Constelatii diamantine nr, 1 (77) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 1 (77) Ianuarie 2017

Semneaz :

Ivan Aivazovski - Al nou lea val

Florinel Agafi ei George Baciu Corin Bianu Emil Bucure teanu Elena Buic Livia Ciuperc Gheorghe Clapa Iurie Colesnic Dominic Diamant Doina Dr gu tefan Dumitrescu Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Ilie Gorjan Niculae Grosu Ioan Hada Marian Hotca Marin Ifrim Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Constantin Miu Constantin Mândru tefan Radu Mu at Marian Nencescu Janet Nic Ion N. Oprea George Petrovai Ionel Popa Valentin Popa Ana-Cristina Popescu Andrei Potcoav Paula Romanescu Melania Rusu Caragioiu Virgil chiopescu Menut enol Al. Florin ene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Galina Martea, Mihai Eminescu - identitate literar universal cu adânci r cini spirituale române ti .........................................p.3 tefan Radu Mu at, Eminescu - expresia maturiz rii estetice a romantismului literar ........p.4 tefan Dumitrescu, Colind la aniversarea lui Mihai Eminescu .................................................p.5 Dominic Diamant, Eminului nostru iubit ....p.5 Melania Rusu Caragioiu, “De mic copil p duri cutreieram” .........................................................p.6 Emil Bucure teanu, Eminescu ........................p.6 Constantin Mândru , Eminescu .....................p.7 George Baciu, Eminescu - Biserica noastr cea de toate zilele .....................................................p.7 Al Florin ene, Poezia lui Dorel Cosma viziune asupra metemorfozei eului ................p.8 Janet Nic , DonAris (eseu dinamic) ...............p.9 Doina Dr gu , Omul cu firea unui foc potolit ..p.10 Melania Rusu Caragioiu, Cenaclul “Mihai Eminescu” din Montreal, Canada ..............p.11 Constantin Miu, Omul nou din tab ra damna ilor ........................................................p.12 Ionel Popa, Liviu Rebreanu - P durea spânzura ilor ...........................................pp.13-15 Valentin Popa, Destine ....................................p.16 George Petrovai, Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez (III) ..pp.17-19 Iurie Colesnic, Basarabia - destin i provocare ...................................................pp.20,21 Menut enol, Poeme ......................................p.22 Livia Ciuperc , Ion Conea - “Dun rea i Carpa ii, pârghii ale istoriei” ...............pp.23,24 Gheorghe Clapa, Ion N. Oprea - un vizionar ce nu- i mai apar ine ...................................pp.25-28 Paula Romanescu, Iarna în haiku i tanka ..p.29 Daniel Marian, Esen a poetic astfel cum transpare din simplu în profund ...................p.30 Ion N. Oprea, Irena Sendler - mama copiilor salva i de la holocaust ...................................p.31 Marin Ifrim, Poeme ........................................p.32 Petre Gigea-Gorun, Profesorul Ion P tra cu, italienist i eminent dasc l al Craiovei ..pp.33,34 Ana-Cristina Popescu, Vorbe ........................p.34 tefan Dumitrescu, “Pe c rile vie ii” ..p.35-38 Elena Buic , Lumina sinelui nostru .............p.39 Ilie Gorjan, Dragostea, ca o duminic ..pp.40,41 Ioan Hada, Poeme ............................................p.41 Florinel Agafi ei, Vila Tendresse (III) ...pp.42-45 Galina Martea, “Domnul de Rou ” - o nou revist în cultura na ional român ....pp.46,47 Marian Nencescu, Casa Poporului, la Judecata Istoriei .......................................pp.48,49 Andrei Potcoav , Ion Pena - un scriitor uitat ......................................................................pp.50-52 Marian Hotca, Poeme .....................................p.53 Niculae Grosu, Blestemele na iei române ....................................................................pp.54-58 Corin Bianu, Virgil chiopescu, Constela ii epigramatice .....................................................p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Ivan Aivazovski

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

Mihai Eminescu – identitate literar[ universal[ cu ad`nci r[d[cini spirituale române]ti Luând în considera ie cuvintele lui Tudor Arghezi „Fiind foarte român, Eminescu este universal”, a spune: „universalitatea eminescian i universalitatea operei lui Mihai Eminescu este o realitate vie, plin de valori, ce are la baz spiritul românesc original”.

Universalitatea eminescian , cu adânci r cini spirituale române ti, este lumea cuprinsului prin care poetul a reu it s descrie cu mult pasiune i inteligen procesele afective, intelectuale, morale i voli ionale ale omului. Respectiv, prin procesele tr irilor spirituale, Eminescu reu te s ating realitatea ce desemneaz tot ceea ce exist efectiv în existen a fiin ei umane, aceasta, la rândul ei, fiind prezent prin etapele filozofice ale dezvolt rii. Eminescu, spirit din spiritul românesc, prin inteligen a i ideile sale originale a promovat foarte intens cultura neamului românesc, astfel, devenind parte component a culturii universale. Deci, opera eminescian corelat prin cultura universal i vice-versa formeaz un întreg autentic, care poate fi definit ca o identitate universal . În consecin , putem confirma înc o dat , de mii i sute de mii de ori, c Eminescu este

identitatea literar universal , având la baz opera eminescian universal , iar identitatea român este inima prin care bate spiritul românesc al unui poet de mare valoare universal . În acest context, marele scriitor român Vladimir Streinu, critic i istoric literar, meniona c opera lui Eminescu este „actul de identitate universal al neamului nostru”.

Cred, acestea sunt cuvinte extrem de pre ioase în adresa neamului român!

Prin personalitatea omului/poetului/ scriitorului/jurnalistului Mihai Eminescu s-a întemeiat un model real de crea ie literar - în mod aparte, poezia original -, care a îmboit literatura român i cea universal la cele mai înalte valori. Valori care vor fi mereu autentice atât pentru poezia i literatura clasic , cât i pentru poezia i literatura contemporan . Astfel, personalitatea poetului Mihai Eminescu face parte din personalitatea omului Mihai Eminescu, ca identitate individual i social . Deci, omul-poetul Eminescu este aceea i identitate i personalitate. Totul se coreleaz prin defini ia personalit ii i a identit ii, ca form i valoare în existen a uman . De aceea, este firesc s corel m per-

Ivan Aivazovski - Bricul Mercur atacat de dou cor bii turce ti

sonalitatea Eminescu cu identitatea scriitorului/poetului Eminescu. Prin personalitatea i identitatea respectiv , Eminescu este ca un simbol expresiv/distinct al poporului român, c ruia i s-a atribuit cea mai frumoas imagine în literatura universal . Eminescu va fi i va r mâne ve nic „un rege al poeziei i un model autentic al crea iei literare; un rege al scrisului care a îmbog it la nesfâr it atât cultura român , cât i cultura universal ”.

Iar pentru genera ia contemporan , Eminescu trebuie s fie paradigma ce reprezint integritatea i bog ia spiritual a na iunii române. Astfel, Eminescu trebuie comemorat etern ca pe cea mai distins i integr personalitate literar a poporului român, iar opera eminescian urmeaz a fi citit i studiat de toate genera iile în cre tere. Eminescu este i va fi pentru totdeauna opera literar cu un rol aparte în literatura român i universal , este i va fi o personalitate i identitate nobil pentru na iunea român .

Pentru poporul român de pretutindeni ziua de 15 ianuarie este o zi prin care se s rb tore te aniversarea marelui poet Mihai Eminescu, expresie a culturii na ionale române ti, mândrie na ional pentru identitatea eminescian i pentru identitatea universal a operei eminesciene. Aceast zi pentru poporul român este un eveniment nu numai de s rb toare, dar i o zi a medita iei privind problemele actuale cu care se confrunt na iunea, poporul român din Basarabia i to i românii de pretutindeni; despre factorii ce in de reîntregirea poporului român care mai continu s existe ca na iune divizat i, nemijlocit, în dou state separate; despre faptul cum trebuie s fie construit identitatea real a neamului care ar urma fie centrat integral pe valori autentice morale i spirituale. Totodat , aceasta, 15 ianuarie, este o zi de adânc cugetare axat pe valori identitare i con tiin na ional - procese atât de importante în dezvoltarea omului i a societ ii. Valori identitare ce sunt punctul de referin în cultura oric rei na iuni.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

{tefan Radu MU{AT

EMINESCU expresia maturiz[rii estetice a romantismului literar (eseu destinat elevilor din @nv[\[mântul liceal) Mihai Eminescu - poet, prozator i jurnalist - este considerat de critica de specialitate drept cea mai r sun toare voce poetic a literaturii române ti.

Eminescu a fost activ în via a social , în via a literar i cultural a rii. Astfel Junimea avea s capete aureola prestigiului odat cu succesul polemicilor, cu adeziunea lui Vasile Alecsandri, cu descoperirea lui Eminescu - poetul care de inea toate cerin ele unei epoci literare, în ându-se cu toat sim irea lui.

Poetul a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, publica ie oficial a Partidului Conservator. Debuteaz literar în revista Familia, la vârsta de 16 ani, sub numele real de Eminovici. Directorul revistei, Iosif Vulcan, i-a schimbat numele în Eminescu.

Trei ani mai târziu, tân rul poet a plecat s studieze la Viena. În timpul vie ii, Eminescu a asimilat viziunile poetice occidentale, crea ia sa apar inând romantismului târziu. Altfel spus, opera eminescian reprezint ultima faz a romantismului literar; complet i complex în acela i timp.

Dup moartea prematur a poetului, manuscrisele sale (patruzeci ase de volume) au fost predate Academiei Române de c tre Titu Maiorescu de-abia în 1902. La 13 ani (!!!) dup dispari ia lui Eminescu.

Odat cu pr bu irea epocii feudale, în Europa se produc schimb ri majore. Se impune o estetic nou în societate; în planul ideologic, în plan politic i cultural.

Ca urmare a schimb rilor radicale în via a social-politic a statelor europene, î i face apari ia romantismul; unul dintre curentele literare cele mai semnificative, manifestându-se în paralel cu cel al artelor plastice i cel al muzicii. Devine o mi care cultural complex , adeseori cu tendin e contradictorii.

A ap rut mai întâi în Anglia, apoi în Germania i Fran a, la sfâr itul secolului XVIII i începutul secolului XIX; s-a extins în toat Europa.

Romantismul apare ca un curent literar omogen, cu tr turi i metode de crea ii proprii.

Impune un suflu nou, i anume eradicarea normelor conven ionale ale clasicismului; cap avânt, devine vizionar i revolu ionar în procesul înnoirii culturale a societ ii. Aduce cu sine înclinarea spre reverie i explorarea eului uman la cote maxime.

Romantismul este liberalismul în literatur care completeaz liberalismul politic, sublinia V. Hugo în prefa a lui Hernani, 1830.

Revolu ia înseamn mi carea timpului dup ideologia nou a

omului, având ca scop emanciparea i progresul social. Odat cu evolu ia curentului literar în cauz , s-au remarcat o serie de scriitori i poe i în literatura universal : V. Hugo, G. Byron, H. Heine, W. Scott, Al. Dumas-tat l, A. Pu kin, M. Eminescu .a.

Scriitorul sau poetul romantic evadeaz din spa iul cunoscut într-o realitate artistic , fapt care se datoreaz nemul umirii sale fa de realitatea obiectiv . În c utarea altei lumi, romanticul aspir spre infinit din convingerea c natura omului se împline te din nem rginire. Romanticii au aspirat la fericirea ideal , în c utarea Absolutului ca remediu al suferin ei.

Din acest punct de vedere, Eminescu reprezint expresia maturiz rii estetice a romantismului literar, dat fiind de profunzimea deschiderii poetului c tre nem rginire i descoperirea infinitului ca factor spa ial i temporal, întâlnit în opera sa. „O adev rat literatur trainic , s ne plac nou i s fie original pentru al ii, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradi iile, obiceiurile i istoria lui, pe geniul lui.” (MIHAI EMINESCU)

Evadare @în noaptea eminescian[...

Vino seara la izvoare, valuri line curg albind Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint .

Sânul alb s i dezvelesc sub un ram de tei în floare, Fream tul s mi-l astâmp r din priviri r citoare.

Las vântul printre s lcii s adoarm flori de câmp, Las dorul dus de ape, s fugim de pe p mânt!... i vom sta în miez de noapte pe un col de nemurire, Mândre stele de cle tare adâncesc a ta privire... În lumini îng lbenite neguri albe se arat , Sânul t u din sloiuri reci se aprinse dintr-odat .

Glasul gândului î i desface duios plânset de vioar , Gean blând de suspine printre oapte m -nconjoar .

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

{tefan DUMITRESCU

Dominic DIAMANT

Eminului nostru iubit

Colind[ la aniversarea lui Mihai Eminescu O, lerui ler pezi curate Coboar din cer Poetu-n cetate

colind m O, lerui ler Ce-i pe p mânt i ce-i în cer O, lerui ler La Steaua sfânt Îngerii se-adun , Colinde cânt O, lerui ler Cum cânt fra ii Vin s -l colinde Codrii, Carpa ii O, lerui ler Izvoarele-ntruna Vin s -l colinde Cerul i luna Vin s -l colinde Poienele, lacul

O, lerui ler Cântare m rea Privi i-l pe cer Domnul Eminescu Mai sus se-nal i cum str luce Steaua lui mare O, lerui ler Sublim cântare Gloria lui În veci se-ntinde O lerui ler Sfinte colinde Vine i marea i se-nchine sun lumea De colinde divine Steaua lui bun În veci se-nal O, lerui ler Colind m rea O, lerui ler Clipe preasfinte Noian de colinde Înapoi i-nainte!

Ivan Aivazovski - Vedere din Turnul Leander

O, lerui ler Steaua r sare Vine i Domnul La aniversare

Corul de mierle Neamul, s racul

Nicicând nu va str bate Eteria astru ca tine Via a cu enigmele ei E mai presus de orice Ra iune sau resentimente Magnifica ta simfonie Orfic , tulbur toare ne te i-alin , spore te Evanescenta splendoare *** Mi-e dor de lumea ta, copil rie, Iar de p dure, nici nu mai vorbesc Hai într-acolo, fie ce-o s fie, Acolo-i raiul nostru p mântesc Iubi i eram i ne iubeam cu toate

Etericele noastre pl smuiri Minunile ne inundau, nepoate, Iscam minuni de care tu te miri N-aveam habar de griji i de necazuri Eram doar îngeri bântuind un rai Sacralizat de hore, nun i i iazuri Cu fiecare boac -ntrupai Un sfânt mai drept i c utat pe plai. *** Emin iubit, cum ninge-atât de lin minunez i-n tain m închin Iubirea-mi face pulsul trepidant Nemai tiind de sunt un diamant Eminule, privind înm rmurit Se poate ca de mult s fi murit Crezând, ne tiutor, în steaua mea Uimit i trist c , totu i, ea c dea. (...ea s-a pr bu it) Umil fiind, dar cel mai nobil lord Nu pot decât smerit s m înclin Iubindu-te, cu totul de acord Cu universul t u celest-divin. *** Un neam întreg se reg se te-n tine Iubitul meu etern contemporan Mi-ai dat aripi s zbor spre culmi divine Imun la jocul petrecut în van Tr ind, te-ai identificat cu-o ar Oripilat de tragedia ei nit adânc c poate s dispar Exclus din joc de boaite i mi ei Glorificat ajuns-ai pe dreptate Eliberat i eliberator Nu te-ai sacrificat spre a r zbate Indiferent i rupt de cei ce mor Uimirea mea, iubindu-te-i ofrand Luceaf rului f de egal Tot neamul cânt -aceea i saraband A omului deplin, universal Urcat în slava ce divin comand .

5

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Emil BUCURE{TEANU

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

,,De mic copil p[duri cutreieram” Tr it-a pe acest p mânt Un lujer mic de floare Fugea cu buclele în vânt i surâdea în soare,

i pasul când îl înturna Mai pl dind un vers Iar lâng lac se a eza Gândind la-al vremii mers.

Vorbea cu toate, într-ales Pe limba lor ciudat Ele- opteau c-au în eles De fiecare dat

Odat visul împletit Cu dorul c tre lume.

i gâzele i mo i bondari i culbecii cu coarne i flori albastre, nuferi mari Râdeau, s se r stoarne...

Dar cel b iet crescu u or Zefir de prim var Lâng ,,conacul” cu pridvor În cel cap t de ar . i-acuma-l chemau dep rt ri.

Nu mai era de-o chioap i ochii lui c tau spre z ri Spre visele ce-adap .

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Acel F t, cel Frumos ursit Plec spre soare-apune.

Multe-a v zut în calea lui i saltimbanci i stele Dar dorul cald al codrului, Potecile cu iele, L-au tot chemat la ele iar i sufletu-i era de jar L-ademeneau codrii str buni Un leit motiv, spre ei, spre lumi.

Eminescu Cu Eminescu în gând Str bat p duri, înfrunt i vânt, Fac Dun rea în loc s stea, ci Eminescu este ara mea.

Cu Eminescu în gând Mama m-a n scut, Pe frunte m-a marcat Cu vers de dor, limpede izvor.

Cu Eminescu în gând, Cuvântul eu mi-l las z log Iubirii îi scriu mereu Despre ara i neamul meu.

Cu Eminescu în gând Îmi sunt ceea ce sunt i fac din verbul meu Patriei ve nic leg mânt.

Vacan ele erau un semn, Codrul era aproape, Dorul de duc un îndemn Spre iriz ri de ape.

Codrul cel falnic îl chema Sub poala lui cea verde, Iarba covor îi împletea În umbra ce se pierde Mergea gândind la ce-i frumos Urcând c tre izvor Iar vântul fluiera voios; ri oprind din zbor.

Ivan Aivazovski - Caucaz

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constantin M^NDRU}~

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

George BACIU

Eminescu – Luceaf r Din mijlocul adânc de ape sare-n umbre înserarea, În aer visele bat aripi, Apusul înro te zarea.

E noaptea visului din urm Sub cerul reaprins de stele i iat cum destram raze Izvorul lor plin de mistere. i iat , ochii ei clipesc, A nemuririi crud soart M-alung , nu pot s iubesc Destinul ce în lume poart .

Ecou pierdut, purtat de raze, De sus gândirea lui aude, Ea izvor te clar în noapte, Iubirea printre nori ascunde.

E steaua lui i din înalturi, i simte lunga ei c dere, Cum p rul i se desplete te i într-o noapte-adânc piere.

Undeva, într-o lumin Ce str luce neajuns, E ceva care suspin , E ceva... a fost... s-a dus…

Cu Eminescu i Eminescu ne prive te iar , Zâmbe te trist i f de pereche, Mai e cu el i dragostea de ar i la români aceasta e str veche.

Nelini tea românilor îl face Mai treaz la ale traiului hotare i Teiul lui ar murmura în pace, Dar floarea risipit azi îl doare. i-ar mai dori în dulcea Românie i duc omul via a în dreptate i tot românul fericit s fie, Moldova s se-ntoarc în Cetate.

Cum Milcovul putut-a s se soarb , neamul de român doar unul este, a i Prutul, curgerea lui oarb o trezim, s-ajung o poveste.

Eminule, nu î i g se ti odihna, E umed sim irea-n tot ce vezi, În debara spun unii c ai tihna i ca i noi, nu tii ce s mai crezi.

Nu se g se te drumul înainte, Minciuna e la rang de adev r, Cei ce conduc ale i sunt pe cuvinte, i Parlamentul e un tras de p r. a te mai gânde ti la Veronica i inima tresalt sub z pad , To i s iubim, c nu cost nimica, fim români, c ara nu e prad .

Cu Eminescu s -nv m iar dorul, preafrumoas este ara noastr , -i fim iar aripi, s i g seasc zborul, În inimi s-avem Floarea lui albastr .

Eminescu Limbii Române el i-a pus cunun Cuvintele cu litere din stele, Rostirea lor, pereche de inele Cu care buzele ni se cunun .

Tot ce e vers, alai cu el se-adun i poeziile mirese sunt i ele, Limbii Române el i-a pus cunun Cuvintele cu litere din stele.

Nemuritoare nunt îngeri sun i mirele cu pletele rebele Coboar printre raze i cu ele Miresei sale vorbele s -i spun , Limbii Române el i-a pus cunun .

Eminescu Biserica noastr[ cea de toate zilele Orice sfin enie ne te din r stignirea unui suflet cât lumea...

Orice cumin enie se cuminec în metafora inimii...

Orice lacrim devine o vocabul transcendent a divaga iei cosmogonice, sublimat în restri tea Kogaionului i înmuiat în DORUL spa iului mioritic.

Am z rit pe un ram al gândului o biseric . i-n dang tul clopotului s u am sim it sun ve nicia.

Ca o umbr de t mâie pres rat pe buzele Luceaf rului, „frânt de-o stea ingenuncheat de-o floare” (Radu Gyr).

Pe marginea de dinspre R rit a iconostasului vecerniau florile albastre, pe marginea de dinspre Apus picurau ruturile Veronic i.

Dinspre Sud zorn iau t cerile lacului albastru, iar mai spre Nord se leg na codrul când „sara pe deal buciumul sun ” i când plopii f so murmur toate zbaterile noastre de dinainte a înv a s murim vreodat . ne rug m lui Eminescu, fiindc el este „chipul infinitului din noi”, este Biserica noastr cea de toate zilele.

Dulce vers din nervii mei, Dulce dor de mine însumi, Dulce r stignit în plânsu-mi, Dulce lacrima de tei.

Dulce vers din nervii mei, Eminesc în r cine, Dulce mirosind a mine, Dulce lacrim de tei.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Al. Florin }ENE

Poezia lui Dorel Cosma viziune asupra metamorfozei eului

Remarcabil din toate punctele de vedere, poezia lui Dorel Cosma din volumul „Se na te ceva”, ap rut la Editura Funda ia Interart Triade, Timi oara, 2008, ne descoper un autor a c rei maturitate estetic a evoluat lucid, inându-se la distan de experien ele tulburi. Având prefa a semnat de Elena M. Cîmpan, scris cu profesionalism, i o grafic sugestiv a lui Horia Blaga Negru, cartea este un univers artistic complex i datorit dvdului ata at, unde sunetul este asigurat de Ovidiu Moldovan iar montajul de Mihai Berbunschi.

Poetul este un spirit retractil i, în definitiv, prudent, dovedind o constitu ie moral solid i încredere în destinul s u: „De multe ori/ crezi/ c ai libertatea/ de a- i alege/ destinul,/ c po i atinge/ proiecte îndr zne e, // (...) Când cazi/ chiar i dragostea/ te arde/ apoi cu adieri/ de vânt/ se stinge/ l sândute orb.” (Destin) Cu acest poem se deschide cartea, fiind, prin subtilitatea lui, o profesiune de credin ,

pe care poetul o respect cu sfin enie pe tot parcursul volumului de o excep ional inut estetic , grafic i tipografic , unde puterea unei celule etice se conserv , f îndoial , în aceste poezii într-un chip cu totul natural.

Poezia lui Dorel Cosma se adaug acestei tendin e esen iale; este un lirism în versul scurt i liber, unde descoperim un eu frisonat uneori de amintiri i speran : „Nechemate amintirile se r sfoiesc/ într-un obicei de imagine/ sfidând timpul./ Via a predomin ./ Ce vrei, s învingi?/ Las -te p lit de c ldura speran ei.” (Solu ie). Am girea este o salvare, iar metafora o certitudine. Poeziile emit un lirism solemn, aulic, metafizic în concep ie i modern în expresie, amintindu-mi de Saint John Perse, ca mesaj: „Instinctul vie ii/ se smulge din apatie,/ din neîncredere, inima se re te de speran / înainte ca soarele s geteze la cea mai mic reverbera ie de lumin .” Fiecare poem se încheie cu o concluzie surprinz toare, precum în poezia Medita ie: „Marcat de suferin / i de lipsuri/ aceea i egal condi ie de singur tate.”

Poemele sunt de esen implicit , creatoare, în felul barbian, sugerând un simbolism soteriologic a rebours, de la divers la unic: „A durat pu in fericirea,/ Nimic nu ne apar ine/ Primite cu împrumut/ bunurile i

talentele/ se dau înapoi,/ Sufletul traverseaz lini tea alb / a înghe atului de ert.” (Se na te ceva). Imagina ia transfigureaz , de altfel, totul, eul poetului este, practic, un triumf al ideii de infinit prin linia erpuit ce se finalizeaz cu o concluzie senten ioas . Spiritul vede lumea populat de prosopopee: timpul vorbe te, amintirile au fo net, r cinile se rup, venele au bulevard, a a cum observ în prefa a volumului Elena M. Cîmpan.

Poetul vine cu un fior expresionist, îns cu imagina ia baroc . Spiritul r sun de ecouri când Timpul vorbe te: „Înv lm ite gânduri asediaz mintea,/ mu amintirile/ de maxim intensitate.” Timpul vorbe te, florile de câmp sunt trimise spre lectur , natura delireaz , umbrele zilei impresioneaz , via a num goluri, sunt expresii ce nelini tesc poetul, având o vin oniric în imagina ie.

La sfâr itul volumului, Dorel Cosma intuie te destr marea paradisiac , unde „o vioar zgârâie nervii” i „Silueta azurului m cuprinde/ cu vocea sa îns rcinat / de sirene i spirale de spum alb .” (Sunet), dar se închipuie composer, îns cu acea liniere hieratic i distant , ca într-o miniatur persan .

Cu volumul „Se na te ceva”, într-adev r, poezia liricii lui Dorel Cosma a individualizat un Poet.

Ivan Aivazovski - Panorama Constantinopolului

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Janet NIC~

DonAris - eseu dinamic 23.

Am t iat o metafor aristocrat , doldora de gând i speran , iar ea a zbierat i s-a zb tut ca un miel de rând, apoi a c zut la mânt, zdrean ! Nu s-a v zut strop de sânge, dar v zur m turme de zei obezi, cuvinte pline de livezi, pl mâni de tâlc, fica i de idei, întreb ri puse-n pro ap, oldurile t cerii f cute jum ri.

Zise Siosta: - Ciudat îndeletnicire: s te hr ne ti cu unc de gândire!

- Bun! zise DonAris. Am mai f cut un pas înainte: mutarea în cuvinte! i, pe drept cuvânt, din firavii ânci, ne pomenir m, ca-n pove ti, c lug ri cu pecingini de cer în cre tet i cu zeam de îngeri în ce ti. i eram gata, o, lume drag , în orice clip , s facem respira ie, gur la gur , unui desen rupestru, f vlag . Gata s -i oferim unui animal înfometat - dulce minune! - ochii no tri verzi, drept p une!

Gata s treier m umbra unui spic de grâu îngândurat, s facem in i pâine pentru un trup neastâmp rat. Gata s ne plimb m pe

cuvântul „râu”, sui i în albia unui concept, mereu îndulci i cu dorul de mâine.

Zise Scoris cu sfial : - A vedea bisericile rumegându- i credincio ii în t cere, fiecare sfânt având câte un om în gur , e duh, f -ndoial . Dar s te dai pe mâna unei metafore cu sclipici, s te la i pe mâna unei metafore e ca i cum te-ai l sa, cu toat greutatea trupului, pe t ul unui brici, e ca i cum i-ai spânzura luciditatea, ziua, în amiaza mare, mânând copil t -r -g -nat!

E ca i cum ai alerga tu însu i, înver unat atlet, înspre glon ul neie it, înc , de pe eava pu tii, pentru a gr bi în elep irea cumsecadelui schelet. spunse DonAris cu tact: - Adev rat, dar nu este exact!

Ivan Aivazovski - Moscheea Top-Kahne

24. putem rezista, DonAris ne împ ia cu albastru de Vorone i atunci sim eam cerul pulsându-ne sub tâmple. Ne hr neam cu bure i i licheni, a teptând puritatea s se-ntâmple. C utam un loc i un timp unde s putem visa, împrosp tându-ne enzimele, infimele, s ne ascu im sim urile boante, s lustruim, o clip , rimele, s n pârlim ipete i oapte. Vedeam cum instinctele ie eau din trup, ca viermii din merele coapte. Sub talpa creatorului de Haos, l sar m gândul, balt . S racii purit ii detectivi, cu trupul scund i mintea-nalt ! Ah, cât voiam s ne ard conceptul de „foc”, s pip im conceptul de „femeie”, s punem peste ape conceptul de „pod”, s trecem, de-a dreptu-n Idee!

25. Într-o zi, DonAris adormi în ritmul verde-al unui vechi stejar.

- S -i vizit m în elepciunea, probabil f de hotar, zise Apos, i-i crestar m magistrului nostru un deget. Prin rana deschis trunser m în somnu-i, unul câte unul, f de preget.

Navigar m de-a lungul i de-a latul orizontalei catedrale.

- Prea mult lini te! V zduhul acesta nu pune nimica la cale, zise Oroles, într-un târziu, dezam git pân -n atomi. Sahar -n stânga, step -n dreapta, simfonie f de pomi.

- Transpir , zilnic, faraonul un stol de piramide, zise Scoris, dar unde le cre te, când în untru sunt numai firide?

Trecur m, de pe fluviul cel mare, în r muroasele culise, utând lingouri de în elepciune, fântâni arteziene de vise.

Despicar m firul îndoielii în patru, c utând încoace, încolo. iar m m rul discordiei în jum i, ne uitar m la deal, la vale, la vale, la deal, doar-doar l-om vedea pe Apollo, printre atâtea bun i. Ne uitar m cu gândul cu trupul, plutind f cârm , s vedem al blânde ii nucleu, fonemele lui Dumnezeu, adunate, la soare, pe-o sârm . Nimic aparte nu v zur m, doar lumân ri de catifea în chiliile strâmte, t cute. i fiecare lumânare cu bucurie timea! Cu bucurie p timea!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Doina DR~GU}

Omul cu firea unui foc potolit

L-am cunoscut, cu adev rat, pe pictorul i poetul Nicolae Tru , pe la sfâr itul anului 2001, când s-a oferit s fac bustul so ului meu (amplasat, actualmente, în fa a Liceului din Potcoava-Olt) - Constantin Dumitrache, critic i istoric literar - i proiectul monumentului funerar. Se cunoscuser îndeaproape, ba chiar fuseser prieteni.

Nae, cum i se spunea, era de o modestie, cum la pu ini oameni g se ti, avea un bunsim , înn scut i cultivat, o voce blând , domoal , fizionomie de om blajin i ochi p truntori, avea firea unui foc potolit, aproape egal în manifest ri, de la o clip la alta.

Arta lui - pictura, sculptura, poezia - se încadreaz în lirica eului profund, expresia nedisimulat a sufletului. Tot ce a compus tablouri, sculpturi, poezii - tr deaz sufletul unui elegiac rafinat.

Nicolae Tru avea un deosebit respect pentru marii arti ti i o colosal devo iune pentru art . El, de i era invidiat, nu a invidiat niciodat pe nimeni; el tia c are un statut consolidat de propriile-i crea ii.

Nicolae Tru s-a n scut la 9 februarie 1949, în Dobre u-Olt, i a plecat, la 61 de ani, discret, în urma unui accident vascular cerebral, pe un drum ireversibil.

A fost profesor, de meserie, i, prin demersul s u, a contribuit la dezvoltarea i promovarea înv mântului i cercet rii tiin ifice din România. A primit multe diplome i premii, ca recunoa tere a meritelor sale, el fiind un reper moral i un model artistic. În anul 2004,

a fost decorat cu distinc ia „Ordinul Meritul pentru înv mânt în gradul de Cavaler”, distinc ia fiind înmânat de Pre edintele României din acea perioad , Ion Iliescu.

De i a scris mult, Nicolae Tru a editat o singur carte de poeme, în 1998, i aceea la insisten ele prietenului s u, editor i poet, Ioan Smedescu, care, în prefa a c ii „Discurs în catedrala ierbii”, scrie: „În vara aceasta plec m pe cel de-al 25-lea an al cunoa terii noastre, dar clipele petrecute împreun pot constitui o via ... O via într-un ora (Slatina - n.a.) în care Nicolae Tru i-a zidit, aproape zi de zi, cu smerenie i trud dumnezeiasc , Templul Operei sale.” În cele ce urmeaz , m voi referi la volumul de poezii „Discurs în catedrala ierbii”.

Cu o vatr cuib rit în el, cu ochii deschi i „pentru toate culorile lumii/ i visând doar culoare”, poetul i, înainte de toate, pictorul Nicolae Tru î i strânge toate frunzele, pe care sunt scrise vise i tr iri, într-o bibliotec numit „Discurs în catedrala ierbii”.

Pornind de la blazonul familiei, care este, în opinia autorului, opinca tat lui, i continuând cu zâmbetul ranului, ce începe de la cina firului de iarb , Nicolae Tru tie roata nu înseamn numai mers înainte.

Roata înseamn o învârtire la nesfâr it înainte i/sau înapoi, adic , altfel spus, o munc asidu , dac ne referim la un om de cultur sau de art , de talent.

Cu o r bdare a pietrei sp late de trecerea apelor, poetul încearc , i reu te, s construiasc un muzeu, unde expune umbre: pe tavan pune umbra lui Brâncu i, ca o coloan a infinitului, iar pe peretele „în care soarele/ e statornic” pune umbra lui Eminescu.

Muzeul este chiar „odaia de la drum” din casa p rinteasc , în care gutuile „coapte în sân” r spândesc lumin aurie.

Având r cina adâncit în „plin de Cer”, ca „sprijin în eternitate”, poetul simte cum „ninge cu lumin ”, simte cum „malul se îneac -n orele târzii/ într-o cas veche” i „gândul se mut ” într-o alt lume: aceea a copil riei, când, cu ochi de cer, ag at de coamele cailor, încearc s numere gândurile bunicii, s pun „sânii mamei c tâi” i s i înveleasc visele într-o „p tur albastr ” ce apare „printre crengi”.

Pânzele albe par, pentru pictorul Nicolae Tru , mirese; mirese c rora, în calitate de „preot”, le d „Binecuvântarea”. Miresele lui sunt, de asemenea, spa iile natale, pe care le-a imortalizat în superbe expozi ii de pictur .

Pictorul-poet i poetul-pictor, Nicolae Tru , presimte c este ales i chemat pentru înf ptuire; dar drumul nu este tocmai u or; drumul lui este vertical, închipuit într-o scar la Cer, scar c reia îi lipse te, totu i, ultima treapt : „Mi-a furat vântul asear / Ultima treapt din Scar / Nu tia c tocmai Sus/ Este locul lui Iisus?”.

Ivan Aivazovski - Pe Volga

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Cenaclul ,,Mihai Eminescu” din Montreal, Canada Fiecare cuvânt din magnifica i nemuritoarea oper a poetului Mihai Eminescu a trecut prin sufletul i rostirea membrilor Cenaclului ,,Mihai Eminescu”, Montreal, Canada. Îmi amintesc sensul a o mulime de cuvinte i semnifica ia lor, dar de data aceasta voi lega aceste dou raport ri, suflet i rostire, la str dania i r sunetul pe care ele lau adus în mijlocul nostru. Libertatea a g sit r sunetul s u democrat. Fiecare i-a deschis sufletul i a exprimat opinia sa, f teama da a fi interpretat negativ. Dar sufletul de român a exprimat întotdeauna dorin a ca tot ce este românesc s fie liber ca expresie, fapt bun i gând. Cuvântul iubire a fost înv at de fiecare dintre noi întâi de la sânul Maicii România i de abia apoi de la sânul mamei sale. La nivel de cenaclu, acest sublim sentiment era voalul diafan care plutea deasupra fiec rei poezii, fiec rei manifest ri, fiec rui accent al respira iei, al rostirii. Iubirea de ar cântat de Mihai Eminescu, iubirea de neam, iubirea de adev r, de dreptate, de familie i chiar juvenila iubire mistuitoare a Luceaf rului.

Lacul. Acest cuvânt aducea elargirea cerului. Misterul undelor blânde, fream tul plantelor oglindite în el. Motive multe de inspira ie pentru membrii care visau pe urmele marelui poet, în crea iile lor.

Expresia ,,p durea de argint” era transformat spre a creea o imagine iubit a copil riei care se visa sub r coarea dorit a unei zile de vacan . P durea secular , p durea frem toare, p durea cu frunze multicolore, ad post de felurite vie uitoare minunate care încânt prin sfiala i nea teptata zvâcnire, ca s dispar privirii noastre.

Florile. Floarea albastr care i-a fost oferit i statuii sale, când membrii Cenaclului s-au deplasat spre ai cânta osanalele meritate poetului, nemaigândindu-se la gerul, neaua i cerul sumbru al iernii canadiene.

Limba, graiul nostru de acas , ba chiar i ,,limba vechilor cazanii” i f cea din când în când loc în scrierile i versurile cenacli tilor.

Erau luate în seam remarcile referitoare la bog ia lingvistic a poetului Mihai Eminescu, dar se amintea mereu faptul ca l starele românilor n scute aici s vorbeasc limba român cât mai bine i s i însu easc un lexic bogat.

Cât de colorat i de frumoas este limba româneasc , limba creiilor eminesciene. Cenacli tii s-au întrecut în traducerea poeziilor sale în francez . Dar limba noastr fiind mai bogat în cuvinte, nuan e i expresii, decât limba francez , efortul traduc torului era deficitar.

Noi, membrii cenaclului am încurajat aceast munc dificil a traduc torilor ocazionali, din spiritul nostru de echip .

Dulcea a limbii literare eminesciene este f egal i ne-am convins de câte ori unul dintre noi a încercat poezii dedicate marelui poet. Cu tot elanul, cu toat str dania, a fost imposibil de a atinge m car o singur , m car odat , o nuan atât de sublim ca a lui Mihai Eminescu. To i am ajutat, am intervenit, am corectat, am oferit exemple, dar niciuna nu a avut efectul dorit.

Metaforica lui Mihai Eminescu este încântarea auzului, a sentimentului, a inefabilului, a surprizei capt rii momentului în cuvântul aureolant fericit. Nici pe departe nu voiesc de a face nici cea mai pu in îndr znea caracterizare nici a uneia din marile calit i ale Operei lui Mihai Eminescu, evocate i descrise de marii critici, ci mam referit doar la dragostea noastr în calitate de cenacli ti pentru aceast latur care salt poezia. Noi am încercat într-o m sur mai mic , de i plin de ardoare, s prindem, dar cu pu in succes, în cre-

iile noastre, din suflul înc rc turii poetice a marelui poet Eminescu.

Deci, în crea iile noastre speram s cre m imagini reu ite folosind metafore, epitete, sperând, fiecare dintre noi de a crea frumos având exemplele inegalabile eminesciene, dar harul nostru era doar al nostru.

Scopul Cenaclului literar ,,Mihai Eminescu”, Montreal, Canada, este de a crea în mijlocul comunit ii o manifestare la nivel de Diaspora i de a trimite din crea iile noastre i în ar , spre a fi publicate în ziare i reviste. Bineîn eles, în paralel, ne-am adresat i publica iilor din diaspora. Am schimbat cu fra ii no tri din ar crea ii, impresii, transmi ându-le pe diferite lungimi de und modul în care noi gândim i inspira ia noastr de sub acela i cer, dar nu întotdeauna atât de senin precum cel de deasupra plaiului nostru de acas . Voiam s le demonstr m c nu diferim de ei. Nutrim acelea i sentimente, r spunzând la acelea i curente literare care îi preocup pe ei în ar i acordând o maxim aten ie la ceea ce scriu ei ca adev ra i scriitori care se inspir din tr irile de acas , sau alte surse de inspira ie filtrate prin spiritul românesc mioritic To i marii creatori din Diaspora, cei trecu i în nefiin , sau cei în via , fiecare dintre ei au luat i au dezvoltat aici linia, scânteia, crezul literar înv at în ar , sau transmis lor prin adev rata putere cosmic , cum credem uneori. ,,Sângele ap nu se face!” i acea pic tur se transmite din genera ie în genera ie, precum zic speciali tii în ADN. Întotdeauna Cenaclul ,,Mihai Eminescu” - înfiin at din ini iativa pre edintelui Asocia iei Canadiene a Scriitorilor Români, Alexandru Cet eanu, în Montreal - a func ionat pe linia propag rii culturii, promovarea noilor talente, aniversarea marilor evenimente cântate de poe i i evocate de scriitori, într-un cuvânt a evoc rii culturii române. Între cenaclul nostru i massmedia a func ionat, în acela i ritm sus inut ani de zile, aten ionarea publicului despre programul edin elor noastre. A folosi un termen mai pu in uzitat, expresia de ,,muta ii psihice” în noi, prin cultul, influen a puternic a lui Mihai Emiescu asupra universului nostru poetic interior. Am ajuns chiar i la adev rul c tinzând spre a ne perfec iona calitatea crea iilor literare s-au petrecut adev rate accentu ri de aten ie, acurate e în redare de frumos asupra crea iilor noastre. Rezultatul era exprimat în c i bine scrise, noi începând s intuim gustul cititorului, gustul omenirii dup natura crea iei, la nivelul nostru, spre rostirea eminescian . Cum am ajuns la aceast formulare a laturii poetice a createi noastre? S-a ajuns prin multe discu ii, lu ri de cuvânt, critic literar la nivel de cenaclu, analize, fr mânt ri, uneori mici neîn elegeri, contraziceri, duse toate cu bine la sfâr it.

Rolul Cenaclului ,,Mihai Eminescu” poate fi exprimat în nenurate aspecte, care, toate, urm resc cre terea sufletist i a sentimentelor, a dragostei de cunoa tere i stimulare a spiritului românesc atât de poetic, concret i filozofic exprimat de acel Bard universal, redactorul, poetul , ziaristul, filozoful i multgenialul, eternul, Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu a f cut o radiografie a sufletului, a neamului, a identit ii, a infinitului, a eternit ii penelând epic sau liric, în m iestrite versuri i proz , fiecare latur a existen ei neamului nostru. Iar cenaclul ,,Mihai Eminescu” din Montreal, pe parcursul celor cinci ani de existen ai lui pân în prezent, a cultivat acest spirit de frumos, de a merge mereu în pasul posibilit ilor noastre spre a crea, în gând mereu cu marea oper a lui Mihai Eminescu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constantin MIU

OMUL NOU din tab[ra damna\ilor Noua carte semnat de Gh. A. Neagu Tab ra damna ilor (Editura Atec, Foc ani, 2016) - propune cititorilor aventurile a trei oameni noi ai „iepocii de aur”: Serafim Hâncu, Laz r Bosoi i Petre Stoian, reeduca i de sistem, gra ia i i nevoi i s se reintegreze în societatea acelor vremuri.

