea Petru Vod , 2010. S-au inclus i poezii inedite puse la dispozi ie de p str torii lor - autori, membri ai familiilor celor care nu mai sunt, prieteni.

Nichifor CRAINIC (1889-1972) Poet, filozof, profesor la Facultatea de Teologie din Bucure ti, fondator al revistei literare „Gândirea” i creator al curentului literar „Gândirismul” cu implica ii în arta, cultura, filozofia i întreaga mi care de idei din România. Condamnat în 1946 în lotul mare alului Antonescu, la 25 de ani de munc silnic (din care execut 15), pentru „Uneltire împotriva ordinii sociale” i întemni at la Aiud în condi ii de exterminare. Poète, philosophe, professeur à la Faculté de Théologie de Bucarest, fondateur de la revue littéraire „Gândirea” (La littérature, en philosophie et dans tout le mouvement des idées en Roumanie. Condamné en 1946, dans le groupe du maréchal Antonescu, à 25 ans de travail forcé (dont il en effectua 15), pour „Complot contre l’ordre social”, il fut jeté au bagne à Aïud et y subit un régime d’extermination. Unde sînt cei care nu mai sînt? Întrebat-am vântul, zbur torul,

Bidiviu pe care-alearg norul tre-albastre margini de p mânt: Unde sunt cei care nu mai sînt? Unde sunt cei care nu mai sînt? Zis-a vântul: Aripile lor Nev zute m lovesc în zbor. Întrebat-am luminata ciocârlie, Candela ce leag -n t rie Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sînt? Unde sunt cei care nu mai sînt? Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina Celui nep truns. Întrebat-am bufni a cu ochiul sferic Oarba care vede-n întuneric Tainele neprinse în cuvânt: Unde sunt cei care nu mai sînt? Unde sunt cei care nu mai sînt? Zise bufni a: Când va c dea Marele-ntuneric, vei vedea.

Où sont-ils ceux qui n’existent plus? Demandai-je au vent, Sylphe déchaîné Sur lequel les nuages, sans arrêt Volent vers les frontières bleues des nues: Où sont-ils ceux qui n’existent plus? Où sont-ils ceux qui n’existent plus? Répondit le vent: Leurs ailes encore Invisibles pèsent sur mon cœur. Demandai-je à l’alouette-clarté, Flèche qui perce l’azur-immensité De l’huile sacrée de son chant doux: Où sont-ils ceux qui n’existent plus? Où sont-ils ceux qui n’existent plus? Dit l’alouette: Ils se sont cachés Dans la lumière que l’on n’ voit jamais. Demandai-je au hibou à l’oeil-sphère, L’aveugle qui voit le mystère Dont les mots restent toujours superflus: Où sont-ils ceux qui n’existent plus? Où sont-ils ceux qui n’existent plus?

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Le hibou me dit: Quand tombera La toute dernière nuit, tu le verras.

Luna-a intrat dup El în celul i-L f cea mai înalt i mai trist.

A stat lâng mine pe rogojin : Pune-mi pe r ni mâna ta. Pe glezne-avea urme de r ni i rugin , parc purtase lan uri cândva... Oftând i-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu lib rci. Prin somn, lumina, iar z brelele groase Lungeau pe z pada Lui v rgi.

Poet emblematic, botezat parc în suferin , Radu Gyr r mâne poate expresia cea mai pur a tezaurului de credin al românilor, împ ranie de cânt izb vitor din chiar lacrima neamului. Cadru universitar, poetul avea s cunoasc înc din 1937 suferin a deten iilor, condamnarea la moarte comutat în munc silnic pe via . Din suferin a durat cânt, fiindu-le camarazilor din temni ele iadului ro u alean i rug înalt , încât Iisus însu i va fi intrat în celul s -i fie (s le fie) mai aproape. Avea s fie eliberat în 1963.

As’ noapte Iisus mi-a intrat în celul . O, ce trist, ce înalt era Christ!

Jésus entra dans ma cellule cette nuit. Qu-Il était triste, qu’Il était haut mon Christ! La lune se glissait derrière Lui Et le faisait beaucoup plus haut, plus triste. Ses mains, aux lys sur des tombes en ressemblaient, Ses yeux profonds - aux forêts de sapins. Son habit - voile de lune, argenté, Argentées les blessures de Ses mains. Je me suis levé de mon humble grise couche: D’où venez-Vous, Seigneur, de quelle ère? Jésus porta un doigt à la bouche Et me fit signe de ma taire. Il s’assit sur ma natte couverture: Mets ta main sur Mes plaies doucement! Il avait aux chevilles de la rouille, des blessures Comms s’Il avait porté des chaînes longtemps. En soupirant Il s’étendit ensuite Sur ma couche de paille pleine de blattes. Il éclairait en sommeil et, sur la natte, Les gros barreaux dressaient Sa neige bénite.

Radu DEMETRESCU GYR (1905-1975)

As’ noapte Iisus...

am g sit urmele cuielor Lui... Cette nuit Jésus...

Mâinile lui p reau crini pe morminte, Ochii adânci ca ni te p duri. Luna-L spoia cu argint pe ve minte, argintându-I pe mâini vechi sp rturi. M-am ridicat de sub p tura sur : - Doamne, de unde vii? Din care veac? Iisus a dus lin un deget la gur i mi-a f cut semn s tac...

Poète représentatif, Radu Gyr semble avoir été baptisé dans la souffrance tout en restant l’expression la plus pure du trésor de foi chrétienne des Roumains, eucharistie de chant de la larme même de ce peuple. Professeur universitaire, le poète connut le régime des prisons dès 1937, il fut condamné à la mort, peine commuée en travail forcé à la vie. De sa souffrance il en fit chant, en devenant en même temps pour ses confrères de prisons des enfers rouges support moral et haute prière ainsi que Jésus-même entra dans la cellule pour lui ( pour leur) être plus près. Il fut libéré en 1963.

La cellule paraissait une montagne, Des rats et des punaises y régnaient. Ma tête tombait de sommeil; dans ce bagne J’ai dormi toute une éternité... Quand j’ai rouvert les yeux, dans l’affreuse cellule, Le paillasson sentait les roses rares. Moi, j’étais en cellule, sous la lune,

rea celula munte, p rea c ân , i mi unau p duchi i guzgani. Sim eam cum îmi cade tâmpla pe mân , i am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genun , miroseau paiele a trandafiri. Eram în celul i era lun , numai Iisus nu era nic iri... Am întins bra ele. Nimeni, t cere. Am întrebat zidul. Niciun r spuns. Doar razele reci ascu ite-n unghere cu suli a lor m-au împuns. - Unde e ti, Doamne? - am urlat la z brele. Din lun venea fum de c ui. M-am pip it i, pe mâinile mele

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pourtant Jésus je ne Le voyais nulle part...

Aducerile-aminte s i creasc iar i spicul, ci timpul-corb coboar pe um rul meu stâng i-n inim lumina se-nfrunt cu nimicul. -mi cheile cet ii din piele de vi el, Arat -mi cum ucide cuvântul, cum învie În fiecare noapte din marele m cel lucile n dejdii sub giulgiuri de hârtie. Înva -m a scrie pe tablele de lut, Pe frunzele de laur, pe lespezi de morminte, Întoarce-m la Tine cu trupul gol i mut Iar sufletu-mi r mâie de-a pururi în cuvinte. Priere à Hyperion Ni ombres, ni épines, ni plaies ne sont à vendre. Permets que des larges cieux en cloche cassée de cuivre, Tombe sur l’œil qui raisonne une goutte d’éternité, Sur la main déchirée par les rochers du livre.

Et j’ai tendu les bras. Personne. Silence. Aucune réponse des murs de malheur. Seuls les rayons aigus, froids de l’absence, Par leurs épées ont transpercé mon cœur.

Ion OMESCU (1927-2000) Poet, actor, dramaturg, regizor, a fost condamnat la munc for at , trimis la temutul Canal, eliberat i închis din nou în urma g sirii, la o perchezi ie obi nuit în epoc , a memoriilor sale, la 8 ani de temni . Eliberat prin decretul de amnistie general a prizonierilor politici din 1964, el avea s p seasc ara stabilindu-se în Fran a unde a i murit.

Rug ciue pentru Luceaf r Nici r nile, nici umbra, nici ghimpii nu se vând. Îng duie s cad din cerurile sparte Un strop de ve nicie din ochiul ars de gând Pe mâna-nsângerat de stâncile din carte. Ajut -m din vreme i patimi s m strâng.

tombes. Fais-moi rentrer chez Toi, le corps nu et muet, Et laisse mon âme chanter à jamais dans le monde.

Andrei CIURUNGA (1920-2004) Profesor, ziarist, poet, n scut la Cahul în Basarabia, el s-a refugiat cu familia în România, la Br ila, în 1944. În 1945 este arestat pentru un articol publicat în ziarul «Expresul». Eliberat, este arestat din nou în 1950 pentru o plachet de poezii cu caracter anticomunist pe care cei viza i n-au g sit-o pe placul lor. Trimis la Canal, a continuat s compun în memorie poezii - singura form de protest pe care de inu ii politici i-o puteau îng dui. Eliberat în 1954, i se interzice dreptul la semtur i la scris. El o face totu i i, în 1958, este condamnat pentru a treia oar , de data aceasta la 18 ani de închisoare - munc silnic . Poeziile sale nu aflaser c n-ar avea dreptul treac frontiera i erau publicate prin lumea liber . i-a fost Decretul din ’64. În 1968, poetul a fost reprimit în Uniunea Scriitorilor din România. Professeur, journaliste, poète, né à Cahul, en Bessarabie, il se réfugia en 1944 à Braila. En 1945 il fut arrêté pour avoir écrit un article anticommuniste publié en «Expresul». Libéré, il est à nouveau arrêté en 1950, cette fois-ci, pour un recueil de poésies que le régime communiste ne goûta pas... Au Canal il continua à faire de la poésie - seule forme de proteste des prisonniers politiques. Libéré en 1954, on lui interdit de signer, donc, de publier ses écrits. Il le fit et, en 1958, pour la troisième fois, il fut condamné à 18 ans de prison. Ses poésies «circulaient»

J’ai hurlé aux barreaux: - Mon Jésus, où êtes-Vous? Fumée d’encens de la lune en venait. Et sur mes mains, quand je les ai touchées, Il y avait la trace de Ses clous.

Poète, acteur, dramaturge, metteur en scène, il fut condamné au travail forcé au Canal du Danube, mis en liberté, ensuite condamné à nouveau d’avoir écrit ses mémoires, pour 8 ans de prison. Libre en 1964, par le décret d’amnistie génerale des prisonniers politiques. Il quitta le pays et s’établit en France où il mourut.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Aide-moi, fais-moi renaître des passions et du temps. Que les souvenirs fleurissent en épi sous ma peau, Dans mon cœur la lumière affronte le néant Et sur mon épaule gauche descend le tempscorbeau. Donne-moi les clés en cuir des portes de la cité, Montre-moi comment tue le verbe et, à chaque nuit, Comment fait-il renaître sous les voiles de papier, De la grande hécatombe, fantômes d’espoir, de vie. Apprends-moi à écrire sur le tableau des prés, Sur les feuilles de laurier, sur la pierre des

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sous le manteau, les frontières n’y étant pour rien. Et ce fut le décret de ’64 . En 1967 il fut réélu membre de l’Union des Ecrivains de Roumanie.

Cu fruntea-n slav , strig din închisoare: Nu-s vinovat fa de ara mea!

Vasile VOICULESCU (1884-1963)

Je ne suis pas coupable, mon pays!

Medic, (supranumit «Doctorul f argin i»), poet (supranumit «Poetul îngerilor», fondator al postului de Radio din România, colaborator la Revista «Gândirea» al c rei director era Nichifor Crainic, el a fost arestat în 1958, în cadrul lotului «Rugul Aprins», i condamnat la 5 ani închisoare sever care avea s -l transforme într-o fantom vie de 42 kg! Pus în libertate în 1963, grav bolnav, poetul avea s moar câteva s pt mâni mai târziu, la 26 aprilie, din pricina tuberculozei contractate în temni .

À l’heure où mis en chaînes, dans la prison, Pour expier la plus lourde peine, je crie, Le front dans les étoiles, de tout mon cœur: Je ne suis pas coupable envers mon pays! Je ne suis pas coupable pour avoir Aimer sa noble et sainte lumière, Encore moins que les ennemis au cœur noir Le gaspillèrent et le crucifièrent. Je ne suis pas coupable puisque j’aime La ronde paysanne, ronde - comme ma terre -, Et les petits mages nous chanter des noëls Comme depuis toujours le firent nos pères. Je ne suis pas coupable des moissons De blé, des grappes de raisin de nos côteaux, Et que, de me savoir maître de ma maison,

Médecin, (surnommé «Le docteur sans argent»), poète (surnommé «Le poète des anges», fondateur de la Radio en Roumanie, collaborateur à la Revue «Gândirea» dont le directeur était Nichifor Crainic, il fut arrêté en 1958, condamné à 5 ans de prison dans le cadre du lot «Rugul Aprins» et soumis à un régime sévère ce qui le fit devenir un fantôme vivant de 42 kg! Mis en liberté en 1963, il mourut peu après suite à la tuberculeuse contractée en prison.

Nu-s vinovat fa de ara mea

Doamne

La ora când cobor legat în fiare -mi isp esc osânda cea mai grea, Cu fruntea-n slav strig din închisoare: Nu-s vinovat fa de ara mea

În vârful copacului T u sunt o floare... Pe cea mai înalt ramur a lumii leg n în talazul de aur i soare. Slav ie c n-am r mas în temni a humii Ci slobod , spre cer, înfloritoare Inima mea nu mai întârzie; Zbucne te afar în limpezi petale lege rod trainic, bob de poezie, Hran zbur toarelor Împ iei Tale. Prtala mi-e cu aripa rud ,

Nu-s vinovat c i-am iubit lumina Curat cum în suflet mi-a p truns, Nici c vr jma ii i-au pr dat gr dina i c suta ii coasta i-au str puns. Nu-s vinovat c -mi place s se prind Rotund ca o ar hora-n prag, Nici c-am primit colind tori în tind Cum din bunic în tat mi-a fost drag. Nu-s vinovat c toamnele mi-s pline Cu tot bel ugul de la vin la grâu, Nici c-am primit la praznic pe oricine Cât m-am tiut cu cheile la brâu Nu-s vinovat c-am îndârjit acalii i c-am r cnit cu sufletul durut, nu dau un Ceahl u pe to i Uralii i c ur sc hotarul de la Prut. Dac-am strigat c haitele ne fur Adâncul, codrul, cerul - stea cu stea i sfânta noastr pâine de la gur , Nu-s vinovat fa de ara mea. De-aceea când cobor legat în fiare, Împov rat de-osânda cea mai grea,

J’y ai reçu tous ceux qui qui avaient besoin d’eau. Je ne suis pas coupable d’avoir crier misère Et que ma déchirure affola les chacals, Que je deteste, de Prut, la maudite frontière, Que mon Ceahlãu vaut mieux que les Urals. Si j’ai crié que les meutes nous volaient Le pain de tous les jours - le pain béni, Les terres, les bois et le ciel étoilé, Je n’en suis pas coupable envers mon pays! C’est pourquoi, mis en chaînes, dans la prison, Pour expier la plus lourde peine, je crie, Le front dans les étoiles, de tout mon cœur: Je ne suis pas coupable envers mon pays!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Miresme, cântec gata s se-aud . (...) Seigneur Sur la cime de Votre arbre je suis fleur... Sur la branche la plus haute du monde Je me berce dans la vague d’azur et de soleil. Gloire à Vous, je ne suis pas resté dans la prison de terre Mais libre vers le ciel et, fleurissant, mon cœur S’ouvre en lumière; Il bondit en dehors en clairs pétales Pour en devenir fruit, graine de poésie, Nourriture pour les oiseaux de Vos cieux. Mon pétale et l’aile se ressemblent en danse Pour mieux entendre chant et fragrance. (...)

Sângele-adânc i mun ii când cresc i fântâna, i rug ciunile. Suntem genunile. Suntem cei ce nu uit i-a teapt . Prispa cu dragoste i plânsul în oapt i toate-ntreb rile. Suntem mustr rile. Les morts Nous sommes le champ où les pluies tombent. Nous sommes pour les moutons la fraîche herbe, La lumière que le soleil fait dans sa course, Nous sommes les sources. Nous sommes l’avenir et les racines, Et le sommeil où entrent les jardins, Et les yeux, les oreilles, le miel et le lait. Nous sommes les faits. Nous sommes les armes qui jamais ne rougissent Sous la rouille, le sang et les montagnes qui grandissent, Et la fontaine, et les prières. Nous sommes les gouffres de la terre.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

nal... Il n’écrivit de poésie qu’en prison, comme forme de résistance spirituelle, de sauvegarde de la condition humaine. Après 1990 il allait publier le volume «Anii nimanui» - poésie «enchaînée». Nautae Navig m, navig m înainte Spre o stea, spre-o poian de vis, Ne-am înscris pe catarge cuvinte i ni-i cerul în inimi deschis. O c su ne-mbie, cuminte, Cu tihniri rânduite în ea, Navig m, navig m înainte, tept m, a tept m altceva... S-a mai frânt un catarg pe o zare, A mai prins la babord a trozni, N-a venit n lucirea cea mare, Mâine, da! mâine, da, va veni! A trecut i amiaza vie ii. Apusul e-aproape, e-n noi, i plec m cu n dejdea c , poate, luca e-n via a de-apoi... Nautae

Nous sommes ceux qui n’oublient pas en attendant, Le seuil des amours et les pleurs-déchirements. Nous sommes toutes les questions. Tous les remords.

Gabriel EPELEA (1916- 2012)

Ion CARAION (1923-1986) Poet, traduc tor, jurnalist, redactor literar. Condamnat politic, 9 ani închisoare, Canal. Poète, traducteur, journaliste, redacteur littéraire. Condamné à 9 ans de prison, travail forcé. Mor ii

Profesor universitar, membru al P.N. . înainte i dup Revolu ia din 1989. Condamnat la închisoare - de inut politic - a cunoscut temni ele Jilava, Aiud, Oradea, Canalul... Nu a compus poezie decât în perioada deten iei, ca form de rezisten spiritual întru p strarea condi iei de om. i-a strâns crea ia în volumul «Anii nim nui» publicat dup 1990. Universitaire, membre du P.N.T. avant et, après la Révolution de 1989. Condamné prisonnier politique - il connut les prisons de Jilava, Aïud, Oradea, ainsi que Le Ca-

Nous navigons, nous navigons sans trêve, Vers une étoile, vers une prairie de rêve, Les mots inscrits sur mâts, en oriflammes Et le ciel ouvert dans notre âme. Une maison quelque part nous appelle, Combien la vie y devrait être belle! Nous navugons, nous navigons toujours En attendant l’aurore d’un nouveau jour... Un mât de plus s’écrase à l’horizon, Le babord recommence à craquer, La grande illusion ne vint pas encore, Demain peut-être, oui, demain elle viendrait... Le midi de la vie s’en alla, Le crépuscule est en nous, prêt à naître... Nous, on s’en va, espérant que peut-être La grande illusion serait dans l’au-delà.

Suntem câmpul pe care-l plou ploile. Suntem iarba pe care-o pasc oile i lumina pe care-o d soarele. Suntem izvoarele. Suntem viitorul i r cinile i somnul în care intr gr dinile, i ochii, i urechile, i mierea, i laptele, Suntem faptele. Suntem armele care nu ruginesc.

Gheorghe Petra cu - Natur static

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marian P~TRA{CU

George Achim ]i ale sale „Blesteme”

Volumele de poezie tematic sunt destul de rare i de dificil de realizat, inând seama de faptul c toate poemele pe care le cuprind trebuie s se substituie tematic titlului. Au cut-o cu succes Bacovia („Plumb”), Sorescu („La lilieci”) i Baudelaire („Le fleurs du mal”), pentru a da doar câteva exemple. George Achim face parte din aceea i categorie, obi nuindu-ne ca volumele sale de poezie s fie alc tuite pe principii tematice. Cel mai recent volum de poezii, sau - mai degrab - poeme, intitulat „Blesteme” (Ed. Silviana, Râmnicu Vâlcea, 2016), reu te poate cea mai potrivit coresponden între titlu i con inut, absolut toate titlurile pieselor con inute fiind..., a i ghicit - blesteme. Volumul are dou p i intitulate „Blestemele durerii” i, respectiv - „Blesteme la zi”. Prima parte con ine 20 de blesteme” ale unor personalit i culturale i/sau istorice, care, într-un fel sau altul, în viziunea lui George Achim, au fost nedrept ite de societ ile în care au existat. Men ion m câteva nume doar: M. Eminescu, I. L. Caragiale, V. Voiculescu, P. ea, M. Sadoveanu, P. ea, R. Gyr, dar i N. B lcescu, Avram Iancu, Ana Ip tescu i N. Ceau escu. Tot în prima parte au fost incluse alte 9 „blesteme”, „proferate”, de ast dat , nu de diferite personalit i, ci de alte

„categorii”, cum ar fi România, limba, ro- bog i cuno tin ele, într-un cuvânt - de a mânul, libertatea, Oltul, „Miori a” etc. cre te din punct de vedere cultural, ceea ce, Cea de-a doua parte a volumului con ine recunoa tem, nu este pu in lucru, mai ales „blesteme” puse în „gura” unor institu ii în vremurile de ast zi când cultura este docoala), categorii profesionale (arti ti, sol- meniul cel mai vitregit, al turi de educa ie/ da i, înv tori, traduc tori etc), tr turi înv mânt i s tate, de ni te autorit i incaracterologice (onoare, demnitate, talent, con tiente, corupte i, de cele mai multe ori, glorie) i chiar a unor lucruri comune (fabrica, cu o cultur cel pu in precar . Spre deosebire ia româneasc , opinca, munca, cula, neamul, îns de cultur i educa ie/înv mânt, doplugul, crucea, costumul popular). La acestea menii în care, dup cei care ne conduc, nu se mai adaug „blestemele” mamei, tat lui, merit s investe ti ele nefiind direct profitapatriotului, porumbeilor, cet eanului tur- bile, s tatea este domeniul din care s-a fumentat i... raiului. rat cel mai mult, fiindc acolo s-au adunat Uneori „blestemul” este rostit de cel po- sume uria e din asigur rile de s tate, sume menit în titlu, alteori - de poet în numele s u: pr duite de tot felul de lichele i de sec turi, i v-am scris ca s se tie, / Peste ani s care n-au ezitat s fac din extinc ia popula iei constata i / C -n politic sunt mul i rata i / României un mijloc de spoliere a sumelor Îmboln vi i de bog ie. / i c-au f cut cu men ionate. dracii pact / Ca s mint i s fure, / S parvin Revenind la volumul lui George Achim, el i s -njure, / Nicidecum s dea un sfat” merit lecturat cu aten ie, fiindc , dup p („Blestemul lui Mihai Eminescu”), respectiv rerea subsemnatului, el este i un manifest - „Nimic de zis, la vremea lui / Se p rea c menit s trezeasc , atât cât este posibil, con titotu-i greu! / Azi nicio diferen nu-i / i îl in a cititorului i, prin aceasta, s contribuie pomenim mereu... / În societate este / La tot la apari ia i cre terea unui curent de opinie pasul întâlnit / Cu n ravul de poveste, / Ba, de la care s înceap , în sfâr it, îns to irea mai mult, i altoit... („Blestemul lui Ion Luca societ ii române ti actuale; i asta pân nu Caragiale”). i într-un caz i în altul, poetul este prea târziu, fiindc pericolul dispari iei are grij s ne atrag aten ia asupra faptului noastre ca na ie este ast zi mai actual ca oricând! la noi, la români, istoria se repet întotdeauna, în fapt - c noi nu înm nimic din ea din moment ce, ceea ce ni se întâmpl azi se aseapân la detaliu cu ceea ce ni sa întâmplat în vremea celor ce „blestem ”, exemplele de mai sus fiind, credem concludente. Citindu-i blestemele, am realizat George Achim a purces la realizarea acestui volum dup o serioas documentare istoric i chiar sociologic , fiecare poem relevând fapte i adev ruri greu de contestat, chiar dac ele, inevitabil, poart amprenta mai mult sau mai pu in subiectiv a autorului. Aluziile, mai mult sau mai pu in transparente, invit cititorul mai pu in avizat s procedeze la rându-i la documentare, fiindc George Achim are abilitatea de a-1 face curios i deci - de a-l determina a- i îmGheorghe Petra cu - Gladiole

