Constelatii diamantine, nr. 6 (82) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 6 (82) Iunie 2017

Semneaz :

Valentin Serov - Fereastra deschiss

Cezarina Adamescu George Baciu Nicolae B la a Lucre ia Berzintu Angela Burtea Mihai Caba Iulian Chivu Doina Dr gu Vasilica Grigora Niculae Grosu Marian Hotca Petre Isachi Daniel Marian Ioan Marinescu Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Marian Nencescu Janet Nic Ion N. Oprea Ion Pachia-Tatomirescu Ion Patriche George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Andrei Potcoav Florin T. Roman Ion Romeo Ro iianu Decebal Al. Seul Florentin Smarandache Camelia Suruianu Al. Florin ene Nicolae V reanu Sârbu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , 30 de ani f Noica. Exerci ii de iubire .........................................................pp.3,4 Janet Nic , Un binom inteligent ...................p.5 Al. Florin ene, Sinceritatea epicului într-o pictur a speran ei ........................................... p.6 Daniel Marian, Sonore arderi în focul viu al permanentei rena teri ......................................p.7 Florin T. Roman, Citi i, Al. Florin ene v încânt ! .......................................................pp.8-10 Nicolae M tca , Poeme ...................................p.10 Ion Pachia-Tatomirescu, Poeme ....................p.11 Ionel Popa, Comentarii de texte. P durea spânzura ilor ............................................pp.12-17 George Petrovai, Triada scriitoriceasc Dombrovski-Grossman-Soljeni în .........pp.18-20 Ion Popescu-Br diceni, Cele 12 întoarceri acas ale lui Brâncu i .............................pp.21,22 Galina Martea, Simfonia poeziei ...........pp.23,24 Nicolae V reanu Sârbu, Poeme .................p.25 Petre Isachi, Iov, omul lovit de cel r u ...pp.26,27 Marian Nencescu, O poveste jurnalistic de succes .........................................................pp.28-30 Andrei Potcoav , Janet Nic - Un juvete printre pe ti ............................................................pp.31-32 Ion Romeo Ro iianu, Poeme ..........................p.33 Vasilica Grigore, Petale în vânt ...........pp.34-36 Ion N. Oprea, Sfin ii din calendare... ....pp.37,38 George Baciu, Poeme .....................................p.38 Cezarina Adamescu, O cale spre eternitate ......................................................................pp.39-42 Nicolae B la a, Despre raiul copil riei i iadul l utari, b utur i dr coaice... .....pp.43,44 Iulian Chivu, De-a fotonii i reprezent rile originare ....................................................pp.45,46 Angela Burtea, Falnicul de ieri, Ciotul de azi ..............................................................................p.46 Florentin Smarandache, Iguanele lui Darwin ..............................................................................p.47 Camelia Suruianu, Panayotis Nellas i revalorific rile sale antropologice ......pp.48-50 Marian Hotca, Poeme ......................................p.51 Constantin Miu, “Dispute parlamentare” în iganiada ..........................................................p.52 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Unicit i gregare .....................................pp.53-55 Lucre ia Berzintu, Interviu cu Mihai Eminescu ..............................................................................p.56 Decebal Al. Seul, Sub bradul singuratic .....p.57 Miha Caba, Poeme ...........................................p.58 Ioan Marinescu, Constela ii epigramatice ..p.59 Ion Patriche, Constela ii epigramatice .......p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Valentin Serov

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

30 de ani f[r[ Noica Exerci\ii de iubire

Cercet tor tiin ific, doctor în matematic al Institutului de Matematic „Simion Stoilov” al Academiei Române, din anul 2000, pre edinte al Consiliului tiin ific al Institutului Na ional de Cercet ri Aerospa iale „Elie Carafoli”, INCAS Bucure ti, Ioan Ursu, originar dintr-un mirific sat de munte din jude ul Alba i colit la Or tie i Bucure ti, se g se te, dup propria-i afirma ie, „între dou culturi” - cultura umanist i cultura tehnicotiin ific . În ceea ce prive te statutul tiinific, pe care i-l revendic , pe bun dreptate, este acela de go between, adic de mijlocitor între gândirea abstract i cea practic .

Volumul „30 de ani f Noica. Exerci ii de iubire”, de Ioan Ursu, editat, în 2017, la Scrisul Românesc, din Craiova, are în componen nou eseuri, primele patru ap rute în revista Arge (în anii 2002, 2004, 2011 i 2013) i urm toarele patru în revista craiovean Constela ii diamantine (în anii 2015 i 2016), iar ultimul, cel de-al nou lea, fiind o concluzionare a întâlnirilor cu Noica i a lecturilor de i despre Noica. Toate cele nou eseuri se raporteaz esen ial la Noica, fiecare fiind de sine st tor, dar nu putem s neglij m o oarecare conexiune între ele.

Îndr gostit de filozofie i literatur , ca orice matematician cu vederi largi, preocupat scape de asediul cifrelor i al teoremelor (o spun din proprie experien ), Ioan Ursu sa aplecat asupra operei lui Constantin Noica.

Iat cum î i începe cartea: „Îmi place s cred fac parte din mul imea secund , a c rei defini ie este propus în cartea lui Noica Scrisori despre logica lui Hermes - mul imea mul imilor cu un singur element. Atunci, a fi acel element, obligatoriu singurul, care a tr it de fiecare dat un indelebil sentiment al valorii la descoperirea poeziei lui Nichita St nescu sau a lui Mircea Iv nescu [...] i a inegalabilei Rostiri filozofice române ti a lui Constantin Noica.” În octombrie 1986 i februarie 1987, via a i-a oferit întâmplarea norocoas a „dou întâlniri fulgurante” cu Noica, la P ltini . În primul eseu, Apropierea de Noica, autorul evoc prima întâlnire (octombrie 1986) cu filosoful, la vila acestuia de la P ltini , în compania a doi colegi, un matematician i un inginer, cu care participase la un colocviu tiin ific la Sibiu. (Ca o parantez ,

amintesc, ceea ce a f cut i autorul: în trenul ce ducea spre Sibiu, Ioan Ursu s-a trezit gândind cu voce tare: „Dac e Sibiu, e Noica”. „Companionii”, oameni de tiin din România, au fost mira i i nedumeri i: „Cine e Noica?”) Noica i-a primit cu c ldur i a pus la punct un program ad-hoc ce s-a transformat într-o serat , care s-a prelungit pân dumiezul nop ii. Le-a citit, „cu o nedisimulat pasiune”, fragmente din celebrele Caiete eminesciene, pe care le-a înso it de „comentarii-flash”. „Domnul Noica jucase bine, provocator chiar [...], comedia «vulnerabilit ii» în fa a matematicii”, ne spune autorul. „Matematicile pot corupe logica”, „matematicile au ceva în plus fa de logic ... ceva de natur lase permanent logica în urm ”, spune Noica în Scrisori despre logica lui Hermes.

Ioan Ursu admite, cu convingere, c „Noica jduia ca un matematician [...] s purcead de acolo din Scrisori..., la o formalizare a «logicii lui Hermes», o formalizare în spiritul a ceea ce azi se nume te cu un termen general logica matematic .”

Valentin Serov - Boi

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Logica lui Hermes” era construit pe o teorie a mul imilor secunde, apropiate de monadele lui Leibniz, acele unit i simple, p i, materiale sau spirituale, dar i de teoria lui Darwin, referitoare la evolu ionism. În cel de-al doilea eseu - Despre muzic , numai de bine -, autorul rememoreaz a doua i ultima) întâlnire cu Constantin Noica, de aceast dat Noica fiind musafirul, într-o seade februarie a anului 1987, ultimul s u an de existen pe „muntele vr jit”, „într-o camer de hotel din imediata vecin tate a vilei” marelui filosof, unde s-a interpretat o bijuterie muzical la chitar clasic a Studiului nr. 11 în mi minor de Heitor Villa-Lobos. „Muzica este un Infern/Paradis al elementului”, spune Noica, în Jurnalul de Idei, elementul fiind adev rul ultim al Fiin ei.

Solilocvii câ e, solilocvii perpendiculare, cel de-al treilea eseu, este o paradigm , referitoare la relativism i arbitrar, unde „este straniu s vedem c dou personalit i cu autoritate într-un domeniu pot formula opinii epistemice diametral opuse relativ la acela i subiect”. Sunt citate opinii ale unor personalit i: Ioan Petru Culianu, Mircea Mu at, Ioan Ardeleanu, Lucian Boia, Alexandra Laignel-Lavastine, Neagu Djuvara, Alexandru Paleologu, Sorin Lavric, Laszlo Alexandru, Nicolae-Stroescu-Stâni oar , A. Gol man, Nicolae Manolescu, Emile Borel, Karl Marx, Bertrand Russel, Imre Toth.

Textul al patrulea, Din Dosarul urm ririi OBIECTIVULUI..., debuteaz cu un citat din Noica: „În ce m prive te, tii calea pe care am ales-o. Suspendat fiind de via , am îneles s o suspend i mai mult, plutind peste lucruri ca «Norii» lui Petru Cre ia. (...) Mi-a ie it un mecanism de via , un fel de a func iona ca o ma in . Am mers i merg somnambulic din carte în carte, sfâr ind prin a crede mul i dintre cei pe care-i îndr gesc sunt neferici i, spre cap tul vie ii, pentru c n-au stat sub nici un delir organizat”.

Citind cartea Dorei Mezdrea, Constantin Noica în arhiva securit ii (Humanitas, 2009), Ioan Ursu descoper (mai degrab i se confirm ) faptul c Noica era urm rit i interceptat de Securitate, mai ales întâlnirile acestuia cu oameni de cultur .

Acest eseu, probabil c a stârnit o controvers între conduc torii revistei Arge , unde a fost publicat, iar la trimiterea celui de-al cincilea articol, Ioan Ursu, fiind deja un colaborator fidel al acestei reviste, a fost refuzat, pe motiv c „textul con ine un atac la Nicolae Manolescu”, pre edintele Uniunii Scriitorilor din România.

Ioan Ursu, un intelectual rafinat i cu o cultur vast , nu s-a l sat intimidat i a apelat la revista „Constela ii diamantine”, care, du-

o lecturare cu maxim aten ie, i-a publicat textul, de atunci, distinsul autor devenind un fidel colaborator al revistei mai sus amintite.

Deci, în cel de-al cincilea eseu, Ghici cine (nu) îl iube te pe Noica, Ioan Ursu face „o trecere în revist a trei monumentale apari ii recente în domeniul istoriei i criticii literare, apar inând unor corifei indiscutabili [...] fa de opera lui Noica”. Iat cum începe enun ul lui Nicolae Manolescu din Istoria critic a literaturii române (Ed. Paralela 45, 2008, p.

1526): „Noica e un na ionalist i antioccidental, dar filogerman, e antimodern, spiritualist i mistic” În acest text, au fost puse „pe aceea i mas ”, „pentru compara ie”, opiniile i judec ile lui Nicolae Manolescu, Alex tenescu i Marian Popa.

Eminescu. De la Noica la Lucian Boia, al aselea eseu, „inventariaz avatarurile mitului eminescian [...] desfigurat de comandamente politice aberante sau manipulat de canoane na ionaliste”. În mare parte, autorul face referire la cartea lui Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea i desfacerea unui mit (Ed. Humanitas, 2015), numindu-l pe Boia „o personalitate de referin în promovarea reinterpret rii istoriei na ionale, punând în scen no iunile de mit, mitologie, imaginar, adev r i fic iune”.

Urm torul text, Cum e noul cu putin azi în cercetarea tiin ific ?, este un eseu scris din perspectiva unui cercet tor tiin-

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

ific, având ca punct de pornire teza de doctorat a lui Noica: Schi pentru istoria lui Cum e cu putin ceva nou (1940). Interoga ia „cum e cu putin ” î i are originea, dup cum se tie, în Critica ra iunii pure a lui Kant. În Desp irea de Noica? (cel de-al optulea eseu), care are motto-ul „Mi-am tr it rost via a în idee” (C. Noica), Ioan Ursu (prin acel semn de întrebare de la sfâr itul titlului) ar fi vrut s ajung la cota pe care Noica o a tepta de la cei cu care a venit în contact în acei ani de „pelerinaj i dialog de tip socratic”. Noica a fost atunci „reperul unora din genera iile acelor ani paradoxali prin amestecul de sordid social-politic cu o germina ie cultural difuz ”. Anii care au trecut de la plecarea lui Noica, treizeci la num r, arat c i azi este „un reper viu al culturii române”, cum spune Sorin Lavric în volumul omagial Despre Noica. Noica inedit (Ed. Humanitas, 2009). În cel de-al nou lea eseu, intitulat, cum altfel decât În loc de încheiere, autorul aduce un elogiu marelui filosof Constantin Noica, acesta f când parte din „str lucita genera ie interbelic ”, altfel numit „Genera ia ’27”, împreun cu Mircea Vulc nescu, Petre ea, Belu Zilber, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, to i „devenind întru fiin ”.

Volumul „30 de ani f Noica. Exerci ii de iubire” este un studiu laborios, care a început acum 15 ani, dup m rturisirea autorului, Noica fiind, pentru acesta, ca i pentru noi, o legend vie.

Valentin Serov - Drum în Domotcanovo

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Janet NIC~

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii de o m t s o Eseu p

5

rnist

UN BINOM INTELIGENT ioas , ca o r zbunare de critic literar, poezia lui Florentin Smarandache te ine încordat la maxim gorki. Pe tavanul mahalalei - închipuire de cer - s-a împletit un text din cocle i de argou unde zac nori de iste ime n va din care plou ninsori în averse f aversiuni. Fante fantezist de mahala, vân de petrol f vin , untul pe felia doxei de la orice col de strad - cine altul decât Florentin, l mai Smarandache dintre Smarandachi.

Meseria ilustru pân la lustru, corigent la Norm , dar premiant la dulcile abateri cu dezbateri, mecher din tablie în tablie, cu o cultur de in (in - cultur ), î i cere, simandicos, scuze de la muza artelor pentru b taia de joc a jocului cu b taie lung -scurt .

Valentin Serov - Iarna în Abramtsevo

Un anormal normal care normalizeaz un paradis responsabil, r spunz tor de parascoveniile paradoxului. Florentin Smarandache, nagâ de trotuar, grande-n budoar i-n vocabular, ambalagiu de ocazie, pune cuvintele s joace malagamba, f team de fric , scrie poezii gre ite s nu le în eleag decât instinctul pus pe ciorov ial .

Prin venele închipuirii sale circuleaz Poezia, bagaboan a, pi ipoanca, fleor ina, madama.

Anton Pann este argat la umbra de telui s u l mic i umbl descul de zaharia stancu, cu greieri în cap, s -i intre, de nevoie, în voie. Limba român , joac , vrea-nu-vrea, dup muzica bleomangri cu pic ele care curge ca o piftie din naiul-buhaiul-raiul lui Florentin Smarandache, dând la iveal me cheria poetului.

Buliba de sintagme argotice ti, Smarandacul dacului literaturizeaz neliterarul, bag inverse pe direct, d cu bâta-n garaga , solu ioneaz probleme, problematizeaz solu ii, must ce te f must i i invit toat crema de pantofi a mahalalei s ia loc în spa iul discursului u, ologul, s fac atac de... coard !

Satisfac ie i bâz sans fronti res. În tot ce face, Florentin Smarandache î i lustruie te paradoxul, mijlocul - scop, înc ânarea de-a suge, cu orice pre , f dispre , la ugerul cu dou contrarii. Rar poet cu sim ul des al limbii cel care scrie balade pentru roman e i vede c mama-mare este mic .

Singular acest poet care îi dezbrac pe cei goi, care d tot ce nu are i care are tot ce-i lipse te. „Cântece de mahala” de Florentin Smarandache este iarmarocul unde tot s racul e zeu, tot am râtul o duce bine, unde se minte de dragul adev rului i unde fantele, inându-se de cioace, pe estache, dribleaz min i disponibile i urechi aflate în concediu.

Impur i simplu, Florin Smarandache este un Caragiale reciclat la limba de briceag a paradoxului ie it din matc , asemenea Nilului, odinioar , prim vara.

Florentin Smarandache - Cântece de mahala Editura „Abaddaba”, Oradea, 2000

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Al. Florin }ENE

Sinceritatea epicului @într-o pictur[ a speran\ei Conving toare în volumul de debut, Ioana Heidel, prin romanul „Dincolo de orizont”, ap rut la Ed. Ecou Transivan, Cluj-Napoca, 2016, ne introduce în lumea sa, autobiografic , secven cu secven , de-o sinceritate dezarmant i o plasticitate original . Înc din titlu autoarea, o olteanc zb toare, ne introduce în orizontul cunoscut numai de ea, prin tr iri, înc din perioada prunciei, adic din „anii de care nu-mi amintesc”, a cum î i intituleaz prima secven din tomul de 439 de pagini.

Romanul, este scris matur, robust, de o formul insolit , cu o scriitur sigur , din care zbate nostalgia tinere ii, chiar dac personajul a trecut prin vicisitudinile unui regim totalitar cu lipsuri de tot felul. Ioana Heidel, prin acest roman, se afirm ca un prozator excelent, cu experien de via , dar i cu exerci iu stilistic deosebit, st pân pe materia epic .

Totu i, nu în autobiografie i în citadinism st interesul acestui roman, ci în sinceritatea dest inuirii, în abilitatea lui tehnic prin care autoarea scoate la lumina tiparului cromatica unei pânze pline de senza ii, dureri i amintiri.

Romanul este format din scurte povestiri ce oglindesc etape diferite ale vie ii autoarei, toate coagulându-se într-o construc ie romanesc unde firul ro u al nara iunii dezvolt

ideea alien rii unui popor aflat sub cizma comunismului criminal. Cartea se constituie din suma realit ii directe i al prototipului autoarei, personaj principal, ac iunea desf urându-se de la primii ani de coal , trecând prin tr irile dramatice ale familiei sale i a ranului din Oltenia în perioada colectiviz rii, colorând ac iunea cu obiceiuri i tradi ii din zona ce se afl între Jiu i Olt, perioada studen iei din Regie, continuând cu reparti ia într-o comun din zona Sighi oarei, unde cunoa te familia jum ii mitologice, a so ului.

Via a de student , dar i vacan ele verilor când c ldura juca în aer, sau prima vizit , marcat de tensiune, la p rin ii lui Seven din Sighi oara, conversa iile în limba s seasc , mai ales a bunicii Jeje, care nu o în elegea, stânjenind-o, sunt adev rate tablouri ale unei tr iri autentice.

Povestirile din care este constituit romanul sunt adev rate secven e cinematografice ce curg firesc i atractiv, nu numai datorit întâmpl rilor prin care trece personajul, dar mai ales prin felul cum sunt scrise. Romanul este parabolic, a c rei curbur eviden iaz via a unui personaj rev rsat în povestiri coerente dintr-un roman laborios. Ioana Heidel este un talent care pune piatr peste piatr pentru a în a universul de jos în sus, o catedral a vie ii, nu este un demiurg, dar sigur un balzacian i iubitor de adev r.

Boala lui Hendrik, singurul fiu al autoarei scut dup c toria celor doi tineri, suferind de o boal ce nu se putea trata în România comunist , în care regimul se l uda c în ar sunt toate condi iile pentru s tatea oamenilor muncii, o face pe autoare s demareze interven ii pentru a pleca în Germania. Peripe iile prin care trece pentru ob inerea pa aportului pentru Germania, birocra ia ce sufoca cet enii, completarea formularelor i cererea de plecare în vizit în Germania Federal , depunerea celor 350 de m rci la banc , prezen a la Securitate sunt tot atâtea elemente ale unui terorism de stat ce nu respecta drepturile omului: „Dintr-o dat m-am trezit singur într-una din camerele Securit ii. Din auzite, pu ini aveau ansa s ias de aici cu oasele întregi. Inima îmi b tea cu nervozitate i m luptam cu un sentiment de team . Îmi

arunc privirea prin u ile deschise i depistez în continuarea gheretei se mai aflau înc dou camere.(...)Tare m-ar fi tentat s arunc o privire sub banca julit , îns privirile tân rului nu m sl beau din ochi, a a c de team am renun at.”

Autoarea este o melancolic i elegiac , dar i o lupt toare, are o percep ie acut asupra lumii; erudi ia i emo ia genuin se combin la Ioana Heidel într-o propor ie fericit .

Romanul ei nu este c rtur resc ci realist, nu e pedant, ci viu, nu prive te „acas ” cu mânie pentru necazurile prin care a trecut, ci cu nostalgie, i nici str in tatea muzeologic, ci actual. Prozatoarea arunc o sond adânc în mecanismele ce oase ale sufletului german, vorbind despre sensibilit i acute ca un nerv descoperit, despre agresivit i din perioada execut rii armatei a lui Sven i a ei, sau când lucra la CAP-ul din Saschiz, Ardealul devenind „a doua mea Patrie”.

Un merit al autoarei este c , pe lâng descrierile plastice ale locurilor pe unde destinul o poart , insist asupra istoriei acestora, conturând cititorului un ansamblu de scene veridice, i toate acestea pentru salvarea propriului copil care avea o boal ce nu se putea trata în România, îns salvarea g sind-o în Germania. Este povestea unei oltence zb toare, amintindu-mi, tangen ial, de „Baltagul” lui Sadoveanu. Dac în romanul sadovenian femeia din Moldova caut b rbatul i adev rul despre crim , în „Dincolo de Orizont”, Ioana Heidel (olteanca ale c rei ursitoare în nop ile f so au venit la na tere pentru „ai toarce firul vie ii”) caut cu aceea i dârzenie tatea copilul ei. „Dincolo de orizont” formeaz un roman omogen, chiar dac aparent ar fi heterogen din cauza împ irii lui în povestiri scurte, adev rate tablouri. Este o proz înc rcat de amintirile autoarei ce reconstruiesc o via dedicat salv rii s ii copilului ei. Cartea este o oglind sincer a unor întâmpl ri desurate în România, dar i în Germania Federal , rezultatul estetic superior venind din surpriz i din verosimil. Ioana Heidel ne d un roman valabil, modern i... insolit pe alocuri c ci, în fine, condi ia prozei baroce este de a oglindi meandrele sufletului unui personaj aflat în lupt cu via a i speran a.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Daniel MARIAN

Sonore arderi î@n focul viu al permanentei rena]teri

Serov - Portretul prin esei Zinaida

Na terea nu ine de voin a noastr , precum nici moartea, c reia îi v d rostul prin prisma binecuvântatei rena teri. La mijloc este via a, care f a ne apar ine, ne define te.

Acesta este motivul pentru care ne punem întreb ri ce nu î i afl întotdeauna r spunsuri.

Desigur, în întregul periplu, conteaz mai mult decât orice, dragostea fin , nedisimulat .

Pân la urm , cred c de aceea avem rostul tr irii, pentru a oferi ceea ce este cel mai de pre , i la rândul nostru, de a primi atât cât ni se cuvine.

Poetul Dumitru Dumitrescu are darul de a se reinventa pe sine, de câte ori î i a terne gândurile în felul s u propriu, melodic, atent la toate acordurile pe care le alege. Sonetele firii reprezint cea mai nou alc tuire liric , despre care pot spune c se înscrie pe linia scrierilor sale, aceea cu care ne-am obi nuit, dar aducând ca i alteori, proaspete nuan e.

Sunt zvâcniri con tiente, de la r cina sufletului, care primesc suflul necesar ie irii în lume într-un mod elegant, luminos, deopotriv cu hot rât, curajos. Mi-au atras aten ia în mod deosebit unele realiz ri care vor trece de proba temporalit ii, din faptic în peren. Îmi pare firesc s încep cu ceea ce simt aproape prin non alan , sinceritate, necondi ionare de mediul înconjur tor, uman sau

altfel natural. Astfel: „- Apropie- i bra ul de mine i,/ ine-m strâns! P streaz -m -a a/ Cât timp între noi nu pare a fi/ Nimic de ascuns! Fiind fresca de lucru/ A mâinilor tale -nv lui c-un zâmbet / Aprins de pl cere,/ - Atinge-mi te rog omopla ii,/ S -i sim i cum tresalt -a mirare!/ Priviri printre gene s ge i îmi arunc / Spre coaste-ntr-un loc nedecis,/ O punte de jar între noi se-nfirip / Îmi placendoiala privirilor tale/ Mi-e fric , m pi pe ale/ i-mi intr în carne-o pl cere-aiurit / Sfor ând un fior interzis;/ Str in , retras , prev d cum dorin a/ Ar vrea s se-ascund i, totu i,/ Amoru-i de vin , un fel de-ncercare/ Ce cred c-o oblig s i deie arama pe fa ,/ C ci tare-ntre noi se-nfirip p catul/ Capriciu revers al mir rii-n extaz../ Feti vinovat de r sfa !” (Atingeri). Într-o not foarte apropiat , care dovede te consecven , de aceast dat îns neclintindu-se din canoanele genului literar pe care cu succes îl promoveaz înc din titlul ii, se întâmpl Stranie ispit : „Poteca mea e f de mirare / Un drum pavat cu tragice poeme,/ Am presim iri care de-o bun vreme/ Se fac temei la noua-mi încercare;/ Mi-ai fost, iubito, stranie ispit / - Of, ce târziu bat clopotele seara!/ Pân s -ajung la tine simt cum fiara/ Înfige-un col în inima-mi r nit / Ca i

cum parc toate se adun / Jur-împrejur s îmi gr beasc pasul,/ Zdrobesc în din i un sâmbur de alun / Spre-a devia poemelor compasul/ Care pe-un ton prozodiac s -mi spun :/ - Vezi pe drum te pa te iar/ necazul!”

Nici într-un caz nu e de neglijat i iat c nu uit de latura social i politic a scriiturii adeseori pe bun dreptate r zvr titului Dumitru Dumitrescu. Mi se pare relevant, concludent, cum vre i, timp în care suficient de dureros, ceea ce urmeaz : „Neru inata cast din fruntea rii mele/ Precum c pu a slut ce suge i despoaie/ S-a îngr at v d bine i s-a dedat la rele/ Cum intr mucegaiul întrun balot de paie;// Nu i se potrive te nimic decât uitarea/ De ea chiar amintirea va deveni cat,/- Neru inat cast , te voi zdrobi ca sarea/ S osebe ti mirosul noroiului de-aluat/ / Dac -n a tale vintre s-a cuib rit minciuna/ Lucru mai trist de-altfel nicicum s se mai poat , / Te voi r bda, tiu bine, prev d i mie totuna// C vei pieri hapsâno sub palma asudat / De-atâta ne-obr zare, pornit s i ia urma/ Spre-a te lovi cu sete, ca s plesne ti.../ odat !” (Neru inata cast ).

Latura pur existen ialist aduce dup sine incipien a unei alte dimensiuni, la fel de importante, în poezia lui Dumitru Dumitrescu.

Aici se pune în valoare adev rul în complexitatea lui pe cât de frumoas pe atât de dificil de comentat, mai degrab de apreciat pur i simplu: „Din ofilire frunza-nfr geze te/ i iernile-mi se-ntorc c tre izvoare,/ - Ah, cât de mult în mine suferit-am/ Sim ind c -mi pierd întreaga r suflare!// De-abia îmi mi c peni a la o slov / Ca s-o a tern pe frunzang lbenit ,/ Gândesc un plan spre-a evadan obâr ii/ Cu mintea mea, în fine, primenit ;/ / Captiv supus unor perfide reguli/ Ce m constrâng s stau pe loc, tiu bine/ Cât e de greu în a discerne drumul/ Ne-ncrez tor în propria-mi menire/ De-a-nfr gezi, gândesc, vreau s fiu sigur/ C voi putea s m întorc, în mine.” (Gândesc un plan).

De observat limbajul liber, filtrat doar din perspectiva bunului gust i uneori învârtit precum un fus sau câteodat un sfredel. O poezie care arde, într-o vie uire sonor . O transpunere, pe alocuri explicitare, a firii. Mai departe, cititorii vor avea desigur propria lor percep ie i p rere.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Florin T. ROMAN

Citi\i, Al. Florin |ene v[ @încânt[! recenzie a romanului „Veni i, privighetoarea cânt ...!” În preajma echinoc iului de prim var din anno Domini 2017 destinul m-a onorat cu o carte primit în dar, cu dedica ie, prin intermediul serviciului po tal, de la pre edintele na ional al Ligii Scriitorilor din România, Dl Al. Florin ene. Cartea împrumut ca titlu unul dintre cele mai frumoase versuri ale literaturii române, care, paradoxal, nu con ine nicio figur de stil: „VENI I, PRIVIGHETOAREA CÂNT ...!” A i ghicit! E vorba despre un roman subintitulat „Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste”.

Desigur, am l sat la o parte orice alt preocupare literar i am început s sorb cartea primit , pagin cu pagin , tocmai pe când privighetoarea î i regla trilurile i liliacul î i exersa înflorirea.

Romanul este construit pe ebo a specific unei biografii i constituie rezultatul unui proces asiduu de crea ie artistic , proces pornit de la o documenta ie temeinic . Oricare cititor poate facil constata acest lucru din numeroasele note de subsol, care dezv luie,

în manier tolstoian , o gam larg i eterogen de surse de inspira ie: lucr ri despre via a i opera lui Macedonski, articole semnate de diver i publici ti i ap rute în reviste literare sau în presa informativ a vremii în care a tr it marele poet ori ulterior mor ii acestuia, documente p strate în Biblioteca Academiei Române, în Muzeul Literaturii Române - fondul Al. Macedonski, date extrase de pe Wikipedia, articole scrise i publicate de însu i Macedonski, .a.m.d.

Romancierul reconstituie din documente ale epocii (printre care i fotografiile r mase posterit ii - una dintre acestea, poate cea mai interesant , fiind tip rit pe coperta principal a c ii, copert realizat grafic de c tre cunoscutul om de cultur George Roca), aspectul fizic al subiectului biografiei: „Poetul, fiind înalt, privea de sus tinerii, negricios, cu o fa fin , dar firea lui blând i ospitalier îi atr gea ca un magnet pe înv cei.(...) La el atr gea privirea p trunz toare, must ile negre i sub iri, cu marginile ascu ite, ochelarii, i nelipsita havan din care puf ia”. Totodat autorul romanului îi reliefeaz omului Alexandru Macedonski, cu îndemânare artistic , personalitatea, tr turile de caracter: iubirea de mam , umorul fin, primele iubiri, muzele, dragostea fa de copii, dorul de ar , de locurile natale, leg tura cu prietenii din copirie, amintirile despre tat l s u - plecat în ve nicie când poetul avea doar cincisprezece ani, pasiunea de a c tori, rela ia de dragoste i prietenie cu so ia sa, Ana Rallet-Sl tineanu, iubirea p rinteasc fa de cei ase copii, i, nu în ultimul rând, binecuvântata obsesie a rozelor. În prefa a scris concentrat, dar admirabil, de c tre profesorul universitar Florentin Smarandache, este configurat rezumativ i profilul psihologic al poetului, publicistului i politicianului Alexandru Macedonski, a a cum apare el descris episodic de-a lungul ac iunii: „Contradictoriu i controversat, r zvr tit i intolerant, turbulent i complexat,

egocentrist i egoist, invidios i conflictual, pripit i tran ant, insolit i dificil, cu o oper în care platitidinile coexist cu sclipirile geniale, ca în paradoxism, Alexandru Macedonski este - indiferent din ce parte i perspectiv ar fi abordat - o personalitate fascinant ”.

Al. Florin ene descrie, intermitent, pe un fir împletit cronologic cu ac iunea biografic , i contextul istoric al epocii în Balcani, precum i, inerent, conjunctura politic din ar (Macedonski fiind în tinere e liberal i antidinastic, la vârsta de 50 de ani - conservator, iar mai apoi, odat cu înaintarea în vârst , din ce în ce mai echidistant i nep rtinitor): via a regelui Carol I al României i împrejur rile urc rii sale pe tronul rii, ca domnitor, în 1866, R zboiul de Independen din 1877-1878, R zboaiele balcanice din 19121913, Primul r zboi mondial, Tratatul de Pace din 24 aprilie 1918 de la Bucure ti, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Autorul biografiei roman ate - cum pe bun dreptate catalogheaz cartea prefaatorul ei -, reconstituie cu m iestrie congenital atmosfera autohton i occidentaleuropean de secol XIX: descrie sate, ora e i regiuni din ar i din Europa pe unde eroul principal a locuit sau a c torit în interes de serviciu ori în vacan : Bucure ti, Craiova, insula Ada Kaleh, Viena, Riva, Torino, Geneva, Floren a, Vene ia, Graz, Napoli, Pompei, Bolgrad, Silistra (la Bolgrad i Silistra a lucrat o vreme ca director al prefecturii), Sulina (unde a lucrat ca administrator al plasei), Paris .a.m.d. Ni se descriu, succesiv i armonios, peisaje rurale i citadine, arhitectura, istoricul i importan a unor imobile (mo iile familiei Macedonski din Pomete ti i din Adâncata de Sus, palate, muzee, teatre, cl diri cu rezonan istoric ), vestimenta ia oamenilor din epoc , jocurile de societate ale familiilor de intelectuali (incluzând concursurile de poezie), cuvinte folosite în vocabularul vremii: foraib r, puradei, pirand , tâlv -, dictoane la-

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tine, cuvinte i expresii din limbile englez , italian , turc i, mai ales, francez - acesta ultim limb fiind vorbit în veacul al XIXlea, dup cum bine se cunoa te, în mediile intelectuale din aproape întreaga Europ .

Opera literar este bine structurat , cronologic, în dou p i, fiecare parte cuprinzând câte cinci capitole. (Semnalez aici o mic eroare material : dou capitole sunt numerotate cu cifra roman V, i de aici apare un decalaj pân la final, astfel încât ultimul capitol este numerotat cu IX, când, de fapt, este al X-lea). Via a eroului principal este analizat narativ, prin împletirea de efecte stilistice cu informa ii biografice, în a a fel încât cititorul simplu, îns nu arareori i cel avizat, nu poate distinge întotdeauna clar i precis între realitate i fic iune, astfel c romanul î i merit din plin subtitlul. Acest echivoc premeditat i atr tor în lecturare, f de care opera literar recenzat nici nu ar putea fi catalogat drept roman, este denun at înc din titlurile capitolelor. Iat câteva exemple: capitolul I - „Copil ria din mijlocul unei avu ii edenice”; capitolul III - „Trezirea con tiin ei de poet”; capitolul VII - „Cât nu încetezi s urci, treptele se înmul esc la nesfâr it”; capitolul X - „Cine poate fi sigur pe gloria lui?”

Pornind de la anumite puncte ale nara iunii, romancierul recurge la am nunte de tip balzacian, cu efecte estetice de înalt inut artistic , dar i cu un important rol în îmboirea culturii generale a cititorului, cum ar fi, de pild , explicarea etimologiei numelui

„Alexandru”, relevarea istoricului bisericii în care a fost botezat poetul, descrierea unor obiecte de art popular folosite de acesta (de pild „prosopul esut din cânep topit cu motive oltene ti”), activit ile slujba ilor de pe mo iile familiei Macedonski, arborele genealogic al familiei, biserica Obedeanu din Craiova (unde poetul a urmat clasele primare), foarte scurte biografii i bibliografii ale lui La Fontaine i Edgar Quinet, teoria chibritului (la propriu!), istoricul celebrei reviste Familia, istoria Po tei române, simbolistica lumân rii i a candelei ortodoxe, Sfânta Lumin de la Ierusalim, istoria moscheii mohamedane ca l ca de cult, prima cale ferat de pe teritoriul rii noastre (între Oravi a i Bazia ), fondarea i evolu ia editurii „Socec & Co”, explicarea provenien ei expresiilor „vremea lui Pazvante Chioru’ ” i „ ara lui Papur Vod ”, povestea real a invent rii stiloului de c tre Petrache Poenaru etc.

Un farmec aparte îl constituie întâlnirea primului reprezentant al simbolismului din literatura român cu alte personalit i marcante ale vremii: cu Eminescu, cu regele Carol I al României, prietenia cu influentul academician V.A. Urechia, cu Bacovia, Arghezi, Gala Galaction.

Mihai Eminescu ocup un loc central în biografia eroului principal i, pe cale de consecin , în ac iunea romanului: sunt redate aspecte mai pu in cunoscute ale întâlnirii lui Macedonski, la Viena, cu Luceaf rul literaturii române, date biografice din via a acestuia, puncte în care destinele celor doi mari poe i

Valentin Serov - Moar de ap în Finlanda

9

s-au intersectat, mai mult sau mai pu in fericit.

Din paginile c ii rezult clar cum personalitatea lui Eminescu l-a urm rit pe poetul Rondelurilor toat via a, oferindu-i atât momente pl cute cât i dezagreabile. Sunt redate în firul nara iunii polemica dintre cei doi corifei, implicit dintre cele dou mari gazete pe care le-au înscris cu litere de aur în istoria culturii na ionale: Literatorul i respectiv Timpul. Nu sunt uitate nici perioadele în care celebra epigram despre boala psihic a lui Eminescu, publicat de Macedonski în num rul din septembrie 1883 al Literatorului, i-a adus acestuia din urm fr mânt ri suflete ti, accentuate de oprobriul public.

Cum era i firesc, Dl Al. Florin ene aduce în prim-plan de-a lungul romanului i circumstan e esen iale din activitatea publicistic , relatând despre gazetele pe care poetul Nop ilor le-a fondat i despre cele la care a colaborat, cum sunt: Oltul, Vestea, Dun rea, Literatorul, Cuvântul meu, Simbolul, Versuri i Proz , precum i despre articolele politice i literare pe care le-a scris în aceste gazete, unde încuraja i tinerii debutan i. Nu este omis contribu ia decisiv la debutul lui Vasile Voiculescu, Traian Demetrescu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Horia Furtun , George Bacovia, Ion Pillat, Tudor Vianu. De asemenea, sunt descrise împrejur rile în care Macedonski înfiin eaz i însufle te cenaclul Literatorul i Societatea Oamenilor de Litere - un preambul al viitoarei Societ i a Scriitorilor Români.

Romanul este pigmentat cu versuri din crea ia poetului, precum i cu alte scrieri ale acestuia: note de jurnal, pasaje din articolele publicate în presa vremii, fragmente de coresponden , dar i cu dialoguri interesante, cu anecdote, cu maxime. M-au marcat în mod deosebit câteva idei cu valoare de apofteg: „(Macedonski - n.s.) se consoleaz scriind poezii, promovând valorile morale i comb tând puterea banului.” (p.122-123); „Macedonski a recitit poemul înc o dat , a mai pus o virgul pe ici, pe colo, i s-a culcat.” (p.255); „S nu uita i, dragi confra i, c atunci când se termin jocul, regele i pionul se întoc în aceea i cutie.” (p.312); „Un om de succes, ca mine, este acela care poate construi o cetate invincibil cu c mizile pe care al ii le arunc în el.” (p.337); „Pân a adormit, un glas venit din interior, sau poate de la Dumnezeu, i-a optit: Vei fi un scriitor mare îns tot a a de mari î i vor fi i suferin ele!” (p.402); „La noi în ar i în alte ri constitu ionalismul nu este decât o minciun îndr znea , sub care adesea se ascunde despotismul i mi elia tuturor partidelor.(...)

Minunat pentru burghezie, dar funest pentru popor, acest compromis între democra ie i

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

drept divin a oprit omenirea în mersul ei înainte. în cei mai mul i el a nimicit entuziasmul, onestitatea, virtutea i chiar moralitatea. În fapt, reprezent rile zise na ionale sunt în toate statele minciuni guvernamentale.” (p.438); „...seziunea cea mai mare a intelectualit ii române nu va fi cu adev rat deschis decât numai atunci când unirea sufleteasc i cultura tuturor românilor se va împlini.” (p.453); „Când v d pro tii locuind în cele mai str lucite palate în eleg de ce Diogene tr ia într-un butoi.” (p.485).

Autorul descrie în deznod mânt drama pe care a tr it-o Macedonski în a doua parte a vie ii, când a ajuns bolnav, s rac i plin de datorii, dar i episoadele, mai rare, e-adev rat, în care oameni recunosc tori îl sprijin moral i material: binele f cut de-a lungul vie ii se întoarce acum, inclusiv so ia i copiii îi fac sfâr itul vie ii mai frumos.

La finalul c ii trecerea poetului în lumea nesfâr itei poezii se constituie într-o metafor narativ de excep ie, i, ca om, nu po i nu scapi o lacrim pe obraz, al turi de cei trei copii afla i lâng patul tat lui lor. * Romanul, editat de Napoca Nova din Cluj-Napoca la începutul anului 2017, se cite te u or: are cursivitate, discursivitate i vivacitate. Autorul d dovad de erudi ie, poten ial imens de efort intelectual, cunoa tere a psihologiei individuale. Dar, mai ales, se simte mult dragoste fa de Macedonski, fa de cultura rii i, în general, fa de naiunea român - virtu i în care Al. Florin ene a crescut, a fost educat i de care este animat în întreaga sa crea ie artistic . Aceste virtu i l-au determinat s minimalizeze sau pur i simplu s treac cu vederea unele defecte ale poetului Rondelurilor, dar în acela i timp s se fereasc a-l înv lui într-o aureol mitizant .

Nobilele sentimente ce însufle esc romanul î i continu rev rsarea, sub forma unui post scriptum sui generis, pe coperta a IV-a, unde o fotografie cu romancierul la mormântul poetului, fotografie pe care a numi-o „Fra i de cruce”, reune te dou destine asetoare, îndeosebi prin extravaganta deprindere de a spune oriunde i oricui adev rul i prin nonconformista determinare de a- i asuma consecin ele acestei deprinderi.

Romanul prezint i unele imperfec iuni, de altminteri inerente crea iei literare, dar cine sunt eu s le semnalez public, din moment ce nu am scris înc niciun roman, pe când autorul se afl la al nou lea.

Conchid m rturisind c lectura c ii m-a determinat s -l iubesc i mai mult pe Al. Macedonski, iar Al. Macedonski m-a instigat s îi acord de acum înainte un grad sporit de respect Dlui Al. Florin ene.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Nicolae M~TCA{

Gelozie Undeva, la un cap t al lumii, într-o fund tur de case uitat de secol i de Dumnezeu, tu, imaginara mea Ev terestr , alergi inocent, ca un miel, pe toloac , îndemni, insolit, boboceii la iarb , zâmbe ti când te trage, furi , de cosi e un pu ti cu pistrui-rândunei dintr-a aptea, i legeni, cochet , cofi a cu ap pe umerii goi de mulatr , le gâdili, cu mers balansând ca la circ pe frânghie, ocheadele fe ilor i boiul i-l undui, sublim erpoaic , în jocul de Pa te, ca, mai pe-nserat, un fur mai iste , ce te dase în scrânciob, i fure i un s rutat.

Undeva, la alt cap t de lume, într-o vale a plângerii ne tiut de secol, nici de Dumnezeu, te visez strop de rou pe crin, fulg de floare pe ram eu, torul prin stele, mânteanul Adam.