Serafim i Laz r fuseser condamna i pe nedrept pentru un pretins viol. Fata fusese cu cei doi la mai multe petreceri, iar în ziua „deochiat ”, ea îi invitase în cas , aducând i b utur . A intrat în panic la sosirea intempestiv a p rin ilor: „Sosirea nea teptat a rin ilor, surprinderea lor în jocul erotic benevol, o dezmeticir cât s înceap s ipe (...) abia dup ce ea începe s urle, de a fost nevoie s -i potoleasc ipetele, au realizat aceasta a fost singurul act de violen .” (p. 7, 9). Petre este un borfa m runt: ho din buzunare, condamnat pentru furturi din locuin e i din magazine; era un „client” vechi al pu riei.

La ie irea din închisoare, Laz r îi m rturise te amicului s u, Serafim, c are de gând s-o caute pe fata pentru care au p timit, deoarece a primit în deten ie scrisori de la ea, în care î i cerea iertare pentru nes buin a ei.

Cei trei ajung s se angajeze la o min : „Laz r la artificieri, Serafim la sectorul mecanic, iar Petru la desc rc ri.” (p. 45). Îns Laz r nu se va acomoda cu munca la min i va pleca la Bucure ti, s-o întâlneasc pe Maria-

na, fata din cauza c reia suferise deten ia, dar care în scrisorile primite acolo îi d duse de în eles c -l iube te.

Coafez care, datorit clientelei simandicoase, putea s se învârte în „lumea bun ” bucure tean , Mariana îi va înlesni lui Laz r aceea i mi care, în calitate de frizer, meserie pe care tot ea i-a înlesnit-o, prin „mici aranjamente”.

Rizibil este secven a în care autorul reproduce discu ia celor doi oameni ai muncii, când Laz r îi spune Marianei c vor merge la un concert simfonic: „- Stimat doamn , în aceast sear sunte i invitat la concert!

- Care concert, ce concert?

- Un concert de Ceaikovschi!

- Fii serios, iubi el, ce avem noi cu tia, cu concertele, de unde i pân unde?

- Draga mea, asta-i situa ia. Biletele leam primit, iar un asemenea prilej poate s ne aduc noi rela ii folositoare!

- Cine te-a invitat?

- Garderobiera!

- P i ce, la tine vin i femei?

- Nu. La frizerie l-am tuns azi pe unul, cea zis c e garderobier !

- Garderobier, nu garderobier !

- M rog, tot un drac. Mergi?

- P i cu ce? N-am rochie i alte marafeturi din astea! încerc ea s se eschiveze.

- A a i-am zis i eu, dar mi-a spus acela c putem veni i în blugi. Se poart , e la mod !

Nu mai e acum vremea inutelor preten i-oase inventate de chiaburi sclifosi i. Clasa muncitoare se culturalizeaz azi, dup posibilit i.

- Atunci mergem, iubi el! consim i ea (...)

Nu-i pl cea muzica de acest gen i nu-i în elegea pe cei care o ascultau cu religiozitate (...) Concertul îi obosise mai mult decât o zi de munc . Dar n-aveau încotro, doreau cu ardoare s se integreze în «lumea bun ».” (p. 99-100, 103).

Cu alt prilej, primesc invita ii la operet .

Dialogul celor doi parveni i relev stupiditatea i incultura femeii, în timp ce b rbatul consider aceasta un bun prilej de a contacta rela ii pentru noi afaceri: „- Mergem la «V duva vesel »? o întreb pe Mariana, la pu in timp dup experien a cu concertul.

- Iar? Nu te-ai s turat? Asta ce e, tot concert de la?

- Nu drag , m-a invitat prietenul meu. Are

-mi dea ni te bani i-apoi mi-a zis c aici e altceva. Mi-a f cut rost de bilete «pe sub mân ». Merge i el, tot cu ceva afaceri. Nam hot rât împreun c ne vom amesteca de acum cu lumea bun ? Pentru asta, trebuie s facem i sacrificii, nu?” (p. 113).

Pentru c rela ia cu Mariana intr într-un con de umbr , pl cându-i distrac iile, Laz r ajunge s cunoasc în „lumea bun ” pe Angela, fiica preotului Ghervase, acesta fiind i el un satelit ce se învârtea în galaxia arti tilor.

Nu va face mul i purici pe lâng aceasta, pentru c ea, obi nuit cu aten ii exorbitante bijuterii, rochii i bl nuri scumpe -, considerase rela ia doar un moft, iar Laz r a risipit rapid banii agonisi i.

La revenirea la min , ne-am fi a teptat s sim pagini axate pe fr mântarea sufleteasa risipitorului Laz r - falit financiar i sentimental, dup aventura bucure tean ratat !

Laz r nu are cui se confesa, pentru c Serafim i Petre se arat indiferen i. Având în sânge morbul afacerilor b noase i riscante, face planul de a fura din depozit trotil, „aducându- i aminte de promisiunea pe care o f cuse unuia, c -i face rost de dinamit pentru pe te.” (p. 143). E ueaz lamentabil.

Cuprins de remu ri, la gândul c aflarea adev rului în leg tur cu tentativa sa de furt ar aduce o nou condamnare, Laz r încearc se spânzure, c ci nu mai avea încredere în nimeni: „Ar fi vrut s se salveze, ca s-o ia de la cap t gospod re te. Fulger tor, î i d du seama de ridicolul situa iei i renun . Prefer stea inert, pentru a- i primi finalul.” (p. 154).

Apari ia intempestiv a Angelei, cuprinde remu ri, e pu in verosimil . De unde o fi aflat a a repede despre sinuciderea lui Laz r? Vine la locul faptei, sub pretextul c nu are nimic de-a face sinuciderea lui Laz r cu ceea ce a fost între ei: „Oi fi eu r sf at , oi fi eu vinovat c m-am jucat cu el cu bun tiin , umilindu-l, dar de aici pân la sinucidere... (... eu am venit doar a a, s m rog de el s m ierte, nu vreau s am povara asta pe suflet toat via a. Nu vreau s afle tata i nici enoria ii lui.” (p. 157, 158).

Replica din final, rostit de Serafim, dezluie ironia amar pe care destinul i-a rezervat-o amicului s u: „Auzi m , Petre, cine i-o fi pus numele sta de Laz r? întreb Serafim. tii pe la biseric se spune de unul Laz r, care a fost înviat de Iisus dup moarte. Nu cred c pe al nostru îl mai învie cineva.” (p. 165).

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Ionel POPA

Liviu Rebreanu P[durea spânzura\ilor comentariu de text(*) „- Vine convoiul... Uite i generalul! opti Bologa [...]

- Închipui i-v , n-avem u! adaug în culmea z celii [pretorul]. Eu degeaba iau toate m surile reglementare, c ci oamenii nu- i mai fac datoria... [...]

- Vom vorbi mai târziu...

Acum la datorie! [replic generalul] Pe c rarea sur , în coborârea gr bit a înser rii, grosul convoiului se leg na încet. Condamnatul, înf urat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o p rie civil în capul plecat, p ea ma inal la bra ul unui preot militar b trân, înconjurat de patru solda i cu baioneta la arm . Urmau grupuri de ofi eri i solda i, de-a valma, adu i de pe front înadins ca s vaz execu ia [...].

Sub spânzur toare, caporalul a tepta smirn , cu ochii tulburi, în vreme ce plutonierul îi optea i-l înv a cum i ce are de f cut.

Vântul umed se înte i, m turând p mântul, împiedicându-se în mormintele cimitirelor, zgâl âind pe oamenii care se apropiau...

Apoi preotul se opri la marginea groapei cu osânditul, care, v zând lutul galben i cleios, avu o zguduire scurt .

- Dumnezeu e bun i mare, îi bolborosi la ureche preotul, speriat, întinzându-i crucea la buze.

- Pe dincolo, p rinte... v rog! R sun iar i glasul pretorului, nervos i r gu it. Trebuie ordine... [...]

Mersul convoiului se iu i ca la comand , i în câteva clipe se cu o roat de oameni în jurul spânzur toarei. To i t ceau, îns , parc le-ar fi fost fric s nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferin e. Doar zgomotul de pa i ner bd tori se amestecau în gemetele vântului st ruitor...

- Doctore, doctore, dureaz mult? opti Apostol Bologa, ag ându-se de bra ul medicului, care se zb tea s i deschid trecere, printre solda ii îngr di i.

- Ai s vezi... acum nu-i vreme de... [...]

Bologa izbuti s se strecoare, pe urmele medicului, pân la picioarele groapei, în fa a spânzur toarei. Gâtul îi era uscat i amar, iar inima i se fr mânta într-o emo ie aproape dureroas . Se sim ea mul u(*) Fragment dintr-un studiu în curs de elaborare.

mit c va vedea tot i, ca s i potoleasc ner bdarea, se uita împrejur [...]. [...] [..] în v zduh ni brusc glasul pretorului, mult mai ascu it i mai ios ca adineaori: - Toat lumea trei pa i înapoi! Loc!... Loc!...

Oamenii, sp imânta i parc de zgomotul care îndr znea s str pung t cerea [...]. În locul r mas gol din jurul groapei r mase numai generalul, pe când, lâng stâlpul cioplit, condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strâns , se uita acum drept în ochii lui mari, negrii, fierbin i ... i zu deodat c omul de sub treang se întoarce spre preotul înm rmurit i-l auzi foarte deslu it zicând: - Vreau s mor mai repede... [...] [...] condamnatul ridicase, acum ochii peste capetele oamenilor i parc nici nu mai auzi întrebarea pretorului, care a teptând zadarnic un r spuns, izbucni speriat: - Gata? ... Atunci... da...atunci... [...] desf ur hârtia ce i se bo ise în mâini i citi sentin a Cur ii Mar iale a diviziei, care osândea la moarte prin treang pe sublocotenentul Svoboda, pentru tr dare i dezertare la du man. Glasul îi suna gol i pref cut, de dou ori se încurc [...], iar la sfâr it, r gu it, parc-ar fi r cnit din r sputeri o zi întreag .

Apostol Bologa se f cu ro u de luare-aminte, i privirea i se lipise pe fa a condamnatului. Î i auzea b ile inimii, ca ni te ciocane, i casca îi strângea easta ca i când i-ar fi fost mult prea strâmt i îndesat cu sila. O mirare neîn eleas îi clocotea în creieri, c ci în vreme ce pretorul în ira crimele i hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub treang se umplur de via , iar în ochii lui rotunzi se aprinse o str lucire mândr , înv iat , care parc p trundea pân în lumea cealalt ... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfrico a i îl înt rât . Mai pe urm îns sim i limpede c flac ra din ochii condamnatului i-se prelinge în inim ca o imputare dureroas ... Încerc s întoarne capul i s se uite aiurea, dar ochii omului osândit parc îl fascinaser cu privirea lor dispre uitoare de moarte i înfrumuse at de o dragoste uria . În cele din urm Bologa se a tepta ca gura condamnatului s se deschid i s scoat un strig t îngrozitor de izb vire, întocmai ca cei dintâi credincio i care, în clipa mor ii silnice, vedeau pe hristos... [...]

Svoboda [...], î i lep mantaua i r mase într-o hain civil cu gulerul r sfrânt, care-i l sa gol gâtul alb, sub ire i lung.

Pe urm scoase p ria, î i netezi p rul pe frunte i s rut lacom crucea din mâna preotului [...]. Apoi cu privirea lucitoare, cu fa a alb , luminat , p rea c vrea s vesteasc oamenilor o izbând mare...

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

[...] [...] Svoboda î i potrivi singur la ul pe gât [...] În ochi lucirea stranie, arz toare pâlpâia mai puternic , cu tremur ri gr bite, din ce în ce mai alb ...

Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau i se învine eau, i totu i privirea î i p stra str lucirea însufle it , parc nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimiceasc ... [medicul constat decesul] Perdelele negre ale amurgului se l sau acum tot mai gr bite. Vântul se oprise brusc, ca un alerg tor sosit în fa a unei pr stii. Apoi, prin pânza t cerii ce se urzea, str punse deodat un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse i v zu un soldat [...] cu fa a sc ldat în lacrimi [...]. Se z ci i sim i c i s-a uscat cerul gurii [...]. Amurgul acoperea întreg p mântul, cu un lin oliu negru... [...] Împrejur întunericul se în sprise, încât în epa ochii. [...]

Bologa se cutremur iar. Un frig dureros îi cutreiera inima. opti cu team : - Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a l sat pe p mânt...” * Despre rostul incipit-ului i a exit-ului i despre rela ia lor de simetrie s-au scris multe pagini pân la impresia de sa ietate. i, totu i fiecare reluare a lecturii î i ofer prilejul remarc rii unor noi aspecte, nesesizate ori neglijate la citirile anterioare. În leg tur cu „începutul” P durii spânzura ilor de la început remarc m: 1. De la prima fraz mi carea epic este una cinematografic ; 2. Coeren a i coeziunea textului; 3. Tehnica grada iei, nu numai în succesiunea faptelor, ci i în sondarea lumii interioare a personajului; 4. Ca i în cazul primei secven e, naratorul omniprezent î i asociaz privirea lui Apostol Bologa, protagonistul romanului; 5. Construc ia în trepte, f „a- i lua seama”, te duce, direct, în trama romanului. Începutul durii spânzura ilor are trei trepte: momentul întâi

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

descrie atmosfera de clopot a cronotopului, impregnat de semnele zboiului, ale mor ii; momentul doi relateaz inspec ia locotenentului Apostol Bologa, în numele „con tiin ei datoriei” i de membru al Cur ii Mar iale, pentru a vedea dac totul e preg tit pentru execu ia sublocotenentului Svoboda condamnat pentru „tr dare i dezertare la du man”; în momentul trei sunt relatate execu ia condamnatului i mi rile psihice i de con tiin ale lui Apostol Bologa.

Scena execu iei este expresia suprem a sistemului care pedepse te nesupunerea fa de stat. Apostol gânde te i ac ioneaz ca cet ean al Imperiului i ca supus al Împ ratului. Exacerbarea sentimentului datoriei îl face pe Bologa orb (Valeriu Cristea). El nu vede i nu în elege cauzele care l-au determinat pe camaradul s u s aleag tr darea i dezertarea. Raporteaz fapta incriminat la un sistem abstract i absurd, în fond criminal.

Execu ia lui Svoboda (nume simbolic) este primul act (dac urrim cronologia biografiei protagonistului) care zdruncin e afodajul pe care Apostol i-a construit eul. Începutul acestei zdruncin ri psihice i de con tiin este excelent surprins.

Studiile de antropologie social , juridic i cultural spun c o execu ie se desf oar conform unui ritual menit s valideze verdictul în numele comunit ii, care este obligat s asiste la înf ptuirea actului. Or, ritualul execu iei lui Svoboda, de la un cap t la cel lalt, are numai înc lc ri i fisuri (cf. Nicolae Cre u, Constructori ai romanului, 1982, p.54): la execu ie sunt adu i „de-a valma de pe front înadins grupuri de ofi eri i solda i”; execu ia are loc „când amurgul acoperea întreg p mântul”; dup execu ie „Perdelele negre ale amurgului se l sau acum tot mai gr bite” (Dup cum se tie, Liviu Rebreanu nu e liric-sentimental, în astfel de pagini, cu economie de mijloace, realizeaz tablouri de poezie tragic în stilul expresionismului s u, care ne amintesc, bun oar , de tensiunea dramatic din pictura lui Van Gogh); lipse te sc unelul pe care trebuie s se urce osânditul; caporalul ine loc de c u; „preotul bolborose te speriat”; pretorul se bâlbâie când cite te sentin a, iar gesturile i vocea nu sunt cele fire ti; generalul renun la discursul; i, în fine, condamnatul refuz i exprime ultima dorin .

Totul se încheag în imaginea vâr irii unei crime.

Detaliile notate de scriitor sunt absolut, toate, necesare.

Ele spun lucruri profunde. În leg tur cu lipsa sc unelului s-a afirmat c pe Apostol Bologa „via a unui semen îl preocup mai pu in în raport cu un detaliu lipsit de semnifica ie” (Valeria Dumitrescu, prefa la Liviu Rebreanu, durea spânzura ilor, Ed. Albatros, col. Texte comentate Lyceum, 1974, p.10). Observa ia nu este corect deoarece în execu ia prin spânzurare sc unelul pe care trebuie s se urce osânditul este obligatoriu, lipsa lui înseamn , cel pu in pentru moment, suspendarea, oprirea împlinirii sentin ei. Or, tocmai acest lucru nu vrea Apostol Bologa s se

Ivan Aivazovski - Naufragiu

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

întâmple (ne amintim c el ordon aducerea unui sc unel). Mai sunt i alte am nunte („ai s vezi”; privirea „p trundea pân în lumea cealalt ”; privirea „înfrumuse at de o dragoste uria ”) care, prin raportare la destinul lui Apostol, î i dezv luie în elesul. Întregul episod e construit în jurul unei axe de simetrie: comportamentul condamnatului i, respectiv, al lui Apostol Bologa. Între cei doi are loc un circuit subteran, de la osânditul Svoboda spre Apostol. Acest transfer de energie de la inim la inim i de la creier la creier este surprins direct, f tehnici sofisticate. Înf area, atitudinea, gesturile condamnatului exprim pe omul hot rât, demn, mândru, dar i înfrico at în fa a mor ii. Starea lui sufleteasc i de con tiin este concentrat i exprimat de ochii de o „str lucire stranie, arz toare, cu tremur ri gr bite, din ce în ce mai alb ...”. De re inut contrastul dintre semnele mor ii i cele ale vie ii: „[...] bulbii ochilor se umflau i se învine eau, i totu i privirea î i stra str lucirea însufle it , parc nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimiceasc ...”; Condamnatul „cu privirea lucitoare, cu fa a alb i luminat , parc vrea s vesteasc oamenilor o izbând mare... [evanghelia]”.

De cealalt parte, Bologa, care prive te, deocamdat orb. Apoi, „f s i ia seama”, lumina din ochii lui Svoboda îl fixeaz , devenind hipnotic . În privirea condamnatului, Bologa vede o imputare. Prima reac ie a sufletului i con tiin ei pe care Apostol o are este sentimentul de ru ine (Lucian Raicu). V zând lacrimile solda ilor „Se z ci i sim i c i s-a uscat cerul gurii”. Auzind prin pânza t cerii un „oftat prelung, ca o chemare”, Apostol „tres ri”.

Dup execu ie „toat lumea se urni”, numai Bologa r mase „pironit pe loc, cu ochii mereu la spânzurat [...]. Apoi plec i el.

Cutremurat de un „frig dureros”, cu ochii „în epa i de întuneric”, opti cu team ”: „- Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a l sat pe mânt...”. Din acest întuneric porne te drumul dramatic al lui Apostol Bologa spre lumin . Lumina, ochii i spânzur toarea devin obsesive i îl vor înso i pân la deznod mântul final.

Puternica tensiune cu manifest rile ei contradictorii, în care intr Apostol din momentul asist rii la execu ie, e redat prin notarea reac iilor fiziologice. La exemplele de mai sus mai ad ug m: exclama ia („vine convoiul... Uite i generalul!”) ca desc rcare a ner bd rii a teprii; alergarea în întâmpinarea generalului i vorbirea precipitat când îi raporteaz rezolvarea lipsei sc unelului. Cuvintele i sintagmele au un crescendo expresiv: „gâtul îi era uscat i amar”; „Apostol Bologa se f cu ro u de luare-aminte”; „Se uita cu inima strâns ”; „î i auzea b ile inimii ca ni te ciocane”; „casca îi strângea easta”; „o mirare neîn eleas îi clocotea în creier”. În aceast stare tensionat care i-a cuprins toat fiin a, Apostol î i pune o prim întrebare crucial : „De ce geme [plânge] soldatul?”

Putere simbolic are opozi ia culorilor (ro u/negru) i cea dintre cuvintele din câmpul semantic al luminii (ochii, privirea, lucitoare, str lucire) i cele din sfera semantic a negrului - mor ii (amurg, întuneric, lin oliu, groap , pr pastie, lutul cleios i galben, frig).

Aceast parte a incipitului con ine i indici ai caracterului religios al romanului: drumul de la întuneric la lumin - la lumina alb dumnezeiasc ; vocativul „Doamne”; „[...] vedeau pe Hristos”; condamnatul „cu privirea lucitoare, cu fa a alb i luminat , p rea c vrea s vesteasc oamenilor o izbând mare [Evanghelia]” .În fine, execu ia trimite spre judecarea i r stignirea lui Iisus.

Execu ia lui Svoboda treze te fiin a lui Apostol Bologa din „somnul ei ontologic”. (Liviu Mali a) Asistând la execu ia celui osândit pentru „tr dare” i „dezertare”, ca într-un fenomen de parapsihologie, Apostol Bologa î i vede propria execu ie din viitor, pentru aceea i vin . Are viziunea unui profet din Vechiul Testament.

15

Calendar - Ianuarie 1.01.1868 - s-a n scut I.Al.Br tescu-Voine ti (m. 1946) 1.01.1868 - s-a n scut George Murnu (m. 1957) 1.01.1897 - s-a n scut Vasile B ncil (m. 1979) 1.01.1923 - s-a n scut Mihail Crama (m. 1994) 1.01.1928 - a murit Valeriu Brani te (n. 1869) 1.01.1928 - s-a n scut Teodor Pâc (m. 1978) 1.01.1929 - s-a n scut Nicolae ic (m. 1992) 1.01.1939 - s-a n scut Emil Brumaru 1.01.1942 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2002) 1.01.1944 - s-a n scut Mircea Muthu 1.01.1948 - s-a n scut Dumitru M.Ion 1.01.1949 - s-a n scut Radu uculescu 1.01.1950 - s-a n scut Ion Ioachim 1.01.1954 - s-a n scut Mircea Mih ie 1.01.1956 - s-a n scut Magda Cârneci 2.01.1891 - s-a n scut Aron Cotru (m. 1961) 2.01.1920 - s-a n scut Francisc P curariu (m. 1998) 2.01.1933 - s-a n scut Ion B ie u (m. 1992) 3.01.1967 - a murit Alfred Margul Sperber (n. 1898) 3.01.2006 - a murit Valeriu Bârg u (n. 1950) 4.01.1877 - s-a n scut Sextil Pu cariu (m. 1948) 4.01.1931 - s-a n scut Nora Iuga 4.01.1954 - a murit Elena Farago (n. 1878) 4.01.1977 - a murit Horváth István (n. 1909) 5.01.1878 - s-a n scut Emil Gîrleanu (m. 1914) 5.01.1909 - s-a n scut Bazil Gruia (m. 1995) 5.01.1949 - s-a n scut Leo Butnaru 5.01.1972 - a murit George Dan (n. 1916) 5.01.1978 - a murit D. Ciurezu (n. 1897) 6.01.1760 - s-a n scut Ion Budai-Deleanu (m. 1820) 6.01.1802 - s-a n scut Ion Heliade R dulescu (m. 1872) 6.01.1881 - s-a n scut Ion Minulescu (m. 1944) 6.01.1897 - s-a n scut Ionel Teodoreanu (m. 1954) 6.01.1940 - s-a n scut Ion Lazu 7.01.1926 - s-a n scut Mircea Sîntimbreanu (m. 1999) 7.01.1993 - a murit tefan Baciu (n. 1918) 8.01.1915 - s-a n scut Aurel Tita (m. 1994) 8.01.1926 - s-a n scut Haralambie Gr mescu (m. 2003) 8.01.1954 - s-a n scut Lucian Vasiliu 9.01.1900 - s-a n scut Henriette Yvonne Stahl (m. 1984) 9.01.1934 - s-a n scut Mircea Tomu 9.01.1944 - s-a n scut Grid Modorcea 9.01.1955 - s-a n scut Ion Mure an 9.01.1959 - s-a n scut Ovidiu Pecican 9.01.1961 - a murit Radu Cioculescu (n. 1901) 10.01.1493 - s-a n scut Nicolaus Olahus (m. 1568) 10.01.1869 - s-a n scut Valeriu Brani te (m. 1928) 10.01.1896 - s-a n scut Alexandru Busuioceanu (m. 1961) 10.01.1913 - s-a n scut Ion Moldoveanu (m. 1939) 10.01.1987 - a murit Ion B nu (n. 1914) 10.01.1992 - a murit Tudor George (n. 1926) 11.01.1878 - s-a n scut Zaharia Bârsan (m. 1948) 11.01.1926 - s-a n scut Leonid Dimov (m. 1987) 11.01.1943 - s-a n scut Florin Manolescu 12.01.1961 - s-a n scut Corin Braga 12.01.1967 - s-a n scut Aura Christi 13.01.1958 - a murit Dan Botta (n. 1907) 14.01.1990 - a murit Niculae Stoian (n. 1935) 15.01.1850 - s-a n scut Mihai Eminescu (m. 1889)

continuare în pag. 19

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Valentin POPA

Destine Scriitoarea br ileanc Angela Burtea a revenit în actualitatea literar cu un nou volum, intitulat Destine (Ed. Armonii culturale, Adjud, 2016, 202 p.). Avem în fa romanul cel mai bine realizat din cele pe care ni le-a oferit pân acum autoarea, specializat , oarecum, în nara iuni pe tema iubirii.

Primul dintre ele, Frânturi de suflet (Ed. Edmund, Br ila, 2008) dezvolt o poveste de dragoste dintre un b rbat c torit (medic apreciat în comunitatea lui) i o actri . Al doilea roman, Zamfira (Ed. Edmund, 2011), are ca subiect narativ iubirea unei înv toare de ar pentru un b rbat (iar i c torit) care i-a fost cândva prima dragoste, dar de care continu s fug , refuzându- i parc dreptul la împlinire pe plan sentimental. În cea de-a treia carte, iubirea invadeaz chiar titlul (Mirajul iubirii, Ed. „Armonii culturale”, Adjud, 2013), pentru c problematica erotic îndepline te rolul de liant al nara iunilor. Dar, ca i în celelalte romane, dragostea romantic nu dispune de puritatea carei inspir pe poe i, e o dragoste vinovat , ce marcheaz evolu iile personajelor. În cel de-al patrulea roman, Destine, autoarea las pe plan secund tema iubirii, ridicând pe prim plan problema social a resurselor formative ale unei familii împov rate de nevoi.

Ca i în celelalte romane, i aici personajul principale este o femeie, Analia (Lioara, Lia, cum este strigat de diverse personaje), care dovede te înc din primii ani de coal calii intelectuale deosebite, ce o fac s str luceasc în ochii profesorilor, reu ite ce o determin s aspire spre o condi ie socio-profesional superioar , în ciuda condi iilor potrivnice din familie.

În conturarea destinului acestei femei, autoarea realizeaz (în schi ) o saga de familie, din care afl m c r cinile ei sunt dintro zon diferit de a majorit ii localnicilor dintr-o comunitate rural din Moldova. Bunicul ei din partea mamei fusese notar priceput i bun gospodar, care a reu it s realizeze o gospod rie prosper . Moare îns în plin putere, iar fiica, aflat atunci la liceu, îndr gostit de un tân r simpatic i deosebit de sociabil, î i întrerupe studiile pentru a se c tori. Tân rul, provenit dintr-o familie numeroas i s rac , s-a dovedit dominat de patima b uturii, ce se va manifesta ca un aderat blestem pentru familia defunctului notar. În scurt vreme, agoniseala acestei familii se va risipi pe desele petreceri organizate sau pe deplas rile în sta iuni ale personajului aventurier. Mama Lioarei, gestionar la un magazin s tesc, sustrage sume din casierie, pentru a face fa cheltuielilor la care o obligau aventurile bahice ale so ului. Este arestat i st dup gratii patru ani. Perioada de timp petrecut la studii într-un liceu (pedagogic) este marcat de aceast ru ine, dar i de s cia în care tr ia. Noroc c înv a bine i primea burs . În timpul anilor de liceu, se înfirip între ea i Ionic , coleg de coal i cons tean, o prietenie frumoas care ar fi evoluat c tre o rela ie de dragoste, dup absolvirea liceului, dac Lioara nu s-ar fi sim it tat pentru comunitate de condi ia ei de fiic a unui be iv i a unei pu ria e. Alege înceap cariera de înv toare i s studieze i dreptul la f frecven , la Bucure ti, tiind c Ionic a ales s studieze dreptul la cursuri de zi, la Ia i. Alege de fapt s tearg leg turile cu satul natal. În localitatea unde a primit reparti ie ca înv toare cunoa te un tân r inginer agronom, Sorin Petrescu, cu care se va c tori i urmându-l dup aceea la Slobozia, în ora ul lui de ba tin , adic la o distan apreciabil de satul în care se sim ea ar tat cu degetul.

Din acest moment, autoarea va reintra în genul de intrig romanesc pe care l-a practicat în scrierile anterioare i romanul va pierde din vigoarea conferit de capacitatea real de observator social a acestei scriitoare. Soul Analiei fusese îndr gostit de o tân , Miruna, de care se desp ise aflând de lipsa ei de fidelitate, dar f s reu easc s i-o scoat din inim . Afec iunea ce i-o purta în continuare l-a f cut incapabil s i joace corect rolul de so i p rinte, provocând Analiei suferin e f sfâr it. Dup dou decenii i ceva de convie uire, Sorin se îmboln ve te de cancer i se pred pentru îngrijiri medicului oncolog Miruna, iubita lui din tinere e, care profesa într-un spital din Bra ov. So ia afl , tot printr-un joc al coinciden elor, atât

de pl cut unei anumite categorii de cititori, i merge împreun cu Doru, b iatul lor, student acum, i-l recupereaz . Fiind într-o faz terminal , la sugestia medicului, inginerul Sorin Petrescu este adus s moar acas . Romanul se termin totu i în happy-end, eroina întâlnindu-l pe Ionic , prietenul din anii de liceu (Culmea! Chiar în cimitirul unde Analia mergea zilnic la mormântul so ului ei), disponibil s reînceap o idil cu fosta lui coleg , propunându-i s i petreac b trâne ile în satul lor natal, unde amenajase o locuin confortabil i o gospod rie în care aveau cum s i umple timpul.

Romanul Destine are calit i narative i stilistice indiscutabile, în ciuda unor lungimi în p ile introductive ale capitolelor. Dar, odat intrat pe firul nara iunii, Angela Burtea tie s sus in interesul pentru lectur prin relatarea unor întâmpl ri imprevizibile i captivante. De asemenea, autoarea dovede te i calit i neîndoielnice de portretist, propunând personaje cu o psihologie interesani credibil . În primul rând, Analia, eroina romanului, care este i personajul narator.

Se dovede te o fiin care nu s-a bucurat de sf ul vie ii, ci, dimpotriv , a avut de traversat o copil rie i o adolescen dominate de sentimentul ru inii, al jenei sociale, în ciuda calit ilor umane i intelectuale care o f ceau se remarce în ochii celorlal i. Nici via a de femeie matur nu a fost scutit de suferin e, de frustr ri în condi iile în care so ul ei, cel nevindecat de prima lui dragoste, a apucato, dup un timp, pe calea be iei, amintindu-i de tat l ei. Bine conturat din punct de vedere psihologic este i Catinca, mama eroinei care, în ciuda calit ilor intelectuale recunoscute, s-a l sat târât în noroiul existen ei de un rbat be iv, petrec re , neserios, un aderat trântor ce a tocat cu incon tien agoniseala unei familii cândva prospere. Casandra, bunica, este factorul de echilibru în familia Analiei, un personaj puternic din stirpea personajelor feminine sadoveniene. i inginerul Sorin Petrescu este un personaj bine conturat, cu o evolu ie comportamental ce confirm observa iile psihologilor despre disolu ia sentimentului de dragoste, prin uzur , prin neaten ie i prin deficit de energie. Mai pu in credibil ni se pare aversiunea lui fa de propriul copil, primul n scut, feti a, pe motivul, intuit de Analia, c , în tinere e, iubita lui, Miruna, avortase produsul dragostei lor, care era o fat .

Pe ansamblu, noul roman al Angelei Burtea este o carte interesant , captivant , cu personaje complexe, memorabile.

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

George PETROVAI

Umanismul confucianist ]i misticismul daoist, cei doi poli @între care a oscilat @îndelung filosofia chinez[* Mo Zi i coala sa Moismul, curentul întemeiat de Mo Zi (Mo Di), a fost, pân în secolul al III-lea î.Cr., marele rival al confucianismului. La fel ca în cazul altor gânditori antici chinezi, datele din biografia filosofului sunt în egal m sur s race i nesigure: a tr it aproximativ între anii 479-381 î.Cr., s-a n scut în regatul Lu, taman în anul mor ii lui Confucius, i se pare c a avut leg turi cu regatul Song (actualul Hunan).

Foarte priceput în materie de ap rare militar , se presupune c aceast calitate l-ar fi impus în aten ia unor principi i c ar fi colaborat cu ei.

La fel se presupune c , fiind originar din Lu, Mo Di s-a instruit dup Clasicele lui Confucius, în special dup Shi jing (Poezia) i Shu jing (Documentele). Întrucât admira simplitatea, însu irea ce ar fi caracterizat via a din vremea vechilor dinastii Xia i Yin (Yu cel Mare era eroul s u favorit), Mo Di critica ceea ce era mult îndr git de tre confuciani ti - institu iile dinastiei Zhou.

Aidoma altor c i antice chineze, Mo zi este o colec ie de scrieri apar inând reprezentan ilor colii: câteva capitole cuprind convorbiri în care Mo Zi î i expune ideile, altele sunt scrise mai târziu, iar cinci capitole sunt consacrate aforismelor despre logic , tiin ele naturii i moral .

Marea diferen dintre confucianism i moism vizeaz înse i fundamentele lor doctrinare: iubirea circumstan ial sau ierarhic (Ren) în cazul primei orient ri, dragostea universal sau egalitar (Jian ai) pentru cea de-a doua.

Desigur, recunoa te Mo Zi, Ren-ul confucianist înseamn iubire, dar o iubire limitat , asta deoarece „ai datoria s i iube ti în primul rând propriii p rin i”. Dar iubirea universal (egalitar ), deopotriv

* În numerele 10 (74) i 12 (76) / 2016, am vorbit despre Confucianism i Daoism. Acum ne vom ocupa de Maoism i Legism Cei interesa i pot consulta Revista Constela ii diamantine nr. 10 (74) i 12 (76) / 2016 la adresele: https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-74-2016 i https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-76-2016

pentru to i, este net superioar celei de tip Ren, prin aceea c evit conflictele ce rezult dintr-un sentiment mai slab fa de al i p rin i i fa de patrie.

Teza iubirii universale este argumentat de Mo Zi cu ajutorul interesului i al ra iunilor religioase. Astfel c , fiind omul funciarmente egoist, temeiul judec ii i ac iunilor sale va fi întotdeauna atât de practic-utilitar, încât pân i iubirea fa de semeni va fi condi ionat /dimensionat în func ie de profitul ce-l poate ob ine de pe urma ei: „Cel ce- i iube te aproapele va fi neaparat iubit, cel ce face servicii aproapelui va fi neaparat r spl tit; iar cel ce ur te va fi urât i cel ce face r u, de r u va avea parte”.

Dac absen a iubirii creeaz neîn elegeri i tensiuni între indivizi, între state ea genereaz conflicte i r zboaie. Mo Zi condamn cu hot râre orice r zboi de agresiune, ar tând c pagubele sunt de fiecare dat mult mai mari ca avantajele ob inute de pe urma unei victorii militare. În fine, ne în tiin eaz Mo Zi, iubirea universal trebuie completat , iar prin aceasta înt rit , cu virtu i precum cump tarea, economia i renun area la lux. Da, c ci podoabele i lucr rile somptuoase, inevitabil duc la sc derea nivelului de trai al celor mul i, motiv pentru care statul i clasele aristocratice m resc impozitele i corvezile. Dar exagerând în sus inerea acestei idei, filosoful ajunge s condamne toate artele frumoase, îndeosebi muzica cea mult apreciat de confuciani ti. De asemenea, Mo Zi condamn excesiva durat a doliului impus de rituri i marea risip din decursul funeraliilor.

Prin dep irea sferei profitului, iubirea universal dobânde te o baz religioas , loc în care din nou Mo Zi se deosebe te de confuciani ti. Într-adev r, pentru c dac ace tia se ar tau rezerva i pân la discre ie în chestiuni de ordin religios, gânditorul nostru credea cu t rie într-o divinitate suprem (Cerul sau Cel de Sus) i în spirite.

Deoarece Cerul este conceput de Mo Zi ca o Fiin ce iube te binele i ur te r ul, ca împ itor al drept ii (r spl te te pe buni i pedepse te pe r i) i ca atotiubitor de oameni (aprob dragostea dintre ei i dezaprob discordia), iubirea universal propov duit de el este „conform cu voin a divin ”.

Nu numai c Mo Zi credea în demoni i spirite (Confucius se ab inea s discute despre soart , minuni i duhuri), dar întrebuin a urm toarele argumente pentru a dovedi existen a acestora: a) În elep ii antici atest existen a lor; b) De-ar fi numai folosul de pe urma prieteniei cu ele i tot e de dorit ca spiritele s fie venerate i s li se aduc ofrande; c) Credin a în spiritele atotv toare i perfect juste ine oamenii

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe calea virtu ii, pentru c f teama de pedepsele supranaturale, ace tia se îndep rteaz de ea la prima ocazie.

Cu toat credin a în spirite, Mo Zi a comb tut fatalismul i predestinarea, considerând c omul este autorul propriului destin, Cerul i spiritele nu sunt decât ni te judec tori drep i i c ordinea sau dezordinea din societate depind numai i numai de capacit ile organizatorice ale cârmuitorilor.

Socotind c politica nu poate avea alte scopuri în afar de îmboirea poporului i de sporirea lui numeric i mai socotind c regele este reprezentantul Cerului pe p mânt, Mo Zi preconizeaz un regim copiat dup cel despre care crede c a func ionat la începuturile civiliza iei - regele s fie ales dintre cei mai virtuo i cet eni i apoi fie ajutat în misiunea lui de c tre în elep i!

Predarea dialecticii în coala moist , o coal foarte bine organizat (ca un fel de sect cu inut religioas i disciplin sever ), întotdeauna a ocupat un loc de prim rang. Cerându-le discipolilor s argumenteze corect, Mo Zi a imprimat dialecticii un prim impuls, pe care succesorii s i, preocupa i mai mult de teorie, l-au concretizat în defini ii, aforisme foarte concise i eseuri logice.

Cu toate c n-au ajuns la o adev rat teorie a cunoa terii, meritul acestor dialecticieni const în aceea c „au tiut s dea o mai mare precizie gândirii” (M. Kaltenmark), c au c utat moduri de ra ionare corect i c , prin denun area modului defectuos de folosire a numelor, au avut rela ii cu coala Numelor. De altminteri, formulele paradoxale ale acestora (îndeosebi ale lui Hui Shi i Gong Sunlong) figureaz în cartea Mo zi.

coala Numelor Cei mai cunoscu i sofi ti, care - mai mult sau mai pu in lega i de coala lui Mo Zi - au avut preocup ri de logic i de arta discursului, au fost, dup cum spuneam mai sus, Hui Shi i Gong Sunlong.

Contemporan cu Zhuang Zi, Hui Shi a fost nu numai prietenul, ci i adversarul acestuia de idei. În cartea Zhuang zi, Capitolul 33, sunt incluse câteva dintre paradoxurile sale: multe dintre ele sunt obscure i, ca atare, lipsite de interes, dar unele cu adev rat constituie concluziile extrem de subtile ale cercet rii unor probleme de logic .

Ideea central a cuget rii lui Hui Shi era unitatea universal („Universul este Unul”), de unde tr gea concluzia moral c trebuie iubite printr-o dragoste universal-moist toate fiin ele, nu numai oamenii. Pentru a dovedi aceast unitate, el eviden iaz cu aju-torul paradoxurilor relativitatea fenomenelor (diferen ele se contopesc în întreg i individualul în universal), conceptualiz ri care fac ca filosofia sa s semene cu cea a lui Zhuang Zi. Foarte important pentru uimitorul sincronism cultural i filosofic al vremii, sincronism ilustrat de mai multe ori în aceast lucrare, este faptul c cele mai izbutite paradoxuri ale gânditorului chinez („Ceea ce nare grosime nu poate fi stivuit, dar se poate întinde pe o mie de li”; „Fie o pr jin de un picior lungime: dac în fiecare zi o tai în dou , po i continua a a la nesfâr it, timp de genera ii, f s -i dai de cap t”; „Zborul unei s ge i aruncat cu putere este f cut din timpi

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

în care aceasta nu este nici în mi care, nici oprit ”), par prelungiri ale sofismelor lui Zenon din Eleea (zborul s ge ii, întrecerea dintre Ahile i broasca estoas ). Spun „prelungiri”, din pricina micului decalaj în timp dintre cei doi: Zenon a tr it în secolul al V-lea î.Cr. (490-430), iar Hui Shi în secolul al IV-lea.

Prin aceste subtile paradoxuri, Hui Shi vroia s demonstreze, ne în tiin eaz Kaltenmark, „inconsisten a ideilor preconcepute despre conceptele de m rime, întindere, timp sau mi care”.

Gong Sunlong (circa 320-250 î.Cr.) profeseaz idei complet opuse celor sus inute de Hui Shi i de daoi ti. Fiind preocupat de „corectarea numelor”, idee potrivit c reia fiec rei realit i trebuie s -i corespund un termen cu sens precis, el nu doar c nu înglobeaz toate fiin ele într-o unitate, dar insist asupra diferen elor dintre ele.

