Constelatii diamantine, nr. 7 (83) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 7 (83) Iulie 2017

Semneaz :

Ivan Shishkin - Podbal

Petru Br ne ti Magdalena Br tescu Emil Bucure teanu Angela Burtea Elena Bu u Mihai Caba Maria Calleya Iulian Chivu Doina Dr gu Lauren iu Alin Dumitrache Al Francisc Corina Matei Gherman Stelian Gombo Vasilica Grigora Niculae Grosu Dumitru Ichim Marin Ifrim Mircea Dorin Istrate Rodica Elena Lupu Boris Marian Mehr Daniel Marian Florin M ce anu Cristinia Mesea-Ulmeanu Mihai Miron Constantin Miu Milena Munteanu Raluca Naclad Janet Nic George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Elis Râpeanu Paula Romanescu Ion Romeo Ro iianu Ioana Rusu Melania Rusu Caragioiu Anca Sîrghie Florentin Smarandache Virgil Stan Al. Florin ene Nicolae V reanu Sârbu Gheorghe Vicol

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Imagini i chipuri ...................p.3 Janet Nic , Templul zbur tor ...................pp.4,5 Marin Ifrim, Poeme ..........................................p.5 Iulian Chivu, Neoscientismul i metafizica mor ii ..............................................................pp.6-9 Ionel Popa, A treisprezecea zodie a lui Lucian Blaga ..........................................................pp.10,11 Constantin Miu, “Epopeea lui Ghilgame ” în oglinda extratere trilor antici ..............pp.12,13 Al Francisc, Bun venit ..................................p.13 Ion Popescu-Br diceni, Poeme ....................p.14 George Petrovai, Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent (I) ................pp.15,16 Mihai Caba, tefan cel Mare i Sfânt ...pp.17-19 Ioana Rusu, O c torie intergalactic ......p.20 Maria Calleya, Poeme .....................................p.21 Rodica Elena Lupu, O carte i o lectur ca pu ine altele! ...........................................pp.22,23 Boris Marian Mehr, Poeme ...........................p.23 Lauren iu Alin Dumitrache, Poeme ............p.24 Dumitru Ichim, Poeme ...................................p.24 Corina Matei Gherman, Poeme ....................p.25 Florentin Smarandache, La Universitatea din Abeokuta ....................................................pp.26,27 Elis Râpeanu, Spiritul lui Olimpian Ungherea a r mas printre noi .................................pp.28-30 Paula Romanescu, Catrene/Quatrains ........p.31 Al. Florin ene, Vibra ia neoromantismului în poezia lui Florin T. Roman ........................... p.32 Stelian Gombo , Arsenie Papacioc - un mare duhovnic român .......................................pp.33-37 Elena Bu u, Copacul ce- i caut trecutul în ternutul hibernal .........................................p.38 N. V reanu-Sârbu, Reflec ie i poezie ......p.39 Melania Rusu Caragioiu, Poeme ..................p.40 Vasilica Grigora , Anna Nora Rotari - în peregrinare sufleteasc ...........................pp.41,42 Mihai Miron, Lecturi nea teptate ........pp.43-44 Milena Munteanu, Columbia britanic .......p.44 Daniel Marian, Identitate i sensibilitate poetic ...............................................................p.45 Gheorghe Vicol, O familie de scriitori .........p.46 Mircea Dorin Istrate, Poeme .........................p.47 Anca Sîrghie, Semicentenarul unei promo ii prestigioase de filologi la Cluj-Napoca...pp.48,49 Ion Romeo Ro iianu, Vasile Gogea, poezia prieteniei i cultul metaforei .........................p.50 Emil Bucure teanu, Poeme ............................p.51 Angela Burtea, Întoarcerea în copil rie ....p.52 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Evolu ii stagnante ...................................pp.53,54 Raluca Naclad, Un studiu recuperator: Ion Marin Sadoveanu - polimorfismul unui destin cultural .............................................................p.55 Magdalena Br tescu, “Rigoletto” de Giusepe Verdi - la Staatsoper din Viena .....................p.56 Virgil Stan, tori clandestini .........pp.57,58 Petru Br ne ti, Cristinia Mesea-Ulmeanu, Constela ii epigramatice ...............................p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Ivan Shishkin

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

Imagini ]i chipuri Iat -ne, în vara aceasta - obi nuit , capricioas i mereu alta -, cu zâmbete fermec toare, mângâiate de raze fierbin i i lumini înalte.

Iat -ne, deci, în luna aceasta a lui Cuptor, împov ra i de greutatea anilor trecu i i mai maturiza i sau mai îmb trâni i, cu privirea c tre un viitor de esen spiritual , în închipuirea unei muzici perlate i a unei atmosfere de mare eleva ie. Pomii î i leag fructele i se mai înal cu un inel, într-o îmbr are tandr cu aripa lin a vântului sub ire, blocurile poart acelea i siluete triste i obosite vrând, parc , strice echilibrul universal, str zile î i prelungesc conturul, sub pa ii ap sa i i grei, ca ni te gânduri înc rcate de dureri adânci. i peste toate aceste imagini apare omul, într-o c utare ve nic , mereu dominat de neîncredere i speran , de dezn dejde i iubire, de îndoial i credin . Împov rat i obosit, el se caut pe sine, i se vrea curat i pur, se vrea deasupra lucrurilor, într-o dezlegare a tainelor universului, nu încurcat i r cit în calcule i griji banale, ap sat de nevoi materiale i încorsetat în legi contradictorii.

Imagini i chipuri - încruci ri de bucurii m runte i întrist ri adânci - se împletesc într-o aceea i iluzie de speran îndep rtat i într-o aceea i a teptare dezolant .

Zile de var torid , cu cer înalt i limpezit de zbor de p ri rotiten câmp, deasupra lanurilor aurii, zile sc ldate într-o lumin de o real prospe ime, în care vibreaz o delicat sensibilitate pentru frumos.

Aerul tot este o muzic , o muzic diafan , ce plute te, ca un gând leg nat, în somn, de vise. Vara, coborât triumfal în bog ia de roade, ne duce spre dorul nebun de-a ne arunca în valuri i se întinde, întro cuprindere luminoas a fiin ei noastre totale, prin clipe de tr ire emo ional , c tre viziuni transcendentale.

Totul se desf oar dup legi universale, bine stabilite, într-un principiu al echilibrului; tablouri i imagini de neuitat, pe care le purm cu noi i constituie universul nostru interior, ne înal puritatea ra iunii dincolo de obi nuit i sensibilitatea sufleteasc dincolo de necuprins, ne transport într-o lini te suprem , întronare a ordinii fire ti. În fa a naturii, cl dit cu farmec pe soclul acestui anotimp febril, ne îmbog im universul spiritual i ne în m, în plin lumin , într-o în elegere a rosturilor i a tainelor ce proiecteaz , în universalitate, dimensiuni noi.

Lini tea i somnul se scurg în flori, petalele se sub iaz în lumin , mângâiate de zbor de fluturi, ce migreaz visul de copil, i euforia

Shishkin - Femeie cu umbrel pe lunc

calm se degaj în a teptarea derul rii culorilor.

Lini tea i împ carea ne cuceresc, nervii ne sunt destin i, ne sim im parc elibera i de un vacarm, vedem într-o lumin nou , întrun timp de esen spiritual .

Dincolo de acest nesfâr it spectacol al naturii, cu temperaturi înalte i furtuni înfior toare, crezându-ne sc pa i dintr-o lume a tenebrelor, care ne fusese impus , ca o acceptare treptat i definitiv , i proiecta i, la întâmplare, parc la un semn al timpului, într-un spa iu necunoscut i f margini, continu m s ne zbatem i s ne pr bu im în noi în ine ca într-un haos. Suferim de nepotrivirea realit ii cu legile, purt m cu noi gânduri goale într-o lume f rost i pa ii, pierdu i într-o nesfâr it a teptare, o iau acum înaintea ideilor, într-un avânt absurd. Am fi vrut s fie cu totul altfel; intuiam, cu ochii plini de speran , un lumini spre care s înaint m, într-o mi care continu i discret , pe drumul cel f de cuprins, în trecerea unei v mi imaginare.

Ca într-o aventur urât , plutim într-un spa iu totalmente straniu i ne adâncim, du i de for e incon tiente, ce se atrag i se resping în acela i timp, spre un întuneric ce devine, din ce în ce, mai intens.

Jungla realit ii se întinde, adev rul se sub iaz , nel muritele întreb ri se înmul esc mereu, omul devine o durere i î i caut , cu privirea, un punct de sprijin în chemarea îndep rtat a dang tului de clopot, în închipuirea unei forme concrete de plinire i eliberare, convins fiind, cum spunea Bernardin de Saint-Pierre, c „nenorocirea nu e mai presus de puterile unui om”.

Dezgusta i de spectacolul realit ii politice, înfrico i de o existen destructiv , în care sentimentele frumoase nu- i mai au rostul, i incapabili s ne desprindem din agonia sumbr , în care suntem expulza i, ne întoarcem în golul din noi, acel „horror vacui”, cum spunea Aristotel, sau acel „amor vacui”, spre care este înclinat spiritul indian, str ini de noi în ine i destr ma i în nimic, tr im vremuri când „se cump sentimente i se vând iluzii”, tr im vremuri de sfidare i umilin , râvnim la idealuri, în timp ce în jurul nostru planeaz , ca o fatalitate, e ecul.

Distan a dintre salarii i pre uri r mâne ca în aporia zenonian , unde Ahile „cel iute de picior” nu va ajunge niciodat broasca estoas . i, cum nimic în lumea asta nu este posibil f bani (m gândesc la lucruri adânc ancorate în realitate - hran , îmbr minte etc.), to i, mai mult sau mai pu in, suntem într-o continu c utare i într-o însumare posibil sau imposibil a tuturor drumurilor ce ne-ar duce, cumva, la câ tiguri materiale, care r mân - orice s-ar spune - o certitudine neîndoioas i putem zice i noi c „non olet (pecunia)” (banii n-au miros). Aceasta e replica pe care a dat-o împ ratul Vespasian fiului s u, Titus, care-i repro a c înfiin ase latrine cu tax pentru a reface vistieria rii. Expresia a d inuit în timp i a r mas ca o ironie la adresa celor ce ob in câ tiguri b ne ti prin mijloace nedemne. i cât de bine se potrive te ea vremurilor noastre!

Asemeni râului, izvorât din mun i, ce parcurge un drum sinuos, în c utarea unei m ri, unde s i îngem neze apele într-o alc tuire normal cu valurile, omul nu face altceva, în toat traiectoria lui prin via , decât s i caute, în final, o moarte; o moarte ce nu înseamn neap rat e ec, deziluzie, ci mai degrab o eliberare, o desc tu are de sine i de via .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Janet NIC~

TEMPLUL ZBUR{TOR îngr de te. „Ordinea i dezordinea sunt dou catastrofe care amenin omenirea” spunea Valéry.

Sentimentul i gândirea sunt magnetice, lipicioase, înrobitoare. Paradoxul caut , parafrazând verlainean, „de la liberté avant toute chose”, ritmul pur, atât cât se poate, nu înc rc tura sentimentaloido-lacrimogen sau gândural . Libertatea smarandachian e firul Ariadnei care te scoate din labirint, din zigzag i arabesc.

Ca o s geat transcendent , Florentin Smarandache nu e nici poet, nici anti-poet, nici non-poet, nici „gând purtat de dor” (Eminescu), (dorul trage în jos), ci libertatea paroxistic , iuitul nevrotic al neatârn rii. Datul ei din coate stoarn normalul în anormal, fluidizeaz staticul, staticizeaz fluidul. Atuul s u, pe lâng inteligen (inteligen a stabile te raporturi), este specula ia care transcende orice raport. Poezia paradoxist e un mers pe margini de pr pastie.

Aten ia devine panic de a nu c dea.

Talentul de a vorbi diferit i-a creat un vocabular final absolut nou. Lupii nout ii te iau în primire de la primii pa i, hienele necunoscutului sunt la post, niciodat nu tii ce vine, totul devine. Lini tea este mama zgomotelor, libertatea, mama constrângerilor, dup cum unitatea e mama diversit ii: „Ciel n’est plus ciel/ parce qu’il a trop d’étoiles/ ciel est ciel/ parce qu’il a un seul soleil” Poezia nu are nevoie de material, de substan , ea e ceva „dincolo de realitate”, contingen a limbajului. De aceea, Florentin Smarandache face poezii f versuri, poeme f poeme, f cuvinte, f fraze, poezii grafice, texte impersonale pesonificate, traduce imposibilul în posibil, face literatur din nimic i nimic din literatur . Poezia „La forme de la liberté”, poezie grafic , este diform , urm rind parc teoria catastrofelor a lui René Thom. Cuvântul „libertate” este aruncat pe pagin , invers, cruci , erpuind, circular, haxagonal.

Ochiul nareaz ca i gândul. Poeziile se fac din litere, din cifre, din numere, uneori din consoane, alteori din vocale, din s ge i, triunghiuri, p tr ele, din semnele exclam rii, din punct i virgul , din puncte, din apostrof, paranteze, bare, plus-uri, minus-uri, egal-uri i ghilimele. Poezia devine concret , palpabil .

Le paradoxisme, un nouveau mouvement littéraire, Ed. de Bergerac, France, 992

Gogoa a literaturii mondiale a secolului al XX-lea a f cut de mai multe ori explozie (deloc în surdin ), n scând câteva tornade, câteva vârtejuri i, firesc, mai multe adieri: futurismul (1909), saudasismul (1910), crepuscularismul (1911), imagismul (1913), akmeismul (1913), vorticismul (1914), dadaismul (1916), crea ionismul (1917), ultraismul (1918), suprarealismul (1924), realismul socialist (1934), ermetismul (1936). Întotdeauna cultura român a fost una de adaptare (nu i cultura popular ). Am fost sincronici prin succesiune i protocronici prin postcronism. De fapt, singurul curent care a scolit frunzele literaturii române a fost tardismul, de i, economic, de dou mii de ani, ara noastr a fost un uger supt de vi eii puterilor sprin are. N-am avut m car norocul ca România fie o parte a Indiei, acolo ar fi fost, cel pu in, departe de curente i curen i, ca sfânt în calendar, pentru rug ciune-sug ciune.

De observat c toate aceste curente i mi ri literare s-au înghesuit în primul sfert al secolului trecut iar pân la sfâr itul secolului s-a rumegat iarba îngurgitat de pe posta a acelor momente.

Când, în 1980, Florentin Smarandache lansa paradoxismul, s-au g sit, la noi, glasuri care au vociferat i destule voci care au gl suit negativ, semn c se preg tea, cu adev rat, ceva nou, pentru români i nu numai. tiind c nu po i fi profet în tunul t u, Florentin Smarandache i-a luat lumea în cap i-n picioare, traista la spinare, speran a în desag , s-a însc unat pe tribuna centrului i, ca un subiect obiectiv, a predicat subiectiv, având, în 1992, când publica „Le paradoxisme, un nouveau mouvement littéraire”, sute de creatori paradoxi ti în Statele Unite, în Fran a, Belgia, Canada, Marea Britanie, India, Japonia, Germania, Spania, Polonia, Brazilia, Rusia, Maroc, Camerun, România.

Bineîn eles, mondializarea „zvâc-ului” românesc nu le spune nimic unor scriitori români cu orgolii parohiale.

Fondatorul i creatorul mi rii paradoxiste nu caut sentimentul (cum s-a mai v zut), nici gândirea adecvat la realitate sau text (cum s-a mai întâmplat) ci libertatea nepriponit de vreun ru ideologic, libertatea absolut , berdiaevean , necreat , venind de undeva din p unile haosului.

Orice ordine îngr de te. Orice dezordine

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Superpoemele se fac din decupaje de ziar, combinate în „n” obiecte luate câte „K” sau „X”.

Calif al alunec rii neobosite, scriitorul vizualizeaz poeme în piricossanoglez (limba vorbit în Nord-Vestul Fran ei de c tre un singur locuitor), apoi 21 de poeme în nici un vers, pentru nu versul face poezia. Logica paradoxului na te trandafiri în gr dina gândirii. Normal c versurile negre nu se d pe pagina neagr , la fel cele scrise prin reducere la absurd.

Absolutul nu are grai, perfec iunea nu se poate traduce în imperfect, eternitatea, în temporal, infinitatea, în finit. Nimicul spune totul când este nimic. „Mai bine o carte cu pagini goale decât una care nu spune nimic.”, se dest inuie poetul, din lehamite de scriitur i ideologie.

Stilul paroxistic salveaz lumea de la dilatare „Dac n-a i în eles nimic, înseamn c a i în eles totul.”

Firescul este totul. „Concretul este specia care î i creeaz genul” afirm Ortega y Gasset.

Limbajul smarandachian redescrie lumea într-un mod n ucitor prin sâmburele paradoxului. Barda poetului ciople te un sens. Dac scuturi frunzele mân ramurile. Dac tai ramurile r mâne trunchiul. Dac tai trunchiul r mân r cinile.

Paradoxul nu înseamn circularitate ci, mai ales, centralitate, punct de plecare, punct de vedere, început de lume, tifl dat obezit ii intelectuale. Alonja paradoxului e scurt dar esen ial , sparge tumori mentale, lungite la infinit.

Florentin Smarandache nu e o glum , ci o glum bun . E trezire, revela ie, apocalips . mizile templului s u sunt p rile. De aceea, templul poate oricând s zboare, f când în ciud gravita iei i moroc nismului unilateral al unora i al altora.

Opera smarandachian , poetic i matematic , nu produce adev r ci „furnic turi” nabokoviene idiosincrazice, singurele în stare s -i asigure supravie uirea în tumultoasa contingen .

5

Marin IFRIM

În cetatea sugrum torului de lumân ri. Jos p

ria!

La intrare, un sugrum tor manual de fitile, de lumân ri, cu ni te burice Ale degetelor de pompier al unor incendii cosmice, îmi spune s -mi Scot p ria. i sunt doar la intrare. Pân la altar sunt sute de oameni, Ca i mine, veni i aici s lase ceva i s ia altceva în loc: ceva între Bine i r u. M uit la el i-mi zic: sta nu e de aici. i cuvânt în Casa Domnului: i p liciule, d -te într-o parte, m nânc cear , Nu m duce-n ispit . E prim var i dup ritual o femeie în negru Va bate covoarele în fa a bisericii. Parc v d cum sar puricii din covoare lpuite de genera ii duse. Mi-am stricat ziua. Sting torul manual De lumân ri e o profesie la negrul luminii de lumânare. i d ordine La p rii. Te întoarce din drum. Intrarea în biseric e ca intrarea În Mormântul Sfânt. Intri ca s -L cau i pe cel care înc î i car Crucea. i vine p rierul. Pân la preo i te îngroap în cear trântorii Din jurul capelei. Cu fitil cu tot. M întorc din drum, pur i simplu.

Nu pot privi o cl dire de cult prin ochii unui postat hr nit cu pomeni Obligatorii. Cu cozonac parfumat i coliv muncit . O matahal care Ar putea scoate c rbuni din iad, dar care prefer s fac instruc ie Suplimentar cu firavele b trâne din dotare. Visez altarul. V d bine. d popii locului, cupola bisericii, în imile de sub t lpile cerului. i sugrum torul manual de fitile care-mi cere s dau jos p ria de pe cap. În semn de respect pentru m -sa, îi las p ria în strana cuvintelor.

Uneori credin a intr în capete de cear i se tope te precum înghe ata.

In i precum politicienii, mânc tori de mor i înc nen scu i. Viitorul E a a cum sun clopotul: din-dang-yin-yang. Jos p ria...

Parc v d cuvinte reîncarnate

Ivan Shishkin - Zi însorit de var

Via a literar e i via a de Apoi. Parc v d cuvinte reîncarnate La Judecata din urm . F vorbe goale. Totul cu miez inclusiv Politic. R spunde fiecare cu ce a dat pe gur o via întreag . De Colo pân dincolo. Inclusiv regii, împ ra ii, pre edin ii, efii de Trib i efii de scar de bloc. i filozofii. i scriitori care scriu. i scriitori care doar vorbesc. Îmi închipui Sala de judecat din Ceruri. Ceva sub norii Universului i altceva dedesubt, la cazane.

Cine a stricat lumea?, a zice, dac a fi amploiat. Parc -l v d Pe Sf. Petru ( i Ursache, în vremea noastr neeligibil ) cu barba Între degete optind: „Iart -i, Doamne, cu nu tiu cine s-au crezut”: Ho i, punga i, tâlhari, limbu i, academicieni, contabili ai memoriei Comunit i deturnate. Iart -i pe to i. De la mic la nimic. Iart -i i Pe cei cu vorbele în portofelul pistolului. F replici. F legitime Ap ri. Iart totul i ia-o de la cap tul sfâr itului, mai d -ne o ans . i vom face la fel. De-asta lumea Ta e nesfâr it i repetabil .

Ne duci cu vorba i trupul, din tat în fiu, din gând în gând pân La locul din care numai unii dintre noi devin îngeri. i de la cap t!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Iulian CHIVU

Neoscientismul ]i metafizica mor\ii În cele din urm , zorii scientismului coboar pân în provizoratul spunsurilor date întreb rilor fundamentale ale umanit ii i pân spre cutezan ele incipiente ale orizontului tehnic, îns curentul s-a consolidat cel mai mult dup perspectiva cartesian i odat cu progresele tiin ei din secolul al XX-lea, al c rui secularism se bucur de eliberarea din prejudec ile milenariste ale metafizicii. Prea pu ina filosofie, remarcase Bacon, r cise sufletele în ateism, îns aprofundarea ei a condus dintotdeauna spre religie. Spiritualitatea britanic , în special dup Reform , avea s stabileasc prin David Hume i religia lui natural armoniile uimitoare i adev rurile surprintoare ale lumii converg într-un autor inteligent i sunt cauzate de spaima unor ipotetice evenimente. Gândirea filosofic german are o alt abordare i a considerat în chip str lucit acelea i lucruri. Continuit ile spritului englez vor traversa Oceanul i vor prelua tafeta occidentalismului în confruntarea de idei dinspre func ionalismul englez al lui Alfred Radcliff Brown i Bronislaw Malinovski c tre culturalismul american al lui Franz Boas, al lui Ruth Benedict i al Margaretei Mead. Un adev r rostit de Hume1 avea s r mân în picioare pân ast zi: originea religiei se g se te în natura uman .

Acolo o contest asiduu scientismul cu Max Weber (Gesammelte Aufsätze zur Religionssoziologie), cu J. Ratzinger (Ein führung in das Christentum), cu Ron Grahan (God’s Dominion: A Sceptic’s Quest), cu Douglas Harding (Zen and the Rediscovery of the Obvious; Religions of the World; The Little Book of Life and Death), cu R.G. Collingwood (An Essay on Philosophic Method) i nu în ultimul rând cu Sam Harris. Consecvent celor relevate în The End of Faith, dar i în Letter to a Christian Nation, autorul continu sub un alt titlu, Waking Up. A Guide to Spirituality Without Religion, lucrare tradus de aceea i Editur Herald (Trezirea. Ghid pentru o spiritualitate f religie, Buc., 2014). Aceast carte - spune autorul este pe rând jurnalul unei c ut ri, o introducere în tiin a creierului, un manual de practic contemplativ i o clarificare filosofic a ceea ce majoritatea oamenilor consider drept centrul propriei vie i l untrice2, îns previne cititorul specializat în studiul academic al religiei c ar putea s aprecieze abordarea sa ca arogant .

Scopul declarat al autorului ar fi acela de a- i încuraja cititorii s cerceteze personal cel pu in anumite experien e contemplative dintre cele descrise de el în sprijinul tezelor i al concluziilor eviden iate. i totu i, se fac i unele avertismente restrictive: instruc iunile din aceast carte se adreseaz cititorilor care sunt (mai mult sau mai pu in) adul i i nu au probleme psihologice sau medicale care ar putea fi exacerbate prin medita ie sau alte tehnici de introspec ie sus inut 3. De asemenea, e foarte important s re inem de la început Sam Harris declar c nu sus ine cu nimic magia sau miracolele, medita ia fiind mult mai profund . În ce prive te opozi ia tiin / religie, el inten ioneaz s i conduc cititorii pe calea de mijloc strând netulburat scepticismul tiin ific, dar pledând pentru posibilit ile transform rii radicale a min ii. Cuprinsul c ii (Spiritualitatea; Misterul con tiin ei; Enigma sinelui; Medita ia; Guru,

moarte, droguri i alte enigme), înc din primul capitol (Spiritualitatea), propune teme eterne: fericirea, adev rul suferin ei, con tientizarea clar (mindfulnes) din perspectiva religiilor orientale i occidentale i se ajunge, în final, la recomandarea uzului de psihedelice, utile unor oameni care, asemenea mie, au nevoie s fie convin i ini ial de posibilitatea schimb rilor profunde din con tiin ? sând lucrurile doar sub aceast conexiune, le împingem categoric într-un simplism care ar greva nedrept asupra întregii c i dac Sam Harris, de pe pozi ia sa de cercet tor redutabil în domeniul neurotiin elor, nu ar veni cu argumentele sale inclusiv vis-a-vis de unele bestselleruri cum ar fi deja celebra carte a nu mai pu in celebrului s u coleg Eben Alexander, Proof of Heaven: A Neurosurgeon’s Journei into the Afterlife (Dovada lumii de dincolo adus de un neurochirurg) care, de la apari ie (2008), a f cut înconjurul lumii. Or pentru aceasta trebuie s urm m parcursul argument rii a a cum este el conceput de Harris. De asemenea, cartea nu întâmpl tor se nume te „Trezirea...”

(Buddha = trezitul); autorul este un ini iat în religiile tibetane, dar unul care st pâne te cu convingere i argumentele neuro tiin elor, precum i specula iile filosofiilor i religiilor occidentale f a se identifica în scientismul contemporan, socotind c nu profit de credulitatea uman 5. Pe o pozi ie similar se situa în prima jum tate a secolului trecut inginerul i inventatorul croat Nikola Tesla care rturisea într-un interviu6 c prima tr tur a energiei este aceea ea se transform ; se afl într-o perpetu transformare, precum norii taoi tilor. Filosofii continu i ei pe aceea i linie. R.G. Collingwood (An Essay on Philosophic Method) se întreab la finalul eseului s u despre metod i filosofie dac nu cumva mintea îns i este ceva pe care corpul l-a produs dintr-o anumit nevoie de a- i dep i defectele din propria realitate7, dup ce precizeaz c fiecare minte este o expresie a entit ilor abstracte8. În aceea i ordine de idei, trebuie s -l amintim aici pe Harding Douglas, un redutabil mistic, maestru spiritual i filosof englez din secolul al XX-lea, cel pu in cu lucrarea lui din 1961, On Having No Head, unde sus ine c , prin ini ierea sa în practicile dzogchen, a încetat s mai gândeasc , a ie it din timp, i-a pierdut capul, dar a câ tigat o lume- prilej de amuzament pentru cognitivistul Hofstadter. Autorul pledeaz pentru starea f sine, modalitate de trezire ca la Sam Harris. De fapt, vom constata c aproape to i cei la care facem aici referire sunt, dac nu ini ia i în practicile buddhiste, au cel pu in cuno tin de ele. În cazul neurologilor cu preocup ri dincolo de limitele profesionale, aminti i mai sus, dar mai ales în cazul lui Alexander, al lui Dumitru Constantin Dulcan9 i nu în ultimul rând al lui Harris, ace tia au, mai întâi de toate, datele anatomice i func ionale ale creierului, pe a c rui activitate sunt puse manifest ri i reprezent ri de la cele practice pân la cele ce privesc ideile filosofice i religioase10. Mindfulness, conceptul con tientiz rii clare în condi iile impuse ale con tientei, ardorii i deta rii de sl biciunile convie uirii, conduce la o experien concentrat , ceea ce nu totdeauna este garantat de actul gândirii clare.

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Disciplinându- i astfel gândirea i experien ele profesionale, Harris trimite misterul con tiin ei în subiectivitate, ca în experine ele lui Thomas Nagel (Philosophy of Mind: Classical and Contemporary Readings), unde na terea con tiin ei ar trebui s decurg din organizarea de tip atomist. Definirea conceptului de con tiin se face când extraatributiv sau/ i nediferen iat (atunci când lucrurile par în orice fel11), când prin contrarietate (Con tiin a - simplul fapt c acest univers este luminat de sim ire - este exact ceea ce con tiin a nu este12). Neurologul-filosof nu exclude medita ia ca modalitate introspectiv f a preveni, precum Otto Rank13, c aceasta conduce fie spre filosofie, fie spre nevroticul compulsiv. Cum mintea uman este produsul nemijlocit al creierului, a a cum spune i Collingwood, lumea fizic , incon tient , ajunge brusc în con tiin ie ind din neperceput fie în virtutea unui proces, fie printr-o calitate prin emergen a fluidit ii. Harris consider c biologia, de la care se mai a teapt înc multe r spunsuri esen iale, a înl turat definitiv teza vitalismului (care implica un principiu nonfizic - elan vital ) pentru a le explica prin probitatea teoriilor despre sistemele vii. Cu alte cuvinte, ar trebui s consider m teoria lui René Guénon14 despre zeroul metafizic ca anost , înainte de a fi spulberat mitul fiat-lux-ului cosmogonic i asta nu se datoreaz doar e ecului unor eforturi de a localiza con tiin a în creier15 i nici c nu se reu te distinc ia între con tiin i con inuturile ei. Cred c suntem în fa a diferen ierii dintre referent i esen ial, lucru care îi sc pa i lui Hume când socotea percep iile min ii ca putând s apar atât ca impresii, cât i ca idei (ideile ca imagini ale impresiilor) i al c ror depozit nu se afl totu i în creier, dup cum spun neuro tiin ele. Metafizica oriental i se pare i lui Harris un r spuns mai bun pentru o astfel de problem pentru c , pornind de la cele patru corpuri care se con in i se succed totodat ; corpului fizic (tangibil) îi succede un corp al energiilor (corpul eteric), sensibil, apoi corpul astral (imaginat ca un câmp deasupra structurii fizice, sediul memoriei (fluidul culorilor vii), al viselor, simbolurilor, al con tiin ei mitice. În fine, corpul mental (care nu se refer la gândire, îns face gândirea posibil ) asigur corpului astral mijloacele de manifestare. Acolo, capacitatea de a gândi (latur a personalit ii) e altceva decât sufletul. Prin Yoga (unire) omul poate atinge Atman (comuniune între Spiritus i Corpus), lucru pe care tiin a (cunoa tere prin reflectare) nu-l poate în elege pentru c nu poate trece în plan supra-ra ional, intuitiv, i de aceea metafizica consider c fiin a noastr spiritual r mâne ancorat în varietatea

Ivan Shishkin - Zi însorit

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

fenomenelor reale ale existen ei pe care o judec cu sim ul eternit ii, lucru de care Occidentul se deta eaz prin op iunea c tre schimbarea neîncetat , dar care tinde c tre dispersie, cum îi repro a Guénon16, ceea ce se reflect i în tendin ele moderne ale fizicii i psihologiei occidentale. În interviul lui de acum peste o sut de ani, la care am mai f cut referire, Nikola Tesla îi m rturisea reporterului, printre altele: Totul este lumin . i nu uita i: nimeni nu moare, ci se transform în lumin . Adic , particulele de lumin revin la starea lor ini ial .

Tesla spunea asta f s se socoteasc om de tiin , îns crede c omul î i poate p stra con tiin a i dincolo de via a p mântean . Similar, îns prin filiera neurologului de înalt performan , Dumitru Constantin Dulcan, pentru care Dumnezeu este în spatele tuturor lucrurilor, spunea în interviul amintit: Dincolo de tunel, top martorii acestor experien e v d o lumin vie, de o str lucire foarte intens , care nu orbe te totu i. E o lumin feeric , înv luitoare i cald , ce ofer mângâiere i bucurie. Cei care au tr it aceste experien e spun c e Fiin a Suprem , Iisus, Buddha sau Allah, în func ie de apartenen a religioas a fiec ruia, dup cum relata i Moise. A a scria i Douglas Harding, a a scriau i Alexander, i Lee Silver, de i aproape nimic din relat rile lor nu rezist analizei, spune Harris17, suspectându-l pe Alexander, de pild , a fi victim a cre tinismului de tip american. Ce crede Harris i m rturise te cu convingere profesional e c emisfera dreapt a creierului, deconectat chirurgical, mâne con tient i c telencefalul astfel divizat g zduie te dou puncte de vedere diferite, ceea ce zguduie adânc ideea c fiecare dintre noi are un sine unic i indivizibil - i cu atât mai pu in un suflet nemuritor18. Or i în aceste condi ii, fiin a r mâne principiu al manifest rii, iar unitatea îns i nu este un principiu absolut i sie i suficient, cum spunea i Guénon19, f a fi neurolog. Ca om de tiin , Harris tie c , f nega ie, nu se poate ajunge la nimic temeinic chiar i când se sprijin pe bizareriile unor colegi. De pild biologul Lee Silver se întreab dac un ins cu creierul divizat, pe motivul conflictualit ilor dublului sine, ar cere s i se extirpe emisfera dreapt , ar fi asta o interven ie terapeutic sau, de-a dreptul, o crim ? Harris e destul de rezervat cu r spunsul, îns , dac admitem c în creier nu se g sesc receptori ai durerii20, va trebui s credem c , sub influen a psihedelicelor de tip dimetiltriptamin (DMT) sau a anestezicelor de tip ketamin , durerea dispare i „lumea” se percepe în culori minunate, idilic, fantezist i totu i în registrul verosimilului. Iat de ce lumina lui Tesla nu poate fi negat i nici relat rile lui Douglas, Dulcan ori Alexander nu pot fi respinse în chip global. S cunoa tem îns un fragment din lumea halucinant v zut i descris de Alexander, în reproducerea lui Harris21: Zburam pe lâng flori, iar mugurii din pomi se deschideau când treceam prin preajma lor [...] Se g seau acolo fântâni, iazuri, culori indescriptibile, iar deasupra se aflau arce de lumin argintie i aurie i cântece de slav minunate [...] Apoi am ie it din acest univers. Îmi amintesc cum vedeam totul retr gându-se... Harris îl citeaz imediat pe McKenna, ca pe o surs cu care pune la îndoial veridicitatea lumii v zute de Alexander, îns în lucrarea invocat 22, în simptomatologia consumatorilor de DMT, apar i rela ii temporale: Exist sentimentul altor vremuri i a propriei pruncii, i al minun rii, minunare i mai mult minunare [...] Ai impresia c p trunzi într-o ecologie a sufletelor aflat dincolo de por ile numite cu naivitate de noi moarte. Nu tiu. Sunt ei [fiin e runte, ânci, spiridu i, n.n.] întruparea sinestezic a noastr în ine ca cel lalt, sau a Celuilalt ca noi în ine? Cu alte cuvinte, sunt lumi similare pe care nu v d de ce nu le-am crede una i aceea i, mai ales relat ri similare au furnizat, pretutindeni, i al ii care au revenit la via f a fi consumat DMT sau f s fi fost în com indus , ci pur si simplu au fost în moarte clinic . A a, de pild , cum e cazul re inut de profesorul Kenneth Ring, de la Universitatea din Con-

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

necticut23, care relateaz povestea unui soldat american, r nit grav în R zboiul din Vietnam; acesta î i vede trupul transportat cu elicopterul spre spital i el plute te în urma lui, apoi a putut povesti tot ce se întâmplase cu el ca s fie salvat. i Alexander, spune Harris cu nedumerire24, relateaz c a v zut în odiseea lui o fat care i se al turase pe aripa de fluture pe care zbura i care se dovede te ulterior, la vederea unor fotografii, a fi tocmai imaginea surorii sale biologice pe care nu o cunoscuse, fiindc a murit înainte cu câ iva ani de c derea lui în com . Ei bine, de aici plecând, autorul are destule date clinice i paraclinice pe seama c rora s poat discuta. Mai întâi, cu certitudine, activitatea cerebral a lui Alexander i a altora asemenea lui, pe parcursul acestor experien e, nu a încetat; asta înseamn c trecerea de prag nu a fost o ruptur brusc , ireversibil . Lipsesc îns date care s confirme c i în cazul celor care mor în accidente sau se sinucid se parcurge acela i pasaj luminos. Ce traseu str bat sufletele lor? i apoi, având în vedere decorul optimist, relatat de subiec i, asimilabil raiului, lipsesc din antinomie indiciile iadului, a c rui absen stoarn o întreag thanatologie cu axiologia ei. Dincolo de tunelul omniprezent în relat ri, spune profesorul Dulcan, a cum m rturisesc cei care au experimentat moartea clinic , Dumnezeu îi întâmpin cu o iubire cople itoare, o pace profund i o stare de beatitudine despre care to i spun c nu au mai tr it-o niciodat .

Nici urm de Dumnezeul dur, amenin tor i acuzator, cum e descris tradi ional. Harris nu ajunge pân acolo, îns î i pune probleme semnificative. Înclina ia lui de a-l percepe pe Dumnezeu oscileaz când spre unii mistici pe care îi citeaz : Meister Eckhart (Dumnezeu i eu suntem una în cunoa tere), sau Al-Hallaj, ucis de coreligionarii i musulmani pentru c se socotise una cu Dumnezeu25, când spre Alexander26, care avea o simpatie deosebit pentru cei care cred c exist undeva un Dumnezeu care î i iube te crea ia, deci nu este un deus otiosus (idle god, la dei ti), ori deus absconditus, la Thomas d’Aquino. El nu crede în fic iuni de genul celor care sus in c Isus se va întoarce i îi va pedepsi pe necredincio i, sau de genul celor care g sesc moartea a fi cel mai mare bine dac se face în numele islamului27. Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, perceput de americani ca un guru, aidoma lui Buddha i Mohamed, ar putea fi asimilat i de hindu i printr-un avatar al lui Vishnu28, iar sentimentul numinos le te pentru Harris odat ce fizicienii au îndreptat aten ia lumii spre amenin rile proximit ii, spre deosebire de Newton care i-a irosit geniul în profe ii biblice29 i alchimie. Harris, în neohedonismul u, r mâne consecvent un american autentic chiar i atunci când simte pl cerea i evitarea suferin ei ca surse necondi ionate ale fericirii30, precum i temelii ale culturii umane (scopul scuz mijloacele chiar i atunci când drogurile u oare, din clasa MDMA, sunt, cu pruden , socotite benefice). Or percep ia fericirii astfel e doar iluzorie i nu e totuna cu naturale ea fericirii înse i. Vorbind, spre final, despre întrebuin rile spirituale ale farmacologiei, autorul socote te c tot ceea ce întreprindem are ca scop modificarea con tiin ei, drogurile fiind, a adar, un alt mijloc c tre acela i scop, or în aceste condi ii trebuie s insist m asupra con tiin ei a a cum este ea conceput de Harris, f a ne mai întoarce la Kant, Hegel, Heidegger etc. De fapt, po i avea experien a direct a situa iei în care con tiin a nu este niciodat îmbun it sau afectat de ceea ce cunoa te. Descoperirea repetat a acestui lucru este fundamentul vie ii spirituale, noteaz Harris31. El are dreptate când spune c în cea mai mare parte a vie ii ne cl tinam între a vrea i a nu vrea32, iar ca neurolog a putut observa c aceast tiin are posibilit i nelimitate s modifice credin ele pe care omul le are în leg tur cu experien a con tient i ajunge pân la a zdruncina din temelie inclusiv ideea de suflet33, condi ia ar fi s avem experien e mai clare, nu s gândim mai clar despre experien 34. elurile spiritualit ii, pentru Harris, nu sunt

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

altele decât cele ale tiin elor care încearc s ajung la adev rurile valide despre lume i de aceea dep esc limbajul sufletului, numinosului, culturii umaniste încercând evaziv s -l substituie cu sinele, eul, mintea, con tiin a, timpul, spa iul. El aspir ca spiritualitatea s devin parte a tiin ei prin integrarea cuno tin elor35 i demolarea miturilor. Accept m în chip curent mintea ca facultate de a gândi, de a judeca, asimilabil intelectului, ra iunii. Pentru Harris, mintea, divizat sau nu, se bucur de o adev rat literatur în buddhism, echivalent în religiile Occidentului, de i acest lucru poate duce la chietismul de turm conformizat obedient, ceea ce tiin a nu face nici când î i propune maximizarea st rii de bine, un alt bine decât cel din orizontul credin elor religioase. Harris, de pild , g se te c , în particular, cre tinismul impieteaz gândirea inteligent asupra min ii prin afirmarea sufletului individual, artificial, compozit, slab, predispus derii în p cat i, în consecin , supus judec ii supreme (profesorul Dulcan, poate cea mai remarcabil excep ie, nu împ rt te deloc aceast opinie). Mul i neurosavan i i psihologi, elibera i de grija sufletului, recomand practica hindus vipassana, acceptat pentru calitatea min ii i mindfulnes - tehnic de atingere a calmului în mijlocul fluxului, o stare imperturbabil de bine mai greu de realizat, dar care previne sub ierea cortexului, asociat îmb trânirii, cum spune Harris. La început, prin medita ie, se vizeaz i se realizeaz limitarea i neutralizarea suferin ei. Starea de bine, astfel ob inut , nu este str in de natura min ii omene ti, iar scopul final ar fi acela de a te deta a de senza ia de sine i de a atinge o anume libertate cu care se poate începe c toria spiritului, ca în practicile dzogchen. Experien ele lipsei intrinseci a sinelui ne trimit la un alt con inut al acestuia decât cel cunoscut de la Sartre sau de la Heidegger (Das Sein), care îl defineau ca întâlnirea cu sine însu i, reprezentare a faptului de a fi public, con tiin a ceea ce are sens i se cere definit în form . Harris are o perspectiv biologic asupra sinelui i îl socote te a fi o succesiune a eului, a transform rilor lui în timp, deci, sinele actual fiind cel mai reprezentativ36, el este subiectul experien ei fiec rui acum i de aceea pare mai mult o iluzie; el nu îl accept ca marc sumativ constant , ce legitimeaz o activitate interioar individualizabil .

