Constelatii diamantine, nr. 4 (80) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 4 (80) Aprilie 2017

Semneaz : George Baciu Nicolae B la a Antonia Bodea Claudia Bota Emil Bucure teanu Angela Burtea Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Corneliu Cost chescu-Ale Ligya Diaconescu Doina Dr gu Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Lidia Grosu Niculae Grosu Ion Hada Marian Hotca Dumitru Ichim Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Vasile Menzel Ion Micu Irina Lucia Mihalca Mihai Miron Constantin Miu Janet Nic George Petrovai Valentin Popa Ion Popescu-Br diceni Decebal Al. Seul Vasile Spiridon Gheorghe A. Stroia Al. Florin ene Daniela Voicu Leonard Ionu Voicu

Makovski - Sirene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Livia Ciuperc , Hristos a Înviat! .....................p.3 Doina Dr gu , Gânduri de lumin ...................p.4 Al. Florin ene, “Duminic în Manhatan” sau Terra este un sat al paradoxurilor civiliza iei ................................................................................p.5 Janet Nic , Alfabetul fistichiu pentru p rin i copil ro i ..........................................................p.6 Dumitru Ichim, Psalmi .....................................p.7 Antonia Bodea, Via a lui Macedonski, între realitate i poveste ............................................p.8 Constantintin Miu, Tipologii în pamfletul arghezian .....................................................pp.9-11 Galina Martea, Omul - fondator al frumosului ......................................................................pp.12-15 Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.16 George Petrovai, Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez (VI) ..pp.17-19 Daniel Marian, Tainic deopotriv r spicat , dragostea în în elesul pur .............................p.20 Daniela Voicu, Poeme.......................................p.21 Boris Marian, Con amore ..............................p.21 Mihai Miron, propun s vis m împreun ... .......................................................................pp.22,23 Emil Bucure teanu, Poeme ............................p.24 Decebal Al. Seul, Ploaia de ghea ..............p.25 Mihai Caba, Poeme ..........................................p.25 Ion Popescu-Br diceni, Cele 25 de legi ale Transmodernismului ................................pp.26-28 Claudia Bota, Poeme .......................................p.29 Lidia Grosu, Poeme .........................................p.30 Iulian Chivu, Eugen Dorcescu - retrospectiv aniversar .................................................pp.31-33 George Baciu, Te voi iubi ..............................p.33 Vasile Menzel, Fantezie .................................p.33 Stelian Gombo , Ernest Bernea - gânditor cre tin, promotor i filosof al culturii române ti autentice ................................pp.34-40 Ligya Diaconescu, Poeme ..............................p.41 Ion Hada, Poeme ...............................................p.41 Nicolae B la a, Despre anii de liceu i cer etorul din iadul de la poarta raiului .....pp.42-45 Angela Burtea, Floarea alb de cire ........p.46 Valentin Popa, Lumile disp rute ale Cameliei Iuliana Radu .............................................pp.47,48 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.48 Petre Gigea-Gorun, Nevasta efului de gar ......................................................................pp.49,50 Gheorghe A. Stroia, Pe drumul aspru-al crucii ..............................................................................p.51 Marian Hotca, Poezii pentru copii ...............p.51 Leonard Ionu Voicu, Surorile .......................p.52 Nicolae Grosu, Blestemele na iei române.

Alc tuiri disjuncte ...................................pp.53-56 Vasile Spiridon, Gruparea cultural Rugul Aprins .........................................................pp.57,58 Corneliu Cost chescu-Ale, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Ion Micu , Constela ii epigramatice ...........p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Konstantin MAKOVSKI

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Livia CIUPERC~

HRISTOS A ÎNVIAT! Istoria Sfintei noastre Biserici Cre tine este pres rat cu multe jertfe. Pân în momentul în care sfânta icoan s-a ar tat mângâietoarea, fost-a mult suferin . Aceasta o dator m împ ratului Constantin VI (780-797) i mamei sale Irina, mai precis, dup Sinodul VII ecumenic de la Niceea Bitiniei (24 septembrie 15 octombrie 787), când se va restabili cinstirea sfintelor icoane. i cum acest moment istoric se cuvine evocat cu evlavie i recunotin , Biserica Ortodox Român a decis ca Anul 2017 s fie considerat Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor i al pictorilor biserice ti. i în acest context avem convingerea c sfintele s rb tori de Pa ti de anul acesta, în mod cert, au o vibra ie aparte. Întru cinstirea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, am selectat un mic buchet de versuri culese din presa timpului, cu o men iune special - omagiu înainta ilor no tri, fii din vatra veche din zorii secolului al XX-lea: Icoana „S-au îmbr cat în strai de s rb toare i p rul i l-au uns cu untdelemn.

Au pasul ritmic, mândru i solemn, Iar ochii mari, scânteietori de soare.

Sunt ultimele raze, o cascad În care toat toamna s-a topit, Cu aur, jar i chilimbar: un mit Cântat de un Homer într-o Elad . i trec, i trec în rânduri Dumnezeii, Vorbesc t când i totu i se-n eleg. În caut pe Al Meu, s mi-L culeg, Prin umbre i frunzi urile-aleii...

S-a înnoptat, vin nouri, bate vântul, E scris pe cer doar un cuvânt: CUVÂNTUL”.

(Constantin Narly) Crucea „Tu paza lumii e ti i-ai fost Simbol al ve nicei vie i, ci numai tu po i l muri Frumuse ea negrei noastre ce i!

Tu ca un stâlp de foc r sai În noaptea lumii pe p mânt

i to i ascult glasul t u: Cei vii, cât i cei fin mormânt!”

(Pr. Teodor Iordache) Suflete, laud pe Domnul! „Când via a i-i grea i trudit i-n nevoi te g se ti ca tot omul Tu înt re te-te-n sfânta credin i laud suflete, laud -L pe Domnul!

Lupt , alearg i stai ve nic de paz i vezi s nu te biruie somnul ci mirele, Domnul vrea s te vad , Deci fii gata, pururi s lauzi pe Domnul!

Când casa i-i plin i ogoru- i rode te i floarea i câmpul i pomul, Tu spre cer cucernic ridic i privirea i laud suflete, laud pe Domnul!”

(Pr. Petru Gh. Savin) La schit „Bate clopotul la schit Cu un glas abia optit Ca o rug , ca un plâns i-n biseric s-au strâns Umbrele cu port cernit Bate clopotul la schit Sun bol ile de cânt Aplecat la p mânt O mireasma-a lui Hristos Face crucea cuvios Iar în jur, în locul sfânt Sun bol ile de cât.

Maic , cu obraji de crini, Ochii i-s de lacr mi plini”.

(Margareta Isb oiu) Psalm „Întoarce, Doamne, fa a Ta spre mine -mi fie iar i zilele senine i cu isop strope te-m , P rinte, -mi luminezi i duh i trup i minte.

Ca roua milei sufletul mi-l spal , Desferec -l din spaim i sfial .

Îmi iart drumul strâmb i ocolit i-ndur -Te spre duhul meu smerit, -nal spre sl vi cuvânt de bucurie Deschide gura mea: Osana ie!”

(Cornelia Buzdugan-Ha eganu) Hristos a înviat „Sub cupola de veacuri Azi clopotele tainic cânt Biruin a sfânt <Hristos a înviat!> Smerite gânduri esc pe drumuri m rturie Scriptura iubirii Deschide a cerului str luminate stihuri. i îngenuncheat s rut în t cere Însemnarea celtuit pentru noi Cu sânge, cuie i fiere.

Suprema r scump rare Pe cre tetul Golgotei s-a plinit Christ de-a pururi ne-a mântuit i ne-a deschis drum spre infinit. Învierea - cr iasa minunilor i-a despletit lumina Peste genuni i bezne i lut Minunea de limbi net lm cit Din putregai a înflorit via a i din pulbere a închegat t ria.

Lumina învierii str fulger Goana de veacuri. i lumineaz tuturor zduh i p mânt Se’nv luie în bucurie i inimile cânt dejdea sfânt <Hristos a înviat!> raci i boga i Veni i i mâini calde de fra i La altar v împleti i ci pentru noi to i cu adev rat <Hristos a înviat!> Sub cupole de veacuri Azi clopotele cânt Bucuria sfânt <Hristos a înviat!>” (Dem. Sârbu - Bere ti)

Sfânta Lumin a Învierii s v ocroteasc -n veci de veci!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Doina DR~GU}

fluviul de lumin via a e o preg tire pentru trecerea fluviului de lumin se sparg în fluturi goi geamurile universului meu urmele mele se v d în v zduh

rare de lumin prin lumina ce te înf oar i vedeam în aer urma

utarea luminii unii se întorc spre sine ca s caute lumina al ii se arunc -n bra ele v zduhului ca s o culeag i unii i al ii ceea ce nu tiu este profund iar ceea ce tiu este superficial

lumin

i gând

se sparg oglinzile de lumina unui gând în fluturi de cuvinte

cini în cer cre teau fluturi albi desprin i din gândurile mele alergau

inima în ve minte de fiori se-mbrac pe umeri falduri de credin se înal

în fiori m -mbrac din cre tet pân -n t lpi

din fantezii voi întocmi c rare din ape mul imi de curgeri voi împleti

cea a-mi fuge de pe umeri

larg i deschis precum rev rs rile preapline prin valuri de lini ti voi ajunge la tine

cur timpul de umbra dintre noi i a tern c rare de lumin pân’ la tine

în lumin

i în gând

gând i lumin când cobor lumina scade ziua tot mai strâmt mi se pare cuprinde farmecul când m înal noaptea mi se face dep rtare i într-un timp evanescent avânt într-un urcu ca-ntr-o curgere în adâncime în lumin

i în gând

gânduri de lumin cl tinându-mi vântul firea îmi aduce gânduri de lumin plin de taine timpul adun -n diferen e goluri se revars -n jurul meu i m -ndrum s m sprijin de o clip de lumin

lini te contemplativ ca o blând adiere în lac umbra arborii i-o odihnesc pe o ap lini tit armonii i echilibru prelungesc uimirea-n gânduri de lumin

vraja unei stele prins în vraja unei stele plin de muzic i de visare timp i f loc tulburat de for a fanteziei izbucne ti în cercuri de lumin i creezi în gânduri armonii

vântul - cuvântul ca pe o frunz vântul m purta eu ca o frunz îmi plimbam avântul

Makovski - Feti

într-un câmp de salvia

i ca un ecou vântul îmi sporea cuvântul

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Al. Florin }ENE

„Duminic[ @în Manhattan” sau Terra este un sat al paradoxurilor civiliza\iei Dup trei zile de s rb torire a Poeziei în cinstea Zilei Culturii Na ionale la Bistri a, la desp ire, poetul Dorel Cosma, la o or târzie luminat doar de puzderia stelelor reflectate în albul z pezii, mi-a ruit cartea „Duminic în Manhattan”, ap rut la Editura Nosa Nostra, 2017, în condi ii grafice i tipografice de excep ie.

Ajuns la Cluj, am citit pe ner suflate aceast carte de reportaje i impresii de c torie (o parte din reportaje fiind traduse de prefa ator în englez , italian , spaniol etc.), cu o prefa semnat de Zorin Diaconescu, ce mi-a adus aminte de zicerea lui Friedrich-Wilhem Nietzsche:„Farmecul face parte din m rinimia celor cu gândirea în lat ”. Volumul este pres rat cu fotografii realizate de membrii delegaiei care l-au înso it pe autor, beneficiind de grafica cunoscutului pictor i grafician Lucian Dobârt .

Structurat în cinci capitole ce con in tot atâtea reportaje i impresii despre vizita la Vatican, autorul face o incursiune în istoria acestui mic stat din cadrul Italiei, care a luat na tere prin tratatul de la Lateran din 7 iunie 1929, încheiat între cardinalul Pietro Gasparii ca reprezentant al Sfântului Scaun i Benito Mussolinii, ca reprezentant al statului italian. Cu pio enie vorbe te despre întâlnirea cu Sanctitatea Sa Papa Francisc, în Pia a San Pietro.

Un alt reportaj cu înc rc tur cultural este „Acas la Dante”, vizit pe care o face dup prospectarea Romei cu impresionantele monumente. Ajuns în fosta capital a Italiei, Ravenna, construit de împ ratul Honorius, autorul vorbe te plastic i sugestiv despre colec iile unice de mozaicuri i monumente ce au marcat începuturile cre tinismului, inclusiv despre cl dirile ce sunt cuprinse în patrimonial UNESCO. În acest ora înc rcat de istorie, turistul este surprins de mul imea de bicicli ti, de originalitatea Muzeului Dante i de Mormântul acestuia.

Poetul Dante a murit în septembrie 1321 la Ravena, iar urna în care se afl oasele acestuia se g se te pe peretele din spate unde este scris un epitaf în limba latin .

Aici, s-a desf urat sub egida Uniunii Mondiale de folclor I.G.F. manifestarea acord rii premiilor Gold Star (un fel de Oscar) în folclor, pentru anul 2016.

Printre premia i s-a aflat i forma ia mixt de dansuri i cântece populare din Bistri a.

Reportajul „Spre insula concediilor permanente Gran Canaria” este un evantai de informa ii despre cele apte insule din arhipelagul spaniol, care se întinde pe o

suprafa de 1532 kmp, unde grupul de români viziteaz capitala acestui policrom inut, Las Palmas. Aici autorul descoper „o combina ie între Europa, Africa i America”. Fiind cel mai populat ora din zon , având peste 500.000 de locuitori. Descrierile florei, a peisajului, dar mai ales a vapoarelor ce vin i pleac din porturi, str tând albastrul oceanului Atlantic, dau senza ia cititorului c particip în mod activ la via a colonial adus în contemporaneitate, unde valoarea omului, cum spunea Voltaire, se m soar dup greuile biruite de el, la care adaug, dar i înfrângerile care înal personalit ile. „Duminic în Manhattan” este un reportaj amplu despre o Americ m rea pe p mântul c reia tr iesc i români care s-au adaptat vie ii de acolo. A teptat de prof. univ. dr. p rintele Theodor Damian, de ospitalitatea c ruia delega ia român s-a bucurat pe întreaga perioad , autorul c ii, al turi de scriitorii bistri eni Elena M. Cîmpan i Menu Maximinian, este impresionat de fantasticul New York i de marile cartiere ale metropolei: Broaklyn, Bronx, Manhattan, Staten Island unite între ele de c tre renumitele poduri. Condu i de românul lin prin luxurianta noapte a metropolei, la Columbus Day, au admirat cunoscuta statuie a lui Cristofor Columb.

Via a din metrou cu cele 468 de sta ii i cei 1355 km este uimitoare; cu el ajung la portul de unde iau un vapor spre Statuia Libert ii construit din cupru, simbolul American, care are o în ime de 93 m, ruit fiind de Fran a cu ocazia anivers rii a 100 de ani de la declararea independen ei.

Malaezia, mai josul h ii fiind Australia, este o alt zon de pe planeta noastr unde scriitorii Dorel Cosma i Menu Maximinian se întâlnesc cu scriitori din Turcia, Mongolia, India, China, Columbia,, Argentina, Indonezia, la un festival de cultur , unde drapelul României flutur al turi de zecile de drapele ale rilor participante. Acest fapt impresioneaz delega ia român . „Aveam s vedem îns chiar a doua zi c nu la fel gânde te Ambasada României din acest cap t de lume”. Aceast fraz îmi confirm faptul c ambasadele noastre spândite pe meridianele lumii nu- i fac datoria fa de românii sosi i în zonele lor de competen . De la zeci de români, care au c torit prin diferite ri, am aflat c reprezentan ii rii, pl ti i din banii contribuabililor români, nu- i fac datoria fa de turi tii no tri, atunci când sunt solicita i. Circul pe internet o epigram de Dumitru Râpanu, care spune adev rul despre reprezentan ii no tri din Consulate i Ambasade: Consulii nu sunt sadea,/ Sunt loiali i au un spate/ i-s numi i în Consulate/ Mul i fideli... i o fidea!

Aceast delega ie de arti ti din Bistri a a f cut cunoscut cultura român peste hotare, mult mai mult decât institu iile specializate (I.C.R, ambasade i consulate), pl tite cu sume enorme din banii contribuabililor.

Dup dou zile poposite în capitala Malaieziei, Kuala Lampur, unde au descoperit o lume pestri , palmieri, locuin e lacustre, magazine superbe, zgârâie-nori, câini vagabonzi, cer etori, ma ini scumpe, dar i biciclete, o lume în plin dezvoltare, delega ia a luat drumul întoarcerii spre cas , cu speran a c alt dat vor vizita alte zone ale acestui sat mai mare, numit Globul P mântesc.

Cartea lui Dorel Cosma este o s rb toare i a a cum spunea Democrit: „O via f s rb tori este un drum lung f hanuri”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Janet NIC~ NIC~ Janet

Alfabetul fistichiu pentru p[rin\ii copil[ro]i murire De ce titlul „Alfabetul fistichiu pentru p rin ii copil ro i”? Argumente sunt destule. Cineva, nu dau nume, persoan important , spunea c atunci când încetezi s fii copil, e ti mort. Altcineva, nu dau nume, tot persoan important , spunea c ziua în care n-ai râs e o zi pierdut . E adev rat c , de dou mii de ani, suferin a d caratele fiin ei umane, prin adâncimea ei, dar suferin a mutileaz i chirce te sufletul. S-a acreditat ideea c suferin a înnobileaz . Fals! Dac a spune, unii chiar au spus, c s cia înnobileaz , m-ar crede cineva? Deci, s alegem strategia care ne elibereaz de orice recul care imagineaz mituri compensatorii i protectoare, în esen a lor, infantilizante. Râsul e tonic, energizant.

E semnul s ii i al plenitudinii. Hai s ne copil rim i via a va fi mai frumoas !

A... Ariciul tiu c -n lunga lui poveste Nu-i prea bine definit, Îns , ne-ndoielnic, este epe -Vod , travestit.

B... Barza Greu s spun ce este barza, ci rimeaz doar cu varza, Îns n-a putea s -i zic, Niciodat : „Ciocu’ mic!”

C... Câinele Nu e ditai animalul Care mu -adesea, dar Este, sigur, idealul Unui critic literar.

D... Dromaderul Cu un cucui bizar, incert, Ce-i face via a mai albastr , Tr ie te numai în de ert, La fel ca i speran a noastr !

E... Elefantul Mare cât un continent, Dar cu form de butoi, Cam a a, privind atent, E corup ia la noi!

F... Furnica Ve nic s toas tun i în stare de mi care, E exemplul cel mai bun Pentru clasa muncitoare!

G... Greierele Ast zi, tiu i copila ii Ce-au tiut înainta ii: Greierele nostru este Oaia neagr din poveste!

H... Hipopotamul Lat în cap i lat în gur , Cât un munte de untur , Tot ca el, privind atent, Sunt destui în parlament.

I... Iepura ul Dup cum î i plimb botul Pe câmpie-n lung i-n lat, Parc e, când vine votul, Cet eanul turmentat.

J... Jaguarul Nefiind prilej de glume, Nici o floare între lotu i, Ne-aminte te, chiar prin nume, tr im în jungl , totu i!

K... Koala Cu-a a urechi, urât blestem, Transmis din mame i din ta i, El ne arat , vrem, nu vrem, suntem... bine asculta i!

L... Leul În savan , se-n elege, Din n scare, este rege...

Dar, la noi în buzunare, E o biat ar tare!

M... Maimu a Ea tr ie te-n jungl -ades, Îns , dac -am în eles, Face mare t boi i în coli, aici, la noi!

... arpele La o prim judecat , Pare, traversând maidanul, O fiin -mbârligat Cum e Transf anul.

N... Nev stuica O love te-adesea strechea, Este foarte, este prea, Dar, cum trage cu urechea, Parc -i nevestica mea!

T... Taurul Taurul de-adev rat, Este, ca un lucru nou, Cel ce, mâine, însurat, Va ajunge, sigur, bou!

O... Oaia Când ciobanul se îmbat , Cred c , dup mintea mea, Oaia este vinovat , -l îndeamn : Bea! Bea! Bea!

... ân arul Abandonând, un pic, umorul, E greu de spus ce e ân arul, Dar, f dubiu, e izvorul De un’ se trage arm sarul!

P... Pisica Din iubire, po i s-ar i blânde ea ei e sacr ; Dup gheare i must i, E model perfect de... soacr .

U... Ursul Toat ziua: Mor! Mor! Mor! Pentru ar i popor... i, cum minte-a a cu har, Zici c e parlamentar!

R... Racul Când îl v d cum e, m -nfrigur, Parc -i coborât din astre, Într-un fel, e semnul sigur, Vechi, al bun st rii noastre!

V... Vaca La unii e o în eleapt , La al ii-n fabule, eroul, La noi, e aia ce a teapt -i vin -acas , noaptea, boul.

S... Sticletele Un sticlete, doi sticle i, În livada cu puie i, Dar Gigel, i-l dau de gol, Are-n capul lui, un stol!

Z... Zebra Cine-o vede zice: A !

Haine de pu ria Puse la uscat, cu har, Pe spinare de m gar!

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

Psalmul Pa telui

În neiscata clip , fior al oglindirii, Contemporan cu Tine n-a fost de-a pururi gândul?

Dac exist? Dar piatra de-al turi nu exist ?

Si care-i diferitul, de n-ar fi suferin a?

E un a tept - peronul, nu plânsul pe batist ; Din tot ce am avere, din ghimpe-mi iau fiin a!

i nemitarnic m rii mi-e ti vame ca nisipul...

Nu jertfa sângeroas , vrei cântecul ei - jarul!

Aceasta n-o fi cheia ca-i zis c mi-ai dat chipul?

Tu-n loc s judeci lumea pe um r pui tergarul!

Tu tergi ce-ar fi-nceputul, c-ai fost i peste nu e, Din care- i torni ecoul l utei când te laut.

Suprema dulgherie continui pân’ la cuie, când în crisalid ca fluturele-n flaut.

Cum Te doresc din toate! De ce îmi spui: Alege!

Nu-i gândul T u pe cruce, ci R stignitu-i rege!

Pe masa de la denii, o tiri de flori cresc vraful, Din mult temuta moarte, trofeu înalt - gr dina!

Ca în copil rie Te-adoarme epitaful...

Miroase-a Doamne-Doamne! Si fumul, i lumina... ti pân -n cer acas ! Î i pretutind l stunii Si ip de bucurie când Te rev d: Rabuni!

Psalmul pescuirii apofatice mergi f picioare e-n arpe-n elepciune, Dar f de arip mult mai înalt e zborul!

Neputincios mi-e gândul, chiar tors cu patru strune, Osârdie vrea duhul, rubinei bând ulciorul.

Psalmul din livada cu m slini

Mereu, ca-ndr gostitul simt c -mi devii suflarea.

Cu inima Te cuget, ca focul din cenu , Doar lacrima i-oceanul au gust ca dep rtarea.

Trecut-a vânt prin ramuri, nu-i nimeni azi la u !

„Iubite, din Cântarea Cânt rilor, i-s roaba!

N-ascunzi sub borangicuri frumse i de lun plin , De arde-n flori migdalul nu-i po i spori podoaba, f pre e mustul ce-a stors din lut lumin .

Nici lutului m sura, nici cerul nu i-e tind , Cum te-ar gândi ceairul, sau chiombul cu cuvântul, Din dogma ciocârliei de n-am f cut oglind , Te pierdem tot în toate, chiar gol i-e i mormântul!

Pe unde î i por i turma apusurilor ro ii, Mielu purtând în bra e cu lân ca Hermonul?

Iube te-m ca vântul smulgându- i chiparo ii, C-o dat -i beat de ceruri, divin psaltirionul!

Dar Te aud din spate, str luminându-mi firea: Zvârli i spre-adâncuri mreaja, nu ti i unde-i Iubirea?

Psalmul din sâmb ta mare

Înfrunz -m -n s ruturi, înfrem tând m slinii, -n verdele de fl ri d auru-n porfir !

Din cedru ni-i c mara, bea-mi nop ile luminii, i rodiei povestea cum buzele-o rodir !”

Ai pus în mine cheia, dar u a-i încuiat ; N-aprinzi cu-o raz muchea de gem spre rodire?

E-atât de noapte-n mine cum n-ai fost niciodat , Mai strig -m cu soare i-n alt pl dire!

„În inim te-ascunde, mireasm’-a ei i-mi cânt ...

Se-aud pe-afar gloate, închide Cartea Sfânt !”

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Psalm la picioarele crucii

vru i prin stânci o roz ; la ce folos mi-s spinii?

Pe col ul pietrei crinul - spum i plu , de-a valma.

La fiecare treapt din suflet vând luminii i cump r semn tura ce- i sângereaz palma.

Din frumuse ea pur , cristalului nuntire, E gândul lui i form ca dragostei l uta?

Sau doar se împrumut din dorul de zidire Cum setea ei i-o soarbe din chipul apei ciuta?

Tâlhar al mor ii mele, nu pot f de Tine, i de i-o cer în locu-i g sesc v dan groapa.

Cum nu Te usc dorul bordeiului din mine Ca în povestea mamei când pruncu-nchide pleoapa?

Înseamn c -nainte de-nfiripatul firii, Tu m-ai purtat al turi, veac dup veac de-a rândul;

... i se inur ochii spre-a nu Te recunoa te, Dar inima: E sear , r mâi m car de Pa te!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Antonia BODEA

Via\a lui Macedonski, @între realitate ]i poveste Forma ia de publicist a scriitorului Al. Florin ene (autor a nou romane i a numeroase volume de poezie, eseu i critic literar ), grefat pe fondul unei structuri proeminent lirice, se reg se te în proza de restituire i reconstituire a unor personalit i literare incontestabile, care, din diverse motive, au r mas în umbra istoriei literare.

Autorul reg se te formula abord rii roman ate a vie ii unora dintre ace ti scriitori pentru a le face mai accesibil percep ia, precum i pentru a-i apropia de interesul publicului larg, de regul mai rezervat fa de aborrile academice.

Despre romanul „Veni i, privighetoarea cânt ...! (Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste)”, în Prefa , prof. univ. dr. Florentin Smarandache spune: „Credem c , dup ampla monografie a lui Adrian Marino, ca i a paginilor dense comprehensive ale lui C linescu, Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihai Zamfir, ca s d m doar câ iva dintre exege ii lui Macedonski, cartea lui Al. Florin ene este cea mai solid i viabil lucrare dedicat vie ii i operei macedonskiene.”

Acest roman este al doilea din seria aces-

tui gen de proz pe care i-a propus-o scriitorul Al. Florin ene, dup romanul „La bra cu Andromeda - via a scriitorului Gib I. Mih escu între realitate i poveste”, ap rut în 2016.

Dac Gib I.Mih escu a fost nedrept it ca scriitor în timpul regimului trecut, din motive politice, fiind prea pu in cunoscut i studiat, în cazul poetului Alexandru Macedonski, potrivnicia i-a fost propria-i fire, a a cum reiese din romanul lui Al. Florin ene, spiritul s u controversat, atitudinea de permanent revoltat, reac ia r zboinic i turbulent atât în spa iul politic al vremii cât i în mediul literar.

Imaginativ, fantezist, inspirat i exaltat, Macedonski concepe existen a ca o chemare spre în imile pure ale artei, ca o ardere pe altarul divin al Poeziei. Poetul apare ca un mesager al armoniei universale: „Voind s uit sunt din lume, voiesc s cred c sunt din cer” (Noapte de mai). Bine surprinde i creioneaz autorul romanului personalitatea lui Macedonski angrenat în societatea vremii.

Aceast aur vizionar îl desprinde pe poet de realitate i-i determin o atitudine singular de un egocentrism exacerbat, de un orgoliu drapat în faldurile unei fantezii pline de grandoare. Din aceast postur , de i recunoscut i apreciat în boema literar a vremii, Al. Macedonski intr în conflict cu majoritatea scriitorilor de valoare contemporani lui, trimi ând s ge i epigramistice dintre cele mai veninoase sau f când atacuri directe la persoan , cu substrat grav i nedrept, precum în cazurile lui V. Alecsandri, Caragiale, Co buc, Goga etc., dar mai ales, împotriva lui M. Eminescu despre care afirm c : „niciun vers semnat de Eminescu, nu e al acestui poet.” (În „For a moral ”, an II, nr.10, 6 ianuarie 1902). Autorul romanului reu te în unele cazuri s îndulceasc animozit ile dintre cei doi stârnite de faptul c Eminescu era conservator i Macedonski liberal. Desigur aceast atitudine îi va atrage oprobiul public, poetul fiind izolat i p sit chiar i de tre colaboratorii s i. Toate aceste aspecte îi vor umbri valoarea incontestabil a crea iei, ca prim reprezentant al simbolismului româ-

nesc pe fondul unei structuri profund romantic, precum i aceea a activit ii de îndrum tor al tinerelor talente prin cenaclurile create i mobilizator pe terenul artei prin publica iile sus inute.

Prin cartea sa, de aproape 600 de pagini, Al. Florin ene proiecteaz personalitatea poetului pe fundalul social-politic al epocii i în boema literar atât din ar cât i în Europa unde Macedonski a peregrinat pe urmele unei reale erudi ii i unde a încercat s i promoveze numele. Prin acest demers autorul romanului realizeaz o bogat documenta ie, rod al unei munci uria e de cercetare asupra biografiei fizice i spirituale a poetului i încercând s descopere i s motiveze substratul subtil al degringoladei sociale, al mizeriei morale i materiale în contrast ocant cu m re ia artistic a operei hr nit de zborul diafan i tragic totodat al imagina iei poetice.

Al. Florin ene încearc s se transpun în pielea poetului pentru a descifra mecanismul psihologic al unei asemenea arderi ce se consum între m re i derizoriu, între sublim i banal între cotidian i absolut. C utând frumuse ea în restri te i lupt , poetul se dimensioneaz la m re ia de a fi „cineva”, con tient c veacul s u m runt va fi dep it de propria-i menire: „Va suna i pentru mine al drept ii ceas deplin / i-al meu nume printre veacuri, în ându-se senin.” (Epigraf).

Acest vis reu te scriitorul Al. Florin ene s -l împlineasc pentru poet, al c rui destin încearc s -l descifreze cu apreciere, cu afec iune cu parcimonie i cu în elegere.

Prin acest volum, autorul repune în circula ie memoria marelui i controversatului poet utând formula prin care s ni-l apropie, momentele de via prin care s -i confere veridicitate, clipele de în are care s -i salveze derile.

Prin romanul s u, Al. Florin ene întrege te paginile de istorie literar prin str fulger ri de suflet, prin verbul a ceea ce s-ar putea numii „o altfel de istorie a literaturii române”, mai ales c romancierul are în lucru o alt carte de acela i gen dedicat lui Ion Minulescu.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Constantin MIU

Tipologii î@n pamfletul arghezian În lucrarea sa Comicologia, Marian Popa afirm c pamfletul este „o posibilitate de optimizare pragmatic i formal a satirei i sarcasmului.” 1) a cum opineaz autorul Comicologiei, pamfletul denumea mai întâi o comedie în versuri. Caracterul satirei e incipient; prin extensie, no iunea de pamflet va desemna o scriere de mici dimensiuni, de obicei în proz , având un caracter combativ i un obiect concret. În literatura român , implica ii pamfletare g sim chiar la cronicarii munteni, la Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, la reprezentan ii colii ardelene, la pa opti ti (Bolliac, I. H. R dulescu), la Eminescu i Caragiale. În epoca noastr , pamfletul e reprezentat prin N. D. Cocea, Iorga, G. C linescu, atingând des vâr irea prin Arghezi. În lucrarea Epiloguri literare, Eugen Lovinescu vorbe te de doi mari pamfletari - Iorga i Arghezi. Dac primul e un pamfletar de idei („...cuvintele înse i ale unui astfel de pamfletar nu mai au nici o însemtate. Sunt umflate, mânioase, exagerate... Nu intereseaz decât finalitatea unei astfel de vorbe.”); cel de-al doilea este un pamfletar de cuvinte. La Arghezi, recunoa tem „...un suflu creator de imagini, vulgare, dar energice; un viol perpetuu al tiparelor învechite ale limbii...”2) Arghezi însu i încearc o „defini ie” a pamfletului: „De obicei, personagiile care fac obiectul unui pamflet, la auzul acestui singur cuvânt muzical, devin agitate... Nu le place, la nici un grad, i tot ce nu le place cap numele de pamflet. Pamfletul ar fi ceva a a, ca un hoit în ultima lui descompunere, de care, dac te apropii, ri ti s i murd re ti trupul t u, pur i sacru, cu drojdiile i po ircile purulente.” 3) rerea lui Arghezi c orice personaj poate deveni subiect de pamflet

Makovski - Înc rcatul fânului

are la baz accep ia comicului: subiectul e ridicol prin diferen a dintre calitatea lui social i cea real , cu alte cuvinte: subiectul devine obiect al pamfletului ca urmare a antitezei dintre aparen i esen ceea ce subiectul vrea s par a fi i ceea ce este el în realitate.

Dintre domeniile atinse de veninul pamfletului arghezian amintim: literatura, statul, lumea prela ilor.

1. Într-un articol intitulat Cr ciunul în literatur , Arghezi combate litera ii ce polemizeaz pe teme minore: pretextul polemicii dintre tradi ionali ti i moderni ti este iarna cu toate capriciile ei. Pamfletarul relateaz mai întâi preg tirea asidu a unei redac ii de ziar cu articole i crea ii literare în ajunul Cr ciunului, care intr în panic , de îndat ce se constat c în acel an nu a nins. Pentru ca atmosfera ora ului fie în ton cu cea de la ziar i ca nu cumva munca jurnali tilor s fie în zadar, s-a emis ideea salvatoare „s se presare câteva vagoane de in pe str zile principale i s se spoiasc trotuarele cu var.” În articolul Pana m iastr (publicat în Cronica nr. 7/ 15 aprilie 1915), Arghezi combate literatura ocazional . Jurnalele timpului nau nimic în comun cu literatura. Pentru literatur e rezervat - constat cu am ciune Arghezi - a zecea coloan din ziar. Este evident pozi ia condeierului împotriva scriitorilor ce se m rginesc la simpla traducere a unor c i din literatura universal , refuzând din comoditate sau din incompeten s se inspire din realit ile noastre na ionale. În articolul Despre scriitori, veninul arghezian se îndreapt spre scriitorii lipsi i de originalitate. Ace ti „litera i” nu vor ie i din anonimat atâta timp cât sunt stâlpii cafenelelor i ber riilor. Recunoa tem aici ironia fin la dresa Miticilor pe care i Caragiale i-a fichiuit în schi ele sale. În alt loc - Literatura nou - ironia indirect se îmbin cu critica ad personam.

Arghezi aduce în discu ie raportul dintre noua poezie i critica de meserie, pentru a-l ataca pe Iorga, cel care în numele tradi ionalismului respingea noua poezie. În alt articol Un r spuns, Arghezi l mure te raportul dintre polemica adev rat i polemica de rând: „Polemica e proz frumoas i pamfletul ei oper de art (...) Polemica de rând r mâne o vociferare f caz i o insult f con inut.” 4) Acesta e r spunsul la adresa unui oarecare Constantin Banu, devenit spiritual în urma publirii unor satire i polemici, semnate cu pseudonime fie din regnul animal, fie din cel vegetal. re ia acestui condeier - opineaz Arghezi - se de te când acesta „tace sau se ab ine”.

2. Un alt domeniu vizat de pamfletar este statul, unde ipocrizia, antajul, avari ia i la itatea, grosol nia i brutalitatea sunt în floare.

Ierarhiile sociale sunt bine conturate. Gr itor, în acest sens, e felul cum transpare ierarhia social în cadrul conducerii pu riilor. În volumul de

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

reasc ” - fiind realizat în absurd: „Laptele i-l înso te, pe la orele unsprezece diminea a, cu zgârieturi de brânz , din care ciupe te, scrieri Poarta neagr , Arghezi ilustreaz prin antitez via a de inu ilor pe sub ziar, ca s nu ispiteasc vecinii.” 12) i cea a personalului administrativ. Despre acesta din urm (de la În infernul dantesc - închisoarea - sunt i vinova i f vin : director general la gardian) se spune f ocoli uri c încaseaz de la „cei mai mul i au intrat din întâmplare”.

A a e cazul M riei Nichifor, 5) de inu ii „cu situa ie câte o leaf lunar , echivalent cu o chirie.”

Din galeria personalului administrativ, Arghezi ne aduce în prim plan condamnat la 15 zile închisoare pentru un furt imaginar, dup ce a teptat un an i jum tate ca dosarul ei s fie clasat. Dar ederea ei autoritarul. În majoritatea cazurilor, acest individ este etichetat cu în închisoare se prelunge te excesiv, timp în care îi moare copilul unicul apelativ din vocabularul func ion resc: domnul director, scut aici. Cinismul autorit ilor merge pân acolo încât uit s -i acesta aflându-s în fruntea ierarhiei. Risipindu-i aureola, Arghezi elibereze mandatul prin care era pus în libertate. Secven ele despre ofer o nou carte de vizit a directorului - cea real : „Figura, în vinova ii f vin sunt o oglind fidel a realit ilor din zilele noastre. genere i detaliu, exprim o nemul umire f motiv i f scop.

De remarcat faptul c în pamflete, profilurile surprinse sunt, de Parc aerul îi pute, îi în eap ochii i îi st vile te limba. Parc directorul cele mai multe ori, amplificate pân la grotesc, pe un fundal de epoc ar voi i s fie i s nu fie, plictisit c este i dezgustat c n-ar mai schi at cu ingeniozitate.

Un fapt divers, un am nunt care ine de în6) fi...” Pân i cea din urm und de umanitarism dispare din sufletul are sau de comportament, un gest, un cuvânt devin laitmotive domnului director, acesta comportându-se ca cel mai crud îngrijitor cu valoare de simbol care exprim , în linii esen iale, un tip sau o tende animale, vocea lui mustrând „deopotriv în cuvinte ne-scrise din , o mod social . evocatoare de dumnezei, de mam , de organe anatomice i sexuri i Am nuntele notate cu ironie abia camuflat sau cu sarcasm depe cei care au mai fost i pe cei abia sosi i.” 7) Severitatea directorului bordant sunt cumulate într-o compozi ie ce contureaz un portret se concretizeaz într-o adev rat urgie a brutalit ii, victimele fiind moral, având drept pandant hiperbolizarea unor presupuse atribute nevoite s primeasc osânda în t cere. De inu ii nou-sosi i trebuie fizice ori morale, spre a defini caracteristicile nu ale unui singur inîmplineasc un anumit ritual - s se lase p lmui i: „Întâia palm divid, ci ale unei întregi clase: „Boierul este o fiin sacr . Observa i este expediat cu mare putere mecanic ... A doua palm e puiul cum este croit, cu elegan . El n-are decât cinci degete la un picior i viguros al celei dintâi. A treia palm este dat pentru c p l-muitul spicioarele lui au miros de lavand . Când scuip , el face perle, când a ferit. A patra palm rectific pe a treia. A cincia e chemat de a patra. str nut , cânt : boierul adev rat (...) are în nas o vioar . Când î i A asea palm stabile te ritmul, i cu dou sprezece palme se ob ine sufl nasul, izvor te miere muzical .

N du ala lui e Eau de Cologne, 8) simetria.” În jurul autoritarului graviteaz pionii acestuia, ei pardon Eau de Belgique...

Boierul pute frumos... M rog, a a e bomi cându-se la comand , ierarhizarea acestora fiind strict : Imediat ierul.”

(Viciul boieresc). dup director vin doi func ionari cu autoritate egal , dar cu atribu ii 3. Tagma slujitorilor bisericii reprezint un subiect aparte în pamdeosebite, contabilul i grefierul.” 9) Suferind de o acut atrofiere a fletul arghezian. Volumul de scrieri Icoane de lemn ofer imaginea intelectului, primul este total indiferent la ceea ce se petrece în jurul unei faune clericale care nu face altceva decât s dezbine unitatea u: „Contrar tuturor func ionarilor, (...) contabilul n-are nici un p s, de credin : „Lipse te din cler (...) o coheziune, de la inferior la supenici o dorin de comunicat (...) Trece i salut , de la birou acas i rior, lipse te o temelie moral , o siguran . Fiecare e ciobul r zle al de acas la birou, (...) întotdeauna pe acela i drum, f o abatere de unei oale sparte, al c rei contur nu se mai g se te.” 13) Pentru Arghezi, 10) un pas în dreapta sau în stânga.” Spre deosebire de primul, cel deal doilea slujba are o personalitate ceva mai bine conturat , c ci ace ti prela i nu sunt decât ni te animale de menajerie, care se mai„grefierul e un cumulard: isc le te registrul de ie ire, cânt din man- mu resc în fa a credincio ilor. Din aceast „faun ”, pamfletarul alege un exemplar ce are „o venera ie fireasc ”, deoarece „devotamentul dolin i scrie poezii.” 11) speciei sale merge pân la a se osp ta din gr simea batistei dumneaÎn volumul de scrieri Poarta neagr , figura cea mai expresiv 14) voastr .”

Acest parazit social, tr ie te din mila enoria ilor i are dintre to i damna ii e cea a unui b trân avar. Zgârcenia acestui Hagi îndeletniciri numeroase: ho de cai (urm rit de ni te geamba i, ajunge Tudose arghezian e diabolic , scena mesei acestuia - „de o frugalitate închid o iap furat chiar în altarul unei biserici), falsificator de poli e („n-a fost prins cu bani fura i din racla moa telor Sfântului Dimitrie i lega i la spate într-o basma, decât o singur dat .”). 15) Dup cum remarca Ov. S. Crohm lniceanu, Arghezi „urm re te o descalificare de spe i caut în consecin s asocieze cu ignobilul tot ce ine de personajul propus batjocurei. Fizicul, gesturile lui cap astfel un aer resping tor.” 16) Pân la urm , din escroc, arhiereul So-fronie ajunge s fie el însu i escrocat: o moa îl antajeaz , propu-nându-i suma de 3 mii de lei, în schimbul nepublic rii de tre un ziar a scrisorilor de amor ale preotului adresate moa ei.