Dou chestiuni i-au asigurat neuitarea în filosofia chinez : (a) „Calul alb” nu este „cal” i (b) Deosebirea dintre „tare” i „alb” întro „piatr alb ”.

Dar cu toate c au pus bazele unei logici, operele celor doi, în general pu in cunoscute, nu s-au bucurat de succesul meritat, chinezii - ne spune Kaltenmark - fiind mai interesa i „de arta de a califica decât de modul de a ra iona”.

coala Legilor (legist ) Pentru a construi temeinic ideea de Stat, Lege i randament economic, de progresele colii Numelor (Ming jia) a tiut s profite mult mai realista Fa jia coala Legilor). A ap rut prima dat în Qi, cel mai puternic dintre toate statele din prima jum tatea a secolului al VII-lea î.Cr., a continuat în cele trei regate în care acesta s-a divizat (403 î.Cr.) i a atins apogeul în regatul Qin: datorit reformelor inspirate de legi ti, acest stat a devenit suficient de puternic ca s i înving rivalii i s poat înf ptui în anul 221 î.Cr. unitatea Chinei.

Prima lucrare cu caracter legist, atribuit unui ministru al statului Qi din secolul al VII-lea, se intituleaz Guan zi, o lucrare compozit , care red discu iile purtate de c rturarii invita i la academia din capitala respectivului regat. Dar cei mai faimo i legi ti sunt Chang Yang, mort în anul 333 î.Cr. (a fost ministru în Qin, lui datorându-i-se

Ivan Aivazovski - Curcubeul

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

introducerea reformelor care au stat la originea puterii militare regatului), dar mai ale Han Fei (mort în anul 233 î.Cr.).

Fost discipol al lui Xun Zi i aflat în slujba regatului Qin, Han Fei este autorul c ii Han Fei zi, tratatul în care sunt sintetizate doctrinele colii. Principala idee a colii este aceea c atât pretinsele virtu i confucianiste cât i riturile (li) trebuie respinse i înlocuite cu supunerea tuturor fa de lege (fa). Întrucât de la aceast supunere nu sunt excepta i nici m car aristocra ii, universalitatea legii devine aproape un principiu metafizic.

Dar legi tii nu caut , aidoma confuciani tilor, s restrâng între anumite limite autoritatea monarhului, ci - dimpotriv - sunt adep ii despotismului (prin ul se confund cu statul, „Statul sunt eu!” va sus ine Ludovic al XIV-lea peste aproximativ 2000 de ani, i propria sa valoare moral sau intelectual este irelevant ), astfel c , suprimându-se vechiul sistem al ierarhiilor intermediare, în final r mân doar dou for e: despotul i supu ii. Fire te, cei din urm f niciun drept, în schimb strivi i de obliga ii. Împrumutând filosofia politic de la Lao Zi (impar ialitatea distribuirii legilor, singura virtute pretins principelui, este comparat de legi ti cu Dao), adep ii legismului consider c principele cîrmuitor dispune de dou mijloace eficiente: sanc iunile negative (xing) i cele pozitive (de), respectiv pedepsele i recompensele. La drept vorbind, legi tii contau mai mult pe pedepse decât pe recompense pentru ob inerea maximului de h rnicie în munc i de osârdie în lupt , cele dou însu iri de c petenie cerute la supu ii din acele vremuri.

Han Fei reu te s adapteze wu wei (doctrina nonac iunii) la guvernare, prin creerea imaginii „principelui luminat”. Acesta, în înaltul pozi iei sale r mâne în mod aparent inactiv, în timp ce supu ii tremur la picioarele sale. Voin a despotului fiind „perfect autonom i secret ” (subl. mea, G.P.), el poate s procedeze astfel încât „supu ii s ac ioneze spontan în sensul dorit”. Iat de ce el las func ionarii s ac ioneze: ca s poat culege roadele i gloria izbânzii lor i -i poat pedepsi în caz de e ec!

Odat promulgat , legea devine intangibil i nici m car principele nu mai poate interveni pentru a-i modifica aplicarea, func ie juridic ce se traduce prin supunerea tuturor în fa a legilor, indiferent de viciile cu care aceasta s-a n scut, lucru care în constitu iile statelor moderne a c tat formularea: Nimeni nu este mai presus de lege! În schimb, principele posed acea tehnic guvernamental a „re etelor”, care, bine folosite, fac din el un „cârmuitor luminat” prin buna lui informare. Vas zic , reiese din Han Fei zi, principele are datoria s tie tot ce se petrece în regat prin mijloace de felul urm tor: declara ie obligatorie, solidaritate penal i critica m rturiilor.

Punând în joc „procedee logice ale c ror antecedente se g sesc la dialecticienii colii lui Mo Zi”, Kaltenmark crede c cel de-al treilea mijloc (critica m rturiilor) este de departe cel mai interesant dintre mijloace. Cu completarea c , preocupat doar de fapte i complet insensibil la considerente de ordin moral, dialectica legist a pus accentul pe interes i team , cele dou instrumente prin care pot fi condu i oamenii. În concluzie, întemeind i promovând o art politic practic i eminamente material , se poate spune f teama de-a gre i c filosofia legist este diametral opus umanismului în general, celui confucianist i moist în special.

Cu toate c pe ansamblul ei influen a legist a fost negativ , pân i detractorii acestei doctrine au avut t ria moral s recunoasc c metodele legi tilor, între anumite limite, au contribuit în perioada lor de glorie la îmbun irea vie ii ranilor. Spiritul legist nu a disp rut cu totul atunci când împrejur rile care i-au dat via i-au încetat existen a, ci el se reg se te în întreaga istorie a dreptului chinez, un drept esen ialmente penal i, dup cum se vede în zilele noastre, tocmai de aceea eficient.

19

Calendar - Ianuarie continuare din pag. 15 15.01.1937 - s-a n scut Valeriu Cristea (m. 1999) 15.01.1937 - a murit Anton Holban (n. 1902) 15.01.1994 - a murit Damian Ureche (n.1935) 16.01.1942 - s-a n scut Aurel Drago Munteanu 17.01 1568 - a murit Nicolaus Olahus (n. 1493) 17.01.1924 - s-a n scut Radu Theodoru 17.01.1936 - a murit Mateiu I.Caragiale (n. 1885) 17.01.1985 - a murit Sorin Titel (n. 1935) 18.01.1848 - s-a n scut Ion Slavici (m. 1925) 18.01.1898 - s-a n scut F. Brunea-Fox (m. 1977) 18.01.1943 - s-a n scut Dan Rotaru 18.01.2002 - a murit Dimitrie P curariu (n. 1925) 19.01.1921 - s-a n scut Ion Istrati (m. 1977) 19.01.1940 - s-a n scut Ion Covaci 19.01.1943 - s-a n scut Ion Nicolescu 19.01.1957 - a murit Barbu L reanu (n. 1881) 19.01.1964 - a murit Constantin Arge anu (n. 1892) 19.01.1981 - a murit Catinca Ralea (n. 1929) 19.01.1985 - a murit Ovid Aron Densusianu (n. 1904) 20.01.1757 - s-a n scut Ioan Cantacuzino (m. 1828) 20.01.1818 - a murit Dimitrie ichindeal (n. 1775) 20.01.1918 - s-a n scut Ion Frunzetti (m. 1985) 20.01.1931 - s-a n scut Vasile B ran 20.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 21.01.1927 - s-a n scut Petru Cre ia (m. 1997) 23.01.1811 - s-a n scut Ioan Maiorescu (m. 1864) 23.01.1928 - s-a n scut Mircea Horia Simionescu (m. 2011) 23.01.1940 - s-a n scut Ileana M ncioiu 23.01.1941 - s-a n scut Florian Manea (m. 2004) 23.01.1944 - s-a n scut Valentin Ta cu (m. 2008) 23.01.2002 - a murit Florea Bratu (n. 1931) 24.01.1866 - a murit Aron Pumnul (n. 1818) 24.01.1889 - s-a n scut Victor Eftimiu (m. 1972) 24.01.1977 - a murit Ion Istrati (n. 1921) 25.01.1931 - s-a n scut Ion Hobana 25.01.1934 - s-a n scut Val Gheorghiu 25.01.1936 - s-a n scut Gabriel Dimisianu 26.01.1925 - s-a n scut Nicolae Balot 26.01.1935 - s-a n scut Corneliu Sturzu (m. 1992) 26.01.1940 - s-a n scut Grigore Zanc 26.01.1941 - s-a n scut Adi Cusin 26.01.2000 - a murit Pan Vizirescu (n. 1903) 27.01.1957 - s-a n scut George Cu narencu 27.01.1967 - a murit Ion Buzdugan (n. 1887) 27.01.1985 - a murit Ionel Pop (n. 1889) 28.01.1889 - s-a n scut Martha Bibescu (m. 1973) 28.01.1979 - a murit Barbu Theodorescu (n. 1905) 29.01.1896 - s-a n scut Mihai Mo andrei (m. 1993) 29.01.1956 - s-a n scut Matei Vi niec 29.01.1994 - a murit Valentin erbu (n. 1933) 30.01.1808 - s-a n scut Grigore Ple oianu (m. 1857) 30.01.1852 - s-a n scut I.L.Caragiale (m. 1912) 30.01.1857 - a murit Grigore Ple oianu (n. 1808) 30.01.1932 - s-a n scut Dinu S raru 30.01.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 31.01.1937 - s-a n scut Mircea Micu (m. 2010) 31.01.1987 - a murit Nicolae Velea (n. 1936) 31.01.2003 - a murit Nicolae Fulga (n. 1935)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Iurie COLESNIC

Basarabia – destin ]i provocare cin , distrug, cu adev rat, nu numai identitatea na ional a poporului i a societ ii, dar i însu i existen a acestora. La acest subiect sunt prezen i factori precum: ignorarea aspira iilor prioritare ale poporului de c tre clasa dominant ; guvernarea rii are loc mai mult pe principii de interese, f a fi luate în considera ie componentele necesare de protec ie social a cet enilor; justi ia devine tot mai corupt cu dezavantaje enorme pentru stat i pentru cet eanul rii; s cia devine un factor normal în via a poporului, f a fi luate m surile de rigoare i de salvare a situa iei existente; exodul popula iei devine o regul obligatorie în via a acesteia; blocarea finan rilor externe are loc frecvent din motive de neîncredere în clasa de guvernare; investiiile str ine lipsesc aproape integral din economia t rii; corup ia instaurat de la A la Z în toate domeniile de activitate social /public i, nu în ultimul rând, la nivel de stat; nepotismul/cumetrismul este prezent în derularea tuturor afacerilor de interese i de încadrare

Ivan Aivazovski - Aproape de coast

Recent la Editura Pontos din Chi in u a fost lansat cartea „Basarabia – destin i provocare”, volumul I, autor Galina Martea (dr., acad., scriitoare, ziarist ). „Basarabia - destin i provocare” este o lucrare literar-istoric , în proz , ce scoate în eviden cele mai dureroase momente din via a poporului basarabean în anii de independen , 1991 - prezent, i, nemijlocit, abordeaz tema dezastrului economic, social i politic care s-a ab tut peste R. Moldova în aceast perioad de timp. Cele mai critice aspecte care au l sat urm ri/amprente extrem de grele în existen a societ ii basarabene sau centrat, în mod special, pe: neglijarea de tre clasa dominant a valorilor identitare na ionale i a valorilor umane/sociale; neglijarea valorilor spirituale, acestea nefiind considerate ca fenomen normal/necesar în existen a omului i a societ ii; îmbog irea clasei dominante din averea statului; inexisten a obliga iilor morale i func ionale din partea clasei de guvernare fa de necesit ile poporului; promovarea f delegilor la nivel de stat, acestea creând premize reale pentru instaurarea în cadrul rii a unei anarhii absolute i, respectiv, a unor condi ii de trai inu-

mane (în mod aparte pentru cet enii din mediul rural) ce au condus existen a poporului la degradare uman i social etc. Sub o not destul de dramatic i trist sunt imaginile ce descriu situa ia real privind condi iile de via i de trai ale poporului în perioada celor 25 ani de independen a rii i, nemijlocit, despre realitatea românilor din Basarabia care continu s existe în condi ii destul de umilitoare pentru faptul c se consider români în propria ar i c sunt adep i ai unirii. Pe lâng problemele economice i sociale, care se agraveaz tot mai mult, se profileaz o realitate destul de clar cu privire la incompeten a clasei de guvernare i politice în a conduce ara pe criterii democratice i civilizate.

Cu o verticalitate aparte sunt eseurile ce descriu realitatea existent prin care aspectele negative prevaleaz tot mai mult i sunt extrem de prezente în via a poporului basarabean. În modul acesta, R. Moldova continu existe ca stat independent, dar, simultan, împrejmuit de o întreag gam de probleme sociale, economice i politice care, în conse-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

în câmpul muncii, f a fi luat în considera ie competen a i profesionalismul omului; ineficien a i incapacitatea institu iilor publice for eaz procesul de ob inere cât mai rapid a falimentului integral; etc. Astfel, R. Moldova continu s se reg seasc într-o situa ie extrem de confuz care, în rezultat, produce doar degradarea integral a socieii. For ele politice, în majoritatea cazurilor, ignoreaz tot mai mult orientarea pro-european , spre Occident, în a a mod, ignorând, la direct, valorile umane civilizate/valorile identitare na ionale/valorile identitare române ti. Toate aceste fenomene sunt prezente în pas cu starea de lucruri din anii de independen , în special din ultimii 15 ani, acestea fiind marca i de un proces extrem de anevoios în existen a i supravie uirea omului basarabean. Degradarea uman , social i economic se desf oar pe fundalul crizei politice, aceasta, de asemenea, fiind realizat de c tre clasa dominant nespus de corupt i incompetent care nu cunoa te lec ia de a administra ara pe criterii umane civilizate i democratice.

Aspectele ce vizeaz s cia absolut , inexisten a protec iei sociale/sanitare, migra ia în mas a poporului, violen a asupra copiilor i femeilor sunt fenomene mai mult ca reale ce caracterizeaz societatea basarabean în anii de independen . Astfel, prezentul din R.Moldova este invadat de bezn ce produce incultur , ignoran , degradare uman /social la cel mai josnic nivel. În a a mod, fenomenele relatate, par ial, în lucrarea “Basarabia - destin i provocare”, volumul I, reprezint realitatea nespus de nenorocit a poporului basarabean în epoca contemporan . „Basarabia - destin i provocare” cuprinde, nemijlocit, i eseuri ce abordeaz tema con tiin ei na ionale, sistemului de valori, ideea na ional , idealul na ional, etc., lucr ri cu scop instructiv-educativ pentru societatea basarabean i, nu în ultimul rând, pentru omul din R. Moldova care trebuie s con tientizeze corect realitatea fenomenelor care îi determin existen a i supravie uirea într-o societate.

PARABOLA IDENTIT

O vorb popular afirm cu în elepciune: torului îi st bine cu drumul”.

Dar cum îi st unui popor care s-a pornit în c utare de sine?

Dup ce am parcurs o cale lung în timp i spa iu, cale de 25 de ani de independen , este firesc s ne întreb m cum ne st nou cu drumul acesta? Am mers corect pe poteca timpului, rectiliniu ori am cotit adesea impu i de obstacole i de împrejur ri? aceast cale aleas nu va fi u oar o tiam din prima clip , c ci ne-am confruntat de la bun început cu o divizare a societ ii pe criterii etnice i lingvistice, dup criterii geopolitice i dup care a urmat colapsul material.

Dar ceea ce e mai regretabil, bagajul contiin ei na ionale era prea u urel, prea nepotrivit pentru drumul greu pe care ne propuneam s -l parcurgem.

Cronologia drumului parcurs reflect plenar obstacolele ce ne-au ie it în cale: dezbinare teritorial , r zboi fratricid impus din afar , pierderea din vizor a idealului na ional, exodul masiv al popula iei con tiente de anumite valori na ionale, s cia crunt i multe alte nenorociri...

Cronologia drumului parcurs reflect vizibil i partea secret a problemei noastre con tiin a na ional . C ci cel mai greu schimrile se produc în con tiin .

Scriitorul, pedagogul i filozoful Galina Martea este cea mai în drept s scrie despre marile noastre probleme. Cartea pe care ne-o „C

propune BASARABIA - DESTIN I PROVOCARE este o radiografiere profund a meandrelor noastre identitare, care pentru Basarabia i basarabeni a devenit problema problemelor.

Autoarea î i contureaz sintezele nu din surse împrumutate, nu dintr-o lume imaginar creat special ca spa iu ori platform pentru medita ie.

Experien a proprie a f cut-o s cunoasc problema identit ii i pe cea a autoexil rii.

Dar dep rtarea de patrie i-a asigurat i un mare avantaj - posibilitatea de a ne privi dintr-o parte, cu al i ochi, mai obiectivi, mai judicio i.

Cople it de firescul sentiment, siropos, dulceag, de nostalgie, specific neamului nostru, ea ne cerceteaz discret, cu ochii savantului, care nu preget s pun diagnoza cea mai dureroas , dar cea corect .

Numai prin asemenea studii putem s verific m dac drumul parcurs a fost cel corect ales, dac condrume ii au fost pe aceea i lungime de und , dac am mers înainte ori doar am mimat mi carea.

Refrenul secret al acestui volum este Basarabia i povara nemiloas a destinului.

Concluzia care se impune în urma lecturii acestei edi ii este una sigur - ca s evolu m avem nevoie de o purificare. De o transfuzie de con tiin na ional ... i numai atunci vom putea s prelu m drumul de la cap t. Dac ne urm m cu fidelitate idealul, negre it a a vom proceda i doar atunci vom izbândi...

II

Prefa a la volumul „Basarabia - destin i provocare”, autor Galina Martea i c ile au suflet: uneori le i auzi, în preajm , cum respir , cum plâng, cum râd cu tine, cum se mir i- i fac din zile moarte rb tori”.

Nicolae Dabija i c ile au suflet...)

21

Ivan Aivazovski - Apus de soare pe mare

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22 Mesut {ENOL (Turcia)

Traduce re

de Zorin

DIACON

TWO WHITE SNOW WOMEN

DOU FEMEI ALBE CA Z PADA

They came from above From inside aut From far away From our past They never ceased to exist They became the landmarks Of the meaning of a cherishing adventure They were quick to produce smiles Making fellows enjoy their deeds Full of energy With a courage to fight enmities They came to life To surpass all the barriers To be more passionate Under white snow’s dreamland Their two fine heads Compassion in their hearts Free at last in their age To make fun of themselves And to give joy to the world In fact you must follow their steps In appreciating what astonishes us It is all about nothing but a thrilling love...

Au venit de sus Au ie it din interior Din dep rtare Din trecutul nostru Nu au încetat s existe Au devenit borne la hotar Al în elesului unei faimoase aventuri Zâmbeau cu generozitate Iar cei din preajm lucrau cu pl cere Pline de energie Curajoase în lupta cu vr jm ia Ele au prins via Au trecut de toate barierele Pentru mai mult d ruire Sub ara de vis a z pezilor albe Capetele lor rafinate Compasiunea din inimile lor Ajunse la vârsta libert ii Când râd de ele însele i sunt gata s fac o bucurie întregii lumi De fapt trebuie s le urmezi pa ii Este o pre uire care ne uime te i nu e decât fiorul unei iubiri

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

ESCU

TWO LADIES IN THE RED HAT The forgiving gust of North’s apple of eye from a country of precious intellect and both plain and deep spirit any human being can acquire in the land of concrete idyllic life and mysterious imaginary world of flesh and blood The ladies in the red hat walk graciously through the halls of the culture palaces at our hearts’ secret chambers incapacitating us to think straight our odyssey for a non-eternal adventure comes to a halt to remind us of a mundane truth of ages We are not alone to appreciate the essence of love decorated in the red hats of two Bistrita fairies.

DOU DOAMNE PURTÂND P RII RO II

Ivan Aivazovski - Al zecelea val

Din pupila nordului cea f t gad Din ara unde se rafineaz spiritul Iar trec torului îi sunt oferite deopotriv Simplitatea i profunzimea În zarea vie ii aievea, idil Mister Lumea în carne i oase Doamnele purtând p rii ro ii Se plimb gra ios Prin s lile Palatului Culturii Înc peri de tain ale inimilor noastre Cum s mai gânde ti limpede?

Odiseea noastr încremene te Aventur aproape ve nic Amintire i adev r în vremuri precare Nu suntem singurii Chema i s pre uiasc Sensurile cuvântului iubire Din p riile ro ii Ale sânzienelor bistri ene

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Livia CIUPERC~

Ion Conea – „Dun[rea ]i Carpa\ii, pârghii ale istoriei” La 15 ianuarie anul acesta se împlinesc 115 ani de la na terea unui fiu al Olteniei, mare specialist în geografie istoric , în chiar ziua în care Românii serbeaz Cultura noastr Na ional . De aceea, cred, se cuvine s ne amintim i de dr. docent Ion Conea, cel care a tiut cu me te ug verbal - s îmbr eze atât de armonios trecutul cu prezentul, trimi ându-ne nolens volens, la judecata în eleapt a lui Mihai Eminescu care avertiza (la 9 august 1880): „trecutul este oglind a viitorului”.

Tocmai de aceea am ales s v prezint un text, a zice, inedit, preluat din arhiva Societ ii Române de Radiodifuziune, un document ob inut prin bun voin a domnului pre edinte director general al Societ ii Române de Radiodifuziune i al echipei de la compartimentul Patrimoniu, mai precis, o prelec iune rostit la Radio România, în cadrul emisiunii „Universitatea Radio”, în ziua de 25 martie 1941, de tre profesorul Ion Conea, i care se intituleaz : Dun rea i Carpa ii, pârghii ale istoriei. Un text extrem de interesant i un subiect care mâne i ast zi de strict actualitate. Iat -l: „Cine cerceteaz arhitectura fe ei p mântului pe o hart fizic , va constata c pe alocuri liniile reliefului se îmbin , oarecum, ca dup dorin a omului, într-un chip ai zice logic. A a se face c din loc în loc, fizionomia planetei noastre prezint parc un fel de patrii predestinate.

Prin ce se caracterizeaz aceste patrii predestinate, cum le-am spus, aceste organisme geografice, cum iar i li s-a mai zis? Prin aceea - spune Kjellèn1, întemeietorul geopoliticei - c ele prezint spre exterior hotare naturale, iar în interior o structur organic . Care structur organic înseamn : o cât mai mare varietate de forme de relief între hotare i o cât mai fericit a lor închegare în unitate. Închegarea p ilor componente ale întregului s fie, cu alte cuvinte de a fel încât ea s contribuie un tot armonic cu caracter de întreg care s i ajung sie i sub toate raporturile.

Nu sunt multe, pe glob, patrii care sub aspectul acesta geografic se apropie a a de mult de ideal ca imaginea aceasta, rotund , a mântului românesc întreg. Un mare podi rotund la mijloc, încins într-o centur de mun i care cad spre exterior în trepte concentrice din ce în ce mai joase, pân în esurile i luncile din margini. i, tot din inim izvorând, pornesc apele, desf cându-se în evantai rotund spre toate z rile mesagere spre periferie ale inimii rii. Se poate o dispozi ie mai simetric i o articula ie mai organic a pieselor din untru, geografice, pentru un stat? Strabo2, dac-ar învia, ar mai scrie odat : o patrie compus ca dup dorin , parc în virtutea unei previziuni inteligente.

Nu toate piesele geografice din care se încheag trupul unei ri au jucat acela i rol în trecutul poporului respectiv. Istoria, cu alte cuvinte, s-a r zimat pe unele mai mult, pe altele mai pu in. Fapta istoric e mai bogat sedimentat aici, ca dincolo.

Acum 100 de ani, vicarul tefan Moldovan3 al Ha egului spunea, de pild : Nu cred s se mai g seasc o alt întins tur de loc a a de mic dar pe care s fie îngr dit atâta istorie, cum e cazul în aceast

ar a Ha egului. Ha deu4, pe de alt parte, scria acum o jum tate de secol c B ganul este un pustiu, o «Sahar a României». El spunea aceasta, în sensul c B ganul nu era populat decât în foarte slab sur . Avea i nu avea dreptate. În materie de istorie româneasc , se poate cu drept cuvânt spune c B ganul reprezint aproape un vid, o Sahar . Sunt, deci, unele m dulare geografice, adev rate arhive de istorie - i sunt, altele, aproape viduri istorice.

Dintre cele dintâi sunt, pentru noi, mai ales Carpa ii. De altfel, în trecutul istoric, mun ii s-au dovedit a fi fost aproape peste tot ad posturi i conservatori de popula ii. Dar Carpa ii sunt printre cei dintâi care au jucat un astfel de rol istoric. S începem cu o dovad recent de tot: dl. Gamillscheg5, înv atul german care este de câtva timp mereu între noi i ine prelegeri la Universitate despre originea Românilor, a g sit c cea mai sigur vatr de continuitate daco-roman la Nord de Dun re se afl în Mun ii Apuseni. Iar un antropolog vienez, Victor Lebzelter 6, care a f cut studii rasiale la noi acum 6-7 ani [posibil, 1933-34], a publicat un studiu în care spune c adev ratul tip dacic îl reprezint , pentru el, popula ia Mun ilor Apuseni, i în special, Mo ii. Concluziile acestea n-au nimic surprinz tor, mai ales pentru cine, pentru a în elege istoria, întreab i f ptura p mântului.

De altfel, Dacii, se tie, era un popor de munteni. Au observat-o i notat-o chiar i istoricii romani, ba chiar i Plinius cel B trân7. Noteaz undeva: Dacii in mun ii, în vreme ce Sarma ii cutreier în goana cailor din jur. În adev r, se tie azi c treburile dace ale lui Burebista i Decebal - cele mai r zboinice i mai viteze din toate dacele triburi - erau muntene prin excelen . Capitala lui Burebista, Argedava, era un ora în munte, Sarmisegetusa lui Decebal, era a ezat i ea pe o coast de munte b tut de soare, la 1300 m.î., iar ultima cet uie dac , sub zidurile c reia se pare c i-a dat Decebal singur moartea ca s nu cad prins, era la nu mai pu in de 2100 m.î., pe un munte de pe care prinzi cu privirea spre apus toat m rea a panoram a Retezatului pân spre Cerna, iar spre R rit i le odihne ti pe Negoiul. În Evul Mediu, vreme în care izvoarele istorice vorbesc a a de pu in despre Dacoromanii cei p si i de legiunile trecute în sud, tot Carpa ii sunt aceia care le-au dat cas de ad post. i nu e deloc sigur c Dacoromanii ar fi putut supravie ui n lirilor barbare, dac n-ar fi fost v ile i depresiunile carpatice în care ei s se ad posteasc dup retragerea legiunilor. N lirile Evului Mediu ar fi luat cu ele i ar fi risipit peste Dun re i mai departe întreg neamul dacoromanilor.

Dar au fost Carpa ii - mai ales - care i-au p zit i salvat. Sute de cnezate i voievodate s-au înfiripat. În Evul Mediu, aciuate sub stra ina Carpa ilor sau ad postite în depresiunile lor interioare. Orice excursie în mun i - pe Lotru, în Lovi tea, spre Areful Arge ului, în depresiunea subcarpatic a Olteniei (spre Hurez i Polovragi) î i va ar ta urme de vechi ar turi pe coastele muntelui, mult mai sus decât azi. Sunt urme de via înalt din vremea aceea. i b trânii pe care-i vei întreba, î i vor r spunde: Sunt din vremea puiediei8, domnule, când (...) era

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lume a a de mult , c nu mai înc pea în v i, ci suia i pe coaste în sus.

Sub stra ina i în depresiunile interioare ale Carpa ilor s-au ad postit cele mai vechi cristaliz ri politice române ti: acele Românii locale, ale istoriei noastre. Din contopirea între ele s-au n scut voievodatele mai mari, din contopirea acestora, apoi, îns i rile Munteniei i Moldovei i dincolo, voievodatul Transilvaniei. Pân i primele lupte de eliberare româneasc , de sub dependen a ungureasc , tot în Carpa i s-au dat. La Posada, în Lovi tea, în inima mun ilor daci, a zdrobit Basarab cel Mare pe Carol Robert i undeva, pe la Meri or în Ha eg, iar în mun i, trebuia s fi c zut în lupta pentru neatârnare Litovoiu Voievod. i tot Carpa ii, drept ultim dovad decât de mult au fost ei ax a istorie române ti, cât sunt ei de plini i de mormintele celor c zu i pe creste i v i - în timpul luptelor din 1916. Pe toat întinderea lor, din Gura Cernei la arul Dornei, nu e sector s nu le aib pe ale lui. Într-o poezie a lui N. Iorga, a a se exprimau duhurile celor ce odihnesc în aceste morminte: «Noi suntem mul i, e codrul plin, / De noi e plin muntele tot, / În esuri crucile se in / Pe gropi ce nu se mai socot!»

Dar i Dun rea a fost ax a istoriei române ti. i ea a fost generatoare i conservatoare de via autohton continu , din vremea Dacilor i pân azi, pe ambele maluri. Dup Alexandru Philippide9, una din vetrele de formare ale poporului românesc a fost i valea Dun rii, mai ales de la Olt în jos i pân la v rsare. Dl. Gamillscheg, înv atul german fixeaz i el, pe acelea i ambe maluri ale Dun rii de Jos, una din vetrele de formare ale neamului.

E, deci, i Valea Dun rii inferioare, vatr de veche i neîntrerupt via româneasc . Dar nu numai aceast Dun re, ci i, i mai ales, aceea dintre Bazia i Severin, pe o distan de aprox. 150 km. Acolo, de o parte i de alta a Dun rii, în Banat i Craina sârbeasc , nu numai mântul e la fel, ci i omul. Români pe ambele maluri i ast zi, nu numai în trecut. Ba sunt unii înv i care spun c acolo avem cea mai important din vetrele de formare ale neamului românesc, acolo, deoparte i de alta a Dun rii. Dac venim mai încoace, la Dun rea oltean i muntean , nu e lipsit de interes s spunem c Dun rea [spa iu nescanat] d-lui Pittard10 vorbesc despre acela i tip de om în jum tatea dinspre noi a Bulgariei, de la Balcani încoace, ca i în esul Olteniei i Munteniei. i dac apropiem aceast concluzie a înv atului elve ian de ce spunea B lcescu11 c i s-a întâmplat lui în drumu-i dincolo de Dun re, pân în Balcani: A vorbit numai române te, în toate satele pe unde a trecut, din Dun re i pân -n mun ii Bulgariei, afirma ia lui Pittard sun ca o nostalgie i ca un regret istoric.

E sigur, spune pe de alt parte cel mai mare geograf al Serbiei, Jovan Cvijiè12, c f invaziile barbare (slave), nordul peninsulei balcanice, între Balcani i Dun re, ar fi devenit latin. Cu alte cuvinte, pu in a lipsit ca aceea i popula ie romanic s fi persistat pe ambele maluri i ea s fi devenit ax , nu hotar politic.

Se traseaz astfel i Dun rea, ca i Carpa ii, drept una din axele vie ii i istoriei române ti. Vasile Pârvan a ar tat de mult c a a-numita Brazd a lui Novac13, care limiteaz spre nord cea mai mare parte a esului oltean i muntean, nu e altceva decât un val roman ridicat pe la anul 50 i prin care, înainte de cucerirea Daciei, Romanii de pe malul drept, din Bulgaria de azi, î i afirmau st pânirea, pentru vremea aceea, i asupra p ii dun rene a esului românesc. Dun rea - era un fel de ax geopolitic pe acea vreme. Tot astfel, deun zi, într-o comunicare a Academiei Române, s-a spus c Brazd ( i nu Dun re) a fost mult vreme, dup p sirea militar a Daciei, cum fusese înainte de cucerirea acesteia, adev ratul hotar nordic al st pânirii romane din Balcani. Dun rea, deci, din nou ax comercial , economic i etnico-istoric . Prin Dun re i pentru Dun re, cu alte cuvinte, esul

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

ei oltenesc i muntenesc a stat mai mult vreme sub st pânirea oficial a Romei decât cetatea Carpatic .

Dar cum se explic aceast func ie istoric a Dun rii?

Mai întâi, prin func ia ei fireasc de cale navigabil , func ie pe care a îndeplinit-o totdeauna. Era firesc ca ea s fie i în antichitate cea mai însemnat arter comercial , de scurgere pe dânsa a bog iilor Daciei spre M. Neagr [sunt oferite detalii]. În anul 972, cu trei veacuri i jum tate înainte de întemeierea rii Române ti, prin ul Sviatoslav14 r spundea astfel mamei sale, care-l sf tuia s nu tot plece în expedi ii r zboinice spre gurile Dun rii i Bizan : «Nu-mi place Kiev-ul. Eu vreau s tr iesc pe Dun re... toate bog iile vin acolo (...)». A a st scris i în vestita cronic a lui Nestor15.

Iat , deci, ce valoare economic reprezenta Dun rea pe vremea aceea, cu trei secole i jum tate înainte de întemeierea Munteniei: într-o vreme când documentele tac, dar când, niciodat , traficul comercial pe amintitele drumuri transcarpatice române ti trebuie s fi curs aproape neîntrerupt, cu toate n lirile. Un înv at istoric de la Bruxelles, dl. Alexander Eck16, vorbea alalt ieri, într-o prelegere la Liga Cultural , despre drumurile de comer [din veacul VII...].

Camille Jullian a scris pagini nemuritoare despre cultul mun ilor la vechii Gali. Fiecare din Mun ii Podi ului Central întrupa o zeitate.

Vestitul Puy-de-Dôme întrupa pe cel mai mare dintre zei, pe Dumios.

Cultul acesta era practicat i de Daci. Nu ne vorbe te oare Strabo de muntele lor, Kogaion? Dar, iar i, ca i Galii, Dacii practicau i un cult al apelor. Oare unul din basoreliefurile Columnei lui Traian nu ne arat el pe Zeul Dacilor, Danubios, sprijinind pe umeri podul pe care treptele trec Dun rea? i nu luau Dacii în gur ap de Dun re, când pornea la lupt spre a sorbi odat cu ea i credin a în victorie?

Ca nicio alt istorie, st cea româneasc scris în f ptura îns i a mântului românesc. S tii numai veni cu bagheta magic , s atingi mântul i el se va desface ca o carte nu numai ochilor, ci i min ii tale, i vei citi în el ca într-un document: document puterilor i poruncilor istorice ale p mântului dacic”. Ion CONEA17 [Sublinierile din text apar in autorului].

Note de subsol: 1.Rudolf Kjellen (1864-1922), a introdus în circula ie termenul de „geopolitic ” 2. Strabon (65 î.Hr. - 23 d. Hr.), istoric i geograf antic grec 3. tefan Moldovan (1813-1900), c rturar transilv nean 4. B. P. Ha deu (1838-1907), scriitor i filolog român 5. Ernst Gamillscheg (1887-1971), lingvist german 6. Victor Lebzelter (1889-1936), antropolog austriac 7. Plinius cel B trân (23 d.Hr. - 25 august 79 d.Hr.), erudit roman 8. puiedie - poiad , poiade = n liri de jefuitori (în mod cert cuvânt dacic, dar DEX-ul nu a nominalizat niciun cuvânt de origine dacic , ba, dimpotriv , le inventeaz curioase origini) 9. Alexandru Philippide (1859-1933), lingvist i filolog 10. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elve ian 11. Nicolae B lcescu (1819-1852), istoric 12. academician Jovan Cvijiæ (1865-1927), geograf i etnolog sârb 13. Brazda lui Novac este un limes, înt rit cu un volum de p mânt, construit în secolul IV (DEX); informa ia din DEX nu concord cu afirma ia lui V. Pârvan 14. Sviatoslav I de la Kiev, mare prin , a domnit în perioada 945-972.

15. Nestor, cronicar al Rusiei 16. Alexander Eck (1876-1953) 17 Ion Conea (Coteana-Olt, 15 ianuarie 1902 - 22 iunie 1974, Bucure ti), geograf i geopolitician român

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Gheorghe CLAPA

Ion N. Oprea - un vizionar ce nu-]i mai apar\ine „Dac nu vrei s fii uitat dup ce ai murit, sau scrie lucruri care s merite a fi citite, sau lucruri care merit a fi scrise dup dispari ia ta” (Benjamin Franklin). „Nimic nu are mai mult influen asupra noastr decât cunoa terea ac iunilor altor oameni” (Andre Maurtis), mai ales când ei au înscris un moment deosebit în cultura timpului.

La temelia casei toate c mizile au valoare. Acest fapt a fost confirmat i de Ion N. Oprea, prozator i poet, ale c rui c i demonstreaz conving tor pasiune, erudi ie, documentare. Întreg rostul scriitorului I.N.O. în via este s se identifice cu candela ce d lumin .

Ion N. Oprea este un împ timit al literei tip rite, activ participant la via a literar . Volume de versuri originale i proze, antologii solid documentate alc tuiesc o oper rezistent la eroziunea timpului. Acest vizionar, din m rturisirile c ruia am aflat c nu- i mai apar ine, împlinind porunca biblic a curajului moral, este de o vitalitate debordant , o sinceritate cuceritoare, o permanent dorin de perfec ionare, un purt tor al valorilor române ti. Spirit nelini tit, constant i sincer prieten, incurabil altruist, el crede i cultiv

prietenia celor ce tiu c nu este posibil s intri în lumea cuvântului cu ur . Este un distins intelectual, truditor, pre uitor al artei, p str tor al tradi iilor vechi îngem nate cu ideile moderne; un om cu o structur complex în utarea esen ei existen iale a fiec rei clipe, profund ancorat în zbuciumul epocii.

Cartea este depozitar a memoriei umanit ii, în era Gutenberg - pe hârtie, în era informa ional -, pe Internet, în a omului de cultur de bun credin a Cet ii. Literatura este una dintre cele mai profunde experien e umane; nevoia de poveste ine de îns i esen a noastr ca fiin e gânditoare. Limba este cas i patrie pentru scriitori. Limba este un organism viu, care se autoregleaz . Azi limba român a evoluat, este capabil de exprim rile cele mai rafinate i preten ioase.

Scriitorul Ion N. Oprea este un model de exigen c rtur reasc , stimulent i emblem pe calea îndeplinirii propriilor aspira ii de cizelare spiritual . Stihurile sale sunt înc rcate de o aur misterioas , descoperind în el pe poetul din specia rar a poe ilor originali.

Este un împ timit al frumosului în poezie. Are în fa un Ideal - armonia nu numai artistic , dar i interuman , sufletul s u este d ruit semenilor; un om de o mare delicate e sufleteasc , un talent remarcabil, inovator în prozodie i poezie original ; un perfec ionist, în sensul cel mai nobil. Crea ia înnobileaz i potole te demonii interiori, oferind societ ii modele legitime. Apreciem la Ion N. Oprea grija pentru litera tip rit , discre ia i d ruirea sa. Poe ii nu mor niciodat , dac nici poezia lor nu moare. În elepciunea poe ilor este asetoare cu cea a profe ilor biblici. Poate ei sunt profe ii zilelor noastre.

Domnul Ion N. Oprea „recidiveaz ” cu un nou volum de eseuri pe vertical intitulat „Tunelul”, ap rut la Editura Armonii Culturale din ora ul Adjud, jude ul Vrancea, în anul 2016. i eu „recidivez” scriind despre acest autor tenace, sincer, realist i vrednic.

Atmosfera c ii este plin de fapte sociale i mai ales de via , care au puterea s emoioneze i s cear complicitatea la lectur .

Feodor Mihailovici Dostoievski spunea printre altele „... orice carte în genere este monu-

mentul cel mai durabil, de i e din hârtie...”.

Lectura acestei c i elevate este o aderat revela ie, o t duire prin cunoa tere de maladia curiozit ii cronice, o baie de spirit reconfortant i atractiv , în care se v d i se simt altitudinea moral , înzestrarea cultural i profunzimea modestiei unei personalit i. Ion N. Oprea ne apare astfel ca o personalitate complex i proeminent , un erudit i un inspirat al hobby-ului statornic: scrisul.

Cunoscutul i neobositul exeget î i v de te talentul de dirijor al cuvintelor i ideilor filosofice, critice i literare; un talent i sincer strunitor al verbului.

I.N.O. este un experimentalist ce- i caut busola, un tr itor într-o lume literar postmodern , c reia încearc s i se regimenteze, un homo-ludens al jemenfisismului de tip new-age. Este demn de toat aten ia, c ci scrisul s u impune un anume respect prin atitudine, profunzime, cât i printr-o delicate e a simplit ii. În volumul „Tunelul”, scriitorul Ion N. Oprea, înzestrat cu o vigoare narativ pur i sincer , pl smuie te un material energic, doldora de mi care, personaje în care via a se exprim impetuos prin evenimente i fapte pline de culoare i naturale e. Aceast categorie literar , eseuri pe vertical , d posibilitate autorului ca, în aceea i m sur , s purifice i s substan ializeze un univers uman real i original, unde întotdeauna î i face apari ia un bizar personaj, ce- i acoper chipul cu masca dramatic , provocând fantasme care urmeaz un traiect artistic dorit de autor.

Universul uman, reflect de o limpezime fenomenal , este relevat instantaneu în atitudini esen iale. Volumul „Tunelul”, despre care facem vorbire, cuprinde câteva personaje exemplare pentru acest gen de literatur . Autorul pune în eviden o serie de caractere umane cu adânci implica ii în destinul personajelor i în manifest rile acestora. Ion N. Oprea realizeaz „harta” psihologic a fierui personaj, rezervând tuturora, cu minuiozitate, locul cuvenit în cadrul nara iunii, în concordan cu tr irile lor existen iale.

Pe Ion N. Oprea l-am citit a a cum i-am

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

citit pe marii scriitori: de la primul la ultimul titlu, i sunt vreo 70. În cazul s u, mai mult poate decât în al oric rui alt scriitor, acest exerci iu de fidelitate este obligatoriu. C ile sale nu sunt indiferente una fa de cealalt , ci comunic , toate între ele, alc tuind un sistem omogen, în care fiecare pies este necesar i contribuie la armonia întregului. De altfel, I.N.O. a avut înc de la primele c i ambi ia operei monumentale, displ cându-i fragmentarismul i proiectele care încep ambi ios dar sucomb levantin.

