Constelatii diamantine nr. 8 (84) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 8 (84) August 2017

Semneaz : Maria Antohi Angela Burtea Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Ionu Copil Gelu Drago Doina Dr gu Niculae Grosu Gheorghe Gur u Marian Hotca Dumitru Ichim Marin Ifrim Elena Andreea Ion Ion Ionescu-Quintus Boris Marian Mehr Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Octavian Mihalcea Constantin Miu Olimpia Mure an Janet Nic tefania Oproescu Din Petre George Petrovai Helene Plitsch Petrache Plopeanu Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Melania Rusu Caragioiu Paul Sârbu Anca Sîrghie Florentin Smarandache Camelia Suruianu Titina Nica ene

Kazimir Malevici - Câmpie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , ara Covorului Fermecat ...pp.3,4 Janet Nic , Minuni duale ...............................p.5 Ionel Popa, Liviu Rebreanu - Metropole ..pp.6-8 Octavian Mihalcea, Poeme ..............................p.9 Iulian Chivu, Despre sindromul scenaritei geopolitice .................................................pp.10,11 Livia Ciuperc , Datoria de a nu uita! .........p.11 Ion Popescu-Br diceni, Noua poezie a lui Ion Horea .........................................................pp.12,13 Traian Vasilc u, Poeme ................................p.14 George Petrovai, Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent (II) ...............pp.15-17 Constantin Miu, Problematica mor ii în poemele “Mortua est” i “Moartea lui Fulger” ......................................................................pp.18,19 Gelu Drago , Poeme .......................................p.19 Maria Antohi, O carte deschis ... ..........pp.20,21 Titina Nica ene, Poeme ..............................p.22 Mihai Caba, ne amintim mereu i mereu de storel! ....................................................pp.23,24 Galina Martea, Iurie Colesnic - scriitorul i istoricul literar de mare pre din Basarabia ......................................................................pp.25,26 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.26 Paul Sârbu, Poeme .........................................p.27 Ionu Copil, Leurus, g inu e americane i flori de piersic ...................................................pp.28-31 Petrache Plopeanu, “Cheile” multiple ale romanului “Tab ra damna ilor” .........pp.32-34 Marin Ifrim, Pensia româneasc i lag rul de exterminare modern ........................................p.34 Din Petre, Al. Florin ene - Veni i privighetoarea cânt ...! .........................pp.35-37 Daniel Marian, De la necuprinsele taine la me te ugul literelor aranjate în alfabetul sufletului ...........................................................p.38 tefania Oproescu, Despre caligrafie i grafologie .........................................................p.39 Olimpia Mure an, Milian Oros sau “Radiografia clipei” ......................................p.40 Dumitru Ichim, Psalmi ...................................p.41 Elena Andreea Ion, Poeme .............................p.42 Helene Plitsch, ... i a fost s rb toare ...pp.43,44 Boris Marian Mehr, Ion Înapoi ...................p.44 Marian Hotca, Poeme .....................................p.45 Florentin Smarandache, La Universitatea din Ibadan .......................................................pp.46,47 Angela Burtea, O c torie oreversibil ...p.47 Anca Sîrghie, În Canada, un eveniment românesc unic într-un col de rai unic ........pp.48-50 Melania Rusu Caragioiu, Poezii-Partituri muzicale, Discuri .....................................pp.51,52 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Comuniuni adverse .................................pp.53,54 Camelia Suruianu, Omul i clepsidra sa ..pp.55-57 Ion Ionescu-Quintus, Gheorghe Gur u, Constela ii epigramatice ...............................p.58 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..pp.59,60

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Kazimir Malevici

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

|ara Covorului Fermecat Primind volumul „Povestiri persane” (Ed. Printech, 2017), de la dl. Ion P tra cu, în vara aceasta torid (pe 27 iulie 2017), m-am bucurat foarte mult i imediat m-am a ternut pe citit, fiind impresionat i fascinat de cultura oriental . (În august 2015, primisem „Popas în China”.)

Cartea „Povestiri persane” a fost scris în urma unui periplu prin lumea de basm a Orientului, acolo unde „s-au pl dit cele mai vechi i mai remarcabile civiliza ii ale omenirii”. Dl. Ion P tra cu recunoa te c în scrierile sale intervine elementul subiectiv, deoarece mai mult de jum tate din misiunile sale diplomatice în str in tate (a activat 40 de ani în politica extern a României) s-au desf urat în Orientul Îndep rtat sau Apropiat (China, Egipt i Siria) sau la por ile Orientului (Cipru i Grecia). Dar mai important a fost sensul profund, de sorginte oriental , al dictonului persan: „Parfumul se apreciaz dup miros, nu dup cuvintele celui care-l vinde”; deci, cu alte cuvinte, autorul a plecat într-o c torie fascinant pentru a savura acel parfum suav. mai amintim faptul c dl. Ion P tra cu, dup ce a ie it la pensie, i-a descoperit o pl cere i o datorie (nobil , zic eu) de a scrie

despre ce a v zut i ce a sim it, dar împins i de cutumele chineze ti, i anume c diploma ii chinezi, dup pensionare, aveau „datoria s lase în scris imagini i impresii de prin rile unde au reprezentat China”. În prefa a c ii, Cristian Teodorescu, ambasador al României la Teheran (1994-1999 i 2006-2016), remarc faptul c volumul este „o lucrare impresionant prin documentare i cunoa tere aprofundat despre Iran, o ar în care înv ii - inventatori, artizani, poe i i filosofi - au fost dintotdeauna i sunt i azi la mare cinste”.

Persia s-a aflat, de-a lungul mileniilor, la intersec ia celor mai mari civiliza ii ale omenirii. Per ii au dat na tere unuia dintre cele mai m re e imperii din istorie. Spre deosebire de alte imperii, cel persan a mers întotdeauna pe principiul toleran ei i pe respectarea culturii i religiei popoarelor anexate, imperiul fiind, în fond, o federa ie de 23 de na iuni, care se bucurau de identitate na ional i libertate cultural . Persia a fost un imperiu cuceritor, dar i una dintre cele mai glorioase i mai îng duitoare civiliza ii ale Antichit ii.

Imperiul persan n-a fost doar o str lucire efemer . Fondat la mijlocul secolului al VIlea î.Hr., în urma cuceririlor impresionante ale lui Cyrus cel Mare, care a transformat Persia, în numai trei decenii, în cel mai vast i puternic imperiu al Orientului, el a d inuit, a prosperat i a înflorit timp de 200 de ani, fiind unul dintre cele mai mari i mai longevive imperii din istoria omenirii, având, la un moment dat, peste opt milioane de km2, înglobând 23 de na iuni diferite, care reprezentau împreun cam 44% din popula ia lumii. Se spune c , spre deosebire de Imperiul Roman sau cel britanic, structura realizat de acest rege ahemenid este prima din istoria lumii antice care respecta tradi iile cultural-religioase ale popoarelor cucerite.

Cirus cel Mare a creat un set de principii, cunoscut sub numele de „Cilindrul lui Cirus”, unde el proclama desfiin area sclaviei, egalitatea religioas i etnic , respectarea tradiiilor popoarelor supuse i interzicerea orirei forme de oprimare.

Imperiul persan a fost creat pe baz de

cuceriri, dar în compara ie cu alte imperii, Marele Imperiu Persan era pacifist prin natura sa.

Mo tenitor al acestei fabuloase civiliza ii este Iranul de ast zi, respectiv Republica Islamic Iran (din 1979), o ar care a p strat cu evlavie civiliza ia vechii Persii, dar fiind în acela i timp animat de un progres continuu, prin „h rnicie i disciplin ”. În ciuda unui embargou interna ional prelungit, în Iranul de azi e ti fascinat de „oraele-gr din ”, de acea „suprafa arabil , de numai 12,07%, lucrat pân la ultimul centimetru p trat”, de „infrastructura excelent ”, de „grija deosebit pentru siturile arheologice”, de „cur enia general ”, de „bog ia pie elor”, întreaga ar comportându-se ca „un stup de albine”.

Ast zi, Iranul este perceput de lumea interna ional altfel decât este el în realitate, i acest lucru se întâmpl pentru c mul i oameni judec Iranul dup ce s-a întâmplat în ultimii treizeci i ceva de ani. Adesea, iranienii spun, cu durere: „noi suntem iranieni, nu arabi” sau „noi nu suntem ca vecinii no tri”.

Când am deschis cartea „Povestiri persane”, imediat mi-a venit în minte fascinanta poveste a eherazadei din „O mie i una de nop i”, una dintre cele mai frumoase colec ii de pove ti orientale transmise lumii europene. Numele arab al acestei colec ii de pove ti este „Halima” i semnific „generozitate”, „gentile e”, dar i „povestire cu peripe ii, încurc turi, confuzii, z ceal etc.”. mai amintim c povestea eherazadei a avut o mare influen asupra crea iei artistice universale. La noi în ar , colec ia de povestiri populare „Halima” a fost tradus înc din a doua jum tate a secolului al XVIII-lea i începutul secolului al XIX-lea.

Printre al i remarcabili oameni de cultur români (amintim aici pe Dimitrie Cantemir, pe Mihail Sadoveanu, cu „Divanul persan”, pe Martha Bibescu etc.), Eminescu a fost atras de splendorile Orientului, pe care le transmite cu o deosebit sensibilitate în poemul „În utarea eherazadei” Un alt rege important al per ilor a fost Darius I cel Mare (începând cu anul 518 î.Hr.),

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiul lui Hystaspes, despre care vorbe te i Eminescu în „Scrisoarea a III-a” (Dariu al lui Istaspe). În perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii i al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast i cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu.

O legend spune c , în lupta lui de domina ie i de expansiune, Darius, autointitulat Regele Regilor, a trimis regelui sci ilor o soma ie prin care cerea „p mânt i ap ”, ceea ce în simbolistica persan însemna supunere.

Regele scit i-a trimis un mesaj, ca r spuns, ce con inea ni te desene: o pas re, un oarece, o broasc , 5 s ge i i un plug. Din prima lm cire, Darius a în eles c sci ii sunt de acord s i se supun , dar la a doua t lm cire s-a cutremurat i i-a retras imediat armata.

Regele scit îl amenin a astfel: „Dac nu v ve i în a în v zduh ca pas rea, nu v ve i ascunde sub p mânt ca oarecele, sau în ap ca broasca, atunci nu ve i sc pa de s ge ile noastre, c ci noi, sci ii, suntem st pâni (plugari) în aceast ar ”. Este evident c Eminescu avea cuno tin despre simbolistica persan a „p mântului i a apei” când spune, în Scrisoarea a III-a: „Împ ra i pe care lumea nu putea s -i mai încap / Au venit i-n ara noastr de-au cerut p mânt i ap ”.

Interesant este i povestea care spune cum a ajuns rege Darius. Erau mai mul i pretenden i la tron, printre care i Darius. Ace tia au hot rât s lase alegerea în seama cailor lor: va deveni rege cel al c rui cal va necheza primul în diminea a urm toare. Aici, Darius a tri at. El i-a instruit gr jdarul ca „s i duc mâna pe la partea f toare a unei iepe”, iar la momentul potrivit „s-o dea pe la botul calului” s u. Astfel, calul sim ind chemarea, a nechezat i în felul acesta a ajuns Darius rege.

Epoca în care Darius a domnit a fost cea mai înfloritoare din toat istoria Imperiului persan: s-au construit drumuri i c i de comunica ie, comer ul, agricultura, arta i cultura s-au dezvoltat, organizarea armatei s-a recl dit pe baze noi, s-au înfiin at oficii po tale, considerate unicat în acea perioad , a avut loc reforma sistemului monetar etc. A r mas celebr , în istorie, marea cale de comunica ie numit „Calea Regal ” (lung de 2.680 km), din India pân la Marea Mediteran , care asigura transportul rapid în vastul imperiu, aducând practic Asia Central mai aproape de Europa.

Cel mai bogat i mai frumos ora , „perl arhitectonic a antichit ii”, a fost Persepolis, una dintre cele cinci capitale principale ale regilor ahemenizi. Dac apogeul acestui ora este legat de numele lui Darius cel Mare, finalul îl are drept protagonist pe Darius III (fiul lui Xerxes, la rândul lui fiul lui Darius), când vastul conglomerat de na iuni „începe

dea semne de oboseal ”. Alexandru, regele macedonean, care urcase pe tron în acela i timp cu Darius III, în anul 336 î.H., i c ruia Oracolul de la Delfi îi prezisese c avea de îndeplinit o misiune de inspira ie divin , începuse s devin o amenin are tot mai periculoas pentru Imperiul persan. Asigurat i de tradi ionala zical c cel care va desface nodul gordian (el l-a t iat cu sabia) va st pâni Lumea, Alexandru porne te s cucereasc Asia, cu prioritate Imperiul Persan.

Dup confruntarea de la Guagamela (331 î.H), apreciat de unii istorici drept „una dintre b liile decisive din istoria omenirii” i c „soarta a concentrat evenimente cât pentru un veac de existen ”, armata lui Alexandru a ie it înving toare, Darius III însu i c zând pe câmpul de lupt . Legenda spune c Alexandru îl acoper pe Darius III cu propria-i „mantie de purpur regal ” i îl transport la mormântul str bunilor s i.

Acesta a fost ultimul capitol din istoria marelui Imperiu Persan. A avut loc jefuirea oraului Persepolis, Alexandru fiind cel care arunc prima tor , ce „avea s transforme cel mai frumos i bogat ora al lumii în cel mai mizer posibil”.

Renumitul poet persan Ferdousi spunea Alexandru ar fi fost un „prin persan adoptat de regele macedonean Filip II”.

Alexandru cel Mare, dup ce a supus complet Persia, i-a adoptat practicile culturale i administrative, s-a c torit cu o persan (Roxana) i le-a poruncit solda ilor s i s i ia so ii persane. În doar 13 ani, Alexandru a creat un imperiu care se întindea „din Europa i Egipt, pân la grani ele Chinei” i intra în istoria omenirii ca unul dintre cei mai mari strategi i conduc tori militari. A murit la 33 de ani.

Cultura i civiliza ia persan au supravieuit, cu specificul lor, peste milenii, aducând contribu ii substan iale la dezvoltarea ingineriei, matematicii, medicinii, filosofiei i tiin elor naturii. Filosoful arab Ibn Khaldun spunea, prin secolul al XIV-lea, c „cei mai mul i înv i musulmani, atât din tiin ele religioase, cât i din cele laice, erau persani”.

Din pleiada de oameni de tiin persani amintim pe: Muhammad al Khawarizmi (care s-a n scut chiar pe legendarul Drum al M siii, la Khorassan), Al-Biruni, Zakariya Razi, Avicenna i Omar Khayyam; to i „veritabili enciclopedi ti”, care cuno teau tot ceea ce se scrisese pân la ei, în vaste domenii.

Omar Khayyam, cunoscut, în Europa, mai ales ca poet, dup traducerea unor catrene (rubaiate) de un scriitor englez, a avut remarcabile contribu ii în matematic , astronomie, geografie, mineralogie, impunânduse ca unul dintre cei mai mari matematicieni i astronomi ai Epocii de Aur islamice.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Avicenna a fost unul dintre marii medici ai Evului Mediu, unul dintre cele mai impresionante genii din istoria umanit ii. Printre altele, el a scris „Cartea vindec rii sufletului”, considerat o lucrare de referin în privin a cuno tin elor medicale. Avicenna a diagnosticat „boala dragostei”, pornind de la cazul unui prin persan, pentru care to i medicii se declaraser neputincio i. Ocupându-se i el de acest caz, a observat c pulsul tân rului prin se accelera doar la auzul numelui iubitei sale. Atunci Avicenna a pus diagnosticul i a prescris remediul: „unirea suferindului cu iubita”. În ceea ce prive te literatura persan , aceasta, în mare parte are la baz mituri i legende, basme, maxime i proverbe, care sau dovedit a fi „calea cea mai subtil i eficient pentru p strarea identit ii culturale”.

Nu trebuie uita i marii poe i persani Saadi i Hafez, care, împreun cu Ferdousi, formeaz „trinitatea de aur” a literaturii clasice persane.

De remarcat c întreaga oper a poe ilor persani se reg se te sub forma unor culegeri complete, cunoscute în literaturile orientale sub numele de „Divan”. Saadi, Hafez, Omar Khayyam i Rummy fac parte din panteonul iranienilor, fiind unii dintre cei mai iubi i scriitorii ai lor i „venera i ca adev ra i sfin i”.

Orice iranian este în m sur s recite poezii întregi din operele lor.

Religia persan dominant în timpul ahemenzilor, pân la sosirea arabilor, era Zoroastrismul, care î i datoreaz numele de la profetul Zoroaster/Zoroastru sau Zarathustra, n scut undeva în Media sau Afghanistan, înainte de sec. al VII-lea î.H. Nucleul gândirii zoroastriene poate fi rezumat în trei principii: gândul drept, vorbire dreapt , ac iune dreapt . În afar de arhitectur , peisagistica gr dinilor, sculptur , construc ii sau literatur , Persia, ara de origine a covorului fermecat, se distinge i prin arta covoarelor, a covoarelor persane, a c ror istorie se confund cu cea a ri. În Iranul zilelor noastre, a vizita un magazin de covoare este un act de cultur , nu de schopping. La iranieni, covorul nu este numai un produs artistic, ci i unul profund religios, conceput ca „un spa iu sacru, cu un câmp central rezervat universului i divinit ii, protejat de elementele terestre de pe margini”.

Cu cele cinci vechi capitale ale Imperiului Persan (Shiraz, Persepolis, Pasargad, Ishafan, Teheran), Iranul r mâne o ar a misterelor, a monumentelor unicat, care p streaz un aer al uneia dintre cele mai vechi civiliza ii ale lumii, a pove tilor eherazadei, a covorului fermecat, a l mpii lui Aladin, o ar cu bogate resurse materiale i umane (o popula ie de peste 79 de milioane de locuitori).

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Janet NIC~

MINUNI DUALE

Kazimir Malevici -

ietorul de

lumina inteligen ei, penicilina paradoxului vaccineaz toate soiurile de putregai. Mii de cuvinte ale limbii române devin, pentru o clip , „clipa cea repede”, personajele principale ale mir rii, dând de du , asemenea lui Hamlet, „a fi-ul” sau „a nu fi-ul” în elepciunii lor. Sunt experimentate, pe rând, toate imposibilit ile posibile, toate absurdit ile normale, toate infinit ile finite, toate universaliile particulare. Volumul „Distihuri paradoxiste” este o farmacie de pastile inteligente, oferite gratis celor dornici de nemurirea din spatele banalului. Fiecare cuvânt declan eaz câmpuri magnetice, distihuri nucleare. Cum cei patru evangheli ti erau trei, Luca i Matei, tot a a, la Florin Smarandache, re eta prevede tratament de trei ori pe zi, diminea a i seara. Curând, licuricii cu din i de lapte devin incendii. Idealul e „s cuprinzi/ nem rginirea”, idiotul e „competent/ în incompeten a sa”, democra ia nu-i altceva decât „s interzicem/ interzisul”, mascarada e când „politica se schimb mereu/ dar r mâne aceea i”, eroismul e o „moarte/ nemuritoare”. Cer etorul „caut / ce n-a pirdut”, barbarii „edific / ruine”; prezen a e „absen a absen elor”; sfântul, „din p cate/ nu e p tos”.

De i mignone, poemele declan eaz st ri majore: sarcasmul (un regizor „a f cut atâtea filme proaste/ c-ar fi p cat ca s -l rateze i pe acesta”); absurdul („cartea s-a vândut/ înainte de a fi publicat ”); perplexitatea („v prezint o doin / pe care n-o cunosc”); nedumerirea („Cât de liber / este presa liber ?”) Florentin Smarandache este surdul care aude, orbul care vede, tirbul înarmat pân -n din i, ologul iute de picior, într-un cuvânt, paradoxul întruchipat, omul care, zând i de-andoaselea, v zând i nev zutul, vede perfect. Dibuind partea în întreg, întregul în parte, poetul inventeaz bucuria de a reu i, reu ita de a se bucura în r gazul mundan pe care ni-l ofer Dumnezeu, extra-mundanul. Fulger tor, lumânarea devine far, iar nuan a, continent: mulatrul este „un negru/ mai alb”, iganul e „un alb/ mai negru”, tomatele, „ro ii/ verzi”, muzeul, „trecut/ prezent”, pacea „r zboi împotriva/ r zboiului”.

Grenade de buzunar, distihurile smarandachiene nu ucid, ci dau brânci mentalului a ipit.

De un sfert de secol de când Florentin Smarandache bate moned , paradoxismul însu i este, în spiritul distihurilor, „o avangard / ajuns tradi ional ”. lemne

Distihuri paradoxiste, University of New Mexico Galup Campus Electronic Publishing, 1998

Florin Smarandache este Domnul Experiment, un Edison în c lduri. Î i pune licoarea - paradoxul în cupe de câte versuri vrea domnia sa, de data aceasta, în ce cu e de dou versuri. Minuni duale, poemele stau cop cel. Privite de aproape i de departe, aceste versuri nu par versuri, ci defini ii ale unor cuvinte împ ienjenite de abuziva negur a uzului.

A ap rut, astfel, primul dic ionar de vorbe bolnave îns to ite prin acupunctur paradoxist .

Cet enii planetei n-au decât s vin sub umbrela noului panaceu, dac vor s scape de febra tifoid a melancoliei i a bunului-sim înc tu at. Ochiul medical ( i medicinal) al poetului vede râma ( i rima) la cinci metri sub coaja obi nuin ei, o scoate, o pune în zâmboc i prinde juve i blaza i pe care îi alfabetizeaz . Se cotrob ie prin toate cotloanele culturii, se scutur z velci, se vopsesc zi de oale, se v ruie, se pomoste te, totul se aduce la

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Ionel POPA

Liviu Rebreanu METROPOLE - problematic Conform aparatului critic întocmit de Niculae Gheran (Liviu Rebreanu, Opere 15, 1991), la apari ie în 1931, volumul Metropole a fost i n-a fost apreciat la importan a i valoarea lui; recenziile au fost mai mult de complezen fa de autorul lui Ion i durea spânzura ilor, iar în perioada comunist a fost îngropat în uitare.

Rândurile de fa , gândite mai demult, se dovedesc întemeiate i prin faptul c au trecut i prin mintea altora: „Interesul Metropolelor este c utarea în paginile lor a romancierului Liviu Rebreanu. În descrierea unui pasgiu sau a unei situa ii, Liviu Rebreanu apare viguros i realist, creând via cu minunat me te ug, a a ca în Ion sau durea spânzura ilor. Exerci iul de c utare i descoperire a romancierului în materialul de nota ii i impresii noi este de un deosebit interes” (Octav ulu iu, apud N. Gheran, note i comentarii în Liviu Rebreau, Opere 15, p.443).

Dac Cred este arta poetic a romancierului, Itinerariu ( prefa a autorului) este arta poetic a c torului Rebreanu.

Din Itinerariu (prefa a autorului) afl m c însemn rile de c torie prin cele trei metropole europene ( Berlin - 1926; Roma - 1927; Paris - 1927) „rezum prin întâmpl ri m runte, zvârcolirile mari ale sufletului omenesc, într-un anume moment i numai pentru acel moment” (Liviu Rebreanu, Opere 15, p.13 - toate citatele trimit la aceast edi ie).

Kazimir Malevici - Meri în floare

Momentul invocat este doar la câtva ani de la Primul R zboi Mondial. torul Rebreanu surprinde omul postbelic cu gândurile, speran ele i activit ile sale, natura (peisajul i a ez rile umane) interesându-l doar în „m sura în care ar putea explica taina omului”. Prin urmare , pentru Rebreanu „Natura în sine nu e nici frumoas , nici urât , nici car interesant . Numai sufletul omului îi împrumut via . Cultul naturii e o n scocire or eneasc , destul de recent . Cei vechi se mul umeau s divinizeze natura în ce li se p rea respectabil sau util.

Chiar azi adev ratul fiu al naturii, ranul numai în fa a p mântului de cultur se închin . În vreme ce excursioni tii târgove i se extaziaz înaintea unor stânci ple uve, vizitiul de la ar ofteaz cu melancolie: «Ce folos, dac nici iarba nu cre te»” (p. 11). O astfel de opinie numai un realist-expresionist, cum este romancierul nostru, putea avea. În opera rebrenian , deci i aceste note de c torie, nu g sim tablouri de natur (descrieri de peisaje). Asta nu înseamn c lipse te elementul natur , numai c acesta prime te alte func ionalitate i alte semnifica ii decât cele de „frumos”, „pitoresc”, „exotic”, „liricsentimental”. Rebreanu mai noteaz un aspect, demn de re inut: „C torul român vede în general în culori trandafirii tot ce e str in i în negru tot ce are aparen româneasc . i, fiind a a, se crede foarte occidental i foarte civilizat.”; c toria este nu numai un mijloc de cunoa tere, ci unul de autocunoa tere: „În v lm agul unei metropole, în mijlocul necunoscutului i al nout ii i se l rge te perspectiva spre tine însu i” (p.13). În Itinerariu sunt trasate coordonatele între care se vor derula observa iile i aprecierile de natur social i politic ale scriitorului, c tor prin cele trei capitale europene.

Vizitele fiind scurte, scriitorul nu are timp suficient vad complexitatea realit ii i mai ales direc ia pe care merge aceast realitate.

Astfel se confirm ceea ce afirm cu alt ocazie: „exteriorul în eal prea deseori”. A a se explic , în parte, faptul c în opiniile sale politice din Metropole este contradictoriu, chiar miop. Dar nu lipsesc i observa iile corecte.

O prim observa ie cu caracter politic este prezent chiar în paginile de început în care face trimitere spre na ionalismele i problema evreiasc care au început s agite Europa de dup Primul R zboi Mondial (secven a „C toria prin r zboi civil”). Alt observa ie de acela i gen. În Berlin, martor la o demonstra ie comunist cu steagul ro u cu secera i ciocanul, care fâlfâie sfid tor „ca o chemare”, i auzind intonat Interna ionala, Rebreanu a avut, m rturise te el, „o strângere de inim ”. Pasajul respectiv trebuie redat: „Comuni tii, organiza i milit re te, îndr zne i, tineri, activi, fanatici, gata într-ader s moar pentru o idee, defileaz ast zi prin inima Berlinului, cu steagul ro u sfid tor. Oare în fa a lor, care socotesc politica lor o disciplin militar , cât vreme va mai putea rezista civilii cu nesfâr itele dispute i discursuri, care de frica viitorului se refugiaz în compromisuri pentru a evita sau amâna baremi scaden a final ? Sau poate mâine al ii, mai îndr zne i decât comuni tii vor veni s culeag roadele

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sl biciunii actuale, s porunceasc i s st pâneasc ?” (p.48) La Berlin e buim cit de amestecul dintre trecutul aulic i modernitatea economic + dezm ul („Picanteria german ”, „Rundfahrt”).

Mai profund sau mai superficial este surprins acea mixtur exploziv din societatea german , dintre debusolare, r nirea orgoliului i avântul constructiv pentru dep irea dezastrului pricinuit de r zboi. Intuind acest complex socio-moral-politic, Rebreanu gânde te contradictoriu: „Democra ia e în fond o mare iluzie. Cu cât mai cinstit i mai bine inten ionat , cu atât mai lipsit de realitate. Postulatul omului bun din fire e o reverie romantic . E om, adic o biat fiin slab care trebuie s lupte neîncetat spre a- i ap ra existen a. De aceea are ve nic nevoie de conduc tori care s -i coordoneze sfor rile [...].

Chiar în regim democratic, conduc torii se impun, nu se aleg. [...].

Totdeauna e necesar un ef unic asupra c ruia s se concentreze speran ele celor mul i.” (p.52) Înainte de aceast reflec ie politic , Rebreanu opina: „odinioar [...] Te sim iai îndat într-o ar militar [...]. Azi, în privin a aceasta, Berlinul e cu des vâr ire schimbat. Uniformele militare au disp rut [...]. Berlinul f solda i totu i mi-a ap rut ca o cas f st pân i unde nu e st pân... Germania nu poate tr i st pân” (p.46).

Doar vizitatorul str in mai caut urmele Germaniei antebelice. O emblem a acesteia este „birja unic , trist i bolnav ” pe care o vede scriitorul. Se imagineaz c torind cu ea cu speran a c va evada din metropola mecanizat , ma inizat , industrializat , din metropola tumultoas „unde totul se mi prin electricitate, benzin i c rbune”. Scuturându-se de vis, î i zice: „Dac m-a urca în ea îmi face impresia c m-a înso i cu moartea, atât de anacronic pare nenorocita birj în vâltoarea vertiginoas [...] de aici.” În Germania momentului nu are r bdare, totul st sub puterea vitezei i a for ei mecanice. O parabol a acestei realit i este secven a „Rundfahrt” - o pagin de virtuozitate care devine egalul modelului, La Mo i de I. L. Caragiale. În suflet i cuget cu contrastul dintre „Alt-Berlin” i „neu-Berlin”, Rebreanu p se te Germania. Omniprezenta i omnipotenta sintagm „Da, eful!” - „S tr ie ti, efule!” auzit prin u a deschis a vagonului îl anun c a sosit în vama româneasc . toriile lui Rebreanu la Berlin i Roma sunt oficiale, prin urmare

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

i scurte, ceea ce face s nu aib r gazul s aprofundeze în multilaritatea lor aspectele vie ii cotidiene, ceea ce se ascunde în spatele fa adei, l sându-se furat de retorica oficial (cf. N.Gheran,p.431).

Aceast percep ie, de multe ori superficial i viciat a realit ii este vizibil din plin în notele de c torie la Roma. Rebreanu c tore te în Italia tocmai în momentul când Ducele accede la puterea dictatorial i când, pentru o vreme, Italia cunoa te o revigorare economic postbelic , tocmai ca Germania. Orbit de sclipici, se las fascinat de fascismul lui Mussolini. E fascinat de tinere ea Italiei. Imaginea Italiei din aceste însemn ri e pus sub emblema imnului tinere ii, Giovinezza, despre care spune „mai presus de orce valoare artistic , mar ul acesta naiv are o putere de fascina ie care cucere te chiar pe un str in” (p.69). Admir „c ile negre” care exprim „avânt, energie tân i ocrotitoare” (p.60). În epoc mult lume a manifestat „în elegere” i chiar adeziune pentru Mussolini i Hitler. Dar asta nu e o scuz pentru Rebreanu , pentru moment, a c zut i el în capcan . Din fericire, destul de repede, Rebreanu se va dezice de acest entuziasm. O afirma ie, din 1935, ca aceasta spune suficient; „Simpatizez cu talia, dar teza ei e o catastrof ”.

Puternic impresionat de participarea tuturor, dar mai ales a tinerilor, la reconstruc ia rii dup r zboiul mondial, c torul Rebreanu nu e capabil pe deplin s fac distinc ie între realitatea de afi i realitatea profund . Admirând avântul constructiv al momentului, Rebreanu respinge „ tampila” Dolce farniente aplicat italianului, „O inven ie a poe ilor romantici care nu vedeau în Italia decât o ar de ruine, de muzic i de art , iar în poporul italian un fel de paznic lene i f griji al trecutului” (p.88). Acestei inven ii poetice, scriitorul nostru îi opune „via a nou ” a Italiei care înseamn o „adev rat înnoire”, când „fascismul pare un fluid mistic care plute te în v zduhul Italiei, care respir din p mântul Italiei [...]” (p.89).

Paginile despre metropola italian e plin de reflec ii asupra istoriei, unele corecte i de bun sim , în esen a lor, dar din p cate sunt mereu raportate la Duce. De exemplu, un adev r ca acesta, „Rupând leg turile cu trecutul se pierde încrederea în viitor”, este raportat la fapta lui Mussolini de a prelua salutul roman. Sau, v zând scris cu vopsea cuvântul Ducele pe o coloan a Bisericii lui Constantin, Rebreanu afirm : „Gloria ducelui i a fascismului ine s se grefeze pe vechea glorie roman ”. Aflat sub vraja faimei Romei Antice i cople it de propaganda mussolinian , Rebreanu se întreab , i explicit i r spunde: „Oare nu din Roma va trebui s porneasc i lumina i organizarea de care are nevoie lumea noastr zdruncinat din f ga ul ei i r mas f câr?” Ca de fiecare dat , astfel de gânduri pornesc de la catastrofa care a fost primul R zboi Mondial. În Italia, Rebreanu c tore te ca oricare român, ca descendent al colii Ardelene, în inim i cuget cu imaginea Râm-ului de la care ne tragem. Asta ar fi, poate, una din cauzele miopiei sale politice vizavi de Italia lui Mussolini.

Paginile în care admir i enum vestigiile Romei antice, sunt un elogiu adus spiritului latin ve nic.

Despre latinitatea noastr spune lucruri cunoscute, dar e bine s

Kazimir Malevici - Prim vara - Gr dina în floare

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

repet m adev rurile istoriei: „La noi n-a putut fi vorba de o continuitate creatoare latin . S mân a spiritual a Romei nici n-a apucat bine s rodeasc i colonia a r mas în voia soartei. Peste opera de civiliza ie latin s-au n pustit distrugerile barbare în valuri atât de dese încât n-a mai fost r gaz de refacere, nici m car de respira ie.

St pânirea p mânturilor în care a încol it s mân a latin a trecut pe seama n litorilor, rând pe rând. Nimic trainic nu s-a putut ridica; ruinele a ez rilor latine au fost înmormântate sub straturi groase de rii. S-a uitat dup multe veacuri de s lb cie, pân i amintirea Romei. i totu i, îndat ce vânturile vremurilor s-au potolit pu in, spiritul latin s-a în at din amor eal , pornind la o via nou , entuziast , ca i când ar fi încercat s recupereze ce a pierdut în lungul timp de întuneric. Latinitatea noastr , oprimat de împrejur rile istoriei, nu s-a putut întrupa în forme concrete de civiliza ie. Energia întreag i-a cheltuit-o, timp de aisprezece secole, ca s se p streze, în a teptarea unui moment de realizare. E fenomenul rar, când un neam î i men ine fiin a vie numai printr-o for latent sufleteasc . La noi spiritul latin n-a g sit alt posibilitate de vie uire decât sufletul i alte mijloace de exprimare decât limba” (p.63-64). Sunt aici idei pe care le vom reg si în Lauda ranului român, discursul rostit la primirea sub cupola nemuritorilor, în 1940. În aceast stare sufleteasc i de con tiin , Rebreanu p se te Roma i revine în ar . În voiajul parizian din 1927 percep ia politic este alta. Dac la Berlin, dar mai ales la Roma, Rebreanu s-a l sat am git de aparen e i de propagand , de data aceasta simte c ceva începe s fiarb în b trâna Europ . Secven ele „Democra ia interna ional ” i „Parlamentarism, dictatur sau altceva”, „Poincare” nu mai sunt simple note de c torie, ci reflec ii despre realit i sociale i politice pe care le vede de data aceasta mai limpede. De asemenea schimbarea se vede i în faptul c Rebreanu acord aten ie, alta fa ade ce de pân acum, culturii, el viziteaz Cetatea luminii. El caut Parisul francezilor pe care îl opune Parisului excursioni tilor (str ini). Parisul francezilor este palatul-muzeu Louvre, Arcul de Triumf, Champs-Elysees, Cartierul Latin, Mormântul lui Balzac, Monumentul Soldatului Necunoscut... Secven a „R zbunarea Venerei” este un adev rat poem în-

Kazimir Malevici - Meri înflori i

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

chinat artei, frumosului întrupate de Venus din Milo. Secven a „Cetatea c ii” este o laudatio la adresa francezilor pentru iubirea i respectul pentru limba lor. Pe lâng profesionalismul i deontologia ziari tilor francezi, Rebreanu re ine aten ia pe care jurnalele franceze o acord dezbaterilor de idei; nu exist ziar francez, care se respect , nu aib permanente dedicate culturii, vie ii spirituale.

Observa iile despre Parisul de noapte, cel al str inilor, sunt deosebi de critice, f cute într-un stil de puternic expresivitate, Iat rândurile despre revista Ca c’est Paris prezentat de cabaretul divei Josephinei Baker, vedeta spectacolului: „Apari ia ei, în costumul Evei i numai cu un brâu de banane asemeni unei centuri de castitate, a stârnit un delir. Dansul ei, charleston, cu tremur turi de gelatin , cu elasticit i de cauciug, cu sincope nea teptate, a ridicat sala în picioare”. Plecat buim cit, cu urechile pline de Ca c’est Paris i revine în fire când trece pe lâng Comedia Francez i Louvre.

Scriitorul va p si Parisul promi ând Zei ei din Milo, „Voi reveni”.

Cu imaginea ei în suflet i minte „Zei a m-a urm rit [...] cu ochii ei tainici i mi-a d ruit, drept merinde sacr , surâsul ei în care se întrev d toate bucuriile p mântului” (p.156). În voiajul în cele trei metropole europene spiritul critic nu-l p se te, iar atunci când vizeaz pe anumi i români întâlni i, prin ironie i umor, devine aspru. Este neiert tor cu cei care jignesc ara i sentimentul patriotic. O observa ie ca aceasta e o palm binemeritat dat acelor care „fac ni te sfor ri colosale s uite chiar c sunt români. Î i schimb numele ca s par cât mai fran uzi i i se str duiesc grozav ca s devie mai parizieni decât parizienii. Numai ovreii no tri se mul umesc s fie români i revendic orgolios calitatea aceasta. Cu câ i români m-am întâlnit la Paris, to i regret c vor trebui curând s se întoarc acas ” (p.134). Exagerarea în anumite împrejur ri face bine! Continu m citatul din parabola scriitorului: „Singur un evreu, om simplu, negustor m-a înduio at: «- Mâine plec spre ar ... Bine c-a dat Dumnezeu, c tare mi se f cuse dor de ri oara noastr , s raca!»”. Vorbele evreului rebrenian sunt un contrapunct la cele ale unui român get-beget, intelectual cu nume în ar , prezent în parabol : „- Când m gândesc mon cher, peste dou s pt mâni va trebui s m întorc în ig nia noastr murdar i balcanic , spun drept, îmi vine s m sinucid de scârb !” Azi, ca i ieri, întrebi pe ipochimen: ce ai f cut s schimbi relele ca s scapi de scârb i s nu te sinucizi?

Rebreanu face observa ii pertinente cu privire la superficialitatea i ineficacitatea diploma ilor români, când în multe ziare str ine imaginea rii nu ne este favorabil , într-o vreme când Europa devine tot mai tulbure. Din cauza invidiei, inculturii, prostiei, nep rii diploma ii no tri sunt str ini de diploma ia cultural i de diploma ia privat : „Mai exist un mijloc de luminare a str inilor asupra valorii unui popor: contactul personal. Impresia bun pe care o las un român se r sfrânge negre it asupra rii. Omul e dispus s i generalizeze p rerile” (p.71). Luând cuno tin de asemenea observa ii ajungi la convingerea c Liviu Rebreanu ar fi fost un bun diplomat, asemeni lui Lucian Blaga.

Dincolo de iluziile politice condamna-bile, dar explicabile pân la un punct, multe din observa iile din notele de c torie fac din Rebreanu „contemporanul nostru”.

