Constelatii diamantine, nr. 12 (76) / 2016 by Doina Dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 12 (76) Decembrie 2016

Semneaz : Florinel Agafi ei Elena Baciu Jean Buhman Angela Burtea Iulian Chivu Grigore Chitul Livia Ciuperc Dibran Demaku Doina Dr gu Marta E anu Stelian Gombo Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Gavril Moisa Milena Munteanu Gheorghe Neagu Marian Nencescu Janet Nic Ion N. Oprea George Petrovai Ionel Popa Valentin Popa Emanuel Pope Catrinel Popescu Paula Romanescu Melania Rusu Caragioiu Florentin Smarandache Camelia Suruianu Al. Florin ene

LA MUL}I ANI ! 2017

Camil Ressu - Zi de iarm

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sumar Al Florin ene, Motivul icoanei în literatura român ...........................................................pp.3,4 Doina Dr gu , Poeme .........................................p.5 Janet Nic , DonAris (eseu dinamic) ...............p.6 Constantin Miu, Demonicul de sorginte popular în opera lui Caragiale ..............pp.7,8 Iulian Chivu, Câteva reflec ii la pictura rintelui Arsenie Boca ...........................pp.9-11 Ionel Popa, Aducerea Acas ..........................p.12 Camelia Suruianu, Cântece de rob .....pp.13-15 Livia Ciuperc , Ce înseamn a mutila realitatea ..........................................................p.16 George Petrovai, Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez (II) ..pp.17-19 Galina Martea, Poeme .....................................p.20 Elena Baciu, Poeme .........................................p.21 Marian Nencescu, “Lupta pentru pace” în documentele de partid ale “Epocii de aur” .......................................................................pp.22,23 Valentin Popa, O carte destinat copiilor ...p.24 Melania Rusu Caragioiu, Un martor ocular al Marii Uniri ...............................................pp.25,26 Paula Romanescu, Toamna în haiku ............p.27 Gavril Moisa, Poeme .......................................p.28 Florentin Smarandache, Aflorisme .................p.29 Daniel Marian, Poetul viselor trezite ...........p.30 Dibran Demaku, Poeme ..................................p.31 Emanuel Pope, Poeme .....................................p.32 Marta E anu, Decaniada antologiilor - vis împlinit .......................................................pp.33-36 Catrinel Popescu, “Poeme leg nate-n palm ” ..............................................................................p.37 Stelian Gombo , Despre Praznicul Na terii Domnului Iisus Hristos ............................pp.38-41 Florinel Agafi ei, Vila Tendresse (II) .....pp.42-48 Milena Munteanu, Crâmpeie de farmec nipon...p.49 Nicolae M tca , Coroan de sonete .....pp.50,51 Angela Burtea, Bradul de Cr ciun ..............p.52 Ion N. Oprea, Poeme .......................................p.53 Gheorghe Neagu, Tatuajul.......................pp.54-58 Grigore Chitul, Constela ii epigramatice .............................................................................p.59 Jean Buhman, Constela ii epigramatice ....p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Camil Ressu .....................................................p.60

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Camil RESSU

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Al. Florin }ENE

Motivul icoanei @î n literatura român[ Se spune c românul din toate timpurile a fost cre tin. În astfel de condi ii, din vremuri ancestrale el a încercat s i exteriorizeze acest sentiment, desenând i cioplind în piatr reprezent ri imagistice sugerând divinitatea, mai ales în pe teri, ce se constituiau în ade-v rate ca uri de cult. Îns tradi ia spune c Evanghelistul Luca ar fi pictat primele trei icoane ale Fecioarei Maria, din cele 12 realizate în total. La noi în ar exist cel pu in trei asemenea icoane celebre. Aceste trei icoane erau de tipul „Milostiva”. Cea mai veche îns m rturie pe care o avem cu privire la icoanele pictate de sfântul Luca dateaz din secolul VI. Au ap rut i o serie de legende despre originea anumitor icoane. Istoricul bisericii Eusebiu de Cezareea (263-339 d.H.) vorbe te, în cartea sa Istoria ecleziastic , despre faptul c se spunea, în vremea sa, despre o icoacare îl reprezenta pe Iisus i c aceasta a fost pictat chiar de El, dup în area Sa la cer i trimis pe P mânt, prin intermediul apostolului Tadeu, regelui Abgar al Edessei, cetate din Siria, care dorise s -l vad pe Iisus, despre care auzise multe lucruri. Am f cut aceast mic introducere cu scopul v dit de a sublinia c iconografia a

Camil Ressu -

ncu

ap rut odat cu cre tinismul. Mircea Eliade scria despre icoan c aceasta „reactualizeaz miraculosul illud tempus, când Hristos, Fecioara i Apostolii tr iau printre oameni”. În cultura româneasc motivul icoanei a truns o dat cu Umanismul românesc, abia spre sfâr itul secolului XVI, odat cu primii rturari, cunosc tori ai limbilor greaca i latina, al turi de voievozii români care au sus inut ridicarea de adev rate monumente religioase în stil renascentist i sprijinirea primelor tip rituri. Astfel cronicarii scriu i amintesc în cronicile lor despre icoanele pictate în bisericile ctitorite de domnitori. Astfel, în „Predoslovie”, Grigore Ureche aminte te de folosul icoanei purt toare de noroace. Biserica ortodox român a construit prin mân stirile sale în secolele XIV-XVI, ca Vodi a, Tismana, Prislop, Cozia, C lim ne ti, Bistri a, Dealul, Govora, Vorone , Sucevi a i altele, centre de cultur , unde c lug rii depuneau o harnic munc de copiere a textelor slavone ti i mai târziu cele române ti, fie religioase, fie pravile, în care era vorba despre icoane ca simbol i imagine a întemeietorilor cre tinismului planetar. Tot în aceste l ca uri de cult s-a dezvoltat, printre altele, pictura

în pridvor la Vlaici

acestor icoane. Un exemplu elocvent este stirea Nicula. O cronic s-a alc tuit dup anul 1481, la curtea lui tefan cel Mare, care prezenta evenimentele de la 1457 înainte i în care este vorba de unele icoane din m stirile Moldovei. ile tip rite de Coresi, bucurându-se de o larg r spândire, au impus graiul popular vorbit în ara Româneasc i în sudul Ardealului ca mijloc de exprimare c rtur reasc . Acestea au f cut vorbire de icoane i le-a impus ca simbol al cre tinismului în l ca urile de cult. Mai întâi în mân stiri i apoi în parohii. În 1643 vede lumina tiparului în Moldova „Carte româneasc de înv tur ” a mitropolitului Varlaam. În prefa a Cazaniei se afirideea originii comune a Românilor, în care ne-a transmis în imagini artistice - aspecte din via a societ i moldovene ti din satele i târgurile de pe atunci, inclusiv l ca uri de cult cu icoane, care contribuie mult la ridicarea valorii literare a lucr rii. În „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei” de la 1678, prima oper în versuri, de mari propor ii, oper tradus dup modelul polon al lui Jan Kochanovscki, tip rit în Polonia, la Uniev, la 1673, se face vorbire i de icoan : „Viersul de psalmi s nu fie van / Cu bucium de corn de bour / s vorovesc ca o icoan / r sune pân -n nor”. Grigore Ureche în cronica sa „Domnii rii Moldovei i via a lor” d o mare extindere în cronica sa domnitorului tefan cel Mare. Figura sa e este prezentat ca un simbol al luptei pentru eliberare, dar i despre ctitoriile mân stirilor pictate cu icoane comandate de domnitor i soa a sa. În secolul XVIII cultura român a luat o amploare mai mare prin lucr rile lui Dimitrie Cantemir i Ion Neculce. Dar nu trebuie uitat nici Ilia care a ilustrat cu icoane Cazania lui Varlaam. Despre icoane face vorbire i Ion Neculce în „Letopise ul rii Moldovei dela Dabija Voievod pân la domnia lui Ioan Mavrocordat”, dar i în „O sam de cuvinte”, în care îl zugr ve te pe tefan cel Mare ca iubitor de sabie i icoan , iar Ion Neculce în „Letopise ul rii Moldovei”, poveste te

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

evenimentele tr ite dintre anii 1661-1743, continuând cronica lui Miron Costin. În aceast cronic ilustreaz momentul în care Dumitra cu Vod , Cantacuzino i o seam de boieri cer i ob in s fie l sate pentru iernat hoardele t tare ti. Printre elementele de satir social i de umor descoperim i amintiri despre l ca uri de cult împodobite de sfintele icoane. Dimitrie Cantemir, în „Hronicul vechimii a Romano-Moldo-Vlahilor” (1718), dezbate problema unit ii i originii comune a poporului roman. Lucrarea cuprinde i pasaje interesante din punct de vedere literar i religios, mai ales când autorul vorbe te cu dragoste despre popor, cre tinismul acestuia, patrie i l ca urile de cult cu colorate fresce. Mai târziu, în literatur , motivul icoanei a luat i o conota ie reprezentativ pentru un lucru iubit i îndr git. Astfel, Nichifor Crainic a demonstrat c Eminescu a fost un poet cre tin i c Icoana Maicii Domnului l-a inspirat, dedicându-i câteva poezii. Crainic a g sit o solu ie adoptat i de Edgar Papu care afirm temele romantice sunt un „ad strat” al creaiei eminesciene, dar fiind un „duh” cre tin, care poate ie i la iveal dup o atent filtrare a operei acestuia. Sensul icoanei s-a folosit în a reda dragostea de mam , „icoan sfânt ”. Opera eminescian , cre tinismul i simbolul Icoanei nu apare în chip autonom, ci ca parte a unei problematici considerate mai larg , anume identitatea na ional , cre tinismul neamului românesc i valorile tradi ionale ale na iunii. (Vezi poezia Rug ciune etc.) În publicistica lui Eminescu descoperim multe articole în care face vorbire despre icoan . Astfel, în articolul „Iconarii D-lui Beldiman”, publicat în „România liber ”, XII, nr.3351, 13/ 25 noiembrie 1888, p.1, face pledoarie pentru sprijinirea iconarilor din

partea Ministerului Culturii. Alexandru Vlahu , în poezia „La icoa”, ilustreaz via a chinuit de munc a femeii de la ar care, dup atâta istovire, pleac pe jos cu copilul în bra e, care istovit de atâta drum a murit. Femeia, nebun de durere, observ aceast nenorocire chiar în fa a icoanei sfinte. Era, deja, nebun i blestema icoana. Mai târziu, Ion Pillat, în poezia „Sfâr it de toamn ”, vorbe te de icoana ancestral ce str bate veacurile: „Icoana t inuit ce farmec straniu are! / T cut o terge veacul, dar tot mai blând pare/ Cu fa a ei asemeni iubirii ce-a trecut.” Mihail Sadoveanu, în „Baltagul”, subliniaz faptul c Victoria, înainte de a pleca s l caute pe Nichifor, se roag la icoana Sfânta Ana. i Arghezi scrie un volum de articole, în 1929, intitulat „Icoane de lemn”. Titlu ce sugereaz frumuse ea i sfin enia tabletelor din aceast culegere de tablete. Poetul i prozatorul Alexandru Iacobescu, colaborator al revistei Ramuri, din 1914-1943, public , în 1926, „Icoane i priveli ti” i „Icoane din Bosfor”, volume care ilustreaz atmosfera prin descrieri plastice. Icoana este v zut ca o imagine frumoas i sfânt , inclusiv realitatea este perceput prin simbolistica icoanei. Vasile Voiculescu spune, într-un eseu al u, c „icoanele sunt roadele contempl rii”. Eroul liric sorescian pledeaz pentru icoana sfânt a femeii în fa a lui Dumnezeu. a cum spuneam, mul i scriitori români folosesc icoana ca termen de compara ie sau simbol al sfin eniei i frumuse ii. Am expus doar câteva exemple care jaloneaz o întreag perioad din istoria literaturii române în care motivul icoanei a fost abordat de scriitori, în majoritatea cazurilor, în spiritual cre tin-ortodox.

Camil Ressu - În ograd

Anul VII, nr. 12(76)/2016

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doina DR~GU}

marginile lumii când cobor lumina scade ziua tot mai strâmt mi se face dep rtare cuprinde farmecul când m înal nepotrivirea spânde te marginile lumii în extreme

timp evanescent distan ez în cercuri prin cuib rire în adânc aflu taina arpelui ascuns

o poart de lumin dezarhivate visele iau forme diverse

ca o curgere în lini te subtil pierd durata într-un timp evanescent

lume neîn eleas

tandre îmbr

în adâncuri vântul sucit în palm ne împov reaz gânduri

ri când ning pomii

linii circulare adâncesc rela ia cu o str lucire efemer învârtesc în jurul t u descântec greu i deschid o lume neîn eleas

trepte destule pân la taina inimii cobor cer închipuit în tandre îmbr ri

margini de t cere

poart de lumin dup fiecare noapte somnul deschide

drumurile duse pân -n margini de t cere nu se mai întorc o privire dinafar strânge tulburare

drumul netezit de pa ii mei nu m mai încape revars înafar în multiplic ri la nesfâr it adânc i tragic ridic din starea mea i în farmec de lumin ascund în muguri când ning pomii prim vara

amintiri ca valuri venind din urm amintiri ca valuri se sparg de trupul meu în fa cea a relnic se ridic i în sunet despicat mersul se îndep rteaz desf cut în aparen e

timp orientat

Camil Ressu - Peisaj din Ardeal

umbre prelungite pierderi desp ite dintr-un timp orientat aleg ca pe-o dorin i m -ndeamn tre centru na terea i moartea se amân circular i coincid

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Janet NIC~

DonAris - eseu dinamic 21. Ceata noastr , biata noastr ceat -albastr , se sub iase, pe zute i pe pip ite. Mul i piloni ai mi toarei elite se pierduser de c ru . Ehei! Puritatea e dur , pe nimeni nu cru ! Când înserarea, cu degete lungi, negre i reci, sugruma crinul zilei, DonAris ne chema la dânsul, iar noi veneam, f cându-ne poteci, veneam mai repede ca plânsul. De i înal i i-adânci, eram, în fa a-i, ni te ânci cu gândul pe brânci. Blânde ea lui ne întrema. Ca prepeli a ne chema: - Abrutus, Altinum, Alutus! - Aici, t tuc , to i ca lutu-s! - Apos, Aptasa, Arcuda! - Ne num m, pe de te, truda! - Azizis, Berzobis! - Firavi i-ntâmpl tori ca bobii-s! - Bireo, Borobostes, Buridav! - Ne saliveaz gândul tâlc grozav! - Daga, Davos, Degis! - Mai tri ti ca poe ii i regii-s! - Dicineus, Ditugentus, Durpaneus! - Stegarii curcubeului mereu îs! - Drubetis, Doricetis, Danavis! - Aici i-aiurea, rara avis! - Ebrus, Gerasus, Germisara! - Ne bântuie zarea, bizara! - Gezes, Gilpil, Gudila! - Blânde ea ta ne-nflore te pupila! - Lisidava, Noes, Oroles, Pelendava! - Cumin enia noastr ucide otrava! - Potaisa, Rabon, Samus!

- Verzi i-nmuguri i ca ramu-s! - Serdonius, Sarmazeghe! - În m ri de somn, mereu de veghe! - Siosta, Scoris, Zamol, Zernae! - Lâng tine, padre, râuri i pâraie! 22. Ce greu ne era s zidim întreb ri! Mutam, mai repede, mun i. Mutam, mai repede, m ri! Zideam câte-un stâlp de-ntrebare pân la prânz, dar, pân spre sear , se surpa ca un scâncet de mânz. i totu i, din r sfrângerea suspect , fericite erau toate întâmpl rile Materiei, de la idee, la insect . Fragezi fiind, ne gândeam laelepciune, cu jind. S racul DonAris se d dea de ceasul mor ii, de toate cele ale lumii s ne dezve e, picurându-ne, în sânge, umbr de stele, parfum de cer, stropi de zâmbet divin i mic unele de blânde e. Astfel, f cu apa unui râu, bogat ca o hold de grâu, curg , de la vale, la deal! Trecând, toamna, târziu, pe lâng o livad cu cire i sufoca i de un voal ruginiu, s-a aruncat asupra lor ca o cascad , i-a-nflorit, ca-n mit, ca-n rit, în câteva secunde. Ei au prins rod, chiar au prins rod! Cire ele, parfumuri scunde i rotunde, s-au copt pe loc, f de foc, iar noi, în dulce episod, ne osp tar m cu noroc. - Eroule cu ochi de îngeri, cum reu ti asemenea r sfrângeri? îi zise Degis, cucernic. - Sunt înc puternic. De-aceea, înc sunt greu pentru zbor. Dar afl tu, rafal de dor: puterea-i semn de sl biciune! E partea ce neag întregul, punând, sub zâmbet, sclipet de cu ite. Blânde ea le ine pe toate, în mân -nfr ite. Doar blândul iube te distinct! E slab, dar etern i august. Iar eu? Fac eu minuni? Mai fac minuni? O, Doamne, Doamne! Sunt, înc , puternic i r u i îngust!

Camil Ressu - Nud culcat

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU

Demonicul de sorginte popular[ @în opera lui Caragiale În proza lui Caragiale, fabulosul este, uneori, de provenien popular i ia forma demonicului. Inser ia acestei categorii în real nu este perceput de c tre protagoni ti decât ca fiind ceva straniu. Pentru argumentarea acestor considera ii preliminare, vom aduce în discu ie povestirile La Hanul lui Mânjoal , La conac, precum i Kir Ianulea - scriere cu aspect de basm cult. În cele dou povestiri mai sus amintite, fabulosul se prezint sub forma demonicului, acesta fiind pus în leg tur cu periplul fiec rui protagonist. Cona ul F nic (din La Hanul lui Mânjoal ) se smulge cu greu din bra ele focoasei hangi e, Marghioala - despre care lumea nuia „c umbl cu farmece” - i, în toiul nop ii, pe „o vreme vajnic ” - „viforni mare”, se-ndreapt spre conacul polcovnicului Iordache, acesta dorindu-l ca ginere. În drumul s u spre conacul viitorului socru, tân rul z re te „o mogâldea s rind i op ind”, iar când calul refuz s mai mearg , î i d seama c „e un ied negru foarte dr gu , care se las blând s -l ridic de jos”. Calul se sperie i o rupe la fug , a putea fi strunit. R mas f cal, care speriindu-se i smucinduse î i trânte te st pânul, tân rul pe itor se treze te în apropiere de „hanul Mânjoloaii”, semn c r cise „vreo patru ceasuri”. Referindu-se la nuvela lui Mircea Eliade, La ig nci, Eugen Simion opineaz c aceasta „pare, pân la un punct, o prelungire modern a povestirii La Hanul lui Mânjoal .” (Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, Bucure ti, 1995, p. 135). Credem c aceast afirma ie se bazeaz pe considerentul c r cirea fiec rui personaj (Gavrilescu, respectiv F nic ) aminte te de motivul labi-

Camil Ressu - Familie de

rani

rintului. Îns , dac r cirea lui Gavrilescu e una interioar , în bordeiul ig ncilor (iar în plan simbolic, semnific o c utare a sinelui), cea a personajului caragialean este una exterioar . Vasile Fanache, autorul eseului despre povestirea La Hanul lui Mânjoal , inclus în volumul al doilea al Dic ionarului analitic de opere literare române ti (Editura Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 1999, p. 335) este de p rere c „Demonismul femeii se manifest ascuns, sub aparen a ispitei...” Aici, ispita e de natur erotic . De altfel, tân rul declar c o tia pe coana Marghioala ca fiind o femeie „frumoas , voinic i oache ”, îns , remarc el, „niciodat nu mi se ruse mai pl cut ”. Dar mai cu seam ochii gazdei trezesc admira ia tân rului, care nu se sfie te s o complimenteze: „...stra nici ochi ai, coan Marghioalo!” La vederea ochilor iedului, el î i aminte te de al i ochi i regret c a plecat în toiul nop ii de lâng cea care îi propusese s r mân pân diminea la han: „Ce prost am fost!” Puterea de atrac ie a celei care, dup spusele socrului tân rului, îi f cuse acestuia farmece, este irezistibil , încât înainte de logodn fuge de trei ori la han i tot de atâtea ori e recuperat de polcovnicul doritor -l aib ca ginere. Ultimele schimburi de replici între cei doi b rba i pun în eviden faptul c cei doi fuseser victimele demonicului de la han: „- Întâi te d pe la bune, ca s te spurce i pe urm tie el unde te duce...” „- Da’, dumneata de unde tii?” „- Asta nu-i treaba ta, a spuns b trânul; asta-i alt c ciul !” Dac în La Hanul lui Mânjoal demonicul este unul animalier (cotoiul coanei Marghioala i iedul negru, întâlnit în drum de tân r), în La conac i Kir Ianulea, acesta ia chip uman. Întâmpl rile tân rului boier din povestirea La conac sunt verosimile: plecat din Poieni a, s pl teasc boierului din S lcu a câ tiul (o rat din arenda unei mo ii - n.n.), fl ul e ajuns pe drum de un alt c re , a rui companie o accept , c ci - m rturise te el - „Mi-e urât singur, mai ales în drum.” În povestirile aduse deja în discu ie, persoanele aflate sub zodia demonicului au un comportament ciudat. A ezat la mas , conaul F nic vrea s i fac mai întâi cruce i mâne surprins c nu z re te nicio icoan pe vreun perete, iar explica ia hangi ei pare a fi îndrept it : „- D -le focului de icoane! D-abia pr sesc cari i p duchi de lemn.” Cotoiul i iedul cel negru (care, dup spusele socrului tân rului, „erau totuna” - metamorfoz ri ale diavolului) url în momentul când cel aflat în preajma lor î i face semnul crucii. Când trece pe lâng o biseric , tân -

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rul din povestirea La Conac î i face smerit cruce i „aude pe tovar ul, r mas câ iva pa i înapoi, râzând grozav”. Afla i în mrejele demonicului, cei doi protagoni ti nu se pot sustrage magnetismului for elor male-fice ale acestuia: cona ul F nic fuge de trei ori de la conacul polcov-nicului Iordache i se întoarce la han, la coana Marghioala, iar tân rul ce plecase spre S lcu a, când se uit în ochii tovar ului s u de drum (care e sa iu), ac ioneaz ca i cum ar fi în trans , pierzând la jocul de c i banii pentru plata arendei, dou inele i ceasul. Când st pe prisp îngândurat, „tân rul ridic fruntea-n sus i-i pare c vede în întunerecul nop ii str lucind ochiul ciudat care l-a st pânit toat ziua.” În Kir Ianulea, Aghiu prime te porunc de la st pânul Iadului s descind pe P mânt i, luând chip de om, s se c toreasc , iar dup zece ani de trai cu femeia lui, s se întoarc spre a-i povesti prin câte a trecut. La scurt timp dup ce se însoar cu Acrivi a (fat frumoas , dar care „se uita uneori, nu totdeauna, cruci ”), aceasta î i d arama pe fa : era de o r utate diabolic i nu numai c i învinuia so ul de toate relele (desigur, inventate), dar a f cut tot ce i-a stat în putin , ca acesta s se ruineze i s r mân dator la o serie de c tari. Exasperat de r utatea femeii, kir Ianulea îi strig : „...dumneata ti, m -n elegi, mai îndr cit decât talpa iadului.” Peripe iile lui kir Ianulea sunt o ilustrare a zicalei „Femeia e mai a dracului ca dracul”. Ilustrarea acestei zicale este concretizat artistic de c tre scriitor prin dou modalit i: demonicul este camuflat în profan, iar peripe iile lui Aghiu în via a sa p mântean sunt relatate, folosindu-se procedee specifice basmului, mai cu seam incipitul i finalul, în felul acesta fantasticul îmbr când haina fabulosului popular: „Zice c , odat , cu vreo sut i nu tiu câ i ani, a dat porunc Dardarot, împ ratul iadului, s s-adune dinainte-i diavolii, de la mare pân’ la mic; unul s nu fie lips , c -i scurteaz coada i-i lunge te urechile!”, „...iar Aghiu s-a pus s -i trag la soamne... i dormi! i dormi! -o fi dormind -acum, dac nu cumva s-o fi sculat, mititelul, s se apuce iar de cine tie ce dr cii.” Patimile lui Aghiu (în via a sa p mântean - kir Ianulea) sunt verosimile, iar în ciuda ifoselor, oc rilor i blestemelor Acrivi ei - femeie

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Camil Ressu - Diminea a la arat cusur în r u -, acesta „asculta, înghi ea i t cea”, ajungând la o situa ie paradoxal , i ea credibil , având în vedere naivitatea b rbatului orbit de iubire: „...cocoana se f cea i mai aspr i mai âvnoas ; i, de ce era mai âvnoas i mai aspr , d-aia kir Ianulea o iubea mai tare; i de ce cre tea dragostea dumnealui, de-aia cre tea i ifosul dumneaei.” Dac în celelalte povestiri demonicul se manifest malefic, aici, acesta devine adjuvant, în spiritul interven iei for elor binelui în favoarea protagonistului, ca în basme. Nemaisuportând toanele Acrivi ei - tot mai acr în limbaj i în comportament -, ajuns falit, din cauz -i satisf cea toate poftele, urm rit de creditori, kir Ianulea d bir cu fugi ii, fiind salvat de un „m rgina bondoc”, pe nume Negoi . Drept mul umire, î i ini iaz protectorul în exorcizare: „De câte ori auzi c-a intrat dracu-n vreo femeie, nevast , fat , m car fie ori din ce loc, ori de ce neam ar fi, s tii c eu sunt acela. Numaidecât s vii acolo, c eu nu ies din ea, pân nu m- i goni dumneata (...) B rbatul femeii ori p rin ii fetei or s te r spl teasc frumos.” La întoarcerea sa la st pânul suprem, drept r splat Aghiu îi cere acestuia în mod expres: „... pe Acrivi a i pe Negoi s nu-i mai v z vreodat p-aici! Duc -se la rai, s se-mpace Sf. Petru cu ei cum o ti.”

C[r\i primite la redac\ie

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

Câteva reflec\ii la pictura P[rintelui Arsenie Boca În chip firesc, re inerile de a discuta despre pictura bisericeasc trimit nedisimulat la lipsa de ini iere, dar i la o implicit team de impietate. Iat de ce mul i cronicari de art plastic ocolesc astfel de subiecte, iar când o fac, fie c alunec pe latura strict plastic i scap fondul sacru al mesajului, fie c se cantoneaz în acesta în detrimentul mijloacelor de valorizare artistic . O prevedere în plus se adaug cu atât mai mult dac e vorba despre pictura P rintelui Arsenie Boca a c rei inventariere se pare c este înc incomplet dac avem în vedere începuturile sale artistice care fac trimiteri spre „o biseric din Bixadul Oltului, jude ul Ciuc, zugr vit în fresc împreun cu profesorul Costin Petrescu”, dup absolvirea în 19381 a Institutului de Arte Frumoase, cum însu i P rintele re inea într-o autobiografie, dar i lucr rile de la atelierele Patriarhiei, cât va fi lucrat acolo; mo-

Arsenie Boca - Învierea Domnului

tive obiective care amân un posibil i necesar album al operei sale plastice. În lipsa unor astfel de certitudini, cele mai multe referin e converg, îns , c tre opera de maturitate artistic a P rintelui, cea de la Biserica Sf. Nicolae din Dr nescu. V zându-i picturile, nu mai mâne nicio îndoial c P rintele va fi avut o cultur solid în ce prive te istoria artelor plastice, dublat de harul s u duhovnicesc cu care a exprimat mesaje sacre de o profunzime despre care niciodat nu se va vorbi suficient. Se discut despre pictura mural neopatristic a P rintelui, despre „coloritul straniu al pere ilor”, culori stinse care au în ele „un fel de sfâr eal timpurie, ca o prim dragoste de tain ” i se re ine cu o und de mister de ce P rintele va fi ales s picteze în tempera, nu în ulei, întreb ri care î i g sesc r spunsul nu numai în for a de relevare a mesajului. Se tie nu de acum c tempera, mai ales cea pe baz de ou, este o tehnic fiabil , care d rezisten la umiditate i la varia iile de temperatur , culorile se conserv mai bine i, în plus, se statornicesc mult mai repede, datorit capacit ii lor de uscare mult mai rapid decât a celor în ulei. Apoi, mi carea muralist a secolului al XX-lea, promovat de Diego Rivera, José Orozco i David Siqueiros, rena te fresca, mai ales în condi iile unor pigmen i hidrosolubili mai reu i, cu un indice sporit de uscare prin evaporare i a unei stabilit i de lung durat . Or lucrurile acestea au stat la temelia op iunilor unor murali ti celebri, precum Peter Max, Raphael, Titian, Michaelangelo, Richard Haas i al ii. Cât despre neocanonismul picturii P rintelui Arsenie Boca, lucrurile sunt destul de limpezi, mai ales în condi iile artei bizantine al c rei conservatorism este recunoscut; ispita realismului, de influen occidental , laicizeaz pictura, ca în experien a lui Simion Usakov - în cadrul colii de la Moscova -, dup ce aceasta excelase în sec. al XV-lea cu Andrei Rubliov. Arta bizantin , din statul cre tin ce a urmat Romei, aduce prin fresc mai întâi imaginea lui Christos i a Fecioarei în biseric , dup victoria asupra iconoclasmului, când, pentru început, mozaicurile acoper pere ii bisericilor într-o manier care canonizeaz ordinea prin normative i mai apoi prin manuale, cum ar fi de pild cel al lui Dionisie din Furna, întocmit imediat dup 1700, tradus i la noi de Macarie i editat într-o limb actualizat de C. Sandulescu-Verna (Ed. Sophia, 2000). Arta zugravilor români a fost îns condus prin norme i în literatura de specialitate au ap rut numeroase studii chiar pe timpul când P rintele Arsenie Boca î i încheia studiile la Academia de Belle-Arte2, dar i dup aceea3 i nu este exclus ca rintele s fi cunoscut Tratatul de pictur al lui Ceninno Cennini, de la 1400, în traducerea lui Dimitrie Belisare, din 1936. Arta iconarilor no tri urmeaz întocmai canoanele fie i în picturile bisericilor maramure ene, executate preponderent de arti ti rani, i în ctitoriile voievodale bucovinene, în cele din Muntenia i din Dobrogea, dar i în cele din Ardeal cu tradi ie în icoanele pe lemn i în cele pe sticl , cu toate deosebirile manifestate în stil. Dup Sinodul al optulea (880), cultul icoanelor (mai întâi pe suport de lemn) se r spânde te dinspre

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

sificare global a chipurilor, acestea sunt sau pitore ti, sau expresive, Grecia spre Serbia, Bulgaria i spre rile Române aducând cu ele sau chipuri impersonale; figurile sfin ilor sunt asimilate celor expresivauriul colii lui Guido da Siena (Bunavestire, Na terea Sf. Ioan simbolice. Cu o astfel de înc rc tur investe te i tân rul preot Botez torul - 1270-1280), dup care, un secol mai târziu, Giotto di Alexandru Valentin Cr ciun icoana Sf. Parascheva, atribuit P rinBondone dilua auriul sclipitor i impunea tonurile de albastru (Jelu- telui, aflat mai întâi într-o carte, mai apoi la Biserica Sf. Anton de irea lui Crisos, Fuga în Egipt - ambele la Padova). La începutul sec. lâng Curtea Veche din Bucure ti, ca mai apoi, la Biserica Sf. Elefterie, al XIV-lea, albastrul devine str lucitor la Duccio di Buoninsegna tot din Bucure ti, în icoana Maicii Domnului, s descopere imaginea (Închinarea Magilor - Muzeul Catedralei din Siena) în defavoarea Pruncului „în zeghe”, pe care cu siguran P rintele Arsenie Boca o tonurilor lui închise (Schimbarea la fa - National Gallery din Lon- va fi pictat, dup punerea lui în libertate în 1959, în vremea când a dra). Al ii, precum Simone Martini (Muzican ii - de la Bazilica San lucrat acolo ca pictor secund al lui Vasile Rudeanu; o situa ie similar Francesco), ori Pietro Lorenzetti ( stignirea - de la aceea i bazilic ) cu cea de la Bixadul Covasnei unde, cu siguran , P rintele Arsenie i va fi l sat amprenta personalit ii sale. V zând picturile de la Dr aduc tonuri calde de albastru, a a cum vedem la Vorone i în alte nescu, se observ o leg tur subtil , în egal m sur de stil i de biserici bucovinene. Pictura P rintelui Arsenie Boca aducea, discret, mesaj, între icoana de la Sf. Elefterie i lumina sacr din icoanele de în Biserica Sf. Nicolae de la Dr nescu un aer transilvan, ceva mai aici, o tehnic bine st pânit a mi rii punctului în linii i a liniilor în luminos, cum s-a remarcat, f s se abat de la canoanele acestui suprafe e; în icoana Schimb rii la fa aceast lumin fascicular gen de pictur , a a cum sunt ele cunoscute i orânduite de Erminia vine dinspre Mântuitorul spre cei din preajm , energie sacr , expia4 picturii bizantine . Pictura P rintelui de la Dr nescu urmeaz i toare, pe care o mai vedem i în alte icoane. Dac lumina sacr , puriea rigorilor impuse de erminii, începând de la cupol , partea cea mai ficatoare, se concentreaz de regul în aur (fiin a energetic , în reliapropiat de cer a bisericii. Aici este înf at întemeietorul ei, Hrisgiile orientale), iar în scenele laice se disipeaz în lumin de fond, tos-Dumnezeu, al turi de care sunt picta i profe i, apostoli, evanteluric-diurn , cu totul altfel stau lucrurile în scena Învierii Domnului gheli ti - cei care L-au v zut i I-au slujit. Urmeaz altarul - înc perea i în icoana Maicii Sale zugr vit pe cupola absidei5. Icoana Învierii, cea mai sfânt i tainic a bisericii, unde sunt reprezentate chipurile rii la ceruri eviden iaz natura divin a eclesiastice triumf toare, cu un rol de seam în cultul cre tin, în ca de altfel i cea a În Mântuitorului, cea care transcende trupului, solu iile picturale, sininstituirea i s vâr irea Sfintei Liturghii, ierarhi din Vechiul Testagurele de altfel, fiind cea a luminii (inclusiv cu efecte în propor ii i ment care au propov duit jertfa liturgic . În naos, sunt scene cuvolume) i cea a reprezent rii grafice; trupul, cât s i sugereze matenoscute din via a p mânteasc a Mântuitortului. În pronaos, se înrialitatea, este mai mult contur înv luit într-o lumin orbitoare (reeaz chipuri ale celor care se ostenesc întru Mântuire; ctitori, întrupare din lumin , lumin din lumin ), despre care se vorbea i arhierei etc., în scene care au rolul de a ini ia cre tinul în raportul lui în scrierile Vechiului Testament, când Dumnezeu-Tat l se arat întrcu Biserica, cu spa iul liturgic, dar i în raport cu p strarea poruncilor o astfel de lumin mai întâi lui Moise. Ie irea din mormânt este v zut din Decalog, a celor nou porunci biserice ti, a celor nou fericiri, a de P rintele Arsenie Boca întocmai ca în hristologia Sf. Grigorie; celor apte taine, cu trimiteri la via a moral spre prevenirea p catelor; ordinea aceasta se întemeiaz pe ra iunea lep rii de p cate, la dualitate ipostatic Logos/Anthropos. Invierea Domnului semnific intrare, i atingerea des vâr irii, la altar. Între aceste spa ii, tâmpla, ideea „Iisus Christos - Om adev rat i Dumnezeu adev rat”, cu o cu sensul ei liturgic, începe, de sus, cu Maica Domnului i se închide, natur dubl deci, a a cum i numele Lui o arat : Iisus- natura uman jos, în dreapta naosului, cu icoana de hram num rând, în bisericile a fiin ei Sale; Christos - natura divin a acesteia. Tot a a se explic i mari, 53 de icoane. Într-o alt ordine de idei, în pictur , dup o cla- sintagma Iisus Pantocrator (Pantocrator - cel ce sus ine totul). Cealalt icoan a P rintelui Arsenie Boca, Maica Domnului cu Pruncul, din altarul de la Dr nescu, ar fi o simpl formalizare cu erminiile bizantine, lumina divin fiind comun cu a celorlal i sfin i; Maica Domnului, prin leg tura ei fireasc i suprafireasc cu Fiul î i va rezuma mai apoi umanismul teocentric la func ia ei solitoare, începând de la nunta din Cana Galileii (Face i ceea ce v va spune!), de când Iisus î i va începe irul minunilor printre oameni. Aceast icoan , în viziunea erminiilor, face trecerea dintre lumea p mânteasc , nedes vâr it , i cea cereasc , sacr , tocmai deasupra altarului - loc sacru (Sfânta Sfintelor, la vechii iudei) unde se s vâr te cea important parte a Sf. Liturghii. Desigur, P rintele Arsenie Boca, din aceast perspectiv (Iisus Pruncul), la Sf Elefterie poate s sugereze „zeghea” ca implicit , din alternan a lumin /umbr . În scena Învierii Arsenie Boca - Maica Domnului

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Domnului sau în cea a În rii, lumina este manifestare a firii divine (la Pogorârea Sf. Duh, lumina este, explicit, o rev rsare a harului, aidoma luminii reiterate din ritualul pascal). Astfel modelat , ea deschide cu accente bine controlate mesaje de ordin superior i de aceea picturile P rintelui Asenie Boca sunt revendicate operei de art ca valorilor ter iare (din Trilogia lui Blaga6), dac avem în vedere i aspecte privind propor ia, armoniile, expresivitatea plastic i metaforic (relevate omului religios, capabil de complexe intropatice). De aceea s-a remarcat cu u urin i f t gad în Pictura rintelui Arsenie Boca din Biserica Sf. Nicolae de la Dr nescu tocmai coloritului în tente vii, optimiste, asemenea majorit ii picturilor din sudul Transilvaniei - o stilistic nou , care împrosp teaz discret tradi iile picturale din Muntenia, f s vin în contrast cu ele. Se tie îns c astfel de împrumuturi stilistice au avut loc mai vizibil între pictura bisericeasc de la sud de Carpa i i cea din Transilvania odat cu pictura postbizantin athonit , dup sec. al XVII-lea, adus de grecul Constantinos, în ara Româneasc din vremea lui Constantin Cantacuzino i a lui Constantin Brâncoveanu, unde se remarcase pân atunci pictorul Pârvu Mutu. Pictura athonit impune coala lui Constantinos la Hurezi, ai c rei pictori vor zugr vi i biserici din Transilvania (Biserica Sf. Nicolae din F ra , pictat de fra ii Preda i Teodosie din Câmpulung), sau lucr rile lor vor servi ca model pictorilor de acolo (Biserica Sânt maria din Orlea - Ha eg). Acolo, înc din sec. al XV-lea, se manifest coal pictural transilv nean opunându-se spiritului calvin care nu recuno tea cultul icoanelor. Din sec. al XVIII-lea, se cunosc nume de pictori biserice ti transilvani, mai ales din zona Sibiului (preotul Ivan, zugravii Iacob i Stan), care pictau biserici în Muntenia i Oltenia. Peste timp, iat , stilul pictural al P rintelui Asenie Boca, familiar f enilor, de la Sâmb ta de Sus, i apoi tuturor ardelenilor, de la Prislop, se exprim i dincoace de Carpa i, la Bucure ti i la Dr nescu, în chip discret, cu accente înnoite în propor ii i luminoziate, ca mai apoi s se prelungeasc , laolalt cu mai vechile distinc ii ale stilului transilvan, în lucr rile contemporanului Virgil Pavel i ale so iei sale, Livia, în ara F ra ului, în Alba, în zona Bra ovului, a Sibiului i a Hunedoarei (edificatoare este pictura Bisericii Sf. Petru i Pavel din oimu ). Astfel, prin aleasa lucrare a harului s u artisitic ad ugat dumnezeiescului u har duhovnicesc, P rintele Arsenie Boca si-a a ezat definitiv icoana pe altarul con tiin ei neamului întru neuitare, cu mult înainte ca Biserica s -l canonizeze printre sfin ii s i. 1 În zon , la Chichi , s-ar mai afla o icoan a Maicii Domnului cu Pruncul, atribuit p rintelui Arsenie Boca. 2 Prof. dr. Vasile Grecu; Erminii de pictur bizantin , în rev. „Candela”, an. I, nr. 1-2/1939-1941 3 vezi Viorel Tigu (Considera ii asupra respect rii tradi iei în arta bisericeasc , în rev. „Mitropolia Banatului”, an XXIII, nr.10-12/1940); A.G. Verona (Pictura, Mn. Neam , 1943); I.D. tef nescu (Pictura religioas , în „Glasul Bisericii”, an XIX, nr.1-2/1960) 4 Erminia picturii bizantine, semnat de Dionisie din Furna la începutul sec. al XVIII-lea, este i ast zi, prin edi ia lui C. S ndulescu-Verna abc-ul ucenicilor i zugravilor de biserici i aduce detalii tehnice utile: proplasma lui Panselin, desenarea fe ei peste proplasm , cum se face carna ia dup Panselin, cum se lucreaz pe sidef cum se lucreaz cu ou pe pânz , cum se lucreaz cu ou peste aur, verniul de ulei, verniul turcesc, verniul de India, cum se face vopsea de aur. Sau cum se zugr vesc bisericile cu surle, biserica cu bol i în chipul crucii, biserica f turle, baptisteriul, trapezii. i, nu în ultimul rând, se fac schi e detaliate ale bisericii, se d ordinea a ez rii picturilor pe pere i, a icoanelor pe tâmpl etc. 5 vezi i Isabela Vasiliu-Scraba; Ceva despre mistica luminii în pictura rintelui Arsenie Boca, în rev. „Armonii culturale”, Adjud, 28 febr. 2016 6 vezi Trilogia valorilor, Ed. Humanitas, Buc., 2014