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71-/2016

Constantin MIU

Poveste de via\[

Poeziile ce alc tuiesc noul volum Dest inuiri (Editura Sf. Ierarh Nicolae, Br ila, 2016), semnat de Ionel Echim - le putem considera exerci ii de memorie afectiv , într-o poveste de via . Ilustra ia copertei, realizat de Gabi Toader, surprinde crâmpeie din via a evocat artistic de poet. Aflat la ora bilan ului („Am f cut multe, de toate,/ Azi trag linie i-adun.” - Gânduri, p. 37), autorul rememoreaz secven e din via a tr it frumos, chiar dac - a a cum m rturise te - „Au fost i vremuri urâcioase.”: „Uneori, r mân pe gânduri/ i-mi trec via a în revist .” (cf. Vremuri, p. 25, A fost odat , p. 132). În volumul Dest inuiri, oamenii evoca i - mai cu seam cei dragi autorului - ca i faptele i evenimentele rememorate sunt ordonate dup capriciile memoriei afective. i cu alte prilejuri am remarcat postura de În elept a lui Ionel Echim, trecut prin vâltoarea vie ii i care- i sf tuie te cititorul aleag mereu calea dreapt : „S-alegi calea cea mai bun / i pe cei din jur s -ndrumi/ (...) // Via a are drumuri multe/ Nu-l alege pe cel strâmb” (Via a, p. 7); „Multe drumuri sunt în via / S -l alegem pe cel bun./ i-atunci la tot facem fa / R mâne i pe cel de-acum.” (Sentimente, p. 47). Om care nu- i uit r cinile, Ionel Echim

are nostalgia vie ii de la ar , chiar dac munca era grea i ai s i p rin i au avut parte i de priva iuni cauzate de c tre defunctul regim comunist: „Am avut cas la ar / (...)// Aveam curte i gr din ;/ (...)// Aveam boi, aveam c ru ;/ Via a se scurgea încet” (Acas , p. 11); „To i bârfim mereu trecutul/ Comunismul c-a fost prost/ (...)// Nou ne-a luat p mântul,/ Dar nu dreptul de-a munci./ Era controlat cuvântul/ Dar nu dreptul de-a iubi.// Ne-au luat boii i c ru a,/ Ne-au luat pâinea de la gur ,/ Au plâns tata i m icu a,/ Ne-au turnat în suflet ur .” (Schimbare, p. 105). Satul de odinioar - cu explozia floral , vara, sau cu ierni frumoase („Iernile în acea vreme/ Erau cu z pad mult / (...)// Iernile erau frumoase/ Mereu cu z pad mult / Pe ger nu ie eam din case/ A a vremuri nu se uit .” - Primii fulgi, p. 52, 53) - s-a schimbat radical, încât, revenit în satul copil riei, autorul are sentimentul dezr cinatului: „A ap rut pe str zi asfaltul/ Buticuri multe peste tot./ Femei ce nu mai pl desc aluatul/ rba i, copii, la crâ cot la cot.// Nu mai miroase-a pâine cald -n sat/ (...)// M plimb prin sat ca un str in.” (Satul meu, p. 33).

Mi-a fost dat s cunosc îndeaproape un om care iube te enorm via a. În volumul pe care îl discut m acum, aspectul acesta apare ca un laitmotiv: „Iubesc via a ca pe mine” (Via a, p. 7); „Dragii mei, via a-i frumoas / Mai cu bune, mai cu rele” (De treab , p. 112). În eleptul de care vorbeam la începutul acestei cronici ne m rturise te c via a tr it în doi are frumuse ea ei, c ci ajut omul s surmonteze greut ile inerente: „Totu i via a e frumoas / Dac e tr it -n doi./ Dac po i ai i cas / i mai pu ine nevoi.” (Via a, p. 8); „Via a-n doi a fost i este/ Idealul într-o cas ” (Noi doi, p. 30). A a se explic de ce Ionel Echim i-a ales de tân r partenera de via : „M-am c torit de tân r,/ Mi-am g sit un suflet bun,/ Am tras greu, um r la um r” (Gânduri, p. 37). Via a tr it în doi e concluzionat metaforic în poezia Vise, din care cit m: „ ine i minte de la mine/ Via a s-o tr i în doi/ Pentru amândoi e bine/ Ca albinele în roi.” (p. 122). Volumul Dest inuiri reprezint , a a cum e specificat în poezia final - Ultimul cuvânt - „O poveste de via - (s. n., p. 148), care merit citit , ascultat , savurat , prin participare afectiv .

Gheorghe Petra cu - Canal la Vene ia

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marian HOTCA

gând

peisaj din gr din

poem

în cerurile de lavand pic turile de sânge de pe podeaua fiin ei miroseau a moarte mai ii minte îngerul care a început s rugineasc între atâtea lacrimi verzi? acum e doar o anex a sacrului pierdut între firele nisipului

am cump rat sutiene largi pentru to i dovlecii din gr din ca s le-acop r sfârcurile aspre i-atât de pline cu lumin

din aer cioplesc îmbr ri pentru cântecul p rilor

din când în când aruncai florile de mac ascunse între b ile clandestine ale inimii i frunza galben de atâtea zile f sens s-a f cut amar în orizontul cuvintelor t inuite sângele proasp t ile inimii în lanul de grâu înc o var istovitoare atrofiat în nebunia pietrelor de sub picioare

poem-reflux cuvântul oarb strigare tre o nou rena tere asemenea pietrei ce plânge în singur tate cu fiecare moarte ce-o calc cerea devine mai alb cerurile îmbr ând marea într-un soare rescriu via a în palma mea uscat ascult nep trunsul în scoic i-mi zic împr tiindu-m cu gândul între maluri acesta a fost refluxul poemului înainte de c derea în permanentul apus

lumina de la cap tul morcovului lumina de la cap tul morcovului o punte de somn prea lung între neputin i reverie timpul se rote te himeric în jurul meu aidoma unui vârtej de sare turile curg ascetic spre punctul terminus curg i eu i mâinile mele verzi într-un dans al non-materiei a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite pe axa amidonului modificat genetic cu p mântul fertil

rena tere cre tea noaptea în timpane i te auzeam doar prin canalul de morcov cum sfârâiai în uleiul încins cutremuram în infinitul florii de ceap i apoi am cur at gulia de p mânt i coaj o pleoap mi-a c zut pe ziarul unde erau resturile de legume i visul a început s fie mai fecund mi-am smuls ochii i cealalt pleoap am muls lacrimile în oala mic am amestecat totul cu p mânt i plâns i am a teptat s renasc sub o nou form

pata de ulei pata de ulei ascuns în cârp îmi surâde asemenea îngerului închis în icoan dovada vie a faptului c sacrul st camuflat în profan

azi a venit vara mai repede i am l sat p ianjenul verde -mi eas -n privire pânze în care s înf or tot necuprinsul ri de venin ard în zborul lor hipnotic cântecele lor curg tandru din crengile b trâne iar lâng izvor curcubeul soarbe r coarea pietrelor

poem în interval [la col ul str zii ce duce nic ieri îngerul r stignit în piatr zdrobit str luce te pentru ultima oar lucid în mormanul de gunoi atârn o clip vag de speran în fundul inimii se ridic haotic o fântân gata s umple toate gropile din asfalt cu lacrimi putrede surâde praful în arcul dintre suflet i trup rugina curge pe pleoape ca o mângâiere de sânge cald moare încet paradisul din ochi erupe purpura infernului în mine]

poem existen ial de la un timp lini tea pare mai alb o alunecare oarb în infinitul mor ii asemenea pa ilor calzi pe nisipul clipei alerg cu restul din via prin verdele crud scurs din toate cerurile ce-au trecut i m întreb dac via a aceasta aproape epuizat nu e decât o bâlbâial a aerului în care ne-am r cit cândva f s tim

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Luca CIPOLLA (Italia)

Per raggiungerti Per raggiungerti ho lacerato piedi d’emozioni pungenti, tizzi su sassi ardenti, deserti che di rado annunciavano l’oasi. Intorno a me solo ombre bipedi, sorelle di pochi denari, ma per raggiungerti, la schiena rotta, ignorai l’età reale nell’aura d’ambra d’illusori trascorsi infantili fra braccia ancor di giovane madre.

Ca s -ajung la tine Ca s -ajung la tine mi-am sfâ iat picioarele cu emo ii în ep toare, ciuni pe pietre arz toare, de erturi ce rareori prevesteau oaza. În jurul meu doar umbre bipede, surori de nimic, dar ca s -ajung la tine, cu spatele rupte, ignorai vârsta real în aura ambrei a iluzoriilor trecute infantile în bra ele din nou ale tinerei mame.

Magia Piova una lacrima sull’assito ed una magia

sleghi le stringhe che c’incatenano al suolo. Siamo assuefatti, lucciole di fuoco che penetrano l’atmosfera ed entrano, escono, si chiedono e perdono il tizzo che lento consuma per poi ridare fiamma.

Magie plou o lacrim pe pavaj i o magie dezlege ireturile care ne înl uie de sol. Suntem dependen i, licurici de foc ce p trund atmosfera i intr , ies, se caut între ei i pierd ciunele care încet se consum ca apoi s redea flac ra.

Zafferano Semi di zafferano sulla terra sparsi, li raccolgo in nome della guerra che brucia il mio cammino; sogno in plenilunio - pavo che da lontano guardi e timido saluto il futuro ov’ombra di porta cigola nelle sere stregate da complice morna.

ofran Semin e de ofran pe p mânt împr tiate, le culeg în numele r zboiului care mi-arde calea; vis la lun plin - pavo ce îndep rtat prive ti i timid salut viitorul

unde umbra u ii scâr ie în serile vr jite de o complice morna.

L’Europa è morta a Idomeni Giaccion fogli abortiti da una mente stanca, l’azzurro crespo delle ortensie, treni in lontananza.. Mi seguirai sul viale del tramonto?.. Fendon tenebre mani da ricordi screpolate, il bovindo di Plovdiv già tremava ai fuochi... 2007, il nuovo anno a sorsi di rakija dispensanti auguri a destra e manca.. Arlecchino il cielo di colore, oggi la radio annuncia “L’Europa è morta” e ingenue urla di bimbi, madri, vesti di stracci sul fango di Idomeni.

Europa a murit la Idomeni Zac foile avortate de c tre o minte obosit , albastrul cre al hortensiilor, trenuri în dep rtare... vei înso i în mersul meu spre asfin it?... Despic tenebre mâini din amintiri cr pate, bovindoul Plovdivului tremura deja la focuri.. 2007, anul nou, înghi ituri de rachiu spândind ur ri în dreapta i în stânga.. Arlecchino este cerul de culoare, ast zi radioul anun “Europa a murit” i urlete naive ale copiilor, mame, rochii din cârpe pe noroiul Idomeniului.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Stelian GOMBO{

„Prodromi\a” de la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos Sfintele icoane formeaz un mare tezaur spiritual-duhovnicesc al Bisericii. Despre sfintele icoane s-au spus multe, de c tre teologi, i s-au scris volume întregi. Înainta ii i Sfin ii P rin i au vorbit despre rolul lor, duhovnicesc i dogmatic în acela i timp, i ne-au înv at s ne închin m la icoane ca la în i sfin ii care sunt închipui i pe ele. „C ci cinstea dat icoanelor se urc la chipul cel dintâi” spune Sfântul Vasile Cel Mare. Mul i consider sfintele icoane mai mult ca valori artistice i istorice decât ca obiecte put toare de har i sfin enie. Ei admir îndeosebi vechimea, culorile, m iestria i arta cu care sunt lucrate. Dar nu surprind, nu simt duhul care vibreaz i se transmite prin aceste sfinte obiecte!... Prin intermediul sfintelor icoane, noi suntem permanent în comuniune cu Iisus Hristos, cu Fecioara Maria - N sc toarea de Dumnezeu i cu to i sfin ii, prin sfânta rug ciune. Prin icoane între inem

un continuu dialog cu Creatorul cerului i al p mântului i cu to i sfin ii. Este suficient numai s vezi o icoan , s îngenunchezi în fa a ei, c te i înal i, imediat, cu mintea la Iisus Hristos. Desigur, ne putem ruga i f s avem în fa icoane, dar cre tinul obi nuit î i adun mintea cel mai u or i intr în atmosfera rug ciunii, stând în fa a unei icoane f toare de minuni, i, de fapt, toate icoanele pot fi f toare de minuni!... Atunci simte imediat Harul Sfântului Duh în inima sa, simte o prezen divin continu , c ldur i încredere duhovniceasc , pe care le-ar sim i mult mai greu dac s-ar ruga în lipsa unei astfel de icoane!... Cu alte cuvinte, sfintele icoane scurteaz calea între cer i p mânt, între in un permanent dialog între Dumnezeu i om, îl urc pe om spre cer, dup m sura smereniei lui i îl coboar pe Dumnezeu spre mânt, dup nem surata Lui dragoste!... Referindu-ne, în cele ce urmeaz , în mod concret, la una dintre ele, foarte important , vestit i celebr , vom re ine faptul c Icoana Maicii Domnului, f toare de minuni, numit „Prodromi a” ce se traduce sau tâlcuie te Înaintemerg toarea, c ci despre ea este vorba, se afl în Schitul Românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Între icoanele nef cute de mâini omene ti se num i aceast icoan a Maicii Domnului ce se cheam „Prodromi a”, zugr vit în chip minunat în anul 1863, în ara Româneasc . Altfel spus, în acel an, P rin ii Nifon i Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfântul Munte Athos, mergând în ar pentru trebuin ele schitului, aveau în inima lor o mare dorin pentru o icoan toare de minuni a Maicii Domnului, care s fie a ezat în biserica cea nou , dup cum mai toate m stirile Sfântului Munte Athos au câte o icoan f toare de minuni. adar, aflându-se P rin ii Nifon i Nectarie în Ia i, au început a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit i cu via pl cut lui Dumnezeu, care s le zugr veasc o icoan a N sc toarei de Dumnezeu. i au g sit un zugrav b trân, Iordache Nicolau, cu care s-au învoit s le fac aceast icoan , dup modelul primit de la p rin i. Îns s-au tocmit ca s lucreze numai cu post, adic : de diminea pân când va fl mânzi s nu ia nimic în gur , iar dup -mas s nu mai picteze, ci alt lucru s fac pân a doua zi, urmând aceast rânduial pân la terminarea ei. trânul zugrav a primit învoiala cu toat evlavia i mul umirea. Iat ce scria el, în 29 mai 1863, despre zugr virea icoanei cea cu dumnezeiasc minune s vâr it , într-o scrisoare p strat în arhiva Schitului Prodromu: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din ora ul Ia i, am zugr vit aceast Sfânt Icoan a Maicii lui Dumnezeu, cu îns i mâna mea, i în vremea lucrului a urmat o minune preasl vit , în modul urm tor:

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Dup ce am terminat ve mintele, dup me te ugul zugr virii mele, m-am apucat lucrez fa a Maicii Domnului i a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dup ce am dat gata mâna întâia i a doua, apucându-m de noapte ca s termin de zugr vit, privind eu la chipuri am v zut c totul a ie it dimpotriv , pentru care foarte m-am mâhnit, socotind mi-am uitat me te ugul. i a, f cându-se seara, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind c a doua zi sculându, s m apuc mai cu dinadinsul de lucru. Schitul Prodromu (adic Înaintemerg torul), schitul românilor Dup ce m-am sculat a din Sfântul Munte Athos doua zi, mai întâi am f cut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, Pov uie te-ne pe noi, to i drept credincio ii cre tini, spre a vedea rugându-m s -mi lumineze mintea, ca s pot ispr vi Sfânta Icoan ; i ve nic a ne îndulci de m rirea Fiului T u i Dumnezeul nostru, ca i când m-am dus s m apuc de lucru, o! preasl vite minunile Maicii Binecuvântat i Prea Prosl vit e ti, în vecii vecilor. Amin!” lui Dumnezeu!... Dimensiunile icoanei sunt de 1/0,7 m. O caracteristic a acesteia S-au aflat chipurile terminate des vâr it, precum se vede. Eu zând aceast minune, n-am mai îndr znit a-mi pune condeiul pe este faptul c icoana, cercetat la microscop, nu prezint urme de ea, f numai am dat lustrul cuviincios, de i gre eala am f cut pensul , acest lucru înt rind i confirmând credin a cum c Sfintele aceasta, ca s mai dau lustru la o asemenea icoan . Aceasta este Fe e au fost pictate miraculos de mân nep mânteasc . Pr znuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, povestirea, pe scurt, a acestei Sfinte Icoane.” Rug ciunea pe care preo ii o rostesc înaintea acestei icoane este cu priveghere de întreaga noapte. Troparul Icoanei Prodromi a - „N sc toare de Dumnezeu puurm toarea: „Prea Sfânt St pân , de Dumnezeu N sc toare, pururea Fecioar Maria, protectoarea i ap toarea noastr , cerem a Ta rurea Fecioar , sfintei i dumnezeie tii icoanei tale cu dragoste i nebiruit ap rare. Împ teasa Cerului i a p mântului, ceea ce ai cu cu credin a închinându-ne, o s rut m mul umind; c ci prin ea duiri sufletelor i dreptate numele de «Prodromi a», adic înainte-merg toare, înt - celor credincio i d ruie ti cu adev rat t re te-ne întru lucrarea faptelor bune i ne du de mân întru Împ ia trupurilor. Pentru aceasta gr im c tre tine: Slava fecioriei tale, slava milostivirii tale, slava purt rii tale de grij , ceea ce e ti una cea cereasc . binecuvântat !”... Stih: „Icoan a Maicii lui Dumnezeu de minuni izvorâtoare. A Miresei celei prea curate, cu chipuri dumnezeti. Celor ce te roag s le fii acoperemânt i p zitoare. De toate ispitele i de nevoi -i mântue ti. Dându-le dar i vindecare de toate boalele. i a dobândi prin tine toate cererile!”… „Muntele Athos nep sind, în România ca într-un mânt al f duin ei ai venit preacurat chip al Fecioarei… Poporul cre tin se bucur i cu lacrimi duhovnice ti s rutându-te î i strig cu credin : nu ne l sa pe noi robii T i în viforul ispiteCea mai aleas comoar a a ez mântului: Icoana Maicii Domnului lor!” (Slava la icoana Maicii „Prodromi a”, zugr vit în chip minunat în anul 1863, la Ia i Domnului Prodromi a).