Transcenderea de sine ine de experien a mistic i se înscrie în paradoxul c ut rii. Dac la Heidegger sinele, în condi ii normale, nu poate lipsi, Sam Harris constat nonsineitatea (selflessness), greu de relevat experien ei noastre. Aproape concomitent se vorbe te i despre eu, ca senza ie a existen ei unui subiect interior37, limitat la a con tientiza facult ile individuale. Sinele i eul se confund în doctrina advaita: con tiin a este condi ia antecedent a oric rei experien e, sinele sau eul fiind o apari ie iluzorie în cadrul acesteia38. Experien a lui Ramana, de la începutul sec. al XX-lea îi prilejuie te lui Harris confirmarea faptului c mintea este o aglomerare de gânduri, gânditorul este eul care, dac este c utat, dispare, iar realitatea nu este decât pierderea eului; adic noi c ut m realitatea când, de fapt, noi suntem realitatea îns i39. Con tiin a de sine, sineitatea, în experien ele lui Harris, nu se identific nici cu con tiin a pur , nici cu con tiin a-de-sine hegeliene. Con tiin a ca atare, definit ca intui ie pe care fiin a uman o are despre propria existen , cunoa tere reflexiv deci, dar i fapt de a în elege, gândire, spirit, sentiment al responsabilit ii morale, în perspectiva neurosavantului devin, a a cum am v zut, mai întâi obiect al studiului tiin ific i mai apoi, în chip intrinsec, subiect al specula iei. Cum nu face obiectul neurotiin elor, moralitatea, atunci când este adus în discu ie, r mâne când ca la Leibnitz (cu datoria de a a eza elul final al omului în cunoa terea temeliilor transcendentale ale fiin ei), când dup înv tura lui Trungpa (întemeiat pe generozitatea transcendent a iniiatului bodhisattya)40. Apoi, s nu uit m, cartea lui Sam Harris are un subtitlu, ghid pentru o spiritualitate f religie, care nu poate

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 16

Metafizic i cosmologie oriental , Ed. Herald, Buc, 2005, p.52.

Op. cit, p.220 18 Op. cit, p.92.

19 St rile multiple ale fiin ei, p.52.

20 Op. cit, p. 93 21 Op. cit, p. 224 (a se vedea i nota 41) 22 Terence McKenna; Food of the Gods, Bantam Books, New-York, 1992, p.258 23 Near-death and out-ofbody experiences in the blind, Connecticut,1999 24 Op. cit, p. 228.

25 Op. cit, p. 34 26 Op. cit, p. 221 27 Op. cit, p. 18 28 Op. cit, p. 30 29 Op. cit, p. 37. i totu i nu putem neglija c fizicianul i matematicianul englez considera c ateismul, absurd i odios, nu a avut niciodat mul i profesori, i c , prin urmare, trebuie s recunoa tem un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, cel mai în elept, cel mai bun i cel mai sfânt (Filosofia natural ) 30 Op. cit, p. 8, 22, 25 etc.

31 Op. cit, p.255 32 Op. cit., p. 27 33 Op. cit., p. 255: Cu toate c abia începem s în elegem mintea uman la nivelul creierului i nu tim nimic despre cum se na te con tiin a, nu este prea devreme pentru a spune c sinele conven ional este o iluzie. În interiorul capului t u nu exist niciun loc pentru suflet.

34 Op. cit., p. 52.

35 Op. cit, p. 83.

36 Op. cit, p.108 37 Vezi p.124, 136 38 Op. cit, p.165.

39 Op. cit, p. 164.

40 A se vedea p. 32, respectiv, 203 41 Profesorul Dulcan, în interviul men ionat, obiecta: s-a adus argumentul ar putea fi halucina ii sau expresia unui creier în suferin , c ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog i pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, c ci sunt i mul i oameni care au avut aceste experien e spontan, f nicio influen chimic . i mai adaug : Continu m s tr im în corpul subtil, care e format din lumin de înalt frecven . Cei care au v zut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradi ional „suflet”, în timpul experien elor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dac în ceea ce prive te trupul nostru s-a spus c „p mânt suntem i în p mânt ne vom întoarce”, în ceea ce prive te sufletul, „lumin suntem i în Lumin ne vom întoarce”. Suntem cu adev rat „lumin din Lumin ”. Iat de ce, precum Hume, nu ne îndoim originea religiei este în natura uman , indiferent dac suntem cre tini i credem în Înviere, sau suntem buddhi ti i credem în Nibana.

17

trece neobservat, cu toate c acest scop nu se sus ine decât prin vagi sugestii finale preluate din experien a vie i plauzibil a lui Alexander; Experien a din Apropierea Mor ii (EAM) c reia îi adaug spectrul consumului liber de droguri u oare. Acestea nu pot fi neglijate, ci trebuie luate mai serios în seam . Neuro tiin ele, pe lâng propriile observa ii i interpret ri, uneori contradictorii41, încearc considere cum se cuvine relat rile celor reveni i la via dup ce au trecut pragul spre o alt secven a spiritului, deci nu a sinelui, nici a eului, nici a con tiin ei, despre care, în EAM, nu mai avem rela ii verificabile. În aceste condi ii, datele pur tiin ifice ale neurosavan ilor americani, în bun parte discutate i de Sam Harris aici, nu ni se par totu i de natur s r stoarne ceea ce filosofia a reflectat despre fiin , despre adev r, despre cauzalitate i temporalitate, despre transcenden a metafizic , despre facultatea de judecare, contiin etc, inevitabil contextualizate condi iei umane i religiozit ii. elurile spiritualit ii, remarc în final autorul, nu sunt totuna cu cele ale tiin ei, dar tot el mai noteaz c nu exist grani e impenetrabile între tiin i orice alt disciplin care opereaz cu enun uri valide despre lume. Harris se îndoie te c religia ar putea s ofere lumii ceva esen ial, care s nu fie altfel posibil, i, ca atare, întreb rile care caut sensul vie ii i elul nostru pe p mânt au marcat umanitatea cu o spiritualitate sceptic fiind formulate gre it. Dar nu suntem oare necontenit în aceea i iscoditoare con tiin a insuficien ei care îl determin i pe omul de tiin s cread c se poate, dar i pe mistic i caute des vâr irea, fiindc altfel nu se poate? Cum lumina dreptei credin ei nu stinge lumina ra iunii, ci o intensific 42, între radicaliz rile scientiste i cele ale religiilor exclusiviste, Harris nu spune c ar fi ceva spectaculos de a teptat i cu atât mai pu in de cut din moment ce, reciproc, ele î i relev insuficien ele i nu rezist de unele singure. Tot a a, nici „trezirea” din ghidul autorului cu derivatele MDMA nu amelioreaz , ci am ge te doar ontologia, fiinarea; nemurirea cel mult poate fi acceptat tot ca o „trezire”, în timp ce via a ca atare se cere tr it criterial liber, reflexiv, în dihotomiile ei fundamentale i în aspira iile care îi dau con inut i limit în lipsa unor alternative asupra c rora intui ia îndr zne te suficient, dup cum se vede, dar în final se împac cu datul biologic, dac nu i cu cel religios.

1

David Hume; Dialoguri asupra religiei naturale. Istoria natural , Ed Herald, Buc.,2010, p.199.

2 Op. cit, p. 18.

3 Op. cit, p. 48.

4 Op. cit, p. 247.

5 Op. cit, p.38.

6 Un interviu inut ascuns 116 ani, care circul acum pe internet: http:// www. stankovuniversallaw. com/2015/05 / nikola-tesla-everything-is-thelight/#more-17368 7 Revista de filosofie, LXII, 5, Buc. 2015, p. 711 (A se vedea traducerea româneasc realizat de D.G. Stoianovici, Ed. Humanitas, 2015) 8 Collingwood identifica trei genuri de lucruri: corpuri, min i i entit i abstracte.

9 Facem trimitere la un interviu publicat în Formula AS, nr. 1067/2013, realizat de Dia Radu 10 Via a spiritual este conceput de Sam Harris dup modelul buddhist, în sensul de dep ire a sinelui prin concentrare asupra propriei existen e simultan cu clipa tr it .

11 Sam Harris; Trezirea. Ghid pentru o spiritualitate f religie, Ed.Herald, Buc.,2014, p. 72.

12 Idem, p.75.

13 Psihologia sufletului, Ed. Herald, Buc, 2010, p.20.

14 Vezi St rile multiple ale fiin ei, Ed. Herald, Buc, 2012, p 50 i urm.

15 „Nu exist nimic în compozi ia creierului (studiat la orice scar ) care m car s sugereze c acesta ar putea g zdui con tiin ”, op. cit, p.80.

9

Ivan Shishkin - În p durea de mesteceni

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Ionel POPA

A treisprezecea zodie a lui Lucian Blaga I. Opri an, autorul noii exegeze, Lucian Blaga sub zodia mitului, Ed. Saeculum I. O., 2015, porne te în investigarea problemei de la premisa c mitul i folclorul sunt coordonate fundamentale ale operei poetului i filosofului de la Lancr m. De la început, criticul ine s precizeze: „Punctul nostru de vedere - evident contrar majorit ii lui Lucian Blaga, ce i-au cl dit demonstra ia pornind de la imaginea poetului d ltuit de el însu i, în acord cu orient rile sale din timpul maturit ii - e c scriitorul nu s-a hr nit, totu i, în copil rie i tinere e atât de mult cu folclorul precum îi pl cea s m rturiseasc , c pân dincolo de debutul din 1919 el nu s-a întâlnit decât sporadic cu crea ia popular .” Autorul studiului urm re te etapele contactului scriitorului cu mitul i folclorul, i „obr zarele” sub care sunt prezente în opera lui.

Pornind de la datele biografiei intelectualspiritual a scriitorului, în cap. „Modernism i tradi ionalism”, I. Opri an analizeaz rela ia dintre expresionism i mitul i folclorul românesc. Disecarea acestei rela ii se desf oar în evantai, de la copil rie (Hronicul i cântecul vârstelor) pân la ultimele texte

literare i filosofice ale scriitorului. Autorul studiului monografic pune accent pe câteva idei care îi vor jalona demersul: „Mintea plin de prospe ime a tân rului Blaga, c ruia poezia «îi f cea continuu semne», va fi prins de îndat noutatea i avantajele cre rii sub zodie expresionist , cu atât mai mult cu cât între configura ia sa sufleteasc i liniile directoare ale mi rii existau, cum vom vedea, destule consonan e.”; „Expresionismul g sea în Blaga un câmp gata arat, ce- i a tepta numai s mân a”; Semnificativ e îns faptul , st ruind în hotarul expresionismului, Blaga ajunge, la un moment dat, la o revela ie de cea mai mare însemn tate pentru însu i destinul s u filosofic i scriitoricesc ulterior: descoperea modernitatea crea iei populare, prospe imea i ineditul ei”; „Acest lucru va fi hot râtor pentru specificul recept rii i valorific rii artistice a folclorului, pentru îns i nota distinctiv a scrisului s u.”; „Punctul de hotar al noii sale direc ii îl constituie articolul-program Revolta fondului nostru nelatin (1921)” Contextul cultural-spiritual i spiritul s u interior fac ca Blaga s elaboreze o teorie a tradi ionalismului într-un mod complet inedit pentru cultura noastr . Blaga elaboreaz un tradi ionalism metafizic, singura i justa cale de „na ionalizare” a crea iei i una din c ile spre realizarea unei „culturi majore”.

Odat ridicat schela, istoricul i criticul literar I. Opri an purcede la construc ia edificiului - noul demers exegetic asupra operei lui Lucian Blaga - pus sub semnul zodiei mitului.

Cap.2 „Cultura popular în perspectiv filosofic ” are dou subcapitole. i titlul primului subcapitol („Ofilosofie a culturii noastre populare”) indic clar teza ce va fi demonstrat cu argumente peremptorii: „Indiferent care va fi fost c ile prin care Lucian Blaga a ajuns la folclor, r mâne neîndoielnic el este scriitorul român care a teoretizat cel mai mult pe tema valorific rii artistice a crea iei populare; scriitorul care i-a format poate cea mai înalt i cea mai complet concep ie asupra produselor populare, asupra

fiin ei noastre etnice; scriitorul i filosoful care a ridicat coordonatele spiritualit ii noastre în câmpul filosofiei culturii, plasând astfel cultura popular româneasc în zona referin elor interna ionale”.

Subcapitolul doi, „Critica filosofiei lui Lucian Blaga (în timpul vie ii)”, îl consider m deosebit de important i oportun pentru c îl pune la punct pe sociologul i etnograful Henri H. Stahl total opac (invidios i chiar uvoitor) la ideile autorului Trilogiei culturii. Lucian Blaga i Henri H. Stahl sunt incompatibili din toate punctele de vedere. În pozi ionarea critic fa de opera lui Blaga, H. H. Stahl amestec merele cu perele, iar când vrea s sie i subtil în demersul s u „critic” nu dep te vârsta bacalaureatului. În analiza cazului, I. Opri an este obiectiv, nu dep te litera textului. Având în vedere i spiritul lui, istoricul i criticul literar putea fi ceva mai aspru în p rerile sale privitoare la opiniile sociologului i etnografului H. H. Stahl. O astfel de opozi ie fa de opera filosofic a lui Blaga a mai existat în timpul vie ii autorului lucr rii Religie i Spirit, care mai e comentat într-un mod de parc ar fi un tabu. În cap. 3-6,9,12,13 - titlurile lor sunt elocvente - sunt identificate i analizate „chipurile” sub care sunt prezente elementele mitice i folclorice în opera scriitorului i filosofului de la Lancr m. Prin analizele din cap. 6 („Fabulosul supersti ios”), dar i prin alte pasaje din studiu, printre altele, se d un spuns celor care calificau cele dou proze scrise de Blaga în ultimi ani de crea ie doar ni te pagini memorialistice, contestându-le valoarea literar : Hronicul i cântecul vârstelor i Luntrea lui Caron sunt opere literare. Totdeauna criticul pune în paranteze drepte titlul Luntrea lui Caron, sugerând ideea c ar fi corect ca noile edi ii ale romanului s poart titlul original, scris de Blaga pe manuscris: „Robie p mânteasc , robie cereasc ”, iar ca subtitlu pe cel dat de RITL la sugestia lui Mircea Zaciu. Ne al tur m întru totul lui I. Opri an.

Spre deosebire de alte abord ri ale temei,

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

I. Opri an nu se opre te doar la poezie, el rge te aria de investiga ie dând, spre exemplu, pagini excelente despre ecourile mitului i folclorului în dramaturgia blagian . În capitolele „Structuri poetice populare”; „Motive de inspira ie folcloric ”; „Bestiarul fabulos”, pe lâng ce indic titlul, este pus în eviden caracterul catalitic al rela iei scriitorului i filosofului cu mitul i folclorul.

O men iune aparte merit cap. 13, „O viziune a lumii în «duhul eresului»”, pentru faptul c întâia oar este analizat seria de „virtuale metafizici propus de Leonte P tra cu în capitolul XIX al c ii [Luntrea lui Caron], scriere ce poart titlul: Minciunile lui Dumnezeu (Basme metafizice sau O viziune a lumii în duhul eresului)”. Cele 11 „basme metafizice” au fost gândite într-o ordine „cronologic a posibilit ilor lor de ivire [...] «pe portativele unei istorii (a gândirii române ti) care n-a avut loc, dar ar fi putut aib loc»”. i mai zice poetul Axente Crean- fratele geam n al filosofului Leonte P tra cu - naratorul din roman c fiecare din cele 11 nuclee mitologico-metafizice „vrea s in loc de lume i tain . i fie tecare r spunde în felul s u dorului omenesc de ancorare în absolut.”

Cit m din comentariul lui I. Opri an: „Din cele 11 proiecte metafizice doar cinci sunt create «în duhul eresului»: Fârtate i Nefârtate (2); Isus P mântul (3); Luminismul moral (5); Cuvintele originale (8) i Marele Orb (10); trei utilizeaz doar simboluri din arsenalul mitico-legendar: Stratul mumelor (1); Inorogul (4); Patrie i înviere (6); unul este un eseu despre lupta lui «Samoil» Clain cu cuvintele abstracte: Începutul i temei (7); iar dou sunt crea ii filosofico-mitice absolut personale, de mare frumuse e: Metamorfoza (9) i Materia magic (11).”

Citind respectivele pagini din roman, nu tii ce s apreciezi mai întâi, fulgerele metafizice ce lumineaz „basmele” sau frumuse ea lor literar-poetic .

Lucian Blaga este primul la noi care pune, teoretic i practic, în rela ie proverbul (crea ie a culturii minore) cu aforismul (crea ie a culturii majore). Acest aspect constituie subiectul capitolului „Proverbul i aforismul” din cartea despre care facem aici vorbire.

Istoricului i con inutului Antologiei de cântece populare face obiectul capitolului „O antologie de capodopere”.

Sub forma din 1954, nedefinitivat (Blaga a lucrat la antologie pân la sfâr itul vie ii), antologia a fost publicat în 1966 de G. Iva cu.

Pornind de la Elogiul satului românesc,

discursul de recep ie rostit de Blaga la primirea în rândul nemuritorilor, i de la alte texte ale scriitorului, I. Opri an adun , în cap. 18 al c ii sale, într-un tot ideile, sugestiile i proiectele lui Blaga pentru o cultur na ional .

Dup fire tile „Concluzii”, studiul monografic completat cu „Addenda 1”, în care, în premier este comentat cuvântul regelui Carol al II-lea al României, care a dorit în mod expres s participe la edin a solemn a Academiei când Blaga a fost ales membru. Regele se adreseaz în primul rând noului academician. „Regele subscrie la ideile lui Blaga din discursul de recep ie la Academie”, concluzioneaz I. Opri an. „Addenda 2” reia textul publicat ini ial ca prefa la vol. :I. Opri an, Lucian Blaga printre contemporani. Dialoguri adnotate, Ed. Minerva, Buc., 1996.

Dup lectura c ii, ne permitem ca prezentarea ei s-o încheiem cu câteva concluzii.

Cu toat circumscrierea riguroas a temei de cercetat, cartea lui I. Opri an este complex i profund în idei, observa ii, ipoteze. În corul exegezei blagiene din ultimi ani (L cr mioara Solomon, Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Ed. Institutului European, Ia i, 2008; Cristina C lin, Metafora luminii în crea ia lui Lucian Blaga, Ed. Aula, Bra ov, 2008; Lumini a Cebotari, Fenomenul expresionist în teatrul blagian, Ed. Dacia XXI, Cluj, 2010; sunt doar trei exemple), chiar inând seama de specificul temei i implicit de metodologia folosit , cartea lui I. Opri an, de departe, se impune, dincolo de subiect, prin originalitate.

Spre deosebire de mai vechile sau mai noile cercet ri ale temei, care n-au trecut dincolo de inventarul descriptiv, studiul monografic al lui I. Opri an este cu adev rat o contribu ie.

Cunosc tor temeinic al operei blagiene, criticul nu se las cople it de uria a personalitate a autorului Trilogiilor, el se mi f complexe i proasp t prin opera poetului i filosofului de la Lancr m.

Lansând idei, sugestii noi; s amintim, spre exemplu, paginile despre dramaturgia, lirica erotic a scriitorului sau cele pasaje despre natura i func ionalitatea elementului biblic în opera blagian .

Prin lucrarea sa, istoricul i criticul literar I. Opri an argumenteaz înc o dat , în mod irefutabil, c Lucian Blaga simte, gânde te i creeaz în spirit mitic-metafizic. În fine, un cuvânt de apreciere merit inuta tipografic (b nuiasc c se datoreaz autorului) a c ii, o inut frumoas i elegant , pe m sura personalit ii poetului i filosofului Lucian Blaga.

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constantin MIU

„Epopeea lui Ghilgame]” @în oglinda extratere]trilor antici Adep ii teoriei extra-tere trilor antici sus in c zeii din culturile i literaturile din antichitate sunt entit i din alt lume, una extra-terestr . Într-o emisiune difuzat pe canalul tv HISTORY, la începutul lunii august, anul 2015, vorbindu-se despre posibilitatea ca oamenii s lbatici ap ru i în diverse etape ale istoriei omenirii s fi fost „produsul de laborator” al extratere trilor antici, s-a amintit i de Enkidu, din Epopeea lui Ghilgame . În aceast epopee, cei doi protagoni ti Ghilgame i Enkidu - sunt pl mada unor astfel de entit i. Discursul nostru pleac de la aceast ipotez , iar citatele le vom face dup ediia din 1966, EPLA, Cuvânt înainte de Al. Dima.

Calit ile de excep ie ale lui Ghilgame - „p storul Urukului celui - Împrejmuit” - sunt raportate la câteva zeit i: „Când a fost creat Ghilgame , / Enlil cel Viteaz (zeul p mântului i al v zduhului n.n.) l-a înzestrat cu o înf are des vâr it ; / cerescul ama (zeul soarelui i al drept ii - n.n.) i-a d ruit frumuse ea; / Adad (zeul furtunilor - n.n.) i-a h zit s fie f seam n de viteaz.” (p. 32).

Pentru des vâr irea lui Ghilgame conlucreaz „to i zeii cei mari”.

Ceea ce ne-a atras aten ia este statura sa care, a a cum este descris personajul, o dep te cu mult (dublu) pe cea a unui om obi nuit: „statura lui era de unsprezece co i avea” (p. 33). Apartenen a sa la lumea non-uman este precizat în frac ii: „Dou treimi din ele sunt divine i o treime omeneasc ” (p. 33).

Ghilgame este St pânul absolut al locuitorilor Urukului: „el, storul oamenilor s i, îi chinuia f -ncetare” (p. 33). Îns , asemenea apuc turi nu sunt pe placul lui Anu - ocrotitorul divin al cet ii Uruk.

El îi cere mamei zei e Aruru s z misleasc un alt Ghilgame , care s i se împotriveasc „monstrului”: „Fiindc tu, Aruru, l-ai f cut pe

Ivan Shishkin - Stejarul din Mordvinovo

Ghilgame , / d via acum unui alt Ghilgame / (...) s se-mpotriveasc unul altuia, s i m soare puterile...” (p.34). cut din lut i scuipat (asemenea biblicului Adam), „r zboinicul Enkidu” este o f ptur s lbatic , un Yeti al pustiurilor, a c rui descriere i al c rui comportament in mai mult de bestiar: Acoperit cu p r îi este trupul, / cu bel ug de p r ca o femeie. / Are o claie de p r ca spicele secerate. / i nu tie ce sunt oamenii, nici cum tr iesc oamenii. / Cât despre ve minte, poart straie ca ale zeului Sumukan (zeul turmelor i al vegeta iei - n.n.) / Pa te iarb laolalt cu gazelele, / cu turma de fiare s lbatice se-mbulze te la ad toare, /inima-i d ghes ca s stea printre dobitoacele apelor” (s.n., p. 34-35). Cele dou verbe subliniate de noi în fragmentul de mai sus relev natura anima-lier a lui Enkidu, pe care curtezana - „fiica pl cerii” - trimis spre a-l seduce îl vede ca pe o „fiar cu chip de om” (cf. p. 39). Enkidu tr ie te izolat, în pustiu, nu cunoa te oamenii (de altfel, se spune c el „nu tie ce sunt oamenii” i „nici cum tr iesc” ace tia), este un ani-mal neîmblânzit, dovad e pilozitatea abundent : trupul e acoperit cu p r, ca animalele i claia de p r, compara ia „ca spicele secerate” relevând c era neîngrijit. Dac inem cont c fusese conceput ca un alt Ghilgame , putem aprecia c poate fi socotit dublul animal al acestuia.

Dac despre natura divino-uman a lui Ghilgame epopeea ofer informa ii, despre cea a lui Enkidu putem face doar specula ii: este un „experiment” de laborator, un Ghilgame primitiv, r mas în stadiul animalier, pe cei care l-au conceput interesându-i doar firea sa de r zboinic.

Dup experien a erotic avut cu „fiica pl cerii”, se produce o schimbare total a personajului: „ ase zile i apte nop i o st pâni Enkidu pe fiica pl cerii/ Când, în sfâr it, se s tur de pl cerea pe care i-o smulgea, /vru s se duc la turma sa de fiare s lbatice/ Dar, v zându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fug , / fiarele s lbatice se feresc de apropierea lui/ (...) trupul îi era vl guit.” (s.n., p. 39). Din pasajul subliniat de noi, se eviden iaz dou aspecte: împerecherea este malefic pentru Enkidu - trupul îi este vl guit, iar animalele nu-l mai recunosc, aceasta însemnând c el nu mai apar ine lumii s lb ticiunilor. Nu tim dac este sincer sau nu curtezana, care va remarca metamorfozarea lui: „E ti frumos Enkidu; te-ai cut ca un zeu” (p. 40). Femeia vede frumuse ea nep mântean a acestuia. Îns , ea este cea care contribuie la umanizarea acestui s lbatic: „Î i sp cu ap / trupul pe care nicicând nu-l îngrijise, / i dup ce se unse cu tot felul de oloiuri, / sem na în sfâr it a om; /î i puse pe el îmbr minte/ i iat -l asemenea unui mire!” (p. 51). Enkidu fusese proiectat spre a-l înfrunta pe Ghilgame . Îns proiectul acesta se dovede te a nu avea finalitatea dorit de extratere tri: „Cu toat puterea lui, Enkidu e înfrânt (...) i din ziua aceea se leag prietenia lor.” (p. 45).

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La popoarele antice (bun oar , la vechii greci, în Legendele Olimpului), sunt o serie de legende în care zeii/ extra-tere trii antici se cuplau cu p mântenii. În Epopeea lui Ghilgame , apare dorin a zei ei I tar - sedus de frumuse ea lui Enkidu - de a fi luat de so ie de acesta. Refuzul lui i dojana pentru numero ii iubi i pe care aceasta i-a avut i pe care i-a nenorocit, dup ce i-a satisf cut poftele, atrag ura orgolioasei zei e, care-i cere tat lui ei, zeul Anu, s z misleasc Taurul Ceresc - un monstru -, care s -l omoare pe trufa ul erou (cf. op. cit., p. 89).

Enkidu are un vis, pe care i-l va povesti prietenului s u, Ghilgame , în care apar entit ile extra-terestre i care hot sc moartea acestuia, ca pedeaps a ofensei aduse orgolioasei I tar i pentru uciderea monstrului - Taurul Ceresc. R ul care-i sec tuie te puterile este preambulul mor ii. În pragul mor ii, Enkidu are viziunea Infernului dantesc: „Un grifonul (...) / M în i puterea mi se scurse din trup, / M pref cu într-un porumbel: / (...) m duse spre casa întunericului, loca al lui Irkalla (Hades, la vechii greci - n.n.) / spre casa de unde nu mai iese nimeni, / (...) spre casa ai c rei locuitori sunt lipsi i de lumin , / unde colbul le este hran , (...) / Sunt îmbr ca i ca rile, au ve mânt de pene, / i niciodat nu mai v d lumina, stau pe veci în bezn . / În aceast cas de colb, unde am p truns, / i-am zut pe to i regii, despuia i de coroane / (...) Acolo domnea Regina Infernului, Ere kigal.” (p. 108-109).

Grifonul este un monstru care are puterea de a-l metamorfoza pe Enkidu: îl preface într-un porumbel. El este cel care îl ghideaz spre casa întunericului - un topos-carcer , spa iu al perdi iei, unde î i primesc pedeapsa „to i regii, despuia i de coroane”. Lipsa luminii este elementul caracteristic al acestui spa iu-carcer : „ i niciodat nu mai v d lumina, stau pe veci în bezn ”. Interesant este faptul c am nuntele descriptive despre acest spa iu al perdi iei i cei care se afl acolo sunt f cute ca i cum ele i-ar fi fost spuse personajului de altcineva. A a se explic repetarea prepozi iei spre. Nara iunea despre ce se petrece în interiorul acestui spa iu este mai s rac , f detalii.

Ca atare, visul avut de Enkidu poate fi socotit drept o comunicare telepatic avut cu entit ile extra-terestre, iar casa întunericului este o hologram ce îi este indus în subcon tient. Mesajul despre prezen a acestui spa iu al perdi iei este u or de priceput: a a p esc cei care se r zvr tesc i nu se supun voin ei entit ilor extraterestre.

Ivan Shishkin - Promenad în p dure

13

Al FRANCISC (Canada)

Bun venit

i ce naiba, frate. C abia ie isem din scara blocului i se i pornise o ploaie cu ni te pic turi de ziceai c erau gravide toate. F s fi avut p rie sau umbrel .

Cu prietena l sat s doarm f chilo i pe o jum tate de pat, zicea ea convins . M golise de orice pic tur de energie a a c trebuia s îmi cump r un pachet de SNAGOV, mizeria aia ro ie cu rci albastre.

Nu am mai trezit-o pe Mia sau Lia sau cum Dumnezeu o mai fi chemat-o. Uitasem i eu de numele ei, ca tot omul. Mai ales c st tea cu spatele c tre mine, r suflând adânc, cu o siguran pe care eu nu aveam s o întâlnesc niciodat .

- Un pachet din alea, i-am ar tat eu vânz toarei rotunde pentru ca în clipa urm toare s fiu luat pe sus de dou perechi de bra e i dus afar la o dub care m a tepta cu motorul pornit. i doar promiseser c nu aveau s mai apar astfel de incidente greu digerabile.

Mai ales c se schimbase orânduirea social . i pe deasupra mai pl tisem i pachetul pe care nici m car nu mi-l scosese din raft. În dub era un întuneric bezn i eu le sim eam pumnii i genunchii celor care m umflaser din tutungerie. L saser fata singur i m legau la ochi cu o cârp soioas de parc a mai fi fost în stare s fi zut oarece. Îmi d ruiau lovituri care m f ceau s nu mai simt virajele ma inii. i nici m car la fat nu mai puteam s m gândesc.

Chiar dac f cuse înainte o cafea superb . Pe mine m aduseser aproape de le in i cârpa care mi-o legaser la ochi devenise inutil .

M-au aruncat din ma in ca pe un sac de cartofi dup care m-au târât plini de plictiseal pân la celula pe care mi-o destinaser , umplut cu un individ care popula zona cu p duchi i îmi agita n rile cu miros de urin st tut . Îmi scoseser leg tura de la ochi dar degeaba, nu puteam s mai v d cât de frumoas putea s fie via a.

Colegul de camer se apropie de mine, î i lipi gura de urechea mea dreapt i începu s urle de parc era înjunghiat. Peste noapte sau peste ceea ce b nuiam c ar fi fost noaptea, nu am reu it s adorm nici m car pentru un minut. Arestarea i tratamentul la care eram supus p reau s fie o chestie îndelung exersat . Fe ele celor care se ocupau de mine nu schi au nici m car un surâs.

Dup mai multe ore aveau s m duc într-un soi de birou unde urmar s îmi lege mizeria aia la loc, f s uite de mâini i picioare.

Pe un scaun impracticabil.

- Scoal , b , r cni la mine un subaltern zelos care consider necesar s îmi trag un bocanc în fluierul piciorului, menit s m fac s mi c mai repede.

Uitasem toate poeziile pe care le memorasem anterior. i nu tiam dac la plecare Lia sau Mia î i l sase amintirea sub pre ul de la u .

Trebuia s am grij s îi consum amintirea cu zgârcenie, s nu fi ajuns prea repede în curul gol.

- Cum te cheam , lepr ?

Eram sigur c îmi tiau numele mai bine decât mine. A fi vrut s îl scuip dar gura îmi era uscat ca iasca. i nici gânduri prea multe nu mai îmi r seser pe tarab . Un bombeu îmi nimeri corpul dar cred fusese vorba de o gre eal .

- SOARBE ZEAM ... am r spuns eu nesigur pe reac iile lor.

Nu mai eram convins c a a trebuia s le fi r spuns dar ineam s merg înainte.

- Dumnezeii lui de mort ciune. Domnule colonel, l sa i-m s îl aranjez eu pu in, dac nu v e cu sup rare.

Nu puteam s în eleg cum de îl multiplicase pe Creator. Cel care privea în alt parte. Dar eu nu aveam de gând s cedez pentru ca mai pe urm s le cad în genunchi pentru o bucat de pâine. Una plin cu gluten, menit s îmi strice echilibrul alimentar. eful dumnealor se chinuia s î i p streze calmul. Adic nu putea s se dea în stamb ca o iitoare din Ferentari, domnule. Iar eu îmi aduceam aminte c la venire nu îmi urase BUN VENIT absolut nimeni.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Ion POPESCU-BR~DICENI

transmoderniste transmoderniste Cinci nebuni pe-un col de rai Cinci nebuni pe-un drum de ar - într-o dulce zi de var utau un vechi castel între ni te dealuri verzi. utau, fanta ti, dovezi -n castelul de sub nori se mai, înc , s rb tori, celebreaz . Dar c-un el cum acesta! Ce s crezi?

Sus: un arbore b trân de opt veacuri, axa lumii, gros cât burta, grea, a mumii, pe noi, cinci nebuni pe cale, ne-a tepta cu-acela i în sinea lui suflet st pân peste st ri esen iale.

Cinci nebuni sorbeau pocale cu un vin mai viu ca noi - cei mai bravi dintre eroi, ne’nfrica i precum spartanii.

Zuruiau în banc banii tot de aur i de-argint Ast zi zidurile-s anii, sor ii supravie uind.

Pe sub bol ile de cetini, zeii ne mai sunt prieteni, zeii Daciei i-ai no tri.

Cinci nebuni ung vâna oi tii c-un întreg, de miere, stup Flutur un cap de lup: steag de lupt peste plai? peste... dulce... col de rai!

O, Zalmoxis, tu erai?

Cinci nebuni printr-o p dure pl nuiesc s afle cai pega i de rezerv -n codru.

Unde-i cântecul de lotru de-alt dat , de haiduc?

Uite pup za i-un cuc! În cuibarul lor doar Dante ascunsese diamante

i semanticele-i perle printre ginga ele mierle. i doar Eminescu, Domnul, li se ar tase-n somnul lor edenic, s le-n ire adev rul-n rând de lire care cânt , -ntr-una cânt într-o nostalgie sfânt .

N.M. Cei cinci nebuni - personaje ale poemului sunt: Cristina Ciolacu, Raluca pun, Marinela Talpe , Pompiliu Ciolacu, i, poetul, Ion Popescu-Br diceni, participan i la edi ia 2017 a Taberei de Cercetare Etno-folcloric „Constantin Br iloiu”, organizat de Centrul Jude ean al Crea iei Gorj.

Etapa de Ciuperceni M-am n scut a doua oar din scorbura unui gorun aflat la margine de codru. În burta mamei mele, eram legat înc , i etern, cu M ria Sa Cosmosul, eram adic o fiin a Multiversului, parte din el, locuitoare înc pe platforma Edenului primordial: cel pururea verde i împ durit i învl st rit i înflorit mirobolant cu fragi i mure negre pe sub împ te tile coroane rotitoare în jurul propriei axis mundi i împânzit cu p ri cânt toare i ou toare cu ou le clocite de soare unele, altele vr jite de lun .

Astfel de Sânziene am ren scut într-o amiaz de iunie pe o gur de rai între dou dealuri unduitoare pe sub poale de mun i în ale c ror izvoare fruntea mea se distingea ca o troi la ni te capete de pun i ale suspinelor.

Mama mea i tat l meu: Stejarul din Mijlocul Poienii – avea peste dou veacuri de existen neîntrerupt , inima i-o arsese focul a ase tr snete ci pe dinl untrul s u era gol de i se vedea sus prin chakr cerul senin. În fiecare prim var - mi se explic revegeteaz , c ci sevele din r cini urc prin coaja trunchiului spre ramuri, crengi i frunze i spre sfânta ghind .

Acesta de altfel e însu i miracolul, e minunea care m-a recuperat drept Fiu al Naturii.

Prin urmare, mi-am pierdut sentimentul urii.

Dimpotriv , m simt frate cu toate vie uitoarele durii. i m încearc fericirea absolut : Aceea de-a m fi reîntors pe Arc , unde o s -mpreun din nou cu mândra mea, cu femeia visurilor mele, sub înaltele, ner zle itele stele.

Ivan Shishkin - Ramuri

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

15

George PETROVAI

Religia sau nevoia stringent[ a omului de Transcendent (I) (Elemente de filosofia religiei) I. Homo religiosus Lunga experien religioas a omului (de la primii fiori moralspirituali i pân în clipa de fa ), ca i rolul de prim rang al religiei în istoria omenirii, confer defini iei „Omul este singurul animal religios”, una din nenum ratele defini ii date acestui c ut tor mereu nelini tit, o mult mai mare consisten decât b lioasa „Omul este singurul biped f pene”.

Dar ce se în elege prin experien ? În tratatul Filosofia religiei (Editura Cartea Cre tin , Oradea, 1999), Norman L. Geisler ne în tiin eaz c „Experien a este starea de con tient a unui individ când i d seama c ceva este altceva decât sine, indiferent dac este sau nu cu adev rat altceva”. Pornind de la aceast defini ie i de la cele dou niveluri ale con tientei (primar sau elementar-nereflexiv i secundar sau con tienta de-a fi con tient), prin experien a religioas (se are în vedere experien a primar în general, opus celei religioase particulare) trebuie s se în eleag con tienta transcenden ei în dublu sens: mai întâi ca proces logico-intuitiv de dep ire a limitelor umane (transcendere în sine), apoi ca obiect al respectivei experien e (Transcendentul).

Esen ial în filosofia religiei este Transcendentul, al doilea aspect al transcenden ei. Cu precizarea c Transcendentul nu numai c este o no iune mai larg , mai general i mai pu in specific decât conceptul cre tin de Dumnezeu, în sfera Transcendentului intrând Brahma hindui tilor, Nirvana budi tilor, Dao daoi tilor, Daimonul platonician, Primul Motor aristotelic, Unul plotinian, Totul lui Friedrich Schleiermacher, Noumen-ul lui Rudolf Otto sau Existen a dincolo de existen a lui Paul Tillich, dar c el poate fi exprimat i prin mai multe dimensiuni: poate fi „sus” sau „în adâncime”, dup cum poate fi gândit ca „originea” transcendent sau „ elul” transcendent al experien ei religioase a cuiva.

Vas zic , transcendentul (la modul general) înseamn concomitenta a dou lucruri: în primul rând, ceva este transcendent dac reprezint mai mult decât con tienta imediat (subcon tientul, eul transcendent, noumen-ul kantian, acel ceva mai mult decât ceea ce izbutim s tim din experien , a a cum întregul este mai mare ca ile sale componente, cum un cuvânt spune mai mult decât literele ce-l alc tuiesc sau cum tabloul, ca unitate conceptual-artistic , exprim cu mult mai mult decât desenul i culoarea); în al doilea rând, ceva este transcendent în sens religios, ne spune Norman L. Geisler, „dac despre el se crede c are caracter ultim” (acel „Maxim” în fa a c ruia omul nu mai simte trebuin a de „mai mult” i „mai mare”, acel „Dincolo” în spatele c ruia omul nu caut al i „dincolo” sau, a a cum sus ine Paul Tillich, „acel Ultim fa de care omul se angajeaz în ultim instan ”).

Transcendentul a fost conceptualizat i exprimat în diverse moduri de c tre cei care cred c el are o realitate proprie, situat dincolo de omenesc: Universul sau Totul (Schleiermacher), Noumenul sau Sfântul (Otto), Cu totul altul (Kirkegaard), Fiin a îns i sau Fiin a dincolo de fire (Tillich), Eul transcendental (Peter Koestenbaum), precum i cu alte multe realit i personale i impersonale de natur deist , panteist sau panenteist . În schimb, cei care-i neag existen a obiectiv , dar adesea admit credin a în realitatea Transcendentului st la baza religiei, cel pu in în parte îl identific pe acesta cu subcon tientul individului (William James), subcon tientul colectiv al oamenilor (Carl Jung), proiec ia imagina iei omului (Ludwig Feuerbach), planul omului de a deveni cauz în sine (Jean-Paul Sartre), obiectul iluzoriu al unei psihoze universale (Sigmund Freud), sinele ideal al omului (Erich Fromm) etc.

Nu doar atât, c ci în decursul istoriei umane, ne în tiin eaz Geisler, au fost elaborate apte tipuri principale de transcenden religioas : a) Transcenden a spre Început În opinia lui Mircea Eliade, direc ia înapoi (spre origini) pentru a ajunge la transcendent a fost însu irea caracteristic a omului primitiv sau preliterat (anterior invent rii scrisului). Transcendentul lui Eliade este Sacrul, iar lumea aceasta constituie profanul. Fiind întotdeauna opus profanului, manifestarea Sacrului este numit de c tre savantul român hierofanie, ceea ce înseamn „Cu totul Altceva” decât lumea profan .

Timpul mitic al omului preliterat este continuu, dar el poate fi cut prezent prin ritual, astfel c , prin intermediul ritualului, timpul religios devine prezent, ciclic i periodic, iar participantul - prin reactualizarea ritualic a crea iei sau mitul eternei reîntoarceri - ajunge contemporan cu timpul originii, adic un fel de prezent etern. Eliade ne asigur c acest mit al eternei reîntoarceri, care ilustreaz dorul omului religios din vechime de transcenden a retrospectiv , „Nu este pentru el o evadare în lumea visurilor, ci o întoarcere în lumea real , în lumea originar ”.

Atâta doar, ne avertizeaz Geisler, c dac transcenden a religioas ar fi singura cale de transcendere, nu numai c „pu ini oameni, în afar de prelitera i, ar fi fost religio i”, dar filosofia greac ar fi trebuit s pun cap t religiei mitice. Când colo, ea a fost începutul unei noi dimensiuni a transcenden ei, asta deoarece filosofii antici greci se ar tau foarte interesa i de originile lumii. Îns , prin modificarea miturilor pe care le-au mo tenit (le-au privit ra ional i cu deta are, nicidecum emo ional sau prin implicare personal ), „ei au

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înlocuit cosmogonia cu cosmologia”. b) Transcenden a în Sus Este adev rat c , prin p sirea lumii de umbre i ascensiunea spre lumea formelor pure, prima tendin de transcendere în sus se înregistreaz la Platon. Dar transcenden a vertical a lui Plotin va deveni nu doar mai clar , ci i „explicit religioas ”. Într-adev r, c ci fondatorul neoplatonismului a f cut din Unitatea suprem a lui Platon acel Unu din care toate lucrurile izvor sc i toate se întorc înapoi la el. De fapt, în ordinea lor descendent spre o mai mare multiplicitate (Materia, cea mai multipl dintre toate, este locul unde unitatea atinge ultima stare dinaintea haosului), emana iile formeaz cu Unul o triplicitate a unit ii, astfel c , dup unitatea primar (Unul) urmeaz unitatea secundar (Unul-Mai Mul i sau Unul-fiin ), numit de gânditor Nous sau Intelect (are caracteristicile Intelectului aristotelic), i unitatea ter iar (Unul- i-Mai Mul i sau concomitentul Unu i Multiplu), pe care Plotin o nume te Sufletul Lumii i care are toate însu irile stoicului Suflet al lumii.

Prima mi care plotinian este descendent - dinspre unitate spre multiplicitate. Cum spuneam, Materia constituie cap tul de jos al lan ului emana iei, respectiv nivelul unde „se stinge întregul proces al emana iei dinspre simplitatea absolut (Unul)” (N. Geisler). În plus, ne spune Plotin, cu cât emana ia se întinde mai mult în jos, iar în acest mod se situeaz mai departe de unitate, cu atât cre te mai mult multiplicitatea i scade realitatea, c ci îndep rtarea de unitate, fatalmente duce la o corespunz toare îndep rtare de realitate.

Iat motivul pentru care jos de tot, ceea ce este totuna cu lumea obi nuit , omul se confrunt cu r ul generat de o multiplicitate aproape total i o lips de realitate aproape complet , r u c ruia Plotin îi spune Materie sau Nefiin . În contact cu r ul material, se contamineaz partea inferioar a sufletului omenesc. Dar, prin urcare spre o unitate din ce în ce mai înalt , mai exact pân la contopirea cu cel Suprem, sufletul are posibilitatea s se purifice. i astfel, nesatisf cu i de multiplicitatea r ului, oamenii au ansa celei de-a doua mi ri plotiniene - mi carea de reîntoarcere în sus, o mi care spre înl untru, adic diametral opus celei de la unitate spre multiplicitate, care este în jos i înspre afar .