Dup citirea Metropole-lor sim i lipsa unui studiu asupra concep iei social-politice a lui Liviu Rebreanu.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Octavian MIHALCEA

Artificii aceea i voluptate a plan elor osândite sub nori incandescen i br zdeaz spectacolul distinsele ilustra ii nu se feresc de sângele planetei adânc sunt alungate artificii spre hemoragie spre evadare prin ochii spar i ai corpului gol pictat pe sofaua ororilor solare

Menuet simfonia marmurei cele apte inele cu preastrivit emo ie în libertate cucerim pl cerea semin elor negre temelia menuetului îmb tat i risipirea arhitecturii singuratice nebun m tase deja uitat prin seduc toarele ora e în declin ne închipuim ad postul întrebând numai întrebând

Umbra safirului

Striviri de aur odihneasc -se fe ele schimb toare când trupul condotierului se stinge prad tiutului vân tor

decât din voluptate printre arborii travesti i ai vie ii

Plus o himer

vom continua s robim parfumul nop ii dispari ie într-un col f soare

atunci ai tras r ritul dup tine prin groapa fierului cu mult curaj

viii cu mor ii num rul aurului strivit

întindere fratern uitând vechi îmbog iri

Lâng

sufletul st prins în les

evalet

aripa armei îngropat în z pad pentru îngenunchierea umbrei din creioane chiar la ora pr bu irii ramelor cele mai vechi crescute la suprafa universal catifeaua se împu în inim fiecare melon are un glon ascuns mai respir rochia de bal uitat lâng evalet

mân nop ile brodate cu fl unu sau doi plus o himer sau un munte de cenu

Vulcan doare unghiul pervers al mandibulei cel mai mare unghi c u încremenit extazul p durilor scufundate

culorile false rafineaz catifeaua vitraliul de catedral ren scut

istoria oamenilor poate locui o durere nocturn cheam spaime iconoclaste spre orice apogeu cu mult prea multe instincte

chiar i corupte pot fi cerurile acestui studiu ce nu tr ie te

vei avea credin finalul incendiului izol rii

Studiu

tima e ini ieri din partea lumeasc noul cer întinerit venereaz barbarii cercei femeile sunt fertile colierul strânge fum iubind umbra safirului cau i în cerc m cinarea

Dincolo necunoscu i mae tri înc sângereaz pentru o p mântean dram baroc opera frigului apare la mijloc de supliciu glorie iluziei vie uitoare dup contemplare peste fluidele cople irii se ti puterile patimi pres rate cu îngeri

ri

Kazimir Malevici - Secer tori

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Iulian CHIVU

Despre sindromul scenaritei geopolitice

Cunoscutul prozator, publicist i om de cultur hunedorean Dumitru Hurub propunea anul trecut cititorilor s i un eseu fantezie intitulat Scenarita (Ed. Limes, Flore ti, ClujNapoca, 2016), care respir un aplomb s tos i demn în abordarea metasociologic a cauzelor majore, conturate de analiza global a dezechilibrelor socio-economice de la intersec ia (jonc ional sau/ i conjunctural ) a dou proiecte i provoc ri ale lumii contemporane, în general, i ale românilor, în special. Umorul inspirat cu care ne-a obi nuit Dumitru Hurub din Cronicile TV din vremea z ci ilor de tranzi ie (Ed. C uza, 2004) i mai ales din Acolo ezum i... râsem (Ed. Corvin, 2006), dar i din Scorpionisme (Ed. Eubeea, 2011) pare s se atenueze în Scenarita sub seriozitatea grav a problematicii abordate, f a deveni totu i atitudine vehement sau analiz sociologic . În demersul s u, apropiat ca metod celui al editoriali tilor din presa scris , Dumitru Hurub , ducum citeaz cu onestitate de fiecare dat , merge pe urmele unor anali ti de talia lui Erich Fromm - cunoscut celor mai mul i cititori prin Arta de a iubi -, specialist german contemporan în psihologia social (vezi, de pild : Über Methode und Aufgaben einer analytischen

Sozialpsychologie; Psychoanalyse & Ethik; Psychoanalyse & Religion), ale c rui teze sunt în bun parte valabile i în lumea postbelic . De asemenea, mai citeaz din Karen Horney, specialist german în sociologia nevrozelor - redutabil contraopinent a lui Freud -, ale c rei lucr ri sunt contemporane cu cele ale lui Fromm (vezi, de pild , The Neurotic Personality of our Time; Neurosis and Human Growth etc). Apoi, al turi de alte nume, se fac trimiteri i la filosoful contemporan José Antonio Marina, remarcabil prin lucr ri de actualitate (La educación del talento; Los secretos de la motivación; La inteligencia ejecutiva etc), mult mai apropiat de determin rile lumii de azi. i apoi Dumitru Hurub , asigurat de seriozitatea datelor furnizate de Institutul Na ional de Statistic , nu tiu ce nevoie ar mai fi avut s se sprijine pe o bibliografie exhaustiv , când el se arat conving tor, ca orice bun i pertinent observator al tuturor problemelor care invit la analiz i previziune i, în plus, posed metoda analizei riguroase a faptelor sociale, în temeiul c reia ajunge la concluzii pertinente, acceptabile celor mai mul i. „În eseul de mai sus - m rturise te autorul la final (p.176) -, am vrut s detaliez toate acestea, f a deveni p tima , f a exagera pentru a da greutate am gitoare ideilor cuprinse în materialul

de fa , care s-a n scut în urma discu iilor întâmpl toare cu mul i cet eni.” A adar nu suntem în fa a unei anchete sociologice criterial orientate tematic, iar discu iile ca atare sunt doar simple discu ii de control pentru autor. Cum aria observa iilor se rezum exclusiv la spa iul socio-cultural românesc, se ajunge la o constatare, fireasc pentru un astfel de demers, probabil facil pentru sociologi: „...aproape tot ce s-a construit în 25 de ani, respectiv perioada cuprins între 1965-1989, s-a distrus în urm torii 25 de ani, adic între 1990-2015”(ibidem). Fie i v zând doar sumarul c ii, presupunem c autorul inte te Imperiul Uniunea European , precum destui al ii, ca pe o iluzie care a cauzat prin diferen e: „în România, unde func iona, a cum func iona, o economie acoperind industrial cam toate domeniile i ramurile de activitate, trebuia ac ionat pentru distrugerea economiei prin demonstrarea c nimic din ce se producea nu f cea fa standardelor interna ionale”(p.15), ca în cele din urm , Paradisul Uniunii se predea „într-un r zboi câ tigat spre surpriza (?) tuturor, de petrolul arab.” (p.17). Or, dac toate astea nu sunt suficiente ca s se acuze o scenarita ocult , spre aceasta conduce mai tot inventarul sociologic din sumar: ambiguitatea predic iei

Kazimir Malevici - Pe bulevard

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui Malraux („previziunea lui Malraux a fost doar zvâcnire psiho-mental în care el însu i nu credea decât par ial”, p.82), migra iunea modern a popoarelor, previziunile lui Brucan, debusolarea idealului educa ional na ional, minimalizarea i, în cele din urm , repudierea dragostei de ar ca na ionalism vetust, flagelul corup iei, criza de identitate în cultur ( i aici e un „scenariu”: Prin lecturi i cultur , am fi devenit mai de tep i i nu e cazul), nevrozele scenaritei; toate, cu triste e, despre umor. Suntem în fa a unui sionism european de scenariu sau pur i simplu a unei provoc ri? Cei mai mul i vorbesc despre un corporatism care nu mai poate fi controlat, dar care controleaz totul, în schimb. pe ici, pe colo se mai întâmpl câte ceva sau mai r sare cineva dornic s pun lucrurile pe f ga ul lor cunoscut, scenarita cârcota ilor vegheaz i demoleaz (vezi cazul lui Radu B lan de la Hunedoara, p.91). Ca scriitor, deci ca om de cultur , Dumitru Hurub i centreaz observa iile cu predilec ie c tre cultur /literatur , autori, c i (p.93), c tre bascularea valorii în virtual (facebookizarea), din care citeaz cu voluptate stâng cii refuzate de func iile literaturii, m car a a cum au fost ele sintetizate de Robert Escarpit, pe care îl citeaz . Se ajunge astfel la globalizarea care amenin fiin a na ional , aspect pe care exege ii nu l-au prev zut ini ial: Robert Reich (The Work of Nations), Ulrich Beck (Was ist Globalisierung? Antworten auf Globalisierung), Joseph E. Stiglitz (The Great Divide) etc. Teoreticienii globaliz rii au fost nevoi i ulterior s accepte o corectur ce trimite explicit la reconsiderarea rolului statului naional în proiec iile economice i în reconsiderarea tradi iilor viabile, de care vorbe te i Andrei Marga (ex. Tribuna, nr. 343/2016).

Dumitru Hurub este îns un umorist abil. El preia adev rurile percepute larg, cu care poate întinde capcane de imagina ie i de opinie cititorului servindu-i reprezentarea enigmatic a Marelui Scenariu: „Dincolo de o u metalic grea, cu cifru, camer video etc, se afl Marele Scenariu în care scrie, negru pe alb, ce urmeaz . Noi nu tim, nu trebuie s tim!” (p.131) - cam ca în psihoza epizootiei lui Bacalba a. i dac autorul scrie preponderent cu triste e despre umor, în partea a doua a eseului ne d prilejul s citim, hemingweyan, cu cât fantezie mai r mâne, despre suta de miliarde de euro datorie extern , despre pervertirea firii, despre mistificarea istoriei, ca mai apoi, „resemna i, s spunem din ce în ce mai des, pe m sur ce trec anii, c asta ne e crucea; trebuie s ne-o ducem spre, sau pe Golgota” (p.172). A adar, volens-nolens, are i istoria fanteziile ei.

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Livia CIUPERC~

Datoria de a nu uita!

6 AUGUST 1917 – 6 AUGUST 2017 La un veac de la sângeroasele jertfe, pe linia istoric M ti - M ti - Oituz, acolo unde i-au pres rat oasele bunici i str bunici de-ai no tri, ofi eri i solda i cu sfânt dragoste de Neam i ar , avem datoria moral de a nu-i uita! i-mi vine-n ajutor un alt iubitor al gliei, Gabriel Dr gan (Nicore ti - Gala i, 8 iunie 1904 - 11 februarie 1984, Nicore ti - Gala i), profesorul filolog de elit , scriitorul i jurnalistul care a l sat posterit ii o frumoas oper literar i de istorie literar (necunoscut , ce e drept, în totalitate, spre marele nostru regret). În volumul s u de versuri Trofee de aur (Editura „Cugetarea”, Bucure ti, 1937), capitolul Moarte i ideal, recunoa tem poemul Apocalips, dedicat tat lui s u, Panaite Dr gan, „c zut pe frontul M ti, la 6 august 1917”.

Am încredin are c acest zguduitor poem, pe care v invit a-l (re)lectura, s-a dorit ( i se dore te) un omagiu pe care poetul i toat genera ia sa de Români cu dragoste de Limba Român i de Neamul Românesc, îl adreseaEroilor no tri jertfi i pe câmpul de lupt , la 1917, dovedind cu propriul lor sânge... „Pe aici nu se trece!”

Apocalips „Din bol i de cer deschise, venind pe-aripi de soare, O ceat de arhangheli cu scuturi de lumin Vesti cu glas de fl ri din surle lucitoare, Mânie i pedeaps cu ploi de foc i tin , Cu grindin , r zboaie i foamete cumplit i pl gi chinuitoare pe-o lume învr jbit ... În nop i de negru zbucium, în clocotiri de smoal , Porni cutremur mare de vifore-n genune, Cu tr snete i ropot de fulgere-n r scoal i se-ncle tar armii de semin ii nebune, Popoare r cite cu patimi de m rire i limbi amestecate în geam t de pieire...

Cet ile de aur cu slava lor de veacuri, Pe lespezi de portale c zur detunate, i neamurile-n lupte cu schije i tesacuri Se spintecar -n chiot din trupuri m runtaie, runchii, splina, carnea în zdren e pe v paie...

Crescur -n albii râuri de sânge în bulboace, Cât Tibrul, Eufratul în rev rsarea urii, În spaim , gu teri, broa te, jig nii, dobitoace, Cu mici, cu mari pieir în tainele naturii i-n stânci plesnir -n ip t v zduhurile toate, Înfiorând p mântul i vitregele gloate... i se ivi un înger pe nori, în geana lunii, Strigând s vin pas rile cerului de prad , La praznicul cel mare g tit de ert ciunii, osp teze stârvuri de împ ra i gr mad i hoituri cu duhoare de regi i robi în treanguri i-osta i viteji i oareci din fund de ganguri... cad corbii, ulii i oimii-n v i coclite, rup -n ghiare le uri cu pliscul le curme, le sf râme ochii de ghea din orbite, ciuguleasc viermii, cu forfotesc în turme i s culeag creieri din cranii f miruri, Trezind s urle mor ii i viii în deliruri...” i remarcat, acest poem reflect umbrele de corb ucig tor ale r zboiului, clocotul morii i „praznicul cel mare g tit de ert ciunii”.

Un „praznic” de care nu avem voie a ne leda, pentru c ar fi p cat. Un mare p cat!

Eroilor Neamului (acum, în aceste luni i-n lunile ce vor urma), s le d ruim în adâncul sufletului nostru o Zi de Doliu, o zi în care o lumini , un bob de smirn i t mâie, o floare - s o dedic m, Lor, Fiilor Neamului nostru, care au luptat (mii i mii, dintre ei, ni i de moarte) pe câmpurile de lupt , pe linia M ti - M ti - Oituz! nu ne uit m Eroii!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Ion POPESCU-BR~DICENI

Noua poezie a lui Ion Horea 1. Poezia sau frumuse ea ca senza ie fizic Desigur. Despre Ion Horea, am scris în trei din c ile mele. Drama pe care o tr ie te azi poetul m-a cople it. A survenit în timp ce scriam la aceast mic i succint monografie.

Pe traseul cercet rii, mi-am revizuit mereu proaspetele relecturi.

Iar pozi ionarea incipital a r mas în vigoare: poezia sa e o poezie european , grefat pe o tripl mare cultur po(i)etic : german francez - italian , sub semnul, inconfundabil, al farmecului comme toujours discret al autor reflexivit ii.

O paralel Ion Horea - Umberto Saba, deloc exagerat , mi-a relevat aspecte în genere insuficient... revelate de c tre critica literar . De altfel, am discutat îndelung acest subiect cu Ilie Constantin, laureat i el, ca i Ion Horea, al Atelierului Na ional de Poezie „Serile la Br diceni”. Tr itor la Paris, Roma i Berlin, eminentul traduc tor i grozav comiliton de comunicare transcultural , îmi sugerase aceast posibil al turare „Ca i Sabato, al nostru Horea are un suflet de profund i tulbur toare vibra ie uman . E un primitiv - mi-a zis întrun rând i A.E. Baconsky - iar în esen unul dintre ultimii c ut tori ai filoanelor pierdute ale tradi iei continentale”.

Ca i Sabato, în Triest, adaug eu, acum, la an 2017, Horea exploreaz / exploateaz filonul de aur al dialectului transilvan.

Echilibrul dorit, care împrumut cea mai elementar aparent a notei fire ti, se limpeze te treptat pân la „Vitraliu” din 2016 (Horea, 2016, 70): „Când scriu aceste rânduri, nu in seama / nicicând de timpul care st la pând / ner bd tor, ascuns printre cuvinte / s ntunece, s road , s usuce...”. Amarnice r scoliri intime izbutesc s dep easc îndoiala i nelini tea, spaima de moarte, printr-un efort

Kazimir Malevici -

nci la biseric

de armonie c tre o melancolic senin tate. Cioplitor, ca i Brâncu i, Ion Horea, simte ca i Jorge Luis Borges frumuse ea poeziei ca pe o senza ie fizic (Borges, 2008, 7-37). Astfel ciople te „acela i butuc fosforescent / în fiecare sear g sit la întâmplare / pe unde vai, demultu-i, umblai, adolescent / ademenit de patimi c rtur re ti, atent / potrive ti o lume buimac , -n rime rare” (Fil , în Gravuri, 2013, p.

41). Ascult tor de pove ti, poetul î i potrive te, desigur, de ochii lumii, masca în eleapt , i cu sigiliu-i identificator ne informeaz lapidar: „Str in de gustul / Eternit ii / eu, sunt augustul / domn al cet ii // R mas în turnul / de priveghere / la tot ce trece / la tot ce piere” ca i Mihai Eminescu în „Gloss ” în urm torul poem din „Gravuri” (Horea, 2013, 44) fiind chiar un fidel intertext la alt poem eminescian : „Ori din aproapele / ori din departele / vremuri îngroapele / patimi de artele // Neguri se las / pe alted ile / cum te apas / singur ile” (Retro).

Iat , cât de bine-i st românului adev rat Ion Horea între Eminescu i Saba, to i trei fascina i de retoric i de rafinat instrumenta ie stilistic ; c ci de facto „defazarea” programatic ne lumineaz taina unei lente decant ri a poeziei sale, a unei fervori închise i a unei forme de revolt tacit împotriva dictaturii comuniste; ermetismul horean este exact ce consider i reconsider: o înlocuire a con tiin ei istorice printr-o memorie orfic , prospectat în dimensiunile-i atemporale, reg site în purismul verbului liric. i orfismul lui Saba i cel al lui Horea este un exorcism prin dulcele cânt, restituit dens i vibrant de armonie i suflet.

2. Stadiul oglinzii Pe axa Mateiu Caragiale - Pillat - Fundoianu, vocea liric a lui Ion Horea î i p streaz accentele de spirit liber antrenat în pura crea ie poetic , f când figur de creator bazat pe medita ie asupra ontologiei poeziei i „în urm rirea altui în eles” (Acela i, în „Gravuri”, Horea, 2013, 57).

Pentru admirabilul poet ardelean înd tinat i nedezr cinat complet (ca i gorjeanul Mircea Bârsil - n.m., I.P.B.), poezia se scrie într-un cabinet magic: biblioteca. Spirit vr jit de natur , Ion Horea este totu i un oficiant al c ii, un practicant al ei heraclitic; prin urmare i (re)cititorul abilitat se schimb necontenit: c ci se poate afirma c fiecare lectur a unei c i, fiecare recitire, fiecare amintire transcultural despre aceast lectur , în imagina ia noastr , reînnoie te textul, el însu i un „râu schimtor” (o muta ie a valorilor estetice, adic - n.m.), adic un limbaj expresiv, care, el însu i, este o oglind a timpului, transparent dar misterios ca o incanta ie.

Abordat a a, poetica lui Horea este parte a

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

unei estetici post-croceene, cu o structur numai a ei înse i. Astfel limbajul horean este o inegalabil crea ie estetic auctorial cu asupra-de-m sur : „Pân la urm , totu i, î i vei r mâne sine- i” (Neguri, „Scribul”, 2011, p. 63).

Dar o metafor persan arat c , de fapt, luna e oglinda timpului i exprim ging ia astrului i presupusa ei eternitate. Îns fiecare termen din cei trei este o oper poetic în regimul ter ului inclus.

Acum devine mai explicit o afirma ie precum cea din „Atelier” (Horea, 2011, 65): „ i-ncerc s fiu lunaticul, subtilul / poet pe care-l vreau cu dinadinsul”.

Comentându-l pe Radu Petrescu, Mircea Ben ea consider c stadiul oglinzii nu-i doar opera iune psihic ci i una ontologic (Ben ea, 2000, 107) iar pentru Jacques Lacan proba oglinzii înseamn exerci iul prin care copilul se recunoa te i î i unific eul în spa iu i trecerea de la specular la imaginar, apoi de la imaginar la simbolic.

Eliberat de dialectica natural , no iunea (de „stadiul oglinzii”, n.m.) poemului ca atare sensul de matrice a devenirii imaginare a eului po(i)etic i totodat o „traduce”, din perspectiva nevoii de a se percepe pe sine ca unitate metacorporal . Înc un „fragment” dobânde te, iat , un hermeneutem. Îl citez, ci provine tot din „Atelier”: „La miezul nop ii nu mai sunt umilul / îngem nat cu teama i plictisul, / i sui pe coama dealurilor visul / ca mai demult, când le eram copilul...” (Horea, 2011, 65). În „Gravuri”, primul ciclu e un „jurnal” sui generis (1 noiembrie 2010 -19 noiembrie 2011). Îns i în „Vitraliu” „genul” de „jurnal zilnic” persist (Horea, 2016, 49-76) i a remarca, în acest nou context (arhitextual - n.m.) un „Destin” v dit „autobiografic” (Vitraliu, 2016, p. 61); or, scrierea jurnalului înseamn tot ceva asem tor cu intrarea în stadiul oglinzii. Scriindu- i jurnalul „ergografic” Ion Horea se percepe pe sine ca întreg coerent - de grad prim dar i de grad secund i ca lucrare simultan de gradul întâi i de gradul al doilea (Borges, 2008, 10); las astfel în urm fiin a disperat , care tr ia numai în incoeren a timpului. Scriind, poetul asigur accesul la „imago mundi”, eliberat de orice referen ialitate, tr ind fatalmente doar din oglindirea de sine. i î i reasigur sie i corpul aerian fixat ca o efigie în pagin , transformat într-o fiin de hârtie, din care invers, limbajul îl locuie te pe creatorul de scriitur , aceasta îns i ca pav împotriva uit rii, ca form privilegiat a oric rui demers creator. Citez finalul de la „Destin” spre a nu fi acuzat de „dezertare” de la tem /rem : „Adeverindu-mi gândul pe-o foaie de hârtie, / întors în amintire, adus din amintire / n jduind c toate le scriu spre-a se citire / dintr-o dorin / numai ori poate la-ntâmplare, / oricum în versuri drepte i vorbe foarte clare / din cât mai pot în scrisul m runt s mai exprime / sonore, - aceste ritmuri, - alese, - aceste rime” (Horea, 2016, 62-63).

Paradoxul horean const în receptarea literaturii ca pe o form i a fericirii i a nefericirii, transcris concret-abstract, iar epitaful ei ar putea fi reprezentarea unei Luni însângerate. Citez: „Cu mine se aprinde i se stinge / lumina de-nceput i de pe urm // Prin mine simt cum trece lic rind / i cum apune-ncet la mine-n sânge. / Acolo te aprinzi, biet duh al meu” (Horea, 2016, 46). „Cred c poezia este ceva ce se simte” - se pronun ase Borges, în 1977, la Teatrul Coliseo din Buenos Aires. Horea se înscrie pe o coordonat similar , simte poezia a a cum simte ograda ca pe „un compendiu al gândului, cu stampe târzii din Evul Mediu”. i-o concepe descoperind-o / inventând-o / amintindu- i-o ca Platon. Are senza ia -

13

scriind-o - c -i preexist : unul din efectele poeziei trebuie s fie acela de a da senza ia nu de a g si ceva nou neap rat, ci de a ne aminti ceva aproape uitat. Citez din acela i text „Palimpses”: „P rea (cum îmi închipui acum) o ar tare /.../ (Ceva, din amintire, îmi tremur sub pleoape) /... / (Acum, privind în urm , prin spa iul neuronic, / cum numai-n încâlcirea de crengi, la m rul ponic, / de unde se alege, prin stingeri i risipe, / aceast zi, din toate, amiaza unei clipe, / în gândul meu, buimacul, târziul i fictivul? / S fie ca din toate câte-ar mai fi, motivul, / i-n crucea ei copilul ivit ca-ntr-o oglind , / din câte, dup vremuri, ar fi s se cuprind ?/ Ce zeu, întors din u a poie ii, ori din ur / v zu-n aceste corturi („de cânep topit , / în pulberea amiezii cernut ca prin sit ” - n.m., I.P.B.), cândva, literatur , / i din copilul singur prin cas i ograd , / un vers pe care nimeni n-ar fi putut s l vad ?)”. „Jurnalul” din „Vitraliu” începe chiar cu aceast rezumativ chintesen ial „ars poetica”. Et punctum. Quod erat demonstrandum!

Bibliografie: 1. Ion Horea: Gravuri; Ed. Ardealul, Târgu-Mure , 2013 2. Ion Horea: R ciri; Ed. Ardealul, Târgu-Mure , 2014 3. Ion Horea: Vitraliu; Ed. Ardealul, Târgu-Mure , 2010 4. Umberto Saba: Il Canzoniene / Cantonierul, traducere din limba italian de Ilie Constantin; Ed. Paralela 45, Pite ti, 2009 5. Jorge Luis Borges: Poezia sau frumuse ea ca senza ie fizic ; Ed. Paideia, Bucure ti, 2008.

6. Mircea Ben ea: Radu Petrescu. Farmecul - discret al autoreflexivita ii; Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000 7. Ion Horea: Scribul; Ed. Ardealul, Târgu-Mure , 2011.

8. Ion Horea: Rondeluri; Ed. Ardealul, Târgu-Mure , 2012.

9.Ion Horea: Noaptea nop ilor; Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985 10. Umberto Saba: Capra i alte poeme antologice, traducere i postfa de Dinu Fl mând; cu o prefa de Margherita Ganieri; îngrijirea edi iei i cronologia de Smaranda Bratu Elian, Ed. Humanitas, Bucure ti, 2009 11. Jacques Lacan, Le stade du miroir comme farmateur de la fonction du Je, în Ecrits, I, Seuil, 1971, p.90.

12. Matei C linescu: Conceptul modern de poezie; Ed. Paralela 45, 13. Pite ti, 2009.

Kazimir Malevici - Fata cu flori

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Traian VASILC~U (R. Moldova)

Paradox

Cîntec de Rai

Ura s-a stins în somn. S-o plîng nu pot!

La morg st pe patul înser rii.

- Mîine-o aduc, pe-un ceas, în fa a sc rii, Copiii ei dau veste peste tot.

În nop i tîrzii, cînd doarme-n suflet stanca i-oficiaz greieri-n copaci, Îmi vine-n vis M ria Egipteanca, Spunîndu-mi: „Desfrînatule, ce faci?

Oamenii spun c vin, dar nu mai vin, Prezen a la sicriu - tot mai restrîns . i-a a se duce-n lut ura neplîns , Pîn- i urma ii ei au chip senin.

De ce e ti egoist i te dai mare, Cît timp e ti firul de nisip curgînd Spre rmul plînsului din dep rtare i de acolo-n mare-alunecînd?

Ei zic: Ne pare r u, n-o vom uita, Ei zic: E-o mare pierdere sub soare i fug, prea ocupa i, în dep rtare, De team s nu moar -n somn, ca ea.

De ce în lumea ce-a zidit palate Tu parc -ai fi lipsit de ad post i taci, smerit i vinovat de moarte, Dar poticnindu-te, ajungi ce-ai fost?

Ura s-a dus, dar cei ce nu iubesc Sunt i mai mul i pe globul p mîntesc.

Tîn r erai i-avid de iad, ca mine, Dar azi, condus de îngeresc alai, Cînd cerurile se deschid spre tine Cum ai de gînd, în fa a lor, s stai?

Urme mergînd, urme urcînd M-a întrebat asear -un aprig vînt: „Tu urme la i în cer sau pe p mînt?

Pe cele de p mînt le terg acu, Pe celelalte nu le-oi stinge, nu.

Pe cele de p mînt le-oi face fum, Pe celelalte nu le-ntorc din drum.

Le las s mearg , cît le-o fi de noapte, Pe o potec de-nverzite oapte.

Le las s urce, cît le-o fi de greu, Pe scara care duce-n Dumnezeu.

Dezleag -te de patimi i iu ime, Îngenuncheaz -n fa a celor plîn i, ei poart -n priviri Sfînta Treime i fiindc nu mai pot au pumnii strîn i.

Sufer ne-ncetat, pe orice cale, Rabd prigoana lumii, ca Christos, Iube te-i pe vr jma ii clipei tale, Iar cînd te osîndesc fii bucuros i-n iarn , ca-n pridvorul prim verii, Reînflorind, în loc s te fr mîn i, Ridic -te din iure ul c derii

aduci slav Tat lui - de toate -, Prin rug ciuni n ate pîn Sus i spovedit la ceas de zi i noapte i fie R rit fiece-apus.

Nu e u or ce- i spun, din Rai se vede, De lîng tronul Regelui dintîi i-n gloata s toas , cum se crede, Nebun dup Christos tu s r mîi!

De oastea demonilor, urîcioas , Cînd e ti r nit în plin complot barbar, i Cruce, apoi plîngi sub stea miloas .

Cît durere ai-atîta Har! Roag -te pentru cîinii care intr În inima ta larg ca un cer, At mîiaz -a gîndurilor mitr i doar Psaltirea fie- i giuvaier.

Din z vorîri Column f iert rii, Izvoare-din vorbirile de r u.

Din versuri f Iordanul îndur rii, Dar si Golgota sufletului t u! bine celui ce nu te iube te i pe cine-ai n stuit cîndva -l ferice ti cu „Doamne, miluie te”, În fa -avînd mereu gre eala ta. i fie de folos c in a mult , cerea ca mahram n-o uita.

Cînd sfin ilor te rogi - sfin ii te-ascult i Dumnezeu î i soarbe lacrima i, greu, oftatul inimii i-l strînge, Pe masa Lui ducîndu-l, în altar.

N-ai ctitorii, nici jertfe n-ai de sînge, Plînsul din tine d -l eternul dar!

Uitînd de p mînteasca lumii vatr , Urmele trec, la bra cu-a lunii mantr , Printr-însa flaute se cununar , Printr-însa îngeri cînt la sitar

Cuvintele nu-mi sunt m gulitoare, i-s martor rug tor la Tat l sfînt i-n apostoliceasca rev rsare Iisus te vrea apostol pe p mînt.

i eu, cel de am fost un aprig vînt, Numai Iubire f margini sînt!”

Mireasm de Har

Fii Zosima! Te rog, nu fi pierzare!

Saul nu fi! Fii Pavel, c-ai s po i i dup ce-ai tr dat Tot ce-a fost floare, Ca Petru poc ie te-te sub bol i.

Pu in credincios, veacu-mi trec. În mare, ca Petru, m -nnec, Dar simt mîna Domnului care La pieptu-i m ia, ca pe-o floare.

De-acolo-n iad nu m-oi mai duce.

Petalele-mi fi-vor Lui cruce.

i-acoperit de viermi, ca Iov, s cîn i!

Malevici - Fat cu pieptene

Iar dac ai s fii cum se cuvine, Zburînd ca stanca, în nespus r sf , Veni-voi peste-un an din nou la tine, Dansul pe valuri, Pavel, s te-nv !”

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

15

George PETROVAI

Religia sau nevoia stringent[ a omului de Transcendent (II) (Elemente de filosofia religiei) [continuare din nr. 7 (83)] este mort”, Altizer s-a pornit s extrag toate implica iile religioase ale acestui gen de transcenden . d) Transcenden a spre Sfâr it Dar prin afirma ia c Dumnezeu este mort, Altizer nu în elege c Transcenden a înainte (spre Sfâr it sau Escaton) are sens numai n-a existat niciodat un Dumnezeu viu, c no iunea de Dumnezeu a dac admitem c istoria se îndreapt spre ceva (Scop, int final ), încetat s mai aib eficien în zilele noastre sau c , a a cum sus ine concep ie cu totul necunoscut societ ilor arhaice, pentru care, ne filosoful evreu-austriac Martin Buber, El este ascuns vederii omului, în tiin eaz Mircea Eliade, timpul nu este istoric, ci mitic. De-abia atâta timp cât are grij s precizeze: „Orice om contemporan, receptiv odat cu profe ii evrei apare indica ia clar c timpul are un sfâr it la experien , tie c Dumnezeu este absent (fenomenul buberian al sau un apogeu spre care converg toate evenimentele umane, pentru «eclips rii» lui Dumnezeu, nota mea, G.P.), dar numai cre tinul tie ca în Noul Testament el s fie „sfin it prin întruparea lui Cristos” (M. Dumnezeu este mort, c moartea lui Dumnezeu este un eveniment Eliade). final i irevocabil”. Generat de moartea lui Hristos, moartea lui Poate c cea mai autorizat opinie la acest capitol este aceea a Dumnezeu este astfel explicat de cuget torul american: „A ti c filosofului american Thomas J. Altizer. Considerându-l pe Nietzsche Dumnezeu este Isus, înseamn a ti c Dumnezeu Însu i a devenit primul cre tin radical i însu indu- i de la el expresia „Dumnezeu trup: El nu mai exist ca Spirit transcendent sau ca Domn suveran...”

Vas zic , dac admitem c Iisus este totuna cu Dumnezeu, „cerul a fost golit de Dumnezeul s u atunci când Cristos a venit pe p mânt”, altfel spus „Fiin a esen ial sau originar trebuie s fie abandonat într-o form vid i f via ”, atunci când, prin intrarea în lume, „Spiritul se gole te cu adev rat de El Însu i”. Mai mult de-atâta, Altizer vorbe te deo dubl moarte a lui Dumnezeu: una în sens ge-neral prin întrupare, adic prin p sirea t râmului Spiritului i intrarea în cel al c rnii, cealalt în sensul particular al mor ii pe cruce. Evident, fiecare moarte cu con inutul ei cutremur tor de profund: întruparea este real doar atunci când s vâr te moartea a ceea de la origine a fost sacru, iar Cuvântul devine „cu adev rat i complet carne” numai prin moartea Lui pe cruce.

Tot Altizer ne spune c , pentru a putea în elege cum rezult „moartea” lui Dumnezeu prin întrupare, trebuie s -L consider m mai degrab un proces decât o Fiin : „Dumnezeu p se te sau neag pasivitatea Sa originar într-un mod progresiv, dar hot rât, devenind trup atât în realitatea lumii i a istoriei, cât i ca realitate a lumii i istoriei”. Pe scurt, asta înseamn „Dumnezeu trebuie s moar la Încarnare, pentru Dumnezeu este un proces dialectic i istoric, care ajunge s se realizeze numai prin nega ie” (N. Geisler).

Rezult din cele de mai sus c , prin întrupare i Kazimir Malevici - ranc cu un copil i cobili „moartea” lui Dumnezeu, transcenden a este definitiv

I. Homo religiosus

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pierdut ? C ci Altizer afirm sus i tare c „moartea lui Dumnezeu desfiin eaz transcenden a, teologia f când posibil o imanen nou i absolut , eliberat de orice urm de transcenden ”. Moarte cu adev rat pentru filosoful american sunt doar formele tradi ionale ale transcenden ei (înapoi i în sus), nicidecum transcenden a înainte sau în direc ia de mi care a istoriei, de îndat ce el sus ine, aidoma lui Rudolf Bultman, c no i-unea noutestamentar de Împ ie a lui Dumnezeu este categoric escatologic , c „omul credincios trebuie r mân deschis în fa a viitorului” i c un cre tin radical are o speran de tip escatologic.

Un alt punct de vedere este acela care se declar de acord cu transcenden a escatologic , dar - întrucât Dumnezeu nu poate fi g sit dincolo de lume, ci numai în oameni - afirma iile despre transcenden trebuie traduse în termeni imanen i (teologia i etica sunt imanentiste), vorbirea teologic s fie transpus într-un limbaj imanent antropomorfic (afirma iile despre Dumnezeu trebuie convertite în afirma ii despre om), iar religia s fie secularizat prin umanizare, respectiv prin în elegerea ei în termeni obi nui i, condi ii în care cre tinul Îl va cunoa te pe Dumnezeu în omul Iisus, Cel care a spus: „Cine M-a v zut pe Mine, a v zut pe Tat l” (Ioan 14/9). e) Transcenden a spre un Centru Acest tip de transcenden cuprinde urm toarele trei direc ii: e1) Centrul mitic primitiv al vie ii Mircea Eliade ne face cunoscut c în toate religiile preliterate apare manifestarea Sacrului în „centrul” lumii: în acest centru se cl de te altarul templului în jurul c ruia primitivul î i organizeaz via a, respectivul centru fiind perceput ca „u a” sau „poarta” prin care se poate ajunge la Transcendent. Acest centru este locul unde se repet miticul i Sacrul este la el acas , iar orânduirea vie ii în jurul lui poart numele de cosmizare (realizarea unei crea ii în miniatur ). e2) Centrul mistic al Universului Convingerea misticilor c Dumnezeu este Centrul a tot ce exist a fost sintetizat de Maestrul Eckhart în splendida defini ie: „Dum-

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

nezeu este sfera infinit cu centrul oriunde i a c rei circumferin nu este niciunde”.

La rândul s u, Plotin îl vede pe Unic ca fiind Centrul în care omul se centreaz pe sine însu i („Centrul coincide cu centrul”), atunci când, prin uniune mistic , el trece dincolo de sine i se contope te cu cel Suprem. e3) Centrul din Mediul Divin Faimosul iezuit Teilhard de Chardin încearc s dep easc mitologia p gân i misticismul medieval, îns p streaz în concep ia sa un Centru transcendental pe care-l nume te Mediu Divin. Pe Dumnezeu („Punctul ultim tre care converg toate realit ile”) el Îl concepe ca pe o Surs sau un Centru aflat oriunde i care, tocmai fiindc este Centrul, umple întreaga sfer , c ci posed puterea absolut i final de-a uni i de-a completa „toate fiin ele în sânul S u”, acel Mediu Divin unde „toate elementele Universului se ating unele pe altele prin ceea ce este mai l untric i mai intim în ele”. Întrucât Dumnezeu este Centrul întregii existen e, Chardin ne îndeamn ca, f a p si lumea, s plonj m în Dumnezeu, adic „s ne a ez m noi în ine în Mediul Divin”, dar într-un asemenea mod, încât omul s nu se piard pe sine în Centru, ci c utând s r mân el însu i în timp ce, prin unire, urm re te s devin cel lalt. Cu completarea c , în ceea ce-l prive te pe cre tin, imensul farmec al Mediului Divin se datoreaz contactului dintre uman i divinul „revelat la Epifania lui Iisus”. Doar astfel, adic nesuprimând realitatea istoric a Mântuitorului (variant în care omniprezen a divin devine vag , imprecis i conven ional în lipsa unei verific ri decisiv-experimentale), „nu ne îndep rt m niciodat de Isus al Evangheliei”, oricât de departe ne-am situa de Centrul divin al misticismului cre tin. În concluzie, „noi transcendem spre Centrul divin, care este focalizat de Cristosul istoric” (N. Geisler). f) Transcenden a în Adâncime sau spre Temelie Acest tip de transcendere nu este nou, fapt dovedit atât de Biblie, unde Dumnezeu este socotit temelia vie ii credinciosului (psalmistul exclam în Psalmul 18/2: „Doamne, Tu e ti stânca mea, izb vitorul meu!”, iar apostolul afirm în 1Corinteni 3/11: „C ci nimeni nu poate pune o alt temelie decât cea care a fost pus i care este Isus Hristos”), cât i de mistici, adic de aceia care vreme îndelungat au c utat divinul în adâncul sufletului lor. Ast zi, în plin epoc modern , se constat o strâns leg tur între transcenderea „în jos” sau „în adâncime” i vehementa respingere a formelor tradi ionale de transcendere (retrospectiv i vertical ): Fiind incurabil religio i, oamenii trebuie transceand , a a c , atunci când nu mai este cu putin „înapoi” sau „în sus”, ei vor merge „în jos”!

Unul dintre principalii promotori privind validarea ideii de transcenden pentru omul modern a fost episcopul anglican John A. T. Robinson, cel despre care Norman Geisler spune c a fost „conduc torul lipsit de entuziasm al unei revolu ii în direc ia transcenden ei spre adâncime”.

Inspirat de Rudolf Bultmann i mergând pe urmele lui Paul Tillich, gânditorul teologal care afirmase c „Dumnezeu nu este alt fiin , ci este adâncul i temelia tuturor fiin elor”, episcopul Robinson va sus ine c oamenii trebuie s p seasc no iunea vetust de „Cel de Sus” sau „Dumnezeu din ceruri”, precum i falsa imagine a „B trânului din Cer”, deoarece acest mod naiv-primitiv de a-L închipui pe Dumnezeu dincolo de spa iul cosmic („sus” sau „în afar ”) este, în zilele noastre îmbibate cu tiin , mai degrab „o piatr de poticnire

Kazimir Malevici - Într-un ora de provincie

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

decât un ajutor pentru credin ”. Cu toate astea, nedispus s înlocuiasc un Dumnezeu transcendent cu unul panteist i imanent, Robinson î i propune ca printr-un limbaj religios mai sugestiv s -L înlocuiasc pe Dumnezeul din „în ime” cu acela din „adâncime”.

Da, c ci cuvântul „adânc” nu numai c este opusul „superficialului”, dar el semnific totodat cu mult mai mult decât opusul termenului „înalt”. În alt ordine de idei, cum este de presupus c un Dumnezeu aflat la mare distan nu poate fi implicat întotdeauna în problemele omului, iat motivul pentru care „în ime” are adesea în elesul de indiferen , pe când termenul „adâncime” sugereaz preocupare.

Vas zic , ne asigur Robinson, nefiind afirma iile teologice o descriere a Fiin ei supreme, ci „analiza adâncimilor unor rela ii personale”, rezult c Dumnezeu sau „adev rul i realitatea «lucrurilor din adâncime»” este dragoste. Totodat , din faptul c omul care recunoa te transcenden a lui Dumnezeu „este acela care recunoa te necondi ionatul în rela iile condi ionate ale vie ii i îi r spunde prin rela ii personale necondi ionate”, avem dovada c Dumnezeul necondi ionat, întrucât este adâncimea i semnifica ia ultim a rela iilor condi ionate ale vie ii, „poate fi g sit numai înl untru”. Pe scurt, concep ia lui Robinson spune: Fiind deja perimat transcenden a „în în ime”, ea trebuie înlocuit cu una „în adâncime”, proces prin care Transcendentul situat „acolo sus” este detronat de c tre Transcendentul situat dedesubtul nostru.

Tot aici se încadreaz ansamblul concep iilor de la Freud încoace, potrivit c rora fie c subcon tientul este identificat cu Transcendentul, fie c este strâns legat de el. Astfel, Eliade este de p rere c singurul contact real al omului modern cu Sacrul cosmic se efectueaz prin incon tient (t râmul misterios i incontrolabil pentru con tient), „fie prin visurile sau via a lui imaginativ , fie prin crea iile lui care apar din incon tient”, W. James consider c Transcendentul este cel pu in „continuarea subcon tient a vie ii noastre con tiente”, iar Carl Jung Îl identific pe Dumnezeu cu subcon tientul colectiv al oamenilor.

De altminteri, chiar i aceia care nu efectueaz aceast identificare, consider c Transcendentul ar fi subcon tientul omenirii, mai bine spus ceea ce transcende con tiin a oamenilor. Toate ca toate, dar

Kazimir Malevici - Peisaj de iarn

17

dac prin „realitate” în elegem independen a de subcon tientul individual sau colectiv, atunci cum poate fi verificat realitatea Transcendentului?... g) Transcenden a în Cerc Din aceast categorie face parte Transcenden a printr-o etern recuren i Transcenden a prin etern absurditate, ambele forme fiind r spunsul filosofic al omului modern la nelini tile sale de natur metafizic . g1) Transcenden a printr-o etern reîntoarcere Prin Friedrich Nietzsche avem dovada clar c pân i ateii cei mai înver una i au trebuin de transcenden i c esen a ateismului nu este totuna cu negarea oric rei forme de transcenden . Da, pentru de i a strigat în gura mare c Dumnezeu este mort i în pofida afirma iei categorice c „Dumnezeu este zeificarea nimicului, voin a de a proclama nimicul drept sfin enie”, totu i, în scrisoarea adresat lui Franz Overbeck pe 2 iulie 1885, revoltatul i ireveren iosul Nietzsche se plânge de insuportabila singur tate a vie ii sale f Dumnezeu...

Dac din punct de vedere conceptual, Nietzsche nu a fost de acord nici cu teismul i nici cu panteismul, din punct de vedere existen ial el a optat pentru un substitut al transcenden ei, pe care la numit „dorin a eternei reîntoarceri a aceleia i st ri de lucruri”, sus inând c , întrucât eterna recuren este din aceast lume i ac ioneaz asupra omului, ea surclaseaz pierderea divinit ii i se constituie în singura cale pentru dep irea nihilismului total.

Astfel, ne spune gânditorul german, comparativ cu toate religiile care dispre uiesc aceast via ca ceva curg tor, eterna reîntoarcere devine o veritabil religie a religiilor, eternul Centru al existen ei fiind înlocuit de el cu eternul Ciclu al timpului. De unde rezult radicala schimbare a transcenden ei i a timpului: transcenden a „în afar ” tre o circumferin infinit este înlocuit cu transcenden a la nesfâr it în jurul unui cerc, iar locul timpului liniar i transcendent tre un sfâr it este luat de un timp ciclic, ce „transcende înl untrul propriului s u Circuit Etern” (N. Geisler). g2) Transcenden a prin eterna absurditate Filosoful absurdului, implicit al transcenden ei prin eterna absurditate, este Albert Camus. În concep ia acestuia, absurdul devine dumnezeu (în în elesul cel mai larg al acestui cuvînt) i „ilumineaz totul”. Camus, un incurabil rebel fa de orice semnifica ie superioar , are deplina convingere c „via a este absurd i c absurdul nu duce spre Dumnezeu”, motiv pentru care nu vrea s întemeieze nimic pe incomprehensibil i nu dore te s -L nege pe Dumnezeu, dar, necunoscând nicio semnifica ie a vie ii dincolo de cea uman , nici nu vrea s apeleze la divin. De ce ar face-o, atunci când via a i se prezint la fel de ira ional ca i chinul lui Sisif, cel care a fost condamnat s rostogoleasc o piatr mare spre vârful unui deal, pentru ca piatra s o ia la vale mai înainte de-a atinge vârful i procesul s fie reluat la nesfâr it?!

