Constelatii diamantine, nr. 11 (75) / 2016

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 11 (75) Noiembrie 2016

Semneaz :

tefan Dimitreecu - Drumul spre cetate

Florinel Agafi ei Mihai Batog-Bujeni Magdalena Br tescu Angela Burtea Iulian Chivu Livia Ciuperc Doina Dr gu Adina Dumitrescu Gheorghe Fili Al Francisc Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Marin Ifrim George Ioni Asllan Qyqalla Ioan V. Maftei-Buh ie ti Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Boris Mehr Constantin Miu Milena Munteanu tefan Radu Mu at Marian Nencescu Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Lucia Silvia Podeanu Ionel Popa Andrei Potcoav Paul Sârbu Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Titina Nica ene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , Invazia extraterestr ...............p.3 Janet Nic , DonAris (eseu dinamic) ...............p.4 Constantin Miu, MIORI A - în oglinda extratere trilor antici .......................................p.5 Galina Martea, Dreptul la identitatea personal corelat cu identitatea social ........pp.6,7 Petru Hamat, Poeme .........................................p.8 Livia Ciuperc , Oreste Tafrali - romancier ........................................................................pp.9-11 Ionel Popa, Noi dialoguri platoniene ...pp.12,13 Iulian Chivu, Revela iile interviului .....pp.14-17 Marin Ifrim, Evoc ri din culisele Teatrului “George Ciprian” ...................................pp.18,19 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.20 Marian Hotca, Poeme ......................................p.21 Florinel Agafi ei, Vila Tendresse ...........pp.22,23 George Petrovai, De unde venim i încotro mergem? ....................................................pp.24-27 Gheorghe A. Stroia, Pledoarie pentru convertirea iubirii într-un perpetuum mobile al existen ei umane .......................................pp.28,29 Daniel Marian, În c utarea absolutului din în eles ................................................................p.30 tefan Radu Mu at, Via de artist ...............p.31 Titina Nica ene, Poeme ...............................p.32 Al Francisc, Cu vremea... ...............................p.33 Adina Dumitrescu, Dincolo de luntrea visului ......................................................................pp.34,35 Boris Mehr, One, Two ....................................p.35 Florentin Smarandache, Aflorisme .................p.36 Drago Niculescu, Poeme .............................p.37 Andrei Potcoav , Exerci ii de rostire poetic ......................................................................pp.38-40 Asllan Qyqalla, Poeme ...................................p.41 Paul Sârbu, Moroiul ...............................pp.42-45 George Ioni , Poeme .....................................p.46 Lucia Silvia Podeanu, Poeme ........................p.47 Angela Burtea, Via a, un tort t iat în felii neuniforme .......................................................p.48 Milena Munteanu, Muzica - o oapt ? ........p.49 Camelia Suruianu, Din cultura oriental ......................................................................pp.50-53 Magdalena Br tescu, “Trei genera ii”.........p.54 Mihai Batog-Bujeni , Magicianul........pp.55,56 Marian Nencescu, Bucure tiul hotelier, o perspectiv inedit asupra personalit ii române ti .....................................................p.57,58 Gh. Fili , Constela ii epigramatice .............p.59 I. V. Maftei, Constela ii epigramatice .........p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur tefan Dimitrescu ...........................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: tefan Dimitrescu

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

Invazia extraterestr[ i de cei care erau direct implica i în realizarea cercet rilor i experien elor nucleare. În ziua în care pre edintele Roosevelt a primit raportul confiden ial, prin care i se aducea la cuno tin c bomba atomic fusese realizat în de ertul Alamogordo, statul New Mexico, o „imens minge de foc” a ap rut deasupra Casei Albe, care s-a rotit de câteva ori pe cer, apoi a disp rut. O lun mai târziu, Roosevelt a murit. Era în aprilie 1945, deci cu pu in timp înainte de capitularea Germaniei naziste.

Peste câteva luni, noul pre edinte al Statelor Unite ale Americii, Harry S. Truman, d dea und verde folosirii bombei atomice, cunoscut ca „Little Boy”, împotriva popula iei de la Hiroshima (6 august 1945). A urmat apoi cea de-a doua, cunoscut ca „Fat Man”, la Nagasaki (9 august 1945). Rezultatul, dup cum se tie, a fost devastator: sute de mii de mor i i zeci de mii de r ni i, mutila i, iradia i.

Pe 5 decembrie 1945, o escadril de cinci bombardiere, plecate din sta ia naval Fort Lauderdale din Florida, într-un exerci iu de rutin , având la bord un echipaj de 14 membri experimenta i, a disp rut f urm , de i condi iile meteo erau excelente. Înainte de a pierde contactul cu baza naval din Florida, eful

tefan Dimitrescu ranul

Apari ia OZN-urilor, mai ales dup cel deal doilea r zboi mondial, este înc un mare secret al istoriei. Mari savan i ai lumii s-au grupat în societ i secrete i analizeaz „cazurile de posibile vizite extraterestre sau din lumi paralele”. Spre exemplu membrii „Colegiului invizibil”, creat înc din anii ’50 (printre care astronomul prof. dr. J. Allen Hynek i matematicianul dr. Jacques Valée), fac investiga ii, încercând s descifreze, prin cele mai avansate metode tiin ifice, aspectele manifest rii OZN-urilor.

De unde vin i de ce vin OZN-urile? Se crede c unele guverne, printre care cel al Statelor Unite ale Americii, ascund dovezi ale acestor prezen e. Liviu Predescu, în volumul „Invazia extraterestr ”, încearc s explice acest lucru: „realitatea OZN este cunoscut unor grup ri secrete de elit din guvernul SUA, ca i din alte guverne ale unor ri importante, influente”.

Primul pre edinte american care a fost informat, confiden ial, despre apari ia pe cer a unor aparate de zbor ce par s aib o provenien extraterestr , a fost Roosevelt. În ciuda bolii ce l-a intuit într-un scaunul pe rotile, Roosevelt a fost un personaj politic foarte activ. El a lansat programul de relansare economic „New Deal” i tot el, dup intrarea nem ilor în Paris, a dat dispozi ii s se înceap cercet rile pentru realizarea bombei atomice.

Dup cel de-al doilea r zboi mondial, numeroase rapoarte ale avia iei germane sesizau comportamentul de neconceput, pentru tehnica acelor timpuri, al unor „stranii obiecte de zbor”. În anul 1944, într-o diminea , pre edintele Roosevelt a g sit în dormitorul s u, pe pern , un bilet ciudat: „Domnule pre edinte, testele de la Chicago (locul unde se realizau primele reac ii de fisiune - n.r.) trebuie s înceteze imediat. Via a întregii planete este în pericol dac cercet rile începute vor fi duse la bun sfâr it”. Nimeni nu i-a putut explica în ce fel a ajuns acel mesaj în camera pre edintelui i nici cine îl scrisese. S-a crezut, la început, c este o fars a serviciilor secrete germane sau japoneze i nu s-a dat prea mare importan acestui lucru, dar, dou zile mai târziu, mesaje asem toare au fost primite

echipajului a spus: „Totul pare ciudat, chiar i oceanul. Intr m în apa alb , nimic nu pare cum trebuie”.

Apari ia OZN-urilor a îngrijorat cercurile militare ale SUA, responsabile cu securitatea i siguran a statului. Într-un studiu se spunea: „Farfuriile zbur toare nu sunt deloc imagina ie sau produsul unor fenomene naturale.

Mul i ufologi sunt de p rere c omenirea a luat deja contact cu f pturi din afara Terrei i c a beneficiat de cuno tin ele din tehnologia lor mult înaintat ”. Ei sus in c autoriile americane au f cut chiar un „pact” cu aceste fiin e extraterestre prin care „se reglementa, între multe altele, i folosirea energiei nucleare”, iar c „urm torul r zboi nu va fi unul interna ional, ci unul intergalactic”.

O ipotez a ufologilor ar fi c „Farfuriile zbur toare vin de pe planeta Marte. Ele folosesc fa a nev zut a Lunii, unde i-au plasat o baz de alunizare i de decolare, un loc unde s fac o escal în drumul lor de pe Marte pe Terra”. Mar ienii, care duc o via grea pe planeta lor, „arid i muribund ”, sunt în c utarea unei lumi cu condi ii climatice mai blânde.

Concluzia la care a ajuns „Colegiul invizibil” este urm toarea: „în spa iul planetei noastre ar mai exista înc o popula ie, care ar fi îns invizibil pentru noi, oamenii p mânteni, întrucât f pturile respective ar fi constituite dintr-o alt materie. Iar aceast alt popula ie nu ar fi doar un musafir temporar, ci ar convie ui cu noi din cele mai vechi timpuri”. Dar aceast coexisten cu o alt lume în spa iul planetei noastre nu înseamn c Terra nu este vizitat i studiat de f pturi din „alte l ca uri ale inteligen ei cosmice”.

Un raport elaborat, înc din 2011, de o echip de speciali ti de la NASA, arat c exist posibilitatea ca extratere trii s invadeze omenirea. Ace tia sus in c extratere trii ne observ i ne monitorizeaz din umbr i vor interveni atunci când se va produce o catastrof natural , apoi va urma invazia lor.

Conform datelor concrete, observa iilor radar, fotografiilor i martorilor oculari, exist suficiente probe pentru a trage concluzia c mântenii sunt în aten ia unor obiecte neidentificate.

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Janet NIC~

DonAris - eseu dinamic 16. Într-o zi, v zui, surprins, c umbra unui cal bea ap din umbra unui jgheab. De asemenea, v zui c DonAris uda nu pomii, ci umbrele lor i culegea, ca-n descântec, fructele umbrei - misterele - cum am culege noi, cei de rând, prunele, cire ele, merele.

Mu cai i eu din umbra unui m r, cu umbra gurii mele, iar limba mea, ah, limba mea de lemn, neînh mat la fulgere de votc , se îmb i-ncremeni detot. A doua zi, eu mio cioplii cu grij , f când, din ea, un pui de lotc , s-alunec pe spinarea Ra iunii, s iau Ideile-n r sp r!

17. când, DonAris spunea multe. Vorbind, reu ea s ascund atâtea-n elesuri!

Ascundea trupul dup gând i mun ii, dup esuri. Cum a putea s nu divulg faptul c asculta furtunile t cerii i ghicea veninu-n sânul mierii? Fiind unic, era runic i neptunic. Mu cat, ho te, de Idei,

rea sadea beizadea. i, martor mi-e Sfânta scriptur , se sp la pe fa cu înv tur de înalt adâncime i de larg anvergur . V zând c mirarea m desparten silabe, în t ei, i m leag de ru , m îndemna: - Hei, ce stai acolo, plouat de rumegu ? Sui în Concept i hai mai departe!

18.

Treceam printr-un ochi uria , prin ochiul ideii de Timp. Ploua cu secunde, cu ore, cu stropi pânteco i de-anotimp. Treceam printr-un ochi uria , altoit cu icoane de-o clip . Înver unat, un deget de mister ne îndesantr-o nev zut pip . Ploua, din patru p i, orizontal, de-a drept, pe piepturi dezvelite i, pâlcuri-pâlcuri, gânditorii c deau din cire ul pribegindei elite. Între f lcile zilei de azi, timpul zilei de mâine, ipând, mirosea a in de oase, mirosea a carne de gând.

A trupului umbr , de fric , se zbârci,

tefan Dimitrescu - Balcic

duvit de fard. În ochii deruta i de lilieci, murea al purit ii leopard. Ne mu cau de picioare opârle de timp veninos. În burduful piftiei pulsânde, deodat , toamna veni-n os!

- S scape, prin fug , de poate, oricare din voi! ne zise Alutus, parc Alutus, cu gândul vâlvoi. Acolo, la vale, aiurea, nentâlnim i v num r! mai zise Alutus, dar miezul timpului oceanic ne trecuse, c-o palm , de um r!

19.

Vrea cineva s cread , vrea cineva saccepte, din sufletul lui DonAris î i luau zborul p ri-concepte. Cerul, îmbog it de vorbele lui, mirosea a epopee i a gutui. i, Doamne, Doamne, nu pot deloc s -l prind în cuvinte pe acest DonAris, fiind, nefiind, mereu vesel i trist, dar mereu recefierbinte, es tur de ierni i de toamne.

Bâiguieli se cheam ceea ce zic. De i vreau -l laud, poate c -l urzic. Era ca o prioar între lupi, c-un zâmbet puteai s -l rupi, dar nici cu spada, s -l corupi! Era, în miezul nop ii, lumin f odihn , în locuri hotar , era o ar sprin ar . Era ca un copil între adul i, ca un adult între cai i.

Iubea pierderea de sine cu ochii deschi i i alerga, spre puritate, de parc n-avea splin ! Necesar i anonim, traversa laptele negru al existen ei, ca un rechin. De i Parte, era, de-a pururi, integru! i câte spunea! i câte spunea! În ochii no tri apunea, dar peste tot se impunea! Era ca via a, ca moartea, ca tâlcul ce ine-n picioare Lumea i cartea!. Din gura lui, î i luau zborul, fel de fel de feluri, câte i mai câte câturi, diverse diversiuni i aversiuni, ruguri i rugi, ur ri i uri. Al turi de el, erai, de-a pururi, elev, plouat de rumegu . Iar El, de-a pururi, floarea de lotus din corcodu !

20. Într-o zi, DonAris ne zise, având, în glasui, îngeri de p duri: - S-ave i puterea de-a fi slabi, nu sl biciunea de-a fi duri!

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Constantin MIU

MIORI|A @î n oglinda extratere]trilor antici Potrivit teoriei extratere trilor antici, omul i are obâr ia în stele.

Pentru omul obi nuit, baciul moldovan este un oier înst rit, a c rui avere stârne te invidia celorlal i doi ciobani: „...are oi mai multe/ Mândre i cornute/ i cai înv i/ i câini mai b rba i”. Pentru adep ii teoriei extratere trilor antici, averea sa material are componente bazate pe raportul aparen / esen . Oile, caii i câinii au calit i de excep ie, redate în balad prin intermediul unor superlative stilistice: „...oi (...) / Mândre i cornute/ i cai înv i/ i câini mai b rba i” (s.n.). Invidia celor doi comploti ti care pun la cale omorul se datoreaz faptului c ei au în vedere numai cantitatea averii (oi mai multe), nu i calitatea, aceasta fiind esen ial diferit de a lor, cu toate c e de presupus c i

aceia aveau oi, cai i câini, dar nu de calitatea de excep ie a celor ale baciului moldovan. În testamentul s u, ciob na ul mioritic roag mioara sa preferat „S spui lui vrâncean/ i lui ungurean/ Ca s m îngroape/ Aice, pe-aproape,/ În strunga de oi,/ S fiu tot cu voi;/ În dosul stânii/ S -mi aud cânii”.

Cerin ele acestea sunt f cute din perspectiva omului lumesc, obi nuit, care, iubindu- i animalele - oile i câinii -, dore te s fie îngropat în apropierea lor - în dosul stânii.

Un argument c baciul moldovan nu este interesat de ideea mor ii e faptul c cere confidentei sale ca celor doi comploti ti „...de omor/ S nu le spui lor”. Nici m car m icu ei trâne s nu-i spun c la nunta sa a c zut o stea. Nu plecarea sa din aceast lume vrea el s comunice atât du manilor s i, cât i

tefan Dimitrescu - Sfat

fiin ei dragi - m icu a b trân -, ci plecarea la propria nunt , una mai pu in obi nuit , o nunt imaginat având accep ii cosmice.

Dac inem cont de faptul c baciul î i converte te presupusa moarte în nunt cosmic , putem spune c el are nostalgia originii sale astral-celeste: „...la nunta mea/ A c zut o stea;/ Soarele i luna/ Mi-au inut cununa”. În tradi ia popular , fiecare om are steaua lui. Se spune c atunci când moare un om, cade o stea. Acesta e mesajul care este comunicat celor doi criminali de c tre mioara baciului. De fapt, steaua care cade este semnul vizibil de pe cer c misiunea p mânteasc a acelui om s-a încheiat, iar el - de fapt, sufletul lui - se întoarce la origini. Iar aceast întoarcere nu poate avea loc decât sub forma unui eveniment de excep ie - nunta cosmic , la care particip soarele, luna i stele f clii.

Aici, în aceast imagine a stelelor f clii este cheia în elegerii întoarcerii ciob na ului la origini, în lumea celest : mirele - împ rat e întâmpinat cu stele f clii. O asemenea imagine fastuoas o întâlnim i în via a terestr , la încoronarea unui principe. Venit din stele, ciob na ul nu se poate întoarce în acea lume - a stelelor - decât printr-un moment esen ial, crucial - nunta cosmic . A a cum pentru omul obi nuit - cel lumesc s -i spunem nunta este un moment esen ial în via a lui: dup na terea fireasc , matern , urmeaz na terea spiritual , cu p rin i spirituali - na ii; tot astfel, pentru omul celest intrarea/ revenirea în lumea de sus se face tot printr-o nunt , îns una de propor ii cosmice, la care particip soarele i luna, care-i in cununa singura trimitere la diadema extratere trilor.

Aceasta e semnul c cel reîntors este primit în lumea de origini, adic e cununat cu aceaslume de sus, la care va reveni ca mire-îmrat.

Prin urmare, rapsodul popular, cunoscând originea astral-celest a omului, a imaginat întoarcerea sa la stele ca na tere spiritual nunta cosmic . Pentru omul obi nuit a imaginat sfâr itul conform tradi iei populare moartea trupeasc fiind asociat c derii unei stele.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

Dreptul la identitatea personal[ corelat[ cu identitatea social[ Leg tura organic dintre individ i societate ine în concordan un ansamblu de ac iuni i activit i, cu caracter evolutiv, la care particip , nemijlocit, atât individul, cât i societatea. Contribu ia reciproc se bazeaz pe faptul c atât individul, cât i societatea, fiind într-o corela ie a proceselor de mi care continu , tind mereu spre a ob ine în dinamic o dezvoltare cât mai pozitiv cu accent pe îmbog irea performan elor proprii. Ulterior, cu performan ele ob inute din activit ile curente individul în pas cu societatea formeaz interac iunea bazat în exclusivitate pe fenomenul de recunoa tere a identit ii personale. Fiind un segment caracteristic fiin ei umane, personalitatea acesteia se manifest prin orice ac iune realizat , astfel, fiind marcat de nivelul s u de originalitate i individualitate. Cu aceste caracteristici individul î i valorific în permanen însu irile morale i intelectuale pentru a deveni i a fi în societate o personalitate cu o anumit identitate.

Fiin a uman , sub raportul dezvolt rii depline i al recunoa terii ca individualitate autentic în procesul evolutiv al transform rilor, are nevoie permanent de suportul reciproc al societ ii. În acest proces de reciprocitate societatea, cu toate componentele sale, urmeaz se prezinte ca o adev rat personalitate, astfel, contribuind la formarea cât mai benefic a individului, oferindu-i acestuia anse i posibilit i reale în dezvoltarea multilateral i, concomitent, de a se reg si cu u urin prin no iunile identit ii i personalit ii. În procesul respectiv, individul urmeaz i trebuie s fie considerat ca figur important i central a societ ii, iar societatea, ulterior, s -i recunoasc individualitatea, oferindu-i asisten a necesar în a se dezvolta i evolua permanent. În acela i timp, societatea, activând sub bagheta nenum ratelor structuri institu ionale, este obligat s men in echilibrul necesar în crearea rela iilor reciproce de colaborare ale acestora cu individul. Din diversitatea structurilor institu ionale ale societ ii face parte i unitatea de înv mânt ( coala) cu rolul de a forma, educa i instrui omul. coala, cu o ac iune special în activitatea sa, atrage în sine rolul esen ial prin care se formeaz o societate i, inclusiv, omul societ ii. coala, fiind o institu ie public cu proprietate de stat sau privat , i are locul s u prioritar în orice societate. Instruirea i educa ia, fiind segmentul de baz al unit ii de înv mânt, este acea latur i contribu ie prin care se formeaz omul ca personalitate pentru societatea corespunz toare. Societatea contemporan , în special, nu poate exista separat f sistemul de înv mânt. În acest joc al existen ei anume, sistemul de înv mânt este eroul principal al schimb rilor i transform rilor evolutive, fundamentate pe identificarea personalit ii individului i a societ ii. Anume coala este acel mediu social unde se formeaz omul pentru o nou societate mereu în schimbare. Activând în numele comunit ii, unitatea de înv mânt trebuie s fie cât

mai eficient i flexibil la transform rile impuse de societatea în cre tere. Evolu ia individului în raport cu cerin ele epocii contemporane poate fi ob inut doar în cazul când coala este privit de societate ca o valoare de pre în sistemul de valori. Prin cultura educa ional individul se formeaz ca Om i Personalitate i, totodat , con tientizeaz faptul c orice ac iune realizat de el poate fi util societ ii. Individul prin procesul educa ional de asemenea con tientizeaz c înv area i educa ia este procesul prin care se dobânde te identitatea personal , iar cu respectiva identitate î i poate crea o via social decent pentru un prezent i un viitor. Respectiv, prin procesul instruirii (dac coala este capabil s ofere individului autonomia i încrederea deplin în sine) individul reu te s i formeze personalitatea, indiferent de complexitatea în dinamic a realit ii sociale. Precum omul este componentul vie ii sociale, a a i personalitatea sa se formeaz din factorii ce se intersecteaz cu rela iile i dialogul social. Cu capacitatea de a se perfec iona continuu, omul este acela care men ine echilibrul social prin dialog i comunicare, i este acela care modific la nesfâr it via a personal i social a comunit ii.

Preocupat în permanen de propria existen , individul prin orice ac iune realizat caut s se identifice ca personalitate i, în acela i timp, se str duie s identifice i s promoveze identitatea propriei societ i. Cu aceast obliga ie destul de grea, omul, deseori, cade în dificultate, creându- i probleme serioase de con tiin . Sentimentul de responsabilitate moral fa de propria sa conduit în societate îl plaseaz uneori pe individ în condi ii de reflectare a realit ii obiective.

Realitatea obiectiv , deseori, fiind contradictorie voin elor i tendin elor sale, îl induce pe individ în situa ii de dezechilibre i st ri de neîncredere în sine i lumea înconjur toare. În asemenea cazuri, condi ia respectiv se produce din interac iunea fenomenelor cauzate atât în cadrul societ ii, cât i în cadrul propriei personalit i. În rezultat, ac iunea respectiv î i poate modifica sau ob ine forma atât cu caracter pozitiv, cât i negativ. În acest caz, de regul , totul depinde de mediul social prin care individul î i realizeaz ac iunile. Cu cât mediul social este mai oportun (s tos), cu atât omul î i men ine echilibrul în scopul stabilit. Îns când mediul social este orientat spre negativism, atunci i individul devine dezorientat în ac iuni i i pierde sau încetine te procesul determinat. Respectiv, tendin a de a- i forma identitatea personal î i pierde func ia autentic . Indiferent de toate, cu unica tendin de a- i g si locul potrivit în societate, individul se întrece mereu cu sine însu i de a se reg si în tot ceea ce este fundamental în via a social . Efortul depus în ob inerea valorilor spirituale i materiale îl provoac pe om mereu la marile încerc ri de a se forma ca personalitate, astfel, îmbun indu- i per-

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

manent performan ele. Necesitatea de a se reg si prin formula de personalitate, cu identitatea respectiv , este ac iunea prin care fiin a uman î i interpreteaz rolul s u în via a social .

La formarea personalit ii individului un rol aparte i deosebit de important îl are procesul de instruire i educa ie i de integrare social . Procesele respective sunt necesare omului pe tot parcursul vie ii. Perfec ionarea continu a individului determin imaginea i nivelul de cultur al acestuia în societate i stabile te ac iunea prin care respectivul î i poate realiza scopul, identificându-se cu propria personalitate. Cât prive te procesul de integrare social este sistemul de socializare prin care omul î i satisface necesit ile cotidiene ale existen ei, punând, în acela i timp, i accentul pe însu irea valorilor sociale i men inerea echilibrului de interac iune cu societatea. Prin procesul de integrare social omul în permanen î i supune comportamentul regulilor existente din societate. Societatea bazat pe valori autentice orienteaz individul c tre acele ac iuni i obliga ii care s respecte i s men in func ionalitatea pozitiv a sistemului de socializare. La rândul lui, sistemul de socializare, fiind un proces destul de productiv pentru fiin a uman , este acel factor care regleaz i d posibilitatea atât individului, cât i societ ii s i realizeze obiectivele propuse. Prin rela iile de socializare omul vine încadrat din primii ani de via , începând cu familia i mai apoi într-un proces mai avansat cu institu ia de înv mânt (ini ial cu institu ia pre colar , ulterior cu coala). Aici omul-copilul se implic într-un proces de cunoa tere pe sine însu i i de cunoa tere a modalit ilor de a tr i în comunitate. Astfel, copilul-omul începe s se recunoasc ca personalitate prin propriul comportament i ca personalitate în rela iile cu semenii s i. Totodat , socializarea îl face pe om s accepte i s se readapteze la regulile sociale prin care se manifest ca personalitate.

Integrarea social deschide individului por ile pentru a se forma ca individualitate i personalitate, astfel, participând cu propriile interese în procesele de cunoa tere i recunoa tere pe sine însu i i a vie ii sociale.

Procesul de cunoa tere i recunoa tere pe sine însu i i a vie ii sociale variaz de la o persoan la alta. În acest proces al comunic rii sociale omul urmeaz s se dezvolte i s se manifeste în ac iuni conform propriilor mijloace de gândire. Aceasta este o form a valorilor sociale autentice care nu impune individul s gândeasc în mod mecanic doar ca s satisfac cerin ele comune ale societ ii. În asemenea cazuri este necesar doar ca omul s se readapteze la condi iile mediului social respectiv. Este vorba de faptul, existând întrun mediu social omul tinde i trebuie s ob in un model propriu al individualit ii potrivit societ ii în care exist . Totodat , omul, cu individualitatea i personalitatea sa, urmeaz s con tientizeze care este nivelul de dezvoltare al propriei societ i, care sunt problemele prioritare ce încetinesc progresul i bun starea social , astfel implicându-se într-o lupt continu de modificare al acesteia. Pentru fiin a uman influen a mediului social este un proces extrem de important.

Formarea corect i pozitiv a omului depinde în totalitate de nivelul de cultur i de dezvoltare al propriei societ i. Anume societatea este acea parte a valorilor care formeaz omul i îi d posibilitatea s se recunoasc prin ac iuni ca individualitate social , indiferent de pozi ia social pe care o ocup în societate. La acest proces de formare a omului particip , nemijlocit, institu ia de înv mânt, având la baz totalitatea valorilor spirituale i culturale. Unitatea de înmânt (gr dini a, coala) este elementul de baz prin care se dezvolt i se aprofundeaz ac iunea de comunicare a individului cu mediul social, formând în esen procesul de integrare social . Rela ia cu mediul social i cu to i factorii implica i în acest proces (precum comunicarea, informa ia) îl completeaz pe om ca personalitate, astfel

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

implicându-l tot mai mult în rela iile interumane a vie ii sociale.

Sistemul/mediul social, bazat pe ac iunea reciproc dintre individ i societate, este terenul în care individul se poate identifica/recunoa te ca personalitate, cu con inutul de a fi i de a se reg si. Conform acestora „de a fi”, „de a se recunoa te”, „de a se reg si” omul prin traiectoria vie ii sociale î i men ine echilibrul existen ial, indiferent de factorii ce influen eaz pozitiv sau negativ asupra dezvolt rii acestuia. La rândul lui, factorii negativi sau pozitivi ce pot influen a dezvoltarea personalit ii individului sunt în corela ie direct cu identitatea contextului social. Sub influen a contextului social, individul lupt pentru a dobândi identitatea personal i fenomenul de a fi recunoscut ca personalitate în societate. În rile unde sunt respectate drepturile omului (Marea Britanie, SUA, Danemarca, Olanda, Australia, etc.) dobândirea sau redobândirea unei dezvolt ri personale i a unei identit i personale este un element care poate fi realizat cu u urin în parametri de echitate social . Pe când, în rile unde nu se respect principiul de drept al omului, atunci alinierea la ob inerea unei dezvolt ri personale cu identitatea respectiv devine un obstacol de neînvins pentru individ, care, în rezultat, devine victima acestui proces. inând cont de leg tura organic dintre individ i societate, în rezultat, con tientiz m c o rela ie autentic se bazeaz pe „principiul de drept care este i echilibrul autentic al identit ii dintre individ i societate”. Anume prin no iunea de drept, cu pozi ia sa vertical , se stabile te rela ia individului cu societatea, astfel promovând i dezvoltarea autentic a identit ii personale. Fiecare individ al societ ii, indiferent de voin a autorit ilor, are dreptul la un sistem deschis al existen ei bazat pe principii pozitive. Concomitent, omul în via a social este deschis i la un sistem de obliga ii i responsabilit i pe care trebuie s le execute prin rela ia de respect fa de sine i propria societate. Numai a a se formeaz coexisten a unei comunic ri i dezvolt ri pozitive, având la baz cultura autentic , acordându-i individului un anumit statut social cu identitatea respectiv . Respectiv, statutul social îi d posibilitate omului de a se recunoa te ca personalitate în societate, cu rol i drept în via a privat i public . Prin dimensiunea acestor elemente, cu ac iunea vie ii private i publice, fiin a uman se define te în societate ca Om, Personalitate i Identitate.

Dreptul la identitatea personal este un proces natural care demonstreaz i caracterizeaz individualitatea fiec rui om în parte.

Prin diversitatea acestei individualit i se dezvolt rela ia i comunicarea reciproc dintre indivizi i societate care, în rezultat, produc schimb ri esen iale în procesul evolutiv al existen ei umane. Con inutul schimb rilor sociale se îmbog te i se perfec ioneaz treptat de-a lungul timpului datorit faptului c omul este în permanent gândire i c utare, motivat în permanen de a realiza lucruri noi i cât mai avansate în raport cu cele anterioare i, în acela i timp, de a se eviden ia cu ele ca individualitate personal . În a a mod, se dezvolt imaginea societ ii i a individului cu accent pe ac iunea de recunoa tere a identit ii.

La formarea i recunoa terea personalit ii individului într-o societate trebuie s participe întreaga comunitate cu toate componentele sale. Totalitatea elementelor existente în societate, fiind parte component a ac iunii de formare a individului, este statul cu personalul respectiv ce administreaz societatea; subdiviziunile statului cu întreaga re ea de institu ii; unitatea de înv mânt care este for a principal a societ ii; i, nu în ultimul rând, fiin a uman -omul cu natura i personalitatea sa. Omul, existând într-un spa iu social, este acel care formuleaz i interpreteaz în cuvinte, fapte, idei, ac iuni, comportament, sentimente, etc. via a uman (cu legile sale din care este creat ) i, totodat , se autoregleaz cu diversitatea componentelor promovate de societate.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Petru HAMAT

str inul sunt acoperit de iarna aceasta apoas focul din gura pr fuit a sobei sticle te aievea în ochiul altuia i nu sunt eu în toarcerea secundei un altul atinge gura mea alb strit i fl mând de cuvinte pe sârm ghimpat un altul calc pe glia alb i ud un altul deschide i închide por i de lemn i ore trec i s pt mâni lumini se-aprind în spate eu înc stau în umbra coasei i privesc cum pasul altuia ia locul pasului meu cum mâinile altuia adun lemne purtându-le pe bra e i înc m minunez de iarna apoas de lâng mine când altul se d de-a rostogolul peste pragul casei mele sând în urm vuietul co avei eu strâng la piept fluierul domni ei…

timpul înnoda i timpul cu ireturi de lut nu mai curg secundele în sânge orele reci înghe ate s se lege unele de altele sub piele corpuri de iluminat se-aprind se sting afar înc -i lini te pe genunchi se despoaie lumina pe candelabre albe pe noptiere albe pr fuit e timpul boln vicios i ab tut ascunde un alt timp mai boln vicios mai ab tut mai alb mai t cut decât timpul din iarna viitoare sa i-l s alerge spre voi v striveasc mâinile ochiul t iat al soarelui

gurile înfometate i limba muiat -n o et pentru c numai a a v mântui i de vârstnicie privi i în inima timpului i plânge i i plânge i pân când v stoarce i de iluzii

auzim zumzetul co avei cum ne furnic sub piele s primim vuietul golului alb facem s la e înghe ate în palmele noastre unde s se odihneasc dup drumul lung atât de lung c renii de lut au uitat mai calce pe urmele iernii viitoare

i plânge i pân când ve i na te un miel alb atât de alb c timpul va fi adormit deja.

aducem iarna pe targ f mandat o iubim pe hornurile caselor de p mânt pân când ur urii se vor înc lzi în l mpa e

înghe ul

pân când lucrurile înghe ate se vor oglindi aievea în ochiul deschis al altei ierni

mi-au înghe at mâinile scormonind în z pad mi-au înghe at unghiile cu p mânt lipit de piele i e atât de vie durerea c rnii atât de vie c parc zbaterea pupilei las urme adânci pe pupila oarb a animalului de prad mi-au înghe at t lpile i pasul meu e al altuia i ochiul meu e tot al altuia de parc mâinile mele nu m-au dezbr cat de haina pieii de mistre i gura mea e înghe at de cuvinte i e a a de înghe at toarce în gol firul de lân îmbr când alte guri înfometate mi-au înghe at toate bucuriile rostite nerostite mi-au înghe at buzele fl mânde de neaua apoas acolo-n turnul cu ap se zbat animale captive.

iarn aducem iarna în fa a por ii noastre ne frec m mâinile cu asprimea ei toarcem firul de lân

pân când poarta se va albi de cuvântul z pad i uli a mare a satului va fi pustie atât de pustie c focurile din spate vor veghea fumul i cenu a i albul i albul i albul…

lumina prime te în palme lumina aceasta mam prime te-o zâmbind atât de larg ca pas rea din oglind s se încovoieze dup umbra ochiului de soare strive te-o atât de silen ioas ca zbaterea pupilei altuia s se oglindeasc în pupila altei p ri leag -te mam de zborul altor p ri cu treang de in i r mâi cu mâinile a rug ciune de vezi lumina cum se toarce-n gol deschide poarta casei i ura i gr dina strope te c rarea i iarba i hornul învechit i lemnele t iate i mergi t cut pân când vuietul iernii- i p trunde-n plete i-n buze- i las urme-adânci pe-atunci vei în elege ce-i un m nunchi de foc pe-atunci sugrum mam pas rea neagr cu mâinile ude de z pad dar nu ucide lumina din secunde.

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Livia CIUPERC~

Oreste Tafrali - romancier În aceast toamn se împlinesc 140 de ani de la na terea lui Oreste Tafrali (Tulcea, 14 noiembrie 1876 - 5 noiembrie 1937, Ia i), personalitate de prestigiu în tiin a i cultura european i mondial de secol al XX-lea. Sa n scut, a copil rit i a absolvit liceul - ef de promo ie - în ora ul dobrogean Tulcea, acolo unde s-a stabilit înc din zorii secolului al XIX-a familia sa cu vi e str lucinde în vechea Elad . Profesorului Tafrali nu i-a pl cut ofere detalii despre originile sale, totu i se mândrea cu faptul c un grec, adic bunicul s u, Georgeos Tafrali - „secretar al Patriarhiei de la Constantinopol”, i un turc, Husni Bey, „guvernator de regiune”, au ctitorit oraul modern Tulcea. i-a urmat menirea, studiind la Universitatea din Bucure ti, apoi, la Sorbona i, dup studii aprofundate, va ob ine un binemeritat i mult apreciat doctorat, pentru care a muncit timp de 12 ani, prin cercet ri în cetatea medieval bizantin Salonic.

Din 1913, când a fost titularizat pe Catedra de Arheologie i Antichit i a Facult ii de Litere i Filozofie, din cadrul Universit ii Mih ilene, Ia iul îl va adopta ca pe un vrednic i iscusit profesor, cercet tor, istoric, arheolog, bizantinolog, publicist, scriitor, fondator al Muzeului de Antichit i (1916) i al revistei „Arta i Arhitectura” (1927) - unice în Moldova interbelic . Arhivele din ar de in su-

ficiente m rturii despre bogata activitate tiin ific , civic i literar a acestui intelectual, pre uit deopotriv , în Europa i chiar peste ocean, prin toate scrierile sale, unele dintre ele reeditate i în prezent. A fost un sensibil profesor universitar, decorat, premiat, elogiat în Europa pentru studiile i cercet rile sale.

Tocmai de aceea va fi cooptat în forumul celor mai prestigioase Academii i Societ i tiin ifice din Europa.

De i a fost un cercet tor asiduu, un prestigios om de tiin , un profesor apreciat, Oreste Tafrali s-a impus i ca scriitor. S încerc m s ne apropiem, pu in, de subiectul unicului s u roman, Urm rind idealul. Publicat în foileton, în revista „Literatur i art român ”1 , ini ial, cu titlul Mina Frunz , romanul va suferi vizibile modific ri i adaosuri. În noul s u ve mânt, romanul Urm rind idealul 2 se vrea oglindire a unor evenimente istorice ce l-au impresionat pe autor.

Scheletul compozi ional este cel mo tenit de la Montesquieu, prin implementarea manuscrisului descoperit, precum i a tehnicilor naratologicului specifice, a romanului în roman. În primul moment, am fi tenta i s recunoa tem un prim-plan al ac iunii, având în centru familia avocat Ion Negur („p rin ii lui Florin”, care „f ceau parte din elita oraului Gala i”), în alternan cu un plan secund (protagoni ti fiind Radu Fluera i Mina Furtun ). Îns subiectul „romanului-manuscris” prezint , în fapt, o experien de tinere e, cu filon autobiografic (pentru Ion Negur ), subtil intuit din titlul care plaseaz în centru un gerunziu, ce se cuvine perceput drept o deschidere-închidere în vâltoarea tinere ii. Imaginarul artistic se dore te plasat într-un spa iu familiar i mult îndr git, liantul fiind cursul neobosit al b trânului fluviu. O dovede te primul pasaj descriptiv: „Dun rea avea în acea parte o l ime neobi nuit de mare. Undele ei turburi se jucau sglobii cu vântul, fug rindu-se neîncetat la vale. Împodobe te cu o spum fâ ietoare, ele porneau în roate largi de la vapor spre rm, se rev rsau peste el în rotocoale lungi, îl acopereau o clip , ca s se retrag repede spre a- i lua, pu in dup aceea, un nou avânt de n val . O bun parte din albia m rgina

a fluviului se desv luia atunci neted , acoperit de un nisip fin, argintiu, gr din de joc a pe ti orilor. i rmul p duros fugea mereu înd t, ducând cu el nesfâr itul ir de s lcii pletoase, unde p rile î i aveau neprih nitul cuib, i unde, diminea a, tot locul r sun de melodiile lor duioase, amestecate cu ve nicul fream t tainic al frunzi ului mi tor. Pe cerul azuriu, într’un col , nourii se adunau i se desf ceau mereu, ameninând s întunece st pânirea soarelui. i când, pentru o clip , reu eau în elul lor, verdea a îmbel ugat a malului se apleca supus la taia boarei fugare; valurile s ltau mânioase, iar frânghiile fluierau prelung îndr zneala nomazilor fumurii ai v zduhului. Soarele îns sc mereu de urm ritorii s i, i, în ciuda lor, tot mai str lucitor se ar ta firii, sc ldând tot locul de binef toarea sa lumin ...”3 Pl cerea autorului este, deopotriv , de a insera fraz ri din filosofia greac , precum în exemplul: „ i Radu î i aminti de filosoful grec Heraclit, care a imortalizat o gândire a sa adânc într-o formul scurt i celebr : «panta rhei», totul curge, totul trece, totul evolueaz , se transform ...”4 Un adev r, de altfel, de necontestat, preluând ilustre modele, ale lui Simplicius din Cecilia: „Totul curge, nimic nu r mâne neschimbat”; ale lui Heraclit: „Nu te po i sc lda de dou ori în apele aceluia i r u”; dar i ale lui Osho: „Via a e întocmai ca un râu, o curgere”. În revista „Arhiva Societ ii tiin ifice i Literare”5 , avem posibilitatea de a ne apropia destul de mult de geneza acestui roman, definit de George Pascu drept „o poem arheologic în proz de un interes palpitant”, redactat de fapt înc din 1905, dar publicat abia în 1920. Acest „interes palpitant” are darul de a explica drama „mi toare” a protagoni tilor, care, de fapt, „fac trimitere chiar la biografia autorului”. Urm rind cu aten ie comentariul profesorului G. Pascu, vom putea contura, de fapt, portretul lui Oreste Tafrali însu i. „Ca unul ce-am cunoscut pe Fluera , îmi permit s ar t în câteva cuvinte i ce-a devenit el dup c torie...” i nu numai.

