Constelatii diamantine nr. 5 (81) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 5 (81) Mai 2017

Semneaz : Dumitru B lan Nicolae B la a Antonia Bodea Ion Bolocan Emil Bucure teanu Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Dominic Diamant Gheorghe Dihoru Gelu Drago Doina Dr gu Doru V. Fometescu Sebastian Golomoz Stelian Gombo Lidia Grosu Niculae Grosu Dumitru Ichim Gitta Elisa Macostrai Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Constantin Mândru Teodor t. Munteanu tefan Radu Mu at Janet Nic Drago Niculescu Ion Pachia-Tatomirescu George Petrovai Ionel Popa Viorica Popescu Ion Popescu-Br diceni Florentin Smarandache Camelia Suruianu Valentin Tomule Valentin Tufan Al. Florin ene Mariana Zavati Gardner

Vasili Perov - Fata de z pad

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Culegere de hran spiritual ..p.3 Janet Nic , Scriitorii i ara .........................p.4 Iulian Chivu, Critica de tip vouloir c’est pouvoir ...........................................................pp.5,6 Dumitru Ichim, Poeme.......................................p.6 Drago Niculescu, Poeme ................................p.7 Ion Popescu-Br diceni, Litere i albine ..pp.8-10 Daniel Marian, Sursa i reflexia imaginii îmbr cate în idee .............................................p.11 Ionel Popa, Comentarii de texte. Ion .....pp.12-15 Ion Pachia-Tatomirescu, Poeme septuagenare .............................................................................p.16 George Petrovai, Frumuse ea incitant-ermetic i captivant-poetic a daoismului ........pp.17-19 Sebastian Golomoz, Poeme ............................p.20 tefan Radu Mu at, Copilul i norul ............p.21 Mariana Zavati Gardner, Note de lectur la volumul de versuri SUB ZODII, de Elisabeta Bog an .............................................................p.22 Valentin Tomule , O lucrare despre destinul Basarabiei .................................................pp.23-25 Camelia Suruianu, Recuperarea omului vechi în secolul al XXI-lea ................................pp.26-30 Al. Florin ene, Florentin Smarandache sau polivalen a unui scriitor i om de tiin .......... ...................................................................... pp.31,32 Viorica Popescu, Fior de Fiord ....................p.33 Gitta Elisa Macostrai, Debut .........................p.33 Antonia Bodea, Din heraldica tradi iei ..pp.34,35 Mihai Caba, George Topârceanu, “chiria ul gr bit” al Ie ilor ......................................pp.36,37 Livia Ciuperc , Mângâiere postum la o Aniversare .........................................................p.38 Stelian Gombo , Mircea Vulc nescu ...pp.39-41 Nicolae B la a, Iluzii i destin ...............pp.42,43 George Petro Vai, Balada tabilor penali ..p.43 Lidia Grosu, Poezia lui Petre R u: Un r rit în care nu exist apus .............................pp.44,45 Gelu Drago , Poeme........................................p.46 Florentin Smarandache, Broa tele estoase gigantice din Galapagos ...............................p.47 Dominic Diamant, Poeme................................p.48 Dumitru B lan, DOM - o traducere consonant cu spiritul originalului ...........p.49 Doru V. Fometescu, Poeme.............................p.50 Valentin Tufan, Poeme.....................................p.51 Boris Marian, Poeme.......................................p.52 Nicolae Grosu, Blestemele na iei române.

Rigori evazive ...........................................pp.53,54 Emil Bucure teanu, Codrina ................pp.55,56 Gheorghe Dihoru, Grigore Vieru i lumea plantelor ............................................................p.57 Constantin Mândru , Poeme.........................p.58 Ion Bolocan, Constela ii epigramatice ........p.59 Teodor t. Munteanu , Constela ii epigramatice .....................................................p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Vasili Grigorievici Perov

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

Culegere de hran[ spiritual[ Volumul „Toat suflarea s laude pe Domnul”, editat, în 1992, la Craiova, de Editura Europa, i reeditat în 2014 (edi ia a II-a revizuit ), de Editura Cuget Românesc, este o culegere de „cânt ri biserice ti, pricesne i imnuri religioase, colinde i cântece de stea”, culese i rev zute de preot-profesor Alexie Al. Buzera, membru al Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România.

Plecat spre ve nicele l ca uri, pe 20 ianuarie 2011, preotul Alexie Al. Buzera a fost compozitor, dirijor, muzicolog bizantist, folclorist, profesor de muzic bisericeasc la Seminarul teologic din Craiova i la Facultatea de Teologie din acela i ora .

Dasc l de muzic bisericeasc , des vârit i pasionat cercet tor al manuscriselor muzicale psaltice de pe teritoriul României, Alexie Al. Buzera, dup terminarea studiilor teologice a frecventat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucure ti (1952-1956) i ale Conservatorului de Muzic din Bucure ti (1962-1965; 1967-1971) i a ob inut toate gradele în înv mânt, iar în anul 1999 a devenit doctor în muzicologie, sus inând teza intitulat : „Cultura muzical

româneasc de tradi ie bizantin din secolul al XIX-lea”.

Cei care l-au cunoscut (printre care i eu) spun c preotul-profesor Alexie Al. Buzera avea „un chip pl cut i primitor, un zâmbet ruitor de pace i calm”, avea „o inut academic i o moral irepro abil ”, trata cu maxim rigurozitate orele de muzic i transmitea cu temeinicie cuno tintele sale elevilor i studen ilor s i în cadrul cursurilor.

Munca sa în domeniul teologico-muzical reprezint o contribu ie remarcabil la cultura i spiritualitatea cre tin-ortodox româneasc , numele lui r mânând adânc întip rit în rândul marilor personalit i ale muzicii române ti.

Alexie Al. Buzera este autorul a numeroase prelucr ri din folclorul oltenesc, articole, studii i recenzii ap rute în revistele de specialitate. De asemenea, este autorul Manualului de muzic liniar pentru Seminariile Teologice i coautor al mai multor manuale de religie.

Cartea „Toat suflarea s laude pe Domnul” se adreseaz tuturor credincio ilor ortodoc i, pentru a le oferi hrana spiritual , muzicienilor pentru îmbog irea literaturii muzical-religioase, elevilor i cadrelor didactice din înv mântul de toate gradele i toate profilurile, dar mai ales celor din înv mântul teologic.

Culegerea are în structura sa trei p i: prima parte, intitulat „Cânt ri biserice ti” care, la rândul ei, cuprinde: a) „Cânt rile Sfintei Liturghii” i b) „Troparele învierii, ale Praznicelor împ te ti, ale Maicii Domnului i ale sfin ilor din cursul anului bisericesc”, cea de-a doua parte - „Pricesne i imnuri religioase” i partea a treia, intitulat „Colinde i cântece de stea”.

Lucrarea are ca scop principal participarea credincio ilor la cântarea omofon uniformizat din cadrul slujbelor biserice ti, mai ales de la Sfânta Liturghie.

Iat ce spune preotul Al. St nciulescuBârda despre cea de-a doua edi ie: „lucrarea regretatului P rinte Alexie Buzera vine s umple un gol imens în literatura muzical

religioas . (...) Cartea este lucrarea unui profesionist i a unui mare iubitor de muzic bisericeasc adev rat .”

Dintotdeauna, religia a sim it nevoia s se înve mânteze în fanteziile artei; s-au creat temple i edificii de cultur spiritual , icoane, obiecte sfinte, s-a creat muzic religioas .

Muzica religioas se revars nu numai asupra urechii, ci i asupra inimii; este cântecul pe care îl ascul i atunci când sufletul are nevoie de lini te. Intrând în Biseric , auzi nu numai vocea preotului sau a corului, ci i acea muzic divin , care te desprinde de toate grijile din via a ta, sim i cum vibreaz întreaga fiin i o lumin venit din interior te înv luie i te r spânde te într-un aer diafan.

Referitor la muzica religioas , Camille Mauclair descrie, în lucrarea „Religia muzicii”, o be ie dionisiac , o depersonalizare instantanee, un delir al infinitului în uitarea existen ei cotidiene, o deposedare i o exaltare de sine în fa a muzicii: „..exist acolo o lume distinct . Calitatea sunetului, în sine, încânt f ptura în care s luiesc, o scoate din min i i o lini te te, iar eu o savurez cu o senzualitate infinit ... Eu amestec în aceast iubire spiritual pentru muzic o violent be ie nervoas care se hr ne te din sonoritate ca dintr-un alcool”.

Prin art , religia tinde s garanteze crearea unor valori supreme, s adapteze lumea la dorin e i s adapteze lumea dorin elor la tot ceea ce este superior, s supun for ele divine i s li se supun cu demnitate.

Dup Nietzsche, tot ceea ce este „lume vizibil î i caut în muzic sufletul pierdut”.

Iar Herder spune c : „Esen a muzicii este reculegerea. Ascult torul recules nu dore te s tie cine cânt : sunetele coboar din cer, cânt în inima lui sau, i mai bine, inima îns i cânt ”.

Cartea „Toat suflarea s laude pe Domnul”, a preotului-profesor Alexie Al. Buzera, fiind o valoroas lucrare de muzic religioas , ap rut , la noi în ar , dup 1989, este de bun augur i sper m c va contribui la înt rirea credin ei în Dumnezeu i la afirmarea spiritualit ii cre tine.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Janet NIC~

SCRIITORII Scriitorii sunt oameni reali, palpabili, dar cu mult ireal în cap.

Mari produc tori de «absen e» i «invizibil», adic telea, sensuri, nonsensuri i semnifica ii, ei se împ uneaz cu figuri de stil, mai bine zis, cu desfigur ri de stil, inventeaz pove ti de corason, sensibilizându-i, pân la genunchiul broa tei, pe cei care au timp de pierdut.

Pentru omul simplu, necioplit, „real” este ceea ce se vede.

Pentru cei ciopli i, este real ceea ce nu se vede.

Valorile nu se v d, ci se presupun, se ghicesc.

Prin procesul de autostafidire, scriitorul se aseam cu sfântul care î i aduce aminte de p catele f cute. L sând s cad , pe obrazul f chip, din ochii min ii, lacrimi care nasc întreb ri i care pun pe gânduri, ei fac semne mieroase celor de sub nacela ce-l duce, din lips de Pegas, spre Turnul de Filde . Dar oamenii nu au aripi ca poe ii, ci doar c lcâie pentru colbul realului. Unde mai pui c

mare scriitor este, într-o accep ie plebee, cel care moare de tân r, sau cel care tr ie te în exil. În sensul acesta, mai este cineva amator? Doamne fere te!De aceea, poe ii nu prea sunt MODELE de urmat. Nu sunt citi i nici la coal i, drept pedeaps c exist în manuale, elevii le încondeiaz chipul cu pixul, umflându-le buzele, m rindu-le urechile iar ochii mâzg li i sunt cât sarmalele. A a le trebuie!

Cine i-a pus s fie mari scriitori! S se adapteze, scriitorul ar trebui s coboare la nivelul instinctului, intre în tagma celor care vând zarzavaturi, i cumpere tarab , ca tot omul care pl te te impozite.

Apoi, s i fac singur reclam , c de-aia este particoler i s strige, dup ce- i d cu sacâz pe buze, lâng a Maria i lâng dada Floarea: «Ia metafora, neamule! Ia metafora!

Ia epitetul, fr ioare! Avem marf proasp , avem figuri de stil pentru toate gusturile! Ia catacreza! Ia antonomaza!

Ia prosopopeea! Avem leporii bine ambalate!»

Iar seara, dac a vândut ceva, s i numere cr arii i cititorii. a da! Asta e cultura de pia ! i, pân când, capete în nori i turnuri de filde !

|AR{ LEGUMICOL{

Vasili Perov - Columbofil

Ni se demonstreaz , zi de zi, c realitatea, în care mai mult murim decât tr im, este eminamente fructifero-legumicol . Din vârful spalierului oficial, se legifereaz spiritul legumei i al fructului de livad sau de p dure, vrând parc s sugereze c suntem, la propriu, în pom i la p mânt, dac nu chiar sub p mânt.

Educa ia este VARZ . S tatea este VARZ .

Cultura este VARZ . Administra ia este VARZ .

Defil m în fa a lumii cu hazul de necaz i cu PRAZUL. Morala nu mai face nici cât o CEAP degerat .

Guvernan ii, umfla i ca DOVLECII, scot din PEPENI un neam cu tradi ii de m lig . Partidele politice î i vând, unele altora, CASTRAVE I la gr dinar, iar poporului îi ofer , gratis, GOGONELE. Politicienii, cu antecedente de bibelouri i statui, vaccina i cu imunit i constitu ionale, î i arat , vesperal, FASOLEA dentar la televizor, sem nând M RUL discordiei între toate ramurile leneviei na ionale.

Rudele guvernan ilor au r rit precum CIUPERCILE dup ploaie i ne freac USTUROIUL de câte ori ne lovim, oficial, de ele. În Europa ne amestec m ca M RARUL în ciorb , a teptând s pice PAR m ia din truda altora. De atâta criz , tot românul a SFECLIT-o, a MORCOVIT-o, de i s-a încre it gura ca de PERE dure e i de MUR TURI. N-avem CARTOFI, dar avem cartofori! D -i în SPANACUL cui i-a f cut!

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Iulian CHIVU

Critica de tip vouloir c’est pouvoir de sine îns i, este inten ional ; entuzia tii, prin iner ie cauzal , o mut în epifenomenalism. Formal, ei nu dep esc autosuficien a, didacticismul vetust i nici tonalit ile voluntarismul emo ional.

Analizele lor sunt fie rigid schematice, fie eclectic imitative, de tip vouloir c’est pouvoir. Eterogen ca i modelele lui, discursul critic de acest tip trimite pân la sofismul platonic, în toate cele patru modalit i eristice ale lui, enumerate cândva (1886) de Hermann Bonitz i diferen iate nu dup neputin ele gândirii, ci pe m sura perfidiilor ei, cu salturi dinspre valabilit ile restrânse spre cele necondi ionat generale sau cu extrapol ri în sintaxa textualit ii. Critica aceasta î i comunic de ert ciunea gratulând, aplaudând, t mâind sau pur i simplu r slm cind f a reu i s deschid acolade peste structurile textului; cel mai adesea (presser l’eau de la pierre!) nu izbute te s ias din metonimism. Tema discu iei nu este deloc nesemnificativ pentru c nu este accidental , cu atât mai mult cu cât problema (fiindc este deja o problem ) nu e lipsit de efecte debusolante în axiologia acestui început de veac i de mileniu despre care André Malraux sa în elat amarnic i în care ne ar m mult prea inventivi în am nunte.

Un patos inventiv ce nu se sus ine decât vouloir c’est pouvoir prin postmodernismul care nu e totu i singura solu ie a postmodernit ii.

Un nonconformism de bravad care, siluind libertatea, se autoflageleaz i î i caut salvarea gr bit în op iuni deprimiste, fracturiste, himeriste etc., cu care trage dup sine, în versuri i în proz , un referen ial psihologizant, (diletant-)filosofic i insipid ecumenist ca spuns dat neîn elegerii prin excese ale interpret rii.

Manierism de reflux! Dar unul transferat cu alchimia lui cu tot în literatur i în critic , cu simboluri i cu metalimbaj de împrumut, cu un erotism parc deversat din mecanica fluidelor, cu angoase defulate i afecte de care doar robotica industrial a sc pat (deocamdat ). Efuziuni ale unei metafizici de consum, ale omului modern care- i caut salvarea în amnezii i în intui ii depresive, amânând tranzitoriu acelea i clasice i neelucidate amenin ri. E alonului al doilea, temânduse de în-singur ri/izol ri, penduleaz între contagios i carantin . Un pragmatism în definitiv ira ional, pentru c în tectonica valorilor se blocheaz i clivajul, i aliajul, dar i ra iunea de a fi a acestui gen de critic . În astfel de condi ii, o revist serioas de cultur ajungea la un moment dat s (se) chestioneze conceptual: Ce mai numim ast zi critic literar ? i de aici se ridic st vilarul altor întreb ri din aval: Sunt criticii jurnali ti literari? Dar promoterii? Unde se face ast zi critic literar ? În universit i? În presa cultural ? Pe bloguri? La lans ri de carte? Este vreo continuitate între critica universitar i cea foiletonistic ? i apoi cât de important e s tie i critica i opera c trebuie s se raporteze înc la cititor? O pot face ele singure f s Moscova

În peisajul atitudinal policrom al criticii literare, diletan ii i entuzia tii sunt simple subiectualiz ri, de i se revendic a fi predica ii în func iile ei. i unii i al ii - efecte infla ioniste, voci armonizate pe o sensibilitate reverberant , de vaguitate totu i, într-o estetic refugiat în formalism, incapabil s i radicalizeze provoc rile identit ii în sincronism i indicativitate. Cei mai mul i r mân în tipar; dolce far niente contra advienne que pourra! Efecte ale unui infla ionism de recul, subtil revan ard - pentru c amatorismul î i impune contrafactualul vis-a-vis de ra ionalul voca ional dup ce a presim it c se poate. Prea multul îns poate acoperi esen a dup ce mai întâi o va dizloca, o va transfera i o va dilua în comutativitatea liberului arbitru.

Haosul de suprafa , în principiu, nu risc s se înece în adâncime, fiindc nu are greutatea cu care s-o cuprind i nici vigoarea cu care o priceap , dar o umbre te subversiv, nestânjenit, ca s o asfixieze în concept. Marile noastre reviste literare, u or izolate în teoretiz ri i elitism, simuleaz miopia i refuz , fire te, compromisurile, îns se rge te trufa , ca r spuns, linia a doua; puzderie de reviste, unele prea ospitaliere, altele de urm rit totu i, cele mai multe scrise inegal, cu veleitari entuzia ti i cu destui frustra i de adun tur . O linie a secundariatului ca o trist simfonie a redundan elor în care str lucesc textele recuperate din stand by-ul marilor redac ii. Mi se pare c avem ast zi cam tot atâtea reviste literare (peste 50) dac nu mai multe decât au la un loc nem ii (nou ) i francezii (opt) i niciun Nobel pentru literatur . Critica literar , prin obiectualizare dincolo

Vasili Perov - Ceai la Mytishchi, lâng

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

admit c ambele sunt, pe acelea i frecven e, acte de comunicare?

Critica lovinescian , categoric, nu era una de tip vouloir c’est pouvoir, îns comunica mult mai mult chiar dac realit ile vie ii literare de acum un secol erau cu totul altele. Diversitatea, tematic i de stil, a operei literare de azi împinge critica spre un limbaj eterogen, pe care nu îl poate consacra decât pe temeiul actului de comunicare (efuziunea desfrânat a adjectivului - când fulgurant , când debordant , când tenebroas , când proteic , cel mai adesea ezoteric alunec deja în siluite i resping toare pre iozit i, în bombastic).

Doar acordul de comunicare (co-locu ia din modelul Shannon) poate stabili termenii de cod ai pactului de finalitate, ai feedback-ului, i înl tur postulatul cu eviden a inclusiv în critic . Variabilele psihologice ale comunic ri, tipurile de atitudini rezultate din aceasta, func iile (cognitiv , tonic , de adaptare i mai ales cea reglatoare), în context social, cultural, psihosemantic i ideologic jaloneaz ceea ce Alex Mucchielli numea psihologia situa?iilor de comunicare.

Cronicile noastre literare din linia a doua alunec ex-abrupto în comentariu i se încheie cam la fel, f a considera constructul (cazul prozei) în realit ile lui sociopsihologice, în conflictualitatea i în dinamica lui structural-func ional , în sinusoidele i constantele comportamentale i, mai ales, în paradigma simbolic-interac ionist .

Critica din e alonul doi e în bun parte publicistic-traseist , î i caut legitimitatea în elogii rectilinii, plate, tr ie te din adulmec ri de idei i se exprim în cli ee i formule u or colportabile; iat de ce nu m mai mir s citesc aceea i cronic în mai multe reviste sub acelea i semturi ale unor critici în expansiune, dornici s se vad cule i cu aldine în sumarul cât mai multor reviste i bloguri din ar sau din alte orizonturi spirituale române ti. Aproape indezirabile unei critici re-formabile, judec ile lor de valoare, când nu copiaz modele bine întemeiate, sun ba în registrul pl cerii (pleasure), ba în cel al tr irii (enjoyment); atât i nu mai mult decât diferen ia Hume. Mai mult chiar decât ar cere-o depresionismul francez i neorealismul american, himerismul tot mai multor texte literare de la noi pretinde acestor caligrafii profunzime instruit ; maladivitatea, transfigurarea trimit tre explor ri psihologice atât de subtile, c scap lamentabil necunosc torilor. Iar un critic literar neavizat asupra acestor chestiuni mâne în foiletonistic sau ajunge cel mult un promoter onest, mereu cu nostalgia metanara iunii.

Dumitru ICHIM (Canada)

Copil ria m rii Copilul întreab marea: - Tu ai visat vreodat c zbori?

Ce fericit e marea cu el!

Nimeni nu tie s râd ca ea.

Doar copilul. i marea-i r spunde râzând: - Niciodat !

- Uita-a a, dai din mâini cum ai da din lope i.

Apoi mustr tor pesc ru ului: - Înger, îngera ul meu de ce e ti r u i nu vrei zborul i pe ea s-o înve i?

i iar i copilul se mir „În nici un chip nu pot s -n eleg pe cei mari când ip la noi, (iar vina este întotdeauna a noastr ), ne-am murd rit cu nisip jucându-ne cu marea.

Pe ea nimeni n-o ceart s-a jucat cu cerul i-acum e albastr .” i iar i copilul se mir , nu e normal ca s tie?

De ce pe câte unul din oamenii mari îl îmbrac frumos, în ve mânt, i-l pun în cutie?

Apoi îl murd resc cu p mânt.

Ce haz, s arunci în el cu rân ! i-n joaca aceasta n tâng în loc ca s râzi i s sari, cu to ii încep ca s plâng .

Ce curio i sunt oamenii mari!

Umbra copilului

Vasili Perov - Bunicul i nepotul

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Întotdeauna copilul are vârsta m rii i a soarelui.

Marea, soarele i copilul, au limba lor, numai de ei cunoscut , cu care unul din altul pe rând se culeg. Îl mustr m: „ i-am spus nu te joci cu str inii!

mergem de-aici se face târziu.” În urma noastr - au r mas din mare - un murmur, din soare - apusul.

Umbra copilului înaintea-ne, alearg ipând ca pesc ru ii: tiu, tiu, tiu!

L-am înv at f cutul de târziu i f cutul de fric din zare.

Acum este ca unul dintre noi!

Umbra lui e croit din acela i giulgiu i pânz de catarg a omului mare. În spatele nostru, cu valurile ro ii ale m rii se joac de-a r ritul apusul de soare.

Vinerea mare De pe epitaf, livad în sear , o albin r cindu-se se opre te pe f clia de cear a copilului.

- Mam , uite un înger!

- Omoar-o s nu te în epe!

- Mam , dar oare nu mi-ai spus la moartea lui Doamne-Doamne nu se lucreaz -i Vinerea Mare?

Ce copil!

Copilul se opre te în fa a celor doi inându-se de mân : „Am v zut când unul din voi pe cel lalt cum îl bea.” i curios continu -ntrebarea: „Cine din voi este cerul i cine din voi este marea?”

Apoi un nor întunec ochiul lui de april: „Mai bine t ceam.

Disear sub înfloritul de lun , aflând cine sunt, or s râd mpreun de vorbele-mi proaste zicând: Ce copil!”

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Drago[ NICULESCU

A cincea piatr pute i duce, le-am spus cailor nelini ti i în timp ce mîncam ni te fîn proasp t, se pare c nimeni nu mai are nevoie de voi.

Duce i-v , hai, duce i-v , le-am spus cailor în timp ce nechezau, priveau în dreapta i în stînga i scurmau p mîntul cu copitele, nu mai e mult i o s vin i eu dup voi. m a tepta i lîng a cincea piatr de dup ultimul apus al orizontului, acolo s m a tepta i, i acum, duce i-v , vreau s m nînc acest fîn în lini te. custele m priveau cum îmi frecam coatele de buturugi.

S-a împlinit vremea, le-am spus l custelor, gata, pute i pleca, acestor cîmpuri nu le mai sînte i de folos, pute i duce, în curînd apele o s i ias din matc i toate aceste lanuri vor b lti. V spun, nu mai e loc de voi. m a tepta i lîng a cincea piatr de dup ultimul apus al orizontului, c ci o s vin i eu în curînd. i acum, duce i-v . Vreau s îmi frec în lini te coatele de buturugi.

Cîinii se gudurau pe lîng mine ca în preajma unei lungi desp iri.

O, cîinii mei, nemuritorii mei, i voi trebuie s v p si i ad posturile, le-am vorbit, desp turind un val întreg de frunze.

Aceste vechi t rîmuri miros a putregai, în fine, a un soi de borhot, i asta v-ar aduce boala i nimicirea. Pleca i, iubi ii mei, dar s m a tepta i lîng a cincea piatr de dup ultimul apus al orizontului, c ci ne vom reîntîlni nu dup mult vreme. i-acum hai, duce i-v , vreau s mai desp turesc acest val de frunze în lini te. i au plecat.

Dup un timp - s fi trecut ceva de-atunci -, i-am auzit pe to i, de departe, strigîndu-mi: A cincea piatr nu mai e, s tii, nu mai e decît ultimul apus al orizontului i un fel de de ert. Iar departe, foarte departe, abia dac se z resc ni te coline… Unde s te a tept m?

Eu eram pe malul unui rîu. G sisem dou scoici goale, de ap dulce, i încercam s le asem n.

Nu-i nimic, le-am strigat cît am putut de tare, mîne i cu to ii pe loc i da i-le-n colo de pietre! În curînd o s plec i eu c tre voi. aprinde i un foc mare la sfîr itul apusului de dup ultimul orizont.

Pe-aici vîntul a început s se usuce i amintirea celor mor i s i piard pe de-a-ntregul din sticloasa realitate…

Pa i prin nisipul luminii Cînd ar a verii d s strîng , îngerii adorm pe fundul lacurilor, fie mai aproape de noi.

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Culeg torul de izm pleac de diminea pe cîmp cu ochii galbeni de berea de ieri, în timp ce noul coco at de la Notre-Dame zice i el bogdaproste de r coarea dintre dou clopote.

Cu oasele c nite prin imperiul frigului am mai fi putut, desigur, rezista o vreme pîn la prima halt a istoriei, dac nu ne-ar fi întins sfin ii mucenici s bem mai multe pahare decît au fost ei to i, dac n-ar fi început îndoiala s rîd ascu it ca un coiot din cîte-o scorbur a con tiin ei de clas .

A fost o vreme cînd p mîntul raiului se vindea cu bucata în cutiile de pantofi, dar mizeria lumii cînta i atunci la flaut, femeia cu barb mai mînca i ea o pîine printr-un bîlci de provincie, iar remu carea scîncea de una singur la capul podului, lîng reparatorul de n voade de pe Dîmbovi a.

Gaia-ma u Ca un biet aristocrat exilat pe via în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pîn se închide i ultima crî a visului, pîn î i cumperi o pereche de zaruri i încerci s treci de por ile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna î i arunc frunze deshidratate în cana cu ceai de tei i gunoierul car fluierînd, în tomberoane, romane pr fuite, nedeschise vreodat de nimeni.

Se prea poate s umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenu a cald a satelor p site, se prea poate ca eful g rii, dup o sticl de uic , i închipuie femei r cite prin vagoane, dar revolu iile adev rate se fac tot pe baz de list , nimic nu te poate compromite în istorie mai mult decît un str nut semnificativ la momentul nepotrivit.

Ce s mai invent m, cînd de mici ne cunoa tem evolu ia propriilor buzunare? Adev rurile au r mas suspendate în fiolele mari, cu formol i erpi de rîu, po ta ul lunec pe lîng marile scrisori ale destinului, vecinii se îmbulzesc, ca întotdeauna, culeag alune de sub ipcile parchetului.

Ne-om tot chibzui putreda avere pîn n-o mai r mîne nimic, i atunci abia, la sfîr it, ne vom da seama oligofrenii cu bur ile pline ne-au l sat deschise robinetele cu zoaie seculare i c ultimele dintre toate cîte nu vor avea nevoie s implore nici o salvare sînt Vacile-Domnului de prin cimitirele cu intrare liber .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Ion POPESCU-BR~DICENI

Litere ]i albine (Ion Pop) 1. „Catacombele” limbajului Ion Pop e un poet pur-sânge deopotriv intelectual i... de o inteligen moral rar întâlnit . Ce vre i? Eu nu-s „postmodern” ci „transmodern”, iar Ion Pop e categoric un creator a c rui dic iune bate spre cea mai autentic transmodernitate. i iat , practic, de ce: înc mai d credit unui „cântec simplu”, înc mai pariaz pe „puterea metaforei”. „Chiar a a”. Înc observ la „rându-i, c Dumnezeu vede”, „Biblioteca lui Hadrianus” în „dimine i romane” ori „Fresca din Orvieto”.

Citesc, recitesc, ca s m dumiresc i ce constat. Ion Pop m rturise te c dup „ceremonia ceaiului”, una cu accent obligatoriu oriental, lucreaz foarte mult, inventeaz , descoper „sarcofagul etrusc” sau cine tie ce „catacombe” ale limbajului.

2. „Încântat de metafor ” Metafora EULUI: litera-albin sau albinaliter - e parc platonician dar i o „tem cu varia iuni” concretizat în „fragmente de fresc ” de un homo (trans)culturalis. Ac iunea e impecabil , t ietura versului ca de bijutier lefuitor de diamante, ca de geometru orfic.

De o sobrietate maximizat , lirismul prozastic al lui Ion Pop e „un fel de emblem , foarte poetic , a comunic rii, s -i zicem viscerale, dar i inefabile, dintre via i text”.

Poemele, de i semionarative, sunt de o imaginaritate concentrat dar i „foarte expresiv ”, sunt palimpsestice i tardoneomoderne. „Încântat de metafor ” când o aplic îi iese distilat din „alambicurile întunecate” (C tre Nichita) sub contemplarea „Ochiului triunghiular” al lui Charles Baudelaire ori al lui Edward Munch.

Pân la urm neoexpresionismul posttraklian al poeziei lui Ion Pop din „Litere i albine” e un recurs la (meta)mitologie „în muzica f margini, în muzica arta cumplit a lui Dumnezeu” (Point d’orgue) dar i o reziden de lux ca a unui profesor „ce-n mijlocul Marii Prelegeri / i-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogic ”.

Gestul e brav, dar poemul lui Ion Pop e „o ran deschis foarte încet, pe din untru.

Un trudnic gând / odihnindu-se, în sfâr it, o clip / în oboseala lui luminoas ”. Sau, dimpotriv , „e floarea de cactus care nu tr ie te decât o zi”, „e un bot fragil i catifelat, de aspru arici vegetal”.

Cu asemenea defini ii e autentic haigin, poetul din „Litere i albine” e totodat un reveriant însingurat din pricina stigmatului sublim al poeziei asumat ca un cruciat „în drum cu praf de aur, spre Ierusalimul eliberat / plin de sânge, de foc i s bii” care va fi (Gerusalemme liberata) cândva. „Curat” magician, de la un timp î i restructureaz poemele, voit anticalofile ini ial, în incanta ii ritualice. Citez dintr-o „Ordine”: „Iese de-aici, desigur, un ce profit, un fel de muzic -a numirii / un clinchet al aducerii aminte, un dang t, uneori, din turnuri mari”.

3. Transeminescianitate Albina e organizat , muncitoare, disciplinat , neobosit i b nuiesc la fel este i poetul Ion Pop. Tot ea este întraripat i are un cânt al ei: zumzetul - i esen ializeaz în nemuritoarea miere parfumul florilor. Deci albina este „metafora” poetului iar mierea e

chiar poezia ob inut într-un atelier renascentist.

Clement din Alexandria citeaz albinele ca exemplu pentru via a spiritual a comunit ilor monastice. În anumite texte indiene, albina reprezint spiritul ce se îmbat cu polenul cunoa terii. În mitologia egiptean , albina a fost asociat ca fulgerul pe de o parte i cu lacrimile lui Ra pe de alta c zute pe p mânt. În mitologia greac , simbol al sufletului, albina a fost identificat cu zei a Demeter. Platon însu i afirm c sufletele oamenilor cump ta i se reîntrupeaz sub form de albin . În ebraic , îns , albina întruchipeaz cuvântul i îndepline te un rol ini iatic i liturgic. La Eleusis i la Efes, preotesele sunt numite albine. Le mai întâlnim reprezentate pe morminte ca semne ale supravie uirii de dup moarte, c ci albina devine de-acum i simbol al învierii. Dar iat ce ne mai explic Chevalier i Gheerbrant: c „albina mai simbolizeaz elocven a, poezia, inteligen a”. Platon i Pindar ar fi avut albine pe buzele lor iar Vergilius credea c albinele închid în ele o parte din în elepciunea zeilor. Într-o proz a lui Mihai Eminescu, Euthanasius i Ieronim umbl la coala albinelor din insul . Dar mai întâi la sfatul albinelor. „Ce ordine, m iestrie, armonie în lucrare. De ai avé c i, jurnale, universit i, ai ved pe litera i f când combina ii geniale asupra acestei ordine s-ar gândi c -i f ptura inteligen ei, pe când vezi c nu inteligen a, ci ceva mai adânc aranjeaz totul cu o sim ire sigur f gre . Apoi coloniile. În toat vara vedem câte dou sau trei genera ii, colonizându-se din statul matern / i ceea ce ne bucur este lipsa de fraze i rezonamente cu cari la oameni se-mbrac aceast emigrare a superfluen ei locuitorilor. Apoi revolu iile. În tot anul o revolu iune contra aristocra iei, a curtezanilor reginei - minus contractul nupial, ora iunile parlamentelor, argumente pentru dreptul divin i dreptul natural. Cinis et umbra sumus”. În viziunea lui Eminescu, albinele sunt ideile i cuget rile în natur , iar acest aspect pledeaz - i în demersul liric al lui Ion Pop - pentru renaturalizarea limbajului

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 4. Asemenea unei flori endemice Poema prin ului truver (Corescu, 2009).

poetic. Iar citatul prelevat din „Cezara” (Eminescu, 1964, 80) poate fi socotit aproape ca o oglind pentru volumul de versuri „Litere i albine” (Pop, 2010). a c „eminescianitatea” pe care o simt în poemele de fa este un indiciu indiscutabil pentru orice lector cât de cât avizat (abilitat).

Tot în Dic ionarul celor doi filosofi francezi (Chevalier, Gheerbrant, 1994) albina mai e considerat emblem a lui Iisus Hristos Judec tor dar i simbol al Sfântului Duh. Galezul cwyraldd provine din cwyr - cear i înseamn perfect, des vâr it; cuvintele célrbheach, din irlandeza modern , care înseam, literal, cear de albin , desemneaz de asemenea perfec iunea. Simbolismul albinei evoc i la cel i, i la getodaci, no iunile de în elepciune i de nemurire a sufletului. Dar pretutindeni albina apare ca fiind înzestrat cu o natur arz toare, ca o fiin de foc, precum i forme ale Spiritului i Logosului. În plan social, albina este un simbol al st pânului ordinii i prosperit ii, al regelui sau împ ratului i, nu mai pu in, al elanului r zboinic al curajului, ea înrudindu-se cu marii eroi civilizatori, care întroneaz armonia prin în elepciune i prin sabie.

Aceast reamintire, în cascad , a simbolisticii albinei s-a vrut o larg demonstra ie Ion Pop e într-adev r un homo transculturalis iar poeticitatea textelor sale e în translimbaj. „Subiectul este cel ce fabric translimbajul, un limbaj organic ce capteaz spontaneitatea lumii, dincolo de înl uirea infernal a unei abstrac ii de alta. Evenimentul existen ei este la fel de spontan i nea teptat ca i unul cuantic.” În definitiv, poezia lui Ion Pop are în centru problema timpului: a timpului gândit i a timpului tr it într-o unitate diferen iat dar transreligioas (aceea a reg sirii unei lumi fermecate, transumaniste (c ci homo sui transcendantalis este adev rata stare natural a fiin ei umane - Nicolescu, 1999, 169). „Eram cândva un fel de trubadur r cind spre Rena tere prin tot felul de Evuri medii?”, un ronsardian adic . „(Cântec simplu) - ni se confeseaz poetul în timp ce se gânde te la ora când „Dumnezeu va terge c-un fel de mân ce-a desenat foarte atent cu cealalt ”. Se str d în aceste versuri i religiozitatea scriiturii, i temporalitatea desenului.

Truverul este i personaj al altei c i de poezie de excep ie: a lui Andrei-Paul Corescu:

Vasili Perov - Fla netar

9

Crea ia original a lui Ion Pop este asemenea unei flore spontane, endemice care r sare brusc din semin e neb nuite, sem nate de hazard; este simultan i atingerea unei plenitudini a sensului prin care poetul î i construie te solitar propria identitate auctorial i solidar în comunicare cu publicul cititor i în comuniune - n.m.). „Alt Cântec simplu” e o capodoper (Pop, 2010, 15) i o transcriu cu o pl cere netrucat , c ci e vorba în ea de reîntoarcerea limbajului poetic i mai ales a celui meta- i trans- poetic în concretitudine: „În lucrurile toate-i o poian ” - / scria pe vremuri un june poet. / Acum rima cheam o ran / ce se usuc - dar foarte încet. // Casele dintr-o pia cândva / refuzau sângerând, proptite / în labe, / -nainteze, s strice acea / rotunjime, ca ni te vite. // Sfânxul nici el nu st tea mai prejos,- / îl c rea viteje te / un biet cavaler somnoros / ce-abia acum se treze te. // i, totu i, tiai: „Ce de lume concret !” / În untru, pe-afar . / Pe când cercul desenat pe asfalt cu cret / Era ters cu o cârp murdar .”

Ion Pop este un poet de „elegii în ofensiv ”, cu o „gramatic târzie” i adept - ca i Roland Barthes - al metaforei ochiului (vezi i „Descoperirea ochiului” din 2002) dar i al exactit ilor reverberante sonor, transmuzical: „Doamne, ce e? Muzic , ce-i cu tine?” ori pictural, poemul fiind tablou cu „ritmuri i zgomote”: „În urechi, sunetele sunt cam acelea i. / În confuzul zgomot, în furia ml tinoas , / e nevoie, din când în când, nu-i a, / s se pun pu in Armonie, - / marele Metronom, limpedele, cumplitul, / n-o fi fost inventat degeaba” (Pop, 2010, 18).

Iar finalul de la „Puterea metaforei” e o ars poetica exemplar : „Simetria era, desigur, pilduitoare, / nobila Geometrie f cuse ordine / în haos i în confuzie. / Puterea transfiguratoare a Verbului / de asemenea.” (Pop, 2010, 19). i fiindc „poe ii mai g sesc totu i câte ceva de cântat”, poetesele nu se las nici ele mai prejos: „î i ridic tot mai tulbur tor / poalele-n cap”. Iar ca poet, Ion Pop ne încredin eaz c i-s „toate Profe iile îndeplinite // i, Timpul.” (Tempus). De dup Bacovia, Cioran, Tzara, Celan. „Deocamdat , îns , st i se uit . Îl vede, poate, i pe Servul Ion Pop, cum gâfâie repede, alergând, cum moare încet, surâzând, / cum cite te, scrie, vorbe te singur.”. Cunoscând rolul pe care-l joac moartea în propria noastr via , poetul descoper dimensiuni neb nuite ale vie ii înse i. În elegerea lumii prezente presupune în elegerea sensului propriei noastre vie i i al propriei noastre mor i în aceast lume: „L sa i mortul s î i îngroape mor ii; / i-am

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

auzit optind, nu prea departe de mine, / pe când începusem s uit. // i era ca i cum / în loc de bulg ri negri de p mânt / a fi aruncat peste nu tiu ce scânduri / litere, numai litere. // Visam, desigur, ori vorbeam prin somn. / Tot ce am avut de spus am spus.” (L sa i).

Poemul „Într-adev r” pare o intertextualizare a unei alte c i celebre: cea a lui George linescu: Lauda lucrurilor.: „Într-adev r, flac ra, flac ra-i / Flac ! O laud , s-ar zice, a lucrurilor. / Pe care tocmai le face scrum.”

Focul e un element al lumii v zute cu ochi primitivi. „Flac ra, apa - zice G. C linescu au ap rut totdeauna ca aspecte fundamentale cosmice”. Focul are rang de for primordial a universului i devine înalt poetic.

Gaston Bachelard are dou titluri pe aceea i tem : „Psihanaliza focului” i „Flac ra unei lumân ri”. Flac ra este unul din cei mai eficien i operatori imagistici. Flac ra e un declan ator al închipuirii. Iar înc rc tura metaforic i de imagini a fl rii atinge cele mai diverse câmpuri ale medita iei. Ceea ce în crea ie se nume te via este sub toate formele i la toate fiin ele un singur duh i o singur flac . Gra ie fl rii percepute ca obiect de visare, cele mai reci metafore se prefac efectiv în imagini vulcanice. Iar prin intermediul acestor imagini... imaginate, putem cunoa te acel absolut al vis rii care este reveria poetic . Între toate imaginile, imaginile fl rii poart stigmatul poeziei. Flac ra ne face s particip m la viziuni originale.

