Constelatii diamantine nr. 9 (73) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 9 (73) Septembrie 2016

Semneaz : Cezarina Adamescu Vlad Badrajan Mihai Batog-Bujeni Barbu Ioan B lan Oana Boc Antonia Bodea Claudia Bota Radu Boti Livia Ciuperc Dominic Diamant Doina Dr gu tefan Dumitrescu Al Francisc Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Elena Andreea Ion Ioana L pu neanu Galina Martea Ioan Martin Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Mândru Constantin Miu tefan Radu Mu at Janet Nic George Petrovai Ionel Popa Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Al. Florin ene Ioan Ursu

Nicolae Tonitza - Toamn târzie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , Piramida ocult - Sistemul de Control al Omenirii .....................................pp.3,4 Florentin Smarandache, ...S schimbi lumea numai cu puterea gândului...............................p.4 Janet Nic , De sofia ..........................................p.5 Al. Florin ene, Poezia, ca rezonan a metaforei .............................................................p.6 Constantin Miu, Personajele in absentia în teatrul lui Caragiale ...................................pp.7-9 George Petrovai, Relativitatea cunoa terii i ceritudinea ne tiin ei omului ................pp.10-12 Livia Ciuperc , Lec ia lui Pinocchio ....pp.13,14 tefan Dumitrescu, Milena Multeanu - “Din ara Soarelui R sare” ............................pp.15-17 Antonia Bodea, Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor ...............................................pp.18-19 Constantin Mândru , Versuri .......................p.19 Galina Martea, Con tiin a na ional substan prioritar în existen a unui popor ......................................................................pp.20-23 tefan Radu Mu at, Noaptea la ar ...........p.23 Mihai Batog-Bujeni , Încântarea Cânt rilor ......................................................................pp.24,25 Al Francisc, Poeme .........................................p.25 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.26 Ioan Ursu, Desp irea de Noica? ........pp.27-30 Marian Hotca, Poeme ......................................p.31 Al. Florin ene, Poeme ..................................p.32 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.32 Ioana L pu neanu, Poeme .............................p.33 Ionel Popa, SCOALA - câteva note ...pp.34,35 Cezarina Adamescu, Între Suflet i Cuvânt - o leg tur nev zut ....................................pp.36-38 Radu Boti , Picuri (necesari) de în elepciune “Cuget ri”, vol. IX ..................................pp.39,40 Vlad Badrajan, Poeme .....................................p.40 Elena Andreea Ion, Poeme ..............................p.41 Stelian Gombo , Nichifor Crainic - Teologul misionar printre intelectuali ...............pp.42-49 Claudia Bota, Poeme .......................................p.49 Camelia Suruianu, Ziduri între vii - Din presa româneasc interbelic ..........................pp.50-53 Gheorghe A. Stroia, Fulgura ii .....................p.53 Oana Boc, Poeme ............................................p.54 Petru Hamat, Matei Vi niec: Imagineaz i c ti Dumnezeu sau despre emo ia predispus timpului întâmpl rii ..............................pp.55-58 Barbu I. B lan, Constela ii epigramatice ...p.59 Ioan Martin, Constela ii epigramatice ........p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Nicolae Tonitza ................................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Nicolae Tonitza

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

Piramida ocult[ Sistemul de Control al Omenirii Piramida este forma geometric ce a fascinat toate marile civiliza ii ce s-au perindat pe p mânt, de-a lungul timpului. Construc ii piramidale se întâlnesc pe toate continentele i chiar i în zone aflate azi sub ap , cum ar fi Triunghiul Bermudelor din Oceanul Atlantic, care se pare c ar cuprinde anumite vestigii subacvatice cu structuri de acest gen. În plan social, sistemul de organizare de tip piramidal a stat, i continu s stea, la temelia edificiilor tuturor culturilor avansate.

La nivel mondial, ar exista o a a-numit „piramid ocult ”, adic un „sistem de control al omenirii”, în scopul „dirij rii evenimentelor istorice fundamentale”. În volumul „Piramida Ocult ”, Cristian Cr î i propune, i reu te, s prezinte partea invizibil a piramidei oculte, organizat pe mai multe niveluri, conform principiului ierarhic, precum i câteva dintre „principalele elemente care au stat i continu s stea la baza complexului Sistem de Control al Omenirii”.

New Age sus ine c , în urm cu 17 milioane de ani, a luat na tere o „suprastructur ocult de putere”, care i-a perpetuat exis-

ten a pân în prezent.

Piramida Ocult a ac ionat întotdeauna prin intermediul unor organiza ii secrete.

Conform francmasonului Serge Hutin, acestea pot fi împ ite în trei categorii: societ i cu caracter ini iatic (francmasoneria, ordinul rozicrucian, ordinul martinist-tradiional, ordinul cavalerilor de Malta etc.), societ i cu caracter politic i societ i cu caracter sectar. M. Husson face o alt clasificare: societ i secrete inferioare, despre care opinia public are cuno tin , dar nu-i cunoa te scopurile, societ i secrete intermediare, a ror existen este cunoscut doar în anumite cercuri, i societ i secrete superioare, a c ror existen nici m car nu este b nuit . a cum arat o serie de documente istorice, Francmasoneria ar fi una dintre cele mai vechi organiza ii secrete. Legenda care st la fundamentul înfiin rii societ ii secrete este aceea a uciderii lui Hiram Abif, arhitectul Templului lui Solomon, de c tre trei ucenici.

Acesta a preferat s moar decât s dezv luie cuvântul de ordine al mae trilor. Semnifica ia denumirii de Masonerie (mason = zidar) este aceea de construire a unei noi ordini sociale

Nicolae Tonitza - Cap de copil

i a unei noi orânduiri: Noua Ordine Mondial .

Francmasoneria, pe lâng num rul mare de rituri (york, sco ian, francez etc.), con ine ramuri i ordine care activeaz în diferite state, fapt ce o transform într-un „veritabil univers al puterii, dominat de reguli i legi proprii, ce ac ioneaz indiferent de legile i regulile juridice democratice” (masoneria francez , masoneria englez , masoneria continental , masoneria israelit B’nai B’rith etc.).

Principalele scopuri pe care le urm re te Piramida Ocult ar fi: crearea Statelor Unite ale Europei (ca o contrapondere la puterea SUA), stabilirea unei noi ordini economice interna ionale (sub controlul strict al unui organism suprastatal), men inerea sub un control strict a statelor dezvoltate (în special a celor care de in arme nucleare), instaurarea unui guvern mondial (ce va gestiona toate resursele planetei) i crearea unei pseudoreligii mondiale (ce va încorpora toate religiile lumii într-un amalgam i va fi desemnat un pontif mondial, ca autoritate ecleziastic suprem ). Pentru punerea în practic a acestor eluri, Piramida Ocult a sus inut crearea diverselor structuri politice, cum ar fi Organiza ia Na iunilor Unite, Comitetul celor 300, Consiliul pentru Rela ii Externe, Comisia Trilateral etc. În ceea ce prive te finan ele, Piramida Ocult a creat Marea Finan , prin care i-a subordonat principalele organiza ii financiare: Fondul Monetar Interna ional (FMI), City-ul londonez (cunoscut i drept cea mai mare mil p trat a lumii - el ocup 2,7 kmp în centrul Londrei i are o popula ie de 4.600 de locuitori i 500.000 de locuri de munc .

Acolo se afl cele mai bogate i mai puternice institu ii economice ca: Banca Angliei, Lloyd’s of London, Banca londonez , Fleet Street etc.) i Organiza ia Bilderberg (înfiinat în mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek-Olanda, i cuprinde 180 de

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

importante personalit i ale Înaltei Finan e din Europa Occidental , SUA i Canada).

Alte laturi esen iale ale Piramidei Oculte, al turi de politic i finan e, sunt constituite de tiin i religie. Principala pârghie folosit pentru stricta observa ie i manipulare a omenirii este aceea de control al informa iei.

George Orwell a prezentat, în romanul s u „O mie nou sute optzeci i patru”, sub forma unei fic iuni, cum va fi înregimentat civiliza ia uman în cadrul unui sistem totalitar universal, ce are drept scop perpetuarea puterii.

Pentru crearea unor mi ri sociale de mari dimensiuni, Piramida Ocult elaboreaz i difuzeaz pe c i ascunse diferite texte programatice, care au ca scop ghidarea evolu iei comunit ilor umane. În acest sens, Cristian Cr d ca exemple: Testamentul arului Petru cel Mare, Protocoalele În elep ilor Sionului, Manifestul Partidului Comunist i Protocoalele francmasonice de la Toronto.

Pentru a- i atinge scopul, Piramida Ocult recurge la sistematica distrugere a documentelor importante i a bibliotecilor.

Astfel au fost distruse prin incendiere: Biblioteca din Pergham, Biblioteca lui Pisistrate din Atena, Biblioteca Templului din Ierusalim, Biblioteca Sanctuarului lui Ptah din Memphis, Biblioteca din Persepolis, Biblioteca din Cartagina, Biblioteca din Alexandria etc.

Piramida Ocult mai are ca principale scopuri „subminarea permanent a ordinii sociale”, „dezr cinarea popula iei din toate statele lumii i transformarea acesteia în uria e mase migratoare” i „distrugerea sentimentului na ional”.

Conform scrisorii din 15 august 1871, trimis de iluminatul Albert Pike revolu ionarului Giuseppe Mazzini, în care era descris, în linii mari, planul pentru cucerirea lumii în trei r zboaie mondiale i calea pentru constituirea Noii Ordini Mondiale, cel de-al treilea r zboi mondial va fi unul religios i va porni de la adâncirea conflictelor dintre islamici i sioni ti, care va angrena toate popoarele lumii.

Pe lâng faptul c prezint arhitectura invizibil a puterii oculte, similar unei construc ii piramidale fizice, cu mai multe niveluri i organizat conform principiului ierarhic, Cristian Cr dezv luie, în cartea Piramida ocult , o parte din ac iunile majore desf urate de aceast suprastructur ocult de putere, detaliaz dou mi ri de mare amploare generate în plan social în ultimele dou veacuri (Revolu ia Ro ie i Revolu ia Verde) i prezint biografiile mai multor personaje enigmatice (mari ini ia i) ce aveau cuno tin e i dovezi despre existen a unei puteri oculte.

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

...S[ schimbi lumea numai cu puterea gândului În iulie 2016, am participat la dou conferin e interna ionale (Conferin a Interna ional de Fuziune, Heidelberg, Germania; Congresul Mondial de Inteligen Computa ional , Vancouver, Canada), prezentând ase lucr ri: aplica ii ale Teoriei Dezert-Smarandache i, respectiv, aplica ii ale mul imii i logicii neutrosofice.

Se discut acum la Conferin ele Internaionale despre un Internet off Things (Internetul Lucrurilor), ca o generalizare a Internetului de Computere, adic nu doar ordinatoarele conectate între ele, ci i alte obiecte: vehiculele care transmit semnale electr(on)ice unele c tre altele i orice obiecte (frigidere comunicând între ele, camere video, telefoane etc.). Înc în stadiu incipient, acest Internet al Lucrurilor se dezvolt rapid. Este greu de inut pasul cu explozia tiin ific .

Te sim i mic, dep it de o realitate (... fantastic !), neputincios, gata s abandonezi.

Trebuie f cute eforturi disperate pentru a te informa i, apoi, a m ri sau a contribui, m car câte pu in, la minunile lumii.

Cum va ar ta societatea peste un mileniu? Probabil, nici nu ne putem imagina! Ni s-ar p rea ireal... s ne conduc ... obiectele...

Am extras sintagme din prelegerile audiate: - baze de date mari [big data] p rtinitoare i redundante; - optimizare neurodinamic ; - func ii obiective multimodulare; - tip rire 3D; - tiin e sociale cantitative; - discursuri conceptuale; - metodologie comparat ; - sisteme inteligente asem toare creierului; - complexe fizice cibernetice; - programare dinamic adaptiv ; - interac iunea om-robot; - sisteme complexe; - inteligen de grup (swarm intelligence); - modelarea comportamentului colectiv; - predic ia distribu iei datelor care se schimb rapid; - expresivitatea i aproximarea datelor incerte; - modelare rar (sparse modelling) în înv -

area statistic ; - sisteme fizice interconectate; - sisteme fizico-cibernetice tolerante la gre eli; - programare genetic ; - swarm robotics (roi de robo i): grup de robo i, auto-organiza i i ac ionând în mod colectiv (f control din afar ), având încredere între ei; - meta-euristica optimiz rii coloniei de furnici (Marco Dorigo); - re ele de sensori (f fir); - optimizare multi-obiectiv ; - algoritmi evolu ionari, multi-obiectivi; - spa ii cu dimensionalitate neliniar ; - modele pentru baze de date imprecise; - distribu ii posibilistice (Teoria Posibilistic Dubois-Prade); - agregarea reprezint rilor incertitudinii; - re ele neurale recurente; - înv are supravegheat i nesupravegheat a ma inilor; - sensori de înalt dimensiune; - teorii fizice în lumi multiple.

Electronica i Cibernetica injectate peste tot. Automatizare. Control. Conectivitate. Vehicule comunicând cu alte vehicule (ma ini vorbind, interac ionând cu trenuri, autobuze i chiar cu biciclete!). Vehicule comunicând cu infrastructura. Dispozitive inteligente. Sisteme bazate pe multi-senzori în sprijinul oferilor, gospodinelor, agricultorilor. Robotizare în toate domeniile. Salturi mari în tiin (de la specializare la supraspecializare i ultra-specializare). Schimb ri rapide în date.

Servicii bazate pe web i folosind clouds.

Trenuri electrice f vatmani. Unelte f fir i bazate pe consum eficient de energie (smart energy). Sisteme de securitate: supravegheri video i audio, controlul accesului, detectarea intru ilor, alarme automate de incendiu, moni-torizare de la distan . ... schimbi lumea numai cu puterea gândului... „Viitorul începe ast zi”, se spune în reclamele tehnice. Cred c am putea extinde butada la: „Viitorul a început în trecut”...

Am r mas meditand la tehnologii i supertehnologii în curs de implementare.

Science Fiction transformat în Realitate!

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Janet NIC~

De sophia

Volumul „Catrenul, epigramele r sun ” de Petre Ion Florin Vasilescu, este, cu bun tiin , un proiect literar, în care autorul î i expune, la lumina zilei, în poemul de deschidere, inten ia, anume, înfierarea a tot ce este „sc lâmb” în firea omeneasc . Metodele de atac sunt cele clasice: ironia, mai mult sau mai pu in amar , râsul „în gura mare”, apostrofa, care devin, pe parcurs, „solu ii, îndrept ri sau leacuri”. Ochiul vigilent al autorului surprinde, printr-o ochire retrospectiv , preocuparea „savan ilor”, de-a lungul timpului, de a scoate în public, în agora, defectele omene ti, convin i fiind c „Ridendo, castigat mores”. Prostia, ho ia, adulterul, tr darea, zboiul, jaful sunt fenomene perene, fa de care, oamenii, p to ii, sunt „clipe” trec toare. Tocmai de aceea, demersul autorului pare sortit e ecului. Legenda lui Don Quijote, cel care se lupt cu morile de vânt, pare tras la indigo. Se intuie te, aici, soarta particularului, a omului, aceea de a se supune viciului general. Filosofia câ tig , prin retragere, dar autorul, asemenea p tosului, lupt i lupt , d -i i d -i, c , de, poate se poate! i se poate! Lupt torul devine pamfletar i moralist, râsul ia masca rânjetului, sentimentul se intelectualizeaz . De aici vine

noutatea absolut a primei p i a volumului.

Fiecare catren î i desf oar menirea, sub umbrela câte unui aforism celebru, al câte unui celebru autor.

Partea a doua, mai voluminoas , în care catrenele devin epigrame, st sub semnul primei p i i tr ie te sub acela i imperativ al invectivei. Autorul nu se deta eaz de tem , e la fel de serios ca tema, nu zâmbe te suveran, are, înc , mâinile pline de sângele strig tului de revolt . Via a politic r mâne punctul ro u pe care îl vede taurul.

Politicienii sunt f cu i ferfeni : analfabe i, punga i cu dou fe e, dar f obraz, demnitari demnitate, trântori, derbedei, lipitori, duchi, c pu e, papagali, mecheri, rani, corup i. Politicianul e un pericol public, prin puterea de influen are: UN CANDIDAT ÎN CAMPANIE LA TV: „Cam de o or i un sfert/ Ascult discursu-n care minte/ Bizar, sub ploaia de cuvinte/ V d un imens i sterp…de ert!”

Parlamentarul e, în vremurile noastre, cel pu in, pe la n oi, exemplul ideal al incompeten ei; BUL A R MAS IAR REPETENT: „E ti indolent - îl ceart mama -/ Neghiob, c pos ca un m gar,/ Ratat pe via ! Nu- i dai seama / C ri ti s-ajungi… parlamentar?”.

Dup ce îns ileaz eterna poveste de

adormit b rba ii la orice vârst , prin semnarea condicii de reclama ii dup u a societ ii, trecând prin fascinanta împ ie a condeierilor i oprindu-se, o clip , în enclava „G in ria”, inutul celor demni de re inut, autorul o ia pe c rarea îmbârligat a vie ii i râde, cum altfel decât sarcastic, de triada, celebr , de acum: judec tor, medic, preot. Cu alte cuvinte, seriosul luat la întreb ri, în bâz , seriosul înjosit, umilit. Nu scap de vârful peni ei nici m car oropsitul, alias sportivul de toate culorile, care tot mai viseaz „minte toas în corp s tos”. Încet-încet, umoristul d prim-planul pe fundal, localul, pe universal i, deci, proiecteaz câteva ocheade ireveren ioase dincolo de fruntariile rii, în eterna i fascinant Europ .

La sfâr itul pove tii, autorul nu încalec simplu, a a, pe o a, ci pe un destul de sub irel nunchi de epitafuri i pe un spumos autoepitaf: UN ADONIS. „Las iubitele, las casa,/ Totul p sesc voios,/ Pân i Madam cu coasa/ M-a dorit, c prea-s frumos!”

Consisten a volumului este indiciul c autorul are o peni gure i un condei destul de tare-n gur .

Nicolae Tonitza - Peisaj în Fran a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Al. Florin }ENE

Poezia, ca rezonan\[ a metaforei

Poet , promotor cultural ce promoveaz literatura român pe meridianele lumii, fondatoarea revistei interna ionale STARPRESS, Ligya Diaconescu vine în fa a cititorilor s i, pentru care nu- i precupe te eforturile de a le aduce în casele lor talentele reprezentative ale literaturii române contemporane, i nu numai, volumul de poezie „Drum”. Înc din titlu, poeta î i pune în gard cititorul c este vorba de o cale ce str bate panoplia policolor a vie ii sale, cu bune i rele, cu amintiri despre p rin i i apropia i, oameni cu dragoste i afectivitate ce au contribuit la formarea personalit ii sale: „Când am venit aici, am stat pu in/ C nu tiam de lume i dureri./ Dar le-am sim it din mac, cu sânge plin/ i mi-am urat drum bun i multe veri” (Calea mea). În acela i context, pentru a nu r ci drumul pe care a intrat „pe una dintre por i” poeta cere ajutorul divin, dar nu înainte de a- i face un proces de con tiin : „S m întorci din drumul greu,/ Am în eles târziu, mereu/ tuiam f s tiu/ C drumul vie iimi e pustiu” (Arat -mi calea, Doamne!).

Citind aceast carte, mi-am adus aminte de aforismul lui Alexandru Macedonski, care spunea: „Via a este o ciudat comedie care

amestec împreun i dureri i bucurii, putrec toare fa de „ceasul” universului. nând lacrimi lâng zâmbet, punând zâmbet Expresia baroc în ciclul al doilea, în care lâng plâns”. dorin ele scot degetul afar , precum firavul Cartea structurat în trei cicluri: „Drum”, ghiocel ce str bate scoar a înghe at , pentru „C torie în amintiri” i „În cântul m rii”, a testa amintirea anotimpului din anul trecut, formeaz o panoplie a rezonan elor eului ex- ascunde o sensibilitate maladiv : „A vrea primat prin metafore surprinz toare. Poeta fiu copil din nou, mi-e dor/ S-alerg prin este sedus de poezia clasic , de alchimia ei, iarba crud , la izvor” (Bunica Silvia). În fiind o cunosc toare excelent a acesteia ( i acest ciclu poeta reconstruie te ca un puzzle a literaturii în general), preferând experien a de amintiri un univers apus de mult, încercare predecesorilor, vizibil nu atât în substan a ce înduio eaz pân i tablourile metaforice viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelat , din poeme. aproape narcisiac . O voluptate irepresibil Excep ionala capacitate de a da carna ie a rostirii i o dic ie impecabil împing poezia obsesiilor, o g sim în ciclul al treilea, unde Ligyei Diaconescu c tre discursul muzical marea este un personaj: „Ce-mi poart -n aîn care par a se fi strâns cele mai incitante mintiri… privirea” (Marea). Capacitatea de ritmuri: „Când aveam aripi de lumin / i a da carna ie obsesiilor i amintirilor, de a le flori de busuioc în p r/ Eram o stea, o zi se- închide prin desc tu are în versuri rafinate nin / Eram târziu, în noapte, dor//”. (Tinei eclatante, se consum în exerci ii de virtuore e). zitate, precum sunetele unui cântec dintr-o Constat m clasicismul prozodic al ver- cutie muzical . surilor, ce au în chinga lor vibra ia surprinLigya Diaconescu este o poet autentic toare a metaforei, care, ca un voal str ve- ce trage poezia spre experien a intim , descoziu, las s se vad , precum mantaua lui Go- perindu-ne un suflet admirabil în acest volum, gol, îmblânzirea convulsiilor l untrice, do- ce-mi aminte te de zicerea lui Friedrichmoale, toate fiind, parc un act de exorcism: Wilhelm Nietzsche: „Via a înseamn o trans„Alb domni , i-ai prins viscolu-n p r/ i formare constant - în lumin i flac tot ochii t i adânci cern din priviri// Fulgi ceea ce suntem i tot ce întâlnim!” albi de nea ce juc i aprind/ Lumini care se pierd în str luciri”. (Iarna) Fizionomia autentic a acestei poezii nu bate totu i la ochi. Actul ei de na tere ne aminte te, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambigu , ne dezluie un romantism fantast ce are r cini pivotante în solul realit ii. Aceast poezie este un amestec de optimism, care gliseaz spre tragicul vie ii, provenit din presim irea degrad rii lumii i dec derea ei în incertitudinea metafizicii: „Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnav / Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mie inima un crater i sân-gele o Nicolae Tonitza - Noapte bun lav ” (Efemer). Via a este o cli-

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU

Personajele in absentia @în teatrul lui Caragiale Când s-au f cut referiri la personajele din piesele lui Caragiale s-au adus în discu ie tangen ial cele in absentia. În cele ce urmeaz , tocmai la aceast categorie de personaje vom face câteva observa ii.

Trebuie precizat de la bun început c în teatrul lui Caragiale exist dou tipuri de asemenea personaje: cu absen par ial i, respectiv, total .

1. Din prima categorie fac parte Ric Venturiano i Nae Ca avencu. Fiecare dintre cei doi eroi apare abia în actul al doilea al pieselor - Ric în scena a II-a (O noapte furtunoas ), iar Ca avencu în scena a VII-a (O scrisoare pierdut ). Dar pân atunci, se vorbe te despre ei.

Jupân Dumitrache îi poveste te amicului u, Nae Ipingescu, despre p ania „de la gr din la Iunion”. Relatarea ca i portretistica se realizeaz prin adi iune: „ tii dumneata c la l sata-secului am mers la gr din la Iunion; eram eu, consoarta mea i cumna-mea, Zi a. Ne punem la o mas , ca s ve-

Nicolae Tonitza -

dem i noi com diile alea de le joac Ionescu.

Trece a a pre ca la un sfert de ceas i numai m pomenesc cu un bagabont de amploaiat (...) Dup port nu seam a fi negustor. pomenesc c vine i se pune la alt mas al turi, cu fa a spre masa noastr i cu spatele la comèdie. ade rezemat într-un pe , ade, ade, ade i se uit lung i gali la cocoane, se uit (...) Încep s m -ncruntez la bagabontul i mai c -mi venea s -l cârpesc, dar mi-era ru ine de lume; eu, de! negustor, s pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine; ba înc i pune i ochilarii pe nas (...) În sfâr it, se ispr ve te comèdia. Ne scul m plec m; coate-goale se scoal i dumnealui. Plec m noi, pleac i dumnealui dup noi (...) Ei! Apuc m pe la Sfântul Ionic ca s ie im pe Podul-de-p mânt - papugiul cât colea dup noi; ie im în dosul Agiei - coategoale dup noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani - moftangiul dup noi; mergem pe la Mihai-vod ca s apuc m spre Stabiliment ma e-fripte dup noi...”- s.n [Citatele sunt dup edi ia: Caragiale, Teatru, ESPLA, co-lec ia BPT, Bucure ti, 1960].

Acesta e primul episod al istorisirii cherestegiului.

Relatarea are iz de roman poli ist cu urm ritor i urri i. Pentru Jupân Dumitrache, necunoscutul de la „Iunion”, care dup vestimenta ie nu pare a fi om de vaz , este „Un acela... un pr dit de amploiat”, „un coate-goale”, „papugiul”, „moftangiul”, „ma e-fripte”. Acestea sunt etichet rile prin intermediul c rora cherestegiul îl singularizeaz pe necunoscut i care contureaz tr turile monstruosului civic.

Al doilea episod se petrece dup o s pt mân .

Repetarea apelativelor la adresa necunoscutului (suMarionete bliniate de noi) augmen-

teaz portretistica acestuia, v zut doar sub aspect negativ: A trecut dup aia o s pt mân la mijloc. Îmi cam i uitasem eu de istoria bagabontului; gândeam i eu: poate c-o fi stând coate-goale prin partea locului (...) dar unde m gândeam eu c-o s mi se întâmple un a a ceva. Ne ducem („la gr din la Iunion”- n.n.) (...) Nu tiu cum m -ntorc cu ochii înapoi i pe cine gânde ti c v z la masa de la spate? (...) Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe ma e-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de punga !... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap i cu basmaua iac-a a scoas . Cum m-a v zut - c trebuie s fi fost schimbat la fa , cum sunt eu când m nec jesc (...), cum m-a v zut, a sfeclit-o... A întors capu-ncolo i a început bea din igar (...) M -ntorc eu iar la loc i fac c m uit la comèdii, se-ntoarce i bagabontul iar cu ochii la cocoane!... m uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo... m -ntorc iar la comèdii, iar se uit la cocoane... m uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; m -ntorc iar la comèdii...” - s.n. Prima parte a celui de-al doilea episod are alura unui film de spionaj, povestit de acela i Jupân Dumitrache. Rizibilul secven ei const în stereotipia gesturilor. A doua parte a acestui episod narat pune accentul tot pe urm rire, îns de ast dat „rolurile” se inverseaz , urm ritorul ajungând urm rit: „Aveam de gând s intru cu cocoanele în cas , s trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan, s -i ias înainte i eu s -l iau pe la spate... s -l apuc m la mijloc...”

Recunoscut de Nae Ipingescu, la cap tul unei urm riri acerbe („Acesta e l care scrie la «Vocea patriotului na ionale» (...) Dumnealui este cet eanul Ric Venturiano, amploaiat judiciar, student la Academie - înva legile - i redactor la «Vocea patriotului naionale». E d-ai no tri...”), Jupân Dumitrache schimb registrul de adresare: „Da, tocmai ast -sear citeam cu nenea Nae, în gazeta dvs., cum scri i despre ciocoi c m nânc sudoarea poporului suveran. Ei, bravo! îmi place! bine combate i reac iunea, nu pot s zic, tii colea, verde, române te. S v ajute

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumnezeu ca s sc pa i poporul de ciocoi.”

Nae Ca avencu e i el un combatant, aflat în opozi ie. Dac în cazul lui Ric se pune accent pe „statutul” de amorez i mai pu in pe acela de jurnalist care în articolele sale combate puterea, în cazul lui Ca avencu este eviden iat acest al doilea aspect, iar profesia de avocat este îngro at pân la caricatural, în faimoasa scen a discursului electoral.

Despre el afl m din „raportul” lui Pristanda tre Tip tescu - prefectul jude ului de munte, iar casa avocatului, unde se aduna „toat ga ca-n p r” i juca stos i „punea ara la cale”, poate fi socotit „sediul” Partidului independen ilor. Fiind adversarul cel mai de temut al prefectului, poli aiul reproduce tale quale vorbele aceluia: „M prinz cu d-voastr o s voteze cu noi cine cu gândul nu gândi i, unul pe care conteaz bampirul - i acolo, pardon, tot bampir v zicea - pe care conteaz bampirul ca pe Dumnezeu... i când l-om avea pe la, i-avem pe to i... Ia asculta i scrisorica asta...”

Aflat în posesia biletului de amor pierdut de Zoe (g sit de Cet eanul turmentat i sustras acestuia prin mijloace mai pu in ortodoxe), Ca avencu î i începe „lupta electoral ” ce avea drept finalitate alegerea sa ca deputat, dar nu prin mijloace parlamentare, oneste, ci prin antaj: sus inerea candidaturii sale de c tre grupul guvernamental (în frunte cu Zoe, venerabilul prezident i prefectul), în schimbul return rii „docomentului”.

Ca avencu trimite so ilor Trahanache Zaharia i Zoe - câte un r va , invitându-i la sediul ziarului „R cnetul Carpa ilor”. Dac lui Trahanache i se precizeaz doar c „...în interesul onoarei d-voatre de cet ean i de tat de familie, v rug m s trece i ast zi (...) pe la biuroul ziarului (...), unde vi se va comunica un document de cea mai mare im-

portan pentru d-voastr ...”, Zoei i se comunic f ocoli uri scopul solicit rii: „Stimat doamn , la redac ia noastr se afl un document isc lit de amabilul nostru prefect i adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe lâng amabilul în cestiune.” Trahanache sus ine „docomentul” e „plastografie” i c de fapt Ca avencu urm re te s compromit grupul guvernamentalilor. A a se explic de ce pentru el lupta electoral e mai important decât onoarea de familist: „Ei, astâmp -te, omule, i las odat mofturile, avem alte lucruri mai serioase de vorbit. Desear e întrunire. S-a hot rât? Ce facem? Punem candidatura lui Farfuridi? Ce facem? Desear , am aflat c d sc limea cu Ca avencu i cu to i ai lor vor s fac scandal. Trebuie s -i spunem lui Ghi s îngrijeasc . Mi elul de Ca avencu o s ia desear cuvântul ca s ne combat ...” (s.n.).

De i Zoe, venit la sediul redac iei ziarului local, nu-i promite lui Ca avencu interven ia pe lâng prefect, spre a-i sus ine candidatura, în ziar apare tirea ca fiind „pozitiv ” candidatura avocatului, aceasta „este pus la ad post de orice loviri din partea administra iei...” La vestea pe care i-o d Pristanda avocatul „nu mai vrea s stea de vorb cu nimeni, dar cu nimeni” în afar de Zoe, aceasta ia decizia - peste voin a lui Tip tescu i tirea lui Trahanache - de a-l elibera pe Ca avencu, arestat de poli ai, din ordinul prefectului, este preg tit intrarea triumfal în scen a lui Nae Ca avencu.

2. Din a doua categorie de personaje cea a absen ilor total - fac parte: Ghi iru i Tache pantofarul (O noapte furtunoas ), Garibaldi i Mi a (Conul Leonida fa cu reac iunea), Popa Pripici i fiul lui Trahanache (O scrisoare pierdut ).

Ghi irc u i Tache pantofarul nu se

Nicolae Tonitza - Bun diminea a

Anul VII, nr. 9(73)/2016

bucur de respectul locuitorilor mahalalei, mai cu seam al lui Jupân Dumitrache: „În lumea care- i dore te atât de mult respectabilitatea v zut ca un semn al rangului social atins, Ghi irc u este personajul care i-a pierdut-o definitiv.” (Dic ionarul personajelor din teatrul lui I. L. Caragiale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 272). Din cauza viciului s u bahic i a comportamentului violent, Jupân Dumitrache se vede nevoit s pun cap t calvarului îndurat de Zi a, sora nevestei sale: „Om stricat, domnule! P i de ce am dezvor at-o pe Zi a de el, gânde ti?

Nu mai putea tr i cu mitocanul (...) apoi nu mai era de suferit a a trai. N-o mai maltrata, domnule, m car cu o vorb bun .” În dialogul cu cherestegiul, Nae Ipingescu înt re te spusele lui Dumitrache, ad ugând: „Mie-mi spui? Nu i-am încheiat eu procesul-verbal atuncea noaptea, când a tratat-o cu insulte i cu b taia?” La începutul c sniciei Zi ei, cumnatul a fost mai tolerant, prin sfaturi i comportament dovedindu-se un împ ciuitor: „Tot gândeam la început, c de! e tân r, o s i treac mai încolo, o s i vie la poc in . , i-ai g sit! irc u i om de treab ! Eu, ca la, cumnat mai mare, cum am zice, ca i un frate, tot îi dam pove e fetii s mai rabde, nu strice casa.” Principala vin a lui Ghi - în opinia cumnatului - este aceea c , lipsit de „ambi ”, „nu inea la onoarea de familist”, de i pretindea c e negustor, c ci pentru cumnat a fi negustor însemna s ai onoare de familist. Într-o discu ie cu Zi a (într-o sear , traversând maidanul, spre a merge acala sora sa, „m pomenesc cu mitocanul, pricopsitul de irc u”), Ghi a încercat so ironizeze: „Hei, cocoan - zice - mai bine ie acuma v duv ?” Sim indu-se ofensat , femeia riposteaz : „pardon, domnule, - zic - nam de-a face cu dumneata, nu sunt v duv , sunt liber , tr iesc cum îmi place, cine ce are cu mine! acu mi-e timpul: jun sunt, de nimeni nu depand, i când oi vrea, îmi g se te nenea Dumitrache b rbat mai de onoare ca dumneata.” „Mitocanul”, „pastramagiul” nu dezarmeaz , ci trece la amenin ri: „S te m ri i, ai? cât o tr i Ghi irc u, ori s te-nh itezi cu vreunul? S racul! Dar s tiu de bine c merg cu el de gât pân la Dumnezeu, tot n-ai dumneata parte de a a ceva; încât dac m-ai sat pe mine, s te duci la m stire, c a a te l udai la trebunar!”

Tache pantofarul de la Sf. Lefterie este simpatizant al partidului conservator i pentru c refuz s ias la „izirci ” atrage nemul umirea lui Chiriac (sergent în garda civic ), acesta solicitându-i lui Jupân Dumitrache (c pitan în aceea i gard ) mandat de arestare. Considerând c e mai mult decât rea-voin din partea pantofarului, Chiriac

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i justific solicitarea fa de ef, relatând conversa ia avut cu împricinatul: „M-am dus eu la el chiar în persoan , zic: Pe ce baz nu vrei s vii mâine la izirci , domnule? Zice: «Sunt bolnav, domnule sergent, de-abia m iu pe picioare, nu pot merge nici pân’ la pr lie.» Zic: Nu cunosc la un a a rezon motiv. Zice: «Aduc martori, domnule sergent, c am z cut o lun de zile, întreab i pe popa Z bav de la Sf. Elefterie, alalt ieri m-a grijit, m-a spovedit.» Zic: N-am eu de-a face cu popa Z bav , nu l-am pe list , eu pe dumneata te am pe list ; s te prezin i mâine la companie.” Nici atunci când Veta îi confirm c pantofarul e „bolnav de lingoare”, Chiriac nu renun la ideea arest rii lui Tache: „Ce treab am eu cu boala lui? Ce, eu sunt bolnav? nu m prive te pe mine. Îl am pe list , trebuie s se prezinte la izirci .”

Popa Pripici face parte din anturajul lui Nae Ca avencu, aflat acas la avocat, jucând stos i „punând ara la cale”. Pristanda îi relateaz prefectului c aflat în miez de noapte „la datorie”, a v zut luminile aprinse „la ferestrele de din dos ale lui d. nae Ca avencu” i s-a gândit s mai „ciupeasc ceva de la onorabilul”. În momentul când gazda a anun at invita ii c are s le citeasc o scrisoare, Pristanda a auzit vocea lui Pripici, care a cerut: „S m -ngropi, sufletul meu, N ic , nu citi... st i s-o ascult i eu... s -mi aprinz numai igara...” Dar poli aiul n-a mai apucat aud con inutul misivei, pentru c popa „se scoal de la joc, aprinde chibritul, trage din igar i vine s arunce chibritul aprins pe fereastr , drept în ochii mei.” Tot din relatarea lui Pristanda, de ast dat c tre Zoe (aceasta e alarmat c avocatul a disp rut urm , din seara când cei afla i la întru-

nirea electoral s-au înc ierat), afl m deznomântul despre soarta Partidului independen ilor, din care f cea parte i popa Pripici: „Dup ce a fugit Ca avencu, d sc limea s-a apucat la ceart , s-au b tut, l-au b tut pe popa Pripici, i nici vorb s mai scoa gazeta... S-a spart Partidul independent...” În piesa lui Caragiale, mai toate personajele ac ioneaz conform unui anumit interes. „Enteresul” lui nenea Zaharia e bine disimulat. Faptul c venerabilul prezident se preface a nu în elege raportul de interdependen între politic i imoralitate îl constituie reproducerea tale quale a vorbelor fiului s u de la facultate: „Tati o, unde nu e moral e corup ie, i o so ietate f prin ipuri, va s zic nu le are!” Le reproduce i în discu ia cu Tip tescu, dup ce aflase de la Ca avencu de existen a „docomentului” compromi tor (Actul I, scena II) i în confruntarea cu Farfuridi, care îl acuz pe Tip tescu de tr darea intereselor partidului (Actul II, scena I). A a se explic de ce, în discu ia cu prefectul nu poate accepta compromisul i imoralitatea în via a privat : „Bine, frate, în eleg plastografie, pân unde se poate, dar pân aici nu în eleg...” Trahanache nu exclude posibilitatea existen ei compromisului - act imoral în afaceri i politic , dar nu i în via a particular .

Oricine s-ar putea întreba: de ce un b rbat ca neica Zaharia, care pretinde sus i tare c ine la onoarea lui de familist, se mul ume te reproduc , ori de câte ori are ocazia, vorbele fiului s u aflat la facultate, iar venerabilul prezident s nu aib propriile „prin ipuri” despre moralitate? Cu atât mai mult cu cât Zaharia Trahanache citeaz un personaj cu mult mai tân r, in absentia. În primul rând, aceasta dovede te c stâlpul puterii locale

Nicolae Tonitza - Catrina

9

al partidului de guvern mânt nu are o personalitate puternic , a a cum pozeaz în ochii cet enilor din târg. În al doilea rând, în discu ia cu Tip tescu (din Actul I, scena IV) se preface a nu da crezare autenticit ii „docomentului” ar tat de Cca avencu, urm rind modul de manifestare al prefectului, a c rui reac ie e aidoma unui so încornorat.

Garibaldi este un personaj in absentia din categoria combatan ilor, admirat de Conul Leonida. Acesta din urm ine în pat prelegeri de istorie: îi explic so iei sale, Efimi a, care sunt principiile „revulu iei”. Evocând „revulu ia” român care a inut trei s pmâni, el subliniaz ecoul ei în „Evropa”. „Ce te gânde ti dumneata c a fost a a un bagatel lucru? F i idee: dac chiar Garibaldi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare c tre na iunea român .” Faima celui care a dresat Principatelor Unite „patru vorbe” e prezentat augmentativ: „Hehei! unul e Garibaldi: om o dat i jum tate! (...) De ce a b gat el în r cori, gânde ti, pe to i împ ra ii i pe papa de la Roma?” V zând c nu-i de glumit cu Garibaldi - poveste te mai departe Conul Leonida -, papa a adoptat o „politic ” inedit : i l-a f cut cum tru, cerându-i vajnicului revolu ionar s -i boteze un copil. Garibaldi are numai o mie de oameni devota i, i mai prima, domnule, ale i pe sprâncean , care mai de care, d cu pu ca-n Dumnezeu...”

Spiritul de sacrificiu al acestor „volintiri” este descris tot în termeni augmentativi. „ i to i se-nchin la el ca la Cristos; de hatârul lui, sunt în stare trei zile d-a rândul s nu m nânce i s nu bea, dac n-or avea ce.” Entuziasmul lui Leonida fa de acest revolu ionar e atât de mare, încât crede c doi combatan i de faima acestuia ar putea instaura republica în timp record: „Ei! mai d -mi înc unul ca el, i pân mâine seara - nu-mi trebuie mai mult i fac republic .”

Mi a - „r posata dumneaei”, so ia „a dintâi” a Conului Leonida era „mum din popor, republican ”. Când „aude de libertate, sare i dumneaei r posata din pat...” Leonida î i aminte te c s-au îmbr cat frumos i „hai i noi pe la revulu ie”. De fapt, cei doi so i au asistat ca la un spectacol, nu au participat, luptând, la revolu ie. A a cum opineaz Valentin Silvestru, în teatrul lui Caragiale „miun o faun pitoreasc de personaje care nu apar, dar sunt evocate cum necesitate.”

(Valentin Silvestru, în Dic ionarul personajelor din teatrul lui I. L. Caragiale, ed. cit., p. 183). Un astfel de personaj este i Mi a.

