Constelatii diamantine nr. 9 (85) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 9 (85) Septembrie 2017 Semneaz :

Marc Chagall - Mireasa cu fa a albastr

Claudia Bota Emil Bucure teanu Magdalena Br tescu Iulian Chivu Virgil erbu Cisteianu Ionu Copil Victor Cor cov z Mircea Daro i Any Dr goianu Doina Dr gu Constantin Dumitrache Ilie Gorjan Vasilica Grigora Niculae Grosu Gabriela Gen iana Groza Dumitru Ichim Marin Ifrim Mircea Dorin Istrate Alush Kamberi Jeton Kelmendi Boris Marian Mehr Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Constantin Miu Milena Munteanu Olimpia Mure an tefan Lucian Mure an Janet Nic Daniel Nicolescu Veniamin Odochean tefania Oproescu Ion Pachia-Tatomirescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Ion Romeo Ro iianu Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Al. Florin ene Ioan Ursu Nicolae V reanu-Sârbu Lumini a Zaharia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Semnele Vremii .........................p.3 Janet Nic , Templul zbur tor .....................pp.4,5 Al. Florin ene, Glorie Limbii Române ........p.5 Ionel Popa, Liviu Rebreanu - Metropole ..pp.6,7 Olimpia Mure an, Peletin printre semeni ....p.7 Ion Pachia-Tatomirescu, Poeme ......................p.8 Iulian Chivu, Constantin Eretescu, la 80 de ani .........................................................................pp.9,10 Ion Popescu-Br diceni, Perle-n chinul facerii ......................................................................pp.11,12 Daniel Marian, Corolar pentru nostalgiile toamnei trecute în prim var ........................p.13 Galina Martea, Poeme ....................................p.14 George Petrovai, Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent (III) ..............pp.15-17 Marin Ifrim, E timpul s închizi întunericul i deschizi ochii... ............................................p.17 Constantin Miu, Istoria optit a armenilor ......................................................................pp.18,19 Nicolae V reanu-Sârbu, Câmpia ..............p.19 Lumini a Zaharia, Poeme ...............................p.20 Virgil erbu Cisteianu, Un poet al metaforelor ......................................................................pp.21,22 Veniamin Odochean, Singur tatea din sufletele noastre... ...........................................................p.22 Emil Bucure teanu, Calistrat Hoga - 100 de ani ......................................................................p.23 Ion Romeo Ro iianu, Metafora locului natal .............................................................................p.24 Vasilica Grigora , Dan Pl u la bra cu Sinele prin “R spântiile” vie ii ............pp.25,26 Alush Kamberi, Poeme ...................................p.27 Ionu Copil, Descântece - antiviru ii sistemului social (MS-DOS Metasociali - organisme dioice spirituale) - glum tete... ............pp.28-31 Daniel Nicolescu, Fidelitate fa de neuitare ......................................................................pp.32,33 Mircea Dorin Istrate, Poeme ........................p.34 tefan Lucian Mure an, Pentru un studiu antropologic al meschinului în literatura popular ....................................................pp.35-39 Constantin Dumitrache, Un serafic - Ion Popescu-Br diceni ..........................................p.40 Milena Munteanu, În Sfântul Grai Românesc ..............................................................................p.41 Boris Marian Mehr, Poeme ...........................p.42 Claudia Bota, Poeme .......................................p.43 Mircea Daro i, Realitate i poveste în biografia lui Al. Macedonski .......................p.44 Jeton Kelmendi, Poeme ..................................p.45 Fl. Smarandache, La Stânca Olumo ......pp.46,47 Gabriela Gen iana Groza, Haiku ..................p.47 Gheorghe A. Stroia, Dragostea i multiplele sale întrup ri sau Suflet cald - Rena ti din cenu a gândurilor de iubire .................pp.48,49 Dumitru Ichim, Poeme ...................................p.49 tefania Oproescu, Gânditorul ....................p.50 Magdalena Br tescu, “Don Pasquale” de G. Donizetti la Staatsoper din Viena ...............p.51 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Conjug ri haine .....................................pp.52,53 Ilie Gorjan, Generalul Eremia Grigorescu simbol al vitejiei românilor ....................pp.54,55 Ioan Ursu, O zi din via a lui Ivan Medvedovici ....................................................................pp.56-58 Any Dr goianu, Victor Corcov z, Constela ii epigramatice ...................................................p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Marc Chagall