O alt figur reprezentativ a tagmei prela ilor este episcopul Konon. Arghezi se dovede te a fi un fin portretist. În câteva fraze concise, realizeaz un tablou vivant al personajului: „e sp tos ca o turl de biseMakovski - Dup târg (scen rural )

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ric , g unoas pe din untru, solemn ca un monolit, grandios ca un cavou.” 17) Pe cât de impozant este acest episcop, pe atât sufer de un vid de cultur . Ceea ce d savoare tabloului este asocierea la „m re ia” personajului a unei „rumeneli de fat mare pe bucile obrazului.” 18) Nedându- i seama de ridicolul preten iilor sale,, episcopul î i expune în paginile unui ziar pomelnicul dorin elor sale, „f îndeplinirea c rora nu prime te s fie Hristosul României.” 19) Spre a evita p catul adamic, p rintele Valerian „a îmb trânit cu dou obiceiuri: camforul i apa-de-Colonia, i-a pres rat patul cu camfor patruzeci de ani, ca s nu mai viseze draci cu buze ro ii i e care-i propuneau fructe oprite.” 20) Plecând de la indiferen a fa de activitatea bisericeasc a Mitropolitului Iosif („el se întâlne te cu slujitorii lui în biseric , o dat , de dou ori pe an, ca s prezideze o liturghie. În restul vremii el nu tie ce fac, ce i ce fel n zuiesc fii lui duhovnice ti”, 21) Arghezi face o constatare amar asupra st rilor de lucruri din Biserica Român , constat rile au în vedere particularul, îns vizeaz , în egal m sur , generalul: „De altfel, e un obicei tradi ional în Biserica noastr de a fi, i cei de-o treapt , cât i cei de trepte deosebite, dezbina i.” 22) Uzitând de atacul ad personam, pamfletarul relev cauza acestei st ri de fapte: „bunul Mitropolit Iosif a contribuit la prelungirea acestei st ri, prin sublimul s u dezinteres, pentru ca Biserica s ajung din ce în ce mai parazitar .” 23) Se cuvine în acest loc s aducem în discu ie câteva povestiri ale lui V. Voiculescu, unde impactul dintre arhaic i modern apare nu numai în spa iul montan sau acvatic, ci i în cel uman, mai exact în lumea monahal . Personajele sunt grote ti, iar gestica lor e de-a dreptul hilar , amintind de celebrele pamflete argheziene din volumul Icoane de lemn. În lumea prela ilor, impactul se manifest prin incompatibilitatea dintre canoanele biserice ti i liberul arbitru.

Bun oar , metamorfozarea c lug rului Sofonie în lup î i are r cinile în absurditatea vie ii monahale, silit s se supun canoanelor m stire ti. Fizionomia schimnicului nu aduce cu cea a unui ascet, ci mai degrab cu cea a unui om viguros: „Treaz, puternic,

Makovski - Peisaj de

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

neab tut tot timpul, el sta în fruntea soborului, pe care-l târa dup sine, atlet prin marile osteneli evlavioase...”

Prin intermediul serviciilor unei tinere v duve (grecoaic frumoas , dar agresiv ), excentricul p rinte Evtichie inten ioneaz s i pun -n valoare rezisten a sa fa de ispitele femeii. Exorcismul acestui c lug r este mai aproape de comportamentul unui clovn decât al unui om al c rui suflet e chinuit de diavol: „El în ca de toart ligheanul de aram unde- i sp la trupul înaintea împ rt aniei (...), prindea cioc nelul de fier (...) tot timpul la îndemân (... ) i pornea s bat cumplit darabana, într-un fel de arj , c reia nimeni i nimic nu i se putea împotrivi” (Ispitele p rintelui Evtichie). În Chef la m stire osp ul pantagruelic i discu iile cuvio ilor despre posibilitatea de a-i g si un culcu peste noapte Lizei, iapa preotului Bolindache, dup ce convivii o a ezaser în capul mesei, dezv luie senin tatea cu care sunt înc lcate interdic iile impuse prin canoanele biserice ti.

Aducând în pamflet o viziune proprie i un limbaj personal, care transpune plastic degradarea moral a individului, Tudor Arghezi atinge, a a cum opineaz G. C linescu, „o curat poezie a mi rii de invectiv .”, 24) deschizând perspective cu totul noi pentru pamflet.

NOTE: 1 ) Marian Popa, Comicologia, Editura Univers, 1975, p. 122.

2 ) Eugen Lovinescu, Epiloguri literare, Editura libr riei Al. St nciulescu, Bucure ti, 1919, p. 123, 124.

3 ) T. Arghezi, Pamflete (antologie), Editura Minerva, 1979, p. 8.

4 ) Tudor Arghezi, Pamflete (antologie), Editura Minerva, Bucure ti, 1979, p. 255.

5 ) T. Arghezi, Poarta neagr , EPL, Bucure ti, 1967, p. 28.

6 ) Idem, p. 217.

7 ) Ibidem, p. 217.

8 ) Ibidem, p. 218.

9 ) Ibidem, p. 49.

10 ) Ibidem, p.50.

11 ) Ibidem, p. 50-51.

12 ) T. Arghezi, Poarta neagr , EPL, Bucure ti, 1967, p. 75.

13 ) T. Arghezi, Icoane de lemn, EPL, Bucure ti, 1967, p. 182-183.

14 ) T. Arghezi, Pamflete (antologie), Editura Minerva, Bucure ti, 1979, p. 16.

15 )Idem, p. 19.

16 ) Ov. S. Crohm lniceanu, Tudor Arghezi, EPL, Bucure ti, 1960, p. 253.

17 ) T. Arghezi, Pamflete (antologie), Editura Minerva, Bucure ti, 1979, p. 34.

18 ) Idem, p. 35.

19 ) Ibidem, p. 35.

20 ) T. Arghezi, Icoane de lemn, EPL, Bucure ti, 1967, p. 34.

21 ) Idem, p. 181.

22 ) Ibidem, p. 182.

23 ) Ibidem, p. 183.

24 )G. C linescu, Istoria literaturii române de la origini pân în prezent, Editura Minerva, Bucure ti, 1982, p. 732. var

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Omul - ca fondator al frumosului Prin procesele evolutive ale dezvolt rii, fiin a uman a realizat acele schimb ri care, în rezultat, au modificat comportamentul i rela iile sociale dintre oameni, modalitatea de gândire exprimat prin nivelul mai avansat de cultur i intelect, viziunea fa de conceperea i instituirea obiectivelor/lucrurilor înconjur toare într-o form tot mai performant , i multe alte aspecte ce in de fenomenul evolu iei. Între timp, prin dezvoltarea rela iilor comunitare, omul a con tientizat societatea, prin intermediul c reia î i men ine existen a, este totalitatea valorilor, aceasta urmând a fi respectat i reformat evolutiv în dependen de propria sa conduit . Totodat , omul a con tientizat prin propriul comportament pot fi realizate acele ac iuni care pot influen a în mod pozitiv formarea valorilor în baza c rora se dezvolt procesele condi ionate de leg tura organic dintre individ i societate. Nemijlocit, omul a con tientizat c la formarea unei societ i adev rate, în mod prioritar, urmeaz a fi valorificate componentele proceselor de instruire i educa ie, domeniu ce contribuie eficient în formarea individului i a societ ii prin sistemul valorilor.

La temelia oric rei societ i create se afl omul, cu intelectul s u format în procesul schimb rilor evolutive. Respectiv, procesul evolutiv al acestor schimb ri se reproduce prin intermediul cunoa terii i al comunic rii, prin conexiunea interpretat de individ la nivel de înv mânt i a factorilor ce sunt în leg tur direct cu mediul social.

Astfel, procesele instructive i educative, fiind elementul de baz în formarea omului, formeaz în acela i timp i societatea acestuia, care este raportat condi ionat la sistemul valorilor. La rândul lui, sistemul valorilor, fiind acel sector (teren) ce reglementeaz i pune în ordine activitatea teoretic i practic a oric rui domeniu de activitate, determin nivelul i valoarea sistemelor de referin . Sistemele de referin , în mod normal, difer între ele în dependen de structura lor i condi iile ce sunt raportate la procesul de organizare i activitate în domeniul respectiv. Prin orice domeniu de activitate al sistemelor i subsistemelor sociale se face prezent omul cu nivelul s u de dezvoltare uman , iar nivelul de dezvoltare se dobânde te prin multitudinea de ac iuni create de însu i omul ce tinde mereu în a cunoa te procesele vitale ce se intersecteaz prin cultura i intelectul propriu uman. În modul acesta, intelectul uman reprezint acea capacitate i ac iune care dezvolt i produce schimb ri permanente i majore în raportul dintre evolu ia individului i societate. Deci, toate ac iunile realizate prin intermediul intelectului uman pot fi atribuite la capitolul sau subiectul valorii, astfel, determinând importan a i rolul fiec rui individ într-un mediu social. Respectivele, fiind interpretate prin mijloacele de comunicare interpersonale i cele comunitare, într-un final, exprim tabloul real de dezvoltare individual a omului i a societ ii acestuia. Prin procesul existen ial al vie ii orice persoan din cadrul unei societ i activeaz în baza unor rigori i scopuri anumite ce tind s marcheze rezultate în cre terea spiritual , intelectual i material . Ca urmare, prin procesele de dezvoltare i evolu ie a vie ii fiin a uman este acea construc ie care încearc i experimenteaz , la nesfâr it, ac iuni ce se intersecteaz prin totalitatea valorilor ce

sunt determinate de necesit ile sociale. Existen a acestora stabilesc în sine realiz ri întemeiate pe sistemul de valori care întruchipeaz creativitatea, motiva ia, cuno tin ele i, nu în ultimul rând, identitatea omului în societatea corespunz toare.

Existen a omului într-o societate este dependent legat de propriile ini iative ce sunt condi ionate de propriile puteri i manifest ri, în rezultat, prin aceste procese identificându-se ca personalitate.

Prin propriile manifest ri, fiin a uman scoate în eviden ac iuni i sarcini care determin i promoveaz propriul intelect i propria cultur , nemijlocit, contribuind la dezvoltarea i promovarea propriei societ i. Omul, fiind elementul principal în existen a social , este acel component care d via tuturor ac iunilor cu efecte atât pozitive, cât i negative, astfel manifestându-se ca atribut prin art , tiin , tehnic , înv mânt, alte domenii de activitate, toate fiind orientate tre sistemul de valori. În acela i timp, prin ac iunile sale, parte a sistemului de valori, omul produce efectele necesare care modific continuu cursul de dezvoltare cultural , material i spiritual al unei societ i i, respectiv, nivelul de civiliza ie al oric rui popor.

Nemijlocit, orice popor/na iune prin valorile i cultura sa contribuie la complexitatea calitativ de dezvoltare a propriei societ i. În viziunea filozofului, poetului i dramaturgului Lucian Blaga: „omul este sortit crea iei, are un destin creator permanent, simbolic, care-l deta eaz de natur ” (Lucian Blaga. Trilogia Culturii, Bucure ti, Editura pentru Literatura Universal , (1969). Cultur i globalizare, Cultura une te oamenii. Disponibil: http://www.roportal.ro/articole/ cultura-si-globalizare-4312.htm). Conform celor spuse se poate confirma c „omul, cu adev rat, este esen a i structura ac iunilor care dau con inut i valoare vie ii. Omul, cu gândirea i inteligen a sa, este capabil s creeze i s dezvolte cu propriul intelect acele procese i fenomene care completeaz în permanen totalitatea valorilor i identitatea acestora. Iar, identitatea valorii î i exprim caracterul prin capacitatea spiritual , material , moral , social ”. Astfel, fiin a uman prin existen a valorilor spirituale este menit s produc modific ri esen iale în evolu ia culturii, înv mântului, în rela iile dintre oameni i fenomenele contradictorii ale schimb rilor ce se produc în timp.

Necesitatea de a exista prin sistemul de valori impune fiin a uman pe traiectoria de a invada neîncetat prezentul cu noi idei i cuno tin e, ulterior, contribuind cu toate acestea la schimbarea viitorului. Prin existen a sa, omul este constrâns de a fi dependent de una sau mai multe ac iuni care, toate la rândul lor, produc efecte semnificative într-un domeniu oarecare, fiind deschise pentru o întreag societate.

Cu ac iunea neîntrerupt de a forma cât mai benefic propria existen , omul devine responsabil atât pentru sine, cât i pentru propria societate. A adar, omul încearc s se defineasc ca valoare i identitate în tot ceea ce realizeaz i concepe.

Con inutul valorii este totalitatea notelor esen iale prin care omul încearc s se defineasc ca personalitate i ac iune integr în diverse situa ii i împrejur ri. Prin intermediul fenomenului de valoare

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ac iunea fiin ei umane tinde s realizeze un anumit scop raportat la condi iile vie ii, acesta urmând s produc satisfac ie din rezultatele ob inute. Anume scopul îl face pe om de a atrage în sine anumite situa ii, astfel, for ându-l con tient s dezvolte conexiuni, ac iuni de socializare i integrare social . Prin procesul i ac iunea de integrare social fiin a uman dezvolt valoarea propriu-zis i valoarea în calitate de criteriu în identificarea i definirea propriilor valori. Prezen a fiin ei umane în sistemul de valori, ca identitate i personalitate, este acea ac iune care poate produce atât efecte pozitive, cât i negative în dezvoltarea unei societ i. Pe când societatea, în calitate de valoare în sistemul de valori, este acea care define te orientarea ac iunilor ce au la baz ideile i deciziile corespunz toare determinate de individ.

Deci, cu certitudine, fiin a uman este valoarea prin care o societate i manifest con inutul s u. Omul, prin ac iunile sale, dezvolt societatea i îi creaz imaginea în procesele evolutive. Corespunz tor, ac iunile omului sunt mereu puse la dispozi ia societ ii, acestea fiind suportul la îmbun irea condi iilor de via , nivelului de trai, nivelului de cultur i educa ie ale acestora. Condi iile de via necesare omului de asemenea fac parte din valoarea i ac iunea prin care fiin a uman este impus s realizeze cât mai multe elemente care s produc efecte pozitive la bun starea societ ii. Prin elementul bun st rii se identific un stat, o na iune, o societate, având la baz sistemul s u de valori. Prin toate acestea este prezent omul cu societatea respectiv , care reciproc tind c tre lucruri noi/evolu ie i perfec iune.

Astfel, prin intelectul uman, omul a reu it s realizeze i s perfec ioneze calitativ procesul de dezvoltare prin care unele societ i/ ri sau promovat/eviden iat ca valoare autentic în procesul civiliza iei.

Având la baza dezvolt rii conceptul valorii, ac iune a unui comportament adecvat exprimat prin cultur i identitate, unele popoare au tiut s se identifice cu adev rat în sistemul de valori i în no iunea valorii, ca expresie ce reprezint fiin a uman cu societatea respectiv .

Cooperarea benefic dintre om i societate, în timp, s-a perfec ionat doar prin dezideratul de a produce cât mai multe rezultate pozitive în condi iile de via i de trai ale acestora. Reciprocitatea social , cu un singur scop, a demolat neajunsurile unor societ i i a creat perfec iunea în limitele normalit ii i a posibilit ilor reale. La baza acestora este iar i omul cu intelectul uman mereu în evolu ie. În acest

Makovski - Peisaj

13

context Ludwig Von Mises, economist austriac, afirma c „societatea este un produs al ac iunii umane, al impulsului uman de a îndep rta, atât cât este posibil, nepl cerea” (Ludwig Von Mises. Societatea uman , capitolul VIII, Ac iunea uman . Un tratat de teorie economic , Partea a doua: Ac iune în cadrul societ ii. („Titlul original: Human Action, Henry Regnery, 3rd rev. ed., Chicago, 1966”).

Disponibil: www.mises.ro/53/ ). Aici este cazul de a face referin la societatea unor popoare care prin valoarea culturii au reu it s realizeze ac iunea de succes raportat la nivelul de trai, prosperare i bun stare al cet eanului. Prin aceast prosperare evolutiv i ac iune pozitiv reprodus întru binele omului, unele ri s-au identificat în mod real prin no iunea valorilor i, in mod special, prin no iunea autentic de identitate na ional , aceasta fiind valoarea suprem în sistemul de valori. Cu identitatea respectiv , î i exprim existen a popoarele anglo-saxone care, în timp, s-au eviden iat prin: cultur i educa ie, dezvoltare uman , rela ii benefice interpersonale cu cele comunitare, libertatea de exprimare, nivelul de civiliza ie centrat în toate ac iunile ce denot efecte pozitive întru binele omului i a societ ii.

Prin sistemul de valori societatea i omul trebuie s se reg seasc printr-o rela ie bine sistemat care se remodeleze reciproc procesele evolutive ale existen ei. În cadrul acestor rela ii bine coordonate, societatea va men ine i motiva în permanen individul, iar individul, la rândul lui, prin personalitatea sa va stabili ac iunile respective care vor stimula i mai mult sistemul de valori. Astfel, comunicarea i interac iunea dintre societate i factorul uman va reprezenta acea ac iune care va dezvolta i va pune în eviden sistemul de valori, atât de necesar omului i societ ii. Rela ia dintre om i societate va func iona pozitiv atunci când va fi prezent comunicarea adecvat , ac iune în sistemul de valori. Valoarea comunic rii dintre om i societate pentru unele popoare este ac iunea de baz exprimat prin arta culturii i a identit ii na ionale. Identitatea na ional pentru un popor este ac iunea suprem în sistemul de valori, fiind integrat prin: sistemul de administrare al înv mântului, culturii, ideologiei sistemului de guvern mânt, istoria na ional , demnitatea i personalitatea cet eanului, spiritului i tradi iilor na ionale, limba de vorbire i de comunicare. Mesajul acestor valori poate fi reg sit, spre exemplu, la popoarele din Nordul Europei precum Danemarca, Olanda, Norvegia, Finlanda, Germania, Suedia, Marea Britanie, Islanda, Irlanda, Elve ia, Belgia, Luxemburg, Austria precum i în Australia, Noua Zeeland , Japonia, SUA, Canada. Aceste ri prin cultura i identitatea na iunii, prin intelectul i comportamentul uman au con-struit acea ac iune care reprezint societatea real a prezentului prin care se manifest . Realitatea ac iunilor se face cunoscut prin modul de trai i cultur al oamenilor care demonstreaz adev ratul nivel al bun st rii i al prosper rii ce este intersectat prin: - sistemul de înv mânt, care pune în centrul ateniei dezvoltarea personalit ii omului, relatarea corect a argumentelor i a istoriei na ionale conform programelor colare de instruire axate pe transparen ; - sistemul de ocrotire a s ii care reprezint grija i atitudinea statului fa de factorul uman exprimat prin nivelul de s tate al popula iei i prin durata medie a vie ii; - propor ia identi-

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ii i demnit ii na ionale care reflect imaginea propriei na iuni prin raportul corelat al sistemului de valori dintre om-societatecomunitatea na ional . A adar, la promovarea, dezvoltarea i meninerea identit ii na ionale un rol extrem de important îl are politica i ideologia statului i a societ ii care se intersecteaz pe vertical i orizontal prin intermediul sistemului de înv mânt. coala este i trebuie s fie rolul prioritar al societ ii, participând ca un element cheie în dezvoltarea identit ii na ionale. Prin sistemul de instruire i educa ie se dezvolt spiritul na ional cu accent pe identitatea na ional . Identitatea na ional a unui popor trebuie privit pe elemente, precum: unitatea de limb sau limba na ional vorbit ; comunitatea na ional orientat /preocupat de via a cultural , politic i economic ; teritoriul na ional ca unitate suveran a statului; sistemul de credin e exprimat prin religie. Toate acestea sunt ac iuni prin care un popor, o societate î i actualizeaz rolul i importan a sa în procesul dezvolt rii. Totodat , identitatea na ional , ca ac iune suprem în sistemul de valori, se identific ca un întreg al devotamentului fa de societatea c ruia îi apar- ine i pe care o reprezint .

Concomitent, omul i societatea define te sistemul i ac iunea prin tot ceea ce reprezint existen a i via a uman . Via a prin existen impune i provoac fiin a uman la diferite încerc ri, la ac iuni ce dau via valorilor. Prin identitatea valorilor omul reu te s creeze i acele ac iuni prin care valoarea acestora se na te pentru a avea via etern în timp i care s prezinte interes pentru toate genera iile prezentului i viitorului. Capacitatea omului de a fi în contact permanent cu ac iunea de valoare este acea for ce contribuie necontenit la dezvoltarea societ ii, astfel promovând valori morale, materiale, spirituale sau nemateriale. Identitatea valorilor spirituale, cu con inuturi pline de idei/tradi ii, sunt valori inegalabile care r mân vii de-a lungul timpului. Respectivele valori sunt întruchipate prin opere de art , muzic , literatur , tiin , tehnic , filozofie, iar autorii acestora este fiin a uman -omul care, ulterior, este denumit savant, pedagog, muzician, poet, compozitor, filozof, fizician etc., în dependen de activitatea i ac iunea pe care a realizat-o în timpul vie ii într-un anumit domeniu. Valorile spirituale ale trecutului i prezentului sunt prezente prin lucr rile marilor celebrit i ai timpurilor, precum: Immanuel Kant (filozof german, considerat unul dintre cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene); Aristotel (unul dintre cei mai

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

importan i filozofi ai Greciei Antice, întemeietorul tiin ei politice, ca tiin aparte); Platon (filozof al Greciei Antice, care a pus bazele filozofice ale culturii occidentale i a format bazele Academiei din Atena - prima institu ie de înv mânt superior din lumea occidental ); Isaac Newton (cercet tor englez, renumit om de tiin , matematician, astronom, fizician, teolog, savantul în domeniul opticii, matematicii i, în special, al mecanicii); George Enescu (compozitor, violonist, pedagog, pianist i dirijor, considerat cel mai important muzician român); Mihai Eminescu (poet, prozator i jurnalist român, considerat de critica literar postum cea mai important voce poetic din literatura român ); etc. Prin dimensiunea lucr rilor i ac iunilor realizate, omul creaz valoarea cultural i spiritual care determin esen a fiin ei umane în totalitatea valorilor. Totalitatea acestor valori sunt însu iri ce corespund necesit ilor sociale prin care se dezvolt individul, acesta având inten ia de a- i forma caracterul i de a se redescoperi prin sine însu i. Aceste fenomene reale ale vie ii umane sunt transform ri evolutive ce se produc prin intermediul i cu ajutorul tiin ei pedagogice i a sistemelor de instruire i educa ie din societatea respectiv . Prin arta pedagogiei i a proceselor instructiv-educative omul î i perfec ioneaz i î i experimenteaz capacit ile, folosind acest instrument de a ac iona condi ionat i/sau necondi ionat prin valorile ce eviden iaz propriile realiz ri. Ele, la rândul lor, formeaz propor ia exprimat prin valoare, reprezentând meritele/ rezultatele ob inute.

Prin valorile culturale i spirituale omul devine ca un fondator al frumosului i al valorilor estetice prin care încearc s defineasc cu adev rat esen a i existen a vie ii, i, totodat , esen a fiin ei umane prin sistemul de valori. Pe când, prin valorile materiale fiin a uman încearc s dea sens vie ii prin satisfacerea necesit ilor vitale i pentru a- i crea bun starea i confortul de a tr i în condi ii care s i asigure o existen civilizat , pl cut i comod . Iar prin valorile morale sunt determinate fenomenele ce vizeaz lumea interioar a omului ce reflect ac iunile prin comportamentul i etica acestuia în societate. Sensul existen ial al vie ii este format dintr-un întreg sistem de ac iuni create i realizate de fiin a uman , acestea fiind o valoare a necesit ilor umane de natur material i spiritual . În viziunea filozofului român Tudor Vianu, valorile sunt definite „ca ni te obiecte ale dorin ei, ceea ce înseamn c valoare în sine nu exist ; exist dorin a noastr pentru ceva pe care îl definim ca valoare”. Nemijlocit, Tudor Vianu afirm c „valoarea este pentru fiin a uman expresia unei anumite posibilit i, a posibilit ii unei adapt ri satisf toare între lucru i con tiin . Oamenii sunt mereu al ii, nevoile lor se schimb i obiectele care s le satisfac pot s dispar ... R mâne în aceasta ceva permanent, i anume valoarea, ca expresie ideal a unui acord între ea i lucrul care poate fi oricând realizat” (Tudor Vianu. Studii de filozofia culturii. Bucure ti, Editura Eminescu, 1982, pag.60-61. Disponibil: http:/ /ssu.utm.md/Fisiere/Manuale/SDV_ Introducere_in_filosofie/cap5.pdf ).

Potrivit celor relatate, a confirma cu certitudine c „fiin a uman este acea ac iune care vrea i râvne te mereu s existe i s se afirme ca personalitate i identitate în sistemul de valori, în acela i timp, dorind s i satisfac necesit ile reale ale vie ii prin valorile umane

Makovski - Peisaj (mare i flori)

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

întruchipate prin adev r, corectitudine, transparen , moral i, nemijlocit, prin valorile sociale exprimate prin libertate i dreptate. Omul, prin ac iunile sale, tinde mereu spre noul prin care se formeaz valoarea propriu-zis pentru sine i societatea prin care î i tr ie te existen a, iar aceste valori, la rândul lor, s -i aduc satisfac ia de a exista prin echitate, bun stare, dreptate i libertate.

Fiin a uman pentru a se afirma din plin ca ac iune i valoare prin existen a vie ii are nevoie de-a activa prin valorile sociale ce se înscriu prin conceptul libert ii i al drept ii. Omul este acel care are stringenta necesitate de a se dezvolta i evolua în cadrul unei societ i libere i responsabile. Dorin a omului de a tr i într-o societate liber i democrat este un drept fundamental care trebuie respectat i considerat ca o valoare suprem în existen a fiin ei umane. Libertatea, dreptatea i echitatea sunt valori sociale prin care omul poate fi promovat/protejat în limita legilor stabilite în cadrul unei ri democratice.

Valorile respective pot fi ob inute i experimentate de individ odat cu contactul direct al colii, institu ie de înv mânt ce este capabil promoveze valorile esen iale/prioritare ale societ ii i fiin ei umane. Omul dintotdeauna a luptat pentru echitate i dreptate social , formând, în acela i timp, idealul prin care î i creaz propria ac iune.

Pentru ca aceste fenomene s aib sens în ac iune i continuitate, atunci omul, cu con inutul s u, tinde mereu spre perfec iune i evolu ie, astfel men inând viu fenomenul valorii ce este dependent de con tiin a i gândirea uman . Prin valorile unei societ i democratice, bazate pe transparen i echitate, omul se poate manifesta i realiza cu u urin în ac iunile dorite. Pe când omul prezent într-o societate bazat pe inechitate, nedreptate, injusti ie este supus f delegilor, iar ac iunea pe care o reprezint este realizat cu dificultate i menit discrimin rii.

Orice ac iune elaborat de om trebuie privit ca o valoare, ca o investi ie pentru sine i societate. Totodat , aceast ac iune pentru a fi viabil i utilizat întru binele omului i a comunit ii, ea trebuie stimulat i încurajat prin sistemul valorilor i prin sistemul ac iunii de reciprocitate dintre om i societate. Atât omul, cât i societatea sunt ac iuni ale sistemului de valori, respectiv, existen a acestora trebuie s i exprime ac iunea prin respectul i grija unuia fa de altul, prin suportul moral, cultural, spiritual i material, prin demnitatea i identitatea aspira iilor spre dezvoltare i evolu ie. Luând în considera ie faptul c orice om pe parcursul vie ii sale este constrâns de a efectua una sau mai multe ac iuni, atunci aceast ac iune s fie binevenit în sistemul de valori. Iar importan a factorului uman, ca

Makovski - Peisaj cu lac

15

valoare social , s fie respectat de societatea prin care exist i se manifest ca ac iune. În aceast ordine de idei Constantin R dulescuMotru, filozof i psiholog român, afirm c „o societate î i formeaz în contra mediului extern o arm tur pe care o numim cultur , din deprinderile sale voluntare, adic din reac iunile sale i numai indirect din orizontul s u intelectual... De aceea soliditatea culturii unui popor se recunoa te cu preferin dup felul de a voi i de a lucra al acestuia, i nu dup bog ia ideilor produse de gânditorii s i... Cultura unei societ i se m soar dup sprijinul pe care ea îl d omului în lupta sa cu un mediu cosmic. O societate îns , care las prad mediului cosmic pe o parte din membrii s i, dovede te c ea n-are înc m car baza pe care s se poat ridica o cultur unitar în în elesul material al cuvântului; aceast societate are o cultur artificial i anume numai pentru o frac iune a membrilor s i” (Constantin R dulescuMotru. Puterea sufleteasc , Bucure ti, Editura Casei coalelor, (1930), pag. 377). Conform celor spuse putem recunoa te: „când valoarea culturii a unui popor este autentic , atunci i omul este mai bine protejat i sus inut moral, material i spiritual de societatea prin care î i tr ie te existen a. Îns , în cazul când valoarea culturii unui popor este pus la îndoial , atunci existen a individului într-o asemenea societate este menit umilin ei, degrad rii i plasat prin ac iunea inferiorit ii fa de sistemul de valori. În acest caz, prin ac iune, omul este obligat s lupte cu dificultate pentru existen i bun stare în societatea respectiv ”. Comunit ile respective care m rginesc i plaseaz ac iunea omului în afara sistemului de valori sunt caracteristice popoarelor din Estul Europei, Africa, Orientul Mijlociu, America Latin , alte. În aceste ri omul este victima sistemului de valori adev rat i, în acela i timp, este eroul tr irilor prin suferin a fizic i moral . Aceste ri, cu societatea care le reprezint , s-au eviden iat în timp prin valori subumane ce sunt prezente prin: libertatea de exprimare limitat , inechitate social , promovarea injusti iei i a nedrept ii sociale, inexisten a protec iei sociale i nivelul s ciei, corup ie, condi ii inumane de via i de trai pentru individul socieii etc.

Astfel, societatea care limiteaz ac iunea omului prin sistemul autentic de valori este supus unui proces lent de dezvoltare uman , în special, de dezvoltare spiritual i material . Prin comportamentul respectiv, omul în pas cu societatea nu reu te s creeze ac iunea civilizat în sistemul de valori. Aici este cazul de f cut referin la sistemul de înv mânt sau unitatea colar care de multe ori nu tie aduc contribu ia real /corect la formarea omului în cre tere i la formarea unei societ i autentice. Prin calitatea educa iei orice na iune/societate î i demonstreaz nivelul de dezvoltare uman i cultur .

Deci, atât omul din societatea perfect , cât i omul din societatea imperfect tinde pentru realizarea acelor ac iuni care s -i aduc în permanen bun stare pentru a exista prin identitatea valorilor umane autentice, acestea fiind întruchipate prin fenomenul de libertate, dreptate, adev r, motiva ie. În consecin , interac iunea „omsocietate- coal -sistemul de valori” este acel component care men ine i motiveaz continuu evolu ia uman . Iar existen a acestora este construc ia axaîn totalitate pe sistemul de valori al procesului de educa ie i instruire, i ansamblul de m suri sociale care trebuie protejeze cu adev rat omul.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Irina Lucia MIHALCA

Black Opium

Ca visul din vis…

Între timp i netimp un strig t, o durere, o speran .

Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc s i mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cau i cheia în unica c torie a vie ii.

Plou ca în vechile mele poeme - un fulger a sfâ iat cear aful cerului...

Pe treptele gândului î i derulezi via a de la în ime, ca pe un peisaj privit de la distan , proiectând lumina reflectoarelor. În mi care e totul. Lumin , întuneric i culori. i croie ti propriul drum.

cerea curge din bol i în mâinile noastre, pe unda sufletelor pereche, un labirint f sfâr it în respira ia unui timp comun ce pare be ie a umbrelor nop ii, emo ie furat din astre prin frunzele risipite de toamn , împr tiind fiori din adierea visului...

Explozia de emo ii te-nv luie, te domin , un contrast tulbur tor, o tensiune dintre lumin i întuneric, un clar-obscur vibrant, senzual, cople itor i obsedant i trezesc sim urile, ca un drog.

Totul se contope te într-un v l misterios, electrizant.

Arome suave în note incitante dezv luie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate.

Este lumina de pe un alt t râm, dar este i caldur , i visare, i nostalgie.

O lumin patinat pare a încifra magia fericirii.

Cu delicate e ne cuprinde, încremenind în timp sentimente i gesturi irepetabile care ne-au apar inut într-un timp i care ne vor apar ine pentru eternitate.

Mereu se vor c uta la vederea unui zâmbet r sfrânt, un dans mut în care au intrat de dincolo de timp.

Lega i prin soart sunt mai puternic decât orice gând. Între veghe i somn, praful purtat de vânt - misterul, cheia timpului...

Dincolo de marginea vie ii, undele se propag pe pietre, pe frunze, pe drumul unde zefirul le risipe te zi i noapte, trecutul uime te aburul prezentului pe drumul început din nostalgie, devenit pas, devenit glas, unind durerea i iubirea, clipa i speran a. În pove ti magice se desfa oar pe ei însi i. Împletirea pietrelor i-a oamenilor este un dar.

Las culorile s vorbeasc prin pictura esen ei cuvintelor!

La i cuvintele s se a eze, elogiu adus necunoscutului.

Un strig t, o chemare printr-un fir de legatur între via i nevia , între vis i nevis, între trup, inim i gândire, între lumi nep trunse oricui, oricând, oriunde.

Totul deschide i închide por i, universuri, lumi, aplecat în fa a deschiderii închise în lacrimi.

Ai iubit i ai fost iubit.

Ai d ruit i ai primit mereu câte ceva.

Ai citit, ai gândit i c torit mult, dar, mai presus de toate e ti recunosc tor pentru privilegiul aventurii fascinante numit via , tr it intens, pasionant, tumultuos, cu sensibilitate.

Acum toate astea sunt p diile din zâmbetul ei, mângâiate de invizibilul dans al vie ii, cutreierând cerul prim verii prin fiecare trecere.

Ca visul din vis inspiri adânc s rutul ei prin t ceri.

Suntem lumina, suntem pacea, suntem uimirea pl cut a zâmbetului de dinainte sau de dup în elegere, suntem ce ne-am dorit, reflec ia gândului!

Suntem minuna i!

- Lumin s fii, alin s fii, iubitoare i iubit s fii, h ruit i sfin it s fii cu tainele toate ale luminii din iubire, cu apa vie a iubirii adev rate s fii! - îmi spui, privindu-m în marea ochilor în care te reg se ti.

Criptic Toate curg, toate vin, toate trec în necuprins.

Aici, acolo, oriunde...

Unde este delimitarea dintre gândul t u i al meu?

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

George PETROVAI

Umanismul confucianist ]i misticismul daoist, cei doi poli @între care a oscilat @îndelung filosofia chinez[* Neoconfucianismul „Neoconfucianismul”, puncteaz Kaltenmark, care este echivalentul sintagmei chineze ti Dao xue tiin a lui Dao), „acoper de fapt dou curente de gândire destul de distincte”: realismul colii Ra iunii (Li xue) i idealismul sau neointui ionismul, al c rui cel mai ilustru reprezentant în perioada Ming a fost Wang Yangming. Înainte de-a trece în revist principalii neoconfuciani ti, cuvinese s amintesc c , dup Han Yu, în calitate de discipol i nepot al acestuia, la rena terea confucianismului a pus serios um rul Li Ao (aprox. 775-845), prin interesul manifestat fa de problema firii umane (adopt teoria lui Meng Zi despre bun tatea omului, considerând c armonia l untric poate fi tulburat doar de sentimente i pasiuni, pe care numai în elep ii sunt în stare s le domine), prin respectul ar tat ataraxiei, fapt ce învedereaz influen ele venite dinspre daoism i budism, dar mai ales prin frecven a cit rii celor patru lucr ri clasice: Yi jing, Da xue, Zhong yong i Meng zi, ceea ce - ne spune M. Kaltenmark - „n-a r mas f urm ri, deoarece acestea vor fi textele de baz ale neoconfuciani tilor”.

A) Zhou Dunyi (1017-1073) deschide seria filosofilor din timpul dinastiei Song de Nord, o dinastie slab din punct de vedere militar, dar str lucit prin avântul luat de cultur i civiliza ie, în mod deosebit de gândirea filosofic . Supranumit Maestrul Lin Qi, Zhou este primul cuget tor care, în lucr rile Tai ji tu (Schema Supremei culmi), Explica ia Schemei Supremei culmi i micul Tratat fundamental, a expus principiile metafizicii i ale eticii neoconfucianismului.

* În numerele 74, 76, 77, 78 i 79 am vorbit despre Confucianism, Daoism, Maoism i Legism, Neodaoism i Budism. Acum ne vom ocupa de Neoconfucianism. Cei interesa i pot consulta Revista Constela ii diamantine nr. 74, 76, 77, 78 i 79 la adresele: https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-74-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-76-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-77-2016 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-78-2017 https://issuu.com/doinadragut/docs/constelatiidiamantine-nr-79-2017

Schema Supremei culmi este în esen o diagram asem toare cu cea întrebuin at de daoi ti pentru a- i prezenta ideile. Dezvoltarea lumii, crede Zhou Dunyi, începe cu Tai ji, concept împrumutat din Yi jing, mai exact din Yi ci, unde se afirm c muta iile (yi) au drept principiu c uzitor Suprema culme, din care se nasc sub principiile Yin i Yang. Dar utilizând o expresie luat din Lao zi, Zhou identific Tai ji cu Wu ji (F culme sau Absolutul Nimicului), astfel c - suntem în tiin i de Kaltenmark - Explica ia debuteaz cu ambiguitatea Tai ji er Wu ji, care înseamn fie c Wu ji este totuna cu Tai ji, fie c al doilea principiu eman din primul.

Filosoful nostru i reprezentan ii ortodoxiei îmbr eaz prima interpretare (Wu ji i Tai ji sunt identice), cu toate c el nu respinge specula iile daoiste i budiste vizavi de Wu i You, concepte i specula ii care o bun perioad de timp au fost de prim importan pentru filosofii medievi ti.

Explica ia arat în continuare cum în interiorul lui Tai ji mi carea produce subprincipiul Yang. Apoi, atunci când mi carea înceteaz i se ajunge la repaus, Yang produce Yin, dup care procesul se repet . Prin urmare, mi carea i repausul se succed la nesfâr it, astfel dând na tere celor Cinci Elemente (Ap , Foc, Lemn, Metal, P mânt), care sunt sufluri (Qi), respectiv modalit i ale binomului Yin-Yang i ale lui Tai ji-Wu ji. Manifestându-se sexual, cele dou modalit i dau na tere nenum ratelor fiin e vii, între care omul este cel mai inteligent.

Zhou Dunyi era convins c omul este esen ialmente bun i c numai conformându-se bun ii lui naturale prin Cheng, termen împrumutat din cartea Zhong yong i asimilat cu con tiin a moral , el poate accede la perfec iunea sfin ilor. De altminteri, sfin enia în concep ia lui Zhou nu este altceva decât Cheng-ul activ sau „perfecta conformitate a fiin ei cu firea”. Cum rolul lui Tai ji în Univers este jucat în lumea moral de sinceritate, din activitatea sa rezult binele i r ul, mai degrab binele, c ci pentru filosoful nostru, „r ul este doar o deviere a binelui”. Cu completarea c în starea primitiv , sinceritatea este invizibil i incon tient , de unde asimilarea ei cu Wu ji (F Culme sau Non-apogeul).

B) Shao Yong (1011-1077) introduce în confucianism tiin a emblemelor i numerologia, concep ie ocult care - prin intermediul cercurilor daoiste - provine din Apendicele gnostice ale Clasicelor din perioada Han, în special din specula iile c ii Yi jing asupra Emblemelor i Numerelor.

Foarte elaborat, totodat arbitrar i obscur, Shao Yong î i expune sistemul conceptual în Tratat despre Augusta Culme care cârmuie te lumea, principala sa lucrare. Este un tratat de factur idealist , în care autorul proclam „identitatea dintre Spirit, Dao i Tai ji”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Acest nou principiu universal este esen a tuturor fiin elor, îns i prezen a sa sus inând posibilitatea cunoa terii. Este vorba de cunoa terea numit de filosof „vederea inversat ” (îndemn la obiectivitate i modalitate de a condamna subiectivismul celor ce pleac de la propriul punct de vedere în ac iunea de observare a realit ii), o cunoa tere în care „trebuie s tii s observi lucrurile din punctul de vedere al lucrurilor, s le vezi mai degrab cu mintea decât cu ochii, mai ales la lumina Ra iunii imanente (Li) decât a min ii”, asta deoarece fiecare lucru î i are Li-ul u, firea sa (Xing) i destinul s u (Ming).

C) Zhang Zai (1020-1077) continu efortul lui Zhou Dunyi pe direc ia constituirii unei metafizici confucianiste, f cându- i cunoscut concep ia filosofic în Educa ia tineretului, principala lui lucrare, precum i în faimoasa Inscrip ie din apus (Xi ming).

Suflul (Qi) (aer, abur, respira ie, energie vital , nervoas , atmosferic etc), concept de baz al filosofiei chineze, f un echivalent precis în limbile occidentale, este ridicat de Zhang Zai la rangul de „substan fundamental a Universului”, acea singur realitate, c reia-i spune i Marele Vid (Tai xu). Marele Vid nu are form , dar - în calitate de Qi - poate „s se condenseze, s se manifeste sub diverse aspecte i s dea astfel form fiin elor vizibile”. Corpul omenesc este i el o concretizare a Qi-ului, care, dup moarte, „se dizolv i se reîntoarce la starea sa primitiv ”. s insiste prea mult, Zhang Zai admite c Li, în calitate de principiu al ordinii, „dirijeaz transform rile i muta iile lui Qi”, idee care va dobândi un loc de frunte în filosofia lui Zhu Xi. În schimb, Zhang Zai se arat foarte preocupat de Marea Armonie (Tai he) a Qi-urilor lui Yin i Yang (echivalentul lui Dao i Tai ji), gra ie c rora Marele Vid nu este inert, ci o realitate însufle it . Întrucât Unul este întregul Univers, iar manifest rile sale sunt multiple, iat motivul pentru care, „prin eliminarea deosebirilor dintre eu i non-eu”, omul trebuie s i reg seasc unitatea. Dar dac omul de rând nu poate s dep easc limitele organelor senzoriale, în eleptul are capacitatea s cuprind cu spiritul s u ansamblul lucrurilor din lume. În opinia lui Zhang Zai, aceast unire dintre om i Univers caracterizeaz „sinceritatea” sau „con tiin a profund de sine” (Cheng).

