Constelatii diamantine, nr 8 (72) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 8 (72) August 2016

Semneaz : Ana Balosin Livia Ciuperc Adrian Cre u Dominic Diamant Doina Dr gu Vasile Filip Dan Gashi Stelian Gombo Petru Hamat Dumitru Ichim Marin Ifrim Stejarel Ionescu Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Menu Maximinian Florin M ce anu Octavian Mihalcea Mihai Miron Constantin Miu Olimpia Mure an Marian Nencescu Janet Nic Drago Niculescu Ion N. Oprea George Petrovai Marinela Preoteasa Paula Romanescu Anca Sârghie Valmira B. Sejdiu Petronela-Vali Slavu Naum Smarandache Camelia Suruianu

Theodor Pallady - Cas din Oltenia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , Biserica i Politicul .................p.3 Marian Nencescu, Cine sunt “ai no tri”? ...p.4 Livia Ciuperc , lie câ tigat . Un drept la replic , deloc întârziat .....................................p.5 Janet Nic , DonAris - eseu dinamic - .............p.6 George Petrovai, Unio mystica, sau calea plotinian spre Absolut ............................pp.7-11 Const. Miu, Poetica psalmilor blagieni ...p.12,13 Daniel Marian, Întregirea Iubirii prin ea îns i ...............................................................................p.14 Anca Sârghie, O carte de înv tur despre Japonia ......................................................pp.15,16 Petru Hamat, Poezia ca un puzzle. Moarte a lui Federico Garcia Lorca ..........................pp.17-19 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.20 Galina Martea, Poeme .....................................p.21 Octavian Mihalcea, Neb nuite propensiuni untrice ............................................................p.22 Ion N. Oprea, Andrei Oi teanu - “Sexualitate i societate. Istorie, religie i literatur ” ..pp.23-28 Olimpia Mure an, Priviri în împrejurimi i spre în imi .......................................................pp.29,30 Marin Ifrim, i la Buz u exist poe i ..........p.31 Dan Gashi, Poeme ............................................p.32 Drago Niculescu, Poeme ..............................p.33 Menu Maximinian, Poeme ............................p.34 Marinela Preoteasa, Statut de bolnav la Cardiologie ...............................................pp.35-37 Adrian Cre u, Poeme ......................................p.38 Boris Marian, De la Felix Aderca la H. Zalis ......................................................................pp.39-42 Valmira B. Sejdiu, Poeme ..............................p.43 Galina Martea, Jurnalismul promovat de UZPR ......................................................................pp.44,45 Camelia Suruianu, Immanuel Kant - între teoria cunoa terii i ascez ....................pp.46-51 Vasile Filip, derea pe gânduri ............p.52,53 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.53 Ana Balosin, Pierdut în spa iu ...................p.54 Stelian Gombo , Cultul Maicii Domnului în Tradi ia Bisericii .....................................pp.55-57 Stejarel Ionescu, Poeme .................................p.57 Mihai Miron, Coltofenii .................................p.58 Naum Smarandache,Constela ii epigramatice...p.59 Petronela-Vali Slavu,Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Theodor Pallady .............................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Theodor Pallady

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

Biserica ]i Politicul Volumul „Biserica - Statul” (Timi oara, Artpress, 2016) este o lucrare „în mare parte colectiv ”, cum m rturise te autorul, i se deosebe te de celelalte c i ale istoricului Viorel Roman, ap rute în anii anteriori.

Fiind lansate în spa iul virtual, articolele d-lui Viorel Roman, în mare parte eseuri de interes major, ale Europei, în general, i ale României, în particular, sunt dezb tute i completate, adesea existând opinii diferite sau polemici incitante între autor i partenerii de dialog. G sim în carte articolele i comentariile d-lor: Ioan Micl u (Australia), Ioan Gean (România), Dimitrie Grama (Danemarca), Corneliu Vlad (România), Ion Marin Alm jan (România) etc.

Dup 1990, Viorel Roman, în fiecare an, a publicat câte un volum intitulat „România, anul ...”, unde apar articole, interviuri, opinii în care se încearc o deschidere spre cititor i totodat o incitare la dialog.

Plecat în Germania Federal , în 1972, Viorel Roman este profesor la Universitatea din Bremen, unde a devenit „consilier academic pe via ”. Este corespondent pentru Vocea Americii, Washington, expert al Programului Na iunilor Unite pentru Dezvoltare i este membru al Academiei Româno-Americane. În prefa a c ii „Biserica - Statul”, autorul ne spune c scriitorul Corneliu Leu i-a propus, în urm cu doi ani, s scrie o carte împre-

un . Au pornit de la un interviu, pe care Corneliu Leu l-a completat cu mai multe pasaje i idei din articolele lui Viorel Roman i l-a publicat în „Caietul Nr. 8” de „dezbateri, opinii i considerente referitoare la nevoile României”. Dar, dup cum bine tim, Corneliu Leu a plecat din lumea aceasta, l sându-i autorului povara de a duce la bun sfâr it proiectul.

Se pare c Viorel Roman s-a achitat, onorabil, de obliga ie, publicând, anul acesta, cartea de care ne ocup m i pe care i-o dedic , in memoriam, prietenului s u. În „Caietul Nr. 8”, Corneliu Leu afirm „... publicistica lui Viorel Roman circul ast zi foarte mult în cercurile academice i printre românii de pretutindeni, oglindind punctul de vedere personal al unui om ce caut resursele unui posibil progres pentru neamul s u, dar care se exprim altfel, nefiind legat de servitu ile, prejudec ile sau obliga iile guvernamental-administrative ale celor din ar ”.

Cu un punct de vedere original, scriitorul i istoricul Viorel Roman are o mare i valoroas capacitate de a analiza i interpreta istorice te actualitatea i, cu o ampl cunoa tere politic i o critic obiectiv i lucid , face un exerci iu analitic asupra societ ii române ti raportate la fenomenul european i la cel mondial. În eseul „Statul i Biserica, 2014”, citim: „Privit din Centru, realitatea româneasc nu se deosebe te de cea din alte ri de la Periferie. Altele sunt fire te, perspectiva i speran a Periferiei, raportându-se la Centru, de unde vin toate impulsurile politice, culturale, socio-economice i, nu în ultimul rând, cele teologice, cele hot râtoare.”

Credin a, religia i politicul, observ autorul, „se intercondi ioneaz pe plan na ional i mai ales interna ional, dup cum vedem în mereu actuala problem - Chestiunea Oriental , în care moldo-valahii (1774-) apoi to i românii (1918-) sunt împ i nolens, volens.”

Referitor la Uniunea European , Viorel Roman spune c aceasta, fiind o federa ie de state foarte eterogene, cu trei religii - catolic , protestant , ortodox - i cu trei tradi ii de drept - roman , anglo-saxon i bizantin -, este, ab ovo, „o construc ie ubred care nu se mai bucur de credit”. Se întreab cum i cât va rezista. R spunsul este: „dac aceast nav , la prima adiere de vânt de prim var greco-ortodox , a intrat în deriv i legile nu mai sunt respectate, tratatele trebuie deja revizuite, atunci, la prima furtun de toamn a

Chestiunii Orientale, se va scufunda la fel ca ambarca iunile de unic folosin ale refugiilor care traverseaz dispera i marea Egee sau Mediteran i la fel de spectaculos ca Titanic-ul, în timp ce orchestra de la bord cânta, seduc tor, pân la dispari ia, în adâncuri, a colosului.”

Mai departe, g sim reflec ii valoroase de mare îndr zneal : „În ciuda aparen elor, nu greco-ortodoc ii sau refugia ii musulmani i idolatri, veni i la munca de jos în Vest, sunt Calul troian din UE, ci Axa maritim Washington-Londra-Ierusalim în concuren cu Axa continental Paris-Berlin-Moscova”.

Disensiunile dintre Orient i Occident nu sunt numai în plan politic i religios, ci exist o lupt i pe plan economico-financiar: „marii economi ti ai lumii sunt sco ieni sau evrei, de la fondatorii Adam Smith, David Ricardo pân la Galbreith i Ben Bernanke, de aceea nu e surprinz tor c în lupta dintre dolarul SUA i EURO s-au ref cut fronturile. Cine va învinge de data aceasta, modelul continental EURO sau cel maritim, nordatlantic, $? Incompatibilitatea lor este evident , dreptul roman este valabil în Europa, pe când în Anglia/SUA, precedentul e hot râtor. (...)

Anglia nu e EURO-Land i profit fire te de dificult ile financiare ale Europei. (...) Dac SUA decad i se vor dezmembra ca URSS, evreii revin în Europa. La Berlin s-a ref cut comunitatea evreiasc interbelic , la care se adaug zeci de mii de israelieni, veni i aici s nu piard startul ascensiunii Germaniei.”

Realitatea secolului XXI este descris astfel: „Noua genera ie revine la normal, elimin bun starea pe credit (PIIGS), renun la privilegiile din vremea luptei cu comunismul, ajuns falimentar i el din aceea i cauz , i mai ales trebuie s promoveze competi ia i inova ia. În caz contrar, cetatea Europa pierde lupta i se va destr ma în state clientelare. (...) Individual, românii sunt competitori, de ce nu sunt i colectiv?”

De i tr ie te în Germania, Viorel Roman este un bun român i un încrâncenat factor analizator al realit ilor române ti, în context european i mondial, i, bineîn eles, un foarte bun cunosc tor al istoriei i religiei na iunii sale, pe care o define te în felul urm tor: „România este singura ar în al c rei nume se reg se te Roma”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Marian NENCESCU

Cine sunt „ai no]tri”?

Sâmb , 23 iulie, Televiziunea Român a reprogramat (pentru a câta oar ?) capodopera lui Jean Georgescu O noapte furtunoas , film ce a avut premiera la 22 martie 1943, în Sala Aro (azi, Cinema Patria). Evenimentul era menit s omagieze trecerea în nefiin a marelui actor Radu Beligan (19182016), ce fusese înmormântat exact în aceea i zi, pe Aleea actorilor din Cimitirul Belu, interpret, în film, al rolului lui Ric Venturiano.

Din fericire, distribu ia mai includea i al i actori importan i, dintre care memoria colectiv îl re ine pe Alexandru Giurgiu, în rolul lui Jupân Dumitrache, pe frumoasele actri e Maria Maximilian (Veta) i Irina Demian (Zi a), dar i pe uitatul, azi tefan Iord nescu-Bruno (Nae Ipingescu), actor de compozi ie al rui joc de scen ce sugereaz mirarea nevinovat în fa a zburd lniciilor feminine, reunite sub pretextul „ale tinere ii valuri”, r mâne antologic . La fel, cum în istoria filmului românesc, scena dezv luirii adev ratei identit i a „bagabondului” Ric Venturiano, cel care vrea „s strice casele oamenilor” este de neegalat: „Onorabile, tii cine-i tân rul acesta? Cine? Acesta e acela care scrie la Vocea patriotului na ionale. Ei fugi, c mor!

D-apoi ce crezi, chiar el însu i în persoan ; e iat bun, d-ai no tri, din popor! Ei bravo, Apoi, de! S facem cuno tin ” (I. L. Caragiale, Opere, Teatru, proz , versuri, Cultura

Na ional , Bucure ti, 2003, p. 58). A adar, în opinia lui Ipingescu, al lui Jupân Dumitrache i probabil a lui Chiriac, omul lui de încredere i p zitorul onoarei de familist, calitatea de a fi „d-ai no tri” este esen ial în rela iile sociale, spre deosebire de Tache pantofarul, de pild , persoan la care se face referire în piei care refuz „s ias la exerci ” pe motiv e bolnav („Nu cunosc la un a a rezon f motiv” se înc âneaz Chiriac s -i refuze motiva ia), iar Jupân Dumitrache concluzioneaz : „ la-i de-al ciocoilor, îl tiu eu” (op. cit., p. 12).

Evident, pozi ia lui I. L. Caragiale fa de personajele piesei sale, în esen fa de „ai no tri” este ambigu , aceasta fiind accentuat i de calitatea sa de mare ironist, atribuit , nu f motiv de criticii s i cei mai competen i. „El nu ne-a d ruit altceva decât o oglinperfid pentru chipurile nefardate ale societ ii române ti. Posteritatea în acest caz este o continu replic , un joc cu oglinzi întors îns asupra-i, ca un omagiu de posteritate”, noteaz într-un „Medalion”, publicat în 1944, erban Cioculescu, text reluat i în volumul Caragialiana, 1987, p. 7. i totu i, cine sunt ace ti „ai no tri”, fa de care Caragiale manifest atâta aversitate? spunsul îl g sim, deloc întâmpl tor, întrun articol publicat de viitorul lider al Partidului Na ionalist-Democrat i al Ligii Ap rii Na ional Cre tine, profesorul de economie ie ean i omul politic Alexandru C. Cuza (1857-1947, în gazeta Neamul Românesc, din 8 aprilie 1907, i intitulat simplu „Ai no tri”.

Respingând hot rât teza perfid c „ai no tri”, grup politic difuz, dar în care A.C. Cuza îi identific str veziu pe autorii „tr rii de la 11 februarie [1866, actul detron rii lui A. I. Cuza - n.a.] „au creat România modern i au întemeiat Dinastia na ional a Prin ului str in”, comentatorul Neamului Românesc vede, din contr , în sintagma respectiv „un grup de p to i politici i de nesocoti i”, care au pus în pericol ceea ce, „cu abnega ie i cu genial p trundere”, a pus în oper Cuza Vod , respectiv „consolidarea Statului Român”. Aprecierea editorialistului, f cut în contextul tragic al izbucnirii r scoalelor ne ti, este aceea c „înl turarea silnic a marelui Domn”, a fost o fapt „rea i inutil ”, ce „a pus ara la dou degete de pieirea ei”.

Între argumentele enumerate de A. C. Cuza în sprijinul afirma iilor sale deosebit de grave, este i faptul c agita ia contra lui Cuza a dus ara într-o situa ie disperat , menit chiar -l determine pe Prin ul str in s renun e la domnie. Sau, cum spunea Dimitrie A. Sturza, în cartea sa Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol: „Guvernul de la 11 februarie 1866 s-a lovit de greut i de neînvins. În martie lucrurile ajunseser la a a o situa ie c patrio ii lumina i, ca Mihalache Costache cereau deschis alegerea unui domn p mântean (op.cit., p. 964), situa ia în care Principatele s-ar fi desp it de facto.

Mai mult, „Republica” de la Ploie ti, despre care un alt personaj caragealian, Conu Leonida, are amintiri luminoase a înt rit ideea Prin ului Carol de a abdica („M scol într-o diminea i, tii obiceiul meu, pun mâna întâi pe Aurora democratic i ce citesc: 11/23 urar a c zut tirania! Vivat Republica. Sar din pat i strig: Scoal cucoan i te bucur i dumneata e ti mam din popor. Scoal c-a venit libertatea la putere... Ne îmbr m frumos i o luam pe jos pân la teatru... Steaguri, muzici, chiote, tamb u, lucru mare i lume, lume...” (Caragiale, op.cit., p. 68).

Situa ia tratat literar de Caragiale este concentrat publicistic de A.C. Cuza, în articolul amintit, din Neamul romînesc: „Se vede l murit c ai no tri puseser ara într-o situa ie disperat i c nu era vorba de nimic mai pu in decât de desfacerea Unirii i întoarcerea la domnii p mânteni sub pretextul vor s se desfiin eze domnia Prin ului Carol”. Noroc cu firea schimb toare a românului, cum ar spune eternul Caragiale: „Ei, cât gânde ti dumneata Mi ule c-a inut toiul Revolu iei? Pân seara. A , trei s pt mâni de zile, domnule. Bine c n-am fost la Bucure ti pe vremea aia! Cum sunt eu nevricoas , doamne fere te, p eam alte alea. Ba nu zi asta, puteai trage chiar un ce profit” (Ibidem, p. 68).

Ca o concluzie, A.C. Cuza ne înva s vedem în sintagma „ai no tri” ni te poten iali inamici ai unit ii rii i ai dinastiei, iar publicarea articolului s u, în plin mi care de revolt neasc , este un semnal c oricând situa ia de la 1866 se poate repeta.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Livia CIUPERC~

B[t[lie câ]tigat[. Un drept la replic[, deloc @întârziat Putem vorbi vreodat de o „b lie câ tigat ”, indiferent în ce conjunctur s-ar declan a ea? Fire te, oricine va r spunde c nu este posibil, pentru c orice înfrângere ambiioneaz , orice înfrângere î i cere dreptul la respira ie, orice înfrângere se cere corectat - dac nu printr-o victorie, m car printr-o îmcare cu noi în ine, - i cu cei de lâng noi. „B lia” despre care mi-a dori s vorbesc (folosind condeiul) face trimitere la arta scrisului. Da, scrisul poate ilustra binele sau reversul gândirii noastre (adic , surp ri ale fiin ei noastre), îns generozitatea i frumosul sufletului nostru s-ar cuveni s triumfe. Dac dorim s facem trimitere la „b lia” dus de scriitori (arti ti mânuitori de condei), întrebarea fireasc , formulat de mii de ori de c tre reporterii curio i (deloc indiscre i, ci binevoitori; mul umindu-le, pentru c au l sat viitorimii pagini utile cercetorilor) a fost: „de ce scrie i?” i cât diversitate de r spunsuri, Doamne!

Iat , doar câteva dintre r spunsurile oferite: „ca s -mi strig revoltele i îngrijor rile...”

(G. M. Zamfirescu), „pentru c sensibilitatea îmi e ciuruit de întreb ri grave i nepermise” (Gherasim Luca), „pentru a elimina din suflet reziduuri impure” (Octav ulu iu), „ca s m descop r mereu nou i inedit” (Camil Baltazar), „din groaza de a nu r mâne singur” (C. Micu), „pentru a-mi cheltui un plus de energie” (V. I. Popa) - dar i - „scriu... din

miracol prin miracol, nemiraculos” (Ar avir Acterian) sau „scriu... pentru frântura de curcubeu pe care-o port arzând, în inim ” (Radu Gyr). Asta se întâmpla... demult..., prin 1938, i dator m aceasta inventivilor reporteri de la fostele publica ii bucure tene, „Reporter” i „Facla”. În ceea ce-l prive te pe Alexandru Lascarov-Moldovanu (Tecuci, 4/5.04.1885 - 17/ 19.04.1971, Bucure ti), r spunsul s u i-a luat zbor de bumerang: „Ca i cum m-a i întreba: «Pentru ce respiri?». Scrisul meu este, dup p rerea mea, respira ia sufletului”. i-atunci, reporterul s-a v zut obligat s continue... „ i pentru cine scrie i?” Ei, da, „pentru cine scrie i?” Noi ce-am r spunde?

Lascarov-Moldovanu îmbrac hlamid duhovniceasc : „Scrisul fiind de esen spiritual , se în elege c el se duce, peste voia oricui, spre sufletele cetitorilor. Scriu, a adar, pentru aceste suflete. Altfel, n-a mai putea tip ri manuscrisele”. În adev r, „scrisul este de esen spiritual ” - i oricine va pune mâna pe condei se cuvine s reflecte îndelung asupra unei afirma ii - sau a alteia. E u or s afirmi c un scriitor este un „geniu” - sau, dimpotriv , este un „inexistent”. Extrem de u or! Dar se pune întrebarea: Am câ tigat „b lia” cu mine însumi, în ând - i - coborând?!

Nicidecum!

Niciodat „b lia” nu va fi câ tigat , da-

Theodor Pallady - Natur moart cu struguri

vom nega ceea ce nu cunoa tem. În 1999, într-o revist reprezentativ a litera ilor români, s-a formulat aceast sintagm , de scriitori „inexisten i”. Pe scriitorii în cauz nu-i mai afecteaz . Ei sunt de mult poveste... în lumea umbrelor. Dar este nedrept. i invit pe distinsul critic literar s fac o vizit la Biblioteca Sfântului Sinod. Acolo se afl o minicomoar ALEXANDRU LASCAROV-MOLDOVANU. Un num r impresionant de volume inedite, doar dactilografiate, redactate în perioada 1945-1971, timp în care acest scriitor a avut restric ie de publicare. De asemenea, îl invit m pe distinsul critic literar s viziteze Biblioteca Academiei Române - i oricare Arhiv din Bucure ti, Ia i, Cluj, Gala i, Tecuci etc. i va descoperi volume publicate - de mare valoare literar-istoric i cre tin , multe traduceri din literatura universal , deopotriv , manuscrise (scrieri, publicistic i coresponden ). În ultimul timp, s-au publicat volumele inedite: Buga (Ed. M.N.L.R., 2002), Undeva, într-o sih strie... (Ed. DOXOLOGIA, 2014), Despre Smerenie (Ed. DOXOLOGIA, 2015).

Vor urma, foarte curând, reeditate i alte romane inedite. Fire te, anual, se reediteaz , parte dintre cele mai îndr gite scrieri ale sale.

A se re ine, Alexandru Lascarov-Moldovanu a fost un scriitor prolific - i se cere cercetat cu mare aten ie. Dac se dore te, ave i la dispozi ie i prima monografie ce i-a fost dedicat : Alexandru Lascarov-Moldovanu. Încorset rile unei vie i (Editura DOXOLOGIA, 2014). adar, o prim concluzie de „b lie câ tigat ”! În toat via a sa Alexandru LascarovMoldovanu a încrustat în liter de carte aderate „m rg ritare” de sim ire Româneasc , „mângâietoare de suflet”. Toate scrierile sale edite i inedite îl recomand ca pe un aderat mistagog de secol al XX-lea.

La 45 de ani de la plecarea sa spre z rile lumilor senine, se cuvine s refacem biografia sa critic - i în paginile acelei prestigioase reviste, pentru a câ tiga „b lia” sincerit ii, a verticalit ii i a noble ei, în fa a unei corecte analize de istorie i critic literar .

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Janet NIC~

DonAris-

- eseu dinamic 9.

O cea veche, cu cire e de promoroac la ureche, incisiv ca zduhul unei portocale, ne ie i în cale, s rutându-ne sângele pe frunte: - Lua i loc! zise ea, cu vorbe c runte, în care ghiceai curcubee de miere. Sunt atâtea confortabile unghere!

Apoi, sprijinit într-o întrebare, ca într-o cârj de fag, mai zise st pâna inutului vag: - Ce c uta i cu-atâta sârg prin norii de bumbac ai infinitului cu stele-amare date-n pârg? zându-ne cu limbile-mpletite, f cute bici, i salivând t cere, spunse-atunci DonAris, salvând porecla râncedei elite: - Nu c ut m, ne c ut m pe vertical ! V zduhul are trepte de argint ce duc spre-a cerului urzeal . Nu c ut m hotarul strâmt, ci Harul! În firea-ngust c ut m nem rginirea! i nu z pezile din ochi, ci adâncimea din deochi!

- Aha! Zise Cea a. Când eram eu copil, auzit-am de vorbele astea sprin are, plecate-n exil. Dar tie povestea, putând a v spune mai multe, fratele meu - Întunericul Mare!

- În lumea asta, exist i drumuri, nu numai c ri!

- Iar, pentru mine, zise El, uitându-se în dep rt ri, în lumea asta, exist nu numai drumuri, ci i c ri!

11. timindu-ne sângele i duhul, t iam, oblic, v zduhul, un fel de Sahar -albastr -bizar , ce mistuise-n pântec, cu cântec i descântec, rafale de imperii, cândva, orgolioase-n ramuri i-n hramuri, în Rome policrome, acum, s race-n arome i scunde. Icicolo, vedeam gr mezi de Secunde, arse de soarele i de cuptoarele trânei Materii. Mai încolo, mai încoace, vedeam oasele, ah, oasele unor Zile ce-n fug , ie iser din cercuri, f vreme de rug , murind, nefiresc, s urmeze vântoasele. De aceea, vedeam scheletul zilei de Luni lâng scheletul zilei de Joi, scheletul zilei de Vineri, lâng scheletul zilei de Miercuri... Ici-colo, c lcam pe câte o tibie de Or , sc pat din hor , pe un femur de Secol juc , pe o clavicul de An care se zb tuse-n van, pe cranii de Milenii anonime, b tute bine în ru . Ici-colo, striveam, sub c lcâie, coaste de Veacuri celebre... Mirosea a petrol i a t mâie. Deodat , zur m copaci zidi i din vertebre!

10.

Uimirii noastre punându-i tiv, târziu, ne zise tat l adoptiv: zând c o luam tot aiurea, strivind, sub c lcâie, p durea, - Cine tr ie te-n Timp, mâncat de anotimp, se face praf i utând, fanatici, ale cerului parfumuri, dar având, mereu, parte pulbere i pleav i cenu . S ri i pârleazul în Concept i Soarele doar de cea i fumuri, îi zic lui DonAris: va fi o corcodu !

12.

Departe de mine gândul de a-l l uda pe DonAris, pl pândul! Ar fi un f de margini chin! Vreau, m car acum, s -l în eleg. Atunci, eram ca-n burt de rechin i nu aveam idee de Întreg. Cine eram noi?

Noi eram rumegu . Dar El? Ochiul s u de veghe voia s se-nsoare cu fata morgana din corcodu . S ruta Ideile pe gur , cum, poate, numai zeii, la-nceput, când mustul vie ii era dens. St tea-ntre apte îngeri, cerea lui, la pând , s prind -n ghilimele, un iepure de sens. Stindardul purit ii niciodat nu-l cobora de pe obraz. Trecea, din real, în Ireal, din t cere-n Cuvânt, peste pârleaz, se închina i se-ntorcea mai treaz, mai breaz, polenizat de îngerii lui dragi. Regele memoriei vagi, era, în ochii no tri, continent. D dea nemurirea pe o oapt de zâmbet i gratis da co mar adolescent. Era, uneori, atât de fl mând, încât mânca, f s i dea seama, gogoa a coapt -n tigaia fântânii: Luna, Theodor Pallady - Fazan pozna a!

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Unio mystica, sau calea plotinian[ spre Absolut 1. Plotin - n zuin e i influen e De i filosof p gân, îns - ce-i drept - unul mistic, Plotin s-a dovedit într-atât de preocupat de aflarea drumului spre Dumnezeu, încât a exercitat o puternic i fecund influen asupra unora dintre p rin ii Bisericii cre tine, ca de pild asupra Sfântului Augustin (cuget rile acestuia despre bine, r u, moarte etc.), respectiv asupra Sfântului Ambrozie, acesta folosindu-se consistent de unele tratate plotiniene pentru a- i scrie câteva dintre cele mai faimoase predici. Îns i via a lui Plotin - o via auster i exemplar dedicat contempla iei, s-a constituit într-un model urmat nu doar de discipolii i, ci - o sut de ani mai târziu - i de Augustin, înainte de convertirea sa la cre tinism. Concret, despre ce este vorba? În cartea Via a lui Plotin, Porphyrios (unul dintre discipolii apropia i ai filosofului) ne în tiin eaz c „Plotin se bucura de mare trecere pe lâng împ ratul Gallienus i so ia acestuia, Salonina, care îl pre uiau nespus”.

Bizuindu-se pe aceste prietenii sus-puse, Plotin vroia s i realizeze visul cu recl direa ora ului ce existase cândva în Campania, dar apoi fusese complet distrus. Plotin f duia s se retrag în aceast cetate cu înv ceii s i, cetate ce avea s se numeasc Platonopolis, întrucât locuitorii ei urmau s tr iasc dup legile lui Platon.

Porphyrios ne aduce la cuno tin c dorin a filosofului ar fi fost îndeplinit „dac anumite personaje din anturajul împ ratului nu sar fi împotrivit din pizm , din r utate sau din cine tie ce alt pricin josnic ”.

Ei bine, astfel de ob ti existau de veacuri, ne spune Pierre Hadot în Plotin sau simplitatea privirii, dac ar fi s ne gândim doar la

Theodor Pallady - Natur moart cu flori

comunit ile pitagoreice ori la m stirile eseniene. Fapt este c visul neîmplinit al lui Plotin cu cetatea filosofilor l-a cucerit într-o asemenea m sur pe Augustin, încât - dup cum m rturise te în Confesiuni - el însu i a început s viseze la un falanster al filosofilor, unde împreun cu prietenii s i ar fi putut uita cu totul de „sâcâielile i greut ile vie ii omene ti”. Demn de re inut este faptul c Augustin avea o mare pre uire pentru Enneadele lui Plotin, a c ror lectur i-a hot rât convertirea la cre tinism, i c în Epistola 117 el afirm c printre auditorii filosofului nostru erau i mul i cre tini!

Iar influen ele plotinismului se descoper pân i în concep iile gânditorilor contemporani, deoarece - a a cum cu îndrept ire afirm Pierre Hadot - „pentru noi, via a i opera lui Plotin sunt o chemare în sensul în care Bergson vorbea despre o chemare a misticilor”. Prin urmare, concluzioneaz Hadot, cu toate c „omul modern este mai divizat în l untrul s u decât omul plotinian”, el poate auzi chemarea lui Plotin, fire te, nu pentru a prelua întocmai „itinerarul spiritual descris de Enneade”, ci pentru a accepta „la fel de curajos ca i Plotin, toate dimensiunile experien ei umane i tot ce este misterios, indicibil i transcendent în ea”. i fiindc tot suntem la capitolul influen e, s vedem cum au ac ionat ele în sens invers, adic dinspre al ii spre Plotin, contribuind astfel la ivirea celui mai însemnat gânditor al Antichit ii târzii.

De la Porphyrios, discipolul i biograful lui Plotin, afl m despre întâlnirea acestuia cu Ammonios - se poate spune prima întâlnire semnificativ cu filosofia, urmat de îndat de dorin a de a cunoa te nemijlocit „filosofia cu care se îndeletniceau per ii, ba chiar i cea care se bucura de trecere la indieni”. Tot Porphyrios ne în tiin eaz în alt parte c „oamenii de pe vremea lui sus ineau c Plotin se împ uneaz plagiind înv turile lui Numenios...” Cine era acest Numenios din Apamea (Siria)? Era un filosof platonician i neopitagoreic din a doua jum tate a secolului al II-lea d.Hr., care a adar l-a precedat pe Plotin cu peste 50 de ani, dac avem în vedere faptul filosoful nostru se n scuse în anul 205, dar a început s dea lec ii la Roma unui mic num r de înv cei, de-abia în jurul anului 250, mai exact dup cei 11 ani cât a fost discipolul lui Amenios i dup aventura din Mesopotamia (anul 243), când el se al tur armatei împ ratului Gordianus i unde s-a aflat într-un mare pericol (s-a salvat cu fuga precipitat în Antiohia) dup asasinarea lui Gordianus în anul 244 de tre un grup de partizani ai uzurpatorului Filip Arabul. nu ne gr bim, îns , cu trasul concluziilor categorice despre plagiat, ci s facem câteva preciz ri, cu ajutorul c rora se poate desena conturul cultural al epocii.

Atât Plotin cât i Potphyrios tr iesc i scriu într-o perioad de criz a culturii filosofice. Iat de ce în Prefa a la Porphyrios (cartea Via a lui Pitagora. Via a lui Plotin, capitolul rba i îndumnezei i - andres theioi), Cristian B dili opineaz c „Filosofia - nu doar

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

2. Ciud enii i exerci ii spirituale problemele filosofice - ajunge într-o aporie, într-o fund tur de unde nu mai exist , se pare, decât o cale de ie ire: întoarcerea spre valorile consacrate ale Tradi iei”.

Despre o îndreptare a lucrurilor nu putem vorbi nici pe vremea neoplatonicului David, adic 300 de ani mai târziu. Dimpotriv , întrucât vremea marilor coli filosofice (pitagoreic , platonic , peripatetic , stoic ) trecuse, Gabriel Liiceanu crede c tratatul lui David, Introducere în filosofie, este una din pu inele c i „din care ne putem da seama de trecerea de la spiritul unei culturi la litera ei”. Spiritul devenind tot mai comod i mai indolent pe m sur ce ne îndep rt m de apogeul excelen ei filosofice atins în vremea lui Platon, adic pe sur ce urc m pe scara istoriei înspre vremurile moderne, iat c asist m la trecerea de la demersul euristic c tre principiul comentariului din vremea neoplatonicilor i de mai târziu.

Din acest motiv, chiar admi ând c Plotin l-ar fi plagiat pe Numenios, el era de fapt în c utarea undei desf toare izvorâte din dialogurile platoniciene. Cristian B dili este cât se poate de ferm în aceast privin : opera lui Plotin nu poate fi abordat cu respect i responsabilitate decât din l untrul tradi iei platoniciene, deoarece ca s ne folosim de propriile sale cuvinte - „Plotin f Platon e ca umbra unei fiin e inexistente”. Desigur, maestrul a fost realmente venerat de c tre discipolul ap rut peste ase veacuri (ne reamintim ecul cu înfiin area Platonopolisului), dar nu trebuie s uit m faptul - î i continu B dili pledoaria - c prin comentariile i mai ales prin modul de via al lui Plotin, „platonismul ra ional se reîmpac definitiv cu platonismul religios”. Îns cu tot acest transfer de vitalitate filosofic (Bine, iubire, nemurirea sufletului etc.) dinspre maestru c tre discipolul supraînzestrat, vom vedea la momentul potrivit c între cei doi exist mari diferen e de atitudine în fa a vie ii i de în elegere a resorturilor esen iale ale existen ei. Ceea ce demonstreaz c opera lui Plotin nu este un simplu demers exegetic i hermeneutic, de îndat ce dup modelul dialogului platonician el discut cu r bdare, blânde e i formidabil for intelectual , spre a g si c utând.

Not : Despre universul filosofic platonician poate cu alt ocazie.

Dar acum, pentru o mai bun încadrare a temei de fa , merit amintit rerea avizat , de i întrucâtva exagerat , a str lucitului logician Alfred North Whitehead: Toat filosofia de dup Platon reprezint simple note de subsol la dialogurile sale!

Revenind la influen e, trebuie amintit c în filosofia plotinian au truns atât Providen a stoic cât i sfaturile lui Epictet, filosof mult apreciat de Plotin, dar c tot el a condamnat cu asprime g uno enia sofi tilor i trufia gnosticilor.

Theodor Pallady - Natur moart cu pistol

adar, care-i calea plotinian ce duce la unirea cu Dumnezeu?

Cum spirala plotinian a îndumnezeirii omului este deosebit de anevoioas , aspirantul la statutul de în elept are nevoie nu doar de reperele morale sau de pove ele care-l asigur c se afl pe drumul bun, ci i de impulsul care-l împinge irezistibil spre des vâr ire. În cazul lui Plotin acest impuls se descoper atât în îndemnul adresat sie i i celorlal i: Dezbar -te de toate!, cât i în dezgustul sim it fa de propriul s u corp, a a cum citim în Porphyrios: „Lui Plotin, filosoful care a tr it în vremea noastr , parc -i era ru ine c are un trup”. Pentru ca paginile urm toare s abunde în alte ciud enii ale filosofului: refuza s vorbeasc despre propriii s i p rin i, despre locul s u de ba tin i data na terii sale, se sup ra dac cineva încerca s -i fac portretul, refuza s fac clisme cu toate c suferea de o boal de colon („Nu se cuvine ca un om b trân s îndure astfel de tratamente”, se ap ra el), „se ab inea s mearg la baia public , dar punea s i se fac zilnic masaj la el acas ”, desf tare la care - ne spune biograful lui - a renun at atunci când, în urma epidemiei de cium ajuns la paroxism, au murit i masorii s i.

Dar cu toate c suntem în posesia acestor pre ioase informa ii, care de-a lungul timpului au dat na tere la diverse interpret ri, din nou nu trebuie s ne gr bim cu trasul concluziilor doar din ele. C ci eminentul exeget francez, de pild , vine în eseul dedicat lui Plotin cu alte preciz ri legate de acest ginga capitol din via a filosofului: „Nu împotriva trupului lupta el, ci împotriva unui exces de vitalitate a trupului, care ar risca s dezechilibreze sufletul în pornirea lui spre contemplarea Binelui”. Prin urmare, omul pornit pe calea des vâr irii trebuie s devin nep tor la durere i la pl cere, sau - ca s ne folosim de cuvintele lui Hadot - „trebuie, deci, s se obi nuiasc s doreasc suferin a i durerea cât este tân r, ca s nu fie luat prin surprindere la b trâne e, când acestea vor veni în mod natural”.

Acesta, ne spune Hadot, este prototipul unui exerci iu spiritual, cunoscut de stoici sub numele de premeditarea: „Filosoful trebuie s i doreasc s treac din vreme prin întâmpl ri nepl cute, pentru a le suporta mai u or când vor veni pe nea teptate”, c ci numai astfel libertatea interioar va putea birui eventualele constrângeri i va deveni atotst pânitoare.

Tot de la Porphyrios afl m c Plotin „era mereu atent la sine” i „încordarea cu care c uta la Spirit nu înceta nici o clip când veghea”, ceea ce - în lumina celor discutate mai sus - ne duce cu gândul la exerci iile spirituale pentru sporirea vigilen ei, exerci ii foarte pre uite de stoici, de îndat ce ele reflect atitudinea fundamental a în eleptului stoic.

Dar eruditul francez are grij ca nu cumva s c dem în extrema cealalt dup acest bel ug de explica ii, drept aceea se gr be te cu precizarea: „Încordarea continu a lui Plotin nu este a adar mai ie it din comun decât aceea a lui Marcus Aurelius sau Epictet”.

Deci dac exerci iile spirituale la care se ded Plotin nu necesit mai mult concentrare i un mai mare efort intelectual decât atitudinea stoic , de unde apar totu i diferen ele de substan dintre ei? De acolo, ne l mure te P. Hadot, c „în vreme ce stoicul î i îndreapt constant aten ia spre întâmpl rile din via a cotidian , în care se str duie te s deslu easc voia lui Dumnezeu, aten ia lui Plotin se îndreapt spre Spirit i reprezint un efort mereu reînnoit de a r mâne în contemplarea Binelui”.

Aha, vor s ri cei cu judecata pripit , prin urmare Plotin întoarce spatele realului i se retrage în lini tea i comoditatea abstrac iunii! „Nimic mai neadev rat”, pune înc o dat lucrurile la punct gânditorul francez, „întrucât în elepciunea lui Plotin are în ea ceva blând, îng duitor, binevoitor, un sim al realit ii i al m surii (subl. mea, G.P.) cu nimic mai prejos decât bun tatea i blânde ea lui Marcus Aurelius”.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3. Experien a mistic Rezultat al experien ei mistice, în care ochiul interior al sufletului nu vede decât lumin , convingerea lui Plotin este c putem ajunge la Dumnezeu numai prin transformarea l untric a fiin ei noastre cu ajutorul virtu ii. Rolul atribuit virtu ii este atât de covâr itor, încât filosoful nu ezit s sublinieze în capitolul 15 din tratatul 9 al celei de-a doua Ennead : „F virtute, Dumnezeu nu este decât un cuvânt”!

Patru au fost virtu ile practicate de Plotin (civice, purificatoare, contemplative, paradigmatice) i fiecare dintre ele reprezint trepte succesive în ridicarea sufletului de la deta area de sensibil pân la contemplarea Unului.

Trebuie spus c în concep ia plotinian virtutea care ne conduce la Dumnezeu nu se poate ivi în suflet decât dintr-o prim unire cu Dumnezeu, ceea ce - dup cum sugereaz Hadot - ne duce cu gândul la subtilul paradox al prezen ei divine: Nu m-ai c uta dac nu m-ai fi g sit!

Din acest joc captivant se desprind cele dou însu iri fundamentale ale virtu ilor: 1) Odat ajuns la des vâr ire, virtutea devine în elepciune; 2) Virtutea intr în scen doar atunci când sufletul cade din starea de contempla ie, respectiv atunci când nu se mai poate men ine la nivelul spiritual. Îns pentru o cât mai corect în elegere a experien ei mistice plotiniene, ea trebuie pus în conexiune cu mediul spiritual i cultural din acea epoc . Se tie c sub influen a platonismului i a teologiilor astrale, în primele trei secole ale erei cre tine au înflorit gnozele i religiile misterice. În concep ia platonic , trupul apare ca un mormânt sau o temni a sufletului, de care acesta - înrudit cu Ideile eterne - trebuie s se despart . La rândul lor, teologiile astrale sus ineau c sufletul este de origine cereasc i c a coborât pe p mânt dup o c torie stelar , în cursul c reia a c tat înveli uri din ce în ce mai grosolane, ultimul dintre aceste înveli uri fiind trupul p mântesc.

Influen a acestui platonism din ce în ce mai difuz se exercit în dou direc ii: a) Trupul începe s fie perceput cu o anumit sil (vezi ru inea lui Plotin c are un trup); b) Alimenteaz ostilitatea p gân fa de misterul Întrup rii, inclusiv ostilitatea b ioas a lui Porphyrios, motiv pentru care toate cele 15 volume de dispute i tratate polemice scrise de acesta împotriva cre tinismului au fost arse pe rug în secolul al V-lea, din ordinul împ ra ilor bizantini Valentin al III-lea i Teodor al II-lea.

Motive suficiente, ne asigur Hadot, ca toate filosofiile acelei

Th. Pallady - Natur moart cu flori ro ii

9

epoci s încerce s explice prezen a sufletului divin într-un trup mântesc i s caute r spunsuri satisf toare la întreb ri de genul urm tor: Cine suntem? Ce-am ajuns? Unde am fost azvârli i? Încotro ne îndrept m? De unde ne vine eliberarea?