Primul pas al transcenden ei verticale este trecerea de la sim uri, unde omul este preocupat de toate, la intelect sau unitatea imediat a sufletului, numit Nous, unde - în pofida faptului c cunosc torul devine identic cu cunoscutul - înc persist multiplicitatea de Forme sau Idei, prin care lucrurile sunt cunoscute. De-abia prin pasul urm tor, care face trecerea de la intelect la intuitiv, sufletul are intui ia Simplit ii absolute: aflat singur în fa a celui Singur („Supremul nu este cunoscut pe cale intelectual ”), el trebuie s se contopeasc cu cel Suprem i s devin una cu El, a a încât centrul s coincid cu Centrul. Altfel spus, transcenden a vertical a omului se înf ptuie te doar atunci când este atins Vârful piramidei, „unde multele existen e se întâlnesc într-un izvor absolut simplu al întregii Existen e”. i iat cum prin Plotin „ra ionalismul grec s-a dep it pe sine, a dep it ra iunea i s-a întors la r cinile sale religioase” (N. Geisler).

Dar la Plotin nu mai exist mituri, a a c nu se merge spre Început printr-o transcenden retrospectiv , ci spre Vârf prin una vertical . În plus, transcenden a plotinian nefiind supranatural , cre tinii neoplatonici (Augustin, de plid ) cu greu vor izbuti s o împace cu harul divin... c) Transcenden a spre Dincolo sau în Afar În transcenderea spre exterior, la modul cel mai general numit „Dincolo” sau „Afar ”, omul religios se str duie te s treac dincolo de limitele experien ei umane, unde simte c se afl Dumnezeu sau Transcendentul. Dar cum misticii nu i-au precizat întotdeauna direcia transcenden ei lor în sus, iat motivul pentru care Maestrul Eckhart

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

(aprox. 1260-1327) L-a conceput pe Dumnezeu ca „sfera infinit al rei centru este oriunde i a c rei circumferin nu este niciunde”, adic Realitatea c tre care, din orice centru, omul poate transcende în afar i în toate direc iile, f ca vreodat s poat atinge vreo limit . Da, c ci Dumnezeu situându-Se la circumferin a infinit a vie ii, ca s poat ajunge la El, omul trebuie s ias în mod st ruitor-transcendent în afara sa.

Un veac mai târziu (1401-1464), Nicolaus Cusanus Îl va descrie pe Dumnezeu în chip asem tor: „Cel mai mare cerc posibil, cu cea mai mic curbur posibil ”, defini ie din care rezult , pe de o parte, cercul de dimensiune infinit este o linie dreapt sau c cercul infinit este identic cu linia dreapt (maximul de drept este totuna cu minimul de curb), iar pe de alt parte c , fiind Dumnezeu „coinciden a contrariilor”, transcenderea în afar sau spre circumferin este, în acela i timp, una în interior (spre centru). Altfel spus, c „Dincolo” este totodat „În untru”.

Dar dac filosofii greci c utau „realitatea logosului în mythos” (Geisler), în dorin a de-a ajunge la un adev r ontologic, gânditorii contemporani (ex. Rudolf Bultmann) se arat preocupa i de realitatea situat dincolo de mit, de unde i reac ia împotriva Dumnezeului de „acolo sus” sau de „acolo afar ”. De pild , sus inând c întreaga concep ie despre lume din Noul Testament este mitologic , Bultmann va pleda pentru demitologizarea chiar i a conceptului de transcenden vertical . Asta deoarece, ne spune gânditorul german, „a demitologiza înseamn a respinge nu Scriptura sau mesajul cre tin ca un întreg, ci concep ia despre lume a Scripturii”. Adic o demitologizare care nu are ca scop s ajusteze textele biblice tradi ionale i prin aceasta s fac religia „mai acceptabil omului modern”, ci s -i arate acestuia mai clar ce este credin a cre tin .

Cum demitologizarea propus de Bultmann nu este altceva decât combaterea obiectiv rii sus inut /implicat de mitologie, fapt care eviden iaz c procesul este într-o oarecare m sur „reversul ra ionaliz rii grece ti” i c tiin a modern poate fi tot atât de vinovat ca i mitologia antic , ea (demitologizarea) nu poate fi în eleas ca o negare a întregii transcenden e, chiar dac , în lumina noilor descoperiri tiin ifice, este un nonsens s se vorbeasc de „sus” i „jos” în Univers: Exist un Dumnezeu sau un Transcendent, El exist întrun sens independent de om, dar nicidecum nu exist „acolo sus”!

Dac a a stau lucrurile cum afirm cuget torul german, atunci în ce direc ie trebuie s transceand omul pentru ca El s poat fi sit? În r spunsul s u de bun cre tin, Bultmann pledeaz în favoarea transcenden ei escatologice: Întrucât Dumnezeu S-a revelat oamenilor prin Fiul S u întrupat, „a devenit din ce în ce mai clar c a teptarea i speran a escatologic sunt miezul întregii propov duiri din Noul Testament” i c „modul cum este gândit de Iisus Împ ia lui Dumnezeu este escatologic”.

Ivan Shishkin -

durea de glade

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Mihai CABA

}tefan cel Mare ]i Sfânt (1433 - 2 iulie 1504) 513 ani de la trecerea sa în Ve nicie Intrat definitiv în con tiin a neamului românesc, Domnitorul tefan cel Mare, cea mai legendar figur a istoriei Moldovei, prin înaltele sale tr turi de vajnic ap tor al hotarelor rii i Credin ei str mo ti, dovedite cu prisosin în cei 47 de ani de domnie (14571504), durat care nu a mai fost egalat vreodat in toat istoria rii noastre, r mâne, f îndoial , o adev rat , nepieritoare i emblematic personalitate a istoriei Evului Mediu românesc i nu numai.

Se împlinesc, iat , acum, la 2 iulie 2017, 513 ani de nemurire.

Dup jum tate de mileniu i înc peste un deceniu de atunci, tot mai str lucitoare i mai glorioase ne r mân în con tiin a noastr de contemporani excep ionalele sale calit i de om politic, strateg i diplomat, de neînfricat lupt tor pentru ap rarea integrit ii Moldovei i de sensibil i bine conturat ini iativ pentru dezvoltarea i înflorirea culturii; la acestea ad ugându-se cu pregnan nestr mutata pozi ie a sa de ap tor al cre tin ii i al Europei împotriva turcilor i a islamului. Acest ultim afirma ie este înt rit i de cele con inute în scrisoarea de felicitare ce i-a fost adresat de Papa Sixtus al IV-lea, dup glorioasa i r sun toarea sa victorie ob inut împotriva turcilor, în condi iile unei evidente inferiorit i ale o tirii moldovene, în Lupta de la Podul Înalt (Vaslui -1475), care l-a numit „Athieta Cristi” (atletul lui Cristos), ce a stopat impresionant i decisiv mar ul triumfal al turcilor spre centrul Europei - leag nul cre tin ii.

Despre tefan cel Mare, atât cronicile vremii sale, cât i cele ale

vremurilor ce au urmat, cum i scrierile istorice ce se continu cu nedezmin it interes i în zilele noastre, pomenesc cu luare aminte despre însemn tatea actelor de curajoas i în eleapt cârmuire a poporului i a întregii Moldove de-a lungul îndelungatei sale domnii, consemnând percep ia definitiv a acestuia în tradi ia i crea ia popular : tefan Vod , domn cel Mare/ seam n pe lume nu are/ decât numai mândrul Soare!”

Dar este bine, la ceas de praznic împ tesc, s recept m cum este el încrustat în filele de Cronic de pana m iastr a lui Grigore Ureche: „Fost-au acest tefan, om nu mare la statu, mânios, i degrab a v rsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospe e omorâia giude . Amintrelea era om întreg la fire, nelene u i lucrul s u tia a-l acoperi i unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucruri de zboaie me ter, unde era nevoie, însu i se vârâia ca v zându-l ai i s nu înd pteze i pentru aceia raru r zboiu de nu-l biruia i unde-l biruiau al ii nu pierdea n dejdea c tiindu-se c dzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dup moartea lui i fiul u, Bogdan-vod , urma lui luase de lucruri vitej ti cum se tâmpl : den pom bun roade bune or s ias .” i tot din Cronica rii Moldovei s afl m, luând izvor de m rturisire, despre nestr mutata sa împ rt ire i slujire cu sfin enie a credin ei ortodoxe a neamului moldovenesc, dup cum „gl suiesc”, nepieritoare, filele sale îng lbenite de vremea trec toare. Astfel, dup memorabila victorie asupra Imperiului Otoman, prin înfrângerea zdrobitoare a numeroasei armate turce ti de peste 120 mii de „spahii”, conduse de Suleiman Pa a, tefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine i ap i în toat ara a dat de veste ca nimeni s nu se laude cu aceast izbând , ci s-o atribuie lui Dumnezeu i numai Lui aceast laud .”

A ajuns pe tronul Moldovei dup ce l-a înfrânt, la 12 aprilie 1457, pe Petru Aron, r zbunându-se astfel pe cel care i-a ucis tat l (Bogdan al II-lea) i dup ce, la 14 aprilie 1457, merge «pe locul ce se chema câmpia Dirept ii, lâng cetatea de scaun, întreab pe cei de fa , dac le este cu voie s le fie domn. Adunarea în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgove i, osta i i „toat ara” proclamar pe tefan ca domn legiuit al Moldovei.»

Privi i acum sub aspect retrospectiv, cei 47 de ani de domnie îndelungat a lui tefan cel Mare pe tronul rii Moldovei, pot fi rezuma i, cu pre iozitatea lor, prin impunerea, pe plan intern, a unei stabilit i politice a rii, înt rirea ap rii hotarelor Moldovei, ce se întindea de la Carpa ii r riteni i pân la Nistru, împotriva popoarelor n litoare i a celor cu preten ii de expansiune, încurajarea comer ului prin instaurarea unei depline securit i a drumurilor, ce ia asigurat rii i domnitorului „cele de îndestulare a luptelor i a construc iilor” ridicate în toat ara, iar, pe plan extern, statornicirea unor rela ii de comuniune cu rile vecine: Ungaria, ara Româneasc i Polonia, împotriva puternicului pericol expansionist al Imperiului Otoman, îndeosebi dup cucerirea Constantinopolului, la 1453.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cei 47 de ani ai domniei sale nu au fost to i lumino i pe de-a intregul, datorit vicisitudinilor i convulsiunilor vremurilor. De-a lungul acestora, tefan cel Mare, mereu în fruntea oastei rii, a dus 36 de b lii, din care a ie it biruitor în 34 dintre ele, pierzînd doar 2, (Chilia - 1462 i R zboieni-Valea Alb - 1476), dar i în cazul acestor dou înfrângeri Domnitorul a dovedit o profund con tiin duhovniceasc : „a stat în voin a lui Dumnezeu ca s m pedepseasc pentru p cate i l udat s fie numele S u!”

Legenda esut în jurul vitejiei re ului Domnitor spune c acesta obi nuia dup fiecare biruin „s aduc laud Domnului prin în area unui sfânt l ca de închin ciune”. Desigur c aceast legend nu este, desigur, una real , dar, cu siguran , cele mai multe dintre acestea au fost ridicate de Domnitor „întru pomenirea celor zu i în lupte i ca mul umire pentru anumite biruin e.”

Dup unele izvoare istorice, tefan cel Mare a ctitorit în toat domnia sa 44 de biserici i m stiri, dup altele, acestea ar fi fost numai 40, dar, oricum ar fi cifrele apreciate, însemn tatea acestor sfinte l ca uri, ridicate de-a lungul i de-a latul întregii Moldovei, ba chiar i peste hotarele ei (în Sfântul Munte Ahtos, în Ardeal i ara Româneasc ), este nu doar una ce d expresie credin ei duhovnice ti a domnitorului, ci i una de str lucit dezvoltare a culturii, apreciat ca fiind o adev rat „epoc tefanian ”. Chiar dac ast zi doar 30 dintre aceste ctitorii ne mai sunt autentice m rturii ale acelei epoci, acestea înf eaz cu d rnicie vizitatorilor adev rate giuvaeruri: „manuscrise de o rar frumuse e, Tetraevanghele, Mine, Vie ile Sfin ilor, delni e, ferec turi de Evanghelie, broderii cu aur i argint”, toate înm nunchind un inestimabil tezaur al culturii române ti.

Prima ctitorie a lui tefan cel Mare este stirea Putna, cu hramul de închin ciune, Adormirea Maicii Domnului.

Ea a fost construit între anii 1466-1469, având încrustat doveditor pisania Domnitorului, ce se p streaz i acum la locul ei de cinste: „Binecredinciosul domn a toat ara Moldovei, Io, tefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a zidit i a f cut m stirea aceasta întru numele Sfintei N sc toare de Dumnezeu, în timpul arhimandritului Ioasaf, în anul 6989 (1481).”

Iubindu- i foarte mult aceast prim închin ciune a sa c tre Dumnezeu, nu va fi de mirare, când, peste timp, tefan cel Mare o va alege ca „loc de îngrop ciune i odihn ve nic ”. i r mânând în contextul ctitoriilor tefaniene, putem men iona i stirea Dobrov , cu hramul de închin ciune, Pogorârea Sfântului Duh, ca fiind ultima sa ctitorie. i la aceast Sfântâ m stire pisania domneasc este la fel de edificatoare: „Binecredinciosul i de Hristos iubitorul, Io, tefan voievod din mila lui Dumnezeu domn al rii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit aceast cas întru numele Coborârii Sfântului Duh, care s-a început a se zidi în anul 7011 (1503), luna aprilie, ziua 27 i s-a sfâr it in anul 7012 (1504), iar al domniei sale anul al patruzeci i optulea curg tor, luna....”

Cu puterea sa clarv toare asupra însemn ii unor localit i privind dezvoltarea i viitorul Moldovei, f a fi avut în apropierea acestora vreo lupt de biruin , tefan cel Mare a ctitorit cu evlavie sprijinitoare i în acestea l ca uri de închin ciune. Între aceste localit i de înalt apreciere domneasc se num i ora ul Ia i, unde Domnitorul a ridicat, între anii 1491, iunie i 1492, 10 august, Biserica „Sf ntul Nicolae” din imediata apropiere a Cur ii Domne ti temporare de la Ia i, sfânt l ca în care, începând cu a doua domnie a lui Alexandru L pu neanu (1563-1568), ce a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Ia i, au fost „un i” to i domnitorii Moldovei pân la Alexandru Ioan Cuza, motiv pentru care ctitoria tefanian ie eaa primit binemeritata denumire de Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”.

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

i ast zi, odat cu efectuarea unor ample lucr ri de restaurare, sfântul l ca , aflat acum în imediata apropiere a Palatului Culturii, construit între anii 1908-1925 pe locul fostei Cur i Domne ti, devenit stirea „Sf. Nicolae Domnesc”, se poate mândri cu minunata fresc votiv , poate una dintre cele mai frumoase, ce-l înf eaz expresiv pe Marele Voievod, înso it de cele trei so ii ale sale i de fiii lui, închinând cu cucernic smerenie Sfântului Nicolae chivotul ctitoriei sale. Desigur, la cea vreme (1492), dintre cele 3 so ii nu mai era în via , dup cum se va vedea, decât ultima dintre ele, Maria Voichi a. i pentru c deja am atins via a familial a lui tefan cel Mare, în jurul c reia s-au esut multe controverse, este bine s amintim c în acea perioad convulsionat a istoriei c toriile domne ti se f ceau mai mult din ra iuni politice ale asigur rii unei stabilit i teritoriale i mai pu in din sentimente de dragoste. Urmând aceea i „re et a timpului”, în 1463, Domnul Moldovei se c tore te cu Evdochia, fiica împ ratului de la Kiev, alian care-i asigura garan ia hotarelor de r rit ale Moldovei.

Dup cinci ani de la moartea acesteia, din 1467, în 1472, s-a rec torit cu Maria de Mangop din Cneazatul Crimeii, care provenea din str vechea spi bizantin a paleologilor. Odat ce Crimeea a fost cucerit de t tari, aceast c torie nu mai prezenta interesul politic scontat, a a c dup numai un an, în 1473, Domnitorul aduce la Curte, în compania primei Doamne, pe so ia i fiica lui Radu Vod (cel Frumos); cu aceasta din urm , Maria Voichi a, torindu-se, în 1478, dup moartea prematur , din decembrie 1477, a Mariei de Mangop care a fost foarte mâhnit de compania respectiv .

Din cele trei c torii au rezultat opt copii, dintre care, ca o „cruce” a Voievodului, cinci au murit în timpul vie ii lui. Dup trecerea lui tefan cel Mare la cele ve nice (2 iulie 1504), i-a urmat la tron, dup rânduiala domneasc , singurul s u fiu supravie uitor, Bogdan al III-lea, provenit din cea de a treia c torie.

Diversele ipoteze cu privire la numero i copii nelegitimi ai Voievodului proveni i din afara c toriilor sale, în urma unor cercet ri minu ioase ale izvoarelor istorice, au fost demolate pe rând cu argumente imbatabile. Totu i, potrivit cronicilor cercetate cu luare aminte, s-a admis în mod cert existen a unui singur „copil din flori”, rezultat în urma unei „leg turi aventuroase” cu „o âitoare din familia Rare din Târgul Hârl ului”, care a fost „recunoscut” chiar de însu i tefan. Acesta a fost Petru Rare , cel care, ulterior, ajuns i el pe tronul Moldovei (1527-38)(1541-46), avea s confirme i s continue str dania întru rug ciune i smerenie fa de Dumnezeu a vestitului s u tat , devenind, dup cum consemneaz cronicile, un mare ctitor de biserici, un iubitor al sfintelor l ca uri, al culturii i credin ei neamului, ridicând sfintele stiri: Probota, Moldovi a, Humor, Rar u, Râ ca.

Obosit i suferind de peste 40 de ani de la o ran la un picior, tat într-o lupt biruitoare, ce a dus chiar la „amputarea acestuia”, la 2 iulie 1504, mar i, la ora 1 diminea a, tefan cel Mare se te aceast lume i se înal spre Împ ra ia Cerurilor i a Ve niciei, lasând în urm jalea imens a unui întreg popor ce l-a iubit cu toat ardoarea, dup cum o descrie cronicarul Grigore Ureche în Letopise ul rii Moldovei: „iar pe tefan Vod l-au îngropat ara cu mult jale i plângere în m stire în Putna, care era zidit de dânsul. Atâta jale era, de plângea to i, ca dup un p rinte al s u, c cuno tiia to i c s-au sc patu de mult bine i de mult ap tur . Ce dup moartea lui, pân ast zi, îi zicu „Sveti tefan Vod ”!”

Dup moartea sa, în semn de aleas pre uire, figura Domnitorului tefan cel Mare, încrustat luminos i definitiv în con tiin a întregului neam românesc, reprezint o tem de mare importan atât pentru istoriografia, cât i pentru mitologia româneasc .

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În ir nesfâr it, din genera ie în genera ie, tefan a fost mereu sl vit ca: „cel Mare, cel Bun i cel Sfânt”; numele s u glorios fiind nu numai al Moldovei, ci i a întregului neam românesc, a însufle it mereu i mereu str daniile de gând, fapt i sim ire româneasc în momentele de r scruce ale istoriei na ionale, a unit românii de pretutindeni la mormântul s u de veci prin serb rile na ionale de la Putna, amintind revelator pe cea de la 1871, ini iat i însufle it de tân rul poet Mihai Eminescu, cum i pe cea grandioas , din 1904, la marcarea celor 400 de ani scur i de la trecerea la cele Ve nice a Marelui tefan, a inspirat generos literatura, folclorul i arta spre a da urma ilor o pild de vitejie i demnitate, un adev rat model viabil i capabil s ne recâ tige încrederea în for ele noastre i în credin a neamului, pentru a ne p stra identitatea na ional i pentru a riposta la orice amenin are din untru i dinafar .

Invocat semnificativ de Mihai Eminescu în memorabila sa Doin , creat special de poet pentru ceremonia fastuoas a dezvelirii statuii ecvestre a Voievodului, la 5 iunie 1883, în fa a fostei Cur i Domne ti de la Ia i, devenit Palatul ocârmuirii, figura Marelui tefan pare a fi singura izb vire a situa iei grele a României de atunci: tefane, M ria Ta, Tu te scoal din mormânt Tu la Putna nu mai sta, te-aud din corn sunând Las -arhimandritului i Moldova adunând.

Toat grija schitului, De-ai suna din corn odat Las grija sfin ilor Ai s-aduni Moldova toat , În seama p rin ilor De-ai suna de dou ori Clopotele s le trag i sar codrii-n ajutor Ziua-ntreag , De-ai suna i-a treia oar Noaptea-ntreag , To i du manii or s piar Poate s-o-ndura Dumnezeu Din hotar în hotar !

Ca s i mântui neamul t u.

De asemenea, finalul apoteozant al str lucitoarei piese „Apus de soare” a lui Barbu tef nescu Delavrancea, ce cuprinde declama ia de înalt sim ire a lui tefan cel Mare: Moldova nu este a mea, nu este a voastr , ci a urma ilor urma ilor vo tri!, va însufle i întotdeauna cu putere iubirea oric rui român pentru p mântul sfânt al rii.

Despre Domnul tefan au scris i alte personalit i de frunte ale literaturii române, între care: Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Gh.Asachi, Al. Vlahu , Mihail Sadoveanu, tefan Oct. Iosif, Octavian Goga, Nicolae Gane, Eusebiu Camilar, Ioan Alexandru. Toate crea iile artistice, toate baladele i legendele populare, toate scrierile i cercet rile istorice ce s-au scris i se mai scriu cu acela i interes i asiduitate despre tefan cel Mare aduc mereu i mereu i an de an, noi i pre ioase dovezi edificatoare pentru întregirea figurii Celui mai Mare Român al neamului românesc, a cum a fost el apreciat la concursul na ional al TVR cu acela i nume, din 2006. not m cu vrednic luare aminte c înc din perioada „luminat ” de dinaintea lui ´89, mai exact în 1978, celebrul pictor Sabin B la a, un renascentist al epocii sale, i-a zugr vit în fresca aflat pe „Sala pa ilor pierdu i”, denumit pe drept cuvânt „Capela sixtin a neamului românesc”, aura legendar a Marelui Voievod, tefan cel Mare, care a ap rat timp de 47 de ani, cu palo ul s u viteaz i cugetul dârz, smerit i cârmuitor, întregul p mânt al Moldovei, întip rindu-i pe chip privirea mânioas de dincolo de mormânt îndreptat asupra urma ilor urma ilor s i care n-au reu it peste veacuri s p streze intacte hotarele Moldovei, a a cum el le-a statornicit la r rit, la cele dou râuri între care acum este deschis i sângereaz „rana sufletului românesc”. În ceea ce prive te canonizarea sa de c tre Biserica Ortodox Român , aceasta a venit cam târziu, în 1992, la aproape 490 de ani de la moartea sa, de i numeroase m rturii ale trecutelor vremi fr mântate

19

au subliniat sfin enia Voievodului tefan, între care se men ioneaz gr itor: Cronica german , cronica lituanian , cronica francez , bula Papei Sixt al IV-lea, cronica polonez , din care extragem aprecierea arhidiaconului catolic Maciej Staryjewski, cut cu prilejul vizitei sale în Moldova, la 1575: „din cauza nespusei sale vitejii îl socotesc ca un sfânt.”, cronica în piatr a B liei de la R zboieni .a., iar poporul întreg îl cinstea ca pe un sfânt înc de la moartea sa, a sim i nevoia oficializ rii acestei percep ii. Întârzierea acestei canoniz ri nu poate fi pus pe deplin în sarcina exclusiv a Bisericii Ortodoxe Române, deoarece aceasta nu era în practica ei curent canonizarea sfin ilor, precum în cazul Bisericii Elene sau Ruse. B.O.R. se mul umea doar cu tradi ia românilor l sat din str mo i de a- i cinsti sfin ii în mod spontan, cu o fireasc evlavie, o decizie venit de la Sfântul Sinod. Dar, pe m sura trecerii veacurilor de la moartea Marelui tefan, se accentua vizibil necesitatea recunoa terii acestuia i a sfin eniei Sale.

La dreapta judecat f cut de c tre Sinodul BOR privind canonizarea lui tefan au fost îndelung cump nite faptele sale glorioase i cucernice, cum i p catele sale omene ti pentru care s-a c it de atâtea ori în fa a lui Dumnezeu. Verdictul acestei judec i duhovnice ti a lui tefan cel Mare nu putea s fie decât cel ce era unul previzibil i care venea binecuvântat i str lucitor din vâltoarea veacurilor de cinstire aduse neîncetat Domnitorului.

Astfel, la 20 iunie 1992, Biserica Ortodox Român l-a canonizat în rândul sfin ilor s i sub denumirea de tefan cel Mare i Sfânt ce se pr znuie te de atunci în calendarul ortodox la data de 2 iulie dat la care acesta a trecut la cele ve nice.

Dovezile gr itoare ale sfin eniei Sale le g sim în via a i faptele lui, în nepre uitul tezaur pe care l-a l sat cre tin ii, prin cele peste 40 de biserici i m stiri ce se disting printr-un propriu stil arhitectonic, admirat de milioane de pelerini din toate col urile lumii, tezaur ce nu a fost egalat de nimeni în plan local i european.

Sfin enia Sa rezid i din iubirea i jertfirea pentru neam i ar i din smerenia cu care tefan cel Mare i Sfânt s-a îndreptat mereu spre Dumnezeu, iar poporul l-a r spl tit prin prin cinstire i evlavie.

Poate c de aceea pe pergamentul icoanei Sfântului tefan cel Mare stau înscrise cuvintele- testament pentru urma i: „Mai presus de tihna noastr st ap rarea fiin ei i neatârnarea rii noastre.”

Acum la pr znuirea lui tefan cel Mare i Sfânt, când împlinitus-a pe r bojul vremii 513 ani de la nemurirea Sa, ca p str tori vrednici ai mo tenirii Sale neperitoare - iubirea de ar i credin a neamului -, trebuie s dovedim i de aici înainte c suntem oricând în stare s o p str m i s o transmitem nealterat urma ilor no tri.

La 2 iulie 2017, la Putna, la toate stirile tefaniene, cât i la toate bisericile ortodoxe române ti, clopotele bat în dang nul lor st ruitor întru pomenirea Sfântului tefan cel Mare i Sfânt. Cuprin i de înfiorarea în toare în spirit a momentului, parc deslu im în reverbera ia lor versurile de cinstire aduse de Octavian Goga: Acolo dormi i tu, arhanghel b trân Tu, tefane, sfânt voievoade, Ce-ai scris str lucirea norodului t u Cu sânge du man de noroade.

De sfânta ta dreapt , de spada ta sfânt Spun toate pove tile slovei nu se-nfioare de numele t u Nu-i frunz în codrii Moldovei...

Poate c ast zi, mai mult ca oricând, lumina candelei nestinse de la mormântul de la Putna a Marelui i Sfântului Voievod tefan trebuie s ne uneasc , s ne înt reasc i s ne c uzeasc pe noi to i românii întru acela i crez nestr mutat al iubirii rii i neamului.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Ioana RUSU

O c[l[torie intergalactic[ ceritate, corectitudine i seriozitate. Dac Vezina este în conflict cu tat l, de bunicul s u îl leag multe amintiri i experien e de via unice dar, mai ales, o rela ie de sânge indestructibil . Apar în text i simboluri literare clasice: eroul care î i prime te r splata în urma dep irii probelor dup ce beneficiaz de ajutorul prietenilor, izb vitorul care apare în persoana unei femei (invers decât în povestea biblic ), apocalipsa care vine ca urmare a comportamentului nes buit al rasei umane. Interesant este onomastica personajelor în acest roman: personajele au nume cu rezonan istoric : Deceneu, Vezina, Maruca. Îl invit m pe cititor s cerceteze sursele de inspira ie, aflate undeva, în istoria dertat a poporului român... Dar ce impresioneaz de-a dreptul la aceast scriere este seria de desene aflat la finalul c ii.

Desenele apar in autorului, sunt executate manual i reprezint diverse nave ce apar de-a lungul romanului. Este de remarcat migala cu care au fost trasate contururile desenelor care nu sunt linii continue, ci iruri de cercuri minuscule. În concluzie, Costantin Haralambie Covatariu propune cititorului o lectur inedit , incitant , o oper SF complet : are aventur , propune tehnologii inovatoare, promoveaz valori locale i, mai ales, îndeamn la munc asidu , continu , spre atingerea idealurilor personale, lucru de care a dat dovad însu i scriitorul prin prezentul roman.

Ivan Shishkin - Pârâu în p dure

Viitorul i schimb rile lui au constituit întotdeauna un miraj pentru oameni. Tocmai de aceea, ace tia, curio i din fire i atra i de misterul viitorului, au încercat s afle r spunsuri adresând întreb ri divinit ii, cercetând zodiile ori ascultând legendele ghicitoarelor în bobi. S „vezi” viitorul nu este doar apanajul misticilor sau al creatorilor de pelicule cinematografice, ci a devenit o preocupare constant a cercet torilor i a oamenilor de tiin . Dar cea mai simpl metod de a(- i) vedea viitorul este s -l imaginezi prin intermediul literaturii. Au r mas în istoria literaturii universale scriitorii care, în momentul publirii, au stârnit valuri de polemici.

Arhicunoscut este cazul lui Jules Verne ce era considerat un avangardist, un futurist, un naiv, ba chiar nebun din cauza c ilor care, în timp, l-au dovedit un adev rat vizionar înzestrat cu o imagina ie debordant i un talent unic.

Un „epigon” al lui Jules Verne este Costantin Haralambie Covatariu, un scriitor preocupat de viitor, de i experien a sa de via îl recomand drept un „veteran” al luptei cu misterele lumii. Cea mai recent apari ie editorial a acestuia se intituleaz , exotic i incitant „Zaedy” i a fost anticipat de scrieri precum: „Urie ii”, „Peripe iile regelui C ”, „Magnolia”, „Salvatorul”, „Saturn”, „Piatra lunii”, „Împreun ”, în versuri poeziile: „Zi pe Marte” i „Mul umesc soarelui”.

În esen , povestea este clasic : în viitorul îndep rtat (anul 2222), din rândul p mântenilor supravie uitori ai unui cataclism, se ridic un tân r instruit, educat, ce reune te toate calit ile necesare unui salvator al lumii. Apelând la vasta educa ie, la instruc ia militar oferit de bunicul lui, la nava sofisticat i la ajutorul unor prieteni, protagonistul Vezina reu te s i îndeplineasc visul i s salveze omenirea. Peripe iile prin care trece, experien ele pe care le are i lumile pe care le str bate vor face deliciul cititorilor.

Dac tema central a romanului este clar i urm re te într-o oarecare m sur linia tehnologiilor avansate i futuriste dar i a declinului planetei, lucrarea ascunde, dincolo de picanteriile unei c torii interplanetare, ni te teme subsidiare. Astfel, leg tura de sânge, fiin ial a scriitorului cu meleagurile moldave apare în tot ceea ce scrie, este i face Costantin Haralambie Covatariu. Tocmai de aceea o parte a ac iunii se petrece în frumoasa Bucovin , pe plaiurile Cristineltilor (satul natal al scriitorului) i ale Her ei. Dincolo de frumuse ea meleagurilor descrise, r zbate dragostea fa de graiul moldovenesc. Când este întrebat ce limb vorbe te, personajul principal r spunde: moldoveneasca arhaic ... cum s n-o cinstesc? Cu ea în fa m-am scut, în p tu ul meu drag, leg nat atâ ia ani de bunica mea. Uimitoare este abundena detaliilor tehnice (vezi descrierea navei cu care personajul c tore te prin univers) sau bogatele cuno tin e din domeniul astronomiei sau zoologiei. Spre exemplificare, am ales un fragment din descrierea planetei Sadness: maimu e url toare sau plâng toare numite capucini care se hr nesc în urma furtului de pui i ou , pe care-l opereaz în cuibul rilor când acestea sunt plecate dup hran pentru puii lor.

Mul imea detaliilor legate de preg tirea militar a eroului (ce tr deaz detalii biografice din tinere ea autorului), descrierea am nun it bazat pe unele date concrete, ce reies din ani de cercet ri, a unor planete din afara sistemului nostru solar, scot în eviden un scriitor documentat, informat, preocupat de ultimele descoperiri tiin ifice i tehnice.

Dincolo de insolitele aventuri ale personajelor, cititorul poate vedea preocuparea autorului pentru diverse aspecte ale vie ii cotidiene: rela ia nepot-bunic bazat pe sin-

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Maria CALLEYA

Ora Acum e momentul te îndeamn zvonurile cu ornament baroc acum e momentul po i s pleci de pe gard am smuls iedera poarta nu e încuiat or alunecoas c rarea dar parc pentru tine preg tit ce te re ine aici în locul vizitat de fantome din cele sub iri morganatice po i chiar s zbori un gr unte de curaj îl mai po i g si în sertarul din stânga al ifonierului liber voios i fericit sufletul dinamitat de atâta refuz se poate încumeta s i scuture coama în vânt absolvit de greutatea întreb rilor excesive ora aceasta a nop ii mustind de mister i e propice întreab astrele i s fie aceasta ultima curând sose te arm sarul zilei sprijinindu-se pe foc vei c dea iar i tre greutatea alb a renun rii las în urm tot ce a fost cum a fost înal -te în sfâr it în recea z luda noapte

Despre bog ii Pe bra e m-a luat i m-a trecut pragul i casa era pe stânc sus atât de aproape de cer acolo m-a primit pacea lumina nop ilor i a zilelor înnebunite de soare de cântecul neîntrerupt al stelelor parte a vie ii mele aurit la timp ca s pot depune m rturie despre bog iile nev zute ale visului vechi coborât în trup hr nindu-l înmiresmându-l tocmai bun s cad prad jefuitorilor pe aceste bra e m leg n înc

din copacul acela r muros absorb seve tainice murmurul lor fosforescent e destul s întorc capul pentru ca povestea s se depene iar din r rit c tre apus din alt apus c tre alt r rit a cum st scris pe pervazul ferestrelor c tre lume un semn colorat indescifrabil

Portretul autoarei este realizat de Corneliu Baba iar zona de trecere strâmt în nea ezarea ei ciudat a eaz pe acel balansoar învechit în care doar cariile fredoneaz un cântec vesel

Ceruri limpezi

Periplu

N-ai unde s pleci afar din carnea ta o faci totu i îndemnând telegarii cu potcoave de argint bat în p mânt cu toat for a înainte s se înal e str ba i însetat ceruri limpezi aproape f uimire libertatea în stare pur ceea ce i s-a a ezat în cap i la picioare ghiulele de tun se lichefiaz instantaneu nu mai e ti decât impulsul uria aerul însu i str tut de vânturi risipit c tre z ri

Semne reci îmi dau târcoale îndeamn s construiesc acele pun i invizibile iar i iar ca i cum periplul nu ar avea sfâr it ca i cum nop ile vor putea fi învinse doar aprinzând focul din c rbune înghe at o buc ic de iasc i suflul nou al vremii ucig tor Tot mai u or

te înal i Pe scânteia mea de via î i jur infinitul mic î i st la picioare fr mânt c rbuni aprin i ca tu s te înal i pân unde te poart aripile se te v ile cu umbr suie încet pe funia împletit strâns cu lumin nu privi înapoi elibereaz -te neastâmp ratul meu suflet

O fulgerare i apoi bezna trei zile i trei nop i lumânarea nu s-a stins a cum st scris dup o vreme totul se r stoarn undeva în cer se restabile te echilibrul iar noi c lc m tot mai u or pe câte un picior udat de stele Salt

înf or E cald pl pumi a cu noduri în care m înf or îmbrânce te m alint las descoperit ca s -i duc dorul în dimine ile geroase cu funiile lor reci e departe acum i îmbietoare ar a cu letargiile ei

Am pariat pe calul alb i i-am t iat picioarele din fa în chiar clipa saltului dreapt în a am r mas f grai cum altfel i continu m ne ridic m a cum este prev zut

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Rodica Elena LUPU

O carte ]i o lectur[ ca pu\ine altele!

O carte i o lectur ca pu ine altele! scut în Basarabia, de origine român , distinsa scriitoare (poet , prozatoare, publicist ) Galina MARTEA este autoare de: monografii tiin ifice, c i de poezii / proz ; peste dou sute cincizeci de articole / articole tiin ifice în economie, înv mânt, sociologie, filozofie, literatur ; dialoguri, comentarii, interviuri, critici/analize literare. Este prezent în: antologii literare (poezie, proz ), antologii pedagogice („Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelic i Postbelic ”), enciclopedii („Localit ile R. Moldova”). Particip la conferin e tiin ifice naionale i interna ionale, scrie în revistele din Moldova, România, Diaspor . Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistic , volume publicate, presa scris .

Ar fi necinstit s nu recunosc, f preten ia de a fi un critic al altora, c scriitoarea Galina MARTEA are o voca ie particular , aceea a lucrului bine f cut, calitatea pe care mul i dintre cei pe care îi cunosc o evideniaz doar la modul declarativ sau inten ional.

Doamna Galina MARTEA, îns , o aplic sistematic, inclusiv a tept rilor ei de la oameni.

Argumentele se g sesc în toat via a, expus sau neexpus în acest volum. Inteligen , pu-

tere, iubire, intui ie, imagina ie, observa ie iat prozatorul i poetul, minunata scriitoare.

Scrisul î i cere, pe lâng darul înn scut, mult trud , pu in îndr zneal , enorm exigen i nu de pu ine ori în elepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghi i amarul propriei neputin e de a dep i limitele unor bariere nev zute. Dar zidirea nu se înal jertf .

Aceast carte a presupus îmbinarea armonioas a pasiunii savantului, cu migala i bdarea benedictin a documentaristului, cu genele înc rcate de praful arhivelor. O munc imens , dus pân la cap t, în stilul l udat cândva de Lucian Blaga.

O carte monumental , pe care o merit atât memoria umanit ii cât i devotamentul admirabil al acestui savant, pedagog, economist, lector universitar cu titlul tiin ific de „Doctor în tiin e economice” i titlul onorific de „Academician de onoare al înv mântului universitar”, înzestrat, neobosit, plin de toate harurile. Cu stim , cu aleas pre uire i felicit ri! adar, mul umiri, stimat doamn academician Galina MARTEA, pentru noua i aleasa carte pe care ne-a i d ruit-o.

N-a putea spune, în încheiere, decât repetând ce-am mai spus alt dat : „Dea, Sfântul, s editez, s primesc, s citesc i s recomand altora, spre lectur , asemenea i!” (fragment din prefa a c ii, editor Rodica Elena Lupu) * Recent, la Editura Anamarol din Bucure ti a fost lansat volumul „Universul Umanit ii - Evolu ie i Involu ie”, autor Galina Martea. „Universul umanit ii - evolu ie i involu ie”, autor Galina Martea (Ed. Anamarol, Bucure ti, pagini 350), este o lucrare literar ce cuprinde articole de publicistic , eseuri, eseuri jurnalistice. În linii generale, lucrarea în cauz este consacrat fiin ei umane care de-a lungul timpului/vie ii este condi ionat s parcurg diverse etape în dezvoltare i existen , în consecin , totul fiind raportat i corelat la condi iile de dezvoltare ale propriului mediu social. Totalitatea ac iunilor descrise sunt

centrate pe activitatea, existen a, supravieuirea omului în societate, în cele din urm , pe fenomene ce produc evolu ia i involu ia factorului uman în epoca modern . Având ca model societatea prin care exist omul, con inutul lucr rilor abordeaz realit i vitale i anume: leg tura organic i comunicarea reciproc dintre individ i comunitatea acestuia, unde în procesul de existen , vrândnevrând, devin parteneri în dezvoltarea material i spiritual , cât i în nedezvoltare. În a a mod, individul i societatea produc efecte atât pozitive, cât i negative în via a de zi cu zi.

Astfel, termenii precum „evolu ie i involu ie” sunt utiliza i pentru a relata o realitate vie din existen a uman . S-ar p rea c este ceva anormal s te referi la epoca modern , dar, în acela i timp, vorbind despre procese regresive ale factorului uman. Da, este trist acest lucru, îns , epoca contemporan , la ziua de azi, este arhiplin de neajunsuri sociale, acestea, în mod special, fiind provocate de omul puterii ce administreaz o ar , o societate, respectiv, tot omul puterii provocând denaturarea proceselor civilizate în dezvoltarea uman i social . În a a mod, autoarea concretizeaz c în unele p i ale lumii, omul din epoca contemporan devine victima proceselor evolutive, în rezultat, întreaga societate a acestuia atingând o stare de degradare moral , material , spiritual , sau mai bine zis „intrând în procesul de regresiune social ”. Cu mare regret, îns o asemenea parte a lumii este i societatea basarabean care de-a lungul timpului se confrunt cu mari probleme identitare i cu modelul neevoluat al administr rii statale.

Astfel, modelul respectiv instaurat în cadrul rii, cu caracter necivilizat, plaseaz individul i comunitatea pe treapta de jos a dezvolt rii umane i sociale.

Iar filozofia de existen a omului într-o asemenea societate reflect pe viu realitatea destul de crud care este contradictorie lumii civilizate.

Cu tangen la fenomenele evolu iei i involu iei, i accent pe principiul identit ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

umane, autoarea constat urm toarele: „Evolu ia universului uman este procesul care schimb i dezvolt treptat individul, astfel, f cându-l s în eleag i s trund mai u or în tainele necunoscute ale naturii i în fenomenele ce desemneaz , la propriu, existen a vie ii. În a a mod, societatea uman î i recap nivelul corespunz tor de dezvoltare material i spiritual , treptat atingând i cele mai înalte trepte ale procesului evolutiv. Pe când, involu ia este procesul care stopeaz i transform individul în cele mai umilitoare st ri psihologice/materiale/spirituale, astfel, cându-l s i piard , deseori, i facultatea de a gândi logic i de a în elege corect leg tura fenomenelor ce au loc în univers/ în propria via / în propria societate, totodat , neglijând normele decente de conduit i convie uire social-uman . Astfel, mediul social, cu asemenea indivizi, î i pierde din capacitate i nu mai este capabil de a- i urma cursul necesar prin etapele civiliza iei”… „Prin urmare, concluzia este: omul, ca ac iune social , trebuie s se afirme, în mod prioritar, prin con inutul spiritualit ii, în a mod, îndep rtându-se de con inutul materialismului, fenomen care, deseori, deformeaz în elesul corect al existen ei umane. Deci, formarea i dezvoltarea omului prin valorile spirituale este fundamental ! În caz contrar, procesele de dezvoltare i evoluare a omului î i recap o form absurd a existen ei în univers…”.