Aici, în acest punct sisific, unde, ne informeaz Geisler, „omul se transcende pe sine revoltându-se împotriva nihilismului prin afirmarea etern a caracterului ciclic al vie ii sale absurde”, resemnarea lui Camus în fa a absurdului aduce foarte mult cu eterna recuren a lui Nietzsche, atitudinile ambilor urmând calea transcenden ei circulare.

Vas zic , de i nu exist nicio ra iune pentru care absurditatea s fie transformat în Dumnezeu i niciun Dumnezeu care s trans-ceand absurditatea, totu i, cineva poate transcende nihilismul personal atunci când „accept de bun voie” eterna absurditate a vie ii.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constantin MIU

Problematica mor\ii @în poemele MORTUA EST ]i MOARTEA LUI FULGER Sub aspectul problematicii mor ii abordate i dezvoltate, poemele Mortua est i Moartea lui Fulger au câteva puncte comune. În cele dou crea ii, sunt detectabile dou atitudini referitoare la problematica amintit Spre a în elege cele dou atitudini, se cuvine mai întâi s cit m considera iile lui Ernest Bernea, care în eseul Semnifica ia spiritual a mor ii precizeaz : „Experien a mor ii altuia poate fi ceva exterior pân la spa ial, dar poate fi tr it ca un fenomen fundamental, ca un dat ontologic. În primul caz, este vorba de constatarea unei absen e, uneori înso it de o medita ie asupra destinului nostru comun, iar în al doilea caz e vorba de o experien spiritual care poete avea un caracter transformator i dramatic.” În Mortua est, eul poetic confruntându-se cu experien a mor ii altuia - „sfânta regin ” - are prilejul s mediteze asupra destinului uman, ca i asupra mor ii i a vie ii: „O, moartea e-un chaos, o mare de stele,/ Când via a-i o balt de vise rebele;/ O, moartea-i un secul cu sori înflorit,/ Când via a-i un basmu pustiu i urât.”

O concep ie asem toare vis à vis de raportul dual via -moarte apare i în Moartea lui Fulger. Aici, bocetul dup fiul mort îi prileju-

ie te mamei îndurerate reflec ii referitoare la rostul vie ii i egalitatea în fa a mor ii: „P rere-i tot, dac soco i -/ De mori târziu ori mori curând,/ De mori s tul ori mori fl mând,/ Tot una e! i rând pe rând/ Ne ducem to i!// (...) Ori buni, ori r i, tot un mormânt!/ Nu-i nimeni drac i nimeni sfânt!/ Credin a-i val, iubirea vânt/ i via a fum!”

La aceea i concluzie ajunge i eul poetic eminescian: totul e o rere, existen a, rostul ei fiind sub semn dubitativ. A a se explic formul rile hamlet-iene: „...cine tie de este mai bine/ A fi sau a nu fi... dar tie oricine/ C ceea ce nu e, nu simte dureri,/ i multe dureri-s, pu ine pl ceri.// A fi? Nebunie i trist i goal / (...) Oare totul nu e nebunie?” În cele dou poeme, este detectabil i „o experien spiritual care poate avea un caracter transformator i dramatic.” (cf. Ernest Bernea). Despre manifest rile cr iesei din poemul lui Co buc, criticul literar Petru Poant face urm toarele aprecieri: „...pentru mama lui Fulger moartea constituie o sfidare a unei ordini domestice (...)

Moartea nu exist pentru ea decât ca senza ie fizic ; este absen a fiului (...) Ea nu poate percepe moartea ca pe o tain , de unde i imposibilitatea reculegerii în fa a ei (...) Bocetul mamei, deplângând o absen , înseamn în fond o sfidare a mor ii, (...) a divinului (...) Moartea este pentru acest personaj distrugerea unui echilibru ra ional, o înc lcare a ordinii domestice...” (Petru Poant , Poezia lui Co buc, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1976, p. 112-113). Îndoielile femeii, în ceea ce prive te credin a, culmineaz cu o blasfemie la adresa divinit ii: „Ah, Dumnezeu, nedrept st pân,/ M-a du nit tr ind mereu/ i-a pizmuit norocul meu!/ E un p gân i Dumnezeu/ E un p gân.// De ce s cred în El de-acum?” Desigur c aceste vorbe contravin unui credincios ortodox, îns având în vedere c ele sunt rostite într-un moment de cump pentru mama care i-a pierdut fiul iubit, îi putem g si acesteia circumstan e atenuante. A a stând lucrurile, nimeni nu l-a învinuit pe Co buc c în aceast crea ie ar fi ateu, de i dezicerea „personajului” de Tat l Ceresc este explicit în text. Îns , în cazul poemului eminescian, Mortua est, mul i pretin i exege i s-au gr bit s -l eticheteze pe autor ca fiind ateu, invocând versurile ce marcheaz finalul, ignorând contextul, mai cu seam c avem de-a face cu o supozi ie: „ i nu tiu gândirea-mi în ce s o strâng:/ S râd ca nebunii? S -i blestem? S -i plâng?// La ce?...

Oare totul nu e nebunie?/ Au moartea ta, înger, de ce fu fie?/ Au e sens în lume? Tu, chip zâmbitor,/ Tr it-ai anume ca astfel s mori?/ De e sens într-asta, e-ntors i ateu,/ Pe palida- i frunte nu-i scris Dumnezeu.”

Kazimir Malevici - Diminea a dup o furtun

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

* În interviul intermediat de Violeta Ionescu pentru ziarul g ean Via a liber (1999), acad. Zoe Dumitrescu-Bu ulenga d un am nunt de istorie literar referitor la poemul Mortua est: lui Eminescu „i-a murit iubita de 12-13 ani, pe care a avut-o la Ipote ti. A scris atunci un mic fragment, reluat apoi în 1871, în Mortua est, o poezie violent atee”. (s.n.). Afirma ia (subliniat de noi) e gratuit i e de mirare c vine din partea unui cercet tor atent al operei lui Eminescu. De ce?

Pentru c se citeaz în sprijinul afirma iei ultimele dou versuri, ignorând contextul strofei, ca i problematica poeziei. În ceea ce ne prive te, vom încerca s l murim semnifica ia acestora. În pasajul urm tor, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga face referiri la cele dou laturi ale sufletului uman - angelicul i demonicul: „În acela i timp, scrie un poem existen ial disperat: Bolnav în al meu suflet - foarte interesant, în care vorbe te despre cele dou fiin e din el. Fiindc Înger i demon nu este, cum înv asem noi la coal , o simpl antitez ! În el erau înger i demon, ca-n Goethe”. Ca exemplu la îndemân i mai cunoscut pentru cititori s-ar fi cuvenit a fi Blaga, în piesa Me terul Manole, idee ce transpare i din poezia Pax Magna: „Pesemne - învr jbi i/ de-o ve nicie Dumnezeu i cu Satana/ au în eles e mai mare fiecare/ dac i întind de pace mâna. i s-au împ cat/ în mine: împreun picuratu-mi-au în suflet/ credin a i iubirea indoiala i minciuna”. Concluzia doamnei academician este eronat : „La ace tia (la Eminescu i Goethe - n.n.), foarte mari ciocnirile între cele dou ipostaze constitutive ale fiin ei sunt teribile - i credin a, i necredin a”. Con tientizarea celor dou laturi ale sufletului omului (cum e i cazul eu-lui poetic în poezia Pax Magna) nu înseamn pendularea între credin i necredin . Pe Goethe (dac tot l-a amintit) de ce nu-l eticheteaz drept necredincios sau ateu? Ca i în cazul eului poetic blagian (din poezia Pax Magna), cel eminescian este asaltat de îndoieli, îns pierderea unei fiin e dragi îl face mai radical în aprecierile despre rostul omului. mai observ m un aspect referitor la felul cum protagoni tii celor dou poeme în discu ie (mama lui Fulger i, respectiv, eul poetic eminescian) raporteaz problematica mor ii în rela ie cu credin a.

Pentru împ teas , moartea fiului este sinonim cu rostul ei de a fi, e ca i cum i s-ar fi mutilat sufletul. i-atunci, ar fi justificat pornirea ei împotriva celui ce i l-a mutilat. În poemul lui Co buc, avem de-a face cu un caz particular. În cel al lui Eminescu, prin particular (moartea sfintei regine) este vizat generalul (existen a pus sub zodia thanatosului). Numai astfel se motiveaz abunden a întreb rilor dubitative: „...Oare totul nu e nebunie?/ Au moartea ta, înger, de ce fu s fie?/ Au e sens în lume? Tu, chip zâmbitor,/ Tr it-ai anume ca astfel s mori?” Cu alte cuvinte, eul poetic vrea s tie dac destinul chipului zâmbitor a fost s tr iasc spre a muri. Nu e asta nebunie: s tr ie ti ca s mori?!?

Asemenea considera ii amintesc de fr mânt rile lui Niculae Moromete, care la moartea cumnatului s u se-ntreba (în felul paradoxal de a pune întreb ri al tat lui, Ilie Moromete): „E mai bine s te na ti i s mori sau s nu te fi n scut i, ca atare, nu ai de ce s mori?”

Luminate din acest unghi, ultimele dou versuri ale poemul Mortua est incumb paradoxul antepenultimului vers: „Tr it-ai anume ca astfel s mori?/ De e sens într-asta, e-ntors i ateu,/ Pe palida- i frunte nu-i scris Dumnezeu.”

Formularea cu verbul la condi ionalul ipotetic presupune i un sens restrictiv, care, din p cate, nu a fost sesizat: dac a tr i astfel doar ca s mori ar putea avea sens, un astfel de sens nu poate fi decât întors (neconform dogmei cre tine) i, prin urmare, ateu.

Numai cei r u inten iona i, în superficialitatea lor, n-au vrut s accepte c ultimele dou versuri au valoarea unui avertisment.

19

Gelu DRAGO{

inutul închis De mult prea mult timp inutul nostru e închis ne inem sufletele ca-ntr-o pânz de paianjen via a noastr are prea multe coborâri i cr turi de i tr im într-un mare clopot de sticl A venit vremea ca fiecare s-o lu m pe un drum vreau s pun ordine i dac m împotmolesc în desi oare de ce seara vorbe ti într-un fel i mâine e ti alta pân la urm to i avem nevoie de pu in prim var de pu in orizont albastru i cuvinte înstelate i tandre Pe lume am venit ca s înv fericire înc din tinere e tu m înve i zilnic ce-i b trâne ea i opacitatea iar cuvintele dintre noi nu mai prind r cini...

E târziu Înserarea coboar , coboar Cu o nemaiîntâlnit u urin ; Of, cât de greu îmi e sufletul ci tiu, fiecare fapt a mea Osândit va fi asemeni înjur turilor; Vai, cât de frig îmi poate fi Doar Tu Doamne po i ti!

Lumea miroase a p cat înmolit Parc ar fi morga spitalului p sit Se topesc sentimente i cuvinte dispar De parc ar fi erupt vulcanul Taal Nu-mi mai g sesc lini tea i starea sfrijesc, m -mboln vesc ca marea Am mai pierdut din trup o celul , dou Ce-i pas îns lumii de ast poveste nou ?

Strig tur -descântec uitai spre r rit zui un fecior voinic uitat peste st deal mare i v zui un voinic mare uitai în sus Visai un pruncu S-a g sit o p ric rticica s mi-o duc La voinic s i-o arunce

Acolo am scris mare -mi ia vorbele în sam : m duci la cununie i dac nu va fi a a Pâine neagr îi mânca Nici ap nu-i m-ai bea! i intre moartea-n gr din i rup inima- i hain !

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Maria ANTOHI

O carte deschis[...

L-am cunoscut pe scriitorul Costantin Haralambie Covatariu în vara anului 2010, când i-am înapoiat manuscrisul romanului „În împ ia p mântului,” înso it de câteva impresii despre volum. Pe semne c modestele mele cuvinte l-au sensibilizat i-n consecin mi-a cerut acordul ca ele s constituie un „Cuvânt înainte” la roman. M-am sim it onorat , am acceptat i de atunci a început colaborarea cu domnia sa. L-am perceput ca pe o persoan modest , cald , cu un bun sim aparte, empatic , deschis la dialog, cu mult în elepciune i experien de via . Un om extrem de interesant de tot ceea ce se cheam cunoa tere, un om m rinimos, plin de iubire fa de semeni, calit i pe care le po i întâlni doar la marile personalit i. Toate aceste virtu i morale i-au pus pregnant amprenta pe nestematele sale scrieri, unde se face mesagerul celor care ap cu înver unare puritatea uman , via a cump tat , echilibrul ecologic, iar mesajul întregii opere se îndreapt spre o activitate creatoare sau spre ap rarea i conservarea valorilor morale i spirituale ale omului. Ata amentul afectiv fa de orizonturile copil riei este fantastic. Cuvântul Cristine ti apare ca o formul magic . Este satul în care a v zut lumina zilei, este satul în care a tr it prim veri cu flori sau toamne ru-

ginii. S tucul acela r mâne sacru, neîntinat iar gândurile i pa ii copilului s rman, devenit acum matur se întorc cu nostalgie aici, ca la un t râm al fericirii plenare. Este spa iul mierlei, al ciocârliei, al privighetorii i al tuturor înaripatelor pe care autorul le cunoa te i le invoc în trec toarele ceasuri ale vie ii. Însu i autorul afirm : „Locul unde te-ai n scut i-ai f cut primii pa i în lume, se cade ai fi icoana vie ii, altfel, vei r ci bezmetic precum neoamenii în timp” din volumul cu aforisme „Minime” decembrie 2010.

Cristine ti, acest inut moldav, înc rcat de simboluri i de legende, este spa iul tuturor romanelor, inclusiv al ultimelor dou „Zaedy” i „Glasul str bunilor”, crea ii de cu totul alt factur , anticipate, de altfel, de scrierile în proz „Urie ii,” „Magnolia,” „Saturn,” „ Peripe iile regelui C ,” „Piatra lunii,” „Împreun ” etc.

Nu mi-am putut imagina c scriitorul acela moralist, tradi ionalist i deopotriv modern, ajuns la vârsta senectu ii, î i poate g si incomensurabila for de a c tori, f paaport, în spa ii siderale, intergalactice, acolo unde p mântul nu mai e p mânt, lumina nu mai e lumin , plantele i animalele cap dimensiuni inimaginabile iar locuitorii sunt pturi ciudate, oripilante, terifiante. Vezina, instruit i educat într-un mod exemplar de bunicul s u Deceneu, se lanseaz în Cosmos cu nava spa ial „Dacul”, unde va întâlni locuri i fiin e imprevizibile pe care, datorit multiplelor sale cuno tin e, curajului i inteligen ei sale, reu te s le domine. Toiagul cabalistic i cercul magic l-au ajutat s ias cu brio din nenum rate situa ii-limit . Se întoarce victorios în acela i Cristine ti cu un imens bagaj de informa ii, dar i cu satisfac ia descoperirii unei noi planete „Zaedy” i astfel s-a materializat visul s u de a salva omenirea. În „Glasul str bunilor,” împletirea dintre real i fantastic este mai mult decât evident . În prima parte a romanului, via a familiei Pl mad se desf oar pe un f ga normal.

Gheorghie , fra ii s i ca i comunitatea satului, duc mai departe, a a cum o dicteaz glasul str bunilor, în elepciunea, obiceiurile, tradi iile, precum i modul exemplar de a tr i, în spiritul cultului muncii, al adev rului i al

onoarei. De la realit ile obiective ale satului, autorul face un transfer nea teptat spre fantastic prin intermediul fiului Aristi ei; Luncan, scut dup moartea tat lui, ucis de câ iva ho i de cai pentru a-i lua banii ob inu i din vânzarea unui num r de cai. Luncan, dotat cu ni te calit i fizice, intelectuale i morale de excep ie, urmeaz coala militar de jandarmi din Goldeni, pe care o absolv cu rezultate remarcabile. Se întoarce la Cristine ti, înso it de Manuela, iubita sa, pentru a o prezenta familiei. O furie nest vilit , precum i dorin a acerb de aflarea uciga ilor tat lui u, l-au înso it toat copil ria i adolescena. „Va trebui s r scolesc cerul i p mântul” i spun r bufnirile l untrice cuib rite adânc în elevul eminent al colii din Goldeni. Reîntoarcerea în satul natal îi ofer prilejul de a sparge barierele viziunii de sub dealul HattiHuci, loc pe care s tenii îl vedeau misterios i de nep truns, c ci, acolo se auzeau voci sinistre, înfrico toare i amenin toare. Cu abilit ile-i de militar, c lit la coala vie ii, Luncan, împreun cu Manuela, p trund în acest loc, unde nimeni n-a cutezat s intre.

Fantasticul îi apare în toat dimensiunea sa: „un interior ce p rea ruinele unei civiliza ie apuse cu mormane de vase sparte i oale de lut, c mizi dislocate din pere ii unor locuin e p site în fug , r e de îmbr minte, catacombe care demascau p sirea locurilor în urma unui cutremur, un virus sau orice altceva care a produs acel dezastru al locului aflat într-o stare deplorabil , obligând locuitorii s se evacueze în regim de urgen .”

Tabloul este completat cu robo i de diferite rimi, Zombi muncind din greu, iar în întâmpinarea celor doi p mânteni apare parea-robot i omul Kaki pe nume Kabitunga de la care cei doi afl secretul pe care Luncan i l-a dorit toat existen a sa de pân acum.

Cu ajutorul unor aparate de zbor invizibile, ho ii au fost captura i i transforma i în zombi, sp lându-li-se creierii i condamna i munceasc aici la extrac ia siliciului, produs, indispensabil planetei ASTRED, locul de unde veneau aceste f pturi ciudate extraterestre. Tat lui îi este înlocuit creierul compromis în urma loviturilor primite de la

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

da cu certitudine exploratorii viitorului c ci ho i i dus pe ASTRED. Toate aceste infor- în final autorul afirm : „De aceast dat gânma ii le afl de la Kabitunga cu care Luncan durile mele se opresc în aceast pagin , l sând o porti deschis viitorimii privind les-a în eles într-o coerent limb româneasc tura cu alte planete din Univers, într-o cocu accente moldovene ti, dup care este inlaborare fructuoas .” vitat s urce mai multe nivele cu ajutorul unor Firul epic al nara iunii capteaz aten ia lifturi, apoi intr ri dotate cu robotoane, u i lectorului prin noutatea viziunii, prin bog ia accesate de carduri, o adev rat lume cu o informa iilor, demonstrat tiin ific , aidoma tehnic ultraperformant , cu un laborator de unui savant, prin abunden a termenilor tehcercetare numit Caseiom, îi conduc în spa iul nici i tiin ifici sau a unor cuvinte create unde se afla tat l s u. Tot acum afl c legile chiar de autor.

Frazele î i p streaz cursivicare guverneaz aceast planet sunt dirijate tatea, limpezimea iar plasticitatea imaginilor de oameni trecu i de un secol. Cu permisul ne conduce spre toate zonele existen ei, Suprematorului, p sesc planeta cu un apaastfel c romanul cucere te orice categorie rat închis ermetic împotriva oric rui virus, pentru c Terra este viciat din pricina in- de cititor. „Glasul str bunilor” se face auzit dustrializ rii. Tat l Gheorghie ajunge în sâ- pretutindeni. Este prezent de la firul ierbii nul familiei, dup o perioad îns , starea lui pân în întinderea Veronei; este prezent în de s tate intr în declin. Cum e firesc, fan- orice floare, piatr , în apele limpezi sau întasticul continu prin moartea acestuia, apoi volburate ale Ba iului, în trilurile p rilor, în truda ranului de pe câmp, în caii familiei revenirea sa la via printre cei vii, facilitat i de cele dou obiecte flautul fermecat i Pl mad , în biserica satului, în verile toride volfastovul, apari ia cailor, elemente „pro- sau iernile geroase, în razele generoase ale gramate” parc , de glasul str mo ilor înge- soarelui, în adierile vântului ca i-n tradi iile mo tenite din vremuri ancestrale. Glasul str nat cu Divinitatea. bunilor este testamentul sacru l sat de str În viziunea autorului, contactul celor ce mo i pentru ca mo tenirea material i spipopuleaz Asteredul cu Terra deja s-a înf pritual s r mân nealterat i dus mai detuit. Noi le oferim siliciu, acest produs vital parte, în eternitate.

E un glas imperceptibil, planetei lor, iar rezidurile r mase în urma exdar prezent în fiecare fibr a omului. Fiecare trac iei sunt împinse cu un robotanc spre este liber s dea curs acestui glas. Vocea str denivel rile existente în vecin tatea vizuinei. bunilor se intersecteaz cu Divinitatea. Se Deci nu suntem singuri în Univers. Fiin e, spune c omul este anterior formei sale p poate, mai inteligente decât noi, ne urm resc mânte ti i c Divinitatea ne-a orânduit o i s-ar putea s se fi decis s stabileasc un misiune în lume, un rost.

Avem un destin scris contact cu noi, sau niciunul. deja, dar peste el se suprapune un alt rost i spunsurile multiplelor întreb ri le vor acela ine de responsabilitatea noastr .

Faptele noastre se scriu într-o „carte” i pe aceasta o transmitem urma ilor no tri.

Este morala (mesajul) pe care romanul o transmite cititorului prin personajul Luncan, a c rui evolu ie urmeaz drumul destinului, dar i al verticalit ii i al inegalabilului s u spirit constructiv, creator.

Acest glas st neclintit i-n personalitatea scriitorului care se ascunde cu modestie în spatele multiplelor sale scrieri, oferindune o filozofie filtrat prin materia de spirit al personalit ii sale.

Kazimir Malevici - Supremus 58

21

C[r\i primite la redac\ie

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Titina Nica }ENE

Anotimpurile

admirând pe sub copaci, vioreaua înflorit ...

Acum, mai spre b trâne e, mi-am propus, de ceva timp, iubesc i s observ fiecare anotimp.

ci averea pe p mânt, nu are nicio valoare, omul se duce s rac, dincolo, atunci când moare...

fug de c ldura VERII în p durea cu r coare iar în zilele senine m r coresc în mare...

Nu mai chinui i copiii, care plâng r ma i în ar !

Niciodat nu uita i: Ei sunt singura Comoar ...

TOAMNA s nu m -ntristez nici când cerul e de smoal m bucur c aud glasuri de copii la coal .

A plecat m icu a...

Despre IARN ce s spun sânt atâtea s rb tori precis îmi va p rea ninge din cer cu flori.

De i toate-s ale Tale existente pe p mânt fie iarn , fie var , fie ploaie, fie vânt, Dar... când vine PRIM VARA i-n jur totul e divin nu o iubesc mai mult nu pot, Doamne, s m-ab in!

Case frumoase i triste…

Case frumoase i triste, pe dealuri împr tiate, nimeni nu v locuie te, sunte i case-nsingurate...

Pe dealuri împr tiate, case frumoase i triste, mai c -mi vine, când v v d, -mi v rs lacrima-n batiste... În voi nu e s rb toare, nu v vin colind tori, ci, cei ce v-au construit, sunt pleca i în alte ri...

Puteau g si bucurii, chiar aici, la ei acas , cum c ar sta cu to i cei dragi, aduna i la aceea i mas ...

Cum c ar asculta cucul, în p durea înverzit ,

A plecat m icu a casa e pustie poarta e legat cu un lan de fier în gr din -s singuri butucii de vie cump na fântânii scâr âie de ger.

Nu-i mai umbl pa ii prin ograd nu mai strânge neaua cu lopata nu mai iese-n prag ca s ne vad pe pridvor s-a stins, demult, mu cata...

Trist, Grivei, r mas lâng c su c-a murit st pâna lui cea bun nu mai umbl noaptea pe uli latr , lung, sfâ ietor, la Lun . i cum stau, a a, privind gr dina i ograda care-i proasp t nins mama iese-n prag, face cu mâna i-n pridvor mu cata e aprins .

rnicie

Acum n-ai ce s mai admiri, omul a plecat, de mult, spre stele, sând aicea toate cele i un crâmpei de amintiri, care... vor disp rea i ele...

Cheia b trânei St b trâna gârbovit pe o banc sub un tei, toate triste ile lumii sunt ascunse-n ochii ei.

Se gânde te neîncetat la c su a ei umil ce i-au vândut-o copiii ca s i construiasc vil .

Dar în vil n-are loc, i-au f cut lâng gr din ru cu un geam priveasc spre lumin . ci copii-s ocupa i se plimb în jos i-n sus.

Merg chiar la Biseric -L sl veasc pe Iisus. „Fii, m icu mul umit ne-aju i pe fiecare!

Cine ast zi i-ar mai da farfuria cu mâncare? dac ai îmb trânit nu este a noastr vina, vila se-ntre ine greu vrem s schimb m i ma ina!”

În casa aceasta a locuit un om, avea în gr din flori i ro ii i dminea a îl trezeau cocorii, iar fructele le lua direct din pom!

În clipele de r gaz ascunzând o cheie-n mân , se îndreapt c tre casa unde a fost, cândva, st pân .

Mai avea-n gr din i un gutui, le admiram i iarna când treceam, cum st teau în iruite-n geam, galbene cu puful ca de pui...

Numai cheia i-a r mas în rest toate sunt duse, cas , tinere e, so , sunt durerile-i nespuse.

Acolo, lâng cas , avea o vie, cu struguri albi i t mâio i, cum nu se poate mai gusto i, iar via a îi p rea o ve nicie...

Lung prive te printre gard i î i vede via a toat , sim ind cum din ce în ce de puteri este l sat .

Prin curte îi zburdau nepo ii, din prisp îi privea cu bucurie, în jur era tot veselie, dar, anii au fugit ca ...ho ii.

Îns , într-o diminea , au g sit lâng gr din , moart , pe b trâna mam , tot strângând o cheie-n mân .

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Mihai CABA

S[ ne amintim mereu ]i mereu de P[storel!

Alexandru Osvald Teodoreanu, cu pseudonimul scriitoricesc storel, s-a n scut la Dorohoi, la 30 iulie 1894. Se împlinesc, iat , 123 de ani de la na terea sa! Dar cu cât timpul imperturbabil trece mai mult, cu atât amintirea lui P storel ne perturb memoria noastr i mai mult. i nici nu ar fi putut s fie altfel din moment ce P storel se identific în tumultoasa sa via literar cu inefabilul spirit românesc, cel care face „haz de necaz”, alungând „triste ea pe pustii” i îmb rb tând tr irea vie ii cu mult „sim al umorului”. Poate c nu întâmpl tor remarcabilul critic literar George C linescu avea s -i aduc lui P storel un binemeritat „Lauda io” la apari ia, în 1934, a primului dintre cele dou volume de publicistic divers , editate sub genericul semnificativ de „T mâie i otrav ”: „Aproape pretutindeni se dezl uie o jovialitate care d o umilitate de ton diferitelor atitudini i care ne îndrept te s afirm m c Al. O. Teodoreanu mâne, în fond, un umorist. La temelia umorului st întotdeauna o atitudine critic , umoristul e moralist. Moralist e Al. O.Teodoreanu!”

Tot George C linescu în monumentala sa „Istorie a literaturii române de la origini i pân în prezent”, editat , în 1941, de Funda ia regal pentru literatur i art , reeditat , în 1980, de Funda ia european Dr gan, avea s -i dedice scriitorului Al. O. Teodoreanu, nu mai pu in de 5 pagini, între care a f cut referin e critice la romanul “Hronicul m sc riciului V tuc”, pe care îl compar cu „ Gargantua i Pantagruel” a lui Rablais, la scrierile sale satirice i epigramatice „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Neculai” .a. i s-a oprit edificator asupra abord rii de c tre P storel a gastronomiei i oenologiei literare: „Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare, aci în serios aci în glum , unei activit i de gastronom i oenolog luminat, scriind cronice gastronomice în care decide spre uimirea cititorilor nerisipitori c aluatul cozonacului - nu trebuie fr mântat cu degetele ci numai cu pumnii strân i - i c - propor ia de ou este de cincizeci la kilogramul de f in .

La moment rememorator, dup datin i cuviin , s arunc m „o privire” discret i succint peste biografia sa literar , de poet, scriitor, epigramist, traduc tor, pe care criticii genului o atribuie perioadei 1919-1964, cu sui urile i meandrele ei. Fratele mai mare, cu 3 ani, a scriitorului Ionel Teodoreanu, Al. O. Teodoreanu îmbr eaz profesia de avocat i se dedic în acela i timp i scrisului în care debuteaz dup încheierea Primului R zboi Mondial la care a participat în calitate de ofi er rezervist, fiind de dou ori r nit i decorat cu „Steaua României”, când, în 1919, a început s publice versuri i proz în revistele vremii perioadei interbelice: Via a Româneasc , Însemn ri literare, Adev rul literar i artistic, Lumea, Contimporanul, Bilete de papagal, România literar , Revista Funda iilor Regale, Universul literar, în care este remarcat, deopotriv , de critici i cititori. În 1928 public primul s u roman „Hronicul sc riciului V tuc”, cu mare succes la public i critic , astfel c în 1930 acesta a fost republicat în cea de a 2-a edi ie.

De aici încolo „apetitul” public rii cre te, astfel c tot prin anii ´30 îi

apar dou volume de epigrame „Strofe cu pelin de mai pentru / contra Iorga Neculai” i „Vin i ap ”, trei volume de proz „Mici satisfac ii”, „Un porc de câne” i „Bercu Leibovici”, cum i (în colaborare) basmul dramatizat „Rodia de aur”, pus în scen la Teatrul Na ional din Bucure ti. Au urmat, în 1934 i ´35, dup cum sa amintit, cele dou volume „T mâie i otrav ”, iar în 1938 î i strânge poeziile într-un singur „Caiet”.

Toate aceste succese editoriale avea s -i aduc faima boemiei sale nonconformiste în Dulcele Târg al Ie ilor i nu numai. Epigramele sale suculente i spontane, p trunse de harul s u inconfundabil, aveau s circule tot mai mult prin s lile i locantele ie ene, între care cea preferat era vestita „Bolta rece”, unde „alintatul” P storel î i dezv luia cu generozitate, între altele, i rafinate calit i de gurmand înr it i b utor însetat, doar „a a, de chestie”, dup cum se autoironiza deseori: „Unul bea c -i b utor, / Altul bea c -i bestie, / Numai eu, c am umor, / Beau a a, de chestie.”

Sunt sclipitoare i mult gustate i ast zi provocatoarele sale „dueluri literare”, sus inute „fa -n fa ” i „încinse” cu mult talent i aplomb umoristic cu amicul sonetist, de peste drum de „Bolt ”, Mihail Codreanu.

Dup cel de al 2-lea R zboi Mondial a continuat s publice în revista lui George C linescu, Lumea i mai apoi în revista Magazin.

Odat cu schimbarea orânduirii i instalarea regimului sovietocomunist, P storel manifest un acela i caracteristic nonconformism epigramatic fa de noua putere i racilele ei st pânitoare, intrând astfel în „vizorul” Securit ii. P sind „dulcele Târg”, continu în Bucure ti o aceea i „via boem ” , care avea s -i aduc , mai întâi, cenzura i interzicerea public rii incisivelor sale epigrame la adresa guvernului Petru Groza i a mini trilor s i, iar, mai apoi, dup spândirea pe cale oral i clandestin în rândul anturajului prietenesc de la „Cap a” i de la diferitele cafenele din capital ale noilor sale arje epigramatice” destinate ... „armatei sovietice i osta ului sovietic eliberator”, în 1960, arestarea i condamnarea sa la 6 ani de închisoare corec ional i 3 ani de interdic ie, „pentru uneltire împotriva ordinei sociale”, a cum fusese condamnat i grupul intelectualilor Noica - Pillat.

O epigram din aceast nou serie r mas în manuscris ne scute te de orice comentariu: „Pe drumeagul din c tun / Mergeau ieri un rus i-un tun, / Tunul rus / i rusul tun” La schimbarea „opticii pro-sovietice”, în 1963, dup 3 ani de închisoare, a fost gra iat, iar de interdic ia impus n-a „beneficiat” decât un an, deoarece la 17 martie 1964, în vârst de 69 de ani, scârbit, sl bit i bolnav de cancer pulmonar, P storel Teodoreanu trece la cele ve nice. Chiar i pe patul de spital din dealul Filaretului bucure tean, aflat pe oseaua Viilor, P storel nu- i dezminte inegalabilul s u spirit umoristic: „Culmea ironiilor / i râsul copiilor / S pun punct be iilor / Pe oseaua Viilor!”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Au trecut de atunci 53 de ani!

Posteritatea avea s -i aduc lui P storel, îndrept ite, faima i pre uirea sa. Astfel, în anii 1966 i 1989, aveau s -i apar volume antologice de proz , iar în 1972, o antologie poetic sub titlul «Poezii». În 1973 avea s -i apar volumul postum intitulat „Gastronomice” i volumul „Inter pocula”, iar în 1977 volumul postum «De re culinaria». i, mai ales, dup ´89, redescoperirea lui P storel a fost una binemeritat , sco ându-i-se la iveal acele versuri i epigrame interzise în perioada de «trist amintire», ce au fost cuprinse în volumele: «Epigrame i alte rime vesele» (1997) i «Pahare i s ge i» (2003). mai not m c în 2009, sub îngrijirea distinsului profesor filolog ie ean, Ilie Dan, exeget al operei lui P storel, a fost reeditat, la 75 de ani de la apari ia sa, volumul «T mâie i otrav », a c rei re-lansare a avut loc la «Bolta rece» în prezen a numero ilor scriitori i epigrami ti ie eni. i tot aici, la «Bolta rece», la locul „predestinat” cinstirii i pre uirii lui P storel, trebuie s subliniem momentul laudativ al dezvelirii, la 21 iunie 2014, a bustului fermec torului storel, întru neuitarea sa. Cum era i firesc, acest deosebit «moment storel» nu putea s scape aten iei «vigilente» a numero ilor epigrami ti ce activeaz în Asocia ia literar «P storel» Ia i (ALPI)

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

prezen i la aceast manifestare de «spirit ie ean»; mul i dintre ace tia cându- i cunoscute propriile «s ge i epigramatice», dintre care opresc la cea de ...percep ie personal : «Ce ironie crud -a sor ii / Avut-a iar i P storel: / L-au pus statuie-n fa a Bol ii / S nu mai poat bea defel!» i tot la fel de firesc, momentul s-a încheiat apoteozant în hrubele «Bol ii reci», unde sufleti tii participan i au ciocnit în memoria «spumosului P storel» o cup de Cotnar, vinul s u preferat, dup cum singur m rturisea: «S cred nu tiu în care Dumnezeu / i cui m închin nu am habar, / Dar am crezut i crede-voi mereu / În tefan, în Moldova i-n Cotnar.» mai remarc m desf urarea anual , în spiritul nedezmin itei tradi ii ie ene, a Festivalului „Teodorenii”, ini iat de Prim ria Municipiului Ia i, în colaborare cu Biblioteca Jude ean «Gh. Asachi» i ALPI, care dovede te de fiecare dat o mare atractivitate i un larg interes pentru publicul participant din ce în ce mai numeros, dornic de a rememora pe Teodoreni, cei care in mereu viu inconfundabilul «spirit ie ean» al Cet ii de pe cele 7 coline. a, dar , s ne amintim mereu i mereu de P storel i s -i cinstim opera-i nemuritoare, ciocnind întru sfânta sa omagiere un p rel de Cotnar; asta deoarece: «Ca vinul de Cotnar / Nu-i altul mai cu har, / C are-n plus în el / i... har de P storel!»

Scrisoarea apocrif a lui P storel c tre conul Valeriu Mihai, la inaugurarea statuii sale de la „Bolta Rece” Din drumul meu c tre albastre stele, De dragul Ia i fiind-acum departe i dor de el fiindu-mi înc foarte Trimit spre voi doar gândurile mele.

Coane Valeriu, la mata acas , Adic -acolo-n crama Bolta Rece, Unde mai to i r mân, doar timpul trece, Ai pus de-o sindrofie mai aleas . i cum spre cer toate ve tile suie, Unele bune, alte „deocheate”, Vorbind de cele multe întâmplate: Am auzit c -mi ridica i... statuie!

Vestea aceasta chiar m onoreaz , Constat c alta chiar n-o poate-ntrece, Fiindc , vezi Doamne, eu la Bolta Rece Voi deveni, astfel..., „str jer de vaz ”! i permanent fiind „la datorie” În prea vestita i-ndr gita cram , Voi scrie iar i câte-o epigram Având Cotnarul inspira ie vie. i chiar de azi par toate topite-n scrum Mi-e dor, prieteni, de-un chef, s m distrez, sunt în stare iar s m ... „duelez” Cu amicul sonetist de peste drum.

Ne-o prinde „lupta” pân‘-spre diminea , Muncind din greu cu rime i ... pocale i, de ne-om îmb ta, cuprin i de jale, Ne-om scoate chiar... „ i-arama... de pe fa ”

i atunci s vezi minune-adev rat , -n Bolt fi-va iar înghesuial Când to i epigrami tii-or da n val Dorind ca el cu al ii s se... bat !

Dar, bat -i vina, iat , calea-i lung i epigrama-i pune la-ncercare La lupta-aceasta, „care contra care”, Mul i sunt chema i, pu ini or s ajung . i uite-a a în Bolt , la tot pasul, Unii se lupt i- i ascut condeiul, Iar al ii, dup cum li-i obiceiul, Încearc mai întâi s i... dreag glasul.

Hai s v torn, deci, vinul în b rdace, Bun apetit spre-aceast ... „tevatur ”; De nu-i pe plac aleasa ud tur , rog s-o returna i toat încoace!

De s-o încinge atmosfera tare i replicile-s cam dure în taifas, Ca cele dintre Larco i Haivas, -i bagi, cucoane-n hrube, la r coare! i tot a a, ca bun cuviin , La cei care devin slobozi la gur , Mai d -le, coane, câte-o tochitur , Cu mult... Batog i mult ... Bujeni !

Lui Eugen, cu rime elevate, Merit s -i dai aten ie ni el, altfel, vai!, te prinde-ntr-un... rondel, De- i merge, coane, „buhul” prin Cetate!

Unii se „b cesc”, umblând...la scheme, tând mereu o poant adecvat , a cum n-a mai fost scris vreodat Nici chiar de mine, de mai mult vreme.

Lor le doresc, deci, s persevereze În rime noi, tot ridicând paharul, Iar de-o fi greu, s -mi spun tot amarul Când vin la Bolt s m viziteze... i, totu i, c-a a cere rânduiala, La Cotlarciuc am mare rug minte C-am auzit c -i bun stomatolog, Dar, spre- a fi i-un bun epigramist, Asupra acestui fapt eu chiar insist, Ca dar de suflet vreau s -i las z log seaua mea. Desigur, cea de...minte, el a fost cu toat ...cheltuiala!

Cu bârfa, nu m da i de-a berbeleacul i nu-mi împlânta i cu itul pân´la os, C-am fost, se tie, ca om i... p tos i-am scris i eu precum m duse... capul!

Chiar dac -mi merge faima c-a fi...fante i mi-a pl cut des s ciocnesc paharul, Scriind i epigrame cu... hectarul, Da i-mi, deci,...circumstan e atenuante! Închei, cucoane, umilu-mi r el, , iat -n Bolt de-acum sunt ...statuar i de Cotnarul se toarn în pahar, -l ciocni i de-a mea statuie..., storel

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Iurie Colesnic – scriitorul ]i istoricul literar de mare pre\ din Basarabia

În ultimele decenii Basarabia s-a bucurat i continu s se bucure de prezen a unui mare scriitor i istoric literar, precum Iurie Colesnic, care nu numai c a completat i îmbog it enorm cultura literar român cu cele mai valoroase lucr ri de cercetare i analiz a fenomenelor istorice, dar a creat i publicat lucr ri de mare importan care au scot în eviden lucruri complet ne tiute, uitate sau interzise pentru poporul român basarabean în anii regimului totalitar. Este vorba de lucr ri inedite, cu caracter istoric, ce reprezint via a unor mari personalit i români basarabeni din diverse timpuri, despre perioada de ocupaie sovietic , despre localit ile basarabene i românii ce au locuit i locuiesc pe aceste teritorii, i, nemijlocit, despre tot ceea ce ine de inutul basarabean, cu oamenii i istoria lor. scut la 12 august 1955, de origine român ( rin ii pedagogi Liuba i Vsevolod Colesnic), jude-

ul C ra i, comuna Dereneu, Iurie Colesnic este un scriitor, poet, publicist, scenarist, editor i, nu în ultimul rând, critic i istoric literar care se bucur de o mare reputa ie în Basarabia i nu numai. Licen iat în inginerie, ulterior, Iurie Cilesnic este sortit destinului de a deveni i a fi un mare scriitor al neamului românesc.

Debutul literar Domnia Sa l-a realizat în 1977 în revista Nistru, nr. 4, iar debutul editorial fiind în 1980 cu placheta de versuri pentru copii „Puiul îndr zne ”, urmând s publice ulterior i alte volume de versuri pentru copii („ ara cu luceferi”, 1986; „Înv zbor”, 1992; „Necazul ariciului”, 1996; „Ce viseaz leul”, 2004) i versuri pentru maturi („Arta memoriei”, 1987; „Arheologii interioare”, 1991; „Spirala lui Arhimede”, 1993), volume de istorie i istorie literar („Doina dorurilor noastre”, 1990; „Basarabia Necunoscut ” (10 volume); „Scurt istorie a c ii române ti”, 1994, coautor, în colaborare cu România, Bucure ti; „Gheorghe Bezviconi: Bibliografie”, 1994; „Dicionar-antologie de istorie i teorie lite-

rar ”, în colaborare cu Lora Buc taru, lucrare editat în mai multe edi ii - anul 2000, 2001, 2003; „Profetul nemuririi noastre: Constantin Stere”, 2005; „Enigma Petre Draganov”, 2006; „Note din Arca lui Noe”, 2006; „Prima organiza ie din Basarabia mântenia de la Dorpat”, 2008; „O c uz ve nic a nimii - Mo Ion Codreanu”, 2009; „Timp i Istorie: Autori de la „Via a Basarabiei”, 2011; „Chi in ul din amintire”, 2011; „Chi in ul i chi iuienii”, 2012; „Chi in ul din inima noastr ”, 2013; „Ora exact ”, 2014; „În culisele istoriei”, 2015), edi ii enciclopedice („Sfatul rii”, 1998; „Genera ia unirii”, 2004; „Dic ionarul scriitorilor români din Basarabia: 1812-2006”, în colaborare, 2007; „Colegiul de Arte Plastice Alexandru Pl deal ”, 2008), nenum rate lucr ri literare de o valoare aparte i multe alte opere îngrijite i prefa ate în calitate de editor.