Pân i în coala lui Plotin, unii dintre înv cei d deau r spunsuri specifice gnosticismului la asemenea întreb ri. În esen concep ia gnostic sus inea c lumea sensibil a fost creat de o divinitate ut cioas sau o Putere rea. Sufletele rupte din lumea spiritual , deveneau - împotriva voin ei lor - prizonierele acestei lumi. De unde i nefericirea lor, c ci ele r mâneau în continuare spirituale. P timirea lor se va ispr vi la sfâr itul lumii, adic atunci când Puterea rea va fi înfrânt , iar sufletele se vor putea întoarce în lumea lor spiritual .

Se vede, a adar, c gnosticii a teptau mântuirea din afara sufletului, ea fiind decis de rezultatul luptei dintre ni te Puteri superioare, dup care urmeaz str mutarea sufletelor în lumea spiritual .

N.B. Constat m unele asem ri ale acestei concep ii cu credin a cre tin în Judecata de Apoi. Alte informa ii despre gnosticism pot fi g site în cartea mea Confesiuni esen iale.

Plotin, îns , va combate în lec ii i scrieri înv tura gnostic , care - sub aparen ele platonismului - amenin a s -i corup discipolii.

Da, va spune el, este adev rat c eul profund nu este din lumea asta.

Dar nu trebuie s a tept m sfâr itul lumii sensibile pentru ca eul de esen spiritual s se întoarc în lumea sa. C ci aceast lume spiritual nu este un loc supraterestru de care eul ar fi desp it prin spa ii cere ti, nici o regretabil stare originar , la care l-ar putea readuce numai harul divin.

Concluzia la care ajunge Plotin este cât se poate de încurajatoare pentru cineva angajat pe calea des vâr irii: Lumea spiritual nu este altceva decât eul cel mai profund, iar omul poate ajunge la ea prin retragerea în sine!

Astfel demareaz experien a mistic pe care Plotin o plaseaz într-o perspectiv cosmogonic ...

De re inut c experien a interioar plotinian ne dezv luie ni te niveluri discontinue ale vie ii noastre spirituale, care nu se desfiineaz unele pe altele, întrucât - puncteaz P. Hadot - „tocmai coexisten a i interac iunea lor alc tuiesc via a interioar ”. Ba mai mult. Cu toate c adept al contempla iei i ascezei, Plotin nu procedeaz ca în filosofia indian la stingerea personalit ii în repausul absolut (nirvana), ci sus ine c identitatea noastr presupune un absolut, de la care eman i pe care îl exprim totodat . Este adev rat c i la Plotin apare un absolut în repaus, acesta fiind Binele în sine, despre care afirm c „nu este Bine prin activitate sau gândire, ci prin simplul u repaus...”

De altminteri, absolutul plotinian ne este prezentat nuan at, c ci dincolo de lumea Formelor, care este identic cu Gândirea ce se gânde te ve nic pe sine, facem cuno tin cu Unitatea absolut , un principiu caracterizat de c rturarul francez ca fiind „în asemenea sur Unu, încât nu se mai gânde te pe sine”.

Sus inând c lumea spiritual nu se afl numai în noi, ci i înafara noastr , Plotin era perfect îndrept it s -i acuze pe gnostici c nu tiu s priveasc lumea. Dup H. Bergson, a ti s prive ti lumea sensibil înseamn „a prelungi viziunea ochiului cu viziunea spiritului”, cale cu ajutorul c reia putem s trecem dincolo de aparen ele materiale i s vedem forma lor. De-abia atunci, ne asigur Plotin, vom avea în fa a ochilor lumea Formelor, care în esen nu este decât lumea sensibil degajat de înveli ul material, adic lumea redus la Frumuse ea ei.

Dac lumea Formelor poate fi v zut prin intermediul lumii sensibile, se cheam c între cele dou lumi exist un raport de continuitate, asupra c ruia Plotin insist : „Cum ar putea exista lumea aceasta dac ar fi desp it de lumea sensibil ?” se întreab el. Iar

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

în tratatul 2 din Enneada III, filosoful ne în tiin eaz c „aceast frumoas rânduial a Lumii ine de Spirit” i c „ea se înf ptuie te reflec ie”.

4. Nucleul gândirii plotiniene i iat -ne ajun i, am putea spune, în miezul filosofiei plotiniene: cu Spiritul, Formele, Via a, Frumuse ea, Iubirea, Gra ia, Virtutea i în final Binele.

Despre Spirit afl m c se situeaz la nivelul imediat inferior Binelui, exist dou niveluri sau moduri ale Spiritului - Spiritul iubitor, respectiv Spiritul gânditor, i c Forma este identic cu Spiritul. Însu i Pierre Hadot recunoa te în Postfa a la Plotin sau simplitatea privirii c i-a trebuit ceva timp pân când a în eles „rolul de intermediar pe care-l joac Spiritul în raportul dintre suflet i principiul suprem - Binele sau Unul”. În leg tur cu cele dou moduri ale Spiritului, gânditorul francez precizeaz : „Exist , pe de o parte, Spiritul pe cale de a se na te, Spiritul care, dup cum spune Plotin, nu este înc Spirit, dar care, emanând din Bine, din Unu, într-o stare de pur virtualitate, se întoarce spre acesta din urm , aflându-se astfel întrun contact nemijlocit cu el, într-un soi de atingere neintelectual ; de aceea Plotin îl nume te «Spirit iubitor», «îmb tat de iubire i desf tare». Exist , pe de alt parte, Spiritul ajuns la des vâr ire, care, gândindu-se pe sine i înmul indu-se printr-un soi de dialectic i prin subdiviz ri interioare, d na tere universului Formelor eterne”.

Dac teoria platonician a Ideilor intuie te misterul Vie ii, se poate spune c lui Plotin îi revine meritul de-a fi elaborat no iunile f de care era cu neputin apari ia unei filosofii a Vie ii. Cu renumitul s u stil „enigmatic i încâlcit”, la care face referire i Eunapios în Via a lui Porphyrios, Plotin ne înva c Via a este Forma ce se formeaz singur i c la Via se ajunge prin contemplare, nu prin reflec ie. Iar P. Hadot întrege te contribu ia plotinian în acest domeniu cu cugeri ce vizeaz vremurile moderne: „Filosofiile moderne ale Vie ii se vor ad pa la izvorul plotinian. Ce altceva este «fenomenul originar» al lui Goethe, dac nu Forma a a cum o concepe Plotin? i nu din medita ia filosofic plotinian s-a inspirat Bergson în concep ia sa despre Imediat, în critica finalismului, în teoria «totalit ii organice»?”

Tot prin contempla ie se poate dobândi nemijlocit acea viziune a Frumuse ii, la care de regul se ajunge anevoie. Iar aceast Frumuse e este Frumuse ea lumii Formelor, c ci Formele se contempl pe ele însele. Deoarece î i sunt deopotriv model i rezultat, se poate spune „Formele se formeaz contemplându-se i se contempl instituindu-se” (P. Hadot). Frumosul, prin urmare, nu este altceva decât

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Spiritul în starea lui de des vâr ire. De unde rezult c Binele este superior Frumosului, deoarece mai sus am aflat c Spiritul este inferior Binelui.

Afirma ia lui Plotin despre „Frumosul care stârne te groaz ” a cut la rândul ei o „carier ” str lucit : Leonardo da Vinci avea s consemneze c „Frumuse ea este gra ie încremenit ”, iar R. M. Rilke va spune c „Frumosul este doar cea dintâi treapt a groaznicului”.

Cu toate c în via a spiritual experien a Frumosului i cea a Binelui sunt strâns legate una de alta, totu i între aceste concepte cardinale exist o mare diferen : Binele este Bine pentru ceilal i iar nu pentru sine, pe când Frumosul este Frumos doar pentru sine, aidoma unei statui c reia nu-i pas de noi! Înainte de-a aborda experien a iubirii, s spunem câteva cuvinte despre gra ie i rolul pe care Plotin i-l atribuie în sistemul s u conceptual. Cu ajutorul gra iei este p truns fondul Vie ii, prin urmare „via a este gra ie, deoarece Dumnezeu este gra ie”, sau cum se expriînsu i filosoful: „Dumnezeu se face sim it de inim în gra ie”.

Gra ia mai poate fi considerat o mi care care face bine, întrucât - ne face cunoscut Plotin - „dincolo de frumuse e se cite te gra ia, iar dincolo de gra ie se întrez re te bun tatea”. Iar mai presus de Bine nu exist nimic, de îndat ce Binele este totuna cu Dumnezeu, adic este Absolutul, este numai i numai lumin , este centrul i izvorul vie ii...

Dar ce trebuie s în elegem prin iubire? Afl m c ea este elanul infinit (efluviul) ce vine dinspre Bine i c în iubire persist intui ia infinitului. Iar dac pân în acest loc am descoperit atâtea i atâtea interferen e între filosofia platonician i cea plotinian , modul cum concep iubirea îi desparte iremediabil pe cei doi mari gânditori.

Astfel, dac Platon nu vorbe te decât despre o iubire homosexual (discipolul trebuie s cedeze poftelor trupe ti ale dasc lului s u), Plotin respingea cu indignare homosexualitatea.

A doua diferen rezult din modul cum cei doi gânditori concep iubirea trupeasc . Dac pentru Plotin iubirea trupeasc nu este decât una dintre c ile de ascensiune, c ci iubirea omeneasc este d ruit de Bine i deci iubirea plotinian este iubirea nemijlocit a Binelui, pentru Platon iubirea fa de frumuse ea trupului reprezint mijlocul principal i totodat indispensabil al experien ei filosofice. În fine, prin generozitatea c rtur reasc a lui Hadot afl m c cea de-a treia deosebire decurge de-acolo c iubirea platonician are o tonalitate masculin : este posesiv , ner bd toare i nelini tit , în timp ce iubirea plotinian - o iubire esen ial mistic , are o tonalitate feminin : sufletul este fiin a îndr gostit , care fie caut , alearg i tresalt , fie se comport aidoma unei fecioare ce vrea s r mân în casa Tat lui.

5. Morala plotinian

Theodor Pallady - Natur moart

Ultimii ani de via ai lui Plotin sunt înc rca i de singur tate i boal . Discipolii s i prefera i - Porphyrios i Amelios - îl p sesc: primul în anul 268, sf tuit chiar de maestru s plece într-o c torie pentru a sc pa de gândurile sinuciga e, al doilea îndat dup aceea sau poate în anul urm tor, ca s i se al ture gânditorului Longinos.

Tot atunci l-a lovit i boala, o boal resping toare, care i-a afectat vocea, vederea i i-a acoperit mâinile i picioarele cu r ni pline de puroi. Însingurarea i se accentueaz , prietenii ferindu-se s -i ias în cale, c ci - a a cum ne relateaz Porphyrios - „el avea obiceiul s -i rute atunci când îi întâlnea”. În aceste condi ii nimic nu-l mai leag pe Plotin de Roma, prin urmare el decide s plece în Campania la mo ia vechiului s u prieten Zethos, care între timp murise. Ajuns aici, ce altceva îi r mânea de cut decât s se dedice scrisului, la fel ca la Roma dup plecarea discipolilor, i în acest fel s contribuie la des vâr irea senin ii i

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

libert ii sale interioare.

Subiectele predilecte din aceast perioad sunt cele de moral : în elepciunea, fericirea, Providen a, originea r ului, moartea. Acum compune pentru sine portretul în eleptului ideal, din fraze memorabile de genul urm tor: „Fericirea este a celui ce tr ie te cu cea mai mare intensitate...Via a omului este deplin atunci când, la via a lui sensibil se adaug ra iunea i Spiritul adev rat...Ce este atunci binele pentru acest om? El î i este sie i binele pe care-l are. Iar cauza binelui din el este Binele transcendent...În aceast stare omul nu mai caut nimic. Ce s mai caute? Lucruri inferioare lui? Desigur c nu. El are deja tot ce poate fi mai bun”.

Tot în Enneada I, tratatul 4, dar de data asta în capitolul 7, Plotin sus ine c „în privin a mor ii, în eleptul trebuie s se c uzeasc dup principiul c moartea este mai bun decât via a cu trupul”, ceea ce înseamn c în eleptul are capacitatea s se deta eze de tot ce este pieritor, pentru a putea privi lucrurile din perspectiva eternit ii.

Plotin reia în aceea i Ennead i tratat o tem deja intrat în tradi ia stoic - problema r ului ce ia înf area suferin elor i bolilor.

Nici astfel de n paste, sus ine el, nu-l ating pe în elept, întrucât acesta se ap de agresiunea condi iilor exterioare prin necontenita sporire a libert ii interioare, admirabil redat cu emo ionantul simbol al lirei.

Dar ce trebuie s în elegem prin r u? R ul, ne r spunde filosoful înc rcat de senin tate i deta are trupeasc , nu este str in de ordinea universului, atâta timp cât el este produsul acestei ordini. C ci r ul nu reprezint altceva decât lipsirea de Bine!

Prin urmare, ne spune el în tratatul 2 din Enneada III, Binele i ul, respectiv pedeapsa i r splata sunt în firea lucrurilor, adic în ordinea divin : „Providen a divin nu trebuie s fac a a încât noi nu mai însemn m nimic. Dac Providen a ar fi totul, dac ar fi singur , n-ar mai fi nimic de f cut, i-atunci la ce ar mai fi ea Providen ?” În acela i tratat, Plotin face distinc ie între r ul particular (s cia sau boala) i caracterul universal al r ului moral, sus inând c omul trebuie s încerce atât binele cât i r ul pentru a le putea deosebi cu folos: „Anumite rele, bun oar s cia i boala, nu le slujesc decât celor ce trec prin ele. R ul moral este îns de folos întregului univers: el ilustreaz dreptatea divin i, prin el însu i, aduce multe alte foloase”.

Astfel stând lucrurile cu acest mare gânditor, temeinic preg tit suflete te s i p seasc f regrete trupul ruinat, nu trebuie s ne mire c i-a însu it ideea platonician potrivit c reia oamenii sunt ni te biete juc rii ale zeilor, idee pe care ins o completeaz cu adaosul esen ial c , în abordarea sa, jocul nu se mai practic decât în umbra exterioar a omului. În rest, concede filosoful nostru cu o blând ironie, nimic nou sub soare: Da, omul nu este decât o juc rie, drept urmare „marile probleme ale oamenilor nu sunt decât ni te jocuri”, iar oamenii, aidoma unor actori, î i interpreteaz rolul ce le-a fost încredin at de destin „pe nenum ratele scene ale marelui teatru care

Theodor Pallady - Natur static

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

este p mântul întreg”.

Dar dac Plotin respinge cu t rie concep ia stoic ce sus ine c ar exista suflete rele din fire (Nu, afirm el cu convingere, sufletul este fundamental bun!) este cazul s ne punem întrebarea: Atunci relele care ne fac via a atât de amar , de unde provin? i iat c , pentru un plus de persuasiune perfect integrat în gândirea de ansamblu despre ansa eliber rii i mântuirii sufletului, Plotin reia cu ultimele puteri ale crea iei doctrina nivelurilor eului, afirmând cu putere c „relele acestea se afl în «animal», în «compus», adic în acea parte din noi în care nivelurile inferioare ale sufletului i trupului se amestec între ele”. Întrucât cel care tr ie te în partea superioar a eului reu te s i domine soarta, sfatul prietenesc al filosofului nu poate fie decât urm torul: „Omul nu trebuie s fie «compusul»: un trup însufle it, în care firea trupului domin ...Ci ridicarea spre înalt, spre frumos, spre divin, c rora nimeni nu le este st pân, apar ine celuilalt suflet, celui str in de via a trupului”.

6. Singur tatea i moartea filosofului Iar dac pân i ceea ce este lipsit de via poart urma Binelui, este firesc s consider m c i via a de pe p mânt este un bine, chiar dac ea cuprinde r ul în textura ei. Ba mai mult, ne încredin eaz Plotin, pân i moartea este un bine, asta - fire te - dac e ti platonician i crezi în existen a de dup moarte. În lumina celor discutate pân aici, argumentul furnizat de filosof se situeaz mai presus de orice comentariu: „Moartea este un bine, cu atât mai mult cu cât, eliberat de trup, sufletul lucreaz mai mult”! i pân la urm moartea i-a îndeplinit misiunea eliberatoare fa de Plotin, el murind de unul singur în anul 270, într-o vil din Campania. Avusese, totu i, timpul necesar s mediteze la singur tate i i sintetizeze într-o propozi ie nemuritoare întreaga gam a cuget rilor sale despre nevoia unirii cu Dumnezeu, de fapt o splendid variant a lui unio mystica: „S fugi singur spre Cel singur”.

Cât despre singur tate, Pierre Hadot ne îndeamn s ne reamintim „cumplita cugetare” a lui Pascal: „Suntem ni te caraghio i dac ne bizuim pe tov ia semenilor no tri! La fel de nevolnici i neputincio i ca i noi, ei nu ne vor ajuta; fiecare dintre noi va muri singur.

Trebuie, a adar, s ne purt m ca i cum am fi singuri”.

Ce putem spune despre un om care, înainte de a- i da sufletul, are luciditatea s rosteasc : „M silesc s înal acea parte de divin din mine la ceea ce este divin în univers”, decât c el este cu adev rat filosof, ba mai mult, c face parte din grupul restrâns al b rba ilor îndumnezei i! C ci - nu-i a a? - a filosofa înseamn în primul rând a înv a s mori, înv tur din care se constituie principala ramp de lansare spre împlinirea actului filosofic prin excelen .

Multe concluzii s-ar putea desprinde dup acest periplu prin universul cuget rii plotiniene, ca, de pild , aceea a lui Cristian B dili prin filosoful nostru „s-a împlinit marea triad : Platon - Pitagora Plotin”. M voi opri, îns , la lec iile de via recomandate de Dumnezeu copiilor S i în admirabilul Interviu realizat de regretatul Octavian Paler, i asta pentru c Plotin i-a însu it respectivele lec ii mai repede i mai temeinic decât to i contemporanii lui, r mânând de-a pururi un exemplu greu de egalat în necurmata-i str duin spre blânde e, senin tate i cur enie sufleteasc : „S înve e c dureaz doar câteva secunde s deschid r ni profunde în inima celor pe care-i iubesc, i c dureaz mul i ani ca acestea s se vindece; s înve e c un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care nevoie de cel mai pu in; s înve e c exist oameni care-i iubesc, dar pur i simplu înc nu tiu s i exprime sentimentele; s înve e c doi oameni se pot uita la acela i lucru i c pot s -l vad în mod deosebit; s înve e c nu este suficient s -i ierte pe ceilal i i c , de asemenea, s se ierte pe ei în i”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constantin MIU

Poetica psalmilor blagieni Psalmul este o specie liric , prin care poetul înal un imn religios divinit ii, exprimându- i sentimentele de smerenie i de laud fa de m re ia i atotputernicia lui Dumnezeu. Cuvântul psalm provine din grecescul psalmos, care înseamn compunere poetic biblic , având caracter de rug ciune, od , elegie sacr .

Dintre scrierile biblice vechi testamentare, Psaltirea este cea mai popular , în sensul a r mas o carte a sufletului credincio ilor.

Iisus Hristos a vorbit despre ea ca despre o scriere reprezentativa, atunci când adresându-se Apostolilor S i, dup Înviere, le-a adus aminte c se cuvenea s se împlineasc toate cele scrise despre El în Legea lui Moise, în Profe i i în Psalmi (cf. Luca 24: 44) Prin urmare, Psalmii reprezint cea de a treia grup de c i din Biblia ebraic . În variant original , Psaltirea lui David reprezent o suit de paragrafe redactate în proz poetic , adic într-o proz ce are câteva tr turi stilistice: repeti ii anaforice i epiforice, ritm de diferite facturi, revenirea unor cuvinte-cheie, interoga ii i exclama ii retorice. Versificând psalmii, Dosoftei aduce

poemul sacru la o form inedit . În varianta lui Dosoftei, se afl imbricate (suprapuse par ial) trei categorii diferite de texte: traduceri în versuri ale psalmilor; comentarii i glose ale lui Dosoftei pe marginea acestora; de asemenea, exist i versuri originale semnalate ca atare de autorul însu i. Stilul personal une te cele trei tipuri de texte într-un tot unitar stilistic; doar o examinare erudit i atent la nuan ele fiec rei strofe mai poate identifica ast zi cele trei straturi care compun poezia lui Dosoftei.

La to i creatorii de psalmi, putem detecta starea ontologic a dialogului cu Dumnezeu.

Aspectul acesta transpare i din psalmii lui Blaga. Bun oar , în psalmul Iubind - nencredin m c suntem, prima stof este centrat pe ideea fiin rii în Dumnezeu: „Iubind - ne-ncredin m c suntem. Când iubim / Oricât de-adânc noapte-ar fi, / Suntem în zi, / Suntem în Tine, Elohim.”*) Între Dumnezeu i om, exist ceva comun, care face posibil apropierea de Dumnezeu.

Omul este chip al lui Dumnezeu. Ca atare, el e o fiin spiritual , orientat în chip ontologic spre Dumnezeu. Tendin a spre comu-

Theodor Pallady - Femeie în negru

niune, care este iubirea, nu vizeaz numai persoanele omene ti, ci ultima ei int este Dumnezeu. Iubirea este starea fireasc de a fi în Dumnezeu. Iat ce spunea Pr. Arsenie Boca referitor la fiin area prin iubire, în Dumnezeu: „E bine s fii cu Dumnezeu c ai pace mult , mult de tot. i când e ti cu Dumnezeu nu- i mai trebuie nimic.” Prima strof comunic în chip metaforic vorbele Sf. Ap. Pavel c tre corinteni: „Nu ti i c voi sunte i templul lui Dumnezeu i c Duhul lui Dumnezeu locuie te în voi?” (1 Cor 3:16).

A doua strof a psalmului blagian are în prim plan utarea dublat de motivul c toriei: „Sub lumile de aur ale serii/ Tu vezine, cutreierând livezile./ Umbl m prin marea pt mân / Gând cu gând i mân -n mân .”

Ideea de c utarea a sacrului o reg sim i la Arghezi, în psalmul Te dr muiesc în zgomot i-n t cere: „Te dr muiesc în zgomot i-n cere/ i te pândesc în timp, ca pe vânat,/ vad: e ti oimul meu cel c utat?/ S te ucid? Sau s -ngenunchi a cere.” Tema psalmului o constituie pendularea poetului între a crede necondi ionat în Dumnezeu i a-i dui existen a, atitudine ce vine din nevoia de certitudine a poetului, care caut dovezi palpabile, contactul direct cu El. Strofa întâi exprim îndoiala poetului privind existen a lui Dumnezeu, pe care Îl c uta i îl pândise demult. Compara ia din versul „ i te pândesc în timp, ca pe vânat”, ilustreaz dorin a arz toare a poetului de a avea o dovad concret , real a existen ei lui Dumnezeu. De altfel, motivul cinegetic a semnificat dintotdeauna dorin a descoperirii, ini ierea ca stare spiritual . Nevoia de certitudine a eului liric este reliefat în continuare prin întreb ri filosofice, ceea ce înseamn predispozi ia spre medita ia profund la atotputernicia divinit ii, m re ie sugerat de metafora oimul: „S v d: e ti oimul meu cel utat?”. Incertitudinea eului liric exprim o cutezan impresionant , deoarece el folose te o interoga ie retoric de sorginte filosofica - „S te ucid? Sau s -ngenunchi a cere.” -, în sensul c , în sufletul s u ar putea muri credin a sau, dimpotriv , ar putea deveni smerit, cerând îndurare, în genunchi. La

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Theodor Pallady - Femeie în galben

Blaga, dumnezeire nu e pus la îndoial . Aici, toria este una spre fiin area spiritual .

Ultima strof a psalmului Iubind - nencredin m c suntem include un paradox: i cum am vrea s Te sl vim/ Pentru iubirea ce ne-o-ng dui, Elohim!/ Dar numai ran a cerii/ E cuvântul ce-l rostim.” Ideea psalmistului este aceea c enoria ul trebuie s aib predispozi ie spre t cere: „Dumnezeu este onorat prin t cere”, spune Sfântul Toma.

De re inut c t cerea nu este înc rug ciune, ea este preg tire pentru rug ciune. Când în noi exist acest climat de t cere, atunci suger m s coborâm cu mintea în adâncul nostru: acolo are loc întâlnirea noastr cu Dumnezeu sau cum spune teologul Paul Evdokimov - inhabitarea sacrului în profan.

Psalmul O durere totdeauna…, prin coninutul s u este mai aproape de ideatica psalmilor arghezieni. Aici, singur tatea divinului este, în fond, singur tatea omului contemporan, care nu se mai afl în dialog cu sacrul, prin rug ciune: „O durere totdeauna mi-a fost singur tatea ta ascuns / Dumnezeule, dar ce era s fac?” Psalmistul recunoa te c în copil rie se afla într-o rela ie special cu Dumnezeu: „Când eram copil m jucam cu tine/ i-n închipuire te desf ceam cum desfaci o juc rie.” S lb ticia pe care o recunoa te în continuare poetul este datorat unei alte etape, în raportul s u cu divinul: „Apoi s lb ticia mi-a crescut,/ cânt rile miau pierit,/ i f sa-mi fi fost vreodat aproape/ te-am pierdut pentru totdeauna”.

Pierderea sacrului, a rela iei cu acesta înseamn intrarea în singur tate.

La Arghezi, singur tatea psalmistului caimaginea hidoas a unui copac infertil: „Tare sunt singur, Doamne, i piezi !/ Copac pribeag uitat în câmpie,/ Cu fruct amar i cu frunzi / epos i aspru-n îndârjire vie.” Cele trei atribute de care beneficiaz un astfel de copac uitat în câmpie (fruct amar i cu frunzi i epos) sunt „rodul” lipsei conlucr rii profanului cu sacrul. A a se explic îndârjirea vie pe care o manifest psalmistul aflat în ipostaza vegetalului.

Pentru psalmistul blagian, absen a verbializ rii din partea sacrului este echivalent cu moartea cuvântului: „În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug./ O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea/ decât cu viea a,/ miai vorbi. De-acolo unde e ti,/ din p mânt ori din poveste mi-ai vorbi.” Regretul fa de refuzul de care are parte este eviden iat prin repetarea verbului a vorbi la condi ional. În finalul poeziei, se contureaz dou atitudini: mai întâi, întrebarea construit retoric denot disperarea tragic a celui care con tientizeaz obturarea comunic rii profanului cu sacrul: „Iat e noapte f ferestre-

nafar ./ Dumnezeule, de-acum ce m fac?”; apoi, solu ia g sit fa de aceast situa ie aproape fa ie ire: lep darea de omul trupesc, spre a deveni unul duhovnicesc: „În mijlocul t u m dezbrac. M dezbrac de trup/ ca de-o hain pe care-o la i în drum.” (s. n.).

Psalmul 151 este unul al prezen ei prin absen . Prima parte este centrat pe ideea ut rii lui Dumnezeu, invocându-se posibilitatea îndep rt rii de sacru, pe ideea jocului trecut definitoriu pentru vremea când Dumnezeu era protectorul semin iilor poporului ales i trecut ca divor ului dintre sacru i profan: „Ai fost cândva, prin priveri, prin ierni, prin toamne./ Al semin iilor i-al regelui David erai./ Ai fost cândva, dar unde e ti acum?/ Te-ntreb, c ci s-ar putea fii trecutul, Doamne.”

Ideea aceasta a prezen ei lui Dumnezeu pe vremea trecutului de aur al primilor ale i ai Domnului i absen a Tat lui Ceresc dup întocmirea Sf. Scripturi o reg sim i în psalmul lui Arhezi - Nu- i cer un lucru prea cu neputin : „Când magii au purces dup o stea,/ Tu le vorbeai - i se putea.// Când fu s plece i Iosif,/ Scris l-ai g sit în catastif/ i i-ai trimis un înger de pova -/ i îngerul st tu cu el de fa .” Îns , dup aceast epoc , absen a timpului sacru duce la degradarea i expierea timpului profan: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptur / Tu n-ai mai pus picioru-n b tur / i anii mor i veacurile pier/ Aci sub tine, dedesubt, sub cer.” În psalmul lui Blaga, pe care îl discut m acum, absen a divinului e marcat prin intermediul unei interoga ii retorice, aceasta augmentând dramatismul psaltistului: „Undeai c zut din lume rupt (…)/ tu care-ai fost

13

cândva i-al meu, prin toate?” Finalul acestei crea ii se bazeaz pe un paradox - prezen a prin absen a sacrului: „În golul ce-l l sa i zând, ceva m doare,/(…) Nu te mai v d, dar te mai simt în noapte./ Te simt dumineca i toat s pt mâna/ cum ciungul simte o durere-n mâna/ pe care n-o mai are.”

Ideatica Psalmului dragostei aminte te de cea a poeziei Ve nicul (Poemele lumii, 1919), care abordeaz accep ia unui Dumnezeu - Ascunsul ve nic: „Un v l de nep truns ascunde ve nicul în bezn ./ Nu-l vede nimeni, nimeni”. Psalmistul con tientizeaz înc de la început condi ia profanului, care aspir la dep irea acesteia: „E înc în mine greul pietrelor dintre cari/ m-am ridicat când zi s-a f cut.”

Invoca ia care urmeaz vizeaz nep trunsul ascuns, care numai cu dragoste fiin eaz dincolo de contingent: „Dragoste, împrumut -mi tu u urin a/ cu care norii albi umbl -n azur peste abisuri/ i gra ia f fiin a verdelui, frunzelor.” Dup o atare dragoste tânje te eroul liric, una ce are putere de transfigurare. Îns , în elegerea neputin ei de a se elibera, prin desprindere de lut, de greul p mântului este una dramatic . Aspectul acesta este eviden iat prin reluarea sau repetarea lui înc i mai, cuvinte ce relev faptul c eul poetic înc mai aude ecouri ale condi iei umane: „Sunt înc în mine greul mântului i dezn dejdea/ lutoas . În mine tânguitoarele nop i./ Neguri mai st ruie-n gând/ i t lpile f de voie mai prind cini/ pe drumuri neprietenoase.” (s. n.).

Ecourile condi iei umane, ce r zbat în sine transpar dintr-o imagine acustic : „Din trecut câteodat mai vine un vânt.”

Finalul acestei crea ii cap turnura unei rugi adresate DRAGOSTEI: „În ceasurile desprim rii, dragoste,/ în ceasurileacestea, ce singur tu le numeri,/ c ci numai tu nu ai amintirea/ marilor întunecimi,/ f s uit cumplita povar / a v zduhului negru cel port pe umeri/ i d -mi t ria de a suporta/ bucuria eliber rii.” Amintirea marilor întunecimi, la care face referire psalmistul apar ine zonei nep trunsului ascuns, t râm imaginat ca fiind unul al zduhului negru, amintirea aceasta fiind resim it - a a cum declar eul rug tor - ca o cumplit povar .

Singura care poate atenua ap sarea provocat de cumplita povar purtat pe umeri este ria de a suporta bucuria eliber rii de condi ia uman . Este i aceasta o lupt , întru devenirea în fiin - una a DRAGOSTEI LUCR TOARE i TRANSFORMATOARE. *) Versurile reproduse sunt din volumul Lucian Blaga, Opere (vol. II), Editura Minerva, Bucure ti, 1984, edi ie critic îngrijit de George Gan

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Daniel MARIAN

Întregirea Iubirii prin ea @î ns[]i Limpede adic explicit venit din adunarea unor gânduri m surate în mai multe clipe de la u or fragezi la suficient complicate, altfel decât de obicei obi nuit. O în are exact la marginea unor coborâri inevitabil omene ti care se întâmpl la absolut to i tr itorii. Ar fi tot ce se poate o reinventare liric apoteotic stilistic fixat pe acelea i coordonate ale sufletului, ca s nu zic mai mult drept o reînviere a sim urilor în completitudinea lor.

Când spui astfel: „Doamne!/ Nu l sa ca aripile cocorilor s zgârie cerul/ …/ Gândul meu, Doamne,/ nu vreau s r stigneasc suflete./ Cuvântul meu, nu vreau s fie durere./ Drumul meu, ine-l drept, Doamne,/ s nu trebuiasc îngerii s -mi fac semne...”

(Doamne).

De fapt i în sine are loc delimitarea de lucrurile comune, în timp ce te str dui s se ti esen a care trebuie. tiind foarte bine perfectitudinea n-ai cum s-o ai, te duci îndeadins deloc ov ielnic acolo unde i pentru ce e ti pe lumea asta.

De ceva neprea tiindu-se de ce, p rile au straniul obicei de a zgâria cerul. Oamenii se înl uie în jurul cerului i s nu-i dea drumul nici dac s fie altul în locul lui.

A gândi de la gândire poate p rea for at

timp în care firesc fiind. Atunci când gândul acela f cut verb e s fie unul bun, nimic r u n-ar trebui s se întâmple.

Ideea este una singur , dup deloc mirarea ci mai degrab ajungerea pân -n convingerea biblic , acolo unde se vorbe te despre „Calea, Adev rul, Via a”. Aici tocmai aici se poate petrece întregirea fiin ei tiute cu Unul A teptat Dumnezeu. Întâlnesc o nevinovat posibil i explicabil intimidare, referitoare la îngerii care dup str duin a lor altceva n-ar avea nicidecum de f cut decât s îngereasc ...; dar poate nici s nu fie a a, pentru c poeta Adriana Tomoni se afl într-o comunicare neb nuit de frumoas cu acea amprent de existen ial care evident prin prismele sensibilului de unde nu e deloc greu s ating um rul Divinit ii.

Acestea ar fi zise când „Descul i prin sentimente”. Un singur poem suficient de puternic atât cât s poat cuprinde ample rezolu ii ar trebui s fie de ajuns ca un vârf de lance rar întâlnit.

Cât despre „Întinde-mi mâinile ca alt dat’” nu ar fi de ajuns coala sub ire pe care ne str duim s fim îndeob te greu de în eles, mai ales atunci când e vorba despre iubire în transparen a ei de la subtil la nemai tiut pentru ca mai apoi la adânc înclinarea spre adânc de absolut.

Nu sunt eu în m sur neap rat dac este vorba despre un pur erotism sau despre unul anume vegetal unde frunza poate iubi floarea, ori mai curând intuitivul marcheaz componenta de foc a vie ii. Cert este îns : „S prinzi iubirea în cuvânt, e ca i cum ai vrea/ ii nem rginirea în c de palme./ .../ F iubire r mânem doar lut/ i în furtuni, u or ne spal ploaia,/ Cu sufletul pustiu i mut,/ Flori neculese-n Himalaya.” (Iubirea). Întotdeauna când am provocat iubirea sau iubirea m-a provocat pe mine, a fost vorba despre speran i mergere mai departe.

Altfel de a fi o constrângere din necesitate, ci mai degrab o modalitate de redare a libert ii prin ea îns i, altfel spus forma perfect biologic dimpreun cu semantic prin care ne reg sim spre redobândire existen a,

este cel mai grozav lucru care ne-a fost dat vreodat .

Tot ce se poate ca în cuvânt s se afle magia, f a exclude îns realul completat cu imagine i form care vin s în acest oniric limbaj al însu i sufletului. nu-mi spun cineva c nem rginirea nu exist ! Vreme ce fiind în fapt însu irea deplin a dimensiunilor dus într-o extrapolare greu de cuantificat. Avem de ales între starea fizic neconcludent doar pentru c a vrea, i interiorizarea adeseori de i nu întotdeauna împlinit prin exteriorizare, care poate fi multipl cât o fi, îns unic printr-un complex de împrejur ri din care logica dac se retrage înseamn c face foarte bine.

Pe m sur ce o descop r pe Adriana Tomoni în permanen a ei poetic , nu înseamn doar c a fi ajuns cândva în incredibila Himalaya, ci într-un fel de la logaritmic cu anvergur cert în exponen ial, c vreau imediat dar chiar imediat s ajung în acele superbe înf ri provenite din tumult al încerc rilor vie ii. Iar de la ceea ce tocmai spuneam i pân la o posibil Hiperboreea, nici nu ar fi mult la efectiva ajungere în cea mai curat împlinire.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

15

Anca S^RGHIE

O carte de @înv[\[tur[ despre Japonia Anul trecut am citit prima lucrare publicat a Milenei Munteanu, Departe de ara cu Dor, oferit de autoare la Câmpul Românesc de la Hamilton, în Canada, carte pe care am i prezentat-o cu mult bucurie la libr ria Humanitas din Sibiu, al turi de al i colegi universitari. Acum autoarea memorialist ma surprins, la fel de pl cut, cu o a doua apari ie editorial , de data aceasta focalizat pe un anume punct geografic, a a cum anun titlul metaforic Din ara Soarelui R sare.

(Editura Singur, 2016) Al turându-se so ului, Marin, cum este men ionat în carte, universitarul canadian invitat la sesiunea tiin ific din Shonan Village Centre, Milena Munteanu a f cut o vizit în mai multe ora e nipone, începând cu un cutremur i terminând cu un taifun. Cum altfel, din moment ce este vorba, desigur, despre Japonia? Textul confesiunii memorialistice este precedat de Prefa a entuziast a lui tefan Dumitrescu i sus inut în final de Postfa a scriitoarei Cezarina Adamescu. Proverbele japoneze care preludiaz fiecare dintre capitolele jurnalului ar putea constitui în sine un filon de medita ie propus cititorului, ca adev rat festin al spiritului. a cum autoarea ine s i împ rt easc filosofia de globe-trotter împ timit de

frumuse ea autentic a specificului nipon: „Mi-a dori s m pot de-occidentaliza, s reu esc s îmi încetinesc ritmurile, s îmi îng dui lini tea de a intra în atmosfera Zen a templelor, s încerc s le în eleg semnifica ia i s m bucur de pacea ce-o degaj . De i eu am f cut un maraton din vizita Japoniei, ea de fapt se gust cel mai bine dac -i îng dui î i vorbeasc în ritmurile proprii.” Oricâte profiluri japoneze prind contur în tipologia variat a noului ei jurnal de c torie, de la profesionistul impecabil, plin de condescenden , care este taxatorul de bilete din tren i ghidul estet, îndr gostit chiar i de picturile de pe armele de foc prezentate turi tilor, la func ionarul public care nu poate concepe beneficieze de un bac sau taximetristul care d bomboane clien ilor, cel mai puternic personaj r mâne autoarea îns i, care urc pe Muntele Fuji, nemul umindu-se s -l priveasc din trenul rapid de departe, viziteaz temple nenum rate în speran a c va p trunde secretul medita iilor Ajikan, prin care japonezii vor s comunice cu Universul, energizându-se. Destina iile speciale pe care i le alege, meniurile rafinate selectate la restaurante, traseele urmate cu abonamente care pot acoperi întreaga zi de vizitare neobosit tr deaz un spirit iscoditor, dublat de o putere a observa iei i de analiz cu totul remarcabile. Ceea ce relateaz Milena acum este „o experien japonez cvasi-complet ”, ea conducându- i cititorii prin ara plin de contradic ii ale unui popor ce lupt în egal sur cu complexe de inferioritate i de superioritate, între mândria unei demnit i din care se n scuse tradi ia samurailor, devota i pân la sacrificiul suprem pentru o idee, i generozitatea cu care în prezent ofer servicii turistice impecabile musafirilor de oriunde. Edificator pentru în elegerea mentalit ii nipone mult îndep rtat de spiritul european, este episodul Olimpiadei de la Tokio din 1964, când ara gazd a dobândit 16 Medalii de Aur, un palmares cu totul remarcabil. Totu i, un alerg tor japonez, plasat pe locul 2 înaintea ultimei ture de stadion, a fost întrecut la finish de un englez i a coborât pe locul 3, ob inând Medalia de Bronz.

Surprins de întors tura situa iei, atletul japonez s-a socotit umilit de neatingerea intei propuse de el i nimic nu l-a mai oprit de la sinuciderea, în eleas ca gest de onoare. i pentru ca s fac în eles raportul Japoniei cu Vestul Europei, de care ara Soarelui sare s-a sim it mult timp obsedat , ea luându-l la modul propriu ca exemplu, autoarea evoc un alt caz de reac ie sportiv din timpul aceleia i competi ii. Atunci când întreaga ar î i pusese n dejdea într-un lupt tor japonez care avea ca adversar pe olandezul Gaesing, meciul lor a fost urm rit în direct de to i iubitorii sportului. Stupoare!

A învins olandezul Gaesing, care înainte de a se l sa omagiat îns , a f cut un gest reparator, închinându-se în fa a japonezului învins.

Raportat la complexul de inferioritate al japonezilor, acel gest a fost un semn de recunoa tere a demnit ii lor na ionale. Ca atare, lupt torul Gaesing a devenit erou na ional al Japoniei, pentru c prin atitudinea lui s-a zut apreciat demnitatea poporului lor de tre Occident.