Imaginile vorbite traduc extraordinara emo ie pe care cea mai banal flac o genereaz

Vasili Perov -

înl untrul imagina iei noastre, proiectând-o în fantastic.

5. Subtila hermeneutic Nu mai insist pe flac c ci trebuie s aduc în relieful eseostudiului i simbolistica literei. C ci, iat , literele alfabetului se împart i ele în conformitate cu cele patru elemente bachelardiene: litere de aer, de foc, de p mânt i de ap . Literele permit s se ajung la ni te cunoa teri ezoterice inaccesibile pe alt cale, permi ându-i iat criticului literar, ca mine, perceperea lucrurilor ascunse în trecut, prezent i viitor. Litera apare drept simbol misterului fiin ei umane, dimpreun cu unitatea sa fundamental provenit din Verbul divin i diversitatea sa foarte mare, rezultat al combin rilor virtual infinite. Oricum opuse albinelor, net, literele simbolizeaz partea magic i sumbr a tradi iei celtice. Deci e vorba în volumul lui Ion Pop de poezie de o antitez între divin i cabalistic, între alefi i fiin ele lui Dumnezeu oamenii. Alefii ar reuni originea i sfâr itul vie ii superioare, litera (arta) simbolizeaz spiritualitatea. Ion Pop pledeaz , indirect, pentru poiesisul „clasic”, cumul de în elepciune, chibzuial , tiin , pl cere. „Se pot înmul i la infinit aceste exemple ale unei exegeze bazate pe logica metaforelor, omonimilor i analogiilor, dar nu întotdeauna i pe logica simbolurilor. Imagina ia, oricât de bogat ar fi ea, nu este întotdeauna simbolic ” (Chevalier, Gheerbant, 2, 1995, 229).

Ci este, dup cum reiese i din ars combinatoria, din recitire, din inventivitate, din „subtil hermeneutic ”, din construc ie i de-

rin i la mormântul copilului

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

construc ie (ca la Derrida - n.m.), din tandre e i formativitate (ca la Pareyson - n.m.).

Oricum îl suspectez pe acest Ion Pop de „eliotism” i nu-i nimic sup tor în asta: realitate (dis)continu - structur poematic asimilatoare - Logos integrator. Poemu-i are un aer foarte cult, e „rud cu ruinele”, cu „murmurul abia deslu it al acestei amiezi cu greieri mul i” dar se revendic din clasicismul grecolatin simultan cu „dialectul vulgar al unei mierle”. Mie mi se pare c poetul e atât de clar i de calm „încât po i auzi, ca pe ni te clopo ei de argint, / tres ltând, ding-ding, sânii unei fete / care alearg , la un kilometru de tine, / pe strada asta lung , pustie, printre arcadele-nalte, / confundat de rou / cu o rare pierdut -n ierburi.” dori s pun punct acestui eseostudiu cu înc un poem antologic „Sarcofagul etrusc”, tot o ars poetic „în basorelief”: „Mult le-a trebuit restauratorilor, / zice inscrip ia, / pân ce au reu it s recompun , / din miile de fragmente risipite / cuplul din nou fericit din luminosul / surâz torul „Sarcofago degli sposi” // Încurajat de exemplul din fa a mea, / optimist dintr-odat , / m gândesc cu tandre e la ziua / când albe mâini unite / m vor aduna, poate, ciob cu ciob, / ref cându-mi zâmbetul, privirea, / i melancolia de-acum. / Vor avea nevoie / de mult , foarte mult r bdare / i de nu mai pu in imagina ie. / i, aproape de tot ce mai trebuie / pentru o Înviere”.

Bibliografie: 1. Ion Pop: Litere i albine; Ed. Limes, ClujNapoca, 2010 2. Mihai Eminescu: Proza literar ; edi ie îngrijit de Eugen Simion i Flora uteu, cu un studiu introductiv de Eugen Simion; Editura pentru Literatur , Bucure ti, 1964 3. Basarab Nicolescu: Transdisciplinaritatea.

Manifest; traducerea: Horia Mihail Vasilescu; Ed. Polirom, Ia i, 1999 4. G. C linescu: Universul poeziei; antologie cu o postfa de Al.Piru; Ed. Minerva, Bucure ti, 1971 5. G. C linescu: Lauda lucrurilor. Poezii (1927-1965); edi ie integral de Marcel Du ; Editura „Grai i Suflet - Cultura Na ional ”, Bucure ti, 1992 6. Roland Barthes: Eseuri critice; traducerea: Iolanda Vasiliu; Ed. Cartier, Bucure ti/ Chiin u, 2006 7. Gaston Bachelard: Flac ra unei lumâri; traducerea: Marina Baconsky; Editura Anastasia, Bucure ti, 1994 8. Andrei-Paul Corescu: Poema prin ului truver; Ed. Arc, Chi in u, 2009 9. Jean Chevalier, Alain Geerbrant: Dic ionar de simboluri (I+II+III); Ed. Artemis, Bucure ti, 1995

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Daniel MARIAN

Sursa ]i reflexia imaginii @îmbr[cate @î n idee eternitate relativ ,/ sau vitraliul pictat din marile catedrale/ în care se zbat vr bii cu aripi de diamant...”

Acesta, pe care am încercat s -l radiografiez, este dincolo de început, un poem drept pilon pentru ceea ce se întâmpl mai departe.

Cu „Turnul Babel”, „Semn într-o lume de fosfor”, „Ultima s pt mân ”, „Stare de veghe”, mersul c ii devine unul uier tor, e o dezl uire cum ar fi o locomotiv independent de vreun tren, prin acele viaducte fragmentate de tunele, din mun i.

Ar fi mult notabil, dar perfect aici v d cum se reordoneaz lumea: „Brusc, Dumnezeu trimite iarba/ s acopere nimicurile zilei:/ piroanele, trestia sub ire, pic turile de sânge,/ tergarul alb,/ lemnul din care se fac mereu cruci i/ juguri pentru animale...// ... i iarba este atât de fraged / pentru c nu-i pas de noi,/ suntem muritori în uniforme de aer,/ / ea se înal spre cer nemuritoare i/ duce ficatul nostru în gura ei verde...” (Gura ierbii).

Astfel de justa/contrapunere, în descriptivitatea clar , ar fi fost interzis prin diverse epoci. Acum, ea deschide orizonturi. Toate, luminoase! De aceea, nu ocoli i nicidecum poetul, pentru c v poate ar ta frumuse ea îns i a în elesului!

Vasili Perov - Pe mormânt

Se face o zi de binevenit lini te dar una lucr toare prin deschiderea chingilor cerurilor, iar p mântul cât de furnic în univers, e l sat s respire în voie. Incurs, excurs, parcurs i recurs înspre definirea esen ei. Lucrurile nemijlocite în gândire poart în sine aripa subtil care s le fac ve nice. Dac ne spune Cartea Sfânt cum la început a fost Cuvântul, acesta nu a fost deloc conjunctural cum nici fabricat vreodat ci subfiind deopotriv cu subîn eles.

Se deschide prima a teptat poart , aceea a luminii. Acea entitate care nu are dimensiuni decât alegorice, interpretarea fizic având loc doar ca mijloc de raportare la umila realitate în fa a adev rului intrinsec. Întocmai cum spune Constantin Stancu în „Etemenanki” (Ultima s pt mân ). În fapt, nevoia de Argument aduce dup sine în calcul nu concretul concept în sensul de desigur, ci „Memoria luminii”, care e altceva, da: „Lumina î i p streaz memoria,/ nimic nu se pierde în valul ei,/ nimic nu se câ tig în laptele ei./ E lumina care î i aduce aminte de/ începuturile lumii i de obsesiile tale oranj sau mov,/ de insomniile galbene în care se odihnesc gutui...” Curat deta at de inten ia idealiz rii, afl m acel precis perpetuu

care face leg tura între idee i substan .

De i teoria und -corpuscul ar fi visul matematic, deci înc neexistând, pare-se c o împrejurare fericit ne poate aduce aproape. E sc parea din relativitate? Posibil: „...Lumina este aceea i ieri, azi i mâine,/ în prezen a ei lumea se face înc toare,/ cuvintele dau cini sub iri i/ vocale discrete de clorofil ...” Atitudinea este una peisagistic , pa ii c tre gândirea ei prielnic , sunt de o culoare anume, nu conteaz care dar venit din largul potrivitul spectru, imaculat : „...Lumina cuprinde totul,/ prinde în coroana ei soarele miriapod i/ piatra pe care s-au scris cele zece porunci.” Deîndat ce atins într-o întâmpl toare fulgurare, credin a vine tiptil dar hot rât din dorin a binelui. Într-un fascicul miraculos: „Lumina are degete delicate de brum ,/ ne atinge trupurile imperfecte i/ ne prefacem în sfin i,/ dar nu vedem asta.// Lumina înflore te în bra ele lui Dumnezeu/ ca un buchet de floarea soarelui imens...” i totu i, unde încremene te lumina, dac chiar e voie - în valori greu de descifrat i niciodat de reprodus: „Prin timp las urme:/ urechea lui Van Gogh,/ capul lui Caravaggio,/ oul din care a fugit Brâncu i,/ formulele neîn elese în care s-au pierdut/ oamenii de tiin într-o

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Ionel POPA

ION <Drumul> „Din oseaua ce vine de la Cârlibaba, întov ind Some ul când în dreapta, când în stânga, pân la Cluj i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armandia, trece râul peste podul b trân de lemn, acoperit cu indril muceg it , spintec satul Jidovi a i alearg spre Bistri a, unde se pierde în cealalt osea na ional care coboar din Bucovina prin trec toarea Bârg ului. sând Jidovi a, drumul urc întâi anevoie pân ce- i face loc printre dealurile strâmtorate pe urm îns înainteaz vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai P durii-Domne ti, mai poposind pu in la Ci meaua-Mortului, unde picur ve nic ap de izvor coritoare, apoi cote te brusc pe sub Râpele-Dracului, ca s dea buzna în Pripasul pitit într-o scrintitur de coline.

La marginea satului te întâmpin din stânga o cruce strâmb pe care e r stignit un Hristos cu fa a sp cit de ploi i cu o cununi de flori ve tede ag at de picioare. Sufl o adiere u oar , i Hristosul i tremur jalnic trupul de tinichea ruginit pe lemnul mâncat de carii i înnegrit de vremuri.”

Cu toate c „începutul” romanului a fost mereu comentat, ne asum m riscul de a ne opri înc o dat asupra lui.

Descrierea-personificare a drumului, o adev rat hart , traseaz coordonatele geografice ale fabulei romanului. Drumul este grani a dintre lumea real i lumea fic iunii. Intrat în sat, drumul vede pe rând „casa înv torului”, „casa lui Alexandru Pop-Glaneta u”, „bisericu a trân , pleo tit i d nat ” i trecând pe lâng alte i alte case se opre te în centrul satului i asist la hora satului, numai apoi se desface în uli e, c ri, poteci, ca la „sfâr itul” tramei romanului s se adune pentru a se întoarce în „albia mare”. Drumul poate fi asimilat unui altero ego al naratorului omniprezent i obiectiv. satul Pripas (în simbolistica i ideologia fic iunii din Ion nici se putea alt toponim mai sugestiv) se afl dincolo de spa iul lumii reale ne spun determinan ii toponimici. Important este succesiunea lor în descrierea narativizat a drumului. Mai întâi apar toponime identificabile pe harta spa iului real (Some , Cluj, Bistri a, Bucovina), urmeaz apoi cele imaginare, dar înc ombilicate cu realul (Cârlibaba, Armandia, Jidovi a), ca în final s se succead toponimele create de scriitor în spiritul imaginarului mitico-folcloric (P durea-Domneasc , Ci meaua-Mortului, Râpele-Dracului). Ideea de fic iune este înt rit de succesiunea determinan ilor care sugereaz izolarea: Pripasul [este] pitit într-o scrintitur de coline. O men iune în plus merit propozi ia: „la Ci meaua-Mortului [...] picur ve nic apa de izvor coritoare”, pentru c ea exprim pentru prima oar i clar una din ideile fundamentale ale Weltanschauung-ul rebrenian: rela ia gemelar i misterioas între via i moarte.

Unul dintre obiectele-simbol ale romanului este troi a pe care drumul o întâlne te la intrarea în sat. Mai întâi trebuie s spunem c absen a ei ar fi fost o sc pare de neiertat din partea scriitorului. Prezen a ei subliniaz starea spiritual a comunit ii. În cele dou fraze ale portretiz rii troi ei nu mai pu in de zece cuvinte consemneaz

vechimea, dar i starea ei de degradare. Starea jalnic a crucii de lemn (vezi i imaginea podului) cu Hristosul care î i tremur jalnic trupul de tinichea ruginit ne spune c prip senii au cam uitat de credin a în Iisus. Lumea din Pripas sufer de absen a zeului ocrotitor (1). Înf area troi ei, în rela ie cu alte aspecte din roman, arat c lumea din Pripas este înclinat mai mult spre via a gân , se afl sub puterea trupului i a materialului. Hristosul de tinichea ruginit este emblema unei lumi aflat într-un moment de criz . În starea în care se g se te troi a cu Hristos putem citi suferin ele prin care vor trece eroii romanului, pricinuite de hybrisul pasiunilor i patimilor. Între Troi i Hor exist o dubl rela ie de opozi ie: cre tin [spiritual]/ p gân [material], i static/dinamic. În finalul romanului raportul dintre termeni se inverseaz . * La „Sfâr itul” romanului, drumul „b torit” ne scoate din fic iune.

Naratorul folose te acelea i toponime (nu pe toate) în ordine invers .

Comparând „începutul” cu „sfâr itul” sesiz m câteva deosebiri. În mod logic se schimb ordinea componen ilor: acum primul component al exitului este sfin irea bisericii celei noi de piatr i hora: al doilea este drumul. Este schimbat i momentul temporal. În „începutul” romanului suntem în plin amiaz a unei zile de var , cu un soare arz tor care „zvârcole te” zonele abisale ale psihicului. În „sfâr itul” romanului ne afl m într-o dup -amiaz de toamn blând . În prezentarea horei, scriitorul nu mai insist asupra jocului, dovad c patimile i pasiunile s-au potolit. Schimb rile din figura ia uman orienteaz aten ia spre semnifica iile textului. La început, pentru cei care îl ascult , Butunoiu spune „palavre”, la sfâr itul romanului „spune minciuni din b trâni”. Aici nu avem de-a face cu o simpl rota ie de sinonime. A spune „minciuni din b trâni” înseamn trecerea în poveste (în zestrea de via a comunit ii) a celor întâmplate în sat: Ion, Ana s-au întors în sânul Marii Zei e; Titu, virtualul poet, pleac în AR , iar Laura, c torit , p se te Pripasul reluând ciclul FAMILIEI; George isp te în închisoare; Florica a teapt un copil.

Locul lor e luat de al ii. i imaginea Hristosului de tinichea s-a schimbat: fa a îi este „poleit de o raz întârziat ” a soarelui de toamn blând , iar „turnul bisericii celei noi str lucitor se înal ca un cap biruitor”. Imaginea auditiv din final romanului sugereaz curgerea timpului: „Copitele cailor boc nesc aspru pe drumul b torit i ro ile tr surii uruie mereu, monoton-monoton ca însu i mersul vremii.” „Peste zvârcolirile vie ii, vremea vine nep toare, tergând toate urmele”. În NOUL TIMP care se instaureaz poate s înceap o nou „minciun din b trâni” despre un alt Ion, o alt An i alt Floric , despre al i Herdeleni...

<La cârcium > „Cârciuma nu era mai r rit ca alte case din sat, doar c avea acoperi ul de igl i spre uli , în dou ferestruici ap rate cu o re ea

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de sârm , sticle de b utur colorate, borcane de bomboane pesrtri e i diferite m rfuri c utate de rani. Odaia din fa era mai mare, podit i mobilat numai cu câteva mese lungi i de dou ori atâtea nci de brad pe care slujnica le freca cu nisip i le sp la în fiecare vineri de se f ceau albe ca varul pentru duminicile când s tenii veneau i înece necazurile în b utur . Într-un col , lâng tejgheaua ad postit într-o cu de leaturi, Avrum împreun cu fiul s u Azic se învârteau îngrijora i printre iraguri de sticle i în jurul unui butoi uria de rachiu. Din când în când Azic se cobora, cu lumânarea aprins în pivni a de sub cu , unde se odihneau alte butoaie i damigene cu raguiu, i chiar cu vin i cu bere pentru fe ele sp late care, dac aveau poft s petreac , se retr geau în fund, în odaia cârciumarului, spre a fi mai feri i de ochii norodului... Îndat ce s-a stricat hora, b rba ii au început s se îndrepte, mai singuratici, mai în grupuri, spre Avrum. [Mai întâi a sosit George cu ceata lui de fl i]. Un fl u, aprins brusc de mirosul b uturii, izbi cu pumnul în mas i începu s chiuie de dârdâiau geamurile. Ceilal i se dezmor ir ca i când le-ar fi turnat în suflet o und de bucurie. În câteva clipe toat cârciuma se încinse de strig turile lor n stru nice.

Când chiuiau mai cu foc, se auzir pe uli alte chiote de veselie, mai furtunoase i mai s lbatice. Un r stimp cele dou grup ri p rea s-au luat la întrecere care s se în bu e. Cei de-a f îns cu cât se apropiau cu atât vuiau mai cuprinz tor. Iar când n dir în cârcium amu ir de tot pe oamenii lui George. [...] chiotele pref cânduse într-un zgomot asurzitor de chem ri r gu ite, de porunci mânioase, de ipete ner bd toare, din care numai uneori se în elegeau mai l murit. [...] Mirosul de rachiu se fr mânta cu fumul greu de tutun i cu pu eala acr de sudori. Toat lumea vorbea de-a valma, închinând, strigând, l ind. Toate gurile înjurau de Dumnezeu, de soare i de lun pe l utari sau pe Avrum, sau pe Dumnezeu însu i.

13

Între timp se înnoptase i odaia nu mai era luminat decât de o lamp funinginit , spânzurat de o grind din tavan. În lumina galbenbolnav i tremur toare oamenii p rea mai be i de cum erau aievea, ochii luceau mai s lbatec, iar bra ele goale, ciol noase, cu mu chii umfla i ca ni te erpi fl mânzi, se ridicau mereu peste capetele turburate, amenin ând sau prevestind o primejdie. Glasurile se îngro au i r gu eau din ce în ce, vorbele deveneau mai grosolane i suld mile mai mânioase. Fe ele asudate sclipeau care ro u-par , care galbenverzui, iar din g gia ame itoare se în au, st pânitoare, râsete zv iate, câte un râgâit larg, urlete prelungi... [Acum pic în cârcium i Titu care d bine e la unul i la altul, închin cu Ion, apoi p si cârciuma, dar, sim ind c va fi scandal mare, a z bovit pe uli a teptând pe înving tor. Într-adev r, dup un r zboi al vorbelor insult toare urmeaz cel al pumnilor] Nu mai putu urma [George] c ci Ion îl izbi cu amândoi pumnii, peste mas , drept în obraji. În cealalt clip se repezi i George, dar Ion îl lovi a doua oar mai eap n... Pe urm se înc ierar . George mugea ca un taur i-l apuc de cheotoarea c ii, smuncind-o încât vinele lui Ion se umflau, iar fa a i se ro ea din ce în ce mai tare. Cu toate astea Ion îl lovea aprig în cap, când în burt , încât pumnii i se umplur de sânge ce curgea iroi din nasul lui George, stropindu-le hainele. [...]

Rostogolindu-se în uli , cei doi se descle taser . Ion se repezi la gardul cârciumarului, smulse un par i, mai înainte s -l poat opri cineva, croi pe George peste spinare, încât acesta c zu gr mad , gemând prelung [...]” În drum spre cas îl întâlne te pe Titu la întrebarea c ruia [„- Ei, ce-a fost Ioane?”] r spunde scurt i r spicat: „- M-am r corit o leac .”

Pentru început câteva observa ii de ordin general: în lungul pasaj - propor ional cu importan a i semnifica ia evenimentului relatat se p streaz echilibrul i armonizarea între descrip ie i nara ie; conflictul social i erotic dintre Ion i George, vizibil înc de secven a <hora>, e construit pe o rivalitate ce vine din str vechime: rivalitatea dintre cetele de fl i, prezen etno-folcloric în comunitatea teasc pân aproape de vremurile noastre; mai sunt critici i cititori care citesc secven a, în cheia naturalismului uitând (sau ne tiind!?) expresionismul a preluat unele elemente ale naturalismului, dar lea schimbat func ionalitatea i semnifica iile trecând dincolo „urât” i de „violen ”. (2) Nu agre m nici aprecierile destul de superficiale ale lui Al. S ndulescu: „Aflat în Ion, cât i în scoala, hora coaguleaz via a satului, fiind locul de întâlnire i de petrecere i nu o dat de confrunt ri sângeroase. Tot aici se afl cârciuma element care coloreaz i mai mult atmosfera, ad ugându-i acele tonuri aspre, întunecate, în contrast cu pitorescul i voio ia tinerilor b tând someana de se hurduc p mântul. [...] Imaginea, lucrat în manier Zola, este a unei s cii desperate, care constituie fundalul i motivarea social a dramei p mântului [...].” Condi iile ideologice din 1976 nu scuz mergerea pe suprafa a textului. (3)

Construc ia secven ei este savant

Vasili Perov - Pescarul

În partea de început, cârciuma e descris obiectiv, neutru, în canonul realismului care, treptat, devine expresionism. Atât în partea descriptiv , cât i în cea narativ domin auditivul, prin care prezen a celor dou cete de fl i cu manifest rile lor devine material . În fapt, pân în partea final a secven ei exist un personaj colectiv.

Treptat aparatul de filmat se orienteaz i se opre te asupra celor doi rivali care se pândesc „ho te” i se amenin , se provoac reciproc: Ion „se uita în r stimpuri cu coada ochiului spre cealalt mas , unde George, înviorat, închina mereu i d nd nea, cu glas gros i nepl cut, un cântec domnesc, cu ochii fulger tori, cu o trufie provocatoare pe fa ”. Totul e înf at în clar-obscur. Pe m sur ce

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„înv lm eala” devine strig t i se apropie confruntarea fizic dintre Ion i George, se întunec . Lampa atârnat de grinda tavanului „începu s fumege din greu, gata s se sting în v lm eal ”. E noaptea natural ori noaptea con tiin ei? E momentul când apele freatice ale incon tientului r zbesc la suprafa inundând con tiin a.

Din lexicul folosit pentru realizarea unei asemenea scene nu puteau lipsi vocabulele din limbajul popular: uli , odaie, laib r, pu eal , valma, l ind, suld mi, d nd nea, burt . Atât imaginile descriptive, cât i cele narative sunt trase în tu e dure, aspre. Compara iile („ca ni te erpi fl mânzi”; „ca o piatr de moar ”; „aprins ca un balaur”; „mugea ca un taur”) i epitetele („strig te n du ite”; „zgomot asurzitor”; „chem ri r gu ite”; „porunci mânioase”), succesiunile gerunziale („Toat lumea vorbea de-a valma, închinând, strigând, l ind) i cele nominale („zgomot”, „chem ri”; „porunci”; ipete”) dau imaginii materialitate. De re inut frecven a superlativului realizat lexical-semantic ori gramatical-stilistic. Prin notarea reac iilor fiziologico-somatice („glasuri îngro ate i r gu ite”; „fe ele asudate sclipeau care ro ii-par , care galben-verzui”; „vinele se umflau, iar fa a i se înro ea”) se sugereaz starea tensionat a tuturora, frângerea cumpenei dintre con tient i incon tient.

Când „balaurii s-au r corit”, „Pe cer se ivise o jum tate de lun luminoas i rece, argintând oseaua i vârful pomilor”. Timpul în curgerea lui este impasibil. Întâmplarea a trecut în eternitate f când loc altor i altor întâmpl ri.

Sub pana m iastr a romancierului, cârciuma este simultan icon i un spa iu psihic. Secven a e realizat în stil expresionist, marca Liviu Rebreanu.

<La cosit> În textul rebrenian, grani a dintre descriptiv i narativ este o adev rat imponderabil , iar rela ia lor este de sus inere reciproc . În descrip ie romancierul face scurte inser ii de dialog sau de analepse. Punând în parantez asemenea inser ii am ob inut microtextul pe care îl propunem aten iei cititorului. „Mai urc Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai în inima hotarului. [...]

Fl ul sosi înc lzit de drum. Se opri în marginea delni ii, pe zorul ce-o desp ea de alt fânea . [...] Cu o privire setoas , Ion cuprinse tot locul, cânt rindu-l. Sim ea o pl cere atât de mare, v zându- i p mântul, încât îi vene s cad în genunchi i s -l îmbr eze. I se p rea mai frumos, pentru c era a lui. Iarba, gras , pres rat cu trifoi, unduia ostenit de r coarea dimine ii. Nu se putu st pâni.

Rupse un smoc de fire i le mototoli p tima în palme. [...] Privindul Ion oft i murmur : - Locul nostru!...

Se gândi pu in de unde s înceap i hot rî s porneasc brazda de la cap tul dinspre sat, cu fa a c tre r rit, s -l vad soarele când se va în a de dup dealurile V riei. [...] Hotarul îns se întindea atât de mare, încât Ion nu se mai s tura privindu-l, ca o slug credincioas pe un st pân falnic i neîndur tor. [...]

Sub s rutarea zorilor tot p mântul crestat în mii de frânturi, dup toanele i nevoile atâtor suflete moarte i vii, p rea c respir i tr ie te. Porumbi tile, holdele de grâu i de ov s, cânepi tile, gr dinile, casele, p durile, toate zumz iau, oteau, fo neau, vorbind un grai aspru, în elegându-se între ele i bucurându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce mai biruitoare i roditoare. Glasul p mântului trundea n valnic în sufletul fl ului, ca o chemare, cople indu-l.

Se sim ea mic i slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

o frunz pe care vântul o vâltore te cum îi place. Suspin prelung, umilit i înfrico at în fa a uria ului: - Cât p mânt, Doamne!... În acela i timp îns iarba t iat i ud parc începea s i se zvârcoleasc sub picioare. Un fir îl în epa în glezn , de sus de opinc .

Brazda culcat îl privea neputincioas , biruit , umplându-i inima deodat cu o mândrie de st pân. i atunci se v zu crescând din ce în ce mai mare. Vâjâiturile stranii p reau ni te cântece de închinare.

Sprijinit în coas pieptul i se umfl , spinarea i se îndrept , iar ochii i se aprinser într-o lucire de izbând . Se sim ea atât de puternic încât domneasc peste tot cuprinsul.

Totu i în fundul inimii lui rodea ca un cariu p rerea de r u c din atât hotar el nu st pâne te decât dou -trei crâmpeie, pe când fiin a lui arde de dorul de a avea p mânt mult, cât mai mult... [...]

Acum, Ion cosea din r sputeri. Brazdele se pr leau, drepte, grele, mirositoare. Când r ri soarele, ro u i somnoros, Ion sim ea o amor eal u oar în ale i degetele parc i se încle tau pe codori tea coasei. [...] Fl ului îi curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pe spate, iar câte un strop de pe frunte i se prelingea prin sprâncene i zând, se fr mânta în hum , înfr ind, parc mai puternic, omul cu lutul. Îl dureau picioarele din genunchi, spinarea îi ardea i bra ele îi atârnau ca ni te poveri de plumb. [...] „Soarele urca mereu pe cer, culegând, cu razele-i calde stropii de rou de pe câmpuri, înviorând din ce în ce v zduhul. Pretutindeni pe hotar oamenii, ca ni te gândaci albi, se trudeau în sfor ri vajnice spre a stoarce roadele p mântului.” În microtextul delimitat de noi exist puncte de focalizare, bine gândite de scriitor, toate pe tema p mântului. Aici se folose te pentru prima oar sintagma metaforic , folosit drept titlu pentru prima parte a romanului: glasul p mântului. Asist m la prima confruntare a eroului cu PÂM NTUL, devenit personaj mitologic. În prima secven este conturat un spa iu teluric vast. Ion nu se mai satur privind p mânturile. În fa a „hotarului” Ion tr ie te un puternic sentiment de supunere i adora ie, în care se amestec religiosul cu eroticul. Motivul privirii, consemnat printr-o serie sinonimic a verbului a privi (privire, cuprinse, v zând, i se p rea, cânrind - apreciere din priviri) centreaz imaginea.

Epitetele augmentative (setoas , pl cere atât de mare, mai frumos, mototoli p tima ) pun în relief patosul i patima cu care fl ul pofte te s fie st pânul P mântului. Înc nu-l posed , ci doar îl st pâne te cu privirea. Totul este perceput senzitiv sugerându-se o tr ire erotic fa de P mânt.

Dac prima secven e construit pe motivul privirii, a doua e construit pe motive ale p mântului: sem turile. De la primele cuvinte, imaginea are deschidere cosmic în care via a i moartea ciclul existen ei cosmice i umane - se îngem neaz . Lexical domin substantivele, la plural, din câmpul semantic al p mântului. Fraza are dou bra e: primul nominal, cel lalt verbal, ambele fiind construite prin enumera ie. Toate subiectele (subiect multiplu) sunt însumate de pronumele nehot rât toate devenind subiect pentru verbele predicative (ramura verbal a frazei). În ansamblu, fraza este o personificare antropomorfic a p mântului. Fraza prin structura ei lexical , sintactic i stilistic face din p mânt, în spiritul imaginarului popular, un personaj mitologic. În angrenajul ei, fraza exprim energia vital i roditoare a p mântului, zeitate primordial . Prin privirile personajului s u scriitorul realizeaz o incanta ie a energiilor Marii Zei e. Complinirile gerunziale i atributive definitiveaz ideea comunic rii dintre P mânt i Cer, sub augurul zorilor i a luminii „care se aprindea din ce în ce mai biruitoare i roditoare.” Asist m la o aderat cosmogonie. Fraza reia, sub alt înf are, erotismul prefigurat

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

în secven a anterioar („Glasul p mântului p trundea n valnic în sufletul fl ului, ca o chemare, cople indu-l!”). Enumera ia holdelor i a altor elemente terestre sugereaz , dup cum spuneam, glasul mântului. Ion are revela ia fiorului cosmic, al fertilit ii. Acest glas îl soarbe. Ion se afl prins între P mânt i Cer. În fa a acestei for e, Ion „se sim ea mic i slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare sau ca o frunz pe care vântul o vâltore te cum îi place.” Al turi de alte detalii, fraza, în simplitatea ei, prefigureaz destinul lui Ion, protagonistul romanului. Lui Ion nu-i r mâne, deocamdat , decât s viseze la posedarea p mântului. În ultima secven a microtextului are loc o inversare simbolic surprinz toare (4). Exclama ia de extaz i înfrico are, în acela i timp, pe fondul dorului de p mânt, trece în dorin a p tima de a poseda mânt. Patima îl proiecteaz în postura voinicului din poveste care se i-a la trânt cu uria ul, supunându-l: „[...] iarba t iat i ud parc începu s i se zvârcoleasc sub picioare”, iar „Brazda culcat îl privea neputincioas , biruit ”. „Imaginându-se st pân pe tot p mântul, sprijinit în coas pieptul i se umfl , spinarea i se îndrept , iar ochii i se aprinser într-o lumin de izbând .” În imagina ia lui Ion, raportul s-a inversat. Vinovat de aceast r sturnare de raport este glasul, energia emanat de porumbi tile, holdele, cânepi tele, gr dinile, durile, pe care fl ul o absoarbe. Densitatea de senza ii guvernat de structura sintactic în care domin juxtapunerea, sonoritatea cuvintelor în cadrul c reia se distinge ca ni te b i de inim sunetele verbelor, notarea gradual a reac iilor fiziologice ca expresie a tr irilor, dau textului puterea de a exprima senzualitate erotic ; P mântul a devenit o Siren c reia fl ul îi aude chemarea erotic . Dar pân la urm , Ion „ia seama” i se treze te din visare i revine la realitate: Totu i în fundul inimii lui rodea ca un cariu p rerea de r u c din atâta hotar el nu st pâne te decât dou -trei crâmpeie, pe când toat fiin a lui arde de dorul de a avea p mânt mult, cât mai mult (repeti ia de tip paliptoton î i îndepline te rolul).

Ion cose te mai departe, din r sputeri, cu o îndârjire titanic , parc împotriva realit ii: „Fl ului îi curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pe spate, iar câte un strop de pe frunte i se prelingea prin sprâncene i c zând, se fr mânta în hum , înfr ind, parc mai puternic, omul cu lutul.”

Microtextul „la cosit” traseaz coordonatele sociale i pe cele abisale ale tragediei eroului. Ion va poseda p mântul râvnit, dar la rândul lui va fi posedat de p mânt. P mântul este sanctuar al vie ii i mor ii. În secven ele comentate, chipul P mântului, ca obiect i personaj, este realizat în stil expresionist cu care ne-a obi nuit Rebreanu: tu e ferme pulsând de energie, imagini cu deschidere mitic i cosmic , putere de simbolizare; textul nu are personaje în sensul consacrat, ci dou simboluri: P MÂNTUL i RANUL, personaje-idei.

Cel care contempl stihia este ranul arhetip. În lumina celor spuse, nu trebuie trecut cu vederea ultima fraz a microtextului: „Soarele urca mereu pe cer, culegând, cu razele-i calde stropii de rou de pe câmpuri, înviorând din ce în ce v zduhul. Pretutindeni pe hotar oamenii, ca ni te gândaci albi, se trudeau în sfor ri vajnice spre a stoarce roadele p mântului.”

Lui Ion, ran tân r i harnic, dar s rac, i-a fost drag p mântul de mic copil: „P mântul îi era drag ca ochii din cap”, „mai drag decât mama”, avea o adora ie pentru el. Pe m sur ce Ion cre tea, p mântul devine o for stihial care va pune st pânire pe el. Dorin a p tima pentru p mânt a devenit pentru fl u trebuie: „trebuie s aib p mânt mult, trebuie.”

Dar pentru a avea cât mai mult p mânt trebuie s renun e la „glasul iubirii” (dragostea pentru Florica, fata cea mai frumoas din

15

sat, dar i cea mai s rac ), pentru a o lua pe Ana (urâ ica fiic a bog tanului Vasile Baciu), care „avea locuri i case i vite multe”.

Posedând pe Ana, Ion va poseda mântul. Ion r mâne cu nostalgia iubirii pentru Florica. Când glasul p mântului a fost potolit, bufne te din nou glasul iubirii.

Conform legii simetriei, care guverneaz romanul rebrenian, în Ion, spre finalul romanului (vreo trei sute de pagini), micotextului numit de noi <La cosit> îi r spunde un altul pe care îl putem numi <S rutul p mântului>. În cele dou secven e, perfect simbolice în structura romanului, Ion se întâlne te cu Erosul i Thanatosul. În prima secven Marea Zei apare sub tutela luminii solare, plin de energie vital , ca în miturile p gâne, primordiale [când p mântul „a fost str veziu”]. În secven a <S rutul p mântului> Ion trece în moarte, Marea Zei îl ia în st pânire total i definitiv .

Prim vara d semne. Z pada se topea „dezvelind trupul negru al mântului”. Ion a teptase cu ner bdare momentul când va ie i în haine de s rb toare, pentru a- i vedea (confirmare a posesiei) p mânturilor: „acum st pân al tuturor p mânturilor, râvnea s le vad i s le mângâie ca pe ni te ibovnice credincioase [...] Dorea s simt lutul sub picioare, s i se aga e de opinci, s -i soarbe mirosul, s i umple ochii de culoarea lui îmb toare.” În mintea i sim irea lui Ion, dispare orce distinc ie între a poseda i a fi posedat: „Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbr cat de z pad locul ca o fat frumoas care i-ar fi lep dat c ma a ar tându- i corpul gol, ispititor”. Scena, ca i cea a cositului, e înc rcat de erotism. Ion face gestul suprem de închinare i s rut: „Lutul negru lipicios îi intuir picioarele, îngreunându-le, atr gândul cu bra ele unei iubiri p tima e. Îi râdeau ochii, iar fa îi era sc ldat într-o sudoare cald de patim . Îl cuprinse o poft s lbatec s îmbr eze huma, s o crâmpo easc în s rut ri. Întinse mâinile spre brazdele drepte, zgon uroase i ude. Mirosul acru, proasp t i roditor îi aprindea sângele. Se aplec , lu în mâini un bulg re i-l sfarm între degete, cu o pl cere înfrico at . Mâinile îi r maser unse cu lutul cleios ca ni te m nu i de doliu. Sorbi mirosul, frecându- i palmele.

Apoi încet, cucernic, f s i dea seama, se las în genunchi, i coborî fruntea i- i lipi buzele cu voluptate de p mântul ud. i-n rutarea asta gr bit sim i un fior rece, ame itor [...] Fa a îi zâmbea de o pl cere nesfâr it [...], i- i linse buzele sim ind atingerea rece i dulcea a amar a p mântului.”

Este redat excelent alunecarea Erosului spre contopirea cu Thanatos.

Cu subtilitate, în mod gradual aceast întâlnire este notat prin dou serii de senza ii: cea erotic i cea a mor ii. În mijloc pasajului apare sintagma „pl cere înfrico at ” (stilistic un oximoron) care exprim suprapunerea Eros-Thanatos.

Aceast contopire este ilustrat de scena mor ii lui Ion. În agonia lui Ion, ucis de George, se întâlne te patima iubirii pentru Florica cu îmbr area mortuar a p mântului mul râvnit. De re inut c Ion e ucis cu sapa - sinecdoc a p mântului. În descrierea sfâr itului lui Ion, romancierul pume laolalt semnele mor ii cu cele ale vie ii: „întunericul”, „balta murdar ”, „v zduhul era cenu iu”, „cerul era n bu it de nori”, „ploaia cernea mereu, m runt , rece, unsuroas ”, „nucul b trân” / „Apoi ploaia st tu”, „Norii se împr tiau”, „Cerul alb strea proasp t, sp lat’, „o vac mugi undeva prelung, puternic”, „Cucuriguri voioase î i r spundeau cu înverunare”, „Pe uli a cea mare începeau a urui carele pornite la câmp”.

Aceste trei scene cheie („cositul”, „s rutarea”, „uciderea”) ilustreaz cu prisosin subtila arhitectur a comanului prin care se pune în relief tema: tragedia protagonistului între glasul p mântului i glasul iubirii. Chemarea lor reciproc înseamn îngem narea vie ii cu moartea. mântul este sanctuar al vie ii i al mor ii.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

i-apoi s cânt m fericirea Sacrului Întreg Cosmic... refacem s tatea lumii i a lunii, Muz Buni oar , reconstruim templele de neuroni i Steaua Polar , din planurile paralele i secante, telurice i celeste, Muz Buni oar , s reîn m incontestabilele coli i academii, cristaliz m diamante-licee, facult i-diamante, mu ate, fotoni ce, fie chiar cele mai rezistente la atacurile întregii game de bombe, Muz Buni oar , s alung m cu biciul bisturielor-lasere toate cancerele din cranienele cutii cultivatoare de cuvinte pe cortex, dar i din containerele rachetelor intergalactice, din toate dic ionarele cerurilor i ale p mântului, Muz Buni oar , s-alung m balaurii din pensiunile verii i din m rul edenic, ori din livezile cu albinele cogaionice ale Zalmoxianului Rai, desemnat prin valaha sintagm de cod a nemuritorilor din Mica Sarmisegetus - capitala religioas a Daciei Adânci - araTinere ii-fâr -B trâne e- i-Vie ii-fâr -Moarte, facem cur enie-n toat aria, în toate ungherele de sub unghiile utopiilor, Muz Buni oar , i-apoi s cânt m fericirea Sacrului Întreg Cosmic, muza mea bun , muza mea str bun ...!

Sfântului holopoem, supraetajatelor lui metafore...

Cum nu trebuie s dai mierloiul din inima- i cu stent, pe mierla de pe ramul drept al arborelui genealogic, în aprilie, da, cea de pe crengu a aceea, parc în simetrie cu artera- i carotid de stânga, aceea, cu baz -n sinus, cea conduc toare de globule împurpurate de emo ii proasp tului cer cu îndimine it crepuscul, ori cum nu trebuie s -l schimbi nici pe mierla din vârful de piramid , cea a ezat imperceptibil-invizibil pe tine, de-acel ochi pineal, din fruntea tuturor pupilelor lumii, tot a a, nu înstr ina nici truda-mi de Sisif, cu stânca metaforei mele supraetajate, ancorat cu tân r odgon, între omopla ii-mi trecu i de amieze cu bine, în p relnicia rucsacului umplut cu tot aurul pentru cosonii Daciei, dar i cu propriet i întru alpinul catharsis, tot mai ozonat-învior tor i infinit reiterat...! i tot a a, nici truda-mi de Sisif s n-o dai la str ini, cu sâg -uluc, ori cu lespezi-uluci aidoma treptelor de rachete-metafore, de le duc, de le-a tern treptat, la mal de n valnic pârâu, nit din pe tera de azur, de sub un vârf ca de Cogaion, mereu tangent norului de bosoni, mereu în atingerea razei lui Dumnezeu...! i tot a a, nici truda-mi de Sisif s n-o încredin ezi decât ferm Sfântului Holopoem, divin vibra ie, energie neb nuit sub saturniana-i p rie, sub ne tirbita lui aur -galaxie, de unde se ivesc tot mai des ploi calde cu prigorii, printre fulgerase, la echinoc iul de prim var ,

peste toate fertil-dumnezeie tile reliefuri cu nestemate, dar i cu piroclastite de metafore paradoxist-revelatorii, cât zgârie-norii, cât rezist arm tura cu om tu e sculptate în filde ii de chihlimbar ai mamu ilor - aproape spiralicii col i ce-nfiorar gravita ia i câmpiile-nflorite de litere...