Printre toate acestea sunt prezente operele dedicate unor reprezentativi poe i, prozatori, critici i istorici literari români basarabeni din perioada anilor de dup 1812 i pân în prezent, unde biografia i activitatea acestora i-au v zut lumina în volumele „Basarabia Necunoscut ”, 10 volume editate pâla ziua de azi, autor Iurie Colesnic, cât i alte titluri dedicate acestui domeniu. Este necesar de men ionat, serialul de volume „Basarabia Necunoscut ” - personalit i basarabene” (10 volume: 1993, 1997, 2000, 2002, 2004, 2005, 2007, 2010, 2012, 2015) este o enciclopedie nespus de complex i nespus de valoroas ce cuprinde document ri inedite despre istoria personalit ilor/intelectualilor din Basarabia, începând cu anul 1812 - prezent. Prin con inutul acestor lucr ri autorul ne pune la dispozi ie informa ii biografice, imagini fo-

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tografice, activitate politic / administrativ i cultural , etc., despre o întreag pleiad de personalit i basarabene care au activat în trecut i care, la rândul lor, au fost lega i între ei prin concep ii i n zuin e comune.

Respectiv, descrierile autorului sunt argumentate din punct de vedere tiin ific, fiind valorificat contribu ia acestor personalit i în dezvoltarea inutului basarabean, în men inerea valorilor spirituale în spa iul dintre Prut i Nistru, ca fenomen al devotamentului fa de propria ar , i, nu în ultimul rând, fiind promovat tema cu accent puternic în reunificarea Basarabiei cu România.

Scriind i editând lucr ri de o mare importan i de un mare interes pentru o societate, Iurie Colesnic realizeaz i pune în valoare capacitatea de crea ie unde, în rezultat, prin intermediul discursului literar-istoric se te r spunsuri/r spunsuri concrete la cele mai importante subiecte pe care dore te le descopere/investigheze.

Aceasta presupune o munc enorm prin arhivele statului, institu ii de istorie unde se reg sesc documente, studii analitice i tiin ifice privind via a, activitatea, biografia celor mai de vaz personalit i basarabene din trecut i prezent.

Astfel, în calitate de critic i istoric literar, au fost publicate i alte lucr ri de valoare precum: „Doina dorurilor noastre” (1990), cu eseuri despre Alexei Mateevici, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români n scu i în Basarabia; „Scurt istorie a c ii române ti” (1994), în colaborare cu România, Bucure ti; „Dic ionar-antologie de istorie i teorie literar ” (autor de proiect, editor, în colaborare cu Lora Buc taru), lucrare editat în mai multe edi ii - anul 2000, 2001, 2003. În timp, Iurie Colesnic, cu pan de istoric literar autentic, î i contureaz responsabilitatea i arta scriitoriceasc cu enciclopediile „Sfatul rii” (1998), „Genera ia unirii” (2004), „Dic ionarul scriitorilor români din Basarabia: 1812-2006” (în colaborare, 2007) prin intermediul c rora parcurge o traiectorie concret prin segmentul unit ii de neam, unde descrie i reprezint modul cum a decurs proiectul Unirii în care au participat mari personalit i ai neamului românesc. „Genera ia unirii” (2004) este opera care pune în valoare anul 1918, con inutul c reia se încadreaz cu istoria na ional a românilor, iar problema Unirii fiind o necesitate i o condi ie vital pentru Basarabia. O lucrare monumental , care trebuie citit de toate genera iile în cre tere.

Sub aceea i not de o valoare aparte este prezent i monografia „Pantelimon Halippa: Apostolul Unirii” (2006), aceasta

fiind o dedica ie de recuno tin i respect fa de Pantelimon Halippa (sau Pan Halippa), pre edintele primului legislativ basarabean care a votat Unirea în 1918 (Sfatul rii), om politic basarabean, publicist, unul unul dintre cei mai importan i militan i pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia.

Con inutul lucr rii „Pantelimon Halippa: Apostolul Unirii” cuprinde informa ii inedite despre via a, biografia, activitatea politic , dosarele arest rilor în timp, procesele verbale ale interogatorilor i, totodat , despre familia marelui om politic...

Astfel, putem analiza la nesfâr it publica iile domnului Iurie Colesnic, care, la rândul lor, toate sunt o bog ie inestimabil pentru cultura i literatura român .

Concomitent, ar urma s men ion m, acest scriitor de mare valoare din Basarabia, Iurie Colesnic, pe lâng voca ia de scriitor, cercet tor istoric, etc., este i un om politic (fost Deputat în Parlamentul Republicii Moldova 2009-2010), membru-corespondent al Academiei Interna ionale de Cadre din Kiev, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Director al Casei C ii Mitropolit Petru Movil din Chi in u i multe alte men iuni i ocupa ii ce se încadreaz cu via a din societatea basarabean . În acela i timp, Domnia Sa de ine titlul de Doctor Honoris Causa al Universit ii Umanistice din Chi in u, este de in torul titlului onorific „Maestru al Literaturii” (2010), este decorat cu medalia „Sfântul Daniil” (2001) i „Dimitrie Cantemir” (2010), i multe alte premii na ionale i interna ionale în domeniul literaturii.

Nemijlocit, Iurie Colesnic a realizat i scenarii de film: „Binecuvântare”, 1989; „Stropul de cear ”, 1990; „Buburuza”, 1991; „Harap Alb”, în colaborare, 1991; „Filozoful din Cubolta”, 1997; „Copiii GULAG-ului”, 2010.

Fiind o personalitate de o cultur aparte, Iurie Colesnic î i consacr întreaga activitate scrisului prin intermediul c ruia contribuie enorm la dezvoltarea culturii na ionale, cât i a întregii culturi din tot spa iul românesc.

Operele scrise de Domnia Sa sunt memorii ale trecutului, dar i a prezentului, dedicate în exclusivitate oamenilor ilu tri din Basarabia.

La acest subiect, academicianul i scriitorul Nicolae Dabija spune: „Iurie Colesnic este un valorificator al trecutului misterios, care „subliniaz în c ile sale calit ile marilor personalit i din Basarabia”.

Deci, mul umirile noastre, Stimate i Distins Domn Iurie Colesnic, pentru tot ceea ce realiza i în numele neamului românesc de pretutindeni, în numele neamului român din Basarabia.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Nicolae M~TCA{

Când e s i iei picioarele-n spinare Un ple de grui sticleaca o obreaj .

Un biet oi, sâit nevoie mare, Cum o tuli ca decolând în zare, Îl i lu la bord o hudubleaj . Într-un huceag, c tând cu ochii-n soare, O vulpe-n la c zu ca mreana-n mreaj i se zb tu pân’ se f cu scofleaj , Iar blana-i - parc fript pe frigare.

Nobeleat, olimpic, aksakal, Regin , rege, zeu pe-ntreg p mântul, faci cum n-ai vrea tumba de pe cal Ori s i-l road -n toc - rugina - gândul, Când e s i iei picioarele-n spinare, Te uit -n urm ,-n fa ,-n sus i sub picioare.

Îi steie-n gât ranchiunei duca mea pus, s bat briza-n vele viu, Nu coborâ i pe nav steagu-n berna, Îmi pune i valul frem tând ca pern , ieie largul m rii în sicriu.

Nu vreau cear af de puf, o simpl vern -ncap pe tii când vor da, ho iu, Cocori s zboare-n cerul siniliu, - strâng duios la pieptu-mi, sub lacern .

La cap nu-mi plâng bocitoare-alese, În plânsul lor talentul s i desfete, Ci din gr dina-mi vast cu sonete Un giulgiu dalb ursita mea s -mi ese. Îi steie-n gât ranchiunei duca mea: M-am logodit c-o steau logostea.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Paul S^RBU

Un dar...

Am vrut s i fac un dar de s rb tori un poem pe care tu nici n-ai vrut s -l cite ti de team ca aceast lectur nu echivaleze cu o infidelitate conjugal ...

Am vrut s i fac un dar, ca un pachet învelit în ipl ro ie precum obrajii t i care s-au aprins brusc, în public, atunci când i-ai tr dat sentimentele... i-am trimis pe internet, pe un site, versuri la sec iunea „Poezie de dragoste”...

De atunci, acel poem, acolo, în eter, teapt s fie citit de tine teapt în memoria unui satelit rece, din metal, în cosmos, ca un ip t disperat de singur tate, neauzit de nimeni, în noapte!...

Nostalgia salcâmilor…

Ca timpul s nu mai treac , i florile de salcâm s se mai scuture car într-o noapte, am întins între crengile arborelui sacru o capcan cu zim i i arc de o el, captureze ceasornicul nop ii, luna nu mai r sar i s nu mai apun , s-o intuiesc pe cer!

Dar, se pare c luna, asemenea unei vulpi i-a ros singur piciorul, s scape, i-a scoborât, chiopând, sând pete de sânge pe bolt , pân în zori, când s-au scuturat ultimile flori de salcâm sând în rân un giulgiu alb!...

Cu nesfâr it nostalgie se va roti sufletul meu precum un zmeu de hârtie legat cu sforile amintirilor,

se va roti indecis, nestiind încotro s-o apuce, înspre stele, sau spre p mântul împodobit cu salcâmi înflori i...

Când m voi întoarce „acas ” în neant, uneori voi sim i o triste e ne rmurit , un dor nespus, o premoni ie, de parc acolo, departe, pe p mânt, e prim vr i înfloresc salcâmii...

Poate c , jum tate din sufletul meu va r mâne aici ascuns printre florile de salcâm, iar cealalta jum tate se va rupe i va zbura înspre stele...

Refacerea vie ii Zadarnic fac descântece, vr ji: presar boabe de smarald pe p mântul înghe at toat magia din lume nu mai poate face s r sar pentru tine în primavera urm toare car un fir de iarb !... tur pânzele de p ianjen i terg praful cu o cârp de pe sicriul timpului!...

Doar vântul mor ii boce te, vuie te, iar eu te strig i te chem înapoi de la masa de scris care a devenit o lespede de mormînt în care cioplesc versuri, iar eu te chem înapoi de la Cuvântul care-a fost la începuturi. Înmoi peni a ca-ntr-o c limar în inim , i de acolo scot cuvintele versurile se înal ca ni te lilieci de parc sufletul mi-ar ie i din trup

i ar zbura înspre stele, înspre tine, utându-te, noapte de noapte, scurg de cuvinte, ca un sinuciga pân când cerneala se termin , pân când m cuprinde infarctul realit ii iar spre diminea , moartea se aproapie de masa mea de scris i-mi face transfuzie din sângele ei negru, i eu continui s scriu utându-te, strigându-te din c limara neantului!... care este sursa din care toate au izvorât i în care toate se-ntorc ca s renasc din nou!... i eu te mai chem de la Steaua Polar , atât de statornic martor neclintit sub care i-au jurat credin genera ii întregi de îndr gosti i! i din acest mare cadran al cerului nop ii cad în h uri precum stelele cifrele, pendula i limbile veacurilor… Înmoi peni a i scriu un cuvânt cu o târzie i nea teptat tres rire de via , i a a încep, cu durere, a a-zisa ,,refacere a vie ii!”... i, poate doar câteva versuri aprinse, pe vremuri, din lumina ochilor t i nu vor fi scuturate ca frunzele toamnei de vântul mor ii care înc iuie, vuie te deasupra mesei mele de scris, poate c un poem se voa în a peste mla tinile i stuf ri urile Lethei ca o nou constela ie în form de nuf r alb singurul dar pe care i-l voi face vreodat !...

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Ionu] COPIL

Leurus, g[inu]e americane ]i flori de piersic …E ti pe un vârf de munte i prive ti un munte mai înalt cu dorin a de a ajunge acolo. E în firea noastr , e legea înscris în noi de cei ce ne-au dat nume; numele de OM. Dar drumul cel scurt, drumul pe o dreapt oblic-ascendent e imposibil. Trebuie s cobori muntele t u, s ajungi în valea cea mai adânc apoi s începi urcu ul.

Dar nu e o coborâre lin , nu e bucuria alunecu ului lin i plin de adrenalin a unui schior, nici rostogolirea bezmetic i f control a cuiva care alunec accidental. E o coborâre ca o urcare, e ti asemenea unei pisici ce coboar din copac: e ti cel ce se ca cu unghiile i dendritele spre cel mai adânc abis.

Nu degeaba copil ria e considerat o stare de gra ie, e perioada în care e ti în vârful muntelui t u personal, ai vibra ia cea mai înalt i cea mai curat . Apoi începe evolu ia..., coborâ ul.

Pentru mine, coborâ ul a început cu cititul; nu, nu glumesc. C ile bune, c ile scrise de scriitorii mari, sunt scrieri triste, scrieri pline de dezn dejde. A a, un copil inocent, am privit neantul i de spaim m-am prins tare de mine. Din fericire, eram suficient de copil s pot privi i în elege vânarea de vânt, f s m pr bu esc la propriile mele picioare ipând de spaim .

Un adolescent vede nonsensul i abera ia lumii în care a fost întemni at. Cu cât e mai inteligent vede mai clar capcana i tie c nicio cale de sc pare nu-i. Teribilismul specific vârstei e doar o reac ie

Kazimir Malevici - Natur moarc cu fructe

de disperare. Îns , exist totu i o speran , poate de pe muntele cel înalt, lumea se vad altfel. Dar pentru a ajunge acolo e necesar coborârea în str funduri. i primul pas e Uitarea. …Regele a b ut cupa cu otrav , a uitat cine este i a b tut în poarta regatului s u, implorând s fie primit. Începuturile sunt lucruri grele. Cu un început bun, treaba e ca i cut . Începuturile cer curaj, adesea implic un dram de nebunie.

Ne-am obi nuit a le trata cu superficialitate, a le nega unicitatea i a experimenta orice început ca pe un lucru pe care l-am mai f cut de sute de ori. Ar trebui s încep prin a spune cine sunt i eu pot spune doar cine nu sunt. Ca toat lumea, port un nume i apar in unei familii, lucru prea pu in important din moment ce numele mi-a fost ales de al ii. Mi-ar fi pl cut s m cheme Vlad sau Rael; bine, m-a duce i dac m-ar chema Ruby. Dar m cheam Ion, bine, un Ion mai domnit: Ioan. Nume de slug i nume de sfânt (m întreb dac sluga e sfânt sau sluga-slug i sfântul-sfânt). Pentru a ie i din tipar îl scriu cu IO-an.

Cam tot pe vremea când mi-a fost impus numele, am fost botezat ca i cre tin. Cine sunt eu? Eu NU sunt cre tinul Ion. Sunt o nega ie, o înc ânare ce nu vrea s se muleze în tiparul impus de mersul lumii. Eu nu sunt cre tinul Ion este o eroare, un efect, o reac ie la cre tinul Ion. Sunt suma neg rilor i alegerilor mele. Pentru c alegerile sunt importante. Mie nu îmi place cafeaua dulce versus prefer cafeaua amar . E o mare diferen între a tr i în sfera nu îmi place i cea prefer. O nega ie te fixeaz în sistemul de referin cu care e ti în conflict un anticre tin oricât de virulent r mâne la urma urmei un cre tin. Va sfâr i redevenind un adev rat credincios sau va deveni un ap isp itor (toate p catele cre tinilor, cate iertate, sunt desc rcate de pe cei ce se spovedesc i puse în cârca acestor virulen i anticre tini.

Alegerile î i permit ie irea din sistem i racordarea în alt sistem de referin .

M-am întrebat mereu de ce oamenii viseaz . Se viseaz enorm cu ochii închi i; i se uit . Se viseaz cu ochii deschi i. Se viseaz cu ochii deschi i, departe de via a, preocup rile i posibilit ile vis torului. Se viseaz pragmatic, creativ/distructiv. Sunt vise-dorin e, sunt vise-reverii.

Prin activitatea mental generat de stimulii externi sau interni, omul genereaz o cantitate mare de energie vital modelat /impregnat cu o anumit informa ie i emo ie. Ideea e c nu exist o diferen foarte mare între emo ia produs de fapte reale sau imaginate, diferen a este în intensitatea/cantitatea energiei produse.

Omul primitiv genera emo ii simple, puternice, generate de fric , atac, ap rare. Ac iunile lui erau de ap rarea familiei, p mântului, bunurilor,

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

era vorba de supravie uire. Pe de alt parte, avea ac iuni de cucerire, zbunare, dominare. O civiliza ie superioar sau din 4G, 5G e destul de tern emo ional i are nevoie de aceste energii emo ionale. E combustibilul pe care lumea lor poate s existe. Problema e c oamenii primitivi generau întreaga via acela i tip de emo ie dominant , erau simpli în comportament i dorin e. Vârfurile de emisie erau în momente dramatice; astea erau rare i de regul se l sau cu moartea cuiva (care nu mai putea produce energie vital , pentru c disp rea din acest plan fizic). A a c era nevoie i de alt mecanism prin care fiin a uman s fie stoars , adic visele. În mod normal, visele sunt varia iuni pe o tem dat , tem indus de întâmpl rile precedente cu impact emo ional, fricile sau dorin ele omului. Dar un om limitat, ancorat într-un sistem simplu are i vise la fel. Visele de zi, dorin ele pragmatice nu au prea mult culoare emo ional . Reveriile da, reveriile induc relaxare i dorin ele sexuale au mult culoare. Au început a fi provocate prin scrierile unor oameni talenta i, prin art .

Arta ridic omul din stadiul de porc în acela de porc vis tor. Tot nu era suficient, era nevoie de mai mult, de mai mult culoare. A ap rut radioul i televiziunea. Informare? Informare pe naiba. Conectarea omului la un sistem mai mare, oferirea de premise, de stimuli pentru o visare mai complex . Filmele, exemplu elocvent. Omul intr , tr ie te povestea aia i genereaz un buchet de emo ii, cu cât e mai prins, mai captivat.., e mai productiv. Nivelul superior e lumea virtual . În cazul televiziunii te aliai unei pove ti, dar în interac iunea virtual ti parte din poveste, e ti cel ce construie te povestea. E o multitudine de vie i intense în contrast cu via a real care devine tot mai searb . Omul nu mai moare dramatic ci ofer rapid i în mod repetat emo ii foarte colorate. O practic foarte r spândit , sexul virtual. Din cele mai vechi timpuri masturbarea a existat, e pomenit i în Biblie.

Dar e masturbarea porceasc (porcul e un animal care face acest lucru pân la cap t) în care omul se elibereaz de tensiune i cea pl cut în care individul imagineaz lucruri, nu se simte vinovat ci tr ie te pl cere. În povestea imaginat , totul e perfect i pl cerea pur . În realitate, exist imperfec iuni, ale tale, ale ei, întâmpl ri neprev zute etc. Masturbarea poate fi practicat oricând, sexul real... nu po i opri o necunoscut pe strad i maf- maf în tufe. Pe de alt parte, o partener stabil na te resentimente, se acumuleaz frustr ri i actul sexul devine o rutin . Nu se mai genereaz culoare emo ional .

Poate i din aceast cauz au fost stimulate rela iile superficiale.

Cunosc torii cyber-sexului tr iesc pl cerea la nivel mintal, rareori se mai masturbeaz fizic. În acest fel totul e mai intens, buchetul emoional e foarte diversificat i povestea induce în partener (care e prins, sedus) o tr ire care adeseori dep te tr irea real . Chiar dac nu se ejaculeaz , psihicul e golit, epuizat. Omul are sperma dar i-a consumat neurotransmi torii. Dac repet povestea iar i iar, ajunge s exploreze alte niveluri, s î i manipuleze, chinuie victima; i ei îi place asta.

Astfel c natura omului, marele lui Dar, acela de a Visa, se dovede te a fi o tehnic extrem de interesant , de a fi muls de energia vital i emo iile sale. De când se na te pân trece de pragul mor ii este doar un dobitoc domestic; i-o merit la cum s-a purtat cu planeta i regnul animal, vegetal i mineral.

Visele nu genereaz niciodat amintiri. Dar amintirile genereaz vise. Cred c exist o simbioz între oameni i consumatorii acestora, dar o l comie a pr torilor a stricat echilibrul. Poate este vorba de disperare, de nevoia teribil de hran sau de supravie uire. Dar în acest fel i ritm, omenirea e asemenea unui cartof prim vara care se epuizeaz în lujeri lungi i etiola i, l sând în urm un nimic zbârcit.

Pentru a supravie ui acestei nu o tiu denumi, poate rost al omului pe p mânt, acesta trebuie s i ancoreze emo iile în ac iuni con-

29

crete, reale. Pentru c ac iunile reale implic un schimb energetic. La fel ca i cartoful pus în p mânt i cel l sat într-o cutie goal în beci.

De 12 mii de ani dup unii, doar ase mii dup cartea sfânt a evreilor (o vrei), tr im într-o societate bazat pe foc. O societate ce se sfâr te acum. Asta nu înseamn c omenirea dispare, ci doar c se rea az pe alte fundamente. În ciclul chinezesc al celor cinci elemente, dup foc urmeaz p mântul. Intui ia îmi spune c a existat o civiliza ie a metalului (nu m refer la epoca bronzului, sau fierului), o civiliza ie a apei i una a lemnului. Cel mai probabil aceste cinci tipare s-au succedat de nenum rate ori i cu fiecare reluare a modelului, acesta a fost îmbun it, e un ciclu evolutiv.

O civiliza ie a metalului este construit pe voin i duritate, conflicte crâncene, ceva asem tor cu St pânul inelelor. O lume a zboiului i a magiei. Conform cercului chinezesc, metalul se transform în ap . Lumea bazat pe ap este o lume a emo iilor, flexibilit ii, toleran ei. Lumea suprasaturat de conflict a început s dezvolte emo ii, mil , simpatie, iubire. Dar i emo iile negative, ura, furia, frica, pizma i l comia, mândria... în lumea ap totul e în el tor i schimb tor. Magia nu e mortal , ci otr vitoare. Lumea ap a generat civiliza ia lemnului, civiliza ie creatoare, plin de armonie dar i de concuren acerb lipsit de orice strop de mil . Apoi a venit vremea omului ra ional, a focului. Analiza. În lumea p mânt, civiliza ia posttehnologizat se ajunge la o dobândire a calmului, lini tii, echilibrului. În do de jos, e o c dere în moarte, în do de sus, e dobândirea celei mai înalte forme de echilibru.

Subiec ii acestor experimente au trecut de la început, i de nenum rate ori prin aceste tipare, cu fiecare trecere experimentând i evoluând. Aceste cicluri se vor relua pân când subiec ii vor atinge starea de excelen în fiecare tipar, apoi tiparele vor coexista pentru a face ajust rile necesare armoniei depline.

Putem considera p mântul ca alfa i omega, cea mai simpl form de existen dar i p mântul înnobilat ca suprema perfec iune de organizare a materiei.

Conform acestei idei, omul devine crea ia cea mai complex a universului, un poten ial care devine perfect prin el însu i, experimentând. În urm cu mul i ani am avut viziunea rostului nostru în aceast realitate. Mul i ani nu am în eles respectiva viziune i am interpretato gre it. Poate i acum sunt departe de Adev r.

Era vremea marilor întreb ri i voiam cu ardoare R spunsul. De ce sunt aici, care e rostul meu? i am avut viziunea unei baterii, o baterie banal , cilindric , cum erau pe vremea Marelui Tovar , bateriile alea de ase vol i. aminti i de pe tera lui Platon? Realitatea noastr e doar reflec ia palid i nereu it a adev ratei realit i (ideale, spirituale, de înal frecven , probabil). La fel o spune i Schauberger, tot ce e u or i de calitate superioar se ridic la cer, iar ce e greu, inferior i grosier mâne lipit de p mânt, obose te, se îngreuneaz i moare întorcându-se în pântecul P mântului unde se desface în cele mai mici râme apoi se încheag la loc în ându-se iar deasupra p mântului. i iar se scindeaz ce e bun i e superior, demn de a se ridica la cer de ce e greu i neputincios. A a c dragi prieteni, rostul nostru aici pe mânt e s nu avem niciun rost; m rog nici chiar a a. E un experiment de înnobilare, de experimentare.

Dac noi suntem entit i spirituale (?) i aici suntem dota i cu un trup, acest lucru e imperios necesar pentru a ne îndeplini menirea.

Trebuie s experiment m prin intermediul trupului. Durerea, bucuria, foamea i îndestularea, setea i împlinirea sexual . Abia când vom tr i pe carnea i emo iile noastre toat gama de tr iri vom putea merge mai departe i lan ul încarn rilor (întrup rilor) va lua sfâr it.

Mult vreme orgoliul m-a f cut s cred c entitatea IOnu Rael

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Copil a fost dotat cu un trup ca s experimenteze traiul pe aceast planet . Am crezut asta pân am v zut oceanul. Dar lucrurile nu stau deloc cum am crezut eu. Oceanul e unic dar are milioane de valuri.

La fel, exist o mare (aten ie la aceast o mare) entitate suflet care sa divizat în miliarde de spirite care s-au întrupat (mai corect, le-au crescut trupuri). Noi, oamenii suntem aceste unit i suflet-trup prin care Marea Fiin (o pute i numi Dumnezeu) experimenteaz , cunoa te, evolueaz .

A, începi s te întrebi ce se va întâmpla cu tine dup moarte?

Gânde te-te la valul oceanului, cum a ap rut i cum dispare. Poate a fost un val imens i superb dar dup ce se întoarce în marele trup al oceanului, unde este identitatea lui? E dureros pentru omul orgolios s con tientizeze c identitatea lui dispare odat cu moartea trupului. Îns lucrurile stau mult mai frumos decât î i închipuie omul speriat. Aici pe p mânt a fost o frântur minuscul de spirit îngreunat de trup. Limitat ca mi care, cunoa tere, putere. Odat integrat în Marea Fiin , în marea con tiin , informa iile sale, cunoa terea sa, percep ia sa se vor multiplica de miliarde de ori. La fel i sentimentul Acas , sentimentul identit ii. i cu fiecare buc ic întoars în Marea Fiin , aceasta evolueaz , devine mai mare, mai puternic , mai În eleapt … rul face mere, g ina face ou i vaca d lapte. Hai s personalizez: p rul face pere, ra a face ou i capra d lapte. E în natura acestor fiin e s fac aceste lucruri i nu sufer pentru c le fac. La fel i omul cu energia vital i veriga trofic superioar lui. Problema e dac pr torii omului devin lacomi i nes bui i, dar asta e o alt poveste.

Omul transform aerul, apa i hrana fizic în energie vital . Dar aceast energie vital , omeneasc este de mai multe calit i i ac ioneaz pe mai multe nivele. Nivelul cel mai rudimentar este al EV, care ne propulseaz fizic i ne asigur buna func ionare a organismului (starea de s tate i vitalitate). Apoi este EV spiritual , este cea responsabil de dorin ele i for a impulsurilor noastre spirituale. De comportamentul nostru. Moralitatea, bun tatea, iubirea etc., cele mai nobile i în toare tr turi umane sunt generate de abun-

Kazimir Malevici - La bulevard

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

den a acestei EV. Caren a ei sau degenerarea EV duce la c derea în haos. Omul devine tot mai mult un animal instinctual, lipsit de sim uri i intui ie superioar . Pe m sur ce se degenereaz devine aproape idiot i tot mai urât fizic.

Dac pentru EV care propulseaz corpul fizic este de mic importan provenien a apei, spre exemplu, în cazul impulsurilor spirituale importan a este covâr itoare. O ap de fântân , din m runtaiele p mântului confer o înclina ie spre autocunoa tere, o sondare a interiorului, introspec ie, hr nirea propriei fiin e spirituale cu cunoa terea personal i ac iunea în lume ini iat de dorin ele i informa iile personale. O ap de izvor aduce în plus for a apei care se ridic singur din adâncuri pân în vârful mun ilor. Este o ap a liderului, a celui carismatic, a eroului. Dar aten ie, vorbesc de aderatele izvoare de munte i nu de izvoarele de pant . Izvoarele de pant focalizeaz energia maselor, foarte bun pentru un lider de grup dar nu pentru un vizionar. Apa râului de suprafa aduce energia crea iei i realiz rilor în via . C acestea sunt toase, pline de armonie depinde de cât de s tos e respectivul curs de ap (a se vedea scrierile lui Schauberger V).

Aceast determinare a compozi iei EV spirituale este larg i mereu determinat de ceea ce mânc m, bem i respir m. Nu insist asupra influen ei alimentelor, pentru c am vorbit pe larg despre acest subiect în Poemele vi(n)ului. Dar ideea este c suntem înconjura i de un ovoid energoinforma ional (variabil ca m rime i compozi ie) care este sursa i unealta prin care model m realitatea cuantic i la rândul nostru suntem modela i.

Se vorbe te mult de vampiri energetici. Este vorba doar de un individ asem tor nou dar incompatibil; cu convingeri opuse nou .

De exemplu, pentru un om harnic, un lene e un vampir, pentru un om cinstit, un mincinos, pentru cineva care este ateu, un religios i pentru un proB sist, un fanatic Pontist. Chiar dac cei doi oameni nu discut în contradictoriu, faptul c stau aproape (fizic) sau mai ales dac rela ioneaz emo ional, duce la o atingere a câmpurilor infoenergetice i se ard. Fiecare câmp încearc s modeleze pe cel lalt i în acela i timp se ap . Cel mai puternic consum (arde) energia informa ional cu care este în conflict, astfel c respectivul om se simte brusc sl bit i epuizat. Dac cei doi stau mult timp împreun (au interac iune emo ional : se plac, iubesc, doresc, ur sc, invidiaz etc.) cel mai slab (nu spun agresat, pentru c agresiunea e reciproc ) devine apatic i se îmboln ve te. Mai poate fi cazul în care câmpul agresor penetreaz câmpul victimei i îl remodeleaz cu informa iile proprii. Aici, în prim instan , cel agresat dezvolt o iritare i nervozitate puternic , dac are noroc i se dep rteaz de surs , î i revine încet (arde informa iile agresoare), fie este remodelat i devine asemenea agresorului s u.

Din p cate, în acest proces care nu în foarte multe cazuri este a a de intens cum l-am descris, se irose te foarte mult EV spiritual (nu mai vorbim acum de Liberul Arbitru). Un om creator care vrea s fac ceva este agresat de orice invidie sau convingere a celor din jur despre neputin a lui. Toat EV pe care respectivul om o canalizeaz spre crea ie, spre un scop grandios, este m cinat , mâncat buc ic cu buc ic de pesimi tii i negativi tii din jurul lui (cu atât mai eficien i cu cât exist o leg tur emo ional ). În mentalul colectiv este o asemenea lupt neostoit i mereu for a care domin pe moment determin direc ia de mers a lumii.

Astfel, pentru a realiza ceva în via , sfatul din b trâni nu- i dezlui planurile este important (dezv luirea genereaz invidii sau reri negative ce le sl besc. Dac e ti îns , înconjurat de oameni pozitivi ce î i confirm puterea de a realiza a a ceva, oameni care cred în tine i se bucur pentru tine, atunci planul t u cre te în putere i realizarea lui este mult mai probabil ).

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ca s revenim la ovoidul energoinforma ional personal, problema cea mai stringent la ora actual , în climatul politico-economic i media, negativist pe fa , problema ine de supravie uire i p strarea identit ii. Identit ii!

Nu tiu, înc , cum se poate stinge agresiunea incon tient dintre persoane care fizic nu au nimic unele cu altele, vinovate doar c gândesc diferit. Îns , deocamdat e important de a cre te aceast EV personal i acest lucru se poate face consumând alimente s toase (f chimicale, toxine) i a alege con tient alimentele i apa în concordan cu scopurile dorite. Evident, pentru a reduce pierderile de energie care au loc în atingere cu persoanele incompatibile, cea mai bun variant este evitarea acestora; distan ierea fizic i întreruperea oric rei interac iuni cu respectivele persoane. Uneori nu este posibil acest lucru (familie, job) i atunci comunicarea sincer i profund pentru a g si mediere a conflictului. Dac nu e posibil, o stare de indiferen profund fa de respectivele persoane reduce drastic pierderea de energie.

Aceast EV spiritual pe care fiecare din noi o dobândim din ap , aer i alimente, o folosim pentru a ac iona în lume, o proiect m în tot ceea ce gândim, vorbim, facem. i din aceste ac iuni ale noastre, ea se întoarce înapoi la noi sau nu. De fapt, dac cineva vrea s î i deschid o firm i noi îi spunem: b , las-o balt , statul te fur , angaja ii sunt ho i i lene i..., î i faci moar în cap i poate pierzi i casa..., pe lâng c îi consum m EV i îl agres m, dar nu realiz m nimic benefic pentru noi. Respectiva EV o puteam folosi pentru a realiza noi ceva, a da for unei dorin e proprii..., a a am pierdut-o. Dar dac i-am spune omului respectiv: prietene, bine faci, e o afacere genial , i dac o gânde ti cum trebuie i te ocupi de ea, o s i petreci concediile în Thailanda, se schimb treaba. Nu îl agresez, ci îi sporesc for a inten iei (c se va realiza sau nu e o alt poveste). Dar dac se va realiza, numai prin faptul c omul respectiv are acea afacere, EV pe care i-am dat-o se întoarce la noi, amplificat . Astfel, tot ceea ce gândim, vorbim i ac ion m sunt semin e ce vor r ri sau nu. Semin e viabile sau semin e otr vite. Vorba: semeni vânt, culegi furtun .

Tot ceea ce privim/facem cu bucurie, cu dragoste, cu pl cere ne va r spl ti cu bucurie, dragoste, pl cere. i tot ce facem cu scârb , cu ur , pentru c trebuie..., ne va epuiza, sl bi i ucide prematur.

Interesant este c în jurul nostru exist ni te concentrate de EV pe care le putem accesa. Ele pot fi de origine mineral , vegetal , animal sau uman . Am mai vorbit de efectul de încredere în sine pe care i-l d muntele, siguran a pe care i-o insufl p durea sau despre cum te spal o cascad . Acum vorbesc despre meniul nesc batjocorit (bat-joc) adeseori, adic despre m lig cu brânz i ceap . M lig ( , m ..., din Lig ), adic fiertura aia vârtoas din semin e de Zea mays. La fel ca i grâul, porumbul este o minunat plant care i dup ce moare r mâne în picioare (mor ii drep i).

Pu ine plante folosite în alimenta ia omului au aceast caracteristic .

Dar spre deosebire de grâu, care este o fiin social i familist (înfr ire i comportament uniform în lan), porumbul este un lup singuratic (identitate egocentric , diversitate tipologic ..., adic personalitatea românului; înc m intrig aceast asem nare izbitoare dintre porumb i dacus românus/r munus, inând cont de zona de origine a porumbului. Porumb naturalizat ca Cuc cu zur (cuc de azur sau cuc albastru sau cuc din cer) ori Cuc ur uz… Prin Mol-dova (dava) îi zice pu oi (p pu masculin ?)

Apoi laptele (talp ), superconcentratul cu care se hr nesc nouveni ii pe lume (acceptare, iubirea matern , antidotul la toxicitatea acestei lumi), nu degeaba, tradi ional, unui câine sau alt animal (fie i om) otr vit i se turna lapte dulce pe gât. Dac un copil se hr ne te

31

cu lapte dulce, un adult are nevoie de lapte acru sau de brânz .

Atrac ia multor oameni spre ca , urd , brânz cu sau f mucegai este o nevoie de iubire matern .

Ceapa, cea c reia dezvelindu-i foile l crimezi, e experien a amar a neamului t u, a celor ce i-au dat nume. Asta e povestea m ligii, nu e o supervitamin de EV spiritual dar e o identitate a neamului u de plugari, identitate pe care i-o asumi sau nu… cu consecin ele respective.

Ai observat oare, drag Prietene, acea rela ie dintre abunden a fructelor i legumelor din gr dina ta i pofta ta pentru acele produse?

E un raport invers propor ional. Dac ai ceap din abunden , consumi 10/30% fa de al i ani, dac ai foarte pu ini morcovi, nevoia ta pentru morcovi e foarte ridicat i e ti nevoit s iei din alt parte. E ca i cum abunden a unui produs te-ar s tura deja, te-ar umple la un nivel subtil, astfel c nevoia de respectivul aliment/fruct/legum e foarte redus . În acest caz, un mod de via în care î i cultivi singur cele necesare traiului, pe lâng avantajele financiare, hran s toas , mi care fizic , î i asigur un mare aport de EV spiritual i vitalitate dar i un consum redus de hran fizic (iar i cu avantajele asupra s ii i siluetei). i oare la cap tul acestei ipoteze nu st acea fiin care nu mai are nevoie de hran fizic ?! Oare înaintea Coborâ ului nu eram fiin e subtile, eterice ce se hr neau cu arome, mirosuri, culori i imagini?! i devenind captivi în dimensiunea 3D am fost nevoi i o mânc m; i mâncând-o am intrat în cercul vicios, devenind tot mai grei, mai grosieri, mai captivi. O posibil imagine a C derii vine cu al doilea p cat capital (Egoismul), fiin a având un superb m r, mândru/ nevoie mare de el i nevrând s -l împart cu nimeni... l-a mâncat. Îns aici mai apare un aspect demn de relatat, concentratele (mai mult sau mai pu in concentrate) de EV spiritual pot fi accesate doar prin iubire, bucurie, simpatie, frumuse e, toleran , recuno tin , acesta e programul care le dezarhiveaz . Altfel, putem mânca un TIR de ceap i durerea i în elepciunea neamului s ne r mân str in ... cel mult s acces m l comia unui porc mereu nes tul... i osânza aferent .

Am spus c exist concentrate de EVS de origine uman . Scrierile/ ile sunt asemenea concentrate. Dar pot fi c i binecuvântate i scrieri otr vite. Pot fi c i multivitamine, c i antibiotice sau scrieri probiotice. Pentru un adept al dezvolt rii personale, scrierile religioase pot fi toxine, a a cum pentru un fanatic religios, c ile de psihologie i tiin sunt otr vuri letale. Sunt scrieri stratificate, exemplul cel mai elocvent este al textelor religioase sacre, care func ie de gradul de accesare/în elegere i cultura cititorului, pot avea efect de îndobitocire, instigare la violen i incest (dac violeaz s o violeze pe m -sa) sau pot ascunde secrete i informa ii tiin ifice de vârf.

Când s-a spus c la început a fost Cuvântul, nu s-a gre it prea mult. Cretinii au crezut c un cuvânt a creat lumea fizic . Cuvântul este cel mai teribil mijloc de manipulare/modelare a realit ii. Atitudinea care o avem fa de lume o modeleaz astfel c suntem întâmpina i de o lume exact a a cum o credem: ne temem de lume, avem de-a face cu o lume periculoas i agresiv ; o dispre uim, lumea ne va izola ca pe un paria (chiar dac ne va admira..., lumea are asemenea obiceiuri proaste).

Lumea este o mare de premise, un noian de posibilit i. Func ie de educa ie, meme sociale, personalitate i dorin e cre m o imagine interioar a ei, un cântec al lumii. i cum, de obicei suntem total ne tiutori/nep tori de acest cântec al lumii pe care îl respir m clip de clip (cre m realitatea clip de clip , suntem Microdumnezei în stadiu nascendi..., probabil acesta e rolul nostru aici, suntem la cursul de dumnezeire), realitatea în care vie uim nu ne prea place. i atunci, cum orice f cut are i desf cut, i orice cântec are i descântec.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Petrache PLOPEANU

„Cheile” multiple ale romanului Tab[ra damna\ilor Nu v l sa i am gi i: Gheorghe Andrei Neagu, „constructorul” acestei „tabere” este un ho ! Iar când spun aceasta o fac cu depliresponsabilitate a celuia care are proprietatea termenilor... Am lecturat pentru întâia oar romanul Tab ra damna ilor în timpul desf ur rii festivalului literar organizat în toamna acestui an (octombrie 2016 - n.n.) de tre revista Salonul Literar a scriitorului Culi U urelu, la Panciu. Au fost câteva ore de dubl delectare cultural : lectura romanului amintit mai sus i lecturile din crea ia premian ilor s-au împletit complet într-o armonie fireasc a actului cultural.

Am lansat deja în aceste prime rânduri o serie de afirma ii care par def im toare, dar mai ales pe aceea care face trimitere la „calitatea” de „ho ” a scriitorului Gheorghe Andrei Neagu. Explica iile sunt necesare, iar substan a lor se leag de faptele amintite: lectura romanului men ionat, dospirea coninutului s u un anumit timp, iar apoi reluarea în aceste zile a celor citite alt dat , în contextul preg tirilor pentru lansarea romanului. Timpul cuprins între cele dou mo-

mente a avut darul de a fermenta i distila ideile care la momentul celei dintâi lecturi abia germinau, astfel c , reluând lectura, ele s-au fixat i au dat na tere altora, toate alc tuind apoi o alt realitate, aceea pe care o descriu acum.

Repet: autorul este un ho . De data aceasta nu mai eviden iez formal termenul prin ghilimele, tocmai pentru a-i conferi o existen de sine st toare, real , f alte conota ii.

Autorul m-a l sat în prima faz s privesc volumul ca pe un roman de tipul altora care au în titlul lor cuvântul „tab ”, iar al doilea termen al titlului, „damnat”, la plural. Mi-am zis c este, pân a începe s citesc, un roman poli ist sau poate unul de genul romanelor lui Swen Hassel. Am constatat destul de repede c m în elasem. Era prima în eciune c reia îi c zusem victim . Am început citesc: personajele principale, Serafim i Laz r, doi de inu i închi i pentru viol, locul, o închisoare, timpul, perioada deta rilor la min impuse de regimul Nicolae Ceau escu, contextul, o gra iere decretat cu ocazia zilei de 23 august, ziua na ional a României socialiste.

Ac iunea se înfirip : cei doi i al i mul i nenumi i, sunt elibera i din închisoare, li se al tur înc un fost de inut, Petre, sunt repartiza i la min , se prezint i sunt angaja i aici dup ce trec prin biroul secretarului de partid.

Apare o activist de partid, tân , dup care celor doi li se aprind c lcâiele. Serafim devine (fostul) de inut bun, Laz r (fostul) de inut u. Cel din urm p se te mina (se va reîntoarce mai târziu), o contacteaz pe victima „violului” lor, Mariana, amor, sex, merge cu ea în satul natal, se angajeaz ca frizer. Este descurc re , face rost de diferite produse greu de g sit pe pia în ultimul deceniu al regimului Ceau escu, face un mic „biznis”, cum s-ar zice, etc.

Aici sunt în elat din nou. Cad pentru a doua oar în capcan : cred, de data aceasta , autorul prezint maniheist ultimii ani ai regimului na ional-comunist. Serafim, simbol

al celui care este reeducat de regim, Laz r, simbol al celui r zvr tit contra regimului.