Aceast lucrare de natur social , dar, în acela i timp, i educa ional reprezint procesele cu care se confrunt omul i societatea acestuia în via a de zi cu zi în epoca contemporan .

Prin fenomenul identit ii, universul uman este acel cuprins prin care se definesc elementele principale din existen a societ ii umane, aceasta exprimând rolul omului în sistemul de valori, în sistemul social i, nu în ultimul rând, locul i importan a omului în societate, cu toate necazurile i nedrept ile vie ii cotidiene.

Cu o not aparte sunt ideile cu privire la misiunea i influen a clasei dominante într-o societate i, nemijlocit, la efectele guvern rii statale în dezvoltarea omului i a comunit ii acestuia, componente ce produc atât evolu ia, cât i involu ia factorului uman.

Respectiv, o diviziune aparte se acord metodelor de educa ie i instruire care formeaz omul în procesul dezvolt rii, nemijlocit, cu accente prioritare pe identitatea/personalitatea omului în procesele de dezvoltare social .

23

Boris MARIAN MEHR

*** Prietenii mei din Her str u i Prim verii s-au mutat la New York, în Canada, în Australia, Israel, chiar în Bermude, ce veac nenorocit i-a dus departe?

Ei au uitat romanticul Bucharest, what is Bucharest? A lake, a mount? Îmi vine s i râd, s plâng, via a noastr poate fi atât de scurt , unde alerg m sub stele, sub avioane, rachete invizibile?

Nu tim. Ehei, templul din India, pe tera goal din inima Africii, ce China, ce Japonia, ehei. Rela iile s-au perimat, cum spune rul meu cu mintea dus , doar eu m laud cu metrul meu p trat. Am cunoscut rechinii numi i Dej, apoi pe Cea retardatul, jertfit ca suina chiar în ziua de Cr ciun, venir haidamacii lacomi i obraznici, apoi copiii lor, plecar cei scârbi i de perversiune.

Azi, noapte l-am visat pe Dolfi Hitler, Era mai m runt decât mine, p rea lini tit, Dar ascundea ceva, un plan anume, i-l b nuiam, dar el m tot întreba de rude, am încercat s scap de el, am s rit din tren, înainte de gar , l-am auzit dând ordine, m-am refugiat în p dure, apoi mi-am amintit v zusem scena recent, la TV, am respirat urat, Dolfi, de ce nu te-astâmperi i tulburi Semnul celor b trâni, c nepo ii mei, abia dac tiu ce faci i ce ai f cut în via .

N-a spune c te ur sc, pe mine m judec, cum am putut vorbi lini tit cu tine, În limba german , înv at cu mama, iar tu te mirai c aveam un accent cern ean, ai spus „Warum, mein Kind”, mi s-a f cut fric , asta m face s tremur de ur - De ce mi-a fost fric , puteam pe loc te ucid cu o lopat . Dar asta este din alt vis, îl presimt deja, se apropie, vine.

Voi îmi cere i poeme frumoase, dar ele nu vin, a a, peste noapte, IAR POEZIA NU ESTE O FUG DE Bach, nici un tablou de da Vinci, nici oper , nici balet, operet , numai atunci când orchestra va cânta Maiestuos o missa solemnis sau altceva, iar corzile unor viori vor plesni de durere, atunci ve i z ri în at ca o zei , Poesia pe care n-o ve i cunoa te.

*** Silabe slabe, de Konzlager, Ni te bi i, un fals tratat despre falsitate, Doi moroi, trei morei, condi ia inexisten ei, bingo, Bravo Samat, pe asfalt scrie pu ca ul - Halt!

Strada se b ce te în pipi de copil, Plou cu pipi, ce facem cu rodopsina, Bat-o vina, retina i cretina, Tu & You, Orga face spasme în aer, curge lapte Pe ecranul negru, ieri l-am invitat pe Bach doarm la mine, pidion vuim, tim, nu tim, Pikuah nefe , asta este, Noah, Ai învins din nou.

*** Un chibrit, un creier cât un chibrit, oameni cu anilin -n vene, femei în panic , lunetele au disp rut, care tunele, corup ia mai grea ca SIDA, arpele iube te tot ce-i proasp t, mesaje de la p dii primim cu ochii-n lacrimi, uitatele candori, dar nisip nisip se na te, duri ale misterelor, iate cu toporul imbecil, în lacuri mai plutesc cadavre, cad petale, ca întreb rile nebunilor virgini.

Urc m treptele iert rii, numai fluturii, doar nu au nevoie de urcu . În jurul meu zboar colunii, deja stropi i groasele vopseluri, bate al zecelea ceas, dou au mai r mas, Apocalipsa, absen a, lipsa i golul, esen a, auditor respectuos, benedictini merg pe jos, Jakobus, ine-te drept, fii în elept, cum evolueaz maestrul, ine i-l bine-n buiestru, cu aprecierea moral po i ridica nicoval , zilele trec pre ioase, cad comorile-n plase, plantele-n zori se mai scald , cât e femeia de cald , în paraclis un proclet chet cere, bilet, cu blacheuri, jerseuri, dou lumi, apte euri.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Lauren]iu Alin DUMITRACJE

Dumitru ICHIM (Canada)

Copilul întreab gara fantom

sar gardul i plec.

molii bat obosite în sens cu acele ceasului, înspre gara unde mor ii joac table.

povar

pe inele prinse lacom de iarb mai trec doar câini cu i.

mi-am legat tinichele de antebra e, de gambe i de abdomen ca s fiu puternic dar am ruginit cu ele i nu le pot da jos.

în fo net de frunze vântul poart s rutul cip-ciripului dat pe furi , ieri sau azi.

un câine trece singur pe lâng mine, stelele par obosite i mai fac un pas.

înc mai in câteva petale în palm i plec pe urmele trenului.

melodia neatins se frânge singur iar eu am r mas cu t cerea i mersul înainte.

plecare poteca din gr din îmi cheam lpile la somn, firele de iarb opresc r nile din curs o clip un puf de p die se strecoar iret printre scândurile gardului dar moare lovit de spatele meu.

dans un radio de lemn cânt în polonez i mângâie pa ii de dans ai formelor de praf pe covorul persan schelete înr mate fac ocolul lumii în razele de soare.

tunetul sugrum poezia, stropii de ploaie sunt fantoma unei hemoragii pe care o v d zilnic în oglind ,

un alfabet timid cre te, înflore te i deschide geamul devin lexicon.

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

De ce fluturele nu tie s cânte niciodat cu aripile?

Ai v zut cum albina livezilor din vioar destram din zumzet sub ire aprilul? a întrebat Copilul pe Maica Prea Curat .

ai pus s rutul t u spunându-mi: Nu plânge, sta-i semn de împ rat! i tii ce i-am promis -l mângâi de a soarelui dojana?

Chiar de-a avea întregul paradis, numai pe tine te-a alege de coroan !

Când florile nu întrerup pe Dumnezeu

Pentru c n-a avut mam -l fi-nv at de mic s citeasc taina spre flori cum se zboar , cum poate-a p it chiar i norul.

Când te rogi ochii t i oare nu de la flori au deprins, ca-n satul lor din prisac , uimite s tac , La-nceput a fost zborul, nici m car r suflând, (dar nu doar aripa cum scuturi ca s nu-ntrerup pe Dumnezeu chiar înger de-ai fi între fluturi), când le vorbe te numai lor presusul de minte, neîn elesul greu înadins? de-a înv a s cite ti ca albina, când trupul întreg î i cânt -n arip Eu tiu c florile au limba lor, ai gustat din lumina dar n-o prea folosesc; sub care-a semnat Dumnezeu. n-au timp de albine -

Floarea soarelui Ce viseaz Copilul, de râde-n hohote prin somn? a întrebat-o îngerul.

culeg toarele de cântec ne-nceput pentru tiubeu.

Ca i ochii t i florile nici m car nu au nevoie de cuvinte când lui Doamne-Doamne se roag .

Floarea Soarelui se feri de cuvânt s -i r spund , dar aplecat deasupra Lui continu jocul de-a prinselea cu EL Preaîn eleptele albine cercând s se ascund în vis tiu s culeag dup mormântul fiec rei petale. cerea din t cere -, ca i tine, nectarul rugii de arip .

Din istoria trandafirului Azi diminea trandafirul, care ieri m-a în epat, avea o lacrim în ochi.

Soarele nu trebuia s -l certe-atât de r u!

I-am povestit atunci cum palmei în epate

Altfel, cum a i putea s în eleg înainte de culcare, atunci când m s ru i, buzele tale ca vârful de tulpin sunt dulci ca fagurul de miere?

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Corina MATEI GHERMAN

Dac Dac m-a desprinde de lutul acesta care sângerând! dac îmi voi culege proprii pa i pe ti defilând dac diminea a fulger la ochiul meu drept dac a putea spune ceea ce n-am spus Lacului Aral dac bradul din p durea cerului ar fi criticul meu dac m-a putea în elege cu ruga dimine ii dac acel lucru nu s-ar fi spus cu mult mai devreme atunci unul din cele ase capete ale turnului timp îmi va spune un singur lucru... eu... i tu.

Lansare de carte Ea trecea colorându- i urma pa ilor în col ul statuei par site se lanseaz c i critici f cuvinte defilez e în rânduri de revist demn de acel moment opârlele aplaud din sal voci din felinare se topesc arzându-se e zi de mare s rb toare acum s citeasc autoarea prin vocea în bu it de destin în univers toate sânt nelalocul lor.

Botez Caut secunda necunoscut prin vocea timpului îmi va opti râzând verdele t u urmeaz s se transforme înr-un galben n scut din apus voi r scoli momentului cind printre cuvinte str zi i oameni cu i cine-mi va saluta momentul deschis voi face ve nicie botezându-m în adâncul uit rii.

Lacrim diminea a O lacrim de soare diminea a înc un înger r stignit un vis înviat în bobul de lumin voi culege o punte din ochiul imaginar al ninsului orb numai din s rutul celor trei trepte

tept clipa nesositei a tept ri vom fi dou umbre în flac ra furtunii nu mi-e fric de sacrificiul verde.

Lumina Lumin lumin albastr din spectrul vie ii resturile m pr fuiesc puritatea ta m ghilotineaz te-am s rutat pe buze arzând din bobul t u am crescut... dar el lipse te în fiecare diminea respir aerul din neantul t u cine te-a n scut... r spunde-mi... tu m tope ti... tu m alungi.... tu nu m înghi i... m înfrunze ti.

Imagine Un orizont cu apte picioare diminea a gutural c rarea t cut fragmenteaz urma pasului din nor lini tea dinaintea gândului navigheaz pe vârf de infinit eu cu pio enie am scormonit cuvântul din unghiul c rei planete ar putea s fie acel i numai acel plan albastru de arip unde a pornit... unde se duce... niciun drum nu tie a purta e arfa din haina curcubeului de adio... acum un vector... portul final îl destram privesc duelul dintre îngerul albastru a treia arip cocorul argintiu unduind în largul viziunii atât de îndep rtat încât doar surâsul Giocondei îl poate îmbr a.

i acum aceea urm t lm cit mai danseaz bucuria mor ii participa i nep sarea i umbra paginei i cuvîntul i strofa i tu.... tu acel cu iubirea r cit ridicai ruga reântoarcerii tot veghind se-aude din coltul str zii t cerea unui tren lunecând pe aripa nop ii în biblioteca cu dorin e înflore te r cina neîmplinirii.

pada rece Acele dimine i r cite i portrete priveam prin luneta lui Copernic imensul... albastru m rii care am fost aceste imaginii inventate erau fierbin i culegeam str lucirea din aripa licuriciului trân eu i acum sânt ceea ce am fost atunci culeg priviri din sufletul t u neînmugurit le c utam spre a le înflori nu... nu... erai tu necolorat în amurg acum z pada alb este cu adev rat rece.

Respira ie În sus... n-am zburat din respira ia vidului curen i octogonali cu sinusuri paralele deau necuprinsule... adun -m s nu m risipesc metamorfozat într-un lichid r u mirositor miros de vraj alung -n coada opârlei sus mai sus... e plutirea mea... respir din eterna respira ie pulsatorie a universului m voi preface în praf ezându-m pe coper ile argintii ale volumelor de versuri a a voi r mâne...

Mi carea ochiului Zadarnic În castelul meu din ochiul stelei icoanele totdeauna se îmbrac la mod praful uit rii înmugure te în vocea unui preot din iadul sideral i prohodul la începutul dansului Zorba Grecu murmur nisipul din poala M rii Egee... cometa la col urile de orizont norii treceau ispita furtunii dac m reântorc voi culege iubirea numai casa luminii cu migal latent asear mi-am scris cartea de rug ciuni împreun c-un paianjen o pisic i un oricel

Gândul un fel de val mi tor Muntele... pe mare valuri b trâne cor bii pira i Vene ia înva înotul la marginea Nilului totul se mi în ochiul meu stâng înainte... înapoi... spre dreapta... unde arc între cerul r sturnat i p mântul r cit imaterial e imaginea apusului virtual acum vreau o petal din surâsul meu imperfect pudic r ritul î i dezgolea mai întâi zorile am fost acolo... dar n-am v zut glasul îngerului n-am tiut niciodat nimic... nici acum nu tiu...

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Florentin SMARANDACHE (SUA)

La Universitatea din Abeokuta

Vedere din Abeokuta iei via a-n piept, i s pleci prin lume. În aventuri de cunoa tere. Acum, în Abeokuta, Nigeria, invitat la Universitatea Federal de Agricultur (FUNAAB). M ia cu automobilul s u prof. univ. dr. Ade ina Agboola, Directorul Centrului de Informa ii i Tehnologii al Universit ii Federale (FUNAAB), unde studiaz 10.000 de studen i. * m o rait prin ora . Vizit m Catedrala catolic Sf. Petre, construit în Nigeria de misionarii cre tini în jurul anului 1840; Moscheea Palat din Abeokuta; Cabana Pre edintelui (când vine în vizit , din capitala Abuja); Complexul Sportiv «Moshood Kasimawo Olawale»; Re edin a Guvernatorului Statului Ogun.

Nu am v zut decât 2-3 cl diri înalte în Abeokuta. Ora ul are un aspect rural. Circa o jum tate de milion de locuitori. * Abeokuta a avut parte de un trecut tumultos. Dup dezintegrarea Imperiului Oyo, în anul 1830, au loc r zboaie între Abeokuta, ai c rei locuitori se numea Egba, i Dahomey (ast zi denumit Benin), din tribul Edo, care folosea femei ca r zboinice, în 1851 i din nou în 1864, când Abeokuta învinge. În 1867 misionarii i comercian ii europeni sunt expulza i.

Apoi, r zboaie civile între 1877-1893 cu Ibadan. Între 1893-1914, tribul Egba (în prezent Yoruba) ob ine independen a, conform actului semnat de Regele (alake) Egba-ilor i guvernatorul britanic Sir Gilbert Carter, dar în 1914 este încorporat Protectoratului i Coloniei Britanice denumit Nigeria (de la fluviul Niger), care este un amalgam de triburi, limbi i culturi. În 1918 popula ia Abeokutei se r scoal împotriva taxelor i a politicii de conducere a

guvernatorului, generalul britanic Lord Frederick Lugard.

Abeokuta este un centru agricol, cu puin industrie (fabrici de plastic, de aluminiu, de ciment, de conserve de fructe, de bere). i cariere de granit.

Orezul este alimentul principal, apoi, yam, porumb, cassava, bumbac etc. * Programele la televizor sunt în englez , sau într-una dintre cele trei limbi tribale principale (yoruba, hausa, ori igbo), dar cu subtitrare în englez .

Se vorbe te (în popor) pidgin english (în special în nordul Nigeriei, de c tre tribul Igbo), o creol englez .

Cam jum tate din popula ia nigerian sunt musulmani, iar aproximativ jum tate cre tini. Mai exist i religii indigene politeiste. * Întâlnire cu Decanul Colegiului de tiin e Fizice, Prof. Amidu Mustapha, apoi cu Prof.

J. A. Oguntuase, care pred analiza matematic , i Dr. I. A. Osinuga, eful Departamentului de Matematic . * Prezint la Colegiul de Gradua i ai Universit ii Federale de Agricultur din Abeokuta, «Fundamente ale Mul imii i Logicii Ne-

Vizit la campusul FUNAAB

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

utrosofice», plus aplica ii. Amfiteatrul, plin cu studen i i profesori de la Colegiul de tiin e Fizice. Entuziasma i.

Vin lâng mine i se pozeaz cu celularele.

Mi-au cerut i autograf.

Am donat zece c i de-ale mele de structuri algebrice clasice i structuri algebrice

Prof. B.S. Badmus, Prof. A.A.A. Agboola, Prof. Florentin Smarandache, Prof. J.A. Oguntuase, Prof. A.O. Mustapha

27

neutrosofice (coautori: W. B. Vasanta Kandasamy, K. Ilanthenral, Madad Khan, Saima Anis, Fazal Tahir) i zece DL (double layer) DVD-uri, cu circa 600 c i i numere de reviste fiecare (în format .pdf).

Ceremonia a-nceput i s-a sfâr it prin intonarea Imnului Nigerian.

A doua zi, am prezentat «Advances and Applications of Dezert-Smarandache Theory» la Departamentul de Tehnologia Informa iei i Comunica iei din cadrul Universit ii Federale din Abeokuta. Am vorbit despre drone, robo i, submarine, avioane - cum se folose te DSmT la fuziunea informa iilor furnizate de sensori. * Dac n-a scrie, mi s-ar p rea c pierd timpul (f rost)!

Dac scriu literatur , ci nu tiin , pierd timpul (cu rost)!

Abeokuta, Nigeria, 14-17 mai 2017

Calendar - Iulie 1.07.1929 - s-a n scut Costache Olareanu (m. 2000) 1.07.1941 - s-a n scut Ion Pop 1.07.1954 - s-a n scut Alexandru Mu ina 1.07.1972 - a murit Basil Munteanu (n. 1897) 2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1878) 2.07.1947 - s-a n scut Dan Verona 2.07.1954 - s-a n scut Ioan Holban 3.07.1923 - s-a n scut Paul Nicolae Mihail (m. 2013) 3.07.1950 - s-a n scut Nicolae Oprea 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc (m. 2008) 5.07.1958 - s-a n scut Bogdan Ghiu 6.07.1936 - s-a n scut Mircea Vasiliu 6.07.1944 - s-a n scut George Alboiu 6.07.1945 - s-a n scut Doru Davidovici (m. 1989) 6.07.1947 - s-a n scut Gabriela Negreanu (m. 1995) 6.07.1958 - s-a n scut Adrian Alui Gheorghe 6.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895) 6.07.1979 - a murit George Lesnea (n. 1902) 6.07.2004 - a murit Horia Gane (n. 1936) 7.07.1939 - s-a n scut Voicu Bugariu 7.07.1960 - s-a n scut Peter Sragher 7.07.1988 - a murit Mihail Cruceanu (n. 1887) 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar 8.07.1949 - s-a n scut Olimpiu Nu felean 8.07.1956 - a murit Damian St noiu (n. 1893) 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904) 8.07.1989 - a murit Horia Stamatu (n. 1912) 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988) 10.07.1929 - s-a n scut Marin Ionita 11.07.1797 - a murit Ienachi V rescu (n. 1740) 11.07.1943 - s-a n scut Radu F. Alexandru

11.07.1949 - s-a n scut Liliana Ursu 12.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m. 1977) 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950) 13.07.1947 - s-a n scut Emil Dreptate 13.07.1948 - s-a n scut Dumitru Spataru 13.07.1950 - s-a n scut Anghel Mânastire 13.07.1951 - s-a n scut Petre Bucinschi 14.07.1965 - a murit Matila C. Ghyka (n. 1881) 14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880) 14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914) 14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919) 15.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m. 1914) 16.07.1936 - s-a n scut Sergiu Adam 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881) 16.07.1945 - s-a n scut Virgil T nase 16.07.1955 - s-a n scut Petre T soaica 16.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921) 17.07.1810 - s-a n scut A. T. Laurian (m. 1881) 17.07.1882 - a murit Pantazi Ghica (n. 1831) 17.07.1936 - s-a n scut George Almosnino (m. 1994) 17.07.1945 - s-a n scut Daniel Dimitriu 18.07.1931 - s-a n scut Nicolae Neagu (m. 2009) 18.07. 1931 - s-a n scut Balogh József (m. 2006) 18.07.1931 - s-a n scut Micaela Ghitescu 18.07.1945 - s-a n scut Mircea Constantinescu 19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu (m. 2012) 19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea 19.07.1943 - s-a n scut Maria Luiza Cristescu (m. 2002) 19.07.1962 - s-a n scut Ovidiu Nimigean

continuare în pag. 30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Elis R^PEANU

Spiritul lui Olimpian Ungherea a r[mas printre noi Anul acesta, la 1 iulie, scriitorul prolific i publicistul Olimpian Ungherea, poli ist ajuns general, ar fi împlinit 80 de ani. Ne-a p sit înainte de a împlini trei sferturi de veac, pe 16 martie 2012. Ne-a sit e un fel de a spune, de fapt s-a mutat în alt galaxie, dar a mas printre noi cu zâmbetul s u inimitabil, cu paginile nenum ratelor sale scrieri în care întâlnim o lume, cu principiul sau de via , preluat din Biblie, prin care ne insufla verticalitate: „orice g se te de f cut de mâna ta, f din tot sufletul”.

Olimpian Ungherea s-a n scut la Jugureni, în jude ul Prahova, la 1 iulie 1937. Mama sa, tefania, s-a mutat Dincolo, când el avea 6 ani. A urmat coala primar în Jugureni, apoi i-a petrecut copil ria în diverse zone ale rii - în Oltenia (la Craiova, în grija unei m tu i), în Moldova. A absolvit Liceul „Nicolae B lcescu” din Br ila. În 1952, debuteaz cu poezii i proz scurt în ziarul regional DRUM NOU din Bra ov. i-a luat licen a în tiin e Juridice la Universitatea „Babe -Bolyai” din Cluj i licen a în Jurnalism la Universitatea din Bucure ti, apoi masteratul în Criminologie.

Din 1956, a lucrat ca ziarist, fiind pe rând corespondent de pres , redactor i, mai bine de un deceniu i jum tate, redactor- ef al revistei PENTRU PATRIE a Ministerului de Interne, în care i noi am publicat poezii, epigrame i studii privind ierarhia gre elilor din limba român actual .

A debutat, cu un volum, în 1967 - trâna domni oar n-are alibi. A publicat 30 de volume, dintre care 20 de romane i peste 1000 de povestiri inspirate, în cea mai mare parte, din sfera criminalisticii, a spionajului i contraspionajului i a crimei organizate. În multe din operele sale - dar, mai ales, în romane - se dovede te un bun cunosc tor al sufletelor personajelor sale, adâncindu-se în analize psihologice, r mase unice în literatura poli ist . Dintre romane, amintim câteva: Versiunea maiorului Vlad (1977), Spovedania unui spion (1982), Egreta Brâncovenilor (1986), Capcan pentru asasin (1993), Clubul Coco ilor (2000), Re eta gloriei (2004). În 1999, a intrat în masonerie, în 2005 fiind numit redactor- ef la Institutul pentru Studii i Cercet ri Masonice, fiind totodat i Mare Purt tor de Cuvânt al Ritului York din România. Conform informa iilor de pe internet, „Olimpian Ungherea a lansat Dic ionarul Explicativ Masonic, considerat cea mai mare oper de acest gen Olimpian din literatura român . Cartea a fost scris

în cinci ani, fiind rezultatul multor nop i albe în care autorul a citit peste 100 de c i despre masonerie. Dic ionarul a ap rut din necesitatea de a l muri atât c masoneria nu este o structur diabolic , precum i pentru perfec ionarea membrilor s i. Ungherea, purt torul de cuvânt al Ritualului de York, a declarat c «masoneria, pân acolo unde se poate, trebuie s devin transparent » i «este o stare de tr ire: o ai sau nu o ai. Masonii nu fac, a a cum se f ceau odat generalii la apelul de sear , masonii se nasc». Pentru lansarea acestei lucr ri pe care autorul i-a f cut-o cadou cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, JURNALUL NA IONAL îl declar pe Olimpian Ungherea Omul zilei”.

Ca scriitor, Olimpian Ungherea e atestat de oameni de cultur , critici literari, precum i în dic ionarele de profil, precum Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa, Dic ionarul general al literaturii române. Atât în romane, cât i în povestiri, se dovede te un maestru al suspansului, oferind încheieri care te fac te gânde ti la stilul epigramatic. De fapt tot ce descrie e surprinz tor pentru cititorul cu o via demn , care tr ie te cu senza ia c p trunde într-o jungl în care ho ii, criminalii, corup ii se mi într-o societate bulversat i bulversant . Titlul Re eta gloriei (cu personaje i realit i, transparente i pentru cititorul neavizat) îl deruteaz pe cititor: sper s afle care e re eta care-l propulseaz pe om pe treptele gloriei, dar nu este a a: dup cum te duci la doctorul cu plat i-i urmezi indica iile, la fel i cel sprijinit de for e oculte s se îmbog easc , s capete glorie, trebuie s dea obolul din agoniseal i, dup aceea, a a cum omul merge cu reeta la farmacie i pl te te medicamentele, i cel „împins” pe trepte nevisate e obligat pl teasc „re eta gloriei” care-l cost , uneori, propria existen . Volumul Sayonara - confesiunile unui criminalist (2011), dup cum scrie i Oreste Teodorescu, „ne descrie o perspectiv fascinant asupra lumii contemporane române ti, o lume convulsiv , rotitoare i instabil , asemenea nisipurilor mi toare”.

Olimpian Ungherea, care a colaborat la mai toate revistele literare din ar i a fost colaborator i realizator de emisiuni TV, a fost i fondator de reviste în care a zduit i articolele i eseurile semnate Elis Râpeanu, precum GALAXIA ROMÂNEASC , VIOLEN A - ALARM DE GRADUL ZERO. Cu amabilitate, participa la unele edin e ale „Salonului artelor”,

Ungherea

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care func iona la Casa de Cultur a Ministerului de Interne. În acest cadru i-a lansat i dou volume de povestiri. i, dac în romane se adânce te în ample analize psihologice sau - ca în Clubul Coco ilor - în „lumi dirijate de ni te for e oculte, iluminate, cu direc ionare din umbr a politicii, a informa iei i a mi rilor financiare de pe mapamond” (Academician Constantin B ceanu-Stolnici), povestirile prezint cazuri, de fapt pove ti de via din diverse straturi ale societ ii, realit i dinainte i dup ´89. În volume care cuprind confesiunile a a-zisului criminalist Andrei Zavera sau în Scar c tre asasin (1997), ca un nou Balzac, un Balzac al policier-ului, Olimpian Ungherea folose te tehnica nara iunii împ nate cu descrieri în care abund am nuntele pe care numai o minte deosebit de ascu it le putea sesiza, cu enumer ri în care se al tur elemente disparate, producând ruperi care ocheaz , ca în tehnica umorului modern i pu in absurd (atâta cât s -i stea bine). Ideea alunec , adesea, de la concret la abstract f s schimbe elementele expresiei: „fotografii de familie, cioburi de sticl , cioburi de cas ...”. Avalan a de determinante - specific stilului autorului - ne întâmpin cu iruri întregi de grupuri nominale în care nucleul (substantivul, cel mai adesea) e cople it de sateli ii care graviteaz în jurul s u, sateli i care, la rândul lor au al i determinan i. În povestiri, defileaz personaje bine conturate în pu ine rânduri, prin limbaj, prin actele lor, prin atitudine, fel de a gândii, obsesii etc.

Autorul simplific schema narativ , merge la faptul esen ial, semnificativ, debarasându-se de înc rc tura unor istorisiri inutile. Astfel, trundem în universurile închise ale infractorilor, ale pu riilor cu legi nescrise, ale fostei aristocra ii, ale savan ilor, ale psihopa ilor etc. cu pove ti greu de elucidat i de crezut. Ni se dezv luie lumea tulburat de prefaceri a Tranzi iei spre cine- tie-unde i spre nic ieri, aspectele ei ascunse muritorilor de rând, cu re eaua n scând a mafiei care- i întinde tentaculele în toate domeniile, cu „consilieri pe undeva pe la etajele superioare ale puterii”, lumea cu infarcturi miocardice declan ate la comand , cu re ele de stupefiante care- i croiesc vad, cu îmbog ii peste noapte care se rânduiesc pe ierarhii i ne privesc de sus, din alte sfere decât a noastr , lumea dominat de atotputernicul ban care ne face s în elegem c p trundem i noi cu pa i siguri în Europa, în jungla necunoscut , pân acum, românului de rând.

Interesant este i felul în care se sfâr esc povestirile: autorul sau infractorul î i coboar garda i- i arat sufletul i gândul a a cum sunt ele; povestitorul o aduce astfel din condei încât s se termine cu o aser iune, cu un fel de concluzie moral sau existen ial care exprim , de fapt, coarda sensibil a lui Olimpian Ungherea. Alteori, într-o perfect comuniune cu cititorul, povestirile se termin printro glum de r sf al autorului. Sunt un fel deosebit de povestiri care pot fi considerate epigramatice i prin stilul dialogului. Autorul î i actualizeaz prezen a prin interven ii directe în povestire, prezentându-se sau l sându-se prezentat, înt rind senza ia autenticului: „C pitanul Zavera sunt eu, adic fostul locotenent Andrei Zavera, cel care v-a mai spus pe vremuri ni te pove ti poli iste, de atunci a trecut peste noi revolu ia, am mai pierdut cu to ii câte ceva, eu am înc run it, am ajuns c pitan, dumneavoastr v doresc s tate i, mai ales, speran ...”. F s vrem, sim im infuzia elementului moldovenesc, infiltrat chiar i în pu inii ani petrecu i pe p mântul „sfânt al Moldovei” - dup cum însu i îl numea. Tehnica sa narativ , împ nat cu digresiuni, pu in sf toas , cu expresii ale stilului oral, este inconfundabil tr dând universul personalit ii sale complexe i contradictorii. Pentru c Olimpian Ungherea e o personalitate în care se îmbin lucidul cu sentimentalul. De aici vine i dorin a organic de a da explica ii, l muriri, specific oric rui pedagog care se respect .

29

Pentru c , oricine are un subordonat, doi, trei etc. este, nu numai un profesionist, ci i un pedagog. i nu este deloc greu s ghicim sub aspectele c pitanului Zavera pe colonelul Olimpian Ungherea de azi. Autorul se autodefine te, creându- i, cochet, propria imagine: „Un b rbat durduliu, blond, cu ni te ochi senini i calmi i adânci zâmbind u or cu un aer domestic, pu in haios i pu in stângaci”, „într-o pereche de blugi, adida i i o c ma alb din pânz topit cu mâneca scurt i gulerul r sfrânt, cu aerul s u boem i nep tor”.

Dar nu trebuie s v l sa i în ela i de aparen e, c „lui Zavera îi place fie ascultat”.

Stilul inconfundabil al lui Olimpian Ungherea are i alte tr turi.

Al turi de oralitate, concentrare a povestirii, lan uri de determin ri, sf to enie, amestec de limbaje etc., întâlnim, de exemplu, reflec ii care, adunate, pot constitui un capitol de aforisme de o anumit coloratur , oricum, mai toate stând sub semnul dezam girii: „ho ii au... un tupeu genial, genii se g sesc nu numai printre laurea ii Premiului Nobel”, „Poli ist... etern actor i spectator totodat , pe scena celor mai insolite întâmpl ri omene ti”, „Niciodat nu plec la treab o pereche de c tu e la mine”, „Un poli ist f fantezie este asemenea unui banal t ietor de lemne”, „Via a unui poli ist este o pist permanent de la o pist la alta”, „Justi ia cerea probe nu suspiciuni”, „R spunsul curge pu in câte pu in din fulgerul fiec rei întreb ri”, „Fiecare clip de pu ria e o nesfâr it fug de tine însu i”, „Nimic nu te umile te mai mult decât foamea”, „Ace tia suntem, trecem unii pe lâng al ii ca ni te umbre, ca ni te str ini, ca ni te atomi... atât de departe unii de al ii”, „Biblia nu este doar cartea de c tâi a cre tinismului, ci este mai ales o captivant carte de aventuri ale condi iei umane, în toate ipostazele sale pline de mister - de la înger la demon”, „Fatalitatea face i ea parte din universul condi iei umane”, „Esen a unei p duri este copacul”, „Neb nuite i misterioase sunt ile unui criminalist”, „În afaceri, amorul este un balast periculos”, „Niciodat nu vom ti îndeajuns cum ne reflect m în ochii celorlal i”, „Uneori nep sarea e mai cumplit decât moartea”. i acestea ne apropie de epigrama aforistic , de „Vorbe cu tâlc” publicate de Vasile Militaru în 1941. În elegem v o tr tur definitorie a povestirilor lui Olimpian Ungherea este UMORUL - un umor de o anumit factur , din care nu lipse te componenta din mediul poli ienesc: „Hopa! zic eu, brusc luminat. Care va s zic , madama aia de lux moare înjunghiat natural, pe tele, pardon! managerul ei dispare i el în urma unui infarct miocardic, tot natural, o poveste natural de la un cap la altul”, sau: „pl cerea efului meu e s vin cu asasinul în din i. Pot eu s -i stric pl cerea?” În imagistic , i-a creat un univers al s u în care „surâsul [unui infractor dovedit] e alunecos, flexibil i iute ca sclip rul unei lame de pumnal”, un b rbat predestinat infernului, „brunet, suplu, elegant, viril, u or îngândurat [cu] privirea sub ire i rece ca o lam de pumnal”, „privirea rece ca o lam de pumnal”, apoi, „profilul t ios ca o lam de pumnal”, „surâs sub ire i rece ca o lam de pumnal”, „o str du ... trunde adânc, ca o lam de pumnal, în spinarea altui bulevard”.

Alte cuvinte redundante sunt rasat( ), penetrant( ), percutant( ): blond rasat , barbugii rasa i, profesionist rasat, obraz luminos t iat în linii rasate, pân i mahalagioaica e rasat , cei câ iva membri rasa i sau iluzia e percutant , inteligen a e percutant , energia e percutant , frumuse ea creol , percutant sau se uit -n felul lui penetrant”. Impresioneaz , de asemenea, metaforele moderne, deosebit de ingenioase, ocante, care învioreaz spiritul, ca surpriza unei poante.

Olimpian Ungherea este i un poet: nu numai c atenueaz adev ruri nepl cute printr-o imagine, hai s -i zicem liric , mai curând umoristic decât ironic - ironia presupune deta are, umoristicul în elegere

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- („Florentina nu fusese m ritat nici o dat , o culesese pe Domnica din flori”), ci creeaz imagini de un poetic inefabil: lumina blând dintr-un elegant salon e „sfioas ca un gând feciorelnic”, „cu ochii ca ni te fire de m tase albastr ”, „sub spulberul soarelui v ratic”, „aer de lini te i mister ce pogoar din sufletul unei picturi b trâne” etc. În ansamblul lor, scrierile lui Olimpian Ungherea (nu numai povestirile) au drept tr tur esen ial UMANISMUL. În fiecare pagin , autorul ne transmite calda umanitate izvorât din în elegerea umanului sub toate aspectele lui. Ca într-o nou Biblie, autorul crede în îndreptarea p tosului, oricât de jos ar fi c zut el. Acest sentiment este dublat de con tiin a responsabilit ii fa de cei mul i care duc o via normal .

Dup ce cite ti povestirile lui, devii, dac nu mai în elept, cel pu in mai tolerant: înve i s accep i i pe al ii a a cum sunt i- i pui, poate pentru prima dat sau o dat în plus, între-barea: dar eu cum oi fi în ochii celorlal i?

Olimpian Ungherea, locotenentul din Ministerul de Interne, ajuns general în rezerv (2003) i-a îndeplinit misiunea, i-a îndeplinit destinul. La omul care a inut condeiul atâtor scrieri g seai oricând sprijin moral. Când erai descump nit sim eai infuzie de curaj prin vorbele lui. Lâng acest Om, te sim eai împlinit ca om, aveai garan ia, când te privea în ochi, c te respect .

De i a plecat de 5 ani, el a r mas, prin scrierile sale, cu noi, cu to i oamenii care vor binele acestei ri. În încheiere, îi dedic poezia care urmeaz :

Prietenului plecat Generalului Olimpian Ungherea Prieten drag, tu nu tii ce-i pe-afar De când secunda te-a zidit în timp Ne-asigurai c zorii-or s r sar , Dar noaptea-mbrac noul anotimp. cheam amintirea înapoi i între noi sunt zodiile-nchise, zduhul ese doar t ceri i ploi, Vioara cânt trist pe corzi de vise. uit la curcubeul de pe cer i te z resc cum în genunchi te rogi vin i-anotimpul-n care sper, nu mai fim o ar de milogi.

Prieten drag, pe-aicea e furtun , Se pr lesc statuile-n noroi i altele se urc la tribun Ca s i reverse zgura peste noi.

Mi-e dor de un cuvânt de mângâiere, Prieten drag, e frig în timpul meu, De viscol ne ascundem în t cere, Pe-o m stire doarme Dumnezeu.

Din calendar au disp rut blajinii, Urc m în coate muntele luminii, Se-nchide zarea-n lacrimi mari de cear , Prieten drag, tu nu tii ce-i pe-afar ...

Anul VIII, nr. 7(87)/2017

Calendar - Iulie continuare din pag. 27 19.07.1989 - a murit Mihai Tunaru (n. 1949) 20.07.1905 - s-a n scut N. Carandino (m. 1996) 20.07.1912 - s-a n scut tefan Popescu (m. 1995) 20.07.1927 - s-a n scut Matilda Caragiu Mario eanu (m. 2009) 20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m. 2010) 20.07.1944 - s-a n scut Alexandru Ruja 20.07.1986 - a murit Liviu Damian (n. 1935) 21.07.1808 - s-a n scut Simion B rnu iu (m. 1864) 21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990) 21.07.1906 - s-a n scut Traian Chelariu (m. 1966) 21.07.1921 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m. 2006) 21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015) 21.07.1938 - s-a n scut Mircea Cojocaru (m. 1995) 21.07.1943 - s-a n scut Aurel Sasu 21.07.1947 - s-a n scut F nu B ile teanu (m. 2008) 21.07.1979 - a murit Ion Pascadi (n. 1932) 21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923) 21.07.2011 - a murit Mircea Iv nescu (n. 1931) 22.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988) 22.07.1939 - a murit I. I. Mironescu (n. 1883) 22.07.1945 - s-a n scut Daniel Turcea (m. 1979) 23.07.1869 - s-a n scut Gheorghe Adamescu (m. 1942) 23.07.1913 - s-a n scut Gherasim Luca (m. 1994) 23.07.1922 - a murit Ion Scurtu (n. 1877) 23.07.1939 - s-a n scut Gheorghe Azap 23.07.1944 - s-a n scut Nicolae Havriliuc 23.07.1990 - a murit Ada Orleanu (n. 1916) 23.07.1994 - a murit Radu Enescu (n. 1925) 24.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m. 1987) 24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1911) 25.07.1876 - s-a n scut Mihai Codreanu (m. 1957) 25.07.1950 - s-a n scut Gheorghe Manafu 25.07.1958 - s-a n scut Varujan Vosganian 26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997) 26.07.1976 - a murit Dominic Stanca (n. 1926) 26.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 27.07.1925 - s-a n scut Marcel Gafton (m. 1987) 27.07.1930 - s-a n scut Costache Anton 27.07.1949 - s-a n scut Iulian D cu 27.07.1949 - s-a n scut Emil Mladin 27.07.1953 - s-a n scut Gheorghe Vidican 27.07.1966 - a murit Ion Muslea (n. 1899) 27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924) 28.07.1947 - s-a n scut Corneliu Vasile 28.07.1951 - s-a n scut Constantin Stan (m. 2011) 28.07.1991 - a murit Oltea Alexandru (n. 1930) 29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946) 29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989) 29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910) 30.07.1887 - s-a n scut Franió Zoltan (m. 1978) 30.07.1893 - s-a n scut Mihail Celarianu (m. 1985) 30.07.1894 - s-a n scut Al. O. Teodoreanu (m. 1964) 30.07.1934 - s-a n scut Tita Chiper-Ivasiuc (m. 2002) 30.07.1958 - s-a n scut Dan Pavel 30.07. 2007 - a murit Victor Frunz (n. 1935) 31.07.1910 - s-a n scut Grigore Popa (m. 1994)

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Paula ROMANESCU

În memoria umbrelor mele dragi À la mémoire de mes chères ombres I Gândirea omeneasc se-nvârte nencetat Între eul fiin ei i Dumnezeu; i-ascute ul armelor de cercetat Aceste dou mari necunoscute.

V ’Nainte de-a veni pe lume, lumea Nici n-a b gat de seam c lipsesc.

De ce s-ar sinchisi în ziua anume Când voi pleca din raiul p mântesc?

La raison des humains cherche depuis toujours Le sens du grand néant et celui de l’être; D’un petit coup le destin dessine le contour De ces deux inconnus: être ou ne pas être...

Avant que je ne vienne sur terre, le monde Ne se rendait pas compte de mon absence...

La terre sera-t-elle donc un peu moins ronde Le jour où je quitterai cette existence?

II Cum poate trupul omenesc s in Arhitectura sufletului? Cine Planteaz -n umbr miezul de lumin Al pomului cu fructele-i pu ine?

Comment peut-il le corps fragile tenir L’architecture de l’âme et son mystère?

Qui plante dans le brasier de la vie l’arbrelyre Avec ses fruits de chair au goût amer?

III La moartea frunzei toamna nu se plânge; Se es prin crengi c ri de vânt i, toate Conduc spre-o vam unde nu se-ajunge Decât ca umbr preschimbat -n noapte. À la mort de la feuille on ne pleure pas, le vent Tisse parmi les branches des traces qui sous la pluie Ont l’air de s’envoler vers une rive de malchance Comme des ombres ailées aux rayons de nuit.

IV Când pragul ultim prinde-a se z ri Iar umbra în lumin se preschimb , Limanul între-a fi i a nu fi E-un rm unde se tace-aceea i limb .

Quand l’absence pointe son nez et, que les ombres Se changent en lumière couleur de sang, La ligne entre être et ne pas être C’est un pas où on tait la même langue.

VI Când luna arginteaz clara und i be i sunt de miresma teii-n floare, Eternitatea râde în secund i zeii plâng c nemurirea doare.

Quand la lune se reflète dans l’onde claire Et, de fragrance s’en enivre l’été, Le ciel rêve d’un amour éphémère Et les dieux ont mal d’éternité.

VII Soarele pentru bufni e noapte, Cum pentru vultur cerul e regat.

Pentru-n elept lumina nu desparte rmul v zut de malul cel lalt.

Pour le hibou, c’est du soleil la nuit, Royaume c’est le ciel pour le vautour Mais pour le sage la lumière du jour Et la nuit noire c’est du même acabit.

VIII Când adev rul este gol-golu , Nu mai prezint nici un interes.

A se vedea la tactica de stru Arta de-a încropi din nisip fes...