Anul III, nr. 5(21)/2012

Calendar - Decembrie 1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991) 1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012) 1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 1.12.1955 - s-a n scut Marin Ifrim 1.12.1989 - a murit Ion Roman (n. 1917) 1.12.2011 - a murit Leon Volovici (n. 1938) 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1948 - s-a n scut Mara Nicoar 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944) 4.12.1983 - a murit Al. Oprea (n. 1931) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 5.12.1859 - s-a n scut Nicolae Petrascu (m. 1944) 5.12.1965 - s-a n scut Vasile Baghiu 5.12.1965 - s-a n scut Mihail Batog-Bujeni 5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921) 5.12.1985 - a murit Mihail Celarianu (n. 1893) 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966) 6.12.1931 - s-a n scut Aurora Cornu 6.12.1934 - s-a na cut Ioan Roman 6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993) 6.12.1940 - s-a n scut Nicolae Baltag (m. 1975) 6.12.1950 - s-a n scut Gheorghe P un 6.12.1952 - a murit Dumitru Popovici (n. 1902) 6.12.1965 - s-a n scut Cornel Mihai Ungureanu 6.12.1991 - a murit Vladimir Colin (n. 1921) 6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945) 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 7.12.1941 - s-a n scut Ion Vieru 7.12.1958 - s-a n scut tefan Vl du escu 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m. 1955) 8.12.1928 - s-a n scut Toma George Maiorescu 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 9.12.1941 - s-a n scut Mircea Vaida Voevod 9.12.1972 - a murit Ieronim Serbu (n. 1911) 10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785) 10.12.1954 - s-a n scut Cristian Teodorescu 10.12.1954 - s-a n scut Florentin Smarandache 10.12.1956 - s-a n scut Nicolae B ciu 10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894) 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1951 - s-a n scut Sorin Preda 12.12.1953 - s-a n scut Dan C. Mih ilescu 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624) 13.12.1876 - s-a n scut Mihail Lungianu (m. 1966) 13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988) 13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991) 13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006) 13.12.1948 - a murit Zaharia Bârsan (n. 1878) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008) 14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003)

continuare în pag. 15

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Ionel POPA

Aducerea Acas[ Centenarul na terii lui Vintil Horia (19151992) a fost s rb torit prin câteva manifest ri (colocvii, edit ri din opera celui s rb torit) pe m sura personalit ii sale, universale i na ionale. Amintim: În c utarea „Omului total” - Actele colocviului «Vintil Horia: o sut de ani de la na tere», Ed. Vremea, 2015, sub îngrijirea lui Cristian B li i Basarab Nicolescu; Eseistica lui Vintil Horia - deschidere c tre transdisciplinaritate de Mihaela Albu i Dan Anghelescu, vol. imprimat la Ed. Aius, Craiova, 2015; Vintil Horia, torie la centrele p mântului, Ed. Art, 2016 (trad. Sanda Popescu Duma); Vintil Horia, Salvarea de ostrogo i (Prigoni i-l pe Boetius), edi ia a doua, în traducerea semnat de Ileana Cantuniari, Ed. Vremea, 2016. Toat stima i respectul pentru cei care au f cut posibil aceste lucruri i îndemn pentru viitor pentru c mai sunt multe de f cut pentru întregirea patrimoniului cultural i spiritual al neamului prin aducerea acas a culturii creat de exilul nostru anticomunist i antitotalitar. În rândurile ce urmeaz ne propunem s facem o prezentare a c ii Eseistica lui Vintil Horia - deschideri c tre transdis-

ciplinaritate. Studiul semnat de Mihaela Albu i Dan Anghelescu are un caracter recuperatoriu a unui sector esen ial din opera aceluia care întrege te cu asupra m sur triada marilor exila i români, recunoscut (din p cate, de al ii, înaintea noastr ) ca valoare universal : Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil Cioran. Una din mizele c ii, dup cum spune Vasile Spiridon în «prefa », este aceea „dea demonstra c , într-o complementaritate reciproc reflectorizant , se întâlnesc în opera lui Vintil Horia, eseistul, credin a, o neostoit voca ie a cunoa terii, dar mai ales deschiderea c tre un distinct umanism, animat de ideile de fiin , sens i adev r.” Vintil Horia a fost permanent racordat, nu ca un amator, ci ca un gânditor original i profund la mi carea ideilor din tiin , filosofie, religie, arte, psihologie. El se mi în aceste domenii ale cunoa terii având contiin a transdisciplinarit ii. Prin scrisul s u s-a implicat în problemele care au fr mântat veacul blestemat cu cele dou r zboaie mondiale. Eseistica sa e tutelat de câteva teme fundamentale: Timpul/timpul, sacru/profanul, libertatea i adev rul, spiritualitatea, viitorul. Cu alte cuvinte ie irea omului din a exista i intrarea în a fi. În „Not asupra edi iei” autorii î i raporteaz demersul la realiz rile anterioare (Nicolae Florescu, Gabriel St nescu, Mircea Popa) de punere în circula ie, acas , a eseisticii vintil horiene, iar în „Argument” sunt enun ate motivele i principiile elabor rii acestei c i: locul lui Vintil Horia în cadrul exilului românesc anticomunist, necesitatea i datoria de a aduce acas avu ia na ional creat de acesta, i de recunoa tere a ei, menirea antilethe a unei astfel de c i. Studiu demonstreaz c Vintil Horia este unul din marii uritori de cultur româneasc . De aceea opera lui trebuie s devin bun cultural i spiritual pentru noi, cei de azi. Cartea are dou p i: Studiu i Anex . Studiul e precedat de o „Introducere” în care, în 20 de pagini, dense în idei i informa ii de istorie literar , este prezentat „Genera ia

României întregite”. În finalul acestor pagini faci cuno tin cu portretul moral i spiritual al tân rului Vintil Horia, de dinaintea condamn rii la exil. Printr-un demers suplu i riguros, este analizat eseistica scriitorului în cele dou etape ale crea iei: „Etapa româneasc ” i „Etapa exilului creator”. Studiul e organizat în capitole i subcapitole, în titlurile c rora, ca într-o oglind , cite ti con inutul lor. Amintim câteva din ele: „Des rare, suferin i cunoa tere”; „Exilul anticomunist i Realul istoric”; „Pe drumul cunoa terii. Reunificarea contrariilor”; „Voca ia eseistic a lui Vintil Horia”. Bine motivat, autorii acord aten ie „Introduceri în istoria filosofiei române ti” i „Literatura român din ara ocupat vs trecutul interbelic”. Sub acest generic sunt analizate paginile lui Vintil Horia despre „Revizionismul cultural - manifestare a puterii comuniste”; paginile despre Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga. Studiul se încheie cu 5 pagini de „Concluzii” din care extrag câteva idei: Vintil Horia este un gânditor; eseistica lui se caracterizeaz printr-o bogat i variat tematic i problematic cu deschidere metafizic , prin unitate i coeren ; prin întreaga sa oper , Vintil Horia a contribuit la înnoirea discursului intelectual modern; i nu ultima caracteristic : limbajul (indiferent în ce limb a scris - spaniol , francez , italian , român ) este de o vibra ie, frumuse e i subtilitate deosebite. Partea a doua a c ii, o antologie, cuprinde 150 de pagini cu: „Studii i eseuri publicate în revistele exilului românesc”; articolul lui Isidor Juan Polacios, „Meritul cultural al lui Vintil Horia” i interviul luat de acesta lui Vintil Horia, publicate în revista Punto y coma, nr. 5/1986-1987. Antologia mai cuprinde un substan ial grupaj, „Vintil Horia i coresponden ii s i”, - de mare valoare documentar pentru critica i istoria literar . i în fine, cartea con ine un mic „Album fotografic” i un util „Indice de nume”. Autorii c ii i-au atins scopul i, având model pe Vintil Horia, au s vâr it i o fapt spiritual i patriotic .

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Camelia SURUIANU

Cântece de rob Într-o scrisoare adresat lui Traian L rescu, datat 1920, Ion Marin Sadoveanu îi m rturisi, cu oarecare jen , câteva obstacole întâmpinate în cadrul enun urilor poetice. „E pu in cam împietrit , fiindc apreciez poezia fluid a lui Verlaine, dar vai! Nu tiu s-o fac. Idolii tinere ii mele îmi par ast zi tot atât de mari i cred c voi scrie întotdeauna pe gustul parnasienilor.”1 Mai târziu, dup contactul cu expresionismul german, Ion Marin Sadoveanu va adopta ideologia poetic gândirist . În anul 1930 i-a adunat câteva dintre poeziile publicate, de-a lungul timpului, în revistele: „Universul literar”, „Cetatea literar ”, „Via a româneasc ”, „Gândirea”, închegând un scurt volum de versuri, format din dou zeci i ase de texte, intitulat sugestiv: Cântece de rob. Majoritatea sunt scrise sub influen a conceptelor mistice franciscane i imnurilor liturgice ale lui Paul Claudel. Scriitorul evoc diferite modele lirice care l-au impresionat i i-au provocat o stare meditativ , ceea ce confer volumului un aspect heteroclit. Poezia sa nu st sub semnul spontaneit ii, a inspira iei, ci sub inciden a lecturilor universale. În volum g sim: poeme istorice, pasteluri i medita ii existen ialiste. Chiar dac îi lipse te o oarecare coeren , totu i exist un grupaj unitar, intitulat Ciclul mor ii, format din poemele: Moartea i monahul, Moartea i m sc riciul, Moartea i cor bierul, Moartea i bolnavul. Perpessicius consider cele patru texte „un balet grotesc i tulbur tor [...] o frumoas i ciudat suit - care- i a teapt melodiile.” În cadrul acestora, moartea nu este pus sub semnul tragicului. Întâlnim sentimentul de fric , obsesia necunoscutului, acceptarea efemerit ii vie ii, mai ales în poeziile în care se întrevede speran a reg sirii „luminii” în lumea de dincolo. Moartea i monahul2 este o poezie tulbur toare, prin imaginea

Camil Ressu - Cut enia de prim var

inedit a unei icoane din care izvor te rân . Icoana, reprezentanta material a izotopiei cere ti, este surprins în momentul când î i mut centrul de semnifica ie de pe celest pe teluric: „Încet, din cutele de lemn i-a ridicat o mân / Icoana lui Sân Petru, / pornir , de peste tot, din falduri, / pâraie de rân !” Aceast schimbare de semnifica ie este bulversant pentru închin tor, care, în mod firesc, asociaz reprezentarea sacr cu în area spiritual : „Ca un luceaf r ascu it i viu, / înalt, albastru i neîmperecheat, / a a fusese gândul meu cu care, / în mine, pe Sân Petru l-am purtat!” Imaginea care se desprinde nu este una angoasant , ci mai degrab una a consol rii, în deplin rezonan cu înv tura biblic . „P mânt e ti i în p mânt te vei întoarce” (Facere 3, 19): „Curgând din pumnii lui ca din izvor, / râna pân la buze m-a-ngropat. / Cu / o rug ciune care sem na c-un dor, / i / atunci, de Sfântul meu de lemn tot m-am rugat! // Icoana izvora neîncetat ... // dar când mi-anchis i ale ochilor lumini, / Din mine pas rea - a zburat, / asemenea unui vifor nalt de crini!... // Eu totdeauna de Sân Petru m-am rugat.” Angoasa, produs de iminen a sufoc rii, sub izvorul de rân al icoanei, este anulat de tr irea extatic în momentul ie irii sufletului din trup, „asemenea unui vifor nalt de crini.” În Moartea i cor bierul3, poetul imagineaz sfâr itul unui marinar i al cor biei sale, prin ciocnirea cu un ghe ar. Privirea acestuia este a intit c tre stele, semn al orient rii spa iale dar i al aspira iei spre atingerea lumii celeste: „Veneau spre mine stelele-n perechi. / Cutreieram pe mare, c tre cer, / Aveam în gur gust de fier / i cui de criv în urechi. / De ani, la prov , înghe at i ud, priveam sub Orion, cum r rea la Sud, / O lume veche-n ape de cle tar. // De mult m-am îndreptat spre ea, ca spre un far!” Brusc, reveria celest este întrerupt de ivirea unui ghe ar: „Dar steaua-mi taie drumul, i-i ghear!” Urmeaz apoi o succesiune rapid de evenimente ce preced închiderea marinarului în „mormântul acvatic”: „Deodat , naltul pod al Lumii cade scrum: / Corabia plesne te / M trage, ca o funie, la fund. // în valuri, sus, pe cerul meu de înecat, / În stea ghe arul iar i s-a schimbat. / Adâncul verde când m-a sugrumat, / Din mine pas re-a zburat! / i chii de lumin v zut-am tot mai rar... // De mic, întins-am pânza c tre-o stea, ca-nspre un far!” Ultimul vers, prin asocierea simbolurilor stea (adic lumea celest ) i ghe ar (simbolul mor ii) închide în sine revelarea adev rului, benign i malign în egal m sur . Cu alte cuvinte, lumea ideal visat de protagonist este cea a mor ii, mai exact a vie ii de dincolo. Moartea i bolnavul4 se înscrie în imaginarul macabrului prin ipostazierea bolii asemenea unui vierme negru, thanatic, ce-i scormone te bolnavului runtaiele, pentru ca în final s -i atace centrul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vital, adic inima. „La soare stau, în perne albe, drept / i simt tot mai pu in umblând prin piept / Un vierme luciu, negru i -îmb lat! // Odat tot cu soare m-am vindecat, / C ci soarele omoar tot ce-i r u! // Sunt mult mai bine i voi coborî din pat, / la soare cred c iar m-am vindecat. // Dar simt o pan cum îmi lunec pe gât... / i-n jurul meu, pe lume, se las un urât!... se zvârcole te-n mine viermele turbat / i vârful inimii umflate l-a mu cat / i inima a stat...// din mine pas rea a zburat! // i a r mas în urma ei / un miros ve ted i / în crit de tei!” adar, atotputernicul soare, simbolul vitalit ii, nu are nicio putere asupra viermelui întunecat al mor ii. Totu i, ultimul vers atenueaz macabrul prin atributele vegetale, „miros ve ted i în crit de tei”, elemente ce pot fi asociate cadavrului. În Moartea i m sc riciul5 sim o stranie rela ie între un m srici de circ i o p pu de cârp . Leg tura, s spunem de destin dintre cei doi, aminte te de ritualurile voodoo, doar c se inverseaz sensul ac iunii distructive, moartea omului atrage dup sine distrugerea p pu ii. „Sunt geam n cu un frate spân, / cu trup de cârp i de fân. / Pe lume când era s vin, / un p pu ar pe la Berlin, / îl îndopa pe fratemiu / i a tepta s -l cump r eu. / Nici nu-l hr nesc i nici nu-l tund, îl port în mine i-l iubesc, de-mi merge r u, îl chinuiesc / E mut, e moale i rotund. // Eu o iubeam pe Irma Zell, / sunt sigur c o iubea i el! / Dar într-o sear , so ul ei, un ro îmblânzitor de lei, ca din gre eal m-a împu cat! / Din mine pas rea a zburat .../ i pânacum e un mister / cum frate-miu, de-un ofi er, / în v lm eal a fost lcat... / i-n pinteni albi s-a sfâ iat!” Aceast asociere pare a sugera tragica soart a tuturor obiectelor materiale, trupul omenesc nef când excep ie de la regula efemerit ii. „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, a a va înflori. C vânt a trecut peste el i nu va mai fi i nu se va mai cunoa te înc locul u.” (ne avertizeaz împ ratul David, în Psalmul 102) Chiar dac limbajul pare greoi, exprimarea având numeroase lacune, totu i acest ciclu liric se salveaz prin ineditul câtorva idei poetice. Conven ionalul unor asocieri ciudate (c lug rul moare în fa a icoanei la care s-a rugat toat via a, cor bierul moare înghi it de ape) este contracarat de viziunile oarecum stranii: icoana izvor te rân în momentul mor ii i nu mir t duitor, cum se întâmpl în cazul celor f toare de minuni; prefacerea stelei, la care viseaz marinarul, în ghe ar ucig tor, ca i când sacrul ar irupe în profan,

Camil Ressu - La cules de elin

Anul VII, nr. 12(76)/2016

provocând omului moartea. În poemul Cântece de rob, Ion Marin Sadoveanu, sub influen a sfântului Francisc din Assisi i a lui Paul Claudel, aduce un elogiu: mântului, Soarelui, Vântului, Ploii, ierburilor i miresmelor de tei. mântul, matricea vie ii, este elogiat cu ardoare, ca în perioada primitiv . Aceast viziune este resuscitat , cu ajutorul „omului adamic”, care, dup cum bine tim, îl sacraliza. „Eu sunt lut cald, cald e ti i tu b tut de soare; / eu am ochii vii, tu ai un ochi în orice floare.” a face apel la strictul dogmatism cre tin, poetul observ c fiecare element din natur , inclusiv omul, se integreaz armonios divinului. În acest cadru intim, scriitorul st parc de veghe, a teptând s ajung în apropierea Marelui Spirit al Sacrului. Parte integrant a naturii, se vede pe sine un simplu „rob”, bucuros c dintre toate elementele vie ii este singurul acceptat s stea la „dreapta tronului“. Piosul credincios pare a-L sim i mai aproape pe Dumnezeu în spa iul înalt, montan, întegrându-L într-o imagine antropomorf : „O, Doamne, ce te legi în mintea mea / prin brazii ascu i ca o s geat , / cu mâna grea, de nori inelat , / ce-ntinde pun ile t cerii dintr-o stea!” Miezul poemului se coaguleaz în jurul înv turii evanghelice, „omul purt tor al Duhului Sfânt”: „Stau în genunchi, cu pleoapele închise / Pe care tu le-ai sm uit cu vise, / Stau în genunchi iascult cum treci prin mine / prin azurate bol i r sun toare, / sub care nu întâia oar / te-ai întâlnit, o C tor din cer, cu mine!” 6 Ion Marin Sadoveanu nu caut s epuizeze o tem , el trece foarte or de la medita ii existen ialiste la crearea unui tablou impresionist. Într-o recenzie, Tudor Vianu noteaz câteva aspecte cu privire la sensibilitatea sa artistic : „Soarta n-a vrut ca Ion Marin Sadoveanu devin pictor. El a devenit poet. Înc de pe atunci, din anii tinere ii, pana f când concuren penelului, prietenul pe care îl admiram pentru atâtea daruri ale min ii i inimii sale încrusta pe hârtie, mai mult pentru bucuria amicilor, unele din acele evoc ri din natur i legende pe care le reg sesc acum în volumul s u.”7 În poeziile Pastel m runt i Toamn târzie se transpune în ipostaza de pictor peisagist. În Pastel m runt este evocat imaginea câmpiei B ganului, o reminiscen din perioada copil riei. Dar i urma educa iei primite din partea Bertei, guvernanta sa, care a avut grij s i înve e elevul s admire un tablou, s fac diferen a dintre culorile reci fa de cele calde, pe scurt s -i dezvolte sim ul artistic. Toamn târzie este un delicat tablou impresionist: „De ast var port cu mine, / Mototolit ca o batist , / Un câmp de maci i de gherghine, / i-n ciuda negurii de-afar , / Întind, cu mintea înflorit / Prin toamn , petece de var .../... i urc încet de tot oseaua / îmbr at de cai i, / pe care-n praful cald i moale / to i pa ii satului sunt scri i.” 8 Descrierile sunt realizate în spirit parnasian, se simte influen a sonetelor lui José Maria de Hérédia. În Pastel întâlnim un peisaj patriarhal, strident antropomorfizat: „cu bra ele spre ceruri, un plop nem surat / ma a lui de umbr , pe deal a îmbr cat. / Trei s lcii, în oglinda plesnit - a unui râu, / plecându-se al turi de spicele de grâu, / î i despletesc cosi a c-un pieptene de vânt, / iar noaptea- i scap traista cenu ii pe p mânt / obloane somnoroase pe geamuri s-au l sat. / Pe doi c r-buni în curte, m laiu-mb ls mat / de teapt l comia b trânului Grivei, / i lenevesc prin ierburi miresmele de tei.” 9 Singur este un monolog adresat Divinit ii. Discursul poart semnele unei orgolioase delimit ri fa de marea mas amorf a semenilor s i, incapabili de idealuri: „… tiu am avut ca al ii, o s rutare drept izvor. / Dar când, în palele de soare, cu ei cei mul i i moi m -ntind, / îmi simt

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine Consvela\ii

în trupul meu de scam încheietura de argint! [...] Cu tot ce e pustiu i aspru, t ios i greu m-am înfr it, / i Te-am iubit! // De aceea, ei cred c sunt vraci, / li-e team c port un deochi: / îi simt dup mâna de cear / i pietrele negre din ochi!” 10 Retorismul sup tor sufoc i slabele urme de poezie autentic , precum se întâmpl în poemul torie: „Doamne, scap -m de durere, / odihn i pace trupul meu cere! / Înva -m unde s o arunc / durerea aceasta ce-o port ca pe un prunc, / ce trece de mine, i-n mine nu-ncape, / i-o aduce la maluri adâncile ape. / [...] i marea cu apa durerii m -îneac , / i codrii sub vântul durerii m pleac , / o, Doamne, scap -m de durere, / odihn i pace tot trupul meu cere!”11 Poate c textul cel mai valoros al volumului, surprinz tor prin metaforele utilizate, este Od unui p mânt dezn jduit, tributar stilisticii lui Paul Claudel: „O, voi, spini, singurii din inutul acesta s lbatec al copil riei mele, / în care bisericile au umbrele negre i pustii, / Voi singuri, din Dobrogea cea plin de vulturi, de berze i de cucut , / m-a i întov it în crucea pe care pa ii mei au c lcat-o peste z rile îndep rtate... / Voi, erpi încremeni i cu capetele spre cer, str jerii mântului acesta, cu frun ile t iate dintr-un ametist, / p strând parc -n din ii vo tri ascu i petece violete din hlamida / unui episcop de la Roma, fug rit de pe rmurile pustii ale Dobrogei, / în umbra unui Christ ce nu s-a putut s lui, / Voi a i împodobit cu o ramur înspicat i r sun toare ca bronzurile mormintelor rile prin care poposeam sub ploile galbene ale Nordului.”12 sând deoparte sintaxa greoaie, complicat inutil, poezia se individualizeaz prin dinamismul succesiunii imaginilor, într-o rememorare caleidoscopic a spa iului copil riei, t râm care, de i arid, mâne pentru sine un factor de stabilitate sufleteasc . Imaginea „spinilor viole i”, plante care îl marcheaz afectiv, copilul care, scându-se, cade pe p mântul arid al Dobrogei asemenea unui „sunet de ban al Ve niciei” sunt dou nuclee lirice, fecunde, neîmbr cate îns adecvat în hainele poetice. Poate c , dac Ion Marin Sadoveanu ar fi exersat mai mult, versul s u ar fi înregistrat i succese notabile. În concluzie, chiar dac apeleaz adeseori la universul religios, poetul pare condus mai degrab de intui ia unui ins primitiv, care divinizeaz tot ceea ce îl înconjoar , c utând în felul acesta s ob in un echilibru sufletesc. Ar mai fi de ad ugat faptul c scriitorul a evitat în mod inten ionat elegia social i poezia erotic , pe care de altfel o considera „o emo ie u oar lipsit de idei.” Pesemne c a ales ocoleasc aceste teme pentru ca lirica sa s se diferen ieze, într-o oarecare m sur , de valen ele poe ilor na ionali.

Scrisoare c tre Traian L rescu, datat 28 mai 1920, din Arhiva Ion Marin Sadoveanu, în Biblioteca Academiei Române. 2 Ion Marin Sadoveanu, Moartea i monahul, în Scrieri, vol. I, Editura pentru Literatura, Bucure ti, 1969, p. 18. 3 Moarea i cor bierul, op. cit., p. 19. 4 Moartea i bolnavul, op. cit., p. 20. 5 Moartea i m sc riciul, op. cit., p. 21. 6 Cântece de rob, op. cit., p. 34. 7 Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu - Cu prilejul Cântecelor de rob, în Gândirea, X, nr. 4, aprilie 1930, p. 136; apud. Ion Marin Sadoveanu, în Scrieri, vol. I, ed. cit., p. 472. 8 Toamn târzie, op. cit., p. 12. 9 Singur, op. cit., p. 11. 10 Pastel, op. cit., pp. 40, 41. 11 torie, op. cit., pp. 45, 46. 12 Od unui p mânt dezn jduit, op. cit., p. 22.

Calendar - Decembrie continuare din pag. 11 14.12.1941 - s-a n scut Iulian Neac u 14.12.1946 - a murit Ioan Alexandru Br tescu-Voine ti (n. 1868) 14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868) 14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902) 14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008) 17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952) 17.12.1905 - s-a n scut Dionisie M. Pippidi (m.1992) 17.12.1948 - s-a n scut Nina Ceranu 17.12.1970 - s-a n scut Felix Nicolau 17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901) 17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951) 18.12.1874 - s-a n scut Radu D. Rosetti (m. 1964) 18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992) 18.12.1952 - s-a n scut Victoria Milescu 18.12.1964 - s-a n scut Carmen Mu at 18.12.1977 - a murit Teodor Scarlat (n. 1907) 18.12.1997 - a murit Ion Vlasiu (n. 1908) 19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917) 20.12.1935 - s-a n scut Daniel Dr gan 20.12.1938 - s-a n scut Mircea Ionescu 20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache 20.12.1944 - a murit N. Cartojan (n. 1883) 20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu 20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 21.12.1915 - s-a n scut Ada Orleanu (m. 1990) 21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu 21.12.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.12.1970 - s-a n scut Adrian Suciu 21.12.1987 - a murit Marcel Gafton (n. 1925) 21.12.2005 - a murit Pericle Martinescu (n. 1911) 22.12.1646 - a murit Petru Movil (n. 1596) 22.12.1896 - s-a n scut Sandu Tudor (m. 1962) 22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935) 22.12.1998 - a murit Dan Lauren iu (n. 1937) 24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972) 24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui (m. 2002) 24.12.1934 - s-a n scut Gheorghe Vod (m. 2007) 24.12.1946 - s-a n scut Cristian Livescu 24.12.1968 - s-a n scut Doina Ioanid 24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896) 24.12.1975 - s-a n scut Marius Ianu 24.12.2008 - a murit Haralamb Zinc (n. 1923) 25.12.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2000) 26.12.1912 - s-a n scut Neagu R dulescu (m. 1972) 26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920) 27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1906 - s-a n scut Emil Giurgiuca (m. 1992) 27.12.1993 - a murit Manole Auneanu (n. 1935) 28.12.1925 - s-a n scut Baru u T. Arghezi (m. 2010) 28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian 28.12.1955 - s-a n scut Magda Cârneci 29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916) 29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densu ianu (m. 1938) 30.12.1986 - a murit Ion Banu (n. 1914) 31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932) 31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837) 31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Livia CIUPERC~

Ce @înseamn[ a mutila realitatea Civiliza ia nu aduce dup sine neap rat luciditate. Civiliza ia nu conserv întotdeauna valorile morale. Civiliza ia - se confirm ! - calc i strâmb. Am crezut c ceea ce numim libertate, gândind la momentele de dup decembrie 1989, va aduce lini tea gândului celui bun. i iat , cu durere scriu, nimic din ceea ce am fi dorit nu se confirm . Pr d. Pr d. Pr d. P mântul i cerul plâng - cu lacrimi de usc ciune. Verticalitatea, cât a mai r mas din interbelic, s-a încovoiat, iremediabil. Unii- i caut mângâiere în lini tea vre-unui loca de cult; al ii - dimpotriv - lovesc... cu barda. Cu barda cuvântului zdrelind foaia alb de hârtie. Cuvântul-bard sfredele te, mutileaz , execut . Rugul de cuvinte ucide - sau vrea s ucid ceea ce este mai sfânt. Limbajul „libertin” este considerat cool. Agramatismele i barbarismele, atât de ironizate de Alecsandri i Caragiale, încoronare a prezentului devenit-au. Cum spunea, cândva, Pompiliu Constantinescu: „imoralitatea a biruit prin imoralitate”. Dar ceea ce este grav, dar grav de tot, se love te în ceea ce este mai sfânt i pur. Vân torii de senza ional îmbrac i hlamid diavoleasc . i iat ce putem citi: „Nu în genunchi! Nu a a! Nu asta înseamn credin !...” Lips de subiecte? Lips de cultur ? S racu’ Zaharia Trahanache! S vorbim de o „so ietate f moral i f prin ip?!...” Sau nu mai avem mult pân’acolo?!... S vezi - i s nu crezi! i ne-nturn m gândul c tre Petre Dulfu cu-al s u ateu, Ateul (din volumul Dumnezeu i Oamenii, 1922), stimabilul „ateu îngâmfat”. Acela, pentru c a existat un acela... „În loc s i plece’n fa i genunchii cu smerire, / Sus ine c Tu nu e ti decât o pl smuire”. A a se subîn elege. Ce treab ai tu, fiule, cu cei care înconjoar zidurile str vechii bisericu e în genunchele. Ce treab ai tu, ca s judeci?! Cine i-a cerut p rerea?! A a, sau - nu a a. Eh! Dac-ar fi s m -ntreb... a întreba... de ce nu te preocup maladia vulgarismului, generalizat în mass-media?!... Nu crezi, fiule, acesta ar putea deveni... un aprig subiect... de înturnare pe c rarea cea dreapt a acelora care calc strâmb?!... Cât dreptate are Petre Dulfu, scriitorul cre tin din alt veac, cel care îl prive te înde-aproape pe cel Ateu, pe care nu-l judec . Nu. Doar constat : „El vede tot ce duce pe-aproape’n albul z rii, / Nu îns i pe Tine din taina dep rt rii”!... i e bine s -l ascult m pe moralistul-poet, pentru c roata morii se-nvârte te... dar pân -ntr-o zi. Asculta i: „Dar când, intrat în iarna vie ii, se treze te, / Când vede neagr moarte spre el p ind ho te / Ca s -i a tearn cea pe-a ochilor pleoape / i’n noaptea nefiin ei de veci s ni-l îngroape: / Atunci pân’ i ateul, cu spaima’n ochi i’n gând: / «Vai, iart -m , St pâne!» îngân tremurând.../ O, Doamne! relu m pasajul, pentru a re ine...” Dar, tu, fiule, nu te temi, nu-i a a?! Ce-i aia, „nu judeca... pentru a nu fi judecat?!” Î i repe i, cu sârg: Fiecare... cu-a lui dorin de mântuire; fiecare... cu-a lui credin ! i... de ce nu?!... fiecare... cu-a lui necredin , dac tii (sau e ti convins) c nu vei intra niciodat în „iarna vie ii”, nu vei îmbr a „noaptea nefiin ei” i nu te va cuprinde, nicicând, „spaim -n ochi i-n gând”!... Fiecare, cum va crede. De aceea nici nu vreau s comentez decizia marelui actor Marin Moraru cel care, la un moment dat, a refuzat s mai urce pe scen - tocmai datorit

imoralului verbal, comportamental i vestimentar. Cu trimitere, strict, la trio-ul Gh. Dinic († 10.11.2009), Radu Beligan (†20.07.2016) i Marin Moraru († 21.08.2016), a a, ca s re inem ce înseamn moral în art , s repet m o replic a dramaturgului Victor Ion Popa: „om(ul) f iubire, copac uscat.” fi-va! (Tache, Ianche i Cadâr. Actul I, scena 21) i s nu uit m: f iubire cre tin - omul - sterp fi-va-n veci de veci! Iar dac unii dintre cei care ar mai îndr zni s strâmbe din nas, îi invit s -ntoarne privirea spre m ritul romancier francez Honoré de Balzac - cu-al s u text: Liturghia Ateului. O proz scurt scris exact acum 180 de ani, mai precis, în anul 1836. Superb lec ie de via a unui ilustru medic, profesorul Desplein, „temperament de leu i taur”, un chirurg convins c omul este doar un „duhovnic al Trupului”. i totu i. Începuturile sale au fost aspre. În s cie i-n mari nevoin e. A avut marea ans s fie ocrotit de un fost sacagiu, Bourgeat, un om la fel de s rac lipit p mântului ca i el, dar care a în eles ca din prea pu inul s u, s -i ofere, cu generozitate cre tin , tân rului student Desplein. Î i va ocroti „puiul”, pân când acesta va dobândi i diploma de doctor în medicin . Din momentul acesta, drumurile lor se despart, îns Desplein, neuitând cât de mult datoreaz acelui suflet însingurat, dar bun ca pâinea cald . De i genetic era o fire contradictorie, el va în elege c are datoria moral de a-i îndeplini ultima dorin omului care i-a „rev rsat preaplinul dragostei”, anume, de a-l îngropa cre- tine te - i de a pl ti câte o „liturghie pentru odihna sufletului” b trânului s u prieten - i tutore. adar, renumitul profesor Desplein, „ateul cel necru tor”, va fi surprins în biserica Saint-Sulpice, „îngenuncheat, cu smerenie”, „în capela Maicii Domnului, din fa a altarului”, ascultând sfânta liturghie. i cum gestul s u este surprins de un discipol al s u, fire te c profesorul va trebui s se explice. M rturisirea sa este sincer . Nu mai era tân r. Avea o vârst . Mai mult, va m rturisi: „sunt cu un picior în groap ”. Sosise ceasul sincerit ii cu propria-i con tiin . Cât dreptate are Sfântul Ioan de Kronstadt, spunând: „P storul care se roag în permanen dobânde te putere” i poate deveni el însu i un „mic magnet”. Iat c în proza lui Honoré de Balzac, rolul „micului magnet” îl va juca b trânul Bourgeat, cel care, din preaplinul credin ei sale îl va magnetiza i pe a a-zisul ateu „necru tor”. adar, dup moartea lui Bourgeat, profesorul Desplein va obi nui ca de patru ori pe an s pl teasc i s asiste la oficierea sfintei liturghii. i în tot acest timp, profesorul se ruga, pios: „Doamne, daexist un loc în care tu a ezi dup moarte pe cei ce au fost des vâr i, aminte te- i de bunul Bourgeat; iar dac el are ceva de p timit, trimite-mi mie suferin ele lui, pentru ca el s poat intra mai repede în locul pe care lumea îl nume te rai”. Iat cum un text fic ional, ca cel pl smuit de renumitul romancier Honoré de Balzac ne poate ajuta s în elegem c i cel mai aprig ateu, atunci când se apropie de moarte, se poate converti, iar îndârjirile tinere ilor încep s se clatine. Important s nu fie prea târziu acea muta ie a sufletului. Finalitatea mini-romanului Liturghia Ateului este emo ionant : „Dumnezeu, care trebuie s fie un b iat bun, nu cred c s-ar putea sup ra pe mine...” i-ar mai fi putut cineva îndr zni a gândi c „vestitul chirurg a murit ateu” (Comedia uman , vol. IV, 1985)?!

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George PETROVAI

Umanismul confucianist ]i misticismul daoist, cei doi poli @între care a oscilat @îndelung filosofia chinez[* Daoismul La elaborarea acestui capitol al lucr rii am purces de la excep ionala carte Lao Zi - Cartea despre Tao i virtu ile sale (Editura tiin ific , Biblioteca Orientalis, 1999), traducerea din chineza veche, notele i comentariile apar inându-i lui erban Toader. Coroborând lectura atent a acestei c i cu Elemente de taoism, cartea cercetorului englez Martin Palmer i, mai nou, cu Filozofia chinez , dar îndeosebi cu versetele legendarului Lao Zi în t lm cirea lui Dinu Luca, lucrare ap rut în anul 1993 la Editura Humanitas cu titlul Cartea despre Dao i Putere cu ilustr ri din Zhuang Zi, deci procedând la o lectur încruci at a textului de baz i a interpret rilor date de sinologi, am izbutit în acest chip s intru sub înveli ul criptolaconic al spuselor în eleptului i s m las p truns de inalterabila savoare a gândirii lui lirice, ridicat de discipoli de la rangul de filosofie imperial la aceea de religie. Are vreo importan faptul c despre Lao Zi, presupusul întemeietor al daoismului, se cunosc atât de pu ine lucruri, încât figura lui de „b trân maestru” sau de „copil b trân” (c ci asta înseamn Lao Zi în chinez ) a fost de mult absorbit de legend ? Sau are vreo importan c lui i se atribuie paternitatea c ii Dao De Jing (în chinez „d” se cite te „t”), când ast zi nimeni nu se mai îndoie te de faptul c aceast carte fundamental a daoismului este o superb compila ie, Maestrului atribuindu-i-se texte scrise de discipoli la sute de ani dup moartea sa? Dar nu tot a a s-a procedat i în cazul lui Moise? La fel, cine ar putea preciza cât din Analecte a fost scris cu adev rat de însu i Confucius? Nu-i nimic de f cut dac în vechime a în elegeau discipolii s cinsteasc memoria maestrului i s se smereasc pilduitor înaintea virtu ilor (De înseamn virtute sau putere) unui spirit transuman. Nimic din aceste certitudini i/sau specula ii nu are relevan

În nr. 10 (74) / 2016, am vorbit despre Confucianism. Acum ne vom ocupa de Daoism. Cei interesa i pot consulta Revista Constela ii diamantine nr. 10 (74) / 2016 la adresele: https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-74-2016 i http://www.ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_ book_id=10269&p_book_title=Constela%C8%9Bii% 20Diamantine

pentru gândire i credin . Important este c oamenilor le-a fost revelat Dao! Dar ce este Dao? Foarte rudimentar, prin Dao se în elege cale sau drum. Îns Dao este mult mai nuan at i mai profund, în extensiune i în intensiune, atât la nivel ontologic cât i la nivel logicosemantic. i a a demareaz jocul fascinant al prinderii i surprinderii lui Dao: el este vidul, noncreatul i nonexisten a, dar este i esen a care luie te în fiin e i în cele mai umile lucruri (pân i în baleg i scârn , cum citim într-una din ilustr rile lui Zhuang Zi). Dao este unic i nediferen iat, este absolut, necuprins i netulburat. Netulburarea, ca virtute fundamental a lui Dao, se datoreaz armoniei, adic raportului judicios dintre Yin (principiul rece, feminin, P mântul) i Yang (principiul cald, masculin, Cerul). Numai cine dobânde te virtu ile lui Dao, numai acela are ansa de-a se identifica cu el, deci de-a deveni Om Sfânt. La Omul Sfânt, De (virtutea) este proiec ia lui Dao în l untrul respectivului individ. Omul Sfânt este simplu precum pu (lemnul neprelucrat), este modest i chibzuit; doar Omul Sfânt este salvator de oameni (nu respinge niciun om i nicio alt fiin , ci, prin virtutea lui, atrage la sine fiin ele i le converte te la bine, f ca ele s i dea seama), cârmuitorilor rii recomandu-li-se s fie smeri i, c ci - se afirm în mai multe versete - cel moale îl învinge pe cel tare (apa învinge stânca, limba rezist mai mult ca din ii), iar cel slab îl învinge pe cel puternic... i iat cum, leg nat de valurile subtile ale filosofiei, deodat te treze ti în ostroavele fertile ale moralei: o moral de bun sim , profund i - totu i - nepreten ioas . Doar ni el ironic la adresa confucianismului, acesta f când mare tam-tam de omenie i pietate filial . Nonac iunea (nef ptuirea) este o alt virtute fundamental a lui Dao. Rezult de aici c Omul Sfânt, în general omul care procedeaz conform firii, trebuie s se ab in de la orice ac iune? Nici vorb , pentru c i Dao al Cerului ac ioneaz conform firii: ia de unde prisose te i d unde lipse te. În timp ce Dao al P mântului ac ioneaz împotriva firii: ia de unde lipse te i d unde prisose te! Drept urmare, un daoist adev rat î i va împ i averea (nu asta recomand i Iisus?!), iar apoi va ac iona ne tiut, mereu smerit i în spatele celorlal i. (N.B. Mântuitorul recomanda ca atunci când faci milostenie, s nu tie stânga ce face dreapta). A adar, adev ratul daoist renun la patimi, dorin e i ambi ii pentru a dobândi esen a: armonia, lini tea, Dao des vâr it într-un cuvânt. În felul acesta facem cuno tin cu dou din temele favorite ale daoi tilor:

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

urm toarea p rere: „Când tii s socote ti c tii. Când nu tii s socote ti c nu tii. Aceasta înseamn cu adev rat a ti”. 1. Coexisten a i alternan a contrariilor; Dao De Jing, prin urmare, este o c rticic cu con inut bogat, dar, 2. Relativitatea cunoa terii (conflictul dintre esen i aparen ). întrucât cele 81 de aforisme (versete) nu con in nicio demonstra ie, Întrucât este incontestabil anterioritatea nonexisten ei fa de nu poate fi considerat un veritabil tratat de filosofie. Ba mai mult, existen , iar plinul nu are din punctul de vedere al daoi tilor vreo întregul daoism, f ajutorul primit de la Zhuang Zi i de la cartea sa cot valoric deasupra vidului, cum a ap rut ceea ce fiin eaz ? Iat Zhuang zi (cea mai poetic filosofie chinez ), risca s r mân doar o explica ia dat de daoism: Fiin a a ap rut din nefiin , iar fiin ele s-au cugetare ermetic . scut din Fiin . Sau în limbajul seduc tor al lui Dao De Jing: Dao 2.1. Zhuang Zi (Zhuang Zhou) era originar din regatul Song (aca n scut pe Unu; Unu a n scut pe Doi; Doi a n scut pe Trei; Trei tualul Hunan). A tr it în secolul al IV-lea î.Cr., dar - vorba lui Max na te cele zece mii de fiin e i lucruri. Deci Dao este arhetipul arheKaltenmark - „biografia lui se reduce la câteva anecdote”: pentru c tipurilor, este temeiul lucrurilor i principiul primordial care st la prefera libertatea în locul onorurilor, se zice c ar fi refuzat func iile obâr ia lui Unu. Prin Unu se în elege suflul unic (Qi). Din suflul oficiale care i-au fost oferite! unic, prin divizare au ap rut cele dou principii (sufluri): Yin i Yang. Este tiut c lucrarea Zhuang zi n-a fost scris în întregime de el În perspectiv cosmogonic , prin Doi se în elege Cerul i P mântul. (totu i, cât din ea este opera lui?), dar continu i ast zi disputele Doi este obâr ia lui Trei: Yin, Yang i suflul îngem nat (he qi). Acest dintre erudi i în leg tur cu Lao zi i Zhuang zi: care dintre aceste suflu îngem nat apare în urma unirii dintre Yin i Yang. Triada cosi este mai veche? Sigur este urm torul lucru: dac Zhuang Zhou mic este format din Cer, P mânt i Suveran (umanitate). Trei z misn-a cunoscut textul c ii Lao zi, a cum acesta a ajuns pân la noi, le te cele zece mii de fiin e i lucruri, adic mul imea nenum rabil a to i cercet torii sunt de acord c el cuno tea esen ialul doctrinei din fiin elor i lucrurilor. cel pu in o lucrare anterioar . Pentru suprema frumuse e a esoterismului în care se drapeaz Dar taman ca în cazul lui Lao Zi, toate disputele c rtur re ti de taoismul, reproduc un citat de-o fenomenal conciziune: „Cine tie acest fel sunt neesen iale. Important este faptul c filosofia lui nu spune, cine spune nu tie”. Ce vrea s exprime? Pe de o parte c Zhuang Zi exist i c desf torul gînditor are despre Dao acelea i în elep ii antichit ii (Pitagora, de pild ) recomandau i practicau ei concep ii ca i Maestrul doctrinei: Dao reprezint ideea de inefabil în i t cerea dup modelul naturii, care, se tie, nu vorbe te. Spre absolut („Dao este mai presus de lucrurile vizibile, el nu poate fi cuspaima discipolilor, se pare c însu i Confucius ar fi luat hot rârea prins nici prin cuvinte, nici prin t cere”), este transcendent i inefabil de-a t cea. Mae trii guru (înv torii Yoga) utilizeaz practica t cerii („A fost din totdeauna, înainte s fie Cerul i P mântul”), formulare i în zilele noastre, ca un foarte eficient procedeu în vederea concencare îndat ne duce cu gândul la cutremur toarea profunzime a extr rii i medita iei. La români apare în eleptul i mereu actualul propresiei cre tine „mai înainte de to i vecii”. Prin urmare, Dao este verb: „Vorba mult , s cia omului”. Pe de alt parte, pentru dobân„principiul vie ii universale i al puterilor sfinte”. direa virtu ilor lui Dao este strict necesar s revii la simplitatea natuFiind inefabil, Dao (aidoma c ii apofatice de cunoa tere a lui ral , adic s te descotorose ti de tot ce prisose te, inclusiv de tiDumnezeu) nu poate fi cunoscut decât pe direc ia negativului: nu in a acumulat . De altfel, se afirm r spicat c Dao poate fi tr it, dar are calit i sensibile (wu); este suprema eficacitate i cu toate astea nu poate fi rostit. Iar în versetul 81 (ultimul din c ile daoiste), se nu are activitate; nu are nici form i nici nume, c ci cuvintele de spune: „Cel tiutor nu se arat înv at, iar cel ce se arat înv at nu care ne folosim „pot cel mult s reprezinte entit ile finite i însu irile este tiutor”. lor, dar nu pot s -l exprime pe Dao”. i totu i, ce înseamn cu adev rat a ti? Daoi tii afirm : „A ti Mai presus de toate, Dao este un principiu de unitate (în filosofia dar a te crede ne tiutor este cel mai bine; a nu ti dar a te crede atoteuropean întâlnim Unitatea suprem la Platon i Unul în tripla lui tiutor este o adev rat boal ”. Iar în Analecte, Confucius este de ipotez la Plotin), în care se resorb toate contradic iile: nu numai c Fiin a este unitatea care sintetizeaz contradic iile conceptuale, dar ea este totodat unitatea cosmic în interiorul c reia au loc schimb rile, astfel , potrivit convingerii daoiste în coexistena i alternan a contrariilor, via a i moartea nu sunt decât dou aspecte ale aceleia i realit i (toate fiin ele trec prin succesiunea via -moarte), mai bine spus, constituie un caz particular al alternan elor din care natura ofer neîncetat exemple. Reîntoarcerea în nediferen ierea lui Dao este comparat de Zhuang Zi cu „întoarcerea în patria de origine”, urmarea logic a încredin rii lui c trecerea omului pe p mânt nu este decât un vis: „Va avea loc o mare de teptare i atunci vom ti c am avut un vis”. Edificator în acest sens este celebrul pasaj în care Zhuang Zi relateaz cum a visat cândva c este fluture, motiv pentru care se întreab ce este el: un om ce a visat atunci este fluture, ori fluturele ce viseaz acuma Camil Ressu - Culeg torii de trufe este om.