O, imaginara mea Ev din cel lalt cap t de lume, de se va întâmpla ne-aduc Atotputernicul lumii pe undeva pe la mijloc de lume i s ne îndr gostim nebune te unul de altul de la prima vedere, ne iubim tot a a de avid precum str bunica- i rupsese odat fatidicul fruct din fatidicul pom al cunoa terii, tii eu însumi voi fi Dumnezeul ce te-a izgoni din gr dina edenului nostru terestru pentru p catul nu te-ai n scut la acela i cap t al lumii cu mine,

nu ai zburdat pe aceea i toloac din vale cu mine, nu mie stinsu-mi-si jarul din piept cu coarea din buza cofi ei pe umerii- i goi, nu eu fusei pistruiatul ce- i rupse cosi ele-i ele-n pauza mare, nu ai zburat în acela i - cu mine scrânciob de Pa te spre ini tea cerului i pentru alte grele p cate ce nu cu mine le-ai s vâr it. catele, Doamne, nu po i s le speli cu ap sfin it i nici cu lacrimi.

i dulci, i amare Privirile tale-mi se-nfig ca piroanele din r stigniri.

De arderea lor m -nfierbânt ca o lav , dar m i-nr cor: Aceste priviri au putut s -ncol easc i mugurii altor iubiri.

Privirile-acestea, i dulci, i amare, m dor.

Cuvintele tale din inim -s smulse, necum din ucazuri, Dar, oricât m -mbat , m trece i-un rece fior: Aceste cuvinte-au putut s aline i zbuciumul altor talazuri.

Cuvintele-acestea, i dulci, i amare, m dor. ruturile tale m ard precum focul din crezul convinsului.

Ostatic mi-i sufletul - vai! - între dor i nedor.

Aceste s ruturi puteau s aprind i rugurile celuilalt, stinsului. ruturile-acestea, i dulci, i amare, m dor. macin -n veghe un gând i un altul în vis: De ce nu ne-am na te-n pustiu numai noi doi i-un dor?

Dar gândurile-aceastea-ar putea -i roiasc prin minte i altui proscris, De-aceea, fatidic, i dulci, i amare, m dor.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Cartea cu file-solzi-mari de cobr regal Nu trebuie s fii neap rat ecologist, Muz Buni oar , ori specialist în dendrologie, spre a milita pân la ultima pic tur de sânge împotriva unor criminali ai mafiilor interna ionale, ce taie în ne tire p durile-cet i din Dacia noastr , pentru orice altceva i nu doar pentru hârtia necesar c ilor de aur din bibliotecile lumii, dup cum abia î i mai arat cotoarele neaurite, desigur, ca i-ale mele, de prin rafturile Bibliotecii Academiei Pelasge i pân într-ale Bibliotecii Congresului American, despre care se spune cu temei -i cea mai mare din lume, i de dincolo de Atlantide, Muz Buni oar , îns , în ceea ce ne prive te pe noi doi, un magic-minunos motiv m face s i d ruiesc o unic , o sublim c rticic a mea, Caligraful de salmi nu mai înainte de a- i reaminti c micropoemul inventat i desemnat de mine prin cuvântul salm mâne, în istoria literaturii universale, dar i pentru Cartea recordurilor, drept cel mai brevilocvent între toate „formele fixe de poezie“, c -i un distih din trei trohei (ori din iambi, dar poate fi i din dactili, amfibrafi etc.)...! i nu pledez, Muz Buni oar , pentru semnificat-fulgerul de salm întru catharsis, care, instant i imperceptibil, i se în urubeaz în cortex - ca, de pild , mireas surprinzându-mi-te: e-alb / ca o nalb -, de-ai ce spune, ci pentru faptul c filele, nou zeci i nou la num r – pe care s-a tip rit „opu-mi de iubire pentru tine“ -, Muz Buni oar , sunt, într-adev r, recupera ii i lefui ii – democra i pân la transparen -, cei nou cranieni solzi mari de la pieile abandonate de unsprezece cobre regale, site de mine-n potrivitul timp, dintr-o divin -ntâmplare, în p durea cea mare, într-un plai f scai, desc lecat din pelasgul > valahul nostru grai, între movul Cogaion, muntele nemuririi, i Muntele Curcubeului, unde s-aude i ast zi muzica fotonilor dintr-al zecelea cer, unde stele-s dispuse-n portativ înrourat drept note muzicale, cu diezi, cu becari, cu bemoli, cu de toate, r mânându- i doar le urm re ti partitura, Muz Buni oar …!

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Ghiocelul din gr dina Lyrei Pe hiatul dintre baba a noua i întâiul mo , în m or nou , din cauza mierlei ce i-a-nceput mai devreme concertul pentru pian i nai, num rul doi, în si bemol major, chiar dis-de-diminea - la ora ase fix, dup cum bine se tie -, nu mi-am mai dat seama -s pe bucla spiralei de soare cu din i, crezând c am ajuns deja în astronomica prim var autentic , nemaipunându-mi c ciula din blan de foc , m nu ile – ptu ite cu piele-n lâni cârlion at de miel - i fularul cro etat de nevast -mea pentru sfântul ei eon de ianuarie...

De i cuno team foarte bine calendarul cu Soarele de Andezit, de la Sarmisegetusa, n-am respectat limita, vremologic vorbind, aflat mai în valea timpului, peste zilele celor nou mo i, la care se mai adaug (ca s-ajungi la echinoc iu) i cele de sfânt treime dienocal - i-astfel, înghe at-am zdrav n, ca ghiocelul din gr dina Lyrei, totu i, nefiind exclus nici a cr pa de ger ca ou le de sub Clo a de Aur, în fotonica-le roire puiandr ...

Limit , ori ninsoare cu sinele reîndimine it Parc -i adev rata mea zi de na tere: ghioceii-mi biruie om tul de fotoni din ma tere i-mi spun c de-ast zi intru chiar de-a dreptul într-o z pad de-an, real , prinzând în dreapta sceptrul la nou-mi an, tot f cea i f moarte, doar cu vi a -via , cum numai Domnul tie-n a lui aureol ve nic-vie, cu bucle-mistere-n semnul infinit, de degetu-i inându-se ne-nfrântul cosmic nit...

Rostul fulgerului printre elemente

„Ce mai faci tu, Sacrule Întreg Cosmic, în care parte-s: atât - eu i tu - ca ghiocelul, atât - eu i tu - ca fotonul, ori ca ninsoarea cu noi în ine, cu sinele reîndimine it…?!?”

Nu tiu dac vreunul trebuie s aib fa de semen, rostul fulgerului, par ial-distrug tor, ori aneantizator, de vreme ce Lemnul este atacat de viermii-rinocer care scot tot rumegu ul de sub scoar ele arborilor, gr bind putrezirea p durilor pân la încenu are, de vreme ce Apa cosmic , în ultima vreme, tot mai des, de parc -ar fi ca de la potoape, sparge Aerul, încrusteaz fruntea P mântului, taie r cinile Focului din cratere, îndoliaz s toasele p i din sacrul întreg...

Tu, fulgerule, împ ca-vei vreodat cele cinci elemente...?

Vreau s -mi revin ursitorile-n acest cr pat de ziu , -mi reapar i s -mi aduc restul de noroc, de s tate i de foc, i de-alte elemente - din acea pudr fin de care m-au frustrat în acest rai-gr din , s-aduc ,-ndeosebi, partea ce-mi fu r pit din cosmicul cuptor prea-ncins, de sub divina plit , în blîndele miresme de r in , în aurore boreale,-n chihlimbar-lumin ...!

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Ionel POPA

P{DUREA SP~NZURA|ILOR <De la clopot> Nu exist pagin de critic literar care s nu comenteze „începutul” i „sfâr itul” durii spânzura ilor. Cu toate acestea, mai este loc i pentru alte glos ri. „Sub cerul cenu iu de toamn ca un clopot uria de sticl aburit , spânzur toarea nou i sfid toare, înfipt la marginea satului, întin-dea bra ul cu treangul pe câmpia neagr , în epat ici-colo cu arbori ar mii. Supraveghea i de un caporal scund, negricios, i ajuta i de un ran cu fa a p roas i ro ie, doi solda i b trâni s pau groapa, scuipându- i des în palme i hâcâind a osteneal dup fiecare lovitur de târn cop. Din rana p mântului groparii zvârleau lut galben, lipicios...

Caporalul î i r sucea must ile i se uita mereu împrejur, cercet tor i cu dispre . Priveli tea îl sup ra, de i c uta s nu- i dea pe fa nemul umirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârm ghimpat , cu mormintele ezate ca la parad , cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câtva pa i, începea cimitirul satului, îngr dit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, f poart , ca i cum de mult vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo i nici n-ar mai vrea s intre nimeni…

Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânz de fum i de pâcl , din care de-abia scoteau capetele, sfioase i r sfirate, vârfuri de pomi desfrunzi i, câteva coperi e uguiate de paie i turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miaz noapte se vedeau ruinile g rii i linia ferat ce închidea zarea ca un dig f început i f sfâr it. oseaua însemnat cu o dung dreapt pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat i se ducea tocmai pe front... [...]

Apoi, [caporalul] t cu. Privirea lui se oprise asupra spânzur torii, al rei bra parc amenin a pe oamenii din groap . i în acea clip treangul prinse a se leg na u or... Caporalul sim i un fior rece i întoarse repede capul. Atunci v zu crucile albe, în linii drepte, din cimitirul militar, i, buim cit, cu stânga împrejur, dând cu ochii de morminte în cimitirul satului... Fu cuprins de o fric sugrum toare, ca în fa a unei stafii. Se st pâni totu i în curând i, scuipând cu scârb , murmur : - Ce via mai e i asta... Încotro te ui i, numai moarte, i morminte i mor i...

Un vânt tomnatic, umed i trist, începu s bat dinspre satul ame it de cea , aducând pe aripi zvonuri de gemete în bu ite. Din v zduh picura atâta pustietate, c , sim indu- i sufletul împov rat, caporalul încremeni cu fa a spre turnul bisericii, cu privirea pierdut , [...]”

Descrierea, aproape topografic , configureaz un spa iu închis, cu orizont limitat i înce at, v zut dintr-un centru, spânzur toarea ridicat pe marginea gropii-mormânt e „ca o ran a p mântului”.

Romanul începe sub auspiciile regimului thanatic; „rana p mântului” e metafora suferin ei universale; „clopotul uria de sticl aburit ” i-a pierdut atributele sacralit ii, el nu mai sun eliberator, ci apas , strive te. E de re inut, în interiorul imaginii mor ii, opozi ia între cimitirul militar, care prin ordinea lui rigid , ridicol , artificial , nenatural , se opune vie ii, i cimitirul satului, care integrat natural în universul satului, refuz moartea nenatural , barbar , a r zboiului. Întreaga imagine e punctat simbolic de biserica al c rei turn e spintecat de un obuz.

La nivel lexical domin absolut cuvintele câmpului semantic al mor ii încât atmosfera thanatic se materializeaz .

Interesant este construc ia vizual a imaginii. Primul paragraf apar ine ochiului auctorial, ca în paragraful urm tor descrierea s se fac prin ochii caporalului, apoi, în pagina urm toare, prin ochii c pitanului Klapka, care venind de la gar nimere te tocmai aici. Descrierea e încheiat de ochii lui Apostol, protagonistul romanului (5).

Atmosfera ap toare, înc rcat de nelini te, i prevestirea groaznicului eveniment ce se va consuma (executarea pentru „tr dare i dezertare” a locotenentului Svoboda - ce nume simbolic) sunt puse în eviden prin folosirea culorilor thanatice („lut galben lipicios”, „cerul cenu iu”, „c rarea sur ”, „groapa cu fundul galben”, „perdele negre” - i sinonimele negrului: „înserare”, „întuneric”) i de înf iarea, gesturile i privirile ocupan ilor acestui spa iu clopot, cu sufletele împov rate i privirea pierdut .

Priveli tea în eap retina i agreseaz sufletul. Momentul temporal, elementele naturii, ocupan ii spa iului sunt metafore alei crimei i mor ii. Tabloul se impune prin linia dur , ferm . În întregul ei, imaginea este Schrei-ul expresionist. În acest cadru are loc intrarea în scen a lui Apostol Bologa, protagonistul romanului. Acesta, având „con tiin a datoriei” i membru al Cur ii Mar iale, inspecteaz din proprie ini iativ locul execu iei pentru a vedea c totul e preg tit, conform regulamentelor, pentru execu ia sublocotenentului Svoboda (nume simbolic) condamnat pentru „tr dare” i „dezertare” la „du man’. Urmeaz relatarea execuiei i notarea mi rilor psihice i de con tiin ale condamnatului, paralel cu cele ale lui Apostol.

Scena execu iei este expresia suprem a sistemului (statului care pedepse te nesupunerea). Acum Apostol Bologa gânde te i ac ioneaz ca cet ean al Imperiului i supus loial al Împ ratului. Exacerbarea sentimentului datoriei îl face pe Apostol „orb” (Valeriu Cristea) încât nu vede i nu în elege cauzele care l-au determinat pe condamnat s aleag „dezertarea”. El raporteaz fapta încriminat la un sistem abstract care pe fondul r zboiului devine criminal. Execu ia lui Svoboda este actul care zdruncin acest e afodaj pe care Apostol Bologa i-a construit eul închis în limitat doar numai la con tiin a datoriei. Zdruncinarea moral i psihic este descris de romancier excelent, f sofistic ri („floricele”) analitice.

Orice execu ie prevede un ritual la care comunitatea, prin asisten a obligatorie, trebuie s valideze verdictul. Or, ritualul execu iei lui Svoboda, de la un cap t la altul are numai „înc lc ri” i „fisuri” (cf.

N. Cre u, Constructori ai romanului): la execu ie sunt adu i „de-a valma de pe front grupuri de ofi eri i solda i”, execu ia are loc „când amurgul acopere întreg p mântul”, dup execu ie. „Perdelele negre ale amurgului se l sau tot mai gr bite” (cu economie de mijloace, Rebreanu realizeaz un tablou de poezie tragic în stilul expresionismului u), lipse te sc unelul pe care trebuie s se urce condamnatul, caporalul ine locul c ului care lipse te, pretorul se bâlbâie când cite te sentin a Cur ii Mar iale, iar gesturile i vocea nu-i sunt cele fire ti, generalul renun la discurs, i în fine, condamnatul refuz

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i exprime - conform tradi iei i regulamentelor -, ultima dorin .

Concluzia: se s vâr te o crim .

Toate detaliile notate de scriitor sunt absolut necesare. Apropo de lipsa sc unelului. S-a afirmat c „via a unui semen îl preocup [pe Bologa] mai pu in în raport cu detaliul lipsit de semnifica ie” (Valeria Dumitrescu, prefa la PS, Ed. Albatros, 1974) Observa ia nu este valid deoarece în execu ia prin spânzurare sc unelul e obligatoriu, lipsa lui înseamn , cel pu in pentru moment, oprirea înf ptuirii sentin ei. Or, tocmai acest lucru nu vrea Bologa i completul Cur ii Mariale s se întâmple. Întregul episod e construit în jurul unei axe de simetrie: comportamentul condamnatului i, respectiv, comportamentul celui care a condamnat i acum asist la iminentul act. Între cei doi are loc un circuit subteran, de la osândit la osânditor. Acest transfer de energie de la inim la inim i de la creier la creier este surprins direct f tehnici sofisticate. Înf area, atitudinea, gesturile condamnatului exprim pe omul care înfrunt sistemul. Întreaga stare sufleteasc i de con tiin a condamnatului este concentrat ochii de o „str lucire stranie, arz toare, cu tremur ri din ce în ce mai albi...” De re inut contrastul dintre semnele mor ii i cele vie ii (ale con tiin ei i ale jertfei): „[...] bulbii ochilor se umflau i se învine eau, i totu i privirea i p stra str lucirea însufle it , parc nici moartea n-ar fi în stare so întunece sau s-o nimiceasc ...” Condamnatul „cu privirea lucitoare, cu fa a alb i luminat , parc vrea s vesteasc oamenilor o izbând mare... [Evanghelia]”. De cealalt parte, Bologa prive te, pentru moment „orb”. Apoi, „f s i ia seama” lumina din ochii lui Svoboda îl fixeaz , devenind hipnotic . Acum, în privirea condamnatului, Bologa vede o imputare. Prima reac ie a con tiin ei i sufletului pe care Apostol o are este cea de ru ine. V zând lacrimile celor din jur „se ci i sim i c i s-a uscat cerul gurii” [intensitatea tr irii]. Auzind prin pânza t cerii un oftat prelung, ca o chemare, Apostol „tres ri”.

Dup execu ie „toat lumea se urni”, numai Apostol r mase „pironit pe loc, cu ochii mereu la spânzuratul c ruia vântul îi zvârcolea aripile tunicii”. Plec i Apostol. Cutremurat de un „frig dureros”, cu ochii în epa i de întuneric „ opti cu team ”: „- Ce întuneric s-a l sat pe p mânt...”. Din acest întuneric porne te drumul golgotic al lui Apostol

Valentin Serov -

pi a

13

spre lumin . Lumina din ochii spânzuratului îl va înso i pân la sosirea în vârful Golgotei. Tensiunea dramatic cu manifest rile ei contradictorii e redat prin simptomele ei fiziologice. La exemplele menionate anterior mai ad ug m: exclama ia („vine convoiul”) ca desrcarea ner bd rii a tept rii evenimentului; alergarea în întâmpinarea generalului c ruia, într-o vorbire precipitat , îi raporteaz lipsa sc unelului i faptul c el a rezolvat problema. Cuvintele i sintagmele nota iei au un crescendo expresiv: „gâtul îi era uscat i amar”; „Apostol Bologa se f cu ro u de luare-aminte”; „se uita cu inima strâns ”; „î i auzea b ile inimii ca ni te ciocane”; „casca îi strângea easta”; „o mirare neîn eleas îi clocotea în creier”. În aceast stare tensionat , Apostol î i pune o prim întrebare, crucial : „De ce geme” soldatul de lâng el. Putere simbolic are contrastul culorilor: ro u/ negru; întuneric/lumin ; i cea dintre lexemele din sfera luminii-vie ii (ochii, privirea, lucitoare, str lucire) i cele din sfera semantic a mor ii (groapa, pr pastia, lutul cleios i galben, amurgul, lin oliu, frig). Dac accept m c durea spânzura ilor este un roman religios (Ion Simu ) atunci putem consemna prezen a primilor indicii ale acestui caracter: „lumina alb ”, vocativul „Doamne”, privind la condamnat „Bologa se a tepta ca gura condamnatului s se deschid i scoat un strig t îngrozitor de izb vire, întocmai ca cei dintâi credincio i care în clipa mor ii silnice vedeau pe Hristos...”, condamnatul „cu privirea lucitoare, cu fa a alb i luminat , p rea c vrea s vesteasc oamenilor o izbând mare [s vesteasc Evanghelia], „lumina alb ”.

Execu ia lui Svoboda d lui Apostol Bologa un imbold în demersul u întreb tor i c ut tor. Asistând la execu ia celui condamnat, ca într-un fenomen de parapsihologie (Mircea Mali a, Alt Rebreanu), Apostol î i vede propria-i execu ie din viitor.

...<La cupol > Escortat i înso it de cortegiul funerar format de solda i cu f clii aprinse, condamnatul, Apostol Bologa, a ajuns sub spânzur toare, în fa a gropii: „Plec pu in capul i, aproape de picioare v zu p mântul deschis ca o ran urât , g lbuie. [...] în stânga, la marginea gropii, un co ciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagr la mijloc, z cea al turi de o cruce mare de lemn, pe care scria, cu slove strâmbe: Apostol Bologa... Numele i se rea str in i se întreb aproape sup rat: <Oare cine s fie Apostol Bologa?> [...]

Apostol se urc pe scaun i se lovi cu capul de treangul ce atârna de sus. P ria i se înfundase pe ochi. O scoase i o arunc în groap . În aceea i clip izbucni un plâns gros, desperat, nest pânit. <Cine plânge?> gândi Bologa. [...]

Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorât parc din runchii p mântului. Ridic ochii spre cerul intuit cu pu ine stele întârziate.

Creasta mun ilor se desena pe cer ca un fer str u uria cu din ii toci i. Drept în fa lucea tainic luceaf rul, vestind r ritul soarelui. Apostol î i potrivi singur treangul, cu ochii înseta i de lumina r ritului. P mântul i se smulse de sub picioare. Î i sim i trupul atârnând ca o povar . Privirile îns îi zburau, ner bd toare, spre str lucirea cereasc , în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: - Prime te, Doamne, sufletul robului t u Apostol... Apostol... Apostol...”

În finalul romanului are loc o alt execu ie prin spânzurare i tot pentru „tr dare” i „dezertare”. Condamnatul este Apostol Bologa.

De data aceasta, evenimentul este total diferit de cel de la începutul romanului, atât în componentele lui, cât i în semnifica ii.

De data aceasta spa iul este unul deschis spre ve nicie, centrul nemaifiind spânzur toarea, ci izvorul de lumin , punctul de fug al imaginii. „Crestele mun ilor se desenau pe cer ca un fer str u uria cu din ii toci i” sunt o amintire a ceea ce a inut pe Apostol în condi ia de fiin temporal i istoric ; fer str ul-cronos nu mai poate închide

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

orizontul, a fost învins de „r ritul soarelui spre eternitate”.

Structura lexical i sintactic a frazelor care relateaz drumul spre locul execu iei pune în lumin starea sufleteasc i de con tiin a lui Apostol. Momentul respectiv este asem tor cu cel în care Iisus în Ghetsimani se roag lui Dumnezeu (Evanghelia dup Matei, 26: 36-39) Sunt de men ionat câteva detalii care surprind eliberarea de „povara trupului”, ie irea din lumea lutului i p irea spre lumina cereasc . Faptul c , privindu- i crucea, nu- i recunoa te numele scris pe ea înseamn „desprinderea eului - fiin a temporal i istoric - ca <principiu individuationis>”, de vremelnicie i „(re)integrarea în principiu cosmic” (6). Aflat sub spânzur toare, Apostol î i arunc ria care „i se înfundase pe ochi”. Gestul înseamn recâ tigarea capacit ii de a vedea.

Execu ia din finalul romanului are alt regim temporal i meteorologic fa de cea de la începutul lui. Svoboda a fost executat într-o zi mohorât de toamn , la l sarea întunericului - m rci care indic s vâr irea unei crime. Spa iul din incipit este unul profan desacralizat supus r zboiului - mor ii, ca expresie a lumii (omului) care i-a pierdut sensul. Apostol este executat într-o diminea de prim var , la r ritul soarelui, în zilele de dup Învierea Domnului. Spa iul, de data aceasta, este unul sacralizat semn al reg sirii sensului pierdut..

Finalul este o adev rat liturghie cosmic (cf. Liviu Mali a ) care pune cap t „zvârcolirilor” omului între mânt i cer, între întuneric i lumin .

Aureolarea din final a personajului nu este una stric religioas , cre tin (7). durea spânzura ilor nu este întru totul un roman religios cum sus ine Ion Simu (8). Elementele de scenariu eristic (înc neinventariate i nedecodate complet) construiesc doar scheletul mitic al romanului prin care particularul este ridicat la semnifica ia universal sau mai corect i exact, la semnifica ia general uman .

Rebreanu i-a elaborat o metafizic a salv rii amestecând elemente cre tine cu elemente p gâne (panteism). Spuneam în alt loc (9) c punctul de pornire în roman este unul tragic, dar pe care, pân la sfâr itul romanului, îl pierde deoarece cele dou componente ale metafizicii sale sunt antitragice, „Cre tinismul submineaz tragicul prin moral [prin ideea mântuirii], în timp ce panteismul vede în recosmicizare o solu ie, acolo unde nu ar trebui s existe vreuna.

Metafizica sa este construit pe o eroare. El confund cosmicul cu transcendentul (10). Pentru rela ia tragic/cre tin se poate consulta cartea lui Gabriel Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei i dep irii 1975, p. 48-85. Specula iile lui Gabriel Petric din Tragicul i cre tinismul. Pe firul cuget rilor critice i teologice române ti (2005) nu rezolv incompatibilitatea dintre tragic i religia cre tin (orice religie monoteist ), iar cele din Viziune i spirit tragic în literatura român a secolului XX (2014) sunt interesante, dar cele referitoare la durea spânzura ilor sunt valide doar formal (ca metod comparativ ) în m sura în care romanul rebrenian în discu ie are elemente de construc ie echivalente unora specifice tragediei.

<Testamentul tat lui c tre fiu> Biografia lui Apostol Bologa e marcat de câteva puncte nodale. În ordinea cronologic a biografiei protagonistului, primul este revela ia lui Dumnezeu avut în biseric , în momentul rostirii rug ciunii în fa a altarului, când Apostol era doar un prunc. Al doilea este întâlnirea cu tat l (biologic) întors acas din închisoare, Iosif Bologa, cel mai tân r din Lotul Memorandi tilor condamnat de statul austro-ungar pentru lupta na ional , produce o schimbare radical în via a copilului.

Chiar în aceea i sear avu loc primul consiliu de familie în care Tat l ia expus i impus programul cu privire la educa ia copilului:

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

„De altfel, în aceea i sear , Bologa avu o convorbire solemn cu nevast sa în privin a educa iei copilului. Îi dezvolt în fraze pompoase ni te principii, pomeni numele câtorva educatori celebrii, sf tuind-o chiar s citeasc pe îndelete operele lor, pe care le citise i dânsul în închisoare tocmai în vederea lui Apostol, i mai ales îi ceru energie, concentrare i hot râre.

- Copilul trebuie s în eleag de la început c via a omului numai atunci e pre ioas când urm re te un ideal! sfâr i Bologa patetic. Datoria noastr rinteasc de-abia acum începe! Trebuie s ne d m toate silin ele ca s facem din odorul nostru un om i un caracter.”

La terminarea primelor patru clase de liceu, adolescentul Apostol prezint p rin ilor certificatul de absolvire. Cu acest prilej are loc al doilea consiliu de familie. Tat l se adreseaz Fiului în termenii unor imperative categorice, Iehova înmâneaz lui Moise Tabla legilor. „Când termin clasa a patra i aduse iar certificatul, Bologa crezu nimerit -i spun câteva cuvinte grave cu doamna Bologa în picioare. Dup o introducere cu cita ii latine ti, îi evoc amintirea str bunului tras pe roat la Alba Iulia i apoi urm cu glas falnic: - De azi încolo, fiul meu, e ti b rbat. Dac ar fi nevoie, e ti preg tit s i po i câ tiga singur o pâine. Intrând în cursul superior, orizontul are s i se rgeasc . Vei pricepe multe lucruri nev zute, c ci via a i lumea sunt pline de taine grele. S n zuie ti mereu a dobândi stima oamenilor, i mai ales a ta însu i. De aceea sufletul t u s fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba i vorba cu fapta, c ci numai astfel vei ob ine un echilibru statornic între lumea ta i lumea din afar ! Ca b rbat, s i faci datoria i s nu ui i niciodat e ti român!...”

Destinul lui Apostol nu l-au hot rât ursitoarele la na tere, ci, acum, tat l s u.

Testamentul, izvorât dintr-o experien de via , e expresie a unui autoritarism care va obtura manifestarea eului fiului. Dând sfaturilor sale un caracter de „imperativ categoric”, tat l face gre eala de a scuti pe fiu de drumul experien ei directe, proprie. La rândul s u, fiul, asumându- i f rezerve sfaturile p rintelui i, drept urmare, practicând un „comportament înv at” (Liviu Mali a), î i interzice posibilitatea de-a cunoa te lumea din timpul i spa iul s u. Formulat în acest mod i în acest scop, „diata” (Liviu Mali a) este abstract i idealist , punând în parantez realitatea concret . Astfel, testamentul a r mas doar o idee, i-a pierdut caracterul de „act de întemeiere” (Dan M nuc ). Peste testamentul tat lui se suprapune îndoctrinarea cu imperativul datoriei i mistica statului elaborate de c tre epigonii kantieni i hegelieni oficializa i de monarhia prusac i de sora sa vienez . Pentru Kant a fi liber înseamn a- i face datoria; a- i face datoria înseamn acceptarea ra ional , trecerea prin creier, a imperativului categoric ca lege moral suprem . Hegel a eaz autoritatea statului deasupra moralei personale, de familie, de neam. El sus ine statul e întruchiparea ra iunii absolute, a spiritului universal. Pornindu-se de la ideile kantiano-hegeliene, epigonii celor doi filosofi sus in c numai statul asigur echilibrul între libertatea tuturor i afirmarea individului, dar sub tutela datoriei. În via a real suprema ia absolut a acestui stat i sentimentul datoriei, tot absolut , fa de el anuleaz personalitatea i, odat cu ea, ideea moral a libert ii i responsabilit ii. Apostol nu va dobândi echilibrul între datoria fa de stat i iubirea de neam, între creier i inim , între lumea din l untru i lumea din afar , dup cum stipula testamentul. Statu-quo-ul acestor instan e este de pa nic pând , de expectativ , dar în timp de zboi ele intr în conflict deschis. Rezolvarea o va g si doar în final, în mare iubire eristic . Rezultatul: drumul lui Apostol spre A fi devine labirintic i dramatic, cu permanente înaint ri promi toare i retrageri dureroase.

Microtextul prezint mai multe aspecte, decodarea lor necesitând o lectur atent .

Mai întâi, nu e greu de observat succesiunea celor dou fraze: prima apar ine vocii naratorului, a doua vocii tat lui; în al doilea rând, construc ia silogistic din enun uri (sfaturile) apodictice; în al

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

treilea rând, textul are form circular : se deschide i se închide cu referiri la neam.

O abunden de elementele retorice cerute de un discurs testamentar este evitat de scriitor, renun ând la toate floricelele de prisos. inuta retoric e sugerat de câteva detalii. La nivel lexical retorismul e prezent prin câteva cuvinte i sintagme („s spun câteva cuvinte grave”, „fiul meu”, „cita iuni latine ti”), iar la nivel sintactic prin propozi ii imperative („s n zuie ti”, „sufletul t u s fie”, „s i faci datoria”, „s nu ui i niciodat c e ti român”). De asemenea e men ionat asisten a (mama în picioare ascultând).

Ideile testamentului patern sunt probleme ale con tiin ei morale.

Toate „imperativele categorice” vin din idealul civic i na ional al colii Ardelene al c rui descendent este memoralistul Iosif Bologa.

Pe de alt parte, ideile luminismului imperial târziu în forma lor de imperative categorice, civice, politice, î i au originea, cum ar tam mai sus, în filosofia moral a lui Kant i în cea despre stat a lui Hegel, prelucrate de epigonii lor imperiali. Idealitatea abstract-transcendent a imperativelor kantiene („Lucreaz astfel ca maxima voin ei tale s poat oricând sluji în acela i timp i de principiu al unei legi universale”.) i mistica hegelian a datoriei i a statului sunt de facto în conflict, în nefunc ionalitate, din cauza concretului istoric i na ional din Imperiu. Între cet ean, individ apar inând unui neam, i stat exist un permanent conflict mocnit sau manifest. Chiar filosoful din Konigsburg a fost con tient de aceast contradic ie i a încercat o explica ie i o ie ire din ea formulând ideea armoniei ce trebuie s existe între „întrebuin area public a ra iunii” i „întrebuin area particular a ra iunii”. „Imperativele categorice” aflate într-o rela ie ideal de echilibru i solidaritate în... „diada patern ” (Liviu Mali a) intr într-un conflict inconciliabil din momentul aplic rii lor în via , în concretul istoric al imperiului bicefal.

Se mai afirm c r zboiul ar fi cauza principal a conflictului dintre cele trei imperative (datoria fa de stat, fa de neam i calitatea de om) în numele c rora Apostol Bologa trebuie s existe. Desincro-

15

nizarea celor trei „roti e” existen iale, în care este angrenat protagonistul este de-a dreptul... ontologic . Statul este o construc ie social-politic în care membrii lui sunt cet eni. Când statul coincide cu un areal na ional între el i cet ean exist o rela ie de acceptare reciproc permanent sau periodic , atunci datoria n-ar fi o problem , nici existen ial , nici civil , nici moral . [...] Imperiul înglobeaz în el cet eni de diferite na ionalit i, cu o istorie, cultur , tradi ii proprii, atunci conflictul dintre el i cet eanul de alt neam decât cel st pânitor este inevitabil, mai devreme sau mai târziu. În concluzie: r zboiul este doar împrejurarea care acutizeaz i activeaz ghemul de conflicte, revendic rile de libertate, „neteze te” drumul personajului prin cele trei cercuri de foc ale existen ei sale ca individ ce apar ine unui anumit timp i spa iu organizat socio-politic într-un anume stat, aparinând unui neam aflat în acest spa iu-timp într-o anumit situa ie istoric . Sunt cele trei instan e inconciliabile din perspectiva imperativului categoric. Dintre toate poruncile el ( i nu numai el) încalc pe aceea care spune s nu ucizi. Niciodat un cet ean al Imperiului, de felul lui Apostol Bologa, nu va realiza echilibrul între „lumea din untru” i „lumea de afar ”, iar „datoria de b rbat” va intra în conflict cu „datoria de a fi român” i amândou cu „condi ia de om”.

Schema testamentului, cu ghemul de contradic ii i drumul dramatic al lui Apostol pe care le incumb , Rebreanu le-a trasat în Caietele de crea ie: „Apostol este cet ean, o p rticic din Eul cel mare al statului, o roti în ma in ria mare, omul nu e nimic, decât în func ie de stat. Apostol devine român, pe când statul e ceva fictiv i întâmpl tor, putând întruni oameni str ini de suflet i aspira ii; neamul e o izolare bazat pe iubire, chiar instinctiv . Statul nu cere iubire, ci numai devotament i disciplin omului. Pe când neamul presupune o dragoste fr easc . Apostol devine om în sânul neamului. Individul i reg se te eul cel bun, în care s luie te omenirea. Numai întrun eu con tient poate tr i iubirea cea mare, universal - <religia viitorului>.”

Microtextul numit de noi Testamentul tat lui c tre Fiu, este absolut necesar pentru ca scenariul epic cu semnifica iile lui s se desoare f fisur , a a, dup cum i l-a proiectat Rebreanu în „caietele de crea ie”.

Glasurile din umbra con tiin ei <Popota> „Popota diviziei era într-o fost cârcium , al turi de casa în care locuia generalul Karg. În sala mare dinspre uli , cu ferestrele oblonite, ca s nu trund lumina de afar , mâncau ofi erii de la cartierul diviziei [...]. În od erau numai dou mese lungi i o canapea hodorogit , pe care cea un morman de mantale, c ti, revolvere, s bii, baionete, de-a valma. [...] Fumul de tutun, mirosul de mânc ri i de b uturi umpleau odaia pân în tavanul cu grinzi, sugrumând flac ra l mpii cu abajur de tinichea roas .

Obloanele celor dou ferestre erau închise , iar g urile din obloane, astupate ce ervete. De altfel, ferestrele nu aveau perdele, i pe pere i se vedeau numai câteva cadavre de plo ni e s tule. [...]

Când p i Bologa în odaie, zgomotul de glasuri care se auzise din tind se curm brusc. [...].”

Valentin Serov - Fata cu piersici

Discu iile se vor relua, mai cu patos belicos.

Un aspect care caracterizeaz romanul modern al sec. al XX-lea, în compara ie cu romanul realist-naturalist din sec. al XlX-lea, este noul statut al a a-zisului personaj secundar. Între protagonist i personajul secundar se stabilesc rela ii de tip nou, rezultate dintr-o experien de existen mult mai complex în care sunt implicate întrun fel sau altul filosofia i psihanaliza noului secol. Prin urmare, nu este vorba de o simpl complicare a rela iilor de la personajul princi-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pal la cel secundar, ci de o subtil rela ionare ce implic deopotriv con tientul i incon tientul sau, preluând ideea lui Rebreanu exprimat chiar în durea spânzura ilor, de rela ia dintre „creier” i „suflet”. Sintagma noastr glasurile din umbra con tiin ei trimite spre rela ia complex dintre incon tient i con tient implica i într-un proces aflat spre bol iile con tiin ei. durea spânzura ilor, mai ales, prin secven a pe care noi o numim <popota> ilustreaz aceast caracteristic a romanului modern din veacul XX. Evident nu Rebreanu, la noi, va des vâr i, perfec iona aceast nou rela ie: protagonist - personaj secundar. El r mâne doar un pionier. (11) Secven a <popota> urmeaz dup alte dou , la fel de importante pentru în elegerea acestei: execu ia ofi erului Svoboda acuzat de „tr dare” i „dezertare’, Apostol Bologa f când parte din Curtea Mar ial care l-a condamnat, i secven a <odihna> lui Apostol, dup execu ia lui Svoboda, în odaia în care este încartiruit. (12) Secven a începe cu descrierea, în principal prin folosirea enumera iei, popotei, un spa iu închis. În plan simbolic, imaginea acestui spa iu închis este metafor a st rii de r zboi. Textul con ine o serie de cuvinte care noteaz detalii ale interiorului i care, în contextul dat, primesc înc rc tur simbolico-metaforic . Astfel, popota cu mirosurile de tutun, mânc ri i b uturi trimite spre o lume ce exist pe orizontal . Acestei lumi a teluricului i se opune, deocamdat , firav, „flac ra l mpii”, simbol al unei verticalit i ce se na te. Nici lumea trupului, nici cea a sufletului nu are loc i timp de odihn deoarece canapeaua este hodorogit , iar pe ea zac îngr dite „de-a valma” uneltele thanatice ale r zboiului: mantale, c ti, revolvere, s bii, baionete. Descrierea interiorului, aproape topografic , are rostul de a preg ti apari ia protagonistului cuprins de nelini ti, îndoieli, care i au r cinile în cele dou secven e anterioare amintite. În acest spa iu închis, parc încremenit, se întâmpl totu i ceva.

Are loc dialogul glasurilor din umbra con tiin ei. Ordinea intr rii pe scen a acestora este bine gândit . Primul glas este Klapka. De fapt el exista deja din momentul execu iei lui Svoboda. Din acel moment el alimenteaz îndoiala lui Apostol cu privire la votul s u de condamnare a camaradului. Acum c pitanul tace. Înf area lui „r spândea bun tate i blânde e, de i în ochi îi tremura o spaim pe care încerca s-o ascund sub un surâs pref cut i rece”. Înf area i gesturile sunt expresii ale fr mânt rii între fric i revolt . Glasul care va deschide duelul vocilor este Gross: „- Mi se pare Bologa, c i-a fost ru ine s vii mai devreme între noi... spune drept.” La aluzia votul lui pentru condamnare a fost o crim , Bologa r spunde iritat: „- Ei i? Urm Bologa dârz. În orice caz n-am s dau socoteal decât con tiin ei mele [...].” Urmeaz Cervenco i apoi Varga. Replicile lor alternative se împletesc cu cele ale lui Apostol. Diagrama discuiilor arat c naratorul î i orienteaz aten ia asupra lui Bologa, surprinzând c acesta se afl într-un moment de maxim tensiune interioar . Urmând firul replicilor i indica iile regizorale ale naratorului (partea nonverbal a dialogului) vedem prinzând contur simbolul luminii; ochii - cuvânt tem , apar în text de apte ori, la care se adaug i sintagme din acela i câmp semantic, unele din ele recurente: ferestre, lumin , flac , lamp , vad , se uit , fa -n fa , privirile.

Lumina, încet-încet se opune Întunericului.

Dar despre ce discut cu atâta înfocare belicoas camarazii? „Închipuie te- i, dragul meu - urm Varga, adresându-se lui Bologa [...] de dou ore numai despre execu ia lui Svoboda vorbim i, ce crezi, dumnealor g sesc vinova i tii pe cine, pe cei ce l-au condamnat!”

De fapt, tot r zboiul glasurilor se duce în jurul unor principii morale i politice: stat, patrie, datorie, lege, con tiin , om. Sunt probleme care fr mânt con tiin a moral a lui Apostol, c rora le caut

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

rezolvare. Acum, posibilele r spunsuri sunt doar gândite. Ele vor fi trecute în fapte i consecin e prin ceea ce urmeaz s i se întâmple lui Bologa în continuare.

Fiecare glas e construit pe câte o coordonat . Gross, socialist anarhist, pledeaz pentru „interna ionala urii i a r zbun rii” (13), este un cinic i un la . Varga peroreaz , în numele ideii de datorie i de patrie, pentru aceea parte de putere din imperiului cezaro-cr iesc de care beneficiaz i se bucur el, cel care nu are statut de minoritar precum Gross, Klapka, Cervenco, Bologa. Politica lui Varga este de a ine pe minoritari uni i în interna ionala care nu este alta decât Imperiul.

Cinismul personajului este masc pentru na ionalismul s u ovin: „Noi ap m patria, prietene, mo tenirea str mo easc ! Îl întrerupe [Varga pe Gros], calm, cu o superioritate mândr în glas.” Pe fa a medicului Mayer se cite te filosofia sa sceptic . Cervenco repet mereu: „suferin ne trebuie, mult , imens [...] Iubirea [...], iubirea”. (14) Glasul lui Gross e vehement; al lui Varga e arogant; al lui Cervenco, [...], e profetic. În cazul lui Klapka i Mayer locul vocii l-a luat mimica i privirea. Toate sunt fanatice i nici unul din glasuri nu are ca suport unitatea creier-inim . Glasul lui Bologa este ov ielnic, el [Bologa] neacceptând nici una din solu ii.

Ce caracterizeaz aceste glasuri? În primul rând, „aglomerarea”; în al doilea rând, modul tran ant în care sunt formulate i spuse ideile i în al treilea rând, caracterul lor opozabil. Aici e de c utat ideologia romanului (15).

Secven a numai formal este un dialog, e de fapt un monolog, al lui Apostol. El nu accept orice fel de via în ideea c ar fi mai bun decât moartea. În continuare povestea ne spune c Apostol refuz s mai fac parte din Curtea Mar ial . Din Curtea mar ial , care în final îl va condamna pentru „tr dare” i tentativ de „dezertare’, vor face parte camarazi de felul lui Gross i Varga (16). Dar Curtea Mar ial î i exercit jurisdic ia doar în „lumea de afar ”, în „lumea din l untru” Apostol i este sie i propria instan care judec i hot te. Parafrazândul pe Kant, putem spune despre personajul rebrenian: lumina deasupra lui i legea moral în el.

<Reflectorul> Destul de târziu a fost acceptat adev rul c durea spânzura ilor nu este un roman despre r zboi, ci unul din r zboi. Practic, în roman exist doar trei scurte scene cu lupte de pe front, dou relatate direct: distrugerea reflectorului i atacul surpriz al muscalilor în care Bologa este r nit, i, a treia relatat indirect prin evocarea de tre Varga a respingerii unui atac al ru ilor.

Secven a cu reducerea la t cere a reflectorului du ne te unanim placa turnant în destinul protagonistului. Afirma ia este exclusivist . În roman mai exist i alte secven e care pot fi apreciate la fel.

Problema nu e de ierarhizare, ci de prezen a, locul i func ionalitatea lor în trama romanului, impecabil gândite de Rebreanu.