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR~GU}

Semnele Vremii (spre Est sau spre Vest?)

a cum ne-a obi nuit, ca în fiecare an editeze o carte cu articolele i însemn rile din ultimele dou sprezece luni, iat c , anul acesta, Viorel Roman se prezint cu volumul „Semnele Vremii”.

Autorul, consilier academic la Universitatea din Bremen-Germania, de cet enie german , n scut în România (Lovrin, jud. Timi ), este mereu preocupat de problemele României, în contextul istoric i geopolitic actual, având un punct de vedere sincer i original.

Doctor în filozofie/istorie, întotdeauna dispus la dialog i polemici, cu vaste deschideri c tre contextul universal, privind din perspectiva deta at a unui om racordat la alte culturi, Viorel Roman este mereu angrenat în istoria i actualitatea neamului românesc.

Dup p rerea sa, „România se afl la periferia Europei”, este „Limesul de la Marea Baltic la Marea Neagr ”.

Pentru poporul român, secolul XX a marcat trei evenimente importante: Marea Unire de la 1918, invazia ru ilor cu dictatura comunist , care a însemnat o dictatur de for are de industrializare a unei ri agrare, cu emanciparea ranilor care au dat n val la ora , Stalin decizând s fac un „Limes al impe-

riului moscovit”, iar cel de-al treilea eveniment a fost Revolu ia din decembrie 1989, care a însemnat o schimbare de paradigme.

Secolul XXI ne pune, acum, în fa a mo tenirii din 1918, Marea Unire.

Afla i între cele dou direc ii „spre Est sau Vest”, românii vor „acquis-ul i legisla ia occidental , altfel n-ar fi majoritatea pentru Europa/UE i n-ar fi plecat cinci milioane spre vest”, pe de alt parte „le este înc str in litera legii, cât mai ales spiritul/duhul ei” i, unii dintre ei, „adep i ai putinismului”, vor se îndrepte spre puterea vertical , „à la Putin, à la Erdogan” i au declarat c „nu vom avea total puterea, pân nu vom avea Justi ia!”.

Cele cinci milioane de români care tr iesc în Occident vor „autonomie personal , vor dreptate i libertate material , nu numai pe hârtie, vor acquis-ul comunitar occidental”, adic altceva decât „neofanariotismul, paternalismul, nepotismul, corup ia ciocoilor vechi i noi”.

Intrând în sfera religiei, Viorel Roman este de p rere c „ortodoc ii i occidentalii s-au anatemizat reciproc de la Marea Schism (1054), pân în vremea Conciliului de la Vatican (1965). Un mileniu de vr jm ie, prejudec i între fra i, a generat un r zboi civil

mondial f sfâr it de care profit i azi islamul. Dar revenirea la cre tinism a ortodoxocomuni tilor atei i generozitatea Romei fac posibil concordia conduc torilor marilor puteri cre tine intercontinentale, Putin i Trump, refacerea Sfintei Alian e”.