Pentru o art poetic mai dulce...

E drept, câteva particule elementare, chiar din primele trei clipe ale na terii acestui univers, exist i-n mine, dar eu nu fusei dumnezeie te-f cut pentru aceste trei secunde dintâi, nici pentru ultimele trei secunde, infinit-dilatatele, miliardele bucuro ilor ani-lumin din cosmosul nostru cel de toate ve niciile...!

Poate, fost-ai tu creat , sigur-dumnezeie te, Buni oar Muz , miere trudit de-albine prin înfloritele salcâm rii, printre însorite corole de mirese-romani e, printre macii din lanurile de grâu, de secar , tu, muz -muzi oar , pâine-aburind -n cuptorul metaforei mele de var ...!

E drept, câteva particule elementare, chiar din primele trei clipe ale na terii acestui univers, exist i-n mine, de vreme ce le tiu i le simt ubicuitatea în fiin , în diafanele aripi de libelul ale cotidienelor noastre universuri de chindie, de-amiaz i de perpetu înzoriere, între ro u i albastru, între ap i hematie.

Când mi te ive ti cu neaua miresii în chipul cel sincer ...Nu ne-am culcat la „umbra râului”, Iubito, cum zis-a frumos, notabilul prieten-poet, ce-adormi-ntr-un recent or, spre-a face to i mugurii s salte din aburariu, prin ramuri, pân -n plânsul constela iilor de-albastr argil - tot multiplic ri, tot grup ri de fotoni, ca din Lyra -, da, într-un martie, ca s -nfloreasc mai în vale de-anotimp, chiar i cocori ele (da, cocori a, desemnând, în pelasga, adic -n valaha Dacilor mei, frumos-minunoasa „narcis ”, nicidecum vreo so ie de înaripat ce-nainteaz mai totdeauna în perfect unghi-triunghi, pe la echinoc ii, pe-azurele ceruri)! ...Mai trudesc i eu - c-a a mi-e scris - pe-aceast arin , pe-aceast spiral -ogor-de-Cale-Lactee, c-am destule gr un e-stele de sem nat în br zd tura-i de sear , în asolamentele-i din genune, în r zoarele-i de ziu , mai am de plivit apoi, c mai am de-aruncat ciocârlii peste spinoasa coroan a soarelui, peste livezile lui cu arbori-protuberan e - fii convins , Muz Buni oar mie, mai mult de via , decât de moarte, c mai am i de-n at supermarketuri în ro ii planete, cele minunos date-n pârg, de crezi c -s ni te tomate etern-emo ionate, ca obrajii t i împurpura i de credin , într-un matinal crepuscul - ce-i tot mai des în cer, când mi te ive ti, de- i cer, cu neaua miresii în chipul-cer, cel mai sincer...!

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

George PETROVAI

Frumuse\ea incitant-ermetic[ ]i captivant-poetic[ a daoismului Despre daoism am mai scris de câteva ori pân acuma (vezi Cap. III din amplul studiu Filosofia chinez , respectiv textul intitulat Taoismul - filosofie i religie de rang imperial). Da, c ci filosofia valoroas se constituie în ghidul ra ional-conceptual i moral-atitudinal al omului de pretutindeni, din totdeauna i pentru totdeauna.

Cu atât mai mult atunci când vine vorba de gândirea chinez în general, de daoism în special, o filosofie contemporan cu cea antic greac , ba în anumite privin e chiar devansând cu autoritate prima cugetare sistematic a Europei. a cum ar tam în Filosofia chinez , asem rile frapante pân la buim cire dintre cele dou mari i distincte capitole ale cuget rii universale nu pot fi explicate acceptabil decât prin prisma sincro-

Vasili Perov - Profesorul de desen

nismului cultural-artistic, mai bine spus ale inspira iei i revela iei specifice momentului istoric. Iar când afirm acest lucru, mai am în vedere atât surprinz toarele coinciden e dintre piramidele faraonice, ziguratele asiro-babiloniene i monumentalele edificii ale aztecilor sau inca ilor, cât i formidabilele apropieri dintre mitologia vechilor egipteni i cea polinezian , în ambele credin e astrul zilei fiind zeitatea suprem cu numele de Ra. Revenind la oile noastre, adic la daoism sau taoism (în limba chinez „d” se cite te „t”), încep prezentul text cu urm toarele preciz ri: 1) Pentru erban Toader, remarcabilul traduc tor din chineza veche i comentator al c ii de c tâi a daoismului, carte atribuit legendarului Lao Zi (traducerea a ap rut în limba român în anul 1999 la Editura tiin ific , Bibliotheca Orientalis, cu titlul Lao Zi Cartea despre Tao i virtu ile sale), Dao De Jing este „un poem filosofic neasemuit” i „regele tuturor scripturilor”. Iar pentru Dinu Luca, excep ionalul traduc tor i comentator al acestui poem filosofic (Lao Zi - Cartea despre Dao i putere, cu ilustr ri din Zhuang Zi a ap rut în anul 1993 la Editura Humanitas), „Dao De Jing a ajuns cel mai tradus text din lume dup Biblie, numai în englez ap rând peste o sut de traduceri, aproxim ri sau parafraz ri, cam una la un an i jum tate”. Nu trebuie pierdut din vedere faptul c în anul 1788 ajunge în Europa prima traducere a acestei c i, ea fiind opera unui misionar englez anonim, c în 1842 Stanislas Julien o traduce în francez i c Victor von Strauss realizeaz , în anul 1870, prima ei traducere în german . La noi, ne informeaz D. Luca, prima traducere (dup o versiune francez , posibil dup cea din 1842) dateaz din 1932, în anii ‘50 are loc a doua traducere dup o versiune ruseasc (în nici una din cele dou cazuri nu este men ionat numele traduc torului), iar în anul 1992, cartea este tradus de Tao Jianwen, Florin Br til i Dan Mirahorian.

N.B.: Mul i c rturari sunt de p rere c cea mai tradus carte dup Biblie ar fi Imitatio Christi, fabuloasa crea ie atribuit c lug rului Thomas din Kempis, carte ap rut în române te sub numele Urmarea lui Hristos...

2) Piedicile, ne spune D. Luca, apar în calea traduc torului atât din pricina chinezei clasice (polisemia foarte extins a aproape fiec rui cuvânt, pluralitatea de rela ii gramaticale generate de una i aceea i particul , num rul mare de variante grafice ale unui singur caracter, totala lips de orice punctua ie), cât i din pricina textului (aproape incoerent, ambiguu i extrem de concis), fapt pentru care transpunerile în alt limb sunt sim itor diferite de la un t ln citor la altul. Bun oar , ele sunt lesne sesizabile la Dinu Luca i erban Toader înc de la

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prima din cele 81 de p i ale poemului (capitole pentru primul traduc tor, versete pentru cel lalt). „Astfel/ întru totul lipsit de dorin ,/ îi po i contempla ascunzi urile,/ întru totul aflat în dorin ,/ îi po i contempla înf rile” este traducerea lui Dinu Luca, pe când la erban Toader, aceea i fraz are urm toarea alc tuire: „[De aceea], cel ce nu are niciodat dorin e, îi va cuprinde taina, iar cel împov rat de dorin e îi va p zi hotarul [numai]”. Însu i De, conceptul strâns legat de Dao, mai exact arta sau metoda care-i permite Suveranului „s asigure eficacitatea ritualurilor orientate c tre perpetuarea coresponden elor cu Cosmosul”, cap la cei doi traduc tori români valen e diferite: Dinu Luca opteaz pentru „Putere” (este adev rat c tot el în Introducere men ioneaz , având în elesul de „virtute” în sensul elanului vital bergsonian, conceptul De desemneaz spontaneitatea tuturor lucrurilor), pe când erban Toader opteaz cu hot râre pentru „Virtute”.

3) Neunitar (înglobeaz maxime, pasaje de sorginte mitic i materiale de provenien târzie), cartea Dao De Jing, suntem în tiin i de Dinu Luca, „s-a cristalizat pe o perioad ce se întinde pe parcursul mai multor secole, probabil în perioada 650-350 î.e.n., fiind fixat în scris abia la sfâr itul secolului trei î.e.n.”. Având numele tradi ional Lao zi i pe cel canonic Canonul despre Dao i De, sinologii înc nu s-au pus de acord asupra datei la care a avut loc canonizarea textului Dao De Jing, respectiv ridicarea lui la rangul de carte clasic sau canon (jing). Potrivit tradi iei, acest lucru s-ar datora împ ratului Jing (156-141 î.e.n.) din dinastia Han de Apus (206 î.e.n.23 e.n.), dar cert este c „denumirea de Dao De Jing a început s fie folosit extensiv abia în timpul dinastiilor Sui (581-618) i Tang (618907)” (D. Luca). În Însemn ri istorice, marele istoric Sima Qian (145-90 î.e.n.) îi atribuie lui Lao Zi compunerea unui text în dou p i, care ulterior au fost numite Dao Jing (Canonul despre Dao), respectiv De Jing (Canonul despre De). Ba mai mult, unii sinologi sus in cu probe destul de credibile c „ordinea în care erau a ezate p ile avea o

Vasili Perov - Amatorul

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

semnifica ie bine definit ”, c , adic , plasarea la început a lui Dao Jing accentua dimensiunea metafizic a textului, dimensiune specific colii daoiste, în timp ce a ezarea lui De Jing pe prima pozi ie, specific colii legiste, cea care „a preluat din daoism ontologia de care avea nevoie pentru a deveni o filosofie comprehensiv ” (D. Luca), sublinia caracterul politic al c ii.

Structurarea textului în 81 de capitole sau versete este atribuit de tradi ie lui Heshang Gong, personaj legendar despre care se presupune c ar fi tr it în timpul domniei lui Wen din dinastia Tan (202-157 î.e.n.), unul dintre primii i, totodat , unul dintre cei mai faimo i comentatori ai textului, autorul versiunii ce a circulat printre oamenii de rând. Din secolul al III-lea e.n. ne-au parvenit dou variante complete, cea comentat de Heshang Gong i cea comentat de filosoful neodaoist Wang Bi (226-249), a c rui versiune a circulat în mediile literare i oficiale, precum i versiunea incomplet cunoscut cu numele de Xiang’Er. i cum „potrivit tradi iei c rtur re ti a Chinei clasice, comentariul ocup (...) cel pu in o jum tate din economia oric rei edi ii la Dao De Jing” erban Toader), iat de ce compatriotul nostru nu se abate de la regul , ci î i sus ine explica iile cu suculentele comentarii ale lui Heshang Gong, în vreme ce Dinu Luca, cu un aparat critic-explicativ mult mai dezvoltat, recurge la comentariile lui Wang Bi i ale altor erudi i chinezi i europeni, dar mai cu seam la subtilitatea i frumuse ea nepereche a ilustr rilor din Zhuang zi, cu siguran „cel mai poetic text al în elepciunii chineze”.

4) Pentru a putea fi deosebit de daoismul filosofic, ale c rui texte fundamentale sunt, în chip tradi ional, Dao De Jing, Zhuang zi i Lie zi, „extrem de sincreticul fenomen” (Luca) ce poart ast zi numele de daoism religios, se origineaz în practicile amanice i divinatorii ale vechilor chinezi, de-abia în secolul al II-lea e.n. el constituinduse în religie organizat . Nu trebuie omis faptul c , pe lâng adorarea unui mare num r de zeit i, inclusiv Lao Zi, în cadrul diverselor secte daoiste se studiaz clasicele men ionate mai sus i se practic alchimia, precum i complicate exerci ii ce vizeaz longevitatea, ba chiar nemurirea.

Dar ce este în definitiv Dao (Tao)? Chiar din primul verset suntem în tiin i c „Tao poate fi rostit, [îns acesta] nu este Tao cel ve nic.

Numele [s u] poate fi numit, [îns acesta] nu este numele ve nic”.

Iar în Scriptura Lini tii se spune: „Des vâr itul Tao nu are form : [el] s-a întrupat în Cer i P mânt; des vâr itul Tao este nep rtinitor: [el] pune în mi care Soarele i Luna [deopotriv ]; des vâr itul Tao nu are nume: [el] hr ne te cele zece mii de fiin e i lucruri. Eu nu-i cunosc numele - m str duiesc s -l numesc i îi spun Tao”.

Fac precizarea c prin cele zece mii de fiin e i lucruri , în taoism se desemneaz infinitatea lumii înconjur toare (fie - uneori - totalitatea cosmic , fie - alteori - numai fiin ele vii sau exclusiv fiin ele umane/ poporul) i c Unu indic unitatea, ansamblul. Adic , la fel ca în filosofia antic greac , el este tot un principiu fundamental-ontologic, dar un principiu mai pu in înzestrat din punct de vedere gnoseologic i axiologic ca Unul grecesc. Raportul dintre Unu i Tao ne este dezv luit de comentariul lui Heshang Gong din Versetul XIV: „Dac omul poate p trunde Unul, ce vie uia la începuturi, se va chema c a în eles rânduiala lui Tao”. Versetul XVI ne l mure te cum st treaba cu rânduiala: „Redobândirea vie ii” se cheam rânduiala, iar a cunoa te rânduiala se nume te „a fi luminat”.

Dar luminat nu poate s fie decât omul smerit, iert tor, modest i cump tat, adic acela care, prin redobândirea naturii primare (xing), pe care Zhuang Zi o consider egal cu „temelia vie ii”, se prezint înaintea semenilor aidoma lemnului neprelucrat (pu): „Lemn nelucrat vrea s spun trunchi ce n-a fost înc despicat - înl untru ascunde spirit, iar pe dinafar este lipsit de str lucire” (Heshang Gong).

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

dac exist un Tao al Cerului i unul al P mântului, se poate vorbi Acesta, ne spune taoismul, este Omul Sfânt, acel om care dobânde te doar de un Tao al Omului Sfânt, singurul în m sur s guverneze natura lui Tao prin biruirea egoismului i care ascult sfatul în e- eficient i armonios (Versetul XIX: „Cârmuirea des vâr it se înptuie te numai prin mijlocirea lui Tao), altfel spus s procedeze în leptului de a se preschimba cu fiecare zi în vid prin alungarea emo iilor conformitate cu suprema în elepciune a Versetului XXV: „Omul s i dorin elor (Versetul XV). Iar urm torul verset ne face cunoscut c vidul este „trupul” lui Tao i c Tao este „adev rul ultim, unitatea urmeze pilda P mântului, P mântul s urmeze pilda Cerului, Cerul s urmeze pilda lui Tao. Tao lucreaz prin el însu i”. nediferen iat , nemi carea i netulburarea”.

Vas zic , neîntrerupta punere în coresponden a sferei cosmice Vas zic , Tao este nefiin a i originea Universului în calitate de „suflu originar” (Yuan qi), din care s-a z mislit fiin a (cuplul Yin- cu cea uman se poate realiza numai printr-un Tao al oamenilor, norYang). La rândul lor, Yin i Yang au z mislit „suflul limpede” (Cerul), ma etic de origine cosmic , „structurat i manifest într-un set de atitudini i însu iri pe care numai omul ideal, omul ales, îl st pâne te „suflul tulbure” (p mântul) i „suflul îngem nat” care-l caracterizeaz cu des vâr ire, dar la care fiecare trebuie s aspire” (Dinu Luca). pe om. În final, câteva caracteristici ale gândirii chineze în general, ale Lao Zi ne dezv luie în Versetul XL: „Fiin ele aflate sub Cer se mislesc din fiin , iar fiin a se z misle te din nefiin ”. Aceasta taoismului în mod deosebit: laconismul exprim rii situeaz aceste fiind filia ia pl smuirii, iat de ce Zhuang Zi afirm în Cap. 22 din scrieri în vecin tatea ermetismului, de unde tulbur toarea i neîncetata fascina ie exercitat asupra cititorului; în locul dialecticii scrierea În elepciunea c tore te spre nord: „Eu pot s în eleg c opozi iei i conflictului din gândirea european , gândirea chinez nefiin a exist , dar nu i c nefiin a nu exist ”.

Nefiin a (wu) „nu are form sau înf are, nu are culoare, sunet, impune o dialectic a complementarit ii, în cadrul c reia „Yin i gust sau miros, nu are început i sfâr it, nu se afl sus sau jos, în - Yang realizeaz (...) împreun un binom în care parit ile inverse se untru sau afar , nu cunoa te binele sau r ul”. Pe scurt, nefiin a este reunesc, pe baza logicii duale a coexisten ei i alternan ei” (D. Luca); vidul des vâr it, fapt pentru care ea nu poate fi numit . Cu toate Dao De Jing ne prezint dou din temele favorite ale taoi tilor: „Coastea, pentru a- i face cunoscut înv tura, Lao Zi a numit-o Tao! existen a i alternan a contrariilor” i „Conflictul dintre esen i Nefiin a (wu) este reprezentat prin simbolul wuji, iar fiin a (you) aparen ” sau relativitatea cunoa terii.

Dar iat i câteva cuget ri taoiste, realmente irezistibile prin este reprezentat prin simbolul taiji. Întrucât vidul, una din însu irile fundamentale ale lui Tao, ascunde în sine „pivotul na terilor” (Ver- concizie, simplitate, subtilitate i claritatea adev rului pe care-l g zsetul VI), taiji se na te din wuji i se reîntoarce la wuji. Tao, prin ur- duiesc: „Cine tie nu spune, cine spune nu tie”; „Cine î i d seama mare, nu înseamn inexisten , ci non-manifestare. În plus, nefiin a de propria prostie e departe de a fi prost, iar cine pricepe c e cu totul atotcuprinz toare i omnipotent se cheam des vâr ita armonie dezorientat nu e chiar atât de dezorientat” (Zhuang Zi în lucrarea „Cerul i p mântul”); „Un câine nu este bun pentru c tie s latre, dintre suflurile/principiile Yin i Yang.

Iat , potrivit taoismului, cele zece însu iri esen iale ale lui Tao: iar un om nu este vrednic pentru c e bun de gur ” (Zhuang Zi în vidul (etern i nem rginit, totul purcede de la vid i se reîntoarce la „Xu Wugui”); „Cel tiutor nu se arat înv at, iar cel care se arat vid), imanen a, netulburarea (natura primordial a lui Tao, care în înv at nu este tiutor” (Versetul LXXXI).

Tot taoi tii ne explic în felul lor fermec tor de lapidar ce înseamn al i termeni se cheam puritate i nemi care - puritatea corespunde Cerului, iar nemi carea corespunde P mântului), nonac iunea (nu a ti: „A ti dar a te crede ne tiutor este cel mai bine; a nu ti dar a te semnific lipsa ac iunii, pasivitatea sau nihilismul, ci ac iunea des vâr it , adic aceea care întotdeauna este sortit izbânzii), neîn- crede atot tiutor este o adev rat boal ”. tinarea (Tao este permanent pur), deplitatea (Tao este etern ne-preschimbat), simplitatea (întotdeauna Tao este simplu i firesc), pacea (lipsa dorin elor), blândeea i moliciunea (sub Cer, ceea ce este moale i slab, învinge ceea ce este dur i puternic), nelupta (Tao î i des vâr te lucrarea f a lupta sau a se împotrivi firii lucrurilor).

Când toate aceste însu iri, ne spune erban Toader, sunt încorporate în om, ele „poart numele de virtu i ale lui Tao (De)”!

Dar în Versetul IX ni se aduce la cunotin c „excesul, l comia, pream rirea i trufia sunt potrivnice lui Tao” i c „desf tarea nem surat este urmat de-ntristare” (Heshang Gong). În concluzie, Tao este pretutindeni prezent, de la metoda de guvernare i pân la sensul direct de cale sau drum. Zhuang Zi ne asigur c este atât de r spândit, încât „nu e loc în care s nu se afle”, pân i „în baleg i scârn ”... În triada Cer-P mânt-Om, hiba apar ine în totalitate omului, îndeosebi atunci când Vasili Perov - Coad la fântân acesta are calitatea de Suveran. Da, c ci

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Sebastian GOLOMOZ

i grijile au farmecul lor Din clipa în care mi-ai zâmbit prima dat Dimine ile au gust de beatitudine Instinctul primar fiind i caut privirea Râsul t u e o umbr insistent Pentru lini tea mea Datorit ie am înv at c i grijile au farmecul lor Dragostea la prima vedere exist Iar inima mea nu va înceta se dea pe toboganul emo iilor De fiecare dat când - Fascinat de caruselul curiozit ilor Vei face primii pa i primele alegeri Se spune c tat l este Prima iubire a unei fete Eu tiu doar c te iubesc Dinainte s te na ti i c o floare iubit inteligent N-are cum s nu creasc frumos.

Amor vincit omnia adus de-un val danubian de sentimente în bra ele ora ului iubit de tei sub un cer întreg de stele norocoase printre emo ii de crisalid am descoperit virtu ile apei sufletul meu e-o ma in pe care o alimentez cu visuri AMOR VINCIT OMNIA mama m-a înv at prima poezie de la tata am mo tenit polite ea regilor sunt înrudit zodiacal cu Petre R u i asta am luat-o ca pe primul premiu literar primind o pereche de aripi diamantine pentru sublimul zbor albastru printre versurile-mi cu parfum de iubire i cu tinere ea tatuat pe glezn în destinul pe care mi l-am ales sufletul e cea mai citit carte iar iubirea e scris mereu cu majuscule.

i te descal i de pantofii cu toc peste vini masculine iar trupul t u redevine obsecvios în fa a inimii ce elibereaz iubirea inut pân atunci sub lac tul verbelor metalice dorin a ta se onduleaz pe retina mea într-o intui ie reconfortant din nou zâmbetul simpatetic te-a sc pat cu fa a curat gura ta m-a min it de-atâtea ori i totu i o s rut fiind con tient doar iertarea poate ucide distan a dintre noi.

(M)apa gândurilor mele într-o t cere altruist st tea ghemuit inima mea orfan de iubire pe drumul c tre tine ploua indecent iar expecta iunile mi se stingeau într-o suferin mut în intimitatea ultimei iluzii ignorând capriciile umbrei sufletul vinovat de frumuse e a deschis (m)apa gândurilor mele mai albastr decât cerul citind în ea zâmbetul e

Arma iert rii Indiferen a ta - orgoliu neîmblânzit tr ie te doar pân când ochii mei se oglindesc în al i ochi în clipa aceea te dezbraci de preten iile n scute prematur

Vasili Perov - Cer etorul

câinele de paz al seduc iei.

Era de o frumuse e cuminte ploaia insistent a condus-o pân la prima cafenea unde masa de la fereastr o a tepta s i trag sufletul dezorientat era de o frumuse e cuminte surprinz tor i-a comandat un pahar cu vin de culoarea toamnei în urma c ruia vocea-i ea sfioas printre silabe dezmierdând cuvinte de por elan lefuite la sugestia inimii printr-o prestidigita ie intelectual a reu it s ascund frigul pe geamul aburit desenând o inim sincer în jurul c reia domnea parfumul singur ii doar ascultându-i ochii s get tori puteai în elege c e dureros i frumos în acela i timp mângâi o lacrim .

Într-o prim var Într-o prim var sosit Nefiresc de devreme Sedus de sensibilitatea unui Haiku al florilor de cire Sufletul meu tie s asculte Strig tul mut dintr-o cutie muzical Verticalitatea inimii îndemnându-m totu i nu în el fumuse ea intelectual Cu o iubit de ocazie La lumina întâmpl rii Ci s o a tept r bd tor Pe femeia care Îmi va oferi lini tea perfect sând-o s m surprind Când va dori ea Povestea de iubire mâne deocamdat Un vis în care absen a ei E singura certitudine.

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

{tefan Radu MU{AT

Dormitând sub lun plin nori r zle i la unison, tremur din r cin în oglinzi de lacuri negre. i cum orizontul nop ii nu mai este uniform, mirodenii de agheasm se ridic din pelinuri, iar un pui de ciuf tresare în frunzi ul unui pom. ri cusute -n fir de aur se n ar din p mânt; sfâr esc umbrele bizare în explozii de culoare.

Dintr-un nor cu trupul frânt a nit un râu de soare.

Geana Lunii-n h u se stinse; diminea a se revars ca un vis în alte vise...

Flori m runte, miresmate, i cu ochii lungi de rou spândesc al lor parfum.

Iar o floare de cicoare opri fluturii din drum, -n l starul din c rare s-a ivit o floare nou .

Au venit furnici prin ierburi cu c ru e colorate, utând ceva mâncare, mirodenii i nectar, fructe moi i aromate.

Le culeg i-apoi le car pe sub frunze, la umbrar.

Vin albine de departe cu polen sub aripioare, picioru ele-nc rcate.

Soarele pe deal petrece, la un neam de sun toare; trecu lunca, jos în vale, pe la s lcii plâng toare, chinuind copaci i ierburi, macii ro ii din r zoare; în t cerea singular nuan ele se ofilesc Totul e încremenit de atâta z pu eal ; nu mai cânt pitpalacul, nu mai este vânzoleal .

De departe dintre dealuri, vine-n valuri de argint; E pârâul, curge agale i opte te printre maluri. i albe te piatra-n ap când în ceruri se arat ri mitice venind din adâncuri de-alt dat ...

Dintr-odat - din senin vântul se ridic -n vale, scole te întregul crâng, printre ramuri uierând, le te spre câmpie, se pogoar în rafale,

Vasili Perov -

rarul

ierburi nalte încurcând; spicele se unduiesc într-o mare aurie.

Neguri lungi cu vârfuri sure au pornit din z ri ascunse, desc învolburate. i c lcând în solzi de ape - adunate sunt str punse de pumnalele aprinse.

Aripile sfârtecate, peste câmp sunt aruncate... Într-un col de lumini , rit din verdea , se z re te alergând c tre câmpul larg, deschis, cu miros de libertate r spândit de prin r zoare, o vioaie mogâldea ; copila cu flori în bra e i cu plete lungi de soare.

S-a oprit. Scruteaz cerul împânzit cu puf i pene de la p ri grandioase, stând în coama dealului.

Una alb se a terne pe deasupra unui lan; are aripi mari, imense, de culoarea vântului. florile s curg , de mânu e r sfirate, i fugi prin spice dese, biciuit pe obr jori, dup pas rea m iastr .

O v paie-n fir de ape on din naltul ierbii într-un labirint de nori.

Lacrimi reci de diamante, r cite, cad de sus, gust amar l sat de clip în privirea-i nec jit dupa norul ce s-a dus.

Cu suflarea chinuit , inocent, rosti în sine: Unde-i pas rea m iastr ?

Nu se vede... Nu mai vine?!

Dar în ochi cârpi i de vise se arat argintie, în ându-se din fân, o fantasm însufle it de o arip de fum; trecu dealul, sus la vie, sunând în glasuri stinse...

Unde e ti copil rie?

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Note de lectur[ la volumul de versuri SUB ZODII de Elisabeta Bog[\an CV-ul literar al scriitoarei Elisabeta Bog an impresioneaz : poet , traduc toare din/ în limba francez , redactor la un num r de reviste de prestigiu - este redactor- ef la revista Confluen e literare interna ionale.

Scriitoarea a fost distins în anul 1999 cu Premiul I NOVALIS pentru Poezie Munchen, în anul 2000 cu Premiul II pentru Poezie Novalis Kreis Munchen, 2008 cu Premiul I de poezie/ Premier Prix de Poésie decernat de Les Éditions Poètes à Vos Plumes la Concours International de Poésie Francophone Paris - pentru a spicui doar câteva.

Scriitoarea a cules i prelucrat legende din zona Parângului i din Valea Jiului împreun cu Ioan Dan B lan. În aceea i colaborare a publicat în premier studii etnografice despre comunitatea momârlanilor.

Versurile Elisabetei Bog an sunt prezente în numeroase antologii, reviste literare i în volum.

Scriitoarea este membr activ a Asociiei Scriitorilor din Jude ul Hunedoara, a Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor din România, iar biografia sa a fost inclus în dic ionare na ionale i interna ionale de scriitori.

Volumul de versuri Sub zodii al Elisabetei Bog an a fost publicat de editura ie ean Tipo Moldova în Colec ia de Poezie contemporan OPERA OMNIA în 2015.

Volumul Sub zodii este divizat în dou i: I. Sub zodia cântecului: Cântece de toate zilele; Ochi pentru rotitoarele treceri; Gazeluri; Mir rile lui Ianus II. Sub zodia semnelor: Zodia dezleg rilor de semne; Variante pentru o descifrare a lespezilor de la gura de schit; Epilog.

Volumul Elisabetei Bog an este o cronic a tr irilor creatorului de poezie, care- i exprim i- i ap individualitatea într-o lume complex globalizat .

Versurile cuprinse în volum sunt un dialog al poetei cu sine-îns i, eul este submers în starea de poezie.

Poeziile sunt o tapiserie biografic a trecerii prin lume a poetei, un balans subtil între trecut i prezent: „vedeam prin lucruri pâ-n dep rtare/ marginea de care/ cuvântul cresc tor se izbea/ întorcându-se ecou” (Hipnoze).

Repeti ia versului subliniaz singur tatea i încapsularea creatoarei de poezie în natur : „de-atâtea ori/ de-atâtea ori/ adusai geruri peste flori/ ...de pe c ri/ de pe ri/ visate lung spre dep rt ri” (Deatâtea ori) Setea de dep rt ri, de a explora alte universuri, de a atinge o alt realitate devine o himer existen ial : „sete îmi era de-o ap / rev rsat / printre gânduri/ r corite s -mi sar / chipurile/ rânduri-rânduri” (Sete îmi era).

Poezia Adev rata culoare a vederii este ruga poetei c tre Bunul Dumnezeu: „Numai tu îmi po i fi vedere/ am strigat faptei risipind/ lumi f num r/ pe lunecoasele spirale/ numai tu îmi po i fi vedere/ i trup/ i cuvânt”.

Ochi pentru rotitoarele treceri porne te cu un Argument, care ne dezv luie emo iile

contraste. Poeziile care urmeaz dezv luie poeta doritoare de a se metamorfoza - afl m din titlul poeziilor - în: Frunz de-a fi/ Vârtej pe drum de-a fi/ Floare de-a fi/Fir de praf de-a fi/ S mân de-a fi/ Piatr de-a fi/ Fulg de z pad de-a fi/ Munte de-a fi/ Gur de pe ter de-a fi/ Izvor de-a fi.

Tranzien a uman este acum „carne care viseaz ”, apoi „sunt arin ghemuit / sub o pleoap c toare” (Încheiere).

Afli, în Mir rile lui Ianus, ecourile unei genera ii debusolate: „genera ia mea e genera ia Ianus/ genera ia de hotar/ u- a ua/ nici nu e r u/ dup câte vedem/ st m pe hotar i nu tim/ în ce parte o s c dem/ când se va rupe funia” Genera ia Ianus (2).

Zodia dezleg torilor de semne se deschide cu un Argument ce-aminte te de tragedia greac : „vai mie/ vai mie/ tot ce ating se face scriere/ pâinea apa vinul/ i rna/ trupul t u buzele tale p rul/ i ochii/ o Doamne pân i ochii”.

Variante pentru o descifrare a lespezilor de la gura de schit cuprinde versuri care reflect crea ia i trecerea fiin ei pe p mânt.

Totul este la întâmplare, suntem izola i i ne zbatem s ne în elegem destinul. În Epilog, poezia Argument (scriu) exprio profund nostalgie, precum i nelini tile creatorului de frumos implicat politic: Scriu/ cu un ochi pe cadranul/ mileniului trei/ cum ruginesc fier riile/ veacului/ iat mai-mai c totul s-a-n epenit/ dar nu te teme/ aud/ o trecem i pe-asta/ alb stri i/ ca îngerii r bd rii/ i grei/ tot mai grei/ nu de noi în ine/ ci de mileniul ce va s vin / mileniul trei”.

Poezia Elisabetei Bog an este una supl , abundent în imagini i senza ii mai ales vizuale, atmosferic i dominat de nostalgie i întreb ri, este o reflectare a lumii complexe în care încerc m s tr im, precum i o reac ie vis-à-vis de elementul politic.

Sub zodii este un volum remarcabil în poezia român contemporan .

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Valentin TOMULE} (R. Moldova)

O lucrare despre destinul Basarabiei În peisajul istoriografic basarabean, poeta, prozatoarea i publicista Galina Martea ocup un loc deosebit. Lucr rile cei apar in sunt recunoscute la nivel internaional, autoarea impunându-se pe parcursul anilor ca unul dintre cei mai versa i cunostori ai diverselor probleme de care s-a ciocnit societatea la etapa actual .

Cu un stil extraordinar i original de abordare a problemelor social-umane, scriitoarea Galina Martea vine în fa a publicului cititor, de aceast dat , cu o lucrare de o valoare aparte care, la rândul ei, ne reprezint identitatea na iunii, con tiin a na ional i, nu în ultimul rând, identitatea societ ii basarabene în cel mai real mod. Astfel, lucrarea literar-istoric Basarabia - destin i provocare, autor Galina Martea, ap rut recent de sub tipar la Editura Pontos, este foarte binevenit în spa iul identitar al culturii basarabene. Lucrarea în cauz este o realizare nespus de reu it i extrem de necesar pentru societatea basarabean , deoarece prin intermediul celor scrise autoarea pune în fa a cet eanului basarabean o obliga ie moral i anume: de a con tientiza corect întreaga diversitate a proceselor ce au loc în societate i în convie uirea social , i, nemijlocit, în via a de toate zilele a fiec ruia dintre noi.

Prin descrierea detaliat i exact a fenomenelor sociale ce se deruleaz în cadrul rii de-a lungul timpului (anii 1991 - prezent), autoarea c ii ne a eaz în modul cel mai discret în fa a tuturor evenimentelor (atât cu caracter pozitiv, cât i negativ) pentru a ne face s în elegem corect starea lucrurilor, dar mai ales care este secretul devastator al dezastrului economic i social ce s-a ab tut asupra întregii societ i. Aici autoarea c ii nu numai c ne avertizeaz de pericolul social care este prezent în via a noastr i care, în mod direct, ne scurteaz i ne reduce existen a, dar ea vine i cu argumente reale prin care ne sugereaz faptul cine este vinovatul principal în toate nelegiuirile sociale. În cazul dat, ne întâlnim cu o adev rat „parabol a identit ii basarabene” (a a cum o întituleaz în prefa a c ii istoricul literar Iurie Colesnic) care este destul de întortocheat în timp i cu prea multe obstacole în dezvoltarea social-uman , astfel Iurie Colesnic în precuvântare relatând urm toarele: „O vorb popular afirm cu în elepciune: „C torului îi st bine cu drumul”. Dar cum îi st unui popor care s-a pornit în c utare de sine? Dup ce am parcurs o cale lung în timp i spa iu, cale de 25 de ani de independen , este firesc s ne întreb m cum ne st nou cu drumul acesta? Am mers corect pe poteca timpului, rectiliniu ori am cotit adesea impu i de obstacole i de împrejur ri? C aceast cale aleas nu va fi oar o tiam din prima clip , c ci ne-am confruntat de la bun început cu o divizare a societ ii pe criterii etnice i lingvistice, dup criterii geopolitice i dup care a urmat colapsul material. Dar ceia ce e mai regretabil, bagajul con tiin ei na ionale era prea u urel, prea nepotrivit pentru drumul greu pe care ne propuneam s -l parcurgem. Cronologia drumului parcurs reflect plenar obstacolele ce ne-au ie it în cale: dezbinare teritorial , r zboi fratricid impus din afar , pierderea din vizor a idealului na ional, exodul masiv al popula iei con tiente de anumite valori na ionale, s cia crunt i multe alte nenorociri… Cronologia drumului parcurs reflect vizibil

i partea secret a problemei noastre - contiin a na ional . C ci cel mai greu schimrile se produc în con tiin ”. Concomitent, prefa atorul c ii, în continuare, ne mai spune c : „Cartea pe care ne-o propune Galina Martea (scriitor, pedagog i filozof) „Basarabia - destin i provocare” este o radiografiere profund a meandrelor noastre identitare, care pentru Basarabia i basarabeni a devenit problema problemelor… Autoarea î i contureaz sintezele nu din surse împrumutate, nu dintr-o lume imaginar creat special ca spa iu ori platform pentru medita ie. Experien a proprie a f cut-o s cunoasc problema identit ii i pe cea a autoexil rii. Dar dep rtarea de patrie i-a asigurat i un mare avantaj - posibilitatea de a ne privi dintr-o parte, cu al i ochi, mai obiectivi, mai judicio i. Cople it de firescul sentiment, siropos, dulceag, de nostalgie, specific neamului nostru, ea ne cerceteaz discret, cu ochii savantului, care nu preget s pun diagnoza cea mai dureroas , dar cea corect . Numai prin asemenea studii putem verific m dac drumul parcurs a fost cel corect ales, dac condrume ii au fost pe aceia i lungime de und , dac am mers înainte ori doar am mimat mi carea… Iar refrenul secret al acestui volum este Basarabia i povara nemiloas a destinului…”.

Cu adev rat, Basarabia - destin i provocare, autor Galina Martea, este acea crea ie literar i acel produs al muncii creatoare care nu numai ne dezv luie realit i tr ite dea lungul timpului, dar, în acela i timp, ne sugereaz idei i solu ii cu ajutorul c rora sar putea contribui benefic la formarea unui mediu social s tos, acesta, la rândul lui, favorizând convie uirea social a poporului.

Cu eseurile ce abordeaz tema con tiin ei na ionale, sistemului de valori, idealului na ional, etc., Domnia Sa ne prezint din plin studii cu caracter educativ, acestea fiind ca un îndrum tor eficient în fenomenele ce determin existen a i supravie uirea omului în societate. Expunând „idealul na ional” prin prisma conceptului filozofic, autoarea spune:

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„…Ideea na ional , idealul na ional este o expresie care se asociaz , în mod direct, cu identitatea na ional , cu con tiin a naional , cu demnitatea na ional , cu unitatea na ional - toate exprimând acela i sens i con inut prin care se manifest sentimentul i atitudinea omului fa de întreaga diversitate a valorilor na ionale...” (pag. 216). Cu o luciditate aparte, autoarea men ioneaz : „Necon tientizarea corect a fenomenului de ideal na ional, de idee naional , ar putea duce în mod direct la dezmembrarea total a societ ii, la ruinarea complet a tradi iilor i culturii na ionale (parte component din cultura român ), la stoparea tuturor etapelor de dezvoltare prin segmentul identitar ce ine de limb / cultura / tradi ii / religie, componente nespus de importante în existen a unui popor… Totodat , prin sentimentul autentic de apartenen la entitatea na ional se dezvolt , nemijlocit, con tiin a, aceasta fiind forma superioar a gândirii prin care omul prin propriul comportament reflect corect realitatea înconjur toare. Iar în cazul când con tiin a na ional este lipsit de motiva ie i, în acela i timp, este dezorientat de factorii ce provoac apari ia fenomenelor negative, atunci consecin ele devin destul de grave pentru un popor, acestea, ulterior, afectându-le atât propria existen , cât i propriul proces identitar na ional…” (pag. 218).

Concomitent, autoarea c ii dezv luie i scoate în eviden cele mai dureroase momente din via a poporului basarabean în anii de independen , 1991- prezent, i, simultan, abordeaz tema dezastrului economic i so-

cial care s-a ab tut peste R. Moldova în aceast perioad de timp. În viziunea autoarei, cele mai critice aspecte care au l sat urm ri extrem de grele în existen a societ ii basarabene s-au centrat, în mod special, pe: neglijarea de c tre clasa dominant a valorilor identitare na ionale i a valorilor socialumane; neglijarea valorilor spirituale, acestea nefiind considerate ca fenomen necesar în existen a omului i a societ ii; inexisten a obliga iilor morale i func ionale din partea clasei de guvernare fa de necesit ile poporului; promovarea f delegilor la nivel de stat, acestea creând premize reale pentru instaurarea în cadrul rii a unei anarhii absolute i, respectiv, a unor condi ii de trai inumane (în mod aparte pentru cet enii din mediul rural) ce au condus existen a poporului la degradare uman i social . Sub o not nespus de trist sunt imaginile ce descriu situa ia real privind condi iile de via i de trai ale poporului în perioada celor 25 ani de independen a rii.

Pe lâng problemele economice i sociale care se agraveaz tot mai mult i mai mult, se profileaz o realitate destul de clar cu privire la incompeten a clasei de guvernare i politice în a conduce ara pe criterii democratice i civilizate. Iar cu o verticalitate aparte sunt eseurile ce descriu realitatea existent prin care aspectele negative prevaleaz tot mai mult i sunt extrem de prezente în via a poporului basarabean. În modul acesta, R. Moldova continu s existe ca stat independent, dar, simultan, împrejmuit de o întreag gam de probleme sociale, economice i politice care, în consecin , distrug cu adev rat nu numai identitatea na ional a poporului i a societ ii, dar i însu i existen a acestora.