Un scriitor, care i-a inventat o lume doar a lui, cu rela ii specifice, cu personaje recognoscibile, cu tensiuni imposibil de epuizat, nu are cum, nu are de ce s inventeze de fiecare dat ; ar fi un semn de inconsecven fa de propriul univers fic ional, ar reprezenta o evadare din propriul registru, din propriul teritoriu obsesiv. Scriitorii mari cu aderat sunt cei care îndr znesc i au for a s atace temele mari, teritoriile profunde, abisale (cuvânt inevitabil) ale acestui fascinant univers interminabil care este omul. ile lui Ion N. Oprea nu explic nici istoria, nici tiparele comportamentale i de caracter indiferente la contextul social, ci le chestioneaz permanent. Marea miz a scrisului lui I.N.O. nu este de a explica sau, cu atât mai pu in, de a ilustra sau a „descrie” un anumit mecanism social, o epoc istoric , un sistem politic; autorul nu- i propune s fac nici fresc social , nici parabol subversiv .

Ceea ce impresioneaz în opera lui Ion N. Oprea este c atac marile mituri ale omului „dincolo de mode i de timp”; c ea s-a scris mereu indiferent la contextual politic, social, ideologic, impunându- i un climat de perfect normalitate.

De un sfert de veac, scriitorul are puterea de-a r mâne indiferent, fa de gustul noilor cititori, fa de noile coduri de lectur , fa de recentele re ete care garanteaz succesul.

Ion N. Oprea este un scriitor care nu- i mai pune problema cititorului s u, care, cel pu in, impune o rela ie abraziv , exigent cu acesta.

Nu-l lingu te, nu-i iese în întâmpinare.

Dimpotriv , îl pune permanent la încercare, îl oblig s se ridice la nivelul s u. O atitudine, s recunoa tem, aparent sinuciga în aceste vremuri. Doar c scrisul marilor creatori nu vizeaz niciodat prezentul, ci viitorul. O tiau foarte bine anticii, o uit m cu non alan i superficialitate noi.

Consider c un mare scriitor, cum este Ion N. Oprea, ar merita mai mult aten ie decât a avut parte în ultimul sfert de veac, când s-a înc ânat s fac ceea ce a f cut dintotdeauna, indiferent de epoca pe care a traversat-o, indiferent de situa ia social pe care a avut-o: s scrie. Ca orice mare creator

Ion N. Oprea a avut mereu puterea de a institui prin scrisul s u, în pofida eviden elor, normalitatea.

Este binecunoscut faptul c , în zilele noastre mai mult ca oricând, bântuit de inversarea valorilor, în elepciunea din noi caut înapoi, spre ceea ce a fost m re , durabil i frumos în crea ia spiritual a omului ca o revela ie a eului spre ADEV R. Ion N. Oprea s-a aplecat asupra foii de hârtie cu dragoste i har, transpunând în eseuri spre neuitare, rev rsând preaplinul sufletesc din tr iri, sentimente, impresii secven iale din Via a de zi cu zi. Se tie demult c misterul cunoa terii duce omenirea înainte, dar zidurile de timp, faptele i crea ia uman ne fascineaz atunci când încerc m s o retr im.

Evident, trecând prin m sura timpului, încerc rile de cuantificare spiritual a tot ce exist sau a existat, sunt nem rginite, oferind celor h zi i cu talent, posibilit i de a explora i de a interpreta, l sând dup ei noi valori literare. Într-adev r, fa etele briliantelor existente deja în marea cultur uman , dar cu specificul unei ri sau popor, sunt redescoperite: de a aduce bucurie în suflet i în via .

Citind eseurile pe vertical ale lui Ion N. Oprea din volumul „Tunelul”, am r mas impresionat de for a energizant transmis din arderea tr irilor unui creator, ce r zbat în timp, se transmit altor genera ii de fiin e umane, dovad oferit cu bog ie de eseurile sale. consider m c este de la sine în eles s reamintim c Dumnezeu a creat pe om, iar acesta creaz , la rându-i, tinzând spre perfec iune.

Ne face pl cere s asist m la o deplin consacrare literar a eseistului Ion N. Oprea, orânduind în eseuri confesiunile unui suflet generos, cultivate i cu sensibilitatea unei depline personalit i.

Volumul „Tunelul. Eseuri pe vertical ”, Editura „Armonii Culturale” are 218 pagini i cuprinde ase capitole: I, „Grupuri de interese”, cuprinzând 32 eseuri; II, „Zilele culturale ale Bârladului”, cu 17 eseuri; III, „Poveste din fapte”, cu 9 eseuri; IV, „C toria”, cu 9 eseuri; V, „Energii”, cu 15 eseuri; VI, „C tinel-c tinel”, cu 21 eseuri pe vertical , total 103 eseuri.

Sensibilitatea cu o pronun at deschidere spre cititor, diversitatea st rilor deta at meditative provin dintr-o dispozi ie temperamental . Discursul lui Ion N. Oprea creaz senza ia favorabil unei recept ri atente de lucru cuceritor de nou, de o vorbire neobi nuit , pref cut într-un limbaj majestos. Eseurile lui Ion N. Oprea nu au frontiere, nu uzeaz de conjuncturi, lexicul e bogat, rafinat, imagina ia luxuriant , tehnicile nenum rate, mijloacele de finalizare diverse. În volumul de eseuri pe vertical „Tunelul”, scriitorul Ion N. Oprea a întruchipat un

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

imaginar atât de viu, încât acesta a pornit în utarea realului. O via magic pare s cuprind cuvintele, cât i lucrurile. Eseurile lui Ion N. Oprea sunt edificatoare, unde sim irea, tr irea, reflec ia sunt autentice.

Pentru autor eseul reprezint glia din care- i trage seva cuvintelor, întru a ezarea lor într-o ordine fireasc de idei i mesaje, încredin ându-le bunului cititor ca un sfânt mesaj al s u de lumin i dragoste. Eseurile lui, citite i recitite, nu- i vor pierde farmecul, dimpotriv , cu cât anii trec, lectura lor relev noi fa ete.

A scrie despre Ion N. Oprea, scriitorul i omul, este, în acela i timp, o întreprindere frumoas , anevoioas i riscant , chiar i pentru unul care-l cunoa te bine, a a cum pretind. Omul Ion N. Oprea, ca i scriitorul din el, este un compozit de zile mari, un personaj veritabil, înavu it de marea coal a vie ii, care adesea i-a oferit situa ii paradoxale. În omul Ion N. Oprea î i dau întâlnire aproape toate tr turile omene ti i dac vrei s le descrii trebuie s fii cu mare luare aminte, s le prinzi pe toate i cum sunt ele în adev r, c altfel ri ti s încapi în peni a scriitorului, mereu ascu it i nimerind c limara în care sunt i stropi din Cucuta pamfletului, vezi în acest sens cronicile privitoare la bibliografia c ilor sale, mai ales.

Cu noua carte „Tunelul”, Ion N. Oprea revine în circula ia livresc . Este firesc ca scriitorul s i îng duie i perioade de a ezare a gândului în cadre mai bine vitaminizate.

De regul , verbul se optimizeaz greu i numai dup gesta ii îndelungate. Observa iile noastre se justific doar în cazul scriitorilor bine în eleni i în procese de crea ie, care tiu ce înseamn travaliul, exigen a i acribia.

Ion N. Oprea are alt structur . Cu maturitatea sa scriitoriceasc nu i-ar permite concesii de la calitate, de la exigen , de la valoare. Prea a urcat treapt cu treapt pentru a ar ta grab sau amatorism. A r mas acela i scriitor scrupulos i riguros, care nu se am ge te cu iluzii improvizate. Are tiin a lucrului bine f cut i n-ar coborî tacheta pe care a urcat-o atât de sus, de-a cules atâtea aprecieri i recunoa teri publice. Scriitorul Ion N. Oprea este bine situat în peisajul liricii noastre actuale. Volumul s u recent Tunelul cuprinde eseuri mi toare, create din suflet, nu fabricate din creier. Parc fiecare rând este de sine st tor (precum un poem într-un vers), ca o metafor plutitoare.

A încerca s creionezi în cuvinte persoana i personalitatea scriitorului Ion N. Oprea, nu o vei putea face mai bine decât a f cut-o el însu i. Cine dore te s îl descifreze nu are alt mod decât acela de a-i citi c ile. Între coper ile sale se afl Sinele s u care nu poate

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fi exploatat, ci doar sim it. A cunoscut culturi i religii ca un pelerin dar i ca explorator. Cu privirea sa a cercetat lumea, în general, i omul în special, c utându-i în elesurile nu în afar ci în zonele tainice, de adâncime.

Autorul c ii de fa este o personalitate cu un curriculum vitae cultural de excep ie, cu preocup ri i veleit i spirituale de o diversitate surprinz toare, dar cartea a fost întotdeauna amanta sa de tain , frumoas i tulbur toare, capricioas i d toare de energii fulgurante, febrile sau anxioas , pe care a scos-o în lume doar în hain de ceremonie a limbii române.

Avem în fa a noastr cartea de eseuri pe vertical „Tunelul” a scriitorului Ion N. Oprea, un nume dintre cele scrise, în curtea vie ii literaturii române, iar constela ia autorilor din care i el face parte, tare mai seacu cerul înstelat. El este ca o albin care culege mierea din flori, ca un cor bier care, pentru a salva ambarca iunea, arunc ancora în cerul de pe fundul m rii. Prin transfigurare el întoarce lumea în cuvânt, adic exact acolo de unde ea a purces. Între scriitorii contemporani, Ion N. Oprea este unul dintre foarte pu inii creatori ai unui limbaj propriu, aducând ceea ce economi tii numesc „plusvaloare” limbii române. Lexicul e nivelul unde se manifest , cel mai intens, inven ia, creativitatea, inten ionalitatea literar . În scrierile lui Ion N. Oprea cuvintele se cheam unele pe altele, se în urubeaz unul în cel lalt, calea p rând a fi sonoritatea, „r cina” i, deopotriv , termina ia lor, dar, din ceea ce ar putea fi un joc amuza(n)t cu lexicul, cre te sensul nou, fie prin „deturnarea” celui vechi, în fapt, prin îmbog irea lui, fie printrun sens cu totul nou, nemaiv zut. Inven ii lexicale f num r, cuvinte în carte din c i, litere jucate pentru cuvinte noi, accente modificate, for eaz cuvintele vechi pân în zari tea noului limbaj literar: odat create, cuvintele circul liber, se socializeaz cu altele, vechi i noi, structureaz o lume.

Creaz universuri noi, nemaiîntâlnite i, mai mult, jocurile sale ivesc tragicul, dând sentimentul timpului. Cuvintele sunt numai ale sale, nu pot fi folosite de al ii pentru c sensul, frumuse ea i dulcea a lor sunt, întregi, doar în (con)textele sale literare. În laboratoarele catifelate, antifonate ale autorului, nu doar limba român e supus experimentului alchimiei; jocul cuvintelor e, în fapt, povestea fiin ei interioare. Formulei conform reia se „trateaz ” cuvintele limbii române, care cresc unul în/din cel lalt, i se supun în atelierul bijutierului. Scriitorul Ion N. Oprea este un vr jitor al cuvintelor, e un creator de imagini, figuri, lumi noi, într-o cromatic fastuoas .

„Un lucru este sigur - nu e pierdut, pentru omul scrisului, timpul petrecut în fa a foii albe...” (i-ar spune fostul s u coleg de Liceu, Lucian Raicu în „Scene, reflec ii, fragmente”, Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1994).

Ion N. Oprea, scriitor cu un solid prestigiu în literatura actual , izbute te cu „Tunelul” s ne cucereasc de la prima pagin , farmecul lecturii p strându-se pe tot parcursul, iar ultima pagin nu face decât s ne trezeasc regretul c minunatul joc, care se nume te arta scriitorului, se opre te aici cu speran a c ner bdarea noastr de a citi urm torul volum va fi curând satisf cut : „La revedere moarte/ i-am zis/ celei cu Coasa/ i am ie it/ din tunel,/ din tunelul despre care se vorbe te atâta,/ dar am c torit prin el/ datorit doctorului Branici,/ i am ie it din el/ strigat de Mariana /nora mea,/ pe care/ ca prin cea / am i z rit-o la cap tul patului/ i-mi spunea:/ „tat ,/ hai aca,/ c avem atâta de treab !...” Eseurile lui I.N.O., îmbibate de seva rar i tare a în elepciunii, a ironiei ascu ite, cu aluzii directe la istoria recent , a fanteziei neîngr dite de nici un canon, de sim ul duratei într-un timp cu coordonatele conven ionale i care nici nu tie de noi, vin cu propriile lor originalit i, trucuri, a a cum tiu s fie adev ra ii scriitori. i, nu în ultimul rând Ion N. Oprea care beneficiind de un talent de excep ie ne prive te direct în ochi i zice: „iat ,/ sunt iai viu,/ muncesc din greu/ cum am f cut-o mereu...” Îndr zne în spirit, prudent în ac iune, cu o energie binevoitoare, dublat de exigen i autoexigen , Ion N. Oprea reu te s se fac respectat i îndr git de to i cei ce au privilegiul s -l cunoasc . În fa a naturii, cea mai pur dintre bucuriile h zite omului, tie s descopere un limbaj comun când vrea s i odihneasc spiritul, caut s uite de urâ eniile, durerile existen ei, concentrându-se asupra a tot ce ne face s credem c lumea poate fi frumoas - prietenia.

Autorul d dovad de acribie, h rnicie, corectitudine, munc sistematic , tenacitate, voin i competen intelectual . În cele ase capitole: „Grupuri de interese”, „Zilele culturale ale Bârladului”, „Poveste din fapte”, „C toria”, „Energii”, „C tinel-c tinel”, stilul caden at, cu respira ii egale i pl cute, erudi ia este absorbit de nara iune, ironia i emo ia sunt discrete. Îns nici acest efort uria nu l-a obosit pe redutabilul om de cultur , care a continuat s slujeasc în diferite chipuri bune pe ogorul literaturii române, dând la lumin alte lucruri ne tiute, activând neobosit în plan publicistic, participând la numeroase manifest ri publice, mereu cu prestan , seriozitate i competen , probând o memorie redutabil , mereu proasp i uimi-

27

toare, de un capital incomensurabil de informa ii, ferm i inatacabil, dar, pe lâng toate, cu un umor personal cuceritor i dezarmant, ce face un tandem original cu modul s u tranant de a spune lucrurilor pe nume.

Exist în eseurile care alc tuiesc volumul „Tunelul” o linie melodic interioar , declan at de redeveloparea mental a unor secven e de fim (real) ce dau m sura reputa iei de care se bucur Ion N. Oprea. Cartea este un îndemn dedicat puterii creatoare a omului, bucuriei de a face bine semenilor ca mod de via . Scrisul îl ajut pe Ion N. Oprea reg seasc modul de ac iune i compenseaz câte ceva din z rnicia care îmb trâne te, zilnic cu noi. Scrisul devine ca o rug ciune, cum i spunea Kafka.

Sunt oameni pentru care a scrie, a edita i este mai mult decât o meserie: exist un jur mânt de fidelitate, de statornicie. Ne-am obi nuit atât de mult cu prezen a lui Ion N. Oprea în chenarul paginilor de carte, de revist , prin îns i via a cuvântului, nemuritor, atunci când are infailibila for de t iere a diamantului. Opera îl reprezint în toate detaliile sensibilit ii i reflexivit ii sale. În ile sale, stratul este extrem de sub ire, sând s transpar f dificultate realitatea întâmpl rilor, a personajelor i a st rilor tr ite i descrise de autor.

Reîntâlnirea cu crea ia lui Ion N. Oprea a însemnat mai mult decât obi nuitul ritual de bun venit la apari ia unei c i. Într-un moment extrem de tensionat al contemporaneit ii, nevoia de a scrie contrazice aforismul despre t cere muzelor atunci când armele vorbesc. Interesul pentru literatur nu scade, a cum am fi încredin i s-o credem, o dat cu uria ele muta ii survenite în mentalitatea uman în era informa ional . Ce tr turi specifice acestora pot fi eviden iate? Capacitatea de a merge la esen e, spontaneitatea, vasele comunicante între real i ireal, for a de sintez , de analiz a profunzimilor sufletului omenesc.

Sim eam nevoia unei astfel de c i, era imperios necesar i e bine c a venit. Scriind aceste rânduri, m gândesc la fericita armonie dintre exterior i interior a acestui scriitor de excep ie al nostru, al tuturor, impus în cugetele contemporanilor nu numai prin sc toarea inteligen , erudi ie, dar oratoric, literar, elegan a manierelor, ci i prin orgoliul unei rar întâlnite consecven e fa de op iunile sale din tinere e.

Scrisul este supapa de siguran care-i permite lui I.N.O. s i p streze ra iunea de a exista. Pentru el, via a e mijloc, nu scop. Crede într-un apostolat al scriitorului, a c rui misiune este s bucure pe al ii. Genialitatea este, desigur, un dat, dar nu se concretizeaz

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a trece prin purgatoriul nemul umirii de sine, scriind i tergând, revenind i dând, din nou materia la retopit.

Volumul „Tunelul” este, concomitent, un regal i o revela ie. Un regal pentru c avem ocazia s savur m din nou atât de particulara literatur a lui Ion N. Oprea, scriitor care, r mânând fidel genera iei al turi de care a p it în literatur - i a c rei memorie o evoc i o ap - , i-a creat totu i, un stil personal care îl deosebe te de oricare dintre colegii s i.

Recuno ti o pagin de Ion N. Oprea de la primele rânduri i, odat începute aceste rânduri, nu mai la i cartea din mân pân când nu o termini. Autorul scrie cu o pasiune debordant pentru literatur i pentru limba român , iar aceast pasiune trece în pagin i îl cuprinde i pe cititor.

Autorul a ajuns la o vârst în care încearc s transmit mesajul printr-o scriitur pe gustul cititorului care nu mai are r bdarea de a se pune în starea deta at de spirit pe care o cere eseul. Este vorba despre o proz poetic i vizionar care încearc s declaneze în cititor ceea ce poezia î i propune.

Din punct de vedere al structurii, ar fi vorba de o anume împletire între povestire, poem i proz , analiz psihanalitic i m rturie spiritual . Formula asta i-a oferit ansa de a atinge mai multe niveluri, i de scriitur , dar i de acces la realitate (emo ional , psihic , intelectual i chiar spiritual-filozofic ). „Tunelul” este i m rturisire i povestire, este i poem în proz i, în general, el vrea s sugereze c prin transfigurarea literar , estetic , putem avea acces la o dilatare a percepiilor, a senza iilor, a emo iilor i a în elegerii lumii. O carte mult apreciat , cu semnifica ii profunde pentru actualitatea pe care o tr im.

Lansarea recentei c i a lui Ion N. Oprea, cu un titlu pe cât de emblematic, dar pe atât de incitant (con inutul c ii vine s acutizeze aceast incita ie), „Tunelul” ne ofer ocazia de a readuce în aten ia cititorilor no tri o personalitate a intelectualilor din România prezent care nu poate sta indiferent cum i de ce tr im a a! „Ca de fiecare dat , maestrul Ion Nicolae Oprea, cu o capacitate extraordinar de a surprinde esen a aflat în miezul fiec rei zile, a fiec rei ore, a fiec rui minut, din realitatea dur a vremurilor noastre, f a face abuz de un ton moralizator ori f a- i conferi atributele unei în elepciuni atot cunosc toare, reu te s readuc în aten ie momente memorabile din via a societ ii române ti, unele secven e de-a râsu-plânsu din politichia momentului, fiind, prin ele-însele, por i calitativ savuroase de umor.

Mereu inovator i surprinz tor, Ion Nicolae Oprea, aflat la o vârst respectabil ,

uime te cu puterea sa creatoare, cu versatilitatea sa literar , fiind un exemplu demn de urmat pentru mul i dintre autorii momentului. În fiecare lucrare a sa, se poate redescoperi i reconfirma constanta personalit ii publicistului ie ean - generozitatea, dispus mereu ajute i s promoveze valoarea, f a face, îns , niciun compromis, care s -i afecteze imaculata reputa ie, pe care cu atâta trud i-a construit-o. O carte eveniment, a unui autor eveniment, cu care bucuria reîntâlnirii este, fie doar i pe plan strict editorial, maxi!... (Gheorghe A. Stroia).

Ion N. Oprea este un combatant, chiar sub aspectul s u exterior, de om modest, lini tit, se ascunde inima unui „cavaler f team i f prihan ” în sensul luptei pentru civiliza ie i cultur . C ile sale sunt „blazoane ”cucerite într-un veritabil turnir la curtea nemuritorului rege al tuturor timpurilor - Cuvântul. El vine în fa a cititorului cu o „sum ” de evoc ri, judec i de valoare, eseuri pe vertical (scurte proze), reflec ii cu totul încânt toare i totodat profunde. Alternan a unor texte de diferite dimensiuni creaz impresia unei benefice absen e ale obstina iei, a ambi iei de a demonstra „ceva”. Cuceritoare este absoluta sinceritate a prozatorului-eseist, la fel cum inteligen a sa artistic i spiritul filosofic îl înso esc permanent. Tonul este echilibrat, iar cartea se cite te pe ner suflate, ea este pasionant i plin de înv minte.

Tudor Arghezi în „Scrieri XXVI” spunea: „...Cartea e o f duin , o c torie prin suflete, gânduri i frumuse i”. Sunt surprinse, cu mult veridicitate, mai cu seam , tipologii apar inând mediului or enesc (a se vedea Capitolul al II-lea intitulat „Zilele cul-

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

turale ale Bârladului”). Punctul de pornire este dep it de delicate ea cu care tie s descrie situa ii de via prin care trec personajele. Exist în toate eseurile lui Ion N. Oprea o aplecare spre pictural, spre metaforie, în stare s aline cele mai dramatice situa ii din via ; aptitudine-cheie pentru un scriitor de cert voca ie. În toate retr irile sale Ion N. Oprea încearc i reu te s transmit senza ia reconfortant a vie ii care se reînnoie te. Cu lirism amestecat cu umor, autorul tie s extrag din diverse momente ale existen ei, selectate spre a fi metamorfozate în pagini de carte, elementul memorabil bucurându-se s -l poat transmite cititorilor.

Ion N. Oprea este un om de condei, fiind nu numai autor de c i, dar i publicist. Talentul s u de scriitor r zbate în volumele deja publicate i apreciate de critic . Este un model de exigen c rtur reasc , stimulent i emblem pe calea îndeplinirii propriilor aspira ii de cizelare spiritual . Acest vizionar, din m rturisirile c ruia am aflat c nu- i mai apar ine, împlinind porunca biblic a curajului moral, este de o vitalitate debordant , o sinceritate cuceritoare, o permanent dorin de perfec ionare, un purt tor al valorilor române ti.

Spirit nelini tit, constant i sincer prieten, incurabil altruist, el crede i cultiv prietenia celor ce tiu c nu este posibil s intri în lumea cuvântului cu ur . Pentru omul de cultur - spirit efervescent, personalitate luminoas , închizând în ea d ruirea unui suflet mare - pentru Ion N. Oprea, nimic nu este mai sublim decât UMANITATEA. Artist al Cuvântului, las opera sa, tulbur toare confesiune, s vorbeasc .

Ivan Aivazovski - Turnuri pe stânc lâng Bosfor

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Paula ROMANESCU

Iarna î@n haiku ]i tanka muntele sub nea pe urma caprei negre urletul haitei raza lunii i-ascute ul printre cremeni montagne sous la neige sur les traces de la biche noire hurlement de la meute le rayon de lune aiguise son tranchant sur les rochers soborul de ciori o c mid spart în co ul casei pentru a doua iarn nu-i pârtie-n ograd . conclave de corneilles une brique de la chéminée tomba sous la neige depuis deux ans pas de sentier vers le seuil de pa porte trec colind tori pârtioar prin gardul dinspre staulul gol sub ieslea n ruit scâncet de c elu i chanteurs de noëls sentier sur neige par la haie de l’étable trouée sous la crèche sans bêtes ni foin gémissement de chiots carte de pe front: «eu sunt bine ger mare voi cum o duce i» ninge-n valiza tatei de apte lungi decenii carte de la guerre: «moi, ça va il neige mais vous?» empreinte d’une larme ça fait septante ans qu’il neige dans le coffre de mon père cu fiece zi timpul se-nstr ineaz pe nesim ite

într-o zi n-o s mai am despre el nici o tire sans crier gare sous mes yeux le temps devient un grand étranger un beau jour je n’aurai plus de ses bonnes nouvelles Râpa Ro ie prin z pada sticloas colind torii stelu e cânt toare la poarta poetului Le Ravin Rouge dans la neige étincelante chanteurs de noëls petites étoiles tremblantes à la porte du poète pisoi aruncat bipeda fiar trece prin albe ninsori în zori un ghem de zmoala între puii c elei chaton sans abri la bête bipède passe insouciante à l’aube une noire quenouille entre les chiots omul cu sacul moara satului bate vatra încins lumea de umbre adus de aroma de pâine l’homme un sac au dos le moulin du village bat feu dans le poêle un monde d’ombres tout autour hume l’arôme du pain frais negru-albastru pe creanga-nz pezit corbul Nevermore jur împrejur t cere i Edgar nic ieri

enneigée la branche le corbeau Nevermore couleur bleu noir tout autour le silence introuvable Allan Poe casa bunicii sub albe zapezi grâul pâinea în vatr în pipa bunicului pâna i fumul galben chez la grand-mère sous la neige le blé en herbe le pain dans le four dans la vieille pipe du grand-père même la fumée a jauni câmp sub z pad prioara tresare lung sunet de corn sub felinarul lunii stins urletul de fiar champ sous la neige sonnent les cors de chasse frissonne la biche la lanterne du ciel allume les yeux des loups cini ars despletit a jale salcia în vânt mauvaises herbes brûlées les rameaux défaits du saule se déchirent au vent târziu în noapte o lumin de veghe cine-i a teptat au bout de la nuit une toute petite lumière quelle âme à l’attente sidefiu câmpul lanul de porumb încins în joc de fl ri

argenté le champ le maïs de l’autre été entouré des flammes povar de nea cini ul ine pav rozei lourde la neige de ses épines le rosier en protège la rose cuib de st ncu în salcâmii desfrunzi i uier de criv nid de pie criarde dans les acacias sans feuilles – passe le vent du nord negre ruine viitorul de aur mas în urm rouille et ruines l’avenir d’or longtemps promit n’est que vain passé vechea agend nume de oameni frunze din alt anotimp l’ancien agenda noms d’êtres humains feuilles mortes d’une saison sans nom prima z pad sperietoarea- i strânge umerii-n hain première neige l’épouventail frissonne sous sa robe trouée Revelionul pe sânul ei de piatr cald diamantul La Nouvelle Année sur son petit cœur de glace chaud le solitaire

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Daniel MARIAN

Esen\a poetic[ astfel cum transpare din simplu î@n profund Feminitatea în simplitatea sa care poate duce spre impecabila jum tate din ceea ce înseamn paritatea perfec iunii, f complica ii ele neavându- i rostul, ci doar cu treririle necesare tr irii în intensitate continu intrinsec i nu neap rat complementar fiin ei. Aici intervine acea stare de sublimare pe care în mod caracteristic o definim precum într-o definitivare a însu i principiului substan ei, drept fiind poezia. În deplin tatea deschiderii spa iilor, plecând de la nevoia g sirii esen ei, cr mioara Iva vine în mod categoric s justifice valorile fire ti ale acelei eve ajunse de la primordial la întotdeauna pretutindeni.

Plecând chiar de la Fata de la ar „Cutreier ora ul,/ descul ./ Zâmbe te,/ de i privirile/ trec torilor/ îi taie sufletul/ în dou ./ Nu îndr zne te/ s le deie un:/ bun ziua,/ de i, a a s-ar c dea./ Fluturându- i inocen a/ ca i pe o batist în vânt,/ fata de la ar / las în asfaltul fierbinte/ amprenta sufletului ei.”

Nici într-un caz nu e vorba aici despre oarecare metamorfoz , ci doar de etape ale gândirii transpuse prin transfigurare în em-

blematicul eu f teama de neîncredere în sine, cât vreme argumentele necesare exist pân i la o simpl Atingere: „Dantela bisericii/ trebuie privit / din toate unghiurile/ i admirat / de c tre toate sim urile./ În biseric ar trebui/ S intr m descul i/ i s p im optit.../ Icoanele m privesc/ i-mi zâmbesc cute./ Doar clopotul cânt ./ Cânt ce eu nu pot exprima/ prin privire, vorbe...,/ nici car prin lacrimi./ M uit printr-o cruce la viitor/ i observ:/ acesta se împarte/ în patru./ tiu, este p cat s fac previziuni./ Privit printr-o cruce/ cerul este atât de aproape,/ poate fi atins/ cu o rug ciune!”

E aproape omene te imposibil s nu te întrebi de unde chintesen a dezmor it din puritatea cunoa terii care cutreier dimensiunile; de ce nu se simte nicio încurcare în vorbe precum aduse-ar fi cu furca de prin largul absolut nepleonastic cel mai larg. E un mod de universalitate dintr-atâtea posibile, potrivit pentru ori ice epoc atâta vreme cât î i are obâr ie, matc de sine st toare i f ingrediente nepotrivite. Împ irea universalit ii se face prin pris-

Ivan Aivazovski - Furtun

ma principiilor reflexiei i refrac iei care stau la baza opticii aceleia fizice cât i aceleia suflete ti... „Fiecare unghie/ este un ciob de oglind / care reflect / diferite aspecte/ ale ii unei persoane./ De i îmi privesc/ fiecare unghie/ cu mare aten ie,/ nu sunt capabil / s diagnostichez/ nicio boal ./ Pentru ,/ al ii s-ar putea/ s fie capabili, îmi in mereu mâinile/ ascunse la spate:/ pentru nimic în lume, nu vreau s mi se plâng / de mil !/ Pentru nimic în lume!” (Strategie).

Cauzalitatea acestui tip de manifestare poetic este cred c de la sine în eleas ca o prelungire a unei idei de la s mân la panoramare în jurul existen ei de unde parc au ie it relele i au r mas doar cele bune fiind lucruri oarecum de tain dar expozate aici.

Dac exist vreo Nedumerire, înseamn aceasta trebuia s se întâmple. Pentru c pân la efect e nevoie de infinitatea filtrelor, altfel spus nu se poate ob ine nimic statornic de t gad , altfel decât eliminând ori ice urm de îndoire... „Te mul ume ti cu pu in/ dac nu tii c exist mult./ Te mul ume ti cu ceea ce ai/ dac nu tii c exist i altceva./ Nu- i po i dori/ un ceas de mân / dac nu tii c exist ./ Nu tânje ti/ dup bomboane pe b ,/ dac nu le-ai gustat niciodat ./ .../ De i niciunul dintre noi/ n-a gustat m car/ „un col de paradis”,/ credem cu t rie c acesta este dulce./ Atunci de ce ne îndrept m spre infern?/ Dac am fi fluturi a în elege,/ dac am fi fluturi am în elege!”

Ceea ce cred c o reprezint pe L cr mioara Iva se afl chiar aici, în Preg tire, de i eu a dubla în no iunea de împlinire... „Stau pe o piatr / din interiorul meu/ i vreau cu tot dinadinsul/ s nu m mir/ i nici s -mi fie mil / de ale mele cuvinte înc run ite. Sunt închise/ de-o bun bucat de vreme/ într-o colivie./ Doamne, ce h rm laie mai fac!/ Hm, poate m în el/ i nu-s cuvinte,/ poate sunt ni te biete vr bii/ care- i preg tesc evadarea!” spune astfel: Cuvintele sunt dintotdeauna, dar iat cum tocmai întineresc, h rlaia e expresia sim ului de libertate, de aceea i pas rea i zborul!

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Ion N. Oprea

Irena Sendler mama copiilor salva\i de la holocaust Cunoscut i sub numele conspirativ de Irena Sendlerowa, o polonez , de origine german , n scut la 15 februarie 1910, preg tit fie asistent medical , a ajuns s aib i i se recunoasc meritul c a întemeiat organiza ia Zegota ac iunea de salvare de la care în condi iile anilor 1942-1945 a sprijinit implicându-se direct în ac iunile de salvare de la moarte, ad postirea i asigurarea hranei evreilor, a copiilor lor mai ales, destina i holocaustului. În calitate de lucr tor medical, ea a reu it, invocând o ac iune de control epidemiologic, intre în contact cu evreii din ghetoul din Var ovia i s salveze, cu documente falsificate, ajutat i de membrii grup rii din care cea parte, circa 75.000 de evrei, numai ea un num r de 2.500 copii care au fost plasa i în familiile polonezilor, ascun i în mân stiri sau orfelinate.

O parte dintre copii au fost salva i i da i în grija surorilor catolice din ordinul c lug rilor franciscani „Familia Maria”. În ascunderea copiilor, Sendler a fost ajutat efectiv de c tre Matylda Getter, o asistent social i c lug ri , care, punându- i via a în pericol, a ascuns mai bine de 500 de copii evrei în centre educa ionale din diferite localit i -

Anin, Bialoleka, Cholomow, Pludy, Sejny, Vinius sau Miedzylesie.

Angajat în ghetoul respectiv ca l tu i instalator sanitar, meserie cu care putea trunde peste tot unde î i propunea, mai ales c tiind limba german era foarte bine informat , ea a ascuns copiii pân în cutia sa de scule i i-a luat cu sine, într-un sac în care îi ascundea pe copiii mai mari. „Era înso it în permanen de câinele ei care era dresat latre când nem ii controlau ma ina la ie irea din ghetou, astfel încât s mascheze zgomotele pe care le-ar fi putut face copiii ascun i”, au scris ziarele despre ea.

Numele tuturor copiilor pe care i-a salvat i unde i-a plasat ea le-a p strat scrise pe bile ele puse într-un borcan pe care l-a îngropat lâng un copac în gr dina din spatele casei unde locuia, iar dup r zboi a încercat i în multe cazuri a reu it s localizeze p rin ii supravie uitori, încercând s -i redea pe copii familiilor din care proveneau. N-a reu it decât în parte, majoritatea lor fuseser gaza i.

Arestat în 1943, torturat , pân a o l sa cu mâinile i picioarele rupte, zdrobite, pentru nu spunea locurile unde ad postise copiii, în cele din urm a fost condamnat la moarte. În drum c tre locul de execu ie îns , membri ai mi rii Zegota au reu it mituiasc escorta i pe comandantul ei, i astfel cei ce urmau s o execute au l sat-o întro p dure, cu convingerea c nu va supravie ui. În ziua respectiv la buletinul de tiri s-a i anun at moartea ei. Dar, prietenii ei au luat-o din p dure i au ad postit-o cum au crezut ei c este mai bine, unde Iren i-a revenit de pe urma torturilor care nu pot fi descrise, limbile lumii nu au cuvinte pentru aceasta.

Abia dup terminarea r zboiului, Irena a dezgropat borcanul cu numele reale sau fictive ale copiilor salva i, îns , spun documentele, foarte pu ini dintre co-

piii supravie uitori i-au mai g sit p rin ii, uci i în holocaustul generalizat. i dup r zboi, Polonia fiind ocupat de trupele sovietice, eroina de care ne ocup m nu s-a bucurat de lini tea cuvenit , comuni tii au persecutat-o i ei pentru motive inventate i datorit r ului tratament aplicat, ea a avortat spontan pe cel de al doilea copil pe care îl a tepta.

De abia în 1965, ea a fost recunoscut drept unul dintre cei mai drep i i curajo i oameni ai lumii, Yad Vashem, Memorialul Victimilor Holocaustului, o institu ie oficial a statului Israel, constituit în anul 1953 la Ierusalim, printr-o hot râre a parlamentului israelian îi acordase titlul respectiv, acum ei îng duindu-i-se s treac grani a, s mearg în ara sfânt pentru a- i primi distinc ia acordat . În anul 2003, apreciindu-i eforturile f cute în vremea celui de al Doilea R zboi Mondial, papa Ioan Paul al II-lea i-a trimis Irenei Sendler o scrisoare personal . La 10 octombrie 2003, ea a fost onorat cu Ordinul „Vulturul Alb”, cea mai înalt decora ie civil polonez , i cu Premiul Jan Karski „Pentru Curaj i Inim ”, ruit de Centrul Cultural Polonez din Washington. În ziua de 14 martie 2007, la vârsta de 97 ani ai ei, Irena Sendler a fost onorat i de Senatul Poloniei, fiind nominalizat în acela i an la Premiul Nobel pentru Pace, propus de pre edintele Lech Kacznski, premiu pe care nu l-a primit, el fiind decernat lui Al Gore pentru filmul „Înc lzirea planetei”. În 2009, sub regia lui John Kent Hamson, pe baza c ii biografice „Mama copiilor din vremea holocausului”, autoare Anna Meszkowska, 2005, s-a realizat la Riga, capitala Letoniei, filmul „Inima curajoas a Irenei Sendler”.

Eroina a murit la 12 mai 2008, dup ce declarase, i lumea cuno tea, adev rul p strat mult vreme în borcanul cu bile ele îngropat în gr dina unde locuia: „Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este o împlinire a rostului meu pe P mânt, iar nu un titlu de glorie”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Marin IFRIM

i tot ne na tem. Gânduri cu oase.

Fluturi obezi Ne na tem bolnavi, e clar, muritori adic , f re ete de lapte cosmic Cu sau f moa e pe claviatura ombilical , cu doctori în familie, Cu moartea mo tenit , ne na tem fiecare la soroc i ne tot na tem Ca i cum am fi hran pentru ni te balauri noro i, un fel de Viermi în jurul m duvei stelare a vidului. Dar ne na tem, înc . Din Trup în trup. Celentera i ai timpului. Gânduri cu oase. Fluturi obezi. În pântecul clipei, n scu i i da i mai departe, în serie, la munc Tr ind numai din privirile fecunde ale unor r cini chimice.

De la un timp încoace, via a s-a baricadat în cimitire. Pe cartiere i cartilagii. În arhitectura haosului. Moartea nu mai e onorabil alei precise: a avoca ilor, a poe ilor, a m celarilor, a doctorilor Etc. Acvariile p mântului sunt pline de grupe sangvine diluate freatic. i ne tot na tem unul din cel lalt, mai tari decât cancerul. Ne mor Mor ile, ne moare trecutul, clipa, virtualul. i ne tot na tem. Via a E singurul nostru secret la vedere, ascuns în pe terile sângelui, în Grupe sangvine, în priviri, în obraji de piersici pufoase ca oglinda Pr fuit , încins sau rece, precum teracota cu pântec de jar visând Antarctice pure diluate-n fierbin i ceaiuri de ment valsând În vârful limbii nescrise, nevorbite nici m car în semne de na ii.

Ne na tem uitând inclusiv moartea, iu eala i agonia acesteia, ca s Nu plec m care încotro i cumva, dincolo de uniforma ei de mireas Unit pe veci cu alesul ei astronomic: din mam în mam rostui i în Cimitire de gal , cu rug ciuni brâncu iene la tâmple. Onora i de Semne, pentru viitorul de ieri, mai mereu mai frumos decât via a Din epoci homerice. Ne na tem, acesta e r zboiul niciodat pierdut: Unul din altul, ca iarba, venim aici, în locul în care pân i vântul Murmur litere, p mânt citit din tat în fiu i invers, oapte cu din i utând fericirea mai mereu întins în cel lalt, ca apa cu o mie de Izvoare, ploaia de potop, gala p mântului mai mereu încol it, mai viu Decât na terea. De unde i buricul P mântului. Ne na tem iasc . Din Burta norilor, cu moartea la purt tor, ca un inel de logodn . Virili

Ivan Aivazovski - Printre valuri

Precum alfabetul, niciodat inexpresivi, doar plini de via . S ne tot Na tem, s tot murim. Nimic nu e mai frumos ca acum. Mai dureros De atât nici c se poate. i tot ne na tem, gânduri cu oase, fluturi obezi!

Cu infinita tenacitate a vie ii.

Ca iarba!

Dintr-un pom de fier, de sub ceruri, de sub tavanul camerei picur o cea mustind de vitamine, str pungând totul, alunecând prin vene ca pe o autostrad infinit . Lege a gravita iei între via i moarte, plutind, trupul t u ar avea de ales între aceste semne de circula ie provizorie. Oricum, cândva vei pleca pentru cei de aici, la vedere, nu a a, zi dup zi, în tine, ne tiut sinuciga ; vei schimba scena, nutri ia, lungimea somnului, profunzimea întunericului str puns de luminile unor r cini ridicate direct de sub fruntea magului Lucian Blaga. În alt rol, mut, f replici, doar telepatic, f când semne cosmice din coala de cernoziom c tre tine însu i, cel în at în oglinzi olimpiene, sub straturi de argint viu, alunecos la chip, în mii de fe e i forme ale unuia i acela i ADN în c dere liber , în urcare simultan cu infinita tenacitate a vie ii. Ca iarba!

Oare viermele din m r e fostul arpe din Rai? Blocurile târgului meu îngust ar putea fi chiar o p dure plin de pa i i plin de mu cate-n balcoane, plin de fluturi, pisici, ân ari i din când în când de ipete de hiene divor ate de foame.

Sunt în p durea dinaintea acestor blocuri pline de fire i evi.

Citesc ora ul, ce a mai r mas din frunza Evei, a mai în vârst Femeie vânz toare de mere cre ti.

Acum, fosta p dure, pia a oralului verde, e plin de femei la tarab .

Fiecare cu merele ei. Eu caut doar un kilogram de mere, doar vreo apte mere, ca i cum a c uta apte Albe ca Z pada în casa Unui pitic. În ultima vreme am v zut c ne mor i piticii, p durile Devin c i de poeme în scoar de sicriu lefuit.