Cu intui ii sigure în m surarea puterii de aten ie a cititorului, Milena Munteanu construie te capitole, identificate cu o succesiune de flash-uri, adev rate pilule de frumuse e inedit , care in mereu vie curiozitatea lectorului, nicicum l sat s cad în capcana plictisului, a oboselii. Prinse într-o carte cuceritoare prin totala i dezarmanta sinceritate a confesiunii, nota ii dintre cele mai variate se succed în ordinea vie a cursului vizitei, vreo focalizare ori structurare tematic , vreo inten ie de autoidealizare, c ci modestia i buna dispozi ie umoristic asigur autenticitatea reflect rii. Exist dou repere inconfundabile ale comentariului, anume peisajul natural românesc, la care uneori se raporteaz , poate nu destul de explicit, ci abia presim it în formularea „ca pe la noi”, i experien a canadian , cu care autoarea se mândre te în egal m sur . fi dorit ca impresionantul capitol Hiroshima s încheie cartea. Aceasta nu numai de dragul cronologiei evenimen iale i a tr irii ce atinge cotele cele mai înalte, ci i pentru

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

problema celei mai dramatice înfrunt ri cu America în cel de-al Doilea R zboi Mondial continu i în prezent s fie o ran deschis , la care autoarea se refer cu obiectivitate conving toare. Milena Munteanu face procesul r zboiului, cu atrocit ile lui imprescriptibile, vizitând Memorialul de la Hiroshima, când noteaz cifre impresionante ca cei 150.000 sau chiar 200.000 japonezi victime, men ioneaz pe feti a care a murit de leucemie ca atâ i al ii, dar nuan eaz ideea vinov iei când trece prin cel mai mare cimitir al Japoniei, unde au fost îngropa i i cei ce fuseser închi i pentru faptele comise în al Doilea R zboi Mondial. Faptul c americanii terseser de pe lista localit ilor int ora ul Kioto, capital a Japoniei timp de 1100 ani, cu tezaurul istoric i cultural care trebuia protejat de bombardament, dovedea c beligeran ii adversari nu erau ignoran i, raiunea subtil i ultim a atacului atomic fiind oprirea imperialismului japonez, care periclita întreaga zon .

Memorialista se fere te de locurile comune, ce sunt pentru specificul japonez ikebana, ca art a florilor, bonsai - gr din ritul pitic, manga - arta anima iei, haiku - ca tehnic a versului, i origami, practica plierii hârtiei etc. Tocmai pentru c sunt prea mult vehiculate în întreaga lume, acestea vor fi numai tangent prezente în comentariu. În schimb, ca turist interesat de specificitatea rii vizitate, Milena Munteanu st ruie prin exemple clarificante asupra a ceea ce sunt i ast zi ghei ele, trenurile cele mai rapide, numite Shinkansen, sau practica sinuciderii prin

Theodor Pallady - Flori de

hara-kiri, pentru care castelele prevedeau cândva înc peri speciale. Mai surprinz tor este faptul c al turea în castelul vizitat la Matsumoto sunt i s li de admirat luna, cu balcoane largi. Ca not proprie a sensibilit ii nipone, în explica ia ghidului, astrul se reflect nu numai pe întunericul cerului, ci i pe luciul apei canalelor ce ocolesc castelul.

Vraja se amplific atunci când se admir o a treia lun , cea din paharul cu sake, b utura na ional a Japoniei. Cu o încredere puritan în for a expresiv a cuvântului, autoarea îi rezerv acestuia misiunea absolut de a comunica, a a cum ea singur le define te, „minun iile ce mi s-au relevat pe drumuri nipone”. În fapt, autoarea se adreseaz în primul rând cititorilor cultiva i, trimi ând spre repere livre ti ale temei (precum romanele De ertul tarilor de Dino Buzatti, care a luat Premiul Nobel, i mai ales Shogun de James Clavell) sau alternând cu sim ul m surii termeni japonezi cu al ii din limba englez , într-un melanj care men ine treaz aten ia lectorului, tocmai pentru c ei devin sarea i piperul textului, îndeosebi în dialogul plin de haz rafinat cu Marin, partenerul de c torie.

Poate c în capitolul Conferin a merita s afl m modul cum s-a desf urat o asemenea manifestare tiin ific universitar „de inut într-un domeniu inovativ”, la care Marin fusese invitat, eveniment care în carte nu dete rolul unui pretext pentru întregul demers memorialistic. Mânuind condeiul cu toat priceperea spre a consemna succint câteva momente istorice nipone semnificative, descrieri esen ializante de pagode sau gr dini i Poarta Torii ori monumente artistice, cu pivotare îndeosebi pe statuile gigantice ale lui Buddha, memorialista compune spectrul specificit ii arhitecturale i artistice a unei civiliza ii str vechi din Asia extrem r ritean .

Ceea ce descoperi în noua carte a Milenei nu este Japonia dic ionarelor i tratatelor tiin ifice, care neîndoios i-ar fi venit în ajutor, ci ara Soarelui R sare colindat de ea, c toarea mereu deschis misterelor i pitorescului unui spa iu bogat în frumuse i. i pe acesta ea îl ofer cititorului român cu densitatea binecuvântat a con inutului triat inteligent i cu perspicacitatea observa iei treze care face din jurnalul ei o adev rat carte de înv tur despre Japonia, a a cum ea este în zilele noastre i, nu mai mac pu in, cum d inuie de milenii.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Petru HAMAT

Poezia ca un puzzle Moarte a lui Federico Garcia Lorca Discursul construc iei poetice, din Moarte a lui Federico Garcia Lorca, propune sonuri tainice, misterioase, închise în cercuri ale dramei, din „sfor area” de dincoace i de dincolo de sens, de cuvântul f dinamism. Simetria imaginilor articuleaz o mecanic a rostirilor, accentuate în organic, constituite ca un puzzle estetic, cu forme ce transcend marile provoc ri universale, existen iale. Poezie a dramei consumate în exterior, în organicitatea cu dublu sens, Moarte proiecteaz fantasmele, neîn elese i nejucate, în spa iul unor crâmpeie lirice, ale unor portretiz ri, ce se intersecteaz , se interfereaz i se modeleaz în acel tot unic, singular, individual.

Valen ele estetice creeaz , totodat , culoare i substan unui text, care curge lin, asemenea unei povestiri. Fluiditatea textual a „sfor rii”, observabil printr-o efervescen în trepte, este întrerupt brusc, voit sau nu, de versul „ i eu, pe stre ini”. Prin aceasta se realizeaz introducerea unui posibil element uman, o anume umanizare a timpului i a jocului cu materia, într-un spa iu, parc , neclar determinat.

Eul, care se afl într-un „undeva” îndertat, nedeterminat, devine observatorul tuturor prefacerilor, al c derii în lumile prefabricate, reînnoite de starea existen ial i mimetism. Dep rtarea de sol, de organic, înseamn o suspendare nu a identit ii, ci se

Federico Garcia Lorca

creeaz acea metafor plastic a aerului, a acelei logici prin care se argumenteaz acceptarea unui destin nou, individual, lipsit de tarele universale, dup care se conduce eul. Acest element al perspectivei umane se prezint , se înf eaz , ca fiind scos din banalul organic, din cotidianul f limite, intrare i ie ire, tocmai pentru a îndeplini o func ie nominal a „cuiva”, existent ca no iune, aceea de „seraf de flame”, printr-o activitate divin , prin c utare, cercetare („caut”), pentru ca, în final, s devin , s existe („sînt”).

Ac iunea de „sfor are” se construie te printr-un spectacol inedit de logosuri, astfel, st rile i tensiunile, create de eul de pe „streini”, sunt elemente-simbol ale fiec rei etape, arderi, a individului, ce- i reg se te echilibrul în taina transfigur rii, a t inuirilor încercate de fior i atrac ie, de c dere i respingere.

Str duin a const în actul sublim al toarcerii în albia aceleia i fluidit i, pentru c axa, pe care se realizeaz rela ia dintre eu i organic, transform globul de sticl , al con tiin ei i cunoa terii, în forme din cele mai neb nuite, cu proiec ie în lumea exterioar , aceea care accept destinul, moartea transparent , acolo, în spa iul dintre „axis” i „mundi”, dintre „a fi-ul” existen ei i „a nu fi-ul” provoc rilor.

Actul artistic, al denumirii simbolului interpretativ al mor ii, debuteaz sub semnul unei poezii a uimirii, de a fi existen efemer , a mir rii c na terea continu , prin moarte i invers. Materia organicului nu r mâne vid , ea se prefigureaz ca o a teptare continu , acceptat i receptat , ca spectacol natural, obsesiv, al trecerii în spatele cortinei, mereu acea intui ie a sfâr itului, prin rena tere. Dinamica lirismului se încadreaz într-o zodie a unei uluiri în fa a a „ceva”, care se abstractizeaz continuu, a unei materialit i, ce sfârte într-un joc al dublului. „Sfor rile” sunt semnifica ii ale sugestiei i ale ac iunilor, într-un centru al lumii ce decade, ce r mâne goal de orice fel de a teptare, de magma ce se scurge spre punctul final al c toriei.

Primul vers, „Ce sfor are!”, cu elipsa verbului „a fi” („Ce sfor are s fie!”), schi eaz un portret, un tablou, ce red cadrul organic,

al aplec rii peste existen ele singulare ale materiei universului, neîn eles, nejustificabil, ca activitate i percep ie. Coordonatele estetice, pe care se vor dezvolta, într-o form circular , etapele, vârstele, unei metamorfoze a mor ii, prin raportare la regnul animal, constituie elemente ale reîntoarcerii la matricea arderii i a develop rii filmice a fiin elor materiale. Calul, câinele, rândunica i albina se devin într-un „continuum” dincolo de stare i tensiune, de permanen i de iluzie, de timp i spa iu. Mi carea organic exemplific tr irea în fiecare etap a devenirii dintr-o fiin unic în alt fiin , modelat i reprezentativ , pentru c a trece, dintr-un cerc al existen ei în altul, constituie, de fiecare dat , simboluri ale apartenen ei la acela i model al reprezenrii, al artisticului. Treptele organicului sunt etape ale arderii i ale recept rii „sfor rilor”, ale atitudinii directe de a transforma i de a notifica fiecare decizie de a transmite existen ei vidul de încredere, lipsa unei ac iuni suspendate.

Calul, care devine câine, nu este numai metamorfozare, reconstruc ie a unei identit i, ci se materializeaz o anume inten ie, ce se reflect în spasm al c derii în „ceva” mai nenatural, mai nesemnificativ. Este acel „ceva”, ce î i caut resorturile în cuvânt transfigurat, modelat exterior, implicat în aciunea de devenire. Se întâlne te, în aceste versuri, o mi care rapid , a unui ciclu natural, care revine, tot timpul, la matricea-mam , pentru c materia, devenit din concret abstract, se modific în stare i form . Sensul imaginii câinelui, ce se transform în rândunic , reprezint traversarea, prin zbor, a situa iei ini iale, astfel, absconsul admite obligativitatea existen ial a toposului. Silin a, pentru împlinirea idealului estetic, este regizat prin imaginarul albinei, r mânând în pozi ia de zbor, de micime. Situa ia poetic ini iaz o transcendere a fiin elor prin fiin ri, de la mare la mic, de la maxim la minim, întrun tot, argumentat i proiectat prin „sfor are”.

Revenirea la imaginea-cal se identific în etern reîntoarcere la obiectul-matrice, la

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

metafora modern a transfigur rii, a metamorfoz rii, pentru c obsesia este circular , este încadrat în sens i form , în materie i conjunc ie a tr irii. Gestul este cel al pref toriei i al prefacerii, din obiect în subiect, albina, ce devine cal, este o curgere spre o alegorie a situa ionalului i inten ionalului, pentru c actul artistic al construc iei poetice ine de materie, de propunere i de revolt , de respingere, atrac ia fiind sursa fluidit ii, a ne tiin ei, a necunoa terii: „Ce sfor are!

Ce sfor are, a calului de a fi cîne!

Ce sfor are, a cînelui de a fi rîndunea!

Ce sfor are, a rîndunelei de a fi albin !

Ce sfor are, a albinei de a fi cal!”

Reîntoarcerea este, în poezie, form accentuat a unei pluralit i de sensuri, identificate prin elementele-simbol ale devenirii i ale metamorfoz rii ideilor estetice, calul, câinele, rândunica, albina fac, din actul artistic, o remodelare a dinamicii poetice. Organicitatea rezum întregul imaginar la materialitatea „sfor rii”, acea nedefinit stare tensional , pentru c , dincolo de regie, se dezvolt activitatea de devenire, de formare i transformare a iluziei. Confuzia i iluzia devenirii sunt acceptate drept transcenderi ale fiin ei, prin fiin a tutelar , suprem , superioar .

Eul-individual prive te, din lumea sa, ecua ia ascensiunii în alt univers, în alt spa iu, recunoscut în gestul „sfor rii”, al imanen ei.

Provocarea este o form a rostirii i a logosului. Silin a i st ruin a eului de pe „stre ini” concep un mit al retras rii unor coordonate ale propriei fiin ri, ale unei metodice reveniri

Theodor Pallady - Flori

la obiectul estetic al concretului, ce se abstractizeaz .

Jocul la dublu al calului-câine, al câineluirândunic , al rândunicii-albin , al albinei-cal, sunt motive ale partaj rii unei situa ii ahmat la subiectul-regin al rozei. Frumosul estetic al rozei, culoarea i forma artistic , creeaz un alt palier al naturii umane i al fiin ei, pentru c aceast a doua devenire constituie un fior al dezl uirii unei agresivit i, ce anun sfâr itul. Tragedia c derii, în mrejele mor ii, este reprezentat de s geata ascu it , act sublim, neîn eles, nematerial.

Iluzia trecerii de la obiectul concret la subiectul material al naturii este creionat de mierea, dulcele din structurile amarului. Am ciunea plec rii din lumea material în cea posibil nematerial , spiritual , conceptual , este o punte spre malurile celelalte ale transform rii. S geata ascu it , care „stoarce din roz ”, instituie un simbol al curgerii vie ii spre neant, spre golul existen ial, spre existen vid , acolo, unde obsesia se transfor, devine acceptare. Roza-via nu este numai natura i umanul, ci îns i ac iunea de a extrage, din fiin , fiin area, frumuse ea i rnicia, bucuria i spectacolul-incipit al c derii în moarte, în actul extinc iei, ultim drum spre imaginarul tr irilor intense, corelat cu „roza gri” a „sfor rii” ultime, de a r mâne ag at de tr ire, de viu, de dinamism.

Spectacolul înscen rii poetice propune jocul culorilor „rozei gri”, astfel, imaginea mor ii, ce se „înal din buza sa”, articuleaz o c dere în sensuri plurivalente. Trecerea, de la o treapt la alta a tr irii, în tensiune, înseamn prefabricare a unor mesaje de dincoace de form . Iluzia unei noi deveniri este concentrat prin plutirea într-un „altceva” neîn eles, nejustificat, mereu supus arderii. A transforma este o metamorfoz a unor euri-individ fantasme, a c ror prezen , în spatele scenei, rezum uimirea dintre „turm de lumini” i „scheun ri”, de o muzicalitate de cortegiu funerar. Bucuria reîntâlnirii dintre eul-prezen ei i eul-absen ei se ascunde între treceri spre întregul organic al modelului tanatic, astfel încât moartea, ca imagine, sens i semn al prefacerii, s construiasc un alt topos, un puzzle al incertitudinii. Leg mântul, presupus din „zarul viu al trunchiului”, galbene devine o prim etap spre

Anul VII, nr. 8(72)/2016

reconfigurare spiritual , într-o mecanic a fic iunii poetice, a drumului incognito spre sine, ce nu se reg se te decât prin ardere, prin acea cuprindere a întregului în sentimente stranii, str ine, funebre.

Cântul dulce al materiei organice, vegetale, r mâne vid de lumin , prin simplitatea actului propriu-zis al materiei, ce se suspend între logos i imagine, între frumuse ea intern a tensiunii i tr irii i senza ia de apartenen la un „ceva” al deconstruc iei lumii pove tii. Se dezvolt acea lume în care zarul, simbol al curgerii spre neant, spre pierdere a identit ii, î i creeaz propriul drum prin t iere, prin retrasare a iluziei. „Pumn lu ii” se definesc în lumea visului, în spa iul ale c rui coordonate sunt limitate de barajele de sticl ale imaginarului. Intensitatea tr irii se acord cu fiecare gest i fiecare motiva ie a eului impersonal, astfel, poezia mor ii este, în fapt, poezie a unor nedumeriri, a unor mereu accentuate acte artistice, prin care se supline te materia organic , prin „luna f stauluri”. utarea este alchimia unor întrup ri de simboluri-natur , eul-alchimist devine eulcer etor de moarte, de materialitate, pe care nu o reg se te decât transformat , „continuum” al unor a tept ri simple, lipsite de existen dinamic , un eu-travesti, carnal, prefabricat în „piele etern i ro ea ”. Culorile prezentului etern, sugerate de ro ea , cuprind, în jocul lor poetic, frumosul filmic al imaginilor, încarcerate într-un altfel de scenariu, al complexit ii unor atitudini i tept ri, al unor reproduceri, de atrac ii i respingeri, din care se desprind „goi-golu i” pilonii grei ai oniricului i ai celestului. Luna este liant între „axis” i „mundi”, între ceea ce se urmeaz c derii în neant i visul prelungit al eului, proiectat dincolo de c utare, într-o deschidere de gesturi i sensuri, de bucurii. Moartea este str puns prin „sforare”, prin dorin e înc rcate de luminile arderii, de cuprinderea trunchiului universului, într-o cunoa tere apropiat sinelui, parc dep rtat aproapelui, celui care se întov te cu în elegerea tr irii: „ce roz gri înal din buza sa! i roza, ce turm de lumini i scheun ri leag în zah rul viu al trunchiului u! i zah rul, ce pumn lu i viseaz treaz! i pumn lu ii, ce lun f stauluri, întruna caut , goi-golu i, piele etern i ro ea !”

Labirintul cunoa terii, din imaginarul fluid al develop rii sensurilor poetice ale

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mor ii, se configureaz în „zah rul viu”, simbol al sângelui, ce se scurge întru devenirea unui eu-individual, permanent conectat la spa iul tern, abstract, al provoc rii polilor expresivi ai dinamicii organice. Spectaculosul artificial, al lumilor lirice, r mâne o obsesie, ce sfâr te „pe stre ini”, acolo, unde eul este imobil, simplu spectator, ce se reîntâlne te cu spectatorul-sine. C utarea se încheie, jocul m tilor pune punct final, prin reg sirea într-un „seraf”, imagine divin a conlucr rii mor ii cu tr irea intens , emergent unei iluzii nest pânite, nelalocul ei. Îngerul, care caut i devine, este, nu doar provoac o stare de debusolare, de neînelegere i de imperfec iune, ci aduce sinele în starea primordial , prelucrat de imaginile dorite, invizibil i nud, într-o acalmie, predispus trecerii spre un „dincolo”, în care inuiesc luminile „f sfor are”. A adar, remarcabil este încercarea de conturare a unui mit, al transform rii i al împlinirii, din „ceva” concret în „ceva” abstract, pentru c bucuria conceperii mor ii este, de fapt, na terea i etapele vârstelor estetice.

Arderea i luminile, acele „flame” ale „serafului”, se concentreaz într-un joc, intens, de m ti. Moartea vine asemenea unei curgeri calme, potolite, nesigure, spre un topos, în care atingerea i devenirea eului surprind o evolu ie impersonal a rela iei unui eu cu reflec ia sinelui, aflat în expectativ , în imposibilitatea de a (re)ac iona în vreun fel.

Lumea, în care se remarc nuan ele de gri, prin str pungerea visului, dinamiteaz imaginile neclare, indecise, ale exteriorului, lucrurile devenind „altceva”, „f sfor are”.

Este construit un tablou, în care „ i eu” asist , este martor, involuntar, poate, („pe stre ini”), la acest joc al pr bu irii prin înstr inare, al derii în abisul neconformit ilor, al a tep-

Theodor Pallady - Nalbe

rilor e uate. Scindarea fiin ei propune, în final, o moarte al c rui destinatar, eul-individual, r mâne în afara lumii, în afara oric ror provoc ri. uarea, din aceast poezie despre moarte, nu semnific posibila reac ie la destinul eului-pasager, prin vremuri „f sfor are”, ci se realizeaz metamorfoza unei dezl uiri de sentimente ale fiin rii, gesturi, întreb ri i r spunsuri. Este un act surprinz tor, care prime te, f a opune rezisten , „f sforare”, semnul unei lini ti nevinovate, a unei consol ri identitare presupuse, o moarte nevinovat în sine, totu i acceptat , asem toare unei st ri de existen , o existen dincolo de gol, dincolo de emfaz existen ial . „Arcul de gips” reprezint înl uire a unor gesturi invizibile, a unor încerc ri de a modela, în form asimetric , imaginea impersonal a eului. Redescoperirea identit ii înseamn proiectare într-un imaginar, care deconstruie te, care deceleaz forma nudului.

Golul existen ial însumeaz o serie de modelestatui, pentru c simbolul eului suspendat constituie îngerul, ce se reflect într-o oglina mor ii, o moarte ce se sustrage voin ei i dorin ei, o moarte ce se retrage din joc, urcând un celest, coborând un organic: i eu, pe stre ini, ce seraf de flame caut i sînt! Îns arcul de gips, ce mare, ce invizibil, ce nud! sfor are.”

Poezia lui Federico Garcia Lorca se construie te fie ca un testament literar al fiin ei ce se fiin eaz , pentru c moartea propune regândirea existen ei în fa a unui auditoriu, care nu exist ori care refuz s asculte, fie ca o art poetic modern , o plasare într-un scenariu al remodel rii eului spre moarte, asemenea unei posibile treceri, „f sforare”, spre vid. Întregul tablou-scenariu se deschide într-o reprezentare, aprioric cu tr irea absent , figural constituit , impus de traversarea spa iului i timpului, de c tre un eu maximizat, invizibil i nud. Pacea i lini tea, nespecificate, mult a teptate, încheie un ciclu al devenirii a „ceva” din „altceva”, o abstractizare a concretului, o p trundere în substan a vie a poeziei.

Vârstele poetice ale metamorfozei eului sunt atât m ti ale „cuiva”, aflat deasupra condi iei i identit ii, cât i treceri, gra ie st rii de reverie ori veghe, spre malurile lipsite de coordonate ale luminii, spre imaginarul mor ii. „Sfor area” estompat , prin ini ierea în tainele mor ii i ale universului t cerilor sublime, transpare ca o putere neexprimat , din schi ele de ac iuni i lucruri, asemenea unei str fulger ri, în care fantasmele eului devin voci interne i externe, ale reg sirii i împ rii sinelui-amfor cu sinele-arbore ini iatic.

19

C[r\i primite la redac\ie

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Dumitru ICHIM (Canada)

Primul nume al luminii La început a fost lumina, dar f de soare.

La început a fost lumina, dar f de lun .

La început a fost lumina, dar f de stele.

Oare cum f de soare i f izvoarele lui, oare cum f de lun i f izvoarele ei, oare cum f de stele i f izvoarele lor, buzele noastre au fost de ajuns lumina s o cheme pre numele ei cel dintâi?

Tot ce a vrea...

Tot ce a vrea spun despre tine, al ii au scris cu mult înainte cu mult prea izvor, de aceea mi-e dor de un neam mai str in de cuvinte.

tu i eu, ci i prin livada de la liceu, atât de singuri i-atât de amândoi?

Cum de n-am observat -n urma noastr cuvintele se pierduser cu umbr cu tot, din peria zvârlit peste um rul t u? i eram atât de singuri i atât de amândoi, ca marea-n amintirea-i albastr când o doare lumina...

Luceaf rul, înaltul genunilor noi, borangicul apei a-mpuns stru nicul fir str turii, opalina, i s-a f cut i el necuvânt. stunii, în vremea aceea, ne-au semnat de trei ori diata de cer i p mânt i ne-au l sat la r cina copacului sfânt, ascuns cheia

de la c mara cu fagurii lunii. ... i astfel ne-am trezit s tim c ne cunoa te salcâmul, am ajuns pe t râmul pe unde timpul în tain i îngân neveacului pâcla, mergem mân în mân , s tim de ce, de cum i de unde?

Mâinile noastre cunosc mult mai mult despre noi, de parc nu s-ar fi v zut niciodat i-abia numai în zodiacul parâng cu cât iubire în bra e adusul aminte îl strâng!

Poate le-or fi fost fric sau jen de cuvinte, sau poate, asemenea nou , atât de singuri, nunti i într-o raz pe o planet de rou , ele s-ar putea s ne fure unul din altul i tare m tem, f s tim, nu cumva în locul nostru se îmbr eaz când noi habar nu avem?

Disear o s alerg spre tine cum am v zut apele muntelui din piatr pe piatr cântând.

Por ile p durii ni s-or deschide pe rând pân la cetina de heruvim, i deoarece cuvinte din al ii nu tim, cuvine-se to i pinii, trohei, strune i tâmpine, te întâmpine în numele meu i-al luminii.

Oare de ce la vârsta culorii de alb buzele noastre tiau numai cuvinte de coal zboaie i foste imperii i ierburi cu nume latine? ... i totu i, odat , între mine i tine s-a f cut o t cere pân -n str fundul curat al privirii ca la-nceputul de lumi.

La ce ne-ar folosi cuvinte cu pene albastre când pentru rostirea zborului suficient ne este psalmul t cerii tiut doar de buzele noastre?

În vremea aceea...

Cum de-am ajuns, în vremea aceea, fim numai noi,

Oare cum merii înfloresc?

Theodor Pallady - Peisaj la Bucium

Ne-am trezit c prin noi începu s r sar cuvântul pe care-1cunosc numai merii!

O, nu! Nu vorbi i de iubire!

La amândoi ni-era fric , foarte mult de verbul „iubesc”, dar la vârsta culorii de alb ce curioase devenir buzele noastre afle cum merii-nfloresc!

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Galina MARTEA (R. Moldova/ Olanda)

„Un popor adev rat i puternic tie s tr iasc i în suferin .

Dar când suferin a este prea mare i dureaz mult timp, atunci ea începe s domine i s distrug identitatea acestui popor...”

Galina Martea BASARABIE, NU- I VINDE SUFLETUL Nu- i vinde sufletul de ieri-azi-mâine De e ti pe moarte cu speran a dus , Pe-al t u p mânt du manii vor r mâne i înrobeasc inima r pus .

Nu- i vinde cugetul i r suflarea Pe-o zi cu soare i o ploaie cald , Pe cruce- i se va stinge lumânarea Din lacrima tr rii ce-o dezmiard .

Nu- i vinde dorul, casa i hotarul Cu banii aduna i din toat lumea, Nepo ii vor cunoa te adev rul i te vor condamna cu toat -asprimea.

Nu- i vinde mama, fratele i sora i pe acei ce înc te-ador , Te vrea poporul, toat Diaspora Din lumea cu durerea tricolor .

Nu te l sa supus -n patul mor ii Adus în dar de oameni f suflet, În al t u cuib s-au aciuat ca ho ii cându- i via a numai chin i plânset.

Te-au subjugat unei credin e crude, sându-te s rman sub cer liber i pe ai t i copii, p rin i i rude I-a risipit prin lume, du i de spulber. pit î i este i cuvântul-frate Cu libertatea plin de mânie, Sub al t u steag ofteaz -nsângerate A inimii dureri în astenie.

A gândului dureri intimidate Stau mute, f via i mândrie, Iar satele cu case-abandonate Mai stau de veghe, sfânt, la datorie.

Mai stau de veghe florile-n gr din Cu-a lor miros ce-mbat s cia, Iar tu cu spaima-n tine ce r sun O la i s i bat ritmul, ve nicia.

O la i s i frâng i gospod ria i demnitatea oarb -n sl biciune, Te pierzi u or pe drumuri, pierzi t ria În drumul vie ii plin de ac iune.

Te la i r pus -n aripa durerii i-n existen a plin de t cere, Cu via a i cu moartea dai uit rii Pe-acei ce te omoar cu pl cere.

Nu accepta du manii s te-ndrume Cu a lor fa fals , fabricat , Tot ei te vor l sa s te sugrume, A lor putere oarb -fermecat . i chiar de mori s nu te vinzi cu nume Du manilor ce te ur sc - ignor , Te vor compatrio ii du i prin lume i al t u neam cu sângele în hor .

Te vor ai t i copii, ai t i de sânge Cu via a i-a str mo ilor credin , Ajunge s oftezi, s-auzi cum plânge La nesfâr it s rmana inocen .

i fratele cu sora s se-mpace Tr ind u or în inima luminii.

(Versuri din volumul de poezii/aforisme „DURERE TRICOLOR ” (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chi in u, 2014, pagini 176).

ARA MEA CU NUME „DURERE, R BDARE…” Umilit de ani prin veacuri Plângi în pumni s vindeci durerile, stignit pe dou maluri Mai încerci s i aduni puterile. stignit pe suferin , crimând mai visezi în t cere i te lup i cu mult credin ob ii libertate, vedere.

Nu te mai da b tut , r stignit Tâlharilor ce i-au donat tr dare, Te-ai subjugat de-ajuns, neostenit , Cu-a anilor curen i pu i în vânzare.

Te tot lup i cu focul, lumina i cu via a ce- i plânge în zare, i orbe ti speran a str in Pe-a ta cruce cu nume „r bdare”.

Ajunge s te vinzi cu trup i suflet Pe bani i f bani de-a sor ii tril, Al mor ii cântec i al mor ii umblet Gone te-l ast zi, c e surd - febril.

Te tot lup i cu moartea p gân i cu negrele vremuri tr date, Ani la rând te zba i prin ruin Dou maluri s-aduni îmbr cate.

Opre te-te pe-o clip i prive te Cum lumea s-a schimbat i se mai schimb , Nu- i pierde timpul s gânde ti orbe te Prin vorbele ce vin din alt limb .

Scuturi haina, haina triste ii, Peste valul din râu ce mai curge i în negura dimine ii Stai la sfat cu durerea când plânge.

Încearc s p strezi ale tale datini Cu vorbele rostite în român i nu te irosi cu greu s i macini Orânduirea vie ii cea cre tin .

Înc lze ti hotarul r bd rii Cu râna sp lat -n t cere i cu apele reci ale serii Speli destinul strivit de durere.

Întoarce-te cu fa a spre lumin deslu ti prezentul care doare i cu a ta putere i doctrin î i salvezi râna din vâltoare.

Mai supor i în tine tr darea i necazul ce- i este-o povar , În genunchi te rogi cu r bdarea nu- i fure i chipul de ar .

î i salvezi cuvântul i onoarea Pe-acest p mânt purtat de-a ta suflare, i f s ard , vie, lumânarea Cu binecuvântata bun stare. fie soare, lini te i pace Cu r ritul i-asfin itul zilei,

Aceast poezie din volumul de versuri „Durere Tricolor ” (autor Galina Martea) a fost Nominalizat cu Premiul II, Categoria - Patriotism, (Diploma Award), în Concursul Interna ional de Poezie „Dr. Nicholas Andronesco - Eternitatea” (Stamford, Connecticut, SUA), 2015.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Octavian MIHALCEA

Neb[nuite propensiuni labirintice

Volumul lui Daniel Marian, Harem de cuvinte (Amanda Edit, Bucure ti, 2014) cuprinde versuri neocolite de tenta ia abstractiz rii, comportând o ideatic asumat ce merge în direc ia mesajelor ce invoc adeseori ocultarea. Intervin i pasaje ludice, rodul unor binevenite transfigur ri. Arta combin rii cuvintelor reprezint un amplu filon salvator.

De aici va decurge aspectarea multipl a interpret rilor, dorin a de a g si noi i noi sensuri. Poetul recunoa te preeminen a iubirii, entitate discontinu cu neb nuite propensiuni labirintice care poten eaz însemnate efluvii imaginative pline de luxurian a iluziilor sufletului. Persist impresia c o fluiditate mereu în cre tere alimenteaz versurile lui Daniel Marian. Amoruri fantomatice populeaz , câteodat urmuzian, paginile c ii: „e un fel de majuscul de/ ridicare la p trat/ am fost am trecut am umblat/ într-un ir de pa i care pe tine/ azi s nu te spele/ s nu deszugr veasc , des-picteze e ti/ prea clar pentru a a ceva/ vrei iubirea? - e aici,/ ia-o pentru -i aici”. Chiar i din abord rile foarte destinse transpare spectrul accentuatei solitudini. Pe acest fond percep iile se amalgameaz i dau la iveal viziuni lirice pu in

uzitate: „cum c una ei de substan de la o vreme/ în loc s-o iau cu bere cu toat convingerea/ o iau cu ulei din cauz c sta iese la suprafa / e mai aproape-n întortocheala sferei bolunde/ c reia îi spun loc pentru suflet/ de multe ori pare gol dar e numai chinuit/ de tangentele invidioase care mu din zim i.” Totul parc se petrece „înainte ca din cuiul c rii s sufle silueta unui tanc”. Sensurile se abandoneaz plurivalen ei într-un demers estetic ce nu de pu ine ori intrig .

Versurile lui Daniel Marian cuprind indeterminate oglinzi din zodii suprareale, ivite ca urmare a unor radicale transmut ri aplicate realit ii. Sunt particulariz ri poetice care aprofundeaz intense tronsoane plutind printre himere i ancadramente umbroase. Prin „labirintul l untric” g sim „starea de p die cuneiform ”, cât i onirice teritorii „de unde porni nemurirea”. Ritmurile sunt inter anjate programatic, astfel fiind introdus în scen hazardul, de o deosebit fecunditate. Este ipostaziat chiar i mutabila stare de ivresse:

„de fapt m îmb tasem s v d cât de grav / ajunge be ia odat i-odat i dac poate fi chiar i-o/ nemurire”. A a irump impresionantele fluidit i ale imponderabilului. Identitatea dobânde te multiplicitate: „umbl cu mine pene încerc nate-nsprâncenate/ cu mine pân i pene alearg / într-o-mp unare perfect / cum ar fi imediata predilect vecin tate a lui pene / curcanul/ din care pot mâne pe rând/ penele sau curcanul de pus în emineu ori cuptor/ umblu într-atât dup pene pân ce/ vin ele s umble cu mine pene”.

Problematica pasional va fi integrat acestui registru himerofil, cu toate consecinele morganatice care decurg de aici. Entit ile angelice întregesc vilegiatura prin haremul de cuvinte înf at de autor, vis încadrabil în orizontul lirismului dedicat atitudinilor vizionare: „în stânga mea e cineva/ în dreapta mea e altcineva/ doi îngeri s fie dar nu sunt de ajuns/ pân când îngerul în sine i în/ trup de carne i oase/ nu vine s m ia de mân : hai - unde i când/ vom mai vedea”.

Theodor Pallady - Fum toarea de opiu

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Ion N. OPREA

Andrei Oi]teanu „Sexualitate ]i societate.

Istorie, religie ]i literatur[” „O excelent introducere în cultura român ”; „O culminare a curiozit ii intelectuale”; în subsidiar, bun prilej de realizare pentru o micro-cronic la noul volum „Moartea lui Siegfried” de Octavian Soviany, câ tig torul „Premiului na ional pentru proz - 2016” al „Ziarului de Ia i” În cadrul Salonului de Carte Bookfest 2016, Editura Polirom, Andrei Oi teanu i-a lansat volumul Sexualitate i societate. Istorie, religie i literatur . Al turi de el au fost prezen i Mircea Anghelescu, Mircea C rt rescu i numeros public, sâmb , 4 iunie.

Volumul, ca i interven iile, ofer - dup cum a subliniat presa - „o abordare comparativ a unui domeniu delicat, în care, apelând la numeroase aspecte inedite din istoria i cultura României i a lumii, autorul eviden iaz persisten a în mentalitatea colectiv , fie i în forme simbolice i metaforice, a unor modele mentale i comportamentale”. „Suntem o societate conservatoare, pudibond i ipocrit . Gândim i vorbim vulgar, dar ne e ru ine atunci când trebuie s explic m sau s în elegem sexualitatea. Este o aventur destul de riscant când î i alegi o

astfel de tem . E ca un soi de salt la trapez plas de siguran . Dac nu ne aresteaz acum pe to i cu dubele, ca pe Geo Bogza, Gherasim Luca i Mircea Eliade pentru promovarea de material pornografic, înseamn nu e totul pierdut”, a vorbit metaforic, venind la realit ile zilei, autorul. ... „Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vârstei de 56 de ani, Emil Cioran î i nota în Jurnal urm toarele: «În tot ce am scris, nu i-am adus sexualit ii omagiul pe care îl merita». Nu voi spune c am scris prezenta carte doar ca un omagiu adus sexualit ii, ci i în încercarea de a în elege delicate ile i misterioasele ei mecanisme i modul în care ele influen eaz i sunt la rândul lor influen at de) mecanismele sociale, morale i culturale. Este vorba de sexualitatea oamenilor, cel mai rasat animal din punctul de vedere al culturii i, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunând aceast lucrare, nu am plecat de la o tez prestabilit i nici de la un plan premeditat. Ea s-a alc tuit cumva organic. Am scris aceast carte în aceea i m sur în care ea m-a scris pe mine. Poate a se explic eterogenitatea stilistic a volumului, cu treceri uneori spontane de la rigoarea academic la exprimarea eseistic cu grad mai mare de libertate”, scrie Andrei Oi teanu. „Cu secven e despre violuri, despre incesturi, despre tradi iile ini iatice care stau la baza vechii comunit i, referiri i m rturisiri, personajele Oi teanu”, spune Mircea Anghelescu „m-au f cut s în eleg c i literatura noastr poate fi recitit cu mai mult aten ie în perspectiva acestor tradi ii pe care le purt m cu noi, indiferent dac avem sau nu con tiin a i semnifica ia lor... În cartea lui Andrei Oi teanu, de aproape 600 de pagini, elemente concrete, documente, citate,

povestiri, tradi ii populare sunt adunate i structurate potrivit coagul rii acestor tipare pe care le purt m în noi f s fim con tien i de ele i care ne pot motiva pentru recitirea literaturii i, în general, pentru reexaminarea unor documente ale culturii noastre”. i, concretizându- i discursul, vorbitorul a exemplificat: „Ca s putem în elege mai bine literatura noastr , de azi i de ieri, e necesar nu numai s includem în cultura noastr noi spa ii i instrumente de cunoa tere, i din domeniul sexualit ii, dar i s trecem peste falsele pudori pe care Andrei Oi teanu le pomene te cu umor, peste excluderea anumitor «cuvinte de ru ine» din dic ionarele noastre: lexicograful nu le înregistreaz , de i ele sunt prezente în gura tuturor. Dac vrem s aborm cu o anumit rigoare lumea în care tr im, cu demnitate i cu respectul propriei noastre existen e, trebuie s trecem pe aici, s ne cunoa tem pe noi i s cunoa tem i lumea în care tr im: cartea lui Andrei Oi teanu este o excelent introducere cultural în acest domeniu”. mânând în actualitate, cit m i ce spune unul dintre eroii c ii „Moartea lui Siegfried” de Octavian Soviany, Cartea Româneasc , 2015, câ tig torul „Premiului naional pentru proz 2016” al „ Ziarului de Ia i”: „Ce vre i, domnilor, ast zi, ca s scrii un roman serios, e nevoie i de pu in pornografie!”, p. 100, îndemn respectat i de autorul citat, altfel, probabil, n-ar fi accesat la un a a mare succes... „Andrei Oi teanu, antropolog, etnolog, istoric al religiilor i literat, este o personalitate foarte clar conturat în acest moment în cultura român ”, i-a început cuvântarea Mircea C rt rescu, subliniindu-i „o tr tur ” care îi apropie, „anume curiozitatea, o

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

curiozitate nest pânit ”, care „îmbr eaz toate aspectele vie ii”, prezentându-ni-l ca pe „un om ce scotoce te”, care „caut lucruri interesante în sensul lui Kierkegaard”, caut „lucruri despre care sim im cu to ii c înseamn ceva mai mult decât se a teapt oamenii s însemne” i a citat cele mai recente i ale lui - cea consacrat evreului în cultura român (Imaginea evreului în cultura român . Studiu de imagologie în context est-central-european - 2012), cea dedicat narcoticelor (Narcotice în cultura român .

Istorie, religie i literatur - 2014), dar mai ales aceasta, dedicat sexualit ii, Sexualitate i societate, Istorie, religie i literatur - 2016) care reprezint , dup p rerea sa, „o culminare a curiozit ii intelectuale”, pentru care e respectat. „Sunt de acord c Freud poate fi amendat pentru c explic practic întreaga via uman prin sexualitate, dar sexualitatea se constituie totu i într-un motor extrem de important. A putea spune c , arhetipal, omul este constituit din trei organe principale i anume: creierul, inima i sexul”, despre ultimul dezvoltând tot ce a citit în biologie.

Nemul umit i el ca scriitor c s-a scris i insistat prea pu in pe ce ar fi fost important în literatur , mereu candidatul la Nobel, a ad ugat: „Sexualitatea uman este deci responsabil pentru o treime, cel pu in o treime, din valorile noastre, din felul nostru de a în elege lumea, din scopurile noastre, din cultura i literatura noastr , printre multe altele.

Este de mirare c o asemenea carte, scris acum de Andrei, nu s-a scris mai devreme.

Este de mirare c cercet torii din domeniul cultural, incluzând aici atât cultura popular , cultura str zii, popular culture, cum se spune în studiile de gen, cât i cultura înalt , nu au

abordat pân acum mai des i mai amplu acest subiect”.