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Fiind, în China antic , foarte r spândit credin a în posibilitatea zborului magic, Zhuang Zi se folose te de tema c toriei spirituale pentru a ilustra starea de libertate absolut la care, prin vie uire în simbioz cu Cosmosul, poate s ajung Sfântul daoist. Într-adev r, ci contopindu- i ritmul vital cu cel al naturii, adic tr ind în deplin concordan cu Dao, el devine parte din infinitatea i nemurirea Universului i în acest mod are parte de o via superioar celei biologice. La vremea respectiv , în unele cercuri daoiste se executau diverse practici fiziologice (exerci ii i respira ii asociate cu o alimenta ie adecvat ) pentru prelungirea vie ii. Convins c numai extazul i unirea mistic cu Dao (subl. mea, G.P.) contribuie cu adev rat la a a ceva, Zhuang Zi încuviin eaz doar acele exerci ii respiratorii, care, al turi de alte practici, au jucat un rol notabil în daoismul ulterior. De men ionat extazul, practic foarte r spândit (inclusiv în zilele noastre) printre orientali, are o influen benefic i asupra celor din jur... Sfântul daoist nu este neap rat un sihastru care se retrage din lume. El poate fi deodat „sfânt pe din untru i rege pe dinafar ”, prototipul principelui dintr-un capitol al c ii ce nu-i apar ine lui Zhuang Zi, dar care a fost preluat de cam to i cuget torii chinezi. Totodat , Sfântul daoist sau adev ratul în elept este con tient c tr ie te într-o lume a mi rii, relativit ii i iluziei, o lume dincolo de care exist un absolut, i c el, în a teptarea reîntoarcerii, poate comunica mental i spiritual cu absolutul. Zhuang Zi se dovede te mult mai precis ca Lao Zi în descrierea etapelor ce duc la extaz i unirea cu Dao, respectiv acolo unde Maestrul doar sugereaz adeptului ca sufletele lui (corporal i spiritual) „s îmbr eze unitatea”, ori atunci când, în alte pasaje, vor-be te de lumina interioar : chiar dac Dao nu este zeul la care se închin to i filosofii, el r mâne „obiectul” unor profunde sentimente religioase! Deoarece Dao este estompat în con tiin de „artificiile civiliza iei”, f o necesar purificare spiritual nu se poate ajunge la iluminare. Prima etap pe acest anevoios drum o constituie „reflec ia critic ce reveleaz caracterul relativ al ideilor preconcepute”. Astfel preg tit, adeptul va atinge extazul numai printr-o purificare cu caracter religios, în care - neaparat sub „muta” îndrumare a unui maestru - va trebui s se lepede rând pe rând de componentele eului u social, pân când prin întreaga sa fiin va fi în armonie cu întregul, moment în care el va pierde con tiin a trupului, percep iile lui vor fi nediferen iate („va auzi cu ochii i va vedea cu urechile”) i va avea impresia c zboar , c se deplaseaz liber în spa iu i timp. Pe dinafar , ne spune Zhuang Zi, omul ajuns la extaz seam cu o bucat de lemn uscat i neprelucrat (pu), sând impresia c a fost sit de esen a lui vital , care s-a dus „s palpite la originea lucrurilor”... Dar cu toate c în sânul lui Dao „toate entit ile sunt una, iar judec ile de valoare f cute asupra lor se anuleaz ”, sensul Totului a ajuns ininteligibil pentru majoritatea oamenilor, anume pentru aceia care i se opun prin prejudec i. Ace tia cred c p rticica de adev r de inut de ei este adev rul întreg, de unde str duin a lor ca s-o impun celorlal i. Zhuang Zi afirm despre ei: „Acele min i sunt ca i moarte, nu mai pot fi readuse la lumin ”. Dup ce critic opiniile unora dintre filosofii din vremea lui (sofi tii dimpreun cu discipolii lui Confucius i ai lui Mo Di), filosoful nostru arat c ele devin neprimejdioase doar dac - prin situarea mental „în afara lumii”, adic acolo unde „vorbele sunt de prisos” - tim s ne identific m cu „axul lui Dao”. Vas zic , Omul Sfânt daoist adopt o atitudine de total neutralitate: se las luminat de Cer i în acela i timp se fere te s le inoculeze celorlal i ideile sale, las lucrurile s se deruleze i nu caut s le ia libertatea natural celorlalte fiin e, dar mai ales se fere te s slujeasc binele public (subl. mea, G.P.).

De altminteri, Zhuang Zi chiar proclam virtutea inutilit ii printro inspirat parabol : un copac are norocul s scape de securea p durarului doar dac lemnul s u nu valoreaz nimic pentru dulgher! Dar con tienta „avantajului de a fi inutil” nu este decât o etap pe lungul i dificilul drum ce duce la conceptual inutilit ii transcendente - aceea a adev ratului sfânt, care refuz specializarea întrun domeniu profan, astfel el sc pând de orice influen . i iat cum reg sim la Zhuang Zi atmosfera mistic specific daoismului, atmosfer în care Omul Sfânt crede c este folositor semenilor prin nonactivitate (wu wei) i inutilitate. N.B. Lao Zi f cuse din wu wei o no iune cardinal a gândirii daoiste. Dar nici vorb ca wu wei reflecte nonac iunea absolut , ci doar „o atitudine de neinterven ie în curgerea lucrurilor i de respect pentru autonomia celuilalt”. Din faptul c daoistul se conformeaz lui Dao, adic aceluia care „r mâne f ac iune i totu i înptuie te totul”, rezult - opineaz Kaltenmark - „o etic mai universal decât cea a confuciani tilor”. În consecin , datorit purific rii la care s-a dedat i gra ie unei puteri secrete de care nici m car el nu este con tient, Omul Sfânt „poate ac iona f s ac ioneze”! Iat un sfat al filosofului nostru, valabil pentru orice om, dar mai ales pentru principe, a c rui prim datorie este s se ocupe de propriul suflet: „Contactele cu cei din jur sunt neprimejdioase numai dac sunt complet dezinteresate!” S-ar p rea c în acest loc doctrina daoist se întâlne te cu cea confucianist . Cu urm toarea precizare: dac pentru confuciani ti acest lucru înseamn cultur , ei considerându-i pe litera i oameni activi, zelul c rturarilor este v zut de Lao Zi i Zhuang Zi ca o modalitate de pervertire a semenilor. Având ca ideal un soi de anarhie naturalist , rezultat din renun area la tehnic i la orice artificiu, daoi tii credeau c regimul politic cel mai pu in nociv ar fi acela al micilor comunit i s te ti autonome. Pledând pentru un asemenea regim politic, de fapt daoi tii reac ionau împotriva cre terii puterii discre ionare din statele birocratice în formare. Cu toate c Xun Zi i-a repro at lui Zhuang Zi c n-a urm rit s cunoasc omul, ci numai natura, i cu toate c filosoful nostru a fost aspru criticat de confuciani ti ba pentru excentricitate, ba pentru lips de moralitate, profunda lui influen s-a exercitat în budism i neoconfucianism, pe de o parte, în art i literatur , pe de alt parte. Yang Zi (Yang Zhu) este poate cel mai cunoscut dintre to i filosofii chinezi ale c ror opere s-au pierdut. Doctrina lui a putut fi reconstituit dintr-o serie de informa ii r zle ite, precum i din capitolul 7 al c ii Lie zi, o compila ie târzie de eseuri daoiste. Cum unele dintre aceste eseuri seam foarte mult cu cele din cartea Zhuang zi, deseori autenticitatea lor este contestat , dar f a se putea oferi un argument hot râtor în acest sens. Din biografia lui Yang Zi se tie doar atât c a tr it înaintea lui Meng Zi i Zhuang Zi... De un individualism extrem, gândirea lui Yang Zi se caracterizeaz printr-un pronun at pesimism: via a fiind v zut ca o vanitate (ofer rare clipe fericite), moartea este înf at de filosof ca lipsit de importan . Astfel stând lucrurile, trebuie s faci tot posibilul ca s tr ie ti cât mai bine (varianta oriental a hedonismului în general, a epicureimului în particular), s ai cât mai pu ine griji i s nu te preocupe salvarea omenirii. În plus, l sându- i capacit ile fizice i spirituale s se dezvolte f nicio constrângere, trebuie s te bucuri cât mai mult de bunurile pe care le ai la îndemân , dar nu oricum, ci printr-o moderare cu în elepciune a dorin elor, principala cauz a suferin elor umane. Acest egoism radical al lui Yang Zi reprezint exact opusul altruismului la fel de radical al lui Mo Zi, dou excese care n-au fost agreate nici de confuciani ti i nici de daoi ti.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

O raz de lumin Un fulger, un tr snet, o ploaie Cade din cer, Cade peste p mântul însetat i plin de osteneal ... Un fulger, un tr snet, o ploaie Cade din cer, Cade peste omul obosit i plin de triste e... Un fulger, un tr snet, o ploaie Cade din cer, Cade peste timpul fugar i plin de ner bdare... Un fulger, un tr snet, o ploaie Cade din cer, Cade peste o ar , Cade peste o lume, Cade peste o inim Plin de întuneric i suferin ...

Basarabia – lacrimi i durere Ah! Cât timp va mai dura calvarul Plin de durere i t ceri de veacuri? Pâinea i sarea sunt adev rul, Trecut prin apa plin de vârtejuri. Cât timp va mai dura aceast cruce, zut peste capul aplecat? Vântul treze te-o lume la r scruce, Dar, din p cate, to i au plecat din sat. Cât timp va mai ploua cu piatr Peste destinul mort, f cuvânt? Blestemul orb love te r u în vatr i-mpr tie scântei pe-al t u p mânt.

O lume, un popor i-o ar -ndur ria greului cu faptele-n irag, Du manii nepofti i i plini de ur râm pe ascuns hotarul drag.

mântul trist cu lumea i mai trist i face cruce pe ascuns, t cut, Ap i pâine, lacrimi i-o batist Avem în ara unde ne-am n scut.

Un neam cu-o ar ruinat i pustie, Cu focul stins în sob i pierdut, S-a înfr it cu moartea la prostie i pe-un b nu i-o foaie s-a vândut.

Ap i pâine, sare, chin, durere, Ne leag un prezent i un trecut, Ah, Basarabie, ce trist adiere, Cu via a împletit din lacrimi i din lut.

S-a tot vândut str inilor de-afar potoleasc frigul strâns în prag, Lumina zilei blând surioar , Vegheaz pacea pentru-al s u meleag.

Povara suferin ei

O ar , un popor i-o stea ce cade Se lupt pentru via prin destin, Bate un clopot, c p mântul arde Prin ar a durerii i de chin. Bate un clopot, o lumin se-nfioar Prin adev rul r stignit pe-aripi de fier, Suntem cu to ii, suntem o povar Pentru râna sub albastrul cer. Suntem o umbr pe p mântul nostru, O ploaie din cenu , un incert, Ochii din suflet vor s i vad rostul Prin leag nul tr irilor - decent. Lumina nop ii i cu cea a zilei, Cu strig t mut î i cere locul s u, Revars lacrimi, tulbur ri umile, Durerea ce se scurge pe pâr u.

Ast zi pâinea e uscat i cu lacrimi o muiem, Peste noaptea-ntunecat Noi cu foamea ne-nchin m. În osând i-n durere Peste timpul obosit, Noi - cu setea în t cere Lan ul îl leg m de gât. Lan ul greu de suferin , Subjugat i-mpov rat, În a ar ei credin Se-nt re te sup rat. Lan ul greu de s cie, Am rât cu-al s u azil, Asupre te pe vecie Un popor s rman, umil. Un popor b tut de soart , spl tit cu mult necaz, tie s culeag -n oapt Lacrima de pe obraz.

S-a-ndep rtat copilul de p rinte, rin ii au r mas orfani în timp, Durerea oarb m tur cuminte Ograda goal i s rmanul câmp.

Un popor cu grea ispit , Blestemat i-nstr inat, Lupt prin a vie ii sit De a nu fi strangulat.

Printre scânteile, furtunile r bd rii, Via a cu moartea se confrunt zi cu zi, Un plug r mas la voia întâmpl rii Ar p mântul trist, de-al netezi. mântul trist - un martor peste vreme, Înstr inat i singur în cuvânt, Mai caut s-adune i s cheme Copiii am râ i, pierdu i prin vânt.

Ast zi soare nu mai este, Mâine soare nu va fi , Cerne ploaia, clocote te, Prin cenu a de-a trai.

Camil Ressu - La umbr

Ast zi soare nu mai este, Mâine soare nu va fi, Prin povara suferin ei Omul tie a tr i.

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Elena BACIU

Mâinile

Pe Calea Victorei

Dac -i ai ti ce- i doresc mâinile mele Ai r mâne uimit i acolo unde e ti. Pe tine te doresc, Cu dor u or s i mângâie p rul i-l dea într-o parte de pe fruntea înalt p trund lumina cea dreapt A ochilor t i negri, dragi mie, Prinzându- i genele lungi în ascunz toarea de gânduri i punând între ele m rimi de ziduri Ale dorin elor atât de nebune De mine cu tine-n lumin . Mâinile mele n val pe tine Stelele C ii Lactee prinzându-se de ele Ne d ruiesc alte inele.

Eram în parc i mul i porumbei s-au apropiat S-au repezit la o buc ic de m r aruncat Atunci am observat: Cum unii aveau ghearele în ro u înf urat, Iar restul penajului, înnourat La gât, la unii f lo i, Creatorul a ornat penajul Cu smarald întunecat, Dar al ii, probabil, porumbi e Aveau sub verde, ro u-rubiniu elegant. Ce mul i ucenici, ajutoare O fi avut creatorul De a f cut un parc atât de diversificat, Atât în culoare, dar i copaci în înalt. Flori i iarb tr itoare, Verde i ea, zâmbitoare doar Nichita, poetul i Nicolae, istoric Fac lucrare ve nic în al României pomelnic Ei doi pritocesc limba i faptul Acestor români cu speran e mereu în viitorul copiilor lor Ei fiind f uritori „în spirit, limb i bunuri” Neîntrecut create de Tine, Tu, f uritor de lume.

Pamflet - Dintr-un accident A fost furtun ieri Cerul s-a r zbunat Pentru ce a-ndurat În zile i ani trecu i Când tot ce se întâmpla Erau mu i. Cum p rea totul perfect Ca un cub plin cu bomboane Trufe de ciocolat inute ca banii În pu culi a de cacao Nimic neînsemn nd ce-a fost cu anii i s-a stârnit furtuna Norii aruncând cuvinte Cu lav fierbinte Amintind de tr znete i fulgere trecute Uneori pe nesim ite... Norul gros, rotunjit de furie Începe s sfârâie i f s spun c : î i ia lumea-n cap, Vrea s stea separat De tot ce a tr it i cum s-a întâmplat, Uitând ce-a jurat: La bine i la r u... Se crede nedrept it, blestemat ploaie, so ia sa S-a accidentat... Dar el neacademic i-a pus palma-n c...r -a plecat...

O, Epoc ! S-aude b taie de minge pe fundal i glas de copii armonizat În sunet de cor bisericesc

Camil Ressu - Peisaj din

Unde înv i în spiritul crucii slujesc. E soare, verdea i trai În parcul lui Nicolai, omorât la Strejnic De-o mân de crai Bâjbâind în idei i nevoi. Era sânge prea iute, de epoc , vai Când mintea se tulbura A jale, a bine i a greu Când drumurile toate au joc La stânga, la dreapta i chiar la mijloc. E o team nebun Lumea b tut de lun Derut în vest i în est Omenirea se-ntreab de TU, Doamne mai e ti a este mersul uneori îndoielnic i omul devine netrebnic Pl tind cu sânge i ar Prin fumul ciupercilor care -nfioar .

Atmosfer De ziua Lealei, în gr dina nepoatei

E soare de septembrie, pe sfâr ite, Ce ne-nc lze te pe optite De i r mase c lduroase, Îndemnându-ne s cânt m Lealei: ,,La mul i ani i s tate!” bem, s mânc m de toate! i vizit m casa plimb în gr dina Cu iarb proasp t tuns , Privind mesteac nul În coaja alb întins De tinere ea-i prins -n Talia-i sub ire i înalt Lâng care se mir un trandafir Ca o copil de un ceva m iastru Prins în corola de alb-roz i-o pat în albastru Imagina ia doar dintr-un Strop de gând Te duce spre lumina Nepoatei dintr-un col , Minune a bunicului Ce-o mângâie pe mo Povestindu-i c -n legenda lui, t-Frumos este un bunic f los Cu p rul blond-buclat Vlaici Care acum l-a p sit sup rat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Marian NENCESCU

„Lupta pentru pace” @în documentele de partid ale „Epocii de aur” În 1980, ap rea la Editura Politic , din Bucure ti, cartea istoricului i juristului Ion Greceanu, Nicolae Titulescu, o reinterpretare a rolului marelui diplomat i om politic român în men inerea p cii în Europa interbelic . Cartea preceda, cu doi ani, centenarul Titulescu, când acesta a fost s rb torit oficial drept un mare campion al p cii regionale, i chiar mondiale. Cu acela i prilej ap rea i masivul volum Titulescu i strategia p cii (coordonator Gh. Buzatu, Cuvânt înainte Mihnea Gheorghiu, Ia i, Junimea, 1982), prilej pentru istorici, dar i pentru propaganda oficial de a reexamina, din perspectiva tiin ific , în primul rând, contribu ia teoretic i practic titulescian la teoria cii. Meritul acestei c i este, va sus ine peste ani, istoricul Ion Constantin, acela de a fi redat circuitului tiin ific „documente de o real probitate tiin ific ” (Problema Basarabiei în discu iile româno-sovietice... 1945-1989, Bucure ti, INST, 2015, p.244), f a se recurge la obi nuitele „politiz ri”. Din p cate, dac în privin a luptei pentru pace, lec ia lui Titulescu a putut fi asimilat i chiar extins de autorit i, nu acela i lucru se poate spune despre pozi ia lui Titulescu în privin a Basarabiei, tem eludat de autorii volumului destinat publicului extern, Titulesco - notre contemporain (Geneva, Ed. Nagel), respectiv triada Valentin Lipatti, George G. Potra i Constantin Turcu, care au lucrat „în limitele impuse de conjuncturi interne i externe complexe” (op. cit., p. 254). Asta nu a exclus ca, informal, la reuniunea oficial , organizat la Ateneu, cu prilejul Centenarului Titulescu , de c tre M.A.E., Academia R.S.R. i ADIRI, cu sprijinul Academiei de tiin e Sociale i Politice, din 16 martie 1982, vorbitorii s nu atrag aten ia pericolului „revizionismului, politicii de for i dictat”, ca i a ac iunii consecvente a s rb toritului în favoarea „cooper rii interna ionale, a p cii, securit ii i a dezarrii”, un fel specific de a atrage aten ia comunit ii interna ionale asupra rolului la care aspira însu i Nicolae Ceau escu, acela de campion al p cii mondiale i al cooper rii regionale. Fenomenul, pe larg promovat de Agepres i de organismele conduse i dirijate de fosta Securitate, nu a sc pat nesanc ionat de Moscova, care, prin glasul unei tovar e istoric de la Institutul de Slavistic i Balcanistic al Academiei U.R.S.S., Margarita Ierescenco, a ocultat pur i simplu rolul lui Titulescu în încheierea Pactului de Asisten Mutual cu U.R.S.S., i, implicit, rela ia s rb toritului cu ministrul sovietic de externe Mihail Litvinov (1876-1951), precizând Titulescu se afla în „planurile camarilei burghezo-mo iere ti”. Teza oficial , sovietic , era, sus ine Ion Constantin, aceea c Titulescu reprezenta „elita de dreapta a rii sale” i c acesta purta, „ca to i ceilal i conduc tori ai României”, r spunderea pentru lipsa de dorin a de a rezolva, pe cale pa nic , problemele litigioase cu U.R.S.S.” (op. cit., p. 246). Atitudinea sovietic nu ne surprinde cât vreme ru ii nu i-au iertat niciodat diplomatului român „intransigen a pe care a opus-o Uniunii Sovietice în aspectele legate de principiile pe care trebuiau s se a eze reglementarea rela iilor dintre România

i sovietici.” (George G. Potra, articol Agerpes, 22 februarie 1983). Men ion m, în context, c asemenea polemici, pe teme aparent neutre, au ap rut tot mai des, dup 1980, în rela iile dintre România i U.R.S.S., în condi iile când , oficial , „propaganda româneasc i occidental a mai sc zut din intensitate (s.n.), iar documentele cu caracter istoriografic ie ite la lumin „au sporit”. Aparent, calul de taie era politica pentru pace i antihegemonist a lui N. Titulescu, ruia i se aduceau, postum, „cele mai diverse i mai absurde reprouri” (Potra, op.cit.,p. 326), în vreme ce miza real era critica efului Statului român, ce îsi asumase un rol politic tot mai activ între statele din a a zis Lumea a III-a. lucrurile st teau a a, ne-o dovede te „abunden a” de directive i note cu caracter secret, emise de organismele specializate ale Securit ii, ce vizau, în paralel, promovarea unor lucr ri similare ale lui N. Ceau escu, toate elaborate i finan ate de partea român , i raportate ca „realizate” de tovar i. De pild , o Not , din 1987, vorbe te despre dou c i, cu con inut cvasi-similar, Dezarmarea - necesitate vital a întregii omeniri (Ed. Planeta, Mexic, 250 p., cu foto a/n i color) i , respectiv, Concep ia pre edintelui... privind corela ia dintre problemele p cii i dezvolt rii (Ed. Alfa-Omega, Brazilia, 300 p.), ambele urmând a fi publicate în câte 1.500 exemplare, i care trebuiau sa apar „în func ie de posibilit ile U.M. 02... ” (Florian Banu, România i r zboaiele min ii, Târgovi te, Ed. Cetatea de Scaun, 2013, p. 399). C i similare mai ap ruser , sus ine acela i cercet tor, i în 1980, în Spania, în vreme ce editura Planeta, din Mexic, era utilizat de mult vreme drept un veritabil „cap de pod” pentru a asigura p trunderea, în America Latin , a operei lui N. Ceau escu, corespunz tor cu „sarcinile ordonate pe linie de popularizare” (ibidem, p. 372). De altfel, directorul editurii, „ziarist de prestigiu” în opinia „angajatorului” român, un anume Carlos Estrada Lang, era considerat un om de încredere, de vreme ce a vizitat, în 1983, România, fiind primit de „comandantul suprem”, care ia acordat i un interviu. În context, semnalez c volumul Dezarmarea, necesitatea vital a omenirii (tiraj 1.000 de exemplare, cu copert plastifiat , reprezentând „fotografia color a comandantului suprem”) era prev zut s apar chiar în preajma Congresului al XIII-lea al P.C.R., ca un omagiu pentru singurul candidat la func ia de conducere a partidului (Strict secret, U.M. 022... 03.03.84). Cu siguran , activitatea de promovare a preocup rilor lui N. Ceau escu pe linia „luptei pentru pace” a fost mult mai ampl , fiind corelat i cu alte forme de „propagand ” (termen ce revenea destul de des în documentele oficiale elaborate de fosta Securitate), respectiv pe linie cultural , istoric i chiar turistic . Practic, prin Centrul Na ional pentru Promovarea Prietenei i Colabor rii cu Alte Popoare (C.N.P.C.), organism aflat în subordinea Sec iei de propagand i Sec iei Rela ii Externe i Cooperare Economic Interna ional , i în special prin Institutul Român pentru Rela ii Culturale cu Str in tatea

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

(I.R.R.C.S.), organism care, în 1978, avea un buget de 4,2 milioane lei (op. cit., p. 361), erau organizate „ac iuni complexe”, în special în rile unde „dezinformarea era mai puternic ”, majoritatea având drept scop promovarea imaginii i operei efului statului, indiferent de suma cheltuit . Din p cate, cum reiese din documente (Informare, din 8 decembrie 1983), rezultatele erau destul de modeste, de vreme ce singura realizare notabil raportat era ob inerea pentru N. Ceaescu, ca semn de pre uire pentru activitatea neobosit pentru pace (s.n.), destindere i cooperare, a Medaliei Federa iei Mondiale a Ora elor, acordat cu prilejul Congresului de la Point-a-Pitre, din Guadelupa, 1978, pentru care s-au cheltuit 5.000 de dolari, din totalul sumei de 7.000 de dolari, aloca i pentru cotiza ia de participare” (ibidem, p. 364). Toate aceste ac iuni si ini iative, bine orchestrate i finan ate de la bugetul statului, aveau drept scop, dincolo de lupta pentru pace, autodeclarat , promovarea, în rândul popula iei, a unei atitudini comportamentale pozitive fa de „sistemul de valori i norme ale societ ii socialiste”. Bine gândite, sus ine istoricul Florian Banu, în „laboratorul propagandei”, respectiv la Institutul de tiin e Politice i de Studiere a Problemei Na ionale, ac iunile vizau, în principal, „dezvoltarea unei con tiin e politice (s. F.B.) i a unui „activism con tient”, toate la un loc fiind subordonate ideii de propagand educa ional , un proces, sus ineau speciali tii care l-au ini iat, opus manipul rii (conf. Petre Pânzanu, Cu privire la eficacitatea propagandei, în Studii i dezbateri, Publica ie editat de Academia tefan Gheorghiu, nr. 3, 1978). Despre propagand , i rudele ei mai apropiate, zvonul, dezinformarea i manipularea, s-au pronun at, de-a lungul timpului, numero i speciali ti str ini, dar i de la noi, atra i de fenomenul „dictaturii vorbelor goale” cum o numea sociologul Mihai Milca. Exist chiar voci care interpreteaz gestul autorit ilor române de a publica, în 1964, manuscrisul inedit al lui Karl Marx Însemn ri despre români, drept un „act de propaganda cu fa a descoperit ”, în acest caz propaganda folosind „neadev rurile puse în slujba unui scop asupra c ruia nu are nimic de ascuns” (Vlaimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Ed. Antent, f.a., p. 19). În context, semnal m reac ia unui istoric român, Ioan Scurtu, în fa a acestui eveniment: „În noiembrie 1964, intrând în Libr ria Mihai Eminescu de lâng Universitate, am v zut o coada de vreo 50-60 de persoane i am constatat c se vindea cartea lui Karl Marx, Însemnari..., pe care am cump rat-o. Am aflat ca acest clasic, teoretician al comunismului, se referea la Ba-sarabia, condamnând politica arismului de ocupare...” (Ioan Scurtu, Cuvânt înainte, în Problema Basarabiei..., op. cit., p.12). De altfel, exist m rturii , inclusiv în Occident, aceast carte a avut ecou, fiind promovat , la pachet, cu alte lucr ri destinate combaterii ireden-ti tilor maghiari, precum Dun rea, fluviu a cinci ri i România în marele r zboi mondial, de însu i Pamfil eicaru, folosit de Securitate ca surs de influen , sub numele „Vlad” (apud, Dinu Zamfirescu, Cârti ele Securit ii. Agen i de influent din exilul românesc, Ia i, Ed. Polirom, 2013, p. 221). Analizând fenomenul propagandei române ti de-a lungul unei perioade mai lungi de timp - de la Revolu ia din 1848, i pân la alegerile din 2007 - istoricul C lin Hentea stabile te, de pild , c în Principate, propaganda pro-unionist „a început înc de pe timpul Revolu iei de la 1848, continuând i dup în bu irea ei, prin liderii afla i în exil, astfel c „în decurs de 10 ani s-a reu it un influent loby favorabil cauzei românilor, în special în cercurile intelighen iei pariziene, realizându-se o infor-

mare semnificativ (s.n.) a opiniei publice asupra specificului Principatelor, în contextul chestiunii orientale” (Hentea, Enciclopedia propagandei române ti, Bucure ti, Adev rul Holding, 2012, p. 153). Nu e de mirare, a adar, c aceast activitate a continuat, de la R zboiul de Independen i pân în perioada carlist , când a luat fiin Ministerul Propagandei Na ionale, iar unul dintre primii jurnali ti c ruia i s-a propus postul de titular, la 3 octombrie 1939, a fost Pamfil eicaru, directorul ziarului Curentul, care, spre cinstea lui, a refuzat postul. Ulterior, dup c derea Mare alului Antonescu i dep irea momentului de entuziasm public („În tot ora ul lumea urla de fericire. Antonescu fusese r sturnat în cinci minute”, scria Mihail Sebastian, Jurnal, 1996, p. 556), Partidul Comunist i-a asumat sarcina continu rii propagandei politice, totul culminând sub conducerea lui Nicolae Ceau escu, în vremea c ruia discursul public sa transformat de-a dreptul în cultul personalit ii, la dimensiuni chiar i mai sporite fa de perioada carlist . În acest context, deloc m gulitor, când toate for ele sociale, de la veterani de r zboi i ilegali ti, la pionieri, i pân la academicieni, se ploconeau „teoreticianului strâns legat de via ” i „comunistului de omenie”, a ap rut, sus ine C. Hentea i campania luptei pentru pace i dezarmare, „o replic a celei sovietice”, desf urat în toat lumea (Hentea, op. cit., p. 477). Prin mitinguri, comitete de ac iune, chiar i un referendum, începând cu 28 noiembrie 1981, s-a declan at în România o campanie furibunda pentru dezarmarea nuclear i pace. În context, Marea Adunare Na ional (Parlamentul Comunist n.a.) l-a „împuternicit” pe eful statului s se adreseze direct liderilor lumii, la data respectiv Brejnev i Reagan, pentru „a face totul” în vederea retragerii rachetelor cu raza medie de ac iune din Europa. Dincolo de ineditul situa iei, se afla, sus ine C lin Hentea i „obiectivul intim urm rit de Ceau escu”, nici mai mult nici mai pu in, decât ob inerea Premiului Nobel pentru Pace (ibidem, p. 477). Prin aceast campanie, la care se adaug i ofensiva publicistic deja semnalat , Ceau escu a orchestrat perfect ceea ce s-a numit „revolu ia cultural ”, în stil românesc, derulat sub genericul Tezelor din iulie. Aceste ac iuni, ca i altele similare, de genul Cânt rii României, au contribuit la „m gulirea orgoliului na ional i au ac ionat ca un narcotic asupra popula iei” (Hentea, op. cit., p. 478) ca i, de altfel, a unei p i a intelectualit ii, contribuind, în ciuda apelului la unele „mituri i respectabilit i izvorâte din complexele noastre istorice” (ibidem, p. 478), la dezastrul politicii na ionaliste promovat de partid.

Camil Ressu - Dealuri la Vlaici

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Valentin POPA

O carte destinat[ copiilor (Angela Burtea, Ilinca ]i Matei) Literatura pentru copii nu este o specie literar comod . Un autor care- i folose te talentul pentru a-i încânta pe cei mici are nevoie de câteva calit i: în primul rând, trebuie empatizeze cu ace tia, s vibreze în registrul vârstei avute în vedere, pentru a reu i s transmit emo ie destinatarului, iar, în al doilea rând, trebuie s -i iubeasc pe copii, deoarece numai iubindu-i autorul este disponibil pentru o astfel de aventur literar care rareori atrage aten ia criticii de întâmpinare ce ar putea s avertizeze asupra unui nume nou în literatur . i cât de mult conteaz pentru un scriitor debutant un astfel de semnal. Raritatea acestui sentiment (iubirea pentru copii) în rândul scriitorilor explic , dup opinia mea, penuria ce se manifest în domeniul acestui gen de literatur . De altfel, rareori un scriitor se hot te s debuteze cu texte destinate micu ilor. Cel mai frecvent se întâmpl ca un scriitor care- i probeaz talentul cu subiecte „tari”, adic literatur major , s simt , la un moment dat, nevoia de a coborî în lumea copiilor, oferindu-le acestora briliante literare potrivite pentru vârsta lor. Am în vedere aici cazul Tudor Arghezi care, ajuns rinte, i-a încântat pe cei doi copii ai s i, Baru u i Mi ura, cu minunate povestioare despre n zdr niile vârstei, pe care le-a publicat în volumul Cartea cu juc rii (1931). Al i autori importan i, F nu Neagu, de exemplu, coborând în lumea copiilor, realizeaz mai degrab o literatur despre copii, decât

o literatur pentru copii (Viorel Coman, nu Neagu: Povestirile magice, 2011), deoarece povestiri de tipul celor cuprinse în volumul Caii albi din ora ul Bucure ti (1967), integrate frecvent de profesori în bibliografia obligatorie, se citesc foarte greu de c tre copii, în ciuda faptului c cele mai multe dintre personaje sunt copii, deoarece multitudinea de sensuri i sugestii, precum i limbajul literar specific autorului fac ca astfel de texte s fie gustate mai de grab de c tre adul i instrui i, decât de c tre cei cu vârstele fragede. Recent (2012), a v zut lumina tiparului la Editura „Armonii Culturale” din Adjud, volumul Angelei Burtea intitulat Ilinca i Matei. Dup formatul c ii (tip coal A4) i dup ilustra iile infantile din interior, cartea poate fi u or încadrat în specia literaturii pentru copii. Pe de alt parte, vârsta personajelor, preocup rile acestora servesc un alt argument pentru a astfel de încadrare. La acestea s-ar mai putea ad uga i faptul c fiecare povestire se încheie cu o integram prin care cadrul didactic ce se ascunde în spatele autoarei î i propune s -i ajute pe colari s se verifice dac au re inut aspectele esen iale ale povestirii citite. Integramele sunt pentru vârsta mintal a unor copii de 9-10 ani. Prin urmare, ei sunt i destinatarii acestor crochiuri literare. Ca autor de literatur pentru copii, Angela Burtea face parte din rândul acelor scriitori ce „ i-au f cut mâna” în scrieri pentru cei mari. A publicat la Editura „Edmunt” din Br ila, în 2008, volumul de proz Frânturi de suflet, iar în 2011 - volumul Zamfira. Povestirile adunate în c rticica oferit de editura adjudean genereaz emo ii care cu siguran marcheaz sensibilitatea celor mici. În Omul de z pad , bunicul alunec pu in spre vârsta nepotului Matei i admite s aduseara omule ul de z pad în interiorul locuin ei spre a-l proteja de frigul nop ii (în închipuirea copilului), dar, cu siguran , spre a-i oferi micu ului o lec ie de tiin ele naturii. Dup un timp, aceast alc tuire de nea a început s se mic oreze, topindu-se. Copilul Matei, speriat de ceea ce i se întâmpla omului de pad , începe s strige spre bunic: „Omul meu are temperatur ; transpir i plânge. Uite, se scurge apa de pe el i se face tot mai mic.” Titlul c ii este alc tuit din numele a dou personaje din dou povestiri. B iatul Matei este personajul principal din povestirea la care ne-am referit anterior i feti a Ilinca este personajul desprins din povestirea Floarea din

glastr , în care ni se poveste te cum, într-o diminea , col ri a aflat în vacan , care mai lenevea între somn i trezie, auzi o voce („Ilinca, dormi?”), f a se afla cineva prin preajm . Se dumiri în cele din urm c de fapt o strigase floarea din glastr , pe care o primise în dar de la fra ii ei i care nu mai avea ap i se pleo tise. Astfel de inser ii ale fantasticului în cotidian se produc în multe dintre povestirile volumului. Cea mai emo ionant dintre ele, are ca personaj principal o femeie mistuit de nostalgia satului copil riei i a casei p rinte ti în vreme de iarn , care viseaz c se dusese dup o ninsoare abundent în satul copil riei i c înotase prin z pad pân în fa a casei. Nu rete s intre în curte decât dup interven ia miraculoas a Por ii care transform peisajul hibernal în peisaj de prim var (Magia iernii - Raiul copil riei) În povestirile Angelei Burtea, universul predominant este cel rural. Majoritatea personajelor sunt copii din lumea satului, cu caracteristici specifice, cum ar fi responsabilitatea prematur cu care sunt investi i ace ti micu i care pasc vite sau oi (Andrei), cu drame personale, cum ar fi l sarea în grija bunicilor dup plecarea p rin ilor prin str in tate (aceea i povestire) sau s cia care îi priveade bucuria de avea în cas un brad de s rtori (Bradul de Cr ciun). i în povestirile scriitorilor clasici bunicii joac un rol foarte important în via a copiilor (Delavrancea), b trânii fiind personaje care dispun de mai mult timp pentru a se ocupa de copii, fiind scuti i de muncile grele ale câmpului, dar absen a rin ilor din volumul Ilinca i Matei are o justificare sociologic (migra ia adul ilor în str in tate în România de azi) i implicit o conota ie dramatic . Autoarea descrie i alt gen de drame, precum cea a elevelor Ioana i Denisa, provenite din familii s race, care, la sfâr itul programului împart între ele cornurile i cutiile cu lapte r mase neconsumate, pentru a le duce acas i a- i ajuta astfel familiile strâmtorate din punct de vedere material (Iubirea de semeni). Povestirile Angelei Burtea, având un mesaj educativ evident i o înc rc tur emo ional pe m sur , î i dovedesc deopotriv atât utilitatea didactic , prin busola lor etic prezenîn toate textele, cât i valoarea literar , datorat unei scriituri atent construite ce recurge la o expresivitate cuminte, prudent , neostentativ , dar deosebit de antrenant i, cu siguran , accesibil copiilor.

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Un martor ocular al Marii Uniri Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, a r mas întip rit în documente i în memoria noastr printr-o neasemuit for evocatoare. De pe scena vie ii au disp rut treptat o seam de martori oculari, dar cuvântul lor s-a p strat i vorbe te i azi generaiilor prezente i viitoare despre semnifica ia marelui eveniment. La acele mii de documente i atest ri, prin materialul de fa dorim s ad ug m o pagin de entuziasm i d ruire, exprimat prin via a i activitatea unui participant la înf ptuirea Marii Uniri, pe care l-am cunoscut personal, în 1978, i care este octogenarul Mihai Stoicovici, (inginer, astronom), n scut în 1887, i care a relatat urm toarele: „Sunt n scut în Bucure ti, fiind de na ionalitate român , din Caransebe , mama provenind din familia Biju. Tat l meu era cofetar. Când am împlinit trei ani, mama îmboln vindu-se ne-am mutat la Caransebe . Înc de mic am manifestat înclina ii i a reu i s dau efect celor spuse de mine i aceasta f cea s am roluri la fiecare serbare. Odat , prin clasele primare la serb rile colare, v zându-m înf urat de sus i pân jos în culorile Austro-Ungariei, am refuzat port e arfa respectiv . Dup cum era de a teptat gestul meu a produs o puternic reac ie. Am fost eliminat din coal primind nota patru la purtare. Totu i mi-am continuat coala, am terminat gimnaziul i apoi am fost înscris la coal de ofi eri. Absolvirea colii de ofi eri a coincis cu începerea primului r zboi mondial. Am fost trimis pe front. R nit fiind, am revenit acas la Caransebe . Aci am reu it s intru în conflict cu garnizoana austriac trimis la Caransebe , pe acelea i motive de nesupunere în fa a umilirii.