Ce timpuri de neatins. Undeva în pia a asta verde exist apte Albe ca Z pada, printate direct Pe ochii mei de pitic în c utare de apte mere, cam un kilogram.

Cre ti. Încre ite de lumin .

Cu sâmburi râzând, ca dantura Pegasului.

Oare viermele din m r e fostul arpe din Rai? Altfel nu se explic de ce, dup ce acesta intr în m r, î i trage o frunz , ca i o u , la intrarea în vierm no enie. întreb i eu. Nu-mi trebuie filozofi în urechi. Când vine vorba Despre treburi din astea, îmi pot folosi piticul din dotare.

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Petre GIGEA-GORUN

Profesorul Ion P[tra]cu, italienist ]i eminent dasc[l al Craiovei Motto: Labor omnia vinet improbus (Munca st ruitoare biruie toate) Vergilius Ion P tra cu s-a n scut la 2 ianuarie 1921, în com. Breasta, jud. Dolj. Dup absolvirea cursurilor elementare, urmeaz Colegiul Na ional „Carol I” din Craiova, apoi Universitatea din Bucure ti. Este licen iat în Litere i Filosofie al Universit ii din Bucure ti, unde ob ine i licen a în Drept, Litere i Filosofie, ulterior doctor în tiin e Filologice, titlu ob inut cu teza „Prezen e culturale italiene la Craiova în epoca modern ”.

Urmeaz i studii de specializare la Universitatea din Perugia, Italia, iar o perioad conduce un curs i la „Centre per lo studio dell’ insegnamento all’estero dellitaliano” din oraul Trieste. Este atras de cariera didactic , func ionând la câteva licee din Craiova, iar perioada cea mai lung este legat de Liceul Comercial „Gheorghe Chi u” i de Colegiul Na ional „Carol I”. Pred apoi la Facultatea de Filologie, Limba i Literatura Italian , Literatura Universal i Comparat , iar la Universitatea „Spiru Haret un curs de Drept Roman i cursul de Drept Interna ional. Este numit i Rector onorific la Universitatea Liber din Craiova.

simt onorat c , în ultimii ani ai Liceului Comercial „Gheorghe Chi u”, mi-a fost profesor de la care am avut multe lucruri de înv at.

Fiind pasionat de ceea ce face, ca profesor, a predat cursurile cu pricepere i d ruire, cu o con tiinciozitate demn de toat lauda de o sobrietate remarcabil , fiind apropiat de elevi i preocupat permanent ca ace tia s i însu easc în cele mai bune condi iuni cursurile necesare. S-a bucurat de stima i respectul tuturor, r mase în sufletele tinerilor ca un profesor model, ideal pentru înv mânt. În via a didactic , tiin ific i cultural a ora ului Craiova, s-a impus cu autoritate i prestigiu, cuno tin ele sale profunde i multiple, situându-l în rândul celor mai de seam rturari ai Olteniei. În mediul universitar, ca profesor, a reu it s formeze o adev rat coal de „italienistic ” în Craiova, împletind armonios literatura cu cuno tin ele tiin ifice i de cercetare. S-a dovedit a fi un cercet tor minu ios, întocmind o bogat colec ie de fi e i însemn ri de peste 70.000 de astfel de documente, având o valoare incomensurabil .

Activitatea sa profesional didactic i de cercetare se concretizeaz în multiple studii, comunic ri, cronici, manuale, cursuri i antologii în numeroase conferin e, c i publicate, semnate ca autor, coautor sau membru al colectivelor redac ionale, cu multiple cuno tin e în diferite domenii, dovedind o interesant i complex activitate tiin ific în domeniile studiate.

O aten ie deosebit , profesorul Ion P tra cu a acordat-o literaturii comparate, a rela iilor culturale italo-române dar i valorificarea istoriei, culturii i civiliza iei locale.

A publicat permanent în mai multe reviste importante precum Revista Funda iilor Regale, Studii Italiene, Studii de literatur universal , Limba i literatur , Revista Muzeelor, Revista Arhivelor Statului, Ramuri, Forum, Tomis, Orizont, Cugetul sau

Analele Universit ii din Craiova, dar i în periodice locale i centrale din ar cât i unele publica ii din str in tate.

Opera sa este diversificat i cuprinde aspecte din diferite domenii culturale i sociale.

Cercet rile sale se g sesc i unele lucr ri importante legate de ora ul unde a tr it, respectiv contribu ia sa în elaborarea unor c i precum Istoria Craiovei, Istoria Teatrului Na ional din Craiova, Monografia Liceului Comercial din Craiova, Din via a colii Doljului, Manual de limb italian , Schi despre literatura italian - traducerea din italian a c ii M rturiile cavalerului de Giovanni Papini, cât i alte lucr ri având ca autori pe Eugenio Conti, Gino Bobonni, Laura Diana Legrange, Henri de Regurier i al ii.

O contribu ie important a avut-o i prin îmbun irea comunic rii intereuropean i interetnic prin realizarea unor lucr ri deosebit de folositoare, fiind glosare poliglote de termeni tehnici i economici, ca i multe manuale în limba italian , folosite la facult i de profil din cadrul Universit ii.

A c utat s surprind i s prezinte în scris, contribu ia comunit ii italiene în dezvoltarea economico-social i cultural a ora ului Craiova.

Profesorul Ion P tra cu a f cut parte din colectivele de redac ie ale unor publica ii culturale locale i centrale, a unor asocia ii culturale române ti i str ine. În ora ul s u, Craiova, de care se simte legat, a contribuit la apropierea i înt rirea rela iilor de prietenie între popoarele român i italian.

Numeroase reviste de specialitate s-au bucurat de contribu ia eminentului c rturar de a-l avea colaborator printre care Cercet ri de literatur universal i comparat , Institutio di cultura italiana di Bucarest, Buletinul Societ ii Numismatice Române sau Mitropolia Olteniei, unde i-a adus o contri-

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bu ie de seam la cunoa terea mai bun a istoriei, limbii i civiliza iei grece ti, ebraice, bulgare, sârbe, polone i maghiare, prin studii tiin ifice necesare studen ilor i cercet torilor din domeniile istoriei i literaturii.

Profesorul Ion P tra cu s-a impus ca o personalitate didactic i tiin ific de prestigiu, printr-o inut etic i probitate profesional , de o rar modestie în societate, atitudine demn i civilizat , fiind un c rturar i cet ean de vaz al Craiovei.

Opera sa tiin ific este vast , cu numeroase titluri, ap rute în publica ii în curs de peste ase decenii. În mod selectiv ea poate fi grupat dup cum urmeaz : 1. Studii, articole, cronici, recenzii (un num r de peste 500 astfel de materiale, publicate în periodice locale, centrale sau str ine); 2. Studii i articole în volume colective; 3. Manuale, cursuri, glosare; 4. Edi ii îngrijite, prefe e, introduceri, prezent ri în volum; 5. Traduceri; 6. Lucr ri în volum (în colective de autori); 7. Lucr ri în volum (coautor); 8. Lucr ri în volum sau bro ur .

Pe 30 aprilie 2015, la o vârst patriarhal , italienistul Ion P tra cu, profesor al studenilor craioveni, de-a lungul a peste un sfert de veac, a plecat, pentru totdeauna, l sând un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut.

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Ana-Cristina POPESCU

Vorbe

Ivan Aivazovski - Haos (Facerea Lumii

Am ascultat vaietul vântului. Avea note grave, atât de grave încât vegeta ia înclina capul încercând s i fereasc auzul, dar vântul asemenea unei sirene p trundea în timpanul cel verde i rupea totul în cale-i.

Am ascultat zbuciumul apelor ce încercau dizolve orice materie potrivnic din drumul lor.

Am luat o piatr i m-am ostenit s sparg înveli ul lemnos al unei alune. Acesta s-a cr pat neputincios l sând liber sâmburele.

Am aruncat piatra în râu i râul a lovit-o puternic de mii i mii de ori pân ce a f râmi at-o în nisip.

Am ridicat dou particule de nisip, roca A i roca B. Le-am privit cu aten ie i-am început s calculez.

Niciodat nu mi-au pl cut oamenii care arunc vorbe ce se rostogolesc prin tot ceea ce este verde asemenea vântului sau strivesc totul în cale asemenea apelor pân ce nu se mai tie care a fost piatra din care s-au pierdut mii i mii de roci.

Nisipul care acoper totul este dovada vorbelor în de ert, a apelor ce au distrus totul în cale, a vântului ce a înte it zbuciumul fluidelor.

Tot ce este nefolositor se r ce te în vârtejul vântului, al apei i odihne te dup ce s-a zb tut suficient în dune, la marginea m rilor i în pustiuri.

E trist când în jurul t u sim i cum zboar vorbe reci.

Mereu vorba a zburat asemenea limbilor de foc ce cuprind treptat fiecare col de materie ivit în drumul lor.

Gura satului înf at atât de bine în nuvela cu acela i nume a scriitorului Ioan Slavici a fost mult timp o piedic în calea împlinirii iubirii dintre Marta i Miron. Atunci când gura satului e l sat

cânte dup cum dore te, f a-i fi ascultate notele ascu ite, cei doi, Marta i Miron, care fac parte din medii sociale diferite, vor întemeia o familie.

Multe expresii populare precum „a fi de râsul lumii”, „a intra în gura lumii”, „te vorbe te lumea”, „de mirul lumii” înf eaz influen a gurilor rele asupra unui individ.

Lumea este precum nisipul cernut de ap i vânt. Oricât dore ti s faci pe plac unui om, începe s prind glas altul i tot a a pân când din piatra puternic care ai fost, ajungi te divizezi într-o multitudine de granule.

Niciodat nu po i s mul ume ti pe toat lumea, fiindc fiecare individ are personalitate diferit , a a cum niciun microelement nu este aidoma altuia. Dac te întrebi mereu „ce spune lumea” nu vei reu i s urci scara destinului t u, ci vei r mâne ancorat într-o himer .

Vorbele zboar . Cel mai n valnic curg vorbele rele de la oamenii care sunt robii clevetirii. Ace tia se adun pe la col uri i locuin e i au o problem cu tot ceea ce este în jurul lor, de la stilul vestimentar al unei persoane la culoarea ochilor, de la cum reu te vecinul s se realizeze profesional la familia acestuia.

Adesea clevetitorii se transform în lingu itori i vorbele rele par s devin dulci, dar când vei gusta miezul, acesta se dovede te amar, pentru c a teapt furtuna din spatele m tii.

Rar, foarte rar, vine vorba cea sincer i adev rat . Din aceast cauz fiecare om trebuie s fug de vorbe, s se priveasc pe el a a cum este, s se accepte i s urce propriul munte, s escaladeze fiecare ramur a copacului vie ii sale pentru a sim ii c nu a tr it zadarnic.

Nu cei care vorbesc zadarnic î i rezolv problemele când te poticne ti, ci tu singur te ridici din mocirl . Atunci pentru ce s i pleci urechea la vorbe, ca s fii zdrobit asemenea unei pietre în mii de particule f sens?

Vorbele se pierd, dar tu r mâi acela i. Ele încearc s fac un cerc în jurul t u, dar tu te dincolo de cerc. Acolo vei descoperi adev rata ta via .

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

{tefan DUMITRESCU

„Pe c[r[rile vie\ii” Cronic de întâmpinare la cartea scriitoarei Elena Buic Nu mai tiu a câta carte a doamnei Elena Buic -Buni este cea pe care o citesc în vederea scrierii Cronicii de întâmpinare.

Am lecturat f s m ridic din fa a ecranului aproape jum tate din carte i ceea ce am tr it în timpul lecturii a fost o bucurie plenar , ca atunci când ai înspira un elixir hr nitor.

De fapt stau în fa a computerului de cinci ore i nu a mai pleca, de i este trecut de miezul nop ii. Am aceast senza ie, acest sentiment ultima carte a doamnei Buni m îmbog te, îmi d greutate fiin ei, îmi spune c sunt pe drumul cel bun al întoarcerii acas ... Cu siguran aceast tr ire calm , profund , cald o vor avea mul i cititori în timpul lecturii c ii i dup lectur ...

Nu tiu cu câ i ani în urm , am citit un fragment dintr-un roman al doamnei Buni într-o Antologie de proz , antologie pe care am recenzat-o elogios, editat de editorul i omul minunat care este doamna Rodica Elena Lupu i în care era i autorul acestui text... Atunci am avut revela ia miracolului. Aici trebuie s m explic. Prozatoarea descria gr dina casei în care a copil rit, florile, locul natal. Iar ceea ce reu ea s -mi transmit mie ca lector era un lucru atât de rar, de mare i de profund pe care numai marii prozatori reu esc s îl redea: este vorba de sufletul locului... Marele prozator Thomas Mann este mare pentru c a reu it s redea în opera lui „spiritul germanic”. Ei bine, doamna Elena Buic reda cu o acuitate, cu o prospe ime i cu un talent înn scut sufletul locului. i mai red altceva care cre te din sufletul locului, este ceea ce eu numesc „spiritul românesc”... La Eminescu i la Creang mai întâlnim acest har, i la Sadoveanu, în povestirile lui de început. Este mare lucru, i numai dac e ti d ruit de Domnul cu har, reu ti acest lucru, s redai spiritul românesc...

Dac m-ar ajuta Domnul eu numai spiritul românesc în toat profunzimea, c ldura i inefabilul lui a vrea s -l prind i s -l redau în c ile mele. Datorit percep iei spiritului românesc, al miresmei p mântului românesc, al miresmei timpului în care tr im, m desprind cu greu, târziu, dup orele dou noaptea de cartea doamnei Elena Buic Buni. De aici sentimentul de plin tate sufleteasc , de securitate, de întoarcere acas , i de reg sire a sufletului locului în care am venit pe lume...

Doamna Cezarina Adamescu a avut o intui ie profund , total , genial când a folosit sintagma de suflet românesc în titlul excelentei i pe care a scris-o despre opera i personalitatea doamnei Elena Buic -Buni, „Elena Buic , o ambasadoare a sufletului românesc”. i dac i eu i doamna Cezarina Adamescu am sim it plenar, inconfundabil acela i lucru, sufletul românesc din crea ia doamnei Elena Buic , înseamn c foarte mul i cititori vor sim i i vor tr i acela i lucru... c se vor îmbog i de sufletul românesc ca noi. i tot cu câ iva ani în urm , am citit o carte de reportaje a doamnei Buni „Frumoasele vacan e”. C torea cu ma ina cu fiica, cu ginerele, cu nepo ica prin Canada i prin Statele Unite, i descria locurile pe care le vedea... Lecturând cartea, am tr it tot timpul cu sentimentul acolo, cu doamna Buni i cu familia dânsei, sunt i eu... Descria frumuse ile i particularit ile locului cu atâta acuitate i plasticitate,

dar i filtrate prin sufletul românesc ca printr-o lentil , încât vedeam i eu uimitor de bine, de emo ionat, de încântat priveli tile pe care le vedea doamna Elena Buic . Acest lucru mi-a pl cut enorm, i într-un mod aparte, care îmi aducea aminte de adolescen a mea... Pe b ncile liceului fiind visam s fiu scriitor, i în mod special visam s fiu reporter ca Geo Bogza. Geo Bogza, ast zi uitat aproape total, a fost un reporter înn scut, care tia s însufle easc o priveli te, umplând-o de poezie i de istorie. Ei bine, doamna Elena Buic , nu numai c descria ca un artist plastic priveli tile minunate, oamenii pe care-i întâlnea, dar toat aceast imagistic trecut prin lentila sufletului ad uga un plus de omenesc i de suflet românesc scriiturii. De aceea, entuziasmat, dup lectura c ii, i-am trimis doamnei Buni un text despre reportajul extraordinar, al c rui autor era, text care a i ap rut pe coperta a patra. Ast zi, întorcându-m în urm , memoria mea nu numai c nu a uitat nimic din frumuse ea i autenticitatea imaginilor, dar cred, cu toat t ria, c doamna Buni a scris unul dintre cele mai mari, dintre cele mai frumoase reportaje despre Canada i despre Statele Unite.

Mi s-a mai întâmplat s observ acest lucru, citind pe internet scurte reportaje despre locuri, ora e i oameni din Cipru, a a cum le vedea doamna Georgeta Resteman. G sind adresa doamnei Restaman i-am sugerat i am îndemnat-o s continue s descrie întreaga insul , pentru c este un reporter foarte talentat, ceea ce a i f cut. Ei bine, sunt absolut convins c doamna Resteman a scris cel mai frumos i cel mai complet reportaj despre frumoasa insul din Mediterana.

Tocmai de aceea o îndemn pe iubita noastr doamna Buni s reia acea aventur reportericeasc pentru c va ie i una dintre cele mai mari i mai frumoase c i de reportaj despre Canada. Îl rog pe bunul Dumnezeu s -i mai dea doamnei Buni ani mul i, plini de s tate i de putere, ca s termine cea mai frumoas carte de reportaj despre Canada.

Continuându-mi lectura c ii, vedem c , de i doamna Elena Buic i-a propus ca obiectiv s ne redea în elesul evolu iei acestei lumi: „Am stat în cump , dac s abordez sau nu acest subiect, fiindc nu e u or s g se ti un algoritm inedit al în elesului evolu iei acestei lumi, dar, ca orice «trestie gânditoare» (Pascal) ce m aflu i eu pe acest p mânt, nu pot pune stavil gândurilor care î i cer dreptul la întrupare prin cuvânt, dup puterea mea de în elegere. Ceea ce se petrece în lumea de azi, chiar dac este «cea mai bun din toate lumile posibile» (Leibniz), ne creeaz imense nelini ti i ne pune pe gânduri”, s vrea, dus de for ele creatoare ale subcon tientului, prozatoarea nu numai c ne red segmente gr itoare din marele spectacol al lumii, i nu numai c ne reveleaz multe din în elesuri adânci, dar ne aduce în situa ia de a fi noi în i rta i demersului dumneaei de suflet i de con tiin . Resim im cu toat fiin a noastr înfiorarea trestiei gânditoare care este prozatoarea Elena Buic i care suntem cu to i în fa a avalan ei de evenimente negative cu care ne bombardeaz mass-media. Revenit în România

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ca s i reîncarce, ca alt dat Anteu, energiile de la matca ancestral , prozatoarea nu mai g se te lini tea a teptat : „Am fost i în România pentru a-mi înc rca sufletul cu cele sfinte inimii mele i d toare de via . Dar n-am întâlnit lini tea teptat . Prin fereastra numit România, venea din partea Europei un vânt nelini titor. Europa de acum e cu totul diferit fa de cea care î i f cuse un alt tablou în mintea mea din anii tinere ii. Mi sa p rut o Europ sl bit în puteri, cl tinându-se în luarea unor decizii. Am luat firul gândului înapoi s -mi limpezesc modul cum s-au petrecut aceste schimb ri strecurate tiptil prin timp”.

Se întrevede apropierea unei mari pr bu iri. Doamna Buni reute, ca un pictor, s creeze, cu tu e groase, panorama cutremurului care a cuprins substratumul civiliza iei europene: i tot r sucind problemele pe toate p ile mi-am zis cu regret: ast zi nu mai sunt europenii de alt dat care prosl veau mitul culturii, al subtilit ilor i rafinamentelor de tot felul, care puneau pre pe ce era mai valoros din trecutul lor glorios. Moda, inuta vestimentar , p riile, pantofii, parfumurile, multe elemente de cochet rie din perioada interbelic atingeau culmea rafinamentului în marile ora e europene precum Parisul, Viena, Londra...

Chiar Bucure tiul nostru se bucura de o bun faim , fiind recunoscut ca «Micul Paris». În Europa, arta era în plin înflorire, cultura era la pre mare, multe coli înalte erau celebre, spre care i îndreptau ochii to i tinerii seto i de înv tur . Un aer de noble e, de aristocra ie spiritual era afi at în v zul tuturor, la teatru, la cafenele renumite, la întâlniri i sindrofii de mare rafinament.

Frumuse ile acelor vremuri d deau na tere unei intense pofte de via , ofereau oamenilor o existen relaxat i nu de pu ine ori cu tent boem . Oamenii aveau o mare siguran de sine, o verticalitate de invidiat, o putere economic , ceea ce le asigura o puternic influen asupra restului lumii. Europa, considerat leag nul culturii i al civiliza iei, era modelul de urmat, era visul omenirii”. „Pe c rile vie ii” poate fi privit i ca un roman, ca i cum autoarea ar aduce o nou tehnic romanesc . Pe parcursul lecturii, cititorul, împreun cu autoarea, evoc evenimente, scene de via i de istorie care se petrec în Canada sau acas , în România. Aceste scene de via , descrise admirabil, comunic între ele, str tute fiind de firul epic care este îns i sufletul autoareei, astfel c dup lectura c ii ai

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Ivan Aivazovski - Furtun

sentimentul c vezi în fa a ochilor panorama larg , bogat , fastuoas , nelini titoare a istoriei.

Capitolul dedicat Iei române ti, aceast capodoper de culoare, de muzicalitate i de sim artistic dus la apogeu al spiritului românesc, cu prilejul Festivalului Iei române ti inut în Canada, descrie, de la fa a locului, peisajul, dar i emo ia extraordinar a desf ur rii acestei rb tori. Nu am citit demult un imn atât de frumos închinat Iei române ti, i creativit ii acestui neam. Haide i s ne înfior m de emo ia pe care ne-o transmite autoarea i de frumuse ea imnic a scriiturii: „Am privit iile sau chiar costumele na ionale române ti puse pe mese, pe manechine, în diverse film ri, fotografii, dar i îmbr cate de multe persoane prezente la festivitate, care, prin inut i mi care, d deau un plus de via , un contur al identit ii i spiritualit ii noastre i un spor de frumuse e i de autenticitate. Î i fr mântai degetele, ca s le opre ti s nu ating exponatele, î i venea le s ru i cu inima i sufletul în dorul de acas , sim eai cum te apas din interior, gata s dea n val afar mândria c faci parte dintr-un popor atât de înzestrat de Domnul. Cu un glas al emo iilor ne venea s strig m în gur mare: «Hei, oameni buni din lumea larg , privi i aici, aceast este adev rat fa a României»! Privind exponatele, nu tiai ce s admiri mai mult, migala cu care au fost cusute, sau frumuse ea i imagina ia care sparg z gazurile timpului. Nu tiai cum e mai bine, s i potrive ti pa ii pentru a s ri dintr-o zon geografic în alta, dintr-un prag al timpului la altul, alunecând în vremuri pierdute în vechime, sau s te la i sedus de un grai interior n scut din bog ia de croieli, de culori, de motive inspirate din mediul înconjur tor”. „Hei, oameni buni, repet ecoul în sufletul meu, aceasta este adev rat fa a României” M-a emo ionat pân la lacrimi aceast dragoste a autoarei fa de tezaurul de crea ii române ti, care s-a creat de-a lungul istoriei la cele mai înalte nivele ale spiritualit ii mondiale, pe care autoarea îl strig lumii întregi. Cu instinctul i intuia esen ei, doamna Cezarina Adamescu a g sit formula cea mai bun care define te mesajul fundamental al operei doamnei Buni: ambasador al României, ambasador al valorilor române ti create de str mo ii no tri.

Capitolul „Spiritul de solidaritate canadian” este un reportaj transmis de la fa a locului, cu inima îndurerat vibrând de emo ie, în care ne este descris reac ia impresionant a canadienilor care a urmat asasin rii caporalului Nathan Cirillo. Parcurgând acest capitol mi-am dat seama c am ochii plini de lacrimi... talentul doamnei Elena Buic transcende limitele genului devenind un Imn în at marilor valori care au dus omenirea pe culmi, a a cum ar fi d ruirea total , vitejia, datoria, generozitatea, con tiin a vibrând în fa a taifunului malefic al terorismului. i în acela i timp acest capitol, care ar merita citat în întregime, este i o cald lec ie pentru poporul român. Pentru noi to i cei care facem parte din Specia uman . Red m pasajul esen ial al acestui capitol, din care vedem c autoarea este nu numai ambasadoarea spiritului românesc în lume, dar este i ambasadoarea marilor valori ale umanit ii pe care le sfin te în crea ia sa: „Am tr it în aceste zile multe momente în care spiritul civic al canadienilor m-a impresionat în mod deosebit. Cineva s-a gândit s creeze un num r de cont pentru dona ii în sprijinul copilului de cinci ani,

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mas acum f tat , sperând c în toate aceste zile de doliu s se strâng o sum aproximativ de $10.000. Numai în 24 de ore, s-au strâns $300.000, un gest de solidaritate care gr ie te de la sine.

O impresie deosebit a fost cea la care am participat împreun cu fiica mea, aflându-ne în mijocul canadienilor ie i s întâmpine convoiul, care-l conducea pe ultimul drum pe caporalul Nathan Cirillo, din capitala Ottawa la Hamilton, ora ul lui natal. Drumul cortegiului a fost lung, de aproape 600 km. Convoiul trebuia s vin de la Ottawa, trecând prin Pickering, Toronto, cu destina ia Hamilton. Podurile care traverseaz autostrada 401 sunt aflate la un interval de câ iva km unele de altele. Toate erau în esate de oameni care fluturau steagul Canadei, mul i veni i cu câteva ore înainte, pentru a-i da onorul i pentru a- i exprima spiritul de solidaritate în fa a primejdiilor. Unii st teau i de-a lungul traseelor, al ii se suiser pe locuri mai înalte. Am v zut i oameni cu copiii lâng ei, pentru a le oferi oportunitatea de a înv a direct o lec ie de solidaritate uman , în fa a amenin rilor teroriste. Erau prezente, ca de obicei, cele trei ma ini, cea a poli iei, a pompierilor i ambulan a, pe fiecare din poduri. Pompierii, poli tii i paramedicii (lucr torii medicali), st teau în picioare pe ma ini ca s dea onorul cortegiului când acesta va trece pe sub podul pe care ei se aflau. Totul se desf ura intr-o ordine des vâr it .

Dup ce am terminat lectura acestui capitol, am auzit ecoul gândului înl untrul fiin ei: „Doamne, de ce nu este i poporul român ca poporul canadian!”. Ce bine ar fi s înv m i noi de la canadieni cum trebuie s ne comport m în fa a marilor lovituri i a marilor dureri.

Dar tot un imn i o lec ie pentru genera iile care am venit pe p mântul românesc dup primul r zboi mondial, dup realizarea Marii Uniri din anul 1918 este i capitolul dedicat eroismului solda ilor care au c zut în satul Prunaru, în primul r zboi mondial. Ajungând la mijlocul capitolului chiar nu mi-am mai putut st pâni lacrimile i am izbucnit în plâns. Dragostea imens a autoarei fa de p mântul natal i de mo ii no tri care s-au jertfit pentru a ap ra aceast ar i acest neam, exemplu extraordinar, tulbur tor al p rintelui doamnei Elena Buic în fa a memoriei eroilor, talentul extraordinar care o ajut redea emo ia profund a momentului, toate acestea se constituie în cel mai frumos monument de admira ie, de respect i de demnitate fa de neamul românesc în fa a istoriei, a timpului.

Nu pot s nu simt o durere cumplit în suflet. Aproape c îmi vine s urlu, v zând peisajul dezolant al României de azi, jefuit , scuipat , tr dat , batjocorit de mafio ii, de cei care s-au perindat la conducerea rii. Doamne, strig în mine, pentru ce s-au jertfit, pentru ce i-au dat via a cei peste 300 de mii de români care au murit în primul r zbi mondial? Ca s vin ho ii de azi s fure tot ce a ridicat acest neam cu trud de un secol încoace?

Pentru c aceast cronic de întâmpinare a devenit întins , nu pot decât s concluzionez: vede i, prin aceasta, e mare aceast carte i întreaga crea ie a doamnei Elena Buic : prin faptul c ne descrie spectacolul lumii a a cum îl vede prin ochii dumneaei de trestie gânditoare, de fiin plin de omenie, crescut pe p mânt românesc.

Partea a doua a c ii este un Jurnal de con tiin i de suflet al Autoarei, i a intitula aceast parte „Pe c rile sufletului”. Dac în prima parte a acestei Cronici de întâmpinare m-am aplecat asupra momentelor i a evenimentelor serioase, grave, tragice din via a dnei Buni i din evenimentele care se deruleaz în plan mondial, nu înseamn c sufletul autoarei nu este deschis c tre umor, c tre bonomie, c tre privirea plin de lumin a realit ii. Memorabile sunt povestirile-reportaj „ ansa Vie ii” i reportajul de la lansarea c ii admirabilului om care este dl Herman Victorov. Este vorba de întâlnirea scriitoarei cu actorul „Florin Piersic la aceast lansare de carte.

37

Povestirea „ ansa vie ii”, în care este vorba de o întâmplare, revela ie i mesaj divin, ne relateaz o excursie revenire în Mun ii Apuseni a scriitoarei înso it de doctorul Lanu, care ine neap rat s -l cunoasc pe omul care, cu ani în urm , era sortit s moar i pe care l-a vindecat cu moare. Am mai auzit povestit întâmplarea aceasta de c tre doi medici la televizor...

Ideea povestirii este aceasta: c atunci când e ti pe moarte i Domnul vrea s te salveze te întâlne te cu salvatorul, cu medicul care te va vindeca. La întrebarea so iei bolnavului, care urma s moar , ce s -i dea b rbatului ei, medicul roste te cuvintele „moare, moare”, adic ce s -i mai dea dac moare. So ia bolnavului în elege trebuie s -i de moare de varz , i cum ajunge acas îi d b rbatului ei moare de varz . Ba mai mult, le spune i vecinelor, i acestea vin în fiecare zi la bolnav cu moare de varz proasp . Personajul principal în aceast povestire parabol este Dumnezeu, care, asemenea unui pu ar, îi întâlne te pe bolnavul care trebuia s moar i pe medicul salvator ca din întâmplare. i tot din întâmplare medicul roste te cuvintele moare, moare, mesajul lui fiind c bolnavul este sortit s moar . Dumnezeu pune în gura doctorului, care habar nu are c el în momentul acela este purt torul unui mesaj i c îl va slava pe bolnav de la moarte, cuvântul moare. Ei bine, cuvântul acesta rostit de medic în mintea so iei bolnavului cap alt în eles: i anume în elesul care îl va salva de la moarte pe b rbatul ei. Am putea vedea aceast povestire ca pe o scenet în care Domnul îi vindec pe oameni aparent jucându-se. În realitate Domnul chiar întoarce Omul de la moarte i, mai mult, ne transmite nou , oamenilor, în primul rând medicilor, re eta, numele medicamentului care-i vindec pe oameni de tuberculoz i de cancer, i acest medicament este moarea de varz . Dup lectura povestirii r mâi uimit i mut un timp. i nu po i s nu te gânde ti al m re ia i puterea Domnului dar i la manifestarea sa ludic în rela ie cu noi, oamenii, care suntem copii Lui. Spuneam c Partea a doua a c ii poate fi numit mai exact „Pe rile sufletului”, i autoarea chiar ne las s o înso im, ca într-un reportaj care nu se mai termin , pe c rile luminoase ale sufletului dumneaei. Dup ce s-a aplecat asupra evenimentelor i proceselor tragice care se petrec la nivelul Europei, al lumii, în istoria rii noastre, în via a de toate zilele, acum autoarea Elena Buic simte nevoie s ne ruiasc din prea plinul ei sufletesc. Pentru c aici st taina artistului, a Creatorului Elena Buic , în preaplinul sufletesc... De aceea crea iile dumneaei, toate, sunt pline de poezie, de acea lumin pe care o emabinele, de dragoste. Asemenea lui Florin Piersic, care î i vorbe te de bine colegii i oamenii întâlni i în cale, prozatoarea Elena Buic ni-i prezint pe oamenii adev ra i, pe oamenii frumo i pe care i-a întâlnit în via i care i-au întins sau nu o mân de ajutor. Portretele realizate sunt un fel de acuarele calde v zute de departe dar i de aproape, astfel c autoarea reu te s ne dea adev rata imagine a personajului. Iat cât de bine îl picteaz de data aceasta doamna Buni pe omul care a creat zeci de reviste române ti pe tot mapamondul, adunându-i în paginile lor pe foarte mu i scriitori români, fiind unul dintre marii ambasadori ai spiritualit ii române ti. Este vorba despre marele român, sintagm care îl define te foarte exact, stabilit în Australia, dl George Roca, omul care îmi este un prieten foarte drag: „Generozitatea sa este f margini, a a cum f margini sunt scrierile celor 1768 de scriitori pe care îi public f cându-i cunoscu i în lumea larg . Face o munc «f de argin i», doar din prea plinul inimii sale, o munc închinat limbii i culturii neamului nostru i din dragostea ce-o poart semenilor no tri. Aflându-se în deplin maturitate, acum culege succesele din activitatea de publicist, ori pe cele de grafician, colaborator al editurii ANAMAROL, dar i ca poet i prozator, crea ii izvorâte din resorturile harului divin. Din ele ne te o deosebit delicate e, o aleas no-

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

bucur c sunt printre oamenii, care prin ce am scris, d ruind de ani de zile din darurile pe care mi le-a d ruit Domnul, am intrat în universul ble e din care nu lipse te elanul masculin. Scrisul s u ne face mai existen ial al doamnei Buni. boga i în spirit i ne ofer echilibru i armonie interioar ”.

Sunt pl cut surprins s v d c descoperirea „Inteligen ei pozitive Iat i portretul doamnei Milena Munteanu, care îmi este foarte i a inteligen ei negative”, cercetare la care am lucrat mai bine de apropiat suflete te i despre care am mai scris : dou decenii, i-a atras aten ia doamnei Buni... Citesc foarte atent „Referindu-m la Milena Munteanu Li oiu, am spus c are serîntregul capitol referitor la acest Al treilea mare Tip de Inteligen tarele doldora de scrieri, c a avut multe apari ii în diverse reviste, descoperit în istoria psihologiei, dup Inteligen a general i Inteliparticip ri la mai multe antologii ori la concursuri pentru care i gen a Emo ional , a lui Daniel Goleman, carte care a devenit bests-au oferit premii, l sând debutul în volum s apar mai târziu. seller.

Despre acest al Treilea mare Tip de inteligen , descoperit a se explic faptul c primul s u volum intitulat «Departe de acum câteva decenii, a scris frumos i conving tor domnul George ara cu dor» arat o mân sigur . Me te ugul, r bdarea, d ruirea Cu narecu, în revista Magazin (Magazinul albastru) i a ap rut un cu care a fost înzestrat autoarea a transformat universul comun rezumat într-o revist englez .

Din p cate noi, românii, m refer la în unul original, cu totul special, dobândind virtu i artistice deoseprofesorii universitari, la cei care lucreaz în mass-media, când rebite. Scrierile sale dovedesc o privire riguroas i profund , aprealizeaz un român o descoperire, în orice domeniu, fac tot ce pot ca ciat de cititori. Cultura sa aleas îi înnobileaz scrisul, iar suflul tac , s c ceasc descoperirea, s nu se afle despre ea. Axiofagia cald, bine temperat, d via scriiturii”. este patologia foarte grav a poporului român care ne face s ne Continuându-ne lectura, d m de un personaj legendar, de domnul invidiem, s ne marginaliz m valorile, descoperirile.

De aceea marile Victor Ro ca, ale c rui dimensiuni suflete ti, istorice i existen iale min i creatoare, Brâncu i, Enescu, Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, H te impresioneaz i î i oblig sufletul i con tiin a s te înclini în fa a Coand s-au realizat în afar .

Dac ar fi r mas în ar le-am fi terminat... dumnealui, c ci este vorba de un nonagenar, de un mare patriot i de Ei bine, descoperirea Inteligen ei negative, cunoa terea ei profunun mare om de cultur . Portretul eroului Victor Ro ca este construit , i descoperirea metodei, a metodelor prin care ea poate fi transforîn tu e groase proiectat pe un ecran de mari dimensiuni (Victor Ro ca mat în Inteligen pozitiv , ar face ca peste noapte, într-un r stimp la 90 de ani. Pe urmele eroismului românesc): foarte scurt, fa a planetei noastre s devin un rai... Altfel spus „Pe sacrul p mânt dacic, de-a lungul miilor de ani, au fost transformarea inteligen ei negative în inteligen pozitiv ar duce la rba i-eroi care au inut sus steagul d inuirii noastre pe aceste salvarea Civiliza iei umane... Pentru c dac planeta, Societ ile meleaguri i se nasc i ast zi astfel de b rba i. Din rândul acestora umane, Civiliza ia uman arat jalnic i suntem în preziua dispari ie face parte jurnalistul-scriitor Victor Ro ca, despre care nu putem noastre asta se datoreaz Inteligen ei negative... S ne uit m numai vorbi decât ca despre un erou”. la politicienii no tri, dar i la cei din rile dezvoltate, ce au f cut i În continuare îi cunosc cu emo ie a a cum ni-i prezint doamna ce pot s fac ...

S jefuie ti tu o Economie ca a României în dou Elena Buic pe doamnele scriitoare „Dora Alina Romanescu” i decenii este un record absolut, i el se datoreaz Inteligen ei negative volumul dumneaei „Singur prin via ”, al c rui epic m impresioneaz a celor care s-au aflat la conducerea României. profund, pe Tatiana Dabija i cartea ei. Îmi trezesc tot respectul i Despre multe alte personalit i ne vorbe te în cartea dumneaei toat dragostea pentru tot ce au scris Domni a Neaga i doamna doamna Elena Buic ...

Autorul acestor rânduri î i cere scuze c nu iDaniela Popescu, despre ale c rei c i vreau s scriu i s o cunosc, a putut aminti pe to i, dar cei care vor lectura cartea pe care o recoo ajut, pentru c am auzit c este n scut nu departe de satul în mand m cu toat dragostea, îi vor cunoa te foarte bine, a a cum nicare autorul acestor rânduri a venit pe lume. Urmeaz minunatul om i prezint foarte frumos doamna Buni...

A mai avea multe de spus, i talentatul Editor care este domnul George A Stroia, care este i un chiar am acest sentiment c nu am spus totul, dar deja Cronica mea poet foarte talentat. Apoi îmi v d cu emo ia numele în carte. M de întâmpinare a devenit prea mare... În final, când un salt peste timp, i peste ra ionamentele i sentimentele pe care le-a n scut în sufletul meu aceast carte, voi spune c dac doamna Buni ne-a d ruit pagini care vor r mâne i ne vor încânta sufletul, este în primul rând pentru c sufletul dumneaei mare din prea marea iubire de oameni a dat peste margini. i pentru c nu am insistat deloc despre valoarea pedagogic , dar i psihoterapeutic a operei doamnei Elena Buic , voi spune, aceast fiind credin a autorului acestor rânduri, doamna Elena Buic este un mare dar pe care ni l-a f cut i ni-l face Domnul. i o Mare lec ie pe care ne-o d ruie te Domnul, din care avem foarte multe lucruri de înv at. Gândul m duce la p rin ii dumneaei i zic din adâncul sufletului meu: Binecuvânta i s fie p rin ii care au dat un astfel de om! Mai scote-mi Doamne în cale oameni minuna i, pentru c ei sunt mesajul T u, bog ia vie ii noastre suflete ti, i poate salvarea acestui neam...

Iubit Doamna Buni, sunte i un v zduh înrcat de lumin , de dragoste i de bun tate, i, cunoscându-v pe dvs i opera dvs, lumea aceasIvan Aivazovski - Aisberg în Antarctica ta mi s-a p rut mai bun i mai luminoas .

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Elena BUIC~ (Canada)

Lumina sinelui nostru Ecua ii lirice - Al Francisc * Manuela Cerasela Jerl ianu tern câteva cuvinte despre volumul „Ecua ii lirice”, cu ochiul cititorului, f preten iile unui critic literar.

La primul contact cu cartea, consta i c autorii, Manuela Cerasela Jerl ianu i Al Francisc, sunt ni te poe i nonconformi ti.

Forma, în care î i îmbrac ei crea iile personale, este ceea ce se nume te, îndeob te, proz poetic , având caracteristica de a nu se supune nici unei reguli structurale precise privind rima, ritmul, num rul de silabe al fiec rui vers etc. Dar proza poetic se realizeaz exemplar în cristaliz ri individuale inedite înc rcate de infuzii lirice. Valoarea acestor proze poetice o dau tocmai aceast form elaborat i calitatea imaginilor, chiar dac uneori se folose te un limbaj prozaic.

Ea se distinge prin unitatea i lapidaritatea sa, prin universul poetic bazat pe o constan- esen ializarea. Originalitatea i actualitatea acestora se desprind u or, iar aceast structur este agreat ca stil postmodern.

Acest volum mai are o not specific , una mai rar întâlnit , e conceput sub form de dialog. Pe fiecare pagin se aud vocea poetului Al Francisc i r spunsul poetei Manuela Cerasela Jerl ianu. El spune: „Am s trec frumoaso/ prin dreptul t u/ de o mie de ori/ dar autobuzul care m poart / n-o s opreasc / nici m car o singur dat ” (Ne an-

sa). Ea replic : „Mi-a duce zilele una dup alta/ într-un r rit târziu/ s v d cum se opresc/ în fa a clipei/ în care noi/ hoin ream înflori i de speran ” (Speran , p. 79).

De i nu o spun direct, amândoi poe ii pun mare pre pe for a vindec toare a crea iei poetice, pe lumina ei neînserat , poate i ca o contrapondere a faptului c amândoi au dificult i fizice împov toare. În urma unor accidente intervenite drastic în via a lor, Al Francisc i-a pierdut vederea, i Cerasela, mobilitatea membrelor. Ea se folose te acum doar de degetul mic de la mâna dreapt pentru a scrie la computer.

Scrisul, aceast alchimie a vie ii, a devenit stâlp al bol ii pe care se sprijin neîntrerupt lumea lor interioar . Între suferin i speran , s-au a ternut frumuse ea i în elesul adânc al cuvântului care a f cut leg tura între universul vie ii înconjur toare i sinele lor.