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Maria TRONEA

D. R. Popescu – Lectur[ @în verde

D. R. Popescu Abordarea operei lui D. R. Popescu din aceast perspectiv se justific prin prezen a pregnant a „verdelui” în scrierile sale, în proz îndeosebi. S-ar putea vorbi astfel de o „nostalgie vegetal ”, în genul celei descrise de Cioran, în Lacrimi i sfin i, ca expresie a recosmiciz rii eului. O imagine a acesteia g sim i la Eminescu, în Zburam, una din „ineditele” publicate de Petru Cre ia: „ i, prin murmure crude a unei lumi pierdut ,/ Pe fruntea unei unde este un spic de grâu/ i-acel spic dus de-un fluviu ce-a inundat - sunt eu...” (Eminescu, Poezii inedite, Edi ie de Petru Cre ia, Manuscriptum, Num r special, p. 91). Eminescu este, de altfel, al turi de Shakespeare i de literatura popular , sursa scriiturii palimpsestice a lui D. R. Popescu. Tenta ia „verdelui” poate fi semnalat deja în volumul de poezie Câinele de fosfor (Cartea Româneasc , 1982). Întâlnim aici teiul thanatic al lui Eminescu: „O, tei, fratele meu!/ Ce bucurie de a muri/ derea florilor tale pe p mânt”. (Octombrie, p.19). Sunt prezen i îns i pomii livezilor: gutuiul (Atila, p. 9), prunul, corcodu ul (Joia divin , p. 260), vi inul (Umbra, p. 47), m rul, «bi icu ul» (Pavel, p. 63) etc. „Dudul” (Acolo i aici, p. 54) i „salcâmul”, prezen e recurente în stilistica vegetal a autorului, sunt de asemenea men iona i. Nu lipsesc nici vegetalele din registrul umil: dragaveiul, ceapa (Flori i frunze, p.10), varza (Fluture de varz , p. 97) etc. Nu lipse te din registrul liric nici busuiocul de dragoste sau sacru ( ria, p. 123). O adev rat stilistic a „verdelui” prinde îns contur în volumul de proz Dor (1966). Muncit de dor, Lena, protagonista nuvelei cu acest titlu, are „fa a alb ca floarea de crin”. Martor al dragostei sale nefericite este un plop orfic: „Plopul fluiera, sub ire, parc jelea,

parc râdea, parc cobea. Ea se a ez pe iarb i umbra lui n-o lovi, n-o acoperi, o l în soare.” (p. 36). Plopului i se adaug dudul i salcâmul: „Seara umbla prin b tur , plângând pe furi , s n-o vad mam -sa. Îi era fric de fiecare noapte. Sub lun , din dud, mai c dea seara câte o frunz galben , arzând, i salcâmii î i scuturau florile târzii, despicate ca ni te inimi albe de porumbel.” (p. 39). Lena î i «îngroap » dorul în gr dina casei, sub o cruce de salcie din care apar muguri noi, semn c dorul nu se stinge. La gr dina din câmp pleac diminea a devreme, sim ind frigul „iute ca ardeiul scund, semn de c ldur limpede peste zi (p. 74). Tabloul gr dinii r ite de o ploaie grea re ine aten ia: „Deschise poarta gr dinii i întâi v zu verzele. Unele într-o rân , altele cu r cina scoas din p mânt, umflate de vânt. Trecu printre ele, îngropându-le r cinile cu lopata, la unele. Florile de dovleac se zbârciser , i se umpluser cu noroi. Unele pluteau rupte în apa ce nu mai avea loc în p mânt. Ei îi era un fel de ru ine mai ales de ro iile c zute pe jos i de m rarul rupt de pe tulpinile lui lungi i sub iri de pai verde i aromat, dar nu se sim ea deloc vinovat . Ardeii gra i pluteau ca ni te b rci galbene, înv lm ite”. (p. 74). O imagine simbolic este aceea în care somnului thanatic al lui Milu, printre s lcii, îi este contrapus triumful vie ii pe care o odr slise, anun at de loviturile de c lcâie de sub inima Lenei i prefigurat de miraculoasa ecloziune a unui mac ro u: „ i din urechea lui, aprins, zu cum înflorise un mac ro u. Un mac ro u, de sînge, ca o durere înflorise i ca un ip t de lumin , un mac ro u înflorise din urechea lui stâng .” (p. 92)

D. R. Popescu - Doctor Honoris Causa al Universit ii din Craiova

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nuvela Moroiul, din acela i volum, Dor, debuteaz cu o metafor vegetal (semnalat de Nicolae Manolescu în Istoria critic a literaturii române): „Noaptea era delicat ca o petal neagr ”. Moartea lui Ristea, pe câmp, este precedat de viziuni simbolice, plecarea berzelor i hora câmpului de floarea-soarelui: „...Undeva se duceau, unde se duceau bezele? Se preg teau de drum, venise toamna... Ristea mai v zu apoi turtele de floarea-soarelui, galbene, învârtinduse toate în jurul tulpinii, ca ni te stele pe marginea drumului pustiu. Floarea-soarelui ardea, galben , i se învârtea în jurul tulpinii, i toate, învârtindu-se în jurul lui, ca o hor ... Helo, helo! strig cineva. Ce mai face i domni oarelor? (p. 132). ru a cu mere, simbol al iluziei, nu are, de fapt, mere, ea apar ine unor circari: „C ru a lor era cu coviltir i sem na cu a muntenilor ce veneau prin câmpie cu mere i pere.” (p. 190) În ela i de aparen , ranii de la es vin cu drugi de porumb, în speran a unui troc. i aceast nuvel poart pecetea „verdelui”. În decor apar plopii de la marginea satului: „Ei se oprir i privir plopii ce plecau la vale, pe marginea râului, pân se înc lecau i nu mai vedeai decât unul singur.” (p. 192) Savel, unul dintre circari, merge „leg nându-se ca grâul, vara” (p. 204). Împreun cu iubita sa, acesta se refugiaz într-un „tufan cu flori galbene” din p dure, pentru a sc pa de lupii întâlni i în plimbarea lor la marginea satului: „Dârdâiau u or i priveau lupii jucându-se. i se bucurau v zându-i i tremurau. i a teptau s plece lupii, s i termine jocul. i s nu i-l mai termine niciodat .” (p. 220) Ploaia i urletul lupilor se constituie în laitmotiv al jocului de dragoste: „ i atunci parc începu s plou , fierbinte. Ei st teau culca i pe p mânt i ploaia îi b tea ca pe nuci, prim vara, leg nându-i, când dau frunzele. i se auzir lupii la marginea p durii.” (p. 253) Îndr gosti ii, asemenea celor din tablourile lui Chagall, leviteaz . Savel prinde aripi i se înal , ca o pas re, având-o al turi pe iubita sa, metamorfozat în împ teasa florilor-soarelui, cu flori de maci pe umeri. Intertextul trimite spre basmul popular, dar i spre Eminescu („a lanurilor zân ”): „ i sim ea cum înflore te câmpul i se leag floareasoarelui, aurie i rotund , plin de rod. Florile-soarelui luminau mântul. i ea trecea peste câmpuri, ducându-le cu ea. i pe umeri îi ardeau maci. i turte de floarea-soarelui, cu marginile galbene, ca ni te dantele. Parc erau ni te stele de floarea-soarelui.” (p. 235)

Gheorghe Petra cu - Cas veche

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Contiguitatea cer/ mânt, prezent la Eminescu, se reg se te i la D. R. Popescu, ilustrând cosmicizarea tr irilor înalte. În Începutul i sfâr itul lui Posmoc II, din acela i volum, povestea de dragoste dintre Viorel i Iaroslava se ese sub semnul roadelor toamnei (struguri, pere, nuci) i al c derii frunzelor i castanelor. Imaginile par filmate: „Închise ochii, obosit , i în lini tea ce se l sase auzi foarte distinct rotirea prin aer a unei frunze ce c dea. Deschise ochii i o v zu limpede, galben i luminoas , grea ca o foi de aram . C zu i o castan , pocnind aproape i s rind în sus ca o minge. Ea a tepta s mai cad o alt frunz i frunza nu se l a teptat i se desprinse de pe o creang sub ire i începu s coboare leg nându-se. i când ea a tepta o a treia frunz , ap ru Viorel.” (p. 331) Nuvela Ploaia alb are ca patron dinamic dorul pustiitor din sufletul Zorinei. M ritat cu bogatul satului, C mui, ea tânje te dup dragostea lui P unic , iubitul pe care îl p sise. Patima arz toare a femeii, hiperbolizat , contamineaz firea îns i: „P durea era neagr i p rile cerului nu mai cântau. Disp ruser undeva departe, nu se tie unde, s nu le frig soarele în zbor. Nu mai cântau, i câmpul era pustiu, i p durea un cimitir. Florile câmpului se ofiliser deodat cu cinii, sau poate nici nu fuseser flori în vara aceea, c ci nimeni nu le v zuse i nimeni nu le sim ise mirosul.” (p. 362) Ceremonialul Paparudei, evocat în text, prilejuie te i descrierea costumului vegetal al cetei feminine care cheam ploaia: „Aveau pe la cing toare a e, i de a e atârnaser bozii, s nu li se vad fa a de tre soare, i nici cea de c tre p mânt. i pe cap î i puseser leg turi de bozi, ca ni te cununi. Dar i bozii erau negri, de atâta soare ar i.” (p. 402) Punctul cel mai înalt al tensiunii ce domin textul este marcat, hiperbolic, de arderea p durii: „P durea parc crescuse de trei ori, se lungise, în sus: era numai o flac de la o margine la alta. Ardea p durea, ardea, i cerul era numai un pojar deasupra.” (p. 405) i cum mântul cerea „cap de om”, C mui este sacrificat, iar „ploaia alb ” se revars deasupra satului. O poetic a vegetalului se distinge i în romanele lui D. R. Popescu. Aser iunea poate fi ilustrat cu excerpte din Boul i vaca, de exemplu. În Istoria critic a literaturii române (Paralela 45, 2008), Nicolae Manolescu noteaz : „Boul i vaca, partea median din F, cel mai bun roman al lui D. R. Popescu, este un nesfâr it priveghi, început înainte de moartea m tu ii Maria i sfâr it cu înmormântarea ei (...) Cu Maria piere un simbol al satului tradi ional. Femeia aceasta e un soi de animal mitic al satului (un personaj o nume te, f ironie, Marea Vac ), îndurând toate umilin ele unei istorii necrutoare i ie ind moralmente triumf toare din ele.” (p. 1103) Vestea c derii la pat a Mariei lui Vasile Ciulama este lansat asupra satului de bizarul Dimie, din vârful plopului în care î i instalase culcu ul: „cel mai înalt plop din sat se afla din întâmplare în curtea lui.” (p. 27) Chemat la c tâiul muribundei, preotul din sat apreciaz starea acesteia scurt: „E cu m rul la cap.” Cititorul g se te în text i explica ia expresiei ie ite din credin a popular : „Când e cineva pe moarte i se pune un m r la c tâi i dac nu-l m nânc înseamn c n-are poft de nimic, nici de m r, nici de via , n-are adic nici dorin a s -l m nânce, i

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dina fermecat a împ tesei Ileana”. Este momentul care marcheaz alunecarea realului în fantastic, o alt caracteristic a artei scripturale deci s -l ia în mân i m car s -i simt coaja, i nici putere - i moare. a autorului eviden iat de critica literar . Celce fiind mai mereu plecat rul r core te, te satur , î i umple n rile de mirosul verii i e frumos de acas , în gr dina lui încep s se petreac lucruri ciudate, se aud ca un copil. (p. 34) pa i, râsete. Toate acestea vor fi puse pe seama gr dinii fermecate: O alt expresie popular circumscris vegetalului, întâlnit în i cei care îndr znir s afle cine râde, nevenindu-le s cread în text, face referin , în mod plastic, la integritatea psihic a individului: minunea gr dinii care râde, se convinser de o minune mai mare i i parc Gica sim i aceasta i ca s -i arate c nu e c zut din dud i spuser la to i, jurând c auziser cu urechile lor cum râd florile de tie ce vorbe te (...)” (p. 53) cire i de gutui, de m r, i cum râd i cire ele coapte, i prunele Cântecul muribundei („cântecu´ ei de fat ”) începe i el cu o coapte i nucile i frunzele i crengile (p. 69). expresie din registrul „verdelui”, atât de bogat în doinele române ti: O alt descriere magistral , în care picturalitatea cap aspecte „- Frunz verde rozmarin,/ Vai de voinicul str in,/ Numai luna îl expresioniste, este cea a p durii de tei înz pezi i, dintr-o „iarn de iube te/ Soarele îl înc lze te.” (p. 62) basme”. P durea din Tei , în care o femeie acuzat de o presupus Noe, cel care î i construie te - ca un personaj al lui Macedonski inuire a unui pistol (era vremea colectiviz rii for ate) era amenin at - o arc -cote , populat de un num r imens de înaripate” (Cf. Mirela cu împu carea, pare un imens sepulcru: «P durea era alb , nins . Roznoveanu, Lecturi moderne, 1978), în a teptarea potopului, are o Crengile p reau v ruite. i i ciorile care zburau departe p reau în vie, pe care i-o arat oaspetelui s u la lumina lanternei: „Noe deschise pada deas care c dea într-una de sus albe ca ni te porumbei. o porti de rogojin i luminând cu lanterna pe care o luase de pe Doar cronc nitul lor r sese acela i în iarna care schimbase fa a prispa casei sale intrar m în locul unde trebuia s fie via i întrmântului, cople ind cu alb miri tile i troienind p durea viscolit . adev r via era înalt i neculeas , strugurii, negri i albi, atârnau Gerul lipise de crengi z pada i to i copacii p reau fantastice mâini dolofani”. (p. 87) Simbolismul mitologic al imaginii trimite spre Noe înfipte în p mânt, cu degete multiple în aer, înm nu ate ca la o parad care, asemenea lui Yahve, este considerat „cresc tor de vie”. în alb.» Antiteza dintre aspectul de basm al p durii i tragedia ce Cea mai fascinant imagine vegetal din roman este gr dina lui urma s se produc , marcheaz tensiunea tr irii. Celce, a c rei descriere ilustreaz exemplar substratul poetic al prozei O alt gr din misterioas , pl smuire a unui fantastic ce aminte te lui D. R. Popescu: „(...) Avea i meri i cire i i gutui, corcodu i, peri de Eliade, este cea a frumoaselor broa te estoase din Vân toarea i vi ini, i toat prim vara în gr dina lui florile nu încetau s înfloregal . De fapt, gr dina cu flori moarte a Iolandei, so ia lui Ilie Manu, reasc , era o spum alb i un bâzâit de albine i o verdea crud i cel disp rut f de urm . O gr din bântuit de o „femeie de fum” ce îmbietoare i nu degeaba Celce î i botezase locul zicându-i gr dina ine în mân o basma neagr , potrivit viziunilor Iolandei. În care se raiului. Vara când se coceau poamele, noaptea când era lini te i b plimb i iubitele ei broa te estoase:„Frumoasele broa te estoase tea luna cu galben, se auzeau c zând merele pline de dulcea i pecare se plimbau vara în jurul casei i nu puteau ie i dincolo de gardul rele mustoase, luminându- i drumul spre p mânt cu propria lor cude ciment i sârm al pu ului întins de la strad pân la calea ferat , loare. i toamna când îng lbeneau frunzele, preg tindu-se s treac lâng cimitir. Î i târau trupurile prin iarb , t cute, închise, maiestuoase, în p mânt, toate culorile se adunau în crengile gr dinii lui Celce, i nep toare” (p. 91). printre toate nuan ele de la galben plin la galbenul verzui sau c miMotivul coroni ei de flori moarte, care apare în text, trimite spre ziu, explozia de ro u aprins a frunzelor de cire d dea acestei mor i personajul cel mai iubit de D. R. Popescu, Ofelia („...Acolo vrând/ Pe lente a coroanelor o violen de sânge nit în sus din lemn i r mas crengi plecate salbe s-anine,/ Un ram pizma se frânse i podoaba/ suspendat în forme de frunze.” (p. 69) De buruieni c zu cu ea odat ”): „La Tucium, în mun i, a fost g sit Dup c toria lui Celce cu Ileana, „gr dina raiului” devine „gr într-o diminea o feti moart . Purta pe cap o coroni de flori. Flori moarte, ve tejite, de câmp, înghe ate, dar totu i flori. Asem toare cu florile din gr dina Iolandei, adic la fel de moarte, fiindc numai acest am nunt esen ial le asem na! i faptul c erau împletite lujerele lor degerate în coroni e. Femeia pe care o v zuse ea mergând printre broa te estoase spre partea dinspre calea ferat a gr dinii din flori moarte î i f cuse o coroni i i-o pusese pe frunte i deci ea trebuia s fi ajuns la Tucium i s -i fi pus în p r feti ei o coroni asem toare.” (p. 93). S-ar putea spune, ca o concluzie, lumea „cu gândiri i cu imagini” a lui D. R. Popescu, o lume palimpsestic , este i o împ ie a „verdelui”. Plasat în spa iul mioritic, sub semnul Ilenei Cosânzene i al lui F t-Frumos cu fluierul de doine la brâu, amintind de tracul Orfeu. La umbra teiului eminescian i a „dudului lui Shakespeare”. Ancorat în na ional, dar înscris în Gheorghe Petra cu - Cas neasc universalitate.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Ion R~{INARU

Avertisment Citesc Odiseea, vântul îmi r te gândurile, frunze zdren uite, strate pân ast zi cu grij în ierbar. Marea lui Homer a secat demult, dar Ulise se înc âneaz s navigheze în c utare de adev ruri necunoscute nou . Îl întâlnesc la gurile Dun rii sub plato a mileniilor str tute de el. Cu fiecare mileniu str tut Ulise întinere te pân devine una cu timpul. Crepusculul îmi face cu ochiul m îndep rtez discret.

Cercuri Persist în ghiocel ceva ce-i al sloiului de ghea : lacrim picurat în pocal de argint, eroare isp it pe întinderi imaculate în rana semin iei pasagere, rile luminii duc la împlinire timpul i cercul se închide în punctul de întoarcere. Lini tea are pu in din izul furtunii îndelung preg tite umple zarea cu flori carnivore, capcan , nectarul c utat cu zel de albina lucr toare, îmboldit de be ia miresmei joc prim vara la zaruri pân cercul se închide în ochiul orb. Tr ie te în ap ceva din voca ia sculptorului dedat la rotunjimi de coapse, vibra ia sânilor alunec în vârtejul palmei pân cercul se închide în punctul de suspensie. Era glaciar furi at între genera ii strive te c ldura în din i ascu i, sfâ ie spiritul focului aciuat în inima

insomniacului cu vis de piatr , sub vremea rece i vremuri fierbin i cercul se închide în punctul de rou . Exist în cuvânt ceva dinaintea facerii lumii: golul ne apropie, de Turnul Babel spânzur limbile noastre în dialog mut, orologiul hodorogit bate ora la care cercul se închide în cuvântul de onoare. Locuie te în mine gândul ce m abate de c ri b torite, pe unde în cavalcade regi n va i cu aura mor ilor vii calc din gând pe cuvânt, din cuvânt pe victim , dincolo de st ruin a trecerii cercul se închide în punctul meu de vedere.

Riscul ispitei Pentru lumina zilei, nu mai am timp, sar dintr-o noapte în alta dup chem ri nev zute. Întotdeauna, cineva pune la obâr ia nelini tii ceva la cale i n dejdea fierbe ca miezul planetei. Scribul s rb torilor caduce încrusteaz oaze în piaza rea i burduful alearg , alearg pân devine ciur.

Zborul are ceva refuzat de pas re, uierul metalic în urubat în ureche veste te stingerea, izbânda str daniei se tope te în prima noapte, frunza poart bruma în spinare pe drumul f int , epava lui Tu zduie te sângele meu, legat ombilical de raza efemer închide cercul în punctul prescris.

Pe c rare, înspre drobul de sare cerbul regal e mângâiat cu o palm de alice. Ajuns în prag devin partenerul unic al lunii o stea îmi face cu ochiul.

sc torul de adev r Timpul ne transform în ceea ce ne place s credem c suntem, apoi râde în hohote cu limba scoas i clipele pierdute flutur palmele în dreptul urechilor. Privi i, domnul cu papion nu a inut vreodat dalta în mân , dar cât de abil mânuie te bagheta pe umbra lui Brâncu i când ne explic cu lux de am nunte de unde începe i unde se termin infinitul. Top modele se încoloneaz pe podium, vâslesc din coate ascu ite urce treapt cu treapt de la lipitori de afi e la culeg tori de scame. La urma urmelor, oricine ar folosi ar

va veni ziua în care vorbele lui se vor dovedi false, adev rul îl g sim în aerul respirat de: trânul dasc l cu-a lui hain roas -n coate

torul

Ultimul p trar În locul acesta niciun scâncet nu sparge t cerea, se poart durerea floare la ureche, perechi nepereche din lacrimi primare storc piper i sare, cuvântul de onoare stingher i f ton st ferecat sub lac te grele dup z brele i pere i antifon. În ara lui Ion adie iz de infla ie, genera ie dup genera ie flutur cuvântul de cear , în prag de sear m roade ritmul hoinar. Cu sufletul ciobit ca luna în ultimul p trar sorb pe ner suflate întreg aerul r mas în pahar.

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Maria-Daniela P~N~ZAN

Regina Iubirii „Poezia ine, dup p rerea mea, de partea cea mai ascuns , cea mai intim a fiin ei noastre. Poezia echivaleaz aproape cu o ruciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuse e. În rug ciune intri pentru a te integra absolutului” spunea Zoe Dumitrescu Bu ulenga definind poezia. Asemenea poezie scrie Dumitru Ichim, o voce de excep ie în peisagistica literar actual . Volumul „A a-i cânta îndr gostitul din Sumer” este dovada c poezia actual poate fie extrem de valoroas f s adere la un pesimism exagerat postmodernist sau la c derea în bufoneria unor poetici de azi. Comparabile cu „Ultimele sonete închipuite în traducere imaginar de V. Voiculescu”, prin for a exprim rii artistice i prin mesajul profund pe care îl transmit, poemele de dragoste ale lui Dumitru Ichim vibreaz i evoc Iubirea absolut , ca manifestare a fiin ei ce tr ie te sacrul ca pe un dat firesc. În „Religie i spirit”, Lucian Blaga spunea c „religia ni se va revela, poate, drept cel mai complex fenomen spiritual, în care intr fel de fel de componen i: mitologici, magici, metafizici etc. Singur aceast împletire de varii factori ar fi suficient s nuan eze fenomenul religios de fiecare dat în alt sens”1 . La fiecare lectur a poemelor lui Dumitru Ichim sim i vibra ia versurilor, incanta ia liric ademe-

nind i metaforizând st rile eului liric. Religiozitatea poetului se preteaz definirii blagiene, deoarece aceasta e altfel, „das Ganz Andere” („ceea ce este cu totul diferit”), dup concep iile despre sacru ale lui Mircea Eliade sau Rudolf Otto. Poetul este creator de lumi, reinventeaz starea paradisiac , rescrie, cosmogonic, lumea ideilor: „În ipostaz de „ales” al lui Dumnezeu, învestit cu har, poetul este, în opinia noastr , un homo religiosus, care, prin gestul ritual de Facere prin Poezie, sanctific propria existen , prin imersiunea la „izvorul fiin ei”. Desprins de Tat l Ceresc prin independen a creatoare, stimulat de mistere, el e un Demiurg la scar uman , o ipostaz a fiin ei în care coincidentia oppositorum îi adaug i atributul de homo interrogator, din care prolifereaz însu irile lui homo symbolicus”2 . Volumul este un tot unitar, care surprinde nuan at i pas cu pas, tr irile i emo iile unui periplu de dragoste unic i tulbur tor în esen a lui (în întreaga literatur român , doar Vasile Voiculescu a mai reu it o c torie liric de acest fel). Precum un poem dramatic, cre te în intensitate i delimiteaz metaforic o cosmogonie a iubirii, în care El i Ea sunt chipurile ve niciei, simboluri arhetipale definitorii pentru viziunea liric a poetului Dumitru Ichim. Regina Ninlil este arhetip al femi-