Camil Ressu - Cosa i odihnindu-se

Ca într-un film s-au derulat întâmpl ri de necrezut, comandantul voind s m împu te pe loc. În momentul în care a îndreptat pistolul spre mine, m-am retras dup soba din înc pere i am tras i eu piedica pistolului, hot rât s m r zbun la rândul meu, p strând din cele opt gloan e, unul i pentru mine. Tat l meu (era pe atunci pre edintele Societ ii de vân toare), aflându-se prin apropiere a trimis un colonel s vad ce se întâmpl . Acesta a intrat în înc pere tocmai la momentul oportun. Urmarea, am fost arestat i trimis sub escort tocmai la Liubliana spre a fi degradat i judecat. Am fost condamnat la moarte. În timp ce mi se citea sentin a de moarte, spre a fi preluat de plutonul de execu ie, am vociferat c se exagereaz în acuza ia care mi s-a adus i c în actul acuzator era mai exact decât în traducerea ce mi se citea. Imediat s-a suspendat execu ia, dar drept pedeaps am fost trimis pe front în prima linie. Întâmpl ri, fapte de arme s-au petrecut atunci, noi românii nevoind s lupm împotriva fra ilor no tri de sânge, românii. Îmi amintesc înc de un fapt emo ionant petrecut în tran ee la Piave când taragotul fermecat al lui Lu Iovi suna a a de frumos i de dulce de se opreau luptele i gloan ele din zbor i t cea i du manul ascultându-l Eu isp indu-mi a a zisa pedeaps m-am reîntors la Caransebe , unde se tr ia intensitatea Marii Uniri. În Caransebe f ceam parte din garda na ional care era însufle it de o mare fierbere româneasc . Înainte de a merge la Alba Iulia, îmi amintesc, a avut loc lupta în care 150 de oameni din Garda na ional din Caransebe au dat dovad de un neasemuit eroism. Printre ei erau majoritatea civili i teologi, preg tire militar , mul i dintre ei nu f cuser nici armata, iar nu-m rul de solda i era foarte mic. Totu i cu piepturile lor au încercat s st vileasc marea jale, pe care au sem nat-o pe aceste teritorii trupele austro-ungare din Balcani. Am reu it s dezarm m 10.000-15.000 inamici, care retr gându-se voiau s distrug tot. Pentru meritele de-osebite de care am dat dovad am fost decora i cu cea mai mare dis-tinc ie militar . Înainte de 1 decembrie 1918 am plecat la Alba Iulia. Eram peste 100.000 de oameni care luiam i st team sub cerul liber, dar bucuria noastr era imens . efii no tri, Colonelul Biju, Jumanca, Miron Cristea (patriarhul) s-au dus cu trenul, dar nou ni s-au al turat oa-meni de la Deva, de la Ha eg i de pe tot cuprinsul pe unde am trecut. Dup consfin irea Actului Unirii i dup terminarea serb rilor m-am reîntors acas . Dup

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pu in timp am plecat la Viena, la politehnic , specializându-m ca inginer optician i astronom. Nu am reu it atunci s -mi termin studiile din cauza st rii materiale, dar mi le-am completat ulterior. Devenind specialist pentru repararea instrumentelor optice, folosite în „astronomie. Aceast profesie, pe lâng cea de astronom, am practicat-o în multe state ale lumii, dar cea mai mare parte a activit ii mele mi-am desf urat-o în ar , la Timi oara, la Observatorul astronomic de la Universitatea Politehnic unde am lucrat pân la vârsta de aptezeci de ani, fiind în acela i timp i activist ob tesc. În ultimi zece ani am început s scriu aforisme - vreo 7.000, i poezii, de asemenea s particip la numeroase ac iuni în municipiu i în jude în cadrul cenaclurilor literare. Printre pasiuni pot enumera i pe cele 1500 de c i ale mele, pe care a dori s le citesc pe toate. Dar rog s nu crede i c eu toat ziua o petrec f când poezii. M îngrijesc singur i-mi v d de obliga iile cerute de munca ob teasc . Ascultând aceast istorie vie a românismului, rostit chiar de eroul acestui reportaj, ne reamintim, zilele de mari încerc ri prin care a trecut mereu neamul nostru i miracolele de vitejie care au ajutat la în area acestui neam m mai jos spicuiri din aceast pagin profund implicat în realitatea noastr , scris în ultimul timp de eroul reportajului: revolu io-narul, inginerul, astronomul, poetul, activistul social, Mihai Stoicovici: ÎN LUME (...) Ne-n elegeri i cazuri sângeroase; Unde-i ra iunea min ii s toase? Oare omenirea e la sfâr itul ei? Nu va opune o salvare, un temei? De ce distruge i civiliza ia i p mântul? E chemarea naturii ! S i spun cuvântul! JUDECAT (...) Au c zut împ ra i, s-au distrus imperii, De i au fost p zi i de bra ele puterii. Armele nucleare cum s fac dreptate? E un delir nebun de distrugere, moarte! Min i s toase, ie i la suprafa i da i puterilor demente o ultim pova !

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Libertatea nu poate fi cump rat , Ci prin jertfe de sânge câ tigat , Ea e drept de la natur d ruit , De nici o putere nu poate fi tirbit ! AFORISM Nr. 2533 Faptele noastre sunt ca o uitare, De i suntem ceva - o umbr ce dispare. În timp suntem ceva - un mers ce s-a ters Un fir de praf ce va dispare-n univers. AFORISM NR. 2.183 Cu vitez te rote ti în spa iu i nu sim i nimic, tiin a ta cât e de mare, iar tu cât e ti de mic, Ca un fir infim în cosmos plute ti, Dar pe p mânt cât de puternic e ti? Ocupa ia sa i-a oferit clipe de adânc medita ie, care se reflect în aforisme, panseuri, în poezia sa politic . Vorbirea sa curent e de multe ori o poezie a drept ii, a triumfului binelui asupra r ului, ca un basm ce se a terne ca un balsam peste r nile violen ei. Citez: „Natura e suprema creatoare ce domin universul. Ea st pâne te materia, timpul i infinitul. Ea e pretutindeni ca for , mi care i fapte, dispune i cârmuie te nem rginita eternitate”. „Eu tr iesc cu omenirea mondial . Eu tr iesc în univers i omul e o scânteie de via , o întâmplare. Pentru ara mea îmi fac i mi-am f cut datoria. Am tr it asuprit, du nit i am învins. Poezia s-a n scut acolo jos. În popor, în suferin . Eu am scris astfel ca s poat înv a oamenii din mesajul meu plin de experien . i iat c am ajuns s tr iesc i s lupt într-o epoc în care unii oameni întocmai petelor solare care întunec i distrug, folosesc cultura lor ca s distrug civiliza ia, cultura, p mântul, polueaz apele i atmosfera. De i am o cultur într-o anumit direc ie, tiu c pentru a-i face buni pe oameni, pot face aceasta transmi ându-le mesajul meu prin poezie i prin aforisme i a dori s le transmit tot ce simt i toat emo ia mea.”

SALVA I PLANETA (...) mântul e prea bun, el i pe r i hr ne te; Salva i-l, e refugiu, în sânu-i v prime te! HANIBAL ANTE PORTAS Atomul , neutronul, stau azi în fa a por ii; Decide i, fericire, pace, sau clipa mor ii! N-ave i gropari, v usca soarele i vântul, Terra refuz s v fie mormântul! VOI CARE Voi, care ave i mâinile murdare De crime, r zboaie, teroare Sp la i-le în apa justi iei curate, Civiliza ia v oblig la FAPTE! LIBERTATEA

Camil Ressu - Semnarea apelului pentru pace

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Paula ROMANESCU

* dincolo de nori cronc nit de cocoare mai s raci c-un vis

* vechiul carusel în rotitoare frunze nou poveste

au-delà des nues croassement des cigognes nous un rêve de moins * ciorchini necule i viespile i bondarii ocupa i foarte

le vieux carousel sur les feuilles qui tournent en rond une nouvelle histoire * pa i pe alee poarta întredeschis palid luna

des grappes oubliées les bourdons et les guêpes à la cueillette * cini uri în foste sere cioburi zdren e de soare

des pas dans l’allée la petite porte entrouverte tremble la lune * turma sub brum în jurul stânii câinii urletul haitei

hautes les broussailles dans les feues serres de légumes haillons de soleil * solie din larg ramul de m slin porumbelul gri

troupeau sous la brume chiens de garde tout autour hurlement des loups * nici corb nici vulpe în crângul r mas umbr zvon de fier str u.

cynorrhodons rouges entre les rameaux d’épines nouée de moineaux * dansând frunza se a terne-n c rare moar pu in

message du grand large une colombe grise arrive sans branche d’abricotier * înspumat valul la mal de mare moart cochilii negre

ombre la forêt crissement aigu de scie ni corbeau ni renard * crâng retrocedat peste vârfuri cronc nit scrâ net de joag r

la feuille dansante se couche dans le sentier pour mourir un peu. * clepsidr de nori nisipul plajei cerne pustietate

blanche la vague au bord d’une mer morte des coquilles noires * cântecul frunzei în vântul de octombre cut poetul

bois rétrocédé échos de croassements crissement de scie * muntele-albastru rece umbra corbului gr besc pasul

clepsidre des nuages le sable de la grève crie solitude * cade o frunz pisica prinde-n gheare umbra zborului

le chant de la feuille dans le doux vent d’octobre muet le poète * la moartea frunzei durea-n s rb toare ip t de cocori

la montagne bleue noire l’ombre du corbeau glisse faut se dép cher... * zboar cocorii pe deal cocenii-n stoguri i vân t vântul

tombe une feuille rouge le chat attrape de ses griffes l’ombre du vol

morte la feuille la forêt est en fête long cri des oiseaux

s’en vont les cigognes - les meules dans le blanc brouillard et violet le vent

grele desfrunziri inutil recolta de-n elepciune riche le défeuillage inutile la récolte de grande sagesse * crâng de M iastr în aurul din frunze cântul t cerii bois de Maiastra dans l’or des feuilles mortes le chant du silence * ultima frunz între ramuri de ar ar plin cuibul gol la dernière feuille entre les rameaux du chêne plein le nid désert * cie e ro ii pe gardul de nuiele stolul de vr bii

* cât vezi cu ochii pustiu de z ri cenu ii armate de nori jusqu’à l’horizon des grands armées de nuages nous couvrent de gris * un singur greier în cenu a din vatr lini tea-n nd ri une seule cigale dans les cendes du foyer cri de l’absence * zvon de plecare noile rândunele nelini tite appel de départ les nouvelles hirondelles toutes frémissantes * în foste livezi ciulini cât vezi cu ochii oameni nic ieri sub ierbi stinse istorii armii de fum pe dealuri les vergers d’hier paradis des chardons disparus les hommes l’histoire repose sous les herbes fumée sur les collines * lu ii de lemn la spartul târgului strân i în remorc copil descul cu vaca at la p scut les chevaux de bois après la douzième nuit jetés dans le car dans le champ aride un gosse nu-pieds garde sa vache

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Gavril MOISA

RMURE DE MARE

i mai aduci aminte de-o sear , Când marea se ascundea printre fluturi, Când noi încol eam în s ruturi, Ca un bob, într-un spic de secar . Te c utam prin lanuri de soare, Prin cuiburi de p ri i ochiuri de zare, te ascund c-un gând de ispit , Printre stelele nop ii, prin iarba cosit .

ti în inima mea o pas re vie, Ce-mi poart iubirea, prin lumea pustie. i mai aduci aminte de-o var , Când sângele în noi îl sim eam o povar ? Noi încol eam amândoi în s ruturi, Pe faleze pustii, pierdu i ca doi fluturi. Mor macii tri ti în lanuri de uitare i-n ochi de pesc ru i, f cru are, Ne-ndep rt m încet-încet de maluri Purta i mereu de ale vie ii valuri. Murim pe rând c-o ve nic visare, Purta i de vânt, la câte-un rm de mare.

te îmbrac în maci i-n trandafiri curgi prin mine cald i s respiri, Izvor s -mi fii de via i speran Când Dumnezeu se duce în vacan .

SUB CLOPOTUL VREMII

mori cu mine-n fiecare sear Într-un lan necosit de secar , te dezbrac timid ca pe-o jun Sear de sear , de rochii de lun .

Plâng caii în ierburi de lun Strivind sub copite perle de rou , Prin r cini, p mânturi de hum Ne curg lini tite, cu stele, când plou .

te fr mânt cu dor ca pe-o pâine Lumin s -mi fii pentru ziua de mâine, te ard f mil în orice cuvânt Ca pe-o mireasm purtat de vânt.

Ni-s t lpile arse-n ulcioare de lut, Frunzele toamnei amiros a t mâie i urc -n icoane de lacrimi t cut, În sufletul nostru pe veci s r mâie.

Tu miroseai a iad, amiroseai a rai A tot ce nu tiu i tu nu tiai, Miroseai a t mâie i-a sfânt A tot ce nu tiu i ce m -nsp imânt .

Ne arde-ntunericul nop ii-n c lcâi Prin vise umbl m cu acela i mister, Ne-apas pe umeri p catul dintâi i murim mul umi i, cu un petic de cer.

Camil Ressu - Peisaj

Ne-ascundem de soare i de furtun Sperând c odat vom fi învia i, ut m caii verzi prin ierburi de lun i murim rând pe rând, tot nemângâia i. Uit m c via a e-o zbatere-n vânt Un geam t i-un vis sugrumat de un dor, Ne punem credin a-ntr-un singur cuvânt i murim lini ti i, cu acela i fior. Plâng caii s lbatici prin ierburi de lun Via a râzând, cu stele ne plou , Suntem ni te umbre cu chip de rân Sub clopotul vremii, ni te picuri de rou .

CAUT prof. Doina Dr gu Pe cai nev zu i Spre uimirea speran elor mele Prins de un cer de gânduri De flac ra dorului De o lume neîn eleas De o lacrim de dor De neputin a cuprinderii De lumea dinafar De gânduri de îndoieli De valuri de lumin Ca pas rea cerului form Dincolo de mine preschimb În raport de lumin Între cer i cuvânt Cu ochii care v d Dincolo de t cere În cel ce caut Un drum de încântare Pentru o femeie Permanent i pretutindeni Ce arde în cântec parfum inuire i durat .

Cu bold, titlurile unor poezii din vol. ,,Timpul dintre valuri de lumin ”, de Doina Dr gu , Editura ,,Scrisul Românesc”, Craiova, 2014.

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

* Personalit ile controversate sunt mai interesante i deseori reinterpretate. Pe când personalit ile plate (fie numai negative, fie numai positive) devin monotone. Totu i, reinterpretarea pozitiv a celor negative, i negativ a celor pozitive a curiozitatea publicului. * Cea mai sigur , în aceast societate supercibernetizat i electronizat , este nesigurana. De unde i studiul acestor neutrosofice... * Te-ai n scut singur, mori singur. * E anormal s pretinzi c nu vei avea e ecuri. * Demne de neluat în seam ! * Caracati a are creiere i în picioare. * fii conectat la Univers... * trâne ea e frumoas când e ti în familie: cu nevast , copii, nepo i. Dar singur... e urât . * ie i naiba la pensie din toate! Ca o nou via ... în afara vie ii. * Dac î i dore ti, iar î i dore ti pân ajungi la un punct când nu i se mai poate împlini i astfel devii nefericit. * Democra ie n-a existat. Au încercat grecii i n-au reu it. * Cei cu putere vor s domine i nu pot domina dac nu- i impun ideologia lor. * Toat societatea este o manipulare. A a-i fiin a uman . * Decât sa joci bine i s iei b taie, mai degrab s joci prost i s câ tigi. * E u or s critici pe altul, dar vezi-te întâi pe tine. * În Germania tr ie ti pentru a munci. În alte ri, munce ti pentru a tr i. * Este greu de inut pasul cu explozia tiin ific . * Te sim i mic, dep it de o realitate (... fantastic !), neputincios, gata s abandonezi. Trebuiesc f cute eforturi disperate pentru a te informa i, apoi, a m ri sau a contribui, car câte pu in, la minunile lumii. * Cum va ar ta societatea peste un mileniu? Probabil, nici nu ne putem imagina! Ni s-ar rea ireal... s ne conduc ... obiectele... * a e via a: necazul unora este bucuria altora... i invers. * Du manii te men in în form . * Am pierdut ce nu aveam... * Treci de la form la... lipsa de form ...

* Ceea ce nu- i place... de aia nu scapi! * O excursie foarte... „zbur toare”... tot s rind dintr-un avion într-altul... * Femeile blonde sunt mai frumoase, femeile brunete mai sexi. * Am vizitat atâtea în lumea asta... c nu-mi pare r u c mor... * Dup ce înve i o limb , începi s-o iube ti. * toria înseamn cunoa tere. * De ce jurnal „instantaneu”? Pentru ca sentimentele s fie proaspete, nealterate, nefabricate. * Bucuria unora se realizeaz prin suferin a altora. * Echilibru înseamn neutralitate/neutrosofie. * A fi mereu în lupt înseamn a te perfec iona continuu. * Fiecare conducere î i creaz mijloacele ei de constrângere. * Omul vrednic când munce te se odihne te. * Mersul pe jos face piciorul frumos (proverb). * Te trage a a la buturug (proverb). * ti bun, te-njur lumea. E ti al dracu, tot te-njur . Atunci... s tii de ce te-njur ! * Cu cât e ti mai bun, cu-atât te-njur mai tare! * Pe viu l-acoper hârtia i pe mort p mântul. * Mai e i pl cerea de a putea cump ra... nu doar cump turile în sine. * Ce e r u pentru unul este bun pentru altul. * Carte mult nu se cere / Prost s fii, s ai putere! (folclor) * Nu e bine cu du mani, dar nu e bine nici du mani. * Ai dreptate, dar depinde cin’ i-o d . * Noi ne ducem, ideile noastre r mân... * Boal cu care s mori, nu boal de care s mori. * i dep ti condi ia. * Omul este întotdeauna în conflict cu el însu i. * Dorin a este mama nenorocirii. * Mâncarea e fudulie, b utura e unde e. * Adev rul î i zburle te p rul. * Gr bit i agitat... Aceasta-i starea mea de nestare! * Fiecare loc î i are frumuse ile lui - oricât de urât ar p rea...

* Acum orice înjur pe oricine, mai ales în jungla Internetului. * Orice lucru în exces are efecte negative. * Doi oameni dac r mân pe p mânt, i unul tot vrea s fie ef. * Nu e nimeni de neînlocuit. * Sistemul te corupe. * Prime ti câte o palm de la via . * Pentru a se men ine echilibrul, trebuie s existe mereu p i antagoniste dar i neutre. * O persoan cu care stai î i umple via a. aceasta, e ti gol. * Când ai plecat, mi-ai luat dragostea cu tine... * Exist ceva f început i f sfâr it? [Timpul ??] * La bucurie vin to i în speran a de vreun câ tig, dar la necaz te las to i. * În extrema economie de pia , suntem lega i de job ca iobagul de glie... * N-am de ce s m -mpac cu el... pentru c nu ne-am certat! * Cel care vede în <A> pe <nonA> este în elept. * m las de crea ie înseamn s mor. * tiu c sunt plin de p cate, dar cei care m critic m dep esc. * Bucuria unora, din p cate, se realizeaz pe nenorocirea altora. * Exist un echilibru în natur : ceea ce faci cuiva, se va întoarce împotriva ta. * i cuno ti limitele... i s nu le for ezi... * Tr tura contradictorie este sarea i piperul care trebuie unei personalit i pentru a fi mai interesant . * Nimic i nimeni nu este invulnerabil. * fii cel mai bun prieten al t u. * Fiecare om trebuie s i cunoasc m sura. * Problemele mici degenereaz în probleme mari. * O mare personalitate nu poate s nu comit abuzuri... * Dup patruzeci de ani îmb trâne ti de dou ori mai repede... * Fiecare sfâr te tinzând spre ceea ce nu poate! * Întotdeauna, când se trece de la o societate la alta, apare o categorie de mul umi i, una de nemul umi i i alta de indiferen i. [Ca în mul imea neutrosofic .]

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Daniel MARIAN

Poetul viselor trezite

Arta poetic este un concept cu un caracter normativ, specific esteticii ce desemneaz un ansamblu de reguli i norme privind „na terea” sau facerea poeziei, ori în general tehnica literaturii. Dibran Demaku vine în fa a noastr cu poeme scurte i bune ca inspira ie pentru pictori: „amurg purpuriu din septembrie/ inundat în culorile razelor de soare/ visul de odinioar a prins aripi/ un curcubeu într-un col de cer” (Peisaj). Sau: când se-mpart drumurile vie ii/ în insula din Itaka sau Kreta/ adev rului i-se pr bu te visul” (Drumurile vie ii). Prin structura ei, lucrarea de fa nu este dedicat doar arti tilor ci i oamenilor de rând. Într-un mod autentic, pornind din gândire precum din suflet, poetul îmi inund sufletul în „Geografia sufletului”, „închizând por ile i u ile/ insulei tale ofilite prin timp/ în vaporul speran elor s-au ars farurile/ pornite spre tine prin lumin ” (Pornit înspre tine). Pare a fi o tres rire spre rostire într-o alt valorizare a destinului uman într-un loc profund-fecund, precum este Kosova. Se poate face un întreg Luvru i un deopotriv Versailléss, cu imaginile tres rite din spa iul cuvintelor aranjate ca la un început ori chiar priveghi al sentimentelor trezite. Majoritatea poemelor reprezint fapte inspirate din istoria

timpului, gândului, somnului i visului: „nu tiu cum ai f cut somnul/ doar eu n-am dormit deloc/ privind r ul/ am fost paznic sub fereastr // noaptea vârsase lini te/ luna galben de sus privea/ în col de strad un om/ steaua sa polar o m surase” (Insomnie). Geografiei sufletului nu-i lipse te elementul erotic al sensibilit ii. Vajnic „Trezit”, îndr znesc a spune, poetul se deconspir din acea intimitate neao pornit c n-ar fi avut altfel unde decât în inevitabila relativitate: „ora dou a nop ii/ tu dormi nu-i târziu/ în pentagrama cantatei/ elegia visului nostru// ora patru a dimine ii/ tu dormi i nui târziu/ prin labirintul n ravului/ s-au topit visele noastre” (Trezit). E mult mai mult decât o declara ie de dragoste, invelit cu un parfum de emo ie. Aceasta ar putea fi stadiul declarativ al con tientiz rii împ irii întregii lumi asumate din toate punctele cardinale i aduse în registru propriu. fi fost tentat a zice c e vorba despre un „atemporal”, când acolo iat cât de cuprins e de formula timpului în termenii s i generici definitorii. Am început o idee aici i vreau s o explicitez: nic ieri nu e în afar de unde, tic ie doar probabilitatea din noi, secundele care ne duc mai departe sunt pentru trebuie, timpul nu poate fi m surat, în nici

un caz timpul poetului, care oricum e groaznic pe bune chiar dac fericit de multe ori devreme ca i de atâtea ori târzii: „Ce s i spun a de diminea / s i spun sau s tac/ pe irisul ochiului o pic tur de brum / i toamna care s-a a ezat între noi” (Toamna între noi). Polite ea spiritului const în a gândi lucruri oneste i delicate. Dibran Demaku nu este numai poetul viselor i al timpului, ci i al gândurilor, al medita iei. Cel mai mare dar al zeului este de a nu gândi gre it. Gândirea este cea mai înalt însu ire, iar în el ciunea const în a spune adev rul în conformitate cu natura, ascultând-o: „gândul porne te în cale,/ i…într-o secund / se transform întrun vis/ pentru a se stinge/ sinei sale i se spovede te” (Gândul). Poezia autorului este „alb ca nins de z pad / dulce ca surâs de metafor / visat în palma de mân / r mas log în inelul cununiei” (Visare) Albanezul din Germania vine în limba român cu un proiect deosebit de elaborat, plin de imagina ie i sim ire, pe-oglinzi, peoriunde, pe-aici. i, desigur, cum te-ai putea ab ine s „nu tiu cuvântul dac va g si c rare/ s vin cu sinceritate pân la tine/ visul confundat s -l scoat la mal/ în speran a aprins pentru o iubire”, închegat spre rotund, întreg i perfect.

Camil Ressu - Sat ardelenesc

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dibran DEMAKU (Germania)

Dibran Demaku s-a n scut la Arbri të Epërme (Arbria de Sus), comuna Drenas, unde a terminat coala elementar . Liceul l-a absolvit la Prishtina. În cadrul Universit ii din Prishtina a studiat Literatura i Limba Albanez (Facultatea de Filologie). Timp de apte ani a fost gazetar la Televiziunea din Prishtina (Programa pentru copii). Din anul 1993 tr ie te i creaz în Germania. A început s scrie când era elev, iar scrierile sale au ap rut în toate ziarele i revistele de limba albanez din Prishtina, Scopie i Podgori a. Pân în prezent a editat urm toarele c i: Copii i statui (poeme pentru cei mici), Povestirile cet ii vechi (poezii pentru copii), Geografia clasei mele (poeme pentru copii), Vis alb (poem ilustrat pentru cei mici), Suflete vândute (povestiri), Para nu are coad (Poezii satirice), Via a fugind (povestiri), În p mântul nostru (novel ), Departe (poezii), Singur tate (novel ), Spovedanii din via (povestiri). Geografia sufletului (volum bilingv de poeme în albaneza i româna), este cea de-a dou sprezecelea carte care î i vede lumina tiparului în Bucure tiul rena centi tilor albanezi.

Pornit înspre tine

Te iubesc

închinzând por ile i u ile insulei tale ofilit prin timp în vaporul speran elor s-au ars farurile pornite spre tine prin lumin ...

dac a fi mai mult decât amic i a desfoi visele tale în lumina soarelui f fric i spun c te iubesc...

Trezit ora dou a nop ii tu dormi nu-i târziu în pentagrama cantatei elegia visului nostru ora patru a dimine ii tu dormi i nu-i târziu prin labirintul n ravului s-au topit visele noastre…

într-un vis din zori geografie a sufletului meu

În privirea ta

din zori în întuneric în privirea ta lacrima stinge setea într-o iubire hoin rind visul se zbate-ntr-o stânc pe ambele maluri ale râului i c rile vechi pupila ochiului certat de grijile mi toare visul însiguratic râu se ceart cu noaptea

Pe buzele tale

În el ciune

am citit toate poeziile tale din prima pân la ultima pagin parc toate erau pentru mine n-a fi g sit lini te i pace...

nu fusese-n el ciune scumpa mea în el ciunea trebuie s aib alt fa atunci când intr în visul meu tu ai p sit deja vechea iubire…

...am blestemat destinul dublu nu fusesem în visele tale cel pu?in în amintiri a fi fost cel care a supt necatarul buzelor tale...

Insomnie

Geografia sufletului un est i o pâine glasul fluierului într-un deal pad alb ca o cu pe munte cântecul fecioarelor în livad

În mijloc… pe valea pieptului t u i alunec o pic tur de brum visul s-a strecurat în col dou maluri în mijloc…

ut i pu în Cetate bunicul meu fumeaz pip

nu tiu cuvântul dac va g si c rare vin cu sinceritate pân la tine visul confundat s -l scoat la mal în speran a aprins pentru o iubire

ip t de durere

vis str puns m prinde noaptea speran a rupt r sare ziua prin labirintul vie ii nimic nu se ob ine cu ip t de durere...

pân când voi porni spre insula ta în zorile purpurii ale unei prim veri secolele se aprind în veghea mea cenu a sufletului ars pân -n cântec cal greu desfrânat de propriul tropâit frumuse e adorat r mas z log în prag

Nu tiu… eu tiu c pân la tine mi-au pus multe piedici ca s apuc doar umbra ta o via nu-mi ajunge

ME e Baki Y d e r e c Tradu

apa râului curge sub pod raze de soare peste pietre cuib de p ri de vulturi în plop râs de prunc trezit în leag n

nu tiu cum ai dormit eu nu am putut am privit râul am fost paznic sub fereastr noaptea vârsase lini te luna galben de sus privea la col de strad un om steaua sa polar o m surase...

Suflete te nu e important daca ne vom atinge cu buzele cu limba sau cu degetele important este c ne vom arde suflete te într-un vis f sfâr it...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Emanuel POPE (Anglia)

sub atâtea m ri Sub atâtea m ri numai distan e sub atâtea ape numai noroi mergeam amândoi prin s lile goale îngenunchea i aproape în sil respirând greu unul în altu’ cu fe e lungi ceara stâlpilor de lumânare aerul ni se lipise de spate i de zidul înc perilor joase stignit pe tavan cineva picta cerul cu smoal din penel picura imobilul nu era înc dat în folosin se lucra la detalii la izola ii la instala ii geana lumii mu ca cu team zilele se uscau nesp late pe mal ca sacii rând pe rând uitate femeile i ele „Odat apele mergeau bra la bra cu poemul i vara pe bulevarde vedeai o mare de umbrelu e albastre” îi spuneam asta cât s nu moar de foame sau de ru ine dracu tie ce era mai r u el da semne de oboseal din ce în ce mai des se-ncurca în lucruri runte de fric eu m rugam înl untrul lui ca un pe te în alt pe te i când nu plângeam temeam de via a lui de via a mea de via a lumii toat asta ne îngreuna mersul înainte i-n plus din aval, rejectate

ne loveau valurile la dreapta ap la stânga ap el înjura se-mpiedica lupta cu ele la dreapta ap la stânga ap pe unele le mustra pe altele le acoperea cu inima lui bun dea cu vorbele mele se izbea de silabe la dreapta ap la stânga ap auzeam lumina cum se frânge ca vreascul în jurul lui ...de i-l salutau vechi galioane de i mai primea din trecut scrisori de iubire de i cu noaptea trecând sirene-i opteau duios pe la gene.

aprins pe marginea scrumierei uitase de toat sila i mila aprins pe marginea scrumierei mirosind a p mânt reav n i a moa te de sfin i nu era zi în care s nu-i strig cât m ineau pieptul i gura: „bo orog senil, nu- i mai bate joc! fumeaz -m ori stinge-m odat cu pompieristica ta cântare de îngeri” se pref cea c n-aude eu eram sigur de vocea mea el nu zicea nici cârc de i locuiam în aceea i odaie. Chiar i cei mai înc âna i dintre noi în elegeau cum vine treaba asta cu figurile de stil i cu reinventarea în cu a frumuse ii lumii; ardeam neauzi i to i, batjocori i, min i, în chinuri ne tiutori pân la demen emo iile ne p seau i ele ca un abur se ridicau din carnea noastr având aerul jignit al unor poeme ucise.

Colosul Voi nu v-a i petrecut cu mine nop ile pe aceste în imi i din spinarea acestui uria de fier n-a i privit cu mândria celui ce n-are ce pierde spre bolta de stele. N-a i dormit în bra ele sale proteja i de întuneric i nu v-a i trezit la kilometri distan de cas , cu spaima unei zile noi. Tensiunea din osatura lui voi n-a i sim it-o, i n-a i v zut nici aburul ridicându-se în zori din carnea sa efort cu aripi de înger. Voi nu i-a i auzit scrâ netul m selelor de o el în soarele verii de august, i nu i-a i admirat modul de-a purta, un cuvânt, maiestuos, ora ul ca-ntr-o palm de sfânt peste m ri de cea . Nu v-a i lipit obrazul umezit de fruntea sa i n-a i ascultat ecoul ce-l ad poste te pântecul s u de ani buni ca pe o ispit privind însingurarea serii. Nu v-a i întrebat de unde i pân unde i se poate întinde a teptarea, dar nici via a i nici dac din umerii lui, poezia, ar putea zbura pentru totdeauna, cel mai bine. Voi n-a i ascultat zbuciumul râului de lumin curgând prin inima sa. De aceea acest poem nu v apar ine! El r mâne poemul unei singure iubiri cu tot ce a cuprins sau nu poezia din el, -iubirea i prietenia dintre un pui de om i uria ul s u de fier poezia aceasta, via a mea, ca un zmeu de hârtie, torind printre toate lucrurile pierdute, ...abia de te z re ti de aici i mai c a râde i de tine - ca un nu-dai-doi-bani-pe-el ce sunt dac n-a privi cu inima-mi strâns de mil i fric la f ptura prietenului meu, ezat ferm, drept pe picioarele sale, ca un uria pod sucit peste moarte.

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marta E{ANU

Decaniada antologiilor vis @împlinit La Editura PIM, Ia i, 2016, a fost publicat recent volumul Decaniada antologiilor - vis împlinit de Ion N. Oprea, o sinteza referitoare la primele zece c i din seria poezie i proz scurt , cu participarea de autori, circa 50. O carte este un semn, un semn al celor ce se duc pentru cei ce vin din urm . Un astfel de semn a dorit creatorul „Cenaclului la distan ”, d-l Ion N. Oprea s lase posterit ii, ca un semn de d ruire, iubire i respect pentru semeni. Prima carte-cenaclu, la care trio-ul Ion N. Oprea - Ana Dumitrescu - Constantin Hu anu m-a antrenat, a fost una cu o tem ampl i foarte generoas : prietenia. Acest trio f de pereche de altfel, s-a sudat în timp tot pe baz de prietenie, o prietenie de poveste care s-a perpetuat i printre membrii cenaclului, care, cu fiecare nou carte, se simt tot mai aproape i devin mai suda i suflete te. Despre prietenie s-au spus, în decursul timpurilor, mii i mii de cuvinte, s-au scris mii i mii de pagini i mai este loc pentru multe, foarte multe înc nespuse i nescrise... Prietenia este lucrul cel mai greu de explicat. Ea nu face obiectul vreunei discipline din aria curricular a înv mântului preuniversitar i deci nu se înva la coal . i totu i spiritul prieteniei este imprimat prin educa ia de acas , dat de p rin i sau apoi prin cea inoculat instinctiv i nu prin program colar de c tre educatori, înv tori i profesori. Dac îns n-ai înv at ce înseamn prietenia, înseamn nu ai înv at nimic în via . Prietenia presupune armonioase rela ii interumane care conduc la o comuniune de idei i fapte. Acum, când „cartea-cenaclu” a împlinit deja 10 numere, ne d m seama c de o astfel de comuniune este vorba i-n ac iunea pornit de scriitorul Ion N. Oprea, „patriarhul pentru care crea ia nu are vârst ” i sus inut de colaboratorii s i apropia i. Tematica divers , propus de ei, prezint un interes deosebit ast zi, în societatea româneasc bulversat de neprietenie, ur i vulgarit i. Fiecare dintre autorii volumelor-antologie au, în mod firesc, un anumit mod personal de abordare a subiectului propus i de interpretare a lui, dar firul conduc tor este legat, desigur, de acest subiect i în filele care se adun sunt scrieri alc tuite cu har i cu gând bun care vor traversa timpul i vor d inui. Acum, la „decaniada antologiilor”, cartea-cenaclu a ajuns la ceas de bilan i se cuvin aprecieri i vorbe de recuno tin pentru ini iatorii ei. Dragul de carte al lui Ion N. Oprea, INO, pentru prieteni, coordonatorul proiectului „CARTEA, ca CENACLU”, d ruirea sa pentru cuvântul scris i curiozitatea mereu crescând pentru citirea lui, vin de mult, din anii copil riei în casa p rinteasc din Pripone tii Tutovei. Iat ce m rturise te INO, referitor la aceasta, în paginile intitulate „A vrea s spun ceva...”: „Am iubit cartea, am îndr git-o i am c utat-o de când nu o aveam, c p rin ii pu in tiutori de carte scris nu aveau bibliotec , la noi acas . Circula cartea vorb -vorb iar... la clac iarna erau momente când literatura zbura de la unul la altul, printre culeg torii ei num rându-ne i noi copiii... care am re inut câte ceva.

Mai apoi, la coal , am în eles c cenaclul de r spândire a ceea ce scriseser Ion Creang sau Mihai Eminescu, Petre Ispirescu sau Calistrat Hoga , om de prin p ile noastre, era i portul spuselor lor de la unul la altul. Cite te tu, îmi dai cartea i mie, iar eu o dau mai departe...” Când a promovat la liceu, INO a întâlnit adev ratul Cenaclu literar la Biblioteca Stroe Belloescu din Bârlad, unde î i desf ura întâlnirile de lucru Cenaclul literar „Al. Vlahu ”, cenaclu la care a fost nelipsit pe toat perioada colii. Pentru acest profesionist de excep ie, intelectual prin voca ie, cartea a fost „dragoste la prima vedere” i a r mas, pân ast zi, pasiunea vie ii. Aceast pasiune l-a condus spre ini ierea i coordonarea proiectului ce a ajuns ast zi la cea de-a zecea carte tip rit , proiect ce se eviden iaz prin dou valen e importante: cultural i educativ . Ast zi, când, din p cate, cultura nu mai reprezint o valoare, valen a educativ a proiectului este foarte important . Noianul de c i pe care INO le-a publicat pân acum i care îi asigur , domniei-sale, împreun cu colaboratorii apropia i, i aici îi nominalizez, iar i, la loc de cinste, pe prof. Ana Dumitrescu i pe Constantin Hu anu, tehnoredactorul c ii, un întreg „colan” format din stropi de ve nicie i... desigur iragul va mai cre te mult prin al turarea viitoarelor volume ce stau s vad lumina tiparului curând, curând... Dac ai un prieten, spune-i c îi vrei doar binele, c este pre ios în ochii t i. Dar mai presus de toate spune-i c poate conta oricând pe tine. Aceasta consider eu c este, de fapt, esen a adev ratei prietenii i în acest context to i cei prezen i în filele c ii-cenaclu „Cu Prieteni, despre Prietenie” au r spuns DA i la urm toarele invita ii ale scriitorului Ion N. Oprea, c tre „esen i transcenden ”, c tre cuvântul scris ce îmbog te patrimoniul editorial prin acte de cultur adev rat ce vor d inui vremurilor i vremii... Ei î i îndeplinesc astfel, a a cum spunea scriitorul H. Ibsen, „prima datorie a omului i anume aceea de a fi el însu i”. „Darul vie ii: DRAGOSTEA” este al patrulea volum coordonat i realizat de jurnalistul Ion N. Oprea în seria antologie de proz scurt , serie reprezentând un „buchet” ce înm nuncheaz scrieri pe teme anterior propuse i agreate de to i cei ale c ror lucr ri literare se reg sesc între coper ile acestor „volume-cenaclu”. Ap rut la Editura PIM Ia i, în anul 2014, volumul cuprinde, a a cum de altfel ne i precizeaz coordonatorul s u în prefa a ce poart titlul „Colegial ”, o mare diversitate de specii literare: eseuri, reportaje, interviuri, recenzii, descrieri narative bazate pe fapte reale sau imaginare, poezii, toate ilustrând DRAGOSTEA, cel mai mare dar al vie ii. Parafrazându-l pe istoricul Adrian Cioroianu, care ne îndeamn mereu s nu uit m c „istoria r mâne cea mai frumoas poveste”, putem afirma c i dragostea este cea mai frumoas poveste, o poveste început chiar de la na tere c ci „din iubire ne-am n scut” i continuat pe tot parcursul vie ii în multiple forme de manifestare: dragostea fa de p rin i i copii, fa de profesori, fa de natur , fa de cei care ne sunt aproape zi de zi i pas cu pas pe întortocheatele

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ri ale vie ii, dragostea fa de Creatorul divin i de credin a str mo easc , dragostea de neam, ar i limb , dragostea fa de un suflet pereche, dragostea ca fundament al vie ii de familie, dragostea ca fir conduc tor al filmului vie ii fiec ruia dintre noi... În contextul general al con tientiz rii efemerit ii existen ei umane i implicit al sentimentelor ce o înso esc, Gabriel Garcia Marquez ne m rturise te „ar tr i mereu îndr gostit de dragoste” i „nu ar l sa s treac nici o zi f a spune celor dragi c îi iube te” în dorin a de a demonstra oamenilor c „îmb trânesc atunci când nu se mai îndr gostesc, când nu mai iubesc...” Despre dragoste, iubire i amor ne vorbe te scriitorul Vasile Filip în paginile intitulate „Despre dragoste - la timpul prezent” exprimândui, în frumoase i pilduitoare cuvinte, credin a c „Aceast triad mai ade, înc , la temelia lumii i ea nu impune nici grani e nici discrimin ri. Singura regul , dat de substan a sentimentului, adic a purit ii lui, eviden iaz faptul c a a cum tinere ea nu e cuvântul celor care o au, tot a a b trâne ea nu este un handicap; ea este o stare, nu o povar , chiar dac unii i al ii o socot astfel” Cunoscutul publicist Ion N. Oprea a adunat, în jurul tematicii propuse, autori de vârste, profesii i preocup ri diverse, dar care au în comun dragostea pentru cuvântul scris, ceea ce constituie cea mai autentic i palpabil dovad c „omul se poate d rui crea iei de la tinere e pân la adânci b trâne i, cu respectul anilor pe care i-a parcurs în via ”. Maestrul Radu Beligan afirma, la aniversarea a 95 de ani de via : „Cred c suntem pe p mânt pentru acest lucru unic, s iubim. Repet adesea celor ce vor s m asculte... iubi i ce vre i, dar iubi i!” De-a lungul vie ii, florile cele mai frumoase, flori perene, sunt dragostea, iertarea, speran a, r bdarea, aprecierea i bun tatea... Ele trebuiesc oferite zilnic, mereu i mereu, prin ele ne îmbog im continuu i îi îmbog im i pe cei apropia i nou . Urm rind via a omului în paralel cu înv tura cre tin , Marian Malciu spune c putem lesne observa c firul comun îl constituie dragostea. În paginile intitulate „Darul iubirii”, autorul ne arat c

