Constelatii diamantine nr. 2(78) / 2017 by Doina Dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 2 (78) Februarie 2017

Semneaz :

Repin - Ivan cel Groaznic i fiul s u

Florinel Agafi ei Elena Agiu-Neac u George Baciu Ana Balosin Engjell I. Berisha Emil Bucure teanu Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Doina Dr gu Eugen Evu Rodica Fercana Maria Filipoiu Mariana Zavati Gardner Stelian Gombo Ilie Gorjan Vasilica Grigora Gabriela Gen iana Groza Bianca Ibadula Dumitru Ichim Elena Andreea Ion Geanina Iov nescu Vasile Dan Marchi Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae Meca Irina Lucia Mihalca Constantin Miu Milena Munteanu tefan Radu Mu at Janet Nic Daniel Nicolescu Drita Nikoliqi Binaj Valentin Nicoli ov Ion N. Oprea Voichi a P cean-Vere George Petrovai Ionel Popa Gheorghe Postelnicu Alexe-Alecu Sanda Marcel S mĂ˘n Paul SĂ˘rbu Decebal Alexandru Seul Florentin Smarandache Titi Turcoiu Al. Florin ene Traian Vasilc u Elena Zaharia-Filipa

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constela\ii diamantine

Sumar Al Florin ene, Memorialistica - substituire a autorului în personajul romanului deconspirat sub “mantaua” lui Gogol ...........................pp.3,4 Florentin Smarandache, Nerostitele Rostite ..p.4 Doina Dr gu , Chintesen a sufletului .............p.5 Livia Ciuperc , Nevoia de reculegere ......pp.6,7 Iulian Chivu, Gh. Filip - “A doua via ” sau despre lumea care î i subzist ...................pp.8,9 Ionel Popa, Între identitatea profan-civil i identitatea metafizic -religioas ........pp.10-12 Janet Nic , DonAris (eseu dinamic) .............p.13 Constantintin Miu, Vasile Voiculescu - Poet isihast .........................................................pp.14,15 Daniel Nicolescu, Jertfa uitat ....................p.16 George Petrovai, Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez (IV) ..pp.17-19 Daniel Marian, Tainic deopotriv r spicat , dragostea în în elesul pur ..............................p.20 Traian Vasilc u, Poeme ..................................p.21 Engjell I. Berisha, Poeme ..............................p.22 Stelian Gombo , Anul comemorativ al ap torilor Ortodoxiei în timpul comunismului ............................................pp.23,24 Mihai Caba, i mai aminte te cineva de Alecu Russo? ........................................................pp.25,26 Gh. Postelnicu, Un clasic în via ........pp.27,28 Eugen Evu, Poeme ...........................................p.28 Valentin Nicoli ov, Iubirea în poemele haiku ..............................................................................p.29 Elena Andreea Ion, Poeme ..............................p.30 Rodica Fercana, Poeme ...................................p.31 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.31 Drita Nikoliqi Binaj, Poeme .........................p.32 Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.33 Bianca Ibadula, Me terul Manole - crea ie i iubire ..........................................................pp.34,35 Boris Marian, Poeme .....................................p.36 Voichi a P cean-Vere , Clipe pe puntea vie ii ...................................................................p.37 Galina Martea, “La taifas cu iubirea” ........p.38 Paul Sârbu, Ivan Kiril .............................pp.39-41 Florinel Agafi ei, Vila Tendresse (IV) ...pp.42-44 Gabriela Gen iana Groza, La Crucea Iancului în mun i ..............................................................p.44 Vasilica Grigora , Alegeri libere .................p.45 Marcel S mân , Stej l Ionescu i poemul lui netreminat ........................................................p.45 Elena Zaharia Filipa , Rugul Aprins.............p.46 George Baciu, Singur în ara mea ................p.47 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.47 Nicolae Mecu, Fenomenul cultural-spiritual Rugul Aprins .....................................................p.48 Maria Filipoiu, Poeme .....................................p.49 Vasile Dan Marchi , Poeme ..........................p.50 Geanina Iov nescu, Poeme .............................p.51 Emil Bucure teanu, Sinideica ...............pp.52,53 Ana Balosin, Frica ..........................................p.53 Ilie Gorjan, Juc ria m rii ..............................p.54 Decebal Alexandru Seul, Cuibul de fericire ...p.55 Elena Agiu-Neac u, Peruca............................p.55 Dumitru Ichim, tu a Ileana.....................p.56 Ion N. Oprea, Un scriitor francez, prev tor al mor ii sale .........................................................p.57 Milena Munteanu, Crai Nou, la Toronto ..p.58 Titi Turcoiu, Constela ii epigramatice ......p.59 A.-Alecu Sanda, Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Ilia Efimovici REPIN

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Al. Florin }ENE

Memorialistica - substituire a autorului î@n personajul romanului deconspirat sub „mantaua” lui Gogol Ioana Heidel - „Mi-a pl cut culoarea” Înc de la primul s u roman, publicat în 2013, „Dincolo de orizont”, despre care am scris, mi-am dat seama c Ioana Heidel este un prozator viguros, a c rei nara iune curge lin ca un fluviu ce duce spre mare aluviunile unei experien e. Îns ce-l de-al doilea roman al s u, ap rut în 2016, îmi descoper o autoare ce- i extinde valen ele, îndr znind s se substituie unui personaj original i fabulos. Romanul „Mi-a pl cut culoarea” (Pe urmele unei românce din Gabon, Africa), ce poate fi încadrat i ca text memorialistic, scris la persoana întâi, este cu atât mai original cu cât nara iunea înainteaz , pas cu pas, în via a aventuroas a unei românce din Oltenia, pe numele ei Olimpia Zdrenghea, pictori , plecat dup so în fantasticul Gabon. Structurat în 41 de secven e ce marcheaz

tot atâtea povestiri, precum scenele dintr-o pies de teatru sau ca treptele ascendente ale unei sc ri ce duce spre tr iri originale cei ofer Olimpiei convingerea c a ajuns în universul libert ii depline, unde exist o lume f idei preconcepute i de constrângere. Cartea se deschide cu o expunere prescurtat , practic o motiva ie, intitulat „Pe urmele Olimpiei în Africa”, în care autoarea, într-un evantai de evenimente, idei i vise, încearc s nareze „firul ro u” ale existen ei personajului s u din perioada copil riei dintr-un sat din sudul Olteniei, la un liceu din Craiova, ce trece prin facultate, apoi, scriind despre iubirea cu un student gabonez, i presiunile, inclusiv jignirile unor potenta i comuni ti ce încercau s o împiedice de a pleca în Africa, urmându- i so ul, pân la ascensiunea acesteia în ierarhia profesional din Gabon. Copil ria din satul natal, Goicea, este reconstituit cu am nunte pitore ti, cu jocuri pe uli al turi de al i copii din care r zbate nostalgia timpului care nu se mai întoarce. În satul natal, p rin ii i bunicii se bucur de progresele feti ei la înv tur i de înclina iile ei spre pictur . Aflându-se la Craiova, pentru a urma Liceul de Muzic i Arte Plastice, al turi de colega sa Ioana, elev la alt liceu, perioad în care autoarea romanului, peste ani, se dest inuie: „Cu Olimpia m-am în eles mai bine decât cu o sor !” Anii studen iei la Bucure ti sunt încununa i cu prima iubire a Olimpiei. Este vorba de un coleg de facultate venit din îndep rtatul Gabon. Pasaj care îmi aduce aminte de aforismul abatelui Jacques Delille, care spunea: „Fericit, ori nefericit, omul are nevoie de alt om, c ci nu tr ie ti decât pe jum tate când tr ie te doar pentru el”. Peripe iile prin care trec cei doi tineri, pentru a se c tori, sunt

adev rate diguri în fa a unui fluviu al unirii a dou râuri ale iubirii. Perechea de tineri se izbe te de mentalit ile rudelor, ale p rin ilor, dar mai ales ale legilor aberante emise de organe de partid, de stat i de securitatea comunist . Sunt, în acest roman, dou lumi cu obiceiuri diferite, mentalit i deosebite, i culori diferite. De la cenu iul spre negru din lumea româneasc lipsit de cele mai elementare lucruri necesare existen ei, st pânit de regimul dictatorial al comunismului, pân la paleta policrom a vie ii din p durile Gabonului. Tocmai aceste diferen e o fac pe Olimpia s iubeasc culoarea, emanat dintr-un baroc al luminii reflectat pe lucrurile simple. În prima parte a c ii este o lume româneasc ce- i târ te via a în lipsuri al turi de bunici i p rin i. Apoi, al turi de colegii de la liceul din Craiova i facultatea de arte plastice din Bucure ti, simte lipsa culorilor, a diversifirilor. Tr ind umilin a mentalit ilor impuse de regimul comunist, Olimpia, sim ind nevoia evad rii din acest „lag r” al lipsurilor, î i g se te refugiul al turi de un coleg de culoare venit din Gabon. Al turi de acesta, personajul romanului î i îmbog te imagina ia cu policromia culorilor izvorâte din speran a c urmându-l pe p mânt african, acolo le va g si. Dup decesul bunicilor, pe care îi iubea, într-un stupid accident, intoxica i cu bioxid de carbon, provenit de la fermenta ia mustului în pivni a proprie, nu mai simte nicio re inere, hot rându-se s i urmeze so ul în ara african ale c rei grani e sunt sc ldate de Oceanul Atlantic. Umilin ele din ar o fac pe Olimpia Zdrenghea s treac mai u or peste desp rirea de p rin i, rude, i ar . Poposind în capitala Gabonului, Libreville, al turi de so ul u Jean, i de feti a lor Cleopatra, cu pielea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

creol , produsul dragostei lor, prozatoarea, cu multe acumul ri livre ti, reu te s ne introduc într-o lume original prin felul de a se raporta la antropologie, etnologie, tradi ii, folclor, mentalit i, lingvistic i legile ei de dezvoltare în func ie de familii i triburi; chiar se face vorbire i de arheologie. Ajuns în mediul s u, Jean, din tân rul manierat i cu bun sim , caracter ce a atras-o pe Olimpia, devine un om brutal i dictator, lipsind cu zilele de acas , neglijând familia i chiar feti a. În aceast situa ie, românca ia hot rârea de a divor a. Ac iunea romanului este ascendent , tensionat i bine condus , încât ine aten ia cititorului încordat . Al turi de Olimpia, tr ind visele ei, aventurile, nu pu ine, prin care trece, simte chiar nevoia s reconstituie împreun mirifica imagine a vie ii lui Robinson Crusoe, via pe care o reg se te în obiceiurile unui popor în plin activitate civilizatorie împletit cu tradi iile str mo ti, ezat într-o substan naturalist . A fi tradi ionalist, la poporul gabonez, este o solu ie de conserva ie în marginile proprii i chiar dac o astfel de civiliza ie rudimentar-tribal , vân toreasc în esen i mai pu in agricol are un fond de universalitate determinat de formula general de via liber i tradi ionalist , e fapt sigur c diferen ieri exist i în acest strat antropologic comun. Printr-o documentare acribic , Ioana Heidel creioneaz , în acest roman, personalitatea puternic a unei românce puternice, care, prin talentul ei, a urcat în ierarhia cultural a unei ri de adop ie, contribuind la promovarea unei culturi din Africa profund , dintrun Gabon tainic ce a adoptat-o ca fiic a junglei. Pitorescul din acest roman provenit din valorile a dou culturi diametral opuse, din situa ii i din mentalit i diferite, dar care devin simpatetice, e dep it în chip natural de Ioana Heidel, de i ceea ce-i d not caracteristic este imaginea unei umanit i curioase, tradi ionaliste, în plin dorin de dezvoltare, dar p strând urmele conservatorismului. Olimpia î i g se te fericirea în profesiunea sa i în libertatea unui alt Robinson Crusoe. A a cum Victor Hugo spunea: „Acela care nu tie s fie fericit, nu poate face nimic pentru fericirea altuia”. Olimpia a f cut mult pentru fericirea gabonezilor în a cunoa te propria lor cultur . În concluzie „Mi-a pl cut culoarea” este un roman biografic cu elemente etnografice, având un limbaj limpede, atr tor, interesant prin fidelitatea observa iei, ceea ce ne dovede te c Ioana Heidel are voca ia unui mare prozator.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Nerostitele Rostite Înf urat într-o manta elegant de gânduri i cuvinte - îmbr cat nu s-o apere de intemperiile care-i tulbur peisajul poetic, cât -i fie pav în fa a zvârcolelilor dragostei -, Carmen Viorica Radu ure te versuri delicate, aproape fragile, dezvoltate într-o not de sfâr it recapitulativ, dac nu continuu, u or bântuite de o atmosfer bacovian , cu o expresivitate controlat , melodic , intind instan a suprem a inimii - în volumul liric „Murmur de Gânduri”, 2016: Fiecare cuvânt pe care noi doi nu l-am putut pân acuma rosti e tiut deja, de îngerii no tri p zitori i de poemele ce vor r ri,

scrise toate, în ritmul inimii mele... Iubirea ca tr ire cotidian , aparent deerotizat , este, a adar, firul ariadnic al acestor versuri, o dragoste nu atât magnetic i pasional , cât parc devenind preocupare i gestic , evitând metamorfoze magice, preferând mobilierul romantic al unor nori de catifea i al broderiilor de stele. Existen a, metaforizat de poet printr-o ploaie paradoxist ce leag p mântul de cer, e suportabil prin recursul metodic la o dragoste ca statut, casnic i domesticit , ale c rei cazne comune se vor filtrate într-o piatr filozofal . Carmen Viorica Radu nu d senza ia c scrie poezie, ci c o mur-mur în ritmul inimii. Îi dorim ca murmurul s aib un ecou intensiv, ecou pe care îl merit cu prisosin .

Repin - Sf. Nicolae din Myra la Lycia

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doina DR~GU}

Chintesen\a sufletului Conform defini iei din DEX, sufletul este „totalitatea proceselor afective, intelectuale i voli ionale ale omului”. Dic ionarul de filosofie trateaz sufletul ca fiind „eul imaterial care posed experien a con tient , controleaz pasiunea, dorin a, ac iunea i î i men ine o identitate perfect , începând din momentul na terii (sau înainte), i încheie cu cel al mor ii (sau dup )”. Deschizând Dic ionarul religios, g sim: sufletul este „elementul de origine divin , imaterial, substan ial i ra ional care d forma individual , personal , liber i nemuritoare a fiin ei omene ti, prin care se distinge atât de Dumnezeu, cât i de celelalte creaturi”. Con inutul nem rginit al acestei entit i, care d fiec rei st ri omene ti o înc rc tur emo ional aparte i care diferen iaz indivizii între ei, îl descoperim în expresii de genul: A-

i înc rca sufletul cu... = a s vâr i o fapt rea, a-i face cuiva r u...; A avea (ceva) pe suflet = a fi chinuit de ceva, a fi preocupat de comiterea unei fapte rele...; A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu suporta pe cineva...; A-i scoate (cuiva) sufletul = a sup ra pe cineva, a sâcâi...; A-i ie i (cuiva) sufletul = a munci din greu, a muri...; Cu sufletul la gur = în agonie, a respira foarte greu...; fie de sufletul cuiva = a da de poman , în amintirea unui mort...; A- i vinde sufletul = a p tui foarte r u... Cercet torul i medicul suedez Nills Jakobsen a declarat c sufletul cânt re te nici mai mult nici mai pu in decât... 21 de grame. Cum a ajuns la aceast concluzie? El a cânt rit mai mul i oameni înainte de a- i da ultima suflare. Apoi, dup producerea momentului fatal, i-a cânt rit din nou. A constatat c , indiferent de vârst sau de sex, „trupul uman pierde invariabil 21 de grame în

Repin - Marele ar alegându- i so ia

clipa mor ii”. Deci, prin moartea fizic are loc separarea sufletului de trup, în timpul vie ii corpul servind sufletului drept l ca , închisoare sau mormânt. Nemuritor i indestructibil, potrivit concep iei lui Platon, sufletul „p se te curat trupul (...), se duce spre ceea ce este asemenea cu el: spre nev zut, divin, nemuritor, înelept”. Când frumoasa Theano s-a sim it atras de Pitagora, prin str lucirea aproape supranatural care emana din fiin a sa, de i împlinise vârsta de 60 de ani, ea i-a sim it „sufletul înflorind în adâncul ei ca lotusul mistic cu o mie de petale”. În eleptul s-a tulburat, de i tia s i înving sim urile, îns „fulgerarea acestui suflet îl p trunsese pe al s u”. Orfeu, geniul însufle itor al Greciei sacre, a fost acela care i-a trezit sufletul divin. Lira sa cu apte coarde îmbr a universul, fiecare dintre ele corespunzând unei st ri a sufletului uman. Când ultima amintire a trupului viu al iubitei sale, Euridice, a disp rut, Orfeu a strigat: „unde este sufletul ei?”. Faust, înv atul c ruia tiin a vremii nu-i mai era îndestul toare, animat de pasiunea cunoa terii, face în cele din urm un pact cu Mefistofel - spiritul r ului -, legânduse cu pre ul sufletului s u pentru a ob ine „fericirea ca voluptate, tiin i putere”. Nefiind altceva decât înarea dramatic a unei vie i omene ti, Faust, sim ind c sose te clipa suprem , când sufletul se va desi de corp, roste te pentru întâia oar : „Verweile doch, du bist so schön! (R mâi [clip ], e ti atât de frumoas !”). Cu alte cuvinte: „ce-i va folosi omului dac va câ tiga lumea întreag , iar sufletul s u îl va pierde” - spune Evanghelia. Succesul cel mai mare din toat istoria omenirii a fost moartea umil a lui Iisus pe cruce. Sacrificiul acesta suprem a rupt „pactul dintre diavol i umanitatea noastr ”, iar „sângele rsat a r scump rat sufletul lumii”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Livia CIUPERC~

Nevoia de reculegere Alexandru Lascarov-Moldovanu „Privesc de jur împrejur i las sufletul în voie s primeasc în sine undele de pace i lumin care vin de peste tot. Stau pe cerdacul înalt de la st re ie i privesc f s m pot tura. Toate, aici, se mi domol, alunecând pe vreme...” (Undeva, într-o sih strie...). Da, dragilor! Vine un timp, dup voia Domnului, cu prea cucernic încredin are, când fiin a, crea ie divin , se cuvine s se supun tuturor vânturilor sor ii. Întru ascultare i smerenie, se va supune i Alexandru Lascarov-Moldovanu. Vre i a ti (sau poate deja ti i) cine a fost Alexandru Lascarov-Moldovanu? Se cuvine potolit curiozitatea. Prozator, publicist, memorialist, traduc tor, acest om, caracter integru, a desf urat, concomitent, o bogat activitate ca jurist, dar i o ampl activitatea didactic . Numeroase sunt studiile sale de literatur cre tin „militant ”, comparat fiind de Ioan Grigore Opri an cu un „scafandrier”, care a „g sit în adâncurile vie ii de toate zilele comori suflete ti neb nuite, pe care le-a scos la lumi”. A iubit satul, în mijlocul c ruia s-a hr nit spiritualice te, i aceasta se va dovedi, i cu mai mult sârg, în emisiunile Radio România, din perioada 1932 - 1944, inclusiv. Prelec iunile sale r mân adev rate lec ii de moral cre tin , de comportament civic, de iubire pentru aproapele, devotament fa de ar i fa de neamul românesc.

Privind retrospectiv, deocamdat , prin intermediul monografiei Alexandru LascarovMoldovanu. Încorset rile unei vie i (Editura „Doxologia”, Ia i, 2013), care comprim întreaga-i oper (cu scrierile edite i cele inedite aflate în arhive), observ m c se potrivesc i ast zi afirma iile rostite înc din perioada interbelic : „exist o umanitate bun , neasc , bun ca i natura lui Dumnezeu, în tot scrisul acestui moldovean, blajin, discret în genul blajinului Vlahu ”, un talent sfin it la picioarele crucii”. i n-avem a ne mira. O spune însu i autorul: „Fiecare duce cu sine un tumult de gânduri i o t zuire de simiri...” (Lacrima), dup cum h ze te Domnul fiec ruia. Ca scriitor, Alexandru Lascarov-Moldovanu a abordat multe genuri, specii i stiluri literare. Opera sa literar este bogat , de o înc rc tur tematic subtil , trecut prin filtrul eticului, f de care, literatura nu are voie s fac abstrac ie. La Biblioteca Sfântului Sinod odihnesc multe manuscrise, lucr ri de excep ie, care teapt într-o t cut smerenie, de peste ase decenii s fie tip rite. Ar merita s scoat capul la lumina tiparului. Dar cum va fi voia Domnului Nostru Iisus Hristos i a M icu ei Domnului. A a va fi.

i avem a re ine c toate aceste scrieri de medita ie patristic , originale, r mase în manuscris, sunt înv luite în hlamid literar-moralizatoare, se disting printr-un stil euharistic, specific i inconfundabil. Adev rate „m rg ritare”, care- i cer dreptul de a fi a ezate al turi de marea noastr literatur patristic . Aceste z misliri sunt „mângâietoare de suflet” i-l recomand pe Alexandru LascarovMoldovanu (1885-1971) ca pe un adev rat mistagog de secol al XX-lea. Au fost ani în care omul Alexandru Lascarov-Moldovanu a tiut c trebuie s se retrag din fa a v lm iilor timpului (începând din 1944, - i pân în clipa ultimei sale respira ii p mântene, 17 aprilie 1971), i s i seasc lini tea în vreun schit, adeseori. „Am p it cu uimire i cu frângere de duh prin paji tile înflorite ale sfin eniei care, nu cuvânt zadarnic este, ci, mai osebit, curat adev r. Am p it i am v zut, mai ales cu privirea cea l untric , minunile pe care Dumnezeu le face în cei lipsi i de «în elepciunea cea lumeasc » i c rora le este p strat bun spl tire...” (Undeva, într-o sih strie...). i cu voia Domnului, la Editura „Doxologia”, Ia i, în 2014, cu binecuvântarea Înaltpresfin itul Teofan, Mitropolitul Moldovei

Repin - Petrecere

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i Bucovinei, s-a tip rit unul dintre ineditele scriitorului, Undeva, într-o sih strie... O carte de medita ie, deopotriv , o invita ie adresat nou , tuturor fiilor cre tini, de a ne desprinde - prin credin , smerenie i ascultare de „t zuirile cele nebune ti ale lumii...”, pentru reculege. Volumul este dispus în zece capitole: Urcu ul (prologul), Obâr ia, În înserare, Pe tera, Sfin ii, Povestirea p rintelui Ilarion, Mezonoptica, Pe culme, Desp irea, Coborâ ul (epilogul). Incipitul este o descriere de un lirism specific stilului rtur resc al lui Al. Lascarov-Moldovanu, o deschidere-invita ie, care se dore te perceput ca o armonizare duhovniceasc între fiin a uman i cea a naturii, cuvântul dobândind valen e euharistice. i v ile înmiresmate, i culmile înrourate, sunt întru îmbr are, întru a teptare: „De acolo, de lâng râu (loc al genezei), am pornit într-o zi spre un loc de munte (care poate fi spa iu al sacralit ii), unde se afla ascuns o sih strie (spa iul h zit comuniunii sacrale), în care vreo apte-opt c lug ri i duceau via a, rugându-se pentru iertarea catelor tuturor...” Suntem invita i a-l înso i pe narator întracest pelerinaj, dar nu pentru a sta la sfat cu tr itorii acelor locuri dep rtate de lume, ci pentru a le asculta sfânta pova - privind i ascultând glasul t cerii. Al t cerii... în toat regeasca sa cuminec tur („o mai apropiat alipire de Acela care, singur, adev r i neclintit temei este”), cu acea unduire a frazelor cu verbul-predicat final, specific latinei clasice - înve mântare în aur christic , de început de lume. Suprapunând nota iile privind vârsta rintelui Nicanor cu decizia naratoruluipovestitor de a se retrage în piept de munte, într-o „ascuns ” sih strie, avem a deduce perioada „deslipirii de lume” (doar pentru câteva zile), dar i motivele acestei decizii (de a fi departe de „faptele vremii”, de acei „ani grei i r i, ani plini de tic lo ii i de ut i, ani de descump niri i de suferin e...”) i pentru a- i reg si lini tea, pentru a se reculege, pentru a afla r spuns zvârcolirilor i „ap toarelor” „cl tin ri” din „largul lumii cl tinat de r zboi i de r ut i...”, naratorul-reflector (recunoscând, în fapt, pe autorul abstract) se-ndreapt spre t râmul rug ciunii i al t cerii, c uze fiindu-i p rintele egumen Ilarion i c lu ul acestuia (patrupedul sfios i bun la toate, ce împrumutase i el tr turile duhovnice ti, specifice). Sih stria î i are povestea ei. „Obâr ie” de început de lume. Mai întâi - o stân transformat în „schitule ”, „în fundul unei v uni”, apoi, o bisericu din lemn, cu „via a

de ob te” - „unire în duh” i printr-o alt str danie, „biserica mare de zid, cu chilii statornice i trapez ...” În acest col de rai, toate „se mi domol, alunecând pe vreme...” (În înserare...). Aici domne te t cerea, ascultarea, rug ciunea. În acest spa iu, ochiul auctorial vede „o alt lume”, „o alt durat de via ”, „alt ceva”. i merit relevat aten ia duhovniceasc în portretizarea fiec rui c lug r: egumenul Ilarion („chip bucuros”, „barb castanie i deas ”), p rintele Nicanor (ochii „blânzi i obosi i”, trup „sl nog”, împu inat de ani i de zile) i p rintele Agatanghel („lumina zâmbitoare din ochii s i buni i nef arnici”), re inând c toate r spunsurile lor sunt versete biblice. Aleas binecuvântare. Sunt multe pasajele în care reflec iile naratorului-pelerin se cer dezlegate cu evlavie, precum unele formul ri verbale („a osteni... cu duhul”; „a mucenici”; „a protegui”) sau întreb ri-cu cheie: ce înseamn a „avea inim zdrobit i duh smerit” sau de ce nu se cuvine a umbla descul prin biseric (capitolul Sfin ii...); cum este „a v cui” într-o strâmt înc pere din „zidul muntelui” i a sim i „duhul lui Anatolie” care „proteguia... întreaga a ezare de jos...” (capitolul Pe tera); ce reprezint Mezonoptica; cum este „a z logi” peisajul românesc (capitolul Pe culme); care este „talantul” monahului (capitolul Desp rirea) sau ce semnific imperativul: „Fii din lume, dar nu fi al ei!...” (capitolul Coborâ ul...). Popasul naratorului-pelerin pe costi a vreunui munte, înconjurat de s lb ticii stâncoase, devine respira ie strunit din dorin a de purificare (chiar i numai pentru câteva ceasuri), în preajma acelor neostoi i rug tori, docili ucenici ai Domnului nostru Iisus Hristos. Numai astfel ne vom recunoa te multele „nedes vâr iri”, sl biciuni i „viscole” care podidesc în adâncul fiin ei noastre. i-abia atunci vom avea a în elege c Undeva, într-o sih strie... este precum o mângâiere (are doar 71 de pagini); este o chemare, deopotriv , o invita ie de a ne aduna gândurile, de a le struni din r cire i de a ridica „zid de împotrivire” atâtor „mun i de cate” care ne-ncol cesc în aceast lume a nimicniciei. Lectura acestei c i, pl dit , ini ial, în anii de restri te ai omului Alexandru Lascarov-Moldovanu, va fi balsam pentru sufletul acesta al nostru care se cuvine s i streze neîntinarea. Negre it, ve i auzi vocea divin care gl suie te a a: „Orice i s-ar întâmpla, orice val i s-ar abate asupra- i, oricare fi-vor încerc rile ce- i sunt h zite, oricât de tare ar bate valurile r ut ilor în zidurile cet ii sufletului t u, pune în lucrare Iubirea Mea, i vei fi biruitor!...”

Anul III, nr. 5(21)/2012

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Iulian CHIVU

Gh. Filip, A doua via\[, sau despre lumea care @î ]i subzist[ Nu e de niciun folos s remarc m doar, ci trebuie s-o spunem pân la obsesie c literatura îns i, predându-se necondi ionat concesivit ii editoriale, i-a tr dat cititorul cu complicitatea criticii i se constat acum autoflagelat în excesele libert ilor ei. În consecin , multe experien e autentice sunt tot mai obstruc ionate, eclipsate i însingurate de axiologii paralele; frecvent ale arbitrarului. Critica literar , oricât de harnic s-ar vrea, e adev rat, nu poate s vad tot ce se public i se retrage în câteva nume cu care traseaz în complicitate un hotar nedrept cu autorii mai pu in noroco i i a eza i mai pu in vizibil. ile lor ajung mai greu sub privirile unor cronicari asedia i nu doar de c ile pe care le citesc cu pl cere, ci i de cele recomandate, pe care trebuie s le citeasc atent; am v zut se practic [ i] asta! Iat de ce îmi rezerv libertatea necondi ionat de a scrie non-concesiv despre numele care scap aten iei marilor aviza i. Gheorghe Filip, prozator din Teleorman, scrie de mult vreme o proz in-

citant , bine echilibrat , care aduce constant problematica modern a unei lumi reflexive pân la autocontestare, se re ine printre autorii care relev o sociologie necru toare, adesea contestatar a contemporaneit ii i a contemporaniz rii. Cu lumea ei atins de un clivaj endemic, adesea decrepit, proza din ciclul Magia Nisipurilor (mai ales cu Crucea Sudului i Fecioara de Fier; Ed. Sitech, Craiova, 2015) d identitate unui spa iu plat, în care personajele se estompeaz erodate de monotoniile vie ii; semnificativul cade sub patina unui timp nesemnificativ. Agresiunile acestui timp, m runte i banalizate, converg totu i într-o amenin are major : „bolile predominante ale viitorului vor fi cele psihice, i asta echivaleaz cu însingurarea omului în societate, în natur i în el însu i” (Fecioara de Fier, p.322), apreciaz autorul la limita unor situa ii de un umor sumbru. Paisie (Crucea Sudului) vine dintr-un spa iu f identitate, într-un altul în care nu reu te semnifice, în care aspira iile î i pierd noble ea, devin maladive i se întoarce f sentimentul înfrâgerii acolo de unde a venit scutindu- i anturajul de presiunea oric rei suspiciuni, f a reu i s -l scoat îns de sub t lugul alien rii i de sub angoase trenante:„Abia acum î i aminti c a plecat f i ia r mas bun... Poate c ar fi trebuit s intre în restaurantul cu masa în form de T i -i spun colonelului s nu- i mai fac griji, pentru c suspectul se te ora ul, l sându-l a a cum l-a g sit. Cuminte i neatins nici m car de trecerea timpului” (p.203). Paisie Crucea Sudului), Ilie, Golescu, Dodel i chiar Ciucurel (Fecioara de Fier), primarul care cer te iresponsabilitatea simulând schizofrenia, „singurul sfânt cu cravat ” din biserica satului pe care îl p store te trufa , sunt în c utarea unui alt statut, prin care s se ridice deasupra celorlal i pierzându-se pe sine (Octav, Ema, Iacob). Galeria acestora va fi completat de prozatorul Gheorghe Filip cu A doua via (Ed. Tracus Arte, Buc, 2016),

o interesant carte de proz scurt care continu consecvent în acela i spirit cu romanele sale, trimi ându-ne îns , dintr-o alt direc ie, cu gândul la medita iile cartesiene despre filosofia prim . La finalul lecturii, prima impresie care mi-a r mas a fost în esen cam aceea i ca a lui Paul Eluard, din manifestul suprarealismului (lumea care devine albastr ca o portocal ), sau asemenea celei a lui Salvador Dali (societatea monstruos de cinic i naiv de incon tient care pretinde este serioas numai pentru a- i ascunde mai bine nebunia). Or cu toate astea, proza scurt a lui Gheorghe Filip î i contureaz personajele mai mult în neoimpresionismul pictural al lui Paul Gauguin, al lui Henri de Toulouse-Lautrec sau al lui Vincent van Gogh decât în suprarealismul literar francez. Cele dou zeci i trei de titluri din sumar (312 pagini) fac un inventar relativ omogen al problemelor de gramatologie social a personalit ii. Variate ca specie, îns înrudite în gen, personajele din A doua via trec cu dezinvoltur înainte i înapoi din a exista în a fi, se lamenteaz de sclerozele condi iei f protesteze violent i se întorc resemnate în melancolii ale gravita ilor ireductibile. Aspira ia e uat din toria i Smouki, conciliabilul care coabiteaz cu ireconciliabilul din Zidul chinezesc, trufia de a se proclama fiecare propriul lui Dumnezeu din Drumul spre cas , halucinantul din Hanul Fecioarei, din Coca, ori obsesia eliadescului „illo tempore” din Eroul, ecul matrimonial din Buchetul de trandafiri, al turi de obsesiile decrepite din Ultimul vis, Insula, Oratorul se vor subsuma în contiguitate, generic, în nuvela A doua via ; o pseudoop iune buddhist , îns una general-uman , de sorginte postadamic . Tem esen ial a filosofiilor carteziene care afirm am girea simurilor cu îndoiala care conduce spre subiectul cuget tor (trestia pascalian ). Personajele lui Gheorghe Filip afirm mai mult

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deduc ia decât intui ia i de aceea str lucesc mai pu in în dubito, ergo cogito, îns î i subzist ceva mai existen ialist în cogito, ergo sum! Urbea obscur , pierdut în magia nisipurilor pân la tergerea identit ii, este una a pensionarilor suspicio i, ipohondri, tem tori pân i la adierea gândului (Ho ii) i readuce figuri cunoscute din Crucea Sudului întregindu-le cu un umor trist:„Tilic mai strig o dat «Ho ii!» , m car s moar eroic (...), crede c ho ul e în bibliotec , poate cite te Trecute vie i de doamne i domni e, sau Ciocoii vechi i noi, ori o fi la calculator, vreun haker care ar putea s sparg conturile de la Nasa, sau de la Kremlin...” (p.103). Sau imagini absolut postmoderniste: „Cum ar fi, chicotea el, s ies cu dr covenia în spinare i deasupra ei s fie Bijboac cr nat i cu pu ca îndreptat spre gloata care i-ar vrea str zile înapoi” (Pâlcul de salcâmi, p.58). Altfel, ne confrunt m cu o lume încremenit în imuabil pân la autocontestare, vl guit de orice speran , la limita suprarealismului: „îl obseda cubul acela de întuneric care se închide atotbiruitor peste noi ca peste o jiganie” (Oratorul, p.90); „se ridic i porni încet pe alee, urm rit de privirile câtorva femei care scormoneau râna uscat pentru a planta [pe morminte, n.n.] ni te flori gata ofilite”(ibidem). Pe de alt parte, e ecul aspira iilor, dezvoltat în romanul Fecioara de Fier, se reia în proza scurt pe mai toate faetele lui, precum Viviana (Inelul cu piatr verde), iubita care sacrific principiul moral, dragostea pur , din ra iuni pragmatice, ca în

proza interbelic a lui Camil Petrescu i G. linescu or cea a lui Gib Mih escu i G.M. Zamfirescu. La Gheorghe Filip, contextualirile au dimensiuni sociologice cu suficiente determin ri furnizate de lumea care nu exceleaz dincolo de cauzuistica prin care armonizeaz cu o filosofie vag existen ialist i nu întâmpl tor sub titlul A doua via se însumeaz coerent lucruri cu care deja neam întâlnit i în romane. Ele revin cu o alt lumin în proza scurt : Nebunul, Insula, Eroul, Buchetul de trandafiri i mai ales în Ultimul vis. Textul trimite cu gândul la modelul buddhist al samsarei, al vie ilor succesive cu finalizare în Nibana. Leon T lpeanu se constat un nume incompatibil cu gloria i, ca în pove tile orientale, sfâr te lamentabil prima via : „Ce am f cut eu odinioar ? Nu îmi aduc aminte nici când am tr it prima dat .”(p.159). Cea de a doua via îns d curs frustr rilor celei dintâi, ale c rei remanente se manifest în înclina ia c tre literatur i eroul scrie cu asiduitate Jurnalul unui e ec. lpeanu crede c profesia de medic e aidoma lui Dumnezeu i el are acum aceast ans în care se avânt cu elan. Orgolios, pleac de la cabinetul lui Tase, unde era rezident, i vrea s i fac propriul cabinet cu sprijinul Adei care îi ofer apartamentul ei pentru asta în speran a unei c torii prospere cu medicul. Solu ia i-ar fi surâs lui Leon, chiar dac afl c Ada mai fusese c torit i fusese la un moment dat privat de libertate. Numai c afacerea cu un nou cabinet nu d rezultate i cei doi se despart, T lpeanu fiind nevoit s se întoarc la cabinetul lui Tase. Finalul este unul galopant:

Tase moare, afacerea lui este preluat de târa lui so ie, Diana, Ada se c tore te i ea tot cu un medic i pune pe picioare cu acesta cabinetul în care ambi iile celui dintâi uaser . Leon T lpeanu, prip it acum întro înc pere insalubr , oferit de Tase, î i scrie Jurnalul plin de reflec ii ale singur ii, ale însingur rii. Se reg se te în multe situa ii tot pe el „cel care mai bâstâcâise cândva prin lumea asta i care mai f cuse umbr p mântului” (p.54). Cea de a doua existen îi d suficiente argumente s descopere culpa umanit ii:„Doamne, Tu e ti perfect, dar lumea pe care ai creat-o nu- i seam . A ie it ca vai de capul ei. A a c fii bun i ia-o de la început!” (p.191). Con tient c a irosit i cea de a doua ans , medicul T lpeanu se c ie te precum str mo ul lumii, Adam, culpabilizându-se: „Eu am anulat actul t u de crea ie, eu am f cut din crea ia Ta un nimic” i ca atare, cea de a doua via este o misiune care nu a reabilitat nimic din condi ia uman . În consecin , existen a determin cugetarea, elimin orice îndoial , iar ratarea, fiind devâr it ca i visata împlinire, singura solu ie r mâne resemnarea: „indiferent ce i cum vei fi gândind, fii bun i nu m mai trimite înc o dat !” (p.208). Prozator subtil, cu un control lucid i versat al discursului, atent cu faptul epic, Gheorghe Filip a eaz i de aceast dat lucrurile în firea lor dup ce le va fi dat ademenitoare perspective, iat , chiar vechi de când lumea aceasta care î i subzist în datul ei, i de aceea orice r cire ar însemna o sanc iune de natura samsarei buddhiste, unde Nibana e doar o am gitoare amânare i nicicum o solu ie.