Se poate observa, din cele ar tate pân aici, c personajele in absentia „sunt conturate prin dialoguri comice reproduse de alte personaje, fie din întâmpl rile la care au luat parte, fie din cele auzite de la al ii.” (Op. cit., p. 183).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VII, nr. 9(73)/2016

George PETROVAI

Relativitatea cunoa]terii ]i certitudinea ne]tiin\ei omului Dac ar fi s -l caracteriz m pe omul modern, atunci din tr turile lui definitorii nui cu putin s lipseasc trufia. C ci acesta se f le te nevoie mare cu cuno tin ele sale teoretice i practice, implicit cu pozi ia sa de cuceritor, pe care - afirm el cu nedisimulat mândrie - a dobândit-o cu tenacitate i imense sacrificii în lupta cu natura. Sigur c da, recunoa te cu fals smerenie omul nostru, cu toate astea n-a devenit nici pe departe atot tiutor, nici m car în domenii restrânse i învecinate cu condi ia sa de „trestie gânditoare” (Pascal), pentru c - nu-i a a? - cuno tin ele omului c ut tor i perseverent sunt într-o continu expansiune.

Strâns cu u a eviden ei acuzatoare, el va recunoa te de asemenea c uneori s-a pripit peste fire (cu agresivitatea industrializ rii, chimizarea solului pân la îmboln vire, sec tuirea resurselor, în general cu construirea unui model de civiliza ie hiperpoluant), c alteori a dat dovad de prostie cras (declanarea r zboaielor, fabricarea armelor de distrugere în mas ) i c niciodat pân în clipa de fa n-a luat în calcul cu responsabilitate teribilele reac ii ale naturii (inunda ii, uragane, alunec ri de teren), care de-atâtea i atâtea ori fusese necinstit de trufa a nesim ire a „bipedului f pene”, a a cum îi pl cea lui

Frederic cel Mare s -l defineasc în b lie pe om.

Dar, m rog, de ce-ar fi altminteri, când atât de pu ini dintre semenii no tri î i mai amintesc de celebra spus socratian tiu nu tiu nimic i când i mai pu ini dintre ei au idee de existen a în elepciunii taoiste, care, cu mii de ani în urm , îi îndemna pe oameni s fie mode ti: „A ti, spun taoi tii, dar a te crede ne tiutor, este cât se poate de bine; a nu ti, dar a te crede atot tiutor, este o adev rat boal ”. ci oamenii în elep i, întrucât creeaz disconfort i nelini te în rândul semidoc ilor cu ifose, au fost din totdeauna privi i de grosul semenilor lor ba cu indiferen , ba cu suspiciune, ba cu team . (Se spune, i pe bun dreptate, c a ti este o binecuvântare, dar a ti prea multe este un adev rat blestem...)

Vai mie, i cât de binevenite ar fi asemenea înv turi pentru omul zilelor noastre!

Dar cine s ia aminte la aceste vorbe cu miez, într-o lume cuprins de febra c tuielii cu orice chip, o lume în care în eleptul este taxat drept nebun i arlatanul descurc re este cut erou, o lume în care preacre tinescul Servus servorum Dei (Robul robilor lui Dumnezeu) este dispre uit cu elegan i c lcat în picioare cu vrednicie democratic de c tre

Nicolae Tonitza - Peisaj la V lenii de Munte

atât de pl cutul Carpe diem (Tr ie te- i clipa) i atât de pragmaticul Time is money?!

Poate tocmai de aceea, afirm gânditorul Petre ea, pre tiin ificul om de azi ar trebui tie dou lucruri esen iale: 1) Inteligen a ne-a fost dat nu pentru a uta, ci pentru a primi Adev rul; 2) Calea omului trebuie s se dea la o parte din fa a c ii Domnului, care cunoa te dou forme: inspira ia sau favoarea divin i revela ia sau ac iunea direct a divinit ii asupra omului c ut tor. * Dup aceast introducere, în care am c utat s scot în eviden câte ceva din tr turile reprobabile ale omului modern, în continuare voi încerca s aprofundez prin argumente sugestive ideea încorporat în titlu.

Cu men iunea c pu in tatea cuno tin elor din unele domenii, ca i hazul acelora extrem de alambicate (din alte domenii), ilustreaz mai degrab certitudinea ne tiin ei omului decât relativitatea cunoa terii lui.

Se tie c , pentru a fi mai lesne cunoscut i parcurs cu avionul sau vaporul, planeta noastr a fost cu grij parcelat prin linii imaginare numite paralele i meridiane. Tocmai pentru asta exist un ecuator care împarte mântul în dou emisfere (nordic i sudic ), exist cei doi poli i exist meridianul zero.

De la acest meridian ce trece prin Greenwich, continu numerotarea celorlalte meridiane, a ezate din grad în grad, c ci ecuatorul, fiind cerc, are taman 360° (180° longitudine estic i tot pe atâtea longitudine vestic ).

Astfel împ it i cu aten ie r scolit de radare i sateli i, s-ar p rea c Terra nu mai are secrete nici pentru navigatori i nici pentru oamenii de tiin ai zilelor noastre. Dar lucrurile stau a a doar dac facem abstrac ie de unele pete albe de pe uscat, care le cam taie pofta de aventur pân i celor mai temerari exploratori (ex. petele albe din Amazonia), precum i de fenomenele misterioase (deocamdat f o explica ie tiin ific unanim

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acceptat ), unde zice-se c dispar f urm nave maritime i flotile întregi de avioane...

Dar s revenim la parcelarea P mântului.

Pe m sur ce ne îndep rt m de Marea Britanie i intr m mai adânc în Europa continental , se cheam c mergem spre Est, adic spre Orient. Procedând invers, ne adâncim în Apus sau Occident.

Respectiva orientare are în vedere mi carea P mântului în jurul axei sale, deci modul în care el este sc ldat de razele Soarelui. C ci de la Soare a tept m lumin i c ldur i tot el este reperul cu ajutorul c ruia marc m timpul nostru calendaristic, altfel spus ne orient m în acest fragment de Univers.

Cuvântul orient este deosebit de frumos i sugestiv, deoarece în componen a lui intr fran uzescul or (aur), splendid sugerare a culorilor aurii ale r ritului de soare.

Cuvântul occident nu de ine atari comori untrice. Ba mai mult, prin omofonie, termenul occident te duce cu gândul la... accident.

Iar dac lu m istoria la puricat, apoi întradev r c au fost o serie de accidente, extrem de binevenite pentru apuseni. Amintesc doar câteva dintre ele: a) Toate cruciadele organizate cu sprijinul i binecuvântarea papilor au reprezentat inclusiv modalit i eficace de jefuire a culturii i civiliza iei Bizan ului de c tre barbarii cavaleri ai Apusului de-atunci; b) Dup secolele adjudecate de popoarele migratoare, cu preponderen a absolut a popoarelor germanice în apusul, centrul i nordul Europei, occidentalii n-au mai avut de înfruntat i urgia ordiilor asiatice (turci, tari, muscali, unguri), trâmbe eminamente pustiitoare i aculturale. Popoarele occidentale, într-un rapid proces de cristalizare i consolidare, s-au putut dezvolta în voie, valorificând fondul cultural mo tenit de la Imperiul Roman de Apus i, cum spuneam, comorile smulse de la al ii, c ci de straj la por ile Orientului erau cre tinii de serviciu

pân la sacrificiul suprem, în principal românii, care secole la rând au ap rat întreaga cre tin tate (inclusiv cultura i civiliza ia european ) de furia lacom i devastatoare a islamicilor; c) Tot cam pe-atunci, printr-o fericit combina ie a evenimentelor istorice de la sfâr itul secolului al XV-lea, ori poate c printr-un capriciu al istoriei, a început epopeea marilor descoperiri geografice, adic expansiunea rilor din vestul Europei, constituirea imperiilor lor de peste m ri i - desigur - demen ialul jaf al teritoriilor supuse cu sabia într-o mân i crucea în cealalt , îndeosebi în campaniile duse de c tre conchistadorii spanioli. De notorietate i ne tears aducere aminte r mân oribilele crime s vâr ite de ace tia împotriva aztecilor i inca ilor, procedee barbare prin care au fost pentru totdeauna curmate civiliza ii superioare celei europene. Împotriva acestor atrocit i inimaginabile s-a ridicat doar vocea curajoas a lui Bartolomeo de Las Casas, episcop de Chiapa (Mexic), dar, venind în Europa i protestând la curtea regal din Madrid, el a sfâr it prin a fi tratat drept nebun...

Mutarea centrului de greutate al comer ului european în Atlantic a dus la îmbog irea rilor riverane, concomitent cu ruinarea comer ului pe Marea Neagr , mai ales dup ce aceasta devine un lac turcesc.

Dar iat o nostim mostr de relativitate spa io-geografic , care se datoreaz rotundului planetei. Pentru englezi i francezi, iar pentru americani cu atât mai mult, românii sunt orientali. S nu uit m c mai avem de-a face cu un Orient Mijlociu, care - fire te este la r rit de România, i cu un Orient Îndep rtat (China, Japonia) din cap tul Asiei.

Deci, a a orientali precât suntem, pentru turci sau iranieni ap rem oleac de occidentali, iar pentru indieni sau chinezi suntem din plin occidentali. De altfel, unele inuturi din Oceanul Pacific, de exemplu, sunt într-atât de orientale, încât la limit pot fi conside-

Nicolae Tonitza - Curte la Mangalia

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

rate... occidentale.

La un joc tot a a de pozna se preteaz i timpul: Dup ora 24 (ora zero), putem spune a p rea câtu i de pu in ridicoli, c -i atât de târziu încât este extraordinar de devreme!

Dovada elasticit ii timpului ne este oferit atât de trecerea la ora de var , iar apoi la cea de iarn , cât i de adaptarea organismului uman la noul fus orar în urma deplas rii fie spre Vest, fie spre Est. În ambele cazuri se constat c timpul este imuabil doar în scurgerea sa ireversibil dinspre viitor înspre trecut, nu i în manifest rile sale punctuale, respectiv neesen iale. ci, de i oamenii au devenit sclavii timpului, el este doar o conven ie admis de noi to i. Ba mai mult. Timpul nu-i ofer omului nici o eviden sesizabil , cu dreptate spunându-se c nimeni dintre muritori nu poate contempla timpul din exterior i nu poate exercita vreun control asupra acestui flux inefabil. Iar dac tradi ia aristotelic sus ine timpul este inseparabil de mi care, merit atunci s ne întreb m: De fapt ce m sur m atunci când pretindem c m sur m timpul?

Timpul, prin urmare, este acea coordonat elastic pe care se muleaz existen a noastr i care se las modelat de noi doar pân la atingerea unui optim între timpul interior i cel exterior, respectiv pân la reglarea ceasornicului biologic al celulelor dup timpul astronomic.

Timpul i spa iul sunt cele dou categorii fizico-filosofice despre care tim c exist (c doar materia exist i se mi în timp i spaiu) i pe care, pân în clipa de fa , niciun gânditor nu a reu it s le explice, dac nu complet i definitiv, m car mul umitor: Sunt ele realit i obiective, ori au doar o existen pur subiectiv ?

Iar atunci când opiniile sunt împ ite, înseamn c adev rul r mâne în continuare o tain nelini titoare, de a c rei dezlegare (înc ) muritorii nu se arat vrednici... * Oamenii î i târâie destinele între paralelele lui Euclid, ce se întâlnesc doar la infinit, destine modelate de un spa iu tridimensional i de un timp unidimensional i ireversibil (Fugit irreparabile tempus, spunea Vergiliu).

Func ie de temperament i educa ie, purm povara timpului cu curaj sau nep sare, cu bucuria credinciosului sau cu disperarea ateului.

Oricare este condi ia omului, nimic nu-l împiedic s i imagineze alte coordonate spa io-temporale pentru actuala existen a sa i a materiei, respectiv - prin credin i iubire - pentru cea viitoare.

Neîndoios c din atari pl smuiri s-au n scut geometriile neeuclidiene, geometrii în

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care spa iile au n dimensiuni (n>3), paralelele se intersecteaz f a se sinchisi de infinit, iar triunghiurile se abat de la regula de fier a celor 180°, c ci suma unghiurilor într-un asemenea triunghi convex sau concav poate fi mai mare sau mai mic de 180°.

Nota 1: Numesc triunghi convex acel triunghi ale c rui laturi au curbura spre exterior i concav acel triunghi ale c rui laturi se curbeaz spre interior. De aceea, suma unghiurilor din triunghiul convex este mai mare de 180°, pe când în cel concav este mai mic de 180°.

Cât prive te timpul, se tie c în afar de timpul solar (calendaristic), care a dat mult taie de cap tuturor civiliza iilor (nu i maya ilor!), exist i alte forme de timp: timpul psihologic, timpul biologic (de care deja am amintit), timpul fictiv (mânuit de scriitori), timpul sau timpii macrocosmosului, respectiv cei specifici microcosmosului.

Dar noi, oamenii, ce putem pricepe din re ia cople itoare a Universului, cu toat bun voin a astronomilor i a teoriei relativit ii? Teoria relativit ii este valabil pentru viteze apropiate de viteza luminii (c=300.000 km/secund ). Dar peste aceast vitez ce se întâmpl ? C ci este de presupus c nu doar (înc ) nedovedi ii tahioni se pot deplasa cu viteze mai mari decât viteza luminii, ci i alte forme ale materiei din macrounivers i microunivers. În plus, teoria relativit ii mai sus ine c la viteze apropiate de viteza luminii, spa iul se contract i timpul se dilat , adic apar fenomene subtile, imposibil de surprins i de explicat cu actualele cuno tin e i cu actuala tehnologie.

Poate c o vitez egal cu cea a luminii este nu doar pragul de schimbare a materiei accesibil nou în ceva inaccesibil (antimaterie), ci i punctul limit la care spa iul se contract pân la resorb ia sa total (golul sau neantul nu are nevoie de spa iu pentru a zdui inexistentul), iar timpul se dilat pân ce redevine eternitate.

Este de presupus c antimateria se poate deplasa cu orice vitez , chiar i cu viteza gândului, i c atunci mi carea ei se petrece întrun timp care curge în sens invers (dinspre trecut înspre viitor) i într-un spa iu f dimensiuni (spa iu inexistent), ori într-un spaiu configurat, cu oricât de multe dimensiuni cuprinse în intervalul [4, infinit).

Nota2: Trecerea de la materie la antimaterie i viceversa are loc la scar cosmic doar prin voin a Atoatef torului. Acel Fiat lux! al crea iei primordiale a însemnat înf ptuirea simultan a dou colosale procese: a) Limitarea atotputerniciei neantului prin explicita formulare a vrerii de-a se na te existentul i fiin a; b) Ie irea materiei din antimaterie i

ezarea acesteia în sistemul spa iu-timp, sistem prin care creatul dobânde te „con tiin a” superiorit ii sale în raport cu necreatul i- i afirm supunerea în fa a autorit ii supreme.

Judecata de Apoi va însemna procesul invers - trecerea de la materie la antimaterie, de la efemer la etern, de la temporal la atemporal...

Cu toate instrumentele ultraperformante pe care le utilizeaz , astronomii zilelor noastre înc n-au izbutit s elimine niciuna din tainele cu care ne împresoar Universul nem rginit i cu toate astea uimitor de armonios i precis. Iar aceste taine constituie tot atâtea întreri sâcâitoare pentru om: Încotro „curge” Universul, admis fiind faptul c acesta este într-o continu mi care (dup unii pulsatorie, dup al ii o interminabil mi care de rota ie în interiorul unei sfere)?; sau: Via a noastr este posibil numai întrucât P mântul duce trena Galaxiei i „alearg ” prin necuprins spre un el în veci necunoscut omului?; sau: Exist via i pe alte planete, ori omul este condamnat la izolare cosmic pentru un timp imposibil de precizat? În parantez fie spus, dac admitem o form a Universului, oricare ar fi ea, atunci trebuie s admitem existen a limitelor de întindere al acestei forme (de pild , curbura extrem a unui cosmos sferic), caz în care Universul nu mai poate fi considerat infinit în spa iu, chiar dac sfera, v zut ca un corp perfect de c tre antici, are capacitatea intrinsec de-a crea iluzia infinit ii...

Pentru a nu schimba neîn elesul într-unul i mai dens, cred c , a a cum am spus mai sus, trebuie imaginate alte coordonate spaio-temporale (al i timpi i alte spa ii), în care mi carea în general ascult de alte legi. C ci în profunzimile nem surabile ale macrocosmosului, pân i raza de lumin se curbeaz în încercarea disperat de-a str bate imensele spa ii siderale, dar cel mai adesea obosit ,

Nicolae Tonitza - Gladiole

Anul VII, nr. 9(73)/2016

ea sfâr te prin a fi absorbit de h urile în veci fl mânde de substan ...

Cât prive te microcosmosul, situat întrun alt registru al cunoa terii, capacitatea noastr de pricepere se dovede te la fel de precar . În tentativa de-a descoperi ultimele „c mizi” ale materiei (cele mai mici particule), fizicienii au p truns cu acceleratoarele de particule tot mai adânc în intimitatea atomului, astfel descoperind noi i noi particule, din ce în ce mai m runte i tot mai bizare în comportament: electroni, protoni, neutroni, mezoni, leptoni, barioni, quarci etc.

Dar la acele ultime „c mizi” ale materiei înc n-au ajuns! i poate c nici n-au cum s ajung de îndat ce la acest nivel au loc transform ri continui din materie în energie i viceversa... În schimb, to i cercet torii sunt de acord c la nivel cuantic trebuie admis o alt logic - logica dinamic a contradictoriului, dezvoltat de compatriotul nostru tefan Lupa cu. C ci electronul nu este particul sau und , ci este i particul i und !

Iar la nivel subcuantic trebuie elaborate alte legi de manifestare a materiei, ca de pild principiul de nedeterminare al lui Heisenberg, fiindc aici timpul i spa iul au alte conota ii fa de nivelul fizic.

Poate c prin aceste experien e, deja s-a ajuns la pragul care separ materia (a a cum se înc âneaz oamenii s o perceap ) de nematerie, respectiv de antimaterie: câmpuri de foarte mare densitate, care pentru a exista real ori numai aparent, nu mai au nevoie de suport material, ci doar de vrerea necuantificabil de-a fi.

Sau poate c în acest mod, omul c ut tor are privilegiul s ajung în vecin tatea acelui a fi primordial, situat dincolo de hotarul timpului i al gândirii umane, i care, a a cum spuneam mai sus, sub impulsul imperativului Fiat lux!, a fost silit s participe la grandioasa lucrare divin ...

Sigur, multe ar fi de spus pe aceast tem .

Dar spusele, oricât ar fi ele de inspirate, n-ar ta greutatea certitudinii dobândit prin experiment, singurul zeu în fa a c ruia se închin tiin a modern i c ruia admite s -i aduc nenum rate ofrande.

De aceea m voi opri, nu înainte de-a pune întrebarea: Totu i, ce înseamn a ti?

Mi-ar fi imposibil s r spund la aceast întrebare dac m-a lua doar dup avânturile pragmatismului i dup tratatele tiin ei moderne. a c vrând-nevrând, pentru a ie i cu fa a curat din aceast curs pe care singur mi-am întins-o, voi apela la claritatea i senitatea lui Confucius. În Analecte el spune: „Când tii s socote ti c tii, când nu tii s socote ti c nu tii. Aceasta înseamn cu adev rat a ti”.

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Livia CIUPERC~

Lec\ia lui Pinocchio Creatorul lui Pinocchio s-a numit Carlo Lorenzini, cunoscut în marea literatur a lumii, drept Carlo Collodi. Acest pseudonim patronimic, Collodi, reprezint , în fapt, omagiul îndr gitului scriitor fa de mama sa, Angela Orzali, i mai ales pentru locurile dragi i de neuitat ale propriei copil riei, Collodi, binecunoscut inut toscan. În adev r, Le avventure di Pinocchio reprezint nu doar capodopera lui Carlo Collodi, ci capodopera literaturii universale.

Dup cum prea bine se tie, povestea „me terului” Geppetto s-a z mislit în mici episoade, cunoscute publicului cititor, prin intermediul revistei italiene „Giornale dei bambini”, începând din iulie 1881. Trei ani vor trece pân când scriitorul va grupa „foiletoanele” sale într-un volum. i a fost un mare succes, Carlo Collodi fiind comparat cu Charles Perrault (1628-1703), creatorul „Frumoasei din p durea adormit ”, dar mai mare decât Pinocchio cu aproape dou secole.

Via a n stru nicei p pu i vii, numit Pinocchio, este o foarte frumoas poveste pentru copiii mici i mari - de pretutindeni i din toate timpurile; extrem de profund prin mesajul ei, cu prec dere, prin tonalit ile didactice i moraliste pe care le degaj fiecare capitol în parte. Îndr zne ele aventuri ale protagonistului

se vor comparate cu cele ale lui Alice - frumoasa din „ ara minunilor”, creat de scriitorul englez Lewis Carrol (1832-1703), în 1865. Îns , în mod voit, protagonistul lui Carlo Callodi este acea z mislire care se dore te a transmite îns i spiritualitatea toscan , în înve mântare ludic , s-ar crede, la prima sa înf are.

Are perfect dreptate Antoaneta Ralian (1924-2015), binecunoscuta, apreciata i regretata traduc toare, cea care, în 1976, prefa ând edi ia Le avventure di Pinocchio1 varianta italian - dar cu multe note de subsol, ajut toare cititorului român de limb italian , avea s noteze câteva aprecieri demne de toat aten ia, pentru ochiul matur al acestui roman de aventuri. Lecturând volumul, cititorul va „distinge alte substraturi pe lâng anecdotica i peripe iile propriu-zise, la care se limiteaz receptivitatea literar a copilului”.

Se trece parc foarte u or dinspre t râmul realit ii înspre cel al fanteziei, dar morala este aceea i. Într-un fel percepem o p pu de lemn - în alt mod, o fiin real . Urm rind evolu ia Motanului i a Vulpii, spre exemplu, vom în elege (f prea mare efort) c pref toria - orbe te; necinstea - îmb trâne te; „banii fura i - nu fac pui”, iar „lucrul dobândit în mod necinstit - nu folose te” nim nui. i preluând doar un singur exemplu, din-

Nicolae Tonitza - Casa din V leni

tre multele care vizeaz comportamentul lui Pinocchio, avem a gândi, precum Zâna: „Minciunile sunt de dou feluri: unele care au picioare scurte i altele care au nasul lung”.

Cât adev r în tot ceea ce ne ofer Carlo Collodi - prin al s u model. Un model care însumeaz toate preceptele moralei cre tine.

Transpunerea în române te a acestui superb roman - cu r cini în spiritualitatea toscan de secol al XIX-lea - a creat unele mici particularit i în traducere. Poate de aceea distingem mici segmente care s-au dorit actualizate la timpul transpunerii în române te.

Cartea nu fascineaz doar pe copii, ci ajut i pe adultul-pedagog s tie cum i în ce fel s intervin în educa ia copiilor, respectiv, a col reilor, indiferent de vârsta colarit ii. Pinocchio poate s se împrieteneasc i cu âncul de trei ani ori, deopotriv , dar pe alte trepte de percep ie, i cu un preadolescent sau adolescent. Deja, dup vârsta maturit ii, aventurosul Pinocchio va transmite alte precepte de comportament uman.

Astfel, pova a greierului sun diferit - pentru fiecare nivel de vârst . „În lumea asta trebuie fim buni cu toat lumea dac vrem s fim spl ti i cu aceea i bun voin , atunci când suntem la ananghie!...” Interesant subiect de dezbatere!...

Apropiindu-ne de text, vom fi fascina i de ilustrarea acestuia, în postur bilingv .

Iat o mostr : C. Collodi: „C’ era una volta... / - Un re! diranno subito i miei piccolo lettori”. // Dumitru D. Panaitescu: „A fost odat ... / - Un rege! Vor spune micu ii mei cititori”.

C. Collodi: „No, ragazzi, avete sbagliato.

C’era una volta un pezzo di legno”. // Dumitru D. Panaitescu: „Nu, b ie eilor, v în ela i”.

C. Collodi:„Non era un legno di lusso, ma un semplice pezzo da catasta, di quelli che d’ inverno si mettono nelle stufe e nei caminetti per accendere il fuoco e per riscaldare le stanze...” // Dumitru D. Panaitescu: „A fost odat o bucat de lemn care îns nu era un lemn de pre , ci o simpl bucat , obi nuit , dintre acelea care se pun iarna în sobe i în vetre, ca s aprind focurile i s înc l-

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zeasc od ile...” 2 i ce am putea observa într-acest incipit?

Traduc torul î i permite, cu larghe e, detaarea de original. De ce, nu? Pentru a fi mai aproape de spiritul balcanic sau pur i simplu, din dorin a de a l sa firul povestirii s curg , firesc, f opreli ti lingvistice speciale. A a se face c traduc torii (gândindu-ne doar la Nicolae erban, Mihail Drumu i D. D. Panaitescu) sunt genero i în formularea unor cuvinte: „(un) re” devine - împ rat; „ragazzi” - „copii”, „b ie eilor” sau „dragii mei”; „un vecchio falegname” - „tâmplar”, dar i „dulgher”; pentru „bottega”(atelier) se utilizeaz termeni, precum „dughean ” sau „pr lie”. i exemplific rile ar putea continua pe aceea i linie vertical , deloc încorsetat de stricte ile dialectale. În prima versiune româneasc , sub pana profesorului ie ean Nicolae erban3, „maestro Ciliegia” devine „me terul P tl gic ”. În ceea ce-l prive te pe Geppetto, doar Mo Ene 4 îi p streaz numele original, în schimb, Nicolae erban - ni-l recomand drept „me terul Anton, un dulgher b trân”, iar Dumitru D. Panaitescu - i mai simplu, Gligore. În fapt, „capriciosului” (bizzosissimo) „me ter” - nu credem s -i fi displ cut i-aceste apelative, ceva mai aproape de sim irea româneasc , interbelic , având în vedere c acest „unchia vioi” avea o înf are amuzant - cu a sa peruc , ce sem na mult cu o „m ligu ” („polentina”). i oricât de mare ar fi fost impolite ea celor din jur, Geppetto este creatorul lui Pinocchio. Geppetto este însu i Carlo Collodi, pl smuitorul unui univers din care se degaj frumuse e de caracter, generozitate, frumuse e moral . A a ar trebui ne explic m de ce în vocabularul lumii acesteia se vorbe te de înc rc tura spiritual a pove tilor nemuritoare. În ordine cronologic , al doilea traduc tor al lui Pinocchio, în ve mânt lingvistic românesc, este Mo Ene. În transpunerea sa, Geppetto este vizibil, umanizat: „Locuia întrun târg un me ter anume Geppetto care n-

avea în jurul lui decât dou vie uitoare: un motan, pe care-l botezase Figaro (...) i un pe ti or (...) Zin-Zin. i cu aceste dou suflete (...), me terul Geppetto tr ia fericit...”

Dar aceasta, pân într-o zi, când hot rî c a venit timpul s fac i el ceva folositor: „am m-apuc s fac p pu i...”

Iat -l pe Geppetto, pe inventivul me ter, creionat de Collodi în urm cu 135 de ani, oferindu-ne o adev rat lec ie de via . Chiar i pentru vie uitorii acestui mileniu cu nurul trei! V vine s crede i? S privim în jurul nostru. La tot pasul... persoane mai mult sau mai pu in în vârst , petrecându- i compania în ritmul impus de vreun câine sau de vreo pisic . Din parte-mi, benefic ar fi îndemnul lui Geppetto. Întru descongestionare.

Prea avem câte un câine i câte o pisic - pe cap de locuitor, deopotriv , cam prea multe marionete... prin boschete i pe la r spântii...

Din nefericire! Îns , precum spune Cri-Cri, „gândul cel bun” al lui Pinocchio, avem nevoie de o minune, transformându-ne din starea de p pu în cea de fiin creatoare.

Merit , i cei mici, i cei mari, s întrez rim minunea, i prin lectura volumului Le avventure di Pinocchio. Cât de multe sfaturi am putea desprinde din aceast superb poveste nemuritoare - se minuneaz gândul.

Binecuvântat fi-va lectura, binemeritat elogiu scriitorului Carlo Collodi, la 190 de ani de la na terea sa.

1. Carlo Collodi (1826-1890) - Le avventure di Pinocchio. Cuvânt înainte, note i vocabular de Antoaneta Ralian (Bucure ti, Editura tiin ific , 1967) 2. prof. univ. Dumitru D. Panaitescu (1915-1983) - Pinocchio. Povestea unei p pu i de lemn (Bucure ti, Editura „Ion Creang ”, 1980) 3. prof. univ. Nicolae N. erban (1886-1954) aniile lui Vasilache. Istoria unei paia e. Prefa : Nestor Urechia (Bucure ti, „Alcalay”, 1925, 260 p.)

4. Mo Ene - pseudonimul literar al lui Mihail Drume (1901-1982) - Pinocchio. Poveste dup Collodi, prelucrare de Mo Ene (Bucure ti, Editura „Bucur Ciobanul” S.A., 1942)

Nicolae Tonitza - Natur moart cu legume

Anul VII, nr. 9(73)/2016

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

15

{tefan DUMITRESCU

Milena Munteanu – „Din |ara Soarelui R[sare” roste ti cuvântul pe m sura celor ce te ascult . (proverb japonez) tiam c românul este n scut poet i iat descoperim uimi i i cu bucurie c românul este n scut i reporter. Altfel spus, este capabil s creeze opere de mare valoare i în specia reportajului, a a cum a dat capodopere în poezie. Întâmplarea a f cut s recitim de curând cartea de c torii în Extremul Orient a Sp tarului Milescu i s descoperim, acum cu ochii scriitorului matur, c prima carte de reportaj din istoria literaturii române este o bijuterie, un crâng de frumuse i estetice, o delicates artistic , ce are un stil plin de poezie i muzicalitate, una dintre marile c i din literatura universal de c torii. Cartea Milenei Munteanu ne poart prin spa iul fascinant al Japoniei, cu o sete de cunoa tere, cu o deschidere afectiv extraordinar , ca i cum sufletul ei ar vrea s se plieze pe realitatea infuzat de spiritul japonez inconfundabil, de parc ar absorbi toate impresiile cu to i porii deschi i: „Cartea de fa este izvorât din ansa unor excursii în Japonia i a unei întâlniri fa în fa cu oamenii ei. F s fiu expert

în cultura i civiliza ia japonez , relatez despre minun iile ce mi s-au relevat pe drumuri nipone. Ichigo ichie - o întâlnire, o dat . O experien unic , de poveste”.

Abia dup ce am lecturat întreaga carte i am avut în minte viziunea de ansamblu a toriei autoarei, povestea epic a mersului ei prin spa iul lumesc japonez, ne-am dat seama c una din notele care fac valoroas aceast carte este tocmai no iunea de întâlnire (de întâlnire-comunicare total , profund , cu lumea japonez ) a spiritului românesc, cu care autoarea percepe, asimileaz realitatea spiritual japonez , rezultatul fiind o carte care red profund aceast poveste extraordinar a istoriei umane, care este Japonia v zut ca „lume”. Prin aceast dimensiune de poveste, de experien unic , redat cu minu ie, dar i cu tu e groase, în care pune emo ie i sete de aventur , cartea se apropie de romanul ulisiac, i are o not de originalitate aparte.

Lumea Orientului îndep rtat li s-a p rut europenilor o lume exotic , aflat la cel lalt cap t al p mântului, diferit total de lumea lor. De aici i atrac ia i fascina ia Orientului îndep rtat... Dac sp tarul Milescu a c torit tre aceast lume exotic , guvernat de alte reguli, având alte filozofii, dinspre vest înspre est, ei bine, autoarea c ii c tore te c tre Japonia venind dinspre est înspre vest. Ca la o întâlnire peste veacuri. Se vede c suntem într-o alt epoc istoric , pentru c sp tarul Milescu a b tut distan ele cu pasul. toria Milenei Munteanu începe cu un paradox: „Drumul spre Tokyo, f cut spre Apus, începe azi i se termin a doua zi.

Mai interesant e c între azi i mâine nu avem noapte, c ci noi mergem tot spre Apus cu soarele. Altfel spus, mergem în sens invers direc iei de rota ie a p mântului. Ziua de azi ni se prelunge te a adar cu înc vreo 12-13 ore, ajungând s aib 36-37 de ore în total!”

Cartea are o dimensiune educa ional ,

fapt care îi d un plus de valoare, dar i de frumuse e, pentru c fiecare capitol începe cu un proverb, cartea fiind scris în subtext cu inten ia nedeclarat ca noi, românii, s înv m ceva de la japonezi. Autoarea îmbr cat în salopet de reporter nu caut doar frumuse e i m re iile peisagistice, care de cele mai multe ori sunt create de Dumnezeu, ci merge ca un salahor al reportajului peste tot: la pia , la burs , la licita ie, la temple, dornic s înregistreze întreaga realitate.

Ochiul ei avid observ totul, filmeaz comportamentul oamenilor în momentele grele, uimit c în timpul unui cutremur o femeie japonez î i face datoria ca i cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Milena Munteanu ne red cu talent panorama str zii, are ochiul exersat pentru dinamica i plastica mi rii, fiind în acela i timp sensibil la detaliul uman. Ea face portretul japonezului, redând gesturile lui filmic, cu încetinitorul parc . Fragmentul pe care îl red m mai jos este antologic, r mâne în literatura român . Autoarea are voca ie de pictor pentru portretul fiin ei umane, a japonezului: „M uitam la imaginea str zii în Tokyo, care, peste s pt mân , este înesat de oamenii muncii. Pe slujba îl vezi alergat i preocupat, îndesat cu mâna s intre cât mai bine în trenurile ce îl duc eficient la lucru, s încap câ i mai mul i ca el în fiecare vagon. Arat ca un licean. De obicei mic i slab. Are o serviet în mân i e îmbr cat stas, de parc ar fi în uniform : pantaloni negri i c ma alb . Pantof negru, curea neagr , foarte pu in varia ie, nicio fantezie. B rbatul japonez nu prea are timp s petreac cu copiii lui: diminea a se treze te prea devreme s îi s rute înainte de plecarea lor la coal i se întoarce de la serviciu seara, dup ce copiii i s-au dus la culcare. În weekend e prea obosit s mai fac ceva, i apoi trebuie s se odihneasc , mai reziste înc o s pt mân în acela i ritm. I se cite te munca pe fa ; omul muncii

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este tare muncit. I se vede preocuparea pe fa , c ci r spunderea familiei st doar pe umerii lui. Omul muncii nu are decât o alternativ . S trag . Tot înainte. Probabil a înv at asta din arta r zboiului, care spune s nu-i dai lupt torului decât o an: s câ tige! S nu aib alte op iuni. S nu aib cale de întors. El trebuie s fac treab . Bine.”

Iat ce clar i frumos este acest portret psihologic f cut japonezului. În elegem cât se poate de bine de ce Japonia, de i a ezat de Domnul în calea cutremurelor i a valurilor, este una din marile puteri economice ale lumii.

Creat cu un talent literar i pedagogic uimitor, acest fragment literar este parc o lec ie pentru noi. Acesta ine de dimensiunea educa ional a c ii, fiind unul din meritele ei: „Genera iei de japonezi de dup r zboi i-a fost dat o ar în ruin , dup ce i s-a închis gura cu dou bombe nucleare. Cu toate acestea, în câteva decenii Japonia a revenit pe locuri frunta e în lume. Lucrurile acestea nu se întâmpl doar, nu vin la întâmplare, se muncesc. Cu dedica ie i f încetare.

Natura n-a fost prea darnic , ba dimpotri. P mântul este extrem de limitat i sunt circa 130 milioane de suflete pe câteva insule. În afar de taifunuri i tsunami, au cutremure extrem de dese. Natura le aminte te zilnic c oricând s-ar putea s trebuiasc s o ia de la început. Japonezul tie aceast realitate ce face parte de acum din materialul lui genetic. Citeam c unul din primii factori de succes este «grit»-ul, dorin a de a reîncepe, de a nu te l sa, indife-

rent ce se întâmpl . Japonezul tie s reconstruiasc i s se reinventeze dac trebuie. Strânge din din i i o ia de la cap t. vorb . N-o face cu jum tate de m sur , ci tiind c nu e cale de-ntors, c nu poate merge decât înainte. Str bunii lui nu i-au dat totul pe tav . Japonezul modern nu a primit o ar cu totul la cheie, ci una ce trebuia reconstruit . Japonezul nu are timp fie blazat, el e prea ocupat pentru asta.”

Pasajul este prea frumos ca s nu-l red m întreg.

Fascina i de talentul de portretist extraordinar al Milenei Munteanu ce red realitatea uman i social a Japoniei, profilul psiho-moral inconfundabil al japonezului, cum o prefa are limitele ei, risc m s nu punem în eviden cealalt fa a Japoniei, realitatea ei religioas i istoric , sacralitatea i atmosfera de legend i de vis a m stirilor, a locurilor sacre, frumuse ile ei naturale, locurile sfinte, pline de m re ie. Cât de frumos red autoarea atmosfera de legend i sacralitate care ne încânt i ne fascineaz : „Exist ceva sfânt la Nikko, i aici nu vorbesc doar de temple, podul sacru, fântâna sacr , etc. Locul are o vibra ie senza ional . Dantel ria f egal a templelor se adaug , sigur, la magia local . Dragoni i animale de tot felul r sar din plafoane, erpi se încol cesc pe stâlpii templelor, maimu e în elepte sugereaz cumin enia celor ce nu aud, nu v d i nici nu gr iesc de r u. La fântânile lor sacre te purifici prin procedeul elaborat al sp rii. Câte o scorbur de copac devine i ea un templu, unde lumea i pune mâinile împreun i se roag . V d va e l sate la intr rile în temple, m gân-

Nicolae Tonitza - Preg tiri de mas

Anul VII, nr. 9(73)/2016

desc c sunt dorin ele trec torului l sate la u a templului, spre îndeplinire.”

Nici arta culinar , lumea gusturilor, a mânc rurilor japoneze nu-i este str in autoarei. În timp ce cite ti textul î i sim i papilele l crimând în gur : „Am început cu tuna gras , carnea nu era ro ie, ci mai albicioa. Nu tiu cum s-a dus pe gât, parc era uns . La început mi-am propus s num r câte feluri i ce fel de pe te am încercat, am început cu tuna gras (mai bun decât tuna semi-gras , care e mai bun decât tuna obi nuit ), apoi snipper, apoi sea urchin (un fel de ghem cu epi ce st pe fundul m rii), sea eel - ipar, despre care aud c are ni te propriet i electrice, str luce te în ap , apoi icre de somon, apoi sushi, apoi creve i, apoi mackarrel spaniol, apoi clam (o molusc , parc era o bucat de cauciuc, iar tentaculele îi mi cau când am înghi it-o), apoi o alt tuna gras , de aceast dat pârp lit în flac . Te luau pe sus gusturile i senzaiile de tot felul. Plecai încântat, nu mi-a mai trebuit mâncare toat ziua urm toare, n-am mâncat decât la prânz a doua zi.”

Reportajul de la Hiro ima este o întoarcere în timp, o închinare i o cutremurare în fa a suferin ei i a absurdului care poate lovi societatea uman , o intrare în atmosfera momentului dezastrului, ca i cum ai intra întrun templu al mor ii i al absurdului. i acest pasaj este memorabil, de aceea îl reproducem aproape în întregime: „Am mers la Hiroshima cu o strângere de inim . Au fost mul i care ne-au sf tuit s nu mergem acolo. Fusesem îns la Pearl Harbor în Hawaii i mi se p rea corect s auzim amândou perspectivele înainte de a cânt ri lucrurile.

Ca i la Pearl Harbor, vizita de la Hiroshima a fost una puternic emo ional . Am oprit la Abomb Dome, domul bombei atomice, un schelet de cl dire r mas în picioare, în ciuda bombei care explodase la 600 de metri în aer, pe data de 6 August 1945, la ora 8:15, într-o diminea senin .

Podul Aioi pare s fi fost inta atacului, un pod în form de T care une te cele dou maluri cu o insul din centrul râului.

Pe insul , mai multe monumente care i umezesc ochii, de la gongul grav al unui clopot japonez, pe care e ti invitat s -l ba i, antrenând o frânghie ce face un lemn orizontal s loveasc un clopot, pân la monumentul copiilor care au pierit acolo. O feti mic , s fi avut doar trei-patru ani, tea gongul i apoi se ruga cu mânu ele împreunate, dup ce clopo ise. M-a impresionat. La memorialul copiilor era alt frânghie pe care o tr geai, ce producea alt sunet. Acolo, feti a i-a adunat din nou mânu ele împreun , aplecând capul. Erau co-

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lec ii întregi de cocori, p ri de hârtie multicolor împ turit . Se spune c dac îmture ti o mie de p ri de hârtie, sufletul i supravie uie te o mie de ani. Auzisem povestea lui Sadako într-o gr din japonez din San Francisco. Sadako era mic atunci când a fost bombardat Hiroshima, dar a supravie uit exploziei. Mai târziu îns avea s fac leucemie. Ea a sperat s poat împ tureasc o mie de p ri, dar nu a reu it s împ tureasc decât vreo ase sute înainte de a se sfâr i. Al i copii au continuat împ turitul hârtiei colorate, în speran a c sufletul feti ei disp rute va reu i s tr iasc mia de ani. A devenit astfel un simbol al copiilor disp ru i ca urmare a efectelor secundare ale bombelor atomice. Îi povestisem Victoriei (nepo ica mea), i mi s-a p rut c i-a înghi it lacrimile. În Japonia, povestea este înv at la coal . În eleg i de ce. Memorialul copiilor are în vârf o feti care pare s fi prins aripi de la cocorul pe care ea îl ine cu mâinile ridicate. E sugerat în area feti ei în zbor, pe aripile împrumutate de la pas re”.