Din multe poezii, se simte cum gliseaz spre o lume numai de ei cunoscut . „Tr iesc/ de azi pe mâine,/ cu câte o poezie, la cin , i câteva semne/ de punctua ie/ în can ”, a a cum m rturise te Al Francisc în poezia „Via a”. „Via a m înva zi de zi/ cum s o consum,/ dar eu îi ar t la sfâr itul zilei,/ c nu am f cut economie/ de rutin ”, îi r spunde Cerasela Jerl ianu, în poezia cu acela i titlu (p. 38).

Crea iile lor s-au n scut din capacitatea cu care au reu it s i asculte experien ele untrice, raportând totul la eul poetic, ca apoi s le comunice îmbr cate în haina cuvântului frumos rostit. Citindu-le c ile i notele lor biografice, afl m dramele i victoriile acestor poe i care au p it printre cioburi i spini înghi ind- i lacrima mut a durerii pentru a ie i la suprafa , s soarb o gur de aer curat i d tor de energie. Intuim, cu emo ie drumul dus-întors f cut f întrerupere în adâncul sinelui insondabil i anxios, acolo unde s-au sedimentat secven ele de via , i ni-i imagin m c utând cu încordare calea spre lumina bucuriei de a tr i, încununat de speran e. Acestea pot fi o lec ie de via chiar pentru noi to i, cei care avem s tatea f probleme severe. Se cere s le citim poeziile ca pe adev rate litanii aduse biruin ei în lupta cu marile încerc ri ale destinului.

Printre multe altele, am admirat la ei i faptul c au tr it din plin afirma ia lui Paul Valery: ,,Omul care scrie nu e niciodat singur.” Încrederea în for a cuvântului a f cuto pe Manuela Cerasela Jerl ianu s spun : tiu c o simpl sintagm poate schimba sau ghida omul”.

Harul cu care ei au fost înzestra i, r bdarea, d ruirea i neostoirea au transformat ne ansele vie ii lor într-un univers original, cu totul special, înnobilându-l cu virtu i artistice care respir prospe ime liric .

Referindu-ne la tematica acestui volum de poezii, remarc m c Eul liric al poe ilor este încrustat într-o infinitate de idei, de visuri, de tr iri, de revela ii care pun în mi care energiile creatoare deschiz toare de ferestre, dar iubirea i bucuria de via , aplecarea spre o lume mai bun sunt puncte cardinale înscrise în sufletul lor, înv luite în unduirea soas i tandr a emo iei. „Mireasma Iubirii i miresmele pl cerilor lume ti îmi stau aproape, atât de aproape, încât ele fac din mine omul care sunt azi, a a cum m pute i distinge fiecare”, m rturise te Cerasela. Dac iubirea lui Al Francisc este o iubire pu in mai p mântean , în care b rbatul este mai prezent, iubirea Ceraselei este mai spiritualizat , mai în at spre cer i spre lumin .

EL: „Am spus-o zilnic i f oprire/ c fiecare colin aduce cu pântecul t u/ a a c merg la deal/ i cobor c tre vale/ cu r suflarea iat / i aproape mereu” (Mereu).

EA „Am înv at s te recunosc/ dintre mun i,/ v i, copaci/ sau dealuri/ dup zâmbetul dimine ii/ i c ldura excesiv de fierbinte/ a nop ii/ i am în eles c fiecare stea/ poart numele t u/ pe umeri/ a a c aleg s te ajut mereu” (Asem nare, p.76) Te cuceresc imediat sinceritatea, candoarea i spontaneitatea ideilor poetei, nu po i nu o îndr ge ti, i nici pe Al Francisc nu po i s -l ii departe, fiindc îi auzi permanent respira ia i tumultul tr irilor sale. În încheiere, nu stau la îndoial s afirm poezia acestor poe i va d inui în timp, pentru felul cum sunt înregistrate mi rile untrice, viziunile, contempla iile, întreaga lume poetic înc rcat de emo ie i de frumuse i turnate în forme care respir prospe ime.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Ilie GORJAN

Dragostea, ca o duminic[ Am v zut, pe facebook, cartea de poezie Ora ul unde tace Dumnezeu (Ed. Tracus Arte, Bucure ti, 2016), vol. II, a scriitoarei Camelia Radulian, un nume pe care-l cuno team din cântecele regretatei cantautoare Tatiana Stepa. tiind cât de frumoase erau versurile acelor cântece, am sunat la editur , am primit cartea i am trecut la citit. E impropriu spus citit, pentru c demult nu mi s-a mai întâmplat s parcurg cu atâta savoare i emo ie o carte de poezie a a cum s-au petrecut lucrurile cu aceasta la care m refer.

N-am mai putut s-o las din mân pân când n-am ajuns la ultimul poem, apoi am reluat lectura i am însemnat versurile i poemele care m-au impresionat cel mai mult, cu inten ia s pun pe hârtie tr irile suflete ti pe care le-am avut la parcurgerea acestei c i.

De la început am remarcat muzicalitatea deosebit a versurilor autoarei, oricare poem putând fi sursa unei piese muzicale care s i r scoleasc sufletul, care s te transpun într-o lume a beatitudinii depline, în care s i sim i corzile sufletului vibrând în ton cu muzica pe care o ascul i.

Dragostea este tema esen ial a c ii, numai c doamna Radulian se deosebe te

de al i poe i prin sensibilitatea, a spune diafan , cu care trateaz acest subiect, dar i printr-o definire a dragostei care întrece orice tept ri în privin a originalit ii: Ca o duminic e ti:/ confuz , a mea/ i neghioab ,/ chiop tând efemer prin harta trupului meu,/ prin s lciile acestor cuvinte/ în careiat !- te-nchid i te uit i/ te t inuiesc./ Te inuiesc…// Ca o odihn de mine,/ ca o duminic e ti tu,/ dragoste…(Ca o duminic ti tu, dragoste, p.12) Cu un titlu incitant (Ora ul unde tace Dumnezeu) i-ntr-o prezentare grafic deosebit , cartea î i r scole te sufletul, de la prima pân la ultima poezie, prin imagini poetice de o ireal frumuse e, poeta asumândui rolul de chirurg plastic pe inima cititorului, pe care o transform într-un elevator de emoii i sentimente ce irump i pleznesc pe notele fascinante ale portativului cuvintelor: Ce ai tu de-mi e ti a a drag?/ doar doi ochi d la tine/ ai bra e, ca al ii, tot dou / i pa ii la fel,/ glasul sc zut,/ asemenea - cuvintele-/ de om.// De ce-mi e ti mereu/ treangul de care/ atârn cu sângele luat pe dos,/ hain iroindu-mi sub piele,/ ip t ipându-m ,/ fum fumându-m ,/ via vie uindu-m ,/ moarte murindu-m …(Ca o moarte murindu-m , ca o via vie uindu, p.14) „Mâna mea e atât de trist / aerul camerei îmi cade în poal / îmi s rut genunchii” sau „Cerul e atât de jos,/ c intr în p mânt/ s te ning ” ori „apoi am devenit pove ti/ cusute pe ochii iernilor/ mai departe” sunt tot atâtea imagini poetice care te înfioar , te duc pe aripile poeziei pân când ui i de tine, pân la iertarea i alungarea negurei lumii cotidiene.

Orice poet i-a iubit mama i a încercat s-o nemureasc în versuri cât mai sensibile, dup talentul fiec ruia, îns Camelia Radulian rete o portretizare în versuri a mamei cum nu mi-a fost dat s g sesc pân acum în literatura român : cu a, mama mea,/ a crescut iarba pe ea./ S cu ii, ochii ei,/ Sau f cut floare de tei,/ s-au f cut plânset de miei,/ s-au f cut parfum de floare/ i-mi tot cad de prin frunzare/ i-mi tot umbl prin vâlcele/ vuind dorurile mele,/ plângând mila mea de fat ,/ vremea ei de alt dat .//

ochi, f picioare/ mama mea, parfum de floare,/ care-i frunza de te doare/ i te usc prin ponoare?// În ce col de prin gr din / mi te-ai dus s bei lumin / i-n ce plânset de surcele/ mi-ai dus bocetele mele?// S cu i, obrajii t i,/ a c zut toamna pe ei./ S cu e, mâinile,/ s-au esut cu brumele,/ s-au esut cu stelele,/ s-au mustit cu prunele,/ i s-au stins cu umbrele/ i s-au dus cu numele.// De nisip i de rân ,/ ma,/ mâna ta b trân …(De nisip i de rân , p.22-23) Am convingerea, dup cum scrie, c pentru Camelia Radulian a scrie versuri a devenit deja un me te ug pe care-l st pâne te la perfec ie, a a cum un olar iscusit st la roata lui i din mâinile sale ies numai minun ii. Minun ii ies i din mâinile i sufletul Cameliei Radulian, pentru c nu pot numi altfel versuri ca acestea: „Eram atât de tineri, cum nu tiu/ Nici s mai fim, nici s fi fost de-atunci/ Sentorc b trânii iar i se fac lunci/ Copiii sunt brându e str vezii...” sau „Cine s i mângâie ochii/ De-atâta oglind târzie/ Când timpul în oase î i suie/ Duminici b tute în cuie?” ori „Tu... trage- i, mam , umbra pe picioare/ Se face frig sub iarb ./ i te doare...” i de ce nu „Sunt o gar -n smoala str zii/ fluturarea din cucut / ca plecându-te plecarea/ s te-nchid într-o l ut ,// s i cioplesc în stâlpi unsoarea, te tiu în praful lunii,/ s te tac, cum tac de tine/ ochii, mâna i nebunii.” Cer iertare cititorului dac spun ceva nepotrivit, dar cred Nichita St nescu ar fi invidios pe aceste splendide construc ii poetice! îndoial , poemul care d titlul c ii este o capodoper a poeziei române ti contemporane! Scris într-un stil clasic, explicit i nu ermetic (cum din p cate scriu mul i poe i în prezent) poemul este, în opinia mea, un etalon al poeziei de dragoste, având ca tem sentimentul atât de dureros al desp irii dintre dou fiin e care se iubesc, sentiment prezent în mai toate volumele de poezie clasic sau contemporan , dar nic ieri descris atât de frumos ca în acest poem: În urma noastr e un rest de ieri,/ Ora ele au plecat cu dou trenuri/ În carnea mea i duc spre nic ieri/ Îmbr area ta din alte vremuri.// A fi putut

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu-mi mai amintesc/ Mi-ai ters, plecând, scrisorile i trupul/ De trupul t u de ieri i de s rutul/ Din care azi doar umbre te vestesc.// A fi putut s uit i s nu tiu./ Statui de gol i gol de pa i pe strad / Doar ochii mei pe urlet de z pad / Doar tu prin ei i vântul p mântiu.// A fi putut s mi te tac în gând,/ S mi te plec, s mi te-nchid în ziduri/ Cum m-ai plecat i tu pe triste riduri./ În lutul meu, de tine m scufund.// S mi te plec i s te tac, mi-e greu./ R mân acest cântec despre tine/ S duc -n vânt vagoanele pe ine/ i-ora ul unde tace Dumnezeu... (Ora ul unde tace Dumnezeu, p.74) i nu pot s -nchei aceste scurte considera ii f a prezenta un poem dureros de frumos care d m sura talentului deosebit al doamnei Camelia Radulian: Va trebui s ier i i vei ierta/ P catul mâinii noastre care-a scris/ Adio pe fereastra unui vis/ Va trebui ier i…/ i vei ierta.// Va trebui s pleci i vei pleca/ Nu prea departe- cât ar fi deajuns/ S nu- i mai dau de urm pe ascuns/ Va trebui s pleci…/ i vei pleca.// Va trebui s ier i,/ Va trebui s pleci,/ Va trebui ui i,/ Va trebui s zbori…/ M vei uita plecând,/ Te voi uita iubind/ Pe-altcineva…(Va trebui, p.112) Dac Tatiana Stepa n-ar fi murit, cu siguran ar fi avut din ce s compun în continuare, la rândul s u, piese muzicale nemuritoare! Dar cine tie, poate maestrul Tudor Gheorghe se va apleca asupra poeziei Cameliei Radulian i, cu marele s u talent, îi va da nemurirea pe care o merit !

41

Ioan HADA

Poemul din surâsul privirii tale poemul de iubire asemeni frunzei numai lumin respir

al frunzei ve tede desprinse toamna curge lacrima mea ce n-a vrea s-o vede i

Privind înapoi cu mânie

Fragilitatea Motto:

Ivan Aivazovski - Walking privin apa

în absen a ta noaptea aceasta lugubr cu spaima tenebrelor va trece precum urletul lupului cit în bezn ce sfâ ie speriat pân i luna... în singur tatea singur ii înf urat resimt fragilitatea frunzei ve tede ce înc atârn ca pe îns i structura mea intim Lacrima tine-s o lacrim de sânge ce- i deplânge neputin a Ca fo netul mas doar cu amintirea ta firav suspendat de-un vis ca fo netul mâhnit disperat

libertate, nici pâinea nu e pâine

Partea 1 oamenii deveniser numere ca ni te solda i pe-o tabl de ah muta i de-o mân nev zut dinspre un r zboi cât se poate de rece spre ultimul ce-ar fi fost incandescent pentru to i... conduc torii vorbeau o limb de lemn încercând pun -n gura oamenilor i cailor neîmblânzi i bale de lemn... gândurile... gândurile la rândul lor deveniser un lung ir de numere ira ionale pân când i capetele ce le purtau

deveneau numere ira ionale mai tari decât dogmele înv ate... locuin ele sub form de blocuri taser numere i erau mai uniforme decât aspectul oamenilor ce le-au gândit i chiar mai uniforme decât îns i uniformele... str zile oselele la rândul lor au fost construite numerotate înseriate metodic ira ional precum armele i mai ales trebuiau s fie total paralele cu libertatea ca nici prin geometria neeuclidian nu se poat întâlni oamenii ce se târau pe ele mâna i spre fericirea ce le-a adus nefericire la to i... ce-i mai tragic e faptul toate acestea s-au întâmplat în numele drept ii egalit ii si mai ales în numele libert ii omului de-a încerca

fie mai om...

Partea 2 înainte de 89 cet enii acestei ri nu locuiau în case ci-ntr-un fel de numere... ni te ciudate paturi ale lui Procust ce-aveau menirea m reasc sau scurteze lungimea nimicului la care erau redu i...

Partea 3 cet enii acestei ri înainte de 89 nu locuiau în case ci-n ni te stranii numere care pe lâng faptul -i g zduiau îi hr neau cu iluzia drept ii egalit ii în plus îi judecau condamnându-i la o ciudat balan a lui Procust ce controla permanent nu creasc sau scad cantitatea nimicului la care erau redu i...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Florinel AGAFI}EI

Vila Tendresse continuare din nr. anterior A treia zi Era trecut bine de orele prânzului; deschise un ochi, apoi pe cel lalt, cu greutate. Îi sim ea grei, iar pleoapele i mai grele. A a i se întâmpla dup o noapte nedormit sau, mai r u, dup una zbuciumat .

Avusese parte de ambele. Î i d du cu mâna pe frunte, alungându- i câteva uvi e de p r. Se ridic în capul oaselor. Privi marea, din pat, prin ferestrele cât peretele. O vedea mai albastr ca niciodat . De undeva, ajungea pân la el mireasm întârziat de tei. Nu-i venea s se ridice. Prea pu in îi mai p sa pentru ce fusese trimis aici, prea puin se temea c nu va duce la bun sfâr it câteva sute de foi manuscrise. Ce avea s i se întâmple, la urma urmei?

O sâcâitoare oboseal îi m cina trupul. Se sim ea de parc l-ar fi tut toat ziua cineva cu parul; avea oasele grele i de-abia î i inea capul. Se pr bu i înapoi pe pern , cu fa a spre mare. Era înc , prizonierul întâlnirii cu Nerisa. Suflet devastat. Se sim ea ca un naufragiat pe o insul din afara traseului oric rei nave salvatoare...

Ast -noapte nu fusese singur nici o clip pân la plecarea ei. Î i amintea c nu s-a putut desprinde de ea. Nici n-a vrut asta... Alteori se rupea de iubiri încercând în deplin izolare s i revin . Acum na mai apucat s-o fac . tia c este sub efectul nop ii precedente. O plas fin , ca de p ianjen, se esuse în jurul inimii sale. Ra iunea o rupsese la fug . Se pierduse undeva, cine tie pe unde, l sându-l prad sentimentelor contradictorii. Vraj ini ial , reminiscen nedumerit a unei amintiri recente, iubirea p rea s dea culori vii anotimpului greu de tolerat... o boare marin împinse ginga perdelele de tul peste m su a cu foi i c limara cu cerneal ...

Câteva petale r cite se rostogolir pe covorul galben. Aerul era crud, s rat, f râmi at în buc i. În patetismul lui avea nu impresia, ci certitudinea, c se petrecuse o schimbare fundamental în via a sa, pe care fusese convins c n-o va încerca vreodat .

Avea întip rit în minte, foarte bine, imaginea ei plângând; întotdeauna l-au mi cat femeile care plângeau, îns acum, cea care plângea o f cea doar pentru el. tia asta. Se uimi cât de sigur era; în fapt, constata c era singurul lucru de care nu se putea îndoi... Chestia îi revenea obsesiv în minte i-l cutremura de fiecare dat .

Se încuraj sau avu aceast tentativ , c va putea pleca chiar tre sear ; ce era mare lucru? Lua trenul i se întorcea acas , departe de mare, într-un or el situat în vecin tatea mun ilor. Acolo, probabil, i-ar fi cicatrizat cum ar fi putut mai bine r nile suflete ti, ivite nea teptat. S-ar fi cufundat în treburi diverse. Ar fi uitat de ea, cu siguran . În momentele de respira ie, de pauz intelectual , ar fi cutreierat terasele cu amicii, atâ ia câ i avea, apoi ar fi revenit în bârlogul lui i ar fi încercat s scrie.

De un lucru se temea; în ora ul lui, pe o str du anume, pe unde-i pl cea s se plimbe, printre case vechi, oarecum însingurate, asediate de gr dini s lbatice l sate în p sire, se g sea un spa iu unde crescuser sau fuseser planta i, nu- i putea da seama, ni te

plopi; tot f so ... Se sim ea legat de plopi, cum era acum, cu des vâr ire, înc tu at de mare, dar mai presus de toate, de Nerisa...

Era con tient c nu f cuse cel mai mic efort în a se desprinde din iluzia unei iubiri pe care o tr ia spontan, la o intensitate neb nuit , dar nu avea nici cel mai mic regret; doar se minuna c , pân mai ieri, trecând peste toate ale vie ii, fusese aparent, iremediabil încredin at, nu i se putea întâmpla a a ceva, c lucrurile, oarecum calme, aranjate, din via a lui, vor fi fost suficiente pentru a-i asigura confortul sentimental pân la final...

Reflectând astfel, auzi un fâ âit scurt, repezit; privi i observ o bucat de hârtie strecurat pe sub u a ce nu avea prag i l sa, astfel, p trund , nu numai curentul, palida lumin de pe hall-ul vilei, ci i alte obiecte mai plate, dac acestea ar fi fost strecurate cu dexteritate.

Se d du jos din pat lip ind picioarele goale, sim ind sub t lpi pl cuta r coare a pardoselii. Se aplec ; hârtia era scris cu caractere chirilice.

Dup patru ani de studiu al limbii slave, prinsese câte ceva din metoda descifr rii celor mai ciudate texte, îns ruptura produs dup terminarea facult ii f cuse ca tiin a acumulat , dar nerepetat , s se dilueze treptat. Î i amintea acum, cu nostalgie, cum doar din trei semne, între care dou consoane, putea descifra cuvinte lungi, f efort suplimentar...

Hârtia din mâinile sale era scris , nu ca una pe care redactezi lejer gândurile, ci înfrigurat, precipitat, tremurat, cu prescurt ri, foarte multe prescurt ri, ca i cum autorul s-ar fi temut ca nu cumva cineva, posibil un cunosc tor adev rat al limbilor apuse, s -i priceap mesajul. C ut semn tura, s tie dac epistola are expeditor, dar detectarea ei nu era o sarcin u oar , pentru c nimic nu indica prezen a vreunei amprente personale; totu i, dup oarecare vreme, realiz c numele misteriosului cunosc tor al slavei era reprodus prin intermediul fiec rei litere scrise la începutul celor opt propozi ii concepute unele sub altele. Lu câte o liter i, a ezând-o ca într-un puzzle, reconstitui numele; nu-i trebui mult s i dea seama c este al b trânului pescar. Apoi, semnul de avertisment, prin care în elegea mesajul este mai mult decât important, pentru a nu fi citit de îndat . De i semnele f cute de b trân erau destul de neclare pe alocuri, din cauza creionului întrebuin at rudimentar dup cum p rea fi fost, descifr textul...

Cele scrise priveau o legend conform c reia oamenii aflaser , printre sirene, o dat la câteva mii de ani, apare întotdeauna una care nu respect intervalul de timp impus de a nu atinge rmul niciodat înaintea vârstei de 18 ani. Coinciden a era uimitoare pentru mul i dintre p mânteni î i responsabilizeaz odraslele la aceea i vârst . Era, a adar, o limit impus fiin elor m rii, o poart prin care ar fi putut p trunde numai dac erau preg tite.

Cineva, cândva, probabil o instan divin hot râse aprioric acest fapt, transformat în lege de foc, iar cei care ar fi înc lcat regula ar fi putut pl ti cu propria via .

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Excep ii de la regul exist oriunde... Citi în continuare cele dou rânduri r mase nedescifrate, din care reie ea c mo ul îl invita în acea sear la el acas , în marginea satului de pescari, pentru a-i oferi alte am nunte. Nu se impacient . Gândi c are suficient timp s ajung . Numai cunoa terea perfect a limbii slave de c tre pescar îl intriga, mai ales c recunoscuse în redactarea textului unele subterfugii pe care numai adev ra ii mae tri le st pâneau.

Con tientizând c e prins într-un fenomen pe care nu i-l poate explica prin argumentele logicii, nu încerc mai mult. Pentru c nu avea chef de a a terne pe hârtie vreun rând, se hot rî s plece în sta iunea vecin , s se elibereze de gândurile ciudate. Îmbr cându-se pe îndelete, realiza c niciodat nu studiase cu seriozitate - din perspectiva miturilor - existen a sirenelor. În fapt, nici nu- i pusese vreodat problema c acestea ar putea exista în mod real, concret... Ce om ar fi f cut-o?

Nu citise c i de profil, nu discutase cu al ii, nu vizionase emisiuni i nici un reportaj serios pe aceast tem . De altfel, câ i vor fi existând pe lumea aceasta, care s cread în pove ti cu sirene? Nu duse importan fenomenului considerându-l, ca i în cazul elfilor, doar o istorisire n scocit pentru bucuria copiilor i nu a oric ror copii, ci a acelora foarte mici, care mai pot fi du i de nas. Tocmai de aceea ce se întâmpla acum i se p rea de domeniul fantasticului, irealului, inexplicabilului, ira ionalului; în ultim instan , râsu’plânsului... Scutur din umeri. Ar fi vrut s se lepede de gânduri, de visul în care se sim ea captiv. În natur lucrurile se deruleaz ciclic, spiralat, c tre empireul universului... iar în aceast misterioas ciclicitate, omul e prins cu ale lui mii de gânduri, speran e, iluzii...

Dac sirena e parte a misterului, de ce am încerca s afl m o explica ie ra ional unei asemenea prezen e tulbur toare? Alte gânduri nu-mi dau pace: de ce, oare, b trânul mi-a scris în slav ? Cum de a tiut c nu sunt str in de aceast limb ? Oare, ce tr iesc? Unde m aflu? Cine sunt? Cine e sirena? Voi mai putea scrie ce voi dori? Voi mai fi capabil s -mi a ez pe hârtie sentimentele? i dac a face-o, ce pre a pl ti? M-ar în elege? Ea, care pare s fie atât de rupt de realit ile lumii mele? i dac a mai scrie, a face-o pentru ea sau pentru mine? Nu tiu... rea un personaj dintr-o pies îndoielnic , buf , care joac precum o marionet , f a se împotrivi p pu arului. rea c marele p pu ar se îndurase de existen a lui anost ii oferea un moment miraculos, sco ându-i în fa o fiin care-i devastase ra iunea... Învârti cheia în u a apartamentului. Coborî sc rile cu grij , c ci becul din hall nu func iona. Aproape bâjbâi pere ii, pân la ie ire. Pe drum, câteva frunze ruginii tremurar în lumina amiezii, coborând lin prin aer, ag ându-se de gardurile vii ale sta iunii cu o ultim speran , înainte de a atinge solul i deveni p mânt.

Avea credin a - i nu tia de ce - c din în elepciunea i experien a lui mo Pavel, va ni la suprafa acea vorb menit s -i aline durerea cuib rit în miezul cordului obosit de întreb ri.

Poate b trânul va g si cuvântul lecuitor, f cut pentru a-l lini ti sau a-i dezv lui adev ruri pe care le dorea auzite... Rezolvarea ar fi suprimarea gândului? S nu mai ra ionezi? Po i renun a la a nu mai gândi?

Taxiul era în fa a por ii mari, ce delimita sta iunea de restul omenirii. Urc . Muzica lini tit îl acompanie în drumul rapid al ma inii pân în sta iunea învecinat . Acolo coborî.

Se afund repede în marea de oameni. Aceea i senza ie, a anonimatului des vâr it, din aglomer rile urbane...

Captiv în plin mul ime forfotitoare, g gioas , era aidoma plantei în c utarea sprijinului miraculos. Peregrin rile i pitorescul unor

43

peisaje de demult, îi invadar memoria, inexplicabil. Se a ez la una din terasele cu umbrelu e verzi. Comand o cin u oar . În jur, parfum crud, de mare pustie... Adiere de vânt calm.

Mânca. Fiecare înghi itur îi provoca o pl cere aparte. Ca niciodat , avea timp s mestece îndelung, s simt gustul în profunzimile sale. De i mânca, gândul la siren nu-i d dea pace. Sim ea c i în somn i se va instala cât de curând, acaparându-i, sufocându-i existen a. N luca exista. Dar dac era o pl smuire a min ii lui, o proiec ie exterioar a ce-ar fi vrut el s i se întâmple, un cerc anume creat de el însu i, în care singur s-a l sat prins, pentru ca existen a s nu i se mai par atât de banal ? O n luc se insinuase în via a lui sub forma misterului nedezv luit...

Se trezi, deodat , ag at imponderal, deasupra unui gol imens pe care nu-l putea controla în nici un fel. Sim i cum o ghear rece i se înfige în piept, adânc, mai adânc, provocându-i o durere de nesuportat. O t ietur orizontal îi reteza respira ia subit. Realiz c nu- i luase obi nuitul medicament pentru tensiune, recomandat de medic.

Chem chelnerul i-l pl ti cu greu. Se ridic for at, încercând s fac doar câ iva pa i. Aceea i ghear se înfigea mai adânc, scobindui pieptul cu o furie pe care nu mai putea s-o priceap . Trebuia s ia pastila izb vitoare, în cel mai scurt timp. Form num rul de mobil al taximetristului. Din fericire, acesta se afla doar la dou minute distan .

Veni în tromb i-l transport înapoi, în sta iune, cu viteza permis de aglomera ie.

Printre arborii tri ti se ghicea, devreme, parfum de toamn gr bit ... Coborî anevoie, f s dea de în eles c ar avea vreo suferin anume. Porni pe aleile însingurate, par ial întunecate. Seara venise de ceva vreme. Cerul înstelat tremura printre plopii ce- i lungeau crengile deasupra caldarâmului acoperit cu frunze, mirosind discret a violete uscate. Gheara din piept se încastrase bine i nu-i d dea drumul. P ea cu eforturi supraomene ti. Deodat , în spatele lui sim i al i pa i, ca de pâsl : moi, ginga i, aproape imperceptibili. Întoarse capul, dar în întuneric nu deslu i nimic. Se mai deplas câ iva metri i se a ez pe o piatr , ca s r sufle cum putea, chinuit. Î i zise nu va mai uita niciodat s i ia blestemata pastil . Cum se va trezi diminea a - dac va mai apuca, de aici încolo - asta va face: va lua pastila, într-o ag are teribil de via .

Din nou auzi aceia i pa i m run i, precau i; parc i o creang mic , fragil , c lcat neatent, pocni aproape. Privi în cea a întuneicului amestecat cu umbre nedeslu ite, de arbori ce se sub iau pe caldarâm în lumina stâlpilor de electricitate, dota i cu câte un glob de sticl .

Nimic! F cu un efort suplimentar, ce-i consum bruma de energie pe care i-o p strase precaut pentru asemenea moment de disperare anatomic . Se îndrepta spre vila al c rei contur începea a se deslu i.

O lic rire de speran îi travers trupul. Înc pu in i va putea s ia pastila salvatoare. Spera s fie salvatoare!

Trecea printr-un fel de purgatoriu - gândi - ca s se lecuiasc de poftele ascunse, de gândurile contradictorii, elurile confuze. I se dea peste nas pentru micile volupt i pe care i le permisese.

Totodat , i se oferea prilejul purific rii prin durere fizic , aici, acum, pe p mânt, pentru propriul bine metafizic... În sfâr it, treptele vilei; una, dou ... nou ... U a camerei. Cheia. Întrerup torul. Lumina lustrei invad interiorul, deslu ind m su a pe care-l a teptau medicamentele. Se îndrept epuizat c tre ele. Întinse o mân i desf cu în sunet surd cutia cu pastile. Când se aples ia sticla cu ap , observ c este goal . Atunci, gheara din piept intr mai adânc, pr bu indu-l pe scaunul improvizatului birou. Deci, cam a a arat sfâr itul; penibil, enervant, deopotriv . Este i moartea un mister, unul din cele multe din care e format via a. Truism! Toat agita ia noastr nu rezolv nimic când gheara mor ii se înfige în sufletul celui care nu are puterea a i se împotrivi. Într-un fel este reala

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

izb vire, pentru c ne libereaz de neseriozit ile dup care ne-am trasat adeseori destinul pân la întâlnirea cu ea.

Curioas r mâne luciditatea de acum, în fa a ei; o caut din priviri i n-o v d, simt doar imensa durere ce-mi marcheaz sfâritul... mai gândi, înainte de a sc pa sticla din mân ...

Atunci u a camerei se d du la o parte. În înc pere p trunse sirena. Era, realmente, o apari ie. Avea privirea derutat . Se repezi tre el, apucându-l de mâini, cercetându-l înfrico at . La rândul lui o privi înce at, sim ind aripa mor ii cum încearc s -i închid pleoapele obosite. Sirena se repezi c tre sticla goal i porni cu ea la parterul cl dirii, pentru pu in ap . O speran lic ri în sufletul lui, teptând pic tura de lichid ce-i va face mai u oar lunecarea medicamentului pe gâtul uscat de groaza mor ii, de a teptarea prelung ...

Trecur minute bune. Sirena nu d dea semne c ar reveni. Cu toat durerea pe care o resim ea din ce în ce mai mult, se îngrijor pentru ea. Dac nu se descurca? Dac i se întâmplase ceva? Orice!

Se ridic - f s i dea seama cu ce resurse - i coborî treptele neluminate. În hall, pe caldarâmul rece, plângând înfundat, ea z cea întins , având un picior într-o pozi ie nefireasc . Se aplec asupra ei transpirat, traversat de ape reci. Constatarea îl uimi; avea piciorul fracturat. O umfl tur teribil cre tea în dreptul gleznei contorsionate. În clipe formidabile, Dumnezeu î i d puteri pe m sur . O lu în bra e i urc treptele cu ea, nemaisim ind nimic în pieptul s u chinuit.

Cu fiecare treapt pe care o trecea, apropierea sufleteasc de ea cre tea în propor ii geometrice. tia c iubirile nem rturisite dor, dar nu credea c durerile pot fi atât de chinuitoare încât s te poarte în pragul infarctului. Se consola - palid - cu gândul c durerea lui era rezultat din nerespectarea tratamentului zilnic; pe de alt parte, nu putea ignora ce se petrecea cu firea lui când se gândea la ea... i d du seama c sec tuirea-i biologic se datora i faptului c întreaga via nu f cuse decât s despice firul în patru zeci i patru de alte fire, s i pun milioane de întreb ri, analizând excesiv diversele situa ii în care fusese implicat, s contabilizeze tr iri, sentimente, ca un computer de performan ... Trebuia, pur i simplu, ca momentele s fie tr ite, iar el uitase tocmai acest aspect. Uitase s tr iasc , mul umindu-se cu am girea sinelui pierdut sub falduri de emo ii efemere...

O a ez pe patul uria i plec el însu i dup ap . Coborî la parterul vilei, unde apa rece continua s curg dup anumite ore din

Ivan Aivazovski -

lia de la Chesma

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

noapte. Înghi i pastila. Un pahar imens cu lichid îl r cori instantaneu.

Se sprijini de zidul rece, cât timp apa umplu sticla de doi litri. Apoi se odihni, ca dup un lung periplu prin de ert. Privi în oglinda ciobit a toaletei. Î i v zu chipul stors de vlag , îmb trânit prematur. Firele albe ale p rului st teau rebele pe cre tetul capului, de parc ar fi fost al doilea Einstein; ar ta, mai degrab , a personaj de comedie, decât de tragedie. Aproape c -l pufni râsul. Î i reveni repede din starea ciudat ce-l cuprinsese. Porni spre camer . Acolo îl a tepta sirena...

O lini te aparte p trunse în col urile vilei; arbori t cu i î i aplecau melancolic, ne tiu i, crengile albastre în fuiorul nop ii aflate abia la început. Luna l sa dâre imperceptibile în marginea geamului deschis, luminând g lbui cl direa. Deschise u a i p trunse ca un fur, temându-se s nu produc inutile tres riri fiin ei care suferea din cauza lui.

Pentru c era convins c nimic nu s-ar fi întâmplat r u cu ginga a ptur , dac n-ar fi fost el.

Nu- i mai explica ra iunea ciudatei lor întâlniri; aproape c renun ase în a- i pune întreb ri, descoperind posibile solu ii mul umitoare. O convingere, posibil dou , trei, tot avea: c tr ie te un vis, nu poate ie i din el sau c e prizonierul des vâr it al unei vr jitorii ce-i manipuleaz mintea, sim urile, existen a. Altcum, ce-ar putea crede un om, într-o asemenea situa ie?

Aprinse veioza. Cu mâna tremurând îndep rt praful adunat, neb gat în seam de nimeni; apoi trase jaluzelele, complicele nop ii...

Greieri târzii î i frângeau genunchii în miri ti dep rtate, trimi ândui ârâitul metalic în eter, ca ni te s ge i atemporale traversând neantul de abur albastru... În atmosfer era un suflu coborât din vremuri imemoriale, venit dintr-un timp revolut, ce mi ca lin eterul, nedecis, rând cu sine parfum de eucalipt, amestecat cu cel de portocal. or, pe acoperi ul vilei, se auzir primii stropi de ploaie. Pa ii moi ai materiei lichide se f cur sim i ritmic, mai aduna i, mai concentra i, pân când totul se transform în uvoaie. Se repezi s închid geamul, ne tiind de unde ap ruser norii... Din seninul nop ii pustii, un geam t îl opre te la mijlocul drumului; se întoarce i în elege c sirena vrea ca fereastra s r mân larg deschis ; are nevoie de aerul rece. Se sim ea complet nepreg tit... Nu-i mai r mânea decât s se bazeze pe intui ie i pe speran a neroad c nimic r u nu i se va putea întâmpla, dac va sacrifica întreaga noapte veghind-o, ajutândo, încercând s-o în eleag prin semnele pe care i le f cea...

Inima îl mai sl bi. Lu sticla cu ap i începu s toarne cu grij pe o fe improvizat , strâns legat în jurul piciorului sirenei. Aceasta gemu un pic, iar lui i se p ru c a f cut cel mai necugetat gest de pân atunci. Se blestem în gând pentru durerea în plus pe care i-o provocase. Socoti c ar fi normal s aib mult ap la dispozi ie, c ci noaptea tia c se opre te alimentarea vilei cu vitalul lichid, iar trupul ei trebuia s fie în permanen men inut la o temperatur sc zut .

Din câteva drumuri la baie aduse opt sticle pline. Mai multe nu avea în camer . Apoi f cu lumina mic i se a ez ca un câine de paz la picioarele ei, într-o margine de pat, rezemat de peretele rece, ascultând cum bate ploaia în ferestre... Ar fi dorit s scrie despre ce i se întâmpla. Sim ea c mâna îi era preg tit , iar ochiul, atent întors în interior, capabil s plonjeze în abisurile sinelui profund. Credea c ar putea începe chiar de mâine s a tearn pe coala alb primele rânduri. În acela i timp, realiz c îi lipse te curajul de-a o face.

Tremura la gândul c nu va mai scrie nici un rând, vreodat ...

Ploaia încet ; doar pic turile mai lene e, ultime, se strângeau la marginea acoperi ului ochind p mântul în acela i loc cu o precizie demn de invidiat. Pic tura chinezeasc ... O auzea în timpane aproape, cople itor; apoi geam tul ei, în somnul fr mântat.

O mângâie pe glezna inflamat . Imperceptibil gest. Parc nici n-a atins-o. Se întoarce lin, c utând pe bâjbâite sticla cu ap de la picioarele patului. Toarn u or peste piciorul inflamat i prinde bandajul

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la loc. Sirena doarme profund.

Dup ceasul fosforescent de pe mas , pare trecut de orele unu ale nop ii. Pân în zori mai este o ve nicie, iar mâine, cum-necum, va trebui s ajung la mo Pavel...

Pielea fin a piciorului tinerei e ca un brocart lini titor sub palma lui chinuit . Carnea ei nu-l mai cheam brutal, ci îl seduce aparte, miraculos, cum n-a sim it niciodat . Faptul îl g se te normal, întrucât nu apar ine p mântului, ci m rii. Prin ea îl subjuga marea îns i; asta putea s priceap , c ci dragostea fa de mare o avea demult... De ce, oare, trebuia s se consume i printr-o experien de acest fel? cuno ti vibra iile m rii printr-o fiin care e atât de aparte, s trunzi tainele i miracolul unei vie i ce i se d ruie te necondi ionat...

Un clic mic, metalic, ar ta c ora unu i jum tate trecuse de câteva secunde. O or de somn adânc i- i va recupera for ele, poate i mai pu in, doar o jum tate de or .

Pleoapele le sim ea mai grele i mai grele, pân când cedar cu totul. Dormi profund, f vise.

Se trezi speriat. Privi în întunericul înc perii. Nu tia unde se afl .

Apoi sim i o greutate pe pieptul s u. Sirena î i schimbase pozi ia i venise lâng el, a ezându- i capul pe pieptul lui, ca un copil lipsit de ap rare. O mângâie pe frunte. O sim i fierbinte, realizând c este nevoie, din nou, de compresa cu ap rece. Se descotorosi u or de dulcea povar i c ut sticlele cu ap prin întunericul speriat de luna ce se ivise dup ploaia rapid din urm . si ce c uta. Cu mi ri de terapeut încercat, tampon fruntea, buzele, obrajii, umerii, pieptul, tot trupul arzând al celei trimise lui, atât de inexplicabil. Se îngriji de ea, mai bine de o jum tate de or , timp în care f ptura nu deschise ochii, dar încuviin a somnoroas mângâierile reci ale protectorului ocazional.

Un gând nebunesc îl cuprinse; pe de o parte, se învinov ea pentru durerea ce-i provocase, iar pe de alta, se bucura egoist c , prin nu tiu ce întâmplare a sor ii, putea fi cu ea. De asemenea, gândea c , a a cum noaptea are un sfâr it când se ive te soarele pe cer, tot astfel i sirena va trebui s dispar la ivirea zorilor. i cine tie când va putea s-o mai revad ... Perspectiva aceasta îi d dea fiori reci. Încol i în mintea obosit un gând criminal: de a o face prizoniera lui. Ar fi inut-o încuiat în camer , mult i bine; ar fi îngrijit-o, cum ar fi tiut... Dar pân când?

De neunde, i se aprinse un alt gând. Realiz , pentru început, c via a lui fusese ridicol de anost . Apoi, c umblase dup gloria efemer ... c fusese, adeseori, ursuz ori c se considerase un om prea serios, ceea ce nu era, în esen a lui...

Privi a nu tiu câta oar ceasul, care p rea s fi dilatat timpul. Se apropia ora dou ; în curând avea s lic reasc întâia gean de lumin .

Ar fi dorit ca noaptea s nu aib sfâr it... S-ar fi mul umit s stea cu ea pân la marele final. S moar al turi de ea, uscat de foame, de sete, iar ea s se sting imperceptibil, ca o petal de orhidee, sl bit de aerul neprietenos, în palmele-i arse. O moarte împreun ; ce putea fi mai dramatic, mai frumos, în acela i timp, decât o via întreag , separa i? Pentru c asta ar fi urmat, odat cu venirea zorilor: separarea! Se gândi o clip la noaptea îndr gosti ilor de la Mayerling.

Cli eu romantic... Îi vor g si în t cerea larg a camerei; ea, cu flori nemuritoare la tâmple; el, cu manuscrisul r it, pe patul larg, cu ultimele experien e, tr iri petrecute al turi de ea.

Aproape c -i veni s plâng , imaginându- i o asemenea ipostaz ...

Hot rât lucru, cineva sau ceva anume îi luase min ile... Era aidoma fluturelui derutat de lumin , luat de briz , purtat contra voin ei proprii...

O pal de vânt mi tremurat perdelele. Din nou, cârpa cu ap .

Din nou, travaliul pl cut, de cavaler medieval care- i protejeaz iubita în tenebrele nop ii.

45

Sirena i-a a ezat mai bine capul. Piciorul s tos i l-a trecut în semiînl uire tandr , peste trupul lui. Nu mai face nici o mi care. Îi ascult respira ia ritmic , lini titoare. Palma ei cu degete lungi, transparente precum coralii în lumina soarelui tropical, e poposit pe um rul s u. Parfumul de ambr care-l cople te, care-l tope te, înv luindu-l ca un balsam fermecat, a inundat spa iul.

Vrea s se sustrag înl uirii olfactive i trupe ti, deopotriv .