Sperând în scutirea de a fi trimis pe frontul românesc, Apostol Bologa î i asum sarcina de a distruge reflectorul inamic. Nop i la rând vegheaz a teptând momentul ca bateria pe care o condamn „sparg ” acel izvor de lumin . De veghe în postul de comand , Apostol gânde te la „credin a cea nou ” care, nebuloas înc , î i face sim it prezen a în con tiin a sa; î i face loc ideea c „via a fiin eaz numai prin inim i c , f inim , creierul r mâne o biat gr mad de celule moarte”. Cu ochii înc „bolnavi” totu i medita ia lui înseamn un pas înainte în procesul de „schimbare la fa ” în care se g se te Apostol: „<De acum începe o via nou ! [...] În sfâr it mi-am g sit calea... Au trecut ov ielile i îndoielile [c ut rile]!

De acum înainte!>”

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ultima noapte de veghe i a teptare era una cu ploaie i vânt, de bezn încât „ochii lui nu puteau deslu i nici o nuan în negrul în bu itor, iar urechile îi huruiau exasperant de uniform de glasurile ploii [...] Î i sim ea b ile inimii, dar creierii parc i se topeau, muia i de gânduri” Propozi iile reiau imaginea de „clopot aburit” din incipitul romanului, dar cu alte accente i în elesuri. În clipele de pând îl str fulgera pentru prima oar , dar f s în eleag bine, gândul dezert rii („<Pe asemenea vreme po i trece la du man f fric ...>” - În banalitatea ei, propozi ia are tâlc). În plin a teptare, deodat , „ ni o lumin orbitoare i mândr , zvârlindu- i întâile raze spre cerul ptu it cu nouri i apoi coborî pe p mânt [...] Apostol închise ochii, înfrico at ca în fa a unei fantome, [...] uitând tot, parc ar fi visat.”

Aten ie la semantica i expresivitatea cuvintelor i la construc ia sintactic a frazelor. Descoperindu-l, lumina se opri asupra lui Apostol „înv luindu-l cu farmecul ei”, „str tându-l prin ochii bolnavi, în toate ascunzi urile inimii, r scolindu-i i tulburându-i gândurile ca un nea teptat r rit de soare...”

Chiar în momentul rostirii exclama iei „Lumina!... Lumina!...” ca rug ciune i chemare erotic , lumina „muri”, iar Bologa, cuprins de întuneric, mai are puterea s opteasc în sine, cutremurat: „<Mi se pare c-am spart reflectorul>, se gândi atunci, mirându-se cum a putut face el asemenea tic lo ie i bucurându-se c a f cut-o.” Contradic ia dintre reac ii dau seama de starea sufleteasc i de con tiin înc tulbure a lui Apostol. Întunericul i t cerea îl înv luie ca un lin oliu, dar în suflet sim ea cum pâlpâie dragostea de lumin , blând , mângâietoare. „Lumina mustr toare din ochii condamnatului Svoboda, sim it de Apostol ca o imputare, a devenit, acum, blând i mângâitoare.” În aceast secven sunt recapitulate motivele majore din sfera semantic a luminii i a întunericului. Ca i în alte episoade i în acesta, f cazuistic inutil , Rebreanu realizeaz o pagin de analiz psiho-moral de mare profunzime. Întreaga exegez rebrenian a remarcat i a încercat s în eleag i s analizeze complexa tehnic a simetriilor, component important în arhitectura romanelor. durea spânzura ilor ofer o adev rat re ea de simetrii.

Ca simbol, reflectorul este izomorf luceaf rului de diminea din finalul romanului. O rela ie de coresponden , care pune în relief simbolurile romanului leag lumina din ochii condamnatului Svoboda cu lumina reflectorului. Aceea i rela ie o identific m între lumina dumnezeiasc relevat pruncului Apostol în biseric în momentul când î i spunea rug ciunea în fa a altarului i lumina reflectorului. O rela ie de contrapunct leag „spargerea” reflectorului i veghe-reculegere a lui Apostol la c tâiul camaradului Cervenco, bolnav, cel care i-a repro at: „<- Ai ucis lumina, Bologa>” Apostol se g se te înc o dat în fa a reflectorului. S se re in diferen a de tonalitate i de gestic dinte secven a distrugerii reflectorului i secven a de reculegere a lui Bologa la patul camaradului bolnav.

De fiecare dat , Liviu Rebreanu î i încarc secven ele nodale ale scenariului epic cu virtu i simbolice. Pentru a p trunde asemenea secven e trebuie ca ritmul i tonul lecturii s intre pe frecven a textului.

Bibliografie i note 1. Mircea Tomu , Romanul romanului românesc, cap. Despre Rebreanu, 1999 2. Ionel Popa, Scrisori despre Liviu Rebreanu, Ed. Ardealul, Tr. Mure , 2006, p. l74 3. Al. S ndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreani, Ed. Minerva, 1976, p. l74

17

4. Liviu Mali a, Alt Rebreanu, Ed. Cartimpex, Cluj, 2000, p.104 5. N. Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. I, 1980, p. 180 6. Liviu Mali a, Op. cit, p.277 7 Dan M nuc , Rebreanu la timpul prezumtiv, Ed. Moldova, 1995, p. 97 8. Ion Simu , Rebreanu. Dincolo de realism, 2000, p. 294 .u.

9. Ionel Popa, Scrisori despre Liviu Rebreanu III. De la clopot la cupol , Ed. Samuel Media , 2014 10. Liviu Mali a, Op. cit, p. 285 11. Primul care a sesizat i analizat acest nou tip de personal secundar din romanul lui Liviu Rebreanu este Al. Protopopescu, în vol. Romanul psihologic românesc, 1987: „Numai faptul c le mai întâlnim umblând singure prin povestire, cu înc o brum de contur în alc tuire, ne oblig s le respect m ca <persoane> concrete. În realitate, i Klapka, i Gross, i Cervenco reprezint ni te componente ale unui tip uman unic i complex. Acest tip este Apostol Bologa. Din extraordinara dezvoltare spiritual a personajului central, excede o for încorporatoare, pe care autorul, dintr-o scrupulozitate clasic justificat , o mai distribuie în mod exchilibrat personajelor angajate, dar pe care din instinc creator, o recupereaz prin eroul principal.” (p.87) 12. Toat perora ia luiGross, „umanist ”, sfor itoare i g unoas , propag ura i violen a, cerând înlocuirea unui r zboi cu un alt r zboi.

Ceea ce cere el, aminte te de legea talionului din Vechiul Testament.

Acestei legi, Apostol îi va opune legea iubirii, legea lui Iisus. Discursul lui Gross a fost comparat, de unii, cu cel al proletarului eminescian din Împ rat i proletar. Se compar mere cu pere! A considera pe cel pentru care fericirea înseamn r zbunare i ur , un mare „moralist lucid”, un „clarv tor” i un „înfl rat profet al revolu iei” [comuniste?!] e prea mult, ca s nu folosim alt calificativ. Observa iile noastre critice privesc afirma iile lui Al. S ndulescu din studiul durea spânzura ilor, Ed. Dacia, bibliografie colar , 2002 (!?). În leg tur cu statutul social i militar al lui Gross, scriitorul scap dou am nunte rora, în contextul romanului, le putem acorda un tâlc: în via a civil este inginer la o fabric de ma ini, iar în armat e genist.

13. Imperceptibil, romancierul las s cad echivocul asupra lui „noi”, putând deduce c acel noi este EU, nu voi minoritarilor. Sub masca bonomiei, Varga oblig camarazii (?) s asculte o lec ie îngâmfat despre patrie i patriotism, care nu sunt altele decât cele promovate „honvezimea maghiar ”.

14. „Apostol Bologa se uit în ochii [lui Cervenco]. Privindu-i îns mai adânc, Bologa se sp imânt i tres ri ca i când i-ar fi aruncat ut tura în adâncimea pr pastiei de care se ferise toat seara.

Vrea s zic ceva i se pomeni murmurând în ne tire: <- Iubirea... iubirea...>. În rela ia cu Apostol, Cervenco este un Ioan Botez torul.

15. Eugen Tudoran, Romanul crizei, în vol. Liviu Rebreanu dup un veac,1985 16. - De ce Apostol Bologa e considerat periculos i va fi condamnat de Curtea Mar ial pentru „tr dare” i „dezertare”, i nu partenerii de dezbatere, care î i spun cu „voce tare” „revolta” fa de sistem, fa de zboi? Varga este un xenofob ungur periculos pentru Kaiser, la fel de e anarhistul Gross i misticul Cervenco propov duitor al iubiri christice? R spunsul nu e greu de aflat. To i ace tia nu fac de fapt altceva decât s se supun „imperativului categoric” al supunerii fa de stat, ei au urmat „întrebuin area public a ra iunii’, nu pe cea „particular ”. To i sunt accepta i de sistem (stat) pentru c prin ceea ce fac l-au acceptat, au intrat în jocul lui. Cel care caut , cel care vrea s tr iasc autentic este mult mai periculos decât cei care se „agit ”, dar accept s tr iasc conform preceptului „orice via e mai bun ca moartea”. Ei sunt lipsi i de con tiin a etic . Numai con tiin a etic duce la r zvr tirea autentic .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

George PETROVAI

Triada scriitoriceasc[ Dombrovski - Grossman Soljeni\@în...

Iuri Dombrovski

Îns stalinismul f cea tot ce-i st tea în putin s scape de asemenea martori incomozi, i posibilit i avea cu toptanul (legi adecvate, precum sinistrul Articol 58 din Codul penal, N.K.V.D., mili ieni, activi ti, agitatori i turn tori, temni e, lag re, gardieni i tor ionari), a c s rmanul Iuri Dombrovski, adept al r spunderii morale a fiin ei umane (în mod deosebit a creatorului fa de tot ce se petrece în jurul s u), n-avea cum s scape nici de ochiul vigilent al partidului i nici de bra ul lui înarmat: Îndat dup absolvirea „Cursurilor superioare de literatur ”, pe motive politice este exilat în Alma-Ata (ora ul merelor) din Kazahstan (perioada 1932-1935), urmeaz ancheta i deten ia din anul 1937 pentru eseul „Tezaurul de c i al Kazahstanului”, deportarea în inutul Kolîma (1939-1943) i cea în regiunea Irkutsk (1949-1955) într-un lag r de munc for at , cu regim extrem de drastic!

Cu toate c autorul a avut originala idee de-a plasa ac iunea romanului, respectiv de-a instala puterea sovietic i apogeul stalinismului din 1937-1938 (anii Marii epur ri) în lumea basmului celor o mie i una de nop i, când noi p trundem în desf toarea substan a c ii, pe care Valeriu Cristea o consider „una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii sovietice ruse de dup r zboi” (romanul vede lumina tiparului în anul 1964), constat m c în feerica lume din sud se petrec toate acele oribile lucruri care se petreceau atunci în întreaga Uniune Sovietic : obligatoriile portrete i lozinci ale t tucului Stalin, mâna lung a N.K.V.D.-ului în pancarte, propaganda anti-religioas , dela iunea, teama permanent de urm rire, perchezi ii i arest ri, precum arestarea la trei noaptea a administratorului muzeului, arhivigilen a agitatoarei Zoia Mihailovna, o gr sun cu ochi „mici, îngu ti i porcini”, dogmaticul zel al Aiupovei, secretar tiin ific la Biblioteca republican din Alma-Ata, al c rei so tocmai fusese ridicat, ura proletar fa de sabotorii care umpleau depozitele de grâne cu g rg ri e, încât auto-rit ile au fost nevoite ard „miliarde de puduri de grâne”, nenum ratele procese-fulger cu u ile închise,

Vasili Grossman

Alexandr Soljeni în

De ce tocmai ace ti trei scriitori sovietici-ru i?

Pentru c ei au în comun nu numai curajul de-a protesta împotriva totalitarismului bol evic în general, împotriva celui stalinist în special, ci i atotumana calitate de martiri întru triumful adev rului i libert ii au fost aresta i, ancheta i, deporta i i înl ra i, iar operele lor au fost i ele arestate pentru o lung perioad de timp. Desigur, num rul scriitorilor protestatari este mult mai mare, atât în fosta Uniune Sovietic (Boris Pasternak, Anatoli Rîbakov etc.), cât i în afara ei (Radu Gyr, Nichifor Crainic, Paul Goma, trei dintre cei mai intransigen i, totodat mai remarcabili condeieri români anti-comuni ti).

Dar despre Boris Pasternak am scris cu ceva timp în urm amplul text „Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referin ai literaturii de rezisten ”, Anatoli Rîbakov iese din schem prin aceea c a cunoscut într-o mai mic m sur persecu iile regimului concentra ionar (a emigrat cu întreaga familie în Statele Unite), iar în ceea ce-i prive te pe scriitorii no tri martiri, cred c ar fi cazul s le acord m cuvenita aten ie i recuno tin pentru pilduitoarele lor înf ptuiri umane i scriitorice ti, a a încât tot sufletul în sufletul acestui neam s tie c Radu Gyr n-a încetat scrie nici atunci când via a lui atârna de un fir de p r dup apari ia celebrului protest liric „Ridic -te, Gheorghe, ridic -te, Ioane!” i c Nichifor Crainic n-a f cut compromisuri nici m car atunci când, privit i tratat mai ceva ca un paria, era h ituit de uneltele bol evismului.

Iat -l, de pild , pe mult nedrept itul Iuri Dombrovski (n scut la Moscova în anul 1909), cel despre care excelentul traduc tor Mircea Aurel Buiciuc scrie urm toarele în „Tabelul cronologic” al romanului „Pe urmele arpelui boa” („Conservatorul muzeului de antichit i”), carte ap rut la Editura Minerva, BPT, 1991: „A fost un Om de exemplar cutezan i cinste, o mare con tiin a epocii în care a tr it, un Om liber în cuget i în comportament, str in de tot ce înseamn ipocrizie i la itate, un Om generos i plin de b rb ie, în cel mai înalt sens al acestei expresii. N-a iubit banii, obiectele efemere, ci semenii, ile, pictura, arta în general i sfin enia Cuvântului”.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în urma c rora „noi ne-am adunat la sfâr itul orelor de program s cerem pedeapsa cu moartea”.

Bineîn eles c într-un asemenea climat aiuritor, tragicomediile nu pot s lipseasc : atunci când oamenii au decedat i nu mai pot fi aresta i, autorit ile - precum în memorabila scen cu r posatul i înr matul Blinderman - nu ezit s le aresteze portretele; întrucât este o regul ca to i aresta ii s i recunoasc vina, fratele brigadierului Potapov recunoa te într-un târziu c -i sabotor i este împu cat; cu toate c în cele din urm omoar uria ul arpe de cas , vas zic de ine proba existen ei arpelui despre care se credea c ar fi un boa fugit din menajeria unui circ (el, de altminteri, d numele „conspirativ” al romanului), totu i, brigadierul Potapov urmeaz s fie arestat, fiind suspect din pricina înrudirii cu un fost diversionist i pentru c securi tii au dovada (sic!) c el spioneaz în favoarea Germaniei naziste (scrisoarea adresat brigadierului, prin Ministerul de Externe al Reich-ului, de c tre Societatea german pentru aclimatizarea animalelor, foarte interesat de „apari ia arpelui boa în mun ii Ala-Tau”); însu i Aleksei Zîbin, personajul central al romanului i alter ego-ul scriitorului (prenumele lui apare o singur dat în aceast carte, iar numele de familie ne este f cut cunoscut de autor doar în „Facultatea de lucruri inutile”, continuatorul romanului „Conservatorul muzeului de antichit i”), însu i Zîbin, prin urmare, intr în vizorul enkavedi tilor înc din acest roman, iar în cartea urm toare este efectiv arestat.

Da, c ci de i Zîbin afirm despre sine c doar lipe te oale i face fi e, str duindu-se s treac „cât mai u urel printre oameni”, a a încât „s nu stânjenesc pe nimeni, s nu sup r i s nu nu pricinuiesc nim nui nepl ceri”, prin chiar firescul vie ii i gândirii sale, el se opune nefirescului istoriei i prin cultur se opune barbariei dirijat de la centru. În aceste condi ii, când Aleksei afirm în auzul enkavedistului Mihail Stepanovici c „o armat de oameni liberi va învinge întotdeauna o armat de robi”, iar directorului muzeului, fost comandant de divizie, îi spune c „puterea adev rat se împlete te cu bun voin a fie i numai pentru c -i trainic ”, nu-i de mirare c stârne te prea

Valentin Serov - Iarna

19

mult zarv pe unde trece i c în antologica scen din biroul lociitorului comisarului, cu frapanta asem nare dintre acesta i chipul st pânului din portret, el constat c „eu i el aveam, cum spun fizicienii, sisteme de calcul absolut diferite, iar eu bâjbâiam undeva pe alte coordonate”. În afar de limbajul cuceritor, de fluiditatea ac iunii i de splendidele tablouri impresionist-simboliste, decupate din luminoasa natur a Sudului („Alb strii erau povârni urile mun ilor acoperite de duri; liliachii - pietrele i p mântul argilos din râpele gola e; de un albastru intens - tufele de porumbar i marginile cu melor de z pad ce acopereau crestele”), cititorul întâlne te în carte câteva izbutite simboluri, absolut trebuincioase pentru ca autorul s i poat comunica mesajul anticomunist la un înalt nivel artistic: arpele boa (cum spuneam, în realitate un enorm arpe de cas ) întruchipeaz nelipsitul balaur din basme i simbolizeaz totalitarismul, iar aurul utat cu atâta înfrigurare de localnici i de arheologii muzeului, simbolizeaz valoarea trecutului, la care Zîbin recurge în repetate rânduri pentru a scoate i mai pregnant în eviden groz via prezentului. * La rândul lui, Vasili Grossman a pledat cu atâta curaj în favoarea libert ii i demnit ii umane, ambele c lcate în picioare de c tre stalinism, încât în 1960, patru ani dup raportul lui Hru ciov la Congresul al XX-lea al partidului („Despre cultul personalit ii i urm rile lui”) i anul în care scriitorul încearc s i publice „Via i destin”, partea a II-a din dilogie (prima parte, intitulat „Pentru o cauz dreapt ”, fusese publicat în 1952), „A avut loc o descindere la locuin a lui Grossman i au fost confiscate materialele romanului, manuscrise, ciorne, pân i indigourile care au servit la dactilografierea lucr rii” (Ion Iano i în prefa a nuvelei „Panta rhei”, Editura Humanitas, 1990).

Toate acestea se întâmplau în anul 1961, adic dup ce redactorul ef al revistei „Znamia”, revist la care Grossman predase în 1960 manuscrisul, i-a adus la cuno tin c „o astfel de lucrare nu va putea fi tip rit decât peste...250 de ani” i înainte de Congresul al XXII-lea al partidului, unde Hru ciov l-a atacat pe Stalin mai abitir ca în 1956. Verdictul de nepublicare a c ii este confirmat de ideologul ef Suslov în audien a din 23 iulie 1962: Da, el n-a citit cartea, „dar are toat încrederea în tovar ii recenzori”...

Aceasta fiind pozi ia oficialilor bol evici fa de scriitorul Vasili Grossman, se subîn elege b ioasa nuvel „Panta rhei” („Totul curge”), tocmai de aceea extrem de valoroas , nu putea s aib un destin publicistic mai bun. Conceput între anii 1955 i 1963, perioada de elaborare a romanului „Via i destin”, povestirea (a a-i spun criticii) este terminat de-abia dup arestarea manuscrisului i definitiva sentin de nepublicare.

Iat de ce povestirea a trebuit s a tepte pân în anul 1989 ca s vad lumina tiparului, adic taman un sfert de veac

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prive te adaptarea lui la via a de lag r, avem de-a face i în nuvela „O zi din via a lui Ivan Denisovici”, prima lucrare din seria „Gulag”, pentru care autorul, redutabil anticomunist, la propunerea lui François Mauriac va primi în anul 1970 Premiul Nobel pentru Literatur .

Dureroasa sa experien de de inut a început în anul 1945. De i la acea dat era ofi er al Armatei Ro ii pe frontul din Prusia oriental , totu i el a fost arestat din pricina coresponden ei purtat cu un prieten i, în cel mai autentic stil stalinist, condamnat la opt ani de lag r cu munc silnic . „O zi din via a lui Ivan Denisovici”, prima carte tip rit în fosta Uniune Sovietic (era anul 1962) a absolventului Facult ii de Matematic i Fizic i apoi al celei de Filologie (urm toarea carte se intituleaz „Pavilionul cancero ilor”), este un senza ional document literar privind duritatea vie ii de lag r, unde cel mai mare du man al de inutului nu sunt nici gardienii, nici gerul (ac iunea nuvelei se deruleaz pe durata unei zile de iarn siberiana, dar nu într-atât de geroas încât de inu ii s nu poat fi sco i la munc ), nici mâncarea astfel ra ionalizat ca de inutul s nu moar de foame i nici aberantele regulamente de ordine interioar (deplasarea de inu ilor, controale, servitul mesei etc.), ci un alt de inut!

Iat de ce un de inut cu experien , a a ca Ivan Denisovici, trebuie fie mereu cu ochii în patru i s pun osul la treab atunci când spune eful de brigad . Da, c ci de acesta depinde via a de inutului: norma de lucru, hrana i timpul lui liber. Iar lui Ivan Denisovici uhov toate-i merg din plin în acea zi înf at de Soljeni în, atât în lag r i la mas (are bafta s smulg o por ie în plus), cât i la zidit, ba chiar izbute te s introduc în lag r o buc ic de fier str u, astfel c la sfâr itul zilei se arat mul umit de ea, „una din cele trei mii ase sute cincizeci i trei”. „Iar dac socotim i anii bisec i”, completeaz scriitorul cu precizie neîndur toare, atunci „trebuie s ad ug m înc trei zile”...

Valentin Serov - Cabana veche în Domotkanovo

dup moartea scriitorului. Chiar i în aceste condi ii, ne informeaz Ion Iano i, „revista «Oktiabr» i-a asumat nu pu ine riscuri”, dovad amplul studiu al lui G. Vodolazov, care sub titlul „Lenin i Stalin”, a fost inserat ca introducere a povestirii. Un studiu f obiec ii de natur artistic , cic se recunoa te valoarea deosebit a povestirii i, în numele pluralismului socialist, se respect „dreptul autorului la un punct de vedere propriu”, îns cu un categoric caracter politicoideologic, prin care comentatorul încerc s -l salveze (!) pe Grossman de posibilele învinuiri venite din partea cititorilor i interpre ilor dogmatici.

Adic , fiind în anul 1989, nu mai deranjeaz ca pe vremuri când se scrie negru pe alb c personajul principal Ivan Grigorievici a fost turnat de Vitali Antonovici Pineghin, fostul lui coleg de facultate, i , aidoma atâtor milioane de compatrio i de pe întinsul Uniunii, dup rapida lui încadrare în sinistrul Articol 58 din Codul penal privind „crimele contrarevolu ionare”, a executat 30 de ani de lag r i munc silnic . Nu deranjeaz nici c tot mai mul i dintre fo tii condamna i sunt reabilita i, vas zic atotputernicul partid recunoa te cu mare întârziere c a gre it fa de ei, i nici c dela iunea a fost întrebuin at de unii pentru a- i salva pielea, iar de carieri ti drept mijlocul lesniciosodios de c rare pe nesigura scar sus inut de un regim eminamente inuman (însu i Nikolai Andreievici, v rul lui Ivan Grigorievici, î i simte cugetul ap sat de p cate de acest gen, p cate atât de frecvente, ne spune scriitorul, încât uneori „se întâmpla s stea întin i pe priciul închisorii secretarul unui raion de partid, demascat ca du man al poporului, i noul secretar care-l demascase pe primul i care se dovedise curând a fi i el du manul poporului”). La urma urmei nu mai deranjeaz aproape pe nimeni nici milioanele de ucraineni care, la începutul anilor 30 i cu tirea lui Stalin, au fost omorâ i prin înfometare i nici m car gravele acuza ii formulate de scriitor împotriva lui Iosif Vissarionovici: c în persoana lui a avut loc contopirea partidului cu statul, c incredibila lui cruzime, perfidie, pref torie i grosol nie „d deau la iveal pe dreg torul asiatic”, c „principiul fundamental al statului construit de el a fost acela al statului f libertate” i c de i a distrus temeinic libertatea, totu i Stalin, acel Stalin care nu se temea de nimeni, nu doar c toat via a s-a temut de libertate, dar „a continuat s se lingueasc pe lâng ea, chiar a a moart ”.

Da, c ci în concep ia scriitorului nostru, „libertatea e un bun egal cu via a”, iar „privarea de libertate este egal cu asa-sinatul”, motiv pentru care el nu ezit s -l contrazic pe Hegel: Întrucât inu-manitatea este absurd i inutil , cu necesitate re-zult de aici c „nu tot ce e real e ra ional”! Îns Vodolazov n-a fost de acord cu judec ile lui Grossman despre istoria Rusiei („Dezvoltarea Rusiei era fertilizat de creterea robiei”, „Numai robia milenar a fost aceea care a creat mistica sufletului rus”), îndeosebi cu cele despre Lenin i leninism: „În disput , Lenin nu urm rea adev rul, ci victoria”; „Victoria lui Lenin a servit nelibert ii”; „Sinteza leninist a nelibert ii cu socialismul a uimit omenirea mai mult decât descoperirea energiei atomice”. Iat motivul pentru care acesta consider necesar ca în respectivul studiu s delimiteze leninismul de tenebroasa esen a stalinismului...

N.B.: Vasili Grossman merit un cuvânt de mul umire din partea tuturor românilor neao i. i iat de ce. În calitate de corespondent de r zboi, el a intrat împreun cu trupele ruse ti în Odesa sit de românii în retragere, unde a apreciat administra ia lor civilizat . Vas zic nici vorb de holocaust, antiiudaismul i crimele împotriva evreilor revenindu-le în întregime ucrainenilor.

Tot cu un Ivan, alter ego-ul lui Alexandr Soljeni în în ceea ce

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Ion POPESCU-BR~DICENI

Cele 12 @întoarceri acas[ ale lui Brâncu]i Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (I) Pururea-n gra ia ierbii, copil, Constantin, i Floarea de Crin, i, de platin , Cerbii.

Focul, din miez cristalin, O mie i una de zile, o mie i una de nop i tr ite de seniorul Brâncu i la Paris. sfrânte în Vis, Chipurile Mamei din Br diceni.

La Hobi a, tat l terminându- i Urcu ul; iarba î i alc tuie te culcu ul întorsului fiu risipitor mierlele s -i pl deasc -n auz un zeu mai puternic i mai roditor. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (II) Tu iube ti ro ile i forma de stea, iubite artist; Eu spi ele lor de aram .

Tu iube ti soarele în form de ou eu osia lui de aur.

Sceptrul ce-l por i i cunoa te puterea.

Diafragma mi rii mele în acest acvariu str vechi sub tunica- i albastr dezmetice te.

Dar amândoi iubim scoar a Copacului Lumii; aceast piele solzoas a Labirintului i misterul povestirii de fa . Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (III) „Sculptorul ar trebui s fie liber” mi se agr ie te Constantin Brâncu i într-o noapte din pragul celei de-a dou sprezecea i.

Am fost ca un cerb zle it de turm .

Durerea Acestui Ora

a început cu povestea Muncitorului tre uneltele sale, cu flac ra l mpii din Atelier: început de magie.

Ora ul î i p streaz în temelii pe zidi ii de vii.

Eu redau pietrelor, metalului, lemnului, arheul de dinapoia Semnului.

Grecii au invadat iar i Troia. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (IV) Exist o ap la marginea Timpului, îngerie, mereu în mi care.

Valurile-i cutez tor, izbind în rmuri se-ad postesc, de Linia Pur , într-o Grot albastr , t cut .

E apa surorilor în care plutesc în lotci de cedru puzderia de semne trimise spre cer direct prin tavan de bietul artist futuristo-cubist.

Propunerea Soarelui de-a deschide o carier de briliante a fost acceptat .

Dezvoltând noi nuan e, Lumina-i îmbr eaz cerul l untric din care se va ivi un Octoedru; sau mai bine Pas rea de Aur zburând spre Paradisul lui Dante. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (V) Primind Manuscrisul lui Ieronim Artistul r cni îngrozit: „Numele i Cifra s lbatic .”

Impruden a Îmblânzitorului i acest impermeabil contur. i palizi noi în ine, iubito, continu m a ne zidi Temelia Casei

din str vechi pietre de râu. În câmpie, marea de grâu, subcarpatic , se las recucerit de dropii. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (VI) Ochii-i prea încerc na i nu- i mai pot distinge Crea iile. pturile lor se retrag în culcu urile primordiale.

Cu toiagu-i de lut b trânul Brâncu i atinge Lamura transparent adus de Hermes.

La început o lege diafan era acum o raz îi tremur -n duh.

Cristalul rezist repetatei rena teri.

Fiin a-i etern , la miezul nop ii, o vor resorbi razele Lunii.

Pe-aproape: carnale petunii. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (VII) Sufletul Lumii, ca pe un vin pre ios îl p strez, în fiole ermetice îi zise Constantin, fratelui s u din oglind , cel nep tat.

Ursitoarele-mi es îndep rtarea în timp i-mi spun c -n sfâr it au g tat.

Mama i Tata-s în prag: „O, fiule drag, ce mai cânt greierii, broa tele, privighetorile!

Hai gr be te-te,-n curând rev rsa-se-vor zorile, peste poieni, la Hobi a i la Br diceni!” Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (VIII) Hai s rostim/rostuim Cuvântul tiin art într-un ritual unic, absolut unic.

-l chem m întâi pe Olar ne arate cum prelucrând huma moale, cald , fecund ,

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

modeleaz vase de aur.

-l chem m apoi pe Cioplitor aleag cu dragostea sa în bu it ca jarul sub spuz arborii de sacrificiu din al c ror lemn s conceap pe Omul Nemuritor.

Pe urm s apel m la memoria gânditoare a agricultorului cerându-i total discre ie când cu mâinile sale aspre, b torite de munc , o s planteze în mijlocul ogorului s u cu cel mai bun p mânt un Crin cu un înger, în tulpina-i princiar , sfrânt.

Dup ce vom fi provocat aceste atât de necesare reinterpret ri ale principiilor Adev rului i Oikeiopragiei -l chem m pe Cronicar negre it s -l aducem fie de fa la ritualul miraculos al reinstituirii Ontoesteticii de c tre Artistul plecat din Gorjul-i natal într-o bun diminea precum Agamemnon elibereze Troia de magia Elenei i s -i d ruiasc cet ii un cal, cu lupt tori în el.

Zeii s ia aminte la Homer, la Hesiod, la Platon, la Aristotel. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (IX) Într-a lui Brâncu i cetate st m copii cumin i la por i iar cei mor i nu mai sunt mor i ci pe creste flori de col .

St m copii ca înainte i la pietre lu m aminte.

Pietrele ce duc în ele ile cu gânduri grele i duc marile Semin e ale vie ii, n zuin e duc i duc p ri m iestre.

St m pe lada cea de zestre ci s-a-ngem nat în ea chiar c derea cea de stea cu-mp mântenitul rit al zidirii, nesfâr it. Într-a lui Brâncu i cetate

nu intr m decât spre-a fi r’ de moarte într-o zi. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (X) Nu r zbate-n lacrim vâjâitul vântului ci-ntregul cuvântului.

Nu s-aude-n lacrim huruitul ro ilor ci s rutul ho ilor.

Nu se vede-n lacrim degeratalul merelor ci t cerea sferelor.

Nu se-ntoarce-n lacrim ritul gândului ci fântâna Sfântului din umbra mormântului.

Nu se aude-n lacrim sf râmarea por ilor ci-nvierea mor ilor.

Nu se-nal -n lacrim nici r sf ul ielelor ci setea ulcelelor din Gr dina Stelelor.

Vântul lacrima p trunde, ro ile-o zdrobesc z lude.

Merele-i opun sfioase în c ri de pivni i joase transmut ri miraculoase.

Gându-i lumineaz miezul, mor ii-o construiesc cu crezul lor etern, iar sferele i-adâncesc misterele.

Se-adun himerele i cuvântul le propune schimb de trupuri i de nume, Por ile le-ofer Calea ielele, în zori, doar jalea. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (XI) Alegorie cu trei personaje: Cumin enia p mântului, Narcis cel din fântân i Muza adormit .

Fabul cu trei pinguini: Platon, Socrate i eful.

Pas rea în spa iu, sculptur pentru orbi: negresa alb .

O cremalier , bestia nocturn i Nancy Cunard (tân ra fat sofisticat din cauza Regelui Regilor i-a Spiritului lui Budha).

Joac în secet paparuda

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

goal .

S-a-nchis i la coal .

Templul Eliber rii de la Indore s-a în at în sfâr it dar se-aude un hâr âit.

Foca, Broasca estoas , un Crocodil se târâie c tre Nil. Figur str veche de zeu gânditor, Cap de copil.

Baroana i Baronul, iastra, Prometeu, Medalionul. i Eu cel de pe Lumea asta.

Adam i Eva. iastra-i aievea.

Coco ul anun odat cu zorile ie irea din mit a lui Constantin Brâncu i, flancat de-danaidele, de cariatidele, lui Kairós-Nou-N scut.

Mademoiselle Pogany, Léda, Negresa blond îl transform panicate-n rut, într-o platform pentru o sond în Absolut. Întoarcerile acas ale lui Constantin Brâncu i (XII) Zeul t cea. ceam i eu surprins stelele în cer se vor fi stins. „Poete - mi zice taciturn Maestrul Ideile- i veni-vor ca i când pezile-s poemul ce l-ai scris i s-a topit la Soarele din vis” „De din z pezi - îi spun se-aud vibrând ca-n Univers i alte corzi, dar restul...”

Zeul t cea. Îmi asumam incestul.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Simfonia Poeziei Antologie multilingv , vol. 4, coord. Rodica Elena Lupu Este de neîntrecut valoarea unei lucr ri literare în spa iul cultural na ional i universal. Aceasta nu este altceva decât expresia muncii umane ce reprezint , în mod prioritar, valoarea muncii intelectuale pus în slujba omului i a societ ii. În rezultat, este un efect a c rui intensitate produce bunuri spirituale/ bunuri sociale prin intermediul c rora se dezvolt lumea i tot ceea ce simbolizeaz evoluarea uman . Prin tabloul acestor caracteristici omul are necesitatea de a fi mereu în contact cu universul cunoa terii, cu universul ce însufle te i motiveaz existen a umanit ii. Astfel, printre aceste ipostaze se reg se te i omul-scriitor, care tinde s se redescopere pe sine însu i (ca personalitate i identitate autentic social ) printre valorile cunoa terii, fenomene ce se intersecteaz nemijlocit cu valorile spirituale-culturale. Prin urmare, prin respectivele afirma ii exist poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imagina ie i sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite i de a provoca emo ia artistic , aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/medita ie prin realitatea obiectiv /subiectiv /ireal . O realitate vie este c omul-scriitor este acea persoan care dore te neîntrerupt s pl smuiasc frumosul prin opere literare, pentru ca acesta, în conse-

cin , s pun bazele în fondarea unor valori complexe i anume: de natur cultural care armonizeze i s dezvolte cultura omului.

O asemenea tendin continu este a Doamnei Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, acad., scriitor, poet, prozator, jurnalist cultural, director i editor - Editura Anamarol), personalitate distins a scrisului românesc, scriitoarea care vrea s creeze doar lucruri extrem de frumoase pentru om i societate. De aceast dat Rodica Elena Lupu (coordonator, antologator, editor) îngrije te i editeaz , cu mult dragoste i pasiune, Antologia multilingv „SIMFONIA POEZIEI”, volumul 4, Editura Anamarol, 2017.

Antologia în cauz este o lucrare ce cuprinde crea ii literare în versuri (poeziile fiind traduse din limba român în limbile englez , francez , italian , spaniol ), autorii fiind scriitori distin i ai neamului românesc.

SIMFONIA POEZIEI (întitulat i: „The symphony of poetry”, „Sinfonia della poesia”) este crea ia literar unde autorii/poe ii prezen i exprim mesajul artistic prin imagini expresive, cu un con inut concentrat pe însu irile rimei i al ritmului, pe modalitatea de folosire a versului liber modern, pe capacitatea de a transmite peisajul artistic prin cele mai încânt toare forme ale con inutului estetic, pe facultatea de a cuprinde totalitatea elementelor literare prin care se afirm echilibrul sufletesc în raport cu nuan ele ce armonizeaz frumuse ea naturii i a vie ii umane. A adar, în rândul autorilor prezen i în Antologia „Simfonia Poeziei” se reg sesc poe ii/scriitorii: Andrei Andor (Grecia, cu poezii în limba român -spaniol ), Dan Bodea (România, cu poezii în limba român -italian ), Adrian Erbiceanu (Canada, cu poezii în limba român -francez ), Laura Garavaglia (Italia, cu poezii în limba român -italian ), Rodica Ghinea (România, cu poezii în limba român -englez ), Rodica Elena Lupu (România, cu poezii în limba român -francez ), Galina Martea (Olanda, cu poezii în limba român -englez ), Mariana Popa (România, cu poezii în limba român -englez ), Alina Maria Stârcea (România, cu poezii în limba român -francez )

i, nu în ultimul rând, Mihai Eminescu - în memoriam/în amintirea i recunoa terea ve nic (România, versuri traduse în limba francez , din literatura universal ).

Pentru a elogia existen a vie ii prin limbajul versului artistic, proces literar prin care comunic ideile cu sentimentele, poe ii susmen iona i pun în valoare atât capacitatea de crea ie, cât i capacitatea de a forma i transmite valoarea estetic a procesului afectiv fa de realitatea înconjur toare. Astfel, prin forma respectiv de comunicare se construie te arta poetic , crea ie artistic prin care se manifest idealul poetic al scriitorului.

Corespunz tor, autorii antologiei „Simfonia poeziei” redau ideea poetic prin cele mai originale i interesante aspecte. În a a mod, Dan Bodea î i exprim i cânfenomenul dragostei prin forme i metafore nespus de frumoase: „Izvorul tainic / Pururea s-ascunde / În lumini dorit, / În poieni de crini / Sau chiar pe piscuri, / Sub cetin de nori, / Unde vulturul st pâne te / R sun cânturi / i-n dragoste curat , / În iubire neprih nit / Totul se zide te, / Totul se prefir , / Cu toate c e o lacrim de noapte” (Iubire).

Iar Andrei Andor, cu acelea i gânduri frumoase, descrie starea sufleteasc prin silaba versului în felul urm tor: „Ast zi zbor spre înalt / f identitatea limitelor/ doar cu dorul i iubirea/ ce-mbr eaz dep rtarea / spre largul zorilor senine...” (Armonie). În continuare, Adrian Erbiceanu descrie cursul vie ii prin fenomenul clipei, astfel, f când accent pe o metaforic potrivit esteticii: „Îmi bate-n tâmpl greu i rece / Tic-tacul vremii - cosmic ceas... / Trece prin mine clipa? De ce trece? / Cui i cu cât datornic i-am r mas?”. (Piatr rar ).

Pe când, Laura Garavaglia este preocupat de fenomenele anotimpurilor, de prezen a timpului în univers, respectiv exclamând: „Cau i i tu liniile universului / printre faliile orizontale ale zilei? / Dar dac zenitul ar fi chiar aici / pe pervaz în paharul de ceai, / umbra serii pe sc ri / în aceast absen mut f întreb ri”. (Indicativul prezent).

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dar, despre Rodica Ghinea ne vorbe te nespus de frumos profesorul i scriitorul Ion Popescu Topolog: „…E clar, doamna Rodica Ghinea dep te întru totul nota ia de album ce-o întâlnim la multe autoare cu rul argintiu, dânsa are o real voca ie poetic i, ca atare, vine cu alt vibra ie liric i cu o elaborare ce ine de literatur cu adev rat. Construie te proiec ii spa iale i temporale, î i mi sau a eaz eroina liric în universul panteist, aceasta devenind ea îns i o zeitate a teluricului, respectiv a p mântului i cerului transilvan…”.

Cât despre Rodica Elena Lupu, o poet cu mult talent autentic, scriitoarea c reia îi reu te de minune s transmit tr irile i sentimentul uman prin versul poetic, acesta, ulterior, fiind transpus prin nota muzical care, în rezultat, ambele construiesc, cu aderat, arta autentic a crea iei artistice/literare. Astfel, distinsa i consacrata scriitoare, cu o deosedit emo ie i dragoste pentru p rin i, ne m rturise te în versuri nespus de frumos urm toarele: „Te port în toate câte sunt / E ti iubirea ce nu moare / Te port în gândurile mele / Nimic cu tine nu m doare. / E ti ging ia unei flori / i visul meu de fericire, / Oglinda chipului ce-l port / Ca pe o sfânt amintire. / În cântec i în vers te chem / Izvor al meu de împlinire / Tu, mam , tu vei fi mereu / Oceanul meu plin de iubire!”

(Izvor de împlinire/ Mamei mele, cu dragoste).

Iar Galina Martea, prin versurile sale, ne poart s cunoa tem din plin ce este dra-

Valentin Serov - Un recrut

gostea de ar , de neam, de fenomenele i valorile vie ii ce sunt p trunse de durere i triste e, de aspectele naturii i a materiei spirituale ce formeaz i evolueaz universul uman. Deci: „E toamn târzie de-acum, / Cad frunzele moarte în drum, / E toamn ii trist în c tun, / E noapte i gânduri s-adun. / Petale de flori nu mai sînt, / Doar p ri alearg prin vînt, / O frunz pe-un ram a mas / S mearg cu mine în pas”. (Nostalgii de toamn ). Îns , Mariana Popa este poeta care ne descrie în versuri, cu o pasiune i admira ie aparte, despre locurile prin care a c torit pe parcirsul vie ii. Este foarte pl cut s te reg se ti printre aceste poeme: „…Vene ia îmbrac cu al ei aer marin, / îmi sustrage de sub picioare, / p mântul solid, m -nbie într-o gondol s urc, / pe apa verde s plutesc, / din vis s m trezesc…”. (Vene ia).

Pe când Alina Maria Stârcea ne m rturise te despre sine astfel: „…Versurile mele, mai bune sau mai proaste, sunt expresia a ceea ce am fost i mai sunt, sau nu mai sunt. Reprezint via a mea în cuvinte...

Voi scrie probabil mereu, oriunde i oricând voi sim i lumea în versuri. Via a nu e mereu poezie, dar putem încerca s o transform m într-un poem...”. Este o descriere foarte frumoas , sincer , real care, în acela i timp, se contope te cu cele descrise în versuri: „Love te-m ! / Crezi c îmi pas dac / Sângerez un pic / Când tiu / C sângele meu otr vit / o s se verse în tine? / Iar tu, / De-atâtea dureri de cap, / O s începi s ai / Co maruri…/ Cu mine!”.

(Migrene). i, nu în ultimul rând, Mihai Eminescu, personalitate cu identitate universal , marele scriitor al neamului românesc. Crea ia literar a Domniei sale, cunoscut în toat lumea, reprezint un patrimoniu literar extrem de pre ios pentru na iunea român i nu numai.

Mihai Eminescu este scriitorul care ne-a venerat pentru a fi mai mult cunoscu i în universalitate. Universalitatea operei lui Mihai Eminescu a fost recunoscut i de UNESCO, iar poemul Luceaf rul a întrat în Cartea Recordurilor Guinness/Guinness Book of Records. Deci, s nu evit m, dar i de aceast dat este i ar fi nespus de pl cut s -i citim versurile: „A fost odat ca-n pove ti, / A fost ca niciodat . / Din rude mari împ te ti, / O prea frumoas fat . / i era una la p rin i / i mândr -n toate cele, / Cum e Fecioara între sfin i / i luna între stele...”. (Lucearul). adar, mul umiri i felicit ri tuturor autorilor care i-au prezentat opera poetic în Antologia „Simfonia Poeziei”, iar Doamnei Rodica Elena Lupu, mul umiri enorme pentru realizarea cu succes a acestui proiect literar!