Repin - Edecarii de e Volga

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Ionel POPA

#ntre identitatea profan-civil[ ]i identitatea metafizic[-religioas[ Pentru a ajunge la semnifica ia titlului i la cea a tramei romanului lui Ioan T. Morar, rb toarea Corturilor, Ed, Polirom,2016, trebuie s recite ti din VT, Exodul i Levticul. „Aceast lung m rturisire a fost scris pentru o singur persoan , care nu o va citi niciodat . Pentru c a murit.” Informa ii despre geneza rturisirilor g sim în ultimele pagini ale romanului - p. 462-463. Înainte de a muri, Jac, liderul Grupului, se adreseaz lui Corneliu, celui care va trebui s scrie cartea - povestea exodului grupului: „- Corleliu, i-am cerut pu ine lucruri. Î i mai cer unul, poate cel mai important decât toate: scrie despre toat povestea noastr . Adun într-o carte întâmpl rile prin care am trecut, scrie despre drumul credin ei noastre. Trebuie s se tie.” La p. 35 naratorul anticipeaz acest legat: „M-am întors ca s m rturisesc despre el [...] eram singurul credibil în ceea ce spuneam despre el [...]. Acum cred c asta a fost pedeapsa mea c l-am turnat: s fiu aproape de el pân în ultima clip .” Fundalul pove tii este comunismul ceaist: „Nu un arpe am crescut la sân, cum

zice Scriptura, ci doi. Frica i trufia. Încercând privesc înapoi cu în elegere, nici nu pot spune clar ce m-a împins s colaborez cu Securitatea, frica sau trufia? Frica s nu m toarne altcineva pe mine ori sentimentul c sunt cel mai bun i c eu ar trebui s conduc grupul de muzic din biseric sau, m car informal, trupa de tineri din jurul lui Jac?” În acest început al romanului sunt prezente toate ingredientele tematice: frica de Securitate (cronotopul romanului); dorin a de putere (form de eliberare din condi ia de minoritar i de dobândire a identit ii); Biserica (spiritualul); tinerii (fiin a în c utarea identit ii); prezen a unui „înv tor”; conflictul dintre Bine i R u, i o a chie de suspans. Dar s continu m citatul - e necesar: „Pe atunci credeam c exist dou entit i ve nice: Dumnezeu i Comunismul. Am colaborat cu amândou - mi-am împ it via a între credin a în Biseric i dela iunea la Securitate. De a doua a fi vrut s scap la un moment dat. Dar nu s-a putut.” În continuare, naratorul (Luther, numele de cod) relateaz ac iunea perfid prin care securitatea insinua în cel racolat senza ia de putere i libertate: „În afar de aceste dou sl biciuni care m-au f cut turn tor (ce cuvânt oribil, totu i) a mai existat inestricabila senza ie de putere pe care o aveam asupra celorlal i f ca ei s tie asta. Puterea ascuns pe care o p zeam cel mai stra nic. Chiar era secretul meu cel mai stra nic. M sim eam puternic pentru c puteam s spun ce voiam despre ei, despre grupul din care f ceam parte, despre familia mea chiar, i spusele mele fie folosite împotriva lor. La acest sentiment se mai ad uga libertatea mea total de opinie. Eu puteam spune ce voiam, eram liber aduc în discu ie tot ce-mi trecea prin cap. Turn toria se f cea mai u or dac e sprijinit pe provocare. [...] Era de datoria mea s gândesc i s vorbesc liber pentru a-i împiedica pe al ii s-o fac . «A a ne ap m ara de gândirea vr ma .»” Mostre de cinism i ipocrizie g sim suficiente în roman. Materialul se anun promi tor i de mare interes. R mâne de v zut

în ce m sur este metamorfozat în romanesc i, implicit, dac se confirm prezentarea elogioas de pe coperta patru, semnat de Mircea Mih ie . Povestea (fabula) din rb toarea Corturilor este urm toarea. Un grup coral, de tineri, specializat în cânt ri biserice ti, din România deceniului opt (cu prelungiri postdecembriste) se simte nemul umit de statutul social i religios. Ca urmare, grupul, în frunte cu Jac (Iacob), Corneliu i Beni (Beniamin), porne te în c utarea adev ratei credin e i a identit ii. De la cultul baptist, trec la penticostali, de aici la adventi ti, iar într-un final se convertesc la iudaism. În cele din urm primesc pa aport pentru Israel. Membrii grupului au devenit evrei, mai mult în trup decât în spirit. Grupul a c utat Ierusalimul sfânt i ceresc i a ajuns în Ierusalimul oamenilor, într-un Ierusalim prea p mântesc. Membrii grupului n-au g sit aici nici adev rata credin , nici lini tea sufleteasc . Nelini tea sa intensificat, iar întreb rile s-au înmul it („Sindromul Ierusalim”). Ajun i în Israel sunt nevoi i s se descurce fiecare cum poate. Beni îmbr eaz doctrina mesianic i ajunge rabin, Jac i Corneliu se reîntorc acas , în România postdecembrist , i pun bazele unei noi biserici iudeo-cre tine (ecumenice?), rb toarea Corturilor. Dup anii de „vagabon eal spiritual ”, Jac i Corneliu au descoperit câteva „adev ruri”: „Nu conteaz dac r cim sau nu. Dumnezeu ne va g si oriunde îl c ut m”; „Iar pân la urm a fost mai frumos drumul decât destina ia”. Dincolo de cercul teologic-metafizic al credin ei i identit ii puteau descoperi un alt adev r mai profund: pentru moarte nu exist identitate; totul reducându-se la ceea ce e scris pe placa ce vegheaz mormântul, ca în cazul lui Jac: „Iacob Gliga, muzician i credincios.” Putem avansa ideea c rb toarea Corturilor este un roman de idei? Problemele puse în dezbatere ar fi: credin /ateism; mozaism/cre tinism/neoprotestantism; religie/ politic ; i simbolic, lumin /întuneric. Centrul centiped ar fi identitatea. În rela ie cu

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

problema identit ii se afl cea a minoritarului („M-am n scut, zice naratorul-m rturisitor, minoritar i, cu siguran , voi muri minoritar. E adev rat, n-am ales în ce minoritate s m nasc, n-am vrut eu s vin în lumea asta întro familie de baptist. E singurul lucru pe care nu l-am ales eu. În rest, celelalte minorit i în care am intrat au fost hot rârea mea, luat în cuno tin de cauz . Eu am ales s trec la cultul mozaic, eu am ales s plec în Israel (când am ajuns acolo nu am devenit majoritar, eram în minoritatea converti ilor), eu am ales m întorc i am ales s fondez, al turi de Jac, «S rb toarea Corturilor» o biseric iudeo-cre tin . A a voi sfâr i, un minoritar în minoritatea neoprotestan ilor.” p.23). [tema minoritarului furnizeaz materia romanului precedent, Negru i Ro u]. La finalul lecturii cititorul e îndrept it s se întrebe: rb toarea Corturilor e cu aderat un roman despre identitate/credin , dup cum îl apreciaz Mircea Mih ie sau doar unul despre „vagabon eal spiritual ” dup opinia unui personaj, prezent în roman doar pentru aceast apreciere. Din perspectiva profanului identitatea e condi ionat multiplu: etnic, religios, cultural, sexual, chiar politic. Având atâtea condiion ri, identitatea este nu numai ceva relativ, dar i ceva fragil. Pentru acest aspect elocvent este urm toarea discu ie dintre Corneliu i medicul Talpalaru: „- Bine ...Voiam s te întreb cum se explic aceast rea ezare a identit ii. Evreii din Polonia devin aici polonezi, cei din România români i a a mai departe... - Asta am sim it i eu când am venit aici. La Ia i eram jidan [...] aici, în Israel, sunt român. [...] Am venit cu to ii aici pentru ce avem în comun, evreitatea, dar ne privim unii pe al ii dup ce avem diferit, identitatea dat de ara din care venim...” (p.218 - de v zut i p.332-333). În roman mai sunt observa ii de acest gen. Înc un exemplu referitor la realit i de azi: „notarul Kriegsman îi spune lui Corneliu: „- E bine s nu uit m cultura din care plec m. Am v zut asta la emigran ii mai tineri, habar n-au de unde vin. i ceva m face s cred c nu tiu nici unde au ajuns... Se duce lumea asta la vale... Omenirea devine tot mai mult un refugiu al tuturor i o patrie a nim nui.” (p.371) Din spatele ecranului se aud ecouri ale nelini tilor politice legate de problema identit ii i minoritarului. Romancierul aduce la vedere derizoriul i superficialitatea (voite?!) la care contemporaneitatea a coborât problema. Situa ia e exemplificat prin conferin a „Toate religiile sunt bune”, inut de „profesorul George S. Peterman de la New Jork University”. Din conferin Corneliu, naratorul, a re inut câ-

teva aser iuni adânci filosofice... de uz comun: „Eu caut r spuns la fr mânt rile mele. Voi uta i r spunsuri la fr mânt rile voastre”; „Ori toate religiile sunt gre ite, ori toate sunt corecte”: „Exist o mie de feluri de a crede i un singur mod de a nu crede”; „Dumnezeu nu poate fi m rginit de o singur doctrin . Cum s spui c El te-a ales doar pe tine”, (p.299) Dup audierea conferin ei, Corneliu a ajuns la urm toarea înv tur : „Întreb rile sunt afar , toate la un loc, în dev lm ie. spunsurile se afl în templu, sinagog , biseric , moschee. La alegere” (p.300). Nu trebuie trecut cu vederea nici remarca medicului Talpalaru: „To i vis m s fim altceva. Unii mai fragili, nu se trezesc din vis i r mân cread c sunt altcineva, altceva. Noi decup m visul din jurul lor i-i aducem printre noi [pe p mânt, la realitate]. De i uneori ne întreb m: de asta au ei nevoie? Psihiatrii fac remaniere în sens etimologic” (p.314). Din vorbele medicului, Corneliu a în eles „c pacien ii lui sunt f râme ale Marelui Bolnav, societatea de azi.” O problem , strâns legat de cea a identit ii este cea a urma ilor biologici, a destinului speciei umane. În roman sunt câteva referiri la acest aspect. Dup revenirea în ar , Corneliu se m rturise te lui Jac, la modul cel mai grav: „- Dar sunt trist c nu am f cut cel mai elementar lucru pân acum. S m înmul esc, împing specia mai departe. Eu sunt veriga slab , la mine se rupe lan ul venind de foarte departe, de la facerea lumii. Î i dai seama, de la Adam i Eva pân la noi, specia s-a înmul it întrerupere... Iar eu nu m-am învrednicit...” Jac, mai mult habotnic decât ortodox, îi spunde: „- În loc s na ti copii, ar trebui s ne na tem pe noi, din nou. S oprim împerecherea fertil . S murim în vremurile din urm . S stingem omenirea din p cat. S -l aducem pe Mesia mai repede: Corneliu îi replic : „- Cu chestia asta sperii orce teolog...” Nu putem întrerupe citatul i s parafraz m. Capitolul din care citez e unul cheie al romanului (cap. „Cortul Întoarcerii”). Corneliu: „- Dup ce murim to i, f vl stare, la ce ar mai veni [Mesia]? Pe cine ar mai salva? Ce-i folose te Creatorului un p mânt f crea ia lui?” Cum umorul i ironia sunt la ele acas , Corneliu mai zice: „... din perspectiva asta apocaliptic , î i pun o întrebare fundamental : ce va disp rea mai întâi, oul sau g ina?![...] Bun, Jac, pe mine m-ai convins s nu m înmul esc. Î i mai r mâne s convingi câteva miliarde de p mânteni. Apoi d m dru-

Anul III, nr. 5(21)/2012

mul la Apocalips .” Romanul nu face altceva decât s ridice la fileul cititorului întreb rile: Ce este identitatea? Cum poate fi ea dobândit ? Fiind vorba de convingerea personajelor adev rata identitate i-o ofer credin a în Dumnezeu i în Iisus, e ti înclinat s consideri rb toarea Corturilor un roman religios. Într-adev r, putea fi un roman religios, în sensul tare al cuvântului, dar din cate îi lipse te fiorul dramatic, ciocnirea de idei; nici unul din personaje nu sfâr te în jertf . Mai mult, sunt numeroase momentele când naratorul i alte personaje sunt ironici sau de-a dreptul naivi vizavi de c ut rile religioase, Iat câteva exemple: „«Doamne ine-ne în via du manii ca s sim im i noi tr im» [zice un rabin]”; „Dac vrei s -l faci pe Dumnezeu s râd prezint -i planurile tale de viitor”; „Condi ia oric rei profe ii e ca termenul împlinirii s fie îndep rtat, s nui mai prind în via pe cei care o ascultau”; „De la Petru încoace, cum spuneam, ledarea face parte din cultura cre tin ”; „Doamne, a vrea s fiu credincios în toate religiile deodat , ca s te cunosc mai bine”; „Dac ar trebui s o lu m pe Drumul Damascului, am avea nevoie de o autostrad cu cinci benzi”; Sile, unul din membrii grupului mas acas , mergea duminica la bapti ti, iar sâmb ta la sinagog , „Îi ca sunetul stereo [zice Sile]: într-un difuzor am biserica, în celalt sinagoga. La mijloc credin a mea”; un alt personaj, plecat la poc ii din America afirm : „[...] am fost un soldat al lui Isus, acum am devenit un tehnocrat al lui. Nu cleric. Un fel de TESA. [...] În marea Biseric a lui Isus, eu sunt încadrat la TESA. E nevoie i de asta...” Dup cum spuneam mai sus, fundalul pove tii este România comunismului ceau ist când „am stat, m rturise te naratorul, numai în «bun stare» asigurat de Partid, am f cut sute de ore la coada bun st rii.” Romancierul surprinde bine metodele securit ii de a lucra asupra psihologiei oamenilor în a induce frica i la itatea în gândirea i comportamentul lor, iar celor racola i de a le da iluzia libert ii i puterii. Lucr torii securit ii erau versa i în ipocrizie: „Mai târziu, m rturise te Luther, când ne-am împrietenit, m rog, nu eram chiar prieten, dar rela ia noastr de la ofi er la informator evoluase, se înc rcase, se umanizase, ne felicitam de zilele de na tere, inginerul Oproiu (mai târziu m-a rugat -l tutuiesc i s -i spun Ghi -, a a-mi spun prietenii) mi-a spus c i aminte te de prima noastr întâlnire ca de ceva pl cut.” (p.18) Alt metod a securit ii era coborârea celui racolat la starea de credulitate, Iat ce crede acela i Luther dup o discu ie cu ofi erul: „i-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii loseasc to i tr torii. i totu i, eu cred c , în lumea cre tin , Iuda este prea diabolizat.[...]. Nu sunt teolog, sunt inginer mecanic (de material rulant) [s.n. - I.P.] i credincios nu v dau argumente bazate pe cine tie ce scrieri de teologi fini i rafina i, ci argumente comune, pe care orice credincios le poate si dac le caut . Sau dac , asemeni mie, trebuie s g seasc o scuz , o pozi ie de ap rare pentru colaborarea cu Securitatea, Iuda l-a iubit pe Isus, i-a fost ucenic. i totu i, l-a vândut pe treizeci de argin i. De ce l-a vândut? Ca s se împlineasc Scripturile. Dac nu-l vindea Iuda, Isus Hristos nu ar fi fost prins de romani i, pân la urm , nu s-ar fi ajuns la R stignire. Dac nu ar fi fost r stignit i ucis, cum ar fi înviat? Cum ar mai ar mai ajuns la noi uria ul Miracol al Învierii, cheia de bolt a cre tinismului? rmanul Iuda a fost necesar. R ul necesar. i-a dus i el crucea, o cruce pe care noi, cre tinii, o dispre uim. [...] Departe de mine gândul de a m comp rea cu Iuda i de a crede c joc rolul lui major. Dar nu pot s nu constat c informa iile pe care le-am dat eu, nu le-a numi turn tori, e prea vulgar, am dreptul la pu in elegan , informa iile date de mine, deci, au ajuns, uneori, pietre de încercare pentru cei din jurul meu. Eu m-am sacrificat, mi-am dat lini tea sufleteasc «organelor statului» pentru ca ei s treac prin încerc ri i s i consolideze credin a. Puterea lor sufleteasc s-a cl dit i pe sl biciunea mea. Ca s fie ei aproape de Isus a trebuit s fiu eu aproape de Iuda. Ca o circumstan atenuant , aduc în sprijinul meu faptul c dup fiecare not informativ m rugam pentru iertarea p catelor mele i, imediat pentru victimele mele. M rugam s aib puterea de a trece peste probele grele la care îi supuneau nota mea informativ .” (p.17-18) Non-comment! Romanul e construit prin analogie cu Exodul. A doua carte a lui Moise. El are dou fire epice: rturisirile delatorului i saga c ut rilor religioase i a identit ii relatat de Corneliu. Ambele apar inând aceluia i narator. Din p cate, îmbucarea lor nu este total . Palierele tematice nu- i g sesc calea spre un Tot. rb toarea Corturilor e câte pu in dintr-un roman socio-politic de condamnare a regimului comunist i a sechelelor lui; dintr-un roman religios; dintrun roman despre identitate; dintrun roman despre eliberarea de povara minoritarismului. Printre aspectele care greveaz asupra calit ii romanului mai pot

fi men ionat faptul c autorul nu prea las personajelor libertatea manifest rilor, sunt prea pu in per-sonalizate. A a se explic i psihologia su-perficial . Faptul c în centrul ac iunii este Grupul, nu-l scuz pe autor. S mai observ m c în discu iile religioase lipse te fiorul, cioc-nirea de opinii. Toate aceste fisuri, la care dac asociem cinismul i ironia, dau roma-nului un neavenit aer de tragi-comedie în patru acte: „Numele de cod, Luther”; „T -ierea împrejur”; „Sindromul Ierusalim”; „Cor-tul Întoarcerii”. i-a propus autorul un roman cu substrat ideologic-politic vizavi de contradic ia dintre globalizare i identitatea na ional i/sau religioas care face azi valuri periculoase? Deocamdat , ceea ce i-a propus autorul s fie acest roman i-a dep it puterile. Totu i romanul se cite te cu pl cere, dar nu atât pentru gravitatea politic i metafizic -teologic a problematicii, pe care o incumb , cât pentru darul povestirii i a umorului de care scriitorul dovad . Concluzia final : rb toarea Corturilor este cel mult egal romanului precedent, Negru i Ro u. Probabil c mi se va repro a abunden a de citate, nefireasc într-o recenzie. Rândurile de fa nu se vor o recenzie (cronicarii de serviciu au f cut acest lucru). Am evitat cronica, acea scriere care vehiculeaz doar câteva impresii i generalit i transferabile; am evitat rezumarea i parafrazarea; am încercat formularea unor aprecieri cât mai credibile asupra operei. Dar pentru aceasta e nevoie de o analiz a operei, pe cât e posibil, în toate încheieturile ei. Or, acest lucru se face doar cu argumente scoase direct din oper dând cuvântul textului.

Repin - Lev Tolstoi în p dure

a disp rut din ochi str lucirea cenu ie, de el inoxidabil [...] m-a str fulgerat o idee nebuneasc : ce ar fi s încerc s -l convertesc? [...] s -l aduc la biseric , de data asta nu pentru a pândi, ci pentru a se ruga i, apoi, pentru botez.” (p.19) Alte trimiteri la realitatea comunist : cozile la magazinele alimentara; vinderea pe valut de c tre Ceaescu a evreilor i sa ilor; toleran a i libertatea religioas , nelimitat , a statului socialist, dar cu condi ia ca num rul bisericilor s mân limitat. Nu lipse te nici „povestea” despre ilegali tii partidului comunist. Scriitorul face referiri i la sechelele l sate de regimul comunist în societate dup „revolu ia dirijat ”. Aflat înc în Israel, Corneliu e pus în posesia unei mo teniri (b nuie te de la cine vine mo tenirea) i este sf tuit ferm s se întoarc în ar ca investitor str in. Întors în ar este c utat pentru perfectarea afacerii de Petric Stamatoiu. Din discu iile cu acesta despre ap rarea televiziunii na ionale de terori ti i despre activit ile din studioul patru, din timpul evenimentelor, Corneliu afl c ofi erul de securitate este acum revolu ionar, adic individ care se bucur de binefacerile „revolu iei” (scutire de impozite, dreptul gratuit la un spa iu comercial etc). Revenit la Arad, Corneliu are parte i de alte surprize. Afl c o veche cuno tin , poetul de serviciu, Nelu Olaru, este acum „erou r nit la revolu ie” i apreciat ca mare poet. Sau. În una din zile, Sile, membru al grupului, acum administrator al noii biserici, aduce ziarul „Libertatea Aradului” în care fiul u, unul din fondatorii ziarului, a publicat un articol elogios despre noua biseric , S rtoarea Corturilor. În ziar mai era un articol elogios despre „o voce a revolu iei”, sociologul dr. Gheorghe Teodorescu. În fotografia vocii, Corneliu descoper figura securistului „inginerul Oproiu”. Lovit în moalele capului de „revela ie”, Corneliu mai are puterea s exclame: „Doamne, unde am ajuns?!” Întoarcerii acas a „drume ilor credin ei” i întemeierii noii religii, S rb toarea Corturilor, autorul a vrut s le dea o semnifica ie simbolic ; dup anii comunismului i în condi iile de „neorânduial ” de dup , ara trebuie porneasc pe un nou drum, cu o nou credin . Deocamdat , slabe speran e cât vreme oameni ca securistul Oproiul au ajuns „revolu ionari” i mari oameni de afaceri. În multe din referirile la comunismul din România, Luther este cinic i ipocrit. La exemplele date mai adaug unul elocvent, în care ajunge la sofisme dezagreabile: „Dup ce am început s dau note informative despre cei din jur ( i despre cei dragi, i despre cei nesuferi i) m-am gândit adesea la Iuda. tiu, compara ia e la îndemân , ar putea s-o fo-

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Janet NIC~

DonAris - eseu dinamic 26. Într-o zi, DonAris v zu c mâna stâng îi era moale ca un putregai. Se d du un pic deoparte i iat -iat , o smulse din um r, o arunc în colb ca pe o ramur n tâng i hai-hai mai departe. În alt zi, v zu c ochiul stâng i se cariase de-a binelea, aducând mai mult a concept. Simplu de tot, îl smulse din cupa pruiei sale glastre, i-l îngrop lâng o pas re, care tocmai trecea, în zbor, prin v zduhul triste ii noastre. Îl certar m pe rând, îl f cur m cu ou i o et: - Ciuntit a a, mai po i fi, oare, TU? - Au cum vre i voi, ÎN ALT FEL s-ajunge i la mierea din Gând? spunse ierbosul profet. i totu i, plângeam noi, dar EL, s racul, nu! 27. Ne aflam, din întâmplare, în preajma unui sat. Eram a a de aproape de oameni, cum niciodat n-am visat. Deodat , auzir m

Repin - Sadko

i sub tâmpl , în u i. Nu tiam ce se-ntâmpl . De i cu trup de plumb, noi gândeam cu m nu i, dumirindu-ne într-o clipit : explodau conceptele-n sânge, ca floricelele de porumb. Adio, vise, adio, elit ! Fiind aproape de femei, uitar m, pe loc, de icoane i de idei. i, ah, eram de jeratec de la A la Zet, de la Alfa la Omega, de la Ana la Caiafa. Privindu-le s lbatec, gurile noastre n scur saliv , iar domnului mare Concept, îi f cur m coliv . Renun ar m, pe loc, la privilegiul de-a ne vedea, m car o clip , în oglinda cerului, ceafa. Gustar m, apoi, din bucate. Ce gust august! Ce biblii pline de cate! Se-n elep ea, v zând cu ochii, firavul bust! Apoi, gustar m din vin, g sindu-l divin. Ferice de cei ce devin! Înfierbânta i, gustar m din toate bun ile, pân ce, grei ca dinozaurii, c zur m pe coate, terfelindu-ne must ile. DonAris ne zise, a doua zi, cu glasul precum puful de gutui, spre-a ne, un pic, îmblânzi: - Cine nu se înal , nu se înal din cauza lui! 28. Pe din untru zugr vi i cu p ri, cu întuneric blând, prietenos, târându-ne picioarele colite cu funii de proverbe-n os, pe malul unui râu ne adunar m, s ne privim, o clip , f fard. Polenul îndoielii din cuvinte ar fi ucis, pe loc, un leopard. Al nostru vagincandescent st pân, ce ne inuse bine-n largu-i frâu, î i altoi vorbirea cu blânde e, o veche rud -a bobului de grâu: - S -ncepem dar, un joc f de seam n: cu sine însu i, fiecare se-ntreac ! De-afar , vom vedea c -alearg UNU, dar dou lumi s-or zbate într-o teac ! Fugir m noi, pe rând, pân mai acolo, netulburând prea mult zduhul. A trupului urzeal ca de plumb, inea în loc i ne d dur m duhul. Dar iat c , la urm , dup-o vreme, ca ip tul presat în ghind , de fug -i gata prietenul triste ii, DonAris, lumea din oglind . Spun prea pu in de-a spune c „n luc ” v zur ochii. Mult mai bine-i „astru”! P rea o desfrunzire larg-n uc , o bucurie gri ce da-n albastru. Î i dep te carnea într-o clip . Când stele-i pic -n cale, trece printre! El fruntea gândului i-apleac s poat în istorie s intre. Târziu aflai eu rostul: timp pierdut e-acela-n care fugi, de zei, de veghe. Fiind cu EL, abia-l ghiceam prin umbre. Acuma, nefiind, în mine-NTREG e! i-am înv at: s sco i, cu tire, limba, la tot ce-i taie omului avântul! Când lumea- i pune-n sânge lacrimi, alege- i, leac divin, Cuvântul! S pui Conceptul la c ru , s -l pui, ca lumânare, într-un sfe nic! S spargi ghioacea sensului comun, s fii i ce nu e ti: o clip , ve nic! ti doar atâta cât e ti liber, înve mântat în stele i sublim, cât iei în coarne Ra iunea! C ci n-avem timp s ne cunoa tem! Avem doar Timp s ne IUBIM!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constantin MIU

Vasile Voiculescu – Poet isihast Potrivit m rturisirilor P rintelui Bartolomeu Anania (Valeriu Anania - în lumea literar ), V. Voiculescu „era un ini iat în isihie (cuvânt grecesc care, în accep ia practicii isihaste, înseamn lini te, pace untric , concentrare în sine, deci o lini te creatoare, neastâmp rat , în continu mi care, dar nu o rotire pe orizontal , ca cea a vulturilor, ci o larg în urubare pe vertical , ca învârtirea iederii pe tirs, un urcu în spiral c tre în imile cele mai de sus, acolo unde se consum Logodna contempla iei noetice (...) În jurul anului 1950, poetul începuse s frecventeze reuniunile spirituale de la M stirea Antim, din Bucure ti, ini iate de P rintele Daniil Sandu Tudor. Prin mijlocirea acestor reuniuni el se ini iaz i apoi se adânce te în literatura filocalic i face din isihasm nu numai un obiect de studiu, ci universul unei aventuri spirituale din care poezia sa va beneficia din plin.” s.n. (Valeriu Anania, Din Spumele m rii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 187; 165). l murim acum ce este isihasmul. „Prin isihasm - spune P rintele Antonie Pl deal - se în elege rug ciunea neîncetat care conduce sufletul c tre isihie, c tre lini te.” (s. n., Pr. Dr. Antonie Pl deal , Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , Sibiu, 1983, p. 272). Sf. Vasile cel Mare g se te c „Lini tirea este începutul cur irii sufletului.” (Filocalia, V, p. 68 i 117 - apud Pr. Dr. Antonie Pl deal , op. cit., p. 272). Teologul Kallistos Ware, în cartea sa Împ ia untric , precizeaz care sunt treptele isihiei: „S fugi de oameni, tr ie ti în reculegere. Acestea sunt cele trei trepte ale isihiei (revenirea în sine). Prima e de natur spa ial : este vorba de desp irea exterioar , fizic , de oameni. A doua, i ea exterioar : s taci, s te ab ii de la vorbire. Dar nici una, nici cealalt nu sunt suficiente pentru a face dintr-un om un isihast (...) Pentru a ajunge la adev rata lini tire untric trebuie s treci de la a doua la a treia treapt , de la isihia exterioar la cea l untric , de la simpla absen a cuvintelor la ceea ce nume te Sf. Ambrozie al Milanului t cerea activ i creatoare.” (Kallistos Ware, Împ ia untric , asocia ia cre tiChristiana, Bucure ti, 1996, p. 82-83). În drumul s u spiritual, omul duhovnicesc are nevoie de dou lucruri: de ascez i de rug ciune. „Asceza se opune p catului, dar ea nu e suficient , fiindc aten ia singur nu poate totul. Rug ciunea îns extermin p catul.” (Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea umanului - curs de Teologie misti, Editura Mitropoliei Vasile Voiculescu Moldovei i Bucovinei,

Ia i, 1993, p. 127). Rug ciunea isihast , care ne intereseaz pentru demersul nostru critic, a fost teoretizat în ortodoxia româneasc de Paisie - stare ul M stirii Neam ului (la jum tatea secolului al XVIIIlea), îns ea era practicat cu multe secole înainte de monahi. (Despre Istoria isihasmului, sensul cuvântului, caracteristici, a se vedea capitolul al X-lea - Isihasmul, în Tomas Spildik, Spiritualitatea R ritului Cre tin, volumul al II-lea: Rug ciunea, Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 309-321). O asemenea rug ciune începe prin purificarea radical a inimii, deoarece „numai din inima cu totul curat se pot ridica rug ciuni adev rate.” (Nichifor Crainic, op. cit., p. 131) În timpul rug ciunii isihaste, numit i Rug ciunea lui Iisus, „nu exist alt loc al contempla iei divine sau al unirii cu Dumnezeu afar de inim .” (Idem, p. 131). Sfin ii P rin i sunt de p rere c Rug ciunea lui Iisus trebuie rostit f încetare. De altfel, însu i Mântuitorul recomanda: „Priveghea i i v ruga i”, iar Sf. Ap. Pavel înt re te i el acest îndemn: „Ruga i-v neîncetat!” (1Tesaloniceni, 6:17). În doctrina spiritual a Bisericii vechi, inima este sediul sufletului creat dup chipul lui Dumnezeu i orientat tainic spre El. Spre deosebire de cunoa terea ra ional , care se realizeaz prin educa ie i informa ie, cunoa terea cu inima „nu poate fi comunicat decât prin ini iere”, ci „inima este prin excelen locul vie ii duhovnice ti; acesta izvote din inima noastr , plin de harul Duhului de via f tor i trebuie s purcead dintr-un sim l untric al realit ilor duhovnice ti i s se exprime printr-o consim ire liber i fireasc la dinamismul interior, la înclina iile i mi rile r rite în inim de Sfântul Duh.” (Placide Deseille, Nostalgia Ortodoxiei, Editura Anastasia, 1995, p. 167). Teologul Ghelasie Gheorghe sus ine c „În isihasm, mintea nu iese din creier, ca s fie minte liber tot în activitate mental , ci ca s se odihneasc în suflet.” (Ghelasie Gheorghe, Iscusin a tr irii isihaste, volumul al III-lea, Editura Arhetip, Bucure ti, 1991, p. 26). Nu trebuie s uit m c în isihasm, mintea aduce jertfa rug ciunii pe altarul inimii, în numele Mântuitorului nostru, Iisus Cristos. (Cf. Nichifor Crainic, op. cit., p. 153). Plecând de la Metoda sfintei rug ciuni i aten ii a Sf. Simion Noul Teolog, stare ul M stirii Neam ului - Paisie - distinge cele dou faze ale rug ciunii isihaste: „medita ia sau faza activ , pe care o nume te lucrare sau ac iune, i contempla ia sau faza pasiv , pe care o nume te vedenie.” (Idem, p. 153). În poezia religioas a lui V. Voiculescu, eul aflat în dialog cu Dumnezeu, prin rug ciune, se g se te într-o neostoit c utare a P rintelui Suprem. Ideea fundamental a poeziei Rug ciunea (volumul Întrez riri) este aceea c rug ciunea isihast trebuie zidit „cu toat voin a, cu toat puterea i toat dragostea”. (Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, Spiritualitatea ortodox , ed. cit.,p. 231). „Nu tai piatr s i ridic minune/ Î i cioplesc un templu din pl pând/ Sus pe limpezi stâlpi de rug ciune/ Bol i de dor sub turle mari de gând./ Din c uia gurii stinse piere/ Adierea unui fum de grai./ Calc pe marginile sufletului... sfere/ De t cere, pârtii c tre rai.../ Curg

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

încremenit. De ce m-a teme?/ C tre Tine trece-un singur vad/ Doar un pas afar din t râm i vreme/ i-n pr stiile lini tilor cad/ Inima cu sânge-n amurgire/ A r mas pe-un rm f talaz/ i pornesc prin vasta mea ne tire/ S te caut cu antene de extaz.” Citind cu aten ie versurile acestei poezii, putem sesiza câteva idei de natur mistic : a) aceast întoarcere a eu-lui asupra lui însu i „este o cale care duce mai aproape de Dumnezeu” (Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, op. cit., p. 241): „Nu tai piatr s i ridic minune/ Î i cioplesc un templu din pl pând:/ Sus pe limpezi stâlpi de rug ciune”; b) progresul în rug ciune se v de te prin „împu inarea cuvintelor” (Idem, p. 213); c) rug ciunea se face fie cu gura, fie cu mintea. „Numai c trebuie gr ie ti lini tit (...) pân când mintea (...) va înainta i va primi putere de la Duhul ca s poat s se roage întreag i st ruitoare. Atunci nu mai este nevoie s vorbe ti cu gura.” (Ibidem, p. 227): „Din c uia gurii stinse piere/ Adierea unui fum de grai./ Calc pe marginile sufletului... sfere/ De t cere, pârtii c tre rai”. Ideea împu in rii cuvintelor, în timpul rug ciunii, este eviden iat , în aceast strof , prin câteva construc ii speciale, în care ponderea o are epitetul: „Adierea unui fum de grai”; „sfere/ De t cere”; d) „prin adev rata i deplina lep dare de sine se dobânde te slobozenia inimii” (Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, Editura Mitropoliei Banatului, Timi oara, 1982, p. 144), c utându-L cu inima pe Dumnezeu (cf. Psalmul 84:9); e) dobândind lini tea, eul ajunge pe treapta iubirii ca extaz, în eleas ca ie ire din sine. „Când vorbim de dragoste ca extaz, trebuie în elegem dragostea care d ruie te direct (...) Este un extaz cu pire, cu absorbirea în sus a corpului însu i.” (Nichifor Crainic, op. cit., p. 203-205): „Inima cu sânge-n amurgire/ A r mas pe-un rm f talaz/ i pornesc (...)/ S te caut cu antene de extaz.”