Urcarea pe munte Fuji, acest munte Olimp al japonezilor, preg tit cu mult înainte de tre autoare este eroic i seam cu asaltul asupra unei cet i inexpugnabile i fascinante. „Plecarea spre vârful muntelui urma s se fac noaptea (pe la ora trei), s cucerim muntele Fuji pe întuneric. Aveam, ca minerii, lanterne pe frunte, care s ne lumineze calea. Planul era s admir m r ritul soarelui de pe culmea muntelui. La ora dou diminea a se aprind ni te lumini puternice în ochi i afl m c vremea e din ce în ce mai proast . Furtuna urla la ferestre. Înconjura i cum eram de nori i ploaie, am ratat la musta întâlnirea însorit pe vâr-

ful cel mai înalt al rii Soarelui R sare.”

Cartea se cite te u or i cu mare pl cere, pentru c este scris de un om de tiin care este i un scriitor d ruit cu harul cuvântului care curge clipocind viu i care cl -e te. Ajuns aproape de sfâr itul c ii, cititorul i-ar dori ca autoarea s mai mearg în alte ora e, s mai cunoasc alte locuri pe care s ni le descrie, de i aceast carte de reportaj ne d o imagine bogat , complex i profund despre civiliza ia i lumea japonez , a a cum exist ea acum, la începutul secolului XXI. Pentru c toate capitolele c ii au un fir epic, care alc tuiesc o poveste româneasc , povestea unei c torii, a unui român (care poart în el cultura, mentalul, sensibilitatea pe care i-o d sufletul românesc!) în ara mirific , legendar , fascinant a Soarelui R sare, ne-am întrebat dac nu am putea privi aceast carte de reportaj ca pe un roman.

Privit din aceast perspectiv , cartea este romanul unui personaj însetat de cunoa tere i de c torie, ca form a manifest rii, ie ire din sine a fiin ei! Personajul romanului este un român, a c rui personalitate, sensibilitate i mod de a cunoa te este format în cultura român , care continu peste secole excursul în lume al sp tarului Milescu. Mersul autoarei prin aceast lume fascinant a rii Soarelui sare nu este o întoarcere acas (nu este deci un roman ulisiac), nu este nici fuga de realitate, o pierdere în alt realitate, ci este mai degrab un pelerinaj epistemologic i religios la o alt Mecc , la un alt Munte Sfânt, de unde ne întoarcem mai boga i, mai buni, mai în elep i. Ne c ut m pe noi, cre tem i ne îmbog im, mutând mai departe, cu pa ii cu i de experien a noastr intim , marginile lumii cunoscute. În final spunem c ne g sim în fa a unei autoare înzestrate i a uneia dintre cele mai bune c i de reportaj din literatura român .

Nicolae Tonitza - Plaj la Mangalia

17

C[r\i primite la redac\ie

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Antonia BODEA

Valeriu Gafencu Sfântul #nchisorilor În volumul „Valeriu Gafencu. O biografie teologic a Sfântului închisorilor”, ap rut la Editura Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2016, Ionu ene abordeaz , cu participare i convingere, problema con tiin ei na ionale, din perspectiva unui istoric modern, preocupat de procesul devenirii în istorie a statului na ional român i a dimensiunii noastre spirituale.

Volumul filtreaz , prin grila adev rului, istoria unui moment dramatic din istoria poporului român, i anume momentul concentra ionar, iar argumentele autorului sunt tulbur toare. a cum subliniaz subtitlul, unghiul de vedere este orientat spre modul cum unul dintre pilonii principali ai spiritului românesc, i anume credin a ortodox , a constituit nucleul de rezisten al neamului de-a lungul încerc rilor dramatice ale istoriei de a ne desfiin a.

Momentul la care face referire cartea a însemnat, din aceast perspectiv , o încercare tot atât de tragic precum aceea a sacrificiului pentru afirmarea cre tinismului din epoca Imperiului Roman. Este lupta împo-

triva tenebrelor ce urm reau s transforme poporul ortodox român într-un stat ateu.

Astfel era atmosfera în închisorile comuniste, unde, prin dramatismul coerci iei forelor ostile prezen ei noastre demne în istorie, se concentrase for a de rezisten a marilor spirite ce sus ineau coloana vertebral a românismului prin credin a ortodox . Supliciile, teroarea, prigoana, degradarea a tot ce însemna valoare uman , în închisorile comuniste aminte te de catacombele romane în care mucenicii lui Hristos luptau pentru credin a în Dumnezeu.

Din punct de vedere documentar, exist i alte multe lucr ri care abordeaz aceast situa ie i trateaz exhaustiv o pagin sângeroas din istoria spiritului românesc, dar în aceast carte asist m la biografia teologic a celui mai reprezentativ dintre martirii neamului nostru pentru des vâr ire întru Hristos, considerat Sfântul Închisorilor - Valeriu Gafencu.

Acest demers aduce în plus faptul c autorul, de i istoric, a sesizat în mod subtil mersul duhovnicesc al lucrurilor (Prefa ). Prin rug ciuni, asemenea lui Valeriu Gafencu, celulele închisorilor devin „chilii de rug ciune”, hran , prilej de ascez , izolarea, lep dare de bunurile i bucuriile vie ii... (Virgil Mateiu: „Imn pentru crucea purtat ”). Închi i pentru a fi educa i în vederea obinerii „omului nou” - ateu, ei au reu it s restaureze sufletul dup chipul Omului nou - purificat, d ruit lui Hristos.

Cartea se structureaz ca un argument, care sus ine veridicitatea declara iei lui Nicolae Stheinhardt, care-l declar pe Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor.

Fiecare capitol eviden iaz , cu argumente, devenirea spiritual a adolescentului Valeriu Gafencu în împrejurarea tragic a deten iei, treptele urc rii lui spre lumina suprem a îndumnezeirii. Sunt dezv luite suferin ele suflete ti, lupta cu întunericul dinafar , precum i efortul redescoperirii sinelui în esen a sa, sâmburele fericirii prezent în sinea fiec ruia dintre noi, marea clip a revela iei, for a Iubirii fa de semeni, a d ruirii

de sine. În elegem ast zi mai mult sensul Liturghiei Cerul pe P mânt, dup expresia teologului rus Ioan de Kronstdat - moment al îmrt irii cu Sfânta Tain ca singur for ce a asigurat rezisten a în infernul închisorilor comuniste. „Cerul, coborând printre gratii, a transformat închisoarea într-o biseric a catacombelor i, astfel, comunismul a umplut Cerul de Sfin i” - dup cum spunea p rintele Arsenie Papacioc a înlocuit comunitatea de rug ciune din afara temni elor.

Cu for a sa persuasiv , cu harul inducerii crezului s u, Valeriu Gafencu i-a asumat cu curaj statutul de „iubitor întru Hristos”.

Nu doar Sfântul Închisorilor, ci, sensibil tr ind exodul mistic la cea mai înalt intensitate, Valeriu Gafencu a devenit Poetul închisorilor, prin poezia lui de un lirism autentic de diamant lefuit în focul suferin ei gulagului comunist. De i modern , poezia lui nu e ip tul material al lui Munch, ci „Îngerul a strigat” (pg.84 ).

Scrise în perioada deten iei de la Aiud, poeziile lui V. Gafencu surprind procesul psihic prin care suferin a se decanteaz în spiritualizare prin convingerea sincer a victoriei binelui i adev rului împotriva r ului i urâtului.

Prin simbolistica purit ii crinului, „a cuiei în fa a celei de-a doua veniri” (pg.81), s-a sim it d ruit cu for a mântuirii neamului u, ca în poemul „Frate drag ” sau poemul „R mas bun”. Între imn elegiac i baladesc, dup observa ia profund a autorului, poezia lui Valeriu Gafencu, de un inefabil tulbur tor, se înscrie în tonalitatea incantatorie a sl virii luminii divine, ca eliberare sufleteasc de sub orice înrobire. El adun suferin a i sacrificiul martiric în simbolul tr irii cre tine pe calea hristic , precum în poemul „Imn închinat celor c zu i” sau „Învierea”.

Ultimele aisprezece poeme pe care poetul le consider testamentare apar ca o „m rturisire pentru cei ce vor veni”. Într-o investigare detaliat , autorul vo-

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lumului de fa realizeaz o just încadrare a poeziei lui V. Gafencu în specificul poeziei ilumin rii suflete ti reg sit în poemele lui Radu Gyr, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, unde lumina i iubirea înal vibra iile sufletului spre divinitate, prin religiozitate, prin împ rt irea cu ap vie a iubirii lui Hristos.

Prin martiriul închisorilor, cei afla i în suferin transform pu ria în Via Dolorosa „hristic , eliberându-se de sub teroarea istoriei” (pg.

90).

Autenticitatea, lirismul profund, tonalitatea imnic a poemelor lui Valeriu Gafencu împrumut ceva din înc rc tura psaltic , iar sensibilitatea sa poetic îl înscrie în genera ia sacrificat a poe ilor damna i „ie i prin isp ire la lumin ”.

Aceast marcant prezen a lui Valeriu Gafencu, inclusiv sub însemnele poeziei în spa iul carceral, contribuie la miraculosul proces de transformare a închisorii comuniste într-un adev rat spa iu sacru, ca într-o biseric , prin care sufletele s-au apropiat de Dumnezeu. „Tr ia credin a cu atâta intensitate încât avea o uimitoare for de mobilizare i influen are a celorlal i. El nu d ruia, ci se d ruia. Era pâinea frânt pe altarul suferin ei poporului s u pentru mântuirea neamului omenesc prin Cruce”. (Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtat ) De i condamnat politic, Valeriu Gafencu este un m rturisitor i mucenic al lui Hristos pentru poporul român aflat în suferin i în ghearele ateismului comunist.

Nicolae Tonitza - În permisie

Asemenea primilor sfin i arunca i fiarelor în Aren , Valeriu Gafencu este aruncat în închisoarea politic , cum devenise România, pentru a-i distruge spiritul cre tin. De aceea, ca un adev rat „nebun întru Hristos”, precum singur se declara, el va lupta cu înver unare pentru salvarea neamului prin credin . Prin ardoarea credin ei sale, prin for a cu care înfrunt obstacolele, prin în elepciunea i convingerea cu care demola ateismul i afirma credin a, Valeriu Gafencu „a fost contemporan întru m rturisirea credin ei cu Iisus Hristos, acolo sus pe Muntele Fericirii, ascultându-l cu aten ie pe M rturisitor”. El a îneles cel mai bine sensul Fericirilor „propoduite de Iisus, Cuvântul Mântuitorului, i s-a identificat în tr irile sale, cu faptele menionate în Evanghelie, încât „Ne-a împ rt it calea spre Fericirea Unic ”, dup cum afirm teologul i filosoful Mircea G eanul, citat ca titlu de capitol.

Marile valori umane pentru Valeriu Gafencu erau verticalitatea, libertatea spiritului, credin a în for a divin , deschis spre devenirea fiin ei, dobândite prin perseverare pe calea hristic . Pentru el, Libertatea întru Hristos însemna eliberare sufleteasc ; libertatea nu avea o conota ie fizic sau material , însemna eliberarea de sub domnia r ului materialnic, eliberarea de duhurile rele.

De i ar fi avut prilejul s i ob in libertatea prin evadare, prin fug , Valeriu Gafencu nu a conceput statutul de fugarnic, nu putea accepta o umbr moral pe chipul omului duasem narea lui Dumnezeu.

Ob inând libertatea interioar , prin mucenicia sa, Valeriu Gafencu a avut revela ia unui adev r fundamental i anume: lupta pentru o adev rat mântuire este o eliberare de sub domnia r ului materialic, fa de duhurile rele, practic eliberarea oamenilor de sub teroarea istoriei. Pentru el, libertatea nu avea o dimensiune politic i social , ci una spiritual „un ip t untric de eliberare c tre Dumnezeu”.

Gestul lui Valeriu Gafencu de a salva via a pastorului Richard Wurmbrand, aflat în închisoare, pe motivul propov duirii comunismului în timpul lui Carol al II-lea, d ruindu-i medicamentele primite de la mama sa, îl ridic pe Sfântul Închisorilor, dup cum l-a numit Nicolae Steinhardt, la în imea des vâr irii întru Hristos.

Cartea istoricului i scriitorului Ionu ene este înc o pagin valoroas în cunoa terea adev rului din via a „Îngerului care a strigat”.

19

Constantin M^NDRU}~

Luna de var[ a toamnei La umbra fustei tale mi se-nc lzea i berea, Septembrie e lun de var pentru toamn , Când ai plecat credeai c -mi la i gratis durerea, Dar ai uitat din acte i e ti nebun , doamn .

E totu i o dilem , c vrei s m implici, cic sunt conflicte când suntem amândoi, Or fi femei, b rba i, când tu le zici gagici, Eu într-o s pt mân sunt liber numai joi.

E bun i-o stampil , dar e de patru ani i dac e ti în via f totu i pe nebuna, între noi nu-i vorba s mai avem nici bani, i-i mul umesc Lui Domnul, sunt Rac, mi-ajunge Luna! În anturajul nostru începe s se moar i simt c a a moartea devine rezolvare, fim unul la unul, f p rin i povar , Cât mai tr iesc au via doar pentru fiecare.

Prostia lor îmi face de-acum atâta r u, doar pe tine te-a mai r bda spre moarte, Te-o prinde b trâne ea? S fiu în locul t u, comunicare, n-a sta a a departe. În dialog cu oameni, mi-e sil c exist, Acum nu-i ferice te dorita libertate, Nu mai tiu ce e via a, ei vor s nu fiu trist, Dar limpede mi-e totul s mai cred în dreptate.

Când m gândesc la tata, -ntreb de ce-s român, Când m gândesc la mama, -ntreb de ce-a murit, N-aud nimic de bine, nu am ce s îngân, Când m gândesc la tine, -ntreb ce am iubit...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

Con]tiin\a na\ional[ – substan\[ prioritar[ @în existen\a unui popor Prin existen a unui popor se eviden iaz tabloul real ce red în mod direct fenomenele tr irilor i al ac iunilor realizate, acestea, la rândul lor, fiind dependente de con tiin a i comportamentul omului.

Prin manifest rile respective, nemijlocit, se formeaz con inutul ce reflect imaginea i prezen a adev rat a omului în propria societate. În acest caz, omul, împreun cu propria societate, reprezint obiectul con inutului întemeiat pe ac iuni i evenimente ce scot în eviden fa a real atât a personalit ii cet eanului, cât i a societ ii care, totodat , redau existen a efectiv a prezentului. Prin ac iunea prezentului, formulat de om, se înregistreaz i acele realit i ce ilustreaz i scot în eviden care este valoarea i bog ia spiritual a unui popor/ a unei na iuni într-o societate. Astfel, pentru a se manifesta prin valorile spirituale autentice, omul este nevoit s îndeplineasc acele criterii ale existen ei care s in cont de cerin ele sociale ce urmeaz a fi întemeiate pe con tiin , demnitate, educa ie, respect. Cerin ele sociale, fiind în corela ie direct cu sarcinile ce trebuiesc îndeplinite de fiin a uman în procesul de existen , formeaz acel câmp magnetic prin care atrage indispensabil acei curen i a c ror intensitate reflect valorile de con tiin ale vie ii spirituale.

Bog ia spiritual a unui popor, fiind i valoarea suprem a acestuia, î i ob ine con inutul autentic prin varietatea de ac iuni ce sunt exprimate prin rezultate pozitive întru binele societ ii. Totodat ,

Nicolae Tonitza - Crizanteme albe

bog ia unui popor, cu con inuturi spirituale, se reg se te prin patrimoniul intelectual i cultural care este resursa inegalabil în dezvoltarea uman ; prin capitalul uman ce cuprinde totalitatea valorilor spirituale, productive i materiale sub forma unei calific ri profesionale i a bog iei de cuno tin e înglobate în for a de munc din investi iile ob inute prin educa ie i instruire care, toate la rândul lor, sporesc eficien a muncii pentru a produce cât mai multe bunuri pentru fiin a uman ; prin valoarea total a resurselor economice folosite în procesele de produc ie i de distribuire a bunurilor i serviciilor sociale; prin resursele na ionale care prin prelucrare, ulterior, sunt folosite ca bunuri materiale utilizate de societate; prin bunurile materiale ce dep esc necesit ile obi nuite ale cet eanului; etc. Toate acestea, în mod evident, pot fi ob inute cu des vâr ire doar printr-un proces de fabrica ie social în cadrul c ruia omul este substan a potrivit /necesar prin care se ac ioneaz pentru obiectivul direct sau indirect, la baza c ruia î i manifest efectul de proprie con tiin cu comportamentul respectiv. Prin propria con tiin , omul î i dezvolpropria existen , aceasta fiind filtrat prin con inutul intermediar al con tiin ei sociale i al efectului social. Respectiv, efectul social nu este altceva decât acela i con inut creat de om cu via a i ac iunile sale morale care, în rezultat, formeaz i con tiin a social . Con tiin a social , fiind dependent de con tiin a omului, este acea parte a valorilor care se na te prin procesele ereditare ale existen ei umane, ulterior, fiind îmbog it i perfec ionat prin procesele de educa ie i instruire a sistemului de înv mânt din societate, prin cultura i tradi iile na ionale a unui popor, prin evolu ia intelectului uman care este baza criteriului de responsabilitate moral fa de propria conduit . Prin totalitatea acestor procese de existen uman locul prioritar îi apar ine fenomenului de con tiin na ional , care comunic direct cu conceptul de con ti-in ce este caracteristic fiec rui om, popor, societate.

Sistemul de înv mânt, fiind parte component a culturii în dezvoltarea omului, este, totodat , parte component a segmentului care dezvolt sentimentul de con tiin na ional . Procesul de instruire i educa ie, având la baz tiin a pedagogiei, este acel domeniu care realizeaz efectele corespunz toate în educa ia i dezvoltarea omului prin diverse forme de instruire care, în rezultat, desemneaz con inutul corespunz tor. Ulterior, con inutul corespunz tor determin i exprim în sine capacitatea pozitiv de a forma personalitatea fiin ei umane în parametri de calitate, astfel promovând, la nesfâr it, noi modele de educa ie cu caracter evolutiv. Noile metode de educa ie sunt înfiin ate prin politici educa ionale centrate pe remodelarea în permanen a comportamentului uman i mentalit ii acestuia, i corelate cu schimb rile frecvente ce au loc în lumea modern . Respectiv, modific rile esen iale ce trebuiesc realizate în procesul de dezvoltare a individului, în primul rând, urmeaz a fi construite

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe acele valori care s îndeplineasc func ia educativ autentic pentru prezent i viitor, i din punctul de vedere de a conferi acestora o valoare corespunz toare. În acest proces de schimbare/remodelare permanent a fiin ei umane, rolul principal îi revine cadrului didactic, func ie i rol major în societate, care prin personalitatea sa se pot realiza metode de educa ie i instruire întemeiate pe principii inovative, deschise, echitabile. Educa ia realizat pe principii inovative i echitabile î i va face mereu efectul pozitiv în formarea complet i distins a omului cu segmentele care îl caracterizeaz cel mai mult i anume: prin con tiin a i sim ul pe care le are asupra moralit ii sale. Respectiv, prin segmentul moralei, fiind tabloul real al conduitei individului într-o societate, se formeaz acea imagine prin care vine individualizat i procesul respectiv de educa ie. De aceea, cadrul didactic trebuie s fie foarte atent atunci când urmeaz s i exprime punctul de vedere privind caracteristica unui elev sau în cazul când trebuie s i exprime opinia final despre o persoan în dezvoltare.

Aprecierile incorecte i nefondate pot crea situa ii de dezacorduri i dezam giri între elev i profesor, în rezultat, fiind afectat personalitatea omului pe tot parcursul vie ii. În acest caz, con tiin a omului poate fi profund i u or afectat , astfel l sând urm ri negative în fenomenele care îi dezvolt personalitatea. Omul, în procesul de formare, urmeaz a fi evaluat nu numai dup succesele evolutive ale intelectului s u, ci i dup valoarea propriei personalit i, care se manifest prin modul cum se comport i care îi este ac iunea pe care o produce, indiferent de faptul c aceast ac iune este cu efect intelectual sau manual (fizic). Formarea individului prin educa ia corect este acea form i construc ie a valorilor prin care traverseaz principiul real al existen ei umane fondat prin no iunea de con tiin , în special, de con tiin na ional cu rela ia autentic dintre om, coal i societate. În consecin , prin rela ia autentic dintre om, coal , societate se reg se te con inutul cultural, intelectual i material al unei societ i care concomitent formeaz complexitatea fenomenelor de valoare. Prin con inutul cultural, intelectual i material al unei societ i este prezent mereu omul cu ac iunile sale care sunt i reprezint totalitatea tuturor activit ilor ce se petrec în pro-

Nicolae Tonitza - Natur static

21

pria existen i în propriul mediu social. Toate sunt menite cu scopul de a produce i reproduce acele valori care s exprime în mod direct i indirect realitatea obiectiv reglat de con tiin a omului. Prin corela ia dintre con tiin a omului i cea raportat la mediul social se formeaz acea construc ie care, într-un final, este utilizat de fiin a uman cu scopul de a ob ine un anumit obiectiv, iar, cel mai important, de a îndeplini un rol semnificativ în formarea unei culturi na ionale autentice i în formarea acelei culturi prin care omul s se afirme ca personalitate i identitate. Prin con tiin a omului se realizeaz multitudinea de activit i i ac iuni sociale care, toate la rândul lor, sunt influen ate de procesele educative i instructive ce formeaz deprinderile de conduit i cunoa tere a fiin ei umane. În acest context, Emile Durkheim (sociolog francez) spune c „educa ia constituie ac iunea genera iilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a forma acestora din urm anumite st ri fizice, intelectuale i mentale necesare vie ii sociale i mediului pentru care sunt destinate” (Emile Durkheim. Concepte de baz : Educa ie. Disponibil: https:// ro.scribd.com/doc/100213957/Educatia-in-Societatea-Cunoasterii), iar Immanuel Kant (filozof german) eviden iaz c „educa ia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare i moralizare a omului, iar scopul educa iei este de a dezvolta în individ toat perfec iunea de care este capabil” (Immanuel Kant. Concepte de baz : Educa ie, Pedagogie. Disponibil: https://ro.scribd.com/doc/ 100213957/Educatia-in-Societatea-Cunoasterii).

Prin persoana cadrului didactic i a unit ii de înv mânt se pot realiza i acele schimb ri care cu adev rat ar fi capabile s modifice structura i con inutul unei societ i cu dificult i în dezvoltarea evolutiv . Activând în baza principiului de con tiin personal i public , un sistem na ional de înv mânt, prin procesele sale de instruire, prin con inuturile programelor colare, prin politicile educaionale, trebuie s produc acele efecte pozitive care s condi ioneze schimbarea real în formarea personalit ii i schimbarea real în formarea unei societ i moderne. Prin gradul de dezvoltare i civiliza ie al unui popor se manifest , nemijlocit, i calitatea func ion rii sistemului de înv mânt, iar instruirea omului prin respectivul sistem reflect la direct con inutul prin care se manifest con tiin a na ional . La acest capitol este necesar de accentuat c schimb rile ce urmeaz a fi întreprinse în procesele de instruire i educa ie trebuie fie centrate pe dezvoltarea omului de a cunoa te i de a însu i corect adev ratele valori ale existen ei umane i, totodat , de a cunoa te i a recunoa te valorile istorice na ionale ale trecutului i prezentului în forma autentic care este parte component din istoria i identitatea na iunii. Numai prin cunoa terea adev rat a respectivelor valori se formeaz sentimentul autentic de identitate na ional i, nu în ultimul rând, de con tiin na ional . În caz contrar, activitatea unui sistem de înv mânt bazat pe principii neclare ale realit ii va provoca mereu situa ii critice în dezvoltarea unei personalit i i societ i autentice. Asemenea particularit i sunt frecvente în sistemele de înv mânt din Estul Europei i alte p i a lumii, prin care individulelevul este plasat mereu în situa ii de dificultate i inferioritate. În asemenea situa ii, elevul deseori nu reu te s fac diferen ieri obiective dintre adev r i neadev r, dintre realitate i falsitate. De aceea, relatarea corect i obiectiv a lucrurilor, redate de profesor prin segmentul autentic al procesului de instruire, este latura esen ial în formarea omului cu elemente autentice de conduit i con tiin .

Prin procesul de instruire, cu disciplinele colare respective materializate prin forme i con inuturi, elevul-omul trebuie s se recunoasc în mod obligatoriu ca personalitate i identitate, astfel formând acea form a valorilor care este capabil s cuprind întregul sistem de interac iune uman i social mereu în evolu ie.

Iar educa ia realizat prin procesul autentic al sistemului de in-

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

struire s fie acea parte a valorilor prin care s se identifice ca imagine i realitate obiectiv în ac iuni atât unitatea de înv mânt cu cadrul didactic, atât societatea cu individul, cât i toate formele de dezvoltare uman bazate pe con tiin a proprie i na ional (Galina Martea. Sistemul de înv mânt – promotor al identit ii na ionale. Editura Pontos, Chi in u, 2015, pag.99).

Profesorul i medicul internist român Iuliu Ha ieganu spunea c , „con tiin a na ional înseamn mai întâi recuno tin i respect înainta ilor, apoi r spunderea i grija urma ilor” (Iuliu Ha ieganu. Defini ie despre con tiin a na ional . Disponibil: http://www.citate pedia.ro/index.php?id=3855), iar stolnicul Constantin Cantacuzino spunea c „f istorie... nu numai de râsul altora suntem, ci i orbi, mu i, surzi suntem de lucrurile i faptele celor mai de demult ce întracest p mânt s-au întâmplat i s-au f cut” (Constantin Cantacuzino.

Istoria rii Române ti. Editura Litera, Chi in u, 1998. Disponibil: https://archive.org/details/Constantin_Cantacuzino-Istoria_Tarii_ romanesti.pdf). Urmând aceste pre ioase cuvinte, spuse cu atâta har cre tinesc, este cazul de men ionat c , într-adev r, con tiin a na ional este acea form în existen a uman care se dobânde te printr-un proces ereditar al str mo ilor no tri i care urmeaz s fie redat cu acelea i valori urma ilor no tri. Lupta pentru men inerea valorilor na ionale atât a celor din trecut, cât i a celor ce decurg din prezent este generat de procesul de con tiin prin care omul îl are asupra ac iunilor sale. Procesul prin care se manifest con inutul de con tiin este acel sistem în existen a uman care coreleaz întreaga via spiritual i material a acestuia, f cându-l s reflecte mereu realitatea obiectiv prin propria conduit . Respectiv, con tiin a na ional este acel proces/component care trebuie dobândit/redobândit prin toate mijloacele posibile ale existen ei umane. Aici î i spune cuvântul ferm trecutul i prezentul unui popor ce are la baz o istorie, tradi ii, cultur . Respectiv, aceste valori pot fi ob inute i redobândite, de asemenea, cu ajutorul i prin intermediul sistemului de instruire, având la baz conceptul clar al educa iei na ionale. La baza sistemului de înv mânt na ional urmeaz s i spun cuvântul ferm acele politici educa ionale care s reflecte corect principiile obiective ale istoriei na ionale, bazate pe realitatea obiectiv . Sistemul de înv mânt prin procesul de instruire i educa ie trebuie s valorifice tezaurul culturii na ionale i, totodat , este obligat s recunoasc i identifice importan a dintre adev r, istorie i realitate. Astfel, f o concep ie clar în promovarea istoriei na ionale con inutul de contiin na ional nu se va încadra în limitele corespunz toare. Sistemul

Nicolae Tonitza - Bujori

Anul VII, nr. 9(73)/2016

na ional de înv mânt prin procesele sale de instruire, prin con inutul programelor i al disciplinelor colare trebuie s produc acele efecte în dezvoltarea personalit ii care s corespund cu adev ratele valori ale istoriei unui popor, conturate expresiv prin existen a de con tiin na ional . Ulterior, reformele instructiv-educative urmeaz a fi elaborate în corela ie cu necesit ile de con tiin na ional a omului i a societ ii. Ele, la rândul lor, trebuie s reflecte calitatea procesului na ional de instruire prin abordarea corect a valorilor istorice na ionale, a valorilor ce in de identitatea na iunii i a poporului.

Existen a uman , cu toate componentele sale, având la baz întreaga diversitate de bunuri create independent de con tiin a omului este acel sistem care poate evolua i, totodat , poate degrada prin ac iunile proprii. Omul, dintotdeauna (fiind obsedat de puterea bunurilor materiale, în special, a banului i prin dorin a de a fi parte a clasei dominante), a fost acel atribut care a provocat schimb ri permanente (în multe cazuri cu efecte negative) în con inutul de con tiin na ional , de con tiin proprie i social . Asemenea oameni cu fuga permanent doar spre valorile materiale nu reu esc s formeze acea unitate de clas a societ ii care s r spund valorilor sociale, spirituale, intelectuale cu caracter na ional. Totodat , ace ti oameni devin victime ale propriului comportament i ale propriei identit i, astfel negând incon tient sau poate con tient sentimentul fa de propria ar , popor. Respectiv, tot ei reu esc s distrug cu urin valorile create de str mo ii lor pe care se men ine înc propria lor societate i ar . În procesul respectiv de formare-schimbare a omului ac ioneaz func ia ereditar specific fiin ei umane, mo tenit din trecut sau reformat printr-un proces al prezentului, fiind în corela ie direct cu dezvoltarea propriului intelect i a propriei con tiin e raportat la mediul social. Rezultatul acestora este realitatea efectiv prin care evolueaz individul cu societatea corespunz toare i cu procesele de instruire i educa ie na ional . Ele, la rândul lor, demonstreaz nivelul prin care se realizeaz educa ia intelectual , moral , civic , umanist i patriotic a omului. Toate, fiind p i componente ale sistemului de educa ie i instruire, în acela i timp, fac parte din sistemul de valori prin care se men ine/exist omul i societatea.

Educa ia, fiind în strâns corela ie cu morala i con tiin a omului, este acel factor care stimuleaz în permanen comportamentul individului în dependen de necesit ile sociale. Prin con inutul necesit ilor sociale î i men ine neschimbat cursul educa ia civic care formeaz leg tura organic dintre om i societate, i leg tura organic dintre nevoile acestora. În rezultat, indispensabil, to i sunt con tien i de propria conduit -etic cu rolul lor în via a social . Prin con inutul respectivelor manifest ri, al educa iei civice, morale-civice, se dezvolt i educa ia cu segmente de patriotism i devotament fa de propria ar i propriul popor. Formarea con tiin ei omului pe valori patriotice sau de devotament fa de propria societate/ ar sunt aciuni fundamentale care pot fi valorificate prin intermediul institu iei de înv mânt i cu contribu ia major a cadrului didactic. Pentru realizarea acestor m suri centrate pe respectul culturii i a tradi iilor na ionale, a limbii vorbite în contextul identit ii na ionale, a valorilor prin care se identific identitatea poporului i a na iunii, cadrul didactic urmeaz s depun efortul constant în ob inerea acestor obiective. Disciplina colar , precum i programa colar , fiind un criteriu de a îndeplini o condi ie anumit , trebuie s fie predate în contextul acelor valori care s corespund cerin elor de formare a omului pe principii de con tiin na ional i de devotament fa de propria ar . De aceea, la predarea oric rei discipline este necesar de a pune accentul pe educa ia patriotic , indiferent de faptul c acest lucru este de actualitate sau nu. În special, obiectul de istorie i de limb român (spre exemplu, pentru R. Moldova) trebuie s con in acele componente care s reflecte în totalitate valorile culturale na-

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ionale. Numai în a a mod va fi cultivat sentimentul autentic identitar fa de propria personalitate i societate.

Formarea unei societ i autentice se întemeiaz doar prin comportamentul i sentimentul autentic al individului fa de valorile na ionale. Prin valorile na ionale ale unui popor se subîn elege totalitatea tuturor bunurilor cu capacit i materiale/spirituale/intelectuale/ morale. În cazul când aceste bunuri, în special cele materiale, într-o anumit por iune de timp nu satisfac integral sau m car par ial necesit ile omului, atunci aceasta nu înseamn c respectul i devotamentul fa de propria societate trebuie s dispar la un moment dat.

Din contr , în acest caz, omul, cu ac iunile sale bazate pe con tiin , trebuie s devin acel component social care s ofere încredere, cinste, demnitate, dar nici într-un caz o dec dere moral . Astfel, luând în considera ie cele din urm , însu i omul devine victima propriei societ i care, cu comportamentul i ac iunile sale, contribuie negativ la degradarea întregii ri, distrugând, în acela i timp, i acele valori (culturale, spirituale, morale) care au fost create pân la el. În procesul de existen uman , orice societate poate avea atât progrese în dezvoltare, cât i dec deri, îns acest lucru nu justific faptul c cet eanul acestei societ i este în drept s i modifice sau mai bine-zis s i degradeze morala în dependen de criza sau recesiunea economic /social . Factorul respectiv este foarte periculos pentru fiin a uman i mediul social, în a a mod punând în pericol con tiin a de sine în corela ie cu con tiin a na ional . Ulterior, toate în ansamblu contribuie i la crearea crizei sociale i politice din cadrul propriei ri, astfel formând tensiuni puternice în stagnarea de lung durata a întregului sistem social.

Prin con tiin a de sine în corela ie cu con tiin a na ional , omul poate forma acea interac iune care ar condi iona formarea unor tr turi de caracter cu care ar stimula i ar contribui pozitiv în dezvoltarea propriei culturi. Ea presupune îmbinarea valorilor materiale i spirituale bazate pe comunicarea reciproc dintre totalitatea fenomenelor acumulate de-a lungul timpului, i, nu în ultimul rând, pe totalitatea cunotin elor i deprinderilor ob inute în dezvoltare prin intermediul unit ii de înv mânt, acestea fiind întemeiate pe moral , etic , con tiin .

Cu unitatea propriei culturi omul este acel care formeaz cultura întregii societ i i, nemijlocit, imaginea real a con tiin ei de sine în corela ie cu con tiin a na ional . Numai prin unitatea curat de con tiin na ional un popor î i poate men ine echilibrul autentic în existen a spiritual /intelectual /material , astfel fiind capabil s construiasc o societate fundamentat pe valori na ionale i beneficii comune.

23

{tefan Radu MU{AT

Noaptea la \arã Cu n fram de aram de deasupra satului i cu soare la sprâncean , norul greu se r suci pân -n vârful cerului.

ce s-a prins între uluci. noim se opre te...

Ce s fie? Ce s vad ? dii. La promenad .

Sub o creang de salcâm, soarele se înro i.

Din râna de pe drum care erpuie te dealul, vântul se c tori la un neam de p dii.

Greierii n io i, au ie it cu a lor l ut , frem tând g gio i.

Unu- i cânt lung amorul unei tufe de cucut .

Oare cine îl ascult ?…

O c ru cu fânea vine agale din z voi. i de ramuri î i aga floarea de trifoi uscat .

Soarele, i el greoi, trecu dealu’ înapoi.

Pe la stre ini de cerdac, într-un cuib de r murele, pui orii nu mai tac.

Se îndeamn în culcu lâng alte p rele, ostenite rândunele.

Prispa este cald înc , iar pisica leneve te.

Ziua-ntreag a fost pe lunc , cu st pânu’ la cosit...

Dar cum noaptea tainic cre te, vântul iar se risipe te.

Fetele s-au strâns la poart ; o iganc cu ghioc le ghice te despre soart .

Cu descântec r scole te un t ciune-n miez de foc. i altaru’ nop ii albastre, se aprinse la mijloc.

i alearg printre nuci o n fram de nomad

Undeva în dep rtare se aude un l trat; câinelui i se n zare o n luc sau un ho care vine noaptea-n sat când coco ii s-au culcat.

Luna hoin re te-n cer, pe la por i de stele bate: - Doar lumin eu v cer pentru fete deocheate; razele îngem nate farmece s ard -n noapte.

Nicolae Tonitza - Case sub z pad

i cum satu-i cump nit cu pove ti de alt dat , din m suri s-a ivit visul palid de fecioar . În adâncu’ lui se arat fl rile altor vremuri ...

Luna-n cer e cât o roat .

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Mihai BATOG-BUJENI}~

Încântarea cânt[rilor puternice sau de partizanate ecleziastice.

Paul Leibovici, i în aceast lucrare, d m sura inteligen ei, a interesului i a seriozit ii cu care trebuie abordat o tem mai ales când aceasta a fost analizat de-a lungul mileniilor, aparent, sub toate aspectele.

Dar oare ce aduce nou acest studiu extins, perfect sistematizat i bine coordonat ideatic? În primul rând demonstreaz c poemul, influen at desigur de culturile de contact: r spândindu-se în lume numai în limba ebraic i chiar f când din personajele Solomon i Sulamit eroii evrei ai cânturilor.

Ca argumente, aduce în prim plan descrierile de natur sau referirile la flora i fauna caracteristice zonelor locuite din str vechime de evrei, elemente care abund în versurile poemului i care fac un tot unitar cu iubirea dintre oameni (aici între Solomon i Sulamit).

Ba, mai mult, compara iile cu leii sau tigrii, ca for i frumuse e a omului îndr gostit, aduc i importante informa ii asupra faunei din

Nicolae Tonitza - Poart brâncoveneasc

În urm cu câ iva ani, un bun prieten mia d ruit un sul foarte bine realizat pe care se afl scris un pasaj din Cântarea Cânt rilor, mai precis 8:6, acela care sun precum un descântec de iubire: Pune-m ca o pecete pe mâna ta... Îmi place atât de mult cum arat totul încât îl am pus pe un perete pe lâng care trec zilnic. Suficient cât s -mi amintesc versurile i automat s le recit. Ceva m face cred c prin acest mic i nevinovat ritual ziua mea va fi mai bun i nici nu pot spune nu se întâmpl a a.

Prin urmare, ros de curiozitate, am intrat, ca orice fericit tr itor al zilelor noastre, în marea arhiv a internetului i am c utat informa ii despre acest poem considerat a fi cel mai frumos poem de iubire din toate timpurile. Am aflat, desigur, o mul ime de lucruri: ar fi, foarte posibil, o crea ie a rebelului faraon Akhnaton sau c are influen e babiloniene, persane ori din str vechea cultur a grecilor preantici, dar i c ar fi o crea ie a regelui Solomon i cânt iubirea dintre acesta i frumoasa Sulamit. C poemul fusese întro vreme, a a cum se întâmpl cu toate capodoperele, interzis, fiind considerat prea senzual, aproape c nici nu ne mai mir , îns un în elept, marele rabin Akiva, tr itor prin secolul al II-lea dup Hristos, îi red locul i

rolul în cultura tradi ional evreiasc raportându-1 la celelalte c i din grupa Haghiografelor (a III-a grup din Biblia ebraic Ketuvim) i chiar considerându-1 mai presus decât acestea prin frumuse ea lui literar i profunzimea cuget rilor.

Prin urmare, în urma c ut rilor, am aflat suficient de mult ca s fiu complet derutat.

Numai c bunul meu prieten dr. Dorel Schor îmi spusese odat c miracolele se întâmpl doar celor care cred în ele. Aici m citise perfect, fiind eu unul dintre oamenii care cred o lume lipsit de miracole ar fi o lume extrem de plictisitoare. În consecin , miracolul s-a produs! Am primit de la domnul Paul Leibovici lucrarea intitulat : Cântarea Cânt rilor - comentariu - ap rut la editura Galxia Guttemberg, în anul 2016, cu o frumoas galerie de ilustra ii aparinând lui Isiu Shaerf (ZL). Acest adev rat miracol îns , culmea, nu m-a mirat deloc. Pe domnul Paul Leibovici îl cunosc de aproximativ un deceniu, ne-am întâlnit de mai multe ori la Ia i, am f cut schimb de c i, iar eu am citit cu mult pl cere scrierile domniei sale, nu numai pentru c este un erudit, ci i pentru c este un scriitor, vorbesc de volumele scrise în limba român , complex i fascinant, îns i un foarte bun cunostor al celor dou limbi: ebrai(patru volume editate) i român (opt volume editate, dintre care i o lucrare special intitulat : rb torile noastre israeliene, tradi ii i povestiri).

Fiind deci foarte interesat de studiul tradi iilor evreie ti era i normal s ajung la aceast capodoper , Cântarea Cânt rilor, la care a muncit mai bine de cincisprezece ani, spre bucuria noastr , a celor care acum putem avea acces la o lucrare tiin ific lipsit de influen e religioase prea

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acele timpuri, iar delicatele trimiteri la unele caracteristici ale florilor sau ale arborilor în diferite anotimpuri duc poemul în acea sfer celest în care frumuse ea este unul din fundamentele crea iei, una din formele de manifestare a divinit ii.

Paul Leibovici este conving tor atunci când, f s ignore influen ele culturilor de contact, demonstreaz c poemul apar ine structural poporului evreu, el fiind, ca orice capodoper , una din modalit ile de manifestare a culturii de tip folcloric, fiind cântat i, evident, îmbog it stilistic, cu orice prilej de bucurie.

Desigur este prezent i în culturile ritualice fiind recitat mai ales vineri seara, în familie, ca o prevestire a zilei ce va veni, acea închinat odihnei i Domnului, îns precedat de trecerea prin focul purificator al iubirii.

Desigur nu voi intra în am nunte, ele f când deliciul lecturii acestei c i, iar autorul tie s dozeze informa ia, s o ordoneze i s o analizeze în a a fel încât, departe de a fi confuz ori greoaie, devine pasionant , captivant i foarte u or de urm rit logic. Lucru, trebuie s recunosc, destul de dificil, a a cum am v zut prin multe alte lucr ri dedicate acestui mirific poem, mai ales din pricina faptului c una din caracteristicile sale este o extraordinar complexitate cu trimiteri în toate sferele activit ilor umane, ale ciclurilor naturii ori prin jocul irezistibil i subtil rezultat din împletirea metaforelor cu hiperbolele, la o subtil i foarte elevat senzualitate, dar i cu un expozeu al sentimentelor omene ti i al gândurilor înalte inspirate de iubire în sensul cel mai profund al conceptului.

