Constelatii diamantine, nr 3 (79) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 3 (79) Martie 2017

Semneaz :

Kandinski - Fug

Cezarina Adamescu Florinel Agafi ei George Baciu Nicolae B la a tefan Boboc-Punge teanu Maliu Bogoe Emil Bucure teanu Mihai Caba Iulian Chivu Luca Cipolla Livia Ciuperc Doina Dr gu Karoly Fellinger Stelian Gombo Ilie Gorjan Niculae Grosu Gabriela Gen iana Groza Marian Hotca Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Florin Mih ilescu Constantin Miu Ecaterina Negara Janet Nic George Petrovai Ionel Popa Mihaela R dulescu Florin T. Roman Paula Romanescu Florentin Smarandache Dumitru Tâlvescu Al. Florin ene Baki Ymeri

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Janet Nic , Nemuritorii i Nemuritoarea .....p.3 Doina Dr gu , Din puterea suferin ei .............p.4 Al Florin ene, “Conexiuni de noiembrie” sau florilegiul unei strângeri de mân ............pp.5,6 George Baciu, Femeia, viciu al în elepciunii ..p.6 Livia Ciuperc , Cornel Badea .........................p.7 Iulian Chivu, Umbra lui Midas ................,.......p.8 Ionel Popa, Canonicul postmodern - Grama ........................................................................pp.9-12 Florin T. Roman, Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume ..........pp.13-15 Galina Martea, Poeme ....................................p.16 George Petrovai, Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez (V) ..pp.17-19 Daniel Marian, Poeme ....................................p.20 Dumitru Tâlvescu, Poeme ..............................p.21 Karoly Fellinger, Poeme ................................p.22 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.23 Baki Ymeri, Poeme .........................................p.24 Gabriela Gen iana Groza, Poeme .................p.25 Mihai Caba, Sub semn de M or .......pp.26,27 Marian Hotca, Poeme .....................................p.28 Paula Romanescu, Despre limba dacilor i sufletul românesc ............................................p.29 Luca Cipolla, Poeme .......................................p.30 Cezarina Adamescu, Un om i propria lui clepsidr sufleteasc ...............................pp.31,32 Ilie Gorjan, Scrisori ........................................p.33 Stelian Gombo , Constantin Brâncu i - 60 de ani de la mutarea sa la ve nicele l ca uri ......................................................................pp.34,35 Mihaela R dulescu, Scen , spectacol, via ... .......................................................................pp.36,37 Florin Mih ilescu, Fenomenul culturalspiritual Rugul Aprins ....................................p.38 Florentin Smarandache, La mijlocul mântului ................................................pp.39,40 Ecaterina Negara, Poeme ...............................p.41 Doina Dr gu , Între dou lumi .......................p.41 Florinel Agafi ei, Vila Tendresse (V) ...pp.42-48 Nicolae B la a, Despre Ghi a, marxismul cultural manifest i tipul de societate în care tr im ...........................................................pp.49-52 Constantintin Miu, Calculatorul .................p.53 Nicolae Grosu, Blestemele na iei române. Întemeieri labile .......................................pp.54-56 Emil Bucure teanu, Inocen ...............pp.57,58 tefan Boboc-Punge teanu, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Maliu Bogoe, Constela ii epigramatice ......p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Vasili KANDINSKI

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Janet NIC~

Nemuritorii ]i Nemuritoarea

Kandinski - Panou de perete

Neluând în calcul crea ia poetic , bogat i interesant , aproape întreaga activitate de cercetare, consemnat în zeci de volume, a doamnei Elis Râpeanu, s-a concentrat, cu bun tiin , pe epigram , un subiect „minor” în ochii unora, dar de o însemn tate major , în ochii altora. Numai c , începând cu, de acum, celebra tez de doctorat „Epigrama în literatura român ” i terminând, cel pu in pân ast zi, cu „Nemuritorii i epigrama”, antologie i opinii privind epigrama, editura „SemnE”, Bucure ti, 2016, situa ia epigramei s-a schimbat covâr itor. La început, un ciob lic rind, timid, sub colbul istoriei, epigrama este, ast zi, o veritabil oglind , în care încape o lume întreag . La început, un izvor firav, ast zi, epigrama este un râu în toat splendoarea sa, care-i adap , cu generozitate, pe cei înseta i de frumuse ea spiritului. i toate acestea, gra ie unui cercet tor de mâna întâi care, metodic, insistent i meticulos, a tiut s pun adev rul în lumin . Înc de la început, s-a avut în vedere depistarea, în subsolul istoriei, din antichitate pân în prezent, în literatura lumii i a literaturii române, a minereului numit „epigram ” i aducerea lui la suprafa , ca prob palpabil , în fa a instan ei, spre justa lui apreciere. Prima certitudine: epigrama exist ! De acum încolo, începe

un demers intelectual, de lung durat , fiind înc în grafic, de definire a epigramei, ca product literar. Trecând în revist diverse opinii care sus in c epigrama este gen, alte opinii care v d în epigram o specie literar , autoarea conchide c epigrama este o form fix de poezie, în mod preponderent catren, apar inând genului liric, cu un con inut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ine de ascu ime i de arta ingeniozit ii, având o structur binar ce-i confer simetrie i o opozi ie între argument i contraargument, structur care na te o tensiune numit „epigramatic ” (mecanism epigramatic), desc rcându-se printr-o scânteie surpriz ce poart numele de poant .

Dincolo de aceast defini ie, care stabile te hotarele epigramei, ca specie literar , autoarea scoate în eviden o sam de definiri metaforice, menite s prind esen a epigramei: fulgerare de spirit, domni oar a literaturii, arm inofensiv , nobil inutilitate, rod al spiritului în ac iune, copil bucluca al literaturii, clenci inteligent, replic scânteietoare, pic tur de rou , sanitar al societ ii, str nut

literar, form ager a spiritului, arta ingeniozit ii, zâmbetul inteligen ei.

Recentul volum, „Nemuritorii i epigrama”, de 646 de pagini, impozant ca o Biblie, vine i adaug noi aspecte legate de fenomenul epigramei. „Nemuritorii”, despre care se face vorbire, nu sunt al ii decât membrii Academiei Române, c rora autoarea le aduce un pios omagiu, nu pentru activitatea lor tiinific i cultural , ci pentru aplecarea acestora spre crearea de epigrame, sau spre tentativa de definire a acestei specii literare, greu de prins în arcul unei defini ii.

Dac , pân acum, toat lumea a v zut, în persoana doamnei Elis Râpeanu, un cercet tor literar, i a a pare, la prima vedere, volumul de fa , completând ce s-a scris pân în prezent, vine i instaureaz statutul de romancier, f drept de t gad . Toate studiile domniei sale despre epigram sunt romane cu un singur personaj: EPIGRAMA. Epigrama , sub pana scriitoarei, nu mai e specie literar , concept, schem rece, impersonal , ci personaj literar trecut prin nenum rate anii sintactice, semantice, stilistice, metaforice i logice. E un personaj viu, care î i scrie povestea. Ar putea fi chiar, de ce nu, povestea Cenu resei.

Urmând criteriile de caracterizare a personajelor, dup locul ocupat în „romanele” doamnei Elis Râpeanu, EPIGRAMA e personaj principal. Dup semnifica ia moral , un personaj pozitiv. Dup gradul de transfigurare a realit ii, un personaj real, istoric, viu, iar, dup construc ie, EPIGRAMA este un personaj individual. În volumul sus-amintit, sunt prezenta i academicienii, „nemuritorii”, precum i alte personalit i culturale, care au num rat pa ii Cenu resei, o alt „nemuritoare”. „Nemuritorii i epigrama” de Elis Râpeanu, se cite te ca un roman al încerc rii, unde eroii, academicienii, încearc s se apropie de scânteile umorului s tos i eliberator, l sate în urm de trupul de foc al zei ei. Asist m la o procesiune, unde gravitatea e fascinat de zâmbetul inteligen ei. O adev rat lec ie de via , de efort i de cultur , pus în slujba binef toarei veselii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Doina DR~GU}

Din puterea suferin\ei relev ca un în elept evlavios, care caut s se apropie de Dumnezeu, pentru a-i cere iertare în numele neamului s u, dar i pentru ai cere socoteal pentru toate relele lumii (Neai dat via i mult suferin / Tr im i ne du nim mereu [...] Mor prea devreme scriitorii rii/ Mereu oropsi i de legi, controversa i [...] Nu î i cerem bog ie, credene, Doamne,/ S mai tr im în lini te i pace [...] Doamne, opre te porunca distrugerii vieii!). În spa iul mitologizant al câmpiei, devenit punct de concentrate a for elor universale i sistem de referin pentru Nicolae Maroga, autorul descifreaz t cerea oamenilor, aude vocea p mântului, simte cre terea ierbii i observ filmul imaginilor în mi care, o dovad a existen elor derulate într-o natur mioritic , i

Nicolae Maroga este un scriitor autentic, valoros, prolific, prin crea iile sale literare (poezie, nuvele i povestiri, romane sociale, istorice i tiin ifice, epigrame, aforisme i reflec ii) i crea ii jurnalistice, ca fondator i editor de reviste i ziare. Este activ în multe uniuni i societ i de crea ie din România i din str in tate. Este un remarcabil publicist, performan ele sale eviden iindu-se i prin calitatea de membru titular al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România.

Scriitorul Nicolae Maroga este cet ean de onoare al comunei Ianca, satul natal, din Câmpia Romana iului, din jude ul Olt. În volumul de versuri „Semnal din Puterea Suferin ei”, se simte o maturizare a poetului, Nicolae Maroga, folosind cuvinte specifice zonei oltene ti, cu metafore i compara ii, prin expresii populare de excep ie, îmbog ind patrimoniul cultural al României.

Dac în volumele de versuri anterioare, Nicolae Maroga era un poet al clipei prezente, surprinse din mers, supus simplit ii i clarit ii, un poet al instantaneului i confesiunii, de o sinceritate revolt toare i o mare îndr zneal , dar cu o liric personal i tr turi specifice, în volumul de fa ni se

tinde spre o transpunere a realului în legend .

Cânt re al lini tii i m re iei spa iului rural, al întinderilor limitate doar de bolta senin , al germina iei i rena terii naturii, tr ind sub imperiul speran ei, poetul se revolt împotriva destinului, care este nedrept cu nepo elul s u (c ruia îi dedic aceast carte) i cu mul i semeni deveni i prad ai unor boli.

O mare dorin a poetului este ca moartea fie mai indulgent , ceea ce ne duce cu gândul la Faust al lui Goethe, care, atunci când i se relev frumuse ea muncii libere, ca încununare a eforturilor umane, implor oprirea în loc a timpului, a clipei, i spune: Verweile doch, du bist so schon! (O r mâi [cli] e ti atât de frumoas !) i mai îmi vin în minte versurile lui Blaga: Opre te, Doamne, ceasornicul cu care ne m sori destr marea!

Kandinski - Voci necunoscute

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Al. Florin }ENE

„Conexiuni de noiembrie” sau florilegiul unei strângeri de mân[ Crestoma ia intitulat sugestiv „Conexiuni de noiembrie”, ap rut anul acesta, la Bistri a, sub semn tura unor distin i scriitori - Dorel Cosma i Menu Maximinian -, având o inut tipografic , estetic i stilistic de excep ie, datorit Editurii Nosa Nostra, dar i a lectorilor de carte Maria Herineanu, Al. Cristian Milos i a talentatului grafician Lucian Dobârt , care a conceput o copert sugestiv (degetele unei mâini îndoite a chemare, formate din cinci c i a ezate una lâng alta), este oglinda desf ur rii evenimentului cultural-artistic al Festivalul Interna ional de Teatru i Literatur „Liviu Rebreanu”, din 2016.

Antologia se deschide cu dou texte, cuprinse în „Cuvânt înainte”, semnate de Ovidiu Teodor Cre u, primarul municipiului Bistri a i de prof. dr. Dorel Cosma, directorul Centrului Cultural Municipal, care, printre altele, spune: „Ne-am obi nuit ca luna noiembrie s fie marcat de importantul eveniment cultural-artistic Festivalul Interna ional de Teatru i Literatur „Liviu Rebreanu” (...)

Dezbaterile literare din perioada 26-30 noiembrie vor aduce în discu ie pulsul literaturii române i interna ionale. Scriitori, editori,

reviste din România, Fran a, Germania, Turcia, Austria, Israel, Slovacia vor completa tabloul acestei impresionante edi ii 2016.”

Cartea mai cuprinde un text de Cornel Udrea, dar i o ampl discu ie dintre Menu Maximinian i Dorel Cosma, având ca titlu „S bat gongul”, în care se dezbat idei i proiecte privind Festivalul „Liviu Rebreanu”, dar i despre viitorul Teatru bistri ean.

Practic, aceast antologie pune baza unei splendide construc ii pe care o numesc civiliza ia Logosului, fiind structurat în cinci capitole, sugerate prin degetele mâinii formate din c i, înc de pe copert prin desenul lui Lucian Dobârc , la care se adaug „Portrete din festival v zute de Marian Avramescu i Lucian Dobârt ” i un „Album de festival”. În condi iile fenomenului de globalizare i de integrare european a rii noastre exist riscul ca o parte din tezaurul cultural al neamului românesc s se piard , a a cum se întâmpl în prezent, sub pretextul îmbog irii limbii române cu englezisme i americanisme, dispar cuvinte din dulcele grai românesc, a a , aceast antologie devine o „lad de zestre” a spiritualit ii române ti i a culturii de pe mapamond.

Lucr rile cuprinse în aceast crestomaie fac parte dintr-un evantai policolor. Descoperim lucr ri din mai toate genurile literare, fapt ce creeaz o rezonan polifonic , mul umind toate gusturile cititorilor.

Meritul celor care au antologat lucr rile între copertele acestei c i este c au în eles i au evitat tendin a unor autori care doreau devin originali, împingând la extrem originalitatea, fiindc aceasta nu este originalitate. Adev rata originalitate nu se dore te, este o rezultant fireasc a inspira iei libere.

Din con inutul nou rezult în mod natural forma cea nou . C utarea noilor mijloace, dac se rezum , spre exemplu, la folosirea unor metafore noi, introducerea unor idei originale, atunci are o anumit valoare, dar arta începe dincolo de aceast c utare. Nu despre ea este vorba. Este vorba de urm rirea meti-

culoas a unor forme estetice, de vizarea exclusiv deliberat a textului, care vrea s exprime exclusiv ilogicul. A a cum au procedat postmoderni tii. De aceea, afirm m c nu este o c utare original , ci, dimpotriv , este cea mai uzitat i uzat , cea mai de rând din zilele noastre.

De aceast carte, cititorul se apropie ca de o iubit . Pe motiv c de fiecare dat descoper noi i noi fa ete i valen e despre autori din ar , dar i de pe diferite meridiane ale lumii i interesantele lor lucr ri. Nu trebuie s-o cite ti decât atunci când i-e dor de ea.

Cititul în momente nepotrivite este infructuos. De aceea, dac prin natura sa cititul este instabil, trebuie s cite ti alt autor din aceast antologie, a a cum ai citi mai multe i deodat . Pe fiecare la timpul s u, în aceea i stare sufleteasc .

Capitolul 1 cuprinde comunic rile susinute de participan i la Festivalul Internaional de Teatru i Proz , ce a avut loc în luna noiembrie anul trecut. Dramaturgia lui Liviu Rebreanu este analizat cu profesionalism de Antonia Bodea; acela i lucru îl fac Sorin Lucaci i Elena M. Cîmpan, pe când Al. Florin ene se apropie de personajul Ion din romanul cu acela i nume, constatând c acesta este seismograful tr irilor suflete ti ale ranului ardelean. Nu e lipsit de importan articolul lui Andrei Marga despre perspectiva reconcilierii na ionale.

Poezia este bogat reprezentat în Capitolul 2, unde sunt antologa i poe i din toat ara, pornind de la Mariana Pândaru Bârg u, Elena M. Cîmpan, Menu Maximinian, pân la Titina Nica ene, Rodica Fercana, Dorel Cosma, Mircea M. Ionescu, Victor tir, Aurel u, Victoria F tu Nalati, Passionaria Stoicescu, Ana Zegrean, pân la poe ii din Turcia (Mesut enol) i Fran a (Joel Conte).

Dac în Capitolul 3 sunt cuprinse într-un evantai policrom recenziile la c ile lui Dorel Cosma, Menu Maximinian, Anca Sârghie, Alexandru Cristian Milos i Elena M. Cîm-

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pan, semnate de Antonia Bodea, Al. Florin ene, Menu Maximinian i Theodor Damian, în Capitolul 4 sunt cuprinse articole despre efervescen a mi rii literar-culturale din Bistri a, frumoase i realiste pagini ce oglindesc ini iativele i întâlnirile de excelent nivel intelectual i artistic de la Festivalul Interna ional de Teatru i Proz , cum subliniaz Victor tir, ce îmi aduc aminte de zicerea lui Jorge Luis Borges: „Nu se judec dup ceea ce se scrie, ci dup ceea ce s-a citit”.

Aici descoperim semn turile lui Ioan Radu rescu, Cornel Udrea, Mugura Maria Petrescu, Emil C lin Neghin , Adrian zdaru, Bogdan Cioab , Aurel Pop, Dan Tudor, Esra Alkan, Milan Richter, Nicolae Feier, Al. Florin ene, Ioan Godja, Vasile Jimboreanu, Doris Cosma, Daniela Gîfu, Zorin Diaconescu, Maria Herineanu, Gheorghe Mîzgan, Nicolae Vr sma , Ioan Laz r, Milan Richter, Marilena Toxin, Ioana Heidel, Nadia Baciu F rca i mul i al ii, fapt ce denot c aprecierea este unanim privind mi carea cultural din Bistri a.

Capitolul 5 cuprinde interviurile Anc i Sîrghie despre ultimii ani din via a lui Lucian Blaga în amintirile lui Aurel R u, Menu Maximinian discut cu prof. univ. dr. pr. Theodor Damian despre compatibilitatea între voca ia preo easc i cea literar , iar în al doilea interviu Menu Maximinian „sondeaz ”, p trunde cu întreb ri în via a scriitorului Al. C. Milos, scriitor care concluzioneaz c „acas pentru mine este undeva prin constela ia Pleiade”, fapt ce m face s reneg zicerea lui Rabindranath Tagore: „P rile care s-au n scut în colivie au fric mai ales de cer”.

Acest florilegiu se încheie cu capitolele 6 i 7, în care descoperim dou percep ii ale realit ii: una v zut prin ochii a doi caricaturi ti: Marian Avramescu i Lucian Dobârt , i alt realitate v zut prin ochiul aparatului de fotografiat. În Capitolul 6 sunt portretele caricaturizate ale scriitorilor participan i la diferite ac iuni culturale, din care deducem caractere i st ri psihice ale personajelor, prin tu a accentuat a fizionomiilor. Umorul fiind o form de exorcism. Sunt tablouri surprinse cu mâna sigur i cu instinct al analizei suflete ti, apar inând deopotriv personajului i pictorului de suflete. Iar în Capitolul 7 aparatul de fotografiat a surprins clipa multiplelor ac iuni culturale organizate de Palatul Culturii din Bistri a. Închizând copertele acestei antologii gândul îmi readuce din lumina memoriei aforismul lui Emile Zola: „O oper de art e un col al crea iunii v zut prin prisma unui temperament”.

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

George BACIU

Femeia, viciu al @î n\elepciunii În lini tea iubirii mele, m întreb în ce sens via a nu ar fi un ir de tr iri pierdute?

Ca s tr ie ti integral via a, s-o salvezi ca pe o lav ascuns a rebeliunii, este necesar sim i obsesia FEMEII, singurul mijloc de a amâna o distrugere i o pr bu ire. Fiindc Ea, femeia, este savoarea dezastrelor inimii, nuan area subtil a decep iilor, un infinit al sufletului început în amurgul sfin it cu sanc iuni al fiec rui gest.

Femeia este esen a f de care via a nu ar avea rost, cuvântul în fa a c ruia sufletul devine altarul dragostei. Este fiin a ginga , suav , copil roas , sensibil , delicat care nuan eaz via a, înrobe te dorul, umple vise, vars dragostea-i nem rginit peste triste ea lumii, împline te i schimb destine, scrie paginii de istorie. Doar femeia tope te într-un’ rut durerea, fur fericirea, o gust cu nesa .

Privirea ei e un templu erotic i melancolic în care se adun toat dezordinea epocii de la începutul primei zile.

Iat de ce, iubesc femeia aidoma unei santinele t cute în cumplitul meu pustiu.

Femeii îi dator m mai mult pentru în elegerea lumii, decât savan ilor. Ceea ce numim cultur este, de fapt, decaden a moral a sânului s rutat clandestin pentru a tr i o vreme de eternitate. De-aici ar trebui s înceap filosofia vie ii i a istoriei. ci, nu po i s iube ti decât prin femeie,

nu femeia. Prin poem, i nu poemul.

Am reflectat asupra femeii i ea mi-a ap rut întotdeauna ca un fruct al viciului. i mam sim it fericit. Fiindc puterea viciului st în aceea c treze te arhanghelul care doarme în tine.

Astfel, jefuit de obsesia femeii, po i trece dincolo de Iad, mirându- i raiurile cu fiece destr lare a c rnii.

Iat de ce, femeia - singurul viciu prin care te înal i în în elepciune - e ca gustul prim verii dac te transformi în plant pentru a-l sim i.

Femeia este sonata sufletului fiec ruia dintre noi.

E ca p mântul cu care se joac Dumnezeu când plânge de triste e.

Femeia-i suspin de An Ridicat mân stire, La vecernii de prihan , La utrenii de iubire!

Femeia e o floare-albastr , Pudrat în suspinul ierbii, E oapta lunii la fereastr Când c prioarele s rut cerbii.

Femeia-i doina de irat Pe-un fluier fermecat de os, E-o Cosânzean suspinat În inima lui F t-Frumos.

Kandinski - Squarul ro u

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Livia CIUPERC~

Cornel Badea Supun aten iei cititorilor revistei Constela ii diamantine textul inedit al unei conferin e sus inute la Radio România, în ziua de 28 noiembrie 1943, de c tre juristul-scriitor Alexandru Lascarov-Moldovanu (18851971). Textul olograf face parte din Arhiva Societ ii Române de Radiofuziune, prilej de a mul umi înc o dat domnului Pre edinte Director General al Societ ii Române de Radiodifuziune, precum i echipei de la departamentul Patrimoniu.

Acest text ar trebui s aib un impact emo ional, pentru dvs. i pentru cititorii dvs., pentru c eroul acelei conferin e din noiembrie 1943 a fost, la acel moment, un copil, Cornel Badea, originar dintr-un sat din apropierea ora ului Slatina.

Am luat decizia de a v trimite textul respectivei conferin e cu un scop precis, pe care îl ve i deduce dup ce ve i citi ceea ce urmeaz .

Precizez, este un text inedit, pe care l-am extras dintr-un volum dedicat juristului-scriitor Alexandru Lascarov-Moldovanu, i care, în prezent, se afl sub tipar.

Mi-a dori din suflet s putem afla vreun detaliu cât de mic despre cel care s-a numit CORNEL BADEA. Speran a mea este atât de mare, încât am încredin are c distan a Slatina - Craiova, adic Oltenia Istoric nu este deloc atât de mare.

Iat textul: „Îng dui i-mi s v povestesc o mic fapt , pentru care am dat la 14 noiembrie [1943], în ora ul Slatina, unde am fost, cu modestele mele treburi de gr itor c tre al ii (...). În unul din îndep rtatele sate ale judeului se afl o gospod rie de oameni muncitori, dar destul de s rmani. Vreo 5-6 copii împodobesc curtea i casa acestei gosporii. B rbatul, fire te, este plecat la r zboi, cum se cuvine. Mama a r mas singur , cu toat grija casei i, hai-hai, duce aceast grij cât poate mai bine. Nu-i u or, dar, cu vrednicie, le rostuie te pe toate. Copilul cel mai mare, Cornel, a ispr vit ast -var cele apte clase ale coalei primare. E cam sl bu , dar coard de în elepciune i de voin . El vrea mearg s înve e carte la Slatina. Mama rmana, cât ar vrea i ea! - dar «nu se poate, Cornelu , mam , c nici m car înc ri nu ai în picioare!» i fire te, l-a oprit acas .

iatul a aflat cum st lucrul cu «examenul de admitere la liceul comercial», a t cut, a chibzuit i, luând cu sine «atestatele» sale, adic documentele c -i român i absolvent de coal primar , a fugit într-o noapte de acas , a a, în h inu a lui str vezie, cu p rioara sa spart i... ierta i, v rog, în picioarele goale.

Ajuns la Slatina, a mers la liceu i s-a înscris. Iar când l-au v zut cei de acolo, s-au înduio at i dup ce l-au înscris, i-au f cut rost de ni te înc ri, i l-au hr nit. i a venit ziua examenului. Am uitat s v spun c în vremea asta, biata maic -sa a umblat peste tot, c utându-l, i neaflându-l, a dat de veste la jandarmi (...). Când a aflat c e la Slatina, a purces la drum, luând într-o basma ceva merinde i ceva mai multe lacrimi pe obraz.

Când a dat de el, a mers la «domnii de la liceu i le-a zis c degeaba sunt toate, c ea nu poate s sub in pe copil la coal , de vreme ce nu poate - i gata!» Dar b iatul, una tia - i asta f cea: s dea examen i s intre la liceu. i Cornel a dat examen - i a reu it - v rog s m ierta i! - cel dintâi, cu media 9.35. tot prive ti lista cu cei reu i: în fruntea tuturor descul ul din satul... de pe Valea Oltului!

Bune toate, iubi i ascult tori, i frumoase, dar ce te faci cu toate cele trebuitoare pentru coal ? Bine-bine: 9.35, frumos i înduiotor, dar pe urm ?

Ei, dragii mei, a fost i alt ceva pe urm . ci, iat , Dumnezeu a voit ca acest lucru s fie aflat în ora , de (...) un tat care are un necaz de r zboi. i anume: de un mare negustor din Slatina, însu i el un Cornel de pe vremuri, plecat tot ca acesta dintr-un sat din Muscel - i care î i are «disp rut» [deportat] prin fundurile Rusiei pe unul din cei cinci b ie i ai s i, care, to i i-au f cut datoria pe câmpul de lupt . Negustorul acesta, din fire bun, harnic i ajut tor, i-a zis în sine: «Voi lua pe Cornel acesta în locul copilului disp rut. ii voi purta de grij pentru tot restul vie ii, ca astfel Dumnezeu s -mi ajute s v d pe cel disp rut, întorcându-se acas ». i a mers - i a luat pe Cornel la sine. L-a sp lat, l-a îmbr cat, l-a înc at i a f cut leg mânt c -i va da tot ce-i trebuie s înve e carte.

A spus mamei lui Cornel: «Femeie, de aici înainte nu-i mai purta de grij , c i-o port eu!»

Ar zice cineva, cu duh b nuitor, c aceasta este o poveste pentru înduio at sufletele, dar iat , v încredin ez c în pomenita zi de 14 noiembrie [1943], din acest an, pe când aflam în înc perea în care aveam s gr iesc, bunul negustor sl tinean mi-a adus înainte pe Cornel i atât el, cât i însu i Cornel, mi-au povestit ceea ce eu însumi v-am povestit acum.

Am mângâiat copilul pe fruntea lui înc palid , l-am privit în ochii lui cumin i, dar plini de via i i-am ascultat glasul blajin. i vrei tu, Cornel, s înve i carte?» i el, cu acea ging ie plin de dulcea , pe care numai copiii o pot avea, mi-a dat încredin are, r spunzându-mi: «Da, vreau s înv carte!»

«Bine, Cornel, i-am zis, s fii cuminte i ascult tor i Dumnezeu are s te ajute s înve i carte» - iar dintre cei care au ascultat i gr irea mea din ziua aceea, a fost i Cornel Badea, cel ie it cu media 9,35 întâiul! la examenul din toamna aceasta, la liceul comercial din Slatina (...)” (Alexandru LascarovMoldovanu).

O precizare important : Din documente afl m c evolu ia Liceului Comercial din Slatina a avut multe urcu uri i tot atâtea coborâ uri. Întâi a fost creat coala Superioar Comercial (1925), apoi s-a transformat în Liceu Comercial (1936), apoi Liceul „N. Titulescu”, apoi c. Tehnic de Administra ie Economic (1948-1956), unde vor func iona dou clase de comer i contabilitate, în cadrul Liceului „Radu Greceanu” Slatina (19791980).

Acesta este o parte din textul conferin eiradio din 28 noiembrie 1943. Au trecut de atunci 74 de ani. Î i mai aminte te cineva de acea emisiune radio? La timpul acesta - ce bucurie nesperat ! - Cornel Badea ar fi un venerabil octogenar, cu nepo i i str nepo i în juru-i. Mi-a dori s -l cunosc i s aflu (s afl m, cu to ii) ce a devenit copilul de ieri, prin generozitatea unui mecena sl tinean?

Ferice de acel generos cre tin! Ar fi un gest cre tinesc, dac dvs., stimat redac ie, a i publica textul. S-ar putea contura - întru îmbr are - un destin.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Iulian CHIVU

Umbra lui Midas

Captivitatea cuvintelor în poezia Nicoletei Milea (vezi recentul ei volum de versuri, Umbra lui Midas, Ed. Neuma, Cluj-Napoca, 2016) este simultan o problem de abil tiin a limbii, de cultur (destul de mult cultur ), de reflec ie i de sensibilitate; numai dimpreun ele pot releva i poten a în denotativ i în conotativ, iar autoarea tie foarte bine asta.

Astfel, numai cine va în elege în final de ce Umbra lui Midas va putea spune c sunt i nu sunt conjunctivit i i disjunctivit i ale reflec iilor grave. Dincolo, dar nu str in de ele, vanitoas , aspira ia midasic î i pune în umbr sentin a cu sclipirea, iar op iunea d con inut tribula iilor vie ii. A vorbi despre toate acestea doar prin simple i gr bite constat ri e insuficient i inutil. Volumul de versuri, în apte poeme, sau tot atâtea teme, fiecare distribuit în câte apte secven e egale, simetric dispuse în jurul laitmotivului sunt i nu sunt, este înc o reverbera ie a unei teme clasice, poate de o vârst cu umanitatea îni, or cel pu in cu vârsta ei mitic . Se contureaz a adar destinala, am gitoarea, dar purificatoarea trecere spre iluminarea în des vâr ire poate chiar prin coridorul secret al exilului - un topos karatos în care timpul încarc i descarc liberul arbitru (p.9), metaforele sim irii, dar mai ales pe cele ale reprezent rii. Cineva strig singur tatea pe numele ei de domni oar (p.11), mântul meu se calc în picioare cu al t u (p.54), albul

se dilat în apte culori (p.53), apocalipsa îmbrac haine de gal (p.12), nimicuri ancestrale într-un popas imaginar (p.30) i înc multe altele sunt reprezent ri îndr zne e care dau culoare poetic unui zbucium ontic i aporiilor lui. Spectacolul interactiv, n ucitor al lumii este asumat eidetic de fiin a sensibil . El caut standardiz ri metafizice între Dumnezeu-Cuvântul i Cuvântul-Dumnezeu: Un Dumnezeu restaurat cu rug ciunea inimii, la început (p.9), i , la final, un Dumnezeu epifanic, zidit în arhetipul iubirii (p.63). Cuvintele, dar mai ales Cuvântul, î i desf oar semantica în func iile denot rii i conot rii: sunt i nu sunt, sau între mine i mine îns mi/ am datoria s nu capitulez (p.19) etc. În volumul de versuri al Nicoletei Milea, girat de Horia Gârbea, cele apte titluri de poeme (sau capitole/teme) au identitate bine conturat : Prin coridorul secret al exilului; Drumul î i leap pielea în mijlocul cerului; De monade promise crap temni a pietrei; Caut remediu pentru smintite pânde; E frig în cuferele solda ilor nechema i la oaste; Pân i bucuria cuvintelor e o aventur ; La urma urmei ce s -mi doresc mai

Kandinski - Portul Odesa

mult. Poeta, undeva la marginea câmpiei, se statornice te înh mat la n me ii însingurii i a teapt cu lumina cuvintelor în prag: unde mai e ti unde mai e ti/ la geam îmi bate noaptea...(p.49).

Filolog de remarcabil carier , Nicoleta Milea trebuie urm rit nu numai în jocurile subtile ale semanticii, dar i în grafie, spre a în elege când i de ce î i diferen iaz cuvântul cu majuscul trecându-l în conceptual, poten ându-l ca identitate: rb toarea cuvântului (p.57) sau desc sem n r desc/ dar pe Tine Te chem i Te-ntreb/ care este condi ia de c petenie/ a Cuvântului lupt tor/ sunt i nu sunt/ peste tot t cere o t cere/ ca un Imn de Slav / în at Limbii Române.../ i sfin ii î i aleg cu mare aten ie urmaii (p.36). Între poten area lui în substantivul propriu i risipirea lui în cel comun, f a se banaliza în el, cuvântul trece din gen în specie fiindc are i el crucea lui de purtat. Limbajul, când sacru, când profan (p.27), curge nestânjenit în afirmativ, îns nu de pu ine ori tinde spre antinomii, or frizeaz cu bun tiin tautologia, din punctul de vedere al logicii simbolice, dar i paradoxul: sunt i nu sunt. Obversiunea, ca opera ie logic , dar mai ales ca poetic a nega iei, la Nicoleta Milea devine un procedeu cât se poate de productiv: solda i nechema i la oaste; p ri desperecheate(p.43); nu-i nimeni prin preajma trânului timp (p.33); nu e suficient s mor dac nu vreau (p.21) etc. - ca precump nitoare descompuneri. Monada promis în poemul cu acela i nume se define te ca devenire i nem rginire concret multiform/ între foc i ap c derea celebrului m r/ lume vizibil i invizibil trezitoare/ limbaj sacru limbaj profan (p.27) i ne întoarce ca în teoriile lui Leibniz la singura substan , la singurul adev r, acela i cu energia esoteric proclamat de Kundalini-shakti, peste care str luce te Cauza tuturor cauzelor: un înger ascuns în ochii ce abia mai v d/ î i spal aripile de veninul lui kundalini/ doamne cum mai str lucesc straiele tale/ îmbr cate la rb toarea cuvântului (p.57) - probabil str lucirea care l-a pierdut pe Midas din vanitate, dar l-a consacrat în simbol.

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Ionel POPA

Canonicul postmodern Grama „În ce m prive te, am revizitat, printr-o cercetare proprie, toate fazele esen iale ale transfigur rii mitice a poetului, de la primele manifest ri pân la «desconstruc ia» care se petrece sub ochii no tri.

Nu am re inut tot ce s-a spus i s-a scris despre Eminescu, ci doar ceea ce am considerat , într-un fel sau altul, a înrâurit demersul mitologic [...] am l sat la o parte [lucr rile care] nu aduceau nimic nou în plan mitologic [...] nu e o carte (decât tangen ial) despre Eminescu, ci o privire asupra reprezent rilor poetului, un tablou sintetic al mitologiei eminesciene.” Acesta este programul i scopul lucr rii lui Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea i desfacerea unui mit, Ed. Humanitas, 2015, expus de autor în „Cuvânt înainte”. Din „Cuvânt înainte” ai putea crede c autorul a trecut la munc f parti-prisuri în ceea ce prive te problema - inutilitatea mitului Poetului Na ional.

Lucian Boia & comp. sunt irita i pân la isterie de afirma ii ca acestea: „[...] literatura poetic român va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, i forma limbii na ionale, care i-a g sit în poetul Eminescu cea mai frumoas înf ptuire pân ast zi, va fi punctul de plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a ve mântului cuget rii române ti” (Titu Maiorescu); „[Eminescu] va st pâni toate veacurile cât se va mai vorbi pe p mânt limba româneasc ” (A. D. Xenopol); „expresia integral a sufletului românesc” (Nicolae Iorga); „poetul na ional” (G. C linescu); „omul deplin al culturii române ti” (Constantin Noica). Pentru Lucian Boia toate aceste judec i de valoare nu sunt decât mituri alias minciuni. Nu are încotro, Boia admite ca drept calitate absolut a poeziei lui Eminescu muzicalitatea.

Dar i aici nu se dezminte sus inând c muzica versului eminescian e „sâmburele r ului”. Aceast muzicalitate ar fi sucit i întunecat auzul-v zul celor aminti i adineaori i a altor ca ei, care i-au adus nefasta contribu ie la na terea i propagarea Mitului Eminescu. În ciuda lui Boia & comp., ceea ce s-a construit ziua nu s-a mai d râmat noaptea; cu fiecare zi „mândra m stire” se înal tot mai sus.

Dac noul eminescolog ar fi studiat adev rata exegez eminescian ar fi aflat c în cazul lui Eminescu, ca i în cazul lui Orfeu (un exemplu), muzica este un dat ontologic, nu o simpl calitate estetic . Apropo de Orfeu. tie dl. Boia c Orfeu (o fi existat el de-adev ratelea?!), care de la vechii greci i pân ast zi este considerat zeul muzicii poetice, e originar din Tracia, dup unii chiar din partea numit Dacia, pentru care poetul nostru na ional avea un adev rat cult?

Cele 15 capitole, mai pu in ultimele trei („Complotul”, „M rturii”, „Cum nu e cunoscut Eminescu în lume”), urm resc cronologic pro-

blema enun at de titlul c ii. Fiecare capitol are un titlu menit s incite interesul cititorului: „Un poet... a a de pu in format”, „«Organele-s sf rmate i maestru nebun»”, „Fantezii i pl smuiri” .a.m.d. „Pân s se înal e, nea teptat, fulger tor i iremediabil, în imaginarul românilor, Mihai Eminescu avusese parte mai mult de constat ri i ironii decât de judec i favorabile”, scrie Lucian Boia în primul capitol. Aceast atitudine a avut-o chiar Titu Maiorescu, care, consider noul eminescolog, a dat startul în na terea mitului poetului.

Vrând s fie discret în mali iozitatea sa, Lucian Boia, pornind de la o idee a lui Alexandru Dobrescu, afirm : „cei dintâi critici ai lui Eminescu, [sunt] vinova i de a nu fi tiut de la primele sale poezii c se afl în fa a viitorului poet na ional, de care n-ar fi avut voie s se ating ”.

De acum, noul istoric literar uit s analizeze i s explice pozi ion rile fa de poet. Maiorescu i Negruzzi î i exprim mai degrab surprinderea, uimirea. Estetic cei doi junimi ti sunt ni te conservatori, adep i ai unui canon poetic clasic, iar pentru a evita lovitura sub centur , critic i ei „compunerea confuz ”, „rimele rele”. Cu toate „imperfeciunile” de limb i versifica ie l-au publicat în „Convorbiri literare”, cea mai prestigioas revist literar a momentului. Asta pe de o parte. De cealalt parte, primii antieminescieni înfoca i, Petre Gr diteanu i Gr. Gelianu, atacându-l pe Eminescu nu fac altceva decât pl teasc ni te poli e lui Titu Maiorescu care în „Be ia de cuvinte” a pus la zid revista lor [„Revista contiporan ”] pentru insuportabila infla ie verbal . Ace ti opozan i ai poetului, implicit ai „Convorbirilor literare”, sunt mult mai fragili literar i estetic-filosofic fa de cei de la „Convorbiri literare”.