Repin - Zi de var în Abramtsevo

Calendar - Februarie 1.02.1838 - s-a n scut Nicolae Gane (m. 1916) 1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968) 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban 1.02.1944 - s-a n scut Petru Popescu 1.02.1949 - a murit N. D. Cocea (n. 1880) 1.02.1951 - s-a n scut Rodian Dragoi 2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu-Motru (m. 1957) 2.02.1879 - s-a n scut I. C. Vissarion (m. 1951) 22.02.1914 - s-a n scut Nicolae omir 2.02.1916 - s-a n scut George Dan (m. 1972) 2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893) 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992) 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel 3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897) 3.02.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950) 3.02.2005 - a murit Mihail Neme (n. 1944) 4.02.1809 - s-a n scut Vasile Cârlova (m. 1831) 4.02.1849 - a murit Costache Conachi (n. 1778) 4.02.1954 - s-a n scut Denisa Com nescu 4.02.1988 - a murit Al. C prariu (n. 1929) 4.02.2000 - a murit Roger Câmpeanu (n. 1929) 5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819) 5.02.1928 - s-a n scut Hristu Cândroveanu (m. 2013) 5.02.1952 - s-a n scut Monica Spiridon 5.02.2003 - a murit Balogh Laszlo (n. 1946) 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968) 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993) 6.02.1916 - s-a n scut Gabriel epelea (m. 2012) 6.02.1933 - s-a n scut Sorin Holban 6.02.1961 - a murit Vasile Usc tescu (n. 1883) 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1918) 6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n. 1921) 7.02.1932 - s-a n scut Ion Acsan 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991) 7.02.1956 - s-a n scut Nicolae Iliescu 8.02.1911 - s-a n scut Liviu Deleanu (m. 1967) 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900) 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974) 9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983) 9.02.1932 - s-a n scut Rusalin Mure anu (m.2001) 9.02.1991 - a murit Florin Mugur (n. 1934) 9.02.2003 - a murit Dumitru Solomon (n. 1932) 10.02.1873 - s-a n scut Haralambie Lecca (m. 1920) 10.02.1885 - s-a n scut Alice Voinescu (m. 1961) 10.02.1902 - s-a n scut Anton Holban (m. 1937) 10.02.1933 - a murit Vasile Gherasim (n. 1893) 10.02.1941 - s-a n scut Mihai Du escu 10.02.1956 - s-a n scut Mariana Marin (m. 2003) 11.02.1875 - s-a n scut A. Toma (m. 1954) 11.02.1911 - s-a n scut Pericle Martinescu 11.02.1929 - s-a n scut Traian Filip (m. 1994) 12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967) 12.02.1899 - s-a n scut I. Peltz (m. 1980) 12.02.1930 - s-a n scut Teodor Vârgolici 12.02.1979 - a murit V. G. Paleolog (n. 1891) 12.02.1982 - a murit Hajdu Zoltan (n. 1924) 13.02.1932 - s-a n scut Aurel Covaci (m. 1993) 13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933) 14.02.1902 - s-a n scut Ion C lug ru (m. 1956) 14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977) 14.02.1928 - s-a n scut Radu Cârneci 14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009)

continuare în pag. 19

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Daniel NICOLESCU

Jertfa uitat[* Sas originar din România, ca i Herta Müller (laureat deja a Premiului Nobel pentru literatur ), ori Klaus Werner Johannis (care a apucat-o i el, „Pas cu pas”, pe acest drum...), Paul-Lucian Letzner e afin celor doi nu doar prin origine etnic , dubl ceenie (român i german ) i talent scriitoricesc, cât mai ales gra ie temei generale a romanelor sale - similar scrierilor ilu trilor i congeneri - i anume condamnarea ororilor comunismului. i fiindc cel dintâi lider care s-a opus comunismului, cu arma în mân , în Europa, a fost Francisco Franco, autorul az , inspirat, drept motto al celui de-al doilea roman al s u - Jertfa uitat . Haiducii Dobrogei - o fraz rostit de generalul spaniol înaintea b liei de la Majadahonda, din 1937: „Luptând împotriva comunismului, credem c facem un serviciu Europei, deoarece comunismul este un pericol universal. Dac am pieri, pericolul ar fi mai mare pentru celelalte popoare...” Acolo, în confruntarea de la Majadahonda, în 13 ianuarie 1937, aveau piar eroic Ion Mo a i Vasile Marin, doi dintre membrii grupului de români pleca i s lupte al turi de na ionali tii spanioli. Cunosc tor ca nimeni altul al istoriei românilor, Paul-Lucian Letzner precizeaz : „Exista un

precedent în rela iile anterioare românospaniole, atunci când în secolul XVII, Filip al III-lea i-a f cut cadou lui Mihai Viteazul o spad forjat în Toledo”. De aceea, delega ia rzii de Fier, plecat spre Toledo la 22 noiembrie 1936, primise misiunea de a oferi, simbolic, comandan ilor spanioli anticomuni ti o sabie topit i forjat tot în Toledo. Aceasta apar inuse comandantului delegaiei române, generalul Cantacuzino-Gr nicerul, care o primise de la regele Ferdinand I pentru merite deosebite în Primul R zboi Mondial. „Corpurile neînsufle ite ale lui Ion Mo a i Vasile Marin - citim în Jertfa uitat au fost îmb ls mate în Toledo i li s-a f cut o ceremonie funerar cu onoruri militare. În onoarea celor doi martiri s-a ridicat, în 1970, un monument de granit, lâng Majadahonda, cu fa a spre mun ii Guadarama, înconjurat de steaguri verzi i tricolore. Monumentul a mas un loc de pelerinaj pentru na ionali tii din toat lumea, ca un simbol etern al invincibilit ii legionare”. Parantetic fiind spus, mi-amintesc cum, în 1974, scriitorul F nu Neagu venise la Bac u pentru o întâlnire cu cititorii. Se întorsese recent din Spania, unde înso ise, în calitate de gazetar sportiv, echipa na ional de fotbal a României. Gazdele îi duseser pe to i în vizit la Mausoleul de la Majadahonda, iar regretatul prozator se afla înc sub puternica impresie a acelei vizite, a acelei pagini de istorie despre care nu tiuse nimic pân atunci... Revenind la grupul de români care au luptat în r zboiul civil din Spania, Paul-Lucian Letzner ne spune c singurul din delega ie care vorbea spaniola era un inginer mecanic, Dimitrie Ianca, aromân din Dobrogea, care- i luase cu sine i fiul, pe Vasile Ianca, proasp t absolvent al Politehnicii bucuretene, eroul exponen ial al romanului, pe atunci neînregimentat de jure în Mi care. Confesându-se, în 2009, autorului c ii, fiica sa Iorgula va spune, printre altele: „Spiritul de ordine i disciplin , cântecele na ionalpatriotice, instruc ia civic i moral ca i acea structur cvasi-militar , na ionalist , cre tin , pur româneasc a G rzii de Fier, lau determinat i pe tat l meu s adere la a-

ceast organiza ie. Evenimentele ulterioare, atunci când tratatele interna ionale erau c lcate în picioare i când ara noastr a pierdut zona dintre Nistru i Prut, dou treimi din Transilvania i Cadrilaterul Dobrogei, precum i fuga ru inoas a nefastului monarh Carol al II-lea, i-au confirmat tat lui meu horârea de a fi aderat la aceast organiza ie”. Vasile Ianca avea totu i o pozi ie oarecum diferit de a celorlal i membri ai G rzii, inclusiv a tat lui s u, în ceea ce prive te pozi ia fa de alte na ionalit i. Evocându-i puternica personalitate, dup mai bine de o jum tate de veac de la asasinarea sa mi eleasc , fiica lui, Iorgula, preciza: „Era un na ionalist convins, dar nu ura în bloc o anumit minoritate. El îi ura numai pe aceia a c ror vin de a fi ac ionat împotriva rii fusese dovedit i era evident . El nu-i ura pe maghiari, pe evrei, pe ru i, pe rromi etc. numai pentru faptul c apar ineau acestor minorit i. Mama îmi povestea c , în Bucure ti, tata avea mul i prieteni maghiari i cu atât mai mul i prieteni i cunoscu i evrei. Mul i dintre ace tia l-au ajutat i pe mul i i-a ajutat el însu i, punându- i de multe ori în joc pentru ei, rela iile avute”. Evitând s divulg m mai mult din subiectul c ii, pentru a nu priva eventualii cititori de o lectur captivant i antrenant , vom mai spune doar c Jertfa uitat e un roman non-fiction, situat la confiniile literaturii cu istoria, ale memorialisticii cu politologia, o povestire în ram care evolueaz alert, condensat, în timp, dar cu o scriitur fluent , având pasaje emo ionante, halucinante i tensionate. Ele dau m sura talentului unui prozator care tie s mânuiasc abil verosimilul i neverosimilul, f s le for eze convie uirea. Cu siguran c Paul-Lucian Letzner nu se va opri aici. Despre el i c ile sale sper m din toat inima s mai auzim i în anii urm tori. * Paul-Lucian Letzner, Jertfa uitat . Haiducii Dobrogei, Bucure ti, Editura „Anamarol”. 104 p.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George PETROVAI

Umanismul confucianist ]i misticismul daoist, cei doi poli @între care a oscilat @îndelung filosofia chinez[* Confucianismul i daoismul în timpul dinastiei Han (206 î.Cr. - 220 d.Cr.) Dac perioada de peste 400 de ani a dinastiei Han nu se remarc prin originalitatea filosofilor s i (nec utarea originalit ii a avut întotdeauna rangul de virtute pentru gânditorii chinezi), totu i, ea r mâne în istoria filosofiei ca vremea schimb rilor i abord rilor cu b taie lung . În primul rând c , în afar de confucianism i daoism, atunci dispar toate celelalte coli filosofice, iar confucianismul devine doctrina oficial a statului imperial, rang pe care-l va de ine pân la sfâr itul secolului al XIX-lea. Apoi c , dup ce în anul 213 î.Cr. c ile confucianiste au fost proscrise de primul împ rat al efemerei dinastii Qin i dup distrugerea bibliotecilor în timpul tulbur rilor care au precedat urcarea pe tron a împ ra ilor Han, astfel c , dup reinstaurarea p cii a fost nevoie de un uria efort pentru reg sirea i/sau reconstituirea vechilor texte, îndeosebi a Clasicelor confucianiste, dup toate astea, vas zic , la care se adaug evolu ia limbii (textele vechi ajung greu de în eles chiar pentru c rturarii Han), izbucne te înver unata polemic dintre partizanii „textului modern” (jin wen) al Clasicelor i cei ai „textului vechi” (gu wen), polemic ce nu viza numai chestiunile filosofice, ci avea o miz politic i privea îns i persoana Maestrului. Reprezentantul cel mai de seam al confucianismului Han, totodat omul care l-a îndemnat pe împ ratul Wu s ridice confucianismul la rangul de doctrin oficial i s instituie sistemul examenelor ce aveau s deschid calea mandarinatului (materia pentru aceste examene o furnizau în exclusivitate cele cinci Clasice), este Dong Zhongshu (cca 179-104 î.Cr.), autorul lucr rii Bogata rou a Prim verii i Toamnei.

* În numerele 10 (74), 12 (76) i 1(77), am vorbit despre Confucianism, Daoism, Maoism i Legism Acum ne vom ocupa de Neodaoism. Cei interesa i pot consulta Revista Constela ii diamantine nr. 10 (74), 12 (76) i 1(77) la adresele: https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-74-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-76-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-77-2016

Sistematizând la maximum concep ii deja prezente în lucr ri anterioare i în Wei shu (lucr ri cu caracter gnostic ce aveau menirea reveleze esoterismul Clasicelor), Dong Zhongshu face din omul fizic i moral un microcosmos, pe care - cu ajutorul binomului YinYang i a celor cinci Elemente - îl pune în am nun it coresponden cu Universul (numit Cer-P mânt). Cartea cea mai reprezentativ a daoismului filosofic din perioada dinastiei Han, o carte compilat la curtea lui Liu An, regele Huainan-ului (secolul al II-lea î.Cr.), se nume te Huai nan zi. Ea reia cu o tendin mai sistematic , dar i mai sincretic în unele capitole, ideile lui Lao Zi i Zhuang Zi. No iunea care cap o deosebit însemn tate la gânditorii Han (fie ei confuciani ti, fie daoi ti) este Qi, un termen cu multiple în elesuri: abur, aer, suflu, diverse emana ii i exhal ri. În limbaj filosofic i tiin ific, orice energie este Qi: cele Cinci Elemente, Yin i Yang, simbolurile (gua) divinatorii (trigramele i hexagramele) din Yi jing. Ba mai mult, fiecare dintre acestea are Qi-uri, for e care se interinfluen az în scopul anim rii fiin elor i care s-au format printr-un soi de decantare a nediferen iatului „suflu originar”: p ile pure s-au ridicat pentru a forma Cerul, iar cele brute au alc tuit P mântul. Omul, care formeaz o triad împreun cu cele dou „puteri”, este un amestec de elemente cere ti i p mânte ti, altfel spus de Qi-uri mai mult sau mai pu in subtile, echivalentul no iunilor cre tine de suflet i corp. În concep ia autorilor c ii Huai nan zi, cele mai subtile spirite/ energii vitale apar in Cerului, corpul i oasele (îndeosebi oasele) apar in P mântului, dar toate acestea trebuie s revin de unde au purces. În elepciunea, ne înva cartea, const în evitarea pierderilor din aceste energii vitale i spirituale, pierderi care inevitabil se produc odat cu manifestarea dorin elor i pasiunilor. De unde importan a crucial a ataraxiei i armoniei l untrice... Sfin enia, urmeaz cartea, const în reîntoarcerea la starea prenatal , adic în unirea cu Suflul primordial, care este totuna cu Dao. Pentru autorii c ii Huai nan zi, la fel ca pentru Dong Zhongshu, un bun suveran domne te f s intervin i- i înva supu ii vorbe. Influen a lui este comparat cu cea a prim verii i toamnei: prima treze te firea la via , cealalt maturizeaz plantele. Cârmuitorul în elept, aidoma unui sfânt daoist, tie s i p streze for ele spirituale: „St indiferent i f ac iune, i totu i nu exist nimic s nu împlineasc ; st lini tit i f s cârmuiasc , i totu i cârmuie te totul”. Astfel se cârmuia în vremurile str vechi, dar lumea s-a degradat, a a c - pentru st vilirea r ului - s-a recurs la pedepse i recompense.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doar câteva cuvinte despre Wang Chong (aprox. 27-96 d.Cr.), cel mai incitant gânditor din perioada Han. În cartea Despre echilibru (Lun heng), nu numai c are o atitudine ostil fa de religie în general, fa de confucianismul gu wen în special, dar cu aceea i vehemen el condamn i viziunea daoist asupra lumii. În concep ia lui, Cerul nu este decât „natura perfect indiferent la soarta oamenilor”. F idei i activitate, Cerul nu este nici creatorul fiin elor (toate fiin ele „au luat na tere în urma interferen elor naturale ale influxurilor cere ti i p mânte ti”) i nici judec torul care-i pedepse te pe cei r i i-i r spl te te pe buni. Da, pentru c soarta tuturor depinde de fatalitate! Totu i, Wang Chong crede în influen ele stelare asupra destinului. Cum s supravie uiasc sufletul, se întreab cu mirare filosoful nostru, când „principiile vitale se disperseaz sau dizolv ” dup ce corpul a disp rut?!... În leg tur cu natura uman , Wang Chong se situeaz între Meng Zi i Xun Zi: teoria primului este valabil pentru oamenii peste medie, a celui de-al doilea pentru oameni situa i sub medie, îns - apreciaz el - natura omului mijlociu este un amestec de bun i r u. Evident, adaug el, naturile rele la origine pot fi ameliorate prin educa ie. Urm rind ca orice afirma ie s fie întemeiat pe fapte, tendin naturalist care l-ar fi putut îndrepta spre o cercetare tiin ific (peste aproape 1500 de ani, metafizica lui Francis Bacon va fi un fel de fizic superioar !), Wang Chong folose te expresia „ura pentru neadev r” ca s caracterizeze starea de spirit care l-a c uzit. Dar, concluzioneaz Max Kaltenmark, „opera lui Wang Chong este mai ales negativ , el nu propune nicio teorie constructiv i influen a exercitat de el se datoreaz tocmai scepticismului s u”.

Neodaoismul Odat cu dispari ia dinastiei Han în anul 220, începe Evul Mediu chinez, o perioad marcat pe plan politic de diviziunea aproape neîntrerupt a Imperiului (partea de nord este ocupat de dinastii str ine înc din anul 317). În plan cultural-religios au loc dou fenomene notabile: avântul înregistrat de daoism i formidabila înflorire a budismului (religie i filosofie de origine indian ). Sub numele de Neodaoism este desemnat filosofia daoist din secolele III i IV d.Cr., o filosofie f daoism religios (acesta cunoa te dezvoltarea sa în paralel). Clasificarea are ca scop efectuarea unei nete distinc ii între aceast filosofie i daoismul antic al lui Lao Zi i Zhuang Zi. Func ionarii c rturari fiind practic înl tura i de la treburile publice în noile condi ii politico-sociale, mul i dintre ei i-au dedicat puterile creatoare filosofiei, artei sau poeziei. Vas zic , nemainteresa i - precum c rturarii perioadei Han - de studierea i editarea textelor vechi (locul Clasicelor confucianiste a fost luat de idei), ace tia se sim eau atra i de filosofi, cu prec dere de daoi ti i logicieni. Ambele curente au exercitat o imens influen asupra gânditorilor timpului, cum spuneam, cu to ii pasiona i de dezbaterile de idei. Neodaoismul are doi c rturari cu adev rat remarcabili: Wang Bi (226-249) i Guo Xiang (mort în anul 312). Potrivit tradi iei, cei doi nu i-au expus ideile în opere originale, ci în comentariile la textele vechi, în principal la trei dintre ele: Dao De Jing, Zhuang zi i Yi jing. In corpore, aceste trei opere clasice au fost denumite San xuan, expresie care se traduce prin „cele trei c i metafizice”. Termenul xuan (cu sensul de sumbru, misterios) a fost împrumutat din cartea Dao De jing, unde contribuie la definirea lui Dao. De altminteri, îns i filosofia neodaoist era denumit Xuan xue, adic studiul sau tiin a misterelor. Wang Bi a scris comentarii celebre la Lao zi (Dao De jing) i Yi

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

jing (Muta iile), dar nu din categoria gloselor textuale (elaborate dup modelul comentariilor Han). În pofida tinere ii sale, el a contribuit la impulsionarea cuget rii prin (a) relansarea metafizicii mult timp abandonat i (b) prin îmbog irea limbajului filosofic cu noi concepte. a) În ceea ce prive te primul plan, Wang Bi s-a oprit mai ales la analiza raporturilor Unu -Multiplu i Invizibil (Wu) - lumea sensibil (You). În comentariul la primul capitol din cartea Dao De jing, filosoful face cunoscut c Invizibilul este deopotriv cu Dao, motiv pentru care întreaga lume fenomenal î i are obâr ia în el. Pentru a-l putea cunoa te pe Dao, trebuie s fii aidoma lui - f dorin e i gol pe din untru. Da, c ci dorin ele se nasc dintr-o lips sau dintr-un vid i dup satisfacerea lor - dispar cu totul. De unde aser iunea: „Orice entitate este suspendat între dou non-entit i, orice prezen între dou absen e”. În comentariul la Yi jing, Wang Bi afirm c Unu nu este num r, dar c de la el s-au format toate numerele i c tot el este cauza dintâi a tuturor entit ilor. Altfel spus: „Multiplicitatea î i are originea în Unitate i trebuie generat de aceasta”. Taman cum trebuie s se întâmple în societate, unde „împ ratul singur ocup locul eminent de unde guverneaz lumea”. Potrivit concep iei lui Wang Bi, schema complet a raporturilor metafizice ar fi urm toarea: Vidul sau Invizibilul (Neantul, Wu), identic cu Dao, este totodat Unul, care se afl la originea Multiplului, adic a lumii sensibile (You)! Comentariul lui Wang Bi la Yi jing, este de p rere Kaltenmark, face totodat dovada cum aceast Clasic a putut fi concomitent „un stimulent i un handicap pentru gândirea speculativ ”. b) În ceea ce prive te contribu ia no ional a lui Wang Bi la stimularea filosofiei chineze, trebuie precizat faptul c el a fost primul cuget tor care a întrebuin at termenul „corp” (ti, cu sensul de substan ), opus „func iei” (yong). Tot el este acela care, dup cum aminteam în primul capitol al prezentei lucr ri, a ridicat conceptul LI la rangul de principiu metafizic. Iat cum un termen, care în mod obi nuit desemneaz alc tuirea material a lumii, la el devine principiul ordonator al acesteia („Lumea nu este lipsit de ordine, deoarece se conformeaz lui LI”), precum i principiul de unitate al tuturor fiin elor din lumea necontenitelor schimb ri, cu alte cuvinte îns i necesitatea i ra iunea lor de-a fi. i

Repin - Tinere printre turma de vaci

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

astfel LI va fi de aici înainte o no iune cardinal , iar în neoconfucianism (scris Li) una extrem de important . Comentând cartea Zhuang zi, Guo Xiang se arat mult mai radical decât Wang Bi în interpretarea conceptului Wu: chiar i lipsit de însu iri sensibile, el nu mai este o realitate, ci un veritabil neant! Iat de ce, sus ine Guo Xiang, fiind Dao spontaneitatea natural inerent fiin elor, el nu poate s fie cauza prim a lumii fenomenale. Cum fiin ele exist prin ele însele printr-un soi de generare spontan (str bunica oriental a genera iei spontane prin care tiin ificii moderni au încercat s explice apari ia vie ii din materia f via ), tot astfel propriul nostru eu este rezultatul unei autoproduceri. Wu, prin urmare, nu poate produce You (lumea sensibil ), iar fiin ele, întrucât se transform necontenit în interiorul lumii vizibile (fiecare pentru sine i independent de celelalte), nu pot nici s ias din Neant i nici s se întoarc în Neant. Totu i, concede Guo Xing, este o solidaritate între fiin e în sânul Întregului (orice entitate este necesar ansamblului i, viceversa, Întregul este necesar particularului), a a încât „Întregul d inuie ve nic i componentele acestui Întreg sunt în perpetu transformare”. În domeniul istoriei, de pild , „cauza prezentului este ansamblul trecutului”, f a putea spune c o anumit conjunctur specific trecutului este cauza unei conjuncturi din prezent. Morala este relativ - depinde de natura schimb toare a omului. Deoarece institu iile unei epoci devin insuportabile în alta, cârmuitorul care se înc âneaz s le p streze face dovada clar c este inapt s se conformeze „spontaneit ii naturale”, în acest mod el obstruc ionând schimb rile ce au loc în prezent. Dar cu toate c a pledat din r sputeri împotriva imit rii în elep ilor din trecut („a fi în elept înseamn a- i urma firea i a o dezvolta”), totu i, pentru Guo Xiang, ca i pentru Wang Bi, marele sfânt este Confucius. Da, c ci „sfânt pe din untru i rege în afar ”, potrivit celebrei formule din Zhuang zi, doar el a tiut s se situeze în cele dou domenii complementare (al transcenden ei i al contingen ei), pe când Lao Zi i Zhuang Zi s-au cantonat numai în transcenden . De unde se vede c , în compara ie, de exemplu, cu contemporanul lor Xi Kang (223-262), daoist pân în vârful unghiilor, Wang Bi i Guo Xiang n-au fost daoi ti puri, filosofia lor politic i social fiind îmbibat cu confucianism.

Repin - Pe un podul din Abramsetvo

Calendar - Februarie continuare din pag. 15 14.02.1936 - s-a n scut Doina S jan 14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag 15.02.1834 - s-a n scut V. A. Urechia (m. 1901) 15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917) 15.02.1921 - s-a n scut V. Em. Galan (m. 1995) 15.02.1923 - s-a n scut Petre Solomon (m. 1991) 15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica 15.02.1944 - s-a n scut Florica Mitroi (m.2002) 15.02.1950 - s-a n scut Dan Alexandru Condeescu 16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin 16.02.1947 - s-a n scut Ion Pachia-Tatomirescu 16.02.1950 - s-a n scut Mihai Gr mescu 16.02.1995 - a murit Victor Kernbach (n. 1923) 16.02.1995 - a murit Nicolae Carandino (n. 1905) 17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m.2004) 17.02.1947 - a murit Elena V rescu (n. 1864) 17.02.1950 - s-a n scut Octavian Doclin 17.02.1951 - s-a n scut Ion Lil 17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911) 17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882) 17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908) 18.02.1955 - s-a n scut Ilie Rad 19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691) 19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996) 19.02.1940 - s-a n scut Mircea Radu Iacoban 19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu 19.02.1953 - s-a n scut Ioan Evu 19.02.2000 - a murit Negoi Irimie (n. 1933) 20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993) 20.02.1927 - s-a n scut Mircea Mali a 20.02.1938 - s-a n scut Doina Ciurea (m. 1999) 20.02.1949 - s-a n scut Lucia Olaru-Nenati 20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag (n. 1940) 20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933) 21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899) 22.02.1814 - s-a n scut Grigore Alexandrescu (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977) 22.02.1945 - s-a n scut Floarea Doina Covaci 23.02.1888 - s-a n scut Mihail S ulescu (m. 1916) 23.02.1892 - s-a n scut Tudor M inescu (m. 1977) 23.02.1912 - s-a n scut Romulus Vulc nescu (m. 1999) 23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984) 23.02.1976 - a murit Florin Iord chescu (n. 1899) 24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977) 24.02.1940 - s-a n scut Virgil Bulat 24.02.1943 - s-a n scut Horia B descu 24.02.1949 - s-a n scut tefan Damian 25.02.1881 - a murit Cezar Bolliac (n. 1813) 25.02.1892 - s-a n scut Al. Duiliu Zamfirescu (m. 1968) 26.02.1838 - s-a n scut B. P. Ha deu (m. 1907) 26.02.1919 - s-a n scut Constant Tonegaru (m. 1952) 26.02.1953 - s-a n scut Viorel Sâmpetrean 26.02.1997 - a murit George Timcu (n. 1939) 27.02.1920 - a murit A. D. Xenopol (n. 1847) 27.02.1975 - a murit Eugen Constant (n. 1890) 27.02.1982 - a murit Mihail Drume (n. 1901) 27.02.1990 - a murit Al. Rosetti (n. 1895) 27.02.1996 - a murit Silviu Georgescu (n. 1915) 27.02.2006 - a murit V. András Janos (n. 1926) 28.02.1754 - s-a n scut Gheorghe incai (m. 1816) 28.02.1880 - a murit Costache B cescu (n. 1800) 28.02.1881 - a murit A. T. Laurian (n. 1810) 28.02.1950 - a murit tefan Ciobanu (n. 1883)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Daniel MARIAN

Tainic[ deopotriv[ r[spicat[, dragostea @în @în\elesul pur Atunci când ara în în elesul categoric i se g se te întocmai cuib rit în inim , altfel spus o necesar for de sprijin, în identitate de net duit, e foarte greu s i petreci m car i prin gând în paralel cu sublimarea o ipotetic suferin sau pierdere. Totu i se întâmpl încât nu ai ce-i face, nu e nimeni de vin decât via a care ne azvârle cum crede de cuviin , sau de ce nu am fi noi aceia care nu am reglat bine b ile vremurilor i p irile prin locuirile noastre. Oricum ar fi, covâr irea ne poate duce într-o singur direc ie: aceea a în elegerii urmate de recunoa terea smerit sau dup caz revoltat . Nichita Danilov î i asum legile firii nesând îns deoparte întreb rile i un m nunchi de posibile r spunsuri, în timp ce Recviem pentru ara pierdut este întruparea poetic absolut justificat i ideal conturat precum imaginea îndelung esut a îndoielilor asupra contrariilor sinelui aceluia hot rât s mearg mai departe cu inerenta triste e dar cu speran a unei întoarceri pe dos a falsei conjuncturi pe care suntem obi nui i s o numim acceptabil realitate. Poetul nu se las nicidecum învins în

generosul spirit, el spune într-un amplu epopeic, ceea ce trebuie spus. Nu putem ti dac este vorba despre nelegiuirea în care se îmbrac istoria pornit întru totul i toatele, sau de faptul inechitabil împlinit al deocamdatei sor i. Dar de spus... „C ram pumni de p mânt dintr-o ar în alta,/ le v rsam în gr joare mai mari/ i mai mici în pia a public ./ Cu ochii a inti i la cer, ne rugam în fa a steagurilor/ mereu coborâte în bern / la mor ii no tri ci i în cer/ s coboare din nou pe p mânt,/ sfin ind râna pe care le-o a terneam la picioare.// Scormoneam mereu sub trunchiurile copacilor,/ brazi i molizi, i stejari cu coroana arzând :/ le pip iam cu buricul degetelor r cinile/ ca pe ni te frânghii, ca pe ni te artere/ (sau ca pe ni te corzi de harp la care trebuia s cânt m)/ st team cu urechea ciulit la fo netul frunzelor/ i la cântecul p rilor pitulate printre crengi;/ priveam luna i semnele zodiacale,/ Calea lactee încrustat / în palmele noastre b torite de munc ;/ odat cu p mântul aduceam/ i firele de iarb r rite pe câmp,/ norii îi mutam dintr-un loc în altul, i vântul;/ num ram totul - fiecare pumn de p mânt/ trecut dintr-o parte în alta a grani ei/ îl consemnam aliniindu-l frumos în coloanele unui catastif/ deschis la o pagin moart ...” (Recviem pentru ara pierdut ). Întreag dest inuirea în larg explicit ar putea cu siguran constitui împrejurarea de la care porneasc un studiu despre demnitate, omenie i nedrept i câteodat putând a fi dep ite alteori doar suportate... Revenind la prea-plinul liric cu care ne-a obi nuit Nichita Danilov, putem descoperi construc ia ideatic aceea care define te înl untrul s u atent la mângâierile precum la zgârieturile existen iale ce vin din afar pentru a- i aduce firescul/nefirescul în formula ce acumuleaz st ri de neprev zut. Apropierea uman este unic , reinventabil i niciodat repetabil . Departe de mine s am ceva de explicitat, ci doar de reprodus: i am v zut casele omului/ risipite ca ni te cochilii de scoici/ jupuite de carne/ pe malul nisipos al rîului./ Le-am cules în palme,/ am dit câte o flac / înl untrul lor i apoi leam a ezat/ din nou la locul lor pe str zi./

Îngenuncheat lâng semafor/ am v zut pâlpâind/ în dreptul ferestrelor/ câte un chip omenesc, câte un suflet.” (Ferestre). Descompunerea sau dimpotriv întregirea de la esen dinspre cuneiform pân la ordinea fireasc a sinelui... „Camera mea era compus / din mai multe camere/ u a din mai multe u i/ umbra din mai multe umbre/ mâna din mai multe mâini...” (Chipul sublim). Pentru a g si rostul, împrejurarea i explica ia acelei existen e aparente la care nu renun m chiar dac nu ajunge la înaltul visurilor noastre... „Drumul pân la pragul casei tale/ l-am pavat cu versete din Dante,/ dar i cu cele zece porunci,/ precum i cu alte precepte morale/ pe care iat , acum,/ învârtind un set de chei între degete,/ ca pe un irag scump de m nii, le c lc m în picioare” (Prag). Întreaga încreng tur a universului care ne prive te direct prin noi în ine se dest inuie cât se poate de relevant într-o logic practic imposibil de contestat, cu atât mai mult cu cât nu se întrevede altceva elementar de pus înainte, între sau dup ... „Pietrele mergeau dup pietre;/ fiecare piatr inea în mân o alt piatr ,/ când ajungeau în dreptul focului aprins,/ despicau pietrele în dou ./ De o parte puneau viscerele de b rbat,/ de cealalt pe cele de femeie,/ dup care î i în au fa a spre cer, rugându-se la luna plin ...” (Pietre). Relativitatea nu ar putea fi conceput contrarii, cât de dificil ar fi conjunctura aceasta; iar Nichita Danilov deschide din primul pas calea pasului urm tor, întocmai unde i când i cum e mai feroce însu i conceptul existen ei... „Trec mereu grani a dintre/ lucruri i umbre/ alunec dincolo de v zut i nev zut/ i m întorc înapoi în lumin .// Convins c eternitatea/ încape la fel de bine/ întro clip ca i într-un veac,/ îmi simt sufletul ap sat/ de o triste e de moarte.” (Lucruri i umbre). Poet al lumilor acelora tiute i ne tiute, însu i/îns i al celor paralele trecând prin ’l untrul lor f cople ire nici spaim ci doar cu fericirea trecerii în sine; de la ri îngem nate, la lumi posibile pe atât de incredibile pe cât de neoprit.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Traian VASILC~U (R. Moldova)

Scrisoare pentru domnul Eminescu

Drumul la Ia i Veni i cu colindul Carpa ilor fra i, Veni i s-ascult m pîn -n zori Cum trec prin n me i i colind mira i Copiii cei nemuritori. Prin albe troiene, cu b rbile-n pîrg, Se-ntorc, du i de sânii în jos, Nea Ion cu b di a Mihai de la tîrg i ninge a a de frumos.

Cîntec de Dragoste Doar Dragostea a mai r mas în mine, Prietenii m-au exilat în frig. de Dragoste nu-nsemn nimic, de Dragoste nu-nsemn nimic. Doar Dragostea a mai r mas în mine, Prietenii m-au condamnat s tac. de Dragoste eu nu am Leac, de Dragoste eu nu am Leac. Doar Dragostea a mai r mas în mine, Prietenii m-au z vorît în moarte. de Dragoste sunt pururi noapte, de Dragoste sunt pururi noapte. Doar Dragostea a mai r mas în mine, Prietenii m-au îngropat în vînt. Îmi bandajez tot sufletul i-i cînt, Îmi bandajez tot sufletul i-i cînt. i-atuncea simt c -n lumea f soare Se face Dumnezeu tot ce m doare.

***

Repin - Strig tul profetului Ieremia

De tine-mi este dor cînd te pot prinde ita i de noapte, aprigi, diavole ti. Te rog s iai un tren de Bucure ti i vino c-o desag de colinde. Ne-am fi pornit aievea înspre tine, Dar strict -i legea ce n-o po i curma, tept z pezi precum mi-ar curge-n vine Vreun rînd venind din suferin a ta. Prizonieri ai unui veac gr bit, Cu vie ile l sate în deriv , Tr im mai mult ca pe o directiv Ne ansa noastr ce ne-a-nl uit. i mai suntem, de i mereu am fost, Redenumi i prin vremi cu vreo sudalm , S-a tras pe roat , s-a lovit c-o palm Acest popor vîndut sub pre de cost. Înc un pas i s-ar fi dus i urma Timpului grav, secat de adev r, E-un vis contaminat cu leru-i ler i te-a tept m s i aurim cununa. Suntem a a cum ne-ai fi vrut s fim, De i am fost mereu t ia i în p i, Noi mai sorbim i azi latinit i i respir m cu verbul t u sublim. Tr im un ceas ce nu ne mai tr ie te, Tr im altfel un ceas de neam tr dat, Solda i în cizme grele de brocart Stau între noi i Domnul ne p ze te. Atît î i spunem, cona ionali, Ajun i la un sfîr it firesc de veac: De i am fost istoriei vasali, Am mo tenit o ran f leac. Tu, rana noastr , care pururi e ti Lumin sîngerînd în cuvinte, Te rog s iai un tren de Bucure ti i vino c-o desag de colinde.

El vine-acum prin noapte orice ar fi s fie, Spre Ia ii lui coboar i ninge toropind, Str mo ca to i str mo ii, îngîn un colind i-i pare tihna nop ii o ve nic stafie. De nu-i visa i cununa el nici m car nu este Poetul rii sale, din ea nicicînd absent i n-auzi i aievea cum v trimite veste Cu partea lui de patim i de continent. El, suferindul lumii, str luminînd taverne, Din str inii de piatr sco înd t rii de dor El, care nu gînde te c-a-mbog it guverne, Trece acum sub cerul f de nici un nor. Nicicînd prea mult vom spune despre Mihai cel Mare, Nicicînd seca-va ruga odihnei lui în somn, El nu este numai o steau p zitoare, Ci, mai presus de toate, e al Moldovei Domn. El vine-ades prin noapte i bate-n cîrciumi pasul, Unde-l a teapt singur nea Ion, b trîn de tot, i-o iau încet spre cas i numai unul, glasul, Mai fulger v zduhul i simt c nu mai pot. Opresc din drum atunce, opresc i-n loc de suli i Cu bulg ri de z pad se bat necontenit i scîr îie om tul i cad, fugind, pe uli i i rîd de ei copiii, c iar s-au r cit.

Cuvintele-s tot mai str ine i mîine ne vor p si. Dar eu n-am s m las de tine, Pîine î i sunt i vin i-oi fi. Cuvintele spun disperare i înfloriri de cimitir, Cînd ninge-a mare-nsingurare Rostit clar de Radu Gyr. Din oameni fuge bucuria Spre z ri de tain -naintînd, Se-arat -n orice geam Mesia, În ochii lui z pezi ducînd. Suntem dou t ceri c lcate De pa ii iernii, grei, de fier. Fulguie cu pove ti uitate i lunec tr suri prin cer. Nu ne g sim de-atîta iarn , Nu ne vedem de-atîta h u i-n trupul meu a prins s cearn Ninsoarea cu numele t u. Vor trece secolii de mîn , Unul ne las chiar acu i-oi ti cînd o s fii b trîn -acea ninsoare ai fost tu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Engjell I. BERISHA (Kosovo)

Calea lactee Cei ce povestesc Despre rmurile imagina iei Cu ochii lor nimic n-au v zut Mai mult decât mintea mea Pe jos nu pot coboar desear Pân la întâlnirea cu câmpul Calea lactee O scriu pe aceast hârtie Precum odinioar Galileo Malul soarelui Devreme apare soarele în fereastra mea Vântul bate perdelele aurii Calm a c zut soarele zilei în poemul meu Cum cade peste floare ploaia Aerul bolnav al nop ii cu suspine A nins peste frunzele florilor din verand Fusese timpul trezirilor Am obosit întins pe malul soarelui Am pornit pe un drum ascendent Insula încercuit cu acoperi uri pline de copii

Traduce re

de Baki Y

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

MERI

Desear nu i-e foame Nici mâine nu vei afla despre mine Adev rul din ziar Grij de var Din camera mea te scot Ca pe un co ciug ti atât de aurit atât de viu Întreaga vara pentru tine În timp ce m odihnesc la mare Va avea grij pentru mine Femeie oarb i cuminte În cel de al treilea etaj Dac nu m voi întoarce Ea are dreptul De-a vinde Ieftin sau scump Asta va tii doar ea Bijuterii O mare infinit în trupul meu La flux a adus mu chi cini de safir i o amfor de por elan

m trezesc apoi m trezesc apoi cu glasul p rii pruden ei cu lirica sufletului creativ m -nc lzeasc frumuse ea rii mele înc o zi am zis tr iesc libertatea. ravuri rele i Domnul a zis, f pacea pacea cu sinele elibereaz pe ceilal i cine a v zut sufletul negru i n-a vorbit lumea a v zut cu un ochi Cine i-a v zut picioarele arpelui i n-a spus va ine în sân aceast r utate a cum ine inima împietrit ravurile rele ravurile rele i inima omului se-ntâlnesc o dat pe zi Cuvânt nasol

Schimbarea apei mântul când obose te Aerul când se otr ve te De ce st apa i nu merge i nu se bea Unde s v rs toata aceast nostalgie Mi-o prinde oare aten ia dumitale Toate aceste r e Fiindc te-am înv at precum pas rea-n palm te men in vie Iubirea mea

În camera c ilor Cu exponate unicate bijuterii S-au în irat cuvinte i obiecte S-au trezit Timpurile care se retrag Vis fusese oare Sau un trecut Le-a p strat marea uitat

Sângele i limba sunt otr vite de cuvinte cuvintele seac p mântul cuvântul greu mântul îl îngreuneaz ca piciorul necredinciosului cuvântul vindec i otr ve te din cuvânt pân -n cuvânt ad gloriam.