Asemenea, i Fluviul Dun rea, cel care „alunec ”, precum timpul: „Nimic, în adev r,

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu r mâne neschimbat în lume. Fluviul, care se vede acum, peste o clip nu va mai fi acela i: de la obâr ia pân la v rsarea lui, î i schimb mereu aspectul, fiin a. Un altul necontenit îi ia locul; acestuia un altul, apoi, din nou, un altul, o infinitate. Întreg acest tablou nu se poate vedea decât o singur dat , o clip ; în momentul urm tor, el va fi altul...”6 i deschizând o larg parantez , f a îndep rta de viziunea fic ionalului, a crede c m ritul Fluviu dore te s atrag asuprai marama i mireasma amintirilor. Se vrea îngem nat cu toate fiin ele z mislite din preajm -i. Da, îmi place a crede c în îmbr rile ei învolburate orice secven de via se merit evocat . Inclusiv (sau mai cu sârg) anii colarit ii, ai form rii intelectuale. Sunt experien e i experien e care ne ilumineaz . i ref când anii studen iei, r mân frapat de un detaliu, un detaliu, ce unora li s-ar p rea minuscul, insignifiant, dar care pentru mul i dintre noi are semnifica ie sacral . M adresez acelora care au parcurs vreodat minuscula strad Edgar Quinet i s-au oprit în dreptul masivei cl diri de la numerele 5-7.

Numai cel care a atins u a sau doar mânerul ii de la intrare, va în elege emo ia oric rui „boboc”-înv cel. O u masiv din fier forjat. A i ghicit. Intrarea la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure ti. To i cei forma i (sau nu) în acest sfânt l ca de cultur pute i crede c timp de un secol (poate, i mai bine), interiorul acesta nu s-a schimbat defel?! M rturie depun: Oreste Tafrali (student al acestei Universit i, în perioada 1901-1904), Dan Pl u (asemenea, peste jum tate de secol) i, subsemnata, peste alte dou decenii. Ei bine, intrând în holul cl dirii, ce vedem? În stânga troneaz „bustul sacru al marelui poet”. Marele nostru Poet. Era odat i-o cabin . A portarului. „Dumnealui, rud apropiat cu marii generali umbla i prin r zboaie de la unul dintre ei împrumutase parc uniforma...” El, portarul, ca un Cerber sau ca un „Zmeu... fioros”, avea o misiune: „Încotro fl ilor?” „În imea sa” era preg tit întotdeauna s -ndrume. A a- i aminte te Dan Pl u în al s u roman, Lucrare de control la istorie7.

Ei bine, în zorii secolului XX, vizualul tafralian conserv (n-a zice, cu inten ie divinatorie) acelea i imagini: „coridoarele Universit ii”, „ghi eul secretariatelor luate cu asalt” de studen i, atmosfera acelui timp al marilor întreb ri.

Ce poate fi mai fascinant decât aceste compara ii. Iat ! Oreste Tafrali: „ghi eul secretariatelor luate cu asalt” de studen i, acolo unde „era o înghesuial în bu itoare, i ceasuri întregi trebuia s’a tepte cineva într’un

spa iu foarte restrâns, în care aerul era înetor, ca s poat , în sfâr it, reu i s i treac capul pe ferestruica strâmt i s vorbeasc cu secretarul...” (Puterea obicinuin ei) - i Dan Pl u: (în acela i secretariat) „Tinerii st teau ciuci i la ghi eele joase, punând ori spunzând la felurite întreb ri adresate...”

(Lucrare de control la istorie) Confirm exactitatea descrierii. Un ritual cu valoare sacral .

Ei bine dac Dan Pl u ofer detalii i despre via a de c min, plus regulile impuse de administrator..., Oreste Tafrali se simte atras (în descrierea sa) mai cu sârg, de Biblioteca „Funda iunii Universitare” i de atmosfera studen easc , în general (Urm rind idealul, capitolul Puterea obicinuin ei).

Derularea „romanului” se dore te amplificat de reflec iile lui Florin, fiul lui Ion Negur (vocea naratorului reflector), vizibil afectat de povestea care se deruleaz . În jocul idilic intervine însu i vântul, „copil zglobiu”, cum zglobie pare a fi i prezen a celor doi tineri, care se îndreptau spre Tulcea. Radu Fluera , student la Drept, în Bucure ti, vacan ele le petrecea la sora lui, care locuia în Tulcea. Mina Frunz , românc din Basarabia, orfan , ocrotit de o m tu , c torit cu un negustor rus dobrogean, studia medicina la Kiev. Între cei doi se profileaz viziunea unor concep ii de natur politic . Explicabil pentru Mina care, aflându-se printre tinerii purta i de valul tr irilor revolu ionare, se simte puternic atras , implicându-se emo ional în iure ul mi rilor ce au declan at revolu ia bolevic . Îns iubirea nu creioneaz opreli ti, chiar dac se intuiesc diferen e de opinie.

Vizualizarea ruinelor unei vechi fortifica ii, undeva, spre malul drept al Dun rii, înspre Isaccea, anticip , întrucâtva, înflorire i desfrunzire, în h u, a unei pove ti de iubire: „C torii priveau acum la un fel de tumulus, despre care unii spuneau c ar fi mormântul unui pa turc. Peste pu in, ap rur i vechile fortifica ii turce ti din partea locului. Se puteau vedea deslu it meterezurile i locurile, rezervate gurilor de tun. Peretele galben de lut, care cobora brusc în Dun re, era ciuruit de g uri, unde î i aveau p rile cuiburile. Cei trei tovar i (Radu, Mina i unchiul ei) priveau t cu i la toate acestea...”8 Cu subtilitate, acest pasaj descriptiv (ruinele dobrogene), anticip - destul de deslu it - subiectul romanului, cu încreng turi: la Tulcea (o poveste frumoas de iubire), la Kiev (zvârcolirile revolu ionare i implica iile ei), la Bucure ti (idila Radu Fluera -domni oar Müller) i... iar i la Tulcea (dezam girea). În atmosfera ce se dore te tihnit , pe terasa din curtea casei familiei Eugenia i Sofronie Kalinenko, din Tulcea, singurele rude apropiate ale tinerei Mina, asist m la un dia-

Anul VII, nr. 11(75)/2016

log, care pare amical, plin de curtoazie, dar care dezv luie confruntarea între genera ii, cu str pungeri spre transform rile socialpolitice care vor surveni în România i în Rusia. Titlul capitolului, Avânturi tinere ti, este i el suficient de sugestiv, pentru c nu dore te a dezv lui ni te „avânturi” aventuroase, pur i simplu, între doi tineri (cu o finalitate destul de dureroas , totu i), ci o sum de „avânturi” bulversante, cu zvâcniri de natur politic (care tim prea bine cum au triumfat, prin suferin , maltrat ri, asasinate, gulag, deport ri, „canal”, Sighet, Aiud... gropi comune etc.), pe care nu tim cât de profund ar fi putut fi intuite, la început de secol al XX-lea, de c tre Oreste Tafrali. Nu vom ti niciodat dac omul Oreste Tafrali avea clar în mintea sa, triumful „neghinei”, i nu a „grâului”!... Sau, posibil, intui ie premonitorie?! Oricum, merit lecturat cu un plus de aten ie secven a urm toare: „- Bine-ai venit s tos, fl ule, zise el lui Radu, strângându-i mâna. Am sosit vrea zic la vreme! i dându- i p ria fiului s u (Valotca) s’o duc în cas , se a ez la mas cu simplitate, i umplu paharele cu ceai.

- «Buiurum efendim», mai zise musafirului, i, f cându- i de trei ori semnul crucii, începu s soarb calda b utur .

Deodat se opri, uitându-se lung la Radu, care sorbea într’una.

- Iat , vede i, strig el, cum ni se stric Dobrogenii no tri?!

Radu se uit la el nedumerit.

- P i bine, domnule, a a se bea ceaiul? Ia v d, cum erai obicinuit s -l sorbi înainte vreme?

Radu nu în elegea înc . Mina îl l muri.

- Unchiul vrea ca toat lumea s i bea ceaiul <pricusc >, adic , ti i, cu o buc ic de zah r sub limb , ca s savura i mai bine... i întorcându-se spre Sofronie Kalinenko, adaose.

- Gusturile, unchiule, ca i ideile, nu se impun. Ele se primesc de bun voie.

- Ai dreptate... i mai ales cele pe care le aduce în dar omenirii diavolul...

- Care sunt acelea, întreb Radu?

- Iat , de pild cele ale tovar ilor de înv tur ai Minei, în Rusia...

- Cu p rere de r u, nu v pot aproba în privin a aceasta, replic Radu.

- S fii s tos! Om mai vorbi noi, nu îns acum. Sfâr itul alege. O s vii i m lu , ca atâ ia al ii, la în elepciune... dup ce vei fi stricat îns multe str chini...

- Nu, Domnule Kalinenko! Sfâr itul o s aleag grâul de neghin . Societatea noastr e rea, i trebuie s’o schimb m. Suntem datori facem s triumfe dreptatea în lume, pentru to i!

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii tineri, adic transferul colegialitate - sentiment erotic nu are nevoie a fi înflorat în armur romantic , pompos descriptiv, prin declara ii interminabile, ci simplu i degajat: „(Radu) î i petrecea o mare parte din zi citind c ile, împrumutate de la Mina. Dup mas , se ducea s i vad colega. i nu trecea zi, s nu descopere într’însa noi calit i, noi gânduri înalte, noi sim iri alese. Ea întrupa idealul, pe care îl visase i pe care nu credea s -l întâlneasc vreodat . La rândul ei, Mina sim ea o mare simpatie pentru el. i încetul cu încetul, la dragostea colegial , se suprapuse un alt sentiment. Începuse s -l iubeasc . Era îns mai cump nit decât Radu. Îi lipseau mai ales avânturile lui entuziaste în exprimarea sentimentelor sale”10 .

Via a î i urmeaz traiectul s u neîntrerupt, iar fiin a uman se supune, posibil, unui destin, implacabil, cine tie! Când e vorba de o poveste, e cu totul alt ceva. Intervine imaginarul scriitoricesc. Dup cum a i m rturisit în prefa a c ii, povestea pl smuit de Tafrali i are geneza într-un fapt real. A adar, i Mina, i Radu, î i vor urma, fiecare, propriul „ideal”. Revenind la Kiev, Mina particip la zvr tirile studen ti, va fi grav r nit , dar are fericirea s fie îngrijit , cu un plus de afec iune i dragoste, în casa familiei Ulme. „Capul familiei”, Dimitrie Ulme, era un „boier de vi veche moldoveneasc ”. Familia sa locuia în ora , la Kiev, el ocupându-se de mo iile care se aflau, undeva, „pe lâng Chiin u”. Fiul lor, Constantin, „ofi er de dragoni”, este un tân r cu purt ri alese. Se îndr goste te de Mina. Alc tuiau „dou suflete frumoase”. Cu gândul la prietenul ei, Radu, Mina va refuza frumoasa perspectiv ce i s-ar fi oferit, cu atâta generozitate. În acest timp, Radu Fluera se las cucerit de voluptuoasa domni oar Müller, „fiica directorului uzinei electrice din Gala i”, încât ajunge sufere de gelozie. În zadar, un coleg va dori s -i demonstreze c nu se merit s sufere, femeia fiind „mai u oar ” decât un „gr unte de colb” i „zboar la cea mai mic suflare de vânt”.

Revenind la Tulcea, reîntâlnirea dintre Mina i Radu rea s renasc i povestea lor de iubire. Cel schimbat îns este Radu. Trecuse timpul când îi „flutura în minte fiin a ei eteric ”, vizualizând, în amintire „chipul nobil, zâmbetul ei dulce”, „ochii ei

frumo i cu duioase clipiri”. Acum, se cerea rupt din amintire o alt fiin drag . A fost doar o încercare, neexplicat , numai sugerat .

Manuscrisul casc îns o pr pastie adânc în sufletul adolescentului Florin, care va în elege cine este mama biologic , i care sunt motivele reale ale certurilor dintre so ii Negur . Florin va pleca la Tulcea, ca s i reg seasc r cinile. Acolo va primi Tainica împ rt anie. Într-un final, tat l (Radu) i fiul (Florin) se reg sesc în fa a mormântului Minei, pe lespedea care avea încrustate câteva versuri edificatoare: „Acum nu ne desparte nimeni: / Nici lumea blestemat , nici utatea mea, / Dar ne desparte numai, o vecinic odihn / i-o umed rân , ce-i mam a tuturor”.

Pentru cititorii care ar dori detalii despre via a i activitatea lui Oreste Tafrali, monografia ce i-a fost dedicat - i care reprezint un gest onest i binevenit, întru cinstirea unui savant, a unui excelent profesor, a unui adev rat patriot i bun cre tin, la 140 de ani de la na terea sa - v poate sta, oricând, la dispozi ie.

1

1906, p. 450-466; 557-571; 622-651 Oreste Tafrali – Urm rind idealul (1921) 3 O idil pe Dun re, p. 15-16 4 idem, p. 16 5 Ia i, octombrie 1922, p. 520-522 6 O idil pe Dun re, p. 16 7 Bucure ti, Cartea Româneasc , 1989 8 Urm rind idealul, p. 23 9 idem, p. 30-33 10 idem, p. 60 2

tefan Dimitrescu - Crucea de pe deal

- Ei, i-acum, adic , ce r u î i este dumitale de ipi a a?! De ce prive ti lucrurile numai în negru? Eu v d c lumea întreag se cârmuie te dup dreptate. Ce sunt oare judec toriile, tribunalele, atâtea cur i de judecat ? Ce însemneaz altceva administra ia, poli ia, armata, decât unelte pentru paza i pentru lini tea oamenilor, pentru domnia drept ii?

Mina interveni.

- Nu te uita, unchiule, numai la poleiala în el toare de la suprafa . Vezi mai bine ce s’ascunde sub ea. Temeliile societ ii îs putrede. Pretutindeni domne te tic lo ia sau prostia. Oamenii ast zi sunt în majoritate nedrep i, blestema i, gata s i ating scopurile prin oricare mijloc, oricât de ru inos ar fi el.

Minciuna, siluirea, cruzimea con tient sau incon tient , amoralitatea, cinismul în s vârirea unor acte ru inoase, st pânesc peste tot.

Sofronie Kalinenko sorbi câteva înghi ituri de ceai, închise cu mul umire ochii, î i netezi barba cu toat palma, i r spunse lini tit.

- i-o s schimba i voi lucrurile, a a, deodat ... Ve i face pe oameni din r i buni, din pro ti de tep i, din hr re i cinsti i!... Mie îmi p re i ca acei doctori, care studiind un bolnav, cred c lumea se compune numai din ace tia, ori ca autorii de romane sau de piese de teatru, care urm rind numai extraordinarul, pasiunile puternice i firile exaltate, uit c toate acestea nu sunt la urma urmei decât excep iuni, i c num rul cel mare al omenirii îl alc tuiesc tot a a zi ii <burghezi>, cei cu scaunul la cap. Sus, nu trebuie s vedem oameni tic lo i; dimpotriv , mie mi se pare c cei mai mul i sunt b rba i distin i, care muncesc din r sputeri pentru binele poporului, a cum le-au dat pild p rin ii lor.

- E ti vecinic acela i, r spunse Mina. Ah! cât de mare tiran mai e deprinderea! Ea ine mereu înc tu at pe om, odat ce l-a prins în mrejele ei! e unchiule, prea obicinuit cu ceea ce ai apucat de la mo i-str mo i, de aceea nu- i plac schimb rile, oricât de s toase i mântuitoare ar fi ele. Vezi toate lucrurile în trandafiriu i nu- i vine s crezi, când î i spun, pretutindeni e numai putregai!”

- E hei! tiu eu ce-mi spui tu. Asta e critica lupului împotriva p storului pentru pielea bietei oi...

- Nu, Domnule Kalinenko, interveni Radu.

Asem narea nu-i dreapt , pe cei ce lupt pentru liberarea poporului de atâtea juguri, nu-i mân interese meschine. Ei nu vor s dea înl turi pe cei de sus, ca s le ia numai locul. Ei n’au decât o singur int : s desrobeasc pe semenii lor din c tu ele seculare ale cârmuitorilor r i.

- Avânturi tinere ti!...”9 În viziunea sa scriitoriceasc , Oreste Tafrali este convins c o apropiere între doi

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Ionel POPA

Noi dialoguri platoniene Cartea lui Vintil Horia, torie la centrele p mântului, Ed. Art, 2015, este o aderat reîntorcere la dialogul platonian. Dac ar fi s -i c ut m modele i s-o încadr m întro „continuitate în inteligen ”, nu putem indica decât Dialogurile lui Platon i Convorbiri duhovnice ti (Collationes) de Ion Casian (sec. IV d.H.) Edi ia princeps: Vioje a los Centros de la Tierra. Encuesta sobre el estato actual del pensamiento, las artes ylas ciencias, Plaza y Jane, Collection „Tribuna”, Barcelona, 1971. Traducerea româneasc de Sanda Popescu Duma s-a f cut dup edi ia spaniol din 1976. De ce nu s-a p strat ortografierea originalului?

Chiar dac nu cunoa tem cronicile vremii, suntem siguri c au folosit diferite sintagme pentru a sublinia inuta de excelen a c ii. În 1975, la aceea i editur , Vintil Horia public înc un volum, de aceea i factur : Encuesta detras de lo visible (Anchet dincolo de lumea vizibil ). torie la centrele p mântului a fost repede tradus în mai multe limbi, dovad c a r spuns unui orizont de a teptare.

Metafora-titlu nu este greu de descifrat, de altfel chiar autorul o decodeaz : „Un centru, adic o încruci are sau o culme de unde po i privi în direc ii diferite sau chiar opuse.”

Autorul c tore te spre centrele spirituale ale p mântului. În „Not preliminar ” V.H. rturise te: „sper s pot oferi cititorului, prin acest eseu-interviu (s.n. - I.P.), un rezumat exact a ceea ce se întâmpl în min ile cele mai evoluate ale timpurilor noastre. C ut torul i întreb torul V.H. a c utat a interogat „centrele p mântului” pentru a g si posibile r spunsuri la întreb rile sale (nu numai ale lui) referitoare la starea prezent a omenirii i la viitorul care ne a teapt . În fond aceast carte pledeaz pentru reîntâlnirea tiin ei, filosofiei, artelor, teologiei la Cina cea de tain care s circumscrie o cale de p ire într-un nou eon. Fiecare „centru al p mântului” e o parte din canatul u ii deschis spre viitor. „[…] scrierea acestor pagini, m rturise te autorul lor, a presupus o serie de c torii lungi […]. Aceste c torii mi-au ocupat un an i ceva din via , din ianuarie 1969 pân în mai 1970.” Geneza c ii are, conform m rturisirilor autorului, („Mai demult, cu vreo ase ani în urm , îmi trecuse prin minte ideea acestei c i [dar] dintrun motiv sau altul n-am reu it s-o realizez [decât în 1971]”) vârsta de opt ani - 19631971. C toriile n-au fost nici u oare i nici pl cute totdeauna, recunoa te scriitorul: „am trezit de multe ori în mijlocul nop ii, întrebându-m : voi fi oare capabil s m confrunt cu Heisenber sau cu Gonseth? i sim eam o emo ie sor cu frica urcând dinspre viscere i spirit c tre creier. Am preg tit suficient acest interviu?” În cei opt ani de genez a c ii, VH a preg tit întâlnirile, s-a refamiliarizat cu opera viitorului interlocutor pentru a asigura un nivel corespunz tor dialogului; dat fiind faptul c interviurile au fost luate în limbi diferite, a urmat traducerea în limba spaniol ; ultimul act al genezei a fost gândirea i organizarea compozi ional a c ii. Aceast sârguincioas i responsabil preg tire i faptul c personalit ile vizitate i-au fost cunoscute înainte de „c toriei” au asigurat un circuit liber i natural între întrebare i r spuns când din dialog un eveniment fericit i fructuos. La sfâr itul lecturii am sesizat ceva.

Aceea i observa ie am întâlnit-o la Cristian

li : „[...]nici unul din protagoni tii toriei nu apar ine tagmelor politicienilor, actorilor, sportivilor [noi am ad uga: cânt re ilor]. Vintil Horia propune o Enciclopedie a elitei spirituale din anii 1970, nu a celei oportuniste sau erotico-musculare. Mai mult decât atât, el distinge între intelectual i creatori.” (În c utarea «Omului total» Mo tenirea literar i spiritual a lui Vintil Horia, Ed. Vremea, 2016, p.332; vol. coord.

De Cristian B li i Basarab Nicolescu). În rândurile ce urmeaz nu vom scrie despre con inutul, problematica c ii i nici despre alegerea personalit ilor intervievate.

Nu avem competen a necesar . Ne-am propus s c ut m în paginile ei pe scriitorul Vintil Horia. Începem cu structura (mai mult decât formal ) a c ii. Între „Nota preliminar ” i „Alfred Nobel sau concluzie la Stockholm”, adic între „începutul” i „sfâr itul” toriei la centrele p mântului, condu i de scriitor, lu m cuno tin cu gândirea i preocup rile a 33 (num r simbolic, anume ales de scriitor?) de centre spirituale ale p mântului grupate în: Umani tii: Filosofii, Teologii, Muta ia artelor; Oamenii de tiin : Noua tiin i filosofii ei, tiin , tehnic , i societate; Medicin i biologie. La finalul lecturii i dai seama de rostul acestei orânduire a problemelor. Organizarea interioar a c ii se întemeiaz pe principiul „complementarit ii”. Cartea nu e o simpl succesiune de interviuri. Autorul a avut tiin a de a evita rutina i facilitatea întreb rilor la pachet i a simplei transcrieri a convorbirii. Dialogul con ine o adev rat re ea asociativ , care ordoneaz materialul biografic i de crea ie a celui intervievat cu achizi iile tiin ifice i culturale, cu starea existen ial a momentului, i cu starea emo ional a autorului c ut torîntreb tor. Între dou întreb ri, „reporterul” mediteaz asupra r spunsului primit, caut conexiuni cu alte spirite ori cu el însu i. Textul rezultat poart amprenta inconfundabil a romancierului Vintil Horia.

Fiecare dialog are un preambul (exordiu) multifunc ional: un rezumat al c toriei; cartea de vizit a partenerului de dialog; o mic

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

descriere a spa iului fizic-natural i/sau socio-uman din preajma celui provocat la dialog; încadrarea în momentul temporal.

Preambulul este adecvat personalit ii i specialit ii celui cu care urmeaz s se întâlneasc „jurnalistul”.

Despre cei pe care nu i-a cunoscut pe viu (erau trecu i la cele ve nice) scrie ca i când aceia ar fi prezen i. Efectul este ob inut ca în opera de fic iune prin: descrierea „locului de munc ”, a c ilor i obiectelor, prin reconstituirea ambian ei, a atmosferei familiale i a celei socio-umane, descrierea cadrului natural, prin discu ii cu urma ii, care sunt pe post de ghizi (Pe urmele lui Edmond Husserl; Cu C.G. yung c tre a doua umbr ). În ansamblu, metaforic vorbind, cartea este o pinacotec cu aristocra i ai spiritului.

Din fiecare tablou te prive te un OM i numai apoi un particular (savant, filosof, teolog, artist).

Secven ele descriptive sau relatarea c toriei, menite s surprind sufletul locului, sunt infuzate de lirism ori sunt realizate în bun tradi ie realist . Nu de pu ine ori, dialogurile-eseu con in nuclee epice, paranteze de scenete ori de parabol (Cu C. G. Yung tre a doua umbr ). Interviul cu Ernst Junger, scriitor atât de apreciat de Vintil Horia, se transform într-o adev rat povestire.

Un subiect de epic realist este Alfred Nobel sau concluzie la Stockholm. Cu arhitectul Max Abramovitz despre locuin i urbanism este un eseu pe o problem socio-politic i de psihologie. Pe urmele irlandeze i uni-

versale ale lui James Joyceeste un eseu despre opera scriitorului irlandez. De re inut faptul c textul respectiv con ine o secven eseistic în stil blagian despre asem ri i deosebiri între specificul irlandez i cel românesc. Compara ia a mai fost abordat de Vintil Horia în Jurnal al unui ran de la Dun re (1966). i înc un aspect de re inut: inser iile autobiografice (referitoare la copil ria i adolescen a petrecute în ar ) care aduc o und de lirism nostalgic, care favorizeaz lectura. Cu astfel de amintiri ne vom întâlni în Memoriile unui fost s get tor.

Fiecare Dialog are o încheiere în care Vintil Horia î i exprim starea emo ional i de spirit în care se g se te în momentul desirii de cel cu care s-a între inut în dialog. torie spre centrele p mântului este o carte gândit ca un roman despre cunoa tere, i trebuie citit ca atare. În acela i timp este o carte-martor a st rii umanit ii din anii 70. Cartea lui Vintil Horia este important pentru c te oblig la medita ie i pentru c te ajut s în elegi la un nivel superior realitatea de ultim or . Chiar dac este o carte despre elite i pentru elite, ea î i propune s „eliteze publicul” (Cristian B li ). Prin caracterul ei socratic ea este instructiv i educativ pentru adolescen ii i tinerii în cre tere, cu poten ial elitist.

Cartea lui Vintil Horia, torie spre centrele p mântului, r mâne un unicat, chiar dac se va mai ivi un alt vintil horia.

Nu putem încheia f un cuvânt de maxim apreciere adresat traduc toarei, Doamna Sanda Popescu Duma, care ne-a oferit acest dar.

tefan Dimitrescu - Uli a

13

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Iulian CHIVU

Revela\iile interviului Mirela-Ioana Borchin - Eugen Dorcescu Interviul, literar sau jurnalistic, î i revendic neîndoielnic identitatea ca gen, i întrun caz i în altul, mai înainte de toate prin relevan ; personalitatea intervievatului, abil provocat , fiind singura în m sur s confirme sau s infirme supozi ii, teze, subtilit i i, de ce nu, inten ii, teorii, specula ii. Practicat în literatur din vechime, el, ast zi mai mult ca oricând, scurteaz c i r citoare spulberând ipoteticul i misteriosul, iar celui care reverbereaz prelung cu remanentele lecturii îi ilumineaz orice nep truns. Asta vrea i reu te s fac în chip elevat conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin de la Literele Universit ii timi orene printr-un eseu hermeneutic în dialog cu Poetul Eugen Dorcescu intitulat ETERN, INTR-O ETERNA NOAPTE - ZI, remarcabil carte de interviuri, dup ce a izbutit nu demult o edi ie critic 1 a operei cunoscutului poet timi orean. Libertatea autorului de a alege tema, cunoa terea f aproxim ri a personalit ii intervievate, documentarea i profunzimea în elegerii operei, modalit ile abord rii sunt doar câteva din condi iile sensibil esen iale ale genului. Prec derea unora sau altora se repercuteaz nemijlocit în finaliz rile colocu iei, în estetica ei. A a se explic armul Convor-

birilor Ioanei Revnic2 cu Alex. tef nescu i tot a a se explic investiga iile hermeneutice din cartea Mirelei-Ioana Borchin. Dup substan ialul eseu conexiv din Nirvana3, autoarea constat c ar mai fi câte ceva de spus, dialogul cu Eugen Dorcescu ar putea continua dincolo de poetica treptelor - o aplicat trimitere la perspectiva hiperlucidit ii metafizice, a cuprinderii arhi- în arhe- i invers - i c fericirea poetului4 nu se poate concepe decât în libertatea lui, în receptare, în spirit; modalitatea cea mai relevant , iat , fiind interviul. Poate c premisele întregii c i de interviuri a Mirelei-Ioana Borchin se concentreaz în teza formulat de poet atunci când î i proclam identitatea: „Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; eu sunt poet”, de i poezia lui Eugen Dorcescu, în metafizica ei, nu poate ocoli nici onticul, nici epistemicul.

Dumnezeul lui, m rturisit cu fervoare, se relev dincolo de religie, într-un numinos hibrid. El este un El Shaddai, care remodeleaz adânc în spirit: „De câte ori v-a omorât El Shaddai?” (întreab autoarea n.n.). „De multe ori. Cel mai recent, când mi-a luat-o pe Olimpia-Octavia. Oricum, de fiecare dat când am fost mai mult duh decât carne.”5 Între revela ie i epistem , pentru poet primeaz cunoa terea prin suferin 6 i, pe culmile ei, are loc revela ia7 des vâr it , care nu anihileaz , ci comunic în chip abisal. A adar, interviurile Mirelei-Ioana Borchin, aproape uneori de spiritul Dialogurilor platonice, vin s confirme în acord cu poetul ceea ce, sintetic, se consemna în eseul din edi ia critic . Prea pu in conteaz dac autoarea a avut în inten ie o carte de interviuri, dar demersul lor exploratoriu eviden iaz contiguitate ideatic i algoritm analitic aplicat, structurat pe niveluri constitutive care, cu atât mai mult, fac util apari ia editorial . Cele zece titluri din sumar o confirm : Despre avatar, Despre forma poetic , Despre asocierea marilor religii, Despre O arhi-amintire, Despre libertatea poetului, Despre receptare, Despre un proiect de cercetare semiotic , Despre Shunyata, Despre B trân, Despre beatitudine i spirit.

Volumul st sub semnul unui motto ales cu

inspira ie din discursul poetului prilejuit de lansarea edi iei critice la care am f cut trimitere mai sus i care vizeaz fericirea devâr irii artistului în oper : un topos karatos dincolo de materie i spirit, unde fiin a tinde spre eul profund al Fiin ei percepute dup o filosofie compozit , la interferen a dintre vacuitate i El Shaddai, asupra c reia MirelaIoana Borchin insist suficient mai apoi. Se tie îns c un interviu reu it este o oper colectiv în care autorului îi revine, fire te, gloria numai prin r spunsurile pe care le prime te, dar pe care le-a provocat prin tehnici de valorificare a întreb rii. În cazul MireleiIoana Borchin, chiar dac l-ar fi cunoscut pe Eugen Dorcescu numai cu ocazia realiz rii edi iei critice Nirvana. Cea mai frumoas poezie, e u or de presupus c se poate angaja cu acesta în interviuri documentate, interesante. Or i a a, reperele dialogului, formularea întreb rilor, conducerea discu iilor presupun o st pânire riguroas a tehnicilor interviului: stabilirea scopurilor, a tipologiei întreb rilor, conceperea acestora, eviden ierea cauzalit ilor etc. Sunt excluse, deci, din start, întreb rile închise, întreb rile dirijate, întreb rile nesincere, sibilinice, se evit blocajele i doar rareori se ajunge la nevoia clarific rii punctelor de vedere, ceea ce, implicit, vioiciune dialogului: „E.D.8: [...] Dac in minte bine, la început tu nu ai fost foarte entuziasmat de ea [despre arhi-amintire, n.n.], dar, treptat, te-ai tot apropiat, pân la stadiul de acum. M.-I.B.9 Cum nu am fost entuziasmat ?!... Am considerat-o art poetic .

Coagula toate poeziile Dumneavoastr cu spiritul ei... E.D.: Ai fost, dar parc nu o situai neap rat între cele de frunte.”10 De regul , dialogul decurge calm, printr-un ritm dictat de preambul i prec derea interpret rilor sclipe te evident: „Poezia Dumneavoastr trebuie reevaluat , fiindc sunte i un Poet ascendent, cu formidabile volume ap rute dup 2000, despre care este imperativ s se pronun e speciali tii. În Spania, a i fost promovat începând din 2008. Interesant este c v-a recomandat hispanicilor tot Virgil Ne-

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

moianu, cel ce v considera unul dintre cei mai importan i poe i români contemporani.”11 spunsurile urmeaz acela i calm relevant: „Întâlnirea cu mediul literar i universitar hispanic poate p rea de-a dreptul providenial . Un eseu al Profesorului Virgil Nemoianu a fost publicat de o revist spaniol i, instantaneu, mi s-au cerut texte, ba chiar mi s-a propus s public acolo un volum. Ceea ce am i f cut. Am publicat El camino hacia Tenerife, în t lm cirea minunatului meu prieten, poetul, eseistul i profesorul Coriolano González Monta ez.”12 Mirela-Ioana Borchin simte uneori nevoia de a extinde informa iile i atunci, f a divaga, adaug doar: „Care v-a luat i un interviu, v-a tradus, a scris eseuri despre Poemas del Viejo i despre Las Elegías de Bad Hofgastein, a înv at limba român . E inimaginabil devo iunea lui.

Motivat de convingerea c a descoperit un mare Poet.”13 Suficient ca Eugen Dorcescu completeze cu preciz ri pertinente i importante nu doar pentru poet: „Trebuie spus ini iativa a apar inut, întotdeauna, spaniolilor, începând cu Rosa Lentini, care a dorit -mi citeasc poemele traduse în francez .

Au urmat al ii. Spre exemplu, poetul, eseistul i profesorul Andrés Sánchez Robayna, dup ce a citit El camino hacia Tenerife, mi-a scris pentru a-mi cere s -i trimit toat poezia mea în spaniol . i mi-a prefa at al doilea volum, Poemas del Viejo, publicat de poeta Rosa Lentini, în Editura Igitur, din Montblanc, Tarragona. Aceast prefa , preluat la scurt timp de revista argentinian „Analecta Literaria”, al c rei editor principal este Doamna Mónica Delia Pereiras, este i va r mâne un reper, în exegeza poeziei mele.”14 Mirela-Ioana

Borchin este atent ca întreb rile s asigure continuitatea ideilor i, dup caz, ele sunt când explorative15 (preponderent ale determin rii), când recurente16 (sau de autoreglare) i chiar de etichet 17 (simple constat ri care direc ioneaz tacit). Nivelul de cunoa tere reciproc a colocutorilor i a subtextului poetic conduce spre un nivel de exprimare în consecin , colocu ia implicând acordul registrelor, ca de pild : „M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt senine, pure, ingenue. i cât u urin a rostirii, cât inocen , în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poian („Domnul str bate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poian („urma Lui”).

E clipa revela iei, precum în poezia ce se încheie cu versul „ optind, ca ucenicul: Domnul este\ (Cf. Evanghelia dup Ioan, 21).”18 Îns dincolo de aceste aspecte, s le spunem tehnice, care scap de regul ochiului neavizat i asupra c rora nici noi nu insist m mai mult, în cartea Mirelei-Ioana Borchin str lucesc analizele - ca demers i sintezele ca orizont, de aceea subtitlul ei, Eseu hermeneutic în dialog cu Poetul Eugen Dorcescu, se cere considerat cum se cuvine, fiindc , de facto, poetul Eugen Dorcescu este coautor al eseului dialogat, o observa ie ce se cere consemnat cu onestitate. Întregul este o singur partitur , comprehensiunea î i are inciden a în contiguit ile colocu iei, argumentele - covâr itor-persuasive - întemeiaz inferen e care nu prisosesc cu atât mai mult când se statornicesc în metatext. Iat de ce rezerv m acestui fapt în continuare spa iul cuvenit i, chiar dac relu m ideea, merit s o facem: fiecare interviu are suficient identitate, exprimat în titlu, dar toate la un loc

tefan Dimitrescu - Amiaz la sat

15

realizeaz ceea ce re ine subtitlul c ii, adic un eseu hermeneutic în dialog cu poetul. În deschiderea acestuia, Mirela-Ioana Borchin decide s vorbeasc despre avatar cu o fals vanitate: [...]„De pild , am vrut s în eleg poetica avatarurilor, care irig cu mister lirica dorcescian . Cum de nimeni, în afara mea, nu s-a referit la ea?” i este adev rat: prea pu ini s-au apropiat înaintea Mirelei-Ioana Borchin de acest subiect, de i despre poezia lui Eugen Dorcescu s-a scris destul de mult i cu temei. „Eu am aflat c aceste umbre se numesc avataruri, dup ce le-am c utat ani întregi, dup ce le-am descoperit”, ele fiind de fapt o str veche dimensiune psihologic , abia recent intrat în aten ia mentalului colectiv, m rturise te poetul. Din deschiderea acestui prim interviu, se face o apreciere general a operei poetice dorcesciene, ceea ce a determinat cu siguran a ezarea acestuia la începutul sumarului: „Din punct de vedere semiotic, v afla i într-o paradigm postromantic . Toate simbolurile sunt negate, sf râmate în mii de buc i i reconfigurate.

Poezia nu se opre te la inversarea polilor, ci revalorizeaz unitatea acestora: [...] În poezia Dumneavoastr se amestec femininul cu masculinul, când, cum. De exemplu: lupul Dumneavoastr e puternic, superior, masculin; îns nu mu , nu sfâ ie, nu atac , nu se ap . Nu e de temut. Se retrage, face o mi care feminin ; în context, asta e solu ia cea mai în eleapt , deci masculin .19 De asemenea, cavalerul, r zboinic, supradeterminat de arme, de conflict, e i trubadur. Sigur c i trubadurul e un ini iat, e creator, dar nu de cântece de lupt , ci de cântece de amor.”20 Uluirea colocutoarei de a descoperi mecanismele subtile ale tr irii poetice, de a le scoate din inefabil conduce spre „con tiin a lucid care ne separ de noi în ine i cea supralucid care ne readuce în noi în ine”, în contextul unor paradoxuri dincolo de care totul e vacuitate, libertate, iluminare, Nirvana, El Shaddai - nonconve ionalul, nondiferen ierea21 Surjectivitatea ideilor accede spre piscurile metafizicului, cu predilec ie în interviul despre asocierea marilor religii (III), în cel despre Shunyata (VIII), ori în cel despre trân (IX). Pe de alt parte, dar pe acelea i temelii textuale i în acelea i întemeieri ale reflect rii se situeaz discu iile despre forma poetic (II), despre libertatea Poetului (V), despre un proiect de cercetare semiotic (VII) i, nu în ultimul rând, cele despre receptare (VI). Eseul final, despre beatitudine i spirit (X), coronat opus, îndoial . Primul dialog, cel despre avatar, deschide c tre toate celelalte. Prin plurivalenta lui, avatarul, cu etimologia lui în religiile hinduse, trimite prin semnificantul i semnifica iile care l-au con-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sacrat ca simbol spre reîncarn ri succesive, spre surprinz toare modalit i de peniten , sau chiar spre începuturile epifaniei, spre proto-epifania oriental . Mirela-Ioana Borchin identific a adar în poezia lui Eugen Dorcescu reflexe ale op iunilor sale pentru cultura oriental , pentru reprezent ri din hinduism i buddhism care se conjug al turi cu cele din marile religii occidentale în contiin a care nu poate fi neant i nu poate fi stins ; de pild i Apocalipsa vorbe te despre continuitate prin Cartea vie ii ve nice.

Discu iile în metatextual ating probleme spirituale înalte, sensibile chiar, f a fi simple divaga ii erudite: „ E.D.: Asta e altceva. [...]