Nu lipse te din abord rile autorului nici ora ul Ierusalim în dubla sa ipostaz de lucru concret dar i de element spiritual de o importan capital a d inuirii poporului evreu prin furtunile istoriei ori referirile la muncile câmpului sau la ciclurile naturii ca fiind o reprezentare accesibil senzorial a ciclurilor cosmice.

Sunt foarte interesant prezentate activiile ritualice, în care poemul este un fel de coloan vertebral a acestora, dar i faptul consfin it prin studii c la baza actualului poem se afl limba aramaic , adic limba dominant în Eretz Israel cu cel pu in 400 de ani înainte de era noastr .

Oricum, complexitatea acestui studiu, frumuse ea, dar i marele interes cu care trebuie privit, nu poate fi împlinit decât citind acest minunat volum, rod al unei munci titanice, dar care justific pe deplin efortul autorului, car prin în torul sentiment de bucurie pe care ne-o confer lectura lui.

25

Al FRANCISC (Canada)

Uneori

Spor

Uneori Obi nuiesc s mor s mi se mai spun Dac am s revin pe P mânt Sau pe Lun .

Fat nurlie Am s te iau cu mine te-nv mersul pe ap la munca pe arie Nu sunt eu sigur C-ai s ai mare spor...

Prea târziu

Poe i

Era mult prea târziu fi zis TAT L NOSTRU i s îmi fi f cut i o cruce a c-am l sat glon ul treac prin mine i poate prin tine.

Pe drumurile mele de peregrinare Sunt pres ra i poe i cu miile i strig la mine cu to ii opresc i s le ascult versurile Dar eu Le r spund cre tine te nu aud tocmai bine.

Liber Într-o bun zi Am s fiu liber m apropii de tine ca Soarta mai sting lumina Sau s -mi explice fiecare mi care.

teptare În spatele t u senzual Mi-au ridicat o spânzur toare i stau i m-a teapt nervo i În vreme ce tu, deta at i faci unghiile i- i pui gene false tiind c-am s vin.

Cineva Cineva Îmi sare-n spinare ca m car s vorbeasc i d din fund S-alerg mai repede nu rat m intrarea în Paradis.

Restituire Auzeam în fiecare moment Cuie lipsite de vrere Traversând îndelung trupul Domnului, Vreme în care mie Îmi restituiau neîncrederea De la un cap t la altul.

Mi-ai p truns

Schimbare

Mi-ai p truns în minte Absolut dezbr cat i eu Nu mai tiu cum s fac S-ajung mai repede lâng tine.

Toat via a Am stat pe un singur picior i nu m-au l sat nici m car s îl schimb Dar a fi vrut s fi stat pe dou Sau chiar jos, Ca tot omul.

Nud Fa a ta O poart fiecare femeie Care trece pe strad i, pe deasupra, Dumnezeule mare, O mai face i-n pielea goal .

Iubire Stau cu mâinile i picioarele Legate strâns de privirile tale i uneori parc doare Iar alteori Îmi vine s cânt.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Nicolae M~TCA{

i-atât de simplu-i! Vede Dumnezeu

Cu SPP i zamc -n bovindouri.

Puzderii-n jur foiesc de lighioane, Pe care mita nu c -i bag -n boale Prin interpu i socot c -i mai cu cale S-o t inuie-n colec ii i pogoane.

Dar l-a tr dat un mort dintre cei vii.

Acum e el la zamc . Pe vecii.

Colec ii de statui, picturi, pistoale Puiu i stau g vozdite-n tomberoane, În fal i pere i, prin poduri i cotloane, Ascunse de temutele controale.

Sforar de marc -n orturi, buliharul, Fu iar împins mai-mare la alegeri i d -i cu pixul: tergeri, plusuri, dregeri.

Sugaci, ocna i, defunc i - vota i cu carul!

De-ar ti autorii soarta lor surat : Brâncu i, Renoir, Dali, Paciurea, Block, Beretta, Wesson, Smith, Makárov, Glock Din moartea lor ar mai muri o dat !

Bilan ul tras - motiv de reculegeri.

Ci pentru el începe-acum calvarul, Când î i înghite greu, în sec, amarul, ci bate vânt de mari neîn elegeri.

i-atât de simplu-i! Vede Dumnezeu: La dub ho ii, arta - la muzeu!

Nereguli, falsuri, fraude, excese...

Cu zeci de martori n-ascunzi tâlh ria.

Suita f num r de procese Se-ncheie ca prohodul: pu ria.

i totu i, DNA pornind pohodul...

Pârâtu- i neag vina-n do major

Ecran 3D - i nim nui nu-i pas !

De ra ie s nu-ntrebi c i-o coace!

Mâncare ca la mama,-n slon? Nici vorb ! În loc de zeam i dau la prânz o ciorb , i nici m car de burt - de potroace! nu mai detecteze unda portul?

Pârnaia s-o confunde cu kurortul? i scriu ocna ii tone de hârtie Mai nou, un opus scris în pu rie i-ar scoate mai u or la mal birema, Chiar de-s banale tema i stilema. i scriu ocna ii tone de hârtie.

Un fost ministru mursec problema Chibritului. O-ntreag teorie!

Un mare interlop încearc -a scrie Epistol gagicei sale, Ema.

Ar fi de râs de n-ar fi i de plâns.

Un mare ef, r oi umflat în pene, A prins s i lege cr cii la izmene Când funia la par i s-a cam strâns.

Pârâtu- i neag vina-n do major, Scâncind c-a fost un simplu dirijor.

Urechile-i vuiesc de acufene.

De frica de-a fi prins mereu constrâns, i ia o min demn de deplâns A unui tip chemat de Melpomene.

La zdup trimis , dup vechi cutume, Vreo biat Puie sau pârlit Tecl C-ar fi furat trei r cini de sfecl , Era, atunci, o pierdere de lume?

Peni a las dâre de mazut.

Din umbr Ghionga*- i laud fârta ii: „De funii nu vi-i? Scrie i, b ie i! Scrie i!”

A furluat cât i-a voit ogodul.

Cimotiile-s pe via -asigurate.

Cheza , senatul, la imunitate. i totu i, DNA pornind pohodul,

De ce, dar, azi, când nu- i d nime-n mecl , Comându-l furi al bietei tale mume i ai tupeul, ho în lege-anume, O nou Etn s erupi sau Hekl ?

Valic Buzil poreclit „Ghionga”. Un fost car din jude ul Ia i, ajuns, prin 2012-2013, în vârful mafiei siciliene.

Presimte cum, de fric ,-l strânge-n spate i cum frânghiei i se strânge nodul.

De mân prins, r cne ti ca-n gât de arpe, Drept victim te dai, precum Astarpe, Ne crezi orbec ind prin neolitic, Strigând de-a surda c -i dosar politic.

Dar l-a tr dat un mort dintre cei vii

Estimp, la gherl , Tecla c sau Puia

„Îl tii pe X? Haná cu el! Caput!

Nu sufli-o vorb , blea’, c i beau fica ii! i zbor dovleacu’,-auzi? Din pu rie- i!...”

a cum legea noastr -i prea de oaie a cum legea noastr -i prea de oaie: La zece opuri scrise-un an t iat, Ocna ii to i ca unul au intrat În febra dornei apelor de ploaie.

Un ho de marc , ef, dup uzan e, Averea sa i-o ascundea-n cargouri: Tablouri, lefturi, scule i lingouri.

Mai nou, în vile, case de vacan .

Estimp, la gherl , Tecla c sau Puia, Castronul i-a cl tit i c uia.

Amici de mici, de votc i jigouri, Pe cai b lani, trufa i i tari în clan e, L-au pus pe loc ministru la finan e, -nve e de la el ceva tangouri.

Cât timp la zdup intrau numai bârsane, Un of aveau doar: dorul de acas .

De când babane cad duium în plas , Nu v d decât condi ii inumane:

„Ei i?” - concede unul din oldani. „Intrând abil cu statul în priboi, Pr dându-i tot avutul: gologani,

i i-a-nv at mai bine ca-nv ii: Riscant pe mare. Dac dau pira ii?

Mai sigur e s-o inem în cavouri

patul de deasupra prea se las , Nu-i ap cald -n cad , nu-s ampoane, Nici aer proasp t, nici - la geam - zorzoane,

Colin , munte, codru, hududoi Cu nechimurluita, ani de ani, nu-l fenteze,-acuma, de vreo doi?!”

nu mai detecteze unda portul?

„Aflar i tirea?”-ntreab speriat Un urechil . „Coana vulpe,-n toaie, Cic -ar fi scris trei teze i-un tratat i mâne-poimâini iese din pârnaie!”

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Ioan URSU

Desp[r\irea de Noica? „Mi-am tr it f

rest via a în idee” Constantin Noica

„Pe Pascal îl dureau îngrozitor din ii. Putea s strige ca noi to i, de durere. Dar el a preferat s fac altceva: geometrie. În dezordinea suferin ei lui, gândea lucruri regulate...” Pilda e luat din Mathesis sau bucuriile simple, prima carte a lui Noica (1934), scris la 24 de ani. Noica se r fuie te cu istoria înc de la aceast vârst . Cu acea istorie, care, la rândul ei, s-a r fuit nemilos cu el. „Istoria a f cut pipi pe mine”, scrie Noica mai târziu undeva. „În locul spiritului istoric, în care primeaz destinul, durata specific i moartea, s aducem spiritul matematic, în care primeaz crea ia liber , generalitatea i ve nicia. În locul n scutului s punem f cutul. C ci tu e ti mântuirea noastr , idee f cut iar nu n scut , care te-ai pogorât dintre ceruri, printre oameni, i te-ai f cut via ”. Ce an acest 1934, în care „Mathesis sau bucuriile simple”, eseul lui Noica, din care tocmai am citat, „Pe culmile disper rii”, eseul lui Cioran, i celebrul „Nu” al lui Eugen Ionescu, au fost r spl tite cu Premiul Scriitorilor Tineri, patru volume ale lui Mircea Eliade (printre care „Lumina ce se stinge” i „Oceanografie”) fiind l sate la o parte, în context! Cu cât nostalgic precizie î i va diagnostica Noica, la anii deplinei maturit i, idiosincraziile, întocmindu- i propria „fi clinic ” i declarând în nota unei „anduran e

Nicolae Tonitza - Feti a p durarului

spirituale ie ite din comun” (Sorin Lavric): „Pacientul declar c a citit la 18 ani pe Kant i c s-a sim it confiscat, pe via , de gândirea speculativ . Este cunoscutul fenomen de rapt, care st aproape întotdeauna la originea ahoretiei. Ahoretia, ca refuz al determina iilor, î i m sura ei în ceasul senectu ii, când nici una din determina iile oarbe ale lumii nu mai întineaz spiritul” (Spiritul românesc în cump tul vremii - ase maladii ale spiritului contemporan, Ed. Univers 1978). Este vorba acolo de maladiile ontice, ale fiin ei, benefice adesea, în credin a autorului, sub raportul îmbog irii peisajului general al spiritului, i care î i au originea în deregl ri ale unuia din termenii tripletei magice, de sorginte hegelian , a Generalului-Individualului-Determina iilor. Aceste deregl ri apar fie în forma caren ei cronice sau acute a unuia din termeni (catholita, todetita, respectiv, horetita), fie în forma refuzului, a excesului negativ, raportat la aceia i termeni (acatholia, atodetia, respectiv, ahoretia). Denumirea acestor „maladii”, este imaginat de filozof în tradi ia limbii vechi grece ti: „katholou”, în general; „tode ti”, acest lucru anume; „horos”, determina ie. Urm toarele modula ii ale verbului a fi, prezente se pare doar în limba român , sunt exploatate cu subtilitate metaforic pentru a exemplifica fiecare dereglare ontic în parte: catholita - maladia derivat din „n-a fost s fie”; todetita - maladia derivat din „era s fie”; horetita - maladia derivat din „va fi fiind”; acatholia - maladia asociat lui „a fost s fie”; atodetia - maladia asociat lui „este s fie”; în sfâr it, ahoretia - maladia asociat lui „ar fi s fie”. La Noica ahoretia se manifest prin refuzul unor întregi domenii: istorie, art , natur , dar aceast aser iune e de luat cum grano salis, ca o exagerare menit s sublinieze dedicarea total pentru idee, pentru specula ia filozofic . Avem în final la Noica al vârstei senectu ii refuzul determina iilor în elese ca patimi, ambi ii, de ert ciuni. Totul în numele crea iei! „Nu uita c Dumnezeu te-a trimis pe lume s -l înlocuie ti: s dai sensuri, s creezi, s duci începutul sau înainte”. Crezul s u neclintit în crea ie apare în continuare cu acest citat din De Caelo (1937).

Mai suntem azi în acord cu „filozoful de la P ltini ”, mai rezon m cu textele sale? Nu pu ini sunt cei care lanseaz o asemenea întrebare; bun oar , Dan C. Mih ilescu o face în volumul editat cu ocazia Centenarului Noica, Despre Noica, Noica inedit, Humanitas 2009. Titlul eseului de fa nu este neap rat o trimitere la cartea lui Noica, din 1976, Desp irea de Goethe. i nici la articolul lui Alexandru Paleologu, Amicus Plato... sau Desp irea de Noica, publicat în volumul Ipoteze de lucru (Cartea Româneasc , 1980), iertate s -mi fie asocierile. Ambele „desp iri”, a lui Noica de Goethe i a lui Paleologu de Noica, au f cut ceva valuri în epoc , dar textele se constituiau în esen în pledoarii pentru o mai bun în elegere a exemplarit ii geniului lui Goethe în cultura Europei, respectiv pentru o necesar critic a exceselor de tip „ahoretic” ale unui eseist-filozof

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

altfel f egal în spa iul cultural românesc, critic venit din partea unui prieten, admirator i cunosc tor „la cald” al textului „anti-Goethe” pe care Noica îl scria în anii de domiciliu for at de la Câmpulung Muscel, 1950-1956. „Doar contestându-l pe Goethe îi m sori grandoarea”, afirma Noica. Oare din aceast perspectiv s se joace Noica de-a „desp irea”? S cit m direct din capitolul Încheiere. „În orice mare desp ire este un dram de nebunie, spunea Goethe.

De ce trebuie totu i s ne desp im de el? Din dou motive. Întâi, pentru c a invocat i impus, cu extraordinara lui magie, mitul lui Faust, un erou care nu este al lumii noastre. În al doilea rând, pentru c a contrazis, cu restul crea iei sale, acela i mit care, cu excep ia eroului, exprim totu i ceva hot râtor din lumea noastr , cel pu in din cea occidental ”. Voilá mostr de eristic , arta dialectic a colii grece ti din Megara secolelor V-III î.Hr, art a paradoxului i a contradic iei! Justificarea „desp irii” în cei doi timpi, explicitat de Noica, ar fi c : 1) modelul faustic, reprezentat de un personaj titanic, simbol al pasiunii, ner bd rii i exasper rii umane, nu poate caracteriza cultura european , în care ar prima, dimpotriv , r bdarea, smerenia, supunerea la obiect, calculul, spiritul geometric, spiritul de fine e; 2) totu i, lumea de dup Goethe, este aceea a laboratorului, descris parc act cu act de Faust II, de i Goethe socotea c natura trebuia cunoscut direct, i nu prin experiment, i c matematica ar fi neputincioas în a-i descifra legile! Un bemol necesar pentru relativizarea acestor interpret ri este pus de „conu’ Alecu” [Paleologu], care crede c „interpretarea lui Noica e pasionant , ingenioas , în multe puncte profund , conving toare, incontestabil . În multe puncte, nu îns în planul general pe care mizeaz , i care se vrea sistematic, desf urându-se pe o linie de confrunt ri conceptuale”. Întrebarea pus la începutul paragrafului precedent, i la care încerc s dau r spuns în cele ce urmeaz , dup modestele mele puteri, porne te de la experien a personal , fixat de prima întâlnire cu Noica, în octombrie 1986, la celebra „vila 23” din P ltini . Aceast întâlnire,

Nicolae Tonitza - Fat

Anul VII, nr. 9(73)/2016

spune pur întâmpl toare, nu putea singur s justifice un r spuns cât de cât în cuno tin de cauz , f o acoperire în lectura sau relectura, cu un interes nedezmin it, a multora din scrierile sale, de atunci i pân azi.

Povestirile despre om dup o carte a lui Hegel (cartea era celebra Fenomenologie a spiritului) ap reau în foileton în România literar a primei jum i a anului 1970; volumul tip rit avea s apar abia în 1980. Era pentru mine, proasp t absolvent al unei facult i de matematic , dar pasionat de literatur , un prim contact cu filozoful, despre care nu tiam pân la acea dat nimic, dar s pt mân de s pt mân teptam cu ner bdare apari ia de joi a revistei, acaparat de o voce neobi nuit , de un discurs politicos, uzând de câteva ticuri lexicale repede recognoscibile, totul a ezându-se într-o orchestrare a ideilor care f ceau filozofia s vorbeasc în limba român , a a cum Hegel a cut-o, zice-se, s vorbeasc în limba german . Erau povestiri despre ni te întâmpl ri, iar întâmpl rile erau ale con tiin ei, deci nu puteau fi decât idei, precum - selectez din cuprinsul c ii - „libertatea contiin ei de sine”, „certitudine i adev r al ra iunii”, „când ra iunea observ ra iunea”, „când ra iunea se sminte te” [iat un termen care apar ine patternului lingvistic al lui Noica!]. Noica a „dramatizat” textul altfel arid al filozofului german, punând în scen povestea despre „spiritul absolut” i odiseea „omului îndumnezeit”, a „omului ca to i oamenii care a devenit om”. Ruperea din câmpul povestirilor a acestor cuvinte puse între ghilimele face incert pentru cititorul neavizat în elegerea lor, dar ceea ce este dificil de în eles este uneori i provocator (cel pu in pentru mine, este!), deci îi poate trezi interesul pentru cunoa terea direct a operei respective. Întrebarea care r sun totu i dubitativ în titlul eseului inte te mult mai diversificat: mai este actual invocata Fenomenologie a spiritului, mai este la ordinea zilei Hegel? Mai este actual, mai treze te interesul Hegel? Mai cite te cineva Noica? depun propria mea m rturie. Student fiind la Facultatea de matematic -mecanic a Universit ii Bucure ti, în a doua jum tate a anilor ’60, urmam un curs de filozofie (se numea, pe atunci, „materialism dialectic i istoric”) cu profesorul Alexandru Valentin, o figur remarcabil , i remarcat între timp de fo ti colegi sau studen i [e.g., Mircea Flonta, Drumul meu spre filozofie, Humanitas, 2016]. Seminarul îl f ceam cu asistentul pe atunci Marin Turlea. Îmi amintesc, parc a fost ieri, vorba lag rului, cum a venit în sala de seminar de la parterul dinspre „strada Academiei nr. 14”, cu un op impresionant nu demult ie it de sub tipar, supracopertat în benzi orizontale cu dou nuan e de culoare verde. Era Hegel, tiin a logicii, Editura Academiei RSR, 1966, traducerea acad. D. D. Ro ca. Domnul (tovaul, atunci!) asistent ne-a prevenit c inten ia domniei sale era s înv am filozofie pe text, i asta am i f cut, câte o pagin pe seminar, din Cartea I, Doctrina despre fiin . Dou zeci de ani mai târziu, un coleg de institut (este vorba de fostul INCREST, cam pompos intitulat - Institutul Na ional de Crea ie tiin ific i Tehnic ), al c rui nume îl trec sub t cere, plecat în 1990 ca mul i al ii în lumea occidental care i deschidea atunci larg por ile pentru români, în contextul mineriadei din iunie, deci un coleg de institut împrumuta de la subsemnatul întreaga colec ie de scrieri traduse ale lui Hegel, vreo zece volume. La plecarea din ar mi le-a returnat cu mul umiri. Probabil, influen a lui Hegel, care, se tie, figura în amontele omologat al izvoarelor marxismleninismului, l-a f cut ca azi s exprime, dup al i vreo dou zeci i ceva de ani, rezervele sale serioase la adresa societ ii în care tr ie te.

Probabil, din exact acelea i motive, azi la noi „aproape nimeni nu mai cite te Fenomenologia spiritului” [ i Hegel în general, a ad uga] (citat din Claudiu Baciu, Considera ii l muritoare la prefa a c ii lui Hegel Fenomenologia spiritului, text disponibil pe internet).

Dar Noica? Revin cu întrebarea retoric , mai este „actual” Noica,

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai este el citit azi? Este bine de tiut c Academia Român organizeaz anual un Simpozion Na ional „Constantin Noica”, aflat anul acesta, 2016, la a VIII-a edi ie, desf urat în mai la Sâmb ta de Sus. Lucr rile sunt publicate în Editura Academiei Române. Fiecare edi ie a Simpozionului este centrat pe o tematic trimi ând la teze devenite locuri comune în textele lui Noica: „bucuriile simple”, „sufletul românesc”, „cum e cu putin ceva nou”, „concepte deschise”, „treptele realit ii”, „rostire”. Este adev rat c participan ii la aceste manifest ri sunt cam aceia i, dar a a se întâmpl de regul cu toate Conferin ele i Simpozioanele, na ionale i interna ionale. Mediile care furnizeaz contributorii respectivi, în cazul Simpozionului Na ional „Constantin Noica”, sunt diversele catedre universitare sau institute de cercet ri ale Academiei, ceea ce este firesc. Evaluând cuprinsul celor opt volume ap rute, se pot identifica nume cu larg recunoa tere na ional , deocamdat nu multe. Lipsesc înc acele texte care s marcheze bibliografia critic a operei lui Noica i mai ales lipse te o real descenden filozofic ; suntem înc doar în faza unor exerci ii pe teme „nicasiene”. Adjectivul poate stârni nedumerire, dar este unul utilizat de comentatori pentru trimiteri la Noica, i deriv de la pseudonimul „C. Nicasius”, cu care filozoful a semnat câteva texte, într-o companie de invidiat azi pentru orice tân r sau mai pu in tân r cercet tor, în prestigiosul periodic Archives de philosophie, revist trimestrial publicat sub egida CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), în anii 1967-1969. Iat , bun oar : sumarul num rului din iulie-septembrie 1969 cuprindea, al turi de eseul lui Noica despre ultimul mare comentator al lui Aristotel, filozoful bizantin Theophilos Corydaleos, pe Martin Heidegger, Joachim Ritter, Roman Ingarden.

Studiile nu au r mas în arhiva filozofiei, chiar dac au fost publicate în ... Archives de philosophie. O carte publicat recent de Paschalis M. Kitromilides, Enlightenment and Revolution. Making of Mo-

29

Nicolae Tonitza - Col de strad

dern Greece, la Harvard University Press, 2013, are în aparatul bibliografic studiul mai sus amintit al lui Noica.

Exist un Cerc de studii „Constantin Noica” în Bucure ti, din 2004, ai c rui membri in conferin e pentru aprofundarea operei i a diferitelor aspecte ale gândirii noiciene (putem spune i a a, în loc de „nicasiene”). Din 2012, Cercul Noica este g zduit de c tre Biblioteca Na ional a României din Bucure ti. În anul 2014, Cercul a dobândit personalitate juridic , ca asocia ie, sub numele de Centrul de Studii Constantin Noica. Conduc torul cercului este Sorin Lavric, medic de forma ie, dar doctor în filozofie cu teza „Ontologia lui Noica”.

Remarcabil eseist, cu o rubric permanent în România literar , Sorin Lavric crede c „studiul operei lui Noica, demarat de Gabriel Liiceanu, risc s se termine odat cu el, atâta timp cât nu se vor face eforturile necesare pentru ca demersul s aib continuitate.” Astfel, Cercul Noica este frecventat actualmente de aproximativ 40 de studen i i absolven i de filozofie, având un nucleu deja consacrat format din Sorin Lavric, C lin Buciumeanu, Ana Petrache, Bogdan Duca, R zvan Andrei i Paul Sandu. Tot de pe internet afl m c „Tratatul de ontologie” al filozofului este inclus ca lectur obligatorie la disciplina „Ontologie” la Universitatea La Sapienza din Roma, dup ce Solange Daini a tradus în limba italian opera de referin a lui Constantin Noica. adar, opera lui Noica nu pare deloc a fi intrat în vreun con de penumbr , cum se întâmpl , dup moarte, cu opera unor mari autori, în vog în timpul vie ii. (Este cazul poate al lui Mihail Sadoveanu, poate i al lui Marin Preda). Noica este masiv prezent în libr rii, al turi de colegii lui de genera ie, Mircea Eliade i Emil Cioran în primul rând. Dar nu numai opera sa filozofic i eseistic este în centrul aten iei. Invocam cândva într-un articol publicat de revista Arge , serie nou , anul III, nr. 3, martie 2004, Despre muzic numai de bine, st lm cirile aberante, exager rile partizane i atacurile imunde produse imediat dup 1990 la adresa operei i omului, pe direc ia a dou axe perpendiculare: una în care era vituperat un Noica fascist, na ionalist impenitent i legionar ascuns; i o a doua în care se ar ta cu degetul, nu f o perfidie interesat , un Noica colabora ionist al regimului ceau ist, promotor al obsesiilor autohtoniste, izola ioniste i autoritariste ale ideologilor regimului. Desigur, Noica nu a fost infailibil. Noica a avut momentul s u „imbecil” în tinere e, o spune unul dintre cerchi tii enumera i ceva mai sus, Bogdan Duca; dar oamenii de geniu nu sunt oameni de geniu dac nu spun sau fac i câte o prostie; am citit asta undeva. „Noica a f cut destul r u prin absolutizarea i majusculizarea culturii, prin divinizarea ei”, crede gazetarul cre tin Dan Ciachir. A f cut r u cu polite ea lui funciar , cred chiar unii discipoli, care o preferau pe Monica Lovinescu cu dogmatismul s u intransigent de formula „jos....!” (acela i B. Duca).

Iat c recent apare i a treia ax a sistemului „cartezian”, o ax a prezum iilor, insinu rilor i manipul rilor: Noica în calitate de agent formator ideologic al Intelligence Service (Aurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete, Compania, 2011). Argumenta ia pus pe hârtie în acest volum pleac de la propozi ia „prima sa so ie, Wendy Muston, fost miss Sinaia, s-a aflat la post în România ca trimis a Intelligence Service”. i continu cu o „dezv luire incendiar ”, ca fiu în tonul unui anumit post de televiziune: „serviciile noastre au identificat interesul ata atului aero [al Marii Britanii] de a ajunge la ltini ca explorator singuratic, cu hart i busol , pe versantul opus celui pe care se afl drumul de acces. Intuindu-i-se direc ia, sa instituit un post de filaj montan, care a documentat întâlnirea ataatului militar britanic cu Noica la o stân ... Baciul stânei i-a primit i i-a omenit, le-a cântat din fluier i i-a vestit cu tulnicul atunci când au dat s plece, ca s tie ajutoarele de pe coclauri s -i apere de câini i de lupi...”. Nu e numai o dezv luire, e de-a dreptul un regal de proz

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru c tot am relatat c nu mai este citit azi (personal, nu cred c a stau lucrurile).

Dac îl avem i pe Lucian Blaga, un mare poet-filozof, îl avem i pe eseistul-filozof Constantin Noica, autorul unor c i admirabile, care vor r mâne: Rostirea filozofic româneasc (1970), Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii române ti (1975), Desirea de Goethe (1975), Sentimentul românesc al fiin ei (1978), Spiritul românesc la cump tul vremii. ase maladii ale spiritului contemporan (1978), Devenirea întru fiin , vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradi ionale, vol. II: Tratat de ontologie (1981), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), Jurnal de idei (1990), Ruga i-v pentru fratele Alexandru (1990), Pagini despre sufletul românesc (1991), Modelul cultural european (1993). Cele dou volume din 1981formeaz pilonul Ontologic, profund original, al sistemului nicasian. Volumul din 1986 îl reprezint pe Noica în posteritate cu pilonul unei Logici, provocatoare atât pentru filozofi, cât i pentru matematicieni i logicieni. Pilonii Etic i Estetic, în schimb, nu sunt fixa i în volume definite ca atare, dar sunt difuzi în întreaga crea ie a lui Noica. Ne rezerv m în acest final de eseu pl cerea selec iei câtorva citate, o comunicare i cuminecare de poezie, de spirit i de nea teptat umor, din textele nicasiene. „Dac s-ar întreba cineva de ce d m atâta însemn tate câtorva cuvinte române ti, am r spunde: pentru c aceasta e partea noastr de cer”. „Dac n-ar fi decât o prepozi ie, s-ar putea spune c întru este un sistem de filozofie”. „Recunosc c literatura e o mare pierdere de timp. Dar e dintre marile pierderi de timp care pot fi i un câ tig. Pe când celelalte...”. „Am ie it în seara aceea repetând tema unic din Passacaglia lui Bach, cu sentimentul c dac a pierde-o, a r mâne gol. Spaima de a fi p sit, numai muzica i-o d cu adev rat”. „E curios cum sub regimurile de libertate oamenii cad sub o tiranie: cea a locului comun. i m întreb dac nu e mai trist decât oricare alta”. „Când un tân r cre te frumos, iese parc din strâmb tate o întreag lume”. „În fa a unei fete de 18 ani, oricare în elept al p mântului are un plus de aten ie i în elegere. Ea exist , pentru el. Academicieni i alte capete ple uve se strâng în jurul ei i-i stau, cu o gra ie întârziat , la dispozi ie”. „Am constatat c matematicienii sunt neferici i, fizicienii ferici i, chimi tii sunt neferici i, biologii sunt ferici i, istoricii sunt neferici i, filozofii ferici i, muzicienii neferici i, plasticienii ferici i, misticii neferici i, teologii ferici i”. „Cea mai frumoas parabol e parabola geometriei”. „Deviza mea: Nulla dies sine laetitia. Dar laetitia înseamn : disciplin , munc , trud , suferin , îndoial , inven ie, bucurie”. „Un destin cultural nu se împline te numai cu coli alese, cu profesori buni i cu biblioteci puse la punct. Se împline te mai ales cu vrednicia proprie”. „Pe vremea când Brâncu i î i în a coloana f sfâr it, copiii din Târgu-Jiu, dimpreun cu al i localnici, s-au întrebat ce face artistul acolo. Au fost desigur mai multe presupuneri. Pân la urm copiii au c zut de acord asupra uneia: artistul face un bigi-bigi.

(Era, pe vremuri, un fel de acadea pâine pe trepte, ca o rachet ).”

fezandat , având ca ingredient un umor de roman poli ist ... mioritic. „Dac ar fi s -1 încadr m pe Noica - cel din anii 70-80 - într-o tipologie de agent al serviciilor secrete, el ar putea fi clasificat ca operator involuntar într-un joc dublu, cu anse sporite pentru serviciul care cea mai mult investi ie de inteligen în men inerea ini iativei i în controlul agentului. Ini iativa le-a apar inut de la bun început, dar controlul ni l-am rezervat”. Generalul Rogojan a fost ef de cabinet al generalului Iulian Vlad, eful Departamentului Securit ii Statului la momentul 22 decembrie 1989.

Titlurile antume ale operei lui Noica se succed (pân în 1986) i sunt, pare-se, în num r de 20, cu o întrerupere semnificativ între 1944 i 1969. Postumele, dup informa ii disponibile pe internet, ar fi cel pu in 10 la num r, la care s-ar ad uga 4 volume de publicistic , pân în 2007. În plus fa de culpabilizarea cu atâtea „p cate” ale lumii, unele de ordin politico-ideologic, altele de ordinul maladiilor spiritului, auto-diagnosticate, cele mai des invocate fiind enumerate mai sus, Noica mai este i negat, t duit, ca fiind lipsit de o filozofie proprie, de sistem filozofic! Aceast din urm acuza ie nici m car nu mai trebuia pomenit , pentru c este de ordinul eviden ei c , în democra ia (harababura) forumurilor, ea a fost deja lansat ! Dar oare ce este, ce trebuie s cuprind un sistem filozofic? R spunsul nu este unic, ci unul la plural, depinzând de cine ne l mure te i mai ales despre cine suntem l muri i. Mai bine este de exemplificat pe operele marilor filozofi (cvasiunanim recunoscu i ca atare). Pe vremea lui Aristotel, filozofia i tiin a f ceau corp comun. Prin urmare, Aristotel a scris o Fizic , dar i un tratat despre tiin ele Naturii (Parva Naturalia, i înc vreo alte 24 de titluri), a scris o Metafizic (o Ontologie, în fapt), apoi o Estetic (o Retoric i o Poetic ), o Logic (celebrul Organon) i o Etic (Etica Nicomahic i înc vreo alte 6 titluri).

Platon? O, dar Platon este cel mai mare filozof-poet al lumii, la el sistemul nu apare a fi riguros ordonat prin titluri ale scrierilor, dar este comunicat în forma Dialogurilor (circa treizeci la num r), care utilizeaz metoda maieutic a maestrului s u, Socrate. La Kant avem Criticele: Critica ra iunii pure (Gnoseologia), Critica ra iunii practice (Etica), Critica puterii de judecat (Estetica). S trecem peste Hegel,

Nicolae Tonitza - Coad la

Anul VII, nr. 9(73-/2016

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marian HOTCA

poem trist

***

haite de îngeri spintec dep rtarea cerea prelung de pe obraz se lichefiaz în lacrimi aproape galbene

o gean de cea umed ca lacrima ochiului ce a v rsat sânge mi-e toat triste ea de-acum

durerile noastre se coc amar în suspinul soarelui bolnav i ultimul punct tardiv ce se pune la final de propozi ie ca întotdeauna for at ne înt re te moartea sufletul prinde r cini în imnul ierbii necosite ca ni te aripi încremenite în carne nemaiputându- i fâlfâi soarta în limanul vremii

îngeri gigan i cu aripile adâncite în jale îmi cutremurau epicentrul luminii iar visele abia ie ite din chinul întunericului nu mai cre teau tot gândul meu era o ran cald în care se ducea s moar ultima speran

pastel cosmic edin a de singur tate travers m t ceri nem surabile înc i în atâtea cuvinte goale a avea vreo soart precis un punct diform de azi pân mâine se face linie orizontal între pasul de ieri i pasul de azi ceasul r mâne f memorie e doar o zgârietur adânc în con tiin a peretelui secundele ca o introspec ie transform gândul de piatr în lacrimi o und cutremurându-se sculpteaz în silueta imprecis a sufletului edin a de singur tate oasele stau istovite în carne teptând o ultim strigare a îngerului des vâr it urmeaz o lung r coare în miezul pietrei zvârcolindu-se

îmbr area glasurilor în cerurile crude cutremur ecoul luminii departe soarele lipit de o gean i leg na speran a în crestele norilor curgând

medita ie o vibrare a ploii stropul livid al incertitudinii caut pa ii mor i în nisip e vremea când mai trebuie s st m lti i la r cina unei lini ti între pietre rotunde stoarcem toate întreb rile dintre sens i nonsens apoi întor i

într-o agonie suspect vom înflori toate suspinele ce ne-au înlocuit cândva tot sufletul

memorie îmi aplec zborul îngreunat de muzica ultimelor decenii seisme captive în ochiul minor alimenteaz lumea insolit cu acelea i monologuri nefunc ionale densitatea cuvintelor e tot mai sc zut în conversa ii gesturile disperate sunt singurele certitudini mai exist m sub o form secundar în memoria unei explozii debordante

poem m-am hot rât vând o bucat din cerul meu pentru p rile cu aripile frânte ldura i praful existen ial în care îmi târam zborul de-atâtea ori au fost singurele ferestre deschise pentru suflet închid întunericul în inima agonic a unui copac ridic un pod alb între nop i apoi fac aripi noi pentru p ri din tot ce-a mai r mas din împ ia cerurilor uscat în de ert

31

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Al. Florin }ENE

Glorie Limbii Române Mi-e dat s -mi rostesc gândurile visez în Limba Român , fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trude te un str bun, vegheaz o balad .

Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri p scute de Miori a, modelate de doine i fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grij la izvoarele dorului.

Ea nu poate fi mutat , cum nu se poate înstr ina fântâna de izvoare.

Am spart coaja de nuc a cuvântului i peste în elesuri am dat de bine, dulci ca mierea, de duc i ur , avea gust de zgur dar i de p cat, sim eam eminescian vibra ie, în elepciunea lui Pann din gur în gur era în s mân a gata de germina ie.

Am spart coaja semin ei cuvântului i-am dat peste alt s mân , un alt în eles, o alt c rare, o alt speran , o clan pentru o alt , o alt ... pân r mâne duva Limbii Române.

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Dominic DIAMANT

În fiecare cuvânt e un oier, un ran care face holda s cânte imnurile acestui p mânt scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor.

Rosti i un cuvânt în limba noastr i ve i sim i i gustul mierii i vânturile veacurilor i mirosul câmpiilor.

Rosti i un cuvânt în Limba Român i ve i auzi mângâierile mamei i vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei.

Asculta i un ran vorbind ogorului i ve i vedea cum trec cuvintele din hrisoave în versurile eminesciene precum ploaia în r cini.

Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetin secular .

Dinspre Izvoare Dinspre izvoarele graiului viu Urc prin vreme i-n matca-i adun Hore de ape cu-adânci frumuse i Limba român Dinspre izvoare cu fream tul pur Cre te mirific i-n largu-i se-ngân Toate luminile tainei urzind Limba român Cine-i cunoa te mirabilul curs Îndr gostit i se d ruie pân Când disp rea-va-n adâncu-i hr nind Limba român Las -m , Clip , cu tine s zbor Arderea-mi pur vibrând s r mân În universul de suflet i gând Limba român .

Singur Nelini tii Urc -n lumin p durile Ca marea se pierd în lumin Cine-mi destram nervurile i frunza de ram mi-o dezbin ?

Lunec sferele, roadele, mân a alunec -n sfere Cine-mi de art n voadle i singur m las -n durere ?

Ard cu orbitele lumile Pe-o mistuitoare orbit Arde-le, ia-mi-le, du-mi-le i las -m , pur, în ispit Singur nelini tii flac Arzând în adânca-mi nelini te Sub tainicul nimb ce m ap undui pe-o mare de lini te.

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Ioana L~PU{NEANU

Da i-mi un pustiu!

i-am c lcat p mântul de sub talp , Cu gândul c voi r mâne în al t u suflet, Din inima- i blând cas s -mi fac, Din ochii t i ferestre cu z ri, dincolo de tine.

Îmi las zborul liber spre creruri s se înal e, Nu-mi frânge aripi, nu-nvinui destin, Via a e de artâ, goni-vei dup vânt, Misionar al lumii, vei deveni p mânt...

Din ale tale buze fântâni cu ap de dor, Din bra ele tale ramuri ce îmbr eaz cerul, Închizând în trup taina iubirii n scut -n asfin it, Când se-nro te cerul, semn c Dumnezeu ceart sfin ii.

starul numit suflet a-ncol it în gând Amestec de iubire în straturi de Rai Un gând i un suflet se ineau de mâini, În galaxii stelare formate-n luna mai,

Da i-mi un pustiu s -mi strig sufletul, Iar din ecou s r sar firul de iarb .

Da i-mi un alt pustiu s -mi strig copacii Iar din ecou s i ia zborul pas rea spin.

Da i-mi un alt pustiu sa strig dup via Iar din ecou s apar firul de ap Stâmp r pentru sufletele însetate de iubire.

Mai da i-mi un pustiu s strig dup tine Iar din ecou sa apari tu inger f aripi Ce-ai p sit p mântul înainte de a te fi n scut.

Mai da i-mi un pustiu s dorm, tac, s nu strig dup nimic s fie lini te.

Vreau s m aud pe mine cel ce am strigat dup toate i din toate doar sufletul mi-a r spuns.

Te-a t li în imagini, te-a sc lda-n miresme De busuioc i m ghiran, s te purifici în tain , i din întreg universul doar tu s fii al meu.

St pân peste sim uri i gânduri ce tac, i p esc pe sub talp , c rare spre inim i fac.

Iubirea n scut -n asfin it

Gând

i-am pierdut urma pa ilor Pentru c nu i-am tiut începutul. În suflet îmi respira vântul, Iar tu te n teai din lacrima firului de iarb .

Prime te-m -n al t u gând pentru odihn , Un Templu ocrotit de Dumnezeu, Dezbrac -m de trup i ia-mi cu tine suflul, Prive te-m -n adânc, dar nu s -mi fii st pân.

De m-ai primi la tine-n gând, r mâne-n galaxia numit Iubire, N-a mai privi vreodatâ, în jos spre p mânt, M-a înâl a la ceruri cu steua care-mi apar ine.

Cu tor e aprinse luceferii a teapt dezlege gândul în Templu odihnit, Sufletul s zboare f aripi frînte, Vânturi adormite, vie ile unite dincolo de gând.

Nu m uita!

Pe e arfa cu fluturi i-am desenat chipul, O fiin cum numai În visele mele am v zut. „Ochiul de P un” privea discret Spre sufletul îmb trânit De atâta a teptare. „Coada de rândunic ” Colinda floral, câmpul vesel. i „L mâi a” se pierdea în zare Parc vroia s n-o apuce amurgul.

Fluturele albastru Botezat „Nu m uita” Concerta în polen Dorind a- i înt ri culoarea.

Culoarea albastr a ochilor Cu care m-ai privit înainte De a- i lua „R mas bun”

Nicolae Tonitza - Iarna în Bucure ti

Am închis u or pleoapele.