Lorsque la vérité est toute nue, Elle ne présente pas le moindre intérêt.

Voir chez l’autruche la tactique sogrenue De se cacher la tête... Et puis après?...

IX Deplina fericire n-o afli nic ieri Cât timp te-nver unezi s-o cau i nencetat.

Ea vine (poate) numai când azi înseamn ieri,

Când zorii nu mai cat spre mâine niciodat’.

Le grand bonheur - la petite mauvaise affaire N’est pas à la portée de l’être humain, On le retrouve peut-être sous les chaudes larmes d’hier Sans pourtant nous faire voir... les chants du lendemain.

X Am v zut un vechi templu în ruin ; Eu m credeam chiar via a, taina, dorul.

Pe cer – un nor de limpede lumin , În iarb , optitor, etern - izvorul.

J’ai vu un ancien temple en ruine; Je me croyais la vie, l’écume des jours; Dans le ciel - un nuage faisant mine D’ignorer que sous l’herbe la source coule...

XI Sub un noian de frunze a înnoptat Un fir pl pând de trestie u oar ... În mine cad z pezi de alt dat’ Cu stranie mireasm grea, solar ...

Sous un tas de feuilles mortes, un petit brin De vert roseau trouva son port d’attaches...

Tombent dans mon cœur des neiges d’antan, blanches, Avec d’étranges parfums d’amour serein...

XII Seam i culege iubire-n drumul t u, Înfloare-te c-un zâmbet, bucur -te c e ti, Ce-o fi s vin , vine, s nu te îndoie ti, Nu aduna prin vreme doar lungi p reri de r u!

Sème et cueille de l’amour autour de toi, Habille-toi d’un sourire, réjouis-toi d’exister, Ce qu’il faut advenir un jour arrivera, Ne garde pas dans ton âme la meute des regrets.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Al. Florin }ENE

Vibra\ia neoromantismului @n poezia lui Florin T. Roman Nu de mult am primit dou volume de versuri de la poetul Florin T. Roman, ca dou aripi de porumbel pe care sunt scrise pove tile cerului.

Cele dou c i „Elegii i nostalgii”, ap rut la editura Mirador, Arad, 2015 i „Omnia vincit amor!” (Dragostea învinge totul), editura Studis, Ia i, 2017, înm nuncheaz poeme neoromantice rezultate din sublimarea cult a unui expresionism profund, nelini titor pentru con tiin .

Poetul cânt , de altfel, precum expresioni tii visele, ochiul din frunte, care nu este altceva decât cel interior, preg tit pentru orice iluzie, evoc prin elegii visele creditoare sau prim vara: „P eam cântând optit în prag de diminea / i nu tiau decât notele mele/ c viselor, ca la prieteni vechi de-o via ,/ le dator m un cer i apte stele”. (volumul Elegii i nostalgii - Elegia viselor creditoare) sau „De-atunci nu îmi dau regatul/ pentru un am rât de dans sau pentru-n cal/ i-am aruncat la co ul vie ii/ medalii, diplome, trofee,/ pe Nietzsche i «Les

fleurs du mal»,/ întreaga mea bibliografie/ de proz i de poezie,/ de editorial, de pamflete i eseuri,/ scrise prin multe locuri/ i în multe feluri;” (volumul Omnia vincit amor!

- Curriculum vitae la 47 de ani, p.31).

Poetul imagineaz moderat un soi de realitate eliptic , original , o realitate tr it , în chipul unor culturi ancestrale i salvate de memorie: „Bordei de chirpici, cu vatr ,/ cuptor de lut ars, pentru pâine,/ a chii de ve nicie. (... / Pe uli a bisericii lini te de mormânt,/ printre c su e adieri de Duh sfânt,/ peste an uri, peste timp pun i. Vezi?

Auzi? Sim i? Cân i?” (Elegii i nostalgii Elegia satului ancestral, p. 35).

Pe deasupra acestor elemente expresioniste i detectabile, Florin T. Roman a venit cu un strat cultural i apolitic, p rând a iubi lirica misterioas , elegia, uneori de factur mitologic , f fantezie excesiv , în vers alb, liber, dar i clasic, uneori muzical, cu efecte erudite repetitive.

Estetica final i f ereditare a unei asemenea lirici, cum o în elegeau germanii înainte de prima jum tate a secolului trecut, e ideograma (Klabund a tr it aceast experien ); poetul o i întrevede, de altfel f a o îmbr a: „La frontiera dintre secund i eternitate/ m-am întâlnit cu trei lumini legate/ cu un curcubeu în miniatur .” (Elegii i nostalgii - Întâlnire, p.46) Lirica (mai ales în elegie) lui Florin T. Roman e mai degrab eliptic , mitologic i febril , corporal , privit prin optica intelectualului. Aceast specie, având denumirea de elegie, cuvânt ce provine din limba greac , însemnând cântec de triste e i doliu, denumit i muza durerii, poate fi clasificat în mai multe sec iuni, ca: filosofice, erotice, religioase sau patriotice.

Aceast specie a poeziei, pe care au practicat-o Eminescu, Grigore Alexandrescu, dar i Johann Wolfgang Goethe, Francesco Petrarca, Rainer Maria Rilke, s dau doar câteva exemple, este abordat cu pricepere i de Flo-

rin T. Roman.

Poetul vede pretutindeni col uri de ve nicie, iatacul nebunelor tale dorin i, rana cerului, ochiul ei drept, noaptea care urc în tablou etc., dezvolt conceptual elementele astrale i anatomice. În mitologia lui de fantezie, poetul imagineaz multiple st ri ale eului, dar î i red tr irile în „Odaia bunicii mele”, unde predomin descrierea universului „în care seodihne te, parc , Dumnezeu”.

Toate acestea sunt ingeniozit ile conceptiste ale lui Florin T. Roman, f discu ie notabile, întrucât exemplific o poezie mai rar la poe ii relativ tineri.

Totu i, autorul e înzestrat cu o voce pe mai multe tonuri, el cultiv al turi de mitologia de fic iune i o liric de esen baladesc , în gustul regretatului Cezar Iv nescu.

Poetul s-a clarificat, de altfel, în direc ia unei poezii de esen fenomenologic , „esen ial i-atât de binecuvântat ”, o raz de soare, o simpl raz de soare (Omnia vincit amor! - Raz de soare, p. 120).

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Stelian GOMBO{

Arsenie Papacioc un mare duhovnic român (1914 – 2011)

Preacuviosul P rinte Arhimandrit Arsenie Papacioc a fost unul dintre cei mai mari i mai vesti i duhovnici români. Din anul 1976, a fost duhovnicul M stirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, jude ul Constan a. A trecut prin pu riile comuniste, unde a p timit al turi de P rintele Iustin Pârvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulc nescu i al ii.

A fost arestat i condamnat sub regimul mare alului Ion Antonescu, în anul 1941, pentru apartenen a la Mi carea Legionar . S-a lug rit în anul 1946, dup eliberare i s-a nevoit la M stirea Antim din Bucure ti pân în anul 1949. Între anii 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la M stirea Neam . Între 1952-1958 a fost preot la M stirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru c f cea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de munc silnic , a fost gra iat în anul 1964 de la închisoarea Aiud, jude ul Alba.

Considerat unul dintre cei mai importan i duhovnici ai Ortodoxiei, Arsenie Papacioc s-a n scut în anul 1914, ca al aptelea copil al rin ilor Vasile i Stanca. Casa p rinteasc se afla în satul Misleanu, comuna Perie i din jude ul Ialomi a. Numele civil al p rintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovede te o memorie bogat i o vie inteligen , de multe ori fiind premiant cu coroan . Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tân rul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât i fizice. La întrecerile inter colare, organizate în Bucure ti, ob ine locul I la vitez i locul II la s rituri.

Dup vârsta de dou zeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebit , a avut inten ia de a intra ca frate la M stirea Fr sinei din jude ul Vâlcea. Stare ul m stirii, P rintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te v d c e ti ni el mai înv at i nu te pot pune la boi. Ce o s zic fra ii? Pe acesta îl ii la cancelarie i pe noi ne pui la greu?”. Nu a renun at la gândul s u i a mers la M stirea Cozia, unde a fost primit în ob tea monahilor. Tot acolo prime te ascultarea de paraclisier i pred educa ia civic elevilor. Deoarece

vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuni tii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis s mai propov duiasc celor mici înv tura cre tin . A fost nevoit s p seasc m stirea i s-a retras la o mo ie pe care lug rii de la M stirea Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a r mas un an i jum tate, de unde a fost luat de P rintele Gherasim Iscu, Stare ul M stirii Tismana, jude ul Gorj. Acesta l-a ascuns la Schitul Ciclovina, jude ul Gorj.

Mitropolitul de atunci al Olteniei, IPS Firmilian Marin, a aflat îns de cel care st tea la Cioclovina i i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea îns nu a aprobat acest gest al mitropolitului i fratele Anghel a ajuns la M stirea Sih stria, din jude ul Neam .

Acolo a fost c lug rit, iar dup ce a primit preo ia, Arsenie Papacioc a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la M stirea Neam . A urmat mutarea la M stirea Slatina, jude ul Suceava, unde a fost egumen. De aici a fost arestat i dus la Suceava, inut în anchet nou zeci de zile, b tut i chinuit pentru acuza ii f nici un suport real.

Dup ani de deten ie, de interminabile anchete i deplas ri de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lag r de munc forat , la temuta închisoare de la Aiud, Arsenie Papacioc a fost eliberat i i s-a permis s slujeasc la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în anul 1976, la M stirea „Sfânta Maria” - Techirghiol, jude ul Constan a, unde a putut fi întâlnit, pentru sfat duhovnicesc i cuvânt de folos, pân în urm cu ase ani - 19 iulie 2011. În urm cu nou ani, în luna august anul 2008, am fost la M stirea „Sfânta Maria” Techirghiol - Constan a, acest veritabil tezaur al spiritualit ii ortodoxe i a celei române ti autentice. Am fost de foarte multe ori la aceast sfânt a ezare, care cuprinde atâtea comori ale spiritualit ii noastre eterne, române ti i ortodoxe, de fiecare dat fiind foarte impresionat de toate cele v zute i auzite în acest loc sfânt - în care trebuie s ne lep m de înc mintea netrebniciei i a cerbiciei noastre!

De fiecare dat când am ajuns acolo am g sit o s rb toare a întregii sufl ri române ti de pretutindeni, care se bucura la modul cel mai sincer de aceast izbând a Bisericii noastre str mo ti, care i în aceast zon a fost de-a lungul istoriei destul de aspru vitregit de lucrarea i înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc; monumentul i obiectivul acesta fiind perceput ca un triumf al nostru constatând, înc o dat dac mai era cazul, c Dumnezeu ne-a purtat i ne poart de grij prin nem rginita Sa dragoste ce o are pentru noi oamenii i pentru a noastr izb vire!... i aici, în duhovniceasca lavr a spiritualit ii noastre dreptritoare, am stat de mai multe ori, la ceas de sf tuire, dialog i convorbire duhovniceasc cu Preacuviosul P rinte Arhimandrit Arsenie Papacioc, despre Euharistie, Îndumnezeire i Mântuire, despre necesitatea existen ei acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru c tre îndumnezeire...

Era elegant i ordonat, ospitalier i erudit. Un preot distins al cultului ortodox i un om al culturii în elepte, un slujitor al Bisericii i

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al poporului român. Apoi mai r mâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea i demnitatea lui, apoi vocea sa cald dar în acela i timp hot rât i ferm ; dup aceea cultura teologic i nu numai cu care a fost înzestrat datorit muncii i tenacit ii sale; luciditatea i spiritul u critic înso it de foarte mult în elegere i condescenden ; pe urm spiritul de disciplin , în primul rând cu el însu i, de rigoare academic , doctrinar , liturgic i canonic revelat cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predic sau cuvântare, sus inute într-un mod foarte coerent i elevat în diferite împrejur ri i cu diferite ocazii; comportamentul, felul s u de a fi i de a se raporta la semenii s i, la fiecare în parte într-un mod deosebit i unic, fiind foarte respectuos, accesibil i deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului sim , pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vie i i care ast zi o întâlne ti tot mai rar!...

Arsenie Papacioc a mai avut i calitatea de a fi un om de o sinceritate, discre ie i modestie ie ite din comun, care mi-au inspirat foarte mult încredere, confort sufletesc i dragoste fa de valorile perene ale spiritualit ii i culturii noastre autentice!...

Fiecare întâlnire cu P rintele Arsenie Papacioc era un prilej de mare în are sufleteasc i de s rb toare, asemeni întâlnirilor înv ceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pild demn de urmat, de în elepciune, abnega ie i d ruire... R mânem convin i de faptul c ce este nobil mâne iar ce este ieftin, apune!...

Interviu cu P rintele Arhimandrit Arsenie Papacioc Stelian Gombo : - Preacuvioase P rinte Arsenie, în primul rând îng dui i-mi s v mul umesc mult pentru dragostea de a-mi acorda acest interviu, i apoi s v întreb pentru început: ce le recomanda i în primul rând cre tinilor care doresc s sporeasc în via a duhovniceasc ? rintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: - Eu recomand o stare de veselie interioar , l untric , din inim , o stare ce înseamn rug ciune neîncetat . O stare de veselie adev rat , degajat de problemele vie ii, de problemele c rilor vie ii, ale unuia i ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dac -i întristare, se clocesc ou le diavolului. Este o stare de absen , de întunecare. Dac un om nu moare de pe pozi ia de tr ire, de în are, de steag, toat crea ia sufer . Noi tr im într-o mare unitate, toat crea ia lui Dumnezeu este o unitate. Dac ne desp im de marea unitate, suntem pe pozi ie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o pozi ie de tr ire. Pentru tragedia întregii lumi trebuie plâns ca propriile noastre p cate. i starea de rug ciune înseamn o stare de prezen . Eu ca duhovnic ce toat ziua stau de vorb cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoin e. Recomand o stare de prezen permanent , de opozi ie fa de p cat i patim , care înseamn recunoa terea forelor de bine din tine.

- A i cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezen continu ?

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

- Asta este o întrebare la care nu se poate r spunde întru totul.

Oamenii î i p streaz ascuns via a lor. Am tr it în pu rii 14 ani; am stat cu fel de fel de conduc tori tic lo i. Eram într-o anumit rela ie i cu P rintele Dumitru St niloae, bineîn eles respectând propor iile, c ci eram un prichindel pe lâng el. La procesul Rugului Aprins - am fost amândoi în acela i lot - el s-a purtat cam ov ielnic.

Dar când a intrat în temni , când a întâlnit acolo mari tr itori care erau de 20 de ani în închisoare, care cuno teau Noul Testament aproape pe de rost - pu ini erau care nu tiau toate scrierile sfântului Ioan Evanghelistul - p rintele St niloae a r mas impresionat. Nu se întâmpl nimic, absolut nimic, niciodat , f voia lui Dumnezeu. ci zice Mântuitorul: „Nu se mi fir de p r f voia Mea”. Suntem condu i, guverna i de Dumnezeu în toat mi carea noastr . Deci trebuie s fim aten i. În închisoare erau oameni de rug ciune. Am tr it cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim... L-am avut pe Virgil Maxim chiar în celul . Am stat împreun , mi-a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp în doi, în celul , la Aiud. Pe mine m-au inut ani de zile la zarc . Zarca era la Aiud o închisoare în închisoare.

Nu ti i! F cut de unguri pentru români. Acolo nu vedeam nimic.

Ne scoteau afar zece minute pe lun . V da i seama, erai cu totul suspendat de tot ce-i materie! În asemenea condi ii, to i cre tinii ace tia se rugau. Dar care era intensitatea rug ciunii, asta e greu de apreciat - ca s satisfacem noi acum lumea curioas de ast zi. V mai spun înc o dat : eu recomand o stare de veselie care înseamn ruciune neîncetat .

- În alt ordine de idei, Preacuvioase P rinte Duhovnic, de ce Sfânta Liturghie este considerat de c tre to i P rin ii ca fiind cerul coborât pe p mânt?

- Sfânta Liturghie face abstrac ie de la orice fel de compara ie.

Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineîn eles. Este cel mai important, cel mai mare lucru posibil. i de multe ori m gândesc ce cinste are omul. Pentru c Dumnezeu a creat dou lucruri nemaipomenite care nu se pot repeta. A creat o femeie distins care L-a n scut pe Dumnezeu i a creat preo ia care-L coboar de sus i îl na te din nou pe Sfânta Mas . Ce zice i de lucrul acesta? Nu este o coaj de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o crea ie întreag !

Cum a îndr zni s o compar, cu cine, cu ce rug ciune, cu ce sfin enie?

Este chiar Dumnezeu, întrutotul pe Sfânta Mas . i lucrarea aceasta o s vâr te omul. Pentru c fiin a uman - a a cum zice i Sfântul Grigorie de Nyssa - este cople itoare, de neîn eles. Dumnezeu are înc taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii.

Omul este cu totul superior în crea ie. Lupta satanei, asidu i chiar final , este s nu recunoa tem c putem fi în asem nare cu Dumnezeu.

Da, suntem crea i a a. Recunoa tem, nu recunoa tem, a a suntem crea i. Nimeni din crea ie nu-i ca omul. El este singura verig posibil de leg tur între Dumnezeu i crea ie. Omul! Lui i s-a încredin at marea r spundere s supravegheze întreaga crea ie, el este st pânul crea iei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adic , atunci când mergi pe calea pierz rii. A a c Liturghia, în sfâr it, nui o lucrare omeneasc , ea este peste îngeri i peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici i acum! Învierea lui Iisus Hristos

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

s-a f cut... Nu numai El a înviat. Toat crea ia a avut un moment de recucerire i de reînviere. Dar toat gloria acestei nemaipomenite întâmpl ri, de care ne este i fric s amintim, n-ar fi fost a a de valoroas dac n-ar fi fost crucea mai întâi. Deci pozi ia aceasta este: întâi suferin a i pe urm plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu-i sup rat pe noi atât de mult pentru anumite gre eli, pe cât este de sup rat c suntem nep tori. S nu amân m trezirea duhovniceasc . În ierarhia din Biseric nu împ ratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biseric , în Împ ia cerurilor. S ti i c smerenia este singura cale i modalitate de salvare.

- Ce este Sfânta Împ rt anie, Preacuvioase P rinte Arsenie, i care este rostul ei în mântuirea credinciosului?

- Aceasta este întrebarea cea mai de vârf, cea mai important .

To i credincio ii tiu c este Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos î i men ine acest cuvânt divin: „Eu voi fi cu voi pân la sfâr itul veacurilor”. El spune, de asemenea: „Cine nu va mânca Trupul i nu va bea Sângele Meu nu va avea via în el i nici parte de Mine”. Se în elege c prin aceast primire a Trupului i Sângelui Mântuitorului te duci pân la El, ca dumnezeu dup har. i când te duci la El, e ti mare ca El. i, de asemenea, atunci când te împ rt ti, El vine la tine, este mic ca tine. Asta cum spun marii Sfin i. Deci o identitate de fiu, divin . Nu este nici o team c vorbim a a. El este, nu e altul care s-a f duit, i- i ine f duin a. Pentru c Dumnezeu poate s fac orice, dar un lucru nu poate: s i calce cuvântul. i iat c i ine cuvântul, ca s fie cu noi permanent. Îngerii de sus, care au multe particularit i, care au foarte multe lucruri necunoscute de oameni, dar atât cât a rânduit bunul Dumnezeu s fie descoperi i, tim c nu au putin a pe care o are omul, de a se ridica pân la Dumnezeu, de a deveni dumnezei dup har. Sunt într-o fericit ascultare i împlinire a voii lui Dumnezeu, gânditoare, dar n-au aceast putin .

Au i ei un proces de desp timire, dar nu în sens de desp timire de la p timire, ci ei descoper noi taine prin porunca care li se d . Noi îi spunem desp timire pentru ca s se în eleag c noi ne desp timim pentru c am fost împ timi i. Vede i, toate puterile de sus: serafimi, heruvimi, domnii, scaune, încep torii, arhangheli, îngeri - sunt f cute prin cuvânt. Îns fiin a omeneasc nu, Dumnezeu a f cut-o cu mâna lui, i înc cum: chip i asem nare. Este u or s spui chip i asem nare, pentru c astfel tim din înv tura Bisericii. Dar când te opre ti asupra acestor însu iri, calit i, daruri, te vezi chip i asem nare. i atunci iat c noi avem o identitate divin , i prin restaurarea pe care a adus-o Iisus Hristos pre uim cât pre uie te El. Ar trebui ca omul, într-o form retrospectiv , s se reg seasc pe sine i s r spund la întrebarea care s-a pus: Unde erai atunci când nu erai în tine? Nu este permis s se piard un timp, o vreme, pentru altceva. Dumnezeu ne-a f cut numai pentru El, deci ne va pretinde s fim cu adev rat prezen i numai la El. Nu întrerupem treburile sociale i ascult rile pe care le avem, pentru c chiar El ne porunce te. El ne-a dat darurile s le împlinim, s le s vâr im. Dar cu gândul continuu la Cel ce este.

35

Ei, iat i un exemplu gr itor: S-au c torit doi tineri, Ioana i Ionel. Dup nunt , Ioana a trecut la buc rie - i nu este o înjosire a trecut la buc rie, ci este ceva propriu femeii, pentru ca b rbatul poat fi liber s rezolve probleme în afar . i Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepriceput , emo ionat , a afumat mâncarea i se ita c ce o s zic Ionel. Con tiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! i a venit Ionel. i ea, cu plânset i vaiet, i-a spus: „Drag Ionele, am afumat mâncarea”. „Las , drag , nu m intereseaz . Dar de ce nu te-ai gândit la mine toat ziua? Asta intereseaz pe mine”. Ei, asta o s ne întrebe Dumnezeu, Care nea dat inim puternic ca s pricepem cerurile, ve niciile, s contrazicem r ul, s biruim dracii, care ne-a dat aceast putere de a fi dumnezei dup har, veselia c slujim marelui Adev r - c ci aceasta este adev rata veselie i libertate -: De ce nu v-a i gândit la Mine deloc?

Este, f îndoial , în mod logic, c a a va fi suna aceast întrebare. i m tem c vom r spunde foarte greu. Noi, ortodoc ii, nu ap m pe pedala cunoa terii atât de mult, cât neap rat pe tr ire, pe aceast formare interioar a noastr , de smerenie, pentru ca s fim scri i i noi sus, în cartea cea mare. i omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adev rat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie ra ional , ci o smerenie smerit , tr it . întreba cineva, la o alt înregistrare: „P rinte, cum s sc m de satana, de diavol?”. „Ce ne facem f diavol?”, i-am r spuns eu.

Pentru c e l sat de Dumnezeu s ne mai ispiteasc . Putea s -L omoare Mântuitorul! N-a venit s glumeasc , s fac teatru i demonstra ii. De ce, dac i-a luat coarnele i for ele i preten iile, l-a mai l sat - cum zic Sfin ii P rin i - numai cu vârful cozii? L-a l sat pentru c este necesar s ne lefuim cu orice chip în atacurile lui, s ne definim pe noi, s cunoa tem mai bine marile adev ruri. El este un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea gre eal a oamenilor, c se tem.

Cu nici un chip nu are nici o putere. Iat , suntem ml di e în tulpin .

De unde vine toat seva, toat puterea, înmugurirea, rodirea? El nare nici o vi . El nu este ml di . Totul este de la Dumnezeu: „F de Mine nu pute i face nimic”. Lucrul acesta s-a ignorat i neglijat în tr irea cre tinilor. Dac cre tinul s-ar gândi mereu la lucrul acesta, ar tr i o stare de prezen care-i mai pl cut decât nevoin a. Sinodul din anul 419 de la Cartagina a dat canonul 124 în care se zice, în leg tur cu aceste spuse ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Dac crezi c po i s fii ceva, anatema s fii. Mi-a pl cut foarte mult pentru c este un adev r, dar i pentru c Biserica se ocup s ne trezeasc la faptul c tot ce a spus Iisus Hristos este adev rat i vrednic de urmat. Nu-i nimic utopic, imaginar, nu-i nimic imposibil. El a spus c va fi mai greu. O fi! Dar î i rezolvi problemele cu for ele proprii? Asta-i gre eala. Trebuie s i le rezolvi cerând permanent ajutorul lui Dumnezeu, pentru c , dac nu-i cu putin la oameni, la Dumnezeu orice-i cu putin . Asta mi-a pl cut la acest sinod, c s-a gândit s ne trezeasc la faptul c suntem ni te ml di e care nu putem rodi f vi . Cu nici un chip! Chiar cu nici un chip! Dac o ml di st f vi , se usuc într-un timp extrem de scurt. i atunci Domnul nostru Iisus Hristos S-a oferit s -I mânc m Trupul i Sângele Lui ca s fim mereu dumnezei. nu faci gre eala de a te compara cu marii tr itori. C nu prin nevoin a i tr irea lor s-au îndumnezeit numaidecât. Ci prin harul lui Dumnezeu, pentru prezen a lor. i tu, dac ai aceast prezen , ai str tut sorocul pentru împ rt it i nu e ti altfel decât marii tr itori.

Dar acum se pune o problem cu aspect tehnic. Când ne împ rt im?

Nu timpul decide. Asta-i o gre eal . Hot te intensitatea credin ei tale, inima ta. Cum spune Sfântul Ioan Gur de Aur: Ani vrei s -i dai?

Vindec -i rana! Acesta-i scopul duhovnicului. i dac îi vindeci rana, îl faci capabil de întâlnirea cu Iisus Hristos, prin împ rt ire. Nu ne împ rt im pentru c au venit Pa tile ori Cr ciunul. Ne împ rt im ca fim mereu cu Iisus Hristos, pentru c nu exist numai o împ rt ire cu Sfintele Taine, ci i o împ rt ire duhovniceasc , adic aceast

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

continu prezen a inimii noastre la Dumnezeu.

S-a discutat foarte mult în lumea tr itorilor, a oamenilor de credin i a duhovnicilor, când s te împ rt ti. Unii spun c la patruzeci de zile. Dar nu timpul decide, ci preg tirea ta interioar , pentru c la un eveniment atât de mare, ca s -L iei pe Dumnezeu, cu adev rat î i trebuie o preg tire. Num rul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat.

Ce înseamn numaidecât acest patruzeci? Drag , mai întâi de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca s te preg te ti pentru marele eveniment ce are în vedere ve nicia. Patruzeci de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise în Muntele Sinai. Patruzeci de zile a postit Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Patruzeci de zile dureaz postul Cr ciunului i postul Pa telui. Este un timp suficient ca s te preg te ti pentru marele eveniment ce urmeaz , eveniment bisericesc, mântuitor. A patruzecea zi dup mislirea pruncului se formeaz inima. A patruzecea zi dup moarte putreze te inima. Noi am r mas la patruzeci de zile într-o form tradi ional , care nu este atât de recomandat . Te împ rt ti continuu cu Iisus Hristos, duhovnice te, iar când te preg te ti i printro postire, abstinen i înfrânare... Nu numaidecât postirea este o condi ie. Nu o faci pentru c i s-a spus s-o faci, ci ca s te smereasc trupe te, s renun i la o serie întreag de porniri spre r u: l comii, curvii, judec i. Poste ti cu procese, cu certuri, cu procurori i cu avoca i? Asta nu. i atunci, împ rt irea este în func ie de cur irea i cur ia inimii tale. Inima este adâncul cel mai adânc din noi. A putea s spun c e o fiin în plus în fiin a noastr . De ce spune Dumnezeu: Am f cut inima ta ca s locuim în ea? El nu locuie te oriunde? Dumnezeu, Care Se simte atât de l udat în sl vile cerurilor, are pl cerea s locuiasc într-o inim de om. Este locul pe care l-a cut special ca s fie g zduit El. Mintea este subordonat inimii.

Fiin a noastr de r spundere i de adev rat bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Cur irea inimii ar fi deci un motiv ce trebuie respectat în vederea sfintei împ rt iri cu Trupul i Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. [...]

- Unii p rin i duhovnici recomand deasa împ rt ire, al ii recomand împ rt irea mai rar , ambele p i invocând argumente scripturistice i patristice. Cum v explica i existen a acestor dou curente divergente în sânul Bisericii, privind tocmai taina unit ii ei? Care considera i c este pozi ia cea mai potrivit tr irii Evangheliei în zilele noastre?

- Drag , problema vie ii de tr ire cre tin i de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie s ne m rginim ori s ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanen . Nu recomand o stare de nevoin ca mijloc neap rat de mântuire, ci recomand o stare de prezen continu , ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic. S ne orient m dup un lucru. Dac tr ie ti o sut de ani, inima bate o sut de ani neîncetat, zi i noapte. Ei, inima asta nu bate numaidecât pentru ca s între in o fiin fizic , ci pentru ca noi, cu orice chip, s sim im c trebuie s fim prezen i, cu mintea i cu totul, la Dumnezeu. În permanen ! A a cum am spus, împ rt irea nu trebuie considerat dup idei fixe, numaidecât deas sau rar . Rar , pentru c e prea mare Dumnezeu, prea mare harul S u. i î i trebui o preg tire. Dac n-ai hain de nunt ... P i, Sfânta Scriptur spune c te leag i te d afar . A adar, trebuie s fii preg tit. i dac te împ rt ti foarte des, începi, ca fiin omeneasc nerodat , ne lefuit , s-o iei ca un obicei, nu cu team i cu fric de Dumnezeu, ci cu n dejde, cucernicie i evlavie. Dac ai aceast team de Dumnezeu cu adev rat i te gânde ti la importan a acestui fapt, atunci e ti bun de împ rt it mai des. Dar dac o iei din obi nuin sau zilnic, cum am auzit c se face în unele p i, este o gre eal extrem de mare. Pentru c nu postirea în sine hot te, îns ea este necesar , ca s te mai strujeasc ni el trupe te. Trupul acesta trebuie existe i s împlineasc o serie de lucruri ale firii. Dar s fim împotriva exager rii lucrurilor. [...]

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

La Heruvic, preotul cite te o rug ciune: „...Tu e ti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce prime ti i Cel ce Te împar i...”. Se pune o problem , a a cum o dat mi-au i pus-o ni te studen i: „Dar eu ce sunt, p rinte, dac El este totul?”. R spunde Iisus Hristos: „Da, preote, dar f tine nu pot s fac lucrul acesta”. A adar Iisus Hristos împrumut mi carea i glasul preotului. Deci nu-i de glum . Sunt rug ciuni în care se cere s intre i îngerii cu noi. Altarul este plin de îngeri pentru c este Iisus Hristos acolo. Preo ia trebuie primit cu fric mare, cu mare r spundere. Când am fost hirotonit preot m-a impresionat un lucru. Spun a a pentru c erau multe care s m fi impresionat, dar mergeam i pe principiul ascult rii, când eu eram dus de mân i purtat a a... Arhiereul mi-a dat la un moment dat Sfântul Agne în mân , spunându-mi: „ i-L voi cere la judecat a a întreg. Stai în spatele Sfintei Mese, cu fa a la apus, cu El în mân , pân sose te momentul împ rt irii”. Ei, ce zice i? Când te gânde ti ce ii în mân , ce r spundere ai, deci cine e ti, deasupra tuturor heruvimilor, serafimilor... Cred c am repetat lucrul acesta despre Sfânta Împ rt anie, dar niciodat nu e spus destul. Trebuie cu orice chip s ai o mare fric de Dumnezeu, neap rat iubire de Dumnezeu, i s fii con tient de identitatea ta cre tin ...

- Preacuvioase P rinte Arsenie, în rug ciunile de dinainte de Sfânta Împ rt anie, ca i în cele de dup , se vorbe te de iertarea catelor. Dac i Sfânta Împ rt anie iart p catele, atunci care este sensul Spovedaniei de dinainte de aceasta?

- Sfânta Împ rt anie nu iart p catele. Sfânta Împ rt anie devâr te. Iertarea p catelor o primim în Taina Poc in ei: „...te iert si te dezleg...”. Deci nu se poate f mergerea înainte la dezlegarea catelor, pentru c Sfânta Împ rt anie poate s fie foc, s te ard .

- Cu alte cuvinte, este întotdeauna necesar Spovedania înainte de Sfânta Împ rt anie?

- Este, ca s i ierte p catele. Este nevoie s te spovede ti nu doar când te împ rt ti, ci s te culci mereu cu lini te, spovedit, cu cercetarea con tiin ei, care s fie una împ cat . Te duci la pansat de câte ori e ti r nit. Sau, într-adev r, s o faci pentru c sunt o serie întreag de lucruri care i-au sc pat. Lumea este obi nuit s spun ni te p cate, dar s ti i c foarte pu ini î i pun problema unor p cate, pe care noi le numim p catele lipsirii, adic faptele bune pe care le puteai face i nu le-ai f cut. Vede i, i asta înseamn o cur ire. i eu recomand tuturor s se spovedeasc bine, ceea ce înseamn s te gânde ti la spovedit cu mult timp înainte, adic s i faci mereu acest control, iar la spovedit s te duci preg tit. Te-ajut p rintele duhovnic, c ci s-ar putea s ui i unele lucruri, dar în orice caz, nu te duce nepreg tit sau din obi nuin . [...]

- În afar de spovedanie, cum se cuvine s ne preg tim pentru Sfânta Împ rt anie?

- Cu milostenie, în orice chip. Asta este una din marile preg tiri pentru ve nicie: milostenia. S rupi din tine ceva. Vede i, milostenie este toat Scriptura. Sfânta Evanghelie din Duminica Dreptei Judec i vorbe te numai de mil : de ce nu M-a i îmbr cat, de ce nu M-a i ad pat, de ce nu M-a i cercetat... Va s zic , de ce n-a i f cut mil , milostenie? Se spune c s-a ridicat mila împotriva drept ii i a biruit mila.

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Atunci când vei fi b gat în un singur lucru î i va veni în minte, ori de te c ie ti, ori de te bucuri, i anume de ce nu la i din tine nimic afar .

Prin urmare asta ar fi o preg tire continu , neîncetat . Fiindc existen a noastr , a celor care purt m numele de cre tini, este preg tirea continu . i când dormim s fim treji. Deci cât se poate permanent...

- Preacuvioase P rinte, ce înseamn a te împ rt i cu nevrednicie, cum î i poate fi Sfânta Împ rt anie spre osând ?

- Dragul meu, cu nevrednicie se împ rt te un om împ timit, necur it, nespovedit, f grij , care merge din obicei ori nu s-a spovedit cu adev rat i sincer. Pentru c o spovedanie bun este ca tu s fii pe pozi ia de a nu mai face, de a nu mai repeta. Nu s te spovede ti doar de form i s spui c , oricum, i-a a fac. Asta e o fraud . Nu trebuie s te îngrijoreze marile p cate, pentru c toate se iart , dar s fii pe o pozi ie, o hot râre i o decizie de mare c in i poc in . i în ce prive te canoanele pe care le dau duhovnicii, cred este o gre eal s se dea canoane care opresc de la Împ rt anie ori sunt cu mari nevoin e. Este o gre eal deoarece credincio ii ori nu le fac, fiind o serie de împrejur ri familiale, sociale, istorice care îi opresc, ori este o lips de mare tr ire, i atunci este mai bine s dai un canon de sim ire. Dar i în aceste condi ii, dup o astfel de spovedanie, suntem departe de o poc in adev rat . Dar s fim pe drum i ne ajut harul lui Dumnezeu. Altfel ne caut harul i nu ne se te. Dac nu- i po i iubi vr jma ii, i-ai pus m car problema s i iube ti sau tii asta doar din literatur ? Asta-i via a: crucea, suferin a cu orice chip. Fr iile voastre ti i c Crucea L-a împuternicit pe Iisus ca s judece? Crucea este cel mai minunat lucru al p mântului, pentru are 360 de grade. Dreptatea lui Dumnezeu n-a mântuit lumea, învierile din mor i, m surate cu 180 de grade, n-au mântuit lumea.

Numai Crucea cu 360 de grade, adic jertfa total . A adar pozi ia, convingerea i atitudinea noastr s fie mereu aceasta: de jertf , cu orice chip, mai ales c pot fi iertate orice fel de p cate. Nici o nenorocire nu înseamn ceva. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credin a este în picioare. Când capul se ridic , atunci sufletul nu abdic . Te spovede ti de pe pozi ia de a nu mai face. C se întâmpl , este accident, dar nu este dorin a i deliberarea ta, nu-i nep sarea ta, nu este poc in fals , f arnic i ipocrit . Când te poc ie ti cu adev rat, te duci ca s nu mai faci. Altfel e ti vinovat de participare, nu de accidentare. Deci ca s po i s fii preg tit trebuie s fii un om de jertf .

Aceasta-i pozi ia cre tin : jertfa!

- Preacuvioase P rinte Duhovnic, de ce Sfânta Împ rt anie este o Tain care se repet în via a credinciosului. Harul primei Împ rt anii nu are putere de actualizare ve nic asemenea Sfântului Botez?

- Sfântul Botez ne-a încre tinat i ne-a sc pat de p catul str mo esc. De p catele noastre nu sc m decât prin alt botez, care este Taina Poc in ei. Sunt mai multe botezuri: botezul credin ei din Vechiul Testament, botezul cu ap al lui Ioan, botezul cu Duh i ap al Mântuitorului nostru Iisus Hristos i botezul mor ii, adic botezul sângelui, al muceniciei i martirajului. Cu Iisus Hristos trebuie s ne hr nim permanent, deoarece tr im permanent. Are o foarte mare valoare c te-ai împ rt it cândva, dar de atunci „cândva” ai tr it mereu cu gândul la „cândva” din viitor. Întotdeauna avem nevoie de El. El ni se d ruie te: „Iar Eu cu voi sunt”. Dac a fost odat cu Sfin ii Apostoli, ce nevoie mai era ca s mai fie înc odat cu ei? A fost permanent cu ei! „Iar Eu cu voi voi fi”, c ci lupta este continu , în tine, pentru des vâr irea ta. [...]

- Preacuvioase P rinte, Sfânta Împ rt anie îi une te pe credincio i între ei, dar i cu p rintele liturghisitor. Cum se manifest aceast unire?

- Am v zut i vede i to i c în pustie leii sunt cu leii, c prioarele numai cu c prioarele, fiecare cu semin ia lui. A a-i i aici. Exist o lege ce nu are nume, i care este a lui Iisus Hristos, care ne une te pe to i. Nu po i vedea în privirea unui om c -i sincer cu tine? Imediat se

37

vede. Acestea sunt mari daruri pe care le are fiin a omeneasc , de percepere în timp, în spa iu. În acela i fel i în sufletele altora. Nu face pe proorocul, dar se simte lucrul acesta. Pentru c este omul lui Dumnezeu, i acela te atrage cu blânde ea lui. Îl are pe Iisus Hristos cu el. Din punct de vedere ra ional n-avem cum s r spundem, decât se simte. Fiin a omeneasc este mult mai frumos complicat în ce prive te rela ia cu marile adev ruri. Un mare adev r este i cu cei cu care tr ie ti aicea i îi sim i. Noi sim im când cineva nu este dup Dumnezeu i îl ocolim. Iac , v-am spus: leii stau cu leii, hidrele cu hidrele... De ce lucrul acesta? Fiindc este semin ia lor. Omul are o în elepciune mai mare decât aceste animale, care au o inteligen instinctual , un comportament instinctual, i nu au con tiin . Noi, care suntem dup chipul i asem narea lui Dumnezeu, sim im cine este omul lui Dumnezeu i cine nu.

- Sfin ite P rinte, via a duhovniceasc a preotului liturghisitor i pune amprenta asupra deschiderii credincio ilor de a primi Sfânta Împ rt anie?

- Sigur c da. Duhovnicul joac un rol de cer pe p mânt. La el trebuie mers ca s prime ti tot ce i-a dat Dumnezeu pentru a ajunge la Dumnezeu. i acesta este foarte accesibil. Nu este înger; este cu haine ca tine, cu ochi ca tine, cu nume ca tine, cu p rin i, cu copii, cu na i, cu bune i cu rele. Îns are puterea aceasta de a te dezlega, a te ierta, a te convinge. Dac nu i nu, s i fie ie ca un p gân i vame , zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Aceea-i altceva. Sigur c î i pune amprenta. Eu v d ca duhovnic. Vin foarte mul i i, dac nu-i aju i pu in... Ei, ce-ai mai f cut? P i n-am f cut nimic, p rinte. P i de ce-ai venit la mine? P i s vede i... i atunci îmi dau seama i trebuie încep cu întreb ri. Acesta-i un moment mare. Nu-i un simplu dialog.

Este o discu ie în fa a lui Dumnezeu. M împrietenesc cu el ca s -l fac s spun tot. C sunt p cate ascunse, grele de tot. Sigur c i pune amprenta. i atuncea zice: Vede i p rinte, de-aia am venit eu la dumneavoastr ... În alt ordine de idei, dragul meu, s tii c este o satisfac ie, o bucurie i o mul umire sufleteasc dar este i stare o oboseal , c ci nu e vorba de unu-doi, e vorba de mii de persoane.

- Preacuvioase P rinte, cuvântul „euharistie” înseamn mul umire. Cum se ajunge la aceast stare de mul umire?

- În discu ia noastr s-a vorbit, cred, de mul umirea aceasta, pentru c spun: aceast sfânt fiin omeneasc are putin a de a discerne marele adev r, marile lucruri, i simte c este în slujba lui Dumnezeu.

Mai ales duhovnicul. Cum le spun i eu: „M i, vom fi la Judecat împreun . S nu ascunzi ceva, s nu faci ceva”. Nu se teme de Dumnezeu, se teme de tine c i-ai spus acuma s nu fac cutare lucru, c vei fi de fa la Judecat . Sigur c are o mare influen asupra lor i o mare putere de a pricepe dac este sincer sau nu, recunosc tor ori ba, pentru marea ans i marele privilegiu, al înve nicirii, în comuniunea cea sfânt , cu El!...

- Acestea fiind zise, v mul umesc foarte frumos, Preacuvioase rinte Arhimandrit, pentru aceste zile binecuvântate aici i pentru aceste convorbiri duhovnice ti, deosebite, dorindu-v s ave i parte, în continuare, de mult s tate, de mult spor i de multe împliniri duhovnice ti!...

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Elena BU}U

Copacul ce-]i caut[ trecutul @în a]ternutul hibernal Cartea Hohotul alb, ap rut la Editura CONTRAFORT 2017, autor Sorin George Vidoe, e rezultatul tulbur tor al unei terapii prin scris în timpul c reia autorul nu numai î i caut asiduu trecutul, dar textele poemelor sale nu sunt altceva decât o reconfigurare a unui trecut i a unui prezent. Totodat pune bazele unei dorin e puternice, aceea de a sta departe de melancolia i pesimismul impus de vârsta sa dar i de prefacerile sociale contemporane.