Fiara fidel Con tiin a

Hrana pentru animale În farmacia de gard În miez de noapte cump r lapte Pentru pe tele meu de aur Iau i ziarul în chio cul de al turi Cu picioarele pân -n genunchi Scufundat în somn

Tocmai am v zut prin gaura gardului Ferestrele casei vechi În albanez m-a l trat câinele De-o parte i cealalt parte a gardului Între trupul meu fusese casa În desaga mea testamentul Pe brâu sabia Noaptea cinci secole dureaz

De Dumzezeu se sperie p gânii ceilal i sunt îns i frica Dumnezeul iubirii nu e hârtie administrativ statul, omul i con tiin a nu tiu unde se-ntâlnesc.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Stelian GOMBO{

Anul comemorativ al ap[r[torilor Ortodoxiei @în timpul comunismului De la temni Iat c de dou milenii încoace, adide la întemeierea credin ei cre tine, ne str duim s ne cinstim i s ne omagiem eroii istoriei sau martirii credin ei precum i personalit ile marcante, universale i na ionale, care au amprentat istoria, veacurile i locurile cu activitatea, cu viaa i cu înv turile ori scrierile lor mult folositoare!... Am parcurs zilele acestea, ca într-un itinerar i pelerinaj duhovnicesc, cartea recent ap rut i intitulat sugestiv: „Din temni e spre sinaxare” editat de grupul areopag, coordonat de teologul i m rturisitorul Danion Vasile, i publicat la Editura „Egumeni a” din Gala i, în anul 2008, cu binecuvântarea Episcopului duhovnicesc Iustinian Chira al Maramure ului i tmarului. Am citit, cu mult luare aminte, materialele semnate de rin ii: Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ioan Negru iu, Gheorghe Dr gulin, Demian Tudor, Moise de la Oa a, Augustin de la Aiud, precum i cele semnate de R zvan Codrescu, Dan Puric i Danion Vasile. Dup cum citim, observ m i constat m, volumul de fa este tip rit întru pomenirea sfin ilor din închisorile comuniste. Rostul u este de a atrage aten ia cre tinilor români despre valoarea jertfei înainta ilor lor. Textele sunt variate, de la conferin e i predici pân la poezii i rug ciuni c tre noii m rturisitori. Nu to i cei care au trecut prin închisori sunt sfin i, dar to i cei care au murit pentru Iisus Hristos în închisorile comuniste pot fi canoniza i. De asemenea, pot fi canoniza i i cei care, dup ani de grele p timiri în închisoare, au murit în libertate, tr indu- i îns aceast libertate în nevoin i rug ciune. În Biserica Ortodox , Biserica cea adev rat , canonizarea oficial a unui sfânt este precedat de a a-numita canonizare popular , de cinstire evlavioas din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluie te prin slujba canoniz rii. Mare parte din textele adunate aici nu fac altceva decât s m rturiseasc faptul c , deja, poporul î i cinste te noii mucenici. i a teapt canonizarea lor. A teapt intrarea lor în Sinaxare...

spre sinaxare

Dintre toate relat rile despre închisori i vremurile de prigoan tr ite de ace ti oameni în secolul trecut, din toat investiga ia psihologic a atâtor autori, to i înzestra i cu duhul m rturisitor, cartea aceasta este una dintre cele mai duhovnice ti, una dintre cele mai trunz toare, „cea mai în m sur s în eleag împreun cu to i sfin ii ce este l imea i lungimea, adâncimea i în imea, s cunoasc iubirea lui Iisus Hristos cea mai presus de cunoa tere i s se umple de toat plin tatea lui Dumnezeu (cf.3, 18-19).” A a încât, afirma iile rintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa Calciu de pild , f cute în alte împrejur ri, se potrivesc foarte bine i aici, c ci, „dac ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vr ma ului v zut i nev zut prin puterea credin ei i a rug ciunii, dac te îndoie ti de iubirea lui Iisus Hristos i de eficien a poc in ei” acest volum, acest document duhovnicesc, te va convinge, deoarece protagonistul lucr rii acesteia i to i eroii închisorilor comuniste i politice în general, au c utat în primul rând, s i pun în ordine propriile vie i, s în eleag i s tr iasc experien a comunitar din Biserica primar , i lefuiasc încet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertf , bun tate i tr irea dragostei comunitare i asta pentru c to i ace ti mucenici contemporani ai veacului al XX-lea „locuind în aceea i celul (ori la propriu, ori la figurat), au încercat s fac din spa iul ei o biseric a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile i poticnelile inerente convie uirii multora la un loc, într-un spa iu impropriu, mizer i insalubru!... i pân la urm , lucrarea cu pricina dezv luie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri ne tiutori (la început), dar dorind arz tor dup Dumnezeu: mai întâi, ei constat c omul este mereu atacat de duhurile rele, dar c omul are puterea s le primeasc ori s le resping dintru început sau mai târziu, fiindc aceste duhuri rele îl r zboiesc pe om, dar cineva care are darul trezviei i al privegherii, poate cunoa te stadiile atacurilor i poate lupta împotriva lor, chiar dac lupta este complex i de durat , îns nu imposibil . Dac cineva nu este determinat s opreasc gândul r u de la început, acesta p trunde în mintea lui i-i argumenteaz c nu este chiar atât de r u. Dac omul accept i acest stadiu, gândul devine poft i-i hr ne te mintea, imagina ia i sim urile. Pân aici fiind r zboiul nev zut” - iat coala Filocaliei i a Spiritualit ii R ritene autentice, pe care ace ti cultivatori ai Duhului i st ruitori într-ale Rug ciunii i Ascezei au înv at-o acolo unde te a teptai probabil cel mai pu in, adic în temni ele „cruciadei ro ii”!... Altfel spus, deprinderea persoanei în lupta duhovniceasc , parcurgând toate treptele ascezei cre tine, în cadrul r zboiului nev zut i v zut în care au fost angrena i ace ti slujitori ai lui Iisus Hristos i iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiz ce „nu putea fi

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cut de c tre ace ti tineri decât numai prin prezen a Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toat durata vie ii lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei c i nu o va sfâr i f a fi m car cutremurat, dac nu întors spre credin , ci via a acestor oameni deosebi i este un model moral i o scar de suire spre cele înalte, o chemare st ruitoare de a ie i m car pentru o vreme din mla tina acestei vie i i de a urca spre Soarele Drept ii, spre R ritul cel de Sus, Care este Domnul nostru Iisus Hristos. Oare nu este cutremur tor ceea ce spune un teolog i un slujitor al altarului, care i-a asumat suferin a i moartea ca pe o cur ire i o înviere (c ci finalitatea vie ii umane nu este moartea, ci învierea)? i nu vreau ca cititorul de bun credin s treac f aten ie peste unele cuvinte r mase de la P rin ii Iustin Pârvu i Gheorghe Calciu, ce se arat a fi adev rate file de Filocalie i Patristic - i asta pentru amândoi vorbesc frumos i cu însufle ire, oprindu-se cu prec dere la tema lor preferat : aceea a ap rii credin ei str mo ti, curat , nealterat i autentic (potrivit Sfintei Scripturi i a Sfintei Tradi ii), i a sentimentelor curat na ionale i patriotice, de cea mai bun calitate – pe care i-a asumat-o în via a sa duhovniceasc la modul plenar, din convingere i din purtarea de grij a lui Dumnezeu, în pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-au traversat din cauza sistemului i a regimului tic lo it, antihristic!... În alt ordine de idei, într-o m rturisire a sa consemnat de c tre o alt carte de suflet, cuget i sim ire autentic , P rintele Ieromonah Amfilohie Brânz - Duhovnicul M stirii Diacone ti - Bac u recunoa te c „Am vorbit de ace ti p rin i mari ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfin i, c ci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost ca ni te sfin i. A a i-am sim it, a a i-am perceput. Fiindc iam v zut împlinind sub ochii no tri Evanghelia, pentru c ne-au înv at cre tinismul practic prin exemplul personal: au fl mânzit ei ca s sature pe cei fl mânzi, au privegheat ei ca s se odihneasc cei osteni i, au p timit ei ca s ia mângâiere cei întrista i, s-au sacrificat ei ca s tr iasc ceilal i. Bunul Dumnezeu s -l odihneasc cu sfin ii pe p rintele Calciu i pentru rug ciunile lui s ne miluiasc i s ne mântuiasc pe noi to i. Amin”. Eu cred c trebuie re inut i subliniat faptul c interesul c ii nu st atât în faptele relatate, cât în deschiderea duhovniceasc (de care am pomenit i mai sus): c ci anecdotica se completeaz , se întrege te i se transcende prin adev rate pagini de Filocalie contemporan , relevând cu prisosin c în temni ele comuniste, în jurul unora ca: Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Daniil Sandu Tudor, Mircea Vulc nescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Ioan Gh. Savin, Dumitru St niloae, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Ioan Negru iu, Nicolae Steiherdt, Mina Dobzeu, Sofian Boghiu, Constantin Galeriu, Constantin Voicescu ori Gheorghe Calciu Dumitreasa, s-a constituit, mutatis mutandis, o mi care spiritual corespunz toare celei promovate, dincoace de gratii, de gruparea „Rugului Aprins” de la M stirea Antim (cumplit lovit la rândul ei de teroarea ateismului oficial al epocii staliniste, artizanii acesteia fiind acelea i persoane, trecute de aici acolo...)”. Prin urmare, lucrarea în sine este un complex, un tot gr itor, alc tuit dintr-un ir întreg de evenimente, fapte, momente cruciale, de-a dreptul existen iale i determinante pentru eroii c ii, care, de i s-a urm rit acest lucru, nu au fost niciodat victime, ci întotdeauna vor fi consemna i de c tre posteritatea ce trebuie s fie cât mai obiectiv , drept eroul credin ei, purt torul Duhului Celui Dumnezeiesc în iadul lumii acesteia p mânte ti, din a doua jum tate a secolului al XX-lea!... Scriitorul i publicistul cre tin zvan Codrescu aten ioneaz i subliniaz faptul c „Via a lor merit cunoscut , nu pentru slava lor p mânteasc , ci ca oamenii din zilele noastre înnegurate de atâtea r ciri, urm ri ale îndep rt rii de Dumnezeu, s tie c au existat în veacul al XX-lea asemenea ale i care s-au ridicat la pu-

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

terea de credin i de jertf a primilor martiri cre tini”. tiind, din propria-mi experien , c fiecare întâlnire cu P rin ii Sofian Boghiu, Ioan Iovan, Ioan Negru iu, Adrian F ge eanu, Constantin Galeriu, Roman Braga, Iustin Pârvu, Benedict Ghiu , Ioasaf Popa, Paulin Leca, Arsenie Pappacioc ori Gheorghe Calciu Dumitreasa, au fost prilejuri de mare în are sufleteasc i de s rb toare, asemeni întâlnirilor înv ceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pild demn de urmat, de în elepciune, abnega ie i d ruire, i totodat , m gândesc ce repede îi uit m noi pe ace ti oameni, pe aceste personalit i ale culturii i spiritualit ii noastre, fiindu-le prea pu in recunosc tori pentru toate câte ne-au f cut i ne-au d ruit ei nou !... De aceea, cartea de fa ( i celelalte care sunt i vor mai ap rea) este foarte bine venit , remarcându-se ca un omagiu i un prinos de recuno tin adus acestor persoane pline de har, dar i curaj m rturisitor, dorindu-se a fi un pas c tre revenirea la realitatea normal i fireasc a cinstirii înainta ilor no tri, a a cum se cuvine, aducândune astfel aminte „de mai marii no tri”!... rturisesc sincer c , cel pu in eu personal, m simt foarte împlinit din punct de vedere spiritual - sufletesc, pentru faptul c am avut fericitul prilej i marea ans de a-i întâlni i (de) a-i cunoa te pe ace ti oameni ai lui Dumnezeu - care înc mai sunt în via a aceasta, iar pe ceilal i doar cu ajutorul c ilor i a relat rilor celor care i-au apucat aici, pe acest p mânt - mari personalit i a culturii i spiritualit ii noastre române ti i nu numai, având convingerea i n dejdea vom ti cu to ii pe mai departe, s ne cinstim înainta ii, potrivit meritelor i vredniciilor fiec ruia, cu toate c în aceste vremuri, pre uim mai mult pe al ii de oriunde i de aiurea, c ci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculo i, mai senza ionali!... Îns , r mânem convin i de faptul c ce este nobil r mâne iar ce este ieftin, apune!... adar, cei alunga i din turnurile babilonice pot bate la por ile cet ii noului Ierusalim - cel bisericesc i ceresc ce „nu are trebuin de soare, nici de lun , ca s o lumineze, c ci slava lui Dumnezeu a luminat-o, f clia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta, cu alte cuvinte, este ( i ea, al turi de celelalte) una de referin în domeniul istoriei i a spiritualit ii autentice, care ar trebui s se afle la îndemâna tuturor celor ce cred c „Biserica este cetatea pe care nici por ile iadului nu o vor birui” i asta datorit i) slujitori ei fideli ce au ap rat-o în vremuri în care al ii au tr dato i au pr dat-o, f cându-se, în acest fel, vrednici de a ajunge din temni ele comuniste în sinaxarele acestei sfinte Biserici - ai c rei fii nela i i nef arnici au fost, pân la sfâr itul vie ii lor p mânte ti!...

Repin - Urma i-m , Satana

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mihai CABA

#]i mai aminte]te cineva de Alecu Russo? Alecu Russo De peste un veac i jum tate, numele lui Alecu Russo s-a înscris definitiv în cultura i literatura timpului s u ca fiind o personalitate marcant a Moldovei. i nici nu putea fi altfel din moment ce opera sa literar bogat avea s cuprind importante veleit i scriitorice ti, de la poezie, proz , eseistic , teatru, memorialistic i pân la critic literar , a cum observ cu acea recunoscut autoritate enciclopedic George C linescu, care îi dedic lui Alecu Russo nu mai pu in de 5 pagini de aprecieri critice în monumentala sa „Istorie a literaturii române de la origini i pân în prezent”, editat în 1941. Definitoriu, într-o aceea i distinct juste e a criticii sale, George C linescu avea s conchid : „Numele lui Al.Russo se leag de obiceiu de Cântarea României”, minunatul s u poem în proz , scris ini ial în francez i tradus în române te de B lcescu, care avea s i te controversa paternit ii, demontat de autorul însu i prin versiunea ap rut în limba român în 1855, din care cit m: „...Nu ti îndestul de smerit , îndestul de chinuit , îndestul de sfâ iat ? V duv de ficiorii cei viteji, plângi f încetare pe mormintele lor, precum plâng i j lesc femeile displetite pe sicriul mut al so ilor.” i tot George C linescu avea s sublinieze c : „Ideile critice ale lui Al. Russo, foarte s toase, nu sunt deosebite de ale genera iei lui Kog lniceanu, Negruzzi,

Alecsandri. Sunt exprimate poate cu mai deosebita lucrare, Piatra Teiului. Un an mai mult leg tur logic . El deplângea întâiu târziu se stabile te la Ia i, unde, îndr gostit de toate pierderea contactului cu mo ii i de locurile i de locuitorii Cet ii Ie ilor de str mo ii..”, dup cum nota cu am ciune pe cele 7 coline, avea s scrie în francez o Al. Russo: „nimic nu ne mai leag cu trecu- veridic lucrare, Ia ii i locuitorii lui la tul i f trecut o societate este chioap .” 1848. Apreciindu-i scrierile, domnitorul MiPoate de aceea, f când o trimitere de facto hail Sturdza îi ofer o slujb la Tribunalul din la situa ia actual a României, întrez rim va- Piatra Neam . Aici se dedic i mai mult scrilen ele de str lucire i înfl rare patriotic sului i abordeaz stilul dramatic, cu piesele: ale operei scriitorului pa ´optist. lia ambi ioas i Jicnicerul Vadr sau Tot de numele s u se leg i însufle i- Pro-vincialul la Teatrul Na ional, care în toarea sa râvn manifestat în ini ierea, spri- 1846 au fost puse în scen la Teatrul Mare jinirea i declan area Revolu iei de la 1848 în de la Copou. În urma reprezenta iei comediei Moldova, a c rei ideologie a promovat-o cu Jicnicerul Vadr , ce nu a fost pe placul st entuziasm în scrierile i demersurile sale în- pânirii, Alecu Russo este surghiunit la M dreptate spre înf ptuirea acesteia. stirea Soveja, unde nu pierde timpul i De aici rezid , ca un fior, justificata intero- scrie jurnalul: Soveja. Ziarul unui de inut ga ie a titlului: i mai aminte te cineva de politic la 1846, din care se revars convinAlecu Russo? gerile sale de revolt . Cunoscându-l în preDar, înaintea r spunsului a teptat, s a- alabil pe Nicolae B lcescu, particip activ runc m o succint privire asupra scurtei sale al turi de Vasile Alecsandri la Revolu ia de vie i: la 1848, iar dup înfrângerea acesteia este S-a n scut la 17 martie 1819, la Chi in u, nevoit s ia mai întâi drumul Ardealului, cuîn familia unui boier basarabean de vi ve- noscându-i frumuse ile, dar i suferin ele, iar che, poreclit Rusu, a c rei situa ie material mai apoi se stabile te la Paris. Aici ajungem era îns modest . Tot C linescu avea s în- la momentul biografic: 1850, anul în care trevad „rectificarea de mai târziu al nume- apare în revista „România viitoare” editat lui (Russo) ca s samene cu - omonimul - de românii exila i la Paris, patetica sa „Cânu Jean Jacques.” La 10 ani r mâne orfan tarea României”, scris în limba francez , de mam i tat l s u îl trimite la studii în El- ce devine opera de referin a lui Alecu ve ia, pe care le continu la Institutul lui Fr. Naville de lâng Geneva, unde apar i primele sale încerc ri literare scrise în limba francez i traduse dup moartea lui. La 20 de ani, în 1839, se întoarce în Moldova în inutul Bistri ei, acolo unde tat l s u arendase o mo ie. Îl cunoa te i se împrietene te cu Vasile Alecsandri, cu care porne te într-o torie prin locurile nem ene, fiind impresionat de frumuse ea lor peisagistic i folcloriMormântul lui Alecu Russo , ce aveau s -i inspire

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Russo. Despre aceasta avea s fac mai târziu aprecieri de substan însu i Nicolae Iorga, considerând-o: „...O sim ire tot atât de aleas pe cât de puternic , o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de p reri de r u sau de speran e dau acestei scurte buc i o valoare pe care unii n-au atins-o i n-o ating, i nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai g sit astfel de accente pentru a mângâia i îmb rb ta maica în suferin , « ara cea drag », i în acela i timp, pentru întâia oar se caut în desf urarea evenimentelor ce alc tuiesc istoria noastr un rost filosofic.” Întors din exil un an mai târziu scrie un eseu veridic situa iei rii, „Studie moldovean ”, cum i multe altele, care apar sub pseudonim în revista Zimbrul. În anii ce au urmat, datorit prigoanei autorit ilor, activitatea sa publicistic se diminueaz sensibil, dar revine cu i mai mare for publicând, în 1855, „Cuget ri” în revista unionist a lui Vasile Alecsandri „România viitoare”, în care militeaz din r sputeri pentru o limb român curat , bine stilizat , a c rei evolu ie aib loc „dup o cump nit gândire, care in seama de tradi ie.” Semnificativ este „spovedania” sa literar : „… i de a fi poet, a culege mitologia român , care-i frumoas ca i cea latin i greac ; de a fi istoric, a str bate prin toate bordeiele s descop r o amintire sau o rugin de arm ; de a fi gr tic, a c tori pe toate malurile române ti i a culege limba.“ Ca un corolar al operei sale apare tot în 1855, de aceast dat tradus în limba român , „Cântarea României”, ce avea s devin un argument solid pentru Unire. Ultimii patru ani ai vie ii, bolnav i scârbit de racilele societ ii, de cerbicia prigoanei fanariote împotriva unioni tilor ie eni, nu se al tur m re ei cauze a Unirii Principatelor

Biserica B rboi din

Române, pentru care luptase la 1848, dar asist cu destul mândrie la înf ptuirea acesteia la 5 i 24 ianuarie 1859. Cu aceast satisfac ie împlinit , la doar 40 de ani abia împlini i, se stinge din via la 4 februarie 1859 (dup unii biografi, la 5 februarie 1859!) i este înmormântat în cimitirul Bisericii B rboi, construit între anii 1841-1844, pe locul vechii biserici de la începutul sec. al XVIIlea. Odat cu desfiin area cimitirului parohial, osemintele lui Alecu Russo sunt depuse întro ni din peretele sudic al pronaosului. Deasupra osuarului a fost amplasat o plac de marmur neagr , nefixat în perete, în mijlocul reia este sculptat un altorelief cu chipul scriitorului i s-a s pat urm toarea inscrip ie cu litere aurite: „ALECU RUSSO n. 17 martie 1819 + 4 februarie 1859. Ale c rui sl vite oseminte au fost mutate de lîng zidul de afar în sfînta biseric în semn de patriotic recuno tin . Evanghelia este cartea liberii. Hristos nu a zis: «Ucide i pe acei care nu vreau s cread în mine», Hristos a zis: «Cuvîntul este pentru to i acei care vreau -l asculte»”. Se împlinesc, iat , în prima parte a anului 2017, 198 de ani de la na tere i 158 de ani de la moarte a str lucitului om de cultur i patriot învederat, scriitorul Alecu Russo. Din nefericirea „reform rii” actuale a culturii na ionale i a înv mântului românesc, lumina str lucitoare a operei lui Alecu Russo p le te tot mai mult i apune încetul cu încetul, disp rând treptat din manualele colare (în cele „alternative” nici nu se pomene te!), din revistele literare, din massmedia audio-vizual , din programele multor manifest ri culturale de tradi ie. În fa a implacabilului interoga ia este la fel de st ruitoare: i mai aminte te cineva de Alecu Russo? Deslu im în auz, ca un prelung ecou, r spunsul reverberat de d ng nitul clopotului din turnul Bisericii B rboi care î i cheam enoria ii i nu numai pe ei la slujba de omagiere a lui Alecu Russo, cel care a cântat de-a pururi, cum numai el a tiut s-o fac , ara lui dra, România! În spiritul nedezmin itei tradi ii, demult împ mântenite în „dulcele Târg al Ie ilor”, s urm m cu gr bire aceast chemare i s aprindem ca pe o sfânt datorie candela neuiIa i rii lui Alecu Russo.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gheorghe POSTELNICU

Un clasic @în via\[ interviu cu scriitorul Alexandru Florin ene Gheorghe Postelnicu: Sunte i, se poate spune, un clasic în via , c ruia i s-au consacrat dou monografii. A i scris, la rândul dumneavoastr , peste 60 de c i, singur sau în colaborare, i de o sut de ori mai multe articole cu subiect literar, economic, social. Nu a i obosit? Mai are fântâna ap ? Alexandru Florin ene: Stimate domnule Gheorghe Postelnicu, fântâna de care face i vorbire nu seac decât atunci când Dumnezeu m va chema la El. De la cele 60 de c i, amintite mai sus, izvorul a devenit fluviu, astfel c au mai ap rut pân în prezent alte c i, ajungând la num rul 77. Vorba lui lui Lucian Blaga, în poezia „Sap , frate, sap , sap ”: Zodii sunt i jos subt ar ,/ f -le numai s r sar ./ Sap numai, sap , sap ,/ pân dai de stele-n ap . Gh.P.: Ave i voca ia întemeierii, aflândula originea unor acte de cultur importante pentru mi carea de idei din ar . Numi i câteva. Al.F. .: Pe când eram elev la Liceul Teoretic din Dr ani, prin clasa a X-a, în anul 1958, am înfiin at cenaclul „Gib I. Mih escu”, în cadrul Casei de Cultur Dr ani. I-am dat acest nume, fiindc locuiam aproape de casa familiei acestuia, copil rind cu fiica cea mic , Ionica. De la aceasta am împrumutat ile scriitorului, inclusiv romanul „Rusoaica”. Fiind prins cu volumul în coal , am fost eliminat trei zile, pe motiv c Gib I. Mih escu era interzis de regimul comunist. Anul acesta, dup un amar de vreme, am publicat romanul

„La bra cu Andromeda - via a scriitorului Gib I. Mih escu între realitate i poveste”, având bucuria s -l lansez la Biblioteca municipal din Dr ani în prezen a a 60 de scriitori din jude ele Olt, Vâlcea, Cluj, Ilfov, Prahova etc. Comitetul Raional de Partid mi-a interzis s -l denumesc cu numele scriitorului meu drag i am fost nevoit s -i dat numele „Orizont”. În anul 1965, dup facultate, am reu it s -l rebotez cu numele autorului preferat. Dup acest an, Gib I. Mih escu a fost reabilitat, familiei i s-a dat casa înapoi, iar dup câ iva ani s-a amenajat o camer muzeu în locuin a scriitorului. În timpul studen iei, în anul 1962, am înfiin at cenaclul „Nord”, la Baia Mare, împreun cu poe ii Vasile Val Ghenceanu i Ioan Ghiur Pauleana. Mai recent, la Cluj-Napoca, am înfiin at cenaclurile „Vasile Sav”, „Radu Stanca” i „Artur Silvestri” ce î i desf oar activitatea sub egida Ligii Scriitorilor, înfiin at de mine în 2006, cenacluri ce func ioneaz i ast zi, ele devenind adev rate coli de literatur i art . Referitor la înfiin area Ligii Scriitorilor am v spun: în urma unei burse oferite de Comisia European în anul 2000, în structurile Uniunii Europene de la Bruxelles am constatat c în Belgia sunt cinci asocia ii scriitorice ti, toate egale în drepturi i având acelea i responsabilit i fa de Guvernul belgian i oamenii de cultur . Venind în ar mam interesat de fostele Uniuni ale scriitorilor din fostele ri socialiste. Am aflat i constatat c toate s-au desfiin at, înfiin ându-se alte asocia ii profesionale pe criterii democratice. Numai în ara noastr a r mas Uniunea Scriitorilor ce func ioneaz pe o lege stalinist din 1948. În urma acestei realit i m-am gândit c este necesai democratizarea mi rii scriitorice ti din ara noastr . Astfel, împreun cu înc 10 scriitori din Cluj am înfiin at, pe 6 septembrie, Liga Scriitorilor Români. La ora actual avem 34 de filiale în ar i 12 în str in tate. Edi-

m 18 reviste. Avem o televiziune prin cablu, „Por ile Nordului”, condus de dr. Mihai Ganea. Din toamna aceasta avem Imnul Ligii Scriitorilor, stema i sigla asocia iei Liga Scriitorilor. Am editat zeci de antologii, iar cu ocazia împlinirii a 10 ani de func ionare a asocia iei noastre am publicat cartea „Liga Scriitorilor - 10 ani în slujba culturii române” i „Oglinda Ligii Scriitorilor - o altfel de istorie a literaturii române”, având dou volume. Acum lucr m la al treilea volum, în colaborare cu Editura Napoca Nova. În aceast istorie vor fi cuprin i cei peste 800 membri ai Ligii Scriitorilor. Gh.P.: I-a i stat al turi neuitatului Artur Silvestri, în activitatea ARP i a altor proiecte editoriale grandioase, având drept scop scoaterea la lumin a României t cute, a României ne tiute. Evoca i aceast personalitate. Al.F. .: Pe amicul Artur Silvestri l-am cunoscut prin anul 1997, fiind invitat la întâlnirile anuale pe care le organiza la un local din Her str u. Îi citeam de ani de zile articolele i cronicile din revista „Luceaf rul”. Îmi pl ceau ideile sale pe care le exprima cu îndr zneal i profesionalism. Îmi d deam seama la acest om marile cuget ri vin din inim , iar marile afec iuni sunt emanate de ra iune. În cadrul acestor întâlniri cu oamenii de cultur organizate de Artur Silvestri, acesta m-a nominalizat ca o personalitate marcant care contribuie la eviden ierea creatorilor ce provin din România profund , din România tainic . Era un om blând, tia s asculte i bucuros s acorde sfaturi, dar numai dac le solicitai. Prin în elepciunea sa a tiut s ierte pe cei care l-au denigrat, ridicându-se cu inteligen mai presus decât cei care l-au insultat. M-a încurajat s înfiin ez Liga Scriitorilor i m-a sprijinit s fac un site pe internet. Gh.P.: Sunte i, prin na tere, vâlcean. A i urmat cursuri universitare în Ardealul de Nord. V-a i stabilit în Cluj, unde v afla i i ast zi, împreun cu so ia, scriitoarea Titina Nica- ene, i cu cei doi fii. Cum arat Clujul cultural? Ce p rticic din el o revendica i? Al.F. .: Clujul cultural este o Cetate a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cit ii de în elegere, astfel c acei „copii” din categoria aceasta se descurc mai bine în sufletului românesc. Frumuse ea culturii cluvia , fiind lua i mai repede de pe rafturile jene nu e propriu zis frumuse ea, ci frumulibr riilor i bibliotecilor. Fiindc majoritatea se ea u or atins de nefrumuse e, este armocititorilor din ara noastr , i nu numai, au nizarea pa nic între culturi, iar multiculcapacitatea de în elegere la nivelul mediu de turalismul d culoare în toate domeniile arîn elegere. Astfel c , toate c ile mele, fie de telor. Clujul universitar întinere te în fiecare poezie, cu care am debutat, romane, eseuri, an frumuse ea armonizant a culturii. Al turi filosofie, critic , etc. intr în aceast categorie. de so ie i cei doi feciori, Florin, specialist în i mai este ceva... Am scris în unele c i imagine la o televiziune, i Ionu , doctor în despre cele dou Istorii ale Literaturii Roistorie , autor a 17 c i, i ctitorul cotidianului mâne, întocmite de doi „corifei” ai criticii „Napoca News”, suntem un nucleu ce radiaz noastre. Spuneam în unele pagini c acestea lumina culturii. Pentru noi, organizând i sunt un pericol în educa ia copiilor, nepo ilor participând la diverse ac iuni culturale, coni str nepo ilor no tri. Motivul: au promovat tientiz m c acestea sunt s rb tori ale contiin ei, c f ele via a este un drum lung mastodon ii din literatura socialist , scriitorii ce au scris în spiritul realismului socialist. hanuri. Pentru noi nu exist oboseal când organiz m multiple ac iuni culturale, e Uitând mul imea de scriitori români din diaspasiune, ne încadr m în ce spunea William por , care nu au fost „injecta i” cu morbul Shakespeare: „Munca asigur demnitatea realismului socialist, fiindc nu au tr it întro ar oropsit sub cizma dictaturii comuomului”. niste. Aminteam pe Vintil Corbu, cu romaGh.P.: A i scris versuri, romane, proz nele sale mult superioare celor scrise de Buscurt , eseuri i interpret ri filozofice, piese zura, D. R. Popescu, i mul i al ii din Spania, de teatru, analize istorice, monografii, poAmerica, Argentina i Fran a. vestiri onirice, critic teatral , interviuri, draGh.P.: A i înfiin at Liga Scriitorilor Rome istorice în versuri, însemn ri, literatur mâni. Activitatea bogat a celor 33 de filiale pentru copii. Sunte i prezent în 42 de antoeste ilustrat de 15 publica ii proprii. Dezlogii. V propun s face i o selec ie, numind volta i pu in acest subiect. câteva titluri care considera i c v reprezint Al.F. .: În prezent, prin înfiin area filila nivelul cel mai ridicat. alelor de la Buz u i Dr ne ti - Olt, s-au Al.F. .: Este greu s aleg c ile cele mai cut 35 de filiale. Practic, Liga Scriitorilor a reprezentative. Acestea sunt „copiii” mei pe devenit un fenomen ce contribuie la activarea care îi iubesc la fel. Dar, dac m gândesc scriitorilor în folosul comunit ii. Autorii i mai bine, apreciez mai mult „copiii” neasile lor au coborât în strad lâng consucult tori, îndr zne i, mediocri, fiindc mematorul de cultur . Prin cele 18 reviste prodiocritatea în în elesul ei este media capamov m talente din toat ara. Nu doresc s evideniez unele reviste ale noastre, pentru a nu stârni sensibilit i, toate sunt bune i apar periodic. În acest context subliniez c noi nu st m cu mâna întins s cer im buget de la Guvern, folosim banii din pensiile i salariile membrilor Ligii. Facem totul cu pasiune, f avantaje materiale. Gh.P.: Tudor Arghezi era de p rere c un om care izbute te se bazeaz pe talent i pe energie. S-ar mai putea ad uga altceva în cazul dumneavoastr ? Al.F. .: ...Perseveren i dragostea de Omul Frumos! În elegând c munca în do-meniul frumosului este alimentul sufletelor nobile, parafrazându-l pe LuRepin - Diogene i b iatul cius Annacus Seneca.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Eugen EVU

Brâncu iana În închisorile vânturilor hiberboree Cu o mie de capete ren scu Omul-Zeu Sus de colinele celuilalt timp Unduie dalb cântecul neamului meu Ai disper rilor ultimii, nimeni, Pieri-vor de sine tr da i to i nebunii Column vertebral zvâcnind cum pe unii Ci nu verticala r scrucii-n armindeni i nici str mutan ii atot-ipochimeni inui-va din daine dragostea, na terea Cum din durerea Splendorii Cunoa terea. muind vindecând dep rt rile Sinea din Sine-mi Din Veac r murindu-Ne Prin Poarta S rutului Român p mântean Dumnezeu.

Excelsior bdai t cerea zborului cel lung Desprins de rm ca umbra de lumin Purtat de-un dor interior s-ajung La steaua r rind dup colin Încercuit de timp ca-ntr-o spiral Sub clopote, sub vulturi spre înalt zui în sus, prin bucla colosal Întrez rind alt soare, cel lalt Prin vis - ca s suport- i-am dat alt nume Alt azimut s-a r sucit în mine Interioara ta dimensiune Ca gând zburat prin v mile divine Limanul ce v zut ni se ascunde Invers str bate timpul vie ii - iat , Nu mai întreb de unde pân unde Misterul se ascunde când se-arat ...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Valentin NICOLI}OV

Poeme selectate de Valentin Nicoli ov din antologiile române de haiku Titus ANDRONIC

Gheorghe CRAMANCIUC

Florin GRIGORIU

Dan Viorel NOREA

Revedere cu mama în loc de cuvinte trandafiri

Desenând casa un copil viseaz mângâierea mamei

Frumoasa la scald râul încetinindu- i curgerea

Nunt la ar cu mireasa furat acum patru luni

Cornelia ATANASIU

Magdalena DALE

Florica IACOB

A plecat mama tot mai înfloresc pomii tivind aleea

Brându a alb în p rul ei negru o adiere

Pe crucea mamei o vrabie ciripind. Parc m-ar certa…

Alexandru CHIRIAC Sub vântul rece m-am lipit de movila ivit -ntre noi

Adina EN CHESCU Din nou acas aici cerul e frumos fiindc e ti tu...

Leti ia Lucia IUBU Toate minciunile tale... dar în curtea pustie liliacul a înflorit Utta Siegrid KÖNIG

Marius CHELARU

Petre GHELMEZ

Cântec de leag n amintindu-mi de mama într-o zi de iarn

Curând, prea curând papucii mamei vor fi relicve scumpe

Primul ghiocel desenat pe trotuar de ziua mamei Vasile MOLDOVAN Citind scrisoarea în ochii mamei sclipesc lumini i umbre Dou t ceri una lâng alta nunta de argint Ecaterina NEAGOE Parfumul de tei ia forma trupului t u trecând prin noapte Valentin NICOLI OV Apus de soare la plecare umbra ta ar mai r mâne

Repin - Procesiune în Provincia Kursk

Totul în jur alb. Despre iubirea verii nici o urm

Bogdan I. PASCU Atâta doar un col de cer albastru i zâmbetul t u Radu PATRICHI Peron de gar trânul încearc s-ascund buchetul Era s uit cobor din troleu... Ce ochi frumo i! Dumitru RO U O noapte rece sub plapuma dragostei ar a Evei Nichita ST NESCU Când te-am v zut m-a luat un frig suav de stea c toare Vasile SPINEI Pisica toarce i iubita doarme... Mai pun un lemn pe foc Gheorghe TOMOZEI Degetele mele coboar înfiorate pe gâtul t u lung ca pe o scar de incendiu Ion UNTARU Iubirea un strop de rou în care se vede cerul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(7<)/2017

Elena Andreea ION

Scâncet de z pad i strig ... i plânge... ca un scâncet de z pad , un vers cr pat între anotimpuri. Ninge cochet peste cerneal , ninge i afar

i tot vars din ochi cioburi respirânde printre versuri.

Ochiul r sturnat în z pad

dar poetul scrie strâmb, la lumina unui bec rotund dintr-un col de strad . Nici el nu vede c-un ochi de când s-a n scut, dar scrie, om s rman, plângând

A fluturat un gând peste ochiul r sturnat în z pad i-a fâlfâit aripile când poetul a clipit cu îndr zneal amor indu-i coloana vertebral . Cuvintele au luat-o la goan înf urându-se ca-ntr-o maram purtat în zi de s rb toare. teptarea nu doare când noaptea se treze te i umbl nebun peste trupul s rac de gând.

un scâncet de z pad .

Versul î i strânge în palme ciobul de cuvânt.

Noapte cu boabe de mu tar

În pa i de vals cad picuri de vat , to i la un loc, to i deodat , dar cine s -i vad ? Ochiul zâmbe te r sturnat în z pad ca un nebun, poate ca o prad cu aripa cald . Îngerii i-au acoperit aripile cu z pad !

Soarele i-a pierdut din ii de lapte de când prive te luna dintr-o parte i noaptea a înghi it boabe de mu tar. cerea acoper ochii înro i de oapte reci, toate p strate în versuri de scoici. Auzul a adormit scâr âind din m sele, tot c utând prin gurile de stele un strop de noroc, un praf de busuioc, poate nimic sau poate toate la un loc. Se scarpin ziua într-o dung i poezia se na te ca o rug rostit în zi de s rb toare.

Curge... Lumina nop ii coboar ca o oapt s rac de izvoare, dintr-un clopot de sticl absoarbe cântecul b tut de ploi i r gu it de vreme. Soarele ascult rug ciunea spart , norii înghit cuvintele r ite de vânt, stelele cu gura c scat se pierd între cer i p mânt.

Din ciorchine alb de vreme Din ciorchine alb de vreme gândul printre rânduri geme mu când lacom din silabe ce chioap strâmbe, slabe, mu cu gura-ntr-o parte ascultând ploaia cum bate într-un cântec tare-încet, adormindu-l pe poet. Din ciorchine alb de soart v rsa vremea de alt dat , picura din pan rând de frântur de cuvânt i tot scrie zi i noapte pân o seca de oapte

Curge uvoi de ap cristalin , curge i nimeni nu e de vin pentru atâta noapte steril .

Unghia s rac S-a v rsat din nori cerneal vânt, f furtun , doar t cerea stând, nebun i râzând c-un col de gur când spre stele, când spre lun . S-a v rsat din nori cu vat

o f in de z pad peste frunzele de toamn , cu miros de stropi de gând, fream t rece de cuvânt. S-a v rsat din nori i poate vorbele sunt în epate de un vârf de ac cu boabe de piper. Numai unghia, s rac , n-a încetat firul s -l toarc !