Din ochiul t u Albastru iroia lacrima unei salbe Cu „Nu m uita“!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Ionel POPA

R{SCOALA câteva note Problema simetriilor. Rebreanu ne-a demonstrat cât de important este structura compozi ional pentru un roman. Una din componentele fundamentale în arhitectura romanelor rebreniene este simetria, în toate speciile i tehnicile de realizare (Simetria între Weltanschuung i tehnic literar , în vol. Ionel Popa, Scrisori despre Liviu Rebreanu 1, Ed. Ardealul, Tg. Mure , 2006).

Romanul scoala ofer numeroase exemple, pertinente, de simetrii care merit fie analizate tocmai pentru a sus ine cele afirmate mai sus. Semnal m câteva: romanul are drept pivot de construc ie i semnificare celebra sintagm „Dumneavoastr nu cunoa te i ranul român”, rostit de arenda ul Rogojinaru la „începutul” i „sfâr itul” romanului; imaginea panoramic a capitalei v zut pe geamul vagonului de tân rul Grigore Iuga, care se întoarce de la mo ie: „Tân rul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care ap ruse silueta Capitalei. De-a lungul liniei r reau i piereau table cu reclame pe stâlpi anume ori pe calcane de case singuratice. [...]. Pe urm se ivisuburbiile murdare, case d nate, uli e desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele.” Sosirea acas

a lui Grigore prilejuie te autorului descrierea casei-palat al Nadinei Iuga, so ia lui Grigore; în cap. „Luminile”, subcap. 4, este relatat deschiderea sesiunii parlamentare; în timp ce în Camer are loc un viol al con tiin elor, în satul Lespezi, mo ia Nadinei, are loc un alt viol: Aristide, fiul arenda ului Platamonu, i bate joc de cur enia i tinere ea de fecioar a Gherghinei, fiica unui ran. * Personajele. Despre personajul colectiv i r scoala ca personaj-simbol s-a scris, credem, suficient i bine. Mai pu in suficient i bine s-a scris despre personalele individuale: Miron Iuga, Grigore Iuga, Nadina, Titu Herdelea. În trama romanului aceste personaje sunt surprinse în cupluri în care, fiecare cu fiecare este pus de autor într-o rela ie de opozi ie. Construc ia personajului i întreaga lui prezen în roman are un ce fundamental, care, din perspectiva ideologiei romanului, poate fi considerat aprioric. Nu cred c se poate vorbi de o evolu ie, de o schimbare a lor, cu excep ia lui Titu Herdelea.

Miron Iuga este st pânul feudal. El a r mas încremenit în alt timp, convins c poate st pâni istoria. Caracterizarea, pe care i-o face înv torul Drago în discu ia cu Titu, este elocvent în acest sens: „- Ai v zut? [...].

Pretutindeni mâna lui Iuga. În mâna lui e via a noastr a tuturora, poate i moartea. [...].

Miron Iuga e mai de treab decât cei mai mul i. El nici nu în eal pe nimeni i nici nu caut s stoarc pe rani, ba chiar face bine unde poate i când crede de cuviin . Nu mai vorbesc de d rnicia lui pentru biseric , pentru coal i în sfâr it pentru orice lucruri de interes ob tesc. Fire te, în schimb nu admite s crâcneasc nimeni convins c numai ce crede i face dânsul poate fi mai bine...”

Concluzia? O deduce cititorul: scopul faptelor de bine este adormirea con tiin ei i educarea supu eniei.

Grigore Iuga e mai ancorat în prezent, prive te utopic, dar i cu îngrijorare spre viitor; e un fel de punte de trecere de la st pânul feudal la capitalistul modern; este con tient lumea se afl în schimbare. B trânul i tân rul Iuga reprezint dou concep ii diferite despre proprietatea funciar .

Grigore Iuga manifest propensiune spre autoanaliz , fiind apropiat de personajul lui Camil Petrescu (cf. Liviu Mali a). Explicit sau implicit, i s-a repro at lui Rebreanu mediocritatea personajului s u, b rbatul Nadinei.

Cred c repro ul (Liviu Mali a, diplomatic, numai ... constat ) este neîntemeiat din mai multe motive. În primul rând, romancierul nu a urm rit, în mod expres, s creeze pe b rbatul gelos, la modul pedestru (picant), dar nici pe cel r zboinic împotriva femeii adulterine.

Grigore e asaltat de întrebarea de ce a e uat snicia lui cu Nadina. Adâncirea i „lungirea” pove tii de dragoste a celor doi ar fi f cut not discordant cu motivarea social a scoalei ranilor i cu tragismul acesteia.

Or, una din reu itele scriitorului const în faptul c a tiut unde s se opreasc cu povestea c sniciei celor doi i în încastrarea perfect a dramei lui Grigore i a mor ii Nadinei în evenimentul r scoalei. De asemenea, consider neavenit calificativul de justi iar dat romancierului pentru c î i ucide eroina în vâltoarea focului revoltei ranilor. Moartea ei e rezultatul intrinsec al desf ur rii evenimentelor, iar tenta ia de infidelitate e doar una din manifest rile ei de mo ieri . Nadina i-a creat o realitate paralel , la fel cum b trânul mo ier Miron, care, s nu uit m, a ales-o ca so ie pentru fiul s u. Ei tr iesc ca s moar .

Grigore Iuga apar ine lumii noi care trece prin groaznicele chinuri ale na terii.

Nadina e o frumuse e narcisiac , de un egoism diabolic. Ei „I se p rea natural i obligatoriu s fie iubit . [...]. Nici m car pl cerile nu le putea gusta în bucuria inimii [...]. Niciodat n-a în elat pe Grigore dintr-o pornire de pasiune.” Nadina „Se contempla în oglinîndelung, goal din cap pân în picioare. [...] Umbla goal în apartamentul ei toat diminea a ca s se poat admira în voie.”

Narcisismul ei este chemarea lui Thanatos.

Nadina va cunoa te erosul cel ade-v rat o singur dat , atunci când e posedat de Petre Petre. Doar atunci Femeia a întâlnit B rbatul.

E clipa când Erosul s-a întâlnit cu Thanatos. În alt ordine de idei, personajul, a a cum e conceput, are rostul de a pune în relief imaginea Nadinei ca oglind a unei lumi total

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

str in , surd i oarb la problema neasc .

Nadina nu trebuie considerat o excep ie în universul rebrenian (Corina Ciocârlie, Femei în fa a oglinzii, 1998, p. 11). În opera romancierului mai sunt câteva personaje feminine care contrazic o asenenea p rere. Mai putem spune c personajul, dincolo de „apartenen a” la „r scoal ”, se integreaz în marele complex tematic metafizic rebrenian: ErosThanatos. Nadina este una din marile realiri de personaj feminin nu numai din opera lui Rebreanu, ci din romanul românesc. Analiza cea mai pertinent a personajului a f cuto Liviu Mali a în cap. „Ispititoarele primejdii” din monografia Alt Rebreanu, 2000.

Liant de trilogie (Ion, R scoala, Gorila) este Titu Herdelea. În Ion i face educa ia na ional , în scoala pe cea socio-politic , în Gorila ajunge la cunoa terea matur . Trecând din roman în roman, personajul devine tot mai mult portavocea scriitorului. * scoala nu este doar roman social, ci, în aceea i m sur i unul politic. Romanul începe i se sfâr te sub auspiciile politicului, problema social , exprimat prin sintagma „problema neasc ”, este dezb tut în termeni politici. Problema e dezb tut tot mai insistent, în casele oamenilor de la sat i de la ora , la restaurant (caragialice te), în Parlament. Fiecare exprim pozi ia categoriei sale sociale, c utând argumentele cele mai conving toare, creându-se impresia c fiecare are dreptate, c fiecare, prin argumentele invocate, ine seama atât de interesul personal, cât i de cel colectiv. Discu ia dintre înv torul Drago i Titu este ilustrativ pentru dimensiunea politic a romanului: „Nu, nu, te în eli, nu e special [cazul b trânului boier Miron Iuga], se aprinse înv torul. A a e pretutindeni, în toat ara! Boierul sau loc iitorul lui, arenda ul, e st pânul satului. El e legea, [...] suntem de fapt robi!

Nu din pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situa iei în care ne afl m. Iar asta nu se poate schimba prin dispari ia unui om. Urma ul lui, oricât ar fi de bine inten ionat, va continua, va trebui s continue sistemul. Schimbarea adev rat nu va fi decât atunci când vor disrea to i i p mântul va fi st pânit de cei care-l muncesc!”

Dimensiunea politic e prezent i prin referirile la presa vremii, cu trimiteri spre cea oficial , cea de partid i cea a opozi iei. Un substrat politic-ideologic cu deschidere spre na ional are discu ia dintre b trânul boier Miron Iuga i tân rul Titu Herdelea de curând venit din Transilvania. B trânul îl întreab despre p rin i i fra i, cum i de ce a trecut Carpa ii i a venit în ar . Auzind c scrie

versuri i vrea s scrie la gazet , b trânul are un gest de dispre . Titu îi vorbe te despre unguri, despre suferin ele i persecu iile românilor. Miron Iuga îi d urm toarea replic , pe fond just , dar într-un final, într-o limb de lemn a epocii, o aduce la concep ia sa de feudal: „- Tocmai fiinc poporul o duce greu cu st pânirea, conduc torii lui nu trebuie s l p seasc . Dragi îmi sunt ardelenii care vin încoace, nu zic, dar mai dragi mi-s cei care stau pe loc, acolo, s înfrunte primejdiile, atrag asupra lor fulgerele asupritorilor, ca astfel poporul s fie la ad post. Mul imea nu poate tr i f conduc tori sau ajunge s vegeteze într-o via animalic . P storul carei p se te turma e mai r u ca acela care o conduce gre it, c ci turma singur se risipe te, pe când cu p stori, buni sau r i, tot nu se risipe te...” Grigore se simte obligat s intervin în discu ie pledând în favoarea musafirului s u: „-Bine, tat , dumneata ai aerul c -l dojene ti pentru c dorul de libertate l-a îndemnat s vie între noi unde, în orice caz, are mai multe posibilit i s i dezvolte talentul. Nu uita c neamul românesc, tocmai pentru c soarta l-a desp it între atâtea domina ii str ine, trebuie s i p streze vie cel pu in unitatea sufleteasc , iar unitatea aceasta numai cânt re ii i scriitorii o pot între ine!” Schimbul de replici, pe marginea venirii tân rului Titu din Transilvania, devine o metonimie a problemei na ionale de la începutul veacului XX, a momentului când târul Liviu Rebreanu desc leca în ar .

Implicat direct i p tima în dezbaterea problemelor sociale i politice, scriitorul ar fi dat un roman tezist. Liviu Rebreanu r mâne neutru i obiectiv, l sându- i personajele s -

35

i exprime gândurile i s ac ioneze conform lor. Astfel realizeaz o polifonie a vocilor, fiind atent la nuan e (semantice, tonul vocii, împrejur ri). Singura atitudine, vizibil , a romancierului este aceea de condamnare a politicianismului.

Dac mergem mai departe cu analiza acestui aspect ajungem la urm toarea concluzie: pornind de la „chestiunea neasc ”, toate discu iile sunt reflexe ale c ut rilor lui Rebreanu de a în elege st rile de lucruri din ar i de a g si r spunsuri la întreb rile sale de ordin social, moral i ideologic. Scriitorul face cuno tin , înc o dat , cu nedreptatea social i demagogia politic , cu acel amestec de feudalism anacronic i capitalism, pe cât de tân r, pe atât de brutal, toate generând o grea povar pe umerii rii, care înfrâneaz dezvoltarea a ceea ce se nume te progres, modernizare, civiliza ie urban . Romanul poate fi citit i ca „studiu” de sociologie, psihologie colectiv . Scriitorul este sobru, neutru i obiectiv. C romanul Gorila e o continuare a scoalei nu trebuie s surprinpe nimeni.

O alt concluzie: r scoala a avut multe i grave cauze sociale i economice ca urmare a profundelor rupturi din sânul societ ii române ti, cum ar fi: concentrarea unei uria e propriet i funciare în mâna unei infime minorit i - cei mai mul i, boieri înstr ina i de mânt, i arenda i, nu exploatatori, ci jefuitori de p mânt; ruptura dintre cet ean i stat; i acel hibrid de legi i mentalit i cu r cini feudaliste i legi i mentalit i de capitalism autentic. Tocmai aceast realitate, de-a dreptul tragic , o transfigureaz artistic Liviu Rebreanu în capodopera sa.

Nicolae Tonitza - Turcoaice la Balcic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Cezarina ADAMESCU

Între Suflet ]i Cuvânt – o leg[tur[ nev[zut[ Alc tuirea unei Antologii de texte pascale este un semn binecuvântat c Dumnezeu lucreaz prin credincio i, insuflându-le harul compunerii unor texte i lucr ri picturale care reprezinte un strop din dragostea lor pentru Dumnezeu i pentru Biseric . Dar gestul acesta d ruitor mai are o semnifica ie: acela de a-i uni în Credin pe aceia care pun mai presus de oarecare interese proprii Iubirea pentru semenii lor, ceea ce nu e pu in lucru într-o lume în care prioritatea const în a te afirma de unul singur, pe plan profesional, spiritual i uman i de a ocupa, dac se poate, toate locurile pe un eventual podium, chiar înl turându-l pe cel de lâng tine. Ceea ce au întreprins semnatarii acestei Antologii de texte pascale este rodul tr irii de credin i de iubire, dar i m rturiile lor literare, structurate într-o carte remarcabil , cu un aspect grafic de excep ie, o bucurie a ochiului i a sufletelor curate, care caut , în cuvânt i în rug ciune, alinare i prilej de speran în mântuire. Ini iativa îi apar ine lui Ioan Muntean i este cât se poate de l udabil .

O mân de oameni, uni i în rug ciune i evlavie, caut frumosul prin art , f preten ii de clasificare, ierarhizare ori competi ie. i într-aceasta const frumuse ea gestului

lor: nu vor premii, diplome, medalii ori alt fel de distinc ii. R splata va veni, îns , de la Dumnezeu care, pentru un simplu gest din partea omului, d ruie te cu asupr de m sur , adic însutit i înmiit.

Pornind de la simbolul cristic, Crucea devenit cruce de lumin , pe care purt torii o duc cu smerenie pe por iunea de via d ruit de Dumnezeu, a a cum Simon din Cirene a purtat Crucea Mântuitorului pe drumul spre Golgota, autorii refac Drumul Crucii, oprindu-se de fiecare dat la câte un moment semnificativ din care cititorii pot trage înv turi pentru lumea de azi, o lume din ce în ce mai cufundat în confuzie i haos, în care valorile fundamentale s-au diminuat ori au pierit cu totul, locul lor luându-l falsele tenta ii i non-valori. Drumul vie ii de credin are, pentru fiecare om, specificul lui. Nu drept i lin, dar cu multe obstacole i încerc ri. Îns , la cap tul acestui drum, pe credincio i îi a teapt cununa înving torilor.

Crucea este i Breviarul întregii vie i a lui Iisus Hristos, în ea este cuprins i Misterul Credin ei: Moartea i Învierea Domnului nostru. Niciun alt element cristic nu e mai cuprinz tor decât acesta. Crucea înso te via a omului înc de la na tere, mamele f când semnul sfânt al crucii pe fruntea fiec rui nou n scut, apoi, prin acordarea celui dintâi Sacrament - Sfântul Botez, care deschide poarta vie ii în Duh i-i confer nou-n scutului, calitatea de Copil al lui Dumnezeu, tergându-i i p catul str mo esc, sc ldându-l în apa vie ii i-n uleiul sfin itor.

Despre purtarea Crucii i despre Moartea i Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, vorbe te p rintele stavrofor Radu Boti , în Prolog la aceast lucrare de însemn tate excep ional , nu numai pentru cei care studiaz Teologia, dar pentru to i cei care doresc s înainteze i s se adânceasc în via a de credin . O str lucit i cutremur toare dizerta ie omiletic privind aceste momente fundamentale: Patima, Moartea i Învierea lui Iisus Hristos, momente de referin la care se raporteaz întreaga cre tin tate de aproape dou mii de ani.

E un lucru tiut: Drumul Crucii nu e u or

de str tut. El presupune: r bdare, în elegere, îng duin , smerenie, t rie-n credin , ruire. Abia atunci se poate ajunge la Urmarea lui Hristos. În Prologul s u, p rintele Radu Boti pune accent pe faptul c moartea lui Iisus nu a fost una singular , particular , a unui simplu om, a a cum e pentru fiecare dintre noi. El i-a asumat prin acest gest de Jertf scump toare, moartea noastr , a tuturor, act prin care ne-a iertat p catele i ne-a absolvit de vin . Este foarte important acest lucru. Se tie c fiecare moare pentru sine i doar în mod excep ional, eroii, mor pentru al ii (pentru o cauz , pentru ar , pentru salvarea altor semeni). În cazuri extreme, unii rin i ajung s se sacrifice în locul copiilor.

Dar Iisus Hristos este mai presus de orice erou din istoria lumii: El i-a asumat prin moartea Lui, ridicarea p catului omenirii. Iat cum formuleaz autorul aceast Jertf Suprem : „Iisus nu moare moartea Sa. El nu poart moartea ca o osând în sine. A a cum a luat asupra Sa p catul altora, a a ia i moartea altora.

Moartea altora a trebuit s o ia Iisus asupra Sa pentru c a luat p catul lor. catul atrage dup sine moartea. Suferin a lui Iisus reprezint suferin a deplin care sfâr te în moarte. Iisus s-a f cut om pentru a putea intra în solidaritate cu omenirea, cu scopul de a o mântui.”

E vorba aici de suferin a participativ i substitutiv a lui Iisus. E o mare tain , dincolo de în elegerea omeneasc , faptul de a se fi putut substitui întregii omeniri i a muri în locul ei. Închipui i-v un trup muribund i pe Iisus Hristos coborând în acest trup, luând asupra lui durerea i p catul i murind în locul lui. E de neimaginat. i totu i, de i cuvintele omene ti nu sunt în stare s exprime aceast imens Jertf universal , Iisus s-a identificat cu fiecare om. O dovedesc cuvintele Sfântului Apostol Pavel din „Galateni, 2, 20: Am fost r stignit împreun cu Hristos, i tr iesc... dar nu mai tr iesc eu, ci Hristos tr ie te în mine. i via a, pe care

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o tr iesc acum în trup, o tr iesc în credin a în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit i S-a dat pe Sine însu i pentru mine”.

Este admirabil acest pasaj care ne insufl curaj i n dejde c Iisus Hristos e cu noi pân în ultima clip a vie ii i c va lua asupra Sa greutatea p catelor noastre, c ci a murit pentru noi i a Înviat pentru noi pentru ca i noi s înviem dup moarte. i, fapt cu totul extraordinar, triste ea, durerea Mor ii lui Iisus s-a transformat în bucuria Învierii Sale, conferindu-ne arvuna învierii noastre. Iisus Hristos ne-a înv at drumul de la via la moarte i de la moarte la via a adev rat . Prin Învierea Lui, moartea a fost învins i a devenit temporar , pân la na terea la adev rata via .

Natura divino-uman a lui Iisus Hristos semnific în primul rând o apropiere a lui Iisus de Tat l, ca om, dar i de oameni, având în vedere c a suferit i a murit ca om. Învierea lui Iisus a deschis o nou perspectiv asupra vie ii i mor ii, practic este începutul noii crea iuni a lumii. Învierea nu este o doar o p rere a unora care L-au v zut i au vorbit cu El, ci este probat printr-un num r de 12 apari ii în fa a diferitelor persoane, a apostolilor, a Mariei Magdalena, a celor doi ucenici care se îndreptau spre Ema-

us, în Cenacol, unde erau aduna i ucenicii dup moartea Lui, împreun cu Prea Sfânta Fecioar Maria.

Dup În area lui Iisus, la patruzeci de zile dup Învierea Lui, Domnul îl trimite pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, cu darurile lui asupra oamenilor.

Lucrurile acestea pot fi de neîn eles pentru un mare num r de oameni, sunt taine pe care doar lumina Duhului Sfânt le poate descifra.

Ciclul autorilor care au ilustrat liric ceea ce a formulat preotul Radu Boti este deschis cu Lilioara Macovei, care a compus un eseu frumos, numit „Mâinile”. Mult sensibilitate i candoare, un lirism în proz care aduce parfum de proasp t într-o atmosfer nostalgic , impregnat de dorul de mama i de mâinile ei aspre, muncite, care totu i miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelat . Mâinile mamei sunt asemuite cu dou petale de iris.

Cuvântul de ordine în aceast proz este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei.

Dar mai presus de toate, mâinile mamei, ne-au înv at cum s ne împreun m propriile mâini în rug ciune.

Un cântec sublim îngânat de mâinile copiilor pentru mâinile mamei care: „miroseau

Nicolae Tonitza - Dou surori

37

a p mânt i ap , a flori i iarb , a lapte i pâine, a miere i dor. Da, miroseau a dor.

Era dorul lor de ale noastre, voiau s ni le ating . Miroseau a mângâiere, a iubire, a îng duin i erau aspre.” i, cu totul nea teptat, autoarea are în fa mâinile sfinte ale lui Iisus Hristos: „Dou ni adânci f cute de cuie negre în mâini cu care binecuvânta, le vedem i acum”.

O dat cu aceast od închinat mâinilor mamei i mâinilor lui Iisus Hristos, Lilioara Macovei expune i imaginile a trei icoane pe lemn pictate în stil tradi ional, lucr ri care respect toate canoanele picturii de icoane.

Urm torul autor este Florin I. Roman, care se prezint cu o selec ie de versuri în stil clasic i modern. O poezie meditativ , foarte expresiv , cu multe simboluri, cu metafore inedite. Se remarc poemul „Tânguire de îngropare”, un fel de litanie în care poetul i asum vina pentru toate nedrept ile i nelegiuirile lumii, pentru care î i cere smerit iertare. Metafore inedite: ciuturi de lumin , prispa dimine ii, .a.

Claudia Bota este o alt poet , care a ruit Antologiei prinosul s u de suflet, imensitatea tr irilor transpuse în versuri sugestive. Poeta este convins c : „Muzica sufletului meu / Capodoper f egal” (Imensitate). Autoarea folose te i licen e poetice: „S v d r rite surâsurile mii / A oamenilor ce dus-au t cerea” (Mi-a fi dorit mai mult de la oameni...)

Poeta strecoar i versuri reflexive, de tip panseistic: „Cine nu crede c via a ne las , / Puterea de-a trece prin ea, / S duc triste ea i inima grea.” (Mi-a fi dorit mai mult de la oameni...)

Versuri memorabile, panseuri lirice sunt pres rate peste tot: „Atunci când timpul pleac / Sufletul este cel care te adap ”; „Lumina nu se pierde nici în întuneric”; „De vrei s r mâi în Lumin / Atunci nu ni, nu lovi...”; .a. dar i invoca ii interogative de genul: „Doamne, încotro s m duc de la Tine? / C ci nu este loc unde s simt atât de bine” .a.

Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invoca iile, rug ciunile, chem rile de tip sapien ial sunt frecvente i pot fi rostite ca rug ciuni pe timp de zi sau de noapte. Sunt gânduri închinate lui Dumnezeu, din prea plinul inimii, cu atât mai pre ioase cu cât sunt sincere i curate.

Autorul ne avertizeaz asupra dragostei false care duce la patim arz toare transformat -n p cat.

Are i o explica ie logic : „Pentru c dragostea adev rat o tr ie ti / Numai atunci când sim i în tine PACEA, / Ca stare care te încearc dintr-o dat / i- i d din nou pu-

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii no tin fa de Mântuitorul, aceste convorbiri cu Dumnezeu emo ioneaz i aduc pace în suflet, ceea ce nu e pu in.

Autoarea invoc în vers puterea cuvintelor care, potrivit p rerii sale, ne pot uni pe via , ne pot i vindeca, ne pot i ierta, ne pot aduce bucurie i iubire în suflet. În fa a icoanei Maicii Domnului, poeta îi mul ume te pentru toate darurile primite, pentru r bdarea în încerc ri i puterea de a merge mai departe, chiar i atunci când totul rea a fi imposibil.

Poeta cânt noaptea de triumf a Vie ii asupra Mor ii, noaptea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos: „Un clopot se aude de departe/ Se al tur altora, credin împarte. / Privesc cerul care i el se bucur / Lumina se va aprinde de la flac ,/ Cre tinii se duc cu to ii spre altar / Îngerii ne dau cântece sfinte în dar / Pe cerul în stelat este mare s rb toare / Oamenii au lumin în suflet i o floare, / Steaua Domnului s o uzeasc / Arhanghelii se gr besc s vesteasc . / Din mormânt r sare Hristos înving tor / Lumin aduce pentru întregul popor” (E Noaptea Învierii).

Poeta este de p rere c nu vei fi osândit, cât vreme ai aprins candela credin ei: „Exist m prin credin a de suflet cântat / O lumânare care nu se stinge niciodat ” (Candela credin ei). În cuvinte simple dar de adânc sim ire, autoarea scrie micro-eseuri despre „Când cerurile se deschid”; despre „Bucuria iubirii”.

Ioan Stoian Sub ire este un alt creator

care i-a încredin at scrierile acestei Antologii. Autorul subliniaz faptul c , oricât timp ar trece, oricâte anotimpuri s-ar roti, din semin ele c zute vor r ri alte flori, în alt prim var : „În fructe stropi de soare cad / Mi carea vremii ne-nfioar ! / Semin ele zute-n nou r sad / Cresc alte flori, în alt prim var ...” (Trecere).

O dat cu c derea razelor în fiecare suflet, rena te i Speran a Reînvierii.

Ani oara Vleju dedic versuri minunate celei mai mari s rb tori a cre tin ii: Învierea: „E seara Învierii / în care se a eaz / câte dou mâini în rug ciune, / Dumnezeu coboar / în casa sfin eniei mele. // (...) // Îl primesc pe Iisus / În casa plin cu iarb , / Dumnezeu m iube te, / condi ie prim mie sufletul / secerat de mâna Lui / la începuturile timpului.” (Secven ).

Ion P ianu scrie versuri în stil popular despre Bunavestire. El plaseaz aceast minunat s rb toare în satul s u, reactualizând în vers minunata Veste pe care Maria a primito din partea Îngerului Gabriel, dar aminte te i despre tradi iile i datinile legate de aceast sfânt zi în care a fost anun at Na terea Mântuitorului lumii.

Gabriela Mimi Boroianu încheie seria autorilor din aceast minunat carte. Autoarea pune accent pe P timirea Domnului, pe durerea Maicii Sfinte.

Pe ansamblu, Antologia „Pe o cruce de lumin ” este nu numai o lectur pl cut , dar i un ghid de terapie spiritual în care se ti o oaz de lumin unde po i s i odihne ti trupul, ochii i sufletul.

Nicolae Tonitza - Feti citind

terea s dore ti / Minunea ÎNVIERII i LUMINII” (Tangou de Pa ti).

Autorul are o dorin : „S ne r mân treaz izvorul ancestral” (Dau gândurile mele toate pe-un vis).

Aproape toate versurile au trimiteri la pericopele evanghelice sau la Pildele i Parabolele lui Iisus.

O not de specificitate: fiecare autor are, la începutul selec iei sale de versuri, unul sau dou motto-uri, fie din Biblie, fie din În elepciunea vie ii, spuse de filozofii i gânditorii lumii, de-a lungul secolelor. Dar i ziceri din categoria „Filozofie glumea de cafenea”. C ci unde filozofeaz omul, decât acolo unde bea un pahar cu vin sau o cea de cafea, care te îmbie la cuget ri adânci precum negrul din cea .

Nicu Doftoreanu aminte te i adev ruri care nu mai trebuiesc demonstrate: „Fiindc unde e credin ... totul este cu putin ”; „Dac ne inem cuvântul, chiar dac -l rostim... cu / gândul / Care s-a p strat curat, chiar i-atunci...Am / câ tigat!!” (Tangou despre cuvânt).

O idee ziditoare, luminoas : „PERSIST ... / Doar fiindc exist / Lumina iubirii” (Tangou optimist de Pa ti). Autorul introduce conceptul de remântuire, ori, se tie mântuirea î i este acordat o singur dat pentru totdeauna. Înv turi pilduitoare cum e aceasta, la întrebarea „Ce lucru nu se vinde”? un r spuns pe m sur : tiu: Nu se vinde Vântul, Dorin a, Dep rtarea, / tiu: Nu se vinde Gândul, Speran a, Remu carea, / tiu: Nu se vinde Dorul, Durerea sau Uitarea” i în continuare: „La întrebarea pus . / Da! tiu: Nu vindem Cerul, P mântul sau Dreptatea, / Da! tiu: Nu vindem Gândul, Speran a, Demnitatea, / Da! tiu: Nu vindem Cinstea, Durerea, Libertatea” (Tangoul vârstelor). Sunt acestea principii de via cre tin , cu accente profund patriotice.

Un alt postulat teologic cre tin: „Nimic nu poate fi iertat mai înainte de a fi JUDECAT!”(Tangoul Judec ii de Apoi).

Urm toarea autoare este Nicoleta Mija, care, înc din primele fraze din Preambul, spune: „Lumina Învierii este pentru to i”.

E p cat s nu ne bucur m de ea, fiindc ne cuprinde pe to i i e berechet. Lumina ne guverneaz existen a i doar prin accident, unii nu se bucur de ea. Dar i ace tia au o anume lumin l untric , lumina spiritual , care-i lumineaz pe ei i se reflect i asupra celor din jur.

Gânduri smerite despre Jertfa Mântuitorului, transpuse-n sim iri pe m sur . Cuvinte simple i de bun sim : „Ca o doin str veche, lin i m iastr ” (Un gând smerit). Blânde i expresive, pline de recu-

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Radu BOTI{

Picuri (necesari) de î@n\elepciune -

„Cuget[ri”, vol. IX Simbol de împlinire, extaz i cutezan .

(Lumina C ii Sfinte)

Sunt absolut convins c nimic nu este întâmpl tor, toate se petrec în via a aceasta prin Pronia Divin , care ne c uze te, iar Duhul cel Sfânt r mâne Lumina permanent tre astral. Mul umind pentru noul r rit al vie ii noastre, gândurile se întrep trund adesea cu tumultul vie ii care, vrem sau nu vrem, readuc în con tiin a noastr semnalul trebuie s ne preg tim pentru întâlnirea suprem cu Cel care ne-a creat. Atunci, întorcând capul în urm , ne revedem aceast petrecere, analizând adesea ce am f cut i ce ar trebui s mai complet m la statutul nostru. Într-o poezie personal gândeam la un moment dat: ,,S raci, o prea s raci am fi De n-am avea o c uz a noastr , E prea pu in o pas re m iastr ci, cu nimic nu po i asemui Aceast Carte reînviind istorii, Balsam vindec tor i f de pereche, Mai nou parc , dar atât de veche Scriptura Sfânt , urcu ul spre glorii. ...................................................................

Ce încredere, ce stare, idee i speran Cuprinde i eman izvorul Sfintei Biblii, Purtând înv tur hot râtoare lumii,

Da, iat avem pov uitorul suprem, care este Sfânta Scriptur de valoare incontestabil , codul dup care trebuie s ne coordon m via a pentru a ajunge cât mai aproape de des vâr ire. Avem i talan ii pe care i-am primit din partea Atotputernicului Dumnezeu, iar datoria de c petenie este s nu-i p str m sub rân pân la venirea Lui, ci s -i facem se înmul easc - aceasta este adev rata datorie pe care o avem de îndeplinit.

Cu p rintele Ilie Bucur nu m-am întâlnit întâmpl tor, a a trebuia s fie, iar prima impresie când l-am descoperit a fost oarecum de impact. Parc revedeam chipul unui urma a lui Hristos revenit din vremi patriarhale, iradiind blânde e, dar i în elepciune. Mai apoi am descoperit preotul iubitor de norod i ar , cât i c rturarul neobosit, mereu aplecat cu drag i reveren c tre frumuse ea slovei noastre str vechi. Dup cum singur m rturise te p rintele: În urm cu 11 ani, Bunul Dumnezeu, Întreit în Persoan : Tat l, Fiul i Duhul Sfânt, a dorit ca via a mea s primeasc o nou direc ie; o direc ie pe care eu nu am anticipat-o niciodat . A a se face la acele momente delicate din ego-ul meu, am primit „de sus” o „veste-îndrumare” prin care eram nevoit s a tern pe hâr-

tie, s scriu, din ceea ce citisem sau am acumulat în anii de coal . Îmi aduc aminte c am promis Providen ei, ca o compensa ie bun ii divine asupra fiin ei mele, s scriu 12 c i din în elepciunea lumii, a marilor oameni de tiin , religie i alte domenii. Întâmpl toare nu este aceast cifr , biblic vorbind, 12 reprezint vârsta la care Fiul lui Dumnezeu merge la Templu, dar i nurul c derilor sub cruce pentru asumarea deplin a suferin ei crucificate în perspectiva restaur rii noastre. Apostolii au fost tot atâia, 12 ne aduce aminte i de cele 12 co uri cu firimituri i de s turarea mul imilor cu Hristos euharistic - ,,Pâinea ce S-a coborât din cer”.

Capitolul IX al Evangheliei de la Luca ne descoper o cifr , 12, care este i simbol al duirii, având ca singur izvor pe Hristos, Cel care vindec boala i neputin a din popor. Tot El vindec pe femeia care de 12 ani se afla într-o grea neputin în timp ce se îndrept spre casa lui Iair, mai marele sinagogii, pentru a înf ptui o nou minune cu fiica acestuia în vârsta de 12 ani.

V-a i luat o... dulce povar i iat roadele nu au întârziat.

Picuri de în elepciune „Cuget ri”, vol.

IX, vine s ne îmbog easc cugetul, s ne redea, dac era necesar, încrederea, s ne re-

Nicolae Tonitza - Plaj la Mangalia

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aduc în aten ie cuvinte de suflet ale în elep ilor neamului i nu numai. Folosind ca lectur un bogat material bibliografic din care amintim autori precum: Andrei Andreicu , Mitropolitul, Antonie Pl deal Mitropolitul, Monahul Agapie al Athosului, Protosinghelul Nicodim M ndi , Sfântul Teofan Z vorâtul, Episcop Ioan Mih an, Paul Evdokimov, Nicolae Iorga, Dan Puric, Nicolae Steinhardt, Petre ea, Marlova Nicu or, iar lista ar fi prea lung enumerându-i pe to i, dar i Sfânta Scriptur sau Filocalia, rintele Ilie, nume predestinat, dimpreun cu doamna prof. Rozalia Brânda a eaz la loc de cinste în paginile c ii ,,…valori constructive ale marilor no tri înainta i, ale ror fapte sunt vrednice de urmat”, cum se men ioneaz din primele pagini pentru ,,o îndreptare a acestor «strâmbi democra i», o rede teptare din somnul imnic românesc, dar i cel biblic, adic , a a cum am spune «de la vl dic la opinc »”, a cum se menioneaz în alt loc, iar noi: „Fiecare în particular, în familie, în societate, la locul de munc , dac vom fi cu gândul curat i smerit care face din om înger” (pr. prof dr. Mircea curaru), spun c ne vom împlini menirea.

Ideea de Dumnezeu, sfin enie, biseric , patrie, popor, limb , în elepciune, istorie, dreptate, iertare, frumos, precum ,,mirosul de bun mireasm ” înso esc lecturarea c ii de fa , creeaz o stare reconfortant , na te noi întreb ri, dar genereaz i r spunsuri.

O selec ie complex de texte i citate, ceea ce ne îndrept te s afirm m faptul c pr.

Ilie Bucur i prof. Rozalia Brându cu inteligen i rafinament aduc în fa a cititorului teme majore, teme necesare în evolu ia noastr ca popor, neam tracic, ceea ce ne face s conchidem înc o dat c statornicia noastr pe aceast ,,gur de rai” este bine sedimentat , certificând faptul c pa ii Apostolului Românilor - Sfântul Andrei au c lcat mântul Scythia Minor (Sci ia Mic ), Dobrogea de ast zi ( rturiile fiind indubitabile), iar dreapta credin motivându-ne întru totul.

Frumuse ea acestei c i se g se te în taina lecturii, trebuie s o descoperim fiecare.

Felicitând autorii pentru acest reu it demers, urându-le HAR i CONDEI în continuare a încheia uzând de un citat care se reg se te tot în aceast carte: „JUR” c voi sus ine totdeauna na iunea noastr româneasc pe calea dreapt i legiuit i o voi ap ra cu toate puterile. „JUR” c voi ine i voi ap ra legea i limba noastr cea str bun româneasc , precum i libertatea, egalitatea i fr ietatea!... [Din jur mântul lui Avram Iancu (1824-1872)]

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Vlad BADRAJAN

Ma ina

Circumferin a clipelor

Revars -te peste mine poveste i în râul t u m îneac ...

Ramuri târzii, domol, încete Fac umbre pe perete Ca ale tale plete, ca ale tale plete.

i tot veacul e ca o fereastr ne tears , ca o ma in gr bit , plin de noroi Revars -te peste mine poveste i în râul t u m îneac .

Prin ferestrele ne terse ale caselor se v d stropii de ploaie.

Cad ca uria ii din cer, ca bombe, meteori i reci care arunc în sus noroiul. i noroiul nimere te pe dungile albe ale zebrei, pe ghioceii albi r ri i lâng strad Pe gândurile albe ca un porumbel.

Trec ma ini i stropesc cu noroi trec torii.

Bucuro i, la cald, cura i i în confort cei din ma in .

One ti, murdari i tri ti cei de pe strad .

Revars -te peste mine poveste i în râul t u m îneac .

Uite ce frumoas e ti Uite ce frumoas e ti Ca o stea de prim var , Al turi de ochii t i Sufletu-n înalturi zboar .

Egoismul, gelozia cini prinse-n p mânt De la în imea noastr Par furnici a fi fiind.

Furnicile Suntem ca ni te furnici.

Ori cel pu in eu sunt o furnic Te privesc în ochi i îmi g sesc f râma de ve nicie *** Noi credem în Dumnezeu, Iar Dumnezeu - în oameni buni; Capabil e Domnul de credin i noi, capabili, de minuni.

Închid ochii, ele cresc. În noapte t cut, ceresc Din amintiri privesc, din amintiri privesc.

Iar atunci când nu e Lun i ramurile nu se-adun Ploaia sun , ploaia sun .

Când ploaia-n nori, în dep rtare St sc ldat -n a teptare Ziu pare, ziu pare.

Cu ea Soare, p ri, lume...

Cu al t u suflu, cu al t u nume Apoi apune, apoi apune.

Clipele vin, zboar , rotesc Eu doar una o privesc i-n piatr m g sesc, i-n piatr m g sesc.

Tu, cel care vise face Du-m -n vis, spre ea, spre pace Visul tace, visul tace.

a spune o veche poveste Asta-i durere f durere Probabil a a sufletul doare De ea i moartea se teme, Iar ce iubim ca visul dispare.

Un lup s-a ascuns, strig din mine; Cerul, pas rea pe aripi ine, În melodie inima-ncape, Totul în sim uri e plin de tine. a spune o veche poveste Sufletele sunt pe veci unite i ele nu pot fi desp ite a spune o veche poveste.

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Elena Andreea ION

Fire galbene de soare Le-am n scut din a teptare, fire galbene de soare i lumin de la stele cu iraguri de m rgele.

Le-am crescut în vârf de stânc i le-am scris cu mâna stâng .

Rupte dintr-un gând s rac înflorit într-un cerdac unde noaptea sub iric trundea ca o ferig , unde nori cu ploi m runte coborau domol s -mi cânte în timpanul adormit.

Le-am p strat în palm toate, versuri peste ani purtate, cu parfum de l cr mioare.

Când s-au învechit, t cute am v zut c nu sunt mute i priveau nedumerite la s rmanele cuvinte!

Unde-i?...

Diamante se aprind pe marginea c rii, licuricii alearg prin iarba cu sidef, se joac gândul în p durea uitat de copaci.

vers din suflet nep tat, cu o respirare adânc , cu t rie dintr-o stânc ce nu s-a l sat cr pat .

A venit i a stat cuminte poezia s fr mânte dintr-un aluat pufos. Într-un ambalaj cochet, el s-a a ezat discret i tot na te poezie, vers cu vers din nebunie.

Nebunia de a scrie din condei i din hârtie, nebunia de a face vers cu încerc ri stângace.

Gur de stea polar A c zut din noaptea alb ca un bulg re de soart , o gur de stea polar , o candel spre icoan .

A venit ca o privire înc rcat cu iubire i cristale de speran , curcubeu adus la via .

numai versul n-a secat!

Înapoi S-a cr pat timpul în fr mânt ri ciudate, norii gr bi i au alegat înapoi, gândul i-a v rsat seva în apele m rii, furtuna a înghi it corabia cu versuri.

Poetul, la cârm , s-a pierdut în amnezia zilelor cu soare sidefat, cuvintele strigau zadarnic, caietul amor it le a tepta, dar poetul uitase s scrie... poezia de început i de sfâr it.

Sterp de a teptare

Unde sunt aburii dimine ii albastre i boabele de rou înl crimate?

Unde e oapta t cerii fl mânde ce-i trezea pe vis torii încremeni i?

Era o noapte cu miros de metal, parc se auzea un strig t banal, fluiera cineva, poate vântul... poate m striga cuvântul i el sterp de a teptare.

Cred c v zusem o privire care doare, poate c lcasem prea tare peste noaptea s rac .

Unde-i poetul cu haina de stihuri i cheme poezia înapoi, prind curcubeul în mâna-i b trân , alerge descul prin furtun ?