Tân ra activist de partid, dedicat , altruist i excavatorist îl readuce pe calea cea bun pe Serafim. Mariana, cea „violat ” cu voie, îl manevreaz pe Laz r, tr ie te i cu alt b rbat.

Lumin aparent , umbr relativ . Dou lumi, dou atitudini, dou morale. Chiar a a s fie?

Nu, deloc!

Am citit mai departe în timp ce în sal premiile curgeau peste autori. Inclusiv peste autorul romanului care îmi fusese oferit chiar în deschidere. Atunci nu tiam c scriitorul Gheorghe Andrei Neagu este un ho notoriu.

Acum tiu!... Serafim, fostul de inut, acum buldozerist la min , se apropie tot mai mult de tân ra activist cu nume german, Petra Gott (r utatea din mine m face s m întreb dac apare în roman ca urmare a faptului c avem un pre edinte de etnie german ). Laz r i continu via a zbuciumat . Se desparte de Mariana, se apropie de fiica profund materialist (doar suntem în plin comunism întemeiat pe materialismul dialectic, nu?) a unui pop . Angelica, a a se nume te, îl toac de bani pe Laz r, care, ca un îmburghezit ce devine, încearc s o culturalizeze la spectacole simfonice cu piese de Ceaikovski. Conflictele macin aceast „tab [a] damna ilor” cu tr iri neconforme „Codului eticii i echit ii socialiste”, în timp ce în „tab ra l uda ilor” totul pare s fie ca în romanele proletcultiste ale anilor ’50. M îndrept spre sfâr it. Laz r se reîntoarce dup ce fusese „re inut” temporar de mili ie, la min . D cu ochii de „fericirea” lui Serafim buldozeristul i a nemoaicei sale, excavatorista. Vrea s i continue „biznisul”, încearc s fure câteva calupuri de dinamit , e ueaz i se spânzur sub imperiul fricii c va fi descoperit. Final în care binele învinge r ul. Gata!

Gata? A a de repede? Întorc volum pe toate p ile, îl r sfoiesc din nou, caut alte foi, mi se pare c s-a terminat prea repede, a dori s continue. Cred c nu-i terminat.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sunt în elat pentru a treia oar ... Iar i autorul se dovede te un ho de înalt clas !

M-a f cut s îl acuz de proletcultism, s -l întreb, în mintea mea desigur, de ce nu a oferit o încheiere c ii? De ce vrea cu tot dinadinsul m înve e, didactic, ni te lucruri pe care le tiam. Sunt nedumerit. Am încheiat lectura.

La fel i festivalul a luat sfâr it, urmeaz partea de socializare. N-am mai avut timp s -mi ofer atunci concluziile. i a fost bine...

Urmeaz la sfâr itul lui noiembrie 2016 preg tirile pentru lansarea romanului Tab ra damna ilor. Eu l-am citit. Eu trebuie s vorbesc. Et ego in Arcadia, nu? Îl r sfoiesc pentru a-mi împrosp ta amintirile. i deodat îmi sare în minte, sclipind obsedant, o cheie, o alt cheie, înc una, un m nunchi întreg de chei, mai simple, mai complicate, cu forme gotice, baroce, moderniste, cu semnifica ii diferite. Din uimirea care m cuprinde r sare certitudinea i fac un silogism simplu de forma dac p atunci q: dac autorul este un ho me ter, atunci st pâne te la perfec ie instrumentul s u cel mai important, c ruia îi este în acela i timp i adversar nu numai prieten, cheile. Iar scriitorul Gheorghe Andrei Neagu este nu numai un iscusit mânuitor de chei, ci i un creator de chei des vâr it. Care sunt, în acest sens, cheile „multiple” ale romanului Tab ra damna ilor? În ordinea în care le-am identificat în roman acestea ar fi (spun „ar fi” pentru c gama acestor „chei” poate fi uria , dep ind întreprinderea mea) diverse, acoperind paliere obiective i subiective, cu trimiteri materialiste i idealiste.

O prim „cheie” cu care autorul se face deschide u a spre romanul s u, atr gându-ne instantaneu într-un univers care de la Papillon al lui Henri Charrière încoace se dovede te a atrage inexorabil interesul cititorului, este aceea a universului concentraionar. O închisoare, doi de inu i personaje principale, ceilal i de inu i, discu iile dintre ei, icanele gardienilor, temerile i speran ele specifice. A teptarea unei gra ieri care sose te, iar o prim a teptare a noastr , aceea legat de un roman tipic „de închisoare” se dilueaz i dispare. Romanul are o schi de „univers concentra ionar”, dar nu aceasta este miza.

Autorul nu a inten ionat s fac a ceva, iar acum realizez i eu faptul acesta evident. Aceast cheie este secundar i nu ne deschide calea spre în elegerea romanului.

Mecanismele u ii au scâr âit, s-au mi cat undeva în m runtaiele ei, dar a r mas în continuare ferecat .

O a doua „cheie” pe care autorul o arat bine înainte de a o folosi, ca pentru a ne convinge c aceasta este cheia adev rat , cea bun a deschide lac tele toate, mai ales pentru noi cei ie i din comunism, este cea politic . Au ap rut dup 1989 numeroase romane care au pariat pe formula democra ie versus totalitarism, dar pariul a r mas mai mult la nivel declarativ (declara iile anti-comuniste au fost desigur lansate, dar realizarea literar se pare c a fost subsumat scopului pseudopolitic). În cheie politic am citit despre gra ierea de inu ilor, la 23 august, ziua declarat de P.C.R. „Ziua Revolu iei de eliberare na ional i social , antifascist i antiimperialist ”. În aceea i cheie am în eles contextul angaj rilor la min , la fel inser ia activi tilor de partid în desf urarea ac iunii, statutul lor, limbajul de lemn. Pân aproape de sfâr it am stat la îndoial dac s accept aceast cheie sau nu. i am respins-o ca fiind i aceasta secundar . Nici aceast cheie nu poate deschide U a despre care vorbeam mai sus i care, cel pu in pân aici, m împiedic în eleg pe deplin romanul. Cheia a fost introdus în loca ul ei, a deplasat o serie de pârghii, dar st al turi de prima, deocamdat într-o stare imobil .

Dac cele dintâi dou „chei” au fost de natur obiectiv i legate de contextul materialist al epocii, a treia, aceea a iubirii, se plaseaz , relativ, la polul opus: subiectiv i ine de natura idealist a lucrurilor. Sunt trei femei care sunt iubite în roman: Mariana, coafeza tipic , acea care se pusese anterior la dispozi ia lui Serafim i a lui Laz r pentru „violul” la domiciliu, Angelica, fata cam „prostituat ” a popii Ghervasie, mai prieten

Malevici - La seceri de secar

33

cu Mamona decât cu Hristos i Petra Gott, activista de partid i excavatorist . De primele dou se îndr goste te Laz r. Mariana îl în eal , Angelica este interesat doar de banii lui. Povestea lui Serafim i a Petrei este opus celei a lui Laz r, dar din ceea ce ne este oferit în roman nu pot trage concluzii ferme. În cazul lui Laz r pove tile de dragoste e ueaz grotesc, în cazul lui Serafim, povestea lui de iubire pare s evolueze, dar incertitudinea planeaz pân la sfâr itul romanului asupra ei.

Nu pot trage, iar i, nici un fel de concluzie dup folosirea acestei chei. R mâne introdus în loca ul ei, al turi de cele dintâi. U a mâne închis ! fie cea de-a patra „cheie”, cea social , cheia principal ? În roman apar personaje reprezentative care ilustreaz existen a unor clase i a unor categorii sociale. „Tovar ul Spiric ”, activista Petra Gott, sunt reprezentan i ai „Partidului”, dar în acela i timp, pentru c partidul este „avangarda cea mai înaintat a clasei muncitoare” (citez din p rin ii, germani i ei, marxismului), ei sunt i reprezentan i ai clasei muncitoare, iar într-un plan general ei chiar sunt clasa muncitoare din acea perioad ! Avem a adar aici un personaj colectiv personificat de c tre cei doi oameni ai partidului, dar i de aceia care trec rapid prin scen pentru a da m sura existen ei clasei lor. Apare i „ nimea muncitoare” sub chipul lui Petre i a ranilor cu care Laz r ia contact în satul Marianei. Func ionari ai partidului, muncitori, rani, func ionari de stat (de la For ele de Munc , mili ieni, gardieni) apar cu to ii, autorul împingându-m , parc , spre acceptarea acestei chei interpretative a romanului. M for ez s accept aceast cheie, dar ceva m re ine.

Realizez c proletcultismul acesta de ocazie, duce existen a tuturor acestor personaje individuale i colective în rizibil, în parodie. O parodie amar , dar tot parodie.

Clasa muncitoare nu este clasa muncitoare, nimea nu este nime, institu iile statului socialist nu sunt cele adev rate, cheia oferit de autor nu este cea adev rat . i cheia aceasta este secundar i nu clinte te oricât a încerca eu, nici o u . fie cheia religioas cheia romanului? O cheie întoars invers, o cheie satanist , mânuit de acel personaj-pop -juc tor de poker, îndep rtat i de oameni i de Dumnezeu. S fie cheia prieteniei false a celor doi, Serafim i Laz r? S fie cheia anun rii noii societ i? A prefigur rii sub chipul

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Marin IFRIM

Pensia rom`neasc[ ]i lag[rul de exterminare modern...

Nu m intereseaz prostitu ia na ional a exper ilor în legi i realit i comentate i nici cea a lebedelor negre din televiziunile tiriste. De ceva timp, din cauza unui partid foarte bine camuflat în rele, se tot macin legi referitoare la pensii. Un fel de agresiune psihic asupra omului simplu. E ca i cum omul de rând i-ar cer i portofelul furat de haimanalele p zite de fel de fel de interese abisale. Dup 45 de ani de munc , un om cu carte de munc la cap, prime te, în cazuri fericite, cam vreo 1400 de lei, restul ducându-se la mili ieni, la solda i cu stele de generali pe timp de cules porumbul patriei, la magistra i cu apuc turi de adev r vopsit etc. Pensii incredibil de mari, luate de la talpa rii i duse la mintea determinan ilor acestor

Kazimir Malevici - Cruce ro ie pe cerc

lui Laz r a viitorilor businessmeni? Cheia cultural , cultura fiind caricaturizat prin al turarea lui Ceaikovski cu Laz r i Mariana? fie, în sfâr it cheia în elegerii romanului chiar numele personajelor? De ce Serafim, de ce Laz r, de ce Petre, de ce Mariana, de ce Angelica? Unde sunt cele trei aripi ale lui Serafim i care este str lucirea de care se ap ? De ce Laz r moare în loc s fie înviat?

De ce Petre în loc s p streze cheile Raiului, este inut destul de mult timp sub cheie? De ce Mariana nu are darul profe iei noii societ i care avea s vin ? De ce Angelica este opusul total al unui înger? spunsul la aceast întrebare completeaz tot ceea ce am scris pân aici: fals libertate, fals eliberare, fals iubire, fals credin , fals umanitate. M-am întrebat de ce autorul nu a continuat romanul: pentru c a realizat tot ceea ce i-a propus. i atunci întreb: ce i-a propus scriitorul Gheorghe Andrei Neagu cu acest roman? Dac acest roman nu este unul social, unul politic, triller, poli ist, romantic, etc. ce fel de roman este?

Consider c s-au acumulat suficiente întreb ri, dar i suficiente ancore care m opresc în adev rata cheie a romanului: romanul Tab ra damna ilor este unul filosofic, este unul despre condi ia uman i despre sensurile existen ei. Nici un strop de în elegere pentru personajele sale, nici un strop de ur pentru ele pentru c înainte de toate Gheorghe Andrei Neagu ac ioneaz aici ca un filosof structuralist i existen ialist în acela i timp. Cheile pe care ni le-a oferit i pe care le-am folosit deceleaz structuri ale unei realit i damnate. Tab ra damna ilor nu presupune o „tab a l uda ilor” cum clamam eu la începutul acestui eseu, ci exist doar o singur tab , a a cum este creat i înf at de autor în acest roman. Totul i toate sunt supuse dispari iei. Omul, b rbatul, femeia, societatea, institu iile, morala, iubirea, munca, toate acestea apar din perspectiva romanului Tab ra damna ilor având ca viitor lipsa de viitor. Cheia care trebuie s fie ar tat în acest final este una care are barba îndreptat în mai multe direc ii, care se contrazic unele pe celelalte i care creeaz imensa iluzie c exist un sfâr it al acestei „tabere”. Iluzie pentru c în continuare tr im, cu to ii i cu toatele într-o alt versiune a acestei tabere. Structuralismul existen ialist al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu face din acesta unul dintre cei dintâi scriitori care ne propune sub forma unui roman u or teme filosofice cu greutate existen ial la care poate avea acces oricine.

Un fel de Post-filozofie, într-o lume a Post-culturii.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

vremuri incredibile. Cineva ur te mul imea, ur te cet eanul de rând, ur te viitorul acestei na ii. Români de-ai no tri se românizeaz pe dos, devin din mers mai români decât ceilal i i umbl la cifre interzise porcilor: salarii, pensii, natalitate etc. A a e la troac . Râtul conteaz . Tr im în cea mai impozitat ar din Europa. Vom pl ti tax i pe datul pielii înapoi, ca pe vremea celibatului ceau ist. Ar trebui adu i în fa a na iei ace ti savan i ai dezastrului social, de la l cu a-n gur pân’ la l cu barba sur . Am locuit (doar) dou pt mâni în Anglia. Am v zut ce statut fabulos are pensionarul englez, e ceva de domeniul SF. Am întrebat de ce vârstnicii Angliei sunt mai bine v zu i decât restul societ ii. Mi s-a r spuns sec i conving tor: Pentru c ei au f cut Anglia.

E vorba despre englezul de rând. La noi nu mai exist român de rând, exist doar ni te cifre în gura plin de sperm postelectoral a politicienilor de zi cu zi. Am ajuns s ne scoat la pensie când vor ei, doar pentru a- i face lor i neamurilor lor o via de vis, faraonic . În România, când ai devenit pensionar, e ca i cum ai sta o perioad de timp în frigiderul morgii, c utat de po ta o dat pe lun , ca i cum ai ie i la pensie de 12 ori pe lun . La fel de mort ca i pe cardul-cord din dotare. Pensia româneasc , la omul de rând, e un fel de terci dat de inu ilor politici din vremea lui Corneliu Coposu. Am ajuns de unde am plecat, ni te javre calificate se învârt în jurul cozii în care poart zeci i zeci de covrigi cu gaur . Coada i covrigul sunt ale lor, gaura e a mul imii din ce în ce mai mult în elate. Tr im într-un lag r de exterminare modern, pervers, cinic, sistemic dus spre perfec iune de români mai români decât românii. De patrio i ai neamului lor mic i trec tor.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Din PETRE

Al. Florin |ene,

Veni\i privighetoarea cânt[...!

La un interval de un an de la publicarea unui roman de excep ie pentru cultura român , La bra cu Andromeda. Via a scriitorului Gib. Mih escu între realitate i poveste, Alexandru Florin ene este prezent din nou în libr rii cu romanul Veni i privighetoarea cânt ...! Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste, Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017. Nici nu s-au incheiat ultimele ecouri ale apari iei romanului despre via a scriitorului Gib. Mih escu la nivelul mentalit ii oamenilor de cultur români c a i ap rut un nou volum al scriitorului clujean. Trebuie s recunoa tem, c suntem martorii unui adev r fundamental: Alexandru Florin ene nu se supune logicii scriitorului obi nuit, care dup publicarea unui volum are nevoie de un timp în care s se decanteze lumea ideilor pure, admirabil descrise de Platon, utilizate în precedentul volum de universal febril al c ut rilor ce se vor concretiza în viitorul roman. Domnul Alexandru Florin ene este o personalitate remarcabil a culturii române prin disciplina travaliului liber asumat, prin prolificitatea dimensiunii culturale i prin implicarea sa ardent i pasional în circuitul de valori culturale na ionale i europene.

Actualul volum Veni i privighetoarea cânt ...! Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste, publicat de Al. Florin ene la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017, este un roman care evoc detaliat biografia scriitorului Alexandru Macedonski. Scriitorul, fin narator al evenimentelor socio-culturale i politice din a doua jum tate a secolului al XIX-lea i primele dou decenii ale secolului XX reconstituie în manier erudit imaginea fascinant , seduc toare a societ ii române ti, care animat de un na ionalism constructiv i profitând de oportunit ile istorice a ob inut marile deziderate ancestrale ale românilor: cucerirea independen ei na ionale, des vâr irea unit ii na ionale i modernizarea socio-economic , institu ional a României Mari, creat în 1918.

Volumul este structurat în nou capitole, o bibliografie selectiv i un curriculum vitae, care argumenteaz dimensiunea creatoare i

tr irile intelectuale ce-i înnobileaz via a distinsului scriitor clujean, Al. Florin ene.

Primul capitol Copil ria din mijlocul unei avu ii edenice evoc cu mult farmec vârsta primei copil rii, ecouri ale evenimentelor politice, miturile i legendele care înso esc orice copil rie, dar i primele începuturi poetice ale lui Alexandru Macedonski. Ini iativa dezrobirii iganilor din prim vara anului 1856, decis de domnitorul Barbu tirbei, a generat un efect devastator în sensibilitatea iganilor. Nemulumi i, iganii de pe mo iile generalului Macedonski, tat l s u, s-au adunat în fa a conacului i i-au solicitat acestuia s nu aplice ini iativa dezrobirii. În mentalitatea lor, robia le asigura cele necesare traiului. „Ca robi, matale boierule, ne dai toamna cele necesare: un b nicior de m lai, unul de f in , îmbr minte pentru puradei, lemne de foc, de toate! Dac vom fi dezrobi i, cine ne mai d astea?”

Atitudinea paternalist , protectoare a tat lui lui Macedonski s-a manifestat i în acest context prin aplicarea legii de dezrobire a iganilor, dar i prin asumarea în continuare a dimensiunii salvatorului, ajutându-i material.

Capitolul doi cirea unui enfant prodique prin Evropa este o binecuvântare a destinului pentru cel care lectureaz romanul scris de Al. Florin ene. Opera se racordeaz la nivelul istoriei mentalit ilor colective i a imaginarului social practicat de Jacques Le Goff, Roger Chartier, Gilbert Durand, practicat i în spa iul românesc de Toader Nicoar , Sorin Mitu, Lucian Boia, etc. Acest tip de abordare istoric î i propune s restituie caracterul oamenilor obi nui i i al personalit ilor istorice, preocup rile, atitudinile i reac iile acestora confrunta i cu dificult ile existen iale.

Itinerariul lui Alexandru Macedonski prin Europa reprezint paradigma tinerilor studio i ce frecventeaz universit ile europene i care î i propun la întoarcerea în ar modernizarea institu iilor social-economice i politice autohtone. Decesul prematur al tat lui u, generalul Macedonski, interpretat ca fiind cauzat de neîn elegerile din perioada mandatului de ministru în timpul domniei lui Cuza, îi creeaz dificult i financiare. Vânzarea unei case din Craiova îi ofer suportul financiar al c toriei la studii la Viena. În capitala imperiului îi cunoa te pe Mihai Eminescu i Ioan Slavici i este înconjurat de boema vienez . Neastâmp rul tinere ii îi poart destinul prin Italia, unde viziteaz cele mai importante muzee i monumente istorice. C toriile tân rului Macedonski, c ut rile sale în domeniul poeziei, decant rile lirice corespund perfect ipostazei unui poet în devenire artistic .

Capitolul trei, intitulat Trezirea con tiin ei de poet este o etap semnificativ în devenirea sa ca poet. Talentul poetului este materializat prin publicarea primului volum de poezii Prima Verba, dedicat mamei sale, Maria. Acest aflux al ideilor expuse de autor, cu conota ii despre studiile lui Alexandru Macedonski la Universitatea din Viena,

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

evenimentele politice, debutul s u ca poet în revistele Telegraful Român, Oltul sunt decisive în constituirea forma iei sale artistice.

Alte aspecte ale biografiei sale sunt atitudinile antimonarhice materializate prin publicarea unei satire 10 Mai, la 23 mai 1873 în ziarul Telegraful, fapt care îl determin s p seasc ara. Problemele financiare îi întrerup periplul european i se reîntoarce în ar , unde asist neputincios la pierderea mo iei i la decesul mamei sale.

Capitolul patru Intrarea în via ca o lupt cu taurii se înscrie pe aceea i linie ascendent , cu o problematic focalizat asupra vie ii politice române ti i în care autorul se impune prin inuta tiin ific deosebit , prin valorificarea poten ialului s u de istoric literar i prin elegan a i precizia informa iilor inserate în volum. Al. Florin ene evoc cu fascina ia stilului s u inconfundabil avatarurile vie ii politice ale tân rului Macedonski. Atacurile vehemente la adresa domnitorului Carol I se înmul esc, atât în pres cât i în poezie. Poetul critic afacerea Strousberg, uniunea vamal cu Austro-Unga-ria, germanizarea rii i guvernul condus de Lasc r Catargiu. Încarcerarea sa la închisoarea re ti pentru aproximativ trei luni i jum tate, în anul 1875, achitarea sa de c tre instan a judec toreasc , deziluzia provocat de faptul nu a fost nominalizat pe lista de deputa i pentru Parlament, de i a publicat sute de articole, a inut cuvânt ri în sprijinul opozi iei liberale, sunt momente care îl determin la o percep ie mai lucid asupra semnifica iilor i moralit ii vie ii politice.

Confruntat cu turbulen ele poetului, domnitorul Carol I afi eaz o generozitate dezarmant numindu-l în func ia de director al Prefecturii Bolgrad, începând cu 21 iulie 1876. Meritele sale în luptele politice, tonul s u pamfletar a n scut simpatii i antipatii tot mai numeroase. Ca urmare, Alexandru Macedonski devine un favorit al destinului, refuzând func ii pe care le considera ca fiind provinciale, ca cea de controlor financiar al jude ului Putna, la propunerea lui C. A. Rosetti i ocupând postul de director al Prefecturii jude ului Silistra -Nou . Impresioneaz i fascineaz în acest capitol, ca de altfel în toate celelalte, cantitatea i exactitatea informa iilor oferite de distinsul autor. Sunt prezentate într-o logic perfect istoricul re elei de c i ferate din spa iul românesc, elementele arhitecturale ale ora elor i rilor str tute, originea familiei domnitorului Carol de Hohen-

Kazimir Malevici - Suprematism

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

zollern, istoricul rela iilor româno-otomane i ale conflictului pentru ob inerea independen ei na ionale la 1877-1878. Aceste ingrediente ale stilului literar, redate în manier elevat i precis , contribuie la cre terea notoriet ii artistice a autorului i a volumului de fa .

Turbulent, rebel, Alexandru Macedonski prezentat de istoricul clujean dep te paradigma func ionarului trimis de guvern pentru a gestiona problemele din provincie. Nemul umit de realit ile prozaice observate poetul înainteaz memorii autorit ilor de la Bucure ti, prin care denun aspectele deprimante din teritoriu. Critic deficitara organizare a spitalelor, a colilor, a prefecturilor i modul incorect în care se realizeaz licita iile publice.

Atent la detalii, fin analist al realit ilor politico-economice i sociale, Alexandru Florin ene subliniaz impactul major al Comisiei Europene a Dun rii asupra dezvolt rii localit ilor Gala i i Sulina.

Palatul Comisiei Europene a Dun rii i Farul din Sulina îl fascineaz în mod deosebit, acestea fiind în concep ia autorului, Florin ene, perimetrul culturii Levantine, caracterizat prin halvi , acadea, trabucuri i tr iri erotice intense.

Nemul umit de bilan ul activit ii sale de func ionar Alexandru Macedonski revine la obsesiile sale de a critica lumea politic . Sunt viza i I. C. Br tianu, C. A. Rosetti, regele Carol I, abuzurile regelui i ale liderilor liberali. A a cum men ioneaz autorul, critica sa este i o modalitate de r zbunare fa de dezam girile la care a fost supus de tre ace tia. În mod similar ca la Eminescu, treptat, politica îl uzeaz fizic, moral i îi diminueaz energiile creatoare destinate poeziei.

Urm torul capitol, Chemarea muzelor, îl prezint pe poet ca fiind ata at de fermentul operei sale. Este perioada consacr rii artistice a lui Macedonski, când valoarea sa artistic este recunoscut de înalte foruri academice na ionale i interna ionale. În acest spa iu al logosului poetic, Al. Florin ene, reu te s pl smuiasc atmosfera de emula ie literar din jurul lui Macedonski. Cu naturale ea artistului consacrat i utilizând o gam divers de mijloace artistice, autorul exploreaz zona imaginarului colectiv, subliniind impactul revistei Literatorul asupra mediului cultural, prin promovarea crea iilor literare autentice i criticarea burgheziei pentru lipsa sa de receptivitate artistic .

Ca urmare a numeroaselor dezam giri poetul conchide c pentru o mai bun receptare a operei sale trebuie s se plaseze sub autoritatea unui magistru, academicianul V. A. Urechia. Talentul s u literar atinge apogeul prin poemul Noapte de Decembrie, bine receptat de critica literar . Încântat, V. A. Urechia îl considera un geniu literar, al turi de Eminescu, i din ipostaza sa de ministru îi confer decora ia Bene Merenti, Clasa I, pentru activitatea literar , ordin pe care îl de inea doar Vasile Alecsandri. Alexandru Macedonski tr ia momente de euforie, dar i de egocentrism, considerând c întotdeauna opera sa literar se va raporta la cea a lui Eminescu.

Partea a doua a c ii, capitolul cinci, intitulat Mai bine o via de abnega ie, decât o via de decep ii, este perioada deplinei maturit i artistice. Alexandru Macedonski, prezentat de Al. Florin ene, este un personaj dinamic, carismatic, adulat de tineri. Laudele aduse de discipoli, apelativele de bard, profet, rege îi consolideaz stima de sine, fapt care-i determin reac ii adverse fa de burghezia ostil poeziei. Conferin a inut în Bucure ti Mi carea literar din cei din urm zece ani, în care a criticat Direc iunea nou în poezie i presa româneasc i-a provocat animozitatea din partea unor confra i literari.

Este convins de faptul c autoritatea sa în critica literar este superioar celei maioresciene.

Polemica dintre Macedonski i Vasile Alecsandri, dintre autorul Nop ii de Decembrie i Eminescu nu sunt provocate doar diferen ele de natur artistic , ci i de ordin politic. Eminescu sus inea în scrierile sale Partidul Conservator, în timp ce Alexandru Macedonski se pronun a în favoarea Partidului Liberal. Critica împotriva lui Eminescu

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

atinge punctul culminant prin celebra epigram din 1883, în care Eminescu va fi catalogat drept „un pretins poet”. Nefericita epigram i-a atras oprobiul public. Colaboratori i prieteni se deta eaz de Macedonski, care va fi atacat în mod constant în coloanele ziarelor România Liber , Contemporanul i chiar Românul.

Capitolul ase Cât nu încetezi s urci, treptele se înmul esc la nesfâr it se focalizeaz pe impactul epigramei împotriva lui Eminescu asupra operei i a pozi iei sale sociale. Confruntat cu ostilitatea crescând a opiniei publice împotriva sa, Alexandru Macedonski decide plece la Paris, unde î i propune s recreeze atmosfera saloanelor artistice din ar .

Situa ia poetului se înr ut te treptat. Depresia, decesul primului copil, discreditarea sa în lumea artistic , care culmineaz cu interdic ia de a i se publica o recenzie la apari ia volumului de poezie Excelsior sunt indicii ale diminu rii recept rii operei sale. Conspira ia împotriva sa î i face efectele, numele s u fiind similar cu cel al unei anateme i al unui spirit decadent.

Urm torul capitol Familia - insul de pace i reverie, este o ilustrare a instrumentarului artistic de tip balzacian, prin care distinsul autor, Al. Florin ene, prezint modul de via , tradi iile i obiceiurile familiei lui Alexandru Macedonski. Polemica dintre Macedonski i Eminescu disp ruse prin decesul autorului Luceaf rului, iar existen a sa se focalizeaz pe asigurarea unei vie i decente familiei. Acest capitol este, în egal m sur , o oportunitate de a-i cunoa te fr mân-t rile lui Macedonski i revolta împotriva s ciei din ultimii ani ai vie ii sale.

Capitolul opt Din averea str mo easc ast zi nu mai am nimic, îi corespunde tipologia personajului romantic. Damnat de societatea timpului, solitar în majoritatea atitudinilor existen iale, Alexandru Macedonski este astfel prezentat de Al. Florin ene. Gândirea sa politic este apropiat de cea a lui Eminescu, nemul umit de ascensiunea burgheziei, care se îmbog ea prin specula ii comerciale i financiare, falimentând tradi ionala clas boiereasc . Acestei burghezii Macedonski nu-i identifica nicio însu ire sufleteasc , intelectual sau etic . În ceea ce prive te statutul s u, se reg se te în spiritul paradigmei personajelor reprezentate de Heliade R dulescu i C. A. Rosetti. În cadrul edin elor cenaclului li se asociaz viitoarele personalit i culturale: Tudor Arghezi, Gr. Tocilescu i Ion Minulescu.

Ultimul capitol al romanului Cine poate fi sigur pe gloria lui, reprezint perioada crepuscular a vie ii lui Macedonski dominat de priva iuni materiale i decep ii suflete ti. Dezam git de modul injust în care era tratat în propria ar , Macedonski se expatriaz din nou la Paris între anii 1910-1912, unde încearc s se impun pe scena parizian prin crea ii literare. Demersurile sale nu au avut efectul scontat i se reîntoarce în ar . Dezam girile sale in de gândirea politic , dar i de morala poporului francez. Francezii au o mentalitate socialist teptând s primeasc subsidii financiare de la guverne i sunt mai pu in receptivi la spiritul de ini iativ personal . Odinioar a idealizat Parisul, acum îl consider vicios i trivial. Pe m sura ma-turiz rii sale i se întip re te în mentalul s u convingerea în fru-muse ea mun ilor, câmpiilor i dealurilor române ti, în trecutul nostru istoric.

Ajuns la acest capitol subliniem remarcabilul talent de narator, precizia expunerii i elegan a discursului scriitorului Al. Florin ene.

Implicat afectiv în conceperea romanului i datorit faptului c s-a scut în Dr ani, am constatat în multe situa ii identificarea, aproape total , a scriitorului ene cu ipostazele existen iale ale lui Macedonski. Este entuziasmat de succesele literare ale poetului i sufer al turi de acesta în momentele dramatice ale vie ii sale.

Dificult ile materiale se înmul esc i simptomatic pentru aceast afirma ie este însemnarea din Jurnalul s u, datat 4 august 1916. „Starea mea material e mai rea ca oricând, abia am în portofel un leu i 70 de bani, din care trebuie s -mi iau i tutun. Iar masa mea i a

37

familiei mele e, pe ziua de azi, cu fasole i pu in friptur ”. În timpul ocupa iei germane a Bucure tiului a fost obligat s i ard biblioteca, la care inea foarte mult, în sob pentru a face c ldur în cas . În pofida dificult ilor financiare, Alexandru Macedonski, scoate din nou primul num r, de dup 1918, al Revistei Literatorul, în care îi critic pe Dimitrie Gusti, perceput ca o nulitate în ipostaza de director al teatrelor, iar Simion Mehedin i este expresia grosol niei ignorante i a politicianismului românesc. Turbulen a omului Macedonski, chiar dac restrâns , revine din nou în manifest rile sale.

De i supus oprobiului public, Ovid Densu ianu îl propune ca membru al Academiei Române în anul 1918. Sentimentele sale filogermane îl determin s publice un articol elogios feldmare alului Mackensen, fapt ce-l determin pe Ovid Densu ianu s i retrag propunerea. Urmeaz din nou dezaprob ri publice i Macedonski este iar i într-un bellum contra omnes. trân i bolnav, Macedonski încearc s se disculpe în fa a propriei sale con tiin e fa de epigrama nefericit , la adresa lui Eminescu. Epigrama a fost scris mai înainte, dar numai fatalitatea a determinat ca aceasta s fie publicat în perioada intern rii lui Eminescu. Alexandru Macedonski i în elege drama propriei sale vie i i i-o asum . „Am fost pedepsit pentru o epigram o via întreag ”.

Cu aceste dezam giri, dar i cu bucurii, turbulent de multe ori, alteori dovedind modestie i asumarea cre tin a realit ilor, Alexandru Macedonski ajunge în eternitatea împ iei lui Dumnezeu, în data de 24 noiembrie 1920.

La finalul acestei prezent ri de carte se impune formularea urm toarelor concluzii: Marele merit al romanului scris de Al. Florin ene este acela de a repune în discu ia publicului larg personalitatea fascinant , carismatic , adesea contradictorie a primului poet simbolist i teoretician al simbolismului românesc, Alexandru Macedonski. Spirit turbulent, dinamic, poetul a agitat intens via a cultural i politic timp de câteva decenii, focalizând în jurul s u simpatii, elogii, antipatii sau oprobiul publicului.

Coerent , fermec toare i stimulativ pentru mediul savant, dar i pentru orice public avid de cultur , cartea scriitorului Al. Florin ene se distinge printr-o compozi ie unitar , rigoare tiin ific i reprezint un eveniment excep ional în peisajul apari iilor editoriale ale anului 2017.

Malevici - Doamn în sta ia de tramvai

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Daniel MARIAN

De la necuprinsele taine la me]te]ugul literelor aranjate î@n alfabetul sufletului menta, decât s constat realizarea concretului în deplina sa anvergur .

Departe de a-mi propune s fiu conclusiv, supun aten iei poemul care d girul c ii, într-o inut impecabil : „În siajul cuvintelor mele, - t cerile tale,/ î i întind aripile nop ii pe visuri./ Cochilii de melci locuite de temeri/ macin sideful pere ilor, a teptând./ Durerea zorilor strig mut numele t u,/ r sfoind uimit misive, tomuri de aduceri-aminte. (În siajul cuvintelor).

Densitatea expresiei care permanent fericit se împlete te cu continuitatea ajung s conving poezia scris de Adriana Tomoni.

Dragi cititori, sunte i a tepta i într-un spa iu larg, care nu ine cont de timp!

Kazimir Malevici - Femeie cu grebl

Pornind a a cum e firesc, mai întâi sfios, dup care cu deplin hot râre, întocmai din profunzimea realit ii dar deopotriv c utând transparen a acesteia uneori destul de înânat cu noi, are loc introspec ia care poate duce la râvnitele r spunsuri în cele din urm g sindu-se în comuniunea fiin ei umane cu universalitatea.

A te petrece „În siajul cuvintelor” presupune asumarea pân la împlinirea în maturitate cu tot riscul ca dincolo s nu mai fie nimic, destina iile putând fi doar imaginative, de fapt apanajul dorin elor; altfel spus, splendoarea în sine o constituie drumul!

Adriana Tomoni transcrie ceea ce tr ie te în imediat precum i în dup caz rememomare sau fin intuitiv. Îndr znesc a considera potrivit s încep de aici parcursul oarecum voit magnetic: „Sunt taine pe care nu trebuie s le atingem./ Chiar i gândul este, uneori, prea mult;/ Sunt frumuse i pe care nu putem s le descriem;/ Sunt sim iri, dincolo de metafore;/ Sunt daruri pe care doar îmbr i putem s le primim;/ Sunt clipe, ce nu este dat s le tr im” (Sunt taine). Am putea spune c avem de-a face cu o atent aplecare pe undele care ne definesc petrecerea între st ri complementare.

Recuno terea întregului prin misterul ilor interdependente. Alternarea între venire i plecare, astfel încât sensurile i chiar axele s se suprapun , s se confunde. Într-o descriptivitate programatic , poeta ne aduce în prim-planul experimentului de sim ire i inventivitate... „Mersul t u caligrafic, de felin ,/ se unduie te printre versuri./ Surâsul de la col ul liniilor buzelor,/ învie siaje uitate./ Nuferi albi înfloresc pe lacuri lini tite./ Arunci o privire i cercuri concentrice,/ tremur toare,/ renasc pe oglinda unduitoare a apei./ În clipa urm toare, literele mele iau forma/ literelor tale./ S fie oare o nou poezie?” (Literele mele). Desigur este de apreciat forma aleas , aceea a retorismului. Dincolo de categoricul clarului idiomatic, stilistic, nefiind vorba despre vreo ezitare, nicidecum, ci de nevoia de comunicare, de interactivitate, de implicarea vie, cât se poate de vie!

Mergând mai departe în cuprinsul bogat al elabor rii lirice, m gândeam negre it la latura metafizic /metamorfic în care se distinge împlinirea alegoric indus ... „Pe aici, prin ierburi,/ licuricii las noaptea semne îngerilor/ coborâtori ai zorilor de zi/ pe fire de tase,/ greierii- i cânt bucuria în coruri,/ în nesfâr it pace./ Alerg m./ Roua dimine ii ne r core te gleznele obosite,/ când deodat sim im zborul îngerilor. (Semne îngerilor).

Ei, aici m simt extrem de apropiat de maniera construc ional , elementele de sprijin fiind înc din concept, cele care m-au fascinat deseori în propria-mi scriere. Este acea peisagistic emo ional la care nu am ce co-

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

{tefania OPROESCU

Despre caligrafie ]i grafologie ne imagin m un loc public aglomerat, cum ar fi sala de a teptare a unei g ri sau o poart de îmbarcare într-un aeroport, în care o persoan vârstnic înso te un copil de patru-cinci ani. Persoana ine în mân o t bli pe care în ir cu aten ie litere. O trece apoi copilului care se str duie s imite un rând mai jos acelea i semne grafice, cu oarecare efort i stâng cie, iar când nu ies cum trebuie le terge cu degetul i o ia de la cap t. Spun cu degetul i nu cu o cârp sau burete, ca asem narea cu „habitatul” din jur s fie mai mare.

Laptopuri, tablete, manevrate cu acela i deget pe care copilul îl folose te s tearg literele scrise cu ajutorul condeiului. Un rând de litere A mare de mân . Un curios în trecere, se apleac s vad mai de aproape acest tip de „tablet ”. Un model nou, sau ce?

Poate e prea devreme s ne speriem c pic drobul. Poate c nici nu pic . La dispari ia treptat a scrisului de mân m refer. Eliminarea îns , de câ iva ani, a orelor de caligrafie din coli, plus imanenta introducere a manualelor electronice la clasele primare stârne te o stare mai mult decât nostalgic în ultima genera ie a t bli elor de ardezie.

Genera ie nu suficient de „expirat ” ca s nu utilizeze i tehnica actual . Înainte de a fi fost considerat material didactic, t bli a de ardezie a fost o juc rie. Cu linii pe o parte i cu p tr ele pe cealalt . Tenta ia de a o folosi facilita intrarea în lumea literelor aproape în joac . N-am uitat mirajul t bli ei cu tot necazul pe care-l presupunea. Se sp rgeau or i primele triste i veneau din cioburile inutile, plus mustr rile aferente. Tocul cu peni n-a mai fost la fel de atractiv. Penita ba în epa foaia, ba scria prea gros, ba împro ca cerneala pe toat truda.

Plus c nu mai era joac , era alt etap a responsabilit ilor. Cerneala, caietul, nu mai puteau fi terse. În ce m sur dispari ia scrisului de mân , ca manifestare a individualit ii asociat cu invazia virtual , va influen a genera iile viitoare, r mâne de v zut. Deja, genera ie de vârst medie sau pu in

Kazimir Malevici - Sp

torii de ma ini

peste, aproape a uitat alfabetul de mân . Nostalgia lui A mare de mân nu-i mai bântuie. Frumuse ea lui E mare de mân sem nând cu o fund , nu- i mai g se te admiratori. Cât diferen între K mare de mân i k mic, cel mai greu de realizat de un copil cu mâna nesigur . Sau H mare de mân . Sau G mare de mân sem nând chiar cu o gâsc .

Modific rile în aria scrisului românesc, m car de la scrisoarea lui Neac u pân la introducerea caracterelor latine din vremea a lui A. I. Cuza, a avut ca aliat timpul, pentru adaptare. Plus c densitatea scriitorilor / scribilor fiind mic , impactul cu nout ile a fost amortizat.

Caligrafia deci nu mai este materie de predare în coli. i câte genera ii au fost chinuite s scrie cu toc sau cu stilou în clasele primare, pân chiar de curând, ca s nu- i deformeze scrisul de mân ? Dup caligrafie, grafologia va fi i ea trimis la muzeu. tiin a care mult vreme a avut (mai are înc ) leg turi cu psihologia, psihiatria, psihanaliza, sociologia. Se înc âneaz unii, pu ini, ca Radu Cons-tantin, de exemplu s publice experien a de o via în domeniu sub titlul Grafologie - Personalitate în scris, ed. Asab 2007, în ritmul de azi, grafologia se va ocupa doar de studiul înainta ilor. S-ar putea ca pierderea fie nesemnificativ în plan general. În fond, nici hieroglifele n-au personalizat scrierea i asta n-a oprit lumea în loc. Mai sunt i alte „nout i” ale tehnicii. Prescurt rile folosite de internau i pot alc tui cât de repede un vocabular al viitorului. (Tocmai mi-am amintit de caietul special de mici dimensiuni, numit vocabular, cu literele alfabetului pe margini, obligatoriu în geanta fiec rui elev i în care trebuiau trecute cuvinte mai pu in cunoscute). Apoi, ma ina ordoneaz scrierea dup cum pic alinierea la marginea coloanei, nemai inând cont de desp irea în silabe. Merge i a a! Nu s-a ajuns la un acord total asupra scrierii cu î din â sau asupra folosirii lui sunt i sînt. Mai multe publica ii literare importante din care citez doar Convorbiri literare, Oglinda literar i Dilema veche streaz înc forma fostului Dic ionar. La alte reviste, textele sunt publicate i / i, dup cum au fost culese. Voitorul de corectitudine lingvistic are de ales între obliga ia de la coal i punctul de vedere al unor litera i importan i. Elevului sau studentului, îns , nu cred c îi sunt permise astfel de „independen e”.

Vorbeam îns despre scrisul de mân , în vremuri în care manuscrisul a devenit manuscript. P strez scrisori din diverse etape, ilustrate vechi trimise de persoane necunoscute, scrisori de familie, scrisori de la prieteni. Când in în mân hârtia i parcurg textul scris de mân , se declan eaz un misterios feedback i persoana respectiv se materializeaz într-o hologram imaginar . Nu ca o fotografie, ca o persoan vie, cu tr turi, cu gesturi, cu inflexiuni vocale. Chiar i persoanele pe care nu le-am cunoscut cap un contur, ce-i drept evanescent, dar ceva tot se ive te din nev zut. Nu se întâmpl la fel când citesc o scrisoare electronic . Nu tiu cât de mare va fi pierderea acestei leg turi sau dac ea va fi cândva cuantificat . Spunea Tudor Gheorghe, într-un interviu televizat, c lumea se va întoarce sigur la bli . Sugera necesitatea întoarcerii la natur , la natural, la sim ire.