Or, religia e cult. Aici e diferen a fa de buddhism, care, pe de alt parte, nici nu neag , nici nu afirm existen a unui creator: în Biblie se vorbe te de un început, de crea ie.”22 Potrivit spiritului cre tin, MirelaIoana Borchin tie c ”omul religios î i g se te în textele sacre speran a c exist o cale spre zeu, spre binele suprem, dorindui ca, m car prin ritual, prin rug ciune, s fie într-o rela ie cu acesta”, îns poetul se identific într-o diferen iere: „Religia e calea institu ionalizat spre zeu. Misticismul e calea individual , a fiec ruia, e o rela ie nemijlocit cu zeul.” Cu care zeu, îns ? Cu unul necontroversat, cu un zeu al începuturilor, revelat patriarhilor ca El Shaddai, nume canaanean, cu r cini în Sumer, probabil un zeu al mun ilor. Or c utarea aceasta nu se face în scop cultic, ci pentru a împ ca zeul cu eul însu i, un lucru imposibil ca atare atât pentru cre tin, cât i pentru buddhist, posibil îns la zeul începuturilor care nu face di-

feren e; El Shaddai. Discu ia se detaliaz cât se poate de interesant cu evocarea unor am nunte cum ar fi de pild citarea îndemnului adresat de Buddha discipolilor s i: Nu sunt eu lumina voastr . Fi i propria voastr lumin !23 Simultan îmi vin în minte trei versete din Evanghelia dup Matei 5.14-16: Voi sunte i lumina lumii; nu poate o cetate aflat pe vârf de munte s se ascund . Nici nu aprind f clie i o pun sub obroc, ci în sfe nic, i lumineaz tuturor celor din cas . a s lumineze lumina voastr înaintea oamenilor, a a încât s vad faptele voastre cele bune i s sl veasc pe Tat l vostru Cel din ceruri. Eugen Dorcescu preia anumite orient ri din buddhism, dup cum îi m rturise te interlocutoarei sale, dar nu a renun at la convingerea c aceast lume este totu i crea ie i cu toate acestea m rturise te „o religiozitate independent , o sintez , sau un misticism sincretic, de fapt, o metafizic ” elaborat îndelung: „S-a i vorbit de influen e reciproce între cre tinism i buddhism.

Buddhi tii au studiat atent Noul Testament, Predica de pe Munte (care este, de fapt, Legea cre tin ) i au spus despre cre tinism e adev rat, c e un buddhism... înc nedes vâr it.”24 Discu iile Mirelei-Ioana Borchin cu Eugen Dorcescu, de fiecare dat pe suportul poeziei acestuia, la nevoie cu reproduceri de text, sunt captivante, deschise interven iilor, chiar i controverselor. „Întrerilor li se r spunde, în cre tinism, prin revela ie; în buddhism, prin iluminare, prin trezire. E vreo diferen ? Doar c buddhi tii spun c i revela ia vine din noi în ine, nu ne e trimis din afar .”25 Teologia cre tin îns , cum tim, sus ine cunoa terea apofa-

tefan Dimitrescu - Apus

Anul VII, nr. 11(75)/2016

tic al turi de cea catafatic i de revela ie.

Poetul, a a cum se afirm , se situeaz prin poezia lui într-un „cronotop sacru, mistic, acolo unde gândul a dep it filosofiile, tiin a, tot.” Credin ele lui de un sincretism original („Eu am creat pornind de la sinteza dintre hiperluciditatea subiectiv i triada spirit-con tiin -vacuitate”26) ating limanul des vâr irii în Poemele B trânului (Poemas del viejo). Acolo se atinge libertatea prin iluminare dup dep irea avatarurilor - o dram metafizic , existen ial , în care duhul (altceva decât spiritul) dep te în Samsara perisabilul material, trupul, apropiindu-se de Nirvana. „B trânul este centrul poeziei Dumneavoastr . Trimite raze spre toat opera”, constat Mirela-Ioana Borchin.27 Elementele hinduse, corect asimilate în poezia lui Eugen Dorcescu printr-o bogat i temeinic lectur a marilor opere din literatura universal , î i revars simbolismul pentru cei mai mul i doar ca ecouri adânci i numai celor mai aviza i li se relev cu tot denotativul: „M.-I.B.: De când a i asimilat no iunea de vacuitate? E.D.: Prin lectur i-am dat un nume. Eu o tiam din experien , din intui ie. Spiritul e înc definibil. Vacuitatea nu, e orizontul cel mai îndep rtat, esen a esen elor, Marele Simbol, Mahamudra. M.-I.B.: Ce bine sun cuvintele sanscrite! Samsara, Nirvana, Karuna, Karma, Mahamudra. [...] E.D.: Da, sun splendid. Vacuitatea mai e numit Shunyata. [...]

M.-I.B.: Shunyata!!! Ce simbol solar, cât lumin !”28 Sunt destule motive pentru Mirela-Ioana Borchin s constate c poezia lui Eugen Dorcescu nu admite o lectur literar obi nuit sau, dac o admite, nu se relev în toat splendoarea. Ea invit la relectur , la întâmpinarea elementelor-surpriz , cu turnúri spre liricul ascendent, la respectul pentru cultura limbii în care scrie poetul f ao silui: „Eu simt c am ceva de spus, nu am nevoie s chinuiesc cuvintele. G sesc, pentru orice gând, singura exprimare posibil în acea situa ie. Sunt atât de fire ti, încât se integreaz imediat în flux.”29 Rigorile limbii, presim irea conexiunilor spirituale erudite, echilibrul constant men inut la cote înalte, modera ia care evit excesivul sunt gustate de cititorii tineri, cu atât mai mult de cei înseta i de cultur , din mediul universitar, interesa i inclusiv de receptarea poeziei dorcesciene în critica literar , lucru de care se ocup criterial-axiologic Mirela-Ioana Borchin în dialogul VI (Despre receptare).

Sunt amintite aici interpret rile lui Virgil Nemoianu, Lauren iu Nistorescu, Marian Popa i ale altora, ad ugate girului primit la apari ia volumului de debut, Pax magna (Ed. Cartea Româneasc , 1972), din partea lui Marin Preda, a lui Mircea Ciobanu, Mihai Gafi a,

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Alexandru Philippide, apoi prin referin ele lui Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Mircea erb nescu, Boris Cr ciun, ale Olimpiei Berca i mai apoi prin ecourile din mediul hispanic datorate unor nume avizate, precum Mónica Delia Pereiras, Andrés Sánchez Robayna, Coriolano González Monta ez, M. Cinta Montagut, Jaime Siles etc. Poezia lui Eugen Dorcescu, poet european în aprecierea lui Andrés Sánchez Robayna i nu numai a acestuia, aduce o respira ie nou în literatura român f îndoial gra ie harului i orizontului s u cultural care îi permit s se angajeze în teme filosofic i teologic sensibile, în versificarea inspirat a Psalmilor i a Eclesiastului, cu convingerea c exist [totu i] un public capabil s în eleag - cu ansa unei i ca aceasta - i s ias din str vechi anchiloze de sorginte spirit-materie30, lucru care o energie uria sufletului, min ii i duhului, poate îns i libertatea nem rginit a cuget rii, încercarea Ilumin rii, fericirea de a nu mai avea aversiune fa de vânarea de vânt i nici de a mai fi cople it de ea, ca s -1 parafraz m pe poet. O fericire a des vâr irii prin c utare i acceptare str in multora. Ea vine din raportarea la unul din cele trei corpuri ale lui Buddha, profunzimea în care spiritul existen ial, con tiin a dep esc materialitatea i în care starea poetic exprim o alt ontologie - poezia: Oratio sensitiva perfecta, cum spunea Baumgarten, citat de poet. Tipul acesta de percepere a realit ii este el însu i beatitudinea cunoa terii, „beatitudine care nu e simpl jubila ie, ci tr ire liber , în vastitatea con tiin ei. Iar expresia acestei tr iri, comunicat semenilor, poate fi dureroas , dar, indiferent cum ar fi, r mâne

esen ialmente încrez toare, fiindc nu se mai teme de nimic...”31 Poezia, în aceast situa ie este tocmai fiin area Fiin ei care a dep it aspa ial i atemporal i bucuria, dar i tristeea; este Nirvana - dramatic n jduire a fiin ei individuale spre Fiin a ca atare, tripartit , sub spectrul celor trei guna32. În religiile buddhiste aceasta este tocmai Samsara, spa iul spiritual în care suferin a ajunge contient de propria-i cauz i încearc s i se sustrag . Astfel, într-o ciclicitate subtil , se justific i mottoul ales de autoare. i al turi de aceste dest inuiri, Mirela-Ioana Borchin îi mai smulge poetului, în final, înc o confirmare: „Eu sunt un om credincios, dar nu sunt poet religios. Or, cei mai mul i fac asemenea confuzii. To i marii scriitori de pân în secolul al XX-lea, sau aproape to i, au fost oameni religio i. Îns asta nu înseamn c au fost i scriitori religio i. Nimeni nu zice de Dante c e poet religios. Sau de Dostoievski, acel Dante al Ortodoxiei, c e prozator religios.

Sau de Lamartine. Sau de Baudelaire etc.”33 i dac a a stau lucrurile, un gând insolit ar vrea s tie ce mai este atunci Fericirea?

Poetul se întunec , ezit : Nu tiu. În niciun caz, via a...34 A adar, se poate spune c Mirela-Ioana Borhin, prin aceste dialoguri/ interviuri, realizeaz cea mai bun exegez de pân acum a operei lui Eugen Dorcescu, iar dincolo de aceste pu ine adnot ri pe marginea c ii, cred c întoarcerea la opera cunoscutului poet timi orean i european, înseamn nu numai o confirmare, ci i o înnoit bucurie estetic de care spiritul are necontenit nevoie.

1 Nirvana. Cea mai frumoas poezie, Ed. critic de Mirela-Ioana Borchin, Timi oara, Ed. Eurostampa, 2015

tefan Dimitrescu - La târg

2

17

Ioana Revnic, Convorbiri cu Alex tref nescu, Buc, Ed. Alfa, 2013 3 Eugen Dorcescu sau voca ia vectorial a Nirvanei 4 „O, nefericitul de mine! / O, Dumnezeul meu preaiubit!/Cât de crunt m-ai f cut s -n eleg!/Cât de crunt m-ai trezit!” (Nirvana, XI) 5 V (Despre libertatea Poetului), p.75.

6 „Cea mai sigur / cale c tre /Cunoa tere / e suferin a.” (Moartea tat lui) 7 „N-a fost cu neputin . N-a fost greu./ Asear am vorbit cu Dumnezeu./ La fel de clar, de simplu, de senin,/ Cum ai t if sui cu un vecin.../ E drept El t cea. Sau, mai curând,/ Iradia în fiecare gând,/ În fiecare oapt i impuls,/ În fiecare zbatere de puls./ Doar eu gr iam./ i iat c , treptat, / Discursul în t cere s-a mutat,/ T cerea s-a umplut de sens i el,/ T cerea era drumul c tre El./ A aI vorbeam. Spunându-I tot, deschis,/ A a-I vorbeam: Abis lâng abis.” (În t cere; vol. „Biblice”) 8 Eugen Dorcescu 9 Mirela-Ioana Borchin 10 IV (Despre o Arhi-amintire), p.68.

11 VI (Despre receptare), p. 194-105.

12 ibidem 13 ibidem 14 ibidem 15 M.-I.B.: „Taina e mai puternic decât cuvântul care o ascunde??? A a cum sugera i în finalul din Ecclesiast?” VIII (Despre Shunyata), p.125.

16 M.-I.B.: „A a am i spus în eseu. Cu alte cuvinte. i cu încuviin area Dumneavoastr . Un alter-ego nu putea fi insensibil la avataruri.” E.D.: „Nu am o în elegere clar asupra B trânului, nu m-am gândit i mi-e greu s m fixez pe o calificare a personajului. Eu cred îns c tu ai dreptate, cu precizarea c B trânul ar putea fi asem nat, i e firesc s fie asem nat, cu cei ce î i gândesc existen a - de oricând i de pretutindeni. Se distinge de avataruri, care nu sunt, neap rat, entit i reflexive.

Ele SUNT i AC IONEAZ , dup cum le e firea. trânul mai întâi gânde te, apoi este. Avatarurile sunt.” IX (Despre trân), p.135.

17 M.-I.B.: „Înv tura vi s-a transmis cândva, în ascenden a Dumneavoastr . De fapt, e irelevant cine a fost avatarul cui, dac suspend m factorul temporal.” VIII (Despre Shunyata), p.124 18 X (Despre beatitudine i spirit), p.142-143 19 „În 1 decembrie, la data când am luat acest interviu, Eugen Dorcescu nu scrisese înc recentul Avatar, în care lupul, feroce, corespunde arhetipului cultural” (n.M.-I.B.).

20 I (Despre avatar), p.24.

21 IV (Despre O Arhi-amintire), p.59-72, passim.

22 III (Despre asocierea marilor religii), p.50.

23 Idem, p.54.

24 Idem, p.53.

25 Idem, p.54.

26 IX.(Despre B trân) 27 Idem, p.129 28 VIII (Despre Shunyata), p. 128.

29 II (Despre forma poetic ), p. 46.

30 . X (Despre beatitudine i spirit), p.143 31 Idem, p. 138.

32 Sattva (calmul, comprehensiunea, virtuozitatea); rajas (agita ia, incertitudinea, instabilitatea); tamas (obscuritate, pasionalitate, bestialitate) 33 X (Despre beatitudine i spirit), p.143 34 Idem, p.144.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Marin IFRIM

Evoc[ri din culisele Teatrului „George Ciprian” Despre „Omul cu mâr oaga”, cea mai bun pies a lui George Ciprian, s-a scris foarte mult i, f excep ii, numai de bine, începând de la George C linescu i pân la Valentin Silvestru.

George Ciprian a fost un fenomen al dramaturgiei române ti, sesizat ca atare de critica de specialitate. Numele s u nu lipse te din nicio istorie sau compendiu de specialitate.

Din cele nou sprezece scrisori ale sale c tre directorul Centralei Editoriale Dumitru Tranc , rezult c dramaturgul a mizat totul pe dramaturgia sa, în aceast preocupare intrând lejer i profesia de actor.

Dac unii dintre criticii de teatru, sau pur i simplu criticii literari, în genere, au scris oarecum în grab , ceva în genul suprafe ei lucrurilor, în schimb, cu o acribie caracteristic activit ii sale dintotdeauna, Valentin Silvestru a tratat „Omul cu mâr oaga” cu toat aten ia cuvenit , f când din spectacolul inaugural, la înfiin area teatrului care avea s poarte numele marelui dramaturg, o adev rat demonstra ie de percep ie molecular a dramaturgiei.

Sunt convins c Valentin Silvestru a v zut i alte mont ri ale acestei piese. Cea de la Buz u l-a impresionat, a privit spectacolul cu ochii criticului, dar i cu sufletul.

Astfel c , la exact o s pt mân dup premiera piesei, la care criticul a fost prezent - în calitatea sa profesional , dar i ca unul dintre cei care au pus decisiv um rul la înfiin area noii institu ii buzoiene de art , al turi de Paul Ioachim -, avea s scrie, în ziarul „Muntenia” (vineri, 12 aprilie 1996) urm toarele: „Cred c deta ând textul de unele excese de frazeologie umani-tarist , mai scurtând i punând accentele necesare pe acele aspecte ale intrigii ce sunt sesizante

pentru caracterele de prim-plan, re-gizorul Tudor M scu a apropiat spectacolul de o actualitate mai cert explicat . Tonalitatea g sit , în cheie a simplit ii i sentimentalismului m surat, i-au sporit atractivitatea. Nu e îns scenografiat reprezenta ia într-un mod corespunz tor. E posibil ca pictorul Puiu Antemir s nu fi avut la dispozi ie mijloacele trebuincioase. Dar în loc de odaia impersonal , din primul act i în loc de mansarda-pod, tot atât de plat ( i excesiv alb ) din actul trei, se puteau folosi panouri de sugestie, lumini fasciculate cu care se lucreaz azi chiar i în mont ri de anvergur . Actul patru, în tapete ro ii i cu oarecare pomp - Kitsch în recuzit (dar i acest decor fiind s rac i flasc e întrucâtva mai adecvat. Costuma ia e inegal , destabilizat i prestan (cu excep ia rochiilor purtate de doamne)”.

Practic i paradoxal, prin aceste observa ii destul de t ioase, Valentin Silvestru încerca s minimalizeze contribu ia scenografului Puiu Antemir, chiar dac ,negând aproape tot ce ine de decor i de recuzit ,undeva recunoa te c decorul s rac i flasc „e întrucâtva mai adecvat”.

Personal, în calitate de regizor tehnic, am muncit la aceast montare pân la epuizarea fizic i psihic .

Dup umila mea p rere, Puiu Antemir a realizat o scenografie adecvat , preocupat fiind de percep ia spectatorilor, nu de pedanteria criticilor de teatru.

Am v zut de zeci de ori reac ia s lii, uimirea spectatorilor, ocul emotiv al acestora la schimbarea din actul trei. Aud i acum, dup dou zeci de ani, murmurul s lii, uimirea aceea spontan , incontrolabil . Satisfac ia! Ulterior, cariera lui Puiu Antemir avea s capete dimensiuni clare, în prezent, acesta fiind considerat unul dintre cei mai buni scenografi români.

Puiu Antemir este originar din ora ul Nehoiu, jude ul Buz u. M-am bucurat foarte tare când l-am v zut, la Buz u, la aniversarea a dou zeci de ani de la înfiin area teatrului. A venit înso it de marele actor Sebastian Papaiani, care, în „Omul cu mâroaga”, a interpretat rolul lui Varlam, invita i de actualul director al teatrului, doamna Gina Chivulescu. În fine, criticul Valentin Silvestru a scris i despre evolu ia actorilor care au jucat în prima pies a primului teatru profesionist buzoian. De aceast dat , criticul schimb registrul, având disponibile, pentru actori, mari i fire ti rezerve de subiectivism. Dac Valentin Silvestru este un pic mai as-

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pru cu scenografia piesei „Omul cu mâr oaga”, dojenindu-l oarecum pe Puiu Antemir, când vine vorba despre actori, cunoscutul teatrolog Valentin Silvestru devine ceva mai sentimental, considerând c , datorit decorului i costuma iei „Sunt condi ii care-i dezavantajeaz pe actori. Ei au muncit îns cu tragere de inim i la cota înalt a talentelor lor recunoscute. O distribu ie remarcabil , potrivit , în totul, cu rolurile. Îmi pare c prin personificarea original a lui Chiric , Mircea Diaconu, aduce un plus de credibilitate eroului. El îl vede pe arhivar interiorizat, închis în sine, suferind cu discre ie, bucurându-se f expansivitate, certându-i pe al ii, f parapon. Gesturile-i sunt economice, figura nimbat de blânde e i în elegere, mi rile mate, glasul sc zut, triste ea blajin . Îns ochii îi str lucesc, încrederea în sine e nestr -mutat .

Cu cl tinarea pozna a unui singur deget i cu un zâmbet alcalin respinge toate tentativele ce încearc s -i sfarme visul. C ci Chiric , a a cum l-a desenat admirabilul interpret e prototipul vis torului. El e poezia piesei...”. Observa ii corecte, apar inând unui critic consacrat.

L-am v zut pe Mircea Diaconu jucând de vreo 30 de ori, numai aici, la Buz u, rolul lui Chiric .

Dup ce am citit i cronica lui Valentin Silvestru, ap rut în ziarul „Muntenia”, la doar o s pt mân dup inaugurarea Teatrului „George Ciprian”, am avut certitudinea c forma maxim , apoteotic , a lui Mircea Diaconu a fost cea din ziua premierei.

De fapt, în acea sear unic , to i actorii au dat tot ce au putut, toat cariera lor p rând a se fi concentrat în acest spectacol irepetabil, simbolic, întemeietor de cultur teatral profesionist într-un ora cu veleit i dramatice amatoristice, pân atunci.

Dac Mircea Diaconu a fost „poezia”, din „Omul cu mâr oaga”, în schimb, pentru Valentin Silvestru „Varlaam”, adic Sebastian Pa-paiani, e „sarcasmul ei, valorat cu iscusin , umor mi tor, atitudini oltice”. Un Sebastian Papaiani „în form bun , în pasiuni temperate i retrac ii esen ializate, figurând excelent omul-prieten ce la nevoie se cunoa te.

Avem în dramaturgia român - la G. C linescu, Camil Petrescu, Mircea tef nescu, Tudor Mu atescu, Alexandru Kiri escu, Aurel Baranga, Ion B ie u, frumoasele exemplare ale prietenului imagine - gem a altruismului.

Papaiani î i rezerv func ia de umbr a amicului, fiind activ i perpetuu prezent f ostenta ie. Nu tiu câ i dintre marii actori care au jucat în „Omul cu mâr oaga” au mai participat la inaugurarea unui teatru profesionist. Unul dintre ei, Geo Costiniu, îmi rturisea, într-un interviu, publicat de mine în ziarul „Muntenia”, din 13 noiembrie 1996, reluat în volumul „Cartea teatrului”, Ed. „Teocora”, 2016: „S inaugurezi un teatru, este un privilegiu rarisim”.

Sincer s fiu, în acea zi memorabil , cu câteva minute înainte de începerea spectacolului, to i actorii erau v dit emo iona i, contien i de momentul istoric pe care-l vor oferi culturii buzoiene.

Nu era vorba doar de înfiin area unui teatru, ci i de cariera fiec ruia, cariere care, cu excep ia debutantului Ion Batina , erau situate, excep ie, la apogeul lor.

Despre emo iile directorilor Paul Ioachim i Mihai Adamescu, nu mai vorbesc, cei doi erau „morcovi i”, cum se spune-n popor.

Pân i experimentatul regizor Tudor M scu, cu calmul s u proverbial, d dea semne de nelini te. Maestrul de lumini Constantin Craiu, sonorizatorul Ilie Gabriel, sufleurul, ma ini tii, cel cu recuzita i ceilal i lucr tori la scen , se aflau în fa a adev ratului lor examen, unul mult mai greu decât cel dat la angajarea în noua institu ie, în urm cu aproximativ o lun !

19

Sala era arhiplin , printre spectatori fiind i mari personalit i ale teatrului românesc, actori, regizori, critici, jurnali ti de profil. Inclusiv Valentin Silvestru, cu ochii pe tot: scenografie, actori etc.

Dup ce a punctat evolu iile lui Mircea Diaconu i a lui Sebastian Papaiani, în articolul din care am citat mai sus, Valentin Silvestru continu : „Oarecum asem toare e i Chira, zugr vit cu har i haz cald de Adriana Trandafir. O actri de coloratur c reia i se potrivesc rolurile de pasionalitate pozitiv i a c rei naturale e expresiv cucere te. La polul cel lalt al conflictului, Emil Hossu personific nimerit canalia cinic numit Nichita, p strându-se, ca i ceilal i, în partitura molcomit a tumulturilor suflete ti, ce scolesc existen a unor provinciali. Mai to i actorii pun pre pe interioriz ri i las sub o surdin adecvat fr mânt rile ce ar fi putut duce la exterioriz ri melodramatice i bravuri temperamentale. Astfel e i Femeia ce declan eaz drame. Diana Lupescu reprim tenta iile spre sfâ ieri, plânsete, crize, î i pune la contribu ie frumuse ea - în pies , un argument - scap îns din vedere pofta de lux a eroinei (care, totu i, s-ar cere subliniat ), are o evolu ie lin , cump nit , intr ri i ie iri concludente pentru efectele scontate de autor. Demarând ceva mai greoi, î i reg se te tonusul în actele urm toare i î i încheie fericit demersul scenic”. Cam a a arat o cronic teatral am nun it .

Valentin Silvestru puncta esen ialul, inclusiv în func ie de importan a rolului, nu numai dup felul în care acesta era interpretat: „Radu Panamarenco, Ion Pavlescu, Ion Siminie, Geo Costiniu i Ion Batina au aporturi (variabile) la constituirea întregului, de i, i în cazurile lor, costuma iile i m tile puteau fi mai minu ios studiate”.

tefan Dimitrescu - La evalet

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Nicolae M~TCA{

În plete nins, din chip î i fac icoan âfnoas r u, cu nazuri de copil , Nici eu mai mult decât un nichiflerde*, Tr geai la val , cu cioc de horoiverde, nu mai vrei s -i fii cuiva pupil .

Sub cruce-n grui, balsam la c

M-a duela cu duh de duelgiu, -i fie de ajuns i de r mas.

tâi

Târzie toamn avansând cu sârg.

Ca f suflet frunzele-n gr dini Morman de fiare linse de rugini.

Pe crengi - gutuie-spice date-n pârg.

Scârbit, trântii: „Adio i-un praz verde!” „Ai s regre i de- i vei muri de mil !” ie, ca lama lancei, o sibil : „Din orice desp ire unul pierde”.

Nego în doi. Parole - sacii plini, Ca fiica popii, scump , din Cotârg -mi dea un fruct din sân i-un uc din... târg.

Pierdu i în lume-apoi, hoinari ciulini...

Plecarea ta m -mpinse-un pe te-n toan , uit, în damf, prezicerea sibilei, gân, ateu, pilaci i hedonist.

De i s-au scurs de-atunci atâtea toamne i-n timp din stin i fiori nu-mi fac statui, De ce i azi m -mbat , mam Doamne, Suavul olm din râtul cu gutui?

În plete nins, din chip î i fac icoan , -nchin la care-n murg i-n faptul zilei Ca-n hram cre tinii chipului lui Crist. *Cuvânt inventat (dup nichipercea), format prin compunere i contaminare din Nichi + fluier + pierde = Nichiflerde (un fel de nepriceput, sufl -n vânt).

Nebun mai bine, orb, geat , zim În ritmu-alert al timpilor merei Natura-ntruna fa a i-o sfin te.

Sub giulgiu dalb, în mantie, rege te, sare-un chip din florile de tei.

Sub cruce-n grui, balsam la c tâi Va sta de-a pururi dragostea dintâi.

-i fie de ajuns i de r mas

i-aline somnul ro ile pe ine Cum mie cucii-n orele din ceas Sub clar de lun visele senine, La u a tihnei tale vasistas. mor a fi în stare pentru tine.

Un singur p s: pe tine cui te las?

De ani de zile fata toarce-ntruna Un tainic prin îi r i c rbunii, Blazon fidel demersului heraldic, Pe când torcea la caierul minunii, Cum îi citise-o bab -n vr ji mefaldic.

Ie it cu greu din bra ele genunii, I-ardeau în plete stelele smaraldic, rea atât de dulce-alintul lunii Ca unui rege viking versul scaldic.

lcând zelos pe urma-i, pas cu pas, Când te furase,-n zilele nundine, I-am pus, namilei, coada între vine i toate apte capetele ras.

Torcea în vis cadâna. Viu, s rutul I-l arde, suflul, beat, pân -n plasele, Ci el se-ascunde mecher, bob-n utul, La umbra mândrei luni i-a mii de stele.

De te-ar scruta vreun stranic cilibiu Cu ochiul-bisturiu ca la by-pass,

De ani de zile toarce fata-ntruna, Doar s-o-ndura s i-l întoarne luna.

Îmi trec hulpav, ca lotru-n crâng, ho te, Privirea-mi, lup fl mând, prin trupul ei, Dar simt, în arc voltaic de scântei, Angelicu-i s ba cum m orbe te.

Descins din mirific gravur , De parc nici n-ar merge - ar zbura, Nici nu mai simt, ca prins de viitur , Cu boiul ei cum min ile-mi le ia.

Nebun mai bine, orb, s geat , zim , Decât cu minte, v z, dar f sim .

tefan Dimitrescu - Odaia fl

ului

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marian HOTCA

poem de duminic

fo nete

tiu c lumina de azi e be iv mai scurt decât sarea topit în ap i-o ploaie ve ted leg nându-se între plictis i uitare contope te într-o iluzie

atâ ia îngeri fo nesc în copacul din fa a casei de parc aceast cea i-ar fi înr it cad în p cat

i ploaia cu întreb ri îmbibate în galben îmi adânce te groapa din mine de parc a fi fost ceaiul din care via a a uitat mai bea în dimine ile ei bune acestui trup ca o frunz lipit de cuvânt îi voi scrie uitarea

vid prin cr turile vidului a început plou cu frunze moarte jos putregaiul nu mai avea hotar pentru bocetul vântului

alt poem de duminic

adânc am deschis fermoarul cerului i s-a f cut lumin în via nu suficient -mi înc lzeasc adâncul

monotonie am lipit t cerea cu o lacrim cald în fereastr mi-am luat medicamentele i am deschis pu in fereastra era duminic la noi în vid i-n sâmburele de nuc tot încol ea monotonia

poem la geam

soarele coco at într-un ceas de veghe tremur cum inima unui porumbel pietrificat în odihn

poem zilele scrise r mân amintiri pentru viitor o conexiune între ochii orbi ce-au blestemat lumina stignit în palme

plâns azi-noapte la strea ina casei a început s plâng infinitul

mirare

la geam frunzele nucului uscate îmi tergeau melancolia trândav

mai este nevoie de pu in aten ie sculpt m conturul aripilor

dintr-o cea pus în decorul autumnal am vrut s sorb câteva pic turi ale infinitului

o b taie de dalt în lumina cald i forma aceasta palid va fi dep rtarea unui înger ce ne mai ine în picioare mirarea

soarele s-a f cut gol-golu pe fruntea noastr plin de cer

un înger plouat sun la telefon apoi îmi înc lzesc sufletul vorbindu-ne

i-am auzit lumina desprinzându-se dintr-o gean neagr

cer

poate oglinda noastr viseaz ceva frumos printre fisuri

de suflete culcate în amurg

atât de albastru e cerul simultan cu sine însu i o îmbr are nedus la cap t pentru stolurile

abis un vis galben deasupra neputin ei noastre ne-a uscat i abisul din lacrim un clocot de întuneric str punge suflarea unui posibil r spuns la orice întrebare transparent

21

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Florinel AGAFI}EI

Vila Tendresse Prima zi Nu mai scrisese de mult vreme; avusese o perioad în care inspira ia curgea ca apa de la robinet când se stric o garnitur ; pur i simplu, nu era moment al zilei, s nu-i vin câte un gând minunat i s nu-l treac în carne elul personal purtat, mai tot timpul, într-o geant din piele neagr .

Scrisese destul într-o perioad scurt , de numai cinci- ase ani i, probabil, de aceea canalul inspira iei sec tuise. Nici o idee, nici un moment divin, de plonjare în inefabila lume a marilor idei d toare de speran ; în plus, via a lui zilnic , devenit tot mai searb , nui mai oferea prilej de bucurie. Înainte, dac vedea un fir de iarb ters de roua dimine ii, era de ajuns pentru a-l face s vibreze; acum, pic tura de ap diamantin i se p rea o simpl împreunare a unor elemente chimice.

Nimic mai mult! Devenise ca personajul din cartea lui Jules Verne, RAZA VERDE, care nu mai avea în el pic de romantism, de tr ire sentimental ; era rece, pierdut departe, aidoma icebergului încorsetat în calota polar ...

Fusese trimis la mare de Uniunea Scriitorilor cu bilet gratuit o lun de zile, conform în elegerilor având, în schimb, obliga ia de a scrie bun parte din romanul al c rui proiect îl depusese la centru, adic la Bucure ti.

Pornise c tre mare cu un oarecare entuziasm, în ideea c va fi departe de to i i toate, de problemele domestice, cotidiene, de lumea nebun , sperând c va fi doar el cu marea, chiar dac în juru-i vor mi una destui turi ti g gio i.

Trenul îl zdruncinase suficient dar, într-un târziu, se v zu cu valiza pe peronul g rii marelui ora . Dincolo de aerul acru al terasamentului c ii ferate, peste cl direa înalt trecea mireasma s rat a rii. În urbe, de cum p trunse, agita ie, de la prima or a dimine ii.

Obi nui ii localnici - cu chei ele în mâini - îi ofereau loc de cazare ieftin, garantat. Le zâmbea tuturor, trecând prin mul ime, strecurânduse anevoie, c utând un taxi. Nu-i fu greu, c ci în fa a g rii, puzderie de ma ini se ofereau s -l poarte în orice direc ie.

Se arunc într-un automobil i rosti numele sta iunii. oferul zâmbi mul umit pentru c nimerise de cu zori un client generos, care nu se uit la bani când vine vorba de distan a parcurs . Doar la vil ajung , s fac un du i s ias pe plaj . Atât î i dorea...

Taximetristul porni în tromb ; ma ina avea aer condi ionat, iar tân rul ofer ar ta spilcuit. În plus, avea muzic de calitate. La un moment dat, se f cu auzit vocea unui cânt re pe care nu-l mai auzise de foarte mult timp. Se chinuia s i aduc aminte cine este, dar nu reu ea. Primi ajutorul oferului: J. D., cânt re ul irlandez, stins din via cu doar un an în urm .

Cum? Murise?! Nu tia... Taximetristul d du din umeri, surprins de ignoran a celui din spatele s u. La rândul lui, î i întoarse privirea admirând peisajul, ru inat de ne tiin a sa. i doar, în tinere e îl ascultase pe irlandez, la nesfâr it. Avea o voce cald , înv luitoare. Melodiile sale, în mare parte, cântau iubiri avute, consumate dramatic...

Taxiul opri. Ajunsese la destina ie. D du banii tân rului i stabili, dup ce-i lu num rul de mobil, s se mai întâlneasc , atât timp cât va mai sta în sta iune. oferul se bucur c i mai f cu rost de un client fidel pentru o lun de zile. Porni repede, c tre o nou comand . i lu bagajul i p trunse în sta iune c utându- i vila. Aleile erau pustii; doar câ iva pesc ru i s getau aerul cu ipete triste. Tr gându- i povara pe ro i, ajunse la recep ie, iar de acolo, în camer .

Ca de obicei, avea privire la mare. Era cazat la etajul I. Un du fierbinte, o hain nou , proasp , acestea-i fuseser gândurile, pe când p trundea în hall-ul r coros. Apoi, o ie ire pe plaj . În câteva mi ri, se dezechip de du . Afar îns , se întunec brusc. Ca din senin, porni o furtun groaznic ; cerul se împreuna cu mântul, iar fulgerele c deau în mare dorind, parc , s o pedepseasc . S-a dus ziua, s-a dus plimbarea, gândi, pornind ab tut spre du . Nici m car o palid raz de soare, mai gândi, de i meteorologii nu anun aser fir de ploaie, scam de nor. Dar ce tiu ei? În fine, voi dormi bine, iar dup mas , poate, voi vedea marea de la rmul ei...

O raz de soare se strecura printre perdelele vechi ale camerei, atingându-l fin, ca o blând mângâiere de fluture. Se trezi brusc.

Privi ceasul; era ora unu, pe la prânz. Cerul se prezenta limpede, f nici un nor... Parc nu c torise atâtea ore cu un tren mizerabil i nici nu fusese obosit... drumul str tut în atâtea ceasuri lungi p rea s fi avut loc cândva, demult, într-o alt existen . Se trezise complet altul, cu poft de via , cu speran a c posibil ceva bun i se va întâmpla, în sfâr it, dup atât amar de vreme. Avea o presim ire ascuns pe care n-o putea defini, f a ti de unde-i încol ise în inim . Poate marea, ce- i întindea chem tor bra ele albastre pe nisipul alb, invadat de scoici, s fi fost de vin . Habar nu avea, dar asta nu mai conta.

Se gr bi s se schimbe i s ias ; abia nimeri papucii, minunânduse de entuziasmul ce-l st pânea, pentru c nu era în firea lui a a ceva; coborî treptele câte dou deodat , riscând s se împiedice, s cad de-a berbeleacul, dar se descurc onorabil, gândind c un antrenament fizic, s tos, zilnic, nu i-ar strica. În sfâr it, drumul pân la plaj îl parcurse printre câteva s lcii cu frunze albe i niscaiva ierburi ce se înc ânau s stea prinse de nisip; se ad uga adierea vântului s rat, briza întârziat i amânat de furtuna de acum câteva ceasuri.

Pe plaj , nimeni! Oamenii st teau, probabil, prin camere, neîncumetându-se a ie i, crezând c furtuna r cise apa, iar nisipul era ud.

Cu atât mai bine, î i spuse, va fi lini te; doar eu i marea...

Ajunse la rm i, desc ându-se de lapi, se l udat de apa ce nu era foarte rece. Porni c tre digul din dep rtare. Merse un kilometru, hot rând s se opreasc între ni te dune înalte, de nisip. Soarele începu s loveasc din plin, în vreme ce deja era întins pe nisip.

Se l purtat de gânduri. Închise ochii, înainte de a mai privi o dat cerul. Adormi brusc. Vântul îl alinta cu degetele-i fine, invizibile, cându-i somnul lin. Visa. Se f cea c era sub o cascad uria i c trecea pe sub ea în c utarea unor comori. Numai c apa îi picura

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

teribil pe cap, lovindu-l peste fa , biciuindu-l.

Se sim i tras de nas. Ei, dr cie, gândi, cum pot s visez i, în acela i timp, s m simt tras de nas? A a ceva este anormal; ori visez, ori trage cineva de nas... Se trezi, dar nu deschise ochii; st tea cu ei închi i, pentru a sesiza dac se mai aga cineva de nasul lui. Visul disp ruse; auzea, acum, pesc ru ii, marea cu valurile sale deci, era treaz. Când, deodat , o mân fin , ud , îl trase iar de nas.

Prima tenta ie fu s deschid ochii, s vad despre ce e vorba; apoi, gândi: sigur e vorba de vreun copil r cit care- i bate joc de el.

L-a v zut dormind i vrea s -l trezeasc ; în acela i timp, sim ea un puternic parfum dulce, de ambr , substan pe care o adulmecase cândva, în Orient.

Se sim i apucat de nas, din nou, cu fine e i o anumit blânde e.

Privi u or, printre gene, f a deschide ochii complet, doar atât, cât o gean . R mase interzis; lâng el era o fat de o frumuse e dumnezeiasc , cu p r negru i ochi de un verde-alb strui intens, scufundând în ei triste ea m rilor dep rtate. La gât avea un irag de scoici; alge proaspete îi acopereau sânii, contura i frumos, rotund, pulsând ritmic în ton cu respira ia. Încremeni; a a ceva nu se putea petrece decât în vis, pentru c nu era posibil ca o fiin atât de frumoas s se g seasc lâng el, chiar din primele ore ale sosirii în sta iune... Nici dac ar fi stat o lun întreag , dar ce o lun , un an, i o asemenea apari ie nu iar fi r rit în cale; apoi, dac i-ar fi r rit, ce folos?

Sigur viseaz , se încuraj , nevrând a deschide, totu i, ochii, pentru -i pl cea s-o priveasc pe fata cu ochii tri ti, cu zâmbet aparte, ce rea s arate c poate s se i bucure de via , dac dorea.

Din nou se sim i tras de nas. Realiz c fiin a de lâng el se joac , pur i simplu, c visul nu mai e vis, c trebuie s deschid ochii, s aib un dialog cu ea, s-o ia la întreb ri, s-o interogheze: cum de- i permite a a, tam-nesam, s se aga e de oamenii de pe plaj care dorm? Dorea s -i fac o moral , de s -i mearg fulgii... i, pentru asta, deschise ochii deodat , surprinzând-o pe necunoscut tocmai când vroia s -l mai prind o dat de nas.

Mut de uimire, privind cu tot irisul, constat c are în fa o fiin venit din alte lumi. Fiin a îl privea, la rândul ei, curioas , zâmbind în

tefan Dimitrescu - Doamna în ro u

23

continuare. De i era cald, iar soarele î i f cea din plin datoria, fata era umed , rece. Îl trecur fiorii. Sim i transpira ii glaciale pe ira spin rii. Privirea ei nu-l l sa în pace; îl înl uise, p rând s afle spunsuri în ochii lui, de care nici el însu i nu tia. Nu avu nici o reac ie, dovedindu-se neputincios, c ci nu mai v zuse a a privire, nu mai sim ise asemenea r coare.

Se uit peste dunele mici. Nu z ri ipenie de om; erau doar ei doi, iar realitatea îi demonstra c se pot întâmpla lucruri pe care mintea obi nuit cu ra iuni tiin ifice, nu le poate atinge sensul subtil; c exist , la urma urmei, ceva în Univers, ce poate da peste cap teoriile tiute. Fata îl mai trase de nas, de data aceasta, ca i cum ar fi vrut s i ia la revedere, privind impacientat spre mare. Sesiz precipitarea din gesturile ei i deschise, pentru prima dat , gura: - Cine e ti?

Fata nu-i r spunse, l sându- i privirea s alinte orizontul, curbat ivoriu, peste mare. Nici nu vru s conceap a a ceva; cum adic , e venit din mijlocul m rii?! Nu, a a ceva nu se poate, e imposibil! Povestea cu sirenele, de pe vremea lui Ulysse, reprezint o seduc toare manevr literar introdus de Homer, în Odiseea, acolo, când i unde trebuie, nimic mai mult... Sirene nu exist , cum nu exist nici amazoane sau alte fiin e fabuloase ce-au bântuit min ile anticilor...