Volumul „Semnele Vremii”, titlu inspirat din Evanghelia dup Matei („Anul acesta sunt evenimente extraordinare, semne ale vremii, cum se spune în Evanghelia dup Matei”, ne avertizeaz autorul), este o culegere de articole, interviuri, opinii i are dou i importante: prima, intitulat „Factorul intern”, care se refer la România în contextul politic, religios, economic i social actual; iar cea de-a doua parte, care poart titlul „Factorul extern”, aduce în lumin „chestiunea oriental i cea occidental ”, geopolitica, globalizarea etc. „Putând fi controversat , dar p strând o consecven meritorie, publicistica lui Viorel Roman circul ast zi foarte mult în cercurile academice i printre românii de pretutindeni oglindind punctul de vedere personal al unui om ce caut resursele unui posibil progres pentru neamul s u, dar care se exprim altfel, nefiind legat de servitu ile, prejudec ile sau obliga iile guvernamental-administrative ale celor din ar ” (Corneliu Leu, cop. IV).

Marc Chagall - Concertul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Janet NIC~

TEMPLUL ZBUR{TOR Eseu despre Florentin Smarandache

Marc Chagall - Natur moart

lumea în cap i-n picioare, traista la spinare, speran a în desag , s-a însc unat pe tribuna centrului i, ca un subiect obiectiv, a predicat subiectiv, având, în 1992, când publica „Le paradoxisme, un nouveau mouvement littéraire”, sute de creatori paradoxi ti în Statele Unite, în Fran a, Belgia, Canada, Marea Britanie, India, Japonia, Germania, Spania, Polonia, Brazilia, Rusia, Maroc, Camerun, România.

Bineîn eles, mondializarea „zvâc-ului” românesc nu le spune nimic unor scriitori români cu orgolii parohiale.

Fondatorul i creatorul mi rii paradoxiste nu caut sentimentul (cum s-a mai v zut), nici gândirea adecvat la realitate sau text (cum s-a mai întâmplat) ci libertatea nepriponit de vreun ru ideologic, libertatea absolut , berdiaevean , necreat , venind de undeva din p unile haosului.

Orice ordine îngr de te. Orice dezordine îngr de te. „Ordinea i dezordinea sunt dou catastrofe care amenin omenirea” spunea Valéry.

Sentimentul i gândirea sunt magnetice, lipicioase, înrobitoare. Paradoxul caut , parafrazând verlainean, „de la liberté avant toute chose”, ritmul pur, atât cât se poate, nu înc rc tura sentimentaloido-lacrimogen sau gândural . Libertatea smarandachian e firul Ariadnei care te scoate din labirint, din zigzag i arabesc.

Ca o s geat transcendent , Florentin Smarandache nu e nici poet, nici anti-poet, nici non-poet, nici „gând purtat de dor” (Eminescu), (dorul trage în jos), ci libertatea paroxistic , iuitul nevrotic al neatârn rii. Datul ei din coate stoarn normalul în anormal, fluidizeaz staticul, staticizeaz fluidul. Atuul s u, pe lâng inteligen , (inteligen a stabile te raporturi), este specula ia care transcende orice raport. Poezia paradoxist e un mers pe margini de pr pastie.

Aten ia devine panic de a nu c dea.

Talentul de a vorbi diferit i-a creat un vocabular final absolut nou. Lupii nout ii te iau în primire de la primii pa i, hienele necunoscutului sunt la post, niciodat nu tii ce vine, totul devine. Lini tea este mama zgomotelor, libertatea, mama constrângerilor, dup cum unitatea e mama diversit ii: „Ciel n’est plus ciel/ parce qu’il a trop d’étoiles/ ciel est ciel/ parce qu’il a un seul soleil”

Le paradoxism, un nouveau mouvement littéraire, Editure de Bergerac France, 1992

Gogoa a literaturii mondiale a secolului al XX-lea a f cut de mai multe ori explozie (deloc în surdin ), n scând câteva tornade, câteva vârtejuri i, firesc, mai multe adieri: futurismul (1909), saudasismul (1910), crepuscularismul (1911), imagismul (1913), akmeismul (1913), vorticismul (1914), dadaismul (1916), crea ionismul (1917), ultraismul (1918), suprarealismul (1924), realismul socialist (1934), ermetismul (1936). Întotdeauna cultura român a fost una de adaptare (nu i cultura popular ). Am fost sincronici prin succesiune i protocronici prin postcronism. De fapt, singurul curent care a scolit frunzele literaturii române a fost tardismul, de i, economic, de dou mii de ani, ara noastr a fost un uger supt de vi eii puterilor sprin are. N-am avut m car norocul ca România fie o parte a Indiei, acolo ar fi fost, cel pu in, departe de curente i curen i, ca sfânt în calendar, pentru rug ciune-sug ciune.