Pentru calitatea firii omene ti (xing), concept fundamental în confucianism, Zhang Zai elaboreaz teoria dublului xing, concep ie care va împrumutat de Zhu Xi: un xing cosmic i perfect bun, al doilea fizic, v zut ca un amestec de bine i de r u din pricina calit ii inegale a Qi-urilor.

Ma

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

În Inscrip ia din apus, text considerat de neoconfuciani ti aproape la fel de important ca Meng zi, Zhang Zai prezint idealul fraternit ii universale (Cerul i P mântul sunt p rin ii tuturor creaturilor, fiecare om având obliga ia s le venereze i s iubeasc celelalte fiin e „ca pe membrii aceleia i familii”) prin extensia conceptului moist de „iubire universal ” i a Ren-lui confucianist.

D) Având vederi comune asupra bazelor confucianismului, ceea ce uneori îngreuneaz cunoa terea exact a contribu iei fiec ruia dintre ei, fra ii Cheng Hao (1032-1085) i Cheng Yi (1033-1107), al turi de Zhu Xi, sunt socoti i cei mai de seam filosofi ai neoconfucianismului.

Dac amândoi sunt de acord s i întemeieze cuget rile pe Li (acel principiu metafizic al lui Wang Bi, care aici, scris f majuscule, devine „un principiu ra ional imanent Universului i constituentelor sale”), totu i, mai idealist decât fratele lui, Cheng Hao inaugureaz curentul idealist al neoconfucianismului, pe când Cheng Yi acord mai mult greutate intelectului i studiului, astfel c întemeiaz curentul ra ionalist-realist.

Cheng Hao vorbe te cu mult tragere de inim despre Li al Cerului i al Naturii (Tian Li), termen împrumutat din Li ji, Tratat asupra Muzicii, i cum acest principiu natural este i principiu etic, iat c gândirea filosofului nostru se înscrie în adev rata tradi ie umanist chinez , tradi ie ce nu desparte nici omenescul de cosmic i nici moralul de natural. Într-un eseu despre Ren, de altminteri, Cheng Hao ridic vechea virtute a omeniei la rang universal, a a c la el Ren-ul devine „un principiu de unitate între Cer, P mânt i Om”.

Cât prive te principiul vital al omului sau firea sa (xing), aceasta este v zut de Cheng Hao ca o p rticic din Suflul universal (Qi).

Iat de ce cultivarea spiritului const din potolirea xing-ului (Ding xing este titlul unui alt eseu al s u). Acest el poate fi atins prin „sinceritate” (Cheng) i gravitate (jing), un obligatoriu proces de concentrare în vederea evit rii împr tierii mentale. Dup ce firea î i rese te lini tea, nu mai exist nicio deosebire între via a interioar i lumea exterioar , asta însemnând c s-a ajuns la armonia deplin .

Aidoma maestrului s u Zhou Dunyi, Cheng Hao a fost puternic influen at de Lao Zi, Zhuang Zi i de concep ia c ii Zhong yong.

La rândul lui, Cheng Yi concepe corpul tuturor fiin elor vizibile ca un amestec de „sufluri” (Qi) Yin i Yang, natura lor originar datorându-se lui Li, care se situeaz „deasupra formelor”, mai bine spus „anterior formelor”, în timp ce Qi-urile sunt „dedesubtul formelor” sau „posterioare formelor”. Li, vas zic , este un principiu necorporal i invizibil, pe când Qi-urile sunt „sufluri-energii” concretizate în fiin ele vizibile. În plus, fiind întotdeauna prezente împreun , cele dou entit i nu pot fi separate decât în plan mental-conceptual.

Identificat de Cheng Yi cu Li, firea omeneasc nu poate s fie decât fundamental bun , adic a a cum o vedea la vremea lui Meng Zi. Dar cum Qi-urile mai mult sau mai pu in pure pl desc indivizi pe m sur (mai mult sau mai pu in buni), Cheng Yi împrumut de la Zhang Zai teoria dublei firi: una identic cu Li, ca atare esen ialmente bun , cealalt legat de Qi-urile corporale, adic un amestec de însu iri bune i rele.

Spirit ra ional i metodic (face distinc ie între judec ile de existen i cele de valoare), Cheng Yi consider c trebuie s reflectezi înainte de a ac iona i c f reflec ie nu poate fi atins Dao. Dar cu toate c pledeaz pentru studierea progresiv a realit ii, el - la fel ca majoritatea confuciani tilor - nu se arat interesat de cercetarea tiin ific , ci decreteaz c secretul unei ac iuni corecte const în cunoa terea Ra iunii lucrurilor.

De acord cu fratele lui c gravitatea (jing) este una din condi iile fundamentale ale culturii individuale, la ea adaug efortul studiului sistematic ca singura posibilitate a progresului tiin ei.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ideile lui Cheng Yi, ne în tiin eaz Max Kaltenmark, în mai mare sur ca cele ale fratelui s u, „vor fi reluate de Zhu Xi, care le va dezvolta i le va încorpora în propriul s u sistem”.

Primul în seria filosofilor din timpul dinastiei Song din Sud, Zhu Xi (1130-1200) este totodat cel mai ilustru cuget tor confucianist modern, întemeietorul unei direc ii cu o mare influen în China i în afara ei (Japonia, Coreea). scut în provincia Fujian, la vîrsta de 14 ani r mâne orfan de tat , primul lui maestru. Dup ce sudiaz daoismul i budismul cu trei mae tri, ajunge discipolul lui Li Tong (1088-1158), filosoful care continu linia doctrinar a fra ilor Cheng i-l desprinde pe Zhu Xi de budism. Cea mai mare parte din via , Zhu Xi i-a închinat-o studiului i pred rii filosofie (pe când era prefect în Nankang, chiar a înfiin at o coal filosofic într-o veche sih strie din regiune), a a încât, acceptând posturile oficiale cu niscaiva repulsie, se va achita de obliga ii cu rezultate modeste.

Amestecat în diverse intrigi i acuzat de erezie pe vremea când de inea anumite func ii la curtea imperial , totu i, Zhu Xi scap basma curat i se poate retrage la Jianyang, unde moare. I s-a acordat titlul postum de Prin al Culturii (Weng gong).

Importan a operei cultural-filosofice a lui Zhu Xi rezid în primul rând în modul str lucit cum a comentat vechile Clasice: nu s-a mulumit s adauge doar explica ii filologice, ci a c utat s scoat la lumin spiritul lor profund, astfel c „glos rile textuale f cute de el sunt de neînlocuit pentru o bun în elegere a vechii literaturi” (M. Kaltenmark).

N-a urm rit s fac oper original , ci - potrivit tradi iei confucianiste - a c utat s reg seasc adev rata gândire a Maestrului i a discipolilor acestuia. Iat i dovezile: n-a scris niciun tratat filosofic, întreaga concep ie facându- i-o cunoscut pe cale oral i prin scrisorile adresate altor gânditori.

Astfel stând lucrurile, Zhu Xi nu împ rt ea opinia celorlal i în leg tur cu întâietatea c ii Yi jing între Clasice, motiv pentru care a ales Lun yu, Meng zi, Da xue i Zhong yong, pentru ca din ele, prin comentariile ad ugate, s fac celebrele Patru c i (Si shu).

Cum comentariile s-au constituit în îns i temelia eticii confucianiste, iat de ce, pentru o perioad de aproape ase secole (13131905), examenele mandarinale au avut ca materie obligatorie cele Patru c i, fire te, împreun cu interpretarea lor zhuxist .

Vas zic , importan a lui Zhu Xi ca filosof nu rezid nicidecum în originalitatea gândirii sale, ci în „noutatea expunerii”: reia marile concepte pe care î i construiser teoriile predecesorii s i din perioada dinastiei Song de Nord i le articuleaz într-o nou sintez ! De unde rezult c propria metafizic i-o edific pe Tai ji, Li i Qi, iar etica i antropologia pe fire (xiang), spirit (xin), Ren i investigarea lucrurilor.

Zhu Xi nu renun la Suprema culme (Tai ji) a lui Zhou Dunyi ca Principiu suprem, îns asimileaz Tai ji-ul cu Li-ul fra ilor Cheng.

Dar dac predecesorul consider c Tai ji cuprinde „suflurile” (Qi), pentru Zhu Xi lucrurile stau cu totul altfel: Tai ji este o realitate imaterial , totodat anterioar mi rii i repausului, iar binomul YinYang poate fi conceput doar în lumea fenomenal . Tai ji-ul zhuxist nu numai c este diferit de cel al lui Zhou Dunyi, dar ajunge de-o absolut complexitate prin atributele cu care este învestit: în calitate de Principiu real-invizibil i conceput ca binele suprem al Universului, al omenirii i al tuturor lucrurilor, Tai ji nu este Qi, ci sinteza fundamental a tuturor Li-urilor din lume. În plus, el este înzestrat de filosoful nostru cu capacitatea de infinit multiplicare, ceva situat foarte aproape de ubicuitatea divin : fiecare entitate are Tai ji-ul ei, cu toate c Suprema culme nu se fragmenteaz , ci r mâne întreag , „precum luna care se reflect în mai multe lacuri”.

Pentru a ilustra raportul dintre Li i Qi, Zhu Xi porne te de la

19

axioma c nu exist via f corp: întrucât Tai ji este un Li transcendent, ca atare imaterial, iar Qi este corporal, exist ni te Li imanen i „indisolubil lega i de forme fizice constituite din Qi”, adic apare un „suflu-energie” care posed modalit ile (subprincipiile) Yin i Yang. i iat cum, ne spune în continuare Zhu Xi, prioritatea ra ional a lui Li fa de Qi (primul întemeiaz lumea, cel lalt este izvor de diversitate), face posibil i prioritatea temporal a primului în raport cu al doilea.

Toate ca toate, dar care-i semnifica ia Li-ului zhuxist? P i, ne înva el, dac admitem c fiecare entitate natural sau artificial î i are Li-ul ei specific i c acesta preexist mai înainte de existen a concret a unui obiect oarecare, atunci Li-ul desemneaz ideea unei entit i, idee care poate s existe f ca entitatea îns i s existe, i confer fiec rei entit i natura ei inerent .

Ca toate fiin ele, omul este alc tuit din Li i Qi. Raportul dintre firea xing i spiritul xin este acela dintre Tai ji i Yin-Yang: dup cum Tai ji, cu toate c -i transcendent, întotdeauna este prezent în binomul Yin-Yang i nu poate fi desp it nicicum de el, toat a a xing i xin sunt distincte i inseparabile. În plus, pentru a putea sus ine teoria bun ii omului, Zhu Xi identific xing-ul cu Li. La cele spuse pân aici despre filosofia lui Zhu Xi, mai adaug patru concluzii cu rol împlinitor: a) Pentru el, a a ca pentru to i gânditorii chinezi, nu exist opozi ie între materie i spirit (cele dou sunt v zute ca ipostaze ale aceleia i realit i), ci numai o deosebire de ordin ierarhic-calitativ. De pild , xin-ul (acest ghid al corpului, care coordoneaz motiva iile, sentimentele i virtu ile, inclusiv virtutea principal Ren), din punct de vedere calitativ este inferior xing-ului i Li-ului. Prin extrapolare (Cerul i P mântul sunt înzestrate cu Ren i au xin), Ren-ul devine la Zhu Xi o virtute cosmic . b) Qi-ului se datoreaz existen a indivizilor r i, iar xing-ul (firea) este rezultatul diverselor combina ii dintre Li i Qi. c) Omul devine mai con tient i mai virtuos doar prin neîncetatul efort de „a observa lucrurile i a- i l rgi cuno tin ele”. Pentru asta, continu Zhu Xi ideea lui Cheng Yi, gravitatea (jing) este condi ia psihologic trebuincioas studiului: prin rigoare intelectual „spiritul este calm i st pân pe sine”, iar trupul i spiritul se contopesc întrun tot unitar. De altminteri, observarea lucrurilor pentru neoconfuciani ti era efortul esen ialmente moral de cunoa tere a binelui i ului, în vederea form rii comportamentului adecvat. d) Aidoma tuturor confuciani tilor, Zhu Xi era preocupat în cel mai înalt grad s apere idealurile morale ale lui Confucius i Meng Zi i s se r zboiasc ba cu budismul, pe care se pare c nu s-a obosit -l cunoasc prea bine, ba cu adversari de idei, bun oar a a ca Lu Xiangshan (1139-1193).

Nu voi mai insista asupra antiintelectualismului lui Lu, considerat eful colii intui ioniste, sau asupra idealismului lui Wang Yangming (1472-1529) din timpul dinastiei Ming (1368-1644) (amintesc doar faptul c pân la Wang Yangming, filosofia lui Cheng Yi i Zhu Xi a fost dominant , iar din secolul al XIV-lea a devenit „singura doctrin oficial recunoscut drept ortodox ”), dup cum nu voi insista asupra filosofiei din perioada dinastiei manciuriene Qing (1644-1911), o perioad neagr pentru c rturarii confuciani ti: unii dintre ei, chiar cu pre ul vie ii, au refuzat s -i serveasc pe noii st pâni; al ii s-au retras în singur tate pentru a reflecta asupra cauzelor acestor nenorociri, adic pentru a-i socoti vinova i pe filosofii din perioada Song, dar mai ales pe cei din perioada Ming, de pervertirea spiritelor i de decanden pân la împ carea cu gândul invaziei str ine.

Totu i, filosofia n-a fost complet abandonat , iar unii c rturari au reluat într-un spirit diferit problemele arz toare ale neoconfuciani tilor.

Ruptura cu neoconfucianismul s-a produs la sfâr itul secolului al XIX-lea, ea fiind gr bit de intruziunea ideilor occidentale.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Daniel MARIAN

Tainic[ deopotriv[ r[spicat[, dragostea @în î@n\elesul pur Atunci când ara în în elesul categoric i se g se te întocmai cuib rit în inim , altfel spus o necesar for de sprijin, în identitate de net duit, e foarte greu s i petreci m car i prin gând în paralel cu sublimarea o ipotetic suferin sau pierdere. Totu i se întâmpl încât nu ai ce-i face, nu e nimeni de vin decât via a care ne azvârle cum crede de cuviin , sau de ce nu am fi noi aceia care nu am reglat bine b ile vremurilor i p irile prin locuirile noastre. Oricum ar fi, covâr irea ne poate duce într-o singur direc ie: aceea a în elegerii urmate de recunoa terea smerit sau dup caz revoltat .

Nichita Danilov î i asum legile firii nesând îns deoparte întreb rile i un m nunchi de posibile r spunsuri, în timp ce Recviem pentru ara pierdut este întruparea poetic absolut justificat i ideal conturat precum imaginea îndelung esut a îndoielilor asupra contrariilor sinelui aceluia hot rât s mearg mai departe cu inerenta triste e dar cu speran a unei întoarceri pe dos a falsei conjuncturi pe care suntem obi nui i s o numim acceptabil realitate.

Poetul nu se las nicidecum învins în generosul spirit, el spune într-un amplu epo-

peic, ceea ce trebuie spus. Nu putem ti dac este vorba despre nelegiuirea în care se îmbrac istoria pornit întru totul i toatele, sau de faptul inechitabil împlinit al deocamdatei sor i. Dar de spus... „C ram pumni de p mânt dintr-o ar în alta,/ le v rsam în gr joare mai mari/ i mai mici în pia a public ./ Cu ochii a inti i la cer, ne rugam în fa a steagurilor/ mereu coborîte în bern / la mor ii no tri ci i în cer/ s coboare din nou pe p mînt,/ sfin ind rîna pe care le-o a terneam la picioare.// Scormoneam mereu sub trunchiurile copacilor,/ brazi i molizi, i stejari cu coroana arzînd :/ le pip iam cu buricul degetelor r cinile/ ca pe ni te frînghii, ca pe ni te artere/ (sau ca pe ni te corzi de harp la care trebuia s cînt m)/ st team cu urechea ciulit la fo netul frunzelor/ i la cîntecul p rilor pitulate printre crengi;/ priveam luna i semnele zodiacale,/ Calea lactee încrustat / în palmele noastre b torite de munc ;/ odat cu p mîntul aduceam/ i firele de iarb r rite pe cîmp,/ norii îi mutam dintr-un loc în altul, i vîntul;/ num ram totul - fiecare pumn de p mînt/ trecut dintr-o parte în alta a graniei/ îl consemnam aliniindu-l frumos în coloanele unui catastif/ deschis la o pagin moart ...” (Recviem pentru ara pierdut ). Întreag dest inuirea în larg explicit ar putea cu siguran constitui împrejurarea de la care porneasc un studiu despre demnitate, omenie i nedrept i câteodat putând a fi dep ite alteori doar suportate...

Revenind la prea-plinul liric cu care ne-a obi nuit Nichita Danilov, putem descoperi construc ia ideatic aceea care define te înl untrul s u atent la mângâierile precum la zgârieturile existen iale ce vin din afar pentru a- i aduce firescul/nefirescul în formula ce acumuleaz st ri de neprev zut. Apropierea uman este unic , reinventabil i niciodat repetabil . Departe de mine s am ceva de explicitat, ci doar de reprodus: „ i am v zut casele omului/ risipite ca ni te cochilii de scoici/ jupuite de carne/ pe malul nisipos al rîului./ Le-am cules în palme,/ am s dit cîte o flac / înl untrul lor i apoi le-am a ezat/ din nou la locul lor pe str zi./ Îngenuncheat lîng semafor/ am v zut pîlpîind/ în dreptul

ferestrelor/ cîte un chip omenesc, cîte un suflet.” (Ferestre).

Descompunerea sau dimpotriv întregirea de la esen dinspre cuneiform pân la ordinea fireasc a sinelui... „Camera mea era compus / din mai multe camere/ u a din mai multe u i/ umbra din mai multe umbre/ mîna din mai multe mîini...” (Chipul sublim).

Pentru a g si rostul, împrejurarea i explica ia acelei existen e aparente la care nu renun m chiar dac nu ajunge la înaltul visurilor noastre... „Drumul pân la pragul casei tale/ l-am pavat cu versete din Dante,/ dar i cu cele zece porunci,/ precum i cu alte precepte morale/ pe care iat , acum,/ învîrtind un set de chei între degete,/ ca pe un irag scump de m nii, le c lc m în picioare” (Prag). Întreaga încreng tur a universului care ne prive te direct prin noi în ine se dest inuie cât se poate de relevant într-o logic practic imposibil de contestat, cu atât mai mult cu cât nu se întrevede altceva elementar de pus înainte, între sau dup ... „Pietrele mergeau dup pietre;/ fiecare piatr inea în mân o alt piatr ,/ când ajungeau în dreptul focului aprins,/ despicau pietrele în dou ./ De o parte puneau viscerele de b rbat,/ de cealalt pe cele de femeie,/ dup care î i în au fa a spre cer, rugându-se la luna plin ...”

(Pietre).

Relativitatea nu ar putea fi conceput contrarii, cât de dificil ar fi conjunctura aceasta; iar Nichita Danilov deschide din primul pas calea pasului urm tor, întocmai unde i când i cum e mai feroce însu i conceptul existen ei... „Trec mereu grani a dintre/ lucruri i umbre/ alunec dincolo de v zut i nev zut/ i m întorc înapoi în lumin .// Convins c eternitatea/ încape la fel de bine/ întro clip ca i într-un veac,/ îmi simt sufletul ap sat/ de o triste e de moarte.” (Lucruri i umbre).

Poet al lumilor acelora tiute i ne tiute, însu i/îns i al celor paralele trecând prin untrul lor f cople ire nici spaim ci doar cu fericirea trecerii în sine; de la ri îngenate, la lumi posibile pe atât de incredibile pe cât de neoprit.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Boris MARIAN

Daniela VOICU

* nu v teme i de poe i nu mu ... poemele lor sunt carnivore vor mânca sufletul pân la os * eu prin trupul timpului îndr gostit de eternitate îmbr ez apusul i o prim var orfan un 39 trecut de modelarea cuvântului i de cele dou mâini de cer... * onyx cer c zându-mi la picioare ca unei eve evadate din poem plângi iroaie trupul meu nud-sticl sp rgându-se în amintiri petale-via într-un anotimp pustiu... * (atunci când te arunci în eter, doar mâinile lui dumnezeu te pot prinde) nu, ei nu au mâini ei au doar cuvinte ce se târ sc pe p mântul arid un linux neg sindu- i casa niciodat ei nu au picioare s str bat vise ei nu mai au nimic doar cuvinte * respira ie - între dou clipiri îmb trânim * unde- i sunt palmele -mi in tâmplele strâns când gândurile vor s plâng ? * copacul meu are dimine i de tutun atârnate în unii care sunt doar o încercare de a fi iar noi ceilal i din creatori de copert

21

am devenit noi în ine coperta mâzg lit de vremea f imagina ie copacul acesta se cite te nu printre rânduri e unicul copac într-un lan în care cre te sângele în loc de maci din toate soiurile de vene ale lumii întregi nicio sinucidere * suntem copiii unui soare prea b trân copiii unui cer prea mut cu prim verile pe umeri ca ni te tei neînflori i ne scriem nop ile papirus, pe vise de femei... suntem femeile ce poart copiii prim veri pe umerii de oapte în fiecare miercuri sau joi ci nu mai cunoa tem ziua (numele zilei) cunoa tem timpul din ochii copilului din noi... * orice inim de cer are 2 pun i pe care putem trece inându-ne de mân , iubite num rându-ne fericirile (de la nord spre sud sau de la r rit spre apus) rbatul ales este întotdeauna cu capul pe um rul meu drept respirând în acela i timp zâmbetul meu (oricare inim de cer poart zâmbete pe fiecare um r) atunci poemele noastre se transform în divin * i cât te-am iubit... încât tot cerul nonculoare ce înconjura copacii ascun i sub o prim var închipuit devenise ri... * cer orfan duminicile- i plâng prim vara... prin zborul ultimei pas re-stea

Am construit cu tine palatul de cle tar, s-a sf râmat la primul cutremur din Quatar, mi-ai spus c e nevoie de secoli, zile, neant, a doua zi neantul devine enervant. ne-am iubit, se tie, ne urm reau napanii, Era s -mi dau i via a i haina cu galoane, Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar, s-a n ruit poemul, palatul de cle tar, m-ai ters de prin jurnale i cântece cu text, iubirea este legea, deci dura lex sed lex.

Nu era speran , numai certitudini, noaptea str luceau stele, lumân ri, scuarul se umplea de guvizi-fantome, nu erau chiar mor i, fluierau pe n ri.

Spune - God have mercy on my soul, deci spune, un buchet de crabi vei primi în dar, ce curaj, ce lauri, valurile-n spume alergau aman ii zgribuli i spre far.

Strada ca o ven propulsa via , vitriolul sfarm i tope te tot, n-am venit s i spun bun diminea a, te anun c mâine va-nvia un mort.

O, Doamna mea, unde te afli? În care parte-a lumii str vezii?

Eu sunt într-un abis i poate de aceea nici nu te v d aevea, nici nu pot auzi.

Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumin ?

Este prezen oare, este doar absolut?

Nesiguran , team , tunet în surdin sau poate mult mai mult, neîmp cat s rut.

Nu e-n puterea noastr s desfidem tumultul ce ne prinde în vâltori, înalte por i cu r suflarea le deschidem, eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.

Am construit cu greu aceast macara, ea m va duce-n ceruri între celebrii K., de când cu Kafka nimeni nu mai se roag -n van, exist nedreptate, pe adev r-doi bani, exist jocul artei, bilu e de m rgean, ai cap?

Mai d -l de-a dura, s vad cine-i Stan.

Nu Stanley i nici Jerry, un munte, om mintos, ne-a înv at c scar e tot ce duce-n jos, mai jos, tot mai aproape de dulci, des-am giri, precum Socrate, soarbe otrava din potir.

Tu ai avut p cate, de-acum s nu le ai, ai peste tot un frate ce- i spune - stai, te tai. numai cel din urm va înjgheba un rai.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Mihai MIRON

V[ propun s[ vis[m @împreun[...

Cu aceast „not ” se deschide cartea de POEZII a Luizei Teodorescu, cea care debuteaz în literatur la 63 de ani. Desigur nu este elegant s dezv lui vârsta unei doamne, dar în cazul nostru - cu scuzele de rigoare este chiar necesar, pentru c explic iubirea de o via a unei veritabile artiste cu un drum intersectat de valori estetice diverse, venite din varii laturi ale artei. „Mi-a dori s citim poezie Mu când felie dup felie Din pâinea coapt la raze de soare De ziua Mariei cea Mare.”

Emigrând în Germania Federal , în anul 1977, Luiza Teodorescu a l sat deoparte vechile preocup ri tehnice i s-a dedicat pasiunilor din tinere e: muzica, literatura i dansul, ob inând chiar o calificare superioar ca profesoar de balet de la Österreichisches Ballettzentrum der Gesellschaft füt Musiktheater. Din 1986 a înfin at o coal de balet la Koenigstein în colaborare cu vesti ii coregrafi i balerinii ru i Anatoli Borsov i Serghei Gromov de la Academia de dans i Teatrul Mare (Bol oi) din Moscova. Al turi de so ul s u, profesorul i scriitorul Alexandru Teodorescu, organizeaz din 1994 o pt mân interna ional a artelor în cetatea

din Koenigstein, bucurându-se de colaboratori celebri: coregraful Mark Jermolov, pictorul Corneliu Vasilescu i regizorul Keneth Michaels. În 1999, autoarea noastr a fondat i conduce asocia ia Punte între est i vest, cu scopul de a promova tinere talente din fostele state estice prin burse, concerte, spectacole diverse i workshop-uri.

Luiza Teodorescu, mare amatoare de poezie înc din copil rie, a devenit creatoare spre vârsta matur . Actuala plachet , ap rut în condi ii grafice de excep ie, este un cadou cut de so ul s u, cel care i-a adunat diversele încerc ri i le-a tip rit ca o surpriz pentru dânsa.

Universul tematic al culegerii nu este foarte larg, în cuprinderea sa g sim pream rirea naturii, fiorul dragostei, închinarea religioas , memoria mitic na ional ... „ -mi trupul t u -mi trupul t u, De sufletul nu po i s -l dai, îl acop r cu s rutul Sfios ca florile de mai.”

Cultura autoarei, ob inut în ani de lungi torii, studii i lecturi diverse, aduce nu de pu ine ori senza ia de livresc: „Nuferii albi ai lui Monet Nuferii albi ai lui Monet Irizat lumin r sfrâng. În calote verzi înfloresc, Albastra penumbr Str pung i plutesc; Lacuri cu mâlul pe fund Frumuse ea ascund, Ce o vezi explodând În subtilul transfer Intuit de Baudelaire.”

Sau cu umor fin ca în poezia beau o sticl de absint : „...Mai iau o sticl , scot un dop.

Paul îi spune lui Lautrec: - Cred c -n Haiti o s plec Dar tu ce faci? R mâi pe sec?

- R mân, în absint s m -nec...” Închinarea c tre Divinitate este transcriîn vers i rim folclorice, mai aproape de credin a str bun sim it ca obligatorie de tre poet : „Rug ciune

Cear icoane, Iart -ne Doamne!

Pe cruce Crist Prive te trist, Zâmbet curat În argint încrustat.

Putere Dumnezeiasc Rog s -L trezeasc . vin , s vin , Drum, via , lumin , Lacrimi ne curg pe icoane, Ajut -ne Doamne!”

Privirea asupra naturii este nu odat influen at , probabil f inten ie, de Blaga, Barbu, Arghezi, Eminescu... „Verde stejar din codru Verde stejar din codru De brazi înconjurat î i cânte prohodul În jur s-au adunat.

Iedera erpuie te Par cerul c -l atingi Dar sugrumat, cu timpul, Încet, încet, te stingi.”

Versurile închinate necuprinsului m rii ritmeaz cu valul ce bate în rm: „În mare În mare, cernut , Cenu a praf Str luce te-n soare, epitaf.

Perla ren scut În sidefia scoic teapt pescarul.

Resemnat , stoic , Din adâncuri scoas , Mijloc alb de floare.

Atârn la gâtul Altei muritoare.”

Ploaia rece în balans cu c ldura c minului ne reamintesc pe Co buc i pe Bacovia ce se reg sesc în alchimia autoarei: „Afar plou monoton Afar plou monoton, În cas -i cald i bine, Inele albe ies pe horn, Înl uite, line.

Pârâie focul în c min, Se-nal rubiniu,

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Strig t de jale parc vine Din lemnul înc viu...”

Sau i mai clar în Peisaj de toamn în Koenigstein: „... Cald i bine e în cas , Vreascuri trosnesc în c min, Pâinea cald e pe mas Lâng o caraf cu vin...”

Luiza Teodoresc nu refuz între antecesorii s i întru ale poeziei nici pe încep torii Vac re ti: „Tainic într-o gr din Tainic într-o gr din Am priponit iubirea de o floare S-o in doar pentru mine, S-o v d cum cre te mare.

Petalele le-am mângâiat, esutul diafan înfloreasc am a teptat...”

Eu, nu tiu de ce, cred c autoarea este o or anc îndr gostit de natur , amatoare de poezie în general, ceea ce include i versul popular care nu de pu ine ori d ritm i rim poemelor sale, cititoare de clasici români i europeni, tributoar senza iilor imediate i transpunerii lor în rând ritmat, uneori neprelucrat mai târziu, dar i o urma a a lui Epicur cu sau f recunoa terea faptului.

Luiza Teodorescu, prin ceea ce dovede te în scris i în fapte este o poet cu viitor, a rei cosacrare o a tept m, cu condi ia s respecte ceea ce scrie în Gloss : „Nu po i s -i faci iste i Pe cei cu mintea scurt .

De vrei ceva s -nve i, Întreab i ascult .”

Diaspora româneasc în totul ei i cele din Germania i Fran a (unde autoarea locuie te alternativ) dar i literatura român din ar se pot a tepta de la surprize pl cute din partea doamnei Teodorescu. Cu condi ia creasc , ceea ce nu este prea târziu i nici interzis la orice vârst .

Concursul Na ional pentru Traducerea Poeziei Romane ti "Lidia Vianu Translates" Anul acesta, în martie, a fost lansat Concursul Na ional pentru Traducerea Poeziei Române ti "Lidia Vianu Translates", un concurs anual de poezie în limba român , ale c rui principale premii constau în traducerile în limba englez de catre Lidia Vianu a volumelor câ tig torilor.

Fondatorii Concursului sunt Lidia Vianu, Uniunea Scriitorilor din România i Societatea Muzical , în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Institutul Cultural Român, The British Council, Universitatea din Bucure ti i Muzeul Na ional al Literaturii Române.

Concursul are ca obiectiv principal prezentarea i promovarea poeziei române ti în lume, dar i încurajarea crea iei literare, la modul general, prin deschiderea de noi canale de comunicare prin care aceasta s ajunla publicuri locale care o ignor , de cele mai multe ori datorita unei banale i greu de imaginat lipse de contact direct.

Concursul este deschis tuturor poe ilor contemporani care scriu poezie în limba român .

Celor consacra i, în primul rând, dar i celor care nu au publicat pân acum ce au scris.

Pentru ace tia din urm , Concursul poate s fie o ans ca poemele lor sa ajung la public s mai treac prin întortocheate culoare i filtre administrative i birocratice.

Pentru edi ia din acest an, înscrierile în Concurs se fac pana la data de 30 aprilie. Toate detaliile tehnice i alte informa ii sunt pe siteul oficial: https://www.societateamuzicala.ro/ lidiavianu/

Makovski - Toaleta lui Venus

23

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Emil BUCURE{TEANU

Crai nou Peste umbrele serii se întind misterele.

Luna ap rut de dup crestele Ceahl ului urc printre n me i de stele.

Coarnele-i sunt îndreptate spre soare r sare.

E crai nou.

Scutur buzunarele pardesiului demodat, cump rat de la magazinul lui I ic, Uli a Strâmt , col cu Strada Mare.

Se aud mici zorn ituri.

E a bine.

Toat luna voi avea bani

în curând va avea floare, vom avea un ceai lini titor. În curte puiul de om se zbenguia: râdea soarelui.

Scuip -l s nu se deoache!, zice Baba Rada.

Va fi un b rbat de n dejde pentru trâne ile mele. i a crescut teiului i a dat flori.

A crescut i b iatul i a plecat, în zori.

Veni o iarn cum nu mai fusese alta; în cas la Baba Rada înghe a apa, iar teiul i-a salvat via a.

A fost odat

Teiul Vecinul planta, cu ani în urm , o ramur .

-Va cre te mare i tot cartierul va avea, pentru ceai, floare.

Este un pui de tei, îmi spuse el. În casa vecinului un pui de om deschidea ochii spre lumin .

Puiul de tei, udat zi de zi, prinse r cini i crescu mare.

Trec torii îl mângâiau cu privirea:

Privesc prin geam.

Frunzele cad i, goi, copacii a teapt iarna.

Trei flori de crizantem îmi mângâie ochii.

E toamn !...

Se aprinde cerul spre apus, clopote umplu valea pustie, Ci migiul în memorie reînvie.

A fost odat , o singur dat , o toamn care n-a mai fost...

Nici n-are s mai fie.

Era atunci o iarn plin Era atunci o iarn plin i scâr âia pe drum om tul. Într-un bordei soare se-aprinse Cel a teptat la drum pornise.

Se auzeau trâmbi e i Cerul Deschise larg por ile iubiri În toate col urile lumii Ai izb virii zori se aprinse. i s-au aprins candele celeste, De muzici totul fu cuprins Parc era numai poveste...

Dar chinul în curând s-a prins. Începu s se cutremure p mântul Pe cruce r nile ardeau...

Spre izb vire mergea vântul i stropi de rou picurau.

De-atunci trecut-au ani, milenii dou E zi de Pa ti, se vopsesc ou În ro u. Sângele ce-a curs Pe muntele Golgota, sus.

Se-mbrac omul în haine noi i sufletul e la fel curat ci a trimis pe p mânt Domnul Pe Fiul Lui i ne-a iertat.

Plopul Pe un mal de râu tr ia un plop b trân i satul nu tia de când este acolo. Îl salutam în fiecare zi când mergeam la coal Acela i era, la acelea i bine e îmi r spundea.

Ningea peste mine cu petale cu cear Când râul, din mun i, frig aducea.

Nu tiam c sunt lacrimi de toamn lcam peste ele i plopul t cea.

Makovski - Acas

Când z pada c zu pe ale frun ii creste dusei s rev d plopul cel falnic. În loc o ml di cre tea - Bunicului, a zis ea, I-am f cut de apte ani praznic, i-n mine cre tea plopul, n valnic.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Decebal Al. SEUL

PP LL OO AA II AA DE GHEA|{ GHEA|{ Alerga dup Pribeag de mai multe zile, chiar i ast zi în pragul r zvr tirii norilor.

Mereu într-o fug cu parul, prinzând parc aripi, îns inut zdrav n în mân rotit în toate p ile, dup cum c uta un loc de sc pare - câinele, pe întinderea de iarb condamnat pentru fulgerul coasei, unde vecinii zoreau cu aruncatul fânului în cl i.

Soarele se cufunda tot mai mult în întunecimea ce înghi ea ultima rotunjime de cer albastru.

Pribeag se furi a dup c pi e, dar se pare f sc pare, însp imântat i de vocea st pânului care-l fug rea pentru c f cea ca lupul de câteva nop i. „A c piat cu potaia lui”, se crucea o femeie adunând gr bit valurile cu iarb uscat . „Cam a a se pare”, ad ugar ceilal i lucr tori. „Câinele ar avea o sc pare de s-ar pierde în codrul de colo...”, constat un rbat inându-i pumnii. „Îl poart pe b trân cum vrea”, observ un altul aruncându- i coasa cu n duf.

Iar când se porni ploaia, apoi ghea a, oamenii- i aflar cuib în pântecul cl ilor.

Sub ropotele grindinii cât nuca st pân i dul u alergau, dar animalul, ca un bulg re negru, disp ru prin r muri ul bogat, când tocmai urm ritorul s u î i încet goana, prinzându-se cu palmele de cre tet. Apoi r sucindu-se se pr bu i cu fa a pe stratul alb, f vlag ...

25

Mihai CABA

}i, totu]i, prim[var[...

Mai ninge-n noi i-acum a semn de întrebare i spaime estompeaz aceast lume clar În care se prezic dezastre nucleare... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var ...

Mai plou -n noi mocnit destule suferin e i contingente sporesc în sunet de fanfar Spre punctul infinit al falsei biruin e... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var ...

Mai bat în noi ades cumplite uragane i neîmplinite vise ne fac o grea povar , Sinistre sunete r sun -n megafoane... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var ...

Mai st ruie în noi un bulg re de ghea i gânduri nerostite adânc ne înfioar , Pe muchie de cu it st azi dreptul la via ... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var ... i, totu i, în aceast aspr discrepan A vie ii i a mor ii, în lumea de afar Pe ramuri mugurii se sparg ca o speran i ne vom reg si într-o nou prim var ...

Dor de Topîrceanu Când soarele se-arat iar i înverze te bine lanu’, Când peste tot e prim var , Ne este dor de Topîrceanu...

Când pe trotuar fetele salt i-i cald i soare cu toptanu’, -mi vine s las toate balt , Ne este dor de Topîrceanu...

Când sus pe culme Toamna-apare i-i plin de must i lume hanu’.

Când pleac p ri c toare, Ne este dor de Topîrceanu...

Când auzim, în prag de iarn , Un cri, cri cri umil, s rmanu’, Ce-n suflete durere toarn , Ne este dor de Topîrceanu...

Când printre crengi trosne te gerul i toarce pe cuptor motanu’, Când c ut m în c i misterul, Ne este dor de Topîrceanu...

Când anii ni se-adun -n liste i-n inimi ne-a r mas aleanu’, Balade vesele i triste, Ne este dor de Topîrceanu...

Când to i cu rang de chiria i De dor ne umplem geamantanu’ i ne-ndrept m gr bi i spre Ia i, Ne este dor de Topîrceanu...

Makovski - Pe verand

Ne este dor de Topîrceanu, De-al s u balsam cuceritor, Ne este dor de el tot anu’ i pururea de el ni-e dor!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Ion POPESCU-BR~DICENI

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Scrisoarea VIII

Cele 25 de legi ale Transmodernismului - un manifest metateoretic sub form de epistol c tre Theodor Codreanu Iubite domnule Theodor Codreanu.

Coroborând diversele surse i resurse, v putem pune la dispozi ie un veritabil „tabel sinoptic” cu primele 25 de „legi” (tr turi distincte, de identitate proprie) ale transmodernismului.

1. Forma se neag pe sine îns i ca s se transforme, s fie aceea i, dar în acela i timp alta nou , printr-un nou tip de comprehensiune (lectur +descriere+inter-pretare+crea ie) cuaternitar .

2. Transcenden a (determinarea) modernist i imanen a (nedeterminarea) postmodernist sunt inseparabile, izomorfe, în zona de rezisten absolut care este deopotriv transcenden imanent i imanen a transcendent , prin aportul sacrului ca ter inclus, care pune de acord transcenden a imanent cu imanen a transcendent . Aceast întâlnire este condi ia esen ial a libert ii i responsabilit ii noastre.

3. Literatura trebuie s i reg seasc statutul profund i autentic democratic. A se vedea «socio-poetica» lui Alain Montandon, metapoetica lui Al. Husar. „Arta - ne spune Al. Husar - poate ( i trebuie) fie studiat nu numai ca o form a cunoa terii (sub aspect gnoseologic) ci i ca o form a existen ei (sub aspect ontologic - tipic postmodernist - n.n., I.P.B.)”.

4. Libertatea de crea ie (de inven ie), de deconstruc ie a canoanelor rigide în concomiten cu reconstruirea diferit (în „volt ”, prin exemplul nostru personal) a „canonului” superior, rezultat prin (trans)fuziune.

5. Pe axa trans-estetic <–> trans-imaginar, opera literar î i re-

Makovski - O mam

i copiiii ei

evalueaz poten ialul, interioritatea artistic (artisticitatea, ca obiect al esteticii, iar nu frumosul), esteticitatea responsabilizat .

6. Lectura modernist i anarhia postmodernist sunt înlocuite în transmodernism de ierarhia de genuri i specii, care se apropie între ele gra ie unui principiu comun, unei ordini perceptibile în art , unei unit i. Dac realitatea social a naturii i tiin elor naturale umane, sau tiin ele naturale despre om sunt expresii identice, realitatea social a artei i tiin a despre art sunt i ele expresii identice.

7. Omul cultural, dezam git de contracultura care-l manipuleaz , ci nu-l îmbog te spiritual, se reapropie de cultura adev rat , devenind transcultural. „Transculturalul” - ne ini iaz Basarb Nicolescu desemneaz deschiderea tuturor culturilor c tre ceea ce le traverseaz i trece dincolo de ele... Aceast percep ie a ceea ce traverseaz i trec dincolo de culturi este, mai întâi de toate, o experien ce rezist oric rei teoretiz ri... Ea ne arat c nici o cultur nu constituie locul privilegiat din care pot fi judecate celelalte culturi... Fiin a uman , în totalitatea sa deschis ( i astfel închiderea modernist i deschiderea postmodernist , precum i crea ia (totalizarea) i decrea ia ies din antinomie, f când saltul calitativ într-o antinomie transfigurat ), este locul f de loc, a ceea ce traverseaz i trece dincolo de culturi...

Dac exist un limbaj universal, acesta trece dincolo de cuvinte, c ci el se refer la t cerea dintre cuvinte i la t cerea nesfâr it a ceea ce exprim un cuvânt... Limbajul universal este experien a totalit ii fiin ei noastre, în sfâr it, reunit , dincolo de aparen e. El este, prin îns i natura sa, un trans-limbaj... Transculturalul arat c fiin ele umane sunt la fel i din punct de vedere spiritual, indiferent de imensa diferen dintre culturi. Transculturalul se traduce prin lectura simultan a nivelurilor noastre de t cere, prin multitudinea culturilor...