Vasili Perov - Troica. Ucenicii duc ap

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Prin analize argumentate, Galina Martea abordeaz aspecte ce vizeaz s cia absolut , inexisten a protec iei sociale i sanitare, migra ia în mas a poporului, violen a asupra copiilor i femeilor - fenomene ce sunt mai mult ca reale ce caracterizeaz societatea basarabean în anii de independen . În linii generale, fenomenele relatate în lucrare reprezint realitatea nespus de nenorocit a poporului basarabean în epoca contemporan , iar prezentul din R. Moldova este comparat cu o bezn ce produce incultur , ignoran , degradare uman i social la cel mai josnic nivel. Autoarea, cu o tenacitate p trunz toare i o durere sufleteasc deosebit , atinge probleme de ordin social, astfel relatând: „…Poporul divizat în diverse partide i grup ri sociale s-a împotmolit întro faz de spirit complet contrar unei convie uiri umane normale. O mare parte din popula ia b tina a pierdut orice orientare social i nu mai dore te s i recunoasc nici macar originea de neam i naiune. Tendin ele sunt diferite care, în rezultat, afecteaz i mai mult mediul social i rela iile dintre oameni. Idealurile na ionale ale popula iei b tina e sunt spulberate de ni te aluzii str ine care nu sunt compatibile cu totalitatea valorilor na ionale…” (pag. 50). Cu aceea i capacitate literar i con inut filozofic, Galina Martea descrie în modul cel mai exact realitatea basarabean a prezentului, argumentând prin ac iuni concrete derularea evenimentelor sociale, nemijlocit spunând: „Deci, realitatea i istoria adev rat înc o dat ne demonstreaz c orice suferin menit unui popor este provocat de omul puterii ce administreaz societatea respectiv . În a a mod, suferin ele continu i se in lan în via a unui popor i, în special, în soarta poporului român din Basarabia. De necrezut, dar o asemenea realitate este prezent i în zilele noastre ce domin astfel existen a unui popor. Este vorba de societatea basarabean , poporul din R. Moldova, parte din secolul al XXIlea, care se confrunt cu probleme serioase de a supravie ui ca na iune i specie uman .

Este o realitate aparte unde victima proceselor este acela i om al societ ii, sortit pentru suferin . În pas cu problemele curente (s cie exagerat ; nedreptate sociaîn limite de neconceput; corup ie la toate treptele de dezvoltare uman i în toate domeniile de activitate social , cu abateri grave de la moralitate; degradare uman / economic / cultural , etc.) omul se confrunt cu clasa de guvernare care le-a subjugat via a i identitatea în cel mai umilitor mod. Identitatea personal i na ional a poporului basarabean este îndobitocit

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

atât de mult, încât acesta nici nu sesizeaz care este drumul corect spre civiliza ie i o dezvoltare uman adecvat . Clasa politic i de guvernare, înc cu o educa ie i mentalitate sovietic , dezorienteaz poporul pentru a-i provoca i mai mari suferin e în procesul de existen identitar , în procesul de existen i de dezvoltare uman , în procesul de con tientizare i recunoa tere corect a c rei na iuni apar ine. Astfel, poporului îi sunt impuse condi ii ce le influen eaz negativ atât existen a, cât i dezvoltarea. În linii generale, prin doctrina respectiv , instaurat de clasa dominant basarabean sau a R. Moldova, are loc procesul de fabrica ie social în cadrul c ruia oamenii devin dezr cina i i înderta i complet de adev rul istoric…(„Basarabia - model-simbol al suferin ei i al nelegiuirilor sociale”, pag. 3132) …Poporul, nefiind protejat de c tre stat, este inhibat în propriile greut i existen iale i, în a a mod, reac ioneaz deja pasiv la procesele ce au loc în societate. O mare parte din popula ia rii, în special din zona rural , este absolut inactiv la schimb ri si provoc ri, astfel acceptând s cia ca o normalitate în modul de via existent… (pag. 36). Nivelul de via al popula iei extrem de redus din zonele rurale (la 1 ianuarie 2013 constituind 58,1% din toat popula ia rii) este un tablou zguduitor ce ar putea fi comparat cu nivelul de via al omului din epoca primitiv . Omul de la sate (în special, de vârsta a treia, ba chiar i de alte vârste) nu cunoa te fenomenele ce au loc în lumea modern , neavând informa ia respectiv . Astfel, poporul este împotmolit într-un întuneric al existen ei care îl predispune la incultur , ne tiin ,

înapoiere, izolare, în consecin , crezând în tot felul de abera ii ale guvernan ilor…” (pag. 37).

Autoarea c ii deplânge i descrie în modul cel mai direct durerea poporului român din Basarabia, care este extrem de umilit i care sufer la nesfâr it. Având ca referin negativ sindromul autoritar al puterii demagogice, ea ne confirm urm toarele: „Patologia sindromului demagogic se reflect prin r ul instaurat într-un mediu social care induce în eroare masele doar pentru a fi inute în bezna involu iei. Complexitatea simptomelor caracteristice acestui sindrom autoritar al puterii demagogice este provocat /cauzat de clasa dominant a societ ii care sub nicio form nu dore te s recunoasc , în mod normal, realitatea existent , valorile umane autentice i, în special, valorile identitare ale propriului popor. Astfel, prin con inutul unui materialism i nu prin con inutul unui idealism, demagogia clasei dominante se manifest cu mult încredere prin forme false de administrare care nu fac altceva decât s ademeneasc masele în ac iuni ce sunt favorabile doar puterii statale. Aceast realitate, lipsit de valori, este prezent …” („Demagogia - procedeu real în subjugarea poporului basarabean”, pag. 70). Iar în studiul „Criza economic între putere i mentalitate”, pag. 96, autoarea concretizeaz c „clasa dominant devine tot mai nemiloas i indiferent fa de necesit ile poporului i procesele ce se produc în societate…”, continuând, ceva mai jos: „...ac iunile clasei dominante din Basarabia sunt complet contradictorii lumii civilizate i, astfel, compromit imaginea rii i a poporului atât în interior, cât i în exterior. Omul societ ii / poporul este elementul cel mai

Vasili Perov - Femeie înecat

25

neînsemnat i neprotejat, iar necesit ile i nevoile acestuia pentru clasa de guvernare exist ca factor derivat al existen ei sociale...Criza economic , politic i social din Basarabia, cu caracter extrem de dezastruos, instaurat la toate treptele de existen , este derivatul mentalit ii a persoanelor ce conduc ara. Oamenii puterii, prin comportamentul inuman al conducerii, au distrus propriul popor care este doar un produs al existen ei i nu un produs al bun st rii. Poporul continu s existe doar pentru a men ine i suporta greul crizei economice, politice i sociale…” (pag. 98).

Pentru a în elege valoarea autentic a lucr rii „Basarabia - destin i provocare”, autor Galina Martea, ea trebuie citit de c tre fiecare cet ean al societ ii basarabene i nu numai. Dar, ca s recapitul m cele relatate mai sus, ne vom referi din nou la cele scrise de Iurie Colesnic, în prefa a c ii, astfel Domnia Sa spunând: „Concluzia care se impune în urma lecturii acestei edi ii este una sigur - ca s evolu m avem nevoie de o purificare. De o transfuzie de con tiin na ional … i numai atunci vom putea s prelu m drumul de la cap t. Dac ne urm m cu fidelitate idealul, negre it a a vom proceda i doar atunci vom izbândi...”. La rândul ei, Galina Martea (dr., acad., savant, scriitor), autoarea c ii, prin expresivitatea i inteligen a cuvintelor sale spune: „O societate va fi perfect numai atunci, când factorul uman va fi perfect în ac iuni, comportament i gândire... (pag. 155). Formarea unei societ i autentice se întemeiaz numai prin comportamentul i sentimentul autentic al individului fa de valorile na ionale… (pag. 204). Prin con tiin a de sine în corela ie cu con tiin a na ional omul poate forma acea interac iune care ar condi iona formarea unor tr turi de caracter cu care ar stimula i ar contribui pozitiv în dezvoltarea propriei culturi… (pag. 214).

Cu unitatea propriei culturi omul este acel care formeaz cultura întregii societ i i, nemijlocit, imaginea real a con tiin ei de sine în corela ie cu con tiin a na ional .

Numai prin unitatea curat de con tiin na ional un popor î i poate men ine echilibrul autentic în existen a spiritual / intelectual / material , astfel, fiind capabil construiasc o societate fundamentat pe valori na ionale i beneficii comune… (pag. 215). În acest context, este cazul de men ionat Galina Martea, din Basarabia, este autoarea mai multor lucr ri literare i tiin ifice (poezie, proz , publicistic , tiin ), iar valoarea acestora este pus pe cântarul inteligen ei, demnit ii i decen ei personale.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Camelia SURUIANU

Recuperarea omului vechi @î n secolul al XXI-lea Câteva perspective de factur antropologic ce pot fi revalorificate ast zi Panayotis Nellas (1936-1986), unul dintre cei mai de seam gânditori ai Greciei din secolul trecut, a dat spa iului ortodox cea mai cuprinz toare i fidel expunere a antropologiei patristice. În studiul Omul - animal îndumnezeit, Perspectiva pentru o antologie ortodox 1, scriitorul rezum , în urma unei am nun ite analize, concep ia general valabil a sfin ilor p rin i, cu privire la specificitatea divin a fiin ei umane. Se pare c a vedea în om doar un animal cu con tiin a mor ii înc nu îl convinge pe Panayotis Nellas s -l numeasc fiin spiritual . Chiar dac pe om l-am putea numi „animal care se roag ”, totu i nu este suficient, deoarece ceea ce-l deosebe te pe acesta de un dobitoc (animal) este calitatea de a- i însu i în primul rând o înv tur concret , dar în aceea i m sur i corect despre natura dumnezeiasc i pe care s o transmit i altora. Omul are s dit în fiin a sa nevoia de a r spândi tiin a spiritual , necesitate exprimat înc din Vechiul Testament. De exemplu, în Psalmul 50 împ ratul David evoc acest aspect. Iat un vers edificator: „Înv a-voi pe cei delege c ile Tale i cei necredincio i la Tine se vor întoarce”.

Pornind de la acest punct de vedere, Panayotis Nellas consider c „fiind pl smuit dup chipul lui Dumnezeu, omul este alc tuit teologic. i pentru ca s fie, el trebuie s existe i s tr iasc în fiecare clip teocentric.”2 Un fapt intrinsec f pturii umane este acela de a cunoa te pe deplin aspectele concrete. De unde au oamenii aceast abilitate pe care nu o au dobitoacele? Sfântul Grigorie de Nyssa, unul dintre cei mai de seam antropologi din primele secole cre tine, ne l mure te. „Frumuse ea firii umane o formeaz tocmai puterea de cugetare.”3 Pornind de la aceast ipotez ajungem la punctul de plecare al oric rei analize antropologice. Omul este „chip” (icoan ) al lui Dumnezeu ce are s dit în fiin a sa însu irile Sale divine.

Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa „podoaba pe care o poart sufletul omenesc const tocmai în asem narea cu frumuse ea modelului s u i dup cum i oglinda î i câ tig str lucirea prin felul cum red chipul celui ce apare în ea, credem c tot aceea i rela ie este i între cuget i firea care se las condus i îndrumat , fiind în stare astfel s câ tige i prin sine din frumuse ea i des vâr irea Acelui model prin faptul c ea devine în acela i timp un fel de oglind în oglind sau chip al chipului”.4 Comentând apoi pe larg conceptul, despre m sura în care însuirile lui Dumnezeu au fost investite în om, Sfântul Grigorie de Nyssa e de p rere c singura diferen dintre Dumnezeu i om este aceea c primul este necreat pe când al doilea este creat de primul. Iat ce noteaz sfântul p rinte în studiul, Despre facerea i alc tuirea omului: „Dac chipul ar purta în toate ocaziile pecetea frumuse ii pe care o are Modelul nostru, atunci cu greu s-ar isca între ei vreo

neîn elegere, ci între ei s-ar dovedi cea mai deplin unire i identitate. ci ce deosebire poate fi între Dumnezeire i ceea ce e întru toate asemenea ei? Doar una singur , Dumnezeirea e necreat , pe când cel asemenea ei a fost adus la via prin crea ie”5. Dumnezeu, spune Grigorie de Nyssa, „nu- i arat bun tatea doar pe jum tate, d ruind omului doar o parte din bun ile Sale i p strând pentru Sine în chip invidios cealalt parte, ci î i arat suprema bun tate tocmai prin aceea c l-a adus pe om din nefiin la via i l-a cople it cu tot felul de daruri.”6 Omul este în definitiv rodul iubirii lui Dumnezeu, „de aceea îl i r sfa cu daruri atât de mari”. Darul suprem pe care îl prime te acesta este nemurirea dar i libertatea de alegere, mai exact omul având „o superioritate v dit tocmai prin libertatea sa.”7 Des vâr ita libertate, pe care o prime te omul, este de fapt condi ia de instituire, în sinele s u, a oric rei virtu i. C ci „virtutea const în a fi f st pân i a face ceea ce- i place, tot ce faci din constrângere sau din sil nu poate fi virtute.”8 Potrivit acestei concep ii, animalele, deoarece se supun legilor naturii, pe care nu le pot dep i, nu pot avea virtu i.

Omul fiind f cut dup „chipul” lui Dumnezeu poart în sinele u i un „ve mânt” corespunz tor. Astfel „în locul mantiei de purpur omul s-a îmbr cat în haina virtu ii, care-i totu i cea mai împ teasc dintre îmbr min i, iar în loc de sceptru se sprijine te pe fecioria nemuririi, pe când în loc de diadem împ teasc omul e împodobit cu coroana drept ii, a a încât prin toate acestea se distinge printr-o vrednicie de adev rat împ rat ca unul care se aseam aidoma frumuse ii Modelului s u.”9 Potrivit Vechiului Testament, doar omul, dintre toate f pturile, este rezultatul unui sfat Dumnezeiesc, celelalte fiin e au fost f cute un „plan” prealabil. Sfântul Grigore de Nyssa îl compar pe Dumnezeu cu un artist, care a reflectat îndelung asupra viitoarei sale lucr ri. Iat ce spune acesta: „Atunci când a fost vorba de crearea omului a avut loc o sf tuire i, dup cum deducem din cuvântul Scripturii, a avut loc ceea ce face un artist, care- i face o schi de plan pentru ceea ce avea s realizeze.”10 Nicolae Cabasila, în Despre via a în Hristos, analizând i el binecunoscuta tem antropologic , face câteva observa ii. În primul rând trebuie s inem cont de faptul c Sfânta Treime a zis: „S facem om dup chipul i dup asem narea Noastr ... ca s st pâneasc toate viet ile ce se târ sc pe p mânt i tot p mântul.” (Fc.1,26). Rezultatul acestui sfat Dumnezeiesc a fost însu i Hristos, „adic Noul Adam, care este Arhetipul i scopul lui Adam cel vechi. Fiindc nu Adam cel vechi este modelul lui Adam Cel Nou, ci Adam Cel Nou este modelul celui vechi”.11

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii pl

Panayotis Nellas, rezumând înv tura patristic , ne limpeze te asupra acestui aparent paradox. „Nu are imporatan faptul c Hristos nu a existat istoric pe vremea crea iei lui Adam. Faptul c Hristos este în realitatea supratemporal a lui Dumnezeu „mai întâiscut decât toat zidirea” (Col. I, 15-17) constituie o înv tur biblic fundamental . Dac omul, pentru care a fost f cut întreaga crea ie material , a r rit pe p mânt ultimul dup toate creaturile, atunci este, negre it, logic ca Hristos, care reprezint scopul întregii crea ii materiale i spirituale, s fie posterior lui Adam, de vreme ce toate lucrurile sunt conduse de la cele nedes vâr ite spre des vârire.”12 Aceea i idee o g sim i la Sfântul Grigore de Nyssa: „Înc nu- i f cuse apari ia printre vie uitoarele lumii acea falnic i preioas fiin care e omul. C ci nu era firesc s apar st pânul înainte de supu i, ci întâi trebuia preg tit împ ia i abia dup aceea urma s aib loc primirea suveranului”.13 De altfel, acesta compar pozitivizarea lui Adam în spa iul uman, cu o invita ie a St pânului într-o cas preg tit din timp i amenajat cu toate cele necesare. i în aceste condi ii este firesc ca Hristos s reprezinte „scopul mersului ascendent al umanit ii, început dar i cap t al istoriei”14. adar, omul, trebuie s tind neîncetat spre acest Arhetip al u, care în definitiv evoc ideea des vâr irii fiin iale. „Nu este vorba doar de Cuvântul pur i simplu, ci anume de Cuvântul întrupat”. ci, fiind o natur divino-uman omul trebuie s se des vâr easc atât spiritual, cât i trupe te. F urindu-l pe om din elementele Sale fiin iale, Dumnezeu „a s dit în firea sa un amestec de dumnezeiesc i de omenesc pentru ca s poat gusta din fericirea amândurora”.15 De aceea, pân i „sufletul adev rat i des vâr it prin firea lui, precizeaz sfântul p rinte - este ceva unic, capabil s cugete i nematerialnic, dar legat prin sim uri de lumea material ”16.

Aceast armonie des vâr it dintre suflet i trup, în care nici sufletul nu-i este superior trupului, nici trupul sufletului, ci amândou alc tuiesc în mod egal, fiin a uman , este de fapt, s -i spunem, o

Vasili Perov - Orfani în cimitir

27

dire teoforic în care urma s se s luiasc însu i Hristos. ci dac trupul ne-a fost dat pentru a-L înc pea pe Dumnezeu, la vremea venirii lui Hristos în istorie, tot pentru El ne-a fost dat i ra iunea, „fiindc pentru omul cel nou a fost alc tuit dintru început natura omului, mintea i dorin a au fost f cute pentru Acela: minte am primit ca s -L cunoa tem pe Hristos, dorin ca s alerg m spre El, memorie avem ca s -L purt m în ea pe El, fiindc El a fost Arhetipul pentru cele zidite (de El)”17. Condi ia care ne apropie de Dumnezeu, „f cându-ne asem nare des vâr it a Lui”, este nep timirea, pe care de altfel nu o pot de ine animalele. „Cur ia, nep timirea, fericirea, înstr inarea de orice r u i multe altele de acest fel sunt cele prin care se exprim asem narea omului cu Dumnezeu.”18 Nu trebuie s uit m de faptul c fiin a uman , fiind organizat teocentric, tinde în mod natural spre Dumnezeu.

Pentru ca nep timirea noastr s fie realizabil , Dumnezeu ne ruie te pân i o na tere nep tima , nou celor n scu i din b rbat i femeie. Aceast na tere întru Hristos ne este dat de Taina Sfântului Botez. C ci „pentru ca s devin cu adev rat om, Domnul a dat un alt început naturii umane, începutul unei a doua faceri, adi-c na terea spiritual prin Sfântul Botez, care nu e numai o eliberare de consecin ele p catului str mo esc, ci i o realizare pentru fiecare credincios a operei pe care nu a putut s o realizeze Adam.” 19 Un alt p rinte filocalic care dezvolt pe larg aceast tem antropologic este Sfântul Maxim M rturisitorul. Acesta este de p rere c „însu i Adam a fost creat de Dumnezeu dup chipul S u, cu sco-pul de a se na te mai târziu cu voia Sa prin Duhul Sfânt. Dumnezeu voie te ca omul s conlucreze liber, cu puterea pe care o are în sine, la na terea sa.”20 Adam, din p cate, nu a îndeplinit aceast porunc i i-a îndep rtat mintea de Creatorul S u, cugetând la cele str ine.

Astfel, prin gestul s u, el L-a negat pe Dumnezeu, sursa primar a existen ei sale. Drept urmare, Adam „s-a dat pe sine mor ii, sinucigându-se”, prin alegerea pe care de bun voie a f cut-o.

Omul, sus ine Grigore al Nyssei, se na te, cre te, are nevoie de hran , îmb trâne te i moare, ca de altfel i animalele. Iat cum prezint acest aspect sfântul p rinte: „Cele pe care le-a luat omul de la pieile animalului ira ional sunt: împreunarea sexual , concep ia, na terea, întin ciunea, al ptarea la sân, hrana, scurgerea s mân ei, cre terea de la mic la des vâr it, floarea vârstei, b trâne ea, boala i moartea.”21 Omul, prin ceea ce se vede la exterior este în cea mai mare parte chip al unui animal superior, iar chipul lui Dumnezeu este implementat în fiin a sa mai mult prin ceea ce nu se vede. Adam nu a cunoscut nici una din aceste dou st ri fiin iale, „el nici nu s-a n scut ca noi, nici nu a supt sân, nici nu a cunoscut cre terea de la mic la mare, ci a avut de la început «vârsta b rbatului des vâr it»” (Efes. 4, 13), vârsta lui Hristos. Acela i lucru se poate spune i despre Eva, care împreun cu Adam alc tuie te fiin a uman . Iat ce se spune în Vechiul Testament: „a f cut Dumnezeu pe om dup chipul S u, dup chipul lui Dumnezeu l-a f cut, a f cut b rbat i femeie.” (Fc. 1, 27) Sfin ii p rin i sunt de p rere c separarea în b rbat i femeie este chiar posterioar crea iei. Grigorie de Nyssa consider c „împ irea omenirii în b rbat i femeie a avut loc, mai târziu, dup ce s-a încheiat alc tuirea creiei”.22 În Vechiul Testament ni se spune c „Dumnezeu l-a f cut pe om. Dup chipul lui Dumnezeu l-a f cut pe el” ( Fc. 1, 27). „Crearea celui ce a fost f cut «dup chip» i-a atins din acel moment des vârirea. Dup cum este de altfel consemnat în Noul Testament „în Hristos nu este nici parte b rb teasc , nici parte femeiasc (Gal. 3, 28).” adar, excep ia de la aceast regul este însu i Fiul S u, prototipul de altfel al des vâr irii. Dup Învierea Domnului, „Scriptura ne istorise te c în aceste dou direc ii s-a împ it omenirea”23.

Prin împ irea aceasta, b rbat i femeie, Grigore de Nyssa crede s-a introdus de fapt în fiin a noastr ceva „cu totul str in de Dum-

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nezeu”24, acel ceva care ine mai mult de latura animalic a fiin ei noastre, care îi d omului frâu liber, îng duind patima, elementul antagonic virtu ii. „Aceast împ ire care, de altfel, n-are a face cu modelul dumnezeiesc, ci (...) ne încadreaz în ceata viet ilor necuget toare.”25 Ideea c b rbatul i femeia nu au fost separa i dintru în-ceput a dat na tere, în diferite culturi, unor interpret ri de multe ori naive. De exemplu, dup Bereshit Rabba, „la Facere, Adam i Eva st teau spate în spate, lipi i de umeri. Atunci Dumnezeu i-a separat printr-o lovitur de secure, care i-a separat în dou . Al ii sunt de p rere c primul om (Adam) era b rbat pe partea dreapt i femeie pe stânga; dar Dumnezeu l-a t iat în dou jum i.”26 În Banchetul, Platon27 crede c omul primitiv era o fiin bisexual de form sferic .

La popoarele orientale, i mai ales printre pitagoreici, exist concep ia sufletele oamenilor au preexistat anterior într-o lume ideal , din care ulterior au c zut în urma p catului original. Ace ti filozofi au dat na tere unei idei destul de interesante. În opinia lor un suflet putea ajunge „om” numai dup ce gustase anterior din p cat. Iar prin p catul original, unii dintre ace tia în eleg unirea sexual dintre b rbat i femeie.

Antropologia este poate una dintre cele mai discutate ramuri din cadrul teologiei. Diversele coli filozofice i teozofice grece ti, printre care i neoplatonicienii i neopitagoreicii, cât i gnosticii au analizat din mai multe perspective acesta tem . Acest fapt s-a datorat complexit ii sale structurale, cât i perioadei istorice în care antropologia a fost adus în prim plan. În general, filozofii greci, în pofida politeismului de atunci, ajunser s afirme c divinitatea, ca expresie suprem a des vâr irii, este de fapt indivizibil . În mitologia babilonian , de unde avem vestita epopee a lui Ghilgame 28, descoperim o idee înrudit . Autorul popular, de ast dat , ne sugereaz des vâr ita armonie care exista între Enkidu, personajul f urit de zei, i natur .

Acesta dorea s r zbune popula ia Urukului, asuprit de tiranul Ghilgame , care, pentru a- i sl bi adversarul, îi trimite o curtezan ca -l ispiteasc . (Mai spre finalul epopeii afl m din text c cei doi vor

Vasili Perov - Bunic i nepot la pescuit

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

deveni prieteni.) Enkidu cunoa te p catul împreun rii, drept urmare, atunci când se îndreapt spre un jgheab pentru a- i potoli setea, observ c unele animale s lbatice îl ocolesc, iar altele o iau la fug din calea sa. Prin urmare, iat o legend în care, chiar dac nu ni se vorbe te clar despre o existen androgin ini ial a omului, ni se atrage aten ia asupra faptului c în urma împreun rii, atât b rbatul, cât i femeia, î i pierd armonia pe care anterior au avut-o cu spa iul înconjur tor, cât i în raport cu divinul.

Aceast idee o g sim nuan at i în scrierile lui Maxim M rturisitorul. Sfântul p rinte, în spunsuri c tre Talasie despre diferite locuri grele din dumnezeiasca Scristur , subliniaz în câteva rânduri faptul c îndemnul divin „cre te i i v înmul i” reprezint de fapt îndemnul dat de Dumnezeu omului pentru a c uta s i îmbun easc via a duhovniceasc , „o înmul ire spiritual a neamului omenesc”29 i nicidecum textul nu ne trimite la ideea de procreare de prunci.

Tot în lucrarea amintit , sfântul p rinte ne ofer i o explica ie, mai pu in cunoscut cititorilor, cu privire la sensul adânc al unei minuni f cute de Hristos i ne referim la t duirea femeii de scurgerea sângelui. Iat ce scrie Maxim M rturisitorul: „cea bolnav de curgerea sângelui este firea i sufletul omului, a c ror putere, dat lor pentru a da na tere faptelor drept ii i ra iunilor, se scurge spre patimi i materie.”30 Acela i aspect îl întâlnim enun at i în cartea Facerii, unde Adam, de i st pân peste animalele p mântului, dup c dere, va fi nevoit s se apere de r utatea acestora.

Conform Filocaliei, omul a fost creat pentru a se bucura doar de via a cereasc , asemenea îngerilor. i s nu uit m c aceast „urm ” mai exist i ast zi. Via a ascetic sub semnul c lug riei este, de fapt, recapitularea vie ii îngere ti. De aceea, în rai Adam i Eva nu aveau nevoie s se c toreasc . De i aveau trup, nu erau supu i nevoilor trupe ti, î i petreceau timpul asemenea îngerilor, f a fi asedia i de alte patimi. Recuperarea acestei st ri spirituale, de reinstaurare în fiin a noastr a chipului îngeresc, ne-a f duit-o Hristos, la cea de-a doua înviere, unde „to i vor fi una în Hristos” (Gal. 3, 28). Iat un alt exemplu în acest sens. Când Mântuitorul a fost întrebat de c tre saduchei a c ruia dintre cei apte fra i va fi femeia pe care au avut-o to i de nevast , Hristos r spunde: „La înviere nimeni nici nu se însoar , nici nu se m rit , ci to i sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” ( Mt. 22, 30) Astfel, dup cum spune sfântul Grigorie de Nyssa „harul învierii nu trebuie în eles altfel decât ca o restabilire a oamenilor în vechea stare pe care au avut-o înainte de c derea în p cat.”31 C ci „dac via a celor restabili i se aseam cu cea a îngerilor, atunci e limpede c via a de dinainte de p cat era un fel de via îngereasc .”32 A adar, teologii consider c porunca înmul irii a fost dat pe când Adam era înc în rai, dar pentru via a de dup c dere. Acest paradox se explic prin darul atot tiin ei lui Dumnezeu. Iat ce scrie în acest sens Grigorie de Nyssa: „Întrucât Dumnezeu prin puterea Lui a v zut mai înainte dep rtarea noastr liber de pe calea cea dreapt i c derea care a urmat, departe de via a îngerilor, pentru ca s nu nimiceasc sufletele omene ti care uitaser cu totul chipul în care se des vâr esc îngerii, Dumnezeu a rânduit pentru firea noastr ceva mai potrivit st rii de dup alunecarea noastr în p cat: în loc s r mânem la vrednicia îngereasc , El ne-a orânduit s transmitem via a de la unii la al ii întocmai ca dobitoacele i ca viet ile necuget toare”.33 Via a omului de dup c dere e o continu zbatere între animalitate i dorin a de îndumnezeire. „C ci vierme sunt, nu om”, se smere te împ ratul David (Psalmul 21, 6). Dumnezeu, prin îns i perfec iunea sa, nu cunoa te patima. „Pl cerea nu poate caracteriza firea atât de înalt a lui Dumnezeu”.34 De aceea, orice patim nu este altceva decât manifestarea în om a chipului de dobitoc, de animal lipsit de

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

con tiin a dumnezeirii, care „în om cre te cu atât mai mult cu cât conlucreaz în ea i mintea omeneasc ”35. A adar, mintea s-a dovedit a fi principalul factor de c dere spiritual . De aceea sfin ii p rin i au pus problema p catului s vâr it cu gândul. Pentru c mai înainte de vâr irea unei fapte (a unui p cat) exist gândul necurat. Îndobitocirea de care ne vorbe te sfântul p rinte Grigorie de Nyssa este urmarea practic rii continue a p catului, continuitatea ira ional a pornirilor i instinctelor omene ti. Repetabilitatea acestora nu poate duce decât la tergerea chipului i asem rii lui Dumnezeu din fiin a noastr . De aceea, p catul desfrân rii este atât de periculos naturii umane.

Chiar dac , discursul lui Julius Evola, în cartea sa Metafizica sexului36, este contrar ideii enun ate de noi anterior, autorul face totu i o afirma ie care sus ine în mare m sur punctul de vedere al sfântului Grigorie de Nyssa. Eseistul italian accentueaz în câteva rânduri faptul c dintre toate vie uitoarele de pe p mânt doar omul i folose te instinctele sexuale i în afara scopului procrea iei, neavând perioade anumite pentru acest act. Acela i lucru se poate spune i despre alte aspecte instinctuale, cum ar fi mâncatul în exces sau somnul. De exemplu, în cadrul petrecerilor bahice ale romanilor, acestea î i gâdilau gâtul cu o pan , provocându- i voma, pentru a face loc iar i unei mese îndestulate. În urma înclina iilor i preocurilor de acest gen, omului de fapt i se întunec gândirea. Îndat ce în acesta prind r cini, el devine robul dorin elor,37 al senza iilor tima e. i din clipa aceea, dup cum spune Platon, în Republica, are loc în sinele s u o r sturnare, o înlocuire a pece ii lui Dumnezeu cu chipul dobitocului, adic cu un act p tima , de factur instinctual .

Merit s amintim în acest sens vorbele sfântului Ioan Gur de Aur, dintr-o Omilie de-a sa: „Spune-mi dar dup care fapte s te cunosc c e ti cre tin, când totul te arat necre tin? Dar pentru ce spun: cre tin? Nu pot ti bine nici dac e ti om. Când te v d c arunci cu picioarele ca un m gar, c sari ca un taur, c nechezi dup femei ca un arm sar, c e ti lacom la mâncare ca un urs, c i îngra i

Vasili Perov - Muzicianul orb

29

trupul ca un catâr, c e ti ranchiunos ca o c mil , c r pe ti ca un lup, c te mânii ca un arpe, c r ne ti ca o scorpie, c e ti iret ca o vulpe, c ii în tine veninul r ut ii ca o aspid i viper , c lup i împotriva fra ilor t i ca demonul cel r u, cum voi putea s te num r cu oamenii când nu v d în tine caracteristicile firii omene ti? (...)

Cum s te numesc? Fiar ? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu îns ai adunat în tine toate cusururile i mergi chiar mai departe decât fiarele s lbatice. S te numesc drac? Dar dracul nu sluje te tiraniei stomacului, nici nu îndr ge te banii. Spune, te rog, pot s te mai numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele i dracii?”38 Iat , a adar, cum arat omul care se desparte fiin ial de creatorul u, Dumnezeu. „Au nu ti i c celui ce v da i spre ascultare sunte i robi i aceluia v supune i; fie ai p catului spre moarte, fie ai ascult rii spre dreptate” ( Rom. 6, 16). Patima, de orice natur ar fi ea, robe te fiin a uman , de cele mai multe ori definitiv. Ascunzând, ca o masc 39 (compara ia îi apar ine sfântului Grigore de Nyssa) chipul lui Dumnezeu din noi. Maxim M rturisitorul, în Ambigua, merge mai departe. În opinia sa, chipul i asem narea cu Dumnezeu se pot terge la un moment dat din om. Prin p cat, omul poate c dea atât de mult încât piard definitiv pecetea divin . A adar, omul, st pânit de patimi, nu poate s -l cunoasc , s -l vad , i ca urmare nici s -l iubeasc pe Dumnezeu. Iat ce spune sfântul p rinte: „Iubirea fa de Dumnezeu este pe m sura cunoa terii sale”.

Pentru Platon, patima este o piedic în calea filozofiei: „C ci s tii, declar Socrate în Republica, pe cât mai palide devin pentru mine pl cerile legate de trup, pe atât sporesc dorin ele i pl cerile iscate de convorbiri”.40 Dezvoltând aceea i idee, Platon relateaz în continuare o discu ie purtat cu Sofocle: „Odat , poveste te acesta, am fost de fa când cineva l-a întrebat pe poetul Sofocle: „Cum stai Sofocle cu pl cerea iubirii? Mai po i oare s te bucuri de o femeie?”

Poetul îi r spunse: „Nu vorbi cu p cat, omule! Cu adânc mul umire am sc pat de iubire, de parc a fi fugit de un st pân smintit i lbatic”.41 Patimile sunt personificate de sfin ii p rin i asemenea unor fiare care pot s ne sfâ ie trupul. „Închipuie- i, spune sfântul Ioan Gur de Aur, c i mânia este o fiar . Arat i tu fa de tine tot atâta zel cât îl arat al ii pentru îmblânzirea leilor, îmblânze te i tu, domestice te i tu mânia din sufletul t u. i mânia are din i i unghii groaznice, dac nu- i domestice ti mânia, mânia omoar totul din om. (...). Mânia nu vat numai trupul, ci stric i s tatea sufletului, mâncândui, rupându-i, rozându-i toat puterea, f cându-l cu totul nefolositor”.42 Atât „mânia cât i celelalte patimi, afirm sfântul Grigore al Nyssei, nu pot forma un punct de asem nare între Dumnezeu i om.”43 Deoarece Dumnezeu nu se mânie. Izgonirea din rai nu a fost o pedeaps venit din partea lui Dumnezeu, deoarece Creatorul nu î i love te creatura sa, Domnul fiind perfec iunea întruchipat . Pedeapsa este de fapt un efect al ac iunilor noastre, cu alte cuvinte al unei mi ri ce vine în mod natural din partea naturii ce a fost dereglat de ac iunea gre it a lui Adam, c derea acestuia provocând dizarmonia întregului cosmos. Omul adamic a fost cel care i-a atras automat destinul, izgonirea din gr dina raiului. A adar, din dragoste fa de creatura Sa, pentru a- i ajuta f ptura Domnul a vorbit oamenilor prin proorocii Vechiului Testament, cea mai vie dovad de iubire în acest sens.

Dup învierea Fiului S u, Iisus Hristos, îns i moartea, pe care o va cunoa te omul ulterior, nu a mai fost îndreptat împotriva sa, ci împotriva „stric ciunii care-l înv luia”.44 Dup Sfântul Grigore Teologul, Dumnezeu a îng duit moartea „ca r ul s nu devin nemuritor”. Prin moartea biologic , Dumnezeu practic îl sustrage pe om din fa a „r zbun rii” ira ionale a naturii, oferindu-i ansa s i continue existen a într-o alt dimensiune, în împ ia Sa.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(85)/2017

17

Omul este singura fiin liber . Iar ceea ce îl smulge pe acesta din circuitul s u biologic este practicarea virtu ilor, care de altfel sunt însu irile de baz ale divinit ii.45 Fiind o fiin divino-uman , omul tinde în chip natural spre Dumnezeu. Atunci când aceast mi care este întrerupt sau în bu it , omul este bântuit de o mare nelini te sufleteasc . Dar i de o triste e, pe care Lucian Blaga, într-o lucrare de-a sa, o numea „triste e metafizic ”. Iat în acest sens ce noteaz Fericitul Augustin, chiar la începutul Confesiunilor sale: „Nelini tit este sufletul meu, Doamne, pân când nu se va odihni întru Tine.”

Pentru a sc pa de aceast triste e, grecii au inventat banchetele, piesele de teatru, discu iile filozofice, i chiar orgiile trupe ti. Desigur, ei aveau i o fric fa de zei, credeau în r zbunarea i în blestemele pe care ace tia le puteau arunca asupra oamenilor. Despre teama acestora fa de iad, dus uneori pân la paroxism, ne vorbe te i Platon: „Trebuie s tii, Socrate, c atunci când omul crede c este aproape de moarte este cuprins de fric i grij pentru lucruri de care înainte nici nu se sinchisea. Iar pove tile ce se spun despre cele ce s-ar întâmpla în lumea lui Hades, cum c cel ce a f ptuit nedrept i aici trebuie s dea acolo socoteal - pove ti de care râsese în trecut - încep atunci s -i r scoleasc sufletul, din team ca nu cumva ele s se adevereasc . (...) Iar cel care î i descoper multele sale nedrept i din via , se treze te atunci, parc dintr-un somn i, însp imântat de ceea ce i s-ar putea întâmpla, cade în dezn dejde”.46 adar, ca o concluzie la cele anterior enun ate, putem spune c , omul, atât cel din trecut cât i cel de azi, în clipele sale de singur tate, nu în elege cauza propriei sale nelini ti suflete ti, i caut s ob in fel de fel de r spunsuri. De cele mai multe ori acestea sunt de fapt iluzorii i nu fac decât s -l adânceasc în propriul s u p cat. Îns , ceea ce îl poate nelini ti, cel mai mult în asemenea situa ii, este absen a glasului lui Dumnezeu din noi, adic tergerea pece ii divine, chipul i asem narea creaturii cu Dumnezeu.

Grigore de Nyssa, cit., de Panayotis Nellas, op.cit., p.77.

Grigorie de Nyssa, op. cit., p.23.

19 Nellas, Panayotis, op. cit. p. 114.

20 Maxim M rturisitorul cit. de Panayotis Nellas, op. cit., p.114.

21 Sfântul Grigore al Nyssei în Despre suflet i înviere, cit. de Panayotis Nellas, op. cit., p. 88.

22 Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 51.

23 Idem, p. 48.

24 Ibidem., 25 Idem, p. 50.

26 Mircea Eliade, Mefistofel i androginul, Buc., Humanitas, 1995, p.97.

27 Platon, Banchetul, Bucure ti, Editura Mondero, 2003.

28 Epopeea lui Ghilgame , Ia i, Institutul European, 1999.

29 Panayotis Nellas, op. cit, p. 109.

30 Maxim M rturisitorul, spunsuri c tre Talasie despre diferite locuri grele din dumnezeiasca Scristur , în Filocalia, vol. 3, trad. de pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, Bucure ti, Editura Harisma, 1994, p. 156.

31 Grigorie de Nyssa, op. cit, p. 48.

32 Idem, p. 52.

33 Idem, p. 53.

34 Ibidem., 35 Ibidem., 36 Julius Evolas, Metafizica sexului, Bucure ti, Editura Humanitas, 1993.

37 Cf. Platon, Republica, Opere vol. V, Bucure ti, Editura tiin ific i enciclopedic , 1986, pp. 82-83.

38 Ioan Gur de Aur, op. cit, p.60.

39 Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.

40 Panayotis Nellas, op. cit, p. 101.

41 Maxim M rturisitorul, cit. de Panayotis Nellas, op. cit., p. 95.

42 Ioan Gur de Aur, Srieri, Omilii la Matei, Omilia IV, VIII, trd. de Pr. D. Fecioru, Buc., Ed. Institutul Biblic i de Misiune al BOR, 1994, pp. 58-59.

43 Compara ie a Sfântului Grigore de Nyssa, op. cit., p.55.

44 Platon, op. cit, p. 82.

45 Idem., p. 83.

46 Platon, Republica, op. cit., p. 85.

18

1

Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, Perspectiva pentru o antologie ortodox , Sibiu, Ed. Deisis, 1999.

2 Idem., p. 84.

3 Grigore de Nyssa, Despre facerea i alc tuirea omului, Scrieri, trad. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Bucure ti, Editura Institutului Biblic i de misiune al BOR, 1998, colec ia PSB, p.38.

4 Idem, p. 37.

5 Idem, p.49.

6 Ibidem 7 Idem, p. 22.

8 Idem, p.49, Ideia o g sim i la Platon, în Republica, Opere, vol. V. 9 Idem, p. 23.

10 Idem, pp. 21-22.

11 Panayotis Nellas op. cit., p.

77, apud. Cf. Nicolae Cabasila, Despre via a în Hristos 6, PG 150, 680.