N-a fi atât de sigur sau cel pu in nu în viitorul apropiat. Genera ia tabletelor abia ce gust din plin „juc ria” favorit . i apoi, de la bli la tablet nici n-a trecut bine o genera ie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Olimpia MURE{AN

Milian Oros sau „Radiografia clipei” Motto „Înva de la ziua de ieri, tr ie te pentru ast zi i sper la ziua de mâine. Cel mai important lucru este s nu te opre ti niciodat din întrebat”. Albert Einstein Termenul de radiografie se folose te mai mult în medicin i anume o radiografie înregistreaz pe film fotografic imaginea structural a unui obiect; se permite astfel examinarea obiectelor netransparente pentru lumin pe baza propriet ii acestor radia ii (gama sau x) de a fi penetrante. În cele ce urmeaz voi încerca s prezint o radiografiere dincolo de cuvinte sau pornind de la ele în lumina iubirii fa de actul creator a romanului „Jurnalul”, scris de Milian Oros - o carte de comunicare i iubire.

Romanul devine transparent în urma unei analize a factorului „timp”. A a cum spune Biblia „dac dragoste nu e, nimic nu e”, acel „nimic” prezentat de carte e „clipa prezent ” sau „prezen a clipei” tr it într-un décor geografic românesc, cu personaje care au preocup ri i gândiri române ti - cu un stil autentic adoptat de scriitor. E o bucat de timp în mintea i ochii unor oameni, ni te oameni obi nui i, preocupa i pentru„mai bine”, care caut r spunsuri la probleme pertinente ale existen ei umane, astfel romanul este o frântur de via adev rat .

La prima vedere, pentru cei care în urma lectur rii c ii urm resc doar iubirea dintre cele dou personaje ale romanului, C lina i Lucian, s-ar putea trage concluzia c aceast „lucrare lirico-epic ” ar fi o „filozofie a iubirii”, un roman de dragoste... i atât. Dar acest lucru nu este întru totul adev rat!

Da, este un roman de dragoste, dar iubirea e doar un pretext! E urm rit înfiriparea dragostei, dezvoltarea treptat a sentimentelor dintre cei doi protagoni ti, apoi împlinirea iubirii prin apari ia unui copil - privind spre viitor, dar pe lâng toate acestea exist multe alte aspecte care pot fi luate în considerare. Cel mai important aspect este „comunicarea”, e descoperit „lumea în care tr im” - ca pe o minune i aici revin la genialul Einstein care scria c : „Exist dou moduri de a exista în via . Unul de parc nimic nu ar fi un miracol, al doilea de parc orice este miracol.” Este o comunicare permanent i agreabil între cele dou suflete pereche atât din punct de vedere sentimental, comportamental cât i tiin ific. Fiind cercet tori la un Institut de Inginerie Genetic , cei doi î i unesc for ele pentru a realiza planul trasat de proiectul „Genomul uman”. Munca la acela i proiect îi apropie suflete te.

Dac am realiza o sec iune perfect a sufletului celor dou personaje în care jum tatea sferei din stânga cu punctele care-o delimiteaz de centru i o fac un tot s reprezinte trecutul - f de care nu ar putea exista prezentul; la mijlocul sferei s fie prezentulprezent - iar sfera din dreapta va fi viitorul, atunci am avea o imagine perfect a planurilor „sferei literare” prezentate în roman, care penduleaz cu prezentarea trecutului sentimental spre viitor. Prezentul gândurilor cercetorului Lucian e mereu legat de „jurnalul Sofiei”, jurnal ce este dat spre lecturare C linei, care încearc s -l în eleag mai bine pe iubitul ei, luând în considerare i o a doua rere - cea a iubitei care-l p sise f a-i da nici o explica ie actualului s u prieten.

Prezentul se deruleaz paralel cu trecutul, nici nu se putea altfel, e o explica ie a atitudinilor din timpul prezent. Luând în considerare c timpul prezent, trecut i viitor sunt prezente în acela i roman, sunt legate i se

explic unul pe altul - putem trage concluzia romanul „Jurnalul” e o radiografie a clipei prezente, o prezentare a sentimentelor, gândurilor, fr mânt rilor personajelor principale raportate la timpul prezent.

E un prezent la care istoria e la ea acas , sunt cercetate urmele cet ii de scaun a lui Burebista de la Pope ti; cartea e interesant i prin evocarea sub o form sau alta (amintire, excursie, trecere cu ma ina pe lâng ...) vizita la M stirea Rohia, cu a sa bibliotec minunat , vizitarea unor locuri istorice sau înc rcate de istorie - dar... toate din România.

Astfel apar nume ca: George Pop de B se ti - tribun al Ardealului unit cu ara, localitatea Purc re din M.M., unde tinerii merg în vizit la mama soacr (care de data aceasta nu e ca „o poam acr ”) - drumuri, obiceiuri i tradi ii din Ardeal. Scriitorul acord ca i-n alte c i ale sale o aten ie sporit pentru tot ce-i românesc („tot ce-i românesc, nu piere”). Astfel cercetarea sitului arheologic de la Argedava din România se face paralel cu cea din Deertul Colorado din renumita Vale a Mor ii locuri unde s-au g sit schelete asem toare de oameni gigantici.

Pornind de la harta genetic a omului sar fi putut merge mai departe cu imagina ia îmbr ând ideea realiz rii unui om care s nu fie atât de înalt ca scheletul de la Argedava, dar nici ca omul de azi - omul zilelor noastre. În urma transform rilor f cute de ingineria genetic , acest „nou om” ar avea cele cinci sim uri mult mai dezvoltate (o vedere de pisic , la deplasare o vitez de oim, un auz care s perceap mult mai multe sunete etc.: inând seama c din cele 35000 de gene multe sunt comune tuturor fiin elor, atunci se vor lua în considerare numai genele specifice omului; dar, în acest caz am fi trecut în domeniul fantasticului i probabil acest orizont nu a fost în aten ia scriitorului.

Felicit m inten ia autorului de a realiza un roman captivant cu un dialog asem tor cu cel din „Arta conversa iei”, cartea Ilenei Vulpescu, cu ni te personaje care- i urm resc visul cercet rii i-l realizeaz , cu scene de dragoste realizate parc de un spirit feminin, cu trimiteri la locuri i peisaje române ti minunate, cu povestea istoriei care str bate timpurile.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

Psalm la taina frumuse ii Prea îndelung bea ochiul frumse ilor otrava, Cum propria ei raz i-o face steaua cin ! Întotdeauna fânul miroase-n plâns otava, Iar ceara lumân rii din aur strâns de-albin .

Nu crezi c -n frumuse e, când mestecai vopseaua, Cel r u, prin viclenie, ca Tu prin ea s sângeri, rs din ip otr vuri nocivul cu iz de osanale?

Nu-i el cel ce se-mbrac , în vis, cu strai de îngeri?

Imperiul frumuse ii n-o fi-ntre voi gâlceav , s -l r pui nevoie-i de-a doua Ta venire, Nu-i pild bobul care fu mântuit de pleav i apa-n elep it prin vinul de iubire?

Nici Tat l nu- i primise singur tatea-n cup , -i mirosea amara, prin duh, argint ria; delegii, legea otrava i-o destup , Dar eu, cu zvânt de lacrimi, cui s -i pl tesc chiria?

Când aripa-i r nit la ce folos e cerul? i mi-a r spuns Iubirea: - „R bdarea e misterul!”

Psalm vindec tor de timp Chiar plinul din plinire e-un minus, de exemplu.

Nu soarele în Vineri i-a cugetat eclipsa?

De-i praf pe clan a u ii, i singur e ti în templu, Cerc aurit în juru- i, nu-mi sim i al turi lipsa?

Psalmul ce-a ajuns cenu

Eu Î i z resc în toate întredeschisul u ii, ti muntelui - urcu ul, triste e-n firul ierbii. nu Te v d tragi iute perdelele p nu ii, Cresc ce uri peste iezer, din duhul lui bând cerbii,

Prin ambiguitate apusul i superbul Se spun, pe rând, ca-n basmul ondind pe solzul tiucii.

Te-a tept cu masa goal , ca limpezimea cerbul, Neîn eles cer verde pe cruce-n miezul nucii.

i de-ntreb marea? Muge! Iar floarea-arat nodul!

De-n palme mai por i urme din prima-mi mângâiere De ce nu-mi vindeci timpul tr gând spre cer n vodul?

Mi-e fric de-ntuneric, dar mai mult de t cere.

Tot Dragostea-i r spunsul ce jubileaz -n sfe nic: Urâtul, nu frumosul, va arde-n focul ve nic!

Tu-mi e ti deopotriv tot ce-mi lipsea la cin ; Nu sim i c -mi este sete, rodit rubin de soare? i foamea mi-e fl mând de proasp ta- i lumin , Tu, Prim var -Dulce, de ce-n april se moare?

Fiu tunetului aspru, Boarghenes pre nume, Cui sunt dator în vin ? Nu-a a m-ai vrut în toance?

Topaz mai crud d cerul prin norii albi în spume, unde pus-a capul i-e cratima de lance.

- De ce îmi la i piciorul s -l chinui în epu ?

- Iubirea nu-i iubire de n-a ajuns cenu !

Psalm la îndelunga r bdare-a iubirii Sunt gara ce-alt dat avea în fa linii, Nimic schimbat de vreme la igl i la geamuri, Precum Cain de jertf , n-am miel, ci doar ciulinii Pe care-i iart rozul croind epitalamuri. i Tu, la fel de singur? Cât m-ai strigat în noapte: „Stai, nu dormi, m slinii ca pâine m fr mânt , i-i frig, i-mi este fric de aptezeci ori apte, Prin care om e drumul de-ntors în Cartea Sfânt ?”

cum i-a zis suta ul! Zi ori ice! ‘s supusul! i-am s tresalt în nuf r s i sorb pe ape spusul!

Psalm când ochiul meu ofteaz De ce mereu prin altul r spunzi când i-aduc ruga?

E-n cetini grea dojan de-mi plângi pe sub r in ?

Nu-mi vezi l starii tineri? Nunti-i-ar buturuga, Tu-i hr ne ti din vlaga irmosului de tin .

Când lacrima e ocn n dejdea-n Tine-i ambra, Vorbe te-mi ca-n demultul ‘naintea risipirii!

Tâlmaci adu-mi la fream t când cedrului sco i ambra, mult m -ntreb cum oare nu- i zboar trandafirii?

Parc Te-ascunzi de mine s rind ca o l cust , i-n iarb -mi zvârli un greier s i zdr ng neasc tânga!

N-auzi oftându-mi ochiul singur i de pust ?

-mi duhul tâlh riei s Te ascult din dreapta!

Dintru auz se na te credin a i-a ei fire, Dar ochiul, neam luminii, e mort f iubire!

41

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Elena Andreea ION

Abia respirând

purtând hain în culori.

S-a îng lbenit zarea de atâta lumin , ceru- i astup privirea nedumerit frecându-se la ochi cu mâna stâng , într-un col de batist ars . E ar afar .

Zeama r ritului se astup sub deal, nimic nu mai mi , totul se tope te i curge lipindu-se ca mierea de trup.

Cine ar fi putut s -l strige când versul chiop, s rac de minte cuse abia primii pa i...

Dar când a înv at s mearg scriind litere de-o chioap vara i-a ie it în cale i l-a îmbr cat în floare cu parfum de trandafir.

Poezia face câ iva pa i prin c ldur , smoala din asfaltul încins i se lipe te de degetele slabe. Înoat s rmana, abia respir ... i-ar potoli setea nebun dac în ulcior n-ar fi secat ultima pic tur .

E mult de mers pân la fântân i-ar bea, s rmana, doar o gur .

lduri în cer i pe p mânt mâia s-a îndulcit de când a zâmbit bogat , soarele a luat-o în bra e cu un deget mai gros.

O, cât de frumos zâmbea a a, zemoas !

Dar deodat s-a zbârcit.

Bietul soare s-a speriat privind cum îi curgeau boabe de rou , a strigat vântul, a chemat poetul fac din ea o fiin nou . mâia s-a îndulcit de când a zâmbit bogat i-n c ldura verii s-a trezit mai coapt .

Nu mai e fir de zeam de cuvânt

Cu din ii pe afar Sâmburele de alun crud se ascunde sub frunze, soarele râde cu din ii pe afar se aude doar uieratul trenului în gar .

Nu mai e nimeni pe drumul pietruit, soarele zâmbe te mereu nedumerit.

Aerul a înghe at de atâta boare doar un c bu plin de sudoare i duce pa ii mici pe c rare.

cr

turi

Timpul sc pat în cr turile p mântului cald se descompune în buc i acide inând în bra e t cerea fierbinte.

Firul de ap dulceag i ridic aburii înl crima i peste noaptea t cut , peste ziua n scut din raze fierbin i.

doar c ldur -n cer i pe p mânt.

Apas pe umeri un fir de vers s rac, cuvântul î i coase timid rând printre frunzele coapte ale unui fag

Umbra unui copac

Poetul abia mai face câ iva pa i...

S-a descompus t cerea când ar a a prins-o în grab de mijloc niciun gând, f niciun cuvânt, nicio urm de cântec, de vânt...

S-a descompus t cerea în buc i de cristal ce s-aprindeau mai tare când soarele-l orbea i au luat-o la fug spre nic ieri.

Poate alearg de alalt ieri, poate de ieri, cu pasul nebun, cu pasul s rac, utând poate umbra unui biet copac.

Clocotind...

Vers cu parfum de trandafir rit din a teptarea stearp nic ieri n-avea s doarm rman vers, buchet de flori

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Susurul unui cuvânt nerostit se spal pe din i cu apa clocotit de atâta a teptare.

Cum s mai aib noaptea r bdare când luna s-a albit de c ldura sufoc toare.

Mai cânt greierii cu glasuri r gu ite dintr-o vioar cu note zdren uite i apleac urechea stâng pe arcu s-aud mai bine b taia de ritm.

Susurul unui cuvânt nerostit se spal pe din i s i cure e smal ul oaptelor mase între m selele cariate.

Dac ar g si o protez dentar i-ar ajuta poate s adoarm ca odinioar .

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Helene PLITSCH (Wiehl, Germania)

...}i a fost s[rb[toare Sâmb , 8 iulie 2017.

O zi c lduroas de iulie, care ar fi putut însemna, a a ca i oricare alta, doar o zi din calendar ce se adun la cele tr ite, dar pe care nu io mai po i aminti. Doar c ... Cu ceva timp înainte, pe Facebook, mi-a atras aten ia un anun . Undeva, într-o localitate german , de care înc nu auzisem, urma s aib loc s rb toarea iei române ti i s concerteze doi folki ti români, Vali Moldovan i Vasile Mardare, sus inu i îndeaproape de poetul Anderi Maftei i... mi s-a f cut a a un dor. În diminea a cu pricina, mi-am îmbr cat ia româneasc . În fa a oglinzii, m-am trezit întrebându-m dac nu cumva, inventând o rb toare pentru ia româneasc , nu am transformat-o în ceva pur comercial, sfâ iindu-i sacralitatea. Mi-am alungat gândul în speran a întâlnirea la care voi participa va avea cu adev rat iz de s rb toare.

Am pornit la drum - avem de str tut peste 150 Km - cu destul de mult emo ie, mai întâi pentru c îmi erau evocate vremurile în care eram nelipsit de la concertele de muzic folk i îmi doream ca cel spre care m îndreptam s îmi produc aceea i stare, dar i pentru c , în sfâr it, urma s o strâng în bra e cu adev rat pe Felicia Feldi-orean, o poet descoperit de mine cu foarte mul i ani în urm , a c rei poezie îmi unge sufletul, dar pe care, de i de o vreme nu ne despart prea mul i kilometrii, nu avusesem prilejul s o întâlnesc. În drum mi-am amintit este ziua ei de na tere, a a c am oprit la o flor rie. Vânz toarea mia ie it în întâmpinare i am sim it-o exa-minându-m din cap pân în picioare, ca i cum pentru asta intrasem în flor ria ei. „E s rb toare azi”, o aud zicându-mi i îi v d un zâmbet de admira ie. Îi r spund la rândul meu printr-unul mândru, ia mea î i f cuse cu prisosin datoria, i-a întins vraja chiar i peste o flor -reas german .

Prüm, un or el de la poalele crestei Schneifel, între Ardeni i Eifel, str tut de râul al c rui nume îl poart , ne-a primit la rândul lui g tat de s rb toare. Asta pentru c , de la sfâr itul lunii iunie i pân la cel a lui august, aici se s rb tore te în fiecare an, vara. S rb toarea în sine

Kazimir Malevici - Odihn

începe în ultima duminic din iunie în fa a prim riei, cu o pia i muzican i stradali între care are loc o competi ie i se continu , în celelalte s pt mâni, cu tot felul de spectacole muzicale, de dans, de mod i concursuri, nelipsit cel de muls sau ridicarea halbelor de bere.

Fost re edin de jude , ast zi centru administrativ al municipiului Bitburg-Prüm, ora ul este o sta iune de s tate recunoscut la nivel na ional i d numele celor mai mari jgheaburi de calc din Eifel.

M-am strâns în bra e cu poeta Felicia Feldiorean în fa a hotelului unde rezervasem camere, am f cut cuno tin cu minunatul ei so i fermec toarea Ana, fiica, i ne-am pornim spre punctul de întâlnire cu ceilal i participan i la eveniment, atribuindu-i so ului meu rolul de ofer i ghid. Era doar la el acas , putea g si cu u urin loca ia. i sigur nu i-ar fi fost greu dac ar fi tiut unde s ne duc . Înso ea îns dou românce, una cu capul în al nou lea cer, c doar de-aia scrie proz i alta, în cel de-al aptelea, c , de, face poezii. Cum s î i noteze ele, dac nu sunt în stare s memoreze, o adres exact ? A a ne-am învârtit de dou ori pe lâng Kurpark f s vedem parcarea, iar când în sfâr it am dat de ea, acolo ne a tepta doar o ma in veche cu num r de Ungaria i alte înc dou ce nu le-am putut atribui celor cu care doream s ne întâlnim. Eram îns plini de voie bun i am p it pe aleea parcului încrez tori, c undeva vom da i de ai no tri. Pân urma s se întâmple asta, ne-am l sat privirile s se bucure de ra ele i lebedele negre de pe lac.

Cu inimile pu in strânse, c ci doar dou ii str luceau în razele de soare ce p trundeau prin desi ul frunzelor, ne-am reîntors în parcare. i... dintr-o dat , cerul a devenit mai albastru, soarele a început s danseze, iar asfaltul s-a transformat miraculos sub ochii no tri întrun câmp cu sânziene, din mijlocul c ruia nu putea s lipseasc zei a Santa Diana i fl ul ales s o înso easc . Bine-n eles c nu am crezut-o când ni s-a prezentat ca fiind o p mânteanc obi nuit , românc , ca i noi, venit pe acele meleaguri tocmai de la Alma, din jude ul Sibiu i c fl ul de lâng ea nu este altcineva decât so ul, sit cu mul i ani în urm pe meleaguri bra ovene, mai ales, c , de i în plin zi, cerul s-a deschis i au ap rut într-o clipit alte Sânziene i fl i. Un tricolor ro u, galben i albastru s-a ivit de nic ieri i în jurul lui s-a pornit hor , iar în ea s-a prins, în ciuda inscrip iilor Germania, Belgia, Olanda sau Luxemburg - de pe ma inile ce aduseser acolo toat acea suflare înve mântat în ie româneasc , Moldova i Ardealul i ara Româneasc .

Dup câteva ore în care s-a dansat i cântat, ne-am cunoscut i am schimbat informa ii despre vie ile tr ite în rile de unde veneam, ne-am îndreptat spre un mic local „Bei Maria”, adic „La Maria”, patronat de o românc de pe meleaguri sibiene. Acolo ne a teptau al i români i cei trei Crai de la R rit, Vali Moldovan, Vasile Mardare i Andrei Maftei, care, în final, a a ca în poveste, s-au adeverit a fi patru, pentru c li s-a al turat un mai tân r folkist, ce î i tr ie te acum via a pe meleaguri germane, Cristian Brinca. i voia bun pornit înc de acolo, din parcarea parcului s-a continuat sub acorduri

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de chitar , alimentat din plin de pâine, sl nin i brânz adus de Acas , din Alma i d ruite, a a cum face tot românul când cineva îi calc b tura, de organizatorii acestui eveniment deosebit, Violeta i Sorin Ciobanu. Celor patru voci de la microfon, ce mi-au trezit amintiri din tinere e, li s-a al turat i cea a Violetei Ciobanu, care sa dovedit nu doar o zân printre Sânziene, nu doar un bun organizator i o excep ional buc reas , c doar tot ea a preparat i sarmalele ce ne-au înt rit gustul de Acas , ci i o cânt rea ce poate s trezeasc emo ii. Felicia Feldiorean c reia i-am cântat cu sinceritate „La mul i ani!” ne-a r spl tit, f când s ne tresar sufletele, cu recitarea unor poezii din c ile ei. i s-a mâncat i s-a b ut i s-a cântat pân la mijirea zorilor, c ci cei care ne-au ademenit într-acolo cu numele lor pe un afi , ne-au în eles i sim it dorul, nu s-au m rginit s î i fac strict datoria de arti ti într-un concert, ci ne-au stat al turi, de fapt au fost suflul neobosit al s rb toarei, pentru c , într-adev r acea zi i noapte a fost o s rb toare, nu neap rat a iei române ti, ci a sufletelor unor români, r citoare pe meleaguri, care chiar dac le-au devenit cas bun , nu le-a dezr cinat de p mântul unde s-au n scut.

M-am îndreptat la mijitul zilei spre hotel înc rcat de energie pozitiv i de mândrie, c ia mea româneasc ce o îmbr casem diminea a, deja o amintire, nu î i pierduse din putere, f cuse vr ji i o izvodise, dar i pentru c , întrebându-mi so ul despre ce a în eles din cele întâmplate acolo, mi-a r spuns, în române te, „Tr iasc România!”. Îmi m rturisea a admira ia pentru patriotismul ce l-a citit în noi. i totu i, nu am putut s m mint i s m fac c , în adâncul sufletului meu, nu sim eam o anumit am ciune. Nu pentru c tr im atâ i de mul i români pe meleaguri str ine, nu m num r printre cei care afirm c suntem nevoi i s tr im pe aici, ci din contr , spun fiecare dintre noi ne-am ales con tien i soarta din motive care, oricât am vrea s le punem în cârca altora, sunt i vor r mânea pur personale, ci pentru c , intrând în aceast hor mondial în care economicul primeaz , uit m de copii din preajma noastr , uit m c nevoile lor nu sunt doar materiale. De i bucuroas de tot ce s-a petrecut în jurul meu, mi-a tres rit sufletul la dest inuirea Anei, c nu se descurc prea bine la cititul i scrisul în limba român , am putut s -mi re in cu greu lacrima din col ul ochiului, când Freda mia m rturisit c nu în elege bine române te i m ruga s -i vorbesc în aceast limb , pentru c are dorin a s o înve e, nu am putut s nu gândesc la cum î i va cre te copiii, departe de ara în care el însu i s-a n scut, tân rul Mihai, ce m-a impresionat pl cut cu gândirea lui, cum nu am putut s nu simt spaima de neadaptare a unei tinere stabilit abia de câteva luni în Germania.

Acum când scriu aceste rânduri i gândindu-m la acea zi de 8 iulie, când m-am îndreptat cu oarecare suspiciune spre acel mic or el nem esc, la o arunc tur de b de Belgia, Olanda i Luxemburg, sper ca am ciunea mea s fie nefondat . Sper ca oameni simpli, muncitori i cu r cinile bine înfipte în p mântul din care s-au pl dit, a a cum sunt Violeta i Sorin Ciobanu s ne adune în jurul unor trubaduri autentici, s fac din aceste întâlniri s rb toare i a a s se transmit celor tineri tradi iile, obiceiurile i sim mintele, dar în special limba româneasc în toat frumuse ea i farmecul ei.

Sâmb , 8 iulie. O zi c lduroas de iulie de care îmi voi aminti cu pl cere mult timp, iar vinova i pentru toate cele întâmplate sunt ni te români pe cât de simpli, pe atât de frumo i, care merit s le repet înc o dat numele: Violeta i Sorin Ciobanu, folki tii Vali Moldovan, Vasile Mardare i Cristian Brinca, poe ii Andrei Maftei i Felicia Feldiorean, Maria Vlad de la „Bei Maria”, Ana, Freda i Mihai, dar i to i cei mul i, al turi de care mi-am al turat vocea i sim irea i am cântat „Tr iasc România!”

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Boris MARIAN MEHR

Ion Înapoi Ion Înapoi se pricepea la umor, precum gr dinarul la astrologie.

L-am z rit prima oar într-o poz g sit pe marginea disper rii.

Gonea dup un fluture cu aripi din foi de ceap . Fluturele lucra la o antologie de cronicari mor i în secolul XX. A câ tigat un milion de fiorin i ie i din circula ie. S-a l sat i a devenit profet pentru ut torii de aur. La vârsta de cinci decenii se l de tiin ele abstracte i se dedic explor rii planetelor surori. A scris sute de romane, fiecare cu alt nume, ceea ce face imposibil o cercetare a operei sale. În 1910 a fost înmormântat în curtea unei biserici din Cipru. Mormântul s u deveni loc de pelerinaj, ceea ce crescu de trei ori bugetul rii. Uneori venea un b trân care îi cânta lâng mormânt. Se pare c era tat l s u adoptiv, de o vârst nedeterminat , n scut înainte de Napoleon, primul împ rat. Umbra fostului rege al Suediei, Carol XII poposea uneori i discuta cu defunctul, Ion Înapoi. Amândoi îl v zuser pe Dumnezeu i î i împ rt eau impresiile. Mai ap rea i bietul ar Petru III, cel sugrumat prin mila familiei i a supu ilor. Ceea ce îi apropia mai mult erau lecturile din Kant i George Sand. Se cunoscuser . O carte misterioas , f autor, mult citat era ARCANA COLELESTIA. Cineva a venit întro zi i s-a prezentat Nahoi Linober, doctor în sport i medicin . Un fost prieten din copil rie. Mare bucurie pentru Înapoi. Mama acestuia reu ise prin ase c torii s adune o avere de câteva milioane de euro. Banii erau destina i azilelor de b trâni, cu condiia ca fiecare pensionar din aceste azile s împleteasc plase pentru pescarii din Islanda. Beneficiul era de circa 300%. Nahoi avea o so ie pe nume Salome, care cheltuia pe semin e circa jum tate din venit. Dac semin ele nu erau consumate la timp, erau aruncate la marginea unei p duri care deveni cu timpul centrul unei rezerva ii uria e. Au fost aduse animale din toat lumea, de la mici roz toare la vulturi uria i. Sute de omeri au g sit de lucru ca paznici. Unii erau sfâ ia i de animale, cheltuielile de înhumare fiind suportate de restul paznicilor. Eu m-am plictisit, dar voi?

Kazimir Malevici - Suprematism

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marian HOTCA

cercuri

fum

spectru #2

sunt zile în care toate lucrurile din jurul meu sunt doar cercuri goale i vreau s m ascund într-un col de înger sau într-un ungher plin de praf dar nu mai g se ti nici zim ii fermoarului în ordine

ne-a i repro at c v-am respirat tot aerul a c ne cerem iertare i ne desprindem de timp e pentru prima dat când ne continu m iluziile cu alte întreb ri delirante cerul îmbibat în galben ne adânce te în noi uitarea

am auzit lumina cum s-a desprins dintr-o creang cu frunzele vii cu tot ce poart în clorofil tot morbul putregaiului

de când am umbra îngreunat cu nervi ploaia nu are niciun efect asupra a tept rilor galbenul pudrat în suflet e doar un element decorativ îmbâcsit ce- i prelunge te plictiseala

vrem s fim i noi copii de fum mânc m doar frunze negre toamna moartea crengilor arse ne înt reasc din nou idealurile

i dac ar mai fi noapte prin vreme putea dilua în apa din ochi sensuri exacte i inexacte pentru a descoperi pe o singur latur adev rul pân într-o diminea

strada hornului pe strada aceasta copiii sunt de fum mai mult decât atât ei au întunericul în sânge soarta le-a esut în inim funingine când s-au n scut apoi le-au dat drumul rând pe rând pentru a nu avea to i aceea i vârst în ploaia ora ului galben ca s -i ard cenu a pân la sânge uneori în dimine ile cu ploi superficiale de toamn târzie le aud r nile nedeslu ite coapte prin cine tie ce parte a corpului azi a început s doar i amurgul cerul are o febr exploziv e aproape ro u cu pete de sânge înnegrit i totul devine un topos inexplicabil aflat la hotarul pietrei topite cu via a ce sare din p mântul gol apoi se las înc o sear pe strada aceasta un fum greu ne îmbr eaz ultimele oase copiii r mân aceea i cenu anonim scânteind numai ni te vise arse ce nu le va auzi nimeni

atunci ar fi mai bine s strig m prin scrum starea real a vie ii dar nimeni nu ne va sufla niciun cuvânt din primul nostru trecut avem fiecare câte un start imperfect i brusc cineva binevoitor ne r ce te în lume ne g sim calea e firesc c dup atâta a teptare printre pietrele anonime ne place s c lc m totul în picioare noi, piese de decor înc tu ate în vremea ce ne-a mai r mas

spectru #1 ar fi mai bine ca timpul s ne lase odat în pace plutim în vidul îng lbenit ca o t cere ascet ce nu mai fr mânt gândul ne lungim de azi pân mâine în sângele ora ului-ecou i melodia de fond e doar trauma fumului zb tându-se în ruina adânc din mine mor, tr iesc i m nasc în aceia i ochi ce url în spectru substan a primitiv a trebuit s înghit mântuirea i porumbeii din ora

aici în palma mea uscat in ultimii stropi de lumin înmuguri i i-n orice moment a privi resc numai un soare gol-golu gata s -mi cad în ochi spulberându-m poate c zborul ce nu mai are hotar îngreunat de adâncul luminii e suficient s -mi ard visul când m voi trezi din ultima moarte din spectrul p catului ascuns în ghimpele perfec iunii un miraj r coros m las iar i viu într-o incertitudine tandr

spectru #3 mi-e plânsul tot mai crud în amintirea aripilor fluturilor de mai ce mi-au l sat în suflet galbenul pal un evantai zb tându-se s fac vânt gândurilor când roua înmugure te pe obrazul bujorilor târzii i stau dimine ile pustiit în lumin nemi cat de parc a prinde r cini adânci pân în inima pietrei -i sorb t cerea respir singur tate în galbenul jertfit în flori i scâncete ascete de frunz atârn în acela i p cat i m for ez s visez ceva de parc n-ar mai fi nop i între zile

45

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Florentin SMARANDACHE (SUA)

LA UNIVERSITATEA DIN IBADAN Cu ma ina din Abeokuta la Ibadan, 70 km, o or jum tate de drum, împreun cu eful Departamentului de Matematic al FUNAAB (Universitatea Federal de Agricultur din ora ul Abeokuta), Dr. Osinuga Idowu Ademola. * La Universitatea din Ibadan, întâlnim pe Ezekiel Olusola Ayoola, profesor de ecua ii diferen iale stohastice în Ibadan.

Donat 9 DL DVD-uri cu c i i reviste .pdf la biblioteca universit ii, care este cea mai mare din ar .

Profesorul E. O. Ayoola prezint activitatea Prof. G. O. S. Ekhaguere, care este s rb torit la împlinirea vârstei de 70 de ani. Cercetarea sa este în matematic fizic , matematic în finan e, în analiz stohastic necomutativ , i în algebre. * Întâlnit pe profesorul Temitope G. Jaiyeola, de la Universitatea IleIfe (la dou ore de Ibadan), care va prezenta dou lucr ri de structuri algebrice. În 2009, Prof. Jaiyeola a publicat o carte despre Smarandache Quasigroups and Loops.

Am început prezentarea (plenary lecture) cu câteva cuvinte în yoruba, prin Bauni (salut ri) i dup zâmbetele audien ei E-she (mul umesc). Am dat exemple simple de triade (neutrosofice) i am pedalat pe aplica ii ale mul imii i logicii neutrosofice.

Cu Dr. Osinuga Idowu Ademola (stânga) i Prof. Temitope G. Jaiyeola (dreapta) M-a surprins ce bine arat Profesorul Ekhaguere, la 70 de ani: cu vreo 20 de ani mai tân r! L-am întrebat ce secret are. Mi-a r spuns: nu m nânci dup ora ase seara! * M-a contactat, surpriz , i profesorul fizician Ebenezer Chifu, nigerian. Care este editor asociat la Progress in Physics de la UNM. Mi s-a adresat: - Eu sunt de la PiP (prescurtarea revistei).

Apoi Dr. O. S. Olusa, de la Universitatea Adekunle Ajasin, Akungba, Statul Ondo, Nigeria, care citise cartea mea, Problems with and without... problems!, i Dr. Adekugbe Akindele O. Joseph, de la Centrul de Teorie Fundamental , Nigeria.

Dintre str ini, a mai prezentat Prof. Wayne Patterson, canadian, dar predând la Universitatea Howard, din Washington D.C., SUA, despre O Nou Metric de M surare a Atacurilor Cibernetice, privind cyber-security, folosind teoria numerelor (teoremele lui Fermat i Euler) în factorizarea numerelor mari (de sute i mii de cifre) în criptografie (codificare i decodificare), incluzând spargerea codului militar nazist Enigma în cel de-Al Doilea R zboi Mondial. * Îmi place, pe la conferin e, seminarii, i prin excursii pe glob, s mai i glumesc, s devin amical, s leg prietenii.

Ca tata-mare de la Gorune ti, când mergea pe drum la deal spre târg în B lce ti, se oprea i vorbea cu toat lumea, spunea poante de-ale lui: - B , las-o mai moale! Nu te osteni atâta...

Ma-mare se enerva: - Hai, m , c ne-apuc noaptea pân’ la târg.

Eu eram mic atunci, de 5-6 ani... Tata-mare era un om înalt i solid, cu rie. i calm. * Înv cuvinte în limbile locale - cu cât mai exotice (precum yoruba), cu atât mai interesante -, pe care le repet în convorbiri cu localnicii.

Par nostime, i- i asigur o apropiere sufleteasc de interlocutori.

Fiindc to i, înainte de a fi cercet tori tiin ifici, trebuie s fim oameni! * Ibadan are 3 milioane de locuitori i este capitala Statului Oyo. Nigeria are 36 de state, dintre are 7 fac parte din Yorubaland. În urma r zboaielor intertribale din 1829, încheiate cu victoria armatelor regatelor Ife, Ijebu, i Oyo, se întemeiaz ora ul Ibadan, care intr în anul 1893 sub control colonial britanic. Îns , conform tradi iei orale (neexistând documente scrise), ora ul a fost fondat de fugitivi din fa a justi iei, care-au g sit ascunzi aici.

Agricultura, comer ul, i me te ugurile predomin .

Scriu printre pic turi, dezordonat, cu mâzg lituri i ad ugiri... unde nimeresc, i dup cum îmi vin ideile... Încerc s le mai aranjez pe urm ... f când i mai multe ters turi i complet ri! În nord-estul Nigeriei activeaz grupul sectar numit Boko Haram, care este împotriva civiliza iei occidentale, r pind i ucigând albi ce trec prin acea zon .

Format din extremi ti, acest grup vrea s instaleze califatul i s se scindeze din Nigeria.

«Boko» înseamn carte în limba Hausa, iar «Haram» este cuvânt arabic cu semnifica ia de interzis.

Deci «Boko Haram» literalmente se traduce prin cartea interzis -

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

referindu-se i la nemersul la coal .

Grupul este responsabil i de r pirea a 256 de eleve de la o coal din ora ul Chibok în anul 2014.

Fetele au fost inute în captivitate vreun an i jum tate, apoi eliberate, dar s-au întors cu copii... * În nordul rii 12 ri musulmane au instalat legea sharia aria]. În restul statelor se folose te un sistem de legi derivat din cel britanic, împreun cu legi inspirate din tradi ii indigene.

47

* Îmi este mai simplu s notez în carne el, pe care-l in la mine tot timpul, în buzunar, ...decât s m port cu laptopul permanent. Nici celularul nu îmi este convenabil s scriu repede, în orice moment.

Prezent rile, incluzând c i i articole în format .pdf, le-am înc rcat pe un USB (flash drive). * Seara ne-am întors în Abeokuta. Probleme cu stomacul - din cauza mânc rurilor... germeni tropicali... Dou zile am mâncat doar câte un r i am b ut cafea...

Ibadan, Nigeria, 23 mai 2017

Angela BURTEA

O c[l[torie ireversibil[ Trece timpul printre firele moi de iarb virgin , î i leag mersul neobosit printre muguri i flori, strecurându-se cu îndemânare printre aripile p rilor, care colind v zduhul, traversând întinderi nesfâr ite i ridic la loc de cinste triluri greu de reprodus. Alearg peste es i munte, peste m ri i ri, peste fiin e care-i hulesc trecerea, peste întâlniri i desp iri. Neteze te obrazul celor care iubesc iubirea, aruncând în sufletele lor prosperitatea, zâmbetul i dorin a de a merge în pas cu el.

Love te prin scurte clipiri în fandoseala celor care vor s par ceea ce nu pot fi niciodat i- i râde în barb a dezam gire. Nu ia în seam câ tigurile facile, fiindc timpul nu se gr be te, în schimb pl te te.

Trece timpul printre s ge ile astrului ceresc, lep dându- i c ma a de zefir peste ar a ce-a n dit întinderea. Atinge cu talpa nisipul rilor i las adesea urme adânci, iar valurile le macin i le terge, în sup rarea lor, determinându-i pe oameni s se ia la trânt cu natura, crezând c vor învinge. Î i pleac fruntea spre umbra copacilor falnici i soarbe cu sete roua dimine ilor r coroase, ce st aninat ca m rg ritarele. Adulmec cu pl cere mireasma p mântului, ridicându- i bra ele în îmbr area infinit din înaltul pomilor i s rut lacom obrajii înfl ra i ai fragilor, se joac în lanurile întinse ale holdelor, prin care ro ul macilor î i face de cap, i-mbr eaz iubirea cu setea c torului prin pustiu, ca i când ar fi în ultimul tic it al existen ei.

Trece timpul prin culoarea ar mie a frunzelor, ia în zbor restul vie ii, ucide iarba p mântului i alung spre meleaguri îndep rtate cânt torii inimilor peticite. Arunc în treac t lacrimile molcome ale norilor, dorind limpezeasc gânduri încâlcite, i las ca frigul s se instaleze pu in câte pu in, pudrând cu argint umerii neputin ei. Las ca, din trena-i împodobit cu trandafiri i crizanteme, s cad în calea noastr petale lucii, pe ale c ror fe e este scris numele celui iubit, plecat, prezent sau teptat. Ofer clipe cu sclipiri de borangic celor care descoper zorii iubirii prin cea a dimine ilor târzii, trezind pl ceri neb nuite, n scute din acte de generozitate nedisimulat .

Trece timpul prin v zduhul inundat de cronc nitul ciorilor i-al corbilor, care m luiesc încrez tori printre le urile umane, r puse de gerul singur ii. Alunec printre cl bucii albi sau negri ie i prin hornul t cerii, ascuns cu pricepere sub strea ina ochilor negri, alba tri sau verzi. Nins cu fulgi mari i pufo i, timpul î i continu mersul, f dea semne de oboseal sau amor ire, ignorând piciorul sobei, unde

limbile focului î i încearc puterea i se fac, apoi, nev zute. i-n trecerea nestingherit , las în urm fumul care r zbate pân departe, azvârle neaua imaculat peste gândurile p mântenilor i prive te spre incapacitatea acestora de a se primeni.

Iar eu privesc în urm , din nepricepere i mare prostie. Duc dup mine un timp incert, plin de gesturi i cuvinte otr vitoare, îmbibat în sucul mizerabil al tr irilor de mucegai, incapabil s arunc haina aspr cu care singur m-am îmbr cat. Continui s merg pe acelea i c ri, oferind apropia ilor mei anse de revigorare i-ajung din nou la margine de drum, la fel de singur , dar tot mai îndârjit . În ridicarea mea, m sprijin de glezna amintirilor f seam n i iau din seva consistent a frumosului atât cât s -mi fie de folos. La bra cu gândul neîndoielnic, p esc spre lumina z rii, acolo unde cerul se une te cu marea sentimentelor pozitive, i-mi croiesc f ga numai de mine tiut. in la sân, aproape de suflet, s rutul p mântului din care m-am n scut, îmbr area inconfundabil a str bunilor mei, primul pas f cut c tre lumea dezl uit , clipa trezirii i-a con tientiz rii c exist i, mai presus de orice, strig tul de durere i bucurie scos la na terea fiului meu, f râm din umbletul meu spre soare.

Rareori am tiut dac acel Mâine este sau nu în favoarea mea, fiindc Timpul n-a existat niciodat . E doar o inven ie a omenirii, înzestrat cu puteri neb nuite. i eu, fir de grâu în lanul cel mare, cu boabe f râmate pe alocuri, am investit munc i încredere, n jduind Timpul va ie i în întâmpinarea mea, întru sus inere, din m rinimie.