Gheorghe Petra cu - Puntea cu trei arcuri

nit ii care devasteaz fiin a prin energiile neb nuite pe care le transmite. Ea, „Doamna Aerului”, „Împ teasa Vântului”, „Regina primului v zduh”, „ a Vântului St pân ”, Ea, „triste e mirosind a mirodenie de toamn i sfâ iere de albastru pur” (acesta fiind mottoul volumului), Ea este re-creat „spre început de lume” de c tre Demiurgul stihurilor mustind a dragoste i lumin . Incipitul crea iei este legat de „cântecul Luminii”. Primul poem, „La început”, deschide larg sufletul Îndr gostitului din Sumer. Sublim, el creeaz Reginei sale „oceanele înaltului v zduh” i fixeaz indici spa iali i temporali definitorii pentru viziunea liric de ansamblu: „la cap t de Nippur, într-o livad ”. De altfel, volumul se a eaz sub umbra cifrei perfec iunii, a zilelor crea iei, deoarece „numai pentru tine”, El, Creatorul „vreo ase zile lungi a stat la sfat / cu-adâncul m rii i p durea”. Genunea i „beznele primordiale” amintesc de cosmogonia eminescian din „Scrisoarea I” sau din „Luceaf rul”, când „vedea ca-n ziua cea dentâi / cum izvorau lumine”. Tot eminescian este Poetul-Creator care cere „o or de iubire” de la cea pe care o sfin te i o pream re te în poemele sale. „Despre crearea ta, Ninlil” este geneza na terii lumii ideilor diafane, a poeticului pur, cl dit pe schema facerii catharctice nemuritoare, „când te sfâ ii de dor, / dar f a ti înc / de cine anume, / pân când trupul de lumin adânc / s-a limpezit spre început de lume”. Se poate observa fine ea exprim rii lirice, acelui conjunctiv „s fie” primordial fiindu-i preferat imperativul: „Împ teas fii / pe primul meu v zduh, / i spicului s -i por i / a mor ii ru inare în sigil”. Descrierea cosmogonic a cre rii Reginei, nu din nimic, ci din Iubire absolut , este fascinant , tot de esen eminescian : „Luând m sur soarelui pe ape / s-a sf tuit cu zarea trandafir , / ce fel de in pe um r ca s i cânte, / sub ire cum e fumul de porfir / când se înal din c uia de rubin / în r sucire de canaf / ve mântului”. Nevoia de a iubi i de a m rturisi iubirea este esen a mesajului liric, deoarece „în nevoia altuia de iubirea ta consta i c exi ti cu adev rat, iar în nevoia ta de iubirea lui,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

consta i c acela exist într-un mod superior obiectelor, consta i c te împline te, i prin aceasta experiezi binele. Iubirea înseamn mânere în comuniune”3 : „ i te-a numit / Împ teasa Vântului / ce cânt lin pe os de lemn / zâmbirea mirtului (...) / iar restul lumiil zvârli pe ape / s m r scumperi c-un s rut”. Din Iubire apare i „Îndr gostitul din Nippur”, culeg torul-creator de poeme, alterego autorului. De i pare „ivit” din t bli a de lut invocat i în poemul „Chiar dac beznei”, încercându-se a ni se prezenta o poveste sumerian de dragoste între acesta i Regin , totu i risc s spun c Poetul se afl în ipostaza Îndr gostitului cre tin iar rolul lui devine acela de a recrea, prin limbaj, o lume ideal , pur , în care dragostea este totul: „Din metafore de o incredibil frumuse e, Dumitru Ichim înal o catedral iubirii, cea care nu cade niciodat sau, parafrazând, putem spune c acolo unde dragoste e, totul e.4 ” Comuniunea în iubire este universal . Iar împlinirea ei nu poate avea loc decât în Lumina Lui. Invoca ia poetic din versurile „Las -m numelui t u, / templu s -i fiu / mai sl vit decât cel din Nippur” este miraculoas i diafan . Poemul care o înglobeaz , intitulat „Templul din Nippur”, apare ca o rug ciune scris cu grij de artist, într-un limbaj de neegalat: „T bli a aceasta de lut / e aproape întreag / despre îndr gostitul din Nippur / când pe Regina stihurilor lui / a început s-o culeag / cu scris de chimval i suspinul / de cui, / cântându-i a a, / c tre primul s rut: / „Las -m numelui t u, / templu s -i fiu / mai sl vit decât cel din Nippur / împ teas a cerului pur / cum nici soarele nu îndr zne te, / în grai p mântean, / s te cheme, s i spun : / Ninlil (...) / Regina mea, / cum râde cerul prin ochii t i de copil!”. A adar, Regina e recreat , e reinventat de Poet, e readus la

Gheorghe Petra cu -

firea lucrurilor i la împlinirea omenescului. Ea nu e o regin oarecare din cultura sumerian , ea este Regin a Poeziei (neap rat cu majuscul ), Regin a Ideii de frumuse e divin , simbol al iubirii sacre, care transfigureaz firea uman în ând-o, e Iubirea agapé, e „Lumina neînserat i pacea netulburat ” (cum spune Mitropolit Bartolomeu Anania). Finalul poemului este de sorginte blagian : Dorul („Setos î i beau mireasma i- i cuprind obrajii / cu palmele-amândou cum cuprinzi / în suflet o minune”) este st vilit de bra ele cerului care caut mântuire / izb vire: „De spui c ve nicia s-a n scut / la Eufrat, / eu tiu întreag s i-o beau, / pân la ultimul strop; / s rut dup s rut, / tot trupul alb, tot cerul! / C numai bra ele mele / vor fi singurul templu al t u, / cum nu s-a v zut în cetatea Nippur / atâta timp cât veacul / peste veac, o i care Summerul!” Ce metafor sublim ascund bra ele care sunt, in facto, singurul templu al Reginei, pentru c sunt bra ele Iubirii, iar Regina este a Iubirii des vâr ite! F.M.I. Dostoievski spunea c „iadul este suferin a de-a nu mai putea iubi”, Dumitru Ichim spune: „Când nu iube ti, nici cerul nare soare”; iat dou defini ii de natur filosofic menite s ne readuc aminte c rostul nostru în aceast via trec toare este acela de a iubi. Fiecare clip de iubire este un strop de eternitate, fiecare clip de iubire ne apropie de Dumnezeu, fiindc „Dumnezeu este Iubire”. Re in aten ia în acest volum nuan ele metaforice care definesc Iubirea în starea sa natural , poetic , declara iile de dragoste curg solemn, ca mierea: „tu, inimii v zduh neînserat,/ r sfrânt întru stihir ”, „ve nicia nou s-a n scut/ dintru lumina primului s rut”, „iar eu, din ve nicia ta,/ întreag s te sorb,/ s te ascund sub pleoape/ în stihul nesculptat ca s r mâi precum s rutul”, „tu, / livada mea prin mine plutitoare,/ cum cântec

rm c tre asfin it

Anul VII, nr. 7(71)/2016

nimeni n-a zidit sub cer”, „...dar tu e ti Regina/ ce st pâne te v zduhul, / iar eu/ Cu struna i lumina,/ gr din rindu-mi roua, / is doar giuvaeriu / ce-n bob, etern al t u / prin stih i-l face viu - / tezaur rar de frumuse i!”, „Eu, tu i Eufratul -/ un singur cântec pe l ut ,/ ca printre s lcii r ritul lunii”, „Rodire de lumin ,/ tu tii iubirea ce-i/ de înset rii setea lung mi-o bei”, .a. Iubirea e împ rt ire cu pâine i cu vin hristice: „S ni s-aduc vinul / i soarbe-m / cum din triste e umbra / i-o bea rubinul / pân devine piatr de inel”. Îndr gostitul retr te, precum în rubaiatele lui Omar Kayyam (pe care Dumitru Ichim îl i invoc într-unul din poemele sale), bucuria de a gusta din „ulciorul cu suflet de vin”. Poemele amintesc ( i) de stihuitorii persani, ele sunt bijuterii lefuite din diamant i r dite în gr dina poeticului sufletesc. Ce-am putea spune mai mult? Când poetul îi cere Reginei „Mai stai lâng mine / Numai la ora aceasta de noapte / migdalul înflore te./ Numai la ora aceasta din noapte /migdalul înflorind / lumina ne-o cânt / din f de strune / Acoper buzele mele,/ albul opririi-n minune / s nu ni-l scuture” po i s te gânde ti doar la Sakuntala lui Kalidasa, c reia Ninlil îi seaatât de mult... „Cine nu-i profund sub raport artistic nu are ansa s fie i un bun poet religios”.5 Pornind de la aceast aser iune subliniem faptul c scriitura se bucur de o expresivitate aparte. Poetul religios Dumitru Ichim dovede te o excelent st pânire a limbajului artistic, impunând un stil propriu, inconfundabil. Nu lipsesc din discursul s u poetic regionalismele sau cuvintele mai vechi, care personalizeaz viziunea poetic , dar nici vorbele alese, recreate anume pentru bucuria scrierii, inven iile poetice cu efect. Am selectat câteva cuvinte care orienteaz lectura spre o lingvistic plurivalent , a ezat atât de frumos de Stihuitor pe albul Luminii: „restul lumii-l zvârli pe ape”, „flac verde cu torsul spre rod”, „iar cheia s -i ascund / sub pragul de la zapis,/ trecând canaful prin sigil/ a nod”, „mocnind triste i adânci din tâmpine”, „ i-a mângâia ulciorul”, „gr dirindu-mi roua”, „ce din neunde suie”, „izvod de luminând ”, „v zduhurilor cinul/ i chiar ursitul lor,/ horai cu horai ”, „vrâstat cu somn de curcubeu”, „ulcica de mânt”, „ca spaima ce se-ncrin pe ulcior”, „ce- i înfioar buchile pe lut”, „zeii t i ne vorovesc”, „ smuiesc” etc. Partea a doua a c ii se intituleaz , poate nea teptat, „Cire e amare”. i totu i, nu e un paradox. Simbolistica acestui fruct, dulceacri or, dovede te c alegerea e voit : cf. Dic ionarului de simboluri, cire ul simboli-

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zeaz frumuse ea în stare imaculat , fericirea omului, beatitudinea transfigurat în atemporal i aspa ial. În Japonia, floarea de cire simbolizeaz deopotriv via a (la nunt ceaiul tradi ional este înlocuit de o infuzie de flori de cire , ca emblem a fericirii umane) dar i moartea (simbol al deta rii de bog iile mânte ti, trec toare i de efemeritatea existen ei în trup). Poemul cu titlul omonim încearc s defineasc , oximoronic, ideea simbolic : „ntotdeauna /cire ele cele mai dulci / sunt cele amare”. Începe, in facto, un recital al naturii surprins în esen a ei, în puritatea ei, tr tur specific baladelor moderne (care promoveaz conceptul de poezie pur , absolut , în care este transmis o stare lirico-dramatic , accentul c zând pe comunicarea afectiv ). O tonalitate elegiac , amintind de Radu Stanca i de Radu Gyr, înso te poetica textelor. Te plimbi într-o lume paradisiac , în care sim i miresmele divine i te umpli de frumuse e. Registrul liric r mâne îns neschimbat. Regina Izvana este aceea i esen liric : Regina Iubirii. Frumuse ea angelic a ideilor curge firesc, într-o „cântare” de sorginte biblic . Nostalgia paradisului pierdut dar reg sit i iar i pierdut cople te fiin a aflat în permanent c utare, din „turnul ei de filde ” în care „duhul Izvanei / mai urc în cântec / plutind peste ape”. Intrarea în balad a Reginei pare o reîntoarcere spre esen a lucrurilor, o ini iere în lumea ideilor absolute, în care „livada” (aceea i ca i în prima parte a ii) este sufletul în care îndr gosti ii pot se întâlneasc nestingheri i. Discursul liric al baladelor fascineaz prin scenariul tipic pe care-l propun: na terea, via a, nunta, des-

irea, moartea, eternitatea, toate sunt un corpus vivendi, legat prin Cântecul Iubirii, cântec „scris fin ca borangicul,/ din curcubeu gr un ul/ ce-nfloare mozaicul”. Dialogul îndr gosti ilor se înfirip printr-un limbaj autoreflexiv, livada devenind spa iul sacru, mitic, inspirat din poveste... i coboar Lumin din eternitate în „bra ele întinse” în care „numai iubirea-i soare”. Iar Iubirea lor se identific cu rena terea lumii, cu re-crearea Omului, purt tor de sfin enie i de puritate: „Ca Eva zide te / sub inim , de-a dreapta...” Volumul este un monolog liric în care Îndr gostitul „înc mai cânt din lir / i stihul / împurpur piatra”. Singurul poem în care Regina îi r spunde este tot de esen eminescian , amintind de alegoria geniului: „De vrei s fiu ca tine, / de ce de moarte nu m nve i? / Ce-ascunde oare / i-n ce fel / visteriile î i sunt (…)/ Când e ti îndr gostit / chiar moartea are alte legi / s fac drum împ tesc iubirii”. „Când „bujorii înc b smuiesc de îngeri / c înainte aripi s le creasc , / din unda ta când au b ut / au început s înfloreasc ” se închide ermetic cercul Îndr gostitului din Nippur, El i Ea devenind o singur Iubire, atât de mare încât „nici m car luminii n-o s -ng dui / din fragii t i s lbatici s culeag ”. Recitind poemele, m întreb dac e posibil vorbim despre o poezie mistic . Are acest volum toate atributele definitorii pentru a putea fi încadrat în aceast categorie estetic , asemenea poeziei lui Daniel Turcea? „Unii caut sistematic temele religioase i construiesc mici parabole cu în eles mistic, al ii, f a folosi motive religioase, ating o metafizic profund i original , o stare de religiozitate în poem. Mai complex i, din punctul meu de vedere, mai autentic , este cea de-a doua

Gheorghe Petra cu - Târg la V leni

categorie de poe i: aceia care, nec utând cu dinadins temele religioase, ei ajung de la un anumit prag de reflec ie liric i de expresivitate la o metafizic de tip liric în care miticul i religiosul se împletesc i se confund .”6 . Poezia lui Dumitru Ichim nu caut în mod explicit s fie nici religioas , nici mistic . Este o poezie refelxiv de dragoste (a a cum subliniaz i subtitlul c ii - „poeme de dragoste”), îns prin mesajul pe care îl transmite, prin spiritualizarea conceptului de iubire, poezia devine religioas i are reverbera ii mistice, comparabil fiind cu marea poezie din Vechiul Testament, care a influen at atâtea i atâtea genera ii de poe i, Cântarea Cânt rilor. Reg sim în volumul de fa un poem care poart titlul c ii din Biblie. Ne oprim asupra lui, fiindc în el str lucesc o pleiad de semnifica ii lirice de natur mitic sau ontologic . Crearea femeii din necesitatea absolut de a nu fi Omul singur, în ziua a asea a Facerii, este cheia nesfâr itelor interpret ri teologice. Nu vom deschide u a cunoa terii cu aceast cheie, îns vom încerca, al turi de Poetul Dumitru Ichim, s descifr m câteva aspecte esen iale din aceast Cântare. Ar fi fost extrem de interesant de realizat un studiu în care s a ez m fa în fa interpret rile lirice ale lui Ioan Alexandru, Valeriu Anania, Petru Cre ia sau erban Foar . Pentru Valeriu Anania, acest poem este „o prezen singular i stranie în canonul Sfintei Scripturi. Cântarea Cânt rilor e ca i cum Venus din Milo s-ar fi r cit cândva, statuar , printre mozaicurile Aghiei Sofia: un splendid poem de dragoste omeneasc , în care nu exist nici m car o adiere de Dumnezeu, de transcenden , de revela ie, de sacralitate, de iubire transfigurat , inefabil ; dimpotriv , totul muste te de gra ie carnal i senzualitate transparent , într-un univers al erosului candid, în care trupul omenesc, înve mântat mai mult în miresme decât în haine, aproape c nu mai are ascunzi uri. El i Ea str bat întregul poem în ipostaze din cele mai disparate, într-o uluitoare i dulce alternan de dorin , c utare, ivire, dispari ie, strig t, oapt , apropiere, îmbr are, ameeal , fericire i extaz, ca în jocurile prenup iale ale perechilor p mântului. Cu toate acestea, nimic vulgar, nimic întinat, nimic degradant, nimic care s atenteze la frumuse ea, cur ia i demnitatea fiin ei umane”7 . Ce poate fi mai frumos de-atât între Mire i Mireas ? Între sufletul omului i Creatorul Lui? Poate versurile Sfântului Ioan al Crucii: „Unde mi te-ai t inuit,/ Iubitule, l sându-n suspine?/ Precum cerbul ai fugit,/ inima r nind-o-n mine,/ strigatu-te-am, dar n-am mai dat de tine./ Voi, p stori ce colinda i/ cu turmele pe-ndep rtate creste,/ de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii rug ciune, care poleie te divin sufletul omului i-l integreaz în absolut.

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Lucian Blaga, Religie i spirit, Edi ie anastatic , Îngrijitor de edi ie i postfa Eugeniu Nistor, Editura Ardealul, Târgu-Mure , 2014, p. 19-20. 2 Mina-Maria Rusu, Re-sacralizarea lumii prin poezie, în revista „Limba român ”, Nr. 12, Anul XV, 2005, p. 27. 3 Dumitru St niloae, Tr irea lui Dumnezeu în ortodoxie, Edi ia a II-a, Prefa de pr. prof. Ilie Moldovan, Antologie, studiu introductiv i note de Sandu Frunz , Postfa de pr. lector univ. drd. Ioan Chiril , Editura Dacia, 2000, p. 41. 4 Anca T nase, Cuvânt înainte la volumul Cântece sumeriene, Ed. Etnous, Bra ov, 2015, p. 9. 5 Eugen Simion, Poezia religioas , în Fragmente critice, Vol. I, Scriitura taciturn i scriitura public , Editura «Grai i suflet - Cultura na ional », Bucure ti, 1998, p. 136 6 Ibidem, p. 135-136. 7 Bartolomeu Valeriu Anania, Poezia Vechiului Testament, Cântarea Cânt rilor, Introducere, Editura IBMBOR, Bucure ti, 2000, p. 483. 8 Sfântul Ioan al Crucii, Integrala operei poetice, cu textul spaniol original i cu fragmente din comentariile teologice în proz , din Cântare spiritual . Cântece dintre suflet i Mirele divin, Edi ie îngrijit , prefa i note de Anca Criv , Versiuni române ti de Anca Criv i R zvan Codrescu, Editura Christiana, Bucure ti, 2003, p. 29.

Maree Apele stau de veghe plutesc pe insomnii peste nisipuri lunare sap -n pietre i scoici se arcuiesc, alunec , caut prad , zboar stârnite încordate-n vise i vânt.

Vis albastru Sunt într-un vis

Gheorghe Petra cu - Trandafiri

se-ntâmpl s -l afla i/ pe acel ce drag îmi este,/ c pier de dorul lui, s -mi da i de veste.”8 Sau poate versurile poetului nostru: „Sunt lumina ta,/ lumin torul meu./ Iube te/ pân nu se vor na te cuvintele / me terite din piatr i aur./ S rut -m / cu s rurile tale,/ iubindu-m a a cum te iubesc / cu plutitoarele mele p duri,/ pline de iepuri i lupi/ i cuiburi cu sânii pe plaur./ Sunt coast trupului t u./ Las -m / s te îmbr ez ca o delt /cu toate bra ele mele/ i toate ascunsele r cini/ ce zboru- i plutesc pe-ntinderi de ape, / înfipte în apele cerului / ca luceferi în noaptea t riei”. E incredibil leg tur pe care o face poetul cu versetul din Genez . S fie crearea femeii, în viziunea lui Dumitru Ichim, similar cre rii Iubirii? Multe ar fi de spus. Tind s cred c între cele dou arhetipuri lirice invocate, liantul lor fiind s rutul, se creeaz un proces de osmoz , ele se întrep trund, se fr mânt precum aluatul i renasc împreun în Iubirea des vâr it . Imnul Iubirii fascineaz i încânt deopotriv sufletul omului, esen a sa divin , pe care Marele Creator, El, Cel care ne devine Poet, o transmite prin versificatorul îndr gostit: „Cuprinde-m ,/ lumin torul meu,/ pân când voi deveni sub s rut/ adâncului floare, chem rilor rod/ cu scrisul de foc în s mân ”. „Scrisul de foc” e Poezia absolut , e Opera care ne deschide universuri lirice inimaginabile, e inspira ia divin , e revela ie, e Cale de acces spre eternitate, spre Paradis. „Cântecul meu de izbând ” (cum ar zice Nichita) e cântec de dragoste prin care poetul vorbe te lumii despre sensul cathartic al literei asupra c reia a fost suflat duh: „Iarba va avea o ve nicie/ firul pierdut s -l deslueasc -n rou / i s -mi cârpeasc ultimul cuvânt”. i totu i, „cel mai frumos poem întotdeauna este cel nescris”. În mod sigur, se va scrie Azi... i va r mâne în eternitate. Poemele scrise de Dumitru Ichim amintesc de marile crea ii ale literaturii universale. Este timpul ca istoria i critica literar din România s descopere opera impresionant a unui poet singular în literatura român de azi, singular dar nu singur, fiindc Poezia pe care o red lumii este fascinant i nemuritoare i ea va influen a, negre it, noile orienri estetice. Temele i motivele religioase, simbolurile i metaforele revelatorii se închid i se deschid cititorului într-un tumult de o frumuse e cople itoare. Cântecele Îndr gostitului sunt cântecele iubirii biruitoare, care „toate le sufer , toate le crede, toate le jduie te”, care purific i înal spiritul, dep ind barierele poeziei de inspira ie mistic . Este Iubirea în stare de permanent

Anul VII, nr. 7(71)/2016

alunec flac -mi v d c minul când arenda legiuitorului s-a sfâr it. Confuz , ating ciuperci s lbatece, gust muguri nou-n scu i în arboretul albastru. Cum alerg spre departe aud plâns de vioar în p unile baroce din culori imitate. Str bat într-o aret câmpuri cu orz i secar sub o r zmeri -n albastru simt în n ri vara va ii murgi bovesc la oglind în visul meu spre absolut tot duc...

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae M~TCA{

i melcul are cas mândr , dar e... În satul f câini i rânduieli Atâ ia furi fac roat la caimac!... Temut ANAF, cum nu le vii de hac, nu-mi steie ara pe propteli? La ce s umbli cu dubii, b nuieli, treci buluc de martori prin darac, Când po i s ba i un simplu, la abac, Raport banal: venit i cheltuieli? Surplusul înve mânt -l în pixeli (Averea nu le st în vârf de ac!) i pune-odat furtului capac, Iar ho ii, dup merit, la popreli. i melcul are cas mândr , dar e Prin trud în at i sudoare.

De ei n-ar vrea s

tie DNA?

În linii mari, corup i sunt tipii care De in în stat i pâinea, i cu itul, Dar când s-o dea, egal, cu împ itul, ie - o f râm , sie i - roata mare. Apoi, c-un tun, î i întregesc venitul, Mulgând pe-ascuns rentabil lucrare, Un TVA - vâlceag pentru favoare, De sub tejghea dând posturi, func ii, nitul...

Plagiatori cu zotca în hazna... De ei n-ar vrea s tie DNA?

Nu i-ai c ta-o, vi a, la cotor Nu l-ai vorbi c plea ca i-i cam mare, ,-n loc de una, are apte case, Vreo nou crâ me, lacuri i terase, De-ai ti c -i vin din munc i sudoare. Ce leaf are -n veci nu l-ai descoase, De-ai ti c ese pre uri i covoare, C-a repornit uzina de tractoare, Nutre prepar , urluieli, melase... Nu i-ai c ta-o, vi a, la cotor, De-ar fi un cât de cât produc tor. Dar cum din cer nicicui mana nu-i pic , Iar el o d din chef în zaiafet

N-ar fi s dea i ei cu subsemnatul?

Avea copii, nevast i gagic , Palate, geep-uri, care mai de care. În timp ce ciurda se l ea-n burtic , Gagica, fire , i-o plimba la mare. Venind un zvon c -i ia la puricare, Îl prinse-n piept un soi de tremuric La gândul c-o s-ajung la r coare, Încât, pe loc, o i mierli de fric .

Un soi de ho a tot furat cu japca Din ochi de r rit i pân -n scap t. Averea lui de vrei s -i dai de cap t, Pe sul se-ntinde cât îl ine zapca. Cum se temea i-n somn s-ajung leamp t, ANI i-arîntinde-n tain clapca, Dona la rude tot (pân i apca). De-atunci o duce-n lini te la treap t.

rirea i c derea lui Mitic : A fost rechin, dar a murit pl tic .

Ci juzii nu-s nici ei firávi din fire

Postat, marghiolu’,-atât de bine-n chingi, Încât s vrei, motiv n-ai s -l atingi car cu pana, darmite cu parul, Se d când mai curat decât cle tarul.

Acuze curg ca oalele, pe est. Corup ii cad în plase ca bibanii. Se-neac DIICOT, ANAF i ANI, N-ajung c tu e, camere de-arest.

Copiii, soa a, comiltonii, natul N-ar fi i ei s dea cu subsemnatul?