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

25

Nicolae V~L~REANU S^RBU

Doamn

dup orice întâmplare nimic nu-i previzibil curg mai mult mânii decât iubiri.

N-am s i mai scriu în tain doamn poeme ce în suflet sunt fântâni, se apropie de tâmple înc-o toamn , i caii lunii plimb pe st pâni.

Iar vara se tope te-n praf torid într-o angoas veche p strat la dospit cu gustul acru-n miez de hesperid din care anii înflori i s-au risipit.

Vin vremuri de restri te i de brum când totul se roste te cu sfial i lumea-n sine rabd , se consum într-o lentoare matrimonial .

M-adun pe file scrise într-o carte în caligrafii cu litere de mân , de poezie nu m pot desparte cât Eminescu-i limba român .

Se defri eaz de în elegere orice team i al ii înv luie giuvaiere în umbre.

Este o form ascuns ce prinde r o sincop ajuns la sânge.

cini,

Unde nimeni nu vorbe te cerea orbec ie prin întuneric, o oapt tot scap pe la col uri i se preia din gur -n gur .

O întrebare na te alt întrebare, o lips de r spuns aduce suspiciune continu .

Întunericul nu se dezminte

Un zvon de neuitare î i întinde tentaculele dincolo de ce înseamn contur pe v ile p durilor nop ii.

Într-o moar de cuvinte Prin întuneric c utam pe pip ite în trup i nu eram eu.

Cotrob iam prin gânduri i vise, mi se p rea totul str in într-o moar de cuvinte dar moara nu exista, era femeia i nu o puteam atinge.

Cine- i poate explica existen a rupt din desf urarea ciclic ce se reia în alte forme ne tiute?

Devenit dintr-o dat circumspect ca un c ut tor de comori, s-a strecurat în mine nesiguran a.

Mai aproape decât cuvântul este lumina sa interioar cu arom de busuioc de care se tem por ile iadului i se închid f voie,

Înotam prin apele somnului ca un pe te în bancul s u de t cere.

Las urme ca pe z pad

în lumea de dincolo unde exist aceea i dihotomie.

e somn, o lini te de miere se cuib re te în sim uri

Întunericul nu se dezminte, se ine dup oameni, nimeni nu este ferit de întâmpl ri, prevederea trebuie s fie ca o rug ciune.

Aproape m iubeam, am sim it inima c este a mea i femeia la fel.

i când gândesc la masa mea de scris la dragoste, soarta m condamn , s am o umbr de proscris doar o iubire pentru tine doamn .

Va avea în genunchi puterea, voin a inimii de a se ridica din nou îmbrânceasc pe sc ri tot ce s-a întâmplat?

Nu tii ce izvoare mai sunt, dar sunt.

Cu pinteni la picioare zilele alearg , se duc nu po i s le împiedici decât s ii pasul.

De chihlimbar ochii ei se conturau în fulger ce scap f s ating , las urme ca pe z pad .

Nu sunt atras de genele false vreau sub m tasea moale s pip i sânii între oapte care vibreaz pe corzi.

Unde r sare soarele caii dimine ii a teapt s fie c

ri i de magi.

Lumin , în ce spiral s m înal ca s m întrec cu ei?

Se pun întreb ri, se fac multiple analize, se caut mereu certitudini i ele devin relative, chiar i-n lucruri ciudate apare un semn, nicio posibilitate nu se pierde de i par de nedescifrat, se-mbrac -n forme care revolu ioneaz .

cerea se învele te în fibre de in În inima ei zvâcnind la suprafa sângele str luce te ca o zmeur coapt strivit în palm .

Trupul t duit de a teptare se-nfrupt din aceea i prad , înl untru este o risipire de iubire sub pielea fierbinte de miere.

Curg mai mult mânii decât iubiri

cerea se învele te în fibre de in într-o es tur sub ire de lumin ,

Nu se mai câ tig la noroc unde z voarele trase au în spate calcule binare,

alt nem rginire nu mai încape în pieptul ei cu miros de mirodenii.

Întunericul s-a stins în lumin .

Visul cerne subcon tientul Noaptea cu trup de p mânt se ascunde în mine îmbrac haina întunericului i eu pe a somnului.

Dintr-un subcon tient adânc se n pustesc visele tulbur toare, golul interior se umple, inima cap tr iri abia cuprinse-n cuvinte, zbat s scap dintr-o lume necunoscut , trupul alterneaz între u or i greu.

Teama m face s m lupt cu mine însumi în spa ii necunoscute, diferite de cele reale, aruncat de întâmpl ri fantaste departe de orice închipuire.

Te treze ti mul umit ori înfrico at, bucuros c a fost doar un vis ce a umplut scorburile somnului, ti gata s îmbr ezi lumina cu toate vocalele inimii puse pe portativul dimine ii.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Petre ISACHI

Iov, omul lovit de cel r[u „Epidemia de ziduri continu i toat popula ia globului a intrat în panic r spândindu-se vestea c , de fapt, mormântul era gol” (Dumitru ICHIM) Aceast carte de excep ie a ajuns pe masa mea de lucru, gra ie directorului Revistei Credin a ortodox , revist de cultur , atitudine i spiritualitate a Episcopiei Alexandriei i Teleormanului, Ioan Enache, i nu ascund mi-a stârnit, prin simbolistica titlului, interesul cre tinului ce tie c nu po i s st pâne ti R ul raportându-l la vreo vin anume, dar i curiozitatea criticului de a vedea ce anume actualizeaz / transfigureaz preotul din Kitchener, Canada, din Cartea lui Iov. Ceea ce sus inea proorocul Iezechiel (cap.

14, versetele 14 i 20) care l udându-i spiritul de dreptate („Nae, Daniel i Iov, apoi ace tia, prin dreptatea lor, i-ar sc pa numai via a lor, zice Domnul Dumnezeu” - V. 14) era convins c Iov nu s-ar salva decât pe el sau r bdarea în credin exemplificat în Epistola Sfântului Apostol Iacov: „Iat , noi fericim pe cei ce au r bdat: a i auzit de r bdarea lui Iov i a i v zut sfâr itul h zit lui de Domnul; c mult-milostiv este Domnul i îndur tor” (Cap. 5, V. 11). Desigur c poetul Dumitru Ichim figureaz în Psaltirea apocrif un Iov,

„pild de suferin i îndelungat r bdare”, dar i un Iov spirit/ simbol al drept ii divine i al nevinov iei, care a întâlnit „r ul ca Cealalt fa a lumii”, R ul, lucrare a lui Satan, venit ca o fatalitate asupra robului „f prihan i drept i tem tor de Dumnezeu i care se fereasc de ce este r u” (Cartea lui Iov (cap. 1, V.8).

Pentru psalmistul Dumitru Ichim, asemenea marilor poe i mistici de la David, la Juana de la Cruz, Eckhart, Iacob Böhme, Arghezi, Voiculescu, Blaga, Nichifor Crainic, Radu Gyr etc., dincolo de contingen a istoric , de limitele individualit ii i de dimensiunea eticoreligioas , poezia este în primul rând revela ie, încât enigma Iov este transfigurat între vinov ie i nevinov ie, între c in i revolt , între dreptate i nedreptate, sub efectul frazei intuitive: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat” care l-a salvat pe acest „maestru prin excelen al Omenirii” (Aubier - Montaigne) de la c dere.

Revela ia este prilejuit mai degrab de spaidecât de suferin , în spiritul: „Din spusele unora i altora auzisem de Tine, dar acum ochiul meu Te-a v zut” (42, 5).

Preotul-poet ce sluje te credincio ii din Kitchener are intui ia poetic a divinului, pentru care Dumnezeu nu se poate revela în calitatea sa de a ac iona decât în Tot: „Oare acesta s -mi fie ceasul?/ i care mi-e paharul ce-o s -l beau?/ De azi noapte hiena/ îmi h -ie în fa , în nas,/ i nimic din mine n-a mai r mas/ s nu-mi batjocoreasc :/ „Iat -l pe Iov/ ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!/ De ce nu vine/ acum s -l mântuiasc ?”/ Smeritum-am foarte/ îmbr cat în sac i cenu / i cu grumazul frânt;/ din r runchi i str fundul inimii strig:/ „P rinte, nu mai pot,/ m soarbe pustiul,/ i vârtutea din duh/ nici aceasta nu este cu mine;/ mi-e fric , mi-e foame, / mi-e sete, mi-e frig./ Învele te ciolanele mele/ cu tura Ta de somn i p mânt./ Fac -se voia Ta/ chiar dincolo de moarte/ c iubitu-Te-am foarte.”// Pe când se ruga/ Iov/ a v zut la

scruce/ pe Fiul Omului/ c zând prima oar sub cruce./ Închise ochii i, oftând, tot largul/ se pr bu i al turi, în genunchi,/ apoi amândoi se ridicar / s -nal e peste lume/ catargul.//” (Iov - fratele Domnului, 41-42).

Erudi ia teologului, stilul biblic, când solemn, când smerit, permanent interogativ i meditativ i talentul poetului cuprins de cele sacre p streaz inefabilul i paradoxul revoltelor lui Iov, dar mai ales enigma faptului în cele din urm Dumnezeu proclam c nici unul din interlocutorii s i din Cartea sfânt „nu a vorbit despre el, a a de drept, cum a vorbit robul S u, Iov”. În psalmistul Dumitru Ichim locuiesc confortabil poetul i misticul, cel de-al doilea ajutându-ne s -l cunoa tem pe primul. Dac poetul este fascinat de nevoia de a- i comunica tr irea, supunerea fa de o tradi ie îndelungat a credin ei din perspectiva c reia Dumnezeu guverneaz Lumea, spre a-i controla dreptatea (dup cunoscutul mecanism al gre elii i al r spl tirii), misticul refuz dorin a de a se comunica pe sine în integralitate.

Cele dou voci au ca numitor comun în Eul psalmistului, posedarea realului, adic adeziunea activ cu Divinitatea, realitatea realiilor, „deoarece psalmul reveleaz omul atins de Dumnezeu i pe Dumnezeu înl untrul omului” (v. Tâlh rind înfloritul luminii, pp. 20-23, La ce v-ajut moartea mea, spunse Iov, pp. 27-29, Spovedania lui Iov pp. 30-33, Psalmul 151 al lui Iov, pp. 38-40, Zidul plângerii, pp. 43-45 etc.).

Credem c poetul religios este „ales” nu numai pentru a spune, ci i pentru a fi. (v.

Tâlh rind înfloritul luminii). Limbajul, cititorul va fi observat deja, se încarc cu o subtextualitate sacr neobi nuit crea iilor profane i cu o reflexivitate de intens coloratur gnomic , încât structurarea discursului cainflexiuni sacral-psalmodice, imprimând Psaltirei apocrife a dreptului Iov o acut tensiune liric , ce solicit capacitatea credinciosului de a intra în contact direct cu revela ia îns i: „ i se f cea/ c Fiul Omului/ s-a oprit în fa a/ p tosului Iov/ i mi-a gr it:/„De ce

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

te-ai îmbr cat/ cu cactusul gre it?/ Haina se poart / cu spinii-n afar ,/ c nu-s inimii ineri./ Numai Fiul Omului/ o va purta ca tine/ la ceasul cucutei de Vineri,/ cu epii inver i, de prigoan .”// Sim eam/ necunoscutul înflorit/ de vi in alb în r rituri line.../ Iar ultima vorb mi-a spus/ privind spre coroan :/ „A a se poart ,/ dar s tii -/ e numai pentru Mine”.// ... i-a disp rut Iisus.//” (Visul lui Iov, pp.59-60).

Psalmistul, un alter ego al fiec ruia dintre noi, dându- i seama de propria stare de fiin toas î i proiecteaz devenirea în aspira ia de a fi cre tin înfrico at c l-a pierdut pe Dumnezeu (v. Ispitirea lui Iov, pp. 56-58, Ia-mi, Doamne, umbra, zise Iov, p. 68). De observat c nu poate exista un sens al idealit ii în absen a ideii de p cat, nici o con tiin a p catului în absen a unei dimensiuni în raport cu care s poat fi definit acesta i nici o dimensiune în absen a necesit ii de raportare la ea.

Iov, în viziunea lui Dumitru Ichim, p streaz misterul inocen ei lui Adam, singura situa ie/ stare când individul era el însu i i specia, sus inându- i nevinov ia. Se tie, inocen a se pierde numai prin intermediul vinov iei. Dep rtarea inexplicabil a lui Dumnezeu, lupta sa cu Satan, nu reprezint pentru Iov prilejul de ap rare a unui Dumnezeu bun, amenin at a posteriori de R u (v.

Dumnezeu respinge arderea de tot a lui Iov, 61-63). Probabil, trebuie s lu m în considerare ipoteza unui Dumnezeu r u, inaccesibil ra iunii, tiranic, care abandoneaz lumea atrocit ii, Locului s u (v. Cartea lui Iov, Cap. 16 - Iov dovede te nevinov ia sa), pentru a observa/ remarca realitatea indisociabil de prezen a r ului. A a s-ar explica de ce Satan, Adversarul divin, adversarul lui Iov/ Omului nu mai apare ca atare la sfâr it i este resorbit în misterul lui Dumnezeu. P rintele Dumitru Ichim se desparte, în mod firesc, de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reac ie traumatic la neputin , „stare sufleteasc originar ”, sentiment „f obiect”. Pot fi distinse în scriitur dou tipuri de angoas (sau angoasa dubl , în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrif ...: angoasa de a teptare i angoasa real , în mod esen ial i întotdeauna în rela ie cu un pericol: „Întâi l-au p sit du manii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parc ov ia./ S fi fost remu care? Istov?/ P rerea de r u l-o fi-nvins?/ „A teapt -m !” ip femeia,/ r gu it ,/ z bavnicului ins./ Apoi c tre Iov:/ „ i-am repetat de o mie de ori;/ ce mi-a mas de spus e atât:/ De piciorul dumnezeului t u/ leag i treangul de gât,/ spânzurat, vis torule,/ ca un diamant.”/ Apoi b rb -

te te, cu mâna în old,/ îl cheam uierând/ pe amant.//” (Nevasta lui Iov, p. 69).

Poet al religiosului, Dumitru Ichim impune implicit prin Psaltirea apocrif ... o pedagogie teologic , în sensul c realizarea individualit ii se realizeaz atunci când con tiin a p catului îi permite „omului suferin ei” (v. Iov profe te despre omul sufe-rin ei, pp. 17-19) s se pun în rela ie cu Dumnezeul - Iubire, prin intermediul Dumnezeului - Om (v. Povestea lui Iov în oglind , pp. 70-71).

Arhitectura Psaltirei ..., armonizarea sacro-profan a p ilor: I. Psaltirea apocrif a dreptului Iov, pp. 15-71, II. Vinovat pentru aripi, pp. 73-122, III. Greierul din vatra lunii, pp. 125-188, felul în care Dumnezeu însufle te Lumea, care în cheie parabolic este spa iul epifaniei, al deschiderii harului divin, poten eaz ideea c poezia religioas este pentru Dumitru Ichim, o deschidere i, în acela i timp, o închidere c tre Tain , în care Iov „înso te genera iile” oferindu-le un itinerariu drept al unei convertiri la Divinitate, al de-cre rii i re-cre rii i care îl conduce pe cre tin din întuneric spre lumin , adic dinspre r u/ p cat, spre trezire, dac nu spre dragoste. Indiscutabil devenirea credinciosului nu poate fi pus în act decât prin ac iunea libert ii individuale. Credin a este un act suprem de libertate: „Zi pietrelor din cale se prefac -n pâine”/ insinu ispititorul./ Iisus zâmbi spre ele,/ trezindu-le din somnul greu,/ i le schimb în p ri./ „Nu doar cu pâine/ omul se hr ne te,/ ci-n primul rând din zborul/ când piatra- i înflore te/ aripile pierdute/ din nou spre Dumnezeu:”// (Înaripatele pietre, p. 96). De observat c devenirea lui Iov permite prin analogie, configurarea personalit ii credinciosului. Alegerea îl scoate pe om din angoas , dezv luindu-i în profunzime ceea ce filosoful Kierkegaard

27

nume te „hot rârea în existen ”, actul prin care devenim noi în ine, numai apropiindune de Dumnezeu. Autorul Psaltirei… sus ine dep irea finit ii angoasei (angoasa p catului i cea existen ial ), numai gra ie for ei în toare a credin ei, altfel spus, „urm rii lui Iov”. Despre punerea în leg tur a angoasei cu neantul definit de Kierkegaard, drept „o intui ie i o gândire vid ” nici nu poate fi vorba, dac omul credincios alege doar o posibilitate i se decide pentru ea, înv ând necesitatea libert ii, necesitatea alegerii. În cre tinism, las s se în eleag Psaltirea apocrif ..., manifestarea evident i imediat este existen a individual , subiectivitatea. Realitatea etic , individual este unica realitate, sus inea Kierkegaard, care profitând de libertate, de liber arbitru, poate dei neputin a angoasant . Poezia volumului este dovada înaltei posibilit i care exist în noi de a comunica cu Divinitatea, iar str baterea t cerii lui Dumnezeu de c tre Iov nu poate fi redus la o simpl încercare, a a cum sus ine exegeza iudaic . Ideea eternei reîntoarceri, omniprezent , nu are numai un rol conciliator. Reîntoarcerea aceluia i Iov, de i enigmatic este previzibil . De ce? Pentru c dac Totul devine, atunci Nimic nu devine, deoarece devenirea nu ar putea fi apreciat decât fa de ceea ce nu se schimb . Dar daNimic nu devine, Totul revine ca reîntoarcere a aceluia i. De aceast revenire a aceluia i Iov/ Om pare s se îndoiasc psalmistul. Consecin ele: rug ciune, agonie, lup, îndoial , credin . Se tie, credin a se na te din îndoial .

Ce reu te admirabil Dumitru Ichim? S i conving cititorul c locuirea i ederea omului pe p mânt au semnifica ie divin i poetic , iar „obiectul poeziei este universul lucrurilor nev zute” (P. Claudel).

Valentin Serov - Artistul Corovin la pescuit

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Marian NENCESCU

O poveste jurnalistic[ de succes În luna mai 1898, în ziarul Adev rul, unul dintre cele mai r spândite i mai longevive ziare ale vremii (prima serie a ap rut la Ia i, între 1871-72, sub conducerea lui Alexandru Beldiman iar seria nou , inaugurat la Bucure ti, a ap rut regulat, cu excep ia anilor de r zboi, pân la 12 aprilie 1946, când i-a încetat „benevol” apari ia), era publicat un anun , tehnoredactat în stil art-noveau, cu un con inut cu totul special: Redac iunea ziarului... v roag s binevoi i a onora cu prezen a Dv. inaugurarea noului local din str. S rindar, nr. 11, care se va face în ziua de Duminic , 3 mai, orele 2 p.m... Era vorba de primul sediu propriu al unei publica ii bucure tene, instalat chiar pe „Strada Presei”, azi Constantin Mille, numit cu totul inspirat Palatul Presei i al Artelor, ridicat prin str dania lui Constantin Mille (n. 21 decembrie 1861, Ia i - d. 20 februarie 1927, Bucure ti, jurnalist i avocat, membru al Sindicatului Ziari tilor i pre edinte, în exerci iu, în 1926, al Asocia iei Presei, prima grupare profesional de la noi care a militat pentru acordarea dreptului la pensie al ziari tilor), cu mult înainte ca „rechini de pres ”, precum Stelian Popescu ori Pamfil eicaru s i construiasc , prin antaj i afaceri oneroase, somptuoasele sedii ale Universului, respectiv Curentului.

Apari ia, în Bucure ti, a unei construc ii de acest gen trebuie pus i în rela ie cu elanul arhitectural al epocii, pe drept numit , a lui Carol I, a c rui ambi ie era aceea de a schimba „fa a” capitalei, prin implementarea unor „palate” neo-clasice, reprezentative. În acest context, s-au în at Tribunalul (1895), dar i Palatul Po tei (1900), ori cl direa C.E.C.-ului (1900). În acest context, men ion m c zona numit S rindar era în curs de reamenajare urbanistic , dup demo-

Valentin Serov - Cai pe

rm

larea, în 1893, a fostei Biserici S rindar (situat pe amplasamentul actualului Cerc Militar Na ional) i deschiderea Bulevardului Elisabeta, pe care s-au construit cele mai multe i mai moderne cinematografe, unele cu gr dini de var , majoritatea „cu ie irea prin S rindar”.

Noua cl dire, crea ie a arhitectului tefan Ciocârlan (1856-1937) era o replic a sediului celebrei publica ii pariziene Le Figaro i purta pe drept denumirea de Palat, fiind amenajat în stilul epocii, ca un adev rat muzeu, împodobit cu colec ii de pictur i art grafic i ad postind, inclusiv, cea mai complet colec ie de obiecte i documente despre Revolu ia de la 1848, un ansamblu ce ne lipse te azi cu des vâr ire. De altfel, obiceiul constituirii, de c tre jurnali tii cu dare de mân , a unor colec ii de art nu e nou. Astfel, în 1871, când are loc la Bucure ti primul Congres al Presei, Cezar Bolliac (18131881, istoric, poet i revolu ionar, director al ziarului Trompeta Carpa ilor) anun a c pentru a- i sus ine publica ia scoate la vânzare colec ia sa de art , compus din 60 de tablouri, majoritatea de arti ti str ini: Dürer, Savator Rosa, Ribbera, Van Dick, etc., (v. Almanahul dic ionar al Presei din România, Bucure ti, Imprimeria Funda iei Principele Carol, 1926, p. 7). În acela i timp, ministrul Gheorghe CostaForu (1820-1876) anun a în Senat c : „Am dat bani ziari tilor ca s sus in Conven ia Strusberg (un fel de autostrada Bechtel a vremii - n.n.), ca s m nânce i ei o pâine (s.n.) dar neîncetat nu le pot da”. În context, mai semnal m c Palatul Adev rului dispunea, pe lâng colec iile de art i de una dintre cele mai valoroase serii de afi e originale cuprinzând, crea ii ale lui Toulouse-Lautrec (cu dou dintre cele mai rare i mai celebre opere, Portretul lui Aristide Bruant i Le Divan japonais), Mucha, Stenlein (cu Pisicile lui), rusul Caran d’Ache (condei, pe române te), ori românul, naturalizat la Paris, Pall (Jean de Paleologu, autorul celebrului portret al Mi ei biciclista, expus în 1899 la Exposition Internationale du Cycle).

Tot ca o noutate, semnal m c fiecare redactor dispunea, lucru cu totul rar în epo!, de un birou propriu, c ziarul avea o Sal a depe elor, pentru telegramele externe, linii telefonice cu principalele capitale europene, o colec ie fabuloas de cli ee fotografice, dar i o Bibliotec cu toate nouile editoriale la zi, cum nici la Biblioteca Academiei nu puteai g si. Între nout ile impuse de patronat, se afla i instalarea, în toate înc perile redactorilor, dar i în biroul directorului, a câte unui portret al lui Zaharia Carcalechi (1784-1856), „p rintele” ziaristicii dâmbovi ene, cel care a scos, în 1837, prima publica ie de la noi, Cantor de avis i comer , devenit mai târziu Vestitorul, i a

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deschis prima tipografie de ziar, adus de la Budapesta), ca un remember, c pe vremea lui Carcalechi ziari tii mai obi nuiau s „inventeze” tiri. Când un redactor se pomenea, sub portretul „maestrului”, cu o floare (sau dou ) era semn c „înflorise” i el textul i nu rareori ap reau flori i în biroul directorului, f ca nimeni s se supere. La fel, redac ia dispunea de un fel de clopot, în fapt o talang pentru boi, în toat regula, culeas de Anton / Toni Bacalba a (18651899), de la o fier rie din B ie, i menit s aduc lini tea atunci când lucrurile riscau s-o ia razna. Nu e de omis nici bufetul unde redactorii, laolalt cu lucr torii tipografi, puteau servi o gustare sau chiar un pahar - dou de vin, ori un rachiu, „pentru inspira ie”.

Ast zi, pe strada Matei Millo nu mai putem z ri decât cl direa sit a fostei Tipografii Luceaf rul, privatizat i apoi abandonat în anii ’90, ce mai p streaz , ca prin minune, urme ale vechilor decora ii interioare. În fapt, Palatul original nu mai exist din 1926, când, cump rat de bancherul Aristide Blank (1883-1960, Paris) a fost par ial transformat într-o cl dire „anonim ” din beton armat.

Despre Alexandru Beldiman (1832-1899), primul patron al Aderului, dar i cel care a impus linia jurnalistic urmat cu sfin enie de urma ii s i la conducere, de la Constantin Mille, la H. Soreanu, ultimul director, din 1946, se tie c era cumnat cu domnitorul Al. I. Cuza, motiv pentru care a i fost numit Prefect al Poli iei capitalei.

Din p cate, poate i din vina lui (sus in unii istorici), dar i la ordinul lui Cuza (afirm Beldiman), el nu a putut preveni complotul militar de la 11 februarie 1866, prin care domnitorul legitim a fost înl turat de la putere. Dezam git, Beldiman s-a retras la Ia i, continuând, prin scris, se opun dinastiei str ine, instalat la cârma rii. Astfel, pentru a- i sus ine opiniile politice, tip re te, la Ia i, prima serie a Adev rului.

Spre bucuria noastr , am descoperit, într-o Arhiv i Bibliotec privat din Bucure ti un exemplar rarisim din primul num r al Aderului, datat 15 decembrie 1871 (an I, nr.1, 4 pagini, cu apari ie pt mânal ), în care articolul de fond se nume te chiar Dinastia român i care se încheie cu urm torul mesaj profetic: „Genera ia de la 1866 a comis o neiertat gre eal . Genera ia viitoare e datoare a ap ra”. Motivele acestui profund „divor ” antimonarhic, sus inut cu t rie de Adev rul, pornesc de la fraudarea, în opinia lui Beldiman, a votului „plebiscitar” din aprilie 1866, care a impus dinastia str in ,

Valentin Serov - Cavaleria

29

prin „despotism”, iar nu printr-o voin liber consfin it a na iunii. În consecin , ara, în loc s fie liber , se îndreapt spre transformarea ei într-o „colonie / provincie prusian ”. Argumentul fundamental al acestei rele decizii („o decep iune amar ”, o nume te Beldiman) este implicarea Principelui Carol în „afacerea” Strusberg”: „Domnitorul nu se sfie te a întrebuin a rug min i i amenin ri pentru a ob ine de la corpurile legiuitoare un vot care va ruina finan ele rii”. Simptomatic, chiar i un ministru liberal recuno tea c a dat bani ziari tilor pentru a evita acest subiect.

Rezumând, primul num r al Adev rului reprezint o declara ie de independen fa de dinastie i de clasa politic , un angajament de a vorbi în „publicismul românesc”, exclusiv în numele oamenilor, al publicului: „Grea este sarcina noastr , i dac vom lovi pe cineva o vom face chiar pentru a îndeplini datoria sacr a cultului ce îl profes m (s.n.)”. Pentru aceste cuvinte, considerate o ofens la adresa Coroanei, Beldiman va fi judecat i inut în preven ie trei luni.

Apoi, procesul s-a mutat la Roman, unde, avându-l ca avocat pe Vasile Alecsandri, este judecat i achitat. S tul de icanele care îi ruinaser s tatea, dar i finan ele, Al. Beldiman se retrage din via a public , f îns a renun a la gazet rie, publicând periodic în gazeta zboiul, din Bucure ti, articole semnate Un moldovean, se pare cu destul succes. În 1888, la insisten ele lui Alexandru Cuza (1866-1889), fiul adoptiv al fostului domnitor (era copilul Mariei Obrenovici; contemporanii îl caracterizeaz drept flegmatic i lipsit de voin ; moare prematur, la 23 de ani, în timpul lunii de miere, iar v duva sa, Maria Moruzzi, devenit so ia lui Ion C. Br tianu, va fi, mai târziu, mama istoricului Gheorghe Br tianu) revine în gazet rie, reeditând, la Bucure ti, Aderul, serie nou , în format cotidian. Directorul de mai târziu al ziarului, C. Mille, îl va caracteriza astfel pe mentorul s u: „În pragul b trâne ii, aproape infirm i pe deasupra s rac, se va concentra cu toate puterile lui intelectuale i suflete ti asupra gazet riei, f a- i cru a prietenii, rudele ori familia. A purtat o vie polemic chiar i cu fiul s u, liberal.

Pe când Adev rul abia putea s produc cât s pl teasc lefurile, patronul nu lua un ban din cas pentru averea proprie”. (Adev rul.

25 de ani de ac iune. 1888-1913, Atelierele Adev rul, p. 9).

Portretul patronului, ca i cel al lui C. Mille au r mas în holul Palatului, pân la demolarea (par ial ), survenit în 1924, locul gol putând fi i azi identificat în holul cl dirii fostei Tipografii Luceaf rul.

Ren scut, la 15 august 1888, Aderul, serie nou , avându-l ca prim redactor pe Grigore Ventura (18401909, jurnalist i compozitor, originar din Br ila, autor al partiturilor Horei de la Grivi a i al Cântecului gintei latine, pe versuri de Alecsandri) va stra de la început linia antidinastic , sus inând independen a i mândria na ional ca valori politice fundamentale. „S te fere ti, române, de cui str in în cas ”, î i încheia Al. Beldiman editorialul de debut (An I, nr. 1, luni, 15 august 1888). Ideea va fi reluat periodic, astfel c în edi ia de joi, 10 decembrie 1888 „directorul politic” al ziarului va reveni cu un articol pe tema „Ce am voit i ce voim”, repro ând Dinastiei c a în elat naiunea, „falsificând” Constitu ia pe care jurase în 1866, „a tolerat, încurajat abuzurile i risipa” i a dat ara „pe

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mâna coteriilor”. Apelul lui Beldiman este i de data aceasta tran ant: „Înainte dar! La lupt contra str inismului i pentru salvarea bunurilor cele mai scumpe ale neamului” (Adev rul, edi ia a II-a, p. 1).

Nu putem s epuiz m aceast tem jurnalistic , f a semnala , în esen a sa, prin vocea lui Beldiman, Adev rul a fost un ziar cuzist, dar care a sus inut permanent ideea republican : „Dac prin cuzism se în elege a nu recunoa te alt suveranitate decât cea a sufragiului unilateral, noi vrem ca ara s fie a p mântenilor i a nu avea alt int decât neatârnarea neamului” (Adev rul, an I, nr. 4, 19 august 1888).

Pentru epoca începuturilor, dou din campaniile publicistice ale Adev rului, vor r mâne memorabile. Prima e legat de „afacerea” detron rii mitropolitului Ghenadie (mai, 1896), în urma unor „dezacorduri” cu Palatul. Prezent incognito, în palatul metropolitan, Vespasian Pella (tat l viitorului jurist de renume interna ional i teoretician al drepturilor omului), redactor al Adev rului, va scrie un cutremur tor reportaj despre întâlnirea „tensionat ” din Sala Sinodului, dintre mitropolit, c lug rii sinodali i cei câ iva ziari ti, supraveghea i de procurorul general i de prefectul Poli iei capitalei, trimi i „fac ordine”, dar i de „b trânul” Lasc r Catargiu, fost primministru, în calitate de împ ciuitor benevol. („Afar se adunase lume mult , iar un grup de m celari, cu cu itele în mân , tr geau clopotul mitropoliei i d deau alarma... M-am trezit al turi cu r posatul Toni Bacalba a, care, sprinten i u urel cum era, se ag ase de o fereastr deschis . În untru, din 3-4 persoane, câ i eram la început, ne-am trezit vreo 14-15 la num r”). Sunt descrise apoi încerc rile de a-l urni pe mitropolit din jil , împotrivirea lui Lasc r Catargiu („Domnule, sunt în casa mitropolitului rii i numai el m poate da afar ), i în sfâr it, depunerea, nu f incidente, a ex-mitropolitului la C ld ru ani, loca ie descoperit , exclusiv de corespondentul Adev rului.

Senza ionale nu sunt doar peripe iile detron rii, cât u urin a cu care autorit ile ac ionau în împrejur ri sensibile. Cert este c era vorba de un abuz, confirmat de faptul c , dup pu in vreme, mitropolitul, reabilitat printr-un proces, va reveni în func ie.

Al doilea moment, cu urm ri tragice, a fost implicarea Adev rului în campania de sus inere a ranilor, cu prilejul r scoalelor din 1907.

Valentin Serov - Cireada

Anul VIII, nr. 6(86)/2017

Respingând, de la început teza, oficial , dup care mi rile ne ti erau opera unor instigatori, ziarul, prin vocea lui C. Mille, avertiza cu t rie: „Cei care cred c printr-o simpl propagand ovin vor face ca furtuna s se descarce în capetele arenda ilor str ini, vor vedea cu regret c s-au în elat” (Adev rul, 20 februarie 1907). O lun mai târziu (la 31 martie), ziarul titra oripilat: Destul v rsare de sânge, apelând disperat la autorit i ca s pun cap t ororilor. În fapt, era vizat direct generalul Constantin Averescu (1859-1938, viitor mare al al României) care, în calitatea sa de ministru al Ap rii, a „tolerat” (unii sus in c a ordonat!?) adev rate masacre. De altfel, pozi ia ingrat a generalului, folosit de guvern pe post de „unealt ”, este remarcat i de C. Mille, care a constatat c Ionel Br tianu „l-a zvârlit din minister f nici o menajare”, de i militarul ac ionase „de coniven politic i personal ” cu primul ministru: „Era ca o dreptate mai înalt asupra tuturor faptelor omene ti. Acela care a prezidat potolirea r scoalelor, care a ordonat cel rirea celor 11.000 de rani (s.n.) î i ia azi r splata bine-meritat ...” (Adev rul, 4 martie 1909). În context, remarc m c cifra de 11.000 de rani uci i la 1907, invocat de C. Mille i folosit abuziv de guvernele „democratice”, de dup 1945, pare, totu i, exagerat . Averescu însu i va recunoa te, într-un raport oficial, c au fost uci i doar... 2.000 de r scula i, în vreme ce Ionel Br tianu recuno tea... 419 mor i. De unde cifra de 11.000 de victime? Adev rul, angajat activ în epoc , în mi carea socialist , se raliase tezei c guvernul minte în încerc rile sale de a ascunde adev rul i c realitatea e cu totul alta. O caricatur semnificativ , intitulat Carol arhivarul, reamintea c guvernul a ascuns dosarele r scoalei (dosarul ororilor, îl nume te ziarul), la ordinul personal al lui Ionel Br tianu. Ca o completare a campaniei de pres , Editura Adev rul public i bro ura lui I. L. Caragiale 1907, din privar pân în toamn cuprinzând o critic vehement a evenimentelor i un apel la autorit i de a promova votul universal (drept câ tigat, în fapt, dup R zboiul de reîntregire, i, culmea, sub un guvern condus de acela i C. Averescu - n.n.).

Cu precizarea, c , în vremea ocupa iei germane, între 1916-18, sediul Adev rului a fost utilizat de publica ia colabora ionist Bukarester Tageblat (Gazeta Bucure tilor) vom mai semnala c C. Mille sa retras definitiv de la conducere, în 1924, ulterior ziarul ap rând sub ac ionariat, sub numele de Societatea Adev rul, care a continuat s publice un cotidian „democrat”, de sear , cu un tiraj zilnic de 50.000 de exemplare. Acesta i-a încetat apari ia la 12 aprilie 1943, în contextul „preface-rilor politice, economice i sociale” intervenite în politica intern .

Ultimul editorial, tre cititori, pus la dispozi ia noastr de acela i bibliofil anonim, este un exemplu de luciditate jurnalistic : „O lume s-a pr bu it sub ochii no tri, o lume nou se ridic biruitoare... Este societatea socialist în jurul c reia s-a raliat clasa muncitoare...” (Adev rul, an 65, nr.

18039). În concluzie, Adev rul în elege c „misiunea (sa) e încheiat i ureaz clasei muncitoare mari succese în societatea socialist deschis de lumea nou ...” Un sfâr it demn de o publica ie democrat !

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Andrei POTCOAV~

Janet Nic[ Un juvete printre pe]ti Într-o zi c ldu de toamn a anului 2014 confratele Janet Nic , bardul de la Ostroveni, ne-a surprins cu un nou volum - al treisprezecelea în ordinea apari iei -, intitulat cu galnica exprimare „Un juvete printre pe ti”, cu „motto-ul”, cu bonomie ales, „Numai dac mori de râs sim i c tr ie ti” (deoarece trecerea în eternitate se poate realiza în varii ipostaze, în mare majoritate dureroase, pe care al i ugube i le-au transpus în folclorica exprimare „Dac diminea a, când te scoli, nu te doare nimic înseamn c e ti mort !”).

Vocabula „epigram ” lipse te de pe coperta volumului, de i define te în totalitate apartenen a produc iilor incluse, care apar in speciei de poezie liric , de propor ii reduse, cu caracter satiric, ce se finalizeaz cu o „poant ” ironic , „mu toare”, la adresa unui personaj, unei situa ii etc.

Dar, pornind de la ini iala afirma ie a autorului, care ne precizeaz c lucrarea pe care a realizat-o de-a lungul mai multor ani dore te s o d ruiasc fanilor f plat deoarece nu voie te s lase mo tenire urma ilor i decât „praful de pe o carte”, noi ne g sim datori s afirm m c aceast mo tenire are o valoare intrinsec deosebit pe care mul i a scriitori contemporani i-o doresc.

Eu, ce nu-s un critic mare i nici pus pe

har , am rumegat cartea din scoar -n scoari cu mult pertinen încerc s precizez, spre nemul umirea multor colegi de cenaclu „în sfâr it avem posibilitatea s afirm m avem printre noi un poet intelectual cu o dotare nativ de invidiat...”. De i s-a plasat într-o loca ie rural , cu o activitate de multe ori hulit de contemporani, el a reu it s conexeze munca de la catedr cu activitatea de îndrum tor, dirijor, i de ce s nu afirm m cu aceea de „mentor” al unui club literar la Bechet, demonstrând prin aceasta corectitudinea afirma iei marelui Blaga c „ve nicia sa n scut la ar ”, iar noi azi avem posibilitatea -l complet m cu precizarea c activitatea unor persoane ca Janet Nic îi va asigura perenitatea...

Volumul este structurat pe opt capitole ce grupeaz catrene reu ite ce încearc s „biciuiasc ” aspectele negative ale societ ii române ti contemporane - din politic , economie, educa ie - în care se remarc diverse personalit i ce populeaz varii nivele ale acesteia, cu caractere i defecte specifice acestora. În „capul” fiec rui segment de volum este plasat, în „chip de prezentare” un pamflet, care reu te s creioneze atât „personaliile” avute în vedere cât i „apuc turile” acestora, definitorii, pentru a ob ine totul în scurt timp în lupta pentru a accede pe treptele superioare ale societ ii i a ob ine beneficiile acestor pozi ii. Semnificativ pentru a ilustra aceast afirma ie este catrenul „Acolo”: „Acolo unde lenea-i munte / Prostia deal, iar eful, stea,/ i paga te plaseaz -n frunte, / Acolo este ara mea”, situa ie determinat de „Somnul na iunii” al c rui rezultat este elocvent: „În virtutea ra iunii,/ Unii-n oapt , printre din i, / Spun c «Somnul na iunii / Na te efi i pre edin i»” /... i, atât pentru zona urban cât i în cea rural , Janet Nic „adevere te” aceast afirma ie prin catrenul „La ora cât i-n comun , / Când ne-alegem pre edinte, / Noi avem o vorb bun : / Punem ul înainte”, deoarece autorul privind cu nostalgie în urm precizeaz c „Str mo ii, oameni din popor, / O via -aveau; de i s ra, / Ei i-o f ceau cu mâna lor! / Azi vin str inii s ne-o fac .” i în final concluzioneaz românii sunt „Neam de piatr , vai, / Co-

mentarii nu încap: / Pe acest picior de plai / Au r mas cei tari de cap”, deoarece este definitorie situa ia actual : „Vre i s fim cu totul drep i, / nu frico i ca ni te clo ti? / efii no tri-s mun i de tep i / Pe câmpiile de pro ti!” deoarece în fiecare zi se prolifereaz afirma ia „Nu e zi s n-auzim / C-am dormit, prin timp întruna, / Iar acuma ne trezim / C dormim cantotdeauna!”, i-n final repet m ac iunile anterioare când „Ale ii no tri, sinceri, întrun glas, / Î i cer iertare c ne-au dus de nas / i , buni cre tini, în suflete cu har, / Noi îi iert m i îi alegem iar.”, deoarece „La noi prezentul nu prea are «mâine» / Nimic nu-i bun pe vechea noastr vatr ; / Dovad c avem un trai de câine, / E-aceea c mai toat lumea...latr !”

La un al doilea segment al volumului, intitulat cu mult dezinvoltur „Democra ie”, Janet Nic plaseaz ca „motto” afirma ia: „Senatorii i deputa ii se ur sc atât de mult încât dorm în camere separate!”, iar pamfletul acestuia se încheie cu afirma ia „ce noroc pe noi c avem literatura la picioare i n-o c lc m în picioare! Se vede c avem picioare în elepte, citite... de aceea se spune despre noi, românii, c gândim mai mult cu picioarele! ...

Oare s fie adev rat?...

Autorul dezam git afirm c „Dou camere de vis / Parlamentul nostru are / Ce p cat - mereu am zis - / C-amândou -s dormitoare!”, i apreciaz c se realizeaz pentru cele dou „înc peri” o selec ie con tient : „Noi nu mai suntem infantili ca iezii! / Din patru-n patru ani, c-un gest decent, / Ne adum în arcuri maidanezii / i câinii cei mai r i în parlament”; deoarece „Doar o liter ades, / Declan eaz un progres, / Dac azi vot m un ou, / Mâine vom vota un bou.”, în suport afirm „Sunt, de-a dreptul, sup rat! / Porc am fost adesea, dar, / De eram cu-adev rat, / Ajungeam parlamentar! ”, pentru c la alegeri „Mo tenite de la Noe, / Mulse, tunse permanent, / Oile î i duc, de voie, / To i ciobanii-n parlament.” i afirm , în final, cu modestie „La cei ce cred c am talent / de demnitar, le dau r spuns: / Eu nu-s corupt îndeajuns / S pot ajunge-n parlament.”

Sistemul educa ional este o nou int a catrenelor lui Janet Nic , catrene pe care le

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

consider m realizate în cuno tin de cauz , cu mult pertinen , deoarece autorul este un om al sistemului pe care l-a slujit mereu, i nu gre te când afirm c în prezent „cultiv m gânduri pe schiuri, afectivitate pe patine i un comportament pe s nii cu zurg i!”