Unde-i?...

teptam s r sar luna bogat din spatele unui cer cu sirop de stele teptam s vând poate gândurile mele.

Nebunia de a face A venit a a pl pând, cu suflarea amor it , cu privirea îmbujorat , cu dorin a-naripat i gândirea sidefat .

A venit cu zâmbet dulce de copil care se duce, dar nu tie încotro.

A venit simplu, curat,

O lumin îngereasc , praf de soare s ocroteasc i stele cu argint presat, gândul s fie p strat în clepsidra cu pietri înflorind pe alunecu .

S-a ascuns sub o peni i a scris noaptea o dorin de smarald, cu buburuze, parc timpul s -l acuze c-a dormit i-a înghe at

Nicolae Tonitza - Tahitian

Aburul respira iei ciudate s-a ridicat în dou picioare i cu o gur cât mine de mare m-a înghi it.

Atunci cuvântul a luat sfâr it.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Stelian GOMBO{

Nichifor Crainic Teologul misionar printre intelectuali Personalit i ca romancierul, esteticianul i istoricul literar Mihail Diaconescu, sociologii Ilie B descu i Dan Dungaciu, istoricii literari Ion Rotaru i Ion Dodu B lan, istoricul literar i teologul Dan Zanfirescu, care i-au reeditat i comentat versurile, numero i al i teologi i scriitori dau ast zi m rturie, în variate moduri, în lucr ri fundamentale, despre rolul binef tor, catalizator de mari energii duhovnice ti pe care opera lui Nichifor Crainic îl are.

Despre gândirea teologului Nichifor Crainic, P rintele Profesor Dumitru St niloae scria: „Teologia lui Nichifor Crainic este de o intensitate i de-o bog ie în preocup ri nemaiajunse pân la el”.

Nichifor Crainic este cel dintâi teolog român în epoca modern a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt al speciali tilor, prezentându-o într-o form impun toare aten iei lumii intelectuale. În centrul gândirii lui Nichifor Crainic st Iisus Hristos. Sensul vie ii pe care îl caut cuget torul se descoper în Iisus Hristos. Mântuitorul este Alfa i Omega tuturor lucrurilor create.

Personalitate controversat , amestec de serafic i de teluric, teolog i om politic, poet i publicist, Nichifor Crainic este un caz pe cât de complex, pe atât de reprezentativ pentru o întreag categorie de rturari români ie i din orizontul satului tradi ional. Ei r mân fundamental „ rani”, „oameni ai p mântului”, respectuo i fa de tradiie, temeinici în gândire i în fapt , nu lipsi i de mândria de a fi dep it pe cont propriu anonimatul istoric al spe ei, oarecum „ne lefui i” comportamental, de o vitalitate uneori exacerbat , surprinz tori atât în patimi cât i în virtu i. În aceast bun primitivitate se întâmpl s zac mari resurse creatoare, apte de a se des vâr i prin instruc ie i de a trece în opere culturale de o fireasc originalitate, în care tradi ia se primene te f extravagan , în chip realist i organic. Un Ion Creang , un Nichifor Crainic, un Marin Preda au încarnat în m sura cea mai înalt acest „model” intelectual i creator în cultura româneasc .

Nichifor Crainic a fost, f îndoial , un ins paradoxal i pe seama lui se colporteaz destule pove ti picante, mai mult sau mai puin adev rate - în spe, eflorescen e ale bârfei balcanice, de care la noi nu scap decât sfin ii. Or, horât lucru, Nichifor Crainic n-a fost tocmai un sfânt... Omul avea con tiin a nedevâr irilor sale (câ i o mai au ast zi?) i, la terminarea studiilor teologice, a refuzat s Nichifor Crainic se preo easc . A de-

venit, îns , unul dintre marii profesori de teologie ortodox ai vremii, iar un Dumitru St niloae era îndrept it s scrie despre el (Gândirea, an XIX, nr. 4, apr. 1940): „Nichifor Crainic este cel dintâi teolog român din epoca modern a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt i ocolit al speciali tilor, prezentând-o, într-o form impun toare, aten iunii generale a lumii intelectuale... Nichifor Crainic înnoie te prin reactualizarea tradi iei într-o teologie care se mul umea cu câteva coji din aceast tradi ie, primite pe calea i de multe ori prin interpretarea ocolit a teologiilor apusene”, s vâr ind „o aderat restaurare a teologiei române ti în duhul ortodox”.

Pr bu irea regimului comunist (petrecut chiar în ziua când se împlineau o sut de ani de la na terea lui Crainic!) a creat contextul revenirii sale treptate în circuitul public românesc. În anul 1990, la Editura Roza Vânturilor, a ap rut edi ia de poezii (în dou volume) „îngrijit ” de Nedic Lemnaru, incluzând (de i mult deformate) i versurile „create mental” în temni a Aiudului, care fac din autorul lor, al turi de Radu Gyr (1905-1975), cel mai de seam poet al închisorilor comuniste din România. În anul 1991 i s-a publicat i prima parte a Memoriilor (Zile albe, zile negre), la Casa Editorial „Gândirea”, de tre acela i Nedic Lemnaru. Aceast prim parte d seama de r stimpul dintre anii 1889 i 1944, fiind redactat ini ial pe vremea pribegiilor postbelice. Partea a doua (încheiat spre sfâr itul anilor ’60), îngrijit i prefa at de Alexandru Condeescu i ap rut (1996) la Editura Muzeului Literaturii Române („Orfeu”), acoper perioada anilor 1944 -1962 (textul propriu-zis - Pribeag în ara mea. Memorii din închisoare - este urmat de Memoriu. R spuns la actul meu de acuzare, document recuperat din arhivele Securit ii în anul 1993).

Dincolo de accesele de megalomanie i de unele jenante „piruete” ideologice (semne ale unei senectu i chinuite), Crainic se înscrie, prin arta evoc rii, în galeria celor mai str luci i autori de proz memorialistic din literatura român a secolului XX (Lucian Blaga, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Marin Preda etc.). În anii din urm , i s-au editat ori reeditat numeroase volume: Cursul de teologie mistic (în anul 1993, sub titlul editorial Sfin enia - împlinirea umanului), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996 i 1998), Ortodoxie i etnocra ie (1997), ara de peste veac. Poezii antume: anii 1916-1944 (1997), Dostoievski i cre tinismul rus (1998), Spiritualitatea poeziei române ti (1998). Se las a teptat în continuare, dintre lucr rile mai importante, Cursul de mistic german . adar, cu alte cuvinte, primul deceniu de dup anul 1989 a adus cu sine pe lâng o serie de evoc ri în pres i câteva importante ediri i reedit ri, între care s-au eviden iat: apari ia celor dou volume de memorii: Zile albe, zile negre, în anul 1991, i Pribeag în ara mea. M rturii din închisoare, în anul 1996, editarea cursului de mistic la Ia i, în anul 1993, sub titlul: Sfin enia - împlinirea umanului i a cursului despre Dostoievski i cre tinismul rus la Cluj, în anul 1998, publicarea eseului inedit despre Spiritualitatea poeziei ro-

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mâne ti, în anul 1998, al turi de reeditarea Nostalgiei paradisului, în anul 1994 sau a volumelor de eseuri Ortodoxie i etnocra ie, în anul 1997, i Puncte cardinale în haos, în anul 1998, precum i, tot în anul 1997, a poeziilor antume din anii 1916-1944. Pentru o evaluare atent lipse te îns o edi ie integral a întregii publicistici a teologului-scriitor risipit în paginile ziarelor i revistelor de cultur interbelice. Câteva revela ii - scrisori, fotografii, poezii, studii i „memoriul” de ap rare la actul de acuzare din luna decembrie anul 1947 - au adus manuscrisele eliberate în anul 1993 din arestul fostei Securit i de tre Serviciul Român de Informa ii i care au stat la baza masivului i indispensabilului num r 100 al revistei Manuscriptum publicat în anul 1995 de Muzeul Literaturii Române, dup cum am mai spus i în rândurile anterioare. Toate acestea ne permit ast zi o restituire mai aproape de adev r a parcursului biografic i intelectual al acestei personalit i de anvergur a României interbelice.

Implicat în vii dispute i polemici, Nichifor Crainic a cunoscut între cele dou r zboaie gloria i notorietatea scenei politice i culturale; pentru ca, dup luna august anul 1944, s cunoasc exilul intern i represiunea prelungit a unor mult prea lungi ani de închisoare, prelungi i într-o ostracizare definitiv din circuitul publicistic i cultural. Iar atunci când s-a scris despre el i „gândirism” în România comunist (D. Micu, 1975, sau Z. Ornea, 1980, dar i anul 1996), s-a cut într-un ton de contestare i vehemen demascatoare („reac ionar”, „antiprogresist”, „mistic”, „fascist”, „retrograd”), departe de rigorile obiectivit ii. A a se face c „demasc rile”, ignor rile i uit rile nemeritate au continuat i dup luna decembrie anul 1989, i ele persist i ast zi.

Nichifor Crainic a v zut lumina zilei pe 12/24 decembrie anul 1889 în localitatea Bulbucata, jude ul Vla ca (azi jude ul Giurgiu). Fiu al ranilor s raci Nedelea i Stana Dobre, copilul Ion Dobre, fiindc acesta era numele adev rat al viitorului poet i teolog, a urmat, cu întreruperi din cauza dificult ilor materiale, coala primar din satul natal. Dup care între anii 1904-1912 a fost elev bursier la Seminarul Central din Bucure ti. Aici a avut parte, pe lâng mult ritualism, i de o bun instruc ie intelectual cu profesori ca Iuliu Scriban. Coleg de clas i ef de promo ie l-a avut pe Dumitru Cornilescu (1891-1975), viitorul traduc tor al Bibliei britanice protestante, convertit la protestantism. Se pasioneaz de literatura i publicistica na ional ale lui Nicolae Iorga, sub auspiciile c reia î i face, în anul 1907, debutul literar ca elev într-o revist din Ia i, publicând în anii urm tori ca seminarist sub diverse pseudonime (I. D. Nichifor, D. I. Crainic) i în reviste de prestigiu ca Ramuri din Craiova, Luceaf rul din Sibiu,

Nicolae Tonitza - Natur static cu fructe

43

Via a Româneasc din Ia i, dar i Sem torul i Neamul Românesc scoase de Nicolae Iorga. Continu s publice i în anii 1912-1916 când, fiind în acela i timp cânt re la biserica Zl tari, urmeaz cursurile Facult ii de Teologie din Bucure ti. Este remarcat de tân rul profesor de dogmatic Ioan Mih lcescu, care-l îndrum spre apologetic , dar absen a spiritualit ii face ca studiile teologice s îi apar abstracte, excesiv de ra ionaliste i istoriste. La rândul s u, mediul universitar bucure tean dominat de pozitivism tiin ific (Petre P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Constantin R dulescu-Motru) i se pare tern i mediocru, cu excep ia profetismului lui Nicolae Iorga.

Anul 1916 este un an al împlinirilor, dar i al catastrofelor personale i na ionale. Devine licen iat în teologie i public primul volum de poezie, Zâmbete în lacrimi. Dornic s ocupe parohia Zl tari din capital , se c tore te rapid. Mitropolitul Conon refuz s -l numeasc , în ciuda insisten elor i presiunilor. Urmeaz la scurt timp divor ul de prima so ie i intrarea României în Primul R zboi Mondial, înfrângerea României i moartea tat lui. Este mobilizat sergent la spitalul din Ia i, colaborând asiduu cu articole i poezii la Neamul Românesc al lui Nicolae Iorga. Reîntors la Bucure ti, devine redactor la Dacia, condus de Alexandru Vlahu , i, ulterior, la Luceaf rul, mutat de Octavian Goga de la Sibiu la Bucure ti. În anul 1919 public volumul Icoanele vremii, în care adun articole i poezii din anii de r zboi, iar în anul 1920 îi apare un nou volum de poezii, Darurile p mântului.

Sunt ani de criz , în care sufer atât de pe urma e ecului c toriei, cât i a dezorient rii unei genera ii r mase f ideal odat cu realizarea unit ii na ionale. Între anii 1920-1921 se afl la Viena împreun cu prietenul s u, viitorul critic de art i istoric Alexandru Busuioceanu (1896-1961), dar i cu Lucian Blaga (1895-1961), cu care va lega o lung amici ie i colaborare literar . Tot aici o cunoa te pe cea de-a doua so ie, Aglae, student la medicin , cu care se i c tore te. La Viena descoper mistica, atât în varianta ei oriental (prin orientalistul Paul Deussen) i occidental a lui A. Silesius i M. Eckhart prin filiera poeziei germane a lui R.M. Rilke (1875-1926), dar i pe cea ortodox bizantin prin intermediul poetului dadaist Hugo Ball (1886-1927), convertit la catolicism i autor al unei importante c i despre „cre tinismul bizantin”. În fa a excesului de istorism i scolasticism al teologiei academice, are revela ia misticii ca experien vie care-l face pe om „contemporanul lui Dumnezeu”, iar nu prizonierul trecutului sau schemelor gândirii proprii. Tot la Viena descoper prin intermediul vabului din Caransebe Rénè Fülöp Müller (1891-1963), traduc tor din Dostoievski, opera marelui scriitor rus. În luna mai anul 1921 i se na te aici i unica fiic , Furtuna Ioana. În aceea i lun , la Cluj Napoca un grup de tineri scriitori: Lucian Blaga, Alexandru Maniu, Gib Mih escu, în frunte cu Cezar Petrescu, înfiin au revista literar , artistic i social Gândirea cu un program anti-avangardist i neo-tradi ionalist românesc. Nichifor Crainic devine, prin Lucian Blaga, colaborator constant al revistei, cu poezii i ulterior cu eseuri pro-gramatice - „Iisus în ara mea” (1923), „Parsifal” (1924) sau „Între Apollo i Iisus” impunându-se în câ iva ani drept teoreticianul acestui curent literar i de opinie din cultura român interbelic cunoscut sub numele de „gândirism”. În aceast revist , a c rei redac ie s-a mutat, la sfâr itul lunii decembrie anul 1922, la Bucure ti, s-au afirmat scriitorii: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Mihai C linescu, dar i criticii literari: Tudor Vianu, Ovidiu Papadima, Vasile B ncil i mul i al ii. Întors în ar , Nichifor Crainic, care în anul 1921 a publicat volumul de însemn ri de c torie din Transilvania i Basarabia intitulat Priveli ti fugare, devine între anii 1922-1930 consilier cultural al Funda iei Culturale Principele Carol, sus in toare a Editurii Cultura Na ional , unde a îngrijit colec ia „Cartea vremii” (28 de titluri de

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

opere ale scriitorilor români i str ini). Public în colaborare i o serie de manuale colare. În to i ace ti ani desf oar o intens activitate publicistic la revistele literare ale vremii. În anul 1924 reorganizeaz cu Pamfil eicaru i Victor Ioan Popa Neamul Românesc al lui Nicolae Iorga, plecat la Sorbona, i particip împreun cu Pamfil eicaru la înfiin area noului ziar de orientare tradi ionalist-conservatoare Cuvântul, fiind timp de un an i jum tate redactorul paginii „Duminica”. În anul 1926 Nichifor Crainic îl va aduce în locul s u ca titular al acestei rubrici de la Cuvântul pe ziaristul i profesorul de logic i metafizic Nae Ionescu (1890-1940). În anul 1925 public volumul Cântecele patriei, în care strânge poezii publicate în presa anilor 1916-1918. Anul 1926 este un an decisiv pentru scriitorul teolog.

Nichifor Crainic î i legalizeaz acum acest pseudonim literar i preia conducerea efectiv a Gândirii, abandonat de Cezar Petrescu, plecat la Paris, asigurând material apari ia ei aproape neîntrerupt în 10 numere pe an din luna ianuarie anul 1926 i pân în luna august anul 1944. (În acela i an Nae Ionescu preia conducerea ziarului Cuvântul, revista Gândirea i ziarul Cuvântul reprezentând principalele tribune de manifestare literar i politic ale tradi ionalismului românesc interbelic.) Tot acum intr i în politic , devenind pentru patru luni secretar general la Ministerul Cultelor i Artelor sub ministrul Vasile Goldi . La 21 decembrie 1925, când prin ul Carol II renun la tron de dragul metresei sale, Elena Lupescu, Nichifor Crainic scrie pe 4 ianuarie 1926 r sun torul articol „Sacrificiul enigmatic” i-i dedic prin ului demisionar un num r special al Gândirii, afi ându- i deschis „carlismul”. Tot în anul 1926 Nichifor Crainic devine profesor universitar la noua Facultate de Teologie din Chi in u, creat la iniiativa ministrului culturii, filozoful Ion Petrovici (1882-1972). Timp de ase ani va face naveta Bucure ti-Chi in u, unde a ocupat catedra de Literatur religioas modern . Cursul faimos despre „Dostoievski i cre tinismul rus” reprezenta introducerea literar la cursul de Elemente de mistic ortodox , sub haina literaturii Nichifor Crainic impunând primul curs de mistic ortodox de la facult ile de teologie ortodox - o prioritate româneasc în colile superioare de teologie din spa iul panortodox. În acela i timp, Nichifor Crainic, devenit directorul Gândirii, precizeaz termenii op iunii culturale, literare i politice tradi ionaliste proprii „gândirismului” în eseuri programatice, cum au fost: „A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiiei”, din anul 1929. În contra imita iei culturii occidentale i modernismului sus inut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civiliza iei române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledeaz pentru crea ie modern inspirat din valurile autohtonismului i tradi ionalismului românesc. Spre deosebire îns de tradi ionalismul liber sub semnul precre tinului „Dionysos” sus inut de Lucian Blaga, Crainic va milita pentru un tradi ionalism ortodox inspirat din

Nicolae Tonitza - Flori în vas albastru

Anul VII, nr. 9(73)/2016

teologia mistic i a frumosului a lui „Dionisie Areopagitul”. Gândirea a stat astfel sub semnul acestei bipolarit i în ce prive te în elegerea cre tin teologic-ortodox i necre tin a sensului tradi iei promovate de cei doi prieteni, Nichifor Crainic i Lucian Blaga, care a devenit conflict abia în anul 1942. Peste viziunea „p mântului” românesc promovat de torul, Crainic dorea ca Gândirea bolteasc „cerul” spiritualit ii ortodoxe.

Situa ia României avea s se complice în plan intern prin evolu ii dramatice începând din anul 1927. Este anul în care mor regele Ferdinand (în iulie) i Ionel Br tianu (în octombrie), dar i anul înfiin rii Legiunii Arhanghelului Mihail. În haosul creat de prima regen în numele minorului Mihai I, gestionat pân în anul 1933 de guverne niste (care au pus cap t guvern rii liberale din anii 1922-1928), tineretul na ionalist marginalizat de politicieni i aflat în c utarea unei revolu ii de dreapta se radicaliza într-un sens extremist. Între anii 1927-1928 Nichifor Crainic colaboreaz la ziarul Curentul, condus de Pamfil eicaru, de care se va desp i îns în curând pe motive de divergen e ideologice, cum se desp ise anterior de Cuvântul lui Nae Ionescu i de tân ra genera ie de intelectuali coagulat în jurul acestuia (Mircea Vulc nescu, Mircea Eliade .a.). În anul 1929 este ales pentru scurt timp deputat independent pe listele Partidului Na ional nesc. În anul 1930 i se decerneaz Premiul Na ional de Poezie i particip la Arles, în sudul Fran ei, la s rb torirea centenarului lui Frédéric Mistral. E prezent i la Geneva la lucr rile Societ ii Na iunilor care dezb tea, sub pre edin ia lui Nicolae Titulescu, ideea Statelor Unite ale Europei, respins de Nichifor Crainic ca o formul supranaional de tip masonic (ulterior îi va opune ideea unei Europe unite a na iunilor cre tine). Al turi de Nae Ionescu, Cezar Petrescu i Mihail Manoilescu, Nichifor Crainic a jucat un rol important în campania de pres care s-a soldat cu readucerea ca rege pe tronul României a lui Carol II. Anii domniei acestuia, 1930-1940, au fost ani de tot mai acut instabilitate politic , machiavelicul rege „play boy” fiind angajat - al turi de camarila sa - într-un joc politic complex i periculos care avea s -l conduc în 11 februarie 1938 la proclamarea dictaturii personale. În tot acest interval, Carol II a sl bit sistematic partidele politice tradi ionale i a discreditat democra ia parlamentar intrând, în acela i timp, într-un conflict pe via i pe moarte cu Legiunea, ca urmare a refuzului liderului acesteia, Corneliu Codreanu (1899-1938), de a-i preda conducerea tineretului na ionalist ortodox înregimentat în Legiune. Dup 1931, când îi apare ultimul volum de poezii ara de dincolo de veac (retip rit în 1936), Nichifor Crainic poetul face loc teologului, eseistului i publicistului militant. Pe 1 decembrie 1932 este chemat profesor titular la Facultatea de Teologie din Bucure ti, unde va preda pân în 1944, ini ial Istoria literaturii biserice ti i religioase moderne, catedr sub al c rei nume a inut de fapt cursuri de ascetic i mistic : între anii 1932-1933 a reluat cursul despre „Dostoievski i cre tinismul rus”, urmat în anii 1933-1934 de „Elemente de teologie mistic ”, iar apoi de cele dou cursuri capitale de mistic ortodox în anii 1935-1936 i de mistic german („Magistrul Eckart i coala sa”) în anii 1936-1937, cursuri ce constituie esen ialul operei teologice a teologului-scriitor Nichifor Crainic. În intervalul ianuarie 1932 - decembrie 1933 înfiin eaz i conduce ziarul independent Calendarul. Pe fundalul sumbru al crizei economice i sociale a acestor ani, Crainic î i deplaseaz tot mai mult publicistica de pe religios i estetic pe politica militant . Este perioada apropierii de Codreanu i de legionari, al c ror mentor spiritual s-ar fi dorit (ace tia i-l vor prefera îns pe Nae Ionescu); a se vedea eseul „Tineretul i cre tinismul” din num rul Gândirii din martie 1933. C tore te în Italia fascist , unde are dou întrevederi cu ducele Mussolini, convertindu-se în promotor al na ional-socialismului corporatist italian i adept al ie irii României din alian ele

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tradi ionale cu Fran a i Anglia i al intr rii în axa Roma-Berlin. În octombrie 1933 scrie în Calendarul articolul „ ara regelui Wieder i a reginei Duduca”, în care atac promiscuitatea concubinajului lui Carol II cu Elena Lupescu i camarila acestora, în urma c ruia ziarul a fost suspendat 15 zile din ordinul prim-ministrului liberal I. G. Duca.

Acesta din urm dizolv în noiembrie „Garda de Fier” legionar , fiind asasinat pe 29 decembrie de câ iva legionari pe peronul g rii din Sinaia. A doua zi, Nichifor Crainic este arestat sub acuza ia de a fi instigatorul moral al asasinatului i este închis la Jilava cu al i 360 de legionari. Calendarul este suprimat, Gândirea încetându- i apari ia i ea din luna mai 1933 pân în luna octombrie 1934. Ie it din închisoare, public în Gândirea o „m rturisire de credin ” în Dumnezeu i neam, încercând totodat platforme de mediere între diferitele grup ri na ionaliste: în anul 1934 fuziunea, la cererea lui Octavian Goga, între partidul acestuia i Garda de Fier e refuzat de Codreanu; în luna iulie 1935 Nichifor Crainic realizeaz îns , tot la cererea lui Octavian Goga, fuziunea partidului acestuia i a ligii antisemitului A.C. Cuza în Partidul Na ional Cre tin, din care se retrage îns câteva luni mai târziu. În 1937 editeaz revista Sfarm -Piatr , suprimat la scurt timp de guvern, revist în care face critica na ionalismelor române ti existente, inclusiv al celui legionar cu asocierea ilicit între „Hristos i revolver”, i cristalizarea unui program practic a „na ionalismului creator”. Iar în 1938 este timp de dou luni codirector la Porunca vremii.

Sunt anii clarific rilor i delimit rilor polemice privitoare la sensurile na ionalismului românesc „autentic”, în care începând din anul 1935 Nichifor Crainic apare secondat îndeaproape de P rintele Profesor Dumitru St niloae din Sibiu, care devine un colaborator statornic al Gândirii pân în anul 1944. Într-un eseu curajos din catastrof (în martie 1938 Germania ocupa Austria, iar în septembrie i Cehoslovacia). Dup alegerile din noiembrie 1937, Carol II, sim ind jocul politic îi scap de sub control, proclam pe 11 februarie 1938 dictatura regal , desfiin eaz partidele politice i, prin intermediul lui Armand C linescu, în cadrul unui guvern prezidat ini ial de Patriarhul Miron Cristea, declan eaz lichidarea mi rii tineretului na ionalist.

Nicolae Iorga îi intenteaz un proces lui Codreanu, care este condamnat la ase luni de închisoare. În acest timp Armand C linescu intenteaz lui Codreanu un proces de tr dare de ar (acuzat c ar vrea dea România pe mâna Germaniei), în care ca martor al ap rii este citat i Nichifor Crainic. Liderul legionarilor este condamnat la zece ani de temni grea i este asasinat împreun cu liderii mi rii în

Nicolae Tonitza - Flori

45

noaptea de 29-30 noiembrie 1938. Reprimarea brutal va arunca România într-o spiral a violen elor interne, care vor spori într-un crescendo barbar i absurd, un al doilea moment sângeros fiind legat de represaliile de stat care au urmat asasin rii de legionari a lui Armand C linescu pe 21 septembrie 1939. Nemul umit de depozi ia lui Nichifor Crainic în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, Armand linescu include, drept represalii, catedra acestuia pe lista posturilor universitare ra ionalizate la sfâr itul anului 1938 printr-o lege special aprobat de Prim-ministrul Patriarh Miron Cristea, care a suprimat astfel catedra de teologie ascetic i mistic ! Nichifor Crainic este trecut la catedra de dogmatic i apologetic , vacantat prin alegerea profesorului-arhiereu Irineu-Ioan Mih lcescu ca loc iitor de Episcop al Râmnicului pe 1 noiembrie 1938, iar pe 29 noiembrie 1939 ca Mitropolit al Moldovei (pân pe 16 august anul 1947). Obligat astfel se improvizeze în apologet, Nichifor Crainic redacteaz i sus ine în intervalul 16 ianuarie - 20 mai 1939 un curs inedit de teologia culturii. Publicat în anul 1940 sub titlul Nostalgia paradisului, el constituie principala sa oper teoretic-filozofic , voindu-se totodat o fundamentare a op iunilor culturale tradi ionaliste pentru care milita în paginile Gândirii. Volumul era rezultatul reflec iilor proprii pe marginea amplei dezbateri pe temele filozofiei culturii i esteticii din spa iul cultural european i românesc în primele decenii ale secolului XX; de la Ideea unei teologii a culturii a lui Paul Tillich (1919) i Sensul crea iei a lui Nicolae Berdiaev (trad. germ. 1927) la Trilogia culturii a lui Lucian Blaga (1935-1937), trecând prin Esteticile lui Mihail Dragomirescu (1901) sau Tudor Vianu (1934). Scris sub semnul „modului teandric” (titlul introducerii), lucrarea era o analiz a rela iilor dintre religie i cultur (partea I) i teologie i estetic (partea II) încheiate cu propunerea de lectur în cheie metaforicteologic a fenomenului culturii i artei (partea III). Întreaga crea ie omeneasc este v zut drept produsul unei imense i irepresibile nostalgii, nind dintr-o tr ire fundamental care coloreaz existen ial întreaga cunoa tere i activitate a omului: sentimentul rupturii unei unit i ideale a existen ei i a durerii pe calea de întoarcere spre aceast patrie simbolizat de paradis. Paradisul este îns dublu: p mântesc i ceresc, cum dubl este i nostalgia lui. Nostalgia sau memoria paradisului terestru e motorul civiliza iei materiale care r mâne în cadrele existen ei actuale supuse mor ii, iar nostalgia sau aspira ia paradisului ceresc e mobilul ultim al culturii spirituale care se confrunta cu problema mor ii i a sensului general al existen ei. Comunitatea ini ial pierdut e actualizat în mod real prin credin în Biseric de sfin i, iar în mod simbolic de cultur i crea ia uman , mai ales de cea artistic . F a fi religie, arta poate preg ti sufletele pentru religie prin crea iile geniilor artistice (gen Dante, Milton, Eminescu, Dostoievski), ale c ror opere dobândesc un statut profetic. În anii dictaturii regale - 1938-1940 - Nichifor Crainic revine, în eseurile publicate în paginile Gândirii, la temele estetice i teologice, gen „Copil rie i sfin enie” sau „Rug ciunea lui Iisus” în 1938 sau „R.M. Rilke” în 1939. Al turi de capitole din viitoarea Nostalgia paradisului, Crainic se înscrie i cu poezii i articole în sensul cultului personalit ii lui Carol II („Rug ciune pentru Rege” sau „Regele i Biserica” în 1939 sau „Regele i cultura” în 1940). La sfâr itul lunii decembrie 1939, când împlinea 50 de ani, scriitorul teolog luase hot rârea de a abandona activitatea ziaristic dedicându-se exclusiv catedrei i vie ii literare. Lucrurile aveau s stea altfel. În aprilie 1940, Nichifor Crainic este ales, la propunerea Facult ii de Teologie Evanghelic , „doctor honoris causa” al Universit ii din Viena, ceremonia programat pentru luna iunie fiind amânat la cererea sa pentru toamn . Revista Gândirea se gr be te s consacre i ea num rul 4, pe aprilie 1940, în întregime lui „Nichifor Crainic la 50 de ani”; în masivul num r omagial scriu evoc ri i prime evalu ri ale multiplelor

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dimensiuni ale activit ii i scrisului acestuia nume de prim m rime ale culturii i teologiei române ti interbelice, ca Ion Petrovici (activitatea), Nicolae B lan ( i timpul nostru), Vasile Voiculescu, Dumitru Caracostea, Lucian Blaga, Dan Botta, dar i Dumitru St niloae (opera teologic ), Teodor M. Popescu (în teologia noastr ), Emilian Vasilescu (apologetul) i al ii. Ca r splat a obedien ei fa de rege, Nichifor Crainic este numit în iunie ministru al propagandei în guvernul Gigurtu, guvernul care i-a legat numele de cele trei ced ri (urmare a pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939) teritoriale impuse României în anul 1940 (Basarabia pe 26 iunie, Cadrilaterul pe 1 august i nordul Transilvaniei pe 30 august). Nichifor Crainic demisioneaz din guvern pe 6 august; o lun mai târziu, pe 6 septembrie, Carol II este nevoit s abdice, iar puterea este preluat de comandantul legionar Horia Sima i generalul Ion Antonescu. România devine pentru câteva luni „stat na ional-legionar”. Numit pentru o scurt perioad de timp pre edinte al Radiodifuziunii, Crainic salut acum în Gândirea „Revolu ia legionar ”. Pe 5 noiembrie 1940, prezent la Universitatea din Viena cu prilejul festivit ilor decern rii titlului de „doctor honoris causa”, Nichifor Crainic roste te conferin a „Via a spiritual în România de ast zi” (repetat i la Universit ile din Breslau i Berlin). Asist oripilat la asasinarea profesorilor Nicolae Iorga i Virgil Madgearu, precum i la masacrele f cute la Jilava pe 27-28 noiembrie 1940 de c tre legionari - a c ror asociere p gân între Hristos i revolver o denun ase deschis înc din anul 1937 - i, câteva luni mai târziu, la rebeliunea legionar din 21-23 ianuarie 1941, zdrobit de armata condus de Generalul Ion Antonescu sus inut de armata german din România. În 1940 redevine, pentru patru luni, ministru al propagandei în guvernul de tip dictatorial al generalului Antonescu, în care calitate desfiin eaz toat presa evreiasc ca parte a luptei împotriva influen ei „iudaismului” în cultura român . Î i public acum o parte din articolele în sprijinul „noii ordini” totalitare impuse în Europa de Adolf Hitler în primul volum I. Germania i Italia în scrisul meu din anul 1932 încoace dintr-un ciclu intitulat Lupta pentru spiritul nou. La invita ia canonistului tefan ankov (doctor de Cern i), în luna mai 1940 face o vizit la Sofia, unde este primit de regele Boris, care-l decoreaz cu ordinul Sfântul Alexandru. ine aici o conferin despre Ortodoxie, „Patria noastr ecumenic ”, în care promoveaz ideea cre rii unei uniuni a popoarelor ortodoxe din Balcani sub egida Reichului german, care în schimbul fidelit ii le-ar putea retroceda monumentul simbol al catedralei Aghia Sofia. Conferin a de la Sofia, ca i altele din timpul zboiului, este simptomatic pentru convingerea militant a lui Ni-

Nicolae Tonitza - Flori ro ii de Clematis

Anul VII, nr. 9(73)/2016

chifor Crainic pentru care doar Germania „nou ” hitlerist era cea care putea ajuta România s recupereze Ardealul de Nord în schimbul alian ei necondi ionate la cruciada anti-bol evic împotriva URSS i -i acorde un loc în „noua Europ ”. Pentru mentorul Gândirii anilor sumbri ai celui de-al Doilea R zboi Mondial sub svastic românii puteau în sfâr it realiza în politic , literatur i cultur România na ional i tradi ional .

Pe 22 mai 1941, Nichifor Crainic este primit solemn în Academia Român . Propus de George Murnu, înc din anul 1936, i de Ion Petrovici, în 1939, el nu întrunise voturile necesare decât pe 20 mai 1940, când la propunerea lui Dumitru Caracostea a fost ales ca membru titular pe locul l sat liber prin moartea lui Octavian Goga. La sesiunea solemn de primire din 22 mai 1941, Nichifor Crainic roste te discursul „Elogiu lui Octavian Goga”, la care r spunde Lucian Blaga (membru al Academiei din 1936). În prelungirea evoc rii din num rul omagial al Gândirii din anul 1940, când schi ase „Începuturile i cadrul unei prietenii”, poetul-filozof creioneaz acum sub cupola Academiei un remarcabil portret al vechiului prieten i colaborator „Nichifor Crainic”. Om al câmpiei române, adoptat spiritual de Ardeal, Nichifor Crainic intr solemn în Academie flancat de doi ardeleni: Octavian Goga i Lucian Blaga. Cu o oper poetic dominat de bipolaritatea p mânt-cer (Darurile p mântului - ara de dincolo de veac), teologul-scriitor Crainic a dep it s torismul prin gândirism, ad ugând „p mântului românesc” „cerul spiritualit ii r ritene”. În jurul Gândirii îndrumate de el s-a dezvoltat o impresionant crea ie literar tradi ionalist (poezie, eseu), atât de inspira ie strict ortodox , „pe oga ele dogmaticii” cre tine, cât i de sensibilitate general metafizic , liber fa de motivele cre tine, i chiar „în duhul eresului” (aluzie la propria metafizic a Marelui Anonim, expus deja de Blaga în Diferen ialele divine, din 1940, care provocaser replica teologic a pr. D. St niloae de la Sibiu). Activit ii de animator al culturii i operei de gânditor ortodox ale lui Crainic i se datoreaz „invazia teologiei în cultura român postbelic ”; datorit lui „teologia ortodox a devenit sare a culturii române ti”. Intrând astfel în Academia Român , „Crainic nu vine singur, cu el intr în Academia Român Dionisie Areopagitul, Maxim M rturisitorul i Ioan Damaschin”.

Primirea în Academie exact înainte cu o lun de intrarea României în zboi împotriva URSS împreun cu Germania hitlerist a fost momentul de glorie i apogeu al parcursului biografic al teologuluiscriitor Nichifor Crainic. În urma neîn elegerilor cu Mihai Antonescu, Crainic î i d demisia din guvern. Drept r zbunare, Mihai Antonescu orchestreaz arestarea fiicei sale în vârst de numai 19 ani, Ioana Fortuna Crainic, care este închis dou luni la V re ti i înc o lun i jum tate de lag r la Târgu Jiu, dup care a r mas exmatriculat din Universitate. La sfâr itul anului 1941 i începutul anului 1942 scriitorul i profesorul de teologie Nichifor Crainic (în anul 1941 i-a reprimit catedra de mistic ) s-a îmboln vit grav: dubl otit , dubl mastoidit , meningit i pneumonie; se zbate între via i moarte, fiind salvat miraculos dup ase opera ii. Între anii 1942-1944 devine pre edintele cooperativei „Filmul românesc”, prin care c tore te în Germania i Italia pentru achizi ionare de filme (cf. eseul „Filmul german”, din anul 1943).

Ortodoxismul tot mai strict al lui Nichifor Crainic i op iunile politice afi ate au condus în timp la abandonarea revistei de majoritatea scriitorilor i colaboratorilor ini iali, pân la sfâr it r mânândui fideli doar Vasile Voiculescu i Ion Pillat. Publicarea de c tre Lucian Blaga, la Sibiu în anul 1942, a c ii Religie i spirit, unde e negat orice revela ie supranatural , iar Iisus Hristos este doar un simplu mit, conduce nu doar la replica polemic a P rintelui Profesor Dumitru St niloae în Telegraful Român la Sibiu, ci i la excluderea poetuluifilozof de la Gândirea, al c rei co-fondator fusese în urm cu dou

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

decenii. În eseul-conferin „Transfigurarea românismului” din 1943, Nichifor Crainic îl acuz pe fostul prieten de caricaturizarea i negativizarea lui Dumnezeu ca Mare Anonim i de edificarea unei metafizici române ti „din supersti iile folclorice, din miturile indiene i din ereziile cre tine, toate elemente antiortodoxe... o metafizic a babelor vr jitoare sau un galimatias cri namurtic, cum este teosofia”. Atacat în Gândirea, în 1943, este i tomismul catolic ca fals „filozofie cre tin ” în numele autenticei „metafizici ortodoxe” (sus inute în eseurile lui P.P. Ionescu). Nichifor Crainic se înconjoar tot mai mult de teologi i î i public ritmic prelegerile inaugurale pe teme de actualitate c tre studen ii teologi („Despre demofilie”, în 1941, „Providen a divin în istorie” i „Colaboratorii lui Hristos”, în 1942, sau „Ortodoxia român ca func iune european ”, în 1944). Este sus inut de teologi ca T.M. Popescu („De la Nero la Stalin”, în 1942) sau Emilian Vasilescu („Prietenii români ai tomismului” i „Pentru ce tomismul nu este filozofie cre tin ”, în 1942, sau „Tradi ionalism ortodox i ra ionalism dizolvant”, în 1943). P rintele Profesor Dumitru St niloae colaboreaz i el constant cu eseuri pur teologice („Despre dogm ” i „Temeiurile eterne ale mântuirii”, în 1941, „Considera ii în leg tur cu sfintele icoane”, în 1942, „Biserica Ortodox a Transilvaniei” i „Despre Iisus Hristos”, în 1943, i „Contempla ie i ascez ”, în 1944). Din 1942 pân la sfâr it public regulat poezii în paginile Gândirii i tân rul ierodiacon Valeriu-Bartolomeu Anania (n. 1921), cum din 1936 un colaborator asiduu al revistei fusese i ceva mai vârstnicul scriitor Horia Vintil (1915-1992). În 1943, Nichifor Crainic sus ine, atât în Bucure ti, cât i în toate provinciile rii, o serie de conferin e pe teme patriotice, despre Octavian Goga, Avram Iancu, George Co buc sau „Transfigurarea românismului”, în care exalt teologic românismul ca „teantropie” realizat . Pe 4 iunie 1943 prezint la Zagreb conferin a „Poezia noastr religioas ”, pledând pentru crearea, evident sub auspiciile Reichului, a unei Europe unite na ional i cre tine dup formula: „p mânt na ional pentru fiecare popor i cer cre tin pentru to i laolalt ”. Iar pe 27 noiembrie 1943, într-un moment în care înfrângerea Germaniei hitleriste devenea previzibil , sus ine la Weimar conferin a „România în Europa nou ”, o trist apologie a lui Adolf Hitler i a Reichului german („Eu cred în steaua marelui Reich german”), precum i a comunit ii de viziune a na ionalismului român cu na ional-socialismul nazist („triumful românismului la el acas îl dator m victoriei na ionalsocialiste. Ast zi România se simte un fragment din Europa cea nou .

Nicolae Tonitza - Vas cu flori

47

Integra i astfel în ordinea lumii noi, am putut s ne aliniem în uria ul front al R ritului...”). De altfel, în acei ani Crainic devenise i preedintele Asocia iei Germano-Române. Compromi toarea conferin de la Weimar a fost publicat în Gândirea în num rul ei din luna martie 1944. În num rul urm tor, pe aprilie-mai, Nichifor Crainic revine la teologia pur cu un splendid eseu despre „Dionisie Areopagitul”, iar în num rul ulterior, pe iunie-iulie, care avea s fie i ultimul num r al Gândirii, public ultimul s u text. Intitulat „Tehnic f suflet”, eseul porne te de la denun area barbariei atacurilor aeriene angloamericane asupra României i întregii Europe „ap rate” de nazi ti pentru a se transforma într-o profetic diatrib împotriva tehnicismului american i sovietic, triumf al civiliza iei materialiste asupra culturii spirituale umaniste a Europei clasice. Nichifor Crainic este contemporan aici cu Martin Heidegger i afin cu mai tân rul Constantin Noica. Dincolo de afirma iile de conjunctur , finalul textului sun ast zi, la peste ase decenii într-o Europ unit economic i în plin civiliza ie postmodern hipertehnologizat , ca o previziune de o sumbr actualitate: „Tradi iile de cultur ce stau la temelia fiec rui popor european i intimitatea cu natura i duhul p mântului ar feri omul de primejdia pe care o reprezint o tehnic dezvoltat unilateral. Deformându-l pe om i anexându-l ma inii, aceast tehnic a atins în r zboiul actual o culme a r cirii i nonsensului: civiliza ia a creat ora ele, civiliza ia nimice te ora ele de pe fa a p mântului.