Lucian Boia remarc , în context, cu juste e, c Eminescu nu i-a „propus aruncarea peste bord a regulilor în vigoare: ritmul, rima i toate celelalte. Laboratorul s u ne-o dovede te [...]. Eminescu este un perfec ionist.” Da, dar nu atât din scrupule pentru corectitudinea limbii i respectul pentru versifica ie, ci din dorin a de a g si forma capabil s -i exprime abunden a i tumultul de idei i imagini. Tocmai acest ultim aspect nu-l în elege Lucian Boia corect i pân la cap t când, „mai la vale”, r st lm cind o idee a lui Tudor Vianu, scrie: „noua faz [e vorba de ultima perioad de crea ie, de ultimele poezii publicate] se caracterizeaz printr-o simplificare drastic a discursului poetic. Abunden a de idei i imagini îi ia acum o strict economie de mijloace, laolalt cu o perfec iune formal care d armonia i muzicalitatea aproape inexplicabil ale versului eminescian. Lucian Boia gre te îndoit: 1. Nicicând Eminescu n-a renun at la abunden a de idei i viziuni, 2. Muzicalitatea versurilor sale este mai mult scut decât cut . Capitolul i-l încheie afirmând doar o jum tate de adev r, mai periculos decât o minciun : „Din apriga încle tare cu limba român , poetul a ie it în cele din urm înving tor. Dar asta dup ce suferise nu pu ine «înfrângeri»: atâtea c ri f ie ire, atâtea proiecte abandonate!” Eroare grav . Eminescu nu s-a încle tat niciodat cu limba român , limba lui matern , ci i s-a supus ca nimeni altul, c utândo peste tot vorbirea, poezia i basmul poporului, din c ile vechi, în opera înainta ilor. E o biruin în supunere, dup vorba filosofic a

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui Noica, în fa a geniului limbii române, dl. Boia ar trebui s cunoasc zicerea lui Eminescu în chestia limbii: „Nu noi suntem st pânii limbii, ci limba e st pâna noastr ”. În al doilea capitol, „«Organele-s sf rmate i maiestru e nebun!»”, se încearc degajarea adev rului de mit i de minciun , dar f o finalitate. Mai întâi s re inem urm toarea afirma ie oc: „Eminescu putea foarte bine s r mân un poet mare ( i este chiar clar c nu are egal în literatura româneasc a secolului al XlX-lea), f s ajung la condi ia unui mit.” Se vede c autorul c ii în discu ie nu e prea acas cu „fenomenologia spiritului”, cu evolu ia istoric i estetic a fenomenului poetic. i mai departe, mai mult îndoindu-se decât convins, afirm pe marginea aser iunii lui Vladimir Streinu, „Eminescu, poet dificil”: „Se pot identifica, fire te, zone de adâncime i subtilit i de tot felul, poate uneori mai mult în ipotezele exege ilor decât în inten iile poetului.” Pentru argumentare apeleaz la dou texte: La steaua i Luceaf rul. Iat ce spune despre prima poezie men ionat , nu înainte s concead a pune în parantez c poezia este o adaptare dup un poet german: „ofer un bun exemplu de abordare aproape «didactic » a subiectului. E o problem astronomic expus foarte limpede i o paralel nu mai pu in limpede între imaginea stelei disp rute i nostalgia trecutei iubiri. Totul, în acordurile înv luitoarei muzici eminesciene.” Dl. Boia n-a priceput c La steaua nu este o lec ie de astronomie pentru idio i i nici o jelanie pentru sentimentali ti dup o iubire pierdut . Eminescu nu face altceva, într-un limbaj poetic de o „frumuse e limpede”, decât s dea IUBIRII statut de dimensiune ontologic-cosmic . Referindu-se la poemul Luceaf rul, dl. Boia scrie, complexe: „ i Luceaf rul, poemul «suprem» al lui Eminescu, are un în eles cât se poate de explicit [adic tot «limpede»] (în ciuda exege ilor care au încercat s -l mai complice).” Cam r u, dl. Boia ne las în ne tiin a noastr , nu ne spune verdictul s u: „încercarea” respectiv s-a finalizat au ba! Prin propozi ia sa, Lucian Boia arunc la co exegeze f cute de speciali ti în domeniu (dau doar trei nume: Ioana Em. Petrescu, Marin Mincu, Rodica Marian). S continu m cu observa iile noului arhivist literar: „Cititorul poate pricepe f dificultate ceea ce însu i poetul a inut s precizeze: «Aceasta e povestea. Iar în elesul alegoric ce i-am dat este c , dac geniul nu cunoa te nici moarte i numele lui scap de simpla uitare, pe de alt parte îns , pe mânt nu e capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.»” Se vede clar c Lucian Boia e total str in de mecanismele misterioase ale actului creator i de acel fenomen numit de Lucian

Kandinski - Galben-Ro u-Albastru

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Blaga personan . Lucian Boia nu tie nici c o oper din momentul plec rii în lume se desparte de p rintele ei i prin c toria sa prin timpi î i dezv luie noi i noi în elesuri de care nu mai este vinovat inten ionalitatea p rintelui, ci, tocmai, personan a. Ideea în diferitele ei forme lingvistice a fost enun at de mult, de speciali ti în domeniu.

Autorul c ii revine la Maiorescu i Gherea, pe care îi consider pân pe la 1900 principalii n sc tori ai mitologiei despre Eminescu.

Primul studiu „consistent” despre poet este al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Eminescu (1887). Doctrinarul socialismului românesc incipient e apreciat pentru c „taie firul în patru”, l mure te pesimismul poetului i g se te r spunsul la „grava” întrebare: „A fost sau nu Eminescu o victim a societ ii, a «orânduirii crude i nedrepte»?” Referindu-se la studiul lui Maiorescu, Eminescu i poeziile lui, Lucian Boia spune c Eminescu va r mâne în imaginarul românului a a cum l-a caracterizat mentorul „Junumii”, dar uit s men ioneze finalul studiului: un profetism adeverit: „Pe cât se poate omene te prevedea, literatura poetic român va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, i forma limbii na ionale, care i-a g sit în poetul Eminescu cea mai frumoas înf ptuire pân ast zi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltare viitoare a vesmântului cuget rii române ti.” Ne îndoim c profe ia lui Maiorescu este mit, adic minciun dup gândirea lui Lucian Boia & company. Punând fa în fa cele dou „contribu ii la facerea mitului”, logic era s se specifice i criteriile total opuse cu care este analizat biografia i opera poetului, nu de alta, dar e important acest aspect.

Un alt ingredient major în structurarea mitului poetului e considerat accidentul biografic, acea brutal pr bu ire psihic i intelectual - înnebunirea, situa ie augmentat de faptul c poetul era tân r, în anul fatal avea 33 de ani. În acel moment tragic cea mai abject ie ire anti Eminescu s vâr te Macedonschi cu epigrama sa de trist amintire. Prin câteva poezii autorul Rondelurilor este un poet mare, dar ca om este mic.

Deci nu totdeauna, cum cer unii, e posibil desp irea între biografie i oper .

Urmând nefericita epigram , dl. Boia îl consider pe Eminescu bolnav schizofrenic i drept urmare tratat (judecat, apreciat) ca bolnav.

Capitolul „Amintiri, critici, contestatori” se centreaz pe imaginea poetului din manualele colare dintre anii 1887-1900. În anul 1902, Titu Maiorescu depune la Academia Roman preioasa lad cu manuscrisele lui Eminescu. Inestimabilul gest al lui Maiorescu, provoac apari ia unui „Nou Eminescu”; a a se intituleaz al patrulea capitol al c ii despre care facem vorbire aici. Dup 1905 începe publicarea articolelor politico-ideologice ale poetului. De acum, componenta principal a mitului nu mai este opera literar , ci publicistica poetului. „În câ iva ani de zile, Eminescu devine [...] marele profet al na ionalismului românesc.” „Schimbarea la fa ”, afirm Lucian Boia, de data aceasta corect, se datoreaz i „noului context ideologic”. Altfel spus, începe ac iunea de manipulare ideologic a operei lui Eminescu. Primul pas îl constituie tip rirea în 1905 a volumelor Poezii postume i Scrieri politice i literare. Lucian Boia trece în revist contribu iile lui Nicolae Iorga i ale S torismului, ale lui A. C. Popovici, A. C. Cuza i ale altora mai run i. Schimbarea opticii este radical , autorul ii consemneaz : „«Primul» Eminescu este universal i pesimist. «Noul Eminescu», dimpotriv , este na ional i încrez tor în destinul na iei.”

Urm toarele capitole, prin titlurile lor („Fantezii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i pl smuiri”, „Tentative biografice”, „Controverse ideologice”) spun totul despre noile componente ale mitului eminescian. Curba manipurii ideologice atinge un punct culminant în deceniul 1930-1940 (cap.7, „Deceniul Eminescu”) prin „contribu ia” mi rii legionare. Astfel se sus ine în mod aberant c Eminescu este întruparea lui Zalmoxis i înaintemerg torul C pitanului (Corneliu Zelea-Codreanu), care, la rândul s u, este continuatorul lui Iisus Hristos pe p mânt românesc.

Pornind de la asemenea contribu ii, dl. Boia îl condamn pe Eminescu de xenofobie i anti-semitism. Din orice punct ai privi, noul „exeget” eminescian se afl în culp : 1. A fi na ionalist, „în limitele adev rului”, cum a fost Eminescu, i a te preocupa soarta rii tale înseamn a fi xenofob? 2. Dl. Boia dac ar cunoa te publicistica lui Eminescu ar fi aflat c el n-a fost rasist i c „antisemitismul” s u este unul economic, pur i simplu Eminescu cerea o politic protec ionist . 3. Dl. Boia nu vrea s tie c fenomene ca antisemitism i xenofobie au fost i sunt nu numai la români, ci la al ii - vecini mai apropia i sau mai îndep rta i. În ultimele dou decenii ale interbelicului de atei manipul ri ideologice na ionalist-ortodoxiste i se opun studiile eminesciene semnate de condeie prestigioase: G. C linescu, Perpessicius, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Dimitrie Caracostea. Dup trecerea în revist a acestora, mai mult prin numirea lor, cu zâmbetul în col ul gurii Lucian Boia ine s ne aten ioneze c în aceast perioad de efervescen a criticii literare tot Eminescu „ca subiect inconturnabil al literaturii i culturii române ti” a beneficiat de binefacerile mitului. G. C linescu este onorat cu locul de frunte în consolidarea mitului prin Via a lui Mihai Eminescu (1932). Biografia roman at a poetului scris de linescu, spune Lucian Boia, „se încheie pe o foarte înalt not mitologic .” (Lucian Boia citeaz celebrul final). Noul istoric literar conchide: „Odat cu el (C linescu), ve nicia lui Eminescu nu mai pretinde demonstra ie, se în elege de la sine.” C linescu, zice comentatorul lui de ocazie, i-a mai temperat predispozi ia spre mit prin „stufoasa i parc insuficient închegat Opera lui Mihai Eminescu (1934-1936). Sunt aminti i, ca replic polemic la Via a lui Eminescu, Eugen Lovinescu cu duplexul romanesc, Mite, B uca i Cezar Petrescu cu trilogia, Romanul lui Eminescu (Luceaf rul, Nirvana, Carmen Saeculare), carte scris de un romancier profesionist. Mai sunt aminti i pentru contribu iile lor documentare I. E. Torou iu i Leca Morariu. Având în vedere i numele altora aminti i în alte pagini consta i c noul istoric literar nu face nici o distinc ie de valoare între Maiorescu, Iorga, C linescu, Perpessicius, Vianu, Edgar Papu, Noica i indivizi precum canonicul Grama, A. C. Cuza, Ioan S. Ordeanu, Ion Vitner, Mihai Novicov i al ii ca ei.

De-a lungul celor opt capitole pe care le-am prezentat sunt câteva momente când ai impresia c autorul c ii ar vrea s încheie conturile «destructur rii mitului personan » al c ror sold, crede autorul, este ale lui Lucian Boia & company.

Am c zut în eroare. Autorul nostru se învioreaz , motivat, în momentul când trece pragul fatidic al lui 23 august 1944. Urmeaz perioada comunist care îi furnizeaz suficiente argumente pentru demolarea mitului poetului, dar, din p cate, i de data asta, ignor aderata eminescologie. Desigur, materialul inventariat e veridic, numai sunt lucruri cunoscute, autorul nu aduce nici o nou descoperire arhivistic . În schimb în capitolele „Obsedantul deceniu” i „Deceniul linescu” e de-a dreptul ridicol prin „obiectivismul” cu care scrie despre ac iunile proletcultiste impuse de „eliberatorii” de la r rit i executate de slugile lor.

Totu i, s parcurgem cu calm capitolele 9 i 10 („Comunismul antina ional: de la Doina la Împ rat i proletar” i „Comunismul na ionalist de la Împ rat i proletar la Doina”). Cele dou capitole arat cum ideologicul comunist r stoarn scara valorilor i î i subor-

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

doneaz absolut totul. Perioada comunist a fost atât de aberant i par iv încât perioada dup i-a f cut acceptabili pe detractorii lui Eminescu trezi i cu libertatea de a debita orice. În epoca comunist , mitul Eminescu e supus - dup vremi i interese politico-ideologice - la dou ajust ri. În prima (1947-1967), epoca sovietiz rii, proletcultismului i a realismului socialist, românul, na ionalistul i reac ionarul Eminescu a fost f cut proletar-interna ional, lupt tor împotriva burghezo-mo ierimii (pe Doina s-a pus lespedea obrocului) sus inându-se, prin r st lm cire, c Marele Eminescu este în Împ rat i proletar (evident f finalul poemului), Via a i alte câteva poezii de acela i fel i, cu îng duin , anumite poezii de dragoste. Cine sunt cei care îndeplinesc sarcina partinic a „valorific rii mo tenirii culturale”? Dac i-a i uitat vi-i aminte te Lucian Boia în cartea sa. Cu aceea i pl cere scrie Lucian Boia paginile celuilalt capitol men ionat. Pentru mul i nu este o noutate ceea ce spune improvizatul istoric literar: încet-încet, dar programat, Mitul Eminescu este confiscat i înghi it de mitul Geniului din Carpa i, al Genialului Conduc tor. Comuni tii erau dibaci în a se folosi în propaganda lor de naivitatea politic a unor min i, altfel nobile. Lucian Boia îi pune pe Noica i Papu pe acela i plan cu slujba ii regimului. În fine!

Dup comunism (titlul cap. 11), noul exeget doar constat c alimentarea mitului e sus inut , dup spusele lui Lucian Boia, de c tre sociologul Ilie B descu care „reactualizeaz ” gândirea socio-politic a lui Eminescu, de c tre Funda ia Bunavestire, care în 1995 retip re te bro ura Eminescu, un mare precursor al legionarismului românesc a lui Constantin Papanace, legionar stabilit dup 1944, în Italia. Evident c ac iunea editurii este de neacceptat, ca i gestul prefa atorului, Ion Coja.

Lucian Boia are insomnii i co maruri din cauz c mitul lui Eminescu este viu la românii da i afar din ar de regimul comunist.

Exila ii români vedeau în Eminescu mijlocul cel mai puternic i mai eficient de rezisten i lupt împotriva comunismului din patrie. Se tie c Cioran în toate scrierile sale este un negator, dar niciodat în fa a lui Eminescu n-a spus nu. Se cunoa te c Mircea Eliade sau Vintil Horia de câte ori li s-a ivit ocazia s se exprime public pentru o Românie f comunism niciodat nu l-au uitat pe Eminescu. Opera lui le-a inut loc de ar , le-a umplut golul provocat de des rarea la care au fost condamna i de dictatura proletar . Cu un zâmbet discret dezaprobator sunt aminti i românii de peste Prut, în frunte cu Grigore Vieru i Aldea Teodorovici, pentru care Eminescu este „Dumnezeu al na iei române”, singurul care are dreptul s ne judece.

Gr bi -gr bi , Lucian Boia ajunge la momentul drag: prezentarea pe larg a bucluca ului num r al revistei „Dilema” din 27 februarie, 1998, în care î i dau întâlnire cei mai înver una i antieminescieni pentru a- i etala p rerile irefutabile în chestiunea valorii i viabilit ii lui Eminescu. Lucian Boia nu vede, nu aude, prin urmare nu ne spune c aici nu e vorba de o dezbatere pe tema dac mitul poetului este adev rat i necesar sau e fals i inutil, ci de o ac iune acerb de demolare total a Poetului Na ional. Cine sunt ipochimenii? (îi g si i nominaliza i în Dilema i, de bun seam , în cartea lui Lucian Boia) Nu sunt ni te „furio i”, ci ni te tineri înc cu co uri pe obrazul lor fin de atâta cultur , inteligen i talent i „înc ” f o Oper . Vorba poetului contestat, „ai no tri tineri”, ni te Juni... [u or coruptibili]”. Dar mai trist este nu prezen a bolii, care va trece (lupta va fi pierdut ), ci faptul c în fruntea lor se afl Nicolae Manolescu care semneaz i el în „Dilema [revolu ionar ”]. S nu ne mir m. Distinsul critic i istoric literar în a sa Istorie critic a literaturii române (p.377-409) este cu adev rat critic cu Eminescu. Acela i Manolescu este indiferent fa de lupta i izbânda Academicianului Eugen Simion pentru salvarea de la distrugere a celor 14.000 de pagini de manuscrise mase de la Eminescu i disponibile acum tuturor chiar i numai

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru a le privi. Gestul academicianului e calificat un „obicei”, iar „rândurile din acestea [caietele eminesciene] nu prezint vreun interes.” Al ii din aceea i tagm au pus sub semnul întreb rii banii cheltui i.

Din totdeauna, în oricare domeniu de cercetare, deci, i în cel al criticii i istoriei literare, se s vâr esc exager ri, gre eli, gogom nii, dar nu dup lung vreme i-au primit punerea la punct. A a c nu trebuie s ne mire prea mult apari ia unor studii ca: Previziuni tiin ifice în opera lui Eminescu (Ed. Brumar, 2010) i Eminescu versus Einstein (Ed. Brumar, 2012) semnate de Virgil Ene. Un alt Ene (?)

George, semneaz Securitatea i siguran a na ional a României [în viziunea lui Eminescu] ap rut la Ed. Eikon, 2014. Cu mare regret trebuie s constat m c abera ii se mai rostesc i sub Cupola Academiei (vezi cap. 12, „Comemorarea la Academia Român ”). Este îns ridicol s te bucuri i s folose ti pe post de bibliografie astfel de elucubra ii ie ite din ni te min i fierte rac. Totu i, asemenea situa ii nu- i permit s ironizezi „sub ire” personalit i (vezi p.188-189) cu o oper , fie ea i de istorie, apreciat de al ii decât istoricul Lucian Boia, c ruia Ed. Humanitas, în 18 ani, i-a publicat în edi ie princeps, nu mai pu in de 28 de c i de „cercetare”, mai corect spus de popularizare personal a istoriei în forma aproape vulgar a romanului popular de parc noi, ceilal i, am fi ni te incul i. În cap.13, „Complotul”, i cap.14, „M rturii”, semnatarul c ii revine „analitic” asupra celor dou aspecte din biografia mitic a poetului enun ate în capitolele anterioare. În aceste pagini autorul nu mai brodeaz prea mult.

Pentru ca descrierea „facerii i desfacerii” mitului s fie complet nu putea lipsi un capitol despre „Cum nu e cunoscut Eminescu în lume”. Credem c mai onest i corect capitolul trebuia intitulat «De ce Eminescu nu e cunoscut suficient în lume?», dar probabil c utarea cauzelor i explicarea lor l-ar fi dep it pe cercet tor, poate de aceea o i d pu in pe glume. Stimate d-le Boia, Eminescu e un poet de valoare universal , iar faptul c Eminescu nu e cunoscut în str in tate i c nu e a ezat la locul lui de drept este o problem ceva mai complex , pentru identificarea i rezolvarea c reia se cere munc serioas de specialist în ale literaturii i în aceea i m sur , dac nu mai mare, contribu ie material - tim noi din partea cui, pentru traduceri i difuzare. Apropo, c tot sunte i atât de activ, productiv i personalitate, i faptul c v preocup atât de mult soarta lui Eminescu pe care îl iubi i - cu o voce corect politic, Dv. a i f cut ceva în chestiune?

Cartea d-lui Boia despre „facerea i desfacerea” mitului emi-

Kandinski - Cometa

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

nescian e scris corect politic. Ea se încheie simetric cu un „Cuvânt de sfâr it” care nu spune nimic altceva decât c aceast carte inutil a ajuns la ultima pagin Acum, dup ce am pus i noi punctul dup ultima pagin , mai putem men iona i alte hibe majore de natur tiin ific ale opisului lui Lucian Boia. Lingvistic i stilistic interoga iile, invoca iile, glumi ele i alte încerc ri retorice sunt total nelalocul lor într-o cercetare tiinific . Dar cartea aceasta numai tiin ific nu e. În alt ordine de idei, Lucian Boia & company sunt pu in i fariseici: în loc de minciun care le este permanent în gândire i suflet, folosesc cuvântul mit.

Este clar c acestora nu le este clar deosebirea dintre mit i minciun i nici rostul mitului în existen a unei comunit i, mare sau mic ; habar n-au de incon tientul colectiv, nu cunosc ceea ce, min i mai luminate decât a lor (Gene Girard, Eliade, Jung, Blaga) au scris despre mit i incon tientul colectiv. Pentru ei „combaterea” mitului înseamn cercetare tiin ific riguroas i obiectiv . Halal de a a cercetare! Încerc s -mi imaginez cum ar reac iona cei c rora un Boia de-al lor lear spune c Dante, Shakespeare, Cervantes, Goethe... nu ar fi Scriitorul lor Na ional, ci doar un mit, adic o minciun . Dovad de ne tiin - voit ?! - e faptul c dl. Boia consider sinonime mitul i cultul personalit ii, cultul politic. A a se face c pune pe acela i plan mitul Eminescu i cultul lui Ceau escu. Aferim!

Despre originea etnic a lui Eminescu s-a glosat cu o rea-voin i ignorarea instrumentului tiin ific. Problema nu-l intereseaz , pe bun dreptate, pe dl. Boia, dar nu uit s pun cirea a pe tort când sus ine poetul e de orice origine etnic numai, dar numai „român verde” nu.

Dl. Boia nici n-a r sfoit publicistica eminescian . În necuno tin de cauz acuz pe Eminescu c a ignorat R zboiul de Neatârnare, c nu ia închinat (!) versuri. Dl. Boia nu pricepe c Eminescu n-a avut condi iile lui Alecsandri i Co buc i de aceea nu a scris ode i cântece de vitejie, dar în schimb în publicistica din perioada 1877-1878 a scris despre problema Basarabiei. Or, ca istoric trebuia s tie c cestiunea Basarabiei este mereu actual . S mai not m c citarea din Eminescu îi joac feste „junelui” eminescolog. El citeaz : „totu i - asemeni” f în eleag sintaxa versului eminescian: „Nu e nimic i totu i e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uit rii celei oarbe”. Înc un exemplu: Boia citeaz „O or s fi fost Amici”; textul eminescian corect: „O oar ...”. Pentru criticul literar Boia nu exist nici o diferen de sens între „o or ” i „o oar ”. În acest caz are o scuz , citeaz dup edi ii care p streaz gre eala transcrierii din manuscrisul poetului.

Cartea Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea i desfacerea unui mit, semnat de Lucian Boia, nu este, nici mai mult nici mai pu in, decât o cronologie de fapte prea bine cunoscute de mult lume. Pentru astfel de defecte tiin ifice i manipulare de idei i implicit de con tiin e ne dezicem total de opinia lui N. Manolescu care aprecia „acribia istoricului de anvergur în a identifica sursele mitului i consecin ele lui, în cea mai complex , pân acum, lucrare de acest gen.” Cartea d-lui Boia este „nou ” doar tipografic, ea mânând doar un simplu i jalnic num r într-o lista bibliografiei eminesciene. Închei amintindu-le nepo ilor canonicului Grama, de altfel pomenit „corect politic” în carte, cuvintele lui Dumitru Radu Popescu, nu un oarecine: „Eminescu este un cuvânt al limbii române, a cum este i dor i duios pe care îl înv m de mici de la p rin i i bunici, odat cu primele cuvinte fundamentale, pe care le înm la coal prima dat cu adunarea i sc derea, un cuvânt pe care înainte de a-l cunoa te i pe care apoi îl ducem cu noi pân la ultimele cuvinte [...] Eminescu este un cuvânt cu care începe o lume de gândire, geneza unei limbi. Eminescu a construit o carte pe care de peste o sut de ani ploile n-o ating i vremea n-o vremuie te i nu-i ia vam , o simpl carte, o oper vie i complex , un loc de închin ciune i scut.”

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Florin T. ROMAN

Antologia scriitorilor români contemporani din @întreaga lume Dac mai exist vreun om de cultur român care înc nu a f cut cuno tin cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamn c , citind aceste rânduri, a sosit momentul s o cunoasc .

De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neap rat pentru c este jurnalist , poet , scriitoare, publicist de cet enie român . Nu pentru c de ine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asocia ii, reviste, cluburi culturale române i interna ionale. i nici pentru c a fost sau este produc tor ori coproduc tor de emisiuni de televiziune i radiodifuziune, organizator a numeroase festivaluri, concursuri i conferin e culturale de rezonan interna ional . Nici m car pentru bibilografia Domniei sale atât de extins i de eterogen .

Ligya Diaconescu este, cu siguran , i va r mâne peste vremuri Doamna Limbii române, a a cum Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (alias monahia Benedicta de la V ratec) a r mas pe vecie Doamna Literaturii române, pentru c inima Domniei sale bate mai tare la rezonan a cuvintelor România, român, românism, pentru c s-a n scut în jude ul stirilor Neam , Agapia, Sih stria, Secu, i al Humule tiului lui Ion Creang , pentru c , de i pleac adeseori peste m ri i ri, ca ambasador cultural al României, revine la fel de des în patria sa natal , la locuin a din jude ul m stirilor Cozia, Fr sinei, Bistri a, Arnota, i al lui Antim Ivireanu ori Anton Pann.

Ligya Diaconescu mai este Doamna Limbii române pentru c , în 2012, la ini iativa Domniei sale i a regretatului Corneliu Leu, fost regizor la Televiziunea român , Parlamentul rii a legiferat S rb toarea Zilei Limbii române pe data de 31 August, dat la care de atunci, în fiecare an, au loc ample manifesta ii cultural-educative în întreaga ar i în cadrul comunit ilor de români de pe întreg mapamondul, pentru c are un spirit de sacrificiu rar întâlnit, care o face s pun cultura rii înaintea problemelor, necazurilor, suferin elor sale personale, i, nu în ultimul rând, pentru c este ini iatoarea a nenu-

rate antologii de poezie i proz , în care reune te, printr-o riguroas selec ie, personalit i ale culturii române din întreaga lume.

Cele mai recente astfel de antologii au v zut lumina tiparului la editura Olimpias din Gala i, la începutul anului 2017, i se numesc La taifas cu iubirea (despre care s-au scris i publicat deja recenzii în mai multe publica ii), respectiv Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume - STARPRESS 2017. În aceast ultim lucrare, care este de fapt o edi ie bilingv român rus , prefa at cuceritor de c tre doamna Mary Smith din Los Angeles, S.U.A., Ligya Diaconescu a reunit crea ii a 11 poe i i a 5 prozatori români din ar i din Republica Moldova, Germania, Canada, U.S.A., Anglia. Cei 11 poe i sunt Mariana Popa, Albert Gyuris, Melania Rusu Caragioiu, Maria Chirtoac , Virgil Ciuc , Rodica Calot , Florin T. Roman, Ionela Flood, Francisc Pal, Tatiana Dabij, Ligya Diaconescu, iar prozatorii (de fapt prozatoarele) se numesc Teresia Bolchi taru, Mariana Zavati Gardner, Gina Agapie, Voichi a Tulcan Macovei i Nadia Urian.

Mariana Popa aduce în prim-plan o poezie în vers alb, îmbibat de sacralitate, prin care autoarea c tore te „pe Calea Durerii” în ara Sfânt (poezia Golgota), se las sedus de farmecul naturii, din care extrage metafore inspirate i fluorescen e artistice încânt toare.

Poezia devine astfel o în iruire de instantanee policrome: „amurg însângerat”, „culori în uvoi”, „galben însufle it” (Incanta ie); „discretul roz”, „verdele spart”, „albul spumei urmat de violet”, „geana albastrului” (Mistice jocuri), o contemplare diacronic ce dezv luie un soare când la apus, când „în c ul palmei”, când „plin de nemurire”, o sum igenu de autoidentific ri cu elemente ale naturii care, personificate, se joac unele cu altele „mistic” i „imponderabil”.

Poeta î i face astfel o autobibliografie în care include seceta, ecoul, ploaia (Incanta ie), galbenul toamnei (Orizont imponderabil), combinându-le cu percep ii auditive de înalt frecven : aude „note eminesciene”, „cântul naturii”, „note astrale”.

Adalbert Gyuris abordeaz tot o liric alb , care cucere te prin simplitate. În foarte pu ine cuvinte poetul (care este i un cunoscut caricaturist) proiecteaz pe coala de hârtie, din str fundurile sufletului u altfel impermeabil, dragostea fa de fiin ele feminine din via a sa: nepoata Rafaela (Miracolul), mama (Între), so ia (Reper, R bdare).

Melania Rusu Caragioiu, personalitate cultural marcant a diasporei române ti din Canada, ne prezint doar dou poezii, îns nu orice poezii: ambele sunt str tute de seva unui patriotism pur, curat i emo ionant, f vreo diluare patetic , cum numai un român înstr inat de meleagurile natale, dar care a luat cu el, la plecare, întreaga fiin a acestor inuturi, poate emana.

Prima poezie, intitulat cini adânci, scris într-o prozodie aproape perfect , constituie o analogie metaforizat , la fel de reu it , între r cinile poporului român, întruchipate de Zamolxis, de „ose-

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

minte plânse sub rân ”, de „capete de lup uier toare”, i r cinile molidului „falnic, ancorat în stânci”.

Cea de-a doua crea ie liric este, dup cum anun chiar titlul, un poem închinat Limbii române, în care cuvintele acesteia iau form de frunze, flori, fluturi, raze, doine, i în care nu este uitat f uritorul variantei sale moderne, literare, Mihai Eminescu.

Melania Chirtoac , profund „r nit ” de farmecul spiritualit ii ruse, ne transmite vibra ii artistice preluate din aceste „r ni”, prin intermediul a trei poezii ce pot fi facil caracterizate, laolalt , printr-un singur cuvânt: SUBLIM! Fiecare dintre ele descrie cu o u urin remarcabil , provenit dintr-un talent incontestabil, în figuri de stil rafinate, ce îmbrac o hain prozodic impecabil , trei renumite cet i ruse ti. Oricine î i d seama, direct sau prin deduc ie, din titlurile poeziilor, despre ce ora e e vorba: Cântecul Petrodvoretsului, Sankt Petersburg, Pia a Ro ie.

Fie i numai prin forma pur clasic pe care o d acestor poezii (toate alc tuite din catrene, fiecare vers debutând cu majuscul , respectând regulile prozodiei, dup cum am ar tat) i prin atmosfera înc rcat de romantism (cu trimiteri la episoade din istoria burgurilor cântate, la cadrul natural i la monumente de art reprezentative ale acestora), poetesa merit din plin atât titulatura de dasc l de Limba i Literatura român , cât i legitima ia de membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Virgil Ciuc este un alt român care i-a luat cu el ara de ba tin când a purces departe, spre New York, U.S.A. Virgil Ciuc ne dove-

Kandinski - Conexiune distinct

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

de te înc o dat c românii care tr iesc printre str ini î i iubesc mai mult patria decât mul i dintre cei care locuiesc înl untrul hotarelor ei.

Inima sa tricolor sângereaz incurabil, sub form de versuri clasice, din toate r nile provocate României de nedrept ile istoriei, in concreto de „str ini mi ei”, de „ arlatanii tr tori de ar ”, de „popoare din Imperiul Ipocrit”, de „hoardele nebune”, de „Guvernele de crime vinovate”. Poetul nu î i iart nici compatrio ii care îi voteaz „t cu i i f rost/ Pe veneticii ale i din afar ” i care se ploconesc „str inilor solemn”, renun ând „la glie i trecut”.

Artistul ne mai astâmp durerea receptat cu câteva versuri foarte frumoase dedicate unei poete anonime (Nu-i prea târziu) i cu o rev rsare cuminte de optimism în ceea ce prive te viitorul rii (Daciei nepieritoare).

Remarc câteva metafore splendide: „Aduce i Basarabia acas -/ Bate i în diamante crezul ei” (Aduce i Basarabia acas ); „Las senza ii care te colind / S-adauge surâsului nectar” (Nu-i prea târziu); „...osândi ii s se-mbrace-n zeghe/ Se tem de judecata din morminte.” (Daciei nepieritoare) Rodica Calot este un alt dasc l de Limba român ( i de Limba francez ) care- i merit din plin acest nobil statut social. În poeziile sale vibreaz , atât de armonios i divin, tot ce e românesc: limba poporului, doina, bunicii, ia, cuvintele, înv mintele, lupii, mamele, pruncii i, bineîn eles, Dumnezeu. Poeta manifest un respect profund fa de cuvinte, respect enun at ab initio înc din titlul fiec rei poezii: Limba noastr , Cuvinte, Morfeme, Doina. Are grij s ne aminteasc faptul c „pe ia româneasc / Hohotesc maci sub arnici”, faptul c „Asprele înv minte/ Ne sunt cea mai moale hain ”, sau c „Nicio frunz nu suspin / Când conjug nemurirea”.

Nu în ultimul rând este demn de remarcat grija pentru form : fiecare poezie denot sobrietate, f s afecteze îns sensibilitatea, regulile prozodiei sunt respectate cu acribie, trei dintre cele patru poezii au aspectul unui sonet sui generis, foarte apropiat de sonetul englez. Artista prefer rima încruci at , iar în distihul concluziv al sonetelor i în poezia Doina - rima împerecheat .

Ionela Flood tr ie te din 2002 la Londra, astfel c st pâne te bine Limba englez i realizeaz frecvent traduceri din Limba român în aceast limb . În calitate de poetes , Ionela Flood ne ofer poezii scurte ca întindere, dar emo ionante ca profunzime. Nu se sfie te -L m rturiseasc pe Dumnezeu ca i creator a tot i a toate. De i nu-i pomene te numele, este o mare admiratoare a lui Brâncu i.

Condescenden a sa fa de genialul sculptor de la Hobi a este tr dat , premeditat, desigur, de evocarea câtorva capodopere ale acestuia, în poeziile Pas rea Phoenix i ut torii de comori. Prin acest gest repetat i prin alte simptome de simbolism, dar nu numai, poeta î i manifest afec iunea fa de patria natal i fa de tot ceea ce înseamn ea: limb , cultur , tradi ii, pove ti „cu Fe i Frumo i i Zmei”.

Printr-o împrejurare nefericit a vie ii, Francisc Pal (român stabilit în Toronto, Canada), a devenit, la 48 de ani, nev tor.

Aceasta nu l-a împiedicat îns s publice cinci volume de versuri i s apar în peste o sut de magazine literare!

De i se declar nev tor, poetul Francisc Pal vede foarte clar detalii semnificative ale existen ei care, de multe ori, ne scap nou , celor ce pretindem c vedem bine. Astfel, el surprinde cu ochii inimii „vorbe str lucitoare” i „gesturi desprinse din ve nicie” (Dac ), „locuri m iestre din stele” (Urmare), „mii de poe i/ Risipi i ici i colo” (Poe i).

Ve nic îndr gostit, artistul eman un optimism debordant i con-tagios: din poeziile sale se revars „bucurie i dans” (Afar ), „lumina Soarelui” i „cânturi” ( teptare). Nev tor? Hmm... Nprea crede...

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

Tatiana Dabija, poet din Chi in u, Republica Moldova, este vizibil influen at în poezia sa de c tre Luceaf rul Literaturii române.

De altfel, prima crea ie pe care ne-o propune, Moartea poetului, poart subtitlul „Mihai Eminescu in memoriam” i împrumut aspectul i curgerea lin a cunoscutei „Revedere”.

Lacrimile curg prin poezia artistei basarabene, prelingându-se, precum necuvintele nichitast nesciene sau violetul bacovian, de pe un vers pe altul, i u urând dorul de Eminescu: „Lacrima-i c dea-n înaltul/ Norilor de m rg rint” (Moartea poetului), dorul de b rbatul iubit: „lacrima p trunde-n început (...)” ( ceri asurzitoare), sau atenuând o durere nem rturisit : „dar tu, lacrim , s taci (…)”

(Discret); „L crimând adie visul (…)” (Armonie). Încolo, Tatiana Dabija recurge la gesturi extrasenzoriale, metafizice, specifice artistului de peni , sporind astfel în intensitate mesajul crea iilor sale: ascult cerea, o s rut , porunce te lacrimii s tac , s nu spun nim nui taina izvorului ei, î i propune s i pironeasc „în rug ciune/ atunci,/ inima/ de vânt…”.

Pe Ligya Diaconescu, poeta, o doare mereu calea dintre ara natal i cea adoptiv , motiv pentru care culege flori de acas spre a le avea la îndemân acolo unde o trimite adesea destinul, ca un balsam pentru dorul înstr in rii (Drum).

De altfel, întreaga poezie a Ligyei Diaconescu este o imens gr din cu flori de tot felul: maci i flori de tei (Drum), flori de câmp (Mai întrebat), flori de busuioc (Tr ire) i cu castani, o gr din înv luit de lumin , c ldur , adev r (din nou Tr ire).

Plimbându-te prin aceast gr din a poetei, vei putea culege metafore tulbur toare: „(...) orice clip prea repede trecea/ Dovada necesar a repet rii noastre”; „ i-a a din vorb -n vorb m-ai întrebat apoi/ Dac seninul moare r pus de noaptea-albastr ” (M-ai întrebat); i-am alungat de-a pururi albastru, negru, cea a/ C ci dragostea e pur când focul e nestins” (Tr ire).

Str tând cu „pa i grei” aleile str juite de flori i de metafore ale gr dinii, vei fi îns str puns, drag cititorule, nu doar de st ri de bucurie, i ci de s ge i ale suferin ei pornite din observarea compatrio ilor ce nu tiu s culeag flori, s se bucure de ele i de faptul c sunt români, de durerea desp irii temporare de b rbatul iubit, plecat prea devreme, dar, totu i, într-o lume mai bun , de chinul lucidit ii resim it de poet în aceast lume în care mai are înc de continuat o misiune i în care râsul e amestecat cu suspinul i cu plânsul.

Capitolul consacrat PROZEI SCURTE debuteaz cu un suflet tân r ce poart o hain mai veche de 80 de ani, pe nume Teresia Bolchi T taru. Crea ia Doamnei Apostrof (cu acest pseudonim se semneaz distinsa autoare) reconstituie în culori artistice o întâmplare real din vremea socialismului „victorios”, întâmplare care „a devenit istorie în satele din jurul mun ilor Cible ului ( ible ului)”, cum ne asigur Domnia sa. Doamna Apostrof ne poveste te cu un umor molipsitor cum Biserica lui Iisus Hristos, reprezentat de un preot de la ar , fiind provocat , face „mi to”, cu tact i inteligen , de epoca de „aur” a comunismului, reprezentat de un tovar activist, ce purta o apc “asem toare cu cea a lui Lenin, doar mai ponosit ”.

Faptul c dialogul dintre Biseric i comunism se poart într-un autobus „hurducat peste cele gropi, bârâind, trosnind i cl mp nind din toate balamalele”, autobus ticsit de naveti ti, rani din L pu , spore te farmecul scurtei istorioare.

Concluzia subsemnatului e c cine nu are tineri deghiza i în om trân, s -i citeasc !

Maria Zavati Gardner (românc stabilit la Londra) ne duce mai departe „Cu autobuzul”. Autoare de poezii, povestiri, articole, recenzii, proz scurt , traduceri, dar i semnatar a trei romane, publicate în Limba englez , scriitoarea ne dezv luie un stil propriu de a povesti, dobândit într-un timp îndelungat, cu perseveren . P cat

15

textul pe care ni-l pune înainte este prea scurt. El treze te curiozitatea în ceea ce prive te continuarea ac iunii, aparent banal , dar, sunt intuitiv convins, de o originalitate nepremeditat , pe m sura curgerii ei spre deznod mânt.

Gina Agapie, membr a Ligii Scriitorilor din România, ne propune o sintez alegoric a sacrificiului cre tin suprem, denumit teologic „moarte muceniceasc ”. Lucrarea scriitoarei, al c rei titlu este format din cuvintele ce desemneaz cele trei virtu i cardinale ale Cre tinismului (Credin a, N dejdea i Dragostea), i în cuprinsul c reia acestei virtu i sunt personificate în trei fete „peste m sur de chipe e”, ne duce cu gândul la martiriul fiec ruia dintre apostolii lui Hristos, la chinurile îndurate pentru m rturisirea credin ei în Fiul lui Dumnezeu de c tre Sfin ii tefan, Gheorghe i Dimitrie i, nu în ultimul rând, la moartea martiric a Sfântului Voievod român Constantin Brâncoveanu, împreun cu cei patru fii ai s i i cu sfetnicul Ianache V rescu.

Autoarea recurge la o exprimare cursiv , limpede, accesibil inclusiv copiilor, c rora le este de fapt adresat textul, a a cum ne anun subtitlul acestuia: „Fragment din povestirea pentru copii Comorile în elepciunii”. Îns au multe de înv at i oamenii mari, ori poate mai ales ei.

Voichi a Tulcan Macovei, o ar deanc erudit , membr a Ligii Scriitorilor i de in toarea titlului de Master în Teologie, fascineaz prin inventivitatea de a concepe o convorbire între trei prieteni, fiecare dintre ei apar inând uneia dintre cele trei mari religii monoteiste ale omenirii: Cristian, care este cre tin, Husayn - musulman i Asher evreu de religie mozaic . Fiecare aduce, pe rând, argumente în sprijinul ideii c religia sa este cea mai bun , cea mai apropiat de unicul Creator al universului: Dumnezeu, respectiv Allah, respectiv Iehova.

Textul publicat în antologie este de fapt un fragment extras dintro lucrare ampl , de teologie comparat , care se nume te „Cine sunt eu i cine este Dumnezeu - Dialoguri interreligioase”, editat în dou volume la Arad, de c tre Multimedia Interna ional, în 2015.

Am avut onoarea s primesc primul volum de la îns i autoarea lucr rii, lucrare pe care o recomand oric rui cititor interesat de a afla mai multe informa ii despre cele trei religii monoteiste, chiar dac , pe alocuri, cititorul obi nuit va da peste pasaje de teologie aprofundat , cu caracter ezoteric.