Subiectul este cel care fabric trans-limbajul, un limbaj organic ce capteaz spontaneitatea lumii, dincolo de înl uirea infernal a unei abstrac ii de alta... Trans-culturalul face referire la timpul prezent al trans-Istoriei, care apar ine deopotriv domeniului inimaginabilului i epifaniei... Pluralitatea complex a culturilor i unitatea deschis a transculturalului coexist în viziunea transdisciplinar . Transculturalul este avangarda culturii transdisciplinare” ( i a literaturii transmoderne - n.n., I.P.B.).

8. Dac productivitatea modern poate p rea artificioas , inautentic , suspect de fals; dac parodierea îngusteaz actul creator veritabil, transmodernismul recomand refacerea unit ii dintre poiein i poiesis, dintre fantezia construc iei i rigoarea deconstruc iei, dintre har (intui ie) i inteligen ( tiin ).

9. Triada hegelian , tez -sintez -antitez trebuie rediscutat în al i termeni. Scopul autonega iei tezei nu poate fi opusul ei pur i simplu, dominat de hazard (întâmpl tor); ci o nou tez (ob inut printr-o sintez pe un palier superior prin contopirea a dou nuclee (sau a mai multora, construc iile binare fiind extinse spre cele ternare sau cuaternare pân spre polifonicul restructurat logic), care- i este transcendent sie i (în teoretic propriu-zis, dar i hermeneutic).

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10. Simbolismul i ambiguitatea (obscuritatea, sugestia) înscrise pe axa opac - transparent conduc cititorul spre transparen a literar a opacit ii (Model: G. Bacovia: nucleu de aur într-o caset de plumb, plumbul preluând calit ile aurului, în interpretarea lui Theodor Codreanu). Rezultatul: o trans-aparen a textului.

11. Transmodern(i t)ii manifest o atitudine plin de rafinament i deta are a „întârziatului” menit s sintetizeze, la nivelul complexului de cultur , i s se redescopere pe sine însu i, deschizând por i noi în literatura lumii.

12. De fapt, transmodernismul ar putea fi numit i anamodernism (prefixul ana = „înapoi, în sus”, „din nou”, „de-a curmezi ul”), motivându-ne mult mai viguros / riguros conceptul de „transversalie”.

13. Prin raportare la modernism, transmodernismul reinstituie în modernitate (tranzitorie, fugitiv , contingent ), eternul (imuabilul, transcendentul).

14. Estetica frumosului i estetica urâtului, reunite, dau o transestetic a frumosului urât sau a urâtului frumos.

15. Modelul binar al articul rii semice este înlocuit cu cel ternar i cuaternar.

16. Transmodernii (de la Dosoftei pân la ultimele zile ale prezentului (timpului tr it)) i implicit transmoderni tii ca revendicânduse din transmoderni i mereu unii din al ii sunt exemple de transfigurare a unei obsesii în repeti ie creatoare, a acelei repeti ii cu diferen .

17. Corectând categoria negativ a «dezumaniz rii» (care implic stilizarea), transmodernismul recupereaz tr irea, sentimentul, patetismul, pasiunea .c.l.

18. Unitatea dialogic dintre cronotopii realului i imaginarului dincolo de rigoarea realismului (mimetic / doric) i de naivitatea (paramimetic / ionic ) a (auto)biografismului i accesibilit ii core ti. De i lumi diferite, realul i imaginarul nu cunosc o separare absolut , ci între ele are loc un schimb neîntrerupt, similar schimbului

Makovski - Savoyard

27

de substan e dintre organismul viu i mediul înconjur tor”. „A a cum metafizica i poezia comunic între ele, tot a a procedeaz i imaginarul cu realul: ca dou vase comunicante. Realul deturnat în imaginar, pân la jum tate se cheam transreal. Imaginarul, reîntors tre real, pân la jum tate se cheam trans-imaginar. Realul i imaginarul cunosc astfel sinteza transalegoric ”.

19. Dac modernismul î i întemeiaz discursul poetic pe metafor , post-modernismul pe metonimie. Trans-modernismul pe complementaritatea metaforei i a metonimiei. Fraza predicativ a metaforei i cea nepredicativ a metonimiei, în transmodernism (fraza - n.n.) se încarc , în sensul ei, cu sarcina magic pe care cuvintele în rela- iile lor cu lucrurile au avut-o în gândirea omului arhaic, reluat în mitul modern al poeziei prin ceea ce poetica modern nume te „în-toarcerea la lucruri”.

20. Cuvântul este redat „naturii” sale i întors la „originea” modernist , dup a dialectic interioar a imaginii poetice, în care principiul post-modern al „participa iei” se reveleaz , ca func ie gnoseologic a mitului poetic, într-o convergen a metaforei i a metonimiei. În func ia „constructiv ” a modului de simbolizare în poezie, prin ceea ce am numit func ia magic a metaforei, intuim zorii transmodernismului.

21. Referin a devine, în modernitate, autoreferin ; în postmodernism: autoreferin parodic , autoironic , iar în transmodernism: inferin (de ordinul ter ului) = tranzien ; actul inferen ial rezolv distan a dintre semnificatul modern i semnificantul postmodern prin revela ia transcendentului pentru integrarea sensului global al realului în „semnul” s u; actul inferen ial de integrare a esen ei in-vizibile într-un „sens” al realului, nu dup un ra ionament de tip conceptual, ci dup o cunoa tere de tip semiologic, în care semnul se g se te în raport cu semnificativul pe care-l dezv luie în rela ie de „coesen ialitate” sau de produs al semnificatului.

22. În trans-modernism metafora este de trei tipuri: a) metafora transimanent - (este de ordinul Primului, ca revelare a posibilului transcendent în ceea ce este o „prezen dat ” a transcendentului, în natura care astfel, ca în panenteismul lui Goethe, nu este o manifestare a lui Dumnezeu, a Unului în Tot, ci Dumnezeu este o manifestare a naturii, a Totului, în Unul, ca mi care închis în fiin a universului; în metafora transimanent a mitului poetic, ca transparen imagistic a „realului” cosmic, Dumnezeu nu este numai o manifestare a naturii, ci i a omului, prin natura din el, în care ac ioneaz Dumnezeu; în semioza poetic a metaforei transimanente, reprezent rii naturiste a divinit ii, deci revel rii de ordinul „primeit ii” în „imaginea-idee”, i se al tur , în aceea i viziune mitic , revelarea de ordinul „secundit ii”, în „ideea-simbol”.) b) metafora transcendent (e cea mai caracteristic pentru sensibilitatea metafizic a poetului transmodern, ca modalitate transsemnificativ a revel rii „misterului”, al c rei plan adânc reveleaz situa ia de dou ori precar a omului privit structural i existen ial: pe de o parte, de a tr i într-o lume concret , pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima - iar pe de alt parte, de a tr i în orizontul misterului, pe care prin acelea i mijloace nu-l poate revela; metafora mitic , prin func ia ei transcendent , are tocmai acest sens al revel rii, „închis” i totodat „deschis”, implicat îns în mitul poetic ca sens „revelator” al adev ratei naturi a omului; ascensiunea spre Centru, ca act revelator al misterului în metafora transcendent , este „semnul” unei rupturi la nivel în actul transcendetii închipuit ca un punct de intersec ie al planurilor cosmice, „de sus” i „de jos”, dup o dialectic a ascensiunii i a c derii i „a revela iei”; în reflexivitatea metaforei transcendente, prin suprapunerea planului de suprafa al comunic rii cu cel de adâncime al semnific rii, se realizeaz poetic o întoarcere de la idee la lucruri, de la abstractul co-

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017 Addenda

munic rii la concretul reprezent rii; este o revelare a absolutului în „disimularea extensiv ” a cunoa terii luciferice, dup dialectica paradoxal , a asocia iei i a disocia iei dintre imagine i idee, sub forma analogiei disanalogice în structura de adâncime a gândirii simbolice, exprimat poetic printr-o transcendere a opozi iei dintre inteligibil i sensibil (este deci o rela ie de ordinul ter ului inclus, dup logica gândirii ra ionale, sau de ordinul antinomicului, dup logica gândirii simbolice)); c) metafora transient („Vom numi transien aceast inferen logic a metaforei transcendente pentru înscrierea realit ii într-o „imagine a totului”, pentru subiect la limita reprezent rii lui ca „realitate”, într-o realitate ce ine locul realului, prin atragerea misterului în cunoa tere pentru revelarea lui ca mister” - în Eugen Todoran Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic. Editura Grai i Suflet - Cultura Na ional , Bucure ti, 1997, p. 421). Metafora transient are ca tr turi: asonan a i disonan a concomitent dintre imagine i idee; reprezentarea trans-realit ii (trans-i-entia), prin prezentarea particularului la nivelul universalului, de ordinul Ter ului, dup sistemul ternar de producere a sensului în limbajul poetic; construirea ei ca mod de predica ie pe o trecere paradoxal de la un anumit mod de a fi, al lucrurilor reale, la un alt mod de a fi, al idealit ii realului; „întregirile” realului în imaginar, corespunz toare unui mod afectiv al revel rii „totalit ii” în care fiin ele, ca i lucrurile, se prelungesc, ca în propria lor realitate, în imaginar ele fiind „semne” ale propriului lor „tot” („universaliile poetice”); revelarea unui mod de „a fi” ce devine, în „actul revelator” uman, orizontul ontologic propriu condi iei umane; cuprinderea unui „meta” - unui „dincolo”, unei fiin e pentru care se instituie unitatea conceptual i unitatea real ; transferarea de sens de la „empiric” la „idealitatea” Fiin ei; anticiparea constant a realului, într-un spa iu i un timp imaginar acordând adâncime i durat realului întregit prin imaginar; trans-semnifica ia mitului (ca prezen a „originarului”).

Schema func iunilor «metaforei revelatoare» s-ar extinde astfel:

23. Categoria negativ a modernismului numit depersonalizare (separarea liric de eul empiric) se transpersonalizeaz în angoas care este un sentiment transpersonal. Eul empiric i eul creator (sau narat) intr în raport de schimb, marcând heideggeriana diferen ontologic , semnificând diferen a în sânul identicului.

Transmodernul nu rupe eul empiric de eul creator, ci adopt noua metod a dublului referen ial, „impus ” de poetica oglinzii i în virtutea reia herme-neutul e dator s fac , simultan, referin e la cele dou fe e ale eului, întotdeauna complementare, niciodat în clivaj total.

24. Noul personaj e androginic. Lui îi corespunde ambigenul, adic genul neutru. „Duhul” ca fiin imaginar supranatural este de genul neutru. La fel i substantivul „personaj”. Subliniem natura hibrid a clasei, subordonat masculinului i femininului. Genul neutru este un gen semantic omogen, încorporând, cu nesemnificative i discutabile excep ii, numai substantive inanimate.

Cum p strarea (refacerea) neutrului este de asemenea un fapt specific românesc, se pot recunoa te, în România, semnele unei tendin e de re-motivare a unora dintre clasele de gen gramatical i deci de cre tere a gradului de coresponden cu genul natural.

Pozi ie = Loc pe care îl ocup cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau altceva), deci transmodernismul fa de modernism, neomodernism, postmodernism. = Fel, mod în care este a ezat cineva sau ceva (în spa iu): un personaj, un obiect, un peisaj din natur etc. = Loc pe care îl ocup o not sau o cheie pe portativ. = Loc unde se ating cu degetele coardele unui instrument muzical. = Loc pe care îl ocup un sunet sau un grup de sunete întrun cuvânt. = Loc, punct din care cineva sau ceva este sau poate fi privit; unghi. = Raport, rela ie existent între dou fiin e, obiecte, fenomene. = Atitudine, inut . = Situa ie (înalt ) pe care o de ine cineva în via a social , politic , rang.

Transpozi ie = Transpunere = Schimbare a unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecul a unei substan e (care determin formarea unui nou compus). = Transcriere sau executare a unei compozi ii muzicale în alt tonalitate.

Transpune = A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintro stare sau dintr-o situa ie în alta. = A da expresie în scris, pe scen , pe ecran; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scen . = A transcrie sau a executa o compozi ie muzical în alt tonalitate decât aceea în care a fost scris ini ial. = A muta un termen dintr-o parte în alta a unei ecua ii (schimbându-i semnul). = A se situa cu mintea, cu imagina ia în alt situa ie sau în alt timp.

A transcrie = A transpune în scris un text dintr-un alfabet în altul, de pe o band de magnetofon etc. = A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, dialect etc.

Ion Popescu-Br diceni, Târgu Jiu Bibliografie: 1. Alain Montandon: Despre basmul cult sau T râmul copil riei; Editura Univers, Bucure ti, 2004; 2. Al.Husar: Metapoetica. Prolegomene; Ed. Univers, Buc., 1983; 3. Basarab Nicolescu: Transdisciplinaritatea. Manifest; Editura Polirom, Ia i, 1999 4. Theodor Codreanu: Transmodernismul; Ed. Junimea, Ia i, 2005 5. Lucian Gruia: Mitul lui Narcis. Studii i cronici literare; Editura Limes, Flore ti-Cluj, 2014 6. Horia Muntenu : Scriitori clujeni contemporani; Editura Diotima, Cluj-Napoca, 2004 7. Adrian Dinu Rachieru: Nichita St nescu - un idol fals?; Priceps Edit, Ia i, 2006 8. Eugen Todoran: Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic; Editura Grai i Suflet - Cultura Na ional , Bucure ti, 1997 9. Ion Popescu-Br diceni: Scriitorul transmodern: neohermeneut i mântuitor al cuvintelor; Editura Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2006 10. Ion Popescu-Br diceni: Bazele transmodernismului; Editura Universitaria, Craiova, 2007 11. Ion Popescu-Br diceni: Cristalizarea hazardului; Editura Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2008 12. Ion Popescu-Br diceni: Din metafizica transmodernului; Editura Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2009

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Claudia BOTA

Femeia în ro u Pe strada amintirilor din lumina suav , candid a t cerii, Femeia în ro u docil i subtil via a mi-a intersectat.

Privind prin ocheanul de chihlimbar al por ii dorului, Am sec tuit izvorul vibra ilor printr-un ritm cugetat.

Ritmul pa ilor de tangou întrez rea sim ul amorului.

Amor ce c uzea frumuse ile negr ite ale durerii, Necuvânt toare, de via d toare i îmbietoare.

Din adâncul apelor m-a privit prin oglinda inimii, Cuprinzând în bra ele calde dimensiunea stelei acelei vestale, Plin de voluptate atingea frumuse ea semin ei stelare. ldura din suflet înmugurea în prim vara iubirii, O iubire mare s dit cu o sete nepieritoare.

Tinere ea iradia din suflet pentru suflet, lumin pentru lumin , Un r rit de soare cu sim ire ancestral ce creeaz o c ldur mare.

Domne te pacea pe p mânt, Domne te lini tea în al meu gând i înmugure te salcia în prim veri uitate de vânt În frenezia p cii pe p mânt renasc în Înviere.

Printr-o sim ire cu suflu nou i glas divin, Într-o armonie unde totul e senin.

Ce-i cerul, ce-i p mântul?

Ce-i glasul care din cer s-a pogorât?

Iar drep ii din mormânt au ren scut!

Domne te pacea pe p mânt, i-n lini tea din cerul sfânt m -nal la Cel Preasfânt.

Iar tu, Iisus, mi-ai ridicat i crucea mea de la p cat, i vreau sa fiu cu Tine-n cerul sfânt.

Domne te pacea în cerul lin, acolo este mult mai divin.

Nop ile noastre i dac nop ile noastre ne-au adâncit Între cuvinte pline de iluzii i deziluzii, Ecourile ce-n bezna grea topit-au anii, Prin sentimente s dite-n suflet, cu via pl

Domne te pacea pe p mânt...

leg dit.

E ca-n minte s te am de-a pururi fiic nenuntit , Tu pururea prea fericit !

Cuvântul fiindu- i setea de a rena te din mi toarea ei pl cere, În straturile prim verii se r spânde te tantra de-o blând adiere.

Lumina- i prinde safirul în p ru- i straveziu, Durerile dispar prin farmec în labirintul argintiu.

Nop ile noastre înaripate fiind vis de dor în culori, Atingeri de soare în zile luminate ale unei dulci prim veri, Purtându-ne pe aripi frânte de dor, pe c i ne tiute, Privim la frumuse i negr ite prin fuga gândurilor neîmblânzite.

leg în zbor de soarele t u înaripat leg de umbra ta, pe unde piciorul t u a c lcat leg de amintirea existen ei tale când nu m-ai abandonat. leg pân dincolo de cuvânt, leg cu leg turi frânte de vânt, leg tiind c nu voi mai putea purta durerile pl dite-n în inima mea. leg cu sete de via f a regreta trecerea nest vilit cu puterea ce mi-o vei da! leg cu speran a c timpul nu ne va urma. leg cu mâna de cer f a te uita, leg f a regreta!

Înc lzeam cuvintele în palma ochiului trup, Pân la coapsa din v zduh i ne-mbr am pân la rodul crud din amurg, Unde susurul apei r corea oglindirea ochilor stea, a mai ine cont de limita mea. scoleam sentimentele a a cum fugeau iepele, În P durea Neagr , printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Pân la sceptrul divin.

Makovski - Trandafiri

Timp pentru timp Rup pieptul de atâta iubire ci inima din mine se las , Îndatorat doar pentru Tine. d totul fiind o trecere de timp, Un timp sortit din a inimii ve nicie, O clip din por ia de nemurire.

Ce glas al lumii ce m las ! las însingurat i întristat, În zidurile care-s reci i via a î i petreci, În dansuri ale unui a ez mânt neluminat, Prin care for a din tine a pulsat.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(84)/2017

Lidia GROSU (Chi[in#u)

Mereu restan ier

Arcuiri

A te cunoa te, Doamne, înseamn a iubi...

Dar cât de mult?

Se pare, drumul selectat de atâtea ori pentru a ajunge, nu doar prin cuvânt, la tine, e prea lung. Dar îmi lipse ti. i când aproape mâna îmi întinzi, eu o resping prin faptele nedemne. i riscurile nu mi le asum. i cad.

Iar tu te-ndep rtezi în Cerul mare i-nstelat Din lec ie doar o nimica toat însu esc. mân restan ier mereu la tema „a iubi”. i-o iau de la-nceput. Iar tu m ier i…

Înver unat te v d... Apa- i tulbure Amintirile-mi invoc , Maic Dun re...

Sufletul îmi r ti, i de team ca s nu te pierd din nou, i deschid geana, m scufund în adâncul ochilor t i din care culeg stelele revederii.

Vorbe te... t cerea Transpir în leag nul bra elor viguroase Din nou cu tine, maica mea frumoas .

Eram c limara cu chipul smerit i aflux de credin , Iar tu - cuvântul de dragoste plin, pe vârful peni ei.

Eram flac -n solsti iul de iarn mistuitoare, Iar tu - candel prins de tor ile Urselor Mic i Mare.

Eram frunz ce se visa verde mereu al turi de floare, Iar tu - trunchiul ce-mi d ruia mireasma-i tulbur toare.

Eram pas re cu aripile-atingând pronia alb strimii, Tu - ara iluziilor care-aprindea dorul de feerie.

Eram vioar cu suflet de cântec, n scut de furtun , Iar tu - arcu ul adunând buchete de vise pe strune. ...Scen -am r mas în leag n de flori cu drumuri spre slava Artistului rebel, ce nu se încumet s -ncheie o melodram .

File de album

Necompatibilit i

Printre file de album in calea spre anii ce-mi mângâie scoar a memoriei.

Unde e ti tat al meu?

Un bile el cu litere minuscule, caligrafice, cu col ul mâncat de molii, hoinar a zeci de buzunare ramolite, cuminte, s-a ascuns i tace în a teptarea bunului p rinte, uitat de ruta Ciocana-Buiucani...

(S-au scurs de atunci atâ ia ani!) ...Mi-e dor de florile cu ochii mari i bile elul ce-nfrunta t cerea pe baricade de petale, lâng o u ce st pâna- i acuza c lung -i e spre cas calea i tot sperând c mâinile torite le va mângâia în zilele ce vor urma... ...Un ocean de doruri ast zi a chema le s rut i s le înc lzesc Lâng decorul tandru, p rintesc. ...M plou regretele.

De soarele umbrei tale îmi reazem c derile/în rile.

Trandafirii t i... Garoafele tale... Crizantemele...

Ah, tat drag, dac ai ti cât îmi este dor de tine, de ele...

O dulce floare de cais Cu-arom geru-l îmb ta, Ademenit de-a lui vis, Flatat ,-l reconsidera. i, admirând splendoarea lumii Ea, intuind c -i împ rat , În toiul nop ii - trist glum Au adormit în somn... de moarte Cu repercusiuni de fapt , în patimi dep ind m sura, El, toropit de-a ei f ptur , Cu ghea a sa a congelat-o... ...Dramatice iubiri în timp, Contrariile se atrag, În val, ambi iile se frâng De-un sentimentul neconjugat. „Iubirea mi sori i stele” – Acest slogan indubitabil!

Dar i-un model dintre modele, În joc perfid nu e durabil

Dun rea

Însu iri uitate Doar uneori, inerm, cuvântul t u, u or,

dezarmeaz .

Capitulând, încep s cred: pe bune, ne-ar salva o nou / învechit ipostaz .

Pe muchie de... Trecut Te c utam...

Iarba mustoas m împletea în cântecul ei, duvit de perechile de ochi ce-ar fi dorit s se priveasc .

Ochii care nu se v d se uit … În lumea romantic , acest gând ar invoca o nou reformulare: Ochii care nu se v d se-ador tot mai mult La margine de vremi, pe muchie de... trecut.

Balada creatorului „Mâna care scrie ca i cum i-ar face cruce continuu…”

(Nicolae Dabija)

Pe iarba înverzit o sap ,-ncet, scria...

Scria o rug ciune cum nu se mai afla, lug rul, poet, unealta- i mângâia Cu sufletu-i de cântec în unduiri de stea i-n rug ciunea scris , cu un u or oftat, Cl dea Manole-n Arge cu Dumnezeu la sfat, Iar disperarea Anei tea un nou poem Cu litere de aur pe-o punte spre Eden, În care gr dinarul plivea i m tura rarea Învierii spre Ve nicia sa. i-aceast tain -a lumii miracol se a terne O seam de cuvinte spre c ile eterne Cu garan ia-n fapt i gândul luminat De Psalmii lui David, cinstit de Împ rat...

Artistul, scris a fost, des vâr it, s -nal e Pe omul în c dere i sufletu-i de ghea .

Cu rugile înfipte în Logosul dintâi S-alunge cu iubirea ce-i negru, ce-i pustiu, i m re ia Celui pe cruce r stignit S-o poarte ca pe-o floare crescut dintr-un mit.

Ca nu cumva mânia s -i sece gândul plin, El crucea i-o sfin te cu-al s u etern senin, Iar mâna care scrie, mereu e-n rug ciune splata ei fiindu-i profunda în elepciune, Prin care, demn, sus ine a Domnului lucrare i- i cre te-n nemurire Legenda personal . ...Pe iarba înverzit o sap ,-ncet, scria...

Scria o rug ciune cum nu se mai afla, Purtat de un vânt vuind necunoscut Risip de poeme cu-n dor de Început.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Iulian CHIVU

Eugen Dorcescu, retrospectiv[ aniversar[ Mirela-Ioana Borchin, care s-a ocupat îndeaproape i cu pre uire cuvenit de opera poetului Eugen Dorcescu (Nirvana. Cea mai frumoas poezie - 2015; Etern, într-o etern noapte-zi - 2016), a tip rit recent, cu sprijinul mai multor colaboratori, volumul omagial Despre Eugen Dorcescu, la împlinirea vârstei de 75 de ani (Ed. Mirton, Timi oara, 2017).

Volumul în sine nu este o caligrafie jubiliar , colegial , cum am mai întâlnit pe ici pe colo, ci este o retrospectiv demn , aplicat asupra vie ii i operei poetului, scris de oameni de cultur , poe i i prozatori din ar i din afar - o schi exhaustiv de monografie, cum i se cuvine unui poet de inuta lui Eugen Dorcescu. Cu un titlu inspirat de celebrul Sur Racine, semnat de Roland Barthes, cartea Mirelei-Ioana Borchin se asigur de o adresabilitate deschis înc de la început prin utile repere biografice urmate de repere bibliografice - o util i riguroas trecere în revist a operei lui Eugen Dorcescu; c i tip rite în limba român , c i traduse în spaniol , prezen a în volume colective i în antologii, edi ii critice, traduceri din francez i

din spaniol , c i editate online, edi ii i referin e critice, premii, distinc ii. Sumarul este atent structurat i începe cu un capitol consistent, dedicat imaginii omului i poetului Eugen Dorcescu a a cum este el receptat de fo ti colegi, de prieteni, to i cunosc tori aten i ai operei acestuia, i se continu cu aplicate eseuri (Poezia ca inspira ie divin - II; Simbolurile materiei, Despre o arhiamintire - III), cu un capitol privind recunoa terea poetului în spa iul cultural hispanic (IV), ca s se încheie, dup toate exigen ele, cu concluzii, bibliografie i o tabula gratulatoria. Împ rt esc, aidoma tuturor celor care se reg sesc în cuprinsul c ii, o op iune valoric motivat pentru poezia lui Eugen Dorcescu, exprimat sporadic cu varii prilejuri i consemnat în bibliografie, înc un motiv pentru care am primit cu interes cartea Mirelei-Ioana Borchin a c rei structur comunic , pe lâng rigurozitate filologic , o fireasc atrac ie c tre opera remarcabilului poet timi orean. Opiniile mele, exprimate, a a cum spuneam, cu varii ocazii, s-au confirmat prin asem narea pân la identitate cu cele ale numero ilor recenzori ai poetului i cu cele ale autoarei volumului omagial. Dac analizele, impresiile, aprecierile critice se refer atemporal strict la receptarea poeziei lui Eugen Dorcescu, m rturiile fo tilor colegi, ale prietenilor de-o via se înso esc cu adierea cald a efemerit ii, a nostalgiei irepetabilului: Am fost colegi la Filologia timi orean într-o perioad în care abia se înfiin ase, de câ iva ani, iar profesorii erau i ei tineri - m rturise te Ion Marin Alm jan (p.19) - Dup numirea mea, în 1979, la conducerea Editurii Facla, i dup pensionarea efului de redac ie, poetul Alexandru Jebeleanu, gândul mi s-a îndreptat spre Eugen Dorcescu, pe care îl vedeam capabil se ocupe de aceast func ie... (ibidem).

Personalitatea poetului, calit ile sale, dar i verticalitatea sa vor fi dat roade i la Facla: ...atitudinea intransigent a lui Eugen Dorcescu este un exemplu de rectitudine moral i de responsabilitate. A a l-am cunoscut pe Eugen Dorcescu - scrie Livius Petru Bercea (p.27) -, mai ales atunci când a demisio-

nat din func ia de director al Editurii Facla, pentru a nu face compromisuri politice.

Blând totdeauna, concesiv ori de câte ori trebuia, inspira un respect aparte colegilor pe care, la rândul lui, îi pre uia: ...Eugen v zuse c nu m-am prezentat i a r mas în locul meu s p zeasc telefonul. A doua zi, tre mine: «Ionele, ai lipsit ieri, am stat eu în locul t u». Mai bine mi-ai fi t iat din salariu, Eugene! (I. Funeriu, p.49). i-a ajutat colegii i prietenii cu discre ie i se p streaz în memoria lor cu aura recuno tin ei: Bunul meu confrate i prieten, Eugen Dorcescu, m-a ajutat de multe ori s merg înainte. Am sim it în el for a tulbur toare a adâncurilor, a crezului suprem în puterea omului care e zit s aduc lumin ... (Maria Pongrácz Popescu, p.89). Pentru to i a fost i este înc un bun confident: Ne vedem rar. Ne citim des. Ne tiam i îl pre uiam de mult, dar, în cele din urm , ne-a apropiat definitiv trecerea prin aceea i tragic experien . De atunci, ne scriem când i când. Ca s ne m rturisim triste i i bucurii, care se cer împ rite cuiva de-o seam . Altfel, s-ar risipi ca pulberea pustiei i n-ar fi bine - î i începe scrisoarea Radu Ciobanu (p.33), din pragul celui de al nou lea deceniu de via . Cei mai tineri, care l-au cunoscut în diferite ocazii pe Poet, i se îndatoreaz cu îndestulare i se exprim ca atare: Cred c evolu ia mea ulterioar a purtat, mai poart , semnele acelei discu ii cu editorul Eugen Dorcescu (Corina Victoria Sein, p.102); unul dintre acei pu ini oameni, care m-au îndrumat în arta scrisului... Îi mul umesc (Ticu Leontescu, p.65); Îi mul umesc lui Dumnezeu c m-a binecuvântat i mi-a rânduit s -l cunosc pe Maestrul Eugen Dorcescu, s beneficiez i s bucur de aten ia i prietenia Dânsului (Blagoie Ciobotin, p.36). Iar imaginea sa se prelunge te pân la începuturile poetice ale multora: Impresia pe care mi-a l sat-o poetul Eugen Dorcescu este aceea a unui înelept, privind de la în imea unei vie i tr ite onest i exemplar (Eugen Georgescu, p.52); ...o aniversare cu Poetul Eugen Dorcescu poate fi considerat un privilegiu

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru orice contemporan care i-a fost apropiat (Mircea L rescu, p.63). De re inut, cu interesul cuvenit, m rturiile evocatoare ale confra ilor din lirica spaniol de azi: I-am cunoscut pe Eugen Dorcescu i pe so ia sa Olimpia Octavia în Libr ria «Joc secund» din Timi oara, unde Institutul Cervantes ne invitase pe J. H. Tundidor, Coriolano Gonzáles i pe mine (Rosa Lentini, n.n.), la o întâlnire informal cu poe i români (p.68); Am cunoscut poezia lui Eugen Dorcescu prin mijlocirea unui prieten comun, poetul Coriolano González Marti ez, din Insulele Canare, care mi-a dat s citesc «Las elegias de Bad Hofgastein». Lectura lor m-a f cut p trund în poezia unui scriitor cu o dimensiune spiritual greu de întâlnit în poezia european de ast zi (Al. Cinta Montagut, p.73); Când Eugen Dorcescu i so ia sa, Olimpia Berca, au ajuns în Tenerife, în prim vara lui 2008, Insula, pur i simplu, îi a tepta (Coriolano González Marti ez, p 77) ...A fost i o a treia c torie, care nu a mai avut loc, cea în care urma s i se prezinte cartea, dar s tatea Olimpiei Berca l-a împiedicat s vin (p.79). i nu mai pu in memorabile sunt evoc rile confra ilor timioreni: Vorbea foarte clar, organizat, ap sat, cu o dic ie cristalin atent supravegheat de mi ri expresive ale mâinilor i de un joc nuan at al privirii - i-l aminte te Marcel Tolcea din edin ele de odinioar ale cenaclului revistei Orizont (p.112), cenaclu de unde Cornel Ungureanu avea s observe poezia lui Eugen Dorcescu era clasic , echilibrat , ref cea linia fixat odinioar de Pillat sau de Alexandru Philippide (p.118). Or tocmai asupra poeziei lui Eugen Dorcescu se opresc cei mai mul i autori antologa i de Mirela-Ioana Borchin în volumul u omagial. Unii o spun senten ios salutar, cu judec i sumative, sintetice, cu satisfac ia constat rii, a revel rii: Când scriu despre Eugen Dorcescu gândesc la cele profunde, la

toria ini iatului, o c torie necesar i preg titoare (Constantin Stancu, p.109); A-l cunoa te pe Poet în lumea Cet ii e un privilegiu. A-l asculta vorbind despre poezie, a sa ori a confra ilor, e o rar delectare (Lucian Ionic , p.54); Numele lui Eugen Dorcescu desemneaz o personalitate inconfundabil în cultura noastr contemporan (Ioan Iovan, p.59); La cele trei sferturi de veac ale sale, Eugen Dorcescu a ajuns fie poetul cu voca ie universal (Ion Jurca Rovina, p.60). Al ii o spun indicativ: ne folosim de aceast lec ie poetico-muzical a lui Eugen Dorcescu, desprinzând din «Ecclesiastul» s u ceea ce are i ceea ce nu are rost sau ce e i ce nu e «de ert ciune» (Viorel Marineasa, p.71). Al ii, conclusiv: A citi poezia lui Eugen Dorcescu înseamn a face un exerci iu necesar de reflec ie i introspec ie (M. Cinta Montagut, p.74); Poetul este un Ioan Evanghelistul, M rturisitor al Luminii i, în acela i timp, un Apostol Pavel din Epistole (Maria Ni u, p.86), fiindc î i define te scrisul s u a fi, în fond, o epistol c tre Cel lalt; Orice text al lui Eugen Dorcescu, fie c este poezie, scrisoare sau t lm cire în versuri din opera sacr , spune ceva esen ial, dezv luie o atitudine, marcheaz o inten ie, desf oar un demers cultural fundamental (Alxandru Ruja, p.100); Numero i profesioni ti ai exegezei literare, care i-au analizat i evaluat opera pân acum, au relevat profunzimea i originalitatea mesajului s u poetic, receptat ca atare i de cititorii împ timi i de poezie (Vasile D. âr , p.116). Al ii, cu tranzitivitate reflexiv : La r scrucea ce desparte via a de moarte, iubirea de uitare, poetul caut pragul dintre prea plin i neant, cu sentimentul c el poate fi trecut în ambele sensuri (Smaranda Vultur, p.120). Autorii antologa i în volum de Ioana-Mirela Borchin, în ordine alfabetic (ceea ce elimin orice suspiciune a vreunei ierarhii), fac cu predilec ie trimiteri la opera Poetului c utând s

Makovski - Preg tiri de nunt

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

sintetizeze esen a în pu ine, dar cuprinz toare cuvinte. Unii îl citesc pe Poet ca intenionalitate derivat : Unul dintre importan ii poe i români contemporani, bântui i de ideea c , numai prin credin i prin cuvântul sacru, omul se poate în a pe sine însu i” (I. M. Alm jan, p.21); CUVÂNTUL-FIIN în opera lui Eugen Dorcescu ar putea genera i sus ine un întreg studiu filologic (Veronica B laj, p.25). Sau ca inten ionalitate intrinsec : Poet al reflec iei dolorifice, sublimându- i suferin a în lamura unor esenializ ri eonice, Eugen Dorcescu reface pe cont propriu un destin de mare creator (Zenovie Cârlugea, p.31). Al ii vizeaz resursa: Andrés Sánchez Robayna a explicat semnele profunde ale misticii i tensiunea metafizic din opera sa, «al c rei centru sau ax este fiin a în fa a eternit ii». De aceea conecteaz preocuparea lui Dorcescu cu aceea a lui Mallarmé, Luzi i Bonnefoy (Jaime Siles, p.106); A renun a la ceea ce este superfluu este primul strig t al poeziei i Eugen Dorcescu, unul dintre cei mai europeni poe i români în via , reu te în poemele sale s stabileasc dialectica dintre esen i existen [...], reu te adic s ajung la sursa con tiin ei tragice (Rosa Lentini, p.70); ...un subtil joc al iscodirilor, generând semne, sensuri, deschideri i replieri, elanuri i precau ii, transparen e i ecran ri (Dorin Murariu, p.82). Critica deter-mina iilor atinge îns i intensionalul: La Eugen Dorcescu, poezia religioas e «tr ire mediat » a misterului, deosebitoare ca arie i intensitate - de poezia mistic (Adrian Dinu Rachieru, p.92). Al ii fac remarci în aria cauzalit ii: Textul. Ad postindu-i în substan a liric pe cei trei mari absen i ai intimit ii sale: tat l, mama i femeia iubit (Doina Bogdan-Dasc lu, p.30). Îns , frecvent i firesc, textele antologate caut i g sesc emblemele identitare ale poeziei lui Eugen Dorcescu: Textele sale sunt u or reperabile, având, printre altele, distinc ia, elegan a, rigoarea i autoritatea solemn a edificiilor neoclasicismului într-un peisaj urban” (A. G. Ardeleanu, p.22); Poezia sa este, de fapt, starea sinelui în sine (Ivo Muncian, p.80); La Eugen Dorcescu esen ial este lupta dintre carne i duh, dintre materie i spirit (Maria Ni u, p.85); Poetul Eugen Dorcescu ne aminte te de nostalgia Paradisului, în în elesul lui Mircea Eliade (Elisabeta Iosif, p.57); Cu lecturi întinse, cu program ferm, conjugând inspira ia cu solida instruc ie/ educa ie literar , Eugen Dorcescu cinste te «cerebralitatea scrisului» (A. D. Rachieru, p.93). Cum era îns de teptat, Mirela-Ioana Borchin, cu remarcabilele sale lucr ri anterioare despre opera

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii George BACIU

Vasile MENZEL

Fantezie

Te voi iubi

Spre sear , r rise Luna abia pe jum tate.

M-am a ezat pe Carul Mare, printre stele, privindu-le cum dorm cu ochi deschi i. În zori, am început s bat în El, ca-n tobe, într-un ritm alert.

Neproducând un zgomot prea puternic, n-am reu it s le de tept.

M-am ridicat atuncea în picioare i-am început s dansez step.

Te voi iubi la pensiunea veche, într-un amurg de sear clandestin , va trece gerul cu z pezi pe umeri, spre stâna unde lupii adulmec la cin .

Te voi iubi cu gelozia gurii pierdut -ntr-un târziu de-mbr are i într-o zi cu moin i cu cea ne vom schimba s ruturi la-ntâmplare.

Te voi iubi în pe tera din munte, un râu s i lase trupul printre chei, fiii regina-mb trânit -a iernii i cavaler, spre moarte, s m iei.

Te voi iubi pe-o lacrim de ghea , vei iubi cu viscolul din gând, dintre to i cei ce- i doresc suspinul eu sunt amantul muritor de rând.

Makovski - Copii ce fug din fa a furtunii

Poetului, vine i de aceast dat cu o contribu ie semnificativ în economia c ii cu care acoper capitolul al III-lea, Poezia, i capitolul al IV-lea, Recunoa terea. Vorbind despre o arhi-amintire (capitolul al III-lea), aceasta pare a fi expresia lingvistic individualizatoare pentru Eugen Dorcescu, prin care, noteaz autoarea, ar putea r mâne în metonimie precum necuvintele lui Nichita, plumbul lui Bacovia, corola de lumini a lui Blaga, Luceaf rul lui Eminescu etc. Eseul exploreaz poezia dorcescian sub aspect lingvistic (pâla nivel morfematic), ca semiotic , sub aspect larg poetic, afectiv, religios, dar precumnitor sub aspect filosofic, într-un relevant interviu cu autorul, consistent structurat pe câmpuri/niveluri ale semnific rii: un câmp al lichidelor, un altul al focului, apoi al avatarurilor, al culorilor i al simbolurilor. Simbolurile sunt mai apoi abordate într-un eseu aplicat (Simbolurile materiei... spiritualizate în poezia lui Eugen Dorcescu; p.144), cu accente pe simbolistica avatarului, pe simbolistica elementelor primordiale (apa i izomorfismele simbolice, focul, p mântul, aerul i izomorfismele lor simbolice, distribu ia simbolurilor primordiale, poetica vacuit ii, a religiozit ii, a avatarurilor), apoi cu simbolistica luminii. Sacralizarea formelor simbolice, coroborat constant cu rafinamentul expresiei, pe parcursul unei jum i de veac de crea ie literar - tr it cu sentimentul responsabilit ii fa de darul s u de har -, îl încadreaz pe Eugen Dorcescu în tradi ia c ilor poetice i sapien iale ale Bibliei, recunoscute de Poet drept major ghid existen ial, reflexiv i estetic, conchide Mirela-Ioana Borchin (p.199). Capitolul final este consacrat recept rii lui Eugen Dorcescu în spa iul cultural hispanic: traduceri în i din spaniol , grupaje publicate în reviste spaniole, coresponden cu scriitorii spanioli prieteni - un orizont deschis pentru noi colabor ri; afl m c în acest an (2017) Editura Arscensis, din Zaragoza, inten ioneaz s publice o antologie din poezia lui Eugen Dorcescu, eveniment c ruia poetul timi orean inten ioneaz s -i r spund cu o antologie în limba român din poezia spaniol a prietenilor s i din spa iul hispanic de care îl leag o îndelung i frumoas amici ie. Închei i aici tot a a cum încheiam i prefa a volumului Etern, într-o etern noapte-zi: Cred c întoarcerea cititorului la opera cunoscutului poet timi orean i european înseamn nu numai o confirmare, ci i o înnoit bucurie estetic , de care spiritul are necontenit nevoie. Doar c mai adaug o precizare: Pentru orice nedumerire, ca i pentru orice aprofundare, se poate face recurs la eseurile Mirelei-Ioana Borchin.

33

De-ndat , auzindu-mi pa ii ce str teau bolta cereasc , Luceaf rul a str lucit mai tare, trezind întreaga galaxie. când o reveren , m-a aplaudat. i încântat, surprins, plin de emo ii, spre Terra-m lunecat.

Noroc c între timp a ap rut din Lun i-a doua jum tate care m-a prins în bra e cându-mi semn cu ochiul, a prietenie.

M-a invitat la mas , la masa îngereasc , cu mii de lumân ri aprinse.

Umplut de frenezie, au început s -mi curg lacrimi pe p mânt, din care s-a hr nit ogorul; când s încol easc Viitorul.

Primisem acest dar de la Cel Sfânt. i mul umind pentru bucate, uimit de-atâta bun tate, când s îmi iau un ultim „r mas bun”, mi-a d ruit i Dânsa, din trupu-i, o felie. Ce amintire...