Pe panoplia sistemului identific pentru activitatea de înv mânt c „Urcând spre performan anevoie, / Înv mântu-i trenul plin de larm / Profesorul e, f dubiu, Goe / Ce trage-n van, semnalul de alarm ”, iar „Sfânta coal ”: „Efect al unor nev zute frâie, / Azi coala e-o biseric deplin : / Profesorii stau smirn i se-nchin , / C ci mul i elevi sunt, vai de ei t mâie!”, iar dasc lii se pot asimila unor „Doici cu lapte i orgolii, / Pricepute-n toate cele, / Foarte tari în portofolii, / Îns nu i-n portofele”, în timp ce elevele de azi „Pe strad parc -s iconi e, / Le sco i la tabl , dau din coate; / La discotec s p uni e, / Iar la examen curci plouate!... În sistemul de înv mânt nu se a teapt ve nic recuno tin din partea nim nui: „O doamne-nv mântul, fericeasc -l, / Acolon ceruri Sfântul Nicolae, / C am ie it la pensie, ca dasc l / i de la elevi n-am luat b taie”, de i se manifest mereu îngrijorarea c „E terorismu-n coala româneasc / Se vede clar, ajuns la-nalte cote / i oricine-ar trebui s recunoasc / Aproape to i elevii-mpu note!”.

La capitolul „Nu e vorba de cuvinte” autorul plaseaz ca „motto” afirma ia „Un om inteligent este acela care î i d seama c nui folose te la nimic s fie de tept”. Pamfletul „Scriitorii”, care premerge capitolul, aduce în aten ie afirma ia c „valorile nu se v d, ci se presupun, se ghicesc”, motiv pentru care „pu ini nu mai sunt modele de urmat, nu mai sunt citi i nici la coal ... pentru contemporaneitate „scriitorul ar trebui s coboare la nivelul instinctului, s intre în tagma celor care vând zarzavaturi, s i cumpere tarab , ca omul care pl te te impozite... s i fac singur reclam , c de-aia este particoler i s strige: «Ia metafora, neamule!, Ia metafora!

Ia epitetul, fr ioare! Avem marf proasp , avem figuri de stil pe toate gusturile...», iar seara, dac a vândut ceva, s i numere cr arii... asta e cultura de pia !”. În tagma scriitorilor, Janet Nic identific : - epigramistul: „Ca rod al vie ii democrate, / Epigramistul - tiu ce zic - / E-o acritur de amic / Ce face glume nes rate”, deoarece despre epigram se afirm : „Cântându-i logicii în strun / O spun glume ii de azi i fo tii: / O epigram -i bun -bun , / Când i de tep ii râd... ca pro tii” / deoarece „Spun cu gra ie divin , / Nicidecum cu h ulita / Epigrama-i o ma in / Care trage cu copita”, iar creatorii lor, umori tii, nu au viitor pentru c „Creatorii de umor, / Nu au niciun viitor / Cu i f de temei,/ Se nânc între ei”, deoarece „Umori tii, mari sau mici, / Se claseaz din priviri: / Una e s ai

sclipici, / Alta e s ai sclipiri!”; - poetul: „N scându-se poet, se pare, / Românul, gol în buzunare, / Ar vrea, ca dulce zbunare, / S moar critic literar.” deoarece „poetul arunc undi a cu har / S prind din a literelor lig , / M car de gust, un critic literar, / De i ace tia nu prea trag la ...m lig .”; - criticul literar: „Bat -l bunul Dumnezeu, / Pe cutare - critic mare! / Ce refuz , cu tupeu, / Dreptul meu de ...sexprimare!”, deoarece „V zând dorin a arz toare / De-a înjura, mi-e totul clar: / Tu e ti un taur prin n scare, / Prin educa ie un m gar”.

Un alt capitol al volumului este intitulat „Prost s fii noroc s ai”, în care, în încheierea pamfletului ce-l prefa eaz , conform regulii jocului adoptat de autor, se concluzioneaz „cum relativu-i singurul adev r absolut, adev rata exactitate absolut este norocul... deci, prin urmare, rezult c , în concluzie, prost s fii noroc s ai!”. Sunt cuprinse în acest segment al volumului un num r de catrene în care autorul devoaleaz diverse ipostaze în care se reg se te femeia în societate, cas etc. f s in cont de mediul din care provin sau în care î i desf oar activitatea, demonstrând, dac mai era nevoie, c pentru fiecare dintre noi „femeia este eterna poveste”.

Se d defini ia în elepciunii la care ajunge omul la o anumit vârst : „Înv toarea meai realitatea, / Ea spune c - i are adânc temei - / În elepciunea este calitatea / De a uita de fete i femei”.

Pentru femeie se însereaz defini ia: „E-o fiin f pat , / E-o minune-ntruchipat , / apari ie cereasc ... / Pân -ncepe s vorbeas!”, f a uita s se precizeze c „familia” din care aceasta face parte „E un cuib, un cuib uman, / C-o puicu co ofan , / Unde so u-adesea-n pan , / Se treze te c -i ...fazan” iar mama „E mama, pentru ori icare, / i stea i lun , chiar i soare, / Fiin cald , drapur ... / de care al ii ne înjur . Dar familia este o solu ie deoarece „A fi burlac e o n past , / i-e traiul fad, banal, inert, / Ce bine e c am nevast / i am cu cine s m cert.”

Autorul face afirma ia necesit ii instituirii unei „zile a b rba ilor” determinat de motiva ia c „ Luptând cu for ele contrare / rba ii lumii vor, cu sete, / O zi a lor, de s rtoare... / Un nou motiv ca s se-nbete!” i nu uit s precizeze c pentru femeie „Afirm gurile-n elepte / C , dulce-ntâi, la urm , acr , / E ca racheta-n patru trepte: / Copil , soa , mam , soacr ”, încheind cu aprecierea c so ia „Se poart -n toate tinere te, / Precum la munc i acas ..., / i zilnic ni se înt re te / Convingerea c e frumoas ” context în care Tat l ceresc ne-a d ruit tuturor varianta „La suflet bun, cerescul Tat , / Ca s evite tragedia, / Otrava n-o d du deodat , / Ci dete-n schimb c toria”.

Volumul se încheie cu dou prefe e („Cuvânt înainte”): „Stomatolog pe-o gur de rai”

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

i „Purgatoriu de rezerv ”, de fapt înc dou minicapitole de epigrame, cu cuvenitele pamflete ce le premerg; pentru aceste „calupuri” de catrene identific m ca „motto” afirma iile „Eroare humanum est” i „Errare humanum... vest”, variante ale cunoscutei „ziceri” latine. În primul „cuvânt...” g sim tratat problema activit ii medico-sanitare inclusiv fa eta cotidian a alimenta iei în cadrul c ruia referindu-se la stomatologi afirm c în cazul lor „Cu epigrame tari, en vogue, / Ne rupse gura menestrelul, / i- i umfl bine portofelul / Din slujba de stomatolog.; pentru medici, referindu-se la sistemul „coplat ”, aplicat în unit ile sanitare precizeaz c : „Luând salarii cu desaga, / Ai no tri medici sunt pe val, / Dar noi ne-am prins: Coplata-i paga / Luat -n mod oficial!”

Alimenta ia cotidian este sursa multor necazuri afirm poetul: „Mâncând atâtea Euri bune / Din carnea ce se d pe pia , / Cu atât mai repede, se spune, / Ajungi la locul cu verdea !” În „Purgatoriul de rezerv ”, Janet Nic se transpune în ograda casei sale, în a c rei curte a p rilor, utilizând varianta fabulei, identific via a acestora similar celei a oamenilor din societatea contemporan ; se poate reg si „lupta pentru gr un e”, „jumuleala”, inclusiv alte ac iuni, înso ite de ciripit, cu glas mai ridicat sau stins, ce- i reg sesc conota iile cu modalit ile concuren iale ale activit ilor umane, demonstrând, dac mai era cazul, abilit ile poetului în utilizarea procedeelor literare la dispozi ie...

Este impresionant „Scrisoarea de la ora ” a celui plecat de acas , de la ar , care în patru versuri î i deplânge situa ia: „A vrea vin din nou la voi, / C ci nu-mi ajung aici bi tarii; / De ce m-a i dus de lâng boi, / S am de-a face cu m garii?!” sau „Eu nu avui banalul viciu / De-a sta la u a barului / i sunt chiar dac am serviciu, /S rac lipit... salariului.

Doresc în final s remarc deosebita grij a epigramistului, „literat de meserie”, pentru asigurarea calit ii „produselor” sale, în care, cu toat acribia pe care am încercat s-o folosesc, nu am reu it s g sesc abateri de la normele statuate pentru prozodie - structura versurilor sale, durata, în imea i intensitatea sunetelor, a regulilor tehnice de versifica ie etc..., motiv pentru care m v d obligat afirm c , în final, am identificat un „scriitor profesionist”...

Revenind la titlul volumului, „Un juvete printre pe ti”, îmi manifest nedumerirea plas rii sintagmei „un juvete” în conexiune cu vocabula „pe ti”, chiar dac autorul a dorit s surprind prin alegoria adoptat (în context, prin vocabula „juvete” se identific , conform DEX porecla acordat oltenilor, dar i un termen ce se folose te pentru a preciza dimensiunea unor pe ti - pe ti de m rime mic sau mijlocie.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Ion Romeo RO{IIANU

Scrisoare despre moartea mea i pas rea Phoenix Iubito, decât s blestemi întunericul mai bine aprinzi o lumânare iam spus mor ii no tri au nevoie de lumin mai mult decât noi în bezna tr irii ei sunt singurii care tiu c apele învolburate din amintiri nu- i mai pot potoli setea de moment i via ciorile sunt la fel de negre în orice ar de i oamenii vorbesc diferit numai dorul de noi i de ar ne face mai buni într-o lume cu suflete z vorâte pe din untru ca str jerii pe metereze stau azi sim irile mele la pând i veghe orice clip risipit -n prezent devine trecut orice pas f cut pe c rarea vie ii ca o apropiere de moarte mai este mereu. (Mai tii când i-am spus c am destin de pas re Phoenix când mor de dorul t u i renasc în amintiri pr fuite?) a a fost, Iubito, pentru c durerea face parte din via i triste ea la fel fericirea are chipul pr fuit în oglinda lumii i-a vie ii i eu te rog s nu la i s se depun colbul uit rii pe mintea i inima ta surâsul t u trebuie s r zbat din fotografiile alb-negru într-o lume colorat , Iubito, vântul e incolor, insipid, inodor ca apa cea de toate zilele din ea se face agheasma mare i mic , Iubito, sfin enia vine când crucea spintec luciul Sfântul Duh se ascunde în to i porumbeii lumii i-acum le dau de mâncare pe pervazul geamului i îmi oglindesc zâmbetul în ochii lor mici i rotunzi.

(Mai tii când i-am spus c Dumnezeu are planuri chiar i pentru cei care-au renun at s mai lupte?)

Scrisoare despre neputin a mea i vremea aproape Iubito, vremurile sunt aproape scrie în Biblia citit pe ner suflate o vreme, dou vremi i o jum tate de vreme mai este din dragostea noastr r mas stingher de i te-am g sit în partea de nord a inimii mele pustii tu stai acum în stânga triste ii i-n dreapta minciunii eu mi-am luat calea la pas de unul singur pe str zile goale c utând lumina-n care te-am v zut cândva drumul e greu acum când cucuveaua-nser rii d stingerea-n noaptea lung .

(Mai tii când i-am zis c am tr it deja în întunericul lumii i c mai orb de atât nu pot fi?) a a fost, Iubito, i-n apusul optit al trecerii mele spre nic ieri i niciunde i-am zis: am privit îndelung norii dar n-am putut înv a aduc ploaia o via întreag am privit soarele i nu am putut înv a m car s luminez clipa aceasta de via i dor am privit p mântul mereu i mereu l-am sim it dar nu am putut ti rodesc niciodat

am privit vântul în trecerea lui printre frunze dar nu am putut înv a mângâierea nicicând am privit apa în scurgerea ei printre pietre inerte i n-am putut înv a st ruin a de-a merge-nainte am privit p rile în zborul lor înalt printre raze i n-am putut înv a face semnul crucii pe cerul amiezii am privit oamenii pe str zile pline i n-am putut înv a s fiu mai bun decât ei am privit bisericile lumii i n-am putut ti s fiu ucenicul lui Dumnezeu de acum i de mâine.

(Mai tii când i-am zis c -n toat lini tea din lume nu po i ascunde zgomotul din inima mea?) a a fost, Iubito, i te-am rugat s nu mai ui i s treci prin triste ea mea descul prin iarna grea a singur ii mele vara s nu ui i s revii uneori s i adapi fiin area de-a fi a vei afla c am vrut s m spânzur de trecut în ceasul acela descul dar prezentul acesta pustiu mi s-a f cut nd ri dintr-o dat la picioarele tale am vrut s m sinucid în viitor dar nu mai sunt indulgen e de cump rat ca-n vremea Inchizi iei atunci am tiut c de atâta pleoape închise au s -mi orbeasc ochii c-o orbire în plus a am tiut c -n privirea ta am v zut cândva înaltul cerului i re ia lumii mele de dragul t u m-am f cut frate cu iubirea dar n-am mai apucat atinge înaltul era prea mult deja prea mult era triste ea din vis. a a fost, Iubito c ci sufletul este o oglind prin care po i vedea în untru când afar bate vântul tr irii când trupul prime te hran de la suflet, sufletul prime te de la spirit i spiritul de la Dumnezeu e starea normal anormal e t cerea ta i înc i aud respira ia întret iat facem dragoste i acum în sim irile noastre de fiecare dat când zâmbim sufletele noastre î i vorbesc frumos de asta î i spun c pân i moartea mea e limitat în singura mea via avut am numai una i e mare penurie în cer i pe p mânt î i spun lumea st la coad s cumpere via în rate i s ia sim iri cumprumut e penurie mare i lupii tineri ai sângelui meu url -a pustiu în sângele meu.

(Mai tii când i-am spus c a face ce- i place înseamn libertate i a- i place ce faci înseamn fericire?) a a fost, Iubito, i nu ai în eles niciodat c e una s po i s vrei i cu totul alta s vrei s po i a a fost când i-am zis c cineva a zis c numai poezia e imun în fa a mor ii a a fost când de atâta singur tate i triste e m-am apucat s extrag lini tea dintre frunzele mângâiate de vânt.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Vasilica GRIGORA{

Petale î@n vânt / Petals on the wind Atras de expresia unei ilumin ri de moment, în care examin m via a lucrurilor, parafrazând un autor englez i un devotat al culturii japoneze, Reginald Horace Blyth, apropierea de poemele nipone nu a fost întâmpl toare. S-a declan at sentimentul c le aparin, sim indu-m reprezentat de stil, de tot ce am descoperit prin c ut ri i prin citirea c ilor de haiku. Surprinz toare mi carea din mediul online, o mi care frumos organizat , închegat , prietenoas incluzând mai mul i autori de poeme nipone. Autori de renume în ar i str in tate, printre ace tia num rându-se i Cezar-Florin Ciobîc , ale c rui poeme mi-au atras aten ia în mod deosebit.

Cine este acest haijin român? „Cezar-Florin Ciobîc lucreaz în Boto ani, România, ca profesor i autor de poezie, proz i haiku.

Scrie haiku din 2008, iar poemele lui au ap rut i pe câteva site-uri interna ionale. A câ tigat premii la concursuri interna ionale de haiku, iar începând cu 2010 a fost selectat printre cei mai creativi 100 de autori de haiku din Europa.

Coordoneaz un club de haiku, orga-nizeaz concursuri (haiku, senryu, tanka) pe site-ul Lyrical flashes i este membru al ju-riului în cadrul Concursului Interna ional de Haiku Sharpening the green pencil. A publicat dou

i pân acum (Memoria clepsidrei, poezie, i Caruselul anotimpurilor, haiku).” În acest an, 2017, la Editura PIM din Ia i îi apare înc un volum de haiku, în edi ie bilingv (român -englez ) - „Petale în vânt” cu titlu paralel „Petals on the wind”.

Titlu c ii este extrem de sugestiv. Exprim un adev r universal valabil: ne place ori nu ne place, cu voia sau f voia noastr , nu suntem altceva decât petale în vânt, iar tema principal a c ii este aceea a existen ei vremelnice, efemere.

Dup cum vom vedea, pentru Cezar Ciobîc , a scrie haiku este o adev rat art , aceea a simplit ii, a sincerit ii, a purit ii, a sensibilit ii, într-un cuvânt arta esen ei. Întradev r, în doar 17 silabe (3 versuri), descoperim universuri i lumi incomensurabile.

Autorul se apleac atent, cu decen , observ cu fine e i rafinament tot ce-l înconjoar i dezv luie cu m rinimie celorlal i tablouri cu adânci rezonan e i de durat . Poemele sunt inserate în carte precum vârtelni a deap timpul, în irând cele patru anotimpuri în rota ia lor fireasc (Prim var , Var , Toamn , Iarn ), îns cartea are i un al cincilea capitol, în care autorul presar Printre anotimpuri alte câteva poeme.

Cine vede în haiku ori spune c haiku-ul este doar imagine are multe de pierdut. Cuvintele, versurile sunt doar „interfa a” scriiturii cu cititorul. Dincolo de aceasta se deschide o lume ce are reverbera ii neb nuite, cu valen e de neînchipuit. Dup descoperirea imaginii, cititorul trebuie s treac dincolo de aceasta descifrând rosturi i profunzimi ale cuvintelor i imaginilor. Decriptarea i t lcirea simbolismul acestora printr-o atitudine contemplativ este ceea ce atrage cititorul i îl îmbog te spiritual, artistic, cultural. În acest sens, mi-am propus i eu un exerci iu modest prin care încerc s descâlcesc sensuri i în elesuri ale haiku-urilor lui Cezar Ciobîc . Am citit i recitit cartea, m-am hr nit cu seva vie a unui univers în mi care. opresc pentru început la poemul: clepsidra spart - / miresmele de tei / îmi umplu timpul. Un haiku, în care autorul contrapune dou planuri - golul i plinul. Clep-

sidra spart , cu certitudine are fisuri prin care se gole te de con inut, îns nu cunoa tem cauzele apari iei acestora, ci, doar, putem accepta c a a a fost proiectat . În cel de-al doilea plan, timpul (m surat de clepsidr ) este totu i plin, dar nu oricum, ci, de data aceasta, cu miresmele de tei La o analiz mai atent , observ m c pe autor îl preocup filosofia vie ii. Dore te s ajute cititorul s în eleag parcursul omului în timp i spa iu; un adev r cunoscut i recunoscut, acela al trecerii, curgerii timpului continuu. Acesta se scurge precum un fluid, alunecând lin sau în cascade. Fiecare dintre noi îl percepem i îl tr im în mod subiectiv, personal; pentru unii poate fi senin, pentru al ii, dramatic. Pentru a spori bucuria tr irii, ori pentru a atenua efectul trecerii i pentru a fi mai or de suportat, Cezar Ciobîc umple timpul cu mireasma de tei, care ne încânt , ne binedispune, ne face s uit m de lucrurile neconforme cu dorin ele noastre, cu puterea noastr de imagina ie i ne face s în elegem c , de fapt, nu timpul se scurge, ci noi ne strecur m prin timp spre marea trecere, pe care trebuie s-o accept m i, chiar s ne preg tim în acest sens. Autorul ne d i metoda: s ne bucur m de mireasma teiului i a altor flori pl cut mirositoare i binef toare, astfel realizându-se un transfer de bine, de senin, de lumin de la natur spre noi, oamenii. În comuniune i armonie cu natura, receptivi la schimb rile fire ti din jurul nostru, via a, de i trec toare poate ne fie frumoas . Este o aten ionare c , pân la urm acest lucru depinde i de noi (liberul arbitru) i, c este de ajuns doar s avem „ochi de v zut, urechi de auzit” i sufletul deschis pentru a primi frumuse e i d rui iubire. În consecin , în opinia autorului, clepsidra spart semnific via a omului, deosebit de clepsidra naturii, care se scurge în cicluri, rotiri ale timpului prin anotimpuri, între moarte i înviere. Pe de alt parte, i noi, oamenii, a tepm învi-erea. Când va fi aceasta este o tain , numai Domnul tie.

Un alt popas, pe aceea i tem : trân pe prisp - / printre frunzele ve tede / un ghiocel. Autorul surprinde desprim rarea, tre-

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cerea de la iarn la prim var , când ies la c ldur gâzele, copiii, iar trânii, încet, anevoie, pe prispa casei, cu privirea fix , uneori pierdut printre frunzele ve tede ale toamnei trecute. Putem presupune c în în elepciunea lor, con tientizeaz asem narea cu ele. Le contempl cu nostalgie, cu compasiune, îns descoperim c în aceast postur , b trânul nu- i pierde speran a; observ un ghiocel, firav i ginga , care dep te opreli ti, intemperii i r zbate, în ându- i corpul spre cer bucurându-se de lumina soarelui. Ghiocelul este modelul de dârzenie, de voin sporit , îl motiveaz pe b trân s lupte cu neputin ele i s mai cread într-o nou revigorare a organismului. Prin contrapunerea celor dou ipostaze: trân (sfâr it) i ghiocel (început) se aprinde scânteia, are loc declicul schimb rii st rii de spirit a b trânului.

Prin absorb ia albului purificator i interiorizarea luminii redobânde te, pe cât posibil, încrederea în sine, speran a de a merge mai departe. Haiku-ul poate fi o medita ie, o reconfigurare a modului de a vedea via a spre dobândirea lini tii eului interior.

Lini tit , cu sufletu-mi plin de bucurie i speran , z bovesc pu in asupra unui alt haiku: primul curcubeu - / culorile pastel / neîncepute. i aici întâlnim o juxtapunere a dou planuri diferite: cerul i p mântul. Fiind vorba de primul curcubeu, deducem c ne afl m la începutul verii, când natura este îmbr cat în culorile pastel, culori diafane, (roz, bleu, lila, galben, verde...), care-i confer un aer copil resc i proasp t, zglobiu i delicat. Dac aici întâlnim din plin culori i tonuri diverse, autorul ne anun c în cer nu este nicio risip a acestora, ele fiind neîncepute. Doar ne semnaleaz un nou în-ceput al unui proces de apari ie a unui brâu de culori pe cer prin reflectarea

luminii soarelui printre pic turile ploii de var .

Privind tabloul în oglind , am putea spune: precum pe p mânt, a a i în cer sau invers, îns autorul nu ne spune de unde i încotro sunt transferate iriza iile de culori. În elegem îns , c i teluricul i celestul au sursele lor i c între ele exist o simbioz perfect , c totul este divin. Vara dispune de o palet bogat de culori pentru a înfrumuse a p mântul i cerul, în aceea i m sur . Vara este anotimpul tr irilor calde, senine, tu e din preaplinul teluricului i cerescului se revars în sufletul oamenilor, fenomen care predispune la reverie i în are. Acolo unde este lumin i c ldur este s tate, bun dispozi ie.

Haiku-ul lui Cezar Ciobc , construit cu m iestrie este doar conturul unui tablou sublim al unei buc i de cer, este primul pas spre un tablou estival divin. Imaginându-ne ceilal i pa i parcur i prin nuan ele i culorile care îmbrac cerul i p mântul, ajungem cu siguran la sufletul nostru, înfrumuse ândul i înnobilându-l. Cu alte cuvinte, haiku-ul zugr ve te în cel mai fericit mod un tablou din natur , îns nu se opre te aici. Tablou complet al crea iei divine, include i Omul. Îns vara are i neajunsuri, nepl ceri. De data aceasta, poetul surprinde aspecte deloc pl cute, ci nedorite, chiar ap toare, obositoare. Probabil, urm torul haiku niciun strop de ploaie - / ugerele vacilor / numai cr turi este o vie amintire din copil rie, care l-a urm rit în timp. O perioad de secet , în care unile sunt arse de razele fierbin i ale soarelui de cuptor, neostoite de niciun nor, de niciun strop de ploaie. Anii de secet sunt greu de suportat prin consecin ele nefaste asupra plantelor, animalelor, i, desigur, implicit asupra oamenilor. Din lipsa apei totul se deshidrateaz , se usuc . Autorul se opre te doar la un singur exemplu, prin care surprinde

Valentin Serov - Încoronarea lui Nicolae

35

suferin a pe care o suport ugerele vacilor, care, asemenea p mântului sunt br zdate numai [de] cr turi. Ugerele vacilor sunt izvoarele de hran pentru popula ia satelor, de la copii pân la cei vârstnici. Drama este mai mare pentru c nu exist un etalon de timp în care se poate anticipa rezolvarea situiei. Pentru o clip , mi-am imaginat durerea sufleteasc a femeii care mulge vaca dis-dediminea pentru a- i hr ni copiii, iar în spuma laptelui alb (destul de pu in) din tar se scurge o dâr de sânge din ugerul cr pat al vacii. Femeia tiind ce înseamn durerea sânului, sufer întreit: revenindu-i propriile amintiri dureroase din primele zile de al ptat copiii, grija c nu are cu ce-i hr ni în perioada secetei i durerea vacii, animal sfânt pentru familia ei.

Durerea sufleteasc a s tenilor sporit de angoasele, nelini tile, spaimele cu privire la traiul întregii familii, pe termen nelimitat este un tablou trist al vie ii de la ar , pe care l-am simit i tr it, copil fiind.

Timpul se rostogole te în ritmul lui, iar noi inem cumva pasul prin lini tea nop ii / o castan tulburând / stelele din lac. Probabil c autorul se afl sau se imagineaz pe malul unui lac ori în apropierea acestuia, întrun peisaj nocturn, romantic; poate chiar întro escapad de câteva zile, undeva într-un mediu natural în care s respire lini tea nopii întru propria-i lini te. i, de ce s nu recunoa tem, unele nop i de toamn sunt superbe. Într-o noapte senin de sfâr it de septembrie ori început de octombrie, departe de zgomotul ora ului, al televizorului i telefonului, în care po i dep na propriile amintiri, mai vechi sau mai noi, po i medita ori în a o rug ciune, î i po i g si lini tea eului interior. Într-o asemenea noapte, parc i stelele se relaxau rev rsându- i lumina pe suprafa a apei. O boare de vânt ori castana sl bit (este toamn ) se desprinde de ramura arborelui i, odat ce atinge suprafa a apei produce un zgomot. În lini tea devenit tihn în miez de noapte, are loc o schimbare de ton, în care o castan tulburând / stelele din lac. Întâmplarea îi atrage aten ia autorului care observ impactul acesteia asupra lacului i cerului.

Efectul c derii nu este doar sunetul produs i tulburarea lini tii lacului, împrejurimilor i a stelelor ci, prin extensie se prelunge te, tulburând i lini tea autorului, empatic cu ceea ce se întâmpl în natur , de jos pân sus. O, Doamne, de cât de pu in este nevoie pentru a ne pierde lini tea!

Prin poemul cea deas - / tata nu- i mai aminte te / nici numele r mânem tot în anotimpul de toamn . Vremea se r ce te, apare fenomenul de cea , seara, diminea a vizibilitatea este redus , sunt inconveniente în circula ie i nu numai, afecteaz pe cei meteo-

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sensibili i exemplele ar putea continua.

Autorul d un nou contur imaginii, o alt direc ie lucrurilor, fenomenelor; este vorba de toamna omului, în care acesta trebuie s se adapteze noului mod de via , pentru c , de data aceasta, cea deas , ca metafor ne dezv luie faptul c este vorba de cea a min ii.

Din p cate, aceasta (cea a) a inundat memoria tat lui i nu- i mai aminte te / nici numele, cel mai simplu lucru pentru om. Poate durerea i suferin a sunt mult mai mari dac are i momente de luciditate i con tientizeaz pierderile de memorie. Pentru cei apropia i este o suferin greu de suportat, pe de o parte v zând deteriorarea s ii p rintelui la senectute, pe de alt parte dorin a de a-i fi al turi, al putea ajuta i a-l feri de eventuale necazuri.

Poemul este extrem de profund, î i creeaz o stare de spirit cu frisoane, panic , anticipând întâmpl ri nefaste. Încerci, te str duie ti s se ti explica ii, pui întreb ri, greu de g sit spunsuri. Pân la urm , ruga i acceptarea sunt solu iile. Sentimentul amar cu privire la degradarea omului ca i a naturii, cu deosebirea c natura rena te, îns omul nu, este greu de suportat, umerii pe care trebuie s duci povara devin din ce în ce mai apleca i, iar cei pe care ai vrea s plângi sunt neputincio i.

De remarcat în carte i poemele, în care autorul sesizeaz îmb trânirea popula iei de la ar : sat îmb trânit - / pe hornul casei de na teri / o barz cu pui; tr irile copiilor ale ror p rin i sunt nevoi i s plece la munc în str in tate: Ziua mamei - / feti a-n lacrimi învârte / globul p mântesc sau durerea p rin ilor r ma i acas , copiii fiind pleca i: la cules de struguri - / cu gândul la copiii / pleca i departe; nostalgia pentru locurile i casa copil riei: casa natal - / miresmele de liliac / umplu tot golul.

Poemele lui Cezar Ciobîc sunt schi e de peisaj, tu e de penel bine articulate pe cana-

vaua preg tit anume. Mi-au încântat sufletul i multe alte poeme, tablouri feerice i de neuitat: prima ninsoare - / în vechea ma in de scris / o coal alb ; petale în vânt - / din ce în ce mai lung / trena miresei; amiaz pe câmp - / miroase a lavand / chiar i lumina; întârziind / l sarea asfin itlui - / floarea soarelui...

Un periplu prin i printre meandrele anotimpurilor cu ajutorul haiku-urilor lui Cezar Ciobîc este o delectare intelectual , o destare sufleteasc , o în are spiritual . Întâlnim în crea ia lui Cezar Ciobîc o cere metafizic , spune doar cât s sugereze ceva, explic doar cât s incite, descrie doar pentru a- i preg ti pana ori pensonul s continui, folose te metafora doar pentru a- i deschide calea îngust dar sigur de a ajunge la esen , la izvor. Extrapolând ceea ce po i înelege din poemele sale la a contura o viziune asupra autorului i propriei sale existen e, am putea spune c este omul implicat, vis tor i sensibil, îngândurat i jovial i, dincolo de toate aceste ipostaze, este omul echilibrat.

Cunosc tor al mai multor limbi str ine, prin crea ia sa, poetul Cezar Ciobîc reali-zeaz în chip fericit un dialog pertinent între culturi, limbi i literaturi. Este unul dintre autorii pasiona i i dedica i poemului de sorginte nipon i filosofiei zen, m rturisind c în afara tuturor preocup rilor pedagogice, poetice..., „nu este decât o pat de sânge care vorbe te”. i ne-a convins i prin aceast carte c vorbe te i scrie excep ional.

Valoarea c ii lui Cezar Ciobîc „Petale în vânt = Petals on the wind” este invers propor ional cu formatul în care apare. Zicala „esen ele tari se in în sticle mici” este valabil pentru fiecare haiku în parte, dar i pentru carte, ca întreg. Distins ca form , subtil ca i con inut, o carte frumoas , „cinste cui te-a scris”! Merit s o purt m tot timpul cu noi ca pe o carte de rug ciuni.

Valentin Serov - Un sat

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Ion N. OPREA

Sfin\ii din calendare...

Comentând lucrarea „Adev rata obâr ie a poporului român” de Valeriu D. Popovici-Ursu, editura Gredo, Cluj, 2012, în cartea mea „Dacii i noi. Comentarii”, editura Pim, Ia i, 2015, unul dintre titluri lam intitulat „Sfin ii din calendare, primii istorici i litera i români”, cu subtitlul „Sau de unde ar trebui s înceap istoria literaturii române a lui N. Manolescu”, p 111, o aluzie la ce sus ine criticul c literatura român se na te odat cu poe ii v re ti. Sus inere care am întâlnito i la al i litera i, când e vorba de marcat începuturile noastre literare în proz sau poezie, în art , uitând cercetarea... În sprijinul a ceea ce scrie profesorul Valeriu D. Popovici-Ursu, parizianul, aminteam i eu ceea ce men ioneaz i al i cercet tori, Emilian Popescu în lucrarea sa „Inscrip ii grece ti i latine din secolele IV-XIII descoperite în România”, care probeaz faptul c pe tot cuprinsul spa iului carpato-dun rean-balcano-pontic a existat o puternic via cre tineasc româneasc , cu structuri ierarhice religioase, preo i, episcopi, arhiepiscopi, cu Biserici, Episcopii, Mitropolii i a ez minte monahice, inclusiv în „Schi ia Minor, Dobrogea de ast zi, în frunte cu Tomis, metropola provinciei”; iar Augustin Deac în „Istoria adev rului istoric”, vol. I, editura Tentant, Giurgiu, 2001, faptul c „multe din aceste episcopate func ionau în cet ile de pe malul drept al Dun rii, iar aria lor misionar se întindea în Muntenia i Moldova”. i mai aminteam lucrarea „Elemente de Historia Românilor” sau „Dacia i România” a lui Ion Eliade R dulescu, care preia din „Istoria Ecleziei”, unde se precizeaz c , în timpul succe-

Valentin Serov - Toamna

sorului Apostolului Petru, un vajnic ap tor al cre tin ii: „Clement muri ca martir în p ile noastre, predicând Evanghelia”... re inând c pe m sur ce cre tinismul se extindea în întregul Imperiu, Roma devenea din ce în ce mai odioas , iar rezultatul: „To i cre tinii persecuta i, din Imperiu, alergau în Dacia spre a afla refugiu i a- i profesa în pace convingerile i credin a”, c „Legea nou a Omului nou, cre tinismul, unde era persecutat, pretutindeni în imperiul roman, în România pentru prima dat a avut drept de Cetate”.

Aminteam, fire te, i c în lucrarea „Primele scrieri patristice în literatura noastr din sec.IV-XVI” dr. Nestor Vorniceanu trateaz perioada - prezentând activitatea literar a unor personalit i cum sunt Teotim al Tomisului, Ioan Cassianul, Ioan Maxen iu, Dionisie Exegetul, Nicea Remesianul - considerând operele literare ale acestora ca reprezentând „întâiul capitol de istorie literar în cultura scris româneasc ”. Vechea Dacie - aprecia el - a fost „spa iul unei vie i culturale certe, presupunând existen a unor condi ii de desf urare antrenând o minu ioas organizare local ”.

Fascinat de amploarea i valoarea produc iei literare a secolelor IV-XVI este i specialistul Mihail Diaconescu, care, în volumul „Istorie i valori”, ap rut în 1994, sus ine c , operele literare, „se disting i prin marea varietate a formelor, respectiv a speciilor literare cultivate - cosmografii, compuneri cathetice, epistolare, pareomiologice, teologico-dogmatice, ascetice, sihiastice, calendaristice, apologetice, lirice, pastoral-misionare, biografice, polemice, muzicologice, teoretico-literare, toate scrise într-o limb latin cult , pe lâng faptul c au putut fi cunoscute în alte medii etnice europene, ele au ajuns s i influen eze activ, peste secole, mari personalit i ale lumii literare i tiin ifice”.

Cu o Preacuvântare semnat de ÎPS dr.

Irineu Popa, Arhiepiscop al Craiovei i Mitropolit al Olteniei, a ap rut i este bine primit alt lucrare, tratatul Istoria literaturii dacoromane, edi ia a doua, revizuit i ad ugit , Editura Funda iei Interna ionale „Mihai Eminescu”, Bucure ti, 2013, care, în cele 832 de pagini reprezint nu doar o continuare la ceea ce mult a mai scris, ci o întregit fundamental i monumental oper în domeniu.

Lucrarea profesorului Mihail Diaconescu, spune Sfin ia Sa, este „nu numai o carte de istorie, ci i o carte de spiritualitate cre tin i româneasc ”, iar apari ia ei „poate constitui un binevenit prilej de rememorare a cadrului originar de convie uire a str mo ilor no tri i de popularizare a vie ii i cuno tin elor lor istorice, filozofice i teologice în rândul cititorilor de azi”.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Structurat în zece mari sec iuni, fiecare cu informa ii deosebite, tratatul - o sintez tiin ific fundamental în cultura român - red cronologic, corect comentate, evenimentele istorice, literare i culturale, începând de la domnia regelui dac Burebista (c. 82 - c. 44 î.H.) pân în anul 2009, insistându-se, îndeosebi, asupra momentelor care marcheaz începuturile dezvolt rii formelor literare în spa iul carpatodanubiano-pontic.

Se realizeaz , astfel, o aprofundare a ceea ce spu-sese în „Istorie i valori”, 1994, precizând faptul c „Existen a statului condus de Burebista a favorizat înflorirea unor forme lirice i epice în literatura popular a geto-dacilor. Varietatea crea iilor folclorice geto-dacice care compun genul liric este ilustrat de specii literare ca oda, peanul, cântecul erotic (scolia), epoda, bocetul (torelli), i belaginea - atestate de diverse surse istorice antice. Literatura popu-lar a geto-dacilor num ra între formele (speciile, institu iile) genului epic - mitul, legenda, nara iunile cu caracter moralizator etc.”

O sintez tiin ific , cartea studiu adun i red contribu iile în domeniu ale unor speciali ti i recunoscu i precum Ioan G. Coman, Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, Octavian Laz r Cosma, Mircea P curariu, Dan Horia Mazilu, Gabriel epelea, dar i ale unor Dimitrie Cantemir, Gheorghe incai i Petru Maior, preocup rile unor editori precum Ghenadie I. En ceanu, epocile literare daco-romane în c ile istoricilor Gh. Zottu (1842-1885), Gherasim Timus (18491911), Constantin I. Erbiceanu (1838-1913), Nicolae Iorga (1871- 1940).

Nu lipse te contribu ia valoroas a colii Vasile Pârvan, contribu ia unor lingvi ti precum H. Mih escu, G. Iv nescu, Ion I. Russu, Grigore Brâncu , Ariton Vraciu, Cicerone Poghirc, a teologilor Dumitru St niloae (1903-1991), Antonie Pl deal , Mitropolitul Ardealului, Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, ca i edi iile apar inând unor savan i ca istoricul literar Gh. I. erban, realiz rile cunoscu ilor tefan C. Alexe, Nicolae Ghi escu, Ioan R mureanu, studiile lui Gheorghe I. Dr gulin, ale altor speciali ti - Aloisiu I. T utu, Alexandru Elian, Ion Barnea, Adrian I. R dulescu, Emilian Popescu, Gheorghe Moisescu, tefan Lup a, Alexandru Filipa cu, Mircea P curariu, R zvan I. Theodorescu, Mihail Gramatopol i Constantin Preda.

Fiecare sec iune î i are tema i specificul, sec iunea III este conceptual i metodologic , a IV-a trateaz în am nunt speciile lirice (oda, imnul, peanul, epode, cântecul erotic, bocetul etc. ), sec iunea a cincea analizeaz autorii p gâni de la începutul erei cre tine, seciunea a VI-a se ocup de începuturile literaturii cre tine, despre prezen a i activitatea misionar în inuturile getice a sfin ilor Apostoli Andrei, Pavel i Filip, despre actul martiric, iar capitolele apte i opt sunt destinate prezent rii colilor literare din perioada dacoroman i personalit ile care au str lucit-o.

Sec iunea a noua are un caracter analitic i se refer la opere. La opere ca surse pentru cercet rile de istoria limbii române. Ultima sec iune, cu o nuan rezumativ , evi-den iaz valoarea de patrimoniu a literaturii dacoromane. Însu i profesorul Mihai Diaconescu în concluziile sale subliniaz operele scriitorilor teologi daco-romani au contribuit în mod decisiv la realizarea identit ii române ti în perioada migra iilor, respectiv la începutul Evului Mediu i c activitatea lor formeaz i este un capitol important al istoriei noastre literare, istorie literar care, dup cum am mai spus, nu poate fi omis din preocup rile mai tinerilor litera i români, în frunte cu Nicolae Manolescu în spe .

Important este c prin ceea ce scrie i public profesorul Mihai Diaconescu, ca i Valeriu D. Popovici-Ursu probeaz c epoca literar dacoroman este parte a istoriei culturii, un prim capitol, începutul istoriei literaturii i culturii noastre române.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

George BACIU

cu sufletul afar[ 1. Treceam, uneori, cu gândul târâ , pe sub lun în noaptea a ipit pe umbra ta postum .

2. S rutul t u avea priviri neastâmp rate i gust de râu uitat pe talpa salciei uscate.

3. Mereu ajung la cap tul fo netului t u sfoit, os cu os, pân la ultimul ecou.

4. Erai o frunz povestit de chipul copacilor deraia i de erorile de zbor ale p rilor.

5. La apelul de sear , diminea a tocmai lipsea, mas goal -n lacul pitit dup o ureche de stea.

6. Gândul serii se furi eaz sub c pi a de fân.

Pe dealuri greierii zorn ie cu stelele-n sân.

7. Mi-am pus apca pe ceaf , trândav i ciudat.

Râul albastru e un cântec în mine uitat.

8. Sângele din mine are gust de piatr cu oase triste i geam t de iertare cadelni at în acatiste.

9. Hai, plimb -m pe sânul cu chipul spre sud, sunt doar un gând pe chipul unui poem nud.

10. Diminea a scrie poezii despre p ru- i castaniu.

Eu le citesc în ziar, povestindu-m f s tiu.

11. Începe iarna. Seara trece în cârje, tu ind r gu it.

Dedesubtul frumosului din tine stelele au sânul ciobit.

12. Iubito, m -ntrebam de ce tâmplele au glezne i m strivesc cu gândul por ii scâr âind în bezne.

13. Visa un lup. Târziul n tâng atârna pe-o crac .

Fiorul din tine cu marama mir rii m -mbrac .

14. Scriu pove ti despre oasele-mi pustii Trupul mi-e un lemn, zorn ind a insomnii.

15. Mi se albe te p rul, r mâne osul urmei de lut colindând iarmarocul unde ieri te-am vândut 16. E-atâta singur tate pe chipul dep rt rii.

Tu îmi mângâi pasul cu gândul c rii.

17. Plou , plou , pe obrazul vân t al dealului, poteca dinspre codru suspin -n copita calului.

18. Pârâul plângea sub pârleazul din oapta c rii, norii alergau stelele pe sub fusta scurt a z rii.

19. Uite, iubito, ce trist e poteca dinspre p dure când gerul i-azvârle prin copaci must ile sure.

20. A tept luna s se ascund sub o felie de zare, tu s -mi spui în s ruturi pove ti la-ntâmplare.

21. Toamna alearg , târzie, pe frunzele ude, luna i-ascunde sânii printre stelele nude.

22. Am s te dau afar din povestea de ieri.

Despre tine, în gând, mai sunt doar p reri.