Dar nu- i fac mea culpa barosanii prea le-ar fi p catul indigest. Le plângi de mil , când arunc’-un lest: -s putred de bolnavi, mortal, s rmanii,

A fost rechin, dar a murit pl tic

Cazarea cum c nu-i de patru stele, Mâncarea nu-i cum le-o g te te soacra, coarea apei nu-i ca din ci mele, Crivatul c-ar aduce mult cu lacra...

Un neica nimeni, ho de drumul mare, Fura de unde nu-i i unde pic , De nu-i mai înc pea în buzunare, În ara lui n-am-fric -de-nimic .

Ci juzii nu-s nici ei firávi din fire, Rostind sentin e, popi în patrafire.

Gheorghe Petra cu - Natur static

Exist mari corup i i-n linii mici (De nu-s cumva aceia i mari pitici): Numi i pe post cu solde sixpartite, Ale i fixându- i pensii nesim ite,

(Cu apte bodygarde în aret), Te-ntrebi z lud: din ce venit, nenic ?

Doar când se strânge funia la par În orice urbe-nfloare un Fanar Cât s-a plodit în ar f ret Cu bur ile butoi de b ret Din tunuri, epe, mit , har menar. Nu-ncape-n piele noul boieret: Palate-n lux proptite în hotar, Înfipte-n cer ca turnul temerar*, Solarii, yahturi, lacuri, rât, boschet... Doar când se strânge funia la par, Chema i s deie seama la parchet, I-apuc -un vai de ei de v ic ret i zeci de boli pe loc li se n zar: Infarct, ciroz , cancer, astm, jaret, nu-i încape nici un lazaret. * Turnul Burj Khalifa sau Burj Dubai (828 m în ime) din Emiratele Arabe Unite - la ora actual cea mai înalt construc ie de pe glob.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Dimitrie-Sorin PAN~

Sub povara ploii Plou trist i lacom, plou cu nevoi Peste umilin , zilele fl mânde Curg pe dup garduri, oamenii sunt goi i în con tiin e apa le p trunde. Totu-n jur e searb d, pulsurile cresc Peste vechi infarcturi, mil mai pu in Se prelinge-n strad , neuroni roiesc Într-un edificiu f de bulin . Plou cu de euri, suflete se zbat Între dou e-uri, urme de cultur Lunec -n canale, ploaia a-nfiat i din neputin a celor ce îndur . Jafuri în rafale, semeni disp ru i Arunca i în lupt , prea pu ine lec ii Se predau în coal , pensionari t cu i i trateaz boala cu acelea i frec ii. Plou cu-mprumuturi, nourii tr znesc Martori din dosare, lini tea din beciuri Activeaz scuturi, mamele bocesc Prea pu inul bine dintre dou meciuri. Vânz tori pragmatici, vite de pripas Rumeg prezentul, umbre fel i fel Plou peste neamul care pas cu pas A uitat s plâng pentru cei ca el.

La marginea uit rii Se scurg din ceruri lacrimi i gemete roiesc La marginea uit rii, duminicile-s oarbe, În lini tea tr dat salcâmii-nnebunesc De-atâta remu care, trecutul se resoarbe.

Cu lumân ri în mân , p esc printre cuvinte dite-n alte veacuri, din iner ia fricii Ascund abecedarul aducerii aminte Departe de t cerea din golgota bunicii. Din urna rug ciunii golesc întreg trecutul La marginea uit rii, când lini tea se farm , i duhurile bune voiesc s treac Prutul Iar rna, pe morminte, nu vrea s mai adoarm .

Cuprinsul necuprins (in memoriam Mihai Eminescu) În fiecare început de var , Când versu- i r ce te pe alei, Acorduri provizorii se coboar La marginea istoricului tei. Sunt vorbe ticluite cu migal De demagogi, cu dreptul la cuvânt, i lacrime secate de moral Ce curg, neîmp cate, în p mânt. Prezentul se desprinde de trecut Acoperit, fiind, de-aceea i moin , În ara-n care dorul s-a pierdut, sându-ne cu bocetul din Doin . Aleatoriu lumea se închin , ci inimile bat în dezacord, Peste Moldova, ce-a r mas str in , Ca-ntreaga Bucovin , de la Nord. Am renun at, demult, la mo tenirea Revendicat într-un cerc deschis, Dar n-am uitat c-ai prorocit unirea, i nici complotul care te-a ucis.

tim c te-apas suferin a mor ii Ce i-a ales pe oamenii de rând, nu supor i s vezi în fa a Por ii Ling i, f onoare i cuvânt. Prive ti prin geamul vechilor taverne La ne-mp ca i ce i-au ie it din min i, La jocul umilin elor eterne Ce-a desp it p rin ii de p rin i. N-ai loc în timp i nicidecum în coale N-avem curaj a te iubi postum, Cuprinsul necuprins al vie ii tale i-a teapt pe itorii, i acum. Ca-n fiecare început de var , La marginea istoricului tei, Printre acorduri triste, de fanfar , Când versu- i r ce te pe alei.

Între cer i toac Când noaptea se cufund în credin Cu haina ei umil ne îmbrac , Iar lumea se întoarce la c in i ploaia cade între cer i toac . Cu pa ii grei i mâinile legate Lumina- i face drum prin întuneric, Dup icoane se ascund p cate zute dintr-un caier luciferic. Pe dup culme, pacea se prelinge i ne inund fiece sim ire, În poarta casei, cu petale ninge Iar satul s-a întors din adormire.

Se-amaneteaz soarta, r nit -ntr-un alt veac De nu se tie cine, în gardul de la drum Aceea i sârm -ntins , în care neamuri zac, Separ con tiin e, de-atunci i de acum.

i mor i i vii se-adun laolalt În noaptea-n care ceruri se golesc, i lampa lunii se aprinde-n poart -i lumine pe cei ce r cesc.

În stânga b turii, rani cu chipuri arse i-ascund identitatea în gura de la pod, De teama deport rii i-a gândurilor stoarse În teascurile vremii, de-un ro u incomod.

i buni i r i se-ntorc c tre p rin i Ori înspre crucea celor ne-mp ca i, În rug ciuni aprinse ard dorin i i-mpart coliv pentru r posa i.

Au palmele cr pate de boli i a teptare i zâmbetele terse cu-al ve niciei dor, Pustiul îi îngroap la fiece strigare Lipsit de r spunsuri ori minim ajutor.

i ploaia cade între cer i toac Când noaptea se cufund în credin , Cu haina ei umil ne îmbrac , Iar lumea se întoarce la c in .

Gh. Petra cu - Natur static

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Mihai MIRON

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sfaturi pe l umin[

Copiii no]tri bântuie de multe, foarte multe ori gândurile, uneori chiar grija pentru i despre unii fo ti studen i ai mei. Desigur pentru aceia care au f cut ceva pentru a r mâne în memoria unui profesor cu sute i sute de copii i viitori colegi de meserie. De meserie, da, pentru c eu nu am f cut altceva decât s -i înv , ca un me ter pe ucenicii s i, meseria. Meseria de ziarist. V da i seama c pentru aceasta tân rul sau tân ra are nevoie pentru început de o „chemare”, apoi de talent i în sfâr it de munc pentru a acumula tehnici i chei de abordare a temei, de construc ie a subiectului, de convorbire cu preopinen ii i... câte i mai câte. Munc , mult munc . St ruin i dedicare. A a, cu datele native i dorin a puternic , copilul, tân rul ajunge jurnalist. Unul bun, pentru c zgârietori de hârtie, microfon i ecran sunt destui. Dintre ace ti „unii”,

mul i - pu ini fo ti ucenici, câ iva îmi bucur sufletul prin reu itele lor profesionale dar i prin via a de familie pe care i-au construito. Redactori i realizatori de televiziune majoritatea dintre ei, dar i radiofoni ti sau condeieri destui, îmi scriu, m solicit înc la sfat de meserie sau via . Cu to i am r mas prieten i am devenit coleg. Ast zi am s v spun câteva cuvinte despre o astfel de doamn , fost student a mea, cu o licen excep ional în televiziune, cu ani de zile de emisiuni radiofonice i iat , acum dup mai mult de un deceniu, cu o surpriz - o surpriz la care v fac p rta i. Milena Andreea Vasenciuc devenit Buchhorn prin torie îmi trimitea de obcei în ultima perioad , prin internet desigur pentru c locuie te acum în inima Germaniei cu so ul i mama ei, îmi trimitea, spun, mici povestioare,

Gheorghe Petra cu - Podul San Martin din Toledo

eseuri, foiletoane sau materiale de pres despre care voia s afle o p rere înainte de a le traduce, probabil, i a le publica acolo unde se afl . Dar acum nu mai mult de 20 de minute, când am deschis computerul am g sit altceva! Am g sit ceea ce pe drept cuvânt pot numi POEM. Idee profund , nelini te, sensibilitate, întreb ri esen iale i nu în ultimul rând talent. Asta am g sit eu în poezia Milenei i acesta este motivul pentru care renun la articolul meu lunar obi nuit în favoarea public rii crea iei ei care, Doamne ajut !, poate anun a un nou talent literar din i a a prea masiva diaspor româneasc european . Azi am îngropat un pui de pas re care a plecat în mâna Lui, din mâna mea... i privit vreodat o pas re cum moare? Cum din aripi s traiasc d a disperare, Cum te prive te cu ochii - g lii? Încearc s ciripeasc ... Mai bine, nu privi! Inima-i pl pând , bate sacadat, Apoi o lacrim îi curge, Atât i-a fost dat... Unde e ti Tu, Tat ? Ai uitat? i puiul are o mam , îl strig neîncetat. Chiar nu i-e Mil ? Cum po i privi? Care e treaba cu „a fi i a nu mai fi?” Cine plânge puiul de pas re, Ce la amiaz’ sfâr itul i-a g sit Într-un c de palme iubitoare, O mângâiere i un s rut. Rug ciune fierbinte c tre Tat l se înal : Mai d -i o ans , Nu mi-l lua, -l privesc cum zboar , -mi mai spun ceva! Potop de lacrimi se revars i un suspin: Fac -se Voia Ta, Precum în Cer a a i pe P mânt! Eu, aici, te plâng, Micu a mea... Ne vedem în Vis, -mi cân i ceva! (Milena Vasenciuc)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Camelia SURUIANU

Roata ursitei lui Bogdan Petriceicu Ha]deu În anul 1936, Sandu Tudor, împreun cu un grup de scriitori, printre ace tia num rându-se Alexandru Mironescu, Zaharia Stancu, Toma Vl descu, Vasile Damaschin, Petru Manoliu, consacr în paginile revistei „Floarea de foc” un întreg num r comemor rii celor o sut de ani de la na terea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (Ha deu). La acea vreme, circulau în mediul literar dou variante cu privire la data na terii sale, 16 februarie 1836 i respectiv 26 februarie 1838. Al turi de colegii s i, Sandu Tudor consider ca fiind veridic prima variant . Ast zi cercet torii o admit pe cea de-a doua. Articolul dedicat memoriei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (Ha deu) îl putem considera ca fiind unul dintre cele mai bune proze scurte din întreaga sa carier jurnalistic . Textul, deosebit de bine sus inut în ceea ce prive te documenta ia, dar i modul de expunere, îi scoate în eviden talentul de prozator. De aceea, îl vom reda în întregime, ca dovad vie a cuget rii sale adânci.

„Roata ursitei lui Bogdan Petriceicu Ha deu I. Fiecare, cum îi este scris are o stea Încumetat lucru e s încerci s descifrezi ursita cuiva, adic s îndr zne ti s afli i s judeci secretul vredniciei sale. Totu i, când acel cineva e un ales, acesta-i cel mai potrivit fel de a porni în c utarea noastr , în ine. N zuim, astfel, s înv m obiceiurile Destinului, aceast dumnezeire f fa , cu care fiecare e sortit s lupte pentru a- i câ tiga lupta, sau înfrângerea.

Gheorghe Petra cu - Peisaj din Vene ia

Omul, din libertatea de alegere pe care o are, î i creeaz dup chip i asem nare Destinul, fiorosul înger din vis, [...] felul cum vei vie ui i ceea ce hot te vei fi mâine. La început ai putut s ai o alegere, dar nu vei întârzia s fii mânat de lan ul determin rilor izvorâte chiar din tine însu i. Din pricina aceasta - credem c - «sunt puteri tainice care ne st pânesc pe noi i care par a fi în leg tur cu întâmpl rile vie ii». A cunoa te ursita cuiva înseamn s i dai seama de tragedia acelei vie i, dar s vezi i cu cât omul i via a sa a fost mai însemnat . [...] Aici ar fi s amintim tragismul tuturor personalit ilor române ti, precum izolarea lor, sfâr itul lor catastrofal sau nefiresc. Nicolae lcescu moare pribeag la Palermo, Mihai Eminescu într-un ospiciu, Mihail Kog lniceanu dat uit rii, Bogdan Petriceicu Ha deu într-un dezastru sufletesc, Vasile Pârvan izolat. Cerul care domin lumea se arat muritorilor de pe p mânt ca fiind sem nat cu stele. Acum o sut de ani sub una din aceste semne de foc s-a n scut într-un sat basarabean, Tadeu. El este Bogdan Petriceicu Ha deu de mai târziu, unul dintre marii predestina i ai românismului. II. Se tr gea acest Bogdan Petriceicu Ha deu din os domnesc i boierie veche i soarta îl h zise st pânitor de oameni Neamul Ha deilor se tr gea dintr-un oarecare îndep rtat «cneaz moldovean, numit Ghizdeu». Neamul era vechi i boieresc, [...] mo tenitori de r ze ie b trân încuscrit cu voievozii domnitori. Ha deii au avut întotdeauna sim ul obâr iei lor mândre. Erezia democratic a vremurilor noastre ne-a deformat grav felul de a vedea i judeca împ indu-ne în superiori i inferiori în st pâni i slugi. Din pricina aceasta am pierdut vechiul în eles al cuvântului «boier». În vechime deosebirea dintre oameni nu era una de st pânire sau de proprietate, ci una de valoare, [...] de vitejie. Via a, pe atunci, însemna, a a cum ar trebui i azi s însemne, aflarea puterilor l untrice. Curajul sau vârto ia vie ii st în virtutea s toas a sângelui i a osului. De aceea se spunea despre cineva -i «os de domn» sau «are sânge de boier». Cuvântul «boier», în în elesul cel dintâi, îl ar ta pe b rbatul n scut tos, a a cum am vorbi despre un cal frumos, un copil minunat, sau un oim de vân toare bun. Azi am uitat însemn tatea «rasei», «neamului», nu în în elesul rasist al cuvântului, ci în acela de na tere toas , des vâr it . Din acest punct de vedere «rasa» are tot a a de mare însemn tate pentru om ca i pentru orice animal. Neamul Ha deilor, de la cei dintâi pân la cel din urm , au avut con tiin a acestei valori vitale a neamului lor. S-ar putea spune, un fel de trufie ereditar , care a fost pricina slavei lor, ca i aceea a pieirii lor. De la prima

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pomenire g sit în hrisoavele i cronicile vechi, afl m c un mare paharnic, tefan Ha deu, s-a c torit cu Ruxandra fata marelui logof t Todira cu Petriceicu, sora lui tefan Petriceicu Vod , Domnul Moldovei între anii 1662-1674. Dup ce trecu prin lag rul polon, reveni pe tron în 1684, ca în scurt timp s fie alungat de turci din ar , de pribegi pân la sfâr itul vie ii prin lume. tefan Ha deu, pomenitul str bun al Ha deilor, era un om de o vitejie rar , în care înfloriser toate virtu ile neamului. El î i pierde via a a a cum e frumos s i-o piard b rbatul, în urma unei lupte, în zboi. În anul 1673 cade r pus într-o lupt cu turcii, ap rându- i voievodul i cumnatul. Jertfa aceasta îl determin pe Domnul Moldovii s înfieze pe ultimele vl stare ale neamului Ha deu, cei doi orfani ai marelui paharnic i al sorii sale, doi b ie i, Nicolae i Gheorghe. În chipul acesta, prin sângele mamii i prin înfierea unchiului voievod al Moldovii, neamul Ha deilor a ajuns «os domnesc», ad ugându- i la numele Ha deu i pe cel de Petriceicu. Mai târziu, din acest neam, s-ar fi suit tefan Petriceicu Vod pe scaunul Moldovii, dar ursita a f cut ca oastea polonez s -l înfrâng i tot neamul acesta aprig sa fie risipit peste hotare, b jenit pe la vecini. În cele din urm , vechiul neam boieresc, cu n zuin e domne ti, Ha deii ajung s se statorniceasc în· Polonia, f s i piard însa con tiin a de spi veche moldoveneasc , traducându- i stema heraldic a familiei, vechea mândrie a neamului, în aceast deviz latineasc : «pro fide et patria» (Pentru credin i ar ). De aici urmeaz tragedia pribeagului care nu se poate asimila locului decât pe jum tate, prin încuscriri cu femei de alt sânge. În trupul Ha deilor începu s clocoteasc nu numai mândria voievodal moldoveneasc «dar i cea polonez , lituanian i evreiasc , pe care îl purtau în sine prin amestecul de sânge» al mamelor. To i tr iesc destinul risipirii lor, într-un chip tumultos i vulcanic. «De i români de vi veche, de i to i poliglo i s-a întâmplat, printr-un ciudat concurs de împrejur ri, ca bunicul meu s scrie în limba polonez , tat l meu în ruse te, eu în române te i fata mea în fran uze te». Vechea i moldoveneasca dorin de putere, dreptul lor la domnie i st pânire se traduse de c tre ursit prin pribegie. Domni în împ ia crea iei spirituale, singura desf urare a acestei puteri, se dorea risi-

Gheorghe Petra cu - Natur static

pit . A a cunoa tem «patru genera ii neîntrerupte de oameni de litere», da i Poloniei, Rusiei i României. Un str nepot al celui mai mic din cei doi b ie i înfia i de tefan Petriceicu Vod , Gheorghe Ha deu e fabulist i scriitor de poezii, romane i drame, scrise mai ales în limba polon i în ruse te. Tadeu Petriceicu Ha deu (1769-1835) are trei fii, dintre care cel mai mic, este vestitul juristconsult rus cavalerul Alexandru Petriceicu Ha deu (1811-1870). Acesta împreun cu Costache Stamate sunt singurii scriitori mari ai Basarabiei din veacul trecut. Tadeu are din toria lui cu poloneza Elisabeta Danksz, doi fii: cel mai mic, Nicolae, moare la 18 ani pe când urma Academia de pictur , din Petersburg; cel mai mare este de fapt eroul nostru de azi, Bogdan Petriceicu Ha deu i cel mai de frunte reprezentant al familiei. Iar acesta, la rândul s u are o fat , pe Iulia (1869-1888), scriitoare deosebit de talentat , care moare la aproape 19 ani, în plin tinere e; autoare de poezii, nuvele, romane i cuget ri. III. 1836-1856 Copil ria, dezr cinarea total , anarhia b rb iei neîmplinite În ziua de 16 februarie, în anul 1836, a v zut lumina soarelui, la mo ia p rinteasc din Cristine ti, de lâng Hotin, Tadeu zis mai târziu Bogan. Tot jocul din umbr i lumin , de blestem i de noroc se adunase pe cre tetul acestui ultim vl star al Ha deilor, sortit s isp easc , dar i s str luceasc , pentru întregul neam. Se ciocnea în acest trup fraged de copil toat tragedia dezr cin rii neamului u. Puterea celor care înc nu se n scuser i puterea celor mor i se izbea în sângele cald al copilului, traducându-se într-o tulburare trupeasc ce izbucni neobi nuit, într-o precoce i puternic sexualitate. La 10 ani, b rb ia lui neîmplinit se legase trupe te de o ncu oache din sat, cu toat puterea crud a vârstei. «S-ar fi putut pune frâu acestui suflet, pururea neastâmp rat?» Toat via a avea s fie chinuit de aceast foame a vitalit ii lui masculine, schimtoare, opac , care îi ardea prin trup i prin nervi i se desc rca în izbucniri de patim vijelioas , luptându-se pururea cu luminile i principiile unei min i uria e, ce se str duia s afle necesarul echilibru al fiin ii sale. «Fiu al dezr cin rii» cum singur î i spunea, caracterul lui straniu nu putea fi prins cu nimic locului, i nici cuprins de o ve nic goan l untric a c ut rii. i acest r zboi, care opunea f putin de odihn masculinul cu femininul, crescu în timp, cu anii, pân ce reu i s cuprind toat dejdea i t ria sa, dar în acela i timp i pricina n ruirii sale. Tân rul Tadeu urmeaz o parte din studiile secundare, «la acel liceu vestit al aristocra iei ruse din Chi in u». Precocitate, vulcanism, izolare, mândrie sau izbucniri de violen , toate la un loc creaz în jurul acestui om ciudat, o du nie surd , care se traduse pentru sine în ur fa de tot ce e rusesc. «Nam iubit niciun profesor socotindu-i pe to i ca fiind du mani.» i ia în grab o diplom la Facultatea Juridic din Harcov (Ucraina). Firea sa îl însingureaz , aproape f voie, fa de to i cei din jur. Începe s duc o via de boem, plin de peripe ii i zbucium ascuns. Iat -l în sfâr it ofi er în armata rus , în regimentul de husari, Contele Radetzki, în garnizoana ora ului Nicolaev. Într-o zi, neputând s se st pâneasc ,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lmuie te, pe front fiind, pe c pitanul s u, un finlandez, baronul Mayendorf, care-i f cea observa ii. - Motivul s-a datorat faptului c - «Pornirea batjocoritoare, a celorlal i ofi eri, fa de camaradul moldovean i dispre ul lor îl umileau peste m sur .» To i din regiment erau «pe cât de ar to i, la trup, pe atât de pro ti la minte». «Trebuia s se fac temut prin b rb ia i virtutea sa» i asta a i cut, r nind în duel cu pistolul, pe renumitul c pitan, un vestit i temut duelgiu. «Astfel, încheie Ha deu, am b gat frica în to i ofierii, iar pe lâng renumele meu de iste moldovean s-a mai ad ugat i cel de viteaz.» Tat l s u, b trânul Alexandru Ha deu, singurul care avea autoritate asupra sa, «singurul dasc l de la care prin iubire am înv at a fi român i cre tin», auzind de isprava fiului, care primise - în urma faptei s vâr ite - o deportare disciplinar în Siberia, îl cheam la sine. B trânul boier îl p lmuie te aspru i scurt. «- O tat l meu! (Îi replic acesta.) Pe altul l-a ucide.» Palma aceasta schimb de fapt întreaga via a tân rului locotenent de husari Tadeu Periceicu Ha deu. Dorul de aventur , de via nou , se treze te în el. i a a se expatriaz i fuge în anul 1856, trecând Prutul la Ia i. IV. 1856-1865 Vremuri de c utare de sine, de îndoial , de preschimbare, de aflare a eternului feminin La vârsta de dou zeci de ani Ha deu intr în ara str bunilor s i, sub form de proscris, ca un venetic pribegit dintr-o ar vecin . Când ursita vrea, scoate pe om de unde nici nu gânde ti i îl aduce pe drumul ei. Tadeu trece pe cel lalt mal, al sângelui, spre b rb ia româneasc a Ha deilor, s împlineasc marea misiune a familiei sale risipit printre str ini, fa de neamul i p mântul de ba tin . Ca orice predestinare, Tadeu fusese un r zvr tit, în lupt cu destinul. Toat perioada aceasta se poate numi: cum dintr-o palm omul î i afl adev ratul drum al vie ii.