O voi purta cu mine-n ve nicie.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Stelian GOMBO{

Ernest Bernea - gânditor cre]tin, promotor ]i filozof al culturii române]ti autentice Ernest Bernea, un mistic r cit în via a social i în cea politic Sociolog, etnograf i filozof, Ernest Bernea a fost unul dintre intelectualii de marc ai perioadei interbelice. Ast zi, ignorat de intelighen ie, din pricina necunoa terii dar i a trecutului s u politic, Ernest Bernea r mâne un nume de referin în cultura român . O mare parte din opera sa este înc inedit , datorit temerii editorilor Ernest Bernea nu este popular i vandabil. scut la Foc ani - Vrancea, pe 28 martie 1905, Ernest Bernea a copil rit la Br ila, unde i-a f cut studiile primare i liceale. Tat l u, Marcu, era ran moldovean din împrejurimile Gala iului, iar mama sa, Tudora, era fiica unui ardelean ajuns c în port. Copiria aspr , tirbit de neajunsuri, petrecut într-un cartier muncitoresc, l-a marcat definitiv. Pân la sfâr itul vie ii s-a mul umit cu un trai auster, chiar s cios. Înc de la 13 ani, având tat l grav bolnav, fratele mai mare mort pe front i patru fra i mai mici, Ernest a fost nevoit s lucreze pentru a- i ajuta familia. A fost, pe rând, vânz tor de covrigi, îngrijitor în port, t ietor de lemne i preparator la matematic pentru copii familiilor înst rite. Cam din aceea i perioad i-

a descoperit înclina ia spre desen i literatur . A urmat, din anul 1926, Facult ile de Litere i de Filozofie din Bucure ti. I-a avut profesori pe Nicolae Iorga, Nae Ionescu i Dimitrie Gusti. Cu Nae Ionescu a colaborat la Cuvântul, iar cu Dimitrie Gusti a lucrat în echipele de cercetare etnografic . Între anii 1930 i 1933, Ernest Bernea a primit o burs i s-a specializat în Sociologie i în Istoria Religiilor la Paris, iar la Freiburg (Germania) în Filozofie (unde a studiat cu Martin Heidegger). În toamna anului 1932, Ernest Bernea a cunoscut-o pe Maria Patrichi - Marcela, cum o alinta el, g eanc , absolvent a Facult ii de Litere din Bucure ti, cu care s-a c torit cinci ani mai târziu. Împreun au avut un fiu, Horia, i pe gemenele Ana i Tudora.

Volume publicate Riturile (1932), Crist i condi ia uman (antropologie cre tin , 1932), Stil legionar (1937), Muzeul romanesc de etnografie (1937), Filosofia la Universitate (1937), Cartea C pitanilor (1937), Preludii (eseuri, 1937), Gând i cântec (poezii, 1939), Îndemn la simplitate. rturisiri pentru un Om Nou (1939), Moldov trist (poeme în proz , 1939-1940), Pa i în singur tate (poeme în proz , 1940), Timpul la ranul român (1941), Colina lacr milor (1943), Maramure ul ar româneasc (1944), Firide literare (1944)

Despre Rânduiala i mi carea legionar

Ernest Bernea

Revenit în ar , al turi de Traian Herseni, la Institutul Social Român, condus de Dimitrie Gusti, Ernest Bernea a avut o contribu ie valoroas la cercet rile monografice întreprinse în diferitele zone ale României, publicând importante studii i articole în revistele de specialitate. Datorit simpatiilor legionare pe care le nutreau colegii s i Ion Ionic , Ion Samarineanu i D.C. Amz r (acesta din urm fiindui i cumnat), Ernest Bernea a aderat, în anul 1935, la mi carea legionar . În acela i an, cei patru au fondat revista Rânduiala, care a ap rut, trimestrial, timp de trei ani. Tot în anul 1935, Ernest Bernea a fost numit conferen iar la catedra de antropogeografie a lui Simion Mehedin i, unde a predat sociologie comparat i primul curs de etnologie din România, pân în anul 1940. Rânduiala, revist de atitudine cultural i politic , a g zduit semn turi importante ale vremii ca Lucian Blaga, Radu Gyr i Haig Acterian. Gruparea de la Rânduiala s-a încadrat în tendin ele epocii de a întrupa idealul „tinerei genera ii”, sprijinind mi carea legionar . Îns , odat cu asasinarea lui Corneliu Codreanu, liderul mi rii legionare, Ernest Bernea s-a distan at de aceasta, pentru ca orice simpatie s -i dispar dup uciderea lui Nicolae Iorga.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Manuscrisele netip rite S-au ar tat semne (roman, 1939), Arta în lumina stilurilor din cultur (1964), Frederic Mistral i spiritul Mediteranei (1964), Dante i universul spiritual medieval (1964), Sociologie i etnografie româneasc . Ordinea spiritual (1966), Civiliza ia român teasc . I - Forme i func iuni, II - Forme i valori (1969), Popas în gr dina neumblat (poeme în proz , 1971), Lumini în necunoscut (poeme în proz , 1971), Destinul civiliza iei. I - Dialectica spiritului modern (1974), Sociologia - tiin concret i experimental (1974), Legenda trandafirului alb (sau Un om caut pe cel lalt, roman, 1975), Medita ii. Note pentru o filosofie inactual (1975), Cultur i educa ie. În lumina unui nou stil moral (1976), Arta nou fenomen de criz (1978), Studii de literatur (1978).

Despre deten ia i închisoarea politic În timpul prigoanei carliste, Ernest Bernea a fost întemni at în lag rul de la Vaslui. A sc pat ca prin minune de pogromul antilegionar din 21-22 septembrie 1939 (declan at de regele Carol al II-lea drept represalii pentru asasinarea premierului Armand C linescu de c tre o echip legionar ). Ernest Bernea a fost eliberat cu pu in înainte de „noaptea cu itelor lungi” pentru c s-a num rat printre cei care au semnat o declara ie de desolidarizare de mi carea legionar , dup cum reiese dintr-un document al Securit ii. Ernest Bernea a sus inut mai târziu, în fa a ofi erilor de Securitate, c a fost exclus din mi carea legionar în anul 1940, „pentru lips de activitate”. De fapt, el spunea din anul 1937 s-a considerat izolat i autoexclus, pentru c viziunea sa politic intrase în contradic ie cu aceea a mi rii. A fost mai degrab un mistic r cit în politic , la fel ca mul i al i intelectuali interbelici.

Dup a a numita „rebeliune legionar ”, din ianuarie 1941, Ernest Bernea a fost închis în lag rul de la Târgu-Jiu i în penitenciarul Tg. Ocna, fiind suspect pentru c i p strase postul de func ionar în Ministerul Informa iilor pe timpul guvern rii Antonescu-Sima. La numai o lun , a fost eliberat, fiind g site dovezi c n-a participat la rebeliune. Promovat director de studii în Ministerul de Externe, a lucrat acolo pân la venirea Anei Pauker la conducerea institu iei, în anul 1947. R mas omer, a fost nevoit s se mute în satul Poiana M rului din jude ul Bra ov, unde so ia sa î i g sise un post de profesor. În anul 1948 a fost i el angajat profesor la coala din sat. Dup numai un an, rearestat, a fost inut în anchet un an la Bra ov pentru presupuse comploturi „ niste” pe care le-ar fi pus la cale. Iar în anul 1952 a fost din nou înc tu at sub acuza ia de „ideolog al mi rii legionare” i purtat prin mai multe colonii de munc de la Canalul Dun re - Marea Neagr . Eliberat în anul 1954, grav bolnav, i s-a fixat domiciliu obligatoriu în comuna Schei din jude ul Gala i. Între timp, familia sa se mutase la Z rne ti, unde a i locuit pân în anul 1962, când Bernea a fost eliberat definitiv. Dovad c în toat perioada deten iei a fost intransigent fa de comuni ti st un raport, din 10 decembrie 1954, al mr. Andrei Vaculin c tre gen. mr. Ady Ladislau, loc iitor al ministrului de Interne. „În timpul cât a stat în CM. (colonia de munc ) nu a dat dovad de reabilitare, el este cunoscut c lansa zvonuri cu privire la un nou r zboi i c Horia Sima va veni în ar cu un program nou i îndemna la rezisten pe ceilal i de inu i. (...) De la venirea sa în comuna Schei, între ine leg turi cu elementele cele mai du noase, manifest continuu nemul umire...”. Cu o asemenea „recomandare”, nu-i de mirare c , dup trei luni, a fost din nou arestat i condamnat la 10 ani de temni grea, pentru „crim de activitate intens contra clasei muncitoare”. A fost eliberat la 1 octombrie 1962, iar în anul 1965, cu sprijinul lui Perpessicius i al lui Al. Philipide a

35

fost angajat cercet tor la institutul de Etnografie i Folclor al Academiei Române, de unde a fost pensionat în anul 1972. Pân în 1989 a fost supravegheat în continuare de Securitate, iar în anul 1984 a fost arestat i b tut crunt pentru c a refuzat s devin turn tor. A murit la 14 noiembrie 1990 i a fost înmormântat la M stirea Cernica.

Religia - centru al vie ii satului românesc Ernest Bernea i spiritualitatea româneasc „Spiritualitatea local str veche s-a adaptat formelor i sensului vie ii religioase reprezentate de biseric , f s renun e la con inutul i valorile sale, iar biserica oficial s-a adaptat la condi iile i sensul tradi iei locale, f s renun e la ceea ce îi era esen ial” (Ernest Bernea). „Civiliza ia român s teasc ” a stat în centrul preocup rilor tiin ifice ale lui Ernest Bernea, sub toate unghiurile posibile pe care no iunea de „civiliza ie” le presupune. Pentru Ernest Bernea, „civilizaia român s teasc închide în ea un ritm de valori i o ordine proprie, plin de bogate înv minte. În sat s-a creat i p strat pân azi via a neamului românesc pe toate planurile unei ob te ti tr iri. Aici s-au obiectivat i orânduit toate produsele crea iei populare, anonime i autentice. Civiliza ia român s teasc este expresia milenar a experien ei populare rodnice i mereu reînnoite”. O lume vie, dinamic i plin de valori autentice a tepta s fie adus înaintea celor care uitaser de ea, iar Ernest Bernea era convins c ea a fost i este o cale pentru ca românii s i afle propriul mod de a fi în lume.

Persecutat în anii regimului comunist, Ernest Bernea nu a putut publica prea mult înainte de anul 1990. Abia dup aceasta, o serie restitutiv ne-a adus în aten ie un gânditor profund, de mare fine e.

Una din lucr rile postume este un mic „digest” intitulat „Civiliza ia român s teasc ”, în care Ernest Bernea sintetizeaz ideile sale despre unit ile de via tradi ionale ale poporului român, despre familie i via social , despre importan a datinii i a obiceiului în cultura tradi ional , despre cântecul i poezia popular , arhitectur i multe altele. Un capitol este dedicat „Religiei i magiei” în lumea rural româneasc . Ernest Bernea subliniaz c „activitatea religioas este în centrul vie ii satului românesc. Toate celelalte fenomene, atât cele care privesc ordinea material a lucrurilor, cât i cele care privesc ordinea lor spiritual , sunt str tute de religie ca de un fir nev zut.

Toate celelalte activit i, fie ele artistice, tehnice, juridice, economice, politice sau juridice, sunt judecate i îndrumate în sensul desf ur rii vie ii religioase”. Prin urmare, în lumea satului românesc, religia nu se rupsese de celelalte activit i umane, nu devenise autonom , ci sese în continuare „for a organizatoare tradi ional de valori”.

Via a spiritual a satului românesc este un filon de autentic extrac ie cre tin , chiar dac tiin a modern caut s fac distinc ie între „religie” i „magie”. Discutând din orizontul tiin ei, dar cu un suflet p truns de intui ii esen iale, Ernest Bernea arat c asemenea distinc ii automate nu reflect în mod obligatoriu realitatea: „Raportul teoretic între religie i magie, spune Ernest Bernea, este o problem central , ast zi devenit clasic în domeniul sociologiei religioase i etnologiei. În sat, lucrurile sunt vii; faptele au o stare i un rost propriu, într-un întreg organic. Cu deosebire în câmpul religiei i magiei, aceast afirma ie este întemeiat . Exist în via a spiritual a satului o seam de fapte de o str veche origine local , care, de i sunt în afara bisericii, nu sunt mai pu in religioase: e vorba de acele fapte pe care mintea cercetorului le situeaz între religie i magie... religia i magia apar i funioneaz împreun în via a satului, pentru c au aceea i natur : o natur mistic . Ele con in o seam de credin e i practici i sunt expresia leg turii omului, în cazul nostru a ranului român, cu realitatea metafizic , a c rei sensibilitate este înc rcat de o lume supranatural , puternic i bogat în consecin e prin leg turile ce se pot stabili”.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Prin urmare, chiar dac pentru unii aceast credin nu ar p rea tocmai „pur ”, ea este totu i expresia unei convingeri asupra sacralit ii întregii lumi, a tuturor treptelor firii. „Spiritul mistic” al satului românesc i g se te exprimarea într-o puternic con tiin a unei viziuni metafizice, care subliniaz distan a dintre cele trec toare i cele ve nice: ranul român î i exercit fiin a pentru a dep i trec torul din el.

Tr ie te condi ia material cu con tiin a c a r mâne în ea înseamn a mâne în p cat. Necuprinsul lumii acesteia, tainele esute în fiece f ptur , în fiece chip, în fiece act i trecere, tainele existen ei sale înse i îl fac s r spund , îl fac s lupte pentru cucerirea sensului i sprijinului absolut: Dumnezeu”. Dumnezeu este în lumea satului o realitate vie, este Creatorul omului, care trebuie s lucreze spre a împlini voin a Lui.

Despre locul, importan a i valoarea Bisericii în i din mijlocul satului Prezen a lui Dumnezeu sl vit în biseric este garan ia vie ii cre tine a satului românesc. Ernest Bernea subliniaz c „via a religioas a satului cap chip în primul rând în biseric . Biserica este a ez mântul tradi ional, care organizeaz i îndrum via a religioas ... Biserica r spunde religiozit ii, r spunde nevoilor interioare ale ranului i d rânduielile necesare promov rii spiritualit ii s te ti”. La biseric au loc dou mari categorii de fapte. Pe de-o parte, este Liturghia duminical , cu caracter mai „oficial”, al turi de care se manifest diverse acte religioase care ritmeaz via a omului i care au adesea un caracter local, arhaic. La biseric , între preot i credincio i are loc un dialog permanent între „biserica oficial ” i manifest rile religiozit ii populare, un dialog descris de Ernest Bernea în urm torii termeni: „Biserica îns i supravegheaz sau numai îng duie o seam de credin e i acte care, de i nu au un caracter cre tin, sunt apropiate ca natur . Este vorba de o întreag serie de fapte religioase, mituri i practici trecute în folclor sub numele de credin e i supersti ii populare... O credin neîntemeiat a f cut ca cercet torii civiliza iei s te ti s dea o aten ie

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

deosebit credin elor i supersti iilor ca fiind în afara bisericii oficiale, ca având un caracter cu adev rat popular. Cercet torii folclori ti au ignorat în întregime rolul bisericii în via a religioas a satului i ranului român, a a cum, bun oar , teologii înclin s înl ture tot ce este dincolo de dogma i ritualul cre tin”. Pentru Ernest Bernea nu exist o ruptur între cele dou aspecte. Întotdeauna oamenii Bisericii au ac ionat pentru a modela în spirit cre tin pe credincio i, f îns a le violenta formele de via religioas (practicile i obiceiurile tradi ionale): „În via a religioas a satului românesc, oficialul i popularul sunt adânc întrep trunse, uneori pân la închegarea organic . Spiritualitatea local str veche s-a adaptat formelor i sensului vie ii religioase reprezentate de biseric , f s renun e la con inutul i valorile sale, iar biserica oficial s-a adaptat la condi iile i sensul tradi iei locale, f s renun e la ceea ce îi era esen ial”. Mai mult decât o remodelare a unei viziuni religioase cre tine din c mizi disparate ale unor vechi obiceiuri i credin e, în cazul particular al poporului român s-a produs, credea Bernea, în rând cu al i oameni de cultur ai vremii, o întâlnire de spirit între vechea credin dacic i cre tinism, realizându-se o sudur trainic i coerent a unor elemente aparent disparate.

Despre gândirea popular i critica modernit ii la Ernest Bernea - filozof al culturii române ti autentice Motto: „Lumea noastr este lumea cea adev rat , este lumea bun , cu oameni i pomi înflori i...

Dintre privirile aruncate nou în ine ca popor, „Spa iu, timp i cauzalitate la poporul român” este probabil cea mai original , complex i documentat lucrare. Spre deosebire de viziunea istoric i caracterologic a lui Dumitru Dr ghicescu sau de cea filosofic a unor Lucian Blaga, Mircea Vulc nescu sau Constantin Noica, autori care au dedus ethosul românesc din poezia cult i popular sau din studiul limbii populare, Ernest Bernea împlete te filosofia i sociologia cu cercetarea etnografic , rezultând o viziune integratoare, bine argumentat i fidel realit ii concrete i spirituale a satului românesc. Ap rut ini ial în anul 1985, sub titlul „Cadre ale gândirii populare române ti”, puternic cenzurat de regimul comunist, cartea reune te trei studii prin care sunt analizate cadrele fundamentare ale gândirii: spa iul, timpul i cauzalitatea. Prin acestea, autorul încearc surprind , în fapt, filosofia popular , modul în care simte i gânde te ranul român, mergând astfel pe urmele celebrului antropolog Claude Levi-Strauss, autor al lucr rii „Gândirea s lbatic ”, între cele dou forme de cunoa tere existând i unele asem ri.

Despre spa iu în gândirea popular

Makovski - Boier cu cup

Spa iul, în reprezentarea popular , nu este linear i abstract, ci unul viu, concret i misterios, cu însu iri spirituale, având puteri benefice sau malefice. ranul român nu folose te termenul generic de „spa iu”, ci pe cel de „loc”, mult mai determinat. Exist o mare bog ie de locuri „bune” sau „rele” în satul românesc. Fiecare are o înc rc tur magico-religioas , de care omul trebuie s in seama.

Casa, gr dina i satul sunt „locuri bune”, în care totul spore te i pe care nu trebuie s le p se ti. Omul poart amprenta locului în care s-a n scut, pe tot parcursul vie ii. De aceea, veneticul, str inul din alt sat, nu este bine v zut de colectivitate, integrarea lui fiind „aproape cu neputin , pentru c p streaz însu irile locului de unde a venit”. La antipod, tot ce iese din hotarul satului, locurile în care au avut loc nelegiuiri sau casele p site sunt „locuri rele”, pe care omul trebuie s le evite ori la care s fie atent. R spântia ne arat cât intimitate exist între om i loc. Dup cum drumurile se întretaie

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i duc în diferite direc ii, tot a a omul o poate apuca în via pe o cale bun sau rea. De aceea, se construie te o troi ori se a eaz o cruce aici. Un s tean din Poiana M rului (jud. Bra ov) vorbe te despre acest obicei, p strat i ast zi: „se pune cruce la r scruce, c acolo se împart drumurile tii, o iei într-o parte sau în alta. Se pune acolo s se-nchine omu’ i s-o ia pe drumul cel bun”. Umanizarea spaiului i caracterul lui spiritual dar concret se reflect i în folosirea termenilor de Miaz zi, Miaz noapte, R rit i Apus, în locul celor de Sud, Nord, Est i Vest. Gândirea popular respinge ideea abstract de „puncte cardinale”. Casele se construiesc spre R rit sau Miaz zi, altarul se construie te spre R rit i tot spre aceast direc ie se închin oamenii, fiindc de aici r sare soarele. Spa iul, în reprezentarea popular , se întinde îns dincolo de punctele cardinale, deoarece el dep te grani ele fizice, întrând pe t râmul magiei i religiei. Dup lumea aceasta, se întinde „lumea nev zut “, a lui Dumnezeu, în „înaltul cerului”, sau a diavolului, în „fundu’ p mântului”. În afara acestor dou lumi, mai exist credin a în „cel lalt t râm”, un loc misterios de unde apar f pturi supranaturale precum strigoii, ielele sau joim ri ele.

Aceste lumi nu sunt str ine una de alta, ci se influen eaz reciproc, oferind experien ei un caracter tainic: „lumea nev zut d suflu cosmic i mistic celei v zute, iar aceasta din urm d celeilalte consisten . De aceea poporul român tr ie te în cele mai mici lucruri un fel de sentiment al grandorii i frumuse ii cosmice”.

Cu alte cuvinte, pentru ranul român, vidul sau infinitul sunt no iuni lipsite de sens i concrete e, care in de o gândire conceptual , obi nuit s lucreze cu m rimi cantitative, pentru care nimic nu iese în relief i fiecare lucru este la fel. Spa iul în gândirea popular nu este uniform i abstract, ci calitativ, îmbog it cu semnifica ii.

Aceast categorie a gândirii reflect o ordine, o ierarhie a lucrurilor, o „rânduial ” în care omul tr ie te i pe care o respect . De aceea, ea se prezint mai mult ca o realitate spiritual decât fizic : „În concep ia noastr popular , spa iul apare consubstan ial omului. Între om i spa iu poate fi mai mult decât o rela ie, poate fi o rudenie spiritual (...). Rudenia i str mo ii nu marcheaz numai o leg tur de sânge, ci i una de loc. Leg tura cu locul vine odat cu trecutul i elementele tradi ionale ce le p streaz i din care omul trage substan . Aceast intimitate cu spa iul original, al satului i al casei p rinte ti, sau cu spa iul cosmic, este un semn al experiment rii pe plan interior a spa iului i a naturii sale calitative”.

Despre no iunea de timp i determinare A vorbi despre timp înseamn a p trunde în intimitatea fiin ei, dezv luind resorturile ultime ale credin ei i colectivit ii. Felul în care ne tr im timpul, ne în elegem rostul i trecerea prin lume ne dau adev ratul chip i putere spiritual . Spre deosebire de timpul nostru, al experiment rii unui prezent care ne scap mereu, ranul român tr ie te într-un timp al profunzimii, ale c rui coordonate sunt trecutul, credin a i autoritatea tradi iei. Asemenea spa iului, timpul în gândirea popular este concret, calitativ i eterogen, fiind tr it ca o dimensiune spiritual , nu fizic . Poate mai mult decât spa iul, el ordoneaz întreaga existen : munca, anotimpurile i ritualurile leag omul i satul de mânt; calendarul i s rb torile leag natura, omul i colectivitatea de Dumnezeu; ritualurile de trecere (botezul, nunta, moartea) apropie individul de comunitate i Divinitate.

Existen a ranului român se petrece atât în „veac”, cât i în eternitate. Veacul nu este îns un timp profan, cum apare la Mircea Eliade sau în reprezent rile noastre despre timp. În satul românesc, curgerea fireasc a zilelor nu este decât o alt fa a Timpului: „Pentru mentalitatea general a satului tradi ional, timpul este o realitate care se consum în alta, superioar . A fi în timp înseamn aci a

37

tr i într-un prezent continuu îmbog it de contactul cu lucrurile neschimb toare. De aceea, timpul îl duce în mod firesc dincolo de trec tor, adic în eternitate. Triste ii curgerii tuturor lucrurilor, omul îi aduce o repara ie: aceea c marea trecere este un proces firesc al permanen ei i c timpul se desf oar în interiorul eternit ii”. ranul român nu cunoa te „teroarea istoriei”, absurdul existen ei sau revolta în fa a mor ii. El învinge timpul prin credin , fiindc a transfigurat tot ce e efemer, urâ enia i moartea. Via a sa interioar se consum sub semnul senin ii. Spre deosebire de omul zilelor noastre, a c rui „vârst aspira ional este adolescen a”, vârsta i frumuse ea satului românesc este b trâne ea.

Pentru s tean, calendarul este „punctul de reper al întregii sale fiin e materiale i spirituale”, fiind mo tenit din b trâni. Prin acest „dat care venea de dincolo, dintr-o zon unde e obâr ia lucrurilor”, omul, colectivitatea i natura particip la un timp sacru, revelat. Reforma calendarului din anul 1924 a ar tat foarte bine caracterul calitativ, sufletesc i organic al timpului tr it în satul românesc: „Po i dumneata schimba calendarul cum vrei, dar zilele r mân tot acolo”, dup cum spun s tenii. Zilele i s rb torile nu sunt conven ii, ci fac parte dintrun timp viu i concret - iat de ce s-au împotrivit la a da calendarul cu 13 zile mai devreme, îndemnând ca „zilele s hie cum le-o l sat Domnul nostru Iisus Hristos”. rb torile în via a satului românesc nu implic doar omul i Divinitatea, ci i natura. Întreg cosmosul se regenereaz în preajma unor s rb tori. Unii pomi înfloresc în anumite zile sfinte din calendar, a a cum unele p ri cântau doar de anumite s rb tori. Acest lucru nu ar trebui s ne mire, fiindc în gândirea popular „toate lucrurile merg laolalt ”, nimic nu este l sat la voia întâmpl rii. Exist „putere” de la Dumnezeu care rânduie te lucrurile, exist i o „lege a firii i a naturii”, exist „pricini” morale sau cotidiene ale lucrurilor i comportamentelor, dar exist i „taine” pe care omul nu le în elege.

Toate acestea ne ofer tabloul unei gândiri cauzale organice, din care lipse te hazardul. Cum spune un s tean din Z rne ti (Bra ov), „vine moartea, da’ ea nu biruie. Lucrurile sunt în a a fel întocmite, se leag unu’ de altu’: când sufer într-un loc, sufer toate”.

Alte multe i variate influen e în gândirea popular Frumuse ea satului românesc i a culturii populare este dat de ordinea ei, de „a ezarea” lucrurilor într-un sistem coerent de credin e.

Dac gândirii moderne îi este specific fragmentarea, cea neasc st sub semnul unit ii: „Lumea pentru acest om este ceva ordonat, frumos rânduit, dar nu în în elesul tiin elor fizice, ci mai sigur în în elesul celor biologice i morale. În filosofia popular , fenomenul de via se situeaz între materie i spirit, poate chiar în unitatea lor indestructibil ”. a cum „gândirea s lbatic ” teoretizat de Claude Levi-Strauss nu era foarte tiin ific , îns „introducea un început de ordine în univers”, ranul român „spa ializeaz ideea de bine i de r u i o introduce ca principiu nu numai în via a interioar , sufleteasc , ci i în natur , în ordinea cosmic . Lucrurile par întocmite în a a fel, încât ele r spund unor nevoi de ierarhie, echilibru i armonie a lumii obiective „. Gândirea noastr popular nu suport ceea ce este obscur i abstract, apropiindu-se de „ tiin a concretului” specific gândirii s lbatice, „pentru care via a era experien a, înc rcat cu o semnifica ie exact i precis ” (Levi-Strauss).

Omul satului românesc a mo tenit îns i tradi ia religioas a Evului Mediu. Am v zut c gândirea se aventureaz dincolo de grani ele vizibile ale lumii, dar nu pe un plan tiin ific i abstract, ci pe unul magic i religios. Spa iul începe i se termin cu Dumnezeu, ca în viziunea specific Evului Mediu descris de preotul i filosoful italian Romano Guardini. Realit ile ultime, sacre prin excelen , în

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care omul se des vâr te prin apropierea de Dumnezeu, sunt de fapt dou locuri ale retragerii, dincolo de lumea fizic : în în imile cerului sau înl untrul omului.

O alt asem nare cu reprezent rile Evului Mediu o reprezint gândirea simbolic , atât de prezent în cultura popular româneasc .

Atât Bernea, cât mai ales Levi-Strauss discut ra iunea în termeni de cauz i efect. Gândirea simbolic nu folose te îns rela ii cauzale, ci simboluri i coresponden e. Ernest Bernea aminte te c „mentalitatea neasc nu opereaz cu m rimi i cantit i, ci cu chipuri i sensuri. ranul român vede lumea i lucrurile într-un orizont spa ial îmbog it de orizontul crea iei”. Scopul acestui tip de gândire nu este explicarea fenomenelor, ci în area lumii pe o treapt superioar , îmbog irea cu semnifica ii a lucrurilor simple. Acest mod de reprezentare a fost ilustrat exemplar de istoricul i eseistul olandez Johan Huizinga într-o lucrare clasic , „Amurgul Evului Mediu”: „Simbolul a creat o imagine a lumii cu o i mai strict unitate i cu o mai intim înl uire decât ar fi putut s-o creeze gândirea cauzal bazat pe tiin ele naturale. El creeaz o ordine inviolabil , un ansamblu arhitectonic, o subordonare ierarhic . În orice raport trebuie s existe un termen inferior i unul superior (...). Nici un lucru nu e prea umil pentru a desemna lucrurile supreme i pentru a duce la glorificare. Nuca înseamn Christos: miezul dulce este natura divin , coaja c rnoas este natura omeneasc , iar coaja de lemn dintre ele este crucea. Toate lucrurile ofer sprijin i reazim pentru ca gândul s urce spre ve nicie. Gândirea simbolic ofer o permanent transfuzie a sim mântului majest ii i eternit ii lui Dumnezeu în tot ce e perceptibil i imaginabil”.

Asem tor, exist în cultura noastr popular o mare varietate de reprezent ri simbolice, asupra plantelor de exemplu, care prin frumuse ea i caracteristicile lor semnific personaje sau întâmpl ri

Makovski - Tamara i Demon

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

divine. Astfel, Maica Domnului este supranumit „Împ teasa florilor”, ea fiind cea care L-a n scut i purtat în bra e pe Iisus. De aceea, numeroase flori t duitoare îi poart numele, cum ar fi „Palma Maicii Domnului” (salvia), „Lacrima Maicii Domnului” sau „Inima Maicii Precista”, iar în cazul salciei, forma crengilor i-a atras denumirea popular de „salcie plâng toare”, care a plâns i s-a întristat dup ce Iisus Christos a fost b tut cu ea. Aceste personific ri sunt semne ale unei gândiri simbolice i emo ionale de o mare frumuse e, prin care satul românesc apropie tot ce este concret de marile taine ale existen ei.

Satul românesc poate supravie ui schimbului de genera ii i ordinii globale în care tr im, nu îns i cultura popular , care este o realitate spiritual , nu teritorial . A a cum scria Ernest Bernea înc din anul 1942 în lucrarea „Civiliza ia român s teasc ”, „satul de azi nu mai este o realitate organic echilibrat , ci una intrat într-un puternic proces de destr mare (...). Vechea a ezare a satului cu toate orânduirile sale se schimb ast zi n zuind c tre o a ezare de tip modern. Activit ile, formele, întreaga structur social a satului iau o alt înf are. Sensul colectiv al vie ii s te ti dispare, pentru a-i lua locul unul individual”. Fiecare poate constata aceast evolu ie. În satul bunicilor mei, de exemplu, Fundeni (situat la 25 km de Bac u), depopularea a început în anii ‘80, când genera ia tân a plecat în mala ora . Tendin a a continuat i în anii ‘90, pân când coala a fost închis din lips de copii. B trânii r ma i sunt ultimii reprezentan i ai culturii populare. Emanciparea fa de tradi ii este vizibil în forma i orientarea noilor case, care aduc cu ni te vile i nu mai sunt construite tre R rit ori Miaz zi, ci spre orice direc ie. Un alt exemplu de declin al vie ii colective îl constituie fântâna. Alt dat un simbol al satului, îngrijit de întreaga comunitate, de care se putea bucura oricine, ast zi a devenit un bun privat, majoritatea construindu- i una în propria-i curte.

Între spirit i tehnic Punctul de plecare al criticii modernit ii la Ernest Bernea îl reprezint cultura popular i viziunea cre tin asupra omului, domenii ale spiritului i firescul de la care lumea s-a îndep rtat. Sub influen a diverselor filosofii, ca pozitivismul sau abstrac ionismul, epoca modera redus cunoa terea i realitatea la aspectele sale materiale i cuantificabile, ignorând ceea ce ine de spirit - de la religie i moral la planul estetic i intelectual. Sacrificând adev rul i unitatea exactiii tiin ifice, „cunoa terea i omul se împu ineaz , iar civiliza ia intr în derut . Criza lumii contemporane este o criz a omului i a spiritului pe care îl genereaz ” (Ernest Bernea, 2002, 12). Influen at de gândirea lui Heidegger i de cea a lui Ortega Y Gasset, Ernest Bernea denun pozitivismul i caracterul experimental al tiin ei care a luat locul religiei, „barbaria specializ rii” care a f cut din munc i om o anex a ma inii sau cultura care i-a pierdut sensul devenind tehnic : „Omul modern, în expresia sa ultim , este în întregime tehnicizat, atât ca ideal, cât i ca via . Scopul vie ii sale este prins în tehnic , natura vie ii sale, condi ia uman este prins în tehnic . Tehnica a devenit un fenomen universal. (...)

Filosofia a ajuns o tiin a filosofiei, care la rândul ei a fost redus la o tehnic de lucru, arta contemporan a devenit tehnic a cuvântului, a sunetului, a culorii. (...) Mentalitatea abstract i uniformizat a epocii moderne a desprins cultura de via i spirit“ (Ernest Bernea, 2011, p. 81, 86). „Omul împu inat” pe care l-a gândit ultimele dou secole a fost redus succesiv la intelect sau la dimensiunile sale biologice, economice sau sociale: „C ile spiritului s-au închis. Omul-idee, trecând prin omul-func iune, a devenit omul instrument, omul-lucru, stare care marcheaz spectacolul cel mai trist al istoriei spirituale” (Ernest Bernea, 2011, 52). Iar pe treapta urm toarea st „omul standard“ al secolului XX, acel individ comun,

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mediu i abstract „dup care se construiesc toate a ez mintele noastre”, materiale sau culturale.

Pentru filosoful i etnograful român, individul este v zut ca „o unitate existen ial ”, neputând fi redus nici la natura sa biologic , nici la societate: „Natura i societatea îi sunt condi ii, dar nu moduri de împlinire” (Ernest Bernea, 2010, 70). Precum în vechea civiliza ie teasc , doar prezen a unei puteri spirituale ordonatoare - credin a sau tradi ia - ofer sens i plenitudine vie ii. „Omul este spirit întrupat“ scrie de nenum rate ori Ernest Bernea, iar religia cre tin este o „revela ie a spiritului”. În eseul „Crist i condi ia uman ”, faptul întrup rii lui Iisus este v zut ca aducând la via noul om: „Dumnezeuom a dat lumii calitatea de a exista în spirit, iar aceast lume a deschis principiului divin putin a de a exista în trup (...) Prin venirea lui Iisus omul în primul rând s-a definit, iar în al doilea rând s-a în at pe cele mai înalte trepte ale spiritului. Iisus a situat omul pe o pozi ie care-l recunoa te ca fiind apt de a exista în sfera eternului, f când totodat din el un colaborator al lui Dumnezeu” (Ernest Bernea, 1996, 41-42).

Con tiin a i spiritul sunt, a adar, adev ratele purt toare ale însemnelor umanului. R scump rarea prin Iisus Hristos i-a dat omului duh i libertate creatoare. În acest fel, nu numai religia, dar i „cultura i sensul ei devin tot o lupt pentru spirit i un leac împotriva morii. Cultura nu exist ca o ornamenta ie pe trupul unei epoci sau societ i; ea este o cale de a veni în contact cu permanen ele i un act al salv rii” (ibid., 91). Condi ia uman poart îns o ve nic dualitate între interioritatea planului con tiin ei i exterioritatea sim urilor. Individul trebuie s lupte pentru a se elibera de fondul u subuman. De aceea, sensul vie ii noastre trebuie s fie ascensional: „Trebuie s învingem sau cel pu in s încercuim, în noi sau în afar de noi, tot ce nu e îndeajuns de frumos, îndeajuns de nobil (...). S învingem urâtul din noi i din jurul nostru; e prima datorie. În fa a r ului trebuie s rezist m pân nu se instaleaz , fie c apare în lume, în societate sau în inima noastr . Via a noastr e un teren de lupt pentru spirit!” (Ernest Bernea, „Medita ii filosofice”, 2010, 31-32).

Despre timp i forme exterioare de cultur Ernest Bernea dezvolt în lucr rile sale o adev rat teorie a formelor exterioare de cultur . Spre deosebire de cultura popular , care este una a interiorit ii, ora ul a dezvoltat o „cultur periferic ”, a formelor exterioare, orientat spre bunuri i pl ceri: „Oamenii merg purta i de un demon nev zut, merg s cucereasc o lume de senza ie, o lume de pl ceri i rev rsat tumult. (...) Un om care tr ie te numai pe plan exterior se epuizeaz într-o lume de senza ii i aspira ii periferice dezordonate, într-o lume întâmpl toare i amorf . Sensul vie ii noastre este mai mult spa ial, exterior, de aceea în cele mai multe cazuri tr im periferic”. (Ernest Bernea, 2008, 68-71). Idealul de împlinire uman este bucuria. Aceasta nu se consum îns pe planul sim urilor, precum pl cerea, „cântecul, nu rareori în el tor, al tuturor senza iilor u oare i satisfac ia unui suflet redus”. Bucuria este „starea lucrurilor de adâncime, cântecul eliberator al împlinirii”. (Ernest Bernea, „Treptele bucuriei”, 2010, 11). Ea are anumite trepte, fiindc ine de plin tatea fiin ei, i nu exclude singutatea, triste ea sau suferin a. Omul se bucur pentru a fi în lume, pentru puritatea sa, pentru faptul de a fi în mijlocul celorlal i, se bucur de cunoa tere i puterea de a crea, dar mai ales de dragoste i ruire. Bucuria, a adar, este apropierea de lucrurile durabile, experimentarea în plan interior a plenitudinii i frumuse ii lumii, chiar i în cele mai umile aspecte: „ ranii vechiului sat când muncesc cânt .

Ei las ceva din fiin a lor în fiece lucru, oricât de m runt ar p rea,

39

lucru ce iese din mâna lor însetat ” (Ernest Bernea, 2008, 72).

Asemenea vechii civiliza ii s te ti, modul în care ne apropiem timpul ne arat adev ratul chip. Am v zut c ranul român nu se desp ea niciodat de permanen e, dep ind în elesul fizic i social al timpului printr-o participare mistic la eternitate. Timpul avea un sens spiritual, apropiind omul de Dumnezeu, prin ritualuri i s rb tori, dar i prin „marea trecere”. Spre deosebire de cultura popular , pentru noi timpul are o curgere uniform , linear i ireversibil , culminând cu moartea fiin ei. Dincolo este neantul, iar în locul senin ii, existen a a c tat un caracter convulsiv: „cel care exist numai în limitele corporale ale naturii experimenteaz fenomenul mor ii într-o grea suferin i într-un co mar distrug tor anticipat. Totul e durere i lichidare a datelor ultime ale con tiin ei” (Ernest Bernea, 1996, 87). Sociologul englez Zygmunt Bauman remarc înclina ia modern spre via a instantanee, semnifica iile metafizice ale timpului fiind proiectate pe un plan corporal i al experien ei: „indiferen a fa de durat transform nemurirea dintr-o idee într-o experien i o face obiectul consumului imediat; felul în care tr ie ti clipa face ca ea devin o experien nemuritoare” (Zygmunt Bauman, 1999, 118). a cum scrie criticul i regizorul francez Guy Debord în lucrarea sa „Societatea spectacolului”, tr im într-un timp al m rfii i pie ei mondiale, acela i pretutindeni - timpul spectacolului mondial. Omul încearc s ias din rutina cotidian , îns nu printr-o angajare spiritual , ci mai degrab prin evaziune. Expresii ca „a pierde vremea” sau „a ne omorî timpul” fac parte din vocabularul nostru, exprimând predilec ia pentru tr iri care se consum departe de realitate sau chiar în afara con tiin ei noastre. Ca o ironie, kitsch-ul i divertismentul chiar sunt moduri de a ne „ucide timpul”, dup cum remarc Matei C linescu în Introducerea sa la „Cinci fe e ale modernit ii”: „Marele paradox al kitsch-ului este acela c , fiind produs de o civiliza ie foarte preocupat de temporal, dar cu toate acestea incapabil de a atribui timpului vreo valoare mai ampl , kitsch-ul pare deopotriv menit s economiseasc i s ucid timpul. S -l economiseasc în sensul c produce o pl cere instantanee i lipsit de efort; s -l ucid în sensul c , precum un drog, îl elibereaz temporar pe om de con tiin a nelini titoare a timpului, justificând estetic i f când suportabil un prezent altminteri gol i lipsit de sens” (Matei C linescu, 2005, 23).

Comparând frumoasele obiceiuri de Cr ciun sau de Anul Nou din satul românesc, atât de armonioase i bogate în semnifica ii, cu peisajul trist al resturilor i manifest rilor de la un Revelion în strad , poate în elegem de ce timpul nostru nu mai are anvergur spiritual , nemaiînsemnând ordine, plenitudine i deschidere spre misterul existen ei, ci intensitate i uitare de sine - adic un prezent care ne scap mereu i ne închide în biologic i concret: „timpul s-a frânt; trecut i viitor nu se mai leag într-un prezent îmbog it, în dou momente ce nu se opun, ci se completeaz . (...) Timpul spa ializat, timpul matematic, m surat cu ceasul, nu ne poate aduce un adev rat sentiment al tr irii. Ne lipse te timpul interior, colorat i viu, bogat în evenimente, singurul care ne-ar centra via a i ne-ar da sentimentul exist m în lume” (Ernest Bernea, 2008, 71).

Despre femeia modern O alt constant în critica modernit ii se refer la transform rile din cuplu, intimitate i psihologia feminin . Din protectoare a vie ii i c minului, din simbol al crea iei, poeziei i rafinamentului, femeia „s-a masculinizat”, intrând în competi ia pentru bog ie i putere, devenind un obiect al dorin ei i pasiunilor. „Femeia anilor trecu i, prins înc în datele tradi iei, î i g sea lini tea i împlinirea în torie i maternitate. Supus unor condi ii de stabilitate i vir-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

tute, ea cuno tea dragostea i jertfa pân în limitele crea iei spirituale; ea nu cuno tea setea de aventur . Femeia modern , atras de mirajul unei vie i de larg tumult, încearc s aib ini iativa unui destin propriu. Dar, respingând dragostea conjugal i maternitatea ca pe ni te forme ale unei vie i de mult perimate, a alunecat pe cel mai instabil teren, acela al frivolit ii i apetitului. F când figur de om liber, femeia de azi apare ca o flotant a celei mai triste i dureroase condi ii, dincolo de structura i voca ia ei. Contrar unor vechi tradi ii, prin care femeia aducea vie ii noastre morale i sociale mult stabilitate, în lumea contemporan femeia aduce acestei vie i o not de labilitate psihic i frivolitate. Via a ei sufleteasc e prea mult angajat în senza ie i pl cere i prea rupt de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat” (Ernest Bernea, 2010, „Medita ii filosofice”, p. 28, 55-56).