Dac Europa ar ajunge în viitor s fabrice mon trii de tip american, atunci misiunea ei se va fi terminat i nimic de n jduit într-o lume mai bun n-ar mai r mâne. Geniul ei este geniul plin ii i armoniei.

Numai din adâncul ei de experien în zestre multimilenar mai poate ri omul des vâr it, care s fie model popoarelor p mântului. Suferin a apocaliptic pe care o îndur din toate p ile, o conduce la con tiin a profundei sale diferen ieri fa de celelalte continente, care-i vor nimicirea, i la o dinamic unitar a misiunii pe care o are de îndeplinit în lume. C ci nenorocirea ce bântuie omenirea contemporan , nenorocire pe care numai spiritul european o poate lecui, e civiliza ia f cultur sau tehnica f suflet.”

Ziua de 23 august 1944 i ocuparea României de trupele sovietice l-au f cut pe Nichifor Crainic s simt din plin teroarea unei istorii intrate sub zodiile nefaste ale totalitarismelor i ideologiilor rivale. În timpul bombardamentelor germane asupra Bucure tilor care au urmat, Nichifor Crainic se îmboln ve te de pneumonie, este transportat de prof. Ion Petrovici la m stirea Cernica, de unde so ia sa, dr.

Aglae Crainic, l-a dus la Sibiu, unde este internat în clinica universitar a dr. Iuliu Ha ieganu. Pe 15 octombrie afl din ziare c se afl pe lista criminalilor de r zboi venit de la Moscova i este sf tuit s r mân ascuns. Î i las barb i se ad poste te prin diferite case din Sibiu.

Primarul din localitatea G ne ti, jude ul R i, refugiat i el, îi face un buletin de identitate pe numele de Ion Vladimir Spânu, negustor de cherestea, refugiat bucovinean, sub care va pribegi prin Transilvania aproape trei ani de zile. Este eliminat din Societatea scriitorilor i Sindicatul ziari tilor, este epurat i din Universitate, iar Gândirea este suprimat . În preajma Cr ciunului public sub numele Victor M rgina un colind în paginile Telegrafului Român. În ianuarie 1945 pleac din Sibiul devenit nesigur i st ascuns mai întâi la M stirea Sâmb ta de Sus, iar mai apoi la diferi i preo i din sate din Mun ii Apuseni, pân în martie 1946, i de pe valea Târnavelor, pân în mai 1947. Afl din ziare c pe 4 iunie 1945 a fost condamnat de Tribunalul Poporului la închisoare pe via în procesul „ziari tilor fasci ti”. În acest interval Nichifor Crainic redacteaz manuscrisul primei p i a „Memoriilor” (pân la sfâr itul anului 1944) sub titlul Zile albe, zile negre, precum i un studiu neterminat în 12 capitole despre Spiritualitatea poeziei române ti, în fapt o interesant judecat teologic asupra operei i filozofiei lirice a doisprezece poe i

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

români (Grigore Alexandrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Co buc, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Gregorian, t. O. Iosif, Alexandru Macedonski, Dumitru Nanu, Ion Pillat i Alexandru Stamatiad). Pe 20 mai 1946 se stinge din via în mizerie i cople it de întristare so ia scriitorului, dr. Aglae Crainic, în timp ce so ul ei se afla ascuns la preotul din satul Lepindea. În luna septembrie 1946 se mut la preotul din satul Iclod, iar în martie 1947 la Preotul Ioan rghi an din Cerghid, lâng Târn veni. Pe 24 mai 1947 îl convinge pe P rintele Ioan S rghi an (care-i salveaz manuscrisele) s -l denun e i se pred autorit ilor în speran a c va fi rejudecat i reabilitat. Este trimis la Târgu-Mure i de aici la Bucure ti, fiind de inut la Ministerul de Interne i apoi la V re ti. I se anuleaz sentin a din anul 1945 i începe rejudecarea procesului, la care Crainic a fost ap rat de Petre Pandrea (1904-1968), cumnat al lui Lucre iu P tr canu, ministrul comunist al justi iei (care avea s fie arestat i el în 1948 pentru na ionalism i executat în 1954). Pe 9 decembrie 1947 lui Nichifor Crainic i se aduce la cuno tin noul act de acuzare, în care se vede acuzat de legionarism, fascism, hitlerism, rasism i ur de clas , de instigare la r zboi împotriva URSS i de colaborare cu Germania hitlerist . Nichifor Crainic întocme te un amplu „Memoriu” de r spuns (publicat în anul 1995), un adev rat testament politic i moral, în care, respingând cu argumente acuza iile i asumându- i erorile, justific pozi ia de scriitor român, cre tin, s rac i independent, ca servire a patriei i interesului na ional (inclusiv prin alian a cu Germania). Invoc precedentele anterioare ale lui Iaon Slavici i Tudor Arghezi, condamna i i ei dup Primul R zboi Mondial ca ziari ti în serviciul ocupan ilor germani la 5 ani, fiind gra ia i dup un an i jum tate.

Din motive inând de c derea în dizgra ie în PCR a ministrului Lucre iu P tr canu, procesul se întrerupe brusc, avocatul Pandrea este exclus din barou (va fi i el condamnat în 1948 la 20 de ani de închisoare, din care a executat apte, între 1948-1952 i înc al ii între 1958-1964). Nichifor Crainic este transferat la sinistrul penitenciar de la Aiud. Timp de 15 ani scriitorul a fost supus unui regim cumplit de distrugere moral i fizic prin umilin e i înfomet ri inumane trecând prin experien e-limit din care s-a salvat interior doar prin credin i poezie (în închisoare va alc tui i memora volumul de poezii oim deasupra pr pastiei ap rut postum, în anul 1991).

Eliberarea lui din temni s-a f cut cu pre ul umilitor al „reeduc rii” i al compromiterii prin anexarea la propaganda regimului comunist român al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej i apoi, din 1965, al lui Nicolae Ceau escu. În martie 1962 a fost transferat în arestul Ministerului de Interne, unde, la cererea ministrului Ion Dr ghici, scrie o istorie a

Nicolae Tonitza - Flori

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Mi rii Legionare. Scris într-un stil vehement polemic i încadrat de o introducere i concluzii cu elogii jenante la adresa leninismului, intitulat Cuibarul uciga ilor, în 15 capitole i 263 de pagini, lucrarea a r mas în manuscris fiind plagiat apoi de I. F tu i N. Sp elu în cartea Garda de Fier, organiza ie terorist de tip fascist (1971).

Este eliberat pe 24 aprilie 1962 i angajat pân în 1968 ca redactor la revista Ministerului de Interne, Glasul Patriei. Ap rut între 19551972 de trei ori pe lun i difuzat în afara grani elor rii, revista era adresat în exclusivitate emigra iei i exilului românesc, pe care redactorii i colaboratorii - to i intelectuali de dreapta, fo ti de inu i politici „reeduca i”, dar f drept de semn tur în ar - trebuiau s i conving de „umanismul” regimului comunist românesc i s -i determine s se repatrieze ori s renun e la activit ile critice fa de Republica Popular Român . Era o form pervers a regimului de ai compromite în fa a str in ii i de a împiedica formarea unor cercuri de rezisten intern , am gindu-i totodat cu promisiuni de arte c , în schimbul acestor „servicii patriotice” în afar , vor fi republica i din nou în ar .

O vreme, Nichifor Crainic s-a l sat am git i el de na ionalismul comuni tilor români i de iluzia revenirii pe scena literar public . Între 1963-1964 a scris cel de-al doilea volum al „Memoriilor” despre anii 1946-1947, intitulat Pribeag în ara mea i câteva crâmpeie impresionante de „m rturii” din infernul temni ei de la Aiud. i-a rescris totodat „Memoriile” modificate i autocenzurate în speran a edit rii lor, încercând s publice i poezii, dar f succes. În 1968 a fost pensionat, iar pe 20 decembrie 1969, la împlinirea vârstei venerabile de 80 de ani, Nichifor Crainic a fost s rb torit în cercul prietenilor apropia i, într-o emo ionant întâlnire la care au luat parte - pe lâng fiica Nini, c torit în anul 1946 cu inginerul Alexandru Cojan - i vorbit: Ion Petrovici, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, Pan M. Vizirescu, Dumitru St niloae i al ii, printre care inimosul Nedic Lemnaru, fost lucr tor în Securitate menit s -l supravegheze i devenit prieten intim al scriitorului în ultimii ani de via .

Dup o via de lupte, chin i încerc ri cumplite, Nichifor Crainic s-a stins din via lin i u or, în somn, în noaptea de 19-20 august 1972 la casa scriitorilor din Palatul brâncovenesc Mogo oaia. Trei zile mai târziu a fost îngropat, prohodit de preo i i de prieteni, în cimitirul „Sfânta Vineri” din Bucure ti. Pe cruce a pus s i se scrie numai numele, c ci a a cum îi spunea testamentar ginerelui s u, Alexandru Cojan: „Acei care vor s tie cine am fost, s m caute în scrierile mele, în revista Gândirea, al c rei mentor am fost, în cursurile de la Facultatea de Teologie, la Academia Român printre membrii reia am fost. Acolo sunt eu. Sub cruce este un pumn de rân ”.

Denigrat i ignorat, Nichifor Crainic, cu luminile i umbrele personalit ii sale reactive i controversate, nu a beneficiat înc de o discu ie senin i o receptare lucid a multiplelor sale contribu ii la cultura româneasc interbelic . Poetul i ziaristul, animatorul i teoreticianul cultural, teologul mistic i doctrinarul politic î i a teapt înc exege ii riguro i i obiectivi. În opinia i viziunea mea, scriitorul-teolog de la Gândirea este simptomatic pentru ceea ce a numi „criza platonic ” de structur a culturii ortodoxe ca solu ie a rela iei cruciforme între cer i p mânt, între mistic i politic , proprie cre tinismului. Nichifor Crainic a ref cut, ca i Nae Ionescu i emulii lor, parcursul gândirii i „drama vie ii lui Platon” descrise profetic de Vladimir Soloviov într-un eseu cu acest titlu publicat în 1898. Dup ce într-o prim faz , în Banchetul, exalta for a erosului regenerator i realizator al unit ii între sensibil i inteligibil, divin i uman, precum i în philia dintre oameni, Platon misticul se converte te dup moartea lui Socrate în doctrinar politic i în creator de utopii sociale de tip represiv. Republica, opera de maturitate, i, mai ales, Legile, ultima sa oper , ni-l arat pe ultimul

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Platon f când apologia unei cet i de tip totalitar i a obscurantismului, precum i în c utarea unui tiran care s o realizeze. Tot astfel i Nichifor Crainic, plecat în 1926 de la mistica Bisericii i cre tinismul iubirii al lui Dostoievski, sfâr te dup 1937 în utopia i tirania represivului stat etnocratic i pasiunea pentru dictaturi.

Dincolo de aceast lec ie negativ , scump pl tit de doctrinarul politic, Nichifor Crainic teologul ne d o lec ie pozitiv permanent , prin care a influen at în chip decisiv destinul teologiei ortodoxe contemporane, fiindc ea a fost asumat i des vâr it la Sibiu de pr.

Dumitru St niloae. Crainic a fost nu numai cel care a în eles c nu se poate face Ortodoxie f „gândire”, f cultur , literatur i art . i în acest sens el a fost, cum bine sublinia, în 1940, istoricul bisericesc rturisitor Teodor M. Popescu (1893-1973), „singurul nostru teolog de interferen ”. A fost, în acela i timp, primul care a în eles c nu poate exista teologie f mistic , nici Ortodoxie f Filocalie. A fost „profesorul de mistic , primul i singurul în toat teologia ortodox actual ”. „A dorit s fie preot i n-a reu it, dar a sim it c are o misiune teologic ”. „A privit spre culmea cea mai înalt a teologiei i a redescoperit mistica ortodox , floarea spiritualit ii cre tine, Olimpul cuget rii teologiei, gr dina edenic a sentimentului religios, care cea în c i necercetate i neîn elese, p sit la periferia intereselor tiin ifice ale teologiei”. În teologie, Nichifor Crainic a fost „un descoperitor i un creator”, un deschiz tor de orizonturi cere ti. i nu are voie s fie uitat.

Este regretabil faptul c personalitatea lui Nichifor Crainic, în care lumina covîr te totu i umbrele de care n-a fost lipsit , întârzie, în pofida valului de (re)edit ri i a discretei sale reconfirm ri ca membru titular al Academiei Române (22 noiembrie 1994), s fie tratat a cum s-ar cuveni într-un peisaj cultural cu preten ii de normalitate.

Acum, la aproape patruzeci de ani de la moartea sa, ar fi poate vremea se ias din cele dou fund turi simetrice ale abord rii sale actuale: cea pios-ditirambic (din unele restrânse cercuri ortodoxizante) i cea impios-anecdotic (slujind unor tendin e de frond antitradiional ). Avem multe de înv at de la al ii, dar nimic nu ne îndrept te refuz m de a înv a câte ceva i din propria noastr zestre cultural , pe care de multe ori n-am f cut nici un efort onest de a o cerceta i în elege, mul umindu-ne s perpetu m „verdictele” ideologice ale unei jum i de veac de înstr inare de noi în ine. R mânem datori trecutului, chiar dac n-am avea de înv at din el, vorba gânditorului i filozofului Constantin Noica, decât dezv ul...

Nicolae Tonitza - Garoafe

49

Claudia BOTA

Copacul meu Fiecare om î i are copacul s u, Hr nit din t cerile adunate-n seva sa, Strecurate în ceasuri de lumin divin .

Prim veri în muguri de culoare, Zâmbi i-mi, fascicule de lumin ! În vâltoarea zborului înaripat, M-am luminat, cât mai sus, Cât mai aproape de Tine.

Copacul meu, cer de lumin , Glasul m leag de inima ta, picure roua în dimine i înmiresmate!

Sufletul meu aici dobânde te inepuizabilul.

Prin trecerile mele, copacul înflore te.

cini peste timpuri Prin vene s dite din timpuri sacre, cinile-mi cresc i-mi aduc putere, Prin destin, lacrimile s-au topit, din durere.

Cerul pare amor it în atâta c dere, i totu i nu exist moarte, f pl cere. cini atârnate de temple, Despletesc sufletele noastre, de moarte, E atâta lumin i atâtea destine, torind prin t râmuri încercate, A lumilor luminate.

Tat , vino acum de rupe lan urile toate, Pomul iubirii are acum roadele coapte.

Prea divin

i milostiv Învierea

Dintr-un crâmpei de cer, lumina s-a r spândit, Un înger coboar lin, dinspre zenit, i din înaltul cer, acum prea neîmblânzit, Dureri perpetuum s-au împânzit, i glasul Blândului P stor, pe Cruce pentru noi gr ind: „Eu sunt cel ce sunt - YAHWEH i V-am zidit, Iar azi cei nemilo i M-au r stignit”.

Un tunet crunt str fulgerând, întunecând stihiile mult prea curând, Încât lumea întreag s-a îngrozit, mântul cel pustiit s-a cutremurat, i peste tot i toate s-au tulburat, când pietrele s-au despicat.

Iar Maica plânge i suspin , neîncetat. Îns un om, prea bun dintre cei buni, Iosif din Arimateea, Cerând cu b rb ie Al S u Trup lui Pilat, Pentru ca-n cinste s fie îngropat. Trei zile într-un mormânt întunecat, Tu Doamne ai stat, Precum Iona ce s-a rugat, În pântecul chitului neînduplecat.

Cu sufletul, Fiul Omului coborând, Între adâncurile cele mai de jos, iar por ile iadului zdrobind, Lovind i biruind, moartea ai c lcat, pe cei din mor i i veac l-ai ridicat.

Iisus a înviat! Prea divin i milostiv Învierea, Doamne cu dragoste m-ai a ezat!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Camelia SURUIANU

Ziduri @î ntre vii Din presa româneasc interbelic Cea mai mare putere dat omului este aceea de a organiza gândirea altora.

(David Hume)

Câteva aspecte de ordin general Începând cu secolul al XX-lea, presa a reprezentat oglinda societ ii române ti. Starea de spirit a na iunii, aspectele pozitive sau negative din spa iul politic i social, dar i problemele cu care se confrunta societatea european la momentul respectiv le g sim, mai mult sau mai pu in dezvoltate, în paginile ziarelor interbelice.

Din cartea lui Valeriu Râpeanu, O istorie a presei române ti. De la Mihail Kog lniceanu la Nicolae Iorga1, afl m câteva m rturii interesante despre circula ia presei europene în regiunile române ti.

De exemplu, Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei între anii 1849-1953, aloca anual un buget substan ial destinat achizi ion rii principalelor ziare occidentale. De asemenea, Nicolae Mavrocordat, domn al Moldovei i ulterior al rii Române ti, era i el abonat la jurnalele fran uze ti, precum: „Le journal littéraire” i „Le journal enciclopédique”. Tot din aceast perioad dateaz i apari ia unor a-zise s li de lectur în incinta libr riilor, locuri care stimulau interesul boierilor pentru informare.

Publicistica româneasc începe s ia amploare începând cu a doua jum tate a secolului al XIX-lea, când are loc o diversificare acut în rândul publica iilor. Apar primele periodice în ora ele mari,

N. Tonitza - Vânz torul de flori din Mangalia

dar i în zonele de provincie. Existau ziare s pt mânale, lunare, literare, politice, sociale i chiar tiin ifice. Ini ial, în paginile ziarelor se publicau doar tiri. Nu se practicau anchetele sociale i nici investiga iile.

Dup Primul R zboi Mondial totul ia o întors tur favorabil jurnalismului românesc. Mai exact, dup Marea Unire presa s-a diversificat foarte mult, apropiindu-se de cea european . În jurnalism intr un num r impresionant de tineri talenta i, dornici de a face o carier în domeniu. Pe fondul numeroaselor probleme sociale, al corup iei din rândul politicienilor, ziari tii nu duceau lips de subiecte. Cu toate redactorii efi doreau s ridice ziarele la standardele celor europene, cu greu reu eau s traseze o linie ideologic clar cotidienelor. Pe lâng tirile zilnice, în pres încep s i fac apari ia reportajele i pamfletele. La acea vreme redactorii nu realizau interviuri. În ceea ce prive te analizele economice, acestea lipseau cu des vâr ire. Predominante erau informa iile din via a politic . „Adev rul”, „Diminea a”, „Universul”, „Curentul” i „Cuvântul” au fost cele mai importante ziare din perioada interbelic . Propaganda electoral , critica adversarilor politici, fie de stânga, fie de dreapta, ocupau de fiecare dat prima pagin . Acuza iile i atacurile la persoan erau cele mai frecvente metode de combatere a inamicilor politici. Cea mai uzitat arm jurnalistic era pamfletul, redactorii talenta i ironizând cu mult m iestrie fie un aspect fizic, fie un obicei de-al victimei. De exemplu, dup ce l-a jignit public pe Nicolae Iorga, liberalul Ion Gheorghe Duca a primit din partea jurnali tilor porecla de „limbricul Duca”. Iat ce se scria despre acesta în ziarul „Îndreptarea”: „Elevul Duca, limbricul Duca, pigmeul Duca î i permite fie necuviincios cu marele Nicolae Iorga i perfid cu noi.”2 În acela i cotidian despre nistul Iuliu Maniu, prim-ministru la acea vreme, ni se spune c „are limba c ptu it pe o parte cu catifea iar pe cealalt ... cu ghimpi”. Cele mai t ioase înc ier ri între membrii partidelor politice aveau loc în preajma alegerilor parlamentare. Nici a-zisa „poman electoral ” nu le era str in politicienilor interbelici.

De exemplu, într-un num r al ziarului „Curierul” ni se aduce la cuno tin c un primar liberal i-a încurajat pe s teni s ia lemne pentru foc „câte poftesc” din p durea Academiei.

Un moment important în presa româneasc l-a reprezentat revista literar „Gândirea”. Numero i tineri talenta i i s-au al turat redactorului ef Nichifor Crainic. Printre ace tia se num rau: Pamfil eicaru, Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Arghezi, Radu Dragnea. În jurul revistei se consolideaz un nou curent ideologic, cunoscut sub numele de „gândirism”. Adep ii acestuia erau scriitori care cultivau în spa iul public tradi ionalismul, iubirea fa de p mântul str mo esc, p strarea valorilor na ionale. „Satul arhaic, dominat de mituri, eresuri, credin e str vechi sau precre tine”, biserica i copil ria erau cele mai evocate teme poetice. De asemenea, erau preocupa i i de elementele folclorice i etnografice de la noi. Poezia

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

religioas ocupa un loc aparte în cadrul revistei. Printre poe ii care cultivau acest gen literar se num rau: Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Nichifor Crainic. Cu toate c la început revista a fost destul de echilibrat , cu timpul ajunge s se încarce de conota ii negative. Intrând în jocurile politice ale vremii, Nichifor Crainic începe s promoveze cu mult patos un na ionalism de extrem dreapta. În aceste împrejur ri, mul i dintre colaboratorii s i, precum Sandu Tudor, Ion Marin Sadoveanu, Vasile Voiculescu, l-au p sit, îndreptându-se spre alte redac ii culturale. Cu toate acestea, revista „Gândirea” a mas un reper important în cultura român .

Unul dintre cei mai buni comentatori politici din perioada interbelic r mâne Pamfil eicaru. Dup ce p se te redac ia ziarului „Cuvântul”, în urma unui conflict cu Nae Ionescu, în 1927 pune bazele propriului s u ziar, cotidianul „Curentul”, publica ie care în scurt timp se va num ra printre primele jurnale ale vremii, ajungând în 1932 s rivalizeze chiar cu „Universul” lui Stelian Popescu, cel mai influent i bogat om din presa româneasc interbelic .

Pamfil eicaru se num ra printre pu inii no tri ziari ti care, pentru a se documenta cât mai exact cu privire la via a politic interna ional , comanda lunar, înc din 1928, o serie de reviste i c i din str in tate.

Mai mult, amenajase un serviciu de ascultare a posturilor de radio occidentale cu ajutorul c ruia întocmea un buletin de tiri externe. În felul acesta, a c tat un fin sim de observa ie, devenind unul dintre cei mai obiectivi anali ti politici din acea vreme.

Pamfil eicaru a fost singurul ziarist român care, în pragul izbucnirii Primului R zboi Mondial, a sus inut în articolele sale faptul c , în cazul în care s-ar fi pus problema ap rii teritoriale, a a zisele „garan ii militare, oferite de Fran a i Marea Britanie pentru ap rarea grani elor noastre”, nu valorau practic nimic. Fina sa intui ie nu l-a în elat, România nu a primit ajutorul a teptat în timpul Primului R zboi Mondial, în urma pierderilor teritoriale ara noastr ajungând în pragul pauperiz rii. Indiferent de subiectul dezb tut, ziaristul î i enun a opinia unind de cele mai multe ori vehemen a sa verbal cu un argument fie de natur istoric , fie social sau politic . De asemenea, aducea în

Nicolae Tonitza - Pe verand

51

fa a cititorilor de fiecare dat o solid argumenta ie, fapt care îi d dea o v dit credibilitate. St pânirea de sine, convingerea cu care î i enun a opiniile, for a cu care î i lovea victimele îl transformaser într-un personaj controversat. Mai exact, era privit cu team de oamenii politici i de o mare parte dintre ziari ti. Chiar dac pare de prisos s amintim, preciz m faptul c articolele sale au avut un impact deosebit de puternic asupra vie ii sociale. Cu privire la acest aspect, iat ce nota Mircea Eliade în jurnalul s u: „Pamfil eicaru [...] eternul nostru Pamfil, [...] a terorizat pe to i regii i toate guvernele, dar, spre surprinderea multora, a c zut întotdeauna în picioare.”3 De i la început l-a sus inut pe Regele Carol al II-lea, mai târziu nu s-a sfiit s critice pe fa leg tura sa extraconjugal cu Elena Lupescu4. Uneori, când articolele sale erau mult prea vehemente la adresa Majest ii Sale, „Curentul” era confiscat de oamenii prefectului Capitalei, Gabriel Marinescu, înainte ca pachetele cu ziare s fie scoase spre vânzare.

De asemenea, nici mi rile politice de-a dreptul haotice ale primministrului Nicolae Iorga nu erau trecute cu vederea. Era de notorietate la vremea respectiv faptul c între cei doi nu existau rela ii de prietenie. Mai mult, Nicolae Iorga îl poreclise „rechin de pres ”. Datorit modului s u tran ant de a- i spune opiniile, Pamfil eicaru devenise un gazetar de temut. Conform lui Vlaicu Bârna, Nicolae Iorga a vizitat într-una din zile sediul ziarului „Curentul”, cl dire impozant format din ase nivele. Dup ce a urcat cu liftul pân la ultimul nivel se spune c ar fi spus la adresa ziaristului: „iat antajul i etajul, etajul i antajul”. Aceast fraz memorabil a circulat mult timp prin cafenelele i redac iile ziarelor bucure tene, fiind de notorietate i în zilele noastre. Se spune c Pamfil eicaru a construit sediul ziarului „Curentul” în urma antajelor pe care cu mult dib cie le punea la cale împotriva oamenilor politici. Cl direa, o capodoper arhitectonic , ce sem na mai degrab cu un veritabil palat, ad postea pe lâng birourile ziari tilor i cea mai modern tiparni din ar . Ca o ironie a sor ii, odat cu venirea Partidului Comunist la putere, palatul ziarului „Curentul” a fost na ionalizat i transformat în sediul Securit ii.

Dup cum spuneam, circula printre jurnali tii vremii zvonul c Pamfil eicaru, dup ce f cea o temeinic investiga ie unui politician sau unui important om de afaceri, mergea la cel incriminat cu dosarul realizat. Pentru a- i asigura lini tea, de cele mai multe ori victima alegea s ajung cu acesta la o în elegere, desigur în schimbul unei mari sume de bani. Dup treizeci de ani de la plecarea sa din ar , rememorând acele timpuri, Pamfil eicaru i-a m rturisit lui Rene A. Flers, un apropiat de-al s u, faptul c , „cei mai mul i bani i-am câ tigat nu pe ce am publicat, ci pe ceea ce nu am publicat”.

Acest jurnalist era dotat nativ cu un deosebit sim al observa iei.

Construc ia sa psihologic , abilitatea de a- i intimida adversarul, ambian a social , cultural i intelectual a vremii, capacitatea de a influen a opiniile cititorilor, mai ales cele privitoare la evenimentele politice, au f cut din Pamfil eicaru un veritabil mogul de pres . În acea perioad au existat i al i ziari ti nonconformi ti care au reu it s i construiasc o carier de succes în domeniu. Tudor Arghezi i Sandu Tudor se num rau printre cei mai t io i jurnali ti ai vremii. Sandu Tudor, înzestrat cu o for intelectual superioar , de inând o vast cultur general i st pânind un condei ascu it i incisiv, devine prin 1932 unul dintre cei mai citi i jurnali ti ai vremii.

De-a lungul articolelor sale publicate în „Gândirea”, „Floarea de foc” i „Credin a” a utilizat cu deosebit talent artistic atât pamfletul, cât i comentariul. Dar s-a individualizat în presa vremii i prin stilul s u, fraza ampl i riguros construit . Spre surprinderea colegilor s i de breasl , Sandu Tudor reu te s fac din „Floarea de foc” i „Credin a” (publica ii al c rui proprietar era) unele dintre primele ziare vândute din ar .

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Discursul jurnalistic al lui Sandu Tudor este unul puternic individualizat. Prin limbajul utilizat reu te s se adreseze celui mai simplu om, dar, în acela i timp, îl atrage de partea sa i pe cel mai rafinat dintre intelectuali. De aici rezult acea însu ire a operei sale de a-l fascina pe cititor. i poate cea mai înalt calitate a scrisului s u este intensitatea emo ional cu care î i scria articolele i, nu în ultimul rând, modul în care î i enun ideile, u or galnic. Nu oricine tia s utilizeze pamfletul, cu suita sa de indiscre ii i grosol nii iscate din cine tie ce rivalit i sau pasiuni, mai mult sau mai pu in de moment.

Personalitatea sa nu rezult doar din articolele pe care le-a publicat, m rturii despre sine dau cei care l-au cunoscut îndeaproape, prietenii s i de n dejde, „familia sa spiritual ” din care f ceau parte: Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu, Vasile Voiculescu, care mai târziu au format nucleul Grupului „Rugul Aprins”.

To i cei care l-au cunoscut au r mas marca i de for a cu care î i exprima convingerile i î i urm rea idealul.

Dup Primul R zboi Mondial în presa româneasc i-a f cut sim it prezen a i o serie de scriitori tineri, veni i de curând de la studii din str in tate, care doreau s se afirme în acest domeniu. Era o mod la vremea respectiv ca un tân r intelectual s publice poezii, comentarii tiin ifice, analize literare sau texte dramatice. Printre ace tia se num rau: Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade i mul i al ii. De exemplu, Alexandru Mironescu, tân r fizician, dup ce s-a întors de la studii, de la Paris, a publicat în presa vremii numeroase articole dedicate cercet rilor tiin ifice din domeniul medicinei, fizicii i chimiei. Paul Sterian i Ion Marin Sadoveanu, ambii pasiona i de teatrul francez, au analizat piesele lui Jean Cocteau i jocul scenic al so ilor Pitoëff. Paul Sterian s-a individualizat în presa vremii mai ales prin amplele sale analize economice. To i ace ti tineri au contribuit substan ial la dezvoltarea publicisticii române ti interbelice. În încheierea scurtei noastre prezent ri amintim un am nunt trecut de cele mai multe ori cu vederea. To i scriitorii nominaliza i anterior

Nicolae Tonitza - Peisaj de iarn

Anul VII, nr. 9(73)/2016

petreceau ore în ir de lectur în bibliotecile publice, studiul individual având un rol deosebit de important în culegerea informa iilor. Într-o vreme în care se scrie mult mai mult decât se cite te, ace ti jurnali ti sunt adev rate modele pentru cei care doresc s i dedice via a acestei meserii. Iat ce sfat le d dea Pamfil eicaru tinerilor gazetari.

Pentru a fi un adev rat jurnalist, „c limara nu poate fi umplut cu apa lcie a amabilit ilor [...] iar ziaristul ignorant este o pacoste a societ ii mult mai d un tor societ ii decât un politician ignorant.”5

Începutul unei noi epoci În urma loviturii de stat dat în ziua de 23 august 1944, Partidul Comunist, ajuns în fruntea statului cu ajutorul Rusiei, urm rea aplicarea i la noi în ar a unui ablon de sorginte sovietic , cu totul str in mentalit ii române ti; ceea ce a dus, dup cum se tie, la consecin e dezastruoase în toate domeniile vie ii sociale.

Astfel, dup modelul deja aplicat în Rusia, începând cu anul 1945 to i cei considera i de organele Securit ii drept „inamicii poporului” au fost aresta i, judeca i i condamna i la ani grei de închisoare. Printre ace tia s-au num rat i numero i intelectuali care, paradoxal, au fost condamna i pentru convingerile lor religioase. În acei ani de profund derut , popula ia ajunsese s fie practic terorizat de organele Securit ii, care arestau pe oricine p rea dubios. Practica oric rui cult religios (fie c ne raport m la cel ortodox, fie la cel catolic sau musulman) constituia în ochii Securit ii o form de rezisten fa de noile valori impuse de regimul socialist.

Astfel, pentru a controla cât mai bine popula ia, la data de 21 aprilie 1945 guvernul comunist aprob constituirea a a-zisului Tribunal al Poporului, o instan format la cererea prim-ministrului Petru Groza care se ocupa cu trimiterea în judecat a cet enilor considera i de organele statului drept „ostili guvernului”. În urma directivelor venite de la Moscova, trebuia ca în trei ani Partidul Comunist din România s -i elimine din via a public pe to i „du manii poporului” i s instaureze „definitiv doctrina socialist ”. Aceast sarcin a fost direct înmânat guvernului condus de Petru Groza.

Astfel, începând cu anul 1945 au avut loc numeroase schimb ri legislative. Mai exact, din Codul Penal au fost eliminate o serie de legi i altele noi au fost introduse. Una dintre cele mai interesante schimb ri legislative din Codul de procedur civil a fost desfiin area prezum iei de nevinov ie. Mai exact, cine era arestat era, obligatoriu, vinovat.

Astfel, în cadrul proceselor intentate, dreptul la ap rare devenise, practic, o simpl formalitate. Mai mult, sentin ele se hot rau înc din timpul anchetei, deci cu mult înainte de procesul propriu-zis.

Tribunalul Poporului era alc tuit din nou membri, doi erau judec tori sau procurori de profesie, iar ceilal i apte, persoane civile, propu i „judec tori ai poporului” de c tre forma iunile politice din coali ia guvernului Petru Groza. De obicei erau persoane alese din rândul ranilor sau simpli muncitori.

Iat care era procedura. Cei considera i vinova i de „crime de zboi” (în aceast categorie au fost inclu i politicienii), de „dezastrul rii” (burghezia era principala clas social vinovat ), de „uneltire contra ordinii sociale” (viza i erau intelectualii - medicii, profesorii, scriitorii, jurnali tii - care refuzaser s accepte noua ideologie de partid), Consiliul de Mini tri, care, pe plan juridic, nu avea nicio autoritate, dispunea trimiterea presupu ilor vinova i în judecat . În felul acesta au fost aresta i în prim instan politicienii de carier , respectiv principalii membri ai partidelor istorice, urma i apoi de intelectualii care se opuseser instal rii ideologiei comuniste i, în cele din urm , de preo ii care, prin sfaturile lor, manifestau o deosebit influen în rândul credincio ilor. Fiind con tiente de faptul marea mas a popula iei, în special nimea, asculta îndemnurile

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

preo ilor de prin m stiri, organele Securit ii dispun închiderea celor mai importante l ca uri de cult i arestarea unui num r impresionant de c lug ri i c lug ri e.

Astfel, cu aprobarea Consiliului de Mini tri i a lui Petru Groza, s-a dispus, începând cu 1945, arestarea a sute de oameni. Pentru ca procesele s mearg mai repede, cei viza i erau grupa i în „loturi” formate din 14-18 persoane, de regul din categoriile sociale amintite. În urma unei anchete sumare, to i cei aresta i primeau ani grei de închisoare.

Printre primii viza i de Tribunalul Poporului s-a num rat i un grup de ziari ti, care sus inuser în perioada interbelic partidele politice de dreapta. Astfel, la data de 17 mai 1945, cu aprobarea Consiliului de Mini tri sunt aresta i i pu i sub acuza ia de „înalt tr dare” 14 ziari ti. Cei trimi i în judecat erau Pamfil eicaru, Stelian Popescu, Ilie R dulescu, D. Grigore Manoilescu, Ilie Popescu-Prudeni, Romulus Dianu, Ion Dumirescu, Romulus Sei anu, Radu Demetrescu-Gyr, Alexandru Hodo , Aurel Cosma, Gabriel B nescu, Pan Vizirescu, Nichifor Crainic. Pentru a intimida popula ia, procesul în sine se dorea a fi un exemplu pentru cei care credeau c în ar mai putea avea loc o schimbare în nomenclatura statului. „La data de 12 mai 1945, ministrul justi iei, Lucre iu P tr canu, a dispus alc tuirea Tribunalului Poporului din Bucure ti. Iat care erau persoanele desemnate: Ilie abrea (consilier la Curtea de Apel), Alexandru Voitinovici (procuror), Ni Vasile (muncitor, membru al Partidului Comunist Român), Gheorghe Ionescu (constructor, membru al Partidului Na ional Liberal-T rescu), Ioan P un (muncitor), C. Bruteanu (industria , membru al Partidului Na ional nesc - Anton Alexandrescu), Dumbrav Ioni (plugar, membru al Frontului Plugarilor), Constantin iulescu (muncitor, din partea Conferin ei Generale a Muncii), Stelian Ni ulescu (avocat, din partea Uniunii Patrio ilor).”6 Dup cum era de a teptat, procesul s-a desf urat foarte rapid.

Dup doar câteva s pt mâni, mai exact la data de 2 iunie 1945, to i cei paisprezece jurnali ti au primit ani grei de închisoare. Pamfil eicaru i Grigore Manoilescu au primit pedeapsa cu moartea. Stelian Popescu i Nichifor Crainic au fost condamna i la munc silnic pe via . Restul ziari tilor au primit între 12 ani i 20 de ani de închisoare.

De asemenea, la to i s-a dispus confiscarea întregii averi. Pamfil eicaru, Stelian Popescu i Vladimir Cristi au fost singurii ziari ti care au reu it s fug din ar cu pu in timp înainte ca Partidul Comunist ajung la putere.

Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul”, a fost cel mai abil dintre to i. Observând c soarta României fusese deja hot rât de marile puteri politice occidentale, a depus cu ceva vreme înainte sume importante de bani într-o banc elve ian . Refugiat în Spania, cel mai mare mogul de pres din perioada interbelic , a tr it decent pân la sfâr itul vie ii din aceast sum . Pamfil eicaru a p sit ara cu dou s pt mâni înainte de 23 august 1944 i, spre deosebire de colegul s u de breasl , a plecat s rac. Ca o ironie a sor ii, la scurt timp de la încheierea procesului, palatul ziarului „Curentul” (cl dire impozant , format din ase nivele), a fost na ionalizat i transformat un an mai târziu în sediul Securit ii. Astfel, ara noastr a intrat întro nou epoc istoric .

1 Valeriu Râpeanu, O istorie a presei române ti. De la Mihail Kog lniceanu la Nicolae Iorga, Edi ia a II-a, Editura Funda iei România de Mâine, Bucure ti, 2008.

2 Idem., 3 Mircea Eliade, Jurnal 1941-1969, Ed. Humanitas, Bucure ti, 2004, p. 68.

4 Pamfil eicaru, Vulpea ro cat , Ed. Jurnalul Literar, Bucure ti, 1996.

5 Pamfil eicaru, în Curentul, articol datat 17 ianuarie 1942, apud., F nel Teodora cu, Pamfil eicaru, Editura Ars Docendi, Bucure ti, 2014, p. 66.

6 http://www.evz.ro/ziaristii-inchisi-de-comunisti-793907.html

53

Gheorghe A. STROIA

Fulgura\ii Genunile întunericului* de Cristian Gabriel Moraru (Alexandria, Teleorman)

Poezia, prin natura sa, trebuie s fie, f nicio umbr de îndoial , aripa de zbor - zborul însu i, lini tea - t cerea îns i, cerul - albastrul însu i, astrul - lumina îns i. Poetul este copacul, prin carnea c ruia curge sângele-sev al poeziei, a c rui coroan , aruncat printre stele, gust din lumina nop ii.

Duetul poet-poezie formeaz un întreg univers de fapt i gând, din care oniricul eman , ca sacru izvor - c tre sufletele dorite s i astâmpere setea - lumina. În acest univers mistic, în care taina adânce te percep ia fizic , unde refularea st rilor se face pe aripile de vis ale amintirii, apare deseori întunericul, convertind îndoiala în certitudine i acaparând inima, sufletul, fiin a.

De fiecare dat , îns , în acest ubicuu întuneric, rena te geana de lumin fl mând , ce-l devor , transformându-l din semiîntuneric în umbr i mai apoi, în ploi de str luciri. Prin stihurile sale creativiste, frumos intitulate Genunile întunericului, abordând varii specii ale genului liric - sonetul, distihul, gazelul, balada, haiku-ul, epigrama -, poetul atribuie ideii în sine un cumul de st ri, ce-i definesc profilul spiritual - chemarea, confesiunea, m rturia, introspec ia, zbaterea, încordarea -, dar i finei tu e (auto)portretistice - retorica vis rii, ldura amintirii.

Cartea este str tut de la un cap t la altul de Iubire, cu multiplele sale fa ete: iubita ideal , natura, Omul i, nu în ultimul rând, Dumnezeu.

Când melancolic, când meditativ, uneori resemnat, alteori provocator, grav sau mucalit, Cristian Gabriel Moraru reu te s compun , fil dup fil , un întreg eclectic, prin puterea expresiei sale artistice, în care s se reg seasc , dar s i incite cititorul la reg sire.

Constanta volumului este tonul liric, cvasi-boem, u or adolescentin, cu fine inser ii filosofice, denotând erudi ie, dar i talent. O carte frumoas , c reia nu i se poate repro a nimic, poate doar efervescen a tinere ii, ce merit parcurs frumos, întru dobândirea Ilumin rii Vie ii i evadarea ferm din... Genunile întunericului. *Referin critic la volumul GENUNILE ÎNTUNERICULUI de CRISTIAN GABRIEL MORARU (Ro iorii de vede, jude ul Teleorman), Armonii Culturale, 2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Oana BOC

Regina M-ai declarat regin , mi-ai d ruit un tron i o coroan cu multe diamante. În nop ile cu lun plin mi-ai prins în p r atâtea nestemate, c-a fi putut s le transform în stele, cât cer se strecura în ele! a de-mpodobit , nu mai puteam s fug, nici când mi-ai spus tronul, de fapt, era un rug, ca s tot ard spre tine când mergi pe orice drum, te-nso esc himeric cu trupul meu de fum.

Iubire acvatic Mi-e via a scris pe-un tapet Furat de zei i aruncat în mare Când simt cum m str ba i încet Cu clipe-adânci, ca o plecare.

Iau timpul i-l prefac într-un ochean Îmb ls mat cu clipele pierdute, Ca s te caut la margini de ocean, te iubesc cu aripile rupte.