12 Ibidem,, 13 Idem, p.20.

14 Panayotis Nellas, op. cit. p.

77.

15 Grigore de Nyssa, op. cit., p. 21.

16 Idem, p. 45.

Vasili Perov - Ultima c

torie

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Al. Florin }ENE

Florentin Smarandache sau polivalen\a unui scriitor ]i om de ]tiin\[ întorc cu gândul în urm , cu aprox.

27 de ani, când am primit o carte de la prof.

Florentin Smarandache, în care se dest inuia cum a reu it s evadeze din lag rul comunist din ara noastr . Citind cartea, am tr it al turi de autor toate experien ele pl cute i nepl cute prin care a trecut. Îmi aduc aminte c am scris despre acest volum o cronic pe care am publicat-o în presa clujean i nu numai.

De-a lungul anilor am mai scris despre unele c i al c ror autor este acest prolific om de cultur i tiin conjude ean cu mine, prin a c rei comun natal B lce ti trec i acum, mergând spre localitatea Ro iile, unde s-a n scut mama mea. De câte ori automobilul în care m aflu înf oar distan ele pe ro i prin comuna B lce ti, gândul mi-l aduce în actualitate pe copilul Florentin ai c rui pa i îi presimt în ograda p rinteasc al turi de mama sa în perioada când tr ia, de la care primeam ile fiului - expediate din Statele Unite.

Acum, când am editat cartea „Florentin Smarandache i seduc ia polimorfismului”, al turi de d-l Andru a R. V tuiu, în care sunt cuprinse analize, interpret ri, cronici, articole,

note i recenzii semnate de o pleiad de personalit i din domeniul literar i tiin ific din ar i str in tate, mai degrab , pot spune, un grup de stele dintr-o constela ie a culturii universale, ce m ajut s reconstitui ampla activitate a lui Florentin Smarandache în domeniile culturii, fizicii i matematicii, biologiei, filozofiei, artei, prin aprecierile acestor personalit i.

Cartea se deschide cu o prefa semnat de Al. Florin ene i Andru a R. V tuiu subliniindu-se c volumul se „concentreaz pe universul general al scrierilor literare smarandachiene, punctând c i mai vechi sau mai noi, din diversele genuri literare abordate de scriitorul olteano-american, i las deoparte în totalitate bogata activitate în domeniul tiin elor exacte a profesorului Florentin Smarandache. Un calup consistent de texte vizeaz mi carea literar-artistic ( i tiin ific totodat !) pe care a ini iat-o Florentin Smarandache înc în anii ‘80 ai secolului trecut (paradoxismul) i inventariaz câteva dintre apari iile editoriale paradoxiste de dat recent . Reproducem i un studiu aplicativ tangent paradoxismului, singurul de acest gen din volum. Alt num r semnificativ de materiale c tore te prin... c toriile lui Florentin Smarandache, ale c rui jurnale instantanee (foto, video, text) se constituie într-o revela ie a literaturii de voiaj de azi.”

Ultima sa c torie, din Arhipelagul Galapagos, i-a dat inspira ia de a extinde în biologie Teoria Evolu iei, a lui Darwin, la o „Teorie Neutrosofic a Evolu iei: Grade de Evolu ie, Grade de Nedeterminare i Grade de Involu ie”, observând c în timp unele p i ale corpului evolueaz , altele involueaz .

Descoperim în cele peste 800 de pagini ale c ii semn tura unor personalit i din ar i de pe mapamond, ca: (în ordine alfabetic ) Marian Barbu, George B jenaru, Adrian Botez, Mircea Brenciu, Ada Cârstoiu, Petre Cichirdan, Paul Courget, Ioan Danil , Daniel Deleanu, Doina Dr gan, Doina Dr gu , tefan Dumitrescu, Radu Enescu, Eugen

Evu, Ovidiu Ghidirmic, Eva Halus, Dumitru Ichim, Ion Iorga-Sim n, Cezar Iv nescu, Charles T. Le, Jean-Michel Levenard, Alexandru Lungu, Constantin Manea, Nicolae Novac, Ion P ianu, Marian P tra cu, Andrei Pogány, Constantin M. Popa, Marian Popa, Ion Popescu-Br diceni, Emilia Popescu-Diculescu, Marin Popescu-Diculescu, Titu Popescu, Khalil Rais, Ion Rotaru, Nicolae Rusu, Gheorghe S voiu, Jawad Ben Serghini, Mircea Sever, Florentin Smarandache, Cecilia Sherban, Ion Soare, Dan T rchil , Mirela Teodorescu, Gheorghe Tomozei, T. Topoloveanu, Marian aicu, Al. Florin ene, Geo Vasile, Andru a R. V tuiu, Mihail I. Vlad, Ion Radu Z greanu .a, oameni de cultur i din domeniul tiin ei. Cu ajutorul aprecierilor acestora pot s reconstitui imaginea vie ii lui Florentin Smarandache dedicat crea iei literare i a logicii tiin ei.

Scriitorul Florentin Smarandache pune pentru prima dat , în 1980, problema esen ei paradoxismului în literatur . Practic descoperind un nou curent literar. Acest curent, teoretizat de savantul român aclimatizat în SUA, ne pune în fa a unor figuri de retoric prin care se unesc dou idei aparent contradictorii.

Autor a numeroase c i de literatur , critic literar , studii, eseuri, traduceri, teatru, poezie, nuvele, un roman, c i pentru copii, albume de arta si teoria artei i dic ionare.

Florentin Smarandache a studiat în SUA, matematic , informatic i metodica predarii matematicii la Arizona State University, Tempe, 1991, Pima Community College, Tucson, 1995, Universitatea din Phoenix, Tucson, 1996, i un Masterat în Computere, pe lâng Doctoratul din Matematic . A urmat studii postdoctorale la New Mexico State University, Las Cruces, 1998, Universitatea din New Mexico,Gallup, 1998-1999, la National Science Foundation, Programul Chautauqua, Universitatea din Texas, Austin, 1999, i Los Alamos National laborator cu programul Educa ional

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

suport de re ea, UNM Gallup 1999, ob inând în 1997 gradul de Doctor în Matematic în Algebra si Teoria Numerelor la Universitatea de Stat din Chi in u, capitala Republicii Moldova, iar mai târziu postdoctoratul în matematic aplicat la Universitatea de tiin e din Okayama, Japonia.

Alte cercet ri postodoctorale la Universitatea de tiin e i Tehnologie Guangdong, din Guangzhou, China; la Air Force Research Laboratory (Statul New York, SUA) la State University of New York Institute of Technology, i la ENSIETA (Brest, Franta) în cadrul Departamentului de Ap rare Na ional .

Fiind autor prolific, înzestrat cu talent, i st ruin în descoperirea subtilit ilor materiei i al gândirii umane, a scris numeroase i, studii i articole de-a lungul anilor: În 1970 a început colaborarea la revista colii Pedagogice, „N zuin e”, i apoi a continuat la mai multe reviste române ti i str ine, în num r de peste cincizeci de publica ii i o sut de reviste literare. El însu i a tradus câteva din lucr rile sale în limbile francez i englez , dar opera sa este tradus i în limba spaniol , portughez , italian , esperanto, ru, sârb , greac , japoneza, chinez i arab .

Colaboreaz cu poezii la peste 50 de antologii din România, dar i în cele publicate în limbile francez , italian , american , indian , coreean . Este un autor înzestrat, de asemenea, co-autor i editor de 100 de c i i peste 400 articole în domeniul matematicii (teoria numerelor, geometrie non-euclidien , logica neutrosofica), fizic , filosofie, literatur (poezii, nuvele, povestiri, romane, piese de teatru, eseuri, traduceri, interviuri), rebus, art (pe baza experien ei în pictur , colaj, fotografie, art pe computer).

Florentin Smarandache î i scrie lucr rile în limba român , francez i englez .

A publicat studiile: „Formule pentru spirit (Formule pentru minte)” - început editorial, sub pseudonimul Ovidiu Florentin, în 1981 „Sensul nonsensului”, „Probleme cu i f ... probleme!” Fez, Maroc, în 1983, „Antichambres / Antipoésies / Bizareries”, Caen, Fran a, în 1989, „Nonpoems” (poeme de avangard ), Phoenix, Tucson, SUA, 1990. Iar în 1991 promoveaz curentul literar pe care l-a numit paradoxism: o nou mi care literar , despre care scrie într-o carte publicat în Bergerac, Fran a, 1992. În continuare mai public „Z pada Întunecat (Dark Snow)”, Phoenix, Tucson, SUA; în 1992, „Nonroman”, Craiova, România, 1993; „MetaIstorie”, trilogie de teatru, Bucure ti, România, 1993; „Întâmpl ri cu P cal ” - teatru pentru copii, „Fugit...

Jurnal de Lag r”, Bucure ti, România, 1994; „Collected Papers” (articole colectate), vol.

I, Bucure ti, România, 1996; vol. II, Chi in u,

Universitatea din Moldova, 1997; Vol. III, Oradea, România, în 2000 a publicat „Scrieri defecte (proz scurt )”, Craiova, România, 1997; „Distihuri Paradoxiste”, „Afinit i”, Norresundby, Danemarca, 1998; „Întreab -m s te întreb! (Interviuri)”, Târgovi te, România, 1999; „Outer-Art” (cinci albume de art ), „Cântece de mahala”, „În apte limbi (poeme)”, Oradea, România, 2000, „A Unifying Field in Logics: Neutrosophic Logic. Ne-utrosophy.

Neutrosophic Set, Neutrosophic Probability and Statistics”, Rehoboth, SUA, 2000.

A editat a patra Antologie Interna ional a Paradoxismului (care con ine o sut de scriitori din întreaga lume) i, de asemenea, a treia Antologia Interna ional despre paradoxism ce cuprinde patruzeci de poe i, ap rut la Oradea, Romania, în anul 2000. În total a editat 13 antologii paradoxiste internationale.

Acest mare om de cultur , de tiin i logic , care face cinste culturii romane, a publicat mult mai multe lucr ri decât cele enunate de mine aici, prin cercet rile sale a contrazis chiar pe Einstein. Despre acest eveniment reproduc din publica ia ZF-EVENIMENT articolul semnat de Adrian Voicu: „Îl cheam Florentin Smarandache, este român, i a contrazis teoria relativit ii a lui Einstein. Iar CERN i-a dat dreptate. În urm cu o lun un experiment efectuat la CERN, cel mai mare laborator de fizic din lume, a relevat c anumite particule pot c tori aparent mai repede decât viteza luminii, o ipotez care zguduie din temelii fundamentele pe care se bazeaz cercet rile fizice de la Einstein încoace.

Antonio Ereditano, liderul experimentului Opera de la laboratorul elve ian, a anun at c în cadrul experimentului, raze de neutroni au c torit pe o distan de 730 de kilometri de la Cern, în Elve ia, la Gran Sasso, în Italia cu circa 60 de nanosecunde (o nanosecund este a miliarda parte dintr-o secund - n.red.) mai repede decât viteza luminii (300.000 de km pe secund ).

Diferen a de doar 0,01% reprezint un punct de cotitur în cercetarea vitezelor superluminice. Teoriile actuale ale fizicii stipuleaz c viteza luminii este limita absolut care nu poate fi dep it decât prin implicarea unor factori externi, cum ar fi di-mensiuni paralele sau «g uri de vierme».

Ceea ce nu s-a spus la vremea respectiv este faptul c teoria lui Einstein a fost contrazis chiar de un român în 1993. Pe baza unui manuscris din 1972, când era elev la Rm. Valcea, Florentin Smarandache a prezentat la Universitatea Blumenau din Brazilia în 1993 ipoteza c «nu exist o barier a vitezei în univers i se pot construi orice viteze», ipotez publicat apoi într-un articol în 1998.”

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Înainte de a încheia acest periplu prin cartea „Florentin Smarandache i seduc ia polimorfismului” am ales aprecierile lui Geo Vasile ce cu profesionalism spune: i totu i... Esen ial pentru Florentin Smarandache este încrederea sa ne rmurit în propria expresie, fie ca jurnal, lettrism, grafism, ebo e, document, non-roman sau poezie.

Energia sa creatoare, aproape renascentist , se consum pe cele mai labile zone, minate sau b torite stilistic, important este ca oximoronul, diatriba, tandre ea, sfidarea, nonsensul, paradoxul provocator i plurilingvismul s func ioneze. Pentru Florentin Smarandache nu Florentin Smarandache i seduc ia polimorfismului exist ca tabuuri, ci doar libertatea celor mai izbitoare asociii de cuvinte c zute din abolitul turn Babel. Poetul nu ocole te nici locurile comune, nici st rile magmatice, nici varia iunile (necoapte) pe aceea i tem , con tient c mulimea scurtcircuitelor nu poate s nu produc m car o singur carte de poezie, între Gellu Naum i optzeci ti. Un lux i-o voluptate f calm, o cultur poetic vastissim , iat tot atâtea argumente ce-i îng duie lui Florentin Smarandache s pozeze în exorcist al îns i ideii de literatur , într-un blând inchizitor ce parodiaz îns i reputa ia paradoxului ca rela ie între text, cititor i autor. Ironic pân la paroxism, paradoxist pâla silogism, iconoclast pân la delicioase jocuri anagramatice, Florentin Smarandache este un computer-hand al himerelor salvate.”

Dac acest om de cultur nu este îndeajuns de apreciat în ara sa, se pare c zicala româneasc „Nimeni nu e profet în ara lui” se potrive te pe nedrept i la aceast personalitate, a a cum la mul i savan i români s-a potrivit. P cat!

Denis Diderot scria, prin 1734, c „Elogiul contemporanilor no tri nu-i niciodat adus în timpul vie ii. E adus doar în posteritate”. În via a savantului Florentin Smarandache cu drumuri i gropi, cu pâine i sare, cu miere în cuvinte descoperim rostul omului ce în aspira ie afl nemurirea care se poate realiza prin art i tiin , dar i în ac iunea permanent pus în serviciul umanit ii.

Cartea despre olteanul din B lce ti, devenit om al planetei, ne creioneaz o personalitate complex care a modelat în tiparele unei sensibilit i armonioase dar i îndr zne e ideile sale.

Acesta fiind un umanist profund de tip renascentist, precum Leonardo da Vinci, Erasmus din Rotterdam, Giovani Pico della Miradola, Olahus, Cantemir, Herman Julius Oberth, sau regretatul academician Solomon Marcus.

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Viorica POPESCU

Debut Gitta Elisa MACOSTRAI Prim vara

APA - inform sau chioar rat dar cu atât mai bogat - st pâna în cer i pe2/3 din planet este, dup Fiul Omului, cea mai puternic for i, ca El, cea mai sfioas ; smerit , omniprezent , de i nu are preten ii - ia orice form care o g zduie te; rezist la foc i la ger i repede se converte te de la vapori la ghe ari - f gust sau miros în starea ei pur element de Binecuvântare pentru om, via , natur .

Ea, Apa, e prezent Oriunde în cer, pe p mânt în om i-n decor verde-albastru în sânge, în ochi, în creier i-n vise lacustre de croaziere mai fanteziste ori mai reale... În rezumat, f ea nu se poate exista - e un fel de Hristos materializat concret pe p mânt s binecuvânteze chiar când pedepse te.

Dar ea, Apa, omniprezent în verdele ei crud în str fund sau în argint despletit pe cel mai des vâr it décor tipic norvegian nu-i nic ieri ca aici mai frumoas despletit în fire-fuioare - cosi e de fete-mirese cu fa a de soare i sâni tari de stânc sc lda i în uvoaie cumin i sau zgomotoase fie vis sau poezie de departe, de-aproape din croaziera cu fior de fiord de vacan viking norvegian .

Cire ii japonezi înflori i i soarele ce mângâie pe umeri îmi amintesc de zilele acelea în care ne petreceam timpul în parcul de lâng casa lui. Ne priveam în ochi i ne zâmbeam, apoi ne îmb tam în ploaia de p dii i petale de magnolie.

Râdeam de pisica aia zbuciumat ce alerga dintr-un col în altul, în jurul statuii i apoi înapoi, doar pentru a se urca în copacul de lâng banca noastr .

Când îl priveam, ochii zâmbeau de albastrul cerului, nasul se ridica fâ ne , iar buzele ro ii precum bujorii cr pau în surâsul dragostei.

Eram doi pistruia i sub soare, cu p rul negru de culoarea c rbunelui i mâinile înnodate precum crengile copacilor ve nic trâni. Aveam i noi trunchiul nostru, puternic înr cinat în inim , ce f cea din noi un singur „eu”.

Epilog i te visam un animal, cu n ri în vânt i mers pierdut carnal”... i încercam s m pierd în ochii t i, visând cu ochii deschi i, privind spre tavan i urm rind particulele de praf cum danseaz în razele soarelui. i întrebam de mii de ori, încercând s deslu esc de ce nu pot zbura prin acel tavan cojit, cu aripi de furtun , pân în momentul în care ne-am s rutat de r mas bun. S mai sorb înc o dat din gustul dulce am rui al sfâr itului, el mai frumos ca începutul, epilogul unei aventuri tr ite în sufrageria ta, sub lumina l mpii ce veghea din col ul camerei. Îmi amintesc momentul când am tiut c nu ne mai iubim, când corpurile ni s-au dezlipit i sufletul i mintea au zburat cât mai departe, sub acel clar de lun , îmb ta i de muzic , în delir, rutându-ne cu jind i ur . i ne-am atins cu o pan , ne-am iubit în scris, ne-am rutat cu cerul i am zburat spre abis.

Uneori m mai gândesc la noi, doi aventurieri, ve nic vis tori, acum pe c i separate, mergând din iner ie.

33

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Antonia BODEA

Din heraldica tradi\iei În arealul poeziei contemporane, b lia pentru modernizarea viziunii i expresiei poetice este tot mai evident i prime te o multitudine de nuan e, toate cu tent teribilist , toate reiterând criteriile mi rii avangardiste, racordate la momentul istoric actual.

Evolu ia majorit ii poe ilor considera i avangardi ti, nonconformi ti a dep it adesea criza tendin elor înnoitoare i ei s-au reîntors la problematica i armonia versului clasic, prin esen .

Este cazul cel mai semnificativ al marelui poet Nichita St nescu, al c rui traseu poetic a cultivat un adev rat avangardism prin înnoirea imaginii, prin for a i originalitatea poeziei de concep ie, pentru ca în final s se reîntoarc la „dulcele stil clasic”, dup propria-i expresie.

Chiar dac pasagere, asemenea exerci ii poetice îmbog esc câmpul imaginarului artistic, poetul reg sindu-se tocmai în nevoia de a descifra i exprima metaforic o diversitate de noi i noi semnifica ii.

Drept urmare, eul liric se ipostaziaz acum mai pu in egocentric cât, mai ales, sub raportul sinelui cu realitatea, cu semenii, cu actul creator însu i, c utându-se adânc sensul poeziei. Dovad stau mul imea „Artelor poetice”, specifice sec. al XX-lea, în care drama

artistului prime te profunzimea con tiin ei gestului crea iei prin cuvânt.

Pe acest fundal, volumul de poezie „Anotimpurile vie ii”, al poetului Iustinian Gr. Zegreanu, ap rut la Ed. Avaton, Cluj-Napoca, 2016, al aselea, în ordine cronologic din panoplia poetic a autorului, pare a purta însemnele unei veritabile „Arte poetice”.

Intitulat sugestiv, volumul marcheaz de fapt etapele devenirii poetice ale autorului, înscris în aura unei adev rate Dinastii, susinut prin genera ii de poe i, ca o garan ie spiritual a blazonului prin care se deschide cartea. Într-o prezentare elegant i sugestiv , cu o grafic ce sugereaz în simbolistica renascentist dictonul „Fortuna labilis”, convertit în conceptul existen ei ca aspira ie spiritual , volumul de versuri imagineaz condi ia uman victorioas asupra timpului eroziv.

Structurat în patru p i, corespunz toare anotimpurilor naturii i o a cincea parte, destinat condi iei spirituale a omului, volumul se deschide cu poemele adunate sub titlul: „Inocen ”, într-un transfer cu privire la sensul purit ii prim verii asupra vârstei copiriei spiritului.

Sub semnul voluptuos venusian, înv luit în t ria aromelor dionisiace, via a ne te cerându- i drepturile pe traiectoria destinului, în ritmul insinuant al timpului necru tor, înscris pe traseul Na tere - Moarte.

Fascinant i problematic , prima imagine grafic deschide larg por ile fiin ei i, în acela i timp, semnele de întrebare ce o problematizeaz .

Primul poem e un solilocviu prin care eul liric î i m rturise te dramatica sa c utare a structurii duale, între teluric i spiritual, între fizic i metafizic, între existen a efemer i visul poetic: „Nu m-am gândit s i repro ez vreodat / C ut rile rebele r mase f c uz / Blestemând n dejdea mea ciudat / Dup o imaculat i nevinovat muz /.../ Hoin reala ta se d -n spectacol/ Fabula ia mea, are îns alt voca ie” („Prietene”).

Un sentiment al predestin rii se degaj din fiecare poem împletit în permanen cu nelini tea c ut rii acelui ceva misterios, peste vicisitudini i obstacole ce zdren uiau aripile

ori z rniceau visele. Astfel, fiin at dintrun „basm f nume”, poetul îl poart cu sine într-o permanent nelini te, cu unica stringent necesitate de a-i da consisten în via i în nemurire. Magician al cuvintelor, poetul tr ie te m re ia i tragismul demiurgic în c utarea febril a sinelui de esen a divin : „Totu i ce pu in îmi trebuie mie/ S construiesc un nou p mânt/ O mas , un pix i o hârtie/ În inim , un foc curat i sfânt” („Creator de cuvinte”). lia cu „necuvintele” pare un co mar, pare o existen dintr-o alt dimensiune în care poetul, în ipostaza lui F t-Frumos, învinge balaurul mare i cu solzi de aur - via a cu tenta iile ei - pentru a o cuceri pe Ileana Cosânzeana - Poezia - adunat în suflet sub chip de rug ciune. Receptiv la mi rile naturii, ochiul artistului distinge în roua de pe o frunz lacrima propriului destin, sau în traiectoria maiestuoas a soarelui, soarta omului supus trecerii timpului: „Sunt zile când Soarele se joac cu vântul/ Cu razele-i c zând sub a tr znetelor prad / Cu chipul ascuns de-a norilor gr mad / Într-un apus mai negru ca mormântul” („Superba majestate”).

Aparent flegmatic, poetul este de fapt marcat de condi ia omului încercând s dezlege enigmele care-i jaloneaz esen a legii contrastelor, a ezat la întret ierea capriciilor Timpului, pedepsit cu harul verbului, chinuit de interdic ii în c utarea certitudinilor, precum în poemul „Ecce homo”: „Sunt un amestec de mângâieri împerecheate-n s rut ri/ De patim nebun i de vorbe ce nu pot, s le spui.../ Sunt un amestec de sunete de harpe într-un concert de trompete”.

Printre toate experien ele agasante i angoasate, printre ghimpi ascun i sub albul sidefiu al trandafirilor, se insinueaz Poezia, „dintr-un pumn de vorbe pierdute-n ve nicie”, din timpul sacrificat durerii tuturor, din roua suferin ei umane. Nelini tea propriei chem ri na te întreb ri definitorii asupra condi iei poetului, a c ut rii disperate în visul cuprinderii inefabilului, ca singur i sigur aspira ie: „Poezia este de fapt o fiin / Ce tr ie te singur dup legile ei” („Poezia”).

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În orizontul c ut rilor poetice, Iubirea, înfiripat inocent, anun at subsidiar prin însemnele anotimpului vie ii („Buletin meteorologic”), inund voluptuos i totodat serafic, în versuri cu tonalit i de roman , în poeme precum: „Mi-e dor”, sau „Floarea mea” etc.

Farmecul feminit ii încarc clipa gr itoare cu grele t ceri, confer vie ii unicul sens, împline te rostul c ut rilor: „Iubita mea, femeia mea, via a mea/ Mi-e dor de sufletul din carnea ta/ Tu e ti st pâna dar i sclava mea” („Mi-e dor”).

Tr it cu aceea i intensitate ca i patima pentru poezie, prezen a femeii risipe te farmece, înv luie totul în aromele tari ale dorin ei i împlinirii; încununeaz agonia i extazul, iadul i cerul, culege str lucirea anotimpurilor, se împline te în rodul iubirii, precum în poemul „Anotimpurile vie ii”, poemul care d i titlul volumului.

Uneori, sub ap sarea p tima a sângelui, iubirea smulge din sine dorin a de eliberare, de farmecul cel dureros, dar în elege victoria i-ar aduce doar suferin : „Miam l sat inima s te urasc / S te ucid , s te omoare/ În scurta ta existen omeneas/ S sim i i tu c iubirea doare” („Triumf inutil”).

Adeseori versurile poemelor de dragoste degaj o atmosfer cald , trist , îmbietoare, melancolic , de roman , precum în poemul „Târziu” sau „Iube te-m , alint -m ”.

Alteori iubirea, asociat unui „joc de i” sau, ca într-un misterios proces alchimic, durerea e decantat în iubire, ori într-un câmp de lupt , ucigând visul de fericire i despletind vie ii „Drumuri” mereu la r scruce, n dite de „Gânduri negre”...

Sub un orizont întunecat, poezia devine acum o obsedant medita ie asupra vie ii consumate sub umbra mor ii, vocabula devenind predominant morbid din perspectiva cimitirelor, a cavourilor, în emo ia amintirilor ce î i preling z rnicia peste zile i nop i.

Târât în vârtejul patimilor, cople it de povara întreb rilor nerostite, poetul tr ie te spaimele întunericului tainelor nep trunse ale sensului vie ii i caut refugiu într-o existen f întreb ri: „Gândurile mele, sear de sear / Rup buc i din haina nop ii/ De team s nu dispar / Se joac cu via a în mâna sor ii” („Noaptea”). „De aceea sunt dispus s vând/ unui ran gospod rie/ râna unui suflet care sunt/ Carcasa unui om pierdut pentru vecie” („Abjurare”).

Aplecat blagian peste marginile lumii, poetul se simte un „ghi eu deschis non-stop durerii tuturor”, încercând s se salveze în

sensul clipei f de rost, dar hoin rind pe drumul ce- i ine soarta-n palm , î i descoper r cinile înfipte în leg mântul solar al poeticit ii: „Din visele înalte i multe/ Mi-am desenat o umbr pe podea/ S aud cum clipa se ascute/ i timpul plânge cu versuri, pe inima mea” („S simt c sunt, simt c este”).

Ciclul de poeme „Credin ” abordeaz din perspectiv metafizic problematica existen ei în raport cu divinitatea, cu dureroasa constatare a înstr in rii omului de Dumnezeu, precum i a vitregirii vie ii lipsit de calea dumnezeirii: „Când Dumnezeu timpul l-a prestabilit/ Cred c a uitat s ne îndrume/ .../ De-atunci soarta ni s-a schimbat/ i am mas doar în cuvinte ag i/ Zb tândune între durere i p cat” („Genez ”).

Ag at cu disperare de singura zestre divin , cuvântul, poetul sper în mântuirea prin for a în elegerii verbului: i cred c atunci când voi muri/ Trecând în lumea celor sfinte,/ Cu zestrea mea s rac de cuvinte,/ Dumnezeu din nou îmi va zâmbi”. mas ran pentru semeni, în versurile sale poetul va decanta suferin a generaluman , de i neîn eles de ace tia, într-un gest de purificare antropomorf : „Te rog nu trezi triste ea amintirilor/ Îngropate în co ciugul zilelor de ieri/ .../ i nici nu-mi sculpta în ghea chipul/ Cu ceala atâtor neîntrupate dorin e/ .../ Ocole te-m ocole teca pe un stârv de oameni ucis/ R stignit de dragul unor speran e de arte.../ Eu am cântat deja prohod de pomenire/ sânduca s rb toare-n calendar/ Poezia mea o vie amintire,/ Ca schimb de plat la dricar”.

O problematic ce str bate întreg volumul este aceea a demnit ii umane drept condi ie esen ial în via i în ve nicie, din perspectiva omului ca st pânul unui liber-arbitru, precum în poemele „Dac-a fi o lumânare” sau „Adus la marea judecat ”.

Alegând din via suferin a, poetul se autoflageleaz în speran a în elegerii adâncului crez existen ial, a nevoii de a arde pe rugul mântuirii, ca o victorie în b lia propriului abis: „Atunci îmi ard noaptea ca pe o igar ,/ Pe care o încep dar nu tiu când o voi sfâr i,/ tiu doar c cenu a zorilor va fi amar ” („Insomnia mea”).

Oricum, desenul abstract al destinului, îl uie te prin „Timpul nebun” i-i cerne suferin a în în elepciunea percep iei sensului ini iatic al sacrificiului: „Dac nu ai fi tiut cum s cazi/ Nu te-ai în a din pulberea amar / Dac reînvii în zâmbetul de azi/ Este pentru c ai murit în lacrim asear .” („Nu ai ti”).

Ridicat de la p mânt, sub roza ochiului ocrotitor al divinit ii, sufletul î i „caut locul sub cer” i, peste r cirile trecutului arse

35

în creuzetul d ruit „În elepciunii” - cum se intituleaz al cincilea ciclu de versuri marcând spiritualizarea în vârstele omului -, poetul î i urmeaz povârni ul propriei meniri: „În spatele meu se întinde pustiul/ În fa , mun ii sunt cât zarea/ Am pornit pe jos s mi caut norocul,/ În necunoscut îmi caut rarea”. i, într-adev r, poemele subscrise acestui ciclu sunt veritabile exerci ii de în elepciune, prin esen ializarea mesajului, prin verbul concis ce îmbrac un ton calm, echilibrat, eliberat de patima exploziv , prin stoicismul abordat cu o morg tu at între ironie i acceptare.

Dac în primele patru cicluri stilul general adoptat se contura între clasic i romantic, cu unele iriz ri rafaelite, precum în poemele grupate sub titlul „Iubire”, sau împov rat de viziuni expresioniste, precum în „Drumuri” i „Credin ”, în capitolul „În elepciune” se degaj o perspectiv postmodern prin deta area, pozi ionarea în afara universului poetic, ce devine obiect al contempla iei i nu doar o simpl expresie a emo iei artistice. Într-un exerci iu de sublimare, printr-o ingenioas art de metaforizare a expresiei, cuvintele î i dezv luie esen a aproape sibilinic , în a a fel încât poemele prezint o oar tent aforistic .

Astfel, via a devine o tabl de ah, pe care actantul în ipostaza în eleptului, se înc âneaz s o dezlege („Jocul de ah”), unele poeme cu tent oniric deconspir fa a insignifiant a existen ei, banalitatea omului demitizat pân la nivelul obiectelor inutile („Scuturat de spaim ”). Alteori, într-un ingenios joc al viziunii se reveleaz cruzimea, sadismul, nimicnicia, obtuzitatea i suficien a, ca atitudini predominante degradând condi ia uman , precum în poemul „Destin de granit”.

Imaginându-se în postura unei pl ci de granit din pavajul str zii, simte agresiunea semenilor, nimicnicia lor, pe când în luciul pl cii el adun soarele i luna, cu alte cuvinte, tr ie te intens spiritualitatea: „De i uneori m mai întrec cu gluma/ Zicând trec torilor u or jignit/ Pierdut parc la marginea universului/ – Circula i pe partea carosabil a sufletului”.

Experien a de via acumulat îi d poetului posibilitatea de a se convinge asupra unicului sens al existen ei i anume în area prin cultivarea spiritului creator, existen a oferind o infinitate de posibilit i, care s solicite omul pe deplin, cu toate valen ele sale morale i spirituale. În acest fel, poetul se simte atras de chemarea vie ii care, asemenea m rii, i se ofer spre a-i descifra tainele, cu un puternic sentiment de încântare: „E marea mea i o ador/ i-n via a nu m sperie nimic/ M întorc la ea acum cu dor/ de i în ea, m simt atât de mic” („Marea mea”).

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Mihai CABA

George Topârceanu, „chiria]ul gr[bit” al Ie]ilor 80 de ani de la moarte

via a i activitatea literar ale poetului, prozatorului, memorialistului i publicistului George Topârceanu sunt legate indisolubil de Ia i, de Cetatea ie ean a Istoriei, Culturii i Spiritualit ii Române ti, nu mai este demult o necunoscut pentru niciun român, chiar dac percep ia multora dintre ei o asociaz f temei cu versurile savuroasei sale „balade a chiria ului gr bit”. Indiscutabil, chiar dac s-a n scut la Bucure ti, la 20 martie 1886, din p rin i ardeleni de prin partea Sibiului i tot acolo a pornit pe calea înv turii, mai întâi la coala primar , apoi la liceele Matei Basarab i Sf. Sava; pe ultimul absolvindu-l în 1906, urmând mai departe cursurile Facult ii de Drept i de Litere, f a le termina, chiar dac acolo î i face debutul în literatur , George Topârceanu, din 1911, devine ie ean de-adev ratelea, dup ce la insistentele cheri ale lui Garabet Ibr ileanu p se te „chiria” bucure tean i vine la Ia i, unde a primit statutul definitiv de ie ean al Cet ii de pe cele 7 coline. De altfel, singur i sigur avea s se dest inuie asupra noii sale identit i în conferin a, „Cum am devenit ie ean”, din care se re ine un fragment edificator: „Cu primele balade umoristice pe care le-am scris, c ci Parodiile au venit mult mai târziu, am început, în sfâr it s am i eu oarece succes în cercurile prietenilor. Una din aceste buc i - un r spuns la ni te versuri ale poe ilor ilu tri pe atunci, Anghel i Iosif, - a ajuns, nu tiu cum, în mâna lui Anghel … i de acolo m-am trezit cu ea în paginile Vie ii române ti, de unde am primit în curând un onorar cât se poate de substan ial. Acest din urm am nunt, mai cu seam , m-a încurajat din cale afar ! A a am intrat în coresponden cu d. Ibr ileanu, care, dup una din acele balade, mi-a telegrafiat un singur cuvânt: Bravo!” (e vorba de „Balada chiria ului gr bit” scris la cererea lui G. Ibr ileanu!)

Odat ce s-a stabilit la Ia i, aici a creat, a iubit i a tr it pân la sfâr itul vie ii sale, fiind unul dintre îndr gosti ii statornici ai „dulcelui Târg al Ie ilor”.

Dar cel mai bine este s arunc m o privire asupra biografiei sale ie ene. Aflat sub aripa ocrotitoare a profesorului Garabet Ibr ileanu, „starostele” Vie ii Române ti - renumita revist a vremii care, din 1906, a îmbr at, în spiritul tradi iei Daciei literare, cultura întregului spa iu na ional românesc -, George Topârceanu accede la postul de subsecretar i cel de secretar de redac ie al revistei, postur care-i permite s cunoasc i s dezvolte contacte cu importan ii scriitori ai vremii, între care, M. Sadoveanu, Gala Galaction, Mihai Codreanu,

Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu. E perioada fertil din ajunul Primului R zboi Mondial în care George Topârceanu se desprinde de romantismul desuet al adolescen ei i î i creioneaz prin Parodiile sale un drum literar propriu i inconfundabil. Îndr ge te teatrul i împreun cu M. Sevastos, între 1912-1913, editeaz revista Teatrul. Tot în aceast perioad , mai exact în 1912, avea s i întemeieze o familie, c torindu-se cu înv toarea Victoria Iuga, cu care va avea i un copil, dar c toria lor e ueaz foarte curând.

Mai târziu, cunoscând-o pe poeta Otilia Cazimir, între „duduca” Otilia i George Topârceanu se va ese o tulbur toare i discret poveste de dragoste i inspira ie poetic . În 1916 î i public primele sale volume: „Balade vesele” i „Parodii originale”, care aveau -l impun ca poet remarcabil. În acela i an, tocmai atunci când era pe cale s i termine studiile de filozofie la Universitatea ie ean , a fost mobilizat pe front i particip la campania din Bulgaria, în primul val al r zboiului mondial, în calitate de sergent al unei baterii de artilerie, c zând prizonier în lupta inegal de la Turtucaia, „f s fi apucat s trag vreun obuz”, dup cum avea s i aminteasc mai târziu. Dup doi ani petrecu i în „iadul” prizonieratului din lag rul bulgar de la Pirin Planina, a reu it s fie eliberat la st ruin a expres a scriitorului „filogerman” Constantin Stere, care-i apreciase scrierile i volumele deja publicate.

Reîntors în ar , m cinat de „experien a” celor dou campanii i a celor 2 ani atroce de prizonierat, care nu putea s -i fie tears din memorie, accept un contract pentru scoaterea unui volum de memorii de r zboi. Vine la Ia i s -l scrie, dar cum... „aici fiecare piatr i vorbe te de trecut i nici una de prezent” , dup cum m rturise te în prefa , alege s se retrag la V ratec - la maici - , dar nici acolo, neaflându- i lini tea, abia la Ia i avea s -l definitiveze cu titlul: „Amintiri din luptele de la Turtucaia” (Bucure ti, 1918), dovedindu-se a fi i un prozator memorialist de prim mân . A urmat pe aceea i tem a memoriilor volumul: „În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria i schi e u oare” (Ia i, 1920).

La Ia i, pân la reapari ia, în 1920, a Vie ii române ti sub directa sa conducere, avea s scoat împreun cu M. Sadoveanu, cu care leag la vân toare i pescuit o strâns prietenie, revista „Însemn ri literare”, foarte apreciat în scurta ei existen . De aici încolo se dedic trup i suflet scrisului, mai cu seam poeziei, iar volumele publicate se succed unul dup altul: „Balade vesele i triste” (Ia i, 1920), „Migdale amare” (Ia i, 1928), „Scrisori f adres ” (Ia i, 1930), întrunind aprecierile publicului cititor i ale presei. Nu acela i lucru se întâmpl i în critica literar a vremii, în care „exceleaz ” criticile caustice ale lui Eugen Lovinescu, care, acuzându-l pe Topârceanu de anti-modernism, avea s -i reduc Baladele i Parodiile acestuia la ni te simple tablouri din natur (!). Chiar i în aceste „circumstan e critice”, în 1926, poetului George Topârceanu i se decerneaz Premiul Na ional de Poezie. În 1932, „chiria ului”

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Otilia Cazimir i George Topârceanu ie ean George Topârceanu i se asigur un spa iu definitiv de locuit în casa de pe strada Ralet nr.7, care a apar inut prietenului s u, poetul Demostene Botez.

Ar tându- i nedezmin ita sa dragoste fa de Ia i, pe care îl vede ca un „ora din basme, cu conture iluzorii, / Str juit de apte dealuri înc rcate de podgorii!”, compune i public în „Calendarul Ia ului pe anul 1933” memorabilul poem, „Salut, Ia i!”, o remarcabil „privire” poetic asupra „ora ului arhaic, plin de suveniruri sfinte!”, din care se poate extrage quintesen a admira iei sale: „Tu, ora de harnici dasc li, de poe i i c rturari, Leag nul atâtor gânduri i-al atâtor fapte mari Care-ai adunat în juru- i, ca un far incandescent, Tot ce e inteligen , suflet mare i talent.”

Din 1934, începe s lucreze la viitorul s u roman satiric „Minunile Sfântului Sisoie” i public fragmente ale acestuia în Revista funda iilor regale. Neterminat, romanul va ap rea postum, în 1938.

Anul 1936 avea s -i aduc , pe lâng satisfac ii deosebite, precum publicarea volumului cu memorii de r zboi „Pirin Planina. Epizoduri tragice i comice din captivitate” i alegerea sa ca Membru corespondent al Academiei Române, ca urmare a deplinei sale consacr ri literare i publicistice i o grav insatisfac ie, cea a st rii sale de s tate ubrede, prin contractarea unui cancer la ficat, ce avea s -l macine curând. Chiar i a a bolnav, avea s scoat , împreun cu M. Sadoveanu, M. Codreanu i Grigore T. Popa, revista „Însemn ri ie ene”, foarte bine primit în Cetatea ie ean i nu numai. În prim vara lui 1937 merge la Viena s i îngrijeasc s tatea, dar era deja prea târziu. Revine la Ia i i, la 7 mai 1937, în locuin a din Ralet, trece la cele ve nice, la doar 51 de ani. A fost înhumat în mormântul s u din partea stâng spate a bisericii Cimitirului „Eternitatea” din Ia i, adev rat Pantheon românesc.

Dezn jduit dup moartea dragului ei, George, iat cum se confeseaz Otilia Cazimir într-o scrisoare, datat , 16 mai 1937, prietenei sale scriitoare i ea, Sandra Cotova din Constan a, din care se des-

37

prind fragmente duioase: „Draga mea prieten , bun i dulce, (...)