Prin cercet rile asupra obiceiurilor i credin elor populare, dar mai ales prin studiul despre gândirea popular , Ernest Bernea a argumentat str lucit afirma ia lui Mircea Vulc nescu c „ceea ce constituie un neam este o realitate care st la încheietura metafizicii cu istoria”. Pân i critica sa a „timpurilor noi” porne te de la cultura popular , etalon de compara ie i model de interpretare a transform rilor moderne. Numeroasele eseuri - cenzurate în timpul comunismului i publicate abia în ultimii ani, de o larg erudi ie, cuprindere i expresivitate - îl recomand pe Ernest Bernea ca pe unul dintre cei mai importan i sociologi i critici români ai modernit ii. Iar dac azi tim mai multe despre chipul, poate uitat, al vechiului sat românesc, i acestui om, atât de încercat, i-o dator m.

Concluzie final

i încheierea

La întrebarea gânditorului, teologului, publicistului i cercet torului cre tin Costion Nicolescu de la Muzeul ranului Român (M R) „câ i i ce tiu despre Ernest Bernea?”, Ciprian Voicil - tot un publicist cre tin de la acela i muzeu, care s-a ocupat îndeaproape de opera lui Ernest Bernea - puncteaz : „A fost urm rit i b tut în anii 70, de Securitate, dintr-un motiv foarte simplu: zeci de ani au încercat s -l fac informator i nu au reu it. Pe de o parte, avem modelul Ernest Bernea, care nu a cedat în fa a presiunilor regimului i a Securit ii, iar, pe de alt parte, avem arhicunoscutele modele de dup anii 90 de intelectuali care propriu-zis au fost ni te disiden i au citat din plin din Marx, Engels, Lenin, stau m rturie c ile lor editate în anii 70-80, reeditate dup 90 f «celebrele» citate, când onestitatea intelectual ar fi cerut s i le asume. În c ile lui Ernest Bernea (foarte pu ine ie ite de sub tipar în perioada ceau ist ) nu ve i g si citate cu trimitere la Marx, Engels, Lenin. El a fost un opozant, nu a fost un disident (a a cum mul i disiden i se dau opozan i, ceea ce nu au fost i nici nu vor fi vreodat ) i este foarte interesant el a rezistat pân la sfâr it”. Costion Nicolescu îndeamn s mergem cu to ii, noi, oamenii zilelor de ast zi, în prelungirea lui Ernest Bernea i a lui Horia Bernea i a altora asemenea lor. Mai exact, conchide cercet torul tiin ific: „Construc ia noastr în viitor s fie pe astfel de repere, s nu fie pe modele slabe, facile, mai u or de digerat, despre care î i dai seama, în timp, c nu i-au consolidat fiin a, dimpotriv i-au ubrezit-o”.

Cercet torul tiin ific Costion Nicolescu de la M R evoc , totodat , prima întâlnire a sa cu Ernest Bernea, care a fost una „pe calea ii”. Este vorba despre volumul „Cadre ale gândirii populare române ti”, ap rut în anul 1985, pe care îl calific astfel: „O senza ie a timpului acela. Atunci am aflat eu de Ernest Bernea. Mai apoi, am avut întâlnire cu el la înmormântarea lui, la M stirea Cernica.” „Ce îmi repro ez eu?”, se întreab Costion Nicolescu, dup care r spunde: „Faptul c s-ar fi putut s -l cunosc, s fiu în preajma lui, a a, ca vie uire

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

în cetate, în acela i timp. Pe fiul s u, Horia Bernea, l-am cunoscut pu in dup anul 1989, dar a fi putut ajunge la el dac func ionam i eu cum se cuvine. Ernest Bernea face parte dintre aceia care au avut de suferit i înainte, i dup comunism. Cum îl prindeau, cum îl arestau, îl teau. Se tie c în anii 84 (avea 80 de ani) a fost luat i b tut la Securitate. Greu de imaginat. Este într-adev r regretabil, pentru mine zic, tim foarte pu ine despre el. Nici m car pe fiul lui nu l-am tras de limb . De i un tat absent - a fost foarte mul i ani în pu rie, pe urm fiul lui a fost plecat la studii, este interesant cum a reu it s transmit tot suflul s u, toat aceast dragoste i putere de sintez fiului s u i de aici el s fac muzeul ranului Român. Eu cred c Horia Bernea a cut muzeul pentru c s-a transmis ceva osmotic, genetic, de la tat l u, dar i dintr-un respect extraordinar, niciodat m rturisit, pentru gândirea i pentru jertfa tat lui

Decalogul lui Ernest Bernea 1. Iubi i adev rul; nu pune i în scen ca ceva real un fapt, atunci când adev rul este altul; iubi i adev rul c el este lumin i frumuse e, este Dumnezeu.

2. Gre eala s nu o acoperi i, ci s o isp i; se tie c m rturisit este jum tate iertat .

3. Fi i buni cu oamenii, dar apropierea de ei s o face i cu în elepciune; s nu face i ca ei decât atunci când ave i încrederea c cugetul i fapta lor sunt bune.

4. nu acorda i intimitate oricui; nu o datora i integral decât celor ce v sunt rudenii spirituale. Intimismul, f discern mânt, este mai mult decât o vulgaritate, este un p cat: te vinzi i nu tii cui.

5. În rela iile cu oamenii fi i buni i drep i; orice acorda i mai mult decât se cuvine poate cultiva în el ciunea i se pl te te scump.

6. Evita i contactul apropiat cu oamenii lipsi i de inteligen i bun tate; fi i pentru ei un model de în elepciune i virtute.

7. Fi i statornici în hot rârile voastre; consecven a înt re te personalitatea.

8. Când iubi i pe cineva, d rui i-v integral; o dragoste adev rat cere dep ire de sine, puritate i putere de jertf . Dragostea mare are un fior religios.

9. v respecta i cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare i nici ceva cu care po i r ni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie s aib izvoarele cele mai pure, adic divinitatea.

10. Fi i sinceri i cura i în tot ce face i, ca i când Dumnezeu ar fi de fa .

(24.I.I984 - Bucure ti) Bibliografie: Bernea, Ernest, Spa iu, timp i cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, Bucure ti, 2005.

Bernea, Ernest, Crist i condi ia uman , Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1996.

Bernea, Ernest, Sociologie i etnografie româneasc . Ordinea spiritual , Editura Vremea, Bucure ti, 2009.

Bernea, Ernest, Civiliza ia român s teasc , Ed. Vremea, Buc., 2006.

Bernea, Ernest, Treptele bucuriei, Editura Vremea, Bucure ti, 2010.

Bernea, Ernest, Cel ce urc muntele, Ed. Ars Docendi, Buc., 2008.

Bernea, Ernest, Medita ii filosofice. Note pentru o filosofie inactual , Editura, Predania, Bucure ti, 2010.

Bernea, Ernest, Criza lumii moderne, Ed. Predania, Buc., 2011.

Levi-Strauss, Claude, Gândirea s lbatic , Ed. Polirom, Ia i, 2011.

Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu, Ed. Univers, Buc., 1970. linescu, Matei, Cinci fe e ale modernit ii, Ed. Polirom, Ia i, 2005.

Bauman, Zygmunt, Modernitatea lichid , Ed. Antet, Buc., 2000.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Ion HADA

Ligya DIACONESCU (Canada)

Regret Rena te prim vara Când r sare ghiocelul Se-aude iarba cum cre te Zburd pe câmpie mielul Totul, totul reînoie te Fetele î i poart an oarele pe piept Mamele fac mucenicii rile zbor discret i în fâlf it de aripi Prin glas de izvor de munte Se ive te o ciread Cu vite mari i cornute Se-nvârtesc copiii roat În câmpia însorit Iazul morii se-nfioar Îndr gosti ii se s rut Repetabil minune A rena terii Divine, M-a cuprins prin dorul vie ii An de an aici prin lume Prim vara înverze te Tot mai tân prin vremi Trupul meu îmb trâne te Via a parc ar fi un ghem Fermecat sau plin de noduri Ne îndrept m rând pe rând Spre abis sau Paradisul Visul drag de pe p mânt Dac -am fi ca primavera i-am înmuguri etern N-ar mai fi nici r utate, Ur , grij sau blestem E frumoas prim vara, Flori i gâze, m oare Preumbl ri prin roata vie ii, Fericiri i sup rare O speran -n prim var An de an se înverze te De mai bine pentru ar , Bog ia ce rode te În suflete îmblânzite rutate de lumin Sc ldate în rou vie ii Printr-o lini te Divin

Vei regreta chiar azi sau poate mâine C-ai alungat iubirea printre ploi Vei regreta i poate-o s te doar Poemul fericirii dintre noi Vei regreta în vara-nviorat , gustul buzelor nu îl mai sim i Vei regreta i pe deasupra-n rug Ceri s te iert, c i-ai ie it din min i

A plâns în mine Dumnezeu A plâns în mine Dumnezeu Nu lep dam p cate grele Prin jertfa sa m-am ridicat Dorind s fug din cele rele Dar ca-ntr-o ching m ineau Întoarcerile la pl cere Chemându-m , atât de lin, Mierlos i tainic, plin de vrere.

Am adunat i suferin i, Plâns, lipsuri i dureri amare i mi-au adus scrâ niri din din i cate vechi, reci, secular L-am cunoscut pe Dumnezeu i Maica Sa cea iubitoare În zi cu soare i iubiri De semeni, ar i de floare M-a îmb iat lini tea Sa Sim ind adâncul nemuririi Dorin a mare de-a ierta i-a alunga p catul firii Cred, Doamne, c m înso ti, i cer iertare, Pream rite, Chiar de gre esc în orice zi, Adun -mi zilele smerite i s m por i pe Bra ul t u În clipe grele-a vrea s i cer ai r bdare i s -mi dai bdare... ca s urc la cer m adun prin poc in i Prin bun tate i lumin Te rog, iart i neamul meu -i României, zi senin Smerenie î i cer acum N-am înv at s m smeresc Sau poate nu am vrut prea mult Te rog, Doamne, s -mi d ruie ti dejde, cale spre-adev r i spre lumina nemuririi Sunt doar un prunc, copilul T u Ce-am mo tenit p catul firii.

Fascina ie cutreier fascinat str zile ora ului într-o zi de prim var însorit precum privirea coapsele femeii iubite

Fo netul sub adierea molcom de prim var fo netul p durii verde viu ca mireasa-n ziua nun ii numai dragoste de via respir

E prim var e prim var de-atâta lumin cald bucurie i dragoste de via iarba asemeni unui cântec de iubire a-ncol it i-n inim

În zori prim vara-n zori la geam lumina cald cu note i pa i din mirajul dansului de mireas te invit la via

Sigur sigur am dorit o singur iubire

o singur femeie atât de frumoas atât de perfect precum sferele iate-n dou de zeii speria i având sufletul atât de mare cald curat i bun încât numai visul poeziei o poate cuprinde Suficient de mare nu exist mare suficient de mare pe care pluteasc inima mea pulsând versuri fierbin i asemeni rug ciunilor când te viseaz Od bucuriei dedicat tuturor militarilor care s-au jertfit pentru libertate diile purtate de vânt sunt visele solda ilor de sub iarb al c ror fream t din zbor i las -n inim bucuria cântecului marelui surd de libertate egalitate fraternitate i mai ales iubire cu lumin divin

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Nicolae B~LA{A

Despre anii de liceu ]i cer]etorul din iadul de la poarta raiului Data trecut , dup ce am r st lm cit mai bine de o sut de ani, am ajuns la concluzia c , imediat dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, dup ce s-a confiscat mica industrie i p mântul, altfel spus, dup ce românul a fost scos din matca sa, din firescul omenirii, în România s-a instalat un regim comunist. Spun asta acum, târziu, dup o via de om, când am putut vedea c în lume se poate i altcumva. La vremea aceea, aproape tot ce se întâmpla, evident, anormal, inea de normalitate. Nu departe suntem i în ziua de ast zi, dar asta e alt poveste. Mi se p rea firesc ca la ora cinci i jum tate, un icnit, exmatriculat de pe la nu tiu ce facultate, angajat pe post de pedagog, s -mi dea de teptarea, s m scoat în chilo i, pe hol, în fa a dormitorului, i s înceap cu mine i cu ceilal i copii, un fel de pr rie, numit de el, gimnastic de înviorare. Dup câteva înjur turi, uneori i câteva palme, intram val-vârtej în camer , îmi preg team periu a de din i, prosopul i s punul, pentru igiena corporal . Totul în doar câteva secunde. Intram în baie, la fluierul pedagogului, la wc-u la fel, ie eam de acolo la acela i iuit. Dup mine, colegii mei, grupuri, grupuri, pân în jurul orei apte, când ne încolonam doi câte doi, în fa a c minului, pentru a merge la mas . Cantina, la doar câ iva pa i. Pân acolo, totu i, b team câ iva pa i de defilare i fredonam dou , trei, versuri dintr-un cântec patriotic, specific timpului, apoi intram în sala de mese. Când se întâmpla s fie al ii înaintea noastr , mâneam a a, în epeni i, în cele dou rânduri, f s schi m un zâmbet i f s scoatem o oapt . Cui i-ar fi ars de altceva? Îns , din câ i eram încolona i, aproape zilnic se întâmpla, careva, deranjat la stomac, balonat, care s scape, cumva, vreun pâr nevinovat. Duce era depistat, respectivul era scos din rând i primea, cu fast i alte înjur turi, de la pedagog, unul, dou , picioare în cur. M rog, cu sau f acest imbold m re , dup cum ne spunea el, pedagogul, de înaintare în comunism, pe cele mai înalte culmi, ne a ezam la mas , ungeam feliile de pâine neagr cu margarin i marmelad i mâncam tot, pe ner suflate. La fel beam i ceaiul cu rom, pe deasupra c ruia plutea bromura ce trebuia s ne blocheze instinctele, chiar dac aproape to i eram ni te sfriji i, numai osul i pielea. Dup micul dejun, tot încolona i, intram la ore. Aici, un alt tip de ordine i o alt form de a fi educa i. Totul depindea de firea i de cât era de îndoctrinat cel ce se afla la catedr . Nu am idee cum o fi fost la alte coli, dar la mine, de exemplu, Ilici, profesorul de matematici, nu suporta s vad c noi, b ie ii, aveam p rul mai mare de ase, apte milimetri, spre frunte i nici m car doi, trei pe ceaf i pe lâng urechi. Când se întâmpla s mai treac oarecum peste norma impus de el, te scotea la tabl . Î i dicta un exerci iu de complexitatea celor ce se d deau pe la admiterea de la facultate i, bineîn eles, c nu tiai s -l rezolvi.

- Te tunzi zero sau ast zi ai nota trei? În primul an, aproape nimeni nu i-a ie it din vorb . Cu toate astea, în clasa a zecea am trecut cu apte elevi mai pu in. Ceilal i au pierdut c ru a. Exigen a individului era una ce dispera. De altfel,

liceul meu era cunoscut la nivelul ora ului, ca fiind locul în care, Jega, Constantinescu i Ilici, to i profesori de matematici, desfiin au clase. În anul doi de liceu, cam tot aceea i atitudine. Eu, cât i ceilal i colegi, în permanen cu capul în p mânt, mai r u decât la biseric , pentru a putea lua o not de cinci, ase... apte d dea tovar ul doar în cine tie ce împrejur ri i, la tez , când se întâmpla ca din rezolvare s nu lipseasc nici m car o virgul . Pacostea mare ne pândea în orice împrejurare, cât timp, la vremurile acelea, mediile se calculau f a se rotunji. Din acest motiv se putea ca în momentul în care î i ie ea media 4,98, s fii corigent sau chiar repetent, dac aveai vreun ghinion, la înc dou materii. Iar ghinioanele curgeau gârl .

Ba te lua somnul, te cipcea proful c nu erai atent i trei era nota unui indulgent, ba citise i, cu o zi înainte, lec ia doar o dat sau de dou ori i nu- i intraser în cap toate cele, informa ie, punctua ie i cine mai tie ce, ba i se p rea celui ce te asculta c liceul ar fi o institu ie de înv mânt mult prea onorant pentru cât te ducea pe tine mintea i i se repro a zilnic faptul c nu i-ai încercat norocul pe la vreo coal profesional sau pe la CFR, la b tut cu ciocanul în ro ile trenurilor de pe calea ferat . Ba priveai în gol cu gândul la vreo fat , cum mi s-a întâmplat mie când tam-nesam mi se f cuse dor de Ghi a.

Pentru fete, expresiile se reduceau la a le trimite la crati sau, în cel mai fericit caz, la confec ii. Cu Ghi a, c tot am amintit de ea, m întâlneam, s pt mânal, la autogar , când ne duceam acas , la ar .

Urcam în rat , un autobuz ce scâr âia din toate încheieturile i scheuna din toate tablele i, cu mo vitez la volan, hodoronca-tronca, de-a lungul drumului, prin toate pietroaiele, pân ce ajungeam în sat.

To i, pr fui i pân în albul ochilor... Uneori, când strângeam ceva bani, ne întâlneam în ora . Mergeam la o cofet rie, mâncam câte o pr jitur i beam câte un cico. La desp ire, Ghi a m strângea de mân în semn de mul umire. De pupat, rar, doar prin vreun dos, pe undeva, unde nu puteam fi v zu i, c dac se întâmpla, era pr d! În primii doi ani de liceu am fost mai cuminte decât o fat mare ce i p stra virginitatea nu din convingere, ci din spaim . Dac se afla cumva c ea ar fi c lcat oarecum strâmb, era jale. Consiliul profesoral al colii propunea, pentru „p toasa” r zvr tit , în cel mai fericit caz, o mutare disciplinar , la o alt coal , iar taic -s u îi rupea oasele i îi înro ea bucile cu joarda, sub pretextul c l-a f cut, în lume, de ocar . Pentru b ie i, în privin a fecioriei, ta ii, tiindu-se cu musca pe ciul , erau mai indulgen i, îns când era vorba de vreo ciufuleal , seau, cât ai fi b tut din palme, un nod în papur . Ce mai zic?! Toate ar fi bune i la locul lor dac , dup ce ai ani în cârc nu ai uita c , undeva, demult, în copil rie sau adolescen , i tu ai fost la fel.

Cum am trecut în clasa a unsprezecea, aproape to i ne-am schimbat atitudinea. Crescusem, de! Mai ales dup ce, în primele dou pt mâni de coal , Ilici pusese în catalog, fiec ruia dintre noi, câte doi de trei. În concluzie, to i refuzasem s ne tundem. Când a fost

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vorba de a treia not de trei, niciunul n-a mai putut rezista. Am mers la frizerie, încolona i, cântând pe strad ritmuri de fanfar . Acolo nu ne-am tuns potrivit regulamentului de ordine colar , ci, în semn de protest, to i ne-am ras în cap. Excep ie a f cut doar unul, Burada, care s-a aranjat precum Vasile Alecsandri, cu chelie în fa i doi trei floci r zvr ti i pe restul capului. Dup ce am fost f cu i boboc, neam întors spre liceu, încolona i, cu acela i cântec, ar tând îns nu ca elevi, ci ca ni te pu ria i, în uniforme colare, cu numere de înmatriculare, cusute pe mâneca hainei din partea stâng . Pe strad , felul nostru de a ne comporta atr gea aten ia oricui. Se opreau oamenii în loc, î i f ceau cruce, încetineau autobuzele... Dup ce am intrat pe poarta liceului, am dat ocol cl dirii în care ceilal i copii f ceau ore.

Instantaneu, de la fiecare clas , au scos capul pe fereastr profesorii.

O or mai târziu era deja întrunit consiliul, apoi întreaga coal în careul în care noi am fost da i ca r u exemplu i am fost mu trului i de toat lumea, inclusiv de cei ce erau efi cu UTC-ul. Noi, ce abia ne mai recuno team, ne-a umflat râsul. Discret, cumva a zâmbit i diriginta noastr , îns , în acel moment, când s-a decis s fie chema i urgent la coal p rin ii i s fim exmatricula i, i-a pierit i ei cheful.

Vuia ora ul, urla partidul c s-au r sculat elevii. În cele din urm , ni s-a sc zut nota la purtare, cei ce st team la c min am fost da i afar , directorul a fost schimbat, iar în locul lui Ilici, matematica ne-a fost predat de o frumoas profesoar . Tot o scump i diriginta mea, o pu toaic ce terminase facultatea când eu abia am început liceul.

Ne-a sc pat pe to i din multe, îns pe mine dintr-o belea cu haz i lacrimi f nume. În anul trei de liceu, când înc nu se desprim rase, la una din orele de german , o profesoar la fel de fraged , într-o fust scurt i strâmt , doar era moda mini, i-a rezemat fundul, u or bombat, de pupitrul b ncii pe care i eu i colegul ne puneam coatele.

Prin stofa ce-i acoperea trupul, dunga chilo eilor îi creiona, senzual, coapsele. Cu toat bromura înghi it zi de zi, celui de lâng mine i sau aprins c lcâiele. A întins mâna i-a atins cu vârful degetelor dunga chilo eilor. Voia s mi-i arate. Parc eu aveam orbul g inilor! Profesoara a sim it.

43

Makovski - Ophelia

- Ie i, ie i, nesim itule! - mi-a zis ea, ro ie pân în vârful nasului, în timp ce s-a întors spre mine i m-a plesnit.

M-am ridicat, am vrut s explic, îns atunci nici ea, nici cerul i nici p mântul n-au vrut s m asculte. O clip mai târziu, l-a dat afar i pe el. L-am înjurat de câteva ori, ne-am îmbrâncit, îns cu ce folos?!

Faptul fusese deja consumat. M-am dus la cancelarie. A teptam, în fa a u ii, s m dest inui i, fie s fiu iertat, fie s mi se ia capul. Cam în acela i moment cu diriginta, a ajuns i profesoara de german . În zul tuturor „nem oaica” m-a plesnit din nou.

- Nesim itule! - a ipat ea i, instantaneu, pentru prima dat în via , mi-au dat lacrimile.

- Of, Doamne, ce s-a întâmplat? - m-a întrebat, uimit , diriginta, în timp ce m-a îmbr at tandru. rog, i-am spus. Nu am idee dac m-a crezut, îns , subtil, am sim it-o cum s-a amuzat, de n zbâtie, ca un copil. În zilele urm toare, dup nu tiu ce discu ie între ele, totul a fost trecut sub t cere. Parc nu se întâmplase nimic, îns la fiecare or de german eram ascultat i, indiferent dac visam lec iile, primeam nota doi. Am r suflat u urat tocmai în trimestrul trei, când germana, pentru c era un obiect op ional, s-a scos din programa colar . „Las‘ c a a- i trebuie! Dumnezeu nu doarme!” Ca s vezi c n-am fost vinovat! - am vrut s -i zic, întro zi, când a plecat cu coada între picioare, la o alt coal .

- Nu te bucura! - mi-a luat-o ea înainte, când m-a z rit - Înc n-ai sc pat. Merg la inspectorat s revin în anul al patrulea! Si atunci s vezi ce n-ai v zut, belea!

- Ei, i dumneavoastr ?! Gata, a zburat puiul cu a a...

- M garule!

- Fleo c, Mari o! M gar, cu ce ocazie?

- Nesim itule! Am s i fac iar referat!

- N-ave i decât! Poate v mut partidul în alt ar ... C tot se vorbe te acolo o limb ce se potrive te cu germana mai ceva ca nuca în gard!

- Îndr zne ti? Mucosul dracului!

- Da ce-am f cut, doamn ? la a vrut s -mi spun c ave i ni te chilo ei a întâia. Ce mare scofal ?! C doar nu v-a mu cat de...?! - am devenit eu obraznic i am rupt-o la fug .

- Derbedeule! Fir-a i ai dracu de nesim i! I-auzi, s m mu te?!

Asta îmi mai trebuia! - am auzit-o scrâ nind în urma mea. În ultimul an de liceu, pedagogii ne-au mai sl bit cu milit ria. La coal mergeam f a ne mai încolona, la intrarea în sala de mese nu mai st team la rând. F ceam du f a mai a tepta ignalul lui sau al elevului de serviciu. Doar la sala de lectur i la bibliotec programul era obligatoriu. În primul trimestru din acel an, diriginta a organizat, împreun cu al i profesori din coal , o excursie pe traseul Ruc rBran, mas inclus i dou nop i cazare, în Poiana Bra ov. Cum, necum, cu milogeli prin familie, într-o parte i în alta, am f cut rost de bani i m-am înscris. A teptam ziua plec rii cum nu mai a teptasem altceva pân atunci. Între timp, am strâns ceva b net i de buzunar.

La un moment dat, m-am gândit c a putea s o iau în excursie i pe Ghi a, îns era prea târziu. Locurile se ocupaser . În sfâr it, în ziua stabilit , la ceasul potrivit, am pornit la drum.

Cum am urcat printre ultimii i locurile se ocupaser , diriginta m-a tras de mân i am stat lâng ea. Ini ial m-am ru inat i m-am ro it mai ceva decât o pu toaic la primul s rutat.

- Stai! - m-a încurajat ea - El e îngera ul meu!... A a c am grij de el - i-a zis, în glum , profesorului de sport care îi urm rise gestul, chiar dac o tot curta pe „fran uzoaica” ce preda Limba francez .

- Înger vrei, înger o s ai. S te duci cu el în rai! - a glumit el. - Noi am vrea s experiment m iadul!

- Iad s fie, împeli ilor! - i-a r spuns ea.

Pân dincolo de Pite ti, în autocar, tot o h rm laie i o vânzoleal .

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Unii cântau, al ii râdeau... Chiar i profesorii erau cumva al ii. F ceau haz de te miri ce sau se amuzau copil re te, pentru chestiuni m runte. În ma ina aceea, atunci, am sim it, pentru prima dat , c eram, oarecum, i noi liberi! Abia când am trecut de Câmpulung i am început urc m erpuit pe drumul ce parc intra în nori, ni s-a t iat respira ia. Încet, încet, mi s-au înfundat urechile. Faptul c st team atât de aproape de o femeie i tân , i frumoas îmi d dea frisoane. ...M sim eam cumva i mândru, i protejat. Câteva clipe chiar am uitat c ea, cea care îmi st tea al turi, îmi fusese i înc îmi era profesoar de fizic . I-am luat mâna i i-am s rutat-o. Nu s-a opus i am început s visez. Mi-am revenit îns repede chiar dac acel sentiment cochet îmi d dea înc târcoale.

Nu dup mult timp ne-am oprit la Mausoleul Eroilor de la Mateia .

L-am vizitat. În interior ghidul ne-a aruncat în istorie. M-a captat.

Aproape c uitasem drumul i clipele din autocar. Doar la ie ire aerul proasp t al muntelui m-a trezit la un prezent banal.

- Istoria, ve nica vac de muls a celor ce sunt la putere! - a zis, parc f s vrea Bazilescu, profesorul de istorie. Face lapte, brânz , unt i ou ... - s-a completat el, ironic. Ca s vezi comedie, cic , insurec ia armat din ‘44, în al Doilea r zboi Mondial, la 23 august, a cut-o clasa muncitoare sub conducerea Partidului Comunist?!... i, care partid, frate? Care comuni ti? Apoi ce are sula cu prefectura, cât vreme mausoleul sta a fost ridicat pentru eroii din ‘917, din primul r zboi? M rog, femeia, bine îndoctrinat , î i face datoria.

Regretabil faptul c -i îndobitocim i pe copiii tia!

S-a f cut lini te. Profesorii se priveau unii pe al ii, cu un fel de suspiciune pe care eu, atunci, nu o în elegeam.

- i o s mai vizit m?!... - m-am bâlbâit eu - O s mai vizit m ce? am întrebat-o pe dirigint , evitând voit formula clasic ce începea oficial cu „tovar a profesoar ”.

- Ei i cu tine, avem destul timp. Multe... De unde ai vrea s tiu?!

- mi-a r spuns în timp ce i-a pus mâinile între ale mele. Vezi ce reci sunt? Mi-au înghe at. La munte e mai frig... Sper c i-ai luat i haine mai groase!

Makovski - Rusoaicç

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

- Da... - m-am încurcat iar i, ne tiind ce s fac - Mai am un pulov r, scurta asta...

- Ai mâini fierbin i i sufletul de copil!... În stea trei zile, am s fiu i eu o pu toaic . Vrei? Uite, acum se înc lzesc i ale mele. - mi-a zis ea în timp ce le-a fr mântat i a suflat în ele.

Dup înc vreo dou ore de mers i tot atâtea de cântat i recitat poezii, dup ce am mâncat în mersul ma inii, ce aveam fiecare pus la pachet, am ajuns la Bran. Castelul m-a fascinat chiar dac la vremurile acelea nu se putea vorbi despre Dracula, ci doar despre Vlad epe , domnitorul drept ii, ce era gata s trag în eap pân i pe dracu dac ar fi mi cat cumva în front.

- Domnule, imperiul, tot imperiu! Cum s învingi un colos ce tear fi f cut terci, cât ai zice pe te? Restul sunt pove ti! E, pentru imagine, pentru a nu fi doar cârpe în istorie, merge. - A intervenit iar i Bazilescu, într-un grup, în care m aflam i eu. - ...Al dracului om!

Nu-i pl ceau curvele! De altfel, pe la noi, în istorie, cam multe...

- Profesore, las‘ c nici cu al ii nu mi-e fric ! Napoleon a c rit vampele Europei. Asta înseamn , pe cale de consecin , c ,,E‘ropa le avea” - a intervenit, ironic, cel de sport, în timp ce o tot pip ia pe profa de francez .

- Ei, i dumneata, curve i curve, dar fie! Numai c sta, al nostru, cum le afla, cum le t ia ele i, hai, sus, cu ele în eap .

- Aoleu! - s-a speriat diriginta mea. - Ce criminal! Bietele femei! rba ii, cam to i pe la r zboi?... M mir cum mai exist m ca neam!

- Neam?! Neam, neam, draga mea!

- Nici sta nu e zdrav n! - mi-a optit ea la ureche. De când i-a scos, printre gard, un coco , ochiul la din stânga, i se trage...

- Aci, pe linia Orient-Occident, un amestec cum nu s-a mai pomenit. Românul, ras a dracului! - a continuat Bazilescu. Noi i tia din Balcani!

- Profesore, a avut i poporul sta, în sfâr it, un epar original il vorbim de r u?! Pentru muieri, de exemplu, pe post de eap , putea fi i altceva... S nu dramatiz m! - a glumit cel de sport.

- Nu fi i vulgari! Ne mai aude i b iatul sta! - a p rut c se ru ineaz fran uzoaica.

- „Madam, e cu neputin !”, vorba lui Caragiale! Pu tiul a fost educat i iar educat pentru cele mai înalte culmi! tie c barza are ciocul roz. Ia zii, m b iete, cum e? ?! Hai, c-am v zut c i place geografia! B , afl c harta lumii - asta nu v-am spus-o la clas - începe dintre picioarele femeii, iar istoria... Istoria omenirii, o istorie a rs rilor de sânge, dictate de la umbra unor buci - o zis cel de istorie, oarecum bulversat.

- Domnule, ne-ai f cut praf! - i-a zis diriginta, în timp ce mi-a urm rit gesturile i i-a dat seama c m-am ru inat.

Odat cu înserarea, am ajuns în Poiana Bra ov. Ne-am cazat la Cabana Sport, apoi ne-am preg tit pentru programul din prima sear .

Mai întâi cina, apoi ceva distrac ie, cu dans, iar în jurul orei zece, stingerea.

De i f cusem un drum lung, m sim eam relaxat. Masa a fost una de tip festiv. Totul era aranjat cu grij , ca pentru oaspe i. Bucatele pe sura momentului, bune, ba chiar incomparabile cu cele de la cantina liceului, locul unde dac la prânz era mâncare de cartofi, seara, orez, în ziua viitoare, la prânz, orez i seara, cartofi. Din precau ie, fasole, de i bun la gust, mâncam rar. Pâr urile, de i nevinovate, erau considerate ca fiind împotriva orânduirii. Înainte de a ne strânge to i în restaurant, colegul meu s-a f cut cumva nev zut, a intrat în barul de la intrare i a tras un pahar, dou , de coniac, pe gât. Obicei familiar.

De altfel, atunci când primea de acas pachet, printre alte bun i, el avea i câte o sticl de rachiu i un bidona de vin ro u. „Pentru putere i sânge s tos”, dup cum ne spunea mai ales taic -s u. În fine, am servit masa, i tot acolo, pe un ring, pe ritmurile unei

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mi-am pierdut min ile. Nu am mai scos niciun cuvânt. Între timp, ea a stins veioza. Pân spre ora patru, în diminea a zilei urm toare, am f cut flea cear afurile de pe ambele paturi. Atunci, am ie it de la ea, pe fereastr , i am intrat în camera mea. Colegul înc dormea bu tean. M-am întins i eu pe patul liber i am adormit instantaneu. În jurul orei opt, m-a trezit. Mi-a spus c , în seara anterioar , o f cuse lat cu înc vreo doi, ce avuseser la ei un bidon cu vin.

Am luat micul dejun în sala restaurantului aproape goal . Mai tot timpul am stat cu ochii în farfurie. În minte, aievea, doar ce se întâmplase în noaptea trecut . În timpul zilei am coborât în ora , am vizitat Biserica Neagr , Biserica Sfântul Nicolae i Scheii Bra ovului. Eram n uc. În autocar am stat tot lâng Elena. Discret, i-a dus dege-tul la buze i mia f cut semn s p strez totul ca pe un secret. Nici c se putea altfel! rea satisf cut , chiar fericit . În adâncul sufletului m bucuram i eu, chiar dac ceva acolo frem ta i altceva parc îmi fugea de sub picioare. Seara, în Poiana Bra ov, dup cin , ne-am plimbat, în grupuri restrânse, pe alei mai mult sau mai pu in luminate. Într-un moment prielnic, Elena m-a prins de mân . I-am sim it degetele firave u or umezite.

- E ti un nebun! - mi-a optit ea.

- Nebun, nebun!... - i-am r spuns eu.

- iit! ...C ne aude careva. În seara asta o s fim cumin i. Fiecare în camera lui, dormim i vis m.

- Se poate i a a?!...

- Dac , totu i, i se face dor de mine, ba i în zid. Eu, la fel...

- i dup aceea?

- Vedem noi...

Gândul c nu am s o pot întâlni în singura sear ce-mi mai r sese la dispozi ie, m-a f cut s -mi duc colegul la bar i s -l îmb t. În ultima zi a excursiei, în jurul orei 13, am servit prânzul i ne-am urcat în autocar. La întoarcerea spre cas am vizitat Castelul Iuliei Ha deu. Seara, când abia c zuse întunericul, am ajuns din nou în curtea colii. Ne-am desp it. Fiecare intra într-un fel de timp banal al s u.

O lun mai târziu, profesorul Bazilescu a fost mutat disciplinar întro localitate, Sticl ria Scobin i, pe grani , aproape de Prut. Cineva dintre cei ce au fost în excursie turnase totul la securitate, apoi la partid i, ierarhic, la Inspectoratul colar, ce a trebuit s ia m suri. Mi-am amintit de faptul c Bazilescu, cu umor, în anume situa ii, f cuse haz de necaz i se opusese minciunii. Nimic mai mult! Sanc i-onarea lui mia provocat un fel de scârb de tot ce m înconjura atunci, i ast zi numesc sistem. Despre mine i despre Elena, nimeni nu b nuise nimic.

Pân la sfâr itul anului, m-am trezit, în fiecare zi, la c min, la fluierul pedagogului. R it, de fiecare dat , parc într-un prezent f de prezent, m sim eam un fel de cer etor al zilei, din iadul de la poarta raiului.

Makovski - Frumuse e rus

orchestre, am început s dans m. Toat seara nu mi-am sc pat din priviri partenera de drum. O vreme nici ea nu a dansat. Era singur , spre deosebire de ceilal i profesori, în marea lor majoritate, perechi, contextual, cupla i. În cele din urm a invitat-o profesorul de istorie. A strâmbat din nas, îns nu l-a putut refuza. El, o matahal , cu ochelari fumurii, ea, o minion , ciocolatie, picioare frumoase, sprâncene i buze senzual conturate, f ceau ca mai ales pe ringul de dans, s nu se potriveasc sub nicio form . Când a sc pat din bra ele lui, s-a îndreptat spre mine. Am s rit ca i când a fi avut sub fund un arc. Am dansat vreun fel de inhibi ii, ba, mai mult, am vrut s îi ar t c o pot purta în ritmul muzicii, ca pe balerin . Mi-a zâmbit de multe ori. Când a sim it privirile celor din jur ne urm reau mai mult decât se a tepta, ne-am oprit. Ca un domn, i-am s rutat mâna i am vrut s o conduc.

- Eu o s plec. Tu mai stai. Chiar te rog s mai r mâi. Ne vedem mâine, la micul dejun. - mi-a zis ea i s-a îndreptat spre ie ire.

Am înso it-o pân spre u , apoi m-am întors la locul meu, îns nu mi-am mai g sit astâmp rul. Eram înc sub mirajul ei i al dansului.

Dup o vreme am socotit c trebuie s p sesc i eu restaurantul. Miam c utat cu privirea colegul. Cheia de la intrare r sese la el. Nu lam g sit. Am urcat i am b tut la u a camerei în care eram cazat. Nu mia r spuns. Iar am b tut i iar i nu mi s-a r spuns. Colegul dormea tun. Între timp, au venit cei de la camerele al turate. Cum, pe sub ferestrele, atunci deschise, pe exteriorul cl dirii, era un fel de acoperi ornamental, din indril , pu in înclinat, mi-am dat seama c pot intra, în camera mea, pe geam. Sub privirile unor colegi de an, am luat-o tiptil, tiptil, iar la camera pe care am considerat-o ca fiind a mea, am intrat. În untru, nimeni. M-am mirat i mi-am pus semne de întrebare cu gândul c cel ce îmi era coleg ar fi putut adormi pe vreo banc , beat. În cele din urm , f s m dezbrac, m-am întins pe pat. Nici nu am apucat s m a ez bine i, de la baie, a ie it, înf urat într-un prosop alb, diriginta. Am s rit ca ars.

- Stai, s nu sari cumva pe geam! ...C te omor cu mâna mea! - mia zis ea, în timp ce a verificat dac închisese u a - Pe unde ai intrat?!

- Pe geam!

- Cum?! Tu e ti nebun?!

- Nu! O clip , v rog, i v spun tot...

Diriginta a închis fereastra, a tras draperia, a stins lumina i aprins o veioz de lâng pat. O lumin palid a nit cumva pe zidul pe care s-a proiectat instantaneu figura sa. Întâmpl tor, în timp ce încerca s i usuce p rul, profesoarei i-a c zut prosopul. A r mas dezbr cat , frumoas , ca o statuie într-o noapte înstelat . Am vrut s îl ridic.

- Nu! Nu te uita! - Of! Ce i-e i cu via a asta?!

- ... Mda! - m-am aprobat singur, mi-am pus mâinile la ochi i am vrut s plec pe acela i drum, dincolo de un zid, spre camera, pe care, de-acum cu siguran o tiam a fi mea. Când m-am ridicat, diriginta avea deja un halat roz pe ea.

- Uite ce, când suntem doar noi doi, po i s -mi spui Elena. Acum...

Ia zii, te-a v zut careva?

- Da, ni te colegi de la o alt clas ...

- Aoleu!

- Îns sunt convin i de faptul c am intrat în camera mea.

- Deci a a... E, i dac ai intrat, ai intrat... Acum ce o s facem? ...S tii c -mi place cum dansezi, a schimbat pentru o clip vorba.

- Am înv at i eu a a, din mers, pe la câte un bal...

- Evident, cu iubita ta! E frumoas ?

- Nu, privind la al ii, urm rindu-le atent pa ii.

- Hai, las prostiile, c tiu eu cum sunt b ie ii. Ia zii, te-ai culcat cu ea?

- P i...

- Stai aci, lâng mine i... Ia s vedem ce tii tu, la sfâr itul liceului, despre senzualitate, de exemplu, despre senzualitatea femeii?

45

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Angela BURTEA

Floarea alb[ de cire] tot sun de câteva zile i m îndeamn s merg acas , spre a prinde în plin floare faimosul cire care str juie înaltul casei. E b trân cire ul, s aib vreo... 30 de ani i var de var ne ofer darul s u, îmbiindu-ne cu fructele sale negre, dulci-am rui. Nici nu tiu ce s -i spund deocamdat , fiindc , de regul , îmi respect promisiunile, iar pentru asta trebuie s fiu foarte atent . Dezam girea lor ar fi cu atât mai mare, cu cât a promite i nu m-a ine de cuvânt, decât dac a sa totul pe seama întâmpl rii. Dar, cum nimic nu este întâmpl tor, merg la sigur: în curând, voi merge din nou acas ! „Vino s vezi minunea, e ca o mireas în rochia-i alb de m tase! îmi opte te la telefon, cu vocea-i tonic sau stins , dup cât e soarele de generos sau norul de întunecat. Nici nu tii ce mireasm împr tie... Azi am l sat u a de la balcon deschis . S-a înc rcat casa de mirosul cire ului nostru, apoi m-am gândit c n-ar fi r u s deschid i a camerei tale, apoi i fereastra. Parc te auzeam strigând: Prim var , prim var , tu aduci mireasma-n ar / Din Craiova-n Ol ne ti, Secuieni sau Bucure ti/ Tu ne prinzi de mijloc iar i cân i hore pân -n var .

Makovski - Fat

i mai aduci aminte, nu? Erai pe la ciclul primar i te învârteai în jurul cire ului, cântând de mama focului, convins fiind c cire ul va lega rod mai repede, iar soarele va bate mai cu putere i fructele se vor înro i la iu eal . Acum e ti ocupat cu serviciul. Nici nu mai cân i i nici drum pe-acas nu- i mai faci! Timpul trece, iar noi nu mai întinerim, doar tu înflore ti an de an. Te deschizi ca floarea cire ului i te mai coci pu in. Asta nu-i r u, dar miresma florilor de cire n-o se ti în fiecare zi. De aceea zic, vino, poate mai prinzi ceva din trena rochiei de mireas . S tii c , de i l-am cur at, sunt înc multe crengi aproape de p mânt. Parc te v d cum întindeai mâinile micu e pentru a prinde o creang . Când reu eai, strigai cu toat for a: Am plins, am plins cleanga, uite, am adunat cile e!” Iar mâinile tale erau ro ii ca sângele, fiindc fructele mici i coapte zemuiau printre degetele tale. Le strângeai f mil , apoi î i înc rcai gura cu bobitele aproape sf râmate.