M-am legat de puterea unei ore, a unui minut sau a unei secunde, visând c lumea se va schimba de dragul meu. Am avut a tept ri de la oameni, de i i-am b nuit de schimb ri radicale, i m-am am gind sperând. M-am jucat cu timpul, iar el i-a v zut de drum, ignorându-mi jocul. Fiind o inven ie, timpul nu s-a jucat niciodat , ci a l sat omului libertatea, oferindu-i ansa de manifestare. În centrul lui sau la periferie, oriunde m-a fi aflat, am încercat s dau timpului un sens, bazându-m pe flerul cu care am fost înzestrat , neuitând s iau în calcul zâmbetul i lacrima, daruri supreme al vie uirii pe p mânt. i dac am gre it, e doar fiindc am ales prost, i dac am uat, mi-am aflat limita, lucru care m-a determinat s nu încetez a înv a, a c uta, a analiza. adar, timpul nu exist , ci este doar o z mislire a min ii pe care neam asumat-o, f a crâcni. i doar la bra cu el, ne m sur m cre terea.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Still Life

48

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Anca S_RGHIE

În Canada, un eveniment românesc unic @într-un col\ de rai unic Semicentenar la câmpul românesc din Hamilton În recenta vizit a lui Klaus Iohannis la Washington, întâlninduse cu românii diasporei americane, pre edintele le-a spus: „Sunte i un catalizator pentru dezvoltarea României. În acela i timp, este firesc ca i România s v apere i s v promoveze drepturile i interesele”. Încântat s constat c fostul nostru elev la Colegiul Na ional Brukenthal din Sibiu, acum primul om al statului, gânde te la fel ca mine, rturisesc c în ultimii 16 ani mi-am f cut un proiect personal, astfel tocmai la acest dialog, purtat în plan cultural de diaspora noastr american cu ara-mam , inem s particip m, oriunde i oricând se cuvine i constat m c este binevenit. Aceasta, pentru c lacuna sufleteasc i spiritual , pe care o resimt cona ionalii no tri, tr itori în Lumea Nou , este greu de acoperit, cel pu in la nivelul primelor dou genera ii. spunzând unei noi invita ii, ne îndreptam într-o zi de iulie 2017, an jubiliar în care îns i Canada î i s rb tore te 150 ani de existen . spre Toronto, metropola financiar a frunzei de ar ar. inta noastr era un eveniment al comunit ii cona ionalilor no tri, care i-au f cut o onorant tradi ie din solicitarea unor personalit i de pe întregul continent american i din ar , care s participe la S pt mâna Interna ional a Culturii Române, ajuns în acest an la a 50-a edi ie. Evenimentul face parte din calendarul Câmpului Românesc de la Hamilton, Canada, un picior de plai mioritic creat în Ontario, foarte departe de ar . În 1957 acolo au fost cump rate 25 ha de teren, pe care s-a construit în 1986 Centrul cultural „Nae Ionescu”, având sal festiv cu 400 de locuri, muzeu etnografic, sal de muzic i bibliotec , iar afar piscin i o scen de spectacole a parcului, în care troneaz

Rotonda scriitorilor români din exil, cu Aron Cotru , Vintil Horia, Mircea Eliade, George Donev, Horia Stamatu i Vasile Posteuc , sculpta i de Nic petre, acest Brâncu i al spa iului american. Mai bine de 3 decenii, acolo s-au organizat cele mai înfl rate manifest ri anticomuniste, sus inute i de ziarul „Cuvântul Românesc”, r spândit în întreaga lume. Desigur c în noul anotimp postdecembrist, Câmpul Românesc de la Hamilton i-a pierdut func ia de bastion al luptei anticomuniste, dar este spa iul unui fertil dialog cultural panromânesc, având noi targeturi impuse de cerin ele diasporei române de peste Atlantic.

O sear de petrecere româneasc , sus inut în 8 iulie 2017 de ase ansambluri de dansuri folclorice din zon , a adunat la Câmpul Românesc din Hamilton peste 700 de participan i, bucuro i de joc i cântec pân târziu în noapte. Cu un asemenea preludiu de veselie româneasc , am sim it, ca invitat pentru a cincea oar la evenimentul de elit care este S pt mâna Interna ional a Culturii Române, c dialogul spiritual care va urma între 10 i 15 iulie 2017 î i va împlini menirea. Delega ia noastr prezenta noutatea oaspe ilor veni i de la Palatul Culturii din Bistri a, ora ul unde pre edinta Societ ii scriitorilor bistri eni, Elena M. Cîmpan, activeaz ca profesoar la Colegiul Na ional „Liviu Rebreanu” i totodat poet , de curând membr a Uniunii Scriitorilor din România, iar directorul ziarului „R sunetul” ,Menu Maximinian, este un bun publicist i poet. Desigur c sear dup sear surprizele evolu iei unor noi invita i s-au inut lan , asigurând str lucire s rb toreasc evenimentului axat pe ideea p str rii identit ii române ti în spa iul transatlantic.

Gazdele noastre ne-au condus din primul moment la Toronto, unde am urcat în Turnul CN, adev rat cui care împunge cerul, ca de la 342 metri s admir m panorama capitalei financiare a Canadei. Programul Semicentenarului pt mânii Interna ionale a Culturii Române de la Câmpul Românesc, Hamilton, într-o edi ie jubiliar ca aceasta, nu putea s înceap altfel decât cu prezentarea Cenaclului literar de la Kitchener, înfiin at acum 20 de ani din ini iativa preotului-poet D-tru Ichim, un „dezvoltator al limbii române”, cum se impune în prezent, când c ile lui au început s aib succes în România. „Asigur m o zi iei, s rutului, dar lui Eminescu nu-i mai dedic m o zi, din moment ce semnifica ia lui 15 ianuarie este Ziua culturii na ionale.- ine s opineze Dumitru Ichim, spre a continua- La Kitchener cele 3 coli de limba român ofer publicului, care cânt , împreun cu corul, melodii pe versurile lui Eminescu. Facem la Kitchener ceea ce nu se face în ar . La Kitchener, în Canada, vie uiesc români, dar i germani sau vabi, care s rb toresc pe marii scriitori.” Moderatorul simpozionului tiin ific, prof.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sebastian Doreanu, din Denver Colorado, înt re te ideea, considerând c „Eminescu este un simbol identitar de care nu ne putem lipsi”. În conferin a intitulat Eminescu în eternitate, prof. Maria Dincov din Toronto a plecat de la convingerea c „Rareori un neam s-a reg sit într-un poet ca românii în Eminescu”. Trecând în revist busturile pres rate în ar i în lume, fiecare cu istoria sa, ilustrate i cu imagini, conferen iara a men ionat cu justificat mândrie faptul c în Canada, se g se te la Câmpul Românesc, Hamilton, un minunat bust, crea ie din 1989 a lui Nic petre, în marmur adus din Grecia, sculptorul inând s precizeze: „nu aveam comand , ci am sculptat nevoia noastr de Eminescu”. La Montreal în sept. 2004 se dezvelea statuia lui Eminescu sculptat de Vasile Gorduz, lucrare pe care tocmai în prezent românii din capitala cultural a Canadei o vor plasa întrun loc mai bun decât fusese pân acum. La Windsor i la Edmonton sunt altele, în total 4, pe când în SUA este un singur bust, creat de Nicolae Pascu-Goia, adus din ar i aflat la Biserica „Sf. Maria” din Queens, New York.

Iulian Teodor Ichim, lupt tor ecologist din Kitchener, a vorbit despre Prin ul Charles i conservarea valorilor naturale, expunând un punct de vedere original, care a atras contraargumente din partea asisten ei. „Autointitularea lui Charles ca prin de Transilvania nu are nicio urmare negativ pentru România”, a concluzionat moderatorul. Prezentarea pe care am f cut-o eseului monografic Poezia lui Dumitru Ichim de profesoara sibianc Maria-Daniela P zan a stârnit o real emo ie întregii asisten e, dar mai ales poetului, care mi-a mul umit cu lacrimi de bucurie în glas pentru prefa a intitulat Acroba ia imaginarului în poezia lui Dumitru Ichim, redactat noii i proasp t ap rute la Editura CronoLogin din Sibiu. Prima sear s-a încheiat cu filmele documentare regizate de Dorel Cosma, începând cu Palatul Culturii din Bistri a, urmat de Poezia bistri ean în America i Malaezia. Circula ia poe ilor bistri eni pe diferite continente a fost o revela ie pentru participan ii la serat , care au aflat nout i impresionante despre ora ul cu cel mai înalt turn din Transilvania. Este vorba despre un turn de biseric cu lift, cum nu exist altul pe linia de la Paris pân la Moscova. Palatul Culturii are un imn, scris de Cornel Udrea, iar ansamblul forma iilor de cântece i dansuri moderne i folclorice de pe Some este tot mai cunoscut.

Mar i, 11 iulie 2017, a debutat cu o excursie la Cascada Niagara,

49

cea mai c utat destina ie turistic pe continentul american. Încântarea noastr a fost absolut , mai ales c de pe malul canadian i în plimbarea cu vapora ul, imaginea celor 3 p i ale cascadei a fost covâr itoare. Seara, simpozionul zilei a doua a fost deschis de prof. dr. Rodica Gârleanu, care a vorbit despre Constantin Noica i aspira ia spre universal a culturii române, trecând de la biografie la etapele crea iei gânditorului, al c rui target fundamental este cel de a duce cultura român spre universal. Revela ia serii a constituit-o medalionul sorescian sus inut de Sergiu Cioiu, acel „artizan al cântecului i un interpret al verbului”, cum îi place s se autodefineasc , amintindu-ne felul cum solistul lag rului Vânt nebun valorifica prin 1970 texte clasice în spectacole poetic-muzicale. Dup trei decenii de via canadian , recent Sergiu Cioiu a lansat la Bucure ti volumul de interviuri Nu tim aproape nimic. Fabliourile inofensive ale lui Marin Sorescu, gen Goanga, B nuitorul iepure, Dii, Grij etc, au fost folosite într-un spectacol, pe care acum îl reface cu titlul Pe cine numim... eu? Este un titlu inspirat de versurile lui Sorescu, despre ce este dincolo de ceea ce se vede la oameni. Mul umirea lui Sergiu Cioiu a fost s descopere printre participan ii la jubileu fanii de alt dat ai cântecelor sale, iar proiectele artistice de viitor cuprind spectacole ale unor turnee în România. Început cu o liturghie, oficiat la capela „Sf. Maria” de la Câmpul Românesc, ziua a treia de simpozion a debutat cu conferin a Elenei M. Cîmpan, intitulat Tudor Arghezi i canonul literar, aducând argumente ale originalit ii lui Arghezi, „al doilea mare poet de dup Eminescu în lirica român ”. Pentru c tema literar -cadru a simpozionului era Tudor Arghezi i contemporanii lui, am tratat un subiect incitant, Lucian Blaga, „fratele mai mic” al lui Eminescu, demonstrând cu date concrete c nimic nu lipsise din arsenalul admira iei fa de marele lui înainta , pe care l-a editat în 1923, scriind prefe e la cele dou volume, (am oferit participan ilor copii ale acelor edi ii rarisime i necunoscute marelui public), l-a tradus în limba german , meritând pentru calitatea acestei presta ii onorantul Premiu „Hamangiu”, a citat în discursuri la Academia Român i a comentat versuri eminesciene, a chiar polemizat în 1943 cu primul detractor, bl jeanul Alexandru Grama. Tuturor admiratorilor lui, care încercau acrediteze ideea c el este superior lui Eminescu atât ca poet, ca filozof i nu mai pu in ca dramaturg, Lucian Blaga le r spundea cu în eleapt decen c tot ce dore te este s fie „fratele mai mic al lui Mihai Eminescu”. Profesorul bra ovean Adrian Munteanu, aflat întrun amplu turneu în Canada, a prezentat un proiect transdisciplinar intitulat Poezia româneasc între tradi ie i modernitate, seara încheindu-se cu filmul documentar pe care l-am realizat recent, Amintiri despre Lucian Blaga, partea a II-a, în continuitatea peliculei prezentate în edi ia precedent , numai c acum m rturisirile apar ineau a dou prietene ale poetului, doctori ele Livia Armeanu i Elena Daniello, surprinse într-un dialog efervescent.

Conform tradi iei, în diminea a zilei de joi, noi, musafirii, am f cut o excursie la Kitchener, ora cu 520.000 locuitori, între care popula ia de menoni i stârne te interesul pentru modul lor de via în care nu accept tehnica modern , cu aportul electricit ii, al automobilelor, ei în elegând s tr iasc la început de secol XXI exact ca str bunii lor. Un popas binecuvântat s-a f cut la frumoasa Biseric Ortodox „Sf. Ioan Botez torul”, edificat de pr. Dumitru Ichim, care ne-a fost c uz , încântându-ne cu originalitatea picturii din sfântul loca i cu spa iile largi ale s lilor dedicate activit ilor sociale i culturale.

Ultimele dou zile de simpozion au fost mai bogate ca precedentele prin desf urarea unor mese rotunde, cu pro-

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gram de lans ri de carte, cu lecturi de poezie, moderate de mine, cum se crease tradi ia din edi iile precedente.

Elena M. Cîmpan i Menu Maximinian au prezentat Societatea scriitorilor „Conexiuni”, însumând 15 ani de lucrare cultural bogat , i revista „Conexiuni literare”. Exemplificator, antologia Cinci poe i germani (Editura „Karuna” din Cluj-Napoca, 2006), cuprinde nume contemporane, traduse din german în român de c tre Elena M. Cîmpan, care men ioneaz pe Ulla Hahn, Hellmuth Opitz, Nora Gomringer, Volker Zumbrink, Barbara Köhler, a a cum în carte sunt prezen i cu o pagin de comentariu i cu câte zece texte, alese din volumele publicate. Traduc toarea g se te elemente caracteristice pentru fiecare autor i pune în valoare poezia german . Pe coperta a IV-a apare poemul Contaminare scris de Elena M. Cîmpan, potrivit pentru munca de traduc tor: „Poezia trece f s treac ,/ Din german în român / i din român în german ,/ Prin tot p mântul vorbitor,/ Ca o adiere printre crengi,/ Ca un râu peste pietre,/ Ca un nor printre al i nori,/ Ca o zi c tre alte zile,/ ca un sentiment de la om la om;/ Poezia str bate z ri i m ri,/ Pustiuri i gândiri - / Poezia se ia,/ Din român în german / i din german în român ,/ Prin toate trece poezia,/ F treac .../” Debutul scriitorului Cristian Medelean, din Toronto, cu cartea La colibe i al Alyssei Sîrghie, din Michigan, cu Povestea celor trei c elu i, carte bilingv pentru copii, ca i romanul Surorile de Ionu Leonard Voicu, Muchia malului, Pove ti din New York de Menu Maximinian, recenta mea carte America visului românesc i nominaliz rile unor titluri ce reprezint Cenaclul „Grigore Vieru”, activ la Toronto prin ini iativa Mariei Tonu, au dovedit, întocmai revistelor „Lumina slovei scrise” de la Universitatea „Alma Mater” din Sibiu sau „Destine literare” de la Montreal i ziarului „R sunetul”, care apare la Bistri a, c pulsul literaturii române este intens i bine reprezentat la jubileul semicentenarului din Canada. S rb torirea lui Mircea tefan din Cleveland, Ohio, la cei 50 de ani ai s i de poezie, a fost augmentat prin lectura expresiv a lui Sergiu Cioiu, care s-a oprit asupra unor versuri reprezentative din volumele autorului.

De la ultima zi de simpozion se a teapt , ca de obicei, conferin ele cele mai interesante i nici de data aceasta speran ele asisten ei nau fost zadarnice. Prof. univ. dr Cezar Vasiliu, apreciat ca personalitatea cea mai prestigioas a comunit ii românilor din Montreal, a vorbit despre 2000 de ani de la moartea împ ratului Traian. Conferin a mea intitulat Tudor Arghezi - psalmistul a dezv luit mistificarea ateist la care a fost supus poetul în înv mântul comunist din România de pân la 1979, când Nicolae Balot a cutezat s demonstreze dramatica zbatere între credin i t gad nu a fost st vilit de ideologia marxist-leninist , însu it samavolnic, ci l-a înso it pe psal-

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

mist pân la sfâr itul vie ii sale. Poetul Adrian Munteanu a adeverit Ce aduce nou sonetul lui Dumitru Ichim, fiind el însu i autorul unor volume de sonete, valorificate într-un recital emo ionant Fluturele din fântân . a cum era firesc, simpozionul jubileului a fost încheiat cu o tem de sintez , Câmpul românesc de la Hamilton între minunile exilului românesc în interpretarea prof. Sebastian Doreanu.

Ziua de sâmb a fost rezervat str lucitului banchet jubiliar, când num rul participan ilor a întrecut m sura tuturor serilor precedente. Conform tradi iei, moderatorul programului artistic a fost Dumitru Popescu, directorul ziarului „Observatorul” din Toronto, unde dânsul anim , ca nimeni altul, Cenaclului „Nic petre”. O jum tate de zi s-a ascultat muzic , s-au citit poezii i s-au semnalat noile c i lansate la jubilee, într-o întrep trundere cum numai domnul Dumitru Popescu tie s o realizeze, creând o stare de emo ie artistic , nutrit de toate nout ile vie ii culturale române ti din Toronto. O revela ie a produs i Cenaclul „Grigore Vieru”, prezent cu un recital de poezie i muzic , prin grija plin de însufle ire a doamnei Maria Tonu.

Artele i-au dat mâna la jubileu, c ci standurilor cu c i li s-a al turat expozi ia de sculptur a lui Sylvio Suga, care în cei 15 ani de activitate în Canada conduce compania Sugat Design i este membru al cunoscutului Al Green Sculpture Studio. Sculpturile sale în marmur împletesc într-o manier original reflexe brâncu iene cu teme ale ipostazierii frumuse ii feminine. Sophia Leopold, acum în vârst de 8 ani, este de mai mult timp prezent ca talentat pictori la Toronto, deschizând expozi ii care promit un viitor artistic cert.

Evenimentul care a marcat semicentenarul Câmpului Românesc de la Hamilton, Canada, a fost onorat de prezen a Viceconsulului General al României la Montreal, Ileana-Leti ia Belivac , i a Consulului General al României la Toronto, Mugurel St nescu. Ei au marcat prin cuvântul lor importan a acestei manifest ri, ce a str lucit ca densitate a activit ilor i ca bun organizare a fiec rui moment, izbând datorat i implic rii pre edintelui Dumitru R chitan, a preotului-poet Dumitru Ichim i a echipei lor de români inimo i.

Dialogul diasporei cu ara-mam ar putea s fie acum mai efervescent ca oricând, dac Ministerul românilor de pretutindeni, destinat unor asemenea ini iative, ar ie i din iner ia prezent , venind cu propuneri eficiente. Asemenea evenimente culturale majore dovedesc cu prisosin c Atlanticul nu mai este o stavil , ci devine o punte de leg tur spiritual i sufleteasc între români, iar diaspora, atât de sporit numeric în anotimpul postdecembrist, poate fi în eleas ca parte integrant a comunit ii noastre na ionale, a a cum observa i pre edintele Klaus Iohannis, care o consider un vector al progresului. Spre a fi astfel, este necesar ca ministerul de resort s aplice un program coerent i de real percutant , ca s i dovedeasc eficien a în cel mai apropiat viitor.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Poezii - Partituri muzicale ]i Discuri Am ascultat iar i iar, discurile „Din frumuse e i iubire” i simt c desfac cu greu de ging ia lor. Le-am reascultat împreun cu cei dragi i efectul asupra lor a fost surprinz tor. Tot atât de surprinz tor pe cât a fost gestul distinsei Doamne Maria Martinescu Sadovan de a-mi d rui nu mai pu in decât cinci discuri din crea ia sa muzical , precum i cartea partiturilor: „Din frumuse e i iubire”. Partituri muzicale, Editura Mirton -Timi oara, 2013. plimb fascinat în aceast carte cu semnul de carte, ca s nu pierd paginile captivante. Semnul de carte reprezint un minuscul distinctiv al c ii: flori, fluturi i eterna sigl a cântecului, primitor i elegant „Cheia Sol”.

Autoarea nu m-a uitat, ci mi-a scris o dedica ie cu toat dragostea i prietenia neb nuind cât de mi cat voi fi la citirea versurilor sale poezii-partituri muzicale. Educa ia mea precar , liceal , muzical , când liceele aveau catedr obligatorie de muzic , o or de muzic pe s pmân , nu mi-au dat îndemânarea de a solfega cursiv i nici nu am avut acea intui ie fiindc , întâi de toate a fi impietat frumuse ea lor, apoi m-a fi sim it un intrus i nu un admirator al acestei sugestive, ginga e i pline de suflet crea ie de elan românesc.

Iubesc românii - fra ii mei - i de aceea tiu c fiecare dintre ei are meritul s u de frate în speran , în iubire, în munc , dar lâng acestea exist bariera care ne transpune pe fiecare în rândul h zit de Domnul i bunul nostru sim nu ne las s înc lc m, s impiet m hotarul riguros i competent me te ugit al celuilalt.

In prefa a volumului afl m multe date i în concluzie i impresiile Doamnei Dr. Daniela B cil , redactor muzical la Studioul de Radio Timi oara. Domnia sa spune: „Nu numai banda magnetic îi p streaz glasul i interpretarea, sim irea i fiorul cuvântului cântat, ci i adunarea întregului material între coper ile acestui volum, ne ofer prilejul analiz m i s apreciem crea ia M riei Sadovan.”

Kazimir Malevici - Fete în câmp

De la catedra sa Doamna Dr. Daniela B cil a prezentat omul, poetul, talentul numit MARIA SDOVAN MERTINESCU, dar noi, eu cititorul i iubitorul de muzic , am multe de spus, de prins în suflet, de cântat în surdin , din frumuse ea acestor partituri, g sesc în anii roman elor, când visele mi se par frumoase i când tot ceea ce a fost plin, frumos, m fur odat cu amintirile. În drum mi-au ap rut i mie imagini spuse de artista Maria Sadovan Martiunescu în: „Om drag i binecuvântat” sau în: „În fiecare zi mie dor de tine” În cântecul: „În fiecare zi mi-e dor”, noi ne amintim un loc unde ne-am n scut, mult prea drag nou , i zicem precum autoarea-muziciana-poet : „Mi-e tare dor de satul meu”. Gândul acesta ne cearc , uneori, cu sufletul sfâ iat. Sau: „Mi-e tare drag de satul meu”. „Mie dor de ai mei, /Mi-e dor de câmpul înflorit” „Mi-e dor de icoana luminoas ”/ ... i o ascult pe poet tr ind împreun ce ea acela i sentiment: „Mi-e dor de mama bun /, Mi-e dor s-o v d la plita-ncins , / Cu chipul drag ca o icoan ”. În alte versuri apare sentimentul de iubire, ca o adiere: „Când te treze ti i m g se ti / Al turea de tine, / Cu ochii dragi s m prive ti / Mi-ar fi atât de bine” i iubirea este atât de adânc încât cântecul zice: „C te-am pierdut, eu sunt de vin (Cupletul „Te-am pierdut”).

Iubirea adev rat este altruist , ia asupra ei toat vina desp irii iar noi, trecu i prin ale vie ii, tim de fapt c este un act de mare bravur sau de total abnega ie s iei asupra ta toat vina desp irii în iubire.

Mergând pe firul cântecelor se poate alc tui un roman cântat de un rapsod, un roman zguduitor, care ne sensibilizeaz pân la lacrimi.

Ne este greu sufletul plin de frumos, trebuind s recunoa tem versurile i muzica r scolitoare ale M riei Martinescu Sadovan. „În toamna vie ii”, ca un refren romantic, poeta ne aminte te: „Ca i un vis via a trece / De te treze ti însingurat, / Când toamna vie iii tot mai rece / Nu te-ntrista, c nu-i p cat”. „O, Doamne”, o rug ciune smerit i adânc .../ ...te rog Tat ceresc / P streaz -mi sufletul curat / Cât mai departe de p cat/.../Prin tot ce Fac s Te sl vesc”.

Totul este prea frumos pentru ca cititorul acestor poezii cuplete muzicale s se poat ab ine de a nu descifra i m rturisirile autoareimuzician. i atunci apare revela ia pe care am intuit-o.

Farmecul versurilor poeta l-a adunat din copil rie, l-a perfectat cu mult drag în forma iunile muzicale din care a f cut parte, prin instruirea permanent . Au urmat dest inuirea talentului care este splata str daniei i însu irea unei psihologii muzicale, care tie precis unde î i g se te locul fiecare pies i not muzical .

Dac fiecare art î i are substraturile sale de a capta publicul, muzica este una din artele principale iubit de public. Îmi place mult sinceritatea versului strecurat în muzic , evocând sentimentele umane. Poate voi avea ocazia ca s folosesc în scrierile mele chiar un motto din versurile poetei Maria Martinescu Sadovan.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gândesc la cântecele: „De dragul t u” i „Nostalgie”, „Dac iube ti, „Parfum de prim var ”. În via nu se poate tr i f iubire. Iubirea are nenum rate aspecte i modalit i de a exista i ea - întâi de toate - îi face pe oameni mai buni, mai poe i, mai sensibili.

Frumosul sat b ean, cu specificul lui, poate fi g sit i în romantismul celui plecat de acas , uneori înstr inat.

Cât de duios se poate cânta cântecul „Pe deal la Cornea sunt acas ”, „Lumea mea de vis” sau amintirea s rb torilor de iarn , „Spiritul de s rtoare” cu frumosul cre tinescul crez al Na terii Domnului: „Seara de ajun” Autoarea acord tuturor iubirea darului s u muzical cu ging ie în cuvinte i note muzicale asemenea. (Ex. „Cântecel pentru Mario”).

Muzica sa este auzit i pe alte versuri, dând întâietate lui Mihai Eminescu, George Co buc, sau a poe ilor cantabili din Liga Scriitorilor Timioara - Banat.

Un capitolul din carte care cuprinde versurile i partiturile de muzic popular impresioneaz prin compozi iile personale Aceste compozi ii sunt r sunetul fluierului, a susurului apelor, a fo netului lanurilor, cu str lucirea cire elor- moacrelor coapte i a florilor parfumate de corn din durile noastre. La aceasta s–a ad ugat suflet, inspira ie, dragostea de a transmite gânduri bune, siguran , optimism i alinarea iubirii uneori în el toare. Enum r cântecele „Fru-moas -i via a”, „Balada nucului”, „Bade , c ma a ta nou ”, „ Stej relul meu” „Frunzuli crin chitat”, „Când îmi cânt muzica”, „Dragu-mi-ii-n hor s joc”, „Frumos ar fi prim vara”, „Lumii-ntregi a vrea s -i spun”, cântece care prosl vesc dragostea de via împletit cu elementele naturii, astfel, fiecare cântec sugereaz dorul de via .

Cântecele „La nedeia-n sat la noi”, „P ric cu cunun ”, „Azi în zi de s rb toare”, „Dor de satul meu”, „M icu a când m-a f cut”, „Pe la noi pe la B cui”, „Garofi din gr din ”, Cine-a f cut crâ ma-n drum”, „M-a sui în dealul Cernii”, toate aceste cântece amintesc scene din via a poporului nostru, harnic la munc , petrec re la evenimentele vesele, îndr gostit de via , de frumos, de natur , colaborând cu ea i primind întrun mod miraculos i ideal energia sa de via din aceste locuri sublime de pe terra.

Cântecele de dragoste se refer la dragostea curat a oamenilor satului. i acel „bade” este uneori nesincer, dar e prea mult omenie în jurul lui, pentru ca el s poat persevera în r u. Sunt idealiza i în aceste cântece acei feciori - adev ra i eroi ai satului, viitori so i, întemeietori de familie i de cuib al iubirii sincere i pentru totdeauna.

Acest volum al artistei Maria Martinescu Sadovan ne d revigorare sufletului, bucuria vie ii i dorul de întoarcere la via a idilic a satului, a naturii, a iubirii i a vie ii împlinite.

Kazimir Malevici -

rani

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Calendar - August 2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907) 2.08.1950 - s-a n scut Val. Condurache (m. 2007) 2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811) 2.08.2005 - a murit Sanda Stolojan (n. 1919) 3.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850) 3.08.1943 - s-a n scut Cornel Ungureanu 4.08 1931 - s-a n scut Nicolae Ciobanu (m.1987) 5.08.1922 - s-a n scut Marin Preda (m. 1980) 5.08.1937 - s-a n scut Viorel Cacoveanu 6.08.1912 - s-a n scut Ion Marin Iovescu (m. 1977) 6.08.1935 - a murit George Vâlsan (n. 1885) 6.08.1938 - s-a n scut Serafim Duicu (m. 1996) 6.08.1941 - s-a n scut Cezar Iv nescu (m. 2008) 6.08.1941 - a murit Izabela Sadoveanu (n. 1870) 7.08.1890 - a murit T. N. Orp anu (n. 1833) 7.08.1907 - s-a n scut Ion Zamfirescu (m. 2001) 7.08. 1998 - a murit George Damian (n. 1927) 7.08. 2002 - a murit Petru Vintil (n. 1922) 8.08.1902 - s-a n scut Sa a Pan (m. 1981) 8.08.1936 - s-a n scut Bianca Balot (m. 2005) 8.08.1957 - s-a n scut Tompa Gábor 9.08.1934 - s-a n scut Romulus Cojocaru (m. 2007) 9.08.1991 - a murit Cella Delavrancea (n. 1887) 9.08.1997 - a murit Eugen Todoran (n. 1918) 9.08. 2011 - a murit Constantin Stan (n. 1951) 10.08.1884 - s-a n scut Panait Istrati (m. 1935) 10.08.1921 - s-a n scut Ion Negoi escu (m.1993) 10.08.1927 - s-a n scut Barbu Cioculescu 10.08.1937 - s-a n scut Dan Lauren iu (m. 1998) 10.08.1968 - a murit Eugen Schileru (n. 1916) 10.08.1980 - a murit I. Peltz (n. 1899) 10.08.2008 - a murit Tudor opa (n. 1928) 11.08.1900 - s-a n scut tefan Lupa cu (m. 1988) 11.08.1929 - s-a n scut Modest Morariu (m. 1988) 11.08.1930 - s-a n scut Teodor Mazilu (m. 1980) 11.08.1961 - a murit Ion Barbu (n. 1895) 12.08.1816 - s-a n scut Ion Ghica (m. 1897) 12.08.1924 - s-a n scut Nicu T nase (m. 1986) 12.08.1965 - a murit Constantin Kiri escu (n. 1876) 13.08.1864 - s-a n scut Spiridon Popescu (m.1933) 13.08.1917 - s-a n scut Ovidiu Bârlea (m.1990) 13.08.1917 - a murit Alexie Mateevici (n.1888) 13.08.1928 - s-a n scut Ion L ncr njan (m.1991) 13.08.1937 - a murit Alexandru Sahia (n. 1908) 13.08.1943 - s-a n scut Florin Muscalu (m. 2001) 13.08.1956 - a murit Victor Papilian (n. 1888) 13.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 14.08.1945 - s-a n scut Mircea Ghi ulescu (m.2010) 14.08.1984 - a murit Vasile Lovinescu (n. 1925) 14.08.1991 - a murit Alfred Kittner (n. 1906) 14.08.2000 - a murit Ion Omescu (n. 1925) 15.08.1883 - s-a n scut Corneliu Moldovanu (m. 1952) 15.08.1894 - s-a n scut Ion Chinezu (m. 1966) 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950) 16.08.1920 - s-a n scut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a n scut Ovid S. Crohmalniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a n scut Ileana Berlogea (m. 2002) 16.08.1935 - s-a n scut Ion Gheorghe 16.08.1942 - s-a n scut Gabriela Melinescu

continuare în pag. 54

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Comuniuni adverse (8/16) continuare din nr. 7 (83) Nevoile practice i suflete ti îi determin pe oameni s interacioneze, aceasta presupunând ca ei s poat s i ofere reciproc ceea ce unora le prisose te, iar altora le lipse te. Rezultând c in-terac iunea se poate realiza numai dac individul are cu ce ie i în întâmpinarea celor viza i i, respectiv, se poate men ine numai atâta timp cât el are cu ce ie i în întâmpinarea acestora, este evident c i nivelul interaciunii depinde de nivelul resurselor pe care le de ine individul pentru a ie i în întâmpinare i c , dup cum se spune în popor, „oamenii au rela iile pe care le merit ” sau, mai degrab , pe care i le pot permite.

Reiese c interac iunea este cu atât mai posibil cu cât indivizii sunt mai apropia i ca status social i c se realizeaz preponderent în cadrul fiec rei clase sociale, apartenen a la aceea i clas facilitând comunicarea i creând cadrul de reciprocitate, motiv pentru care, dup cum tot în popor se spune, „boga ii cu boga ii i s racii cu s racii” i „ban la ban i p duche la p duche”.

Interac iunea social depinzând de gradul de încredere existent în societate, deci, de capitalul social, este sigur c , cu cât raza de încredere este mai mic , a a cum se constat în societatea româneasc , cu atât ea risc s se restrâng doar la nivelul membrilor de familie i al rudelor apropiate, ceea ce denot c oamenii sunt nevoi i ca i în societate s se sprijine pe/ i s -i sprijine doar pe ace tia. i, cum aceste tipuri de sprijinire constituie nepotism, adic o form de corup ie, rezult c , cu cât capitalul social este mai redus, cu atât societatea este mai corupt i, deci, mai pu in apt de func ionare.

Subîn elegându-se c realizarea func ional a interac iunii presupune un nivel ridicat de maturitate social , este plauzibil c , din moment ce în timpul comunismului, mai ales în societatea româneasc , oamenii depinzând impersonal de stat, nu interpersonal de ceilal i, nau mai fost condi iona i s interac ioneze i, deci, s-au dezobi nuit s o mai fac . i, cum interac iunea pretinde individului inclusiv abilitatea de a ti s i aprecieze i s i respecte partenerii, adic de a se comporta omene te cu ei, este cert c , pierzându- i exerci iul interac iunii, oamenii i-au pierdut abilitatea respectiv i, deci, aptitudinea de a se comporta omene te, alunecând, astfel, spre comportamente insensibile, arbitrare, vulgare i brutale, în esen inumane.

Din aceast cauz , românii nu au maturitatea de a se pre ui i de a se respecta reciproc, ceea ce dovede te c ei nu au capacitatea de a între ine sistematic rela ii, ci doar de a suporta întâmpl tor contacte, care, tocmai pentru c nu au baz rela ional , sunt atât de inconsistente, haotice i imprevizile, încât în majoritatea cazurilor se constat a fi de invidie, bârf i intrig , de jignire, poreclire i înjurare, de ciubuc rire, în elare i ho ie, i chiar i de tâlh rire, lovire, v mare, violare i ucidere. Toate acestea conving c sufletul românului colc ie în sil , râc i ocar de scârb otr vit Într-o asemenea societate înstr inarea este atât de grav , încât românii, în caz c întâlnesc, pe unde nu se a teapt , vreun cunoscut sau chiar i vreo rud , în loc s se bucure, se irit , spunându- i în gând „nici pe aici nu pot s scap de nenoroci ii tia”.

Toate acestea sunt, aparent, manifest ri de dezumanizare. Dincolo

de aparen îns , inând cont c , în întârzierea ei istoric , societatea româneasc nu a ajuns la stadiul de umanizare, începutul firav de umanizare fiind devastat de fic iunea comunist , rezult c aceste manifest ri sunt, de fapt, de neumanizare. Ele sunt atât de frecvente încât se succed neîntrerupt, succesiunea lor neîntrerupt constituind prin sine un proces, proces de autodistrugere, de sinucidere na ional , tartorii acestui proces dovedindu-se chiar „ale ii poporului”.

Prin prisma acestor nenorociri, via a în societatea româneasc este perceput ca mizerabil , nu doar grea, ea fiind în mod obiectiv grea în caz de r zboaie, crize economice mondiale, calamit i devastatoare i pandemii, motiv pentru care se afirm din ce în ce mai des cea mai grav nenorocire pentru un om este aceea de a se fi n scut i de a fi nevoit s tr iasc într-o „ ar de c...”. ara este tratat prin prisma expresiei de mai sus chiar i de c tre o parte dintre cei care au menirea s -i apere grani ele, ei prestând docili, în slujba trafican ilor, la tarife ca de maidan, micimea tarifelor relevând inclusiv m sura dispre uirii propriei ri, ca i cum, deci, ara ar fi maidan, fiind plauzibil c tr darea, în timp de pace, în acest mod, a rii, risc s degenereze, în situa ii critice, în tr dare capital . i, culmea culmilor, unii dintre ace tia, în timp ce se plâng de mizeria moral , verbal , comportamental i ambiental din societatea româneasc , exact în acel timp se scobesc în nas, scuip pe jos, se scarpin adânc între fese i se exprim repetitiv prin „b ga-mi-a p...”. i, apoi, cu n duf, î i spun „d-aia nu merge nimic în nenorocita asta de ar ”.

Din toate aceste motive, locuitorii României, strivi i de starea de fapt, privesc resemna i la gravele disfunc ii din societate (drumuri distruse, coli d nate, spitale infestante, servicii publice scârbavnice, corup ie, vulgaritate, agresivitate, cer etori, câini vagabonzi, gunoaie i absolut toate tipurile de nenorociri), considerând în mod fatal, ca i cum ar fi fost blestema i în neputin , c „n-avem ce face, asta-i situa ia, din moment ce tr im în România”.

Spre deosebire de societatea româneasc , în societ ile mature, prin intensificarea, dar i prin diversificarea i permanentizarea interac iunilor, oamenii au devenit dependen i unii de al ii, s-au modelat reciproc, au creat împreun modele de comportament i au dobândit tot mai mult sentimentul apartenen ei comune. În acest fel, mul imea nedefinit de indivizi în interac iune a devenit tot mai coerent , consistent i stabil , definindu-se ca o entitate de sine st toare, ca un grup social.

Importan a grupului pentru individ decurge atât din dependen a individului fa de grup, dovedit de îmboln virea sau chiar decesul indivizilor în cazul destr rii grupului lor familial, cât i prin faptul orice individ normal i-ar da i via a pentru grupul de care apar ine cel mai mult, a a cum ar face orice p rinte pentru salvarea copiilor i. Ca atare, grupul social poate fi definit ca „un num r de oameni care interac ioneaz în modalit i consacrate, care au sentimentul apartenen ei comune i sunt recunoscu i ca având acea apartenen ”.

Pentru membrii oric rui grup, grupul respectiv constituie grupul

54

Constela\ii diamantine diamantine Anul VIII, nr. 8(84)/2017 Constela\ii Calendar - August . În toate grupurile, rela iile dintre indivizi putând fi de

de apartenen atrac ie-atrac ie, atrac ie-indiferen , atrac ie-respingere sau de indiferen indiferen , indiferen -respingere i, respectiv, de respingere-respingere, este clar faptul c , dac ponderea rela iilor de atrac ie-atrac ie este mai mare, grupul se manifest coeziv. Într-o astfel de situa ie, sentimentul apartenen ei la grup al membrilor poate fi atât de intens încât ace tia ajung s se raporteze la el ca la un sistem de coordonate, grupul devenind, astfel, pentru ei un adev rat reper, etalon sau termen de referin privind inspirarea, elaborarea i evaluarea comportamentelor, ceea ce înseamn , într-un asemenea caz, grupul de apartenen constituie pentru membrii i inclusiv un grup de referin .

Dac , îns , în grup sunt majoritare rela iile în care unul dintre termeni este indiferen a sau respingerea, a a cum se constat la tot pasul în societatea româneasc , coeziunea e redus , astfel încât, sc zând sentimentul apartenen ei la grup, indivizii sunt atra i referen ial de alte grupuri.

Aceasta deoarece, dup cum ar ta, în anul 1910, Constantin R dulescu Motru, în conferin a „Sufletul neamului nostru”, via a de grup la români este caracterizat de „gregarism”, adic de starea de turm , definit de reac ii de imita ie, nu de „solidaritate”, adic nu de starea de comunitate, definit de spirit de într-ajutorare, inclusiv de sacrificiu.

Dar, cu cât cre te atrac ia referen ial a individului spre alte grupuri, cu atât i se agraveaz respingerea fa de grupul de apartenen , el fiind, astfel, scindat între o apartenen nedorit i o aspira ie neîmpli-nit , din aceast scindare decurgând o stare de privare relativ , care risc , ori s provoace pr bu irea motiva ional a individului în grupul de apartenen , ori s -i produc saltul motiva ional spre grupul de referin . Într-o astfel de derut existen ial se afl o parte însemnat a tineretului român. Tr ind în România, deci în grupul de apartenen constituit de poporul român, dar tânjind spre rile civilizate, deci, spre grupurile de referin constituite de popoarele respective, ei suport o forfecare sufleteasc dramatic , prin care cea mai mare parte a popula iei se va pr bu i motiva ional - ori în apatie, ori în delincvent - în grupul de apartenen românesc, iar restul (acesta, de ordinul milioanelor) va încerca saltul motiva ional - ori prin munc asidu , ori prin delincvent - în grupurile de referin din str in tate. adar, din moment ce milioane de cet eni români de vârst activ , majoritatea cu copii cu tot, au emigrat i înc emigreaz , rezult de la sine a crescut i cre te ponderea vârstnicilor pr bu i, ori în apatie, ori în neputin , i a mai pu in vârstnicilor pr bu i, ori în trând vie, ori în delincvent i c , deci, în mod implacabil, astfel se prefigureaz viitorul societ ii române ti.