De observat c toate aceste curente i mi ri literare s-au înghesuit în primul sfert al secolului trecut iar pân la sfâr itul secolului s-a rumegat iarba îngurgitat de pe posta a acelor momente.

Când, în 1980, Florentin Smarandache lansa paradoxismul, s-au g sit, la noi, glasuri care au vociferat i destule voci care au gl suit negativ, semn c se preg tea, cu adev rat, ceva nou, pentru români i nu numai. tiind c nu po i fi profet în tunul t u, Florentin Smarandache i-a luat

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poezia nu are nevoie de material, de substan , ea e ceva „dincolo de realitate”, contingen a limbajului. De aceea, Florentin Smarandache face poezii f versuri, poeme f poeme, f cuvinte, f fraze, poezii grafice, texte impersonale pesonificate, traduce imposibilul în posibil, face literatur din nimic i nimic din literatur . Poezia „La forme de la liberté”, poezie grafic , este diform , urm rind parc teoria catastrofelor a lui René Thom. Cuvântul „libertate” este aruncat pe pagin , invers, cruci , erpuind, circular, haxagonal.

Ochiul nareaz ca i gândul. Poeziile se fac din litere, din cifre, din numere, uneori din consoane, alteori din vocale, din s ge i, triunghiuri, p tr ele, din semnele exclam rii, din punct i virgul , din puncte, din apostrof, paranteze, bare, plus-uri, minus-uri, egal-uri i ghilimele. Poezia devine concret , palpabil .

Superpoemele se fac din decupaje de ziar, combinate în „n” obiecte luate câte „K” sau „X”.

Calif al alunec rii neobosite, scriitorul vizualizeaz poeme în piricossanoglez (limba vorbit în Nord-Vestul Fran ei de c tre un singur locuitor), apoi 21 de poeme în nici un vers, pentru nu versul face poezia.

Logica paradoxului na te trandafiri în gr dina gândirii. Normal c versurile negre nu se d pe pagina neagr , la fel cele scrise prin reducere la absurd.

Absolutul nu are grai, perfec iunea nu se poate traduce în imperfect, eternitatea, în temporal, infinitatea, în finit. Nimicul spune totul când este nimic. „Mai bine o carte cu pagini goale decât una care nu spune nimic.”, se dest inuie poetul, din lehamite de scriitur i ideologie.

Stilul paroxistic salveaz lumea de la dilatare „Dac n-a i în eles nimic, înseamn c a i în eles totul.”

Firescul este totul. „Concretul este specia care î i creeaz genul” afirm Ortega y Gasset.

Limbajul smarandachian redescrie lumea într-un mod n ucitor prin sâmburele paradoxului. Barda poetului ciople te un sens. Dac scuturi frunzele mân ramurile. Dac tai ramurile r mâne trunchiul. Dac tai trunchiul r mân r cinile.

Paradoxul nu înseamn circularitate ci, mai ales, centralitate, punct de plecare, punct de vedere, început de lume, tifl dat obezit ii intelectuale. Alonja paradoxului e scurt dar esen ial , sparge tumori mentale, lungite la infinit.

Florentin Smarandache nu e o glum , ci o glum bun . E trezire, revela ie, apocalips . mizile templului s u sunt p rile. De aceea, templul poate oricând s zboare, f când în ciud gravita iei i moroc nismului unilateral al unora i al altora.