Lecturând, am identificat câteva coordonate ale liricii autorului, iar acestea se reduc la câteva elemente combinate involuntar cu sentimentele influen ate de acestea. De asemenea, am constatat c în 90% din versuri autorul î i dedic puterea creativ naturii i se exprim cu sentimentele pe care le are la îndemân într-un moment sau altul de creie. Astfel, natura este primul element la care autorul face frecvent apel i ea nu este doar descris , ea este i personificat , transpunând cititorul în postura de a asista la ac iunile acesteia (p durea cânt , p durea viseaîn alb, p durea e gonit de ora , p durea se întoarce…). Ea este zut din toate unghiurile i cel mai des e surprins pl cut în anotimpul iarna.

În poemul Triste lacrimi de iarn , autorul a vrut parc s confirme teoria lui Antoine-Laurent de Lavoisier (1743-1794), p rintele chimiei moderne conform c reia „În natur nimic nu se pierde, nimic nu se câ tig , ci totul se transform ” i a scris: „Nici nu pier/ nici nu sper/ dincolo de toate/ voi fi doar ap / s -l sp l pe cel vrednic/ ivit dintre oameni”.

Mi-a pl cut expresia ,,biciuit de sforile albite/ ale destinului/ pân la îngenuncherea total ” din Muzica apelor, dar i „P durea pleac speriat …, urlet de lup f ecou” din Urcau ghe arii spre soare, ori ,,ce bine e de cel ce tie s moar împ cat”...

Poezia Toamna nesfâr it a vie ii, de i poart amprenta clar a sentimentelor autorului, confirm înc o dat ideea de mai sus: „am ajuns s -mi v d amurgul/ ca un copac ce- i preg te te/ în toamn târzie/ ternutul hibernal”.

Un alt element abordat des de autor în crea iile sale este cu prec dere melancolia.

Poezia Buzele rostesc într-un târziu - „Lumea se curm în z pezile mele… pleoapelemi sunt ninse… apusul prive te gol i pustiu/ lep d de cas ca de-o juc rie stricat ”sau Trupul nins al vis rilor - i se întoarce în mine, ghe arul ce tace…-, confirm .

O firav dar inten ionat idee politic de actualitate am g sit-o în poemul Posibila datorie: „Gândurile noastre/ mâinile noastre, sunt hrana celor puternici” i în Obosite ape plâng: „Cei r ma i, huzuresc în desfrâu, fiii nop ii construiesc palate/ în balt de sânge i p cate…”.

Leg tura durabil dintre copil rie, ploaia care a sp lat lacrimile de mam , câmpia tinere ii, prietenii, dasc lii etc. to i sunt chema i dea r spunsul la întrebarea: „când vor mai fi posibile revederea i împreunarea.”

Elementul „femeie” - i ea crea ie tot a naturii - nu este nici pe departe ignorat de autor, iar exprimarea este când ceremonioas i poetic , când simpl i bine gândit . Fa de ea, autorul manifest un sentiment deosebit de dragoste i o trateaz cu mult delicate e i discre ie. Tocmai folosirea unor expresii/metafore simple face s amplifice

pasiunea descris de autor i tatoneaz în jurul reg sirilor târzii („finalul ultimului act” (Drumul infinitului alb) ori „…te z resc iubire în alb/ rezemându-mi capul de sânul u blând. Iubito, f -mi loc în a ternutul u alb,/ s simt pl cerea trupului t u,/ s uit de mine i trista-mi povar ,/ risipindumi clipa din ceasul cel r u.”) sau al recherii din timpuri trecute.

Nelini tea fireasc a autorului se reg se te în poemul Migra ie etern : „nelini tea caut loc de popas/ dar lacul s-a ascuns sub p mânt”. Mai apoi, aceasta îl se te, iar la final, speran a reapare fiindc „în albul neclintit parc aud/ triluri de p ri în cuiburi”.

Titlul acestui volum - Hohotul alb - rezid din însumarea tuturor sentimentelor i gândurilor autorului. De i cuvântul „alb” este foarte des folosit, el nu devine laimotiv i nu plictise te cititorul: „simfonie alb ”, „ecoul alb”, „pesc ru i albi”, „mielul cel alb”, „setea de alb”, „albatro ii albi”, „l untrul alb”, „ ip tul se pierde în alb”, „rug în alb”, „drumul infinitului alb” Lectura poeziei Te na ti i plângi de fericire se încheie într-o not optimist „Dar mai presus de toate decât sunt/ voi ti c sunt acel copac/ ce iarna-i desfrunzit;/ voi cre te-n prim var / mai falnic,/ mai puternic”.

Autorul face o subtil referire dac nu la înc lzirea global , la atmosfera rarefiat dar înc rcat cu tot felul de elemente radioactive, sigur, a a cum scrie în poemul La ultima na tere: „la ultima na tere/ floare am fost./ Iar moartea se crede fericit / c n-o s mai pot na te/ preg tindu-mi iradierea.”

Versuri m iestrite, mesaje pe m sur , iar autorul lor declar plenar c „s-a s turat de singur tatea versurilor citite/ i chem copiii lirismului s intre/ în sufletului meu”.

Volumul Hohotul alb este unul definitoriu pentru poetul S. G. Vidoe i cu el se încadreaz lejer în prezent, creând o poezie de dragoste sobr , a a cum sunt i sentimentele îndr gosti ilor de azi, divizate între o iubire virtual i alta timid p mântean .

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Nicolae V~L~REANU-S^RBU

Reflec\ie ]i poezie Doamne, iubito, cum îmi pun eu n dejdea în tine ca într-o n luc spre care alerg cu bra ele pline de gr dini cu flori i tu fugi mai departe f s te ating. Ochii mei v d ce nu se poate vedea, urechilemi aud fream tul sufletului t u ca o p dure de zad , trupul meu alearg odat cu trupul t u pe miri tile soarelui i te locuie te f chirie.

Spune-mi dac totul este o poveste i tu e ti cea din copil ria mea, de la marginea orizontului unde râuri de cle tar î i a teptau cai înaripa i s se adape. Unul din c priori a fi putut fi eu ca s nu zic cerb când tu treceai pe poteca asfin itului spre casa cu stâlpii de lemn ciopli i în inima unui popor care nu- i recuno tea arta. i acum p strez poza aceea cu fulminantele tale treceri c lare pe un cal roib, prin ierburile înalte spre podul de piatr c ruia îi st teau de straj p duri de liliac înflorit, lâng un câmp de narcise. Dar dincolo de toate acestea, bra ele tale arcuite m-au cuprins pentru prima dat , mi-au l sat leg tura cu acele frânghii nepieritoare care-mi cuprind inima i pieptul în strânsoarea minunat ce nu se uit . Nu pot s cred totul a fost real i lumea în care m mi c mi se pare o forfot dezarticulat f minunea care ar fi putut s continue.

Lumea în care se umple sufletul cu tr iri nu ne desparte de amintiri, imagini i persoane dragi, ele cu timpul se estompeaz i devin ca un l a ezat peste ochii no tri gata s vad dincolo de realitatea prezent . Ei fotografiaz realitatea din trecut plin de întâmpl ri, o redau în gând cu aceea i acurate e, ba mai mult o încarc cu un fel de nostalgie care exacerbeaz frumosul i-l fac prezent cu o und de duio ie i în elegere. De aceea orice clip sim it face parte din zestrea noastr l untric i cap o aur de lumin ce se vars ca o lacrim peste timpul trecut, îl înf oar în purpur fin .

Acum sau niciodat cuvintele î i caut rostul pentru a strânge i

Ivan Shishkin - Pe malul râului, lâng m

stra filonul de aur al iubirii noastre, de m întreb cum am putea vie ui f acesta iubire care muste te prin to i porii i- i caut astâmrul i echilibrul în persoana de lâng noi. Sigur convergen ele i divergen ele au curbele lor de întâlnire i desp ire, au ca ax iubirea i prietenia statornicit .

Nimeni nu ne poate îndep rta de la calea dumnezeiasc a cuvântului prin iubire i sim ire a aproapelui cel mai legat de inim i suflet.

Iubindu-ne între noi îl vom iubi i pe Dumnezeul nostru.

Dimine ile d ruite a teapt cu bucurie r ritul soarelui, nu numai pe p mânt ci i în suflete. i ce poate fi mai minunat decât o raz toare de lumin i încredere chiar i atunci când cerul este acoperit de nori i se prefigureaz o furtun . Întotdeauna dup furtun se limpezesc apele i gândurile oamenilor, fiecare cap un alt imbold în realizarea activit ii.

Tenebrele se ascund i suflul muncii i al crea iei îmbrac valen e noi, se valorizeaz ideile i conceptele profunde, arta cuvântului împreun cu celelalte arte î i dau mâna i apropie copia crea iei omului cât mai mult de crea ia perfect a naturii. Credin a î i adaug i ea dimensiunea aceea înalt uman de dragoste i apropiere fa de noi în ine i prin aceasta fa de Dumnezeu.

Lumea se zbate în aceea i paradigm a în elegerii de sine împreun cu scopul i sensul aspira iei sale spre g sirea locului pe care s -l ocupe în spa iul i timpul destinat. Caut permanent resursele care pot izvorî din interior i posibilit ile de folosire intensiv a celor existente în exterior, f s fie afectat datul naturii de a se regenara singur .

Atmosfera în care ne na tem ne formeaz i educ în spiritul tradi iei i mo tenirii culturale specifice, ne înscrie în spirala evolu iei fizice i spirituale, al ad ug rii la datul preexistent al destinului sau sor ii, al câ tigului dobândit prin experien i înv are a cuno tin elor strict necesare ori superioare, a perceperii con tiin ei de sine i a rolului i locului la care trebuie s aspiri în societate.

Omul nu se confrunt cu natura ci se integreaz -n ea i se situeaz într-un univers al s u care-l plaseaz n universul mare, infinit. E ca i cum ai spune c infinitul mic existent în noi se distribuie în infinitul mare.

Poezia este un mod inefabil de a reflecta sentimentele i tr irile omene ti i a le transmite prin scris, cu tot ce înseamn forma cuprinderii lor în cuvânt i prin rostire ori citire, comunicate c tre ceilal i semeni care au cultura i sufletul deschis pentru formele cele mai înalte de percepere a realit ii transfigurate în forme sensibile ale artei cuvântului. Prin poezie ca i prin celelalte arte excep ie c m deprinderile înfrumuse rii noastre ca spirit, ne apropiem de inepuizabilele posibilit i de crea ie ale demiurgului i ele devin hrana noastr binecuvântat . Nimeni nu trebuie s ignore oferta de a se cl di pe sine dup legile naturale ale crea iei divine i lucrarea sa devine opera sa. stire

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Bunica Din arpele casei - colan de safir Balaur în basm, cu îndemn de venin, Sc pat la copaia cu pruncul de sân, Sau ascuns pe sub pragul de vreme s pat, Mai este doar cana de lapte erpeasc Din care, prin frupt, bunica, l comia îi cheam ... „- S nu-l omori, maichii, e plin de noroc!

L-am v zut stând la soare întins pe un lemn i era o leac pres rat cu hum ; Îl aveam de când împleteam chic ; i zic,c -i a bun !”

Fuior Mi-am aruncat din mân traista cu fuse i-am strâns la piept caierul piept nat; Din m tasea lui moale m-a mângâiat un fir de alint...

Un ochi m prive te pândind, de sub sob ; E ochiul viclean al pisicii...

Imi repro eaz c strâng la piept caierul sos...

Intind arcul mâinii i culeg pisica, Atunci ea întinde arcul labei i fr mânt caierul, Preg tindu-sede... tors...

Ciumvica Este var ; Se coc perele.

Viespile le gust pe cele care cad.

Printre crengi s-a aciuit pas rea mor ii : Cânta câte luminat zarea... „Ciumvicciumvic, ciumvic!”

Ai casei se prefac c nu o aud...

Fiecare sper c nu i se cânt lui, sfâr itul, Dar roade cumplit nesiguran a...

Str bunicul a c zut în grajd; Vaca l-a strâns, c tre perete.

Bietului om i s-a umflat mâna,

Apoi a c tat culoarea prunei... i a înf urat-o în ierburi i urin ... Îl v d în ultima zi, Apoi in cimitirul din deal .

Apoi în marele gol din cas .

Noaptea, bunica se treze te i strig „ Auzi? Taicu lucreaz prin podul casei!

Auzi cum dudulig cocenii de porumb?”

Prohodul Bunicii Toata lumea plânge...

Pe catafalcul ridicat în curte Sub soarele de var doarme moarta.

Se scutur , bufnind la p mânt perele de var . relele speriate au amor it pe ramuri, Poate a teapt firimiturile de la colaceii din mâna ei, Sau, poate, o deplâng pe fosta st pân . rut m mortul i crucea.

Capacul pe sicriu cade, poart între trecut i viitor.

Un fream t trece printre to i: Cioclul poart în mân barosul i pironul...

Cu scrâ net, pironul intr in capac... În inima adormit .

Plângem în hohote, Blestemând, în gând, crezul b trânesc: „Mortul nu se va face strigoi!”

Leuca - Cioacâ a Inspirat din fapt autentic.

S-a instalat prim vara; Ea cânt în p durea înfrunzit , Danseaz pe paji tea din poian , Respir în parfumul vântului molcom, i se r sfa în voalurile sub iri, Sub privirile pâlpâinde ale soarelui.

Dealul mormin ilor a teapt seara... rb toarea leucii urc din v i...

Pe costi a de m tase prim ratec Se adun fl ii si copiii.

Vacarmul este de nedescris!

Fiecare poart o tor din coaj de cire . Într-un dans haotic,barbar, Copiii i i vâjâie tor ele, Descriu in aer semne cabalistice.

Duhul iernii se las greu învins...

Tor ele aprise, vâjâinde, rotite, arunc scântei peste duhuri, Le leag cu foc!

Fl ii dau drumul spre vale la ro ile aprinse.

Fiecare fecior poart la p rie o panglic ro ie Culoarea împotriva deochiului!

Feti ele î i feresc p rul de scântei...

Stelele au ap rut pe nesim ite, sar una câte una...

Privesc... sfioase, la marele foc: Ritualul este în toi!

Un mare foc ilumineaz mistic.

To i stau în cerc i povestesc groz vii...

Când focul începe s adoarm , Locul este b tut cu crengi verzi, Scânteile sar spre cer, ca artificiile...

Acum se a terne pacea, Duhurile iernii au fost gonite, i se cânt în r gnete i huiduieli zbun toare: „Leuca cioac a, Leuca cioac a , Latre câinii-n gura ta!!!”

Se strig a mia oar : „Leuca cioac a...”

Apoi, totul se impac în lini tea nop ii...

(Obicei ancestral, vernal din Ilteu, lâng S vâr in, Coridorul Defileul Mure ului)

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Vasilica GRIGORA{

Anna Nora Rotaru @în peregrinare sufleteasc[ Cu mintea treaz , cu zbateri intime, continu periplul prin lumea r scolit de înfinite încerc ri i, dezam git de tot i de toate constat c ... i îngerii-au c zut din cer (p.

90): i chiar, cum s-auzi, în lumea asta destr mat ... / Se-mpr tie cuvintele în ploi pe caldarâm... m tem / C i Îngerii au c zut din cer cu ploaia înspumat , / Din lumea lor, f prihan , ce poate-i sf râmat , / De-o Mân mai presus de Ei, ca-ntr-un blestem!”

Asemenea apostolilor pleca i în lume s propov duiasc cuvântul Domnului, Nora Rotaru, prin vers, face Pa i spre eternitate (p. 94) descoperind o lume plin de suferin , nevoi, necazuri, neputin e, am ciuni, agonie, semnalând nevoia de credin , de rug ciune, de lumin . Cu modestie, tot ceea ce î i dore te este Un loc pentru mine „C ... nam c tâi i nici altar... / De unde vin iunde m-oi duce? / C nop i de fug i zori sar, / Cu sacu-n spate, iar hoinar, / Pa ii nu-mi tiu-ncotro s-apuce!” În ansamblu, cartea Apostol f nume este o carte trist , care dezv luie tr irile autoarei într-o lume nebun , numai bun de legat, o adev rat jungl , în care oamenii r -

Ivan Shishkin - În nordul s lbatic

La începutul anului 2017, Nora Rotaru î i completeaz lista apari iilor editoriale cu înc dou volume: Apostol f nume i La grani a-ntre vise, publicate la Editura Singur, Târgovi te.

Ca i la rug ciune, scriind poezie coborâm i c ut m în noi pe Dumnezeu i pe noi în ine. i, cum Dumnezeu nu poate fi descoperit cu mintea, tot la fel i poezia nu poate fi scris i în eleas doar cu mintea. Pe lâng gânduri, idei i imagini este nevoie de sim ire, de tr ire, de suflet deschis. Cine scrie poezie se simte fericit, mângâiat de Dumnezeu, î i simte întreaga fiin luminat de har i simte nevoia s d ruiasc din aceast binecuvântare semenilor, prin cuvinte: „Ce-mi ceri, tu, Doamne, sufletul am s -l predau, / Cuvioas , c-aicea pe P mânt am înv at destule... / Din via a ce mi-ai d ruit, am luat i pot s dau / i la-al ii, c bra ele-mi sunt pline i s tule!”

Volumul Apostol f nume reprezint utarea de sine a Norei Rotaru. Este un ritual, care se desf oar dincolo de minte i are ca scop g sirea lini tii, împ carea cu sine i cu lumea. În concep ia autoarei, a scrie poezie este un proces de eliberare de angoase, de b nuieli, de frici, de neîn elegeri, o

posibilitate de cur ire i de purificare, îns , în acela i timp i o modalitate de a construi pârghii c tre libertate i împlinire. Poetul este o pas re care nu uit c are aripi, care nu- i uit trilurile i ceea ce este i mai important, pas rea crede în menirea ei. Într-o joac de copil ghidu , Nora î i strig Dorul c tor (p. 122) i-a a-nvârtindu-m , liber sângele-mi pulseze, / Pe-aceea i rezonan , totuna cu p mântul! / Coard s -mi fac din trup, prin oscila ii s vibreze, / Din dimine inecate-n rou , pân -n adânci amieze, / S mi fure i-apoi s -mi dea, min ile i cântul”!

Pentru Nora Rotaru, a scrie poezie înseamn a întreprinde o c torie, în timp i spa iu, timp în care putem înv a lucruri noi, interesante i binef toare, putem reac iona adecvat unor situa ii, putem iubi, ierta i d rui mai mult. Aceast carte poate fi un tovade n dejde pentru orice cititor într-o asemenea drume ie în varii universuri; putem deschide por i spre lumea terestr (natur i oameni), spre cea astral , dar i spre lumea tainic , divin . Cu siguran , prin poezie autorul deschide lac tele unor u i spre sufletul cititorilor i construie te pun i de la inim la inim , atingând cele mai sensibile corzi. Dac în vremea Mântuitorului, pescarii au devenit „pescari de oameni”, în viziunea autoarei, apostolii de azi sunt poe ii; i dac la început a fost cuvântul, i ast zi cuvântul spus cu iubire ajunge la suflet.

Poate, uneori, a scrie poezie pare a fi o simpl întâmplare, îns i în aceste condi ii, cred c este o chemare tainic , de undeva de mai sus de noi, care ne aprinde flac ra dorin ei de a scrie i între ine lic rul cuvântului, gândim în alt mod, vedem cu al i ochi, auzim cu alte urechi.

Bine ancorat în realit ile lumii de azi, prin poezie, autoarea m rturise te Îmi luai lumea în cap (p. 87) i c tore te pe t râmuri noi, necunoscute: „M g sesc pe alt t râm, / Pe o alt-a lumii coast ... / N-are case, caldarâm, / Ci doar un b trân salcâm... / Singurei suntem pe creast !” „C ut m Steaua Polar ... / Cunoscând c vremea trece, / Îmi las sufletul s plece... / Lumea asta-i prea barbar !”

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cesc precum ni te n luci prin locuri întunecate i întinate. Omul, asemenea celui de pad , este rece, în epenit de gerul l untric ce-i intr -n oase, trist i singuratic i ninge... ninge enervant... tulbur tor... / Cu viscol uierând, n me i m doboar ... / Z pad -n suflet, în gânduri i în dor... / Un trist Om de pad , agoniind s mor!” Om de z pad (p. 112) Volumul ne prezint dou imagini ale omenirii la o distan de peste dou mii de ani, între care g sim asem ri izbitoare i dureroase. Poetul ne prezint omenirea de azi, care nu se deosebe te de lumea în care a fost r stignit Iisus, cu farisei i tr tori, cu la i i f suflet, cu p to i care arat cu degetul i chiar arunc cu pietre în cel f de vin . Parcurgând cartea, de la un cap t la altul, a putea spune c imaginea lumii de ast zi în viziunea autoarei poate fi conturat lapidar astfel - înot m în oceanul lumii dearte.

Prin firea sa uman , î i îng duie s oscileze, nu în credin , ci în felul de a vedea ie irea din necredin . În atare situa ie, consider c este o utopie s mai avem vreo speran , iar singura cale de a fi ferici i este lumea de apoi pentru c , acolo „Nu semnezi foi, nu te-a teapt nevoi, / Nu te sim i prigonit, de ochi urm rit, / Nu te sperie strigoi, nu-s la pând ciocoi, / Nu te sim i istovit, ci-n pace lini tit...” (Joc de gânduri printre rânduri, p 167). Omul contemporan poate avea i crede într-un singur posibil Vis de libertate (p. 118) „Când vremea o s vin , / Pragul s -l p ti, / Lumina cea divin , / Te-ndeamn s-o-nso ti. / U or o s te-nal i / i vei zbura-n etere, / Cu al ii o s -mpar i,

Ivan Shishkin - Toamna în Parc

/ F duitele mistere. / Dureri i suferin , / Pe veci r mân uitate, / Având doar ca dorin , / Un vis de libertate!”

Plin de în elepciune, prin forma ie i educa ie, autoarea în elege c fiecare are destinul lui i, important este s descoperim cheia acestuia (Cheia destinului, p. 140), ceea ce ea a reu it: „Ca s -mi respect legile pân s pier... / C -mi voi tr i clipele luptând cu vlag ... / Cheia Destinului o voi purta ca giuvaier, / Fapte, tr iri, toate leoi pune în desag !” Numai astfel î i va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „S adun din firimiturile-mpr tiate-n haos, / De lan s m dezleg, fulg s fiu de nea zburdalnic... / Din trupul meu s îmi ridic spre nori, sfin it naos, / Acolo s m -nchin sufletului meu, cel reg sit i darnic!”

Sporadic, dar de bun augur, în volum se reg sesc i poeme optimiste în care str lucesc f râme de speran , raze fierbin i de doriri de bine, sunete armonice de convie uire, picuri de ap vie. Amintesc Treptele vie ii (p. 44) „Clipe doar de fericire, / Mult, puine-a a cum sunt, / S n-a tept în lincezire.../ S urc treptele cântând!” pentru c Închisoarea e în noi, Unde e umbr , e i lumin , Speran ele nu mor, Mai pâlpâie o lumin i, uneori Plou cu lumin .

De admirat i faptul c autoarea nu- i uit cinile, meleagurile natale unde i-a petrecut copil ria, adolescen a i unde s-a format ca om. Dup propria-i m rturisire, în Vaslui „am înv at primele litere ale alfabetului, acolo am înv at ce-i frumosul i-am încercat -l slujesc cu pasiune de-atunci i pân azi!” ad uga i faptul c Nora a cunoscut i asimilat aici omenia i altruismul. Prietenilor le ofer daruri de suflet, c ile sale. Pentru a ajunge la cât mai mul i cititori, a ales s doneze c ile sale Bibliotecii Jude ene „Nicolae Milescu Sp taru” i Bibliotecii Colegiului Economic „Anghel Rugin ” din Vaslui.

Autoarea volumului simte i o nevoie acut de senin, de limpezime prin cuvinte. Spirit mereu viu, colind prin amintiri i prospecteaz poteci, uneori neb nuite pe care presar boboci de vise. Un Apostol f nume este însu i autorul volumului, binecuvântat cu har, iubire, r bdare, care, cu sinceritate ne dezv luie o lume a a cum o vede i o simte, cu dorin a fierbinte de a schimba ceva. Este o carte bine a ezat în form , atent i profund alc tuit în fond. Prin ansamblul coerent al operei sale, subtilitatea i robuste ea versului, Nora Rotaru intr în mod ine-vitabil în panoplia liricii române ti i face pa i importan i spre eternitate.

Coperta este o realizare de excep ie, extrem de sugestiv , vine s completeze coninutul de idei i mesajul versurilor. În întunericul vremurilor, lumina vine de la apostolii timpului; s -i iubim i s urm m calea lor!

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Mihai MIRON

Lecturi

nea]teptate

Ce s faci vara când vârsta a treia este în plin desf urare iar cea de a patra st la u ? S mergi la mare nu mai cadreaz , soarele este periculos pentru epiderm i nici nu prea mai ai ce arata, iar ca prive ti, e mai comod la televizor, slav Domnului, ai ce vedea! S stai în Bucure ti pe vipia asta alternat cu furtuni i ruperi de copaci zu i peste ma ini - slav Celui de Sus, nu pe a noastr - e la fel de periculos ca i pe litoral. Ce- i mai r mâne? S mergi la munte, pe Valea Prahovei c -i mai aproape i în dou ore, dac nu e week-end, ajungi la Sinaia, Bu teni sau Predeal. Noi ne-am oprit la Bu teni, la egal distan de celelalte dou sta iuni i nici prea departe de Bra ov chiar. Stai i aici în cas când plou , te ui i pe un geam la p dure, pe cel lalt la crucea de pe Caraiman, mai faci o plimbare la pia , la magazine, treci în vizit pe la cunoscu ii cu vil i teras , dar excursiile au r mas departe în timp atunci când picioarele te duceau u or unde doreai i priveli tile p reau noi chiar de le vedeai a zecea oar . Cineva din vecini îmi poveste te despre minunile care se petrec la spitalul de la Azuga, unde intri cu baston i pleci valsând dup ... ceva vreme. i cum vreme am destul iar baston nu, sper s plec i eu de acolo car dansând rock. A a c m duc i stau de vorb , la consulta ie, cu un medic inteligent care amestec întreb rile clasice despre boli i nevoi cu opinii despre art i televiziune când aude c am lucrat pe acolo mai multe decenii. Din una în alta ajungem i la poezie, la autori de ieri i azi iar domnul doctor m rturise te c în perioada facult ii, cam cu patruzeci i cinci de ani în urm , l-a încercat fiorul crea iei. Îl felicit, f s am habar de ce fel de poezii a scris, dar, de, sunt politicos i... la tratament ambulatoriu.

La tratament, pe un pat al turat de care m desparte o perdea

Ivan Shishkin -

durea toamna

alb ca mintea unor studen i la examen, o doamn st de vorb amical cu asistenta, vreau nu vreau, aud i aflu numele doamnei este so ia medicului curant. A doua zi m prezint i-i d ruiesc o carte de poezii a so iei mele i o rog s -mi arate, dac se poate, poeziile doctorului: curiozitate normal de jurnalist cultural! Le primesc, le citesc i m în eleg cu doamna s -i facem o surpriz so ului s u scriind despre ele. Aceasta-i întâmplarea, acum iat cine este creatorul i care sunt versurile sale: Doctorul Cotorobai Mihai Mircea s-a n scut la Flore ti-Stoene ti din Jude ul Giurgiu la 2 martie 1954. A înv at la Liceul Sfântul Sava din Bucure ti i apoi la Facultatea de Medicin i Farmacie din Bucure ti, promo ia 1979. Este medic primar de balneofizioterapie i recuperare medical la Spitalul din Azuga, a participat cu lucr ri de specialitate la congrese interne i externe i... de mul i ani nu mai scrie versuri; dar în studen ie a scris, iat cum: FLOARE DE COL Mustind de soare i de umbre / i de culoare i de unde, / efervescente-n fericire / i tres ltând de libertate / i de lumin i iubire, / se-nal florile de piatr .

SISIF, EU OMUL Cercet tor, la poarta lumii / Adesea am cercat s bat, / Dar pietrele de la Sodoma / Cu for aruncând în mine, / Îmi fulgerau din clip -n clip / O simfonie de lumine. / Pribeag în lumea-n care focul / E pres rat în nemurire / i prin ruine-n care visul / A pogorât citor, / M-am pr lit din nou în mine / În chip de vers cercet tor.

COPII DE ABANOS O! Mâini de copil’ n ate spre azur, / Ce cere i voi oare? / Voi cere i dreptatea cu sufletul pur, / Cu accente de floare. / Dar iat c -n timpul rugii supreme / Caliciul de fier v-a sf râmat... / S lbatic se zbate copilul i geme / Sorbind din veninul ciudat. / Nu plânge i, copii de abanos! / Nu plânge i luminava stinsa / Curând ve i gusta al luminii prinos; / În râs va zâmbi privirea-va plânsa, / i-atunci copiii vor cere, / S râd cu hohote pe drum / C ldura pl cut din seve / Va fi îndreptat de scrum.

CAII S LBATICI Caii s lbatici / R stoarn -n copite / R zoare de cer. / Caii s l-batici / Arunc i fl ri / i mil -n priviri. / Visul str in, / Dragostea pur , str in / i inimi r nite / Sf râmaten iubiri, / Caii s lbatici / Le poart zburând. / Caii s lbatici / R stoarn -n copite / R zoare de cer. / Caii s lbatici / Arunc i fl ri / i mil -n priviri.

TRANSFORMARE Poate c soarele / s-a sf râmat / în mii de oglinzi / i-a r mas aninat / de-ale cerului grinzi. / Poate focul fluid / ce-a zut peste flori / te-a f cut s mori / i s tinzi c tre vid. / Poate visul senin / din-nainte de-apus / poate el, s fi pus / pic turi de venin / în paharul cu vin / *** / Ce-a fost, a tre-

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cut. / Îns eu am r mas / ca pe mare un vas / scufundat.

DESPRE MINE Mi-a a ternut iubirea / Valul albastru, verde / Înce at de ap / În ochii-mi de granit. / Dar, cum se schimb vremea / i ei, îi simt c schimb / Culoarea, cu albastru în zilele de var / Cu cenu iul elului, / Cu violetul cerului, / Cu verdele închis al vechiului palton; / Privind în mine prin ochi / Simt c -nainte de via / Am fost cameleon. / Pe fa mi-a aruncat firea / Un v l întunecat. / esut de mâna slinie, / poate, / A unei femei din ara cu m slini. / Poate din clocotul m rii i / Din p mântul cald al Greciei / Din colinele de granit unde tr iesc siha tri / S-a n scut firea-mi de poet.

PÂN CÂND? Unde vreau s m duc peste Stix? / E departe i lumea de mine / i umbrele fug peste mine / înspre fluviul suprem. / Peste valuri mai negre decât visul ciuntit / de explozii ce fac fericirea cenu . / Se amestec bra e cer ind nemurirea / cu bra e ce vor s devin nisip. / Peste mine se-arunc în for e oarbe / doar strig te moarte i vii care cer / s fug spre via , s fug spre moarte / dar marea de Stix s-o str bat oricum / *** / În infern, umbre mari se de teapt vibrând... / O! demult n-am sim it c tr iesc ca acum. / Pân când? / Ce putere ne leag pe noi, muritorii / s tr im infinit pe p mântul natal? / Vrem s mergem smeri i s cer im adormirea. / Vrem s fim ca atunci când visam c murim / Pân când? / Unde-i moartea în care credeam c -i adânc / r splata vis rii de-un secol de vis?! / Pe mânt, Hiro ima trecuse de mult / peste lume cu visele-i unite. / Amintirea trecuse aproape i ea / Îns lumea, uitând unde duce gândirea / se pornea spre Zenit huruind de o el. / Vrem s mergem în moarte cu noaptea / i ziua atunci s-o oprim vom vroi. / Vom voi s putem, dar putea-vom noi oare / s putem s voim i s facem lumini? / Suntem du i în mi carea suprem / Ce ne-arunc pe noi în abis / Sau vom rupe puterea str in ce ine / Umerii no tri intui i pe p mânt?

Ar trebui s comentez sau s fac cât de cât o prezentare, o desfacere i reconstituire a poeziilor, pentru a scoate în eviden a ideile, metaforele, tr irile autorului etc. Ei bine, nu am s fac a a ceva, nu cred c este cazul deocamdat . Vreau s spun numai c mie mi-au pl cut cele apte poezii de tinere e ale lui Mihai Cotorobai i c sper i a tept s scrie din nou acum, la maturitate. Poate chiar scrie, dar ine la sertar. Articolul acesta sper c îi va da curaj s scoat la iveal manuscrisele. S publice în reviste sau, de ce nu, în volum. Atunci, pe un material mai consistent i cronicarii î i vor spune cuvântul. tept. Al turi de voi to i, cei iubitori de poezie, a tept.

Ivan Shishkin - Drumul

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Milena MUNTEANU

Columbia Britanic[ Am plecat spre Vancouver i Insula Victoria la invita ia so ului meu care mergea la o conferin acolo. „ tiu c o s i plac !”, a insistat el. Auzisem despre ineditul Columbiei Britanice i în elesesem c e splendid, având în vedere provincia îmbin i mun i înal i, i p duri seculare, i apusuri superbe peste Pacific. Prin deplasarea continentului american spre vest, s-au creat mun i înal i, de încre ire. Eu iubesc mun ii; în trecut b tusem Carpa ii cu piciorul, admirasem mun ii Andorrei, Pirineii, Alpii francezi i cei elve ieni. To i impresionan i, dar dintre to i parc numai Alpii elve ieni par s se compare în m re ie cu mun ii din Columbia Britanic . i în Elve ia tres ream la fiecare cotitur de drum, când ap reau în zare Mun ii Eiger, Mönch i Jungfrau...

Cu toate acestea, ceea ce v d aici, lâng Vancouver, pare s fie la o cu totul alt scar . Mai schiasem la Banff i la Lake Louise, în Alberta, unde m impresionase aceea i respira ie a locului, aceea i l rgime. Dar când mun ii ies din ap , din ocean adic , imaginile sunt parc din alt lume. Din avion am rit mai întâi crestele înz pezite ale mun ilor, superbe, precum i întinderile vaste de p duri de brad, nedefri ate vreodat . Omul alb a ajuns aici târziu i n-a avut timp s defri eze înc tot. În partea aceasta de lume au supravie uit cel mai mult obiceiurile nativilor, ale pieilor ro ii adic .

Când intri în aeroport, întâlne ti instantaneu i trecutul, i viitorul provinciei. Trecutul îl cite ti în totemurile de lemn, stâlpi de lemn imen i, sculpta i cu figuri umanoide sau animale, dup patternurile indienilor americani.

Viitorul îl vezi când, lâng indica iile în englez , le g se ti pe cele în chinez .

Relativ recent, calea ferat canadian a avut nevoie de mân de lucru ieftin , iar locul cel mai apropiat ce oferea a a ceva era China. Acesta a fost începutul imigra iei chineze ti, care de atunci e tot mai puternic i nu se rezum doar la aceast provincie.

Vancouver e cam la aceea i latitudine cu Toronto, dar clima e total diferit - iernile nu sunt a a grele i nici verile a a calde. Din cauza umezelii, zona pare o ser subtropical , lucru care explic par ial faptul c aici tr iesc specii de plante pe care le-am întâlnit în Hawaii, dar care n-ar avea nicio ans la Toronto. Via a la Vancouver e mai scump decât la Toronto, casele, benzina i b uturile sunt mult mai scumpe. Exist i produse mai ieftine: somonii s lbatici, de pild , se vând la pre uri infinitezimale fa de restul lumii. Pân mai sunt.

Dup cinci ore de zbor pl cut, ne-am luat ma inu a, închiriat în prealabil la Vancouver, i am f cut câteva vizite pe care orice turist le face sosind pentru prima oar în ora : ne-am bucurat de centru, locul fl rii olimpice de lâng Canada Place, docurile i priveli tile incredibile de pe malul oceanului.

Parcul Stanley e un summum de p dure veche, superb , de imagini inegalabile, cu poduri arcuite în lumina apusului de soare. O încântare.

Am deschis nelipsitul ghid, c utând un restaurant care s serveasc pe te bun, i care s aib vedere spre apus. Am g sit un restaurant care întrunea amândou criteriile, la Ferguson Bay, în Stanley Park. Am întrebat pe cineva unde g sim „Sequoia Bar and Grill” i ni s-a r spuns: „Tocmai a i ajuns la destina ie!”. Ne aflam, f s tim, chiar lâng restaurant. De i rece, am preferat ne a ez m la o mas afar , s admir m priveli tea. Un mic înc lzitor în aer liber ne-a f cut s ne bucur m din plin de experien a pe care tocmai o tr iam.

So ul meu a comandat pe te cu cartofi pr ji i, eu l-am întrebat pe chelner dac somonul este s lbatic. „Nu, e de ferm .” „Atunci ce s iau?” Zice: „Cel mai bun meniu este un alt pe te, halibut, în sos de capere, n-o s regreta i.” „Ok, hai s vedem!” El prime te o farfurie imens de pe te cu cartofi pr ji i, iar eu primesc o buc ic mic de halibut g tit divin. Ce bun! În timpul acesta, urm ream cum soarele se ducea, peste ape, la culcare i cum se oglindea asfin itul în ocean. În urma soarelui r rea o lun plin , imen, cea mai mare a anului, a a de mare, încât aveam impresia c îi vedeam formele de relief. Luna lumina splendoarea nop ii, peste oceanul calm i crestele mun ilor falnici.

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Daniel MARIAN

Identitate ]î i sensibilitate poetic[

Se întâmpl nenum rate ipostaze în parcursul existen ial. Recunoa terea, recuperarea i reconsiderarea identit ii sunt probele de foc într-o continu repetabilitate. Aici am putea privi cum se define te esen a în jurul reia graviteaz fiin a în complexitatea sa.

Tr irile sunt punctate riguros i se succed cu mare repeziciune, într-o spiral doar aparent temporal , fiind de fapt un fruct al gândirii pur introspective. Astfel de abordare consider c este potrivit în rela ia cu poezia scris de Violeta Allmuça.

Recursul la memorie este desigur de o importan covâr itoare, pentru oricine se încumet a se cunoa te pe sine în integritate.

Exist îns i o valen mai pu in obi nuit , dup cum se poate vedea... „Ieri am vrut s vând amintirile/ Le-am p strat în inim / Apoi eu am r mas singur/ Am intrat în ca ul zilei/ Cu visele prin buzunare/ Am ob inut o in-vita ie la via / Îngerul care ap ra/ Nu m-a-ntrebat de ce m-am întristat/ Amintirile nu se mai vindeau/ M ap rau i mi se lipeau/ Sub reflexele fulgerului” (Singur). Într-o ipostaz surprinz toare, întâlnim ca într-o fabric secret a elementelor, în-

tocmai cinile cuvântului, prin prisma unei proiec ii curajos de lucid : „Acolo unde adâncul domin suprafa a/ Brazda se coace precum pâinea-n cuptor.// Nop ile se pr bu esc una peste alta/ În fa a zidului vopsit cu r suflare.// P rile p un i se a eaz sub cer/ Cântecele lor sperie lini tea.// Când se treze te în zori poetul din vis/ Pe fereastr st a ezat cu zeitatea.// R cinile cuvântului r sar în suflet.”

Pur liric exerci iu de sensibilitate nedisimulat , exprimat pân la atingerea pragului de ecou, tr ire efectiv într-un alter ego care convinge: „Ieri m-am transformat în mierl / Pe malul lacului am a teptat în genunchi valurile/ P mântului unde se tr ie te i cu o lingur de soare/ Suindu-se pe trepte ca ajung pomul ceresc/ În interiorul meu i al t u se despart durerile/ În sângele roiatic al unui amurg pe piatr / Tu învii iarba cu puterile tale divine/ Ca un sfânt al gliei tr ie ti pân -n ve nicie/ M a ez pe cinile vie ii cu rima p mântului/ Nec lcându-le cu picioarele frunzele i florile” (Rimele p mântului).

Dorin a g sirii for elor intrinseci în asumarea lumescului disecat cu grij , riguros i totodat gra ios, poate duce în mod paradoxal la o incertitudine a reperelor, ipostaz în care confuzia asupra sim urilor apare dintr-

o perspectiv organic , dând na tere unui adev rat Vârtej: „Am atins u or cu mâinile/ Materia ro ie a vie ii/ Respira ia-n interiorul ei/ Eram sau nu eram acolo/ În fa a ochilor inimii/ Dintr-un vârtej de mirare/ Intru direct în necunoscut/ Doar arcul t u ascu it/ Poate str punge atât de adânc/ Materia trupului meu”.

Pentru a încerca o descriere a personalit ii poetei, este necesar i aproape suficient inem seama întocmai de ceea ce îns i planteaz în con tientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut c s-ar putea... „Spiritualitatea lâng mine/ Precum bun tatea clar / Care a-nceput s descopere/ Cea ce este în untru/ Fug dup mine azi, mâine/ Sunt transformat în timp/ Prin grimase de silabe/ Vocea o plantez în aer/ Ca vântul bra ele peste nisip/ M -nvârtesc în jur s descop r/ Frumuse ea provizorie/ Lipit cu buc i de amurg.” (Dup sinele meu).

Conclusivitatea ne este oferit de asemenea, într-o adresabilitate larg , direct : „Nopile fug prin vise/ Zilele sunt sus pe acoperi / ti c torul iubirii omule...” (Omule).

Categoric prezen vie, pregnant i constant în spa iul poetic, Violeta Allmuça. Referin în sublimitatea desprins con tient din amplul universal!

Ivan Shishkin - Drum de munte în Crimea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Gheorghe VICOL

O familie Uneori întâlne ti în via oameni a c ror frumuse e nu o b nuie ti, abia mai târziu realizezi c felul lor de a fi te urm re te în amintiri ani în ir, aducându- i de fiecare dat pe chip un zâmbet de pl cere i o bucurie în suflet c i-ai cunoscut.

Era prin februarie 2012, când m-am înscris la un concurs interna ional de poezie organizat de Revista Interna ional Starpress Râmnicu Vâlcea, eu fiind autor de literatur pentru copii.

Dup jurizarea care s-a f cut în luna mai, aveam s aflu c fusesem premiat, iar premiul consta într-un sejur într-o sta iune pe litoral, în apropiere de Mangalia. adar, în a doua jum tate a lunii august 2012, ne întâlneam o mân de poe i în splendidul peisaj marin, s ne bucur m de var , s schimb m impresii, s ne împrietenim. a aveam s cunoa tem, eu i Cristina, so ia mea, o familie de poe i din Cluj, so i so ie, doi oameni de excep ie, doi oameni, aparent diferi i, lega i de o încreng tur de sentimente atât de deas încât nu aveai cum i imaginezi c ar fi putut s treac prin lume unul dintre ei f s -l întâlneasc pe cel lalt. Este desigur vorba de Alexandru Florin ene, profesor, ziarist, critic literar, eseist, poet i prozator, fondatorul i pre edintele Ligii Scriitorilor Români, un mare patriot i animator al vie ii culturale, i so ia sa, poeta Titina Nica ene. În cele ce urmeaz , nu vreau s insist prea mult pe latura literar , care îi caracterizeaz ca preocupare, nu voi scrie nici despre c ile pe care le-au publicat i nici despre diplomele pe care le-au primit în bogata lor activitate, întrucât cu asta se ocup antologiile i critica literar care apare din abunden în diverse publica ii. Latura umaa celor doi clujeni ne-a atras pe mine i pe so ia mea, inând cont c eram la Marea Neagr în calitate de turi ti, nu aveam nicio obliga ie, în concluzie ne comportam firesc, iar dialogurile noastre erau de o mare diversitate.