Mam -ta spune c face i anul sta ni te dulcea . Î i pl ceau cl titele cu dulcea de cire e amare. Erau preferatele tale. Acum, mai nânci cl tite? Cine tie? De ceva timp, nici gusturile nu i le mai tiu. De fapt, cine s le prepare? Tu ai treab mult , serviciul cere sacrificiu; a a spun to i, cei tineri. Tân e ti i tu, dar floarea cire ului se trece i odat cu ea ne trecem i noi. La tine e altfel. Tu prinzi putere în fiecare zi, iar bujorii din obrajii t i sunt departe de noi! Oare cine se bucur acum de ei? tii, ne-ar pl cea s vii, cât nu se trece floarea cire ului. E alb tot i râde spre razele soarelui, bucurându-se, ca atunci când tu te c rai tocmai în vârful lui i te ascundeai printre crengi ca s nu te vedem.

Dup lungi c ut ri, auzeam ecoul strig tului t u: Cine m caut , m se te! Cine m caut , m g se te!... i râsul t u r zb tea ca un clopo el vioi i f griji. Acum, se pare, c te-au n dit i grijile, i gândurile. Adev rat. Timpul tinerilor se m soar altfel decât al vârstnicilor. Parc eu îmi mai pot m sura pa ii cu pa ii t i? Nici nu mai pot s ajung în fiecare zi prin v ile din spatele livezii, a a cum o f ceam odinioar . Î i mai aminte ti? Urcam i coboram, de parc nici nu atingeam mântul! Tu o luai adesea înainte, fiindc mai mult alergai, asemenea mieilor sc pa i din arcul lor ori dezlipi i de mama lor. Te opreai în dreptul vreunui copac i te apucai de creangile lui, leg nându-te în voie. M opream i eu din mers i- i urm ream cu duio ie leg narea copil reasc ... i cât m bucuram.

Acum, ai schimbat totul pe-o via scump de ora i fugi din când în când la munte cu prietenii, iar floarea noastr de cire te tot teapt . i de nu vei veni nici s pt mâna asta, poate o vei face în pt mâna coacerii. Cire ele tale preferate, nici ele nu a teapt prea mult. Doar tii, culegem ce culegem, apoi r mân hrana preferat a graurilor. I-auzi, mam -ta îmi opte te c va face, totu i, i anul acesta câteva borcane de dulcea ! S fie acolo, nu se tie!

Stai, stai c nu te mai aud, maic -ta m tot bruiaz , tot repet întruna: fii s toas , floare alb de cire ! Iar eu repet: Nic ieri nu-i ca acas ! Nici u a, nici pragul, nici patul, nici pâinea, nici car razele soarelui nu înc lzesc ca acas !

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Valentin POPA

Lumile disp[rute ale Cameliei Iuliana Radu Cu un debut editorial întârziat din cine tie care motive (Floare mic , Ed. Etiquette, 2009), Camelia Iuliana Radu (n. 1959 la Slatina, dar cu o copil rie, adolescen i o tinere e petrecute la Br ila, pân în 1990, i de atunci, ploie teanc ) revine în 2016 pe pia a de carte cu un volum surprinz tor - Desaparecida - Ed. Tracus Arte, în care ni se prezint ca o poet ce impresioneaz prin prospe imea expresiei lirice. De remarcat este i faptul c între anul debutului i cel al tip ririi Desaparecidei poeta a publicat circa zece volume, din care numai în 2015 - cinci. Un adev rat desant editorial, oarecum neobi nuit în practicile de marketing ale poe ilor.

Poemele din Desaparecida sunt precedate de un avertisment, intitulat Str ina, în care ne m rturise te cum a ajuns s se serveasc de Lisabona i de cultura portughez ca de un pretext pentru inspira ia liric . Totul s-a datorat unui eveniment cultural - un festival de poezie de la Sighet (noiembrie, 2013), în care unul dintre poe i (Lucian Vasilescu) s-a auzit povestind cuiva despre Lisabona dar i unul cosmic (sau mai degrab meteorologic) când soarele a disp rut de pe cer

timp de 33 de zile, ceea ce i-a transmis poetei frisonul lumilor disp rute. Cuvântul care d titlul c ii - Desaparecida - înseamn în limba portughez „Disp ruta”. Volumul transmite cititorului emo iile îndurate de poet în spa iul imaginar al unei Lisabone care nu se ar ta (Lisboa Desaparecida) ca ora modern, ci ca unul cu str zi înguste, r mase ca m rturii ale unei epoci disp rute. Cartea este de fapt un poem imens, compus din circa 80 de micropoeme, câte unul pe pagin , ca un imn închinat unui ora de pe vremuri, privit, sim it, admirat de pe holul unui hotel, prin u a de la intrare care se deschide din când în când, l sând s p trund imagini, ecouri, emo ii ale unei fiin e misterioase care este ora ul „disp rut”, dar i ca un imn dedicat unei întâlniri literare care a l sat urme durabile în con tiin a poetei: „M întrebam însingurat / lâng b rba ii cople i de poveste/ de unde venise în holul vechi/ ca un nor seductiv/ senza ia stranie// culorile scurse de pe fa adele înalte/ p reau a- i sorbi unele altora respira ia/ într-o strad îngust ca un spa iu echivoc/ dintre doi obraji str ini atra i subit electriza i/ când tramvaiul galben trece i umple golul senzitiv cu o ispit ” (p.15). În universul acesta „electrizat”, „confuz”, str ina, care este poeta, r cit printre participan ii la acel festival, recepteaz imagini senzoriale stranii, aude sufletele cum „ es imagini” i frunzele îng lbenite cum murmur . Toate experien ele senzoriale de acest tip se produc pe holul acelui hotel, cu u ile de la intrare uneori larg deschise, prin care ora ul misterios din imagina ia excitat de relat rile acelui poet se exprim , dorind parc s de-monstreze c „Lisboa desaparecida”, tr ie te i deci nu trebuie trecut în lista „lumilor disp rute”.

Atmosfera se completeaz cu imaginea unor b rba i-fantom („b rba ii de cenu ”) care parc plutesc prin spa iul acesta vr jit i uneori se arunc „direct în bra ele femeilor/ ie ite pe balcoane” (p. 23) Uneori b rba ii invoca i sunt îmbr ca i în negru i apar ca ni te „g uri misterioase”. Obsesia str zilor tot mai strâmte, a unei Lisabone disp rute, zut îns sau, mai degrab , imaginat din

holul acelui hotel de la Sighet, Corona, se amplific pe m sur ce se avanseaz c tre mijlocul volumului. Dar poemul dezv luie, cu o u oar unduire epic , fiecare episod al acelui festival de poezie germinând i desenând într-o atmosfer ca de abur coagul ri de emoie liric . „Desaparecida s-a spart/ au ie it fire de melancolie/ pui crescu i în locuri str ine/ cu instincte str ine/ iar noi le spuneam atrac ii/ de i/ la mas / al turi de al ii/ vorbeam despre poezie” (p. 36) Autoarea nu uit nici episoadele erotice care se contureaz uneori la aceste întâlniri între poe i. „...vorbeam i ne îmbrânceam pe din untru/ a a cum trupurile caut s sparg pielea i s alunece/ sorbitor/ în aceea i carne dureroas / ne-am rupt t cerea i mai ales ner bdarea/ ne-am împins unul în altul pân am sim it istovirea/ i armisti iul” (p. 32) Nici detaliile minore i prozaice, precum o convorbire la telefon, a unuia dintre participan i, nu sunt ratate când ele pot servi cristaliz rii unei emo ii: „Lucian poetul povestitor/ plecase în pia a din Sighet / el credea c vrea s cumpere ceva/ pierzându-se pe str zi/ apoi a vorbit la telefon/ într-un târziu nu s-a mai recunoscut din mul imea/ poe ilor/ în care se scufundase cu bun tiin / pândind momentul ie irii în larg/ în adânc// Lisboa Desaparecida nu mai era a lui ” (p. 42).

Obsesia ora ului disp rut o înso te pe poet i dup spargerea festivalului i desirea de poetul care i-o provocase, sau de poetul cu care petrecuse mai multe clipe de intimitate, ce fusese târât prin trenuri murdare de b rba ii cenu ii, când „doar Liosboa Desaparecida” îi „ascundea trupul autentic/ sub alt lumin / nem rturisit ”/ dar el nu tia, ci numai poeta. (p. 61) Inten ia autoarei de se servi, ca pretext de inspira ie poetic , de un festival de poezie i-a reu it în întregime. Atmosfera generat cu mijloacele poetice dintre cele mai moderne reu te s acapareze interesul cititorului de poezie prin elementele de mister, prin decorul post-romantic între inut de u a deschis a

Still Life

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

holului unui hotel, de tramvaiul galben care marcheaz ca un metronom scurgerea timpului, de mi rile stranii a dou categorii de rba i (cei îmbr ca i în negru i cei de cenu), prin referirile obsesive la ora ul disp rut („Lisboa Desaparecida”) i la str du ele înguste, medievale, ireale parc , prin obsesia erotic ce pulseaz în mintea autoarei, prin frecventele invoc ri ale elementelor de banalitate ce vor inunda din nou existen a poetei dup încetarea experimentului liric la care participa. Ca mijloace stilistice, nu vom întâlni prea mult nici metafora i nici compara ia muritoare, ci doar pe cea provocatoare („vei trece dintr-o înc pere a zilei în alta/ ca un budist dintr-o mantr în alta” - p. 64); vom întâlni, în schimb, asocierile surprinz toare între evenimente i epitetul ocant, ca în scenariile onirice. Un suprarealism discret plute te în majoritatea poemelor acestui volum: „nemul umirea ab tea suficient aten ia/ cât nu mai vedem corpul care se strânge/ î i înt rea epii de ap rare/ i totul devenea r zboi/ ur i zid// dincolo/ în alcovul minciunilor rodea încet un miez/ nautic i f sens imediat/ î i întindea aripile de unt i ne stropea oasele” (p. 65) Camelia Iuliana Radu se dovede te prin acest volum din 2016 o poet pe deplin format , cu o voce liric inconfundabil (ceea ce este esen ial pentru valoarea unui autor), cu un admirabil curaj al experimentului literar.

Tema dispari iei lumilor, odat cu trecerea timpului, î i g se te în aceast autoare un

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Nicolae M~TCA{

Din Fiji korowai, rebel din Ciad

Catârului, sanchiu, zi-i asinel i pupezei din sal - jupâneas .

fii în ara ta majoritar E-atât de greu stigmatul a-l purta!

Din fa na ionalist sadea, Deci xenofob, fascist, legionar.

Chiar dac -i bou coleá - f -l bourel. Îno i guvid cu u a strâns în plas , Dar e ti sub scut, de curs nici nu- i pas ?

Amic pescarul? Joci cum cânt el!

Cel mai mi to - s fii minoritar: igan, maghiar, evreu, t tar coleá, Rutean sau grec, cu fes sau cu giubea Ce mult mai trage ast zi la cântar!

n-ai trecut de glorii, nat select, nu- i cinste ti memoria i glia, nu te-ncânte-n ceri ti ciocârlia, ci e ti politice te incorect.

Barbar, avid, avar, pletos ori spân, Separatist, f clie de jihad, Muslim, budist, mozaic sau p gân,

vii din sumbru veac, paleolitic, De vrei s fii modern, corect politic.

Din Fiji korowai, rebel din Ciad (Precum te-ar vrea principiul retrograd), Dar numai nu, în ara ta, român.

Nu crezi c-ar fi, St pâne, mai cu gust?...

n-ai trecut de glorii, nat select nu-i spui porc nici când î i râm -n cas , În cazul cel mai r u s -i zici purcel.

Un alt tâlhar - rasat - st azi la pând i pun mu teriii la-ncercare, i nu pe-un pat ca-n timpuri legendare: La teasc s -i dea-nainte de osând ! „Corect politic” - testul de sortare scapi intact de moara lui fl mând , C-o sanc iune s te-alegi mai blând Ori înfundat de-a pururi în uitare.

Principiul, nou, restric ii-n vreme n-are, -i de la Crist sau, poate, antecrista.

Pe roat -s tra i Mihai, tefán cel Mare Ori Creang , Eminescu, Burebista...

Nu crezi c-ar fi, St pâne, mai cu gust Sub teasc s -l punem - primul - pe Procust?

Ce-ar fi s -i d m de-a dura pe poltroni?

De când le-au rupt o boaghe din Kurile, Un kamikaze-n orice suflet zace.

Moscalii nu mai pot s doarm -n pace Cât va mai fi s aib -n via zile.

Doar efii no tri dorm sub carapace. piar mii de suflete i mile Cedate-n arturi grele i umile: C-un troc de ieri ei ce-ar avea de-a face?

Niponii to i, din tron c , din mormânt, Nu- i vor ceda o palm de p mânt.

Venalii no tri, la i, orbi i de vicii, Ne anse-acuz hojma, sacrificii...

Makovski - Fat cu bluz înflorat

Ce-ar fi s -i d m de-a dura pe poltroni i-n locul lor s ungem capi niponi?

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Petre GIGEA-GORUN

Nevasta ]efului de gar[ În perioada anilor ’70, când îndeplineam func ia de primvicepre edinte al Consiliului Popular Jude ean Dolj, am primit vizita scriitorului i dramaturgului Victor Eftimiu (1889-1972) care a îndeplinit i func ia de pre edinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Cu acest prilej, a avut o întâlnire cu publicul craiovean în sala Teatrului Na ional din Craiova. Îmi amintesc c , a ezat la o mas aflat pe scena teatrului, o figur impozant , masiv , cu o voce puternic , a spus o serie de aspecte din via a scriitoriceasc . Povestea frumos i atractiv. Sala arhiplin era într-o lini te deplin , întrerupt din când în când de aplauze.

La un moment dat, ne-a povestit un episod legat de numirea la Craiova a scriitorului Liviu Rebreanu (1885-1944), ca secretar literar al Teatrului Na ional al Craiovei.

Acesta s-a petrecut în anul 1911, dup ce la conducerea Teatrului Na ional Craiova a fost numit scriitorul Emil Gârleanu, la 12 iunie 1911, ca director al acestei prestigioase institu ii de cultur . Desigur, numirea scriitorului Emil Gârleanu, fost i pre edinte al Societ ii Scriitorilor din România, era o mare onoare pentru teatrul craiovean.

Dorin a sa a fost ca secretar literar s fie Liviu Rebreanu, scriitor cunoscut, care a devenit apoi director al Teatrului Na ional din Bucure ti i pre edinte al Societ ii Scriitorilor Români. Nici în visurile cele mai frumoase ale craiovenilor ace tia nu ar fi crezut c Teatrul ora ului lor s aib în conducerea sa doi mari scriitori, titani ai literaturii române ti.

Scriitorul Victor Eftimiu a povestit c atunci când s-a hot rât ca Liviu Rebreanu s fie instalat în func ia de secretar literar al Teatrului din Craiova un grup de scriitori s participe la aceast manifestare.

Din câte re in, i-au dat acordul de a merge la Craiova, tefan O. Iosif (1875-1913), poet cu o liric dominant legat de peisajul românesc i trecutul patriarhal, Octavian Goga (1888-1938), poetul „p timirii noastre”, care a devenit mai târziu prim ministru al României, Dimitrie Anghel (1878-1914), scriitor simbolist, care, împreun cu tefan O. Iosif a scris i semnat împreun , versuri, proz i lucr ri dramatice, precum i Cincinat Pavelescu (1872-1934), magistrat, poet i epigramist.

Organizarea i conducerea acestui grup (nu re in dac au mai fost i al i participan i) a revenit lui Victor Eftimiu, care era mai tân r, de la care am aflat întâmplarea pe care o redau în aceste rânduri. În acea toamn a anului 1911 s-a s rb torit i aniversarea a 57 de ani a Teatrului Na ional din Craiova.

Bucuro i pentru misiunea pe care i-au asumat-o, au ocupat un compartiment în trenul de persoane care avea s -i duc la Craiova. În compartiment era o atmosfer vesel , optimist i prietenoas . Doar t. O. Iosif nu-l privea cu prietenie pe fostul s u prieten de idei Dimitrie Anghel, deoarece acesta, îndr gostindu-se de so ia lui t. O. Iosif, a determinat-o pe aceasta s divor eze, c torindu-se apoi cu el.

Trenul aluneca monstru pe ine, oamenii urcau i coborau la sta iile dorite, oprindu-se aproape o jum tate de or în sta ia C.F.R. Piatra Olt, pentru verificarea tradi ional cu un ciocan a ro ilor la vagoane cât i alimentarea cu ap i combustibil.

Trecerea principalului tren de persoane în timpul zilei era pentru nevasta efului de gar din Piatra Olt un spectacol deosebit. În acest scop, frumoasa i tân ra doamn a efului de gar , îmbr cat ca de rb toare, admira timp de o jum tate de or panorama trenului i a torilor. Era numai zâmbet cu o fa luminoas i atr toare.

Acest lucru, dup cum ne-a spus Victor Eftimiu, nu a sc pat observa iei grupului de scriitori care c torea la Craiova s se bucure i s -l felicite pe scriitorul Liviu Rebreanu la instalarea sa ca secretar literar al Teatrului Na ional din Craiova.

La un moment dat, unul dintre participan i, dac nu m în eal memoria, chiar Victor Eftimiu, cu exuberan , bine dispus i inspirat le-a propus companionilor s i: propun, ca în amintirea acestui pl cut i frumos eveniment creat de frumoasa doamn din gara Piatra Olt, s cre m o poezie colectiv , fiecare dintre noi s scrie câte o strof . Asta pentru a imortaliza acest minunat moment al c toriei noastre.

To i au fost de acord cu zâmbete i aplauze.

Se pare c Victor Eftimiu a fost primul care a scris prima strof de început pe care o redau în continuare: „Ducându- i via a solitar , Un suflet trist i vis tor, Nevasta efului de gar S-a îndr gostit de-un c tor”.

Citind versurile, cei prezen i au aplaudat, semn al acordului lor le-a pl cut. S-a trecut apoi la consemnarea urm toarei strofe, se pare a lui Octavian Goga: „Dar trenul a plecat i-n goana Cu care monstrul a trecut În suflet i-a l sat icoana Frumosului necunoscut.”

Din nou aplauze de aprobare. Urm toarea strof se pare a fi fost a sentimentalului t. O. Iosif, cu o triste e ce îi acoperea fa a i fruntea gânditoare: „De-atunci trec zile, nop i de-a rândul i trenuri trec neîncetat Ea st i ast zi, a teptându-l La geamul ve nic luminat”.

Spectacolul literar ce se desf ura în compartimentul de tren, devenea din ce în ce mai interesant i pl cut. Ambian a de crea ie poetic se instalase pe deplin i înc lzise sufletele celor prezen i.

Aprecierile despre frumuse ea nevestei efului de gar erau spuse cu sinceritate i admira ie. Strofa care a urmat pare a fi fost creat de Dimitrie Anghel, care era a teptat cu interes: „Si trenuri vin i pleac iar i nu tiu r nile ce-o dor.

Nevasta efului de gar S-a îndr gostit de-un c tor!”

Din nou aplauze de aprobare...

Cincinat Pavelescu, care a ascultat cu pl cere versurile închinate frumoasei doamne din gara unde f cuser un scurt popas, este rugat

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Un alt poem remarcabil este cel închinat marelui poet na ional al românilor pe care îl reproduc în continuare.

Tu, ce-n ritmul melancolic al baladei populare Ai cântat durerea noastr de la munte pan’ la mare, Cânt re al suferin ei, al minunilor trecute Într-a îngerilor lume lini tit acuma du-te, ci necazurilor vie ii le-ai adus un sfânt prinos: Strai de purpur i aur, versul t u armonios... În zadar ceru i în via o lumina s s-arate, Când sl veai albastr noapte din privirile-adorate.

Dar acum, acum te cheam , în iubirea lor dintâi, Vis toarele copile ce te in la c tâi...

Nu sim i tu în nop i cu luna cum s-adun pe-ndelete Fe i-frumo i cu p r de aur, zbur tori cu negre plete, Cosânzenele, fecioare ce- i roiesc lîng mormânt?

Nu- i aduce glas de bucium blând batere de vânt? un stol de corbi trecur dezn dejdiile grele...

Vin la teiul t u acuma somnoroase p rele i ascund sub arip obositul capu or... i ele, dormi în pace somnul dulce, somn u or...

Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni s te-mpresoare, Or s i cânte, de departe, singuratice izvoare.

Iar p durea murmura-va: Numai eu tiu s te-ascult, „O r mâi, r mâi la mine... te iubesc atât de mult!”

Te iubim i noi atâta, drag copil al suferin ii!

Ne-ai vr jit copil ria i bunicii i p rin ii, Tot ce e sim ire‘ nal , cald , suflet românesc, Ai vibrat pân -n zenitul unde a trii se-ntâlnesc.

Noapte bun ! Noapte bun !... Universul t u de gânduri N-a fost scris s -l nimiceasc înveli ul cel de scânduri.

El împarte înstelarea-i din hotar pân -n hotar, Pream rind pe cel ce fuse „Împ rat i proletar”!

Pot spune c , atunci, cu ochii mei am v zut i am sim it c scriitorul Victor Eftimiu a fost fericit la Craiova, fiind încântat i de primirea lduroas a craiovenilor, precum i a autorit ilor administrative i culturale locale.

Makovski - Sirene

stabileasc el finalul poeziei. Nu s-a l sat a teptat i, cum era obi nuit cu epigramele create ad-hoc, a intervenit: - Eu nu tiu dac am sensibilitatea colegilor mei, aci de fa , a a s m pot încadra în atmosfer , a reda prima strof cu o mic modificare, pentru a da i o not mai vesel . Dac sunte i de acord?!

- Desigur, au r spuns cei de fa .

Atunci, talentatul epigramist al României, Cincinat Pavelescu, cite te strofa care constituie finalul acestei poezii ocazionale, poate unic în literatura noastr : i trenuri vin i pleac iar i plictisit -ntr-un târziu.

Nevasta efului de gar A deraiat c-un macagiu.”

Un ropot de aplauze a r spl tit aceast crea ie colectiv . Cei prezen i i-au strâns mâinile i s-au îmbr at. Cu greu i-au luat privirile de la fereastra cl dirii C.F.R. din Piatra Olt, de la fereastra unde frumoasa so ie a efului de gar , care, cu un zâmbet fermec tor i chip luminos, saluta cu mâna plecarea trenului ce avea ca destina ie i ora ul Craiova. * Dup cum îmi amintesc, publicul craiovean, prezent într-o sal arhiplin în vechea sal a Teatrului Na ional, a aplaudat frenetic prezen a i expunerile poetului Victor Eftimiu, într-o atmosfer cald i prietenoas .

Acesta era bucuros de ceea ce vedea în sal i de atmosfera extraordinar creat în acea zi, când acceptase invita ia de a se întâlni cu publicul craiovean, care, dup m rturisirile sale, scriitor i dramaturg, l-a iubit dintotdeauna i pe care îl purta în sufletul s u.

Dup aceast întâlnire memorabil , de-acum i istoric , a r spuns invita iei autorit ilor locale, de a r spunde protocolului stabilit de a lua masa împreun .

La protocolul organizat în cinstea distinsului oaspete, organizat la restaurantul Minerva, au participat din partea autorit ilor locale, Alexandru Dinc , director al Teatrului Na ional Craiova, Petre Gigea, primvicepre edinte al Consiliului Popular jude ean Dolj, Ionel Mihail Cet eanu, vicepre edinte al Consiliului Popular Jude ean Dolj, Tiberiu Nicola, rector al Universit ii Craiova, Florea Firan, pre edinte al Comitetului jude ean pentru Cultur i Art , actorul Amza Pellea i înc 5-6 persoane de care nu-mi amintesc acum.

Recent, Barbu Bohoreanu, conduc tor al Trustului de Alimenta ie Public , prezent la aceast mas , mi-a amintit c atunci, la Minerva era o atmosfer ambiant i prietenoas la care s-a servit un meniu bogat i ales. Î i aminte te c maestrul Eftimiu era secondat de secretara sa particular , o tân frumoas i fermec toare. * Prezen a poetului Victor Eftimiu în via a cultural a Craiovei era un eveniment important ce f cea onoare ora ului nostru. N scut în localitatea Bobo a din Albania, la 24 ianuarie 1889 (decedat la 27 noiembrie 1972), a fost un scriitor de talent, poet, dramaturg, eseist, povestitor, traduc tor, membru al Academiei Române. În unele publica ii se men ioneaz i apartenen a sa la francofonerie în perioada interbelic .

A fost director al Teatrului Comedia din Bucure ti, al Teatrului Na ional din Bucure ti, director general al teatrelor din Ministerul Artelor, director al Teatrului Na ional din Cluj. În anul 1935 a ob inut gradul 33 în francomasonerie al Ritului Sco ian Antic i Acceptat.

A scris i tip rit 5 volume de versuri i 12 piese de teatru, din care cele mai cunoscute sunt, „Me terul Manole”, „Coco ul negru”, „În ir-te m rginite”, „Omul care a v zut moartea”.

A fost c torit cu celebra actri Agepsina Macri, pe a c rei cruce aflat la mormântul acesteia din cimitirul Bellu din Bucure ti, Eftimiu a încrustat un sonet celebru, reprezentând omagiul s u etern.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Gheorghe A. STROIA

Pe drumul aspru-al crucii Te-ai coborât din Ceruri i Te-ai f cut Cuvânt, te-ai a ezat de cruce pentr-un întreg P mânt, ai tot purtat cu Tine batjocuri i ocar , po i s smulgi din spate a omului povar .

Ai izvorât Lumina cea Sfânt i Divin , sosit dinspre a tri s aib vin , ni Te-ai înfipt în suflet cu ran i durere, bând smirna i o etul din trista zi de fiere.

Ai stat supus ca Mielul trimis c tre T iere, pe drumul aspru-al Crucii, cuvinte, palme grele, i-au fost trimise-n „dar” de cei ce n-au crezut, de cei f iertare, Celui F r’ de-nceput.

Doar ie, numai ie, acum Î i mul umim i Te rug m din suflet pentru-al Luminii Lin, adu-ne-O iar din Ceruri, trimite-O pe P mânt, fie pentru noi Eternul Leg mânt, Cuvânt de Mântuire, ce leag i dezleag , ce c tat-A chip pentru o lume-ntreag , i s-a f cut Lumin în Sfânt S rb toare, Credin a f margini, care în veci NU moare!

Ai fost încoronat ca rege-al slavei lor, i ai purtat Coroan de Spini ce tare dor, Ai fi putut s chemi armatele de îngeri, nu fie nevoie din suflet s mai sângeri, Dar Ai t cut smerit i voia I-ai f cut cu dragostea de Fiu al Celui de Demult, Ai tot r spuns cu mil celor ce Te-au certat, în gând plecat-Ai Fruntea i totul Ai iertat. i ca s fie Lumea

Marian HOTCA

Melcul Salvat , Mântuit , Ai dus pân la cap t osânda preg tit , nu Ai cârtit un pas, nici lacrimi n-Ai v rsat, Ai fost doar Domnul Slavei i Om, i Împ rat.

Makovski - Ofelia

51

Îngera e, dragul meu, Ap -m -n veci de r u i m -nva s fiu bun i acas i pe drum!

ade melcul sup rat Cu c su a în spinare, Toat ziua a umblat Dup pâine, dup sare.

Ciupercu a mincinoas

A trecut întâi o cale Lung cât o g lie, De-a ajuns cu greu la vale În s tuc, la pr lie.

Într-o zi la noi în huci Ciupercu a cu papuci, A pornit-o pe c rare, La plimbare, la plimbare.

Dar când a sosit la poart Nicio pâine n-a aflat... „Ah, cât de nedreapt soart !”

Zise melcul sup rat.

- Un’te duci? zise o mur .

- Ia m duc la pr jitur . i merg ast zi în ora , Nu mai ed eu în ima !

i nici nu mai este sare Pentru ciorba de urzici, Îi trimit mamei scrisoare dorm noaptea chiar aici.

Am umbrel i-s voioas Poate-mi cump r în sat cas ; -n p dure nu e soare i nu-mi place la r coare!

i atunci în zori de zi Îmi voi lua sare i pâine Când lumea se va trezi Voi fi eu acas’ la mine!”

- Min i, ciuperca mea dr gu , Zice-acum doamna fr gu ; Nu vei merge la plimbare Ci vei fi bun mâncare.

Îngera ul

a cum e ti tu, cochet , Poate-ajungi pe o bruschet Ori zacusc , cine tie?

Fiart în buc rie!

tim c orice copila Are sus un îngera , Ziua toat îl z re te i de rele-l izb ve te.

Furnicu a

- Ast zi te-am v zut, s tii, C-ai stricat din juc rii i sunt trist... atât de tare nu i-ai cerut iertare!

O furnic acrobat Cu saco e pline S-a suit pe ciocolat Tot p ind pe mine.

- Îngera e, mult iubit, Azi din cer tu m-ai privit: C-am vorbit la coal tare i am risipit mâncare.

Ea m-a rugat de îndat Cu vorbe sub iri -i car i ei o bucat Între trandafiri.

Tema n-am f cut-o toat i am g urit o roat , Iar cu mama m-am certat: Azi am fost un r u b iat!

pe-acolo are cas Într-un mu uroi i-acum o a teapt acas Furnicu e-n roi.

Eu te rog acum, fierbinte, m ier i, c-oi fi cuminte, Niciun r u n-am s mai fac Voi fi cel mai bun b iat!

Toate stau t cute-n poart S-apar furnica Ca s vad de îndat Ce-a adus m mica.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

Surorile (fragment de roman) Toat via a mi-am dorit un b rbat frumos. M uitam i eu la alte femei, cum se împac în c snicie, cum le merge i mai mereu vedeam conflicte, certuri, neajunsuri i-mi ziceam: te m ri i cu el, e so ul t u i pentru o via , nu a a... numai de încercare, faci copiii cu el, f s mai pun, îl speli, îl calci, îi g te ti i s nu- i fie drag de el? P i, ar fi un chin pe termen lung, zilnic. Un calvar. i atunci, de ce s m torturez singur ? Mai ales c te mai cer i, te mai împungi, c doar n-o s mearstrun toate de la cap la coad . i dac nu- i place de el, o s i se par i mai urât pe zi ce trece. Are s îmb trâneasc , c doar n-o r mâne tân r toat via a, i ai s i blestemi zilele. Apoi mai faci vreo boala d’aia urât i te-ai dus lumii de suflet. Ai tr it degeaba, chinuit i nefericit . De aceea, dup cum zisei, am deschis bine ochii i am ales cu grij .

Acu’... trebuie s v mai spun ceva. B rbatul nu poate s aib numai calit i, nimeni nu-i perfect, dar alea, defectele pe care le are, nu fie ceva grav. Adic , i la asta am inut foarte mult, s nu fie violent în primul rând. P i, dac ar fi ridicat mâna la mine, s-a terminat.

N-avem ce s mai discut m. Una la mân . Apoi, s nu fie be iv. S nu fie ca ia care beau pân î i beau i min ile, cad pe drum, dorm prin an uri, fac pe ei i sunt spurca i la gur , înjur de to i dumnezeii, de mam , de tat , spurca i r u, ce mai. Asta consideram eu defecte, peste care nu po i s treci cu vederea i pentru care nu a fi acceptat niciodat s fac un compromis. Ce-mi doream? S aib un serviciu, s-avem i noi o situa ie material bun , s cumperi ce-ai nevoie, dar nu ineam s fie unul d’ ia boga i. C tiam de la noi din sat, de la Zica lu’ Mandache, la boga i nu le ajungi la nas nici cu pr jina. Se uit la tine ca la un gunoi, mai ales, i parveni i, care s-au îmbog it mai încoace, în ultimul timp. i pe urm , s te fereasc Sfântul s intri în gura socrilor. Parc -i auzi: „P i, a luat-o numai cu c ma a de pe ea i uite ce mare cucoan a f cut-o. i tot nu-i ajunge”. Ba aia, ba ailalt , „I-a mâncat capul b iatului sta al nostru. Ce bine era dac asculta de noi i o lua pe Nana lu’ Cristache, fat cu zestre, nu glum . Ta-su’ mare gestionar la Aprozar, la Ro iori, m -sa i ea, contabil la C.A.P., p’ ia s -i vezi! i-au luat o Dacie break, d’aia de export, de-o duc ia în Canada, a a, în numai câteva luni, i direct de pe linia de montaj, tiau ei pe unul de la partid care d dea aprob ri, s-au dus la el, iau dat dreptul i s-a rezolvat cât ai bate din palme.”

Deci, cred c m-a i în eles, la mine în cas nu voiam s am astfel de discordie, s se bage socrii, s ne fac zile fripte i s termin m cu vreun divor , cum s-a mai v zut, i s ne r mân copiii pe drumuri.

Nu ineam s fie bogat, cum ziceam, da’ s aib i el o calificare, un serviciu, s o lu m de la lingur , dac o fi nevoie, dar s ne facem noi toate cu mânu ele noastre, ca s nu poat nimeni s ne scoat ochii, i a a, s n-avem obliga ii, s fim ferici i la casa noastr .

La ce eram preg tit s trec cu vederea? P i... i bun i frumos, i devreme acas , nu se poate! A a c mi-am zis: M , dac n-o fi prea îndemânatic, adic , s repare i el ceva ce se mai stric prin cas , e mai stângaci de, n-o fi foc. sta nu-i defect de caracter. A a l-a f cut -sa. Chemi pe unul, îl pl te ti, î i pune priza, î i repar televizorul

ori ce-o mai fi prin cas i s-a rezolvat. i uite-a a, într-o bun zi, când m duceam diminea a la munc , dup ce terminasem liceul, am dat de Mihai al meu. Când l-am v zut prima dat , totul s-a luminat împrejur. Era înalt, cu ochi alba tri, p rul blond i piele ar mie. Era bronzat de parc venise de pe litoral mai alalt ieri. M uit eu la el... se uit el la mine... Mai fac eu pe ru inoasa, doar nu era s -l analizez cu lupa ori s -l pip i cum î i face la doctor când te examineaz . Mai las ochii în jos, privesc într-o parte, da’ cu fa a tot la el, tii? C doar nu era s m întorc cu spatele, s cread omul c nu m intereseaz . Mi-aranjez geanta, mi-aranjez p rul, nu mai tiam dac îmi pusesem ruj ori nu, m cam fâstâcisem de nu prea tiam ce s fac. Dar aici e toat calimera. M , m-a sim it imediat.

Parc -l v d, vine la mine i zice: - Domni oar , mi se pare c v-am mai v zut pe undeva, ne cunoa tem?

Atunci, în secunda aia, ti i ce mi-a tr znit prin cap? Mi-am zis: „P i, cum s nu m cuno ti omule, c doar sunt nevast -ta.” Noroc m-am ab inut. Zic: - Se poate. Dar... dumneavoastr unde lucra i? tii... i eu de colo, ca s nu închid discu ia i s m asigur de la început c -i om serios. Dar de fapt, întrebarea era pus în sensul c poate ne mai v zusem în drum spre munc , poate aveam slujbele aproape una de alta i a a, din coinciden , ne mai v zusem în vreo alt zi.

- Iau tramvaiul în fiecare diminea , cam pe la ora aceasta. Lucrez ca tehnician la fabrica de lapte. „Bun pân aici”, îmi zic. R spunde frumos ce l-am întrebat, are serviciu, ne cam potrivim.

- Da’ de unde e ti de fel? prind eu curaj i-i dau înainte cu întrerile, preluând ini iativa. C nu v-am spus înc , dar în elesesem eu, a, din instinct, f s m înve e nimeni, cel care pune întreb ri i conduce discu ia, la e eful. Ori eu ineam s m asigur de la bun început, c nu era pentru mine rolul de mironosi . Cu mine treaba era serioas i când spun ceva, s deschid bine urechile i s fie atent. nu vorbesc de dou ori i degeaba, pe deasupra.

- Sunt de la Vla ca, r spunse el ca la coal .

Acu’ nici nu era cazul s simt b iatul c e într-o pozi ie inferioar . rba ilor nu le place s fie pe locul doi. S fie condu i pe fa de femei, c -i apuc orgoliul i dup aia tii cum i când începe râca, dar nu tii sfâr itul. A a c , am t cut mâlc, s -l las pe el s zic ceva, s treac la înaintare.

- Dar dumneavoastr de unde sunte i?

Ia uite la el, zic, eu îl tutuiesc, iar el îmi vorbe te cu dumneavoastr . , s tii c sta e i politicos, a primit educa ie bun acas . Înseamc p rin ii lui sunt oameni respectuo i. Asta e foarte bine.

- P i, eu sunt din comuna C line ti. Nu vroiam s -i spun direct din ce sat mic veneam, doar s -i dau un indiciu i s m in pe picior de egalitate, pentru c Vla ca, oricine tie, e comun mare, lume mul, oameni boga i, bulgari d- ia veni i pe timpuri care se ocup cu gr din ritul i câte i mai câte.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Alc[tuiri disjuncte (4/16) continuare din nr. 79 De i românii au fost majoritari în toate provinciile, ei, îns , n-au avut deloc prevalen , adic n-au ocupat niciun fel de pozi ii în economie, guvernare, administra ie, justi ie i înv mânt. Astfel, în provinciile române ti latifundiarii i negustorii, guvernan ii i administratorii, func ionarii i educatorii fiind str ini sau de obâr ie str in , aceast stare de fapt a provocat prin sine marginalizarea românilor spre cele mai umile pozi ii, de slugi, ceea ce le-a indus mentalitate de slug i, prin urmare, cel mai umil i, deci, cel mai slab tip de personalitate de pe continent.

Din cauza sl biciunii de neam, românii, în situa ii de cotropire, au sit teritoriul, în loc s r mân atât pentru a- i p stra avutul, cât i pentru a p stra ponderea etnic i deci, legitimitatea na iei asupra teritoriului respectiv, favorizându-i, astfel, exact în privin a ponderii etnice i a argument rii legitimit ii teritoriale, pe cotropitori, iar dac nu au p sit teritoriul, identitatea lor etnic a fost atât de derutat încât mul i dintre ei spun c nu sunt etnici români, ci etnici ai provinciilor din care provin, i culmea-culmilor, în caz c stau de vorb cu vreun român de la Bucure ti, sus in sus i tare, de i se în eleg perfect, c ei nu vorbesc române te, ci limba acelei provincii, i c aceasta ar fi total diferit de limba român .

Deruta identitar a fost atât de grav încât, la sfâr itul Primului zboi Mondial, au existat etnici români care au luptat împotriva înaint rii Armatei Române, tr gând în compatrio ii eliberatori, deruta identitar fiind înc atât de grav încât, chiar i la un secol de la revenirea meleagurilor respective la sânul patriei-mam , al limbii materne i al administra iei na ionale, mai exist etnici români care vorbesc, inclusiv în familie i animalelor din gospod rie, pe limba fo tilor st pânitori, pun copiilor prenume specifice acestora i se complac cu denaturarea, în antroponimia fo tilor st pânitori, a numelui de familie, neresim ind nevoia identitar de a cere revenirea numelui la antroponimia româneasc .

Sl biciunea personalit ii de baz (na ionale) a românilor, manifestat prin nivelul sc zut al energiei, abilit ilor, curajului i voin ei, i, respectiv, sl biciunea coeziunii lor de neam, manifestat prin nivelul sc zut al comuniunii, afec iunii, solidarit ii i însufle irii, sunt, curent, printre cauzele e ecurilor, în competi iile interna ionale pe echipe, ale echipelor române ti, iar istoric, ale e ecurilor armatei române în r zboaie, acestea constând atât în înfrângeri cât i în pierderi excesive, pierderile armatei române, spre exemplu în Primul R zboi Mondial, fiind de 33%, fa de media mondial de cca 14%.

Decalajul men ionat dintre pondere i prevalen a fost con tientizat în propor iile sale, urmare ilumin rii în mas produse de evenimentele istorice ale întregirii na ionale (1918-1920). Astfel, cu toate în România Mare românii aveau, prin procentajul de 71,5%, pondere, dar neocupând pozi ii dominante în economie, cultur i institu ii, nu aveau prevalen , ei fiind, astfel, majoritari f putin i, deci, marginaliza i, exploata i i batjocori i în chiar idealul rii între-

gite, ceea ce însemna c , de i întregirea rii a fost opera românilor, ara era, îns , în mâinile str inilor sau ale unor minorit i.

Frustr rile de nesuportat ale acestei st ri au împins na ia român în disperarea crizei de identitate, românii fiind, în acele condi ii, în imposibilitatea de a în elege cine erau, ce rost aveau i care le era destinul. i, cum în perioadele de mare criz oamenii î i aga speranele aproape de oricine i orice, ei risc s fie sedu i de indivizii cu personalit i accentuate, mai ales de tip demonstrativ (hiperactivi, dezinvol i, îndr zne i, implicativi, vizibili, zgomoto i, argumentativi, conving tori, antrenan i, manipulatori).

Astfel, în societatea româneasc , în deceniile al III-lea i al IVlea, o parte a popula iei, mai ales a tineretului instruit, a întâmpinat cu înfl rare apari ia personalit ii carismatice a tân rului avocat Corneliu Zelea Codreanu i a aderat în propor ii semnificative la mi rile create de acesta sau cu participarea acestuia (Liga Ap rii Na ional-Cre tine, Legiunea Arhanghelul Mihail, Mi carea legiona), implicându-se în ac iuni ce au oscilat între extrema crimei asumate i extrema jertfirii de sine, ac iuni în urma c rora ara a fost de mai multe ori în situa ii critice, precum în cazurile uciderii a doi primmini tri (I. Gh. Duca, în ziua de 29 XII 1933; Armand C linescu, în ziua de 21 IX 1939) i ale rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941.