Nadia Urian a absolvit Liceul Pedagogic din ora ul lui Rebreanu i... nimic nu e întâmpl tor.

Din nou o poveste scurt , intitulat , sugestiv: Omul i câinele.

Erou principal e, a i ghicit, L bu . Eroi secundari sunt oarecu, „schilodul satului”, care este st pânul bietului patruped, mereu fl mând, i prietenul lui oarecu, pe nume Ghi uc , „un alcoolist murat, care nu are nici m car o coaj de pâine uscat ” pentru L bu , dar are, în schimb, „timp mai mult s -l îmbr eze, s -l pupe în bot i s adoarm al turi” de prietenul s u necuvânt tor. „ i câinele simte dragostea (...)”.

De i subiectul e vechi i chiar uzat moral, prin talentul prozatoarei povestioara poate da impulsuri unor con tiin e anesteziate sau poate izvorî lacrimi unor ochi duhovnice ti. C ci cititorul simte dragostea...

Nepricepându-m deloc la Limba rus , nu pot s emit o p rere referitoare la valoarea traducerii, dar, cunoscând-o pe distinsa autoare a antologiei, sunt convins c a procedat foarte bine alegând-o pentru aceast anevoioas i delicat misiune pe scriitoarea basarabeanc Tatiana Dabija, lector universitar i totodat doctor în Drept.

Culegerea de text i corectura apar in domni oarei Andrada Victoria Diaconescu, iar machetarea grafic (la poezie - pe dou coloane: în stânga - varianta în Limba român , în dreapta - cea în Limba rus ) i coperta, deosebit de frumoas i sugestiv , sunt rezultatul muncii domnului Ovidiu Valentin Ciorobea.

Cum ai putea s nu te bucuri când i s-a rezervat un loc printre asemenea spirite alese, chiar dac tii c e ti cel mai umil i mai neînsemnat dintre ele?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Lumin de dor - femeia

Mi-ai spus s plec i am plecat, În ultim rând din al meu sat.

Lumin de dor, c ldur , idee, Mister i putere prin vraj i foc, Clopot de zi, prin noapte scânteie, E lumea de vise, cu raze în cioc.

Lumin de dor ce înclin p mântul, Comoar i ochi prin mi care i timp, taie de vânt ce se-ntrece cu gândul, O lume de vise, cu al s u anotimp.

Durere i dor, sup ri, mângâiere, Natur de griji prin r bdare sc ldat, Femeie i om, b rbat i femeie Prin lumea ce st cu lumina la sfat.

Lumin de dor i o dulce pova , Frumoas la chip i în versul rostit, Izvor de putere, poemul de via În drumul cu lumea, de fapte gonit.

Pl cere i dor de speran urmat , Iubire i cântec cu urc ri i c deri, Farmecul vie ii – mereu aplecat Peste lumina purtat de vremi.

Joc de iubire Prin joc de imagini, în joc e cuvântul, Prin joc de priviri, dorin e-sclipiri, Soarele, luna, cerul, p mântul i d ruie clipa, pl ceri, amintiri.

Prin unda luminii, rostire duioas , Cântare de suflet, cu râvn de-alin, Acorduri m re e în gânduri te-apas , În pas cu fiorul ce bate din plin.

Prin farmecul nop ii inima zburd , Vibreaz , cer te mi carea din loc, Ochiul se zbate s simt , s-aud , Puterea luminii prin valuri de foc.

Cugetul cheam , chemarea s-avânt , Focul iubirii se vrea neînvins, Via a-i o dram , via?a s-alint Prin nostalgia din jocul aprins.

Surâs Mi-ai spus s vin i am venit, Atunci când soarta m-a gonit,

Mi-ai spus s vin s te a tept, În dimine i s m de tept, st m al turi zi de zi, Când soarele ne va zâmbi. ne privim, s ne iubim, În miezul nop ii s ne tim, Cu ochii s ne ador m, Trecutul trist s -l consol m.

Mi-ai spus s vin i am venit, Dar tu în poart n-ai ie it, Mi-ai dat scrisoarea peste gard r’ s te ui i la al meu fard.

Mi-ai dat balsamul cu venin Peste-al meu nume feminin, Mi-ai spus s plec i am plecat, Cu-al meu surâs naiv, curat.

Pictez în tain un s rut Culeg în tain , mi c în umbr , Surâd în triluri, plâng t cut, Imaginar prin lumea sumbr Pictez dorin e i-un s rut.

ruire M-ai probozit s i d ruiesc Ale mele m rg rite, Dar vreau o iarn s mai cresc, Gonind un vis, cuminte.

O prim var s -ntâlnesc, Cu florile dorite i singur s -mi despletesc, Dorin ele-adormite.

Iar când fiorul va vorbi, Adânc în al meu cuget, Te voi g si, te voi orbi, Cu foc din al meu suflet.

Voi d rui al meu cuprins, Luminilor din tine i-acel m rg ritar de vis, A noastre vie i s-aline.

În culise Am vrut s i scriu i azi un rând În plin zi de var , Am vrut s i scriu c -s foc i gând, i te a tept în scar .

Am vrut s i scriu s vii i azi În ale mele vise, Dar ast zi este zi de mar i i stau dup culise.

Culeg în tain , prea cuminte, runtul p r crescut u or i nu încerc s -adun în minte Trecutul trist, obositor.

Tu i eu de vin

Încerc s caut o frecven mi te-apropii, s te-ating, i simt suflarea rezistent Ca-n ea dorin ele s -mi sting.

Poama coapt s-a uscat, Florile-n gradin , Ploile s-au adunat, Tu ai fost de vin .

Încerc s caut un p ianjen Crescut pe-o frunz de ar ar i pe-al t u bra pictat în galben st m ascun i imaginar.

Culeg în tain o scrisoare Cu scris m runt i ne-n eles, Cer esc o a chie de soare S-ajung la chipul t u ales.

(Versuri din volumul „Orbul dintre ani”, Editura Pontos, Chi in u, 2001)

Frunzele au doborât Drumul dus în toamn , rile s-au unit, Tu fiind în goan .

Vânturile s-au pornit, Pragul iernii geme, Tu din nou m-ai p sit, Eu cu ploaia-n gene.

Poama coapt s-a uscat, Florile-n gr din , Pomii mei s-au scuturat Tu i eu de vin .

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

George PETROVAI

Umanismul confucianist ]i misticismul daoist, cei doi poli @între care a oscilat @îndelung filosofia chinez[* Budismul Budismul, ale c rui baze au fost puse de c tre Buddha în secolul al VI-lea î.Cr., a p truns în China în secolul I al erei noastre. Influen a lui religioas i filosofic a avut un caracter progresiv, îndeosebi dup c derea dinastiei Han. Timp îndelungat budismul a fost confundat cu daoismul, datorit faptului c primii traduc tori ai sutrelor apelau la expresii daoiste pentru a putea exprima în chinez no iunile budiste. Termenii respectivi erau împrumuta i din San xuan, cele trei lucr ri fundamentale ale metafizicii neodaoiste: Lao zi (Dao De jing), Zhuang zi i Yi jing.

De timpuriu, ceea ce înseamn îndat dup p trunderea budismului, au existat contacte între budi ti i amatorii de dezbateri filosofice.

Apoi, dup refugierea în anul 317 a împ ra ilor Qin la sud de Fluviul Albastru, în China meridional s-au stabilit contacte strânse între daoi ti i budi ti, în care se dezb teau chestiuni legate de fiin i nefiin , budi tii preferând vidul (Kong) în locul nefiin ei (Wu).

De re inut c la acea dat în China existau apte coli budiste!

Chiar dac mai târziu aceste coli n-au avut o influen prea mare, simpla lor existen dovede te c , înc din secolul al IV-lea, noua doctrin avea un rol important în gândirea chinez .

Primul mare gânditor budist chinez a fost Seng Zhao (384-414), el contribuind la implantarea în China a colii indiene Calea de Mijloc, orientare cunoscut mai ales sub numele de coala celor Trei Tratate.

Cultura daoist asimilat de Seng Zhao pân la convertirea sa la budism este pretutindeni prezent în culegerea numit Tratatele lui Zhao (Zhao lun).

Opinia comun a daoismului i budismului vechi era aceea c

* În numerele 74, 76, 77 i 78 am vorbit despre Confucianism, Daoism, Maoism i Legism, Neodaoism. Acum ne vom ocupa de Budism.

Cei interesa i pot consulta Revista Constela ii diamantine nr. 74, 76, 77 i 78 la adresele: https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-74-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-76-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-77-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-78-2017

fenomenele sunt în perpetu mi care, prin urmare nu au realitate.

Seng Zhao face un pas mai în fa i sus ine c înse i transform rile sunt ireale.

Mi carea i schimbarea sunt doar aparen e, iar timpul este ireal.

Real este numai imuabilitatea (bu qian), un concept care transcende no iunile de repaus i mi care, astfel c tot ce exist (fiin , lucru, fenomen) este fixat în clipa c reia îi apar ine, neaflându-se nici în mi care, nici în repaus.

Deoarece orice lucru este i, totodat , nu este, în virtutea faptului nu exist nici fiin i nici nefiin , trebuie respins antiteza existen -nonexisten .

O contribu ie însemnat la dezvoltarea i consolidarea budismului chinez îi revine lui Dao Sheng (circa 360-434). Condi ia de buddha (iluminat), ne asigur el, se ob ine prin iluminare instantanee, idee care va deveni esen ial în budismul Chan (budismul Zen la japonezi).

Sigur c procesul de expansiune al budismului se va lovi de opozi ia înver unat a confuciani tilor i daoi tilor. Principalele obiec ii ale adversarilor budismului au fost urm toarele: a) Doctrina expus în sutre este neverificabil i mult prea complicat ; b) Nefiind adaptat la obiceiurile chineze ti, doctrina lui Buddha se dovedea inutil pentru guvernare; c) Pentru c sufletul omului este muritor, nu exist reîncarnare.

Se subîn elege c cele mai multe discu ii i polemici s-au purtat pe marginea nemuririi sufletului. Nu prea bine documenta i, adversarii budismului sus ineau c „suflurile” sau „energiile vitale” (Qi) se epuizeaz în decursul unei singure vie i i c la moarte ele dispar (sunt absorbite) în Invizibil.

Principalul adversar al budismului în aceast perioad a fost Fan Zhen (450-515), autorul celebrului Eseu asupra stingerii sufletului, în care sus ine cu t rie c „trupul este sufletul” (înzestrate cu sim ire, membrele i celelalte organe sunt p i ale sufletului) i c fiind ciclul via -moarte un proces natural, problema atât de drag budistului pur i simplu nu exist . Eseul, ne în tiin eaz M. Kaltenmark, „se termin cu un atac în toat regula împotriva religiei str ine, acuzat de tot felul de f delegi”.

Reunificarea politic din timpul dinastiilor Tang i Song duce nu numai la ascensiunea budismului, ci i la sporirea ostilit ii anumitor cercuri chineze împotriva sa. Asta pân în anul 845, când - în urma unei drastice persecu ii - ascensiunea budismului va fi oprit . În secolul al VI-lea a ap rut coala Lotusului (Tian tai). coala este pur chinezeasc , întrucât textul de baz (Sutra Lotusului) a

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fost interpretat într-o manier original de c tre Zhi Kai (Zhi Yi, 538597), c lug r de pe muntele Tiantai (provincia Zhejiang).

Pornind de la un text sacru, Zhi Kai urm rea s împace metodele contemplative cu cele ra ional-intelectuale, încercare care a dus la construirea unui veritabil sistem filosofic: Universul este un Spirit (xin) absolut, numit de filosof Zhen ru (Real astfel), în care existen a tuturor lucrurilor i fiin elor (dharma, termen împrumutat din sanscrit , unde are în elesul de adev r sau înv tur ) depinde de acest Spirit, nediferen iat în esen i capabil s se manifeste sub aspecte i calit i diverse, c ci din el eman „impurele” fenomene i fiin e ale lumii exterioare. Afl m, de asemenea, c numai Zhen ru (Real astfel) este real i c elementele constitutive ale fiin elor (dharma) sunt „vide i iluzorii”. Cu toate astea, ele posed o existen aparent i temporar .

Cum nimic nu este în mod fundamental exterior Spiritului, acesta con ine dou naturi (virtualit i): una pur i una impur . Aidoma lui, toate fiin ele vii au dou naturi, cu urm toarea caracteristic : natura lor pur r mâne intact , cu toate c ele, prin natura lor impur , produc acte impure. La ilumina i lucrurile stau taman pe dos: de i natura lor impur r mâne intact , ei au capacitatea s produc acte pure prin natura lor pur .

Vas zic , fiin ele vii i ilumina ii sunt în esen a lor identici. Deosebirea dintre cele dou categorii este urm toarea: dac actele (karma) celor dintâi le influen eaz natura impur , astfel c sunt antrena i în ciclul reîncarn rilor, prin actele lor pure ilumina ii î i pot influen a natura pur , ca atare sunt preg ti i s p trund în nirvana (t râmul fericirii pentru des vâr i).

Cu încurajatoarea completare c , de i tr iesc într-o lume impur , fiin ele vii - întrucât î i p streaz natura pur - pot fi întotdeauna salvate, pe când ilumina ii tr itori într-o lume a purit ii, prin faptul c i p streaz natura impur , sunt susceptibili în orice moment s recad în ciclul reîncarn rilor. În concluzie, ne înva Zhi Kai, „ca s fii salvat, trebuie s i cultivi neîncetat spiritul!” Acest achivalent al mântuirii cre tine se realizeaz prin dou procedee complementare: a) Încetarea (zhi), ac iune care permite oprirea fluxului gândurilor gre ite prin con tientizarea faptului c toate fiin ele sunt

Kandinski - Compozi ie VI

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

lipsite de consisten i c existen a lor este aparent ; b) Contemplarea (guan), metod prin care se reveleaz adev rul lucrurile se nasc în virtutea constituirii Spiritului i c , aidoma viselor, ele au doar o existen iluzorie.

O alt faimoas coal este Hua yan, coal care prezint multe asem ri cu Tian tai i al c rei principal fondator a fost Fa Zang (643-712). Pornind de la sutra Avatamasaka, la rândul lui, Fa Zang elaboreaz un sistem filosofic coerent prin interdependen a dintre lumea realit ii absolute (Li sau Principiul ra ional) i lumea fenomenal a activit ilor (shi): prima se aseam cu apa, cealalt cu valurile.

Comun tuturor colilor mahayaniste (Mahayana - Marele Vehicul din budism), aceast concep ie devine dominant în coala Hua yan, ea reamintind de dihotomia daoist Wu-You (Neantul - Lumea sensibil ) ce fusese preluat de cele apte vechi coli budiste.

Dac în coala Tian tai armonia dintre cele dou lumi provenea din faptul c „totul se afl în totul”, în coala Hua yan armonia este rezultatul interdependen ei dintre fiin e (dharma): cu toate c vide în ele însele (nu exist decât, pe de o parte, prin rela iile stabilite între ele, pe de alt parte, prin rela iile dintre ele i Univers), totu i, î i corespund unele altora i se implic unele pe altele. i iat cum în concep ia colii Hua yan, Universul nu este decât un complex de rela ii între fiin e! În vremea dinastiei Tang (sfâr itul secolului al VII-lea), a fost editat cartea apocrif Suramgama sutra, o carte al c rei original indian se pare c n-a existat niciodat , dar care a avut o mare influen asupra cuget torilor chinezi. Potrivit ei, fenomenele nu sunt decât actualiz ri ale absolutului nediferen iat i transcendent, un absolut prezent în fenomene atât ca surs cât i ca substan .

Facult ile senzoriale ale celui care poate accede la absolut (singura realitate neiluzorie) se purific , dar folosirea lor devine globalindistinct . Inspira ia autorului sutrei este indiscutabil : Zhuang Zi admitea la rândul lui c misticul, dup ce- i unific spiritul, cunoa te o percep ie global a lucrurilor. Nu numai atât. Deoarece spiritul fiec rui om posed o calitate transcendent , prin procesul introversional al contempl rii spiritului se poate ajunge la salvare!

Dar cum nu se întrunesc condi iile unei „ilumin ri subite”, trezirea va avea loc dup o necesar etap preg titoare, în cursul c reia spiritul va fi purificat în mod gradual. Chestiunea gradualismului i subitismuluise va pune în curând i cu mult acuitate în cadrul colii Chan.

Asta nu înseamn nicidecum c teoria „ilumin rii subite” nu existase i înainte. Existase, c ci - a a cum am ar tat mai sus - Dao Sheng o f cuse cunoscut la vremea lui. Potrivit ei, are parte de ilu-minare i o viziune total asupra lucrurilor doar în eleptul care- i identific spiritul cu Nimicul (Wu). Dup atingerea ilumin rii, starea devine definitiv , întrucât Wu este indivizibil - „ori îl posezi în totalitate, ori deloc”! Dar la o atare stare de gra ie nu se ajunge prin cultivarea spiritului (orice activitate îl antreneaz pe om în ciclul transmi-gr rilor), ci - dimpotriv - prin completa golire a creierului de gânduri.

Cu precizarea c absen a voluntaa gândirii nu înseamn nicidecum a nu gândi nimic. Trebuie s te gânde ti la toate lucrurile, adic s posezi

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

facultatea gândirii totului, dar s nu te la i dominat de nici unul dintre ele i „s nu dobânde ti niciun gen de cunoa tere pozitiv ”!

Cu toate c dup iluminare vederea în eleptului nu se deosebe te cu nimic de a unui om obi nuit, totu i, actele sale au un alt sens, astfel c el nu mai este acela i om: da, c ci f inten ii i gânduri particulare, f no iunea binelui i a r ului, el ajunge ca prin eliberarea de sub tirania timpului s nu mai creeze karma.

Doar câteva cuvinte despre legendarul Boddhidharma i urma ii i. Conform tradi iei, primul patriarh al colii Chan (cum spuneam, mult mai bine cunoscut sub numele japonez de Zen) a fost Boddhidharma, personaj cu o existen îndoielnic , despre care se crede c a sosit în China în jurul anului 500. Se presupune c izvorul acestei doctrine a fost înv tura esoteric împ rt it de Buddha unuia dintre discipolii s i i c aceast înv tur s-a transmis apoi pe cale oral , adic a a cum se obi nuia în India antic .

Dup moartea lui Boddhidharma, în anul 534, conducerea colii s-a transmis pân la Hong Ren (602-675), cel de-al cincilea patriarh.

La moartea acestuia, Shen Xu (mort în anul 706) i Hui Neng (638713), principalii lui discipoli, s-au desp it: primul a întemeiat în nord (provincia Hubei) o mi care „gradualist ”, cel lalt în sud (provincia Guangdong) o mi care „subitist ”. coala „subitist ” s-a dovedit mai puternic : din secolul al IX-lea r mâne singura reprezentat de seam a budismului, a a c Hui Neng devine cel de-al aselea partriarh.

Considerând c nu exist înv tur explicit i c adeptul trebuie descopere el însu i adev rul în urma unui incident oarecare, Chanul din sud a respins cultul lui Buddha, lectura sutrelor i via a monahal . O alt caracteristic a acestei coli: uneori mae trii Chan utilizau paradoxuri enigmatice i, pentru „trezirea” discipolilor, recurgeau la mijloace brutale...

N.B.În toat aceast lung i înfloritoare perioad pentru daoism i, îndeosebi, pentru budism, cel mai valoros reprezentatnt al confucianismului a fost Han Yu (768-824). Mare scriitor (a scris o proz simpl i direct ), Han Yu r mâne în filosofia chinez prin cele trei contribu ii majore la rena terea confucianismului: critica adus cvietismului daoist i nihilismului budist, concep ia sa cu cele trei grade ale naturii umane (superior, mijlociu, inferior), precum i propria teorie despre iubirea universal , loc în care se apropie de Mo Zi (filosoful pentru care nutrea o profund admira ie) i unde, totodat , se desparte de tradi ionala opinie confucianist .

Kandinski - În alb

19

Calendar - Martie 1.03.1788 - s-a nascut Gh. Asachi (m. 1869) 1.03.1925 - s-a nascut Solomon Marcus (m. 2016) 1.03.1930 - s-a nascut Alecu Ivan Ghilia 1.03.1951 - s-a nascut Ion Machidon 1.03.1954 - s-a nascut Nicolae Panaite 2.03.1905 - s-a nascut Radu Gyr (m. 1975) 2.03.1932 - s-a nascut Petre Ghelmez (m.2001) 3.03.1841 - s-a nascut Iosif Vulcan (m. 1907) 3.03.1925 - s-a nascut Florian Potra (m. 1998) 3.03.1992 - a murit Emil Giurgiuca (n. 1906) 4.03.1949 - s-a nascut Lucia Verona 4.03.1960 - a murit Asztalos István (n. 1909) 4.03.1977 - a murit A. E. Baconsky (n. 1925) 4.03.1977 - a murit Daniela Caurea (n. 1951) 4.03.1977 - a murit Mihai Gafita (n. 1923) 4.03.1977 - a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933) 4.03.1977 - a murit M. Petroveanu (n. 1923) 4.03.1977 - a murit Veronica Porumbacu (n. 1921) 4.03.1991 - a murit Ion Lancrajan (n. 1928) 5.03.1920 - s-a nascut Radu Stanca (m. 1962) 5.03.1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876) 6.03.1924 - s-a nascut Ben. Corlaciu (m. 1981) 6.03.1957 - a murit C. Radulescu-Motru (n. 1868) 7.03.2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916) 7.03.1950 - s-a nascut Valeriu Bârgau (m. 2006) 8.03.1895 - s-a nascut Agatha Grigorescu-Bacovia (m. 1981) 8.03.1910 - s-a nascut Radu Tudoran (m. 1992) 8.03.1917 - s-a nascut Dimitrie Stelaru (m. 1971) 8.03.1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879) 9.03.1878 - s-a nascut Elena Farago (m. 1954) 9.03.1906 - s-a nascut Radu Boureanu (m. 1996) 9.03.1907 - s-a nascut Mircea Eliade (m. 1986) 9.03.1925 - s-a nascut Dimitrie Pacurariu (m. 2002) 9.03.1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892) 9.03.1947 - a murit Petre Ghelmez (n.1932) 10.03.1856 - s-a nascut Petre Dulfu (m. 1953) 10.03.1879 - s-a nascut Dumitru Caracostea (m. 1964) 10.03.1920 - s-a nascut Traian Lalescu (m. 1976) 10.03.2004 - a murit Mihai Ursachi (n. 1941) 11.03.1891 - s-a nascut Ion Pillat (m. 1945) 11.03.1907 - s-a nascut George Potra (m. 1990) 11.03.1932 - s-a nascut Iosif Naghiu (m. 2003) 11.03.1992 - a murit Nicolae Tic (n. 1929) 11.03.1999 - a murit Vlaicu Bârna (n. 1913) 12.03.1925 - s-a nascut Constantin Chirita (m. 1991) 12.03.1936 - a murit G. Ibraileanu (n. 1871) 12.03.1965 - a murit G. Calinescu (n. 1899) 13.03.1891 - s-a nascut Felix Aderca (m. 1962) 13.03.1935 - s-a nascut Liviu Damian (m. 1986) 13.03.1935 - s-a nascut Romulus Rusan (m. 2016) 13.03.1976 - a murit Sergiu Dan (n. 1903) 13.03.1976 - a murit Dan Constantinescu (n. 1921) 14.03.1854 - s-a nascut Alexandru Macedonski (m. 1920) 14.03.1888 - s-a nascut Al. Mateevici (m. 1917) 14.03.1919 - s-a nascut Alexandru Paleologu (m.2005) 14.03.1955 - s-a nascut Marta Petreu 15.03.1831 - s-a nascut Pantazi Ghica (m. 1882) 15.03.1905 - s-a nascut Ernest Bernea (m. 1990) 15.03.1949 - a murit Gh. Braescu (n. 1871) 16.03.1936 - s-a nascut Bujor Nedelcovici 17.03.1819 - s-a nascut Alecu Russo (m. 1859) 17.03.1883 - s-a nascut Urmuz (m. 1923)

continuare în pag. 35

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Daniel MARIAN

mirarea de prime-temp contrazis de ertul tot uitam ca neb nuitul între trezie i bineîn eles cum se plimb acea pas re printre trifoi i fluturi ca printre auri i argin i într-o realc tuire alchimic poate de ce nu tiu atunci când a dat de-o floare chiar floare pare-se s lbatec ea care ea i-a luat binecuvântat zborul cel f de urm de sfâr it

uat pe malul drept al cerului deschizi larg aripa din stânga unde înc nu e pustiu ba chiar mai e loc i de inim

ti

în toat c utarea asta n-am g sit nimic dar am gândit aproape de tot

de negândit de mult de neg sit dup ce ai fost de nev zut de neauzit - unde oare e ti acolo voi fi la rându-mi eu

dincolo de dragostea aceea mare de tot pe care dac nu o visezi o tii de altfel mai fireasc decât mine ea fraged s lbatec eu doar blând este i o lini te superb precum împ carea necesar care nu e de toate zilele i mai ales de toate minunile, lini te în care nu uit nimic de în eles rturisesc totul ca pe lacrim ca pe idee ca pe nicicând ast zi m aleg pe mine pentru niciodat

i pentru oricând atât cred c-ar fi de ajuns

adic am fost stare de fapt f de rost neap rat dar de explozie oarecum întârziat dar inevitabil prin rostul ei

Kandinski - Circula ie

ademenitoare aburind vr jitoare de vise chiar s fii vezi- i înainte de viele tale în elepte i tâmpite nu te neap rat mira c nu i-s toate gândurile la umbr sunt mare parte pr jite în chinuri ca s le sim i i c alte ciud enii sunt pe c ile tale care oricum i-erau în preajm precum râia iluziei ti de ajuns tu pentru moartea dintâi dup ce a nenum rata na tere a fost sub semnul acela:? mirarea mea e una f focos f traiectorie f int nu se tie de când nici eu nici al ii mai ales nici tu aleas prad de vân toare devenit animal feroce -

odat cândva odinioar bun oar mi se rotunje te minte gata când zic gata încol it -n col uri seci anoste i acerbe turtit elementar la capete previzibil poate predestinat dac toat tâmpenia asta cu destinul chiar mai înseamn ceva dar pân unde vre i voi era i cazul dup atâtea înconjururi luminate ele fiind înconjururi de lume -

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Dumitru T^LVESCU

Dorin Dac-ar fi totul cum vrei Ar sta dorurile-n tei Cu glas lin i-un pic de-albastru Gândul de a fi, m iastru!

A avea, r mâne gol Iar averea, rostogol.

Dincolo de st ri i fapte Stelele aprind în noapte Firul ce na te zglobiu Pove ti pentru cei ce tiu Sfâr itul domol ce adoarme Triste i orfane de toamne Dorin e puse-n izvoare Cu griji ce singure cresc Adorm , apoi r cesc Prin vise luate gr mad Din Timp i vremuri cu sfad , Oprite-n z pezile line Cu ochii-n Lumina ce pune în sine O pace deplin printre idei i starea lui Iov, printre atei.

Timp ascuns Clepsidra-i pr bu it i cu nisipul umed Abia mai cerne-n zile, pe cele f so Ca s aduc -n fa speran e la nego În drumul spre niciunde , încet, cu pasul ubred.

Singur pe drum, un uciga de sentimente Prezentul-l ine ascuns, c -i prea zbun tor Cu vorba blând rostit , cu glas sonor, de-actor i plânge din trecut, în tain , sublimele-i momente.

Din st ri i din speran e ce înc stau i dorm teptarea în culori ce a teapt s învie Privirea ca de ghea ce-i ine în sclavie Iubirea ce trecu i care-l doare acum enorm. Îns doar praful alb din stele mai mângâie o clip cerea care sper în tain la visele-i m re e Într-un prezent prea putred i f de tandre e Pierdut de tot pe gânduri ce greu se înfirip .

Uciga ul de sentimente e tot singur

Nostalgiile s-au dus pe rând, visele-i dispar, Pe fa îi r sare trist surâs amar Purtat printre iluzii, cu un final nesigur. a se-ntâmpl când visele-s ucise Trecutul ca i via a, încep s se împart În zile calme, r mase f soart Purtându-te prin vremi, ca pe un s rman Ulise, Un uciga de sentimente ce plânge în culise.

Iluzia în elegerii Din nou, de printre gânduri ce nu-s înc dorin e La fel cum vântu- îmbrac ploile în picuri Un gust al dorului uitat de trebuin e, Se-a eaz peste mine în tain i cu tâlcuri. i caut degeaba, s-aduc în fa a vremii Cenu a unui timp ce înc n-a murit mai pricep un pic din soarta lumii În goana printre ani, mereu nedumerit.

Visele ei Visele ei caste aduceau toamna în frunze Iar p durea adormea sub stratul ar miu În timp ce mâinile noastre tremurânde Mângâiau cu emo ie conturul obrajilor Vântul adia printre sentimente Croind umbre vesele copacilor din jur De niciunde izvorau cântece Abia le prindeam în palme Cea a dimine ii ardea culorile Privirile ni se topiser de dor În calmul zilei n scânde În umbra firav a toamnei rutul nostru zâmbea nenuntit.

Toamn nostalgic Nu era vorba de stare, ci de chip Drept, ca lumina de zi spre amiaz Toate gândurile se împleteau simetric în privirea ei utând taine, printre copacii goi.

Apoi toamna a trecut prin ea Zâmbetul ei a devenit nesfâr it Contopit cu zarea în care pluteau doi nori.

Frunzele au început s -i vorbeasc Au adus mai aproape vraja verilor trecute, Timpul înecat în albastrul senin.

Culori care dormeau acum pe câmp, în vis Se întreceau s -i spun cât e de frumoas . În lumina blând a apusului sosind Ochii ei c utau trecutul.

Imaginile ascunse în minte Plecau spre un ad post mai bun i cald.

Nimic nu vedeam în jur, numai silueta ei În at pe un soclu fierbinte din dorin i Privea spre timpul incert al zilei de mâine. inându-m de mân , prezentul era în mine.

I l-am oferit cu tandre e.

L-a privit, l sându-l pe covorul de ghind .

Pielea ei alb , sidefie, str lucea în timp Orele se opriser din mers, minutele zâmbeau În lumea cernut printre doruri Speran ele mele o iubeau pe ascuns

Urma ul Cine va fi urma ul meu treac prin spini i prin spaime, cu greu, Vâslind singur, un pic aiurit Cu privirea spre un nou r rit?

Cine va merge pe urma iluziilor Unde întreb rile nasc taine cunosc torilor?

Cine-mi va scoate inima din adâncuri Unde corbii a teapt trezirea în cercuri?

Umbra umbrei va ie i din armuri, Peste clipe, ipând printre ramuri?

Urm ritorul cel mut, dar vioi Împarte calea i via a la doi Eu fiind unul, naiv ca-n pove ti Zdrobind neputin a în mâini, f cle ti Ci doar stând pe gânduri, cu vise r scoapte Fugind ca din pu de falsele oapte Pe care doar singur, destinul le pune Adânc i cu for în min ile bune, i-mpac pe loc dorin e i vrere Poe ilor tri ti i f putere Aprigi în vers ce sun-a chemare Pentru gânduri l sate în a teptare Pe c i necreate, f asem nare Spre lumi mai senine, cu rmuri la mare. i la sfâr it, el mai vine Urma ul dorit, cl dit din suspine?

-nving în lupte dorul r mas sat în urm , în loc de popas Sub greaua povar de vis i speran e Cu zeci de culori, dar f nuan e Mai vrea el, urma ul, din genuni i sui uri scoat sunete magice din albe arcu uri?

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Karoly FELLINGER (Slovacia)

Traduce re

de Bala zs F. ATT I

Aproape c

Vinerea mare

În timp ce luna folose te soarele str lucitor ca pe o lantern cu baterii i lini tea înva s cânte pe harpa razelor solare care se infiltreaz prin cr turile obloanelor o importan vital poate avea bisturiul acest cu it care a v zut multe folosit azi la deschiderea scrisorilor via a care poate doborî cu coasa mor ii i pe un uria compasiunea mân turma fl mând spre oglinzi sensul cuvintelor noastre e scill ofilit pe butoniera lui Dumnezeu din jurul cavoului golit.

Mor ii uit repede nu e cale de întoarcere, degetele lor se încle teaz de batista alb abia c lcat precum buzunarul cusut de hain ei nu sunt decât sclavii vie ii dorind s profite de fiecare ocazie i iat c alearg pe partea cealalt a drumului orb acolo unde pasajul de pietoni e o chestie personal .

Cartea de vizit János î i ascunde cartea de vizit în portofelul gol confec ionat din piele de crocodil, ata at de eternul învins acum îl bag înapoi pe furi în buzunarul interior al aceluia, bineîn eles adresa din cartea de vizit e fals i numele e preluat de la cineva str in purt torul lui nici m car nu s-a n scut e izgonit dintr-un science fiction dar János crede c învinsul îl va revedea i chiar va trage înv minte din aceasta va putea aduna praful de pe mantaua sa i acea zgur familiar de pe adida ii toci i în clepsidra prescris a sor ii.

LA

i totu i

Vedere din jos János tând le te în locul de joac imit berzele care se întorc i trage mai întâi piciorul stâng pân la genunchi st astfel într-un picior apoi, plictisindu-se i trage i piciorul drept i f s -l lase jos, de fric , pe cel stâng leviteaz nemi cat, nu poate s revin situa ia sa este f speran deoarece pentru prima dat ar trebui s înve e s p easc , o adev rat minune ar trebui s se întâmple, ceea ce e un nonsens pentru el chiar i cu picioarele trase pân la genunchi.

Biografie

Poem de dragoste

Ba i cuiul în peretele v ruit alb de parc te-ar fi îmbrâncit cineva de parc te-ar fi împins înainte cariera ta înainteaz ca i cuiul pentru beton pân la urm cuiul î i atinge scopul i memoria sa cedeaz , e clar ceva i-au scos definitiv din cap dar totu i tabloul va fi atârnat pe el de i pare a fi atât de retras.

E toamn te in de mân frunzele purtate de vânt ca ni te mu te-de-gunoi lacome i iau zborul de pe m rul care nu poate uita.

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Realitatea e inimitabil , cu r cinile sale de plastic e gata se rup în p mânt în timp ce János se autoacuz în salonul s u de oglinzi, unde au uitat u a deschis încât poate î i admire fundul e duminic , cerul e noros, soarele ca un reflex, i plaseaz bancul apoi instinctul bine înfipt al supravie uirii supranaturalul se poate depune pe fundul unui pahar.

Balada haiducului Mi-am s dit copacul mi-am ascu it parul înva -m s plâng Mam ud -m tat taie-m creasc r muros Umbra lui s m acopere ochii lui s înfloreasc dar s rodeasc numai mie

Prietenei mele

Kandinski -

trate cu cercuri

mâna ta arunc în sob pantofii mei deveni i mici acum totul se leag tocul tocit talpa pe jum tate descojit iretul în palma mamei

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Nicolae M~TCA{

n-o asmu i un pic i pe nerod?

La stân zi i noapte h i: Nu poate-o vulpe scoate coada-n sat.

Drept care un nerod a pretextat: La mia de mânz ri - doar doi dul i. În crânguri lupii ui din palme bat: - La frig rui, cucoane buc i!

Nu v mai marghioli i c -a i fi ig i: Vi-i carnea bun ! Vívat deputat! i d -i la harcea-parcea prin babane.

De frica lor i câinii tac bârsane.

Mocanii cum n-au dreptul s împu te, Mioara, biata, a-nv at s mu te,

Cu grâu, secar , unt, mezeluri, mane, Încât o s albeasc i râpa ii.

Un an mai bun, domol, f icane, Cu pofta-n cui i traista-n vânt, gu ii.

La timpuri noi doar oameni noi! Vota i-i!

Ne-ndeamn voci mieroase de soprane.

Nu tim cum s leg m tei de curmei (N-o-nv lui, rânza,-n crafe perorale!), În timp ce ei ne-adorm cu clopo ei, rsând din corn f zi electorale.

Ne-ndreapt , Doamne, v zul bazaochi i, dac po i, albea a de pe ochi.

Ca-n carne vie taie adev rul Rupând din fiare ca un bun z vod. n-o asmu i un pic i pe nerod?

Chiar n-ai un pic de jen în foc s i dea canopa?

-i spui tu unui negru c e negru, Vre-unui tuciuriu c e igan, Ro catului c are p r b lan, -ntrebi un fur de ce n-ar fi integru,

Alesul când î i trage salarii nesim ite, La pensie î i ia când adaos cât un cot (Cât n-ai avut o via cu ciurda ta cu tot), Pe spuza sa î i trage temeiuri aiurite,

De ce nu pup gherla un napan; cer i un ponderal c nu-i alegru, Un boschetar c doarme în tir-negru, Vreun revan ard c-a pus de-un bantustan;

-ndur ca pl vanul de cade seara-n bot, Iar solda i salariul a a-s de dr muite, nu întrec decen a din rile unite Sub sceptrul sobru-al UE m car c-un singur zlot...

zici c nu- i mai place chaormaua, textul face de doi bani maneaua, trântorulu-i pic andramaua...

Sictir i-un praz, c ci i-ai g sit beleaua!

Dar semenii t i - unde-s, ilustre demagog?

Venitu- i ia compar -l cu-al unui pedagog, Savant, constructor, medic, cu-al unui om de rând, Din care n-ai de-o hain , de-un leac sau de-un comând...

Chiar n-ai un pic de jen în foc s i dea canopa Poporul t u când moare de foame-n Europa?

Ne-ndreapt , Doamne, zul bazaochi Apar iar, deghiza i, imacula ii.

Iar ninge cu f zi de pe ecrane

Ca-n ran vie taie adev rul Cât timp în Danemarca-i putred m rul.

Pe alt meleag, ca s nu cazi în plas Venise-o clo -n prérii rezident.

Puicu ii i-i inea la conov , Dar cum ace tia cam d deau prin b , Îi mai pi ca i ea din... fundament.

Hultanul, urm rind-o din prav , O tot pritea: „Dr gu o, mai atent, ri ti s i pierzi copiii-n plasament i nu-i mai sco i nicicum din plopov ”.

Zadarnic. Clo ca nu-i sl bea o clip ,

Ba le-aplica i niscaiva corec ii, , într-o zi, vreo câteva inspec ii I i-au umflat pe loc de sub arip .

Pe alt meleag ca s nu cazi în plas , i las , cert, n ravurile-acas .

Scurmând îndarn prin huci i tamarisc Un uliu ine-o clo în vizor.

Ce face ea când puii se-naríp ? i-i cre te cum? Nu-i ícur ? Nu ip ?

Vreun sfânt n-ascunde-n cui ori sub covor?

Cum zboar ,-n minte pricea se-nfirip : prea le pune vrerii lor z vor i prea-i streseaz , bie ii,-n largul lor, Când, tem toare,-i cheam sub aríp .

Se-arunc glon . În clon - proces-verbal, Prin care puii, vai, i se confisc , Iar ea î i pierde dreptul maternal.

De-atuncea fosta clo (azi g in ), Scurmând îndarn prin huci i tamarisc , i cat dreptu-n lumea acvilin .

, liber oim, i tot, de disperare UE îi ia-n vizor pe de inu i, De parc nu-s la zdup, ci la curort: fac du , plimb ri, lectur , sport, nu- i în ese blana de cornu i...

Tu, gol chistol, s n-ai nici zemnic, cort, Nici de-un c lcâi de pâine cinci b nu i, De-un pumn de linte -n ciorb la micu i, Tot nu te-ntreab nimeni, nici chiar mort.

Mai-marii- i v d de politic rie, Râvnind ciolanul - gras i cât mai mare, Iar via a, numai gropi i roc rie, La grea te pune, crud încercare, , liber oim, i tot, de disperare, Mai te-ai muta cu traiu-n pu rie.

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Baki YMERI

Album

La cap tul lumii

Au venit amintirile Pe corabia nebunilor i m -ntreab Doamne De ce se tem Pictorii de culori, Poe ii de cuvinte i curvele de frica nu fie prinse Cu picioarele întinse

O comoar se-ascunde La cap tul lumii.

De mii de ani St acolo i-a teapt S-o loveasc Un fulger Nemuritor.

Sim eam lipsa ta Chiar i atunci când dragostea ta Din nou se-închidea în boboc i venea clipa aceea De care ne temeam amândoi.

Dialog naiv

Prad

Câ i ani ai porumbi o?

Un stol, un stol, un stol!

Mi-e fric s i spun!

De când gângure ti porumbi o?

De când îngerul a ipat ru inat!

Trupul t u Miroase a crâng de salcâmi Brusc înflorit.

Pe buzele tale Domnul pune, La fiece adiere Fragi de munte.

Tu treci i eu simt Cum cerul se pr bu te Peste-amândoi.