Cum n-ai s tii c te-urm resc mereu, Ai s îno i în apele cu pe ti i-o s -n elegi c -n ochii lor sunt eu.

Privirea mea în valuri s-o iube ti.

Oceanul meu ia forma gândurilor tale i visele se spulber la mal Când ochii no tri ard în dep rtare, Dar se iubesc nebuni în fiecare val.

Iubirea e cerul din noi tiu din ce în ce mai bine iubirea e cerul din noi.

Nu putem iubi mult sau pu in.

Putem iubi pur i simplu sau putem s nu iubim.

Când iubim, e ca i când ne arunc m în cer i experiment m pe propria noastr fiin efemer infinitul, imensitatea, sublimul terifiant al unei st ri de imponderabilitate care oricând ne poate r sturna sau ne poate în a.

Langue/parole Cuvintele ni se iubeau pe mas lâng ce tile de cafea.

Sub ochii no tri ame eau i le tremurau corpurile frem toare.

Toate sunetele li se umpleau de soare i se topeau i deveneau materii curg toare când în elesurile li se amestecau.

Cuvintele tale le devorau

pe ale mele pân la ultimul sunet, pân la ultimul semn i-n îmbr area aceasta vibrau i sem nau mai degrab cu o nocturn de Chopin Sau cu o limb vorbit de zei-inventa i atunci, pe loc, ci cuvintele noastre nu mai erau deloc ele, cele de dinainte de iubirea aceasta lâng cafeaua fierbinte. În timp ce noi nu ne-atingeam, cuvintele ni se iubeau pe mas . i brusc m-ai luat de mân i-am alergat spre cas .

Machiaj de zi Se-ntâmpl -n via a mea ceva bizar când m machiez s m prime ti în dar, când ploaia se revars pe p mânt, când ne cer im i ne iubim plângând, când ardem în plec ri i-n reg siri, când ne-nvelim cu fum i cu uimiri, când frânt de dor m exilezi la pol i experiment m c derile în gol, când valul se întoarce c tre sine i m alungi s fii pustiu de mine.

Nes buit , aruncat peste stânci sinucid în ochii t i adânci. i iar i m întorci ca s i fiu dar.

Se-ntâmpl -n via a mea ceva bizar.

Ego

Nicolae Tonitza - Feti a acrobatului

N-am fost niciodat prea ocupat cu lumea, m-a interesat doar focul.

L-am experimentat prin vâlv i ale propriului meu trup, prin luminile ro ii pe care mi le prindeam în p r, prin scrumul pe care c lcam râzând de ceea ce era mistuit, prin fiin a mea ce ardea cu trufie în fa a ochilor t i.

Lumea era doar imaginea pe care-o puteam vedea intermitent la lumina fl rilor ce-mi treceau prin sânge când te c utam.

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Petru HAMAT

Matei Vi]niec: Imagineaz[-\i c[ e]ti Dumnezeu sau despre emo\ia predispus[ timpului @întâmpl[rii Emo ia, în teatrul lui Matei Vi niec, ca sens i structur estetice, se constituie drept simbol al travers rii cercului ermetic al devenirii, al întâmpl rii i al perspectivei timpului, ce se scurge spre tram a fiin rii exerci iului teatral. Demascarea strategiilor punerii în scen , din clepsidra corpului imobil al prefacerii, concepe o lume-centru, în care jocul la dublu este un scurtcircuit, pe calea undelor repovestite.

Exerci iul prelucr rii i al pendul rii scenice, al unei realit i, din imediata apropiere a societ ii, guvernate de idealuri destabilizatoare, suspend spectacolul emo iei, într-un gest familiar. Teatru i teatral se transform într-o form unic , un joc senzorial între efect i afect, astfel încât bucuria, rescrierii unei realit i, reclam timpul i a teptarea1 .

Veridicitatea faptelor întâmplate construie te imaginea unui Dumnezeu, cu chip uman, a c rui r bdare este supus tensiunii. Rolul emo iei este de a eviden ia i de a transpune, în teatral, ideea timpului pieselor de teatru scurt. Materialitatea i organicitatea devin un tot unitar, o singular simulare a nevoii de a a eza, deasupra iluziei, realitatea, cotidianul. Cadrul, în care se deruleaz povestea-dram , instituie baletul, într-un act, al logosului, neîn eles, justificat prin ardere continu , dincolo de gesturile eului-erou personaj, tân r i neadaptat vicle ugului social. Timpul i emo ia sunt punct culminant pentru acea devenire sufleteasc , pentru acel acord cu transparen a faptelor i tr irilor, a sensurilor i bucuriei de a vorbi despre adev r i nedreptate. Actul artistic teatral se denume te prin ceea ce trebuie se întâmple i ceea ce se întâmpl , în fapt, o vân toare de subiec iobiecte umani, vân toare prin mijloace conven ionale. Întâmplarea percepe timpul asemenea unui artificiu de iluzii, prin comunicarea ce se continu dincolo de acesta, în acel spa iu în care eroii sunt personaje ale ora ului-fantom , r it de lupte civile. Ace tia sunt predispu i c derii în vraja dramei, însufle it în fiecare tr ire, în fiecare cuvânt.

Nimic nu e sigur în lumea în care imaginarul a az , pe acela i palier textual, societateaascunz toare i Dumnezeu-stratificat în mii de fe e. Teatrul lui Matei Vi niec este demascat de transcendere, prin porii intimi ai tragediei, ce st pâne te umbre necunoscute, umbre-vân tori de identit i. Obiectele-om se reg sesc într-un sceMatei Vi niec nariu anume, în care

povestea lui Stanko i Vibko nu denun o stingere, ci o, probabil , leg tur între victima gloan elor i victima reful rii unor cauze i efecte. Ora ul-ascunz toare na te mon tri, oameni dec zu i din statutul de identit i, complexe i reflexive. Se realizeaz , astfel, un spectacol, din care nu se poate ie i decât prin ucidere, prin reprimarea oric ror manifest ri existen iale. Spiritul i dogma cre tin a continuit ii exist numai prin sustragere din interior, din iluzie i nefericire, a sinelui. A imagina c e ti Dumnezeu, pentru o zi oarecare, este str fulgerare a unui pesimism incurabil, un joc prefabricat în laborator.

Timpul întâmpl rii este acela al c derii i al neîn elegerii unor aspecte, care conduc spre infernul con tiin ei. Se realizeaz , a adar, o pr pastie, ce une te fior i tr ire, sentiment i atrac ie, într-un, permanent, incident între eroi i scen , între scenariu i povestea a tept rii pentru a ucide.

Ascun i în spatele emo iei, Stanko, „poate în jur de 17 ani”, i Vibko, „ceva mai în vîrst ”, sunt similitudini identitare ale consecin ei unui r zboi civil. Cu toate acestea, gândesc i simt diferit, fiind predispu i s ard în infernul con tiin ei lor i a celorlal i. Cel dintâi opereaz , parc , incon tient. Vân toarea i moartea, de presupu i obolani”-umani, sunt neîn elese i nejustificate. Stanko le vede ca o înscenare. Statul la pând i urm rirea reflect demersul a tept rii.

Cel de-al doilea încurajeaz posibilitatea uciderii, a împu rii celor care vor „s ne haleasc ara”. Devine maestrul care ini iaz în taina uciderii, a v rs rii de sânge, lips a moralit ii ca efect al decaden ei.

Con tiin a, înc rcat de iluzia mor ii, devine nefericire sufleteasc .

Protagoni tii se sustrag legilor naturale ale imploziei teatrale. M tile lor sunt linii estetice, prin care se define te na terea unor demoni cu chip de înger. Se creioneaz acei vân tori-oameni de oameni f ap rare, vâna i din cauza vinei c sunt acolo i atunci. Ei î i joac , cu bdare, rolul de victime ale societ ii-paradis, în descompunere fizic , psihic , real i obscur , abstract i complex . Se notific o muta ie a neajungerii, la discretul scenariu al întâmpl rii povestite. Ini ierea, în timpul întâmpl rii, debuteaz cu timpul r bd rii i al m rturisirii, cu acea ardere a logosurilor. Numai cuvintele pot arde sufletul i contiin a. Numai ele spun adev rul, reflectat în oglinda nenorocirilor, a conflictelor. Ceea ce se denun în teatrul lui Matei Vi niec este sublimul gest de a vorbi cu cel de lâng tine, pe de-o parte. Trebuie s l formezi, s -l instruie ti pentru a ucide, s -l maturizezi, pe de alt parte. Trecerea, de la uciderea unui porumbel la om, înseamn pietrificare spiritual , devenire i transfigurare.

Dialogul este arma, sigur i singular , de a percepe cauza-imagine a r bd rii. O imagine-cadru adnoteaz tr iri intense, sincere, neputin , dorin e, a tept ri i neîmpliniri, sfaturi i lumini. Vibko este maestrul-ini iere, care deschide limbajul apropierii, dintre c u i victim . Este intermediarul între cel care discut i explic , intensific bucuria i t ietura, grav , în sinele, inconstant, al lui Stanko.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pânda presupune emo ie a timpului m rturisirii, o anume dram , a perfectului acrobat, pe scena monstruoas a neputin ei, a lini tii i gadei, a a tept rii i a r bd rii. Cei doi eroi, ai unui sistem, destructurat din interior, se înscriu în acea lupt dintre carne i sânge, dintre trup i suflet. Scopul final este improbabilitatea accesului la iluzie, la timp i loc. La cuvântul ce poveste te i descrie. La cuvântul ce condamn i refuz , accept i dezbin .

Preg tirea lui Stanko revine lui Vibko, pentru ca ini ierea, în m rturisire, a emo iei, s conceap un scenariu f ie ire. Grija celui din urm pentru cel dintâi nu consimte ardoarea de a trece la etapa urm toare, uciderea „ obolanilor”-umani. Se dezv luie i o ruptur de adolescen i p trundere brusc , violent , agresiv , în maturitate.

Echiparea cu mantaua, „care e sfînt . Chiar dac e canicul , e bine s ai manta. Mantaua folose te la orice.”, presupune prima apropiere între cei doi eroi, maestrul-ini ierii i înv celul-fatalist. O acomodare între cuvânt-timp i m rturisirea-timp. În spatele fiec rui gest exist un sens al nedumeririi i al lipsei de voin puternic , al dorin ei de a curma via a cuiva. M nu ile sunt alt element al rela ion rii dintre corpul-obiect i sufletul-subiect. A teptarea provoac înghe area degetelor i atunci concentrarea poate suferi muta ii. În zadar se st la pând dac nu po i s ape i pe tr gaci. Lini tea de dinaintea uciderii trebuie s cuprind , în structura sa, atât lipsa fricii i a frigului, cât i prezen a unei st ri de spirit de calm. Se construie te i o dispunere a configura iei „animei”, în mici structuri de sensuri. Acestea se topesc, prin regândire i reflec ie asupra condi iei umane, existen ial stare de în bu ire a vocilor interioare2 .

Actul dinamic al concentr rii se supune unei tranzi ii c tre un punct-terminus al pove tii-teatru. Sugestia i ordinul lui Vibko pentru Stanko, cu privire la micul dejun, pe care acesta nu îl serve te, în fiecare zi, se suprapun iluziei de a ucide. „Treaba”-chestiune, pe care o urm resc ei, nu se dezvolt , deschide, reflect , pe stomacul gol.

Pentru realizarea ei trebuie s ai „ceva de ron it la tine”. Tot timpul s fii concentrat i cu mare b gare de seam la ceea ce se întâmpl . Altfel, emo ia din spatele timpului, ce se m rturise te, r mâne vid , eliberat de orice fel de nuan e dramatice, de orice fel de culori, grupate în jurul unei obliga ii - de a vâna i împu ca „ obolani”-umani.

Datoria lui Stanko porne te de la „un mic dejun s tos înainte de a veni aici”, restul este urmare a deconstruc iei spa iale i ie ire temporal din joc. Efectul urm re te imaginea dec derii morale, psihice, fizice, a lumii-cadru, acea lume a ora ului, r it de r zboi

Nicolae Tonitza - Dup r zboi

Anul VII, nr. 9(73)/2016

civil, în care nimic nu este firesc. Curgerea este spre existen , ermetic proiectat , într-o ascunz toare, din care urm re ti i ape i pe tr gaci. teptarea, despre care aminte te Vibko, este primul pas spre configurarea strategiei de a accede la con tiin a, înc rcat de neîmplinire spiritual . Acesta este victim a unui conflict, în care ucizi sau e ti ucis. Imaginarul teatral reflect realitatea-obiect a unei traume, ce se va continua dincolo de m rturisire ori punere în abis. Este acea cunoa tere, care provoac dezgust, grea , fa de ororile, ce decupeaz o istorie-sine a lumii-sine3 .

A vâna este pentru protagoni tii lui Matei Vi niec o superbie a dezaprob rii unor evenimente, marcând genera ii i l sând, în urm , imposibile solu ii de reconstruc ie. Mereu r mân, în subcon tient, lupta i oroarea. Tipicul i insuficien a z rniciei sunt parte integrana unui scenariu, al arderii i descompunerii, al mor ii i al tr irii sub auspiciile fricii, teama i groaza repetitive. Maestrul asociaz imagineacadru a societ ii, în care vân torii devin vâna i i invers, cu aceea a unui Dumnezeu, aflat, de fiecare dat , sub spectrul r bd rii. Graba nu este component fizic ori psihic a unui vân tor-uman de „oameni- obolani”. Aceasta este o form proprie sinelui, ce- i pierde identitatea. Emo ia i starea, de dinaintea actului criminal, sunt structuri ale unei for e l untrice. Prin aceasta se deslu esc tainele cele mai ascunse, ale firii i spiritului, ale condi iei umane, supuse traverrii con tiin ei.

Pentru a putea vâna se creeaz un act scenic i dramatic al lumiisocietate, suspendate între pauza de respira ie, a celui pus s ucid , i respira ia ultim , a celui ce urmeaz a fi ucis. Vibko îi sugereaz partenerului s u c trebuie s se simt calm i rece ca ghea a, inima bat normal, numai astfel va primi botezul focului, botezul ini ierii în moarte. Actul uciderii este actul sublim al cunoa terii eului-monstru interior. Eul îl percepe ca parte integrant a iluziei i a tragediei, pe care urmeaz s le înf ptuiasc . Se deruleaz o tragedie, ce vine din lipsa capacit ii de a distinge între r ul social uman i r ul propriei con tiin ei. Se insereaz o imagine a r ului, ce irumpe violent, cu o agresivitate nemaiîntâlnit . Ea este st vilit în imaginarul închipuirii unui Dumnezeu, r bd tor i neîn eles, ermetic, inexistent în jocurile dintre eu i ei, dintre ei i al ii. Iluziile înscen rii sunt structuri lichide ale despic rii corpului, în suflet i spirit.

Dumnezeu se instituie ca element-simbol, al orient rii i în numele ruia se realizeaz atragerea, în lumea mor ilor, a „ obolanilor”-umani, a vân torilor, ini ia i i în curs de ini iere. Imaginea dinamic a cântatului la vioar , a muzicii, prin care se es i ele condi iei umane, se suprapune unui singur ideal macabru - uciderea. Actul estetic al uciderii fizice a vânatului i psihice a celui care vâneaz denot împlinirea ultimului, în i prin foc, în i prin retragere în interiorul arderii. Uceniculvân tor surprinde emo ia timpului întâmpl rii, afirmând c a ucis pân atunci numai un porumbel. Niciodat con tiin a sa nu a fost înrcat de iluzia uciderii unui om-„nemernic”, de acea tres rire, în subcon tient, a spiritului s u, înc , adolescentin. Necopt i impropriu dinamicii, în care se manifest gesturile i tr irile, sensurile i povestea optit a omului-maestru, Stanko devine un simbol, pentru care moartea celor vâna i este un dat nefiresc, nenatural, neobi nuit. Condi ia, de care nu se poate ca eul s se reflecte în marea oglind a identit ii, construie te îns i identitatea lipsit de sentimente specific umane, c dere i dec dere, iluzie i reflec ie4 .

Acordul lui Stanko de a ucide pe primul s u „nemernic” nu consimte decât o provocare, c reia nu îi poate r spunde decât printr-o stâng cie existen ial . Tân rul nu se poate hot rî pe cine s ucid , fie c este vorba despre dou b bu e, care se întorc de la pia , o bunicu , care întinde rufe pe un balcon, fie o feti , care se joac cu o pu . Tân rul vân tor de „ obolani”-umani are o datorie, pe care este nevoit s o împlineasc , anume, moartea unui „nemernic”. St rile

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i tensiunea, la care este supus sufletul s u, nu recomand un uciga .

Mai curând, se înf eaz un individ, pentru care schimb rile sociale au contribuit la o destructurare a fiin ei sale-eu. Ele au provocat, în acela i timp, condi ia acestuia s devin un arhetip-social, predispus emo iei, nu a m rturisirii, ci a timpului întâmpl rii, care se sustrage ac iunii de a ucide. Condi ia imagin rii c e ti Dumnezeu ine de o leg tur , strâns , între iluzia devenirii matur, primind botezul focului, i transparen a uciderii unui „ obolan”-uman pân când apune soarele. Indiferent de înscenarea mor ii, aceasta trebuie parcurs în linie dreapt i substituit . Exist , neîmp rt it , nevoia de a p stra identitatea- ar . Aceasta impune ucideri f în eles, a unor b bu e i fete care se joac cu p pu i, de vâna i care nu se ascund, r mân în b taia pu tii, sinceri, solidari i solitari.

Indecizia lui Stanko, incapacitatea sa de a proiecta o moarte, pe scena societ ii, r ite de un r zboi civil, sunt puncte-arhetip ale individului, care con tientizeaz , c dincolo de emo ie, este timpul întâmpl rii. Spa iul i afectul se reg sesc în statutul, condi ia uman a celui care se elibereaz , prin tragedia altora, de propria dram .

Drama începe i sfâr te cu „Totu i, n-am s m-apuc s omor copii...”, i continu cu acea iluzie c a m rturisi este un invers estetic i teatral.

Inversul dramei se recunoa te sublim i subiacent în orice prefacere a obiectului-societate. Ie irea din lumea aceasta, prefabricat , de scenarii i înscen ri, înseamn uciderea unui „ obolan”-uman. Dec derea se materializeaz prin trecerea din lumea-istorie în lumea-realitate, inconfundabil reg sire a eului, între rug ciune i t gad . Se creeaz un joc, în care eul este simbolul care marcheaz o pauz între maestru i ucenic. Este refuzul de a p trunde în negura vremurilor, de a ini ia o strategie, din care înving tor nu este cel care ucide ci acela care este ucis. O bun parte a existen ei este supus subcon tientului i obsesiei.

Stanko gânde te, fapt care motiveaz o alt percep ie a orizontului de cunoa tere i în elegere a ororilor, care macin o societate.

Vede, în uciderea „ obolanilor”-umani, nu doar un simplu act de înlocuire a propriilor tr iri, ci observ leg tura care se manifest între victima-c u i victima-eu. Se deslu te o pluralitate de sensuri, ce deschide drumul spre povestea teatralizat a urm rilor r zboiului.

Dec derea unei lumi se încrope te sub nespusa, dar tiuta, iluzie a neantului, în care se moare, pentru i din întâmplare. Alegerea victimei nu semnific , automat, uciderea ei. Ceea ce se preface, din subiect în obiect scenic, sunt, tocmai, protagoni tii. Ei în i devin victime-

Nicolae Tonitza - Vedeta

57

i ale unor urm ri, ce se desprind, de timp i spa iu, de limbaj i gesturi. A gândi, posibilitatea de a sonda momentele con tiin ei, concluzioneaz o stare complex i complet a unei rela ii între eu i sine. Evocarea, brusc , de c tre Vibko, a lui Dumnezeu, nu face decât s amplifice neputin a de a alege, de a ac iona. Se produce o joac între eu i sine, asemenea unei emo ii în fa a marilor evenimente organice, na tere i moarte5 .

Societatea- ablon este, pentru maestru i discipol, nu o recuperare a identit ii, ci p trundere în profunzimea iluziei teatrale de a alege i a prefabrica un destin, în care victime sunt to i cei implica i.

Vibko i Stanko definesc arhetipuri ale unei transcenderi între lumi, ce se r sfrâng în spa iul gol dintre a ucide i a m rturisii. Nefericirea existen ei se deschide sub spectrul conflictului social i psihologic.

Emo ia alegerii i a deciziei se subsumeaz aceleia i tr iri. Pânda i datoria, elemente definitorii pentru cei afla i, integra i, toposului, în care cad iluziile i m tile, se integreaz în structurile umane ale existen ei. Nefericirea const în a fi victim a timpului, ce tr ie te i se tr ie te, printre împu turi i vân tori, vâna i i sentimentali ti, netrecu i prin botezul focului. inta întâmpl rii este un „ obolan”-uman, ce „nu pare prea b trîn” i „înc încorporabil”. Obiectivul ini ierii devine posibil dram a victimiz rii. Ideea întâmpl rii teatrale se deschide înspre materia organic , a dezv luirii emo iei, dinaintea atragerii spre moarte a celui ales s fie trecut prin focul extinc iei. „B trânul”- obolan este l sat s i cumpere „ce are de cump rat”, pentru ca, mai apoi, s fie luat „perfect în b taie”, urmând s fie ucis.

Datoria lui Stanko este aceea de a fi ini iat i de a se ini ia în tainele vân torii. Misterul victimiz rii ine de acea intui ie a spiritului, ce nu permite con tiin ei s se descopere i s se elibereze de tr irile i gândurile eului-ucenic.

Neputin a, incapacitatea de a evolua spre împlinire, semnific intui ia unui suflet, ce respinge moartea. Dezumanizarea notific emo ia unei reîntoarceri la ini iatic, la acel scenariu, din care se desprind fiin a-b trân i fiin a-eu ucenic, ca simboluri ale vidului existenial. Se integreaz în acela i cadru scenic m ti ale Dumnezeuluiuman, care are, tot timpul din lume, s a tepte i s loveasc nicicând. Împins, de c tre Vibko, spre luarea deciziei de a ochi i a trage, a împu ca, victima intrat la magazinul de lactate, Stanko se supune pretinsului ordin. Dar grea a, sila, dezgustul, provocate, îl fac, pe tân rul vân tor de „ obolani”-umani, s resping i a doua ans de a trage.

Sticla de lapte spart determin ermetizarea gestului, o închidere în sine i un refuz pentru tot ce înseamn societate i social. Actul acesta sublim simbolizeaz neîmplinire, a destinului i identit ii.

Starea de vom este sufocare spiritual , sufleteasc . Nu se poate deslu i decât într-un scenariu deschis, în care povestea teatral , a dramei unei societ i, const în reconstruc ia ei, prin refuz i nesubordonare. Prin reflec ie asupra idealului se redefinesc spa iile r ite de r zboi. Numai prin intermediul deciziilor de a nu ucide, de a nu continua tragedia, început concret i limitat de abstract, se na te o alt istorie6 .

Piesa lui Matei Vi niec propune pe Stanko, omul-nou al identiilor, ce se reg se te sub acela i spectru al mutil rii spirituale, sociale, psihologice. Este cel care, în contrast cu Vibko, anun i define te un început, în care glasul focului este înlocuit cu vocile tutelare ale reconstruc iei. A preface o lume în act scenic concepe emo ia ce surprinde timpul. Hot rârea, timid , de a nu ucide, este cro etat în interiorul pânzei întâmpl rii. Protagoni tii, unul ini iat, cel lalt în curs de ini iere, în emo ia timpului ce se întâmpl , articuleaz un topossocietate, în care himerele trecutului, ale luptelor, r zboiului, sunt prezente. Sunt atât de vii încât aceast stare se prelunge te la nesfârit. Se declan eaz nefericirea, ce lichideaz orice traum , orice dram , prin intui ie. Lipsa de concentrare sugereaz momentul sublim al

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

travers rii cercului de foc al botezului, în i prin moarte.

Ceea ce se întâmpl este m rturisirea unor lucruri-subiect. Imaginea unui Dumnezeu, ce se apropie de chipul uman al libert ii, improbabile, dorite, dar nesatisf cute de sinele supus înc arderii, mâne ermetic . Este închis în acela i timp, în acelea i gesturi, sensuri, nefericiri. A fi Dumnezeu, într-o lume a celor care vâneaz ori sunt vâna i, la rândul lor, înseamn a sacrifica starea existen ial i condi ia uman a probabilit ii. Tr irea, în afara jocului, din teatrul lui Matei Vi niec, este emo ie care cuprinde fiin a, o atrage i o respinge, în vederea prefacerii iluziei. Eroi i eu-sine r mân statuete ale transcenderii, m rturisite i întâmplate. * Toate citatele provin din volumul Imagineaz i c e ti Dumnezeu de Matei Vi niec, Colec ia „Biblioteca româneasc ”, Editura Paralela 45, Pite ti, 2008.

1 „O pies scurt este un exerci iu de captare a emo iei dintr-o singur mi care, un joc stilistic în care î i propui s ob ii maximum de efecte cu minimum de mijloace. O pies scurt mai este o prob de prestidigita ie în care timpul i emo ia se afl într-un raport invers propor ional. i pe bun dreptate pentru c într-un timp scurt încerci s concentrezi o înc rc tur mare de emo ie.”, Matei Vi niec, Ce este o pies scurt , în volumul Imagineaz i c ti Dumnezeu, (teatru scurt), Paralela 45, Pite ti, 2008, p. 6.

2 „VIBKO: Bun. Deci, unu la mîn , s te v d echipat cum trebuie. ine bine minte ce- i spun, uneori se întîmpl s trebuiasc s r mîi ascuns timp de ore i ore... sau chiar o zi, sau chiar dou . i dac nu e ti bine echipat, la ti. Ai în eles?

STANKO: Da. VIBKO: Nu încerca s faci pe Rambo, c nu e ti la film. Ca s faci o treab bun trebuie s fii echipat. ine m nu ile astea.

STANKO: Da’ nu mi-e frig.

VIBKO: Pune- i m nu ile, i-am zis. Ai grij de degetele tale. Degetele sunt importante. Dac i înghea mîna, la e ti.

STANKO: Mul umesc.

VIBKO: Doi la mîn , încearc s fii relaxat. Nu trebuie s i fie fric . N-ai de ce s i fie fric . Dac i-e fric , e ti terminat... i-e fric ?

STANKO (pu in nelini tit): Nu. VIBKO: Întinde mîinile... i cealalt ... (Îi prive te mîinile). V d c tremuri pu in.

STANKO: Îmi trece, nu e grav...

VIBKO: V d c i se umezesc degetele. Întîi i-ntîi trebuie s fii calm i s nu- i fie frig. Ia o igar , igara calmeaz ...”, p. 10-11.

3 „VIBKO: S iei s te alimentezi bine, auzi? Ce facem noi aici e munc de concentrare, în elegi? i cînd te concentrezi, nu te po i concentra cu burta goal .

STANKO: Eu pot...

VIBKO: Nu, c nu e treab serioas . Prima ta datorie e s iei un mic dejun tos înainte de a veni aici... Un mic dejun cum trebuie. Micul dejun va trebui s fie de acum înainte principala ta mas a zilei. S-a ‘n eles?

STANKO: Da. VIBKO: E un ordin. Diminea a trebuie s m nînci o mîncare cald . Mezel, ou , pîine... i s bei lapte cald, obligatoriu...

STANKO: Nici laptele nu-mi prea place. Nu suport laptele, cînd beau lapte mi-e grea .

VIBKO (îi întinde o bucat de salam uscat): ine, ia asta... Bag la ghiozdan.

STANKO: Mul umesc... ( nînc .) E bun.

VIBKO: Tot timpul trebuie s ai ceva de ron it la tine... Salam uscat, biscui, pîine... Munca asta a noastr nu e ca celelalte... Noi suntem ca vîn torii, trebuie s tim s a tept m... i-ai mai revenit?

STANKO: Da.”, p. 12-13.

4 „VIBKO: Nu te sprijini prea mult pe patul pu tii... A a... i fii calm, trebuie s fii calm, nu ne gr be te nimeni, în elegi? Imagineaz i c e ti Dumnezeu. Dumnezeu nu se gr be te niciodat . Nu tragi decît dac te sim i calm i rece ca ghea a... i numai dac sim i c inima î i bate normal. Întîi i-ntîi trebuie s i ascul i b ile inimii. Bate sau nu bate normal?

STANKO: Bate.

VIBKO: Ai înv at vreodat s cîn i la vreun instrument?

STANKO: Am f cut pu in vioar .

Anul VII, nr. 9(73)/2016

VIBKO: Perfect, atunci imagineaz i c pu ca asta este o vioar . Pentru un violonist, vioara face parte din corpul s u. Cînd cîn i la vioar , muzica î i iese din corp. În elegi deci, trebuie ca i glontele s ias , i el, din corp, din corpul t u. Dac i-e fric de propria ta pu , la e ti.

STANKO: Nu mi-e fric .

VIBKO: Te-ai folosit deja de pu ca asta?

STANKO: Da. VIBKO: Vreau s zic, ai tras deja cu gloan e reale?

STANKO: Da. VIBKO: Dar ai tras vreodat într-un om? Ai omorît vreodat vreun om?

STANKO (rîs involuntar sincer): Am omorît un porumbel.

VIBKO: Gata cu porumbeii. Acum trebuie s tragi în nemernicii tia din fa . Deci azi e ziua cînd vei omorî primul t u nemernic.

STANKO: Da...”, p. 13-15.

5 „STANKO: V d dou b bu e. Cred c vin de la pia .

VIBKO: Foarte bine, alege una i f -i pocinogul.

STANKO: A, nu, nu pot s trag într-o b bu ... Nu vreau s încep cu o b bu .

VIBKO: În orice caz, ceea ce e important pentru noi e s -i silim pe to i nemernicii tia s stea ascun i în g urile lor ca ni te obolani... Ca s tie c sunt ni te obolani i c n-au i nu vor avea niciodat nici o ie ire. Cînd tragi, gînde te-te la asta. Spune- i c de fapt omori obolani, ai în eles? [...] S nu- i fie fric de obolani. i nici mil . obolanii sunt obolani... C sunt tineri, b trîni, femele, masculi, pui, nu conteaz . obolanii tia vor s ne haleasc ara, i atunci îi oblig m s stea în gaura lor. Asta e misiunea ta. În elegi ce vreau s spun? [...]

STANKO: Mai v d o bunicu care întinde rufe pe un balcon.

VIBKO: Cum vezi tu, fir-ar al dracului, numai babe? În orice caz, pîn cînd apune soarele e ti dator s împu ti un obolan. i dac e ziua b bu elor, î i alegi o b bu , asta e... Sunt i zile din astea.

STANKO: V d i o feti care se joac cu o p pu .

VIBKO: Unde?

STANKO: Pe un balcon.

VIBKO: Exact ce spuneam... colc ie de obolani peste tot. Ascult , nu trebuie s i fie mil de obolani, c altfel vin ei i- i devoreaz m runtaiele.

STANKO: Totu i, n-am s m-apuc s omor copii...

VIBKO: M b iatule, f i tu cum sim i c e mai bine. Tu decizi. Dar în orice caz, treaba trebuie f cut . Pîn cînd apune soarele trebuie s avem cel pu in un obolan mort în sectorul sta... C nu trebuie s -i l m s respire.

STANKO: Atunci prefer mai degrab o bab decît o feti care se joac cu pu a.

VIBKO: Gînde ti cam mult, b iatule... Dar nu e grav, ai dreptul s gînde ti...

De i, eu personal îmi pun mereu aceast întrebare: oare Dumnezeu gînde te?

Eu unul nu cred c Dumnezeu gînde te... Dumnezeu ac ioneaz , asta-i tot...

(Pauz ) Se mai joac ?

STANKO: Da.” P. 15-17.

6 „STANKO: Nu pare prea b trîn... pare înc încorporabil...

VIBKO: Bravo, e obolanul t u, po i zice c ai lichidat un obolan perfect.

-i drumu‘!

STANKO: Îl las s traverseze strada.

VIBKO: Vezi c-o dat te treze ti c i-o ia la fug .

STANKO: Nu, îl am perfect în b taie... Hm, v d c are i o saco cu el... E total iresponsabil tipu‘ sta, chiar nu se gr be te deloc. [...]

VIBKO: Ce- i face omul? A intrat la lactate?

STANKO: Da, se întoarce... Î i num restul... A cump rat trei sticle cu lapte...

VIBKO: i nici acum nu se gr be te?

STANKO: Nu. VIBKO: S -l ia dracu‘, trage! sta o caut cu lumînarea. O face dinadins ca i bat joc de tine. Hai odat , ce naiba, aici e ca la înot, trebuie s te arunci pe bune în ap .

STANKO trage.

VIBKO: L-ai ras?

STANKO: Nu tiu... V d c a c zut, dar... I-am spart o sticl ... I-a curs tot laptele pe jos...

VIBKO: Mai trage o dat . Hai c ai dreptul la dou gloan e.

STANKO: Nu pot... Îmi vine s vomit de la lapte...”, p. 20-21.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 9(73)/2016

59

Barbu Ioan B~LAN (n. 03.03.1936) scut în Poiana Ilvei, jud. Bistri a N ud. A absolvit coala Medie de Construc ii i Facultatea de Mecanic a Institutului Politehnic, ambele din Cluj-Napoca. A fost cadru didactic asociat la Catedra de Mecanic a Universit ii Tehnice Cluj-Napoca.

Este doctor inginer (1982) i are peste 75 de lucr ri tiin ifice, 30 de contracte de cercetare tiin ific , peste 100 de c i didactice.

Este membru al AGIR, al Asocia iei Oamenilor de tiin din România, Pre edinte executiv al Federa iei Na ionale a Românilor Persecuta i Etnic etc. Scrie eseuri, pamflete, fabule, catrene .a., ap rute în numeroase publica ii. Are 8 volume, între care: Catrene i... altele, Satire b lane, D-ale studen iei.

Spre U.E. tiu c pensia de-acum Nu-mi ajunge nici de drum, Da’ nu-i bai, c înspre noi Vine ea... „ziua de-apoi”!

Bilan ul tranzi iei N-au f cut prea mari progrese Via a ijusti ia, Din succese în succese Merge doar... corup ia!

Unui parlamentar Te-am votat... Nu mai insist -s nemul umit i trist.

Cred c la anticipate Vei primi un vot... î n spate!

Inhibi ie Mie nu-mi vine s cânt La petrecerea bogat , de câte ori m-avânt, Îmi st -n gât... nota de plat !

Ziua femeii Va fi de-a pururi ziua-aceea În care, ca b rba i galan i, Ca so i fideli sau ca aman i, Vom redescoperi... femeia!

Unui doctor în „Teoria erorilor” Din superba ta lucrare, Ce pe to i ne-a încântat, Am aflat c ... din eroare, Ai f cut un... doctorat!

Actualitatea româneasc Azi un tân r absolvent, Priceput i exigent, Pentru a tr i decent, E la munc -n Occident.

Grijile profesorului pensionar Lâng o student care Îi a pasiunea, Se-ntreab cu-ngrijorare: Oare cât am... tensiunea?!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Trupelor NATO Pe nisipuri sidefii Trag vârtos la baterii Cu muni ii române ti: Murtfatlar i Odobe ti.

Ioan MARTIN (26.04.1911 - 25.08.1990) scut în loc. Blandiana, jud. Alba, decedat la Timi oara. A absolvit Liceul la Alba Iulia i Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj. A lucrat ca profesor la coala Agricol din Geoagiu, director al Camerei de Agricultur Timi oara, ef al Inspectoratului Agricol Timi oara, profesor universitar la Institutul Agronomic i Universitatea din Timi oara.

Cunoscut degust tor de vinuri la concursurile de gen. Colaborator al Radioteleviziunii Române i a numeroase publica ii locale i din ar , în care i-au ap rut epigrame i însemn ri de c torie.

A publicat volumele: Epigrame (vol. I - 1948, vol. II - 1949), Zâmbete cu tâlc (epigrame, 1979), Epigrame (volum îngrijit de colegii de catedr , 1999). Inclus în peste 30 de volume colective de epigram

Unor concuren i la un post de profesor universitar Cel care denun i calomniaz Ca s-ocupe locul unui om de vaz , Un ins ca acesta, jur c este-n stare i de alte practici... „universitare”.

Entomologului Ilie E entomolog Ilie i-i cunosc defectele, Dac n-ar avea so ie Templu L-ar mâncamaya insectele!

Unui academician (dup un discurs interminabil) Dac vrea s m asculte, Sfatul meu îi prinde bine: Se pot spune prostii multe i-n cuvinte mai pu ine.

Unei îmblânzitoare de animale Crede i c-o-nsp imânt leii, Tigrii, erpii, cimpazeii? ! De i e mititic , Doar de barz are fric ! *** O privire de la fat îmbat !

Maic -sa când m prive te treze te!

Potrivire Ce potrivit c snicie: Ea-i bun i frumoas foc i cu b rbatul - cum se tie Se completeaz reciproc!

Mul umiri unui ofer Meri i binecuvântarea, ci muream, era fatal, Dac nu venea „Salvarea” m scoat din spital.

Cugetare Moartea este, câteodat , Dup cum ne spun poe ii, Fericire-adev rat : Pune cap t b trâne ii.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Precepte morale Nedemne sunt de câinii ciob ne ti Mu catul pe la spate, guduratul, cutul sluj, târâtul, tremuratul i alte atitudini... omene ti.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VII, nr. 9(73)/2016

Florin M~CE{ANU

NICOLAE TONITZA La 13 aprilie 1886, la Bârlad, se na te primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei i ai lui Neculai Toni , Nicolae. Frecventeaz coala primar de b ie i nr. 2 i urmeaz Gimnaziul real Manolache K. Epureanu din Bârlad. În 1902 p se te Bârladul pentru a se înscrie la coala na ional de Belle Arte din Ia i, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici i Emanoil Bardasare (dar nu va putea s i ia diploma de absolvire deoarece particip în ultimul an la o grev a studen ilor), iar printre colegi pe tefan Dimitrescu i Leon Viorescu cu care va lega o lung prietenie. În 1903 cunoa te Italia, în cadrul unei excursii a studen ilor de la Arheologie Bucure ti, condus de profesorul Grigore Tocilescu. Vacan a urm toare r mâne în ar , unde, împreun cu al i colegi, zugr ve te biserica din satul Groze ti. În 1908 pleac în Germania, la Munchen, unde este admis la Koniglinch Bayerischen Akademie der Bildenden Kunste (Academia Regal de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase Munchen) în clasa profesorului Hugo von Habermann.

Expune la Kuntstverein, trimite caricaturi la revista Furnica i articolul Importan a criticii de art la revista Arta român la Ia i, care reprezint debutul s u în publicistic . se te Germania, f s i fi terminat studiile, i c tore te, în vara anului 1909, în Italia i, în toamn , în Fran a, unde mâne la Paris pentru doi ani.

La Paris frecventeaz atelierul lui Pierre Laprade i face studii dup pictori celebri.

Influen a preocup rilor din epoc nu întârzie i- i pun amprenta în opera tân rului artist, pe care calit ile de colorist i prospe imea senza iilor îl fac s g seasc repede drumul spre originalitate.

Problemele curente ale impresionismului,

cuceririle postimpresionismului i nu mai pu in, modul decorativ de a gândi, compozi ia i fastul stilului belle epoque îi vor determina hot râtor op iunile estetice.

Picteaz peisaje, portrete i compozi ii, pe care le expune în atelierul s u din Montparnasse.

Echilibrul, hedonismul - acea bucurie nere inut în fa a fermec toarelor aparen e ale

Nicoale Tonitza - Autoportret realit ii - senzualitatea temperat , se traduc deja în aceste opere de început, pline de str lucirea luminii, exaltarea tonurilor i sudura perfect dintre form i culoare. În 1911 se reîntoarce în ar , mai întâi la Bârlad i mai târziu la Ia i (unde pred un timp ca suplinitor la desen la Liceul Militar).

Particip la expozi ia Tinerimii artistice. În 1912 termin cursurile colii na ionale de Belle-Arte i ob ine prin concurs certificatul de pictor bisericesc. Va zugr vi bisericile din

Scor eni, Sili te, Poeni, V leni i altele. Se tore te în 1913 cu Ecaterina Climescu i va avea doi copii, Catrina i Petru.

Din cauze economice renun la pictur câ iva ani i lucreaz ca redactor la ziarul Ia ul. În 1916 expune, la Bucure ti, 94 de lucr ri de picturi i desene, împreun cu tefan Dimitrescu. Mobilizat i trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis în lag rul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria. Dup r zboi se stabile te la Bucure ti, unde - al turi de particip rile la expozi ii i ilustr ri de c i - colaboreaz la publica ii de orientare socialist cu desene i cronici artistice. În perioada 1921-1924 locuie te la V lenii de Munte. Devine redactor la revista Arte Frumoase. În 1922 tore te în Transilvania, unde îl cunoa te pe pictorul s tm rean Aurel Popp, cu care se va împrieteni i va purta o vast coresponden . În 1924 expune la Bienala din Vene ia, iar un an mai târziu se retrage din asocia ia Arta Român i, împreun cu Francisc irato, Oscar Han i tefan Dimitrescu, întemeiaz Grupul celor patru. În anii urtori, pân în 1934, au loc repetate expozi ii ale Grupului celor patru.

Tonitza, între timp considerat cel mai de seam pictor român în via , expune i în str in tate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocup catedra de pictur la Academia de Belle-Arte din Ia i, r mas vacant în urma decesului lui tefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 i 1934 picteaz împreun cu Francisc irato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri i desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmboln ve te grav i la, 26 februarie1940, p se te aceast lume, la vârsta de .54 de ani.