Clopote albe Clopotele albe b teau într-o dung , se trezea t cerea frecându-se la ochi cu mâna stâng . Chipul zilei mai alb ca spuma laptelui proasp t îl lua în bra e pe poetul ce abia cârpise un pui de somn printre poezie. Se auzea mersul trenului înc rcat cu marf , tea i el într-o gur de goarn , în gar , mântul parc scâr âia sub inele de fier, doar sufletul poetului era cald ca al unui înger cu aripi sidefate!

S-a l sat pe umeri cea a S-a l sat pe umeri cea a, cântecul a ruginit. fi plâns vântul prea tare ori t cerea a vorbit? S-a l sat în gând z pad , fulgi b trâni ce cad râzând peste foi de coal alb ce a teapt un cuvânt. Bate cineva la u ! Parc o oapt de colind... E doar noaptea, ea, nebun , pe la geamuri cioc nind. S-a l sat pe umeri cea a, i pe v z e numai fum. De m-ai prinde acum în bra e s-auzi trenul uierând, vers p gân!

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Rodica FERCANA

Buchet de iarn Fulgii juc i de nea În covor moale tu îi a ezi ne spun c e vremea niu ului de prin livezi. Ies copii din case multe i fac pârtii pe coline; Cu obrajii-bujori de munte, Iar veselia-ntruna-i ine. Norii- i cern stelu e argintii, Dându-ne mantie în dar Ce-mbrac copacii p mântii Cu blana ei de urs polar. E-atâta alb ce se a terne Cât ochii pot ca s cuprind , Iarna i-a întins lungi trene Din buchetul de amintiri Scot stelu ele z pezii Ce lucesc în sfinte s rb tori Înc din lic rul dimine ii.

Para focului din vatr Din butuci de fag uscat Când se-nvârte, când se-ndreapt Înc lzind aerul curat. Se aude tropot de picioare Lâng u a din pridvor; În strai nou, de s rb toare Au venit copii, ciopor. i-au urat la gazde, ani De bel ug i s tate! Cozonaci i nuci i bani Au primit i plecat-au mai departe. i-n acest m re Ajun Vin vecini i ne colind De seara Sfântului Cr ciun: Slobozi-ne gazd -n tind !

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

O alt zi... o alt noapte...

Marea Neagr

O alt zi...o alt noapte... Iubita m prive te indiferent din vise celeste se-ndoaie-n secrete, se r suce te-n himere din ce-a fost nu va mai fi... visul ia alte forme, se deformeaz -n zbor din nori în mi care cu albatro i desena i, pixeli într-un ceaun de-alchimist închis în cuib de viespi

valuri f somn plutesc pe nisipuri sap adânc în scoici, lunec , se rostogolesc, taie, sap , planeaz , zboar de teptate, stârnite de pesc ru i în volte vise-ncordate de vânt i furtuni

O alt zi... o alt noapte... Iubita m prive te cut , absent , departe atât de departe... ore, zile, s pt mâni, ani la Marea Neagr vânat pe talazuri semnele m rii f întoarcere cum m zbat în lumea mea cea nou , O alt zi...o alt noapte... Iubita m prive te printre coline departe

de când v colind m Limba-n gur s-o uscat; Noi de-aicea nu plec m un vin pe gât de dat!

Întreab -m ! Întreab -m , de ce mi-a înghe at lacrima în col ul genei închizându-i rev rsarea. Întreab -m , de ce amarnice viscoliri se isc în sufletul meu i-i pun iarn pe bra e? Întreab -m , de ce un gângurit de copil este singurul care a topit ghea a lacrimii i a schimbat iarna în prim var . Întreab -m ! Întreab -te!

Vis din vis Vis în absolut Triste ape c tre maluri Miez de noapte i iubire În cor bii arlechini N-am v zut, n-am auzit Soarta-n vis i prevestire Visul meu în absolut Triste ape c tre maluri Singur, trist la mal de ape Visul meu în absolut Sunt vânat de Împ rat Triste ape c tre maluri.

Repin - Portretul actri ei Bella Mountain

i la fiecare cas Joac lumina în fereastr , Bucatele-bel ug pe mas teapt colinda fast .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32 Drita NIKOLIQI BINAJ (Albania)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Traduce re

de Baki Y

MERI

Ridurile rimpului (Rrudhat e kohës)

Este noapte (Është natë)

Împotriva gândurilor mele cum s pornesc pe drumul lumin rii merg pe ridurile timpului.

Ce soart rea singur tatea mea. Cel care d întotdeauna este în pericol piard .

Cum s urm resc timpul pentru iubirile visate spre drumul soarelui cum s le c resc.

Ce singur tate m-a cuprins. Este noapte de la mine i de la pietre explodeaz dorin a dorului de a vorbi.

Cum s m împotrivesc liilor inimii cu puterea furtunii.

Este noapte acum se trezesc cântecele îndr gosti ilor. Dar este sufletul meu cântec al dragostei îndr gosti ilor.

Cum s pornesc când nu tiu unde se duce timpul acoperit de furtuna turbat

Pentru tine (Për ty)

În care început i în care sfâr it încotro merg.

Doresc s scriu cântecul cel mai frumos cadou pentru ziua ta de na tere prietenul meu cel mai bun.

O voi g si (A do ta gjej) În seara aceasta lini tea e durere adormit prietene Cum s numesc dorin ele mele nerealizate Cum s m botez în ziua de na tere a p rii mele r nite. Din nop ile întunecate asfin iturile nu mi se deschid. În seara aceasta am spart paharul speran elor rupte. Ce fel de zi cau i în soarele meu r nit al vie ii mele mici al marilor mele dorin e.

Dar mi se treze te mintea. Unde s g sesc acele expresii pentru melodia cuvântului bun. Este vocea înceat a dorin elor leag nul f sfâr it al dorin elor. Raiul ascuns în sânul meu. Omul cel mai credincios al vie ii.

Dorin a magic (Dëshirë magjike) Te iubesc te iubesc mult mai puternic decât în ziua tinere ii mele. Tu e ti primul meu boboc pe care-l împodobeai

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

în gr dina uscat a inimii singuratice. Iubesc lumina ochilor t i Vreau s -mi str luceasc la fel ca focul în venele care ard. Acum nu e ti al meu ti soarta altcuiva. Te iubesc!

Foc nestins (Zjarr i pashuar) 1. În roua lacrimii mele am condus oftatul inimii plin de durere. Eram cerul uscat bucuria lunii în fa a ta steaua tinere ii mele. Ai vorbit ca o prad dorin bucurie în ochi. Te-am s rutat toat acea noapte strecurat în vaza dorin elor în înflorire. Ai râs în acea noapte aprins de flac ra focului ochilor nes tui... 2. Nu vreau s se sting acel cântec ca un vulcan obosit. Nu vreau s m ard dorul de tine -l învelesc în lacrimi. Tu mi-ai d ruit bucuria. Dac îmi las ochii în palma ta te vei s tura iar i iar cu lacrimi florile nu se ofilesc de dureri. Te iubesc!

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Irina Lucia MIHALCA

arpele din sufletul t u... arpele din sufletul t u se strecoar insidios din miasmele st tute ale p mântului i apelor, din întuneric spre lumina crucii - organic sev din lemnul copacului urcat, predestinat s -i dea via pân -n ultima nervur a frunzelor, în drumul s u spre vârf, va modela ramuri cu forme bizare, alunecând prin lemn, oase, crengi, scorburi, cioturi, dureri l sate în urm , crucificat în cele patru puncte cardinale ale aurei copacului, retras transcendent în sine Ascuns dup masca f chip i nume, mu , sufoc , otr ve te, zâmbe te. El crede în jocul acesta, uitând c jocul final e Moartea ce- i num corect zilele. Cu o pr bu ire, va tr i groaza sutelor de mii de pr bu iri. Cu o singur dorin va trebui s reziste ispitelor sutelor de mii de dorin e, cu o singur moarte va patimi sute de mii de mor i, ca, în final, sa ia asupra sa haosul tragic al lumii. Va înv a s sufere prin el, purificându-se, o realizare ce mintea nu o poate cuprinde! Va trebui s înve e ce-nseamn a fi Om! Va trebui s evoce, în sine, toate Infernurile, le evoce, s le cunoasc , le str lumineze într-o continu lupt pentru fericire, ci fericirea - o simte fiecare s-a pierdut pe undeva, pe drum. St pâne te, Omule, fiara din tine, vei reg si culoarea armoniei!

oaptele luminii ~ Transcenden Ateh (Selma) adoarme. Un somn greu o cuprinse.

Gânduri, lumini, tr iri, vârtej de vise, întreab -al ei spirit, Ea, Fiica Luminii, se-nal , plute te, în al s u templu, pe AMON RA îl caut , dore te. În ritm sacadat de tobe p te, printre coloane uria e, hieroglife, culori, simboluri i semne, pe-acordul lirei, lutei, chimvalei, p trunde în sala hipostil , magie de forme, frize i fresce. Ochi nev zu i o-nso esc, figuri, umbre i suple forme se-ndreapt departe, adânc, spre întunecata-nc pere, ferit de ar a zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlne te, continu drumul i, dintr-o aur , Isis-Hathor, St pân a Tronului, lumina nocturn , zei a Cerului, so ie i mam ce cu credin -ngrije te. Un lotus i-ofer i-o cup de aur, licoarea soarb i Hathor, zei a iubirii-i zâmbe te, în stânga-i surâde senin Bastet, ochiul lui Ra, blânda zei cu cap de pisic . Treptat, în lumina albastr a lui RA, trunde, se scald i intr , sim indu-se acas , în ia meri, p mântul iubit din Egipt, tie i simte oricând calea deschis spre ta nutri, p mântul zeilor i templul lui Ptah din Memphis... oare i scurte, sunete de tamburin i talger, ritmuri suave de flaut i nai încep s-o trezeasc . E vis sau aievea?? Pe pern , o petal de lotus adie i-n palm un semn ce doar ea-l mai tie, zâmbe te-n lumina, înc , alb struie...

În fiecare stea exist un suflet Prive te apusul, ascult sunetul m rii, acea s lbatic mare, plin de via , în culori fascinante, zb tându-se la rm printre stânci! Un rm de mare de care valurile se sparg în mii de buc i-destin!

Asemeni m rii suntem - curat i învolburat , într-o continu zbatere, calm , dar în adâncuri de nest vilit! Boabe de rou la ferestrele sufletului sunt lacrimile! Broboane de sudoare ale îngerului nostru ce ne ine în bra e sufletul atât de greu, uneori! Din doruri, din nostalgii, din noi, din oapte, din lacrima sufletului nostru, din aripile îngerilor. Din sim iri delicate, din min i însetate, din lacrimi pu ine, din doruri multe! De asta vântul merge pe câmp, are multe de spus. Acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngr di i! Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor i a lunii. Cel ce timpul îl are în fa nimic nu tie. Tânguirea ta cutremur trestiile iazului albastrelor nop i. O, desp ire! Adânc via din umbrele nop ii! Multe petale se a tern peste c rarea pietrelor! Un ochi se uit pe albia râului ce curge sufletul ce-a teapt s treac râul spre întâlnirea cu spiritul. Difer râul de la om la om, difer a teptarea i întâlnirea difer . Într-un final, to i ajung dincolo la termina ie... spre râul Lethe, râul Uit rii! Dac întinzi mâna m vei atinge, sunt în umbra ta. - Am întins mâna, î i mângâi sufletul! În fiecare stea exist un suflet, dac doar o atingi r mâi vr jit, tii c stelele care sunt culese ajung tot pe cer! Nu noi d m stele jos de pe cer, trebuie doar s le atingem iat marele vis al p mântenilor! Ajungem s avem i noi o stea, i din noi ajung acolo lumina noastr !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Bianca IBADULA

,,Me]terul Manole” crea\ie ]i iubire Despre cultul jertfei sau al sacrificiului s-ar putea vorbi îndelung, iar vechimea acestuia nu s-ar putea stabili cu exactitate. Exist numeroase dovezi i legende în arhitectur , în muzic , în ascunderea marilor secrete p mânte ti i în multe alte domenii, care certific motivul sacrificiului sub diverse forme sau reprezent ri. Înc din cele mai vechi timpuri s-a practicat, uneori i ca exerci iu magic, moartea prin sacrificiu de tip arhitectural. Oamenii zideau case, biserici, a ez minte cu diverse destina ii care implicau nu rareori realizarea unei bol i, element greu realizabil care impunea cel pu in rigurozitate i exactitate matematic . Pân la descoperirea corpului geometric corespunz tor trapezului, oamenii puneau pe seama unor for e supranaturale surparea zidurilor aferente acestui element arhitectural. i cum for ele acestea trebuiau îmbunate pentru ca edificiul fie realizat, oamenii au început s aduc jertfe umane. „Cel dintâi pe care îl aduce soarta e menit s moar ” spune legenda ora ului Tesanj din Bosnia. Nu se poate explica desigur succesul definitiv rii acestor construc ii, dar este cert existen a lor i a legendei ce le explic geneza - elemente similare în fond legendei române ti. Este cazul podului de peste Sturma din Bulgaria, de peste Mostar din Her egovina, turnului de la Cettinge din Muntenegru i altele. Fenomenul nu are arie restrâns balcanic, acesta fiind semnalat i în Roma antic , Egipt, India, chiar i în ora ele feniciene „templele i casele din Canaan i Palestina se întemeiaz pe victime îngropate de vii.” Blaga nu afirm întâmpl tor c acesta e un rit str vechi de „vechime geologic .” Bineîn eles, este i cazul M stirii de la Curtea de Arge , edificiu care are însemnat cu o cruce ro ie locul identificat de exper i prin analiza cu izotopi de Carbon 14 ca fiind locul unde a fost zidit o fiin uman . Treptat, tehnica zid riei a evoluat, s-a re-

Repin - La umbr

nun at la jertfa uman , s-a zidit apoi umbra omului. Se m sura cu o bucat sub ire de lemn umbra unui om care st tea în soare, f ca acesta s observe, apoi se îngropa la temelia viitoarei zidiri b ul respectiv. Omul murea în 40 de zile de la procedeu, iar legenda spune sufletul celui c ruia i se îngropase umbra s-ar fi transformat întrun duh protector al noii locuin e. Comunitatea începe s resping aceste practici care implic o form direct de sacrificiu uman i recurge la alte forme de consolidare a implic rii umane în actul construirii: un animal, un obiect cu o semnifica ie simbolic pentru creatorul lui ca o form stilizat a sacrificiului de sine etc. Valoarea i adâncimea în incon tient a acestui rit cu o putere fascinant ce contureaz în om dimensiunea fundamental de Homo Faber, o vedem i azi în urmele de t lpi, mâini, a unui cuvânt impregnate în asfaltul atunci cald, de c tre cel care a muncit la realizarea lui, în vederea imortaliz rii unui semn de recunoa tere, aducere aminte. Omul este tentat s lase ceva din el în ceea ce realizeaz , la români acest lucru fiind o tendin mult mai puternic decât la alte popoare. R mâne inexplicabil îns perenitatea acestor cl diri i rezisten a lor la intemperii în raport cu altele. Asocierea ideii de crea ie absolut cu aceea de jertf se explic prin aceea c „orice act creator nu are sens i nici validitate decât în m sura în care repet actul divin care a avut loc odinioar în illo tempore. A adar, pentru a tr i în chip real, omul nu are altceva de f cut decât s imite de câte ori i-o cer împrejur rile, gestul divinit ii.” (Mircea Eliade) Cu alte cuvinte pentru a- i demonstra viabilitatea, pentru a l sa amprenta existen ei sale, omul trebuie s fie un creator pe p mânt. La fiin ele primare lucrul acesta se resimte în dorin a i în mul umirea de a procrea. La fiin ele superioare se traduce prin crea ii intelectuale. Gestul lui Manole imit gestul diviniii, deoarece presupune insuflare, scufundare în propria crea ie. No iunea de crea ie este legat în universul mental popular de no iunea de jertf i de moarte. Fiecare produs folcloric poart în sine universul mental care i-a dat na tere - omul se r spânde te spiritual în propria crea ie - a a cum cea mai mic particul din infinit este egal cu infinitul. Omul nu poate crea nimic des vâr it decât cu pre ul vie ii sale sau a ceva echivalent simbolic cu via a sa. Singur, Dumnezeu poate crea f a- i s ci fiin a. Omul, fiind f ptur , fiind el însu i creat, este steril atât timp cât nu- i însufle te crea ia mâinilor sale cu jertfirea sa sau a aproapelui. Teatrul lui Blaga, „Me terul Manole” exprim acest tragic al lumii prin

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

valorificarea mitului jertfei pentru crea ie. Totodat , teatrul expresionist proiecteaz arhetipul; aici conteaz creatorul, celelalte personaje neindividualizându-se i fiind doar ni te proiec ii ale contiin ei acestuia. Ca elemente de hipotext se pot identifica: balada „Monastirea Arge ului”, motive cre tine, motive istorice, mitologii i practice magice. Conflictul tragic de natur interioar îl reprezint imposibilitatea me terului de a alege între definitivarea bisericii sau via a Mirei. Biserica i Mira reprezint cele dou p i consubstan iale personalit ii lui Manole, de oricare dintre ele ar fi lipsit, el este anulat ca fiin . Conflictul este a adar unul f ie ire. La baza oric rei întemeieri st o injusti ie care trebuie mereu pl tit . Binele estetic utat de Manole pân la sacrificiul de sine, include i realizarea unui r u - omorul, sacrificiul - cu care omul superior nu se va împ ca niciodat . Drama ofer o perspectiv nou mitului, îmbog it cu valen e estetice noi. Astfel, inserarea personajului Bogumil respinge modalitatea prin care în balad Manole afl de necesitatea jertfei, „o voce de sus”, lipsindu-l pe acesta de responsabilitatea direct a asum rii deciziei sale. Bogumil avanseaz în r spunsul la calculele inutile ale me terului idei cre tine conform c rora m sur torile sunt malefice. Stare ul îi comunic me terului c pentru a împ ca puterile ascunse ale duhurilor p mântului, omul trebuie s jertfeasc fie un animal, fie o fiin uman , într-un ritual magic care valideaz locul construc iei. Tensiunea interioar este augmentat i de firea ra ional a me terului, un obstinat al „cunoa terii paradisiace”, care nu în elege de ce natur sunt for ele care cer jertfa. Divin nu poate fi pentru c una dintre cele zece porunci interzice crima, dar nici demonic , edificiul fiind închinat lui Dumnezeu. Dilema este indus de teoria stare ului, reprezentant al doctrinei bogomilice, bazate pe dualismul binelui i al r ului. Ner bdarea domnitorului de a- i vedea construc ia definitivat îl determin pe Manole s ia decizia asum rii jur mântului i, implicit, a jertfei. Dac în variantele str ine jertfa era reprezentat de o femeie deja mam , cea româneasc este superioar i din acest punct de vedere: tradi ia cere pentru durabilitatea înf ptuirii un transfer de via cu disponibilit i înc neconsumate. Femeia trebuie s treac în corpul bisericii, având neatins ceea ce condi ia ei are primordial: darul procre rii. Logica simbolurilor impunea ca Mira s fie cea jertfit : o oper mare cere o jertf mare. Replica lui Manole „aceluia i se va lua, care mai tare va iubi” îl individualizeaz înc o dat între creatori. Jertfa crea iei nu e întâmpl toare, Manole tiind cel mai bine f suferin nu este via , iar jertfirea celei mai iubite fiin e este o alt form a jertfirii de sine. Spre deosebire de balad , în dram lipse te scena zidirii Mirei - element simbolic pentru c aceast secven este rupt din mintea me terului. Uitarea sincer a acestui fapt se explic prin starea de tensiune maxim , asem toare transei, în care Manole a executat ritualul sacrificial. Explica ia o ofer dualitatea personalit ii sale: de om i de creator. În momentul zidirii Mirei el era doar creator, exonerându-se de tot ce era uman în el pentru a putea crea o oper perfect . În stare de luciditate nu ar fi fost capabil

i sacrifice so ia. Manole, revenit la dimensiunea sa uman , începe s loveasc zidurile dorind s o elibereze pe Mira. Este oprit de zidari, c ci acum opera de art nu mai apar ine creatorului ei, ci comunit ii. Manole încearc eliberarea Mirei, deoarece artistul este aici cople it de omul care con tientizeaz gravitatea faptei i care încearc sentimentul inutilit ii chem rii sale creatoare. Omul se disociaz de creator pe care îl vede ca pe un adversar al bucuriilor sale domestice. Dup ce trage clopotul, Manole se arunc în gol. Finalul operei „Doamne, ce str lucire aici i ce pustietate în noi” sugereaz ideea c arta autentic îl distruge pe creatorul ei. „Blaga spore te astfel intensitatea dramatic a finalului, sacrificiul nefiind acceptat de me ter ca o supersti ie care s fac din actul creator al omului repetarea unui act primordial divin. Cheia vorbelor lui pe care ceilal i zidari nu o în elegeau când le spunea c mai are de s vâr it o fapt , este ideea c el însu i trebuie se jertfeasc pentru a- i des vâr i crea ia, asigurând durabilitatea zidurilor ridicate pe trupul so iei lui.” (E. Todoran) Astfel, Mira i Manole „prin moarte trec în nemurire, cop rta i în grade diferite la în area edificiului, fiind astfel uni i în eternitate.” (G. Munteanu) Bibliografie selectiv 1. Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain Dic ionar de simboluri, vol. III, Editura Artemis, Bucure ti, 2007. 2. Eliade, Mircea, Spa iul mioritic din Trilogia Culturii, Editura Humanitas, Bucure ti, 1994. 3. ***, Drumul spre centru, Editura Univers, Bucure ti, 1991. 4. ***, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, Buc., 2005. 5. Evseev, Ivan, Dic ionar de simboluri i arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timi oara, 2001. 6. Gaman, Ramona, Mutoiu, L cr mioara, Propedeutica i pragmatica textului dramatic, Editura Versus, Ia i , 2006. 7. G lu , Tatiana, Folclor basarabean, vol. II, B i, 1938. 8. Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor, Editura Lucman, Bucure ti, f.a. 9. Olteanu, A, Gh, Folclor i literatur cult , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1985. 10. Todoran, Eugen, Lucian Blaga. Mitul dramatic, Editura Facla, Timi oara, 1985.

Repin - Ce libertate!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Boris MARIAN

Transfigur ri Utopie ironic , disperare strigat , Astfel am trecut ca o veche fregat , Simetrie de tain , sensuri, nonsensuri, În groapa Pacificului, pe everesturi. i scriu, s nu- i scriu, iubito, iubirea Încet se prelinge-n câmpiile asire, Nimic nu se pierde, dar se transform , Iubirea e Carmen, Violeta, e Norma, Apoi m trezesc, trecu o clipit , iar tu e ti departe, iar tu e ti iubit . Muzica sângelui înc m -ncânt , Prea e înalt iubirea i sfânt , Las clepsidra s se goleasc , Precum legenda din ara basc . Înc -i fierbinte cenu a pe buze, Sânii statuii - dou obuze, Ai dou mingi când alergi pe bulvare, Drag îmi e ti, de orice culoare. Las p catul s plâng , s râd , Via a e dansul sub ire pe sârm , Raiul ne-a teapt , livezile sale, Geam t de trupuri iubindu-se goale.

Cei f

cas

Cei f cas nu dispar, Doar se transform , Unii în câini, al ii în pisici superbe Albe, gri cu auriu, La fel i nebunia te poate face mai bun, mai r u... The importance of being earnest, La to i dracii! Cineva seam cu o maimu care Ar putea fi chiar supraomul. Am v zut Copacul vie ii, Iggdrasil, dar era neîngrijit, În jurul lui î i f ceau nevoile câinii, dragii de ei, Ora cu paratr znetele-n stea. Exfolierea grimoarului. A v zut idei i a orbit. ind cu t lpile goale pe spiritul pur. Cine a inventat cearceaful de pat, ei, draga mea? Spune-mi, nu te gr bi, apoi ne vom iubi

pân la schimbarea mobilei. Cuno ti animalul care se reproduce fluierând? Cum m bate-un gând de duc Pân-la mândra din livad ! Dar de ce mi se usuc Busuiocul din ograd ? La acest subiect au c zut jum tate dintre finali ti.

cert cu haosul cert cu haosul mai vechi din mine, Iubirea pune stavili, înflorind, ocolesc incendii, temeri, crime, Chiar de nu e ti, pe buze eu te simt. Te v d în oricare femeie zvelt , supl , iubire nop ile sunt reci, prefera s mor în orice lupt , înc lca pentru iubire orice legi. Eu nu te mint, cuvintele-s viclene, Citindu-m , tu po i zâmbi u or, Tr iesc în alte ere, alt vreme, Vorbesc prin mine to i aman ii care mor. Te scriu, rescriu i iar m -ntorc, Tu mi-ai p truns adânc în sânge, Pe nev zute c i te v d, nu-s orb, M-am reg sit, doar ochiul plânge. Splendoarea viselor de mai, De nop i pe plaje lini tite, Când valul bate-ncet în mal, Ca dou trupuri fl mânzite. Tu spui, r mâi, eu spun, r mân, Ne repet m de mii de ori, Îmi e ti st pân , sunt st pân, Mereu iubind, nemuritor.

Din tot ce-am scris Din tot ce-am scris nimic nu este adev r, Tot ce-am citit este un împrumut, Îmi amintesc femeia goal rit printre gene de copil, Acesta este adev rul, l-am ascuns, primul s rut, a fost i l-am ascuns, prima durere, un refuz o lam de cu it,

în suflet s-a depus, prima noapte de dragoste, am ascuns-o, vocile optite-fl ri, le-am ascuns, nici numele nu mi-l mai amintesc, era Bethsabea, era regina din Saba, ascundem în noi o mie de biblii, mai credincio i decât Iov suntem, dar ne ascundem, vorbim, la intervale încerc m t ul lamei, s tim, noi respir m iubire, eu am citit poemele lumii, nimic nu se aseam unei iubiri, acum, aici, pe acest pat curat i alb al sfintelor uit ri. Tu e ti cu mine, înger, Dumnezeu, femeie, Eu te p trund, tu m -nconjori cu trupul t u, orice a i spune, n-am s mor, iubesc, iubesc, o alt inim în pieptul meu se na te, doar pentru tine, trup i duh rit prin genele copilului din anii mei cura i.

Picioarele soldatului Picioarele soldatului miroseau la mari dep rt ri, Râul încremenise de ru ine, Mierla se tânguia zadarnic, Aurul zilei risipit pe coclauri, Capetele celor vii se înclinau mai adânc. Un muribund trecea din om în om, Unii uita i, al ii uci i cu baioneta-n beregat . Amurgul î i rechema heralzii obosi i. Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau, utau un ad post cu cer etorii laolalt , Un vechi cunoscut, sinuciga de meserie, Plutea zâmbind bonom, ria se umflase de ap , Flautul cânta singur pe dealuri, Ca oile se adun anii, Iar dincolo, marea a teapt , a tepta. Când ui i un om, la fel cum l-ai ucide, Nici frunza nu tresare, nici mun ii nu se pr bu esc, Dispare omul precum cea a pe câmpie, Purtând cu ea i cal i c re .

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Voichi]a P~L~CEAN-VERE{

Clipe pe puntea vie\ii inepuizabile surse de inspira ie pentru scrierile sale. În acest punct, prozatoarea sugereaz c fericirea ei poate s vin din surse contradictorii, antinomice: „Bineîn eles c , dac m cheam copiii mei s -i îngrijesc, în câte o zi, când nu merg la gr dini , pentru c sunt bolnavi, sunt fericit . Dar, dac nu m chea, sunt foarte fericit .” Zilele i nop ile petrecute cu nepo elele înseamn efort, dar i bucuria de a redescoperi lumea i oamenii prin ochii lor, motiv pentru care afirm : „Spun, f teama de a gre i, c niciodat nu am înv at a a de multe, din alt parte, cum am înv at de la copii. To i copiii sunt îngeri trimi i de Dumnezeu pe p mânt.” Ultimul text din volum prefigureaz de pe acum (Anastasia a avut o premoni ie legat de aceasta!) viitoarea carte de proz a Titinei Nica ene, dedicat celui mai proasp t „înger trimis de Dumnezeu pe p mânt”, în familie, micu ul tefan Mihai. Clipe pe puntea vie ii, antologia de autor a Titinei Nica ene, este o carte delicioas , care se cite te pe ner suflate, bun de citit într-o sear de iarn , la gura sobei în care pâlpâie fl rile amirosind a pruni b trâni, ori într-o dup -amiaz lene , petrecut în parc, printre pomii înfrunzi i!

Repin - Fiica pictorului

Ajuns la vârsta bilan urilor, Titina Nica ene, sensibil poet i prozatoare, a decis i adune între copertele unei c i întreaga oper epic , sec ionat pe capitole, diacronic. Rezultatul acestui demers este volumul Clipe pe puntea vie ii, în care reitereaz metafora din titlul unei c i de proz (Via a ca o punte), ap rute cu câ iva ani în urm (2011). „Am pornit de la premisa c via a e ca o punte pe care trecem”, spune, la un moment dat, sugerând c a tr i înseamn a- i p stra echilibrul între clipele existen ei, dar i a- i g si propriul balans al turi de cei dragi, în societate i în mijlocul naturii, de care este iremediabil îndr gostit . Volumul are trei capitole (Pietre de aducereaminte, Via a ca o punte, Bucuria întoarcerii în timp. Întâmpl ri hazlii cu o nepo ic povestite de bunic - fiecare reprezentând unul dintre volumele de proz ap rute sub semn tura sa pân acum), în care se reg sesc 47 de proze scurte (majoritatea de o pagin dou ), urmate de date biobibliografice. Titina Nica ene este un om simplu, care tie s se bucure de lucrurile simple (are un volum intitulat chiar a a, Bucuria lucrurilor simple!) i care respinge rafinamentul stilistic i duplicitatea, preferând s (se) comunice dintr-o respira ie („ce-i în gu -i i-n c pu ”, cum se zice în popor), recurgând la un lexic or accesibil tuturor. La fel este i scrisul

u: Titina Nica ene are un mesaj clar, concis, lipsit de ornament ri sau subtilit i, dar, de fiecare dat , textele ei transmit un mesaj moral, experien ele proprii pe care le aduce în pagin constituindu-se în adev rate lec ii. Prozatoarea dovede te o filozofie de viacu totul particular , care o determin s se declare fericit : „Aparent, eu nu am avut în via motive pentru care s fiu fericit , dar consider totu i un om fericit. Am pornit de la premisa c via a e ca o punte pe care trecem. Excesele de nici un fel nu sunt bune. Nici în bine, nici în r u. Risc m s ne dezechilibr m i s c dem de pe punte.” (Puntea). Chiar unul dintre fiii ei observ c este „mereu vesel pentru nimic”. Acest „nimic” se traduce îns prin bucuria ei de a tr i, prin capacitatea de a savura existen a cu toate ale ei, bune, rele, considerând via a un dar de la Dumnezeu i crezând cu putere c omul are datoria de a fructifica acest dar. În timpul copil riei, spre care se întoarce cu nostalgie - pe de o parte, fiindc se g se te deja la vârsta în elepciunii, pe de alta, deoarece retr ie te vârsta nevinov iei al turi de cele dou nepo ele ale sale. Fericirea Titinei avea r cinile adânc înfipte în familie i satul natal. „Nu in minte s m fi mângâiat mama vreodat . Nu avea timp. Dar eu eram foarte fericit ”, spune. Nici s cia familiei nu poate reteza fericirea pe care o resimte în fiecare zi, nici necazurile cu care se confrunta întreaga societate. U ureiul vâlcean este un topos magic i misterios, în care orice se poate întâmpla, chiar i s învie mor ii. Ea îns i, fata „denevoie”, n scut moart , a înviat duce tat l a tras-o cu m tura de sub pat, iar o parte dintre tr sni ii din sat, îngropa i în mânt, au înviat i ei. Nici nu este de mirare astfel de lucruri s-au putut petrece, din moment ce autoarea î i aduce aminte cum, însufle i de cântecul din caval al lui nea Ilie, copacii t ia i, folosi i drept fotolii în sala „filarmonicii” reprezentate de curtea p rinteasc , au înfrunzit! „B trâne ea vine cu dureri de oase i cu nepo i”, spunea un doctor. Dac în privin a ii Titina nu are de ce se plânge, dimpotriv , îngrijindu-se atent, se bucur de o vitalitate de invidiat, cu totul altfel stau lucrurile când vine vorba despre nepo i. Catinca i Anastasia îi umplu via a i constituie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

„La taifas cu iubirea” Într-o inut editorial de calitate i cu un con inut de valoare ce corespunde rigorilor literare, recent a ap rut de sub tipar Antologia „La taifas cu iubirea” (Starpress, Ed. Olimpias, România, 2017), antologist Ligya Diaconescu (poet, scriitor, publicist, jurnalist, economist). Lucrarea de fa , fiind o crea ie artistic în poezie i proz , este înso it de o prefa destul de expresiv , consemnat de scriitoarea Mary Smith, Los Angeles, USA. În respectiva prefa , Mary Smith ne vorbe te cu mult delicate e despre importan a literaturii în procesul civiliza iei umane i, totodat , face o descriere minu ioas cu accent pe sufletul uman, substan a spiritual ce d omului via i care, nemijlocit, are mereu nevoie de sentimentul de afec iune/de dragoste. Aici, prefa atoarea c ii ne reproduce cuvintele lui Lao Tzu, astfel scriind: „S fii iubit de cineva î i d putere, iar s iube ti pe cineva î i da curaj”. Prin aceast fraz , Mary Smith face o paralel demn de apreciere la personalitatea D-nei Ligya Diaconescu, fiin a care respect i ine extrem de mult la valorile spirituale omene ti, la neamul românesc, la cultura na ional român i la tot ceea ce cuprinde valoarea sentimentului fa de propria ar i semenul s u. În contextul dat, se men ioneaz c „prin antologiile publicate de Ligya Diaconescu se creioneaz cu un contur binemeritat imaginea României atât în plan na ional, cât i mondial, astfel fiind promovate adev ratele valori române ti i adev rata cultur român . Iar d-na Ligya Diaconescu reprezint o adev rat ambasadoare a României peste hotarele rii, dânsa fiind omul care î i iube te nestingherit ara româneasc i tradi iile na ionale române ti... În rezultat, antologiile ap rute pân acum, purtând semn tur d-nei Ligya Diaconescu, au fost foarte bine recunoscute atât în ar , cât i în afara ei, în modul acesta România fiind reprezentat i promovat cu locul s u binemeritat în lume”. Cuvinte nespus de frumoase la adresa unui om de cultur , a unui om cu o personalitate integr , care întrune te calit i morale i spirituale deosebite i care se remarc a fi un bun expert prin arta valorilor estetice i, nu în ultimul rând, prin arta de a concepe opere literare, în special, prin fondarea/publicarea antologiilor literare. Într-adev r, cu sentimentul autentic fa de valorile umane/valorile na ionale, Ligya Diaconescu, prin intermediul antologiei „La taifas cu iubirea”, realizeaz un scop bine determinat i anume: de a distinge acele ele-

mente spirituale care s înglobeze în sine tot ceea ce constituie obiectul iubirii fa de ar , fa de oameni, fa de lumea i natura înconjur toare. În consecin , con inutul acestui obiectiv nobil vine completat din crea ii literare în proz i versuri, iar autorii acestuia fiind îns i coordonatoarea antologiei, scriitoarea Ligya Diaconescu, precum i mul i al i scriitori români de pretutindeni. Astfel, la sec iunea „poezie” ne întâlnim cu poe ii: Melania Rusu Caragioiu (Montreal, Canada), Iustinian Gr. Zegreanu (Cluj Napoca, România), Mariana Popa (Bra ov, România), Andrei Fischof (Haifa Israel), Constantin Barcan (Bra ov, România), Virginia Vini Popescu (Alexandria, România), Victor Burde (Alba Iulia, România), Ionela Flood (Londra, Anglia), Florin T. Roman (Arad, România), Nicoleta Claudia Dr gan-Buc (Bra ov, România), Liliana Petcu (Bucure ti, România), Madeleine Davidsohn (Haifa, Israel), Constantin Predescu-Neac u (Lungule u, Dâmbovi a, România), Olimpia Sava (Gala i, România), Constantin Bidulescu (Ploie ti, România), Galina Martea (Amsterdam, Olanda), Maria Chirtoac (Câmpulung-Muscel, România), Francisc Pal (Toronto, Canada), Maria Filipoiu (Bucure ti, România), Geanina Iov nescu (Lipova, Arad, România), Mirela Orban (Bistri a, România), Stelu Pop (Cluj-Napoca, România), Eugenia Bulat (Chi in u, Republica Moldova), Nicoleta St rache (Bucure ti, România), Persida Rugu (Cluj-Napoca, România), Michaela Al. Orescu (Bucure ti, România), Rodica Ghinea (Bra ov, România), Ligya Diaconescu (Rm.Vâlcea, România & Toronto, Canada). La sec iunea „proz ” ne întâlnim cu scriitorii: Vasile Szolga (Bucure ti, România), Teresia Bolchi T taru (Ausburg, Germania), Corneliu Zeana (Bucure ti, România), Rodica P. Calota (Tg. Jiu, România), Andrei Fischof (Haifa Israel), Agapie Gina (Buz u, România), BucurCa u Ilie S rm anul (S rma u, Mure , România), Magdalena Albu (Rm.-S rat, Buz u, România), Tudor Petcu (Bucure ti, România), Galina Martea (Amsterdam, Olanda), Ioan Cr ciun Petri an (Timioara, România), Teodora Stanciu (Vicenza, Italia), Tudosia Laz r (Buce ti, Ive ti, Gala i, România), Francisc Pal (Toronto, Canada), Maria Giurgiu (Pordenone, Friuli, Italia), Antoaneta R doi (Bucure ti, România), Urian Nadia (Criste tii-Ciceului, Bistri a-N ud, România). Este cazul de men ionat c autorii prezen i în antologia „La taifas cu iubirea” sunt oameni cu mare suflet, oameni care î i iubesc cu adev rat meleagurile natale i, în acela i timp, respect valorile na ionale, indiferent unde s-ar afla, în cadrul rii sau în afara ei. Pentru aceste persoane, cet eni români, sentimentul dragostei fa de tot ceea ce este natal constituie elementul esen ial în existen . Astfel, datorit acestui fenomen nobil se produc/reproduc lucruri nespus de frumoase în via a spiritual a omenirii, acestea, la rândul lor, men inând în mod generos sentimentul de afec iune/de dragoste/de respect între oameni. În modul acesta se concep ac iuni, opere literare, valori spirituale care inspir omul c tre obiective demne de apreciere. Deci, nu ne r mâne decât s -i aducem mul umirile de rigoare Dnei Ligya Diaconescu pentru antologia „La taifas cu iubirea”, lucrare care este o contribu ie real pentru tezaurul cultural na ional românesc i care, cu siguran , este o contribu ie real pentru valorile spirituale umane. Iar autorilor prezen i în antologia susmen ionat le ur m felicit ri i succese cât mai în toare în crearea de noi opere literare în proz i versuri!