Privea, totu i, la fata de lâng el i nu-i putea da o vârst ; ra ion va mai fi având ceva pân la anii maturit ii... Pe nea teptate, auzi un plesc it puternic, aproape de rm; privi i crezu c are cea pe ochi.

Ca din spatele unui v l de borangic magic, ie ir pân la brâu, din valurile albe, trei sirene (!) ipând u or la fata de lâng el. Aceasta se ridic brusc; privindu-l trist, fugi c tre rm; înainte de a se arunca în ap , în dreptul stâncilor, se opri. C ut repede dup ni te pietre.

Apoi disp ru în valuri, al turi de celelalte, nu înainte de a mai face cu mâna scriitorului, care uitase s închid gura de uimire...

Totul se petrecuse fulger tor; nu avusese timp de nici o reac ie.

Se ridic tulburat, refuzând, în continuare, s cread c e adev rat ce i se întâmpl .

Pe drumul c tre vil î i aminti de toate c ile citite ce tratau despre asemenea apari ii; nu se putea, totu i, ca ele s existe în realitate! Era o chestie anormal ; de ce nu puteau sirenele s existe, nu avea nici un argument serios, tiin ific, menit a-l mul umi; pur i simplu, respingea o asemenea variant !!!

Ajuns în camer , se duse la baie s i ia medicamentul; avea probleme cu tensiunea, iar pastila zilnic trebuia s fie luat , altfel risca foarte mult, practic, via a. Medicul îl avertizase, în acest sens, spunându-i c va trebui s înghit pastile pân când va închide ochii, s se fereasc de stres, emo ii etc...

Bazaconii... de parc a fi robot; cum adic , s n-am emo ii, tr iri, cum adic , s nu m enervez, s nu m stresez? Dar ce, sunt f cut din circuite electrice, din fiare? Sunt om, iar în carne înc -mi pulseaz sânge, înc mai bate o inim pârdalnic ... i, gândindu-se la cordul lui, d du pastila peste cap. În fa a oglinzii, î i privi nasul; duse u or mâna spre el. Sim i parfumul fetei, mai intens. Se cutremur ; ceva nel murit se n tea în aceea i inim pe care o credea înghe at ; simultan, realiz c are porniri pe care nu le mai cunoscuse demult... Se uimi de toate. Ie i pe balcon, privind în zare: marea era limpede, dreapt . P rea s nu aib valuri. C ut din priviri necunoscuta care îl tr sese de nas, dar, nimic!

Se panic ; de ce se dusese cu gândul la ea? De ce se gândea atât de intens la ea? Strivitor...

Cum de nu- i putea scoate din minte imaginea ei trist ? Ce anume îl fr mânta intens, în adâncul pieptului? Râsul ei cristalin, de la urm , înainte de a ap rea celelalte surate, îi picura în urechi dulce, seduc tor, înv luitor... Î i trase dou palme, s i revin ...

(va urma)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VII, nr. 11(75)/2016

George PETROVAI

De unde venim ]i @încotro mergem?

1. Cum a ap rut via a? În mod normal, nici m car n-ar trebui s ne punem întreb ri ca acelea de mai sus. Asta dac omul zilelor noastre ar fi echilibrat, dac ar avea credin cât gr untele de mu tar i dac s-ar învrednici s ia seama la avertismentele în elep ilor. C ci iat una din concluziile vie ii de mucenic a lui Petre ea, cu certitudine cel mai sf tos român sc pat cu via (dar i cu s tatea distrus !) din teribilul malaxor bol evic: „F Dumnezeu, f credin omul devine un animal ra ional, care vine de nic ieri i merge spre nic ieri”!

Dar cum omul de azi face impresia c ar fi chiar mai ahtiat decât înainta ii s i dup bel ug, putere, onoruri i pl ceri (ce vre i, cândva am sem nat vântul pragmatismului, iar azi culegem furtuna neomeniei!), nu stric în asemenea condi ii s le reamintim celor ce se cred buricul p mântului c omul este aidoma unei trestii b tut de toate ut ile semenilor, „cea mai fragil trestie din Univers” (B. Pascal), i c tocmai de aceea el are obliga ia s nu uite nicio clip de cele trei minunate instrumente: spirit-moral -ra iune, cu ajutorul c rora poate s intre în sistemul tridimensional credin -iubire-speran , singurul sistem compatibil cu demnitatea uman i aduc tor de fericire îmbel ugat , c ci numai prin el i din interiorul lui poate fi urmat calea regal a nemuririi...

Pentru a r spunde la întrebarea: Cum a ap rut via a?, func ie de structura mental-spiritual i de educa ia fiec ruia dintre noi, putem merge fie pe firul crea iei, fie pe cel al evolu iei.

Crea ia este rezultatul fabulos al voin ei divine, i - ca tot ce atinge cotele preaînaltului - ea se conformeaz unui plan divin, adic atinge perfec iunea. Iar bunul sim ne oblig pe noi, oamenii, s ju-

dec m în felul urm tor: Acolo unde exist un plan, obligatoriu trebuie existe atât resursele materiale i spirituale, cât i coordonatele logice sau infrastructura planului, pe care resursele vor fi puse în mi care întru atingerea scopurilor fixate în faza de-nceput. Atâta doar c logica divin este - cantitativ i mai ales calitativ - infinit superioar logicii umane, ceea ce înseamn c este totodat infinit diferit de logica uman .

Ajun i în acest punct extrem de delicat al ra ionamentului subtil i nep tima , când Dumnezeu pare a fi mai u or cunoscut în sens apofatic sau negativ (El nu este crud, r zbun tor, ipocrit etc.) decât în sens catafatic sau afirmativ, fire te c u or se pot formula întreb ri universale i grave de genul: Dac Dumnezeu a f cut toate v zutele i nev zutele, nu tot El este responsabil de apari ia r ului?; sau: Cum de Dumnezeu n-a prev zut neascultarea la care se va deda perechea uman originar , ceea ce ne face s credem fie c El nu este atot tiutor i c într-o atare variant este atins de imperfec iune, fie respectiva hib de concep ie a omului f cea parte integrant din planul S u de r spândire a r ului pe întregul p mânt, caz în care se insinueaz presupunerea c dac Atoatef torul nu este izvoditorul ului (dar f consim mântul Lui, de unde i cum putea ap rea ul?), atunci cu certitudine îl admite i-l tolereaz , c ci tiut este c nimic în nem rginirea Universului nu se clinte te f vrerea Sa?; respectiv: De ce Dumnezeu, care este identificat cu mila i bun tatea, nu curm m car suferin ele nemeritate ale atâtor i atâtor genera ii de copii nevinova i, când este de la sine în eles c ei nu pot fi f cu i responsabili nici pentru p catele p rin ilor, nici pentru ridicolul p cat originar, chiar în varianta admis de Abélard, cum c „Adam nu nea transmis gre eala, ci doar pedeapsa p catului s u”?

Dar cum prin asemenea întreb ri retorice, cu iz neinten ionat de blasfemie, nu se ob ine niciun spor muritor în dezbaterea temei anun ate, ci cel mult o nedorit crispare a sufletelor blânde i pioase, revin la firul nara iunii i afirm c dac logica uman (aflat , cu toate cele ce in de condi ia noastr efemer , sub povara neîndur toare a timpului r u i bolnav) este limitat i anevoioas , ea derulându-se fie în sens deductiv fie inductiv, este de presupus c logica divin - în egal m sur etern i prezent , vie i nemuritoare, concret i abstract - se deruleaz în strâns interdependen cu îns i facerea, c ci numai ce Creatorul i-a exprimat vrerea prin propozi ia logic de tipul: „S fie lumin !”, i îndat Cuvântul S u, mai presus de concepte i judec i, s-a pref cut în fapte unice, îmbr cate în haina de gal a perfec iunii.

Prin urmare, logica uman fiind doar de rangul unui subsistem infinitezimal, i anume cel adaptat condi iilor de via i pricepere de pe planeta P mânt (continuul spa iu tridimensional-timp ireversibil i

t. Dimitrescu - Curte interioar la Ca in

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

unidimensional), ea n-are cum s se înal e la dimensiunile deopotriv cutremur toare i lini titoare ale logicii Totului, care nu numai este anterioar i exterioar întregii crea ii, dar fiind totodat atotcuprinz toare, doar în ea î i g se te rost i echilibru necuprinsul sistemului conceput mai înainte de to i vecii, i tot ea este etern prezent în întreaga facere, pân dincolo de celul i atom, alimentând cu generozitate întreaga logic uman .

Dac asemenea argumente sunt acceptabile pentru orice om cu un dram de inim i minte, cu atât mai mult ele se constituie într-un înt ritor pentru credinciosul pur sânge, care, de altminteri, nu prea are nevoie de înt ritoare l turalnice, întrucât el este convins c întreaga Biblie a fost inspirat i c adev rul ne te viu i etern din fiecare cuvânt al ei.

Iat de ce el crede cu evlavie în înf ptuirile Domnului din cele ase zile ale crea iei i prea pu in se sinchise te de p rerea unuia ca Jean Astruk, medic din Montpellier i catolic convins, care cel dintâi a observat c în cazul potopului, de exemplu, avem de-a face cu dou povestiri între esute - una Elohist , cealalt Iahvist (Iehovist ) -, numele lor derivând de la apelativele cu care este desemnat Dumnezeu: mai întâi apare numele Elohim, tradus în române te prin Dumnezeu (echivalentul latinescului Deus i a francezului Dieu), pentru ca în alte pasaje s se foloseasc Domnul Dumnezeu sau numai Domnul, corespunz tor ebraicului Iahve sau Adonai (din respect, iudeii nu pronun au decât Adonai), respectiv corespunz tor latinescului Dominus i francezului Seigneur.

De unde concluzia tran ant a lui Jean Astruk: „...Cartea Genesei este alc tuit din dou sau trei manuscrise, legate i cusute la un loc de fragmente deosebite, apar inând unor autori diferi i, în care fiecare a dat lui Dumnezeu nu unul i acela i nume, ci nume diferite: unul ia dat numele Elohim, altul numele Iehova sau Iehova-Elohim”.

Dar, dup cum spuneam, credinciosul fervent, ba poate c i cel avizat, nu se va împiedica de atari obstacole, ci va s ri cu gra ie peste ele, în timp ce (în chip de consolare pentru logica torturat ) va exclama aidoma lui Tertullian: Credo quia absurdum (Cred pentru -i absurd)! * Deci, dac teoria crea ionist trece des de tot peste frontierele logicii umane, prin amploarea i complexitatea uluitoare a realiz rilor divine în cele ase zile ale facerii (în realitate ase epoci ale crea iei universale), cu teoria evolu ionist lucrurile stau incomparabil mai

tefan Dimitrescu - La arat

25

prost, fie i pentru aceea c toate formele de via existente se reproduc numai conform speciei lor, precum i datorit absen ei totale a fosilelor de tranzi ie.

Con tient de aceast imens hib a concep iei sale, însu i Darwin a recunoscut cu sinceritate la vremea lui: „Dac numeroase specii (...) au ap rut într-adev r dintr-o dat , acest fapt i-ar fi fatal teoriei evolu ioniste”. Iar concluziile unor prestigio i savan i ai zilelor noastre reprezint cu adev rat lovituri mortale pentru teoria evoluionist . Iat , de pild , opinia lui John N. Moore, profesor de tiin e naturale: „Dac nu s-au g sit forme de tranzi ie în arhivele fosile, aceasta explic f îndoial faptul c nu au existat deloc asemenea forme în straturile fosilifere. Este foarte probabil c nu au avut loc niciodat tranzi ii între speciile animale i nici între speciile vegetale”. i mai departe: „Se pare c fiecare form sau specie important are o istorie independent i distinct de aceea a tuturor celorlalte forme sau specii! Marile grupuri de plante i de animale apar brusc în documentele fosile”.

Pentru a elimina orice urm de îndoial asupra acestei chestiuni fundamentale a teoriei evolu ioniste, cuvine-se ca înarma i cu o corect decen tiin ific s ne arunc m privirea asupra enormelor abisuri dintre marile diviziuni ale regnului animal (pe te-amfibianreptil -pas re-mamifer-om), abisuri peste care evolu ia se dovede te incapabil s arunce pun i trainice de leg tur : 1) Hiatus-ul dintre pe ti i amfibieni (batracieni) Dup cum se tie, pe tii se deosebesc de nevertebrate prin scheletul lor. Iar acesta, la rândul lui, ar fi trebuit s sufere importante modific ri pentru ca pe tii s devin amfibieni, adic animale capabile tr iasc atât în ap , cât i pe uscat. Pentru acest mod de existen , aveau neaparat nevoie de un pelvis sau bazin. Dar niciun pe te fosil nu ne arat cum s-a dezvoltat pelvisul amfibienilor. La fel, oasele craniului sunt i ele foarte diferite la cele dou specii. În plus, pentru ca evolu ia s duc la apari ia batracienilor, ar fi trebuit ca înot toarele pe tilor s se transforme în membre prev zute cu articula ii i degete, proces care ducea la importante modific ri la nivelul mu chilor i nervilor. De asemenea, branhiile trebuiau s evolueze i ele, astfel încât s devin pl mâni. În sfâr it, dar nu în ultimul rând, la pe ti sângele este pompat de o inim cu dou cavit i, pe când amfibienii au o inim cu trei cavit i.

Iat câteva dintre nebuloasele tiin ifice, pentru elucidarea c rora zadarnic s-au f cut eforturi de a stabili o filia ie între amfibieni i vreun pe te de la care ace tia ar fi putut descinde.

2) Hiatus-ul dintre amfibieni i reptile Poate c cea mai important problem ce prive te abisul existent între amfibieni i reptile este aceea a originii oului cu coaj . i iat de ce. Creaturile anterioare reptilelor depun în ap ou moi i gelatinoase, iar fecundarea acestora este extern . Dar fiind animale de uscat, reptilele î i depun ou le pe sol. Cum embrionii care se dezvolt în interiorul ou lor trebuie s fie continuu în mediu lichid, solu ia a reprezentat-o oul cu coaj . Îns faptul acesta necesita o schimbare considerabil în modul de fecundare. Prin urmare, la reptile fecundarea este intern i ea trebuie s aib loc înainte ca oul s fie închis în coaja sa. A fost, deci, nevoie de noi organe sexuale, de o nou form de copula ie i de noi instincte, adic de atâtea noi caracteristici esen iale ce adâncesc pr pastia dintre amfibieni i reptile.

Teoria evolu ionist nu explic mai conving tor

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nici alte deosebiri complexe dintre reptile i amfibieni. Astfel, embrionii la pe ti i ou le la batracieni î i elimin reziduurile sub form de uree solubil în apa din jur. Îns acest procedeu nu era cu putin în interiorul ou lor cu coaj , deoarece ureea ar ucide embrionii. Iat de ce în interiorul oului cu coaj s-a produs o transformare esen ial : acidul uric insolubil este înmagazinat într-o membran special numit alantoid , care în acest fel îndepline te func ia de vezic . i înc ceva: embrionii de reptile se hr nesc cu g lbenu ul oului, a a încât micile reptile sunt pe deplin dezvoltate înc înainte de-a ie i din ou, spre deosebire de amfibieni, care la ie irea din ou înc nu ating acest stadiu.

3) Pr pastia dintre reptile i p ri Reptilele sunt animale cu sânge rece, ceea ce înseamn c temperatura lor va cre te sau va descre te în func ie de temperatura mediului exterior. În schimb, p rile sunt animale cu sânge cald, iar corpul lor p streaz o temperatur intern relativ constant , indiferent de temperatura mediului exterior.

Referitor la descinderea p rilor cu sânge cald din reptilele cu sânge rece, înc mai sunt unii evolu ioni ti care sus in c dinozaurii erau reptile cu sânge cald. Dar p rerea general în aceast chestiune mâne aceea exprimat de Robert Jastrow: „Dinozaurii, ca toate reptilele, au fost animale cu sânge rece”! În plus, de i reptilele depun ou aidoma p rilor, totu i, numai rile î i clocesc ou le.

Alte diferen e notabile între p ri i reptile: a) Penele sunt proprii doar p rilor, cu toate c unii evolu ioni ti încearc s acrediteze ideea c solzii reptilelor s-ar fi pref cut în pene; b) Oasele p rilor sunt mai u oare i goale în interior, comparativ cu cele ale reptilelor, care sunt pline; c) Inima reptilelor are trei cavit i, pe când cea a p rilor posed patru.

O men iune special merit pas rea archeopterix, al c rei nume înseamn „arip str veche” sau „pas re str veche”, despre care s-a crezut o lung perioad de timp c reprezint mult c utata verig intermediar dintre reptile i p ri. Ast zi poate c nimeni nu mai împ rt te aceast p rere ne tiin ific , întrucât resturile ei fosilizate (aripile aerodinamice prev zute cu pene, precum i oasele goale în interior) dovedesc f putin de t gad c arheopterixul a fost o pas re ca toate p rile. În plus, archeopterixul nu-i anterior p rilor,

tefan Dimitrescu - Timp ploios

Anul VII, nr. 11(75)/2016

deoarece s-au g sit resturi fosile ale altor p cu creatura în discu ie.

ri în roci contemporane

4) Pr pastia dintre reptile i mamifere Numele de „mamifer” subliniaz una dintre marile deosebiri existente între cele dou specii: pentru a- i putea hr ni puii, care de la na tere duc o via autonom , mamiferele posed glande mamare!

Teodosius Dobzhansky a sugerat c glandele mamare n-ar fi altceva decât glande sudoripare modificate. Dar sugestia lui Dobzhansky nu-i avantajeaz cu nimic pe adep ii evolu ionismului din simplul motiv c reptilele nu posed glande sudoripare. În plus, glandele sudoripare secret de euri, nicidecum hran ...

Alte deosebiri: a) Spre deosebire de reptile, mamiferele femele posed placenta, cu o structur foarte complex , ea fiind absolut trebuincioas pentru hr nirea i dezvoltarea fetusului; b) Mamiferele au diafragma care separ toracele de abdomen, pe când reptilele nu de in a a ceva; c) Doar în urechea mamiferelor, nu i în cea a reptilelor, se g se te acel organ minuscul i foarte complex numit organul lui Corti, care însumeaz circa 20.000 de celule acustice i vreo 30.000 de termina ii nervoase; d) Mamiferele au sângele cald i temperatura intern constant , în timp ce sângele reptilelor este rece i temperatura intern variabil ; e) Urechea mamiferelor are trei oase, cea a reptilelor doar unul; f) Dac picioarele reptilelor sunt fixate pe p ile laterale ale corpului, astfel încât abdomenul lor atinge solul sau este foarte aproape de sol, picioarele mamiferelor sunt situate sub corp, în felul acesta el fiind ridicat de la sol; g) Dac reptilele posed doar din i foarte simpli (de form conic ), mamiferele au o denti ie elaborat , cu care pot mu ca, rupe, sfâ ia, râmi a i sf râma hrana; h) Mamiferele, a ijderea amfibienilor, î i elimin reziduurile sub form de acid uric, ceea ce din punct de vedere teoretic înseamn o întoarcere înd t pe axa evolu iei.

5) Abisul dintre om i celelalte vie uitoare Dac avem în vedere doar fizicul omului, atunci - desigur - el poate fi considerat un mamifer. Îns pân i afirma ia unui evolu ionist are darul s scoat în eviden enorma diferen dintre om i un mamifer oarecare: „Nu s-ar putea comite o eroare mai tragic decât aceea de a-l considera pe om drept un simplu animal. Omul este unic: el difer de toate celelalte animale prin numeroasele lui însu iri cum sunt limbajul, tradi iile, cultura i o perioad enorm de lung de cre tere i de grij p rinteasc ”.

Ceea ce-l deosebe te radical pe om de celelalte vie uitoare se datoreaz creierului s u, acest formidabil organ, care cu cei peste 100 de miliarde de neuroni, îi omului posibilitatea s ra ioneze, s comunice cu semenii i s înmagazineze cuno tin e. Avea dreptate Pascal când îl f cea pe om cea mai fragil trestie din Univers, pentru ca îndat tot el s adauge ceea ce îi confer omului m re ie i unicitate între vie uitoare: „Dar este o trestie gânditoare”! * Sigur, ar mai fi multe de spus în aceast dezbatere aproape ine-puizabil dintre crea ionism i evolu ionism. Doar câteva cuvinte despre str mo ii no tri, oamenii-maimu e i despre muta ii. În leg tur , de pild , cu omul de Neandertal (numit

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

astfel dup valea Neander din Germania unde a fost descoperit prima fosil de acest tip), un cercet tor afirma: „Nimic nu dovede te c omul de Neandertal ne-ar fi fost inferior nou în vreo privin ”. La fel de categoric se pronun savan ii vizavi de omul de Cro-Magnon, despre care afirm c „pân i cei mai sceptici au trebuit s admit c era vorba de fiin e umane”, precum i în cazul australopitecului, al c rui craniu se v de te a fi „în mod incontestabil simian, nicidecum uman”.

Prin urmare, oamenii - la fel ca toate celelalte fiin e - s-au reprodus i în continuare se reproduc doar în cadrul i potrivit speciei lor. Potrivit acestei reguli de fier a vie uitoarelor, putem conchide c toate creaturile cu înf are de maimu , care au tr it în trecut asemeni australopitecului, nu erau altceva decât maimu e. Iar fosilele umane descoperite pân în prezent, care se deosebesc neesen ial de omul modern, contribuie din plin doar la înt rirea convingerii c în sânul speciei umane exist o mare varietate, fapt ce cu u urin poate fi constatat i în zilele noastre, dac avem în vedere elemente de aspect i configura ie precum culoarea pielii, forma craniului, în imea sau greutatea.

Iat de ce acele modific ri accidentale numite muta ii, nu pot fi considerate nicidecum un posibil mecanism al evolu iei, din simplul motiv c dac excludem muta iile „neutre”, atunci num rul muta iilor un toare dep te de mii de ori pe acela al muta iilor considerate utile.

Iar dac , în plus, avem în vedere afirma ia f cut de eminentul genetician Richard Goldschmidt în leg tur cu dezam gitoarele rezultate ob inute de el pe musculi a de o et (drosofila) („Dac o mie de muta ii s-ar fi combinat la un singur individ, înc tot n-ar fi ap rut o nou specie”), atunci vrând-nevrând trebuie s accept m urm toarea concluzie rezonabil : Muta iile nu produc nimic nou, ci ele sunt doar cauza variet ii!

2. Încotro ne îndrept m?

Exist oare om cu scaun la cap pe care s nu-l îngrijoreze soarta planetei i a vie ii de pe ea? În ce m prive te, în anul 2007 am publicat cartea intitulat Confesiuni esen iale. Ei bine, în partea a III-a a c ii, subintitulat Încotro mergem?, formulez opinii de felul urm tor: „Actuala civiliza ie, o civiliza ie a consumului nes buit, n-a avut în elepciunea s elimine cauzele avertismentelor venite din partea naturii agresate, c ci aceasta ar fi însemnat ca omul s i suprime o

t. Dimitrescu - Natur static de toamn

27

bun parte din poftele i ambi iile sale nes ioase, ci s-a ar tat pe mai departe preocupat doar de înl turarea efectelor acestor avertismente: furtuni, inunda ii, secete prelungite, alunec ri de teren etc.

Dar iat c poluarea f precedent s-a transformat într-un fenomen global imposibil de st vilit, chiar dac din aceast clip omenirea întreag ar trece la surse nepoluante de energie (solar , eolian , energia mareelor etc.), iar consecin ele cre terii generale a temperaturii se vor resim i pe întreaga planet i ele se vor dovedi catastrofale pe arii întinse ale globului”.

Cum omenirea n-a f cut nici m car un pas serios pe linia limit rii polu rii, între timp starea planetei s-a agravat, c ci locuitorii ei, aidoma unor veritabili sinuciga i, se str duiesc din r sputeri s apropie clia aprins de butoiul cu pulbere pe care este coco at actuala civiliza ie. Între timp am citit cartea lui Sirius Zorneanu, intitulat 2012 Anul Apocalipsei sau Marea Transla ie? Ei, i dup parcurgerea ii, mi-am zis c oricât ar fi cineva de neîncrez tor în scenariile catastrofice avansate de diver i ilumina i, totu i ea izbute te ni el s te pun pe gânduri, dac nu prin altceva, m car prin strania împletire dintre realitate i fantezie, dintre pesimismul previziunilor tiin ifice i optimismul resurselor spirituale ale omenirii.

Astfel, dup ce în primul capitol scriitorul vorbe te despre înc lzirea global , urmat - zice el - la scurt timp de o catastrofal perioad de glacia iune, asta din cauza încetinii cursului acelui miraculos curent atlantic numit Gulf Stream, gra ie c ruia europenii i americanii beneficiaz de actualele condi ii climaterice, în urm torul capitol el trateaz procesul lent dar continuu de inversare a polilor magnetici ai P mântului - un alt fenomen cu consecin e devastatoare pentru omenire -, pentru ca în capitolul intitulat Sfâr itul timpului insiste asupra datei de 21 decembrie 2012, dat la care se întrerupe celebrul calendar maya , c ci - ne asigur autorul - atunci ne va fi revelat Adev rul i tot atunci va începe a asea Lume. În capitolul Centura fotonic ne este descris aceasta ca fiind „O imens regiune din spa iu, care emite o intens radia ie electromagnetic , atât în spectrul vizibil cât i în cel al luminii invizibile de înalt frecven , chiar incluzând spectrul razelor X”.

Apoi afl m c Universul este inut la un loc de c tre vortexuri, „printre care i vortexurile de energie centripet , împreun cu câmpurile electromagnetice asociate lor”, i c „datorit Centurii fotonice, în urm torii 10 ani Terra i vecinii s i î i vor ajusta structura molecular ”.

Cartea se încheie cu Misiunea spiritual a României, în care este reprodus textul profe iilor lui Sundar Singh. Afl m c Sundar Singh a fost un în elept i un iluminat indian, care s-a convertit la cre tinism în urma unei experien e spirituale deosebite. În primul deceniu al secolului XX, Sundar Singh a f cut o c torie prin toate rile cre tine, ocazie cu care a vizitat i ara noastr . Realit ile constatate i mai ales cele deduse în leg tur cu România, l-au îndemnat pe inspirat s afirme: „Eu tiu c România are o mare misiune dumnezeiasc de redresare spiritual , ce o va face pân la urm s se înf eze ca un veritabil model, demn de urmat de c tre întreaga umanitate”. car de-ar da Dumnezeu s fie a a...

La rândul meu, mi-am încheiat cartea Confesiuni esen iale cu dejdea armoniei universale pe mult urgisita noastr planet : „Cât prive te planul moral-spiritual, ei bine, cu siguran c omul viitorului va deveni mai credincios, de îndat ce, dup e ecurile datorate trufiei i nechibzuin ei, se va p trunde de adev rul cuprins în codurile morale ale tuturor marilor religii: iubire, toleran , smerenie, simplitate, cump tare. Însu i ecumenismul va deveni realitate într-o lume în care oamenii vor con tientiza c a fi bisericos nu este totuna cu a fi credincios”.

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Gheorghe A. STROIA

Pledoarie pentru convertirea iubirii @într-un perpetuum mobile al existen\ei umane Ultimul roman al autoarei br ilene Angela Burtea, intitulat: Zamfira (Ed. Edmunt, Br ila, 2011), de i se dore te a fi un roman de dragoste, este mai mult decât atât. Aici, printre pasajele cu m iestrie redate, creând note de suspans originale i simetric rostuite, se întâlnesc multiplele valen e ale dragostei: dragostea dintre un b rbat i o femeie (dorin a de aflare a jum ii - care se dovede te a nu fi, întotdeauna, cea mai fericit alegere); dragostea sacr de p rin i i satul natal (piloni ai impetuoasei catedrale umane, f de care echilibrul natural al vie ii nu are niciun rost); dragostea între oameni (prietenia, bazat în special pe o rezonant sinceritate i respect reciproc); dragostea fa de meserie i fa de copii (privit , în roman, ca o misiune, aceea de a educa, de a forma) i nu în cele din urm - dragostea fa de Dumnezeu (care, „f torul” a to i i a toate fiind, prime te pe oricine în bra ele sale, f a pretinde nimic, decât

„iluminarea” - din nefericire, atât de greu de atins).

Neavând o întindere temporal-spa ial vast i nicio galerie multipl de personaje individualizate i bine definite (în afara eroinei), Zamfira reprezint - mai degrab - o nuvel , care poart o puternic amprent autobiografic . Ca i autoarea, Zamfira este de profesie înv toare, ajuns din întâmplare, bibliotecar . R cinile sale sunt în mediul rural, acolo unde î i g se te echilibrul, reîntâlnirea cu r cinile fiind, de fiecare dat , mai emo ionant . Întrebat de ce scrie, Angela Burtea r spunde - într-unul dintre interviurile sale: „La baza scrierilor mele st iubirea aceea frumoas , necosmetizat , în care eu cred cu t rie i f de care nu pot tr i. Nu are importan de unde vine i c tre cine se duce. Este o boal incurabil , mo tenit . Cine nu tie s-o g seasc i s-o în eleag în tot ceea ce scriu, inclusiv în activitatea mea de publicist, înseamn c iubirea i-a jucat feste. Dumnezeu ne-a creat din iubire i-n iubire ar trebui s tr im. Unii dintre noi au percep ii gre ite despre acest sentiment tocmai pentru c au fost frustra i”. De aici putem intui pacea dobândit de autoarea br ilean , echilibrul i armonia pe care i le g se te în scris, fapt dovedit, de altfel, i prin incursiunile epice din romanul „Zamfira”.

Stilul literar abordat este unul cald, expresiv, dovedind o disciplin i o rigurozitate aparte. Fiecare pasaj al c ii este gândit i apoi, transpus, cu destul versatilitate scriitoriceasc . Firul epic, limpede esut, poate fi asem nat cu cel al i elor r zboiului din casa rinteasc , la care mama esea toate cele trebuincioase gospod riei ne ti. „Zamfira” este o scriere calin , ce poate fi lecturat cu u urin i pl cere, în care se îmbin - cu subtilitate - pasajele autobiografice cu cele descriptive, i se „condimenteaz ” întâmpl rile relatate cu explica ii psi-

ho-analitice, izvorâte din bogata experien de via a autoarei. Sub aparenta delicate e i feminitate a Zamfirei, se ascunde un om puternic, inteligent, dotat cu o deosebit aten ie pentru detalii, un om care se iube te i se respect pe sine, dar i un rafinat psiholog, care reu te s îndrume, s dirijeze i s aduc pu in ordine i lumin în via a oamenilor cu care interac ioneaz .

Zamfira este prietenoas din fire, dar rezervat în a- i face prieteni, poate datorit multiplelor dezam giri suferite. Un personaj puternic, ce nu a teapt de la nimeni solu ii la problemele sale, încrez toare fiind doar în propriile for e ori convingeri. Pe lâng toate aceste calit i, Zamfira se dovede te a fi i un bun investigator, aptitudinile sale de detectiv fiind probate cu suficient tact i îndemânare, pe parcursul derul rii firului epic (elucidarea presupusului s u „accident” sau dezlegarea i elor cazului în care fusese implicat Nicolae Neagu). Ceea ce-i lipse te Zamfirei este, în schimb, iubirea împ rt it , nu atât din vina propriei persoane, ci din lipsa nestatorniciei sentimentelor b rba ilor ce roiesc în jurul s u. Poate, de aici i dilemele iubirii care o macin i, implicit, de a imposibilit ii de a face, întotdeauna, cele mai bune alegeri. Încercând s i vindece sufletul dup o c snicie e uat (al turi de un b rbat gelos i extrem de violent - Cornel) - o teribil dezam gire în dragoste, Zamfira oscileaz între iubirea pasional - oferit de Nicolae i iubirea r bd toare - oferit de George.

Galeria de personaje, nu foarte bogat , este reprezentativ pentru via a satului i suficient pentru crearea invizibilei re ele de intrigi i întâmpl ri ale unei nuvele. Cu o interesant tehnic scriitoriceasc , autoarea las caracterizarea personajelor pe un plan secund, nu atât de important, calit ile morale ale acestora rezultând din succesiunea faptelor i împrejur rilor la care sunt p rta e.

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii bun . Acest loc superb - satul românesc este chintesen a a ceea ce poate fi mai valoros i mai pozitiv. Iat doar câteva dintre elementele care fac din satul românesc un loc de na tere al ve niciei: neuitata uli a satului, poienile str tute descul - pentru înc rcarea cu energiile p mântului, casele mândre i frumoase, ordinea fireasc a lucrurilor, credin ele i obiceiurile împ mântenite, echilibrul - numai aici c tat, pomii înflori i a etern prim var , copil ria cu frumuse ea ei ireal , dorurile sacrosancte ce- i sesc alinare doar în bra ele p rin ilor, biserica cu turle - ca ruguri aprinse a rug ciune. i pentru a- i face pledoaria mai incitant , autoarea „adaug ”, în vorbele personajelor sale, sarea i piperul nemuritorului grai românesc: înv minte rare, pove e valoroase, inspirate de o autentic tr ire româneasc , bun-sim , respect i dragoste nestr mutat .

Interesant de subliniat c fiecare capitol al c ii are, ca moto, un fragment dintr-un pasaj biblic, în spe din Epistolele Sfântului Apostol Pavel (Noul Testament) sau din Pildele lui Solomon (Vechiul Testament). Astfel, autoarea î i g se te, în cuvintele Domnului, un scut al puterii dar i un confesional, în care- i poate m rturisi i lep da neîncrederea, dilemele chinuitoare, pentru aflarea echilibrului spiritual. i peste tot, în carte, aerul este pios, parfumat de t mâia unei t cute rugi, scute parc din cuvintele sfântului: „Cel mai înalt om de pe p mânt este omul care se roag , pentru c se ine cu mâinile de por ile cerului”.

De i planul ideatic principal (iubirea) se manifest multi-direc ional, ar fi fost interesant ca ac iunea nuvelei s fie una mai complex , cu o gam de întâmpl ri diversificat , care ar fi pus la încercare, mai mult, capacitatea autoarei de a construi un fir epic limpede, cu meandre episodice - i mai savuroase. Pasajele în care cartea cap valen ele unor noti e

Este i aceasta o dovad a rafinamentului prozatoarei, l sând la aprecierea cititorului u gradul de implicare emo ional sau modul propriu de percepere a fiec rui personaj în parte. Pân i cititorului i se transfer o parte din dilemele sale, astfel încât unele personaje, mai pu in „agreate” la început, putând deveni chiar „agreabile”. Apar în carte mai multe tipologii umane - intelectualul (Eva), fiul adoptiv al satului (Zamfira i/sau George), ranul neao (tat l Zamfirei, unchiul, tu a), naivul (M ria), parvenitul (Cornel) - ce întregesc tabloul clinic al lucr rii, conferindu-i o not distinct de nonconformism.

Un loc aparte în via a satului îl ocup întorul (mai nou profesorul) - un om dorit i respectat de întregul sat. Cel mai probabil, datorit meseriei sale, Angela Burtea i-ar fi dorit ca ilustrare a calit ilor înv torului satului, un personaj insolit, aidoma Domnului Trandafir (al lui M. Sadoveanu) sau D sc li ei (a lui O. Goga). Un om cu d ruire pentru carte, cu dragoste i respect pentru copii i care s fac din fiecare zi o nou treapt spre înv tur , descoperire, formare i educare moral , în conformitate cu perenele principii ale sufletului românesc.

Scrierea Angelei Burtea cap - uneori reverbera ii ancestrale, evidente prin descrierile satului f cute de în elep ii s i tr itori: tat l, unchiul sau m tu a sa. În accep iunea acestora, valorile satului, acum complet r sturnate, nu mai pot aduce omului modern echilibrul, satisfac ia i lini tea, atât de fire ti - odinioar dar atât de greu de dobândit acum.

Respectul deosebit al autoarei pentru via a rural incumb , în nuvel , o redare a satului în culori vii, în nuan e pastelate, pictate cu un v dit talent liric, care nu abund i nu deranjeaz , ci confer satului românesc o aur de poveste, de ireal, pe care doar locul de convergen al energiilor pozitive îl poate avea.

Micile „infuziuni” lirice din cuprinsul capitolelor ii - denot aplecarea autoarei spre poezie, mai ales pentru pacea i profundele tr iri pe care aceasta i le poate induce.

Versurile din carte, veritabile pasaje ale unor ancestrale doine, sunt z mislirile limpezi ale izvorului dragostei - împ rite, de aceast dat pe care Zamfira o resimte acut: pentru sat, pentru t. Dimitrescu cini, pentru glia str -

- Peisaj din Floren

29

dintr-un jurnal psihologic (în care Zamfira i pov uie te cunoscu ii) pot deveni - la un moment dat - repetitive - calate pe o aceea i idee - terapia motiva ional . În ciuda fragilit ii sale fizice i emo ionale, Zamfira se dovede te a fi st pâna absolut a tot ceea ce „mi ”. Ea poate fi perceput ca un mic „dictator” prin voia c ruia se întâmpl absolut totul. Practic, toate personajele c ii sunt „adaptate” modului de percep ie al Zamfirei (autocra ie emo ional ). Ceea ce poate „tr da” o doz de nesiguran , izvorât din setea de perfec iune (fireasc , de altfel) a autoarei.

Per-ansamblu, „Zamfira” este o scriere valoroas , empatic , pl cut , care î i poate si rezonan e adânci, prin povestea de via împ rt it de autoare i care poate avea corespondent în tr irile multora dintre cititorii/ cititoarele acesteia. O poveste motiva ional , care îndeamn la reculegere, la lep darea de orice episod negativ, de transformare a orirui e ec în reu it , prin voin i determinare. Mesajul scrierii de fa este pe cât de simplu, pe atât de valoros: convertirea iubirii în perpetuum-ul mobile al vie ii, f de care nimic nu are savoare i nimic nu poate aduce satisfac ie. Resim irea iubirii profunde, sincere i dezinteresate, a tr irii ce construie te i ridic omul spre lumin . Bineîn eles, în elegând prin iubire, sublimul sentiment „cules” precum razele pline de lumin ale soarelui, aduc toare de via , pace i resemnare în fa a oric ror „întunecimi” existen iale. Valorizând întregul, se poate spune despre scrierea de fa , c î i va dovedi valoarea, prin proba timpului (care cerne) i c reia - cu siguran - îi va rezista. * ** Cât despre riscurile asumate, iat ce ne rturise te Angela Burtea, în apocrificul s u confesional: „Via a mea este mai plin , am dat vie ii un alt sens, de i nu întotdeauna simt confortabil în pielea mea. Scriind mi-am asumat i responsabilit i, dar i riscuri. De fiecare dat încerc iau în calcul atât aprecierile pozitive ale cititorilor, dar i pornirile mali ioase ale unor confra i. Reprouri? Desigur! Întotdeauna este loc de mai bine! Recitindu-m , realizez adesea c pe alocuri a fi procedat altfel, dar am înv at în timp, a fi exagerat în exigen po i renun a la scris, ori eu nu-mi doresc asta. Uneori îmi repro ez c nu tiu s -mi vând marfa”. a

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Daniel MARIAN

În c[utarea absolutului din @în\eles

Se recompune într-o stilistic atent construit , întreaga alc tuire a firii printr-o mai rar îmbinare imagistic între real i fantastic, elementul static i cel mobil intersectându-se pân la identificare dincolo de simbiotic . Sunt retr ite momente chiar dac probabil închipuite dar de atâta for încât nici nu mai conteaz cum se trece pragul dintre o parte i alta a oglinzii. Este un parcurs prin sentimente profunde, într-o alegorie care impune. Latura epic devine esen ial în completarea finei descriptivit i care în cele din urm conduce la fiorul liric de excep ie. Spaiul ales pentru fenomenul în sine este unul viu i dens, înc rcat cu valori consacrate al turate unor elemente de sensibilitate aparte i filtrat o poveste se deap lin. „Printre c i e casa ei./ De 20 de ani st pe aceea i poli ./ Când se plictise te îi trage cu ochiul lui Eminescu/ Sau lui Co buc,/ Sau la al ii din Biblioteca pentru to i.// E o balerin nobil ,/ Din por elan fin sau sidef cu iriza ii alb strui./ Nici ea nu tie exact din ce e f cut , Dar se simte bine în carnea ei.// Pe rochia scurt are dantel ,/ La p r o floare,/ La inim un ghimpe.// Cu mâinile a ezate pe cre urile rochiei,/ Rememoreaz gloria de alt dat ./ Când era venerat ./ Ast zi, nici praful nu mai este ters din jurul ei.// Într-o toamn târzie/ i-a tr it prima iubire./ A fost a lui i de arunci/

Timpul pare c a încremenit./ Perdeaua dragostei e tras ,/ Balerina st neclintit / Pe raftul cu scriitori.” (Balerina bibelou) Pe un alt palier idiomatic, dar cu similar îndr zneal metaforic , metampsihic i metamorfic , Menu Maximinian aduce cu „Trenul vie ii” surprinz toare „R cini în cer”, într-o r sturnare a totului, pornit dintrun imbold pe care l-am putea crede necesar ini iatic... „O ap cât universul/ Peste gândurile mele./ Inima e prins / În sertarul de sus./ Nici vântul nu mai bate/ Prin patria mea./ / Acolo, sub stânca ro ie,/ St sângele str mo ilor./ Rana de pe cu it/ Doine te…// P ri î i caut cuibul/ În p mântul mam ./ Ramurile copacilor cresc în jos,/ R cinile prind via spre cer.” În largul celest se întream îns i via a, deplin tatea memoriei, pân i împlinirea istoric , timp în care roadele se culeg a a cum e firesc, p mântene fiind. Într-o l udabil consecven , registrul poetic se p streaz în mod explicit i exem-

plar, doar c devine amprentat din interior cu o tr ire care presupune tangen filozofic destul de clar ... „C ut rile/ Au trecut gardul./ Peste stânci/ E via albastr .// Dac mergi/ Dincolo de c ri,/ Întâlne ti oameni./ Dac vrei,/ Dincolo de via / Întâlne ti calea./ / Dincolo de dincolo/ Sunt misterele./ Dincolo de ele/ E via a mor ii.” (Dincolo) Transcenden mai greu definibil în sim ul obi nuit, dar clar definitorie pentru superspa ii, superno iuni, superpercep ie.