23. E iarn , frumoaso, gerul se uit pe geam, pada viseaz , cu luna în palm , pe-un ram.

24. Azi te-am iubit, pe furi , ca un vechi derbedeu, curtat într-un gând din povestea cu iubiri de liceu.

25. Vântul mergea chiop tând pe ridurile z rii, eu î i s rutam pa ii uita i în vestiarul c rii.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Cezarina ADAMESCU

O cale spre eternitate Exist poe i care, înc de la începutul crea iei lor, i-au pus ca deviz salvarea neamului românesc i, cu un curaj demn de cauze înalte, încearc s strige cu voce de stentor, tot ce-i nemul ume te, constituind astfel, prin lirica lor, o mi care protestatar , liderii c reia devin, în speran a de a schimba în bine lucrurile, în viziunea lor. Pentru aceasta, depun eforturi considerabile de energie, timp i putere, aduc o sumedenie de argumente, într-un limbaj, nu întotdeauna catifelat, dar care nu accept compromisuri, cu orice risc. O astfel de con tiin clar , care tie ce vrea, este a poetului protestatar Virgil Ciuc . El i-a exprimat punctul de vedere în toate c ile sale, de la Blestem str bun, Ed. SemnE, Bucure ti, 2007, la Versete dumnezeie ti, aceea i editur , 2008; la Pierdut în lume, 2010; i Chemarea la judecat , 2012 i Condamnarea, 2013. A se observa dinamica: Blestemul str bunilor, Chemarea la judecat , Condamnarea, Execu ia. Un crescendo cu o singur finalitate, drept de apel.

Recent i în volumul, frumos intitulat Aduce i Basarabia Acas !, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2016, se aude aceea i voce puternic , de fapt, un strig t de revolt al autorului fa

de nep sarea, lâncezeala celor care ar fi trebuit lupte pentru reîntregirea rii mari. În toate acestea, ca i în volumul de fa , Virgil Ciuc înf ptuie te o execu ie virtual a tuturor celor care au adus ara în starea în care se afl ast zi, numindu-i, irozi, tâlhari, ciocli, lipitori i venetici, generali tr tori de ar , borfa i, copiii lui Belzebut, securi ti, feciorii unor impostori, etc.

Cartea se deschide cu un apel r sun tor i vehement, care te înfioar : Salva i ara de la pieire, nesfiindu-se s -i îndemne pe români: „R sun codrii de aram / Români, pune i mâna pe arm !” În tonul s u vehement împotriva acestora, se strecoar amarul unor dezam giri crunte, repetate, constatate pe propria piele. Poetul nu poate s r mân indiferent când ara-i „plin de t ceri”; când „Din strun turn tori cuvânt ”, când „P mântul rii e vândut / copiilor lui Belzebut”, când ara e-n haos i sunt pâng rite lucrurile cele mai sfinte.

Atitudinea lui civic e demn de un revolu ionar autentic, îndemnându-i pe români: „Salva i ara de la pieire / Nu retr i o am gire” (Salva i ara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adic : „Putem spera s fim ce-am fost!”

(Salva i ara de la pieire).

E destul de ciudat cum, acela i poet, schimb tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate i duio ie, în pastelurile care alterneaz cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, optite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri t cute” rechemând amintirile pl cute. Însu i limbajul este adecvat elegiilor, roman elor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestrelii cu lira lor cântând frumoaselor domni e, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sih strie, clavir, elixir, suvenir, amor, .a. Acelea i sentimente nostalgice se reg sesc în poeziile: Am vizitat lumea t cerilor; În prag de toamn .a.

Cânt rile, a tept rile, întreb rile r mase r spuns, fiorul de nelini te, l-au determinat pe autor s -i adreseze lui Dumnezeu întrerile care-l fr mântau, n jduind o limpezire a gândurilor: „Am coborât în abisul cu îngeri / Sufocat de speran e r nite / Defilau triste

cohorte de plângeri / Le-nso eau cei cu vie i arvunite. // Bulversat am colindat universuri/ S judec Suprema Divinitate, / F team , i-am scris câteva versuri / Acuzândul pentru multe p cate // În zadar am colindat tot neantul / C ci nu este stavil pentru gânduri / Nici Divinul, i nici chiar Necuratul / Nu m-au onorat cu câteva rânduri. // Am revenit gânditor în inuturi / Unde uneori mai cânt i cucul / Privind vis tor spre cerul cu vulturi / Din farmecul vie ii gust ca ucul.” (Am vizitat lumea t cerilor).

De fapt, nu este prima dat când omul îl judec pe Dumnezeu. S ne amintim Judecata lui Iisus Cristos, condamnarea Lui urmat de stignire. Dumnezeu osândit la moarte de propria creatur . Preotul din vecie judecat de tribunalul uman. Cel investit cu Judecata Suprem anchetat de un om. Cel care iart , pedepsit de cel neiert tor. Cel Drept, mort pentru cel mai nedrep i de pe lume. Majestatea Divin lcat -n picioare de ignoran a uman . Sfinenia îns i ignorat de cei f sfin enie.

Lumina Lumii acaparat de întuneric. St pânul poruncilor alungat de cei care nu urmeaz nicio porunc . Candela peste lumin tori ascuns sub obrocul umbri ilor. Ascult torul pân la moartea pe cruce ignorat de cei neascult tori. Înv torul tr dat de ucenici. Unicul Dumnezeu ucis de idolatri. Cel care nu tie ce-i r zbunarea ucis de r zbun tori. Cel care iube te alungat de cei care ur sc.

Fiul lui Dumnezeu omorât de om. Dumnezeu - victim a c ului om. i exemplele ar putea continua.

Exist oameni într-o ve nic nelini te i utare, care caut dovezi, argumente. Este i cazul poetului Virgil Ciuc .

Pentru poezia clasic pe care o cultiv cu asiduitate, autorul st pâne te bine mijloacele de expresie artistic , principalele reguli de teorie a versifica iei, v dind o dexteritate în construc ia versurilor cu m sur i rim , la care nu d gre , fiind adeptul perfec iunii prozodice dar i al muzicalit ii subtile. Autorul folose te simboluri i însemne cu mare înc rtur istoric : stema, pajura, steagul, .a. i chiar dac i îng duie momente de respiro, pline de reverie, poetul revine „din ve nicie”

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în vremelnicie pentru un motiv foarte clar: „Revenit din ve nicie / Îmi cer dreptul la cuvânt” (Adormit). i aceasta, aflându-se în starea de semitrezie, când, chiar dac e „Adormit cu mintea treaz ”, str tând câmpuri insolite, e sigur : „Pajura pe cer vegheaz / C i de gânduri site” (Adormit). Metafora pajurei veghetoare poate fi r st lm cit i ca ochiul ve nic treaz, care (supra)vegheaz totul, lucruri, ac iuni i oameni. i de care poetul se simte intuit permanent.

Ceea ce- i îng duie f limite, este retr irea amintirilor, „Visele neîmplinite / Cu trecutele iubiri / De neant ademenite”.

Poezia devine romantic atunci când autorul se las cople it, fascinat de clarul de lu, de zânele care se adun i de lini tea nop ii.

Revolta poetului se îndreapt i împotriva tagmei preo ti, socotit de el ca fiind r spuntoare pentru s cia celor mul i. Cel mai ades, apar în versuri regretele anilor pierdu i i ale viselor neîmplinite.

Mai apar bacovienele neguri f noim , nouri ca plumbul, semne de furtun , frunze de vânt spulberate, nelini ti, „muzica stihiei” care a cuprins p durea (Zi de toamn ).

Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre f num r, ce-l înso esc în noapte „spre locuri str bune, meleaguri sfin ite / S -mi rev d destinul nescris în vreo carte” (Zi de toamn ). Un tablou autumnal bacovian, nelini titor, angoasant, în sintonie cu sufletul poetului. Dar i cu Vremurile de restri te întrun „veac hain i interzis”, în care, în viziunea poetului, am devenit un „popor proscris”. În aceste circumstan e nefavorabile, poetul se simte str in de lume pentru c , spune el, „Suntem i-n ceruri prigoni i”. De aceea, el îndeamn : „Chiar de-am r mas f cazarme / N-avem de-ales - Români, „La arme!”

(Vremuri de restri te).

O serie de poeme cu dedica ii reflect preuirea de care se bucur , în ochii poetului, anumite persoane i personalit i române.

O not aparte o constituie cele 15 Reflec ii alc tuite din câte 3 versuri, chiar i 2, la fel ca poeziile tradi ionale japoneze, cu form fix , numite haiku, ultima fiind alc tuit din 4 versuri: „...percep / Culorile în epenite / Gândurile r zvr tite”; „...v d / Razele fierbin i de soare / Valurile reci de mare”; „...regret / timpul pierdut / f r’ de-nceput!”; „...iubesc / r’ s cer esc / Raiul ceresc”; „...scriu / cioplind la sicriu / pe maluri de Jiu”; „... lefuiesc / Cuvinte / pentru lucruri sfinte”; „...m nchin / momentului în care a încremenit ve nicia / într-un amestec de verde i albastru / eu r mân un sihastru”.

Dincolo de tonul persiflant, ironic, vehement, a se observa dimensiunea spiritual , utarea, ca o promisiune de s rut) a Dumnezeului din sine, chiar dac acest lucru e intim i autorul nu dore te s vorbeasc despre el, fiindc fac parte din structura lui emo ional , acolo unde nimeni, sau aproape nimeni nu are acces.

Pentru Virgil Ciuc este o tribun de la care poate s i rosteasc i Crezul artistic i convingerile i n zuin ele. i din tot ce alt dat îi provoca pl cere i alinare, poetul nu mai se te decât urme terse, amintiri r zle ite, risipite, pe care se trude te s le adune m nunchi i s le rescrie „din negur i scrum”.

Gestul oferirii unei flori persoanei dragi, un crâmpei de pasiune, un gând ocrotitor, un semn de încurajare, uitate idealuri, vise ce dor, pu ine clipe de amor, dar i „Steagul singuii” - arborat sus, pe catarg atunci când „barca mea e dus -n larg / De uraganul vie ii” (Nu tiu când plec). Toate acestea constituie averea poetului. În poeziile protestatare, poetul vrea s

Valentin Serov - Îmb ierea calului

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

deschid ochii românilor, s trag semnalul de alarm , s ia pozi ie împotriva minciunii i imposturii. Un adev r crud, scos la iveal astfel: Dintr-o ar preacre tin am ajuns „ ar de plâns” (Citi i „Starea Na iunii!”)

Pentru Virgil Ciuc , divinitatea se afl în raport de subordonare cu el i de aceea îi cere -l asculte, în acela i timp, judecându-L i tr gându-L la r spundere pentru tot ce se întâmpl r u în lume. i, în mod cu totul imperativ, îi cere s demisioneze, nici mai mult, nici mai pu in, pentru c nu i-a îndeplinit bine Planul Divin. Aceasta mi se pare o îndr zneal suprei un semn de ireveren . Dar câ i r zvr ti i nu au existat, de-a lungul mileniilor de cre tinism? La Virgil Ciuc , „Plou cu vise / Seci i de arte”. Dar, mai presus de toate aceste deert ciuni, „Plou -n rafale / Valuri de ur / Vine potopul / Prezis de scriptur ” (Plou ).

O oarecare încrâncenare se simte în unele versuri, mai ales cele îndreptate împotriva clerului i a Bisericii. Pe de alt parte, ceea ce a r mas genuin în sufletul poetului, iese adeseori la iveal , în chip miraculos i nea teptat, provocând fiori de emo ie, ca în poezia Apari ie nea teptat : „Am sim it miros de flori într-o lume diafan / Cântece de prim veri din senin au dat n val . // Lumea-ntreag disp ruse, gândurile m topeau / Nici muza nu m oprise/s dansez cu cine vreau! / Nu mai tiu de era noapte, nici nu tiu de ascultam / Într-un col de lume dus /m-am trezit c meditam // Îmi imaginam c -n crânguri stoluri de privighetori / Cânt pentru nemurire lanceput de s rb tori // Ascultând imnuri de slav de prezent m-am deta at / Sperând c am por i deschise/spre t râmul mult visat.”

Poetul este foarte atent la detaliu, are un ochi special pentru tot ce-i fragil i efemer din lumea înconjur toare: „Nebunia de culori dup-o var r it / M îndeamn la vis ri într-o toamn insolit // Cu vârfuri nedesluite/fagii s-au pierdut în nori / În decor t cut de toamn am r mas stingheri actori./ Doar sporadic mai r sun ciripit de cintezoi / În desi uri desfrunzite populate de strigoi. // Simfonia de lumini mângâind c ri boltite / Arde pân’ la r cini brazi cu frunze ascuite / Un decor ce nici în vis n-ai s vezi a a bizar / Preg tit e s asculte pove ti de abecedar” (Somnul durii).

O alt dimensiune important a liricii lui Virgil Ciuc este sentimentul istoric, cel al apartenen ei de neam, i aici autorul î i d adev rata prob a virtuozit ii artistice: „Str juiesc piscuri de munte cetele cet ii dace / Ca s i apere p mântul de puterile vorace / S ci i de bog ii, mun ii-ncep s se pr vale / Stânci lovite de stihii au pornit iure la vale. // Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie / Interesele tembele s-au pornit s

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ne sfâ ie / Strig Tisa, strig Nistrul, strig ara-n agonie / Inclus în Uniune, Româniai o stafie. // Câmpurile dezgolite de p duri i de fâne e / i-au pierdut din m re ia vremurilor cu sâne e / Sun goarna, bate toba, seaud strig te amare / C ci cohortele str ine ne-au furat din rm i mare // Strig codrul, strig ramul, strig Dun rea albastr / C ci scârnava Uniune vrea ca sclav ara noastr . / Când religii globaliste insistent vor s ne sfarme / Fra i români, a sosit vremea s ne înrol m sub arme!” (Ne cheam p mântul).

Poate c i al i poe i i creatori gândesc la fel, dar nu au curajul s spun lucrurilor pe nume, s i asume aceast responsabilitate major de a aten iona cet enii, fie i sub haina unui na ionalism manifest.

Omagiu dacologiei - o alt poezie manifest pentru c utarea r cinilor neamului: „Sprijini i dacologia i emulii ei destoinici / Care cat adev rul în hrisoave i în cronici / Despre dacii care pus-au omenirii temelia / Când nu existau popoare care s i cunoasglia! // Nu v teme i s cunoa te i cine i de când am fost / Numai cunoscând trecutul putem da vie ii un rost. / „Nu suntem urma ii Romei”, c ci am fost i suntem daci / Noi avem în vine sânge din str mo ii no tri traci. // Noi suntem n scu i odat cu p mântul nemuririi / i ne-am r zboit prin veacuri cu tâlharii i vampirii / S-ap m p mântul sacru ca i legile nescrise / De hoarde n litoare cu legile interzise.” i aceste poezii sunt cele care reflect firea adev rat a poetului, descendent dintr-un neam viteaz i neînfricat, devotat rii i idealurilor ei de libertate i neatârnare. În toate acestea e loc i pentru Vise de an nou: „Rev d dragostea pierdut în imaginare flori / Sub un cer care drapeaz simfonia de culori /

Pe-un p mânt albit de gânduri într-o iarn cu z pezi / Aduse în miez de noapte peste mun i, de caii verzi // Chem iubirile apuse din nedefinite vise / S -mi trimit -a lor dorin e prin viu grai, nu vorbe scrise / Preg tesc la fiecare un buchet de mângâieri / S le înso easc -n noaptea coborât în t ceri / / Caut în singur tate întâmpl ri din vremi trecute / Cum am înfruntat „sistemul” s najung la servitute! / Caut s g sesc cuvinte cutremure p mântul / În vreme ce omenirea- i sap singur mormântul // Ca s -mi fac curaj adesea alerg dup -mbr ri / S mi aline din supliciul nefire tilor dureri / Ignorând eternitatea zilnic scrijelesc în piatr / Sentin e de condamnare pentru-o lume idolatr ”.

De fapt, care e soarta poetului? Aceea de a se retrage în singur tate i a fr mânta cuvintele ca pe aluatul dospit, pentru ca din ele s ias o pâine rotund . Îns nevoia de împ rire este foarte puternic i atunci, poetul iese la ramp i- i ofer roadele gândurilor tainice, pl dite-n cuvinte.

Se pare c anotimpul predilect al poetului este iarna: „În p durea adormit / S-au însc unat t ceri / Prin z pada viscolit / Sosit de nic ieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaiv zut / es covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile alearg / În s nii cu zurg i /Bidivii cu coama arg / M -nso esc prin mun i i v i. // (...) // Iarn , e ti a a frumoas / Îmbr cat în z pezi / Ca rochia de mireas / Preg tit visezi!” (Iarna nemiloas ). Uneori, iarna e apocaliptic , alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireas , îmbr cat în z pezi.

Poetul e legat i de tradi ii, de Colind torii - ce „Au pornit s bat -n poarta de veacuri ginit / Creatori de lume nou , înfr i

Valentin Serov - Model

41

prin rug ciune / Se închin la icoane cu credin a-ntr-o minune” (Colind torii).

Nu e o noutate c poetul este un c ut tor, prin excelen : „Caut, caut în zadar sentimente de iubire / Când la por ile ce bat întâlnesc doar am gire / Nu m cobor în trecut g sesc vise pierdute / Sim urile îmi impun sentimente rezolute // În sacul cu amintiri caut cu înfrigurare / Idealele tr iri dintr-o lume trec toare / Nu mi-i dat ca alt dat s sprijin pe vreun crez / P sit de vis i ans n-am ce s elogiez // Caut zilnic un refugiu în t ceri i meditare / E ecuri sup toare se cufund în uitare / Am aflat c nu mi-i dat s gust dragostea peren / Chiar tr ind neîmp cat refuz lini tea etern / Când curtat de g uri negre, insistent atr toare / Caut drumul c tre stele calde i str lucitoare / Cu speran ele-ngropate colind lumea ca n ucul / Sunt s rac, s rac cu duhul, c ci a îmi cânt cucul.” (Caut).

Pe scara valorilor morale, la loc de cinste, pentru Virgil Ciuc se afl dreptatea, adev rul, demnitatea de om. Pentru toate acestea, el î i impune o atitudine ferm , în cultivarea i p strarea lor. Tot ce contravine drept ii i adev rului, este considerat potrivnic i repudiat. De aici, vehemen a discursului liric, nu arareori polemic, ustur tor. De aici încrâncenarea, scrâ netul din din i, îndemnul la luarea de atitudine împotriva celor care încalc aceste deziderate, a ezate pe stema proprie i care-l definesc plenar.

Un poet încercat, care nu se afl deloc în defensiv dup urgiile prin care a trecut, ci a hot rât s dea în vileag acele realit i despre care se vorbe te cu jum tate de gur , sau nu se vorbe te deloc.

Un om, pe cât de aspru (cu inflexiuni de o rar sensibilitate), pe atât de corect. D ruie te mult i cere, la fel. Nu exist jum i de m sur .

Clopote, fantomele lumii damnate, noaptea de smoal , g uri negre, r scruci, negur , v zduhul spart, ultimul strop de lumin , un bagaj substan ial care relev oglinda nemul umirii poetului, al turi de: forme de vis, flori de tei, raze de lumin , culori estompate, „cântec, poezie i candoare”, îngerii alba tri.

Dimensiunea nostalgic (romantic ) prezent în versuri, este evident în Scriu i strig în pustiu: „Te-am c utat, te strig în van / Eu mai p strez ca pe-o icoan / Surâsul t u fixat mai an / Pe laurii dintr-o coroan // Te strig, te caut i-n pustiu / Pustiul sun a pustie / Din eaua unui bidiviu/ Te deslu esc cu nostalgie // Te-am c utat pe vârf de munte, / Dar m-am oprit privind cum vântul / La cântul rilor mute /A-nf urat t cut p mântul”.

Sentimente patriotice r zbat din multe poezii, provenite din spiritul str mo ilor no tri care mureau zâmbind, în ap rarea patriei.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Amintiri despre daci: „Din întâmpl rile trecute / Îmi amintesc un peisaj montan / Unde tr iau, f redute / Dacii cu sica i cu buzdugan // St pâneau codrii de stejar / Roteau pe dealuri herghelii de cai / Cu ma de miel, tolba cu-amnar / Doinindu- i via a din caval i nai. // Altare-aveau cioplite-n piatr , / C ci dacii s-au n scut din stânc / O ar -aveau Mam i vatr / O ar ce tr ie te înc // Leam urmat noi - a a-i destinul - / S ap m prin veac, cu sânge / Meleagul pe care i crinul / Rezist când p mântul plânge!”

Con tient de puterea de penetrare a cuvântului scris, poetul se audodefine te astfel: „Câte-au fost compuse, toate ce se scriu / Cânt suferin a / Scrierile mele-s cuie de sicriu, / Mi-am semnat sentin a!” (La lansarea unei Antologii).

Aceast strof scoate la iveal i aspectul predominant al liricii lui Virgil Ciuc , acela de a rosti Adev rul, con tient, indiferent de consecin e. El abordeaz i Teoria Big-Bang-ului într-o poezie de lung respira ie, intitulat Creatorul Universului, în ton ironic, persiflant, polemic.

O not de specificitate: verbele sunt puse la forma negativ : „Nu m tem de moarte”; „Nu m tem de înger”; „N-avem drept”; „Nu vinde i p mântul rii”; (verb justificat pe deplin în momentul actual, când totul e de vânzare); „Nu te gr bi”, .a.

Cu regretul viselor spulberate i a tinere ii trecute prea repede, poetul spune, privind înd t: „R scolesc prin amintiri ani grei ai tinere ii, / Cu nostalgice tr iri învârtesc la roata vie ii / M opresc îngândurat când dau de zile ferice, / Azi cu p rul grizonat m

amuz ca un novice. // Au fost vremi când îmi doream s cutreier Lumea Nou , / Visele leam îngropat când s-a frânt p mântu-n dou , / Coborând din ireal s cunosc realitatea / cutremur constatând cât de neagr -i libertatea // Cu noianul de-ntâmpl ri ce le buchisesc din carte / Retr iesc dezam git Ziua Viselor De arte / În zadar m-am str duit pe trecut s-a tern uitare / Într-un secol când mântul devenit-a închisoare!” (Retr iri).

Dac vei c uta gr untele de aur în muntele de steril, cu st ruin i r bdare i f idei preconcepute, po i afla în c ile lui Virgil Ciuc , acea n zuin spre o lume mai bun , eliberat de viclenie, neadev r i în el torie, în care suntem sili i s tr im, pe care o slujim cu i i amnezici. Nu to i au curajul s rosteasc aceste sentin e, care taie uneori în carne vie, despre ara lui natal , despre ara de adop ie, despre lume în general.

Virgil Ciuc este poate, singurul poet care spune despre sine c are o „credin de proscris”: „Înv s nu evit cuvântul interzis / Înv s -mi ap r i-azi destinul de proscris / Înv s-acuz puterile corupte / Înv s -nfrunt armatele oculte // Din cele întâmplate-am înv at i-nv / De ce i cum tr iesc borfa ii în dezm / S-acuz neagra globalizare nu ezit / Cum nu ezit s-acuz chiar Zeul ipocrit / / Înv zilnic s mor, înv s re-nviez, /Cu gânduri care dor continui s visez / Înv s nu m tem pe drumul interzis / Îmi ap r temerar credin a de proscris” (Înv ). i asta este condi ia celui r citor în lume: „R cind ca o n luc / Gândul doare i usuc / Te treze ti singur pe lume / F patrie i nume // (...) // R cind prin ri str ine / N-ai nici cas , n-ai nici mâine, / Fie cald,

Valentin Serov - Petru cel Mare la vân toare

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

fie furtun / Visezi la ara str bun !” ( cind). Se pare c aceasta este soarta celui care tr ie te în diaspora.

De altfel, poetul este un r citor prin excelen . El a scris în 2010 cartea Pierdut în lume. Dar, atribute ale acelei r ciri sunt în întreaga crea ie a sa: pribegind, hoin rind, bâjbâind, c torind în vremuri de restri te, galopând, b tând câmpii i câmpiile i mun ii, strigând în pustiu, b tând la por i, alergând spre soare, reflect dinamica acestor scrieri. Poetul este un nelini tit, îngândurat, n uc, nu st pe loc, e ve nic în mi care, traverseaz continentele i oceanele, e când aici, când acolo.

Despre Dragostea olteanului scrie poetul în limbaj popular, cu refrene i strig turi, care pot fi puse pe muzic : „Dragostea nu-i poezie / S-o cite ti în sih strie / Dragostea e un dor sacru / i de-o-n eli ai dat de dracu’ // Când iube ti ui i de cutume / Unde-ai fost ori e ti în lume / Focul ei mocnit când arde / Frânge inimi, rupe coarde // Dragostea nu-i cre tineasc , / Ci tr ire omeneasc / Vâlv taia ei ucide / Doar pl cerile cupide // Iubirea nui pe vândute / În afacerile slute / Prin vibra ii de lumin / Dragostea este divin ”. Un melanj interesant între graiul popular i cel cult.

Cât prive te titlul c ii Execu ia, poezia care se nume te astfel este un exerci iu imaginativ, în spiritul „Gimnasticii sentimentale” a lui Vasile Voiculescu, în care poetul protestatar, îi „execut ” pe to i tâlharii i netrebnicii care au vândut ara, în cuvinte destul de aspre.

Chiar dac nu e pe plac unora care se consider îndrept i s-o critice, poezia lui Virgil Ciuc are destule elemente pozitive, i în primul rând, dragostea pentru p mântul str bun, pentru neamul lui, pentru adev r. lu m i noi, ceea ce e frumos i bun din ea, s pregust m lini tea i bucuria de a tr i, într-o lume, destul de confuz i potrivnic , îndreptat împotriva omului simplu: „Admir o floare de salcâm / Când roua a-nceput s plâng / Cum gându-i dus pe-un alt t râm / Nu vreau ca inima s -mi frâng // Caut stingher un lumini / În zilele de dor umbrite / pot privi în ascunzi / La visele neîmplinite // În amintirile ce dor / Caut limanul fericirii / i prin dorin ele de-amor / S aflu cheia nemuririi // Admir florile de salcâm / Înconjurate de albine / Cu gândul dus pe alt râm / Sedus de zânele virgine” (Floarea de salcâm). i prin aceast asocia ie de idei, poetul se asemuie te, a a cum m rturise te, cu Z ganul care „ ze te hotarul de ar / de stoluri cu privirea vorace” ( ganul). sând la o parte fronda, mânia, sentimentele negative, descoperim un poet fragil, vulnerabil, sensibil, generos, capabil de gesturi de tandre e de o delicate e incredibil , îndr gostit de natur , cu un sim estetic foarte dezvoltat.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Nicolae B~LA{A

Despre raiul copilãriei ]i iadul f[r[ l[utari, b[utur[ ]i dr[coaice...

Am aflat c am promovat examenul de admitere la facultate, prin telefon, de la o cuno tin ce locuia în Bucure ti. i eu, i Elena neam bucurat copil re te de rezultat i am s rb torit în acela i fel.

Seara ne-am dus într-un fel de or el, rai al copiilor, la o platform cu ma inu e electrice, ne-am urcat fiecare în câte una, apoi ne-am pierdut printre cei mici. Când am plecat de acolo, am ridicat ochii spre cer, în semn de mul umire Celui de Sus, pentru izbând , la un nou început de drum.

- Peste câ iva ani ai s fii un inginer bun!

- M gândesc i eu, altfel la ce bun atâta carte?

- Ei, la ce bun ?! Destup mintea. Alint sufletul...

Dup o vacan prelungit , la malul m rii, negri pân în albul ochilor, ne-am întors acas . Acolo, fiecare cu ale sale. Elena a început preg tirea pentru un doctorat, eu pentru a gusta din botezul universitar. În toamna aceluia i an, îns a trebuit s merg câteva luni în armat , „la termen redus”, un fel de inven ie a regimului comunist, pentru cei ce promovaser un examen de admitere la facultate. Pân -mi iau valiza în spinare i s plec la milit rie, vrând, nevrând, întruna din zile, am întâlnit-o, iar i, pe Ghi a. M-am îmbujorat ca i când o vedeam pentru întâia dat . M sim eam vinovat fa de ea, îns cum nu tiam ce i cum s -i spun, am salutat-o, apoi am r mas mut.

- E, cum e? Vuie te satul, otesc babele, î i dau coate stea cu fete de m ritat... Domnule, ce s o mai d m cu o fi i o p i, e ti c utat. S-a dus vestea în sat cum c în câ iva ani o s fii un mare înv at!

- ... i eu care credeam c mi-au murit l ud torii?! Mare comedie!

Valentin Serov -

ranc cu cal

O s fiu i eu ca tine i ca mul i al ii. Adic , dup cum mi-a zis cineva, o s fiu mai „destupat la minte”.

- P i, da, dar tocmai aici e aci, cic voi, tia destupa i, o s fi i buricul p mântului...

- Î i arde de otii!... i eu pot spune c tu e ti deja prin esa lumii i c ai deja nu mai tiu câ i pe itori?! ... i c o s te m ri i cât ai clipi!

- B , te omor! Cine i-a zis, ca s -l strâng de gât?

- Uite, o bab , pe marginea an ului. Îi tot povestea unui mo ulic ce ar avea i el un nepot, peste noapte, la tine pretendent...

- Aiurea?! Ia zii, mai e ti îndr gostit?

- ... tii, c m tot gândesc la tine?!

- Las -m pe mine, c dac m-ai iubi, te-ar l tra, seara, pe la poarta mea, câinii i...

- i m-ar lua la înjur turi taic -t u! Apoi, na gogo i! Pe tine te-ar priponi, iar pe mine m-ar lua cu un par, la huiduieli.

- Hai, fii serios! Tata a inut la tine. Ani la rând am tot colindat dealurile, de unii singuri i n-a zis nimic. ...M rog, ce s spui i tu ca ie i basma curat ?! Îns fie i un lup mâncat de o oaie, i aia toan. Dar, ca s m convingi, hai mâine cu caprele i apoi vom vedea i vom vorbi! - m-a incitat Ghi a.

- Hai! În ziua urm toare, totu i, cu un fel de con tiin a p catului, am uitat, oarecum, de Elena i, parc ren scut, am alergat, ca în copil rie, pe marginea p durii, pe lâng via lui Costici, pân sub p rul lui Cioa, în fundul Cerboaiei. Ghi a purta un fel de ort i o bluz vaporoas , ce mi-a împins i mintea, i mâinile, când spre sânii, atunci parc împietri i, când spre muntele Venus.

Pentru tot restul zilei, pân spre sear , am uitat i de caprele ei, i de oile mele, chiar dac f cuser praf porumbii lui Ghioace. P rul lui Cioac i p mântul din împrejur s-au rotit într-un vârtej ame itor i s-au înfipt, cu noi, cu tot, undeva, în cer. Doar spre sear , când s-a l sat peste v i r coarea, am coborât cu picioarele pe p mânt i ne-am întors în sat. Pe pridvorul casei, m a tepta o scrisoare de la Elena. Spre ru inea mea, am desf cut-o în ziua urm toare. Abia atunci am v zut c m ruga s ne vedem la începerea noului an colar.

Pe data de cinsprezece septembrie am fost iar i în curtea liceului. La festivitatea de deschidere, Elena m-a prezentat tuturor, ca pe un succes i o onoare adus colii. De i emo ionat, am putut spune câteva cuvinte ce au stârnit admira ia. Profesoara de german a fost singura ce a strâmbat din nas i s-a retras din careu înainte ca formalit ile s se încheie.

Am privit-o ironic, îns i cu un fel de am ciune.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mi-am revenit în a doua parte a zilei, când am reîntâlnit-o pe Elena.

- S-au g sit i tia acum cu armata! Dac începeai facultatea, mergeam cu tine în capital . Aici totul e pe dos. Regulamente, peste regulamente. Directorul parc e nebun. Ast zi mi-a atras aten ia c am fusta prea scurt , fundul obraznic, bombat i mult prea rotund.

Cic n-a fi un exemplu bun pentru colegi, pentru elevi, dar mai ales pentru regim. Ce zici de asta?

- O fi pus ochii pe tine, mai tii?

- Pove ti! Un hodorog, cretin, îndoctrinat la coala de partid i atât! sta e în stare s o critice i pe nevest -sa, în pat. Bag mâna în foc c aia are poalele la o palm mai jos de genunchi i poart coc. C a vrea regimul i l dobitoc. I-auzi, planuri... Întrecere socialist ... Cu cine, frate? S ne întrecem, la ce? La supt acadele? O lume dement , nimic mai mult!

- Mde, ce s zic?! tii ce bulversat sunt?! Îmi vine s -l strâng de gât. Tovar a în sus, tovar a în jos! Ca s vezi, eu tovar cu un idiot!

- Las -l, Doamne, iart -m !! O fi având alergie... La buci, bineîn eles?! Ce zici?! - am glumit eu. ...Sau, mai grav, i s-o fi urcat la cap chestia cu „Partidul e-n toate/ E-n cele ce sunt/ i-n cele ce mâine vor râde la soare”... Mai tii? tia, când se v d în func ii, î i pierd o parte din min i. Afl c i nem oaica e cu doctrina în oase...

- E-n m -sa i un pic mai la vale! Of, abia a tept s termini tu armata i s plec m! M iei cu tine la Bucure ti, nu? M iei, musai s iei, altfel îmi pun treangul de gât!

- P i, alt treab nu ai?

Spre sfâr itul lui septembrie, mi-am luat r mas bun, întâi de la Ghi a, apoi, înainte de a urca în tren, de la Elena. Gândul c m vor si ambele, atunci când nu am s le mai fiu al turi, m-a f cut s crimez pe ascuns.

- E, fie ce-o fi! Altele la rând, c dor p mântul e plin! - m-am încurajat i am luat o înghi itur de vin dintr-o sticl ascuns în valiz , printre ciorapi i lenjerie intim .

- La armat , m b iete? - m-a întrebat un b trân care, probabil, îmi urm rise fiecare gest.

- Da! Pe-acolo... O idee pe-acolo, c n-am de ales! - i-am r spuns eu am rât.

- Las c nu e r u! Milit ria te face om. De mâine, mândra ta, pu ca! Ai s-o lustruie ti i-n sculare i-n culcare. Nu te gândi la prostii! ... i o s ai grij de ea, ca de o fat mare! Vezi c în cazarm nu o s te lase cu vinul la, dar nici b ut nu se cade a te prezenta. ...De i tia din armat beau, beau al dracului!

- P i, atunci, hai, ia i dumneata!

- Eu tiu ce s zic, s iau, s nu iau, sunt om b trân, mi-e s nu cad cumva din tren. Apoi, la via a mea, am b ut destul! ...Baba m-a l sat!

- Acum, la vârsta asta?

- Ascult la mine, via a e par iv ! Te am ge te cu una, cu alta...

Femeile fac parte din socoteala asta. Ia seam îns , c i ele zic la fel de noi! ... Via a te poart încolo, încoace, i odat te las cu c ru a în drum. La tinere e, te iei cu Dumnezeu de piept, spre b trâne e, tragi ponoasele. Muierea s-a dus la El! Ce pot s -I zic?! S-o poarte s tos!

- Cum?!...A a, ca pe o hain învechit ?!

- E, i dumneata?! Întâi o bag la d rac, o scarm , o trece prin nou ape, cum s-ar zice o spal de p cate, o limpeze te, o primene te i numai dup aceea locul cu verdea , dac nu o fi aruncat-o în partea ailalt , c d dea din clean ...

- O fi i cum zici dumneata! - c prea o spui cu of.

- Dup mintea mea, abia atunci începe via a, când ajungi dincolo.

Pe aci, pe p mânt, e timp s i tr im, numai c uit m de ce am venit.

Ne pierdem vremea cu m run uri.

- Asta ziceam i eu... Adic , nu tiu! - am încercat s -i fiu b trânului

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

pe plac i am golit sticla cu vin.

Regimentul la care trebuia s m prezint era, undeva, în apropierea rii. Înainte de a m apropia de poart , mi s-a f cut dor de acas . De Ghi a în primul rând. Am pus valiza pe marginea str zii i m-am a ezat pe ea. Vreme de peste un ceas am tot meditat. Între timp, dinspre gar au venit i al i b ie i asemenea mie. Se recuno teau u or dup geamantane.

- Nu prea ai curaj?! - mi-a zis unul mai pus pe glume. - Gogule, pân aci i-a fost! De mâine „servim patria!” Gata cu coniace, vinuri, mândre i ciorb de potroace! Servim patria! - a fost el cu el însu i ironic, în timp ce a luat-o înainte spre poarta regimentului. Acolo nea primit sobru un plutonier însetat.

- Valizele la control! - ne-a ordonat cu un fel de preocupare ascuns .

- Eu am o sticl de p linc , domn‘ ef - s-a dest inuit, t nat, un viitor coleg, Kiss, de prin Harghita. - Mi-o dat-o tata...

- M i „domn‘ ef”, aci, din clipa asta, „s tr i, tovar e... gradul...!

- P i am zis eu s nu tr im... P linca e pentru ceva slan . La noi, în Ardeal, hran de baz ! ... i p linca la fel!

- Se confisc ! Nu e voie în regiment cu beuturi!

- P i, tr i, tovar e... gradul, eu cu asta func ionez, în consecin , stea nu exist! tii ‘mneata ce e aia existen ?

- B , vrei s te bag, din prima zi, la carcer ! Jos p linca, jos slana, jos ce mai ai! De ast zi, ceai cu bromur de cai! Toate se las aici iai s le prime ti peste un an, când ai s te urci în tren i ai s te întorci de unde ai venit! - i-a zis plutonierul cu ochii pironi i pe sticl .

- Tovar e... gradul, dac bei, exi ti! Altfel e ti un fel de Sula, generalul la roman, Sula...

- B , î i ba i joc de mine?!

- Tr i! Sula calului în vârful dealului, se zice pe la mine! - m-am amestecat i eu în vorb . Eu p linc n-am! Pe la noi se face uic ...

Prima recolt , aia de dude. Beau babele. E pentru rânz , când li se apleac .

- Fir-a i ai dracu de derbedei! tiam eu c voi, teri tii, sunte i ni te porci! Dar nici chiar a a! ...Tu de ce n-ai, derbedeule?

- Ce „domn‘ ef”?! - am r mas eu surprins.

- Beutura de care zici! Ai dat-o pe gât, pe drum, în loc s vii cu ea aci! Hai, mar ! Soldat, îi duci în pavilionul derbedeilor! - a ordonat el unui militar ce se învine ise de râs. - V scoatem noi beutura pe nas! Ca s vezi, „domn‘ ef”?! Aci, tovar e... gradul... În ziua urm toare, eram deja tuns la zero, îmbr cat în uniforma militar , cu ni te bocanci l i în picioare i un fel de chitie pe cap. Nu ne mai recuno team unii cu al ii. Parc eram ni te solda i într-un iad trist f l utari, b utur i dr coaice.

Valentin Serov - Portretul Olg i Serova

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Iulian CHIVU

De-a fotonii ]i reprezent[rile originare Nu cred c un studiu exhaustiv privind coeren ele lumii în poezia postmodernist ar fi în aceea i m sur unul de critic literar sau/ i de psihologie a reprezent rilor; cât despre utilitatea lui, nu tiu cui i-ar folosi mai mult. Al ii, reducând filosofia doar la farmecul ideilor, g sesc la fiecare poet o nou filosofie a aspira iilor, de i nu este vorba mai mult decât de o libertate exuberant care se are pe sine ca scop i consecin exersând modalit ile poetice pe un teren tot mai umbrit de cli eele cotidiene i mai lipsit conota ie poetic . i totu i, exist poe i care î i creeaz cu remarcabil consecven o lume a lor i un sine notoriu, un univers în care cred i simt ca în lumea verosimil a celorlal i, larg acceptabil , dar pe care o contest tocmai pentru asta. Cred c este i cazul lui Ion Pachia-Tatomirescu, despre a c rui poezie am mai scris i alt dat i ale c rui c i (ex: Istoria religiilor, vol. I, 2001; Dic ionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunica iei..., 2003; Genera ia resurec iei poetice, 2005; Întâiul dadaism, 2009 etc.) îl prezint ca pe un spirit complex, remarcabil prin originalitatea viziunilor sale i prin aria travaliului s u spiritual. Am citit cu interes i aten ie cel mai recent volum de versuri semnat de Ion Pachia-Tatomirescu, De-a fotonii (Ed. Waldpress, Timi oara, 2017), cules cu

grij pe linia cu care ne-a obi nuit începând chiar cu Fulgerul sferic (1999), dar mai ales cu Salmi (2000), poate i cu Cereasca hor din carul cu doisprezece brebenei (2002), mai sigur îns cu registrul sideral din Compostorul de nori (2004), Despre fructul curcubeului (2007), precum i cu Elegii din Era Arheopterix (2011). Or pentru o imagine critic asupra operei sale a avut grij însu i poetul în finalul c ii oferindu-ne o selec ie de opinii în capitolul Metaionizarea imaginarului critic-horal (p.289). Volumul, riguros structurat, a az dup o rafinat selec ie tematic bogatul material poetic, 172 de poeme, în câteva grupaje, cel care d i titlul c ii fiind cel mai spa ios, 70 de poeme, iar men ionarea datelor când au fost scrise poemele este doar auxiliar , fiindc poetul nu î i ordoneaz textele dup criteriul cronologic. Înc de la prima lectur , Pachia-Tatomirescu surprinde, ca i alt dat , prin asocieri lexicale mizând pe o semantic de interferen mai întâi în titluri: Estetic i rogvaiv, Dintâiîncep torul..., Soart -z pad ,...so -urs al Stelei Polare, ...libelul -cap-de-diamant, Sublim dacic-limit etc., procedeu care se dezv luie liber îns în textul poeziei cu reflexe ale cuget rii, ca s get ri îndr zne e c tre un denotativ divergent în aparen , dar u or insidios, operând cu o scal vast , unde extremele ies din paradox i din contradic ii pentru a coabita în realit ile intui iei poetice i ale conceptelor: „Nu m -ntreba iar din ce se mai poate na te holopoemul,/ c i r spund pe loc în toat mecanica astrelor/ de mai joac olteano-rustemul,/ pe platforma de marn ,/ în ritmul ie irii din solsti iul de iarn ...” (p.52).

Ion Pachia-Tatomirescu tie c poezia face o segregare a lexicului; limbajele pot interfera, pot fi în contiguitate, îns nu pot fi i congruente. i dac proza este mai permisiv , poezia consacr predilect prin conotativ i poate s i asume doar de la periferia celorlalte limbaje câte ceva, chiar concepte, dar nu orice - un precept în care postmodernismul refuz s mai cread . Revenind la ciclul de poeme De-a fotonii (Dar de la lumina din dor), îns în aceea i idee a asocierilor stranii în conturarea unor reprezent ri la fel de surprinz toare, descoperim: geometrii ale fricii (p.135), perfecta cup , umplut cu vârf

i-ndesat de nectarul supraetajatelor noastre gânduri (p.138), gr ind în „sol” - not înmiresmatei aperturi în cheie - / depre enigma „jum ii” de-i cosmica-mi femeie... (p.145), forme optative inverse („Întrez ri-te, Iubito, t mâioarele tale sunt dalbe/ ca mieii i filosoful-clepsidr intr pe traiectoria/ luceaf rului t u...” p.134) i atâtea altele concepute într-o sintax poetic din care zbate liricul, adesea suav, clasic, viguros: „Toamna nu- i mai poate duce, Iubito, metaforele toate/ la-mbobocire, de i suie surâzând în soare, blândele/ noastre reliefuri interioare...”(p.158) sau „Iubita mea, nor-demânt,/ mie-ntrupat din cuvânt,/ alin -m , hum azur ,/ dumnezeiasc parte pur ,/ întrez re te-mi suflet, cas ,/ doar cu fotonii t i, mireas ...”(p.171) etc. Titlul volumului, dup o consecvent didactic a scriiturii, se sprijin în cazul de fa pe reluarea, în expresii, a misterio ilor fotoni, trimi ând nu spre o redefinire a lor, ci spre o selec ie a sensurilor.