Fa de toate acestea, devine plauzibil c fr mânt rile dramatice i tragice din deceniile al III-lea i al IV-lea au constituit pentru na ia român chinurile încerc rii istorice de a- i na te identitatea i de a- i croi existen ial sensul. Aceste chinuri au fost agravate i de faptul vechiul regat, în jurul c ruia s-a creat România Mare, fiind, fa de noile provincii, mai ales fa de cele provenite din Imperiul AustroUngar, inferior ca dimensiune a popula iei, nivel de dezvoltare i grad de instruire, n-a avut liantul demografic, economic i educa ional apt s determine integrarea organic a acestora în noua structur de stat, provinciile respective r mânând doar al turate fizic vechiului regat, nu integrate organic. i, cam a a au r mas pân în ziua de azi.

Aceasta s-a constatat statistic în urma tuturor alegerilor electorale, harta rii divizându-se coloristic, în func ie de op iuni, cam pe graniele din 1918, fiind incontestabil c diferen ele de op iuni politice rezult din diferen ele de mentalitate, iar acestea, din diferen ele de nivel de dezvoltare.

Urmare acestor st ri, i în prezent sl biciunea de personalitate le provoac românilor, inclusiv tendin a emo ional de a se raporta la situa iile de impas, atât prin speran a de a avea noroc, mai ales cu ajutor divin, deci nu prin ra ionalitatea ac iunii, motiv pentru care ei se salut i î i ciocnesc reciproc paharele cu b uturi alcoolice urândui „noroc”, cât i prin la itatea compromisurilor de tip „f -te frate cu Dracu’, pân treci lacu’”, deci nu prin ra ionalitatea moralit ii.

De aceea, sl biciunea de personalitate a na iei române particularizeaz inclusiv manifest rile de discriminare etnic , românii

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nediscriminând, ci fiind, în propria ar , discrimina i ca „slugi” i ca „valahi împu i”, atât de discrimina i încât, în trecut, în localit ile locuite de minoritari, ei nu aveau voie s intre, ca „s nu le pâng reasc uli ele”, iar în prezent, în propriile comunit i, sunt inu i sub teroare chiar i de câte o singur familie de romi. i, din moment ce sunt discrimina i ca „slugi” i „valahi împu i” românii din zonele cu cel mai înalt nivel de civiliza ie din ar (Ardeal, Banat, Cri ana, Maramure ), este predictibil cât de dur sunt discrimina i românii din zonele cu cel mai sc zut astfel de nivel (estul i nord-estul Moldovei, sudul Olteniei, sudul i estul Munteniei) i c deci, la o asemenea intensitate, discriminarea se afl în pragul critic de a degenera instantaneu în violen e, maltrat ri, crime i chiar masacre, a a cum s-a întâmplat în timpul ocupa iei nordului Transilvaniei (1940-1944), urmare Dictatului de la Viena, din data de 30 august 1940, cu sute i sute de împu ca i i ar i de vii, inclusiv de pântece de femei gravide spintecate cu baioneta i de copii de înfip i triumfalnic în vârful baionetei, dezl uirile de s lb ticie de atunci constituind prin sine indicatori stadiali ai nivelului de umanizare i deci, de civiliza ie al na iei respective.

Din toate aceste motive, românii au ajuns s se subestimeze, considerându-se „bie i româna i”, i s i subestimeze i ara, considerând-o, ca pe ceva minor, „Românica”, fiind incontestabil c , astfel, românii în i se autodiscrimineaz . i, din moment ce sunt tot mai mul i românii care spun c „avem o ar frumoas , dar p cat e locuit ”, rezult cât de grav este subestimarea de sine i, inclusiv prin aceasta, autodiscriminarea în societatea româneasc . i, cum în societatea româneasc o nenorocire nu vine niciodat singur , autodiscriminarea etnic a românilor i discriminarea lor de tre unii minoritari se conjug malefic cu discriminarea de sex i discriminarea de vârst .

Discriminarea de sex se manifest din clipa afl rii sexului copilului sau, prin noile mijloace, al f tului. Astfel, în majoritatea cazurilor, na terea unui b iat exacerbând în arogan complexul de superioritate, ca b rbat, al tat lui i compensând în mândrie complexul de inferioritate, ca femeie, al mamei, inoculeaz b ie ilor sentimentul superiorit ii fa de fete, în timp ce, tot în majoritatea cazurilor, na terea unei fete decompensând în ru ine complexul de superioritate al tat lui i agravând în umilin complexul de inferioritate al mamei, inoculeaz fetelor sentimentul inferiorit ii fa de b ie i. Rezult c ,

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

în societatea româneasc , sexismul i discriminarea de sex sunt transmise de ambii p rin i i, respectiv, sunt preluate de copiii de ambele genuri i c , deci, ele se perpetueaz din genera ie în genera ie ca o abera ie ce pare imanent firii românului.

Aceast abera ie se continu prin socializare, astfel ca b ie ii s fie stimula i s reu easc prin ei în i, cât mai performant, i s se proiecteze spre discipline realiste, prioritar logice i spre pozi ii supra-alterne, de medici, universitari i manageri, în timp ce fetele sunt condi ionate s se prezinte ca imagine cât mai bine i s se proiecteze spre discipline umaniste, prioritar afective, i spre pozi ii sub-alterne, de infirmiere, înv toare i secretare.

Prin toate acestea, copiii dobândind con tiin a apartenen ei la unul dintre genuri, socializarea se transform în autosocializare. Ei i fixeaz atât de mult imaginea genului lor încât o transform întrun model fa de care se raporteaz ca la un sistem de referin i î i regleaz comportamentul, î i proiecteaz evolu ia i î i modeleaz personalitatea, b ie ilor accentuându-li-se, astfel, sentimentul superiorit ii fa de fete, iar acestora, sentimentul inferiorit ii fa de b ie i. În practica social , discriminarea se concretizeaz în faptul curent femeile, la poten ial intelectual egal cu b rba ii, sunt orientate spre preg tiri inferioare sau mai pu in importante, iar la preg tire egal , sunt încadrate în func ii inferioare sau, în caz de încadrare egal , sunt pl tite inferior. Intensitatea discrimin rii este direct propor ional cu nivelul func iei, devenind exclusivism în cazul func iilor de vârf, exclusivismul decurgând atât din partea b rba ilor de la nivelul respectiv, cât i din partea majorit ii b rba ilor, care nu accept s fie condu i de femei, sau chiar din partea majorit ii membrilor societ ii, deci i a b rba ilor i a femeilor, care nu au încredere femeile de in capacitatea s ocupe func ii importante.

Ca orice denaturare, sexismul perverte te conota iile atât ale conceptului de valoare, femeile cu cariere înalte fiind considerate masculinizate i, deci, anulate în valoare i merit, cât i ale celui de profesionist, cu semnifica ie, în cazul b rba ilor, de speciali ti, iar în cazul femeilor, de „cioc nitoare”, „corditoare” sau „futiste”.

Prin prisma acestei mentalit i, în societatea româneasc se constat c , cu cât femeile sunt mai frumoase, cu atât fiind mai curtate, tot cu atât sunt mai agasate i, deci, mai inhibate, devenind ca personalitate i ca sex, mai reci i mai resping toare i, respectiv, cu cât a tept rile b rba ilor privind temperamentul i talentul lor sexual fiind mai mari, cu atât mai mult acest tip de femei, neputând r spunde a tept rilor, dezam gesc.

Rezult c femeile frumoase, dei sunt de mul i solicitate, sunt, în, de foarte pu ini preferate, fiind, astfel, permanent forfecate între suprasolicitare i însingurare. i, cum fetele se maturizeaz cu 4-5 ani mai devreme decât b ie ii, este cert c , cu cât ele sunt mai fragede i mai frumoase, cu atât stârnesc insistena sexual , chiar i diabolic , a b rba ilor, provocându-se, astfel, riscul devierii lor de la înv tur i al compromiterii, înc de la început, a întregii lor traiectorii sociale. i, din moment ce societatea româneasc le deturneaz pe femeile frumoase spre rolul de obiect de consum sexual r sf at, cu stil de via de fi e, iar pe cele mai pu in ar toase, spre rolul de rob domes-

Makovski - Conversa ie într-o zi însorit

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tic maltratat, cu anti-stil de via de animal de povar , reiese cât de grav este discriminarea de sex în societatea româneasc i c , deci, multe dintre femei, mai ales pân la o anumit vârst i dup o anumit vârst , sunt obligate s accepte descensiunea statusului lor social spre starea etichetat în „noua democra ie” ca na pa, ca pulime. Într-un asemenea cadru uman, rela iile dintre cele dou genuri au devenit tot mai pasagere i non-afective. În acest tip de rela ii, rbatul nu- i angajeaz pl cerea în raport cu partenera, ci o angajeaz pe partener în pl cerea lui. Femeia nu este, deci, scopul pl cerii rbatului, ci doar un mijloc de realizare a acesteia. Dec zând de la nivel de scop, la nivel de mijloc, ea este, astfel, dezumanizat . i, cum femeia, ca om, constituie un complex - biologic, psihologic i social-istoric -, se constat c , în rela iile pasagere i non-afective, rbatul este interesat de componenta biologic a femeii, adic „s fie bine ca animal”, „bun de p...” sau „f cut în ciuda p....”, el fiind mai pu in interesat de componenta ei psihologic , adic de inteligen a i de sensibilitatea acesteia, i este i mai pu in sau chiar deloc interesat de componenta ei social-istoric , adic de educa ia, cultura, motiva ia i aspira ia acesteia, deci tocmai de ceea ce ea are specific uman. Astfel, femeia este împins s fac saltul reductiv de la complexul biologic, psihologic i social-istoric la componenta biologic a personalit ii sale i, deci, s decad de la om la animalitate, fiind din nou dezumanizat .

Prin toate acestea, devine plauzibil c , în dinamica rela iilor dintre cele dou genuri, femeile dezumanizate vor dezumaniza b rba i ingenui, iar b rba ii dezumaniza i vor dezumaniza femei ingenue, rezultând c acest proces se autoîntre ine i se autoagravaez , într-o perspectiv ce afecteaz grav destinul societ ii.

Rezultând c în societatea româneasc femeile sunt supuse atât discrimin rii de sex, cât i discrimin rii de vârst , acestea între inându-se i agravându-se în tandem, devine explicabil de ce este atât de frecvent , inclusiv în public, expresia „babo/mo ule, te caut Moartea pe-acas ”. Aceasta, deoarece via a, ca raport de for , a impus ca straturile de vârst s se raporteze la ea în func ie de raportul de for e dintre ele, din acest temei, în toate timpurile, stratul dominant sa raportat discriminatoriu i, deci, în mod preconceput i nediferen iat fa de straturile dominate.

Makovski - Cafenea în Cairo

55

În acest fel, în epoca preindustrial , adul ii, i mai ales b trânii, îi tratau pe tineri ca neforma i, instabili i aventuro i, iar în epoca postindustrial , tinerii îi trateaz pe adul i i mai ales pe b trâni ca deforma i, rigizi i anacronici, sau, precum în arealul românesc, ca „bo orogi”, „r pciugo i” i „pâr ogari”, discriminarea femeilor nuanându-se caustic în apelativele „bab ”, „cotoroan ” i „zgrip uroaic ”, actualizate ca „baboi”, „b ciune” i „b boan ”. Prin aceast stare de fapt, societatea se scindeaz în dou lumi contrare, în care dispre ul adaptabililor fa de neadaptabili i ura neadaptabililor fa de adaptabili constituie prin sine un binom ce ine permanent societatea în tensiune.

Discriminându-i pe adul i i pe b trâni, tinerii, ei în i abia ie i din stadiul copil riei, au fa de copii, pentru a se convinge c au dep it acest stadiu, o atitudine de dispre , tratându-i ca „pu ti”, „muco i” i „c cio i”, fiind sigur c , cu cât cei care discrimineaz sunt mai tineri i discriminan i, cu atât, prin exemplul pe care îl dau genera iilor mai mici, vor fi, la rândul lor, mai devreme i mai intens discrimina i, motiv pentru care ansa de a nu fi discriminat din criterii de vârst presupune ne ansa de a muri cât mai de tân r.

Din contradic ia în termeni a sintagmei „ ansa ne ansei” rezult în societatea româneasc , via a social este, pentru copii i pentru trâni, denaturat prin discriminarea lor de c tre adul i, iar pentru ace tia, prin a-i discrimina pe copii i b trâni, fiind plauzibil c manifest rile de factur sadic fa de vârstele copil riei i b trâne ii i, respectiv, cele de factur masochist fa de vârsta adult scindeaz mutilant existen a, monstruozitatea acestei mutil ri provocând înmulirea cazurilor de abandonare a copiilor i b trânilor i de înstr inare a adul ilor. În astfel de condi ii, spre deosebire de adultul r cit în pustiu, care mai are ca ultim suport speran a de a ajunge între oameni, b trânul abandonat, chiar de ai s i, între oameni, tocmai pentru c este abandonat între oameni, nu mai poate avea o astfel de speran i, deci, niciun fel de speran , pr bu indu-se gravita ional spre moarte, schimonosit de grimasa dezam girii unei vie i inumane.

Toate acestea dovedesc c , în societatea româneasc , via a b trânilor este atât de vitreg , încât în agenda lor din minte sunt din ce în ce mai multe nume de mor i i din ce în ce mai pu ine nume de vii, astfel c , respin i tot mai brutal de lumea prezent i atra i tot mai intens de lumea trecut , ei se simt tot mai p trun i de fiorul dorin ei de moarte.

Agravarea acestui fior urmeaz de la sine cursul societ ii române ti. Astfel, în trecut, individul cât de cât religios, privind de pe patul suferin ei finale dincolo de tavanul speran ei sale, î i reprezenta chipul lui Dumnezeu, cu care, împ rt ind Biblia, avea ce comunica. i, cum Biblia este infinit ca interpretare, el avea de comunicat la infinit i, f s simt c moare, murea ca i cum ar fi tr it. În prezent îns , individul vulgarizat, privind în tavanul singur ii sale, î i reprezint chipul Mor ii, cu care, neavând ce comunica, simte disperat cum moare, i moare ca i cum nici n-ar fi tr it. Reiese c românii actuali, nu mai sunt atât de naturali încât s întâmpine Moartea cu indiferen , dar nu au r mas aproape deloc spirituali, încât s o întâmpine cu oarecare în elegere, fractura sufleteasc provocat astfel, inducând în arealul românesc tragismul muribunzilor i dramatismul întregii existen e.

Prin toate acestea, în societatea româneasc

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

meteahna discrimin rii de vârst este atât de insidioas încât cei care discrimineaz nu- i dau seama c , de fapt, b trânii sunt discrimina i de c tre viitorii posibili b trâni, fiind clar c , prin acest tip de discriminare, tinerii î i discrimineaz propriul viitor, ceea ce înseamn c discriminarea de vârst constituie o modalitate anticipat de autodiscriminare i, deci, o manifestare aberant de negare de sine.

Astfel, prin ruptura discriminatorie dintre genera ii, p rin ii nu sunt în stare s aline e ecurile sentimentale ale copiilor, iar ace tia nu sunt în stare s aline restrângerea existen ial a p rin ilor. i, cum, pe m sur ce cresc, copiii devin în raport cu p rin ii tot mai str ini, p rin ii îns sim indu-se în continuare obliga i s -i ajute i, respectiv, cum rela iile dintre p rin i i copii sunt forfecate între speran a naiv a p rin ilor de a fi ajuta i la b trâne e de copii i gândul viclean al acestora de a-i exploata pe p rin i pân la ultima suflare, rezult c i între p rin i i copii ruptura i discriminarea sunt deosebit de grave, gravitatea acestei rupturi i a acestei discrimin ri putând explica atât faptul c , în majoritatea cazurilor, copiii, de i când nu mai au p rin i le plâng lipsa, iar când îi mai au îi ignor sau chiar î i bat joc de ei, cât i faptul c de i tinerii acord mare importan s rb toririi propriei zile de na tere, ei îns nu mai acord vreo importan celor care i-au n scut. În societatea româneasc , discriminarea de vârst este agravat inclusiv de mass-media, în special prin publicitate, prin discrepan a atât dintre imaginea de for , farmec i entuziasm atribuit tinere ii i imaginea de neputin , ramolire i renun are impus b trâne ii, cât i dintre incitarea tinerilor spre consum, distrac ii i aventur i inhibarea b trânilor spre modera ie, pruden i oblojire. În astfel de condi ii, suferin a este atât de întip rit pe chipurile românilor, încât ritmul îmb trânirii de la o genera ie la alta este tot mai accelerat, accelerându-se în aceea i m sur i discriminarea de vârst , tinerii nefiind în stare s în eleag inclusiv c , nu demult, rin ii lor au ar tat ca ei i c , nu peste mult timp, ei vor ar ta ca rin ii, într-un proces galopant de înstr inare i nefericire. În cazul societ ii române ti, starea de nefericire este predeterminat de inconsisten a sistemului de norme, incapabil s creeze criterii realiste de apreciere, astfel c românii, neavând asemenea criterii i deci, apreciind nerealist, sunt permanent nemul umi i, inclusiv de ei în i, de neam i de ar , cusurgii de voca ie, aproape ve nic mohorâ i, cu chipul schimonosit în grimase, de parc tot ce îi înconjoar le pute. i, cum oamenii chinui i de complexele de inferioritate specifice aprecierii de sine negative sunt nevoi i s încerce compensarea prin exagerarea aprecierilor de sine pozitive, este de domeniul striden ei c , ciclic, românii se simt inclusiv c ar fi cei mai inteligen i, cei mai frumo i, cei mai harnici, cei mai civiliza i, cei mai ospitalieri i cei mai viteji de pe lume, centru preistoric al tuturor civiliza iilor i limbilor, oscilarea între aceste extreme demonstrând , în cazul românilor, nefericirea este imanent firii lor i, deci, este fel de a fi al na iei române. adar, într-o asemenea na ie i, ca atare, într-o asemenea societate, tinerii, tot mai mul i i pân tot mai târziu, nefiind primi i în muni, deci, în societate, iar adul ii, tot mai mul i i tot mai de devreme, fiind exclu i din munc i, deci, din societate, rezult cât de extins este discriminarea de vârst în societatea româneasc i c , astfel, vârstele de intrare în/ i de ie ire din activitate sunt obligate s accepte descensiunea statusului lor social spre starea etichetat în „noua democra ie” ca na pa, ca pulime.

De aceea, românul ajuns la scaden a coborârii pe toboganul final, alunec îngrozit nu de certitudinea mor ii, ci de ne ansa de a se fi n scut. i, cum o asemenea îngrozire este contrar legii firii, în aceasta const - în a fi în contra legii firii -, blestemul-blestemelor na iei române. Na ie croit pe invers.

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Calendar - Aprilie 1.04.1881 - s-a n scut Octavian Goga (m.1938) 1.04.1900 - s-a n scut Alexandru Al. Philippide (m. 1979) 1.04.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m. 1991) 1.04.1942 - s-a n scut Gabriela Adamesteanu 1.04.1945 - s-a n scut Theodor Codreanu 2.04.1943 - s-a n scut A. I. Brumaru 3.04.1893 - s-a n scut Damian St noiu (m. 1956) 3.04.1905 - a murit Ion Pop-Reteganul (n. 1853) 3.04.1944 - s-a n scut Farkas Arpád 3.04.1945 - s-a n scut Florentin Popescu 3.04.1996 - a murit Rodica Toth (n. 1927) 3.04.2011 - a murit Petru Cârdu (n. 1952) 4.04.1920 - a murit Dimitrie Teleor (n. 1858) 4.04.1931 - s-a n scut Petru Anghel 4.04.1941 - s-a n scut Viorel Savin 4.04.1961 - a murit Alice Voinescu (n. 1885) 4.04.1991 - a murit Ion L ncr njan (n. 1928) 4.04.1992 - a murit Vintila Horia (n. 1915) 4.04.1992 - a murit Lucian Valea (n. 1924) 5.04.1926 - s-a n scut V. András János (m. 2006) 5.04.1932 - s-a n scut Fanus Neagu (m. 2011) 5.04.1933 - s-a n scut Romulus Vulpescu (m. 2012) 5.04.1946 - a murit Ilarie Voronca (n. 1903) 5.04.1946 - s-a n scut George Arion 6.04.1907 - s-a n scut Bogdan Amaru (m. 1936) 6.04.1930 - s-a n scut Alexandru George (m. 2012) 6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol (n. 1908) 6.04. 2002 - a murit Petru Dumitriu (n. 1924) 7.04.1947 - s-a n scut Petru Poant 7.04.1952 - s-a n scut Nichita Danilov 7.04.1953 - s-a n scut Daniel Corbu 8.04.1911 - s-a n scut Emil Cioran (m. 1995) 8.04.1928 - s-a n scut Alexandru D. Lungu 8.04. 2011 - a murit Alex. Leo Serban (n. 1959) 9.04.1894 - s-a n scut Camil Petrescu (m. 1957) 9.04.1924 - s-a n scut Francisc Munteanu (m. 1993) 9.04.1950 - s-a n scut Cassian Maria Spiridon 9.04.1954 - s-a n scut Doru Paul Chinezu 9.04. 1961 - a murit Al. Kiri escu (n. 1888) 10.04.1914 - s-a n scut Maria Banu (m. 1999) 10.04.1936 - s-a n scut Horia Gane (m. 2004) 10.04.1951 - s-a n scut Mircea Scarlat (m. 1987) 10.04.1952 - s-a n scut Richard Wagner 11.04.1858 - s-a n scut Barbu tef nescu Delavrancea (m. 1918) 11.04.1942 - s-a n scut Virgil Mazilescu (m. 1984) 11.04.1944 - a murit Ion Minulescu (n. 1881) 11.04.1946 - a murit Dem Theodorescu (n. 1888) 12.04.1929 - s-a n scut Mircea Handoca 12.04.1940 - s-a n scut Mircea Martin 12.04.1975 - s-a n scut Ionut Caragea 12.04. 2002 - a murit Platon Pardau (n. 1934) 12.04. 2012 - a murit Gabriel epelea (n. 1916) 13.04.1889 - s-a n scut Ion Trivale (m. 1916) 13.04.1914 - s-a n scut Bogdan Istru (m. 1993) 13.04.1936 - s-a n scut Nicolae Velea (m. 1987) 13.04.1935 - s-a n scut C. D. Zeletin 13.04.1956 - s-a n scut Ioan T. Morar 13.04.1963 - s-a n scut Ovidiu Verdes 13.04.1993 - a murit Francisc Munteanu (n. 1924) 14.04.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001) 14.04.1943 - s-a n scut Florin Faifer 14.04. 1950 - s-a n scut Daniela Crasnaru 14.04.1998 - a murit Francisc P curariu (n. 1920) 14.04.2004 - a murit Al. I. Zainescu (n. 1939) 15.04.1934 - s-a n scut Ion Vianu

continuare în pag. 58

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Vasile SPIRIDON

Gruparea cultural[ Rugul Aprins Religia, asemenea artei, filozofiei sau istoriei, reprezint o atitudine fundamental în fa a lumii i a vie ii. Aceast atitudine a umanit ii, oricât de firav con tient de sine, a marcat veacurile i a dat o anumit specificitate fiec rei arii civilizatoare de pe P mânt. Indiferent de domeniul supus discu iei, religia î i are locul s u bine stabilit întrucât, în lume, ea regularizeaz raportul dintre om i misterul vie ii sau al mor ii. Spiritualitatea ortodox , ca sim ire i tr ire a harului divin, ca mod de cunoa tere i de ac iune, implic i realizeaz procesul îndumnezeirii, respectiv transfigurarea i îndumnezeirea umanului, posibilitate ce li s-a dat tuturor de a deveni p rta i ai firii dumnezeie ti. Îndumnezeirea, dogma central a Ortodoxiei, d un sens dinamic, cuprinz tor i activ spiritualit ii, tr irii umane, în general.

Camelia Daniela Suruianu î i propune în Teza sa de doctorat Mi carea cultural Rugul Aprins prezinte istoricul grup rii culturale avute în vedere, efectuând un demers de redescoperire a unui grup de intelectuali, clerici i mireni, care, în întuneco ii ani ai totalitarismului (1945-1958), au refuzat s se înregimenteze cultural potrivit preceptelor ideologiei partidului comunist. Din cauza faptului pe dosarele penale întocmite de autorit ile comuniste principalilor membri ai grup rii exist eticheta „legionar”, profund nedreapt i nejustificatoare în cele mai multe cazuri, mult timp s-a politizat discu ia acestui grup, i probabil c este unul dintre motivele pentru care cercet rile sunt destul de sumare pân în prezent. De aceea autoarea consider necesar s acorde un spa iu întins contextului istoric i politic în care s-a format Gruparea cultural Rugul Aprins.

Mai întâi, sunt punctate în istoria spiritualit ii române ti câteva momente importante de reînnoire a tr irii ortodoxe: mi carea organizat la M stirea Neam de p rintele Paisie Velicicovschi (17221794), cea de la Cernica, sub îndrumarea Sfântului Ierarh Calinic (1787-1860) i cea care ne intereseaz în studiul de fa : Rugul Aprins. În ordine cronologic , aceast asocia ie cultural a trecut prin mai multe etape. Între 1943-1945, moment marcat de un simpozion desf urat la Cern i, unde are loc o prim etap preg titoare. Apoi, 1945-1948, perioada consolid rii grupului i a programului cultural desf urat în cadrul m stirii, în care liderul centrului laic era Sandu

Tudor, iar al celui monastic - Benedict Ghiu . Între 1949-1952, când Sandu Tudor a suferit vreme de doi ani prima deten ie, grupul monahal, la dispozi ia noului Patriarh, Iustinian, a fost mutat la m stirea Neam , perioad în care întâlnirile s-au desf urat clandestin, în locuin e private sau în diverse m stiri. Din 1952 i pân la arestarea principalilor membri, în 1958, întâlnirile au avut loc la domiciliile laicilor Alexandru Mironescu, Vasile Voiculescu i Barbu Sl tineanu. În primul capitol Camelia Daniela Suruianu urm re te s dea coeren pu inelor date pe care le avem despre constituirea i activitatea Rugului Aprins, grupare al c rei statut juridic a fost acela de asocia ie cu caracter cultural, ob inut de jurnalistul Sandu Tudor în anul 1946, care o înregistrase la tribunal cu denumirea complet de „Rugul Aprins al Maicii Domnului”.

Ca un act de opozi ie fa de cerin ele ideologiei de partid în plan cultural, Sandu Tudor i-a îndreptat aten ia asupra refundament rii antropologiei mistice, o disciplin izgonit printre primele din înv mântul românesc dup venirea comuni tilor la putere. Seculariz rii specifice timpurilor moderne i s-a ad ugat impunerea ateismului comunist, fapt ce a dus la o profund criz spiritual în societatea româneasc i nu numai.

Desigur c aten ia Cameliei Daniela Suruianu este îndreptat asupra M stirii Antim, ca spa iu ce a favorizat apari ia acestei asocia ii i a reprezentat principalul cadru de manifestare al activit ilor Rugului Aprins. Personalul monahal, format în special din studen i i absolven i de studii superioare, s vâr irea ritualului cultic la un nivel superior, biblioteca valoroas a l ca ului au constituit factori ai coagul rii unui grup de intelectuali, între care existau rela ii de prietenie sau afinit i religioase în discursul din spa iul public.

Erau anii confuzi ai unei dramatice schimb ri de regim, iar M stirea Antim a reprezentat un reper al ap rii valorilor religioase, tradi ionale, în contextul tendin ei de sovietizare a rii.

Dup capitolul dedicat istoriografiei grupului, Camelia Daniela Suruianu î i concentreaz discursul critic asupra literaturii create de membrii reprezentativi ai acestuia: Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, Ion Marin Sadoveanu, Paul Sterian, Bartolomeu Valeriu Anania. Ea recurge la o prezentare monografic în cazul autorilor care sunt mai pu in cunoscu i ast zi, precum Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, chiar i Ion Marin Sadoveanu - c zut în uitare dup anii 90. În cazul lui Vasile Voiculescu, autor de acum canonic, se eviden iaz în special impactul pe care participarea la întrunirile Rugului Aprins l-a avut asupra operei sale din ultima parte a vie ii. Paul Sterian a fost recuperat prin amplul poem hagiografic zboiul nev zut. Via a de îndumnezeire a sfântului p rintelui nostru Paisie cel Mare, iar Bartolomeu Valeriu Anania, prin poemul Miori a.

Camelia Daniela Suruianu face o sumar trecere în revist a câtorva puncte de vedere ale criticii literare pe tema religiozit ii poeziei lui Vasile Voiculescu, urmând ca, apoi, s încerce i o demonstra ie a caracterului mistic din câteva texte ale sale, fapt despre care s-a scris mai pu in. I se pare mai în spiritul Rugului Aprins s se

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

opreasc asupra romanului/povestirii Zahei orbul, o posibil ilustrare a mântuirii în eleas ca vindecare a sufletului r nit de p cat.

Majoritatea portretelor celor din Grupul de la Antim, a a cum sunt prezentate, succint, se datoreaz reputatului intelectual i monah ortodox, de talie interna ional , André Scrima. Ultimul capitol al lucr rii, ca i primul, este desf urat tot între cadrele istoriografiei, Camelia Daniela Suruianu prezentând contextul în care a luat sfâr it activitatea acestui grup de intelectuali. Ea acord o deosebit aten ie documentelor care prezint procesele intelectualilor aresta i i traumele pe care ace tia le-au suferit în închisori, sub semnul respectului pentru martirajul lor. Dosarul „Rugul Aprins” reprezint cel mai concludent exemplu de persecu ie împotriva oamenilor de cultur care au abordat în operele lor literare i subiecte religioase. De i Constitu ia garanta libertatea religioas , acest privilegiu era socotit „o masc pentru promovarea diverselor obiective politice antidemocratice de c tre elementele du noase”. Iar guvernul comunist, „pentru a preveni în viitor anumite manifest ri ostile deghizate sub haina religiei” lua nenum rate m suri legislative de-a dreptul criminale.

Aceast lucrare se dore te a fi un demers de recuperare istoriografic dar i de reevaluare, cel pu in par ial , a operei principalilor reprezentan i ai Grupului „Rugul Aprins”, un grup de dialog cultural, format din intelectuali laici i monahi, care a func ionat între anii 1945-1958. Totodat este i o cale deschis celor care vor cerceta în continuare acest subiect m re i dureros al culturii noastre. Camelia Daniela Suruianu face dovada c este foarte bine informat în leg tur cu tema abordat , c a consultat o bibliografie corespuntoare. Ea tie s extrag , în urma analizei, elementele esen iale în leg tur cu o întreprindere tiin ific de actualitate, legat de aspectele culturii române sub comunism, utilizând, ori de câte ori a fost nevoie, surse teologice de autoritate ale ortodoxiei i ale cre tinismului în general. Citind cercetarea finalizat în prezenta lucrare, am putut constata o seriozitate a perspectivelor de tratare adecvat a Tezei propuse, care au dus la înfiriparea bibliografiei despre mi carea cultural Rugul Aprins cu o contribu ie de neocolit. Consider c lucrarea Mi carea cultural Rugul Aprins, în care i-a concretizat cercetarea Camelia Daniela Suruianu, sub coordonarea prof. univ. dr. Florin Mih ilescu, întrune te toate condi iile tiin ifice impuse spre a fi acceptat ca Tez , în vederea sus inerii în edin public i acord rii titlului de Doctor în Filologie.

Makovski - Fata cu snop

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Calendar - Aprilie continuare din pag. 56 15.04.1951 - s-a n scut Patrel Berceanu (m. 2006) 15.04.1988 - a murit Modest Morariu (n. 1929) 15.04.1997 - a murit Petru Cretia (n. 1927) 16.04.1879 - s-a n scut Gala Galaction (m. 1961) 16.04.1896 - s-a n scut Tristan Tzara (m. 1936) 16.04.1916 - a murit Nicolae Gane (n. 1838) 16.04.1935 - a murit Panait Istrati (n. 1884) 16.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Grigurcu 16.04.1937 - s-a n scut Stelian Gruia (m. 1996) 16.04.1994 - a murit Mihail Crama (n. 1923) 17.04.1895 - s-a n scut Ion Vinea (m. 1964) 17.04.1896 - a murit Traian Demetrescu (n. 1866) 17.04.1916 - s-a n scut Magda Isanos (m. 1944) 17.04.1935 - s-a n scut George Balaita 17.04.1945 - a murit Ion Pillat (n. 1891) 17.04.1953 - s-a n scut Paul Balahur 17.04.1955 - s-a n scut Valeriu Butnaru 18.04.1894 - s-a n scut Pamfil Seicaru (m. 1980) 18.04.1938 - s-a n scut Nicolae Mare 18.04.1945 - s-a n scut Marius Tupan (m. 2007) 18.04.1949 - s-a n scut Stefan Ioanid (m. 2009) 18.04. 2003 - a murit Emil Loteanu (n.1936) 19.04.1848 - s-a n scut Calistrat Hogas (m. 1917) 19.04.1940 - s-a n scut Ana-Maria Tupan 19.04.1951 - s-a n scut Ion Floricel 19.04.1954 - s-a n scut Radu G. Teposu (m. 1999) 20.04.1949 - s-a n scut Mircea Florin andru 20.04.1968 - a murit Adrian Maniu (n. 1891 ) 20.04.1970 - a murit Paul Celan (n. 1920 ) 21.04.2008 - a murit Adi Cusin (n. 1941) 21.04.2008 - a murit Monica Lovinescu (n. 1923) 22.04.1850 - s-a n scut Veronica Micle (m. 1889) 22.04.1897 - a murit Ion Ghica (n. 1816) 22.04.1937 - s-a n scut Eugen Lumezianu (m. 1990) 22.04.1968 - a murit George Ciprian (n. 1914) 22.04.1986 - a murit Mircea Eliade (n. 1907) 22.04.1996 - a murit Mircea Ciobanu (n. 1940) 23.04.1894 - s-a n scut Gib I. Mihaescu (m. 1935) 23.04.1922 - s-a n scut Pavel Chihaia 23.04.1940 - s-a n scut Andrei Fischof 23.04.1951 - s-a n scut Paul Dugneanu 23.04.1954 - s-a n scut Octavian Soviany 23.04.1977 - a murit Nagy Istvan (n. 1904) 23.04. 1987 - a murit Sandu Tzigara- Samurcas (n. 1903) 24.04.1911 - s-a n scut Eugen Jebeleanu (m. 1991) 24.04.2008 - a murit Cezar Iv nescu (n. 1941) 25.04.1953 - s-a n scut Liviu Antonesei 25.04.1993 - a murit Valentin De liu (n. 1927) 26.04.1922 - s-a n scut tefan Aug. Doina (m. 2002) 26.04.1938 - s-a n scut Dan Claudiu T sescu 26.04.1963 - a murit Vasile Voiculescu (n. 1884) 27.04.1872 - a murit Ion Heliade R dulescu (n. 1802) 27.04.1948 - s-a n scut Iolanda Malamen 27.04.1954 - s-a n scut Adi Cristi 27.04.1977 - a murit Camil Baltazar (n. 1902) 28.04.1950 - s-a n scut Rodica Binder 28.04. 1996 - a murit Alexandru Jebeleanu (n. 1923) 28.04. 2000 - a murit Ovid S. Crohmalniceanu (n. 1916) 29.04.1918 - a murit Barbu tef nescu Delavrancea (n. 1858) 29.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Tomozei (m. 1997) 29.04.1975 - a murit Radu Gyr (n. 1905) 29.04.2008 - a murit F nu B ile teanu (n. 1947) 30.04.1946 - s-a n scut Passionaria Stoicescu 30.04.1955 - s-a n scut Radu Calin Cristea 30.04.1958 - s-a n scut Adrian Otoiu

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Corneliu COST{CHESCU-ALE (28.09.1927 - 16.03.2012) scut la Ia i; decedat la Bucure ti i înmormântat la Ia i. A urmat cursurile liceale la Liceul de Aplica ii Ia i, Liceul „Traian”, din Turnu Severin (refugiat), i Liceul „Mihai Eminescu”, din Bucure ti, apoi a absolvit Facultatea de Tehnologia Construc iilor de Ma ini, la Institutul Politehnic Bucure ti i a lucrat ca inginer proiectant la Uzina de Pompe din Bucure ti. Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i al Uniunii Epigrami tilor din România, secretar al UER în perioada 1996-2002. A scris epigrame, rondeluri, sonete, a ap rut în publica iile de gen. A publicat volumul Mofturi de... epigramist (2011). A colaborat la apari ia volumului Epigrame cu i despre femei (1999). Inclus în circa 35 de volume colective de epigram .

Nout i pe strada mea Strada este asfaltat , Reparând i trotuarul, -ntr-o vil etajat Îmi va fi vecin primarul.

Dup 1989 Ne-au condus guverne culte, Pline i de fantezie, Ce-au g sit solu ii multe, S-adânceasc -o s cie.

epe redivivus Domn, din nou, s fie uns i de-ar fi s pedepseasc , N-ar avea p duri de-ajuns epile s le cioplescasc .

Unui chirurg Milostiv i talentat Are în ora renume, pe mul i i-a ajutat, Ca s treac -n alt lume.

Culmea ho iei Când s cia-i general , Iar anii sunt atât de grei, Când to i sunt pu i pe învârteal , Se fur ho ii între ei.

Femeia E un roman ce- i d fiori i-ai vrea s fii singur erou, De îl cite ti de mii de ori, se ti câte-un capitol nou.

De-ale lui P storel Deviza sa ne-a parvenit i nu-i deloc o glum fin , În cram el n-a suferit Paharul gol i sticla plin .

Ion MICU} (n. 14.02.1947) scut în com. Mih ti, jud. Vâlcea. A absolvit liceul în ora ul B ile Govora, apoi Facultatea de Drept din Cluj-Napoca. A lucrat ca procuror, în prezent fiind pensionar. A publicat articole pe teme judiciare, fiind i corespondent voluntar la diferite ziare centrale i locale. Este membru al Uniunii Epigrami tilor din România, al Clubului Umori tilor Vâlceni, Forumul Cultural Vâlcean, al Societ ii Culturale „Anton Pann” , Râmnicu Vâlcea. Scrie cronici literare, recenzii de c i, eseuri, fiind preocupat în ultimii ani de literatura epigramistic . A publicat volumele: Bancomatul cu epigrame (2008), Asaltul epigramelor (2013).

Afaceri O s pt mân -am alergat, Pe la notar cu tot avântul, La un arab s -mi vând p mântul i-apoi m-a angajat argat. În loc de ultima igar La moartea mea, mi-ar pare bine, vin eful meu Stamate; i când voi fi culcat pe spate, stea-n picioare lâng mine. tre Ministrul Armatei O telegram o s -i scriu, premieze to i solda ii Ce mi-au venit la inunda ii, Salvând butoiul cu rachiu.

Dar la anu’ ?!

Afar -i viscol i polei Dar la Cr ciun am o speran , Sacrific porcul de faian am în el vreo zece lei !

Izbând edilitar Primarul nostru competent, Cu o idee genial , cu o cârcium în coal , C-a fost acolo repetent.

Fobie literar Românii to i sunt scriitori, Se-afirm -n proz i în rime, Dar exceleaz prin scrisori i în denun uri anonime.

Reciclare La mare, pa nic i domol, Ne ungem corpul cu n mol, Mobiliza i de-acela i el, ne obi nuim cu el.

Banda de tâlhari Însp imântat al meu amic, Mi-a spus c ho ii îl c lcar , Dar nu au mai g sit nimic, fiscul a venit asear .

Du manii de ieri i prietenii de azi Când turcii ne c lcau pe vremuri, Cereau doar miere, grâne i vi ei; Dar azi de vestici te cutremuri, vor p duri, plus aur i ei.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Emana ii postdecembri ti „To i egali, în noua ar !”, Strigau ei cu dulce grai.

Ei cu Mercedes la scar : Noi pe scara de tramvai.

Toporul Instrument ce-nvie drama, Eficace ca i spada.

Unii îi prefer lama, Al ii i-au râvnit doar coada.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 4(80)/2017

Florin M~CE{ANU

KONSTANTIN KONSTANTIN MAKOVSKI MAKOVSKI Makovski - Autoportret Konstantin Makovsky s-a scut la data de 20 iunie 1839, la Mos-cova, într-o familie de arti ti: tat l s u, Iegor Ivanovich Makovsky, o figur în arta rus , pictor amator; mama, compozitor, iar fra ii s i mai mici, Vladimir i Nikolay i sora lui, Alexandra, de asemenea, au devenit pictori. În 1851, Makovsky a intrat la coala de Pictur , Sculptur i Arhitectur din Moscova, unde devine elev de top, ob inând cu u urin toate premiile disponibile. Profesorii lui au fost Karl Bryullov i Vasily Tropinin. Înclina iile lui Makovsky la Romantism i la efecte decorative pot fi explicate i prin influen a lui Bryullov asupra sa. În 1858, Makovsky a intrat în Academia Imperial de Arte din Sankt-Petersburg.

Din 1860 a participat la expozi ii ale Academiei cu picturi diverse. În 1863, Makovsky împreun

cu al i studen i particip la un protest împotriva instal rii unor subiecte din cadrul Academiei de antologie scandinav în competi ia Marea Medalie de Aur a Academiei, fapt pentru care a p sit Academia f o diploma oficial .

Makovsky devine membru al unei cooperative (Artel) a arti tilor condus de Ivan Kramskoy, unde creeaz picturi inspirate din via a de zi cu zi.

O schimbare semnificativ în stilul s u a avut loc dup ce c tore te în Egipt i Serbia la mijlocul anilor 1870.

Interesele sale fa de problemele sociale i psihologice influen eaz problemele artistice de culori i forme. În 1880 a devenit un autor la mod de portrete i picturi istorice. La Târgul Mondial din 1889 la Paris, a primit Marea Medalia de Aur pentru picturile sale „Moartea lui Ioan cel Groaznic” , „Judecata Parisului” i „Demon i Tamara”.

Makovsky a fost unul dintre cei mai aprecia i arti ti ru i i cel mai bine pl tit pictor al vremii. Moare, într-un accident de tramvai, la Sankt-Petersburg, la 17 septembrie 1915.

Makovski - Arcul bacanalelor