Azi am fost la cimitir, întâia oar de atunci. I-am dus i din partea matale garoafe (nu terminasem înc banii de flori). (...) Mormântul lui, în elege mata cuvintele astea absurde? Mormântul lui! Dar... nu l-am sim it pe el acolo, dedesubt. El e în alt parte. O s -l caut i o s -l g sesc. Prea mi-e dor de el ca s nu mai fie nic ieri. (…)

To i cei pentru care el a avut prietenie sau dragoste, trebuie s pl tim. În special eu. (…) În z ceala mea, am l sat între cli ee exact pe cele pe care trebuia s le distrug: dou pl ci cu dou imagini de-ale mele, strict intime, din „notre folle jeunesse”. Le-a luat cea mai mare, i mai rea, dintre surorile lui. Ce-o s fac cu ele? C nu le-a luat ca s m admire, de asta sunt sigur ! (…) Miti drag , Didi” Categoric, cititorii care se vor apleca peste aceste rânduri sfâietoare vor putea s fac lesne i o trimitere de gând înspre povestea de dragoste la fel de tulbur toare dintre Mihai Eminescu i Veronica Micle, care se consumase cu jum tate de veac în urm .

Iat , se împlinesc de atunci 80 de ani de la moarte, dar inconfundabilul „spirit topârcean” va r mâne de-a pururea i în vecii vecilor în sufletele noastre de ie eni i de buni români; acesta aflândul aievea la casa lui din Ralet, devenit din 1985, Casa memorial „George Topârceanu”, pe strada Topârceanu din dealul Copoului, pe la „casa cu pisici” a „duduiei Otilia” din Buc inescu, devenit i aceasta muzeu i prin toate locurile Cet ii, unde a vie uit i a creat fermec torul George Topârceanu, „chiria ul gr bit” al Ie ilor.

Aflându-ne i în perioada premerg toare s rb toririi Centenarului Marii Uniri a Neamului Românesc, realizat prin jertfa de sânge a Eroilor români în Primul R zboi Mondial, la care George Topârceanu a fost combatant i prizonier de r zboi, se cuvine s ne aplec m cu luare aminte peste paginile memoriilor sale de r zboi, adev rat rturie vie a acelor timpuri crâncene i zbuciumate, pe care autorul ni le-a l sat spre neuitare.

Mormântul lui George Topârceanu din cimitirul Eternitatea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Livia CIUPERC~

Mângâiere postum[ la o Aniversare Am tr it vizibil emo ie la aniversarea celor 150 DE ANI DE CONVORBIRI LITERARE, la Ia i, în zilele de 22-25 aprilie 2017.

Un merit de necontestat îl au pre edintele Filialei Ia i a Uniunii Scriitorilor din România, domnul CASSIAN MARIA SPIRIDON - i to i cei care i-au fost al turi.

Adev rate zile de neuitat: simpozion, colocviu, lansarea CORPUSULUI DE TEXTE ILUSTRATIVE CONVORBIRI LITERARE, întâlnire cu cititorii, spectacole, acordarea Premiilor Anuale ale Revistei CONVORBIRI LITERARE. Un film retrospectiv CONVORBIRI LITERARE - 150 va r mâne în arhiv ca un document esen ialmente definitoriu pentru efortul tuturor directorilor i al echipelor redac ionale, gândind la perioada 1867-2017.

Fascinant istorie pentru o revist ! i totu i, anii cei negri din istoria CONVORBIRILOR LITERARE num ase ani (neîmplini i): 1939-1944, pentru c R zboiul a însemnat mult suferin i îngrijorare. Se pot uita vreodat bombardamentele asupra popula iei civile din Capital ? În perioada 4 aprilie - august 1944, Bucure tiul a avut parte de repetate atacuri i raiduri aeriene anglo-americane. Istoricul Dinu C. Giurescu evalueaz , pentru aceast perioad : 33 de atacuri de zi i 15 atacuri de noapte.

Bilan ul total: 7.693 mor i, 8.000 r ni i, 30.000 cl diri distruse i avariate.

De ce se cuvin amintite acestea? Pentru c , în tot acest timp, în tipografia „Bucovina”, din strada Gr. Alexandrescu, nr. 4 (cl dire ast zi, demolat ), doar Teodor Al. Munteanu i Alexandru Ionescu, redactorii revistei, i-au p strat calmul, au lucrat efectiv, ap rând (zi i noapte) cl direa, redac ia, documentele, manuscrisele de vreun eventual incendiu. Cei doi s-au dovedit devota i trup i suflet directorului lor, care s-a aflat în toat aceast perioad , undeva, protejat, departe de Bucure ti, în comuna Domne ti (Arge ). i chiar dac am citi doar aprecierile lui Lauren iu Ulici despre Teodor Al. Munteanu - redactorul i poetul - i tot am rosti: Cât modestie într-acest om care a trecut prin cumplite încerc ri - i cât generozitate din partea sa, fa de al i confra i afla i la început de drum! Teodor Al. Munteanu nu a uitat niciodat c a f cut ucenicia

i a înv at munca de redac ie sub îndrumarea lui George Mih ilescu, la Gala i.

Asemenea, din coresponden a p strat în Arhivele Muzeului Na ional al Literaturii Române, cât i la Biblioteca Academiei Române, se în elege foarte clar cât de ata at suflete te a fost Teodor Al. Munteanu i fa de directorul revistei „Convorbiri literare”. Nu putem pune la o parte greul revistei de pe umerii acestuia - pe toat perioada (1 ianuarie 1939 - vara anului 1944), i nu numai în timpul bombardamentelor Bucure tiului.

La început, Ilie E. Torou iu i-a ales în echipa sa pe Teodor Al. Munteanu (experimentat deja în ale gazet riei) i pe Alexandru Ionescu (negre it, la fel de talentat): 1 ianuarie 1939 - iulie 1941. Din acel moment, directorul va ad uga echipei sale i pe tefan Ciucureanu (confratele s u bucuvinean, care avea nevoie nu doar de încurajare), cu men iunea c acesta, înc în timpul bombardamentele asupra capitalei, va pleca la Ia i. În focul cel mai greu, r mân, ca la început, doar Munteanu i Ionescu. O confirm coresponden a ce se p streaz în arhivele B.A.R. i M.N.L.R. La toate acestea, ad ug m afec iunea lui Munteanu, personal, pentru situa ia delicat în care sa aflat distinsul I. E. Torou iu în probleme de ordin personal. i cine va face referire la ultima perioad , cea bucure tean , a CONVORBIRILOR LITERARE - i cine va studia istoria fascinant a acestei reviste, va descoperi numele lui Teodor Al. Munteanu pe frontispiciu, ca serios i perseverent REDACTOR, precum i prin publicarea unui num r apreciabil de poezii i poeme. adar, când vorbim de perioada 1939-1944, echipa a fost format din directorul Ilie E. Torou iu i redactorii s i: Teodor Al. Munteanu i Alexandru Ionescu.

La sfâr itul anului 1944, adic dup na ionalizarea Tipografiei „Bucovina”, proprietatea profesorului Torou iu, i dup interzicerea apari iei revistei „Convorbiri literare”, Munteanu a dec zut din dreptul de redactor - în acela de muncitor într-o tipografie (ze ar). Citi i, v rog, propria-i m rturie: „Am c rat plumb la i de la linotip, îmboln vindu-m grav de saturnism, iar vasele devenind prea fragile mi-au adus o congestie cerebral , paralizie, gur strâmb i alte bucurii de acestea. Am fost salvat, par ial, de un medic ardelean, inimos i foarte priceput: Profesorul Tiberiu Spîrchez, de la Spitalul Vasile Roait ” (scrisoare manuscris, Bucure ti, 7.11.1983, Arhiva Bibliotecii „V. A. Urechia”, Gala i).

Mai mult, în 1945, Munteanu este eliminat i din breasla scriitoriceasc , iar curând, se va i îmboln vi, grav, strâmtorat financiar, pân la pensionarea medical . Acestor multe încerc ri ale vie ii, ad ug m o vorb în eleapt rostit de cel pe care istoria l-a numit „spiritus rector al culturii române”: „Durerea înal pe omul de valoare i coboar pe cel de rând. Nu în orice noapte se arat stelele, numai în noaptea cea senin ”, neuitând c la centenarul TITU MAIORESCU (13 februarie 1840 - 18 iunie 1917), se cuvine s ne amintim cu aceea i recuno tin de to i cei care au f cut posibil apari ia acestei reviste, deopotriv , de to i colaboratorilor acesteia.

La Mul i Ani, CONVORBIRI LITERARE!

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Stelian GOMBO{

Mircea Vulc[nescu 113 de ani de la na terea sa în p mântul neamului românesc i a 65 de ani de la mutarea sa în ve nicele i cere tile loca uri Spirit enciclopedic i personalitate complex a genera iei ’27, cu o via social intens , bucurându-se de pozi ii importante în societate i de onoruri pe m sur , dar având un starlit martiric, Mircea Vulc nescu este o figur exemplar în panteonul Dreptei române ti.

Cuprins i solicitat fiind în prea multe urgen e de moment, n-a g sit r gazul pentru a- i consolida opera. Toate exprim rile sale - scrise sau orale, deopotriv de profunde i de minunat lefuite - sunt prilejuite de solicit rile celor care îl pre uiau. Firesc i competent, a abordat subiecte i teme dintre cele mai diverse, fermecându- i auditoriul. F striden e ditirambice i patetisme ieftine, a tiut s releve esen ialul în privin a românismului i a ortodoxiei. Erudit, i cu o inteligen formidabil , a murit chestiuni fundamentale pentru c i s-a cerut i nu din voin a cl dirii unei opere. Acesta pare a fi mo-tivul principal pentru care, în ciuda notoriet ii i a respectului de care a beneficiat în epoca interbelic , posteritatea îi este modest . S-a risipit cu o superb generozitate i cu umor. În con tiin a noast public , numele lui Mircea Vulc nescu nu are nici pe departe ecoul celor ale lui Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic sau Mircea Eliade, membri ai aceleia i mari familii spirituale. Poate c dac ar fi fugit dinaintea t lugului comunist, ori m car ar fi supravie uit închisorii, Mircea Vulc nescu i-ar fi împlinit o parte din proiecte i ar fi pre uit a a cum merit .

Mircea Vulc nescu s-a n scut pe 3 martie 1904, la Bucure ti, în familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit în Capital , gimnaziul la Ia i i Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupa iei germane), iar liceul l-a urmat la Gala i i Bucure ti. De foarte tân r ia descoperit dexterit i de activist social: la 12 ani a devenit cerceta , iar la 16 s-a înscris în Societatea cultural „Înfr irea româneasc ”.

Din adolescen a scris poezii i eseuri („Con tiin a na ional la români”, „Cine e poetul românismului”). În anul 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie i Litere i la Facultatea de Drept din Bucure ti. A fost un membru remarcabil al Asocia iei Studen ilor Cre tini din România (ASCR). În anul universitar 1923-1924 i-a satisf cut stagiul militar, ca voluntar, la coala militar de geniu din Bucure ti, unde a ob inut gradul de sublocotenent. În timpul studen iei a scris, sub influen a mentorilor i profesorilor

i Dimitrie Gusti i Nae Ionescu, mai multe lucr ri filosofice: Cercet ri asupra cuno tin ei, Introducere în fenomenologia teoriei cuno tin ei, Misticismul i teoria cuno tin ei. A proiectat Sistemul meu filosofic: existen ialismul. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR. În anul 1925, i-a luat licen ele în Filosofie i în Drept. În prim vara aceluia i an a participat la campania monografic organizat de Dimitrie Gusti în comuna Goicea-Mare, jude ul Dolj. Tot atunci s-a torit cu Anina R dulescu-Pogoneanu, o coleg de facultate. Începând cu toamna anului 1925, Mircea Vulc nescu a f cut studii de specializare la Paris, inten ionînd s i dea un doctorat în drept i altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis s i definitiveze studiile. În iarna anului 1927, a început colaborarea la revista Gândirea. A continuat s aib o vie activitate în cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferen iat în repetate rînduri. În luna octombrie anul 1928, a început s colaboreze la revista Cuvântu, unde va scrie pân la suspendarea din anul 1933 a ziarului. În anul universitar 19291930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitri Gusti.

Apoi, profesor de economie politic i tiin e juridice la coala de Asisten Social , pân în anul 1935. S-a desp it de Anina R dulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a c torit cu Margareta Ioana Niculescu, o alt fost coleg de facultate, profesoar de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice i texte de economie politic ; a mers în campaniile monografice organizate de profesorul Dimitrie Gusti; a conferen iat cu diverse ocazii i a participat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Român .

Pe 13 octombrie anul 1931 a ie it în public asocia ia cultural „Criterion”, la simpozioanele c reia Mircea Vulc nescu a sus inut comunic ri. A colaborat la Via a Universitar , Realitatea ilustrat , Ultima or , Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc,Familia, Cuvîntul studen esc, Gînd românesc, Ideea Româneasc , Excelsior, de multe ori sub pseudonim. Din luna iunie anul 1935, a de inut func ia de director general al V milor pân în septembrie ’37, cînd a fost demis dup ce a descoperit contrabanda cu b uturi i ig ri f cut de Eduard Mirto, fost ministru al Comunica iilor. Totu i, a fost numit director al Datoriei Publice în acela i Minister al Finan elor. În acei ani a torit mult pentru interesele statului român în mai multe capitale europene. În anii urm tori, a ocupat de asemenea pozi ii importante în administra ia na ional : 1940-1941, director la Casei Autonome de Finan are i Amortizare i pre edinte al Casei Autonome a Fondului Ap rii na ionale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 s fie subsecretar de stat la Finan e, pân la 23 august 1944. În aceast perioad , a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Gusti. Regele

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Carol al II-lea i ulterior regele Mihai I i-au conferit distinc ii i mari ordine na ionale, în semn de recunoa tere pentru serviciile aduse statului român.

Orator de mare for , i-a a conferen iat cu pasiune i persuasiune pe subiecte de la satul românesc la dimensiunea româneasc a existen ei. Dup lovitura de stat din 23 august ’44, a revenit pe postul de ef al Datoriei Publice, unde a r mas pân pe 30 august anul 1948, când a fost arestat în lotul al doilea al fo tilor membri ai guvernului Antonescu, califica i drept „criminali de r zboi”. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temni grea. Judecarea recursului s-a prelungit pân în ianuarie 1948, cînd instan a a men inut pedeapsa din ’46. Întemni at la Aiud, al turi de majoritatea elitei române ti, Mircea Vulc nescu a inut o serie de conferin e considerate subversive de tor ionari, pentru c le men inea oamenilor moralul. Astfel c a fost izolat, la fel ca al i 12 b rba i din celula sa, în hrubele sec iei 1. Acolo au fost dezbr ca i în pielea goal i l sa i într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care s ad . Epuizat, unul dintre de inu i a c zut din picioare dup cîteva ore. Mircea Vulc nescu s-a a ezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i via a. Filosoful a murit îns pe 28 octombrie anul 1952, bolnav de pl mîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani i a l sat cu limb de moarte un îndemn cutremur tor, cu adev rat demn de un mucenic: „S nu ne r zbuna i!”.

Principalele publica ii ale lui Mircea Vulc nescu sunt urm toarele: Teoria i sociologia vie ii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932), În ceasul al 11-lea (1932), Cele dou Românii (1932), Gospod ria neasc i coopera ia (1933), zboiul pentru întregirea neamului (1938), Înf area social a dou jude e (1938), Dimensiunea româneasc a existen ei (1943).

Câteva dintre acestea au fost reeditate dup 1990, mai ales prin grija neobositului s u exeget Marin Diaconu. Numeroase alte texte de i despre Mircea Vulc nescu au ap rut într-o serie de culegeri i

Vasili Perov - Autodidacta

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

în mai multe publica ii periodice din ar i str in tate, începând din anii ’60. În literatura lumii este amintit uneori urm torul scenariu: eroul se te un manuscris în paginile c ruia se afl t inuit CALEA pe care el trebuie s o apuce. Scriu CALE cu majuscule deoarece este mai mult decât un drum fizic, este vorba în primul rând de un itinerariu spiritual. În textele alchimice, de exemplu, reg sim indica ii despre cum se poate f uri athanorul, matricea cu ajutorul c reia po i f uri aurul cunoa terii divine i piatra filosofal , sau care te fac atent asupra arcanelor pe care tu, ca persoan aspirând la des vâr ire spiritual , le întâlne ti în procesul interior de solve i coagula. Chiar dac sunt descrieri tehnice ale unor ma in rii sau complicate itinerarii psihologice, ele au în comun acest caracter de reper, de „puncte cardinale în haos” - cum ar spune Nichifor Crainic, de ORIENTARE, îns simpla lectur a manuscrisului nu este suficient , ci trebuie s punem indica iile în practic , în act, pentru ca procesul s poat fi des vâr it.

Imaginea de mai sus mi-a venit în minte atunci când am parcurs pentru prima dat textele lui Mircea Vulc nescu, adunate cu acribie în cele trei volume publicate în anul 1996 la Editura Enciclopedic sub titlul Dimensiunea româneasc a existen ei. Majoritatea acestor texte sunt simple proiecte, schi e, dar, citindu-le, ai sentimentul c ele spun mai mult decât o carte, sunt îns i esen ializarea problemei respective. Colegii de genera ie i exege ii de mai târziu au remarcat la Mircea Vulc nescu uluitoarea diversitate a domeniilor în care acesta se mi ca cu o u urin rar întâlnit , cu firescul pe care oamenii obi nui i îl au atunci când respir . Constantin Noica spunea: „Era chiar ceva uluitor i dezarmant pentru fiecare dintre noi: tia mai bine decât noi, uneori, ceea ce credeam c putem socoti problema noastr ”. Ceea ce fascina mai mult era, spune tot Constantin Noica, „nu atât rev rsarea, cât izvorul. Ceva din ne tiutul spiritului nu înceta se refac ... Despre aproape orice vorbea Mircea Vulc nescu, î i dea sentimentul c se na te din el.” Filosoful de la P ltini sfâr ea prin a-l compara cu biblicul Noe, cel care comunica direct, firesc, cu Dumnezeu, i care a tiut s rânduiasc într-o arc jivinele p mântului. i, într-adev r, Mircea Vulc nescu a tiut s asimileze toate treptele realului i s ofere sentimentul integralit ii, de la înalta specula ie filosofic la riguroasele planuri pentru economia României i a Estului Europei, de la munca intens i sistematic la pl cerea loisirului, organizat îns i acesta cu minu iozitate.

Diversitatea preocup rilor a condus la o oarecare risipire în planul canonic al achizi iilor tiin ifice, neîmplinindu-se într-un spa iu strict delimitat al vreunei discipline precum al i colegi de genera ie. Refuzul de a sta sub „blestemul” unei singure idei, moartea, de o tragic m re ie, asumat din nou cu firescul care îl caracteriza, sunt poate cauze ale acestei neîmpliniri aparente. Constantin Noica spunea c , dac nu ar fi citit studiul Dimensiunea româneasc a existen ei, n-ar fi scris poate niciodat Rostirea filosofic româneasc . i azi schi ele, proiectele sale ofer sugestii extrem de valoroase pentru cei interesa i de o anumit problem . Un articol sau numai un rând î i pot ORIENTA utarea.

Un sentiment similar am avut când, dorind s scriu un studiu despre ortodoxismul interbelic i problema spiritualit ii, Mircea Vulc nescu, prin dou articole ale sale, mi-a orientat în mod decisiv cercetarea, deopotriv sub aspect ideatic i metodologic. Ele constituie unul din cele mai complete i comprehensive r spunsuri la problema ideii de spiritualitate intens vehiculat în cultura român interbelic . Totul a început printr-un r spuns acordat unui chestionar ini iat, în anul 1928, de revista Tiparni a literar referitor tocmai la problema dac exist sau nu o nou o „nou spiritualitate” în cultura român . Mai târziu, în plin înflorire a mi rii Criterion, Mircea

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vulc nescu revenea cu un text mult mai amplu pe aceast problem .

El ini ia, de fapt, un veritabil dic ionar al no iunilor cele mai folosite în orizontul cultural al epocii. Importan a acestui demers este bine subliniat de autor: „Fiecare epoc are anumi i termeni care par a stârni un interes superior altora. Eviden ierea valorii de circula ie a acestor termeni i a sensurilor lor ajut la fixarea fizionomiei spirituale a epocii. Precizând sensul ideilor principale ale vremii i determinând valoarea lor de circula ie, dic ionarul mai poate servi de îndreptar gândului celor mai tineri, care vor s se orienteze exact fa de problemele pe care le g sesc deschise de înainta ii lor”.

Ori nici un termen nu era atât de intens vehiculat precum cel de „spiritualitate” i nici unul nu era atât de echivoc, iar una din cauze se datora sensurilor multiple pe care el le are. Mircea Vulc nescu a identificat trei accep iuni principale: via interioar , cultur , via duhovniceasc . Primul sens pune accentul pe tr irea intens a clipei, presupune entuziasm, fr mântare, pasiune. Este cultivat de omul c ruia îi plac tr irile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul s u tresalt i refuz limit rile. Este evident în acest caz dimensiunea psihologizant a ideii de spiritualitate.

A doua accep ie prive te tr irea orientat axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea ra ionalist . Modul în care poate fi tr it aceast spiritualitate este multiplu, dup cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate. În perioada sa Mircea Vulc nescu identifica trei tipare ca fiind mai r spândite: umanismul, na ionalismul integral i marxismul. În sfâr it, în al treilea sens, spiritualitatea înseamn : „via ve nic , tr ire în universalitatea absolut , în Duhul Sfânt; ascez i via mistic ”. „Caracterul interior i cel realist apropie acest sens al spiritualit ii de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al tr irii, omul duhovnicesc nefiindu- i niciodat , sie i, lege i m sur , spune Mircea Vulc nescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei tr iri i chipul suprafiresc în care aceast transcenden ia cuprindere în via a sufleteasc a omului duhovnicesc despart acest sens de cel de-al doilea”.

Odat l murit problema sensului no iunii de „spiritualitate”, autorul trece la o analiz minu ioas a modului în care intelectualitatea româneasc s-a raportat la aceast problem . În doar câteva pagini, Mircea Vulc nescu reu te s pun ordine într-o chestiune deosebit de complex i aparent haotic . Folosind o reprezentare „arhitectonic ” simpl i elegant , el pune în ni a cea mai potrivit pe principalii exponen i ai culturii române ti interbelice. Judecata este f cusur i î i p streaz valabilitatea deplin i ast zi. Se arat , pe bun dreptate, c problema „noii spiritualit i” a fost identificat la începuturile ei, în anii 1925-1929, cu problema „tinerei genera ii”. Pe parcurs a ap rut un clivaj, semn, dup cum frumos spune Mircea Vulc nescu, c „identitatea de genera ie nu implic o identitate de pozi ie spiritual ”, iar în anul 1934, când autorul scria aceste rânduri (1), situa ia se prezenta astfel: 1. O categorie de intelectuali, în frunte cu Nae Ionescu i Nichifor Crainic a r mas favorabil unei spiritualit i în elese ca via duhovniceasc . Aceast categorie, în care se include i el, cultiva tradi ionalismul i ortodoxismul.

2. O a doua categorie, care punea accentul pe aspectul cultural al termenului de „spiritualitate” era mai divers , având patru variet i: a. Curentul marxist, inspirat de idei ale materialismului dialectic, cuprindea nume precum M. Ralea, P. Pandrea, Anton Dumitriu, Al. Sahia etc. Principala caracteristic ar fi considerarea spiritualit ii exclusiv în func ie de lupta de clas i de determinismul economic al societ ii. b. Na ionalismul integral. În acest caz spiritualitatea de orice fel este valoroas în m sura în care reprezint „o consolidare a realit ilor,

41

o poten are a for elor i o sporire a valorilor na ionale”. Din acest curent fac parte, în opinia lui Vulc nescu, N. Iorga, A.C. Cuza, C.Z. Codreanu, O. Goga, M. Manoilescu, P. eicaru, V. B ncil , E. Bernea, M. Polihroniade etc. c. Umanismul neoclasic, „umanist, universalist, echilibrat i spiritualist” a fost adoptat de Tudor Vianu, erban Cioculescu, Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica. d. O ultim categorie, reprezentat de Lucian Blaga sau Stelian Mateescu, refuzând vreuna din doctrinele religioase instituite, resping în acela i timp viziunea umanist asupra culturii, c utând o întregire a omului prin recursul la divinitate.

3. Ultima categorie identificat de Mircea Vulc nescu, i, dup el, cea mai numeroas , ar avea drept lider de opinie pe Mircea Eliade i, al turi de el, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, I. Dobridor etc.

Ace tia respingând vechile distinc ii sunt în c utarea unei spiritualit i noi, iar c utarea lor cap adesea accente agonice.

Tot ce am f cut în aceste pu ine rânduri este o reamintire a unor lucruri al c ror rost este de mare importan pentru ORIENTAREA genera iei tinere de azi, un r spuns celor care sunt îngrijora i de diversitatea manifest rilor acesteia. Reamintim vorbele lui Mircea Vulc nescu: „identitatea de genera ie nu implic o identitate de pozi ie spiritual ”, iar exemplul cel mai bun este dat de propria sa genera ie cultural din perioada interbelic . Este acesta un lucru r u? Credem nu. Parcurgând „ni ele” culturale stabilite de Mircea Vulc nescu, identific m în ele colegi, prieteni ai acestuia, care, cu toate divergenele de opinie, au slujit, cu to ii, cultura româneasc . Important era spiritul creativ i dorin a de a realiza lucruri cu adev rat importante.

Cu atât mai mult tinerii de azi - în atât de multe cazuri doar epigoni, în ordinea culturii, a marii genera ii interbelice - ar trebui s fie mai pu in interesa i de distrugerea „inamicului” de idei i s dea m sura adev rat a propriei capacit i creatoare. Întorcându-ne pe t râmul cercet rii tiin ifice, repet m c , pentru istoricii culturii române ti interbelice, acest text al lui Mircea Vulc nescu r mâne un reper de neocolit. Ceea ce am scris în aceste rânduri îl reprezint pe Mircea Vulc nescu „al meu”, adic acele aspecte din lucr rile sale care m-au ajutat în propria orientare. Îns aceast oper este atât de divers i fecund , încât fiecare cititor al ei va reg si pe un Mircea Vulc nescu „al s u”. Suntem convin i.

Vasili Perov - Copii dormind

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Nicolae B~LA{A

Iluzii ]i destin Pân la sfâr itul liceului, m-am tot preg tit cu Elena la fizic i matematic . Mergeam, aproape în fiecare sâmb i duminic , la ea.

Locuia singur într-o cas , relativ mic , a p rin ilor deja pensiona i.

Ei se retr seser , într-un sat de sub mun i, la ar , undeva la intrarea în Valea Jiului. Rar se întâmpla s mai vin careva s o vad . Uneori îi trimiteau pachet. Îl ridicam de la po , apoi ne desfâtam cu bun ile. Printre sc ri, la o gur de vin, mai i glumeam.

- Acum, fie vorba între noi, nu prea merita fundul nem oaicei ni te alint ri. În mintea ei, cine tie ce fantezii?! - m punea pe jar Elena.

- i-am zis de mii de ori, nu eu, ci z citul la...

- Ei, i cu tine, la, tu! ...Cert e c i ie i se lipiser ochii de chilo eii ei i... I-ai fi rupt cu din ii, nu? M , s nu te prind cu vreuna din maimu ele alea, de pe la c min, c te m nânc!

- Tocat fidelu sau a a, salat neasc cu brânz ras ?

- Î i ar t eu ie numai fidelu e! - m amenin a, spre sfâr itul orelor de medita ie, i m tr gea de mân în pat, lâng ea. Uneori m alinta ca pe un copil i medita la ceva ce nu puteam s intuiesc. În tot acel timp de preg tire, cu Ghi a m-am întâlnit din ce în ce mai rar. Sim ul ei, de femeie, îi optise c ceva m îndep rtase. Acas , la ar , mergeam, din ce în ce mai rar i o vedeam la fel. Când o întâlneam, r mâneam t cut, aruncat, parc , într-un cui, b tut dup u pentru vreo hain ponosit .

-B g , aici sunt, nu m vezi? - îmi repro a ea, în glum .

- Ce-ai zis?! - p ream eu c îmi revin ca dup o noapte de nesomn.

Vasili Perov - Vânz torul de

- E clar! Te-ai îndr gostit de vreo besmetic ...

- Nu! - Atunci, ce ai?

- Nu tiu încotro s o apuc. În mintea mea, drumuri i iar drumuri!Desigur, mergi pe unul al t u!

- i tu?

- Las -m pe mine, c o s v d eu!

- Cum vrei... Poate, totu i, într-o zi, iar i ne vom întâlni.

- M b iete, tu e ti r cit r u! ... i s te repun eu iar i pe linia vie ii, n-ar fi corect.

- Ce tiu, va bine, va fi r u?! - mi-a zis Ghi a f a- i ar ta regretele, apoi mi-a întors spatele.

Am acceptat situa ia, de i regretam. Sentimentul c o tr dasem i pe ea, i copil ria mea, m urm rea zi de zi, la tot pasul, îns nu mai aveam de ales.

Spre sfâr itul anului colar, dup un banchet banal, la dorin a Elenei, m-am înscris la coala de Avia ie. Voia ca eu s fiu pilot, ea înso itor de zbor i, împreun , s cutreier m lumea.

- Azi, aici, mâine, în Foc ani, dar fie?... - mi-am ar tat eu, oarecum, nedumerirea,înainte de a m înscrie.

- I-auzi, Foc ani?! Azi, aici, mâine, la Paris, Tokio, Melbourne sau New York.

- i copii când o s mai facem?

- Copii?! Eu te am pe tine, tu pe mine...

- i o s r mânem a a pân la adânci b trâne i?

- Altfel, nici c se poate. „Când ai încetat a fi copil, e ti deja mort!”. A a c , bag la cap! ...Ei , i dup moarte, o s vedem noi...

Ne alegem un loc în rai, c tot o mergem, ve nic, pe cer, cu Dumnezeu, al turi. Apoi, „trai, nineaca,” pe bani no tri, c o s avem destui. Pilo ii câ tig mult.

Stewardesele, mai pu in, dar pe aproape.

- i cu fizica ta?

- O s studiem stelele, luna, în general cerul. Poate g sim o galaxie i ne mut m acolo.

- Asta, evident, înainte de a ne stabili în rai, nu? - am glumit eu.

- Daa, cu siguran ! Vezi, deasta am pus eu ochii pe tine. C tii s alegi i locul, i timpul potrivit.

- Timpul, ca timpul... O fi, nu o fi?

M rog, locul îns e tocmai c i

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ce-mi doream i eu! O galaxie a noastr , cât s ne ajung . ...Spre b trâne e, o l m mo tenire, cui?

- P mântenilor! C dintre ei suntem!

- Nu! Nu i nu! tia o s -i otr veasc cerul cu tot felul de prostii. ...Politice, în primul rând! Apoi o arunc în cine mai tie ce zboi. Rece, cald, mai cald i fierbinte! sta, ultimul, e i-n Apocalips . Vine i totul, foc i scrum, apoi, o mie de ani pace. „O mie de ani pace!” - vorba lui Caragiale.

- Ai i tu dreptate! Cam atât îi trebuie s i revin „gloabei steia mânte ti”, dup un bombardament atomic. Dac î i mai revine, dac nu, Planeta Neagr ! Muma P durii i ce o mai fi! Galaxia noastr , musai una pe m sur . F ur !

- F , îns a a singuri?!

- Nu! O s fiu eu, o s fii tu i, evident, noi doi...

- Am în eles! Deja suntem cam mul i i musai s ne înghesuim, cumva, în univers.

- Al meu sau al t u?

- Vedem, gândim, stai s i ajungem, apoi...

Elena ,,s-a întors din rai” i visele s-au spulberat în momentul în care, la una din probele fizice, eliminatori, de la admiterea în coala de Avia ie, am fost respins.

- Ai v zut i tu, mi-am dat toat silin a. În centrifuga aia m-a luat ame eala... Ce s fac, nu rezist la aiureli. Asta e!

- Mda! - Mda, ce?

Nu mi-a r spuns, îns a privit în jos f a zice ceva sau clipi.

- Acum ce facem, divor m sau ne întoarcem cu picioarele pe mânt i mergem înainte? - mi-am luat eu inima în din i.

- I-auzi, divor ?! Pu tiule, revenim la medita ii. Apoi mergem la Bucure ti i te faci... Cam ce-ai vrea tu, de exemplu?

- Filosof! - i-am r spuns eu, cu gândul c am s -i zbor un of din inim .

- Mde! tia sunt cu capul în nori. Caut i nici ei nu tiu ce.

Apoi, de când e lumea vor s se l mureasc i tot nel muri i. Ceva mai... Cum s i spun?! Ceva mai p mântesc!

- Bine zis! A a facem!

Cu aproximativ dou , trei s pt mâni mai târziu, sus ineam examenele la una din facult ile de ingineri din Bucure ti.

Nu am a teptat r spunsul.

Dup ultima prob , am plecat cu Elena la mare. O vedeam pentru prima dat . În zorii dimine ii, când am ajuns, îmi p rea o balt imens , plin cu argint clocotit.

- Am s o fur i am s fiu cu o mare mai bogat.

- Iar eu am s te fur pe tine i am s fiu cu un suflet mai mult.

- Ee, îmi convine i nu prea! Dar fie!

- A a c tu o s ai argint cât cuprinde. Argint i iar argint! ...Iar eu nem rginirea... Nem rginirea sufletului t u!

- Atunci, nu-mi convine deloc. Dar, ca s i fac în necaz, am s merg, undeva, în timp, cum ar fi pe vremea otomanilor, la iarmaroc, i am s -mi cump r de acolo, o cadân frumu ic foc.

- tii ce? Asta mi-a adus aminte de o inscrip ie ,,ap ai, dar suflet nu” - sculptat în piatr , de ni te turci, la Castelul Huniazilor.

- ,,Ap ai, dar suflet nu!” Cutremur tor!

- P i, atunci alege, argint sau eu?!

- Nu te mai ine de prostii! Marea-i mare c -i spunem noi, altfel ar clipoci în zadar f con tin a de-a fi. Noi suntem noi, c , vrem sau nu, i tot ne tim.

- P i vezi?... Ce facem în diminea a asta, plaj sau dormim?

- Cum vrei tu i dup aceea mânc m, c timp v d c avem destul.

43

George PETRO VAI

„Cum naiba este cu putin ”, se-ntreab-ades bie ii români, „ca gura asta de Eden s-ajung pre pentru haini, a încât s fie mum doar celor f de ru ine i cium pentru cei ce cred truda se preschimb -n bine?”

De fapt, nu-i vinovat ara toate merg la noi pe dos; valoarea n-are nicio ans în fa a insului pilos, iar al drept ii cap e spart de strâmb tatea-nfloritoare, pentru c -n lumea apatiei prostia e triumf toare.

Intrând aicea în firesc pân i-absurdul agresiv, dovad c -n postdecembrism chiar relativu-i relativ, e nemirare c tâlharii se-nghesuie la guvernare atuncea când în plan moral dezordinea-i biruitoare, astfel c -n logica necinstei sensul realulu-i schimbat: Minciuna adev r devine i binele-i r ul fardat... Într-un atare paradis al fraudelor felurite, unde tâlharii legi croiesc pentru re ele-ncumetrite, surpriz nu-i c pân-acuma trei mii de miliarde s-au utit, ci c sistemul mafiot cu neputin -i de oprit din pasul s u alerg tor spre-un el fixat de mari geala i cu ara pus pe butuci i cu f pta i nevinova i.

i cum altfel, când tot dezastrul se deruleaz ca la carte prin legi impuse din afar , ca cei ce-mpart s aib parte!

Ba i mai i. Mai nou vedem cum nesim irea valuri face: Nu doar c tabi penali ca Dragnea sau T riceanu i-alte moace nu recunosc c -s vinova i dup sentin ele primite, ci bunul sim i demnitatea impun demisii consim ite, ci, sus inând c -s mai cura i decât e proasp ta z pad , ei caut din r sputeri ca legea gra ierilor s-o vad .

Dar, fiind pielea lor în joc, ea trebe iute aprobat i nu oricum, ci dup chipul acelui trei pe de-alt dat .

C-a a-i originala rânduial unde puterea-i la mi ei: Nevrând ale ii s se schimbe, transform legea pentru ei! Împin i cic de omenie pentru ajun ii la r coare, unde-s condi ii neconforme cu eurnormele-n vigoare, parlamentarii urm resc un dublu scop prin gra iere: Fârta ii s -i scoat afar i s câ tige în putere!

O întrebare-n leg tur cu-aceste mile dubioase: De ce borfa ii sunt lipsi i de temni e mai spa ioase? paguba, de socotim, cu certitudine-i mai mare prin punerea în libertate decât prin just -ntemni are...

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Lidia GROSU (Chi[in#u)

Poezia lui Petre R[u: Un r[s[rit @în care nu exist[ apus Moto: „... iar la apus nu e nimeni / pentru tiutul motiv c nu exist apus...” (Petre R u) Una dintre lec iile de via perceput ca esen - lec ia OMENIE - cultiv dragostea de aproapele. Tratat biblic preluat i promovat prin înv turile p rin ilor - „Porunc nou dau vou , s v iubi i unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 13, 34; 15, 12) una dintre rezum ri, dup mine, ar avea urm torul con inut: unui coleg de breasl trebuie reu ti s -i spui, în mod special înc în via fiind, c este bun, profesionist, talentat i c este un excelent coordonator al vibraiilor cosmice, când este vorba de transmiterea mesajului artistic. i chiar dac el este con tient de acest fapt, i chiar dac i-au mai m rturisit-o i al ii, trebuie s reu ti s subliniezi repetat c el r mâne, în acest sens, poate chiar un model în m sura în care fiecare cititor al crea iei sale s-ar reg si barem întrun singur text - suficient dovad elocvent pentru a sublinia ceea ce este arhicunoscut: literatura ce altceva ar fi decât un mijloc de percepere a binelui i r ului, a frumosului i

abjectului, a eticii i imoralit ii..., a delimit rii acestor antonime în pledoaria pentru sensul contrar „regal” ce o transform într-un izvor nesecat de cultivare prin valori... i totu i, iubirea”, repet poetul. Iar vocea r mâne r sun toare, cu tot cerul inimii în ea a poeziei care se nume te limbaj paradisiac.

Altfel zis, este vocea Lui ce glorific aceast în toare tr ire a poetului prin mereu sentimentul de iubire care devine seism, suflet al POEZIEI: „Vai iubit iubire discret / Spre tine la tine s zbor / S plutesc din planet n planet / S urc s tot urc s cobor / i îndat odat cu luna / În bra e pe bra e-o vei ti / Vor suna r suna inimi una / Iubire iubit vei fi / Numai inima inima- i plin / Va fi ne va fi ad post / Ocroti-ne-va luna divin / Iubire iubit cu rost / Î i voi da îmi vei da numai stele / Pierdu i r ci-vom poteci / Arcui-se-va timpul prin ele / Iubire iubit pe veci.” (Iubit iubire) Bineîn eles, toate acestea - când este vorba de un creator, dar i promotor de valori, precum sensibilul pân la fragilitate poet Petre R u, director al prestigioasei reviste de cultur , civiliza ie, literatur BOEM@, publicistul din el, la fel de original i multiaspectual, meritând o alt pagin special atunci când este vorba de traiectoria mi rii unui om al scrisului.