Referindu-se la ce crede c este unul dintre punctele cele mai interesante, profesorul i-a exprimat p rerea c aceast carte a lui Andrei Oi teanu are locul de pornire de la ceea ce se cunoa te, dreptul „primae noctis”, „dreptul” b rbatului, dreptul masculului alpha, de a poseda toate femeile din fieful s u, i de aceea analiza de autor despre sexualitate, despre servitutea sexual , pe care îl nume te i „imperialismul sexual al unui gen”, al unui sex, împotriva celuilalt, este i „cheia în elegerii c ii”, pentru c , în sine, lucrarea arat ceea ce a fost i practicat - „sexismul de-a lungul istoriei”, „problematica erosului în diversele societ ii”, din cele mai vechi timpuri i pân în zilele noastre. În toate societ ile timpului, a sus inut C rt rescu, „r zboiul sexelor” a fost rezolvat în favoarea sexului tare, puternic, în favoarea celui care a st pânit, totdeauna în defavoarea sexului slab, delicat, bruta împotriva delicatului. „M-am întrebat, citind cartea lui Andrei Oi teanu, dac mie mi-ar fi pl cut s fiu în situa ia asta. Dac a fi fost un senior în secolele medievale, mi-a fi dorit oare s posed fiecare femeie de pe teritoriul meu, din zona mea de influen , din zona mea de putere, s dezvirginez fiecare fecioar de unsprezece, doisprezece, treisprezece ani? i mi-am dat seama c orice b rbat întreg la minte ar r spunde nu. Nu este un lucru nici dezirabil, nici pl cut, în niciun fel ceva care s provoace vise sexuale. Dimpotriv , a spune. i înclin s cred c , al turi de al i cercet tori, Andrei are dreptate când afirm c , de fapt, acest «drept» al primei nop i nu este în niciun fel o voluptate pentru cel care îl aplic , ci o datorie, una acceptat în sil , doar pentru a respecta cutumele, i nu pentru pl cere.

Theodor Pallady - Nud pe canapea

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Andrei Oi teanu are dreptate când spune c seniorul era ultima întruchipare a sacerdotului. Puterea religioas devenise putere laic , dar ea perpetua ni te cutume care aparineau religiosului. Dezvirginarea, v zut ca un lucru periculos, ca un lucru pe care oamenii nu-l puteau face f mari primejdii, simbolice, fantasme de care se temeau, era încredin at , din epocile str vechi, sacerdotului, lui îi revenea datoria de-a face acest serviciu public pentru parohia sa, pentru comunitatea sa. În momentul în care puterea sacerdotului se transfer i se transform în puterea politic a seniorului, acesta î i arog - repet, în sil , dup p rerea mea - i aceast îndatorire, pe care de cele mai multe ori nici car nu o respect , nu o duce la îndeplinire. a, încât, în momentul în care, Beaumarchais sau Mozart, în faimoasa oper Nunta lui Figaro, demasc aceast cutum feudal teribil , care nu se mai potrivea cu epoca respectiv , în realitate ea nici nu mai exista, era de mult defunct ”, a explicat la lansare rt rescu cum a evoluat obiceiul care fusese chiar institu ie social , mult timp respectat , apoi demascat ca dep it ... i, continuând firul gândurilor, traducându-l pe Andrei Oi teanu, vorbitorul a detaliat: „De aici porne te deci cartea, de aici porne te de fapt problematica rela iei dintre sexe, pentru c despre asta este vorba, despre rela ia de putere dintre sexe - începând din antichitate, din perioada biblic , din decalog, trecând prin Epistolele Sfântului Pavel i continuând de-a lungul timpului pân în societ ile actuale, contemporane, când devine o problematic feminist . Toat aceast servitute a femeii de-a lungul vremii este o problematic pregnant în carte. Femeia este, în aceast lucrare a lui Andrei Oi teanu i în realitate, dup p rerea mea, ceea ce un biolog numea «sexul p lit», sexul care trebuie s se supun unei duble corvoade, una manifestându-se în spa iul privat, prin cre terea copiilor - îndatoririle mamelor n.n. -, mulumirea b rbatului i a a mai departe, iar a doua concretizându-se în spa iul rezervat tuturor, în spa iul public. Analiza autorului are deci la baz acest punct, dar continu de-a lungul istoriei într-un mod diacronic, ad ugându-se i acumulându-se permanent detalii impresionante”. „Demnitate vândut ” este intitulat o carte, semnat Daniel Grosu, care are drept personaj principal o femeie, de ce personaj principal feminin, se întreab Dan Ravaru, care o recenseaz , în revista „Elanul”, aprilie 2016, fiindc , r spunde tot el, „în societatea româneasc de ast zi femeile sunt cele mai vulnerabile”, la noi „se men ine mentalitatea oriental , care acord femeii un statut de in-

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ferioritate”. Eroina lui Daniel Grosu, cum se întâmpl în multe cazuri, nu poate accede la locul de munc , cuvenit prin diplom , decât dac se culc cu cel de care depindea ob inerea slujbei...

Nu doar amuzant a fost pentru publicul prezent la lansarea Sexualit ii urm toarea rturisire f cut de vorbitor: „Înainte de a ine acest mic discurs, am vorbit cu Andrei, care m întreba de ce i-am transmis printr-un e-mail c m-am distrat copios atunci când am citit cartea. M-am distrat datorit unor citate - am înv at foarte multe din aceast carte, pentru c nu este vorba doar despre o carte de analiz , ci este i o crestoma ie, o culegere de spuse de toate felurile. De pild , nu am tiut niciodat c la Coran se spune pe lâng faptul c cel care particip la un jihad are dreptul la aptezeci i dou de fecioare, c Profetul îi garanteaz i erec ia etern . Asta este un lucru formidabil, care îmi face mult mai simpatic raiul mahomedan.

Mi se pare o promisiune mai frumoas chiar i decât cele aptezeci i dou de fecioare, ci cred c te-ai descurca i f ele dac ai avea erec ie etern . i apar în carte numeroase asemenea detalii pe care le-a numi chiar dr la e, simpatice, amuzante, iar acumularea unor asemenea citate minunate contrabalanseaz , strict ca efect de lectur , am ciunea pe care i-o transmite situa ia femeii de-a lungul istoriei”.

Vorbitorul a subliniat i faptul c aceast carte, precum i altele scrise de Andrei Oiteanu, schimb cu totul imaginea pe care o avem despre societatea româneasc tradi ional , portretistica sem torismului, a ranului mereu blajin, „o fiin de o puritate i o cur enie extraordinare”, care, ca „talp a rii” ne ine pe to i în via , fa de noile

documente se dovede te a fi o mare minciu. „De fapt, ranul român, asemenea celui rus, asemenea tuturor ranilor i, de fapt, asemenea tuturor oamenilor, nu era nici înger, nici fiar ... era omul dintotdeauna, cu calit i i defecte, cu sublim i ridicol, cu merite i cu felurite vicii.” ranului nu-i era str in violul, amintit i-n faimosul text a lui Sanielevici despre lumea lui Sadoveanu, a argumentat el; aveau loc incesturi în gospod ria neasc , se petreceau destul de frecvent sodomii, precum i numeroase alte orgii.

Toate aceste lucruri existau din plin, în toate epocile. În diverse tratate juridice femeile se plângeau c sunt supuse de b rba i multor lucruri nepl cute, cum i b rba ii se plângeau de femei c au pofte dincolo de normal. Deci toate aceste lucruri se întâmplau i în minunata lume a ranului român, a acelui «martir» care ne este prezentat de c tre sem tori ti”.

Adâncindu-se în ceea ce este i red literatura, C rt rescu a relevat: „Literatura român este mult mai sexualizat decât se crede, iar eu m mir c nu au existat pân acum studii despre acest lucru. La fel cum m mir, de pild , c nu a existat, pân la o carte precedent a lui Andrei Oi teanu - Narcotice în cultura român . Istorie, religie i literatur , Editura Polirom, 2010 - amintit mai sus, n.n., o discu ie serioas despre unul dintre cele mai importante i mai influente personaje de la sfâr itul secolului al XIX-lea, Alexandru Bogdan-Pite ti (13 iunie 1870 - 12 mai 1922, poet, eseist, jurnalist, critic de art i colecioner, n.n.), care a adus în lumea româneasc nu numai generozitatea extraordinar fa de arti ti (cu referire la cercul lui Macedonski sau fa de arti tii plastici ai epocii, n.n.), dar a introdus i homosexualitatea, mai pu in obi nuit în lumea artistic a acelui timp. El

Theodor Pallady - Nud cu ciorapi negri

25

este unul dintre cei care contribuie, prin practicile sale, dar i prin inteligen a sa deosebit , la ceea ce s-a numit mai târziu decadentismul românesc, fenomen care îl include i pe Mateiu Caragiale, de pild ”.

Intrat în analiza pe text i epoc , invitatul a insistat: „Au existat, apoi, procese pentru obscenitate, pentru pornografie, îndreptate împotriva scriitorilor români. Eu cunosc câteva dintre ele, cum ar fi cel al lui Geo Bogza pentru câteva poezii din Poemul invectiv i din Jurnal de sex, sau, înaintea lui, cel al lui Ha deu, pentru Duduca Mamuca. De asemenea, H. Bonciu a fost implicat într-un proces pentru Bagaj, la fel ca Arghezi pentru câteva poezii din Flori de mucigai, respectiv „Tinca” i „Rada”, care sunt mai explicit erotice. Deci au existat procese, nu doar Flaubert i Baudelaire au trebuit s treac prin furcile caudine ale acuza iei de pornografie, ci i câ iva dintre cei mai mari scriitori ai no tri.

Ast zi, slava Domnului, avem un aflux, un exces de sexualitate în literatur , cu care oamenii s-au obi nuit îns i nu mai poate provoca decât cel mult un zâmbet mirat, un zâmbet trec tor”. „Sâlnicia unei femei e fizice te cu neputin ”, afirma un personaj ha deian, Todiri , „studente” la drept, la Harcov, la jum tatea secolului al XIX-lea, Toderi , protagonistul unei nuvele auto-biografice a lui B.P. Ha deu (Duduca Mamuca, 1863), este alter ego-ul prozatorului, care, într-adev r, a urmat - în perioada cca. 1852-1854 - cursurile Facult ii de Drept de la Universitatea din Harcov, spune Andrei Oi teanu, unde, chiar asta se înv a - inocularea ideii c violul oric rei femeii îi apar ine, c b rbatul nu poate viola o femeie decât cu consim mântul acesteia. În volumul Poemul invectiv din 1933, considerat pornografie în epoc , Geo Bogza a inclus o poezie având ca personaj un cioban care se masturba în aer liber, r spândindu- i mân a pe p mânt, ca biblicul Onan. Nimic din gestul provocator al cinicului Diogene, care se masturba la lumina zilei i în v zul oamenilor afla i în agora. Faptul e redat de biograful grec Diogene Laertios: „Odat , masturbându-se în pia a public ,/ (Diogene) spune: «Oh! De-ar fi tot a a de u or s -mi astâmp r foamea frecându-mi pântecul»”.

Pentru poetul Geo Bogza actul de autoerotism al oierului „feciorelnic” nu era nici ru inos, nici imoral, fiind natural, autentic, „frumos i pur”, dar a fost aduc tor de pu rie: „Era frumos ciobanul i cât de feciorelnic/ Ar ta felul pur în care el tia/ S fac dragoste./ S mân a, ca un scuipat, f cea pe stân: plici!/ Câinii ciob ne ti o înghi eau cu comie/ Nu r mânea nici o murd rie/ i totul era atât de frumos, de pur”.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Zâmbetul trec tor, pomenit mai sus, cum am f cut eu când am citit cartea lui Octavian Soviany, „Moartea lui Siegfried”, premiat recent de „Ziarul de Ia i” cu „Premiul na ional pentru proz - 2016”, scrisoarea lui Gunter, locotenent, cu „Ve ti de la Sevastopol”, p.

204, c tre tat l s u Siegfried, maior la Lega ia german de la Bucure ti: „Ce lucru extraordinar este prietenia! Nimeni n-ar crede, privind tr turile dârze i hot râte ale acestui tân r locotenent german, c în spatele lui se ascund neb nuite rezerve de tandre e i sensibilitate. În rarele momente pe care ni le îng duie situa ia de pe front, tr im clipe de mare apropiere. Uneori ne inem de mân ca doi copii, alteori von Pfuel îmi mângâie fruntea cu duio ia unei mame sau a unei surori.

Nu tiu dac asemenea atingeri sunt demne de un b rbat, dar î i jur pe ce am mai sfânt (pe gloria Fuhrerului, pe viitorul Germaniei i pe mormântul lui Heinrich) c în micile noastre gesturi de afec iune nu exist nimic necurat sau necuviincios, ci doar o mare nevoie de c ldur i de iubire. Gânde te-te c eram un tân r lipsit de orice experien de via (nu tiu dac i-am m rturisit vreodat , sunt înc virgin) atunci când, de pe b ncile colii militare, m-am pomenit dintr-o dat direct pe câmpul de b lie”.

Rânduri la care i se r spunde, p. 205: „Gunter, ai înnebunit? Î i ordon, în calitate de tat i în calitate de ofi er, s pui cap t întârziere acestei prietenii scandaloase.

N-a vrea s m pomenesc într-o zi tat l unui degenerat!” i semna: „Cu toat autoritatea patern , maior Siegfried von Kleist”.

Reamintesc, într-un roman scris de Guillerme Apollinaire la începutul secolului XX, unde este vorba de instruirea unui soldat de c tre un ofi er, scrie: „Masturbarea e o calitate militar . Orice soldat, bine instruit, trebuie s tie c la vreme de r zboi, singurul

act de tân r permis este onanismul. F mai bine lab , dar nu te atinge nici de femei, nici de animale”.

Istoricul de art Florin P durean a descoperit la Cabinetul de stambe al Academiei Române mai multe numere ale publica iei intitulate Nu te l sa!, scris i ilustrat de Nicolae Tonitza în 1917. Pictorul, maestru al nudurilor feminine, a realizat de mân aceast revist în timp ce se afla în lag rul de prizonieri români de la Karjali, Bulgaria, dup ce a participat ca soldat în b lia de la Turtucaia, 1916.

Plin de desene, de nuduri excitante, revista Nu te l sa!, era realizat tot pentru camarazii s i (la care ajungea „din mân -n mâ”) inclusiv pentru a-i ajuta s i satisfac - tot „de mân ” - nevoile sexuale. Editorialul semnat de Tonitza (redactor, ilustrator, editor), publicat în primul num r, 8 noiembrie 1917, spunea: „Nu. te l sa! a fost creat i cu scopul de a înlocui - pe cât posibil aici în captivitate - nu numai bulgurul, fasolea, pâinea i s câmul, ci i femeia. În definitiv, câ i din lectorii no tri, dup ce vor fi contemplat ziua splendidele noastre vignete, nu vor încerca, peste noapte, voluptoasele zguduiri ur toare, pe care, nu ni le poate porni altcineva decât c ldura fermec toare a unui trup de femeie?” rturarul b ean Dimitrie ichindeal, cel „cu gur de aur”, care a publicat la Buda, în 1823, Îndrept ri moralice ti, scria: „Mâinile tale în n dragi, la m dularul cel ascuns, înaintea oamenilor s nu le bagi, nici s te scarpini, nici s te atingi de dânsul”, ca i Anton Pann care încerca i el s -l conving pe cititor c „e lucru de ru ine ca, în public, s fie mâinile-ajunse/ spre p ile cele ascunse”. În 1906 erau inventate i folosite ni te „centuri de castitate”, „f cute din piele moale”, care se mulau fetelor i b ie ilor, ca înfrâng posibilitatea acestora de a se

Theodor Pallady - Intimitate

Anul VII, nr. 8(72)/2016

masturba, informa ie publicat în revista Medicina popular .

Luând cuvântul, cu ideea c „suntem o societate conservatoare, pudibond i ipocrit ”, Andrei Oi teanu a completat lista amintit de Mircea C rt rescu: despre scriitorii care au avut probleme juridice din cauza scrisului lor. „Îl mai aduc aminte pe Felix Aderca, cu Al doilea amant al doamnei Chatterley, pe Mircea Eliade, cu Domni oara Christina, i pe Gherasim Luca, împreun cu un grup care a scos o revist indecent pe care au trimis-o lui Iorga”.

Presa „descrie unul din cele mai «scandaloase» capitole din istoria avangardei române ti: frauda pornografic a tân rului Geo Bogza, H. Bonciu, Gherasim Luca, Aurel Baranga, Jules Perahim i Paul P un ( i a lui Tristan Tzara, în perioada sa predadaist .

Scandal).”

Un gest oarecum similar avea s fie f cut i de „algi ti” (Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul P un i Sesto Pals), tinerii care scriu în revista „Alge” - ca alternativ la revista „Unu” - i care în urma unor neîn elegeri cu Sa a Pan legate de publicarea unei pagini în „Unu”, au scos revista „Muci”, scriind în subtitlu: „Pentru c nu purt m fuduliile în tabacher , ne intitul m «Grupul Muco ilor», revist din care au ap rut doar câteva exemplare, în ale c rei pagini exist i pornografie, nelipsit totu i de un anumit umor”.

Publicarea unei reviste intitulate sfid tor i argotic cu numele organului genital masculin de c tre acela i grup de adolescen i, la care se al tur i pictorul Jules Perahim, a fost tot un gest teribilist, pentru care, membrii grupului au fost acuza i, la rândul lor, de pornografie i aresta i timp de zece zile la închisoarea V re ti - fiind elibera i pe motivul erau minori. mai amintim de „Judecata de apoi” a lui Michelangelo din Capela Sixtin criticat de Tridentin, dup care un pictor a fost delegat imediat s acopere p ile genitale l sate expres în relief, partea „prea carnal ”? Despre transmiterea ca mo tenire i practic cutumiar în rile Africii subsaharian , în Nigeria, p 356-416, relatate de Neagu Djuvara în Amintiri din pribegie, 2012? În 1945, poe ii Gherasim Luca i Dolfi Trost au redactat un manifest al mi rii suprarealiste de la Bucure ti - care era Capitala suprarelismului Interna ional - al c rui iniiatori teoretici erau pe lâng Marx, Engels i Lenin i Sade, Freud i Breton, care proclamau „iubirea, eliberat de constrângeri”, ca o „metod de cunoa tere în ac iune” i „erotizarea f limite a participantului”, emancipare care exalta „discutarea liber a lumii sexuale”, „inclusiv perversiunile”, idee care

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

va fi primit cu entuziasm de mi carea hippic în anii care aveau s vin , 1960-1970. În antologia de versuri a lui Sesto Pals, Poezia avangardist i alte poeme, 19301955, publicat de Editura Tracus Arte în 2015, în urm toarea poezie citim: „Iubita mea, nu i-am mai scris demult/ Scrisoarea asta am s-o fierb în sânge/ i am s fac din ea un pergament/ i am s i scriu pe pergament un vers/ Pe care tu mi l-ai citit în lun ./ Când dezbr cat , cald i nebun / Erai în jurul meu un univers/ Tu m-ai chemat i m-ai rugat s i scriu/ Eu n-am s spun decât c via a-mi toat / E lucrul care ast zi nu-l mai tiu/ Eu mam uitat, dar tu nu e ti uitat ./ Un zâmbet vag am s îndrept spre lun / Iubita mea, tu care ti i-n cer/ O clip te-am iubit i-ntotdeauna/ Tu e ti misterul, lunatecul mister”... „Am încercat s reconstruiesc cartea, cum se face making of, dup fe ele prietenilor rora le povesteam despre cartea la care am lucrat timp de vreo ase ani. Chipul lor radiant, zâmbetul lor, perversitatea care li se n tea imediat în ochi - a putea reface acest colaj. Când i-am spus lui Mircea C rt rescu îmi lansez o carte despre sexualitate i societate, pe un culoar întunecos al universiii, el mi-a r spuns: „S tii c eu la societate nu m pricep”. Spune i asta mult. Am c utat un motto al c ii pe la diver i intelectuali.

Unul care mi-a pl cut spune a a: „B rbatul este o femeie ca oricare alta”. E semnat de Marx. Aten ie!, nu de Karl Marx, ci de Groucho Marx (1890-1977.n.n.). Genialul aforism al lui Simone de Beauvoir, „Femeie nu te na ti, ci devii”, e atât de m re , atât de concludent, încât ea putea s nu mai scrie nimic altceva din cartea ei, Al doilea sex. Mai e un citat,

destul de celebru, care trece din genera ie în genera ie i care ne spune c „Femeia e un rbat ratat”. Nichita St nescu a avut curajul întoarc m nu a pe dos, spunând c „B rbatul este o femeie ratat ”. Dar, pân la urm , am folosit o vorb a lui Cioran, g sit în jurnalul s u - când împlinea 56 de ani, deci la maturitate spre b trâne e, i red ceea ce noi am i folosit: „În tot ce am scris, nu i-am adus sexualit ii omagiul pe care-l merit ”. i, întrun fel, am încercat s o fac eu. Dar mai mult decât atât, m-am confruntat cu definirea delicatelor i misterioaselor mecanisme ale sexualit ii, care încearc s domine la fel de misterioasele i delicatele mecanisme culturale, culturale, morale i sociale. E o simbioz polemic , o confruntare între eul natural al omului i eul cultural. Cultural în sensul larg, antropologic, al cuvântului. i cred c asta este grila în care am s încerc s îmi red cartea, acest perpetuu r zboi între natur i cultur în bietele noastre corpuri. Pentru fiecare încearc s îl domine pe cel lalt. A zis-o Freud în foarte multe volume”.

La aceasta s-a i referit explicit i autorul de fa : „La om sunt nenum rate practici i mecanisme mentalitare, spre deosebire de animal care ascult doar de instinctul de conservare al speciei i ac ioneaz în numele lui prin împerechere, f nicio problem moral , cultural , social sau religioas . În universul natural a ap rut un „animal ratat”, omul, care nu mai ascult de instincte, înfrânându- i sau amplificându- i impulsurile sexuale. De aici, de fapt, începe toat povestea, de la Adam i Eva, cu arpele i cu m rul între ei.

Exist uria e diferen e între animal i om.

Femeia uman , femeia deci, este singurul mamifer care este dotat cu himen. Un organ ana-

Theodor Pallady - Femeie pe gânduri

27

tomic complet inutil, dar care are o importan enorm în cultura uman . În func ie de existen a sau inexisten a lui, totul se schimb .

De aici toat mitologia castit ii femeii i virilit ii b rbatului. Chiar numele acestui organ vine de la zeul c toriei, Himenajos, ruia i se intonau cântece sacre în noaptea nun ii. Aceste cântece solemne au primit numele de „himen”, devenit „imn”. Deci termenul „imn” vine de la „himen”, care vine de la numele zeului Himenajos.

Evident, nu e singura diferen . Absolut toate animalele, de la maimu e, pân la insecte, se împerecheaz „fa în spate”. Omul este singurul animal care face dragoste „fa în fa ”. Aparent e neimportant i pare a fi o problem strict fizic . În primul rând pozi ia vertical a omului, în al doilea rând faptul c are spinarea construit astfel încât femeia poate s stea pe spate. Nici un alt animal nu poate s stea pe spate: st ori pe burt , ori pe o parte. Doar gângania lui Kafka, doar Gregor Samsa st pe spate i nu se poate întoarce. Se modific total însu i actul sexual, pentru c postura „fa în fa ” permite contactul vizual al partenerilor, permite s rutul, permite îmbr area reciproc , rolul senzual al sânilor devine foarte important etc, etc.”

Tot vorbind despre lupta dintre natur i cultur , ceea ce a f cut i Mircea C rt rescu, autorul i-a subliniat sus inerile: lupta aceasta, „într-un fel seam cu organizarea social i sexual a mamiferelor. Au demonstrat-o Darwin i Freud, impunând ideea masculului alfa, lupul alfa care preia conducerea haitei, care are tot felul de privilegii: sexuale, alimentare i de alt natur . Masculul dominant are i responsabilit i. El conduce turma, o ap de pr tori, el este cel care transmite femelelor o gen bun pentru reproducerea eugenic a haitei. Dar lupii tineri, care sunt copiii lui, f cu i cu diverse mame, îl pândesc, îl h uiesc, îl a teapt s fac o gre eal , s aib o sl biciune, s dea semne de impoten , i atunci îl sfâ ie. Un lup tân r îi va lua locul lupului alfa i se va culca cu mama sa. De aici „complexul lui Oedip”, masculul care î i omoar tat l i se culc cu mama sa, explicat de Freud. Dar, insist Oi teanu, a prelua doar acest fenomen natural ca pe o explica ie a unui comportament similar în societatea uman e prea pu in. De fapt, este un fenomen cultural, cu sau f ghilimele. Percep ia femeii este negativ . Ginofobia, ca i vaginofobia erau elemente puternice în societ ile arhaice i tradi ionale. Trebuia cineva s îi protejeze pe b rba i de contactul cu sângele himenal cu care mirele avea de-a face. i atunci ap rea personajul sacral, eful de trib, amanul, marele preot, regele sau - la cap tul cel lalt - un str in, un condamnat la moarte

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii la cartea pe care nu au pus-o în dezbatere. „Am câ tigat premiul cu o carte despre care am crezut c nu va avea succes”, a declarat Octavian Soviany, autorul romanului câ titor; „Suntem onora i s fim parteneri la acest premiu. Este foarte clar simbioza între educa ie i cul-tur ”, a spus prof. dr. Dan Ca caval, rectorul Universit ii Tehnice „Gh. Asachi”; „O carte doldora de simboluri, pe care o recomand tuturor”, a prezentat-o criticul, profesorul universitar Alexandru C linescu, pre edintele juriului de decernare a premiului.

Am fi vrut s avem relat ri despre coninutul c ii premiate, meritele ei, despre selec ion ri, nominalizarea la trofeu, dar în lipsa lor ne întoarcem iar i la vasluieni i amintim ce zicea acela i Dan Ravaru în cronica la cartea lui Daniel Grosu, „o carte ap rut la F lticeni sau Sighi oara ar putea fi genial , dar, actualmente, ar r mâne necunoscut . Valoarea, îns , nu piere, i dac va mai exista interes pentru cultur , peste 50 de ani comorile respective vor fi descoperite i to i se vor mira cât de ignoran i am fost noi, cei de acum”, deci s fim optimi ti chiar dac am r mas pe din-afar !

Din contr , mult mai genero i în cuvinte s-au ar tat a fi cei care au vorbit direct despre Sexualitate i Societate, dup cum au cuvântat lansatorii de argumente care sus in cartea cu o asemenea tem , felul cum a reac ionat cei din sal , de la Târgul Bookfest, 2016, dar i cititorii la libr rii, citind i mul umind autorului pentru cartea din care înv atâtea în cele aproape 600 de pagini, un bestseller, nu pentru c „sexul este cartea care se vin-

de”, cât mai mult pentru con inutul ei în totalitate, ceea ce probeaz c i f plasa de siguran s ritura de la trapez a lui Andrei Oi teanu a fost sigur .

Posesor al premiului B-nai B-rith Europe, 2015, pentru Imaginea evreului în cultura român , r mânem curio i s afl m cum explic el, Andrei Oi teanu, ceea ce sus ine Michael Baden în Sexualitaatea masculin , editura Herald, iubitori ai pornografiei, b rba ii î i iubesc în continuare so iile i cum se explic !?

Revenind la premiata „Moartea lui Siegfried”, precum Alecsandri într-o scrisoare din 1889 c tre Kog lniceanu, comparând situa ia rii cu cea de la 1848, îl asigura c „ ara noastr e transformat , dezmor it , reînviat , pornit spre o înaintare din care nu o mai poate opri nici politica str in , nici politica mahalagioaic din Bucure ti.

Victoria e câ tigat !”, tot a a, din întâmplare, un membru al juriului, pomenind de unde „î i extrage resursele de poezie eliberat de conven ii”, trimite nu la autorii de ast zi, ci eviden iaz c un Octavian Soviany pleac de la ceea ce spunea în 2006 în Dilecta, Cartea Româneasc : „ i-i rotunjimea ei geluit / i la mijloc cu cafeniu buton./ i coapsa ta cu fierbin eli de plit / L-ar fierbe pân i pe Solomon”, ceea ce face i un Emil Brumaru care inspirându-se tot de acolo, scrie în Infernala comedie: „Când te s rut, Dilecta, pe pântecu- i b lan/ Amorul nostru poate p rea cam lesbian” sau „Am înv at, Dilecta, anume iretlicuri/ Ca s î i scriu cu limba, sub pântece, distihuri”, un „manierism ale c rui r cini se afl în poezia lui Conachi”... i, ca s ne conving din plin pentru mersul c tre literatura lui Costache Conachi, Bogdan Cre u ne conduce - pe drumul moderniz rii - i vine cu un citat, pe care nici cel de la începutul secolului XIX nu l-a folosit, înf ându-ni-l ca un model „al descotorosirii de pudibonderiile tipice romantismului”, citat în care, spune tân rul profesor „nimic (nu-i) idealizat aici, dimpotriv , silueta, pân atunci maculat , diafan , ce oas , a femei devine cât se poate de concre”: „Sânii, pieptul desvele te/ oare rumine te,/ Arunc de pe picioare/ Orice feliu de-nvelitoare/ i spune cu îndr zneal / C-am s dau n val ” „Ziarul de Ia i”, 5 iulie 2016. În fa a unor asemenea argumente nu m mai mir c în cartea premiat i pentru modernitate cititorii, tinerii (studen ii) i eu, am întâlnit o sumedenie de cuvinte care lipsesc din dicionare.

Evolu m?

Theodor Pallady - Nud în combunezon alb

sau un prizonier de care comunitatea se putea u or dispensa”.

Ajungem la ceea ce am spus mai sus, concluzionând, Andrei Oi teanu a spus la lansare, la Târgul Bookfest -2016, „suntem o societate conservatoare, pudibond i ipocrit ”, detaliind, „gândim i vorbim vulgar, dar ne e ru ine atunci când trebuie s explim sau s în elegem sexualitatea”. i a m rturisit, „nu mi-a fost u or s scriu aceast carte. Este o aventur destul de riscant când i alegi o astfel de tem . E ca un soi de salt la trapez f plas de siguran ”. A încheiat într-o not u or ironic : „Dac nu ne aresteaz acum pe to i, cu dubele, ca pe Geo Bogza, Gherasim Luca i Mircea Eliade pentru promovarea de materiale pornografice, înseamn c nu e totul pierdut”. am „evoluat” mult dovad este i cartea la vocabularul c reia ne-am mai referit, „Moartea lui Siegfried” de Octavian Soviany, care a câ tigat premiul „Ziarului de Ia i”, „Premiul na ional pentru proz 2016”, întorcându-ne la coresponden a dintre tat i fiu, chiar la ni te vise de noapte ale maiorului Kleist, Siegfried în cazul nostru, care pentru a- i spori calit ile multiplic folosirea licen ioaselor, p.227, 229, 230, 232, 233, 234 .a.m.d., c altfel, vorba lui Dan Ravaru, în „literatura român contemporan , devia iile sexuale se bucur de mare interes, în detrimentul adev ratelor probleme care îi fr mânt pe cet enii rii”.

Cât prive te rela iile lui Seiegfried cu fiul, citim: „Ultimele scrisori ale lui Gunter îmi înt resc i ele convingerea c în zestrea ereditar a familiei noastre exist o înclinare maladiv spre perversiune. Se pare c fiul meu s-a îndr gostit de unul dintre tovar ii lui de front. i prin nu tiu ce joc halucinant al destinului se întâmpl ca acest camarad s fie un descendent al acelui von Pfuel, frumos ca Apollo de Belvedere, care îi inspirase pe vremuri o pasiune morbid lui Heinrich.

A existat înc din copil rie la Gunter o anumit pornire spre sentimentalism, pe care am sperat c voi reu i s o extirpez cu ajutorul educa iei militare i iat toate eforturile mele s-au irosit în zadar: fiul meu a r mas o natur mai curând feminin , cu evidente înclina ii spre homosexualitate. De i i-am scris pe un ton foarte aspru, somându-1 s pun cap t întârziere acestei leg turi scandaloase, în sinea mea nu pot s -l condamn cu prea mult severitate: ca i mine, Gunter nu-i decât o victim a eredit ii”.

Explicabil i de ce în ziua în care scriitorului i s-a înmânat premiul, juriul i ziarul au fost cam prea conci i referitor

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Olimpia MURE{AN

Priviri î@n @împrejurimi ]i spre @în[l\imi Volumul de poezii cu titlul „Priviri în împrejurimi i spre în imi”, ap rut la editura Enesis, Baia Mare, în anul 2014, scris de profesorul de geografie Ioan Potop cuprinde a cum arat titlul dou categorii de atitudini artistice.

Prima „privire” este aceea care-l orienteaz pe scriitor spre lumea material din imediata vecin tate. Crezul s u artistic este prezentat chiar de la început: „Privind atent împrejur,/ Adesea, uimit admir,/ Crea ia tainic din jur,/ Îndr gind, ce-i spre pur./ Cu eul în a fizicului sim ire i gândire,/ În a biologicului pornire întru potolire,/ Cu sinele în atitudine, voin i fapt ,/ Întru a r ului sau binelui splat .”.

Privirea de aproape observ îndeaproape totul în versuri aproape col re ti: „Bond relul, mare cuceritor,/ Prin printre gâze, c tor”. („Bond relul”) sau: „De pe creanga din copac,/ C zându-i lui Grivei pe cap,/ De nuca ce s-a dejghiocat,/ A zbughito c-un l trat”. („Mirarea lui Grivei”); sau: „În dormitor sau pe teras ,/ În sufragerie, hol, acas ,/ Pe Puky, motanul meu,/ Îl mângâiem dr sto i mereu.” („Fiin a din cas ”) Interoga ia retoric adresat „frumosului natural”: „Fiecare nuf r insufl admirare/ ptura-mi toat , formuleaz o întrebare/ Cum

pot a a de mult s -i iubesc,/ Dac n-ar avea în ei ceva dumnezeiesc” (poezia „Lacul cu nuferi”) Imaginile se-ndep rteaz i apar alte elemente apar in toare mediului geografic: vânt, lun , steaua, oimul zbur tor, floarea de col , crinul etc.: „Privind steaua ce din cer dea,/ Cum dâra-i de lumin fascina,/ naintând, cerul spinteca/ Murind, str lucirea-i disp rea.” („Puritatea florilor”) A doua strof a crezului artistic redat mai sus i numit a a de mine f a m consulta cu scriitorul, ar vrea s spun c poezia abordat de poet reflect raportul dintre „eu” i „lume”. În cadrul acestui raport exist un conflict care izvor te din interior, din „eul” gândirii interioare a poetului care are ca urmare conturarea unui sens existen ial. Astfel, pe parcursul scriiturii, dl. Ioan Potop vine cu o atitudine activ , cu ni te convingeri morale pertinente - având ca sorginte tradi ia i întura biblic .

Dac Descartes prin cunoscutul s u „cogito, ergo sum” („gândesc, deci exist”) a f cut din „eu” subiectul gândirii, în aceea i sur putem spune „sentio, ergo sum” i „velo, ergo sum” („simt, deci exist i voiesc, deci exist”).

Poetul Ioan Potop se constituie prin poezie ca un om al cet ii fiind atent la tot ce e nou si constructiv dar, în acela i timp scruteaz adâncimile con tiin ei sale de unde scoate prin cuvinte me te ugite idei de simire i gândire liric ajungând s spun c i el face parte din marea unitate i diversitate a lumii iar poeziile sale s-au n scut la interferen a dintre Poezie i Geografie; o Geografie a României.

Se spune c poezia este arta limbajului sau mai bine spus „art prin limbaj”, deci poetul folose te ca suport cuvântul. Rolul limbajului poetic este de a trezi în fantezia cititorului anumite imagini. Cititorul se va adapta operei i va în elege puterea evocatoare a cuvântului. Talentul poetului const în „topirea”, „metamorfozarea” sau „turnarea” lor în forme cu în elesuri noi. Va fi o c torie a poetului din sine în exterior ca în

versurile urm toare ale poeziei „Rostogolirea”: „ ara ce-o purt m în f ptur ,/ Cu zâmbet sau r sf pe figur ,/ E-n a eului i-a sinelui m sur ,/ Ce ne-o grav m în semn tur .” Alegerea din „rostogolirea” i dualismul fiin ei umane este evident : „Înflorirea firii,/ E-n puritatea iubirii/ Iar furia urii,/ E-n cea a desp irii.” sau: „Din duhul cel sfânt,/ M apropii de cuvânt,/ Iar str mo ii din p mânt,/ Opresc rostogolirea în mormânt.” sau: „În ându-m ca f los,/ M afund tare fricos,/ Iar de la c derea în dezn dejde,/ Încep urcarea spre N dejde.”

Patriot sensibil la durerile rii sale, autorul surprinde „goana acerb pentru putere” iar neputin a omului simplu din popor care nu g se te solu ii ca r spuns la relele sociale e relevat -n poezia „Deznod mânt”: „Vezi, premier condamnat,/ La recentul congres, ova ionat?/ Ori justi ia subordonat puterii l-a persecutat?/ Ori mul imea partinic s-a ridiculizat?/ Asemenea contrarii, sunt de iertat?”

Trecutul din epoca comunist îl urm rea pe poet pretutindeni ca o umbr . Reprezentativ e poezia „Coco ul de straj ” care aminte te realismul autentic al „construc iei societ ii socialiste multilateral dezvoltate” din epoca Ceau escu: „Orizontul estic se întuneca,/ Furtuna comunist oarb invada/ Politrucul trimis în sat ca atare,/ For a s tenii la colectivizare.” sau, din aceea i poezie: „Pentru delict chiaburesc de condamnat/ Precum carne, s-ar fi auzit, c-a tocat!/ S dea declara ii la mili ie i la „sfat”,/ De ce cotele la stat, nu le-a predat?”

Comunitatea v zut prin ochii unei persoane îl aduce pe om aproape de Creator spre în elegerea realist dar si mistic a rolului pe care-1 are omul în univers i-n ara lui unde: „Prin munc , adev r i libertate deplin ,/ Asigur temeinic acea superioritate,/ Având Sf. Treime în intimitate.” („Comunitatea în comuniune”) În poezia „Orientarea” se pun fa -n fa

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

calit ile cre tine ale omului cu reversul lor: minciuna, viclenia i escrocheria: „Privind înjur i-nspre în imi/ Reg se ti tainic ce-i sublim,/ Cump tarea, modestia, armonia,/ Sinceritatea, dreptatea i omenia.”

Deoarece Biblia s-ar putea numi „constitu ia acestei planete”, sufletul poetului vibreaz în acordul iubirii cristice iar universul este asociat ideii de tolerant , întrajutorare si credin cre tin .

Poeziile cuprind mul i termeni geologici i geografici care fac leg tura dintre tiin i Poezie: roci, girueta, anaconde, metamorfoze, obcine, exondate, batolit, dolomit, clorofil , Marea Sarmatic , m gur , iezer, Plescioara Mic i Cea Mare, Troia Maramure ean etc. Aceste cuvinte folosite în contexte literare dau un aspect particular poeziei dlui. Prof. Ioan Potop; nu numai c reflect forma ia sa profesional , dar se încadreaz armonios în viziunea liric a realit ii prezentate.

Ca i-n natur unde „metamorfoza” înseamn transformare datorat presiunii i temperaturii, a a i-n poezia dlui. Ioan Potop cuvintele se „topesc” primind noi sensuri, noi modalit i de expresie.

La începutul form rii p mântului românesc din Marea Sarmatic prin cut ri repetate în orogeneza alpin au ap rut mun ii României i apoi întreg relieful. Ca un arc crestele Carpa ilor str juiesc p mântul României începând cu „Vf. Moldoveanu-i cel mai mare,/ Ce vegheaz între hotare, pân la mare,” urmând: „Vf. Negoiu, ca structur i neam apropiat,/ Al treilea este Vf. Parângul Mare,/ Ce vegheaz Oltenia cu ardoare./ -

Vf. Omul, e statornic i vigilent... Are privirea treaz cuprinz toare./ În nordul rii, Pietrosul Rodnei, Pietrosul C limanilor. În partea estic Vf. Ceahl ul,/ Vegheaz Ia iul Moldovei i Bac ul./ Ascultând Balada viorii lui C. Porumbescu,/ În acordurile simfoniilor lui G. Enescu,/ Întru geniul poetic al lui M. Eminescu.” În aceast ultim parte a poeziei cu titlul „Str jerii rii” se poate observa leg tura pe care o face poetul între opera de art vizual creat sau artistic , arta muzical din trecut, sculptura i arta literar valoroas reprezentat de poetul na ional M. Eminescu.

Ca i cum ace ti mun i ar fi v zu i din spa iu cu o dron , apar peisaje montane înso ite de amintirea valorilor literare, muzicale, sculpturale i istorice ale neamului românesc. Toate acestea certific înc o dat leg tura indestructibil dintre diferite arte, dând posibilitate cititorului s cunoasc i s fie informat în leg tur cu valorile culturii române ti. „Str jerii carpatici spre cer în i,/ Vibreaz -n d inuire încânta i,/ De muzica, poezia i sculptura,/ Românilor ce i-au ar tat sura.”

Ca o concluzie, apreciez poeziile scriitorului Ioan Potop ca având o particularitate specific care se adreseaz atât intelectului cât i sensibilit ii cititorului; poeziile sale dau culoare „elementului geografic român în poezie”, precum odinioar Ion Barbu intuind Poezia prin Matematic , Ioan Potop intuie te Poezia prin Geografie; îmbog te universul poetic românesc autentic cu noi i inedite imagini artistice i transmite sentimentul dejdii i speran ei de mai bine pentru to i locuitorii din tara care l-a crescut si educat.

Theodor Pallady - Nud cu chitar

Anul VII, nr. 8(72-/2016

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marin IFRIM

}i la Buz[u exist[ poe\i...

În prezent, Buz ul are, categoric, cel pu in doi poe i de nivel na ional: Dumitru Ion Dinc i Dumitru Pan . M refer doar la municipiul Buz u, altfel, f ezitare, pe aceast list ultrascurt ar trebui ad ugat i numele lui Nicolae Gâlmeanu din Cisl u.