Nu tiu ce o fi gândit Dumnezeu Despre p catele mele Din nou mi-a trimis O femeie cu chip îngeresc Ce faci acolo, m-a întrebat Ne tiind c eu scriam deja despre ea Chiar dac nu tiam c ea va veni Cu chip îngeresc Ce o fi crezând Dumnezeu Despre p catele mele Ve mintele ei aruncate-ntr-o parte Incon tien a mea Prad întunericului

Doamne O bab Tras de-un câine Încolo i încoace Un demon târât De alt demon Care amu ineaz Gunoaiele str zii i baba i câinele Învioreaz peisajul mahmur.

Cadou Minciun , Minciun Minciun i dea Dumnezeu în cap O piatr din lun !

Atât de dulce Atât de dulce Încât Buzele tale Pun dou amprente Cu zmeuri de miere Pe buzele mele.

Murmur Cu sufletul pe buze Trebuie s fie fiin a Sau buzele s caute Sufletu-acela Care fuge de ele Ori sufletul s afle Buzele-acelea Care s spun : Stai lini tit, Noi murmur m pentru tine!

Secund

ternut purpuriu Ieri ai fost ca mierea de dulce, i azi-noapte - îmi opteai Dintr-o dorin de fericire în doi d m trecutului foc. Îmi opteai Câte-n lun i-n stele Ne tiu i c Orbi i de iubire Murmurându-ne Sufletul ni se poate umbri.

De ieri Trei mii de ani au trecut.

Când ne vom trezi, cine tie Dac vom mai putea s ne-ntoarcem În acel a ternut purpuriu.

Izvorul t

duirii

Buze înflorite Floare t cut erai Florile mor dac tac!

Lujerul t u de mult vreme tia Cum buzele mele repetau s rut rile: Pân i ele ame eau Când înfloreai.

Floare t cuta erai -

Ascunde-m de timp la sânul t u. streaz -m Sub pleoapa dorin elor tale.

Deschide- i irisul, Strig -m -n oapt : Vino s m lecuie ti, Dezbrac -te în ape curg toare i r mâi, frumuse e!

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Gabriela Gen]iana GROZA

Poeme în stil nipon

Speran a codrului

Printre ghiocei primii gând cei trezi i la noua via

Crescut pân mai ieri în soare Lumina corpul îmi hr nea, Împr tiam în jur vigoare, Ozonul cea a o gonea.

Întâia brazd pe scaunul plugului haina t tu ii Luna albastr rostogolit pe câmp între ciulini Atârnat de brad zmeul sc pat de nepot lacrimi de ciud Azil de b trâni pe-o moin ca asta de to i p sit Cri u-nvolburat pi igoii ciripind pe ramuri de plopi

25

Dar am intrat acum în umbr i larve pieptul îmi golesc, M-a teapt înfruntare sumbr Uitate, frunzele p lesc.

Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe, Cum lacome din sev trag! Îmi chem cioc nitori s-asculte, -mi lecuiasc trupul slab. ceala firii m -nconjoar , În barb -mi se-nmul esc ferigi, Aud toporul cum doboar , dor ecouri dac strigi... Închipuiesc fa a-n oglind : - Sunt eu, sunt codrul cel vestit?

Chiar el coroana s -mi aprind , El, omul? Crud nes buit!

Kandinski - Punct i linie de avion

Un plâns cu lacrimi de r in Al codrului neputincios Îi scutur ramuri f vin , rg ritare curg pe jos... a m vor afla nepo ii, Cu mândrul ram ag at, Precum o gâz -n plasa sor ii, Din falnic, iat -m plecat!...

Las pruncilor s-adune darul Luminii strânse peste zi, Cândva, le-o povesti stejarul, De gloria-mi le-o aminti, Cum gra ioasele narcise Au mângâiat copil rii, De clopo ei petale-atinse au un lied înspre t rii.

Cum se înfiripa idil În str luciri trandafirii, Cu verde pur de clorofil i gen iene azurii...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Mihai CABA

Sub semn de M[r\i]or dou prestigioase anivers ri, contopite fericit, ale Cet ii i Culturii române ti orul, aceast legendar i popular tradi ie româneasc , prilej de a marca pe r bojul vremii izbânda prim verii asupra iernii i a reîntoarcerii naturii la ciclicitatea vie ii, este de aceast dat mai generos ca oricând cu Cetatea ie ean de pe cele 7 coline ale sale i nu numai cu ea, prin contopirea fericit a dou prestigioase anivers ri de mare rezonan cultural : - 180 de ani de la na terea lui Ion Creang i - 150 de ani de la apari ia revistei „Convorbiri literare”.

Acestea se împletesc cum nu se putea mai bine în toat str lucirea lor precum cele dou fire, alb - ro u ale tradi ionalului m or.

La 1 martie 1837 s-a n scut la Humule tii Neam ului Ion Creang , considerat a fi unul dintre marii clasici ai literaturii române, îndeosebi datorit operei sale „de c tâi” - Amintiri din copil rie. De i asupra datei na terii ugub ului” humule tean au existat mai multe controverse, Istoria literaturii române o admite pân la urm pe cea pe care însu i povestitorul avea s-o men ioneze: „Sunt n scut la 1 martie 1837 în satul din Humule ti, jude ul Neam ului, Plasa de Sus, din p rin i români: tefan a lui Petrea Ciubotariul din Humule ti i so ia sa Smaranda, n scut David Creang , din satul Pipirig, jude ul Neam ului.”

Se împlinesc, dar , 180 de ani, de la na terea „celui mai authentic i celui mai original produs al poporului”, dup cum avea s -l aprecieze la vremea sa, cu ilustra-i competen , profesorul pedagog junimist Constantin Maissner.

Din 1855, odat cu venirea sa la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Socola i dup absolvirea cursului inferior al acestuia, în 1859, fiind hirotonisit „diacon”, Ion Creang devine ie ean i a a avea s r mân pân la sfâr itul vie ii sale, din 31 decembrie 1889, stingându-se f a mai putea auzi glasurile zglobii ale copiilor din mahala, care obi nuiau an de an s -l ureze la Bojdeuc din ic u.

Despre cei 12 ani de „diaconie” la Golia i la alte biserici ie eane, culmina i în 1872 cu excluderea din cler, pentru fapte “necurate”,

Ion Creang devine institutor i se remarc prin prinosul de în elepciune adus la elaborarea unor manuale colare, între care, „Geografia ora ului Ia i”, foarte apreciat de George C linescu i un „Abecedar”, la fel de apreciat de Titu Maiorescu. Despre aceast perioad scolastic avea s i aminteasc mai târziu, fostul înv cel, devenit mai apoi cunoscutul scriitor Jean Bart: „Dintre atâ ia dasc li severi i în cri i, care mi-au chinuit în orele de clas zilele copil riei, îmi apare figura blând i jovial a lui I. Creang , pe care to i ie ii îl iubeau. Omul acesta înalt i burtos, ve nic cu surâsul pe buze radia pretutindeni (…) aceea i lumin , bun tate i veselie.”

Crescut în mijlocul lumii satului, pe care o descrie în „Amintiri” ca nimeni altul: „... dragi mi-erau ez torile, cl cile, horile i toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufle ire”, plin de nostalgia acesteia, în 1873, Ion Creang î i caut un loc ie ean mai „cu picioarele pe p mânt”, în care s se simt „în largul lui”, pe care-l g se te mul umit în „bojdeuca” din mahalaua ic ului, de pe versantul S riei, considerat , în 1933, de c tre exegetul istoric literar, Nicolae imira : „Bojdeuca era un capriciu de artist, haina unei filozofii de simplitate i nep sare.”

Nu mult dup aceast „înr cinare” ie ean , în 1875, Ion Creang are ansa leg rii unei prietenii cu Mihai Eminescu, pe atunci revizor colar la Ia i i Vaslui, prietenie de nezdruncinat pân la sfâr itul vie ii. Rod al acesteia, Ion Creang , sf tuit cu mult insisten de „fratele Mihai”, terne pe hârtie în stilul s u hâtru, inconfundabil, pove tile, povestirile i toate celelalte scrieri „poporane”, îl înso te pe Mihai Eminescu la edin ele „Junimii” i în acela i an, la 1 octombrie 1875, debuteaz în revista Junimii „Convorbiri literare” cu povestea „Soacra cu trei nurori”.

Aici i astfel putem face contopirea fericit a celor dou prestigioase anivers ri culturale: „Ion Creang - 180” i „Convorbiri literare - 150”.

Bojdeuca lui Ion Creang din ic u

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dar mai întâi s vorbim de Societatea Junimea de la Ia i, care avea s ia fiin la sfâr itul anului 1863 i începutul anului 1854, din ini iativa unor intelectuali de frunte: Titu Maiorescu (critic literar i filozof), Vasile Pogor (scriitor), Iacob Negruzzi (scriitor), Petre P. Carp (critic literar i om politic) i Theodor Rosetti (publicist), ce i-au asumat rolul de fondare a unei societ i culturale prin care „s se formeze o atmosfer de preocup ri curat intelectuale (…), o lume aparte, un vis al inteligen ei libere”, dup cum avea s se confeseze Titu Maiorescu. Denumirea de „Societatea Junimea” a apar inut lui Th. Rosetti. Dup realizarea formalit ilor de constituire, a întocmirii statutului i a programului s pt mânal de func ionare sub deviza junimist : „Intr cine vrea, r mâne cine poate!”, la 1 februarie 1864 a fost promovat i „Programul prelec iunilor populare”, prin care membrii de vaz ai Junimii, în afara edin elor s pt mânale”, trebuiau s sus in liber i câte o „prelec iune” pe teme convenite anterior.

Locul desf urare a activit ilor junimiste a fost ini ial casa lui Iordache Bal (actualmente, sediul Po tei Centrale), iar mai apoi casa mare cu „imens curte i gr din ” a lui Vasile Pogor, care avea s fie denumit aluziv i „casa cu ferestre luminate”. Banchetele Junimii se ineau cel mai frecvent la „Otelul Binder, cu mult chef i pu ine parale”.

Casa V. Pogor - sediul Junimii Dup trei ani de activitate rodnic , în ianuarie 1867, la una dintre întâlnirile junimi tilor, s-a propus i stabilit apari ia unei publica ii proprii prin care s se consemneze materialele prezentate în cadrul edin elor literare. Iacob Negruzzi, secretarul „perpetuu” al Societ ii Junimea, avea s-o denumeasc : „Convorbiri literare” i timp de 28 de ani avea s se îngrijeasc de editarea acesteia.

Primul num r al revistei „Convorbiri literare” a ap rut la 1 martie 1867, pe coperta c reia era scris cu majuscule: „CONVORBIRI LITERARE - Anul Ântei - 1 MART 1867 - 1 MART 1868” Se împlinesc de atunci 150 de ani! O prestigioas aniversare cultural !

Pentru a ne face o idee asupra personalit ilor care au activat la Junimea i au publicat în Convorbiri literare este suficient s ne arunc m privirea peste memorabilul medalion fotografic al Junimii anului 1883, realizat cu prilejul anivers rii celor 20 de ani de la înfiin area Societ ii Junimea. În prim planul acestuia îl vom remarca pe Vasile Alecsandri, înconjurat de cei 5 membri fondatori, pe Mihai Eminescu, Ion Creang , I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Titu Maiorescu, A. D. Xenopol, Nicu Gane, N. Culianu, dar i pe cei ce formau „caracuda” Junimii, între care, Alex. Lambrior, Th. Burada, Samson Bodn rescu, V. Burl , Gh. Racovi , Alex. Philippide, Leon Negruzzi, Miron Pompiliu .a., cu to ii personalit i de seam ale timpului. Cât prive te însemn tatea apari iei i activit ii publicistice a revistei „Convorbiri literare” este bine s o ilustr m cu aprecierea ei eminescian : „…

27

ast zi nimeni nu mai poate pune la îndoial c aceast foaie, în stil i în concep iuni, este adev rata expresie a spiritului românesc; ast zi Convorbiri literare au ajuns s fie recunoscute de ceea ce au fost totdeauna, de organ al oamenilor hot rî i a conserva bazele na ionale…” În anul 1886 revista Convorbiri literare este „str mutat ” la Bucure ti, func ionând acolo continuu pân la mijlocul anului 1944, când a fost desfiin at de autorit ile comuniste. i în aceast perioad editorial , în paginile „Convorbirilor literare” au ap rut articole semnate de personalit ile de seam ale vremii, dintre care amintim pe: N. Iorga, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Oct. Goga, George Co buc, Vasile Voiculescu, Al. Br tescu-Voine ti, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade. men ion m i faptul c în monumentala sa „Istorie a Literaturii Române de la origini i pân în prezent” (1941), eruditul critic literar, George C linescu, apreciind constituirea Societ ii Junimea i apari ia revistei sale „Convorbiri literare”, dedic acestui important act de cultur româneasc nu mai pu in de 41 de pagini (!), din care desprindem sublinierile de prestan : „Junimea a tiut dela început separe valorile seculare de cele spirituale i s se dedice unui scop cultural, f a pune îngr diri ideologice. (…) Numai cu apari ia Convorbirilor literare fu cu putin o ac iune pozitiv în acela i spirit. (…) De bun seam revista nu era anti-na ional ci cultiva valorile na iei, îns în marginile adev rului artistic.”

Trebuie s remarc m la loc de cinste ini iativa din prim vara anului 1970 a condeierilor ie eni de la „Ia ul literar” de a revendica revenirea la numele de „Convorbiri literare”, numele revistei de incontestabil „sorginte ie ean ” a „foii” Junimii, revist care, ajunla aniversarea unui veac i jum tate de la prima ei apari ie, continu i ast zi, în seria ei nou i lunar din 1996, s i etaleze cu infailibil recunoa tere importan a sa în cultura i literatura româneasc .

La mul i ani de „Convorbiri literare”! ne bucur m i s ne mândrim, dar , c 1 martie anul acesta ne va anina la piept nu numai a teptatul M or al tradi iei populare române ti, ci i salba de lumin a celor dou prestigioase anivers ri culturale ce se contopesc în chip fericit.

Societatea Junimea în 1883, la a 20-a aniversare

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Marian HOTCA

poem de prim var

poem

ploaie

sunt difuz ca o certitudine stingher undeva între gândurile mototolite i uneori îmi pare c niciodat n-am sim it ploaia cum num dincolo ultimele temeri înfipte în leziunile înc vii ale na terii mele

a început s -mi plac trecerea aceasta ambigu prin crea ie verticalele de lumin ambalate în iluziile de la începutul lumii mi-au zdrobit vertebrele i-acum a tept undeva într-o pr pastie de suflet o alt reciclare poate mai bun

triste ea ploii c zând îmi l rge te golul existen ei

i mâinile mele ca aripi de sare miros a vânt de parc m-a fi în at dincolo de umbra îngerilor apu i

cor

melci

ultima strof din acest poem nescris am mototolit-o pân a r mas un cor de fluturi cântându- i t cerea

un ochi b los atât de frivol ivit din tinere ea frunzei sfideaz timpul cu mi carea sa aproape static

doare substan a în aceast prim var f îngeri i-n duh înmugure te liturghia singur ii o traum tardiv ce-mi crucific t cerea atât de muced

poem în ruin un fluture singuratic trezit în galbenul jertfit se zbate în scâncetul prim verii cu acela i ochi lipsit de culoare îmbr ez lumina atârnând în p cat i cum a putea oare ruina din mine s-o împart infinitului tot

alt poem un suflet confiat în carnea pierdut ultima suferin cheltuit în folosul unui cuvânt

existen trec dintr-un vis în altul cu bezna pe bezn c lcând aducându-mi aminte de fiecare gest al iernilor pref cute în praf picioarele înghe ate prin sta ii de autobus se în au ca ni te aripi grele de sudoare i undeva printre învechitele spasme lumina a început s m doar acut mi-am rostogolit visul (a a cum faci un bulg re de z pad ) i uite s-a întâmplat mai exist

tr iesc în rana pictat cu sfial de cel mai greu strop de ploaie

mireasma p mântului asemenea unei aripi putrede plimb nevinov ia unei dâre de lumin i pe celelalte frunze uneori când m voi gr bi vrea s fac numai pa i de melc nu-mi mai dau seama c trec gr bit prin existen

fulger trupul copacului despicându-se în yin i yang nostalgia fulgerului de a da sens banalului i veghea sufletului t u tremurând în aer numai cenu a visului de pânz

frunze infinite oglinzi aspre ce reflect ultima toamn în amintirea fructului zut

timp aproape a zice m doare lumina tulburat de faptul c mai exist i timpul viscolit între atâtea anotimpuri a început s plâng azi dintr-un ur ure

punctul semnului de întrebare apas timpul ce a trecut

struguri

Kandinski - Compozi ie VIII

câ i ochi orbi strân i în ciorchine vor vedea într-o zi fericirea cum curge însetat

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Paula ROMANESCU

Despre limba dacilor ]i sufletul românesc în compania scriitorilor Ion N. Oprea i Dan Puric Scriitorul Ion N. Oprea, prin Editura PIM, ne pune mereu întreb ri în leg tur cu eterna poveste legat de neamul care ne este r cin solar : Tracii, Dacii, limba lor, obiceiurile, credin a în nemurirea sufletului, t ria i neclintirea întru d inuire.

Istoricii, lingvi tii, r ci ii întru necredin , închin torii la idoli gâni, ateii dintotdeauna i, mai cu seam , cei ivi i din infernul ro u al urii omului fa de om, au tot încercat s afunde în uitare, pân la a anula definitiv, limba str mo ilor neamului românesc.

Autorit i „corecte politic” de mai înainte de a se enun a blestemata mincinoas sintagm , s-au str duit s aduc (im)pertinente argumente c limba român este un amestec de graiuri preponderent romanice (de la Traian citire!) i slave (de la slavo-cumanii-t tariibulgarii i al i avari ne tire...).

Suntem gata s le d m crezare. Am mai f cut-o de-a lungul a dou milenii aproape, de când a venit pe p mânturile Daciei Sfântul acela cu crucea lui r mas pân ast zi la trecerea peste c ile ferate... Dar crezarea ne-a devenit credin cre tin .

I-am crede i pe lingvi tii str ini de neamul nostru care ne-au dat propor iile „exacte” de graiuri în amalgamul care avea s devin limba român . Dar cum s nu ne mir m c nici m car 0,001% din cuvintele în care ne-am pl dit limba dorului nu exist în „tabelul lui Mendeleev” al elementelor sinonime cu aurul curat al limbii dacilor liberi!

Din dou - una: ori dacii nu comunicau între ei decât prin semne de surdo-mu i atunci când prelucrau aurul, argintul, bronzul i alte platini din care f ceau monede, podoabe i puii de aur ai clo tilor stelare, ori erau atât de inteligen i încât, cu fiecare venire a nepofti ilor pu i pe furt i jecm neal , prima lor grij era aceea de a le consemna acestora în dic ionare de cremene graiul, f cându- i-l adaos la comorile proprii de cuvânt.

Când s ntocul de Traian împ ratul romanilor a venit în Dacia lui Decebal dup ceva de-ale gurii, se presupune c dacii (de-acilea) erau cu to ii coco i prin copacii din codrii-fra i i, imediat ce au prins de veste c le-au sosit „purt torii de grai împ tesc”, au dat n val s se înscrie la cursuri f frecven , la distan , la zi, la cum o mai fi (ba ca doctoratul!), semnând adeziunea cu uierul vântului prin stindardul cap de lup / trup de arpe, i înt rind-o cu t ul sabiei scurte, cu lovitura de ghioag , cu ascu ul pietrei. Din strig tul de groaz al noilor veni i, ei, dacii, vor fi cules repejor, cuvintele cele mai vocale, le-au înmagazinat în lada de zestre a fondului principal lexical i, nemaiavând ce primi de la romani, i-au cam f cut „o ap i-un p mânt” iar, pe cei mai iu i de picior, i-au provocat la o curs de vitez cu linia de sosire pân h t, peste Dun re, curs la care nepofti ii musafiri s-au dovedit demni închin tori (ploconitori) la Zeul Mercur...

La a doua venire pe p mântul m nos al Daciei, invadatorii au adus mercenari h mesi i de prin toate locurile pe unde mai trecuser legiunile romane, un fel de „for e interna ionale de men inere a ordinii” din zilele noastre pacifiste foarte.

De data aceasta lupta pentru impunerea limbii latine întru fericirea na iei dacice a fost acerb . Cum noii veni i n-aveau de pierdut decât lan urile (a, nu, asta e din alt poveste!), i cum erau peste m sur de înfometa i, când au dat de aurul lui Decebal prin nemernicia unui tr tor ( i pe atunci erau astfel de lepre?!), nu s-au mai dat du i pân nu au pus carele s fac drumuri care, toate, duceau la Roma aurul de la Sarmisegetuza.

Au venit mai apoi rânduri-rânduri migratorii... Cu limba lor cu tot.

Dacii le-au asimilat-o repejor. Limba str mo ilor daci nu mai era, se pare, corect politic... i uite-a a a luat na tere Limba Român . Dar oricât de mult s-au str duit purt torii de graiuri alte s modeleze dup bezmeticia lor sufletul românesc, s-au împotmolit cu to ii în adâncul de înalt al Dorului- Dor. Acolo i-au pus dacii la p strare mierea de crâng a graiului lor DORUL ca miez fierbinte al limpezimii din Cuvântul în care s-a ivit Limba Român . *** La aceea i editur , acela i Ion N. Oprea, a publicat, în anii 2016; 2017, „Familia cre tin . Taina sfânt a înso irii”, o culegere de texte semnate de membrii cenaclului la distan „PRIETENIA”. Printre semnatari - Regina Maria (nu, n-a murit scrisul ei, doar vorba se întâmpl s zboare adesea de la noi!), scriitori, profesori, preo i, elevi, slujitori în felul lor cuvântului ca neasemuit comoar l sat de Dumnezeu f pturii de lut alc tuit dup chipul i asem narea sa.

Redau cuvintele rostite de Sf. Ioan Gur de Aur (de la prof. Gheorghe Clapa, Bârlad, aflate), privind unirea cre tin : „Când b rbatul i femeia se unesc în c torie, ei nu mai sunt ceva p mântesc, ci chipul lui Dumnezeu însu i.”

Nici Sf. Ioan cu aurul s u din cuvânt, nici al i sfin i din cerul prea plin de sfin i (de când cu mutarea în lumin a martirilor neamului românesc), nu ne-au vestit ce-o fi cu dreptul minorit ilor sexuale de a- i impune cumplita lor maladie drept corectitudine civic i moral de care doar, „incorec ii” cre tini expira i nu vor s in seama, ei continuând s aspire întru devenire chip al lui Dumnezeu, cu via a pre moarte c lcând... În cartea sa „S fii român” (Bucure ti, 2016) marele, inegalabilul artist Dan Puric propune celor tineri „s înve e s i întoarc din când în când privirea sufleteasc spre mormintele eroilor i ale martirilor no tri, spre trecutul acestei ri, atât de fr mântat de spaime dar mângâiat de Dumnezeu” pân când se vor trezi c în fa a vie ii „vor fi o vertical de neînvins”.

Iar la întrebarea reporterului dac „avem anse”, con tiin a asta de Om al lui Dumnezeu, a r spuns: „Nu, noi n-avem anse, noi cre tinii avem n dejde!”

Pentru c , spune tot acest „suflet românesc” preschimbat în f ptura cu numele de Dan Puric, „omul i neamul sunt realit i transcendente, adic sunt lipite de Dumnezeu”.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(7=)/2017

Luca CIPOLLA (Italia)

Back home Roteando, le mie cellule ho sperso e donato al vento, intrecciate a fili di arabesco... note indecifrabili che raccolgo nel meccanismo simile ad orologio squassato e sei tu, sono io, riportati a casa feriti; ci ridestiamo colore, iridi, papaveri e spighe che lavano il dolore nell’aura d’ambra che avvolge il sangue speso e lo perde dentro un semplice ricordo...

Back home Rotind, celulele mi-am pierdut i d ruit vântului, împletite la firele de arabesc... note indescifrabile pe ce le adun în mecanismul similar unui ceas zguduit i ti tu, sunt eu, readu i acas ni i; ne rede tept m culoare, curcubee, maci i spice care spal durerea în aura ambrei înf urând sângele risipit i-l pierde într-o simpl amintire...

Cleopatra Eri raccolta all’ombra dei pensieri-nebbia, quella madre che più non scorgo, eclissata dal mio ego, un deserto che l’immagine risalta.

Cleopatra, temevi un dì la serpe, dico, anche di pezza, e fra le dita leggevi il mio destino... poi, scivolata nello spazio d’un atomo, vidi la tua forma

accecarmi ed il mio sguardo teso ad una goccia di rimpianto e di beata gioia.

Cleopatra Erai reculeas la umbra gândurilor-cea , mama aceea pe ce n-o mai z resc, eclipsat de egoul meu, un de ert pe care imaginea îl subliniaz .

Cleopatra, o zi te temeai de erpii, vreau s spun, i din cârp , i între degete citeai destinul meu... apoi, alunecat în spa iul unui atom, zui forma ta m orbeasc i privirea mea intit spre o pic tur a regretului i a bucuriei fericite.

Chiara d’Assisi Le tenebre si fan leggere e rischiaran d’improvviso, non è facile contare le promesse disattese... ma tu, correndo su prati rossi, fossi, hai cancellato una lacrima e l’istante precedente.

La casa era dismessa, misero sdentato sorriso, la tua mano accogliente a porgere il pane.

Scesi anch’io e t’aspettava il matto in partenza per Roma, inciampai e per un istante... l’acqua smise di segnare il ruscello, non più un sussurro o verso d’allodola... mi reclamò la notte.

Clara din Assisi Tenebrele se u ureaz i însenin deodat , nu sunt u or de socotit promisiunile înc lcate...

dar tu, alergând pe paji ti ro ii, an uri, ai ters o lacrim i clipa mai devreme.

Casa era p sit , zâmbet mizer i tirb, mâna ta primitoare care întindea pâinea.

Am coborât i eu i te a tepta nebunul plecând spre Roma, m-am împiedicat i pentr-o clip ... apa se l sa de imprimat pârâul, numai un opot sau viers de ciocârlie... reclam noaptea.

Seta Il tuo sorriso era seta, accogliente velluto, coperta, due occhi ossidiana rilucenti al buio, chissà quale carovana dietro le quinte l’accompagnava, quali impavidi corsieri su steppe ardenti e poi... il freddo.

Seta... il tuo perdono, coscienza, fendevi anche la notte come un faro imperituro e poi... ti lasciavi intangibile presa marginale, prevalente...

tase Zâmbetul t u era m tase, catifea primitoare, p tur , doi ochi obsidian str lucitori în întuneric, cine tie ce caravan în culise îl înso ea, ce neînfrica i arm sari pe stepe fierbin i i apoi... frigul. tase... iertarea ta, con tiin , despicai i noaptea ca un far nepieritor i apoi... te l sai prins intangibil marginal, prevalent...

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Cezarina ADAMESCU

Un om î]i propria lui clepsidr[ sufleteasc[ Se tie c Timpul este o categorie fizic i filozofic destul de conven ional i oamenii îl percep, fiecare în felul s u, dar i în splendoarea relativit ii lui, îndeob te. Oricum l-am sim i, el trece prin noi i pe lâng noi, imperturbabil, f cându- i datoria, dincolo de percep ia noastr fizic i psihic .

Constantin Mândru i-a propus s alc tuiasc un calendar inedit, un calendar sufletesc care s scoat în eviden tr irile sale, indiferent de anotimp, filtrate prin propria sensibilitate i prin propria inspira ie. Rezultatul acestor percep ii este uimitor: câte zile are anul, tot atâtea sonete i rondeluri încântoare, cu diferite scheme de versifica ie, 44-3-3; 4-4-4-2; 4-4-4-1 .a. În genere, poezia cu structur fix , de forma sonetului, rondelului este mai rar abordat de creatori, ea presupunând o munc în plus, în func ie de no iunile de teorie a versifica iei care trebuie respectate. Iar rondelurile au ca not specific repetarea primului vers, la mijlocul poeziei i la sfâr itul ei. Aceasta din punct de vedere al tehnicii construc iei. Poemele cuprind în titlu numerale ordinale plus luna respectiv , dar au i un subtitlu l muritor. Ex. „Întâi al lui Decembrie” (România); „Doi al lui Decembrie” (Lumina de iarn ) etc. Este o idee inedit de a insera astfel poemele.

Înc din primul sonet, poetul î i declin identitatea de român i chiar din prima strof con tientizeaz scopul venirii sale pe lume: „De când m-am n scut lucrez mântuirea, / Christos pentru mine a fost r stignit, / La AR gândesc, aici sunt iubit, / Îi vreau ve nicia în toat zidirea.” [Întâi al lui Decembrie. (România)].

Normal, acest volum are ca subiect binefacerile i frumuse ea iernii, în poeme-pastel, cu form fix , a a cum am men ionat, cu imagini inefabile i o diversitate a mijloacelor artistice. Autorul asociaz puritatea anotimpului cu aceea a credin ei, albul fiind simbolul neprih nirii trupe ti i suflete ti. În plus, lini tea i m re ia frigului duc la neuitare, limpezesc gândurile i te fac mai rezistent, mai puternic în credin a c nu e ti singur i Dumnezeu vegheaz necurmat asupra ta: „Credin a-n Tine, Doamne, nu s-a stins / i beau senin din ale ei izvoare, / E lini te i frig i necuprins, / În mintea mea e numai neuitare.” [Trei al lui Decembrie. (Lini te de iarn )].

Poeziile care fac obiectul acestei c i de iarn - con in versuri de iubire, versuri pioase pentru mama, versuri picturale, dar i unele satirice, pentru ca poetul s nu- i dezmint numele i calitatea de umorist. Ele au o eufonie discret , m sur bine întocmit , ritm sus inut i numeroase figuri de stil, iar repetarea unor versuri la mijloc i la final are menirea de a înt ri ideea i de a contribui la cantabilitatea necesar poeziilor cu astfel de forfix . Rima este i ea proasp , deloc facil , a zice c e c utat i întrege te impresia de eufonie f cusur.

Autorul dovede te o anume iscusin a versific rii, dobândit în ani de exersat versul clasic, dar mai cu seam c utat în acele bijuterii umoristice care sunt epigramele, catrenele, madrigalele, pe care autorul le-a adoptat cu succes. În poeziile de dragoste se simte o oarecare intensitate erotic surdinizat , poetul reprimându- i, de cele mai multe ori, arderile interioare.

Exist i poezii care con in anume blânde îndemnuri morale, f s cad în didacticism, îns : „Omule, cât e ti în via , / Nu tr i de ochii lumii, / C e ti o pl mad -a humii /

Cu roua de diminea . // Nu e ti cel ce rupe , / Nici mosorul nu-i al mumii, / Ia-o-n piept, c mie nu mi-i / Dat de Duh s ridic cea . // Vei sim i i multe rele / i-ai s-auzi i vorbe grele, / Dar nu te feri de lume, // Poart -te cum se cuvine, / E ti mai mult decât un nume / i la r u ca i la bine.”

[Unsprezece al lui Decembrie. (Nu tr i de ochii lumii)].

De cele mai multe ori, fenomenele atmosferice sunt în sintonie cu st rile suflete ti ale poetului. Iat , e iarn , pân la casa iubitei drumul e lung, e frig i drumul pare nesfâr it, dar dorul îl mân mai departe: „Cu dorul meu de tine, la tine vreau s-ajung / i drumuacum e greu i ghea a îmi displace, /Dar rutarea ta atât de mult îmi place / i m gândesc la noi, s nu îmi par lung. // Mai cade câte-un fulg i fulgii m împung, / E bine c pe drum nu sunt l sat în pace, / Cu dorul meu de tine, la tine vreau s-ajung / i drumu-acum e greu i ghea a îmi displace.”

[Treisprezece al lui Decembrie. (Drumul)].

Se constat din plin dimensiunea spiritual , poetul amprentându- i discursul liric cu confesiuni, rug ciuni, con tiin a p catului s rvâr it, dorin a de a se elibera de el i a reveni la starea de neprih nire, anumite precepte religioase pe care le respect , o anume evlavie i pietate: „De-oricare-a ta gre eal i eu sunt vinovat, / De-aceea vreau s fie în dragoste pu ine, / U or e s faci r ul, mai greu e s faci bine, / S spunem rug ciunea iert rii de p cat. // i numai lâng tine eu simt vindecat, / Ca inima s n-aib în piept b i str ine, / De-oricare-a ta gre eai eu sunt vinovat, / De-aceea vreau s fie în dragoste pu ine”. [Paisprezece al lui Decembrie. (În gândul t u)].

Iat aici apare ideea t duirii prin iubire.

Dragostea cur pân i p catul, terge vina, înal , vivific .

Preajma sfintelor s rb tori de iarn îi aduce poetului, mult dor, dorin a de împ care cu toat lumea, nevoia de a fi iubit, evlavia c tre Pruncu orul Iisus. Bucurie întrist toare pentru omul care a teapt singur s se întoarc iubita. Mult nostalgie i gânduri, gânduri, cale de-o neîmp care cu sine. i s rb torile trecând, las acelea i urme de dor nesfâr it.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ajunul Bobotezei mai lumineaz sufletul: „Ziua s o la i curat , / Postul s i fie de baz , / Tot cre tinul ajuneaz , / De la Domnul e l sat . // Te rogi la Catapeteasm , / Se face Marea Agheasm , / Sufletul se lumineaz , // Casa Domnului te a teapt , / În Ajun de Boboteaz / Fii curat în gând i fapt .”

[Cinci al lui Ianuarie. (Ajunul Bobotezei)].

Semnificant pentru dimensiunea religioas a poetului este i urm toarea poezie, bineîn eles, S rb toarea Botezului Domnului: „Este Zi de pr znuire,/ Ast zi, Domnul se boteaz , / Ceru-nalt se lumineaz / Duhul Sfânt e-n noi, iubire. // Porumbel pentru privire, / Pe Mântuitor se-a eaz / Este zi de pr znuire, / Ast zi, Domnul se boteaz . // Dumnezeu roste te-o fraz / Pentru Fiu, buvoire, / Cel mai iubit în sim ire, / În via a ce se creeaz . // Este zi de pr znuire.” [ ase al lui Ianuarie. (Boboteaza)].

Urmeaz o alt mare S rb toare a cre tiii, Sfântul Ioan Botez torul, prilej de reînnoire a f duin elor de la Botez i pild de smerenie pentru cre tini, c ci Iisus Christos, Dumnezeu fiind, a binevoit s se lase botezat de om, ca s se împlineasc Scriptura i tradi iile evreie ti. Sfântul Ioan Botez torul a r mas în Evanghelii ca „Ultimul mare profet, // E îndemn la poc in / Ca predicator ascet / i zidire în credin ” [ apte al lui Ianuarie (Sfântul Ioan Botez torul)].

Urm toarele subiecte se refer la tiin a urc rii treptelor vie ii, dar i despre valoarea banilor, reflec ii despre alcool. Ziua de 12 ianuarie este închinat unei uceni e, Sfânta Tatiana: „Tatian , Ian , An , /Pe p mânt diaconi , / În ceruri e ti muceni ...” [Doisprezece al lui Ianuarie (Tatiana)].

Umorul, atât de contagios, se manifest în urm toarea poezie, care se refer la un anume tip de caracter: „Pesimistul”: „Dac -i zi cu ghinion / i la început de an, / S m nânci la mas hrean, / S nu bei f sifon. // N-are telefonul ton, / Nici prin cas vreun ban, / Nu po i face niciun plan/ Pentru traiul monoton” [Treisprezece al lui Ianuarie. (Pesimistul)]. În urm toarea poezie, în acela i stil umoristic, autorul ne împ rt te în felul s u, ce trebuie s faci „Ca s ai în via spor”: „Nu faci un Conservator / Ca s ajungi l utar, / Cum nu vrea nici un brutar / S se fac scriitor. // Se vinde pâinea u or, / La o nunt devii star, / Nu faci un Conservator / Ca s ajungi l utar. // Cu cât ai mai mult habar / De prezent i viitor, / N-ai s ai în via spor, / Dac nu e ti i m gar.../ i f Conservator.” [Paisprezece al lui Ianuarie. (Ca s ai în via spor)]. i desigur, ziua de 15 Ianuarie nu putea fi dedicat decât lui Eminescu: „Eminescu-al nostru este/ Poezia limbii noastre / i colind printre astre / F t-Frumosul de poveste.

// Lui, în lumile celeste, / Versurile-i cresc în glastre, / Toate florile albastre / Despre el spre cer dau veste. // C e-n noi, în fiecare / i în suflete altare / Se înal spre lumin , / / Sfin te limba str bun , / Cuvintele i senchin , / C e Soare i e Lun ” [Cinsprezece al lui Ianuarie (Eminescu)].

Uneori, poetul e cuprins de singur tate i de triste e i atunci, ce poate face el, decât i cânte amarul: „De suflet r u, e via antunecat , / Lumina cade în genunchi i plânge, / La piept din raze nu mai ai ce strânge / i Luna nu mai e înduio at . // Iubirea nu mai este împ cat / i nici o s rutare nu ajunge, / De suflet r u, e via a-ntunecat , / Lumina cade în genunchi i plânge. // Simt în noapte ziua mi se frânge, / Te-am a teptat s mi te ar i toat , / Mai bine te tr geam atunci pe roat , / Când mai era de unde curge sânge, // De suflet r u e via a-ntunecat ” [Dou zeci i trei al lui Ianuarie (De suflet u)].

Un joc spectral, de lumin i întuneric este asociat de poet cu na terea i moartea lui Iisus Christos: i-aduci aminte? S-a f cut lumin / În plin noapte s-a n scut Iisus, / Nu tiu de unde, nu cred c de Sus, / De la Fecioara Sfânt i Senin . // Apoi, la moartea f nici o vin , / În plin zi o noapte s-a adus, / i-aduci aminte? S-a f cut lumin , / În plin noapte, s-a n scut Iisus.// Iubirea Lui nu-i pentru mine-n plus, / În inim am loc s -mi fie plin / De doruri multe, ea mi se alin , / C-a înviat, la Tat El s-a dus. // i-aduci aminte? S-a f cut lumin ” [Treizeci i unu al lui Ianuarie. (La na terea i moartea lui Iisus)].

Un subiect inedit, de-a dreptul ocant îns este „Partidul lui Christos” - „M consider curajos / C sunt membru de partid, / Lumea crede c -s timid, / Stând pe treptele de jos. / / Las , c a a-i frumos / i nu pot s fiu perfid, / M consider curajos / C sunt membru de partid. // Ochii i eu mai închid, / Par c sunt un generos / În partidul lui Christos/ Sunt alesul i conchid // C pot fi un curajos.” [Trei al lui Februarie. (Partidul lui Christos)].

O foarte frumoas poezie care îndeamn la iertare este intitulat chiar a a, „Iertarea”: „F iertare n-avem mântuire, / Iubito, f tine e pustiu / i ce mai faci a vrea s tiu, / Suntem lega i prin desp ire. // Am fost prea

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

tineri în iubire, / Dar doar a a simt c sunt viu, / F iertare n-avem mântuire, / Iubito, tine e pustiu.// Îmi cade lacrima când scriu, / Mi-aduc aminte c-am fost mire, / Mireasa nu-mi mai d de tire, / Din când în când mai sunt candriu.// i iert cât pentru-o mântuire.” [Cinci al lui Februarie. (Iertarea)].

Poetul î i cânt iubirea pierdut , îndeob te, cu toat cohorta de sentimente i st ri care au generat aceast pierdere. El afirm : „Sunt sentimente care m înfrâng // O ploaie o s vin peste mine” [Opt al lui Februarie (Sentimente)].

Un emo ionant omagiu îi aduce autorul într-un rondel, marelui confrate într-ale Poeziei, Grigore Vieru: „Despre Vieru, se mai poate scrie, / C îngerii în cer l-ad postesc / Ca pe un frate ce-a r mas lumesc, / Iubirea lui fiind doar Românie. // A a c moartea îi mâne vie / i cu peni a scriu i îndr znesc / S spun c de Vieru se mai scrie, / C îngerii în cer l-ad postesc. // În ziua ce ne spune “te iubesc” / i ei, i lui, i ie, chiar i mie, / El a trecut de Prut, în cununie / Cu sufletul r mas tot românesc, // Despre Vieru, se mai poate scrie” [Paisprezece al lui Februarie. (Ar fi împlinit 80 de ani)].

De data aceasta sub forma sonetului, autorul îl evoc pe Sfântul Valentin, cel care îi protejeaz pe cei c tori i. O frumoas poveste de iubire pentru cuplurile de îndr gosti i care îl serbeaz în fiecare an, în preajma priverii. i în prelungirea acestui sentiment evlavios, poetul î i manifest cu statornicie iubirea: „Î i simt în aer sufletul t u bun / i parc norii înfloresc pe cer, / M uit la ei cum în desene pier / i iar icoane dragi în gând adun. // C te iubesc a vrea s pot s i spun, / La via a de-alt dat c mai sper, / i simt în aer sufletul t u bun / i parc norii înfloresc pe cer. // Dac m rog i asta, Doamne- i cer, / De-atâta dor nu pot s fiu imun / i orele-s baloane de s pun, / M-adun în mine într-un col stingher, // Când simt în aer sufletul t u bun.” [Nou sprezece al lui Februarie. (Sufletul t u)].