Biblioteca mea on-line s-a completat cu o carte semnat de acest autor, la cea de-a doua edi ie, fapt ce vorbe te c poezia este utat , solicitat , lecturat . A adar, „Întârziata vestire”, ap rut la editura A.T.U. din Sibiu, în anul 2010, cu o prefa semnat de Paul Sân-Petru este i o „bun vestire” c actul de crea ie are la origine temeinicia luminii, adic este unul divin, unul de purificare, mereu „orchestrat” de nest vilirea aspira iilor i prospe imea ne-trecerii prin tr irea întru cuvânt: „Vânt Cuvânt / Leag n de ciuturi / scolire de fluturi / Crude s ruturi / Des-

cânt. / Vânt Cuvânt / Tremur de rou / Încordare când plou / Speran nou / Crescând.” (Vânt cuvânt) „A deveni cu anii mai tân r - iat adev rata art a vie ii”, afirma militantul german E. Thälman”. Dar ce ar ascunde aceast metafor ? R spunsul la repetata întrebare retoric „Ce mai sunt, ce mai e ti, ce mai e?” din poemul „Întârziata vestire”, care deschide volumul cu titlul omonim, adresat în cazurile în care „Prea mult cenu i vin din Efes / Evolu ii de cear ascund...” sau „Asfin it rupt în grab din calendar / G unos ad post din pove ti...”, ar fi i o t lm cire a citatului de mai sus, justificat nu o singur dat : omul rena te din propria ardere, asemenea P rii Phoenix, util nu doar sie i, pentru c doar omul-valoare poate consim i via a este un dar, responsabilitatea pentru aceast convingere asumându- i-o în exclusivitate: „Ruine pe rând acordând anse noi / i rostirea de când i de ce / Copil lenat pe picior de r zboi / Ce mai sunt, ce mai e ti, ce mai e?”(Întârziata vestire) Dinspre fereastr larg-deschis a „curgerii zborului” („Sângele-mi danseaz cu iarba i gândesc la nepieire de a tri” (R sare iarba)), în dorin a de a rec ta echilibrul sufletesc, e ti îndemnat s auzi cum, periodic, r sun o melodie ademenitoare, r itor-captivant i desc rc toare de povara cotidianului, de i este vorba doar de un geros „Februarie”: „Bucuria ne te din trupu-mi de nea / mun ii mei sunt mai grei / Mai alerg undeva între un fulg i o stea / lare pe zei”. O concomitent intrare-ie ire întrem toare în poezia ce semnaleaz resirea în ceva a ceva foarte scump, apropiat, pe direc ia celor patru puncte cardinale ale fiin ei în care odihnesc adev ratele st ri omene ti, bine concentrate la p strarea avalan elor de ging ii pentru candorile trans-

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mise de chipuri dragi, ne descre te adâncul fiin ei: „mam î i spun am devenit bolnav / de o vreme un r u în mine zace / to i doctorii din lume n-au ce-mi face / iar eu m simt din ce în ce mai grav / le dau i bani le dau de toate cele / le cer s i fac treaba cât mai bine / dar nu prea pot durerea s -mi aline / iar uneori le-arunc cuvinte grele / tu nu mai e ti simt lipsa ta anume / iubirea cea mereu mângâietoare / pe palma ta atotvindec toare / a da acum to i doctorii din lume.” (Mam î i spun) Tres rinde la stria iile unei nebunii frumoase („Chem vulcani s mi astâmpere dorul / Prin gr dini r cit în Eden / Ce frumos m str bate fiorul / Sunt nebun murmurând beethoven (Sunt nebun murmurând beethoven)” ce face posibil perturbarea m rturisirilor încondeiate de tulburarea în urma regretului pentru unele restan e, ele, st rile, se degaj invincibilitate între discernerea „oft rii sihastre a zilelor scurte” i cea a indescifrabilului unicit ii clipei: „E ora ase, tat , i-aminte ti? / Str luminarea-mi intr -n a ternut / i-a scrieun vers aproape din nimic, / i-a da poemul meu de la debut / În drumul t u spre treab -l cite ti / Numai m las s mai dorm un pic! / i azi a vrea s i pot spune la fel / Mai dorm, veghindu-mi visul de poet, / Scriu tot mai rar, aproape nu mai pot, / Privesc la chipul t u dintr-un portret / Dar ce p cat, tu nu mai e ti defel! / De-ai fi, cu tine-a merge peste tot!” (E ora ase, tat ) Aceasta, ca unitate de timp cu autoriza ie de „competent instan ” ce- i scrie aceea i rezolu ie a „cunoa terii prin intui ie ( i care) nu are nevoie de îndrum tor” (V. Croce), decreteaz continua evaluare a perfec iunii sentimentului-esen : „... de ce iubire dai iar n val în mine / hai vino / de data asta î i voi num ra / mai atent restul de zile / cine poate st vili risipirea aceasta / prea mult iubire iubito iubite(Prea mult iubire)”. Astfel, din rama trupului timpului evadeaz u or de sub control emo ia, eul total-mente contopindu-se cu un peisaj în care o alternan a anotimpurilor te fixeaz pentru totdeauna într-o r ire cople itor de generoas în cadrul mir rii pentru actul indescriptibilului în care respir t cerea strigat i în care moare noaptea ce d na tere zilei gândului, act anun at cu o religiozitate profund ce mi lumea în cadrul unei solitudini: „Respir lâng mine t cerea-mi i timpul din / scorburi apare / tii nu mai tept singur înserarea i nici / ciudat prin somn nu mai sunt / E ora când dorul îmi cre te îmi cre te iar noaptea se/ cuib re te prin mine tân s moar (Lini te)”. Or, gama de culori vii a umanismului este mereu

în opozi ie cu un contrast distructiv dintr-o „Fragmentat genera ie” („ ...ci totul / r mâne petrecut / ca un quadrat arhimedic / silit i recunoasc nep sarea / ca o neputincioas chackr / mult mult prea echidistant precum / goliciunea nebotezatului gând / infinit repetat pentru cine.” (Fragmentata genera ie), chackrele din noi fiind în suspans pentru c nu pot men ine schimbul de energii, potrivit medicinii indiene tradiionale, pentru a asigura comunicarea în orice situa ie. Cu toate acestea, „developarea” succesiv a „epizoadelor” emo ionale, de la un cifru la altul, cu atât mai mult confer mister actului de crea ie, cu cât marca inconfundabilit ii aplic rii unei amalgam ri reu ite i binevenite (în cazul în care vorbim de un talent!) de litere, culori, efecte vizual-interioare..., îl transform pe cititor într-un consumator de energii pozitive, d toare de via, instantaneele devenind un veritabil spectacol al sufletului: tii tu, amice, când din deal curgea uvoi de ape / Iar noi, cu lpile-n noroi, luptam s nu ne scape / Gr mezi de frunze moi i reci, iroi de dude coapte / Le adunam uzi i voio i pân târziu în noapte? / Rupeam din s lcii crengi i foi, din mal buc i de hum / S astup m cu elen drum uvoi pletos de spum / i-aduci aminte cum pe deal mai fluierau ciobanii / Când ora lupilor sosea? Ce iute-au trecut anii! / Am trecut ieri pe-acolo iar, am z bovit o clip / Ciobanii s-au mutat mai sus, în valei doar o râp / Pân în ap atârnau crengi de s lcii b trâne / tii? Pentru-o clip am crezut c tu erai cu mine!” (Amicului meu)) Neprihana cu inviolabilitatea acesteia î i anun o structur mixt a fibrei lor rezistentuzual indegradabil în timp („Verde vale de rai / Nep scut de cai / Undeva tu erai / Doar a mea. / Ce miros de pelin / Într-un spa iu divin / Un noptatec suspin / Cuprindea. / Cer albastru suind / Pe miresme plutind / Visul meu unduind / Steaua mea. / Vale rupt din rai / Ce frumoas erai / Numai tu m tiai / Numai ea.” (Vale de rai), dar i inegalabil prin sentimentul de bucurie de a terge orice frontiere dintre ani i a stabili spa iul intangibil al pasionalit ii în rii, ca stimulent ce-i asigur omului de crea ie recuperarea în timp a farmecului, fie i cu pre ul unui zbor metafizic - spre ceva foarte drag, ce- i apar ine cu toat definitivitatea: „Cutremurat de-o veche amintire / A bucuriei de odinioar / La geamul de sub strea ina uscat / Ascult t ul vântului afar ” (În umbra toamnei). i de i „e timpul ca tâmpla s se desprind de vis / i s întâmpine în zori aurora”, improvizarea unui ritual devine cu atât mai stringent , cu cât eul î i confirm starea de imponderabilitate într-o reverie constant ,

45

deloc str in spa iului de tain al «tinere ii b trâne e» - lumina - în care î i poart ecoul „Efervescen a”: „Dorul tresalt din muguri de lumin / imitând piruete albastre prin ore / Singur iarba a trebuit s creasc / muindu- i degetele firave / în izvorul ve nic aproape / Se cuvine închinare aceluia care zilnic îi d ruie via din soare...”. adar, lumina, p strându- i efectele ei („E înc lumin s -mi trimit trupul la culcare”), sufletul r mâne dintotdeauna copilul acesteia i, oricât de trec tor ar fi omul, el tr ie te mereu un r rit. «Sunt vecin cu Venus la miaz zi / (ce uimit a fost!) / ne trimitem deseori noaptea emailuri tandre.../ iar la apus nu e nimeni / pentru tiutul motiv c nu exist apus” (Am cump rat o bucat de lun )». În acest sens, pe cât de ne-a teptat este o „Neîmplinire ” reflectat de oglinzile sparte ce închid, potrivit supersti iilor, u a spre viitor („Cotidianul acesta nu mai are / niciun punct de vedere / o bucat de încredere a fost rupt din el / i face naveta de la un cap t la altul / prin mine. / Noaptea se tot ca pe încreng turile mele / umbl de colo colo / ca umbra unui nebun neidentificat. Dar cel mai mult m doare / când îmi stric peste zi / câte o oglind major . / Mai bine e când doarme / mama ei de opozi ie cuminte.” (Neîmplinire), pe atât de surprinz toare devine aplanarea ghinionului prin tr irea ireversibilului reversibil, cu imprimarea unei noi note exaltatoare istoricului emo iei, prioritatea aparinându-i în exclusivitate poetului deopotriv pictor sau fotograf, cineast sau muzicant, filosof sau... vizionar: „Profe iile mele au fost / de arte himere moarte / timp irosit / Noroc c mi-a dat Dumnezeu mult minte / am aminte s fi iubit.” (S fi iubit) Într-unt estompat triumf, care e mai mult o m rturisire optit exist atâta spa iu pentru speran („Tot mai sper c -s n scut pe-o planet str in / Ca un sfinx singuratec i sacru-n de ert / Ca o lamp cu gâtul prelung i inert / Tot mai sper c nu port nici o vin .” (Tot mai sper)), încât prim vara, r ztoare printre constat ri triste, îndoieli, sentimente de nelini te ap toare i l untric , lupte nedeclarate ale contrariilor în poemele „Singurul apei”, „Nep sare”, „Dureri”, „To i mor ii vorbesc”, „În umbra toamnei ”etc, nestingherit, î i anun victorioas clipa de gra ie:„A adar nu mai exist nop i / cuib rite pe gânduri /Se-ncovoaie de muguri l ncile vântului / A vrea s fiu mugur / singur s m dezleg / din încol cirea primului vânt / s încol esc din dorul sevelor coapte / Dar pas rea? S -i p str m dorul / s se întoarc pe aceea i creang ”.

Pentru c , doar „tr ind aievea tiu ce voi fi / ne tiind ce am fost”...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Gelu DRAGO{

Marea trecere...

Dincolo de tine e doar neantul Cu umbre u oare pictat Dac-ar fi s le-n eleg tonul Din nou a c dea în p cat! Împrejurul meu e doar toamn Alte anotimpuri nu-s Tu mai rabd -m înc , Doamn , Precum ne rabd Cel-de-Sus!

i ea, mama, speriat m întreba de unde vin!

Pentru buna întocmire a sufletelor noastre îndemna s fiu bun cu copiii, cu nevasta, sf tuia s m -n eleg cu vecinii i satul ruga s adun fapte în Cer i la Domnul las lumea asta, nebunii i r ii! În noaptea aceea va muri mama poate m întreba i de unde tiu Am v zut cum o frunz galben cade iar ochii mamei nu mai au lacrimi!

Alerg continuu f s tiu Unde-i margine-n pustiu Nu e stea aprins -n zbor m -nve e cum s mor!

Privim în aceea i direc ie

rugi care ne iart Când p ti pe Marea Poart !

Noaptea trecut am visat un poem lung cât o pagin de revist scris cu litere glagolitice motiv pentru care nu-l pot reproduce îl povestesc pe scurt

Motto: „Dac tu e ti o pas re, sunt i eu o pas re”

Nedumerire Deschizând ochii min ii gândesc cum p ri hoinare zboar întruna peste c ri neumblate

Descrie-mi, Doamne inuturile în care nu am c lcat i înf area Ta de i exprimarea- i nu o voi pricepe poate iar tu, Doamn deseneaz -mi un tablou care s -mi in de cruce seara la culcare

Privirea-mi atinge Cerul inima-mi salt în piept uimirea mea devine n uc îmi pun întreb ri omene ti i totul la mine e pe duc

te

Mai r u ca orbul Zi dup zi m-am împrietenit cu Moartea Pân ne-am f cut fra i de Cruce s tiu nici eu i nici ea pe unde s-apuce...

Clipe de neuitat În noaptea aceea va muri mama poate m întreba i de unde tiu Am v zut moartea cum îi d dea târcoale

Pe tine, nu de i prin venele mele nu curge sânge ci trec doar vânturi amirosind a toamn târzie Iar într-o noapte chiar a venit Toamna i într-o clipit m-am dumirit ea se nume te simplu Doamna Pentru care sunt în stare m împrietenesc i cu Moartea i s ne facem fra i de cruce s tim nici eu i nici ea care pe unde s-apuce

Pâinea cea de toate zilele domnului inginer Ioan M tie somn adânc între Ceruri i P mânt boabele de grâu visau lanuri care erau brâu pâinilor curate-nainte prescuri se vor preface nicidecum f somn boabelor de grâu ale Domnului iar într-o zi deodat tiin a binecuvântat între noapte i noapte se define te „pâinea de pâine” s-ajung tuturor muritorilor de azi pe mâine...

Pentru femeia ce-o a tept

Vasili Perov - Înainte de slujb

Aproape de mine e Cerul stau i m întreb acum oare încotro este Nordul iar între degete, îmi asfin Sudul...

Fiindc eu am fost îndr gostit doar de cuvintele mai lungi ca Ecuatorul motiv pentru care alalt ieri le-am tr dat

Tu s ai grij îns Doamn tocmai acum prin fa a ferestrei tale mai trece gr bit un anotimp...

sufletul meu e o coal de hârtie pe care inima a început s scrie femeie pentru tine al iubirii vers din vise mi-am cl dit un univers în care suntem împreun o tu i un eu nedesp i i drept dovad la picioare i a tern covor din l crimioare îmb ls mate în lacrimi de iubire ne aduc fericire.

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Florentin SMARANDACHE

Broa]tele \estoase gigantice din Galápagos nan i delimitare teritorial , masculii scot gemete, murmure puternice - al c ror ecou se aude la distan e de câ iva kilometri.

Deoarece pot s i încetineasc metabolismul, broa tele estoase gigantice rezist la condi ii aspre de de ert f ap i hran pân la un an de zile. Motiv pentru care au fost utilizate de c tre vân torii de balene ca depozite vii de ali-mente, carne proasp care nu cerea refrigerare!

Broa tele estoase (Geochelone elephantopus) din Galápagos cresc gigantice, ajungând pân la 250 kg în greutate i tr ind 100-200 de ani! Po i s mergi c lare pe ele ca pe cal, dar... pu in mai încet!

Episcopul de Panama, Thomás de Berlanga, în 1535, când vasul pe care c torea a fost împins de Curentul Maritim Panama în aceste insule, scria Regelui Spaniei c forma carapacei broa telor estoase de aici seam cu o a de c rit (galápagos, în spaniol ), de unde i denumirea arhipelagului.

Naufragia i pe aceste insule de ertice, ap potabil (decât în rare locuri, în eleteie produse de ploaie), episcopul i echipajul vasului mestecau i sugeau buc i de cactu i pentru a- i astâmp ra din sete. Dup o lun , au fost salva i de un alt vapor.

Tot în secolul al XVI-lea, au mai ajuns în Arhipelagul Galápagos conchistadorul Diego de Rivadeneira i englezul Sir John Hawkins. Iar pe harta lumii (Orbis Terrarum) din 1574, aceste insule erau reprezentate prin puncte.

Aici sunt cele mai mari broa te de pe glob, împreun cu broa tele estoase din câteva insule, Seychelles, din Oceanul Indian (lâng Tanzania). Gâtul i picioarele lor sunt mai lungi, pentru a putea apuca frunzele arborilor.

Broa tele estoase gigantice, ca i celelalte reptile endemice de aici (trei specii de erpi Galápagos i cinci specii de geko, o reptil saurian din zonele calde) sunt carac-

terizate ca lente sau lene e. Exist dou categorii de broa te estoase gigantice: care tr -iesc pe uscat i care tr iesc în ap .

Datorit pr torilor invadând Galápagos-ul, precum porcii mistre i, câinii i pisicile lbatice care distrug ori m nânc ou le, popula ia broa telor estoase gigantice s-a redus drastic, de la 250.000 când au fost descoperite, la 15.000 în prezent.

De la o insul la alta s-au format specii diferite de broa te estoase gigantice, purtând denumirea insulelor respective: Fernandina, Floreana i Santa Fe.

Am inut un ou de broasc estoas gigantic în palm . Are m rimea unei mingi de tenis i e alb.

Ou le, între 6-12 ca medie, sunt îngropate în nisip i acoperite cu straturi de mâl. În func ie de temperatura la care se clocesc de tre c ldura soarelui, puii ie i din g oace sunt femele (la temperaturi mai înalte) ori masculi (la temperaturi cu 2°-3°C mai mici).

Am vizitat i cresc toria de broa te estoase, sponsorizat de Parcul Na ional. Dup ce se înmul esc în captivitate i crescu i 6-7 ani, puii sunt l sa i în s lb ticie. obolanii sunt pr tori pentru pui, îi nânc . În rezerva ie sunt câteva broa te estoase mari, dar f un picior - fiindc le-a fost mâncat de c tre obolani când erau broa tele mici.

Masculii au cozile mai lungi, iar masculul care ridic mai sus capul îl domin pe cel lalt competitor. Au carapacea în partea de jos concav , pentru a putea s se urce deasupra femelelor la reproducere. Tot pentru domi-

Nu se sperie de musafiri, m nânc iarb în lini te. Le place s se scalde în mocirl .

Privite de departe, în irate cum stau pe marginea drumului, broa tele estoase par ni te vaci p scând.

Still Life

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Dominic DIAMANT

Spectacolul lumii Jongleuri fantastici inspira i domin Tot spa iul mondan spiritual( i virtual) i-n eschibi ii izvodesc lumin Reverberând bizar din val în val i nu conteaz o valoare-n sine E important cum o prezint ei Cu cât relevan se men ine La în ime i cu ce temei Jongleurii invincibili în magie i-n iluzionisme fac furori Cu-o voluptate care reînvie Tezaurele pline de comori(splendori) i nici le pas roata ce se-nvârte Atât de-ame itor i n-au habar -n mersul lumii i pe alt pârte Neb nui i jongleuri abili apar.

Incredibil dar adev rat

Sentimental Oricât de fascinant acest spectacol Str lucitor, atât de captivant, Oricât de bulversant existen a Cu ritmu-i tumultuos halucinant Oricât a frem ta în zbor cu gândul Împresurat de visele-mi rebele Crescând efervescen a dimprejur i-naripând dorin a arz toare Oricâte b lii hot râtoare Ar duce lumea spre un alt triumf Cu-o aur magnific sporindu-l Negând c n-ar fi fost decât un vis Uimirea-mi d fiori i m cutremur zând cum cad ca spicele t iate

Vor gira tot ce na te.

Noi, cei de-acum i de-oricând?

Unde? Cum? Care? Când?

Unui prieten turn tor

Vizionar Fantasticul, ve nicul vesel bordel Pe care-l constituie lumea avan face s urlu, s chiui cu el Furat de aceea i iluzie van Neprih nit e exclus s rezi ti Oricât ai fi educat de acas Prea plin e scena de crai i arti ti Iar dârdora lumii e prea tumultuoas Drapat în m suri i fine splendori Bordelul încearc o masc s i pun Dar nici c îi pas când tu te-nfiori Captiv în m iastra lui plas nebun Astfel c orgiile-n lan se men in Fie pe plaiuri, pe mun i sau pe ap Transfigurându-ne harul divin i mutilându-ne, nimeni nu scap .

te servesc cu cascote pr jite i aqua chioris, tare mi-ar pl cea, vezi i tu ce lux îmi pot permite Odat prip it în izba mea Ce te-a mai r sf a cu vorbe goale i cu rafinamente de prisos vezi ce-nseamn s o iei la gioale i s te târâi, ologit, pe jos Dar cel mai mult a prefera cu tine m congratulez în lungi t ceri i în priviri chiorâ e asasine Ce- i dau fiori,motive s disperi Vezi tu cu cât dragoste fr easc i ner bdare pot s te a tept Când tii ce ai f cut s îmi sporeasc Visul de-a fi cu mâinile pe piept.

Traiectorie

Pove ti Vre i pove ti din veacul cincizeci?

Hai c habar nu ave i!

Tot praful i pulberea s-or depune Peste orice minune Tot praful i pulberea, date-n Pa te,

Vasili Perov - Copil antrenându-se

E incredibil dar adev rat Statutu-mi insolit de scriitor (creator) Ce-atât de na parliu m-am afirmat În cercul meu restrâns i-am gitor E incredibil cum de am putut m ag de-un pai purtat de val -mi reconsider jalnicul trecut Transfigurându-l într-un ideal Dar i mai anevoie de crezut E crezul în asemenea destin ând neverosimilu-mi statut La un nivel fantastic i divin Iar steaua ce pe cer a r rit Atât de incredibil i bizar E-un fenomen arare-ntrez rit Stârnit de Donchi din Dejagaskar

Atâtea flori abia înmugurind Sau disp rând în plina lor splendoare i m întunec tot, i le cuprind Cu dragostea-mi pulsând nemuritoare.

Dou treimi din via a-mi de cacao Care-a premers destinu-mi sublimat Nu le-am tr it ca boss în Curacao Ci-n plin anonimat s-au consumat Puteam s fiu orice, oricând, oriunde, m exprim sublim în orice mod N-a fost s fie, cum puteam p trunde În sferele desprinse de norod ?

Am supravie uit ca ori icare (la întâmplare) În subteran m-am manifestat Atent cu bombele-mi incendiare nu m v d eu însumi îngropat M-am strecurat cum am putut mai bine S-ajung pe culmea visului hoinar i-am reu it, încât nu mi-e ru ine Cu bravul Donchi din Dejagaskar Dar nici motive n-am ca s m laud C-am spart, f când vreo gaur în cer i am descoperit vreun Fomalhaut, Mi-am respectat destinul efemer Hr nitu-m-am cu vise i himere Calea Regal cu-aur mi-am pavat Spre lumea mea de tain i t cere, Cu lauri verzi am fost încoronat i nu regret nimic din avatarul De solitar parcurs pân acum pot mândri c mi-am slujit demn harul Spre culmile destinului postum.

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Dumitru B~LAN

DOM - o traducere consonant[ cu spiritul originalului Reper: „Florilegiul con ine 50 de poezii traduse cu acurate ea filologic i m iestria (tinzând permanent spre perfec iune) de care Paul Polidor ne-a convins de-a lungul anilor, al turi de poten a sa poetic , prin multe alte bijuterii artistice.”

În anul 2006, a ap rut, la Bucure ti, la Editura Funda iei „Paul Polidor” volumul de versuri semnate de Mihail Sinelnikov, „Prietenul”, în transpunere româneasc realizat de Paul Polidor i subsemnatul (fiecare cu parcela lui de t lm ciri). Aceea i prestigioas editur , în anul 2015, tip re te o nou culegere de poezii, „DOM / Cas lipoveneasc ”, de sus men ionatul poet rus, în traducerea exclusiv a lui Paul Polidor.

Dar cine este, pentru cititorul nefamiliarizat cu literatura rus contemporan , Mihail Sinelnikov ? Este, în primul rând, un reputat poet care i-a pus distinct amprenta pe evolu ia liricii ruse contemporane din ultimele decenii, un traduc tor versat i respectat atât de statele din Asia Central (Kirghizia, Tadjikistan), cât i de cele din zona caucazian (Georgia, Azerbaigean), un eseist i critic literar exigent, cu aprecieri i disjunc ii tran ante unde camertonul esen ial îl constituie valoarea artistic a textului analizat. Prin limpezimea i precizia judec ilor de valoare pe marginea scrierilor din trecut i prezent (o perioad extrem de fast a consemnat-o i

prezen a sa ca responsabil al rubricii de critic literar de la revista „Moskovskie novosti”), Sinelnikov, prin noutatea percep iei i diagnosticului avizat, se situeaz pe o platform apropiat cu modul de abordare din operele altor doi poe i vizionari, confra i de condei, pe care am avut onoarea s -i cunosc îndeaproape, i anume Iuri Kuzne ov i Evgheni Rein. Autor a zeci de volume de poezie original , al altor zeci de volume de lm ciri, îngrijitor i alc tuitor de antologii poetice (în prezent finalizeaz o masiv edi ie academic a poeziei ruse din cele mai vechi timpuri pân în prezent), Mihail Sinelnikov este o prezen de prim rang a literaturii i culturii ruse. A fost tradus în diverse limbi ale globului. Prieten devotat al României, de pe la începutul anilor 70 ne-a vizitat ara de câteva ori, fiind invitat de onoare la festivaluri i simpozioane de poezie, a tradus din Arghezi, Topârceanu, tefan Augustin Doina , a dedicat numeroase poezii i pagini eseistice vibrante României.

Actualul volum, denumit dup o poezie scris de poetul rus în 1977, dup o vizit la Muzeul Satului din Bucure ti i dedicat subsemnatului, poezie care (de altfel) i deschide florilegiul, con ine 50 de poezii traduse cu acurate ea filologic i m iestria (tinzând permanent spre perfec iune) de care Paul Polidor ne-a convins de-a lungul anilor, al turi de poten a sa poetic , prin multe alte bijuterii artistice.

Gândirea filozofic , fixat de Sinelnikov în realii poetice de mare impact, este redat cu surprinz toare fine e de Paul Polidor, ceea ce ne determin s apreciem nu numai fidelitatea fa de original, ci i apropierea pân spre zona muzicalit ii textului primar i al celui secundar, al t lm cirii.

Prin traducerile „comise” în acest tom i prin textele originale reproduse în paralel oricare cititor român, bun cunosc tor al limbii ruse, poate u or observa c muza i-a înaripat în egal m sur atât pe Mihail Sinelnikov, cât i pe Paul Polidor.

Vasili Perov - Întoarcerea de la înmormântare

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Doru V. FOMETESCU

Eterna reîntoarcere ...

Clipele, ni te Capcane...

Altfel de Manifest

Un suflet uria fierbe-n exil \ întru nevoia de-a se întrupa printre frustr ri tot a teptând umil \ „eterna reîntoarcere” la vatra sa...

Criza de dor s-a adâncit mereu \ lacrim ascuns firavele iubiri. Din când în când, m simt precum arheu i pe Altarul vie ii, fac înrâuriri...

Clipe - zim i din arhetipuri ciobind Timp vân t-albastru în vârtej peste nisipuri în fr mânt ri de sihastru...

În tine locuie te înger blând dar i un demon camuflat care se afl în disput ... câ tig jertfelnic figurat!

sunt în astral nepotrivit. singur i se-arat crude... firescul e un gest strivit de temeri, buruieni z lude!

în mine exist un demon dar i un înger singuratec, din când în când, într-un r zboi... pierde cel care-i mai z natec!

cum s mai sim i compasiune într-un urcu f de mil ? sterpe mir ri, p cate brune in dor captiv într-o zambil ...

un fream t ciclic se revars fior uitat de contemplare prin echinox de prim var , surâde tainic viu sub zare!

vremurile poart toane. progresul e gri-z uc.

Clipele, ni te capcane pândesc din zborul unui cuc...

muguri ne z resc ca ni te zei i simt amestecul celest cu lut aprins de ghiocei... miracol, altfel de manifest!

Vremuri de r ceal ...

Prevestiri

La vremuri de aspr r eal , se zbate lini te aflat -n pan ... cât banul genereaz fal domne te clipa cea viclean !

Nu se mai leag vis dintr-o privire, ba, dimpotriv se prevestesc nori, deri între n ravuri i erori... zaceri prelungi f t duire.

Nu tiu de ce f de z ri, mânem o deschis ran ... tot a teptând sfinte mir ri miresme de iubire suveran !

Ne tot întindem cam provocator uitând f râma vie de iubire, credin a chioap la biata fire i neamul de-abia simte s rb tori

Poezia - Elixir pierdut...

Ceva se frânge jos la temelie. natec e imaginar ocult, o spaim biruie cum entropie i se r ce te dorul de demult...

-nv luie o seam de cuvinte, \ cam aiurite dar cu seve verzi \ cu un adverb n tâng cum „înainte” ...ce na te fior – zeu peste z pezi! Într-un p ienjeni de r ut i \ o lume s -ar salva prin mângâieri alege sentimente, Cale, f i ! \ împac anotimp, creaz , speri!

Un Suflet uria fierbe-n exil \ întru nevoia de-a se întrupa \ printre frustr ri i sim mânt subtil \ înal astral, etern PATRIA!

Misterul umbla hai-hui...

Fir de iarb / strop de ploaie / cine oare/ v închearb / cine oare/ v îndoaie?... / în universuri eterne / v une te - Poezia / dezbin neghiobia?! / în b taia vântului / misterul viu se tot cerne / i divin umbl hai-hui...

Sensuri aspre...

Sunt lucruri care nu se spun... Sunt chestii care nu se fac pe continentul intim, str veziu,\ Cuvintele în pielea goal , tac, i las frenezii de prezent viu... un „fuck” ca jalnic balamuc, o aventur prins în deriv ... globalizând tergi iure ul - izbuc ori te cablezi la sterpe st ri... coliv !

Dreptul la Inexplicabil Poezia de peste timp este „dreptul la inexplicabil”... lui A. Pantea ...

Nu lupt s împart dreptate, aidoma unui brav judec tor... ci, st rui doar s fiu o parte, din fondul senin unduitor! în viforul unui cotidian, ap r un drept la inefabil, parte din adev rul suveran, acea mirare simpl de copil!

Poetul lui Alensis De Nobilis i M. Ieva Chirurg de suflete pentru o „cas nou ” poate c e ti, Poete, smerit, descul prin rou ... tot c utând azur, nefericit pixel, subtil, e ti osia Lumilor... frumosul i riscul, axel!!!

Chiar de suntem încerca i, de p gâni-pl ti i pira i... r mânem, totu i, buni i s credem în minuni!!!

La mul i ani!

Str nut la ce-i sordid, bolnav de poezie, în c utarea unui elixir pierdut... aer înmiresmat cu bucurie, îmbr are cu etern s rut, fior la clip str vezie, un fa diez de suflet ren scut poemul, acel leac pe care zei l-au vrut!

Str nut la echivoc...

Cât ni te crize cognitive se r chir i facem ce nu este de f cut...

Cultura digital , tiran musafir ne tot impune fluxul de iluzii, umbre de echivoc i vraj ce prefir fleacuri i derizoriu, evanescent, str nut de piaz rea, strig t dup perfuzii!

vezi, p guboase timpuri rod vecie când cel mai r u se-arat lumii, cult

Cuvintele Cuvintele ca ni te „fiin e vii”... le sim im, s le-n elegem ca proprii no tri str bunici, bunici, rin i, înv lurind înmiresma i copii!...

„Rezist” pe baricad ...

Eu nu plec de acas , mai deloc, suf r ca mod de a nu fi corupt!? pe cei care tot „fug”, vai, îi provoc la adâncimi de Neam gr bit i „rupt”...

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Valentin TUFAN

Sub acela i soare Soarele e singurul care-mi mai îngân irul de gânduri e un contrafort consfin it întru abolirea realit ii, e cavalerul nipon cu Hiroshima în plex iar eu un câine b trân cu Holocaustul în oase subscriu cu acela i rând de zale peste plato a timpului, am ochii blânzi i adulmec straturi încleiate peste care domne te lini tea. totul e un orizont ce a aspirat trecutul, un bandaj tehnologic aplicat peste creier iar din copci au fost croi i epole i într-un univers în care cadavrele sunt poli e pl tite la nivel înalt.

Filmul retinei Când îmi ard registrele l untrice-n oglind , rezonez spre alt cotlon de univers ca un ocna tratat cu opiu Din filmul retinei, împerecheatele drumuri soar r runchii universului în distan e absconse din becuri se scurg seuri m tuite de napalm gripate-n somnul furnalului pic turile î i zdrobesc avântul i- i calibreaz lungimile sextante prin grada iile cotidianului un tunel trasat cu axe spulber drumul sângelui din albatro i se ivesc inflexiuni de lumin rutinat care suprim coagularea ca o sinusoid descresc toare într-un sistem cartezian suprem.

Trecutul n de te prin to i porii ca o maladie febril i scade-n intensitate ca un corp în transla ie.

Suspendat Soarele zace pe cer ca o dâr de osânz în umbra aluatului de moloz i plimb reflexiile ca o rulet ruseasc gata s i mu te declicul în plin colb de catran. în untru totul e suspendat ca o revizie tehnic c zut peste împrejurimi. eu îmi adun în perfect armonie gândurile i mi le definesc pe valori într-un sistem gradat - în weekend îmi curg prin vene toate zilele schimonosite una-n alta i-mi încep jocul de domino al gândurilor c zute-n sincron.

himerele se zbat printre v ile aruncate de asfalt - totul e o sculptur nefinisat din oasele c inate ale str mo ilor, cute cump spre-nvolburarea de lacrimi - reprezint echilibrul - c ci a a i-a spus cândva acel pygmalion care-a iubit-o pân a prins via i-a ad ugat abunden , ve nicie i dor, i-au picurat rug ciunile-n sânge pân s-au ridicat la cer ca o jertf dogmei cre tine, i-au c lcat glia popoare i i-au îngropat în duva oaselor scrisul mo tenit la T rt ria un strat de praf pres rat peste icoana apusului i un miros de var seac - România.

Din centrul lumii Atunci când alerg, ritmul pa ilor e o developare continu care nu pune stop, alergarea e ceva mult mai complex, porne te pe toate axele, ca un sentiment de c dere, atunci când î i vin în minte lucrurile pe care nu le-ai f cut i trebuie s le faci.

Aleea are înfiripat , viziunea primilor pa i, atunci când soarele rea în toate formele i îmi c dea la picioare ca un joc de cuvinte, aici am plantat, în zilele de var , un ciot uitat din axa lumii l-am udat cu însufle ire i cu ve nicia satului.

Am încrustat în fibra lui esuturile sufletului de copil, privirea bunicului i în elepciunea în fiecare an crestez tulpina i beau cu aceea i ardoare viziunea lumii prin suflet de copil.

Gnomic Suprema ia cerului m sugrum , îmi pun întreb ri i tot eu g sesc r spunsul totu i suntem cu to ii aici, presa i de aceea i suprema ie.

Acest tot, nu e un echilibru, e doar o încercare de mascare a adev rului din fa a oglinzii.

Ast zi a c zut cerul, în fiecare pic tur st încastrat o durere, ca o înf urare sintetizat i cristalizat trimis înapoi spre îndreptare.

Gândirea de ansamblu ucide profunzimea totul e perceput drept finalitate ori trebuin , esen ori abordare l untric .

Fiecare piatr î i spune povestea, ca b trânul în elept, are rigoare i profunzime, ea cunoa te for a paradisiac i practic mersul pe ap , dar totu i nu e Iisus e piatra în care omul poate g si alternativa.

Lumina tr ie te din for a revelatoare a chipului de copil / el mai amân c derea iminent a cortinei.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Boris MARIAN

Ajunse cu itul Ajunse cu itul pân la os, Iubita nu mai prive te focos, Râde cu gura pân-la urechi, Happy birthday to you, Jackie-Jack.

Ah, mii de purici, râzi tu cât po i, Eu în Alaska schimb mii de zlo i, Din Marmara în Satu Mare Nimeni nu are mai mult c utare.

Adesea, printre ore solitare, Când Soledad plutea în v i stelare, cerea- i scutura hermina, Iar Herr Professor ne preda latina. pomeneam vorbind f cuvinte, Cum nu mi se-ntâmpla-nainte, întrebam ce este nebunia, Pe care continent e România. i ascultam balada lui Manole, Departe de sofisme i de mode, Miori a, Alimo i Gruia i Porumbescu, Minunescu, Traian Vuia, iar continentul c ta contur, mânt diform sub cerul de azur.

Vipera neagr cu ochi rubinii secoli str bate, p duri i câmpii, suflete multe trimise în iad vipera ro ie cu ochi de jad.

Ne polu m min ind mai mereu, orice f arnic e corifeu, se ru ineaz de noi cimpanzeii, uit CUVÂNTUL IUBIRE ateii.

Uit de toate omul de lut, cum de e om, cin-l-a f cut?

Seara ne vedem pe noi în ine, înstel m apele întunecate, ca umbr matern - copil ria.

Vom fi cândva cocori?

Sau numai nori?

Acum î i z resc ochii, iubito, atât de larg deschi i, încât m cuprinde ame eala.

Aud pe lâng mine trec torii strigând, fluierând, nu mai tiu, sunt om sau copac, ce secol este acesta?

Buzunarele noastre intime Nu facem decât s ne-mbr m, ne dezbr m, Iar timpul trece vijelios, Trenul nu are o sta ie terminus, Dup un timp o s înceap zboare lin, Ca un co ciug luminat, Spre f cliile cerului, Vom continua discu ia, Tu îmi vei spune c m iube ti, Eu voi r spunde u or distrat, Dar s rutul t u va fi cu totul nea teptat, Ne vom trezi în acela i pat, În aceea i diminea , Cu soarele cotrob ind În buzunarele noastre intime.

În ar a nop ii Îl v d pe Blecher chinuit în corset, cu dureri în mu chi, articula ii, oase.

Are for a de a visa.

Nimic nu-i seam .

Pentru el zarurile au fost aruncate din na tere.

Via a este un joc obligat.

Ce sens are celebritatea pentru el?

Exist progres în art ?

Nici vorb . Fiecare artist este un Narcis.

Dar nu trebuie s i tr deze egolatria.

Abstinen a la orice, când nu este motivat intim, devine o cauz a mor ii.

Orice tren care aduce moartea este în orar.

Când Dumnezeu este mort, orice este posibil, hulitorii nu mai exist , du manii vie ii devin prieteni. rile coboar pe p mânt, dar nu pot lua cu ele decât o prad , nu pot lua fericirea.

Nefericite p ri, izgonite în cerul pustiu.

Logica nop ii îmi spune exist o armonie în noi pe care nu o cunoa tem ziua.

De ce ne este fric de noapte, de moarte?

Ascult cum cânt iarba cu glasurile celor pleca i dintre noi.

Pân atunci s rut i iubita, ea exist .

Din Insulele Comorre 1.

Femeile, mari fluturi albi Surprin i de ziu , Cu ochi lucind hipnotic, Tremurând În febra îngerilor, aripi Ce le-au adus pe-acest p mânt.

De-atunci li se a eaz -ncet lumina În strat sub ire, mii de ani, discret, i nev zute zboar f team sub ochii istovitului poet.

2.

La fântâna neb ut -ndeajuns întorc, la anii no tri prea tineri, neistovita culoare mov, jder în întunecime, hor -ntâlnind mâna ta, chip str in, oh, prea devreme murim prima oar , prea devreme murim.

3.

O parte din legi s-au ters Prin plecarea voastr , cerea m-a învelit Ca pe un vierme blând, de m tase, în edificiul p sit cineva a intrat frumos i alb, înc perile pustii i-au devorat chipul, eu privesc prin transparen a clipei, cine m va elibera de aripi, înainte de a m închide în mine?

4. bei dealurile dulci, înmiresmate, i t ria mun ilor s-o bei, sufletul iubitelor plecate i poemele i plânsetul de miei, la sfâr it s i sorbi propriile gânduri, sângele s se întoarc -n piept, i s mori cum m rul moare-n sâmburi, a tep i un an mai rodnic, îl a tept.

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Rigori evazive (5/16) continuare din nr. 80 Fiind de a teptat ca într-o societate aflat în stare de „na pa”, de „pulime” s se înmul easc i s se agraveze cazurile de înc lcare a normelor i legilor, deci a cazurilor de devian i delincvent , se impune a le analiza manifest rile, acestea concretizându-se sub form de: crime violente, comise împotriva persoanei sau a propriet ii; crime morale, prin care f pta ii se autovictimizeaz ; crime profesionale, comise de func ionari, speciali ti i manageri; crime organiza ionale, comise de conducerea marilor organiza ii; crim organizat , comis de organiza ii constituite în acest scop.

Devian a i criminalitatea au fost explicate prin: factori biologici, ace tia fiind de tip degenerare fizic , predispozi ii temperamentale i structuri cromozomiale; factori psihologici, ace tia fiind de tip psihopatie i sociopatie; factori societali, ace tia fiind de tip anomie, tensiune structural , asociere diferen ial i etichetare.

Devian a i delincventa, depinzând de modul în care normele se adapteaz circumstan elor, reiese c , dac , spre exemplu, normele mân, în perioade de criz , inflexibile în raport cu nivelul posibilit ilor, societatea este nevoit s accepte tacit atingerea obiectivelor prin modalit i ce se abat de la norme, f îns a le contesta, precum în timpul comunismului, când, de i nu erau contestate normele cinstei, era, îns , socialmente acceptat furtul de la cooperativele i fermele agricole, f pta ii fiind considera i descurc re i, nu ho i.

Astfel, a ap rut i a proliferat un tip pervers de norme, norme de evaziune, ca modalit i semi-institu ionalizate de devian i delincvent , prin care, diminuându-se din ce în ce mai mult cenzura moral , s-au deschis z gazurile infrac ionalit ii, ajungându-se la cvasi-generalizarea corup iei i a jefuirii.

Trecerea interpret rii comportamentelor, de la normal la deviant i de la deviant la normal, fiind o problem de filtrare social , depinde

Vasili Perov - Fata de z pad se tope te

atât de pragul de exigen al normelor i legilor, cât i de fidelitatea agen ilor de control social în asigurarea respect rii acestora. De i fiecare societate are un anumit prag al exigen ei normative i o anumit fidelitate a agen ilor de control social, totu i, atât pragul exigen ei, cât i fidelitatea agen ilor se diferen iaz în func ie de statusul socioeconomic al indivizilor.