Gheorghe Petra cu - Mere i flori

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Întâlnirea lui cu Mihail Kog lniceanu îi redescoper «românismul». Urm rit pe cale diplomatic de muscali, scap datorit gestului frumos al lui Kog lniceanu, care, dup ce-l pov uie te s i schimbe numele din Tadeu în Bogdan, r spunde guvernului rus c Ha deu cel c utat, nu e Tadeu, ci un alt Ha deu, numit Bogdan. A a se face, , în loc s figureze în istorie cu numele s u adev rat i-a r mas Bogdan. Astfel, ultimul Ha deu se întoarce f s vrea, la obâr ie. Ru ii îi confisc averea ridicându-i totodat dreptul de mo tenire asupra unor mo ii ale tat lui. Ha deu începe o via nou . Afl partea pozitiv a vie ii. Era în el o mare putere, care-i atr gea pe cei din jurul s u. Cu ea po i lega i duce în vârtej, un neam întreg, dup tine. Puterea aceasta magic a omului, cheam puterile materiale i primordiale, în a a fel, încât unde omul se arat , îndat în jurul s u frumuse ile i bog iile se adaug , se organizeaz . În noua lui împ timire, Ha deu, ca un titan vroia s construiasc totul, din temelie. Vroia s des vâr easc totul. E înc nehot rât pentru c i situa ia sa era înc nel murit . Dup un an de la refugiu este numit membru al tribunalului din Cahul. Demisioneaz îns dup 7 luni. Se întoarce la Ia i, veritabilul centru al culturii române ti. Ajunge profesor de istorie la un liceu. Timp de un an de zile scoate revista «Din Moldova». Scrie tot felul de lucr ri de istorie, poezie liric , nuvele, fabule. Apoi intr în politic lâng Mihail Kog lniceanu. La 28 de ani este ales deputat de Cahul. uvoiul se rostogole te în toate felurile, în toate p ile, încercând g seasc o matc potrivit înv ierii sale. F cea totul cu patim , cu convingere. «Pururea prea pasionat, dar nu tiu dac pasiunea, era o pasiune dezinteresat , un viciu sau o virtute.» V. 1865-1888 Aflarea femeii sângelui s u, aflarea tiin ei, aflarea p mântului ursit Omul e rotund, în floarea vârstei de b rbat, are 29-30 de ani. Bogdan Petriceicu Ha deu se întâlne te cu ursita sub chipul femeii so ie i mam . La 10 iunie 1865 se c tore te cu Iulia Fulies, scut în zona Ro ia-Abrudului. Pribeagul, dezr cinatul afl tr inicia casei, c ldura femeii mame st pân de sine, îndemnul iubitor la odihn ca i la munc ordonat . Ritmul larg i pa nic al vie ii a ezate începe s rodeasc în toate chipurile. «Pân la c toria mea, avut loc în 1865, eu am scris câteva arti-cole de ziar, câteva bro uri i am adunat o colec ie de documente. Eram o noapte înspre zori, eram o mic parte dintr-un eu al meu, o parte obosit ce ducea atâtea... De atunci încoace, prin nevasta mea, deodat eu m-am sim it întreg i luminos.» Ha deu descoper puterea creatoare a femeii cu atribute paterne i protectoare. Adic tocmai ceea ce putea s -i aduc pace i echilibru dinl untru. În 1869 fericirea sa e la apogeu. Se na te fiica sa Iulia. Cultul femeii atinge lumini de apoteoz . Ha deu adaug la vechea deviz «pro fide et patria» (Pentru credin i ar ), din schema heraldic a familiei i iubirea pentru femeie. Ispitele chinuitoare ale trupului nu-l mai risipesc. Nu mai iube te femeia, ci o femeie, pe femeia lui‚ i copila lor. I se împlinise nevoia aceasta a a de omeneasc , de a avea un rod al trupului în care s se simt reînviat, cu tot ce avea mai bun, mai ve nic. Astfel, acest r zvr tit se converti pe deplin, la ordinea acestei lumi, care era copilul i casa. Voia s f ureasc , s dureze în jurul operei sale celei vii, în trup, o m rea oper spiritual . De acum el se construie te pe sine pe aceast ax . El în elege actul unirii trupe ti cu femeia sa are o însemn tate religioas . a cum spunea mai târziu Rozanov: «Când c toria e ceea ce trebuie s fie, e ca i cum v lul nup ial nu s-a ridicat de pe

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fruntea miresii.» Castitatea e str lucirea sexului, dar idealul suprem al acestei castit i ni-l ofer cei doi so i, ceea ce în-seamn c aceast castitate nu e decât respectul omului fa de taina sexului s u. Lucrul acesta este transparent aproape în tot ceea ce creeaz Ha deu. «Peste tot în dramele, povestirile i versurile sale, acord rolul principal unei singure eroine, înfrumuse ate întotdeauna cu cele mai alese virtu i morale.» În zvan i Vidra tâlcul i desf urarea întregii drame se datoreaz superiorit ii morale a Vidrei asupra lui R zvan. «F ambi ia acesteia, dânsul nu i-ar fi putut realiza niciodat visul de m rire». Tot a a, în Domni a Ruxandra ca i în romanul Ursita, tot o femeie este aceia care se jertfe te pentru binele Moldovei. Cultul acestuia pentru femeie, ajunge la idolatrie, în dragostea pentru fiica sa Iulia. Într-adev r, calit ile cu totul excep ionale ale acestei fecioare sunt uimitoare. Ca i to i ceilal i Ha dei, o complexitate de talent f cea din acest copil abia ajuns în pragul vie ii, un excelent poet, romancier, nuvelist, cuget tor etc. Cu ochiul min ii vedea în acest copil realizat suprema floare a unui întreg neam de oameni excep ionali, renumele tuturor Ha deilor, pe scurt nemurirea. VI. 1888-1907 Cruzimea înfrico at a ursitei, moartea celor dou Iulii Tocmai când titanul, în nem surata sa trufie, era i mai încrez tor în sine, nev zuta ursitoare rupse firul vie ii celor dou fiin e dragi. Titanul r mase n uc de groaz , între dou mor i, so ia i fiica. Dar puterea de via , neînchipuit , a acestui etern optimist nu e înc biruit . Desn dejdea creeaz în el o dement n dejde. Nu se las învins. Vrea s se salveze, s se prind de un fir de p ianjen sau de ceva i mai sub ire decât acesta, un fir al închipuirii. Deodat tot universul s u se r stoarn cu susul în jos. Dintr-o dat închiz torul senzual, al trupului, al concretului, al logicii tiin ifice i latine, dispare. Fic iunea, jocul nem surat al închipuirii, care vine s slujeasc de decor i de oglind , propriilor sale dorin e, propriei sale f pturi, aduce

umbrele unor str mo i slavi, chema i de pe cel lalt t râm. scocirile spiritismului, aflat atunci la mod , fenomen ce ap ruse de vreo patruzeci de ani, îi dau prilejul unor neb nuite clarific ri. Ha deu, umoristul, zeflemistul tuturor fanteziilor, se converte te, la vârsta de cincizeci de ani, la spiritism. De ar fi avut o serioas disciplin spiritual , poate Ha deu nu ar fi naufragiat a a de trist. Ura fa de rusism îl dusese pân la t duirea chiar i a credin ei neamului s u, ortodoxia. Un fel de monoteism magic, scien ist, n scut din întreaga sa f ptur , tumultoas , risipit , inea loc acum de confesiune. Aceast pseudo-religie personal se întâlni fecund, în clipa dezn dejdii, cu neospiritualismul epocii, care se dovedise mai curând un materialism l rgit, decât un adev rat spiritualism. Astfel, se n scuse o n lucire, în stil grotesc, întruchipat material în mormântul Iuliei Ha deu, de la Bellu, i în Castelul dedicat acesteia, de la Câmpina. Dar cu toat încordarea de supra-om, de a se salva prin sine însu i, ca un demiurg pierdut în norii fic iunilor, Bogdan Petriceicu Ha deu simte c e învins. De ceea ce avusese groaz mai mult, de singur tate, nu putu s scape. T cerea începu se zideasc în jurul proorocului unei religii n scute moarte, în care numai propriile ecouri r spundeau. R sese numai cu sine. Lucrul acesta nu-l mai m rturise te, pentru c e ultima durere a durerilor. B nuim c Ha deu ar fi tr it catastrofe suflete ti, având credin a c lumea se sfâr te pentru el. Sfor area nebun de a supune lucrurile la un singur i mare în eles, în elesul voin ei sale, îl ducea mai curând la nebunie. Trebuie s distrugi sau s te distrugi, pentru ca s po i trece dincolo de multiplicitatea real i n ucitoare a lucrurilor i în elesurilor. Ha deu se fr mânt încet i sigur ca un granit tare, mai exact timp de 19 ani, p strând pân la urm , o luciditate de nebun. i trânul i p tima ul anarhist moare simbolic la 71 de ani, la 24 August 1907, în toiul anarhiei noastre sociale. Dar adev rul lui, ultimul adev r, pe care l-a cunoscut cu pre ul propriei sale înfrângeri, i-a fost, de fapt, i suprema biruin a întregii vie i. A în eles adev rul Hristosului care î i strig biruin a în acest stih: «Cel ce va pierde se va afla.» A în eles c din lupta cu destinul, aceast dumnezeire f fa , ultima biruin a omului, ultima împlinire, e t duirea tocmai a ceea ce p rea c trebuie fie împlinit. A a te biruie te ursita, fiind biruit de ea. «Cu moartea pe moarte c lcând.»”1 Articolul omagial este construit cu mijloacele prozei, ordonând secven ele biografiei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu pe canavaua pove tii înfrângerii unui titan. Finalul este o concluzie discutabil , îns trebuie vedem proiectat în ea dorin a lui Sandu Tudor ca acest titan al culturii române s se mântuiasc , în sensul viziunii cre tine.

Gheorghe Petra cu - Interior la Târgovi te

Sandu Tudor, Roata ursitei lui Ha deu, în Floarea de Foc, 22 februarie 1936, nr. 5, anul III, p. 1-2.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Georgeta BLENDEA ZAMFIR

Stare de visare

Când mângâierile-s catifelate i calde

În ceruri albastre se na te visarea, Pe unde arzânde opre te-ntâmplarea De a te cuprinde în bra e u or Giuvaier pre ios, tainic dor

Adast luna cu un ochi iret La noi ca s ne priveasc discret E frumoas c ut tura ei de vraj Inima b tând st mereu de straj

Steaua prive te din adâncuri Sub raze de aur stau p mânturi Sub teiul b trân sim ind în uitare Energia ce curge din adânca visare

Arta poetic

Teliu - centrul p mântului A spus Vasile Com a, violoncelist în Fran a Apa limpede s ltând în licurici Aduce miresme de la daci aici Carul cu boi ducând grâul înc rcat Coroan de rece p rea în voalt

Petale de magnolie zburând Mereu izvor de cânt arzând Cu stele-n fruntea cerului Ca un vis tandru al începutului Încet se a eaz sunetele în gând Poetul na te vers aprig, cântând, Mai viu, mai tern, perfect, Se vrea ritmul inundându-l încet

Sentimente Colinde în seri de vifor cuprinse Prin veacuri trecut-au neatinse O larm de bucurie printre dealuri Din ancestralitate mai vine în valuri

Ochii t i

Diamantul nop ii Luciri de glasuri m -nfioar Privighetori în prag de prim var De un tandru fior e inima cuprins În calde tr iri adânc aprins Din noaptea albastr a amintirii O privire intens , fierbinte a tr irii Ca stele în suflet aurii i tandre

împresoar dorul la Londra Cerul albastru îmi cere inima ca sa cerceteze dep rtarea de tine în picuri de nori albi purtând visurile ca avioanele cu speran ele în infinitul sim irii i sentimentele, balot uria se ambienteaz în spa iile ample ale sufletului.

O amintire Zbor de ciocârlii în miresme De magnolii Armonii De culoare i muzicalitate A inimii Vibrând Arzând În dor, sub nor alb, pufos, Corabia gândului romantic Cu tine În armonie A visului peste brazii De gânduri.

Gheorghe Petra cu - Stânjenei

Profund de energii celeste Venind pe mun i, pe creste Înrourate de flori albe rg ritare, minunate salbe Cad înv luind lumini luceferi Pe ochii mei iubind integrii Aleanurilor dulcii nop i negre Perdele ample cad superbe În inima-n credin înmiresmat Cu tandre cuvinte ce îmbat În armonii celeste, nestemate De ochii t i frumo i, fiind lucrate

Pe marginea ploii se strecoar Gândul de-a rândul În oapte În noapte Acoperind trupul cu petale Zburând din vârful degetelor tale Atingând Mângâind ipotul tainic al sim irii i lini tea se strecoar Iar i iar Un sunet al glasului t u Înfioar Cu stropii c zând din Norii Cocorii Ce vin cu aripi de dor cobor În caseta cu bijuterii a Tr irii, Fericirii, Din care nu vreau s Ies în stres Alung luna Peste dealurile Amintirii Verzi Din livezi i simt stopul aleanului

De tine Minunat Alc tuire

Mâinile tale Zbor de rândunici Fusiforme Duc energia în spa ii Colind Pe aripi de vis i Mângâiere Pe pieptul rotund De Femeie Puterea încinge Armonia, Vraja de aur, Statornicia

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Petre GIGEA-GORUN

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Am inti ri

#ntâlniri cu Sergiu Nicolaescu Adolescen a mea a fost fermecat , în perioada când am fost elev de liceu în ora ul Craiova, pentru c am avut posibilitatea s v d filme artistice la cinematografele craiovene. A teptam, cu interes, începutul s pt mânii, când ap reau, la cinematografele Scala, Select, Rio sau Apollo, afi ele cu noile filme ce rulau pe ecrane. Cu fiecare an, începând cu clasa doua de liceu i pân la ob inerea diplomei de bacalaureat, devenisem tot mai cunosc tor în alegerea temelor i a actorilor marelui ecran. A a, de exemplu, marii actori precum Laurence Olivier, Alida Vali, Amedeo Nazzari, Vivianne Romance, Marlene Dietrich, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic i mul i al ii erau prefera ii mei i p stram cu grij banii din bursa lunar pentru bilete la cinematograf. Paralel, dragostea pentru piesele jucate pe scena Teatrului Na ional era tot mai mare, fiind atras ca de un magnet. Actorii craioveni mi-au cultivat iubirea pentru dramele i comediile jucate pe scen . Ar trebui s enum r, aici, sute de actori pe care i-am v zut i aplaudat, dar m rezum la cei dintâi v zu i de mine precum Alexandru Demtrescu-Dan, Virgil B descu, Manu Nedeianu, Geo Barton, Margot Boteanu P curaru, Costel R dulescu, Madelaine Nedeianu i al ii. Fiind turnee periodice, pe scena na ionalului craiovean au fost prezen i în mari spectacole celebri actori bucure teni sau de la teatrele clujene, ie ene sau timi orene. Mi carea cinematografic i teatral s-a dezvoltat în via a cultural a rii, iar teatrul românesc a dat mari actori, aprecia i atât în ar cât i peste hotare. Activitatea scriitoriceasc a c tat amploare, iar o parte dintre scriitori s-a aplecat asupra vie ii i activit ii actorilor de teatru i de film, pentru ca urma ii s tie ce mae tri sacri a n scut poporul român. Pentru mine, ca adolescent, ca i mai târziu, în via a mea, scriitorii, actorii de film i de teatru, regizorii, se întip riser în con tiin a mea

Sergiu Nicolaescu i so ia sa, Gabriela, oaspe i ai ambasadorului Petre Gigea-Gorun, la Paris (1989)

ca ni te persoane sacre. Doamne, cât de mult mi-am dorit, atunci, ca adolescent, s cunosc îndeaproape, s stau de vorb sau s strâng mâna unei astfel de alese personalit i. Anii au trecut i, intrând în activitatea profesional , pe scena ierarhiei sociale, ca director al Finan elor Publice a regiunii Oltenia, ca primar al Craiovei, ca primvicepre edinte al Consiliului Popular al jude ului Dolj, ministru de Finan e al României, ambasador Extraordinar i Plenipoten iar al României în Fran a, ambasador la UNESCO, sau ca scriitor, am avut posibilitatea s cunosc, s discut i s între in rela ii de prietenie cu sute de personalit i din domeniul culturii i tiin ei. Între cele 47 de volume cu peste 20.000 de pagini, pe care leam scris i publicat, în câteva c i dedicate acestora, amintesc câteva dintre ele: Adolescen i de alt dat (222 p), Aleea Marilor Personalit i (202 p), Din amintirile unui elev de liceu (408 p), Amintiri despre scriitori i al i oameni de cultur (454 p), Personalit i române ti în con tiin a vremii (360 p), Amintiri i întâlniri cu personalit i române ti (420 p), Oameni i destine (445 p) etc. Dar noti ele i consemn rile mele sunt mult mai ample despre lumea cultural i ar necesita timp i spa iu pentru mai mult de zece volume. Recent, r sfoind prin aceste consemn ri ale mele, de-a lungul timpului, m-am oprit la cele ce se refereau la amintirile mele despre celebrul i marele regizor roman Sergiu Nicolaescu, cu privire la întâlnirile din ar cât i de la Paris, unde îmi desf uram activitatea de ambasador. Destinul a f cut ca un fiu al Gorjului, dup mai multe încerc ri de a- i g si profesia potrivit , s bat la por ile filmului, cu care s-a integrat, i s devin unul dintre cei mai mari regizori de film ai României. Sergiu Florin Nicolaescu s-a n scut la 13 aprilie 1930, în TârguJiu, i a decedat la Bucure ti, la 3 ianuarie 2013, în vârst de 83 ani. mâne în istoria cinematografiei ca un mare regizor de film dar a fost scenarist i actor, unde a interpretat roluri importante. Dup Evenimentele din Decembrie 1989 a intrat în politic fiind membru al Frontului Salv rii Na ionale, Frontul Democratic al Salv rii Na ionale, Partidul Social Democrat. Candidând din partea acestor forma iuni politice Sergiu Nicolaescu a fost ales senator de Bra ov (1990-1992), senator de Vrancea (1992-2004) i senator de Bucure ti (2008-2012). Tat l s u a fost aromân, iar mama sa, Sevasti a Cambrea, era gorjeanc . Din familia Cambrea se remarc dou persoane, r mase în contiin a copilului Sergiu. Unul este Gheorghe Cambrea, ce îndeplinea func ia de comisar de poli ie, iar altul Nicolae Cambrea, ajuns general i comandant al Diviziei Tudor Vladimirescu, format în Uniunea Sovietic din prizonieri români i trimi i s lupte în vest, dup 23 august 1944, împotriva armatei hitleriste, pân la încheierea celui de-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al Doilea R zboi Mondial, în 9 mai 1945. Ca nepot al comisarului Gheorghe Cambrea, condamnat în 1952 la 15 ani de închisoare, Sergiu Nicolaescu s-a inspirat din activitatea de comisar luându-l ca model în film, pentru rolul de comisarul Moldovan, pe care l-a i interpretat. Ca nepot al generalului Nicolae Cambrea, denumit i generalul ro u, Sergiu Nicolaescu nu s-a folosit de numele unchiului s u în nicio împrejurare. (...) În 1935, când avea vârsta de 5 ani, p rin ii s i au p sit ora ul Târgu Jiu i s-au stabilit în Timi oara. Dup terminarea studiilor elementare i liceale, se înscrie la Universitatea Politehnic din Bucure ti, pe care a absolvit-o în anul 1954, ob inând titlul de inginer mecanic. Dup absolvire, s-a angajat la Buftea, unde a lucrat la Studioul Cinematografic Alexandru Sahia pentru realizarea jurnalelor de actualit i i filme documentare. Aici a început des vâr irea pretirii sale profesionale pentru viitoarele sale filme care i-au adus celebritatea. Filmul pentru marele ecran l-a atras ca un magnet i fiind un om disciplinat i ambi ios, munca asidu de zi cu zi l-a dus la continu perfec ionare i afirmare. În tinere e, a practicat mai multe sporturi, precum atletism, c rie, tir, box i rugby, a f cut gimnastic i a îndr git mersul pe jos. Eu l-am întâlnit adeseori, fiind vecini în Bucure ti, unde avea un imobil impozant în proprietate. A fost c torit de trei ori, ultima c torie fiind în anul 2003 cu Dana Nicolaescu, care l-a i mo tenit. Spre regretul s u nu a avut copii, de i el i-a dorit-o cu ardoare. Cea de-a doua so ie, Gabriela Nicolaescu este pictor i am cunoscut-o personal. (...) Sergiu Nicolaescu a fost cel mai prolific i mai vizionat regizor român, din toate timpurile. El a realizat în timpul vie ii sale 54 de filme la care se adaug înc 27 coproduc ii. Filmele sale s-au bucurat de o mare audien la public. Astfel, potrivit eviden ei alc tuit de Centrul Na ional al Cinematografiei, num rul de spectatori înregistra i la filmele sale în România a fost de peste 130 milioane de spectatori, de la data premierii filmului pân la 31 decembrie 2007. La ace tia se adaug un num r de peste un miliard de spectatori din China i Rusia, care au v zut o parte din filmele sale. (...) Fiind polivalent, odat cu îndeplinirea activit ii regizorale, Sergiu Nicolaescu a fost i scenarist la o parte din filmele sale. Realitatea a ar tat c filmele la care a fost i scenarist s-au bucurat de apreciere din partea criticii i a publicului spectator. (...)