Un proiect interesant, o poezie sincer , în form fix , cu multe mijloace de expresie artistic , în care, cu dezinvoltura proprie firii sale, autorul î i expune gândurile i sentimentele, pentru cine dore te s le cunoasc .

Kandinski - Compozi ie V

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Ilie GORJAN

1 Mi-ai dat s rutul de foc i m-ai robit i cresc în palm ca s m înal la cerul ochilor t i pe o scar de fluturi alba tri cu toate treptele r rind din iubire.

M-ai înv at s i s rut cântecul sânilor cu unduiri de mugur inocent i s le rup floarea cu din i de sete astral .

Poart de vis spre dragoste, te aflu colorându-mi anii cu penelul aprins al prim verii ve nice. tor prin inima ta, m opresc din când în când la sta iile ce se cheam dor, lacrim , poveste, alinare i zbor.

Iau apoi ultimul tren spre fericire i culeg din cale nuferii r ni i de pleoapele cântecului t u murg.

Ca o perdea de lumin îmi ie i în cale, ternându-mi pe gând lumea ta încoronat cu valsul fulgilor de nea mai plini de putere decât pas rea Phonix. Îmi vine s -mi iert lacrimile ori de câte ori alunec în leacul t u blând i dulce ca fruntea mamei, alb i doinit .

Dac -mi vei împrumuta zâmbetul, îl voi ascunde pic tur cu pic tur în cutia de rezonan a sufletului meu, care este singur tatea.

Mi-am ales o fereastr cu vedere la cântec i prin cerul ei am v zut tres rind fericirea când i-a s rutat cu-aripa ei de foc podul palmei.

Acela i dor cuminte i albastru.

2 În primul rând, a vrea s tii c din durere mi-am f cut un plug cu care tai întruna brazde lungi i aspre ca un rug, am g sit sub cerul meu de litere ce dor, armura mea lucind a ochi de carte, lcând peste cuvinte-n dungi i sete ce desparte. În al doilea rând, a vrea s afli r nile s-au mai trezit la ploile albind pe pragul glasului descul , nop ile n-au mai dormit demult pe lira dulce a lui Orpheu, i nici regina nop ii n-a mai plâns ca alt dat´ la poarta lumii ce-i zâmbea atât de blând

lui Dumnezeu. vrea s i spun c merg din când în când pe-acela i drum, i sub fereastra ramurii din înnoptatul tei, tot mai adun cu degete de rug coarea t lpii tale i-ncerc s-o pun în tristul loc unde-ai f cut popas, la mine-n suflet, unde nu mai tiu din tot ce-a fost ce-a mai r mas.

3 vrea s te-anun pe-aceast cale Florescu i-a deschis un birt pe strada Florilor, unde i noi mergeam cump m de-un fleac mâncare i s privim la cei ce petreceau în flirt, pe care-l încheiau apoi la ase, unde edea madam Popescu, tii care, aia cu pisici prea multe, ce nu demult se desp ise de Silvestru. i a mai vrea s tii toate acele alei pustii, din care culegeam odat amândoi un strop de soare i noroc, i- i recitam duioase versuri despre o lacrim târzie, topit de-al iubirii foc, s-au risipit de parc n-ar fi fost, sând în loc doar chio cul vechi, unde-n duminici de pripas, i-atunci când era iarmaroc, cântau majurii, ades cheflii, de la Brigada dintre vii, cântau cu foc. i vreau s te mai anun c to i castanii aceia vechi pe care-i tii, doar ei ne puneau frunze la urechi, când t inuiam pe banca veche, to i s-au dus s se plimbe pu in pe alte alei, unde doar p rile iubirii cânt -ntruna despre flac ra ierbii.

4 i scriu din nou ca i cum i-a s ruta umbra i i-a leg na somnul în vatra iubirii, ind subtil pe sub genele anilor i rugându-m la ochiul serii i mai opteasc acela i refren adormit pe margini de crez.

Cuvintele îmi rup în fâ ii amintirea i pleac apoi unul dup altul i aline zborul spre noi i s i pasc roua inimii ca ni te cai coborâ i

din legendele dragostei.

-nchin la genunchii t i mai aprin i ca m rul i a tept s -nfloreasc eternul s rut mai rotund ca arcul speran ei i mai alb ca triste ea oglinzilor noi.

5 Nu i-am mai scris demult, nu m-au mai jucat cuvintele ca pe un ghem al vie ii în ghearele timpului.

De când mi-ai r sucit în suflet cheia a tept rii, s-au tot perindat prin fa a mea turme întregi de secunde, care de care mai grase i mai f loase, care de care mai gr bite i mai sonore în trop iala lor peste vreme.

Mi s-au albit de-atunci degetele pe clapele visului, iernile s-au înz pezit tot mai mult pe treptele gândurilor, iar copacii i-au r sucit bra ele c tre dor, ascunzându-mi perdeaua lacrimilor în coaja lor r muroas .

Nu i-am mai scris de când se jucau merii înflori i de-a baba-oarba cu albinele, de când iarba î i a ternuse o hor larg peste cântecul ascuns al vie ii, i de când începuse lini tea s se îmbrace cu rochia alb a singur ii.

6 Tot ce-a mai vrea s i scriu e c au înflorit pe alocuri gânduri fugare, le-am v zut mai întâi cum înmugureau pe buzele reci ale iernii i cum î i desf ceau, firav, miezul spre prim var , tulburate parc de ochiul semin elor, de cântec i floare a dorului.

Gândurile ne cheam cu petale de cire i ne roag s le culegem florile obosite de atâta zbatere floral , le-au crescut aripi pe cer ca ni te roiuri de ramuri vis toare.

Ele ne spun c avem roluri mai u oare decât credem noi, dar trebuie s le juc m pe toate scenele vie ii cu m tile jos i trupuri de cear altoite pe rochiile de bal ale soarelui.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Stelian GOMBO{

Constantin Brâncu]i 60 de ani de la mutarea sa la ve]nicele l[ca]uri scut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al aselea copil al lui Nicolae i Maria Brâncu i. Prima clas primar o face la Pe ti ani, jud.

Gorj, apoi continu coala la Br diceni. Copil ria este marcat de dese plec ri de acas i ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangeri i pr lii.

Dup ce a urmat coala de Arte i Meserii din Craiova (1894 - 1898) vine la Bucure ti unde absolv coala de BelleArte, în anul 1902. În timpul studen iei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius ob ine „men iune onorabil ”, Cap al lui Laocoon, din anul 1900, ob ine medalia de bronz, iar Studiu, din anul 1901, câ tig medalia de argint.

Timp de doi ani, între anii 1900 i 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizeaz Ecor eu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare c reia i se atribuie o medalie de bronz.

Precizia detaliilor acestei lucr ri va face ca Ecor eul s fie folosit în colile române ti de medicin , dup ce se vor face câteva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecor eului în expozi ia pe care o va organiza la sfâr itul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City. În anul 1903, prime te prima comand a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucure ti i reprezint singurul monument public al lui Constantin Brâncu i din Bucure ti. Pleac , în anul 1904, la studii, la München, dar dup ase luni o porne te pe jos prin Bavaria, Elve ia pân la Langres, în Fran a, de unde ia trenul pân la Paris. În anul 1905, reu te la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucreaz în atelierul lui Antonin Mercié pân în anul 1906 când, atingând limita de vârst , se te coala. Refuz s lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu cre te nimic).

Expune pentru prima dat la Société Nationale des Beaux-Arts i la Salon d’Automne din Paris, în anul 1906. Creeaz , în anul 1907, prima versiune a S rutului, tem pe care o va relua sub diferite forme pân în anul 1940, culminând cu Poarta S rutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu Jiu. În anul 1907, închiriaz un atelier în Rue de Montparnasse i intr în contact cu avantgarda artistic parizian , împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel

Duchamp. Va începe lucrul la Rug ciunea, o comand pentru un monument funerar, ce va fi expus în Cimitirul „Dumbrava” de la Buz u. În anul 1909, revine pentru scurt timp în România i particip la „Expozi ia oficial de pictur , sculptur i arhitectur ”. Juriul Expozi iei, prezidat de Spiru Haret, acord premiul II ex aequo lui Constantin Brâncu i, Paciurea, Steriadi, Petra cu, Theodorescu-Sion. Colec ionarul de art Anastase Simu îi cump sculptura Somnul, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae D scu este achizi ionat de Ministerul Instruc iunii Publice.

Pân în anul 1914, particip cu regularitate la expozi ii colective din Paris i Bucure ti, inaugurând ciclurile ri M iestre, Muza adormit , Domni oara Pogany. În anul 1914, Constantin Brâncu i deschide prima expozi ie în Statele Unite ale Americii, la Photo Secession Gallery din New York City, care provoac o enorm senza ie. Colec ionarul american John Quin îi cump mai multe sculpturi, asigurându-i o existen material prielnic crea iei artistice. În acela i an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncu i va p stra lucrarea în atelier i o va intitula Fântâna lui Narcis. În anul 1915, începe s execute primele lucr ri în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în anul 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri dup lucr ri ale lui Brâncu i. Un an mai târziu, particip la expozi ia grup rii „La Section d’Or” în Fran a, la expozi ia grup rii „Arta român ”, la invita ia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semneaz manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în anul 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Constantin Brâncu i, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea s realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Particip la o mi care de protest contra lui André Breton i în ap rarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expozi ie interna ional a grup rii „Contemporanul” din Bucure ti.

Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expozi ie personal a sa.

Pân în anul 1940, activitatea creatoare a lui Constantin Brâncu i se desf oar în toat amploarea ei. Operele sale de seam din ciclul Pas rea în v zduh, ciclul Ovoidului precum i sculpturile în lemn dateaz din aceast perioad . În acela i timp, Constantin Brâncu i particip la cele mai importante expozi ii colective de sculptur din Statele Unite ale Americii, Fran a, Elve ia, Olanda, Anglia. În atelierul s u din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Constantin Brâncu i i-a creat o lume a lui, cu un cadru i o atmosfer româneasc . Muzeul Na ional de Art Modern din Paris (Centre Pompidou) are un num r important de lucr ri ale lui Constantin Brâncu i, sate prin testament mo tenire României, dar acceptate cu bucurie

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de Fran a, împreun cu tot ce se afla în atelierul s u, dup refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucr rile lui Constantin Brâncu i dup moartea sculptorului. În România, în epoca realismului socialist, Constantin Brâncu i a fost contestat ca unul din reprezentan ii formalismului burghez cosmopolit. Totu i, în decembrie 1956, la Muzeul de Art al Republicii din Bucure ti s-a deschis prima expozi ie personal Brâncu i din Europa. Abia în anul 1964, Constantin Brâncu i a fost „redescoperit” în România ca un geniu na ional i, în consecin , ansamblul monumental de la Târgu Jiu, cu Coloana (recuno tin ei) f sfâr it, Masa t cerii i Poarta s rutului, a putut fi amenajat i îngrijit, dup ce a fost l sat în paragin un sfert de veac i fusese foarte aproape de a fi fost d râmat.

Constantin Brâncu i a eliberat sculptura de preponderen a imita iei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativ a realit ii, a preconizat exprimarea esen ei lucrurilor, a vitalit ii formei, a creat unitatea dintre sensibil i spiritual. În opera sa, Constantin Brâncu i a oglindit felul de a gândi lumea, a ranului român. Prin obâr ia sa neasc , i-a aflat r cinile adânci ale operei sale în tradi iile, miturile i func ia magic a artei populare române ti. Constantin Brâncu i a relevat lumii occidentale dimensiunea sacr , spiritual a realit ii. Figur central în mi carea artistic modern , Constantin Brâncu i este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarc prin elegan a formei i utilizarea sensibil a materialelor, combinând simplitatea artei populare române ti cu acel rafinament al avantgardei pariziene.

Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât i importan a acordat luminii i spa iului sunt tr turile caracteristice ale crea iei lui Constantin Brâncu i. Opera sa a influen at profund conceptul modern de form în sculptur , pictur i desen. În anul 1957, Constantin Brâncu i îl cheam pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodox româneasc , se spovede te i se împ rt te, apoi îi m rturise te c moare „cu inima trist pentru c nu m pot întoarce în ara mea” .

La data de 16 martie 1957, Constantin Brâncu i se stinge din via , la ora 2 diminea a, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Dumnezeu s -l ierte, s -l a eze cu drep ii i s -l numere cu ale ii i!... Ve nic s -i fie amintirea i pomenirea sa! Amin!...

Kandinski - Studiu pentru Improviza ie

35

Calendar - Martie continuare din pag. 19 17.03.1939 - s-a nascut Mihai Ungheanu (m. 2009) 17.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894) 17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921) 18.03.1909 - s-a nascut Barbu Brezianu (m. 2008) 18.03.1910 - s-a nascut Ioana Postelnicu (m.2004) 18.03.1917 - s-a nascut Mircea I. Ionescu-Quintus 18.03.1921 - s-a nascut Valeriu Anania (m. 2011) 18.03.1926 - s-a nascut Romul Munteanu (m. 2011) 18.03.1942 - s-a nascut Eugen Dorcescu 18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893) 19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819) 19.03.1895 - s-a nascut Ion Barbu (m. 1961) 19.03.1918 - s-a nascut George Cioranescu (m. 1993) 19.03.1927 - s-a nascut Alecu Popovici (m. 1997) 19.03.1951 - s-a nascut Carolina Ilica 19.03.1977 - a murit Petre Dragu (n. 1932) 19.03.1979 - a murit Al. Dima (n. 1905) 20.03.1886 - s-a nascut George Topârceanu (m. 1937) 20.03.1943 - s-a nascut Marius Robescu (m. 1985) 21.03.1915 - s-a nascut Calin Gruia (m. 1989) 21.03.1930 - s-a nascut Tiberiu Utan (m. 1994) 21.03.2000 - a murit Mircea Zaciu (n. 1928) 22.03.1905 - s-a nascut Romulus Dianu (m. 1975) 22.03.1954 - s-a nascut Gabriel Chifu 22.03.1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937) 23.03.1847 - s-a nascut A .D. Xenopol (m. 1920) 23.03.1904 - s-a nascut Ovid Aron Densusianu (m. 1985) 24.03.1921 - s-a nascut Traian Cosovei (m. 1993) 24.03.1949 - s-a nascut Constantin Zarnescu 25.03.1813 - s-a nascut Cezar Bolliac (m. 1881) 25.03.1885 - s-a nascut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 25.03.1902 - s-a nascut George Lesnea (m. 1979) 25.03.1935 - s-a nascut Niculae Stoian (m. 1990) 25.03.1942 - s-a nascut Ana Blandiana 25.03.1942 - s-a nascut Basarab Nicolescu 25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886) 25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923) 26.03.1923 - s-a nascut Valentin Lipatti (m. 1999) 26.03.1931 - s-a nascut Mircea Ivanescu (m. 2011) 26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910) 27.03.1937 - s-a nascut Nicolae Dumitrescu-Sinesti 27.03.1958 - s-a nascut Ioan Es.Pop 27.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928) 28.03.1888 - s-a nascut Alexandru Kiritescu (m. 1961) 28.03.1925 - s-a nascut Victor Tulbure (m. 1997) 28.03.1937 - s-a nascut Ion Crînguleanu (m.2004) 28.03.1950 - s-a nascut Nicolae Rotaru 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945) 28.03.1993 - a murit Victor Felea (n. 1923) 28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909) 28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936) 29.03.1908 - s-a nascut Virgil Carianopol (m. 1984) 29.03.1941 - s-a nascut Constanta Buzea (m. 2012) 29.03.1952 - a murit I. A. Bassarabescu (n. 1870) 29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891) 30.03.1928 - a murit Ion Gorun (n. 1863) 30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895) 30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912) 30.03.1991 - a murit Ion Iancu Lefter (n. 1940) 30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908) 31.03.1933 - s-a nascut Nichita Stanescu (m. 1983) 3 31.03.2003 - a murit Mariana Marin (n. 1956)

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Mihaela R~DULESCU

Scen[, spectacol, via\[…

Alla Cebotari, artist complex (actri , interpret a mai multor genuri muzicale: popular , u oar , ig nesc-rusesc) ne încânt de aceast dat cu dramatizarea unor pove ti populare ruse ti, puse pe scena Teatrului pentru copii i Tineret „Colibri” din Craiova. Scenariul i regia apar in artistei Alla Cebotari, reprezentând debutul în aceast direc ie. Spectacolul oferit a fost expresia clar a rafinamentului estetic i a viziunii originale, efervescente. Basarabeanc de origine, stabilit la Craiova, din anul 1990, Alla Cebotari este absolvent a Academiei de Arte Frumoase „Gavril Muzicescu”, sec ia Regie-Actorie, Chiin u. Artista, n scut i crescut în Moldova de peste Prut, stabilit la Craiova, realizeaz uniunea spiritual i cultural a românilor de pretutindeni, atât prin intermediul artei teatrale, cât i prin muzic . Pe scena teatrului „Colibri” din Craiova, Alla î i manifest iubirea nem rginit pentru români, d ruind momente de neuitat i o parte din dragostea sa necondi ionat , atât copiilor, cât i adul ilor.

Gogoa a i zdr vanul Petri or sunt pove ti populare ruse ti, pe care artista le-a tradus i adaptat pentru teatrul destinat copiilor.

Acest proces implic talent, bun st pânire a elementelor de spectacol i dramaturgie i, desigur, pasiune i devotament. Alla Cebotari se dovede te a fi un rafinat dramaturg, deoarece transformarea firului narativ în dialog, specific dramaturgiei, se face în mod dinamic, atractiv, tonifiant. Epicul pove tii cap dimensiuni interesante în varianta teatral , subiectul fiind concentrat, personajele devenind colorate, vii, energice. Pove tile captate în replici revigoreaz spa iul dintre emi tor i receptor, vorbele devenind ele însele purt toare de în elesuri multiple. Alla Cebotari p streaz subiectul pove tilor populare ruse ti, nu modific mesajul i nici substratul moralizator; ea transform modalit ile de construc ie ale expunerii, dialogul devenind,

în fond, un mijloc care faciliteaz leg tura cu ascult torii/spectatorii.

Cunoa terea limbii ruse asigur textelor traduse i adaptate, calitate, relevan , acurate e semantic . Traducerea nu s-a f cut prin improviza ii sau devieri semantice, nici ad litteram, ci s-a realizat în mod firesc, natural, autoarea fiind ea îns i vorbitoare nativ a limbii men ionate. Pentru o traducere reu it e nevoie atât de cunoa terea întemeiat a limbii în care e scris textul, dar i de spirit, viziune, sim i vibra ie. St pânirea dimensiunii narative a pove tilor aduce textelor traduse valoare i siguran semantic . Utilizarea unui registru lingvistic familiar, transpunerea fireasc în limba român sunt aspecte ale unei traduceri exemplare. Autoarea nu modific sensul cuvintelor, nu dilueaz metafora din subsidiarul textului, nu gole te de semnifica ii povestea, ci îi p streaz dimensiunea fantezist , spa iul intim al derul rii subiectului. Traducerea celor dou pove ti populare ruse ti este emblema vie a unui spirit ce aduce la un numitor comun dou spa ii culturale diferite. E un proces amplu cultural, un fenomen care presupune, pe de o parte cunoa terea temeinic a limbii i culturii ruse, iar pe de alt parte, corelarea perfect cu specificul spiritualit ii autohtone.

Adaptarea textelor epice la scenariul dramatic presupune un talent nativ, pe care autoarea îl posed în grad înalt. Alla este o mânuitoare iscusit a tehnicilor specifice dramaturgiei, personajele devenind bine individualizate prin intermediul replicilor, al dialogului. Ele pot fi u or prinse în tipologii, asigurându-se, astfel, mesajul pedagogic cuprins în astfel de texte destinate copiilor. Tâlcul pove tii se desprinde clar, autoarea insistând pe efectul moralizator al pieselor.

Didascaliile inserate permit regizorului s pun textul în scen cu urin , indicându-se astfel, elementele decorative, gesturile, mimica.

Fiecare element dramatic e bine intuit, ceea ce relev capacitatea extraordinar a autoarei de a surprinde scenic, motiva iile i tr irile personajelor. Indica iile scenice sunt clare, concise, fiind expresia unui spirit care are experien a scenei, autoarea fiind una dintre actri ele de renume ale Craiovei.

Cele dou texte adaptate dup pove ti populare ruse ti au fost regizate de Alla Cebotari, pe scena teatrului Colibri, reprezentând debutul în domeniul regiei i al scenariului, un debut care sa bucurat de un succes r sun tor. Spectacolul a avut un impact uimitor asupra publicului, spectatorii fiind captiva i de poveste, de personaje, de decor.

Atmosfera specific pove tilor ruse ti a fost asigurat de un decor fabu-

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

los realizat de scenografa debutant , Iu-lia Goan . Costumele personajelor în care se reflect lumea basmului rusesc din care provin personajele au fost, de asemenea, realizate de aceasta. Vestimenta ia creat respect specificul rusesc, croiala, tiparul, culorile redând, în mod uluitor, lumea vie i febril a spiritului pove tilor ruse ti. Elementele definitorii ale caracterelor personajelor sunt reflectate în costumele realizate cu o sensibilitate aparte, specific artistului cu viziune complex , a a cum d dovad scenografa craioveanc . Decorul este în deplin concordan cu firul narativ, fiecare element component având un spa iu al semnifica iei bine determinat. Scenografia realizat de Iulia Goan poten eaz impactul asupra publicului, func ia emotiv împlinind astfel scopul intrinsec al textului.

Muzica realizat de Alin Macovei-Moraru este aleas în conformitate cu scenariul pieselor, cu subiectul i cu nivelul vârstei publicului c ruia i se adreseaz textele. Muzica este vesel , dinamic , energizant , captivant . Jovialitatea i buna dispozi ie sunt men inute pe tot parcursul spectacolului, prin intermediul muzicii. Alin MacoveiMoraru este un artist remarcabil, transpunând spectatorii în minunata lume a pove tilor, prin prisma sunetului, a vibra iilor sonore. Acest complex dintre sunet i imagine este dovada elocvent c regizorul i compozitorul nu sunt la prima colaborare. Rezonan a publicului cu actorii se realizeaz prin muzic , prin sunet, instituindu-se astfel, rela ii ce trec dincolo de cortin .

Pe scen , actorii s-au transpus în pielea personajelor, s-au metamorfozat, au alunecat dincolo de cotidian, s-au integrat imaginarului fantezist. Dedublându-se, ei au tr it al turi de spectatori rolurile pove tilor fantastice. Modul în care i-au asumat rolurile arat caliile artistice de neegalat, c ci asist m la o transfigurare total a actorului, o transformare uluitoare, care se prelunge te în tr ire unic , irepetabil i dincolo de u ile teatrului.

Punerea în scen a celor dou nara iuni epice a fost primit de publicul spectator cu încântare, bucurie nedisimulat , culminând cu entuziasm i uimire. Pentru ca acest lucru s fie posibil a fost nevoie de un colectiv închegat, de munca în echip , actorii devenind ei îni p i indispensabile ale pove tii.

Teatrul Colibri din Craiova a avut un succes r sun tor prin pre-

Kandinski - Peisaj cu castel, biseric

i cale ferat

zentarea acestui spectacol destinat copiilor. Scenariul i regia asigurate de Alla Cebotari, scenografia Iuliei Goan , compozi ia muzical a lui Alin Macovei Moraru, distribu ia (actorii: Alla Cebotari, Emanuel Popescu, Daniel Mirea) sunt coordonatele unui spectacol viu, colorat, puternic, rodul muncii în echip . E un proiect colectiv care a dat na tere unui act artistic complex. Acest spectacol este o reuit , un moment de referin atât pentru actri a Alla Cebotari, cât i pentru spa iul cultural craiovean, însumând valorile teatrului Colibri, reflectând pasiunea i devotamentul arti tilor care au muncit cu dragoste nem rginit . Complexitatea i valoarea spectacolului sunt asigurate de atitudinea curajoas a arti tilor care fac parte din proiect, de spiritul muncii în grup i, nu în ultimul rând, de vibra ia iubirii pentru actul cultural-artistic.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Florin MIH~ILESCU

Fenomenul cultural-spiritual Rugul Aprins (*) O tez de doctorat despre Rugul Aprins este obligat prin natura îns i a subiectului u special s dep easc limitele stricte ale studiului literar propriu-zis. Asocia ia în cauz a avut un caracter cultural general, accentuat îns i particularizat în chip determinant de substan a lui teologic . A fost de altfel înfiin at la sugestia i din ini iativa unei înalte personalit i a Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Tit Simedrea, prin 1943, i s-a coagulat temeinic în jurul M stirii Antim din Bucure ti. Grupul de oameni de cultur i de fe e biserice ti, din care era alc tuit , a fost destul de numeros, iar din rândurile lui au f cut parte i câ iva scriitori, a c ror prezen acolo a avut o semnificativ înrâurire asupra activit ii lor creatoare i asupra biografiei lor ulterioare.

Lor le consacr autoarea cea mai întins cuprindere a lucr rii sale, restul ocupându-l împrejur rile istorice în care s-a n scut i a evoluat mi carea, legalizat mai întâi, în 1946, i desfiin at i interzis mai apoi, în 1958, odat cu represiunea brutal a membrilor ei.

De i ace tia din urm au fost de ordinul câtorva zeci, scriitorii de care vorbim i care intereseaz în primul rând teza de fa au reprezentat figurile cele mai prestigioase ale aso-

cia iei.

Lucrarea d-nei Suruianu Camelia-Daniela i propune s ni-i prezinte pe ace tia sub aspectul contribu iei lor la diversele manifest ri ale grup rii i mai ales la configurarea ei spiritual . Dup o introducere am nun it i foarte concludent în ambian a epocii care a condus la apari ia Rugului Aprins, urm toarele capitole urm resc via a i crea ia a ase scriitori, precum i evenimentele pe care leau traversat, pân la condamnarea lor abuziv , nedreapt i în afara oric rei normale legalit i.

Protagoni tii tezei sunt a adar, în ordinea prezent rii Sandu Tudor (Daniil, dup numele monahal), animatorul i spiritul rector al grupului, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, Ion Marin Sadoveanu, Bartolomeu Valeriu Anania i Paul Sterian. Analizele ce le sunt închinate se remarc printr-o mare bog ie de detalii i se citesc cu deosebit interes, c ci autoarea se distinge pe parcursul întregii lucr ri printr-o solid i meticuloas informa ie, care porne te de la c ile deja existente în domeniu pân la manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române i pân la documentele secrete de alt dat din arhiva C.N.S.A.S. Sunt îns în structura expunerii câteva disparit i, care in de tratamentul diferen iat, aplicat celor ase autori, i care ar fi trebuit evitat, prin adoptarea unei metodologii unitare i a unei propor ion ri ceva mai echitabile a paginilor rezervate fiec rui capitol, în raport direct cu importan a i cu anvergura fiec rei personalit i. Astfel, bun oar , la Vasile Voiculescu, se vorbe te numai de acea etap final a biografiei sale, legate de participarea la Rugul Aprins, ceea ce ni se pare corect, în vreme ce Ion Marin Sadoveanu beneficiaz de o adev rat schi monografic , plecând de la debut i ajungând pân la ultimele c i publicate. Pe de alt parte, capitolul despre poet nu dispune decât de 28 de pagini, cu analiza i a romanului Zahei orbul, iar cel despre colegul s u, eminamente prozator, de nu mai pu in de 60 de pagini, adic mai mult

chiar decât cel privitor la Sandu Tudor ca lider al grupului, 55 de pagini. Alexandru Mironescu are 35 de pagini, Valeriu Anania doar 12, iar Paul Sterian 13. Desigur, explica ii se pot g si, dar impresia de inegalitate d inuie în mare m sur .

Lucrarea oscileaz , i nu gre te, între reconstituirile de istorie literar i cultural , pe de o parte, i unele analize de opere, pe de alt parte. Sunt i aici unele departaj ri mai pu in motivate, ori unele excese, raportate la anume insuficien e, dar este evident nu putem substitui în toate cazurile, în mod imperativ, op iunile autoarei cu cele ale noastre.

Esen ial i decisiv r mâne f îndoial i mai presus de orice faptul c teza de doctorat despre care discut m este o contribu ie interesant , util i foarte bine informat despre unul dintre cele mai impresionante fenomene culturale de rezisten intelectual anticomunist de la jum tatea secolului trecut. Un merit suplimentar este i calitatea redact rii de frumoasa sa inut , în pofida anumitor neglijen e, care vin dintr-o neatent corectur i uneori dintr-o mai pu in reu it inspira ie. Caracterul aplicat i limpede al expresiei, precum i folosirea corect a aparatului critic sunt meritorii.

Dar, înc o dat , ceea ce domin este imaginea dens , prin am nuntele ei semnificative, a unei admirabile i curajoase mi ri culturale de prezervare a spiritualit ii noastre na ionale în confruntare cu o ideologie totalitar , o imagine pentru a c rei valorificare autoarea a avut toate instrumentele necesare, atât cuno tin e istorice i culturale, cât i teologice. O dovede te conving tor i ampla bibliografie de la sfâr itul tezei, o tez a adar care se cuvine a fi sus inut pentru a-i aduce autoarei sale doritul titlu de Doctor în Filologie.

REFERAT pe marginea tezei de doctorat cu titlul Mi carea cultural Rugul Aprins a d-nei Camelia Daniela Suruianu

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Florentin SMARANDACHE (SUA)

La mijlocul P[mântului Cu taxiul din Quito: 20$ pentru 13 km.

Intrarea la monumentul Mitad del Mundo (Mijlocul Pamantului) 3,50$, plus al i 3,75$ pentru muzee în untru. * Prefectul Dr. Patricio Romero Barberis a ordonat construirea monumentului începând din anul 1970, terminat în 1979, în cadrul Misiunilor Geodezice. * Linia teoretic ecuatorial , GPS-ul (General Position System).

Latitudine: 0° 0' 0".

Longitudine Vestic : 78° 27' 8".

Altitudine: 2.483 m.

Declina ie (abatere) magnetic : ): 6° 38' E. * Iat o aplica ie a analizei matematice neutrosofice (neutrosophic calculus) de care nu a fi tiut dac nu vizitam Ecuadorul.

Linia imaginar ecuatorial este de fapt o curb , care înconjoar globul la mijloc, numit i circumferin , dar nu este fix , deci are un grad de nedeterminare, aceast curb variind în interiorul unei benzi (suprafe e) cu l rgimea de 5 km ce înconjoar globul la mijloc.

Deci, linia ecuatorial este o curb neutrosofic , iar analog circumferin a mântului este neutrosofic .

Pe o fâ ie de 5 km, variaz constant datorit schimb rilor for elor fizice de rota ie, transla ie i muta ie (oscila ie periodic , înclina ie) ale P mântului.

Ca în logica neutrosofic , unde i precisul poate fi... par ial imprecis!

Umbra zero, sub soare, la ecuator, în timpul echinoc iilor de prim var (21 martie) i de toamn (21 septembrie), la ora 12 ziua: dispare umbra când razele soarelui î i cad perpendicular în cap. Precum în pove ti, când F t-Frumos î i taie umbra cu palo ul!

Echinox înseamn o schimbare în axa de rota ie a P mântului, trasând un con i str tând un cerc complet în 25.776 ani, perioad numit <an platonic>. * El atractivo turístico mas visitado del Ecuador.

O alee str juit de statuile a 12 personalit i tiin ifice, sociale, politice i culturale, având leg turi cu via a latino-american : Pedro Vicente Maldonado (1704-1748), membru al Misiunii Geodezice i Geografice din Fran a; Jorje Juan y Santa Cilia (1713-1773), matematician i ofi er naval spaniol, numit de Regele Filipe al V-lea al Spaniei, membru al Misiunii Geodezice; a publicat în 1748, împreun cu Antonio de Ulloa, o carte de c torii: Relación Histórica del Viaje a la América Meridional; Godin des Odonnais (1713-1792), fotograf i naturalist francez; Hugot (1694-1743), inginer; Jean Seniergues (1684-1739), chirurg; Pierre Bouguer (1698-1758), matematician, arhitect naval; a publicat cartea La Figure de la Terre, împreun cu La Condamine i Lilloa; Charles-Marie de la Condamine (1694-1743), explorator, geograf i matematician francez; Antonio de Lilloa (1716-1795), marinar spaniol, autor: Noticias de América i Noticias Secretas (împreun cu Jorje Juan y Santacilio); Couplet (1686-1737), inginer militar; De Morainville (1706-1756), inginer, artist, pictor; Joseph de Jussieu (1704-1779), botanist, medic i naturalist francez; Jean-Joseph Verguin (1704-1770), inginer maritim; a elaborat harta Fluviului Amazon; Louis Godin (1704-1760), astronaut francez, profesor de matematic , membru al Academiei de tiin e din Paris. * Cum intru în vorb (spaniol ) cu lumea dimprejur, pentru a schimba informa ii i sentimente, aflu c -s mul i emigran i în Ecuador. Pre edintele rii, Rafael Correa, a dat ordin s fie accepta i to i!

Un politician la televizor exclama: Mas Equador en mundo y mas mundo en Equador (Mai mult Ecuador în lume i mai mult lume în Ecuador). * Linia imaginar a ecuatorului are lungimea de 40.075 km, delimitând emisfera nordic de emisfera sudic , ale planetei.

Linia variaz într-o fâ ie cu l imea de 5 km.

De fapt, în loc de o linie curb geometric , avem o suprafa cir-

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cular , de l ime 5 km i lungime aproximativ de 40.075 km. * O plac dedicat marinarilor spanioli Jorje Juan y Santa Cilia, care au contribuit între 1736-1744, la determinarea dimensiunilor planetei Terra. * În untrul monumentului - o expozi ie despre triburi indigene din centrul i mai ales din centrul rii (zona amazonian ), precum: Kichwa, Achuara, A’ingae i Shuar. i o expozi ie astronomic . Terra se învârte în jurul Soarelui în 365,24 zile, de aceea, în fiecare al patrulea an, divizibil la 4, luna februarie are 29 de zile, în loc de 28.

Axa planetei este înclinat la 23°27' fa de planul eliptic în care orbiteaz . Aceast înclinare a axei produce anotimpurile terestre (datorit cantit ii de lumin oblic , mai mult sau mai pu in , primit de P mânt), influen ând cele patru elemente fundamentale ale naturii noastre: aer, sol, ap , i foc. * Galeria de art plastic a artistului Chalo Balseca, cu tablouri cute cu pigmen i naturali, în acrilic , în ulei. Realism, expresionism abstract, geometrism. * Planetarium.

Curiozit i astronomice: Un milion de planete Terra încap în interiorul Soarelui; Luna se îndep rteaz 3,8 cm în fiecare an fa de P mânt; O zi pe planeta Mercur dureaz cât doi ani tere tri; iar o zi pe planeta Venus este mai lung decât un an terestru; În Galaxia noastr exist o planet de diamant mai mare decât Terra; Luna a fost o buc ic din Terra; În fiecare zi se nasc circa 275.000 de stele! * Expozi ie de fotografii montane, de Patricio Tisalema, ecuadorian, vorbind i japonez , englez , plus german .

A cucerit Everestul, a urcat pe mun i în zeci de ri. Are peste 35.000 de poze. * Expozi ia Misión Geodésica Francesa.

Sistemul de meridiane i paralele (parcelare a planetei) a fost propus de matematicianul i filozoful grec Eratostene în anul 276 î.C. El a observat c umbra are lungimi diferite, în func ie de locul unde se afl obiectul. Eratostene a fost directorul vestitei biblioteci din Alexan-

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

dria, Egipt. În matematic exist Ciurul lui Eratostene de ob inere a numerelor prime.

Preocup rile de m surare a terenului, din necesit i agricole, a dus la introducerea geometriei de c tre greci. Asirienii, egiptenii, aztecii, inca ii au folosit astronomia pentru a determina pozi ia râurilor, ora elor etc.

Tentativele apoi de calculare a lungimii unui meridian (Posidonio, anul 70 d.C; Antonio de Nebrija, 1522). În 1525, Dr. Fernel, francez, a estimat c mântul are o circumferin de 39.800 km.

Teoria Geocentric (Terra este centrul Universului), care a durat tot Evul Mediu, a fost propus de astronomul grec Ptolemeu, în anul 2 d.C. Apoi, s-a crezut c mântul este perfect sferic, pân în anul 1735. Newton a prezentat ideea c Terra este plat la poli i teoria gravit ii universale, fiind conform teoriei for ei centrifuge a lui Huygens, dar în contradic ie cu teoria dinastiei Cassini, care sus inea polii sunt mai îngu ti.

Alt problem de rezolvat în sec. XVIII a fost de a m sura curbura arcului meridional, între anii 1736-1740, folosindu-se ca metod triunghiularea. În 1743, Misiunea Geodezic Francez (format din 10 francezi, 2 spanioli, i un ecuadorian), a concis c arcul meridional are o curbur de 3° 7' 11".

Academia Francez de tiin e a organizat în anul 1735 dou expedi ii, una cât mai aproape de Arctic (în Lapland), iar alta la ecuator (în actualul Ecuador, care în secolul XVIII era parte din teritoriul spaniol Peru de Sus).

Expedi ia din Ecuador era condus de membrii academiei Louis Godin, Pierre Bouguer i Charles-Marie de la Condamine.

Fiecare expedi ie trebuia s m soare un grad de latitudine (circa 110 km) în regiunea arctic i, respectiv, în cea ecuatorial .

Dac gradul de la ecuator era mai lung decât cel de la arctic, atunci P mântul era turtit la poli. Ceea ce, pân la urm , ambele expedi ii au demonstrat. În urma acestor expedi ii s-a definit i impus sistemul metric de unit i de m sur la nivel global. * Expozi ia de pictur Osvaldo Guaya-samin.

Pictor ecuadorian. A studiat la Escuela de Belles Artes din Quito.

A realizat 103 tablouri, în colec ia El Camino del Llanto (Drumul Plângerii) despre via a real a meti ilor, negrilor, i indigenilor locali.

O jum tate de zi am petrecut la monumentul dedicat liniei virtuale a ecuatorului.

Imagini din Ecuador

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Doina DR~GU}

Ecaterina NEGARA (R. Moldova)

Sl vit fie Domnul Ochii bogatului erau p tra i, când eu, la masa cu s racii st team i cântam: - Sl vit fie Domnul!

- Sl vit fie El! Nu am num rat firimiturile, nici co urile, nici pe tii, nici câte persoane erau, cântam: - Sl vit fie Domnul!

- Sl vit fie El! Cea mai deplin mas , cea mai aristocrat , el, împ ratul a organizat-o: - Sl vit fie Domnul!

- Sl vit fie El! i azi, ochii bogatului m privesc p trat, când stau la masa cu s racii i cant: - Sl vit fie Domnul!

- Sl vit fie El!

Kandinski - Swing

41

Mama mea Mama mea nu a avut unghiile colorate, nici gene artificiale, nu a c utat s fie mai tân , i vopseasc p rul, s nu aib riduri, Ea tia c Maica Domnului milostive te pe cel ce o iube te.

Mama mea e mama mea în veci, i doar ea este mama mea, i doar ea ne-a ar tat cerul, de fiecare dat CERUL: când ai bucurie prive te cerul, când ai triste e prive te cerul.

Apoi s-a dus acolo.

Acum ni-l arat pe Dumnezeu.

Te voi uita Voi plânge i te voi uita! Încerc s te dizolv în cuvintele rostite de acest b rbat care îmi promite c va g si lumina pentru chipul meu la miezul nop ii, i-mi roste te numele, i-mi mângâie sânii i m roag s nu-mi fie fric , el va lua p catul asupra lui, el e plin de foc i patim în s ruturi i m cuprinde inocent.

El nu tie cât singur tate i câte lacrimi îndep rteaz cu respira ia când pielea lui se va atinge de pielea mea, i buzele, i e corect - cine cere dragoste în loc de dragoste?

Mânc m macaroane cu zahar, nedreptatea nu ne-a p sit i buzunarele ne sunt goale, el consider c ora ul îl putem privi la în ime cu sentimente contradictorii.

Am s plâng i am s te uit, Voi deschide bra ele c tre el, vânjos i nalt, suprim în privirea lui! Îmi roste te numele a pe o rug ciune regeneratoare.

Am s te uit, f sentimente, cu termen de garan ie i cu amintiri expirate.

Închid ochii i mintea m poart spre un punct fixat din inexisten a ce pare ve nicie, încet-încet în untru meu se instaleaz vidul i m eliberez de mine, empatia îmi tope te formele i m însufle te în altceva. g sesc între dou lumi diferite închipuite-n sfere, una material , luminoas , plin de sens, alta opacstr vezie, neîn eleas . Sferele se atrag sau se resping în func ie de o putere aflat în afara sistemului de referin . Într-o parte se afl increatul, informul, în cealalt parte des vâr irea, precunoa terea, clarviziunea. întreb unde sunt eu, punct de tangen , material, variabil i mobil, între na terea i moartea mea. În mi carea mea difuz deformez doar lini tea, de-ale c rei margini m lovesc, i p trund în lume ca o aproximare a spa iului într-o roat învârtit la nesfâr it.