Opera smarandachian , poetic i matematic , nu produce adev r ci „furnic turi” nabokoviene idiosincrazice, singurele în stare s -i asigure supravie uirea în tumultoasa contingen .

Al. Florin }ENE

GLORIE LIMBII ROMÂNE Mi-e dat s -mi rostesc gândurile visez în Limba Român , fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trude te un str bun, vegheaz o balad .

Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri p scute de Miori a, modelate de doine i fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grij la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutat , cum nu se poate înstr ina fântâna de izvoare.

Am spart coaja de nuc a cuvântului i peste în elesuri am dat de bine, dulci ca mierea, de duc i ur , avea gust de zgur dar i de p cat, sim eam eminescian vibra ie, în elepciunea lui Pann din gur în gur era în s mân a gata de germina ie.

Am spart coaja semin ei cuvântului i-am dat peste alt s mân , un alt în eles, o alt c rare, o alt speran , o clan pentru o alt , o alt ... pân r mâne m duva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un ran care face holda s cânte imnurile acestui p mânt scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor.

Rosti i un cuvânt în limba noastr i ve i sim i i gustul mierii i vânturile veacurilor i mirosul câmpiilor.

Rosti i un cuvânt în Limba Român i ve i auzi mângâierile mamei i vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei.

Asculta i un ran vorbind ogorului i ve i vedea cum trec cuvintele din hrisoave în versurile eminesciene precum ploaia în r cini.

Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de-a fi mereu ca frunzele pe o cetin secular

5

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Ionel POPA

Liviu Rebreanu METROPOLE - Caiet românesc Metropole dep te statutul de note de c torie, de reportaj. În fiecare fraz , în fiecare secven , de la construc ie la stil se simte pana romancierului.

Fiecare capitol, din cele trei (Berlin, Roma, Paris), i textul în totalitatea sa au o construc ie rotund . Fiecare capitol începe sub semnul metaforei drumului. În alt parte am ar tat c drumul este una din metaforele fundamentale din opera scriitorului Liviu Rebreanu. „Începutul” fiec rui capitol configureaz un spa iu ( i un mijloc) al c toriei: vagonul. Vagonul de tren este spa iul în care se întâlnesc oameni de diferite condi ii sociale i intelectuale, care c toresc cu diferite scopuri. Ace tia intr în dialog i discut de toate, de la cum este vremea la politic . E prilej pentru scriitor ca, notând o vorb , un gest, un am nunt vestimentar sau de fizionomie, s schi eze un profil uman. Iat începutul notelor de c torie: „Gara de Nord. ut m compartimentul cel mai bun, în vagonul cel mai bun, ca toat lumea. Alerg m ici-colo, de-a lungul trenului, de mai multe ori, urma i de hamalii împov ra i cu geamantanele noastre, în murd ria, g gia i îmbulzeala ce caracterizeaz cea mai falnic gar româneasc [ironia i umorul vor fi consemnate mai jos ] . [...] Nervozitatea noastr i a tuturor se sfâr te cu bine. [...] ne instal m comod, ca pentru o cale lung , i ne r mâne timp destul s privim furnicarul de oameni înc agita i pe peron” (p.14 - toate citatele sunt din Liviu Rebreanu, OPERE 15, edi ie critic de Nicolae Gheran ). „Descrierea” de dou pagini devine pe nesim ite dialog i portretistic . Când redacteaz acest „început”, Liviu Rebreanu tocmai „fr mânt aluatul” pentru scoala, utând fraza - clicul, care s declan eze trama romanului. În finalul notelor de c torie reia episodul „Arde Bac ul” din prima secven a notelor. Aceste simetrii între început i sfâr it sunt specifice autorului lui Ion, P durea spânzura ilor, R scoala.