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Paul S^RBU

Ivan Kiril De i era aproape miezul nop ii, Maria a luat-o pe Varvara cu Ivan, s mearg la vr jitoare s -i vindece copilul. Chiciuc a r mas acas beat, cu Badiu. Aproape de miezul nop ii, Maria cu un felinar în mân i Varvara cu copilul bolnav în bra e, care „or ia”, treceau printr-o p durice ca s ajung la c su a vr jitoarei Tekla, de la marginea satului. Cum s tenii f ceau pe rând „de paz ” în fiecare noapte, paznicul le-a v zut, s-a apropiat de ele i lea întrebat: - Bun seara, ce face i, unde merge i la ora asta?... - Copilul acesta e bolnav de boal câineasc ... Vrem s mergem la baba Tekla s -l scape!... - Lua i-o pe poteca asta care duce la poarta ei! Are ni te salcâmi la poart . Dar ave i grij , are o hait de câini!... Maria bate cu un b în poarta babei Tecla, câinii latr îndr cit, se reped, Maria ip : - Chiochiu Tekla! Chiochiu Tekla!... Vântul fo ne te frunzele salcâmilor înc rca i, stârnind o mireasm de ciorchini de flori albe. Pân la urm b trâna vr jitoare, îndoit , sprijinit într-un toiag, vine încet la poart i întreab : - Ce-i, copii, ce-i?!... - Bab Teklo, uite, copilul acesta plânge mereu, are burta ca un tobo ar, dac m nânc lapte, lapte iese din el, dac bea ceai, ceai iese!... E pe moarte!... - Hai, veni i încoace! Las’ c alung eu câinii!... Intrar într-un bordei s cios. La lamp , vr jitoarea desf eaz copilul i îl cerceteaz : - Bine-a i f cut c l-a i adus!... E distrus, s cu ul! Are boal

Repin -

câineasc !... Da, da... Boal câineasc , de frig, de foame... Baba a adus un bra de g teje i un c el de vreo dou luni. A spus Mariei: - Dar ce facem cu c elu ul acesta?... întreab Varvara. - O s bag c elul în ap fierbinte... în albia asta de lemn. Dac acest c el se întinde i moare, scap copilul. Dac scap c elul cu via , moare copilul!...”. Varvara se închin . - Aici n-ai voie s te închini! spuse baba scurt i t ios, o rât ! Vr jitoarea puse al turi într-o crati mai mic i ni te buruieni de leac la fiert. Turn la înc lzit ap într-un ceaun a ezat pe o „plit de p mânt”, apoi baba lu cu un vas de lut apa fierbinte i o v rs în albia de lemn. Dup care b în ap fiart c elul, care schel ia înfior tor. Desf copilul care i el plângea i înf ur c elul cu fe ele copilului. Apoi iar muie c elul în apa fierbinte din albie boscorodindu-l i descântându-l, f când tot felul de semne în form de stea cu cinci col uri deasupra albiei, la lumina l mpii i a fl rilor g tejelor, care trosneau malefic în vatra de p mânt. Apoi, baba Tekla a l sat c elul care mai schel ia înfundat i în du it, înf urat cu totul, la un c tâi al albiei, în ap , iar la cel lalt cap t, a început s îmb ieze copilul care ipa, descântându-l neîncetat, f când stele cu cinci col uri deasupra lui cu vârful unui cu it, la lumina l mpii, în coliba plin de aburi. Dup o jum tate de or de îmb iat i descântat, c elul întinse picioarele prin cârpele cu care era înf urat i r mase în epenit! B trâna spuse: - Uite, vezi, c elul a murit! Sufletul c elului trece în copilul care va tr i! Dar, s ti i, c va avea suflet de câine!... Acesta este pre ul! Altfel ar fi murit!... Acum, voi ie i afar , în curte, în dosul colibei mele. Eu voi da copilul pe fereastr i voi spune: „Voi mi l-a i adus pe Ivan, eu vi-l dau înapoi pe Kiril!” De trei ori! Iar de acum înainte, s nu-l mai striga i niciodat Ivan, ci Kiril, ca s nu-l mai cunoasc bolile!... De acum înainte, copilul t u o s tr iasc pentru c a murit c elul meu!...Via a câinelui a trecut în copil, boala copilului t u a trecut în câine, de aceea a murit!... Vezi, copilul nici nu mai ip !... trâna se întoarse i c tre c elul mort i spuse: „Noapte bun , Ivane! În zori te vom îngropa în spatele casei mele!... În cimitirul câinesc!” Acum, dac tot o s tr iasc Ivan, o s scot i junghiurile din trupul lui, s nu-l mai doar , mititelul… Baba Tekla a luat un ou, a f cut semn în form de stelu deasupra i l-a spart cu lama unui cuit. A l sat s curg con inutul peste trupul copilului slab, cu pântecul mare, i a plimbat oul

spunsul cazacilor zaporojeni

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

încet peste piept, peste inima lui, peste abdomen, pân când s-a spart g lbe-nu ul. Atunci, baba a explicat: - Aici era junghiul! A pierit!... Acum îi d m s bea celui mic din fiertura asta de buruieni, care aproape s-a r cit. Dup ce i-a dat de mai multe ori s înghit din ceaiul de buruieni de leac cu o lingur de lemn, cel mic a început „s se cufureasc ” în albie, aproape nind „r ul” din el. În mica înc pere se r spândise o duhoare grea. - A ie it „r ul” din el! Acum a r mas curat! Înf i-l în cârpele astea uscate! spuse baba Tekla i le d rui ni te tergare curate. O s i dau i r cinile astea de buruieni, s faci ceai i s -i dai câte trei linguri pe zi, timp de o s pt mân , înainte de mese!... Copilul t u o s tr iasc ! Dar s tii c va avea ...suflet de câine”, ci sufletul câinelui a trecut în el! S te fere ti de el!... trâna n-a vrut s ia banul de metal pe care i l-au dat femeile. Era trecut de miezul nop ii când baba Tekla a pus-o pe Maria s fac o groap mic cu hârle ul i s îngroape „pe Ivan”. Avea un mic „cimitir” de c ei în dosul bojdeucii ei! Atâ ia copii „salvase!” R rise deja „Steaua câinelui”, care urm rea i amu ina îndeaproape Soarele, ce nu mai avea mult pân s r sar ... Baba Tekla le-a condus pe cele dou femei cu copilul în bra e, care nu mai plângea, pân la poart , alungând ceilal i câini, dup care le-a urat „O nou zi, bun !...” . Cu Kiril (Ivan), care crescuse, nu se puteau în elege. Mergea nop ile prin sat i se b tea cu fl ii, venea mereu cu capul spart, era plin de ur pe toat lumea. Se zvonea c l sase o fat din sat îns rcinat i fra ii ei spuseser c -l omoar dac n-o ia de nevast . Chiciuc hot rî s -l mute în camera de sus, deoarece nu mai puteau se odihneasc nop ile din pricina lui, pentru c venea acas în zori, mereu beat, i f cea scandal de nu mai puteau nici ceilal i s închid ochii de „blestem iile lui”. Ba, pl tise Chiciuc i vreo dou amenzi la mili ie din pricina înc ier rilor lui... Ivan, c ruia vr jitoarea îi schimbase numele în Kiril, ca s nu-l mai cunoasc boala, c tase o ur adânc fa de Varvara, din pricin c asistase în toat copil ria la certuri violente, în care Chiciuc, ut î i acuza so ia c în tinere e mai mul i b rba i „o f cuser po ” iar Ivan nu era al lui, mai ales c era brunet i avea piele smead ca „t tarii”, nesem nând cu niciunul din neam, mama fiind o hahlu blond cu ochii întuneca i, Chiciuc un român ro cat... Aceste vorbe se înfipseser ca ni te cu ite în inima copilului, care se izolase de to i ceilal i i voia s se r zbune pe întreaga lume. Într-o noapte, Kiril se întorsese spre diminea , mahmur i plin

Repin - Vara în provincia Kursk

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

de sânge, b tut de fl ii din sat, din Deia. Abia a ipise. Mam -sa, Varvara, urcase pe scara exterioar din ciment cu o tav în care îi ducea pâine cald i toc ni de cartofi. A b tut în u a încuiat , a strigat la el s -i deschid , dar acesta, trezindu-se cu greu, a înjurat-o spunându-i „s se duc dracului cu mâncarea ei cald cu tot!” Varvara, ov ind, a vrut s plece. Totu i, nehot rât , dup câteva clipe, a mai b tut o dat în u , trezindu-l iar i pe Kiril. Dup o scurt t cere s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Prin geamul u ii încuiate a zburat o sticl care mai avea pu in vin în ea. Cioburile au s rit cu zgomot mare, sticla a lovit-o pe Varvara-n cap, care a sc pat tava din mân , apoi s-a sprijinit cu spatele de balustrada din metal, i apoi s-a pr bu it peste aceasta, de la etaj pân jos, peste dalele din ciment care înconjurau temelia casei. O bufnitur grea s-a auzit când femeia s-a lovit cu fruntea de ciment. Când a ie it Chiciuc afar , un fir de sânge se scurgea din ceafa i din gura Varvarei. Era în com . Chiciuc a intrat în panic , crezând c a murit, i-a fost fric s-o mi te din acel loc, ca s nu-l acuze doctorul legist, a preferat s alerge disperat înspre dispensar ca s cheme salvarea. Kiril s-a sculat, mahmur. A v zut o balt de sânge jos, lâng mam -sa, ce p rea dus din ast lume, i a început s tremure. Primul lucru pe care l-a f cut, s-a urcat înapoi în camera lui i a mai tras câteva gâturi de rachiu, ca s prind curaj... Apoi a luat m tura i f ra ul i a adunat cioburile, le-a scos i pe cele care r seser în ram , a luat i sticla de vin pe care o azvârlise dup m -sa, le-a dus la o groap , le-a acoperit cu gunoaie... Nu dup mult a venit salvarea cu Chiciuc i asistenta sanitar din sat. S-a oprit uluit i privea tâmp. (Celelalte dou surori, Crina i Romina, plecaser în excursie, cu noaptea-n cap, cu microbuzul colar, în acea duminic !...) Asistenta medical i-a luat pulsul Varvarei, apoi i-a întors pleoapele pe dos. A spus: - Mai tr ie te, dar e în com ! Duce i-o încet pe targa la salvare! - A fost un accident! I s-a f cut ame eal i a c zut peste balustrad ... a spus Chiciuc. Salvarea a plecat. Kiril a fugit din sat s lucreze prin alte locuri, de team s nu se îmbete i s spun singur ceva. Chiciuc a t cut, a pus în acea zi geamul spart la loc... Când s-a trezit Varvara din com , dup trei zile, la spital, a spus nu- i aduce aminte nimic... Poate i s-a f cut r u, poate a luat-o ame eala, c avea tensiune... Medicul i-a zis lui Chiciuc: - Lua i-o acas i preg ti i-v de înmormântare! Noi nu mai avem ce s -i facem!... Chiar dac i-a revenit din com , nu va tr i mult... Varvara l-a rugat pe Chiciuc: - Pentru cât am chinuit în lumea asta, am i eu o ultim dorin i rug minte la tine, Chiciuc!... - Spune, femeie! a spus b rbatul, l crimând. - Vreau s m duci s -mi v d toate rudele, înainte de a muri!... Eu simt c nu mai am mult!... - Te duc, femeie! Chiar am primit i eu o gratifica ie pentru dep irea normei la C.A.P.! i sau nimerit bine banii tia tocmai acu’, s te duc!... În trei zile, Varvara i-a vizitat rudele care i-au mai r mas. C ci Melente i Iordana muriser . Prima sor pe care a vizitat-o a fost Frusina, din Tulcea, care, v zând-o a a de str vezie, cu ochii stin i i gâtul lung, slab , a spus Chiria ului: - Parc e moart i înviat !... Frusina i-a dat de mâncare „saramur cu chiper

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

copt” (ardei). Varvara a gustat pu in, apoi s-a dus la W.C. i a vomat. - Tu ai luat-o a a pe drum? a întrebat Frusina pe Chiciuc. - Ea a vrut, s v vad !... Apoi s-au dus la Nicolae B lcescu, satul în care mai era casa p rin ilor ei, construit „pe cinstea” ei de fat . Dar acum, casa era vândut . Au trecut doar prin fa a por ii i s-au uitat. Noii st pâni i-au spus c poate s intre, s vad , dar acum totul era schimbat i în untru i pe afar , unde mai fuseser f cute unele anexe. Varvara nu a intrat. S-a dus la cimitir, a v zut mormintele unde fusese îngropat mai întâi Melente i, dup un an, Iordana, care avusese din timp „preg tit” locul, de Cupru a... O fotografie cu ei doi, de când Iordana era mireas , pe cruce... Au plecat repede, c ci Varvarei i se f cuse r u... Maria era în Delta Dun rii, al turi de Cupru a, în cocioaba r mas de la Horbati i tefan. Era izolare. I-ar fi trebuit o s pt mân s se duc i s se întoarc de acolo, dup cum circulau navele de pasageri, o dat la trei zile, în Delt ... Pe unde o aruncase soarta i pe Maria... N-au mai plecat i acolo... „Nu mai era timp...”, a spus Varvara. S-au dus i la Dumitru. Mariana a f cut „ostropel de g in gras , cu usturoi”. Varvara a întins vreo doi dumica i i s-a ascuns în vie i a vomitat. - Frate-meu, o s mor! i-a spus Varvara lui Dumitre ca... - Sor -meo! Dar tu e ti aproape moart !... S-au întors cât au putut de repede în Ardeal, c se temeau s nu piar pe tren… Dup trei zile de zbucium în care Chiciuc o inuse mai mult în bra e, acesta i-a spus: - Dac nu plecai la drum, poate mai tr iai! - Poate o mai duceam o s pt mân , dou ! Dar, m car acum, mor cu sufletul împ cat c mi-am v zut rudele care mi-au mai r mas! Î i mul umesc, omule!... Chiciuc l crima. Romina i Crina, care r seser acas , nu mai merser la coal , plângeau. Varvara a c zut din nou în com . Dup trei ceasuri i-a revenit, a deschis ochii i a spus: - Crino, mam ! Vreau s m nânc cartofi cop i în vatr , cum ne cea mama, când eram mici... Crina a pus, plângând, ni te cartofi într-un cuptor electric, pe o tav . A învârtit butonul la maxim. În timp ce se coceau cartofii, Varvara le-a spus fetelor care plângeau pe lâng ea i o s rutau (Chiciuc era la munc , deoarece r sese în urm cu „norma”): - Crino, mam , i tu, Romino: s -i spune i lui Kiril c -l iert!... - De ce s -l ier i, mam !? - Voi a a s -i spune i!... - Bine, mam ! au izbucnit fetele-n plâns. Dup un sfert de ceas ie ea fum din cartofi. Fata a oprit butonul, a scos un cartof, a suflat, ca s se mai r ceasc . Apoi l-a decojit i ia dat cartoful fierbinte, din care ie eau aburi, mamei. - Varvara a gustat numai un sfert din cartof. Avea un gust amar, de ars. Nu era ca cel din copil rie. Apoi i-a c zut cartoful din mân i capul i s-a pr bu it într-o parte, cu ochii holba i înspre fete! Acestea au început s ipe, au ie it afar din cas s cheme vecinii. Crina a dat fuga la colectiv s -l cheme pe Chiciuc... Cea de toamn . Nuan ele frunzelor p durii se v d difuz, amestecate, în dereaua de la marginea satului... Pe cer, soarele singuratic zboar al turi de un stârc, r cit de cârd... Din romanul „Plauri sub stele” de Paul Sarbu

Premiile Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România lanseaz concursul Premiile UZPR pentru lucr rile ap rute ori difuzate în cursul anului 2016, prilej de cultivare i confirmare a valorilor jurnalismului românesc. Sunt invita i s participe atât profesioni tii din mass-media cât i tinere condeie jurnalistice (elevi i studen i) din ar , jurnali ti români din rile limitrofe i diaspora româneasc . Tema concursului: „Prezentul în spa iul public”. Criteriile de evaluare vizeaz originalitatea abord rii subiectului, abilit ile jurnalistice ale autorului, creativitatea i relevan a în acord cu tema concursului. Vor fi premiate cele mai bune produc ii la urm toarele sec iuni: - pres scris - pres on-line - carte de specialitate - radio - televiziune - jurnalism juvenil (15-22 ani) Juriul, alc tuit din speciali ti i profesioni ti în domeniul mass-media, va alege cele mai bune trei lucr ri din fiecare sec iune. Ca în fiecare an, se va acorda i Marele Premiu pentru întreaga activitate jurnalistic . Termenul limit de depunere a materialelor jurnalistice este 30 martie 2017. Lucr rile pot fi trimise pe adresa UZPR, Bulevardul Gheorghe Magheru, nr. 28-30, sector 1, Bucure ti. Acestea trebuie s fie înso ite de un formular de înscriere (postat aici) cuprinzând datele de contact ale concurentului. Toate materialele scrise trebuie s fie înso ite de dovada redac iei în care au ap rut (link pentru presa online, pagina scanat cu articolul semnat de autor i antetul publica iei tip rite). Materiale audio-video vor fi prezentate pe suport electronic (CD/DVD) cu dovada difuz rii la o redac ie radio-tv. Premiile vor fi decernate în prima decad a lunii mai 2017. Rezultatele concursului vor fi publicate pe website-ul Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România: uzp.org.ro i în revistele editate de UZPR.

Formular de înscriere Premiile Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România Nume complet Telefon E-mail Aliliere Sec iunea de concurs Sunte i de acord ca datele dumneavoastr personale fie împ rt ite celorla i participan i? Trimite i concurs2016@uzp.org.ro

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Florinel AGAFI}EI

Vila Tendresse continuare din nr. anterior A patra zi Pe pat, lâng ea. A teapt . St a a, de minute bune. Aproape c nu mai tie dac a trecut un ceas sau dac au trecut mai multe. Afar se aud voci precipitate, glasuri vesele ce se îndreapt spre plaj . E o zi frumoas . Lumea se îmbulze te pe malul m rii. Un gest necugetat i sticla cade cu zgomot la picioarele lui. Ea tresare. Deschide ochii. Îl prive te o clip , nedumerit , apoi zâmbe te. Nu ve i vedea niciodat asemenea zâmbet: adev rat invita ie în infernul paradisului pierdut! Subtilit ile î i pierd sensul în fa a pturii care te îndeamn la mirare perpetu ... O v zuse pe plaj fugitiv, când îl trezise, apucându-l juc de nas, adic foarte pu in, în lumina curat a zilei. Oricum, era prea buimac de somn i surpriz ca s-o analizeze, prea stupefiat de ce i se întâmpl , încât n-o privise atent cum o f cea acum, în toat splendoarea ei, cu un picior gol, trântit indiferent deasupra cearceafului albastru i cel lalt ascuns delicat sub falduri... Contorsionat , cu capul l sat galnic pe um rul stâng, îl chema al turi de ea. Îl chema... Mintea lui percepea chemarea t cut , transmis telepatic, cu o for mai mare decât a unei chem ri obi nuite, vocalice. Era de-a dreptul uimitoare. Îl conducea din priviri, îi vorbea din priviri, iar el tia ce trebuie s fac , totul devenind firesc, simplu. P rea c se tiu de când lumea... Comunicarea aceasta n-o mai avusese cu nimeni. Era de ajuns ca ea s se uite într-un anume fel, s -i zâmbeasc din priviri i s priceap c dore te un anumit lucru. Uite acum, de pild , ar fi dorit s m nânce. Dar nu tia ce s -i aduc ... Iar ea îi spuse ce pofte te, avertizându-l c s-a vindecat miraculos, c piciorul nu o mai doare...

Repin - Furtun pe Volga

du cearceaful la o parte i constat c umfl tura nu mai era. Pe locul acesteia r sese doar o pat mic , u or liliachie, cât un bob de maz re. Pricepu c o poate pierde foarte repede, c dorin a ei de a- i astâmp ra foamea nu poate fi decât un subterfugiu abil, menit al scoate din camer . Se întrist brusc, dar ea zâmbi transmi ându-i lini te, o lini te ce-i ar ta c nu are de gând s fug . O privire balsam i-a alinat sufletul, f cându-l s plece dup mâncare; dar, oare, ce fel de hran ? Crud ? Evident, de i o v zuse atunci, în sta iune, mâncând ceva dintr-un cornet. Din nou se înv lm eau lucrurile în mintea lui; ajunse repede la restaurantul din sta iune. Comand câteva fructe, un borcan cu miere i o pr jitur cu vi ine. Habar nu avea de ce-i veniser în minte aceste produse, dar le cump . Nu a tept mult i, cu o pung mare, se înapoie precipitat în camer . Urc treptele câte dou , trei, deodat , tem tor c ea va fi plecat. Descuie u a cu precau ie i privi direct la pat; a ternutul era r it, pustiu. Se panic o secund , apoi î i reveni când o z ri printre perdele, pe balcon, privind marea. Era înalt , aproape cât el, oarecum lung , trup perfect: curba oldului, lefuit de valul lin, um rul arcuit, c rnos, dulcea scobitur din fa a omoplatului mic ce adâncea umbre calde, ne tiute de nimeni, toate vorbeau despre des vâr ire. P rul negru, în adierea vântului, îi dezgolea ceafa, dezv luindu-i puful neprih nit unde nu ajunseser decât raza soarelui la asfin it i apa s rat a rii. Întâlnire cu zeitatea, cu divinitatea îns i... Miracol împlinit pe p mânt... Puse totul pe o tav i se apropie de ea. Sirena continua s priveasc intens marea, în profunzimea ei, de parc ar fi c utat ceva anume. Apoi se întoarse zâmbindu-i trengar, complice, în acela i timp; parc ar fi pus ceva la cale. Lu - din fructele aduse - cu delicate e, un strugure. Începu s -l miroas . Prinse o boab i o sparse în din ii mici, albi. Ron ia delicat, ca o veveri , bucurându-se de parfumul fructului delicios. Se convinse, o dat în plus, c nu e pravreunui vis. Se ciupi încet i locul violentat îl duru. Nu credea în vis, ca antidot al variantelor oferite de cruda realitate. Tocmai de aceea se bucura c nu visa, c e cât se poate de treaz i asist la un moment unic: o siren , în fa a lui, mânca încet - folosind înghi ituri mici - un strugure auriu, cu pl cere i curiozitate. Gesturile ei aveau ceva magic, aparte, ame itor, tulbur tor deopotriv , voluptuos…

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lipsit de ini iativ i curaj, privea în t cere absolut . Asista înm rmurit la o experien nou : dejunul unei sirene. Din nou, mintea lui refuza imaginea, dar creierul se înver una s -i demonstreze, indubitabil, c tot ce ochiul percepea, nu era tulburat de nimic anormal. Con tientiza c în lume, în acel moment, se derulau groz vii; în elegea agita ia vie ii exterioare f cea parte din planul de nep truns, stabilit de o divinitate intangibil ; mai pricepea c se afla desprins de toate, captiv într-o bul atemporal , protejat de un timp subiacent ce sc pa regulilor fizicii clasice, unde aveau loc lucruri nefire ti... a a cum era, de pild , dejunul servit de siren ... în rest, nimic... Dac ar fi fost pictor, ar fi pictat un tablou pe care l-ar fi intitulat: „Dejun cu o siren ”... Lumina cobora alb , str lucitoare, pe zidul vilei, sco ând în eviden irealitatea clipei. M su a acoperit cu brocart ro u se învior la atingerea luminii; piersicile ar mii r spândeau în camer parfum discret. Palide umbre tremurau în spatele perdelei scuturate de un curent abia perceptibil. Ea mânca lini tit , în continuare, dezvelindui întregul trup, f s in seam de nimic. Natural, sânii Nerisei t iau în aer forme pline. Intr în camer i se ez pe pat, goal , dezinvolt. Nuditatea ei îl înfiora. Mintea i se blocase. R mase f reac ie. Pe hall-ul cl dirii se auzeau voci dep rtate, pa i pierdu i. Zgomotele iscate spontan se diluau în eter, semn c vila se golea de oaspe i. Nu dorea s intre în panic , la gândul c nu întrevedea ce va mai urmeze. Privind-o, sim ea c timpul r mâne etern, acela i. Limbile ceasului se oprir . Constat uimit acest fapt, când sesiz lipsa zgomotului f cut constant, de mecanismul din alam . Dori s se ridice din fotoliul unde se pr bu ise, pentru a pune ceasul în mi care, dar Nerisa îl intui cu privirea. Apoi încerc s ajung pân la u ; sim i aceea i for ce-i controla întregul trup, întreaga minte. Lipsit de propria voin , era aidoma unui robot teleghidat de i, curios lucru, realiza în forul lui interior ce i se întâmpl , percepând, par ial amuzat, c dorea s se împotriveasc acestei st ri... Nerisa coborî din pat. Cu pa i mici veni al turi de el, a ezându-se pe bra ul fotoliului. Parfum de lapte cobora dinspre sânii blânzi, aparent umezi, ca doi ochi de c prioar . Sim i palmele ei pe frunteai incendiat de efortul abstinen ei prelungi. Lini titoare, adev rate calmante ce induceau sângelui senza ia de siguran , palmele conturau trasee spontane de-a lungul gâtului, pieptului... Vru s se mi te. Era stan de piatr , prizonier în interiorul propriului trup. Nerisa, parfumat ca o floare necunoscut , tropical ,

Repin -

rci pe Volga

rev rsa asupra lui balsam de miresme prin degetele ce-l împresurau lent, legându-l cu fire nev zute, trainice... Vru s i aminteasc numele trânului pescar, dar nu reu i. F cu eforturi disperate; totu i, constat c memoria era incapabil s -i acorde ajutor. Încerc s i aminteasc unde se afla, ce c uta în aceast camer situat pe malul rii. Nici acest lucru nu fu posibil. Era la un pas de panic , pentru dorea s i explice de unde venise, cine era, la urma urmei, dar observa stupefiat c nici aceste lucruri nu se reg seau în memoria sa. Panica nu se instalase înc ; ba, chiar ideea de panic disp ruse, pacea etern p rând a-l acapara definitiv... Plutea al turi de siren când înconjurul camerei... Observ cum cheia din broasca u ii se r suce te o singur dat i apoi iese u or, c zând pe covorul persan, în zgomot surd. Imponderabil nu fusese niciodat ... Sesiz c mintea i se golea de ideile i cuno tin ele avute. Nu mai era capabil s caracterizeze nimic din ce i se întâmpla, s judece în parametrii cunoa terii umane. O minim rezisten p rea s mai opun c ci, din negura sinelui bulversat, r zbeau la suprafa frânturi de silabe, idei, tr iri, sentimente necontrolate. Dereglat, ca un mecanism lipsit de piese importante, f cea eforturi disperate s nu cad în pe tera ce i se deschidea în fa a ochilor. Inutil. Lipit de siren , cutreiera fiecare col al camerei ca pe un nou univers. Nu-i venea a crede i, totu i, î i vedea t lpile în aer, deasupra mesei, vazei cu flori uscate; putea atinge foarte u or tavanul, cu mâna... Incredibil... Mintea sa - pus în fa a altor eviden e - continua s se înc âneze, s refuze noua situa ie, c ci reminiscen e ale unei temeinice înv turi continuau s aduc la suprafa a con tientului, repere logice, ra ionale, ce respingeau noua stare în care se afla. Dori s coboare; plan u or în fotoliul de unde fusese ridicat, în vreme ce sirena continua s tresalte în aer în fa a lui, nefiresc de u or dar, în acela i timp, seduc tor. O beatitudine aparte îi invad trupul obosit. Sim ea pleoapele tot mai grele i mai grele. Noaptea î i spunea cuvântul. Un somn lin puse st pânire pe el. Perdelele valsau în b taia brizei matinale; o coal de hârtie fo nea ritmic, deranjat de curentul creat, lovind cap tul metalic al ma inii de scris... O mân str in încerc , destul de insistent, clan a u ii. Renun când constat c era încuiat . Apoi fâ âitul surd al m turii femeii care cea cur enie. O fant de lumin artificial p trundea pe sub u a lipsit de prag. Sirena, întins pe pat, îl privea t cut . Ochii s i mari, rotunzi, umezi, p reau fic i. Marea se zb tea sub linia orizontului. De cealalt parte a vilei luna p rea mai apropiat de soare. În lumina dimine ii, zvârlindu-se c tre cer, pesc ru i uria i s getau cu ipetele lor lini tea aparent a zilei. Veni lâng el. Cu degetele-i lungi, aproape translucide, îi aranj p rul. Apoi lu cearceaful folosit în timpul nop ii i-l a ez peste picioarele goale. Aprinse un be iga parfumat. Împinse una dintre ferestre mai mult, l sând un spa iu mic pentru a p trunde aerul în camer . Trecu spre baie i p trunse acolo, cu pa i u ori, de felin . Ie i dup dou ceasuri, proasp , cu pielea de jad. Goal , cu p rul despletit i o floare de aur prins -n p r, se a ez pe marginea patului. Din ii ei, precum perlele albe într-un irag bine întocmit, se întrez reau printre buze. Pielea bronzat , irizat în lumina soarelui, o f cea s par ireal . Cu cât o privea mai intens, cu atât sim ea c se gole te de tr irile anterioare; livid, cu ochii lipsi i de orice lic rire ce-ar fi semnalat prezen a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

unui gând sau sentiment, încerca s afle un punct de reper în noua lume, unde sim ea c p trunsese clandestin. Un tunet îndep rtat anun o furtun nea teptat . Tres ri. Zgomotul îl smulse din reverii inutile. Sirena ridic privirea c tre cerul ce se z rea printre perdele. Albul zilei se metamorfoza în gri întunecat. Un fulger str tu orizontul. Marea deveni verde, l ptoas , apoi gri i, în cele din urm , neagr . La intervale regulate î i ar ta spuma înver unat , ca din ii unui rechin, mu când din plaja biciuit de ploaia dezl uit . Vântul îngr dise norii f cându-i mai ame-nin tori. Furtuna se instal deplin. Ferestrele se loveau de pervazul îngust. În camer p trundea aerul crud-s rat al ploii. Deodat , u a se deschise. O lumin aurie invad înc perea. Sirena se desprinse din patul larg. Se acoperi cu o pânz colorat , pe care de abia atunci o observase. Faldurile îi pierdeau silueta, conturândo discret în lumina nefireasc . Se apropie de el i-l atinse pe um r. Automat, se ridic i o urm pe c -rarea de lumin , coborând treptele, neatingându-le. Ajunser afar , în fa a vilei. Plopii se tânguiau pân la p mânt, aruncând frunze îng lbenite în calea lor. O muzic divin se auzea dinspre p duricea situat în vecin tatea m rii, când plutirea lor i mai nefireasc . Nerisa zbura c tre mare, tr gându-l prin fire ne tiute... Se minuna c ploaia nu-l uda, iar vântul puternic nu-i r ea rul, în vreme ce c rarea luminoas se delimita dincolo de rm, tre centrul apelor. O lumin , cât un glob de Cr ciun, îl ocoli de câteva ori, jucând înaintea propriilor ochi, apoi p trunse în el. Sim i o c ldur interioar intens i sentimentul ridic rii, desprinderii de mânt. Un regret s get inima obosit , iar lini tea to-tal se instal în sufletul obosit. Privea asupra lucrurilor traversate lin, ca i când le-ar fi v zut ultima oar de i, paradoxal, o anumit stare îi d dea de în eles c le vedea prima dat . O bucurie melancolic îl împresura, dar în acela i timp realiza c este înv luit de o stare f de stare pe care nu i-o

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

putea defini cu termenii specifici cunoa terii de pân atunci. Un fuior, aidoma fumului alb strui degajat de hornul unei case aruncate în marginea orizontului, p rea c urc din mijlocul apelor. Era locul spre care se ducea c rarea de lumin . Fuiorul de lumin aparte, când albastru, când galben, translucid, nu p rea de natur fizic . Juca diferit pe valurile m rii deasupra c reia se afla. Zâmbi, socotind c e un vis, o închipuire. Privi în dreapta i în stânga, în sus i în jos; acela i abur inconsistent era prezent sub mii i mii de forme. O clip , crezu c nu vede bine, dar concentrându-se, cum nu o mai f cuse vreodat , observ c în dreapta sa, în spatele aburului compactizat instantaneu, cre tea un ecran lichid, n scut din spuma rii, aidoma baloanelor de s pun. Frac iuni de secund - pe ecranul lichid - se derulau imagini din via a lui personal , crezute uitate. Se v zu copil pe o paji te imens cu flori aparte pe care nici un ochi de p mântean nu le v zuse; undeva, în spatele lui, era mama sa, tân , vesel , f griji, urm rindu- i odrasla blond , cu ochi alba tri, cum culegea petale i alunga buburuze... Apoi tat l, râzând în soarele puternic al amiezii. Întinse o mân i ecranul lichid se sparse în zgomot mut... Imagine hibernal . Pe o banc , într-un parc suspendat în abur, un trandafir înghe at, înconjurat de z pezi... Doi tineri, unul în altul, r ma i f suflare, se privesc în ochi, u-tând dep rt rile pierdute, viitoarele amintiri, în elesul clipelor împreun ... Ea poart o c ciuli ro ie i e fericit ; el se cufund în ochii i parfumul ei, nemai tiind de lume... O ilustrat drag , dintr-un alt timp... întinde mâna spre ecranul lichid ce se pulverizeaz în miliarde de stelu e transparente, translucide... În fa a lui, Nerisa îl cheam cu gesturi delicate. Simte c are puteri neb nuite. Nu tie cum i de ce, dar se vede suspendat deasupra lumii pe care o percepea în ansamblu, precum i în cele mai mici detalii. Coboar brusc, tras de o for colosal în adâncul m rii, printre corali multicolori ce par înghe i. Lini te profund , total ... Nerisa dispare dup o stânc scufundat în plantele ce-o înv luie cu mi ri hipnotice... Un zgomot constant îi love te auzul...

Gabriela Gen]iana GROZA

La Crucea Iancului @în mun\i Cu gând curat am poposit La Crucea Iancului vestit, La M ri el în vârf de mun i, Cu brazi seme i cu a lor frun i Scrutând de veacuri dep rt ri, Cu minunatele-a ez ri. Cuprin i de foc mistuitor În fruntea lor cu Cr or, În aprige-încle ri, fl i rsar sânge. În v i Au dobândit ca bravi o teni, mântul sfânt din Apuseni.