Uneori stau în verticalitate la cap tul unei pr stii, extremele m închid ca dou eternit i, i o putere harismatic îmi d un punct de sprijin în zenit, aud c derea unei clipe în alta, simt cum timpul cre te i tot mai mult de mine m separ.

Noaptea aud urlete de lupi împrejurul casei mele, diminea a le caut urmele, care nu sunt - amintirile, strânse în hait , încearc m sfâ ie. Disimulat în candoare, persist -n mine nostalgia de care m reazem asimptotic i progresez ducând atavice poveri. Derivând pe c i obscure, în caden a gândurilor, simt cum spa iul fuge i m las f urme, simt cum toate ceasurile se adun într-un ochi i timpul se multiplic la infinit. Cerul se las pe cump na fântânii dintre anotimpuri, ciuturi de ap se adaug anilor netr i. În profilul de lumin , un nev zut arcu atinge for e divizate-n aripi, albul umple relieful - profanare de splendori r sucite-n amintire. Între na tere i moarte este un rest, ca o ultim ramur între cer i p mânt, între progres i declin exist totdeauna un drum, ce se cheam în elepciunea de sine.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Florinel AGAFI}EI

Vila Tendresse continuare din nr. anterior A cincea zi Telefonul sun prelung. La sediul central al poli iei nu mai era decât un singur angajat: c pitanul Vernea.

Ini ial, ignor ârâitul metalic, enervant. Î i aprinse igara de foi i sorbi din cafeaua cu mult za . Era ultima lui zi de munc . Mai avea 12 ore i ie ea la pensie. Colegii erau în teritoriu; îl l saser s i savureze ultimele ceasuri de munc , f cându- i ordine în hârtii, strângându- i lucrurile personale de pe birou, de prin sertare.

Totu i, telefonul insist . Se rug s nu fie ceva grav, c ci nu avea chef s i strice ziua de adio. Lucrase în poli ie peste 35 de ani. zuse nenum rate cazuri, care mai de care mai ciudate. Rezolvase sute, poate mii de situa ii netrecute în manuale...

Se ridic anevoie i r spunse la telefon. O voce gr bit repet o adres , solicitând urgent sosirea poli iei.

- Cum a i spus? Repeta i, v rog, num rul adresei, ceru c pitanul.

- Vila „Tendresse”, nr. 66.

- 66 i nu 76, corect? se asigur c pitanul.

- 66, confirm vocea.

- Suntem acolo, în cel mult... 10 minute! i c pitanul stinse igara repezit, luându- i haina de pe sp tarul scaunului, în timp ce strig la doi subalterni s -l urmeze.

Dând drumul girofarului, ma ina poli iei plec în mare vitez .

Fusese anun at o crim , dublat de o dispari ie. În ora ul de pe litoral asemenea cazuri fuseser rare în ultimii ani.

Ba, s-ar putea spune c disp ruser în ultima vreme, poli tii ocupându-se de chestiuni minore: spargeri de ma ini, furturi de pe plaj ori pierderi de copii. Acum îns , deodat , dou cazuri într-unul singur: crim i dispari ie de persoan .

Om al datoriei împlinite, c pitanului Vernea nu-i p rea r u c ridicase receptorul, de i ar fi putut s n-o fac , mai ales c erau ultimele lui ore de munc . Tot drumul nu rosti nicio vorb . Subalternii, angaja i de dou luni, nu îndr znir s -i deranjeze gândurile.

Ma ina opri exact în marginea aleii cu plopi. În fa a vilei cu num rul 66 era lume agitat , destui gur -casc . Î i f cur loc printre cet enii în lapi. Le ie ir în întâmpinare managerul vilei i cameristele. Se repezir aproape to i s spun fiecare ce tia, ce v zuse, ce auzise. pitanul îi opri, printr-un gest sever, cu mâna. Se întoarse c tre manager i-l întreb : - Avem unde s ne retragem, ca s discut m în lini te?

- Avem, dar nu merge i mai întâi în camera de la etaj, s vede i ceau descoperit azi diminea cele dou cameriste? întreb managerul, oarecum nedumerit.

- Nu! veni r spunsul c pitanului, contrariindu-i pe to i.

- S mergem, mai rosti acesta, f când semn managerului s le arate încotro s-o ia.

La parterul vilei era o sal mare, r coroas . P trunser acolo c pitanul, managerul, cele dou cameriste i subalternii f experien care erau numai ochi i urechi. pitanul se l într-un fotoliu i- i scoase o nou igar de foi.

Înainte de a i-o aprinde ceru - din ochi - un pahar cu ap . Una dintre cameriste deschise sticla cu ap mineral , aflat pe m su a din mahon cu picioare intarsiate în filde indian. C pitanul sorbi un pahar mare cu mult sete. Î i trecu mâna prin p r i zise: - S încerc m s vorbim calm, pe rând, f s ne gr bim; s ne aducem aminte toate detaliile, ca s aib b ie ii tia, pe care i-am luat cu mine, ce s noteze. A adar, cu cine începem?

Cei viza i se uitar unul la altul dând din umeri. P reau c se invit pe rând, f a avea vreo unul curajul s sparg ghea a. Cele dou cameriste, una brunet iar cealalt ro cat , vopsite amândou , i d deau coate. Începu bruneta: - Acum câteva zile în urm s-a cazat la noi un domn între dou vârste. Zicea c e scriitor, s racu’...

- De ce, s racu’? interveni c pitanul.

- Ei, a a le spun eu tuturor. Adaug mereu cuvântul acesta, dar nu tiu de ce, se scuz femeia.

- Tic verbal, interveni unul din tineri.

- Ce anume? întreb curioas aceea i camerist .

- N-are a face! interveni c pitanul, aruncând o privire mustr toare asupra celui care o întrerupsese pe femeie din relatare. Continu ! Iar tu, nu mai întrerupe! Scrie atent tot ce se declar aici!

- Dup cum v spuneam... relu camerista.

- Domnu acela, s racu’, s-a cazat la noi spunând c e scriitor i are nevoie de lini te, de cât mai mult lini te, c are de scris un roman sau ce tiu eu, o poezie...

Unul din tineri pufni în râs.

- De ce râde? se enerv camerista.

- De ce râzi, domnule? întreb i c pitanul.

- P i, e totuna s scrii un roman cu a scrie o poezie? întreb tân rul poli ist.

- Nu e totuna, dar v-am spus s v ine i gura i s nu mai comenta i sau s face i altceva, c a a, st m aici pân mâine diminea ! se enerv c pitanul. Iar eu ies la pensie peste câteva ceasuri, complet el, s se fac i mai bine în eles. A adar, domnul scriitor, între dou vârste, a venit s scrie aici - nu conteaz ce! - i avea nevoie de lini te...

- Da, se reînsufle i camerista. Am intrat cu el în camer , c m chemase s -mi arate cum florile nu mai au ap i s -mi atrag aten ia era praful ne ters pe rama unui tablou. Tare chi ibu ar mai era...

Nici domnul manager nu mi-a atras vreodat aten ia a a... i se uit spre managerul care-i întoarse o privire t ioas , ce exprima ideea c , de aici încolo, lucrurile vor sta cu totul altfel.

- Am schimbat apa, am ters praful de pe rama tabloului i am ie it, dar...

- Dar? interveni cel lalt tân r. pitanul trecu cu vederea ner bdarea acestuia.

- Dar atunci când am deschis u a, o pal de curent a lovit înc perea, f cându-l pe scriitor s exclame c sta era semn r u.

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Cum adic ? interveni, de aceast dat , însu i c pitanul.

- A a a spus! C e semn r u, dup care m-a concediat din ochi.

Adic m-a dat afar mai repede decât a fi vrut. Din ziua aia, l-am mai zut de dou ori; o dat când s-a urcat într-un taxi i a doua oar , când a intrat cu o domni oar foarte tân la el în camer . De atunci, nu l-am mai z rit pân azi diminea , când l-am v zut în oglinda din camera lui.

- Cum adic , în oglinda din camera lui? interveni din nou c pitanul, cu voce contrariat .

- P i, nu am apucat s v spun... Colega mea, aici, de fa , a încercat ieri s deschid u a, s fac ordine în camer . ti i dvs! S m ture, aeriseasc , s spele pe jos, c domnu’ scriitor, s racu’, avea obiceiul s ias s se plimbe, apoi s r mân ceasuri bune pe plaj , unde rea c vorbe te singur, tot privind spre mare. Da’, mai bine s v spun ea...

- Da, domnule poli ist. Ieri am b tut la u a domnului scriitor începu camerista cea ro cat - i nu mi-a r spuns nimeni. Atunci am descuiat i am intrat. Am strâns lenjeria, am adus alta nou , am m turat, am ters praful, c era foarte preten ios i am intrat în baie s fac i acolo curat. Când am vrut s terg oglinda, am v zut c m privea din ea scriitorul cu ni te ochi mari, speria i. Am sc pat cârpa din mân i m-am întors; am crezut c e în spatele meu i c începe s m ia la întreb ri. Numai c în spatele meu nu era nimeni! Atunci m-am uitat din nou în oglind i iar l-am v zut acolo, f cându-mi semne cu mâna. V imagina i ce groaz m-a cuprins! Am ie it din camer ipând, utându-mi colega. Am g sit-o la restaurantul din col ; servea o cafea - era dreptul ei, c era în pauz . I-am spus tot. Nu m-a crezut, dar a venit cu mine s vad i ea fenomenul. Ne-am uitat la bietul scriitor toat ziua, iar mai spre sear a venit i domnul manager, aici, de fa ...

- Da, a a este, domnule c pitan, rosti managerul. Spre sear am ajuns la vil dup o edin avut cu managerii de pe litoral, întâlnire

Kandinski - Prim var timpurie

43

care s-a prelungit câteva ore. Când am sosit, cele dou cameriste m teptau în hall s -mi spun ce v zuser în oglinda din camera scriitorului. Ini ial, am crezut c doreau s -mi fac vreo glum , de i nu le st în caracter, apoi am b nuit c b user ceva la vreo petrecere i nu- i reveniser ... În fine! Pân la urm , am urcat to i trei în camer i am mers la baie. Acolo, în oglind , am v zut cum scriitorul f cea semne disperate ca i cum s-ar fi uitat la noi, încercând s ne spun ceva, dar nu pricepeam nimic din semnele lui. Am ters oglinda, am dat-o la o parte, am cioc nit peretele din spatele ei, crezând c cineva- i bate joc de noi, dar, nimic! Omul r mânea în oglinda aceea i noi nu aveam nici o putere s lu m leg tura cu el. Toat seara, pân noaptea târziu, am stat to i trei în baie, c znindu-ne s comunic m cu scriitorul, f s reu im, din p cate! Într-un târziu, am obosit i am hot rât s ne ducem la culcare, stabilind ca în diminea a zilei de azi s revenim la u a camerei, unde urma s cioc nim, în speran a c vom primi r spuns din untrul acesteia. A a am f cut, dar u a era descuiat iar în camer nimeni, ca i în ziua anterioar . Am dat fuga to i trei în baie i acolo am r mas încremeni i când pe oglind am v zut urme de sânge, iar în cuier toate hainele scriitorului, ca i cum ar fi fost devastate de ni te gheare nev zute. În plus, pe marginea chiuvetei am g sit inelul acestuia, iar pe noptiera de lâng pat, un plic desf cut în care era un text scris cu litere ciudate, posibil în limba slav , din câte m mai pricep, indescifrabil pentru mine. Cum scriitorul era disp rut de ceva vreme, am presupus c a fost omorât. În plus, neputându-ne explica ce se întâmpl cu oglinda unde l-am v zut, am apelat la dvs. cât am putut de repede.

- Foarte bine a i f cut, rosti c pitanul. Acum, haide i sus, s -mi ar ta i camera scriitorului!

Se supuser to i, în t cere. Urcar treptele, urmându-l pe managerul care c lca sprinten. C pitanul era convins c oamenii ace tia nu min eau, c nu- i puneau pielea în joc inventând pove ti de dragul de a vedea în fa a vilei lor ma ina poli iei. Pe de alt parte, o asemenea istorisire nu era credibil , c ci inea de fenomene mai mult decât normale, iar el nu credea o iot din ciud eniile relatate. i cum firea lui era predispus tiin ei, explica iilor logice, legate numai de aspectul ra ional, evident, al lucrurilor, nu se putea l sa în elat de ni te simple relat ri, fie ele cât se poate de conving toare.

Ajunser în fa a u ii întredeschise. Vila fusese evacuat în vederea cercet rilor poli iei. Doar ei erau în întreaga cl dire.

Managerul împinse larg u a înc perii i p trunser în untru. C pitanul se opri, f când un gest cu mâna spre fereastr . Apoi întreb : - Când a i plecat din camer , fereastra era deschis ?

- Nu! Nicidecum! rostir în acela i glas, cele dou cameriste.

- Hm! S mergem spre baie! îndemn c pitanul. a de la baie fu dat încet la o parte. Oglinda era luminat direct de becul ce fila u or. În centrul acesteia, un fum alb strui juca timid. pitanul se apropie i terse cu palma întreaga oglind ce p rea aburit . Nu apuc s termine de ters toat suprafa a, c din interiorul ei r ri imaginea scriitorului.

Cele dou cameriste le inar brusc, tinerii scoaser un strig t uluit, împreun cu managerul, iar c pitanul se retrase involuntar, surprins de apari ie. Apoi se apropie de oglind , în timp ce managerul i tinerii poli ti se îngrijeau de femeile le inate.

Privind atent, observ c scriitorul p rea s fie viu, de i înf area lui era aidoma unui cadavru, cu ochii larg deschi i. Dar nu acest lucru i se p ru de-a dreptul interesant c pitanului, ci faptul c scriitorul, a cum era el, se g sea chiar acolo, în imaginea din oglind , în camera vilei Tendresse. Adic , era împreun cu ei în camer , dar în imaginea din oglind , nu în camera propriu-zis . C pitanul sim i nevoia i mai aprind o igar de foi, apoi ie i din baie, l sând u a deschis . Se a ez pe fotoliu i lu scrisorica în mâini. Într-adev r, recu-

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noscu în paginile scrise, destul de lizibil i m runt, caracterele limbii slave. Î i declin în gând competen a i scoase repede mobilul, sunând la centru în c utarea unui specialist de limb slav .

Vorbi i tras sarcina tinerei secretare. Apoi se întoarse c tre cameristele care- i reveniser , spunându-le c sunt libere, nu înainte de a le întreba despre ce fat spuneau c v zuser , la un moment dat, împreun cu scriitorul.

Cameristele î i aminteau destul de vag chipul acesteia, acoperit de un p r frumos, îns b nuiau c e tân , deoarece avea un corp extraordinar.

Cuvântul acesta, extraordinar, îl rostir simultan. C pitanul le mul umi, luându- i la revedere de la ele, rugându-le s fie prezente a doua zi la sec ia de poli ie pentru a da o declara ie în scris.

Mai r mânea - din personal - cu el, doar managerul, pe care-l întreb dac vila aceasta veche are vreo înc pere secret . Managerul nu tia s aib a a ceva, c ci el se afla acolo numai de un an de zile i nu-i trecuse prin minte s investigheze o asemenea posibilitate.

Dar puteau începe acum. pitanul ceru s vad actele cl dirii, l sându- i subalternii de paz în înc pere, în timp ce d dea un telefon scurt, rugând secretara -i afle i s -i trimit urgent pe cei mai buni psihologi, parapsihologi pe care-i avea în adresele de pe calculatorul poli iei. Dup care coborî cu managerul în biroul acestuia i deschiser împreun arhiva aflat într-un safe, ce avea pe el tan at data la care fusese f cut: 1899.

Trecur împreun la r sfoit hârtii, unele din ele, destul de vechi, de la începutul primului r zboi mondial. În majoritate erau acte financiare, de inventar i altele asemenea.

Nu aflar nimic deosebit, cu excep ia unui plic pe care scria anul 1914. Desf cur plicul i din el c zu o chei argintie, tan at cu numele Tendresse. C pitanul se întoarse c tre manager i-l întreb dac are idee ce poate fi cu aceast chei . Acesta d du din umeri, ne tiutor. În acel moment sun mobilul c pitanului. Era secretara ce-l informa a g sit un profesor universitar dispus s -i traduc imediat con inutul textului slavon contra unei anumite sume de bani. pitanul mul umi i trimise pe unul din b ie ii veni i cu el, la sec ie, cu textul în limba slav . Apoi se concentr asupra chei ei, a posibilit ii utiliz rii sale. Se reîntoarse cu managerul în camera scriitorului, unde fu informat de tân rul r mas de gard , c imaginea iniial disp ruse din oglind ; în schimb, ap ruse cea a unei femei tinere foarte frumoase, care se sc lda în mare, jucându-se împreun cu ni te sirene. pitanul cercet din ochi prin camer , s vad unde este barul, ca s în eleag în vreun fel ceea ce tocmai i se raportase.

Camera nu avea mini-bar. Perchezi ion , atunci, tân rul, care-l întreb ce caut . C pitanul r spunse: - Sticla! Caut sticla din care ai b ut! Unde ai ascuns-o?

- Dar nu am avut la mine nici o sticl ! Nu am b ut nimic, domnule pitan! rosti indignat, aproape gâtuit de emo ie, ofi erul.

- P i, numai unul care a b ut sau s-a drogat prea mult, poate vedea sirene în oglinda de la baie! izbucni c pitanul, sim ind c , u or, or, situa ia îl dep te... În acela i timp realiz c el însu i poate fi b nuit de acela i lucru, atâta vreme cât v zuse i el, ce-i drept, nu sirene, ci imaginea celui pe care-l c utau acum...

Imaginile din oglind nu se puteau explica ra ional, deocamdat .

Despre textul slavon, nu avea nici cea mai vag idee, iar chei a descoperit în safe-ul vechi, p rea s pun capac la toate.

Cum st teau a a to i trei în aceea i înc pere, se auzir pa i repezi pe hall-ul de la parter. C pitanul, pe cât era de în etate i managerul - cam cu vreo 15 ani mai tân r - o luar la fug s vad cine este,

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

tiind c vila fusese evacuat i pus sub paz .

Pe hall, nimeni! În camera cu safe-ul, nimeni! Doar câteva urme de picioare goale, înso ite de ap , se vedeau în str lucirea neoanelor brusc aprinse. Cineva intrase i ie ise la fel de repede cum o f cuse, pe u a din spate ce d dea spre o mini-teras , iar de acolo, c tre rmul m rii. C pitanul i managerul pornir dup urmele umede, proaspete, l sate în nisip. Merser a a, pân la liziera ce se proiecta verdepalid pe cerul aglomerat de stele.

O zbatere ciudat se auzi dinspre ghiolul apropiat. Cei doi se apropiar încet, cu precau ie. P rea c un pe te de dimensiuni enorme se zvârcolea în plasa unui pescar braconier. Ajun i foarte aproape de mal, nu mai auzir nimic. În marginea ghiolului, c pitanul v zu str lucind, în b taia lunii, un ceas cu br ar fals-aurie.

- E ceasul scriitorului! exclam managerul. Îl pot recunoa te i dintr-o mie, dup modelul de la br ar ! preciz el, dup ce c pitanul îl ridic , luminându-l cu mini-lanterna telefonului mobil. Aruncar o privire asupra ghiolului cu ape întunecate. Nimeni! Doar zbaterea lini tit a valului lovit de stânci, molcom.

- S ne întoarcem! decise c pitanul. În vil , la parter, tân rul ofi er coborâse s bea o cafea de la dozatorul automat. Fiind luat prin surprindere de apari ia celor doi, sc paharul din mân , încercând o scuz penibil . C pitanul îi arunc o privire piezi : - De ce ai p sit camera scriitorului? întreb , pe ton iritat.

- M apucase somnul foarte tare, de i am dormit bine ast -noapte.

Am sim it cum m înconjoar un aer cald, c ochii mi se închid f putin de a le face fa . Într-un ultim efort, m-am desprins din camer i am ie it pe hall-ul r coros. Acolo m-am dezmeticit pu in, cât s cobor i s iau o cafea...

- Bine, bine, i-o retez c pitanul. Acum s ne întoarcem în camer , perchezi ion m totul, în am nunt! Ceilal i colegi trebuie s soseasc din clip în clip . A tept un semnal de la centru, în acest sens.

Pân s vin ei, o s începem noi treaba...

Revenir în camer . Sesizar to i, un aer rece, traversat de un parfum pe care încercau s -l defineasc .

- Nici pomeneal de aer cald în aceast camer , locotenente, se adres c pitanul mai tân rului coleg. Ia, uite, ce r coare e aici!

- Da, ave i perfect dreptate, dar v jur c acum 10 minute era o ldur pe care n-o mai suportam. M f cea s adorm!

- În fine! i mirosul sta, îl sim eai acum zece minute? De care s fie? Santal? Iasomie? întreb c pitanul, în speran a unui r spuns clar.

- Nicidecum. Este de ambr ! intr în vorb managerul.

- Ambr ? se mir c pitanul Vernea. De unde i pân unde ambr , prin zonele astea? Hm! Cred c cineva î i bate joc de noi. Cineva care a l sat geamul deschis, cineva care a fugit pe hall i a l sat urme de ap , cineva care ne-a atras pe malul m rii în dreptul ghiolului pentru a si ceasul despre care dvs., domnule manager, afirma i c ar fi al scriitorului...

- Sunt absolut sigur c apar ine scriitorului...

- Domnule c pitan! Domnule c pitan! strig locotenentul din a b ii.

- Ce mai este? întreb Vernea, care se aplecase sub mas , culegând câteva fire de p r lung, de femeie.

- Privi i? A disp rut oglinda! ip , de-a dreptul uimit, acela i locotenent.

- Nu se poate! exclamar simultan c pitanul i managerul, repezindu-se la baie.

Oglinda, într-adev r, nu mai era acolo. Se vedea, în schimb, clar, conturul ocupat de aceasta, ani de zile, pe peretele v ruit ce avea alt nuan , comparativ cu restul. C pitanul î i trase o palm peste frunte i exclam :

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Am îmb trânit degeaba! Sigur! Cineva ne joac pe degete cum vrea. Ne-a întins o curs , ce se cheam simplu diversiune, dup care i-a luat obiectul pe care-l viza, în fapt: oglinda.

- Dar de ce oglinda? interveni locotenentul, ca un alter ego al pitanului.

- Într-adev r: de ce oglinda? se întreb , la rându-i, Vernea.

- i apoi, cine s fie cel sau cea ori cei sau cele care- i bat joc de noi? mai întreb tân rul ofi er. Domnule c pitan, eu ies s -i chestionez pe ofi erii care stau de paz în jurul vilei, dac au v zut ceva suspect!

- Dac ar fi v zut, ar fi raportat, ra ion cu voce tare c pitanul.

- Totu i, n-ar fi r u s încerc...

- Bine, mergi! încuviin Vernea, apropiindu-se de peretele unde fusese atârnat oglinda.

Pip i cu degetele conturul urmei l sate de aceasta. Apoi se întoarse c tre manager: - Când s-a v ruit ultima dat în aceast înc pere?

Managerul, luat prin surprindere de întrebare, se a ez pe un taburet din piele de Cordoba i, dup câteva secunde prelungi, r spunse: - Cred c ... acum vreo opt-nou luni...

- Cu siguran , domnule, cu siguran a vrea s tiu acest interval temporal, ceru Vernea imperios.

- Cu siguran , v pot spune numai dac ne uit m în registre, replic managerul.

- E posibil s se fi v ruit ieri sau alalt ieri? mai întreb c pitanul.

- Nici vorb ! Cum s se v ruiasc în timp ce avem clien i fideli caza i aici, care vin tocmai pentru lini tea, confortul i siguran a pe care le oferim de ani de zile?! Nu v imagina i ce haos se creeaz când se umbl cu var, schele, ciment, nisip pentru repara ii i alte asemenea materiale?

- Nu-mi imaginez. tiu sigur, tocmai de aceea am întrebat, replic foarte calm c pitanul. V invit s veni i aproape de mine i s pip i peretele exact, dar exact în locul unde a stat oglinda!

Managerul se ridic , apropiindu-se neîncrez tor. C pitanul încerca s -i sugereze c în ultimele 48 de ore cineva s-ar fi plimbat cu bidinele i g le i prin toat vila - asta, f s fie observat! - pentru a

45

Kandinski - Studiu pentru improviza ie

rui exact în baia scriitorului, personaj despre care to i tiau c nui pl cea s fie deranjat sub nici o form , mai ales când avea inspira ie i nu inten iona s p seasc înc perea...

Pip i cu vârfurile degetelor varul de alt culoare. Uimit, realiz c era cât se poate de umed. Se apropie i mirosi zidul. Nu mai avea nici o îndoial . Dac în urm cu câteva secunde putea s jure c nimeni nu v ruise în baia scriitorului, acum era convins de contrariul acestui fapt. Sim i, brusc, un soi de ame eal . Se întoarse la taburetul s u i se a ez atent, cu mintea golit de gânduri. În acel moment, reveni locotenentul, r suflând precipitat, c ci urcase treptele în vitez .

- Domnule c pitan, oamenii no tri n-au sesizat nimic. Doar c ...

- Doar c ? ridic dintr-o sprâncean c pitanul, care cerceta zidul cioc nindu-l u or, dep rtându-se de locul unde fusese amplasat oglinda, de-a lungul unei dungi abia perceptibile, înspre fereastra ce dea c tre plaj .

- Doar c , la un moment dat, cei doi sergen i l sa i s fac de paz în spatele vilei, au plecat amândoi spre ghiol, c auziser strig te ca de copil înecat, lipsind cam vreo cinci, poate, apte minute...

- Imposibil s fi auzit strig te de copil! replic Vernea.

- De ce, întrebar într-un glas, locotenentul i managerul.

- Simplu; presupunând c oglinda s-a luat cât timp dumneata erai coborât la o cafea, iar noi ie i din vil , pleca i pe urmele ce duceau spre ghiol, ar fi trebuit ca i cei doi sergen i, cam în acela i timp, s i fi p sit locul, pentru ca respectiva persoan care a luat oglinda, s ac ioneze în acel interval de timp i nu altul, trecând prin spatele vilei mase f supraveghere, urcând u or în baie de unde a sustras obiectul vizat, nefiind stingherit de nimeni. Dac s-ar fi auzit strig t de copil, ar fi trebuit s -l auzim i noi, or, noi nu am auzit decât o zbatere în ape, ca de pe te mare, uria , a putea spune, nu-i a a, domnule manager?

- A a este, cu siguran !

- În plus, am fi dat nas în nas cu sergen ii. Ceva nu e în regul aici!

- Nu mai în eleg nimic, rosti locotenentul, c zând, la rândul lui, pe gânduri.

Vernea se l u or pe vine i ridic un alt fir de p r lung, închis la culoare. Mirosea a ambr , foarte puternic.

- Cred c am l murit cel pu in un mister, zise, întorcându-se c tre cei doi.

- Ce mister? întrebar într-un glas managerul i locotenentul.

- Cu privire la persoana care ne-a f cut o vizit f s tim. E vorba de o femeie cu p rul închis la culoare, destul de lung. Pofti i probele: câteva fire din camera scriitorului i unul singur, de acum câteva minute, de aici, din baie. Sunt identice, dar în acela i timp diferite.

- Cum vine asta? se minun locotenentul.

- Veni i aici, la lumin ! Privi i i pip i acest fir descoperit în baie i cele câteva din camer . Ce observa i?

Dup o atent cercetare, locotenentul constat c i unele, i celelalte erau la fel. Îl scoase din dilem c pitanul: - Firele din camer au fost t iate cu un obiect ascu it, posibil un foarfece, iar cel din baie este rupt, probabil ag at în fug de acest fir de sârm , ce tocmai l-am descoperit c iese din perete i care, probabil, a avut cândva o anumit întrebuin are; s zicem, c pe el s-au întins la uscat câteva rufe dup ce omul, întors de la plaj , a vrut s i ventileze costumul de baie umed. Asta mai arat c femeia despre care vorbim a fost o prezen familiar în aceast înc pere, în ultimele zile, cel pu in. Ce spune i, domnule manager? i c pitanul î i a inti privirea asupra acestuia.

- Imposibil! A a ceva este cu des vâr ire imposibil! Scriitorul sa cazat singur i a plecat de fiecare dat singur; eu, cel pu in, nu l-am zut s vin cu vreo femeie în camer , niciodat .

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Dar ce spune i de cele dou cameriste? Ele sus in c l-au v zut pe scriitor în compania unei femei, posibil tinere, înalte i foarte frumoase, dup cum s-ar spune i cu p rul lung.

- Da, a a sus in ele, dar eu, unul, repet, nu pot s afirm asemenea lucru despre domnul scriitor, pentru c nu l-am v zut în compania nici unei femei cât a stat la noi. i vine aici de ani de zile... replic managerul.

- De ani de zile? întreb c pitanul.

- Da! - Cameristele p reau s nu tie acest am nunt...

Managerul ridic din umeri.

- i nu a i observat nimic ciudat în leg tur cu el?

- Ciudat? Ba da! O serie de lucruri, dar ce poate fi considerat normal, când vine vorba de un scriitor, pictor, sculptor sau orice fel de artist? To i sunt un pic pleca i, vorba cântecului, nu-i a a? filosof ieftin, managerul.

- Se prea poate! Se prea poate! replic Vernea, r spunzând la mobil. Da! S urce! Suntem sus!

Exper ii sosiser de câteva minute; a teptaser în fa a vilei confirmarea din partea c pitanului de a p trunde în imobil. Ajun i în camera scriitorului, se apucar de treab . Cercetar minu ios fiecare centimetru, fiecare col or. Ajunser i în dreptul peretelui unde fusese atârnat oglinda. Locul continua s prezinte o umezeal constant .

Unul din speciali ti întreb ce se afl în spatele acestei camere; managerul r spunse c e un zid gros, construit din c mid veche, acoperit de o ieder îmb trânit , dezvoltat ca un h .

Dincolo de zidul respectiv erau câteva tufi uri i arbori, probabil seculari, cotropi i de plante iubitoare de ap ce- i potoleau setea de umezeal având r cinile înfipte în ghiolul protejat de stuf, s lcii i alte ierburi a c ror provenien nu i-o putea explica, nefiind un cunosc tor ori pasionat al botanicii. Speciali tii cerur permisiunea s dea ocol vilei, s cerceteze zona, iar c pitanul încuviin acest lucru.

Mai r sese cu ei specialistul în fenomene paranormale, pe care c pitanul, cu tot respectul, îl privea neîncrez tor. Acesta realiz imediat c este urm rit cu suspiciune i se întoarse c tre c pitan, întrebându-l: - Crede i c prezen a mea aici este inoportun ?

- Nicidecum! replic , din polite e, c pitanul.

- Numai c ... îl incit specialistul...

- Numai c ... eu nu cred în asemenea chestiuni, domnule! i asta v-o spun, f sup rare! Eu m bazez pe fapte, pe ra iune, pe lucrurile evidente, concrete, pe care pot s le pip i, s le gust, s le miros, s le analizez i nu pe...

- Fantasmagorii, nu? Spune i! Nu v jena i!

- Ei bine, da! Fantasmagorii! Sau închipuiri ale min ii omene ti paralizate de fric .

Specialistul t cu o clip , apoi întreb : - Atunci, cum explica i ce sus ine i to i, inclusiv dvs., domnule pitan, c a i fi v zut în oglinda despre care afirma i c a fost luat de o persoan nev zut ?

- Toate trebuie s aib o explica ie logic pe care o vom descoperi cât se poate de curând. Deocamdat , a tept câteva informa ii, ca s pun totul cap la cap, s pot ie i lini tit la pensie. Oricum, varianta cu paranormalul o voi l sa pe ultimul loc...

- Poate c ar trebui s o a eza i pe primul! insist specialistul.

- Nici vorb ! Sunt convins de asta!

- Pe ce v baza i când sus ine i cu atâta t rie c ve i rezolva cazul, c ci vorbim de un caz, nu? incit i mai mult acela i specialist.

- M bazez pe flerul i experien a mea care înseamn peste 35 de ani de munc . Mai ales pe experien , c ci nasul meu de poli ist, domnule, îmi spune c aici nu suntem decât în mijlocul unei farse. În

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

mijlocul unei farse, trebuie s recunosc, foarte bine pus la punct!

- i s în eleg c dvs. ve i prinde farsorul, zâmbi specialistul, neîncrez tor.

- Nu numai c -l voi prinde, dar îl voi lua i la întreb ri, conchise pitanul Vernea pe un ton ce d dea de în eles c nu ar mai fi a teptat o alt replic .

- Totu i, insist specialistul, scriitorul lipse te, iar acest lucru nu mai poate fi pus sub semnul îndoielii.

- A a este! Nu v contrazic. Lipse te, dar asta nu înseamn c este i mort. Probabil c a r mas pe undeva, dup vreun chef i se reface. Sunt sigur c va ap rea curând! nu se l c pitanul.

- Accept varianta dvs., dac -mi spune i c nu a i v zut nimic în oglind , în general, nicicum, chipul scriitorului, în special, contracar specialistul. pitanul t cu pentru o vreme. Nu avea nici un indiciu stabil pe care s i construiasc replica. Se vedea prins la col , iar situa ia incomod îl nemul umea la culme. Începuse s se certe în gând c r spunsese telefonului primit la sec ie. Trebuia s i fi luat bagajele i fi plecat lini tit acas . Acum ar fi tras, probabil, un somn adânc dup ce ar fi b ut câteva pahare bune de vin, s rb torindu- i retragerea. Dar nu! Con tiin a din el a urlat atât de tare, încât a ridicat receptorul, iar acum se afl în fa a unui caz ce sfideaz logica, ra iunea, bunul sim … În plus, în capul lui nu r sare nici un fel de idee, nu poate face nici un fel de specula ie, nimic, nimic, nimic! E bezn complet, iar chestia îl enerveaz la culme. Mai bine ar merge afar s se r coreasc ! Oricum, mutra specialistului stuia nu-i inspir încredere; mai mult, reu te - doar cu zâmbetul acela sigur, u or impertinent - s -i alunge calmul, senin tatea. Realiz c are o problem de comportament i con tientiz c pensia era o binefacere. Venea la vreme...

Afar , aerul era proasp t, s rat, cu gust am rui. Aprinse o nou igar de foi, plimbându-se alene pe aleea luminat . Poli tii care zeau vila îl salutar . Ceasul indica orele 4.00 diminea a.

Sim i în buzunarul de la piept vibra iile telefonului mobil. Secretara suna insistent. R spunse. Era avertizat c , în cel mult o jum tate de ceas, va primi prin e-mail textul slavon gata tradus, precum i preteniile pecuniare ale profesorului.

Merse la ma in i deschise portbagajul luând laptop-ul. Intr în vil i-l conect la prima priz ie it în cale. Apoi se a ez într-unul din fotolii, a teptând. A ipi.

Se trezi în vocifer ri i sâsâieli. În hall erau aduna i to i poli tii, iar laptop-ul îi semnaliza un nou e-mail. Era cel cu textul slavon, dar nu putu s -l acceseze pentru c subalternii, de cum v zur c deschide ochii, se repezir c tre el: - Domnule c pitan, s-a f cut o descoperire, credem noi, important ...

- Despre ce e vorba? le ponder avântul, Vernea.

- Vorbi i cu speciali tii care au investigat împrejurimile i v ve i da seama c e aproape de necrezut...

- Da! S v auzim, domnilor! îi încuraj c pitanul, întrerupând abrupt debitul verbal al tinerilor subalterni.

- Ca s ne pronun m definitiv, avem nevoie, cel pu in, de un scafandru.

- Scafandru?! se mir c pitanul.

- Da, i ve i în elege de ce, dac ne ve i urma!

- Sigur! i c pitanul se ridic elastic, de parc ar fi avut 20 de ani.

Somnul scurt îl remontase. Parc ar fi dormit o noapte. Sim ea c avea mintea limpede, curat , gata s fac fa noilor provoc ri.

Cu pa i mari, îi urm pe speciali ti. D dur ocol vilei. Era ora cinci diminea a, iar soarele începuse s lumineze destul de bine, fiind pu in trecut de solsti iul de var . Vila avea, în partea mai pu in circulat , situat între ghiol i mare, o vegeta ie foarte bogat , ca un

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

desi de nep truns. Printre copacii b trâni, se vedea o bucat din zidul acoperit cu mu chi verde-g lbui. O iarb suculent era alimentat de umezeala ghiolului i chiar pe vreme de secet r mânea verde, încât aveai impresia c abia atunci venea prim vara.

Speciali tii o luar înainte, ca unii care tiau bine ce aveau de f cut. Ocolind dou s lcii cu trunchi scorburos, le r ri în fa , printre bra ele de ieder spânzurate în aer, o tuf imens cu frunze maronii.

Impresia pe care i-o f cea, era c nu poate fi dat la o parte din cauza masivit ii sale. Botanistul întinse o mân i o aplec spre dreapta, cum se pleac un singur fir de p r în b taia vântului puternic.

Stupoare! Tufa camufla perfect, cine tie de când, o u de stejar masiv, încorsetat în fier, ca pe vremea cavalerilor crucia i. De ea atârna un lac t gros, ruginit, descuiat. pitanul lu lac tul i-l cercet cu aten ie. Pe verso avea tan a celui care-l produsese, precum i anul: 1914! Acela i cu al chei ei descoperite în safe-ul vilei. Prin dimensiuni, în mod cert, chei a nu apar inea lac tului de propor ii.

Trase de u cu putere, ajutat de cei doi locotenen i, p trunzând dincolo de zidul gros...

Sus, în camera scriitorului, se auzi un zgomot sec. Limbile ceasului metalic pornir din nou, ca la comand . Un vânt u urel lovi perdelele, deplasându-le lin, v lurit. Soarele p trundea printre draperii, închipuind arabescuri efemere pe covorul persan, luminând când ici, când colo, câte o floare sau un arbore din lumea oriental . Briza de dimineaalunga mireasma m rii deasupra p mântului, împrosp tându-l.

Când limbile ceasului de mas ajunser la finalul traseului de parcurs, ma in ria sun puternic. Scriitorul tres ri. Se trezi din somn, buimac. Privi la patul de lâng el. Constat o mic adâncitur . Era gol. Sirena disp ruse. Sau nu fusese niciodat ? Porni glon c tre baie.

Aprinse becul ce lumin oglinda mare, argintie, de Murano.

Se apropie u or, cu precau ie sporit . Privi în adâncul oglinzii i zu un ins îmb trânit, cu ni te ochi l sa i i pungi mari, cafenii, conturate sub ei. Ini ial, avu un oc. Crezu c din oglind îl prive te altcineva. Dar nu! Era el însu i, cu vreo câ iva zeci de ani mai b trân decât se tia sau avusese preten ia c se tie.

Kandinski - Mica lume

47

Privi intens oglinda i se gândi s o dea la o parte, dar era destul de grea. Îi era team s n-o sparg . Totu i, c ut un scaun potrivit i se urc pe el cu grij .

Cu i mai mare aten ie desprinse oglinda. O a ez lipit de perete.

Constat uimit c peretele din spatele oglinzii avea alt culoare; pe deasupra, era umed... Ap u or cu degetul. Acesta p trunse în c mida foarte moale, ca-ntr-o bucat zemoas de ca . Cu pu in efort rgi gaura din perete i o adânci. Sim i aer r coros, umed, marin. Curios, se întoarse în camer i lu o lantern mic , sub form de stilou.

La întoarcere îl izbi un puternic parfum de ambr ce venea dinspre peretele oglinzii. Introduse lanterna prin gaura mare cât pumnul i se chinui s deslu easc ce este dincolo. Îl lovi în retin o str lucire puternic , de stalactit peste care a c zut o avalan de lumin .

Stinse instantaneu lanterna. Str lucirea disp ru. Reaprinse micu a lantern i avalan a de lumin aurie veni din nou peste el, nea teptat.

Stinse lanterna. O l al turi, pe o etajer . Strânse cu grij molozul umed pe care-l scosese din zid i-l puse la loc. Urc oglinda înapoi, pe suportul ce-i era familiar. Se mir c acesta nu cedeaz în fa a greut ii ei i a umezelii zidului.

Coborî de pe scaun. Se scutur pe haine. În piept sim i o durere dulce, suportabil . Î i aminti de Nerisa. În fapt, iubirea pentru f ptura cu care st tuse, era mai prezent ca niciodat , chemându-l afar din înc pere.

Ie i din camer teleghidat, încuind u a de dou ori. Obicei vechi. a proceda i acas . Mai mult; verifica mânerul dup ce încuia, dintr-o obsesiv idee pe care nici nu dorea s i-o explice.

Pe hall, cele dou cameriste, una brunet i cealalt ro cat , îl salutar respectuos. tergeau tablourile de praf.