Marc Chagall - Îmbr

area

Folosind paralela, contrapunctul, contrastul, simetriile ca elemente de structurare a textului i ca mijloace de observare, constatare i atitudine critic , c torul Rebreanu prinde în obiectiv locuri i oameni. În observa iile sale, totdeauna scriitorul coboar repede de la „frumuse ea” i „grandiosul” alpin, întâlnite la trecerea prin Austria i Elve ia, la semnele civiliza iei (ordine, cur enie, comportament uman) l sate de mâna omului.

Nota ia e scurt , exact , direct : „Ochiul se str duie te s înregistreze tot, dar imaginile se alung , fulger tor”. Ca un adev rat artist futurist, Rebreanu surprinde viteza ma inist a schimb rilor.

Ilustrativ în acest sens este pasajul de la p.43 din secven a „AltBerlin pe care o putem numi «Birja». «În metropola tumultoas » cu ri, trenuri, ma ini, uzine, unde «totul se mi prin electricitate, benzin i c rbune - birja aceasta unic , trist i bolnav , apare ca o mustrare a trecutului [...] Dac m-a urca în ea îmi face impresia c mînso i cu moartea, atât de anacronic pare nenorocita birj în vâltoarea vertiginoas a automobilismului de aici” (p.43). Surprinzând în Italia aceea i vitez a schimb rilor, Rebreanu noteaz , plastic: „Sa schimbat un atelaj de boi cu ni te cai de ras nobil .”

Fiind vorba de note de c torie te a tep i s fii asaltat i de descrieri de natur . Dac g se ti dou -trei tablouri de natur în sensul consacrat al sintagmei. Când e vorba de peisaj sau de a ez ri umane ori de alt natur , c torul Rebreanu apeleaz la enumera ie, oferindu- i pagini delicioase. De exemplu, secven a „Rundfahrt” e realizat cinematografic. Pagina respectiv dovede te c prozatorul a ucenicit cu folos pe schi ele i momentele lui Nenea Iancu (v. La Mo i).

Vizitând ruinele Romei antice, scriitorul nu face descriere precum un istoric i nici ca un istoric de art , ci, în propozi ii scurte, nume te monumentul i men ioneaz valoarea lui istoric .

Dac descrierea-tablou lipse te, în schimb întâlnim câteva portrete care se in minte; cel al lui Hinenburg, pre edintele Germaniei postbelice; al lui Mussolini; cel al lui Poincare. Fiec ruia îi surprinde nota definitorie. Ancorându-l în contextul socio-politic, Hindenburg e doar un pre edinte de tranzi ie. Portretizându-l pe Duce, intui ia de scriitor îl oblig pe Rebreanu s noteze: „Omul acesta mi se p rea când o fiin supranatural , când un actor care joac superb un rol ce-i merge ca m nu a, când o simpl p pu m iastr z mislit miraculos” (p.97). Rebreanu mânuie te surpriza. Primit de Duce, z re te pe biroul acestuia o „podoab ”. Când p se te biroul arunc o privire iscoditoare i descoper c podoaba era fotografia generalul Averescu. Pentru Rebreanu, Poincare este întruparea ideii de patrie. nu uit m,apoi, portretul românului-american de profesie p pucar, descurc re în afaceri i priceput la ... politic ; sau al ucranianului, pentru scurt timp tovar de compartiment, din care face un exemplu de ultran ionalist; în fine portretul robot al adev ratului francez surprins la dou vârste (în ordinea din text): maturitatea - tat l, i

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tinere ea - fiul. Ca s scape din „ma ineria de educa ie” a unei mici, torul nostru iese pe culuarul vagonului unde z re te doi domni ce stau de vorb : „Unul pare de peste cincizeci de ani, are un barbi on nins i îngrijit, o fa s toas , ochii limpezi, vii, inteligen i sub o frunte senin . Cel lalt e tân r, poate s aib vreo treizeci de ani; brun, musta fin a la gaulois, privirea cald . Înf area lui e cuceritoare. Vorbesc calm. Tân rul e respectuos, de i cu toat demnitatea. Uneori zâmbesc amândoi i zâmbetul lor e firesc, precum fireasc este i seriozitatea lor” (p.119).