Camil Ressu -

ncu

Anul VII, nr. 12(76)/2016

„esen a vie ii i a legii cre tine este dragostea; to i purt m în sufletul nostru o dorin imens de iubire i asta pentru c înc de la na tere primim în dar iubire”. „Despre dragoste” î i intituleaz doctorul Aurel Constantin Panfil paginile incluse în acest volum, subliniind c de i suntem extrem de diferi i unii de al ii totu i în str fundul sufletelor noastre exist dragoste sub nenum rate forme, dar dorin a omului de a iubi i de a fi iubit nu se poate împlini dac nu respect m dictonul lui Seneca: „Si vis amari, ama - Dac vrei s fii iubit, iube te” Cuvintele unui cunoscut cântec ne confirm ceea ce tim deja to i cei trecu i prin dureroase experien e de via i în special prin pierderea celor dragi: „De singur tate n-ai s g se ti un om prea fericit... De singur tate grea e noaptea, grele-s zilele...” Poetul i prozatorul Ioan Gr mad din Câmpulung Moldovenesc se refer la dragoste ca elixir al vie ii, subliniind c acestui minunat sentiment îi datoreaz cele mai frumoase momente ale vie ii pe care le-a tr it i le tr ie te cu toat intensitatea. Amintindu- i de cartea „Trandafirii negri” a scriitorului arab I. Djamel, carte citit cu mul i ani în urm , Ioan Gr mad ne red urm toarele rânduri ce con in mult adev r: „Cine crede c poate s g seasc totul perfect în dragoste, nu va avea parte de o dragoste adev rat niciodat ” „Dragostea este o bibliotec de sentimente” spune scriitorul Radu Cârneci i din aceast bibliotec nu poate lipsi sentimentul iubirii fa de locurile natale, fa de locurile de obâr ie i fa de prietenii din copil rie. În paginile ce poart titlul „Câ i au norocul s o întâlneasc ?”, d-na dr. Teona Scopos define te succint dragostea i vorbe te despre întâlnirea providen ial c-un suflet pereche, cu jum tatea sufletului: „Dragostea înseamn încredere i respect, puterea de a în elege via a cu tot ce înseamn ea, cu frumos i urât, cu bune i rele, recunoscând în partener calit i i defecte, ajutându-l i sprijinindu-l necondi ionat. Când destinul î i scoate în cale jum tatea fiin ei i sufletului, e ti binecuvântat. Devii mai bun, mai în elept, mai profund. G se ti în miezul t u de om puteri i tr iri neb nuite. Prezen a celuilalt te înnobileaz . Te sim i cu rost sub soare. Munce ti cu tragere de inim , respiri mai viu, te hr ne ti cu propriile tr iri, te încarci cu speran e de bine i mai bine, te sim i Om normal i împlinit”. Despre iubirea fa de Dumnezeu, doctori a poet afirm : „Indiferent pe ce t râm ne na tem, sub ce credin sau obiceiuri, prezen a lui Dumnezeu în suflet înnobileaz . Dumnezeu ne-a dat tuturor minte i suflet. Depinde de noi cum tim s în elegem asta. i nu frica de Dumnezeu trebuie înfrâng în noi r ul, ci dragostea fa de El. Prezen a Lui s ne lumineze mintea i s ne înc lzeasc inima pentru o via în cinste. Recunoa tem sau nu, nimic nu exist f Dumnezeu. Exist în noi i în afara noastr , c uzindu-ne, veghindu-ne, ocrotindu-ne. Trebuie putem în elege i sim i asta. Dragostea de Dumnezeu, dragostea de frumos i cinstit, încrederea în propriul miez, ne c uzesc pa ii prin destin. Dragostea este o binecuvântare pentru a nu ne sim i singuri niciodat , pentru a ne în elege rostul pe p mânt i soarta zit fiec ruia dintre noi.” „Dragostea... B i de inim pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop i dispare în vârful picioarelor” - spun în elepte vorbe din popor. Cu trecerea anilor „în elep indu-ne” ne d m seama c „nu conteaz cu adev rat ce bog ii sau valori materiale am avut în via , ci persoana care ne-a fost al turi la trecerea noastr prin via ”. În leg tur cu subiectul acestui volum rememorându-mi etapele vie ii cu imensul regret c „jum tatea sufletului” nu-mi mai este al turi pot afirma cu deplin convingere c m-am bucurat de mult pre uire i iubire, uneori poate chiar mai mult decât meritam, din partea celui pe care destinul mi l-a h zit s -mi fie al turi de-a lungul celor peste 38 de ani de c snicie, de via împreun la bine i la greu, în adev rat dragoste îngem nat cu în elegere i prietenie. Citându-l pe Victor Hugo, pot spune c cea mai mare bucurie a

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vie ii este s fii convins c e ti iubit i s d rui, la rândul t u iubire. Iubesc oamenii de la care am ce înv a, oamenii calzi, buni care i-au strat sufletul tandru de copil, care au o frumuse e interioar deosebit ce-i face s merite cu adev rat s fie pre ui i i iubi i. Am g sit în spa iul virtual ni te cuvinte care ar trebui s ne dea de gândit tuturor referitor la modul cum ne tr im clipele vie ii: „Uit m tr im pentru c suntem prea ocupa i s exist m. Uit m s fim veseli pentru c îi l m pe al ii s ne indispun . Uit m s fim ferici i cu ceea ce avem pentru c suntem prea concentra i pe ceea ce nu avem. Uit m s râdem cu poft , s plângem de bucurie, s spunem „mul umesc”, „te rog”, „iart -m ”, „te iubesc”... Uit m s leg m prietenii i s le men inem. Uit m s zâmbim, s privim cu duio ie, s mângâiem, s îmbr m... Uit m s iert m, uit m s iubim.” Iar mesajul transmis este edificator: „Dac po i s i tr ie ti via a cu iubire, bucurie i umor atunci ai învins. Iube te oamenii dragi înainte de a-i pierde. Ai o singur via . Iube te-o în timp ce o tr ie ti!” Parcurgând filele volumului „Darul vie ii: Dragostea”, am apreciat rândurile scrise de to i cei ce i-au adus contribu ia la alc tuirea lui. În bun parte gândurile mele au rezonat cu cele ale multora dintre ei. Apreciez în mod deosebit str daniile coordonatorului acestei serii de antologii pe tem dat , de volume-cenaclu, i totodat roadele eforturilor sale i sunt în acela i gând cu scriitorul Vasile Filip, care rturise te în aceast privin : „Domnule, dar omul acesta (I.N.O. cum îi spun prietenii) chiar nu mai are astâmp r?! Una-dou , mai scorne te i mai g se te câte ceva de f cut i de scris... Brava lui! Hai s punem i noi um rul, c merit !” Via a omului, oricât de multe zile sau decenii num , ea pare tot doar o secund fa de nesfâr ita eternitate.... Fiecare via ascunde în interiorul ei i bune i rele, i bucurii i necazuri, i succese i e ecuri, pentru c altfel nu am putea fi echilibra i dac nu am trece prin toate. Adev rata tiin a vie ii const în a tr i clipa, în a profita la maxim de ziua prezent , de Azi. i aceasta pentru c Ieri e deja doar un vis, iar Mâine o viziune ce include în ea speran e, multe speran e... Ter etul vis-via -viziune compune efemera noastr trecere p mânteasc ... Noua carte-cenaclu, pornit dintr-un vis al echipei de realizatori mobilizat i coordonat de împ timitul jurnalist Ion N. Oprea, adun între file vise, pasiuni, tr iri, speran e din realitatea existen ei diurne a multora dintre „cenacli tii la distan ” grupa i acum în jurul sintagmei „Via , via ...” Adesea se spune: „Câ i oameni, atâtea pove ti de via ...” sau „Câ i oameni, atâtea necazuri adunate, atâtea vise spulberate dar de asemenea... o gr mad de trofee i împliniri” Cartea „Via , via ..” cuprinde câte ceva din toate cele ale vie ii, a cum ne-au fost ele h zite de Dumnezeu cel Atotputernic i a a cum noi le-am tr it, încercând, uneori, cu tenacitate, dârzenie, perseveren s le îmbun im i s le perfec ion m. Profesorul Vasile Fetescu ne prezint via a în lumina unor interesante aforisme, asigurându-ne c „Luminile i bucuriile vie ii din inima omului izvor sc” i „Numai cei care au ajuns la în elegerea c via a e unic i scurt o pre uiesc a a cum se cuvine”. Cu convingerea c „Via a omului este doar o clip a timpului care curge de la neînceput spre nesfâr it” profesorul ie ean descrie astfel etapele vie ii noastre: „Drumul pân la amiaza vie ii reprezint ascensiunea, urcuul, dup care începe, f s ne d m seama, coborâ ul. Între aceste dou realit i se petrece via a noastr , cu bunele i cu relele ei”. „Eu cred c via a este cel mai de pre dar divin, dincolo i dincoace de ea existând doar închipuirea” spune prof. Vasile Filip „ca atare, nu noi dispunem de existen a sau de dispari ia ei, rosturile noastre fiind doar cele care ne oblig la ocrotirea vie ii, indiferent de forma ei - un om, un pom, un fir de iarb , o floare, o pas re, orice alt vie uitoare, o gâz , firul unui izvor (...) Avem dreptul la via . Dar avem datoria nu numai de a ap ra via a, ci i de a o face mereu mai frumoas ,

mai demn , mai dreapt , mai bogat material i spiritual.” Autorul acestor gânduri consider c , de fapt, via a este o sum de înf ptuiri - materiale sau spirituale - prin care omul se înve nice te; mâne viu în con tiin a urma ilor, care îl pomenesc din genera ie în genera ie. Iar trofeul este tocmai via a împlinit cu fapte bune i cu lucr ri tuturor folositoare. deschidem i noi ferestrele larg c tre dragoste, prietenie, c tre orice form a frumosului spiritual i material care poate s ne bucure i s ne înnobileze mintea i sufletul. Probabil c Dumnezeu ne trimite în via persoanele potrivite, în momentele potrivite pentru a ne ajuta s dep im anumite etape, pentru a ne ajuta s evolu m, pentru a ne ajuta s înv m ceea ce trebuie, s ne reg sim, s iert m, s iubim... „Via a, pân la urm , e o art ” men ioneaz d-na dr. Teona Scopos. „Dac îi cuno ti sensul, mergi cu ea, prin ea, modelând-o i modelându-te. Dac o po i st pâni, po i realiza mult, chiar într-o via scurt . Dac te cople te, devine o povar ...” Scriind filele intitulate „Via a, un „Exist a a cum sunt, înconjurat de tot ce via a mea, de ieri, de azi i de mâine, îmi poate da. Ce mai, via a e totul, de toate...” Prof. Gheorghe Clapa precizeaz : „Via a este cel mai subtil lucru care ni s-a putut întâmpla vreodat . Este o c torie pentru fericire... Cel ce are în via a lui parte de iubire, de sensibilitate, în elepciune, frumuse e i energie i-a îndeplinit menirea pe p mânt. Fiecare este independent s i aleag stilul de via , s i impun propriile reguli pentru c via a este un element atât de subiectiv încât nu se aseacu nici una din formele de tr ire. Fiecare dintre noi este liber i decoreze via a cu iubire, s tate, în elepciune i energie...” Personalit i, din trecut sau din prezent, ale c ror scrieri au fost i sunt „monumente perene de cuget i sim ire româneasc ” sunt evocate în amintirile semnate de dr. Iulia Gabriela erban, prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, Stan M. Andrei, prof. Vasile Maftei, prof. C. Manoliu etc. Interesante scrieri despre c torii, despre oameni i locuri înc rcate de istorie semneaz în volum prof. Camelia Nenciu, eleva M ria Stoicoci i Alexandra-Alina Niculescu. În „Trofeele Timpului - Prin Roma Imperial ”, prof. Camelia Nenciu ne vorbe te despre o c torie la Roma, ca despre o ini iere spiritual , un mod de în elegere a rolului marilor oameni în istorie. Autoarea subliniaz c „întâlnirea cu Roma a fost un moment binecuvântat al vie ii sale, în care s-a ad pat la un izvor viu, f tor de istorie i civiliza ie. Roma, Mama noastr , e o fidel oglind a celor de ieri cu splendorile, cu elanurile, cu tr turile lor nobile”. Dr. Aurel Constantin Panfil consider c adev ratele trofee, care i-au picurat în suflet mult satisfac ie, sunt c toriile sale prin ar i prin zeci i zeci de state ale lumii: „Minun iile naturii i cele f cute de mâna oamenilor, v zute la fa a locului, m-au transformat în unul dintre cei mai ferici i români; dar, pentru asta, trebuie s i dore ti, i plac , s te emo ioneze, dar s i ...po i! Mii de imagini fixate în minte i în albume le rev d mereu, retr iesc, cu satisfac ie, emo ii de nedescris.” Toate filele din „Via , via ...”, din cartea-cenaclu ce poart acest titlu, dar i din via a tr it diurn, sunt str tute de bucurii i triste i; de succese i e ecuri i citindu-le nu po i s nu reiei în gând versurile lui George Co buc: „O lupt -i via a; deci te lupt / Cu dragoste de ea, cu dor.” Despre dorul de tot ce ar trebui s fie frumos i bun în via a noastr , dar care din p cate nu este a a, artista Oana Pellea scrie, parc cu asentimentul tuturor membrilor cenaclului la distan : „Mie foarte, foarte dor de frumos i de bun. / Mi-e dor de oameni delica i i buni. / De oameni de tep i i genero i. / De educa ie i tradi ie. / Mi-e dor de bun sim i bun voin .” Via a este clipa de eternitate dintre na tere i moarte i dup cum ne spune Robert Heinlein, într-o cugetare plin de adev r: „Ironia suprem a vie ii este c nimeni nu scap din ea viu”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dac ar fi s adun în câteva cuvinte esen a tuturor scrierilor din aceast carte, cred c acestea ar fi: „Fiecare clip este o comoar , pre uie te-o, i nu uita c este trec toare!” To i autorii c ii-cenaclu „Via , via ...”, prin minunatele cuvinte ale prof. Aurel Gheorghi , mul umesc coordonatorului lucr rii „pentru uria ul efort, pe toate planurile, de a da via , anual, unor i de suflet, sum a unor colaboratori cu inim mare, pe care domnia-sa s-a priceput s -i aleag i, mai ales, s -i antreneze la o întreprindere cu valen e morale i etice inestimabile!” De asemenea i Ioan Gr mad , întemeietorul Muzeului etnografic din Câmpulung Moldovenesc subliniaz i apreciaz meritul incontestabil al jurnalistului Ion N. Oprea de a- i mobiliza colaboratorii i „F nicio rezerv , spune el, îl consider un deschiz tor de drumuri, în realizarea volumelor cu mai mul i autori, care înseamn mai multe opinii, p reri, experien e proprii sau ale semenilor no tri.” O nou carte-cenaclu, a IX-a, dac am num rat eu bine în noianul ilor ini iate i coordonate de prolificul jurnalist Ion N. Oprea, a zut lumina tiparului la Editura PIM din Ia i. Pân acum, afirm Ion N. Oprea în filele ce in loc de prefa i sunt intitulate foarte sugestiv „Tezaurul min ilor în antologii”, cenacli tii au oferit cititorilor antologii tot mai bogate în con inut, modele de profesionalism, care contribuie la actul de cultur autentic . Aceste antologii sunt nu numai o colec ie de texte ci scrieri pornite din inim i suflet pentru cititori. În deschiderea c ii, prof. Vasile Ghica, în rândurile ce poart titlul „B dia Ion, ilustrul meu cons tean” ni-l prezint pe I. N. Oprea ca pe un „om providen ial ale c rui lucr ri vor r mâne în veci, pentru sunt pietre de temelie, fermentul unor epoci i liantul dintre trecut i prezent”. Scriind despre nevoia întoarcerii la obâr ie, prof. Doina Dobrean

Camil Ressu - Odihna modelului

Anul VII, nr. 12(76)/2016

define te satul tradi ional de odinioar ca o entitate social , a c rei existen curgea lin, în concordan cu ritmicitatea anotimpurilor, marcat de s rb torile anului, de momentele importante din via a fiec rui membru al colectivit ii -na tere, nunt , moarte... În timp, omul de la ar a fost silit de împrejur ri s se îndep rteze de matricea satului natal, s devin or ean, dar nu i-a uitat r cinile i poart în suflet dorul acestora i chemarea str bunilor. Cauza dorului este neputin a de a da uit rii leg tura noastr cu începuturile, cu trezirea la via , cu familia i r cinile, cu primele lec ii practice despre iubire, prietenie, încredere, sinceritate, frumuse e, bine...” Sub semnul florii de „Nu m uita” multe amintiri personale r zbat prin timp, peste decenii, spune dr. Iulia Gabriela erban, care m rturise te c a crescut într-o cas a florii de „Nu m uita!”: „Nu m uita” a devenit treptat în sufletul meu un simbol al civiliza iei, al progresului, spiritual, înalt, nobil - al purit ii, al bunelor configura ii, o atrac ie, o motiva ie, un model, confort i siguran . Târziu am îneles c reprezenta o ini iere, un statut, o condi ie social , apartenen a la un stil de via ...” Prof. Traian Nistiriuc-Ivanciu prezint , în poezia „Cum a putea uita?!”, suferin a grea a neuit rii, suferin ce ne bântuie pe to i dup pierderea dragilor no tri, dragi. Mircea Popescu a apelat la ajutorul DEX-ului i a aflat defini ia uit rii dat de speciali tii din domeniul lingvistic. Îndemnându-ne „S nu uit m de uitare” autorul subliniaz c uitarea „ne ajut s dep im mai u or anumite momente atunci când trecem printr-o dram cauzat de pierderea unei persoane apropiate sau când suferim în urma unor evenimente care ne produc daune materiale. Acestea, desigur, nu se uit în totalitate, îns prin uitarea par ial se diminueaz mult din intensitatea emo iilor tr ite în acele momente, fapt ce ne ajut s ne continu m normal parcursul vie ii.” În capitolul „Recurs la neuitare” prof. Aurel Gheorghi noteaz : „Nu uita s r mânem împreun în Cenaclul nostru (...) pentru men inerea pe mai departe a dialogului care s-a creat i se dovede te util i eficient (...). S nu se disipeze ceea ce am început, liantul care nea apropiat, indiferent de distan e, vârste, credin e sau profesii, în ineditul nostru Cenaclu literar de la distan ...” Olgu a Lunca u Trifan în „Pledoaria Neuit rii” noteaz despre rin i: „Ce bine-i când, înc îi avem...! Ce mare p cat, s nu-i pre uim! rut-mâna, mama mea! Dumnezeu s te ierte, tat l meu!” citând, foarte inspirat, emo ionantele spuse ale lui Emil Cioran: „Despre via nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.” Ec. Ioan Gr mad pledeaz , în rândurile urm toare, pentru neuitarea locurilor natale: „Oare cum a putea uita, ora ul meu natal, Câmpulungul Bucovinei, în care locuiesc i care a devenit o parte din mine, o adev rat atrac ie pentru aceste meleaguri de vis, ale copil riei, adolescen ei i ale vârstei a treia.” Conf. univ. Dr. Doina Butiurc - Tg. Mure , în articolul „Limba român în lume” aminte te, printre altele, c „trebuie s avem puterea de a ne p stra propria identitate de limb , cultur , religie, spiritualitate” în contextul integr rii europene i implicit al globaliz rii. Multe pagini din acest volum, pilduitoare prin realismul lor, sunt dedicate eroilor neamului, dragostei de ar , suferin elor din timpul celui de-al doilea r zboi mondial, silniciilor tr ite în timpul colectiviz rii etc. Cartea prin esen a ei este o s rb toare i poate da culoare oric rei alte s rb tori! Despre scriitorul Ion N. Oprea, ale c rui c i le consider un tezaur de documente, profesorul Clapa spune: „Ion N. Oprea este un intelectual, rara avis, chiar printre somit ile culturii române ti. Este omul erudi iei de excep ie. Articolele i studiile publicate în periodice, reprezint piese de antologie, de aleas valoare.” Prof. Ana Dumitrescu, cea care l-a secondat, pas cu pas, pe Ion N. Oprea în alc tuirea i „administrarea” Cenaclului literar de la distan , face urm toarea apreciere: „INO munce te, la cei mai bine de 80 de ani de via ai lui, zi-lumin , ca s lase urma ilor, genera iilor viitoare, informa ii despre cine am fost i de unde am venit.”

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Catrinel POPESCU

„Poeme leg[nate-n palm[” Motto: Poezia vindec r nile create de ra iune. (Novalis)

Poet autentic, romantic în esen , George Baciu se înscrie în salba de aur a trubadurilor iubirii, printr-un altfel de cântec, o exprimare care leag în metafore diafane o furie erotic , asemenea unui joc al dragostei, în care vibreaz inconfundabil emo iile, tr irile, gândurile i îns i vulnerabilitatea poetului, o nelini te prolific . Aceste poeme de leg nat în palm sunt o încântare a sim urilor, o desf tare, un murmur al sufletului i trupului însetat de tandre e i duio ie, care te provoac i, în acela i timp, sunt un balsam pentru cel însingurat i suferind. Poetul George Baciu, ca întotdeauna, te r scole te cu patima ce-l st pâne te, i-l po i citi i reciti cu acela i fior, pentru c atinge cele mai sensibile substraturi ale fiin ei noastre. Cred c se hr ne te cel mai mult cu dragoste, dar cu cea care te împline te, care i d for i te optimizeaz : „Ast -noapte, am trecut prin visul t u./ Luasem de mân prim vara,/ ce abia venise.../ i te-am iubit, bucat cu bucat .”/ (Poeme leg nate-n pal, Editura Tiparg, Colec ia „Galateea”, 2015, p. 25). Când melancolic, când tonic, poetul ne coboar din panta deziluziilor i a dezam -

girilor i ne induce speran a în for a de regenerare a iubirii, c reia trebuie s i te d ruie ti, pentru c te elibereaz , te revigoreaz : „Ce bine c râde prim vara/ pe ochii t i cu trup de noapte,/ ca s te pot iubi înc o vreme,/ te pip i cu gura pe fila gândului/ din prima tres rire a patului în care te-am îmbr at.” / (Op. cit., pag. 109) Într-o lume atât de perfid , în care e prea mult suferin pentru o singur via , poemele domnului George Baciu sunt ca o „Od ” închinat iubirii, cu toate fr mânt rile i declara iile prinse ca-ntr-un irag de m nii, pe care le strecoar , bobi cu bobi , printre degete i se roag s -i fie auzite chemarea i suspinul: „Nu m-ai întrebat niciodat nimic./ Pe trupul gol al cuvintelor t cute,/ î i danseaz rochia privirii,/ în timp ce inima te poart -n buzunar.” (Op. cit., pag. 115) i dup toate aceste m rturisiri, gândul

cel de pe urm zboar , ca un avertisment t cut, spre ultimul drum al fiec ruia, inevitabil: „Ne pierdem prin noi, f a observa/ vremea ce ne cur emo iile r nite./ Suntem un fir de p mânt,/ ce fo ne te în mâna lui Dumnezeu/ singurul care ne aduce aminte/ c mai i murim.” (Op. cit., pag. 30) Poetul pare c tr ie te intens i se implic rezerve în tot ce-i ofer via a, se expune menajamente, arde f regrete, pentru timpul care se comprim nu ne mai ofer momente de r gaz: „Tr iesc con tiincios ca un drum/ pe care noaptea-l calc încet/ s nu striveasc praful/ din zilele-mi vrai te.” / (Op. cit., pag. 4) Cu fiecare volum publicat, poetul se împline te i se des vâr te ca artist al cuvintelor frumoase, prin curgerea c rora i se pare via a devine mai agreabil i mai po i s i continui visul.

Camil Ressu - Peisaj cu cump

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Stelian GOMBO{

Despre Praznicul Na]terii Domnului Issus Hristos Biserica Ortodox s rb tore te pe 25 decembrie (7 ianuarie) Na terea Domnului i Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest eve-niment a avut loc în urm cu mai bine de 2000 de ani într-o pe ter din Betleemul Iudeii. Deasupra acestui loc str juie te de peste 1600 de ani, Biserica ctitorit de Sfânta Împ teas Elena. Na terea Domnului, Praznic împ tesc cu dat fix , numit în tradi ie i Cr ciunul, este s rb toarea anual a na terii dup trup a Domnului nostru Iisus Hristos. rb toarea Na terii Domnului, de i nu este la fel de veche precum rb toarea Pa telui sau a Rusaliilor, pare a fi cea dintâi s rb toare specific cre tin dintre cele ale Mântuitorului. Vechimea ei se poate urm ri retrospectiv în documente pân la sfâr itul secolului III, când - dup o tradi ie consemnat de istoricul Nichifor Calist - pe timpul prigoanei lui Diocle ian i Maximian, o mare mul ime de cre tini au pierit ar i de vii într-o biseric din Nicomidia, în care ei se adunaser pr znuiasc ziua Na terii Domnului. La început era deosebire între cre tinii din Apus i cei din R rit, în ceea ce prive te data acestei s rb tori. Astfel, în Apus, cel pu in de prin sec. III, Na terea Domnului se serba, ca i azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi tradi ii, dup care recens mântul lui Cezar August, în timpul c ruia Sf. Evanghelist Luca ne spune c s-a întâmplat Na terea Domnului (Luca II, 1 ), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei). Cele mai importante documente în care se men ioneaz atât originea praznicului Na terii Domnului, cât i data s rb toririi lui r mân totu i Omiliile P rin ilor de limb greac i latin ai sec. al IV-lea. Sfântul Ioan Gur de Aur († 407), într-o Omilie la Na terea Domnului din 25 decembrie 386, afirm c dup o veche tradi ie, la Roma, înc de la început, Na terea Domnului a fost s rb torit la 25 decembrie. Fericitul Ieronim († 420), într-o Cuvântare la 25 decembrie, î i exprim convingerea c în aceast zi S-a n scut Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece aceasta reprezint o tradi ie veche i universal . Cel care vorbe te pentru întâia oar de consensul unanim al Bisericii de a fixa Na terea Domnului în ziua a opta a calendelor lui ianuarie, adic la 25 decembrie, este Fericitul Augustin († 430). Sfântul Grigorie Teologul († 390) avea s rosteasc la 25 decembrie 379 (an în care este chemat la Constantinopol de c tre ortodoc i spre a înt ri Ortodoxia) celebra Cuvântare care va servi ca izvor de inspira ie Sfântului Cosma de Maiuma († 781), alc tuitorul Canonului Na terii Domnului („Hristos Se na te, sl vi i-L! Hristos din ceruri, întâmpina i-L!...”). Despre fixarea s rb torii în timp istoric i spa iu geografic În R rit, pân prin a doua jum tate a secolului IV, Na terea Domnului era serbat în aceea i zi cu Botezul Domnului, adic la 6 ianuarie; aceast dubl s rb toare era numit în general s rb toarea Ar rii Domnului. Practica r ritean se întemeia pe tradi ia c Mântuitorul S-ar fi botezat în aceea i zi în care S-a n scut, dup cuvântul Evangheliei, care spune c , atunci când a venit la Iordan s Se boteze, Mântuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23). De fapt îns , atât în Orient cât i în Occident Na terea Domnului a fost serbat de

la început la aceea i dat , în leg tur cu aceea a solsti iului de iarn , numai c orientalii au fixat-o, dup vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul, în frunte cu Roma, a recalculat-o, fixând-o în func ie de data exact la care c dea atunci solsti iul, adic la 25 decembrie. Se consider c s rb toarea Na terii s-a desp it pentru prima dat de cea a Botezului, serbându-se la 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375 apoi la Constantinopol în anul 379. Peste câ iva ani, se introducea data de 25 decembrie, pentru pr znuirea Cr ciunului, i la Antiohia, dup cum dovede te Omilia la Na terea Domnului, inut la Antiohia de Sf. Ioan Gur de Aur în anul 380. În Constitu iile Apostolice (V, 13), redactate spre sfâr itul secolului IV, Na terea Domnului e num rat ca cea dintâi dintre s rb tori, recomandându-se serbarea ei la 25 decembrie, iar în alt loc (cart. VIII, cap. 33) e amintit ca o s rb toare deosebit de cea a Epifaniei. Cu timpul, i anume prin prima jum tate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca dat a s rb torii Na terii a fost introdus i în Biserica Alexandriei, apoi în cea a Ierusalimului, generalizându-se astfel în cre tin tatea r ritean . La fixarea zilei de 25 decembrie ca dat a s rb torii Na terii Domnului, s-a avut în vedere probabil i faptul c mai toate popoarele din antichitate aveau unele s rb tori solare care c deau în jurul solstiiului de iarn (22 decembrie), s rb tori care erau împreunate cu orgii i petreceri de ate i pe care Cr ciunul cre tin trebuia s le înlocuiasc . Biserica a vrut s contrapun o s rb toare cre tin mai ales cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine oriental , a c rui s rtoare central c dea în jurul solsti iului de iarn (22-23 decembrie), ea fiind privit ca zi de na tere a zeului Soare, înving tor în lupta contra frigului i a întunericului (Ziua de na tere a Soarelui nebiruit), pentru c de aici înainte zilele încep s creasc , iar nop ile s scad . Opinia general a liturgi tilor i istoricilor apuseni, dup cum men ioneaz pr. prof. dr. Ene Brani te în „Liturgica General ”, este c ziua de na tere a zeului Mitra (s rb toare introdus la Roma de împ ratul Aurelian, la 274) ar fi fost astfel înlocuit cu ziua de na tere a Mântuitorului, Care fusese numit de prooroci «Soarele Drept ii» (Maleahi IV, 2) i «R ritul cel de sus» (comp. Zaharia VI, 12; Luca I, 78, 79 i Troparul Na terii Domnului) i pe Care b trânul Simeon îl numise «Lumin spre descoperirea neamurilor» (Luca II. 32). Este îns posibil ca adev ratul raport cronologic dintre aceste dou s rb tori s fie invers, adic va fi existat mai întâi s rb toarea cre tin a Na terii Mântuitorului Iisus la 25 decembrie, iar introducerea de c tre Aurelian a s rb torii p gâne a lui Mitra la 274 s fi constituit o încercare neizbutit de a înlocui s rb toarea cre tin , mai veche. Despre termenul Cr ciun – origine, etimologie Termenul Cr ciun a primit mai multe explica ii etimologice, fiind dedus fie de la un cuvânt autohton, ce numea trunchiul de brad ars pe vatr în cea mai lung noapte a anului sau în cea de 24 spre 25

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

decembrie, pentru a rechema puterea soarelui, un ritual practicat de numeroase popula ii indoeuropene, fie, în exegeza recent , raportat la un latinesc creationem „crea ie”, cu referire la na terea lui Iisus Hristos. Dar este u or de admis c s rb toarea cre tin s-a suprapus peste vechiul obicei antecre tin. O dovad în aceast ordine de idei o constituie faptul c ortodoxia a acceptat destul de târziu i cu unele rezerve termenul Cr ciun pentru Na terea Domnului, numit în limba veche prin formula N scutul (informa ii bogate în Dic ionarul Academiei). Avem, în aceast privin , m rturia scrierilor unor importan i clerici; astfel este numit , de exemplu, s rb toarea cre tin în Cazania Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643) sau la Mitropolitul Dosoftei, în Via a i petrecerea sfin ilor (1682). Acela i termen apare i la cronicarii moldoveni; o b lie cu t tarii este datat de Cronicarul Grigore Ureche „pre câ legile N scutului”, iar la Nicolae Costin g sim enun ul „cânt beserica noastr în sara N scutului”. Îns termenul apare i într-un colind publicat de Alexiu Viciu: „Ce sar e ast -sar ? / Domnului, Doamne, / Da-i sara N scutului, / C s-a n scut un fiu sfânt, / Fiul sfânt pe-acest p mânt” (Colinde din Ardeal, Bucure ti, 1914). În leg tur cu acest termen, s ne amintim i de un alt derivat de la verbul (a) na te, substantivul n sc toare, prezent în sintagma prin care, în textele biserice ti, este numit Maica Domnului, ca, de exemplu, într-o rug ciune care este intitulat „Prea Sfânt N sc toare de Dumnezeu”. Suntem obi nui i cu antroponimele Cr ciun, Cr ciunescu, Cr ciunel, Cr ciuna , Cr ciunoaia etc., dar, paralel, semnal m faptul c i termenul pe care îl discut m a fost folosit ca nume de botez, N scutul, consemnat de N. A. Constantinescu, în Dic ionar onomastic românesc (Bucure ti, 1963); a adar, ne afl m în prezen a unui perfect corespondent al fran uzescului Noël (< lat. Natalis Christi), situa ie ce deschide o fereastr spre mentalul denominativ cre tin de dinaintea Marii Schisme (1054). Câteva profe ii legate de na terea Domnului nostru Iisus Hristos Na terea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este dovada ve nic , nezdruncinat a îngrijirii lui Dumnezeu de lume. N dejdea mântuirii i a venirii R scump torului f duit n-a încetat nicio clip de la Adam pân la Iisus Hristos. Ea a d inuit de-a lungul veacurilor prin cei ce au „preînchipuit” pe Iisus Hristos, prin prooroci i prin to i binevestitorii mântuirii prin Iisus Hristos. Moise de pild , închipuie pe Iisus Hristos. El a sc pat pe Evrei din robia Egiptului, trecându-i prin Marea Ro ie, Mântuitorul Iisus Hristos a izb vit lumea din robia p catului prin baia botezului trecând-o la via a Darului. arpele de aram în at de Moise (Numeri XXI, 8) preînchipuie pe Mântuitorul în at pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mu turile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe to i de r nile p catului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) i piatra în care Moise lovind cu toiagul a nit izvor de ap poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, c ci din Ei izvor sc daruri d toare de via ; Iisus Hristos d ruie te apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul pascal închipuie pe Mielul lui Dumnezeu „Cel ce ridic p catul lumii” (Ioan I, 29) prin jertfirea Sa. Vechiul Testament este plin de astfel de asem ri. În al doilea rând vin proorocii. Ei au vestit mântuirea prin Iisus Hristos. Misiunea proorocilor cuprinde în sine revela ia dumnezeiasc . Iacob a binecuvântat pe fiul s u Iuda, spunând: „Nu va lipsi Domn din Iuda i pov uitor din coapsele lui, pân vor veni cele g tite lui i acela va fi a teptarea neamurilor” (Facere 40, 10). Balaam a proorocit: „R ri-va o stea din Iacob i se va scula un om din Israil i va zdrobi pe domnii lui Moav i va pr da pe to i feciorii lui Sit” (Numeri XXIV, 17). Însu i Moise a spus: „Prooroc din fra ii t i ca pe mine va scula ie

Domnul Dumnezeul t u, de el s asculta i” (Deuteronom XVIII, 15). Daniil a prezis timpul na terii Mântuitorului ar tând c de la ie irea poruncii pentru zidirea din nou a templului din Ierusalim pân la venirea lui Iisus Hristos vor fi 490 de ani: „ aptezeci de s pt mâni s-au t iat peste poporul t u i peste cetatea cea sfânt ca s se sfâreasc p catul i s se pecetluiasc p catele i s se tearg f delegile i s se cur easc nedrept ile i s se aduc dreptate ve nic i s se pecetluiasc vedenia proorocul i s se ung Sfântul sfin ilor” (Daniil IX, 24). Proorocul Isaia a vestit tuturor: „ i va ie i toiag din r cina lui Iesse i floare din r cina lui se va în a. i va odihni peste dânsul Duhul lui Dumnezeu, Duhul în elepciunii i al în elegerii, Duhul sfatului i al puterii, Duhul cuno tin ei i al bunei credin e” (Isaia XI, 1-2). Ieremia îl nume te: „Domnul - dreptatea noastr (Ieremia XXIII, 6). Miheia arat c locul na terii Sale va fi Betleem: „ i tu Betleeme Efrata, mic e ti intre miile lui Iuda, din tine va ie i pov uitor peste Israel, iar obâr ia lui este dintru început, din zilele veacului” (Miheia V, 1). Isaia a spus c se va na te din fecioar i Îl nume te Dumnezeu: „Pentru aceasta Domnul meu va da un semn: Iat fecioara va lua în pântece i va na te fiu i vor chema numele lui Emanuel” (Isaia VII. 14). Mai departe spune c va fi Dumnezeu i om: „C ci prunc s-a scut nou , un fiu s-a dat nou , a c rui st pânire e pe um rul lui i se cheam numele lui: înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al p cii, p rinte al veacului ce va s fie” (Isaia IX. 5). Despre st pânirea Lui, a ad ugat: „ i mare va fi st pânirea lui i pacea lui nu va avea hotar. Va împ i pe tronul lui David i peste împ ia lui, ca s-o înt reasc i s o întemeieze prin judecat i prin dreptate, de acum i pân în veac” (Isaia IX, 6). Proorocul Osea a spus c : „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea XI, 1). Minunile Mântuitorului sunt ar tate de Isaia, zicând: „Înt ri i-v voi mâini slabe i genunchi sl nogi prinde i putere zice i celor slabi la inimi i la cuget: înt ri i-v i nu v teme i. Iat Dumnezeul nostru. Cu judecat r spl te te i va r spl ti, c El va veni i ne va mântui. Atunci se vor deschide ochii celor orbi i urechile celor surzi vor auzi. Atunci va s ri chiopul ca cerbul i limpede va fi limba gângavilor; c ci izvoare de ap vor curge în pustie i râule e în p mânt însetat” (Isaia XXXV, 3-6). gânii i antichitatea îl a teptau pe Mesia Dar nu numai poporul ales, ci i p gânii a teptau pe Mesia, fie datorit r spândirii iudeilor în toate p ile, fie prin p strarea unei vechi tradi ii. Astfel printre zeit ile Egiptului era un zeu Hermes pe care caldeenii îl numeau mântuitorul oamenilor. Înv ii au aflat în istorie i scrierile popoarelor vechi o mul ime de cuget ri care dovedesc o a teptare universal a lui Mesia. Aceasta, nu numai la egipteni, fenicieni, caldeeni i per i, ci i la arabi, chinezi, japonezi, mexicani i la celelalte popoare din lumea nou . Cu 550 ani înainte de Hristos, filozoful Confucius, întemeietorul religiei de stat din China, îl nume te „Doritul na iunilor, Sfântul care va putea s se compare cu Dumnezeu”. Filozoful Platon († 347 î.Hr.) spune „cel ce trebuie s ne mântuiasc înv ându-ne adev rata înv tur i datoriile ce avem fa de Dumnezeu i fa de oameni”. Marcus Tullius Cicero, mare filozof, orator i om de stat roman (106-43), îl nume te: „St pânul tuturor, Monarhul suveran, Dumnezeu, a c rui lege, una, ve nic neschimbat , va domni peste toate popoarele i în toate vremurile”. Cornelius Tacitus (85-120) în Istoria Roman (cartea V, cap. 13) i Suetonius Tranquillus (70-160) în Vita Vespasiani (cap. IV) ca i c ile Sybiline vorbesc despre o veche idee r spândit în R rit cu privire la „na terea Celui dorit al neamurilor”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vergilius Publius Mario (70-22 î.Hr.) marele poet roman, c uzindu-se de informa iile ilor Sybiline veste te na terea foarte apropiat a unui „Copil minune”. i aceasta, cu 49 de ani înainte de Hristos. Atât de temeinic era a teptarea unui Mântuitor în lumea veche p gân încât grecii chiar îi p strau loc între zeii lor. Sfântul Apostol Pavel le-a spus atenienilor în cuvântarea sa inut în Areopag: „B rba i atenieni, voi sunte i în ochii mei, dup toate câte v d, deosebit de cucernici. C ci str tând ora ul vostru i privind la ce v închina i voi, am aflat i un altar pe care scrie: Necunoscutului Dumnezeu. Deci eu v vestesc vou pe cine voi cinsti i s -l ti i” (Fapte Ap. XVII, 22-23). Iat deci, câteva - numai câteva - din dovezile pe care se sprijin n dejdile de mântuire împlinite prin Na terea Domnului. Este fireasc marea bucurie a omenirii care cânt : „Ast zi mântuirea a toat lumea s-a f cut”... Astfel în elegem i dumnezeiescul imn cântat de îngeri i oameni: „Slav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe p mânt pace, între oameni bun voire” (Luca II, 14). Taina cea din veac ascuns i de îngeri ne tiut prin Tine N sc toare de Dumnezeu celor de pe p mânt s-a ar tat’...Taina aceasta s-a descoperit lumii când a venit plinirea vremii. Omenirea a fost în tiin at de aceasta la 25 martie 748 de la întemeierea Romei. Sfântul Arhanghel Gavriil a binevestit apropierea mântuirii. El a ar tat misiunea Mântuitorului Iisus Hristos în lume ca Fiu al lui Dumnezeu, când a spus Sfintei Fecioare: „Nu te teme Marie ci ai aflat har la Dumnezeu. i iat vei z misli în sânul T u i vei na te un fiu i vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare i Fiul Celui Prea Înalt se va chema; i Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul, p rintelui s u David. i va împ i peste casa lui Iacov în veci i împ ia Lui nu va avea sfâr it” (Luca I, 30-33). Cuvintele îngerului încununeaz ar rile proorocilor. El încredin eaz lumea c însu i Dumnezeu a gr it prin glasul acestora i c cele spuse de ei s-au împlinit întru totul. Aceasta este marea bucurie pr znuit ast zi de neamul cre tinesc. Pentru noi s-a n scut prunc tân r. Dumnezeu cel mai-nainte de veci. Sfântul Apostol i Evanghelist Luca pune în centrul istorisirii sale despre na terea Mântuitorului persoana Fecioarei Maria. El aminte te de venirea Îngerului Gavriil la o fecioar din Nazaret, logodit cu un b rbat pe nume Iosif. Numele fecioarei era Maria, care în ebraic înseamn „Des vâr ita”. P rin ii Fecioarei Maria erau Ioachim i Ana, ace tia l sând-o pe fiica lor la Templu, începând cu vârsta de trei ani. Astfel, Maria a r mas la Templul din Ierusalim pân la 12 ani, vârsta la care fetele trebuiau, dup tradi ia iudaic , s se c toreasc . Preo ii de la Templu, tiind c fata nu mai putea sta aici dup vârsta de 12 ani, dar cunoscând sfin enia vie ii ei, au hot rât s o dea spre logodn unui om mai vârstnic, pentru ca, în felul acesta, tân ra s i streze fecioria. Sfântul Maxim M rturisitorul exprim foarte frumos momentul alegerii lui Iosif drept viitor logodnic al Mariei. Dup relatarea acestuia, Iosif, care avea atunci peste 70 de ani, ar fi fost ales dintr-un nur de 12 b rba i, care au primit 12 toiege. La rug ciunile preo ilor de la Templu, toiagul lui Iosif a înflorit precum odinioar cel al lui Aaron. În acest fel au tiut care dintre ei era vrednic a se logodi cu Maria. Luca vorbe te despre plecarea Mariei i a lui Iosif din cetatea Nazaretului în Bethleem, în urma poruncii lui Cezar August de a se face un recens mânt general, astfel c toat lumea era constrâns s mearg în cetatea str mo ilor pentru a se înregistra: „În zilele acelea a ie it porunc de la Cezarul August s se înscrie toat lumea. Aceast înscriere s-a f cut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. i se duceau to i s se înscrie, fiecare în cetatea sa. i s-a suit i Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se nume te Betleem, pentru c el era din casa i din neamul lui David. Ca s se