Poezia de dragoste se face prezent oricum intuitiv, dar iat-o explicitat textual: „E ti/ Icoana mea;/ Pe Cer./ Când m uit la Carul Mare,/ V d chipul t u luminat.// F tine,/ Chipul ar p li,/ Trupul s-ar în eleni,/ Pierzându-se...// Casa mea mea/ E f cut dup cuibul visurilor tale...”

Departe de a se str dui pentru o desprindere de lume pentru vreuna paralel , Menu Maximinian î i concretizeaz senza iile la cote de amplitudine maxim , înspre binefacere. A lui, a cui trebuie pe lumea asta!

tefan Dimitrescu - Femei pe plaj

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

{tefan Radu MU{AT

lui Paul Surugiu-Fuego Emo ia lacrimii doare la fiecare atingere a timpului, timpul se preface în amintire; i prinsese bra ele într-un joc rotund cu mama i fiecare clip era mai senin decât cerul însu i.

Cineva îi adusese mamei de departe soarele pe cre tet, lunecându-i pân la tâmple, i amurgul îi str lucea în p r...

Se las o t cere groas peste celelalte amintiri i adormi cu buzele lipite de lumina care surâdea în umbrele vii ale florilor de pe câmpul copil riei; inocen a îi ancor inima de vise ca o durere dulce de care nu se poate desp i vreodat .

Artistul e focul care a teapt tor a; în ochi i se v d ferestrele de cer ca o durere dulce de care nu se poate desp

i.

Cu mâini limpezi de copil, ez roua sub ire a insomniilor în sudoarea pânzei, coroane de magnolii la c tâiul v ilor, la c tâiul apelor, în v zul rotitor al zorilor, ti atât de frumoas , floare, în ro u f umbr !...

Umbra se pr bu i în ap ca o tragedie desprins din fluxul toamnei unde florile mor una câte una.

Uneori î i învele te zilele cu gânduri pentru a se retrage în natura moart , unde vis torul are figura înfrânt de ro ul intens, înfipt în sufletele macilor.

Prefer evaletul de la fereastra atârnat de mansard pentru a fi mai aproape de inima copil riei, supravie uind cu singur tatea într-un metru p trat de culoare.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Titina Nica }ENE

Bucurie

murir m lâng nemurire

De- atâta timp plâng s lciile-n ape cu crengile s rut val de val i plânsul lor ne este mai aproape când r cim privirea c tre mal i-atâta trecem de nep tori pe lâng fruntea lor r sfrânt ca-n fereastr f s tim adeseori.

i dac este frig i plou în iarna aceasta str lucind vom reg si în noi puterea triste ea s nu ne cuprind

Scrisoare A venit toamna la noi i mi-a-ng lbenit p durea, eu m plimb pe str zi aiurea i mi-e tare dor de voi.

Dor de voi i dor de mine, Pe aceast vreme rea, Dor de tinere ea mea Ce s-a dus i nu mai vine.

Pe aproape e Cr ciunul Parc -i prim var , Doamne, iar pe-aproape e Cr ciunul, caut anii tinere ii i nu mai g sesc niciunul.

Umed îmi e privirea, mângâi creanga de copac mi-o imaginez în floare înghit lacrima i tac. i e, totu i, iarn , Doamne, într-un decembrie rebel ce nu vrea s intre-n schema iernii acesteia, defel.

Câte ierni i câte toamne au trecut, nici nu mai tiu, doar atâta simt eu, Doamne, mi s-a f cut târziu.

Murir m lâng nemurire Când v d, acolo sus, pe deal, un cimitir lâng o p dure m-apuc -n treac t o triste e:

ci, undeva, o prim var , venind ca o m rturisire, va strecura în suflet soare i poate un strop de nemurire...

vin prim vara...

Era o sear calm cu lun plin pada topea t cerea-n noi, u or, un alt anotimp venea, ca o lumin i parc flori de crin pluteau în zbor. vin prim vara cu str luciri de soare alung m cu ele triste ile din noi iarna a fost lung , z pada a fost mare i am r mas la suflet, ca i copacii, goi.

Parc sunt alta decât sunt...

Se rostogolesc mugurii-n frunze i seva alearg prin ramuri mai sus verdele trece cântând prin iarb , zilele reci au apus...

Cerul arunc haina de nori, merg printre fire de vânt i când m -mbr eaz soarele parc sunt alta decât sunt...

Frântur de soare E toamna frântur de soare ce peste câmp, u or s-a întins i f s prindem de veste cu bra ele ei ne-a cuprins.

E toamna o blând chemare ce brum la tâmple ne-a pus hai s sim im împreun nostalgia timpului dus. mai privim împreun

cum cade o frunz , planând cum doarme p durea sub lun în cântecul vântului blând.

În vrerea Lui O frunz , dansând, cade r pus de toamna care, iat , a venit simt tinere ea trupului c -i dus i sufletul mai gol, mai pustiit.

Caut prin copaci frânturi de soare mase de la vara ce-a trecut i inima-mi se umple de mirare tinere ea-n ea a revenit. i nu-n eleg de ce uit m mereu niciun om pe lume singur nu-i ne vegheaz -n cer un Dumnezeu ce-a teapt s tr im în vrerea Lui.

A câta toamn -i asta?

Danseaz pic turile de ploaie în toamna ce-mi aduce amintiri i ud vântul haina prin vechile cl diri Copacii se despoaie trâne frunze cad sub stropii grei de ploaie se adun apa-n vad.

A câta toamn -i asta Ce vine l crimând?

Nu vreau ca s le num r i nu voi ti nicicând...

E toamn Ce vreme mohorât !

Copacii se dezbrac o floare ofilit teapt s se treac .

E vântul plin de frunze le-ntoarce, le r stoarn , alearg -n aer gâze uit în jur: e toamn .

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Al FRANCISC (Canada)

Cu vremea...

Sta i ca la deschiderea ultimului num r al ziarului, dorind s citi i mai întâi rubrica FAPTUL DIVERS? Nicio ans fiindc nu am de gând s v port pe acolo i de altfel jurnalul cu pricina a fost ajutat s dispar de bun voie fiindc avea un nume care amintea neap rat de CEILAL I. a c iau publica ia din stânga i o pun în dreapta, fiind sigur c gestul meu nu avea nici o noim . i dac cineva m-ar fi privit din fa i de aproape, ar fi jurat c f cusem totul pe dos. a c am început s m gândesc la so ia care înc îmi dormea cu cornul vârât în pern , visând la cine tie ce coleg de facultate .

O vizitau destul de des i ajunsesem s îi cunosc pân la unul. Înainte de c snicie ai voie s fii romantic, poate i un pic z rghit chiar, f s ai idee de cele care aveau s i se iveasc în cale i niciodat pe al turi.

Adic la început urma s apar pe cer, cred, o lun de miere care te anestezieze pentru corvezile care aveau s vin în untru cu din i lips i piele zbârcit .

Urmate de o cump tur azi, alta mâine, plus inevitabila apropiere de marginea pr pastiei care î i purta numele.

Dar chiar i atunci î i era dat s visezi cu ochii deschi i s nu î i dai seama de o c dere sigur în adâncurile c sniciei.

Fiindc nu te gândeai decât la prostioarele pe care vroiai s le faci în fiecare clip cu so ioara.

Dumneaei avea s ajung tot mai aproape de p mânt i s constate c nu î i ajungea niciodat i s vad c începuse i s la i de dorit la îndeplinirea micilor ei dorin e. Absolut nevinovate. i dac tu aveai o mie de dorin e, ea dispunea doar de una, care cre tea pe zi ce trece, f s fi spus cuiva dac era îns rcinat . i c uta bucurie i mul umire în ochi aproape mereu, f s te mai fi l sat s sufli m car.

Iar proza se apropia de c minul t u conjugal cu pa i mari. i nu mai aveai vreme pentru recitaluri de poezie în care s fii aplaudat la scen deschis .

Iar dup un an ea avea s constate c începuse i s faci burt , una pe care te chinuiai zadarnic s o sugi ca s nu se mai tot vad .

Pentru o perioad , ipetele copilului proasp t venit pe lume aveau acopere orice alt tr ire, iar tu s te mai ii cu mare greutate în picioare din cauza nop ilor nedormite.

Ea sus inea c grija micu ului trebuia împ it în mod egal, dar spinarea ta trebuia s care egalul cel mai mare. i parc începuse i s te îndoie ti c tre podea. Î i sc pase ceva pe jos din neb gare de seam ?

Perechea ta î i f cuse datoria a a c putea s zburde prin milioane de magazine i s î i cumpere bluze i alte chestii de care nu avea aib nevoie aproape niciodat .

Dar te întreba i pe tine dac erai de acord s î i ia aia sau ailalt . i m rog, orice contrazicere ar fi fost deplasat .

Nu aveai timp s î i aduci aminte c nu mai tiai ce era aia rim .

Omenirea pierduse pe nesim ite înc un poet. tii despre cine este vorba? Dar nici m car nu era nevoie s o afli.

Copilul terminase cu plânsul i începuse cu plimb rile. Majoritatea

le f cea pe acoperi uri.

Ai fi vrut s fie furtun în fiecare zi, dar nu erai tu individul cu un astfel de noroc. i uneori i-ai fi dorit s fi pus capul pe mas doar pentru câteva minute. Chiar i la cârcium .

Dar de b ut nu aveai voie neam. Doar primise i certificatul de torie.

Pe când ceilal i tr geau pahar dup pahar, sub ochii admirativi ai celor din sal . Adic totul era ca la teatru. Sau ca dup un patru-patru. În preajma ta nu oprea nimeni, dar s nu m întrebi de ce.

Aveai un aer care le spunea tuturor c accesul în apropierea ta era interzis. Femeile te miroseau de la o po c erai însurat i f ceau ocoluri largi ca ni te coapse fierbini i când te nimereai prin apropiere.

Dar ie avea s nu î i mai pese de toate m run urile astea fiindc abia î i disp ruse copilul. i neap rat trebuia s fie altceva care s dea farmec vie ii.

Cei din cârcium te priveau râzând de alerg tura ta în jurul cl dirii, s tie c î i pierduse i copilul, adic pe cel care st tea pe un bolovan la intrare, neputând s în eleag de ce nu te mai opreai odat din fug .

Pân la urm avea s se plictiseasc i s te strige, moment în care tu aveai s îi binecuvântezi chemarea de înger pe care l-ai fi b tut r. Soiul din Paradis.

Din cauza emo iei aveai s bei dou p rele de vini or alb, motiv pentru care so ia urm s te fac acas BE IV ORDINAR, f s te l mureasc în privin a adjectivului. Dar nu mai aveai nevoie de explica ii . Ea terminase cu proza i devenise critic literar. a c trebuia mai tot timpul s treci neobservat, chiar dac ie elul t u te ar ta cu degetul, zicând UITE-L PE TATA. Îmi aruncase în bra e toate muncile lui Augias, individul care îl iubise aproape nebune te pe Hercule. Iar la anivers ri trebuia s zâmbe ti cu gura pân la urechi sau chiar mai mult i s declari conving tor c de la c torie devenise i cel mai fericit muritor.

Adic se vedea pe tine c nu aveai s o mai duci mult vreme .

Declara ia ta urma s te men in în via i s îi confirme so iei c alergatul prin buticuri nu f cea tocmai r u. i mai avea o mul ime de vizitat.

Luni în care tu aveai s devii invizibil. tiin a nu putea s explice astfel de fenomene dar psihologia de familie da. Uneori so ia ta se uita în jur dup tine, f s te vad , în ciuda faptului c erai la un metru de ea, î i chema prietena cea mai bun la telefon, urmând s r mân ag at de receptor câte o or întreag . iatul avea chef s te c reasc i z u c nu ar fi fost pedagogic îl fi refuzat, chiar dac oftai de cr pau afar toate pietrele.

La un moment dat ea avea s devin mai înalt i s priveasc mirat diferen a dintre voi. Dar trebuia s plece repede la o partid de canast . Iar tu s cure i i s speli toat casa.

Nu mai tiai prea bine cine erai. i nici eu dac toate cele pe care vi le-am spus au fost vreodat adev rate sau nu.

Dar are s vin vremea...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Adina DUMITRESCU

Dincolo de luntrea visului...

Vorbesc por ile cerului de-o copil ce-n zbor, le atinge cu aripile de parc ar vrea i nar avea pe unde s intre, s se lumineze sau bea din nectarul iubirii divine, prelins pe iv re.

Vorbesc gemetele p mântului c alunerile faliilor în c ut rile locurilor sigure de ezare sunt înso ite de pa i de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în c utare de suflet pribeag.

Vorbesc malurile r scolite de brize, de bra e deschise spre ele, de nisipuri cernuten clepsidre, de fluxuri s rutate de ea, c toarea.

Vorbesc valuri de creste-nspumate, r sturnate, de pânze-n plutiri peste h i amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe t râmul tr iniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e r sucit, plimbat i dansat, l sat cuibului preg tit pentru el, printre astre.

Vorbesc m surile iatacurilor de ve minte picate, de lujer dezgolit, ar tat, de splendoarea adev rului relevat, de revela ia cercului cu dou arce îmbinate, de bun tate i de fiori, flori desf cute din pori de femeie, de rbat, geam t-oftat, dorin izbucnit de sub cenu a mocnit i de contopire, alipire într-o singur floare-fiin , cu aceea i credin .

Vorbesc dunele de pa i suprapu i pe nisip. s vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de fa , devii poet. F s vrei, f când înconjurul lumii i urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii c torul filozof, ci sunt la un loc i lucruri v zute, i b nuite, i mesaje trimise i deduc ii. s vrei câ tigi din inocen a pierdut , devenind inocent i pur. s vrei înflore ti ca femeie, feminitatea romantic a autoarei îmbie la b utul izvorului cu ap vie, la al tinere ii cu cercei la urechi. Citind visezi, zâmbe ti, înflore ti, citind te înc lze ti ca om, te transfigurezi în femeia sensibil i senzual , care n-are nevoie lepede haine, dorin a spre cel lalt izbucnind ca focurile p durii-n noapte, acolo unde au fost ascunse comori.

Legi suflete, imagini, reverii, energii, le atragi f s vrei înspre tine, în elepciunea lumii devenindu- i o joac , un dans de naiade pe muzicile chem rilor de sirene.

Copil re ti. i se readuc în memorie amintiri i oapte ale p rintelui plecat, pânzele pictorului urcat prea devreme la ceruri, t râmuri ne tiute gemând sub chem ri. Copil re ti odat cu fetele poetei i cre ti împreun cu ele. Stai i tu smerit sub privirile blânde ale so ului, tat , prieten, lini tindu-te ca-n inutul din nord-vestul rii, inutul vorbei molcome i calde. i înverze ti luând din seva florilor, a frunzelor de început de prim var sau din amprentele celor uscate. i f vrei devii i tu o curajoas , c ci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin p sirea rimelor stas, ci prin miza metafizic , moral i a putea spune, esoteric a lor. Stilul ei reflect o d ruire intelectual ce liaz suflete, eliberându-se de dogmatismul laicului, dar i de striden ele, vulgarit ile moderniste i postmoderniste. Dispari ia ad literam a sexului explicit, a exchibi ionismului afi at, prin atingerile ei feminine, cap accente de senzualitate, de sim ire asem toare celei divine. O alchimie plimb , transform i contope te, ca apoi s dispar , ap rând în alte planuri i timpuri, dar r mânândui certitudinea c a fost totdeauna acolo; a vegheat i a a teptat, întrupându-se, având

nu numai coeren spiritual , dar i transcendent . Iubirea, speran a i perpetuarea ei sunt esute din substan divin ce devine izvor la îndemâna cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu cel lalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine a sim irii nu numai împ rt ite, dar i ca o cale liber de intrare pe poarta aceluia i sine. P im... „Între cer i p mânt, între El i Ea, doar un timp.

Voalul a c zut, dând deoparte cioburile, întunericul deveni luminat disperarea - speran durerea - bucurie dep rtarea - simbioz , singur tatea - întreg.”

(Cel lalt timp, o nou via ) „Au intrat în vis scriind singura lor carte ce devenea realitate pe m sura literelor c tau contur, forme, lumini i umbre Un pictura poesis…”

(Castelul de nisip al unui vis) „Nimic nu mai pare ce-a fost, nimic nu mai e în ordine.

Ne întreb m unde oare ne-a fost s ajungem, Pierdu i într-un spa iu f spa iu mai îndur m un timp.

Evacua i în locuri rarefiate plutim f ancore ne men inem echilibrul în a teptarea unei lumi ce nu se mai potrive te cu piesele noului puzzle…”

(Timpul i noi cei r ma i în ochiul furtunii) i spre speran a noastr , a revenirii i devenirii noastre, suntem când plini de via rugându-ne, jucându-ne, c utându-ne, când devenim dezorienta i. Într-o empatie general , poeta noteaz : „soarele obosise, sl bise, se vl guise, lent a c zut într-un crater imens, se preschimba din foc incandescent în negru - c rbune

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o imens sfer carbonizat într-o pr pastie!”

(O imens sfer într-o pr pastie) Fiind eu o cititoare asidu a Re elei Literare, numele poetei mi-a devenit destinatarul comentariilor i darul meu c tre ea, cea „rostitoare”, n sc toarea de versuri, realizând, feedbackul perfect. Pentru deslu ire i în elegere a talentului poetei, a sferei l rgit la care-a b tut suflul poeziei acesteia, a sensibilit ii ei ie ite din comun, îmi permit s al tur scrierii acesteia i scrierea câtorva comentarii. Cele dou îmbinate, împreun cu delectarea cititorului în fa a versurilor, vor însemna reperele operei poetei. N-am întârziat s o numesc, al turi de regretata Magda Isanos, POETA IUBIRII, c ci mesajul desprins din opera ei este iubirea: de oameni, de cer i p mânt, de vechile lumi bântuite de muze, de gânduri i energii leg toare, de leturi indestructibile între oameni, coresponden e ce dep esc sfera obi nuitului, încadrându-se în infinitul sentimentelor umane nemodificate, pure. „Un fulger a sfâ iat cear aful cerului” - transla ia de la r u la bine, de la durere la fericire, de la „cuvintele golite de sensul lor la pictogramele interiorului nostru, de la c dere la o nou cunoa tere” , de la plecare la întoarcere, nu este vectorial i spiralat , pragul trecându-se f s ne d m seama, parcurgând lumi. Bine scris! Filosofic i în acela i timp acceibil. Sunetul cugetului, ca al ploii, întrerupt de groz via fulgerului, apoi, iar ploaia! „Nu arunca i cu pietre” - recunosc pe

cel ce se târ te prin întunericul tunelului în utarea luminii, mânat de dorin a cunoa terii i amintindu- i parfumul atingerii. Vrea s se descâlceasc , s aleag i a realului de cea a gândului, a amintirii, a iubirii de semen, a aderului acestei lumi. „Nu da i cu pietre”, acesta e cel mai vulnerabil din to i i c derea lui înseamn doar gust, vitez , sânge l sat în urma turnirului i r ceala metalului. Mai r mâne ceva în spatele lor? Doar speran a primului, c ut torului, fugarului înspre Helios. „Cel lalt trup ~ o nou via ” - nu remarcabil , formidabil , scris în registrul grav. Î i mul umesc pentru delectare i reflec ie. Pune-i semn de carte, este printre cele mai bune poezii ale tale. Toate sclipesc, dar asta sparge o grani ! „Cercelul pierdut” - speran a reg sirii într-o alt via ne ine în asta, indiferent de e vorba de persoana drag , unica, de o întreaumanitate, aceea din trecut, de o identitate na ional generoas , de bine i cald. Toate legile fizicii demonstreaz asta, e legea firii.

Iubirea i binele nu au cum s fie egale cu ura i r ul, din antiteza lor provine imboldul ini ial, provine na terea. Boomul ini ial a pornit din diferen e, simpla coacervat peste care s-a a ternut suflarea divin e m rturia. „La Început – Cuvântul” - pot oare descrie în actualele, decapitatele, depreciatele cuvinte? O poezie cald i pur , dar în acela i timp, o p trundere în realitate, în adev r: greu trebuie s -i fie / porumbelului alb/ s conduc irul cocorilor/ întorcându-se dalb/... „În ve nicia f cuvinte” - neputin a desp irii în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, u ilor închise

35

i deschiderile lor pe alte t râmuri, se datoreaz doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. R mân unul în altul scrijeli i pe piele, scrijeli i în inimile i gândurile lor. Oricâte cuvinte ar mai fi avut s i spun , în elesurile lor nu se pierd cu timpul, ci cap noi însu iri: completarea, permanen a, indestructibila legare. Ve nicia! „În visul copilului” - da, copilul este primul care recep ioneaz corect mesajele universului prin toate visele i st rile lui de veghe. El este i primul nostru judec tor.

Treptat, în mul ime i crescând mai pierde din aceast capacitate, sem nând cu adul ii.

Li se ia din bine i li se adaug r ul. Incontient. Frumuse ea poeziei i a poe ilor, frumuse ea ta, const i în p strarea acestor capacit i. „Cât strig tul luceaf rului ce se stinge în mare” - trebuie s fiu sincer acum; la prima ta „citire” pari doar o romantic incurabil , de neegalat. Te-am comparat cu Magda Isanos, cu poeta verde, cu cea calofil , nu, nu! Atingi cititorul cu o infla ie de cuvinte pe baza câtorva sentimente, dar, nu! Fiecare senza ie romantic de cuvânt asociat cu loc, mai nou i muzic , reprezint o fa et distinct a unei sfere uria , cu suprafa a fagure de miere. La i cititorul într-o lini te dumnezeiasc . Ai personalitatea ta în poezie, poate fi socotit cumulativ , dar e unic . E ti vindec toare i reformatoare.

Cititorule, niciodat nu suntem singuri! Încurca i printre „z pada dorului, furtuna inimilor, ve nicia fr mântat , carnea cuvintelor” ni se induce sentimentul siguran ei niciodat nu suntem singuri, totul are un r spuns, transcenden a e lin i calm , e cald !

Boris MEHR

ONE Obosit, Sherlock î i scoase cravata, capul c zu i se sparse pe mozaic. Au ie it semin e, omul le-a adunat i le-a s dit în gr din .

Dup un an, o p dure se întindea de la castelul s u pân departe. durile patriei, murmur omul cu mândrie. În p dure nu erau animale, a a c se duse la târg unde cump un pui de balaur.

Acesta crescu uluitor de repede i era ascult tor ca un câine. Ba, mai mult, vorbea. Ar trebui s ne lu m neveste, spuse Bill balaurul.

De unde? Ia mai scoate o dat cravata. Dar nu mai am cap. Ba ai, nu ai observat. De data aceasta, semin ele fur folosite pentru flori, p ri, vulpi, pe ti. Nu era ap . Asta este, nu avem neveste, nu are cine s plâng , de unde ap ? Zis i f cut, au ap rut nevestele. Lacrimile s-au adunat în râuri, lacuri, m ri, oceane.

Balaurul c zu pe gânduri. Omule, ce Dumnezeu avem noi?

Sherlock era ateu sau agnostic, nu era sigur, propuse s se culce

sub cerul liber. Diminea a, în spatele soarelui, se z rea un profil greu de definit, gigantic i cu o voce tun toare. Voi a i creat o lume paralel cu a mea, cu ce drept? Nu exist paralele, observ Bill, toate liniile se intersecteaz . Ei bine, spuse Dumnezeu, vom convie ui, v garantez. Cu asta, visul lui Sherlock se împlini.

TWO Am s rit zidul, el a s rit peste mine. M-am sim it umilit. Am decis -l d râm Ce d râmam ziua, se ridica noaptea, zidul f cea ochi, nas, gât i urechi, eu r sesem în epenit lâng un plop, plopul mi-a optit - pune zidul s se înmul easc . De atunci întreaga planet este plin de ziduri.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

* Televizorul î i adoarme mintea. * Banul e Dumnezeu în Societate. * Noi alerg m dup bani, i banii fug de noi... * B trâne ea e frumoas când e ti în familie: cu nevast , copii, nepo i. Dar singur... e urât . * A ie i naiba la pensie din toate! Ca o nou via ... în afara vie ii. * Am nevoie de stabilitate ca s pot face cercetare. Dar în instabilitate creez mai dihai! * Contra unora se folosesc cele mai mici pretexte pentru a fi respin i. În schimb, pentru al ii cele mai mici argumente pentru a fi admi i. * Când nu- i dore ti nimic, e ti fericit. * Dac î i dore ti, iar î i dore ti pân ajungi la un punct când nu i se mai poate împlini, i astfel devii nefericit. * Via a este monoton dac nu tii s-o tr ie ti. * Politica e o mascarad . Partidele sunt corpora ii... * Orice informare con ine i dezinformare. * Oamenii sunt cele mai rele animale. * E capitalism. Întâi te-mpu , i dup-aceea te-ntreab ce vrei! * Democra ie n-a existat. Au încercat grecii, i n-au reu it. * Cei cu putere vor s domine, i nu pot domina dac nu- i impun ideologia lor.

* Toat societatea este o manipulare. A a-i fiin a uman . * Pozi ia i banul îl schimb pe om. * Fiecare relief, oricum ar fi, are frumuse ea lui. * Cel mai mare inamic al unei femei nu este un b rbat, ci o alt femeie. * Defectul se produce de la un simplu lucru. * Totdeauna este greu ceea ce nu tii. * Mai bine s ai du mani, decât ignoran i...

Du manii te înt resc. * - Tu de ce nu îmb trâne ti? - N-am timp. * Decât s joci bine i s iei b taie, mai degrab s joci prost i s câ tigi. * E u or s critici pe altul, dar vezi-te întâi pe tine. * M-am sim it o figur „pitoreasc ” prin rile str ine. Întotdeauna, când p se ti un loc... te prind nostalgiile. Mai ales c nu tii dac vei mai reveni vreodat ... * De i am trecut prin zeci de ri, de fiecare dat g sesc câte ceva nou sau exotic de admirat. * Dac nu-mi scriu jurnalul când c toresc, simt c pierd timpul degeaba. * Când te duci într-o ar , intri în oceanul limbii respective... i i-e mai u or s-o înve i.

tefan Dimitrescu - Golf la Balcic

De ce tii mai multe limbi, de aceea î i e mai or s înve i alta nou . Problema este mai târziu, s nu le încâlce ti... * În Germania tr ie ti pentru a munci. În alte ri, munce ti pentru a tr i. * S schimbi lumea... numai cu puterea gândului... * Este greu de inut pasul cu explozia tiinific . * Te sim i mic, dep it de o realitate (...fantastic !), neputincios, gata s abandonezi.

Trebuiesc f cute eforturi disperate pentru a te informa i, apoi, a m ri sau a contribui, car câte pu in, la minunile lumii. * Cum va ar ta societatea peste un mileniu?

Probabil, nici nu ne putem imagina! Ni s-ar rea ireal... s ne conduc ... obiectele... * Când tr iesc repede, îmb trânesc încet. * M-am sim it o figur „pitoreasc ” prin locurile vizitate. * Întotdeauna, când p se ti un loc... te prind nostalgiile. Mai ales c nu tii dac vei mai reveni vreodat ... * Cât pas re de mare, din fier, cu ro ile ca gheare de vulture - avionul acesta când aterizeaz ! * În via a aceasta trebuie s lup i mereu. Cum ai încetat lupta, cum e ti învins. * i lipsa de r spuns este un r spuns... * Când prime ti cadouri de la du mani, s fii prev tor. * Nimeni nu-i profet... în jude ul lui! * Demne de neluat în seam ! * Caracati a are creiere i în picioare. * S fii conectat la Univers... * Cine tie, face. Cine nu tie, critic . * Eu pot s fiu beat, dar ma ina s fie treaz . * Te na ti singur i mori singur. * - Cum sa te ajut?

- S nu m încurci. * A a e via a: necazul unora este bucuria altora... i invers. * Numai Lucruri fierbin i i Nelucruri tulbutoare... Ah, ce via de rahat! * Oamenii ocupa i nu au timp s fie tri ti. * Nicio fapt bun nu r mâne nepedepsit ! (folclor) * Acum nevast -mea e matematica... nu m las în pace un minut!

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Drago[ NICULESCU

Aproape de liman Mi se f cuse somn de-atâta mers i m-am întins pe t ietura galben a unui copac. Nu am mai apucat s adorm, c ci spatele mi s-a udat de seva alb care mustea în untru i se ridica la suprafa prin venele lui t iate, lipicioas ca un sânge.

Mi-am scos merindea i m-am tras la umbr s m nânc i s beau ap din izvorul p mântului, care-mi curgea, printre pietre i mu chi, la picioare.

Cât mai aveam oare de mers pân la castelul sau cetatea care se z rea în dep rtare? O zi? Sau poate dou ? Poate acolo va fi chiar sfâr itul lungului meu drum, acolo, între pere ii gro i de piatr , încorona i cu maiestuoase creneluri. Acolo poate fi totul - frumoasa domni însingurat ce- i a teapt , ca i mine, izb virea, b trânul înv at care mai tot timpul adoarme printre ocheanele lui, cu capul pe ceasloave, cu lumânarea aprins , servitorul ho pe care îl voi elibera în pustie, punându-i în palm câ iva bani mari, de aur, biblioteca în care m voi afunda nes tul pentru totdeauna, cu stâlpii ei bruni, din lemn cire , cu taini ele întunecoase în care voi adormi i voi visa atâ ia i atâ ia ani de-acum încolo.

Drumul meu trebuie s fi avut un rost.

Pa ii eu doar i-am tras dup mine, iar înaintea urmelor ce le-am l sat trebuie s fi fost urmele pe care am mers, firul întins de c uza nev zut care m-a adus pân aici, în lumini ul aceste p duri.

Iat o pas re rotindu-se i ipând deasupra b trânei cet i!

Oare nu e chiar acvila care m-a înso it prin mun i, peste ape,

t. Dimitrescu - Case la Constan a

pe deasupra colinelor i câmpiilor care se uneau cu cerul învine it, ca un mozaic al r bd rii t cute, fierbin i, istovitoare?

Acolo trebuie s fie limanul a toate, cap tul meu de drum i sfâr itul. E prea adânc lini tea acestor p duri, statornicia f moarte a locului, a acestor ziduri brum rii, despre care nimeni pe lume, niciodat nu ar putea spune când au fost ridicate, înt rituri care vor c dea odat cu p mântul.

Mai departe de acele ziduri nu mai poate fi nimic.

Doar marea, dup care voi tânji pân când voi închide ochii i chiar mult, mult dup aceea, când fo netul valurilor va r suna în seva mea alb , luminoas precum aripile unei eternit i pierdute.

Lacustr St team de vorb sub ape, într-o lini te des vâr it .

Domneam, pe fundul lacului, ca un rege i o regin într-un palat acoperit cu o cupol de sticl , prin care trundeau, pân la noi, razele de lumin , jucând, în dreptul chipurilor noastre, un dans feeric de brocarturi scumpe, în el toare. A eza i pe buturugi, la masa scoas din vechiul barcaz scufundat, ne sprijineam de coloanele de trestie i papur ; mâna ta se odihnea pe capul unui sceptru împletit din stuf.

Verzi deveniser ochii no tri i nu mai aveau pupile.

Se l sase peste lumina lor semnul eternit ii i al împ rii, deschi i, acolo jos, într-o lume stranie, în care toate dimensiunile sublimau într-una singur , uniform .

Beam esen e de alge i mu chi, îndulcite cu miez de trestie, din c ni scobite în lemn. Mâinile noastre se mi cau încet prin densitatea fluid , degetele ne erau albe i reci, lunecoase, cu pielea ridat cumplit, ca a unor b trâni.

Vorbeam sub ape, i vorbele noastre se în au ciorchini de aer globular - c tre suprafa , sp rgându-se, sunet, în albia valurilor t iate de vânt. Afar , tot peretele de stuf optea sub lumina soarelui ce p lea. Dedesubt, noi nu sim eam nimic; aici, umbrele i sclipirile se îngem nau în permanen a unor timpuri prinse sub un cavou de sticl str vezie, care nu tr dau nimic despre neputin a dinainte, care sfidau orice silin de închegare a ceea ce va urma. În împ ia negrelor scoici i-a mâlului era lini te.

Pe tii erpuiau în voie pe lâng noi, argintii ca ni te linguri sc pate sub ape de fantomele unor pescari b rbo i i ve nic fl mânzi. A teptam amândoi o nou înserare...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Andrei POTCOAV~

Exerci\ii de rostire poetic[ }tefan Tunsoiu - Eu @însumi printre cuvinte În anul de gra ie 2016, la editura „Sitech” din Craiova, dl. tefan Tunsoiu public un volum de versuri dedicat „tuturor celor ce cred într-un Dumnezeu al iubitorilor de frumos i onoare, de p rin i i de propria lor ar ” Al treilea volum de versuri (dup cel din 1999, intitulat „Voivozii câmpiei”, urmat de cel din 2003, purtând pe copert inscrip ia „Labirintul t cerii”) va avea utilizat drept „motto” un segment relevant referitor la rolul poeziei, rol m rturisit de un alt cunoscut poet craiovean, Mihai Du escu,: „Timpul care curge, timp ce purcede / În urm -ne multe nor s r mân / Dar niciodat nu se va pierde / Doamna frumoas , limba român ”.

Relevant , dar deosebit de actual , ni se pare postarea pe a patra fa a copertei volumului a afirma iei pe care o face regretata prof. Monica Potcoav în preambulul eseului „Ecouri dintre-o catedral ”, o analiz exigent i deosebit de pertinent referitoare la volumul de versuri „Labirintul t cerii”, publicat în nr. 74-76 al periodicului na ional „Ra iunea”: „Reputa ia de ziarist de elit , dotat cu

o destul de rar întâlnit , printre confra i, capacitate de a sesiza insolitul din ceea ce numim, printr-o comoditate a limbajului, banal, a estompat statura de poet a lui tefan Tunsoiu, cu distinct profil în galeria scriitorilor olteni apar inând aceleia i genera ii. C ci ziaristul, eseistul i... graficianul tefan Tunsoiu este mai întâi i apoi în toate un poet al zborului, cu aripile poate obosite ori r nite, îns niciodat frânte, plutind spre «bucat de Cer», spre un înalt prea greu, care-i picur plumb în temerarele-i aripi”.

Pentru a respecta metodologia i procedurile unei analize corecte a traseului pe carel parcurge t. Tunsoiu în realizarea operei sale, este obligatoriu s preciz m c , dup promi torul volum de debut „Voivozii câmpiei”, el va refuza s i mai adune într-o carte poemele risipite în varii publica ii, de i a r mas consecvent cu el însu i, robit cuvintelor ziditoare de poezie, integrându-se astfel în familia de oameni ale i, str ini de orice voluntarism, imun la toate tenta iile publicit ii ieftine, dar pl tind tribut exigen ei fa de propria-i realizare poetic .

tefan Dimitrescu - La arat

Cu o deosebit sinceritate, cu naivitate, de i nevoia de a- i clarifica în primul rând sie i o atare atitudine, ofer o explica ie conving toare chiar i pentru sceptici, nutrind permanent respect fa de poemele pe care i-a permis s le etaleze în fa a privirilor reci... nu îl intimida judecata aspr a criticii, ci incapacitatea celor ce nu puteau s ard în vipia poeziei cizelate cu pasiune i meticulozitate. a, în anul 2003, în editura „Cr a Sudului”, cu deosebit reticen cola ioneaz versurile r cite prin diverse publica ii, c rora le adaog lucr ri inedite, formând cel de al doilea volum al s u, „Labirintul t cerii”, cu poeme în care confesiunile lirice îmbrac ve mintele unei versifica ii nuan ate, dar extrem de variate, la care se poate identifica o originalitate ocant ... În volum sunt identificabile dou sec iuni, din care, prima inspirat intitulat , „oboseala din aripi” impresioneaz prin „cântece ale inimii”, în care se concretizeaz esen ele tari, de pur poezie...

Noi avem posibilitatea s încadr m lucr rile sale într-o variant neoromantic în care, sub influen a temelor i atributelor autorului, un neobosit contemplator al amurgurilor i nopilor cu stele i lun , stele mormânt i stele lun , f a exclude evidenta adoptare a naturii romantice, sensibil i vibratoare la atmosfera modernist , în form i în fond, f nicio urm de mimetism atât de nociv veritabilei crea ii.

Vocabulele hoinare, rotunjite sau nerotunjite, cuvinte i necuvinte, în acord cu reverbera iile sufletului-catedral au trecut de poarta unei voite t ceri i curg într-un fluid cu limpezimi de izvor... Identific m, în acest mod, ingeniozitatea artistului materializat printr-un roi de cuvinte „cheie”, între care chiar vocabula „cuvânt”, care de ine o pozi ie privilegiat , urmat de altele precum „arip ”, „stingher”, „singur”, „solitar”, „lumin ”, „stele”, „cer”, „fântân ”, „ciutur ”, ce se reg sesc în volum într-o studiat repetare, a se ajunge la stereotipie, monotonie, ele, cuvintele-nucleu, reprezint expresia unor dramatice obsesii convertite în triumf toare poeme ale vie ii, ele sunt metamorfozate

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poetic, subtil n scute din truda i talentul artistului.

Concluzionând, Monica Potcoav afirm „nerostitele cuvinte, mult timp captive, vor sparge t cerea pentru a aduce cu ele ecoul rug ciunilor unui poet încredin ate unor icoane ale tuturor vârstelor într-o superb catedral a inimii...”. Discursul liric, cu tonalitate elegiac , purtând o înc rc tur pre ioas de idei în proximitatea cuget rii filosofice uime te prin es tura limbajului poetic de un mare rafinament în simplitatea lui aristocratic ..

Exigenta eseist remarc , la volumul „Labirintul t cerii”, necesitatea unei prefe e care ar fi reprezentat o miraculoas cheie pentru a receptarea sensurilor grave ale poemelor referin ele critice pe care le anexeaz volumului nu suplinesc lipsa acesteia.