Având în vedere c Buz ul nu e nici m car un ora semi-universitar, înseamn c propor ionalitatea literar este egal cu posibilit ile reale ale târgului nostru. Mi se pare

Theodor Pallady - Femeie în ro u

firesc. Ce e curios, Dumitru Ion Dinc scrie o poezie inspirat din marea istorie literar shakespearean (v. „Hamlet”), iar Dumitru Pan este preocupat de acelea i aspecte ale trecutului, energiile sale venind dinspre fabuloasa Grecie (Elada, cu Ilion-Troia cu tot).

Despre cea mai recent carte a lui Dumitru Pan , am scris. Acum am în fa bioenergeticul volum „Prin ul captiv”, cu subtitlul „epistole de la Elsinore”, poate cea mai bun carte de versuri semnat pân acum de Dumitru Ion Dinc . Un volum care te duce automat cu gândul la „Sonetele închipuite” ale lui Vasile Voiculescu. Drumul e bun, e pavat cu semne durabile. Dumitru Ion Dinc tie acest lucru i profit din plin de acumul rile sale culturale, el fiind, de fapt, cel mai vechi membru buzoian al Uniunii Scriitorilor din România, destul de respectat de majoritatea colegilor de breasl . Poemele dedicate personajului shakespearean sunt adev rate bijuterii lirice, au plasm , sunt ni te holograme culturale cu o densitate aproape palpabil . Aici intervine tiin a poetului, (p)artizanatul spectacular, focul de artificii: „Prin ul captiv într-o ve nicie/ str bate sala tronului/ nimic spectaculos poate doar spada/care tace deasupra capului/ Yorik spiridu ul lui Frederic III/ se zvr te te/ce caut oglinda Ofeliei/ în cercul strâns al lan ului/ de ce e nevoie de batalioane de îngeri/ ei sunt doar r zbunarea Ofeliei/ creanga de aur a tuturor/ într-un vis tor imperiu” („T cerea Ofeliei”, pag. 26). Cam la acest nivel semantic sunt calibrate toate poemele din „Prin ul captiv”. E un omagiu adus culturii, un semn de respect pentru marea literatur universal , o credin . Fapt pentru care, dincolo de orice subiectivism, firesc i acesta, cred c poetul Dumitru Ion Dinc reprezint înc un apogeu al poeziei buzoiene, al turi de m rcile tradi ionale: Vasile Voiculescu, Ion Gheorghe i Gheorghe Istrate.

Cartea lui Dumitru Ion Dinc a ap rut la foarte sobra Editur „Tracus Arte” din Bucure ti.

31

Reviste primite la redac\ie

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Dan GASHI (Germania)

Dan Gashi s-a n scut (1947) în satul Ujz, comuna Gjakova (Republica Kosova). Dup absolvirea liceului, din motive economice, în martie 1969 emigreaz în Germania. Între timp, în Erlangen înva limba german , apropiindu-se mai mult de literatur i pictur . În acest timp particip la diferite manifest ri sportive i culturale. Se cunoa te cu numero i compatrio i i activi ti ai culturii germane. În 1973 începe s se ocupe în mod serios cu poezie i pictur . În aceia i ani se stabile te la Baden-Baden, iar în februarie 1973 lucreaz la Damler-Benz Getrib Werk Gaggenau. În decursul anilor 1970-1980 particip la grupuri folclorice cu caracter na ional în unele centre ale Germaniei, Fran ei i Elve iei. În anii ’80-’90 se dedic cu prec dere cauzei na ionale, contribuind în mod direct pentru patria natal aflat sub ocupa ia Serbiei.

Malurile fluviului Drina Alb (Brigjet e Drinit të Bardhë) Pe buza Drinei Albe Alerg pe cal Potcoavele se bat cu caldarâmul Peste pietre i nisip. lciile pline de umbr Pentru turmele de oi, Snop de nuiele pentru garduri, Pentru p mânt i livezi, Pentru a cro eta hambare, chita plin de fire, lciilor cu umbre, Vara tocmai le-a venit, Pe buza Drinei Albe.* _____ *Fluviu între Albania i Kosova

Anotimpurile vie ii (Stinët e jetës) Precum soarele prim verii, Mereu voi ine minte, Sofra* dimine ii, Scaunele cu un picior, Un ulcior cu lapte, În inima sofrei, În jur copii, În mijloc iubirea. ______ *Mas rotund

Pentru acest p mânt (Për këtë tokë) Kastriotul, Rege al Albaniei, A ap rat onoarea omenirii,

Angajamentul poetului cuprinde domenii diferite: art , cultur , sport. În domeniul sportului de Karate, în anii 80 ob ine primul premiu: (dan)Karate. Este laureat i a unor alte premii, participant la peste 30 de expozi ii na ionale i interna ionale în pictur , în Germania, Kosova i alte ri europene. Este membru în pre edin ia Galeriei Zeit Kunst-Baden-Baden. Primele preocup ri literare vin din anii 1970. Opera domniei sale aduce o tradi ie nou în domeniul artei literare albaneze din Germania. Creator cu o individualitate aparte, Dan Gashi a adus un model nou de versificare i picturare, unind filosofia popular a tradi iei cu cea modern . Activitatea literar i angajamentele sale în domeniul patriotic, sunt o demnitate în fa a lumii civilizate. Dan Gashi tr ie te i creaz în Germania.

(Baki Ymeri)

I-a întros Kruiei frumuse ea, Albaniei, mândria.

Bogdanul din Hasi i Thate a zis clar, aici este Albania.

Suntem str nepo i ai lui Bardhyli, Ai Teutei i Iliri Pentru acest p mânt, pentru glie, Pe Steagul nostru ne-am închinat, Pentru Drapelul nostru na ional, Lupt vitejii albanezi.

Tare cu pan a luptat Naim Frashëri, Pashko Vasa, Ismail Qemali, Çerçiz Topulli i Avdul Frashëri, Sulejman Vokshi i Dukagjini, At Gjergj Fishta, Gurakuqi, Idriz Seferi, Bajram Curri, Azem Bejta i Shote Galica.

Genera ie dip genera ie vitejii no tri, Pentru libertate i demnitate na ional .

Amanetul* (Amaneti) Cet ile noastre sunt de piatr , Cu frânghii în jurul zidurilor, Pentru a ap ra onoarea i steagul, Odaia bunicului cu ogeac, Cu ferestre spre soare.

Multe lucruri tata mi-a spus, În Odaia b rba ilor, cu vocea l utei, Amanet î i las ie, fiule, Nu z rnici lumina Domnului, Nu c lca pâinea dumitale, Nu tr da credin a altuia, pe veci vei r mâne-n întuneric.

Fii fidel sinei tale, fiule, Via a des este nemiloas , Nu te face mare pe tine prin cuvinte,

Fii de tept i viteaz când trebuie, Poart în suflet iubirea Cu ea cro eteaz minunea, Iube te patria, ap libertatea, Dac le ii minte aceste cuvinte, Vei fii albanez al lumii libere. _____ *Amanet în albanez are sens de Porunc

La culele lui Gashi (te Kullat e Gashit) (Masacrul din Ujzi, 1913) La un stejar b trân, La Lespezele S rii* An dup an se aprind candelele luminii.

La Ujz al Drinei Albe, în anii 1913 La Lespezii S rii, La Piatra Sfânt .

Au venit barbarii**, au ucis aptezeci.

La Ujz al Drinei Albe La Lespezele S rii, An dup ani acolo se aprind lumân rile luminii La Culele lui Gashi, La Ujz al Drinei Albe.

Au ajuns barbarii, din al i mun i veni i i pe copii din leag n I-au masacrat mi ele te... În anii 1913, aptezeci de martiri, În Ujz al Dardaniei, Pentru onoarea Albaniei. ______ *Te Rrasat e Krypës ** Hoardele sârbe

Traducere de Baki YMERI

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Drago[ NICULESCU

Domni oar Stimat domni oar , sînt îngerul tomnatic, scut dintr-o be ie a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal s lbatic i vulturii dorin ei, fl mînzi, îmi dau ocol.

Prive te, domni oar , cum construiesc solda ii un pod de b rci legate pe fluviul dintre noi i ne întind bucata de pîine evada ii din închisoarea clipei ce-apas pe-amîndoi!

Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse, cînd m zb team ca leul în cu ca unui vis i salahorii pîclei se zguduiau de tuse, rînd în l zi de zestre n molul din abis.

Cum s -mi îndrept aripa cea frînt i murdar cînd plou -acid pe timpul r mas ca un antier înpustiit, pe care doar ciorile coboar în spasmul cumin eniei ce strînge ca un fier?

M-am petrecut în falduri, alunec pe lumin i simt r coarea nop ii ca un ogar de soi, sînt predispus la tain i fluier peste vin , usuc pe r ni noroiul i-apoi m sp l cu ploi.

Mi-a construi aripe din lemnuri de balad i-a exploda în jerbe topindu-m în mit, ca s mai mu c din m rul ce st -n curînd s cad ca un p cat de aur pe sufletu-mi coclit.

Întinzi i în somn cîte-o mîn spre maluri, ie i din vîrtejuri i s te salvezi.

Dar nu e sc pare, ora ul e-o groap , i-n jurul lui, via a - un cîmp pustiit, Pe care o barz , tîrîndu-se chioap , i simte p mîntul, sub ea, preg tit. Încearc m car s te-aba i pîn-la mine, Pr ji-vom un pe te la jar, vom bea vin, i-n tainele nop ii sp la-vom rugine, Cu ochii spre lun opti-vom „Amin!”.

Te-a tept unde doarme adînc ve nicia, În mijloc de smîrcuri i plauri, i stuf, În locul în care se-ntoarce pruncia Din mersul ei silnic, cu glod i z duf.

ri

O secet -n firea întreag e-acum, Pîrjolul ne mu perfid i total i nu e sc pare pe nicicare drum, Absente sînt apa i noi, i un mal.

Tu m adormi, c ci por i miros de lapte i-n p rul t u curg rîuri cu smochini, Iar pe genunchii- i roz iau foc în noapte Vechi acatiste scrise-n iambi felini.

O, tu, s lbatico, ce por i în vene Suav parfum de str zi i de-nserat, Las -m-o clip s i fac vînt cu pene i s te ung cu-arnic pe p cat!

i-e via a uscat , o simt dintre valuri, i nici n-ai copacul s -l îmbr ezi,

August în fl

Frumoasa altor vremi

Foc în exil

Aprind cîte-un foc, s îl vezi de departe, Prin papuri i s lcii, - lumin în drum, i-o barc din trestii anin, s te poarte Ea singur -n locul cu fl ri i fum.

Tu, ce mi-ai lunecat amar prin vise, ie buchete la ruini i-aduc, Frumoas doamn -a tainelor ucise, i-apoi m -ntind în patul t u de nuc.

O ultim lun a verii de foc...

Din soare b lte te mercur clocotit, E timpul cînd r nile-n suflet se coc, E timpul iubirii ce-n noi a murit.

Atunci cînd popii, galbeni, cad în trans , Cînd fal i fachiri se scurg pe funii-n jos, Lovindu-m de frunze- i cer o ans i preg tesc pocale cu spumos.

Te-a tept, f noim , cînd trenul mai ip , Cînd lemnul pocne te a semn dureros, Te-a tept în t cere, te-a tept în risip , Te-a tept f spaim i f folos.

Acolo, printre pietre, la Oracol, Cînd aprindeai platane mari de foc, Cît n-adormisem înc la spectacol, Parc-am sim it c nu e ti cu noroc.

Se-aude iar trenul. Încet, fantomatic.

Un uier... Apusul a fost mîngîiat.

Te-a tept în coliba din mediul acvatic, Te-a tept lîng Dun re, la Calafat.

Ascult , domni oar , cum cînt ve nicia!... În trupul meu de înger tomnatic port scîntei.

Sînt cel ce-a fost i spaima, precum i bucuria.

Sînt liber, domni oar . Atîta doar: s vrei.

Te-a tept în colib , e balta aproape, durea, aici, este verde mereu i caii s lbatici adorm lîng ape i ploaia miroase a lacrimi de zeu.

Mi-ai nins pe timp, femeie îndr cit , Spurcatu- i mers l-am altoit de hram i pielea de pe suflet, jupuit , i-am atîrnat, s-o vezi cînd treci, la geam.

Tu cea crescut -n nun i de felinare, Împ ind hoteluri de nevoi, Aprinde-mi foc i scrî net din amnare i-apoi arunc -mi zdrean a în noroi!

De-ai împu ca cu glon ul rece-n fluturi i dintre to i doar unul te-ar iubi, Tr gînd cu ochi lega i, de dup scuturi, Pe mine-n piept, rîzînd, m-ai nimeri. În rochia ta se zbat adieri febrile, Pantofii t i pocnesc scîntei pe nervi, Am s te-a tept încins cu proiectile Sub asisten a fo tilor t i servi.

Din lipsa de umbr se na te infern, E „unul” terestru infernul deplin, Nevoia de dublu e sensul etern, În lipsa lui totul e jar i e chin.

Nici marea s vin aici lîng noi i valul s-arunce colacul lichid, i tot n-ar fi bine, c ci nu sîntem doi, Ar fi, în r coare, un salt invalid.

Nisipul se scurge, betoanele fierb, Iar ceasul se-opre te sub semnul fatal...

Ca spre o vedenie un muget de cerb Înal c tre tine apelul final.

Mai e înc timp, i o toamn mai e, i-o iarn , pierduto, veni-va la rînd; d m un r spuns omenesc la de ce, Întîi s -ncerc m reunirea în gînd.

Un august în fl ri - toridul sfîr it Al verii ce strig stins c tre via , Sau poate acel început fericit Al toamnei de azi, deschis spre cea .

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Menu] MAXIMINIAN

Apus Un arsenal de gloan e se aude Pe casa mea.

E ploaia...

Norii negri Ne invadeaz intimitatea, Punând st pânire Pe c rile goale.

Mu cata tremur În fereastra cu gratii, Focul se vaiet ...

Pa i de cal Pun st pânire pe timpan.

Oare cât mai e Pân la apusul lumii?

Vâsla Am dou vâsle noi.

Sunt barc printre tainele lumii.

Când m lovesc de mal, Al i vâsla i îmi prind mâinile.

Trec prin via Ca vântul peste încre irea apei.

Caut apa, Precum via a m caut pe mine.

Nu voi l sa decât ochii s plâng .

Satul din ilustrat Face i loc În rândul din fa !

Vin b trânii mei, simpli i t cu i.

Chipul lor e br zdat de sunetul anilor.

Hainele lor sunt din fân i mere.

Ochii lor au intrat în nesfâr ire. Îi a tept ca pe sfin i.

Sunt calea spre amintiri, Ei, cei ai satului din ilustrat !

Mâinile Mâinile mele Sunt acum i ale tale.

Corpul se zbate Precum o m nu bolnav , Iar degetele Sunt precum franjurii de z pad .

Când ninge, Mâinile ro ii se apropie, Precum iubi ii la lumina focului.

Palmele mele Au s pat o groap În care î i in misterul.

Mâinile mele Sunt de sticl i vezi prin ele venele învârtind sângele.

Singur tate Curcubeul mi-a adus oaspe i, O furnic i un greiere, Lu m cina la masa t cerii. înso esc în singur tate, Ca fra ii de cruce, Pe bolta vremurilor.

Lor m tânguiesc, Le vorbesc ca oamenilor, Iar ei m ascult .

Când drumurile se vor desp i, Vom rena te În boabe de struguri.

Sub ible Din poza galben zâmbe te mama.

E g tit de mers la joc, Iar Tâna Ana Îi pune busuioc la mijloc.

Sub Dealul Sec turii, la umbra nucului, trâni i tineri b toresc glia, an de an, Doi câte doi, cu haine st mo ti, Se prind în jocul din Agrie . În satul de la poale de rai, Cetera ii cânt a dor, Lume se-nvârte în joc b trânesc, Tâna prive te din pridvor.

Tot neamul e aici.

E al înser rii ceas târziu.

Credin a e înc la grinda casei.

Sub ible , ranul are chipul viu.

Calea Pâinii Pe muntele vremurilor, în satul de dincolo, Departe, în inima codrului, Femeia î i cur casa.

Prin colbul fierbinte, tat de s rb toare, Cu n frama de foc i c ma a de lapte, Este timp de patru ceasuri Pe calea Pâinii.

Cu desagii pe spatele încovoiat, Coboar la cooperativ .

E Ziua pâinii, Sfânta Sâmb , Iar Dumnezeu se vede în aluat.

Apoi, cu apte pite, una pentru fiecare zi, Ia drumul întoarcerii, Tot pe mun i, i pe mun i, Unde dacii sunt liberi.

ldarea În c ldarea mare Încap toate bun ile lumii.

Gr mezile de poame Dispar pu cate în covat , În lumina g lbuie a serii.

Vorb din sat, Prunele aici, sâmburii dincolo, i foc la c ldare.

Gur de horinc , Stâmp rat cu s rea, Câte un zua-bun de pe drum, i noapte cu lun . În zori de via , Silvoiu ajunge în borcane.

Lini tea Clap rupt , Lini tea st ascuns .

Mi-am potolit b ile inimii nu o sperii.

Am tras perdeaua serii, Am dat lumina la o parte, Iar ea s-a furi at ca o felin Lâng mine.

Am lunecat pe coarda vie ii De sus, de foarte sus, De acolo de unde creasta se pierde În tumultul sentimentelor.

Niciodat n-am sim it bucuria.

Am intuit-o în gesturile tale i atunci am urcat Pe c rarea l ptoas . cerea asurzitoare Mi-a lini tit inima.

Iarna e iarb , Om tul flori.

Pic turile m runte de ploaie Îmi r cesc inima i lini te simpl Stâmp zâmbetul.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Marinela PREOTEASA

Statut de bolnav la Cardiologie Eram acum deja cu statut de bolnav la cardiologie, din momentul în care am ajuns în acel pat, un pat pe ro i, de parc eram cu un etaj mai sus fa de acele bolnave care erau într-un pat normal, de i foarte vechi, dar normal. În Salonul 7 erau doar dou paturi normale din cele apte, i ele foarte-foarte b trâne, de-o seam cu bunica dup tat . Bunica a decedat cu mul i ani în urm , pe când eram eu student , avea 102 ani.

Eu i patul meu cred c avem aproape aceea i vârst , dar el n-a fost pensionat, ca mine. Se pare c este foarte r u s fii pat într-un spital, e ti exploatat i dup moarte!

Cititorule, s tii c era foarte distractiv în acel salon. Noi, cele cinci, cu paturile „mai tinere”, coco ate a a, nici nu mai îndr zneam coborâm de acolo, de team s n-ajungem pe jos, i s fim în situa ia de a a tepta ceva timp pân s apar o asistent sau o infirmier s ne ajute s urc m la loc, în acel „pat”. Se observa cu ochiul liber, f s i sufle cineva la ureche, c personalul medical era prea pu in, la fel i cel auxiliar.

Nu odat te trezeai c o infirmier schimb perfuzia, sau o întrerupe. i mai ciudat era când auzeai bolnava: „Doamn , v rog, schimba i acul când v cade pe jos! sau Doamn , v rog, schimba i c celul când v cade pe jos!” „Dar, drag , nu vezi c e totul steril? Nu vezi c mi-am pus m nu i?

Ei!” „V d, cum nu?! Dar m nu ile v protejeaz pe dumneavoastr .

Cu mine cum r mâne? Pune i c celul care v-a c zut pe jos la fluturele meu! Aici e vena deschis , fierbe sângele! Precis intr microbii de pe jos în sângele meu!” „Bine, drag ! Uite, i-l schimb, dar nu avea nimic. Era steril i acela!”

Chiar i la câte o asistent i se întâmpl s -i cad din mân acul/ celul de la fluture f s o deranjeze problema igienei! Doamne, Doamne, i ne mai mir m c se face hepatit dup o internare, câteodat , nu totdeauna, depinde de „noroc”!

Cam toate internatele din acest salon au perfuzii. În general, trebuie o s pt mân medicului pentru a- i ameliora boala, apoi urmeaz aproape sigur externarea. Cam a a se întâmpl i în celelalte saloane de la cardiologie. Cam dup o s pt mân de spitalizare te externeaz , ameliorat. Urmeaz o re et destul de scump , în compara ie cu pensia pentru supravie uire, care nu acoper i costurile re etelor. Vai de acei „f rezerve la ciorap” sau f copii dispu i s -i ajute! Sunt copii i copii! Unii dintre ei nu tiu ce s mai fac de dragul p rin ilor lor c reu esc s supravie uiasc , dar sunt i copii care nici nu vor tie de p rin i chiar dac sunt avu i, ei zic c numai de ei a depins fie unde sunt, dar realitatea este absolut total altfel! Trebuie s zic iar „Vai de p rin ii care n-ascult de copii!”

Dar avem o surpriz ! Avem i surprize când este vorba de infirmiere. Infirmiera Mary, o femeie la 25-28 ani, în ltu , supl , cu p rul auriu natural prins într-un conci seduc tor, seam mai mult cu o starlet de cinema în chimonoul ei bleu decât a femeie de serviciu, de fapt infirmier la cardiologie. Zâmb rea a frumoas le repeze te pe bolnave, parc ar fi ni te neajutorate vinovate de boala ce-o poart . „Mamaie, las -m s i pun termometrul! Ce te v ic re ti ca un copil? Ce sunt eu vinovat c suferi?! Las -m s v d dac ai temperatur !” sau „Mamaie, ce ai de faci atâta pe tine?!

Ai b ut o vadr de ceai! Nu puteai s ceri plosca?”

Biata bolnav , ru inat , încerca s-o potoleasc : „Maic , eu m-am v itat, dar nu m-a auzit nimeni!”

Dar frumoasa nu p rea mul umit de spuns. „Toate face i pe voi, parc a i fi copii, eu numai de asta stau? S v tot duc plo tile!”

Chiar m-a enervat comentariul ei ut cios i i-am replicat: „Mai pardon, eu n-am s i dau ocazia te pun s duci plosca! N-o suf r! A a v d eu cum-necum i reu esc s ajung

Theodor Pallady - Nud cu fructier

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la toalet , dar te rog s chemi asistenta când î i zic s -mi întrerup perfuzia. Nesuferitul sta de furosemid este vinovat cu ie itul la toalet , a a c , te rog, nu mai certa pe femeile astea de la ar , c nici lor nu le convine situa ia.”

Sec ia asta pot spune c era surprinz tor de populat cu tineri, mai ales b ie i; b utura, stresul sau drogurile îi aduseser aici, tineri, cu mers de robo ei, foarte-foarte îngândura i i foarte forte tri ti.

Parc li s-au înecat cor biile!

Frumoasa Mary avea facultate. Mi-a spus chiar ea când m-a dus cu scaunul umbl tor la sec ia de Oftalmologie. „Doamna profesoar (a a mi se spunea acolo), m-a i rugat s fiu mai r bd toare cu pacien ii, dar v zic c mi s-a luat! M-am s turat pân în gât de serviciul sta. Am început s cred c nu se va elibera niciodat un loc de asistent ca s -l pot ocupa.”

Am ascultat curioas despre ce spune, cum î i justific „repezelile” din timpul programului. „Domni oara Mary, nu te în eleg, dumneata nu e ti infirmier ?” „Ba da, a i în eles bine, dar când m-am angajat mi s-a spus c este ceva temporar, pân se elibereaz un post de asistent . Dar când va fi asta, nu mai tiu, c au trecut vreo doi ani de când frec podelele i ridic plo tile, i nimic! Îmi vine s plec i eu peste grani tot ca infirmier , c acolo cel pu in se primesc bani serio i. Este munc , dar este bine pl tit !” i de ce nu pleci?!” „Vede i, a pleca eu, dar am so i copil. Cum s plec cu ei? Trebuie s a tept aici, precum mortul colacul!” „A teapt drag , atunci. Eu în locul t u nu m angajam deloc ca infirmier i a teptam r bd toare, pe banii so ului, momentul s dau concurs pentru un post de asistent ”. „A a mi-am zis i eu la început, dar so ul a insistat s proced m

Theodor Pallady - Nud în fotoliu

Anul VII, nr. 8(72)/2016

a, c mai tia cazuri de asistente medicale care mai întâi au fost infirmiere. Acum, na! Ce mai pot face?! N-am decât s a tept ducând plo tile bolnavilor!”

Cu Mary nu te plictiseai, una-dou te aducea înapoi în salon, iar cu un zâmbet larg te întreba: „Cum a fost plimbarea, doamn profesoar ? Mi se pare c i mâine va trebui s ne plimb m prin policlinic ! Ne vedem mâine!” „Mul umesc! Pe mâine!”

Dar s revin la noi, pacientele din acel salon, cea mai tân cam de 50 ani, iar cea mai în vârst de 85 ani i de 115 kg - mama unui colonel pensionat la 45 ani, încasa lunar 50 milioane lei vechi. Se l udase mama cu fiul, într-un moment când acesta lipsea. Ne i deranja prezen a lui, el b rbat st tea printre noi aproape zi i noapte, pe lâng mam -sa, ce-i p sa lui?! Nu era însurat, nu- i g sise consoarta. Se considera bogat, cu patru apartamente proprietate în ora i pensia asta substan ial . Statul îi d dea destui bani pentru treaba asta, lua cam cât toate pensionarele din acel salon, care erau „c zute” de foarte mul i ani de munc i nevoi! S vezi dac vor mai fi pensionare când vor ie i la pensie la 65 ani! El, colonelul acesta, ce f cuse în cei 20/25 de ani de munc ?! Mersese zilnic la birou, n-a fost pe front, na luptat corp la corp în vreo înfruntare, nu fusese cazul! Dar iat , acum î i d i importan , îi încurc i pe medici cu prezen a lui, cere una sau alta pentru mam -sa, de parc ar avea studii medicale! Medicul mamei, neajutorat de sistem, se supune cererilor acestuia, a a într-o sear mam -sa era s dea col ul, de fa cu noi toate i Ecaterina, fiica ei mai mic . Colonelul lipsea în acel moment, era la ar la maic -sa s -i potoleasc or niile de prin curte. B iatul, ce încasa bani grei de la stat, este în slujba propriei familii, de altfel! Ce cumsecade i generos este i statul sta cu unii! Se zice despre ace ti noroco i c i-au f cut nevoile în sc ld toare, pe când erau prunci. a o fi fost i cu colonelul nostru!

Aici medicii se poart frumos cu to i pacien ii: le zâmbesc chiar dac nu sunt pacien ii lor, sunt to i speria i de cuvântul morg , a a pare. Cu toate acestea se tot auzea c ap rea câte un caz care deceda!

Asistentele i infirmierele nu prea în eleg c pacien ii din aceast sec ie sunt cu un picior deja în groap i c totul depinde de to i angaja ii spitalului „cum se poart ” ca acel picior s reu easc , cu ajutorul lor, „s ias din acea groap ” i „s zburde” al turi de cel lalt, la: plimbare, cozi la oferte, medicul de familie, magazinele „second hand”, care s-au înmul it precum ciupercile dup ploaie, vizite la copii, pe la gr dini ele nepo ilor când e cazul, c în general în perioada de pensionariat oamenii ace tia nu mai au via personal , ei tr iesc aproape emblematic în trena cuiva ca auxiliari nepl ti i sau u or recompensa i cu un zâmbet sau o vorb bun din partea celor dragi.

Vai de via a lor! Precum câinii de pripas se str duiesc s supravieuiasc , dar onorabil, spre deosebire de ace tia, i cel mai important: se str duiesc s nu fie observat insisten a supravie uirii lor.

Tinerii se educ între ei, prin grupul de prieteni, mama a devenit „b trâna”, de i poate are numai 40 ani, tata a devenit „babacul” sau „b trânul” sau „mizerabilul” i ace tia n-au drept de exprimare a opiniei în fa a lor, trebuie s intre singuri „sub albie” i s ias numai la nevoie dac vor s fie cât de cât b ga i în seam . Orice aten ionare despre realitatea prezent sau trecut , uitat sau ignorat de tân r/ tân , ca acesta/aceasta s nu dea buzna cu picioarele în „rahat” i devin ridicol/ridicol e etichetat de acesta/aceasta ca r utate.

Nu mai func ioneaz de ceva vreme „Cine n-are b trân, s i cumpere!”, experien a p rin ilor este sistematic evitat , tinerii iubesc momentul „s dea cu capul de pragul de sus, ca s -l vad pe cel de jos!” Parc la to i le place acel moment, parc î i doresc probleme, în loc s le evite, s înve e din sfaturile celor care le-au petrecut sau leau observat la al ii! Ei sunt tare viteji! Valorile s-au schimbat i deci

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

ne atrage dup miros i venim toate la acest grup sanitar! i i-am rin ii lor sunt în urm cu societatea cu cel pu in 100 ani! Nu râde i! mai zis, este în jum tatea noastr de culoar!” tot întreb dac tân ra Constan a (dup ecusonul din piept) nu E o experien amar pe care to i o tr im la un moment dat, în casele noastre, dar nu vrem s-o recunoa tem public: „Vai de p rin ii care n- fusese cumva instruit s frece i s tot frece podelele ca s comascult de copii!” Realitatea e în general pe dos, dar tinerii foarte penseze lipsa de substan activ din dezinfectat. Poate i acest spital târziu realizeaz unde au gre it, câteodat sau de cele mai multe ori, este client Hexifarma, m tot gândesc eu de când am aflat de acest calprea târziu, altfel n-ar mai fi atâ ia omeri i atâtea familii dezbinate, var risipit prin spitale împreun cu dezinfectantul minune, produc tor cu rânduri de copii. Banii le iau ochii i min ile!... Tinerii nu mai au de genocid! Tân ra platinat , Constan a, tia oare c munca ei era timp nici s i tr iasc tinere ea, a a leamp - dup normele lor - chiar necesar s salveze vie ile bolnavilor din calea microbilor ucig ei se bag în chestii ce-i dep esc dar îi dau înainte, cum se zice tori?! Nu tiu, n-am aflat nici azi motivul pentru care era a a de „dediacum „pe repede înainte” la sfatul „prietenilor”, sfatul p rin ilor e de cat ” muncii ei la toaleta de la terapie intensiv a sec ie de cardiologie.

Important este c ne-am împrietenit, din acea zi nu mi-a mai f cut cele mai multe ori de prisos. A a apar cele mai multe dintre divor uri i necontinuare în via a studiilor f cute cu sârg, cheltuial i mul i niciodat observa ie c trec peste podeaua proasp t sp lat i nici nervi, de cele mai multe ori, din cauza lipsei banilor în principal, a a nu m-a mai trimis la WC-ul de la cel lalt cap t al culoarului. a c v pot spune c acea Cotoroan Tan a s-a transformat apar p rin ii i bunicii foarte bolnavi de inim , a a ajung s depind de priceperea i în elegerea medicilor i de func ionalitatea sau ne- în Cosânzeana Constan a, f s se dea de trei ori peste cap, ca-n pove ti, pentru noi to i bolnavii de la cardiologie. Pe atunci nu tiam func ionalitatea în parametri normali a spitalelor de profil. Cam trist ea ne salva de fapt via a s nu lu m de pe acolo cine tie ce miimagine, dar general pentru secolul XXI, la noi dar i peste hotare crobi de care s nu putem sc pa nici dac am fi luat cele mai tari i func ioneaz din plin aceste anomalii. revenim la oile noastre, la atmosfera din salon, din spitalul mai scumpe medicamente de pe Terra.

Mul umesc acum, pe aceast cale, tinerei platinate, frumoase „modern” al zilelor noastre.

Ziua mi-o petreceam coco at în acel pat de lâng u , cu perfuzia care- i f cea cu sârg meseria, de i era foarte nepl cut i foarte grea.

Aceast femeie simpl , foarte frumoas , dar infirmier numai, neîn mâna dreapt , de obicei. De câteva ori pe zi ceream s -mi scoat perfuzia s merg la toalet , m ineam de brâul din lemn de pe perete, a salvat vie ile cu munca ei simpl i neapreciat suficient pe cardul de cele mai multe ori, s nu cad (poate de la tratament sau de la lipsa de salariu. Ea sus inea cinstit munca doctorilor i- i asculta dumnede aer, eram prea mul i bolnavi în acela i salon). Alegeam s merg la zeie te efii, chir dac era con tient cât de ridicola era în ochii bolgrupul sanitar al terapiei intensive, era i mai aproape, avea doar navilor care n-o vedeau altceva f când 8 ore, zilnic, chiar 8 ore, decât frece podeaua, de fapt linoleumul acelui culoar, i s trag apa i dou cabine, dar îmi p rea mai curat, mai între inut. De fapt o tân frece cele dou cabine de toalet din sec ia de cardiologie. de vreo 30 ani, o infirmier , zilnic, în cele 8 ore se omora cu un mop, Felicit ri ei, c i f cea meseria! de-l tot bu ea pe vreo cam zece metri de culoar, iar când nu f cea Felicit ri efei ei c a pus-o la treab ca s salveze ineficien a deacest lucru sp la i tr gea apa la cele dou cabine de toalet pe care se pare c le avea în grij . Devenise un tablou obi nuit pentru acea zinfectan ilor! Felicit ri medicului de sec ie care n-a b gat panic zon de spital. Tân ra, în combinezon albastru, tuns scurt, cu p rul printre bolnavi, cu adev rul, dar a inut prin metode rudimentare situa ia sub control! platinat i ochii verzi era tot timpul nervoas , de parc era pedepsit Mul umesc lui Dumnezeu c m-a ferit de microbii de pe acolo i la munca pe care o presta, era chiar simpatic cum bufnea i trântea m-a îns to it în cele dou s pt mâni de perfuzii. cu mopul! (De aspirator sau ceva mai sofisticat, nici vorb !). Când ajungeai în zona ei de culoar, ca i cum ap sai pe un buton o i auzeai, parc era robot: „V rog, duce i-v la cel lalt WC, e mai aproape de salonul dumneavoastr !”

Alegeam s nu-i r spund i s -mi d de drum, dar într-o zi m-a râcâit în urechi, observa ia ei for at i robotic , a c i-am r spuns, u or distrat la informa ia ei. „Mul umesc! Salonul 7 este mai aproape de acest grup. i apoi nu te bucuri c ne place s venim aici, în zona dumitale de lucru?!” „P -i da, c ne tim de undeva!” „Poate ne tim, poate e ti sor -mea!

Ce, ar fi atât de imposibil?! În loc s te bucuri c apreciem ce faci i venim aici cu drag, dumneata te superi! De câte ori te v d, a a pornit pe lucru, îmi tot spun cum s scriu o povestioar despre dumneata cea furioas . S -i zic Cosânzeana Constan a sau Cotoroan a Tan a? C prea e ti furioas la locul dumitale de munc ! Nu tiu ce dezinTheodor Pallady - Peisaj cu lac fectant folosi i dar e pl cut parfumat,

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Adrian CRE}U

o balad modern a mor ii cer etorului de sub pod noaptea înainta tot mai hot rât peste umbrele ora ului frigul atacase violent totul deasupra asfaltului cr pat de timp în cârciuma din gang fumul de igar se întinsese gros, ca un nor alburiu, deasupra pu inilor clien i r ma i vocile tari i r gu ite umpleau aerul c ldu , plin de un miros greu de transpira ie la o mas ubred , un cer etor î i calcula, u or ame it, gurile de vodc r mase în pahar i asculta cu aten ie o poveste porcoas spus lâng el care nu se mai sfâr ea cer etorul termin ultima sorbitur dup care cer i de la o mas vecin cin pe mii pentru înc o vodc ieftin despre care lumea spune c e f cut în camera din spatele barului din fecale macerate de om o b u cu sete la tejgea în picioare, într-o înghi itur prelung se închise la to i nasturii paltonului s u ros pân la c ptu eal i aprinse o igar i ie i în aerul înghe at al ora ului vântul de decembrie b tea cu îndârjire peste str zile goale înfrigurat, cer etorul î i scoase radioul s u mic din buzunarul de la piept singurul lux pe care i-l mai oferea în ultimii ani i potrivi bine c tile în urechi i deschise pe postul s u obi nuit de muzic clasic . for a notelor simfonice ale concertului pentru trompet în Mi bemol major a lui Haydn îi inund urechile arse de ger îl mai auzise o dat , demult, i-i pl cuse teribil înveselit, d du mai tare volumul radioului i continu drumul spre culcu ul s u de sub pod între evile de ap cald se apropie de calea ferat i s ri atletic peste inele înghe ate s mai aud nimic când, pe nea teptate, întoarse privirea i v zu luminile unui tren de noapte n pustindu-se spre el

i s a tepte trenul acolo - singur i liber - în mijlocul inelor aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sf râmate, umplu pentru o clip spa iul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cer etorul ce st tea în picioare, nemi cat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufi urile cu epi înghe i de pe margine pacea se rea ez încet peste noapte odat cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe via a p sea lene trupul zdrobit al cer etorului pe ultimele acorduri ale trompetei din concertul în Mi bemol major al lui Haydn sub coloanele podulului din beton masiv în noaptea ce st pânea abia acum, autoritar, ora ul pustiu i înghe at

în ora ul de provincie cople it sub soarele nemilos de iunie în ora ul de provincie cu dou catedrale falnice erectate nemilos chiar în inima lui oamenii se târâie, abrutiza i de soare, pe asfaltul moale transpirându- i în t cere vie ile goale pe strada principal în ora ul de provincie cu singurul s u cinematograf mi un nestingheri i obolani uria i i câ iva adolescen i excita i se pip ie febril pe întuneric i m nânc popcorn din pungile jumbo size în ora ul de provincie o pisic t rcat se furi eaz pe lâng zidul cr pat al unei alimentare e atât de sl bit încât i se v d coastele i burta îi e lipit de ira spin rii doar foamea i se mai vede în ochii l rgi i de fric în drum spre tomberoanele de gunoi

primul lui instinct îi comand s sar din mijlocul inelor în dreapta sa din fa a trenului în vitez

în ora ul de provincie cople it sub soarele nemilos de iunie dezn dejdea se insinueaz par iv peste tot în betoane, în blocurile co covite în magazinele de haine second-hand i în t bl ria încins a ma inilor gr bite

o bucurie imens îns îl cuprinse bizar pe când se uita la trenul ce se apropia cu vitez de el la gândul c moartea îi e la doar 2 secunde dep rtare astfel, se decise, într-o frac iune de secund , renun e la restul de via i-n concertul lui Haydn,

în ora ul de provincie uitat de to i zeii i demonii cre tin ii în care visele au murit de mult singura lupt demn de a mai fi purtat este s nu- i pierzi min ile ajungi întreg pân la diminea a zilei urm toare

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Boris MARIAN

De la Felix Aderca la H. Zalis Pe 8 iunie 2016 ne-a sit un istoric literar de marc , H. Zalis, care a l sat o mo tenire ce merit cunoscut de publicul cititor. În acest scurt articol nu ne vom ocupa decât de una dintre direc iile de cercetare ale harnicului i generosului istoric via a i opera lui Felix Aderca, pe care Zalis l-a cunoscut, ca scriitor sub cele mai semFelix Aderca nificative aspecte. Henri Zalis a publicat în ultimul deceniu de via volumul „F. Aderca - un destin în contrapunct”.

Aderca a fost o personalitate controversat i adeseori contestat . Destinul literar al lui H. Zalis are unele tr turi asem toare. scut la 25 mai 1932, Henri Zalis a fost unul dintre importan ii critici i istorici literari care a p strat cultul tradi iei i respectul pentru înainta i. A debutat în 1967 cu volumul „Romantismul românesc”, a publicat în 1968 studiul „Gustave Flaubert” ( avea o bun priz la cultura de limb francez ), apoi un studiu pe care îl consider crucial în cariera sa, „Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european”, pentru care a primit în Fran a, în 1987, „Les Palmes academiques” în grad de Cavaler. În 1972 a ob inut titlul de doctor în Litere. În anii 1993 i 1997 a publicat dou studii extinse despre Tudor Vianu, c ruia i-a fost fidel discipol, s-a ocupat intens de opera lui Felix Aderca (poate cel mai avizat istoric în privin a acestui scriitor uneori marginalizat) i Mihail Sebastian (nedrept it recent de concluziile pripite ale Marte Petreu) etc. A tradus din proza unor mari scriitori elve ieni, Ramuz (este propus la un premiu care poart numele scriitorului), Fontanet .a. În anii 2005-2006 a publicat „O istorie condensat a literaturii române” (vol. I i II), urmat de „Valoriz ri” (Ed. Hasefer), i-a încercat puterea creatoare, cu succes, în proz (dou romane, dou , volume de proz scurt ), poezie („Acolad ”), literatur de c torie, memorialistic . La editura HASEFER a ap rut în anii trecu i un nou studiu (de fapt o antologie de articole) despre Felix Aderca. Tudor Vianu i-a dedicat lui Aderca frumoase cuvinte „Prototipul scriitorilor din familia spiritual a lui Heine, discipol el însu i al Regelui David i al lui Voltaire”, iar Perpessicius ad uga „Un rar spirit modern i temerar”.

H. Zalis traseaz un portret în linii precise i bine armonizate, mergând pe un fir conduc tor - al în elegerii omului i artistului controversat care a fost scriitorul de care se ocup - „Solidar cu verticalitatea”, „un efort constant spre autocunoa tere”, „din unghiul curajului polemic”, „din perspectiva unei genera ii literare”, „în numele realismului crud”, „revoltatul tragicomic” .a.