Anul VII, nr. 12(76)/2016

înscrie împreun cu Maria, cea logodit cu el, care era îns rcinat . Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea s nasc . i a scut pe Fiul s u, Cel Unul-N scut, i L-a înf at i L-a culcat în iesle, c ci nu mai era loc de g zduire pentru ei. i în inutul acela erau stori, stând pe câmp i f când de straj noaptea împrejurul turmei lor. i iat îngerul Domnului a st tut lâng ei i slava Domnului a str lucit împrejurul lor, i ei s-au înfrico at cu fric mare. Dar îngerul le-a zis: Nu v teme i. C ci, iat , v binevestesc vou bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. C vi s-a n scut azi Mântuitor, Care este Iisus Hristos Domnul, în cetatea lui David. i acesta va fi semnul: Ve i g si un prunc înf at, culcat în iesle. i deodat s-a v zut, împreun cu îngerul, mul ime de oaste cereasc , l udând pe Dumnezeu i zicând: Slav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe p mânt pace, între oameni bun voire! Iar dup ce îngerii au plecat de la ei, la cer, p storii vorbeau unii c tre al ii: S mergem dar pân la Betleem, s vedem cuvântul acesta ce s-a f cut i pe care Domnul ni l-a f cut cunoscut. i, gr bindu-se, au venit i au aflat pe Maria i pe Iosif i pe Prunc, culcat în iesle. i v zându-L, au vestit cuvântul gr it lor despre acest Copil. i to i câ i auzeau se mirau de cele spuse lor de c tre p stori. Iar Maria p stra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. i s-au întors p storii, sl vind i l udând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziser i v zuser precum li se spusese. i când s-au împlinit opt zile, ca s -L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se z misli în pântece”. De men ionat c în anul 747 toate ora ele i satele din Iudeea au fost în tiin ate de porunca împ ratului August, ca fiecare iudeu s se înscrie în locul de na tere al p rin ilor s i. Quirinius de care aminte te Sfântul Evanghelist Luca, este Publius Suplicius Quirinius, o mare personalitate, înt rit de împ rat cu depline puteri. Dup nou ani a ajuns guvernator în Siria. Romanii se fereau s înr ut easc leg turile dintre ei i Iudei; se fereau s -i jigneasc , de i realitatea era cu totul alta. Ei îmbrobodeau o st pânire ap toare în forme de prietenie politicoas ... Recens mântul din Iudeea trebuia s se fac inând seama de vechea stare a poporului evreu împ it în triburi, astfel c fiecare om trebuia s se înscrie nu în locul unde se afla, ci în cetatea de ba tin a fiec ruia, adic în locul din care se tr gea. Prin aceast m sur , politica roman se ml dii dup obiceiurile locale ale tradi ionali tilor iudei. Trimiterea lui Quirinius în Iudeea era o amabilitate, o tactic iscusit , ca s nu ating nici mândria lui Irod, nici ovinismul poporului. Sfânta Fecioar cobora din David prin tat l s u Heli (Ioachim) i din Aaron prin mama sa Ana. Dar vitregia timpului i o mul ime de nenorociri personale pe care noi nu le cunoa tem, aruncase aceast familie de obâr ie regeasc i preo easc în s cia cea mai adânc . Ea p sise Betleemul, cetatea lui David - locul de obâr ie - fie pe timpul reîntoarcerii din robi Babilonului, fie mai târziu, în momentul în care Irod urcând la tron î i puse, în gând s distrug r ele vechilor regi ai lui Israel începând cu neamul Macabeilor, f s tie precis pentru ce. Sfânta Fecioar Maria locuia în micul or el Nazaret. Ora ul este ezat la 80 km spre miaz -noapte de Ierusalim, la 32 km spre apus de Tiberiada i la aproape aceea i distan de marea Galileii i de muntele Tabor. Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, era un b rbat „drept”, dup cuvintele Evanghelistului Matei, din neamul lui David. Numele lui Iosif se traduce prin „Iahve s adauge”, iar meseria sa era aceea de dulgher. Se pare c locul de origine al lui Iosif era cetatea Nazaretului în care Iisus avea s copil reasc . Matei îl prezint pe Iosif ca figura central în începutul Evangheliei sale. Deci, atât Iosif logodnicul, cât i Sfânta Fecioar trebuiau s se înscrie în ora ul str mo ului David, adic în Betleem. Acum îns , toate casele erau pline mai ales de cei cu bani. Nu era u or pentru

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tâmplarul Iosif s i g seasc , loc de g zduit, astfel s-a îndreptat spre marginea ora ului. La ie irea din Betleem, dincolo de poarta din spre miaz -zi s-au oprit. Ei z rir o pe ter care slujea drept staul de vite, o scufund tur cu un acoperi mic în fa , în felul acela pe care le construiesc i azi Arabii i care sunt atât de multe în Orient. Se ad postiser acolo i acolo, în s cia cea mai des vâr it , Maria aduse pe Mântuitorul pe lume. Sfântul Evanghelist Luca i-a scris evanghelia când Sfânta Fecioar înc mai tr ia. El a fost în preajma ei i multe din cele istorisite le-a tiut chiar de la dânsa. Sfântul Luca medicul, deci un om de tiin pozitiv ne încredin eaz de marea minune a întrup rii Fiului lui Dumnezeu, de îngerul Domnului care s-a ar tat ciobanilor zicândule „Nu v teme i, c iat vestesc vou bucurie mare care va fi la tot norodul, c S-a n scut vou ast zi Mântuitorul, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. i aceasta va fi vou semn: afla-ve i un Prunc înf at, culcat, în iesle” (Luca II, 10-12). El istorise te c „Îndat i-a f cut împreun cu îngerul mul ime de oaste cereasc l udând pre Dumnezeu i zicând: „Slav lui Dumnezeu întru cei de sus i pre mânt pace, între oameni bun voire” (Luca II. 13-14). De asemenea, Sfântul Evanghelist Matei prezint momentul Minunii din Betleemul Iudeii: Iar na terea lui Iisus Hristos a a a fost: Maria, mama Lui, fiind logodit cu Iosif, f s fi fost ei înainte împreun , s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind i nevrând s-o v deasc , a voit s-o lase în ascuns. i cugetând el acestea, iat îngerul Domnului i s-a ar tat în vis, gr ind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, c ce sa z mislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va na te Fiu i vei chema numele Lui: Iisus, c ci El va mântui poporul S u de p catele lor. Acestea toate s-au f cut ca s se împlineasc ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: „Iat , Fecioara va avea în pântece i va na te Fiu i vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuie te: Cu noi este Dumnezeu”. i de teptându-se din somn, Iosif a f cut a precum i-a poruncit îngerul Domnului i a luat la el pe logodnica sa. i f s fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a n scut pe Fiul s u Cel Unul-N scut, C ruia I-a pus numele Iisus. În relatarea de la Sfântul Apostol i Evanghelist Matei, vedem cum un înger al Domnului vine noaptea, în vis, cu scopul de a-i risipi îndoielile lui Iosif care v zuse c Maria era îns rcinat , dar nu tia c ceea ce are „în pântece este de la Duhul Sfânt”. În acest sens, el dorea s o lase în ascuns, fapt pentru care Evanghelistul îl nume te drept, întrucât Iosif era dornic de a observa legea. Dreptatea sa era asociat deciziei de a nu- i expune so ia; era în puterea sa s strice contractul, semnând o declara ie în prezen a martorilor, dar f a face publice motivele. În urma visului pe care-l are, Iosif se hot te s ia la sine pe Maria, logodnica sa, în elegând c ceea ce se afl în pântecele ei este de la Duhul Sfânt. Totodat , îngerul îi veste te c numele pruncului va fi Iisus, ceea ce se traduce prin „Iahve este mântuirea”. Sfântul Apostol i Evanghelist Matei mai istorise te de venirea magilor de la R rit cu aur, smirn i t mâie... de în elarea lui Irod, de fuga în Egipt, de uciderea pruncilor, de întoarcerea de acolo dup moartea lui Irod i a ezarea în Nazaret. Toate acestea, pentru ca s dovedeasc marele adev r c Iisus este Fiul lui Dumnezeu i R scumtorul cel vestit de prooroci: „Iar dac S-a n scut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iat magii de la R rit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a n scut? ci am v zut la R rit steaua Lui i am venit s ne închin m Lui. i auzind, regele Irod s-a tulburat i tot Ierusalimul împreun cu el. i adunând pe to i arhiereii i c rturarii poporului, c uta s afle de la ei: Unde este s Se nasc Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, c a este scris de proorocul: i tu, Betleeme, p mântul lui Iuda, nu ti nicidecum cel mai mic între c peteniile lui Iuda, c ci din tine va

ie i Conduc torul care va pa te pe poporul Meu Israel. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei l murit în ce vreme s-a ar tat steaua. i trimi ându-i la Betleem, le-a zis: Merge i i cerceta i cu de-am nuntul despre Prunc i, dac Îl ve i afla, vesti i-mi i mie, ca, venind i eu, s m închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat i iat , steaua pe care o v zuser în R rit mergea înaintea lor, pân ce a venit i a stat deasupra, unde era Pruncul. i v zând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. i intrând în cas , au v zut pe Prunc împreun cu Maria, mama Lui, i c zând la p mânt, s-au închinat Lui; i deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, t mâie i smirn . Iar luând în tiin are în vis s nu se mai întoarc la Irod, pe alt cale s-au dus în ara lor. Dup plecarea magilor, iat îngerul Domnului se arat în vis lui Iosif, zicând: Scoal -te, ia Pruncul i pe mama Lui i fugi în Egipt i stai acolo pân ce- i voi spune, fiindc Irod are s caute Pruncul ca s -L ucid . i sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul i pe mama Lui i a plecat în Egipt. i au stat acolo pân la moartea lui Irod, ca s se împlineasc cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: ‘Din Egipt am chemat pe Fiul Meu’. Iar când Irod a zut c a fost am git de magi, s-a mâniat foarte i, trimi ând a ucis pe to i pruncii care erau în Betleem i în toate hotarele lui, de doi ani i mai jos, dup timpul pe care îl aflase de la magi”. Astfel, chiar dac S-a n scut în circumstan e umile i f ospitalitate, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, va d rui lumii întreaga Sa ospitalitate. Se pare c în momentul în care Fecioara Maria Îl n tea în ieslea necuvânt toarelor pe Împ ratul tuturor, „iat magi de la rit au venit în Ierusalim”. Ini ial, termenul de „mag” desemna clasa cult sacerdotal a per ilor, mai apoi ajungând s desemneze orice persoan expert în tiin e i for e oculte. Pentru faptul c Matei men ioneaz „steaua”, arat c ei sunt numi i magi pentru c sunt foarte buni cunosc tori de astrologie. Evanghelistul nu ne spune altceva cu privire la ei. Dintr-un manuscris grecesc din secolul al VIlea, aflat în Alexandria, afl m c numele lor erau: Caspar (sau Gaspar), Melchior i Balthasar. Faptul c vin din R rit ne face s ne gândim locul de origine al lor era Mesopotamia, patria astrologiei în lumea greac . Cei trei magi ajung la Ierusalim i întreab despre locul unde S-a n scut regele iudeilor. Speriat c cineva ar putea s -i ia tronul, Irod îi cheam la el pe magi, spunându-le s mearg s -L g seasc pe noul rege i s -i dea de veste i lui pentru a I se închina. Urm rind steaua, magii au ajuns în Bethleem, unde steaua a st tut deasupra locului unde Se n scuse Iisus. Aici au aflat pe „Prunc i pe Maria, mama Lui”, s-au închinat Lui i I-au adus daruri: aur, smirn i t mâie. Luând porunc în vis, ei s-au întors pe alt cale în ara lor, pentru a nu se mai întâlni cu Irod. Trebuie amintit aici c Matei nu spune câ i magi au venit, num rul de trei fiind fixat datorit darurilor aduse Mântuitorului Iisus Hristos. În ceea ce prive te referin a cu privire la „steaua Sa”, putem spune c e imposibil de identificat un anume corp ceresc cu steaua de la Betleem, de i de-a lungul timpului s-au dat mai mult ipoteze privind aceast stea (o posibil conjunc ie a lui Jupiter cu Saturn). Imnografia cre tin prezint semnifica ia acestor daruri astfel: Pruncului I s-a adus aur ca unui împ rat, t mâie ca unui Dumnezeu i smirn ca unui arhiereu care urma s moar pentru întreaga omenire. Dup ce magii pleac din Bethleem, Iosif prime te din nou, în vis, vizita îngerului care-i spune s ia pe Prunc i pe Mama Lui i s mearg în Egipt. Iosif a f cut aceasta, ei r mânând aici pân la moartea lui Irod. Dup moartea lui Irod, cei trei se întorc în Israel, stabilinduse în Nazaret, la porunca primit de la înger, în vis. Observând c magii nu s-au mai întors s -i dea de veste, Irod a poruncit s fie omorâ i to i pruncii din Bethleem i din împrejurimi, de doi ani i mai mici, împlinindu-se în acest fel o alt profe ie a proorocului Ieremia. Na terea lui Iisus Hristos este o prim var înnoitoare pentru întreg neamul omenesc

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Florinel AGAFI}EI

Vila Tendresse continuare din nr. anterior A doua zi Când soarele nu ap ruse înc , iar florile- i mai f ceau somnul de frumuse e ascunse-n corola lor, pulsând în adierea lin a nop ii, se trezi i se duse la baie. Dup un ritual obi nuit, î i f cu toaleta; se gândi s se b rbiereasc . Nu se mai b rbierise de ani de zile; barba epoas îl f cea cu dou decenii mai b trân. C ut atent în geamantan i- i scoase ustensilele pe care le luase, prev tor, cu el, plus o loiune fin , pe care, dac o foloseai dup b rbierit, nu provoca usturimi. Era ca un balsam pentru o fa proasp t luat la întreb ri de lama ascu it . În timp ce se b rbierea cu infinit precau ie, prin geamurile vilei, larg deschise, p trundea aer cald, de noapte tropical . De undeva, dinspre sud, înainta, nel murit, parfum amar de portocali, amestecat cu miresmele arse ale diver ilor migdali, pr bu i în floare. În adâncuri, marea tânguia o simfonie lin , acaparatoare, albastr ; îndemna, parc , la sinucidere. Era o invita ie pentru cei slabi de înger... Tr ise odat , demult, o asemenea experien . Îndr gostit pân peste cap de mare, se hot rî s o vad nu numai ziua, ci i noaptea. Ziua o v zuse, în diferite ipostaze, cum vezi o femeie goal care doarme; i destins , în nuditatea mat a pielii, i ghemuit , adunat , înfrigurat , în c utarea unei p turi ori a unui cearceaf izb vitor sau nervoas , visând agitat lucruri pe care doar Jung - i poate c nici el - nu ar fi fost capabil s le descifreze. În fine, ini ial, marea i se ar tase cum nu se mai dezv luise nim nui altuia; calm , senin , primitoare, albastr . Alteori, p rea de smarald, clipocind u or, mângâindu-i picioarele obosite de drum i a teptare; cufundat în ap pân dincolo de umeri, îl înv luia, încercuindu-l din toate p ile cu r ceala ei catifelat , ca o piele de copil abia n scut. Dar nu-i fusese de ajuns; se încumet s o vad i noaptea, singur. Înfrico toare experien ; valurile albe loveau plaja în lumina lunii, chemându-l spre adâncuri. Hipnotizat, s-a apropiat de rm, sim ind apa cald a înser rii, pl cut ; nu i se mai p rea de speriat. trunse în ap i înaint ca în trans , pân când un paznic de noapte fluier i-l rug s ias la mal, c ci acolo unde ajunsese curen ii erau foarte puternici. Abia atunci realiz c se afla în mare pân dincolo de umeri; ie i repede, tulburat de experien ... i mai puse pu in past de b rbierit. Trecu la cel lalt obraz; vroia s termine, dar nu oricum, c ci inten iona s mai prind , m car o dat , r ritul soarelui, cum îl v zuse odinioar , în tinere e. inea minte fiecare detaliu al acelui r rit, de parc lucrurile s-ar fi petrecut ieri sau, mai bine zis, câteva minute în urm ... Observase un lucru, în ce-l privea; nu-l interesa cum sunt al ii în aceast privin , dar inea minte, pân la detaliu, cel mai nesemnificativ am nunt, totul, absolut totul, în leg tur cu lucrul sau fenomenul ce-i pl cuse mai mult, cu tabloul admirat ori cu fata, femeia iubit ; toate erau proaspete în memoria-i afectiv ; în alte cazuri, parc s-ar fi desf urat continuu, în reluare, f cap t, f sfâr it... Îi pl cea, de pild , s asculte o melodie de nenum rate ori dac era pe gustul lui, s-o înregistreze i s-o dea i altora, s-o împ rt easc

apropia ilor, cunoscu ilor, s aib i ei parte, de ar fi fost posibil, de pl cerea i bucuria pe care le tr ise el însu i, în izolarea propriului ermitaj, întocmit într-un apartament de bloc, dintr-o margine de urbe uitat de lume, sub impactul armonioaselor sunete... Era sosit la mare pentru prima oar în via a lui; nu avea decât vreo 17 ani... Ajunsese cu un tren de noapte. Parcursese apte ore încheiate în c ldura excesiv din compartimentul supraînc lzit al trenului prost între inut. Venise cu un personal ce oprise în toate sta iile de pe traseu; mai mult decât atât, de vreo dou , trei ori staionase i între sta ii, spre enervarea sa, dus la extrem. Era prea târ ca s se ab in , prea ner bd tor pentru a vedea marea... Înc de la kilometri buni o sim ea, o auzea, îi în elegea semnele eterice, transmise miraculos pân la el. Credea în mare, f s-o fi v zut. I s-ar fi jertfit, dac i-ar fi cerut-o. O iubea, cum iube ti o necunoscut , pe furi , o dat , i apoi o ii minte toat via a. Necondi ionat. Ajuns în aceea i gar , pe care avea s-o revad de treizeci de ori, coborî vijelios din tren, n pustindu-se c tre primul autobuz care-l va purta în sta iune. Dup ce- i l bagajele la recep ie, trezind-o pe cea care dormea într-o înc pere al turat hall-ului principal de primire, ni - a a cum era îmbr cat - direct, pe plaj . Noaptea nu- i ridicase înc , ultima perdea de întuneric, dar se vedea cum cerul începuse s i schimbe timid, coloritul. Mai întâi î i cu sim it prezen a prima gean de lumin , ca o prevestire, ca un semnal de trezire a con tiin elor... Porni hot rât pe str du a ce cobora spre mare; în stânga, drept, urca la cer un zid din piatr ; în dreapta, înregistr pasager vilele scufundate în t cerea verde, abisal , a iederei crescute virginal din cr turi de asfalt, mirosind, paradoxal, a nuci pr jite. Numai pa ii lui, de fur neîndemânatic, se auzeau în lapi, pe caldarâmul sec. Dintr-un col de zid vechi, un bra al unei plante ne tiute se întindea r zvr tit peste trotuar. Îl ocoli, nu f a rupe o frunz pentru a o fr mânta între degete... Orizontul se preg tea s ia foc; apa, a ijderea. Deodat , marea! Îl primea ca o fecioar îmbujorat , parc emo ionat de ochii alba tri ai tân rului, cu p r rev rsat haotic peste umeri. A fost dragoste la prima vedere; de fapt, mai mult decât atât! A fost o pasiune subit declan at cu prima raz de soare z mislit în genunea m rii. Ajuns pe plaj , s-a oprit lâng o barc de salvamar, încremenit n maluri de nisip. Cutremurat, primi semnul de bine venit al astrului ceresc. Uria , ro u liliachiu, apoi portocaliu, galben, pân la obosirea ochilor ce l crimau de vederea aparent atemporal , revelat prima dat . Fascinat de imagine, nu i-a revenit întreaga zi, stând ascuns în camer , rememorând filmul r ritului în t cerea de ertic a locuin ei. Nici o fiin din lume nu-l impresionase într-atât cum reu ise s-o fac marea, iar faptul acesta avea s -l in minte totdeauna, cum cea, de obicei, cu lucrurile aparte, întâmplate sie i. Termin cu b rbieritul. Ie i din baie, aruncând o privire critic de la balconul unde se afla apartamentul. Putea foarte bine s vad ritul de la în imea balconului, dar nimic nu se compara cu acela

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

admirat de la malul m rii. În vecin tatea valurilor, mirosind a alge sf râmate în zbuciumul nop ii, a scoicilor - lacrimi de argint i marmur sturnate haotic pe nisipul ud - a brizei crude, matinale, ce închipuia zvâcnetul primordial al vie ii, era transpus în spa ii i lumi demult apuse. Era de ajuns ca soarele s p teze cu lumina lui ro iatic mântul trezit de sp larea valurilor m rii, ca s fie alt om... Privind în largul m rii, continua s fie convins c tot ce tr ise în ajun nu fusese decât o pl smuire a imagina iei sale chinuite sau, cel mult, un prea frumos vis, de i nu- i putea explica parfumul de ambr , amestecat seduc tor cu acela de tân ce-i st ruia în sim uri. Gândi parfumul i-l po i autosugera, mai ales dac e legat de amintiri pl cute... Avea asemenea amintiri, de pe când vizitase Japonia cu templele-i parfumate i-i cunoscuse sumedeniile de esen e, r itor mirositoare. Ambra îns , îl fascinase. Îl subjugase total; or, sirena din vis, p rea f cut toat numai din ambr . Parfumul de ambr e atât de persistent, încât se simte distinct, chiar i în plin mul ime. Îl po i detecta, indubitabil, într-un restaurant unde se servesc mânc ruri cu diferite miresme grele, b uturi tari, sucuri tropicale... Asemenea parfum r sese captiv olfactivului propriu; îi p trunsese în piele, n ri, pl mâni, c ci sirena nu numai c -i apucase nasul de câteva ori, dar î i plimbase degetele fine peste el, într-un mod nep mântean, aidoma unui alint olimpian, unui semn de iubire divin ... Jocul sirenei ascundea ceva nel murit, ne tiind ce putere au farmecele, mi rile sale, ce devastatoare puteau fi pentru un b rbat cu suflet naufragiat... Ambra îi st ruia în memorie... si camera f a se gr bi, în timp ce îmbr ca din mers un tricou albastru. Pe mal adia briza destul de rece. Dup cum ar ta cerul, avea s fie o zi c lduroas ; asta însemna pu in plaj diminea a, apoi înapoi în camer , la scris - gândi - l sându-se stropit de câteva valuri agitate sub r ritul soarelui. Undeva, în spatele lui, luna se mai vedea înc , pe fundalul cerului senin, transparent, precum cle tarul. Mergând a a, cu gândurile proprii, se cam dep rtase de vil . Z ri,

Camil Ressu - La pozat

într-un timp, un soi de sat pesc resc. Gr bi pasul c tre primele c su e modeste din care ie ea fum, semn c lipovenii se treziser devreme. Dinspre trestiile aflate în marginea lacului vecin m rii, se auzi or it de brotac. Pe mal, nu departe de intrarea în sat, un grup de pescari strân i gr mad , bodog neau ceva, gesticulau, urlau unii la al ii, se dep rtau, iar se întorceau, î i f ceau cruce, scuipau, în vreme ce al ii râdeau de se pr deau, dând pe gât o binecunoscut t rie. Ajunse, în sfâr it, aproape de ei. - Bun -diminea a, oameni buni! Dar ce, a a, mare zarv ? Ce s-a întâmplat? - Bun -diminea a, dumneavoastr ! gl sui un pescar b trân, cu mâinile arse de soare, t iate oblic de odgoanele de care tr sese o via întreag . - Ce s se întâmple? Mai nimic, vorbi un altul, pescar tân r. G sir m o piele de siren , dar nu tim ce s-a întâmplat cu sirena... i pufni întrun râs homeric... Vreo doi, trei îi inur isonul. Ceilal i t cur , privind în jos. În mijlocul lor era, într-adev r, ceva... Se apropie mai mult de grup, indu-se printre capetele curioase ale b rba ilor m rii, care nu se mai turau s priveasc o piele uscat , zbârcit , a ezat pe câteva pietre. Nu spuse o vorb , s nu fie de râsul pescarilor. B trânul care-i d duse bine e, continu : - Nu râde i, c s-ar putea s nu mai prinde i pe te tot restul vie ii voastre! Eu sunt b trân; am strâns atâta pe te într-o via de om, cât nu încape în zece vagoane, dar voi? Cu lucruri din astea nu se glume te! - Mai las prostiile, mo Pavel, i arunc pielea aia care seam cu a unui delfin! S mergem s -ntindem n voadele c , uite, plecar m de câteva ceasuri de acas i ne oprir m aici, holbând ochii la cai verzi pe pere i! - A a-i, a a-i, gr ir al ii, care nu erau de acord s mai stea o clip locului, sim ind c le ard buzunarele dup bani. - Este vreme frumoas i poate avem mai mult noroc la calcani, dac nu vin turcii înaintea noastr i ni-i sufl , spuse un altul, înciudat starostele lor, mo Pavel, este atât de înc ânat i hot rât s -i întoarc pe to i din drum, numai pentru o piele de animal mort, cine tie de pe unde. Dar b trânul nu ceda cu una, cu dou , cramponânduse de pove tile lui despre sirene. - Acum cincizeci de ani în urm , am v zut o siren ... începu b trânul... Din ce în ce mai mul i pescari, îndemna i de cei recalcitran i, rir cu gura i-l determinar pe b trân s înceteze. Luar pielea pe un cap t de b i o aruncar cât colo. Din ochii starostelui se rostogolir câteva lacrimi pentru gestul necugetat al camarazilor s i. Apoi se pr bu i, aidoma omului îndurerat, peste pietrele pe care, cu numai câteva clipe în urm , se aflase pielea respectiv . Pescarii plecaser g gio i, hot râ i s scape de mo Pavel i s pun pe altcineva, mai tân r, în fruntea lor. Se apropie, atunci, de mo i, a ezându-se al turi de acesta, îl iscodi: - Chiar a i v zut o siren ? trânul parc nu-l auzi. Privea în lungul rmului, apoi c tre mare, din nou în lungul rmului, din nou c tre mare. F cu asta de trei ori, dup care se întoarse c tre scriitorul care a tepta r bd tor -i acorde oarecare aten ie. - Dar pe dumneata, de ce te intereseaz a a o problem , c te v d om serios, îl lu tare b trânul, sco ându- i o pip i niscaiva tutun. - M intereseaz asemenea subiecte... - Astea nu sunt „subiecte”! Sunt realit i, domnule! Ori crezi în ele, ori nu! Lucrurile sunt limpezi. Iar ignoran ii ia de pescari tineri, cu ca la bot, i-au b tut joc, azi, de ceva sacru. Cu siguran va veni furtuna peste ei în zilele urm toare, taman când nu se a teapt . - De ce?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Când batjocore ti pielea unei sirene i o arunci, ba, o mai i distrugi, e ca i cum ai ucide o asemenea fiin , i-ai lua, pur i simplu, via a; iar ei asta au f cut, azi, aici! - Dar, bine, mie mi se pare c toate acestea in de fantastic, de pove ti nemuritoare, de basme pentru adormit copiii. - Totul ine de credin , drag domnule, de credin , mai rosti mo ul, puf ind alb strui din pipa proasp t aprins . - Bine, dar tocmai dumneata ai spus, c acum jum tate de secol te-ai întâlnit cu o asemenea fiin , cu o siren , ceea ce nu mai e doar simpl credin ; uite, eu sunt dispus s i ascult povestea...ba, s mai i pl tesc pentru asta... - Serios? întreb mo ul, aparent interesat de varianta povestitului contra cost. Dar, poate c nu m intereseaz banii dumitale... - Nu m-ai în eles bine; te invit la mine, la vil , i- i dau cel mai bun Metaxa pe care-l am... Ar mai fi ad ugat i alte oferte, dac b trânul nu i-ar fi retezat brusc avântul, ridicându-se în picioare, scrutând z rile. Trase un alt fum i rosti: - Hai mai încolo, drag domnule, c aici prea suntem în v zul tuturor; uite, colo, lâng s lciile pletoase, dup care om merge i la dumneata, dup cum zici. Cei doi se deplasar agale, mo ul savurându- i tutunul, iar scriitorul ferindu-se din calea lui. Se l sase demult de fumat. Fumase, cândva, câte dou pachete i jum tate de ig ri gudronate, în jum tate de zi. Mare prostie! Ajunsese s aib probleme cu vasele de sânge, ba, cuse i tromboflebit , tratat cu greu, pe cale medicamentoas . Acum, când sim ea miros de tutun, îi venea s vomite. Între s lcii era bine. Deja se f cuse ora zece, iar soarele începea ard mai tare. Se a ezar direct pe ierburile firave, c utând s nu fie prin preajm mu uroaie de furnici sau p ianjeni de plaj , care în eap de nu mai e ti om zile bune. Dur o vreme pân când mo ul se d du iar prins în vorb , dar nici scriitorul nu insist . tia s a tepte, mai ales c a teptarea promitea ceva deosebit de interesant, de data aceasta. - S tot fi avut vreo treizeci de ani, începu mo ul; aveam familie, femeie, copii, o fat i un b iat. Îi iubeam pe to i ca pe ochii din cap. Nu mai eram la prima tinere e, dar nici pe un mucos de 20 de ani nu d deam. Eram viguros i-mi pl cea marea, poate cum n-am mai pl cut nimic altceva în via a asta. Plecam din zori cu barca, singur, înso itori. Întindeam n voadele i a teptam. Uneori, st team zile i nop i în larg, f a veni la rm. Dormeam i mâncam în barc , în a teptarea pe telui cel bun. La noi, calcanul este nemaipomenit. Are carnea mai bun decât cea de porc. Cine aducea la cherhana cel mai mare calcan, n-avea treab s pt mâni bune. Era bine pl tit, iar familia lui o ducea i mai bine. Aveam grij s ajung, de fiecare dat , cu cei mai mul i pe ti, în sat; m tiau to i i se repezeau la mine, de cum îmi vedeau barca în larg, strigând: iar vine al lui Pavel, iar avem baft de pe te gustos... i, uite a a treceau anii, iar norocul nu m sea niciodat , f s tiu de ce. Pân într-o zi, c ci a a se întâmpl lucrurile în via a scurt a omului; întotdeauna trebuie s apar car o zi aparte, o zi însemnat de la Dumnezeu, care s schimbe cursul vie ii pe care-l credeai drept i sigur. Omul crede multe în via a lui. Î i face speran e, tr ie te cu ele i pentru ele de i, finalul este acela i pentru to i. Nimic nu s-a schimbat, în aceast privin , de mii i mii de ani... Eram un om care credea c va muri îngropat de copiii lui, de so ie, c noi, pescarii, tr im întotdeauna mai pu in decât femeile. Asta ne e soarta, numai c - i aici, b trânul oft din plin! - lucrurile au stat altfel în cazul meu... Se opri i mai trase un fum... T cerea se l din nou, dar scriitorul nu c zu în capcan . Nu interveni cu întreb ri inutile. Dup mai bine de jum tate de ceas, continu , de parc nu s-ar fi întâmplat nimic de-

Anul VII, nr. 12(76)/2016

osebit, de parc scriitorul n-ar fi existat lâng el... - Era într-o zi de august; ca de obicei, îmi preg tisem totul cu o sear înainte, ca s nu pierd vremea diminea a când, oricum, este întuneric pe la vreo trei, patru. Atunci se iese, de regul , în larg. A a fac ai no tri, din sat. Eu ie eam întotdeauna primul. Al ii mai întârziau în a ternuturile moi, lâng neveste. Eu îns , aveam copiii mari i alte nevoi. Nu-mi permiteam s lenevesc. Odat ie it, am vâslit în prelungirea Dun rii care se vars în marea noastr cu putere; uneori, ri ti i se r stoarne barca, dac e ti pe direc ia curentului ce vine din spate. tiam asta. Tocmai de aceea am vâslit paralel cu rmul un timp, pân când am ie it din raza lui de ac iune. Cât timp am vâslit, nu m-am uitat la ceas, ci numai la rm. La un moment dat, am ajuns întrun loc în care nu mai fusesem pân atunci, un loc al naibii de bun, ci z ream spin rile calcanilor la suprafa a apei. Asta ar ta c nici un pescar nu se aventurase atât de departe i c pe tii nu tiau de frica lor. C i pe tii te simt, când vii cu gânduri rele asupra lor. Trebuie s fii mare me ter s -i mome ti, altfel, degeaba ai f cut efortul ie irii în larg. În fine, ce s i mai spun, drag domnule, m-am oprit, am aruncat ancora i am întins plasele. Am a teptat câteva ceasuri bune pân am umplut barca. Aveam numai calcani; o prad grozav i-i mul umeam lui Dumnezeu pentru darul f cut. Am pornit înapoi tre sear socotind c , dac vâslesc puternic, pe la vreo 11 noaptea sunt cu ai mei. Numai c planurile omului sunt una, iar ale Domnului, alta; dup vreo dou ceasuri de tras, c aveam mare greutate, vreo cinci sute de kile tot s fi fost, dac nu i mai bine, s-a pornit un vânt or, a a, ca o boare. Întâi am sim it valurile ritmate i mai mari decât pân atunci; apoi, uierul vântului, mai abitir ca niciodat , iar în urm , un puhoi de ape peste mine. Venise furtuna, ca din senin, iar eu, care aveam atâ ia ani pe mare, trebuia s fi tiut c va veni, s fi utat un golfule undeva, s arunc ancora i s stau lini tit pân trece urgia. Dar n-am presim it nimic, absolut nimic. Parc îmi luase cineva min ile, sim urile, altfel n-am nici o explica ie, iar acel cineva nu puteam fi decât tot eu, gândesc, pentru c prea m bucurasem de captur . În fine, ce mai încolo i încoace, barca mi-a fost r sturnat , iar pe mine m-au tras curen ii departe, în larg. i când zic departe, spun zeci i sute de kilometri. Am dat din bra e, inându-m la suprafa a valurilor mult timp, dar valurile erau cât casa i m d deau de fiecare dat la fundul m rii, istovindu-mi orice urm de efort. Noroc c , pe la noi, nu sunt rechini, decât din ia de un metru, mai mult ni te caricaturi, decât animale de prad în toat regula, altfel mar fi tocat demult. Într-un târziu, am sim it c nu mai pot; m-am gândit, atunci, la ai mei i l-am rugat pe bunul Dumnezeu s m ierte pentru comia mea. Mi-am f cut cruce cu limba în cerul gurii, am închis ochii i am încetat a mai da din bra e. Într-un târziu, dup nu tiu cât vreme, m-am trezit. Eram pe o insul pustie. Apa îmi b tea încet lpile picioarelor. Lâng mine era cu itul meu, o plas de prins pe te, iar barca adus , credeam, de ape, z cea într-o rân , spart r u, c nu mai putea fi folosit . M-am ridicat în capul oaselor i am privit în lungul rmului, apoi m-am pr bu it din nou. Nu tiu cât am putut dormi, dar m-a trezit un parfum puternic de ambr , a a de puternic i de pl cut, cum nu mai sim isem pân atunci. În acel moment, scriitorul avu o tres rire: - De ambr , spui? - Da, de ambr , ce te miri? - Las c i voi spune mai încolo; continu , continu povestea! - Care poveste, domnule? Eu î i spun ce-am p it personal, iar dumneata crezi c asi ti la pove ti de gura sobei? Pentru Dumnezeu, dac tiam, mai bine nu-mi pierdeam timpul cu dumneata. Mai bine plec într-ale mele. i se ridic , destul de vioi, vrând s plece. - Stai a a, mo Pavele, stai a a! Am gre it, n-am avut nici un moment inten ia s jignesc; serios, mi-a sc pat involuntar. Spune, te

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rog, mai departe, nu m l sa a a, cu nodul în gât! Trebuie s tiu ce s-a întâmplat mai departe! trânul se ridic . M sur zarea cu priviri enigmatice... I se p ru un mag venit din vremuri str vechi. Se sim i mic, neînsemnat, în fa a celui care tr ise experien e uluitoare. Sigur, el nu le va tr i vreodat ... Urm rise toat via a o experien covâr itoare, de nu, aproape fatal , menit a-i fi surs de inspira ie în vederea scrierii c ii totale. Cartea absolut , asta urm rea, dar nu reu ise pân acum decât s se afle în treab , s stea amestecat printre scriitori, s bea la aceea i mas cu ei din când în când un pahar de vin i s se retrag în bârlogul lui, pentru a cloci nu tiu ce nuvel searb ori roman în care personajele erau lipsite de tu , închipuind dialoguri f nuan e, f substan . Pur i simplu, cuvinte a ezate pe hârtie. Pe hârtie de bun calitate! Se ura pentru asta. Scria i scrisese, mai totdeauna din c i, nefiindui câtu i de pu in jen de vorba celebr „c ile se scriu din c i”. Scrisese mult în anii din urm ; devenise, oarecum, cunoscut. Lumea îl saluta pe strad . Al ii îl urau pentru facilul succes de scen , în vreme ce restul celor pe care-i tia ca buni amici, în fa îi strângeau mâna, iar prin spate îl bârfeau cu maxim invidie, ca treaba s fie complet , cercul închis. A a nu mai putea continua. Sim ea c se sufoc . Sim ea c trebuie s plece, s fug , s evadeze, de i tia c pân la urm ar fi putut s e ueze la fel de glorios ca i când n-ar fi mi cat nici un deget. Venise la mare min ind la Uniune, depunând un plan fals al unui viitor roman, în speran a c , dac va sta o lun de zile pe litoralul însorit, se va întâmpla ceva menit a declan a resortul interior, creator aparte, pe care credea c -l mai are. Tocmai de aceea se ruga de trân s i continue povestirea. Abia mai sufla, a teptând ca pescarul cu alur de iluzionist ie it la pensie, s i deruleze gândurile cu voce tare. Într-un târziu, b trânul se întoarse c tre el i rosti: - În curând se face de prânz. Poate ar fi mai bine s mergem la

Camil Ressu - Pe malul Siretului

dumneata, la vil . Pe drum am s i povestesc ce s-a mai întâmplat. - De acord, zise, gândind c b trânului i s-a f cut, probabil, sete. Se ridic i porni al turi de acesta. B trânul oft prelung i întoarse, din nou, privirea c tre mare, rostind: - De acolo, de undeva, a venit ea! - Care ea, întreb , f s se ab in . - Ea, sirena! Scriitorul nu mai spuse nimic; se retr sese în carapacea de melc ascult tor i a tepta, for ându- i memoria la limit , pentru a re ine fiecare detaliu al povestirii. - Dup cum ziceam; atunci a ap rut ea, sirena... trânul propti privirea sfid toare drept în ochii scriitorului care, din reflex, ar fi dorit s mai pun o întrebare. Privirea b trânului îl determin s închid gura i s asculte. Î i promisese, totodat , s tac pân vor ajunge în camer , iar b trânul va fi terminat de spus tot ce avea de spus. Un gu ter de smarald le t ie calea, furi ându-se sub frunzele castanii ce m rgineau drumul. Cosa ii tocau m runt, printre ierburi zburlite de-un vânt iscat nu se tie de unde. - S-a apropiat de mine - continu pescarul, cu chip crunt. A ie it pe mal. Era cea mai frumoas fat pe care o v zusem vreodat . Nu tia a vorbi, ci doar scotea ni te sunete triste, de animal h ituit. Trupu-i era rece. Parc nu avea sânge; numai când st tea la soare se înc lzea i devenea vioaie. Atunci se apuca de n zbâtii. A a credeam eu; c sunt n zbâtii. - Ce f cea? nu se putu ab ine, scriitorul. - Pur i simplu, m tr gea de nas când dormeam! - Aha, f cu scriitorul, din ce în ce mai uimit. - A stat cu mine o vreme, apoi a disp rut. Pentru o clip , am crezut c n-am s-o mai v d niciodat , dar n-a fost a a. S-a întors imediat cu doi pe ti mari, pe care i-a aruncat pe mal. Eram fl mând, lipsit de puteri. Nu tiam cum s -i mul umesc, a a c i-am f cut semn cu mâna, în timp ce se dep rta. Mi-a f cut i ea, dar f s tie ce înseamn gestul. Abia mai târziu am aflat c nu f cea decât s copieze gesturile mele, f a le p trunde semnifica iile. Mi-a luat o vreme s o pricep în tot ce f cea, pentru c nu vorbea, nu-mi cuno tea graiul i comunicarea între noi era aproape imposibil . Totu i, am reu it s i explic ce înseamn a- i lua r mas bun de la cineva, s ceri voie pentru a face un lucru, c avem nume. Pe ea am numit-o simplu: Nerisa... Au trecut, de la prima întâlnire, trei s pt mâni, pân s-o v d din nou. Au fost s pt mâni cu soare deplin, în care, din câte mi-am dat seama - cu mintea mea de p mântean, nu de om care tr ie te în adâncuri era periculos s se arate în deplina lumin a soarelui, c ci asta i-ar fi pus via a în pericol. Când e mare umezeal în atmosfer sau imediat dup furtun , sirenele ies pe plajele pustiite de oameni. Se bucur de aerul nostru, de soarele slab, de parfumul p mântului. Cândva, au tr it numai pe p mânt, dar Dumnezeu le-a retrimis în apele primordiale unde-au fost z mislite. Se afl i azi acolo...în imperiul marin... Se uit la b trân f s mai zic absolut nimic. Cugeta asupra celor rostite de companion cu atâta gravitate: dac ar fi fost senil, nu l-ar fi ales pescarii starostele lor. Asta, prima la mân ; a doua, a v zut sirena! Lucrul devine neîndoios, pentru c p rul acesteia i trupul mirosind a ambr , nicidecum a ap s rat sau a pe te, erau aspecte constatate i de el însu i, câteva ceasuri în urm ... Se cutremur . Mo ul sesiz faptul. Se întoarse mai mult c tre el i-l întreb : - Ce este? - N-a putea min i, c nu este! replic scriitorul, sco ându- i tricoul, l sând soarele s -i biciuiasc pielea ca laptele. Pu in arsur nu-i strica, de i to i medicii urlau pe toate canalele: sta i în camere dup orele unsprezece, feri i-v de soarele uciga , de soarele cancerigen, de marea înc foarte rece. Bazaconii, mai gândi, alungând o vedenie cu mâna.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- i ce s-a mai întâmplat dup aceea? eschiv r spunsul, ar tânduse exagerat de interesat... - Când, dup aceea? replic mo ul, pierdut, parc , sub v lul amintirilor. - Dup aceea, când v-a i mai rev zut, c v-a i mai rev zut, nu? dup vremea îndelungat , însorit ... . - Da, ne-am mai v zut o singur dat , replic mo ul, care se aplei culese o scoic mic , ar mie, numai bun de transformat într-un cercel de atârnat în urechea unei sirene. Marea vui îndep rtat. P mântul tres ri în str funduri... - E trecut de dou sprezece, ad ug scriitorul, s nu tac . Mo ul privi cerul. Suspin involuntar. - Cam a a era cerul în ziua desp irii noastre; de i nu st tuse mult timp cu mine, fusese un suflet care, probabil, m în elegea, c ci nu-mi cuse r u. Dimpotriv . Prin aten ia ei m ocrotise, cum tiuse. Probabil nu putea evada din lumea ei, c ci era prea tân , iar cei de dincolo, nu erau de acord cu a a ceva... cine tie? Habar n-am! Cert este c a fost o zi în care a disp rut, a a cum ap ruse. De atunci, nu i-am mai sim it parfumul... Când m-am trezit a doua zi, barca era reparat i m a tepta unduind, ca de plecare. M-am urcat i am tras serios la vâsle. Am mers a, multe ceasuri în direc ia în care îmi închipuiam c trebuie s merg. Într-un târziu, m-am întâlnit cu un pescador de-al nostru care s-a oprit la timp, cât s nu dea peste mine. M-a cules, iar c pitanul m-a întrebat ce caut în mijlocul m rii. Eram uimit de întrebare. I-am spus c sunt un biet pescar r cit de cas , în c utare de calcani. Apoi am v zut pe peretele din cabin un calendar. Era din 1958, or, eu plecasem de acas în 1908, la pu in timp dup fr mânt rile din ar . - Care fr mânt ri? - Cum care, domnule? Alea, din 1907! Dumneata n-ai auzit de ele? Pe ce lume tr ie ti? - Ba, am auzit, dar ce importan au toate acestea? - P i au, c sta era singurul fapt pe care mi-l aminteam. În rest, când m-am întors, nimeni din sat nu m mai tia. Trecuser peste ei dou r zboaie mondiale. Aveam s aflu despre ele mai târziu. În primul, mi s-au dus p rin ii i so ia, iar în al doilea, copiii. - Bine, dar este imposibil, replic scriitorul. - A a am gândit i eu, c este imposibil, pentru c în insula aceea nu st tusem decât cel mult trei luni de zile. Or, revenit acas , am constat c se scurseser cincizeci de ani, timp în care eu nu îmb trâ-