Poetul a optat, judecând dup contextualiz ri, pentru în elesul de element constitutiv al luminii, de corpuscul care posed energie i care nu poate exista în stare de repaus: „Ce sinceri i-s fotonii (...) i-n matc de ideemi roie ti vibrânde cercuri” (p.123); „...poemul meu/ cel de toate eternit ile, ce-are absolut îndr gosti i/ de tine to i fotonii caligrafi...” (p.154); „...de ce intr partea material a fotonilor t i/ în urzeala ambigu a fiin ei” (p.156); „Da, Iubito, stadiul cel mai înalt de atins - în materie/ de erotologie - este iubirea fotonic ” (p.167) etc. Mai mult, Ion PachiaTatomirescu construie te i o stilistic nou , dit novatoare, i tinde spre figuri de cugetare care schi eaz reprezent ri la fel de originale: ca ni te triftongi pufo i-lumino i (p.134), energetica z pad cogaionic (p.135), am legat de coada frazei-comet (p.

140), edenic triluitor (p.144), inim carmin (p.148), semicerc-orizont (p.149), Zeul acela, din vecin tatea ta, Iubito, m nânc / uniform-accelerat doar lubeni e, în toate anotimpurile/ i la toate mesele (p.153), etajul g ureano-chindian (p.161), perechea secund-zalmoxian , Lun i Soare (p.162) etc. Iar figurativul metaforic conduce uneori pân la o evident tendin de (re)concep-

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tualizare i de accentuare a atributivit ii: prundul-miercuri (p.123), filosofulclepsidr (p.134), dorin -ca-vis-împlinit (p.137), spa iu edenic-triluitor (p.144), cogaionic-botticelian-de-frumoas (p.149), al nou lea cer-spa iu curbat (p.153) i exemplele pot continua. i tot reprezent rilor se poate asimila i spa io-temporalitatea pe care se întemeiaz nostalgia începuturilor, illo tempore, ancestralul timp tare al pelasgogeticit ii. „Str mo ii mei - nemuritori prin Zalmoxianism/ i muritori prin Cre tinism -, trezi i-v / s nu r mâne i submer i câteva milenii/ i cu o nereunit Dacie ca între anticele-i hotare...” (p.183). Cantonat spiritual într-un asemenea spa iu, poetul reconsider chimia prezentului în acelea i coordonate: „...în Dacia/ str mo ilor no tri cu tiin a de a se face nemuritori,/ mai exist i argil albastr , cum a de la Râciu-Mure - / cea mai pur i cu cea mai mare putere t duitoare/ de pe planet , având în unica-i, fericita-i componen ,/ aproape eternizator-zalmoxian , patruzeci i unu/ de minerale, de oligoelemente...” (p.235) ceea ce ne aminte te de Zalmoxianismul i plantele medicinale (1997) i chiar de Dacoromânia lui Regalian (1998) semnate tot de Ion Pachia-Tatomirescu în acela i registru protoistoric al preocup rilor. Cu acestea i cu stilul s u inconfundabil, poetul, septuagenarul Piramidei Extraplate (cum îi place s se semneze), a atras de mult vreme aten ia criticii literare i a primit girul mai multor cronicari cu ale c ror referin e completeaz la finele volumului Dea fotonii o bogat list bibliografic , iar din adnot rile câtorva dintre ace tia (Miron Radu Paraschivescu, Vladimir Streinu, Artur Silvestri i al ii) reproduce consistente fragmente sau texte integrale care îl confirm , dac mai era nevoie.

Valentin Serov - Doi b ie i

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Angela BURTEA

Falnicul de ieri, Ciotul de azi M-am împiedicat ast zi de-un ciot. Fie nu l-am z rit, fie l-am desconsiderat, spunându-mi în sinea mea: un ciot! Iar ciotul, mic i noduros, a vrut s i fac sim it prezen a, fiindc i se rea c prea se fudulise lumea. Ce avusese cu mine de m-a oprit din drum, poticnindu-m , nu tiu! i unde mai pui, c mi-am întors privirea brusc i m-am îndreptat de spate, ca fulgerat , apoi mi-am v zut de drum, aparent netulburat . Aiurea! Netulburat ! Cum naiba s nu te învolburezi m car un pic, când te împiedici de-un ciot! Ei, i ce dac odinioar a fost parte considerabil dintr-un copac falnic? Gata, s-a dus! S-a terminat cu el. S-a t iat filmul!

Ce-a fost verde s-a uscat, frunzi ul s-a scuturat, iar lemnul... îndep rtat...

Recunosc, eu n-am stat niciodat la umbra lui, n-am avut parte de m re ia coroanei sale.

Am vrut o dat , o singur dat , s -i ating o r muric ... a a... într-o doar i s-a zburlit la mine de-am crezut c v d stele verzi. Mai-mai s -mi scoat ochii la adierea unui vânticel. Cum îmi permit eu s pun mâna pe minunatul s u frunzi ! De-atunci, nici m car nu m-am mai apropiat!

L-am ocolit i bine am f cut. tiam eu c vremea vremuie te i nu e în favoarea lui, iar înfumurarea n-ajut nim nui. De ce nu i-au pl cut i ochii mei, nu tiu. Ei, nu tiu! tiu, cum s nu tiu! Nu erau alba tri! Oare dac îmi puneam lentile de contact, ne contactam mai bine?

Dar ce-mi pas mie, de fapt! Ce treab am eu cu cioturile? M-am împiedicat, m-am îndreptat i mi-am continuat drumul! Da! A a o fi, dar în urma mea se auzeau vorbele tânguite ale ciotului. La început, am crezut c mi s-a p rut, c auzul îmi joac feste. Realitatea era alta.

Mâhnirea lui r zb tea pân în locul în care m odihneam. Nu, nu cu mine avea ciotul de împ it averi i secrete, ci cu aceia care-i elogi-aser podoaba în fiecare anotimp, i nu i-ar fi fost dac toamna i iarna mai r mânea ceva din el! Cu aceia avea el acum o treab . Mare treab , mare socoteal ! Uitaser aceia, care treceau acum i-l ocoleau cu bun tiin sau îi aruncau un zâmbet fugar, semn c nu- i v d capul de treburi, de vremurile str vechi?

Ce-i omul nostru! i spunea ciotul. A uitat, par ivul, când st tea rezemat de trunchiul meu i c uta c ldura i protec ia mea! Îi pl -cea umbra puterii mele i se uita adesea în jur nu mai apar vreunul, care s devin candidat principal la poalele crengilor mele.

Privea în jur, perversul, holba ochii ca broscoiul i-i rotea în toate p ile, s nu care cumva s decad din drepturi, în cazul în care s-ar fi creat vreo fisur sau vreo porti , iar noii mu terii, dornici de r sf , s le ia locul. Nemernicul! Mi-am zis eu atunci, c trebuie s fiu mai atent, dar glasul mieros al omului m-a n ucit de tot, iar laudele lui s-au dovedit a fi zdren e-n vânt! i cât am crezut în spusele, îmbr rile i-n grijile care n leau peste mine zilnic. M împresura perfidul cu laude de arte i-mi cânta în strun , prim -vara m toaleta, iar imaginea mea sporea clip de clip i eu... eu îmi înfoiam crengile cr pând de bucurie, zicând c sunt cel mai mare dintre to i marii. i de-a mai fi m car o zi din ceea ce am fost, s vezi cum i-a pune pe fug pe tr torii i pupincuri tii tia! I-a l sa s cread sunt acela i, iar sub zâmbetul plin de amabilitate, pe care l-am împrumutat tot de la ei, le-a l sa ni te urme adânci, s nu m uite niciodat . A ia în carne vie i le-a pres ra sare grunjoas , ca la mur turi, s -mi simt puterea i dup apusul soarelui.

Am avut r bdare ce-am avut, dup care m-am retras înfiorat , s nu mai aud toate bâlbele ciotului. Îmi venea s m -ntorc i s -i urlu în ureche, a a cum f cea el odinioar , când urile erau în mâinile lui i le manevra dup bunul plac: De ce te v ic re ti, stimate ciot, ce durere mare te str punge? Te-a înconjurat din toate p ile neputin a? Nu- i mai împodobe te nimeni ramurile? i-au fugit spre alte z ri slugoii? Cheam -i i vor veni! Nu, nu vor mai fi atât de dispu i, încât s apar cât ai bate din palme, dar vor veni! Unii, tiu precis, întotdeauna au avut obrazul mai sub ire i nu uit frunza care i-a hr nit i protejat, dar sunt prin i cu afacerile. De, cine nu are azi afaceri? Al ii... nu te mai recunosc drept binef tor de mult vreme, chiar de-atunci, de când v pupa i pe la chefuri sau întâlnirile de tain .

Acum, a teapt , ciotule, a teapt , nu dis-pera i las plânsul! Prive te lung spre z rile albastre i vezi cum trec, rând pe rând, supu ii t i i alte neamuri i... resemneaz -te, adulmecându- i miasma proprie, fiindc parfumurile fine n-au fost niciodat de nasul t u!

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Iguanele lui Darwin De pe urmele lui Emil Racovi în Antarctica (decembrie 2015), pe urmele lui Charles Darwin în Insulele Galápagos (decembrie 2016).

Desigur, numele lui Charles Darwin (1809-1882), care a vizitat aceste insule în anul 1835, este strâns legat de Galápagos datorit Teoriei Evolu iei prin Selec ie Natural , pe care a enun at-o în urma observa iilor sale în aceste insule, studiind un grup de p ri.

Curios c Darwin nu s-a eviden iat la coal sau la Universitate, mutându-se de la un curs la altul. Îmbarcat, în 1832, pe corabia H.M.S. Beagle, a plecat în expedi ie în America de Sud, ajungând în Galápagos în 1835, dup ce trecuse prin Brazilia, ara de Foc i Chile.

Pe vapor, în calitate de naturalist, nu avea un salariu.

Darwin n-a fost primul care a enun at teoria evolu iei. Charles Lyell, Thomas Malthus, Jean-Baptiste Lamark i însu i Erasmus Darwin (bunicul s u) au enun at-o înaintea lui.

Evolu ionismul ( tiin ific) a intrat imediat în conflict cu Crea ionismul (religios), deoarece ar ta c ceea ce crease Dumnezeu (conform Bibliei) nu era perfect, ci trebuia îmbuit. Biologul Thomas Henry Huxley a devenit cel mai aprig ap tor al lui Darwin la atacurile clerului catolic.

Charles Darwin (1809-1882) a avut 10 copii!

Galápagos, numit i El Archipélago de Colón, a fost descoperit în 1535 i este format din 21 insule mari (printre care: Isabela, Santa Cruz, Fernandina, Santiago, San Cristobal, Floreana, Marchena), 14 insule

mici (Espa ola, Baltra, Pinta, Pinzón, Genovesa, Rábida, Santa Fe, Seymour, Wolf, Darwin, Tortuga, Bartolomé, Daphne i Plaza), 64 insuli e i 136 de stânci, având, desigur, col uri deasupra apei - toate formate prin erup ii vulcanice de pe fundul Pacificului. * Fauna i flora din Arhipelagul Galápagos: binecuvântate de izolare i ecuator; cu un ecosistem unic în lume; atâta diversitate; specii pionierate; „fiin e aborigene” (cum lea numit Darwin).

* Între timp, diverse specii de plante i animale au invadat agresiv ecosistemul galápagos-ian, amenin ând bio-diversitatea datorit luptei continue pentru spa ii, ap i hran .

De aceea, unele specii locale sunt în pericol de extinc ie.

Golondrina, yacht-ul cu care fac aceast vizit , are 8 cabine mici, fiecare cu dou paturi suprapuse, plus toalet i du .

Holul unde din m are televizor, mese, un bar i un solar.

Dup baia în ocean ne întindem hainele la uscat pe yacht, legate cu... noduri marin re ti. M-am zgâriat de pietrele subacvatice.

Pe vapor se afl i profesorul de computere Youlu Zheng, de la Universitatea din Montana, pensionat în 1996; a publicat cartea tehnic : Networks for Computer Scientists & Engineers, împreun cu Ahktar Shakill, în 2002.

Youlu cânta la acordeon, ca pasiune, i când era în China tia Balada lui Ciprian Porumbescu, fiindc li se solicitase s înve e partituri din ri socialiste. * Iguanele tr iesc în medie 40-50 de ani.

Specii diferite, provenite din acela i str mo , dar nu prea îndep rtat în timp, se pot încruci a/reproduce, dar urma i nu sunt fertili.

Iguana marin (denumirea latin : amblyrhynchus cristatus) din Galápagos este singura specie de opârle din lume care tr ie te în ape. Se estimeaz la 200.000-300.000 specimene. Cânt resc pân la 20 kg i ajung la 1 m lungime. Consum iarb de mare. Înf iarea lui Godzilla din film a fost inspirat de aceste iguane.

Curios c , pe plaj , le-am v zut cum scuipe n ri! De fapt, posed glande prin care elimin sarea din corp. Toate reptilele sunt ectoterme (adic temperatura corpului depinde de cea a mediului înconjur tor).

Pe lâng iguanele marine, în Galápagos vie uiesc i iguane terestre (iguanas terrestres), portocalii, maronii. Pot ajunge pân la 13 kg i tr iesc peste 60 de ani. Acestea sunt vegetariene (se hr nesc cu fructe, flori, cactu i, spini, iar apa potabil o iau din mâncare).

Curios c Darwin, în cartea sa Voyage of the Beagle [ toria ambarca iunii Beagle] descrie iguanele ca animale urâte, hidoase, stupide, de o culoare neagr murda... i men ioneaz gustul c rnii de iguan !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Still Life

48

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Camelia SURUIANU

Panayotis Nellas ]i revalorific[rile sale antropologice Omul - animal îndumnezeit Panayotis Nellas se num printre pu inii no tri gânditori de la sfâr itul secolului trecut, care a reu it s dea teologiei ortodoxe una dintre cele mai bune sistematiz ri antropologe a studiilor sfin ilor rin i. În lucrarea Omul - animal îndumnezeit, gânditorul grec ne aduce în aten ie poate cele mai pertinente puncte de vedere evocate în spa iul public, desigur, cu privire la aceast tem . Cu toate c cea mai mare parte a suportului bibliografic îl constituie opiniile marilor gânditori din primele secole cre tine, o sistematizare pe marginea subiectului se dovede te a fi chiar necesar , dat fiind dezechilibrele emo ionale prin care omul contemporan trece ast zi mai mult ca oricând.

Panayotis Nellas, studiind cu mult aten ie scrierile p rin ilor filocalici, a observat faptul c omul, înc de la primele sale începuturi, a fost înzestrat cu numeroase calit i divine. În continuare vom evoca câteva dintre ideile sale, în speran a c aceste opinii vor veni în sprijinul cititorului, care, desigur, vrea s se cunoasc pe sine, dar i s cugete asupra raportului divin din cadrul structurii umane. Întâlnim adeseori în scrierile sfin ilor p rin i expresia: omul e o fiin ra ional (on logiko) zidit dup chipul lui Dumnezeu. Din studiile lor observ m faptul c ace tia au localizat „chipul lui Dumnezeu” în partea ra ional a omului. Sfântul Atanasie cel Mare studiind acest aspect e de p rere c : „Dup Însu i Chipul S u i-a f cut pe ei, dându-le i puterea Cuvântului/Ra iunii Lui, ca având-o în ei ca un fel de umbr a Cuvântului/Ra iunii i f cându-se ra ionali, s poat r mâne în fericire”1. Continuând în aceea i ordine de idei, sfântul p rinte sus ine mai apoi i faptul c : „Fiindc Dumnezeu nu numai c ne-a f cut din cele ce nu sunt, ci prin harul Cuvântului nea d ruit i s vie uim dup Dumnezeu”2.

Panayotis Nellas duce ideea mai departe, considerând c omul este în mod natural i un creator, pentru c Dumnezeu este însu i creator - demiourgos. Pentru a- i sus ine ipoteza îl citeaz pe Clement Alexandrinul. Acest gânditor, în lucrarea Pedagogul, apreciaz faptul c : „ i în aceast privin omul este f cut chip al lui Dumnezeu, întrucât ca om conlucreaz la facerea omului”3.

Omul este de asemenea i st pân (kyriarchos), pentru c a fost cut dup chipul lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie al Nyssei, în Despre alc tuirea omului, face urm toarea precizare: „Faptul c a fost f cut chip al naturii care st pâne te toate nu înseamn nimic altceva decât natura lui a fost creat dintru început ca împ teas . (...) Pentru sufletul arat partea împ teasc i în at de sine, separat i departe de umilin a simplit ii prin aceea c nu are st pân i e liber , guvernându-se suveran prin voin ele proprii. C ci a cui altuia dac nu a unui împ rat e acest lucru? Pe lâng acestea, faptul c a fost cut chip al naturii care are putere peste toate nu are nimic altceva decât aceea c de la bun început natura a fost ceat împ teas ”4.

Omul este liber (eleutheros) pentru c este chip al libert ii absolute. Din perspectiva sfântului Grigorie al Nyssei: „În libertatea alegerii i-a avut asem narea cu cel ce st pâne te toate i, ca atare, nu a fost aservit prin nici o necesitate la ceva din afara lui, ci dup propria lui voie s-a condus spre ceea ce i se p rea potrivit i a ales ce i-a fost pl cut cu deplin putere”5. i Sfântul Maxim M rturisitorul, în Disputa cu Pyrrhus, sus ine aceea i idee: „Dac omul a fost f cut dup chipul Dumnezeirii celei fericite i supraesen iale, iar natura uman divin e liber , urmeaz c i omul, care este chipul ei adev rat, este liber prin natur .”6 Omul une te întru sine materia i sufletul. În acest sens, sfântul Anastasie Sinaitul, în studiul La crearea omului „dup chip”, are urm torul punct de vedere: „Fiindc a a cum Dumnezeirea lui lucreaz ... teandric... a i cu sufletul este chip i asem nare a Cuvântului nev zut al lui Dumnezeu, lucreaz psihandric, adic suflete te-trupe te în acela i timp, dup modelul teandric al lui Hristos”.7 Acela i punct de vedere îl împ rt te i sfântul Grigore Palama, în studiul Prosopopeea. Iat ce scrie sfântul p rinte: „Îndemnat de doctrina despre natur a Scripturii a afirma c nici numai sufletul, nici numai trupul se numesc om, ci amândou împreun , care întreg se spune c a fost f cut de Dumnezeu dup chipul S u.”8 Omul fiind pl smuit dup „chipul” celui infinit este chemat s i împlineasc destinul, acela de a deveni un infinit. Din moment ce omul este chipul în elepciunii (sophia) are în el puterea de a se ridica la acest nivel. i sfântul Atanasie cel Mare, în Contra arienilor, împ rt te acela i punct de vedere: „Dar pentru ca ele nu numai existe, ci s existe bine, a binevoit Dumnezeu ca În elepciunea Lui se propage la creaturi, ca s se a eze o întip rire oarecare i o pecete a Chipului Lui în toate, pentru ca cele f cute s se arate înelepte i vrednice de Dumnezeu. Fiindc , a a cum cuvântul nostru este chip al Cuvântului care este Fiul lui Dumnezeu, a a i în elepciunea creat în noi este îns i chipul Celui ce este În elepciunea Lui, în care (în elepciunea creat ) având putin a de a cunoa te i de a cugeta, ne facem primitori ai În elepciunii creatoare.”9 Al turi de conceptul în elepciunii (sophia) omul este i domn (kyrioteta) peste crea ia cereasc , aspect sus inut de sfin ii p rin i: Grigorie Teologul, Grigorie al Nyssei i Ioan Hrisostom.

Omul este i un microcosmos pentru faptul c recapituleaz în el tot universul. Este, de asemenea, i singura f ptur care a primit porunc de a deveni un dumnezeu. La sfântul Grigore Teologul, în Cuvânt funebru la marele Vasilie, sim acest aspect enun at. „Nu suf r a adora vreo creatur , ca unul ce este creatur dar am primit porunca s fiu dumnezeu.”10 Dintre to i sfin ii p rin i aminti i mai sus, se pare c sfântul Maxim

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Omul ca purt tor al „chipului” lui Dumnezeu este chemat s ajung „chip” întru Hristos. Cel care a netezit poteca spre acest drum este însu i Hristos, pentru c numai prin el omul se ridic la rangul de „f ptur nou ”17. Analizând ast zi fenomenul, deci dup învierea Domnului, observ m faptul c mântuirea este în definitiv un act mult mai complex decât c derea primordial , ea coincide cu ridicarea omului la treapta de îndumnezeire (te theose). Nu trebuie omitem îns esen ialul, faptul c nici o f ptur de pe p mânt nu a primit o asemenea onoare din partea Domnului. În Epistola c tre Coloseni, sim prezentat de c tre Apostolul Pavel chemarea f cut omului: „ i înv ând pe orice om, întru toat în elepciunea, ca s înf m pe tot omul, des vâr it, în Hristos.” (1Co. 2, 16). Iat cum ne explic sfântul Atanasie cel Mare ce înseamn de fapt o via dus întru Hristos: „Fiindc dac s-ar fi f cut om fiind creatur , omul ar fi r mas cum i era, nefiind unit cu Dumnezeu. C ci cum s-ar fi unit el, creatur fiind, prin creatur cu Creatorul?18 (...) Nu s-ar fi îndumnezeit omul unit cu o creatur , dac Fiul n-ar fi fost Dumnezeu aderat.”19 Desigur, de-a lungul istoriei au existat i câteva gre eli de în elegere a acestui fenomen, printre care cele mai cunoscute fiind: nestorianismul, monofizismul i apolinarismul. „Nestorianismul - ne spune Panayotis Nellas - admite c omul se poate apropia de infinit, dar nu se îmbrac în el. Monofizismul predica dispari ia i nu mântuirea omului.”

La începutul Vechiului Testament afl m faptul c Dumnezeu, dup derea omului în p cat, l-a îmbr cat pe Adam în „haine de piele” (Fc. 3, 21). A adar, „hainele de piele” i-au fost practic ad ugate fiin ei sale. Cu toate c acestea nu existau mai înainte, nu le putem confunda cu trupul s u. Iat explica ia sfântului Epifanie al Ciprului: „Om îns dup natur nu se nume te foarte adev rat, nici sufletul f trup, nici trupul f suflet, ci compusul rezultat din compunerea sufletului i trupului într-un singur chip”20. Aceea i idee o întâlnim enun at i la sfântul Grigorie al Nyssei, în Despre alc tuirea omului. În opinia sa, „haine de piele” reprezint supunerea omului sub auspiciul mor ii.

Aceast opinie o are i Metodiu din Olimp: „Pentru acesta a f cut haine de piele, ca i cum l-ar fi îmbr cat cu mortalitatea.”21 În compara ie cu starea de dinainte când omul era „gol scutit de purtarea pieilor moarte”22, dup cum ne spune sfântul Grigorie al Nyssei în Despre feciorie. „A adar, mortalitatea a fost adus din natura vie uitoarelor necuvânt toare asupra naturii create pentru nemurire.”23 Astfel, via a lui Adam s-a modificat, mai exact s-a schimbat substan ial, a devenit o fiin care pentru supravie uire trebuia s lupte.

Interesant de amintit este i viziunea despre c derea lui Adam a sfântului Maxim M rturisitorul. Acesta, în Ambigua, sus ine faptul Adam prin gestul s u, ne referim la cel vâr it în Gr dina Raiului, s-a gr bit s creeze în el un mod de stingere a însu irilor Divine: „f Dumnezeu, înainte de Dumnezeu i nu dup Dumnezeu”24. Mai exact din textul sfântului p rinte în elegem c Adam i-a alc tuit de fapt o form proprie de via în sine i pentru sine. Omul a refuzat, putem spune, hrana oferit de Dumnezeu i a ales singur, cu toate a fost avertizat c acel rod este al mor ii, s intre în alterare, în dezagregare, moartea determinând de fapt descompunerea sa, desigur, ca act natural, atras practic, datorit p catului neascult rii. A adar, „moartea tr ie te de atunci în tot acest interval de timp f cândupentru baletul ne pe noi mâncare ei îns i, iar noi nu mai

rturisitorul a în eles cel mai bine destinul omului. Iat ce scrie acesta în Mystagogia: „Omul e o biseric tainic ca unul ce face s str luceasc virtuos prin trup ca printr-un naos partea practic a sufletului prin lucr rile potrivit filozofiei morale.11 (...) Iar printr-o contempla ie anagogic zicea c Biserica e un om spiritual, iar omul o Biseric tainic .”12 În opinia sfântului Grigorie al Nyssei, nuan at pe larg în Despre alc tuirea omului, valoarea omului const : „Nu în asem narea lui cu lumea creat ci în faptul c este f cut dup chipul naturii care l-a creat”.13 adar, dincolo de binecunoscutele teorii antropologice, omul este i va r mâne, poate i pentru urm toarele secole, un mister, o fiin teologic (on theologiko), chiar dac , într-o prim ipostaz a crea iei a fost, f nicio îndoial , „ rân din p mânt” (Fc 2, 7).

Nicolae Cabasila, în Despre via a în Hristos, analizând i el acest concept, face urm toarele preciz ri: „fiindc pentru omul cel nou a fost alc tuit dintru început natura omului, mintea i dorin a au fost cute pentru Acela, minte am primit ca s -L cunoa tem pe Hristos, dorin ca s alerg m spre El, memorie avem ca s -L purt m în ea pe El, fiindc El a fost Arhetipul pentru cele zidite de El. Fiindc nu Adam cel vechi este modelul lui Adam cel nou, ci Adam cel nou este modelul celui vechi.”14 „Omul merge spre Hristos nu numai pentru Dumnezeirea lui, care e elul a toate, ci i din pricina celeilalte naturi a lui”15. Faptul c Hristos s-a întrupat dup c derea lui Adam pe mânt, nu are o importan pentru c El era „mai-întâi-n scut decât toat zidirea”. Adam a fost i el creat dup chipul Fiului Divin i a avut ca destin în area la nivelul de iubire al Arhetipului. Sfântul Maxim M rturisitorul, în spunsuri c tre Talasie despre diferite locuri obscure din dumnezeiasca Scriptur , merge pe aceea i idee, sus inând faptul c : „Aceasta este taina cea mare i ascuns , aceasta este inta fericit pentru care s-au alc tuit toate, acesta este scopul dumnezeiesc gândit mai înainte de începutul lucrurilor, pe care definindu-l spunem c este inta final mai înainte gândit pentru care sunt toate, iar ea pentru nici una. Spre aceast int privind, a adus Dumnezeu la existen fiin ele celor ce sunt”16. A adar, Dumnezeu l-a pl smuit pe om dup natura sa, pentru a-l determina s tind spre forma original . „Chipul lui Dumnezeu” în noi se dovede te un dar teribil i în acela i timp un scop în sine, deoarece în noi are loc un amestec cât se poate de real de divin cu material.

Valentin Serov - Designul cortinei lui NiKolai Rimski-Korsakov - « eherazada»

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tr im niciodat , fiind pururea devora i de ea prin stric ciune”25. De aceea, continu Maxim M r-turisitorul: „cap tul acestei vie i prezente nu este moartea, ci izb virea de moarte”26. Prin urmare, Adam prin gestul s u necugetat a dat mor ii f ptura uman .

De aceea i opinie este i sfântul Grigorie al Nyssei, care sus ine : „Cele pe care le-a luat de la pielea animalului ira ional omul sunt: împreunarea sexual , concep ia, na terea, întin ciunea, al ptarea la sân, hrana, scurgerea semin ei, cre terea de la mic la des vâr it, floarea vârstei, b trâne ea, boala, moartea”27, pe scurt „cugetul trupesc”28.

Prin urmare, continu teologul, în om „s-au amestecat cele proprii naturii ira ionale”29. Via a pe care acesta a câ tigat-o îns este cea material . „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, a a va înflori. vânt a trecut peste el i nu va mai fi i nu va mai cunoa te înc locul u” (Ps. 102; 15, 16). i astfel, ne explic tot sfântul p rinte, trupul a devenit dup c dere „dens i solid”30. Adam înainte de c dere era, conform metaforei sfântului Grigorie Teologul, „gol pentru simplitate”31.

Dup c dere, „omul a rupt contactul lui cu Îngerii”32, ne spune sfântul Grigorie al Nyssei, în La inscrip iile Psalmilor.

Sfântul Maxim M rturisitorul, în Ambigua33, sus ine c între suflet i trup exist o v dit coresponden , de exemplu, între intelect (minte) i sim ul vizual; între dorin e, pofte i sim ul gustativ. A adar, inând cont de aceste aspecte, virtu ile nu sunt ni te simple st ri omene ti, ci propriet i divino-umane. Cele mai cunoscute i de apreciat sunt: cumtarea, dreptatea, curajul, chibzuin a. Astfel, prin unirea chibzuin ei i a drept ii se creeaz în elepciunea (sophia). Dac chibzuin a se creaz din împletirea puterilor intelectuale i ra ionale cu sim ul vizual i auditiv; în elepciunea e alc tuit din toate puterile i sim urile cognitive. Din împletirea curajului i cump rii se na te blânde ea (praotes). Iubirea (agape) este virtutea unificatoare.

Adam în loc s se îndrepte c tre Dumnezeu a ales îndep rtarea sa de Arhietip, astfel p rintele teolog sus ine c : „Prin intermediul trupului, sufletul, mi cat împotriva firii, c tre materie, îmbrac chipul mântesc”34. Produsul acestui chip (morphe) mântesc este via a biologic , ce mai apoi, în urma perpetuei c deri, dezvolt în om dorin ele i în cele din urm patimile.

Omul a fost pl smuit dup chipul lui Hristos, pentru c El este „mai-întâi-n scut decât toat zidirea” (Col. 1, 15), acesta fiind de fapt scopul lui Adam. Cu toate c cei doi nu au fost apropia i istoric, decât la nivel ancestral, acest lucru se dovede te a fi un adev r pre-istoric.

Omul poart în sinele s u via a adamic , adic func iile sale biologice. În acest context amintim binecunoscut axiom a Fericitului Augustin:

Valentin Serov - Ifigenia la Tauris

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

„si homo non periset, Filius hominis non venisset” - „dac omul nu ar fi pierit, Fiul omului n-ar fi venit”. A adar, Hristos, prin întruparea, îngroparea i învierea sa, a creat un „nou Adam”, a pus bazele unui nou început. Iat explica ia dat de sfin ii p rin i: Na terea biologic întru Adam cel vechi face loc adev ratei na teri întru via a ve nic .

Pentru c numai dup Hristos se vorbe te de îndumnezeirea (theosis) omului. Odat ce se instituie în cadrul vie ii acest început, omul cap i „chipul” lui Hristos. Cu alte cuvinte, natura uman , care pân atunci, zicem, fusese steril , se îmbog te cu harul Divin, care devine parte real din Hristos, în noi. Iat câteva exemple în acest sens: „Avem mintea lui Hristos” (2 Co. 2, 16), „Cere i o dovad c Hristos vorbe te în mine” (2 Co. 13, 3) sau „V iubesc în m runtaiele lui Hristos” (1 Co. 7, 40), „Nu mai tr iesc eu, ci Hristos tr ie te în mine” (Ga. 2, 20). În concluzie, din analiza sfin ilor p rin i aminti i anterior se poate limpede observa faptul c omul este un animal îndumnezeit, dup cum îl nume te Panayotis Nellas, care de-a lungul vie ii are practic un singur scop, acela de a deveni un teofor (theoforos), adic o fiin purt toare de Dumnezeu.

1 Panayotis Nellas, Omul - animal îndumnezeit, Perspectiva pentru o antologie ortodox , Sibiu, Editura Deisis, 1999, p. 63, op cit., Atanasie cel Mare, Cuvânt despre Întruparea Cuvântului 3; PG 25, 101B. 2 Ibidem., 3 Ibidem.,apud, Clement Alexandrinul, Pedagogul 2; PG 8, 497B. 4 apud. Panayotis Nellas, Omul - animal îndumnezeit, p. 63, op. cit., Grigorie al Nyssei, Despre alc tuirea omului 4,PG 44, 136BC. 5 Ibidem, op. cit., Greigorie al Nyssei, Despre feciorie 12; PG 46, 369BC. 6 apud. Panayotis Nellas, Omul - animal îndumnezeit, p. 241, op. cit., Maxim rturisitorul, Disputa cu Pyrrhus, PG 91, 304C. 7 Idem., p. 63, op. cit., Anastasie Sinaitul, La crearea omului „dup chip”, PG 89, 1148D-1149A. 8 Idem., p. 241, op. cit, Grigore Palama, Prosopopeea, PG 150, 1361B. 9 Idem., p. 65, op. cit, Atanasie cel Mare, Contra arienilor 2, 78; PG 26, 312 BC. 10 Idem., op. cit., Grigore Teologul, Cuvânt funebru la marele Vasilie, PG 36, 560A. 11 Ibidem., op. cit., p. 243, Maxim M rturisitorul, Mystagogia 4, PG 97, 672B. 12 Ibidem, op. cit, cap.6, 684A. 13 Idem., p. 66, op. cit, Grigorie al Nyssei, Despre alc tuirea omului 16, PG 44, 180A. 14 Idem, p. 70, op. cit, Nicolae Cabasila, Despre via a în Hristos 6; PG 150, 680A. 15 Ibidem., 16 Idem., p. 72, op. cit., Maxim M rturisitorul, spunsuri c tre Talasie despre diferite locuri obscure din dumnezeiasca Scriptur 60, PG 90, 621A. 17 Idem, p. 63., 18 Idem., p. 74, op. cit., Atanasie cel Mare, Împotriva arienilor II, 67, PG 26, 289C. 19 Ibidem., 20 Idem., p. 79, op. cit., Epifanie al Ciprului, Panarion 64, 18, PG 41, 1197D. 21 Idem., p. 80, op. cit., Metodiu din Olimp, Aglaofon sau despre Înviere 1, 38, p. 129.

22 Ibidem, op. cit., Grigorie al Nyssei, Despre feciorie 12, PG 46, 373C. 23 Ibidem., 24 Idem., p. 81, op. cit., Maxim M rturisitorul, Ambigua, PG 91, 1157A. 25 Ibidem., 26 Ibidem., 27 Idem., p. 82, op. cit, Grigorie al Nyssei, Despre suflet i înviere 18, PG 44, 192BC. 28 Idem., p. 83, op. cit, Grigorie al Nyssei, Despre feciorie 12 PG 46, 376B. 29 Idem, p. 84, op. cit, Grigorie al Nyssei, Cuvânt la cei adormi i, PG 46, 524D. 30 Ibidem, 532C. 31 Idem, p. 84, op. cit, Grigorie Teologul, Cuvântarea 45 la Sfintele Pa ti 8, PG 36, 632C. 32 Idem, p. 85, op. cit, Grigorie al Nyssei, La inscrip iile Psalmilor 2,6; PG 44, 508BC. 33 Idem, p. 84, op. cit, Maxim M rturisitorul Ambigua, PG. 91, 1248A1249C. 34 Ibidem.,

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Marian HOTCA

strada hornului pe strada aceasta copiii sunt de fum mai mult decât atât ei au întunericul în sânge soarta le-a esut în inim funingine când s-au n scut apoi le-au dat drumul rând pe rând pentru a nu avea to i aceea i vârst în ploaia ora ului galben ca s -i ard cenu a pân la sânge uneori în dimine ile cu ploi superficiale de toamn târzie le aud r nile nedeslu ite coapte prin cine tie ce parte a corpului azi a început s doar i amurgul cerul are o febr exploziv e aproape ro u cu pete de sânge înnegrit i totul devine un topos inexplicabil aflat la hotarul pietrei topite cu via a ce sare din p mântul gol apoi se las înc o sear pe strada aceasta un fum greu ne îmbr eaz ultimele oase copiii r mân aceea i cenu anonim scânteind numai ni te vise arse ce nu le va auzi nimeni

fum ne-a i repro at c v-am respirat tot aerul a c ne cerem iertare i ne desprindem de timp e pentru prima dat când ne continu m iluziile cu alte întreb ri delirante cerul îmbibat în galben ne adânce te în noi uitarea vrem s fim i noi copii de fum mânc m doar frunze negre toamna moartea crengilor arse ne înt reasc din nou idealurile atunci ar fi mai bine s strig m prin scrum starea real a vie ii dar nimeni nu ne va sufla niciun cuvânt din primul nostru trecut avem fiecare câte un start imperfect i brusc cineva binevoitor ne r ce te în lume ne g sim calea e firesc c dup atâta a teptare printre

pietrele anonime ne place s c lc m totul în picioare noi, piese de decor înc tu ate în vremea ce ne-a mai r mas

ereditate singur tate - un pas de vals îmbâcsit te-am a teptat înainte de a m na te pe linia unde scriu c toria mea prin via golul cuvintelor se umple doar de t cere surâd în lini tea ars ca un bob blajin de fasole ce sângereaz în inima lui neîncol it ziua de mâine gârbovit în oase o a tept i pe ea s treac subtil prin cenu a r mas în noi e atât de goal piatra într-însa când e atâta t cere i singura boal ce m încânt transmis ereditar chiar din sânul lui Adam e numai moartea

cercuri sunt zile în care toate lucrurile din jurul meu sunt doar cercuri goale i vreau s m ascund într-un col de înger sau într-un ungher plin de praf dar nu mai g se ti nici zim ii fermoarului în ordine de când am umbra îngreunat cu nervi ploaia nu are niciun efect asupra a tept rilor galbenul pudrat în suflet e doar un element decorativ îmbâcsit ce- i prelunge te plictiseala

în fâlfâirea aceasta obi nuit vom curge împreun prin zile lungindu-ne spaima de vreme în orice lume nem surat o nou poveste se scrie n uc ora ul plutind într-o cea suspect îl vâd diluându-se în miros de benzin i oamenii trec m surând umbrele reci sau poate numai eu singur îmi caut o traiectorie pe drumul acesta cu insomnii

rug ciune într-o zi ne vom asem na mai mult cu firele de iarb unii vom avea simplul noroc devenim fire de iarb pe propriul nostru mormânt i-acest lucru chiar va fi o minune a mai crescut o prim var în mizeria strâns în noi c ci peste tot se termin într-un mod absurd armonia i mai aproape i mai departe timpul î i r sfir secundele r sfirate în regretele vinete am respirat o ultim t cere învechit în oase i nu tiu de ce t lpile mele devin din ce în ce mai neumblate poate a venit doar vremea sapi adânc în mine o rug ciune

cer atât de albastru e cerul simultan cu sine însu i o îmbr are nedus la cap t pentru stolurile de suflete culcate în amurg

i dac ar mai fi noapte prin vreme putea dilua în apa din ochi sensuri exacte i inexacte pentru a descoperi pe o singur latur adev rul pân într-o diminea

soarele coco at într-un ceas de veghe tremur cum inima unui porumbel pietrificat în odihn

insomnie

zilele scrise r mân amintiri pentru viitor o conexiune între ochii orbi ce-au blestemat lumina stignit în palme

prim vara aceasta îmi va spune c cerul e doar o arip de vânt învechit printre punctele cardinale

poem

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constantin MIU

„Dispute parlamentare” @în |iganiada Dup ce Vlad-vod d iganilor „slobozie,/ Arme -o laturi de mo ie”, ace tia se strâng i poart discu ii înfocate în privin a formei lor de guvern mânt. Asemenea dispute nu sunt departe de cele din CPUN-ul din 1990, când „oamenii politici” de atunci, ca i cei din epopeea lui Budai-Deleanu, î i descoper voca ia oratoric . În iganiada, un mucalit este de p rere c „rânduiala” asupra c reia vor s se hot rasc iganii contravine vie ii lor de nomazi, în sensul c i-ar pierde libertatea: „Unul zicea c nu-i trebuin / De-a face vreo rânduial în ar ,/ C ci, dup dreapta socotin ,/ Toat rânduiala-i o povar / i nu s-ar c dea s se supun / Ei la nimene de voie bun .” „Parlamentarii” din iganiada se grupeaz în dou tabere: una, avându-l în frunte pe Baroreu, sus ine monarhia, cealalt , cu Slobozan la timon , este adepta republicii. Rând pe rând, purt torul de cuvânt al fiec rei tabere face apologia formei de guvern mânt preferate, ar tând totodat i dezavantajele celei pe care nu o agreeaz . Bun oar , dând exemple din istorie precum i din Sfânta Scriptur i considerând c monarhul este unsul lui Dumnezeu pe p mânt, Baroreu consiliaz adunarea s se orienteze spre monarhie: „Un monarh v sf tuiesc,/ Ori sub ce numire i porecl ,/ S pune i pe tronul ig nesc”. Spre a fi mai conving tor, apologetul monarhiei dezv luie cei va a tepta pe cet eni dac se vor orienta spre republic . O atare form de guvern mânt nu poate asigura drepturile i libert ile cet -

Serov - Petru II i Regina Elisabeta

ene ti, pentru c cei rapace vor spolia f jen , la ad postul legilor: „Republica-i arin pustie;/(...) Cel puternic r pe te în t rie,/ C nul contene te nici o lege;/ A a venitul deob te piere/ Între mei multe pace ghiere.” Ca un parlamentar al zilelor noastre, Slobozan î i începe discursul pe un ton v dit negativist. El pune la îndoial monarhia ereditar . Rar s-a întâmplat ca un monarh luminat s aib urma i demni: „Dar cum vor fi a lui fii i nepo i?/ Oare fivor ca i-al lor rinte/ A a buni, drep i, a a cu minte?” Pericolul cel mai mare este acela c monarhia poate degenera în despotism: „Din monarhia cea mai deplin / Despo ia în urm fu n scut .” Republicanii - precizeaz Slobozan - indiferent de avere se bucur de acelea i drepturi i libert i: „În republic omul s ridic / La vrednicia sa cea deplin ,/ Fie de vi mare sau mic ,/ Aib avu ie mult sau pu in ,/ Totu i asemenea drepturi are.” Dac într-o republic to i cet enii sunt egali în fa a legii (un articol din Constitu ia votat în 1992 stipuleaz c „Nimeni nu-i mai presus de lege!”), în monarhia l udat de Baroreu „Cet enii acolo-s gloat / (...) Ce-i hot rât numai s se erbeze,/ Pre dreg torii s i s îmbuibeze.” Observa iile sunt valabile i ast zi.

La un moment dat, discursul lui Slobozan schimb accentele polemice (perfect îndrept ite pentru un bun orator) în ironie i chiar batjocur .