Se tie c Aderca a avut în tinere e simpatii pentru un regim

autoritarist, ca i Sebastian, dar nu s-a apropiat de un Nae Ionescu i nici de „ucenicii s i”. În anii regimului comunist a fost marginalizat, condamnat la uitare, dar a apucat s scrie o carte fermec toare despre Cristofor Columb. Aderca a fost i un bun reporter literar, interviurile sale au fost adunate într-un volum consistent publicat tot la Editura Hasefer în urm cu circa zece ani. Este o fresc a unei epoci sub aspect literar i politic. Ceea ce realizeaz Henri Zalis în studiul s u merit toat aten ia, având în vedere i pasiunea, talentul de cercet tor al acestuia.

S-au împlinit, anul acesta, 125 de ani de la na terea lui Aderca (13.III.1891, Puie ti, j. Vaslui - 12.XII.1962, Bucure ti).

Primul dintre cei cinci copii ai Deborei (Dobri ei, n. Iosub) i ai lui Avram Adercu, prime te la na tere numele Froim Zeilic. P rin ii, „comersan i” s raci de religie mozaic , veni i de prin Cehia, ajung în Moldova. Aderca începe coala în Puie ti i urmeaz , la Craiova, cursurile Liceului „Carol I”, fiind îns eliminat în ultimul an. Î i încearc , f succes, ansele literare la „S torul” (1907), „Ramuri” (1909), „Convorbiri critice” (1909), unde trimite însemn ri critice isc lite A. Tutova (F. Aderca), dar i la „Masca” (1911), unde îi apar câteva note critice sub pseudonimul Willy. Aderca va considera c , în pres , debutul semnificativ se produce la „Noua revist român ” (1913), cu poezia Post amorem, dedicat lui T. Arghezi.

Cu o slujb m runt la o banc din Craiova, reu te între timp tip reasc placheta de versuri Motive i simfonii (1910) i bro ura Na ionalism...? Libertatea de a ucide... (1910; edi ia din 1922 va purta titlul Personalitatea. Drepturile ei în art i via ). Împreun cu so ia sa, Rubina (Rifca), pleac în 1913 la Paris, unde audiaz câteva cursuri la Sorbona, de aici trimi ând pentru „Noua revist român ” articole prosimboliste, precum i foiletoane care consemnau atmosfera dramatic a epocii, reunite apoi în volumul Sânge închegat.

Note de r zboi (1915). Întors în ar , intr sub arme în septembrie 1914, participând la campaniile din Oltenia, Transilvania i Ungaria, experien care va nutri romanele Moartea unei republici ro ii i 1916.

Colaboreaz la „Seara” cu foiletoane semnate i F. Adrian, A. F. Craioveanul, V. Simion, incluse ulterior în volumul Idei i oameni (1922), la „înfr irea”, „Versuri i proz ”, „Absolutio”, „Scena”, „Curierul Olteniei”, „Zorile” .a. Îi apar alte patru plachete de versuri: Stihuri venerice (1915), Fragmente-Roman e, Reverii sculptate i Prin lentile negre, toate în 1916.

Se stabile te la Bucure ti din 1920 i este, timp de dou de-

Henri Zalis

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cenii, func ionar la Ministerul Muncii i Ocrotirilor Sociale. Scrie abundent în pres , fiind prezent la „Ideea european ”, „Cuvântul liber”, „Izbânda” (semna i I. Lauren iu), „Hiena”, „Umanitatea”, „Via a româneasc ”, „Avântul”, „Mântuirea”, „Lumea evree” .a., apoi la „Contimporanul” (utiliza aici i semn turile Regele Solomon, Lix, F. Lix), „Adev rul literar i artistic”, „Flac ra”, „Cugetul românesc”, scoate revista „Spre ziu ” (1923), unde semna i Ghi Pristanda, Quadroclus, colaboreaz ori este redactor la „Facla”, „S pt mâna muncii intelectuale i artistice”, „Cetatea literar ”, „N zuin a” (Craiova), „Revista român ”, „Lumea”, „Omul liber”, „Mi carea literar ”, „Universul literar”, „Via a literar ”, „Sinteza”, „Adev rul”. În 1928 îl secondeaz pe T. Arghezi la „Bilete de papagal” (va fi secretar de redac ie în primii doi ani, apar inându-i i texte isc lite generic B. de p., Papagalul violet, Papagalul ro u, Papagalul albastru, Papagalul portocaliu, Papagalul verde, Papagalul vioriu). Scrie, de asemenea, la „Radio”, „Tiparni a literar ”, „XX”, „Adam”, „Zodiac”, „Cuvântul”, „Reporter”, „Vremea”, „Realitatea ilustrat ” (aici apare, sub pseudonimul Leone Palmantini, prima variant , X. O. Romanul viitorului, la Ora ele înecate) i la multe alte periodice.

Din 1920, la revista i cenaclul „Sbur torul”, Aderca, „sbur torist din prima or ”, cum se autodefinea, aflase ambian a cea mai propice pentru spiritul s u prospectiv, independent. În pofida unor tensiuni, mâne fidel „Sbur torului” i lui E. Lovinescu (criticul este i autor al înlocuirii prenumelui Froim cu Felix), încercând s prelungeasc via a cenaclului i dup moartea mentorului (în casa lui Aderca i a Sandei Movil , a doua lui so ie, s-au mai inut câteva edin e). În deceniul al treilea, cel mai productiv pentru el, public romanele Domni oara din str. Neptun (1921), apul (1921, intitulat în edi ia din 1932 Mireasa multipl , iar în 1945, Zeul iubirii), Moartea unei republici ro ii (1924), Omul descompus... (1925), Femeia cu carnea alb (1927), Rasputin. Diavolul de la Curtea arului (1929), piesa Sbur torul (1923, jucat mai întâi în 1931, iar în 1945 cu titlul Sbur tor cu negre plete), volumele Idei i oameni (1922), Mic tratat de estetic

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Theodor Pallady - Natur moart cu l mâi

sau Lumea v zut estetic (1929) i rturia unei genera ii (1929).

Le urmeaz Aventurile d-lui Ionel L cust -Termidor (1932), romanul Al doilea amant al doamnei Chatterley (1934, sub pseudonimul Clifford Moore, ceea ce nu-l fere te de o anchet judiciar pentru delict de pornografie literar ), volumul (de biografii) Oameni excepionali (1934), romanele 1916 (1936) i Ora ele înecate (1936), A fost odat un imperiu... (1939), povestirile Vre i s descoperim America? (1935) i Întâia c torie în jurul lumii (1939). uit o vreme (este mutat disciplinar la Cern i i la Lugoj, apoi e demis), nevoit s i retrag numele din pres (în 1940 va publica Petru cel Mare. Întâiul revolu ionar; constructorul Rusiei, sub pseudonimul N. Popov), arestat de legionari, se va concentra între 1941 i 1944 asupra unui curs de estetic predat la colegiul pentru studen ii evrei. Dup r zboi, prime te numirea ca director al înv mântului artistic din Ministerul Artelor (se pensioneaz în 1948) i, reintrând în pres , reia colaborarea la „Bilete de papagal”, „Lumea”, „Via a româneasc ”, scrie la „Curier israelit”, „Jurnalul”, „Democra ia”, „Revista Funda iilor Regale”, „Bis”, „Revista literar ”, „Veac nou” .a. Acum îi apar romanul Revolte (publicat în 1945, dar scris în 1938), monografia C. Dobrogeanu Gherea. Via a i opera (1947), eseul Feeria baletelor. Convorbiri asupra formelor dansului (1947), câteva scrieri cu tezele ideologice ale zilei (Patru ciudate întâmpl ri, 1957, Jurnalul lui Andrei Hudici, 1958) i literatur pentru copii (În valea Marelui Fluviu, 1955, Amiralul oceanului, Cristofor Columb, 1957, Un c re pierdut în step . Din vremea lui Petru cel Mare, 1961, scenarii radiofonice cu subiecte mitologice). I-au r mas în manuscris o masiv monografie despre Goethe, un Tratat de estetic general , romanele Casa cu cinci fete i Mireasa multipl , o edi ie de autor, dar i un Jurnal intim, m rturie a debusol rii i oportunismului, dar i desen în aqua forte al unor chipuri de litera i de prin anii ’50. Avem un portret expresiv al lui Aderca, realizat în peni de Marcel Iancu.

Soarta scrisului inegal, de aspect pluriform, al lui Aderca („literat complet i nespecializat”, cum îl caracterizeaz Arghezi) pare s fi fost legat de o antinomie structural a omului. S luiesc în firea lui un insurgent, un nonconformist în stare de perpetu veghe, pledant neostenit al libert ii individului i al ideii de personalitate ireductibil , mi cându-se cu repeziciune i aplomb spre orice spa iu de disput , tentat s dinamiteze coerci ii i tabuuri, prezum ios, dornic de afirmare belicoas i, deopotriv , un sceptic mali ios, care tr ie te cu intensitate i obstina ie sentimentul frustr rii, crispat, instabil, ned ruit cu senin tate. Aderca investe te mai mult i mai orgolios în prezen a lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor „alc tuiri din hârtie”. Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - d , în 1924, cele dintâi pagini în române te din romanul lui Marcel Proust -, obsedat de „spiritul de contemporaneitate”, ajunge în preajma majorit ii ideilor mari ale epocii, pe care le intercepteaz de îndat , cu o intui ie extrem de sigur , pentru a le anima apoi îndr zne i tenace. Scriind el însu i literatur , experimenteaz neîncetat, fuge „în patru direc ii deodat ”, f s g seasc totu i acea op iune care l-ar exprima integral. Înaintea genera iei de mari critici i scriitori din perioada interbelic , situându-se, apoi, mereu al turi de ei, Aderca, „om de baricade” (E. Lovinescu), î i sus ine, prin fronde publicistice i literare, partea lui de contribu ie la impunerea modernit ii în literatura român .

Aderând la autonomia esteticului, el se a eaz , în esen , sub scutul ideilor lui E. Lovinescu. Pledoaria o face într-o manier fervent i exclusivist , ca în Mic tratat de estetic sau Lumea v zut estetic.

Lucrarea însumeaz , mai întâi, principalele campanii antitradi ionaliste la care participase în deceniul al treilea, dup ce în prima lui „b lie” literar , datat 1914, se r zboise pentru legitimitatea simbolismului

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la noi, noua orientare fiind considerat „singurul cort de ad post în Sahara eminescian ”. Într-o secven a c ii, eseistul încearc o minimal - elucidare teoretic , exersându- i spiritul disociativ în definirea „frumosului estetic”, demers înso it de dou „pilde”: T. Arghezi i Marcel Proust.

Gazetarul Aderca practic simultan eseul, foiletonul, polemica, interviul i cronica. Ca i N. Davidescu, B. Fundoianu, I. Vinea i al ii, semnaleaz nume mari ale poeziei modeme române ti în chiar momentul apari iei lor. F s fie un creator de opinie, el a f cut o critic de întâmpinare i a accelerat receptarea acestor nume, intervenind de câte ori erau supuse contest rii. Versurile din volumul Plumb al lui G. Bacovia ar fi „al turi, numai la doi pa i, de cea mai mare poezie”. În a a-numita „b lie Arghezi”, Aderca se afl într-o campanie permanent , începând cu anul premerg tor apari iei volumului Cuvinte potrivite, când scrie articolul Un nou Eminescu, i continuând cu seria de riposte adresate lui Ion Barbu i altora.

Mai cu seam confinii temperamentale îl trimit spre Camil Petrescu (în opera acestuia vede, indiferent de genul literar, „m ti” ale aceluia i suflet), în timp ce, cu o admira ie contrariat , u or iritat , se îndreapt spre romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care le apreciaz îns subiectiv i nejudicios. Scrie elogios, f rezerve, despre importan a romanelor lui Liviu Rebreanu (considerat un prozator de nivel european, care „dep te orice fel de na ionalitate literar ”), dar i despre opera lui M. Sadoveanu, în care intuie te dimensiunile mitice (scriitorul ar „înainta înapoi”, mi care specific proiec iei mitice).

S-a apropiat entuziast de câ tigurile expresionismului, mai cu seam în dramaturgie i în arta dramatic (pre uie te piesele lui Lucian Blaga i din aceast ra iune), totdeauna în polemic necru toare cu oamenii de teatru mediocri. Nu întâmpl tor, el compune o pies de teatru de factur expresionist (Sbur tor cu negre plete) i traduce din Karel Capek piesa R.U.R. Aspira ia de a g si cheia unei paradigme, personalitatea uman

41

Theodor Pallady - Natur moart cu pepene

i îndeosebi personalitatea creatoare, î i men ine intact temelia psihologic , de la o prim lucrare, din 1910, pân la Idei i oameni, rturia unei genera ii i Oameni excep ionali. Inaugurând vârsta modern a unui gen, rturia unei genera ii, carte de interviuri cu scriitori i oameni de art români, reconstituie caleidoscopic o epoc de r spântie. Oglinda dubl , apar inând jurnalistului i intervievatului, î i interfereaz reflexele i creeaz efectul de metamorfoz continu a imaginii. Valoarea documentar , incontestabil , este sporit de câteva elemente ingenioase, care introduc într-un acela i spa iu scenic: „m tile” lui Marcel Iancu, „rama” portretistic i scenografic elaborat de Aderca, nervul, libertatea i consisten a confesiunilor aduse în dialog. În fine, se cuvine men ionat o preocupare aparte în publicistica lui literar : situat febril în actualitate, el trece în revist , pe sute de pagini, literatura european modern , de la simbolism pân la Proust, Joyce, Celine i Kafka, într-un proiect în care personalit ile ostracizate de ascensiunea for elor antidemocratice au un loc privilegiat.

De începuturile lui poetice (Motive i simfonii, Stihuri venerice, Fragmente-Roman e, Reverii sculptate i Prin lentile negre), un fragmentarium liric, amalgam de virtualit i i de poze moderne, se va dezlega având sentimentul unui experiment de vârst (va m rturisi a fost poet în epoca lui „neolitic ”). În schimb prozatorul, în permanent ebuli ie, scrie continuu, enorm, romane îndeosebi, numeroase i de circula ie. Acestea au fost primite contradictoriu, amendate chiar ca producte ale unei inteligen e rele, cu volupt i distructive i pornire spre lubric, ori clasate ca forme de parvenitism literar.

S-a mai observat c aerul de bric-a-brac, juxtapunerea unor tehnici de provenien divers ar fi reflectat ba o atitudine estetic (la care trimite i articolul Descompunerea unui gen), ba o inaptitudine creatoare. Se pare c tiin a, opresiv , a artefactului sterilizeaz pagina. Cu toate c experimenteaz neobosit, el nu poate asimila substan ial modelul proustian, gidian sau kafkian. În proza lui eterogen , din care transpar afinit i cu ideile lui Remy de Gourmont i urme ale inject rii unor puternici germeni freudieni, erosul este figura polarizant . Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, v zut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventat monoman de Aderca (altfel, tendin a, „îmblânzit ” i legitimat estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiecteaz alegoric în nara iune, într-un joc riscat, libertin, care tran eaz în favoarea eclerajului crud, nu o dat impur, exhibi ionist. Personajele, oameni neimportan i, f ambi ii i stabilitate social , anonimi (depersonaliza i i la nivelul onomasticii), cu profesii, îndeletniciri erante, se instaleaz în clip , consumându- i vitalitatea frenetic, deta at i amar, într-un nesfâr it itinerar al pl cerilor carnale. Nu atât din textul epic, din pulsiunile erotismului vagant, cât din exterior zbat în elesuri vorbind despre incomunicare, agonie, „n zuin spre spulberare”.

Domni oara din str. Neptun, romanul de debut, se înscrie am gitor într-o „tematic ” tradi ionalist , dezr cinarea, exploatat deopotriv de s tori ti i poporani ti. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta i I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu .a., precum i victima ei (o fat de la ar ajuns curtezana cartierului, înr cinat , pân la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite f lirism, într-un „film” cu derulare alert , cu secven e abrupte, de o ip toare concrete e senzorial . Vocea autorului pus pe filosofare sceptic roste te panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovede te un suport inadecvat pentru ideea de predestinare, agitat pe tot parcursul nara iunii.

Aflat aproape între acelea i înzestr ri i limite, apul deschide seria romanelor în care erosul este exclusiv, iar din subsolurile fiin ei instinctualitatea se ridic la suprafa , atotst pânitoare. Distinc ia

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Theodor Pallady - Natur moart

între imoral, amoral i moral, str in personajelor (ipostaze ale candorii, crede I. Negoi escu), este trimis la plimbare i de autor. Se reitereaz în exces, cu tente de r u gust literar, descrierea unor momente de explozie a senzualit ii.

Un laitmotiv emfatic trece în prim-plan în Omul descompus..., unde personajul, un frustrat, brutal descurajat de urâciunea celor din jur, caut cu exasperare ceva, fie i o manie, în jurul c reia s i „se grupeze zilele”; ansa de recoagulare a personalit ii i de „autentificare” prin sexualitate e iluzorie, golul îl acapareaz , iar moartea apare spectral în trupul viu. Glisând, ca de obicei, spre maniere literare în vog , Aderca exploateaz i aici, destul de superficial, filiera expresionist ori apeleaz la tehnica scind rii eului, la dezarticularea fluxului cronologic, memorie involuntar etc. Pe de alt parte, într-o mezalian pe care nu a putut s o curme nici mai târziu, aduce în text virtu i pamfletare înrudite cu arta arghezian , dar i habitudini de gazetar vivace, ar gos. În romanul Femeia cu carnea alb câ tig teren fibra ludic a imagina iei. Reintr în scen domnul Aurel, personaj recurent, i el posibil alter ego al lui Aderca. Ini ial, în Moartea unei republici ro ii, caporal fiind în armata român trimis în misiune de pacificare a Budapestei, Aurel oscila între „solara z rnicie” a r zboiului, utopiile social-politice i libertina frenezie erotic . În Femeia cu carnea alb , domnul Aurel, negustor de legume, peregrineaz prin „gr din riile” de pe malul Dun rii, în încercarea de a- i potoli mai ales foamea erotic . E un joc ce se vrea ini iatic, regresiune spre „duhul” primar. i, din nou, secven e reu ite, aici de o poezie gra ioas , orchestrate cu rafinament senzorial. Ludicul ia propor ii în Aventurile d-lui Ionel L cust -Termidor, parabol sarcastic , exsangu a lumii pe dos, mizând pe truvaiuri funambule ti i paradoxuri împinse pân la absurd, ca la Urmuz. Aceea i pl cere a evad rii fanteziste, dublat de combustia la rece a specula iilor auctoriale, se manifest , într-o configura ie insolit , în Ora ele înecate. E o prim performan a literaturii Science fiction române ti, dup alte câteva încerc ri în acest gen, ca, de pild , Oceania lui Al. Macedonski. Cartea, un „basm futurist” (G. C linescu), imagineaz un timp al r cirii i mor ii soarelui, când omenirea, devitalizat , dar suficient de energic pentru

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Theodor Pallady - Natur moart cu trandafiri

a perpetua conflicte i vanit i, se retrage, ca în ni te imense acvarii, în ora e subacvatice. Într-o carier de mereu înnoite experimente, subminat i de o special dexteritate de a confec iona când i când literatur accesibil , ba chiar literatur de consum (Al doilea amant al doamnei Chatterley, o a a-zis continuare a romanului scris de D. H. Lawrence, intr , cu toate preten iile livre ti ale „autorului” român, în aceast categorie, ca i Rasputin. Diavolul de la Curtea arului, ap rut în fascicule, în Colec ia celor 15 lei), romanul 1916 d dea semne c Aderca poate renun a la mi carea centrifug . Dar „convertirea” e par ial i de scurt durat . Epicul, la început supravegheat impersonal, captat logic, evolutiv, include o dram moral - un tat î i asum vina mor ii fiului s u, condamnat i executat pentru tr dare -, desf urat sinuos pe fundalul unor scene de pe front i din spatele frontului, care sunt surprinse în flashuri lucide, nervoase. Fic iunea se frânge îns la un moment dat, fiind înlocuit de marginalii inabil mascate, de trimiteri jurnalistice la actualitatea politic etc. Ultimul roman semnificativ, Revolte, reasambleaz bun parte din tr turile acestei proze. Scris la persoana întâi, cartea face mai vizibil transferul dinspre autor spre personaj. Sexualitatea nu mai este îns echivalat cu o acuplare f sa iu, antrenând i st ri mai complicate. Dac literatura lui Aderca, cu deosebire romanele, de i vulnerabile f excep ie, suscit totu i interesul ca un spa iu deschis experimentului, publicistica lui are o însemn tate remarcabil , ca ferment al înnoirii, în circuitul de idei al epocii interbelice. În concluzie putem vorbi despre Aderca în urm torii termeni prozator, poet, estetician, eseist, novelist, dramaturg, journalist, traduc tor, critic literar, critic de muzic , critic de teatru, profesor, simbolism, expresionism.

Este tat l lui Marcel Aderca, de asemenea scriitor. A fost c torit cu Rubina Aderca (n. Penchas) 1912-1925, apoi cu poeta Sanda Movil .

Printre cei care s-au ocupat de opera lui Aderca a fost i Ov. S. Crohm lniceanu.

[Bibliografie - Dic ionarul general al literaturii române, vol. I, (A-B), 2004, Editura Univers Enciclopedic]

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Valmira B. SEJDIU (Kosovo)

Traducere de Baki YMERI Închidem ochii în t cere, Gre elile mereu le iert m, Din scorbura lor înc nu ie im, Atâta mai tiu...!

Visele

Sub mila ignoran ilor

Nostalgia m cuprinde, Deseori gândurile m r pesc Fug departe i din nou m reîntorc Visele din mine golesc fric i chin i dup oricare sfâr it vine un nou început.

Lume frumoas erai cândva...

Aveai valoare, aveai demnitate, Aveai lumin i aveai har, Aveai bun tate i voin aveai.

Contrast

Învelit în culorile vie ii Aveai oameni buni i iubire, Doar bun i aveai în tine Erai cu bra ele deschise pentru om.

O desp ire într-un col Lacrimi i ipete Cineva ur te pe cineva Acolo întind mâna câ iva orfani.

Dar azi ceva r u i s-a-ntâmplat, Culorile tale au privirea mor ii, Zilele fug, nu las urm dup ele.

Azi, nu ai de ce s te bucuri de via !

Altul cump o floare Un t nâr f speran e bea alcool Într-un col o pereche se s rut O alta cump un co ciug.

Acum ca un trup f suflet tr ie ti, Ai devenit prada r ut ii p to ilor Apar ine trecutului str lucirea, Azi tr ie ti cu mila ignoran ilor.

Un str in în spate m -ntreab Cât cost biletul?

Intrând în teatru, m gândesc Cât de nedreapt este via a...

Ei nu tiu s spun mul umesc, Ei valoarea o lovesc, o violeaz Ei r ut ilor dau dreptate, Ei dreptatea n-o cunosc, O zidesc...

Vis sau realitate

Desoeri via a mi se transform în vis Iar visul întreg mi se transform în via Cred în sine, în t cere spun: Oare mai e aici vre-un adev r?

ip tul meu Deschide-te cerurule, ca Tat l meu s m vad , Deschide-te tu, ar ve nic , ca Tat l s m aud .

Te rog, Domnule, ruga mea acceapt , ip tul meu c tre Tat l meu s ajung !

Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins, Mica mea inim în piept s-a rupt, Respira ia s-a stins, cuvântul s-a oprit, Lacrima s-a scurs din ochi, pe fa a fierbinte.

O, suflet îngeresc, înal at în cer, Alint -m , alung lacrimile mele, Adu-mi înapoi surâsul, Vino i-mbr eaz -m cu dor!

Sub mila ignoran ilor suferim, Fiindc trebuie s vie uim Minciuna trebuie s-o r bd m,

L-am întâlnit atunci, când mai pu in îl a teaptam Nicicând nu i-am spus, dup el muream Uimit priveam iar ochii lui nu m credeau nu m r neasc privirile m temeam. Îl sim eam pe cel caruia-i tremura tot corpul Greu sim eam r suflarea, genunchii se muiau Nu crezi nimic, doar cum s -l îmbr ezi, i a a împreun s pornim spre ve nicie.

Ce ne trebuie acum ve nicia, Când aceast iubire se na te, nu se stinge Când acestui sentiment îi trebuie doar o privire Pentru a aprinde în interior focul infinit.

Theodor Pallady - Nud pe canapea

Acel foc uitat, focul sacru -i dai suflet, s -l faci s tr iasc Acel foc visul meu îl trezea Realitatea s explodeze...

Bum, m voi azvârli în acel foc Chiar f suflet voi r mâne Fiindc o astfel de iubire nicicând nu moare...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Galina MARTEA (Olanda)

Jurnalismul promovat de UZPR De când e lumea, orice ac iune nobil realizat de om este menionat /consemnat ca valoare în limitele celor mai onorabile coninuturi. În a a mod, apare efectul pozitiv al motiva iei care stimuleaz omul pentru a crea în continuare noi i noi ac iuni demne de apreciere.

Sunt fire ti aceste lucruri, deoarece fiin a uman are nevoie mereu de impulsuri pozitive care s o predispun de a realiza acele crea ii care, în rezultat, s dezvolte i s fac existen a omului cât mai interesant i atractiv . Astfel, în acest joc al mi rii i evolu rii umane, apar diverse genuri i domenii de activitate social , care contribuie nu numai la apari ia unor fenomene comune în dezvoltare, dar sunt disponibile de a pl smui acele senza ii care impresioneaz i îmboesc cât mai benefic con inutul spiritual al omului. Prin varietatea acestor domenii de activitate social -cultural decent se reg se te jurnalismul, sector al genului publicistic care cuprinde totalitatea publica iilor periodice dintr-o anumit perioad de timp, fiind considerate ca mijloc de informare a publicului/maselor. Dac e s ne referim la importan a genului jurnalistic în existen a uman , atunci acesta este inegalabil, deoarece f informa ia public /informa ia zilnic a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate i universalitate omul devine extrem de limitat în posibilit ile intelectuale/morale. Având la baz obiectivul principal de a promova crea ia publicistic /jurnalistic în slujba publicului na ional prin cele mai corecte atitudini i relat ri, acest domeniu distinct al vie ii spirituale i dedic existen a în a servi interesele sociale i de a sus ine o cauz anumit precum: protejarea presei scrise i online, audiovizuale în limite respectabile i conform normelor prev zute de legisla ia na ional i, respectiv, cea interna ional . Nemijlocit, informa iile cotidiane publice urmate de realitatea existent a lumii înconjur toare sunt prezente în fa a omului ca o punte plin de semnifica ii ce-i deschid orizonturi nelimitate, acordându-i, totodat , capacitate, pu-

Theodor Pallady - Peisaj

tere de în elegere i de orientare, evolu ie în nivelul intelectual i, în acela i timp, optimism pentru prezent i viitor. Este un adev r i o realitate extrem de interesant , aceasta fiind tratat sau în eleas prin no iunea materiei care exist în afara con tiin ei omene ti i independent de ea, care, la rândul ei, atrage i une te în sine personalit i din via a politic , social , cultural i, respectiv, unit i administrative, institu ii, asocia ii, parteneriate care doresc s desf oare activit i decente menite culturaliz rii i dezvolt rii propriei societ i.

Una dintre aceste unit i administrative, care respect i încearc promoveze în mod onorabil crea ia jurnalismului conform fenomenelor relatate mai sus; care are drept scop promovarea i ap rarea intereselor sociale prin intermediul tuturor mijloacelor posibile de informare în mas , revendicarea unor drepturi i obiective comune în interesul omului i, în mod special, al celui ce este implicat nemijlocit în meseria de jurnalist, este Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România (UZPR), condus de neobositul i optimistul jurnalist Doru Dinu Glavan, pre edinte al UZPR. UZPR, fiind o asocia ie profesional de crea ie publicistic /jurnalistic a ziari tilor din România i din Diaspor , este acea uniune care promoveaz atât crea ia publicistic /jurnalistic , ca domeniu aparte al vie ii spirituale, cât i protec ia/favorizarea profesiunii de jurnalist, ca activitate de importan social /public . Corespunz tor, prin ac iunile sale pozitive ce sunt întemeiate tot mai mult pe experien i fapte reale, UZPR î i îndreapt mereu n zuin ele spre atingerea unui obiectiv nobil i rentabil pentru întreaga societate civil i anume: de a stabili conexiunea autentic cu institu iile publice din cadrul rii i, nemijlocit, cu structurile de vârf ale statului pentru a promova în modul cel mai transparent i echitabil imaginea crea iei publicistice i imaginea presei na ionale; de a consolida credibilitatea fa de profesiunea ziaristic /jurnalistic i, totodat , de a stimula i motiva aceast profesie intelectual prin orice mijloace care, în rezultat, s -i asigure o existen decent ; i, nu în ultimul rând, de a promova printre membrii uniunii cerin e de îndatorire prin care ziaristul s respecte cu demnitate doctrina deontologic a profesiei în cauz , astfel men inând atitudinea i comportamentul adecvat în societate. Fiind capabil de lucruri frumoase i demne de apreciere, UZPR, în timp, prin eforturi majore, ob ine aprobarea Legii cu privire la indemniza ii acordate jurnali tilor dup vârsta de pensionare, ace tea fiind membri ai uniunilor de crea ie legal constituite i recunoscute ca persoane juridice de utilitate public , respectiv, prin introducerea unei noi categorii care vizeaz uniunile de jurnali ti. Aceasta este o reu it extrem de bun pentru jurnalismul românesc care, în cele din urm , profesiunea de jurnalist este considerat de importan public . Totodat , pentru a cuceri încrederea i respectul publicului pentru presa na ional , UZP elaboreaz

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i pune în aplicare reviste destul de expresive i necesare societ ii precum “Cronica Timpului”, publica ie de cultur i educa ie civic a UZPR (director general Doru Dinu Glavan, director tiin ific general dr.Emil Strainu, redactor ef Rodica Sub irelu) i Revista UZP, publica ie oficial i un nou proiect de valoare al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România (redactor ef Benone Neagoe), aceasta fiind un nou curent/o nou mi care în evolu ia jurnalismului modern, fiind, totodat , destinat publicului i acelor oameni de crea ie/ziari ti/ jurnali ti care sunt înzestra i cu talent i voca ie. Este cazul de menionat, revista UZP are o inut aparte la sec iunea “grafic /grafic artistic ”, fiind un con inut destul de estetic i interesant. Atât Cronica Timpului, cât i revista UZP sunt publica ii periodice (lunar i, respectiv, trimestrial ) de calitate, ce cuprind articole, studii i informa ii de specialitate, anchete, interviuri, note oficiale care con in informa ii de actualitate i de interes public, informa ii despre activit ile culturale ale jurnali tilor i via a acestora, reportaje, note din diverse domenii de activitate social sau dintr-o anumit categorie, etc. Orice informa ie prezent în revistele susmen ionate este un element particular de cunoa tere a tot ceea ce este util i a tot ceea ce se petrece în cadrul rii i în afara ei. Astfel, relatarea oric rui eveniment, tire este un fenomen real de actualitate care, la rândul lui, este accesibil cititorului. În ansamblu, toate sunt o surs de informa ie care asigur în mod eficient comunicarea dintre om i societate. În acela i timp, UZPR este prezent în presa online cu un website personal (uzp.org.ro), fiind apreciat i vizitat de mii de persoane, unde sunt publicate zilnic articole i diverse informa ii din breasl , din societatea na ional i cea universal . Este o tendin continu de a realiza ac iuni cu efecte cât mai înalte atât pentru imaginea uniunii, cât i pentru imaginea întregului domeniu de activitate jurnalistic din cadrul rii i nu numai. Acordarea unui spa iu aparte acestui domeniu de activitate este o prioritate major pentru UZPR, avându-i în calitate de con-duc tori pe: Doru Dinu Glavan - pre edinte, Ion Petrescu - vicepre edinte, Adrian Rosentzveig/Adi Cristi - vicepre edinte, Benone Neagoe - secretar general, care analizeaz i ac ioneaz continuu în a facilita i îmbun i cât mai bine condi iile i metodele de difuzare a presei, cât i de func ionare a institu iilor destinate acestui domeniu. Nemijlocit, pentru a încuraja i motiva activitatea jurnalistului/omului de crea ie, UZPR stabile te o modalitate sau mai bine zis un sistem anual de premiere a membrilor s i pentru munca realizat în anul precedent, acesta fiind denumit „Premiile UZP”, fiind, în acela i timp, un proiect cultural de prestigiu.

Procesul de premiere are loc la începutul fiec rui an i este celebrat într-o manier cât mai solemn de festivitate, reprezentând, în acela i timp, un model distinct de recunoa tere a celor mai expresive i semnificative crea ii i lucr ri jurnalistice/publicistice ( i anume, la sec iunile: carte de publicistic , presa scris , presa online, produc ii radiofonice, produc ii tv, altele). De fiecare dat , în cadrul acestei ac iuni culturale de stimulare i promovare a valorilor jurnalistice sunt prezente personalit i/personalit i de renume din mediul massmedia/cultural/academic na ional i interna ional, iar ceremonia de celebrare a evenimentului este privit i mediatizat cu mare interes.

Sistemul de premiere al UZP este o ac iune onorabil care desemneaz atât valoarea ca fenomen, cât i importan a ca proces al motiva iei.

Cu aceea i autoritate respectabil este instituit programul permanent al seratelor/reuniunilor „Eminescu, jurnalistul”, prin intermediul c ruia este pus în valoare întreaga crea ie eminescian i, în mod aparte, „via a spiritual eminescian în calitate de jurnalist”. Iar decernarea premiilor pentru aceast ac iune de importan cultural „Gala premiilor Eminescu, ziaristul” se realizeaz , de asemenea, într-o atmosfer decent , spre exemplu, ultima fiind organizat în Sala Brâncu i a Palatului Parlamentului, 28 iunie 2016, edi ia IV. Astfel, putem men iona,

45

cu certitudine, c toate ac iunile întreprinse de UZPR sunt un nou curent, o noua imagine/viziune i un exemplu viu care vizeaz cu încredere întreaga complexitate de cerin e i oportunit i ale jurnalismului contemporan.

Fiind într-o mi care i schimbare continu , cu accente tot mai pozitive, UZPR este acea uniune de crea ie publicistic /jurnalistic care promoveaz valoarea fenomenelor existente prin întreaga sa complexitate. Colaborând cu diverse institu ii de cultur , educa ie, instruire, tiin , obiectivul acesteia este de a dezvolta i implementa studii de cercetare tiin ific în domeniul istoriei, teoriei i practicii presei, i, nemijlocit, de a efectua o formare profesional la nivel postuniversitar în domeniul jurnalismului. Organizând frecvent diverse întâlniri, colocvii cu membrii s i din diverse filiale ale uniunii, acestea fiind metode de promovare a genului publicistic/jurnalistic i, totodat , de perfec ionare profesional , în deosebi, a tinerilor jurnali ti, în rezultat, se stabilesc obiective comune pentru prezent i perspectiv i, in mod deosebit, de a funda un centru na ional de ajutor reciproc pentru comunitatea jurnali tilor. Având ca subiect prioritar promovarea genului publicistic/jurnalistic i promovarea profesiunii de jurnalist, ca parte component a valorilor sociale/publice, toate ac iunile i obiectivele realizate sau propuse de UZPR sunt un model real al succesului care trebuie men ionat i, respectiv, aplaudat în limitele celor mai onorabile con inuturi. Este firesc i necesar acest lucru, deoarece omul în procesul de existen are nevoie i de sus inere moral pentru tot ceea ce realizeaz în mod decent. În acest caz, i UZPR merit i are nevoie de suportul social/ public respectiv. Astfel, fiind motivat i stimulat de propriul mediu social, ulterior, omul/omul de crea ie este predispus c tre noi idealuri ce sunt mereu dezvoltare, evolu ie, civiliza ie. Respectiv, jurnalismul, fiind substan a prioritar în dezvoltarea social /cultural , este acel con inut care trebuie promovat i stimulat în societate prin cele mai transparente i echitabile metode. Deci, UZPR, de asemenea, urmeaz a fi respectat pentru modul cum î i onoreaz angajamentele fa de genul publicistic/jurnalistic na ional i, nu în ultimul rând, pentru faptul cum motiveaz i promoveaz în mod democratic i transparent identitatea jurnalismului românesc. adar, respect i admira ie acestui organ de comunicare social , care se nume te Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România!

Respect i admira ie diriguitorilor acestei uniuni de crea ie publicistic /jurnalistic i, nu în ultimul rând, dlui Doru Dinu Glavan, pre edinte, dlui Benone Neagoe, secretar general, i membrilor UZPR, care sunt parte component a acestui organ de prestigiu i parte component a acelor mi ri/provoc ri care dezvolt în mod benefic i pl cut societatea/omul.

Theodor Pallady - Natur static

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Camelia SURUIANU

Imanuel Kant @între teoria cunoa]terii ]i ascez[ Eseul lui Paul Sterian, Tendin ele r ritene ale filosofiei lui Imanuel Kant sau între teoria cunoa terii i ascez , publicat în anul 1932, în paginile revistei „Floarea de foc” se num printre pu inele sale medita ii tiin ifice care s-au p strat pân în zilele noastre.

Dac pân acum am prezentat diferite personalit i ale vie ii culturale, de data aceasta Paul Sterian ne propune s reflect m dintr-un alt unghi de observa ie asupra binecunoscutului studiu a lui Immanuel Kant, Critica ra iunii pure. Articolul deosebit de amplu, textul în total num rând în jur de treizeci de pagini, poate fi considerat un veritabil eseu tiin ific ce trateaz în cinci capitole distincte câteva aspecte de natur religioas existente în opera filozofului german. i de data aceasta, exegetul abordeaz subiectul cu mult seriozitate.

Pe lâng faptul c citatele pe care le utilizeaz în vederea sus inerii ipotezei sunt alese cu mult aten ie, Paul Sterian vine în întâmpinarea publicului cu o tem pe care pu ini dintre contemporanii s i s-ar fi gândit s-o trateze: teoria cunoa terii i asceza din perspectiva lui Immanuel Kant.

Eseul este structurat în cinci capitole distincte. El cuprinde o ampl introducere, în care sunt aduse în aten ia cititorilor opiniile principalilor comentatori ai lui Kant, apoi în urm toarele capitole: „Defini ia metafizicii i liniile mari ale Criticii ra iunii pure”, „Întâia ipotez a Criticii: Metafizica tiin ific ”, „A doua ipotez a Criticii: Metafizica moralist ”, „Încheierele Criticii: Asceza necesar i prealabil oric rei metafizici” i „Cugetarea kantian cap o întemeiere sigur în ortodoxie”, exegetul trateaz rând pe rând temele enun ate înc din titlu.

Din p cate, din acest amplu studiu în cadrul Bibliotecii Academiei Române se g sesc primele dou capitole, celelalte numere ale revistei „Floarea de foc”, odat cu epurarea bibliotecilor publice din anul 1945, s-au pierdut. Cu toate acestea, fragmentele pe care le avem la

Theodor Pallady -

pi e de fân

dispozi ie ne sunt deosebit de utile pentru a ne face o idee cu privire la seriozitatea cu care Paul Sterian a analizat latura spiritual a lui Immanuel Kant.

Tendin ele r

ritene ale filozofiei kantiene

„F îndoial c niciun alt filozof, în afar de Socrate, nu a avut norocul s g seasc mai competen i i mai fideli comentatori decât Immanuel Kant. Contemporan i elev de talia unor: Mendelsohn Herder, Fiche, Haman, Marcus Herz etc., comentatori mai noi cum sunt Cohen, Casisirer, Vorlander .a. au încercat din toate puterile sufletului i ale min ii lor s în eleag încotro b tea spiritul kantian. Îns , de i au tiut s nu cad în gre eala pe care au comis-o atâ ia filozofi mai mari sau mai m run i, care, punând st pânire pe câte un am nunt din min ile geniale care furnic prin vasta oper kantian , i-au cl dit un sistem propriu i cu toate c au f cut tot ce le st tea în putin ca s întrevad ce anume face unitatea i profunzimea disciplinei kantiene, nu au izbutit s str bat misterul acestui genial singuratic.

Dac îl prive ti pe Cassirer, care i-a consacrat întreaga via , printre atâ ia al ii, ca s studieze opera m iastr spre a-i sesiza monumentala linie pe care o b tea, î i dai seama cu cât iste ime ocole te acesta sirenele desf toare care-l ispitesc pretutindeni pe marea kantian . Avea Imanuel Kant o pl cere aproape pervers de a trece firul solid al cuget rii printr-o dantel rie de am nunte dintre cele mai încurcate i mai atr toare. Îl vezi pe Cassirer cum s-a legat singur de catarg i i-a pus vat în urechi, spre a nu fi tentat s asculte sirenele cu cântec fermec tor.

Cassirer este unul dintre pu inii care au observat c între via a marelui singuratic i opera acestuia este o leg tur foarte strâns , care trebuie înainte de toate studiat . ( i când te gânde ti c în cea mai r spândit edi ie francez ni se spune c via a lui Kant este s rac în evenimente i de aceea nu are mare însemn tate pentru opera lui, nu po i decât s r mâi uimit.) Cassirer a în eles c s cia în evenimente a vie ii lui Kant înseamn un lucru considerabil, mai ales când ne d m seama c avem de-a face cu «o s cie în evenimente voite». Este o via în care se deslu te de la un cap t pân la altul o «atitudine disciplinat i constrâng toare».