Sergiu Nicolaescu i so ia sa, Gabriela, împreun cu Petre Gigea-Gorun, pe platoul de filmare de pe muntele Caraiman (septembrie 1989)

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Criticii de specialitate s-au pronun at, dup apari ia filmelor pe marile ecrane, cu aprecieri pozitive la unele ac iuni privind realitatea i profunzimea lor. Sergiu Nicolaescu s-a impus i ca actor, interpretând roluri în 42 de filme de lung metraj. De altfel, a fost atent ca s i p streze un fizic agreabil, fiind indicat în roluri i personaje potrivite. (...) Din eviden a statistic a Consiliului Na ional al Cinematografiei rezult faptul c filmele regizate de Sergiu Nicolaescu i anume Nea Marin miliardar, Mihai Viteazul i Dacii au fost vizionate, fiecare de peste zece milioane de spectatori, bucurându-se de un real succes de cas . (...) Filmul Mihai Viteazul, o megaproduc ie cinematografic de succes, s-a bucurat de o participare masiv din partea Armatei române, unde mii de osta i au fost prezen i în num r mare, la luptele de încle tare dintre români i turci. Amploarea particip rii la r zboi, durata scenelor desf urate, filmate pe viu, a impresionat profund pe spectatori. Socotesc necesar s amintesc, aici, o întâmplare hazlie, petrecut la elimb r, în timpul film rii celebrei lupte între turci i români, pe care mi-a povestit-o, într-o discu ie mai lung Amza Pellea, cu care eram în rela ii apropiate, prietene ti. „Împreun cu Sergiu Nicolaescu, regizorul filmului, ne îndreptam cu o ma in Dacia 1100 spre platoul de la elimb r, unde se filma o mare b lie, condus de Mihai Viteazul împotriva turcilor. Eu eram îmbr cat i machiat sub chipul marelui Voievod. Drumul nostru se întret ia cu calea ferat . i cum acarul c.f.r.-ist, pusese bariera mai devreme, pentru a nu se produce vreun accident pe firul oselei na ionale sta ionau un num r mare de autoturisme i camioane, aproape bar la bar . Începuse i o ploaie m runt , agasant , ceea ce l-a f cut pe regizorul Sergiu Nicolaescu, sup rat, pe vreme i pe barier , s înjure de mama focului. Pentru a câ tiga timp, Sergiu Nicolaescu, care era la volanul ma inii, a socotit necesar s se strecoare printre unele ma ini s ajung cât mai aproape de bariera de cale ferat , pentru ca, aceasta, odat ridicat s poat s o treac i s ajungem mai devreme la elimb r, unde se filma, departe la vreo câ iva kilometri. Totodat , se ruga la Dumnezeu, ca ploaia s nu se înte easc , ci s se opreasc . Apropiindu-se de barier , printr-un fel de slalom, suntem opri i de tre un sergent de mili ie, care se afla acolo, în vederea asigur rii unei circula ii fluente, dirijând vehiculele aflate în trafic. Acesta, ridic mâna în semn de „opri i”, suflând, totodat , într-un fluier care a scos, un ip t ascu it. Sergiu Nicolaescu, în fa a reprezentantului legii, s-a conformat, tr gând ma ina pe dreapta. O fi fost el mare regizor, dar acum era un simplu ofer supus unor legi i regulamente rutiere. Mili ianul salut degajat i oarecum imputor la apc , adresându-se „ oferului”: - Dumneavoastr nu ti i s respecta i regulile circula iei. Nu vede i c este oprit bariera? De ce nu sta i la rând i s a tepta i cuminte pân se permite plecarea? Ia spune i?! M-am uitat la Sergiu Nicolaescu, care, dându- i seama c este în pozi ia de „contravenient”, cu glasul pu in tremurat r spunde: - V rog s m ierta i, dac am gre it cumva, îns v rog s ave i în vedere c trebuie s ajungem la elimb r, unde ne a teapt cinci mii de români i cinci mii de turci pentru b lia final . - Adic , întreb interesat mili ianul. - S vede i... Eu sunt Sergiu Nicolaescu, regizor de film, i la elimb r se va filma o scen important din filmul „Mihai Viteazul”. Cum vede i, burni eaz , bariera este pus i noi suntem în întârziere. A a c ... - V-a i gândit c înc lca i regulile de circula ie? Dumneavoastr , acum sunte i ofer i trebuie s respecta i regulamentul

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe drumurile publice... A putea s v ridic i carnetul de ofer pe lâng amenda corespunz toare... Sergiu Nicolaescu a v zut c mili ianul era, oarecum, neînduplecat, pus pe respectarea legii. Dar, odat , un gând i-a str fulgerat mintea. - Cred c nu considera i c nu s spun adev rul. Ca dovad , v ar t pe Mihai Viteazul, care este aici cu mine, în spate. i întorcându-se cu fa a spre mine l-a îndemnat i pe mili ian s m priveasc . Acesta a intervenit. - Ia s -l v d i eu pe Mihai Viteazul… i atunci, eu coborând fereastra din spate, de la ma in , m-am preg tit pentru vizionarea reprezentantului legii. - Cine zice i c este dânsul, mai întreb odat sergentul de mili ie pe regizor. - i, cine s fie?! Este eroul principal al filmului „Mihai Viteazul”. El va conduce b lia de la elimb r. Tân rul mili ian se uita când la chipul meu, când la al lui Sergiu Nicolaescu, f când asta de câteva ori, dup care exclam : - Fugi, domne, c dânsul nu este Mihai Viteazul. Ce naiba, c pe dânsul îl cunosc. - Cine crede i c este, mai întreb Sergiu Nicolaescu. - i dânsul este ...Decebal. L-am v zut în filmul „Dacii”, nu pute i duce pe mine cu vorba... Se în elege c ne-am distrat copios, izbucnind în râs. Pân la urm ne-am în eles i am fost ajuta i s trecem cu bine bariera i s ajungem mai devreme la elimb r. * O alt întâmplare legat de filmarea cu Mihai Viteazul am aflat-o de la actorul Adrian Pintea, invitat la Craiova la un simpozion închinat marelui actor Amza Pellea. Iat ce a spus: Se filmau scenele de lupt de la C lug reni, aci unde s-au înfruntat armatele lui Mihai Viteazul i ale lui Sinan Pa a. Totul a mers bine, în ziua respectiv , pân când a început s plou m runt, moc ne te. Atunci, repede, fiecare i-a strâns lucrurile de care r spundea, recuzita, eviden ele, scaunele i câte altele s-au îmbarcat i au plecat la Bucure ti. Regizorul Sergiu Nicolaescu era gr bit c avea o întâlnire cu „mai marii culturii”. În înlm eala aceea, pe câmpia C lug renilor plin de gropi i de noroi, sub ploaia moc neasc , dup plecarea o tenilor români i „turci”, actori, regizori, scutieri, contabili i al ii, un singur om al filmului a r mas, uitat, într-o mic v un . Acesta era Mihai Viteazul, întruchipat de Amza Pellea. lare pe cal, îmbr cat întro armur grea care cânt rea sute de kilograme. Pentru urcarea pe cal ca i coborârea sa de pe cal, Amza Pellea era deservit de doi scutieri, din care unul îl împingea ca s se urce i s se dea jos de pe cal, iar altul s -i desfac uruburile în care era prins armura de zale i plato a de fier. Pân la aceast ploaie, Amza Pellea st tuse o s pt mân de zile în a, atât cât prevedea scenariul de film ca s realizeze secven ele necesare. Acum, plecând cu to ii, în acea câmpie r mas , un c re solitar în armur , tot a tepta s vin scutierii s -l ajute. Dar ace tia plecaser i ei la Bucure ti. A trecut un timp i Amza Pellea a c utat s se descurce singur pentru a ie i din pustietatea C lug renilor. A îndemnat calul s mearg încet c tre oseaua principal , unde spera c va putea fi ajutat de cineva. Cu chiu cu vai, sub ploaia aceea deas , de unde nu puteai vedea prea departe a ajuns la osea. A pornit-o agale, încet, încet, la pasul calului, obosit i el sub greutate, spre direc ia Bucure tiului. Ia închipui i-v , pe oseaua Alexandria-Bucure ti, pe o vreme cu vânt i ploaie, un c re în armur grea de epoc , parc preg tit pentru drum lung, mergând solitar în îndeplinirea unei

misiuni. Dup un timp l-a ajuns din urm un ran care avea c ru i cai i se îndrepta spre satul vecin, s ajung acas . V zându-l pe c re , mirat, opre te c ru a i se apropie de Amza Pellea, întrebându-l cu curiozitate: - Cine e ti dumneata, domnule? Amza Pellea îi r spunde pe loc, f a-i lipsi umorul s u caacteristic: - i nu vezi... Sunt Mihai Viteazul i vin de la C lug reni... ranul este din ce în ce mai mirat: - Cum, domne, e ti Mihai Viteazul, s racu’ este mort de mult. O fi putrezit c nici cenu a nu mai este de el. Dumneata glume ti. La început am crezut c este vreo ar tare, ceva, dar v d c e ti viu i vorbe ti. Amza Pellea nu s-a putut ab ine s nu zâmbeasc pe sub must i; - Eu, de fapt sunt Amza Pellea, dar joc într-un film unde interpretez rolul lui Mihai Viteazul. - P i i ce cau i, pe-aici, l-a mai iscodit curios ranul. - S vezi... Ast zi am filmat aci, pe Câmpia C lug renilor ni te scene de lupte... Când s-a pus ploaia, to i au plecat ca potârnichile, numai eu am r mas singur, uitat în pustietatea aia. Nu m pot da jos de pe cal decât ajutat, iar armura asta grea trebuie te desf cut din uruburi cu cheia francez . A a c am c utat s m descurc singur. De aceea m-ai g sit dumneata pe osea, singur cu calul. ranul s-a dumirit repede cum s-au întâmplat lucrurile. - Bat -te norocul s te bat , domnule Amza Pellea. Dumneata ti de-al nostru, de-al poporului. P i când apare „nea Marin” la televizor, suntem cu to ii gr mad în fa a aparatului ca s nu-i sc m o vorb . Ia las -m pe mine s leg calul de c ru i s ajungem în sat c acolo ne descurc m noi. i a a Amza Pellea, remorcat la c ru , c lare pe cal, a ajuns în sat, unde inimosul ran l-a dat jos de pe cal i cu o cheie francez i-a desf cut armura. - O f cur m i pe asta, a mai zis ranul. Amza Pellea, mul umindu-i pentru tot ce a f cut l-a îmbr at cu duio ie. Distribuindu-l pe actorul Amza Pellea în cele mai importante filme ale sale, Sergiu Nicolaescu mi-a declarat într-o discu ie sec: „Amza Pellea era omul potrivit în rol potrivit”. * Un alt film de succes realizat de Sergiu Nicolaescu a fost i Dacii, unul dintre primele filme ale sale, a c rui premier a avut loc la 9 februarie 1967 i care a fost vizionat de 13.104.510 spectatori. Mii i mii de osta i ai Armatei române, interpretau o ti de daci i de romani, dând o amploare f precedent în istoriografia româneasc , fiind o viziune de succes a tân rului regizor Sergiu Nicolaescu, care nu împlinise înc patruzeci de ani. Rolul principal al lui Decebal, regele dacilor a fost încredin at lui Amza Pellea pe care 1-a interpretat cu succes, al turi de importan i actori români i str ini, în cadrul unei coproduc ii reu ite. Scenariul filmului a fost asigurat de scriitorul Titus Popovici iar din distribu ie au mai f cut parte actorii Pierre Brice, tefan Iordache, Maria José Mat, Ion Besoiu, Mircea Albulescu, Emanoil Petru , Geo Barton, Leopoldina B nu , Emil Botta .a. De mare audien s-au bucurat i alte filme realizate ale regizorul Sergiu Nicolaescu potrivit cifrelor de spectatori, precum: Nemuritorii (1974), Cu mâinile curate (1972), Revan a (1978), Un comisar acum (1974), Ultimul cartu (1973), Ultima noapte de dragoste (1980), Atunci i-am condamnat pe to i la moarte(1972) etc. Dac analiz m numai criteriul audien ei la public i al marilor filme realizate de Sergiu Nicolaescu, rezult c într-o perioad de 23 de ani (1966-1989), 28 de filme importante au st pâni marile ecrane ale cinematografelor române ti.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

A fost perioada cea mai prolific a regizorului, realizând filme de mari propor ii i de succes, de formare i afirmare a unor talenta i actori români. În anul 1989, marele regizor român împlinea vârsta de 59 de ani. * În toamna anului 1988, în calitatea mea de ambasador al României la Paris, am fost gazd pentru o manifestare organizat pentru o expozi ie de pictur semnat de Gabriela Moldovan Nicolaescu, cea de-a doua so ie a lui Sergiu Nicolaescu, i în completare o expozi ie de pictur semnat de Sofia Frankl. În luna iulie, primisem o scrisoare din partea regizorului Sergiu Nicolaescu prin care îmi trimitea salut ri i ur ri de noi succese din Bucure ti i m ruga s fiu de acord ca so ia sa s fie prezent în saloanele Ambasadei Române cu o expozi ie de pictur . Printre altele îmi scria c „v r mân profund recunosc tor dac aceast expozi ie ar putea avea loc la Paris i dac este posibil ca la vernisajul expozi iei s fie prezen i i unii prieteni ai mei, printre care i regizorul Henri Colpi care iube te România i este legat de cultura româneasc . Abia a tept s ne vedem i s informez cum se desf oar activitatea în cinematografia româneasc , pe care a i sprijinit-o în perioada când în calitate de ministru de Finan e a i administrat finan ele publice”. Desigur c am fost de acord cu organizarea la Biblioteca Român din Paris, pe care o înfiin asem de curând. Am avut în vedere faptul c , pentru activitatea i evenimente culturale, mai mul i intelectuali din diaspora român mi-au propus s se înfiin eze o Bibliotec româneasc , separat de activit ile propriu zise ale Ambasadei, unde s se g seasc c i, documente, filme artistice i documentare, s li de lectur i de expozi ii. Dup anul 1945, o astfel de institu ie sub egida Ambasadei române nu a func ionat pân când am fost numit eu ambasador. S nu se cread c dau dovad de lips de modestie, dar doar insisten a, dorin a i perseveren a mea au f cut s se nasc aceasta pe care am numit-o „Biblioteca Român din Paris” i care dup 1989 a luat numele de „Centrul Cultural din Paris”. Amintesc faptul c pân în anul 1945 a existat la Paris într-un imobil aproape de sediul actual al UNESCO „Biblioteca Român ” organizat sub îndrumarea marelui istoric Nicolae Iorga. Noua bibliotec dispunea de un important fond de c i, aduse din ar la cererea mea cât i o colec ie important de filme artistice i documentare. Dar s revin la Sergiu Nicolaescu.

Gheorghe Petra cu - Cerdac cu flori

Anul VII, nr. 7(71)/2016

La vernisajul expozi ional au fost prezente personalit i ale culturii franceze, printre care i Henri Colpi, regizor francez, regizorul filmului „CODIN”, coproduc ie româno-francez , realizat dup romanul cu acela i nume scris de Panait Istrati, scriitor român cât i al i cinea ti francezi. Sergiu Nicolaescu era bucuros de prezen a personalit ilor franceze i române ti din diaspor . La rug mintea sa i a regizorului francez Henri Colpi, am vizitat i le-am prezentat spa iile importante ale Ambasadei Române din Rue de l’Exposition nr. 5. Ambasada României din Paris este una dintre cele mai frumoase cl diri din capitala Fran ei i a fost proprietatea contesei de Behague. Contesa de Behague a construit acest Palat în stil romantic în perioada domniei împ ratului Napoleon al III-lea. Contesa era o femeie bogat dar i frumoas , distins , iubitoare de literatur i muzic . În aceast superb re edin , monument de arhitectur , contesa organiza manifest ri culturale, serate literare i muzicale, la care participau cei mai de seam arti ti i scriitori. În palat este dealtfel o sal de spectacole cu o capacitate de circa 300 de locuri, cu o loj oficial i o scen pe care se puteau juca spectacole de teatru. Contesa avea o bibliotec aleas , fapt ce a f cut s angajeze pe scriitorul Paul Valery, volumele existente fiind de mare valoare. Paul Valery, scriitor, autor de poeme i eseuri este reprezentant al simbolismului tardiv în literatura francez , s-a n scut la 30 octombrie 1876 i a decedat la vârsta de 69 de ani, la 20 iulie 1945. A fost ales membru al Academiei Franceze. Opera sa poetic cuprinde 4 volume i 10 volume de eseuri i proz literar . Între acest palat i Luvru exist un tunel boltit, executat în fier, ciment i c mid lat de ase metri i înalt de trei metri, care a fost str tut de mai multe ori de o calea cu cai. Din câte mi s-a spus, cu aceast calea venea împ ratul Napoleon al II-lea, incognito, pentru a nu se afla despre escapadele sale la Curtea Imperial , deoarece Împ ratul era îndr gostit de contes . Tunelul are o lungime de peste trei kilometri i trece pe sub râul Sena. Eu l-am g sit închis, cu por i grele i lac te impresionante i cred c i la cel lalt cap t, poarta fiind închis în acela i fel. Le-am prezentat apoi imobilul principal al Ambasadei. Palatul dispune de un hol mare de primire, din care pe o scar generoas erpuitoare se p trunde în „Salonul de aur”, decorat cu oglinzi mari vene iene, ferestre înalte i late cu o u care d într-un balcon de mare dimensiune, cu mobil i tablouri tipice rena terii franceze. Ramele oglinzilor i tablourilor precum i picturilor de pe tavan sunt acoperite cu foi e de aur, de unde i denumirea de „salon de aur”. Aici, contesa d dea recep ii intime precum i serate muzicale i literare. În Palat mai era i Salonul albastru ceva mai mic decât Salonul de aur cât i sala de spectacole de trei sute de locuri, biblioteca, biroul unde lucra scriitorul Paul Valery, precum i alte înc peri diferite care constituiau spa iile de locuit ale servitorilor, depozite etc. La etaj era dormitorul contesei, care a devenit al ambasadorilor români (cu excep ia mea care am locuit al turi într-un apartament de 4 camere, la etajul 4) care era tapetat în lemn natur, cu ferestre str juite de obloane ocrotitoare. În înc peri erau emineuri frumos executate care ar tau elegan prin decorul lor. Al turi o superb sufragerie în stil chinezesc din care se putea p trunde i în loja s lii de spectacole. Pentru o familie nobiliar cl direa era func ional . Ea figureaz ca monument istoric i de arhitectur i

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este deseori vizitat de spe-ciali ti în domeniu (arhitec i, istorici, studen i) pentru studiu. Distin ii mei oaspe i m-au ascultat cu aten ie i interes, s-au oprit din loc în loc, au f cut aprecieri i se sim eau minunat. La un moment dat, regizorul Sergiu Nicolaescu m-a întrebat: - A cui este proprietatea acestui Palat? Sper c este a noastr , a României. I-am r spuns imediat, cu a anumit bucurie, a spune chiar mândrie. - Este proprietatea statului român. Palatul a fost cump rat în perioada anilor ’30 ai secolului XIX de c tre Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Str ine, precum i fost ministru de Finan e, fiind de atunci i în veci proprietate româneasc . La început a locuit o perioad regele Carol al II lea i amanta sa Elena Lupescu. - Ministrul Dumneavoastr de Externe, Nicolae Titulescu, a avut viziune. O personalitate istoric , a intervenit Henri Colpi. - Da, da, a continuat Sergiu Nicolaescu. Noi trebuie s fim ve nic recunosc tori pentru aceasta. * Trebuie s amintesc dou întâlniri pe care le-am avut cu Sergiu Nicolaescu în luna septembrie 1989, timp în care eram în ora ul Sinaia. Eram aici, la odihn , fiind în concediu legal în calitate de ambasador, împreun cu so ia i cei doi copii ai mei. Într-una din zile, eu i cu Dodo, fiul meu, am plecat de diminea s urc m la vârful Omu din mun ii Bucegi, la cota 2000. Am folosit telefericul din ora ul Bucegi, ca fiind mijlocul cel mai potrivit în urcarea mun ilor. Platoul min ilor Bucegi se bucura de o vreme frumoas cu soare, fiind un spectacol al naturii de o rar minun ie. Sfinxul, ca monument al naturii, era majestuos i impun tor, bucurându-se de aprecierile vizitatorilor veni i aici, atra i de m re ia mun ilor Carpa i. La înapoiere am constatat faptul c telefericul nu mai func iona, deoarece pe platoul Bucegilor se filmau ultimele secven e ale filmului „Mircea cel Mare”, al regizorului Sergiu Nicolaescu i care interpreta i rolul titular. Era nevoie de mai mult curent pentru film ri a a c temporar s-a suspendat func ionarea telefericului. A a c am pornit coborârea pe picioare i am ajuns chiar pe platoul de filmare. Aici, spre surprinderea mea, am ajuns chiar în locul în care se afla Sergiu Nicolaescu, sub chipul lui Mircea cel Mare, al turi de so ia sa Gabriela. Am tres rit pl cut de întâlnire. Doamna Gabriela Nicolaescu observându-ne se adreseaz so ului: - Sergiu, uite pe domnul ambasador Gigea, care ne-a fost gazd la Paris. Ne-am apropiat unii de al ii, am dat mâna i ne-am îmbr at.

Gheorghe Petra cu - Case la Silistra

- Bine a i venit pe la noi, a socotit necesar s ne spun Sergiu Nicolaescu. Ne bucur m c suntem din nou, împreun . L-am prezentat pe fiul meu Dodo, care m înso ea. - Ce face i, aici? i-am întrebat eu. Sergiu Nicolaescu a zâmbit, binevoitor. - La filmare suntem pe ultima sut de metri pentru filmul „Mircea”. Dup cum vede i, sunt îmbr cat în „hainele” marelui voievod. Fiind într-o pauz de filmare, ne-am întins pu in la vorb . - Cum aprecia i filmul pân în momentul de fa ? l-am întrebat eu. Este de aceea i anvergur ca i celelalte epopei istorice cu care ne-a i obi nuit? - Eu cred c e un film bun... Mie îmi place. Am pus suflet, ca i în alte da i. Sper c va place la public. Am fost presat de timp dar n-am cut niciun rabat calit ii filmului... Vom avea premiera filmului foarte curând. În discu ii mi-a spus i unele aspecte ale film rilor, cu întâmpl ri mai mult sau mai pu in neprev zute. Am f cut împreun câteva fotografii atât cu aparatul meu de fotografiat, cât i unul din fotografii i, ale c ror fotografii se afl înc în arhiva de film de la Buftea. Am socotit necesar s continu m discu ia i i-am invitat la vila unde locuiam în Sinaia i s lu m masa de sear împreun . A doua zi, dup amiaz , Sergiu Nicolaescu i Gabriela Nicolaescu au sosit la vila în care eu i familia mea ne petreceam concediul. So ia mea Marieta era bucuroas s -i reîntâlneasc dup ce îi primisem la Ambasada din Paris. A fost o revedere în atmosfer prieteneasc . Fiul meu, Dodo, a filmat mai multe scene ale întâlnirii i discu iilor purtate. Printre altele, Sergiu Nicolaescu mi-a spus: - Filmul acesta, într-un fel a fost i o comand oficial . S-a stabilit i un termen în sensul c filmul trebuia s fie gata înainte de Congresul Partidului din luna noiembrie 1989. De altfel, f aceste ultime secven e la care lucr m acum, pre edintele Nicolae Ceauescu, a vizionat filmul realizat. - i ce p rere a avut? Am întrebat eu curios. - Lui Ceau escu i-a pl cut filmul, f când aprecieri favorabile asupra ac iunii i interpre ilor. - A avut i p reri critice? - Contrar obiceiului nu a avut critici privind filmul. A spus c este bucuros c premiera va avea loc înainte de Congresul Partidului din luna noiembrie. Discu iile au continuat cu variate teme spre încântarea tuturor. * Dup Evenimentele din Decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu a socotit necesar c locul s u în noua politic este cel al curentului i doctrinei social-democrate, pozi ie manifestat s-a v zut chiar din zilele zbuciumate din decembrie 1989, când regimul lui Nicolae Ceau escu a fost înl turat de la putere. * Regizorul român a avut mul i prieteni dar a avut i „du mani” declara i sau ascun i care i-au adus vehemente critici legate de activi-tatea sa politic dar i profesional . N-au lipsit nici critici atribuite vie ii sale intime, familiare. I s-a imputat faptul c ar fi avut „leg tur cu securitatea”, acuza ie la mod dup 1989, acuza ie pe care Sergiu Nicolaescu a respins-o. În anul 2003, ca senator, s-a opus ca osemintele regelui Carol al II-lea s fie repatriate în România, dar R zvan Theodorescu ca mi-nistru al Culturii, a continuat demersurile sale, ignorând pozi ia senatorului. În perioada 1993-2011, Sergiu Nicolaescu s-a afirmat i ca scriitor, realizând opt c i referitoare la Evenimentele din Decembrie 1989.