Revenind la volumul ce-l prezent m, constat m c de aceast dat se realizeaz o pertinent prezentare (prefa ), ce apar ine scriitorului Florea Miu, prin care se încearc descifrarea spa iului m rturisirilor lirice ale lui tefan Tunsoiu, inclusiv al cuvântului înrcat de profunde melancolii sau purtând ecourile sevei susurând în frunz , care determin limpezimea poemelor. Prefa atorul remarc permanenta ucenicie a autorului în atelierul scrisului, consemnând propria vibra ie interioar , dar i r spunsul nemijlocit la impactul realit ii. Se apreciaz c în mai toate ipostazele poetice este prezent melancolia discret , ce se remarc sub forma unei adânci tonalit i în tumultul vitriolat, prin care trec izvoare miraculoase ce aduc la suprafa lumin din adâncuri, lumin r sfrânt în vie ile celor de ieri i de azi.

Pentru cunoscu ii poetului se fundamenteaz convingerea c tefan Tunsoiu, în aparen un ins fragil, creaz i tr ie te în poezie de la începuturile fiin ei sale... de început, precum autorii anonimi, pe cale oral , iar ulterior, treptat, pe parcursul maturiz rii a ternându- i versurile pe coli albe de hârtie, utilizând înfrigurata mân ce scrie pentru a se transforma într-o fiin de lupt . Versurile sale postate sporadic i cu parcimonie, le va încredin a unor reviste i ziare contemporane.

Realizatorii publica iei „Sfâr it de mileniu” identific , în anul 1999, faptul c lirismului funciar al poetului nu-i sunt str ine achizi iile post-moderniste ori de alte orient ri avangardiste de diferite nuan e, pe care le resoarbe organic în discursul s u pu in discret dar i emo ional. Înc din anul 1984, controversatul profesor i literat Mircea Moisa remarca, întrun manuscris, c „ tefan Tunsoiu, un poet discret, lipsit de orice retoric , demonstreaz poezia nu neap rat mare, dar poezia-poezie, se poate face cu tr iri profunde, într-un limbaj modern, inteligibil, molipsitor... poezia sa, în ultim instan , la care împerecherea nea teptat a unor sintagme nu e câtu i de pu in un semn al epat rii, ea avându- i sorgintea într-o tr ire sincer , dar f imixtiunea unor concep ii pentru care poetul nu poate fi b nuit de contrafacere.”

Un alt profesor, critic literar autorizat al urbei craiovene, dl. Marian Barbu, remarc faptul c tefan Tunsoiu este „un virtuoz al metaforelor în toate în elesurile sale lingvistice, gramaticale i stilistice („malul uit rii”, „altare de lumin ”, „clopote de rou ”, „dimine ile semin elor”, „strugurii ard ca felinare”), dar i al etaj rii subtilit ilor din simboluri i sintagme („u a e o poart , e un drum de ple-

tefan Dimitrescu - Casa scriitorilor din Sâmb ta de Sus

39

care”, „tu ai venit înaintea culorilor”, „camera geme de umbre dansând”, „arde mai tare p durea din rame”, „Îngeri de granit”). t. Tunsoiu, dup „aducerea la ramp ” a primelor dou volume de versuri a considerat este oportun s abandoneze varianta editorial pentru produsele sale, renun ând la încerc rile sale timide, poate chiar neverosimile de a se defini cu pertinent modestie, poet al urbei sale natale sufocat de tot mai multe „talente lirice”. Aceast ipostaz a sa a fost modificat de ac iunile bunului s u prieten Marin Budic , care-l va determina s valorifice mai vechile sale „exerci ii poetice” uitate neglijent prin „f ina cuvintelor r mas pe masa pe care fr mântase i l sase la dospit «Labirintul t cerii»”. A a au fost culese, selectate, „firimiturile sale copil re ti” oferind editurii „un semipreparat” cu titlul „Eu însumi printre cuvinte”, variant prin care nu ar fi fost reactivate „exerci iile poetice” comise în intervalul 1965-1985 pentru a fi transcrise cu naivitatea adolescentin i cur enia sufleteasc a vârstei junioratului poetului, în „agora literar ” a Craiovei, înclinându-se i mul umind celor care se fac „vinova i” de aceast nou „comitere poetic ” Am parcurs cu aten ie i mult interes poemele incluse în volum, dar de la bun început sunt obligat s afirm c titlul aplicat pe copert , „Eu însumi printre cuvinte”, constituie o exprimare inabil construit , sintagma „eu însumi” constituind un pleonasm, o eroare de exprimare ce const în utilizarea al turat a unor vocabule care repet în mod inutil aceea i idee, realizându-se astfel o tautologie, construc ie sintactic ce const în repetarea unor cuvinte cu acela i sens, dar cu func iune diferit , marcat de obicei printr-o deosebire de form i care exprimând identitatea celor doi termeni au doar rolul de-a sublinia o calitate sau o ac iune.

Lecturând poemele, constat c , pornind chiar de la prima realizare, se identific o conexiune în timp cu volumul anterior, „Labirintul t cerii”, prin vocabula „t cere” ce constituie elementul comun atât de des utilizat în variante ipostaze ale unor ac iuni.

Astfel în poemul „Între margini de trup”, poetul clameaz : „Dintr-o parte în alta a trupului meu / Se rotesc planetele universului / Dintro parte în alta înseamn t cere / .... / S -mi spune i în ce univers / t cerea m schimb în sunet / între o margine i alta de gând / rotund ca planeta cuvânt”, pentru ca ulterior în poemul „Ce târziu...”, în final s afirme: „Ce târziu i ce din vreme / printre oapte ca siha tri / fiul meu, suflet b trân, / vrea-n t cere m cheme / precum propriul meu st pân”. În „Drumul spre mâine”, din nou vocabula „t cere” este prezent , de data aceasta în

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

varianta definirii „drumului” de parcurs cu pre ul afirm rii: „Drumul mi se întretaie / cu sufletu-mi aspru / biciuit de t cerea / în care -ngroap / oceane de ninsori / i de lacrimi i nori trec tori”.

Dac vocabula „t cere” constituie o conexiune între dou volume consecutive de poeme, avem posibilitatea de a identifica cuvântul „melancolie” cu profund rezonan în mai multe texte dintre care varianta adierii tematice o reg sim în poemul „Din c ni de lut...”, unde „trecutul” este asemuit unei fântâni prin care izvoare miraculoase aduc la suprafa lumina din adâncuri reg sindu-se i vibra iile cele de ieri i azi: „Din c ni de lut mai beau i azi b trânii ap , / izvoare-ntregi rând / c susur în ele, / de mii de ani trecându-ne prin sânge / când truda zilei / în sete se r sfrânge. / În c ni de lut / trecutul se adun / i parc-aud în lutul ars / plugari str buni / cum lunec spre mâine, / când mama toarn din ulcior / un strop de ap din izvor / peste f in / din care cu trud / face pâinea / rotund ca un soare”.

Pe linia temei trecerii ireversibile a timpului care transform totul în amintiri, t.

Tunsoiu vede „umbra oaptei”, care în poemul „Umbra ta” îl determin s afirme c „A cut din nou i tace / Umbra ta ce-o las s plece / Dup ce mi-a spus în poart / C eai vis iar eu doar oapt / A t cut, dar glasu-i înc / r mâne ca o porunc / A ezat -n prag de sear / între zbor i cel ce zboar / A trecut i trece, doar / c ecoul, tot mai rar, / printre oapte se strecoar / între noi i cei de-afar / A t cut -acum ascult / gândul oaptei ce fr mânt / r cit ca o privire / între noi i amintire”. În „Cuvinte simple”, pornind de la afirma ia „S vorbim, ca-ntre noi adev ruri”, poetul r spicat precizeaz „C-avem datorii,

omene te-n eles, avem datorii, / Iar clipa e gestul de ve nic -ntoarcere-n noi, / Uneori ne-n ele i , alteori pu in r bd tori, / Dar tim i-n elegem c suntem datori”.

Nostalgia, întoarcerea în timp este de multe ori prezent : amintirile îl cople esc i-l determin s i readuc în fa amintiri referitoare de timpi i persoane apropiate, dar trecute în alt lume, determinându-l s ne spun c „Pe drumuri de toamn se face mai sear , / sub pa ii copiilor uier timpul /... / Sub poarta din fundul gr dinii / se pitul visele mele b tute de ploi, / câinii mai latr când strig vecinii, / iar eu, singuratic, m ntorc printre voi./.../ pe ine de fier se scurg i m-alin / t cerile voastre, eu tac pentru to i”, deoarece se reg se te pe sine în trecutul îndep rtat pe care „Acum, îl rev d ireal / prin ograda pustie, / i-mi par atât de frumoase / suspin i îmi caut / duios inima mea /r mas în omul desenat/ când abia înv asem s leg câteva fraze / cuvânt de cuvânt”, deoarece „E noapte, Doamne, în cuvânt / i-atât de trist i clipa de rostire, / De parc ninge când e ve nicie / În trupul meu ca-n m stire”. În acest context, gândurile sale se întorc în timp, rememorând vremurile apuse ale copil riei în care- i face loc imaginea p rintelui plecat s i fac datoria fa de ar , de unde, ca urmare a sor ii nemiloaase, va „c dea” pus de gloan ele du mane r mânând în mânt str in: „Într-un fir de iarb doarme / de-un mileniu tat l meu / aplecat pe-un col de lun / ca pe cornul unui plug / greu iadânc înfipt în brazda / miezului de pâine copt / sub un est încins de soare”, c ci cei ma i acas , cu „omenescul drept” se identific în ipostaza celor ce „Mai sunt copii ce i a teapt / ta ii de pe front / Mai sunt p rin i ce î i a teapt / fiii din tran ee / deatâ ia ani speran a lor / a lic rit ca ve nic

tefan Dimitrescu - Peisaj din Mangalia

Anul VII, nr. 11(75)/2016

scânteie”, dar ei nu se las prad disper rii, ci cu voin nestr mutat „câ i au r mas au luat / pe umeri greul rii / i-au în at drapele / iubirii de cetate / cu trud i cu omeneasca / noastr demnitate”, dar, cei r ma i acas în „a teptare” tot mai nutresc speran a revederii „cu cei pleca i la datorie”, de i conform nedreptei realit i „Tata n-a mai venit de pe front / chiar dac mama ne spunea mereu / fim r bd tori i senini./ Am auzit eu pe cineva / c sub r cina grâului / se tr ie te mai bine oricum /.../m-am dus i la coal / cu lacrimi în ochi, / mama zicând tot mereu / -n elegem i noi / c drumul e lung i mai greu / când te-ntorci din r zboi” În aceast situa ie ni se pare deosebit de corect conexiunea noastr cu necesitatea de a ne uni eforturile pentru evitarea conflictelor armate, „lupta pentru pace” constituind nu numai un deziderat, ci chiar o ac iune strict necesar c reia trebuie s ne d ruim eforturile. În „Manifest pentru pace”, t. Tunsoiu afirm : „În câmp, când grâul cre te ca un grâu curat / Se strânge-n spic puterea ranului rbat, / Tot greul muncii devine drum spre pâine / Pe care fii i ta ii în pace merg spre mâine / ... / Cât este înc pace i câmp cu soare / i înc to i ranii p mântul pot s -l are / i cât din arme lumea un scop murdar no face / ranul pâinea în lini te- i va coace / Neîmp carea noastr cu arme de omor / St -n dragostea de oameni, de ar i ogor, / De-aceea condamn m tot uciga ul gând / Ce-ar vrea s ne ia dreptul la pace pe p mânt” permi ându-ne s afirm m cu t rie c este util, necesar, s cunoa tem c acest deziderat trebuie conectat cu ra iunea de „patrie” despre care se afirm : „Patria nu este un drept al nim nui / Nici numele pe care copilului t u îl pui / Patria este cântecul t u de durere / Sau numele meu rostit în t cere /.../ Patria nu este oceanul speran elor mele de vis, / Ci singura lumin pe care-o z resc cu ochiul închis” În finalul acestor consemn ri este util s ne aplec m i asupra modului cum a fost realizat în volum dispunerea, succesiunea poemelor, care, în lipsa unui redactor de carte avizat, devine aleatorie; poemele sunt postate f o grupare „tematic ”, modalitate care, de i nu diminueaz cu nimic valoarea lor, ci creaz doar necesitatea de a fi receptate cu aten ie pentru a asigura impactul dorit...

Al turi de micile noastre „pi turi”, pe care le dorim „prietene ti”, nu neap rat critice, venim cu câteva versuri chioape, dar îndemn, pentru cei ce se vor apleca spre „lucrul bine f cut” de dl. tefan Tunsoiu: Citi i cu to ii acest voluma , / Chiar dac e scris la ora / pentru a fi parte / la lupta pentru azi i mâine.../ din trecute amintiri / s culegem ce e bine / pentru mine, pentru tine, / pentru viitorul care vine...

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Asllan Qyqalla (Kosovo)

Ne-am întâlnit În data schimbului vie ii ne-am întâlnit cu dor la m rul binecuvântat eu lacrimi am udat florile în pat tu bucuroas prive ti de sus Co ul cu mere la cap i l-am dus mere ro ii i galbene cu miros de toamn nu ai furat culoarea toamnei, cat ai devenit te iart Domnul din cer nu te arunc o, îngerul nostru în secole meteorit.

Mireasma m rului atrage trec torii peste mun i crestele-ngreuneaz de razele soarelui plesne te lacrima coroan de mândrie ne pune nou . În data schimbului de martie vorbim cum au fugit atât de repede secolele iar întâlnirile nu le-am r rit nicicând eu înl crimat, tu cu surâsul pe buze merele au mireasma iubirii.

Am iubit dou femei

tefan Dimitrescu - Flori în vas

Serenad poetic Ce s mai versific eu, poetul în balconul lui Romeo i Julieta cântec care m ucide t cerea i notele mi-au fugit în vârsta spart a Serenadei poetice, eu poetul umbrelor luminii urm rit în dorul lui martie caut ”trei zile pe datorie...” pentru o serenad înfundat -n balta vârstei a cincea m -ntineresc în trupul t u în surâsul cel dulce în iubirea celei de a aptea minuni eu poetul care nu tie s eas serenad furat nici s amestec c rile albastre tos al soiului secolului nou eu poetul am înv at serenada în prim vara târzie ne tiind s joc pe harpa lui Beethoven.

Hava, La revedere!

Hava, ai venit ca ghiocei nici arom nu-mi dai nici c ldur nu d ruie ti o iasc stins în lacul dorului ce greu m-am sim it ”la revedere” s i spun!

Hava, ai venit ca luna-n toamn nici nu str luce ti, nici trist nu e ti sus în bolt via d ruie ti, jos pe p mânt scuturi mun ii cu oftat, Hava un cre tet pentru Hava noastr !

Hava, ai venit ca o adiere u oar învelit în rou cu voal i jachet Hava prin secole destul ai dormit bucuroas -n v ile Raiului, treze te-te cu pleoapele curioase fruntea ta piatr de bijuterie glasul t u melancolic pe scen r sun Hava cu ochi de vultur i pe Julieta o reânvii într-o alt lume Hava, te caut plângând La revedere Hava, pe piatra f speran La revedere Hava m i!

Traducere de Baki YMERI

Am vrut o femeie blond cu fust de mireas trezit în via precum spicurile grâului când se rostogolesc pe stânc gravur scriind relicte.

Am vrut o femeie pe fa avea un semn în sprâncene inea povara suferin elor mortale în mân strângea destinul pelasgilor istorie parcat -n mitologie.

Am vrut înc o femeie cercetare în adânc ne-am încununat pe altarul-mbr rii cearceaful alb precum voalul miresei mi l-ai furat f mil .

Te-am iubit femeie precum z pada crestele ca apa binecuvântat a izvoarelor pe perna noastr am cusut în vis ochii mei,

pe veci te iubesc femeie! Înc nu i-am spus ti cea mai frumoas mare amintirile le p str m cu emblema Katiushei cro etat -n trandafiri. Înc nu- i am spus ai cei mai frumo i copii cu suflet i-am sim it în lumina pelasgian urmele le-am l sat. Înc nu i-am spus ai cel mai dulce cuvânt pentru tine am cea mai înflac rat iubire înc nu i-am spus-o... tept s -mi scrii scrisoarea ta în stânc o voi p stra ca hotarul între p mânt i mare care au c lcat pe visul cel alb pat cu secole de-a rândul. tept s -mi scrii cu norii negri curcubeului i-am dat culorile frumuse ea ta s-o lumineze în poveste o scrisoare a tept tept s -mi scrii!

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Paul S^RBU

Moroiul Pesia avea cinci copii cu Vanghelie. De la o vreme î i b nuia rbatul c tr ie te cu vecina, Piro ca, b lan , scund i durdulie.

Pesia, cea despre care lumea spunea c „are ochi de opârl ”, mereu fic i, alungi i, de un albastru adânc amestecat cu verde, înfior tori, care te înghe au, observase c din pod disp rea p rul de porc mistre .

Peste acesta, a ezat într-un anume fel, se punea smoal la un cap t, apoi era rulat i turtit - i astfel se ob inea o bidinea bun la v ruit i rezistent .

Tot urm rind cum scade vraful de p r de porc s lbatic, Pesia a în eles: b rbatul ei i-l d ruia vecinei!...

Acesta a explicat c nu cerea altceva în schimbul p rului de bidinele, decât câte o sticl de vin, pe care o lua cu el în barc , la pescuit.

Totu i, Pesia, b nuitoare, nu a fost mul umit de acest r spuns.

L-a amenin at pe Vanghelie c „va avea ea grij de amândoi!”, de i, gurile rele spuneau c chiar ea, Pesia, care „era consilier ” ar tr i cu primarul…

Cum în c tun venise un preot de prin Ardeal, be iv, prigonit de la alte parohii, a fost de acord „s dea un acatist” împotriva lui Vanghelie, primind atât bani cât i rachiu pentru aceast slujb neortodox , pe care pu ine fe e biserice ti ar fi oficiat-o...Preotul, totu i, a avertizat-

tefan Dimitrescu - Mor ii de la Ca in

o pe Pesia c , „dac nu era adev rat, blestemul va c dea asupra ei i a întregii ei familii!...”

Dar, pe nevasta lui Vanghelie o mistuia gelozia, precum fl rile iadului, i voia s se r zbune!...

Ea îns i a f ptuit în pivni a casei, în mare tain , un ritual necurat: la miezul nop ii a înfipt într-un sfe nic dat pe ascuns de preot, patruzeci de lumân ri întoarse invers, adic înfipte în nisip cu cap tul care avea fitilul i aprinse la cel lalt cap t...

Lumân rile au ars toat noaptea, unele de tot, iar din altele mai seser doar ni te mucuri. Pesia se ridica din patul lui Vanghelie care dormea beat, ca omul care vine trudit seara de la munc , se ducea în pivni i repeta blestemul, „cu ochii ei de opârl înghe at ”, care-i lic reau de r utate la lumina lumân rilor, pân spre diminea !...

Blestemul se f cea tot la miezul nop ii, când oficia i preotul acatistul: „S ias adev rul la suprafa , ca untdelemnul din ap , ca soarele dintre nori: s moar b rbatul ei, Vanghelie, în patruzeci de zile dac tr ia cu Piro ca! Dac nu era adev rat, ea, Pesia, î i d ruia sufletul R ului!...”

Când mai era o s pt mân pân s se împlineasc patruzeci de zile, Pesia avea mustr ri de cuget. Se temea c va r mâne singur , cu cinci copii, i nu va avea cine s -i creasc !

Pesia s-a dus la Iordana i i-a spus, cu o zi înainte de sorocul celor patruzeci de zile: - Dac mai vine Vanghelie s bea cu Melente, s nu-l lase s plece în balt !...

- De ce?

- Î i spun, dar s nu afle nimeni!...

Pesia, frângându- i mâinile i plângând, i-a m rturisit Iordanei catul blestemului i temerile ei întunecate…

Iordana n-a putut „s in ” taina i i-a spus b rbatului ei, Melente.

Acesta a r spuns: - „Curva dracu’, tot pe el, care munce te din zori pân -n noapte la pescuit, s aduc bani acas familiei! Tot pe el îl blestem s moar !... Nu degeaba se spune c are ochi de reptil ! Vanghelie tr ie te cu o erpoaic , nu cu o femeie!... În ziua a patruzecea, Iordana a f cut „malasolc ” (pe te s rat, fiert, cu mujdei de usturoi i cartofi fier i, aburinzi), pl cint cu bostan, dar i pl cint cu varz c lit , cu mur turi i jumeri, i a scos o sticl cu vin. L-au chemat i pe Vanghelie, cu gând s -l opreasc de a mai merge la pescuit în ziua aceea!

Au pus masa sub un agud b trân.

Mai picurau ultimele frunze îng lbenite, leg nându-se, de i nu era nicio adiere.

Melente i-a spus lui Vanghelie: - Nu te las s pleci, vere!...

- Ba plec, vere, a a a vrut nevast -mea, s m duc!...

Vanghelie a mai b ut un pahar, i-a luat „babaicele” i ghionderul pe um r i a plecat înspre barc .

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Melente i-a mai strigat din urm : - Vere, s nu faci vreo prostie!...

Pesia l-a ajuns din urm tocmai la barc . Luase i copiii dup ea i începuse s ipe de r suna balta: - Unde te duci, Vanghelie i m la i!... Ai mil m car de copila i!...

Cine o s -i creasc !?... Cui îi laa i?!...

Vanghelie a îmbr at copiii, ca niciodat când pleca, iar ace tia plângeau f s tie bine de ce, poate imitând ipetele mamei lor, i Vanghelie a urcat, întunecat la fa , în luntre, aruncându-i Pesei vorbe grele: - Tu ai vrut! Cine ar putea tr i lâng o femeie care-i dore te moartea b rbatului ei?!... Cum s nu ai sufletul pustiit, când tii c zi de zi trude ti ca un rob s aduci agoniseala acas , c tragi de o via la rame pentru familie, iar nevasta î i pl te te acatist ca s mori?... Tu ai sta cu a a ceva?!...

Pesia, cu p rul despletit, tr gea cu o mân de lotc , s nu se derteze de mal, bocind, iar în cealalt mân inea copilul cel mic, de , în bra e, dar Vanghelie a înfipt hot rât ghionderul în mal i a împins cu putere lotca pe canal, l sând-o pe Pesia pr bu it de durere. Aceasta a mai ipat înc o dat sfâ ietor, de s-a auzit în tot c tunul: - Vanghelieee!... Unde te duuuci?! Cui ne laa i?!... Iar ceilal i patru copii, to i pân în ase ani, plângeau, f s tie de ce: - Tat , nu plecaa! Nu ne l saa, tat !...

Dar luntrea se dep rta printre stuf ri uri i s lcii...

Se f cuse sear i Vanghelie nu se întorcea, la ceasul tiut, de la pescuit. Pesia se gândea c o fi r mas s bea cu ceilal i pescari, cum se mai întâmplase... S-a dus la gârl i a v zut c nu era nicio barc legat de salcia cunoscut . Stelele r reau printre crengile des-

43

tefan Dimitrescu -Femei esând la r zboi

frunzite prin care str tea un vânt molcom, nu foarte rece... Pesia sa întrebat dac nu cumva Vanghelie o fi r mas inten ionat la coliba lui din balt , anume ca s-o chinuie pe ea în aceast noapte, a patruzecea... O buh cu ochi de foc se a ez tocmai pe crengile salciei de care- i lega Vanghelie barca în to i anii care-au trecut!... Pesia a simit un fior. Pas rea a cutremurat-o, f când-o s alerge ipând înspre uli e, alertând oamenii... În curând, tot satul tia c Vanghelie se înecase, de i, înc nu se dovedise nimic, doar c nu se întorsese seara acas ... Totu i, aducându- i aminte de blestemul de care aflaser cu to ii, s-au gândit c aceasta nu poate fi o întâmplare oarecare...

Au trimis un fl u, Proco a, care luase medalie la caiac-canoe, vâsleasc cu canoia lui u oar pân la coliba lui Vanghelie, s vad ce dac era acolo, deoarece tot satul era tulburat.

Proco a, tân rul campion, s-a întors ca fulgerul aducând ve ti rele: barca lui Vanghelie plutea la întâmplare, iar pe mal g sise doar rani a i apca acestuia..., iar el, nic ieri...

Alerta i, pescarii din sat au plecat pe sub un ciot de lun s -l caute pe cel disp rut. Atâta vreme cât nu fusese g sit cadavrul, mai era o speran ... Unii credeau c , poate voia ca, în felul acesta s-o sperie pe nevasta lui, s -i dea o lec ie, de i, to i îl cuno teau ca pe un om dintr-o bucat , care nu era în stare s fac astfel de glume...

Toat noaptea l-au c utat cu ghionderele, cu vologul, prin canale i gârle, printre stuf ri uri, dar degeaba. Mili ianul i primarul sunaser la jude i chemaser i doi scafandri. Se f cuse ziu i nu-l g siser pe Vanghelie.

Pesia, plângând amarnic, s-a dus la Melente, prietenul lui cel mai bun, care cuno tea cel mai bine locurile prin care umblau la pescuit.

Melente a luat biciul de cai i a plesnit-o pe nevasta lui Vanghelie mil peste fa , mâini i umeri. Pesia, femeia cu ochi r i, de reptil , a c zut la p mânt, plângând, gemând din greu. I se p rea c aceste bice îi u urau durerea din suflet, pedeapsa îi lua o parte din povara pe care o ducea în inim .

Melente r sese încremenit de ve tile care veneau despre v rul s u, de care se desp ise ieri i cu care b use un pahar, nu se putuse clinti din loc s -l caute, parc nevenindu-i s cread c era adev rat ce spuneau to i! i luase rani a, se urcase în barca lui i începuse s trag la rame.

Când ajunsese la ceilal i îi întrebase care era locul de pe mal în care-i g siser „ apca, rucsacul, „b icile” (ramele) i unde g siser i o felie de pâine cu o singur mu tur i câteva oase de pe te aruncate al turi”. Desigur, barca fusese dus de curent, dar Melente presupunea c nu putea s -i lepede rucsacul i apca într-un loc i s se duc s se înece în altul De i mili ia c utase peste tot, tr gând cârlige i plase cu plumbi pe la fundul apei, Melente s-a aruncat sub valuri i a început s înoate c utând pe sub r cinile de salcie, care erau pe jum tate înfipte în mal, pe jum tate atârnând în ap . L-a pip it pe Vanghelie înecat i în epenit sub una dintre aceste r cini stufoase. A încercat s -l scoat singur la suprafa , dar n-a reu it. Înecatul „se inea” cu mâinile încle tate de r cini, ghemuit pe sub ele. Melente a ie it din ap i a ridicat o mân -n sus: - L-am g sit!...

Scafandrii au fost nevoi i s taie r cinile de salcie cu un mic fer str u, c ci n-au putut s -i descle teze degetele de pe ele!

L-au c rat cu to ii pe iarba de pe mal, l-au acoperit cu o p tur , ghemuit cum era, apoi l-au pus pe o scândur

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lat i l-au c rat în barc . În sat, un medic legist, care venise de la Tulcea, l-a a ezat pe o u , i-a desf cut capacul capului, apoi co ul pieptului s vad dac era bolnav... Era s tos, vânjos! „B tea suta de ani!” a spus doctorul. Plângea i vecina, Piro ca: „Pentru o mân de p r de mistre , a murit!...

Oamenii din sat voiau s -l lin eze pe noul preot „venetic”, pl nuiau s mearg cu furci i topoare înspre sfântul l ca !...

Dar acesta fugise deja, „de unde venise”, i nu avea s se mai întoarc niciodat în sat. Nu se tia dac cineva îl anun ase dinainte de revolta pe care o pl nuiau s tenii sau fugise de frica celor ce aveau s urmeze!... Nu- i închipuise nici el c acatistul oficiat de el la miezul nop ii, singur în biseric , va avea un astfel de sfâr it tragic...

Primarul i-a dat Pesei „certificatele necesare i dreptul s -l îngroape”.

Dar l-au înmormântat în lipsa preotului. Voiser s cheme un altul, din alt sat, dar acesta refuzase, spunând c „î i d duse sufletul Celui Întunecat, înecându-se” i nu avea voie s înf ptuiasc slujba în acest caz…

Pesia î i smulgea p rul din cap, de durere i ipa-n cimitir, c a mas singur cu cinci copii... De fapt, din negru, peste noapte, p rul ei albise... Copiii care plângeau erau mângâia i de s teni... * În untrul od ilor casei Pesei erau paturi de scândur cu picioarele din ru i înfip i în lutul spoit de pe jos. Saltelele erau umplute cu fân. Rogojini din papur împletit erau a ezate pe jos.

O lumânare aprins lâng pâinea i apa de pe mas , „pentru strigoi”, s -i îmbuneze. Într-o covat atârnat de grind , copilul cel mic, de , al Pesei, Vaniu a. În untru, b trâne i copii, chema i de Pesia ca s doarm al turi de ea, de frica strigoiului „care se întorcea din nou acas i o chinuia”.

Improvizase mai multe paturi, a ezând ni te scânduri lungi pe scaune, ca s aib „lumea” pe ce s se odihneasc . To i veneau ca la priveghi, numai c acum erau înfiora i i curio i s vad cum se întorcea Vanghelie din lumea cealalt !...

tefan Dimitrescu - Turnul Catedralei

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Dup apusul soarelui, când amurgea bine i seara se f cea cenuie, ap rea Vanghelie, a a cum era el în co ciug: c ma alb , vest , capul bandajat, pantaloni negri i pantofi noi - întocmai cum l-au primenit când l-au îngropat!

Când se întuneca de-a binelea, se auzea scâr âitul cheii în broasc .

Candela i lumân rile pâlpâiau, de parc b tea vântul prin fereastr ... Apoi se distingeau pa ii hâr âi i, picioarele lui Vanghelie care se târau pe rogojin i umbra lui str vezie. Pe marginea sobei, lampa se stingea singur totdeauna. Umbra, translucid , se ducea mai întâi la copilul din leag n, Vaniu a, pe care-l „ciupea”. Copilul ipa de r suna c mara. În pat, Maria era îmbr at cu Frusina, de fric . Pa ica, Vica, Daria - copiii lui Vanghelie, înfrico i, b gau capul sub velin e.

Baba Ustea, care avea p rul alb de lindeni i era plin de p duchi, cu baba Haritina i vecina lor, Melanca, dormeau în alt pat. Iar Pesia, singur , c ci nimeni nu avusese curaj s stea lâng ea!

Copilul din leag n ipa „de te asurzea!”. Apoi, umbra cu capul bandajat se a eza pe patul în care sta singur Pesia. Moroiul o „c rea”, judecând dup felul în care se ridica velin a de peste ea i se cobora... Nevasta moroiului, Pesia, se auzea gemând de fric : „Mîîî!

Mîîî! Mîîî!Mîîî!...

Maria i Frusina închideau ochii i „î i f ceau cruci cu limba-n gur ”. Babele, treze, încremenite, vedeau cum umbra „o chinuia” pe Pesia!

Diminea a, nevasta lui Vanghelie era plin de mu turi, zgârieturi i ciupituri pân la sânge. „O for eaz pe biata Pesia s tr iasc cu el!” spuneau b trânele, care se temeau s nu r mân îns rcinat i s nasc în lume o ar tare jum tate n luc necurat , jum tate om!

- Trebuia s chemi un pop !...

Dar nici preot nou nu mai venise în sat!...

Când o c inau to i, Pesia spunea: - E b rbatul meu. E dreptul lui - Vrei s na ti un moroi în lume? sta nu e b rbatul t u! Vrei s ai un copil cu trimisul lui Satana?...Vrei s na ti o ar tare: jum tate om, jum tate f ptur lunatic ?!...Un pricolici?!...

A doua sear , când umbra s-a îndreptat spre leag n, iar copilul a început s plâng , Maru ca a ipat, de sub învelitoare, la strigoi: - Las copilul în pace!... Las -l pe Vaniu a în pace! Ce ai cu el?...

Strigoiul s-a întors i a privit-o cu ochi de foc ce au trecut prin ea ca prin sit .

Maru ca a sim it c „i-a luat picioarele”. A vrut s fug , dar parc în epenise. Parc paralizase! Abia spre zori, dup ce a plecat stafia, Maru ca a putut s i dezmoreasc din nou picioarele.

Maru ca i Frusina i-au spus Iordanei nu mai vor s doarm cu Pesia, noaptea urm toare, deoarece strigoiul „i-a luat picioarele”. Iordana i-a spus: - i s-a p rut, de team ! Duce i-v s i mai ine i i de urât câteva nop i - Nu! Tu nu ne crezi! Moroiul are puteri!

- Nimeni din c tun nu vrea s-o primeass doarm la el acas pe nevasta lui Vanghelie, din pricina mortului!...

Melente i-a spus: - Las copiii-n pace! Du-te tu, dac vrei -i ii de urât!... din Sibiu

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

teri, n ucit , cu p rul încâlcit, albit de spaim . Se vedea c îndura o pedeaps , „un canon”!

Nimeni nu mai voia s doarm cu ea în odaie, dup ce murise i baba Ustea.

Pesia umbla pe str zi ziua i vorbea singur , î i smulgea p rul din cap, gesticula. Când o întreba cineva de ce are vân i, zgârieturi pe gât, pe sâni, pe mâini, spunea c noaptea tr ie te cu moroiul care n-o las -n pace!

Au internat-o „la nebuni”. Dup dou s pt mâni, doctorii i-au dat drumul ca s -i fac pomana de patruzeci de zile lui Vanghelie, când se presupunea c duhul lui nu va mai preumbla pe p mânt, i, deci, nu se va mai întoarce la casa lui! Melente a vânat un mistre i i l-a dus pentru poman Pesei, împreun cu un sajoc de tiuci, al i, somni. Preotul chemat din satul vecin a oficiat o slujb de pomenire în cimitir. Dar în biseric nu a citit.

Totu i, chiar i dup cele patruzeci de zile, strigoiul începuse iar bântuie, nop ile, semn c nu voia s p seasc acest p mânt, nici casa lui, nici satul... Au internat-o din nou pe Pesia la un sanatoriu de boli mintale din Babadag, de unde nu avea s se mai întoarc niciodat , c ci acolo avea s i moar dup trei ani, chemat de Vanghelie, care, se p rea c nici acolo n-o l sa în pace.

Copiii Pesei au fost lua i i crescu i de rude.

Canalul în care s-a înecat Vanghelie a c tat denumirea de „Canalul lui Vanghelie”. Pescarii erau urm ri i noaptea de o umbr cu c ma alba i capul bandajat care mergea pe ape... Î i sim eau mâinile paralizate, nu mai puteau s trag la rame. Unii au fost tra i în ap i îneca i!

Se în eleseser s nu mai vâsleasc pe acel canal, pe unde bântuia duhul r cit, decât dac erau cel pu in doi.

Din cauza multor nenorociri care s-au întâmplat acolo, primarul a luat o hot râre nemaiauzit : a adus escavatoare, graifere, buldozere i au astupat pentru totdeauna „Canalul lui Vanghelie”, azi, locul fiind acoperit doar cu stuf ri uri i papur ...

(Fragment din romanul PLAURI SUB STELE, sub tipar la Ed. Tracus Arte, Bucure ti, 2016)

Frusina i Maru ca nu s-au mai dus la Pesia. În noaptea urm toare, cei din untrul od ii au auzit cheia scrâ nind în broasc iar strigoiul s-a dus ca de obicei, întâi la leag nul celui mic. Vaniu a a început s scânceasc . Apoi, umbra, bandajat la cap, s-a îndreptat înspre patul nevesti-sii, lâng care s-a ghebo at. Velin a de deasupra se ridica i se cobora ritmic, iar Pesea a început s geam de durere, c ci o ghenea i o mu ca pân la sânge, l sând-o numai vân i, istovit i cu mintea r cit .

Baba Ustea, cea cu cipici g uri i în picioare, cu r ni de la p duchi i cu p rul alb de lindeni, nemaiputând îndura ce vedea, a început s înjure ca un birjar, de r suna c mara, cu gând s alunge duhul r u, c a auzise ea din b trâni c se procedeaz , ca s scapi de spiritele rele: trebuiau huiduite i alungate din minte i din inimi i din case: - Futu- i Pa tele m -tii, Vanghelie!... De- sta-mi e ti!?... N-ai vrut r mâi aici, în lume, cu nevasta ta, i cu copiii t i, dar acum te întorci din lumea cealalt ?!...S piei din lumea asta, blestematule, umbr necurat , i chinurile i focurile iadului s te mistuie!...Procletule!...

Moroiul, auzind aceste blesteme, s-a întors în pat, a scos mâna osoas i noduroas i, cu repeziciune, a lovit-o pe baba Ustea cu dosul palmei peste gur . Avea degetele ca de schelet, ca a celor îngropa i de apte ani! Baba Ustea, nea teptându-se la acest „dos de palm ”, a paralizat pe loc, r mânând cu gura strâmb , cu ochii holba i, întor i cu albul. Pân diminea a a stat a a, cu ochii sticlo i, c sca i, i nimeni n-a mai avut curaj s-o ajute cu ceva, de frica moroiului carei f cea mendrele cu nevast -sa-n pat. Ceilal i din odaie spuneau „Tat l nostru” în gând. Baba Ustea a urinat pe ea, spre diminea putea îngrozitor când a plecat Moroiul…

Abia atunci au dus-o celelalte b trâne la ea acas unde au sp lato i au mai cur at-o de p duchi, fiind uimite de „puterile” pe care le avea moroiul. Asistentul Radu a zis c doctorii nu mai au ce s -i fac , degeaba mai cheltuiesc banii cu ea ca s-o mai duc pe la spital i apoi s fac alte cheltuieli s-o aduc decedat înapoi: i-a plesnit ceva la cap, de frica moroiului! i, într-adev r, dup trei zile, baba Ustea a murit. Lumea era i mai însp imântat de Vanghelie! Acas , în odaia ei, Pesia a dat cu DDT ca piar p duchii r ma i de la baba Ustea, c ci nu mai voiau oamenii vin s doarm cu ea!...

Pesia le cocea floricele de porumb, pr jea semin e s rate i f cea pl cint de dovleac, ca s -i ademeneasc pe cei care se încumetau s petreac nop ile cu ea.

Ziua s-a dus cu c ru a în alt sat i a adus un preot care a citit, a sfin it casa i ograda, care i-a dat o iconi i o cruciuli aduse de la Ierusalim Trei zile, strigoiul n-a mai venit în odaie, dar se auzea uruind, vâjâind prin pod, dar i bolovani trânti i în u ... Unii spuneau c , nu numai mortul, dar i cei vii o chinuiau, pentru acatist i pentru moartea lui Vanghelie: „Ea a f cut, ea s trag !” spuneau s tenii.

Totu i, a patra zi, strigoiul a ap rut din nou în cas - umbra lui str vezie, translucid , legat la cap. tefan Dimitrescu Pesia era epuizat , stoars de pu-

- Cur atul porumbului

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

George IONI}~

...

co marul...

ai luat cu tine doar amintirile câte au mai r mas sând aici sc unelul cu trei picioare nu î i va mai fi de folos i oricum el trebuia s r mân aici apoi ai încuiat încet u a tr gând parc de timp o dat ... de dou ori... i ai pus cheia cu grij sub pre ul esut din cârpe colorate ai inspirat adânc din aerul acesta de toamn târzie i m-ai întrebat „acum, încotro mergem fiule?”

de aici nu po i evada decât într-o lume în care nimeni timpul nu mai m soar ci totul e cerul i noaptea i golul...

... te-am a teptat s vii asear -mi umpli gândurile mele priveam cum iarna ninge trist afar punând în calea ta un alb covor de neatinse stele i-am fi plecat pe pârtiile moi strivind sub pasul nostru neînceputele z pezi i viscolul ar fi suflat printre n me i nu r mân urme înapoi...

... de aici totul se vede printre z brele cerul iarba valul...

... toamn atârnând în aceast frunz ar mie tut de vânt i nori alergând peste z ri de plumb în a timpului clip târzie cât mai e ti tu vie pân când?... ... se scurge z pada ca o lacrim peste întâiul fir de iarb rit i cerul se deschide raiul s coboare în înfloritul m r în neasemuita floare punându-mi în suflet atâta mirare atâta fior iar eu am uitat -mi num r anii când din înalturi se-aud venind obosi i cocorii...