Astfel, în societatea româneasc se constat c , pentru acelea i tipuri de comportamente, indivizii cu status social inferior (s raci, neangaja i, necalifica i) sunt considera i devian i sau delincven i i, ca atare, condamna i la închisoare, inclusiv pe termen lung, în timp ce indivizii cu status social superior (boga i, manageri, mai ales parlamentari) sunt considera i normali, cazurile neluându-se în seam , iar dac se iau, nu se înregistreaz ; dac se înregistreaz , nu se instrumenteaz ; dac se instrumenteaz , nu se judec ; iar dac se judec , se achit sau se condamn cu amenzi sau cu închisoare cu suspendare. În plus, inându-se cont c valoarea economic a fraudelor comise de companii i de profesioni ti este de zeci de ori mai mare decât aceea a fraudelor comise prin violen asupra propriet ii, rezult c devian a, ca raportare la sistemul de norme, este interpretat de pe pozi ii de for i c , deci, sistemul de norme este un produs al structurii de putere, pus în slujba celor care de in puterea sau doar a unuia dintre ace tia. i e a a, de când lumea!

Urmare a schimb rilor survenite în societatea româneasc dup anul 1989, devian a i delincventa au luat o turnur imprevizibil prin: abunden a de obiecte valoroase i u or transportabile; proliferarea magazinelor, sucursalelor bancare, bancomatelor i oficiilor de schimb valutar; accentuarea purt rii ostentative de obiecte de lux; înmul irea deplas rilor nocturne i în locuri izolate; extinderea perioadelor de nesupraveghere a locuin elor; cre terea ponderii persoanelor vulnerabile; rgirea pie ei de desfacere a bunurilor i serviciilor. Într-o asemenea societate, t lugul devian ei i delincventei a strivit, inclusiv simboluri ale moralit ii na ionale - procurori i jude-c tori de la cele mai înalte niveluri - care i-au pervertit con tiin a i deontologia pentru imacularea unor infractori de impact na ional, fiind de în eles c , sub asemenea auspicii, infrac iunile runte sunt percepute cu toleran sau chiar cu duio ie.

Se întâmpl astfel deoarece românii, nefiind p trun i de cerin ele credin elor, valorilor, normelor, tradi iilor, moravurilor i legilor, nu simt niciun fel de respect pentru acestea, fiind permanent tenta i s le încalce, motiv pentru care ei sunt plini de admira ie fa de cei care le încalc în stil mare i sunt cople i de mil fa de cei care, înc lcându-le, se afl în anchet sau sunt con-

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

damna i. A a se explic faptul c , la alegeri, cu cel mai mare scor au fost ale i sau reale i candida i afla i dup gratii.

Dar, dup cum avertizeaz marele scriitor englez George Orwell, autor la alegoriei „Ferma animalelor” i al utopiei politice negative „1984”, „Un popor care voteaz corup i, impostori, ho i i tr tori, nu este victim ! Este complice.”. i, cum un popor „complice” la corup ie, impostur , ho ie i tr dare se ded la a a ceva, pentru c el însu i are în sânge viciile respective, este cert c aparenta societate pe care o improvizeaz un asemenea popor constituie, prin sine, un malaxor de alterare, în stare altereze aproape pe oricine, inclusiv pe mul i dintre cei neînclina i la alterare.

Aceasta înseamn c alterarea s-a indus structural în mentalul na ional, afirma ia de fa fiind confirmat incontestabil i de constatarea curent c , de i majoritatea popula iei î i exprim în public acordul pentru m suri drastice împotriva corup iei, în intimitatea gândurilor i faptelor îns , îi admir i îi voteaz cu entuziasm pe corup i, mai ales pe cei penali sau condamna i, ceea ce relev c mentalul na ional românesc este scindat în contradic ii de factur aberant i c , deci, societatea româneasc se afl în stare patologic .

Toate acestea pentru c - dup cum aten iona, în anul 1936, Constantin R dulescu Motru, în studiul „Psihologia poporului român” - „la noi este un fapt recunoscut c legile nu se respect ”, „nu se respect nici de aceia care le fac, nici de aceia pentru care se fac”, fiind clar c „românul consider nerespectarea legilor ca un titlu de m rire i de putere”. adar, de i empatia românilor fa de corup i, penali i condamna i este mod na ional de a fi, inându-se cont îns , c ei, refuzând instinctiv s i însu easc vreo norm , sunt predispu i la traiectorii penale, se poate prezuma c , prin acest tip de empatie, românii î i manifest , de fapt, empatia fa de propriile predispozi ii penale i, prin aceasta, ura i împotrivirea fa de lege i justi ie. În asemenea societ i, conform spuselor academicianului Florin Constantiniu, „popoarele de oi nasc conduc tori lupi”. i, fiind clar sl biciunea de personalitate a unui popor este dat de sl biciunea de personalitate a majorit ii, este cert c , cu cât este mai adânc decalajul de putere de personalitate dintre majoritate i minoritatea tare (aristocra ia material , financiar , managerial , medical , judiciar , birocratic , religioas ), cu atât acesteia i se stârne te pofta de a pr dui, exact a a cum fuga c prioarei stârne te reac ia de pr tor a lupului. În societatea româneasc pr duirea, transpunându-se în corup ia pretinderii pe fa a mitei, constrângerii contextuale de a se da mit i reflexului de a mitui, se manifest atât de extins, încât poate fi considerat pandemie na ional . i, a a cum pr torii î i pândesc pr zile în locurile vitale din preajma surselor de ap , tot a a procedeaz i cei care, controlând trec torile obligatorii ale vie ii, pândesc necrutori momentele scadente de trecere prin na tere, boal i moarte. În esen , mituirea este un act de pr duire, un act prin care pr torul sfâ ie, pe viu, ca hienele i acalii, din prad . Fenomenul este atât de pervers încât prada, pentru a supravie ui, ca în caz c trebuie s se opereze, a ajuns s se ofere, chiar i cu interven ii i insisten e, spre a se sfâ ia din ea, altfel neacordându-i-se nici m car o privire. Rezult c soarta românilor este întrucâtva ca a acelor specii de opârle care, pentru a sc pa din gura pr torului, î i cedeaz o parte din corp, coada sau piciorul înh at, i c , deci, în societatea româneasc , rela iile sunt de tip „care pe care”, specifice faunei din savan i jungl .

Pr duirea se manifest atât prin pandemia mituirii, cât i prin escrocherie i furt. Din punct de vedere etic, acestea sunt manifest ri

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

de imoralitate, iar din punct de vedere juridic, infrac iuni. Aprofundând abordarea acestor fenomene spre cauzalitatea istoric , inclusiv etno-genetic , este plauzibil c - din moment ce prin mituire, escrocherie i furt, f pta ii dovedesc c nu au niciun pic de mil fa de victime, c nu au niciun fel de sentimente fa de ele, c nu le resimt absolut deloc a fi suflete te de acela i neam cu ei, astfel de indivizi neavând, de fapt, niciun neam - aceste fenomene sunt cauzate de lipsa total a sentimentului de apartenen comun , a sentimentului de comuniune i, deci, în cele mai profunde instan e, sunt cauzate de starea de neconstituitre ca societate, de neconstituire ca neam. adar, pr duirea fiind o manifestare specific l comiei i cum aceasta este cauzat de incapacitatea psihicului de a- i impune limite ra ionale, este incontestabil c l comia constituie o manifestare de dezechilibru psihic i, deci, un sindrom de ariera ie, adic de imaturitate emo ional , de incapacitate sufleteasc de raportare omeneasc la sine i la oameni. În societatea româneasc , l comia se manifest mai ales prin intensificarea la nivel de disperare a goanei dup avere, putere, lux, distrac ii i notorietate. i, din moment ce inclusiv cele mai bogate, puternice, luxoase, distrate i notorii persoane î i finalizeaz via a, exact ca i cei din urm muritori, pr bu indu-se în mizeria urin rii i defec rii pe sine, este zdrobitor de evident c aceast goan constituie prin sine o am gire i c , deci, ar fi în elept ca oamenii s i organizeze via a în chibzuin a modera iei, modestiei i armoniei.

Printr-o astfel de proiec ie de via , c derea final având loc de mai jos, nu de la în imea am girilor, cre te probabilitatea ca fiin a s o întâmpine cu o anumit în elegere i împ care, nu cu disperarea dezam girii totale, i, deci, cu un anumit rest de demnitate.

Imaturitatea emo ional exibându-se inclusiv prin neru inare, o astfel de neru inare s-a exibat prin forma ini ial a proiectului legii pensiilor suplimentare pentru parlamentari (pensie în plus fa de pensia pe baz de contributivitate, de care ace tia beneficiaz i pentru activitatea de parlamentari), în proiect prev zându-se, pentru o activitate de parlamentar de 6 luni (timp în care abia se formeaz comisiile de specialitate i abia afl unde se g sesc bufetul i toaleta), o pensie suplimentar mai mare decât pensia pentru limit de vârst a unui inginer, medic sau profesor dup 40-45 de ani de munc . i, cum institu ionalizarea neru in rii, chiar de c tre forul suprem al statului, supune alter rii întreaga societate, astfel se prefigureaz viitorul României.

Vasili Perov - La calea ferat

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Emil BUCURE{TEANU

Codrina i deschisese ochii în elegerii lâng barba aspr i musta a mare a bunicului i mâna moale i vorba cald a bunicii. Îl alese pe bunic i se inea scai de el. Când nu-l întov ea era posomorât , nu puteai s -i intri cu nimic în voie.

- Fata asta, nevast , trebuia s se nasc b iat.

- Mai bine nu se n tea. Prea mult necaz ne-a adus.

- Ce necaz? Ai s vezi c are s ne in de urât la b trâne e. i bietul om, de i era stânjenit în treburile lui, o a eza în c ru sau pe cal, ori o ducea de mân oriunde avea treab . Dormea în câmp cu ea la p scutul cailor. Codrina se sp la pe fa cu roua de pe flori, se rostogolea în iarba înalt umplându- i nasul cu parfumuri, urechile cu zumzet de insecte i ochii cu imagini multicolore. Nu plângea nici la usturimile provocate de urzici, nici când c lca în gr mezi de spini.

- Copil z lud, mai stai cuminte c ai s te îmboln ve ti! îi zicea bunicul.

Dar nu se îmboln vea. Când pielea i se t cea de vânt i soare, bunicul o sp la cu lapte i ei îi pl cea i se alinta râzând cu toat gura în care mai r sese doar câ iva din i din prima promo ie. Era ca un arc, o zvârlug , trupul cu carne tare îi aluneca din mâni bunicului.

- A zice c -i neam de mongol, îi spunea, adesea, Vasile Dumbrav nevestei, dac n-ar avea ochii ace tia mari i alba tri planta i sub fruntea alb încadrat în chenar de p r de abanos cu sclipiri de caracul negru.

Dragostea bunicului se r sfrângea asupra nepoatei în unit i incomensurabile. Codrina îi sim ea sl biciunile i cerea tot mai multe satisfac ii. Înv s c reasc i pe izlazul întins i neted ca în palse întrecea cu b ie ii, gonind f a i f bici, inându-se de coama calului. Vremea fericirii trecea încet, dar trecea, via a înflorind mereu, l sând naturalul deoparte, aruncând pe anii pu ini i umerii mici, lumea social , complex i rea. Nu se mai sc lda de-a valma cu ie ii i fetele, se uita tot mai des în oglinda mare cu ram de bronz din odaia de curat, aranjându- i pe umeri p rul bogat. Când venea toamna, bunica o îmbr ca întotdeauna în uniform nou de coal , îi lega o fund ro ie în p r, o s ruta pe cre tet i o l sa s plece vesel cu fetele vecinilor. Codrina plutea, nu mergea. Femeile o scuipau s nu se deoache.

- N-o dau nic ieri, la nici-o coal . Termin apte clase i r mâne cu mine, îi r spunse Catrina Dumbrav înv toarei.

- E cea mai bun elev din clas . Nu se poate. O s aib burs .

Pân la urm i bunicul i bunica se învoir . Îndemnul înv toarei de a da fata s înve e la liceu reu i. coala la ar o înv ase doar cititul i socotitul. Colegele ei tiau franceza, Legendele Olimpului. Ea recita frumos, cu voce limpede ca susurul unui izvor de munte. Era surprins când profesoarele se apropiau de ea i îi mângâiau p rul bogat, împletit în cozi groase.

Verile i le petrecea tot cu bunicul la câmp. Se retr gea la umbra pi elor de fân cu cartea în mân , pe care nu uita s o ia al turi de merindele din traist .

Crescu mare mai repede decât ceilal i copii din sat i la 15 ani

în elese c lumea e i rea e i bun , rea ca vecina i fetele ei de peste drum, i bun ca bunica i bunicul.

- De ce a murit mama? o întreb , tam-nisam pe bunic . Unde-i tata? Vreau s tiu!

Bunica încremeni la întreb rile ei categorice. Pân atunci îi d du spunsuri evazive.

- Pe mam a luat-o Dumnezeu la El, dup o boal grea. Dup aceea a murit i taic -tu. Acum nu mai tia ce s -i spun , de i se preg tea în fiecare zi pentru aceast confruntare cu adev rul.

- Sunt copil din flori, iar tat nu ti i cine îmi este. De aceea vecinele se uit a a la mine. Î i despleti p rul, se duse în grajd, o lu pe Puica, o iap cu stea în frunte i supl ca un cal de curse, o încalec i plec spre câmp pe drumul plin de praf, speriind copii i ologind ini. Seara târziu, în fa a colibei, privind spre stele, o g si bunicul. i petrecur noaptea acolo. În zori, dup ce Codrina î i purt picioarele goale prin roua dimine ii i se sp pe fa lipind- i obrajii de iarba ud , bunicul o urc pe cal, iar el porni în urm , ducându- i în gând necazurile vie ii. *** Peste Ci migiu se l sase de mult aerul toamnei i doar în acea duminic soarele, dup un lung somn sub plapuma cenu ie a norilor, i ivi privirea i d du o not pl cut ambian ei urbane.

Codrina ie i la întâlnirea cu banca ei din b trânul parc din centrul Capitalei. Încerca s mai adune pu in c ldur pentru iarna ce venea, alergând în linie dreapta. Un aer rece o anun a c a plecat dintr-o sta ie nu prea îndep rtat .

Pe umerii fetei c deau bucle mari de p r negru, acoperind gulerul de blan vechi al unui pardesiu demodat, primit în dar de la o m tu sc tat . Privea cu insisten o gâz ce ie ise de sub un smoc de iarb i se oprise pe caldarâmul cald, pornit la drum poate din acela i instinct, preg tirea pentru iarn . O vr biu op i rapid, o ciuguli i i lu zborul spre un boschet de trandafiri s cit de frunze mai devreme decât salcia sub care se afla ea cu banca ei. Nu schi nici un gest la acest fapt de via , î i îndrept doar fa a spre soare privind cu ochii închi i spre nem rginitul sufletului s u. Doi tineri de la o banc apropiat , poate studen i, o acopereau cu cuvinte, nu tocmai nepl cute, la adresa ei.

- Ce proces! începu ea s vorbeasc cu sine pentru sine. De ce a condamnat-o a a aspru? A vrut doar s mulg o vac i s dea lapte copiilor fl mânzi. Am s -i spun profesorului c a fost prea aspru. c a fost nedrept.

- Bun ziua! domni oar .

Dac n-ar fi fost vocea cunoscut n-ar fi deschis ochii. Tres ri.

Se ridic în picioare, intimidat . Faptul c în clipele imediat anterioare se gândise la omul pe care-l avea acum în fa , o f cea s simt jenat .

- Ia loc, domni oar , i se adres Ion Bratu, profesorul ei de drept penal, a ezându-se lâng ea cu curajul i îndemânare superiorului i a experien ei de via .

56

Constela\ii diamantine diamantine Anul VIII, nr. 5(81)/2017 Constela\ii Calendar - Mai încetar s mai vorbeasc , doar

ie ii de pe banca învecinat priveau întreb tori.

- Parc te-am v zut la cursul meu de drept, i se adres profesorul.

Cum te nume ti?

- Dumbrav . Dumbrav Codrina, domnule profesor. Stau în primul rând de scaune la Amfiteatrul Vasile Conta, acolo unde ine i dumneavoastr cursul. Cred c de aceea m-a i recunoscut.

Nu, domni oar . Eu nici nu m uit la primul rând de b nci. P rul, rul acesta ce îl flutura i demonic pe culoarele facult ii e de vin , i începu s -i mângâie buclele moi.

Surprins , Codrina nu f cu nici un gest de respingere. Îi f cu chiar pl cere. Î i dorea mult o alintare b rb teasc . Bunicu-i murise înc din timpul liceului, iar tat l a teptat nu- i f cu apari ia.

- Nu- i este frig? o întreb profesorul, devenind i mai intim. Te duc cu ma ina.

- Nu stau prea departe. C minul este în centru, în blocul Carpa i, încerc s -l refuze politicos Codrina.

La o nou invita ie, accept totu i. Vecinii de banc se uitau lung la perechea format adhoc. Profesorul, cu p rul grizonant, bine îngrijit, înalt, elegant îmbr cat, aproape perfect, c lca sigur dar cu fine e, în acord cu pantofii de lac, Romarta, pe care-i avea în picioare.

Codrina stânjenit de prezen a profesorului, c lca încet, timid. P rul i se ar ta în întreaga lui splendoare. În b taia soarelui în amurg de toamn avea sclipiri de pietre scumpe. Pardesiul, strâns pe corp, îi eviden ia mi ri de forme rotunde.

- Vamp ! repro a unul din cei doi tineri.

- Vamp , vamp , dar a da bursa pe dou luni pentru una ca ea, replic cel lalt. Am s-o mai întâlnesc. Tot pe banca aceasta. Poate a fost taic -su.

Colegul de banc zâmbi.

- Poate un „unchi”...

La ie irea din parc pe sc rile dinspre Calea Plevnei, profesorul o conduse încet de spate spre o ma in neagr , elegant i spa ioas . Îi deschise portiera cu îndemânare i o invit s intre. Codrina evit pentru o clip , apoi intr în ma in .

- E doar profesorul meu, î i zise în gând.

Din ma in , Bucure tiul p rea altfel. Codrina îl privea cu aerul de superioritate ce i-l d dea limuzina. Altfel ap rea via a.

- Am trecut de c min! Nu ti i unde st m?

- Cum s nu tiu unde locuiesc studen ii mei, dar te mai plimb pu in prin Bucure ti, e pl cerea mea - fu r spunsul.

Ma ina str tea marele bulevarde când încet, încât Codrina putea s disting lucrurile din vitrine, când cu vitez maxim i nu mai distingea decât o dâr luminoas . În momentul opririi în fa a Hotelului Atenee Palace, Codrina se trezi dintr-o lume ireal . Începu gândeasc despre fa a necunoscut a Capitalei.

- De ce a i oprit aici? întreb ea.

Suntem în fa a un elegant restaurant. E ti invitata mea la cin , îi spunse profesorul, ducând mâna dreapt peste buclele r sfirate obraznic pe speteaza scaunului. Codrina se retrase brusc. Prin minte îi trecu într-o clip povestea mamei sale. Profesorul nu mai avu timp -i deschid portiera.

Pe trotuar, Codrina st tea dreapt , cu privirea aspr , mustr toare.

- V rog, s m scuza i. Peste rândul întâi, dumneavoastr nu v arunca i privirea. Poate g sea i pe altcineva. Apoi se întoarse i plec .

Profesorul o urm ri cu ochii celor doi studen i. Îi admir mersul sigur, de ast dat , trupul ml dios i p rul fluturat de vântul serii.

- O zi proast , î i zise. Puse mâna pe volan i r suci cu ur cheia în contact. Acas frumu ico! se adres el ma inii. Mercedesul demar sup rat.

1.05.1896 - s-a n scut Mihai Ralea (m. 1964) 1.05.1904 - s-a n scut Paul Sterian (m. 1984) 1.05.1928 - s-a n scut Ion Iano i 1.05.1934 - a murit Paul Zarifopol (n. 1874) 2.05.1893 - a murit George Bari iu (n. 1812) 2.05.1928 - a murit George Ranetti (n. 1875) 2.05.1932 - s-a n scut Henri Zalis 2.05.1940 - s-a n scut Ion Lotreanu (m. 1985) 2.05.1945 - s-a n scut Dan Anghelescu 2.05.1951 - s-a n scut Mihai Antonescu 2.05.1979 - a murit Leti ia Papu (n. 1912) 2.05.2003 - a murit George rnea (n. 1945) 2.05.2006 - a murit Patrel Berceanu (n. 1951) 3.05.1992 - a murit Emil Giurgiuca (n. 1906) 4.05.1922 - s-a n scut Vlad Mu atescu (m. 1999) 4.05.1964 - s-a n scut Vitalie Ciobanu 4.05.1977 - a murit Drago Vrânceanu (n. 1907) 5.05.1912 - s-a n scut George Usc tescu (m. 1995) 5.05.1919 - s-a n scut Mihnea Gheorghiu (m. 2011) 5.05.1940 - s-a n scut Toma Grigorie 5.05.1948 - a murit Sextil Pu cariu (n. 1877) 5.05.1993 - a murit Dumitru St niloae (n. 1903) 5.05.2004 - a murit Paul Schuster (n. 1930) 5.05.2006 - a murit Zoe Dumitrescu Bu ulenga (n. 1920) 6.05.1930 - s-a n scut Dorel Dorian 6.05.1938 - a murit Octavian Goga (n.1881) 6.05.1941 - s-a n scut Paul Tutungiu 6.05.1943 - s-a n scut Lauren iu Ulici (m. 2000) 6.05.1961 - a murit Lucian Blaga (n. 1895) 7.05.1920 - a murit C. Dobrogeanu Gherea (n. 1855) 7.05.1925 - s-a n scut G. I. Toh neanu (m. 2004) 7.05.1931 - s-a n scut tefan Iure 7.05.1937 - a murit George Topîrceanu (n. 1886) 7.05.1947 - s-a n scut George Stanca 7.05.1968 - a murit G. Ciprian (n. 1883) 7.05.2007 - a murit Octavian Paler (n. 1926) 8.05.1923 - s-a an scut Petru Dumitriu (m.2002) 8.05.1923 - s-a n scut Traian Iancu (m.1997) 8.05.1937 - s-a n scut Darie Nov ceanu 9.05.1895 - s-a n scut Lucian Blaga (m. 1961) 9.05.1918 - a murit George Co buc (n. 1866) 9.05.1945 - s-a n scut Sterian Vicol 9.05.1946 - a murit Pompiliu Constantinescu (n. 1901) 10.05.1929 - s-a n scut Ion Horea 10.05.1945 - s-a n scut erban Codrin 10.05.1958 - s-a n scut Nicolae Tzone 10.05.1988 - s-a n scut Darie Ducan 11.05.1924 - s-a n scut Aurel Gurghianu (m. 1987) 11.05.1940 - s-a n scut Gheorghe Istrate 11.05.1958 - a murit Ioan Breazu (n. 1901) 12.05.1916 - s-a n scut Constantin Ciopraga (m. 2009 ) 12.05.1933 - a murit Jean Bart (n. 1874) 12.05.1934 - s-a n scut Lucian Raicu (m.2006) 12.05.1948 - s-a n scut Janet Nic 12.05.2002 - a murit Florica Mitroi (n. 1944) 13.05.1931 - s-a n scut Dan Grigorescu (m. 2008) 13.05.1940 - s-a n scut Mircea Ciobanu (m.1996) 13.05.1956 - s-a n scut Vasile Popovici 13.05.1974 - a murit tefan Roll (n. 1903) 14.05.1957 - a murit Camil Petrescu (n. 1894) 15.05.1926 - s-a n scut Aurel Martin (m. 1993) 16.05.1864 - a murit Simion B rnu iu (n. 1808) 16.05.1930 - s-a n scut Titus Popovici (m. 1994) 16.05.1939 - s-a n scut Constantin Cuble an 16.05.1954 - s-a n scut Marian Odangiu 16.05.1980 - a murit Marin Preda (n. 1922)

continuare în pag. 58

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Gheorghe DIHORU

Grigore Vieru ]i lumea plantelor Când cea a de pe Prut a început s se ridice spre „adâncul de sus”, cum se exprim poetul, s-a întrev zut silueta unor personalit i române de dincolo de „chinuitul râu”, mânate de dorul de patrie i de sonoritatea muzical a limbii române. Printre ace tia trebuie clasat ca cel mai activ i talentat Grigore Vieru, numit de Adrian P unescu, „poetul divin al neamului nostru”, care a încântat i r scolit sufletele celor care au „gustat” din crea ia sa poetic . De la televizor am r mas cu „Lacrima” pe care el însu i a recitat-o, exprimând parc plânsul înstr in rii românilor de peste Prut, dar i for a sa creatoare i curajul de lupt tor neînfricat pentru neam, care, poate, i-a pricinuit sfâr itul.

Pe coridoarele Academiei Române l-am z rit la un moment dat pe Grigore Vieru (2008) i mi-am pus în gând s intru în vorb cu el, de i nu ne cuno team, dar parc îmi era dor de compania unui astfel de basarabean. Îl tiam doar de la televizor. Era agitat s i rezolve problemele pentru care venise i s plece la tren. L-am urm rit mai mult timp i când am observat c pleac , am fugit dup el pe strad i am intrat brusc în vorb : - Bun ziua, Domnule Vieru!

- Bun ziua!

- M numesc Dihoru, sunt botanist, i am vrut s v cunosc. Ce mai face i, Dle Vieru?

- M lupt cu comuni tii!

L-am condus câteva sute de metri i ne-am desp it fr te pentru prima i ultima dat . Am în eles atunci c era un om firav,

Vasili Perov - Botanist

inteligent, foarte politicos, dar aprig lupt tor pentru neamul s u.

La Bucure ti a fost publicat (2009) un volum cu cele mai frumoase poezii ale sale, cu poza lui Vieru pe copert , rezemat de trunchiul unui arbore, care mi-a atras aten ia de afinitatea lui nu numai spre neam i mam , ci i pentru lumea variat i neîntrecut de frumoas a plantelor. De aceea am examinat toate recurgerile sale la plante sau organe ale acestora ca material modelator în versurile create i am constatat un num r mare de nume de plante folosit (alun, brad, busuioc, cafea, cartof, cicoare, curechi, grâu, hrean, lotus, mac, m r, rar, morcov, pelin, pepene, porumb, r rit [floarea soarelui], rodie, salcie, sfecl , stejar, tabac, tei, trandafir [roz ]), respectiv de organe (cetin , cioc u, cirea , creang , floare, frunz , ghind , gr unte, iarb , lemn, mugure, otav , nuc , pai, semin e, spic, struguri [poame], mâie, trunchi, vin). În total, în acest volum, autorul apeleaz de circa 200 de ori la nume de plante sau de organe de plante. exemplific m, „Bate toamna nucile, / Aure te frunzele / Îndulce te merele.”; „Nu mai e m icu a.../ Frunzele cobor.”; „Unde e sângele verde / Al frunzelor tinere ?”; „O cea cald de frunze / Alunec printre arbori.”; „Mirozna florilor de tei”; „Se scutur de-atâta dor/ To i teii lui Mihai cel drag.”; „Dulce-i floarea teiului”; „Ai no tri sunt ace ti stejari / A a str bunii mari ne spun.”; „Ala-bala, prin aluni, / Unde e ti, copile-luni” ?; „Cetina leag / Mireasma pletelor tale.”; i schimbau numele florilor noastre, / Se isc leau pe fa a pepenilor no tri.”; „Ca un drag trandafir / Sup rat pe mireasma lui.”; „Vântul sta e un vin domnesc / i pelinul - busuioc s lbatic.”; „Înva citirea i scrisul / copiii no tri pl pânzi ca macii.”; „Scriu pe frunze de curechi / Tot cu morcovi sub irei / Un fel de creion la ei!”; „Grâul altor alfabete / N-a aprins i ars nicicând.”; ” Mirific mireasm / De grâu copt, basarabean.”; „Din grâu azime-a g tit / i-o corabie- i cioplise / Din stejarul pr lit.”; „Sus ramura bradului, / Jos creanga m rului.”; „ i-mi curge sufletul ca grâul.”; „Totu i e neomene te / S legi ochii unei flori.”; i d întâi la floare / S bea din cofaiel.”; „La fel i rotunda planet /A florii-soarelui.”; Tun iarna i plou , Ninge vara pe flori.”; „Cosite, florile m dor.”; „Când toate se preschimb / În nenumite flori.”; „Cu harpa stam sub mere coapte”; „Eu tiu c stai ca viermele în m r”; „Ferice de tine, m rule / de aerul întreg tu e ti înconjurat!”; „Ci tu ai inventat un fel de steme / Cu spicul aplecat spre sacul t u.”; „Care spice cresc / Cu vârful în jos? / Bra ele mamei.” închin în fa a unor expresii gândite i ticluite atât de potrivit i profund la care parc nici nu puteam sa m gândesc, cum sunt mai ales cele subliniate, în care particip ici-colo i lumea vegetal .

Parc m simt împlinit ca am cunoscut acest mare creator român!

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constantin M^NDRU}~ÞÃ

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Calendar - Mai continuare din pag. 56

În neam cina mea-i amar , Îns roadele sunt dulci, gândesc cum te mai culci mine, f sear .

Nu m dau banii afar , Nu tr iesc printre n luci, Nu m uit printre uluci, Nu-s om simplu de la ar .

Dar mai am decât un tat i o sor c piat , Cumnat, nepot - nesim i, O m tu , ceva veri, Îns to i neaveni i, sta sunt, ce po i s -mi ceri?

În trecut am i prezent Unii caut ce-am fost, nu pot vedea ce sunt, Un rod în pumn de p mânt De la Duhul Sfânt cu rost. u îmi pare c nu-s prost, nu scriu, s nu cuvânt, Unii caut ce-am fost, nu pot vedea ce sunt.

Degeaba ajung c runt, Tot mai am un pre de cost, Eu nu pot s fiu anost i nu umblu cu m runt,

Copacul Eu nu vreau s fiu copacul Cel înalt, cu frunze-n vânt, Cu picioare pe p mânt, Mai bine s fiu s racul. te am ge te dracul, Dac n-ai nici un cuvânt, Eu nu vreau s fiu copacul Cel înalt, cu frunze-n vânt.

Pot cu gândul s m-avânt i s v d mai altfel veacul, S-o g si prostiei leacul, la umbr pro ti mai sunt, Eu nu vreau s fiu copacul.

Cuget, deci exist Cugetarea, de-i adânc , Cu ea pot s m alin, Chiar dac mai i suspin, Vreau s fiu ca i o stânc . minciuna îmi m nânc Sufletul r mas senin, Cugetarea, de-i adânc , Cu ea pot s m alin.

Doamne, ie m închin, Nu m dep rta de munc , nu umblu dup unc i nu beau din pumn str in...

Unii caut ce-am fost, nu pot vedea ce sunt.

Cugetarea, de-i adânc .

Îndemn

Doar iubind

Nu dau gir norocului, Munca-i via a, ea adun , i para cea mai bun Pic -n râtul porcului.

iubirea noastr -i mare, Inima nu ne mai minte, N-o m soar în cuvinte i-orice r u are uitare.

Mi , nu sta locului Dac vrei s i mearg strun , De la soare, pân‘ la lun Nu-i f pofta jocului.

Uitarea e r zbunare, Ea poate s ne alinte, iubirea noastr -i mare, Inima nu ne mai minte.

Ca în urm s i r mân i s ai dare de mân , De tine lumea se-ntreab , Dac ai s faci doar bine Pune-atunci osul la treab , Pentru to i i pentru tine.

Pentru inim i minte Doar iubind g sim iertare, În suflet nimic nu doare, a c lua i aminte : Iubirea noastr e mare!

17.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 17.05.1901 - s-a n scut Pompiliu Constantinescu m. 1946) 17.05.1920 - s-a n scut Geo Dumitrescu (m. 2004) 17.05.1944 - s-a n scut Efim Tarlapan 17.05.2008 - a murit Pop Simion (n. 1931) 18.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 18.05.1928 - s-a n scut Domokos Géza (m. 2007) 18.05.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n.1907) 18.05.1993 - a murit Aurel Covaci (n.1932) 18.05.2011 - a murit Mircea Horia Simionescu (n.1928) 21.05.1855 - s-a n scut C. Dobrogeanu-Gherea (m. 1920) 21.05.1880 - s-a n scut Tudor Arghezi (m. 1967) 21.05.1906 - s-a n scut Profira Sadoveanu (m. 1967) 21.05.1933 - s-a n scut Horia Zilieru 21.05.1937 - s-a n scut Constantin Eretescu 21.05.1953 - s-a n scut C lin Vlasie 21.05.1956 - s-a n scut Sorin Paliga 21.05. 1964 - a murit Tudor Vianu (n. 1897) 21.05. 1991 - a murit Ioan Petru Culianu (n. 1950) 22.05.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 22.05.1939 - s-a n scut Miron ic 22.05.1942 - s-a n scut Vasile Andru 22.05.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.05. 1956 - a murit Ion C lug ru (n. 1902) 22.05. 1957 - a murit George Bacovia (n. 1881) 22.05.1985 - a murit Ion Lotreanu (n. 1940) 22.05.2008 - a murit Matei Gavril (n. 1943) 22.05.2012 - a murit Irina Mavrodin (n. 1929) 23.05.1871 - s-a n scut G. Ibr ileanu (m. 1936) 23.05.1902 - s-a n scut Vladimir Streinu (m. 1970) 23.05.1942 - s-a n scut Gabriel Liiceanu 23.05.1946 - s-a n scut Valeriu Armeanu 24.05.1812 - s-a n scut George Bari iu (m. 1893) 24.05.1923 - s-a n scut Ion Caraion (m. 1986) 24.05. 2011 - a murit F nu Neagu (n. 1932) 25.05.1933 - s-a n scut Eugen Simion 25.05.1984 - a murit Henriette Yvonne Stahl (n. 1900) 25.05.1998 - a murit tefan B nulescu (1926) 25.05.2002 - a murit tefan Aug. Doina (n. 1922) 26.05.1916 - s-a n scut Vintil Corbul (m. 2008) 26.05.1917 - s-a n scut Mariana ora (m. 2011) 26.05.1929 - s-a n scut Nicolae Holban 26.05.1939 - s-a n scut Sergiu Celac 26.05.1943 - s-a n scut Liviu Gr soiu 26.05.1947 - s-a n scut Ion Scorobete 26.05.1950 - s-a n scut Ion Dur 26.05.1996 - a murit Ovidiu Papadima (n. 1909) 26.05.1997 - a murit Cezar Baltag (n. 1939) 27.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 27.05.1899 - s-a n scut Petre Strihan (m. 1990) 27.05.1928 - s-a n scut Tudor opa (m. 2008) 27.05.2001 - a murit Corneliu Buzinschi (n. 1937) 28.05.1912 - s-a n scut Anisoara Odeanu (m. 1972) 28.05.1913 - s-a n scut George Macovescu (m. 2002) 28.05.1963 - a murit Ion Agârbiceanu (n. 1882) 28.05.2011 - a murit Ion Zuba cu (n. 1948) 29.05.1945 - a murit Mihail Sebastian (n. 1907) 29.05.1949 - s-a n scut Paul Aretzu 30.05.1935 - s-a n scut Ovidiu Zotta (m. 1996) 30.05.1966 - a murit Oscar Walter Cisek (n. 1897) 30.05.1979 - a murit George Suru (n. 1940) 30.05.1993 - a murit Ion Sofia Manolescu (n. 1909) 31.05.1883 - s-a n scut Onisifor Ghibu (m. 1972) 31.05.1938 - a murit Max Blecher (n. 1909) 31.05.1946 - s-a n scut Adriana Bittel 31.05.1990 - a murit Vasile Nicolescu (n. 1929)

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Ion BOLOCAN (n. 13.06.1943) S-a n scut în loc. tef ne ti, jud. Boto ani. A absolvit Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” i coala Tehnic Horticol , ambele la Ia i i a lucrat ca tehnician agronom la Ia i. Este membru al Academiei Libere „P storel”, din Ia i. Scrie epigrame, rondeluri i poezie umoristic , ap rute în publica ii de gen. Este inclus în câteva volume colective de epigram .

Apari ii editoriale (poezie umoristic ): Rondelul bocancilor comozi (2004), Fetele din lunc m credeau poet (2010), În dro ca mea cu ro i de p die (2011).

Autor satiric Cu strofele-mi blajine Mereu c tat-am leacul Celor mai r i ca Dracul i mai cumin i ca mine.

Curajul opiniei Eu n-am s ies la drum în gura mare, Cât am în sac fitile me terite, ci numai anonima-i sclipitoare, Tâmpeniile-s toate isc lite.

Om dintr-o bucat Tipul sta ce se-arat De-o-ndr zneal neclintit , E un om dintr-o bucat …necioplit .

Gând de arbore Prefer, în via a de apoi, Zicea copacul secular, fiu podea în grajd, la boi, Decât suport pentru ziar.

Costul gigacaloriei Iar ofteaz o mamaie Stând sub plapum , covrig: sta-i bir care te-ndoaie eap n chiar de-ai fi de frig!”

Fiin descurc rea Disperat c nu poate r zbat prin nevoi, Frumu ica d din coate i din p ile mai moi.

Academicianului R.T. Acest savant cu gusturi fine streaz -n cap ca-ntr-un chivot Întinse teme bizantine Sub un i lic fanariot.

Teodor }t. MUNTEANU (17.10.1942 - 18.02.2017) S-a n scut în com. Lie ti, jud. Gala i, decedat la Gala i, localitate în care a lucrat ca strungar.

Era un hâtru, practicând epigrama, aforismul i excelând în proza scurt de un haz aparte, mai ales când i citea crea iile la edintele de cenaclul Clubului Umori tilor „Verva”, din Gala i i al Uniunii Epigrami tilor din România. Apare în 5 volume colective de epigram , între care în 2016 a fost inclus în volumul Umor la puterea a treia.

“Prosperitate” Tot românul e c lit Într-a s ciei stare De po i zice sus i tare românu-i… înst rit.

Om de onoare Eu nu dau pag nim nui, Socot c -i lucru nefiresc.

Nu- i dau nici ie i nici lui, Sunt fericit doar când primesc.

Dietetic O fi sau nu o fi adev rat, pâinea-ngra pân dai în boal , Dar este cert, eu nu m-am îngr at i am mâncat destul pâine... goal .

bdarea De-o ai de-ajuns, pe undeva, E-o perl , când i-e via a grea; Virtute-i, de mai ai ceva, Atunci când i-ai ie it din ea.

Electoral Un câine mut (caz unicat) De-un “orator” a fost mu cat i-acuma – lucru nesperat , S-a pus cu râvn pe… l trat.

Emancipare La ordin, ca un eunuc Ascult tor, sta sub papuc.

Acum b trân, la anii grei Nu iese din… cuvântul ei.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Modestia -ntrebi ce-i aia „modestie”?

E o virtute i – ce-i drept – Ea este singura prostie Ce-nnobileaz -un cap de tept.

Griji p rinte ti „Ce-om face noi cu Gheorghe-al nost’ -i slab de minte i rahitic?” „No, taci b rbate, nu fi prost, L-om face analist politic!”

Din instan Cer s -mi amâna i procesul De-ast iarn intentat; De mi-ar surveni decesul V-a r mâne-ndatorat!

Ultima dorin Nu vreau car cu patru boi, Nici fanfar i nici tob ; Pentru vremea de apoi muri a a… de prob .

La mormântul efului În locul lui puteam s fiu chiar eu, tiindu-m cu mult mai în etate, Dar cum puteam priva pe eful meu …de-ntâietate?!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VIII, nr. 5(81)/2017

Florin M~CE{ANU

VASILI VASILI PEROV PEROV „Coad la fântân ” i „Mas la m stire”. În 1866 a primit titlul de academician i din 1871 este profesor acolo unde a fost student, i anume la coala de Pictur , Sculptur i Arhitectur din Moscova.

La sfâr itul anilor 1860, Vasili Perov se îndreapt spre realizarea de portrete, fiind într-un fel un pionier în maniera sa de a face acest lucru, încearc s exprime în profunzime individualitatea personajelor. Astfel a reu it s ini ieze formarea unei galerii de portrete de rani, galerie îmbog it în timp de al i pictori ru i cum ar fi Ilici Repin i Vasili Maximov.

Perov este pictorul care a înf at portretele unor reprezentan i de seama ai culturii ruse.

Vasili Perov a murit pe 10 iunie 1882 în satul Kuzminki, lâng Moscova, de tuberculoz , i a fost înmormântat la cimitirul Donskoe.

(Sursa: Internet)

Vasili Perov - Autoportret Vasili Grigorievici Perov s-a n scut la 2 ianuarie 1834 în localitatea Tobolsk, capitala istoric a Siberiei, care a dat i alte nume mari, chimistul Dimitri Mendeleev i pianistul Alexander Zakin.

Fiul neligitim al baronului Grigori Karlovici, Perov face parte din grupul pictorilor reali ti ru i. A urmat coala de art Alexander Stupin din Arzamas, iar în anul 1853 este admis la coala de Pictur , Sculptur i Arhitectur din Moscova, unde are profesori arti ti renumi i.

Perov a c torit în Europa de Vest, în ora e din Germania i la Paris i a surprins str zi i oameni ai acestor ora e.

Reîntors la Moscova, îmbog it de experien ele acumulate, reu te s realizeze aici unele dintre capodoperele sale printre care

Vasili Perov- Autoportret

Perov - Soosirea unei guvernante în casa unui negustror