56 Ioana HOTCA

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Viorel ROMAN (Germania)

BREXIT 2016 Noi Ploaia cald din luna lui mai ne-a surprins îmbr i pe aceea i banc lâng teiul înc rcat cu amintiri... i- i c deau iroaie, stropii peste p rul cu miros de iasomii peste ochii- i mari i vis tori ca un suflet de copil, peste umerii goi i albi peste trupul t u zglobiu. Cu o voce tremurând mi-ai optit lin la ureche: las ploaia s ne ude, las cerul s ne vad , las teiul s ne-asculte las noaptea s vegheze, las timpul s ne cread las moartea...

Decizia Germaniei, a UE, a d-nei Angela Merkel, cancelar federal, de a incita la o invazie nelimitat a milioane de musulmani i idolatri afro-asiatici i a renun a la paza grani elor a fost argumentul determinant pentru electoratul englez de a p si Europa germanic . Deficitul de democra ie al trioului teuton Merkel-Junker-Schultz, subven ionarea ilegal a greco-ortodoc ilor, criza euro, terorismul islamic au jucat un rol secundar. Dup Brexit, UE pierde 10% solda i, 13% salaria i i 20% din economie. Care din cele 27 de state inten ioneaz p seasc UE? În 2015, i greco-ortodoc ii s-au pronun at în referendum pentru sirea zonei euro, dar neocomuni tii (Syriza) s-au l sat corup i de subven ii la fel de nelimitate, ca invazia actual islamic afroasiatic . În atmosfera de ilegalitate i deficit de democra ie, în numele idealismului clasic al cancelarilor germani, nu-i de mirare c frontul celor care pun la îndoial proiectul european în Fran a, Italia, Olanda, Ungaria,

Polonia etc. este în cre tere. sirea Europei de c tre anglicani are loc în mod paradoxal simultan cu Sfântul i Marele Sinod Ortodox din Grecia, care se confrunt , ca i UE, cu dificult i similare. Dup patriarhatele din Antiohia, Bulgaria, Georgia i cel al Moscovei i al Întregii Rusii a anun at în ultimul moment c nu particip la Sinod. Ucraina, în r zboi cu Rusia, vrea un patriarhat autocefal, ceea ce contravine intereselor Moscovei. Crearea unit ii grecoorto-doxe, în dialog i comuniune cu fra ii lor occidentali, se las a teptat în condi iile actuale incerte din estul i vestul european. Cine câ tig , cine pierde? Rusia profit de Brexit i de dificult ile Sinodului din Grecia. NATO i curentul panortodox trebuie s in seama mai mult decât pân acuma de interesele Moscovei. ansele lui Donald Trump de a ajunge pre edintele SUA cresc. Pierd adep ii unei Uniuni Europene, ai unei Europe f grani e, unite spiritual i socio-politic, de la Atlantic la Ural.

Din acea sear

Cu p rul alb, fa a br zdat , m run ei... ci din acea sear , o via -ntreag i-au m rturisit: Atât de mult pe tine te... pân când vântul nu va mai sufla prin p rul t u.

Gheorghe Petra cu - Iarna

Totul a început din acea sear : un el i o ea pe acoperi ul unui bloc sub cerul acoperit de stele. vântul sufla prin p rul focoasei brunete, iar buzele-i tremurau de atâta emo ie. Nu se privesc deloc în ochi... acordul viorilor îi face s i intersecteze privirile, mânând neclinti i pân în zori

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Expedi\ie @în Antactica (4) A]tept`nd @n Ushuaia

La bar Ideal, comand Guiso de lentejas, de i n-am idee ce gust o s aib . i bere „Beagle” de Ushuaia, la ap. La televizor, un meci de fotbal între dou echipe franceze (Nice vs. Montpellier). * Micul dejun e inclus în pre ul hostel-ului, dar dup consuma ie trebuie i speli vesela i s tergi masa. Avem cafea, cacao, lapte, sucuri, pâine, unt i dou feluri de gemuri. * Întâlnesc mul i tineri din ri diferite care c toresc i ase- apte luni prin America de Sud. Dorm prin hostel-uri sau prin case speciale conform unei asocia ii f cute pe Internet, unde nu pl tesc nimic sau efectueaz ceva munc pentru a- i acoperi cheltuielile. Am discutat cu un francez, care mi-a spus c a fost i cioban la oi prin Uruguay, c în Bolivia i Paraguay e foarte ieftin (la 5$ pe noapte dormitul), iar între ora e circul cu autobuzul (nu cu avionul), c face autostopul i merge gratuit, c avionul de întoarcere la Paris la cump rat cu o zi înainte pe Internet i l-a g sit mai ieftin (900 Euro) decât dac -l rezerva cu 2-3 luni înainte. * Marissa, patroana hostel-ului Torre al Sur, îmi zice c argentinienii nu in banii în banc , c ci b ncile nu-s sigure (apropo de marea criz financiar din 2001)... 19.12.2015 Istoria rii de Foc. Increíble! Muzeu pe strada San Martin, paralel cu Maipú. 90 de personaje remarcabile (pozitive i negative). Vizitat mai întâi El Jardin Temático, fiindc galeria se deschidea tocmai la 10:00. Apoi, magazinul al turat de artizanat, „La Ultima Bita/Bienvenidos”. În galerie, manechinele, figurinele sunt atât de bine f cute, de ai impresia c sunt reale. Î i zici: uite, acum or s se mi te ori vorbeasc ! Ni se permite s facem fotografii f bli . * Primul trib de indigeni, Shelknam (sau Ona, Onawo), care a locuit în teritoriul dintre lan urile de mun i i Isla Grande [Insula Mare], în ara de Foc, se subîmparte în indigenii Parika, între Strâmtoarea Megellan i Rio Grande [Râul Mare], i indigenii Hershka (între Rio Grande i lan urile de mun i). * Dialectele vorbite i stilurile lor de via au fost pu in diferite. Erau nomazi i tr iau în corturi de 3-4 metri în ime, precum indienii din America de Nord. Se deplasau numai pe picioare - în sensul c nu posedau cai sau alte mijloace de transport. Abandonau corturile i se mutau în alte locuri. Nu le distrugeau, fiindc reveneau în ele. Se încuraja men inerea obedien ei femeii fa de b rbat. La maturitate, rbatul trebuie s dea dovad de b rb ie pentru a intra în via a adult . Ceremonia de ini iere (Hain) putea fi violent . Purtau m ti i i vopseau pielea întregului corp. Femeile asistau la ceremonie. Toat

via a lor se concentra în jurul prinderii de guanaco, mamifere mari, camelide, de la care, pe lâng haine, se folosea i pielea pentru sfori i la acoperirea corturilor. Din stomacul animalului f ceau burduf de transportat lichide, din intestine - corzi de întins arcurile, iar tendoanele le utilizau pentru a lega vârful pietros de lemnul s ge ii. Din oase confec ionau unelte. Consumau m duva i carnea macr , iar gr simea animalului producea energia necesar înfrunt rii climei ostile subantarctice. * Alt trib de indigeni, denumit Haush, fiind de pe coasta Atlanticului de Sud, pe lâng arcuri i s ge i, foloseau i harpoane pentru prinderea animalelor marine, pescuiau i vânau lupi de mare din canoe. S-a estimat c tribul Haush era pu in numeros: în jur de vreo 500 de indigeni în urm cu dou secole, conform lui Thomas Bridges (184298), autorul c ii The Uttermost Part of the Earth [Cea mai îndep rtat parte a P mântului] (1948) i tat l primilor albi n scu i în Tierra del Fuego.

Indigenii din Canalul Beagle i pân la Cabo de Hornos se numeau Yámana (sau Yahgan, Yagán, Tequenica), fiind cei mai australi locuitori din lume, a c ror existen poate fi atestat arheologic pentru mai mult de 10.000 de ani. Un semnificativ sit arheologic, datând din Megalitic, a fost investigat la Wulaia Bay. Yámana, locuind într-o zon geografic muntoas i ploioas , aveau resurse pu ine pe uscat, dar resurse în ap : pe ti, numeroase balene, lupi de mare, p ri acvatice. * Yámana erau buni navigatori. Foloseau canoele în lungime de 3-5,5 m, cu vâsle, pe care le construiau în timpul verii, între octombrie i februarie. Corturile lor, cu un diametru de 4-5 metri, aveau o form conic . cu o cupol în vârf. Alimentele cu multe calorii (gr simile) erau necesare în zona subantarctic pentru energie. Cele f multe

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

calorii trebuiau s fie consumate în cantit i mari. De exemplu, molu tele. De la p ri, pe lâng carne, foloseau penele i ou le. Thomas Bridge a estimat c tribul Yámana num ra circa 1000 de indivizi (b rba i, femei i copii). * Între 1826-1830, vice-amiralul britanic Robert FitzRoy (1805-1865) pe vasul „HMS Beagle”, sub conducerea amiralului Phillip Parker King (1791-1856) a efectuat un studiu hidrografic al coastelor meridionale din America de Sud. FitzRoy a fost i guvernatorul coloniei Noua Zeeland . La bordul vasului s-a urcat i un tân r, Charles Darwin, nu prea cunoscut, f alur tiin ific . Dup ce viziteaz Insulele Galápagos, va elabora teoria selec iei naturale (Teoria Evolu iei). C pitanul FitzRoy a luat la bordul navei „HMS Beagle” patru indigeni din ara de Foc i i-a dus în Anglia. * Primul avion care a aterizat la Ushuaia, la 3 decembrie 1928, numit „Condorul din Plata”, a fost pilotat de germanul Gunther Plüschow, acompaniat de mecanicul s u Ernest Dreblow. Dar, într-un zbor ulterior, aparatul s-a pr bu it lâng ora ul El Calafate, în Argentina, i pilotul a decedat. În Museo Temático este prezentat i un inginer român-evreu, Julius Popper (1847-1893), n scut la Bucure ti, care a emigrat în ara Focului atras de febra aurului, aur care ulterior s-a dovedit c nu exist . Din libr ria al turat , am cump rat cartea sa „Ora y Rarezas” [Aur i curiozit i], retip rit de Editura Monte Olivia din Ushuaia în 2013 (110 pesosi). * „Expedi ia Imperial Transantarctica”, între 1914-1917, a fost condus de exploratorul anglo-irlandez Sir Ernest Shackleton (1874-1922). Când ambarca iunea sa „Endurance” s-a blocat în ghea a M rii Weddell, din Antarctica, el a ordonat echipajului s u s abandoneze vasul i se retrag . Temperatura era de -27°C, iar lumin nu aveau decât de la lun . Expedi ia poseda 60 de câini i 2 porci. Naufragia ii consumau carne de foc i de pinguini, iar gr simea de foc era folosit drept combustibil. Shackleton se hot te s continue c toria pân la Insulele Georgia de Sud, unde sper s g seasc ajutor. i-a ales vasul cel mai robust (dintre cele trei pe care le avea), împreun cu cinci marinari. Au navigat pân la Insulele Elefante, de unde au fost salva i de un vas chillean, numit Yelcho. Din istoria rii de Foc Descoperit de europeni de doar cinci secole, ara de Foc are o istorie de peste 10.000 de ani, confirmat arheologic. Primul european care descoper ara de Foc este Ferdin and Magellan (Fernão de Magalhães, c. 1480-1521), în 1520. A trecut prin strâm-toarea care azi îi poart numele. Navigatorul Johannes Schöner, aka Johann Schönner, Johann Schoener, Jean Schönner, Joan Schoenerus (1477-1547), în 1515, i harta desenat de Loop Home ar tau posibilitatea unei conec ii între Oceanul Atlantic i Oceanul Pacific. Corabia lui s-a numit Trinidad. * Au trecut ulterior prin Strâmtoarea Magellan al i navigatori: Francis Drake, pirat, în 1576; Olivier Van Noort, olandez, în 1598; Pedro Sarmiento de Gamboa, spaniol, în 1584; Joris

Anul VII, nr. 7(71)/2016

van Spilbergen, olandez, în 1614; Thomas Cavendish, englez, în 1786. * Turul rii de Foc, pe ap , este efectuat de Willem Cornelisz Schouten i Jacob le Maire, în 1616, cu nava maritim „Eendracht”, care descoper Peninsula Mitre, Isla d’Estados i renumitul Hoom Caap (Cap Horn). Furtunile pe mare, ghea a i terenul ostil, frigul excesiv sunt obstacole de care se izbesc navigatorii. Fra ii Nodal navigheaz cu dou caravele (caravel), în anul 1618. * Jacques l’Hermite (c. 1582-1624), cunoscut i ca Jacques le Clerq, un comerciant olandez, se încumet i el în areal, în anul 1624. În Golful Nassau, 14 dintre matelo ii s i sunt uci i de aborigenii Yámana. Îl va urma alt olandez, Hendrik Broer, în anul 1642. Alte expedi ii în ara de Foc sunt întreprinse de Beauchesne (1698), G. Anson (1740), J. Byron (1764) i James Cook (1769). * Alexandro (Alessandro) Malaspina, un italian în slujba for elor navale spaniole, navigheaz cu dou corvete „Descubierta” i „Atrevida”, în scopul de a executa h i maritime. * Luis Piedrabuena (1833-1883) a consolidat suveranitatea Argentinei asupra sudului, atunci cvasi-nelocuit i neprotejat de stat. * În 1884, canoniera „Parana”, din cadrul Diviziei Expedi ionare a Atlanticului de Sud, sose te în Golful Ushuaia, unde întâlne te pe Thomas Bridge i pe misionarii s i anglicani. Ultimul pirat din Canalul Beagle, Pasculin Rispoli, a ajutat câ iva pu ria i de la închisoarea Ushuaia s evadeze, printre care pe anarhistul Simón Radowitzky (n. Szymon Radowicki, în Ucrania, 1891, mort în México în 1956). Goeleta „Maria Auxiliadora”, apar inând congrega iei anglicane (începând cu anul 1892) naufragiaz în anul 1898. * Alte nave maritime care s-au aventurat în ara Focului: „Duchess of Albany” (1893); „1 Mai” (1886), „Allen Gardiner” I, II i III (1854, 1874, 1885), „Romanche”; vasele familiei Beban i Cutter-ul „Garibaldi” (1896), goeletele „Negra” (1911), „Tomasito” (1913) i „Blanca” (1916).

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae Z~RNESCU (n. 02.05.1960 ) scut în com. L de ti, jud. Vâlcea. A absolvit liceul la Bucure ti i Facultatea de Automatic , la Institutului Politehnic Bucure ti. A lucrat ca informatician i inginer de sistem la Slatina. Apari ii editoriale: Ideograme lascive (epigrame), Cu toporul printre epigrami ti (epigrame, în colaborare cu N.Topor, 2004), Muze, dive i neveste (epigrame, carte liliput, 2005) i dou volume de versuri. Este inclus în peste 30 de volume colective de epigram .

Proverb modern O revela ie m pa te i fac lumin a adar, Prietenul îl po i cunoa te, Când bea mai mult de un pahar. Farmaceutic Femeia-i, lucru evident, Exact ca un medicament; Dac -ai putea, ce bine-ar fi, -l iei i de trei ori pe zi.

Matrimonial snicia de isprav Este drumul în t cere: De la luna cea de miere, Pân’ la anii de otrav .

Unei nou-promovate în poli ie La început, cum drumu-i lent, S-a mul umit i cu sergent, Dar printr-un act mai temerar, Ajunse azi subcomisar.

Tinere e ve nic Vecina noastr zâmbitoare Ne-a invitat la dânsa ieri. E-a nu tiu câta oar -n care Serbeaz -acelea i prim veri. Tân ra vorb rea E blond , nalt i dr gu i vocea ei mereu m-amuz , fi dorit s -mi fie muz , Da-i mai degrab muzicu !

Unui „ales”, aflat în vacan La mas , demn, s-a a ezat Gândind la via a asta dur : De nu mânca atunci rahat, N-ar fi mâncat acum friptur . Epitaf unui rac A fost purtat cu jale mare, Când a plecat el dintre noi; E singurul moment în care N-a mai putut s dea-napoi.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Perspective Nici mileniul care vine Nu-mi va u ura n pasta, Fiindc scai se in de mine i reforma i nevasta.

Aurelian P~UNESCU (1894-1986) scut la Slobozia, jud. Giurgiu, decedat la Bucure ti. Mezinul dintre cei trei fii ai preotului din Slobozia suburban Giurgiului, a fost ofi er de marin , doctor în drept maritim i veteran al primului r zboi mondial.

Gramatica Cu gramatica român Câteodat r mâi : Femininul de la pu E fântân ! Unui plagiator Cum adeseori te-au prins Plagiind, to i s-au convins n-ai fost un inspirat, Ci un ins… pirat. Unui ran nenorocos Din gheara cruntei s cii Nu va sc pa cât va fi el. Nevasta-i face doi copii… Templu maya Iar vaca… numai un vi el.

Unor parveni i În goan cu viteza toat , Râzând m-a i împro cat cu tin . Prefer noroiul de sub roat Aceluia din limuzin … Armonie conjugal Când mai discut cu soa a mea, Îmi spune, buna mea amic , fac a a cum zice ea, nu vrea s m contrazic . Soacra Apucându-l disperarea Soacra-n mare i-a zvârlit i-i drept, ea a amu it, Dar de atunci url marea! Cosmonau ilor Mai lua i pe loc repaus! Temerari i plini de-avânt… Ce mai c uta i în haos, Când e haos pe p mânt?

Epitaf Aici zace P storel Suflet bun i spirit fin, Când mai trece i pe la el, Nu-l trezi i, c cere vin! Criticilor mei Pentru ce m-a ap ra Cu o lance sau un scut, Dac nu m-ar înjura – Cum m-a face cunoscut? La aniversarea unei c torii toria – precum vezi – Din an în an o mai serbezi; Dar, ori icât te vei p zi, O sim i în fiecare zi. Minijupa O tiam c-o fust lung , Dar scurtând-o tot mereu, În curând o s ajung Unde vreau s-ajung i eu!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

La un concurs de epigrame Eu nu trimit, ca al ii, kilograme. Modest, precum am fost întotdeauna, Trimit pentru concurs trei epigrame… De fiecare premiu câte una!

Apari ii editoriale: Concluzii scrise. Epigrame juridice i laice (1926), Epigrame (1971), Fabule i epigrame (1971), Epigrame alese (1979), Catrene patriotice i ost ti (1979). Este inclus în peste 25 de volume colective de epigram

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 7(71)/2016

Florin M~CE{ANU

GHEORGHE PETRA}CU tineri români veni i la studii la Paris ( tefan Popescu, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu i Fr. Storck), pune bazele societ ii „Tinerimea artistic ”. Picteaz la Montreuil i în ar la Bucure ti, Tg. Ocna, Viforâta. Deschide prima expozi ie personal la Ateneu, unde expune

torii în Europa (Londra, Haga, Amsterdam, Valea Rinului, Munchen, Viena, Napoli). Este impresionat de Rembrandt, Rubens, Tiian i Velasquez. Expune în fiecare an la expozi ia „Tinerimii artistice”. În 1911 se c tore te cu Lucre ia C. Marinescu, care devine modelul s u preferat i cu care are o fiic , Mariana, care se dedic mai târziu picturii. Prime te o serie de decora ii i premii: „Coroana României” în grad de comandor, „Coroana României” în grad de ofi er (1922), Premiul Naional pentru pictur (Paris - 1925), Marele Premiu (Barcelona - 1929). În 1929 este numit director al Pinacotecii Statului, func ie pe care o de ine pân la pensionare (1940). În anul urm tor, este numit vicepreedinte al Salonului oficial de la Expozi ia de la Bruxelles, unde expune dou lucr ri. C tore te i picteaz la Vene ia, Mangalia, Balcic, Caliacra, Silistra, Bra ov. În 1932 prime te Legiunea de onoare din partea guvernului francez, iar în 1936 este ales membru al Academiei Române, fiind primul pictor academician. Cu ocazia particip rii la Expozi ia Internaional de la Paris, i se acor„Marele Premiu”. În 1940 are ultima expozi ie personal „Petra cu”, la Sala Dalles (3-31 martie) cu 205 lucr ri. Se îmboln ve te i este pensionat din postul de director al Pinacotecii Statului. Din cauza bolii picteaz din ce în ce mai pu in. Gheorghe Petra cu înceteaz din via la 1 mai 1949 la Bucure ti.

Gheorghe Petra cu - Autoportret

La 20 noiembrie 1872, se na te, la Tecuci, Gheorghe Petrovici (Petra cu), fiul boieraului Costache Petrovici, agricultor podgorean , i al so iei sale Elena, n scut Bi . În 1883, termin coala gimnazial la Tecuci unde este remarcat de profesorul T. Uliescu. Urmeaz cursurile liceului din Br ila unde are un interes deosebit pentru tiin ele naturale. În 1892, î i ia bacalaureatul i, chemat de fratele s u mai mare, Nicolae, se înscrie la Facultatea de tiin e naturale, la care îns renun curând. Î i schimb numele din Petrovici în Petra cu. Se înscrie la coala de bele arte, în 1893, unde îl are profesor pe G. DemetrescuMirea. Aici îl cunoa te pe Nicolae Grigorescu, pe care îl ajut la prepararea pânzelor i la vernisarea tablourilor. În vara aceluia i an, la Agapia, îl cunoa te pe Alexandru Vlahu . În1898 absolv coala de bele arte din Bucure ti cu apte medalii de bronz i trei men iuni. La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, ministrul instruc iunii publice, Spiru Haret îi acord o burs pentru Paris. Dup o scurt trecere prin Munchen, ajunge la Paris, unde se înscrie la Academia Julian. Lucreatimp de 4 ani în atelierul lui W. A. Boguereau, luând contact i cu al i profesori cunoscu i din acea perioad : Benjamin Constant, Jean Paul Laurens, Gabriel Ferrier. tore te în Bretania, iar vacan ele ile petrece în ar , la via de la Nicore ti, Constan a i la Agapia. În 1900, împreun cu al i

60 de lucr ri. Expozi ia are succes, iar primarul capitalei, B. t. Delavrancea, îi cump un tablou pentru prim rie. În 1901 î i continu studiile la Paris vizitând muzee i galerii de art modern . Ultimul an de studii (1902) se încheie cu mai multe