Din momentul în care ca tân r student spune în lucrarea sa de sfâr it de studii: «Mi-am ales o linie de conduit în via pe care o voi ine pân la cap t», i pân în clipa în care, devenind celebru, cu toate insisten ele ministrului, fost elev al s u, nu voie te s p seasc Königsberg pentru un post mai înalt, se scurge o via , desigur, anodin i f bog ie de am nunte anecdotice, îns plin de evenimente suflete ti dintre cele mai covâr itoare clipe de lupt grea cu sine însu i, nenum rate i nem rturisite altora, îns f când s fremete i paginile cele mai reci i siderale ale Criticii ra iunii pure.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Immanuel Kant a fost un om înainte de toate. Numai dup ce ne vom forma aceast convingere vom putea afirma c a fost i mai mult. Iat ceea ce uit cam des istoricii filozofiei s ne spun , chiar când st ruiesc asupra biografiei lui Kant. A fost un student s rac, iubit de camarazii s i i bun tovar de lucru. Cuno tea via a în toate am nuntele ei i tia la ce se poate a tepta din partea ei. Îns , de i rac, de i simpatizat de camarazii pe care la rându-i îi iubea i în mijlocul c rora a tr it în timpul studen iei, ar ta totu i o stra nic independen de caracter, r mânând un «izolat în mijlocul lor».

Independen a caracterului s u se v de te de îndat ce urm rim studiile acestuia. Se înscrie la universitate nu pentru a ob ine o diplom pe care s-o utilizeze în scopuri personale, ci pentru «a- i forma caracterul», a se des vâr i ca om. De aceea, urma mai multe facult i i nici una în special, tocmai pentru a- i apropia din toate domeniile hran sufleteasc . Pentru un om s rac este unul dintre lucrurile cele mai semnificative. Pentru a- i p stra aceast independen de caracter, Kant a trebuit s lupte din greu i cu sine însu i i a trebuit s adopte o concep ie de via întru totul cre tin . Tot efortul vie ii sale i al criticilor în aceasta const . Î i p streaz aceea i atitudine, odat ajuns docent, fa de studen ii s i. El îi înva nu filozofie, ci filozofeze. Voia s fac din ei «nu înv i», ci «oameni ra ionali».

Se spune c studen ii îl iubeau. Lor le pl cea mai mult s -l asculte la curs decât s -i citeasc operele. Felul lui pl cut i iste de a vorbi, plin de omenie, «prezen a» lui, ochii în care citeai bun tate i dragoste de oameni, îl f ceau pl cut auditorilor. i adev rul li se transmitea mai u or de la om la om, printr-o intui ie simpatic izvorât din îns i fiin a lui, mai mult decât din vorbele sale.

Toat via a i opera lui Kant merg mân în mân i sunt expresia aceleia i tendin e: «împlinirea în general i în tot», observ Cassirer.

Kant este îndeob te reprezentat ca un savant rece, m surat, calculat, meticulos. Când i se face acest portret se iau în seam câteva ciud enii. Îns , dup m rturiile celor care l-au cunoscut îndeaproape, nimic mai fals. Spune chiar el c mai prost administrator de mo ie nu crede s fi fost mai mare decât el (în tinere e a ocupat un asemenea

Theodor Pallady - Natur moart

47

post). De altminteri, metoda lui de lucru intelectual era, dup câte spun martorii din acea vreme, nemaipomenit de dezordonat .

Hârtiile pe care î i însemna cuget rile erau pline de mâzg lituri, cea mai elementar ordine i sem nau pe departe cu ceea ce numim noi ast zi «fi e de lucru». Se observ clar din acestea c era mai curând un «inspirat» i un contemplativ, decât un aliniator de silogisme - astfel cum este gre it analizat de obicei.

Era, apoi, un om paradoxal în toate, ceea ce ne dovede te c era un «inspirat». Nimeni nu putea intui ce f cea în cutare ac iune Kant.

Socoteai c va face o anumit ac iune, te pomeneai cu un alt lucru, chiar contrariu. Aceasta din cauz c el gândea în continuu. El era într-o lupt cu con tiin a sa. Nu era omul principiilor care s tie cum va proceda în cutare fel, aplicând cutare metod , ci, din contr , te uimea cu ceva nou. Între Kant i Pascal g sim o sumedenie de puncte comune. Fi ele lui Kant sunt aidoma hârtiilor pe care Pascal î i însemna Gândurile. [...] Astfel, necontenita h uial a lui Kant cu sine însu i e prezent în toate lucr rile. Fream tul i vuietul p durii i al m rii nu sunt mai puternice decât strig tul lui Kant. De aceea, aceast revenire a gândirii kantiene, asupra ei îns i, aceast zbatere de gând, m face s cred c era un om admirabil. [...] Toat originalitatea filozofiei kantiene st în aceste dou cuvinte: «du gândul pân la cap t», l sându-l s lupte cu contrazicerile ce se nasc din el însu i. i aceasta nu ca un bun perceput pentru o bun gândire, ci ca o întemeiere a metafizicii, de a duce pân la cap t lupta între îndoieli.

Multe dintre acestea le vede i le cerceteaz cu pasiune de elev sârguincios i iubitor de tiin a maestrului Cassirer. i, desigur, numai calea acestuia poate duce la descoperirea adev rului kantian. Totu i, nici Cassier nu poate ajunge la locul de unde izvor te Nilul acestei ilustre cuget ri. Îi lipse te o perspectiv pe care un occidental, barbar prin defini ie, nu poate s o aib . Cel obi nuit s cugete în timp, în desf urare, în volum, cum va putea p trunde în cugetarea hieratic a Criticii ra iunii pure?

Aceasta e dincolo de timp i dincolo de spa iu. Dincolo de am nunt i dincolo de curgere. Fream tul cuget rii kantiene este dat de area gândului în preajma stâncilor, care ve nic plutesc deasupra apelor, t cut i singur azil al sufletului.

Cugetarea lui Kant nu trebuie asemuit cu un râu care curge, ci cu apa m rii care se zbate. Fream tul i nestatornicia sensului conceptelor nu sunt consecin ele unei desf ur ri, o zbatere în jurul aceluia i mister, f continuitate evolutiv , ci numai cu unitate de scop.

Poate fi oare priceput vorba înv luit în taine a lui Kant de un occidental care e înv at s acopere taina cu strig tul? Trebuie, apoi cuno ti un t râm pe care occidentalul nu-l b nuie, ca s în elegi, dintru început, încotro a pornit-o Kant cu opincile de o el i cu toiagul de fier al ra iunii pure.

Cine nu cunoa te t râmul cel lalt în zadar încearc s p trund sfinxul ra iunii pure. Occidentalii nu vor spune c nu au în eles nimic din zborul kantian i nu voi afirma c to i l-au interpretat gre it sau par ial. Îns , chiar un Picavet sau un Tremesaygues constatând coloratura profund religioas al lui Kant, nu izbutesc s o determine în toat particularitatea ei. Nu am în eles cugetarea kantian decât dup ce am înv at la coala unui sfânt Ioan Gur de Aur, a unui sfânt Vasile, al lui Simeon Noul Teolog, a Terezei din Avila, al lui Ioan al Crucii, a tuturor sfin ilor p rin i ai de ertului i, nu în ultimul rând, a Fericitului Augustin. Numai atunci chipul desfigurat pe care cei mai fideli comentatori ai lui Kant ni-l dau despre acesta mi-a ap rut întreg, în puritatea lui extraordinar . Am observat surprinz toare asem ri între ceea ce Kant ajunsese s gândeasc i ce înv au sfin ii p rin i orientali. Am priceput atunci eviden a cuget rii kantiene i pozi ia

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

net între apriorism i empirism, realism i idealism, dogmatism i scepticism, absolutism i relativism, catolicism i protestantism.

«Ratio pura» nu este traducerea latineasc a grecescului orthodoxia? Pozi ia criticist care a r mas de neîn eles tuturor celor care sau ocupat de Kant i care a fost g sit goal de con inut de c tre to i, f cându-i s încline balan a în elegerii lor când de-o parte când de cealalt , declarând c Immanuel Kant a fost ori pur i simplu sceptic, ori pur i simplu dogmatic, atât de ciudat pentru occidentali, i g se te un con inut plin de sens de îndat ce un cititor avertizat i format în coala bisericii ortodoxe orientale abordeaz cele dintâi pagini ale Criticii ra iunii pure. ci, desigur, mul i critici sunt de acord cu faptul c Immanuel Kant a avut o preocupare religioas , îns pu ini dintre ace tia vor voi s afirme c aceast latur religioas nu numai c transpare, dar este l murit accentuat în chiar Critica ra iunii pure. Se va vedea în continuarea eseului nostru cât gre eal se comite în acest sens.

Fiindc se va v di l murit c Immanuel Kant mergea de la început pe drumul de mult b torit de filozofii orientului cre tin.

Sunt foarte multe probabilit i adunate laolalt ca «sihastrul de la Königsberg» s nu fi cunoscut îndeaproape concep ia ortodox a cre tinismului. Din scrisorile adunate pân acum reiese c nu a citit niciodat scrierile sfin ilor p rin i i în niciun caz nu a avut un izvor original privitor la concep ia de via ortodox . De i în Religia în limitele ra iunii pure aminte te într-o not faptul c : «Dup cum spunea un p rinte al bisericii totu i nu putem conchide c avea cuno tin mai laborioas despre originalitatea ortodoxiei fa de catolicism i protestantism i de filozofia inspirat de acestea.» Când vorbe te în scrisoarea amintit despre biserica ortodox , în desf urarea ei istoric aminte te i de p catele ei politice, dar i de amestecarea cezarului în treburile bisericii. Astfel, pozi ia sa atât de apropiat dup noi, de concep ia greco-oriental , devine mult mai semnificativ . Ra iunea pur d m rturie liber credin ei ortodoxe. Un str in, la care nimeni nu se a tepta, care a tr it toat via a în nordicul

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Königsberg, vine s m rturiseasc pentru bizan . Duhul Sfânt prin gura lui Kant m rturise te de departe pentru biserica sa. Immanuel Kant a în eles filozofia ca pe o lupt continu cu sine însu i a celui ce caut s se regimenteze Bisericii Triumf toare. Între ceea ce pustnicii au numit «askitica agonismata» i ceea ce Kant în elege prin «critica ra iunii pure» este o strâns leg tur , nu numai o asem nare de cuvinte, ce apropie o identitate de con inut.

De aceea nu putem în elege eroarea acelor filozofi care au v zut în «critic » o teorie a cunoa terii i au g sit de cuviin s spun c Immanuel Kant întemeia metafizica pe tiin , socotind-o ca o încoronare a acesteia. Efortul metafizic la Kant nu este asem tor cu efortul tiin ific, ci cu cel al ascetului. Nu o metodologie st la baza cunoa terii, ci o veritabil practic sufleteasc .

Immanuel Kant este cel dintâi filozof occidental care î i îndreapt privirile c tre formula oriental , p sind metafizica întemeiat pe concep ia naturalist a rena terii i suspinând dup o metafizic înrudit cu teologia. Iat pentru ce g sim c în gândirea expres formulat a lui Kant, «critica ra iunii pure», înseamn ascez i nu teorie a cunoa terii, perfec ionare a duhului i nu demonstra ie geometric , ra iune supus credin ei i nu ra iune poruncind credin ei sau distrugând-o pe aceasta din urm . A adar, de aceea am crezut de folos intitul m cercetarea noastr Între teoria cunoa terii i ascez sau Tendin ele r ritene ale filozofiei kantiene.

De altminteri, problema criticii ra iunii pure nu poate fi mai bine formulat , decât potrivit însu i felului în care Kant i-a pus problema cunoa terii. Întrebarea pe care i-o pune Kant e aceasta: Ce este necesar în prealabil celui ce vrea s «cunoasc » metafizic? Apropierea unei logici i metodologii speciale adaptate metafizicii, ori supunerea spiritului unei discipline care s formeze un spirit metafizic? Îi este necesar celui ce vrea s p trund în tainele cuget rii teoria cunoa terii sau via a ascetic ? Dintre cele dou , Kant alege hot rât asceza.

Totu i, înainte de a încheia aceste rânduri preliminare, datori suntem s d m o ultim l murire. Prin sfor area noastr de a dovedi spiritul kantian este foarte apropiat de cel ortodox r ritean, nu voim s pretindem s aducem o nou înt rire ortodoxiei: ortodoxia cre tin i filozofia care se întemeiaz pe aceasta au t rie prin ele însele i nu au nevoie de m rturia kantian . Facem aceast observa ie tocmai pentru a înl tura din partea unor eventuali i prea înfl ra i adep i ai spuselor noastre o gre eal posibil . Aceea de a crede c filozofia ortodox se întemeiaz pe spusele lui Kant. Aceasta ar da unora permisiunea s amestece dou filozofii care, oricât de mare este apropierea între ele, r mân totu i diferite.

Dac voim s dovedim c filozofia kantian î i g se te semnifica ia i, desigur, întemeierea pe baza ortodoxiei, nu admitem reciproca.

Ortodoxia nu are nevoie s fie întemeiat pe kantianism. Sensul efortului nostru nu poate fi în eles decât ca o punere categoric în fa a filozofiei române curente care sus ine c pe baze kantiene trebuie se întemeieze o filozofie româneasc ra ionalist i ateist . Noi, prin studiul nostru, voim s smulgem din filozofia româneasc aceast rere cu totul neîntemeiat .”1

Defini ia metafizicii i liniile mari ale criticei ra iunii pure

Theodor Pallady - Nud citind

Capitolul I „Spunând în introducere c gândirea kantian este plin de fream t, nu am voit câtu i de pu in s facem o figur retoric . De aceea, relu m expresia tocmai pentru a preveni pe lectorul operei lui Kant de la început de o eroare grosolan de care nu au fost feri i nici cei mai subtili comentatori. Tot ce a scris Kant, i ne referim îndeosebi la Critica ra iunii pure, nu trebuie luat ca un sistem de concepte bine definite i închegate static. Sensul conceptelor se schimb de la o pagin la alta, de la un rând la altul, potrivit unei linii generale a

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cuget rii care are fluxuri i refluxuri la tot pasul, rotunjind i schimbând sensul i forma ideilor ce le poart .

Sistemul, sau mai bine zis, metoda de expunere a Criticii ra iunii pure este ipotetic . Kant nu afirm , ci î i arat îndoiala unei cuget ri în desf urare i î i a az pozi iile ca b nuieli, întorcând afirma iile pe toate fe ele. În dosul fiec rei cuget ri kantiene trebuie s c ut m un «dac ». Într-adev r, Kant nu se mul ume te s i pun o întrebare pe care s caute s o rezolve în chipul cel mai simplu. Întrebarea ce io pune are valoare de ipotez , de la început, i, pe temeiul ei, el se întreab dac i consecin ele cele mai îndep rtate ce decurg din ea pot s fie sau nu valabile. Mersul cuget rii kantiene, i nu e propriuzis mers, ci cerc, dac ar fi s -l reducem la o schem , ar avea aceast înf are: «Dac e adev rat c ... Atunci urm toarele consecin e decurg... Îns , având în vedere c nu e adev rat afirma ia principal ...»

Nici consecin ele care ar fi decurs, i pe care Kant le-a desf urat cu mare lux de argumente, am nunte i precizie uimitoare, nu au valabilitate. Kant nu se mul ume te s afirme sau s resping principiul, ci caut s smulg i cele mai fine ramifica ii ale afirma iilor principale.

Astfel stând lucrurile, Kant î i pune urm toarea întrebare cu dublu în eles: a. Este posibil metafizica tiin ific ? Adic : se poate întemeia metafizica dup modelul tiin elor i pe datele acestora? În acest caz, care ar fi criteriul de certitudine al metafizicii? Iar disciplina preliminar în ce va consta? Într-o logic i metodologie special metafizicii? Pe scurt: este metafizica întemeiat pe uzajul teoretic al ra iunii pure? b. Dac metafizica tiin ific nu este posibil , atunci în ce fel se poate întemeia o metafizic cu garan ii i valabilitate? Este posibil o metafizic întemeiat pe moral ? Ca o încoronare a vie ii morale? În

Theodor Pallady - Nud la fereastr

49

acest caz, care ar fi consecin ele acestei metafizicii moraliste? Are criteriu de certitudine? Disciplina preliminar în ce va consta? Nu cumva într-o propedeutic practic ? Într-o educa ie special ? Pe scurt: este metafizica întemeiat pe uzajul practic al ra iunii pure?

Pentru ca s nu subziste nicio confuzie, dest inuim dezlegarea pe care o d Kant acestei întreb ri.

Metafizica nu este posibil ca tiin , dup cum arat Kant cu am nun ime. Dup ce î i pune întrebarea în ce fel ar trebui s fie înlocuit metafizica ca tiin , dac aceasta ar fi posibil, ajunge la urm toarea concluzie: întreg e afodajul constituit cu atâta precau ie nu are nicio valabilitate. Dup ce a c utat s vad dac nu cumva criteriul certitudinii acestei metafizici este un criteriu de ordine logic , dup ce a construit pies cu pies o logic transcendental cu scopul serveasc acestei metafizici drept criteriu de infailibilitate, încheie cu prezum ia c aceasta nu poate func iona cu valabilitate în metafizic i, deci, nu are niciun uzaj transcendental. În acest fel analizeaz Immanuel Kant cea de a doua ipotez , c reia îi g se te oarecare solidaritate, vom vedea în continuare în ce m sur .

Metafizica nu este deci o tiin , ci o disciplin a sufletului. Iar preliminar metafizicii este asceza, critic constrâng toare a spiritului.

Ar m mai întâi principiile conduc toare ale criticii. Tot efortul nostru const în alegerea citatelor, pentru a l sa pe însu i Kant s vorbeasc .

Este în îns i natura omului s i pun întreb ri metafizice, spune Kant. «Metafizica este real , dac nu cu titlu de tiin , cel pu in ca dispozi ie natural , metaphisica naturalis.» Omul nu poate s nu- i pun întreb ri metafizice. Este un fapt pe care Kant îl constat dintru început: «Existen a unei spe e de cunoa tere aparte» numite metafizice. (Critica ra iunii pure, Introducere, pg. 51) «Menirea esen ei metafizice este s dep easc marginile experien ei posibile.» (Prefa , pg. 23) «Ceea ce ne împinge s ie im în chip necesar din limitele experien ei este incondi ionatul pe care ra iunea îl cere cu necesitate i pe bun dreptate în lucrurile în sine, pentru tot ce este condi ionat pentru a sfâr i astfel seria condi ion rilor.» (Prefa , pg. 23) «Metafizica este o disciplin ra ional speculativ , cu totul aparte, care se ridic în întregime deasupra lec iilor experien ei, nesprijinindu-se pe simple concepte i unde, prin urmare, ra iunea trebuie s fie propriul s u elev.» (pg. 20) «Metafizica este în principiu i trebuie s devin în realitate o tiin care trebuie s fie în chip necesar tratat dogmatic, cu un caracter sistematic care s satisfac i cele mai severe exigen e i sub o form scolastic .» (pg. 31) «Metafizica este o cunoa tere în afara oric rei experien e». Ea nu e altceva decât intervalul sistematic ordonat al tuturor cunotin elor ce le dator m ra iunii pure. «Nimic deci nu ar putea s ne scape în cazul de fa , deoarece ideile pe care ra iunea le trage în întregime din ea îns i nu se pot smulge din fa a ochilor no tri, c ci ele sunt puse în lumin de îndat ce am descoperit principiul lor comun. Perfecta unitate a acestei spe e de cuno tin e, care deriv numai din concepte pure f ca nimic experimental, f ca nici o intui ie particular proprie s furnizeze o experien determinat s poat avea asupra lor vreo influen pentru a le întinde ori m ri, face integritatea absolut a sistemului nu numai posibil , ci deasemeni necesar .» (pg. 15) Aceasta fiind defini ia metafizicii, nu e de mirare c erorile sunt nenum rate în acest domeniu... Nemaiavând piatra de încercare a experien ei, erorile nu numai c abund , dar nici nu pot fi descoperite. În acest fel se nasc dou atitudini metafizice opuse: dogmatismul i scepticismul. Prima poate afirma totul i orice f posibilitatea de control, a doua poate nega totul i toate, iar i necontrolat. O atitudine intermediar , întemeiat pe indiferen , nu este îns posibil , dup Kant, dat fiind naturalitatea metafizicii ar tat mai sus. Cum se

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

va ie i din aceast încurc tur ? Kant nu în elege s eludeze întreb rile metafizice «scuzându-se prin neputin a ra iunii omene ti.»

El b nuie mai întâi, ca o prim ipotez , cum am ar tat mai sus, c poarta de sc pare ar putea fi g sit în crearea unei tiin e noi, care s conduc la constituirea metafizicii pe baze tiin ifice. Într-adev r, eroarea cea mai mare a tuturor const în faptul c s-au apucat s afirme sau s nege solu ii metafizice înainte de a cunoa te bine «instrumentul» prin care aceste solu ii erau g site sau negate. Trebuie, înainte ca ra iunea pur s porneasc la drumul cel f de hotarele experien ei, s se examineze pe sine. Dogmatismul unor metafizicieni (s nu se confunde cu forma dogmatic pe care trebuie s o îmbrace orice metafizic în aceast ipotez a metafizicii tiin ifice), adic «prejudecata care const în a voi s înainteze în aceast tiin s începi printr-o critic a ra iunii pure, este adev rata surs a în elegerii acestei incredulit i‚ care se opune moralei.» (pg. 28) Critica ra iunii pure este tocmai instituirea unui «tribunal, care ar tând preten iile ei legitime, respectiv s resping pe toate acele exigen e, care sunt f fundament, dar nu printr-o decizie arbitrar , ci în numele legilor sale eterne i imuabile. Acesta fiind contextul, ra iunea pur trebuie s se examineze pe ea îns i.» (pg. 11) Prin aceasta Kant nu realizeaz «o critic a c ilor i a sistemelor, ci a puterii ra iunii în general, raportat la toate cuno tin ele la care ea se poate ridica independent de orice experien », prin urmare el evoc solu ia posibilit ii unei metafizice în general i determinarea izvoarelor ei, a întinderii i limitelor ei, toate acestea potrivit unor principii.

«M m rginesc s studiez ra iunea îns i, spune Kant, i ideile sale pure pentru a ob ine noi cuno tin e. Nu am nevoie s caut prea departe de mine c ci o g sesc în mine însumi i exemplul logicii ordinare îmi probeaz c este posibil s o fac. [...] Numai aceast critic poate ne furnizeze o piatr de încercare infailibil pentru a aprecia valoarea filozofic a operelor vechi i moderne, altfel, istoricul i criticul, neavând competen , nu fac decât s opun aser iunilor goale ale

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Theodor Pallady - Peisaj din gr dina Luxemburg

unora alte aser iuni care nu sunt mai pu in de arte.» (pg. 55) Prin urmare, din afirma iile lui Kant rezult c nu dore te s fac din Critica ra iunii pure o critic istoric , o critic de texte sau o exegez . De asemenea, nu caut s realizeze o cercetarea psihologic , i nici o solu ionare metafizic . «Chestiunea capital e mereu aceea i, de a ti ceea ce în elegerea i ra iunea, independent de orice experien , pot cunoa te, i nu cum este posibil facultatea de a gândi.» (pg. 13) Este de la sine în eles c nu o cercetare de logic î i propune Kant s îndeplineasc prin lucrarea sa. Aristotel, spune el, a întemeiat odat pentru totdeauna logica general . «Critica ra iunii pure nu merit titlul de doctrin , spune Kant, ci numai acela de critic transcendental , fiindc scopul ei nu este s ne prezinte o sum de cuno tin e, ci de a le rectifica, i de a ne oferi o piatr de încercare pentru a putea recunoa te valoarea sau nonvaloarea tuturor cuno tinelor apriori.» «Aceast critic serv , prepar dac e locul, un organon, sau cel pu in în lipsa acestui organon un canon al ra iunii pure, dup care, ar putea fi expus, mai târziu, sistemul complet al filosofiei ra iunii pure...»

Utilitatea acestei tiin e din punct de vedere al specula iei nu este decât negativ . Ea va servi tocmai pentru a împiedica împingerea ra iunii speculative dincolo de limitele experien ei. Ea are îns , tocmai prin caracterul ei restrictiv, o valoare pozitiv pentru ra iunea practic .

Fiindc restrângând în limitele experien ei ra iunea, îi va da o garan ie în plus, protejând-o de erori.

Critica ra iunii pure înseamn îns ceva mai mult decât o disciplin preliminar . Prin ea, Kant socote te c aduce o metod nou în filozofie. [...] În loc de a socoti c în elegerea noastr este dirijat de obiecte, putem face ipoteza c obiectele se modeleaz dup în elegerea noastr . Noi nu cunoa tem aprioric lucrurile decât dup ceea ce noi în ine punem între ele. «Seam aici cu prima idei a lui Copernic: V zând c nu putea ajunge s explice mi rile cere ti admi ând c mul imea stelelor se învârtea în jurul spectatorului, el caut s vad dac nu cumva spectatorul însu i se învârte, iar stelele mân nemi cate. În metafizic se poate face o încercare asem toare cu privire la intuirea obiectelor. Dac intuirea ar fi regulat în chip necesar de natura obiectelor, nu tiu cum am putea s tim ceva aprioric, dac îns obiectele, din contra, se reguleaz dup natura facult ii noastre intuitive, pot atunci foarte bine s -mi explic aceast posibilitate.»

Problema Criticii ra iunii pure poate fi redus la întrebarea: «cum sunt posibile judec ile sintetice apriori.» (pg. 49) Într-adev r, metoda propus de Kant, potrivit c reia «cunoa terea se centreaz în om i nu pe obiecte», avea nevoie pentru a fi sus inut de înc un obiect complementar. În urma acestuia o întrebare vine numaidecât: Dac nu cunoa tem din obiecte decât ceea ce ra iunea pur pune în ele, cum este valabil aceast cunoa tere venind de la ra iunea pur ?

Ce face ca ceea ce ra iunea pur s nu fie simplu joc al imagina iei, ci cunoa tere obiectiv ?

Pentru a ie i din aceast încurc tur , Kant inventeaz judec ile sintetice apriorice. Dac ra iunea pur poate extinde cunoa terea ajutorul experien ei, prin sinteze noi i spontane, aprioric, atunci metafizica este posibil ca tiin , spune Kant, ra ionând ipotetic (s nu uit m c tot ceea ce ne spune Kant acum este pur ipotez ).

«Dac metafizica a r mas pân aici într-o stare precar de incertitudine i de contradic ie se datoreaz numai faptului c aceast chestiune, ce poart cu sine îns i diferen a între judec ile sintetice i analitice, nu a fost prezentat corect min ii.» Aceast ipotez nou pe care o arunc Kant are îns , ca toate cele spuse de el, un dublu în eles: «De solu ionarea acestei probleme sau de demonstrarea clar a imposibilit ii de a o rezolva depinde m rturia metafizicii ca tiin .»”2

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Întâia ipotez a Criticii: Metafizica tiin ific Capitolul II „Pe temeiurile expuse pân aici Kant examineaz acum prima ipotez a Criticii ra iunii pure. Este posibil metafizica dup modelul tiin elor? Dac ar fi posibil , care ar fi criteriul ei de certitudine?

Care ar fi metoda ei?

Cercetarea const în dou p i.

1. Examinarea principiilor apriori ale sensibilit ii, sub numele de «estetic transcendental ».

2. Examinarea principiilor apriori ale gândirii îns i sub numele de «logic transcendental ». În ceea ce prive te Estetica transcendental , Kant i-a pus înc de la început aceast întrebare: «Cum sunt posibile judec ile apriorice?» În ceea ce prive te intui iile apriorice ale sensibilit ii, dat fiind rolul lor de form în care experien a sim urilor e turnat , Kant se te c «judec ile care se formeaz astfel nu pot s se aplice decât obiectelor i sim urilor i nu au valoare decât dac se raporteaz la experien ele posibile.» «Fiindc , dac vrei, dintr-o judecat aprioric , s ie i, dintr-un concept dat, g se ti ceva care poate fi descoperit aprioric, nu în concept, ci în intui ia corespunz toare i care poate fi legat de acel concept.»

Deci propozi iile apriorice, întru atât cât se refer la formele pure ale intui iei, în afar de orice experien posibil , nu sunt valabile.

Ceea ce arat c , din acest punct de vedere, metafizica ( tiin ific ), nu este posibil . Estetica transcedental nu are deci uzajul valabil în metafizic . În ceea ce prive te Logica transcedental , cunoa terea este produsul sensibilit ii i inteligen ei noastre. «F sensibilitate niciun obiect nu ne-ar fi dat, f inteligen niciun obiect nu ar putea fi gândit. Ideile f materie sunt goale, intui iile f concepte sunt oarbe. Astfel e tot atât de necesar s faci sensibile conceptele i inteligibile intui iile.» (pg. 94) Înc o dat atragem aten ia c logica transcendental , astfel cum o prezint Kant, nu are decât valoare ipotetic . El nu o constituie, ci

Theodor Pallady - Rochia cenu ie

51

se întreab dac aceasta poate fi constituit . El nu traseaz mai întâi o tiin probabil , întrebându-se dac aceasta poate fi func ionabil .

«Presupunând c exist concepte care pot s se raporteze aprioric la obiecte, nu ca intui ii pure sau sensibile, ci numai ca acte ale gândirii pure i care, prin urmare, sunt de-a dreptul concepute, a ror origine nu este nici empiric , nici estetic , ne facem dinainte ideea unei tiin e a în elegerii pure i a cuno tin elor ra ionale prin care noi gândim obiectele cu totul aprioric.»

Kant cerceteaz deci, ra iunea pur în general, întrebându-se dac , în afar de intui ia sensibil , atât lipsit de materialul sim urilor, cât i de formele apriorice ale intui iei, poate func iona în elegerea în chip valabil. «Exist oare vreun principiu regulator aprioric al ra iunii pure în raport cu adev rul?» Studiind conceptele i categoriile, spunsul g sit e acela i ca i în estetica transcendental . «Nu exist deci pentru noi o cuno tin aprioric posibil decât a obiectelor unei experien e posibile.» (pg. 161) C ci noi nu putem gândi nici un obiect, decât prin mijlocirea intui iilor corespunz toare acestor concepte. Ori toate intui iile noastre sunt sensibile i aceast cuno tin , într-atâta cât ne este dat obiectul, este empiric . Aceast cuno tin empiric poart numele de experien .» În aceasta const în elesul dat de Kant. Logica transcendental , ca i Estetica transcendental , au numai un sens transcendental, îns nu au valoare transcendental . Kant le-a construit, pies cu pies , ca i cum ar fi valabile i, de-abia la urm , le distruge ca pe un castel de c i, ar tând c nu au niciun uzaj valabil.

«Poate s fie mai în elept s ne exprim m astfel: categoriile pure, condi iile formale ale sensibilit ii, au o semnifica ie pur transcendental , îns ele nu au uzaj transcendental fiindc aceasta este imposibil. Cum, cu titlul de categorie pur , ele nu trebuie s aib uzaj empiric, i cum ele nu pot s aib nici unul transcendental, ele nu au nici un uzaj, când sunt izolate de orice sensibilitate, adic nu pot fi aplicate la nici un obiect posibil.» (pg. 262) «Uzajul pur transcendental al categoriilor, nu este deci, în fapt, un uzaj, el nu are un obiect determinabil în forma sa.» Rezult de aici «categoria pur nu e suficient nici pentru ea îns i pentru a forma vreun principiu sintetic aprioric, c principiile în elegerii pure nu au decât uzajul empiric, i în niciun caz, un uzaj transcendental, i în afar de câmpul experien ei posibile, nu poate s existe un principiu sintetic aprioric.» (pg. 236) Tot în acest fel se fere te Kant de a da un în eles pozitiv conceptului de numen. Numenul nu caut s însemne decât un lucru întratâta cât nu e un obiect al intui iei noastre sensibile. Numenul nu are decât un în eles negativ. «Conceptele de obiecte pure sunt în întregime goale de principii ce le fondeaz aplicarea, fiindc nu poate fi imaginat nici o manier pentru aceste obiecte date i gândul problematic care le las totu i un loc deschis, nu serve te, ca spa iu vid, decât s limiteze principiile empirice, f de a închide sau indica vreun alt loc al cuno tin ei în afara sferei lor.» Ra iunea pur , deci, nu g se te în ea îns i, dup cum nu g sise nici în principiile sensibilit ii, un criteriu de certitudine. Întemeiat pe aceste prime observa ii de ordin formal, Kant face apoi examenul material al con inutului alega iunilor metafizicii tiin ifice. Cercetând cu de-am nuntul pân la izvoare, «toat aceast munc a ra iunii speculative, oricât de van ar fi ea», Kant construie te critica logicii aplicat ra iunii pure în afar de orice experien posibil . Kant demonstreaz aprioric inanitatea dialecticii. Examenul antinomiilor ra iunii pure, al paralogismelor, .a.m.d. nu face decât s aduc probe concrete primelor încheieri ale criticii.»”3 1 Paul Sterian, Tendin ele r ritene ale filozofiei lui Immanuel Kant, prima parte, în Floarea de foc, 6 februarie 1932, anul 1, nr. 5, p. 5.

2 Idem., 3 Paul Sterian, Tendin ele r ritene ale filozofiei lui Immanuel Kant, Capitolul al II-lea, Întâia ipotez a Criticii: Metafizica tiin ific , în Floarea de foc, 7 februarie 1932, anul 1, nr. 6, p. 2.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Vasile FILIP

C[derea Nu-mi propun s m sor sau s cânt resc, fie i cu aproxima ie, cât eseu i cât poezie se afl în aceast nou carte a lui Ion N. Oprea: „Tr iri. Eseuri pe vertical ”, Editura Armonii Culturale, Adjud - Vrancea, 2016.

Scrierea versificat a textelor, într-o arhitectur piramidal , aducând uneori a pagoda, alteori a brad r muros, perfect desenat, tehnici folosite de autor i în cartea anterioar „Fragilitate. Cuvinte pe vertical ”, Editura PIM din Ia i, 2016 - poate fi considerat în mai multe feluri. Între care cel mai credibil ar fi, sper, dorin a de a ie i de sub pericolul monotoniei. Sau, cine mai tie...

Cum, îns , chestiunea ine mai mult de tehnic , deci i de partea formal a demersului, aplecarea asupra con inutului devine imperativ . i necesar , util , atât pentru scriitor, cât i pentru cititori. A a cum bine remarc Gheorghe A. Stroia în deschiderea volumului, „...un alt mod de a conjuga verbele REALIT II (...) În opera extins a lui Ion N. Oprea, atât temporal, cât i tematic, realitatea, mai bine-zis prezentarea ei, cu o extraordinar acuitate emo ional , ocup un loc foarte important. Evenimentele cotidianului sufocat, din nefericire, de ur , minciun , tr dare, nep sare i ignoran , reprezint preocup rile omului nobil, care, în lini tea inti-

pe gânduri mit ii sale, î i g se te timpul necesar pentru o analiz la rece, tran ant i matur , în încercarea disperat de a g si ori m car sugera posibile solu ii la probleme stringente”. E de presupus c cele de mai sus se sprijin i pe constatarea autorului c ii, care ne aten ioneaz : „O viitur / este // via a tr it ...” Dar ne ofer i un posibil colac de salvare: „Ruciunea / este / Calea / Credinciosului / de a încerca/alungarea r ului / din untru / i / din afara omului”, - „Viitura”, p.70.

Da, din punct de vedere tematic, i aceast carte este de o amplitudine impresionant . Cu atât mai demn de a fi considerat ca atare cu cât actualitatea subiectelor îi spore te interesul. Ca i în alte rânduri, Ion N. Oprea conjug verbele din limba român la toate cele trei timpuri fundamentale: trecut, prezent, viitor.

Tr tura de unire a triadei este, f îndoial , implicarea autorului pân la contopire cu timpurile de el tr ite sau de semeni ai lui, mai dep rta i sau contemporani. i se m rturise te, pentru a ne demonstra, parc , un adev r peste care s rim uneori: „Râvnesc / dup o perioad de lini te / luminoas , / dar / uneori / blocat de o ve nic a teptare, / m cuprinde spaima...” - „Oaspete”, p.59. O spaim care nu este numai a lui. Ea, din p cate, e general . A cuprins toate meridianele i paralelele globului, inducând în rândul oamenilor o spaim care se preface în disperare.

Tot din pricini tematice, spre a pune, totu i, ordine în sumedenia de subiecte, Ion N. Oprea î i organizeaz în consecin materialul. apte capitole, care au în comun, în primul rând, atitudinea fa de realit i i dup aceea semnalarea lor: 1. Clubul Colectiv, 2.

Diversitate, 3. Cet ene ti, 4. Credin i tiin , 5. Maniere, 6. M.R.I-sme, 7. Istorie.

Aceast grupare a textelor nu înseamn , în nici un caz, c între ele exist deosebiri eseniale. Dimpotriv , spiritul aproape p tima cu care Ion N. Oprea se d ruie scrisului semnific i îi înt re te pozi ia de om al timpului i al oamenilor timpului. Cu visarea-speran ca i timpul s fie al omului. Iar omului nu-i trebuie luna de pe cer, nici o mo ie pe planeta Marte. Lui, omului-om, îi sunt suficiente: „Un cuvânt bun, / o clip de lini te / pot schimba persoana, / pot schimba lumea, / i ne fac /

fim oameni, / nu numai de Cr ciun / sau / în zi de Pa ti” - „Prieteniile”, p.106.

Dar de unde s le ia omul pe toate acestea, pu ine câte sunt? Dac ar fi!... Aproape fiecare pagin a c ii d r spunsuri, pe care nimeni nu le poate pune la îndoial . Dac acel „nimeni” are între urechi un... rotund gânditor... de bun seam ... Chiar dac „frumuse ea naturii te poate cople i / i triste ea e pasager ameliorat , / iar durerea e relativ îndep rtat ” - „Muta ii”, p. 26. Gr itoare pentru felul în care Ion N. Oprea vede lumea de azi - de fapt, pe cea din totdeauna - este cartea în întregimea ei. Eu nu fac decât s extrag mici pasaje, pentru a sus ine ideea: „Facem parte/ din combustia vie ii,/ nu putem cânta/ i nu putem s credem/ c a a subit/ to i neam vindecat./ În fa a tragediilor/ care ne zguduie/ exist / o surs de medita ie -/ adev rul, / o singur solu ie -/ t cerea/ i/ cert prilej de revela ii / prin scrieri revelatoare”. - „Gesturi”.

Ion N. Oprea are numeroase îndoieli, pentru c „...nimic, / dar nimic / nu te înal ca om / mai mult i mai mult / i nu te schimb spre bine, / decât suferin ele, / suferin ele vie ii, / dar / pân când?...” - „Nu apocalipsa”, p.42. Pe ici-pe colo, îns , el se aga i de câteva speran e: „Cred într-o for salvatoare a lumii, / cred c omenirea va dep i r ul de ast zi / i pe cel de mâine, / c se va ajunge / la o deschidere spre orizontul lumin ...” „Cred”, p.49. Fragilitatea... bunelor speran e sare, îns , îndeajuns de des în privirile cititorului. Una din ele m-a pus în chip deosebit pe gânduri. Ni te gânduri care m fr mânt de prea mult vreme, dar care în timpul din urm , ce mi se pare nesfâr it, îmi d ghes s repet i eu, ca alt dat Dante: „...l sa i orice speran ...” În cauz se afl starea jalnic în care se vorbe te i se scrie... pe române te.

Starea deplorabil în care a ajuns „comoara” despre care scria românul basarabean Alexei Mateevici este astfel v zut de Ion N. Oprea ”...doar limba român / nu-i în r spunderea nim nui, / i / drept urmare, / n-o grije te nimeni”. - „ tim”, p.219.

Dar - dup cum tot românul care se mai simte astfel a b gat de seam - nu numai limba Român traverseaz o etap a degra-

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rii ce nu impresioneaz mai pe nimeni. i Istoria poporului român se afl sub pericolul trecerii în ... rezerv . Fapta este, evident, luat în aten ie i de Ion N. Oprea (cunoscându-l, nici nu se putea altfel): „... disciplina istorie / este / vinovat afectat / i / mutilat ...” - „Vinovat afectat ”, p.281. Chestiunea nu e deloc singular . Nici întâmpl toare. Nici chiar rodul incompeten ei - al prostiei - nu este. Ea continu ; s-a început cu demitizarea valorilor naionale. Eminescu fiind inta predilect a... românilor care lupt cu ghearele i cu din ii pentru ca neamul românilor s dispar , nu doar din istorie, ci i din limb , i din credin , i din geografie, i din tradi ii. Nu doar cuvântul România vor ei s dispar , ci, mai ales, substan a pe care el o nume te.

Dincolo i dincoace de altele care se pot spune despre aceast carte a lui Ion N. Oprea, mi se pare c ar fi nedrept s nu remarc un aspect dintre cele mai de seam . Care are în caracter întreaga oper a unui scriitor ce pare nu se odihne te, fie i în parcul pensionarilor de la Podu Ro . Nu doarme, nu se uit la televizor - dar vorbe te despre emisiunile lui -, nu se duce la cump turi i a a mai încolo. El cite te i scrie tot timpul. Altfel nu ar fi reu it s publice peste circa 70 de volume, ...doar într-o via care înc va mai fi productiv . Am în vedere profesiunea de ziarist a scriitorului. O profesiune foarte veche, ilustrat - i în cazul românilor - de nume celebre. Adic clasice. Citi i - am credin a c a i cut-o deja - jurnalistica marelui poet Mihai Eminescu. Prin aceast fereastr se pot distinge principalele tr turi ale condeiului numit Ion N. Oprea. Jurnalistul vede i ceea ce omul obi nuit... trece cu vederea. Nu ia în seam ceea ce nu i se pare lui important. Nu1 intereseaz . Jurnalistul g se te elemente demne de a fi luate în seam în tot ce vede el.