Alexandru Florin ene este un b rbat de în ime medie, sobru i deosebit de pedant, care face impresia unui om t cut i închis în sine, de fapt fiind comunicativ i bine dispus;

de scriitori în lungile noastre discu ii preferând s vorbeasc , surprinz tor, despre ar , L.S.R. i Cluj. Au spus-o i al ii i o spun i eu: dintre locuitorii provinciilor istorice române ti, cei mai buni patrio i sunt moldovenii de dincolo de Prut i ardelenii; ei au suferit cel mai mult i este fireasc înclina ia lor mai accentuat spre istorie i iubirea de ar .

Un alt lucru, care m-a surprins, a fost dispozi ia cu care scrie oricând i orice, trecând extrem de u or de la proz la poezie, abordând cu dezinvoltur orice gen literar. O vitalitate literar care pare a ie i din comunul posibilit ilor unui om de litere. Pentru el literatura este un fel de zeitate c reia îi ofer toat dragostea, respectul i credin a sa.

Scriitorul Alexandru Florin ene are i cu so ia sa, poeta Titina Nica ene, o rela ie la fel de special ca i cu literatura, de parc ea ar fi una dintre poeziile sale. Delicate ea i afec iunea îi înconjoar ca un nimb. Mereu împreun , ea, de o bun dispozi ie debordant i de o sinceritate total , creeaz o atmosfer foarte pl cut în anturajul în care ajung. Plin de umor, având o memorie excelent , poeta poveste te întâmpl ri pline de haz din via a lor, ori recit versuri din lirica amândurora, umplând spa iile goale din conversa ia celorlal i.

Este atât de frumos s vezi doi bunici relativ tineri, care dup o via tr it împreun las s se vad c nimic nu s-a schimbat între ei, odat cu trecerea timpului, pe plan afectiv. Doi oameni care s-au completat reciproc i s-au atras unul pe altul în mrejele frumuse ilor literaturii, ea scriind literatur pentru copii, dar i pentru adul i. Pasiunea pentru scris, care i-a legat, le-a furnizat o mulime de discu ii de-a lungul anilor i i-a atras ca un magnet spre cunoa tere i spre aceea i tr ire sensibil . S-au îngrijit s -i transmit i fiului lor aceast mare pasiune. Într-o sear , poeta a povestit cum i-a cunoscut so ul. Se-ntâmpla cu aproape cincizeci de ani în urm . El, pe atunci, un tân r elegant, dr gu i educat, apar inând unei familii de mare inut intelectual i material , ea foarte frumoas , dar dintr-o familie de rani s raci, cu mul i copii, dar i cu multe ne-

cazuri, povestea Titinei sem nând întrucâtva cu a Cenu resei. Dragostea dintre cei doi a fost atât de mare, încât Florin ene, pe atunci student, i-a întrerupt studiile universitare i s-a c torit cu Titina. Ulterior i-a finalizat studiile, astfel încât ceea ce p rea o gre eal , era cea mai mare realizare din via a sa, nerenun area la dragostea la prima vedere i respectarea cuvântului dat. Timpul a demonstrat studentul avea ochiul ager i f cuse cea mai bun alegere.

Seriozitatea de care amândoi pe parcursul anilor au dat dovad , le-a marcat via a, au ajuns dou personalit i inseparabile, un cuplu pe care i-e drag s -l prive ti. Le-a fost scris s se întâlneasc i s r mân împreun pentru totdeauna.

Mi-amintesc c era emo ionant s -i vezi cum aveau grij unul de cel lalt, sau s -i ascul i cu cât pl cere vorbeau de rudele lor, iar Clujul nu era doar ora ul în care locuiau, era ceva care f cea parte din familia lor. Vorbeau de Cluj cu o oarecare tandre e i melancolie. Doi poe i de mare talent care cred în ceea ce fac, care au con tiin a valorii lor, care privesc în jurul lor cu mult bun tate, dispu i s trateze cu amici ie cu oricine, indiferent c este rege sau cer etor. i mai este un lucru important, pe care nu vreau s -l scap din vedere, ca pre edinte al Ligii Scriitorilor Români, Alexandru Florin ene a instituit o atmosfer cu totul deosebit în aceast organiza ie scriitoriceasc .

Fiecare filial are o revist literar i desf oar o mul ime de activit i culturale lun de lun , la majoritatea participând însu i preedintele, de multe ori înso it i de poeta Titina Nica ene.

Timpul care ne fusese destinat s st m pe litoral a trecut repede, dar impresia pe care ne-a l sat-o familia de poe i din Cluj a fost puternic .

Acum, când m gândesc la ei, nu pot totu i s -mi ascund un zâmbet de pl cere i o bucurie în suflet c i-am cunoscut: el serios i preocupat, ea mereu cu un aer copil resc, molipsindu-l cu veselia ei permanent , i-mi vine s rostesc: Ce frumo i sunt oamenii!

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mircea Dorin ISTRATE

Îmbietoare timpuri Motto: „Prea de mult a mele sim uri m îndemn s merg acas , Prea de mult a mele treburi m opresc i nu m las , Dar acum sfâr it-am toate, chiar de înc mi-a fost greu, i de mâine diminea , voi porni spre satul meu.”

Ca s scurtez spre cas las pasul s apuce Prin iarba încâlcit crescut pe c rare, Ce d în drumul rii, iar de acol’, „La Cruce” Scobor pe dup garduri, pe urmele de care. simt de-acuma câinii l trându-m cu ciud le-am stricat hodina la umbra r coroas , Eu nici c -i bag în seam de ce fac ei cu trud i merite cel nume, de gur sând coas .

Pe punte trec cu grij , c podina-i mâncat De vremi, de ploi, de toate cât timpul le adun i-ajung pe drumul morii la uli a-nfundat Cu case mici, ochioase, crescute ca din hum .

Aicea în umbrare mi-e cuibul de n scare În care soarta vrut-a s vin i eu pe lume, -mbucur scurta via , la fel ca fiecare Din cei pruncu i ce fost-am a satului minune. * În fulgerarea clipei m v d ca-ntr-o oglind Copil în raiul lumii cu toate preacurate i-i v d pe-ai mei de-acuma cum stau cumin i în tind Îmbucurându- i ochii în lacrimi adunate. i-n veri m v d la scald pe maluri de Târnava Cu al i copii la joac , uita i în voia sor ii, Mâncând gr dini de poame întinse ca pe-o tav De merii cei v ratici, de pruni din fa a por ii. În ierni urcam pe Coast cu s niile-n spate coborâm la vale pe-o urm b tucit , i-n lung h rm laie a noastre glasuri sparte Îmi r scoleau tot satul i clipa-n loc oprit . * Din dulcea mea visare m reîntorc spre cas i-nfioratul suflet o clip st pe loc, n-am mai fost pe-aicea de când am stat la mas Cu cei ce-s azi un nume pe cruci f r’ de noroc.

E rece jaru-n sob , iar pe blidar o can Îmi pare c m -mbie cu lapte muls, curat, În ler a teapt goal s fac o tocan Ce-a crati ce înc pe to i ne-a s turat.

Pe laghi -i sucala din vremea cea uitat , Cu evile f cute ’nainte de culcare, Iar patul plin de perini îmi spune c m-a teapt -mi de-a la osteneal , hodina dumisale. * Nimic nu-i ca ’nainte i nici n-o s mai fie veacu-i dus de-acuma cu toate ale sale, a c doar în minte mai poate s re-nvie Cea lume r cit pe-a sufletului cale.

Acum, aceea lumea ce-i fum i e visare O pun în al meu suflet icoan l crimat , i-n taini de minte va sta spre neuitare Cât inima mai poate s -ndure i s bat .

Gînditorul Aplecat peste o carte, ziua toat , gânditorul Tot socoate i adun , tot împarte i desparte Cu-al s u gând din cuibul min ii, ce mereu î i poart zborul Peste largile cerescuri, printre lumi din alt parte.

Universurile toate stau în gândul dumisale Ce tot vrea s îmi cunoasc împrejururi necuprinse, Când i cum pornit-a lumea afl toare pe-a ei cale, Cum se nasc din h u luceferi, unde pier când ele-s stinse. i ca noi, câ i sunt prin ceruri c tori prin lumi de vise, Cât vreme va mai trece ca s fim i noi ca ei, Câ i în urma noastr -s înc prin afunduri necuprinse, Câ i pe-aici au fost vre-odat de tiutu-i-am, ca zei.

Cu puterea min ii sale vede lumi ce-s nev zute, -napoi lungimi de timpuri, ori se duce-n viitor, Spre genunea de n scare timpu-ntoarce pe t cute i-ntrevede ce-i nainte, cum nicicând vedea-vom noi. * S-a-nserat de-acum, spre noapte merge ziua c toare, Ies luceferii de sear , am gindu-l cu-ntreb ri, Înroiesc pe bolt stele lic rind str lucitoare Peste-ntinderi de p mânturi, peste v lurite m ri.

zut îi ul por ii i înierbat -i curtea, Fântâna-i n molit iar cump na-ntr-o parte, S-a tot micit târna ul de îl ating cu fruntea, Ferestrele orbite au ochiurile sparte.

Pâ-n la prima stea ce ochiul, în elat ca de vedenii Crede c -i în vârful urii la b taie de-o arip , Sunt atâ ia ani lumin , aduna i poate-n decenii, Dar mintea lui istea , mi-i str bate într-o clip . ** Sus, e lumea infinit , zbateri, via tumultoas , Noi pe-aici, prin aste gloduri, ne tiu i de cei din jur, Eu, pe-un bra de colilie stau cu mândra mea frumoas i la suta ce-a de stele, un s rut pe-ascuns îi fur.

Deschid cu grij u a în scâr âit a jale i nimeni nu îmi zice un gând de bun venit, Doar Maica N sc toare, icon -ntre tergare, Zâmbe te întristat din timpul r cit.

N-aiv cerul treaba noastr , cum nici noi n-avem pe-a lui, Numai las -ne în pace, noaptea asta i-nc alte, Eu s num r cele stele de pe cerul dumnealui, Ea, imbold c-o s rutare, s îmi de-a-n adânc de noapte.

Cu grij bat în poart , dar nimeni nu-mi deschide timpul mi-i luat-a pe bunii mei p rin i, Ce de acum îs hum în dealul ce-i cuprinde Pe to i ce-au fost în via m riri, ori p timi i.

47

Still Life

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Anca S_RGHIE

Semicentenarul unei promo\ii prestigioase de filologi la Cluj-Napoca Revederea la semicentenar a promo iei 1967, specialitatea Limba i Literatura Român , de la Filologia clujean , a avut o semnifica ie cu totul special , ca summum emo ional, provocat de bucuria de a ne întâlni voio i, sentiment încercat la unison de to i colegii prezen i.

Desf urat pe parcursul a trei zile, evenimentul a fost conceput larg i esen ializant, pe m sura importan ei lui unice. O întâlnire de poveste! O revedere cu multe pove ti! Nota comun a fost exuberan a tr irii noastre, parc dovedindu-ne chiar nou , ca actan i, c sufletul nu îmb trâne te în acela i ritm cu trupul. Adic , ceea ce am sim it este c suflete te suntem tineri, da, exact ca în anii studen iei! i cum nimic nu este întâmpl tor în via , începutul anivers rii noastre semicentenare s-a petrecut la Sighetul Marma iei, unde microbuzul ne-a l sat la Memorial într-un moment de mare s rb toare, Ziua Eroilor. Acolo am aflat c s-a temeinicit tradi ia ca la acest eveniment din toate col urile rii s soseasc membri ai unor asocia ii care cinstesc memoria vechilor de inu i, al turi de rude i prieteni ai familiilor lor. Se tie c în închisoarea de la Sighet fusese decimat elita intelectualit ii române i imaginea complet pe care muzeul o ofer vizitatorilor este cople itoare cu adev rat. În interviul pe care l-am dat instantaneu unei televiziuni locale, am explicat c acest muzeu, care ilustreaz ororile comunismului i rezisten a organizat în ar i în lume împotriva lui, trebuie perceput ca un loc de pelerinaj.

El se cuvine vizitat în egal m sur de români i de str inii vizitatori, întrucât aici, mai bine ca oriunde, poate fi în eleas tragedia rii noastre care în mod samavolnic a fost supus comunismului de tip stalinist. M rturiseam în fa a camerei de filmat c fac parte din genera iile care au crescut odat cu instaurarea dictaturii proletare i mulumesc lui Dumnezeu c am avut ansa s v d abolit aceast holer a istoriei noastre contemporane. În muzeu am descoperit - ce surpriz !

- figura unei persoane din familia mea, pe spikerul la BBC, dr. Liviu

Reuniune colegial , dup 50 ani de la absolvire

Cristea, care, ani la rând, a transmis mesaje de îmb rb tare la emisiunile postului românesc din Londra c tre românii din ar .

Evenimentul comemorativ organizat la Sighet de Ziua Eroilor s-a desf urat în câ iva timpi distinc i, pornind cu dezvelirea pl cii dedicate lui Romulus Rusan, al turi de Ana Blandiana, so ia lui, ctitori ai muzeului. A urmat o sesiune evocativ consacrat lui Romulus Rusan, care, plecat la Ceruri de curând, lipsea fizic, dar era sim it aproape, strat în amintirea celor care au avut ansa de a-l cunoa te, ca intelectual de ini iativ , scriitor, publicist i distins prieten. La Cimitirul racilor s-a oficiat slujba de pomenire i nu a lipsit din program o mas bogat pentru to i participan ii. Ne-am propus s revenim la Sighet anual de Ziua Eroilor, aducând mai ales tineri i copii, care s afle, vizitând Memorialul, prin ce perioade tragice au trecut înainta ii no tri în istoria contemporan , drept care le dator m toat pre uirea.

Urm toarea zi a fost consacrat , la Mân stirea Nicula, pomenirii celor 37 colegi pleca i la Bunul Dumnezeu i a profesorilor no tri de la facultate, exact acela i num r de 37, printr-o coinciden de-a dreptul simbolic . A fost un moment de neuitat, c ci amfiteatrul natural în care este a ezat mân stirea, atmosfera de evlavie a s la ului sfânt i slujba preo ilor ne-au cople it sufletele. Cu sentimentul unei comuniuni de spirit cu poetul senator Ioan Alexandru i cu scriitorul Vasile Avram, care a murit cu 15 ani în urm exact în aceast mân stire, ne-am întors la Cluj-Napoca în preziua anivers rii propriu-zise.

La Facultatea de Litere, cu grilaje metalice arcuite i cu cl diri solide, ne-am adunat în cea de-a treia zi cu mare încântare noi, absolven ii specialit ii Limba i literatura român de acum 50 de ani. Împlinirea acestei jum i de secol ne-a motivat emo ia, i sala „Ovidiu” s-a umplut de râsetele amintirilor noastre de studen ie.

Nu m-a încumeta s apreciez c noi am fost genera ia de aur a facult ii, pentru c în fiecare promo ie, printr-o ierarhizare natural , se afirm personalit i creatoare, chiar de talie na ional i european , precum scriitoarea Ana Blandiana, în cazul promo iei noastre, al turi de care se cuvine s a ez m al i poe i, ca Gh. Pitu , Matei Gavril, prozatori i dramaturgi ca Mariana Vartic, Cornel Nistea i Vasile Avram, critici i istorici literari ca Ion Vartic, Anca Sîrghie, Antonia Bodea, regizori ca Mircea Corni teanu, cadre didactice universitare ca Mircea Muthu, Gligor Grui , i cercet tori tiin ifici ca Ion Cuceu, Rodica Marian, Ion Faiciuc i al ii. Dar cei mai mul i colegi au fost profesori, care, în sate i ora e, au format genera ii de tineri, misiune nobil , asumat responsabil, cu riscul de a nu fi fost retribui i pe sura efortului lor. Realitatea este c promo ia 1967 a dat rii întrun spectru larg umanist personalit i de marc în toate domeniile în care s-au afirmat i aceasta tocmai pentru c preg tirea cu care au plecat din facultate a fost exemplar . Merit pentru aceasta s mulumim cu toat sincera noastr recuno tin profesorilor care ne-au

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

format. Suntem siguri c nu i-am f cut de ru ine pe Liviu Rusu i pe academicienii Emil Petrovici i Dimitrie Macrea, pe Octavian Schiau, pe Ion Vlad, Dumitru Dra oveanu i Gavril Scridon, pe tefan Bitan, Maria Protase, Georgeta Antonescu, Elena Drago , Silvia Tomu i al ii, c ci la absolvire, p sind facultatea, am dus cu noi pilda unor speciali ti ai domeniului absolut remarcabili, ca dasc li devota i misiunii lor didactice, în primul rând.

La semicentenar, fiecare dintre noi venea cu povestea lui, care sar fi cuvenit ascultat de colegi. Pot afirma cu satisfac ie c m-am întors ca profesor exact în Colegiul Na ional „Gh. Laz r” din Sibiu, unde fusesem licean , iar ast zi m rturisesc studen ilor universit ii unde înc activez c am slujit înv mântul românesc peste 50 de ani printr-o activitate neîntrerupt . Ca scriitor i publicist, am semnat sute de articole, studii de istorie i critic literar , reportaje i interviuri, atât în presa cultural din ar cât i din str in tate. Pe lâng activitatea la catedr , am lucrat ca autor unic ori în volume colective, ca îngrijitor de edi ie sau ca prefa ator la mai mult de 30 volume publicate ori cursuri universitare pentru studen i. Dar nu despre roadele scriitorice ti sau cele ale carierei didactice doream s vorbesc colegilor în acest moment al raportului la semicentenar. Fiecare dintre noi a avut modul propriu de a se realiza, unul particular i inconfundabil.

Prima m rturie a fost f cut de Lucia Chirmigiu-Voicu: „S dea Dumnezeu s ne întâlnim mul i, mul i ani de acum înainte. Sunt fericit tr iesc, sunt chiar foarte fericit c sunt în via . V doresc s g si i puterea s dep i orice boal . Sper s fiu un exemplu. Eu am o boal absolut cumplit , care ne-a r pit mul i dintre fo tii no tri colegi.

Sper s o mai duc mul i ani înainte, ca s v v d pe voi, pentru c , probabil, dragostea pentru voi i pentru tot ceea ce m înconjoar , ajut s tr iesc. V doresc din toat inima s v gândi i la voi. E momentul s v gândi i i la voi, nu numai la al ii”. Cutremur tor de adev rat i emo ionant mesajul tonic al colegei noastre, care lupt de mult timp cu o boal nemiloas .

Eram uimit de o repetare fatidic a unei cifre, c ci în sala „Ovidiu” ne aflam 37 colegi, dup cum la Mân stirea Nicula fuseser pomeni i 37 profesori i tot 37 sunt absolven ii deceda i din promo ia noastr .

Ce se cuvine f cut cât mai suntem în putere i chiar entuzia ti? Cei ce scriu, s nu- i iroseasc niciun efort pentru a- i încheia operele.

Felicia Avram, care ne-a emo ionat intrând în sal cu un imens buchet de spice de grâu i maci, cule i de la Mân stirea Nicula, parc spre a-i aduce astfel al turi de noi pe colegii care nu mai sunt, r mâne pentru noi model de generos devotament prin felul cum a publicat lucr rile netip rite ale so ului ei, Vasile Avram, colegul de care m leag ne terse amintiri la Sibiu. Misiunea promo iei noastre nu se poate limita la orizontul imediatului temporal i spa ial. A a cum am relatat colegilor mei, în America, an de an, in conferin e despre marii

La Facultatea de Litere de la Cluj-Napoca

49

no tri scriitori, chiar i despre cei ridica i cu brio din genera ia noastr , precum Ioan Alexandru, spre exemplu, despre care am vorbit în anul 2016. Desigur c vor urma i al ii, în conferin ele mele viitoare. Am propus pentru edi iile anuale care vor urma un maraton al c ilor noastre reprezentative, ca mod de a cunoa te mai bine ce a realizat fiecare dintre noi. De altfel, ca semn al generoasei camaraderii profesionale, semnalez excelenta colaborare pe care o realizez de ani buni cu Antonia Bodea, foarte aplicat critic literar, recenzent al c ilor mele, i care conduce un cenaclu activ în inima Clujului. Urm rind ini iativele i realiz rile ei, însumate de curând într-un volum premiat, Gravuri pe obrazul clipei. Profiluri literare, consider c pasiunea pentru literatur nu are vârst . Poetul Raul Constantinescu, de la Ha eg, inut c ruia i-a închinat o monografie tocmai acum terminat , a dorit s ne citeasc din versurile lui, producându-ne o real bucurie.

Semnificativ mi s-a p rut faptul c cei mai mul i colegi ne-au vorbit despre responsabilitatea major , deloc u oar , dar i încânt toare, aceea de a fi bunici, unii chiar cu realiz ri excep ionale, ca profesoara Ileana Jurca, al c rei nepot este olimpic interna ional. Regizorul Mircea Corni teanu, fostul director al Teatrului Na ional din Craiova, are cinci nepo i, trei la Londra, doi la Viena. Îi vede destul de rar. adar, o genera ie a excelen ei, transmis i urma ilor. Nu au lipsit din evoc rile colegilor, cople i de amintirile studen iei, nici momente de tensiune politic , soldat , ca în relatarea lui Octavian Cadia, renumit cantautor în tinere e, cu exmatricul ri din facultate i cu alte forme de prigoan ideologic aplicate nonconformi tilor. În cuvântul meu, am m rturisit c eu consider c misiunea noastr nu s-a încheiat odat cu pensionarea, ci in s semnalez nevoia atavic a unui ajutor cultural de care are nevoie diaspora noastr de pretutindeni, drept care în c toriile pe care le facem în str in tate, putem sus ine conferin e despre scriitorii români i s încuraj m lanri de carte interesant la cenaclurile române ti care activeaz în str in tate. Ele se afl nu oriunde, ci numai acolo unde oameni cu min i luminate reu esc s -i mobilizeze pe cona ionalii no tri, anume pe cei ce simt nevoie dialogului cu literatura rii-mam .

Am plecat de la revederea din facultate cu convingerea c , în plan creator, genera ia Anei Blandiana mai are multe de realizat. Chiar ei, admiratei noastre colege, i-a putea r spunde, mai edificat ca oricând, la o întrebare pe care cândva mi-o pusese, anume „dac ea, neavând copii biologici, oare poate s considere c volumele pe care le creeaz cu atâta efort ar conta ca ni te prunci?” Acum, când Ana Blandiana a scris 45 de c i, eu socotesc c este cea mai d ruit de Dumnezeu dintre noi, to i colegii ei de facultate. Dup o întreag via în care nu avusese nicio alt prioritate în fa a crea iei, ea este cea mai bogat dintre noi, devenind nu doar emblema promo iei 1967, ci i o voce a rii noastre ascultat în lumea întreag . Totu i, nu despre propria crea ie avea s ne vorbeasc poeta, ci din m rturisirea Anei a reie it c dup decesul so ului ei, singura preocupare a fost s selecteze din textele lui r mase nepublicate, cu care a preg tit pentru lansare, la o libr rie central din Cluj, cartea Istorie, memorie, memorial sau cum se construie te un miracol, eveniment la care am participat cu mare interes cei mai mul i dintre colegi.

Era un mod de a închide simbolic un circuit al evenimentului nostru aniversar, atât de solid ancorat în ritmul vie ii culturale actuale, ci noua carte ilustra felul cum s-a înf ptuit „minunea” de la Sighet, Memorialul care a animat via a ora ului de pe Tisa. i acest Memorial este unul dintre copiii miraculo i ai scriitorilor Ana Blandiana i Romulus Rusan. Convins c mai presus de toate crea ia perenizeaz , Ana Blandiana spunea, parc spre a ne îndemna la medita ie i la fapt : „Deci, nu exist dispari ie total . Cei care nu mai sunt continu existe în m sura în care noi ne gândim la ei”. Ce altceva am f cut noi, ca profesori sau ca istorici literari, decât „s ne gândim“ activ la mânuitorii de geniu ai condeiului?

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Ion Romeo RO{IIANU

Vasile Gogea, poezia prieteniei ]i cultul metaforei La un adev rat cult al prieteniei ne îndeamn poetul Vasile Gogea cu cel mai recent volum al s u, „Din gramaTEMAtica”, ap rut în condi ii grafice excelente la Editura coala Ardelean , Cluj-Napoca, 2016. Înc din prima parte a c ii - „Exerci ii simplificate de calcul propozi ional poetic” - Vasile Gogea te oblig s consta i c nu întotdeauna sunt destule cuvinte ca s desconspiri mesajul ascuns într-o oper de art . E un îndemn la reflec ie, o for are elegant a cititorului s simt poemul, nu numai cu sufletul, ci i cu mintea, ceea ce rar se întâmpl în cazul poeziei postmoderne, prea adesea trist experimental i teribilist . În cazul de fa , Vasile Gogea arunc m nu a, lectorului r mânându-i investitura acestuia cu frumos, pentru c lumina este deja strecurat -n cuvinte.

Pentru artizan, introspec ia este pretext de reg sire, prilej de (re)întoarcere la marile teme poetice, la c ut ri abandonate, la lupta cu idei i concepte: „Adev rul/ ridicat la p trat/ r mîne egal/ cu sine/ fiind Unu.// Doar minciuna,/ fiind un ir infinit/ natural, totu i/

/ poate fi ridicat / la p trat,/ la cub...// La Putere!” spune el în poemul de început al ii, avertizându- i astfel cititorul c ine în mân o carte provocatoare, una pe care va trebui s-o citeasc în aceea i m sur cu ochiul min ii i al sufletului, o carte în care va reg si mai mult decât o simpl poveste de via .

Mult profunzime, adeseori împins pân la limita aforismului a adunat între coper ile aurii poetul acesta! El pare obsedat de perfec iune, de nevoia adolescentin de a schimba cursul firesc al lumii, starea lucrurilor, stare aparte ce-l face ca, pentru a nu-i jigni cumva pe cei ce v d lumea altfel, ascunde obida i- i îndreapt degetul ar tor împotriva p ilor propozi iilor.

Nu-i scap nimic în acest sens i astfel avem o trecere elegant de la func iile propozi iilor subordonate la oamenii subordona i, f demnitate, la adjective pe care le vede ca pe „târfe ale vocabularului” i despre care ne spune c „fac literaturii/ acelea i servicii/ pe care/ femeile de strad / le presteaz / ora ului” (II). Mult realism, dar i mult îndemn la medita ie.

Cuvintele se întrunesc între ele, se împletesc cu o claritate aparte i totu i au o enigm , un mister care te face s te sim i sau nu euforic.

Dup ce cite ti un poem, sim i automat nevoia s stai i s nu faci nimic, s închizi ochii i s încerci s recompui tot ce ai citit în minte i s te întrebi tu cum ai fi scris dac i-ar fi venit ie ideea.

Cite ti i ai sentimentul c ai tr it sau gândit asta cândva, atât de bine reu te s ne transpun într-un alt timp, creat prin vers, Vasile Gogea.

Tr ire, amintire, imagina ie, nu mai conteaz !?

Ei bine, dup aceste pome ce îndeamn nemijlocit la medita ie, trecerea c tre un aderat cult al prieteniei, la poeme de evocare se face, zic eu, nefericit, cu poemul „Împ iri”, poem care, de i are trei p i, tot sufer de o anumit dilu ie a ideilor, versurile subliniind mai mult o aplecare c tre prozaic, ca o vorbire

cursiv , f valen e poetice de nivelul celor de la începutul c ii.

Ei bine, poemul „Zecimale” e primul din lungul i frumosul ciclu al evoc rii, al rememor rii, al retr irii: „Mult timp/ dup alungarea din Sighet/ (nu împlinisem ase ani)/ am purtat dou umbre:// una care r mânea mereu/ egal / cu partea care-mi revenise mie,/ în copil rie,/ din umbra închisorii.// i alta/ care cre tea odat / cu trupul meu,/ cu via a mea,/ cu moartea bunicilor,/ a p rin ilor,/ a prietenior,/ a iluziilor,/ a speran ei”.

In fapt o impresionant c torie în timp, în suflet, în gând, impresionat drum al vie ii, al iubirii, al c ut rii.

Fiecare clip , amestec de trecut cu prezent, modeleaz în mod unic timpul ce vine prin tr irea intens i concomitent a eternului cu efemerul.

Poemele sunt pur i simplu felii de via pe lâng care nu po i trece u or. Te iau de mân i î i d ruiesc o via într-o clip i-o clip cât via a îns i, într-o tr ire concentrat i sublim , care- i modific instantaneu perspectiva ceasului ce vine. Întotdeauna versul lui Vasile Gogea e o bucurie a sufletului i-a spiritului.

El este Poetul care spune i arat ce-i mai Frumos pe Lume!

La el când plou în inim inevitabil o cur , o r core te i împrosp teaz , iar sufletul nu-i îndurerat... E CURAT. Urmeaz o serie de poeme închinate prietenilor Vianu Mure an, Gheorghe Pârja, Vasile Muste i Ioan Burnar, îns de departe dragul de dragul prietenilor se vede cel mai bine-n poemul „A teptând un an nou”: „Vecine! Prietene! Frate!/ am strigat peste vidul/ gard/ al cur íi mele interioare.// Spune-mi:/ la tine a venit Anul sta Nou?”.

O stare de singur tate deplâns , o dezcinare, o nevoie ancestral de revenire pe t râmurile natale, în locurile în care a sim it altfel pulsa iile lumii.

O carte a dorului de cas , a cânt rii unui Maramure de-a dreptul mitizat de poet, în care hiperbola nu deranjeaz i încânt .

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Emil BUCURE{TEANU

Poezie azi e duminic mâine va fi luni azi e sfâr itul s pt mânii dumnezeu s-a odihnit dac f cea treab nu se tie ce ar mai fi realizat este destul ca a ie it unul. i el a r mas uimit de ce a realizat ce a vrut i ce a ie it! el primul arhitect o fi având proiect? sau a lucrat le întâmplare, dup ureche, o fi m surând cu chioapa i-o fi f când mai întâi o roat , a olarului de unde i-o fi luat lutul pe care l-a modelat i câte exemplare a f cut? dou cu siguran mai întâi pe b rbat pentru a-l ajuta la administrarea universului apoi s-a distrat i a mai f cut un chip a pentru el privind primul chip a zis s fie pu in altfel fie mai rotund aib p rul mai lung coapsele mai pline ochii mai mari i o gur mai mic . i-au r mas doi bulg ri de lut ce s fac cu ei. s -i arunce? lutul îl adusese cu greu; dintr-un loc unde st pân era prometeu i-a lipit ceva mai jos de cap în fa i-a rotunjit, i-a mângâiat i un fior a sim it. a suflat peste primul chip, i-a dat via i l-a trimis la treab . muncea în cele ase zile i în a aptea se odihnea dar chipul lui nu vorbea, nu râdea, nu cânta era un fel de robot; muncea f un scop. era trist, nici bun, nici r u, nici frumos nici urât: un chip de lut. chipul de lâng el parc era altfel i a suflat via i-a dat i chipul a fugit lâng primul f cut. de atunci au ap rut. primul iubit, primul s rut, prima îmbr are, prima dragoste mare, de la ei la ziua de azi avem:

oameni cu p cate i nevoi, cu bucurii i dureri cu înjur turi i p reri cu minciuni i tr ri cu tot ce ti i, nu ti i, este i va fi aceasta e lunga poveste a omului care duminica se odihne te lunea la munc porne te ase zile lucreaz , creeaz pentru ca lumea s nu dispar de diminea pân sear , de sear pân diminea . de luni pân duminic i de duminic pân luni iube te altceva de spus nu mai este.

Ultima poezie Un pat, O p tur i o pern .

O lamp ag at pe un perete, Într-un col o m tur .

Pe o mas o carte, un creion i un caiet Nici un pic de somn i gândurile înapoi aruncate.

Ce mult e de atunci!...

Ce lung cale m desparte!... Închid ochii Cu obosite pleoape.

Copil rie!

Descul în goan dup fluturi, În cer printre crengi de cire .

Ce fructe amare!... i nucile toamna Sf râmate cu piatra. i traista de coal …

Copil ria!... Cu ea - gata.

Unu i cu unu fac doi.

- Ai adus varga?

- Întinde palma!...

Nu i-ai scris, nu ai înv at...

Am fost cu tata la arat.

Degete umflate i scrâ net din din i. carte n-ai parte!...

Cu ea la mân vei mânca o pâine mai bun ! i înc o zi i înc o s pt mân i înc o lun i înc un an. În total vreo doisprezece, Gazde

Internate, mine Ce lume, ce fericire, ce durere Prin p duri dup lemne lig pr jit pe plit i-o sob de tuci înro it Anii au trecut, au venit al i ani Plimb ri în parcul cu castani Alt lume. La bra cu tinere ea Sun frumos cuvântul În buzunar nu sunt gologani Nu are a face, amândoi suntem la fel Ea cu fusta lustruit de b nci Eu cu ciorapi rup i, în bocanci i în sfâr it Capitala E locul de unde se conduce ara i via a e alta: teatre, cinematografe, muzee Gr dini i parcuri, lungi alee i timpul trece, trece, trece...

Cine s ia în seam Aceast curgere banal O zi O s pt mân O lun Un an i-n continuarea de cinci ori a a i gata.

Am terminat i armata Îmi preg tesc punga pentru bani Fi serios, nu te gr bi.

Graba stric treaba Cu încetinelul Niciodat nu s-a umplut portofelul Noi s tr im, banii nu aduc fericire bani, oare este iubire?

A fost i va fi Am fost doi, apoi trei i acum ase Doi nepo i, b iatul i a lui nevast i totu i doi.

Privim înapoi: A fost mult mai este pu in.

Oare de ce tr im?

Un pat o p tur i o pern O lamp ag at pe un perete Într-un col o m tur Pe o mas un creion, un caiet i o carte i o strachin cu bucate În rest... S tate!...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Angela BURTEA

Întoarcerea î@n copil[rie Nici n-am ajuns bine acas , c am i dat nâval -n livada dulce din spatele casei, m surând-o cu ochii i pa ii în lung i-n lat, mutândude la cire i la vi ini, s rind pârleazul s ajung în vie, unde c unii erau alinia i printre rânduri. Ner bd toare, voiam s v d dac rugii de zmeur au legat ceva i m-a putea bucura de aroma lor. Am op it ca o copil sc pat din supravegherea p rin ilor, dar... arcul, prea bine legat, mi-a pus piedic de m-am f cut una cu p mântul, dar nu m-am ridicat. Am r mas câteva clipe jos, pe iarba de m tase deas i s toas , verde i primitoare. Mirosul ei m ademenea stârnind sim urile mele olfactive. M-am l sat dus de valul pl cerilor i-am c zut în visarea visului de var , stropit cu amorul anotimpului cald. Am z bovit în bra ele lui. fiindc i-am sim it atingerea fugar , apoi m-am ridicat repede, repede, de parc a fi fost prins asupra unui fapt interzis i m-am îndreptat spre primul cire . Am mâncat cu l comie, a a ca în copil rie, nu ca doamnele de ora , care nu s-au suit niciodat într-un pom, apoi mam mutat la vestitul vi in, ale c rui fructe, mari i c rnoase, se l sau strivite de gura mea, la fel de dulce, dup spusele omului drag. Am fugit cu copilul din mine printre rândurile de vie, apoi m-am aplecat, ezându-m grece te aproape de-un petec verde, plin cu c uni.

Erau mici si dulci, nu ca cele g site pe rafturile marketurilor, fade i mari, cât s mu ti de dou -trei ori dintr-una. C unile mele sem nau mai mult cu fr gu ele: m runte i aromate. i nu m-am ridicat pân nam f cut cur enie în preajm . Doar frunzele mari i verzi au r mas!

Nu le speli? se auzi o voce în spatele meu. Mi-am întors privirea instinctiv. Nu era nimeni. Nu, nu le sp l, nici când eram copil nu le sp lam i n-aveam nimic, medical vorbind. Nimic nu m durea, nici insomnia nu m cuprindea, i-am r spuns vocii care m tot amenin a.

Pleac , chiar n-am nevoie de d ceala ta, am continuat. Sunt în raiul copil riei mele i nu vreau s respect nicio regul venit din exterior. Copil ria mea are regulile ei. auzi! Ast zi îmi ascult doar inima.

As vrea s îi dau tot ceea ce i-a lipsit cel mai mult în ultimul timp.

Vocea nu se l mai prejos i- i f cu sim it din nou prezen a.

Ha, ha, ha! Dar tu asta îi dai inimii, cu inima m nânci? întreb curioas .

Da, cu inima m nânc, azi m nânc i cu inima, i-am r spuns înciudat .

Nu tii c inima e azi regina mea? Prostii! se auzi din nou. Auzi, de parc mâine ar fi altceva! i dac glasul acela ar fi avut un pic de dreptate! mi-am zis.

Mi-am v zut apoi de treab , fiindc vocea se inea ca un scai de mine i nu i-ar fi fost dac mi-ar fi f cut vreo pl cere! În ziua aceea nu voiam s aud pe nimeni, nu voiam niciun fel de protec ie i nici -mi controlez fiecare mi care, fiecare gest, de parc m-a fi aflat la vreun interviu, ci doar s fiu din nou copil. i cât de bine e s redevii copil! Cu mâinile murdare i lipicioase, cu buzele negre de la cire ele amare, din care bunica f cuse deja dulcea , cu p rul r it i împodobit cu insecte ame ite ori resturi de frunze, cu bluza p tat i adida ii murdari. A a ar tam în ziua aceea, i-mi era bine. Fantastic! Ce copil minunat eram!

Dintr-odat , mersul deveni greoi. S turat de bun ile Domnului: cire e, c uni, vi ine i zmeur , m-am îndreptat spre valea care se întindea la cap tul livezii. Mi-am aruncat privirea spre zarea îndertat , la linia orizontului unde mereu alergam. Turlele unei m stiri i ridicau maiestuos bra ele spre Domnul. Destul de provocator, cucerea în imea dealului, stând departe de agita ia lumii, de gâlceava i nereu itele unora, de spoiala i promisiunea de art a altora.

Am luat-o în lungul drurnului, spre rugul de mure, care în verile

trecute îmi zdren uiser picioarele, fiindc avusesem neinspirat ideea plec îmbr cat cu o fust scurt , adolescentin ; trecut o palm deasupra genunchilor. M-am oprit! Am întins bra ele spre cer, apoi le-am coborât u or unul câte unul. Mul umesc, minune a naturii, mul umesc t râm bogat al sufletului meu! A a m-am trezit vorbind, respirând ca niciodat aerul curat i plin de mireasma zilei de var , aflat la asfin it. Iar mai trecea o zi! Doamne, cât de scumpe au devenit zilele noastre! Doamne, cui le d m pe degeaba!

Am coborât în vale, iar gândul mi-a fugit spre tine. i-am strigat numele în oapt . N-ai r spuns, nici n-aveai cum s -mi r spunzi, dar i-am sim it prezen a. Erai de ceva timp lâng mine, pe urmele mele.

La scurt timp ai luat-o înainte, coborând spre fântâna din vale. teapt -m ! am prins a striga. Nici n-ai vrut s auzi. Te-ai îndertat i-am r mas singur , a a... ca la început. Resemnat , m-am ezat pe-un dâmb. Mi-am sprijinit capul pe pernele moi ale genunchilor îndoi i i-am privit spre vegeta ia spontan , care îmi f cea pat moale i confortabil. i te-ai întors tiptil-tiptil, a ezându-mi pe cap coroan de flori.

Am surâs, era un zâmbet anemic. Credeam c te-ai dus cu vremea, nici de zâmbit nu mai eram în stare. Erai lâng mine. M-ai cuprins de dup umeri i i-ai aplecat capul, lipindu- i fa a de obrazul meu. Am încercat s m mi c, dar mi-a fost team s nu dispari. N-ai disp rut.

O lacrim str vezie s-a prelins pe chipul t u. Atunci am prins curaj i i-am dat primul s rut. i-am ters lacrima cu buzele mele, chiar dac mai p strau culoarea cire elor negre. Ai ridicat u or privirea i mi-ai zâmbit. Îmi pl cea zâmbetul t u. Era cald i plin de dor. Nu vorbea niciunul dintre noi, n-aveam nevoie de cuvinte. Chiar ar fi fost de prisos. Vorbele dor, faptele..., unele, NU. Mâinile noastre s-au împreunat. Mâinile tale tremurau un pic. Am zâmbit amândoi. De ce?

Numai noi doi tiam de ce. Apoi mi-ai luat mân dreapt i-ai privito insistent, de parc ai fi vrut s -mi cite ti viitorul în ea. i-am descifrat gândul tânguitor. P cat, e ti a altcuiva! A mea nu po i fi niciodat .

M-am întristat. De i eram împreun , cu trupurile atât de aproape, cu privirile pierdute în lumina cald a înser rii, cu mâinile unite, prinse în ruga frumoas a iubirii, neputin a pusese st pânire pe noi. Cum s nu pun ? Te-ai ridicat brusc i m-ai ajutat s m ridic. Hai s mergem, mi-ai zis. Unde? Am întrebat mirat . Nu mi-ai r spuns. M-ai dus dutine ceva vreme, inându-m din când în când strâns la piept, apoi m-ai l sat din nou singur . i-mi era atât de bine! Era o provocare. Începeam s în eleg câte ceva, de, eram un copil, un copil plin de vise.

Urcam din vale anevoie. Mâinile tale, întinse spre mine, m chemau i m ajutau s urc. Ai alunecat. Odat cu tine m-am pr lit i eu. Cerul limpede, de-un albastru admirabil, se în a deasupra ochilor no tri. Ne-am întors capetele pline de zâmbet. Buzele noastre se apropiau, se uneau. Iubirea gl suia. Auzeau strig tul lor înfometat: Acum e ti a mea!...

Ce faci, a tep i s se coac murele? Credeam c te-ai r cit sau te-a furat cineva! Era bunicul. Venise încet, cu pa i m run i i ajutat de toiag. Am tres rit. F s -i r spund, am întins mâna spre tine iam îng imat: Te iubesc! De ce-am ajuns s te iubesc? Nu mi-ai r spuns. Privirea ta, umed privire, m urm re te i acum!

Ce faci, plângi? continu bunicul. Mi-am ters obrazul cald, am privit spre înalt i-am plecat um r la um r al turi de bunicul meu drag spre casa cea mare, unde nu este loc i pentru tine, ci doar într-un col al inimii, acolo unde se ascund esen ele tari.