Kazimir Malevici - Biroul i camera

continuare din pag. 52 17.08.1925 - a murit Ioan Slavici (n. 1848) 17.08.1940 - s-a n scut George Corbu 17.08.1952 - a murit George Magheru (n. 1892) 17.08.1964 - a murit Mihai Ralea (n. 1896) 18.08.1916 - s-a n scut Neagu Djuvara 18.08.1931 - s-a n scut Paul Anghel (m. 1995) 18.08.1957 - a murit G. Tutoveanu (n. 1872) 18.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 18.08.1999 - a murit Mircea Sântimbreanu (n. 1926) 19.08.1914 - s-a n scut I. Vitner (m. 1991) 19.08.1935 - s-a n scut Dumitru Radu Popescu 19.08.1948 - s-a n scut Radu Anton Roman (m. 2005) 19.08.1961 - a murit N.I. Herescu (n. 1906) 20.08.1872 - a murit Dimitrie Bolintineanu (n. 1825) 20.08.1900 - a murit G. Dem. Teodorescu (n. 1849) 20.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 20.08.1920 - s-a n scut Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (m. 2006) 20.08.1945 - s-a n scut Vasile T râ eanu 20.08.1984 - a murit Al. I. tefanescu (n. 1915) 21.08.1723 - a murit Dimitrie Cantemir (n. 1673) 21.08.1856 - s-a n scut C. C. Bacalba a (m. 1935) 21.08.1972 - a murit Nichifor Crainic (n. 1889) 21.08.1990 - a murit Al. Cerna-R dulescu (n. 1920) 21.08.1991 - a murit Eugen Jebeleanu (n. 1911) 22.08.1890 - a murit Vasile Alecsandri (n. 1818) 22.08.1917 - s-a n scut Alexandru Piru (m. 1993) 22.08.1981 - a murit Sa a Pan (n. 1902) 22.08.1999 - a murit Tudor Popescu (n. 1930) 23.08.1924 - s-a n scut Paul Everac (m. 2011) 23.08.1943 - s-a n scut Mircea Iorgulescu (m. 2011) 23.08.1948 - s-a n scut Andrei Ple u 24.08.1820 - a murit Ion Budai-Deleanu (n. 1760) 24.08.1868 - a murit Costache Negruzzi (n. 1808) 25.08.1902 - s-a n scut Camil Baltazar (m. 1977) 25.08.1907 - a murit Bogdan Petriceicu Ha deu (n. 1838) 25.08.1975 - a murit Romulus Dianu (n. 1905) 25.08.1980 - a murit D. D. Ro ca (n. 1895) 26.08.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881) 26.08.1953 - s-a n scut Ion Simu 26.08.1997 - a murit Val. Condurache (n. 1950) 27.08.1918 - s-a n scut Leon Levi chi (m. 1991) 27.08.1928 - s-a n scut Mircea Zaciu (m. 2000) 27.08.1930 - s-a n scut Z. Ornea (m. 2001) 27.08.1942 - s-a n scut Ovidiu Ghidirmic (m. 2017) 27.08.1965 - a murit Eusebiu Camilar (n. 1910) 28.08.1909 - s-a n scut Astalos István (m. 1960) 28.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 28.08.1917 - a murit Calistrat Hoga (n. 1847) 28.08.1919 - s-a n scut Mikó Erwin (m. 1997) 28.08.1939 - s-a n scut Rodica Ojog-Bra oveanu (m. 2002) 28.08.1943 - a murit George Ulieru (n. 1884) 28.08.1944 - s-a n scut Marin Mincu (m. 2010) 29.08.1961 - a murit George M rg rit (n. 1910) 29.08.1975 - a murit Theodor Constantin (n. 1910) 29.08.2005 - a murit Radu Anton Roman (n. 1948) 30.08.1910 - s-a n scut Augustin Z. N. Pop (m. 1988) 31.08.1927 - s-a n scut Radu Petrescu (m. 1982) 31.08.1927 - s-a n scut Dan De liu (m. 1992) 31.08.1960 - s-a n scut Daniel B nulescu

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Camelia SURUIANU

Omul ]i clepsidra sa Intelectualul de tip cre tin este o necesitate în societatea româneasc actual , pentru un dialog echilibrat între valorile seculare i cele religioase. Ast zi, avem prea pu ini intelectuali cu adev rat valoro i, care s propun un discurs public fundamentat pe viziunea cre tin asupra lumii. Formarea unei astfel de clase intelectuale implic în mod necesar aducerea în spa iul public a figurilor prestigioase din prioada interbelic . Se spune despre acei oameni c erau boga i, aveau orgolii. Prea pu ini dintre noi cunoa tem faptul c , dincolo de aspectele fire ti ale vie ii lor, aveau judec i de valoare, aveau onoare, aveau con tiin . când un arc peste timp, în urma loviturii de stat dat în ziua de 23 august 1944, Partidul Comunist, ajuns în fruntea statului cu ajutorul Rusiei, urm rea aplicarea i la noi în ar a unui ablon de sorginte sovietic , cu totul str in mentalit ii române ti; ceea ce a dus, dup cum se tie, la consecin e dezastruoase în toate domeniile vie ii sociale.

Astfel, dup modelul deja aplicat în Rusia, începând cu anul 1945 to i cei considera i de organele Securit ii drept „inamicii poporului” au fost aresta i, judeca i i condamna i la ani grei de închisoare. Printre ace tia s-au num rat i numero i intelectuali care, paradoxal, au fost condamna i pentru convingerile lor religioase. În acei ani de profund derut , popula ia ajunsese s fie practic terorizat de organele Securit ii, care arestau pe oricine p rea dubios. Practica oric rui cult religios (fie c ne raport m la cel ortodox, fie la cel catolic sau protestant) constituia în ochii Securit ii o form de rezisten fa de noile valori impuse de regimul socialist.

Astfel, pentru a controla cât mai bine popula ia, la data de 21 aprilie 1945 guvernul comunist aprob constituirea a a zisului Tribunal al Poporului, o instan format la cererea prim-ministrului Petru Groza care se ocupa cu trimiterea în judecat a cet enilor considera i de organele statului drept „ostili guvernului”. În urma directivelor venite de la Moscova, trebuia ca în trei ani Partidul Comunist din România s -i elimine din via a public pe to i „du manii poporului” i s instaureze „definitiv doctrina socialist ”. Aceast sarcin a fost direct înmânat guvernului condus de Petru Groza.

Astfel, începând cu anul 1945 au avut loc numeroase schimb ri legislative. Mai exact, din Codul Penal au fost eliminate o serie de legi i altele noi au fost introduse. Una dintre cele mai interesante schimb ri legislative din Codul de procedur civil a fost desfiinarea prezum iei de nevinov ie. Mai exact, cine era arestat era, obligatoriu, vinovat. Astfel, în cadrul proceselor intentate, dreptul la ap rare devenise, practic, o simpl formalitate. Mai mult, sentin ele se hot rau înc din timpul anchetei, deci cu mult înainte de procesul propriu-zis.

Tribunalul Poporului era alc tuit din nou membri, doi erau judec tori sau procurori de profesie, iar ceilal i apte, persoane civile, propu i „judec tori ai poporului” de c tre forma iunile politice din coali ia guvernului Petru Groza. De obicei erau persoane alese din rândul ranilor sau simpli muncitori.

Iat care era procedura. Cei considera i vinova i de „crime de zboi” (în aceast categorie au fost inclu i politicienii), de „dezastrul rii” (burghezia era principala clas social vinovat ), de „uneltire contra ordinii sociale” (viza i erau intelectualii - medicii, profesorii, scriitorii, jurnali tii - care refuzaser s accepte noua ideologie de partid), Consiliul de Mini tri, care, pe plan juridic, nu avea nicio autoritate, dispunea trimiterea presupu ilor vinova i în judecat . În felul acesta au fost aresta i în prim instan politicienii de carier , respectiv principalii membri ai partidelor istorice, urma i apoi de intelectualii care se opuseser instal rii ideologiei comuniste i, în cele din urm , de preo ii care, prin sfaturile lor, manifestau o deosebit influen în rândul credincio ilor. Fiind con tiente de faptul marea mas a popula iei, în special nimea, asculta îndemnurile preo ilor de prin m stiri, organele Securit ii dispun închiderea celor mai importante l ca uri de cult i arestarea unui num r impresionant de c lug ri i c lug ri e.

Astfel, cu aprobarea Consiliului de Mini tri i a lui Petru Groza, s-a dispus, începând cu anul 1945, arestarea a sute de oameni. Pentru ca procesele s mearg mai repede, cei viza i erau grupa i în „loturi” formate din 14-18 persoane, de regul din categoriile sociale amintite. În urma unei anchete sumare, to i cei aresta i primeau ani grei de închisoare.

Printre primii viza i de Tribunalul Poporului s-a num rat i un grup de ziari ti, care sus inuser în perioada interbelic partidele politice de dreapta. Astfel, la data de 17 mai 1945, cu aprobarea Consiliului de Mini tri sunt aresta i i pu i sub acuza ia de „înalt tr dare” un lot de 14 ziari ti. Cei trimi i în judecat erau Pamfil eicaru, Stelian Popescu, Ilie R dulescu, Grigore Manoilescu, Ilie Popescu-Prundeni, Romulus Dianu, Ion Dumitrescu, Romulus Sei anu, Radu Demetrescu-Gyr, Alexandru Hodo , Aurel Cosma, Gabriel B nescu, Pan Vizirescu, Nichifor Crainic.

Pentru a intimida popula ia, procesul în sine se dorea a fi un exemplu pentru cei care credeau c în ar mai putea avea loc o schimbare în nomenclatura statului. „La data de 12 mai 1945, ministrul justi iei, Lucre iu P tr canu, a dispus alc tuirea Tribunalului Poporului din Bucure ti. Iat care erau persoanele desemnate: Ilie abrea (consilier la Curtea de Apel), Alexandru Voitinovici (procuror), Ni Vasile (muncitor, membru al Partidului Comunist Român), Gheorghe Ionescu (constructor, membru al Partidului Na ional Liberal - T rescu), Ioan P un (muncitor), C. Bruteanu (industria , membru al Partidului Na ional nesc - Anton Alexandrescu), Dumbrav Ioni (plugar, membru al Frontului Plugarilor), Constantin iulescu (muncitor, din partea Conferin ei Generale a Muncii), Stelian Ni ulescu (avocat, din partea Uniunii Patrio ilor).”1 Dup cum era de a teptat, procesul s-a desf urat foarte rapid.

Dup doar câteva s pt mâni, mai exact la data de 2 iunie 1945, to i cei paisprezece jurnali ti au primit ani grei de închisoare. Pamfil eicaru i Grigore Manoilescu au primit pedeapsa cu moartea. Stelian

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popescu i Nichifor Crainic au fost condamna i la munc silnic pe via . Restul ziari tilor au primit între 12 ani i 20 de ani de închisoare.

De asemenea, la to i s-a dispus confiscarea întregii averi. Pamfil eicaru, Stelian Popescu i Vladimir Cristi au fost singurii ziari ti care au reu it s fug din ar cu pu in timp înainte ca Partidul Comunist s ajung la putere.

Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul”, a fost cel mai abil dintre to i. Observând c soarta României fusese deja hot rât de marile puteri politice occidentale, a depus cu ceva vreme înainte sume importante de bani într-o banc elve ian . Refugiat în Spania, Stelian Popescu a tr it decent pân la sfâr itul vie ii din aceast sum . Pamfil eicaru a p sit ara cu dou s pt mâni înainte de 23 august 1944 i, spre deosebire de colegul s u de breasl , a plecat rac. Ca o ironie a sor ii, la scurt timp de la încheierea procesului, palatul ziarului „Curentul” (proprietatea cea mai de pre a lui Pamfil eicaru, cl dire impozant , format din ase nivele), a fost na ionalizat i transformat un an mai târziu în sediul Securit ii.

Pentru a în elege cum s-a ajuns la acest dosar de anchet , spicuim câteva momente din presa româneasc interbelic . În contextul de fa amintim revista „Gândirea”. Numero i tineri talenta i i s-au al turat redactorului ef Nichifor Crainic. Printre ace tia se num rau: Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Arghezi, Radu Dragnea. În jurul revistei se consolideaz un nou curent ideologic, cunoscut sub numele de „gândirism”. Adep ii acestuia erau scriitori care cultivau în spa iul public tradi ionalismul, iubirea fa de p mântul str mo esc, p strarea valorilor na ionale. „Satul arhaic, dominat de mituri, eresuri, credin e str vechi sau precre tine”, biserica i copil ria erau cele mai evocate teme poetice. De asemenea, erau preocupa i i de elementele folclorice i etnografice de la noi. Poezia religioas ocupa un loc aparte în cadrul revistei. Printre poe ii care cultivau acest gen literar se num rau: Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Nichifor Crainic.

Cu toate c la început revista a fost destul de echilibrat , cu timpul ajunge s se încarce de conota ii negative. Intrând în jocurile politice ale vremii, Nichifor Crainic începe s promoveze cu mult patos un na ionalism de extrem dreapta. În aceste împrejur ri, mul i dintre colaboratorii s i, precum Sandu Tudor, Ion Marin Sadoveanu, Vasile Voiculescu, l-au p sit, îndreptându-se spre alte redac ii culturale.

Cu toate acestea, revista „Gândirea” a r mas un reper important în cultura român .

Unul dintre cei mai buni comentatori politici din perioada interbelic r mâne Pamfil eicaru. Dup ce p se te redac ia ziarului „Cuvântul”, în urma unui conflict cu Nae Ionescu, în 1927 pune bazele propriului s u ziar, cotidianul „Curentul”, publica ie care în scurt timp se va num ra printre primele jurnale ale vremii, ajungând în 1932 s rivalizeze chiar cu „Universul” lui Stelian Popescu, cel mai influent i bogat om din presa româneasc interbelic .

Pamfil eicaru se num ra printre pu inii no tri ziari ti care, pentru a se documenta cât mai exact cu privire la via a politic interna ional , comanda lunar înc din 1928 o serie de reviste i c i din str in tate.

Mai mult, amenajase un serviciu de ascultare a posturilor de radio occidentale cu ajutorul c ruia întocmea un buletin de tiri externe. În felul acesta, a c tat un fin sim de observa ie, devenind unul dintre cei mai obiectivi anali ti politici din acea vreme.

Pamfil eicaru a fost singurul ziarist român care, în pragul izbucnirii Primului R zboi Mondial, a sus inut în articolele sale faptul c , în cazul în care s-ar fi pus problema ap rii teritoriale, a a zisele „garan ii militare, oferite de Fran a i Marea Britanie pentru ap rarea grani elor noastre”, nu valorau practic nimic. Fina sa intui ie nu l-a în elat, România nu a primit ajutorul a teptat în timpul Primului R zboi Mondial, în urma pierderilor teritoriale ara noastr ajungând în pragul pauperiz rii. Indiferent de subiectul dezb tut, ziaristul î i enun a

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

opinia unind de cele mai multe ori vehemen a sa verbal cu un argument fie de natur istoric , fie social sau politic . De asemenea, aducea în fa a cititorilor de fiecare dat o solid argumenta ie, fapt care îi d dea o v dit credibilitate. St pânirea de sine, convingerea cu care î i enun a opiniile, for a cu care î i lovea victimele îl transformaser într-un personaj controversat. Mai exact, era privit cu team de oamenii politici i de o mare parte dintre ziari ti. Chiar dac pare de prisos s amintim, preciz m faptul c articolele sale au avut un impact deosebit de puternic asupra vie ii sociale. Cu privire la acest aspect, iat ce nota Mircea Eliade în jurnalul s u: „Pamfil eicaru [...] eternul nostru Pamfil, [...] a terorizat pe to i regii i toate guvernele, dar, spre surprinderea multora, a c zut întotdeauna în picioare.”2 De i la început l-a sus inut pe Regele Carol al II-lea, mai târziu nu sa sfiit s critice pe fa leg tura sa extraconjugal cu Elena Lupescu3 .

Uneori, când articolele sale erau mult prea vehemente la adresa Majest ii Sale, „Curentul” era confiscat de oamenii prefectului Capitalei, Gabriel Marinescu, înainte ca pachetele cu ziare sa fie scoase spre vânzare.

De asemenea, nici mi rile politice de-a dreptul haotice ale primministrului Nicolae Iorga nu erau trecute cu vederea. Era de notorietate la vremea respectiv faptul c între cei doi nu existau rela ii de prietenie. Mai mult, Nicolae Iorga îl poreclise „rechin de pres ”. Datorit modului s u tran ant de a- i spune opiniile, Pamfil eicaru devenise un gazetar de temut. Conform lui Vlaicu Birna, Nicolae Iorga a vizitat într-una din zile sediul ziarului „Curentul”, cladire impozant format dup cum am mai zis din ase nivele. Dup ce a urcat cu liftul pân la ultimul nivel se spune c ar fi spus la adresa ziaristului: „iat antajul i etajul, etajul i antajul”. Aceast fraz memorabil a circulat mult timp prin cafenelele i redac iile ziarelor bucure tene, fiind de notorietate i în zilele noastre. Se spune c Pamfil eicaru a construit sediul ziarului „Curentul” în urma antajelor pe care cu mult dib cie le punea la cale împotriva oamenilor politici. Cl direa, o capodoper arhitectonic , ce sem na mai degrab cu un veritabil palat, ad postea pe lâng birourile ziari tilor i cea mai modern tiparni din ar .

Dup cum spuneam, circula printre jurnali tii vremii zvonul c Pamfil eicaru, dup ce f cea o temeinic investiga ie unui politician sau unui important om de afaceri, mergea la cel incriminat cu dosarul realizat. Pentru a- i asigura lini tea, de cele mai multe ori victima alegea s ajung cu acesta la o în elegere, desigur în schimbul unei mari sume de bani. Dup treizeci de ani de la plecarea sa din ar , rememorând acele timpuri, Pamfil eicaru i-a m rturisit lui Rene A. Flers, un apropiat de-al s u, faptul c , „cei mai mul i bani i-am câ tigat nu pe ce am publicat, ci pe ceea ce nu am publicat”.

Acest jurnalist era dotat nativ cu un deosebit sim al observa iei.

Construc ia sa psihologic , abilitatea de a- i intimida adversarul, ambian a social , cultural i intelectual a vremii, capacitatea de a influen a opiniile cititorilor, mai ales cele privitoare la evenimentele politice, au f cut din Pamfil eicaru un veritabil mogul de pres .

Toate aceste caracteristici dobândite de-a lungul timpului, în momentul poate cel mai important l-au ajutat. Pamfil eicaru, dup cum am spus anterior, a reu it s fug din ar cu dou s pt mâni înainte ca guvernul comunist s se instaleze în toat puterea cuvântului.

Pu ini dintre noi cunoa tem faptul c , Pamfil eicaru între anii 19361938 a construit o m stire cu hramul Sfintei Ana, nume dat în amintirea mamei sale4 , pe Dealul Mo ului, din Or ova, jude ul Mehedin i. Salvat ca prin minune în timpul Primului R zboi Mondial, „în memoria tuturor eroilor care au c zut pentru o Românie Mare“5 , dup cum m rturise te în actul de dona ie a l ca ului de cult c tre Patriarhia Român , notificat la München, pe 24 martie 1975, Pamfil eicaru, prin construc ia acestui a ez mânt monahal, aduce un prinos de mul umire Domnului. De asemenea, tot în memoria camarazilor

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i, a contribuit la ridicarea monumentelor istorice de la M ti, Val du Roy (Fran a) i StaiKrym (Ucraina). În perioada inter- i postbelic au existat i al i ziari ti nonconformi ti care au reu it s i construiasc o carier de succes în domeniu i care mai târziu au ajuns în spatele gratiilor. Printre ace tia se cade s -l amintim pe Sandu Tudor, unul dintre cei mai t io i jurnali ti ai vremii. Sandu Tudor, înzestrat cu o for intelectual superioar , de inând o vast cultur general i st pânind un condei ascu it i incisiv, devine prin 1932 unul dintre cei mai citi i jurnali ti ai vremii. De-a lungul articolelor sale publicate în „Gândirea”, „Floarea de foc” i „Credin a” a utilizat cu deosebit talent artistic atât pamfletul, cât i comentariul. Dar s-a individualizat în presa vremii i printr-un anumit stil literar. Cu mult abilitate artistic reu ea s dea via frazelor ample i riguros construite. Spre surprinderea colegilor s i de breasl , Sandu Tudor face din „Floarea de foc” i „Credin a” (publica ii al c rui proprietar era) unele dintre cele mai citite ziare din ar .

Dac ar fi s privim în ansamblu, discursul s u jurnalistic este unul puternic individualizat. Prin limbajul utilizat reu te s se adreseze celui mai simplu om, dar, în acela i timp, îl atrage de partea sa i pe cel mai rafinat dintre intelectuali. De aici rezult acea însu ire a operei sale de a-l fascina pe cititor. i poate cea mai înalt calitate a scrisului s u este intensitatea emo ional cu care î i scria articolele i, nu în ultimul rând, modul în care î i enun ideile, u or galnic.

Nu oricine tia sa utilizeze pamfletul, cu suita sa de indiscre ii i grosol nii iscate din cine tie ce rivalit i sau pasiuni, mai mult sau mai pu in de moment.

Personalitatea sa nu rezult doar din articolele pe care le-a publicat, m rturii despre sine dau cei care l-au cunoscut îndeaproape, prietenii s i de n dejde, „familia sa spiritual ” din care f ceau parte: Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu, Vasile Voiculescu, care mai târziu au format nucreul dur al Grupulului „Rugul Aprins”. To i cei care l-au cunoscut au r mas marca i de for a cu care î i exprima convingerile i î i urm rea idealul.

Dup Primul R zboi Mondial în presa româneasc i-a f cut sim it prezen a i o serie de scriitori tineri, veni i de curând de la studii din str in tate, care doreau s se afirme în acest domeniu. Era o mod la vremea respectiv ca un tân r intelectual s publice poezii, comentarii tiin ifice, analize literare sau texte dramatice. Printre ace tia se nurau: Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade i mul i al ii. De exemplu, Alexandru Mironescu, tân r fizician, dup ce s-a întors de la studii, de la Paris, a publicat în presa vremii numeroase articole dedicate cercet rilor tiin ifice din domeniul medicinei, fizicii i chimiei. Paul Sterian i Ion Marin Sadoveanu, ambii pasiona i de teatrul francez, au analizat piesele lui Jean Cocteau i jocul scenic al so ilor Pitoëff. Paul Sterian s-a individualizat în presa vremii mai ales prin amplele sale analize economice. To i ace ti tineri au contribuit substan ial la dezvoltarea publicisticii române ti interbelice.

Petre Pandrea, avocat i gazetar de profesia, colaborator al ziarelor „Adev rul”, „Diminea a” i „Dreptatea”, în Memoriile mandarinului valah, men ioneaz faptul c la „Adev rul”, în anul 1931, lucrau o sut dou zeci de func ionari.6 Luând ca punct de referin salariul unui tân r judec tor stagiar - 4.000 de lei - precizeaz faptul c întro lun salariul s u echivala cu cel primit de trei-patru judec tori. La ziarul „Dreptatea”, la care scria doar ocazional, „din dou lefuri aveam salariul de ministru”. Chiar dac aveau o influen major în spa iul public, ziarele „Adev rul”, „Diminea a” i „Dreptatea” cu greu f ceau fa puterii financiare a „Universului”. Se cade s amintesc faptul c Petre Pandrea a f cut pu rie, în total peste 10 ani de zile, sub toate partidele politice care s-au perindat la putere. Era s zicem un ghimpe în spatele unora, care nu l-au iertat.

57

În afara marilor cotidiene, existau i ziare care ap reau s pt mânal într-un tiraj redus. De exemplu, „Facla” (de centru stânga, publica ie antimonarhic ) era format din patru pagini i se citea doar în cercuri restrânse. Fiind un ziar cu resurse financiare reduse, nu- i pl tea colaboratorii, acoperind doar salariile redactorilor. Cu toate acestea, ziari tii erau mul umi i de libertatea pe care o aveau în alegerea subiectelor.

Acest lucru nu se putea face în cadrul publica iilor de mare tiraj, unde exista o ideologie politic clar ce trebuia întocmai urmat .

Se cade s -l amintim în acest context i pe Constantin Argetoianu, om politic din perioada interbelic , descendent al unei vechi familii boiere ti din Oltenia, licen iat în Drept la Paris. Iat ce nota acesta în jurnalul s u, Însemn ri zilnice, cu privire la presa vremii: „Presa e vândut . Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca s mai tac asupra afacerilor regimului. Sunt pl tite - unele - chiar i de partidele de opozi ie care au parale. […] C ci unul singur are parale, Partidul Na ional nesc, care le-a furat cât a fost la guvern. «Zorile» lui Socor primesc de la Mihalache 300 de mii de lei pe lun , «Lupta» escrocilor Honigman 60.000 pe s pt mân , «Facla» lui Vinea 50.000 de lei.”7 Chiar dac a fost mai degrab un juc tor al scenei politice române ti, de la acesta ne-au r mas un set de scrieri memorialistice, deosebit de valoroase. Jurnalul s u, început prin anul 1888 i încheiat în 1944, ne dest inuie culisele vie ii politice, sociale i economice ale rii. Constantin Argetoianu nu a avut parte de o b trâne e lini tit . A fost arestat în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, împreun cu un grup de oameni politici i condamnat la mul i ani de închisoare. A murit în anul 1952 (dup alte surse în anul 1955) dup o lung suferin , în închisoarea Sighet, închisoarea demnitarilor. În urma unui recurs în anulare, în anul 1999, a fost reabilitat juridic.

Dup cum mul i dintre scriitorii nominaliza i ne m rturisesc în jurnalele lor, ei petreceau ore în ir de lectur în bibliotecile publice, studiul individual având un rol deosebit de important în culegerea informa iilor i în construc ia lor autodidactic . Într-o vreme în care se scrie mult mai mult decât se cite te, ace ti jurnali ti sunt adev rate modele de altruism pentru cei care doresc i dedice via a acestei meserii i nu numai. F un ideal, cât mai curat, omul devine „c ldicelul” din Apocalips , pe care Tat l Ceresc o s -l zvârle afar , c „nu e fierbinte”, dup cum spunea Sandu Tudor în articolul Prolog pentru ceasul acesta. i tot în acest articol atr gea aten ia asupra faptului c „«omenia» nu-i un drept, ci o stare”. Deci, baza de recl dire a fiin ei noastre are ca punct de plecare poate cel mai simplu element de factur uman i la îndemâna oricui. adar, în contextul de ast zi, e bine, s observ m pa ii pe care intelectualii nominaliza i i-au urmat. Pentru c în spatele unui sacrificiu suprem st întotdeauna construc ia fiin ial a omului. Ceea ce ne-a impresionat în via a lor este uria a discrepan dintre ceea ce au fost i au produs, intelectual vorbind, înainte de 1945 i ceea ce s-a petrecut cu ei dup fatidicul an.

1

http://www.evz.ro/ziaristii-inchisi-de-comunisti-793907.html Mircea Eliade, Jurnal 1941-1969, Editura Humanitas, Bucure ti, 2004, p. 68.

3 Pamfil eicaru, Vulpea ro cat , Editura Jurnalul Literar, Bucure ti, 1996.

4 În ceea ce prive te familia, mama sa era o cre tin evlavioas , tat l u fusese absolvent de seminar, iar bunicul dinspre tat a fost preot.

5 Dumitru Manolache, „Sfânta Ana”, ctitoria lui Pamfil eicaru, în Lumina, 17 februarie 2014.

6 Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Editura Vremea, Bucure ti, 2011.

7 Constantin Argetoianu, Însemn ri zilnice, 2 februarie 1935 - 31 decembrie 1936, vol. I, Editura Machivelli, Bucure ti, 1998, p. 67.

2

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Ion IONESCU-QUINTUS (15.07.1875 - 12.09.1933) scut i decedat la Ploie ti. Jurist, om politic, publicist. A absolvit Facultatea de Drept la Bucure ti în 1897.

A scris epigrame, monologuri, foiletoane, articole de pres . În colaborare cu George Ranetti a tradus drama în trei acte ,,Tat ” de August Strindberg. Este inclus în circa 20 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale epigramatice: Epigrame (1896), Cazuri i necazuri (1904), Epigrame (1931). Postum i-au ap rut Scrieri (1981; volum îngrijit de fiul s u Mircea) i Trident Quintus (2001; Ion, Mircea i Nelu).

Unui scriitor Dac scapi de s cie Spui c nu mai scrii deloc.

Joac la o loterie Poate c-om avea noroc.

Celor de jos O, s rman talp -a rii, De-a ta soart m -ngrozesc: Cei din fruntea guvern rii Rând pe rând te pingelesc.

Clopotul Patriarhiei Auzi i ce jalnic sun Pân -n largul dep rt rii În accentul lui se-nstrun Toate chinurile rii!

Mariei te-am iubit ca un nebun Deloc nu am t duit. i dac vrei i-acum i-o spun: Am fost nebun când te-am iubit!

O c snicie ideal Cu ochii el n-o urm re te, Cu vorba ea nu-l plictise te i cupa dragostei o sorb...

E mut ea i el e orb!

Unui poet Ochii dragei sunt safire, Gura-i un rubin curat!

Lumea-ncepe s se mire nu le-ai amanetat.

Minciuna st cu regele la mas Stai la mas -mbel ugat i te saturi foarte bine, Îns regele vreodat Se va s tura de tine?

Gheorghe GUR{U (n. 11.03.1950) scut în com. Dr ne ti, jud. Gala i. A absolvit Liceul Nr.1 din Tecuci i Facultatea de Electrotehnic , la Institutului Politehnic Ia i. Scrie poezie i proz umoristic , fabule, epigrame, apare în mai multe publica ii de gen, primind câteva premii pentru crea iile literare. Inclus în cel pu in 5 volume colective de epigram .

A publicat 12 c i, între care: Zâmbete rimelate (poezii cu tâlc, 2008), Împuns turi blajine (fabule, 2008), Scriitorul de culoare (schi e umoristice, 2009), Cochetând cu muzele (pamflete la zi, 2010), Gânduri printre rânduri (gânduri, ziceri t ioase, minifabule, 2011), Ceremonii în travesti (fabule, 2017).

Grija pentru pensionari În sistemul democrat, tim c dumnealor le pas , S-au gr bit i au lansat i-un program... „ultima cas ”.

Diriguitorilor de biruri Biruri, taxe, d ri la stat, Nici nu pot s -i mai ascult...

Dac spun: „M-am s turat!”

Ei cred c-am mâncat prea mult!

Situa ia din spitale În spitale e aglomerat Stau bolnavii câte doi în pat; Chiar i medicul de gard Penta St -n acela i pat cu asistenta!

Fericitul Cu lumea bun azi se ine i sigur c i-a reu it: În genere îi merge bine i-n general... e urm rit!

Aere de vedet Ce sâni, picioare, ce alur i ochii juc i întruna, În plus mai are i o gur … i slav Domnului c una!

Loialitatea calului St pânului s îi arate nu-i mâr oag dep it I-a tras, conving tor în spate Un car... i-o zdrav copit !

Celor care m întreab dac sunt membru UER nu sunt membru plin în Uniune vrea s m explic aici de ce: Nu am prea multe epigrame bune...

Majoritatea-s excelente, bre!

Testament Ca bun cre tin, cu suflet mare, aib pentru-nmormântare, Las tot la cei ce m-au grijit: O lumânare i-un chibrit!

Epitaf chelului Când moartea m va lua-n r sp r -mi face i noaptea mai frumoas La cap s îmi planta i un p r...

Un p r i-o salcie pletoas !

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Deputa ilor Cu gesturi largi, f cute-n vânt, De cuvânt ri voi v-a i inut, Dar niciodat n-a i putut Ca s v ine i de cuvânt.

Ministrului Justi iei Dac Tribunalu-acuma E cl dit în Pia a mare, E, ca s se-arate numa´ dreptatea-i de vânzare.

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Florin M~CE{ANU

KAZIMIR MALEVICI Kazimir Malevici s-a n scut în anul 1878, la Kiev, ca fiul lui Severin Malevici, polonez catolic, submaistru într-o fabric de zah r. Mama sa, Ludoviga Alexandrovna Galinovska, era ucrainean ortodox , în cas se vorbea îns mai mult limba polonez , micul Kazimir înv ând limba rus destul de repede numai la coal . În anul 1890, familia Malevici se mut la Parchomovka, unde se afl o alt rafin rie de zah r. Kazimir, acum în vârst de doisprezece ani, începe s fie atras de desen i pictur . Tat l s u vede la început în aceast îndeletnicire o simpl distrac ie i chiar îl încurajeaz , dar - î i aminte te Malevici mai târziu - „entuziasmul dispare rapid”, deoarece la coal ob ine rezultate din ce mai slabe.

Când împline te 17 ani nu mai are decât o singur dorin - s dea examenul de admitere la coala de Arte Frumoase din Kiev.

Acum îns întâmpin rezisten a ferm a tat lui - fiul trebuie s lucreze!

Când, în anul 1896, familia se mut la Kursk, Kazimir se angajeaz ca desenator tehnic la administra ia c ilor ferate, dar î i petrece timpul liber împreun cu câ iva colegi pictând i desenând în aer liber. În anul 1901 se c tore te cu poloneza Kazimira Zgleitz, mai în vârst cu opt ani decât el. Anul urm tor tat l s u moare i cu ajutorul mamei adun bani reu te s plece la Moscova pentru a studia pictura.

Malevici dore te s studieze la renumita „Academie de Pictur i Arhitectur ” din Moscova, d examen pentru Academie de trei ori, succes îns . În 1904, începe s frecventeze cursurile pictorului Feodor Roehrberg, în atelierul c ruia se adun mul i tineri originari din Ucraina.

Când, în decembrie 1905, izbucnesc primele tulbur ri revolu ionare, se reg se te pe baricade. Reu nd s r mân liber dup în buirea r scoalei, cu ajutorul profesorilor lui revine la ocupa iile anterioare. Studiile i schi ele sale din ace ti ani se apropie de lucr rile pictorului naturalist Ilia Repin i de operele impresioni tilor (Pe bulevard, 1903; Prim vara - Gr din în floare, 1904). Începe o perioad de mari necazuri, numai cu ajutorul familiei poate s fac fa problemelor financiare. Gra ie lui Feodor Roehrberg, va prezenta în luna martie a anului 1907 dou desene la expozi ia organizat de Asocia ia Arti tilor Moscovi i, unde î i expune lucr rile i Wassily Kandinsky. Cu aceast ocazie face cuno tin cu Mihail Fiodorovici Larionov i Natalia Sergheevna Goncearova, care îi vor deveni prieteni. trunde în mediile avangardiste, dar în acela i timp în via a particular trece printr-o perioad de criz . În anul 1909, so ia îl p se te, nemaiputând suporta lupta permanent cu s cia i desele mut ri dintr-o locuin în alta. La vârsta de treizeci unu de ani, artistul î i stabilizeaz via a personal , se c tore te cu Sofia Mihailovna Rafalovici, o tân i frumoas autoare de versuri i povestiri pentru copii. Face parte acum - ca i Larionov, Goncearova i Kandinsky din gruparea avangardist „Bubnovîi Valet” („Valetul de Caro”), dar

orientarea lui artistic nu este totu i conturat .

Al turi de tablouri influen ate de pictorii francezi contemporani, realizeaz i compozi ii de art primitiv , caracterizate de simplitate i realism naiv cu tematic inspirat de via a satului rus. Împreun cu Larionov i Goncearova, Malevici p se te gruparea „Valetul de Caro”; în martie, particip cu to ii la celebra expozi ie intitulat „Oslinîi Chvost” („Coada de m gar”), unde Malevici î i prezint lucr rile sale „cubofuturiste”.

Influen at de Fernand Léger, î i reduce personajele la forme obloconice i cilindrice sau execut colaje cubiste dup modelul oferit de lucr rile lui Pablo Picasso i Georges Braque. Malevici elimin perspectiva, a terne suprafe e colorate una peste alta, adun pe pânz materiale diferite, cel mai adesea lipind decupaje de hârtie. În „Compozi ie cu Mona Lisa” face leg tura dintre tablou i cuvânt, introducând în compozi ie dou cuvinte ruse ti, pictate cu litere mari, care înseamn „eclips par ial”. În felul acesta ne d de în eles c pictura nu este numai o reprezentare a lumii, cunoscut prin intermediul sim urilor.

O semnifica ie ironic o are reproducerea dup capodopera lui Leonardo da Vinci, lipit deasupra unui decupaj de ziar cu înscrisul: „locuin de vânzare”. Mai mult decât atât, Gioconda este t iat de linii ro ii grosolane.

Toate acestea simbolizeaz renun area la vechile canoane ale artei figurative care pe Malevici deja nu-l mai intereseaz . Suprafe ele cromatice par s fragmenteze compozi ia l sând totodat impresia se suprapun. Acest tablou-colaj este una dintre cele mai frumoase opere cubiste din arta rus („un copil i cobili ”, 1912). În tablourile sale fragmenteaz corpurile în stilul cubi tilor, culorile sale sunt totu i mai aproape de operele futuriste, nuan e vii cu reflexe metalice. În tabloul „Un englez la Moscova”, lingura de un ro u strident este simbolul futuri tilor ru i. În anul 1913 regizeaz opera futurist „Victorie asupra soarelui”, produc ie colectiv realizat de Velimir lebnikov (prologul), Mihail Matiu in (muzica) i Alexei Krucenik (libretul). Malevici proiecteaz decorurile i costumele confec ionate din materiale simple în forme geometrice. Înc de pe atunci îi apare ideea „p tratului negru” care avea s devin emblema suprematismului: el apare ca fragment decorativ în actul patru, acoperind soarele, prezentat în primele trei acte. În anul 1915, Malevici îi scrie unui prieten: „Constatând faptul c cubofuturismul i-a îndeplinit scopul, trec la suprematism, la un nou realism în pictur , la o art f subiect”. i astfel, dup perioadele futuriste, cubist i cubofuturist, Malevici se orienteaz spre o art complet eliberat de balastul materiei, fiin e i lucruri, grevat doar pe sentimente i emo ii. El proclam „suprema ia crea iei pure în artele plastice” i de aici se trage numele noului curent. Pe 30 decembrie 1915, la St. Petersburg, este deschis expozi ia „0.10” - cunoscut i ca ultima expozi ie futurist - în cadrul reia Malevici prezint un num r de treizeci i nou tablouri

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 8(84)/2017

propunerea de a primi în „ coala popular de Art ” din Vitebsk, înfiin at de el, un atelier de arhitectur i arte grafice, unde Malevici abstracte, printre care i celebrul „P trat negru pe fond alb”. Artistul mâne pân în anul 1923. El formeaz aici gruparea UNOVIS (pretrunde în arta abstract , realizând compozi ii bazate exclusiv pe scurtare a expresiei ruse: Utverditeli Novogo Iskusstva = „Campionii forme geometrice simple, pictate în culori unitare. În 1916 public artei noi”), care avea ca scop promovarea unei viziuni suprematiste bro ura „De la cubism i futurism la suprematism. Noul realism în în art i în via a de toate zilele, i ine un ciclu de prelegeri pe tema pictur ”. În aceast dizerta ie artistul calific suprematismul ca fiind artei avangardiste, î i scoate elevii pe strad , lucreaz împreun la o pictur avangardist . Analizeaz principalele direc ii artistice i pe oper colectiv inspirat de suprematism i picteaz zidurile în alb, fiecare dintre ele o apreciaz din punctul de vedere al valorilor pe dup care, pe acest fundal a eaz cercuri verzi, p trate portocalii i care le-a adus în crearea urm toarei etape în istoria picturii, apoi le dreptunghiuri albastre. critic pentru a sus ine c numai suprematismul este în stare s le Publicul i mediile artistice încep s în eleag arta lui Malevici, dep easc pe toate. Malevici propune „arta f subiect”, care exautorit ile sovietice, în schimb, îl trateaz cu neîncredere crescând . clude raport rile la realitate, i va fi purt torul de cuvânt „P tratul Dup moartea lui Lenin (1924), Stalin în spre te regimul. Mijloacele negru”, denumit de Malevici „Icoan neînr mat a timpului meu”, de transmitere a informa iei devin un instrument al luptei ideologice. tinde spre atingerea neutralit ii absolute.

Arti tii nu sunt într-o situa ie mai bun , se interzic orice dezbateri Compozi ia „Suprematism” - cunoscut totodat i sub numele publice, arta abstract i avangardist este cenzurat , activitatea de „Cruce ro ie pe cerc negru” (1915) - este organizat pe principiul artistic trebuie s serveasc îndoctrin rii. unui joc îndr zne de linii oblice, în care suprafe ele cromatice suLa începutul anului 1926, gereaz efecte dinamice.

Malevici inten ioneaz s Artistul dore te s redea fac o c torie în Fran a, materialitatea palpabil a prime te permisiunea de a elementelor din tablou i, prin pleca în str in tate abia extenso, materialitatea crucii, peste un an, îns numai în care se ridic i se desprinde Polonia i Germania. Între 8 de pe fundalul negru. Negrul, i 28 martie 1927 particip la ro ul i albul sunt pentru arExpozi ia Interna ional de tist cele trei culori esen iale, Arhitectur din Var ovia, în forme înviorate de str luîncepând cu 1 aprilie se afl cirea culorii pure. În lucr rile la Berlin, unde expune la sale suprematisme, Malevici „Grosse Berliner Kunstaunesocote te inten ionat legea stellung”, cunoa te pe Jean gravita iei. No iunile de sus i Arp, Kurt Schwitters i vizijos au fost înl turate. De altteaz Bauhaus-ul. fel, la diferite expozi ii acelea i Pe 5 iunie îns revine la tablouri erau adesea ag ate Leningrad, dup ce primise în pozi ii schimbate. din Rusia o scrisoare care îl Începând din anul 1916, la determin s se întoarc „formele primare” geometrice imediat.

Con inutul scrisorii pictorul adaug motive care nu-i este nim nui cunoscut, sunt menite s scoat în evise ie doar c aceast cheden simplitatea acestor mare brusc în ar l-a neforme. Un exemplu potrivit în lini tit pe artist.

Niciodat nu acest sens îl constituie tabloul va mai c tori în str in tate. „Supremus nr. 58”, unde liniile Prime te func ia de procurbe centrale sunt întret iate fesor la Institutul de Stat de numeroase dreptunghiuri, Kazimir Malevici Autoportret pentru Istoria Artei, dar auorientate în diferite direc ii. torit ile continu s -l susCompozi ia „Supremapecteze i este supravegheat cu regularitate.

Chiar dac galeria tism” prezint o gam cromatic mult mai ampl , albul i negrul se Tretiacov organizeaz în anul 1929 o retrospectiv a crea iei artistului, învecineaz cu alte culori fundamentale i secundare. Patrulatere totu i r mâne permanent sub observa ie, cenzura îi respinge din ce colorate se influen eaz reciproc i par s fie men inute în echilibru în ce mai des articolele. gra ie unei for e invizibile. Senza ia de mi care i vitez este ampliÎn anul 1930 ajunge chiar pentru scurt vreme în închisoare i ficat de axele diagonale. Crea ia lui Malevici treze te interesul sincer este concediat de la Casa Artei din Leningrad. Sub presiunea doctrinei al multor arti ti, îns criticii i publicul îl privesc cu reticen . oficiale, Malevici revine la arta figurativ , se str duie te, totu i, prin În 1917 izbucne te Revolu ia din Octombrie pe care artistul o intermediul ei s dea glas convingerilor sale fundamentale. În anul întâmpin cu entuziasm. Ader plin de zel la „Gruparea Arti tilor de 1933, Malevici afl c este bolnav de cancer. Va muri doi ani mai Stânga” i particip , împreun cu Nadejda Udalzova, la activit ile târziu, pe 15 mai 1935. i-a dorit ca înmormântarea s reprezinte uldin „Atelierele Artistice Libere”, unde se proiecteaz modele pentru tima demonstra ie a c ut rilor artistice care l-au animat. Conform industria textil i vase de por elan cu motive suprematiste. dorin ei sale, este îngropat în haine de culoare negru-alb-ro u întrÎn ianuarie 1919, adreseaz în pres o chemare de „adunare a un sicriu proiectat chiar de el, împodobit cu un p trat negru pe muncitorilor la studierea noii simetrii a compozi iei i luminii”. În fundal alb. vara anului 1919, Malevici prime te din partea lui Marc Chagall