Camil Ressu - Stejarii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

nisem deloc, iar lumea traversase dou mari r zboaie i mul i intrar în p mânt înaintea mea. - Nici nu vreau s mai gândesc, zise scriitorul, aplecându-se duo scoic ce- i ar ta sideful în soarele puternic. Nu vreau, ca s no iau razna. Dac ce spui dumneata, mo ule, e adev rat, acum câ i ani ar trebui s ai? - P i, sigur peste o sut . M-am s turat s -i mai num r, dar ar t ca unul de aproximativ aizeci de ani... Aleea cu pietricele albe, m runte, îngrijit dispuse, se ivi în marginea sta iunii ca o cale lactee, indicând c destina ia celor doi nu era departe. O adiere cu parfum de toamn gr bit , travers cerul cumin it de soarele tare... - Aproape am ajuns la vil , zise, invitându-l pe mo în direc ia corect , printre s lciile toropite. În înc pere era r coare, iar geamul deschis f cuse loc unui curent sub irel ce se strecurase pe sub u a f toc inând, într-un fel, locul aerului condi ionat. Intrând în înc pere, scriitorul î i invit oaspetele se a eze. Acesta se conform imediat. C ut , înfrigurat, sticla de cognac grecesc. O a ez pe mas , la vedere. Mo ul, parc nici n-o în seam ; privea pierdut, pe geam, marea. De aici, din înc perea mirosind a flori de portocal, p rea i mai frumoas . Apoi, deodat , se întoarse c tre scriitor, întrebându-l: - Dar, m rog, dumneata de ce e ti atât de interesat de povestea vie ii mele? - P i, sincer s fiu, am o ocupa ie care m oblig la a a ceva. - Cumva securist, poli ist, procuror? întreb mo ul, ironic. - Nu; scriitor sau pretins scriitor, înmuie glasul cel întrebat. - Aha, f cu mo ul, i- i turn un p rel mic din cognacul adus, s fi fost invitat. Doar era al lui, îl dobândise cinstit. Se dest inuise unui str in care, la urma urmei, îl putea crede nebun, un nebun inofensiv care spunea pove ti pentru adormit copiii... - i eu am întâlnit, deun zi, o siren , rosti brusc, scriitorul, atr gând toat aten ia mo ului asupra lui, f cându-l s scape paharul din mân . - Ce bazaconii spui acolo, domnule, drag ? Ce siren ? - Una cu parfum de ambr , p rul negru i care m-a tras de nas în timp ce adormisem pe plaj , obosit fiind de drumul parcurs cu trenul... - Ce vorbe ti dumneata, ce vorbe ti...!? se minun mo ul, c utând sprijin cu ochii în vreun tablou de pe perete. - A a cum m auzi i cum te aud, mo ule; ieri st team pe plaj , lâng dig, imediat dup furtun . La un moment dat, m-a apucat somnul. Visam c sunt sub o cascad uria , când am sim it c m trage cineva de nas. La început, am crezut c sunt victima farsei vreunui copil r zgâiat. Se mai întâmpl ; abia apoi am realizat c nu este a a; am deschis deplin ochii i am v zut-o pe ea, dup cum i-am mai spus. - Descrie-mi-o cu lux de am nunte, ceru mo ul, cu tremur în glas. Scriitorul porni a spune ce- i aducea aminte. Într-un târziu se opri, studiind reac ia b trânului. Acesta avu o singur replic , picat ca un tr snet: - Sigur este una i aceea i, de acum zeci de ani în urm ! - Imposibil - îl contrazise scriitorul - pentru c aceasta este foarte tân ; or, de atunci, spui c au trecut aproape apte, opt, decenii. Trebuie s fi îmb trânit cumva, nu? - Nici vorb , replic mo ul; nu îmb trânesc cum ne-am închipui noi. Pentru ele, o sut de ani de-ai no tri, înseamn un an i nimic mai mult în lumea lor. Cu alte cuvinte, dac pentru noi trec o mie de ani, ele îmb trânesc cu zece ani. În cazul de fa , se vede treaba c na trecut nici un an pentru ea, de la întâlnirea cu mine. Scriitorul c sc gura a uimire. Î i turn , la rându-i, un pahar mare de cognac. Sim ea nevoia, iar situa ia impunea un asemenea gest. Nu tia de ce toat lumea bea sau fuma în caz de oc, dar f cea i el ce tia c se impune în situa ii paradoxale ce sfidau limita ra iunii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

umane, a cunoa terii logice, legice, fire ti. - Acum e ti prins dumneata în mrejele ei, mai rosti mo ul, ridicându-se greoi din fotoliu. Lu sticla de gât i întinse mâna s i ia la revedere. - Poate ne mai vedem, cine tie cum i când. Pân atunci, î i doresc numai bine. S ne revedem s to i! - Cu bine, replic scriitorul, r mânând într-o stare de prostire general . utase experien e tari. Iat , acum, avea parte de ele... trânul p si înc perea, l sând u a întredeschis . Mai apuc -l vad cum î i afund sticla de cognac într-unul din buzunarele hainei, cum trage adânc din pip , trecându- i degetele prin p r... Soarele trecuse de cealalt parte a cerului. Înclina tot mai mult tre apus. F cu din nou du . Nu trecu un ceas i, ferchezuit nevoie mare, sun taximetristul care ap ru dup pu in timp, la patru ace. Avea aceea i muzic de calitate. Pân în centrul sta iunii al turate, drumul a fost o pl cere. Apoi, în mijlocul mul imii vesele. Nici o fa încrâncenat , nici o figur trist . Numai oameni veseli, veni i s guste din pl cerile oferite de mare, de sta iunea considerat perla litoralului. Trase la prima teras mai deosebit i comand ce- i dorise: o pizza extra-large, ci avea de gând s stea pân târziu, în noapte. Abia mâine se va apuca de scris, dac va avea inspira ie... Mânc lini tit i admir simultan arborii lumina i nocturn, cu frunzele verzi, poate prea verzi. Într-un târziu ceru plata. Se îndrept cu pa i len i spre ie ire. Brusc, din dreapta lui, sesiz puternic parfum de ambr ! Tres ri. Începu s caute agitat, prin mulimea forfotitoare. Se ghida dup mirosul ce nu-l putea în ela nicidecum. Ie i mai mult c tre scena amenajat pentru spectacolul ce urma s înceap . Pe o banc lateral , st tea în umbra unui copac slab luminat, ea: Nerisa!

Camil Ressu - Micul trengar

Se apropie u or, s n-o sperie. Aceasta parc nici nu-l lu în sea; privea undeva, departe, în noapte, peste to i i toate. Asista impasibil la spectacolul lumii i se minuna în t cere. Tu i for at, pentru a se face remarcat. Mai tu i o dat . De abia atunci Nerisa întoarse ochii spre el. Privi cum era îmbr cat. Întredeschise buzele, în zâmbet diamantin. Dantura ei sfida perfec iunea, aidoma cle tarului captiv într-o pe ter str lucitoare. Ar fi fost în stare s bea ap din gura ei, ca dintr-un izvor de munte, pân s-ar fi înecat. Cu un gest ce nu voia însemne mai nimic, se a ez lâng Nerisa, îmb tându-se de parfum, de trupul irepro abil profilat prin hainele mulate. Purta pantaloni strân i, negri, lucio i i o bluz galben ce l sa s i se vad sânul în partea superioar ... Îi fu ru ine s mai priveasc bluza... Se felicita, totu i, în sine, pentru ideea de a fi ie it în sta iune, pentru norocul dat de Dumnezeu. În acela i timp, prin minte îi umblau nenum rate întreb ri: cum de a ie it atât de departe de mare? De unde avea haine? Putea respira în voie? Nu i se usca pielea, dac st tea prea mult departe de apa m rii? Ce putea s i se întâmple dac ...? Se afla lâng el, neverosimil... Nu mai tia cine era; ce vârst avea, ce rost îi justifica prezen a pe litoral; pur i simplu, era fericit. Uitase de toate; de ce sase în urm , de Uniunea Scriitorilor, de planul scrierii romanului, dac ar fi fost un asemenea plan, de ziua de mâine... Toate disp ruser ca un fum... Singura prezen concret era Nerisa, iar ea se uita la el i râdea înceti or. Râsul acela p rea mai încânt tor decât orice auzise pân atunci, manifestând o putere înc neb nuit asupra lui. Se sim i tras de mân . Încremeni. Era mâna ei, pe care nu visase o va atinge vreodat . Cu gesturi fine, îl îndemna u or, dându-i de în eles c nu mai dore te s stea în mijlocul mul imii agitate. Prea mult c ldur , prea mult fum de igar . Se ridic simultan cu Nerisa, care-l lu de bra . Sim i, fulgerat, sânul ei. Un sân nicidecum vulgar pe care, atingându-l, tia c nu comite nici un sacrilegiu. Avea, totu i, impresia, c se pierde într-un loc ne tiut, deopotriv lini titor... Mergeau la pas, pe sub cadrul telegondolei, printre copii, femei, trâni, tineri, clowni, f s le pese de nimic... Nerisa-i ar ta drumul. Se supunea docil, cum n-o f cuse niciodat în existen a lui. Se l sa purtat i de experien , con tient c aceasta îi va procura, în final, ceva inedit. Pasul u or al Nerisei, piciorul lung, pielea foarte catifelat , tinere ea debordant , erau tot atâtea atu-uri ce-l determinau s gândeasc periculos. Dar nu va face nimic împotriva firii. Cea de lâng el era foarte b trân , în ani p mânteni, dar extrem de tân , în cei ai rii. P rea prins într-o capcan sau se l sase prins în ea? Dumnezeu mai tie. Cert era c se plimba la bra cu Nerisa, în mijlocul sta iunii... Deodat , Nerisa ar în sus, c tre cabinele galbene i ro ii ale telegondolei ce se succedau ritmic, în t cere deplin , alunecând pe firele întinse, ca ni te fantome. Pricepu c vrea s se plimbe cu una din telecabine; voia s încerce, probabil, experien e noi. Mai întâi pe mânt, iar de acolo, în aer. Curioas f ptur , gândi, dar nu ezit s i fac pe plac. Cump dou tichete. Urcar în prima telecabin . Cu ei nu mai era nimeni. La început, telecabina se balans , apoi totul decurse normal. În schimb, mica lui siren se f cu i mai mic , strângându-l de mân , dându-i de în eles c -i este team . O mângâie u or, când-o s treac repede peste clipele de panic . De sus, sta iunea era mirific ; numai lumini multicolore, arbori i flori... Ei doi, suspenda i peste toate, deasupra lumii, între p mânt i cer, înf ura i în p tura cald a nop ii albastre... Privind fatal ochii Nerisei, se pierdu în adâncul lor... Inima începu s -i bat nebune te, pulsul s-o ia razna, mintea a ijderea... Nerisa nu tia, în schimb, nimic din toate acestea. Iubirea îl cople ea încet, decisiv, ireversibil, înv luitor; aidoma unei pânze de p ianjen, întins involuntar, îl asedia din toate p ile, f când totul inutil. Orice rezisten s-ar fi dovedit de prisos... Î i dorea ca drumul cu telegondola s nu se termine; car s aib parte de o topire total , s dispar el însu i, ca entitate

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fizic , uman , întrucât era con tient c o dragoste între el i siren nu putea s existe. Apoi, mai era un lucru; nu tia, i nici b trânul de azi-diminea nu-i spusese, dac sirenele, în genere, au sentimente, tiu ce e ura, iubirea, gelozia ori altele asemenea. Încetase s mai fie ra ional, s mai despice firul în patru, s se pretind descartian... Nerisa era deta at de tr irile lui, bucurându- i privirea cu ce era în jur. Se sim i caraghios, cu pornirile sale de iubire. Î i d du dou palme în gând, f s lase din mâinile lui uria e pe cele ale Nerisei. Constat c le are calde, de i era destul de târziu, iar afar se f cuse coare. Agitat, f s par , con tientiz c se afl captiv într-o rela ie imposibil , c ci nu se putea comunica în nici un fel cu cel lalt, adic nu putea dest inui nimic Nerisei, cum ar fi vrut s-o fac . Apoi, mai era un lucru: putea, ca vârst p mântean , s -i fie fiic , de i credea c acest lucru n-ar fi fost posibil. De ce? Pentru c , pur i simplu, o sim ea ca femeie, ca pe o femeie cald , pasional , a c rei gur s-ar fi dorit s rutat u or, ca atunci când sim i pe obraz atingerea unei aripi de fluture ori c derea unei petale de trandafir catifelat. Pe gur ar fi s rutat-o, probabil, la nesfâr it, dac n-ar fi fost bruma de contiin din el. Exista, undeva, într-unul din cotloanele min ii, gândul , totu i, avea o vârst ce interzicea un atare comportament necontrolat. Nu se c dea, la urma urmei, s mearg la bra , în v zul lumii, cu o feti de 17 ani. Sigur ar fi atras vocifer rile trec torilor, care l-ar fi invitat s se duc la culcare, s lase fata s i tr iasc via a, nu s fie subjugat unui decrepit în porniri... Nici vorb îns , de a a ceva... Nu se gândise nici o clip s -i fac r u Nerisei ci, dimpotriv , s-o ocroteasc , s-o scoat cât mai repede din mul imea devenit , de la o anumit or , mai agitat . toria cu telegondola lu sfâr it, poate, prea brusc. Când ie ir în aerul rece al nop ii, scriitorul î i mai reveni în sim iri. Sirena era aproape, mirosind a dulce ambr . Se îndes i mai mult în el, tremurând. Se gr bi s sune taximetristul, dar acesta nu putu s vin . Luar un microbuz în care înghesuiala era la ea acas . Nerisa îi f cu loc, pe o bucat de scaun. O sim ea cald , aproape, pulsând a tinere e... Percepea cum toat energia i se transfer iar sângele i se lichefiaz brusc, devenind agitat. Fierbin eala îi cuprinse trupul; totu i, nu se du la o parte; dimpotriv , se apropie i mai mult. Avu impresia c i Nerisa a pus mâna pe bra ul lui, dar nu privi în direc ia aceea; se temea s n-o determine s i retrag mâna, arpe cald ce-i încol cea antebra ul. Din nou î i dori ca drumul spre sta iune i vil s fie cât mai lung; de-ar fi fost posibil, nesfâr it. Nu înregistr glumele proaste ale unor gospodine, care se întorceau de la fabric , acas , glume cu tent sexual . Tranzitau litoralul pentru a ajunge în ora ul industrial învecinat. Ca din senin sim i cum îl podidesc lacrimile. Inima îl durea tot mai mult; o ghear invizibil parc -i p trundea în stern, zgâriindu-i cordul; încerc s i schimbe pozi ia, s respire mai mult aer; într-un târziu, privi spre Nerisa. Avea ochii în lacrimi, iar lacrimile îi curgeau nest vilit. Pielea i se uscase i-l strângea tot mai mult de mân . Nu mai tia dac durerea ei i se transmisese i lui sau invers; cert era c nu se sim eau bine, nici unul i nici cel lalt. Privi panicat la ceas. Încerc s deslu easc , în întuneric, cam pe unde se g se te microbuzul. Nu mai aveau mult i acesta urma s -i lase în sta iune; de acolo i pân la malul m rii se mai f ceau câ iva pa i... Coborâr repede. Pornir pe aleile întunecate par ial, m rginite de plopi. Nerisa gr bi pasul, apoi o lu la fug . Nu încerc s o ajung pentru c , oricum, n-ar fi avut nici o ans . tia c are nevoie de ap i asta, cât mai repede. Dac l-ar fi a teptat, poate ar fi murit. Se sim i b trân i greoi, ca o piatr de moar . Continu s mearg pe urmele Nerisei. Ajunse la rmul m rii, aceea i de acum mul i ani în urm , când îi încercase virtu ile la lumina lunii i era cât pe ce s se sinucid , atras de valurile albe ce-i zâmbeau fascinant, ca din gura mor ii. Auzi, în schimb, pentru prima dat , pe Nerisa plân-

Anul VII, nr. 12(76)/2016

gând. St tea pe o piatr , înconjurat de câ iva plopi din marginea rii, plopi f so , pe care-i observase uimit, de cum sosise în sta iune acum dou zile. Se apropie i o întreb inutil: - De ce plângi? Nerisa se întoarse. Îl lu în bra e. Se cutremur . Niciodat - i nu e nevoie s jure pentru treaba asta - nu plânsese în preajma lui o fiin feminin , cum plângea mica Nerisa, acum. Nu pricepu, dar r mase i mai uimit, când o auzi vorbindu-i: - Plâng, fiindc , de i abia te-am cunoscut, va trebui s m despart de tine în urm toarele zile. Cel târziu, pân la solsti iul de var ... Dar, oare, îi vorbise?! Uluial deplin ... Nu mai tia cum s -i aline plânsul. Uimirea crescu mai mult, când în elesese c fata din fa a lui, chiar pentru el plânge. Nu mai pricepea nimic... Poate c a a plâng sirenele, cu lacrimi nenum rate, tremurând din umeri, de mai mare mila... Po i s tii? Luat de val, plânse i el, privind înfrigurat deasupra plopilor. Peste ei, în noapte, stelele tremurau în adâncul universului... În elegea c o fericire ca aceasta, de acum, fi va imposibil ... i gândul îl anula fiin ial, definitiv... Peste ei, lun amar ... O mângâia pe ambii obraji i-i tergea lacrimile ce nu încetau s curg . Îi s rut lacrimile, sorbindu-le cu nesa , sim ind c întinere te brusc. Timpul d dea înapoi, miraculos. Dac ar fi avut o oglind , ar fi v zut c p rul i se colora ca în anii tinere ii, iar spatele i se îndrepta, de parc ar fi fost la 25 de ani. Iluzii... Totu i, o transformare sim ea în untrul lui, pe care n-o detectase în toat existen a... Nerisa se f cuse mic , neajutorat , ghemuit la pieptul s u... Îi mângâia p rul... Realiz c , a a, dintr-o dat , f veste, o iubea nespus. Fusese ceva neprogramat, ca o lovitur receptat , neanun at ... Nu tia dac e bine s -i spun ... dac n-ar fi speriat-o sau, poate, n-ar fi l sat-o indiferent ... Apoi, nu era sigur c îl va în elege în manifest rile sale, dac va pricepe ce înseamn iubirea... S scrie o carte despre iubirea ce p rea c începuse s -l pârjoleasc ? Nu! Urma s fie doar în inima lui ce avea s se mai întâmple, nimic altceva... Curat lucru, nu mai era în apele lui. Între timp, plânsetul Nerisei se potoli. Îi p ru bine, dar i r u; bine, pentru c zbuciumul ei încetase, r u, c nu mai continua pentru a avea pretext întemeiat s-o mângâie f opreli ti, s -i soarb lacrimile, -i aline nep trunsele-i doruri. O lu de umeri i se îndrept cu ea spre rmul m rii. Acolo se înfrigurar involuntar, mecanic, strâns îmbr i... Îi fu ciud c nu se dovedi b rbat, c i d du drumul lacrimilor, f cea mai mic re inere... Nu tiu cât st tur încremeni i, unul într-altul, contopi i pân la identitate, de parc trupurile intrar unul în hainele celuilalt, devenind aceea i fiin ce va fi fost la începuturi... C tre zori, Nerisa se desprinse cu greu. Se arunc în valuri, disp rând f speran . mas singur, c zu cu fruntea în nisip, strângând în pumni câteva fire din p rul ei... Cu ultime eforturi, pe când soarele se preg tea s sar , ajunse în camer . Se pr bu i istovit, de-a lungul patului. Abia avu vlag s dea un ut u ii, ce se închise automat...

Camil Ressu - Intimitate

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Milena MUNTEANU (Canada)

Crâmpeie de farmec nipon Cuvintele ce nu s-au rostit sunt florile lini tii. (proverb japonez) Ne îndreptam spre unul din templele Zen din Japonia, construit în secolul XIV, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Pe tren, în drum spre temple, am stat lâng ni te surdomu i. Ei nu vorbeau c nu auzeau, eu auzeam dar nu în elegeam, a a c am comunicat prin semne. Eu nu le în elegeam pe ale lor, ei nu le în elegeau pe ale mele! i totu i, a fost clar pentru toat lumea c ne deam jos la acela i templu Zen, iar acolo nu mai era nevoie de explica ii, c ci totul era comunicat cu claritate: era o frumuse e i un calm care vorbeau oricui. Acolo, indiferent ce handicap ai fi avut, tot ajungea cumva frumuse ea la tine. Dac nu puteai auzi cântecul p relelor, puteai admira priveli tea încânt toare i te puteai l sa îmb tat de mirosurile aromatice ale plantelor. Era o simfonie a sim urilor, o pl cere ce nu trebuia explicat , trebuia doar primit , a a cum ajungea la tine. Ea fusese distilat în a a fel încât s vorbeassim urilor, min ii i sufletului. Acolo te contopeai cu divinitatea, sim eai c e ti un întreg, c trecerea ta prin via nu mai era gr bit , c te g seai exact acolo unde i-a fost sortit s ajungi. Erai p truns de lini tea adânc . Lumea din jur amu ise. Mai mult, f cuse i pace cu tot ce te înconjura, ba chiar i cu tine însu i. Fibra fin a lemnului pardoselii era rotunjit de atâ ia pa i câ i au fost f cu i de-a lungul timpului. Gr dina templului este original , a a cum a fost ea gândit de arhitectul de geniu ce a îmbinat splendoarea templului japonez cu farmecul artei gr din ritului. Pe potec , fiecare cotitur te surprindea cu alte delicii: ar arii japonezi d deau parc în pârg, ruginind în lumina toamnei, cop ceii p reau sfideaz gravita ia cu gra ia lor, iar îmbinarea de frunze de toamn cu copacii în floare cea ca fiecare col de gr din s i par un col de rai. La fel cum în balet te încânt zvelte ea, surpriza u urin ei cu care o balerin parc plute te deasupra realit ii cunoscute, gr dina japonez te uime te cu aparenta imponderabilitate a cop ceilor ce par s sfideze legile firii. Ei cresc pitic sau contorsionat, r rind din maluri, sau apleca i deasupra apei. Aburul condensat al r corii dimine ilor str luce te în lumina soarelui, pic turile p rând buchete de frumuse e ce amplific magia locului. Ce încântare!

*** Cartierul Naga-machi Buke Yashiki este pe o vale superb , parcurs de un râu repede i învolburat, care e traversat de poduri dese, unde se afl casele samurailor. Am intrat în câteva case care erau ale unor samurai, case de dimensiuni comparabile cu cele ale zilelor noastre, care aveau chiar i o sal de oaspe i, cu interioare extrem de simple (cu tatami mats), elegante. Pe doi pere i exteriori erau i glisante, unele la intrare, altele pe peretele opus, care d deau lumin i respira ie casei. Grajdurile, ba chiar i locuin ele servitorilor de pe lâng casa samuraiului se asem nau grozav cu ura caselor ardelene ti. Din lemn, cu o poart central , pe o parte grajdul, pe o parte locuin a servitorilor. Gr dina include un pârâia pe malul c ruia sunt cop cei i tufe, ce adaug farmec locului. Din strad se d ori por ile mari, impenetrabile, ori zidurile înconjur toare ale acestor propriet i, zugr vite în galben, cu un mic acoperi ce protejeaz gardul, cam la fel cum vezi în Transilvania medieval . Cred c aici vorbim mai pu in despre culoarea local i mai mult despre cea a perioadei în care au fost construite cl dirile respective. Am v zut chiar o proprietate de samurai care e acum mo tenit de un str nepot. În eleg a adar c vitejiile f cute cu spada de str mo beneficiaz i acum familia, peste genera ii. Aflu c acest cartier dedicat exclusiv preocup rilor b rb te ti, se g se te între dou zone de ghei e: Hirokoji (Nishi Chaya District) i Hashiba-cho (Higashi-Kazue-machi Chaya District). Cei cu spada, care sigur c aveau dare de mân , aveau de ales dintre frumoasele vremii. Al turarea aceasta de cartiere diferite, unele dedicate preocup rilor feminine, altele celor virile, separare pe care n-o vezi distinct în alte societ i, m-a pus pe gânduri, cu atât mai mult cu cât ast zi înc mai vezi ghei e la datorie, dar nu mai g se ti nici picior de samurai. S aib asta de-a face cu perenitatea frumuse ii feminine? S fie oare nevoie de gra ie i frumuse e feminin atâta vreme cât va curge ap pe râurile Saigawa sau Asanogawa, acolo unde sunt plasate cele dou cartiere de ghei e din perioada Heian? Casele ghei elor sunt lipite una de alta i au acela i aspect exterior de totdeauna, chiar dac acum din strad sunt vizibile i unit ile de aer condi ionat precum i ante-

nele de satelit. Ghei ele de azi par îns s aib acelea i farmec de totdeauna. Ele au acela i mers puin împiedicat, aceia i ochi pleca i în p mânt, aceea i siluet pu in adus de spate. Supus . Te întâlne ti cu ghei e superbe ce au zâmbete misterioase. P esc m runt i se înclin respectuos, proiectând imaginea frumuse ii ce nu se ofile te, a feminit ii ce str bate timpul. întreb îns ce s-a întâmplat cu ocupa iile b rba ilor de odinioar ? M întreb dac sabia a fost îngropat , sau poate c a luat doar alte forme, lupta fiind la fel de acer? Oare „jocul” s-a mai civilizat sau a r mas la fel de aprig, în lumea de business? Oare sabia i dorin a de succes cu orice pre s se fi transformat în competitivitatea de ast zi a japonezului? Chiar dac samuraii sau lupt torii ninja au disp rut demult, dârzenia lor merge înainte. Se exprim doar altfel. *** În castelul Matsumoto era expus o arm de foc, o flint , despre care mi s-a spus c ar costa un milion de yeni. Pre ul nu s-ar datora îns armei în sine, ci picturii de pe ea! Relatarea m-a amuzat, ca s vezi c arta este la mare pre i când e risipit pe arme! Constat c japonezul r mâne un rafinat estetic care- i îng duie s admire atât cire ii superb înflori i, cât i picturile de pe arme... Mai mult, tot în acest castel am g sit o sal de admirat luna (da, luna!) iar asta mi se pare cea mai senza ional dovad a romantismului nipon. Într-o arip a castelului exist un pavilion cu ferestre largi, înconjurat de jur împrejur de un balcon, unde la sfâr itul lunii septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Japonezii se întâlnesc pe acest balcona i admir luna imens , pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi. Întâlnirea are loc întro muzic nipon veche de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut pl cerea s ascult muzica asta autentic i parc vizualizam noaptea luminat de luna plin , privit de la balcona ul pavilionului amenajat tocmai pentru asta! Japonezul spune c exist , de fapt, trei luni. Una e pe cer, a doua e reflec ia ei în apa canalelor ce înconjoar castelul, iar a treia este reflec ia ei... în paharul de sake!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Nicolae M~TCA{

În ziua-n care-om da de-acea comoar I Ne leag de str mo i nu numai dorul. Un vis m re i-un falnic leg mânt Ni-i idealul nostru-augúst i sfânt. le-ntregim, dar: ara i poporul. N-a fost un alt - mai mare - jur mânt: Cum nu- i închide pleoapele izvorul, tot s m pân’ n-om g si ulciorul. Sublim tablou cum rare-s pe p mânt! d îngeri cum fac hor la hotar , Pe Dumnezeu îl v d cum se pogoar , nu-n zadar s patu-am o via . În ziua-n care-om da de-acea comoar , Ne-om împlini-o, ara, dodoloa , znitul neam l-om strânge gr joar . II znitul neam l-om strânge gr joar Ca sfin ii ce se-adun într-o icoan , nu-l mai plâng ielele-n bulboan -i r stignit - Iisus - la m rgioar Ori s -i mai road -un os vreo lighioan La Kolâmá în noaptea cea polar , Nici alele s -i le-nc lzeasc iar În var nestins vreo inim catran . Când ne-or veni din z ri de fum icarii, -i ploaie, vânt, taifun, senin sau cea , Ca soli de pace, refulând armoarii, Cu cel mai pa nic argument pe fa , Fixând, pe veci, str vechile fruntarii, Ne-om împlini i ara, dodoloa . III

Iar fra ii - liber - i-or cuprinde fra ii. a menit-au mo ii i str mo ii Când au ascuns ulciorul cel de lut: Cu mare-asúd, travaliu mult durut - , Numai a a s -l scoatem. (Nemilo ii!) Pe chipul nostr’-un soare s r sar În ziua-n care-om da de-acea comoar . IV În ziua-n care-om da de-acea comoar , Cum n-am clacat în arc sau colivie, La plug ori strung, în cort sau chinovie, Ci-am ars, pe câmp de pace,-n foc i par , Pe chipul nostr’-un soare s r sar , În pieptul nostru arz -o flam vie Ofrand celor stin i la datorie, Zidi i în sol cetate pentru ar . Se mai g sesc un soi de regi dodoni Cu capul ui i minte drughinea , Ce-ar vrea s pun lac t la fotoni. Iar dac azi istoria se-nva , tie ei, urma ii pokemoni, nu-n zadar s patu-am o via . V nu-n zadar s patu-am o via , Bolnavi de ar greu i incurabil, Când nu-i un operant i inefabil În farmacie leac i nici pe pia . Mirabil leac?! Nu, recte: avuabil, Un negru corb mi-aduce i m -nva i-l d du din fort ilustra hoa , Sacramental remediu recurabil.

Ne-om împlini i ara, dodoloa , Rotundul vis a zeci de genera ii. i vor desface bra ele Carpa ii, icu a mare ne-a lua în bra .

mân la doctoria mea cea rar : ard de dor de plai ca-n spice glia. Cum n-avem un ulcior - avem o ar ,

i vor dispare orice conjura ii Când va dispare - Duc -se pe ghea ! Faimoasa vam de la Prut, semea ,

Pe-un fulg de nor plimbându- i sih stria, Dorind s-admire - însu i - m re ia, Pe Dumnezeu îl v d cum se pogoar .

VI Pe Dumnezeu îl v d cum se pogoar -mi vad ara - galbeni un ulcior, Gr dina Maicii Domnului de dor, i inima-mi e-un salt de c prioar . Tresare marea, codrii se-nfioar , i tremur’ mun ii crestele u or Când naiul - orga badelui Mior Daineaz a balad i-o mioar . Te-mbat -a rai miros de busuioc, Arípe sim i c i dau pe subsuoar i nu-i în lume om mai cu noroc. Când sar pe jar arcu uri de vioar , Fl i i fete când se-ncing în joc, d îngeri cum fac hor la hotar . VII d îngeri cum fac hor la hotar , În miez de floare - roiuri de albine, Puhoi de miei cum zburd pe coline, În salt de luping p ri mii cum zboar . uvoaie curg din sânurile alpine, duri pe creste suie i coboar . -i iarn , var , toamn , prim var , Un verde viu i-un siniliu ne ine. N-am nici un team t ara s -mi înalb, De i nu pot de drag s nu m -ncânt. Str inii i-au surprins suavul galb. Ni-s mun ii blânzi gravizi de z mânt i marea - neagr - corn de aur alb. Sublim tablou - cum rare-s pe p mânt! VIII Sublim tablou - cum rare-s pe p mânt: i sprijini ara pururi cu credin i s-o iube ti cu jar i-n nefiin Sub necuprinsul inimii fr mânt. La cum munce ti cu sârg i d ruin , N-ar fi s ai nici un resim mânt, De n-ar mai fi i câte-un buz -n vânt i sufle-n bor la orice str duin .

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cum sapi cu râvn -n piatr i în lut, Un zornic ui s trag -ar vrea z vorul: Ulcior cu galbeni?! sta-i din trecut! Dar pe trecut se-nal viitorul, Ne-nva -un cap prin timpi ingra i trecut. nu ced m pân’ n-om g si ulciorul. IX nu ced m pân’ n-om g si ulciorul E i a mea - convingere - mai veche, Iar cine se mai las pe-o ureche Îl va g si când s-a-ndrepta cosorul. Ulcioru-i cheia tainelor, rodorul, i ar ni-i, un left f pereche. În frac s fiu ori, rob, în simpl zeche, Tot voi s pa ca s -mi destruc odorul. Sus in apelul (nu-l mai trec prin sit ) Unui duhovnic salt ca gânditorul Din cripta-i cochilie eremit : Cât mai suntém i sun cimbri orul, n-o-ncet m iubi nici o clipit , Cum nu- i închide pleoapele izvorul. X Cum nu- i închide pleoapele izvorul, Nici râurile nu- i apleac geana, Cum n-a ipe te-n vârf de munte stana Ori santinela n-ar l sa vizorul;

XII le-ntregim, dar: ara i poporul, , nu criptonim i anonim, Chiar de ne-ndeamn efii s-o pornim Cumva mai moale, mai cu-nceti orul, nu smomim vreun urs sau vreun rechin, Vreo avalan -n h u s nu- i ia zborul: Mai marii lumii votul plebei voru-l? Ar fi-n UE vreun bai s ne unim? Unirea nu-i un val împins de altul, Chiar de-l sim im cum v lur , asaltul, i zi de zi î i ia mereu avânt. n-a tept m s vin -n a, c lare. Prin fapta sa s-o fac fiecare E idealul nostru cel mai sfânt. XIII E idealul nostru cel mai sfânt S-o confirm m, istorica Unire, Înf ptuind reala Re-ntregire A neamului i-a rii,-ntr-un cuvânt. De data asta pentru nemurire, Coloan -n ceruri în regal ve mânt, i nu exist -n lume v rs mânt Ori, pe p mânt, o alt -acoperire Decât a genera iilor jertfire În numele acestui ideal, Ce l-au purtat p rin ii-n sim i-n gând

Ci f

51 h lci din ar

i s ma i.

Nu mai r bd m. În sânge-s trandafirii, Iar clipa cea astral lúce-n zare. i parc v d cum fâlfâie s zboare La mult râvnita Hor -a Re-ntregirii, În soare, mare, sânge, Tricolorul. Ne leag de str mo i nu numai dorul... XV Ne leag de str mo i nu numai dorul. Ni-i idealul nostru-august i sfânt Un vis m re i-un falnic leg mânt: -l f urim noi: ara i poporul. N-a fost un alt - mai mare - jur mânt: tot s m pân’ n-om g si ulciorul Cum nu- i închide pleoapele izvorul. Sublim tablou cum rare-s pe p mânt! Pe Dumnezeu îl v d cum se pogoar , d îngeri cum fac hor la hotar , nu-n zadar s patu-am o via . Ne-om împlini-o, ara, dodoloa , În ziua-n care-om da de-acea comoar , znitul neam l-om strânge gr joar . XVI znitul neam l-om strânge gr joar , Ne-om împlini i ara, dodoloa , În ziua-n care-om da de-acea comoar , nu-n zadar s patu-am o via .

Cum, fals str jer, la post de paz -i rana Ori cordul nu- i sl be te-un pic motorul, Cum nu ne las -n umbr Ziditorul, Venind mereu cu-ndemnul sau dojana,

În timpuri de restri ti i urgisire, Încredin ându-ni-l, dar tainic, ancestral: Un vis m re i-un falnic leg mânt.

Exact la fel s ne iubim, viu, plaiul, nu l m s lâncezeasc graiul, -l bage apatia în mormânt;

XIV Un vis m re i-un falnic leg mânt Ne leag de str mo i i de urma i. Cu ei, în stâlpii minciunirii, cra i, Al dreptului pumnal azi îl împlânt.

Cum nu- i închide pleoapele izvorul. N-a fost un alt - mai mare - jur mânt. le-ntregim, dar: ara i poporul,

Am fost min i, tr da i sau, poate, la i Când, incapabili de ap mânt, mas-am nu doar f -astruc mânt,

Ni-i idealul nostru-augúst i sfânt, Un vis m re i-un falnic leg mânt. Ne leag de str mo i nu numai dorul...

S-avem belciuge când le calomnie Ori când le sap -n piept, la temelie N-a fost un alt - mai mare - jur mânt. XI N-a fost un alt - mai mare - jur mânt: n-o împártem, ara,-n nx p i, n-o mai r stignim pe nx h i, nu-mp im în apte-acela i cânt.

Pe Dumnezeu îl v d cum se pogoar , d îngeri cum fac hor la hotar . Sublim tablou cum rare-s pe p mânt! nu ced m pân’ n-om g si ulciorul

Acela i scris s-avem i-acelea i c i, Acela i grai str bun cu nume sfânt, Acela i neam s fim cu crez mânt i pus în drept de-acelea i acte-c i. nu mim m în hore Re-Unirea, Chit c-am s lta-ntr-un cuget to i piciorul. S-o construim cu fapta i sim irea. Nu la f gada mare, cu canopa, -ntâmpin m Unirea-n Europa. le-ntregim, dar: ara i poporul!

Camil Ressu - Clac de porumb

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Angela BURTEA

Bradul de Cr[ciun Ninsese toat noaptea. Întreaga vale se acoperise de albul z pezii, iar casele p reau ni te omule i pe capetele c rora tronau c ciuli mari i grele de om t. Fumul gros i înec cios r zb tea prin hornurile înnegrite i se împr tia rotocoale în albastrul cerului. De undeva, din dep rt ri, înc se mai auzeau glasurile colind torilor. - I-auzi, bunicule! Copiii n-au terminat de colindat! spuse Ancu a, o feti de vreo zece ani ori, cu fa m slinie i p r cârlion at, în timp ce se îndrepta c tre patul mamei cu ceaiul cald, f cut de cu zori. - E satul mare, draga tatii! -apoi, or fi mul i care s-au trezit mai târziu i i-a apucat lumina pe drum. Colindul e obicei str bun, nu trebuie pierdut! - Ancu a! se auzi glasul mamei. - Da, mam ! Sunt lâng tine! Ceaiul e gata. Uite i doctoria! zise copila i a ez în palma femeii trei pastile, una galben i dou albe, mari cât nasturii de la c ma . Ridic -te u or i încearc s te sprijini de bra ul meu! Bea, bea, mam ! Licoarea asta î i face bine! - O, cât de amare sunt toate! Iar ochii, ochii mei m las de tot! De-a fi putut merge, m car! - i se pare, mam ! Doctorul i-a spus bunicului c într-o lun vederea ta se va îmbun i, iar de mers vei merge într-o zi! O s vezi, o s fie bine! - Te v d ca prin cea , Ancu o! Simt c mi s-au n ruit puterile! - Mam , Iisus se na te! S nu-l gonim! El este al turi de noi! Acolo ni-i speran a. S nu ne îndoim în credin a noastr ! spuse feti a, mângâind chipul palid al mamei, care se afla în suferin de mai bine de jum tate de an. Bunicul continua s pun pe foc, r sucind i turtele care se coceau pe plit . Când i când, î i tergea pe furi câte-o lacrim . De ce trebuia s se întâmple nenorocirea asta? Blestemata aia de ma in ! Cum de n-a v zut-o la timp, s se fereasc ? i Ancu a... Biata copil ! A uitat de copil ria ei. Prea devreme! Ferice o fi de baba mea acolo în ceruri, nu mai vede nimic! Un oftat prelung îi sc b trânului. - Ce faci, bunicule, ce mi-ai promis? Iar oftezi? Chiar vrei ca Mo ul nu mai vin anul acesta pe la noi? întreb feti a. - Eu tiu, fata tatii, ce-o mai fi? Dac n-a venit în noaptea asta... mâine m tem c n-o mai ajunge! Om tu-i mare! zise b trânul, gândind în ultimul timp î i cheltuise aproape toate economiile pe doctori i medicamente ca s-o vad pe Valeria, fata lui, s toas . Hai s pretim Scutecele Domnului! Mor ii nu trebuie s a tepte prea mult! Vor crede c i-am uitat! Trecuse ziua Ajunului repede. Obosit , Ancu a îngenunche în fa a patului i- i începu rug ciunea de sear . Înainte de-a adormi, se gândi la ultima crengu de brad pe care o împodobise, iar anul acesta nici m car pe aceea n-o avea. Bradul cu stelu e, globuri i beteal r mânea doar un vis... Trezit dis-de-diminea , feti a preg ti medicamentele mamei, în timp ce bunicul aprindea soba i d dea de mâncare animalelor. - Hai, Ancu a! zise b trânul dup un timp. Z pada-i mare i mergem anevoie! Feti a s rut mâna mamei i porni spre biserica satului. - Bunicule, crezi c anul acesta p rintele a împodobit vreun brad în biseric ? întreb ea în timp ce- i f cea drum printre n me ii înal i cât casele.