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Evoluî\ii stagnante (7/16) continuare din nr. 82 Înc din prima zi de via , orice copil normal începe s se formeze sub influen a adul ilor i copiilor din jur, acest proces spontan de formare constituind socializarea. Socializarea începe în prima clip a vie ii, prin simplul fapt c nou-n scutul, fiind total dependent, polarizeaz , pentru a fi îngrijit, familia i o parte din rude i vecini. Din aceast pozi ie, copilul începe s în eleag c el constituie ceva aparte în mediu, devenind con tient, atât de sinele u, cât i de sinele celorlal i. Astfel, el sesizeaz din ce în ce mai clar c oamenii sunt diferi i, c se comport în mod diferit i, respectiv, c oamenii, fiind diferi i, pretind copiilor s se comporte în moduri diferite. Din diversitatea acestor moduri de comportament, copilul este nevoit, pentru a se men ine în interac iunile vitale lui, s imite comportamentul persoanei de care depinde cel mai mult, însu indu- i, astfel, primul comportament concret. În timp, copilul sesizeaz c oamenii se comport atât în func ie de felul lor de a fi, de sinele lor, cât i în func ie de ceea ce sunt - p rin i, fra i sau bunici; femei sau b rba i; copii, tineri, adul i sau vârstnici; agricultori, p stori sau negustori i multe altele - deci, în func ie de categoriile sociale de care apar in. i, cum aceste categorii constituie generaliz ri, copilul î i însu te, astfel, comportamentele abstracte specifice b rba ilor i femeilor, copiilor, tinerilor, adul ilor i b trânilor i ale altor categorii umane, deci, rolurile sociale specifice societ ii sale, precum i credin ele, valorile, normele, tradi iile i moravurile pe baza c rora acestea sunt posibile, devenind, prin sine, fiin social .

De i constituie un proces spontan, neinten ionat, menit s asigure continuitatea societ ii prin formarea cultural a genera iilor, inându-se cont c socializarea se realizeaz : prin expunerea selectiv

Ivan Shishkin - Pin pe nisip

tre copii a comportamentelor pozitive i, respectiv, prin escamotarea comportamentelor negative; prin implicarea i responsabilizarea treptat a copiilor în activit i consacrate social; prin recompensarea comportamentelor pozitive i, respectiv, sanc ionarea comportamentelor negative, înseamn c socializarea vizeaz , implicit, sensul valoric al societ ii. i, cum modelarea i, deci, comportarea conform cerin elor sociale, conferindu-i individului gratifica ii (mul umiri, elogii, prestigiu, promov ri), îi satisfac necesit ile, este clar c , prin jocul conformit ilor i al gratifica ii lor, individul „mu din momeala satisfacerii imediate i personale i este prins în cârligul socializ rii”, acest proces demonstrând c socializarea constituie „un proces prin care individul înva ceea ce trebuie s fac pentru ceilal i i ceea ce poate în mod legitim s a tepte de la ei”.

Deschis, astfel, c tre societate, copilul iese spre ceata prietenilor de joac (peers group), care creeaz copilului prilejul atât pentru cunoa terea primelor modele de comportament diferite de cele familiale, cât i pentru primele experien e de libertate, egalitate i spontaneitate. Prin toate acestea, copilul î i contureaz personalitatea i î i fundamenteaz statusul i, respectiv, î i con tientizeaz valoarea i î i prefigureaz destinul, fiind gata s ias spre lumea cea mare.

Ie ind în lume, individul este obligat de via sa i însu easc noi i noi roluri sociale, printre care acelea de elev, student, membru al unor cluburi sau cercuri, salariat, so i p rinte. Dar, rolurile, ca standarde sociale obiective, neputând fi modificate în mod subiectiv de individ, îl determin pe acesta sa i adapteze credin ele, valorile, normele, tradi iile, moravurile i modelele de comportament la cerinele lor, deci, s se socializeze în continuare. În esen , socializarea de la aceste stadii constând în însu irea de noi roluri sau în adaptarea rolurilor, presupune însu irea sau chiar elaborarea personal de modele de comportament. Aceasta este posibil , deoarece, atât situa iile de via cât i nevoia de a le r spunde repetându-se, individul dobânde te experien a i capa-citatea de a sesiza varia iile din comportamentul propriu i din comportamentul altora i, f când abstrac ie de diferen e, el generalizeaz asem rile, pe care le extrage i le integreaz în modele proprii de comportament.

Socializarea, depinzând atât de cerin ele societ ii, cât i de necesit ile i posibilit ile individului, se realizeaz în func ie de multitudinea combina iilor acestor trei factori. Astfel, indivizii, diferi i ca necesit i i posibilit i, vor avea chiar i în acela i mediu social experien e sociale diferite, care îi vor socializa în mod diferit, iar dac acela i individ sar afla în medii diferite, unde sar putea situa ca cel mai dotat sau ca cel mai pu in dotat, el ar fi socializat în moduri diferite.

Ca atare, indivizii, socializându-se în func ie de cerin ele generale ale societ ii, devin umani i, respectiv, în func ie de cerin ele specifice institu iilor fundamentale ale acesteia, precum educa ia, economia,

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

arta, medicina, guvernarea i religia, se particularizeaz ca tipuri umane, într-o tipologie ce, conform studiilor de psihologie a personalit ii, include: omul teoretic, preocupat de cunoa terea tiin ific ; omul economic, preocupat de bog ie; omul estetic, preocupat de art ; omul activist social, preocupat de ajutorarea semenilor; omul politic, preocupat de putere; omul religios, preocupat de transcenden .

De i aceste tipuri se reg sesc în toate societ ile civilizate, fiecare societate caracterizându-se, îns , prin anumite idealuri valorice - a a cum sunt rnicia trebii efectuate la timp, calitatea lucrului bine cut, ordinea stabil a vie ii publice, prosperitatea cert pe termen lung, spiritualitatea stilului de via , decen a modului de rela ionare, solidaritatea tr irii în comunitate -, pune accent pe tipul de personalitate care corespunde celui mai important ideal valoric, transformându-l în ideal de personalitate, a cum mai peste tot se tie c sunt „specialistul” pentru germani, „businessman”ul pentru americani, „gentleman”ul pentru englezi i „descurc re ul” pentru... români.

Astfel, cu cât cultura unei societ i este mai consistent , cu atât for a celui mai important ideal valoric al societ ii respective fiind mai intens , se subîn elege c cu atât mai clar i mai atractiv se contureaz idealul de personalitate i, deci, cu atât cre te ponderea membrilor care se încadreaz în cerin ele acestuia, fiind plauzibil c , în momentul în care ponderea acestora devine majoritar , atunci idealul de personalitate se instituie ca personalitate de tip na ional, ca fel de a fi al unei na ii, adic drept personalitate de baz .

Tocmai pentru c reprezint felul de a fi na ional, personalitatea de baz este apt s pun în eviden în mod unitar situa iile de interes na ional, adic to i membrii societ ii s le perceap i s le evalueze la fel i, respectiv, s asigure consensul emo ional i ac ional fa de acestea, adic to i s simt i s ac ioneze la fel, ceea ce înseamn , dup cum constat studiile sociologice, c „personalitatea de baz constituie acel tip de personalitate care exprim cel mai bine valorile esen iale ale culturii respective”.

Re inând c personalitatea de baz „exprim cel mai bine valorile esen iale ale unei culturi”, este logic c , dac într-o societate nu exist „valori esen iale” (a a cum este cazul societ ii române ti, românul nedând doi bani pe h rnicie, calitate, ordine, prosperitate, spiritualitate, decen i solidaritate), nu poate exista ideal valoric, acesta nu poate exista ideal de personalitate, iar f acesta, popula ia nu are cum s se modeleze unitar i, deci, nu poate exista nici personalitate de baz . i, din moment ce copiii, adolescen ii i tinerii normali din societ ile mature au în „ochii min ii” modelul de personalitate ce îl confer prin sine personalitatea de baz specific na iei lor, este plauzibil c fiecare copil, adolescent i tân r vor tânji s se modeleze în lumina acelui model, proces în urma c ruia personalit ile individuale vor constitui, în func ie de particularit ile native, „varia iuni pe aceea i tem ” ale modelului de personalitate respectiv. Astfel, este din nou logic c , dac într-o societate nu exist personalitate de baz , nu exist model de personalitate i deci, destinul personalit ilor individuale se va desf ura f s aib la baz vreun model. În societatea româneasc , de i majoritatea adul ilor care au copii se îngrijesc de formarea lor, totu i, din moment ce nu reu esc s îi formeze corespunz tor, înseamn c în rela ia de formare dintre p rin i i copii lipse te ceva, ceva apt s modeleze, acest ceva fiind modelul de personalitate, rin ii nefiind purt tori de model de personalitate pentru c nici ei nu au fost modela i. A adar, adul ii nefiind purt tori de model de personalitate - precum aceia care, ducându- i igara la gur , le spun copiilor c nu este bine s fumeze - nu au cum s i modeleze urma ii, devenind cert c ace tia î i parcurg copil ria, adolescen a i tinere ea f s aib la baz vreun model, adic în haos, haosul constituind focarul tuturor formelor de devian (trând vie,

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

vagabondaj, cer etorie, alcoolism, minciun , bârf , intrig , vulgaritate, insult , desfrânare, perversiuni) i de delincvent (prostitu ie, proxenetism, în el torie, corup ie, ho ie, tâlh rie, distrugeri, trafic de stupefiante, loviri, r piri, trafic de carne vie, viol, crim ). De aceea, în societatea româneasc , mai ales dup devastarea comunist a continuit ii istorice, nu se vede i nici nu se întrevede - moral, economic, ambiental vreun semn concludent de schimbare în bine, stagnarea fiind, deci, în oameni, ceea ce înseamn c românul a r mas blocat, dup cum el însu i se mândre te, la stadiul pretimpuriu de „bulangiu”. În orice societate, existen a valorilor determinând apari ia criteriilor de evaluare, este clar c , în societatea româneasc , neexistând valori semnificative, nu exist nici criterii de evaluare eficiente, motiv pentru care, pe de o parte, cultura româneasc a fost i este penetrat cam de tot ce s-a dovedit mai r u în lume, printre care corup ia turcogreco fanariot , vulgaritatea rrom ( ig neasc ) i, recent, consumul de droguri, iar pe de alt parte, în societatea româneasc nu s-a apreciat i nu se apreciaz absolut niciun fel de valori, deci nici oamenii de valoare. i, cum inclusiv societatea româneasc se ierarhizeaz permanent, este cert c , din moment ce oamenii de valoare au fost i sunt exclu i din ierarhie, în vârful acesteia au fost i sunt catapulta i, în explozii de admira ie, în special borfa ii în stil mare i anexele lor sexuale.

Toate acestea s-au agravat în condi iile trecerii de la modelul familial cu mul i copii la acela cu doar unu. Astfel, în cazul familiei cu mul i copii, ace tia, pentru a supravie ui, fiind constrân i de s cie preia din zbor modelele de personalitate ale p rin ilor i ale celor mai mari din jur, se modelau i, deci, se socializau înainte de vreme, devenind ap i s vie uiasc i s convie uiasc tot mai eficient. În cazul modelului familial cu un singur copil, îns , acesta - sufocat de excesul de ocrotire specific hiperprotej rii i de excesul de aten ii specific r sf ului - este atât de agasat de cei din jur, încât îi respinge reactiv, respingându-le, astfel, inclusiv modelele de personalitate. i, fiind plauzibil c , f modele de personalitate, copilul nu are cum se modeleze i, deci, s se formeze, este cert c el r mâne nesocializat i, astfel, inapt s vie uiasc i s convie uiasc eficient, victim denaturat a excesului nenatural de bine.

Astfel de indivizi, crescu i nesocializa i, r mân anomici (f norme), i, deci, comportamentul, în loc s le fie direc ionat ra ional de norme, le este împins ira ional de impulsii, în special de impulsiile de a distruge, acest tip de impulsii chinuind fiin a româneasc din fraged pruncie, copiii de români, în special cei ghiftui i i atât dospi i, cât i n uci i în fa a calculatoarelor, tabletelor sau telefoanelor mobile, fiind permanent porni i ca, în mân cu un b pe rol de sabie, s distrug mai ales ce este frumos, plante i obiecte ornamentale. De aceea, inclusiv s lile de clas i mobilierul colar sunt, chiar i imediat dup reparare sau schimbare, în stare jalnic . Cu astfel de oameni i din aceast stare se prefigureaz viitorul României.

Ivan Shishkin - Iarna

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Raluca NACLAD

Un studiu recuperator: Ion Marin Sadoveanu polimorfismul unui destin cultural

Ion Marin Sadoveanu - polimorfismul unui destin cultural se înscrie unui demers recuperator al personalit ilor culturale interbelice, a c ror oper este necesar s fie readus în actualitate, într-un dialog peste timp cu valori i idei suprimate de totalitarism.

Prin tot ceea ce a publicat pân în prezent, Camelia Suruianu demonstreaz c are un proiect amplu, care vizeaz recuperarea operei membrilor Mi rii Rugului Aprins: Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu, Vasile Voiculescu. Ca i în cazul altor membrii marcan i ai acestei mi ri, pentru realizarea acestui studiu întreprinde o dificil opera iune de investigare a arhivelor, redând imaginea unui intelectual prolific, de anvergur în perioada interbelic , ast zi aproape necunoscut. Ion Marin Sadoveanu este un nume vehiculat în prezent mai mult în spa iul teatrologiei, în calitatea sa de teoretician al teatrului românesc i de istoric al teatrului universal.

Valoarea studiului s u cu structur monografic st , în special, în publicarea inedit a am nuntelor biografice existente în Arhiva

Ion Marin Sadoveanu, aflat la Biblioteca Academiei Române, în readucerea la lumina tiparului a versurilor sale r spândite prin revistele ante sau interbelice, a unor sugestive fragmente din conferin ele i din interviurile sale radiofonice, ce dau m sura preocup rilor intelectuale ale unei epoci.

Autoarea este foarte atent la suferin ele i entuziasmele omului Ion Marin Sadoveanu, la schimbarea sa l untric dup ce devine parte a Rugului Aprins, neomi ând s fac trimitere la contextul complicat al societ ii române ti dup 1945, prin care se explic unele concesii f cute ideologiei comuniste, existente în opera sa.

Fiind solicitat de atribu iile importantelor func ii publice pe care le-a avut în România interbelic , dar i în România comunist , Ion Marin Sadoveanu a l sat neterminate valoroase proiecte intelectuale. Din întreaga sa oper , ast zi re inem drept scrieri de rezisten romanul Sfâr it de veac în Bucure ti i studiul de pionierat în cultura român ,

Dram i teatru religios în Evul Mediu, pe care Camelia Suruianu le prezint pe larg, întro manier accesibil , chiar cu tent de oralitate. De altfel, prezentarea biografiei se pierde în meandrele detaliilor de rudenie, ale conflictelor suflete ti, ale cancanurilor, observându-se o vie participare afectiv a autoarei la ceea ce istorise te despre cel care reprezint un model cultural. Toate acestea dovedesc inten ia Cameliei Suruianu de a-l face accesibil pe elitistul Ion Marin Sadoveanu unui public cititor cât mai larg, uneori, discursul s u c zând în didacticism.

Cu siguran , cei care îi vor citi povestea vie ii, în maniera în care o red Camelia Suruianu, vor fi tenta i s -i citeasc m car unul dintre romane i vor în elege mai bine lec ia c omul este supus vremurilor, contextele istoriei mari determinând alegerile istoriei mici, individuale. Salut m acest studiu monografic, u or de lecturat, care constituie, în egal m sur , un demers de informare dar i o lec ie despre via .

Ivan Shishkin - Seara în p dure

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Magdalena BR~TESCU (Israel)

pectato Din fotoliul s

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

rului

„Rigoletto” de Giuseppe Verdi la Staatsoper din Viena Montarea regizorului francez de origine libanez , Pierre Audi, pe scena Operei din Viena este original i bine realizat . Reu ita dramatic îi revine în bun m sur i scenografului austriac Christof Hetzer care a imaginat un decor arhitectonic turnant pe dou nivele. Etajul întâi, destinat evolu iei protagoni tilor, îi pune astfel în valoare. Corul masculin i figura ia feminin anim atmosfera performând pe scen la balul cu sfe nice aprinse, sau în adunarea conspirativ dinaintea pirii. Diferen ele de stare social a personajelor sunt eviden iate coloristic. Palatul ducelui în auriu str lucitor, casa bufonului Rigoletto i a asasinului Sparafucile în gri argintiu. Scenele dure - execu ia sau confesiunile dureroase ale Gildei - se petrec într-un spa iu dezolant, cu copaci desfrunzi i.

Rafinamentul costumelor Verei Riecheter i lighting design-ul lui Bernd Purkrabek, cu umbre supradimensionate triplate i feerice pete luminoase proiectate pe pere i, contribuie la des vâr irea actului scenic. Sublima muzic verdian sun excelent sub bagheta dirijorului Sasha Goetzel, în perfect sincronizare a orchestrei cu soli tii. De neuitat preludiul andante sostenuto cu insisten a pe nota do ca marc a blestemului. Dar mai ales deznod mântul tragic pe fundalul furtunii din actul III, tremolo-ul instrumentelor cu coarde, hiaturile fulgerelor urmate de interven ia sufl torilor, de tunete i sinistrele suspine ale corului. „Rigoletto” are numeroase arii i duete de o armonie fermec toare ce sus in perfect emo iile i sentimentele personajelor, dezv luie natura uman i explic desf urarea dramei. În scenele care se petrec la curtea ducelui, valsuri, polci i galopuri încânt toare desfat urechea spectatorului. Arii ca „La donna è mobile” (Femeia e schimb toare), „Caro nome” (Nume scump) sau „Bella figlia dell’amore” (Frumoas fiic a dragostei) sunt foarte

cunoscute publicului larg. Opera „Rigoletto” (1851), reprezentat în premier la Teatrul Fenice din Vene ia, formeaz împreun cu „Trubadurul” i „La Traviata” trilogia popular a lui Verdi. Libretul scris de Francesco Maria Piave este inspirat din piesa lui Victor Hugo intitulat „Regele petrece”. Aceast dram aducea pe scen via a desfrânat de la curtea regelui Francisc I, fapt care a displ cut atât criticii cât i publicului vremii. În „Rigoletto” îns , ac iunea a fost transferat la curtea ducelui de Mantova. Oare subiectul mai poate interesa publicul zilelor noastre? Mai e credibil? Dragostea p rinteasc i leg tura deosebit dintre tat i fiic , da! Dar o pasiune limite care conduce la sacrificiul de sine pare desuet . Azi nu se mai moare din dragoste! Totu i, cumplita dorin de r zbunare i blestemul care se împline te pân la urm ca o inconturnabil lovitur a soartei sunt, din p cate, mereu actuale... Personaje ca Rigoletto, un bufon cinic i lipsit de scrupule, care prime te o crunt pedeaps în final, ducele libertin care- i arog toate drepturile senioriale i chiar candida Gilda cedeaz seduc iei i se sacrific din iubire r mân de domeniul secolului trecut. Sparafucile, uciga ul cu simbrie pl tit de Rigoletto, se arat un profesionist deficitar întrucât Gilda, de i înjunghiat în locul ducelui, r mâne în via pentru a-i povesti tat lui u adev rul. Va muri din dragoste pentru a salva via a ducelui, de i avea dovada c o în eal cu Maddalena. În rolurile principale î i armonizeaz vocile trei mari soli ti.

Coreeanul Yosep Kang, un tenor talentat cu o voce superb st pânind perfect tehnica bel canto-ului, cânt irepro abil rolul ducelui. Soprana rus de origine t tar Aida Garifullina, o maestr a coloraturii, este întruchiparea delicatei i candidei Gilda, îndr gostit , sedus , sacrificat . Solista are un mod original de a executa acutele, cu glas sc zut, aproape de oapt , ceea ce aduce duio ie i emo ie muzical . Duetul Gilda - ducele de Mantova impresioneaz pân la lacrimi. Al turi de ace tia, în Rigoletto, baritonul italian Roberto Frontali î i dovede te cu adev rat m sura talentului în actele II i III. Am remarcat cvartetul din ultimul act în care fiecare personaj merge pe linia sa melodic . Seduc torul duce în fraze muzicale largi, Maddalena (Margarita Gritskova) în dublu staccato batjocoritor, iar Gilda i Rigoletto, înafara scenei, intervin cu pauze, ea ov ielnic , el furios. Excelentul bas italian Alessandro Guerzoni în rolul Sparafucile face un rol demn de eviden iere. Am asistat la un spectacol de neuitat ca montare i interpretare solistic !

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Virgil STAN

C[l[tori clandestini Lampa cu petrol atârnat de cuiul b tut în peretele casei lâng capul patului în care dormeau p rin ii, ardea cu flac mic , afumând sticla. Eu în patul al turat m pref ceam c dorm, s pot asculta discu ia lor. Mi s-a p rut c pun ceva la cale i c se fereau de mine. A a credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nou -zece ani în acea vreme. Ei oteau c a a erau înv i ranii s vorbeasc când intrau în pat, pe optite. Vorbele lor le deslu eam destul de greu.

Mi-am adus aminte, din cele auzite, c în timpul zilei când m jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petric , mai mic cu un an decât mine, l-am v zut pe tata tot c rând în bra e saci din pânz de cânep esut de mama la r zboi, spre magazia unde ineau bucatele (cerealele). Nu tiam ce are de gând s fac i nici nu am dat importan la ce f cea el prin magazie, fiind preocupat s nu-mi cad cercul din sârm , dac nu ne chema s inem de gura sacului eu pe o parte, Petric pe cealalt , cât el turna cu bani a în sac grâul luat din hambar. A înc rcat câ iva saci cu grâu i al i saci cu orz i cu porumb i i-a apropiat de u a magaziei, dup ce i-a legat la gur cu o sfoar groas din câl i de cânep sucit de bunica pe r sucitor.

Tata cultiva câ iva zeci de metri p tra i cu cânep i al ii cu in pentru nevoile gospod re ti. Când plantele ajungeau la maturitate le t ia cu secera, le lega în snopi i apoi b ga snopii în apa lacului din marginea comunei la topit, adic la putrezirea p ii lemnoase. Dup vreo dou pt mâni aducea acas snopii afla i în putrezire i începea prelucrarea lor prin meli are, adic prin trecerea printr-un dispozitiv format din dou scânduri b tute la capetele a doi ru i înfip i adânc în p mânt nu se mi te, printre care intra o alta scândur care rupea tulpinile ezate pe meli pân partea lemnoas se sf râma i se scutura, r mânând doar fibra. Atunci intra în ac iune bunica, mama tat lui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi i ascu ite, b tute unul lâng cel lalt la în ime egal într-o bucat de dulap, care sc mo a fuiorul. Am v zut mai târziu a a ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare i mai lung i se a eza un fachir cu spatele pe cuiele ascu ite.

Femeile spuneau c d cesc fuiorul. Urma torsul i esutul la zboi iarna, când nu aveau prea multe activit i prin curte. Din pânza din cânep realizat , mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in ceau tergare sau material pentru c i obi nuite sau de noapte.

Pe cele de noapte coseau cu fir de arnici diferite desene florale s fie cât mai frumoase, iar la gât ata au nururi cu ciucurei la capete.

Cum spuneam, m pref ceam c dorm s v d ce pun la cale i b trâni. A a le spuneam noi copii, cu toate c tata nu dep ea cincizeci de ani i mama patruzeci i cinci.

- La ce or zici c pleci? Îl întreb în oapt mama pe tata stând în pat mai mult pe întuneric, preg ti i pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind s nu se sting .

- P i zic pe la dou s fiu plecat. Pân ajung la Constan a dureaz drumul vreo patru ore i ceva cu c ru a. Sunt peste 35 de kilometri.

- Crezi c ai s reu ti s ob ii un pre bun? S nu ba i drumul de poman . Avem nevoie de bani, dar nici pe degeaba s ne d m agoniseala de un an nu putem. tii c a venit iar Ionel Beleaua - preceptorul, nu am pl tit d rile la prim rie. De fapt îl chema Ionel erban dar lumea îi spuneau Beleaua c îl considera o mare belea pe capul omului cu adunatul d rilor c tre Stat, din ce în ce mai împov toare.

- D -l în ceara m -sii c -i vom pl ti. De-aia merg tocmai la Constan a.

Sper s vând ceva i la un pre mai bun. Poate merge mai bine ca la obor la Mangalia. Ai v zut i tu. iganii vor s i ia munca mai pe degeaba dar vând tinichele lor cât nu face. Numai s te p leasc fi-lear mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu obid . În mintea mea s-a înfiripat imediat dorul de aventur . Ce-ar fi s merg i eu la Constan a? Nu am fost niciodat , a a c am s m strecor din pat f s observe p rin ii preocupa i cu preg tirile plec rii, m voi îmbr ca i ti peste gard s m atârn de inima c ru ei în spate pân voi ie i din sat. Odat gata planul stabilit, imediat am adormit dar aveam un somn iepure te, la primul zgomot s m pot trezi. Cum am sim it mi care prin camer i pe i b trâni p sind odaia, cum i eu o zbughii din pat. Am c utat repede în lada cu haine ceva mai ac rii, hainele pe care le îmbr cam de obicei când mergeam la biseric c de, ajungeam la ora i cu ele la sub ioar , pe u a din fa a casei m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc unde m piteam în S pt mâna Mare a Pa telui, s -mi m nânc ou le vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru aluatul de pâine sau co ul din nuiele de alun, cu ou de toate culorile, cum d deam iama prin ele când nu era atent la zdr niile mele. Doar nu era s a tept înc 2-3 zile pân venea Pa tele.

Ie it afar din cas , îmi z ream p rin ii în lumina lunii cum în lini tea nop ii c rau sacii de la magazie la c ru i îi înc rcau. Din când în când câte un câine buimac sp rgea acea t cere tainic a nop ii cu tratul lui r gu it. Caii erau înh ma i la c ru i forn iau sco ând aburi pe n ri. Cum m-am îmbr cat, m-am i ascuns dup cuptor s nu simt p rin ii i imediat ce tata a ie it pe poart cu c ru a, iar mama a închis-o la loc intrând în cas , pe aci i-e drumul, ti peste gardul de piatr i direct pe lemnul din spatele c ru ei care f ceau leg tura între ro ile din fa i cele din spate. Zdruncin turile pe glodul uli ei desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dac doream v d ora ul. Din când în când din cauz c m durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat v d c se z re te o mogâldea mi unând în urma noastr .

Am b nuit c este un câine i cât pe aci s sar în c ru de frica câinelui i s -mi deconspir prezen a. Am v zut c mogâldea a se gudura la picioarele mele i imediat am în eles c de fapt era Braica, c eaua familiei, care i ea s-a luat dup c ru ca i mine, f acordul st pânului.

Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului înc rcat. Peste pu in timp am dep it perimetrul comunei i cum am ie it la drum de câmp, tata a dat bice cailor s mearg la trap. Drumul era u or în pant , cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa i inul. Eu mai departe m ineam cu mânu ele prinse de fund toarea ru ei s nu cad de pe locul meu incomod. Braica i ea alerga în spatele meu leg nându- i coada vesel nevoie mare. Ne apropiam de satul Mo neni, la ase kilometri de comuna noastr , când a ie it luna dintre nori i tata a observat c nu este singur pornit la drum, ci înso it i de c elu . A oprit c ru a, s-a dat jos i cu biciul a încercat s alunge animalul, s -l întoarc din drum, dar de unde. C eaua se îndep rta câ iva metri i se oprea privindu-l cu ochii ei mari i întreb tori. Când tata se întorcea spre c ru revenea i ea în apropiere. A a m-a descoperit i pe mine ascuns lâng cai, tremurând în frigul dimine ii r coroase a sfâr itului de septembrie. Numai o asemenea surpriz nu i-ar fi do-

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rit. Înapoi nu avea cum s se mai întoarc . Mi-a tras câteva la fund i alte scatoalce dup ceaf , plus înjur turile de rigoare i m-a luat de o mân i de un picior i m-a aruncat în c ru peste sacii cu bucate.

Atunci nu a mai spus nimic nici c elu ei. A în eles c de fapt c elu a, o maidanez de talie mic , b at cu alb i negru, cu urechile cl uge i picioarele scurte, s-a luat mai mult dup mine decât dup atelaj. Ma acoperit cu o hain de a sa i tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de n du eal din cauza greut ii trase i a efortului depus.

Ajun i la gr dinile de la Zarguzon, în apropierea ora ului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cump i i-a ad pat, l sându-i s se mai odihneasc vreo jum tate de ceas. Tot mai erau vreo 20 de km pân la obor. Diminea a, când zorile au început s mijeasc de ziu , mam trezit i eu din somnul ce m-a furat în hurduc iala c ru ei. La ferestrele caselor pe lâng care treceam, a început s se aprind becurile.

Aici nu mai era ca la ar , iluminarea cu lampa cu petrol i fitil din bumbac. Prin cur i se auzeau câinii l trând, sim ind prezen a c elei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub c ru mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor, care se afla în centrul Constan ei, se luminase bine. Tata s-a orientat i a tras atelajul pe o strad unde mai erau i al i rani veni i cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A desh mat caii, i-a frecat bine cu un omoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face aprindere la pl mâni din cauz c erau uzi de transpira ie i apoi a pus z bl ul cu gr un e în cap tul oi tii m nânce pân v-a reu i el s vând ceva din sacii plini.

Din vârful c ru ei unde eram eu coco at se vedeau tiribombe viu colorate a teptând clien ii. Erau tot felul de corturi având pânza colorat în culori stridente, reprezentând scene de lupte t re ti, femei cu erpi atârna i de gât i multe desene de acest gen, unul mai grotesc decât altul. Undeva pe o construc ie metalic cilindric înalt de vreo 5-6 m i cu o platform în jurul ei la partea superioar , exista la intrare o reclam mare pe care scria ZIDUL MOR II având desenat un motociclist cum se urca pe pere ii metalici.

Diminea r coroas , dar cu cer senin la Constan a, g gie, misi i care tot cercetau pre ul la cereale, gur casc i mult lume cu sau f treab prin obor. Era duminic , zi de târg i mult lume sosit din toat regiunea. Tata mi-a spus pe un ton f echivoc.

- Tu- i ceara m -tii, poate dispari de aici, s te mai caut i prin furnicarul sta de lume.

Eu eram cu ochii numai pe tiribombe i pe intrarea de la „Zidul mor ii” unde se auzea o motociclet turat de scotea un fum i un zgomot de ziceai c nu-i numai una ci câteva. Curio ii dup ce pl teau biletul de 3 lei cât scria pe pancart , se înghesuiau pe marginea zidului de tabl . Curiozitatea mea nu avea margini. Cum s fac s v d i eu ce se întâmpl în interiorul cilindrului din tabl de aplaudau a a de tare spectatorii? Nu aveam curajul s -i spun tat lui c m-a duce i eu.

Soarele era urcat la vreo doua suli e cum o tot auzeam pe mama c zice când o întrebai cât este ora i a început s dogoreasc . Fiind prea cald acum dup frigul de diminea , am luat un sac gol i l-am întins lâng elu sub c ru unde m-am cuib rit i eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care m invita la mas . În afara pâinii i a buii de brânz de oaie din traist , s-a dus i a cump rat i zece mici de la un gr tar, plus o halb cu bere pentru el i o can cu braga pentru mine. Gândeam eu c dac tata face o asemenea risip , înseamn c a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în c ru erau mai mult de jum tate dintre saci vându i. Cum am fost martor la discu ia dintre rin i cu o noapte în urm , am îng imat i eu o întrebare nevinovat : - Ai vândut bine, t ticule?

- Cât s -i pl tim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc i pentru alte cheltuieli. Poate vând i restul.

- Tat , te rog, m la i i pe mine s m dau în tiribomb ? Nu m-am mai dat de când se monta la Turtoi aproape de Pa ti scrânciobul de-l învârtea cu calul i d deai un ou pe tur .

- Poate te r ce ti i nu mai tii s vii înapoi. i a a cred c o sesc pe m -ta moart de inim când o vedea c nici tu i nici c eaua nu sunte i acas . Sper s b nuiasc c ai plecat dup mine.

- Nu m r cesc, t ticule, c se vede „Zidul mor ii” i tiu unde

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

este c ru a noastr .

- Bine, ia un leu i ai grij ce faci, poate cazi din el.

- Nu cad c m-am mai dat i eram mai mic.

- Ai grij c de nu, pun joarda pe curul t u de nu te mai scap nimeni din mâna mea cât sunt de pornit pe tine.

Cum am primit leul, pe aci i-e drumul, direct la leag nele care se învârteau de zor. Norocul meu c pre ul era doar cincizeci de bani, deci puteam s m dau i în barc , un leag n sub form de barc ag at de o bar metalic i- i f ceai singur avânt. Cum am terminat cele dou ture i banii, am fugit direct la zidul mor ii s m strecor printre spectatori i s v d ce se întâmpl a a de interesant în interiorul cilindrului metalic. zând un cet ean mai vârstnic l-am rugat s m bage i pe mine. Pe pasarel era un afi pe care scria: „Copii sub 8 ani înso i de p rin i intrarea gratuit ”.

- Nene, m iei i pe mine?

- Dar cu cine e ti m i prichiciule aici? M lu el la întreb ri pe un ton mai r oit.

- Cu tata dar a r mas la c ru .

- P i nu ai mai mult de 8 ani? M descusu el înainte.

- Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vede i c sunt m runt? min ii eu cu senin tate, cu toate c eram clasa a treia. Eram foarte mic de statur pentru vârsta aceea.

- Bine dar s nu pleci de lâng mine, m aten iona el.

- Nu plec, nene.

Am ajuns la intrarea cilindrului de unde zgomotul f cut de motocicleta turat era asurzitor i fumul î i t ia respira ia din cauza mirosului puternic de benzin i ulei. Instala i sus pe podina din jurul cilindrului metalic, am v zut o motociclet normal f aripi de protec ie i un motociclist echipat într-un costum cum nu am mai v zut pe la ar , cu casc pe cap i ochelari mari din plastic pe ochi. Pasarela era plin de curio i printre care se mai z reau i alte capete de ânci ca mine. B rbatul echipat a a de caraghios cum mi se p rea mie, s-a urcat în eaua motocicletei sale i cu motorul turat începu s se învârteasc în jurul cilindrului metalic, când la un moment dat s-a urcat cu motocicleta pe perete i a început s se învârteasc cu vitez în jurul cilindrului. M-am speriat a a de tare de era s o tai la fug , nu cumva s ias din cilindru i s ne accidenteze. Nu s-a întâmplat a a. Dup câteva ture aproape de vârful cilindrului la mai pu in de un metru uneori de noi, a început coboare tot învârtindu-se pe pere ii metalici, pân a ajuns la baz unde a i oprit în aplauzele asisten ei înm rmurite de team i uimire.

Totul nu cred c a durat mai mult de cinci- ase minute. Abia a teptam ajung la c ru s -i povestesc tat lui meu ce am v zut. Bineîn eles iar m-am lipit de câteva înjur turi i una dup ceaf c nu l-am ascultat, dar ce mai conta? Am v zut zidul mor ii i aveam ce s povestesc prietenilor mei de joac . Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cump rase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi i vaci i alte cump turi necesare în cas dup indica iile mamei.

Urca i în c ru a acum goal , caii mergeau parc mai veseli. Erau mânca i i bine odihni i ca i noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o hait de câini s-a luat dup Braica noastr i aceasta speriat s-a repezit în fug pe o strad din apropiere îndep rtându-se de ru . Oricât a încercat tata s o readuc lâng c ru , aceasta nu a mai ap rut, a a c am plecat f ea spre cas . Eu plângeam de zor i tot m uitam s -mi v d c elu a revenind în spatele c ru ei. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns i noi acas . Când m-a v zut mama în ru lâng tata s-a f cut c nu-i sup rat , dar cum am coborât i am venit voios la ea s -i povestesc ce am v zut la obor, m-a luat de o mân i cu o joard g sit prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gur de arpe de durere. O asemenea b taie nu am mai mâncat pân atunci i nici dup aceea. Mi-a r mas bine întip rit în minte.

Poate dac nu m b tea a a de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestin la ora . Nu tiu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne tiind când i unde am disp rut.

Braica s-a întors acas dup vreo s pt mân , fl mând i jerpelit , ca un câine de pripas, dar dup câteva zile fiind bine hr nit i îngrijit ia revenit. Aceasta a fost prima mea aventur când am plecat într-o plimbare clandestin la ora .

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Petru BR{NE}TI (n. 29.07.1944) scut în loc. B ne ti, jud. Prahova. A lucrat ca subinginer constructor la Câmpina, în prezent fiind pensionar.

Este membru al Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu Quintus”, din Ploie ti i al Uniunii Epigrami tilor din România. A fost redactor- ef al revistei „Hatârul”. Scrie epigrame, rondeluri, proz umoristic , apare în publica ii de gen, a primit câteva premii pentru crea iile literare. Este inclus în peste 20 de volume colective de epigram .

Speran a mea Mileniul trei s-aduc , sper, Românilor un trai prosper i-n „blocul NATO” s intr m, -n blocul nostru înghe m.

Sc ri edilitare Printre micile sc ri Pentru care sunt blamat, E c vin pe trei c ri, Când e numai una-n sat.

tut -n cuie În vin e adev rul, Iar în p cat e m rul, În p ri ciripitul, În pensie sf itul.

Dragoste curat Ea, de la prima întâlnire, Vrea o dovad de iubire, Iar el, topit de dragul ei, I-a dat vreo zece mii (de lei).

Eficacitate Eu tiu c-ai s m -n eli de mâine i fi’ndc n-avem bani de pâine, Te rog s -ncepi de-acuma treaba, Dar pe dolari, nu pe degeaba.

Infractorul Tipul c-o escrocherie Prins din pur întâmplare, Ce e dus la pu rie Pentru specializare.

W.C. privat De m ajut providen a nu m -nghit concuren a, Îmi mai r mâne numai riscul m înghit lacom fiscul.

Cristinia MESEA-ULMEANU (07.11.1928 - 07.08.2011) scut în com. M ce u de Jos, jud. Dolj. A absolvit Liceul Elena Cuza i coala Tehnic CFR, ambele la Craiova, s-a specializat în calculatoare i a lucrat la Centrul de Calcul al Regionalei CFR Craiova, pân la pensionare. A fost membr a Cenaclului Literar Orizont CFR Craiova, membr fondatoare a Cenaclului Umoristic C.S.Nicol escu-Plop or Craiova, membr a Cenaclului Epigrami tilor Alexandru Clenciu C lim ne ti i a Uniunii Epigrami tilor din România. Poet , prozatoare, epigramist , a publicat: Secunde în Eden (1997) i un roman. Este inclus în 15 volume colective de epigram .

Precizie E de-ajuns doar o scânteie, Gura lumii s-o încingi, Dar aprins de-o femeie, Nici cu Dun rea n-o stingi.

De familie Îl l murea a lui so ie i-n acest sens punea accent, Cât e de s ritor, s tie…

Vecinul de apartament.

Epilog Când morala se reclam Nu ca vorb de prisos, Epigrama e o lam ...

Care rade pân’ la os.

Surpriz Se lipi, f r’ de remediu, De-o duduie platinat ; Nici nu termin concediu’ i afl c va fi tat .

Reciprocitate Num rul de telefon Când i-l ceru M linii, Ea, revine pe alt ton: „Vreau i eu pe al ma inii”!

Unui tân r E, în felul lui, un tip Nef cut pentru model. munceasc , nu e chip, Numai chipul e de el!

Amintiri, amintiri... „Frumoasa mea de alt dat ” Îmi scrii, amice, pe album; tii c -s tare indignat Fi’ndc mi-o spui abia-acum.

Un ef exigent zând c nu vrea s munceasc (Fiindu-i frig, sau c e var ), El hot rî s-o pedepseasc i o lu ca secretar !

Menirea criticii A spune adev ru-n fa E-o sarcin pentru oricare, Un ajutor concret în via Chiar dac adev rul doare!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Seduc ie Ne tot l m mereu sedu i De cei ce umbl cu m nu i, Uitând c ei le folosesc, -i protejeze când lovesc.

Fra i întru credin Pe când eram îndr gostit lulea, Eu i-am jurat credin , draga mea, Abia-apoi, malefic fiin , Ai spus c ai mul i fra i întru credin .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VIII, nr. 7(83)/2017

Florin M~CE{ANU

IVAN IVAN SHISHKIN SHISHKIN Moscova (1882), Nijni Novgorod (1896) etc.

De inând cas în satul Vyra, la sud de Sankt Petersburg, î i amenajeaz un atelier realizând aici i în împrejurimi multe dintre lucr rile sale. În decursul celor 40 de ani de carier , Shishkin a reu it s imortalizeze land afturile Rusiei, atât de dragi lui, nu doar în valoroasele picturi, dar i în grafic , fiind considerat un adev rat maestru al desenului i gravurii.

Acestea din urm au avut aceea i evolu ie ascensiv ca i pictura. A început s deseneze înc din copil rie i aceast pasiune l-a însotit pe parcursul întregii vie i. Desenul era pentru el o modalitate de a studia natura.

A fost numit de contemporanii s i „Titanul p durii”, „B trânul pin”, „Stejarul singuratic”, calificative pe care le-a meritat pe deplin, sau nu a existat altcineva care s redea durea cu toat bog ia ei, atât de realist i cu atâta sinceritate i dragoste. Desenele i picturile sale reprezint adev rate modele de virtuozitate în reprezentarea naturii. Mare parte dintre lucr rile sale se reg sesc în Muzeul Rus din Sankt Petersburg i la Galeria Tretiacov din Moscova.

Moare subit pe data de 20 martie 1898, pe când st tea a ezat în fa a evaletului. A fost înmormântat în Cimitirul Tijvin la Mân stirea Aleksandr Nevski din Sankt Petersburg.

Ivan Shishkin - Autoportret Ivan Shishkin s-a n scut într-o veche familie rus , la data de 25 ianuarie 1832, în ora ul Yelabuga din regiunea Vyatka. La vârsta de 12 ani, tat l s u, de profesie comerciant, îl trimite s studieze la gimnaziul din Kazan, pe care-l abandoneaz în 1856 pentru a se înscrie la coala de pictur , sculptur i arhitectur din Moscova.

La terminarea acesteia, este admis la Academia Imperial de Arte din Sankt Petersburg, unde de asemenea câ tig medalia de aur ob inând o burs pentru a studia în Europa. Pleac , a adar, în Elvetia i Germania continuându- i studiile în Zurich, Dresda i apoi la Academia Belle Artes din Dusseldorf.

La întoarcerea în Sankt Petersburg, este admis membru al Societ tii Ruse de Acuaristic i, cinci ani mai târziu, membru al Academiei Imperiale de Arte, unde va ocupa catedra de pictur din 1873 i pân la moarte.

Concomitent, Shishkin conduce i atelierul de pictur al Scolii Superioare de Art din Sankt Petersburg. Lucr rile sale, având teme forestiere, câ tig notorietate participând la numeroase expozi ii, printre care la cele organizate de Academia Imperial de Art , la Paris, în anii 1867 i 1878, Viena (1873),

Ivan Shishkin - Vârfuri de p dure