… i-a fi îmbr at scrisul i mirosul t u i gândul t u fi s rutat urmele l sate de tine pe panglica roz i a fi râs de cei care cred dep rtarea exist i nu po i atinge pe cineva dac nu respiri împreun acela i aer dar pentru asta trebuie s faci atât de pu in d ruie ti te d ruie ti sau poate atât de mult...

... se-adun anii împov ra i de z ri pe frunzele-ar mii lumina cade cenu ie în cerul r scolit de nori i atât de-aproape copacii parc i-au înfipt ca ni te r cini vârfurile lor simt str in i f rost i-acea oglind caut cu chipul care-a fost...

e prim var ... e prim var ... ...

de aici totul se simte printre z brele golul speran a

de ce ea se opre te în gol sau poate dincolo de el de ce amintirile tale au devenit de nep truns iar lumea ta nu mai este i a mea de ce m întrebi de prea multe ori „pe fiul meu l-ai mai v zut?”...

(tat lui meu) întreb uneori unde este lumina din privirea ta

nisipul în clepsidr gr bit se scurge tot mai anost i clipa ce se na te e deja târzie...

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Lucia Silvia PODEANU

Am aflat Am aflat cu uimire c sângele meu este un râu de cântec, de dor i iubire.

Am furat rând pe rând Câte unul ca s vi-l cânt.

Au în ele lumin Cald de soare Au în ele splendoare de var Dar i un dor nebun Toat iarna Dup tân ra, Plin de floare prim var .

Toate culorile toamnei s-au strâns în doina cu noduri toat dragostea s-a rev rsat în dezmierd ri lâng focuri.

Toate visele s-au aprins În cântul de leag n optit la-nnoptat toat sudoarea a curs pe p mântul proasp t arat i milioane de vie i zute sub palo du man mi-au l sat mo tenire sângele pe care îl am.

Singur tate Motto: Singur tatea e un privilegiu

Când în suflet mi-a intrat un bocanc plin de noroi, Eu în mine m-am retras renun ând de tot la ei.

Pic turi de infinit

m-au ad postit în ele, vântul, marea, mi-au optit nestatornicia vremii.

Doar eu singur i p durea, i privighetori cântând, am tiut nefericirea celor ce se zbat bravând.

Nu tiu dac-a fi în stare beau cupa de otrav , dar, retras în mine însumi, mult mai bine d afar .

Peregrini pe c i terestre i-n meandre suflete ti, luminat de la o vreme mult mai bine în elegi: De ce e ti?! i...

Cine e ti!?

Poe i anonimi Atât de mul i poe i în ast lume, în curgerea luminii prin întuneric.

Ei str lucesc o clip în fragil, Himeric, apoi dispar în pagini anonime.

Statui grece ti le îmblânzesc privirea, iar ochii lor ascund tr iri intense,

Cuvântul i Ideea stabile te nemurirea i-ascensiunea celor de poveste.

dar eu am r mas marcat de aceast experien .

E scris ca fiecare genera ie aib purt torii-i de cuvânt, îns doar unul str luce te-n fruntea unei na ii i-nfrânge-al timpului mormânt.

Este zi de s rb toare

Sem

tori de vise i cuvinte cântând despre iubire i tr dare, de blânda lumin a lunii cuprinse, ei sunt doar râuri alergând spre mare, când s fie via a mai pu in trist .

nu tiu, tiu… Închisoarea mental a energiei mele vibratorii i-a uitat deschis poarta i-au venit spre mine gânduri i expresii iluzorii. În frecven a mea cea’nalt dintr-o alt Densitate, am putut pentru o clip pricep a lumii diversitate.

O secund a durat spectrul de frecven ,

A c zut soarele-n iarb în stropi uzi de diamante, str luciri multicolore joac hora în poian , în mi ri fluturânde elegante i vibrante.

Inundate de lumin , parfumate flori de m r stau cumin i în a teptarea fluturilor.

Vin albine i vin fluturi, rutând floare de floare, în micu a mea livad este zi de s rb toare.

A visat umbra vreodat ?

A visat umbra vreodat ochii t i, frumoas fat ?

A avut visul vreo umbr , de când în lume tot umbl ? i tot scoate din unghere dragostea ce nu va piere?

Visul în ltu i leg nat e-ndr zne ca un b rbat, Umbra este schimb toare ca o floare-n adieri pâlpâietoare, nu se g sesc niciodat , dar mereu se caut .

Visul meu a r mas vis, umbra u a n-a deschis.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Angela BURTEA

Via\a, un tort t[iat @în felii neuniforme Urc la mansard i privesc bolta cerului. E senin , iar lumân rile cerului sclipesc, sfidând întunericul p mântului; p mântul acesta al meu, scorojit de soarele dogoritor al zilelor de var i plin de z pada iernilor grele din imensul B gan. P mântul acesta care de-abia mai respir sub talpa ap sat a greilor care sug asemenea l custelor i pu elor. Pân i culoarea s toas a cernoziomului natal a învine it. E plin de durere i tace. Tace i suspin , respirând a s tate doar în prag de prim var când apa z pezilor b lte te f a-l îneca i-l spal de p catele celor care îl fr mânt în picioare. Eu îi tiu durerea, c e i-a mea! Îi în eleg i bezna în care a intrat i-l mângâi s rutându-i fa a ca pe leag nul cel mai cald i mai confortabil. De, e p mântul meu, e lumina care m-a hr nit i m-a purtat pe bra e f s se vaite vreodat de greutatea p catului meu. P catul de-a veni pe lume!

La mansard m-ascundeam i-n copil rie i st team la sfat cu stelele cerului. Acum, ca i atunci, încerc s le dau câte un nume. Numi iese. Mi se pare c irosesc timpul. Timpul are alt valoare! Mi se pare un lux pe care nu mi-l mai permit! Atunci, soarele era mai str lucitor, luna mai zâmb rea , iar stelele aveau timp s stea la pove ti cu mine! Acum, doar una îmi zâmbe te, fiindc îmi este complice de când m-am n scut. Celelalte-s artificii de Cr ciun. Le privesc, le admir i mi-e fric s nu se sting . Îmi place a ezarea lor i, culmea, nu se ceart niciodat pe locul ocupat. Cât ordine i disciplin ! ez capul pe pervazul geamului. Închid ochii i intru într-o lini te profund asemenea somnului, dar nu e somn. De undeva, din dep rt ri, aud un glas! M strig ! Claraaaa! Claraaa! Tresar, iar ile inimii se înte esc. Pun mâna pe piept i-ncerc s lini tesc ceasornicul. Cât nevoie am de el i cât l-am obosit pân a p trunde în esen a cuvântului „ignor”!

- Clara! Unde e ti? Clara, iar te-ai ascuns în podul casei? Ce-o fi, maic , acolo te de trage a a?

E bunica din partea mamei. E chiaburoaica cu care nu prea m

t. Dimitrescu - Margine de Ia i

în eleg. Nu sem n în partea lor, m-arunc în neamul tatei! De i are o înf are de soldat din armata german , e blând i generoas . Tocmai blânde ea ei m enerveaz . Pentru ea toat lumea e bun , numai noi suntem neîn eleg tori. Noi nu tim s privim lucrurile, noi nu tim s alegem grâul de neghin . i sunt atât de diferite boabele-astea dou !

Unul hr ne te, altul am te! Na! De unde atâta în elepciune, când totul e fragil i alunecos?

- Clara! insist ea. De ce nu r spunzi, fata mea?

- Chiaburoaico, i-am spus s -mi dai pace! îi r spund eu într-un târziu.

- Clara, iar nu i-ai b ut laptele! Iar l-ai dat la pisic , de parc n-ar avea ce s m nânce! Coboar mai repede!

Auzi, s cobor! Nici prin minte nu-mi trece. Aici m simt în largul meu, aici e adev rata mea cas , e lumea pove tilor, e lumea minunilor pe care nu le g se ti nici pe strad , nici în pia i niciunde! Chiaburoaica nu m în elege. Cu bunicul a altceva. Vede lucrurile altfel.

Are îns o idee de la care nu se abate niciodat : nânc doar cine munce te! Din pricina asta se cam ceart cu chiaburoaica. Ea „fur ” din cas i d la al ii; ea le zice stui i. Milostiv pân la cer!

- i-ai f cut trei rânduri de case în rai, Marghioli o, cât ai dat în via a asta! îi zicea adesea bunicul, mai ales când o prindea asupra faptei.

- A ! r spundea ea scurt. Lumea-i lume, nu-i la fel! Oare nu trebuie mânc m cu to ii?

- Trebuie, dar munca nu-i pentru to i? E ti mândr , femeie, de casa noastr , dar sudoarea lucrului t u ai uitat-o? Se uitau lung când ridicai c mid cu c mid i- i mai d deau i coate n stui ii ia ai t i.

- Crezi c tiau ce fac? întreba ea plin de lini te. Vai de p catele lor! Domnul s -i ierte!

- Da, da! Domnul s -i ierte! i uite-a a se lini tea i bunicul, c ci nici el n-avea inim rea, doar c nu se împ ca cu ideea c po i tr i lejer i dac nu munce ti.

Prost e l care d , nu l care cere! asta era remarca lui de fiecare dat . Cere-i ceva în schimb, i-ai s vezi ce mutr face! Munc , femeie, munc ! ad uga el plin de n duf. i aia nu mai e poman , mo ule! Doamne, iart -m ! completa chiaburoaica, ridicând o cruce pân’ la cer.

Acum, ca i-atunci, privesc întinderea i-mi ostoiesc ar a sufletului cu lumina coborât din înalt. Stau ca i-alt dat la mansard , fiindc , cu mâna ei, chiaburoaica a semnat actul prin care îmi l sa mie tot trecutul ei. Sunt o r sf at a sor ii, am o cas cât un cer, iar din ea izvor sc amintiri de neuitat, pline de mister i dor. Chiaburoaica ma pedepsit pe via ! or insomniac , privesc spre tortul meu, t iat în felii neuniforme, glazurate pe alocuri sau zdren uite din loc în loc.

Tresar! Chiaburoaica mea drag m strig : Ai grij , fata mea, s nu ui i niciodat râna din care te-ai n scut. Acolo e leag nul u, munca i dorurile noastre, e via a dat cu împrumut!

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Milena MUNTEANU (Canada)

Muzica – o ]oapt[?

Zilele trecute am selec ionat cele mai alese bijuterii muzicale constituind o mic fonotec de aur. Prima înregistrare pe care am inclus-o a fost Chopin, interpretat magistral de Dinu Lipatti la pian. O încântare!

Apoi am ales alte piese din repertoriul de muzic clasic , printre care concertele de vioar de Sibelius, Ceaikovski, precum i piese muzicale de Vivaldi, Bach i Beethoven.

Ele plac multora i au devenit piese de referin în istoria muzicii clasice, c ci ne-au schimbat reperele i modul în care în elegem arta, muzica, ba chiar i pe noi în ine. În discoteca ambulant am adunat i arii din opere, dar i Cine iube te i las , în interpretarea Mariei T nase. Cântul ei pare s vorbeasc în mod fundamental omenescului din noi. Uh i, Bade sun la fel de senza ional ca oricare dintre bijuteriile muzicale men ionate mai sus. Am ad ugat i piese moderne (clasice de acum), cum ar fi Bohemian Rapsody a forma iei Queen, Hotel California de Eagles, lag re de Beattles i Take Five, mici piese muzicale ce ne-au atins într-atât încât

au ajuns s ne defineasc pe noi, cei de ast zi, ci ne-au transformat din untru. Parc nici n-am respira la fel f ele, nici n-am fi ce suntem, nu-i a a? Vorbim aici despre un grup eterogen de arti ti, ce vin din culturi i epoci diferite. Realizez astfel c am colec ionat o mul ime de piese vocale sau instrumentale ce apar in unor genuri i curente disimilare.

Ele nu au nici în clin nici în mânec una cu alta, ba par s fie adunate la întâmplare. Totu i, ele fac parte dintr-o colec ie de suflet. întreb ce au aceste perle muzicale în comun, de au ajuns s fie selec ionate fa de altele care ne plac i ele foarte mult, dar nu atât încât s intre pe lista noastr scurt de preferin e? Constat c nu conteaz în ce cheie sunt scrise partiturile, nici dac gama e major , sau dac m sura e în cinci timpi, ca în geamparalele de la noi, sau în ritm de vals, precum ariile Traviatei. Fiecare capodoper muzical este drastic diferit de urm toarea.

Nici nu pare s fie respectat vreo regul . întreb atunci cum hot râm ce ne place i ce nu? F s folosim o metod de analiz

tefan Dimitrescu - Cabaret

tiin ific , f s studiem câte teme muzicale se succed , câte schimb ri de game, ori câ i diezi, bemoli sau becari sunt la cheie. Gust m i piese melancolice dar i optimiste, domoale sau ritmate. Oare ce ne place la ele? C au inovat dincolo de curentul sau tradi ia din care s-au desprins, v zând pu in mai departe? C reu esc s vorbeasc omului din noi? ne ating în felurile cele mai intime posibile? S rezon m noi oare la ni te ritmuri esen iale, la care par s r spund i plantele i animalele? M întreb dac ne sincroniz m cu ni te ritmuri universale la care suntem conecta i în mod natural? întreb ce m sur m în mod instinctiv, în subcon tient, când evalu m meritele unei piese muzicale? Cum tim dac e bun sau nu? Ce ne ghideaz ? S m sur m oare nivelul nostru emo ional, de tr ire artistic , în urma audi iei? S spunem c piesa e bun dac ne mi i c e slab dac ne las rece? Noi distingem cumva între muzica de calitate i cea de duzin , indiferent de gen, curent sau abordare. În plus, tim s detect m dac muzica e compus cu inspira ie, duh i suflet ceea ce pare s conteze chiar mai mult decât educa ia muzicianului. Badea Ion poate cânta magistral din frunz . Un ritm african poate vorbi chiar mai elocvent decât o orchestr de muzic cult , ce are sute de instrumenti ti educa i muzical. Oare s conteze dac piesa este cantabil ? Dac este memorabil ? S percepem oare onestitatea, sinceritatea din spatele notelor muzicale, s ne fie clare inteniile compozitorului chiar i când sunt exprimate atât de divers? Oare cum ajunge muzica vindece? Cum de ajungem s ne spunem oful prin muzic , fie c suspin m scutura i de triste i, fie c debord m de fericire? Prin ea ne exprim m tandre ea, duio ia, iubirea, ba chiar i sim ul umorului! Expresivitatea ei pare s nu aib limite! Muzica ne ajut s trecem prin cele mai delicate momente ale vie ii, înso indu-ne din leag n în mormânt! întreb de unde are ea r spunsuri la toate întreb rile noastre, cum de ne mângâie, încurajeaz , ba chiar ne apropie de divinitate? S fie muzica o oapt , picurat nou în ureche de însu i Dumnezeu?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Camelia SURUIANU

Din cultura oriental[ Cu toate c , în contextul de fa , teologii musulmani se confrunt cu o neîn elegere grav a înv turii islamice din partea unor adep i, cultura oriental p streaz câteva nume de referin consemnate de criticii literari în literatura universal , precum: Ahmet Yesevi (1093-1166), Mevlana Celaleddin Rumi (1207-1273) i Yunus Emre (1238-1320).

Ahmet Yesevi (1093-1166) Ahmet Yesevi (1093-1166) a fost primul mare poet mistic al orientului1 . Numele s u complet este Ahmet bin Ibrahim bin Ilyas Yesevi. S-a n scut în apropiere de ora ul Yesi, în Sayram, regiune ce se afl ast zi în Kazakistan. În perioada karahanilor a avut un rol important în via a economic , social , politic i civil . i-a des vâr it studiile teologice în Buhara i Semerkand, ora aflat ast zi în Uzbekistan. Chiar dac nu a fost niciodat în Anatolia, a fost foarte cunoscut în aceast zon datorit operei sale poetice.

Ahmet Yesevi prin lucrarea sa „Hikmetler”, publicat mai târziu sub numele de „Divan-i Hikmet”2 , a facilitat oamenilor simpli înv area principiilor de baz ale înv turii islamice. Cu toate c tia foarte bine araba i persana, a st ruit s compun versuri în limba turc , fapt care l-a f cut cunoscut în rândul poporului. Edificiul s u mortuar a fost construit, între anii 1389-1405, în nordul Kazakistanului, de c tre Timur Lenk3 . În anul 2002, UNESCO, în urma cercet rilor întreprinse la fa a locului, l-a recunoscut ca fiind edificiu istoric. A fost restaurat cu ajutorul TIKA, sub conducerea lui Öner Kabasakal.

Ahmet Yesevi a militat în mod deosebit pentru egalitatea dintre rba i i femeie. Curentul s u ideologic poart numele de Yesevism i este r spândit cu prec dere în cultura turc .

Mevlana Celaleddin Rumi (1207-1273) Mevlevi - dervi ii mevlevi i - apar in unui ordin sufist fondat în secolul al XIII-lea de c tre poetul persan Mevlana Celaleddin Rumi.

Specificul ordinului îl constituie un anumit dans tradi ional, ritualic, practicat exclusiv de c tre b rba i, în timpul ceremoniilor religioase.

De i reformele întreprinse de Mustafa Kemal Atatürk, în prima jum tate a secolului al XX-lea au pus cap t existen ei oficiale a ordinului Mevlevi în Turcia, membrii acestei direc ii islamice sufite continu s i exprime i ast zi venera ia fa de Dumnezeu prin intermediul acestui dans ritualic, care se execut dup reguli stricte, în form de cerc.

Cuvântul „dervi ”, mai ales în limbile europene, se refer la un membru al ordinului musulman sufi. Ei sunt cunoscu i în spa iul oriental pentru modul lor de via auster, asem tor c lug rilor

franciscani. Adep ii ordinului sunt persoane educate, deosebit de instruite, marea majoritate sunt vorbitori de farsi (persana veche), de in numeroase cuno tin e de astronomie, medicin , poezie religioas oriental i nu în ultimul rând cunosc în am nunt înv tura islamic .

Dervi ii nu posed bunuri materiale. Adeseori sunt v zu i prin bazarurile orientale cer ind. Ei fac acest gest pentru a înv a ceea ce înseamn umilin a, una dintre tr turile de baz ale religiei islamice.

Unii dervi ti practic în timpul liber meserii umile, precum pescuitul.

Lor le este interzis s cear de poman pentru sine i ca urmare banii pe care îi ob in sunt d rui i de fiecare dat oamenilor nevoia i.

Dansul lor este unul ritualic i este practicat îndeosebi de ordinul Mevlevi din Turcia. Acest dans este o metod prin care se atrage aten ia asupra faptului c scopul vie ii noastre trebuie s fie des vâr irea. Denumirea ordinului vine de la numele poetului care a pus bazele acestui mod de via auster, Mevlana Celaleddin Rumi. La data de 17 decembrie în fiecare an dervi ii din întreaga lume s rb toresc moartea înv torului lor. Atunci adep ii ordinului poart haine negre, ce simbolizeaz mormântul în care omul, indiferent de statutul u social, va ajunge la sfâr itul vie ii. În timpul dansului costuma ia este de cele mai multe ori alb , simbolizând giulgiul cu care va fi înf urat trupul defunctului. În cultura musulman , trupurile celor mor i, înainte de a fi puse în mormânt, sunt înf urate într-o pânz alb i sunt puse direct în p mânt.

Acest dans ritualic are la baz simboluri vechi de mai bine de 2000 de ani, împrumutate din cultura persan . Acompania i de un cântec de jale, interpretat de câteva instrumente muzicale, sazul (instrument specific orientului) este nelipsit din cadrul ceremoniei, dervi ii î i întind gra ios bra ele, palma dreapt este îndreptat spre cer, iar palma stâng spre p mânt. Prin acest gest ritualic dervi tii cred c energia, ce se coboar de la Dumnezeu prin palma dreapt în corp, traverseaz trupul i intr în p mânt prin palma stânga. eicul (respectiv superiorul ordinului) st în mijlocul dervi ilor ce danseaz .

El simbolizeaz soarele, iar dervi ii planetele ce se rotesc în jurul u, „în sistemul solar Mevlana”.

Mevlana Celaleddin Rumi (1207-1273) a fost un mare teolog al islamismului, înv at renumit, adorator al lui Dumnezeu i totodat unul din cei mai mari poe i mistici ai orientului. Numele s u întreg

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este Mevlana Celaleddin Muhammed Ibni eyh Bahaeddin Muhammed Ibni Hüseyin Belhi.

Numit Celaleddin Belhi de persani i de afgani, Mevlana Rumi sa n scut la 30 septembrie 1207, la Belh, zon care a devenit mai târziu parte a Imperiului Persan, ast zi ora ul se afl în Afganistan. A încetat din via în ziua de 17 decembrie 1273. „Rumi” înseamn - „din Anatolia roman ”. A fost cunoscut sub acest nume dup ce familia sa a emigrat în Anatolia, prin 1219, stabilindu-se la 80 de kilometri de Konya, ora ce se g se te ast zi în Turcia.

Tat l s u a fost un vestit profesor de sufism4 . Acesta a scris un tratat mistic oriental, numit „Gnosis” (Cunoa terea mistic ), care la acea vreme devenise una dintre cele mai citite c i ale orientului. Se spune c în perioada copil riei sale, Mevlana Rumi, prin intermediul rintelui s u, a întâlnit mul i mae tri sufi i (un fel de pustnici, dac am c uta s g sim un corespondent în spa iul cre tin ortodox) printre care i Fariduddin Attar, care i-a dat o copie a celebrei sale lucr ri „Cartea secretelor” - un poem mistic cifrat cu ajutorul unor simboluri vechi orientale, din care Mevlana Rumi s-a inspirat i a citat adeseori în scrierile sale. Într-o bun zi, ni se poveste te de c tre istoricii literari, Fariduddin Attar v zându-l pe tat l lui Mevlana Rumi inându- i b iatul de mâna a exclamat: „Iat un râu care trage dup el un ocean.”5 Mai târziu cuvintele acestea s-au dovedit a fi profetice.

Sultanul de la acea vreme din Konya l-a invitat pe tat l lui Mevlana Rumi s se stabileasc aproape de castelul s u. În acel loc Mevlana Rumi a tr it pân la sfâr itul vie ii, cu excep ia anilor pe care i i-a petrecut retras de lume în medita ie.

Rumi avea 22 de ani când a ajuns în Konya. Doi ani mai târziu tat l s u a murit, iar el a r mas în locul acestuia îndrum tor spiritual al zonei, fiind foarte respectat în rândul sufi ilor6 .

Sufismul este considerat partea mistic a islamului. Adep ii

tefan Dimitrescu - Gr din în Tuileries

51

acestei c i spirituale au întemeiat numeroase coli islamice, asem toare ordinelor noastre monastice. Pe lâng diferite forme de rug ciune, post, tehnici secrete de medita ie, calea sufit include i o profund via spiritual . Muzica, poezia, dansul, pictura, caligrafia sunt considerate în sufism c i de iluminare spiritual .

Cuvântul „sufism” are aceea i r cin cu alte dou cuvinte din limba arab i anume „safa” respectiv „puritate” i „safwa” adic „cei ale i”. Aceast latur ezoteric a islamului este denumit în popor „purificarea inimii”. Desigur, în cadrul sufismului g sim câteva tehnici de evolu ie spiritual , bazate în mare parte pe medita ie i un post foarte aspru, dus chiar pân la extrem.

Chiar dac , cu ajutorul tat lui s u, Mevlana Rumi acumulase numeroase cuno tin e spirituale, era nemul umit de evolu ia sa, considerând faptul c sinelui s u îi lipse te ceva. Astfel c , în urma unui post sever, ca prin minune, a cunoscut un mare în elept pe nume ems-i Tebrizi. ems avea atunci peste aizeci de ani i era considerat de c tre popor drept un „nebun de iubire pentru Dumnezeu”. În scurt timp cei doi au devenit prieteni nedesp i.

Iat cum a decurs întâlnirea între cei doi. ems c toarea din loc în loc, le vorbea oamenilor despre Dumnezeu i îi înv a a se ruga. Într-o bun zi, a auzit o voce care i-a spus s -l caute pe Mevlana Rumi „în Konya”7 . Astfel c b trânul a plecat spre acea zon pentru al întâlni pe tân rul înv tor. Se pare c evenimentul a avut loc prin anul 1244. Prietenia lor a fost un fenomen neobi nuit i înv luit totodat în mister. ems era un gânditor aparte, el c uta s -i înve e pe oameni s -l iubeasc pe Dumnezeu. Nu punea accent pe citirea ilor de cult, ci pe rug ciune i post. Într-o bun zi, ne povestesc istoricii, ems a aruncat toate c ile lui Mevlana Rumi într-o fântân .

Mevlana Rumi s-a mâhnit foarte mult, dar a în eles c trebuie s i abandoneze studiile i s înve e s -l iubeasc din toat fiin a sa pe Dumnezeu. ems, prin acest gest, i-a atras aten ia i asupra faptului omul doar prin studiu nu devine un iluminat, ci prin iubire i d ruire total fa de aproapele s u poate atinge des vâr irea.

Aceast comuniune extatic aproape permanent a produs tulbur ri mari în rândul adep ilor lui Mevlana Rumi, care considerau studiul deosebit de important în des vâr irea spiritual . Sim ind c ace tea nu puteau s -l în eleag în profunzile, ems i-a p sit, plecând din mijlocul lor, la fel de nea teptat precum venise. Se spune c acela a fost momentul în care Mevlana Rumi a început s se învârteasc în dansuri ame itoare i extatice ore încontinuu i s scrie numeroase catrene dedicate Domnului. Astfel, a luat fiin ordinul Mevlevi, în care discipolii practicau sema - adic ritualul dervi ilor rotitori.

La scurt timp de la dispari ia lui ems, Mevlana Rumi a scris celebrele „Rubaiyat” (1.600 de catrene), i „Divan-i ems-i Tebrizi” (2.500 de ode mistice închinate Domnului). Nu trebuie uitat nici lucrarea în proz „Fîhi Mâ-Fîh”, carte ce cuprinde înv turile sale.

Spuneam c Mevlana Rumi a fost un mare poet religios. Dup ce a primit iluminarea divin , el a început s rosteasc numeroase catrene închinate Domnului, un fel de rug ciuni compuse pe loc. De exemplu „Mesnevi” a fost rostit i nu scris de Rumi. Husamettin Celebi, un discipol de-al s u, m rturisea, într-o monografie, faptul c : „El nu a luat nici o singur dat pana atunci când a compus «Mesnevi». Ci a început s-o rosteasc pur i simplu. Putea s recite oriunde se afla, în l ca ul dervi ilor, la b ile din Konya, în vie sau când se afla în mijlocul naturii. Când începea, eu scriam i adeseori îmi era greu s in ritmul cu el. Uneori recita zi i noapte zile în ir. Alteori nu compunea nimic luni de zile.”8 În „Discursuri”, o important oper de-a sa, Mevlana Rumi ne spune faptul c : „Exist un singur lucru pe lume care nu trebuie niciodat s fie uitat i anume comuniunea omului cu Dumnezeu.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Aceasta este menirea omului de care el nu trebuie s uite nicio clip .

Cel care se cunoa te pe sine Îl cunoa te pe Dumnezeu.” Ca o parantez la acest citat, amintim faptul c sfântul Maxim M rturisitorul, un mare teolog mistic ortodox, spunea în Ambigua, acela i lucru. „Iubirea lui Dumnezeu este pe m sura cunoa terii Sale.”

Dac ar fi s ne raport m la versurile sale poetice sesiz m faptul Mevlana Rumi folose te foarte des metafora oglinzii, poezia sa fiind ea îns i o serie de oglinzi care se reflect una în alta pân la infinit. Prin aceste reflect ri putem uneori prinde o raz a lui Dumnezeu, coborât în fiin a noastr . i revelezi Chipul în mii de oglinzi, apari în fiecare oglind .

Un singur Soare str luce te în mii de ochiuri de oglinzi. 9 Întreaga sa oper ofer cititorului o viziune ampl asupra tradi iei sufite. Ea este totodat i o reflectare poetic a st rilor sale interioare.

Cele câteva fragmente pe care le vom prezenta în continuare pot fi considerate adev rate mesaje Divine: Totul este trec tor, doar El este ve nic. În fiecare col al lumii se ti un petic ce duce la extaz...

Poart -te cum e ti, arat -te cum te oglinde ti! Fii o fiin liber . fii modest, s iube ti adev rul, s sari în ajutorul celor neji i, s cinste ti pe cei vârstnici, s i sl ve ti credin a, religia reia îi apar ii, s iube ti, s venerezi pân la epuizare i s crezi în m rinimia lui Dumnezeu, iat esen a vie ii!

Iube te ca s nu fii mort, i mori în iubire ca s r mâi viu. Tot ce voi primi de la Creator voi d rui oamenilor.

Vino, Oricine ai fi, vino!

De e ti cre tin, de e ti ateu, de e ti evreu i focului de te-ai ruga, vino!

Casa noastr -i locul împ rii

tefan Dimitrescu - Curtea morii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

i chiar de-ai p tuit de o sut de mii de ori, Iar, vino!

Ca s ajungi în Paradis, trebuie s mori de sabia iubirii. Cât suntem în via , nu-i sim im parfumul. Prietene, de vrei s ramâi etern, înva s mori înainte de a muri.

Dragostea fa de Dumnezeu, modestia i cump tarea sunt elementele esen iale pe care Mevlana Rumi le-a l sat mo tenire discipolilor s i. Iat un fragment dintr-o scrisoare destinat acestora: spun vou deschis i curat, înv i s -l iubi i pe Dumnezeu, înv i s mânca i cump tat, s dormi i pu in, s vorbi i pu in, s fugi i de p cat, s v ruga i cu evlavie i s posti i cum se cuvine, -i ajuta i pe cei c zu i în nevoi i durere, s sta i departe de întuneric, de înc ri frumoase, de prostie i f rnicie, s fi i laolalt cu cei m rinimo i, cul i, iubitori de pace i fr ie, pentru c toate acestea pot asigura oamenilor fericirea. Cuvintele mele s v fie uz . 10

Yunus Emre (1238-1320) Yunus Emre a fost un dervi care a tr it în Anatolia, în secolul alXIII-lea. El a jucat un rol deosebit de important în cultura turc 11 .

Unii scriitori îl consider cel mai important poet din literatura turc veche.

Sunt Yunus, mistic de durere.

Suferind r ni din cap pân în picioare, În mâinile Prietenului m crispez de durere, Vino s vezi ce a f cut dragostea din mine. 12 Via a lui Yunus Emre a fost un subiect destul de dezb tut în rândul litera ilor turci. Acest fapt s-a datorat popularit ii sale covâr itoare printre oamenii simpli al Anatoliei. Nu se tie exact unde s-a scut i nici unde este de fapt îngropat. Yunus Emre este îns cel mai popular poet al Turciei datorit faptului c a scris versuri accesibile poporului, folosindu-se de elementele din natur i de vechile tradi ii i obiceiuri turce ti. În anul 1920, speciali tii au ajuns la concluzia c în poezia sa se se te primul dialect al ranilor anatolieni. Mai mul i critici literari sus in faptul c multe expresii folosite în limbajul de zi cu zi sunt de fapt fragmente din versurile sale. UNESCO, ca semn de respect fa de personalitatea sa universal , i-a dedicat anul 1991.13 De asemenea, Institutul Cultural al Turciei îi poart numele.

Despre copil ria sa avem pu ine am nunte, tim faptul c a înv at la coala lui Merdan Hogea, era un copil cuminte, ascult tor, harnic, pa nic i punea o mul ime de întreb ri celor din jur. În mod deosebit era atent la tot ceea ce îl înconjura. „«- Tat cum se nume te pas rea aceasta? - E turturea b iete!

- i cum zboar ? - Tu, desigur, nu po i zbura ca ea, Yunus Emre!» «Mam , ce fel de copac e acesta? - De ce este a a frumos? - A a l-a creat Dumnezeu, b iatul meu. - i floarea cea galben este frumoas , i tu e ti frumoas , mam ! - Dar... i ce este cu acest dar, nebunaticule? - Dar... De ce trebuie s moar ...»”

Astfel, în literatura turc ne este prezentat Yunus Emre. „Se spune el lega prietenii cu florile, cu p rile i chiar cu viermii, î i iubea prietenii, dar cu o parte dintre ei nu se prea în elegea. Nu se în elegea, pentru c nu punea capcane p rilor, nu rupea florile, nu lega m cini de coada pisicilor, nu b tea fetele, nu gonea câinii. Pe când fratele s u Sarî Musa f cea astfel de otii.”14 La vârsta de nou ani, Yunus Emre reu ise s înve e alfabetul, citea i scria cursiv, fapt rar întâlnit la acea vreme. Într-o bun zi, ne povestesc istoricii, a luat în mân cobza tat lui i a început s cânte.

Din ziua aceea cobza deveni unul dintre cei mai dragi prieteni ai s i.

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Într-una din zile, în urma unui accident teribil, fratele s u moare înecat într-un râu. Yunus Emre suferi cumplit. Merdan Hogea îi îmb rb spunându-i c : „Via a e o lege de neschimbat a lui Dumnezeu. Oamenii se nasc, cresc, tr iesc i mor. În locul celor pleca i vin al ii. E o ordine ce nu poate fi schimbat de nimeni. Dac din aceste motive te-ai sup rat pe via , pe oameni, dac renegi bucuria de a tr i, înseamn c deja e ti un om mort. Nu vei fi de folos ninui. i Dumnezeu nu o s te mai iubeasc dac te r zvr te ti.”15 La scurt timp de la acest eveniment îi moare subit i tat l, r mânând doar cu mama sa. Într-o bun zi, pe când muncea la câmp, f i dea seama rosti primele sale versuri: „Pe ranul care moare / Îl urmeaz -al s u fecior, / Sem na-va el, sub soare, / Alte spice, alt ogor. / Suflete, izvor ce plânge, / Unde- i curge murmurând, / Vars lacrim de sânge, / Drumul vie i-mi ferecând.”16 Emo ionat peste sur , nu voii s povesteasc nim nui minunea.

Dup un timp, auzi din nou o voce care îi opti la ureche: „Cel ce vine-n ast lume, / Nu r mâne, ci doar trece. / Bun sau r u, de e-n renume. / E sortit în cer s plece. // Spectrul mor ii- i d fiori, / Ea ridic zi i noapte / B rba i, femei, prunci, feciori / Zac cu to ii f oapte.”17 Dup ce îi citi versurile sale lui Hogea Merdan, se hot rî s plece din acel inut i s i continue studiile la una din medreseurile ( coal elementar ) ora ului Konya. Astfel, se încheie copil ria sa.

Yunus Emre înv a foarte bine. Dasc lii s i erau mul umi i de el.

Dup ce trecu câ iva ani Yunus începu s reflecteze asupra sinelui u. Iat ce not acesta în caietul s u: „De vrei s fii cunosc tor / Întâi, cunoa te-te pe tine, / ci rostul t u, de-nv tor / Din sinea ta, provine.” Încetul cu încetul, Yunus se îndep rt de colegii s i, pe care îi considera amorfi, i î i canaliz întreaga aten ie asupra iubirii fa de Dumnezeu. Într-o bun zi, iat ce le spuse acesta prietenilor s i: „ ne cunoa tem, hai, veni i, / În bun pace s tr im. / iubim... S fim iubi i, / lumea n-o s-o mo tenim!”

Dup ce p se te medresa, Yunus Emre cunoa te o serie de îndrum tori spirituali, de la care înva s se roage, s fie smerit i s tr iasc cu pu ine foloase materiale. Când medita asupra bun ii lui Dumnezeu, de fiecare dat , scria câteva versuri de recuno tin . „Divanul”, culegere de poeme dedicate Dumnului, este cea mai important oper a sa. Ceea ce l-a individualizat a fost limbaj folosit, deosebit de accesibil popula iei. „Yunus Emre a folosit în poeziile sale stilul silabelor scurte i lungi, numite aruz. Cele mai multe versuri religioase au fost scrise în m sura silabic . În «Divan» au fost folosite stilului ilahi i catrenul. Mai rar a scris distihuri. Ne atrage aten ia i construc ia poetic metaforic . Pe lâng metaforele populare utilizate întâlnim i unele construc ii originale. Cele mai des întâlnite imagini metaforice sunt cele care au leg tur cu gr dinile, florile, câmpiile, rile etc. (...) Prin urmare, compara iile utilizate sunt inspirate din natur . Dervi ul este comparat cu un pom fructifer, trandafirul reprezint maleabilitatea i maturitatea omului iluminat. Poetul este de cele mai multe ori comparat cu o ciocârlie. Un suflet necurat este zut precum o gr din plin de ciulini. Un om f iubire este comparat cu un lemn uscat. „18 Pentru Yunus Emre iubirea fa de Dumnezeu reprezenta de fapt recuno tin a sa fa de Creator. Iat o strof edificatoare în acest sens, pe care o g sim în volumul poetic „Divanul”. idin ey yarenler Asculta i, voi, ce v spui; Kýymetli nesnedir a k Dar de pre iubirea este; De melere bitinmez zit nu-i oricui, Hürmetli nesnedir a k.

Doar f pturilor celeste.

Hak’tan gelen erbeti

Licoare sfânt am b ut,

53

Ýçtik elhamdulillah Sol kudret denizini Geçtik elhamdulillah!

Din ceruri picurat .

Vigoare-am luat din Absolut, Ca marea-nvolburat .

Slava Domnului!

Dervi Yunus Eydür Ahý Gözya ý döker günahý Hakk’a a ýkým vallahý Onun için inilerim

Îl iubesc pe Domnu’meu i de aceea plâng mereu.

Tot a a, Yunus, dervi ul i deplânge paradisul. 19

Un poem ce merit a fi amintit în contextul de fa este „Sarý çiçek” (Floarea galben ) transpus în române te prin 7-8 silabe, cu rima încruci at (a b a b), textul este o veritabil litanie (ilahi) închinat Domnului.

Yine sordum çiçe e Boynun neden e ridir? Çiçek eydur ey dervi , Kalbim Hakk’a do rudur.

Floricic g lbioar , De ce ii capul aplecat?

Hei, dervi e, ea r spunse, Domnului m-am înclinat.

Din aceste versuri date drept exemplu observ m faptul c Yunus Emre era un poet deosebit de sensibil, chiar sentimental. Cu toate c ar mai fi mult mai multe lucruri de spus ne oprim aici cu prezentarea sa literar . În concluzie, privind în ansamblu opera celor trei poe i reprezentativi ai culturii orientale, din exemplele enun ate, consider m faptul toleran a religioas ar fi cuvântul cel mai potrivit în cazul de fa .

Ace ti litera i, la vremea respectiv , au fost mari îndrum tori spirituali, ce merit a fi rememora i drept m rturie a darului lor creator.

1

Fuat Köprülü, Türk Edebiyatýnda Ýlk Mutasavvýflar (Primii sufiþi în literatura turc ), Editura Diyanet Ýþleri Bakanlýðý, Ankara, p. 419.

2 Ahmet Ya ar Ocak, Anadolu Sofiliðinde Ahmed-Ý Yesevi ve Yesevilik (Ahmet Yesevi i Yesevismul în sufismul anatolian), Yesevilik Bilgisi, Editura Ahmet Yesevi Vakfý, Ankara, 1998, p. 325.

3 Timur Lenk, 1336-1405, a fost un cuceritor mongol, întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand (ast zi în Uzbekistan) i al dinastiei timuride, care a durat pân în anul 1506.

4 TIKA (Türk Ýþbirliði ve Koordinasyon Ajansý - Agen ia de coordonare i cooperare turc ), Türk Dunyasý Edebiyatý (Literatura Lumii Turce), Ankara, 2002, p. 64.

5 Abdulbaki Gölpýnarlý, Mevlana Hayatý. Sanatý Yapýtlarýndan Seçmeler (Via a lui Mevlana. Selec ii din opere artistice), Editura Varlýk, Istanbul 2000, p. 53.

6 TIKA, op.cit, p. 66.

7 Abdulbaki Gölpýnarlý, op.cit., p. 70.

8 Erkan Türkmen, Mevlana’nýn Öðretileri (Înv turile lui Mevlana), Editura Nuve Kultur, Istanbul, 2009, p. 67.

9 TIKA, op.cit, traducerea îi apar ine lui Minever Osman, p. 65.

10 Nazare Abdula Gülten, Mevlana. Fericirea profundei frumuse i, traducerea îi apar ine autoarei, Editura Istru, Gala i, pp. 55-56.