Repin - So ia pictorului-

Pelaghia, c-un cuget drept i-o flac aprins -n în piept, A strâns o mân de femei Cu care-a alungat mi ei.

mântul ap rat de mo i i mo tenit azi de nepo i streaz aerul str bun Din vremea mo ului tribun, Cu for a unui uragan, Îngrozitor pentru du man. Un nume d ltuit în piatr , O jertf sacr pentru vatr , E semn sublim de vitejie i de iubire pentru glie, Nestins pild pentru mo i, Imbold de-a pururi pentru to i! La crucea lui, în vârf de munte, Mi-am aplecat i a mea frunte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Vasilica GRIGORA{

Marcel S~M^N}~

Alegeri libere - senryu -

Stej[rel Ionescu ]i poemul lui neterminat

an electoral terapia cu venin tot mai extins cea peste tot candida i-n campanie dând cu praf în ochi din nou alegeri în r spântii mori de vânt i dau aere electorale printre oi r ite numai mielu ei scrutin orchestrat iar se dau în spectacol unii tromboni ti discursul cel nou paharul deja plin cu ap de ploaie sim electoral cu momeala pe la u i pun picioru-n prag

cântec de leag n mireasma de fân cosit adormind pe-ale i armonii de-april lalelele degrade edilii în dungi un miting spontan – printre frunze rebele i câ iva „c ei” sfâr it de brumar candida ii p ta i firavi fulgi de nea iar campanie peste tot porumbei mâncând din palm ultimul scrutin doar un concurs de umor niciun miez punct i de la cap t în coad de pe te i ziua de mâine

Stej rel Ionescu, un poet cu 14 volume publicate i prezent în mai multe antologii, scrie un poem neterminat, pentru c , nui a a, tema aceasta te pânde te, cum pânde te pe fiecare. Spre deosebire de ceilal i muritori marca i mai ales de spaim la acest gând, el are o imagina ie luxuriant , reu ind s itereze în poemul u nu mai pu in de 250 (s fie acesta un num r cu semnificaie?) de poeme scurte, caligrafi-

la vot doi-n unu prins cu mâ a-n sac i scos basma curat ales i cules în fruntea turmei un mare m gar o nou masc dup vot noul ales devenind amnezic pomul l udat prin alegeri libere cu traista-n b forfota toamnei discursuri de candidat doar ni te gogo i

Repin - Manifestul din 17 Octombrie 1905

ind st ri, sentimente, posibile tr iri. Înainte de a fi o carte de versuri despre a teptarea mor ii este una de c utare a iubirii pierdute, este un poem cu fa ete, cu oglinzi, cu umbre, cu ecouri - al dezam girii, al divor ului i al de ert ciunii. Scrise uneori aforistic, alteori descriptiv, din cuvintele ce par s deseneze sentimente, st ri de moment ori vagi amintiri care pot deveni planuri de viitor, versurile din „Poemul neterminat” al lui Stej rel Ionescu se citesc (ori se ascult ) u or, fiind ca un vânt care adie, aducând cu el când oapte, când impresii sau senza ii, când pic turi de rou sau de ploaie. În acest volum, poetul noteaz imagini ce se succed ori se suprapun ca în clipa de pe urm , când, se spune c î i retr ie ti viaa, desprins din timp, într-o ordine diferit . Moartea e îns doar nuit , pentru c via a trebuie tr it pân la cap t. Dac ar fi s citez, atunci m-a opri la poemul cu num rul 93, unde tenta ia ludic îi reu te poetului: „e ti crud / i palmele tale îmi adun / lacrimile,/ umbra mea i trupul u/ umbra ta i trupul meu,/ haotic timp/ totul e ilogic,/ vântul nu m mai prime te/ a plecat spre tine,/ simte, vede, aude/ numai clipa st singur .”. Sau la cel de peste 100 de alte poezii, de la num rul 193, care confirm c „Poemul neterminat” vorbe te mai ales de dragoste i o face frumos: „seara s-a z dit,/ luminile înghea / e trist,/ sunt stingher/ în fumul meu de igar , /vântur turbat, iarna,/ am f cut dragoste cu poza ta/ din clasa întâi,/ e atât de frig/ încât la Biblioteca Francez / i cititul a înghe at în rafturile c ilor.”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Elena ZAHARIA-FILIPA{

Rugul Aprins* Mi carea religioas i cultural Rugul Aprins s-a bucurat în ultimii ani de un mare interes din partea cercet torilor, atât din rândul clericilor, cât i al laicilor. Au v zut lumina tiparului numeroase scrieri cu caracter istoric, teologic, memorialistic eseistic, dup cum se poate vedea în bogata bibliografie a tezei de fa . În acest sens, sub aspect documentar, d-na Camelia Suruianu merit numai cuvinte de laud pentru efortul de descoperire a surselor i pentru modul de fructificare a lor. Dou capitole substan iale, primul i cel final, sunt consacrate contextului politico-social în care s-a construit mi carea de la M stirea Antim, având un caracter istoriografic: sunt prezentate preistoria i istoria ini iativei de na tere a asocia iei, tradi ia i posibilele modele, principalii reprezentan i, tematica conferin elor inute în cadrul cenaclului, ecourile activit ii grupului; apoi, dup 1948, declinul, prigoana din partea autorit ilor comuniste, scoaterea în afara legii, arest rile, condamn rile. Autoarea tezei a reconstituit istoria Rugului Aprins minu ios i atent, întrun spirit deschis i inteligent, pe baza documentelor de arhiv , a studiilor de istorie i a memorialisticii, str duindu-se s în eleag ea îns i i s explice h ul de fapte i probleme pe care îl con ine o asemenea cercetare. Activitatea membrilor grup rii, ca i actele de dureroas cruzime i umilin la care au fost supu i sunt puse în lumin cu comprehensiune. Perspectiva tezei asupra mi rii Rugul Aprins vizeaz , desigur, disocierea activit ilor

cultural-literare - care formeaz obiectul propriu-zis al discursului - de activitatea monahal a unora dintre membrii asocia iei. Se disociaz chiar un „un grup monahal” care, pe lâng practica de cult curent din cadrul stirii Antim, organizeaz dezbateri teologice, traduceri de c i biserice ti i un „grup laic”, cu preocup ri literar-artistice, sub conducerea lui Sandu Tudor. Acesta m rturise te scopul arti tilor afilia i asocia iei Rugul Aprins era acela de „a axa în contemporaneitate o crea ie artistic modern i cre tin , care s aduc i s r spândeasc o nou orientare de via în n pasta care ne sufoc ”. Cu alte cuvinte, dincolo de opozi ia fa de comunismul „sufocant”, ideologia grup rii nu s-a dorit a fi o prelungire a spiritului revistei „Gândirea”, acea direc ie etno-cultural i folcloristic a tradi ionalismului, de multe ori în polemic cu modernismul, ci o aspira ie spre absolut îmbr cat în forme sincronice cu spiritul modern. Nucleul tezei îl reprezint prezentarea a ase personalit i marcante ale mi rii Rugul Aprins care s-au manifestat în plan spiritual i literar: Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, Ion Marin Sadoveanu, Paul Sterian i Bartolomeu Valeriu Anania. Se cuvine remarcat, în acest punct de concepere a tezei, c d-na Camelia Suruianu s-a confruntat cu dificultatea selec ion rii materialului informativ bogat pe care l-a cules, l sându-se pe alocuri cople it de acesta i neavând t ria renun e la o parte din el. Astfel se face c a recurs în majoritatea cazurilor la o metod discutabil : prezentarea de tip monografic, adic o sec iune de „cronologie a vie ii i operei” urmat de analiza succint a textelor literare, nu toate legate de direc ia spiritual a Rugului Aprins. E drept c au fost recuperate, prin analize pertinente, opere mai pu in cunoscute, emanate din spiritul mi rii de la stirea Antim, precum amplul poem hagiografic al lui Paul Sterian zboiul nev zut, Via a de îndumnezeire a Sfântului Paisie cel Mare i poemul dramatic Miori a al lui Valeriu Anania. O dilatare excesiv a discursului critic s-a produs în cazul capitolului despre Ion Marin Sadoveanu. Acest scriitor eclectic, reputat specialist în istoria teatrului universal, conferen iar faimos în anii interbelici i, nu în ultimul rând, om de lume i epicureean, a frecventat cercul Rugul Aprins, a inut câteva conferin e

despre teatrul religios medieval, dar impactul înaltului spiritualism promovat de mi care asupra crea iei lui literare a fost minor i nesemnificativ. Cât despre credin a sa i zelul de practicant religios afi at în anii b trâne ii, au fost suspectate de c tre contemporani de nesinceritate. Îi sugerez s reduc substan ial capitolul consacrat lui Marin Sadoveanu la propor ii corespunz toare, adic la dimensiunile capitolelor despre Valeriu Anania sau Paul Sterian. Am citit cu deosebit interes paginile dedicate lui Vasile Voiculescu, scriitor martir care a zut victim regimului totalitar tocmai din cauza convingerilor lui religioase. Autoarea tezei face distinc ia necesar , bine gândit , dintre poezia religioas a lui Voiculescu din anii interbelici, când, în climatul direc iei ortodoxiste promovate de revista „Gândirea”, poetul versific teme i motive biblice, în volumele Urcu , Destin, Poeme cu îngeri i poezia mistic din ultimii ani de via . Poezia mistic apar ine la origine deopotriv cultului i literaturii, exprimând elanul de comunicare cu Dumnezeu, aspira ia de a atinge extazul sau - cum spune d-na Camelia Suruianu - „urcu ul spiritual finalizat cu vederea lui Dumnezeu în inima purificat de patimi, într-o unire a fiin ei umane cu divinul.” Dezvoltând o sugestie din observa iile p rintelui Valeriu Anania pe marginea operei lui Vasile Voiculescu, autoarea se opre te în primul rând la volumul Ultimile sonete închipuite ale lui William Shakespeare în traducere imaginar a lui Vasile Voiculescu. Analiza acestei excep ionale crea ii de maturitate, inspirat de erotica spiritualist din sonetele lui Shakespeare, se opre te asupra câtorva sonete în care sunt eviden iate - printr-un exces de specula ie credem - concepte specifice ortodoxiei r ritene, i în special înv turii isihaste. Mai conving toare mi s-au p rut exemplele de atitudine mistic din volumele de poezii postume Clepsidra i torie spre locul inimii i din romanul Zahei orbul. În concluzie, teza d-nei Camelia Suruianu se remarc prin amploarea i seriozitatea documenta iei care a stat la baza unei analize temeinice a istoriei mi rii Rugul Aprins i a contribu iei acesteia în plan literar. Bine scris , cu o inut tiin ific adecvat , teza merit s i aduc autoarei titlul de Doctor în Filologie. REFERAT pe marginea tezei de doctorat cu titlul Mi carea cultural Rugul Aprins a d-nei Camelia Daniela Suruianu

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

George BACIU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii {tefan Radu MU{AT

E toamn f

Singur @n \ara mea doare gândul de o vreme-ncoace i noaptea dorm ca un str in stingher, În râuri Dun rea se reîntoarce Carpa ii au înnebunit de ger. Un ger haihui ce-n inimi ne zâmbe te, i-n case doar b trânii stau la foc, Ardealul nu mai tie române te, La Cern i se joac cazacioc. La Chi in u si pâinea-i mai amar , Un ultimatum plânge-n buzunar, simt bolnav ca si aceast tar , Pe care-o cump str inii din bazar. Sunt tot mai singur de o vreme-ncoace Ograda din str mo i a degerat, Nici Miori ei gura nu-i mai tace, Cr ciunul ne colind c-un Diktat. Pe trupul t rii-o ran sângereaz Si nimeni nu-i g se te vindecare, O doctorie-i leacul ce-o trateaz , i se nume te România Mare. Am buletin de România-ntreag , Mi l-a l sat Viteazul pe mormânt Si chiar de par s rac si f vlag Hotarul rii n-am de gând s -l vând. O iarn mult din Siberii vine, Mi-e sufletul un steag în trei culori, E ger în tara care e în mine, Chiar dac Prutul e un pod de flori. doare gândul de o vreme-ncoace Si noaptea dorm pe-o margine de cer, Istoria, str inul tot mi-o face, Dar eu, preavechiul pe aici, îi cer -mi lase dorul s doineasc -n pace, Românii, chiar de-s desp i, nu pier.

Aga -mi sufletul de tine... Iubito, aga -mi sufletul de tine i f -mi un ad post din bra e, m treci departe cu s rutul t u prin mine; nu vreau s m stingi cu lacrime fierbin i în catedrala sfin ilor r pu i de piatr . i cu o b taie a inimii r sun -m în glasul ploii, îmbr isându-m din toate p ile deodat , str lucesc p mântul ca o pas re cu aripi de soare. Îmbr eaz -m din toate p ile deodat i nal -m pân la nori, plou în ochii mei cu tine; i plou printre degete fiin a mea din nefiin , via a mea din nemoarte; la cap tul norilor s nu mai existe dovada c- am fost muritor, umerii mi-au fost sfâ ia i i a curs dinafar trupul meu în tine. Înconjoar -mi via a pân când î i vei urni sufletul în ea nu mai fiu în orbita celor patru anotimpuri; i-atunci voi fi doar un mugur de lumin care se revars din ochii t i, amestecându-m în fiecare vertebr a zborului t u. ele mele ostenite de s lb ticiunea mor ii, le a ezi la margine de ap i las -m s curg departe, pân acolo unde m-a putea ridica din nimic doar pentru tine. Nevorbitoare moarte cu ochii despuia i de cer, coboar -m în p mânt, dar nu vei str luci vreodat ; mântul t u e un p mânt fecund. Eu am s m ridic din tot ce e c zut; ve mintele de piatr se vor sf râma din toate p ile i m voi întoarce din abisul pruncilor pe genunchii unei mame, utând iubirea acea întâmplare dependent de via .

tine...

Miros de frunze moarte în sta ia de toamn ; miroase a uic i p mânt. Un birt î i scoase la vedere triste i pe strun de vioar ce mu insistent din orice amintire. Vara pe care am respirat-o cu tine, risipindu-ne cu d rnicie trupurile în iure ul torid, s-a dus demult. Nuan e surprinz toare s-au aprins în ploaie i copaci cu cearc ne de toamn îngusteaz aleile. Dac m-ai privi în ochi, ai vedea cum firele ploii îmi lunec pân la bra e; atâtea am s i spun despre singur tate, aceast sfâ ietoare durere în care nu mai tiu ce sunt f tine. Cuvintele tale c deau la fel goale, dar m prelungeam cu ele din nevoia de a nu respira frica de moarte; te z ream în întuneric înconjurat de straturi de ghea , dar str lucitoare ca o ploaie de meteori i. Tot ce a murit în tine, tr ie te în mine. Toamna are gust de singur tate, de inima în care nu mai locuie te nimeni, de verde str puns, în care galbenul se arat ca un miez de comet . De-a fi p mânt la picioarele tale, ai r ri din mine floare; Ar curge din tine spre mine albastre ploile, ile inimii mele s-ar sparge i s-ar întoarce, f cându-se una cu tine. În sta ia de toamn este o lini te cu din i de foc; frunze de aram î i arunc t urile în fiecare vertebr a nop ii, în amintiri, în veniri, în plec rile celor care se risipesc în singur tate. Atât de profund e miezul nop ii încât mi-ai putea auzi de departe gândul, i altceva nimic f tine. E toamn f tine... E înfrigurare; -nf or cu orizontul ca o îmbr are lipit pân dincolo, i adorm cu cerul în bra e.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Nicolae MECU

Fenomenul cultural-spiritual Rugul Aprins (*) Lucrarea de fa abordeaz un subiect de interes multiplu: teologic, literar i generalcultural. În acela i timp, ea este incitant i sub raportul investiga iei istorice. Fenomenul cultural-spiritual cercetat a evoluat în anii celui mai negru interval al istoriei noastre, i anume în primul deceniu al comunismului transplantat pe teren românesc. Autoarea urre te cu aten ie, în primul capitol, impactul dezastruos, tragic adesea, avut de regim asupra grupului i mi rii Rugul Aprins de la stirea Antim, p strând acela i interes pentru investiga ia documentarist i în capitolele rezervate studierii vie ii i operei principalilor reprezentan i, studia i micromonografic. Dezideratul central al lucr rii este de tip recuperativ i reparatoriu: a aduce la lumin aspecte ignorate sau marginalizate de critica i istoria literar i a pune sub raza unei judei de valoare proaspete i obiective, degrevat atât de exager ri în sens minimalizator cât i de exalt ri. i desigur, eliberat de orice ingerin a ideologului în tratarea chestiunilor literare i spirituale. Trebuie spus c autoarea i respect aceste angajamente deontologice, demersul s u acordând relieful cuvenit fiec rui autor i fiec rei opere supuse analizei i evalurii. Recuperarea începe cu liderul grupului, poetul Sandu Tudor, într-adev r, cum subli-

niaz autoarea, un scriitor înc necunoscut în performan ele sale reale, ci apreciat nedrept prin extinderea judec ii de valoare privitoare la o carte mediocr (Comornic) asupra celorlalte crea ii. Autoarea atrage aten ia supra versurilor din poemele, unele de amploare, inspirate chiar de c ut rile isihastului. De altfel, pe tot parcursul demersului s u d-na Camelia Daniela Suruianu acord o aten ie special crea iilor izvodite la contactul cu înalta temperatur spiritual i intelectual de la Rugul Aprins, în a a m sur încât aceast mi care devine, în lucrarea de fa , un veritabil capitol al istoriei noastre literare. Se poate sus ine acest lucru, dac socotim c la Antim i în alte spa ii de crea ie provenite din aceea i tulpin s-au pl dit Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului al lui Sandu Tudor; sonetele, romanul Zahei orbul i mai ales extraordinarele poeme religioase postbelice ale lui Vasile Voiculescu din torie spre locul inimii; Miori a lui Valeriu Anania; Poemele filocalice ale lui Alexandru Mironescu; zboiul nev zut - scrierea isihast a lui Paul Sterian, toate acestea constituind, în opinia just a autoarei repere ale unei istorii literare postbelice degrevate de prejudec ile i lacunele celor existente. Acestor repere le trebuie al turate - eventual tot de c tre autoare i celelalte, debitoare aceluia i cerc i aceleia i atmosfere de gra ie. M refer în primul

rând la Andrei Scrima, pentru a c rui oper teologic i filozofic Antimul a reprezentat un creuzet f de care aceast oper nu poate fi explicat . i tot la Antim poate „a înv at” lec ia ecumenic , pe care a pus-o în lucrare cu ocazia Conciliului Vatican II, - un conciliu accentuat ecumenic - unde a jucat un rol important, precum l-a avut i în preg tirea vizitei în România ortodox a Papei Ioan Paul al IIlea. Apoi, este vorba de filozoful logician Anton Dumitriu, cu eseurile sale marcate de contactul cu spiritualitatea ortodox . În fine - dar lista nu se opre te aici - o reconsiderare din perspectiva puternicei componente de spiritualitate bizantin ar merita compozitorul Pompiliu Constantinescu, autor nu numai al imnului Rug ciunea lui Iisus sub form de canon suitor, cum arat i autoarea, dar i al extraordinarelor oratorii, cel de Cr ciun i cel de Pa te, scrise tot sub cupola înrâuririi ortodoxe. O dezvoltare necesit i capitolul despre poezia religioas a lui Vasile Voiculescu, scris dup 1945 i asupra c reia autoarea se opre te doar sumar. M refer în chip expres la ciclul, amplu îns cât un volum, torie c tre locul inimii, care ar trebui comentat dup edi ia Roxanei Sorescu, a integralei poetice (edi ie care, observ m, nu figureaz nici la bibliografia din final a operei lui Vasile Voiculescu). Lucrarea este solid documentat , autoarea cercetând nu numai surse literare, ci i istorice i, a a-zise, secrete (din arhiva Securit ii, aflat acum la CNSAS). Este de altfel meritul primordial al prezentei teze de doctorat, c ruia i se cuvine ad ugat acela al restituirii unor texte literare marginalizate sau de-a dreptul ocultate. Judec ile de existen , în general rezultate din aplica ia pe text, ca i cele de evaluare, sunt pertinente i judicioase, ceea ce le lipse te este numai un plus de curaj în afirmarea lor. Lucrarea este scris cu acurate e, într-un stil adecvat unei cercet ri tiinifice. Din toate aceste ra iuni, îmi exprim acordul cu sus inerea public a tezei i propun ca autoarea ei, d-na Camelia Daniela Suruianu, i se acorde titlul de Doctor în Filologie. REFERAT pe marginea tezei de doctorat cu titlul Mi carea cultural Rugul Aprins a d-nei Camelia Daniela Suruianu

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Maria FILIPOIU

Mamei, de 8 Martie Pe pat de gânduri îmi a tern dorin , Ce nu-mi mai poate fi îndeplinit . -mi s rut m icu a, nu-i cu putin , de moarte viclean e r pit . În bra e de dor din amintiri o strâng La pieptul cald, cum o f ceam odat . Doru-mi potoleam, obrajii s rutând i ochii cu privire-nl crimat . De Ziua Mamei alerg la crucea sa, Cu flori din gr din s-o împodobesc. Ca pe m icu a o voi îmbr a, Fruntea ce-o s ruta, de ea s -mi lipesc. La cap t de mormânt aprind lumin , Ca m icu a de pe Calea Lactee, În visul meu spre a vedea s vin i-n gând s -mi lase a slovei scânteie. Opt Martie era o zi frumoas i mare s rb toare-n sufletul meu, Chiar pe vreme ce oas ori ploioas . m sim eam iubit de Dumnezeu. Azi de iubirea mamei sunt fl mând i însetat de al chipului dor. La opt Martie, privirea-mi inund Izvorul de dor, ca ploaia norilor. Vremea-nsorit stârne te furtun ,

Iar inima-i de triste i inundat , nici vremea însorit nu-i bun , De când mama nu m -ntâmpin -n poart . Cinstire, mam binecuvântat De Dumnezeu în etern poveste, duci ve nicia vie ii în soart i iubirea lumii pe-nalte creste!

Când ve nicia o cheam , -i dai lumina stelelor! Doamne, ruga de mi-o ascul i, Din via f -i ve nicie! -i s tate i ani mul i, Lâng sufletu-mi s fie!

Rug pentru mama în suferin

Sonet mamei din eternitate

Doamne, mai d -i s tate, Mamei mele-n suferin ! i f -i via a, de se poate, Rai p mântesc de credin !

i-am scris, m icu , s mai vii pe la noi, Ca s i vezi nepo i, cât de mari au crescut. Timpul copil riei lor a trecut, Dar au venit mai multe griji i nevoi.

-i drumul vie ii cât mai lung i curm -i suferin a grea, sufletu-mi ca foc pe rug, Nu-l poate stinge lacrima!

i-am scris s i spun c lipsa ta m-a durut, De când nu tii calea s vii înapoi. Doar lacrimi reci pe nori mi-ai trimis în ploi, Ce mi-au inundat suflet de dor c runt.

-i în toamna vie ii sale, cina bucuriei! i închide-i întristare În cuf rul ve niciei!

Cu dor i-am scris, m icu , de-atâtea ori, Câte frunze sunt în copacul vie ii i câte stele de ghea în ninsori.

Iar pentru jertfirea vie ii Spre binele copiilor, Adu rodul tinere ii, Cu noroc în destinul lor!

Acum î i scriu pe lacrima triste ii, tii c simt ai ve niciei fiori Din iarn ce m ascunde în n me i.

Pentru dragostea de mam terge-i lacrimile de dor!

Pe ultimul drum în memoria bunicii

Repin - Malul râului

Pe ultimul drum î i a tern petale din cele mai înmiresmate flori! Cu lacrimi fierbin i le stropesc de jale , nu -oi mai vedea ochii zâmbitori! Cernit va fi prin vremuri, pragul casei, unde m întâmpinai cu zâmbete! Înl crimat va fi tainul mesei, ,,m a” ne-a l sat regrete. Dar vom p stra-o vie-n amintire, c-a fost a sufletului alinare. Cu ultimul s rut, la desp ire, triste ea-n suflet e nepieritoare. În amintire va fi resemnare pentru nepo ii ce au fost noroco i , au avut bunic iubitoare. De-a nu fi uita i anii cei mai frumo i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Vasile Dan MARCHI{

Situa ie extrem Azi m-am sim it s rman si s rac i prin aspectul c persoana mea e doar una. i dac s cia este constituit cum c am o mân de boabe de grâu câte a avut Robinson Crusoe, naufragiatul, cu care a avut t ria s fac agricultur , eu nu m supun la acest risc, ci fac din ele cea mai mic pâine posibil , deoarece prin orice po i deveni suspect, mai pu in prin s cie...

Declara ie i-ai f cut draga mea din toat indiferen a lumii un lac t cu care i-ai închis inima Cu toate c n-am g sit cheie atât de mare pe m sura acestui lac t totu i i-am deschis-o folosind drept peraclu - poezia Iar acum draga mea m-ai pus s scriu poezii, de parc i dau sufletul... Astfel nu mai tiu care-mi este sufletul i care poezia! În fond i la urma urmei, prin aceast procedur , nu tiu ce- i dau, poezie sau suflet.

Statornicie Mai neobi nuit ca oricând muza m-a abordat astfel: „Azi plec în concediu unde n-am fost niciodat ” Am r mas uluit întrebându-m : „În ce loc de pe p mânt n-a putut ajunge pân ast zi muza?” tiind parc ce vreau s spun, muza a continuat: „M duc în satul t u natal - Asuaju de Sus,

unde ai crescut i i-ai petrecut unele perioade din via . Doar am trecut o dat pe acolo i chiar îmi place, Dup cum ai spus i tu c e frumos...! Dac în timp voi putea confirma acest lucru, am s r mân acolo pentru totdeauna” Am întrebat-o surprins: „Unde sau la cine vei sta tu acolo?” Muza m-a cople it cu r spunsul: „P i, n-ai spus tu c ai o cas în satul acela...?” „Bine, bine, am continuat eu, Dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici... i dup ce am scris 5 volume de versuri datorit ie, acum m la i balt ! În final muza mi-a r spuns: „Ba din contr , dac voi sta în casa ta, fie aceasta ori unde i indiferent de situa ie vei avea întotdeauna la cine veni i pentru cine ie i în lume...!”

To i plângând Într-o ar în care unii plâng de fericirea c sunt boga i, al ii prin nevoia c sunt s raci, al ii c sunt bolnavi, iar al ii prin satisfac ia c s-au îns to it, într-un cuvânt, to i plângând, n-au înv at nici bunele maniere prin care tie cât se cade s plâng , mai mult sau mai pu in, pentru a nu crea impresia c o fac sau c se opresc din orgoliu sau din considera ia fa de cel lalt de lâng el (care de asemenea plânge pentru un anumit motiv) cum c celui bogat i se cade sau nu a plânge mai mult ca cel s rac, iar celui s tos i se cade sau nu a plânge mai mult ca cel bolnav... Dar s înv m m car bunul sim de a nu mai plânge de fericire, lâng cei ce plâng de durere...

Mesaj I Ca un melc a trecut pe lâng mine cineva... La fel în spatele acestuia au mai trecut multe persoane... Prin felul cum s-au mi cat mi-am dat seama ace tia formeaz „Partidul Melcilor” Cum puteam s -i urmez f speran e

temei, f leg mânt... Ar fi de prisos sau chiar un act ru inos concurezi cu cineva care se mi precum melcii... Prin aceast dilem am r mas locului ca un substantiv scos din gramatic din criza de verbe În fond i la urma urmei prin atitudinea mea mi s-a motivat faptul c de i stând pe loc am întrecut acest partid (nu-i vorba de mi care ci la r bdare...)

Mesaj II Te accept draga mea cu toate c e ti ca pada care de i e atât de rece i neschimb toare prin compozi ie i culoare e unica ce n-a în elat niciodat tept rile... Prin tradi ia ta f asem nare, pe timp de iarn m-ai dezmierdat cu un vocabular alc tuit din cuvinte de pad ... Iar vara m-ai ademenit cu z pad artificial din cuvinte...

Încercarea cea mai grea Arde în mine arhiva de rug ciuni nerostite Scriu parc debarasez de materiale inflamabile Scriu parc dezbrac de haine cuprinse de foc. Prin cuvintele de foc sau prin focul de cuvinte, inima este mai mult decât un pompier. N-au stins nici nu sting pompierii cu ap câte cuvinte a stins i stinge inima cu sânge... Toate cuvintele ard! Cum s mai scriu astfel...? d gramatica destinului ca pe un foc cu ardere complet Prin arderea complet a cuvintelor nu mi-a r mas cenu , nu mi-a r mas fum. Cum s mai scriu la modul elementar. Arde în mine arhiva de rug ciuni nerostite. Sunt ca un preot lipsit de cuvinte care s vâr te slujba prin semne

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Geanina IOV~NESCU

Am giri i gânduri

iar ziarul unor duhuri necurate aduce-n lume ur i r zboi.

O, tu, glorie a nemuririi mele cum ui i s tergi pere ii de p cate? cum po i uita, tu, glorie deplin celebrul cuplu ce n-a murit nicicând. Cum poate-un Cicero muri vreodat , când tu, moarte, înc tr ie ti? Cum poate-un r u s domine în lume, când binele tr ie te printre viet i? O, tu, glorie din suflete p gâne, ce ui i s tergi lacrimile lumii, cum po i, tu, moarte uita atâta lume ce zace în durere i suflete i suspine. Dar, pleac , moarte i las -ne p gâni de tot ce-ai fost, tu, odat , las -ne lumea cu zâmbete i lacrimi nu mai cer i la por ile sufletului nostru.

Seismologie din aglutinarea unor fiin e disp rute, ceaiul dimine ii duce la mu uroi,

firave tunuri r sar din amor ire arunc -n duminicile vie ii, ale lor sfin ite i moarte clepsidre din toate cade viforul amiezii. - Of, se duce din toate finalul unei lumi pierite, fenomenologic vorbim, dorul aduce-n lumi nedefinite.

Când valul plesne te i totul se spulber mâne un cuib purificator, e albul ce cur sufletul de durere i purificator ce îmbat min ile pierdute.

Un fream t ultim O lume de durere i false fr mânt ri se ascunde sub noi, sub voi – st pitit o lume blestemat în dreapta, în stânga, i jos, i sus.

oapte Glasul durerii e i glasul meu, ce parc îmi îmbrac valsul e un ip t ce url lâng mine – i vreau s fug, tot fug, dar m ajunge... Cum pot fugi-ntr-o lume mut uit de glasul lumii, de glasul meu, al t u, al meu. E mult minciun în lumea asta mut i totul se îmbrac în valuri de durere.

Repin - Transportoare pe ap

Totul se fr mânt în am giri m re e, noi to i uit m s fim esen a - oameni. Zgomotul final din trupul nostru e sfâr itul nici a n dejde, nici a regret nu sun gândul nostru. E finalul, când uit m s întoarcem capul spre lumin .

Buna sosire! pe-un picior de rai st un fecior b lai, culeag -n tain gânduri p site, din copil rie pr fuite i st -n mijloc de rai cu gândul r cind pe dealuri hoin rind, i g si în vale o mândr c rare i pe o c rare, si mai la vale o mândr c su , cu-o mândr bunicu , ce-n straie st tea i mândr privea spre-un tainic fecior ce-i mândrul nepot i-n inim sim ea i tot tremura, dragostea de cas iubirea de m iastr i repede plec spre c su se-ndrepta

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Emil BUCURE{TEANU

Sinideica Faptele nu s-au petrecut chiar a a de demult, poate cu o sut , dou de ani în urm . Bunicii spun c întâmpl rile le tiu de la bunicii lor. Eu le-am aflat de la mama septuagenarului Vasile Savin. Acum doi ani, fiind prieteni de snoave, într-o zi de septembrie am plecat spre locurile lui natale. Înainte de a pune-o pe mers, prietenul s-a oprit la Kaufland, i-a burdu it portbagajul cu portocale, cu banane, doi pui mari, dou pâini din alea împletite i feliate, cu sticle de ap mineral , doi pepeni dolofani i rotunzi i înc multe altele. Îl întreb: - Ai de gând s st m toat s pt mâna la ar ? De ce ai luat atâtea de ale gurii? Îi ar t spre portbagaj: - Nu. Ne întoarcem desear . - Ai de gând s le plimbi? - Le duc mamei. Dup vreo jum tate de or ajungem în Ghind oanii prietenului meu, sat r sfirat printre dealuri, casele abia se întrez resc de sub verdea a pomilor, imagini, pe care ochii le memoreaz pentru mult timp, iar gândurile recomand i altor trec tori pe oseaua PiatraNeam - Târgu-Neam , atunci când ajung în comuna Cr oani, s se abat i prin acest sat. Vor vedea c locurile au fost blagoslovite cu mult frumuse e de Dumnezeu, frumuse e care nu se întâlne te oriunde... În sat, oprim la Fântâna lui Bre cu pentru a ne r cori cu ap rece. Legenda spune c din aceast fântân ar fi b ut ap i tefan cel Mare, în retragerea lui spre Cetatea Neam , dup b lia de la Valea Alb . La vreo dou sute de metri se afl casa prietenului. Privesc în stânga. oferul este plin de emo ii. Apas încet pe accelera ie pentru a-mi permite s admir arhitectura caselor, oamenii ce veneau de la biseric . Era opt septembrie, s rb toare: Sânt ria Mic . Ajungem.

Poiana Sinideica

În poart o femeie plin de ani. - Are nou zeci i ase, îmi spune prietenul. St înc dreapt , i cu mâna stre in la ochi, din cauza soarelui. De la ea am aflat povestea despre Sinideica. *** - În satul Hind u, partea de sub munte, Ion Aioanei i Maria Amariei s-au c torit în câ legile de iarn , mi-a spus bunica care fi avut aizeci de ani, când eram eu mic . Mi-a zis c i s-a spus a fost o nunt cum nu se mai v zuse în acest sat i nici prin împrejurimi: la Cr oani, la B te ti, ba chiar la Târg. Au adus muzican i de departe, de la Târgul Pietrei. P rin ii au t iat doi porci i un vi el, au f cut mai multe oale de sarmale, gustoase s te lingi pe degete. Pl cinte au f cut câte au înc put într-o covat mare iar vin au adus de la Cotnari. Crâ marul satului s-a dus special pentru nunt . i s-a petrecut dou zile i dou nop i i, dup aceea, înc o zi i o noapte. A a era pe atunci, dar i pe vremea mea. Acum mi-a zis b iatul c altfel se petrec lucrurile. - i cum au tr it Ion i Maria? o întreb eu pe mama prietenului. - De la nunt au primit multe daruri i în curând i-au f cut o gospod rie frumoas . i, ca orice familie, i-au dorit un copil. Prima dat au avut un b iat, dar n-a împlinit doi ani i s-a îmbolvit i, cu toat îngrijirea ce i-au f cut, a murit. A a s-a întâmplat cu înc trei copii, to i b ie i. Nu ajungeau la vârsta de doi ani i mureau. Necazurile Mariei le-a aflat tot satul. A mers la preotul Vasile i i-a citit de iertarea p catelor, dar Mariei tot îi era fric s mai aduc pe lume un alt copil. Trecând prin sat Ilinca lui Tudose, o femeie din Topoli a, i-a spus c i în sat la ea i s-a întâmplat la fel unei familii, iar ca s tr iasc , copiii au fost da i de poman la o vecin i a încurajat-o pe Maria s mai aib un copil. La na tere, moa a a zis c e semn bun; Maria adusese pe lume o feti . Maria a inut minte sfatul Ilinc i i a dat-o de poman , oferind-o pe fereastr vecinei, Catinca lui Be leag . - Dar cum o botezi? a întrebato Catinca. Maria înainte de na tere, gândea c va avea tot b iat i în minte îi spusese Sandu. - Nu tiu cum s-o cheme. Catinca i-a zis Sinideica i a a i-a r -mas numele. A trecut un an i Sinideica a zis mam . A trecut i pragul de doi ani, iar Ion i Maria erau ferici i c fata era s toas , frumoas , sem na

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu Ion; avea p rul negru i ochii verzi. Ion i Maria î i puneau toat n dejdea b trâne ilor în Sinideica. Era harnic i cuminte, deveni o mândre e de fat când împlini vârsta de aisprezece ani. Babele o scuipau s nu se deoache iar fl ii îi d deau târcoale. La inima ei reu i s intre un b iat frumos i cuminte, care împlinise dou zeci de ani, Radu lui Vasile Florea. - M iube ti? îl întreba Sinideica. - Te iubesc, îi r spundea Radu. - Cât de mult? îl întreba Sinideica. i Radu deschidea mâinile ca ni te aripi, ar tându-i cât de mult o iube te. Apoi o cuprindea în bra e i formau un singur trup. Cerul din albastru devenea i mai albastru i se învârtea în cercuri largi. Sub t lpi p mântul respira dragoste. În livezi erau coruri de mierle i privighetori, pomi înfloreau i ningea cu z pad de petale. Fericire. Se stabili nunta peste o lun . Sinideica cusu c ma cu alti i flori alese pentru mire. Radu vându câteva oi ca s cumpere pantofi i rochie miresei. Întregul sat a tepta nunta care se stabilise dup S pt mâna luminat . De Pa ti în centru satului, la fântâna lui Bre cu se organiz hor i scrânciob. Fugi i, se auzi o voce. Vin cu arcanul. B ie ii o apucar pe unde v zur cu ochii. Uli ele fur blocate, sc par doar câ iva. Printre cei prin i: Radu. - M întorc, îi spuse Sinideicei. - Te a tept! i se r spunse, cu lacrimi în ochi. Veni vara i trecu. Veni toamna i trecu i ea. Veni iarna, cu ger i z pad mult . Ion Aioanei,so ul Mariei se duse la p dure. C zu un fag peste el i boli toat iarna. Maria îl îngriji. Obosit de munc se îmboln vi i Sinideica r mase singur s -l ajute pe taic su. - M i Ioane, îi zise sor -sa, Casandra. Ar fi bine s o m ri i pe Sinideica, s ai ajutor în cas . A venit la mine Toader, vechilul boierului. I-o dai de nevast ? Ion s-ar fi învoit, dar Sinideica n-a vrut nici în ruptul capului. - Îl a tept pe Radu, a spus ea hot rât . Sinideica era i b rbat i femeie în cas . Ion , beteag, îi era de pu in ajutor. Mai r sese o mic postat de pr it de-al doilea la p pu oi. Era aproape. Se duse singur . Avea de munc doar pentru o jum tate de zi. Ap ru ca din senin vechilul. - Dac nu te m ri i cu mine e ti tot a mea, îi zise el, i o trase în durea care nu era departe. O l acolo i plec fluierând. Sinideica nu s-a mai întors în sat. Au g sit-o a doua zi oamenii spânzurat . La r cina copacului ap ru un izvor ce- i croia drum pe vale. S tenii au vrut s fac jude , dar nu au g sit dreptate. Se zice c aceasta a venit de la Dumnezeu, vechilul a devenit un cit pe drumuri, neprimit de nimeni, curgea carnea de pe el. Când a venit din armat , Radu a alergat pe ner suflate la locul unde se întâmplase nenorocirea. A g sit un pârâu cu ap limpede. De durerea ei s-a a ezat la r cina copacului unde Sinideica i-a pus cap t zilelor i a început s cânte. Murmurul izvorului este acel cântec din fluier, o doin . Am ascultat-o i eu. Oricât secet ar fi, poiana Sinideica este mereu verde, este plin de p ri i trilurile lor. Dac nu m crezi, mergi i vezi, mi-a zis mama prietenului meu. Seara, înainte de a pleca spre cas , eu i prietenul am mers în poian . Am pus flori de trandafir ro ii la r cina stejarului înc verde i ne-m r corit cu apa limpede i rece a izvorului.