- Cred c da! P rintele nostru are grij de fiecare dat de noi. Pe fa a b trânului, r ri din nou o lacrim . T cu. T cu i Ancu a. Gerul dimine ii le înro i obrajii! Nu mai era mult! Biserica era acum la doi pa i. - Ce bine! Am ajuns, bunicule! Nici n-apucar s p easc în interior, c ci Ancu ei îi sc un chiot de bucurie: - Bunicule, trei brazi! Dintr-odat , din ochii fetei tâ nir lacrimi de durere. - Bunicule, niciodat n-am avut un brad în casa noastr ! ad ug ea cu am ciune. trânul se aplec , o mângâie i-o s rut pe frunte, apoi, f s vrea, oft . Feti a f cu ochii mari. În elegea! Doar ei tiau durerea, doar inima lor pârjolit de-atâta triste e plângea f s se aud i se rugau neîncetat s se pogoare i spre ei o f râm de lumin dumnezeiasc . Slujba era pe sfâr ite. Biserica r suna de colinde. Odat cu mul imea cânta i Ancu a, cânta i bunicul. Zâmbetul le cuprinsese întreaga fa . Din altar ie i preotul. - S mul umim Domnului c ne-a învrednicit s ajungem în aceste clipe minunate. Dup cum vede i, în biserica noastr sunt trei brazi împodobi i. Nu este o întâmplare. Este un merit al copiilor no tri. Icoanele pictate de câ iva colari au fost expuse la Episcopie. Acolo au fost premiate. Ancu ei i se f cu inima cât un purice. i ea trimisese dou icoane. i ridic privirea c tre bunicul ei i-l strânse de mân . Ochii îi str luceau ca dou m rgele, iar inima-i b tea ca niciodat . - Sunt trei brazi, continu preotul. Unul va ajunge în casa Ioanei Vi an, unul la Mircea Grigore, iar al treilea în casa Ancu ei Davidescu. Icoanele pictate de Ancu a au fost cump rate de-un coleg de-al nostru, un preot care sluje te în str in tate. A adar, feti a va duce cas i bradul, dar i un plic cu bani, ca r splat a muncii ei. Ancu a se apropie de altar. Printre lacrimi, reu i s spun : - Mul umesc, p rinte, dar nu-l pot lua acas ! - De ce? Bradul este al t u! E darul t u, Ancu a! spuse preotul mirat. - Este prea mare, p rinte! Casa noastr e mic , ar trebui sa t iem din el i nu se cade, e prea frumos! S r mân aici, în Casa Domnului! Poate aici e locul lui. De frumuse ea lui se va bucura tot satul, spuse feti a printre lacrimi. i cât de mult i-ar fi pl cut s -l vad în c su a ei... - Fii binecuvântat , fata mea! Dumnezeu s fie cu tine la orice pas! El nu te las cu lacrimile pe obraji. Vei duce acas br du ul din altar. E numai bun, iar acesta va r mâne aici spre bucuria celor mul i. Fii sprijin mamei i bunicului t u, iar banii primi i s v-ajute în zilele ce vor veni! Preotul a înv luit br du ul într-o folie, spre a fi protejat, apoi l-a ezat într-o sanie, l-a legat bine i-a urm rit pa ii celor doi pân departe. - Doamne, ce frumuse e! exclam mama Ancu ei care reu i s se îndep rteze de pat câ iva pa i. De unde îl ave i? - Mam , vezi? - Cum s nu v d? r spunse femeia. E un brad împodobit! - Bunicule! Bunicule! Mama vede! strig feti a. - Doamne, mare este puterea Ta! Mul umim, Doamne! Slav ie!

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion N. Oprea

Despre VASILE ANDRU SCRISUL Existent , Singur tatea este o bog ie, spune Vasile Andru în povestirile lui, ni te non-fictive, dar trebuie s o descoperi, i el relateaz : exist o boal ontic - insatisfac ia de a tr i, pe care monahismul încearc s o vindece, în medita ia care îl înva pe om s fie singur. Singur tatea, în toate chipurile ei, ordon omului reu ita dar i e ecul în via . „Câte chipuri are singur tatea?”, îl întreab Mihai G anu i i se r spunde de Andru, „sunt dou tipuri, una boln vicioas , creatoare, proprie omului singur-singur, alta mântuitoare, restul pân la opt sunt chipurile celor dou de baz ”. Nu numai singur ii, i scrisului d Andru mai multe defini ii:

„o religie a ac iunii”, „o manifestare religioas ”, „o continu reglare a rela iei trup v zut trup nev zut”, scrisul este non-ac iune când se petrece dincolo de tine, „pân ce scrisul i practicarea lini tii Devin rivali în desf urare”.

OPTIMIZATUL Asemenea poli istului din parabola dintr-o carte a sa, a lui Vasile Andru, Editura Accent Print, Suceava, 2014, „omenirea are de toate - blocuri, s li de billiard, burse ale aurului, pu rii moderne cu televiziune color, vespasiene de marmor , bordele selecte, cinematografe i ambi ii, dar are tot mai pu ine min i mari care, prin ac iunea de cugetare profund i pozitiv , contribuie la echilibrul comunit ii,

Camil Ressu - Hora

creând un câmp energetic benefic, o re ea noetic , un fel de cupol de unde cerebrale care protejeaz oamenii precum atmosfera”, zicere în care „câmpul noetic este un fel de hran mental pentru colectivitate”. Ce-i omul, optimizatul?, în cartea lui Vasile Andru, bucovineanul, „o gr mad de mizerii?”, „o sum de miracole?”, „un complex satanic?”, „un angrenaj îngeresc?”, „omul este, spune chiar el, un abur fierbinte. Un abur alb strui de care atârn ni te vini oare vine ii numite gânduri. Taina acestui abur nu o tim. Oasele i carnea sunt o halt a energiilor cifrate care se întâmpl . Trupul din aceast perspectiv are un mare coeficient de iluzie, prin el trec energiile subtile i dovedesc c aceast iluzie este infinit i se identific mereu cu însu i cosmosul”.

(Din volumul în preg tire „Tunelul. Cuvinte pe vertical ”, de Ion N. Oprea, Editura Armonii Culturale, Adjud)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Gheorghe NEAGU

Tatuajul - Cei pentru biseric s se adune în curtea interioar !, tun glasul gardianului ef de-a lungul coridorului. ile celulelor erau acum deschise. Puteam s ies, dac voiam s merg la biseric . M-am decis. Încolona i doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzin de pu ria i, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înr i de stagiu i amor i de rutin . - La drum!, zise eful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalic i împu it a penitenciarului. nind n du it, duba ne duce pân la marginea ora ului. Acolo sunt v rsat ca o sarsana la marginea drumului, gata s m duc pe treptele bisericii. Acolo mergeam s ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biseric , lumea s-a ferit de noi ca de lepro i. Preotul î i ridic privirile pentru câteva clipe. În hainele noastre v rgate, ar tam ca ni te ciuda i. Vrând, nevrând mi-am plecat privirile. Capul îmi atârna gol, f con inut, gata s se rostogoleasc pe lespedea bisericii. Treptat gândurile se aruncar asupra mea r indu-m . Glasurile slujba ilor bisericii disp reau pe m sur ce gândurile m cotropeau. Îmi aminteam aproape de fiecare dat cum ajunsesem s fiu judecat pentru ceva ce numai eu tiam cum se întâmplase. Dar nu m-a crezut nimeni. M-am rev zut în barul întunecat i jilav din Calea Mo ilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu p rul r it i ud de ploaia rece de toamn . Tr geam din paharul de votc , plictisit, cu cerul gurii t cit de înc o igar . Nici nu observasem când cei doi ap ruser -n taverna sordid . Ea, blond , cu ochii nefiresc de mari î i etala picioarele

Camil Ressu -

nci în biseric

superbe prin t ietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare, anormal . El, ters ca un obolan, cu apca slinoas i ud , se uita plictisit la trupul ei, nevenindui a crede c se afla în preajma coap-selor p gâne. - Salut!, am zis eu într-un târziu, când am crezut c ne privisem sufocant de mult pentru a intra în vorb . Ea îmi zâmbi apoi î i culese paharul c-o mân . Cu cealalt î i sprijini cl tinarea trupului în drum c tre mine. El r mase pe scaunul scufundat în penumbr . - Bei votc ?, m întreb ea cu ochii sclipind nefiresc, a ezânduse lâng mine. - Simt uneori nevoia!, am r spuns nervos, f niciun sentiment de jen . - Vreau i eu!, mi-a zis ea. A înghi it jum tate din con inut, dintr-o singur sorbitur . Apoi, niciun cuvânt, mi-a apucat mâna stâng i mi-a privit în palm , spunând: - Vei tr i i vei suferi mult, vei deveni un om important i vei ucide. Am râs. Un râs spart, f via , absent. Cu coada ochiului, am zut înso itorul femeii, ridicându-se de la mas , f a putea ghici dac vine la mine sau aiurea. N-a venit, a ie it pe u ca un somnambul disp rând în ploaie. Ea a izbucnit în râs. - Cu bine, fraierule!, a strigat în urma lui. Femeia a terminat restul de votc , s-a ridicat i m-a în cat de mân , zicând: - S mergem! Am urmat-o f a spune nimic. Mergeau spre centru. În fa a barului, o ma in , ce p rea s -i apar in , ne a tepta. - Po i s conduci?, am întrebat-o cu indignare. - Ha, ha, ha!, a fost r spunsul ei. A demarat în tromb , sfâ iind întunericul str zilor cu lumina farurilor. Am z rit în fug reclama companiei aviatice „Interflug”. Apoi oferi a coti pe o str du pietruit , unde ne-am oprit în fa a unei por i din fier forjat. Râzând în hohote, femeia î i scoase din po et un obiect nichelat, cu ajutorul c ruia deschise por ile de la distan , a mai coborî din ma in . Demar zgomotos, acceler , apoi ca o geat , cu farul stâng, se opri în trunchiul unui arbore. Frânele scrâ nir prea târziu. Eram deja cu capul în parbriz. Am coborât ame it. Am r mas s-o v d coborând. Nici n-am sesizat cum o f cuse. edea pe sc rile de la intrare, fluturându- i pletele blonde cu obr znicia unui copil z natic. M a tepta râzând. Îmi f cu semn s-o urmez. Am it într-un hol lung i pr fuit, iluminat puternic de un ir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stof ripsat . Câteva u i întredeschise l sau s irump un zgomot de petrecere. La cap tul lui, o scar în spiral urca undeva deasupra unei h rm i neobosite. Am urmat-o într-una din înc perile de la cap tul coridorului i m-am trezit în fa a unui grup mai mult decât zgomotos: - În sfâr it, bine c-a i mai venit i voi!

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Unde l-ai g sit i unde-i John? - Hai Ursula, spune ce-ai f cut cu el? Ceata de cheflii se înt râta la vederea femeii ce m ademenise acolo. Muzica megafonului p rea s între in o atmosfer de isterie ciudat . - Ce bei?, m întreb ea brusc. - Acela i lucru! Îmi turn un pahar de votc peste dou cuburi de ghea . L-am luat în mân , bucurându-m de r coarea ce-mi lini tea palmele înfierbântate. - Copii, el este El. Habar n-am cum îl cheam , dar în democra ie totul este posibil! - Tr iasc Ursula, tr iasc democra ia!, izbucnir ei în urale. - Vino!, îmi spuse ea tr gându-m de mân pe treptele în spiral . sim eam ca o p pu dezarticulat . Mi-am sorbit vodca din mers, l sând paharul pe una din etajerele ie ite în cale. Am urmat-o cu pa i împletici i pân într-una din camerele de la etaj, trântindu-m cu dezinvoltur pe patul larg desf cut ce-mi a tepta sosirea. Mi-am aruncat c ma a i pantalonii, mirându-m de brusca lini tire a femeii. - Ce-i?! Nu te dezbraci?! Ea nu-mi r spunse. Un tremur abia perceptibil i se instala treptat pe fa a transpirat i îmbujorat . M-am apropiat de ea i-am tras-o la rându-mi spre patul din camer . - Las -m !, îmi zise ea, smulgându-se brusc din strânsoarea mâinii mele. Am r mas pentru o clip buim cit. - Bine, dar atunci pentru ce? - Pentru ce, pentru ce, ce...? Habar n-am. A a mi-a venit. - i acum nu- i mai vine? - Da, adic nu! - Adic ?! - Nu-mi mai vine! - Asta s-o crezi tu!, am zis cu violen , apucându-i mijlocul cu furia masculului umilit i dezl uit. - M doare!, scânci ea neconving tor. - Las gura!, i-am spus lovind-o cu dosul palmei. S-a ghemuit brusc, într-o mi care ciudat . - Dezbrac -te!, am insistat lovind-o din nou. Impactul a f cut-o s se destind brusc, nind f veste pe

Camil Ressu - Peisaj cu ir de copaci

lâng mine, pe u spre sc rile pe care de-abia urcasem. - M -tii t i de curv !, am mai apucat s rostesc înainte de a m repezi dup ea. - S ri i! M omoar !, strig ea în vacarmul general. Doi h ndr i încercar s se interpun . Se cl tinau mai mult decât mine, fapt ce mi-a u urat mult s -i dobor. Nici n-am v zut când al treilea s-a apropiat din spatele meu i m-a lovit cu ceva atât de puternic încât m-a doborât. Am auzit ca prin cea vocea ei: - Bravo, Micu ule! Acum vom avea cu ce ne distra! Mi-au dat pantalonii jos i haina pân -n dreptul coastelor, legându-mi-le de-o scândur . Cineva a aruncat cu ap peste fa a mea. - Ce vre i, ce? Ce s-a întâmplat?, am bâiguit nesigur, încercând s ies din situa ia jalnic în care m aflam. Degeaba! Hohote de râs, vorbe pline de ocar m înconjurar din toate p ile. Ea râdea cu ochii sticlind nefiresc. Se aplec deasupra mea, m s rut prelung, plimbându- i mâinile de-a lungul trupului meu imobilizat. Îmi apuc sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de durere. - E vrednic amicul!, zise ea s ltându-mi în podul palmelor testiculele chircite de durere. Ceilal i se apropiaser i mai mult. Cu privirile înce ate i gurile întredeschise, a teptau urmarea unui joc ce p rea a le fi cunoscut dinainte. - Deci suntem b rbat!, zise ea rânjind s lbatic spre convivii ce se grupaser roat în jurul scândurii de care fusesem legat. - Bate i-v joc de mine i ve i vedea voi! O palm rece i grea mi-a curmat rostirea. M lovise tot ea, neteptat de dur pentru ceea ce tiam c poate o femeie. - Asta pentru ca s nu ui i unde te afli!, îmi spuse ea mi cândui degetele mâinii cu care m lovise. A a, deci... Alege arm sarule. Ori ne sluje ti cu credin , ori î i leg m fuduliile în jurul gâtului!, mai zise ea îndreptându- i trupul. N-am zis nimic. Unul dintre b rba i îi întinse o pereche de m nu i chirurgicale. i le trase cu dexteritate pe mâini, dup care î i ridic mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha p gân i s lbatic. - Nu ne r spunzi, pui or?!, continu ea zeflemitor, apucând un bisturiu din t vi a nichelat pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemân . M-am zvârcolit însp imântat. B nuiam ce m a teapt . Nebuna putea s m scopeasc , numai a a ca s se distreze. - Stai lini tit. S-ar putea s i tai podoaba f de voie i s mori ca un nechibzuit. Nu tii s te compor i civilizat?, m ironiz ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea s lbatic în penumbra înc perii. Fiori de groaz m str tur din cre tet i pân n t lpi. P rea c o nebunie general îi cuprinsese pe to i. Iar victima urma s fiu eu. - Opri i!, am strigat mai mult decât mi-a fi putut închipui c-a putea s-o fac vreodat . Strig tul meu îi descump ni. R mas cu bisturiul în aer, Ursula i reveni cu iu eal din stupoare. - A a, deci s-a dus b rb ia, dar vrei s r mâi cu podoabele. a de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se n pusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el o rât. Ursula se întoarse, îl privi, apoi surâzând cu iretenie, spuse: - Prea bine amice, prea bine! Îl vom opri spre folosul nostru. Oricum, tu nu mai faci prea multe parale. A a-i? - Ai dreptate, Ursula! Botezul, botezul!, scandau femeile cuprinse brusc de-o nou frenezie. Habar n-aveam despre ce fel de botez putea fi vorba. - Îl botez m, John?, se întoarse ea brusc spre mine.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- La naiba, cu tot rahatul vostru!, zise acesta, întorcându-se spre ie ire. Trânti u a la fel de tare a a cum f cuse i când intrase. Ceilal i se privir în t cere. - Hai, c nu mai are niciun haz!, zise Ursula lep dând bisturiul pe una dintre m su ele apropiate. Ceilal i î i întoarser privirile spre mine. Ciudat, în loc s citesc ur , vedeam un lic r ce tindea s se transforme într-o atmosfer amuzant . i-ntr-adev r, izbucnir într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca i cum ar fi f cut parte dintr-un ritual îndeob te cunoscut, î i golir paharele peste mine. - L-am botezat, Ursula, l-am botezat!, ziser ei, care mai de care, continuând s m ude râzând. - Da- i-l pe mâna doctorului!, zise ea p sind înc perea. Râsetele celorlal i se topir pe m sur ce- i umplur iar i paharele cu b utura preferat . Din înc perea al turat î i f cu apari ia un personaj pe care nu-l mai v zusem pân atunci. Era un pitic ce nu se rea dind tul m su ei nichelate pe care o împingea în untru. Pe etajera de sticl erau în irate tot felul de instrumente mai mult sau mai pu in chirurgicale. Dintr-o sticlu turn în pahar un lichid albicios. - Bea, pui orule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânu de copil ce se str duia s -mi ajung pân la b rbie. ineam gura încle tat . M uitam de-a lungul trupului meu, a a dezgolit, i nu-mi puteam da seama de inten iile piticului. Citeam pe fa a celorlal i înflorind curiozitatea, al turi de-o inexplicabil surescitare. - Mai bea!, m îndemnau ei. N-aveam chef de a a ceva. Continuam s -mi in gura încle tat , bucurându-m în sinea mea de neputin a piticului. Deodat o durere cumplit m f cu s scot un urlet. Piticul îmi înfipse un ac în mu chii coapsei. În aceea i clip un lichid îmi inund cavitatea bucal , strecurându-mi-se pe gâtlej în untru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zb tut, încercând s -mi rup leg turile. Lichidul îmi intrase deja i-l sim eam arzându-mi m runtaiele. P rea s fie un fel de alcool amestecat cu

Camil Ressu - Dup baie

Anul VII, nr. 12(76)/2016

ceva necunoscut. Ceilal i scoaser diverse sunete admirând dib cia piticului. Treptat, sim eam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai sim isem vreodat . Chipurile celorlal i se estompau. Eram mai pu in con tient de existen a trupului meu. Sim urile mi se învolburau, înv luindu-mi gândurile. O beatitudine ciudat îmi cuprinse întreaga f ptur . Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mu chii îmi vibrau sub piele f de voie. Nu m mai puteam st pâni. - Cre te, cre te!, ziser cei din jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce se întâmpla. Abia când am urm rit privirile lor, am în eles. F voia mea, sexul mi se înt rise ca atunci când m-a fi aflat în bra ele unei femei. N-am vrut asta, nu vroiam a a ceva. i totu i, asta mi se întâmpla. - Hi, hi,hi, hi!, chicoti piticul, ridicând la lumina becurilor, rând pe rând, instrumentele nichelate i ascu ite. - Hai, începe, începe odat !, îl îndemnau ceilal i. - A aaa, a aaa! Pare suficient de bine!, zise piticul apropiinduse de mine. Imediat am sim it cum r coarea îmi înv lui sexul, pentru ca în câteva clipe s se transforme într-o c ldur pl cut . Mi-am îndreptat privirile într-acolo i-am r mas încremenit. Îmi a ezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera i ciocanul. - Secera ca secera, dar ciocanul!, zise cu subîn eles un ochelarist înalt i de irat, cl tinându-se. - Uite cine vorbe te?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivit pe nea teptate în pragul u ii. Ceilal i nu o luar în seam . A teptau, holbându-se la mâinile piticului ce se mi cau cu o dexteritate extraordinar . Aranja pe m su instrumente ciudate, pense i sticlu e într-o ordine numai de el tiute. Apoi, cu un b colorat se apropie i badijon plasturele. O c ldur puternic . Apoi piticul lovi cu un ac pe conturul desenului. O pi tur nesemnificativ , urmat de altele, într-un ritm prestabilit, m determin s -mi mut privirile spre orice altceva decât spre sexul meu. tiam acum ce mi se întâmpl : m tatuau. Dar de ce tocmai cu însemnele comuniste? Ursula m privea amuzat . Apoi când totul se termin , dezlegar în uralele celorlal i. - Acum e ti unul de-al nostru! - De-al vostru?!, nu mi-am putut st pâni nedumerirea. - A a mi se pare. Sau tu nu i-ai ars carnetul de partid? - Nici n-am avut! - Cu atât mai mult! Ai intrat ca mul i al ii în ilegalitate. Tot n-am fost noi mai de soi. Am n pârlit pentru milioane de membrii peste noapte i am devenit, vezi Doamne, mari opozan i!, mai zise Ursula. a c n-ai avut cum n pârli mai ad ug ea. N-am zis nimic. Eram furios. Mi-am tras fermoarul la pantaloni i mi-am a ezat hainele r ite. - Haide, bea!, m îndemn ea. Iar dac m mai vrei, n-ai decât. Acum e ti de-al nostru i te po i bucura de mine. Trupul înc îmi mai era sub influen a lichidului pe care, f voia mea, îl înghi isem. Îns , experimentul prin care trecusem m f cu s fiu prudent. N-am zis nici da, nici nu. - A a deci, a disp rut dorin a? P cat!, mai spuse ea, ie ind din înc pere. O somnolen ciudat începu s m înv luie. i, cu cât beam mai mult, cu atât mole eala devenea mai puternic . - Vreau s dorm!, am bolborosit eu a ezându-m pe o canapea. Am adormit. *** Când m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar lumina p trundea prin ferestrele larg deschise. Eram singur. În înc perea luminat , mobilierul era în dezordine, semn c cheful avusese

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

totu i loc. M-am descheiat la pantaloni. Acum tatuajul secera i ciocanul era vizibil, f nicio urm de îndoial . Mi-am ref cut inuta it , am ie it în hol i mi-am aruncat privirile pe sc rile ce duceau la etaj. Am început s urc anevoie. M durea capul. Când am ajuns în capul sc rilor, eram obosit. Am deschis prima u i am r mas uluit. Era goal . Pere ii erau vopsi i în negru i nu era nicio fereastr . De parc a fi intrat într-o gaur neagr . Am bâjbâit dup un întrerup tor. N-am dat peste niciunul. Am l sat u a deschis i am privit în untru. Cu lumina din spate, p ind pe du umeaua neagr , sim eam cum mi se strânge trupul de spaim . Ce rost o fi avut o asemenea înc pere? La ce-ar fi putut folosi? Erau întreb ri la care mintea mea refuza s seasc r spuns. Am auzit zgomot de pa i. Am r mas nemi cat în întunericul înc perii, întorcându-mi privirile spre u a deschis . Era Ursula. Îmbr cat într-o spum de voal transparent, trecea ca o somnambul prin dreptul u ii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciud eniile prin care trecusem m f cur s fiu mai precaut. Am r mas nemi cat, urm rind din dreptul u ii mi rile trupului ei. Era nefireasc i atât de ciudat , încât n-am mai a teptat s-o v d lini tindu-se. Am ie it i am strigat-o: - Ursula! i urm drumul implacabil , de parc nici n-a fi existat. M-am repezit dup ea i-am ajuns-o în momentul când a deschis u a unei altei înc peri, pe care n-o v zusem înc . Am cuprins-o pe dup umeri i i-am spus: - Ursula, m auzi? S-a întors brusc, cu gesturi feline i m-a privit întreb tor. - M-ai botezat. Nu- i mai aduci aminte?, am încercat eu s -i reamintesc cele întâmplate am rostit eu pe ner suflate. - A, tu erai?, îmi spuse ea absent , ar tându-mi cu un gest un fotoliu. M-am a ezat. Nu mai tiam ce s cred. Mi-a întins o cup de ampanie. Am luat-o f s m gr besc i am a ezat-o pe bra ul fotoliului. teptam ceva ce nici eu nu tiam ce. Totul fusese atât de ciudat. - Bea, dragule!, m îndemn ea, turnându- i alt cup . - Pentru ce bem? - Pentru noi, pentru partidul nostru, nu-i a a?, m ispiti ea zâmbind. Am b ut. Nici eu nu tiam de ce am f cut-o, dar am b ut. Lichidul acidulat m învior . Treptat m sim eam tot mai bine. Mi-a turnat din

Camil Ressu - La sc ldat

nou i am b ut, f a mai a tepta vreun îndemn. - M placi, nu-i a a?, zise ea pe nea teptate. - Da!, am bâiguit eu surprins. Mai întâlnisem asemenea f pturi. Dar niciuna nu m luase a a de direct. Era ca un atac neprev zut, menit s te înver uneze. De aceea mi-am propus s fiu mai atent. - Atunci... iat -m !, îmi spuse ea, l sând s -i cad vestmântul vaporos c-o singur mi care, ce putea s însemne i abandon i provocare. M-am ridicat, de parc -a fi vrut s -i opresc c derea vestmântului. Bra ele mi s-au oprit, din avânt, pe umerii ei. Un parfum ciudat m înv lui. Pielea îi era catifelat i fierbinte. Parc aveam jeratic în podul palmelor. M-am gândit pentru o clip la tatuaj. „Dac o s m doar ...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Sim urile îmi erau r scolite i-o be ie, pe care n-o mai cunoscusem, m cuprindea din ce în ce mai tare. I-am sim it privirile dogorându-mi cre tetul. Era mai scund decât mine. Gura îi era înv luit într-un zâmbet senzual, provocator. rile îi frem tau imperceptibil, le sim eam vibra ia. Mi-a luat mâna de pe um r în mâna ei. Cealalt mi s-a încol cit în jurul taliei. Când trupurile ni s-au apropiat, n-am mai sim it nimic. Îi sim eam r suflarea invadându-m . Ochi nu mai aveam. Împreun eram ca o epiderm imens , îmb tat de fericire, încât n-am mai sim it lacrimile ce mi se prelingeau pe obraz. Ea nu mai exista. Era cealalt parte din mine. Iar atunci când am devenit un întreg, am explodat. Mi se f cuse r u, apoi iar i bine, apoi iar i r u. ip tul a izbucnit f de voie... Eram de-a dreptul extenuat. Mi-am revenit într-un târziu, lâng mine, ghemuit , cu spatele ca de felin , era Ursula. Doream s-o mai ating, s m conving c totul era aievea. Dar n-a mai fost timp. Izbind a, mai s sar din âni, în camer intr John. - I-ai dat tu numele meu, dar s ajung i-n patul meu, asta e prea de tot. Am s rit de cealalt parte a patului. Eram încordat ca un arc gata plesneasc . - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii i am nit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-m ca turbat asupra individului. - U urel, b iatule!, mai apuc el s rosteasc , înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A c zut. Din col ul gurii o pat sângerie se l ea tot mai mult. Refuz s se ridice. - Nenorocitule, crezi c tatuajul î i d drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, ame it. Eram gata s -l sfâ ii. - Potoli i-v , n ilor!, zise Ursula, ridicându-se în capul oaselor, apoi, ridicându-se, trecu pe lâng mine târând cearceaful peste cel c zut. Eram ridicol. John se ridic în sil , scuip peste cear af. Plec ostenit. P rea c ia ceva cu el, ceva de care sim eam c voi avea i eu nevoie. Nemul umit de postura ingrat în care m aflam, m-am îmbr -cat în sil . Apoi am coborât treptele sim ind la fiecare pas o intens durere muscular . Când am ajuns jos, Ursula m întâmpin iar i cu un pahar plin. - Ia!, mi-a zis, întorcându- i brusc spatele. Gustul alcoolului m-a f cut s tresar. P rea înl untrul meu se instalase o somnolen pe care numai alcoolul o mai putea risipi. Am golit paharul cu l comie i m-am îndreptat printre lucrurile r ite s mi le strâng. Ea s-a întors i a zâmbit.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Exact ca i cel lalt. Cum primi i botezul patului meu, cum v apuca i de b utur . De parc n-a i mai fi masculii provocatori ce v credea i la început. Mai mare ru inea!, zise ea, mângâindu-m pe cre tet. Eram de-a dreptul umilit i epuizat. - Ce mi-ai dat s beau înainte? - Când înainte? - Înainte de a se întâmpla povestea din pat! - Un tonic. Meritai s te ajut dup proba crucific rii! - E ti nebun ? Ce-a fost mascarada asta, tatuajul, orgia, crucificarea... N-au avut niciun sens! - Dar ce mai are vreun sens acum, în democra ie, dragule? Desc tu eaz -te moral pentru c tu ele iubirii. - A a?! - Dar tii vreo alt metod ? Ia-o drept un viol sau drept r zbunare pentru miile de femei siluite i violate. Îmi pot permite s dau astfel de lec ii! zise ea. - Tu, cum po i s i permi i?! - Asta o spui pentru c sunt femeie. În realitate, voi b rba ii o face i ori de câte ori ave i chef. Ei, uite, eu femeia îmi permit s fiu ca voi pentru c am puterea, fiindc -mi d mâna! Sim eam c m sufoc. - Îmi vine s i dau palme!, am rostit gata s-o i fac. - Ha, ha, ha! Iat bruta! Iat animalul care nu accept alt putere decât pe-a sa. N-ai decât s-o faci, dar nu vei mai fi fericit. Te vei c i. Mai bine iube te-m dac mai e ti în stare. Dac nu, o lu m de la început. Grea a a pus brusc st pânire pe mine. Am ie it brusc din înc pere i din cl dire, c utând cu disperare aerul i r coarea zilei. Era noapte i am vomat sufocându-m la poarta pe care intrasem, neb nuind ce mi se va întâmpla. *** Când m-am trezit în camera mea, ochii îmi erau ca ni te c rbuni încin i. Eram ca un le în mi care. Capul m durea, de parc-ar fi fost burdu it cu pumni, iar trupul schingiuit plutea f de voie în c utarea unui strop de ap . Mâinile mi se întindeau instinctiv spre râsetele ce reau cufundate în cea . Degetele mi se chirciser instinctiv, în contact nepl cut cu ceva lipicios i întunecat. Am c scat ochii mai bine i-am v zut ro u. Dâre de sânge se prelinseser de pe etajera de por elan peste chiuvet . P rul mi se zbârlise pe ira spin rii mai ales când am descoperit bucata de nas r sturnat lâng paharul cu perii de din i. L-am luat, l-am pip it. Era rece i vine iu. L-am mirosit. Avea un iz de tutun prost. Cutremurat, l-am sc pat în chiuvet . Mâinile-mi erau pline de sânge. Cu mi ri dezordonate, am reu it s deschid robinetul cu ap rece. Pe cel lalt n-avea niciun rost s încerc s -l deschid. Precis c nu era ap cald . Apoi am încercat s frec dârele, l sând restul de nas plutind în apa ro iatic . „Al cui ar putea s fie”?, m-am întrebat în timp ce m priveam în oglind , cu ochii limpezi i de apa rece cu care-mi r coream fa a. Aveam fa a întreag . Iar nasul înro it de-atâta frecat cu ap rece i cu prosop. „Bine, dar atunci al cui era? i cum de ajunsese în camera mea”. Tot mai nedumerit, m-am îndreptat spre ifonier. Trebuia s m îmbrac cu ceva i ies. M sufoca acel cartilaj l sat în cuva chiuvetei. Telefon n-aveam, ca toat lumea de altfel, i eram nevoit s anun poli ia despre ciudata descoperire. Am tras de u i m-am trezit în fa cu un zid proasp t tencuit. Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Înceta i, înceta i!, am început s strig, sprijinindu-mi cu putere um rul în zidul nedorit. M-am trezit rostogolindu-m pe coridor printre c mizi

Anul VII, nr. 12(76)/2016

i moloz, panicat încât nu mai puteam s -mi opresc urletele, blestemele i înjur turile. Zadarnic! A trebuit s m potolesc treptat, mai ales c niciun vecin nu ap ruse ca de obicei în fa a u ilor. Din ce în ce mai uluit, m-am ridicat i am încercat s -mi cur hainele. Mâinile mi se aruncau buimac peste revere i pantaloni, de parc un mecanism dereglat le dirija mi rile. Într-un târziu, m-am lini tit. Am îndep rtat o parte din c mizi cu picioarele, eliberându-mi un fel de sp rtur cât s m lase s trec nestingherit spre u a întredeschis . Am revenit în untru. M-am dus din nou la baie i m-am privit în oglind . Sim eam nevoia s fac un du , s -mi cur trupul de zgura întâmpl rilor prin care trecusem. Din fericire, apa cald revenise. Suspicios, m-am uitat cu aten ie în toate p ile, a teptându-m la o alt glum sinistr i prosteasc . Nimic altceva decât urmele leg turilor de pe corpul meu cu care fusesem intuit i tatuajul cu secera i ciocanul. În rest, puteam respira lejer, nu m stânjenea nimic. În cad , apa curgea peste mine, împro când faian a, iar aburul ce se ridica înec cios din baie acoperea pere ii i oglinda. Brusc apa începu s miroase a praf iar trupul prinse o n cl ial cenu ie care se scurgea l sând în urm dungi verticale. Ce dracu mai e i asta...?, mi-am zis încercând s închid robinetul. Aparent am reu it s -l închid. Îns apa continua s curg din ce în ce mai murdar i mai fierbinte. Aburii se ridicau de jos ca un nor dens acoperindu-mi trupul. Pe dibuite, inându-mi respira ia caut clan a u ii, deschizând-o f niciun efort. M-am pr lit afar i cu ochii închi i m-am îndreptat spre dulapul unde erau prosoapele. Iau unul la întâmplare i încep s -mi terg corpul de murd ria depus . Eram acoperit de un ro u asem tor sângelui. Scârbit, am început s m îmbrac. M îndrept spre hol s -mi încal pantofii, când am observat o ap ro ie ce curgea pe sub u a ii. Aud b i puternice în u i ies furios, hot rât s alung pe oricine. Furia mi se schimb brusc în uimire când în fa a u ii erau doi poli ti, înso i de-o ceat de vecini curio i. - Ce se întâmpl aici?, m asalteaz scurt i grav unul din poli ti. - Ce s se întâmple!, r spund eu. A vrea i eu s tiu! Unul din poli ti m împinge cu violen , f cându- i loc s intre în cas . - Ce-ai f cut m aici, ce-i cu apa asta care tot curge? tot împingeau i m loveau scurt. Apa aflat pe podea ne împro ca pe to i. Apoi, înc tu at m duser la poli ie. Nici pân ast zi nu cred c-a fi avut vreo vin . Preotul psalmodie ceva ce necesita sa faci semnul crucii i s îngenunchezi. Cel pu in a a le opti gardianul. C zu în genunchi de parc tatuajul trebuia s i afle iertarea în posturi i rug ciuni.

Camil Ressu -

ie i sc ldându-se

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Grigore CHITUL (n. 16.12.1960) scut în N ud, jud. Bistri a-N ud. A absolvit Liceul „George Co buc”, din N ud i Facultatea de Mecanic din Bra ov. A lucrat ca inginer la Întreprinderea de Transporturi Auto Bistri a-N ud, Director de Exploatare la S. C. Transport Marf S.A. Bistri a, inspector i ef de agen ie la Autoritatea Rutier Român (A.R.R.) - Agen ia Bistri aud, apoi la Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier. Scrie epigrame, haiku, poezie i proz umoristic , apare în publica ii de gen; a primit mai multe premii pentru crea iile literare. Este membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Este inclus în mai multe volume colective de epigram . Destin mioritic Un lucru dac -i bine început Aproape jum tate e f cut, Dar vrând s d m întregului un rost, Noi prefer m s -ncepem totul... prost!

Lumea nou i noua lume Azi mul i pira i sunt doar colari Ce navigheaz în secret, Adeseori mai temerari Decât Columb, pe... internet!

Miraculoasa ie ire din criz a zootehniei române ti Pe plaiurile carpatine Constat c - din motive varii Sunt oi i vaci tot mai pu ine, În schimb s-au înmul it... m garii!

Literatura dup gratii Scriu lunar o carte groas Cei mai mari corup i i ho i, În colec ia faimoas : “D.N.A.-ul pentru to i”! Unui parvenit Cu firea lui descurc rea S-a tot zb tut precum pendula i-atât s-a c ciulit în via , i-a umplut cu bani c ciula!

Unuia prea strâng tor În temni va sta cu anii, De i întruna a lucrat, i-acas -a dus mereu to i banii, E drept, cu tot cu... bancomat!

Examen de con tiin la facultate Decanul a certat-o ziua-ntreag Pe secretar - c-un limbaj infect, Fiindc -a strâns, din nou, atâta pag ... i n-a-mp it-o, la sfâr it, corect!

Jean BUHMAN (1922 - 2003) scut la Ia i, unde a absolvit Liceul Na ional, urmat de Facultatea de Construc ii, din Bucure ti (1947). A lucrat ca inginer la CFR Ia i. Membru AGIR (1947), membru al Cenaclului Literar „George Topârceanu”, Ia i, membru al Academiei Libere „P storel”, din Ia i i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România. i-a semnat crea iile i cu pseu-donimul Ionic Pescaru. A publicat volumul: La drum cu epigrama (1996). Este inclus în 25 de volume colective de epigram . Via a Un râu de foc, cu unda ars De lupte grele i vis ri, Ce, potolit i-nfrânt, se vars Într-un ocean de renun ri. Rectificare la Genez Când pus pe fapte mari Preasfântul Din haos a aprins scânteia, Întâi a pl smuit femeia i-apoi a r sunat cuvântul. a Monumental te desfide, cut , rece, nep truns , Din când în când se mai deschide, Dar numai dac este uns .

Omul sfâr itului de mileniu Hoinar pe drumuri ultraviolete, Cu ochi deschi i spre-a h ului v paie, Cutreier pustiuri de planete i nu- i cunoa te propria odaie. Logodna E-un acord bilateral Într-un cadru afectiv i-un modest aperitiv La festinul nup ial. Demagogul E unul care toac -ntruna i-n gât i se agit m rul, Când î i sus ine grav minciuna Luând ca martor adev rul.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Constatare Politica e-un fel de scrim În care nu e nici o crim Când lovitura mi eleasc E-abil ascuns de o masc .

Via a la ar Cum lanul ne-a ajuns la brâu, M-a provocat din nou vecina S-o t lesc pu in prin grâu, Desigur, s stârpim neghina!

Alegerile Campanii, pres , vâlv mare, Supervizori occidentali, O agita ie în care Se-aleg rechinii de acali. bdare i tutun O fi a a? Cum s nu fie, Când la ghi eu, în mod frecvent, i trebuie, precum se tie, bdare i un bax de Kent! Epitaf unui mincinos Adânc, sub lespezile reci, Uitat de-al timpului fior, Se odihne te-aici pe veci Un iscusit „inventator”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 12(76)/2016

Florin M~CE{ANU

CAMIL CAMIL RESSU RESSU În 1908 revine în ar i, preCamil Ressu a fost profesor i rector al ocupat de problemele sociale, Academiei de Belle-Arte din Bucure ti pân colaboreaz cu desene satirice la în anul 1941, între elevii s i num rându-se publica iile Furnica, Facla i Abodi Nagy Bela i Virgil Moise. Adev rul. În acela i an se înscrie Din 1950 a fost pre edinte de onoare al în Partidul Social-Democrat din Uniunii Arti tilor Plastici, reluându- i i actiRomânia. Particip pentru prima vitatea de profesor la Institutul de Arte „Nidat în 1910 la expozi ia „Tineri- colae Grigorescu”. În 1955 i se acord titlul mii Artistice” cu peisaje i com- de Artist al Poporului, iar un an mai târziu pozi ii pe teme rustice. este numit membru al Academiei Române. În 1912 expune la Salonul Cu o forma ie solid , în care predominau Oficial tabloul Înmormântare la studiile dup corpul uman, dup peisaj i ar , iar în anul urm tor, la „Ti- dup obiectele din imediata apropiere, Camil nerimea Artistic ”, portretul de Ressu a reu it, ca prin combinarea capacit grup Terasa Otetele teanu, apte ilor formative ale desenului i culorii, s refiguri ale boemei literare, muzicale alizeze o crea ie care p streaz valorile trai pictorice ti”. di iei, în condi iile unui efort de înnoire a limÎn 1914 deschide prima ex- bajului plastic. Prin întreaga sa activitate arpozi ie personal la Bucure ti. În tistic , pedagogic i social , a fost una din 1917, împreun cu pictorii Nicolae personalit ile marcante ale artei române ti scu, tefan Dimitrescu, Iosif Înceteaz din via la 1 aprilie 1962. Iser, Marius Bunescu i cu sculptorii DiCamil Ressu - Autoportret mitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea i Oscar Camil Ressu se na te la 28 ianuarie 1880 Han înfiin eaz asocia ia „Arta la Gala i. El se trage dintr-o familie de aromâni Român ”, la Ia i. (macedoromâni) din regiunea Epirului, stabiVara se retrage la ar i piclit în România pe la începutul secolului al teaz rani la munca câmpului, XIX-lea. Tat l s u, Constantin Ressu, jurist vederi din sate, grupuri de munde profesie, cu studii de drept la Bruxelles, citori, dar i naturi moarte, nucea pictur în clipele libere. În 1887, Camil duri, portrete ale diverselor perRessu este înscris la coala Na ional de Arte sonalit i ale timpului i autoFrumoase din Bucure ti, avându-l profesor portrete. Particip activ la înfiinpe G. D. MIREA. Î i continu studiile la Ia i area „Sindicatului Arti tilor cu pictorul Gheorghe Popovici. Plastici din România”, în 1921, În 1902 termin studiile la coala de Belle- fiind ales pre edinte, func ie din Arte din Ia i, ob inând medalia de argint i care demisioneaz dup doi ani. pleac , în acela i an, s se perfec ioneze în În urma unei ederi mai lungi str in tate. Se opre te dou luni la Munchen în satul Ilov (jude ul Mehevizitând muzeele din localitate, dup care din i), Camil Ressu realizeaz pleac la Paris i se înscrie la Academia Ju- compozi ia Cosa i odihnindu-se, lian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde una dintre lucr rile sale cele mai îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae D - reprezentative, în care î i dezv Camil Ressu - Cus toreas scu i Ion Theodorescu-Sion luie vigoarea sa plastic .