Emblemele monarhiei sunt turma i p storul: „Împ ia monarhiceasc / S poate asem nare cu o turm / De oi care într-un ima s pasc ,/ Iar monarhul ca un p curariu”. Îns un asemenea „p curariu” nu se sfie te s i mulg oile: „P curariul mulge oile sale/ În toate zilele i cea mai bun / Hran a mieilor ia...” Asemenea vorbe parc ar fi rostite cu mânie proletar de c tre liderul PRM, dezl uit împotriva „p curarilor” (baronilor) din PSD. Pozând în raisonneur, Janal u î i declin neutralitatea (într-o not subpaginal ): „...eu nu voi l uda nice pe o st pânie, nice o voi def ima, ci numai voi ar ta cele bune i rele ce s afl în st pânia monarhiceasc i democraticeasc .” Remarc m conservatorismul personajului - un Zaharia Trahanache avant la lettre. Ideile lui Janal u sunt formulate în spiritul ideologiei iluministe, al c rei adept era însu i Budai-Deleanu. Spre pild , el cere ca reforma institu iilor statului, indiferent de forma de guvern mânt, s înceap mai întâi cu instruc ia tinerilor: „... unul care va s a eze vreo st pânie în norod trebuie mai întâi s aduc întru norodul acela obiceiuri bune, adic (...) s înceap de la cre terea tinerilor, s rânduiasc coale i înv -tori de norod...” Adept al teoriei dreptului natural, Janal u op-teaz pentru „legi bune i drepte”, iar dreg torii s nu- i mai cumpere func iile i s fie ale i pe un termen limitat, spre a se împiedica abuzul de putere: „...prin alegerea deob te s fac/ To i dreg torii i pân’ la vreme/ Hot rât , apoi iar s desfac”. S ne amintim disputele din Parlamentul postdecembrist, care mai de care mai înfierbântate, referitoare la limitarea mandatului preedintelui doar la dou legislaturi, dup ce mai înainte toat lumea cunoscuse circul realegerii „celui mai iubit fiu al poporului”. Iat i la 195 de ani de când iganiada a fost compus , politichia surprins de autor î i g se te destule coresponden e în cea din zilele noastre.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Unicit[\i gregare (6/16) continuare din nr. 81 Oamenii fiind diferi i, urm resc insistent, chiar cu înver unare, se diferen ieze din cât mai multe puncte de vedere, mai ales ca frumuse e, elegan , avere, venituri, reziden , preg tire, cultur , func ii, rela ii i stil de via , pozi ia dobândit astfel, constituind statusul social. În m sura în care statusurile sociale sunt consistente, coerente i echilibrate, în aceea i m sur ele se delimiteaz i devin complementare, deci, interdependente, precum statusul de profesor cu cel de elev/student, cel de medic cu cel de pacient, rezultând c statusurile respective sau generat în mod complementar unul pe altul i ele pot exista numai în reciprocitate.

Prin interdependen , statusurile se integreaz în institu ii sociale, precum statusurile de profesor i de elev în institu ia educa iei, cele de medic i de pacient în institu ia medicinii. i, cum institu iile sunt, prin func iile îndeplinite, tot complementare, ele se constituie ca ansambluri sociale interdependente, prin care societatea se organizeaz (structureaz ) ca un întreg func ional, transformânduse, astfel, în sistem social, apt s func ioneze i s d inuiasc prin sine însu i.

Dac îns , statusurile profesionale se creeaz prioritar pe baz de favoritisme (nepotisme, „pile”, rela ii), a a cum s-a întâmplat în

Valentin Serov - Portretul marelui duce Pavel Aleksandrovich

timpul comunismului în societatea româneasc , nu în func ie de poten ialul indivizilor, ele se constituie în mod fals i, prin integrare cu celelalte statusuri, le falsific pe toate. i, cum statusurile sociale falsificate se raporteaz unele fa de altele întro fals complementaritate, rezult un mod fals de structurare a societ ii, prin care aceasta î i falsific îns i condi ia de sistem i func ionalitatea. Din aceste motive, comunismul sa autopr bu it, iar tranzi ia, ca proces de defalsificare, fiind f precedent în istorie, este imprevizibil în evolu ie i finalitate.

Individul, fiind viu, socialmente se mi permanent, dar nu cum îi trece prin cap, ci, sub presiunea societ ii, conform statusului s u, motiv pentru care el este nevoit s practice modelele de comportament specifice acestuia - diferen iate îns , atât în func ie de statusul partenerilor de interac iune, cât i de circumstan ele interac iunii - comportamentul conform statusului constituind rolul social.

Realizarea rolului depinzând de status, dar prin intermediul individului, este clar c unicitatea personalit ii acestuia confer realiz rii rolului o not personal , prin care raportul de dependen fa de status devine relativ, fiind plauzibil c realizarea rolului depinde de posibilit ile native ale individului, de modul în care acesta a fost preg tit pentru rol, de semnifica ia rolului în mediul respectiv, dar mai ales de gradul de identificare a individului cu grupurile în care î i manifest rolurile, rolul cel mai important fiind determinat de grupul cu care el se identific total, astfel încât acesta poate deveni scop al vie ii sale, a a cum este familia pentru majoritatea adul ilor.

Fa de toate acestea, trebuie inut cont c , dac unul dintre roluri îl dep te pe individ, tensionânduise, astfel, resursele fizice, psihice i de timp, sau dac individul nu se reg se te afectiv întrun anumit rol, tensionânduise, astfel, resursele emo ionale, el risc s fie marcat de tensiuni de rol, iar dac individul joac simultan roluri concurente, precum cele de la serviciu cu cele domestice, sau roluri incompatibile, precum cele de vedet cu cele domestice, el risc s fie marcat de conflictele interroluri.

Chiar i în cazul în care rolurile se deruleaz strict succesiv, derularea fiec rui rol risc s fie afectat de conflicte interne, intrarol, cauzate de: discrepan a dintre idealul de rol de la momentul model rii individului i modul real în care se practic rolul; participarea individului la mai multe grupuri, cu valori, modele i moduri divergente de interpretare a rolurilor; incompatibilitatea dintre poten ialul nativ al individului i cerin ele rolului atribuit, precum în cazul timizilor promova i în func ii de conducere.

O situa ie special de conflict intrarol se provoac atunci când indivizii proveni i dintr-o popula ie cu personalitate de baz (na ional ) slab , a cum sunt românii, ocup statusuri sociale de for , a cum sunt cele de manager, magistrat i poli ist, incompatibilitatea dintre sl biciunea lor de personalitate i cerin ele de for ale statu-

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiind, în stadiul preindustrial, înapoiat , a fost vag structurat . Din acest motiv, în societatea româneasc na existat aristocra ie i, deci, comunit ile române ti (satele, târgurile), neavând st pân, au r mas atât f autoritate, predestinânduse, astfel, anarhiei, cât i f modele valorice, predestinânduse, astfel, stagn rii.

Anarhia i stagnarea din stadiul preindustrial, fiind, deci, structurale, au afectat structurarea societ ii, inclusiv în stadiul industrial, motiv pentru care în societatea româneasc , în timpul capitalismului, liberalismul de pia sa pervertit în libertinism de jaf, iar în timpul comunismului, „centralismul democratic” sa pervertit în jaf centralizat. În esen , în societatea româneasc , în urma vechiului capitalism a rezultat, prin exploatare economic , o mas s rac material, categorisit prin sufixul „-ime”, de fosta protipendad , ca cime, iar în urma comunismului a rezultat, prin sp larea creierului, o mas rac cu duhul, categorisit i ea tot prin sufixul „-ime”, de noii parveni i, capulime. Aceast categorie este atât de inconsistent încât se automarginalizeaz , motiv pentru care ea nu conteaz ca strat social i, deci, societatea, în loc s se stratifice, se polarizeaz într-o margine amorf , jefuibil la discre ie, i un vârf ascu it, de jefuitori discre ionari. i, cum o asemenea polarizare este atât disfunc ional , blocând evolu ia societ ii, cât i periculoas , riscând s arunce societatea în haos, devine plauzibil c societatea româneasc va putea s se stratifice conform unui model func ional - în care clasa de mijloc s fie atât de consistent , încât s descurajeze excesul celei de sus i s stimuleze progresul celei de jos -, atunci i numai atunci când apari ia clasei de mijloc nu va mai fi trenat de existen a categoriei amintite, adic , numai dup ce, prin legea firii, vor disp rea categoriile etichetate ca na pa, ca pulime i urma ii urma ilor lor. Aceasta se va constata doar atunci când, premerg tor i în zilele de 14 octombrie1, la Ia i, i de 26-27 octombrie2, la Bucure ti, nu se va mai târî jalea întunericului de mas .

De i este mult pân s se ajung la aceast stare, totu i, i în societatea româneasc se constat c , în lupta permanent pentru în area sau cel pu in pentru men inerea statusului social, unii oameni au capacitatea de a- i în a statusul, în timp ce al ii nu o au nici car pe aceea de a i-l men ine, fiind nevoi i s coboare social, acest proces de urcare-coborâre în structura societ ii constituind mobilitatea social . În cazul individului, mobilitatea social depinde, pe de o parte, de cerin ele func ionale ale societ ii de modificare a structurilor i de flexibilitatea structurilor de a se modifica conform cerin elor func ionale, iar, pe de alt parte, de capacitatea individului de a i modifica pozi ia social pe m sura cerin elor func i-onale i a flexibilit ii structurale, deci, pe m sura oportunit ii.

Dar, cum structura se dovede te flexibil , când se trece de la practica tradi ional de motenire a pozi iilor sociale, deci, de la imobilitate social , la atribuirea func ional , dup merit, a acestora, rezult c în momentul în care societatea accept c derea social a indivizilor din clasele privilegiate, ea trece testul de flexibilitate i devine o societate deschis .

La stadiul de societate deschis , societatea i poate încadra func ional pozi iile cu indivizi valoro i, devenind, astfel, tot mai performant , iar indivizii se pot împlini performant, devenind, Domotcanovo

surilor respective constrângându-i spre un mod caricatural de i juca rolul. i, fiindc ansamblul statusurilor de o anumit specializare constituie o institu ie, este cert c un ansamblu de statusuri ai c ror ocupan i î i joac rolul în mod caricatural, în loc s structureze o institu ie, improvizeaz o butaforie i, deci, în loc s presteze, se sc lâmb ie, convertindu- i func iile în disfunc ii sau chiar în antifunc ii. Astfel, se poate explica de ce în societatea româneasc sunt înc multe cazurile în care poli ti, procurori i judec tori presteaz în batjocur sau se manifest ei în i, în stil mare, ca infractori. Într-o asemenea societate, dramatismul traiectoriei existen iale atinge frecvent paroxismul, atât în cazul tinerilor, prin imposibilitatea de a dobândi un status social i, deci, de a juca vreun rol, cât i în cazul vârstnicilor, prin pierderea cu mult anticipat a statusului social i, deci, imposibilitatea de a mai juca vreun rol. i, cum prin legea firii, în orice om normal pulseaz nevoia - pentru a se sim i util i, deci, înc viu - de a juca un rol, este plauzibil c o parte semnificativ a tinerilor, vârstnicilor i chiar i a adul ilor este socialmente condi ionat s încerce s joace vreun rol, inclusiv tatonând traiectorii deviante i delincvente, aceste fenomene de deturnare existen ial fiind printre cauzele agrav rii st rii etichetate în „noua democra ie” ca na pa, ca pulime i, prin aceasta, a supraaglomer rii închisorilor din România.

De i societatea româneasc se prezint astfel, inclusiv în cadrul acesteia se constat un proces de stratificare. Acest proces, conceptualizat ca stratificare social , este multidimensional, incluzând criteriile de clas (economic), în eles atât ca avere, cât i ca venituri; de status (prestigial), în eles, atât ca importan a ocupa iilor, cât i ca durat i consisten a preg tirilor; de putere (politic), în eles, atât ca poten ial de a convinge, cât i de a constrânge.

De i metodele de ierarhizare prezentate par apte s clasifice riguros, totu i, trebuie inut cont c exist ocupa ii considerate inferioare, precum cele din salubritate, f presta ia c rora inclusiv mari comunit i ar s ri în aer în doar câteva zile i c , deci, se impune ca ocupa iile s fie privite i interpretate inclusiv sistemic, în complementaritatea lor func ional .

Consisten a stratific rii sociale, depinzând de maturitatea cultural a societ ii, devine explicabil faptul c societatea româneasc

Valentin Serov - Octombrie.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

astfel, tot mai valoro i. Complementaritatea creat în acest fel între individ i societate genereaz atât echilibrul dinamic, apt s previn convulsiile specifice mi rilor egalitariste, cât i un nou sistem de valori, bazat pe preg tire, carier , cultur i prosperitate. În societatea contemporan , flexibilitatea structurilor constituind deja un „dat” istoric, rezult c mobilitatea social depinde de oferta de ocupa ii i, respectiv, de poten ialul indivizilor de a r spunde acesteia. Dar, cum poten area indivizilor pe m sura ocupa iilor se realizeaz prin educa ie, devine evident c aceasta constituie vectorul de leg tur dintre individ i ocupa ie, deci, mijlocul de realizare, nu determinantul mobilit ii sociale.

Condi ionarea social a mobilit ii individului este atât de mare, încât orice societate stratificat se define te prin existen a unei probabilit i determinate de a prevedea statusul unui individ la un moment dat, pe baza cunoa terii statusului s u ori al familiei sale la un moment anterior, ceea ce în limbaj popular se poate parafraza prin expresia „spune-mi ce e ti sau de unde provii, ca s i spun ce vei fi”. Din aceast probabilitate reiese m sura în care structura social determin structura educa ional i, prin aceasta, structura ocupaional , respectiv m sura în care inegalitatea social determin inegalitatea anselor i, în consecin , perpetuarea inegalit ii. În România, industrializarea comunist a stârnit o mobilitate social uria , dar statusurile dobândite astfel, chiar i cele înalte, de inginer, de economist, de profesor, - manifestânduse, conform principiilor comuniste, necompetitiv, deci, în mod nevaloric, i, conform practicii comuniste, sub presiunea discre ionar a activi tilor i securi tilor, deci, în mod antivaloric - sau devalorizat la nivel de roluri de mici func ionari i chiar de muncitori necalifica i, pentru corvezi în agricultur , construc ii i salubritate. În acest fel, mobilitatea social , constând în ob inerea de diplome, nu de statusuri sociale autentice, a fost o mobilitate aparent , care, creând indivizilor anumite preten ii de status, dar nu i posibilit ile de rol de a i le satisface, a dus la forfecarea i pr bu irea motivaional a acestora într-o apatie ce pare de neurnit, chiar i la atâ ia ani de la Revolu ie.

De i unele statusuri sociale vitale, precum cele din medicin , iau putut practica rolurile, inându-se cont îns , c aceasta sa produs în condi ii de întârziere informa ional i tehnologic de ordinul deceniilor fa de nivelul mondial i, respectiv, în condi ii de salarizare ce au convertit deontologia în lichelism, rezult c i în aceste cazuri mobilitatea social ascendent a fost, într-o m sur semnificativ , tot aparent .

Fiind plauzibil c dac în societatea româneasc mobilitatea social s-ar manifesta ca într-o societate dinamic , ar exista ansa ca ponderea categoriilor etichetate ca na pa, ca pulime s scad i, deci, s se diminueze i efectele trenante ale iner iei lor statice asupra dinamicii societ ii.

Dar, din moment ce în societatea româneasc , dup Revolu ie, au parvenit, prin îmbog ire, preponderent mitocanii, este clar c , îmbog indu-se, mitocanii n-au mai resim it constrângeri materiale i, astfel, nici constrângeri comportamentale, comportându-se exact „a a cum vrea mu chii lor”, adii mai mitoc ne te, ceea ce înseamn c , prin parvenire, mitocanii nu se emancipeaz ,

55

ci se hipermitoc nizeaz . adar, sub avalan a hipermitoc niz rii, societatea româneasc este, la nivel central, strivit de c lcâiul clanurilor de cumetrie, iar la nivel jude ean i local, închis în feudele noilor baroni, prin puterea de antaj are pe care o au ace tia de a acorda aloca iile sociale, inclusiv unor „s rmani” cu Mercedes i „orbi” a i ai volanului, în func ie de interesele lor electorale, rezult c starea de na pa, de pulime este supus programatic perpetu rii ca iob gime electoral , partidele populiste fiind sigure de fertilitatea exploziv i imunitatea la înv tur , calificare i munc ale acestor mase i deci, de manipularea lor discre ionar . Într-un asemenea cadru, ara se prezint ca o scen generalizat de dezm perpetuu, scen de pe care clanurile de cumetrie, ga i amantlâc se dedau la spectacole de cea mai grotesc factur ; jefuiesc pe fa în propor ii de feude; se însc uneaz în func ii i pe salarii de pr d; se împopo oneaz cu cele mai înalte titluri academice i ordine de stat; se trimit unii pe al ii în excursii de stat pe tot globul; i savureaz zgomotos patriotismul în concedii exotice; strig în gura mare, chiar i în fa a justi iei, c sunt mafio i, toate acestea derulându-se ca i cum ara a fost predestinat s le fie prad .

Dar, pentru c nu întreaga popula ie a rii este în stare de iob gime electoral , au început s se manifeste proactiv adul i i vârstnici cu spirit tân r i s ap tineri cu voca ia adev rului, libert ii i demnit ii, ap i de judec i, opinii i op iuni exprimate ra ional, franc i civilizat, inclusiv prin mitinguri i mar uri grandioase, cu poten ial atât de re-de teptare a tr irilor de unitate i identitate na ional , cât i de refacere a prestigiului interna ional. Marile mitinguri i mar uri relevând c societatea este scindat valoric între o parte evolutiv i una stagnant , este clar c rezultanta vectorial a orient rilor celor dou p i determin direc ia viitorului României, ori de pr bu ire în mârl nie, ori de ascensiune spre civiliza ie. i, cum, la momentul public rii c ii, partea evolutiv , dar i manifest , s-a dovedit a fi doar de aproximativ 5%, este cert c vectorul viitorului României mâne, pe durat impredictibil , blocat în mârl nie, ascensiunea spre civiliza ie fiind trenat atât de raportul supraunitar dintre na teri i decese din rândurile p ii stagnante, cât i de vulnerabilitatea la manipulare populist a acesteia.

1 2

Pelerinaj la moa tele sfintei Parascheva Pelerinaj la moa tele sfin ilor Dmitrie i Dmitrie cel Nou

Valentin Serov -

ranc în car

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Lucre]ia BERZINTU (Canada)

Interviu cu Mihai Eminescu

Domnul Mihai Eminescu va r spunde la câteva întreb ri jurnalistice, având în vedere c a fost i ziarist timp de ase ani la cotidianul „Timpul”, începând din toamna anului 1877.

1. Lucre ia Berzintu: - Care este p rerea dumneavoastr despre politica ce se face în România?

Mihai Eminescu: - „P rerea mea individual , în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e c politica ce se face azi în România i dintr-o parte i dintr-alta e o politic necoapt , c ci pentru adev rata i deplina în elegere a institu iilor noastre de azi ne trebuie o genera iune ce-avem de-a o cre te de-acu-nainte. Eu las lumea ca s mearg cum îi place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele rii e cre terea moral a genera iunii tinere i a genera iunii ce va veni. Nu caut adep i la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ine ca la el însu i.” (a) 2. În ce ar consta interesul pentru patria noastr ?

- „Interesul practic pentru patria noastr ar consta, cred, în înl turarea teoretic a oric rei îndrept iri pentru importul necritic de institu ii str ine, care nu sunt altceva decât organiza ii specifice ale societ ii omene ti în lupta pentru existen , care pot fi preluate în principiile lor generale, dar a c ror cazuistic trebuie s rezulte în mod empiric din rela iile dintre popor i ar . Nu m pot pronun a acum mai pe larg asupra acestui subiect, el mi-a ocupat îns cea mai mare parte din cugetarea proprie i din studii.” (b) 3. De-a lungul anilor, societatea româneasc s-a lovit i de anumite nulit i politice. Jurnali tii români au scris, direct, despre numeroase cazuri de putregaiuri din sistem, investigând diferite cazuri de corup ie .a. Ce p rere ave i despre limbajul jurnali tilor români, folosit în articolele lor, contra unor ale i ai no tri, care, în loc s vad de interesele poporului român, mai degrab î i v d de interesele personale?

- „Suntem noi oare de vin dac adev rul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodat a fi foarte urbani - ce folos? Adev rul simplu, descoperirea simpl a ne tiin ei i a m rginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simpl . Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezint . Compararea între ceea ce sunt într-adev r, nimica toat , i ceea ce reprezint , demnit i înalte ale statului, exciteaz deja râsul i ironia cititorilor, încât o vin din partea noastr , o inten ie de a ponegri, nu exist defel.” (c) 4. Care este tiin a guvern rii, vis-à-vis de natura poporului nostru?

- „Natura poporului, instinctele i înclin rile lui mo tenite, geniul lui, care adesea, necon tiut, urm re te o idee pe când ese la r zboiul

vremii, acestea s fie determinante în via a unui stat, nu maimu area legilor i obiceielor str ine. Deci, din acest punct de vedere, arta dea guverna e tiin a de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se afl i a-l face s mearg lini tit i cu mai mare siguran pe calea pe care-a apucat.” (d) 5. Ce solu ie ar fi contra tuturor relelor din România?

- „Un singur remediu exist în adev r în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toat rigoarea, cu tot exclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adev rului; adev rul, acest corelat intelectual al muncii. Dar munc , nu nimicuri, nu mânare de mu ti la ap ; i adev r, nu fraze lustruite i negustorie de vorbe.” (e) 6. Despre influen a înv mântului asupra caracterului, ce ne pute i spune?

- „Ar fi de prisos a discuta teza c omul e în esen a lui o fiin eminamente ideal . Ceea ce face un om de bun voie, sub impulsul naturii sale morale, nu seam nicicând cu ceea ce face silit, numai pentru plat sau numai pentru câ tig. Se vede dar cât importan are educa ia care tocmai îl deprinde a face de bun voie, f speran de plat sau team de pedeaps , ceea ce e bun, drept, adev rat. Înv tura numai ca atare nu are a face cu cre terea. Înv ând pe de rost numirile tuturor ora elor de pe p mânt i toate formulele chimice, toate numele speciilor de plante i de animale, aceast mas de cuno tin e, oricât de nou ar fi pentru o inteligen , n-o fac nici mai iubitoare de adev r, nici îndemânatic de a judeca i de a distinge drept de strâmb. Înv tura consist în mul imea celor tiute, cultura în multilateralitatea cuno tin elor, cre terea nu consist nici întruna, nici într-alta. Ea consist în influen a continu pe care o au lucrurile înv ate asupra caracterului i în disciplinarea inteligen ei.

Când aceste dou lipsesc, oricât de multe i-ar fi apropiat capul în mod mecanic, omul simte în sine un gol moral, care din toate e cel mai insuportabil i care conduce mintea nedisciplinat la cele mai triste abateri.” (f)

Bibliografie: (a) G. C linescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. III, p.44, Ed. Minerva, Biblioteca pentru to i, Bucure ti, 1985; (b) Eminescu, Opere, vol. XVI, p.46. Coresponden a. Documentar.

Ed. Academiei, Bucure ti, 1989; (c) Eminescu, Opere, vol. XVI, p.46. Coresponden a. Documentar.

Ed. Academiei, Bucure ti, 1989; (d) Eminescu, Opere, vol. X, p. 30, publicistic 1 noiembrie 1877, Ed. Academiei, Bucure ti, 1980; (e) Eminescu, Opere, vol. III, p. 146, publicistic 1882-1883, 18881889, Ed. Academiei, Bucure ti, 1985, (f) Eminescu, Opere, vol. XI, p. 307, publicistic 17 februarie - 31 decembrie 1880, Ed. Academiei, Bucure ti, 1984 Sursa: ro.wikipedia.org.

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Decebal Al. SEUL

Sub bradul singuratic Ghio iu se trezi, cu noaptea-n cap, i- i trase pe el hainele ponosite, de furc dându-i noji ele de la opinci. Cu bascul bine îndesat pe chelia lucioas i cu nelipsita-i plas în balans pe unul din umeri, î i l fata înc prieten cu somnul i strecurându-se printre grohoti urile colibei se cufund în br di . În br di ul, încre it de o pal de vânt, desf urat pân sub stâncile care tronau împrejurimile ca ni te spin ri de dinozauri.

Omul începu deja s scotoceasc cu b ul pe stratul de mu chi pân i dezveleau p riile la tot pasul. Erau atâtea c le putea c lca.

Cre teau peste noapte. „Tii... i azi am atâta baft !” exclam culeg torul de hribi.

Sumedenia ciupercilor era l sat pe seama norilor radioactivi. Îns pu ini oameni din Br di a î i chinuiau mintea cu vreo explica ie. i nici Ghio iu nu- i fr mânta mintea cu a a ceva.

Invazia hribilor! Într-o zi aduna bure i, de invidiat pentru banii cu carei dr muia existen a în sezon dar i pentru mai mult timp. tia cu ochii închi i locurile „norocoase”.

Erau dolofani, c rno i i numero i ca niciodat . Tot culegându-i nimeri din nou sub stejarul singuratic, înfipt cu r cinile într-o stânc , la umbra ruia prin tinere e g sise într-o co arc un prunc, ipând. Fiind burlac pe atunci (ca i acum) îi f cuse acte-n regul i-l crescuse-n ad postul lui nat de pe malul râului uneori nebunatic.

Copilul de alt dat era acum o fat bine împlinit . Î i spuneau înc „tat ” i „fata mea” dormind în paturi separate. Pân ce, îngenuncheat de ecoul unei porniri l untrice, ecou cu rezonan e mai vechi, se mut în patul ei. F cuse asta doar tiut de Cel de Sus. Colind apoi codrii cu i mai mult furie. Cerul devenise posac i chiar st pânit de neguri.

Acum Ghio iu se reîntorcea cu tafâlca aproape goal . i-n miez de noapte sc rar fulgerele, furtuna sc pat din ânile cerului rostogoli coliba care fu înghi it de puhoiul hulpav.

Valentin Serov - Lac lâng p dure

57

Calendar - Iunie 1.06.1865 - s-a n scut Constantin Stere (m. 1936) 1.06.1950 - s-a n scut Tudorica Mihalache 1.06.1956 - s-a n scut Mircea C rt rescu 1.06.1958 - s-a n scut Gheorghe Tru 1.06.1959 - s-a n scut Cristian Popescu (m. 1995) 1.06.2004 - a murit George Muntean (n. 1932) 2.06.1816 - s-a n scut C. A. Rosetti (m. 1885) 2.06.1939 - s-a n scut Romulus Guga (m. 1983) 2.06.1964 - a murit D. Caracostea (n. 1879) 3.06.1922 - a murit Duiliu Zamfirescu (n. 1858) 3.06.1934 - s-a n scut Andi Andrie 3.06.1949 - s-a n scut Ioan epelea (m. 2012) 3.06.1952 - s-a n scut Ioan Buduca 3.06.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 4.06.1948 - s-a n scut Paul Drogeanu 4.06.1961 - a murit Alice Voinescu (n. 1885) 5.06.1779 - s-a n scut Gheorghe Laz r (m. 1823) 5.06.1871 - s-a n scut Nicolae Iorga (m. 1940) 5.06.1903 - s-a n scut tefan Roll (m. 1974) 5.06.1948 - s-a n scut Aureliu Goci 6.06.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m. 1991) 6.06.1944 - s-a n scut Mariana Vartic 6.06.1949 - s-a n scut Felix Sima 7.06.1921 - a murit Luca Ion Caragiale (n. 1893) 7.06.1939 - s-a n scut Marin Be teliu (m. 2010) 7.06. 2011 - a murit Mircea Iorgulescu (n. 1943) 8.06.1885 - a murit C.A. Rosetti (n. 1816) 8.06.1933 - s-a n scut Cristina Tacoi (m. 2010) 8.06.1935 - s-a n scut Victor Frunz (m. 2007) 8.06.1938 - a murit Ovid Densu ianu (n. 1873) 10.06.1853 - s-a n scut Ion Pop- Reteganul (m.1905) 10.06.1896 - s-a n scut Alexandru Busuioceanu (m. 1961) 10.06.1979 - a murit Aurel Baranga (n. 1913) 11.06.1946 - a murit Sofia N dejde (n. 1856) 11.06.1995 - a murit George Usc tescu (n. 1919) 12.06.1916 - s-a n scut Alexandru Balaci (m. 2002) 12.06.1922 - s-a n scut Petru Vintil (m. 2002) 12.06.1929 - s-a n scut Irina Mavrodin (m. 2012) 12.06.1954 - a murit N. Davidescu (n. 1886) 12.06.1977 - a murit F. Brunea-Fox (n. 1898) 13.06.1926 - s-a n scut Paul Miron (m. 2008) 13.06.1929 - s-a n scut Al. S ndulescu 13. 06.1951 - s-a n scut Ion Pecie (m. 2011) 14.06.1818 - s-a n scut Vasile Alecsandri (m. 1890) 14.06.1882 - s-a n scut Ion Petrovici (m. 1972) 14.06.1883 - s-a n scut G. Ciprian (m. 1968) 14.06.1954 - s-a n scut Ioan Petras 14.06.2002 - a murit Maria-Luiza Cristescu (n. 1943) 15.06.1889 - a murit Mihai Eminescu (n. 1850) 15.06.1893 - s-a n scut Ion Marin Sadoveanu (m. 1964) 15.06.1909 - s-a n scut Virgil Teodorescu (m. 1988) 15.06.1934 - s-a n scut Matei Calinescu (m. 2009) 15.06.1941 - s-a n scut Dan Culcer 15.06.1957 - s-a n scut Petru Scutelnicu

continuare în pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Calendar - Iunie

Mihai CABA

continuare din pag. 57

EL La vremea verii timpurii, Când ar a tot urc -ncet, Când teii cânt simfonii, Ne prinde dorul de Poet... i-atunci, cu sufletul vibrând, Uitând de grijile lume ti, Purtând poezia LUI în gând, Ne îndrept m spre Ipote ti.

Aici, în Templul Poeziei, im u or, tiptil, discret i toate-n jur parc ne-mbie ne p trundem de POET. Aici e locul drag i sfânt Al efigiei unui neam, Aici afl m tainic p mânt Ce-a z mislit i râu i ram.

Aici sunt doine i eresuri, Aici mai e un singur dor, Aici, ca nouri lungi pe esuri, EL st deasupra tuturor.

Cu-a sa gândire dezinvolt , Cu suflet viu i cuget teaf r, S-a în at mereu spre bolt , Fiind Lumin de Luceaf r.

Trudind i z mislind cuvinte La toate câte sunt fire ti, EL este unicul P rinte Al limbii noastre române ti!

Prin EL sim oricând puterea Orice impas de-a dep i, Prin EL ne spunem mereu vrerea i conjug m verbul „a fi”.

Cu opera-i dumnezeiasc seama de-un întreg popor, Menit aici s ve niceasc : Trecut, Prezent i Viitor!

Iar dac s vâr im catul De a-I rosti un singur vers, Acesta ni-i Certificatul De nemurire-n Univers!

Macii ro ii E ar i-i început de var i soarele- i desfat razele-n desfrâu, Dar i-am z rit i-i simt cum m -nfioar , Macii ro ii din lanurile de grâu...

Dar chiar pe-aceast vreme arz toare M-afund cu grab prin spice pân’la brâu -i dibuiesc cu mare-nfrigurare, Macii ro ii din lanurile de grâu...

I-am îndr git i ori ice s-ar spune, Iubirii mele n-am cum a-i pune frâu, -ntre spice ei par dulce minune, Macii ro ii din lanurile de grâu... Îi strâng la pieptu-mi, n valnic frem tând i ro ul sângeriu în lan e ca un râu, Îi port, de-a pururi, în inim i-n gând, Macii ro ii din lanurile de grâu...

Vara trece, dar ei ne vor r mâne În amintire, ca nesecat pârâu, Multiplica i în fiecare pâne, Macii ro ii din lanurile de grâu...

Valentin Serov - Buchet de liliac

EL este îns i via a noastr Cu-al ei bogat i grav registru, Din mun i i pân´ la mareaalbastr i de la Tisa pân´ la Nistru.

De-aceea-n miez de Cire ar, Când teii- i ning dalba lor floare, Spre ELporni-vom, iar i iar, Ca s -I aducem închinare!

15.06.1964 - s-a n scut Anton Jurebie 15.06.2010 - a murit Ion Davideanu (n. 1938) 16.06.1925 - s-a n scut A. E. Baconky (m. 1977) 16.06.1944 - s-a n scut Viorel Dianu 16.06.1947 - s-a n scut tefan Agopian 16.06.1978 - a murit Teodor Pâc (n. 1928) 16.06.1981 - a murit Ben Corlaciu (n. 1924) 17.06.1888 - s-a n scut Victor Papilian (m. 1956) 17.06.1927 - s-a n scut Sutö András (m. 2006) 18.06.1914 - s-a n scut Al. Raicu (m. 1991) 18.06.1917 - a murit Titu Maiorescu (n. 1840) 18.06.1948 - s-a n scut Adrian Fr il 18.06.1948 - s-a n scut Ion Zuba cu (m. 2011) 19.06.1899 - s-a n scut G. C linescu (m. 1965) 19.06.1957 - s-a n scut Angela Furtun 20.06.1891 - a murit Mihail Kog lniceanu (n. 1817) 20.06.1913 - s-a n scut Aurel Baranga (m. 1979) 20.06.1919 - a murit Petre P. Carp (n. 1837) 20.06.1938 - s-a n scut Mihai Merticaru 20.06.1954 - s-a n scut Daniel Piscu 20.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911) 21.06.1888 - s-a n scut Horia Furtun (m. 1952) 21.06.1988 - a murit George Iva cu (n. 1911) 22.06.1912 - a murit Ion Luca Caragiale (n. 1852) 22.06.1913 - a murit t. O. Iosif (n. 1875) 22.06.1916 - s-a n scut Jeni Acterian (m. 1958) 22.06.1943 - s-a n scut George Banu 22.06.1952 - s-a n scut Bianca Marcovici 22.06.1964 - s-a n scut Emilian Galaicu- Paun 23.06.1834 - s-a n scut Alexandru Odobescu (m. 1895) 23.06.1909 - s-a n scut Ovidiu Papadima (m. 1996) 23.06.1913 - a murit Ilarie Chendi (n. 1871) 24.06.1939 - s-a n scut Sânziana Pop 24.06.1947 - s-a n scut Dinu Flamând 24.06.1987 - a murit Virgil Teodorescu (n. 1909) 24.06.1988 - a murit Mihai Beniuc (n. 1907) 24.06.2009 - a murit Matei Calinescu (n. 1934) 25.06.1957 - s-a n scut R zvan Ducan 25.06.1975 - s-a n scut Paul Sârbu 25.06.1980 - a murit G. G. Ursu (n. 1911) 25.06.1988 - a murit erban Cioculescu (n. 1902) 26.06.1904 - s-a n scut Petre Pandrea (m. 1968) 26.06.1936 - a murit Constantin Stere (n. 1865) 26.06.1950 - s-a n scut Paul Spirescu 26.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911) 27.06.1936 - s-a n scut Sergiu Pavel Dan 28.06.1873 - a murit Andrei aguna (n. 1809) 28.06.1919 - s-a n scut Ion D. Sârbu (m. 1989) 28.06.1959 - s-a n scut Alex. Leo erban (m. 2011) 29.06.1819 - s-a n scut Nicolae B lcescu (m. 1852) 29.06.1837 - s-a n scut P. P. Carp (m. 1919) 29.06.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 29.06.1946 - s-a n scut Dora Pavel 29.06.1954 - s-a n scut Radu Aldulescu 30.06.1945 - s-a n scut Dorin Tudoran 30.06.1946 - s-a n scut Dora Pavel

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Ioan MARINESCU (n. 28.04.1940) scut la Bucure ti. A absolvit liceul la Bistri a, coala Militar de Ofi eri,Facultatea de Farmacie la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a lucrat ca cercet tor tiin ific la Institutul de Cercet ri Chimico-Farmaceutice. Este membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj-Napoca, membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat peste 20 de c i, de haiku (3), poeme într-un vers (3), poezii i poeme (2), dar i Micropoeme voit ugube e, Legile lui Murphy i Parlamentul României, V duv de amant , Mireas cu prospect, De-râdere, Epigrame cu burta la lun (toate de epigram ), Mica publicitate vesel i tr znit , Condamnat pentru tentativ de umor (proz umoristic ). A tip rit 116 plachete i 14 antologii cu peste 15.000 de bancuri cu tematic diferit .

Dup intrarea în NATO i UE Am intrat în toate i ne l ud m. În normalitate Când o s intr m?

Dilem Când via a-mi strânge iar c tu a i de belele nu mai scap, Pe turt , s îmi trag cenu a Sau s mi-o pun mai bine-n cap?!

Incredulitate Mai mor i azi bipede, De-un accident, de-o boal , Doar porcul nu mai crede, În moarte natural .

Caracalian Mai mul i posesori de care, Întrunindu-se pe-ascuns, Uneltesc o r sturnare…

Una nu le-a fost de-ajuns.

Sco ianul la divor Vreau s v încredin ez motivele-mi sunt juste: De nevast divor ez, Fiindc umbl dup fuste.

Proces-verbal Lipsind amprenta digital , A consemnat anchetatorul: „Asear -o mân criminal , A spart chiuveta cu piciorul”.

Realizator de emisiuni TV E drept ce se vorbe te, nu vreau osanale: Sunt omul ce tr ie te De-o via în… canale!

Ion PATRICHE (24.10.1941 - 2004) scut i decedat la Vaslui. A absolvit liceul în Vaslui i Facultatea de Electrotehnic din Ia i. A lucrat ca inginer la Fabrica de Rulmen i Bârlad, apoi ca profesor inginer la Liceul de Electrotehnic din Vaslui, Liceul de Contactoare Buz u, Liceul nr. 4 Vaslui i Liceul „Ion Mincu” Vaslui.

Este inventator, de inând trei brevete de inven ii. Este membru fondator al Cenaclului Umori tilor „Valentin Silvestru” din Vaslui i al Uniunii Epigrami tilor din România. A scris epigrame, rondeluri, poezii, proz , a ap rut în mai multe publica ii de gen i în cel pu in 12 volume colective de epigram . Apari ii editoriale: Umorul s-a n scut la Vaslui (epigrame i rondeluri, 1998), un volum de poezii i un roman.

Mar triumfal Înaint m sublim, etern, Trecând prin lume cu mândrie, Dintr-un guvern în alt guvern, Din s cie-n... s cie.

Carier În via ea ne-a demonstrat a trudit cu-atâta spor, singur s-a ridicat De pe genunchii efilor. zboiul soacrei În lupta dur i rapace Nu se-ntrevede vreo sc pare, C-ar vrea el, ginerele, pace, Dar soacra... vrea capitulare.

Strategie Ca s -i fie ei pe plac Când o vede-n minijup , O serve te c-un coniac i c-o igaret ... dup .

Nes buin În politic i-aiurea, Coco i pe vârful cr cii, Folosind mereu securea, Au uitat de Pipa p cii!

Cavalcada fum torului Când la trap, când la galop, Dinspre zori i pân -n sear , Soarbe lacom din igar i din via ... strop cu strop!

Ipostaz Omul care e curat Pe un soclu e turnat, Cel cu alifie uns...

E turnat cu mult mai sus!

Implica ii autumnale E toamn i putem vorbi De podgorii. Domni !

Abia a tept a te sorbi Bobi cu bobi .

Salt spre...Occident Ne-au propulsat zelo ii Cu capete p trate Din... “Orizonturi ro ii” În orizonturi plate!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Emergen De-i Pegasul ca un mit Într-un spa iu mioritic, De-un poet e potcovit, Iar poetul… de un critic!

Matinal Frumoasa mea vecin În zori, s spunem drept, De remu ri e plin …

Pe umeri i pe piept.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VIII, nr. 6(82)/2017

Florin M~CE{ANU

VALENTIN SEROV SEROV Valentin Serov - Autoportret Valentin Alexandrovich Serov (19 ianuarie 1865 - 5 decembrie 1911) a fost un pictor rus, unul dintre primii portreti ti ai epocii sale.

Serov s-a n scut în St. Petersburg, fiul compozitorului Alexander Serov i al Valentinei Bergman, compozitoare cu origini germano-evreie ti i engleze. În copil rie a studiat în Paris i Moscova cu Ilya Repin i la Academia de Arte din St. Petersburg (1880-1885) cu Pavel Chistyakov.

A fost prieten cu Mikhail Vrubel i cu Konstantin Korovin, precum si cu Abramtsevo Colony, cu care a avut o rela ie foarte strâns .

Cele mai importante lucr ri din perioada de început ale lui Serov au fost portretele: „The Girl with Peaches” (1887) i „The Girl Covered by the Sun” (1888), ambele în Galeriile Tretyakov. În aceste picturi, Serov s-a concentrat pe spontaneitatea percep iei modelului i naturii. Prin folosirea luminii i a culorii, armonia complex a reflec iilor, sim ul de saturare atmosferic i percep ia de pitoresc str lucitor a lumii, par a fi caracteristicile impresionismului rus timpuriu. Începând cu 1890, portretistica a devenit compozi ia de baz în arta lui Serov. Modelele favorite ale lui Serov au fost actorii, arti tii i scriitorii (Konstantin Korovin, 1891, Isaac

Levitan, 1893, Nikolai Leskov, 1894, Nikolai Rimsky-Korsakov, 1898 - în galeriile Tretyakov).

Câ tigând popularitate, în 1894, Serov sa al turat grupului Peredvizhniki (The Itinerants) i a primit comenzi importante, printre care portretele marelui duce Pavel Alexandrovich, (1897, Tretyakov Gallery), S.M. Botkin, 1899 i F.F. Yusupova, 1903, precum i al Prin esei Olga Orlova ne’e Olga Constantinovna Belosselskaya-Belozerskaya (aflate în Muzeul Rus din St. Petersburg). În acela i timp a pictat i portrete de femei i copii. În portretele de copii, Serov a dorit capteze pozi ii i gesturi pentru a ar ta i sublinia spontaneitatea, puritatea sincer i claritatea comportamentului copilului (Children, 1899, Russian Museum; Mika Morozov, 1901, Tretyakov gallery). Serov a folosit frecvent diferite tehnici grafice - acuarele, pasteluri, litografii etc. Între 1890 i 1900 Serov a pictat compozi ii peisagistice cu teme rurale, în care direc ia artistic a luat o turnur romantic . În aceast perioad , începând cu anul 1900, Serov a fost membru al „The World of art.

Valentin Serov -

Convingerile democratice ale lui Serov au fost evidente în timpul Revolu iei din 1905 -1907. Ca membru deplin al Academiei de Art din St. Petersburg din anul 1903, în 1905 a demisionat ca gest de protest fa de execu ia muncitorilor grevi ti i a familiilor lor din 9 ianuarie, „Duminica Sângeroas ”.

Ultimii ani de via a a lui Serov au fost marca i de lucr ri cu teme mitologice în interpretare personal .

Valentin Serov a murit la Moscova pe 5 decembrie 1911 i a fost înmormântat la cimitirul Novodevichy.

Cele mai bune lucr ri ale lui Serov fac parte dintre cele mai importante lucr ri ale artei realiste ruse. Între 1897 i 1909, Serov a predat la coala de Pictur , Sculptur i Arhitectur din Moscova, iar printre studen ii lui s-au num rat arti tii Pavel Kuznetsov, N.N. Sapunov, Martiros Saryan, Kuzma Petrov-Vodkin, N.P. Ulyanov i Konstantin Yuon.

O planet descoperit de astronomul sovietic Lyudmila Zhuravlyova în 1978, a fost numit „3547 Serov”.

(Sursa: Internet)

pirea Europei