Vrea s se rup , s nu mai vad , s nu mai simt , dar constat paralizia.

Nu mai este în stare de nimic, nici de cea mai slab mi care. Capcana ce i s-a întins a fost una c reia nu i-a putut face fa .

Privi înfiorat ceasul. Ora trei i un sfert. Peste tot în camera alintat de catifeaua r coroas a nop ii, dulcele i greul parfum al trupului ei; deodat , din ochii sirenei picur boabe mari de ap . Lacrimi ce ating pieptul lui dezgolit. Le simte fierbin i, ca focul cel tare aprins de un vânt furios. Lacrimile îi p trund în piele, sfârâind dureros. Se simte, în schimb, ca la dou zeci de ani; i se pare o nebunie... U or, î i duce mâna la fa i constat cum ridurile-i se topesc. Groaza îl ia în st pânire. Pungile de sub ochi i-au disp rut complet. Dac ar fi lumin i s-ar privi în oglind , ar observa cum p rul s u alb recap culoarea din anii june ii. Ar vrea s treac toate acestea, într-o zi, pe hârtie...

Ging ia i puritatea sirenei vin din alt lume... N-ar fi putut-o recrea în pagina de manuscris, cu efervescen a zbaterilor suflete ti, fr mânt rilor perpetue, zi i noapte? Emo iile r scolite... n-ar fi putut le surprind în efigia cuvântului? Oricât de artist s-ar fi închipuit, vibrarea lui era dincolo de cuvântul rece, impersonal. Înc un zgomot metalic. Limba ceasului a c zut spre ora patru; undeva, în spatele fecund al orizontului, cre tea o gean de lumin ...

Zvâcnirea ei atinge cutremur tor visul nop ii. În curând va fi lumin deplin peste p mânt.

Un gest de-al ei i gândul se fractureaz în mii de alte gânduri...

O simte cu mâna pe pieptul lui, cu obrazul parfumat atât de aproape de buzele lui. Ar putea s-o s rute p rinte te; ar putea-o s ruta tima , adânc, însângerat, profund, lunecând ca-ntr-o pe ter de cle tar, unde s-ar r cori la nesfâr it, sorbind din esen e marine... Ar putea-o s ruta în felurite chipuri... Dar n-o face. Opreli tea vine din str fundul sufletului s u... Sim i nevoia unei ig ri.

Se desprinse din strânsoarea dulce i ie i pe balconul luminat palid; soarele d dea s r sar . Î i aprinse o igar i se a ez pe scaunul din r chit ... Marea era aceea i; cerul, a ijderea. Numai el p rea transfigurat în timp ce inima-i b tea n valnic. Trase de dou ori din tutunul parfumat. Fumul îi viol pl mânii.

Se las , o vreme, în trans , pân când sim i mi care în camer .

Strivi igara de marginea scrumierei i p trunse în înc pere.

Ea s-a întors cu spatele spre u , ca un refuz ar tat tuturor intr rilor posibile. E în c ma a lui albastr ce-i acoper picioarele superbe, rotunde, ca dou coloane de templu, pân în locul misterios al oric rei femei, unde penumbra ascunde calea pierzaniilor. În semiobscur, picioarele-i par de filde , umerii, de diamant. Pieptul, bronzat u or, urc t cut cearceaful la intervale regulate. Zâmbe te prin somn, ba chiar prinde a râde u or. Dantura sclipe te, ar tându- i prospe imea nevinovat . Îi ine minte privirea; aproape plâns tot timpul. Trist , oricum; o privire ce-ar merita s fie mângâiat de alt privire, permanent. Cade în genunchi la marginea patului; cu ce- i va înlocui disper rile ce vor veni? Va plonja în pl ceri efemere? Ce va fi de acum încolo?

Soarele contura în spatele m rii o lumin ro ie, cu tu e atente, de violet tremurat. Era ca un vulcan ce se preg tea s se reverse peste cerul avid de lumin . Trandafiriul genei de lumin invad înc perea, alungând umbrele nop ii. Zbaterea lui nocturn se apropia de sfâr it. i d dea seama c nu se poate opune inevitabilului, c ea se va trezi i va dori s plece pân când astrul ceresc nu va fi mu cat din buza m rii; dar somnul ei continua miraculos. În sfâr it, lumin !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

„Domnul de Rou[” – o nou[ revist[ @în cultura na\ional[ român[ Prin totalitatea valorilor spirituale i materiale se reg se te mereu omul, fiin a care comunic continuu cu sine însu i i cu lumea înconjur toare doar pentru a g si izvorul/ drumul etern spre lumin , spre cultur , spre civiliza ie. Anume omul este acel izvor de lumin care prin complexitatea fenomenelor spirituale d via proceselor evolutive umane ce dezvolt atât natura proprie, cât i întreaga comunitate social al acestuia. Omul, înzestrat cu inteligen , are capacitatea de a dezvolta lucrurile ce îl înconjoar /determin pân la cele mai sofisticate nivele ale existen ei umane. Astfel, prin capacitatea intelectual /spiritual se produc acele ac iuni ce inspir i provoac omul spre culmi indefinite/m re e i anume: în a concepe crea ii de valoare, crea ii artistice/culturale/ tiinifice etc., în rezultat, toate fiind necesare în existen a omenirii. Respectivele procese, parte component a spiritualit ii, includ în sine inteligen a, insisten a, dib cia, munca enor. În esen , toate sunt fenomene naturale prin care evolueaz omul în pas cu natura înconjur toare. În a a mod, pentru a crea ac iuni care s surprind i s impresioneze,

în competi ie intr atât nivelul de cultur i inteligen al omului, cât i dorin a acestuia de a crea valori des vâr ite pentru a satisface necesit ile umane în dezvoltare. În consecin , prin complexitatea valorilor spirituale se reg se te mereu fiin a uman ce tinde, la nesfâr it, s cuprind frumosul artei/culturii, sincronizând, în acela i timp, procesul distinct al evolu iei i al civiliza iei umane.

Prin dorin a de a satisface necesit ile spirituale ale omului prin intermediul artei/ culturii, domenii ce au drept scop producerea i reproducerea valorilor estetice, se realizeaz ac iuni culturale în scopul de a face existen a uman cât mai pl cut i cât mai atractiv . Astfel, în acest proces de producere al valorilor estetice intr în joc actorul sau mai bine zis scriitorul care tie s monitorizeze mijloacele de exprimare în a crea arta scrisului. La rândul ei, arta scrisului are nevoie de mult pricepere, m iestrie, inteligen .

Toate acestea le poate cuprinde i realiza doar omul ce are o anumit îndemânare, talent i cuno tin e speciale în domeniul respectiv. Deci, capacitatea intelectual a fiin ei umane î i g se te locul i poate fi atribuit i la acest capitol, deoarece omul este acel ce poate crea arta frumosului i anume: arta culturii în procesul civiliza iei. Respectiv, cultura, art i domeniu social, este totalitatea valorilor spirituale i materiale dobândite i acumulate de om de-a lungul timpului. A adar, prin totalitatea valorilor spirituale se rese te mereu fiin a uman , se reg se te omul care a creat i revista „Domnul de rou ”, revist de cultur , cu apari ie trimestrial . „Domnul de Rou ” (serie nou ) este o nou revist în cultura na ional român , redactorul ef fiind Doina Dr gu (poet , prozatoare, jurnalist , publicist ), iar directorul fondator fiind Nicu Vintil -Sigibida (scriitor, profesor universitar), ace tia fiind ie trii ce cunosc destul de bine arta scrisului i arta valorilor estetice.

Primul num r al revistei a ap rut în 11 februarie 2016, aceasta fiind o continuitate a revistei „Domnul de Rou ”, editat în 19361937 în jude ul Caracal din fostul jude Ro-

mana i, România.

Cu o denumire creat sub mitul unei legende, revista „Domnul de Rou ” este fondat sub patronajul FUNDA IEI PENTRU AP RAREA DREPTURILOR OMULUI DIN CRAIOVA. De la prima vedere, revista se prezint într-o formul destul de interesant , frumoas i pl cut , care formeaz i une te punctul de atrac ie dintre cititor i lectur .

Con inutul primului num r al revistei î i concentreaz aten ia pe subiecte clare ce caracterizeaz legenda Domnului de Rou , aceasta fiind considerat pe bun dreptate ca cea mai frumoas legend din sudul Olteniei, din inutul Romana ilor.

Este foarte interesant i ba chiar ceva neobi nuit s lecturezi întreb rile i r spunsurile dlui Nicu Vintil -Sigibida, director fondator, ce descriu cu mult finitate i capacitate filozofic fenomenele despre: „cine este Domnul de Rou ?”, „de ce Domnul de Rou ?”, „pentru ce „Domnul de Rou ?”, „Domnul de Rou - basm, legend , mit sau poveste?”, „de ce legenda Domnului de Rou este cantonat pe teritoriul jude ului Romana i?”, în cele din urm , fiind introduse i texte din primul num r al revistei „Domnul de Rou ”, aceasta ulterior fiind întrerupt în octombrie 1937. Destul de captivant, totul structurat i formulat prin texte pline de ader i în elepciune uman .

Pe aceea i not continu s scrie i Ovidiu Ghidirmic, explicând mitologia fabuloas a „Întoarcerii Domnului de Rou ”. Ca reper, Domnia sa spune: „Tradi ia formeaz baza unei culturi, temelia ei. Nu exist nicio cultur , acolo unde nu exist tradi ie. Acesta este un adev r axiomatic, în aceste vremuri de mare confuzie teoretic i axiologic , în care tradi ia este pu in respectat . Deci, prin întoarcerea Domnului de Rou salut m întoarcerea, revenirea la tradi ie, care trebuie continuat i dus mai departe”... Viziune de o înalt apreciere. În contextul revenirii Domnului de Rou i spun cuvântul i Adrian Maniu, Doina

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dr gu , Dan Lupescu, Dumitru Botar, Cristina Mihaela Barbu, Ion D. Tîlv noiu, Mircea Pospai i al ii.

Pe lâng eseurile/descrierile pline de mituri i realitate, revista „Domnul de Rou ” cuprinde tematici din diverse domenii ale culturii, tiin ei etc. Cu o diversitate aparte, î i contureaz con inutul cronica „Religia i politicul” de Doina Dr gu , descriere la volumul „Biserica - Statul”, autor Viorel Roman (Editura Artpres, Timi oara, 2016). Ulterior, Florian Petrescu î i expune p rerea i face o analiz cât se poate de ampl privind personalitatea i activitatea profesorului emerit Petru Cr ciun. În continuare, Anu ca Todorova în eseul „Ascultând universul” încearc defineasc imaginea real a crea iei literare realizat de Vintil Nicu.

Astfel, revista „Domnul de Rou ” (serie nou ) este deja la a cincea apari ie. Toate publica iile sunt prezente într-o inut destul de interesant care, la rândul lor, oglindesc realitatea vie ii umane (din diverse domenii) prin imagini expresive, iar fiecare studiu scris asupra unui anumit subiect redau efectul real al frumosului/al esteticului, acesta fiind în corela ie direct cu valorile spirituale ce produc i reproduc valoarea autentic a artei i, nu în ultimul rând, valoarea autentic a creiei literare ce deschide drumul c tre lumin / cultur /civiliza ie.

Aceast realitate poate fi v zut /întâlnit i în num rul cinci al revistei, ap rut recent de sub tipar. Con inutul acestuia poate fi comparat cu un mic roman de o zi, unde observa ia social i analiza psihologic a evenimentelor înf eaz episoade semnificative din via a unuia sau mai multor personaje i, nemijlocit, cuprinde p i caracteristice ale personajelor respective prezentate în diversitatea caracterelor lor i în mediul lor social.

Corespunz tor, descrierea despre „Nesfâr itul drum al Domnului de Rou ”, scris de Nicu Vintil -Sigibida, red în toat amploarea peisajul literar al Romana iului prin readucerea în memoria colectiv a revistei „Domnul de Rou ” i implicit a legendei acestui personaj unic în sudul Olteniei i al României. În corela ia fenomenelor prezente, Nicu Vintil -Sigibida concretizeaz c a avut ansa de a descoperi o carte de excep ie, cu denumirea „Domnul de Rou ”, dedicat acestui personaj de legend în care autorul Petre Florea acumuleaz i grupeaz articole din presa literar , folcloric i, ulterior, face o cronic , un studiu tiin ific care nu a mai fost scris pân acum, la noi în ar , întrucât s-a documentat foarte mult, g sind în Germania, anul 1000 e.n., i în Bosnia paralelisme potrivit legendei, personajului cu însu iri fantastice, cât i istorice. La rândul lui, Petre Florea, autorul lucr rii, face cunoscut publicului cititor sinteza volumului „Domnul de Rou ”, având în sumar „O cronic bine argumentat a frumoasei legende romana ene”.

Pe când, Radu Gyr vine cu poemul denumit „Domnul de Rou ”, care este Reprodus dup „Revista Funda iilor Regale”, an II, nr. 2, februarie 1935, p. 308-313. În acela i context, tefan i Irina Goan se prezint cu o descriere fermec toare, aceasta p trunzând cu adev rat „În lumea fabuloas a Domnului de Rou ”. În continuare, Andrei (Marcu) Pandrea, fiul celebrului scriitor Petre Pandrea, î i întituleaz cartea biografic a tat lui s u cu titlul „Petre Pandrea - martor de veac”, ap rut în 2008 la editura Eminescu, Bucure ti. Ulterior, Doina Dr gu completeaz con inutul revistei cu analize i critici literare de o valoare deosebit , cu o referire la via a i activitatea marilor personalit i ale neamului românesc, i anume: la personalitatea Ion Zamfirescu, celebru filosof, prin „scrieri filosofice”, i la personalitatea tefan Luchian, pictor român i „un mare simfonist al culorii”...

Sub o not tot mai interesant sunt articolele despre istoria inutului Caracal, realizate de Dumitru Botar „Case vechi din Caracal - Casa St nculescu-Oan -Chirimbu”; despre „Colegiul Na ional „Ioni Asan” din Caracal” de Prof. Florian Petrescu i Prof. Titu Vîrban... În modul acesta, revista Domnul de Rou se prezint în fa a publicului cititor cu o imenbog ie spiritual , cu o bogat i pl cut crea ie literar , care îmbog te în mod distinct patrimoniul na ional al culturii române ti.

Deci, Domnului de Rou , felicit ri i bun venit în cultura na ional român ! Mul umiri Doamnei Doina Dr gu , redactor ef, i Domnului Nicu Vintil -Sigibida, director fondator, pentru înfiin area revistei „Domnul de Rou ”!

47

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Marian NENCESCU

Casa Poporului, la judecata Istoriei

În lipsa unei lucr ri de sintez arhitectural-edilitar , eventual a unui album de art bogat ilustrat i comentat care s pun în valoare un monument de arhitectur de amploarea i semnifica ia Casei Poporului, azi Palatul Parlamentului, editura bucure tean Paco ne-a oferit, în prag de s rb tori, o sintez (par ial ) istorico-arhitectural a celei mai cunoscute cl diri din Bucure ti, o rememorare a na terii i evolu iei proiectului, de la primele machete, la punerea în oper , o istorie a destina iei i evolu iei acestui obiectiv, în ansamblu, o poveste de via , un fragment de Românie real , nefardat i netrucat . Cartea se nume te Casa Poporului. Adev rata istorie (Bucure ti, 2016, 188 p. cu 12 pl. color) i vine s completeze o bibliografie cu totul rac , i, din p cate, extrem de subiectiv constituit , ce are (deocamdat ) ca principali piloni cartea arhitectului Andrei Pandele Casa Poporului, un sfâr it în marmur (album, Ed. Compania, Bucure ti, 80 p.) i, cu deosebire, romanul lui Ioan Popa, Robi pe Uranus (edi ie nou , Ed. Humanitas, 2012), un autor cu un destin literar meteoric, ce ilustreaz din plin teza c linescian potrivit reia „celula româneasc nu rezist ”.

Cum, în ultimii ani, ca urmare a încheierii lucr rilor de construc ie (2014) i de reamenajare în scop politico-administrativ a cl dirii, discu iile despre semnifica ia i valoarea sa simbolico-edilitar s-au mai estompat, iniiativa celor patru autori, respectiv ex-senatorul Marius Marinescu, pe post de istoric amator dar i de „maestru de ceremonii”, fo tii militari, gen. (r) Adrian Eugen Cristea i col. (r) Mihai Barto , în calitate de reprezentan i ai „constructorului” i, nu în ultimul rând, scriitoarea Cristina Marcule Petrescu, fiic a arhitectei Anca Petrescu i beneficiar , din 2008, a unui brevet ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ce func ioneaz pe lâng Guvernul României) privind „proprietatea i controlul asupra drepturilor patrimoniale i morale” rezultate din exploatarea „Edificiului complex Casa Republicii”, este cu totul binevenit i chiar pilduitoare.

De la început trebuie precizat c , la mai bine de trei decenii de la inaugurarea oficial a lucr rilor de construc ie (primele excava ii au avut loc, oficial, la 25 iunie 1984, când, potrivit protocolului epocii, Nicolae i Elena Ceau escu au depus un tub de inox la temelie, cu urm torul mesaj: „În al patruzecilea an al anivers rii revolu iei (actul de la 23 Au-

gust 1944 - n.a.) am inaugurat lucr rile de construc ie la Casa Poporului i la Bulevardul Victoria Socialismului, m re e i luminoase ctitorii ale acestei epoci construc iile vor d inui peste veacuri ca o impresionant rturie etc., etc. (op. cit., p.61), nici ast zi nu se cunosc pre ul real al construc iei, sursa de finan are i mai ales cum ar fi trebuit s arate, în viziunea „comanditorului” lucr rii, ansamblul Casa Poporului. În lipsa unor documente arhitecturale i financiare concrete, nu ne r mâne decât s intuim care a fost proiectul real de sistematizare a Capitalei, care au fost obiectivele edilitare vizate a se construi, i, mai ales, cum ar fi putut ar ta Bucure tiul la încheierea - ipotetic - a antierelor. nuim doar c se urm rise solu ionarea traficului, prin deschiderea unor bulevarde, chiar mai opulente decât celebrul Champs Elisée de la Paris, extinderea liniilor de metrou, sistematizarea i regularizarea Dâmbovi ei, modernizarea i „aerisirea” urbanistic a vechilor cartiere i, mai ales, implementarea, în noul Centru Civic, a unor construc ii cu rol simbolistico-social, precum Biblioteca Naional , Casa tiin ei, Muzeul de Art etc.

Cât utopie i cât nevoie real de progres

Ivan Aivazovski - Punctul de vedere

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cuprindeau asemenea proiecte, i mai ales cu ce pre urmau a fi în ate, e greu de estimat azi. Cert este c Nicolae Ceau escu a avut în vedere i adaptarea vechilor planuri urbanistice din vremea carlist , raportate îns la nevoile epocii pe care o visa pentru sine.

Cum, sub regimul totalitar, nu pre ul efectiv al lucr rilor conta, i nici sacrificiul, disconfortul i, pân la urm , nu se contorizau abuzurile comise asupra popula iei, astfel c , tot ce avea relevan , era semnifica ia politic a unor astfel de gesturi, lucr rile au continuat într-un ritm sus inut, adesea f chiar ca popula ia s sesizeze schimb rile survenite parc peste noapte. Ele probeaz c România comunist a cunoscut în acei ani o dictatur de dezvoltare, benefic , pân la un punct, pe plan social, dar catastrofal sub aspect uman i individual.

Strict istoric, cartea aduce o informa ie extrem de pre ioas - probat cu fotografii, documente i m rturii personale - despre condi iile demar rii proiectului, împrejur rile alegerii arhitectei Anca Petrescu drept ef a Colectivului de proiectare, i mai ales asupra modului cum Nicolae Ceau escu, personal, dispunea, arbitrar spunem noi azi, cu privire toate aspectele de pe antier. Astfel, dintr-un Raport (extras), din Arhiva Comitetului Politic al CC, purtând apostila original a efului statului, afl m c , înc din 1982, s-au dispus m suri pentru elaborarea planurilor arhitecturale ale Casei Poporului, inclusiv ale drumurilor de acces, pie ei de mitinguri (s.n.) i al parcului din jurul cl dirii, urmând ca lucr rile s înceap îndat dup finalizarea demol rilor, respectiv din ianuarie 1983. M rturii directe ale unuia din autorii ii, Adrian Eugen Cristea, fost, se pare, responsabil cu protec ia pe antier, trimit tre numeroase discu ii purtate de N. Ceau escu cu directorii Trustului Carpa i, cu conducerea Uniunii Arhitec ilor, cu al i factori responsabili, purtate, fie la re edin a de la Neptun, fie la sediul CC. al P.C.R., în a a numita „S li ”, unde aveau acces doar pu ini apropia i, circumscrise obsesiei dictatorului de a finaliza construc ia la un termen anume - respectiv pân la 26 ianuarie 1990. Tot Adrian Eugen Cristea dezv luie modul cum, personal, N. Ceau escu a ales, din multele machete prezentate, proiectul propus de arhitecta Anca Petrescu, respectiv o „Cas Româneasc ”, având îns cu totul alte dimensiuni i înf are decât vedem noi azi. Cum, nici autorii lucr rii nu ne-au ar tat vreo dovad , i nici din alte surse nu avem vreo m rturie asupra proiectului ini ial, nu ne r mâne decât s accept m teza c proiectul original

s-a „topit” în opera finit i c arhitecta a acceptat tacit modific rile impuse de N. Ceau escu, astfel c , în final avem o construc ie hibrid , greu de încadrat într-un stil sau într-o epoc anume, sau dac vrem, este o oglind a epocii de aur, sintagm cu care mul i scriitori l-au r sf at pe dictator.

Cert este c Anca Petrescu a fost meninut pe tot parcursul lucr rilor în func ia de ef al Colectivului de Proiectare/Arhitectur , având în subordine, în anumite momente, peste 150 de arhitec i i al i speciali ti, iar acera i situa ie i-a adus, dup 1990, numeroase ponoase, inclusiv acuza ia de „subminare a economiei na ionale” i chiar de „genocid”. Din m rturiile fiicei sale, era, din fericire, o persoan cu un psihic echilibrat, educat i c lit în „lupta vie ii”, astfel, c , o vreme, a lucrat în Fran a, la invita ia fiului pre edintelui Mitterand, iar, dup 1998, s-a întors în ar pentru a contribui la finalizarea Proiectului Casei Poporului, obiectiv ca i abandonat la vremea respectiv , ce risca s se degradeze ca urmare a schimb rii destina iei unor s li i angaj ri de lucr ri frauduloase, ori de o calitate îndoielnic . F ca autorii c ii s fac vreo referire anume la activitatea din Fran a a arhitectei Casei Poporului, nu putem s nu punem aceast invita ie i pe seama ambi iei fostului ef al Statului francez de a amplasa, în Ora ul luminilor, o ax de construc ii cripto-simbolice, sugerând un templu egiptean. În acest sens, experien a lucrului cu Nicolae Ceau escu ar fi constituit un atu. Situa ia nu ar trebui s ne mire, cât vreme, adesea, avem surpriza reg sim, în spatele unor gesturi publice, scopuri greu de explicat i justificat oficial Odat întoars în ar , cu sprijinul politic al P.R.M., forma iune ce a sus inut-o pentru un post de deputat (în legislatura 2004-2008), Anca Petrecu reu te s promoveze, în

49

Buletinul Oficial nr. 44, din 21 februarie 2005, denumirea de „Edificiu Complex Casa Poporului”, stabilindu-se, cu acest prilej, prin lege, forma i dimensiunile definitive ale cl dirii, urmând ca pe viitor, orice modificare s se fac doar cu acordul firmei ANCA HOUSE S.R.L., c reia arhitecta i-a cedat, din timpul vie ii, drepturile de autor asupra proiectului.

Cu siguran , acest gest neobi nuit a pornit, sus in, indirect, autorii c ii i de la tentativa, nefericit am spune noi, a autorit ilor locale, cu acordul principalelor institu ii ale statului, de a „îmbr ca” Casa Poporului cu blocuri turn, într-o încercare disperat de a o „ascunde” vederii publicului. În acest scop, a fost demarat un concurs interna ional de arhitectur , având drept scop ca, într-un orizont de timp scurt, respectiv pân în anul 2000, perspectiva asupra construc iei s fac loc unei „filosofii controlate, care s treac de la masivitatea totalitarismului, la o serie de opera iuni concentrate de organizare a spa iului” (op.cit, p. 146). S-au f cut promisiuni, s-au dat i premii (substan iale!) s-au organizat protocoale, dar rezultatul a fost dezam gitor pentru ini iatorii proiectului: în bun tradi ie româneasc , ce e val, ca valul trece. Ca o concluzie, edificiul înregistrat oficial la ORDA pe numele defunctei arhitecte Anca Petrescu apar ine, în fibra lui intim , poporului român, bucure tenilor care l-au în at cu sacrificii i trud . Casa Poporului mâne, cu bune i rele, oglinda poten ialului creativ românesc.

Cartea merit citit i pentru alte motive.

Scris cu aten ie, sincer i corect, ea ofer unei noi genera ii de cititori un punct de vedere obiectiv asupra unei epoci recente, dar îndeajuns de ocultat de factorul politic.

Desp irea de trecut implic i cunoa terea, iar Casa Poporului este o parte a istoriei ce nu trebuie ignorat .

Ivan Aivazovski - Voiaj nocturn

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Andrei POTCOAV~

Ion Pena – un scriitor uitat (cel mai bun epigramist teleorm[nean) În 25 august 1911, Ion Pena vede lumina zilei în jude ul Teleorman, în comuna Belitori (din 1.01.1965 comuna a primit numele de Troianu), situat în zona de contact a câmpiei Boian cu câmpia G vanu-Burda.

A fost unul dintre cei apte copii ai unei familii modeste din localitatea în care va urma cursurile colii primare „Vasile Alecsandri”, pentru ca ulterior s se preg teasc în coala de comer elementar din Ro iorii de Vede i în cea de comer superior din Turnu M gurele, ob inând atestatul necesar pentru a lucra în cadrul departamentelor financiare ale administra iei locale.

Despre activitatea profesional a lui Ion Pena avem posibilitatea preciz m c ini ial a lucrat în calitate de finan ist în zona natal pentru ca ulterior s activeze în aceea i calitate o perioad de 4 ani i 10 luni în comuna Suchevi a din jude ul Cara Severin (1936 - 16 iulie 1941), îndeplinind funia de delegat de agen ie; ulterior se va muta la Domne ti, în Arge , ca agent administrativ.

Aici se va împrieteni cu Gh. a, gazda sa, un mare industria i comerciant care îndeplinea pe plan politic func ia de pre edinte al organiza iei locale a PN . Acesta era fratele avocatului Nicolae a, eful de cabinet al lui Ion Mihalache, dar i unchiul Elisabetei Riza din Nuc oara, Arge , protagonist activ a rezisten ei anticomuniste din mun ii F ra în cadrul organiza iei „Haiducii Muscelului”.

Ion Pena, prieten al lui Gh. a, va deveni membru i sus in tor al PN , motiv pentru care în perioada 1945-1989 va suporta represiunile sistemului comunist (post mortem), sistem care-l va include cu opera sa în „fondul special interzis S”... În anul 1993 este men ionat de Nicolae Ni în „Bibliografia operelor autorilor legionari”, lucrare ap rut la editura „Libertatea” din Jacksonville din SUA. Aici este prezentat al turi de Emil Cioran, Petre ea, Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr. Ion Pena apare pe pag. 204, men ionându-se despre el: „Pena C. Ion, poet, colaborator la revista «Drum», ap rut în ora ul Ro iorii de Vede”, f alte detalii precum la alte persoane incluse pentru care se specific în mod expres c au publicat numeroase lucr ri de specialitate i au colaborat asiduu la revistele i ziarele legionare din ar .

Ulterior, Luca Ionescu va afirma, în emisiunea de la postul de radio „Impact 94,4 FM” din Ro iorii de Vede, din 24 august 2001, ocazionat de aniversarea a 90 de ani de la na terea poetului, c l-a cunoscut în perioada 1941-1943 pe Ion Pena, fiindu-i coleg de serviciu. Precizeaz c „acesta nu avea predilec ii legionare”, el a venit în Domne ti, conform cererii sale adresat c tre Ministerul de finan e, dup 16 .07.1941. Referitor la activitatea sa de colaborator la revista „Drum” se cunoa te faptul c Ion Pena a fost membru activ al grup rii

literare „Drum” din Ro iorii de Vede, grupare ce cuprindea tinerii publici ti teleorm neni, care a fost înfiin at în anul 1935 sub preedin ia de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, având ca pre edin i activi pe Nicolae St nescu Udrea i Florian Cre ean. Gruparea avea o editur , la care în 1939 Ion Pena va publica volumul de epigrame „Furcile caudine”, lucrare tip rit la imprimeria „Lumina poporului” din Ro iorii de Vede. Volumul s-a bucurat de multiple recenzii pozitive, ceea ce îl va determina pe George C linescu s -l însereze pe Ion Pena în „Istoria literaturii române de la origini pân în prezent” publicat de Funda iile regale pentru literatur , în octombrie 1941.

La aceea i editur din Ro iorii de Vede urma s apar în 1940, conform anun ului din revista bucure tean „Propoem” (în nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” i unul de epigrame „Flori veninoase”. Lucr rile programate la editura „Drum” nu au mai ap rut deoarece atât revista „Drum” cât i editura sa au fost suspendate de cenzur în acela i an.

Dup 1941, Ion Pena va fi mobilizat, va merge pe front, va fi grav r nit în vara anului 1944, fiind internat în spital la Alba Iulia, unde la 24 iulie 1944 va trece în eternitate i va fi înhumat în cimitirul eroilor din localitatea respectiv .

La trecerea sa în eternitate r mân în manuscris, dactilografiate, ase volume, de poezii, între care cele intitulate „Iarmaroc”, „Simple nimicuri”, precum i volumul de epigrame „Flori veninoase” .

Trebuie s preciz m c Ion Pena s-a impus în via a cultural i în publicistic în intervalul 1928-1944, o etap deosebit de tulbure în care el se manifest ca apar in tor i sus in tor al Partidului Na ional nesc. Dup trecerea în eternitate intr în vizorul securit ii, lucr rile sale sunt scoase din circula ie, scriitorul fiind inclus de comuni ti în „Fondul special - S”, interzis între 19451989. Abia în 2011, datorit ac iunilor întreprinse de nepotul s u Marin Scarlat, lucr rile lui Ion Pena vor fi introduse în circuitul contemporan al literaturii române fiind publicat volumul antologic „Scrieri” (atât cât a fost posibil s se recupereze - poezii, proz , epigrame.). În paralel cu activitatea profesional ce o va desf ura în zona natal , în Cara Severin (în comuna Suchevi a) i ulterior în Domne ti (comun în jude ul Muscel), pân în 1941, când va pleca pe front, se va implica în activit i culturale prodigioase ce se manifest prin realizarea unei prezen e publicistice active i plin de produc ii apreciate atât de contemporani cât i de personalit ile de prim m rime ale timpului în domeniul respectiv. Se va implica în ac iunile vizând

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

anticipa evenimente pân în anul 2000. Va realiza publicarea primei i a realiz rii sale în anul 1937, în revista „Drum” din Ro iorii de Vede, în num rul de Cr ciun; partea a doua a textului va r mâne în manuscris dactilografiat. Prin realizarea acestei lucr ri la Ion Pena se manifest spiritul s u de anticipa ie, despre care, ulterior, publicistul nostru contemporan Constantin Stan (1952-2011) va afirma c „prin povestirea sa I. Pena îl devanseaz pe George Orwel, realizatorul în 1945 a «Fermei animalelor»... i în context „se apreciaz c «Moneda fantezienilor» ar trebui repus în circula ie i a ezat într-o exact compara ie cu «proza urmuzian » într-o corect în elegere a vizionarismului sud-est european i de ce nu la baza teatrului absurdului Ionescian”. De fapt, în proza lui Ion Pena, previziunile autorului creaz analogii cu evenimentele urm toare, cele ale cooperativiz rii, colectiviz rii - cu cap-uri, gr dini e etc.-, autorul manifestându-se ca un bun analist social de anticipa ie, remarcat în mod distinct de C. Stan, viziuni ce se vor materializa în anii ’50 i ’60 ai secolului XX. Un domeniu deosebit abordat de Ion Pena este publicistica, noi având posibilitatea de a identifica semn tura sa în intervalul 19281944 într-o serie de publica ii locale, zonale sau na ionale, între care se pot enumera ziarul „Slove de foc” (apari ie în Belitori, Teleorman), ziare i reviste din Tr. M gurele („SO4H2”, „Graiul tineretului”, „Oltul”) sau Ro iorii de Vede („Drum”), revista „Zarathustra”, editat de Ion Caraion i Al Lungu la Buz u, sau publica iile bucure tene „Epigrama”, „P cal ”, „Propoem”, „Vremea” i „Universul literar”.

Critica literar i aprecierile contemporane îl definesc pe Ion Pena ca „cel mai bun epigramist teleorm nean”, ca urmare a identific rii a „peste 300 de epigrame” risipite în publica iile vremii, din care unele i-au g sit loc i în volumul „Furcile caudine”, publicat de editura „Drum” din Ro iorii de Vede, care-l consacr în domeniu, volumul având o multitudine de recenzii favorabile, chiar elogioase, în presa vremi.

Titlul volumului, „Furcile caudine” este inspirat de rezultatul i urm rile r zboiului dintre romani i sauni i (321 î.Hr.) ale c rui lupte s-au desf urat în trec toarea Caudinum - ce se afl la cca.50 km de Neapole -, în urma c rora armata roman învins a fost obligat s treac pe sub „furcile caudine” în râsul i batjocura înving torilor.

Furcile în form de jug erau constituite din trei l nci, din care dou înfipte în p mânt i una legat sus la capetele lor. Adjectivul asociat este sus inut de localitatea Caudinne. În acest sens, titlul figurat - în accep iunea DEX - constituie în fapt ipoteza unei critici severe a unor moravuri, fapte contemporane în conexiune cu percep ia sintagmei „a trece sub furcile caudine”, de a supune învinsului condi ii umilitoare, iar în accep iunea actual constituie, figurat, o ac iune de a supune unei critici severe societatea contemporan autorului. Parcurgând textele vom reg si multe similitudini cu realit ile actuale, ce- i g sesc o binemeritat critic în catrenele realizate de Ion Pena.

Catrenele sale, acide, virulente, ca i dialogurile epigramistice constituie atacuri directe în care sunt caricaturizate chiar vârfurile societ ii politice i literare, identificându-se personalit i de cel mai înalt rang ale domeniilor. Sunt piese dedicate lui A. C. Cuza, Al. O. Teodoreanu, N. Iorga, N. Crevedia (Eugen Barbu este fiul lui Nicolae Crevedia), Octav Desilla, Al. Macedonschi, Aurel Chirescu, Emanoil Bocu a, Gr. Trancu Ia i, Al. I. Stamatiad, Ion calm

ridicarea nivelului cultural al popula iei. În comuna Suchevi a - în intervalul 1936-1941 - va înfiin a un c min cultural, „Lumina”, cu sediul în prim ria localit ii, unitate pentru care va dona un aparat de radio i un num r însemnat de c i, în valoare de mii de lei, lucr ri necesare bibliotecii institu iei culturale din localitate. În 1941, când vine la Domne ti, va înfiin a o bibliotec comunal („Biblioteca modern ”), cu scopul de a r spunde apetitului cultural al localnicilor. În anii ’30 se va implica în zona Teleormanului, i nu numai, în calitate de publicist, realizând materiale pertinente pe care le va publica în revista „SO4H2” din Turnu M gurele, în care va debuta în 15.04.1931 cu poezia „Alpinism” - realizat în 1928. Tot în anul 1932 va colabora cu tefan Beljerschi la publicarea traducerii unui volum de versuri apar inând poetului sovietic Serghei Esenin (Poemele mele).

Prin activitatea sa publicistic , început de la vârsta fraged de 22 de ani i desf urat în special la revista „SO4H2”, î i va crea importante adversit i, în special prin percep ia delimit rii sale de „exclusivismul rasei germane”, dar i prin pozi ionarea sa ca „antibolevic convins”. Prin materialele sale, combate pe Oswald Spengler, filozof idealist, care, în calitate de reprezentant de marc al „antiintelectualismului”, dar i pentru pozi ia sa ca istoric ce se manifest ca un „critic fervent al latinit ii”.

Ion Pena, condeier cultivat, rafinat i inteligent, se manifest în publicistica sa „acid, chiar antiironic”, dând scrierilor sale concizie i fine e, i, în calitate de „antibol evic convins”, va colabora la revista „P cal ”, care avea ca „motto” catrenul mobilizator: „Iar când la Patria Român / Râvne te hidra bol evic / Nes ioas i p gân / Ia o arm c nu stric !”

Va colabora cu poezii la „Universul literar” - suplimentul celui mai popular i influent ziar din perioada interbelic -, abordând atât publicistic cât i literatur . Este apreciat de redac ie, t. Baciu (19181991), redactorul publica iei, afirmând despre Ion Pena c este „un poet plin de talent, de un talent robust, original i format, care face o figur cu totul aparte în corul celorlal i. Azi, I. Pena vine între noi cu o lir total înnoit , a ezându-se dintr-odat pe primul plan al poeziei tinere... versurile lui trebuie citite cu toat aten ia... în miezul lor se zbate un poet de ras , care semneaz simplu i deslu it, Ion Pena”.

Cu multiple preocup ri, Ion Pena se remarc i ca prozator, creator al unei proze „utopice”, realizat în perioada activit ii în Banat, la Suchevi a - în intervalul 1937-1938, când va surprinde cu lucrarea în dou p i, intitulat generic „Moneda fantazienilor”, în care va

Ivan Aivazovski - Malul m rii

51

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Minulescu, Tudor M i-nescu, Al. Calotescu Neicu, Al. Cazaban, T. Arghezi, Mircea Pave-lescu, I. Gr. Perie eanu, Ion Vinea, Iancu Brezeanu, Damian St noiu, N. Davidescu, Florin Iord chescu, Victor Eftimiu, G. Topârceanu, Miguel de Cervantes Saavedra, G. Bogdan Duic , Cincinat Pave-lescu, Pon iu Pilat, Socrate, Hamlet...

Se impune o precizare, i anume, faptul c în anul 1939 I. Pena public versuri în controversata revist „Propoem”, care dup 1940 este considerat de orientare legionar ; în aceast perioad el nu a mai avut nicio colaborare cu aceasta - deci în perioada în care legionarii au avut puterea pân în 14 februarie 1941, când Statul Na ional Legionar a fost abrogat i s-a instaurat dictatura militar a generalului Ion Antonescu. Pozi ia sa în raport cu mi carea legionar este pregnant definit de introducerea în volumul „Furcile caudine”, ap rut în 1939, a unei epigrame ce viza pe A. C. Cuza, mentorul i principalul sus in tor al lui Corneliu Zelea Codreanu: „Din tinere e n-a mai dat / O epigram - i-i p cat ! / Muza ? Muza i-a fugit / Ca nu cumva pân’la sfâr it / Uzând de abila-i suveic / S-o scoat i pe la evrei.”.

De altfel, se poate aprecia i pozi ia sa de antibol evic convins, prin precizarea c a fost în perioad un colaborator convins al revistei „P cal ”, ce avea ca „motto” un catren cu preciz ri punctuale: „Iar când la Patria Român / Râvne te hidra bol evic / Nes ioas i gân / Ia o arm c nu stric !”

Este important de precizat c la tip rirea volumului „Furcile caudine”, un num r însemnat de catrene nu au fost incluse în versiunea final , deoarece le-a scos editorul din motive pe care ni le putem u or imagina - nu au fost agreate de cenzur i exista teama acestuia de eventualele, poten ialele, repercusiuni din partea autorit ilor. Dar trebuie s remarc m i prezen a unor piese, între care acea ce viza pe „unul din epigrami tii de marc ai perioadei”, pe Al. O Teodoreanu, alias „P storel”, pe care I. Pena îl ironizeaz f când aluzie la una din „virtu ile” sale, afirmând: „Lumea-i zice P storel / Eu propun iubi i convivi / Ca s fim obiectivi / S -i zicem „p rel”.

Epigramele sale, mult apreciate în contemporaneitate, au fost risipite în diverse publica ii de profil ca: „Drum” (revista de literatur i art a grup rii „Drum” din Ro iorii de Vede, revista „SO4H2” din Tr. M gurele, având la conducere pe Dan Mure i Felix Tassares, revistele „Epigrama” i „P cal ”, conduse de Virgil Sl vescu, revista „Prepoem” - revista de afirmare a tinerei poezii române ti, care devine ulterior „revista de poezie româneasc ” -, cu apari ii în Bucure ti, i „Universul literar” din Bucure ti.

Din multitudinea de epigrame publicate vom reda „hamleteana” lui I. Pena, care la realizarea ei folose te sintagma hamletean „Restito tacere”: „Sub privirile-i severe/ Fac i eu frumosul gest / De-a m ntinde dup rest / U or... restul e t cere!”

La trecerea lui I. Pena în eternitate au r mas în manuscrise dactilografiate ase volume de poezii în care se include i cel de epigrame intitulat „Flori veninoase”. În acest context, cu dou volume de catrene, epigrame, „Furcile caudine”, publicat în 1939, i cel intitulat „Flori veninoase” (preg tit pentru publicare în 1940), inclusiv piesele publicate în diverse periodice, critica de specialitate îl consider pe Ion Pena ca unul dintre epigrami tii de marc ai perioadei.