Alt element de art literar , la fel de prezent i de important în notele de c torie este cel pe care îl numesc nuclee epice, care con ine materie prim pentru o bucat de proz . Secven a „Primii francezi” (aten ie, titlu fals!) con ine materie pentru un nou Goe i un nou Ionel. Rebreanu a fost un elev str lucit al lui Caragiale. Un alt exemplu: „Limitele celebrit ii” o mostr i pentru umor i ironie.

Alte nuclee, virtuale parabole, sunt nota iile despre vizita la mormântul lui Balzac, la Monumentul Soldatului Necunoscut sau cele despre evreulromân i intelectualul român cu faim în ar .

Omul i scriitorul Liviu Rebreanu au l sat impresia unei fiin e sobre cu asupra m sur , f nici o apeten pentru umor i ironie. Pagini care contrazic aceast opinie ne ofer i aceste note de c torie. Amintesc doar secven a „Picanterie german ”, în care condeiul cronicarului dramatic scrie despre spectacolul de revist Zieh dich aus!: „[...] hiper-revist în dou acte, treizeci de tablouri, aizeci nuduri clasice, trei sute de costume… [...].

Hiper-revista Dezbrac -te! e o adun tur de obscenit i, de dansuri lascive, de cuplete murdare, în sfâr it de «picanterii». T nase al nostru e virgin în compara ie cu cele ce se debiteaz aici” (p.35,36). Cele scrise despre revista Ca c’est Paris? le-am men ionat mai devreme în alt context. Umor i ironie g sim în unele schi e de portret: al ucranianului, al românului-american, al „aprodului” [func ionar] plecat la Paris cu nevasta pentru a se îmbog i. Umorul i ironia sunt manifest ri ale spiritului de observa ie i ale atitudinii critice.

Dincolo de unele orbiri i confuzii politice, dar de care s-a dezis destul de repede, i datorit valenelor literare, Metropole con in i destule lucruri de înv at, intrinseci unei educa ii f de care e de neconceput un comportament civilizat. Metropole sunt o carte de moral . Având în vedere aceste aspecte, putem spune c Rebreanu este contemporanul nostru, cei de azi. În notele de c torie, ca în Ion, P durea spânzura ilor (evident p strând propor iile), este prezent aceea i viziune asupra vie ii, acela i scris, aceea i grij pentru construc ia textului.

Metropole sunt mai mult decât „un popas, [...] o odihn de artist care se reculege pentru o viitoare crea ie”, cum sus inea Octav ulu iu în cronica de întâmpinare (apud Rebreanu, Opere 15,p.443).

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Olimpia MURE{AN

Pelerin printre semeni Volumul antologic de poezie „Pelerin printre semeni”, scris de distinsul profesor i scriitor s tm rean Ioan Andreica, are urm torul motto: „Unul dintre sfin i este via a” aser iune care m duce cu gândul la calitatea vie ii unui om; dac aceasta e plin de iubire, atunci omul se apropie de sfin enie; în schimb dac aceast via e lipsit de iubire, atunci omul e mai aproape de Mamona. Cartea e exprimarea iubirii autorului fa de oameni, fa de copil rie, p rin i i mai ales fa de sufletul s u pereche imaginativ sau din via a aceasta. Astfel scriitorul creeaz o atmosfer liric în care- i exprim sentimentele fa de tot ceea ce-l înconjoar cu patos i determinare.

Ilustra ia de pe coperta IV, cu titlul „Festivalul Folclorului Codrenesc”, ne aminte te scriitorul face parte dintr-un areal anume, iar pe coperta I este reprezentat „copacul vie ii” spiritualizat în culorile preferate ale poetului: roz i violet ce rezist armonios al turi de trunchi i p mânt unite prin culoarea maronie. În acest volum de poezii sunt prezentate patru aspecte mai importante ale vie ii i anume: crea ia artistic , timpul, amintirea i iubirea. Poetul r mâne în lumea ideilor, a idealului de iubire, de tr ire sufleteasc al turi de sufletul pereche.