Ana BALOSIN

Frica Uneori cea mai puternic emo ie a noastr este frica... emo ia pe care nu o dobândim, ci o cre m... Ne este fric deoarece sufletul nostru nu e preg tit s zduiasc doar sentimente pozitive, ne e fric ca nu cumva acel amalgam de pesimism pe care-l vedem în jur s ne distrug ... ne e fric ... pentru c aceast emo ie ne-ar putea înv lui în durere si suferin , îns fura i de acest gând al dec derii psihice nu ne dam seama c ea este o emo ie constructiv . Ne este fric atunci când sim im c pierdem pe cineva, deoarece tim c acea persoan nu va pleca pur i simplu din via a noastr ... va lua cu ea o buc ic din sufletul nostru i va l sa în urm amintirile, care g zduiesc etern acelea i clipe nemuritoare. Ne e fric s sim im... pentru c ne e fric s fim r ni i, s investim sentimente pe care nu le vom mai recupera i care trebuie create iar i iar... Ne e fric s ar m ceea ce sim im, fiindc ne temem c sentimentul nu e reciproc i sfâr im o zi a ternându-ne în suflet regretul c nu am îmbr at o persoan , c nu i-am spus c o iubim sau c nu i-am cerut iertare, ori c nu i-am mul umit. Ne temem de începuturi, deoarece ne temem de timp i de puterea sa... cu mult regret privim la anii care au r mas în urma noastr , la persoanele c rora cândva le promiseser m c nu le vom uita, dar pe care viitorul o s le tearg u or, u or din suflet i la momentele acelea care ne-au f cut atunci s sim im c tr im. Ne e team s începem alt capitol al vie ii, pentru c nu l-am încheiat pe cel anterior cum am fi vrut, ori pentru c tindem s credem c urcând o alta scar a viitorului timpul ne va schimba i maturiza. Ne este team de noi în ine, deoarece nu suntem siguri de alegerile noastre, nu tim uneori ceea ce sim im sau ne subestim m puterile. Ne e team s nu dezam gim i s nu fim dezam gi i sau ne e team s dezv luim latura noastr sensibil oamenilor care poate ar iubi mai mult sensibilul om decât pe cel puternic. Ne e fric s alegem, s încerc m s ne spunem opinia, ne e fric de ceilal i i de p rerea lor despre noi, ne e fric s gre im, de i tim c nu suntem perfec i, s apreciem calit ile celorlal i deoarece orgoliul ne face s credem c suntem mai buni ca aproapele nostru i ne e fric de e ec... Ne e fric fiindc suntem cele mai sensibile crea ii ale lui Dumnezeu, care cultiv , cresc i adun sentimente, care p streaz amintiri, tr ind i luptând pentru o via perfect , care îns este doar iluzia propriilor dorin e. Frica/teama e fireasc i constructiv dac tim s o control m i s o privim ca pe o porti , pe care o putem deschide i o punem înfrunta sau ca pe o barier . Dintre cum am vrea i cum suntem de fapt! Noi, prin propria voin alegem dac vrem s fim prizonierii fricii sau înving torii ei!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Ilie GORJAN

Juc[ria m[rii Pic turile de ap s rat din valurile m rii le biciuiau obrajii, iar vântul, ce sufla dinspre larg, le d dea senza ia c , în curând, vor p si plaja i vor zbura spre înaltul cerului. Aproape de miezul nop ii, Sorin i Iulia se plimbau pe plaja pustie, ea mergând cu capul plecat pe um rul lui, iar el inând-o strâns de mijlocul ml dios ca o trestie. Din furtuna care izbucnise în zorii zilei i care spulberase speran ele de plaj ale turi tilor, mai r sese doar vântul, care continua s sufle cu putere, aducând dinspre larg miros proasp t de alge, sare i zbor de pesc ru . „Iubita mea, s ne arunc m în mare / i s tr im în mare neînfrânt,/ S ne lu m, dac voie ti, la var ,/ Trei s pt mâni concediu pe p mânt”, îi cânt Sorin Iuliei la ureche, glasul s u amestecându-se cu vuietul m rii i vaierul vântului. Fata, înfiorat , îl s rut fugitiv pe obraz i îl strânse u or de bra . De parc s-ar fi în eles, în câteva clipe r maser în costum de baie i se aruncar în valurile m rii, vrând parc s -i s rute i totodat -i potoleasc zbaterea demiurgic . Sorin o inea strâns de mijloc pe Iulia i, împreun , se c rau pe crestele valurilor, care-i plezneau ca un bici cu spuma lor s rat peste piept, nemul umite parc de cei doi muritori, care îndr zneau s le înfrunte puterea la acel ceas nepotrivit din noapte. În ciuda furtunii de peste zi i a vântului care înc mai sufla, apa era nefiresc de cald , cei doi sim ind-o pe trupurile lor înfierbântate de iubire, ca pe un balsam care le ostoia sim urile. Lupta aceea pl cut cu valurile, atingerea cald , reciproc , a trupurilor, mirosul crud de hul marin , la care se ad uga parfumul discret din p rul ca noaptea al Iuliei, le d deau impresia c au p sit lumea aceea concret , i au trecut pragul altei lumi, care doar lor le apar ine, în care ei sunt zeii ce conduc, în care totul e un miraj, un cântec, o oaz de lini te. Instinctiv, cei doi se lipir unul de altul i se iubir acolo, în mijlocul hulei, cu disperarea celor care o fac pentru ultima oar , mângâia i i leg na i de valurile, ce parc sim eau i ele emo ia clipei ce se de-

Repin - Învierea fiicei lui Iair

rula în sânul lor. Când ceasul acesta de tain trecu, Sorin i Iulia pornir c tre hotelul unde locuiau. Zbaterea inimilor lor se transforma în frânturi de cântec i poezie, ce li se perindau prin suflete, gata-gata s izbucneasc . Pa ii lor desenau pe nisip urme ce sem nau cu stelele din Calea Lactee, stele care ap ruser de curând pe cer. „M apropii încet de urechea ta i- i optesc: Te iubesc,/ Râzi i brusc te ridici încercând s atingi orizontul cu mâna.../ Nu- i vine s crezi c i-am spus adev rul? / R spunsul î i vine încet de la nori, de la stele i soare, i poate de la lun , de la martorii dragostei noastre.” Versurile pe care le rosti Iulia, cu voce de tain , puser st pânire pe sufletul lui Sorin, îl f cur zeu, Prometeu, parc auzise lira lui Orpheu strecurându-i în suflet tainele iubirii. Ca prin vis, Sorin auzi un bolid apropiindu-se i mai avu timp doar o desprind pe Iulia de el i s o împing cu toat puterea din mijlocul aleii în rondul de flori de pe margine, dup care mai auzi doar scrâ netul unor frâne puse cu disperare i totul intr într-un întuneric deplin. Doar câteva clipe dur întunericul, pentru c Sorin sim i cum plute te în aer, de unde privi tot ce se petrecea în jur. Mai întâi v zu o ma in oprit lâng trupul lui, care z cea nemi cat pe asfalt, cu capul i bra ul stâng zdrobite. Din ma in coborâr trei tineri care, pe jum tate be i, se întrebau îngrijora i ce s fac . În aceea i clip o zu pe Iulia ridicându-se cu greu din rondul cu flori unde o aruncase, repezindu-se ca o fiar dezl uit asupra trupului lui Sorin i plângând în hohote. Câ iva trec tori singuratici se oprir s vad despre ce e vorba. Unul dintre ei suger s mearg cineva s anun e poli ia. N-a fost nevoie, pentru c tocmai se apropia o patrul dinspre cap tul aleii. Dup primele cercet ri efectuate, trupul lui Sorin fu urcat în ambulan a, ce fusese chemat între timp, iar cei trei tineri i Iulia condu i la sediul poli iei pentru efectuarea cercet rilor. Sorin asista ca martor mut, f ca s -l poat vedea cineva, la cele ce se petreceau în jur. Încerc s i contureze fiin a, dar v zu c nu avea trup, ci era doar un abur inefabil, de 30-40 cm lungime, în care i se p strase întregul subcon tient din via a care tocmai i se sfâr ise. Nu sim ea nici durere, nici bucurie, nu sim ea absolut nimic. Doar plânsul sfâ ietor al Iuliei îl scoase din starea aceea inert în care se afla. Î i aminti tot ce se petrecuse între ei cu câtva timp înainte, toate clipele de neuitat tr ite împreun i, câteva momente, simi la rându-i o durere sfâ ietoare. Merse i se lipi de obrazul Iuliei, ud de lacrimi i pic turi din apa m rii, încercând s-o mângâie cu bra ele lui de aer i s -i aline durerea, dar realiz c nici ea i nici altcineva nu sesiza în vreun fel prezen a lui acolo, în stare de spirit. Noaptea î i l sase frâiele pe fruntea stelelor, ce clipeau neîncetat pe bolt . Talazurile m rii suspinau parc îngrozite i ele de groz via la care asistaser , dup ce, cu pu in timp înainte, g zduiser un regal de iubire, cum poate nu mai v zuser vreodat . Sorin st tea lâng Iulia i încerca mereu s -i vorbeasc , s-o mângâie, s-o conving c el tr ie te i c o va ocroti tot timpul de acum înainte, dar fata nu pricepea nimic din toate eforturile lui. Noaptea î i sase frâiele pe fruntea stelelor ce clipeau întruna pe bolt . Marea plângea ca un copil c ruia îi fusese furat juc ria.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Decebal Alexandru SEUL

Elena AGIU-NEAC{U

Cuibul de fericire Hârtia scris m runt parc se poticnea pe un col al mesei, iar el î i azvârli trusa pe pat. La impactul izbiturii, nir din ea, ca eliberate dintr-o mân r ut cioas , seringile, cutiile cu fiole, iar din acelea cu pastile, drogurile albe se risipir în toate p ile, ca i cum ar fi fost sem nate. Scena i se p ru nefireasc , nu-i d duse importan i se a ez greoi pe scaun. Apoi se prinse cu degetele de p r, vârându- i-le prin el, în a a fel ca s-o termine cu podoaba capilar . Rezultatul creat de furie, ni te smocuri, un geam t scurt. Cum de-i presim ise Dorina isprava? Doar îl tia prea al ei, a ca-n luna de miere... Îns îi lipsise doar o singur noapte i chiar o urgen s fi avut când i se întâmpla, unde s-ar fi aflat, o anun a prin mobil, prin cineva, s n-o lase îngrijorat . ... i când soarele matinal p trunse prin perdeaua trandafirie, încercând s-o învioreze, nu reu i s -i dezmierde f ptura. Atunci se ridicase din pat, l sându-i acea scrisoric i plec , se împleticea, îns pa ii o atr geau spre apartamentul p rin ilor nu departe de al lor. Era un loc sigur de refugiu. Prin telefon i rug colega s -i in orele. Cu prea pu in

trai împreun îl acuzase pe Doru al ei de infidelitate. De fapt, dup micile neîn elegeri ale perioadei pe care o str teau, i-o promisese nu numai o dat , dar intui ia-i specific feminin func ionase perfect. Doru c zuse în capcana pe care i-o programase singur apelând la „cuibul de fericire”. F râma de ruj de pe obraji îi deconspirase tr darea. Nu vezi! i-o spuser -n ochi vecinele de apartament ce aveau s -i observe b rbatul în ziua care urm nop ii ei de co mar, nop ii petrecute de el într-o cas de toleran . Fiindc bordelurile începuser s r sar legal chiar i prin ora ele de provin-cie. Doru c lcase pe... bec. Unde mai caute prostituata i cu ce rost când femeia nu-i f cuse vreun apropo. i-o alese singur din re-vist , pl tise onorariul. Trebuia acum s-o a tepte pe Dorina. O aventur , curiozitatea, alte scuze nu avea. Poate va ap rea. O s -i cad pe genunchi rutându-i mâinile. Doar era frumu ic , foc. O iubea. i purt torul halatului alb î i introduse iar i degetele în p r, de data asta mai vârtos. Se ridic , desprinse oglinda de pe perete, se uit în ea i o întoarse punând-o la loc. Omul z rit între ramele ei nu mai era el.

Repin - O alee în Parcul Kachanivka

Peruca Ie i PERUCA la plimbare. Cum? A a sângur ? Ei, sângur . Zgherda o scoas , da’ a a am poreclit-o noi pe Zgherda Peruca. Zgherda, ce e aia Zgherda? Peruca? Claie de p r de toat frumu ea a! O ine la naftalin toat vara i cum d frigu’, o scoate. Când e ger, tii, i trebuie mearg la vreo sindrofie, la un ceai, la o cafea, c i-a f cut pretene aci în sat pe potriva ei. Ce s tie Mari a lu’ F sui ce e aia distrac ie boiereasc ? St cu nasu-n zboi sau în tigaie pe când Zgherda s re pect . Da... Are i c ciuli multe, numai eu am num rat freo cinci, asortate, ii, cu haina. Da, c are i hainele asortate, i gen ile: pe verde, pe ro u, pe bleumarin are dou : una mai deschis i alta mai închis , bate cam spre negru, i-a r mas de la rba’-s u, tii. A, uitai s v spui. A murit bietu’ de el acu’ freo trei ani. Da’ la jelit, da, în genunchi a stat la capu’ lui în biseric de ne-au trecut fiori pe to i, da’ ce zic, l-am jelit i noi. C ne-am dus to i i la priveghi i la poman , adic to i din Cioc nari. I-am mâncat coliva, nu s c dea s nu-l conducem pe ultimu’ drum. Zgherda? A, dup înmormântare a disp rut o vreme. Am în eles di la M ria lu’ Florin c s-ar fi fost la m -sa, da’ nu plec eu urechea la tot ce smesc muierile pe buza an ului. i-a înc rcat bateriile, cum s-ar zice, da’ tot în doliu a venit, da. Vesel , plin de via , de parc nu muris Conrad, tot neam ca i ea, adic amândoi sunt nem i di pi la Jimbolia, am în eles, da’ po i s tii? S prip ir aci când cu cutremuru’ din ’77. St tur o vreme, v zur c e bine, c oaminii sunt de cinste i omenie i nu m i plecar , nu. Vezi? De-aia s zice c cine bea ap din Dun re nu m i pleac . Ai dreacu’ olteni! Cum te prind în la , nu- i m i dau drumul.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Dumitru ICHIM (Canada)

M[tu]a Ileana (fragment din romanul Micul Botez tor, în lucru) - „Da’ ce mai faci altfel, M tu Ilian ?” întreb Micul Botez tor dup ce-i umplu c ldarea cu ap în vreme ce b trânica se odihnea lâng ipot. - Ap i, d , cum s zic. Cu vecinu’. Anul acesta i-au rodit arinile ca niciodat . Zi i noapte car i de pe dealuri i de câmpuri toate bun urile p mântului. La mine p pu oiul - sfrijit, cu t ciune i vai de capul lui, la el tot cu dou p pu i i mari cât cotul voinicului. Am avut ni te straturi cu ardei, p tl gele i alte verde uri, s racile de ele, lbenite de parc ar fi fumat mahorc toat ziua. La el s vezi ro iile - cât ni te bost nei, plesnind de s tate printre frunze, ca s nu mai vorbesc de bostani - ca god ceii sugând câte zece la vrej. De vi a de vie ce s mai spun? Strugur lâng strugur cu boaba cât a oii, cu proptea la fiecare; la mine - cât agurida de mici i pipernici i, dar nu plâng, c m bate Dumnezeu. Erau dulci de i se topeau în gur , numai c au venit s turile ale de st ncu e i graurii sau ce-or fi i într’o dup amiaz mi-au cur at toat bolta. Deh, s cu ele, tot la omul s rac trag c tiu c are inima bun . Apoi s vezi merii i perii lui! Pân la p mânt, dom’le! Ionatanele str luceau ca podoabele bradului de Cr ciun, iar perele de iarn ca dovlegeii de mari de te mirai cum nu se rup pomii chiar cu toate proptelele. La mine, ca ni te dure e, dar bune i alea c n’au venit nici o s lb ciune s mi la strice. Prunii lui - pân la p mânt plini de road . Prune negre, prune albastre, barda e, prune galbene, rotunde, lunguie e, pierje, ghioldane... Toat ziua dogarii cioc nesc la butoaie i putini s pun borhotul pentru uic . P i, anul acesta o s -i curg la velni r chia ca apele tale, Micule Botez tor. Dar, hai s i spun una ce n-ai auzit de când umbli prin lumea asta. Alalt ieri a venit la poart . „S rut mâna, cocoane, dar ce pustiu de bine, te aduca pe la mine?” îi zic „S tr ie ti, M tu Ilian ”, îmi r spunde sc rpinându-se la ceaf . „Necazuri, necazuri... Greu e s fii s rac, dar i mai greu s fii bogat. Niciodat nu s’a f cut recolta ca anul acesta. i tii ce? Am gr dit cum am

Repin - Iov i prietenii s i

putut grânele în jitni e i hambare i acum nu tiu ce s fac cu strânsul câmpului c nu mai am unde s le pun. Stric un hambar, f -l mai mare, podul grajdului e mic, co arele trebuie d râmate i altele s fac, butoaiele nu-mi mai ajung, damigene nu mai g sesc. De diminea a pân sear tot pe drumuri i la iarmaroace i la pia , caut lemnari, dogari, fierari, tinichigii i-i o g gie prin ogr zile mele de parc m’am apucat s construiesc corabia lui Noe. Vai i-amar, c nu mai tiu ce s fac i cum s m mai împart c dac vine vreo viforni îmi stric toate bucatele de pe câmp. Dar, s nu m lungesc prea mult cu belele mele. Am venit s i cer iertare c slugile mele i-au cam r rit gardul. i asta pe furi f s aib obrazul s i cear i asta nu e frumos. Am venit s fac ce n’au f cut nemernicii de ei, ei s te iau în seam ca vecin i s i cer ceva, c a a e cre tine te, s nu furi c i mare p cat. Am v zut c i-au mai r mas ni te putregaiuri de gard. -mi-le mie c o s te ajute Dumnezeu cândva s faci i matele un gard nou ca toat lumea. Î i fac un serviciu s i cur putregaiurile alea de garduri cât au mai r mas. Sunt tocmai bune pentru afumat pastrama, fiertul uicii, o minune, ce s zic, c ard mohnit exact cum trebuie. Ce crezi? M uit i la hardughia de lâng cas . Tot s’a d râmat într’o parte i m gândesc, drag vecin , s nu cumva s se d râme peste tine. O s -mi r mâi recunosc toare c te ajut s’o d râmi f i cer nici un gologan. S’ar putea s -mi fac din ea un hambara cel pu in.” Apoi întinse capul peste porti a de la drum. „ i te-a mai ruga ceva c a a se ajut vecinii între ei. V d c ai ni te fasolic proasp pe haragi. Pot s trimit ni te arga i de-ai mei s culeag de-o mânc ric pe a mea am urcat-o în pod de s pt mâna trecut . i ca s fie pomana deplin , nu te superi, po i s -i la i s culeag vreo traist de porumb. Al meu s’a uscat, dar al t u e în lapte, crud i proasp t cum e mai bun de copt i de fiert. Poate i ni te castraveciori c -s mici ca degetul de prunc i ni te ro ioare, c alea mici îs gustoase. Ce zici? Nu-i bine când se ajut vecinii între ei?” M’am uitat la el i z u c n’am mai putut s -mi închid gura. Si numai ce-l v d c se mai mai scarpin o dat la ceaf : „V d c e ti femeie tare, tare de treab . Dac tot n’ai gard, las -mi i c ru ele pe scurt tur s treac peste ogorul t u c tot nu are ce i strice prea mult din dezastrul t u de recolt . Mi-ai face mult bine c n’ar mai trebui s mai ocolesc dou uli e i femeie bun cum e ti cred c m po i în elege c nu am timp i c am uitat i care mi-i numele.” În cele din urm , M tu a Ileana î i ridic g leata i s plece când vede pe c rarea dinspre codru pe Mo Costache, clopotarul i groparul satului: - „Da’ ce cau i cuscre prin p dure. Ai pierdut ziua de ieri?” îl întâmpin M tu a Ileana glumind. - „C bine zici, ziua de ieri, cuscr . S’a dus cum nici n’ar fi fost. Caut lemn de castan s -i cioplesc sicriu cum au oamenii boga i. Au n’ai auzit c azi noapte vecinul u s’a dus la str mo ii lui? - I-auzi, bre! S n-aib lemn nici pentru sicriu. P cat nu am în curte i un castan c i l’a fi dat din inim , racul de el.

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion N. Oprea

Un scriitor francez, prev[z[tor al mor\ii sale Nu, nu-i vorba despre o întâmplare actual , ci despre una care a dep it suta de ani. Despre nefericitul duel din Dealul CopouluiIa i, Prasin - Scânteie, care nu numai c l-a scos din publicistic i din literatur pe Spiridon Prasin, conduc torul ziarului Evenimentul, ci i-a adus moartea i a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea, în ianuarie 1904, la numai 30 de ani, am scris în cartea „Personalit i moldave” i am repetat informa iile în cartea „Prietenie”. V. Scânteie, de origine evreu, pe numele lui adev rat Wolf Finkelstein, care nu avea nici pe departe anvergura lui Spiridon Prasin, era un victorios om de pres , corespondent al ziarului Adev rul, cel care s-a ocupat de cele 12 volume din Istoria românilor, de A.D. Xenopol, i de Codul lui Hamangiu. A editat volumul de versuri glume e intitulat Surprize, c ruia I. L. Caragiale i-a consacrat o recenzie favorabil . Scriitorul francez din loja Teatrului Na ional se numea Catulle Mendez, al c rui portret ap rea în num rul 2 al revistei Epigonii, din Ia i, la note „Literatur ”, pentru c numele lui era la ordinea zilei în Fran a i România; în Fran a din cauza reprezentan ei piesei sale, Fia Mettel, iar în România din cauza mult a teptatelor conferin e... „Cel mai frivol i mai optimist scriitor al Parisului, Catulle Mendez, i-a petrecut ultima sear la Ia i, într-o loj a Teatrului Na ional, admirând veselia i expansiunea unei alese societ i la balul Crucii Ro ii. i, desigur, nu se gândea c de prezen a lui se va lega o sângeroas tragedie care va aduce moartea aceluia ce tocmai st ruise mai mult pentru revenirea lui la Ia i i care venise cu trenul pân la Ciurea i s -l salute, urmând unui profund amor artistic”, scriau ziarele de Ia i dup moartea i înmormântarea lui Spiridon Prasin. „Moartea lui Catulle Mendez” avea s fie titlul unei informa ii de la „Ultima or ” a ziarului „Opinia” - Ia i, din 28 ianuarie 1909: „Paris. Poetul Catulle Mendez a fost ast noapte victima unui accident mortal de cale ferat . Corpul lui a fost g sit sub tunelul Saint-Germain. Împrejur rile mor ii nu s-au putut stabili.”

Repin - Picnic

Dup primele informa ii, capul s u ar fi fost sf râmat, iar trupul iat în mai multe buc i. Poetul c torea singur, ducându-se la re edin a sa de la Saint-Germain. A doua zi, acela i ziar, la rubrica „Oameni i lucruri” g zduia articolul „Între via i moarte”, în care Rodion nota: „Urât moarte. Încununând o frunte frumoas de vis tor, un creier îndr zne de gânditor, acest preot al frumosului sfâr te cu cea mai uricioas moarte posibil ... Nimeni ca el n-a tiut s dea m re ie formelor...” Las cititorilor s i satisfac curiozitatea revederii rândurilor mele din cele dou c i despre Fulgerul literar, Gazeta Moldovei i Spiru Prasin, despre duelul Prasin i V. Scânteie, despre destinele lor, i redau ceea ce scrie Liviu uteu în revista „Formula As”, nr.1239, din octombrie 2016, sub titlul „Când viitorul e scris în stele”, adeverind cele scrise de mine în titlul articolului de fa . „Subcon tientul ascunde scenarii exacte ale destinului omenesc. Exist persoane care pot s vizualizeze viitorul, asemenea unui film. Visele se transform , adeseori, în clarviziune”, spune, la Periscop, Liviu uteu, despre „Un final amânat” care, interesant, clarific ceea ce nu a reit s fac presa din 1904. „În timpul unui duel cu s bii, un celebru ziarist francez, Catulle Mendez, directorul ziarului Le Journal, a fost r nit grav la abdomen, dar a sc pat de moarte. În timp ce î i revenea, prietenii s i au venit -l felicite pentru curaj. „ tiam c nu voi muri”, le-a spus el. „Moartea mea se va petrece altfel. M-am v zut agonizând, timp de ore întregi, în plin noapte. Eram întins pe jos, într-un tunel, culcat pe calea ferat , pierzând sânge din abunden . Nu puteam s m ridic. Dintrodat , am avut senza ia c unul dintre picioarele mele disp ruse. Am strigat dup ajutor, dar degeaba. Epuizat de o hemoragie pe care nu puteam s o opresc, m zb team între via i moarte. În acela i timp, o voce îmi spunea: «Vei muri, vei muri». «Visele nu se adeveresc», l-au lini tit prietenii. Dar nimeni nu a reu it s -l conving pe Catulle Mendez de faptul c nu- i visase propria moarte. Îns timpul a trecut i îngrijorarea a disp rut. Dup vreo zece ani de la acel co mar, întro sear de toamn , dup ce cinase la ni te prieteni din Paris, ziaristul a luat ultimul tren de noapte pentru a ajunge acas , într-o suburbie din apropierea capitalei franceze. Era obosit. S-a urcat în ultimul vagon, care era gol. A adormit. La intrarea în tunelul Saint-Germain, trenul s-a oprit brusc. Trezindu-se i crezând c a ajuns la destina ie, Mendez a deschis u a vagonului, a alunecat pe scar i a c zut pe calea ferat . Pornit brusc, exact în momentul acela, trenul i-a prins piciorul dedesubt, sec ionându-l. Sângele a început s -i curg din abunden i, ca în vis, victima a strigat degeaba dup ajutor. Neputând se ridice, a agonizat în tunelul întunecat. Luptându-se cu moartea, ca în vis, este foarte posibil s fi auzit i acea voce sinistr care îi anuna sfâr itul. A doua zi diminea a i s-a descoperit cadavrul, golit de sânge. Piciorul sec ionat fusese aruncat de tren departe de corp.” Articolul de mai sus, scris acum mai bine de o lun i p strat în portofoliul cu materiale în rezerva personal , îl expediez redac iei ca cititorii, parcurgând paginile din c ile mele, scrise acum câ iva ani, despre Spiridon Prasin, mort în duel i înmormântat la cimitirul Eternitatea-Ia i, s fie întregit.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Milena MUNTEANU (Canada)

„Crai Nou”, la Toronto Firma Tradicious ne r sfa iar cu spectacole de calitate, mai precis, de data acesta, ne-a încântat cu opereta „Crai Nou” a compozitorului Ciprian Porumbescu. La intrarea în sala Bisericii Sf. George (a Bisericii Unite) de pe Lytton Boulevard ne a tepta o scen deja decorat cu un pridvor în stil românesc, precum i cu mici decoruri tradi ionale, velin e sau alte es turi de mân . Seara începe cu un micro-recital al pianistului Beguentch Gueldyev, care mai întâi ne introduce în atmosfera muzicii romantice europene (interpretând o nocturn i un vals de Chopin). Micro-recitalul continu cu „Isolde’s Liebestod” de Richard Wagner, ca mai apoi s ne introduc în atmosfera de acas , încântându-ne cu Fantezia Româneasc „De-a fi, iubito, ginga floare”. Acesta este un mini-concert de pian ce ne-a adus aproape de folclorul nostru, c ci include varia ii pe teme folclorice române ti, în ritmuri tradi ionale, dar i în ritm de vals, sau mar uri, precum i inconfundabilul „De teapt -te române”. Piesa lui Iacob Mure ianu a fost primit cu mult c ldur de c tre audien i a deschis astfel apetitul c tre teme apropiate sufletului românesc. Crai Nou ne încânt mai întâi cu punerea în scen , costumele populare superbe, vorba dulce româneasc , gustat ca acas , sau

Repin - Birch. Zi însorit

într-o traducere englez prezentat pe un ecran ultraplat, pentru cei care nu în elegeau libretul, a a cum a fost scris în original. Chiar dac unii soli ti (ca Jordan Deloge, care îl interpreta pe Mo Corbu), precum i unii membri ai Corului La Muse, condus magistral de d-na Ioana German, nu erau to i români, pe mine m-a bucurat faptul ca libretul a fost interpretat în limba în care fusese scris, în a a fel încât micile subtilit i de limb s poat fi gustate în original. Mici jocuri de cuvinte, cum ar fi dialogul dintre Bujor (interpretat de Igor Antoci) i Dochi a (interpretat de Marina Negru a, din Montreal), cântând în dialog „Ah ce dulce-i fericirea/ Parc e ti un pui de zmeu”. „Cred i eu/ Cred i eu” - arat ingenuitatea, ba chiar i speran a tinereasc a personajelor. Mai târziu Dochi a se va lamenta la fel de naiv, copil resc: „Te-ai dus, iubite/ Bujorul meu...” Spectacolul a adus multe momente de mare onestitate artistic , unele fiind întrerupte de ropote de aplauze de c tre un public avid de frumuse i artistice. Pentru mine îns momentul de apogeu a fost legat de aria lui Leona (interpretat de Liviu Iftene), mai precis Ruga lui, care, se pare c a întremat-o i pe Anica (interpretat de Cristina Coatu), atât de impresionant i mi toare fusese rug mintea. O alta, la fel de frumoas prin cursivitate i intensitate, este rug ciunea „Doamne, Fii îndur tor”... Se pare îns c Domnul le ascult rugile, a a c ajungi s vezi i Hore române ti splendide i cânt ales. Dar i alte momente ce au haz prin comicul situa iei, ca acela în care Mo Corbu danseaz beat dup ce fusese încurajat s i bea min ile, cu îndemnul „S tr iasc vinul, vinul i pelinul/ Cât e el de bun, te face nebun.” Soli tii î i unesc în final vocile în bucuria unui happy-ending, în care atât dreptatea cât i dragostea triumf , când to i îi mul umesc la unison Craiului Nou pentru împlinirea dorin elor lor. Sala este antrenat i ea i astfel ajunge s cânte împreun cu cei de pe scen . S-a aplaudat în picioare, minute în ir. Pe unii tiu ca i-au trecut lacrimile. De ce? Pentru c gr iam române te i ne onoram tradi ia. Eram într-o alt ar decât cea care a dat na tere acestei operete, iar unii veneau de prin alte p i, dar to i se exprimau române te. Printre profesioni ti erau i unii care f cuser coala de canto la Chi in u, care, chiar dac ast zi î i câ tig existen a în alte feluri, în aceast sear cântaser de pl cere, în vocile lor antrenate profesional, exprimându-se pe ei în i cu onestitate, fiind ce sunt ei, de fapt. Ei în i. Români de pe cele dou maluri ale Prutului se întâlniser în cântec. Unapologetically... Nici nu se scuzau, nici nu cereau voie, ci tr iau în plin tatea intensit ii sufletului românesc, purtându- i portul, vorbindu- i limba i onorându- i tradi ia. Cu capul sus. Mul umim organizatorilor acestui spectacol - doamnei Iuliana Pacso i firmei Tradicious i partenerilor La Muse Heritage Musical - doamnei Ioana German i Institutul Cultural Român, pianistului ce a inut loc de orchestr (Beguentch Gueldyev), scenaristei (doamna Eugenia M rgineanu), conduc torului ansamblului Hora (Florin S jan), tuturor soli tilor i corului La Muse din Montreal. A fost o sear extraordinar , în autenticul de acas . Fie ca leg turile ce ne unesc s r mân la fel de puternice, indiferent unde vie uim. Sau tocmai de aceea.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Titi TURCOIU (n. 21.07.1948) scut în loc. Gulianca, jud. Br ila. A absolvit Liceul Teoretic nr.4, din Br ila (1966) i Facultatea de Mecanic , Sec ia Ma ini Termice, la Institutul Politehnic, din Bucure ti. Lucreaz în înv mântul superior, fiind Profesor universitar, doctor inginer la Universitatea Politehnic din Bucure ti, Directorul Incubatorului Tehnologic i de Afaceri, CPRU-ITA. Scrie epigrame, poezii, note de c torie i semneaz în numeroase publica ii, începând din anul 1979. A primit diverse premii pentru crea iile literare. Apari ii editoriale: Scrieri epigramatice… mai vechi i mai noi (2009), OMUL, prins în vii catrene / Epigrame i desene (2011) i un album de postere i afi e ecologice. Legea agriculturii S-a dat p mânt, s-au dat tractoare, S-au dat de la guvern i banii S-au dat semin e roditoare, Dar nimeni nu mai d ... ranii!

Ultima speran a so iei L-a trimis acum la mare În speran a ei fierbinte , pr jindu-se la soare, Se mai coace i la minte.

Tân ra noastr democra ie a-i când este dat s fie; S-au dus decenii de e ecuri i-acum, când e democra ie, Nu o vedem, c nu sunt becuri...

Se mai întâmpl „Tot cu note mici îmi vii, Tu nu po i s iei i mari?” „Pot, m mico, dar s tii, se dau doar pe… dolari!” Unui student „Te v d complet indiferent, Cu toate c-ai picat în var .” „A fost un simplu accident… Lipsea babacu-atunci din ar !”

Corela ie Cap p trat, idei cretine, Uneori neprev zutul Coreleaz foarte bine Forma i cu con inutul! Cre te vârsta de pensionare Cred, strategic nu gre im, Când la munc st m cuminte Pân -n pensie ie im Cu… picioarele-nainte!

Alexe-Alecu SANDA (20.01.1926 - 12.02.2014) scut în c tunul Brabe i, com. Bârla, jud. Arge . A absolvit coala de arte i meserii, coala Medie Tehnic CFR, la Bucure ti, Grupul colar „Electroputere”, la Craiova. A lucrat ca tehnician la C ile Ferate Române, ramura trac iune. Apari ii editoriale: Haz de necazuri (1996), De prin sta ii remorcate (epigrame, 1996), Slalom printre adversari (epigrame, 1998), cate am râte (epigrame, 1998), Zâmbete amare (1998), cate m rturisite (1999), Dr ani, sub cupola lui Bachus (1999), Aproape de subiect (2000). Este inclus în peste 20 de volume colective de epigram . Epigrama E fiin a cea cu toane, Care face pe smerita, Tu o gâdili între coarne, Ea te-atinge cu copita! Valoarea epigramei -ntreba un negustor: „Cam cât iei pe-o epigram ?” „Drept s spun, mul umitor: Dou -njur turi de mam .” Proverbial „Cine tie multe moare”, Zice-a a o zic toare. Câte tie soacr -mea i-uite, moartea n-o mai ia.

Mofturi Glumeam cu ea tenden ios, Iar ea zicea: „Fii serios”! i-acuma, când îi sunt b rbat: „Fii, blegule, mai în epat”! Constatare Ora ul meu, C lim ne ti, Cu parcuri, cu femei frumoase, E mai ceva ca Bucure ti: O cârcium la dou case! Fiul satului i tranzi ia Întreb intrând în sat: „Pe la noi ce s-a schimbat?” spund ni te gospodari: „S-au schimbat... vreo cinci primari!”

Proverbial Este-o vorb olteneasc Care s-a întins cu anii: nu pot ca s vorbeasc Avoca ii cât pot banii! La moartea unui arbitru Lâng rude-ndoliate Fotbali tii plâng a a: ”Iart -l, Doamne, de p cate, el ne-a b gat în A”. Dorin Când toate câte sunt au fost, Când via a s-a topit în ani, Doresc ob tescul ad post, Într-un butoi... la Dr ani!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Metamorfoz Fiin a denumit om E transformat radical; Mai ieri st tea tihnit -n pom, Iar ast zi... sare peste cal!

Universitatea particular Este universitatea, Unde-n trei sau patru ani, i termin facultatea Tolomacii ce au… bani!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 2(78)/2017

Florin M~CE{ANU

ILIA REPIN ILIA Repin - Autoportret Ilia Efimovici Repin s-a n scut pe 5 august 1844 la Ciuguev, lâng Harkov, Imperiul Rus, în prezent în Ucraina rin ii s i au fost coloni ti militari ru i. Ilia a luat primele lec ii de desen când a început s lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov, un talentat pictor de icoane din ora ul natal. Datorit comenzilor pentru portrete i tablouri religioase, Repin a putut strânge suficien i bani pentru a pleca la Sankt Petersburg, unde dorea s se înscrie la Academia Imperial de Arte. În anul 1863, ajunge în Sankt Petersburg i se înscrie la coala de Desen, organizat de Societatea pentru Sus inerea Artelor. Lucrând cu Ivan Kramskoi, tân rul artist face progrese rapide i, peste doar un an, reu te se înscrie la Academie. La absolvire obine, cu lucrarea de diplom , Medalia de Aur i o burs de ase ani, dintre care trei în str in tate. tore te prin Europa i se stabile te la Paris, unde întâlne te pictura impresionist francez . Aceasta îi influen eaz mult opera, mai ales în privin a culorilor i a luminii. Cu toate acestea, stilul lui a r mas mai apropiat de acela al vechilor arti ti europeni, în special Rembrandt. De-a lungul carierei sale, el a fost atras de oamenii simpli din care se tr gea i el i a

pictat frecvent oameni de la ar , atât ucraineni cât i ru i. Pe lâng rani, Repin i-a pictat i pe reprezentan ii elitei imperiale. Faima lui Repin a venit odat cu pictura Edecarii de pe Volga, o lucrare care portretiza munca grea a acestor oameni s raci. Din 1882 a tr it la Sankt Petersburg, dar a vizitat adeseori Ucraina natal i, ocazional, a c torit în str in tate. Între 1894-1907 pred la Academia din Sankt Petersburg. În 1900, în timpul unei c torii la Paris, o cunoa te pe Natalia Nordman, care va fi noua sa iubit , dup ce se desp ise de prima sa so ie. Spre uimirea tuturor, artistul î i urmeaz marea dragoste i se stabile te în locuin a acesteia din Finlanda. În 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, Ivan cel Groaznic i fiul u. Tabloul îl expune pe arul îngrozit îmbr ându- i fiul muribund pe care tocmai l-a lovit i l-a r nit, mortal, într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calm i resemnat a fiului s u. Repin a realizat multe portrete ale unor

compatrio i celebri, precum marele scriitor Lev Tolstoi, omul de tiin Dmitri Mendeleev, oficialul imperial Pobedonostsev, compozitorul Musorgski, filantropul Pavel Tretiakov i poetul Taras evcenko. În 1903, Repin a fost angajat de guvernul rus s picteze cea mai grandioas oper a sa, o pânz de 400 x 877 cm, reprezentând Sesiunea ceremonioas a Consiliului de Stat. Dup moartea partenerei sale de via , Natalia, în 1914, Repin lucreaz tot mai greu, din cauza atrofierii mâinii drepte. Încearc s lucreze cu mâna stâng , f prea mare succes, iar lucr rile nu mai au aceea i calitate ca în trecut. În ultimii ani ai vie ii sale, el s-a luptat cu înver unare cu problemele financiare. În 1930 Repin moare în Kuokkala, Finlanda. Opera lui Repin este imens . El a excelat atât în domeniul picturii pe teme istorice i revolu ionare, cât i în domeniul portretului. Repin, pictor realist, apar inând colii artistice Peredvijniki, este ast zi considerat cel mai important pictor rus, mul i critici din Rusia vorbind despre el ca despre „artistul na ional”.

Repin - Sesiunea ceremonioas a Consiliului de Stat