Coborî la parter i înainte de a ie i, se opri s soarb o cafea cu lapte din automat. Scoase o fis metalic i o introduse dezinvolt în aparat. În spatele lui auzi pa i. Era managerul vilei. Îi zâmbi afectat, dându-i bine e. Înclin din cap, sorbind din lichidul dulce, parfumat.

Dup câteva minute, p si incinta vilei. Afar , un aspersor silenios împro ca stropii de ap peste gazonul crud, etern verde. Deasupra acoperi ului vilei Tendresse trecu, în ip t oblic, un pesc ru uria .

Umbrele arborilor l sau aleea, înc de la primele ore ale zilei, într-o binef toare umbr . Coti la dreapta, printre plantele înalte ce închipuiau un gard viu, s lbatic. Câ iva gr dinari tundeau ierburile crescute peste alee. P i cu aten ie prin iarb , pân ajunse în dreptul potecii care ducea în spatele vilei. Acolo p rea, într-adev r, c vegeta ia nu mai fusese deranjat de foarte mul i ani. Câ i? Nu putea preciza.

Se orient dup micul drumeag ce se învecina unui ghiol, aproape lipsit de ap , dar bine protejat de stuf, trestii înalte i papur ridicat seme cu fruntea c tre cer. Drumeagul se transforma în potec , iar poteca se pierdea nedeslu it printre plantele ap rute haotic. L în urm s lcii b trâne, aproape uscate, mâncate de scorburi uria e. Se sim ea asediat de vegeta ie i o anume nesiguran puse st pânire pe el. În plus, încerca un sentiment de team , de i prin partea locului nu erau nici aligatori i nici alte jivine; poate vreun arpe de ap r cit sau un gu ter în c utare de loc înc lzit în b taia soarelui, s fi întâlnit accidental... În rest, nimic! Oricum, sim ea c nu e singur, c ochi fosforescen i îl privesc camufla i din adâncul verde.

Fu tentat s se întoarc din drum, dar mai puternic se dovedi curiozitatea ce-i d dea ghes înainte. Vroia s afle ce anume f cea ca peretele din baia camerei unde se cazase, s fie atât de umed. În plus, nu era l murit cu privire la ce v zuse în întunericul brusc luminat din spatele zidului - prin care p trunsese clandestin cu mica lui lantern . Cu siguran , explica iile se aflau în punctul opus camerei unde se cazase, adic în spatele vilei. Dac va ti s caute, indubitabil va descoperi o explica ie mul umitoare.

Soarele urca tot mai rapid, iar marea izbea în rm constant, pul-

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sând, când albastru, când verde, rostogolind cochilii de melci i scoici m rg ritar. Ghiolul p rea s r sufle împreun cu marea. În sfâr it, ajunse în spatele vilei. C ut balconul camerei sale i, în func ie de acesta, se deplas câ iva pa i, pân ajunse în dreptul zidului unde presupunea c ar fi fost locul în care se g sea atârnat oglinda de la baie.

Se putea ghida dup micul geam al toaletei. În vecin tatea acestuia îns , se ridica un tufi des, aparent impenetrabil. D du înapoi descurajat. Ar fi putut ajunge dincolo de el, doar cu ajutorul celor doi gr dinari. Ei aveau unelte potrivite. Pe de alt parte, nu ar fi dorit s tie nimeni de investiga iile lui. Se încumet s înainteze, punând mâna pe crengile epoase ale tufi ului. Constat cu stupoare c acestea erau extrem de prietenoase, de catifelate, de moi. Le d du or într-o parte... Fu cât pe ce s se mire cu glas ridicat. În fa a lui era o u masiv , din lemn de stejar. Bine ghintuit , ferecat cu drugi de metal, închis cu un z vor. La baza ei, c zut, era un lac t uria , cam de un kilogram, ruginit, deschis. Îl d du la o parte cu piciorul.

Apoi se împinse în z vorul care nu ced de prima dat .

Se uit prin preajm , la baza zidului. C uta un bolovan. Întâmpl tor, unul - destul de mare - z cea la o jum tate de metru de locul unde se afla. Îl ridic i, cu mare precizie, lovi o dat - din toat puterea - în mânerul z vorului. Acesta abia se deplas un milimetru.

Socoti: dac voi lovi ritmic i foarte tare, am ansa ca, din câteva zeci de lovituri, s -l deschid. Voi face îns , foarte mult zgomot i voi trezi interesul altora, inclusiv pe al managerului vilei...

Cum st tea i se gândea ce metod s aplice, observ c în jur se adunar , ca din senin, nori de ploaie. Furtuna izbucni pe neanun ate.

Se lipi de zid, c ci acolo nu ploua; acoperi ul i plantele înalte îl protejau foarte bine. Începu s tune i s fulgere. Era o bun oportunitate. zuse odat , într-un film, cum unul evadase sp rgând conducta metalic ce ducea afar din închisoare dejec iile, lovind cu un bolovan, exact în momentul când tuna.

Nu avea de f cut decât s procedeze identic. Num ra în gând secundele dintre fulger i tunet, urmând s loveasc z vorul cu putere.

Totul era ca furtuna s dureze m car o jum tate de ceas. Se porni pe lucru. Izbea cu înver unare, de parc , în ce ar fi descoperit dincolo de u , ar fi stat salvarea vie ii lui. La un moment dat î i zdreli unul din degete, dar nu renun s loveasc în continuare. Ploaia continua

Kandinski - Cercuri într-un cerc

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

cad i dup ultima lovitur ce împinse complet z vorul, f când posibil deschiderea u ii.

Dup efortul depus se a ez pe vine, sprijinindu-se de zidul jilav.

Ploua ca la tropice. Tuna în apropiere, iar fulgerele plesneau apa rii. Paradoxal, pu ina ap din ghiol p rea s r mân nemi cat .

Nici vegeta ia ce înconjura ghiolul nu se agita ca restul plantelor din apropiere. Ciud enii ale naturii, gândi, ridicându-se i proptindu-se în u a foarte grea. Aceasta se întredeschise dup un supraefort ce-i umflase venele de pe frunte. Încerc s-o mai deschid pu in, dar nici o ans . P mântul umflat de ap ridicase o adev rat piedic la baza sa.

Se strecur în untru pe o parte, rupându- i câ iva nasturi de la bluza cu care era îmbr cat. În interior era lini te aproape des vâr it , înso it de un devastator parfum de ambr . Aprinse lanterna de buzunar. Se g sea într-un spa iu cu tavan destul de înalt, de care atârnau fire lungi, fosforescente. Un aer aproape rece, umed, venea din partea dreapt . Se întoarse i lumin firav col ul dinspre care se auzeau oaptele m rii, ca venite dintr-o uria cochilie de melc. Un pârâu subteran trecea nu departe de picioarele lui, izvorând dintre stânci de culoare g lbuie. Porni în direc ia acestuia, sim ind cum coboar la fiecare 15-20 de metri f cu i.

Merse a a, dup aprecierea lui, cam cinci minute i în elese c se sea într-o cavern caracteristic zonei, dar cu foarte multe coloane ce p reau de ghea , str lucind orbitor când încerca s focalizeze pe ele slaba lui lantern . Se întreba ce ar fi f cut dac lanterna ar fi fost una puternic . Probabil ar fi orbit dac ar fi îndr znit s-o foloseasc în acela i mod cum f cea acum...

Cu cât mergea mai mult, cu atât sim ea c aerul devenea mai curat, mai proasp t. Micul pârâu continua s -i fie ghid i s -l îndrepte spre o ie ire pe care b nuia c o s-o detecteze într-un târziu. În plus, constat c în mijlocul cavernei cu multe cotloane semiobscure, lumina devenise o prezen la fel de difuz ca i parfumul de ambr . Într-una din înc perile naturale ale cavernei descoperi un lucru extraordinar. Arheologii ar fi dat n val dac ar fi tiut; câteva picturi rupestre, ce înf au delfini, c lu i de mare i rechini de mici dimensiuni împodobeau pere ii i tavanul în culori albastre, negre, portocalii.

Al turi de picturile respective, era una neobi nuit : câ iva b rba i se aflau pe malul m rii, în timp ce din valuri, o femeie c reia nu se vedea decât capul, acoperit de p r închis la culoare, p rea c vrea s le transmit un mesaj, c ci unul din bra e era ridicat deasupra apei purtând în mân un pe te. Ceva mai departe, un alt b rbat era singur; îmbr cat în costum de sear , depunea pe valuri un buchet uria de flori necunoscute. mase de-a dreptul ocat c ci, ini ial, î i închipuise c aceste picturi erau de o vechime milenar ; nu a a st teau lucrurile cu privire la b rbatul în frac i papillon.

Merse mai departe. Se uit la ceas. Constat c era aici de mai bine de o jum tate de or . Deodat , nu mai auzi tres rirea pârâia ului.

Privi la picioarele sale. Acesta disp ruse într-o firid a p mântului.

Ridicând privirea, constat c se afl la ie irea din grot , pe malul unei m ri de culoarea caisei pârguite. Nisipul alb, ca sarea, fin la atingere, f cea ca totul s par absolut nefiresc. Scoase telefonul mobil i f cu fotografii peste fotografii, pân memoria îi ar c este plin .

Apoi se dezbr i p trunse lin, în ap . Aceasta îl mângâie tandru, împresurându-l aidoma catifelei. Se sc ld a a mult vreme sub soarele prietenos, în t râm pustiu. Într-un târziu ie i la rm, g sindu- i un loc între dunele de nisip.

Istovit de experien ele tr ite, închise ochii. Adormi instantaneu.

Dup un timp, ca prin vis, sim i parfum de ambr .

Cineva îl tr gea de nas, picurând ap peste pieptul s u bronzat...

Telefonul sun prelung. La sediul central al poli iei nu mai era decât un singur angajat. Acesta ridic telefonul i r spunse: - C pitanul Vernea, la telefon! Spune i, v rog...

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Nicolae B~LA{A

Despre Ghi\a, marxismul cultural manifest ]i tipul de societate @în care tr[im Când m-am înscris la examenul pentru admitere la liceu, am coborât, pentru a treia oar , dealul de la Balota, în Severin, ora ul pe unde Dun rea trecea ca un uria înving tor. Spun am coborât, pentru , dincolo de povârni ul coastei, tr iam sentimentul rostogolirii mele întru ceva nedeslu it, prins în h urile vremurilor, chiar dac , la prima vedere, mi se p rea c vremurile se schimbaser în sensul bun al cuvântului. Ghi a se inuse i ea dup mine, chiar dac ne-am înscris la coli diferite. Nu prea mi-a convenit, îns fiecare dintre noi aveam în spate i dorin a p rin ilor. Tata m voia, în viitor, un inginer sau m car un bun tehnician, p rin ii ei, mai practici, gândeau la ceva mai apropiat de menirea femei în familie i societate. Dup ce s-au dat rezultatele i am aflat c am promovat, ne-am întors, împreun , în sat, locul în care cerul p rea o idee mai aproape de p mânt. P durea cea parte din peisajul sufletului, iar caprele Ghi ei erau un fel de sarea i piperul locului. Vara am petrecut-o cu ea împreun , pe acelea i dealuri i vâlcele, inându-ne de otii. Toamna, la jum tatea lui septembrie, tata m-a dus la internat. De atunci, din acel moment, drumul vie ii mele avea deja un trecut, un prezent i un posibil viitor. Privind retrospectiv, ca într-o oglind retrovizoare, acum, când pun aceste rânduri în rând cu gândurile mele i ale lumii, în ansamblul ei, îmi dau seama de „memoria prezent despre cele trecute, vederea celor prezente i a teptarea prezent a celor viitoare”. Dup aproximativ 25 de ani de la al Doilea R zboi Modial, românii aveau sentimentul c trecuser prin focul vremurilor cu bine. Totu i, i atunci, dar mai ales acum, la umbra unor timpuri parc ofilite, m tot întreb: ce a fost atunci, în anii copil riei mele? Ce este acum? În ce vremuri m-a rostogolit timpul? Greu de spus cât vreme, în istorie, înse i vremurile au fost amestecate, oamenii, diferi i, gândirea lor, asemenea, mi rile sociale, la fel, cât vreme chiar via a i moartea au stat sub semne i perspective diferite. În aceste condi ii, desigur, orice afirma ie a face, f a m raporta la teorie, dar nu excesiv, la anumite principii, gândurile mele nu ar c ta nici limpezime i nici concrete e, iar voi, cititorii acestor rânduri, a i fi dezam gi i. Prin urmare, mai întâi trebuie simplific m mult în ceea ce numim acumularea de tip teoretic i s dem de acord asupra faptului c cel pu in în ultimul secol al mileniului doi, pe suprafa a p mântului, dac ar fi existat în form pur , ca prototip, am fi avut de a face cu o societate de tip capitalist, cu alta de tip comunist i una de tip socialist. Cu alte cuvinte, capitalismul s-ar defini, în primul rând prin sistemul economic de tip capitalist.

Acest sistem are ca structur de baz mijloacele de produc ie, capitalul, compus din bani, utilaje, for de munc , p mânt, resurse i un set de principii sociale, în a c ror structur sunt incluse principalele concepte, precum cel de familie, de proprietate, de lege, de na iune, de libertate etc. Al turi lor, religia. În acest tip de societate, marea majoritate a statelor occidentale, în special SUA, s-au organizat sub semnul constitu iei, cel mai înalt cod ce prevede punerea în acord a legilor Naturii i legilor lui Dumnezeu (din punctul meu de vedere, cele 10 porunci primite de Moise, pe Muntele Sinai, reprezint prima

constitu ie a lumii, constitu ie în jurul c reia s-a constituit statul evreu). În centrul acestui tip de societate, st individul. Prin urmare, statul capitalist se pune în slujba sa i, evident, se substituie acestuia.

Statul are menirea de a proteja individul. În cadrul acestui tip de societate, oamenii au libertatea voin ei proprii. Ei decid în limitele legii i a moralei cre tine. În consecin , valorile sociale se g sesc sau vin dinspre individ. El, individul, î i d sie i identitate, iar prin el i societ ii c reia îi apar ine. Reformulând, în cadrul societ ilor de tip capitalist, individul se construie te pe sine, în istorie, construind, în acela i timp, societatea. Scutul capitalismului este cre tinismul.

Pentru a în elege ce este societatea de tip socialist, ce este socialismul, trebuie s în elegem ce este mai întâi societatea de tip comunist, ce este comunismul. Evident, i în cazul de fa , elementul definitoriu al tipului de societate este sistemul economic. Revenind, putem spune, f mari rezerve, c , în ansamblu, comunismul este un sistem economic în care statul de ine mijloacele de produc ie, mijloace care însemn , ca i în cazul societ ii de tip capitalist, bani, utilaje, for de munc , p mânt, resurse, numai c în aceast situa ie, adic în cazul societ ii de tip comunist, statul încaseaz tot ce produc ele.

Din perspectiva lui Karl Marx i a vremurilor sale, în societatea de tip comunist statul ar trebui s de in mijloacele de produc ie, precum i produsele fabricate, apoi acesta s împart , corect, o cot fiec rui muncitor în parte. Sloganul „fiec ruia dup nevoi” nu este o no iune nou . Principiul a mai existat i în China Antic , cu aproximativ 5000 de ani înainte de Cristos, îns formulat complet: „fiec ruia dup nevoi încât s poat reproduce”, adic , fiec ruia dup nevoile de a participa într-un nou ciclu de produc ie, în care, dac se poate, s produc ceva mai mult decât în ciclul anterior. La vremea aceea, atunci când se ra ionaliza hrana, se inea cont, în primul rând, de cât po i s munce ti. Evident, în interiorul familiei de tip patriarhal, cea mai mult hran o primea tat l care avea i obliga ia s munceasc cel mai mult. În cazul în care, de exemplu, la sfâr itul unui ciclu de produc ie, dup ra ionalizare, nu ajungea hrana pentru to i membrii familiei (tot o colectivitate, chiar mai unit decât societatea de tip comunist), por ia nu se diminua. Pentru salvarea familiei, erau sacrifica i acei membri neproductivi, copiii, în special fetele, pentru a se împiedica i înmul irea prea rapid . În China Antic dealurile sau ile mor ii erau acele terenuri neproductive, unde î i g seau sfâr itul cei ce nu puteau s munceasc sau nu aveau randament. Câteva idei specifice comunismului au fost formulate i în antichitatea greac , de Platon. Gânditorul grec a pus în discu ie posibilitatea rentalibiliz rii muncii femeii, din perioada respectiv (b rba ii, în principal, erau zboinici), prin cre terea în comun a copiilor, chestiune realizat în perioada contemporan , prin intermediul gr dini elor). Din p cate, viziunea sa, mai târziu, în perioada modern , fie a fost luat în derâdere, spunându-se c el ar fi vorbit (vulgar) despre punerea în comun a femeii, fie a fost speculat de c tre activi tii din perioada comunist ,

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sugerând-se ideea conform c reia Platon ar fi fost promotorul comunismului. De la geniul antichit ii trebuie re inut faptul c cetatea sau statul ideal conceput în dialogul Republica nu este un proiect politic, ci o analogie utilizat de autor pentru a putea r spunde la întrebarea ce indic tema dialogului: „Ce este dreptatea?”. Astfel, teoria facult ilor i virtu ilor sufletului, precum i proiectarea ei asupra ideii de stat, reprezint un model pentru identificarea formei drept ii ca oikeiopragia. Nici statul ideal, nici sufletul perfect armonizat în acord cu dreptatea, nu exist în lumea sensibil . În domeniul sensibil, al lucrurilor corporale, exist numai formele corupte ale Ideilor sau paradigmelor (fie c este vorba de Ideea de Cetate, fie de altele).

Gândul conform c ruia în societatea de tip capitalist oamenii i companiile private puteau s de in mijloacele de produc ie i s câ tige cât doresc, îl deranja enorm pe Marx. Din aceast idee i lupta de clas , formulat , dezb tut i re-dezb tut pân la conceptualizare. Evident, în cazul societ ii de tip comunist, statul este deasupra individului, iar valorile sociale vin de la el, de la stat, de la societate, dinspre colectivitate. Dac în societatea de tip capitalist, într-o anume dificultate, individul apela la valorile sale tradi ionale, la familie, în primul rând, în societatea de tip comunist, într-un anume impas, cu siguran individul va apela la guvern, la o institu ie a statului. În consecin , apelând la stat, omul nu mai are libertatea voin ei proprii, ci i se impune, i se cere s fac ceva pentru c statul a decis în numele majorit ii sau c majoritatea a decis. De aici i diferen a între individ si colectivitate. Individul ac ioneaz liber, colectivitatea în condi ii de coerci ie. Potrivit lui G. Edward Griffin - scriitor i produc tor în SUA -, „Colectivismul implic faptul c dac ceva este important, atunci statul trebuie s intervin i s se asigure c to i se conformeaz chiar dac nu doresc. Deci, esen a colectivismului, din punct de vedere politic, este c folose te coerci ia pentru a le cere oamenilor s lucreze împreun pentru valoarea colectiv .”

Socialismul este un sistem economic în care statul de ine fructele produc iei, însemnând veniturile generate de mijloacele de produc ie exprimate în taxe. Altfel spus, societatea de tip socialist are ca tr tur principal sistemul de taxe. Ea poate exista doar prin intermediul unui întreg aparat de stat care legifereaz , impune i colecteaz , de

Kandinski - Toamn în Bavaria

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

obicei, taxe excesive. Statisticile actuale arat c statele, cu un sistem economic de tip socialist, din Europa, confisc aproximativ 50% din banii pe care cet enii îi pl tesc pentru servicii i produse din comer .

Statul socialist intervine în economie, îns las pre urile s se autoregleze. Un stat socialist agreseaz cet eanul, cum am spus, prin taxe excesive, pe când un stat de tip fascist agreseaz oamenii, în special, prin datorii excesive, datorii care genereaz , în cele din urm , o tax ascuns , numit infla ie. Aceasta se manifest , în principal, prin cre terea pre urilor, cre tere cu acela i efect pe care îl are i o tax .

Trebuie s mai men ion m c i statul de tip comunist, cât i cel socialist se organizeaz tot în baza unei constitu ii, îns a uneia care define te în alt mod no iunile de libertate, democra ie, dreptate, dreptate social , lege etc. De asemeni trebuie s preciz m i faptul c oricare dintre societ ile enumerate anterior, inclusiv societatea capitalist , are ca scop în sine, binele general. În cazul statelor de tip comunist i socialist, constitu ia împuternice te guvernul pentru a crea bun stare general . Ca o parantez , trebuie amintit c orice tip de societate din trecut i pan în prezent, a avut i are s raci, bolnavi, oameni cu handicap, oropsi i ai sor ii etc, pe care a încercat s îi ajute. Cele 7 lucruri trupe ti ale milei sunt cunoscute înc din anul 1597, din timpul regimului Elizabetan, Anglia: s îi hr ne ti pe cei fl mânzi, s îi îmbraci pe cei goi, s le dai s bea celor înseta i, s prime ti pe cei str ini, s -i vizitezi pe cei încarcera i, s cercetezi pe cei bolnavi, s îngropi pe cei mor i, îns ele au fost practicate cu m sur .

Ori, în cazul satului comunist i socialist, aceast chestiune este perceput de oameni ca fiind un fel de asigurare general de via .

Numai c aceast asigurare însemn a subven iona indirect s cia care produce, ca în cazul oric rei subven ii, i mai mut s cie. În aceast situa ie, a acelei asigur ri generale de via , avem de a face cu acel stat-doic , stat care pl te te totul, dar care i reglementeaz totul. F a dori s v sugerez ceva despre vremurile i societatea în care tr im, amintesc reglement rile specifice statului socialist, reglement ri ce se reg sesc sub denumirea de legi pentru salariul minim pe economie, legi pentru munca minorilor, legi pentru beneficii/venit minim garantat, legi pentru bonurile de mas , legi pentru închirieri, legi pentru persoanele cu handicap, chiar legi extinse pentru animale de companie. Aceste legi au fost i sunt votate, de cele mai multe ori, de persoane ce au fost cump rate de multina ionale sau entit i f nume. În cazul societ ii de tip socialist, guvernul ce ar trebui s aib doar menirea de a proteja cet eanul, se ocup de egalitarisme (de cele mai multe ori false, sub umbrela c rora se dezvolt extrem de or, corup ia). Cu alte cuvinte, guvernul în loc s protejeze, d , îns pentru a da î i rezerv i posibilitatea de a lua dintr-un loc i a da în alt loc. Aceast chestiune, în subsidiar, un fel de a p li i a învr jbi masele largi, duce tot timpul la abuz de putere i, inevitabil, la un sistem totalitar. În cadrul statului de tip socialist, guvernul nu numai c ne taxeaz grosolan, f scrupule, dar ne i urm re te zilnic ce i cât cump m, pentru a face, permanent, noi i noi reglement ri. Înainte de a p si aceast prim parte, mai ad ug m faptul c structura politic a societ ii de tip capitalist este dat de liberalism.

Odat ce liberalismul a fost împ nat cu m suri de asisten social , apare neoliberalismul. Din el i din liberalismul clasic, toate curentele i toate doctrinele politice din ziua de ast zi. a trage concluzii i f a fi ermetici, trebuie spus c o societate format din cet eni f valori comune, f factori care s -i coaguleze, este o societate dezorientat . Cet enii ei pot fi liberi în totalitate, îns confuzia lor în acest tip de libertate nu va dura. În cele din urm , aceast societate se va ocupa de hedonism, de ob inerea pl cerii prin achizi ionarea obiectelor care produc pl cerea ieftin , obiecte orientate uneori spre violen . a cum am spus mai sus, în perioada modern nu au existat i nu exist o societate pur , de tip capitalist, comunist sau socialist.

Experien a tr irii în regimuri politice diferite, precum i acumularea de cuno tin e teoretice, ne permit observa ii pertinente asupra a tot

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ce s-a întâmplat pe p mânt românesc i nu numai. Din acest motiv putem afirma, f rezerv , c în oricare tip de societate exist cel puin elemente specifice unui alt tip de societate, apoi u or de observat este i faptul c structura decadent a fiin ei umane, aflat într-o permanent goan dup avere, dup putere etc., a generat mi ri i convulsii sociale, a generat, altfel spus, o rostogolire a vie ii pe paji tile nu tocmai prielnice ale istoriei. Concomitent, în func ie de context, i mintea uman , în permanenta c utare a binelui, a drept ii, a frumosului sau fericirii, a generat concepte, idei conform c rora via a omului ar fi altfel, dac ceva s-ar întâmpla în mersul s u firesc de dinainte. Pe fondul acestor fr mânt ri, în situa ii care mai de care, min i mai mult sau mai pu in geniale, mai mult sau mai pu in diabolice, au gândit societ i precum „De Civitate Dei” - „Cetatea lui Dumnezeu” (Sf. Agustin) sau societ i în care utopicul era la el acas . Privind cu strângere de inim în urm , observ m, undeva, la marginea pr pastiei, i gândirea lui Karl Marx (5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie). Teoretician i lider al mi rii muncitore ti, scrie i public în 1848, împreun cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, manifest centrat pe ideea conform c reia „istoria tuturor societ ilor cunoscute este istoria luptei de clas ”, concept folosit cu mult timp înainte de istoricii burghezi în studiile lor i sub sloganul „Proletari din toate rile, uni i-v !”. Din perspectiva sa, unirea proletarilor din toate rile i pornirea unui r zboi împotriva capitalismului ar fi avut drept scop cucerirea lumii i instalarea unei societ i marxist-comunist , societate ce va sta sub dictatura proletariatului. Contrar celor dorite de c tre el, în preajma primului zboi Mondial i în timpul acestuia, proletariatul nu numai c nu sa unit la nivel interna ional, ci s-a grupat în interiorul statelor i i-a ap rat valorile rilor din care ei, muncitorii, f ceau parte. Cu alte cuvinte, muncitorii, la nivel interna ional, s-au luptat ei între ei, pentru a- i ap ra valorile tradi ionale, casa, biserica, legile str mo ti. Ba mai mult decât atât, nu i-au exprimat dorin a de a avea o societate clase i, evident, nu s-au ridicat împotriva guvernelor din rile lor. În consecin , în aceast perioad marxismul, ca doctrin , a fost un profund e ec.

Unul dintre discipolii marxismului, ca doctrin , Antonio Gramsci, crede c , totu i, marxismul va avea succesul dorit dac ei, marxi tii, vor p trunde în cultur i vor schimba modul de a gândi al oamenilor, angrenându-i în ceea ce el a numit „mar ul cel lung” , mar ce trebuia treac obligatoriu prin institu iile statului, prin biseric , prin coli, prin arte, prin cinematografie, televiziune, mass media etc., pentru a ajunge în mintea fiec rui individ, minte ce o va perverti iremediabil.

Pe fondul acestor fr mânt ri, în 1923, Partidul Marxist Comunist înfiin eaz Institutul pentru Cercetare Social , de la Universitatea din Frakfurt-Germania, cunoscut ceva mai târziu sub denumirea de coala de la Frankfurt. Lapidar amintim faptul c din acest cerc, fie ca adep i, fie ca militan i sau absolven i ai acestei coli, fac parte Gyorgy Lukas, Antonio Gramsci, Charle Reich, Herbert Marcuse, Theodore Aldorno, Wilhelm Reich, Max Horkheimer, Erich Formm.

Noii marxi ti se aflau de acum sub îndrumarea lui Max Horkheimer, a celui care le propune schimbarea sloganului din „proletari din toate rile uni i-v !”, în ,,schimba i cultura occidental i proletarii se vor uni”. În consecin , dup marxi tii clasici, a ap rut un nucleu de gânditori care au considerat în eleapt ideea conform c reia societatea de tip colectivist se va instala prin modificarea culturii maselor.

Tocmai când s se pun în mi care acele idei ce conturau conceptul de marxism cultural, Hiltler a început al Doilea R zboi Mondial. Încol i din toate p ile în Europa, reprezentan ii colii de la Frankfurt fug peste Ocean, se instaleaz la New York cu sprijinul Universit ii Columbia, locul în care î i transfer ideile c tre cultura american , prin tip rituri de notorietate. Prima dintre acestea a fost „Teoria Critic ”, material ce s-a vrut un joc semantic de o simplitate uimitoare, ce propunea criticarea fiec rui stâlp al culturii occidentale: familia, morala,

51

democra ia, legea, libertatea de exprimare i altele. Sub aceast presiune critic , to i neomarxi tii sperau c ace ti stâlpi vor ceda i, în cele din urm , se vor n rui.

Urm torul material a fost volumul „Personalitatea autoritar ”, ce l-a avut coautor pe Theodor Adorno. Aceasta, printr-o mi care subtil , mut accentul pus pe ideile specifice colii de la Frankfurt, de tip economic, pe reprim rile de tip psihologic, formulate, în epoc , de Freud. În acest fel, Adorno a redefinit credin ele tradi ionale americane asupra rolurilor de gen i asupra moralit ii sexuale, numindule „prejudec i”, pe care le-a comparat, voit i speculativ, cu tradi iile care au condus la apari ia fascismului în Europa. Tema este ampl i merit o abordare separat .

Un alt reprezentat al colii de la Frankfurt, Herbert Marcuse, în 1955, a publicat „Eros i civiliza ie”, o carte în care a pus în eviden faptul c , în special, civiliza ia vestic era intrinsec represiv , întrucât renun a la fericire pentru progresul social. Marcuse avansa astfel ideea de „perversitate polimorf ”, un concept creat tot de Freud, care fixa ideea pl cerilor sexuale în afara normelor tradi ionale. Volumul „Eros i civiliza ie” va avea o mare influen în punerea pe roate a revolu iei sexuale din anii ’60. Printre altele, Herbert Marcuse este i cel care va r spunde lui Horkheimer la întrebarea: „cine vor fi noii lideri ai revolu iei marxiste, în locul clasei muncitoare?”. R spunsul lui: „o coali ie cu rol de victim , format din minorit i - negri, femei i homosexuali, frustra i”. Mi rile sociale din anii ’60 i cele din ziua de ast zi - mi carea de emancipare a negrilor, feminismul, drepturile homosexualilor, „eliberarea” sexual -, i-au oferit lui Marcuse o ocazie unic , ocazie ce a constat în faptul c ideile colii de la Frankfurt s-au r spândit extrem de rapid în universit ile americane i în cele din Europa. În acest fel marxismul cultural a devenit, încet-încet, norm în societate.

Zece ani mai târziu, în 1965, în anul de vârf al mi rilor sociale, Marcuse a publicat i volumul „Toleran a represiv ”, în care î i lanseaz noua teorie conform c rei tolerarea tradi ional în societatea american , occidental , în ansamblu, a tuturor valorilor i ideilor însemna, de fapt, reprimarea ideilor „corecte”. Pentru un succes garantat, Herbert Marcuse lanseaz termenul de „toleran eliberatoare”, prin care a propus tolerarea oric rei idei apar inând stângii i intoleran la ideile dreptei (conservatoare). Formulat mai simplu printr-o fraz devenit folclor în limbajul politic românesc, expresia „cine nu e cu mine este împotriva mea” devine tr tura fundamental a celor ce venereaz azi corectitudinea politic a celor ce se cred „solda ii” credincio i din cadrul partidului plesnit serios de ceea ce am numit marxism cultural.

Ce este îns acest „mar lung”, ce se ascunde sub aceast denumire? Ce alte valori aduce el pentru masele largi? Cum reu te s domine aceast contra-cultur ? Prin ce idei, prin ce forme manifeste?

Selectând, iat ce spun chiar absolven ii colii de la Frankfurt: Max Horkheimer: „Marx a în eles total gre it! Muncitorii nu sunt în stare s se supun avangardei revolu iei comuniste. Hai s traducem marxismul în termeni culturali. Capitalismul poate fi distrus dac se distruge scutul s u de protec ie, cre tinismul.”

Gyorgy Lukas: „V d distrugerea revolu ionar a societ ilor ca singur solu ie. O r sturnare global a valorilor nu poate avea loc anihilarea vechilor valori”.

Charle Reich: „Va veni o revolu ie ce nu va fi ca revolu iile din trecut, va porni de la individ, de la cultur , i va schimba structura sa politic în actul s u final.”

Prin urmare, sintetizând, putem spune c marxismul cultural ar fi acel tip de activitate desf urat în societate, care distruge cultura tradi ional , reperele ei (vezi activitatea celor ce se numesc vârfuri ale culturii române ti de ast zi, vezi con inutul principalelor reviste de cultur , inclusiv a celor subven ionate de c tre stat, pe bani pu-blici, vezi activitatea ICR etc.) în a a mod, încât oamenii se întorc instinctiv

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tre guvern, ca spre unica alternativ la sprijinul pe care l-ar fi avut în societatea de tip capitalist, locul unde principala valoare, ce l-ar fi putut proteja, era familia. Aceast activitate s-a f cut prin art , prin muzic , prin literatur , prin introducerea în creierul oamenilor a unor idei, a unor concepte, care i-au f cut pe oamenii acelor vremuri i a celor contemporani, s fie preg ti i pentru filosofia colectivismului, care iau f cut s se întoarc spre stat, ca singurul lor t tic care le rezolv tot.

Distrugerea ideii de familie (sub pretextul c familia de tip tradi ional rbat-femeie, tat -mam , este nesustenabil ), a ideii de proprietate i distrugerea propriet ii ca realitate (reamintim na ionaliz rile i colectiviz rile for ate în statele din fostul grup comunist), distrugerea religiei, distrugerea ideii de na iune, sunt pa ii pe care trebuie s îi fac masele largi în cadrul acelui „mar lung”. Pentru aceasta, prin toate mijloacele, Occidentul, inclusiv SUA, trebuiau discreditate.

Herbert Marcuse: „Occidentul este vinovat de crime genoidale împotriva oric rei civiliza ii i oric rei culturi pe care le-a întâlnit.

America i civiliza ia occidental sunt cele mai mari depozite de nepotism, xenofobism, rasism, fascism, nazism, anti-semitism. Societatea american este opresiv , rea i nedemn de loialitate.” În concluzie, prin intermediul diverselor produc ii culturale, prin cinematografie, prin televiziune, prin mass media etc., se modeleaz min ile oamenilor. Prin anii ‘60, a ap rut în SUA i nu doar acolo, secularismul militat, o form de lupt anti-cre tin , anti-Dumnezeu, anti-tradi ional. Par ial, revolu ia sexual are de a face cu el i chiar cu modul în care tr iesc acum, în zilele noastre, oamenii. Tot în aceea i perioad , Biserica se retrage din cultur , renun la rug ciunea în coli i pe marile platouri de filmare. În acest context, apar primele filme horor, primele filme porno cu vizionare nerestric ionat . În cadrul acestor produc ii culturale, ce devin de mare circula ie într-o unitate scurt de timp, un loc aparte îl ocup androginismul. Conform DEX, androgin înseamn : 1) a avea stamin i pistil în aceea i inflorescen .

2) A fi atât mascul cât i femel , adic a fi hermafrodit. Din perspectiva marxismului cultural, înseamn a face i pe tata i mama, la fel de bine, în cadrul unei familii, înseamn a inversa, cu u urin , oricând rolurile, prin invalidare. De exemplu, dac se repet obsesiv: „nu mai suport casa asta! Tata este un arlatan, mama, o schizofrenic , la scurt timp va ap rea pesimismul de tip cultural, fa de familia tradi ional ce duce, în ultim instan , la apari ia vinovatului f vin , într-un divor motivat, în eles i justificat. Cei care câ tig sunt avoca ii, tribunalele agen iile de tot felul etc.

Kandinski - Compozi ie VII

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Androginismul, împins, la fel de voit i speculativ, în fa , înseampromovarea libertinajului, însemn promovarea pl cerii carnale, nu a libert ii, a iubirii sau dragostei de oameni. În filmele de ast zi, în literatur , în revistele de cultur din lume, dar i în cele de la noi din ar , chiar i în revistele subven ionate de stat, din bani publici (a a cum am mai spus), de i subtil, androginismul este promovat excesiv, la cel mai înalt nivel, de nume ce se vor a fi noile modele pentru genera iile viitoare. Ca s în elegem mai bine, doar trebuie s observ m faptul c un film, ca s fie pe ecrane cu succes, ca o carte s se vând în tiraje ame itoare sau s aib o cronic favorabil , trebuie s aib în el cel pu in urm toarele elemente: personajele, cel pu in unul dintre ele trebuie s fie divor at; femeia trebuie portretizat ca fiind dominant , violent , cu dorin e de a fi în competi ie cu b rbatul; masculul, paradoxal, trebuie înf at ca fiind feminizat, indiferent, supersensibil, afemeiat; una din familiile incluse în film sau carte, au unul dintre parteneri, homosexual, bisexual lesbian sau feminist; personajele au o tent de schizofrenie i î i schimb între ei rolurile. În aceste condi ii c toria între persoane de acela i sex, chiar dac nu are echilibru, este acceptat i, de foarte multe ori, promovat . Prin urmare, aducând în prim plan androginismul, în via a de toate zilele, prin intermediul media i diverse alte canale de comunicare, el devine i legitim, i normal, sub pretextul c valorile cre tine nu func ioneaz . În acest fel se i subven ioneaz se i promoveaz disfunc ionalismul. De bun seam , este evident faptul c ceea ce este anormal, într-o societate de tip tradi ional, devine normal, valorile sunt r sturnate, iar r zboiul cultural este în plin desf urare. Anticultura cap valoare! Pe scurt, prin intermediul marxismului cultural, în forma sa manifest , statul de tip socialist, apoi cel comunist, se instaleaz subtil i ne domin pe nesim ite. Altfel formulat, marxismul cultural, noul flagel al lumii contemporane, face posibil func ionarea societ ilor de tip socialist, societ i ale c ror caren e, în cel mai fericit caz, vor sfâr i în totalitarisme ce vor mutila fiin a uman . În varianta pesimist , vor arde violent, la propriu, tot doar folosind impulsurile i pornirile noastre necontrolate, folosind anti-cultura, ca valoare!.

Meditând, pe îndelete, la cele puse acum i aici, pe hârtie, meditând i asupra vremurilor pe care le-am tr it, meditând i la spusele mai marilor vremurilor mele („proprietatea e un moft” - tovar ul Iliescu, „sunt liber cuget tor”, La ce bun cre tinismul, când în cei peste dou mii de ani, nu a adus nimic?! „sunt liber cuget tor” - tot tucul nostru Iliescu, dar i ceilal i ce au urmat dup el; „decât întro familie, mai bine la casa de nebuni, doar acolo-i lumea e în rândul lumii! Curvele la curve... i curve berechet!

Cacavele la cacavele... Mitocani la mitocani! i mitocani cât frunz , cât iarb ” - gazetele de culturalizat prostimea telectual ; „ce atâta patriotism, na iunea e un concept gol de con inut?!” - sociologii-politruci ai timpurilor în care tr im; trec la cele trecute: domnia lui Dej i a lui Ceau escu), îmi dau seama prin ce m-au purtat pa ii, pe unde calc acum i cam ce gust au avut societ ile sub cupola c rora am trudit i înc mai oft m. Sper s afla i i voi. În alt ordine de idei, zilele trecute m-am întâlnit întâmpl tor cu Ghi a. Ne-am admirat, ne-am îmbr at, neam pupat i am întrebat-o i pe ea: cum vede, ce simte, cam ce crede despre tot ce se întâmpl cu omenirea, cu noi, ca fiin e vii? A ridicat din umeri.

- Draga mea, am incitat-o eu, ca pe vremuri, mai bine ne-am cum-p ra dou capre i ne-am r stigni pe altarul de la p rul lui Cioac , din fundul Cerboaiei?! Mai recuper m i din ce-am pierdut! Ce zici?

- M , tot n rod ai r mas! P i, mai po i? Aoleu, Doamne!... Tocmai acum i-ai g sit! Pân acum ce-ai p zit? Ai?... spunde dac po i!

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Constantin MIU

Calculatorul - Alinu a, ia s vii pân’ la mine, la cabinet! ceru profesorul.

- Imediat, dom’ diriginte!

- S iei i carne elu’ cu socotelile, preciz acesta.

Profesorul Erdin Canci-Ali se-ngrijise de mai bine de o lun ca aniversarea zilei sale de na tere s ias ca la carte. Dup mai bine de 35 de ani de activitate, era pentru prima oar când î i amenin ase colegii c d i el o cafea. La toate sindrofiile era mo primul care î i cea ma ul gros, înfruptându-se din bun i. Unul dintre colegi, mai mucalit, la auzul ve tii nemaipomenite s-a trezit spunând c babai i face poman , acum, cât e viu.

Pentru evenimentul cu pricina, Erdin Canci-Ali chemase pe efa clasei, Alina Popescu, o fat destoinic i de încredere, i-i ceruse imperios s strâng bani de la golani - cum î i alinta el elevii -, ca s i cure e ru inea, cum se spunea în popor la astfel de evenimente.

Mai era o zi pân la sindrofie i era ner bd tor s tie câ i bani s-au strâns i mai ales ce s-a cump rat din lista înmânat fetei.

- A aaa... Ia s -mi spui cât ai strâns i dac-ai g sit ce i-am dat pe list ! comand dirigintele.