Jurnalistul cerceteaz , analizeaz , trage înv minte i scrie. Ce scrie el, jurnalistul, este darul pe care-1 face semenilor numi i cititori. Îi informeaz , cum se mai spune. Dar îi i formeaz , punându-le sub ochi lucruri pe care acei ochi nu au cum s le vad i s le cunoasc , spre a le p trunde în elesul. C ci ziaristul îi ofer cititorului i noime ale realit ilor despre care scrie.

Ei bine, dac acel ziarist este i scriitor, sau scriitorul respectiv este i ziarist, lucrurile se a eaz temeinic într-o albie demn de afeciunile cititorilor. Scrisul autorului în cauz cap valen e superioare. El se face document cu vibra ii istorice. C derea pe gânduri - starea de medita ie activ , nu molâie - face din existen a scriitorului-ziarist un personaj viu, mereu prezent în cele trei timpuri fundamentale: trecut, prezent, viitor.

Acesta este Ion N. Oprea în „Tr iri”, 2016!

53

Dominic DIAMANT

Prietenului meu neconsolat Stimabilului Jean Necula din Curcania Ai via grea, prietene, tim asta Parc te v d treb luind zadarnic i dezolat c te-a l sat nevasta i, dus e, oricât ai fi de harnic Parc te v d prin curte, prin gr din pând, udând, smulgând o buruian i, ca o ar tare leonin , Pierzându-te-n lumina diafan Parc te v d, cum, toropit de soare, Te r core ti cu ap din fântân i, stând la umbra binef toare, sufli c mai trece-o s pt mân Cum nu e nimeni dorul s i aline Vorbe ti cu câinii care- i tiu n pasta i îi tratezi i tu cât po i de bine i fie credincio i fideli i, basta!

D-ap i, când pilotezi cu-ncrâncenare Prin capitala prea aglomerat În pragul unei vârste-octogenare Riscându- i via a, cum te sim i, m i tat ? i-atâtea alte-activit i m runte Pe care n-ai cum s le dai deoparte Din traiul zilnic, cum s nu te-ncrunte te gânde ti, neputincios, la moarte?

Dar via a, ce-i o binecuvântare i-un dar dumnezeiesc, nu se rezum La un aspect sau altul ce te doare, La nebunia care te consum Suntem datori, amigos, cu-o t rie i-o îndurare f frontiere S-o abord m, ca unic s fie

Cu toat suferin a ce ne-o cere a c n-am s i plâng pe um r, frate, Doar rezonez i m -ntre in cu tine La un pahar de vorb , când se poate, În rest, curaj, i s-auzim de bine!

Patern Fiului meu C

lin

Eu tiu c te confrun i cu câte-toate i e ti cum nu se poate de stresat Dar i tu tii c altfel nu se poate În rolu- i, i iubit i detestat tiu c i dore ti mai mult i nu- i convine fii în solda nim nui, supus, s-ar putea i altfel, mult mai bine Mai confortabil i cu mult mai sus Cum tiu c te confrun i i cu probleme Familiale, c-un adolescent Tot mai emancipat, ce nu se teme De girul t u patern i consecvent Dar toate astea i-altele omise Care se pot sau nu pot evita Fac farmecul acestei vie i i i se Întâmpl cu sau f voia ta Conteaz doar s tii în ce m sur Ai preg tirea s le dep ti Chiar i atuncea când vreun val te fur i se par absurde, nefire ti.

Conteaz doar cât po i s fii de bine Într-un viespar de rele i urgii Cât de puternic i st pân pe tine În rest, s fii iubit, cum bine tii.

Theodor Pallady - Toujours du Baudelaire

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54 Ana BALOSIN

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Debut

Pierdut[ @în spa\iu REVIW: Dac tr ie ti ve nic gândindu-te la trecut, trecutul va deveni prezent, iar via a ta va fi o absurd reluare. Trecutul te motiveaz s apreciezi prezentul, iar prezentul î i influen eaz viitorul. Eu cred c amintirile te definesc i r mân etern gravate în pergamentul sufletului, înfrumuse ându- i atât trecutul, cât i prezentul i viitorul.

Dar, ce ai de f cut atunci când nu tii pe ce drum s o iei; când amintirile tale sunt captive în spatele unei u i cu paisprezece lac te; când ai de ales dac s lup i pentru a deschide lac tele trecutului sau s naufragiezi prin oceanul spa ial pentru a p i pe insula viitorului?

- „O singur alegere te poate transforma radical”; - „O singur alegere te poate distruge”; - „O singur alegere te va defini!”

Eu sunt Eva i am treisprezece ani, cinci sute aizeci i patru de zile, dou zeci i trei de ore, cincizeci i nou de minute i cincizeci i nou de secunde. Sunt din New York i nu am hobbiuri, ca orice adolescent de vârsta mea. Am observat c de la accidentul care mia schimbat via a, mi-am descoperit un talent, scrisul, dar pân i în scris sunt victima propriilor sentimente... Nu mai tiu cine sunt, ce ar trebui s fac i simt cum în untrul meu gândurile, toate se izbesc, tunând i provocând o furtun , dar prefer s fiu anonimul propriilor amintiri, decât s înfrunt realitatea. În urm cu aizeci si ase de zile s-a produs aceast radical schimbare, vineri, ora 00.00, amnezie, diagnosticul stabilit. De atunci sunt doar un prizonier al unui salon, dintr-un spital plin de agita ie i gie, dar eu am lini tea mea, sperând c nu voi fi una din persoanele abandonate într-un astfel de loc, a teptând o schimbare.

Azi, 13 decembrie 2015, sunt pu in mai optimist deoarece e o zi special , e ziua mea, a a mi-au spus asistentele. Nu-mi mai amintesc dac mi-am s rb torit vreodat ziua sau dac am primit cadouri, dar nici nu-mi doresc. În sufletul meu e iarn acum, asemeni anotimpului de afar i ninge puternic, formând un scut de ghea care-mi îngr de te sufletul. Am observat azi diminea o pl su ro ie pe noptiera mea, care mi-a captivat aten ia cum am deschis ochii, dar nu m-am îndurat s o deschid. De dou luni, de când sunt aici am v zut multe lacrimi de bucurie atunci când ceilal i copii primeau cadouri i acelea erau singurele momente în care o und de fericire adia prin sufletul meu rece. Eu nu mai am familie i nu cunosc pe nimeni, cu excep ia asistentelor, care pân acum nu mi-au dezv luit nimic despre trecutul meu... Uneori, le aud optind în miez de noapte pe la u a salonului despre cruzii oameni care m-au abandonat aici f resentimente, dar eu nu-i cunosc i nu vreau s -i judec. Poate pl su a aceea de pe noptiera este de la ele, nu m pot gândi c e de la un necunoscut. Cu toate astea, curiozitatea îmi d avânt i întind mâna spre pl su , sco ând din ea o oglind i un set de chei. M întreb la ce pot s folosesc cheile i mai privesc o dat în punguli , crezând c am omis ceva, dar nu am omis, asta-i tot. „O oglind ?”, rostesc surprins . Nu m-am privit în oglind pân acum, poate din frica de a m descoperi sau poate din înc ânare, cred c acesta este momentul s o fac pentru prima dat . Am strâns bine oglinda i am îndreptat-o spre fa . M-am privit câteva secunde, iar apoi un fior puternic m-a fulgerat, închizându-mi ochii. Când i-am deschis, pluteam prin întunecatul univers. M sim eam precum un pe te într-un ocean nem rginit.

Inima mea trepida de spaim , iar gândul c voi pica în adâncul acestei lumi m f cea s respir greoi i s stau nemi cat . Frumuse ea acestui

loc m f cea s cred c sunt într-un vis, în care mii i mii de lumini e orbitoare dansau în aceast imens mare de întuneric.

Asistentele mi-au spus c cerul este atât de întunecat, încât are nevoie de stele pentru a-l lumina, a a cum i noi avem nevoie de aer pentru a tr i. „Oare acesta este cerul?” i dac este, cum pot s ajung din nou pe p mânt? Privirea mea cercet toare s-a îndreptat tre una dintre lumini e. Era, cred, cea mai mare i luminoas , dar se afla a a departe .. parc erau mile pân la ea. O cascad de sentimente mi-a întunecat sufletul când am sim it c nu mai plutesc. Co marul derii în gol devenise realitate. „Ajutor! Ajutor!”, strigam cu cea mai mare putere ...cuvintele mele erau ecoul, care împr tia lumina, i, lovindu-se de stele, se auzeau din ce în ce mai tare. Atunci mi-am zis: „Voi fi bine, închid ochii i totul va fi bine!”.

Cu cât m îndep rtam mai tare de locul ini ial, cu atât eram într-o atmosfer mai cald . M-am lini tit pentru pu in timp, crezând c voi ajunge într-un loc pl cut, dar m aflam din ce în ce mai aproape de un vulcan, care împr tia atât lav , cât i fl ri .Cred c aceasta este lumini a cea mai mare i puternic . Acest calvar s-a sfâr it când am atins uscatul. Am deschis ochii, iar când am observat c m aflam într-un munte de fl ri care fierbeau, m-am pr bu it la p mânt. Cu ultimele puteri, mi-am ridicat privirea i am z rit dou u i; atunci miam amintit de cheile primite, pe care le inusem în mân pân acum.

M-am târât greoi; era cât pe ce s renun , dar am auzit tic itul unui ceas, care m-a speriat ini ial, dar apoi m-a motivat s lupt în continuare.

Atunci mi-am zis: „Nu voi renun a!”. Sim eam c întregul meu corp ia foc, odat cu hainele, i fiecare celul din corpul meu zvâcne te, ducând un r zboi una cu alta pentru a tr i. Când am sim it o und de coare, o r coare mirific , am început s m lupt cu mine îns mi ca ajung mai aproape de ea i s îi simt bra ele reci, care s -mi vindece arsurile. M-am sim it u urat , când r coarea m-a înv luit, i m-am ridicat, ag ându-m de una dintre u i. Am luat iragul de chei i mam repezit s o deschid, dar m-am oprit brusc când am v zut c sunt diferite. Am atins-o pe cea aurit i am v zut prin vizorul ei o familie fericit , care se sim ea împlinit , când primise darul de la Dumnezeu, un copil a a dr la , i mi-a fi dorit ca acea familie s fie a mea. Mam bucurat a a de tare când am z rit o br ar din platin pe mâna bebelu ului, pe care o purtam i eu, acum. În momentul acela am tiut c aceea este familia mea. Ce puteam s -mi doresc mai mult, decât s -mi retr iesc amintirile al turi de ea; s simt iubirea unui rinte, s ne bucur m, s st m împreuna de s rb tori? Cu toate astea, m-am apropiat i de cealalt u . Am atins diamantul, care învelea u a i am privit prin vizor. Am z rit o Eva, care avea o familie minunat , era atât de bucuroas , iar împlinirea i se citea în ochi. A fi fost dispus s distrug u a, numai ca s ajung acolo.

Extremit ile au început s -mi înghe e, iar în mintea mea r sunau cuvintele „TRECUT sau VIITOR”; atunci am realizat care e sarcina mea i care-mi era cadoul; puteam alege unde vreau s tr iesc. Dar cum po i s alegi dac s i cuno ti familia sau dac s i faci una?

Cum s alegi trecutul, dac nu vei avea un viitor? i cum s alegi viitorul dac nu ai un trecut? Sim eam cum inima mea înghea treptat... i tiam c nu mai am mult timp la dispozi ie s aleg. Am ales cheia i am introdus-o în broasc . Mâna mea tremura, i cu ea tremura i sufletul meu. Am pus mâna pe clan i am ap sat-o spunând: „TOTUL SAU NIMIC!”.

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Stelian GOMBO{

Cultul Maicii Domnului @n Tradi\ia Bisericii Un dialog duhovnicesc cu P rintele Arhimandrit Clement Haralam Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucure ti Sfânta Fecioar Maria fa de persoanele Sfintei Treimi este fiica Tat lui ceresc, mireasa Duhului Sfânt i maica Fiului i Cuvântului lui Dumnezeu, iar în raport cu lumea cereasc i p mânteasc este împ teasa cerului i a p mântului, a îngerilor i a oamenilor, sfânta sfin ilor i mijlocitoarea permanent a oamenilor c tre Preasfânta Treime pentru mântuirea noastr . Despre rolul i locul Maicii Domnului în via a Bisericii ne vorbe te Preacuviosul P rinte Arhimandrit Clement Haralam de la Catedrala Patriarhal „Sfin i Împ ra i Constantin i Elena” din Bucure ti.

- Preacuvioase P rinte Arhimandrit Clement Haralam, nu exist slujb a Bisericii care s nu con in rug ciuni adresate Maicii Domnului. Cum explica i dezvoltarea cultului Maicii Domnului în Tradi ia Bisericii, de i în Scriptur prezen a Sfintei Fecioare este una discret ?

- Sfântul Atanasie cel Mare, amintind de o s rb toare închinat Maicii Domnului, care se inea dup Cr ciun, spune c nu s-ar justifica aceasta dac Fecioara Maria nu ar fi avut niciun rol în istoria mântuirii.

Dumnezeu celor smeri i le d har, iar Sfânta Fecioar Maria a primit atâta har ca nimeni altul pe p mânt i în cer pentru c ea L-a n scut pe Iisus Hristos pe p mânt, dându-I trup din trupul s u. Când s-a prezentat la Sfânta Elisabeta, rudenia sa, aceasta îi adreseaz un cuvânt de cinstire Sfintei Fecioare: „Binecuvântat e ti tu între femei...”

Apoi, i Fecioara Maria a adresat lui Dumnezeu un imn de pream rire.

Acest imn se cânt la Utrenie în cadrul cânt rii a IX-a: „...c a c utat

Theodor Pallady - Pe malul lacului

spre smerenia roabei Sale; c iat , de acum m vor ferici toate neamurile...” În Evanghelia care se cite te la praznicele principale în cinstea Maicii Domnului, afl m cum o femeie din mul ime o ferice te pe mama Mântuitorului, care L-a n scut i L-a al ptat, iar Domnul nostru Iisus Hristos r spunde înt rind: „a a este”.

La rândul S u, Domnul îi ferice te i El pe „cei ce ascult cuvântul lui Dumnezeu i îl p zesc” (Luca 11, 27-28), c a a ne-a înv at Maica Domnului la nunta din Cana Galileii: „Face i orice v va spune El” (Ioan 2, 5).

Cu toate c în Sfânta Scriptur a Noului Testament sunt pu ine relat ri despre Maica Domnului, totu i sunt semnificative. Sfânta Tradi ie ne transmite c la adormirea Maicii Domnului Apostolii s-au adunat în chip minunat, adic adu i pe norii cerului, din locurile unde propov duiau Evanghelia. Iar pentru Apostolul Toma, care a venit ceva mai târziu, a fost deschis mormântul în mod special, ca s o vad i el pe N sc toarea de Dumnezeu. tim despre ceea ce s-a constatat c trupul Maicii Domnului a fost luat la cer de c tre Fiul ei.

Ceea ce vreau s subliniez aici este faptul c cinstirea Maicii Domnului a intrat în aten ia cre tinilor chiar din vremea Apostolilor i s-a dezvoltat pe parcursul istoriei cre tinismului ca o consecin a binefacerilor Maicii Domnului sim ite în via a omenirii.

Aceast cinstire, care i se datoreaz Maicii Domnului pentru c prin smerenie, cur ie i ascultare L-a adus pe p mânt pe Cuvântul cel ve nic n scut din veci din Tat l, a fost prezis de îns i Maica Domnului i încuviin at de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În decursul istoriei Bisericii, Sfin ii P rin i au rânduit cu aten ie s rtorile în cinstea Maicii Domnului din timpul anului bisericesc, dându-le o deosebit semnifica ie.

La începutul anului bisericesc, la 8 septembrie, rb torim Na terea Maicii Domnului pentru c este Maica Vie ii ve nice, cifra 8 simbolizând veacul viitor, ve nicia. Din troparul care se cânt la aceast s rb toare afl m c na terea Sfintei Fecioare a vestit bucurie la toat lumea pentru c dintru Dânsa a r rit Soarele drept ii, Iisus Hristos Dumnezeul nostru.

La sfâr itul anului bisericesc, în luna august, rb torim Adormirea Maicii Domnului. Fiind ultima lun a anului, anun i sfâr itul veacului acestuia. S rb torile principale ale acestei luni formeaz icoana Judec ii de Apoi: Schimbarea la

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Fa se pr znuie te în ziua de 6 (august) pentru c în a asea zi a fost cut omul. Acest praznic ni-L înf eaz pe Iisus Hristos în slav , ar tând cum ar fi trebuit s str luceasc Adam dac nu ar fi gre it.

Adormirea Maicii Domnului, din 15 august, ca cea mai bun mijlocitoare a noastr , fiind mam a omenirii i icoan a Bisericii prin faptul c L-a n scut pe Iisus Hristos Dumnezeu. T ierea Capului Sfântului Ioan Botez torul, 29 august, ni-l arat pe cel mai mare om scut din femeie, cum îl m rturise te Iisus Hristos.

Aceste trei praznice reprezint icoana Judec ii de Apoi. Maica Domnului i Sfântul Ioan Botez torul stau de-a dreapta i de-a stânga Mântuitorului mijlocind pentru lume. Ei ocup aceste dou locuri de mare cinste pe care le-au râvnit cândva cei doi Apostoli fra i, Iacob i Ioan, i nu le-au primit pentru c erau deja rezervate (Mat. 20, 20-23).

Maica Domnului, prin rug ciune, a fost mijlocitoare pentru oameni în via a p mânteasc i continu aceast mijlocire în via a ve nic pentru c „mult pot rug ciunile Maicii pentru îmblânzirea St pânului”.

Locul de-a dreapta Mântuitorului Hristos d ruit ei de Tat l Ceresc, a cum arat Mântuitorul în Evangheile: „...se va da celor pentru care s-a preg tit de c tre Tat l Meu” (Mat. 20, 23), arat nu numai cinstea pe care o are Maica Domnului în Biseric , ci i rolul s u de mijlocitoare c tre Preasfânta Treime.

La M stirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos este o icoan veche în care este înf at Iisus Hristos preg tit s pedepseasc o fapt necugetat din via a m stirii, iar Maica Domnului îl opre te pe Iisus Hristos s pronun e pedeapsa ca s dea posibilitatea de poin celor care au gre it. Iat de ce Biserica Ortodox are multe rb tori în cinstea Maicii Domnului.

- Maica Domnului adun în persoana sa paradoxurile. De i a scut Fiu, ea este invocat i ca prototip pentru via a monahal .

De ce i cum a fost aleas Maica Domnului protectoarea prin excelen a celor ce au îmbr at cinul monahal?

- Mântuitorul nu a fost c torit în via a p mânteasc , El a fost feciorelnic, dar a tr it în familie. A participat ca invitat la nunta din Cana Galileii, i nu doar ca un invitat obi nuit, ci a ridicat c toria la rang de tain i a s vâr it prima minune. Maica Domnului nu a fost torit , nu a cunoscut b rbat, iar logodirea sa cu dreptul Iosif a fost doar formal . Sfântul Ioan Damaschin (Dogmatica) spune c fecioria este de la început i a fost s dit în firea oamenilor de la

Theodor Pallady - Peisaj

Anul VII, nr. 8(72)/2016

început. C toria a fost înfiin at dup gre eala protop rin ilor pentru ca s nu se distrug i s nu se desfiin eze neamul omenesc. i Sfântul Apostol Pavel recomand starea feciorelnic , dar ca s nu ard prin anumite p cate, mai bine s se c toreasc (I Cor. 7). La Maica Domnului se reg sesc ambele st ri. Ea este maic i fecioar .

Ea este ocrotitoare deopotriv i a familiei, dar i a monahilor. Ea este simbolul Bisericii i în Biseric sunt primi i to i cei boteza i în numele Sfintei Treimi i care m rturisesc c Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mat. 16, 16), sau cum spune Sfântul Apostol Pavel: un Domn, o credin , un Botez (Gal. 4, 5), f deosebire de starea civil . Maica Domnului a îndeplinit cu prisosin cele trei condi ii ale vie ii monahale, adic : ascultarea, cur ia (fecioria) i cia de bun voie. Ascultarea Maicii Domnului se observ în mod evident la momentul Bunei Vestiri când, cu mult smerenie, a primit vestea c va fi N sc toare de Dumnezeu. Apoi, Arhanghelul Gavriil i-a detaliat cum va fi na terea cea mai presus de fire, încheind cu cuvintele: „...la Dumnezeu nimic nu este cu neputin ”. Prin r spunsul dat solului ceresc: „Iat roaba Domnului, fie mie dup cuvântul t u”, Maica Domnului a schimbat starea duhovniceasc a lumii. Cu ascultarea ei a vindecat neascultarea noastr . Prin smerenia sa s-a în at la Dumnezeu, iar Cuvântul S-a smerit în fa a omului, cum spune Sf. Ap. Pavel (Filipeni 2, 7).

Prin na terea lui Iisus Hristos, fecioria Maicii Domnului nu a fost afectat . Ea este pururea fecioar : înainte, în timpul na terii i dup na tere. Sfântul Arhanghel Gavriil îi arat Maicii Domnului cum va fi aceasta: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine i puterea Celui Preaînalt te va umbri...” (Luca 1, 35). i a a a n scut pe Unul-N scut (Unicul), nu pe primul n scut (Mat. 1, 25). A n scut pe Unul din Treime, pe Fiul cel n scut din veci din Tat l f mam i acum, în timp, la plinirea vremii, din mam f tat , de la Duhul Sfânt, cum m rturisim în Crez. cia material în care a vie uit Maica Domnului se cunoa te din faptul c ea a fost orfan din fraged vârst , i apoi adoptat de dreptul Iosif, cu titlu de logodn , spre ocrotire. Mântuitorul Însu i era numit fiul teslarului, iar într-o anumit situa ie spune c Fiul Omului nu are unde s Î i plece capul. Toate acestea ne dovedesc via a modest în care au tr it Iisus Hristos i mama Sa, Sfânta Fecioar Maria.

- Preacuvioase P rinte Duhovnic i Eclesiarh, în istoria Bisericii din primul mileniu, în R rit, teotokia (calitatea de N sc toare de Dumnezeu a Maicii Domnului) a fost contestat . În al doilea mileniu, în schimb, Occidentul cre tin a exagerat cultul acordat Fecioarei Maria. Care este raportarea corect fa de Maica lui Dumnezeu? Cum exprim Sfin ii P rin i cinstirea fa de Maica Domnului?

- Sfânta Fecioar a n scut în timp, la plinirea vremii, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel n scut din veci din Tat l, f mam i de la Duhul Sfânt, cum se arat în Evanghelie (Luca 1, 35) i dup cum rturisim în Crez. Dac a fost contestat calitatea de N sc toare de Dumnezeu a Maicii Domnului, s-a f cut din ne tiin , dar dup încheierea sinoadelor ecumenice sau locale privitoare la aceast problematic , cei care au în eles au primit i au crezut c Maica Domnului este pururea fecioar i N sc toare de Dumnezeu. Cei care nu au primit i-au ar tat, de fapt, necredin a în cuvântul Arhanghelului Gavriil: „La Dumnezeu nimic nu este cu neputin ” (Luca 1, 37), i arogan a.

Ace tia sunt ereticii de atunci i protestan ii, i neoprotestan ii de ast zi. Catolicii au exagerat prin înv turile proclamate la unele sinoade mai

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

recente: Imaculata concep ie (1858), În area cu trupul la cer prin puteri proprii (1954) i cum c Maica Domnului este co-mântuitoare (1965). Ori, noi tim c Mântuitorul Iisus Hristos este singurul Mântuitor. Maica Domnului este mijlocitoare i prin mijlocirile sale poate câte voie te. De aceea ne i rug m: Preasfânt N sc toare de Dumnezeu miluie te-ne i mântuie te-ne pe noi, cum se arat în Canoanele Maicii Domnului (Bogorodicina) ale Sfântului Ioan Damaschin.

Ca i în alte probleme dogmatice, Ortodoxia ine calea de mijloc, nu extremele. P rin ii Bisericii a a ne-au înv at, s mergem pe calea de mijloc, calea împ teasc . adar, cinstirea pe care Biserica Ortodox o acord Maicii Domnului se nume te supravenerare i este superioar cinstirii sfin ilor (venerare). Aceasta se reflect foarte frumos i cuprinz tor în rug ciunea „Cuvine-se cu adev rat...”: „Ceea ce e ti mai cinstit decât Heruvimii i mai sl vit f de asem nare decât Serafimii, care f stric ciune pe Dumnezeu Cuvântul ai n scut, pe tine cea cu adev rat, sc toare de Dumnezeu te m rim”. adar, în raport cu sfin ii i îngerii, pe Maica Domnului o sl vim, iar în raport cu Sfânta Treime, o m rim.

- Preacuvioase P rinte Arhimandrit i Eclesiarh, care sunt cele mai sugestive nume pe care le-a primit Maica Domnului în invorile f cute c tre ea?

- Primii care au atribuit diferite nume Maicii Domnului au fost proorocii Vechiului Testament, care au proorocit despre Maica Domnului i lucrarea ei în via a lumii. Cel mai semnificativ nume este, dup mine, cel dat de Proorocul Isaia (7, 14): „Iat Fecioara va lua în pântece i va na te fiu i vor chema numele lui Emanuel”, deci pe cât de simplu, pe atât de cuprinz tor, dar i întreb tor: Fecioara care na te. Aceasta l-a f cut pe dreptul Simeon s tr iasc peste a tept ri pentru a vedea împlinirea proorociei. Maica Domnului este numit cu multiple nume, dup felul binefacerii în via a oamenilor i a Bisericii, în general.

Ele se pot g si mai ales în Acatistul Bunei Vestiri i în rug ciunea de la sfâr itul acestui acatist, unde sunt enumerate multe din ele. De asemenea, în toate cânt rile, canoanele, rug ciunile i în oricare alt citire adresat Maicii Domnului putem afla unul sau mai multe nume referitoare la Sfânta Fecioar .

O cântare veche, care se cânt frecvent la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, numit „De demult proorocii”, reune te câteva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: „n strap ”, „toiag”, „tabl ”, „sicriu”, „sfe nic”, „mas ”, „munte net iat”, „c delni de aur”, „cort”, „u neumblat ”, „palat”, „scar ”, „scaun Împ ratului”. De asemenea, o icoan care reprezint pe Maica Domnului cu Pruncul, având de o parte i de alta prooroci i drep i ai Vechiului Testament, arat prefigur ri ale Sfintei Fecioare Maria, numind-o: Moise - „rug ce arde i nu se mistuie te”; David „chivot sfin it”; Ieremia - „Israelul cel nou”; Ghedeon - „lân plin de rou ”; Isaia - „cle te purt tor de c rbune”; Iacov - „scar pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - „toiag ce a odr slit”; Solomon - „pat de aur”; Iezechil - „u încuiat ”; Avacum - „munte umbrit”; Daniel „munte net iat”; Zaharia - „sfe nic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioar Maria este: „Maica Domnului”.

Dac la ortodoc ii slavi numele cel mai cunoscut al Sfintei Fecioare este „Bogorodi a” - N sc toarea de Dumnezeu, la greci, numele cel mai cunoscut este „Panaghia” - Preasfânta. La noi, românii, îns , numele cel mai des folosit i mai apropiat de sufletul nostru pentru Sfânta Fecioar este Maica Domnului. Parc o sim im mai aproape pe Sfânta Fecioar când ne adres m ei cu apelativul Maica sau M icu a Domnului.

- Preacuvioase P rinte Clement, v mul umesc foarte mult pentru tot!...

- Doamne ajut !...

57

Stejarel IONESCU

veni i sus pe moarte nici un nor, nici o pas re chemat cu aripi de z pad , ne strig de pe drumuri, stelele, ne ascund în morminte de îngeri, te voi iubi, iubindu-te i te voi zidi, zidindu-te margini de groap pentru a nu mi se surpa sufletul, veni i i poc i-v , noi vom r mâne str jeri între cer i p mânt, între lumin i nelumin , ruindu-ne spre r stignire, lacrim de izvor.

dimine ile dimine ile aprind potirele zilei, lumina care pâlpâie e atât de blând încât flac ra ei ajunge la cer, Dumnezeu deschide ferestrele Raiului i ia de la om lumina, dup care îi deschide u a i îi d bine e preg tindu-l pentru interogatoriu, îl a eaz în jil ul tinere ii f b trâne e, i al vie ii f de moarte insuflându-i ve nicia.

zborul pas rea nu moare niciodat , ea î i frânge zborul i se preface cenu , str bate cu vântul, înserarea dup care se spulber peste ape i se adun pe cel lalt mal din zborul mor ii, se împ mântene te cu

dimine ile în de teptarea unui nou r rit, mai mult decât atât, de sus în jos i de jos în sus ca o lumin vie na te un cer de p ri sându- i lacrimile la strea ina norilor

gând gândul, l-am îmbr cat în lumin , inima în lacrimi, mintea mi-am ag at-o în ramurile unui copac uscat, mi-am dezbr cat con tiin a i am acoperit cu ea un stean de piatr , iar umbra mea am trimis-o doarm pe un câmp lipsit de vegeta ie, a doua zi noaptea n scuse lumin împr tiind peste tot iubirea sufletelor neconcepute, înverzind câmpul, copacii i acoperind piatra cu liane i flori, insuflând via peste moartea nesfâr it a mor ii.

vise mi-am luat sapa în spate, mântul era înghe at, bocn , m-am dus în spatele urii sub nucul cel b trân dit de taica i am început s sap, i s pam, i s pam, i s pam, m-au trecut transpira iile, dar niciunde nu g seam comoara, acea comoar a viselor mele îngropate sub nucul s dit de taica.

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mihai MIRON

G`nduri despre prie teni Dorin Coltofeanu

În luna septembrie 2015, la Biblioteca Na ional a României din Bucure ti a fost deschis expozi ia „Impresii din copil rie” a pictorului Dorin Coltofeanu, eveniment organizat în cadrul Festivalului Interna ional „George Enescu” de c tre Institutul Cultural Român. Dar cine este Dorin Coltofeanu, pentru c s-ar putea ca unii dintre dumneavoastr s nu tie prea multe despre el.

scut în 1950 la Întorsura Buz ului din jud. Covasna, a absolvit Academia de Art din Bucure ti, specialitatea Pictur , la clasa profesorului Corneliu Baba i este membru titular al Uniunii Arti tilor Plastici. Dorin Dudu pentru apropia i - a participat la majoritatea expozi iilor organizate de Uniunea Arti tilor Plastici i a avut peste 20 de „personale” în ar , în Europa i în lume de la Farrera (Spania) pân la Habarovsk (Federa ia Rus ).

De i ucenic al maestrului, student în deceniul 70-80, a reu it s se deta eze de pregnantul stil al dasc lului ca i de al lui Alexandru Ciucurencu, un alt preferat al s u, îmbinând obscurul babian cu viul colorit ciucurencian într-un pastel propriu. Poate cel mai bine i-a descris arta Ruxandra Garofeanu ca

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Coltofenii pe „un univers cu aer rarefiat, f umbre, accente care s împiedice dorin a de ordine”. Dudu porne te o lucrare având la început în prim plan un obiect, pe îl dezvolt într-o compozi ie completat cu personaje, nu de pu ine ori livre ti.

Picteaz mai ales în ulei i pune strat peste strat, culoare semitransparent care conduce în final la un aspect discret, „diafan” caracterizat de critici.

Dudu este un om t cut f a fi mahmur, are un dezvoltat sim al umorului pe care-l reg sim i în lucr rile sale, îns ferindu-se de publicitate, comunic de cele mai multe ori doar prin pictur . „Mi-am creat un fel de barier , care între timp a ruginit. E greu s ridic aceast barier acum, la vârsta mea”, spune el. Comparat cu magi tri plastici, a declarat c „îmi plac impresioni tii i post-impresioni tii dar m aflu, de fapt, acolo unde începe culoarea”.

De i el se fere te de orice asem nare, dup mine care nu sunt un exeget al artei sale ci doar un admirator, are ceva comun în tematic i tu cu colegul lui de genera ie Sorin Ilfoveanu. „Primul meu critic e so ia...”, spune Dudu.

Teodora Coltofeanu (Dora), profesoar la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucure ti, cu 6 ani mai tân , f când parte totu i din aceea i genera ie de arti ti, este caracterizat de Mihaela Proca: „Fascinat deopotriv de peisaj - arhitectural, marin ori colinar - ca i de obiectele f urite

demult, purtând patina grea a timpului, (Dora) reia teme i structuri din periplurile pe alte meleaguri, într-o continu incitare de a retranspune emo ia vizual . Bucuria exploziv a culorii saturate este evident i în compozi iile cu flori, de mici dimensiuni, care al tur vibra iile calde ale tonurilor”.

Familia Coltofeanu (tribul Culorii) este întregit, mai degrab împ trit, de ce doi copii Maria - pictor restaurator - i Mihai, pictor i profesor de arte plastice.

Nu cred c a putea încheia mai corect aceste gânduri despre „Coltofeni” decât cu o declara ie a tat lui, Dudu: „Nu m-am n scut schimb omenirea, ci eventual, s -i cultiv pu in gustul”.

Mai bine ca toate cuvintele mele v las fi i convin i de câteva crea ii ale sale.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 8(72)/2016

59

Naum SMARANDACHE (06.08.1926-23.07.2007 ) scut în satul Cru ov, din fostul jude Romana i, în prezent jude ul Olt; mort la Sibiu. A absolvit Liceul „Ioni Asan”, la Caracal, i Facultatea de Filologie a Universit ii Bucure ti, dup care s-a stabilit la Sibiu, unde a activat ca profesor. A fost membru al Clubului Epigrami tilor Cincinat Pavelescu Bucure ti, membru al Cenaclului Hypocrate se amuz , membru fondator i pre edinte (1975-1997) al Cenaclului Nicolaus Olahus Sibiu. A colaborat la Tribun, Rebus, tatea, Urzica, Romana iul liber, Jurnalul de Caracal, cal , Epigrama, Hohote etc.; este inclus în mai multe volume colective de epigram .

Unui pescar pasionat i-a neglijat mereu so ia, Fiindc balta îl r pe te.

Dar a venit i bucuria prind -n casa lui un pe te.

Concluzie zând vitrinele-n esate Cu noua carte de bucate, Exclam, c-o logic fireasc : Ce multe nu tiu s g teasc !

Sfatul medicului Remu carea îl apas i de azi o s -l asculte: „Un pahar de vin la mas ”, Dar la birt, c -s mese multe.

Mie i vecinilor de apartament Sub noi se cânt la chitar , Al turi, la pian, de zor, a c peste-un an i-o var Ajung i eu… compozitor. Înlesniri de plat Când mobila mi-am arvunit, La c ru nu m-am gândit.

Cerându-mi pre uri piperate, Voi face i transportu-n rate!

Unui ofi er avansat în grad Ce mare-i este bucuria: O nou tres i s-a dat!

Doar în familie, so ia, Îi ine gradul de soldat!...

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Epigrama Printre multe doctorii, Ce consumi f s tii, Epigrama e un hap Care- i d dureri de cap!

De-ale modei Cum pantaloni i p rie i ei i ele azi le poart , Perechi le-admiri, amor la toart …

Dar care-i Ion, care-i M rie?!...

A doua copil rie De i de-o vârst -naintat , El a r mas mereu sugar; nu adoarme pân’ nu gat Sticlu a lui cu Murfatlar.

Petronela-Vali SLAVU (n. 11.05.1970) scut la Petro ani, jud. Hunedoara. Este absolvent a Liceului Pedagogic Deva, a Universit ii Petro ani i a Universit ii Wales Bucure ti; lucreaz ca profesor pentru înv mântul primar la Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida Petro ani. Este membr a Uniunii Epigrami tilor din România, colaboratoare permanent la Ziarul V ii Jiului, la care realizeaz pagina s pt mânal Umor în... Ha major. Este laureat la concursuri literare pentru poezie, epigram , fabul , parodie, proz ; prezent în antologii i volume colective de epigram , poezie, proz i în manuale i auxiliare colare.

Apari ii editoriale: La fereastra copil riei, Despre coal , mai în glum , mai în serios, C torie în lumea fabulei (toate în 2014) .

Mo tenire De la str bunii ce luptar i via a i-au jertfit, cândva, Am mo tenit aceast ar , S-avem de unde… emigra!

Confesiunea unei hârtii Am fost mereu mototolit , tat , rupt uneori, Dar niciodat umilit Templu maya Ca azi, de-atâ ia autori.

Dorin a unui tân r c torit Ajuns i el, acum, b rbat de cas , Ar mai avea doar o dorin mare: aib o amant -a a focoas Cum b nuie te soa a sa c are.

Conciliere matinal Când so ul vine, pe la ase, De la b ut , din local, Nevasta-i cere s se lase i-atunci se las . Cu scandal!

Dragoste la vârsta a treia Îndr gostit, un b trânel, De-o tip tân , select , A în eles c pentru el Aceasta-i… v duva perfect .

D-ale educa iei Un tat , fiul încercând s i creasc , a cum pomilor le pune-altoi, Doar pomii-a reu it s -i altoiasc …

Ei n-au sunat la 112! bu ele la salonul de înfrumu esare Când cu fond de ten î i dau i cu mult rimel pe gene, Nu m mir, doar m ti aveau i mumiile-egiptene!

Pe litoral De euri multe n desc i plaja, ca i promontoriul, ci nu doar câinii-obi nuiesc î i marcheze teritoriul!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Darwin avea dreptate din maimu provenim, Realitatea demonstreaz , Deoarece, cum bine tim, Azi, legea junglei guverneaz .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VII, nr. 8(72)/2016

Florin M~CE{ANU

THEODOR THEODOR PALLADY PALLADY S-a n scut la Ia i, la data de 11 aprilie 1871. Copil ria i-o petrece la Perieni, unde rin ii s i aveau o mo ie, cât i la Ia i.

Urmeaz liceul „Sf. Gheorghe” din Bucure ti i, la dorin a p rin ilor, s-a înscris la coala de Poduri i osele, pe care o p se te mutându-se la Politehnica din Dresda unde studiaz ingineria (18871889). În acela i timp ia lec ii de desen i pictur de la Erwin Oehme, care, re-cunoscându-i înzestrarea artistic îl sf tuie te s studieze la Paris.

Studiile sale la coala politehnic de la Dresda nu vor r mâne f urm în for-marea sa ca pictor; o exigen ra ional , uneori necru toare, va guverna crea ia acestui artist care avea s defineasc astfel tradi ia, într-un chip semnificativ i pentru propria crea ie, dar i pentru aceea a tuturor arti tilor de seaai picturii române ti.

Pleac la Paris în 1889 unde frecventeaz atelierul lui Puvis de Chavanntes (a c rui so ie i model era românca Maria Cantacuzino, sor a bunicului lui Pallady) i pe cel al lui Gustave Moreau, în 1892. Aici îi are colegi, printre al ii, pe Matisse, Roault, Manguin, Camoin, Jean Puy, pictori pe care îi are colegi i la coala de arte frumoase. Dup moartea lui Moreau (1897) lucreaz în atelierele lui Aime Morot i Fernand Cormont, frecventând, în acela i

timp, clasa lui Puvis de Chavannes. În 1904, Pallady se întoarce în ar , expunând la Ateneul Român, la saloanele oficiale. Men ine , totodat , leg tura cu Parisul, unde deschide mai multe expozi ii

Theodor Pallady - Autoportret personale, pân în anul 1940. Expune la Bienala de la Vene ia în anii 1924, 1940, 1942. Prietenia sa cu Matisse, leg turile cu spiritul artei franceze, mai exact spus cu spiritul a ceea ce se va numi „Ecole de Paris” îl men in pe Pallady într-o fecund

situare în real, care face mai evident orientarea sa structural spre compozi ia clasic , spre ceea ce este durabil, cu adev rat important.

Prin cromatic i perspectiv artistul asigur unitatea i continuitatea imaginii meninând materialul reprezentat în conven ia bidimensionabilit ii. E o crea ie proiectat pe un fond al permanen ei, Pallady fiind în esen a sa un spirit clasic, fascinat de ordine, de echilibru, de principii ra ionale. Dep te cotidianul - atât de acut la un Bonnard sau Marquet, în general, la Ecole de Paris - pentru o medita ie de larg deschidere filosofic , în care apelul la clasicitate este evident. În seriile sale de nuduri în atelier, în naturi statice, în flori, în peisaje, în portrete i autoportrete, elementele imaginii apar in unei observa ii atente a ambian ei, fiind totodat convertite într-o atmosfer ce solicit mai complex privitorul.

Prin aceast capacitate de solicitare a sensibilit ii i ra ionalului, Pallady r mâne, f îndoial , unul din cei mai prestigio i arti ti moderni, p strândui, întreag , ambi ia de a fi un artist „din toate timpurile”.

Se stinge la 16 august 1956, la Bucure ti.