Produc iile sale în domeniul epigramei vor fi cuprinse în volumul omagial, postum, „Scrieri” (ap rut în 2011, prin efortul nepotului s u Marin Scarlat); aici vor fi incluse epigramele din volumul „Furcile caudine” - apari ie din 1939 -, inclusiv cele oprite de cenzur anilor 1939-1940, dar i volumul manuscris dactilografiat „Flori veninoase”, ce urma s apar în 1940. Tot în acest volum sunt reproduse cele mai reprezentative produc ii r spândite în publica iile contemporane autorului. Dintre publica iile care au prezentat publicului produc iile lui I. Pena men ion m revista „P cal ”, cu o mic antologie de epi-

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

grami ti în care acesta este al turat lui I. L. Caragiale i altor realizatori emblematici ai anilor ’39-40, dar i revista „Epigrama”, care-l include pe I. Pena în numerele sale din anul 1942, i publica ia „Propoem”; în 11.04.1942 apare placheta lui Ion Pena intitulat „Strofe pentru storel”. În cadrul ac iunilor de restituire a produc iilor literare ale lui I. Pena trebuie s ne referim la scrierile realizate ulterior anului 1970, între care vom men iona câteva - în studiul lui Daniel Luca „Dou scrieri premonitorii «Moneda fantazienilor» de Ion Pena i «Ferma co ofana vesel » a lui Radu Tudoran”, inclus în Buletinul Universit ii din Timi oara, publicat pentru „zilele filialei Academiei Române din Timi oara; - N. Crevedia, Epigrami ti de ieri i de azi, Ed. Eminescu, Buc., 1975; - Gh. Filimon, I. B , Fi e de istorie literar ; Printre condeierii teleorm neni se num i Ion Pena, poet delicat i plin de talent pe nedrept poate uitat, în ziarul „Teleormanul” din 26 sept.1979; - sub îngrijirea lui Ion A St nescu, Dic ionarul oamenilor de cultur art i tiin din Teleorman, ap rut în 1993; - G. Zamfir, Antologia „P storel”, Ed. Frunz , Buc., 1996; - Stan V. Cristea, Jud. Teleorman, dic ionar bibliografic, Ed. Teleormanul liber, Alexandria, 1996; - Ion Leahu, „Ion Pena”, articol în „Romana ul”, din 26.08.2001; - Ion Chivu, „Poetul Ion Pena”, în România literar , din anul 2003, - Stan V. Cristea, Introducere în istoria cultural a jud. Teleorman, Ed. Rocuss, 2003; - Stan V. Cristea, Dic ionarul scriitorilor i publici tilor din Teleorman, Ed. Rocriss, 2005; - Stan V. Cristea, Secven e de istorie literar , Ed. Tipo Moldova, Ia i, 2014; - D. V. Delceanu, Voca ia scrisului în Teleorman, Ed. Teleormanul liber, 2005 - D.V. Delceanu, Pleiada de la „Drum”, câteva voci distincte, în Caligraf, 2003; - Valentin Leahu, Dup ce a fost cenzurat de Antonescu poetul I. Pena va fi publicat în Monitorul , 25-26 aug. 2001; - I. Pena, Scrieri, 2011, volum omagial, ap rut cu ocazia anivers rii a 100 de ani de la na terea poetului; volumul cuprinde poezii, proz i epigrame, materiale ce a fost posibil s se recupereze din publica ii i arhive, inclusiv cele ale securit ii, prin eforturile nepotului s u.

Marin Scarlat.

Ivan Aivazovski - Marea furtunoas

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Marian HOTCA

poem în interval închis [dumnezeu se uita la un televizor ce mergea cu purici a trântit telecomanda de perete, iar bateriile au s rit din ea a schimbat canalul divin, dar nu era nimic pios pe-acolo a lovit televizorul cu toiagul i oamenii mergeau doar într-o dung „Bate-voi p storul i se vor risipi oile turmei” se pare c planurile cere ti nu mai func ioneaz cum trebuie „Acum i pururea i în vecii vecilor. Amin!” ne trebuie o pauz mai lung , chiar etern dac se poate, dumnezeule, mai scoate-ne din priz ne topim!]

când în întuneric drumul îmboln vit se va scurta rotunjindu-se de-a lungul i de-a latul pân la orbire vezi punctul acela ce era odat o arip blând azi nu e decât sufletul aripii în valurile ce au trecut cândva printre picioarele mele prin gândul meu prin cerul meu prin umbra mea

mai picure ceva pe ruinele noastre o tandr vibrare a ploii a fi ultima dorin a zborului captiv în gândul meu i tot a a a fost i anul trecut pe vremea asta o moarte mototolit în memoria ve niciei medita ia surd a soarelui în paharul cu ap cl tinându-se

surâs resurec ie ce prim var crud se va izbi în ochii mei dac nu roua ce poart în tânguirea sa surâsul din soare

pe zi ce trece tept o nou înviere mai bun o planet cu muzici de oale m între non-ceasuri

luind

poem nocturn trezie ca un somn al pietrei aripa nop ii se r sfrângea în t cerea sângelui scurs printre oase asemenea oglinzii durerea p rea de dou ori mai grea confesam întunericului din venele pline cu acelea i incertitudini pot vedea în negrul clar dac r suflul meu livid va mai putea da existen ei vreun vis

poem to i pa ii pierdu i prin nisip au fost cândva însu i mersul agoniei

prive ti diminea a cum tremur într-un bob de rou adormit o p die smuls din inima câmpului îmi s rut febril pleoapa înc str puns de r cinile orfice i totul trece ca într-o splendoare crud a zborului prevestind topirea p rilor cu aripi de sare în gândul ierbii a tept închegat lumina laxativ se dezl uie indu-mi somnul rotund în dou particule de trezie

monolog

am îngr dit t cerea în pustiul visului nel sându-l s zboare spre inima de turt dulce

tot a a a fost i anul trecut pe vremea asta un pod putrezit deasupra unui fluviu cu flori nuntind în rug ciune îmi dezlegam ochiul încol cit în valsul beznei s-aud plânsul aripilor ce se topeau în elegii

mur turile b ltite îmi vor înlocui sufletul

va veni i vremea pentru cer

punct

tept ca cineva s -mi r stoarne liga mai iute mi-o taie cu a a o mototoleasc în mâini zicându-mi: bucata asta de m lig e ti tu, altceva mai dore ti de la via ?

- nu, mul umesc!

- sigur?

- bine... atunci poate o nou resurec ie într-o specie monocelular

plâns crud e plânsul tot mai crud în pomi i floarea alb caut p mântul s -l s rute cu toat mângâierea din parfum o adiere trecând prin amintiri întoarce somnul pe cealalt parte fluturi cu aripi largi închid lumina în zborul lor pal i departe de gândul uscat aud pietrele cum au înviat auzindu-mi lacrima zut în iarb

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Niculae GROSU

Blestemele na\iei române

În loc de prezentare „Am convingerea - pe care o exprim, asumându-mi toate consecin ele! - c ne afl m în fa a operei celui mai mare sociolog român de azi i de ieri. De-ar exista un Premiu Nobel pentru sociologie, l-ar merita cu prisosin .”

Fl. Constantiniu, Istoric, membru al Academiei Române „Aceast carte are o logic de fier i este printre cele mai logice i pe care le-am citit.”

Dan En chescu, Medic, profesor universitar, fost ministru al S ii (Aprecieri asumate olograf, pentru a se exclude contestarea.)

În loc de prolog Aceast carte este realizat pe suportul teoretic al c ilor Tratat de sociologie i Chintesen a sociologiei, dezvoltând într-un mod i mai deschis i tran ant fondul de idei al c ilor amintite i al ilor România sub invazia mârl niei i Dezbinarea româneasc , ea constituind a XXIII-a abordare a subiectului. i, pentru c abordeaz sociologic nenorocirile ce necontenit s-au ab tut asupra socieii române ti, astfel de nenorociri coincizând semantic cu blestemele, am resim it ca revelator titlul BLESTEMELE NA IEI ROMÂNE. Finalizarea c ii resimte ca determinant colaborarea cu domnii Ionel D nciuc i Vasile Gogonea, dumnealor confirmândui deci, motivându-m s continui i s finalizez, prin modul în care, prezentându-le timp de ani i ani paragrafele deosebite, au reac ionat, instantaneu, în suflu de dest inuire c ele exprim exact propriile fr mânt ri, sedimentate în subcon tient de-a lungul întregii vie i, textul c ii recunoscându-se, astfel, a fi drept produs de sintez a trei autori.

Cartea a fost gândit prin prisma exigen ei nonredundan ei, deci de a exprima ideile f a folosi vreun cuvânt în plus, i a fost scris prin prisma: exigen ei semantice, de a conferi frazei, alegând riguros cuvintele, virtutea preciziei; exigen ei sintactice, de a conferi frazei, formulând riguros enun ul, virtutea clarit ii; exigen ei eufonice, de a conferi frazei, urm rind riguros ritmicitatea, virtutea fluen ei; exigen ei logice, de a conferi frazei, derulând riguros ra ionamentul, virtutea adev rului. În sinteza lor, cele patru virtu i asigur textului elegan , dovada constituind-o sincronismul dintre dinamica citirii acestuia i ritmul respira iei de repaus, astfel încât cititorul s simt c textul i se deruleaz de la sine prin v z, ceea ce - conform aprecierii exprimate de conduc torul tiin ific de la licen , profesor Gita Tulea -, confer „unicitate inconfundabil stilului”.

Exigen ele prezentate se subsumeaz exigen ei metodologice ca fiecare enun s fie riguros în relativitate i relativ în rigurozitate, ceea ce înseamn c trebuie s se bazeze pe generaliz ri, nu pe absolutiz ri, adic pe eviden a c fenomenele analizate au avut sau au loc în majoritatea cazurilor, nu în toate, i c , deci, accept metodologic excep ia, astfel încât inclusiv cititorul s se poat considera o excep ie sau chiar unica excep ie.

Nivelul c ii rezult din nivelul studiilor de specialitate, facultate i doctorat, la curs de zi, cu scutire de frecven , activând ca ofi er, cu norm întreag , într-un comandament de mare unitate, fiindu-mi atât de greu încât permanent eram chinuit de gândul de a renun a, studiile urmate astfel survenind dup al i 4+2 ani de studii epistemic dure, cu tip de rigoare specific preg tirii matematice de inginer electronist i de fost ef de promo ie. Nivelul c ii rezult i din experien a personal , familial , de grup i institu ional , ce include, de la vârsta de 21 de ani, conducerea unui colectiv de circa patru sute de persoane, iar de la vârsta de 30 de ani, conducerea unui compartiment de resurse umane de comer exterior, în condi iile absurdit ilor de faliment, imposibil de imaginat, ale ultimilor 10 ani de regim comunist.

În loc de motto Doi rani, de pe o tarla pe alta: - B , Gheorghe, b , vii, b , la înmormântarea lu’ Ion? - Nu vin, b , nu vin, ce, el vine la a mea?

Cam acestea fiind solidaritatea i în elepciunea în societatea româneasc .

În loc de argument Din moment ce societatea româneasc supravie uie te, rezult are un anumit poten ial, adic are resurse, i umane i materiale, dar din moment ce evolueaz cu mult sub nivelul poten ialului, rezult

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu i-l valorific în mod corespunz tor i c , deci, îi lipse te atât un ceva-anume, apt s o propulseze, cât i un altceva-anume o direc ioneze. Pentru descoperirea acestor determinan i, propunem cititorului s parcurgem împreun paginile ce urmeaz . ................................................................................................................

Pentru a în elege modul de constituire al societ ii române ti se impune a-i clarifica începutul-începuturilor. În acest scop, este plauzibil a se formula, conform metodologiei cunoa terii tiin ifice, urm toarea ipotez : - militarii romani, la momentul l rii la vatr , dup o via de încazarmare i campanii, nu aveau maturitatea social necesar constituirii unei familii i nici maturitatea economic necesar constituirii unei gospod rii, motiv pentru care ei s-au manifestat impropriu în rolurile de cap de familie, de p rinte i de gospodar, afectându-se, astfel, etno-geneza poporului român.

Conform acestei metodologii, din eviden a istoric rezult c : ini ial, eterogenitatea etnic a fo tilor militari i a colonilor romani proveni i din diverse provincii ale imperiului, cu pondere de 40-50% din popula ia Daciei Romane -, a împiedicat integrarea în modele unitare a comportamentelor specifice acestor roluri, tot astfel putându-se explica i faptul c românii nu au biotip, ei fiind, ca fizionomie, culoare, în ime i grosime, cam de toate felurile; ulterior, lirile barbare au devastat inclusiv începutul de constituire a unor modele na ionale de comportament; în final, st pânirea multisecular str in (ungar , turceasc , ruseasc , austriac ) asupra provinciilor române ti a influen at divergent formarea modelelor na ionale de comportament, reie ind c manifestarea în rolurile de cap de familie, de p rinte i de gospodar i, respectiv, etno-geneza poporului român au fost i mai grav afectate.

Pe acest temei explicativ, din ipotez se pot deduce, conform metodologiei specifice, urm toarele consecin e: manifestarea improprie în rolul de cap de familie, ca factor al rela iilor sociale, a frustrat formarea primelor genera ii mixte, daco-romane, de modelul de personalitate respectiv, acestea r mânând, astfel, socialmente dezbinate; manifestarea improprie în rolul de rinte, ca factor de for i de autoritate, a frustrat formarea primelor genera ii mixte, daco-romane, de modelul de personalitate respectiv, acestea r mânând, astfel, psihologice te slabe; manifestarea improprie în rolul de gospodar, ca factor al motiva iei muncii i al priceperii gospod re ti, a frustrat formarea primelor genera ii mixte, daco-romane, de modelul de perso-

55

nalitate respectiv, acestea r mânând, astfel, nemotivate.

Cele trei consecin e - dezbinarea, sl biciunea i nemotivarea - au avut, conform metodologiei amintite, urm toarea involu ie: - dezbinarea, ca indiferen fa de soarta celorlal i i a rii, fiind obligat de dificult ile vie ii s se defineasc atitudinal, i cum n-a avut premise s devin atitudine pozitiv , de colaborare, a degenerat, prin confruntarea intereselor, în atitudine negativ , de du nie, astfel încât pân i balada na ional simbol, Miori a, i extrage proiec ia filozofic din invidia, du nia i crima dintre români.

Aceste resentimente s-au generalizat în nevoia, indus din aproape în aproape, „s moar capra vecinului”, proces prin care „murind toate caprele”, ara a r mas, structural i ireversibil, s rac , fiind cert numai într-un asemenea mediu puteau s apar expresii de tipul „la noi, nicio fapt bun nu r mâne nepedepsit ”, „pe cine nu la i s moar , nu te las s tr ie ti” i „facerea de bine e f...re de mam ”; - sl biciunea psihic , nepermi ând maturizarea prin confruntare cu du manii - românii retr gându-se în p duri i mun i - a degenerat în slug rnicie fa de str ini, motiv pentru care românul a dec zut în str in i slug în propria ar , astfel încât, chiar i în prezent, el vorbe te cu minoritarii în limbile acestora, iar în cazul familiilor mixte, el accept formarea copilului în spirit etnic minoritar, fiind cert c numai într-un asemenea mediu puteau s apar expresii de tipul „s rmanul nostru româna ”, „capul plecat, sabia nu-l taie” i „m liga româneasc nu explodeaz ”; - nemotivarea, nepermi ând mobilizarea i direc ionarea individului spre un scop, a degenerat în del sare i, respectiv, în haos, astfel c , în mod curent, românul î i amân treaba pân în ultimul moment i, apoi, în grab , o stric i o ia de la cap t, motiv pentru care, pierzând mai tot timpul, el este permanent gr bit, fiind iar i cert c numai într-un asemenea mediu puteau s apar expresii de tipul „lene ul mai mult alearg ” i „se învârte ca un coi1 într-o c ldare”. i, cum prin dezbinare i du nie, nu se pot crea valori, prin sl biciune psihic i slug rnicie, eventualele valori nu se pot integra în sistem, iar prin nemotiva ie i, respectiv, del sare i haos, eventualul sistem de valori nu se poate în a în ideal, este limpede , f valori, f valori integrate în sistem i f sistem de valori în at în ideal, nu poate exista identitate na ional , fiind plauzibil a se considera c , în momentul începerii comuniz rii (1944-1947), societatea româneasc se g sea, din punct de vedere etno-genetic, la stadiul de mas amorf , specific st rii de popula ie, în cadrul reia se constituise dup Revolu ia de la 1848 un nucleu valoric, specific st rii de popor, ce a fost apt s confere societ ii române ti sens existenial, concretizat în unirea principatelor, dobândirea independen ei, întregirea naional i un ritm semnificativ de dezvoltare.

Devine, astfel, plauzibil c în momentul începerii comuniz rii, societatea româneasc se g sea din punct de vedere etno-genetic la un stadiu c ruia, metodologic, i se poate spune de pre-popor.

Stadiul de pre-popor a fost îns , devastat în timpul comunismului. Aceasta, pentru - spre deosebire de ocupan ii externi (unguri, turci, austrieci, ru i), care au ac ionat fizic i/sau psihic, inclusiv omorând, asupra unor persoane sau comunit i regimul comunist îns , ca regim de ocupa ie intern , a supus din interior distrugerii atât totalitatea elitelor, cât i

Ivan Aivazovski - Marea în furtun

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

credin ele, valorile, normele, tradi iile, moravurile, legile i modelele de comportament ale na iunii, adic tocmai esen ele ei umane i na ionale, provocându-i, astfel, dezumanizarea i dezna- ionalizarea, ceea ce relev c , prin comunism, societatea românesc a trecut printr-o eviden de factur contra-istoric . i, din moment ce regimul de ocupa ie întern a dezl uit, ceea ce nicio ocupa ie extern nu a reu it, p sirea masiv a rii, este incontestbil c regimul comunist a fost de factur anti-istoric . În aceste condi ii, cele trei cupluri de consecin e au avut urm toarea involu ie: dezbinarea i, respectiv, du nia au degenerat prin p sirea masiv a rii - în dezertare na ional ; sl biciunea psihic i, respectiv, slug rnicia au degenerat - prin efectele secundare asupra st rii economice a popula iei, cauzate de ac iunile contrare regimului întreprinse de c tre emigran i români (în special, prin campaniile de la posturile de radio „Vocea Americii” i „Europa Liber ”, de a i se ridica României „clauza na iunii celei mai favorizate” de c tre guvernul SUA, ceea ce însemna pierderea unor mari avantaje economice) - în tr dare de neam; nemotivarea i, respectiv, del sarea i haosul au degenerat - în condi iile economiei planificate, din „centralism democratic” în jaf centralizat, iar în condi iile noii economii de pia , din liberalism democratic în libertinism de jaf rezultând c starea de pre-popor a fost distrus i c , deci, societatea româneasc a fost împins la stadiul anterior, de popula ie. adar, societatea româneasc fiind caracterizat de dezbinare, specific stadiului de popula ie, nu de unitate, specific stadiului de popor, rela iile sociale dintre români sunt -inclusiv la nivelul elitelor (autorit i, manageri, medici, profesori, preo i) sau în raport cu acestea - de repulsie, de batjocur i de jecm neal , rezultând c via a românului este, tocmai din cauza românilor, o necurmat suferin i c , deci, cei mai înver una i du mani ai românului sunt chiar românii i c cel mai antiromânesc comportament îl manifest românii în i.2

Blestemele na iei române Fericiri silnice (2/16) În orice societate, înfiin area primei universit i fiind dovada maturit ii acelei societ i, iar universitatea fiind port-drapelul maturiz rii în orice societate, este incontestabil c din moment ce în societatea româneasc prima universitate a fost înfiin at cu 800 de ani mai târziu decât în societ ile civilizate, este plauzibil a se estima , aproximativ aceasta este diferen a de maturitate dintre societatea româneasc i societ ile respective. i, cum o asemenea întârziere înseamn patologie i, prin sine, mutilare, inclusiv astfel se poate explica starea cvasi-generalizat de nefiresc, de ciudat, de straniu din societatea româneasc , stare etichetat în limbajul urban prin pseudocuvântul na pa.

Starea de na pa fiind corelativ cu nivelul popula iei, etichetat în „noua democra ie” prin causticul-scornit termen pulime - acesta constituind substitutul neo-comunist al ceea ce alt dat era considerat s cime -, cu în eles, conform Dic ionarului urban, tot de cime, dar de s cime proast , prostit prin sp larea creierului de c tre regimul comunist, regim ai c rui reprezentan i de rang înalt sunt convin i c „am spus pulime din respect pentru oameni”. adar, trecând de la etichetare la starea de fapt, se impune analizarea acesteia prin prisma dezastrelor provocate de comunism, deoarece: a) la nivel de societate, - înainte de comunism (tabelul urm tor, coloana din stânga): * dup mai mult de un mileniu de cre tinism, popula ia î i interi-

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

orizase morala cre tin ; * dup reformele agrare din 1864 i 1921, când fiecare familie rural a fost împropriet rit cu câte 5 ha, ranii dobândiser sim ul propriet ii; * dup decenii de munc pentru sine, nu pentru boier sau m stire, ranii i me te ugarii începuser s fie p trun i de cultul muncii, - în comunism îns (tabelul urm tor, coloana din dreapta în compara ie cu cea din stânga): * dezl uindu-se propaganda ateist , morala cre tin a fost afectat , în declinul i bre ele acesteia infiltrându-se imoralitatea gân , acest tip de diversiune fiind relevat de perversitatea expresiei „religia, opium pentru popor”; - na ionalizându-se mijloacele de produc ie i colectivizându-se terenurile, animalele de povar i produc ie i atelajele, sim ul propriet ii a fost distrus, în locul acestuia inoculându-se indiferen a colectivist , acest tip de atitudine fiind relevat de indolen a expresiei „nu-mi pas , m doare-n cur3, nu-i averea mea, e-a statului”; * convertindu-se munca pentru sine în munc pentru regim, începutul de cult al muncii a fost în bu it, în locul acestuia erupând mecheria chiulului i a furti agului, acest tip de comportament fiind relevat de causticitatea expresiilor „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”, „ei se fac c ne pl tesc, noi ne facem c muncim”, „pauzele lungi i dese, cheia marilor succese.

ÎNAINTE DE COMUNISM

ÎN TIMPUL COMUNISMULUI

MORALA CRE TIN

PROPAGANDA ATEIST

SIM UL PROPRIET II

ÎNCEPUT DE CULT AL MUNCII

INDIFEREN A COLECTIVIST MECHERIA CHIULULUI I A FURTI AGULUI

b) la nivel de mase: - înainte de comunism (imaginea urm toare, cu rural/urbanul structurat), structura societ ii era de aproximativ 90% rural i 10% urban , urbanul având capacitatea s -i integreze pe pu inii imigran i din rural (p tr elul negru), atra i mai ales pentru munci în salubritate, canalizare, pavatul str zilor i montarea liniilor de tramvai;

10% URBAN

90% RURAL

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- în comunism îns , (imaginea urm toare, cu rural/urbanul devastat) hot rându-se industrializarea rapid , jum tate din popula ia rural (45% din popula ia total ) a fost dislocat pe antiere i în fabrici. Aceste mase, rupte din mediul rural i-au pierdut din normele rurale i, fiind de peste patru ori mai numeroase decât popula ia urban , n-au putut fi asimilate de aceasta i, deci, n-au dobândit nici norme urbane, r mânând f niciun fel norme (anomice) i, astfel, nevoite s i satisfac necesit ile prin impulsii (porniri psihice irezistibile), adic , prin furt, tâlh rie, viol i crim . i, cum aceste mase, în special naveti tii, mai aveau leg turi cu popula ia r mas în rural, au stricat-o i pe aceasta i, respectiv, fiind, prin propor ii, vulgaritate i agresivitate, cople itoare în raport cu mediul urban, lau devastat i pe acesta, astfel c a ezarea istoric , pe niveluri valorice a popula iei s-a pr bu it într-o stare de amestec tur disperat . c) la nivel de individ: - înainte de comunism (tabelul urm tor, coloana din stânga), ranul: - posedând p mânt, animale i atelaje, era st pân; - conducându- i singur avutul, era i manager; - gândindu- i singur treburile, era i specialist, - în comunism îns (tabelul urm tor, coloana din dreapta în compara ie cu cea din stânga), ranul, dup ce i s-a luat totul i a fost deportat ca necalificat pe antiere sau în fabrici, a dec zut: - din st pân în slug ; - din manager în slug ; - din specialist în slug , distrugându-i-se, astfel, personalitatea i, deci, dec zând din om în neom.

ÎNAINTE DE COMUNISM

ÎN TIMPUL COMUNISMULUI

ST PÂN

SLUG

MANAGER

SLUG

SPECIALIST

SLUG

d) la nivel valoric: - înainte de comunism (imaginea urm toare, cu piramida închegat ), societatea se structurase valoric, sub form de piramid , vârful acesteia, de la savan i la rani gospodari, constituind elitele, care au fost apte s asigure modelarea, motivarea, mobilizarea, propulsarea i direc ionarea societ ii;

57

- în comunism îns (imaginea de mai jos, cu piramida dezmembrat ), elitele fiind, ini ial, n ucite de barbaria schimb rilor i, apoi, supuse s lbatic nimicirii, societatea a fost decapitat valoric, astfel , din moment ce vârful piramidei a fost spulberat, leg tura realizat prin sine de c tre vârf între muchiile laterale ale piramidei a fost distrus i, deci, piramida social s-a dezmembrat, straturile sale pr bu indu-se într-o mas inform , la discre ia hoardelor „condutoare” de ultim spe .

i, cum, f structur nu exist ierarhie, f ierarhie nu exist autoritate, f autoritate nu exist ordine, f ordine nu exist func ionalitate, f func ionalitate nu exist dezvoltare, reiese c regimul comunist a zdrobit societatea româneasc i c , deci, între societatea, popula ia i persoana de pân la comunism i de dup , nu mai este absolut nicio leg tur , ceea ce înseamn c regimul comunist, în „opera de formare a omului de tip nou”, a distrus absolut toate calit ile umane, în locul lor inoculând cele mai imprevizibile monstruozit i, f s fi insuflat vreo calitate, fiind plauzibil a se afirma c acest regim a decerebrat, cel pu in din punct de vedere al inteligen ei emo ionale, societatea româneasc .

Astfel, de i în societate exist membri de cert inteligen teoretic (ap i de realiz ri teoretice înalte, precum unii universitari, cercet tori, medici, farmaci ti, scriitori) sau de cert inteligen practic (ap i de realiz ri practice înalte, precum unii medici chirurgi i denti ti, ingineri, arti ti plastici, balerini, sportivi, artizani, meseria i), din punct de vedere îns , al inteligen ei emo ionale, o parte dintre ei se manifest naiv, aderând la/sau optând pentru partide i candida i de cea mai anchilozat factur comunist i, respectiv, savurând în extaz vomismentele unor televiziuni i ziare de diversiune politrucosecuristic .

Procesul de decerebrare este atât de pervers încât v desc afinit i comuniste chiar i unii membri de vârf ai partidelor istorice i, respectiv, este atât de iner ial, încât chiar i tineri care au absolvit merituos universit i occidentale de faim , se manifest în cel mai îmbâcsit mod comunist.

Efectele decerebr rii transpunându-se i sub forma st rii de na pa, de pulime, se constat c aceast stare s-a extins în toat societatea, diferen iindu-se, în func ie de statusul social, la nivelul categoriilor favorizate, prin ostenta ie (locuin e, autoturisme, îmbr minte, podoabe i consum curent de fi e) i vulgaritate, iar la nivelul categoriilor defavorizate, prin promiscuitate (lenevie, s cie, mizerie, vicii, depravare, violen ) i, desigur, vulgaritate. i, din moment ce pân i doamne i domni oare de condi ie din ce în ce mai bun i feti e de vârste din ce în ce mai mici se exprim inclusiv în institu ii, mijloace de transport în comun i chiar i în biserici prin expresiile „ce p... mea” i „b ga-mi-a p...”, rezult cât de înr cinat i de r spândit este vulgaritatea în societatea româneasc .

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Aceste expresii par a fi inoculate definitiv în mentalul na ional ca obsesii absolute, pentru români ele având rol de: crez existen ial, imn al apartenen ei, slogan al identit ii, dovad de inteligen , prob de emancipare, argument imbatabil, formul de salut, semn de amici ie, strig t de u urare, reac ie de nemul umire, a are la scandal, rezolvare universal , ceea ce îi face pe din ce în ce mai mul i dintre ei s spun „fir-am ai dracului, am ajuns un fel de neam al p...”.

Fiind de a teptat c un asemenea neam s nu- i doreasc proiecte, ci am giri, i nici solu ii, ci chilipiruri, este cert c dac pulimii i se ofer la alegeri o por ie de fasole i un oi de uic este vesel un ciclu electoral, patru ani nefâcând altceva decât s rânjeasc tâmp, ha-ha-ha, s se scobeasc adânc în nas, s râgâie prelung, s se scarpine insistent în anus i/sau la testicule i în plus, cu glas smiorit, s se i vaite, „vai, ce via am rât tr im”. În rezumat, revenind sintetic la cele patru scheme explicative, se constat c toate au drept concluzie c regimul comunist a distrus personalitatea românilor, ceea ce relev c regimul a urm rit aceasta pe toate c ile i prin toate mijloacele, tartorii comuni ti fiind siguri , prin distrugerea personalit ii, „victoria deplin i definitiv a socialismului la ora e i sate” urma de la sine. i, cum omul cu personalitatea distrus n-a mai fost în stare s interac ioneze, adic s ac ioneze în consens cu al i oameni - devenind, astfel, dependent în mod impersonal de stat, nu interpersonal de oameni - este incontestabil c , sl bindu-se re eaua de reciprocit i specific rela iilor interpersonale, omul a r mas tot mai însingurat, din multitudinea acestor st ri individuale rezultând la nivel societal starea de dezbinare.

Fiind de în eles chiar i la nivelul celei mai simple puteri de judecat c , în stare de dezbinare, oamenii n-au mai resim it nimic omene te pentru oameni, este cert c , în astfel de condi ii, lupta pentru supravie uire a degenerat în înc ierare generalizat , cam ca în cadrul i între haitele de câini, ceea ce a întors contra-istoric societatea spre stadii imemoriale. Efectele acestei contra-întoarceri se resimt, din 1990 încoace, la tot pasul.

1

Cuvânt existent în DEX - Dic ionar explicativ al limbii române. „Dac ar exista un Premiu Nobel pentru sociologie, dr. Nicolae Grosu l-ar merita pentru acest alineat.” - Academician Florin Constantiniu, în ziarul „Na ional” III, nr. 621 din 24 iunie 1999.

3 Cuvânt existent în DEX - Dic ionar explicativ al limbii române.

2

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Sunet, culoare ]i vibra\ie la Ateneul Român Regal de dansuri tradi ionale cu ocazia Anului Nou Chinezesc Intrarea în Anul Nou Chinezesc a fost întâmpinat la Bucure ti printrun eveniment de excep ie: spectacolul de gal sus inut de Academia de Dans din Beijing, care a prezentat un regal de dansuri tradi ionale. În splendida incint a Ateneului Român, simbol al spiritualit ii române ti, un public numeros a venit în întâmpinarea unui eveniment a teptat spectacolul Academiei de Dans din Beijing, cu ocazia intr rii în Anul Nou Chinezesc. Organizat de Casa Româno-Chinez i Ambasada Republicii Populare Chineze la Bucure ti, cu sprijinul „NIRO Investment Group”, evenimentul s-a bucurat de prezen a ministrului Afacerilor Externe Teodor Mele canu i a ministrului delegat pentru Afaceri Europene Ana Birchall, al turi de înal i demnitari i diploma i, conducerea i pre edin ii filialelor Casei Româno-Chineze, personalit i din mediul academic i cultural, oameni de afaceri, membri ai comunit ii chineze din România, efi de organiza ii i asocia ii non-profit.

Semnifica ia profund a manifest rii a fost subliniat de E.S. Xu Feihong, Ambasador al R.P. Chineze la Bucure ti, care, în deschiderea galei, a mul umit Casei Româno-Chineze i Grupului de firme „NIRO” pentru efortul deosebit depus pentru reu ita serii: „Ast zi ve i vedea un spectacol care reprezint un cumul de comori tradi ionale chineze ti. Este o colec ie de dansuri care reprezint toate regiunile din China i sper m c ceea ce ve i vedea v va aduce mai aproape de cultura autentic chinez . De altfel, spectacolul din aceast sear face parte din manifest rile prin care de cinci ani celebr m Anul Nou Chinezesc i în România. De fiecare dat încerc m s aducem în fa a publicului românesc parfum de tradi ie chinez , precum i manifest ri ale spiritualit ii noastre. Ne dorim ca i de aceast dat , cei prezen i s simt atmosfera de armonie i s rb toare. Pentru reu ita acestei seri trebuie men ionez faptul c Grupul de firme NIRO, Casa Româno-Chinez i Filarmonica George Enescu au depus eforturi considerabile. Tuturor celor care au contribuit la acest eveniment vreau s le mul umesc”. În numele Casei Româno-Chineze, organizatorul evenimentului, s-a adresat celor prezen i E.S. Ambasador Ioan Donca: „Mul umesc pentru cuvintele de apreciere la adresa Casei Româno-Chineze i vreau s v asigur c vom depune în continuare toate eforturile pentru a ne aduce contribu ia la buna dezvoltare a rela iilor dintre România i China. Anul Coco ului este un an pozitiv, norocos, care îndeamn la curaj i viziune. Le dorim prietenilor no tri chinezi, a a cum ne dorim i nou , un an bun i fericit. La mul i ani!”.

Spectacolul propriu-zis s-a constituit într-un regal de tradi ii simbolizate prin dansuri specifice unui mare num r de etnii care convie uiesc al turi în marea Chin . 12 dansuri tradi ionale, din nou regiuni diferite ale rii au încântat spectatorii printr-o bog ie de stiluri unice. Arti tii de recunoscut valoare interna ional ai Academiei de Dans din Beijing au f cut s vibreze sala, printre altele, de ritmurile dansului uigur Maxrap, dansul Tobei de lemn din Fanpai, dansul kazah Kara jorga, dansuri de lupt i de simbolistic profund a traiului i preocup rilor de fiecare zi ale fiec rei etnii prezente prin art , spa iu i timp, în fa a publicului românesc.

Evenimentul prin care s-a intrat festiv în Anul Nou Chinezesc i la Bucure ti a fost un prilej pentru spectatorii români de a lua contact cu ceva ce se vede mai rar pe scenele române ti: dansul tradi ional chinez, în zecile lui de fa ete etnice de o frumuse e aparte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

59

Corin BIANU (n. 21.06.1946) scut în loc. P troaia-Vale, jud. Dâmbovi a, cu numele Ioan Cobianu, a absolvit Facultatea de Drept, la Univ. Bucure ti i a lucrat în administra ia de stat, apoi a fost consilier juridic la firme private i institu ii, între care Ministerul Culturii. Scrie poezie, proz , epigrame, apare în publica ii de gen, a fost premiat pentru crea iile literare, semnând cu pseudonimul Corin Bianu. Este membru ( i pre edinte din anul 2011) al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Singur, sau în colaborare cu Ioan Mamulas, a publicat lucr ri de parapsihologie, iar împreun cu Viorel Martin a îngrijit apari ia unui Caiet de club (epigrame, 2011) Filozofie contemporan Actualul stat de drept Poate nu ne-a „tras în piept”, Dar atât ne-a îndreptat, ne-a coco at.

Vasele comunicante Principiu fizic exprimat Cu foarte-ndrept it motiv, Prin damigeana cu muscat i gâtul unui om be iv.

De-ale teatrului Sunt i spectacole, socot, La care, procedând la vot, Ar câ tiga precis actorii…

Fiind mai mul i ca spectatorii.

Statornicie Bucuros a constatat în suflet i-a intrat; Când s -i spun „Bun venit!”

Dumneaei a i ie it.

La divor Soa a, cu certificate, Dovede te c o bate.

Motiveaz -abil, cu art : b tut e el… de soart .

Condi ia epigramistului Asta-i via a ugubea a: El cu viciul, Ea cu biciul.

Virgil }CHIOPESCU (17.02.1922 - 16.05.1922) scut în Turnu Severin, jud. Mehedin i; decedat la Timi oara. Cursurile primare i liceale le-a urmat în ora ul natal, dup care a absolvit Facultatea de Studii Economice Bucure ti i a lucrat la Timi oara, unde a ajuns profesor universitar i decan al Facult ii de tiin e Economice.

Atras de epigram , a colaborat la publica iile „Orizont” i „Drapelul Ro u”, apoi a fost inclus în culegerea colectiv „Dansul biilor” (Timi oara, 1975).

Apari ii editoriale epigramatice: Alma mater timisiensis (epigrame, volum în colaborare, 1979), Catrene ene (1979), Epigrame i madrigaluri (volum în colaborare, 1992), Dueluri epigramatice (1993), Epigrame selec ionate (1993). Este inclus în peste 30 de volume colective de epigram .

La judecata de apoi Când m-o întreba în cer „împ ia”, De mi-am f cut în lume datoria, Voi spune c-am f cut printre cei vii, Nu una, ci mai multe datorii!

Unui scriitor sensibil la critic nu-i par via a grea, Noaptea scrie, ziua bea!

Unii l-au cam criticat i de-atunci le-a inversat.

La vârsta mea Nu am nevoie de spitale Sau repara ii capitale, Dar ori icât, fir-ar s fie, Sunt cam ie it din garan ie!

Dialog între nepot i m tu „Mai ’nainte, tu Lina, Ce-a fost? Oul sau g ina?” „Ce s i spun eu, m i nepoate?

Mai-nainte-au fost de toate!”

Unor zidari Mai sunt zidari dintre acei Ce nu tiu graba-n lumea asta; Manole de muncea ca ei i azi îi mai tr ia nevasta.

Armonie conjugal În treburi mici decide ea, De-s mari, decizia-i a mea; Doar c -n menajul meu model Probleme mari nu sunt de fel.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

De-ale modei Câte-o dam de calibru Poart foarte mari cercei, Ca s in -n echilibru…

Golul dintre ei.

„Românul e n scut poet” Proverbul nostru nu-i complet, Mai are i un corolar: Românul e n scut poet Iar soacra… critic literar!

Unei so ii aprige De ziua ei i-a d ruit rbatul numai un chibrit, doar atât îi mai lipsea De exploziv ce era.

Epigramistului timi orean Ion Martin Pizm re ca-ntotdeauna Eu am spus-o cu venin, „de la Martin” e una i-alta e „de Lamartine”!

La apari ia revistei „Orizont” Îmi spunea mai ieri nevasta: „Ia i tu revista asta. i oricât ai fi de tont, Treci drept om de orizont”.

Unei Desdemona r gu it O omora neîndoios Nefericitul african Chiar dac n-ar fi fost gelos, Ci doar un simplu meloman!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VIII, nr. 1(77)/2017

Florin M~CE{ANU

IVAN AIVAZOVSKI

Portretul lui Ivan Aivazovski, de Alexei Tiranov Ivan Konstantinovici Aivazovski s-a scut la 29 iulie 1817, la Theodosia, ora din Crimeea, unde tat l s u, armean de origine, s-a stabilit la începutul secolului. Tat l u se ocupa cu comer ul i tia câteva limbi orientale.

Odat cu ciuma din 1812, comer ul a început s mearg prost astfel încât, la na terea lui Ivan Aivazovski, familia avea dificult i financiare mari.

Aivazovski a fost atras de art înc din copil rie i, din lips de alte materiale, desena cu c rbune pe zidurile din Theodosia. Aceste desene i-au atras aten ia guvernatorului oraului A. Kaznacheiev, care l-a ajutat pe Aivazovski s intre la liceul din Simferopol i, în 1833, la Academia de Art din St. Petersburg.

Aceast perioad apar ine marilor arti ti: Pushkin, Gogol, Lermontov, Belinsky, Glinka i Brillov.

Aivazovski s-a dezvoltat ca artist în spiritul romantic pe care l-a p strat i în lucr rile de mai târziu, dar asta nu l-a împiedicat s dezvolte o form proprie de realism. În 1837 a absolvit Academia cu medalia de aur, ceea

ce i-a oferit posibilitatea unor studii prelungite pl tite de Academie. Pictorul a plecat în Crimeea, unde i-a perfec ionat stilul pictând ora ele de coast . Curând, artistul va pleca la Roma, unde va expune pentru diferite expozi ii având un succes extraordinar, când o adev rat senza ie. Capacitatea sa extraordinar de a picta apa, aerul i lumina într-un mod atât de natural, l-a f cut pe papa Grigore al XVI-lea s cumpere „HAOSUL” i -l expun la Vatican, unde erau expuse numai picturile marilor arti ti ai lumii.

Ceea ce a reu it Aivazovski în cele peste 6.000 de lucr ri ale sale a fost s surprind poezia naturii din pensul , dar i curajul omului care înfrunt for a de nest vilit a naturii s renun e niciodat .

Aivazovski nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adev rat marea. S-a întors ocazional c tre alte subiecte ca peisajele i portretele, îns acestea au reprezentat, majoritatea, lucr ri de început, c ci, în final, el va r mâne toat via a credincios peisajelor marine.

Când Aivazovski i-a început cariera, Ru-

sia era dominat de Romantism, curent care se reflect atât în lucr rile sale de început, cât i în cele târzii inclusive prin subiectele alese: furtuni, lupte pe mare, naufragii. În 1845, Aivazovski a plecat la Constantinopole, r spunzând invita iei Sultanului din Abdulmecid, i a vizitat ora ul de opt ori, între 1845-1890. La 31 de ani, Aivazovski s-a torit cu Julia Graves, o guvernatoare englezoaic . A avut patru fiice. Au divor at, iar la vârsta de 65 de ani s-a rec torit cu Anna Boornazian, o v duv tân din Theodosia.

A fost foarte afectat de masacrele armenilor în Asia Mic din anul 1895, pictând câteva lucr ri având ca subiect aceste masacre. i-a petrecut ultimii ani din via în Theodosia, unde a aprovizionat ora ul cu ap de pe propriet ile sale, a deschis o coal de art , a început primele excava ii arheologice din regiune i a construit un muzeu de istorie. Datorit eforturilor sale, s-a înfiin at un port comercial în Theodosia.

Aivazovski a murit, în Theodosia, la 5 mai 1900.

Ivan Aivazovski - Pe insula Creta