- P i, s ti i c-am luat a a: ig ri (f filtru, cum mi- i cerut), cafea (plicuri - trei în unu), alune (aste-s cam nes rate!), pi coturi (toate sunt praf, c s-au zdruncinat în ma ina lu Borc nel!), s ele i astea s-au f râmat!), eclere, începu s recite Alina Popescu. Pastea le-am dus deja la M lina, s le in pân mâine la frigider.

- Le-ai num rat?

- tiam c sunte i atent la detalii i am f cut-o deja.

- Scobitori ai luat?

- i erve ele. Umede i obi nuite. Câte o duzin !

- De-alea umede nu le trebuie!... N-o s le cad galoanele dac se duc la bud i se spal pe mâini!... S le dai înapoi i s i dea banii pe ele! spuse sup rat Erdin Canci-Ali. - i ce s iau în loc? vru fata s tie.

- Nimic! Avem de toate! Nu facem nunt sau botez! Iar de

Kandinski - Case din Murnau

mormântare, n-am de gând, c la noi nu se face parastas ca la voi!

- Bine, dom’ diriginte, cum vre i dumneavoastr , gr i fata, vrând -i fac pe plac omului.

- Geaca-aia mi-ai luat-o?

- Am g sit una i mai mi to: cu buzunare aplicate i multe fermoare, se l ud Alina. O s moar de ciud dom’ F ni , când o s v vad cu ea!

- Las’ c nu moare directoru’ dintr-atât!... i-apoi, cum o s -i doresc moartea?... Mai am nevoie de el, c e b iat bun!... Dac moare, cine-i mai pup clan a a a frumos, ca mine? Nimeni!... De ce vrei r ul altuia... E b iat bun!

- Chiar a a... V las în sala de festivit i? vru s mai tie fata. Ca merg cu fetele dup ore, s aranj m p-acolo...

- O s v -nvoiesc mâine, toat ziua, c o s trebuiasc s face i curat i s-aranja i dup -aia.

- Bine, dirigu. Mul umim!

- D carnetu’- la, s mai v d o dat lista, ceru imperial omul.

Poate ne-a sc pat ceva!...

- Da-da!... Pofti i!...

Erau trecute acolo numele colegilor care cotizaser pentru dirigu’ - a a suna titlul tabelului întocmit de Alina. Erau notate i toate cump turile, având ata ate bonurile fiscale.

- Cât ai strâns, Alina?

- 371.

- Doar atât?! se mir Erdin Canci-Ali. - Unii copii n-au vrut s dea... Au zis c n-a i vrut s le motiva i absen ele, de i au adus scutiri i-au f cut de trei ori cerere.

- S mai fac , da’ s pl teasc i cotiza ia! Al’ fel nu le aprob nicio cerere! avertiz dirigintele.

- O s le spun...

- Stai-a a!... De ce-s numa’ 371 de lei?

- Ilona a dat doar un leu, încerc fata s se scuze.

- Ei, cum a a?!

- A zis c i-a dat ta-su bani, da’ i-a luat de mâncare i ig ri. i ia dat rest un leu. Da’ s ti i c m iau de el, c tot el era cu gura mare!

- A a s faci!

- Dumneavoastr a i fost prea domn cu sta, patru ani de liceu, iar el...

- Neam-prost!... Nu el, eu!... C i-am f cut toate mofturile, de mam îmboln vit de stomac!

- Chiar-a a?! se sperie Alina.

- I-am motivat din burt absen ele f cute, când era plecat în turneu cu echipa de fotbal... Îi era lene s aduc scutire de la club!

La masa festiv , profesorul Erdin Canci-Ali se plimba printre invita i, notând de zor ceva într-un carne el. Când unul dintre colegi observ ce face i-l întreb de ce e a a agitat, în loc s ciocneasc un rel de ceva cu lumea, acesta îi r spunse: - Am notat tot!... tia au dat bani: câte dou j de lei. i pândesc cât bag -n ei, s fie de cât au dat... S nu m trag -n piept, c am dat o groaz pe haleal !... Acum, calculez de cât a mâncat fiecare, ca s tiu data viitoare de cât o s beau i o s m nânc i eu!...

- Daaa, canci o s m nânci, la cât e ti de zgârie-brânz !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE

Întemeieri labile (3/16) continuare din nr. 77

Din moment ce „cei mai înver una i du mani ai românilor sunt chiar românii” i „cel mai antiromânesc comportament îl manifest românii în i”, reiese c românii nu au în comun credin e, valori, norme, tradi ii, moravuri i modele de comportament atât de consistente încât s îi fac s simt , s gândeasc i s ac ioneze în mod asem tor i, deci, s fie uni i, ata i unii de al ii i, cu to ii, de teritoriul na ional. Aceasta este sesizabil cu ochiul liber în starea edificiilor de patrimoniu, a monumentelor i cimitirelor eroilor. Spre deosebire de societ ile civilizate, unde toate acestea sunt îngrijite cu venera ie, în societatea româneasc sunt neglijate sau chiar devastate, pentru lemne de foc i pietre de pavaj, ceea ce arat c românii nu resimt fa de înainta i fiorul filia iei i, deci, vreun sentiment de apartenen la propria istorie, na iune i ar .

Pentru a în elege situa ia din societatea româneasc este necesar a prezenta c în orice societate: - credin ele constituie ansambluri de idei, sentimente, atitudini i opinii, determinante pentru interpretarea i fundamentarea existen ei, din credin e derivând valorile; - valorile constituie idei abstracte privind binele i r ul, adev rul i falsul, justul i injustul, frumosul i urâtul, din valori derivând normele; - normele constituie reguli definite social privind modul de comportare în situa ii specifice, din norme derivând tradi iile; - tradi iile constituie modele de comportament transmise din genera ie în genera ie, din tradi ii derivând moravurile;

Kandinski -

- moravurile constituie standarde morale informale de interpretare a comportamentelor, din moravuri derivând legile; - legile constituie standarde morale formale de interpretare a comportamentelor.

Ansamblul credin elor, valorilor, normelor, tradi iilor, moravurilor i legilor constituie prin sine cultura, fiind incontestabil c numai prin cultur popula ia de pe un teritoriu, dobândind un numitor comun determinant, se delimiteaz de celelalte popula ii i se transform întro comunitate de sine st toare, apt s supravie uiasc i s se perpetueze în mod independent, devenind, astfel, societate.

Din toate acestea rezult c în m sura în care în societate s-au constituit credin e, valori, norme, tradi ii, moravuri i modele de comportament, în aceea i m sur oamenii se vor comporta conform acestora i, deci, în mod previzibil. Comportându-se previzibil, devin previzibile i rela iile dintre ei, i, astfel, devine previzibil i posibil modul de proiectare al institu iilor pe care ace tia le vor încadra sau le vor folosi. i, pentru c românii, de-a lungul vremurilor, cople i de nenum rate invazii, i-au p sit vetrele abia încropite, este de în eles c ei n-au avut statornicia nici de a edifica durabil i nici de a lupta organizat, fiind plauzibil c , din moment ce n-au putut edifica durabil, nau avut cum sa- i creeze norme specifice acestui tip de edificare i, respectiv, din moment ce n-au putut lupta organizat, n-au avut nici cum s i creeze norme specifice acestui tip de lupt . adar, lipsi i de aceste tipuri de norme, fundamentale pentru constituirea sistemului na ional de norme i reglement ri, românii n-au putut s i creeze un astfel de sistem, devenind explicabil motivul pentru care, a a cum taurii nu suport jugul, tot a a ei nu suport i, deci, nu respect nicio norm i nicio reglementare, rezultând c în arealul românesc via a social este atât de haotic încât poate fi asemuit cu mi carea brownian , ceea ce ar justifica definirea cazurilor de haos social prin adaptarea la specificul sociologiei a conceptului fizico-chimic „mi care brownian ” ca „mi care de tip românesc”. i, cum, f sistem de norme i reglement ri nu poate exista guvernare, este verosimil c , f guvernare, în arealul românesc nu s-au creat structuri de societate, ci s-au perpetuat, anacronic, i, astfel, denaturat, st ri de clan, de proliferare mai ales

re ul albstru

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a rela iilor de cumetrie i de cârd ie, st ri dovedite curent de faptul , la români, aproape totul - de la angajarea în munc i promovarea în func ie la internarea în spital i ob inerea unui loc în cimitir - se rezolv prin astfel de rela ii. i, pentru c , în orice societate, cultura stocheaz prin sine, sub form de modele culturale, solu ii pentru situa iile de via , este clar , în cazul societ ilor dezvoltate, cultura stocheaz solu ii atât de multe i de eficiente încât individul nu mai este nevoit c creeze, riscând astfel s se manifeste robotic, precum unele popoare occidentale, în timp ce în societ ile înapoiate, precum i cea româneasc , neexistând astfel de solu ii, individul este nevoit s se manifeste într-un mod ce pare creativ. Pare, deoarece în societ ile înapoiate, neputând exista temei pentru creativitate sistematic , creativitatea poate fi doar de tip spontan, adic de improviza ie în raport cu mediul obiectiv i de mecherie, de „ mecherie împu it ”, în raport cu mediul subiectiv, a a cum, la tot pasul, se constat în societatea româneasc .

Sub imperiul unor asemenea spontaneit i, românul este nevoit i compenseze spontan incapacitatea de a argumenta prin înjuturi. i, pentru a fi cât mai conving tor, el împinge retrospectiv înjur tura pân la ultima presupus cauz . Astfel, spre exemplu, dac este nemul umit de calitatea unei scânduri, chiar dac el însu i a compromis-o, înjur atât scândura i lemnul din care a fost f cut , cât i p durea din care a provenit lemnul i pe cei care au plantat-o.

Procedând în acest mod, el, fire te, nu resimte vreo vin , considerându-se nevinovat atât în fa a oric rei eventuale persoane, cât i, mai ales, în fa a lui Dumnezeu.

Nivelul de consisten al sistemului de credin e, valori, norme,

Kandinski - Improviza ie 7

55

tradi ii, moravuri i modele de comportament dintr-o societate, determinând nivelul de maturitate al membrilor ei, este evident c în societatea româneasc acest nivel este inconsistent, mai ales în urma presiunii de falsificare, contrar legii firii, la care a fost supus de c tre regimul comunist, motiv pentru care el nu are capacitatea s îi modeleze pe membrii societ ii, ace tia r mânând în stare de imatura ie, stare care, conform Dic ionarului de Psihiatrie Larousse, „se exprim prin persisten a unui comportament pueril, printr-un anumit infantilism, printr-o fragibilitate emo ional , ea înso ind, în general, o stare de ariera ie u oar i poate predispune la decompens ri nevrotice sau psihotice subacute”.

Chiar i în forme u oare, ariera ia se manifest atât „printr-o func ionare intelectual global inferioar ”, ceea ce înseamn naivitate i inabilit i practice i sociale, cât i prin „deficien e ale conduitelor adaptative”, ceea ce înseamn lips de voin , lenevie, del sare, consum de alcool i droguri, vagabondaj, ho ie, violentare i crim , situa ii i manifest ri ce, cople itor, se constat în societatea româneasc .

Fiind la nivelul judec ii comune c oamenii de nivel mediu înva doar din experien a proprie, c oamenii de nivel peste mediu înva i din experien a altora, în timp ce oamenii de nivel sub mediu nu înva nici din experien a proprie, prin prisma acestor judec i se constat c în societatea româneasc sunt semnificative cazurile de politicieni, medici, poli ti, magistra i i a a-zi i oameni de afaceri aresta i pentru infrac iuni de corup ie. i, de i arest rile sunt mediatizate i, prin sine, ocul mediatiz rii ar trebui s induc empatic în tr irea celor tenta i de astfel de infrac iuni senza ia propriei arest ri, totu i acest tip de infrac iuni continu dezinvolt sau chiar entuziast, rezultând c respectivii nu au sensibilitatea empatic de a resim i asemenea senza ie i c , deci, ei nu sunt în stare s înve e nici m car din expe-rien e ce le sunt ca i personale, dovedindu-se c inteligen a lor este sub medie, la limita patologic a infantilismului, a ariera iei. adar, din moment ce toate acestea afecteaz straturile din vârful societ ii, este cert c afectarea se induce agravant în toat socie-tatea, în straturile de jos, ca un exemplu spontan, infantilismul fiind demonstrabil inclusiv de statisticile STS (Serviciul de telecomunica ii speciale), din care reiese c peste 90% dintre apelurile de urgen la nurul 112, apeluri de care depinde, contra-cronometru, salvarea de vie i i bunuri, sunt false, adic „glumi e” de cel mai „curat” infantilism românesc, f cute în culmea „fericirii”, cu gura pân la urechi.

Dovezi de infantilism sunt i pornirile impulsive de a traversa strada (drumul) pe absolut oriunde sau pe „culoarea ro ie” a semaforului, chiar i cu copii în bra e, ori în c rucior, precum i cele de a scurta deplasarea cu câ iva pa i, trecând inclusiv prin noroaie de pân la glezne.

Se poate, deci, concluziona c aceast stare este, practic, generalizat , astfel c - fiind rare reperele de normalitate fade care, prin compara ie, s i se sesizeze anormalitatea - ,ea este perceput ca normalitate i, deci, acceptat necritic, adic , exact a a cum este. i, cum majoritatea caracteristicilor ariera iei de tip emo ional coincid cu cele ale st rii etichetate în „noua democra ie” ca na pa i ca pulime, rezult c aceast stare constituie modalitatea specific societ ii române ti de manifestare a ariera iei de tip emo ional i c , în esen , starea respectiv - de na pa, de pulime - este o patologie de mas specific arealului românesc i, deci, o endemie româneasc . adar, acesta este omul de „tip nou”, f , îns , s aib

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

aptitudinea s gândeasc i s ac ioneze sistematic i, deci, nu sunt vreo nou calitate, ceea ce înseamn c el este, de fapt, omul de „tip în stare s creeze sisteme func ionale i s le exploateze eficient, vechi” din capul c ruia s-a scos cam totul, r mânând între umeri motiv pentru care sistemele din societatea româneasc , mai ales doar cu o carcas , om ce - mai tiind doar, iner ial, cât de cât s vor- sistemul sanitar i sistemul educa ional, se prezint ca pseudobeasc , în special s înjure, -, este incapabil s i formeze vreun fel sisteme, în care func iile specifice au degenerat în disfunc ii sau de aptitudini i s aib vreun fel de sentimente, mai ales de patrio- chiar în antifunc ii. Astfel, în cadrul siste-mului sanitar, func iile de profilaxie i tratare au degenerat în anti-func ii de infest ri nosotism, fiind deci, un avorton de sistem.

Starea de ariera ie a fost deliberat agravat de regimul comunist comiale i de malpraxis, iar în cadrul siste-mului educa ional, func iile printr-un proces diabolic de mutilare în mas a personalit ii, mu- de educa ie i instruire au degenerat în antifunc ii de debandad i tilarea dovedindu-se atât de grav încât, dup evenimentele din de- de analfabetism func ional (absolven i care nu tiu s citeasc i s cembrie 1989, fo tii chinui i de c tre regim s-au transformat în nos- scrie).

Antifunc iile prezentate induc în mentalul na ional apeten a mitalgici ai comunismului i în adep i fanatici ai partidelor neocomuniste, ei rememorând cu duio ie siguran a unui loc de munc de zeriei, mizeria p rând atât de inoculat românilor încât în urma lor mân peste tot - inclusiv pe vârfuri de munte i luciuri de ape chiul, furti aguri i bancuri; garan ia promov rii meritorii pe baz de „pile”, plocoane sau sex; febrilitatea patriotic a goanei i cozilor „planta ii” de gunoaie, ei ne inând cont chiar dac de acolo se capdup alimente; savoarea revolu ionar a deliciilor de substitu ie (ne- teaz ap i pentru consumul propriei familii. În plus, gunoaiele, la chezol, salam cu soia, ulei de soia, miere industrial ); virtutea c lirii care se adaug fel i fel de cadavre, sunt aruncate cu senin tate în în frigul i întunericul din locuin e; seriozitatea programelor tv de pâraie i râuri mici, obturându-le, ceea ce constituie atât focare grave dou ore dedicate „conduc torilor iubi i”; b rb ia ag rii pe sc rile, de infectare cât i cauza major a inunda iilor locale, reie ind c , barele i tampoanele mijloacelor de transport în comun; umanismul pentru români, comoditatea de moment este mai important decât de „plic”, kent i coniac al serviciilor medicale; civismul de lehamite i prevenirea dezastrelor, cu consecin e umane i materiale de durat batjocur al institu iilor publice. Ponderea nostalgicilor fiind, a a se sau ireversibile.

Voca ia româneasc a mizeriei se constat mai ales pe plaje, constat de fiecare dat la alegeri, majoritar , rezult c societatea româneasc a fost complet i, dup toate indiciile, ireversibil denaturat . gunoaiele fiind aruncate chiar de c tre turi ti, dar nu în clipa în care Cele prezentate ne îndrept esc s afirm m c poporul român, pleac definitiv spre domiciliu i deci, nu le-ar mai p sa de ceea ce mâne în urma lor, ci în timp ce î i savureaz lenevirea, bronzarea aflându-se la un stadiu redus de civiliza ie, nu are maturitate civic la nivelul epocii. i, cum imaturitatea civic înseamn insuficien a sau zbenguiala, rezultând c mizeria, indiferent de propor ii i perivalorilor i normelor apte de a se transforma în modele de organizare culozitate, nu-i deranjeaz absolut deloc.

Astfel, devin explicabile i cazurile din pie e, în care mul imile social , este incontestabil c , f organizare, nu a fost posibil funionarea i, prin aceasta, dezvoltarea corespunz toare a societ ii, aflate la cump turi îi iau la b taie pe inspectorii sanitar-veterinari, deficitul de organizare, func ionare i dezvoltare provocând României dac opresc de la vânzare produse alterate sau infestate, expresiile o întârziere de factur istoric , ce a împins-o la periferia civiliza iei, tipice ale mul imilor respective fiind „ce, b , le mânca i voi?” „murim stare în care dezbinarea, devian a, delincventa, s cia, mizeria, boala, noi, nu voi, b nenoroci ilor”. Tot prin morbul mizeriei se explic i dezn dejdea i înjosirea sunt, circular, în succesiune perpetu , atât faptul curent c , la metrou, când sosesc garniturile supraînc rcate, la deschiderea u ilor, r bufne te duhoarea. i, cum morbul mizeriei cauze agravante, cât i efecte agravate. adar, inându-se cont c în orice societate personalitatea se obnubileaz con tiin a, este cert c , f con tientizarea st rii, nu formeaz pe baza credin elor, valorilor, normelor, tradi iilor i mora- poate exista ansa schimb rii. vurilor, este plauzibil c în societ ile mature, credinele, valorile, normele, tradiiile i moravurile fiind consistente i, astfel, integrate în sistem, formarea personalit ii se realizeaz sistemic, persoanele formate în acest mod având aptitudinea s gândeasc i s acioneze sistematic i, deci, în stare s creeze sisteme func ionale (economic, politic, administrativ, judiciar, educa ional, sanitar) i s le exploateze eficient, în timp ce în societ ile imature, a a cum este i societatea româneasc , credinele, valorile, normele, tradiiile i moravurile fiind vagi i, astfel, neintegrate în sistem, destinul personalit ii se desf oar nesistemic.

Kandinski - Compozi ie IV De aceea, românii nu au

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

57

Emil BUCURE{TEANU

Inocen\[ - Mai las -m în pace... Ce ai? Nici când eram în primul an de torie nu erai a a de amator, îi repro doamna Varduca so ului, într-o dup mas , când el veni, vesel, de la liceu.

Profesorul Varduca î i încheiase situa ia colar la clas , nu avea corigen i i era bucuros c nu va mai avea de-a face cu tovar a Turcu, activista de la Comitetul municipal de partid care-l tot acuza nu- i face datoria, c las corigen i pentru ca s -i prepare în vacan a de var .

- Ce dracu ai, de e ti a a de mofturoas ? Parc e ti madam Zvolinschi. Numai ea, de o bucat de vreme, tot ip la b rbatu-s u, dei vine bietului om s i ia lumea în cap. Ea îns e mai b trân ca tine i cred c a fost iertat de Dumnezeu.

- N-ai decât s pleci i tu dac nu- i place.

- Bine! Dac a a zici, uite c plec. i schimb hainele de serviciu, îmbr o c ma curat , î i puse o cravat asortat i se a ez pe fotoliul din fa a televizorului, locul lui de preferin .

- Tu nu te îmbraci? se adres el so iei.

- De ce? îi r spunse nervos ea - i-am spus de ieri c am banchet cu clasa la care sunt diriginte.

- Mergi s tos. Sunt obosit .

- Ce ai f cut de e ti obosit ? Ai fost la p dure?

- Ce ti i voi despre munca femeilor? Doar s va stea în fa cu

Kandinski - Gr dina iubirii

masa întins , s v satisfac poftele. Altceva...

- Bine... Dac te r zgânde ti, tii unde este restaurantul „C prioara”. Eu plec c mai am ceva treab cu organizarea.

- Du-te s tos!... *** Volkswagenul alerga gr bit pe oseaua cu serpentine largi, peste poduri scurte dar îndr zne aruncate peste v i adânci s pate de pâraiele ce coborau din munte. Pe fereastra întredeschis p trundea vânt cu miros de brad, r ind bucle galbene, l sate libere. Angela încerca mereu s i le a eze, privindu-se în oglinda ma inii, dar nu reu ea. Era un joc care începu s -i plac . Viteza ma ini îns o ame ea.

Când se apropia la câ iva centimetri de parapetul ce desp ea oseaua de ame itoare pr stii, când de ziduri din piatr ce sprijineau culmi cu brazi pleca i spre cer. De fric închise ochii i nu mai privi la nimic.

Varduca o privi cum doarme. Respira lini tit, f efort. Pieptul se ridica i cobora într-un ritm perfect, eviden iind i mai mult sânii plini, cop i, peste care Angela nu pusese înc sutien. Rochia din m tase natural îi alunecase spre olduri l sând vederii coapse suple, de s lb ticiune. Varduca î i privea prada cu l comie.

Oprit din leag nul drumului, Angela se trezi imediat. Era efectul pe care-l tr iesc cei ce c toresc cu trenul i se trezesc totdeauna în sta iile în care se popose te mai mult. Când deschise ochii, în fa îi ap rur cl dirile rustice ale sta iunii i crestele înalte ale Ceahl ului. Nu mai zuse mun ii a a de aproape. O ap sa imensitatea în imilor i se temea s nu vin stânci peste ea. Î i strânse genunchii la gur , î i încol ci mâinile peste picioare i se înghesui în fotoliu acoperit cu mi e lungi de lân moale.

Se visase, nop i în ir, f sfâr it, al turi de Varduca. În recrea ii îi c ta prezen a. Îi ie ea înainte pe hol, când avea ore cu el. La o reuniune a clasei îl invit s stea în genunchi pe batista ei i-l s rut pe gur sub aplauzele colegelor cu care f cuse pariu. Acum, dup o noapte de zbenguial cu Radu la banchet, se afla în ma ina lui Varduca i nu tia ce s fac . Î i scutur capul a limpezire. zând-o cum st , cât de fraged era, de i trecuse de 18 ani în martie, Angela avea o expresie de copil , lui Varduca i se f cu mil . Se gândi la propria lui fat care în anul urm tor va trebui s se bucure i ea de banchetul de absolvire a liceului. R suci cheia în contact i porni motorul.

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Unde mergem? îl întreb Mioara.

- Acas , îi r spunse, Varduca.

- Nu vreau! E frumos aici.

- Bine, îi r spunse Varduca. Am s i ar t cât e de frumos.

Trecu prin fa a ma ini i deschise portiera din dreptul ei. Îi întinse mâna. Mioara se transform în fiin a vesel care era. Ie i din ma in a fi atent la rochia care îi dezgoli pân sus picioarele i se prinse cu ambele mâni de bra ul lui. *** Doamna Varduca nu mai trecuse de mult pe la ginecologie. Na terea fetei fusese o traum pentru ea. Doctori a Bercovici o sonda din jum tate în jum tate de or s vad dac se produce dilata ia.

Avea ni te degete de muncitor de p dure i voce de poli ist. Suferi o zi întreag aceste examene iar pân la urm trebui s -i fac totu i cezarian . Fusese în pragul mor ii. I se f cuse opera ia cu anestezie local . Doctori a Hurduc îi zise s rag cât poate c doar nu este ea de vin .

De o bucat de timp, o jen vaginal o deranja. Se dest inui unei colege de serviciu cu care fusese i coleg de liceu.

- Trebuie s te duci la un doctor, îi spuse aceasta.

- Mi-i groaz s m urc pe masa aceea i s -mi desfac picioarele, îi m rturisi ea colegei.

- Te cred, îi r spunse colega, dar asta-i situa ia noastr a femeilor.

Apoi, orice boal trebuie tratat din timp. O mai ii minte pe Popescu, fata aia blond , frumoas . Tot a a a ezitat s mearg la doctor i când s-a dus a fost prea târziu. Dumnezeu s-o ierte!

- Am s m duc mâine. tii tu vreun doctor mai bun?

- Sunt pacienta lui Pavlidis. Îi el cam porcos la gur dar se pricepe.

O face asta cu fetele tinere dar cu mine se poart frumos totdeauna, chiar manierat. Îi spui c te-am trimis eu. *** Cabinetul doctorului Pavlidis se afla la un cap t de culoar de la etajul II al policlinicii de adul i. În sala de a teptare toate scaunele erau ocupate. Femei tinere, rotunde la trup, a teptau de la primele ore al dimine ii.

- Doamna Varduca este? se auzi vocea asistentei, prin deschiz tura u ii.

- Da! i se r spunse, i doamna Varduca î i f cu loc de intrare, sub privirile mustr toare i obosite al celorlalte paciente.

Când v zu masa de consulta ie, d du un pas înapoi. Urc pe ea dup ce doctorul îi spuse de vreo trei ori i o ajut i asistenta.

- Doamn , boala dumneavoastr , pentru organism, nu este grav , dar pentru lume da. Cum s zic, ave i o boal a tinere ii, a celor care umbl din floare-n floare.

- Nu în eleg ce vre i s spune i.

- Doamn , de blenoragie a i auzit?

- Oarecum, mi-a vorbit o dat un doctor la o or de educa ie sanitar .

- Atunci, afla i c ave i o asemenea boal .

- De unde s-o iau. Sunt atent cu igiena mea corporal .

- Nu m întreba i pe mine de unde a i luat-o. Practic, ar trebui s trimit la cabinetul de boli venerice, dar n-o fac. V-ar obliga s le spune i cu cine a i avut contact sexual. V-ar lua în eviden .

Doamna Varduca se a ez pe patul din cabinet i- i acoperi fa a cu mâinile. Printre lacrimi, îi spuse doctorului.

- Sunt c torit . Abia îi fac fa so ului meu. Am fat mare...

Cum s m in de prostii...

- Atunci se schimb treaba. Uita i-v o re et dubl . i pentru so . Celelalte probleme nu mai sunt de resortul meu. Totu i, v-a spune s nu face i o tragedie din asta. Fidelitatea este o chestiune pur teoretic . Suntem oameni, doamn , nu turturele.

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Premiile Ligii Scriitorilor pentru c

ile ap rute în anul editorial 2016

Liga Scriitorilor premiaz anual cele mai bune produse editoriale care au v zut lumina tiparului în anul editorial precedent. Pentru aceast edi ie, au fost luate în considerare c ile sosite pe adresa noastr pentru jurizare pân la 13 martie 2017, adic 129 de titluri, f cându-se câte trei nominaliz ri pentru fiecare gen literar i în final au fost stabilite titlurile câ tig toare. Cele 129 de titluri selectate au ap rut sub siglele unui num r de 31 de edituri din 17 de ora e din România.

Având în vedere c aceste c i au fost scrise în interiorul Literaturii Române, premiile s-au acordat doar pe criteriul valorii, indiferent din ce organiza ie profesional fac parte autorii. Liga Scriitorilor, militând consecvent pentru promovarea spiritului democratic în lumea scriitorilor, a adoptat acest principiu înc de la înfiin are, în urm cu peste zece ani, prin Statut.

Juriul, format din scriitorii Al. Florin ene (pre edintele LSR), Iulian Patca (pre . Filialei Cluj a LSR, pre edinte al juriului), Antonia Bodea, Ion Constantinescu, Gavril Moisa i Voichi a P cean-Vere , întrunit în edin în 13 martie 2016, a hot rât premierea celor mai bune c i ap rute în anul 2016, astfel: 1. Premiul na ional NU U RO CA - pentru întreaga carier de peste 65 de ani ca prozator, critic i istoric literar, publicist i eseist, promotor de tradi ii i cultur româneasc 2. Premiul pentru „Cartea de poezie” NICOLAE CABEL - pentru vol. „În fracul de m lai”, Ed. Intact, Buc. TATIANA S. MUNTEANU, pentru vol. „M stirile din gânduri”, Ed. InfoRapArt, Gala i 3. Premiul pentru „Cartea de proz ” MIHAI S LCU AN, pentru vol. de proz scurt „Cump na drepii”, Ed. Editgraph, Buz u IOANA HEIDEL, pentru romanul „Mi-a pl cut culoarea”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca 4. Premiul pentru „Cartea de satir i umor” DAN C PRUCIU, pentru „Sagittarius Epigramaticus”, Ed. Pax Aura Mundi, Gala i 5. Premiul pentru „Cartea de critic , eseu i istorie literar ” ANTONIA BODEA - pentru „Gravuri pe obrazul clipei”, Ed. Limes, Cluj-Napoca 6. Premiul pentru „Cartea de teatru” TEODOR TANCO - pentru vol. „Cetatea luminii”, Ed. Vatra Veche, Târgu Mure ANA-CRISTINA POPESCU - pentru vol. „Sinusoide”, Ed. Hoffman, Caracal 7. Premiul pentru „Cartea de memorialistic i spiritualitate” IOAN MICL U (Australia) - pentru lucrarea „Mitologiile, surse de studii istorice”, Ed. Cuget Românesc, Craiova TRAIAN DU A - pentru trilogia „ ran cu cravat ” 8. Premiul pentru „Cartea monografic i de cultivare a valorilor tradi ionale” ELENA BUIC - pentru vol. „Pe c rile vie ii”, Ed. Anamarol, Buc. 9. Premiul pt. „Cartea de antologie i de cultivare a valorilor literare” VOICHI A P CEAN-VERE , AL. FLORIN ENE, GAVRIL MOISA - pentru cele 3 volume „Oglinda LSR la 10 ani. O altfel de istorie a literaturii române actuale”, Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca 10. Premiul pentru „Cartea de debut” EMIL ALM AN - pt. vol. „Desp irea de t cere”, Ed. SemnE, Buc. FLORINA BERESCHI - pentru romanul „Mo tenirea”, Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca ANTONIA RA CU - pt. vol. „Darul Antoniei”, Ed. Nico, Târgu Mure 11. Premiul pentru „Cartea de publicistic literar ” IOAN MITITEAN - pt. vol. „Amintiri de peste râu”, Ed. Ecou Transilvan 12. Premiul „Laudatio” al revistei „Agora literar ” ELISABETA LU CAN - pentru volumul „V rs tor în Carul Mare”, Ed. Armonii Culturale, Adjud 13. Premiul pentru „Publica ii literare periodice” Revista „POR ILE NORDULUI - director Mihai Ganea Comitetul Director al LSR

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

59

{tefan BOBOC-PUNGE{TEANU (n. 14.05.1932) scut în Punge ti, jud. Vaslui. A absolvit coala de Normatori Construc ii la Constan a, Liceul Teoretic la Vaslui i cursuri postliceale de construc ii i auto la Bucure ti. A lucrat, ca tehnician, pe antierele na ionale ale tineretului, pe antiere de construc ii-montaj, în coopera ia me te ug reasc i la Întreprinderea de Aparate de sur i Control Vaslui. Scrie epigrame, rondeluri i alte scrieri umoristice.

Apari ii editoriale: i bobocii zâmbesc (epigrame i alte scrieri umoristice, 2006), cinile continuit ii (carte mixt , incluzând proz umoristic , 2008), Îmbobociri de toamn (carte mixt , încluzând epigrame, rondeluri, fabule, proz umoristic , 2010), tefaniade în sos picant (epigrame, dueluri epigramatice, clone, 2012).

Unii clerici i banii Sunt unii clerici cu paftale, Ce nu se tem de vreo osând : Când simt mirosul de parale i Paradisul vor s i vând .

Talent incontestabil Actor dotat i f trac, Ce prin gazete-i scos în fa , Observ c -n rol de prost nac E impecabil... ca i-n via !

Guvernele postdecembriste zând prea mult s cie, Guvernele au socotit pun tax pe prostie; Privind în jur, s-au r zgândit.

Urare la 80 de ani Eu îi doresc azi la mul i ani, O pensie cu mai mul i bani, Iar n zuin ele lui fruste nu mai aib tema „fuste”.

Tân r studios În ignoran a lui total , El nu prea pune pre pe coal ; Ar merge i la bibliotec , Dar n-au acolo discotec !

Omagiu, unui conduc tor Poporul pare fericit, nu mai duce-un trai de câine, Sub sceptrul t u s-au înmul it Cei ce tr iesc... de azi pe mâine!

Epitaful (defini ie) Sunt versuri scrise din condei, Exclus vreo insult , Tu mortului îi spui ce vrei tot nu te ascult !

Maliu BOGOE (18.09.1908 - ?.08.1979) scut în Strehaia, jud. Mehedin i; decedat la Filia i. Dup terminarea studiilor liceale a lucrat ca func ionar în ora ul Timi oara, apoi în ora ul Filia i, jude ul Dolj. A scris articole pe diferite teme, schi e, versuri, epigrame i a publicat, începând de prin 1931, în mai multe ziare i reviste din ar . Apare în peste 15 volume colective de epigram Apari ii editoriale epigramatice: Pic turi de venin (1937), Flori de spini (1939), La int (1979.

Unui medic radiolog cam nervos Ori ice s-ar crede Îi cunoa tem felul, prin raze vede Chiar i... „portofelul”.

Unui poet filosof când pu in filosofie, Poetu-n sinea lui i-a zis: „Decât s stea în libr rie, Mai bine st în manuscris!”

Unei surori de la cabinetul oculist, care nu respect ordinea Lumea e aici venit , Cu dureri, conjunctivit ; În schimb sora de la sal La ochi are... „alt boal ”.

Poetului Leonid Dimov, care poart o respectabil musta O cititoare ugubea Privind atent la musta , A exclamat: „De ani în ir, Doar pentru asta îl admir!”

Unuia dintre medicii care m tot întreba: „Cum te mai sim i?”

Doctore, ce s i mai spui, Se observ -un pic de spor, Pe la câte u i b tui, simt azi mult mai u or!

Unui poet care m tot întreab dac i-am citit volumul Nici un p cat n-am s vâr it tomu- i înc n-am citit.

Poate-o s-o fac, dar sunt dispus -l cump r de la... „pre redus”!

La volumul „Na terea zei ei”, de Ileana Roman În cartea asta de debut d c „Zei a” s-a n scut...

Dar o-ntrebare-mi vine-n gând: Poeta când?...

Epitaf, criticului i istoricului literar Al.Piru Un istoric literar Doarme sub acest cle tar, De-l trezi i, el nu v iart C-a intrat aici prin... „Ceart ”.

Unui medic care spunea c el este un fel de impiegat în gar Nu mi se pare bizar , Compara ia b die: El d „liber” spre-alt gar , Tu, îns ... spre „ve nicie”.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

rutul doamnei Azi, doamna cu privire blând un s rut lui Ics i-apoi, Pretinse i ceva dobând Cerând vreo zece înapoi...

trânul la doctorul de familie „Boli am multe,-o-ntreag sum , Ce s m mai fac de chin?!”

Doctorul i-a zis în glum : „Uit -te în buletin!”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VIII, nr. 3(79)/2017

Florin M~CE{ANU

VASILI VASILI KANDINSKI KANDINSKI Vasili Kandinski s-a n scut pe 4 decembrie 1866, într-o familie de burghezi boga i i moderni din Moscova. În 1871, familia sa se mut la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Vasili ia lec ii de pian i violoncel. Frecventeaz cursurile liceului clasic i studiaz desenul.

La vârsta de 26 ani se însoar cu verioara lui, Anna Semiakina. În 1885, se întoarce la Moscova pentru a face facultatea de drept, iar dup absolvirea acesteia lucreaz ca profesor la facultate. În 1896, ia decizia s devin pictor.

Pleac la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Art din Europa acelor vremuri. Mai întâi începe studieze, între 1897-1899, la o coal celebr condus de pictorul Anton Azbe. În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase, dar dup pu in timp, dezam git, se te coala renun ând definitiv la instruc ia academic . În prim vara anului 1901, înfiin eaz grupul „Phalanx”, o societate, n scut ca o opozi ie fa de academismul din art .

Sus inând curentele cele mai novatoare, „Phalanx” î i înfiin eaz propria coal , unde Kandinski devine profesor de desen i pictur . În 1902, Kandinski se îndr goste te de una dintre elevele sale, Gabriele Münter, având multe puncte în comun în domeniul artei. În 1909, Kandinski înfiin eaz , împreun cu câ iva prieteni, Neue Kunstlervereinigung (Noua Societate Artistic ). Ei sunt anima i de acela i nonconformism fa de arta oficial .

Organizeaz expozi ii care prezint , pe lâng lucr rile membrilor societ ii, operele unor marcante personalit i din lumea artistic : Picasso, Braque, Derain. Aceste manifest ri declan eaz un scandal de propor ii nu numai în rândul publicului, ci i în cercul criticilor. În anul 1911, apare la München gruparea Der Blaue Reiter (C re ul Albastru), Kandinski fiind unul dintre fondatori. În mai 1912, apare o edi ie special a re-

vistei Almanach. Der Blaue Reiter, care prezint lucr rile câtorva arti ti apar inând unor direc ii i discipline dintre cele mai variate.

Dup izbucnirea Primului R zboi Mondial, Kandinski este obligat s p seasc Munchenul, fiind cet ean rus, deci persona non grata. Se întoarce la Moscova, unde o cunoa te pe Nina Nikolaievna Andreevska, fiica unui general, cu care se va c tori în anul 1917. În septembrie, se va na te primul

Kandinski - Autoportret lui fiu, Vsievolod, care, din p cate, va muri la vârsta de trei ani. În 1920, Kandinski devine profesor la Universitatea din Moscova, iar un an mai târziu înfiin eaz Academia de tiin i Art .

Concep iile lui Kandinski vor fi în scurt vreme din ce în ce mai mult criticate. În decembrie 1921, Kandinski pleac cu so ia la Berlin, de unde nu se va mai întoarce niciodat în Rusia. În 1922, la Weimar este numit profesor la Bauhaus. Dup ce nazi tii închid facultatea Bauhaus, în 1933, pleac la Paris. La sfatul lui Marcel Duchamp se stabile te împreun cu so ia la periferia de vest a ora ului, la Neuillysur-Seine. Aici duce o via lini tit , departe

de lume. În martie 1944, este diagnosticat cu arterioscleroz , dar va continua s lucreze pân în iulie.

Kandinski moare, la Neuilly-sur-Seine, pe 13 decembrie 1944, ca urmare a unei hemoragii cerebrale.

Considerat unul dintre cei mai importan i arti ti ai secolului al XX-lea, al turi de Pablo Picasso i Henri Matisse, Vasili Kandinski a fost fondatorul artei abstracte: el este considerat ca fiind autorul primei picturi nonfigurative din istoria artei moderne, o acuarel realizat în 1910, despre care criticii din epoc au spus c era „abstract ”.

De i este cunoscut ca pictor, Wassily Kandinksy a scris i poezie. scut într-o familie bogat , Kandinski ar fi putut fi un membru al clasei bogate din Rusia, f a se confrunta cu dispre ul sau criticile celor din jur. Ar fi putut alege o via u oar , dac ar fi îmbr at cariera de avocat sau de profesor de drept, dar a sim it c acest lucru nu l-ar fi împlinit, n-ar fi fost el însu i niciodat . Kandinski s-a dedicat exclusiv artei i i-a pus în aplicare propria viziune despre via i crea ie.

Kandinski creeaz oper dup oper , de la peisaje i naturi moarte, la compozi ii abstracte, care vor fi precursoarele operelor libere de orice constrângeri de mai tîrziu. „Compozi ie VII”, una dintre acestea, va fi desemnat de artist drept cea mai complex oper a sa, p rând într-adev r un vis nebulos pe pânz . În Fran a, Kandinski nu a avut parte de recunoa tere, Fran a aflându-se atunci sub influen a cubismului i impresionismului. Recunoa terea va veni mai târziu, dup moartea artistului, în 1944, la vârsta de 78 de ani.

Pictor i artist grafic, Vasili Kandinski a fost unul din marii mae tri ai artei moderne i un reprezentat de seam al picturii abstracte, care a dominat prima jum tate a secolului XX. Ca artist el a inventat un limbaj de forme abstracte i culori cu care a înlocuit formele naturii, reflectând viziunea proprie asupra lumii.