11 Mustafa Tatcý, Yunus Emre Külliyatý (Yunus Emre. Opere), Editura Milli E itim Bakanlýðý, Istanbul, 2005, p. 48.

12 Ibidem., 13 A. Kabaklý, op.cit., p. 319.

14 Mustafa Tatcý, op.cit., p. 89.

15 Idem., p. 99.

16 Versurile fac parte din antologia: Yunus Emre. Poemele iubirii, selec ie, traducere i indice: Enver Mahmut, Nedret Mahmut. Adaptare în versuri: Liliana Botez.

17 Ibidem., 18 Mustafa Özçelik, op.cit., p. 150.

19 Yunus Emre, Güldeste. Poemele iubirii, Selec ie, traducere i adaptare în versuri de Enver Mahmut, Nedret Mahmut i Liliana Botez, Editura Kriterion, Bucure ti, 1991, pp. 46-47.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Magdalena BR~TESCU (Israel)

„Trei genera\ii”, de Lucia Demetrius

la Teatrul Odeon din Bucure]ti

Au trecut aizeci de ani de la premiera pe scena Teatrului Municipal a piesei Luciei Demetrius, cea mai de succes dintre lucr rile sale dramatice considerate proletcultiste de critica literar contemporan . Cu o distribu ie de aur, Ciubot ra u, Eterle, Tantzi Cocea, Jules Cazaban, Leny Caler, Beate Fredanov! În perioada comunist , drama s-a bucurat de nenum rate radiodifuz ri la „Teatru la microfon”, a inspirat trei variante de film i chiar o oper . „Trei genera ii” are trei acte, a c ror ac iune se petrece la diferen de aproximativ treizeci de ani, adic la sfâr itul veacului al XIX-lea, mai precis în 1896, apoi în perioada interbelic , anul 1925, i ultimul în cea postbelic , în 1950, la pu in timp dup „victoria socialismului” în România. În fapt, lucrarea e construit pe trei varia iuni dramatice pe aceea i tem a dorin ei de emancipare a femeii i este o trilogie ale rei personaje avanseaz în vârst sub ochii spectatorului sau revin în variant tân , ca repetare a destinului femeii dominat de tirania tat lui sau a so ului. „Este o pies a rat rii visului de dragoste i fericire al femeii, un fel de saga despre c -

toria burghez ca trafic de sentimente, care trateaz femeia ca pe o marf ” (prof. Elena Ruxandra Petre).

Lucia Demetrius a fost fiica scriitorului Vasile Demetrius i a Antigonei, n scut Rabinovici, deci evreic dup mam . Ca dramaturg în perioada stalinist a aderat la mi carea teatrului realist socialist. A scris nu mai pu in de 11 piese, fiind o r sf at a regimului comunist. Avea remunera ii incredibile, c rile i se publicau în tiraje fabuloase, a primit func ii importante i a fost distins cu Premiul de Stat. A tr it ea îns i trei genera ii, fiind scut în 1910 i decedat în 1992.

A apucat deci schimbarea regimului i a asistat la pr bu irea notoriet ii sale. Pân în 2015, când reputatul i talentatul regizor Dinu Cernescu a redescoperit piesa, a prelucrat-o i a redat-o publicului contemporan într-un spectacol emo ionant, bine pus în scen i excelent interpretat, care a avut premiera anul trecut. Într-un superb decor cehovian din care, dup clasica ridicare a cortinei i cele trei gonguri, se risipe te un fum al trecutului, evolueaz personajele piesei în costume perfect adaptate epocii (scenografia Maria Miu).

Interiorul burghez are mobil sculptat , pian, draperii din brocart i tablouri frumos înr mate. Decorul nu se schimb , sufer doar modific ri legate de situa ia familiei i ulterior de regimul politic.

Piesa e o pagin de istorie a României pe fundalul c reia se es destinele a trei femei.

Dou sunt vândute de p rin i unor b rba i pe care nu-i iubesc, strivindu-li-se personalitatea i dragostea candid , r mas neîmplinit . Prima, Ruxandra, î i accept cu supunere soarta, a doua, Eliza, se r zbun ducând o via destr lat , încercând s i g seasc fericirea în bra ele altor b rba i. De abia a treia, Veronica, exponent a regimului comunist nou instaurat, munce te, se realizeaz ca muzician , e independent i- i decide singur soarta al turi de logodnicul pe care i l-a ales.

Trecând dincolo de critica moralei burgheze i de lec ia de etic socialist , spectacolul se urm re te cu pl cere ca o telenovel din zilele noastre.

Dintre interpre i am remarcat-o pe Crina Mure an (Ruxandra) cu un joc nuan at, priviri gr itoare i o credibil transformare de la târa îndr gostit la bunica modern din final.

Excelent , de asemenea, talentata Rodica Mandache, în domni oara Macri cea mic , un personaj cu o candoare i bun tate carei sunt scut în fa a vr jm iei vie ii i a familiei ei închistate în dogme.

Cu prestan , dic iune, voce baritonal i un joc inteligent evolueaz Mircea N. Creu, în judec torul Ioni . Lauren iu Laz r creaz un Chiril Dumbr veanu mo ier, so i tat scrupule. Printre personajele prezente de-a lungul întregii ac iuni, Alexandru Papadopol decep ioneaz în prima parte i se reinventeaz de abia ca b trânul Iliu , credibil, amuzant, perfect adaptat rolului de compozi ie. O amintesc de asemenea pe talentata Paula Niculi , în Veronica, un rol schematic, „pe linie”, din care reu te s scoat maximum de naturale e i fermitate.

Un spectacol emo ionant pe care-l recomand cu c ldur israelienilor în vizit la Bucure ti!

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Mihai BATOG-BUJENI}~

Magicianul Era un splendid început de octombrie i noi, eu împreun cu so ia, mergeam spre Oradea-B ile Felix prin decorul plin de culori ie ite parc de sub penelurile mae trilor ru i. Eram încânta i de faptul ne vom reîntâlni cu prietenii no tri, Stella i Ivan Lungu, sosi i de curând din Haifa. Ne revedeam astfel dup mai multe luni, în prim var fuseser m noi acolo, iar revederea a fost, exact a a cum ne-am închipuit, plin de bucurie dar i cu câteva lacrimi, deoarece acum avem vârsta care ne permite, ba chiar ne oblig pu in, s fim cât de sentimentali dorim.

Seara am dep nat amintiri în jurul unui pahar cu un binecuvântat vin ro u dar am i f cut programul zilelor urm toare, fiindc Ivan, mde, scriitor i publicist extrem de riguros, nu a l sat nimic la voia întâmpl rii, ba chiar a avut o ini iativ de toat lauda. Urma a doua zi avem o întâlnire între dou cenacluri literare, cel din Oradea, Barbu tef nescu Delavrancea i cel din Ia i, Asocia ia Literar „P storel” Ia i. Lucru de felul lui imposibil dac nu ar fi acest magician, Ivan Lungu, care nu numai c ne cunoa te activit ile, ci i se implic activ în promovarea lor. i da, afirm cu toat r spunderea c Ivan Lungu a avut rolul unui fel de Merlin, fiindc f el nu am fi ajuns niciodat s ne întâlnim noi cei din est cu cei din vest, sub directa i benefica priveghere a dragului nostru prieten venit din sudul mai îndep rtat, dar având înc în suflet, dup cum vom vedea în zilele urm toare, nu numai amintirile din anii trecu i, ci i mul i prieteni din acele vremuri. Pare cumva de necrezut, dar acesta este adev rul,

într-un fel i el miraculos.

Nu întâmpl tor întâlnirea a fost planificat la b ile Felix, deoarece aici începe, în urm cu cincizeci i opt de ani o poveste de iubire încheiat cu o c torie, care, iat , i acum str luce te înc în ochii celor doi prieteni ai no tri.

A doua zi diminea , vizit m pu in sta iunea i ne încânt m de rnicia oamenilor locului de aici. Vizit m i vestitul lac cu nuferi, unul ale c rui prognoze în urm cu câ iva ani erau sumbre deoarece lacul, din condi ii par ial cunoscute, era pe punctul de a seca. Acum cele trei bazine recondi ionate încânt privitorul cu bog ia de nuferi i lotus sacru animate i de mai multe specii de pe ti i broa te estoase care înoat elegant printre florile albe sau rozalii ale nuferilor.

Apoi, dup orele prânzului, ne întâlnim într-o sal mai mic , dar foarte cochet a hotelului Nuf rul, unde suntem caza i i unde Puica i Ivan sunt ca acas , cunoscu i, respecta i ba chiar r sf i de întreg personalul.

De la Oradea sosesc invita ii, membrii cenaclului Barbu tef nescu Delavrancea: surprinz torul poet i muzician Florian Chelu Madeva, cel care a publicat mai multe c i de sonete puse pe muzic , de profesie actor, fiica sa, Alexandrina, o tân i frumoas sonetist cu o mare for de expresie liric , domnul doctor în medicin Lucian Munteanu, Noru Silvan pe numele s u de poet, familia Balaci, Anti a i Pa cu, juri ti, el un prolific scriitor plurivalent, iar doamna o recitatoare cu o memorie de invidiat i un timbru cuceritor. Ne-a onorat cu prezen a i doamna prof. univ. dr. Elena Botezat o autoritate în materie de prozodie. Oricum toate aceste calit i individuale au fost augmentate de iubirea tuturor fa de poezie în general i de sonet în special. Nu a trecut mult timp i recit rile au început s curg trecând rapid prin mai toate genurile poeziei cu form fix de la rondel la sonet i de la pantum sau triolet la mult gustata epigram . Fericita dup amiaz a fost cu greu întrerupt de plecarea domnului Florian Chelu la repeti ii, urmat apoi de ceilal i, fiecare cu treburile lui. i aici putem vorbi de un miracol: am venit separat, dar am plecat împreun , chiar dac unul câte unul. Miracolul poeziei!

Seara s-a încheiat, cam în aceea i not , la un restaurant din cenParticipan ii la dup amiaza literar or dean (de la stânga la dreapta): dr. Lucian trul ora ului Oradea, unde am fost Munteanu, Alexandrina Chelu, Florian Chelu Madeva, Pa cu Balci, Cornelia Ursu, Mihai întâmpina i de tân rul patron al Batog-Bujeni , Elena Botezat i Anti a Balaci. Pe scaune, Ivan Lungu i Stella Lungu.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

loca iei un domn de o rar distinc ie îmbr cat precum domnii din secolul trecut, acela când termenul de elegan avea i consisten .

Ne-a regalat cu produsele casei, unele absolut remarcabile, iar pe timpul mesei ne-a onorat de mai multe ori cu prezen a. Un tur al ora ului luminat feeric ne-a încheiat aceast zi memorabil i ne-a cut s dormim visând frumos.

A treia zi, diminea , am mai f cut un tur al ora ului i am stat mai mult vreme în pia a central , unde Ivan, mde, suflet din sufletul oraului ne-a spus istoria locurilor, una cu multe umbre, dar i întors turi ale sor ii, îns ne-am bucurat de priveli tea unui ora demn de a sta lâng orice ora din vest. Curat, cu multe cl diri în fericitul stil baroc ori secession pline de culoare i personalitate, animat la acea or matinal de sute de tineri care st teau la terasele din jurul pie ei. Am avut un sentiment de mândrie! Iat c se poate! Mai ales c în urm cu vreo zece ani, când mai trecusem prin Oradea, totul p rea ruinat i cenu iu. Legenda p rii Fenix este, precum vedem, mult mai mult decât o legend ! Devine o realitate atunci când oamenii î i iubesc locurile natale!

Apoi am mers, pentru masa de prânz, la un restaurant care se anun a cu specific pesc resc i chiar a a i ar ta: pitoresc, pe malul unui lac romantic... numai c oferta era atât de variat i atât de bogat încât nu am rezistat i am gustat din mai multe feluri, unele mai ispititoare decât altele, stropite i ele cu un vin dumnezeiesc.

Spre sear ne-am amintit c avem o invita ie din partea doamnei Elena Botezat i ne-am gr bit (este un eufemism!) s o onor m. Am fost întâmpina i cu binecunoscuta ospitalitate a oamenilor de suflet (doamna este, prin na tere, moldoveanc ), dar cum nu prea mai puteam s înghi im decât un pahar cu ap , ne-am scuzat i asta am i cut vreme de cam dou ceasuri când înserarea începuse s ne cam bat obrazul.

A venit îns i ziua de luni, cea în care a trebuit s ne lu m r mas bun de la dragii no tri prieteni, dar i de la cei cu care ne împrietenisem între timp, ne-am îmbr at i, din nou, ne-am permis câteva lacrimi fierbin i, absolut necesare, întrucât vremea se r cise sim itor apoi am plecat la drum, c tre Ia i, iar amintiri pe care s le discut m pe acest parcurs erau destule. Inclusiv inten ia de a ne întâlni în prim vara viitoare la Ierusalim.

La restaurantul din Oradea împreun cu domnul Stoker, amabila i distinsa noastr gazd .

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Calendar - Noiembrie 1.11.1923 - s-a n scut Titus Mocanu (m. 2004) 1.11.1929 - s-a n scut Vasile Nicolescu (m. 1990) 1.11.1942 - s-a n scut Gabriel Iuga (m. 2009) 1.11.1956 - s-a n scut Mariana Codru 1.11.1961 - a murit Aron Cotrus (n. 1891) 2.11.1816 - a murit Gheorghe incai (n. 1754) 2.11.1854 - a murit Anton Pann (n. 1796) 2.11.1916 - s-a n scut Laurentiu Fulga (m. 1984) 3.11.1866 - s-a n scut Traian Demetrescu (m. 1896) 3.11.1938 - s-a n scut Nicolae Drago 3.11.1943 - s-a n scut Alexandru Ecovoiu 4.11.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 4.11.1966 - a murit Traian Chelariu (n. 1906) 4.11.1970 - a murit Tudor Musatescu (n. 1903) 5.11.1880 - s-a n scut Mihail Sadoveanu (m. 1961) 5.11.1942 - s-a n scut Mihai Sin 5.11.1951 - a murit I. C. Vissarion (n. 1883) 5.11.1978 - a murit N. Crevedia (n. 1902) 5.11.1999 - a murit Radu G. Teposu (n. 1954) 6.11.2005 - a murit Petre S lcudeanu (n. 1930) 6.11.1905 - s-a n scut Simion Stolnicu (m. 1966) 6.11.1936 - s-a n scut Emil Loteanu (m. 2003) 6.11.1940 - s-a n scut Mihai Zamfir 6.11.1947 - s-a n scut Alex Stefanescu 6.11.1993 - a murit Alexandru Piru (n. 1917) 7.11.1872 - s-a n scut I. A. Candrea (m. 1950) 7.11.1879 - s-a n scut Petre V. Hanes (m. 1966) 7.11.1881 - s-a n scut Peter Neagoe (m. 1960) 7.11.1897 - s-a n scut D. Ciurezu (n. 1978) 7.11.1916 - s-a n scut Mihai ora 7.11.1930 - s-a n scut Aurel R u 8.11.1928 - s-a n scut Dumitru Micu 8.11.1929 - s-a n scut Ion Brad 8.11.2001 - a murit George Munteanu (n. 1924) 8.11.2003 - a murit Iosif Naghiu (n. 1932) 9.11.1897 - s-a n scut Basil Munteanu (m. 1972) 9.11.1901 - s-a n scut Liviu Rusu (m. 1985) 10.11.1981 - a murit Sergiu Al-George (n. 1922) 10.11.1895 - a murit Alexandru Odobescu (n. 1834) 10.11.1932 - s-a n scut tefan Cazimir 10.11.1934 - s-a n scut Ovidiu Genaru 10.11.1942 - s-a n scut Dan Cristea 10.11.1945 - s-a n scut George rnea (m. 2003) 10.11.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 11.11.1886 - s-a n scut Cezar Papacostea (m. 1936) 11.11.1910 - s-a n scut Mihail Davidoglu (m. 1987) 11.11.1934 - s-a n scut Vasile Rebreanu (m. 2006) 11.11.1950 - s-a n scut Mircea Dinescu 11.11.1951 - s-a n scut Christian W. Schenk 12.11.1869 - a murit Gheorghe Asachi (n. 1788) 12.11.1949 - s-a n scut Adriana Babe i 12.11.1950 - s-a n scut Mircea Nedelciu (m. 1999) 13.11.1984 - a murit Eta Boeriu (n. 1923) 13.11.1914 - a murit Dimitrie Anghel (n. 1872) 13.11.2010 - a murit Marin Be teliu (n. 1939) 14.11.1869 - s-a n scut Iulia Ha deu (m. 1888) 14.11.1871 - s-a n scut Ilarie Chendi (m. 1913) 14.11.1898 - s-a n scut Benjamin Fundoianu (m. 1944) 14.11.1967 - a murit Petre P. Panaitescu (n. 1900) 14.11.1990 - a murit Ernest Bernea (n. 1905) 14.11.1991 - a murit Constantin Chiri (n. 1925) 14.11.2008 - a murit Ioan Lacust (n. 1948) 15.11.1845 - s-a n scut Vasile Conta (m. 1882) 15.11.1876 - s-a n scut Anna de Noailles (m. 1933) 15.11.1911 - s-a n scut Alexandru Cior nescu (m. 1999) 15.11.2001 - a murit Zidu Ornea (n. 1930) 16.11.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 16.11.1903 - s-a n scut Dumitru St niloae (m. 1993) 16.11.1940 - s-a n scut Ion Marin Almajan 16.11.1952 - s-a n scut Arcadie Suceveanu

continuare la pag 58

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Marian NENCESCU

Bucure]tiul hotelier, o perspectiv[ inedit[ asupra ospitalit[\ii române]ti Despre istoria de peste 500 de ani a Capitalei noastre s-au scris, de-a lungul vremii, zeci de tomuri, la fel ca i despre voca ia de ora cultural i literar a vechiului i noului Bucure ti, ori despre calitatea sa de centru urban cosmopolit, aflat la r spântia drumurilor dintre Orient i Occident, r sf at cândva cu apelativul de „Micul Paris”.

Cu atât mai mult ne surprinde s constat m c ne lipse te azi, paradoxal, o colec ie de c i i documente specializat pe aceast tem - un Centru cultural de tip Bibliotec , Arhiv i Mediatec - menit s conserve i s tezaurizeze m rturiile scrise i vizuale, atât de expuse degrad rii i, implicit, uit rii. Iar acest handicap persist în condi iile când autorit ile locale au investit, prin Biblioteca Metropolitan , sume considerabile în vederea constituirii unui Serviciu de Patrimoniu Cultural Bucure tean, întreprindere p sit i l sat în uitare din motive administrative i manageriale obscure. În aceste condi ii, nu ne mir c rolul de p str tor al memoriei culturale comunitare a fost asumat benevol i dezinteresat de un c rturar „amator”, Ion C. Rogojanu (n. 1939), de in tor „vremelnic” al unui tezaur biblioteconomic i arhivistic inestimabil, constituit în Arhiva i Biblioteca I. C. Rogojanu, întreprindere unic la noi, i, deocamdat , f urma i, cât vreme, al i iubitori de carte, poate mai cu dare de mân decât dl.

Rogojanu, nu în eleg s-o continue i s-o îmbog easc . Din bogata colec ie, devenit , prin bun voin a proprietarului cvasi-public , profesorul de Marketing Turistic de la Academia de Studii Economice din Bucure ti, Nicolae Lupu, a extras un „suculent” e antion de documente, multe inedite, i care dep esc condi ia tradi ional de carte / album de art , reunindu-le sub titlul, cu totul modest fa de valoarea i importan a cuprinsului, respectiv Contribu ii la istoria ilustrat a turismului, dintr-o arhiv de hotelier (Bucure ti, Editura ASE, 2016, 84 p. cu ilustr.).

Publicat într-un moment aniversar, prilejuit de jubileul de 30 de ani al primei promo ii de speciali ti în turism din România (actualmente Facultatea de Economia Serviciilor de Alimenta ie Public i Turism), cartea reune te aproximativ 160 de ilustra ii, majoritatea fotografii, i po tale olografe, dar i anun uri de epoc , scrisori private, liste de bucate, reproduceri de art , partituri muzicale, inclusiv un brevet militar, toate subscrise unei teme generoase, din p cate insuficient cercetat la noi, dar care ar putea face cu u urin obiectul unei teze de doctorat, respectiv Bucure tiul hotelier, carte ce ar putea rivaliza cu Istoricul hanurilor bucure tene (1985) de George Potra, ori cu amintirile lui Hagi Tudoraky, reunite sub titlul Din trecutul negustoresc (Bucure ti, Ed. Do-minor, 2003).

Privit în contextul mai larg, al studierii istoriei prin valorificarea unor surse alternative, respectiv prin „produse audio-vizuale” cartea este i un model de marketing comercial, aplicat cu succes de „profe-

sorul” ,de aceast dat , de Economia Turismului, Nicolae Lupu, care i-a angrenat studen ii într-un proiect expozi ional inedit, prezentat în februarie 2016 la Standul ASE de la Târgul de Turism al României, din Bucure ti, respectiv reprezentarea, sintetic , a unui „tur” virtual al hotelurilor din zona central a ora ului, pornind de la o plan inedit , din Arhiva i Biblioteca Rogojanu, reprodus pe coperta a IV-a a c ii. Institu ional, comparând datele oficiale ale Ministerului Turismului cu acelea din documentele de arhiv , constat m c ast zi nu avem cu mult mai multe unit i hoteliere decât cele care func ionau în perioada interbeliuc . Dintr-o fil a Anuarului României pentru comer , industrie, meserii i agricultur (15 decembrie 1930), afl m în capital erau înscrise, în 1930, 85 de hoteluri, o cifr de aproape trei ori mai mare decât cea înregistrat în 1886, în Cartea general de adrese a României, respectiv 33 hoteluri (Contribu ii, op. cit., p.

11). Dintre acestea, câteva func ioneaz i ast zi, precum Grand Hotel din Bulevard (actualmente Bulevard, situat pe Regina Elisabeta), Athené Palace, Cap a, în vreme ce stabilimentele cândva înfloritoare, precum Hotel Englitera (devenit English) de pe alea Victoriei 21, Excelsior, Union, Metropol, Astoria .a., au c zut în desuetudine. Unul din aceste hoteluri, cândva fala turismului bucure tean, a fost celebrul Splendid, construit în 1935 de arhitectul Arghir Culina (1883-1972), cu 250 de camere, situat vis-a-vis de Athené Palace, azi demolat, fiind grav avariat de bombardamentele americane din 4 aprilie 1944, când, consemneaz , Constantin C. Giurescu: „În holul de la intrare, la Hotelul Splendid, au fost peste 100 de mor i”. Cifra nu ne mir cât vreme la Splendid Parc se afla sediul misiunii militare germane, din Bucure ti. Un alt local, azi disp rut, situat tot în Pia a Atheneului, cam pe locul actualului / fostului restaurant Cina, era Palatul Jukey Club-ului, ce ad postea, la parter, în anii ’30, braseria Corso (inclusiv barul Coroleto), cândva una dintre cele mai elegante cafenele din Bucure ti, rival a celebrei Cap a. Aici „oficia” Philippe Finkelstein, zis „Baronul”, coproprietar, al turi de David Hiamovici, al Café Corso, mare amator de biliard. Un portret al s u, în fa a mesei de joc, cu tacul în mân (localul avea nu mai pu in de 7 mese „mari” de biliard, patru „mici” i alte patru „ruse ti”) face parte din Arhiva Rogojanu, fiind executat în peni , cu aplica ia, direct pe pânz , a unei broderii reprezentând celebrele „bile”, i denumirea înscris cu m tase ro ie, „Corso”, fiind reprodus inclusiv în album (op.cit., p. 24). Tot la capitolul a fost cândva mai poate fi amintit hotelul Metropole, ce a func ionat între 1880-1934 (demolat odat cu Jockey-Clubul i hanul Kre ulescu, în vederea l rgirii i moderniz rii Pie ei Palatului Regal), ori hotelul Imperial (ce a avut aceea i soart ), dup 1870 i la parterul c ruia a func ionat cafeneaua

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016 continuare de la pag 56

Kubler, frecventat cândva de elita literar a Bucure tilor, în frunte cu Eminescu. Un frumos portret al patronului, Henri Kubler (n. la Paris 1851 - d. ?, naturalizat în România, antreprenor de lucr ri publice, constructor al Atheneului, dar i al fortifica iilor de la Berceni i Otopeni) este reprodus în album, la p. 29. Despre hotelul Imperial, mutat la Simplon, demolat în 1940, celebrul compozitor Jean Moscopol scria, într-o culegere de „101 r ut i epigramistice” c solicit conducerii: „La Simplon, când ve i muta / Imperialul de pe Cale / Cum se vor acomoda / ... Plo ni ele imperiale?” (op. cit., p. 30).

Pagini generoase i ilustra ii pe m sur , sunt rezervate i Pasajului Român, „acoperit peste tot cu sticl , ca la Paris”, construit de tapi erul sas Frederich Bossel, i demolat în 1958, pentru a se construi, pe vechiul amplasament, Magazinul Muzica. O fotografie rar , de epoc , aduce în memoria prezentului vechiului vad comercial, ce ad postea, între altele, redac ia ziarului „Românul”, dar i atelierul lui Carol Pop de Szatmari, pictorul i fotograful epocii Carol I. Se spune c , în ciuda averii câ tigate de pe urma exploat rii hanului i a s lii de bal, Bossel a murit „s rac i uitat”, în 1882, fiind „executat” de c tarii de la care se împrumutase pentru construc ia pasajului.

Cât despre Sala de bal Bossel, ea va r mâne în istoria moravurilor bucure tene pentru preten ia patronului de a impune ... costumul popular românesc drept mod printre bog ta i, obicei preluat i de Regina Maria, care va etala noua mod în mediile aristocratice. Menion m, c , în preajm , se mai aflau i Hotelul Otetele eanu (cu gr dina de var aferent , unde, dup 1900 i pân în 1931, când a fost demolat , pentru a face loc Palatului Telefoanelor, aveau loc reprezenta ii de varieteu, dup moda austriac ), dar i birtul Frascati, unde, în 1896, a avut loc prima proiec ie cinematografic , dup inven ia fra ilor Lumiére, Trenul intrând în gar . Ambele localuri, despre care avem m rturii vizuale în carte, sunt azi istorie.

Pentru a infirma parc teoria defetist , dup care str inii au venit la Bucure ti exclusiv cu scop de pricopseal , cartea lui Nicolae Lupu i a lui Ion C. Rogojanu reproduce un document rarisim, Brevetul regal prin care „mili ianul” Aucel Blanck, contingent 1896, primea de la Regele Carol I Crucea Comemorativ de R zboi (1916-1918) pentru „modul corect cum a servit interesele rii de adop ie”. Pentru cunosc tori, este vorba de aceea i persoan cu contabilul director al Hotelului Frascati, care a pus gratuit localul s u la dispozi ia autorit ilor: „pentru ofi erii români i alia ii lor”, timp de 10 ani.

Desigur, astfel de exemple, insolite, ce fac deliciul c ii, se pot extinde. Practic, fiecare hotel vizat - iar cartea nu este decât un e antion - are istoria sa, public sau ascuns , iar pentru un împ timit al documentelor vechi, cum este Ion C. Rogojanu, nu exist secrete nep trunse. Consecvent ideii c via a public a unui ora se desf oar între Hotel i Gar , cuplul Rogojanu - Nicolae Lupu popose te i la Gara Târgovi tei (din 1888, Gara de Nord), pentru a continua voiajul de pl cere spre bulevardele Capitalei, înspre zona central , în esat de hoteluri i cafenele, c ci, dup cum spuneau reclamele de epoc , la sfâr it de veac XIX - pân la Berlin, cu trenul, nu erau mai mult de 37 de ore, iar pân la Viena ... 22 de ore (câte ar fi azi?).

Cu totul, albumul Bucure tiul hotelier se înscrie în proiectul, completat inclusiv prin Funda ia cultural , Ospe ia din România, ini iat de Ion C. Rogojanu, menit a sus ine valorile tradi ionale ale spiritului autohton. Dinamic, colorat i cosmopolit, Bucure tiul hotelier este o realitate obiectiv , dar i o carte i un concept publicistic care incit .

Bogat în referin e livre ti, doldora de ilustra ii rare, cartea este dovada c , în materie de istorie urban , suntem ca na iune, corijen i.

Iar salvarea vine, firesc am spune, tot dinspre mediul privat, a a cum s-a i n scut i a evoluat conceptul de Bucure ti hotelier.

16.11.1984 - a murit Lauren iu Fulga (n. 1916 ) 16.11.2000 - a murit Lauren iu Ulici (n. 1943) 17.11.1932 - s-a n scut George Muntean (m. 2004) 17.11.1944 - a murit Magda Isanos (n. 1916) 17.11.1957 - a murit George Murnu (n. 1868) 17.11.1962 - a murit Sandu Tudor (n. 1896) 17.11.1965 - s-a n scut Florinel Agafi ei 18.11.1947 - s-a n scut Bedros Horasangian 18.11.1958 - s-a n scut Nicolae Goja 19.11.1837 - s-a n scut Aron Densu ianu m. 1900) 19.11.1919 - a murit Alexandru Vlahu (n. 1858) 19.11.1921 - s-a n scut Dinu Pillat (m. 1975) 19.11.1923 - s-a n scut Monica Lovinescu (m. 2008) 19.11.1936 - s-a n scut Sorin M rculescu 19.11.1941 - s-a n scut Boris Marian 19.11.1946 - s-a n scut Vasile Morar 19.11.1992 - a murit Radu Tudoran (n. 1910) 19.11.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.11.1872 - s-a n scut George Tutoveanu (m. 1957) 20.11.1897 - a murit Miron Pompiliu (n. 1848) 20.11.1907 - s-a n scut Mihai Beniuc (m. 1988) 20.11.1912 - s-a n scut Letitia Papu (m. 1979) 20.11.1943 - s-a n scut Grigore Ilisei 21.11.1887 - a murit Petre Ispirescu (n. 1830) 21.11.1933 - s-a n scut Anghel Dumbr veanu (m. 2013) 21.11.1955 - s-a n scut Aurel Dumitrascu (m. 1990) 22.11.1901 - a murit V. A. Urechia (n. 1834) 22.11.1944 - s-a n scut Dumitru Hurub 22.11.2006 - a murit Lucian Raicu (n. 1934) 23.11.1948 - s-a n scut Grete Tartler 23.11.1905 - s-a n scut Petru Comarnescu (m. 1970) 23.11.1920 - s-a n scut Paul Celan (m. 1970) 23.11.1923 - a murit Urmuz (n. 1883) 23.11.1953 - s-a n scut Lucian Perta 24.11.1902 - s-a n scut N. Crevedia (m. 1978) 24.11.1909 - s-a n scut Ion Sofia Manolescu (m. 1993) 24.11.1920 - a murit Alexandru Macedonski (n. 1854) 24.11.1994 - a murit George Almosnino (n. 1936) 25.11.1885 - a murit Grigore Alexandrescu (n. 1810) 25.11.1942 - s-a n scut Doina Cetea 25.11.1942 - a murit Mihail Dragomirescu (n. 1868) 25.11.1953 - s-a n scut Augustin Fr il (m. 2010) 25.11.1996 - a murit Valentin Silvestru (n. 1924) 25.11.1999 - a murit Alexandru Cioranescu (n. 1911) 26.11.1909 - s-a n scut Eugen Ionescu (m. 1994) 26.11.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982) 26.11.1926 - s-a n scut Tudor Opri (m. 2015) 26.11.1947 - s-a n scut Valentin F. Mihaescu 26.11.1970 - a murit Vladimir Streinu (m. 1902) 27.11.1818 - s-a n scut Aron Pumnul (m. 1866) 27.11.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963) 27.11.1885 - s-a n scut Liviu Rebreanu (m. 1944) 27.11.1924 - s-a n scut Nina Cassian (m. 2014) 27.11.1939 - s-a n scut Nicolae Manolescu 27.11.1940 - a murit Nicolae Iorga (n. 1871) 27.11.1947 - s-a n scut Irina Petra 27.11.1951 - s-a n scut Florea Miu 27.11.1967 - s-a n scut Sorin Lavric 27.11.1970 - a murit Petru Comarnescu (n. 1905) 27.11.1972 - a murit Victor Eftimiu (n. 1889) 28.11.1919 - s-a n scut Cornel Regman (m. 1999) 28.11.1941 - s-a n scut Eugen Negrici 28.11.1954 - s-a n scut Traian T. Co ovei (m. 2014) 28.11.1971 - a murit Dimitrie Stelaru (n. 1917) 28.11.1973 - a murit Martha Bibescu (n. 1889) 28.11.2004 - a murit Ioana Postelnicu (n. 1910) 29.11.1880 - s-a n scut N. D. Cocea (1949) 29.11.1966 - a murit Simion Stolnicu (n. 1905) 29.11.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 29.11.1996 - a murit Teohar Mihadas (n. 1918) 30.11.1874 - s-a n scut Paul Zarifopol (m. 1934) 30.11.1934 - a murit Cincinat Pavelescu (n. 1872)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 11(75)/2016

59

Gheorghe FILI{ (n. 04.02.1948) scut în loc. B lce ti, com. Benge ti-Ciocadia, jud. Gorj. A absolvit Liceul Novaci i Facultatea de Tehnologia Construc iilor de Ma ini, la Institutul Politehnic Bucure ti. A lucrat la Institutul de Cercetare tiin ific i Inginerie Tehnologic Titan, din Bucure ti, apoi la Mirfo, din Târgu-Jiu, func ionar într-o unitate gorjean , iar în prezent este pensionar. Scrie cronici rimate, dar este atras i de epigram , cu care particip la concursuri de gen, luând i câteva premii. Semneaz cu pseudonimul Geo Fili .

Este membru al Societ ii Umori tilor Gorjeni „Adrian Becherete” i al Cenaclului „Hohote”, ambele din Târgu-Jiu i colaborator permanent al Radio Craiova.

Apari ii editoriale: Gogo ile tranzi iei (2002), Cu c ru a spre Europa (2003), St pânii timpului pierdut (2004), Vremea tu ilor (2006) i În epii ariciului (2010). Este inclus în 10 volume colective de epigram .

Unui medic L-a anun at, sfios, po ta ul, Pe cel cu moartea... la curent, îi venise i lui ceasul...

(F cut cadou de-un pacient).

Amendament E musai ca pe stema rii i-un fir de praz s fie pus; Ar fi i ea mai ac rii i to i oltenii-n schem , SUS! Selec ie natural ?

Pe acest n prasnic ger, Sub iind a vie ii list , Viet i, atâtea pier, Dar destui microbi, rezist !

Pompierul la datorie Când citi anun u-n pres „Sunt fierbinte, te rog, sun !”, O zbughi c tre adres Cu un sting tor în mân . Îndeletnicire Cea mai veche meserie, Practicat f coal , De i nu se poate scrie, Are i-o... prob oral .

Legislativ Orice lege, la gr mad , Este-atâta de stufoas , i vulpea, cu-a ei coad , Cred c e invidioas !

Inversarea valorilor? fr mânt o dilem : Cum de-i ara-ntre-ale slabe, Nu-i o mândr diadem Care-n frunte doar… podoabe?

România i armele de foc Nu-i zi ori noapte-n ast ar nu se-aud vreo rafal ; De-ar mai tr i a a ceva i Al Capone-ar le ina!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

uvi a lui B sescu Dinainte de Hristos, Dup câte-am cunoscut, r a a de... valoros Doar Samson a mai avut!

Ioan V. MAFTEI-BUH~IE{TI (20.07.1941 - 30.08.2016) scut în loc. Buh ie ti, jud. Vaslui. A absolvit Facultatea de Matematic la Universitatea „Al. I. Cuza” din Ia i i a lucrat în înv mânt, îndeplinind inclusiv func ii de conducere în Ministerul Educa iei i Înv mântului. A scris poezii, piese de teatru, epigrame, apare în publica ii de gen, a fost premiat pentru crea iile literare. A fondat trei trupe de teatru, activând ca dramaturg, regizor, scenarist i actor. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asocia iei Literare storel, din Ia i, membru al Clubului „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, membru al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale: peste 30 de volume de poezie i teatru, dar i Catrene cu tâlc, Simfonia umorului .a.

Epigramatic O poant -n epigram vine, De sta i cu to ii s analiza i, La unii, parc de la sine, Iar al ii o g sesc pe la confra i!

Corectitudine politic Cu to ii-i bine ca s ti i, De-o s v spun, îmi da i dreptate: Cei din politic -s cinsti i…

Cu vinuri vechi de calitate!

Templu maya

So ie schimb toare Când cu el s-a m ritat, Ea la bani nu s-a uitat, Iar acum, când sunt c run i, Îl tot ia la bani m run i.

Aten ionare c tre ale i Voi cei ce-ave i azi de mâncare, Din Bucure ti în largul z rii, Tr i pe un picior prea mare i a i uitat de talpa rii!

Criza se duc pe pustii, Mare e al crizei val, Mul i înoat -n datorii Îns nu ajung la mal!

Egalitate postum Când cu ani se umplu sacii, Stau egali – pe drept cuvânt – i boga ii i s racii, La doi metri sub p mânt.

Solu ie guvernamental sir guvernan ii cheia Ie irii din recesiune: i-anume, cei de vârsta-a treia i ia bilet de-ngrop ciune!

Concuren Cu boala nu e de glumit, Afirm i nu m -ntrec cu graba: Târziu, când doctoru-a sosit, Groparu- i terminase treaba.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Condi ie optimist Voi repeta mai des catrenul, Ce pare-a fi de c tâi: treac via a-a a ca trenul…

Dar fie tren de clasa-ntâi!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VII, nr. 11(75)/2016

Florin M~CE{ANU

}TEFAN }TEFAN DIMITRESCU DIMITRESCU irato i Han, „Grupul celor patru”, participând i la activitatea altor asocia ii artistice. Înzestrat deopotriv ca pictor i grafician, dezvolt într-un mod personal tradi iile liricii picturii române ti. El cultiv constant formele lumii vizibile - chipuri de oameni, peisaje etc. - p strândule o integritate ce pare s izvorasc nu din soliditatea desenului sau formei colorate, ci dintr-o viziune interioar plin de certitudini. Nu se las niciodat furat de euforia vegetalului, a edenului floral - cum s-a întâmplat cu unii

tefan Dimitrescu s-a n scut la Hu i, în 1886. Atras deopotriv de pictur i de muzic , în vreme ce urmeaz coala de arte frumoase din Ia i (1903-1908), î i câ tig existen a cântând la violoncel în tarafurile de prin ber rii sau localuri de noapte. În vacan e picteaz bisericile din Ag i As u pe Valea Trotu ului, din tef ne ti - Boto ani i, împreun cu colegul s u Tonitza, pe cea din Neteze ti - Ilfov. i continu studiile la Paris, la Academia liber de la Grande Chaumiere (1911-1913), când totodat la Luvru desene dup me terii Rena terii. În ar va func iona ca profesor la Alexandria (1914), la liceul Spiru Haret din Bucure ti (1916), la coala de arte frumoase din Ia i (1927), unde devine rector din 1928. În 1926 înfiin eaz , împreun cu Tonitza,

tefan Dimitrescu - Case la Mangalia

tefan Dimitrescu - Autoportret

epigoni ai lui Grigorescu sau Luchian - ci men ine în permanen un echilibru între ceea ce vede i ceea ce simte. Unda liric - real , persistent , cople itoare uneori - trece peste chipul fiin elor i lucrurilor f a pune accente dulcege. Ea reprezint un ecran transparent, un v l viu ce anim formele pictate, fiind, de fapt, modul artistului de a citi realitatea. Sinteza aceasta între austeritatea compozi iei i tr irea patetic - niciodat îns excesiv patetic - a culorii îl individualizeaz pe tefan Dimitrescu în str lucita constela ie de pictori din perioada interbelic . tefan Dimitrescu moare, la Ia i, în 1933, i este înmormântat la cimitirul Eternitatea din ora .