Se zice c atunci când via a i se pare grea, iar tu vrei s izbute ti, trei arme trebuie ai: s ui i, s ier i i s iube ti. De acest ultim aspect al vie ii este preocupat poetul Ioan Andreica în mod deosebit. Cele mai multe poezii sunt afiliate sentimentului iubirii.

Poezia „Despre dragoste” se pare a fi un angajament artistic: „Scriu despre dragoste/ din ea sunt z mislit/ din prima zi sunt hr nit cu iubire./ mi-a c uzit pa ii pe uli ele satului/ pe la por i pripite de forfota zilei/ de i am cunoscut-o mult mai târziu/ dup ani de înv are/ când la coal / copil ria de al turi îmi optea/ numai pe ea s-o iubesc...”; teoria iubirii: „Iubiri/ Ard în spiral / Case fericite - poezia „Case fericite”; iubirea etern : „De pe ultima treapt / a speran ei/ arunc s geata/ spre cel mai înalt pisc al vie ii/ iubirea etern . Am mai intit-o de câteva ori/ M tem/ m tem din nou/ cetatea nu exist - poezia „Arca ”; armonia sau dizarmonia-n cuplu: „Pasul t u e aidoma cu al meu/ durerea mea e ca a ta/ pe acela i drum am c torit amândoi/ departe unul de altul/ cu aceea i corabie/ cu acelea i cuvinte/ cu acela i tumult./ i totu i nu ne cunoa tem.” poezia „Cu aceea i corabie”, minunat referire la trecut, la amintiri din trecutul ce exist în noi - cei ce tr im în timpul prezent: „Mai trec prin c utarea propriului adev r/ frânt de neputin a evad rii/ din t râm de dor/ repet anotimpuri/ ce înc mai dor/ Mirific ecou/ Se pierd în fiin -mi/ lumi ce au disp rut/ azi pecetluite în lut.” - poezia „Mai trec”.

Unii zic c nu e bine s i aminte ti orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajut tr ie ti în prezent, care- i aduc fericire i bun stare în prezent. În acest orizont al amintirii se afl poezia „F vreme”, unde iubirea trecut , r mas -n amintire, e ca o zi de var cea plin de iubire, e ca un pom în floare în prim veri senine, e „înger în ve mânt alb”: „Timpul curge prin lini tea nop ii/ închis în amintiri/ revoc vremuri/ imposibil de a reveni/ înger în ve mânt alb/ te v d i azi/ cu visele pe frunte/ zadarnic mi-a fost demersul/ f iubirea ta/ amândoi în infinitul sacru/ f vreme str ini vom exista”.

Trecerea inexorabil a timpului i odat cu el i a oamenilor care trec prin timp, el mânând acela i, îl determin pe poet s mediteze asupra vie ii, a faptului c pe aceea i c rare acum sunt al ii de acela i neam: „Într-o zi posibil/ s -mi doresc. A suscita memorii/ ale iubirii/ de loc/ de neam/ de prieteni/ iubite/ m simt învins/ alte locuri/ alte neamuri, al i prieteni,/ alte iubite/ m clatin cu acelea i jertfe/ s dau,/ s beau,/ s fac iubiri nocturne,/ s -mi rev rs fiin a i amarul/ mai mult s ridic paharul/ c tu e m împiedic / s îmi num r invers pl cerile/ i zilele/ pustiite i iubite/ t cerea a venit” poezia„T cerea a venit”.

Scriitorul r mas în lumea ideilor, a idealurilor m re e de iubire, de tr ire sufleteasc intens al turi de sufletul pereche, î i exprim credin a-n crea ia artistic prin faptul c ea va d inui ve nic fiind ap rut din preaplinul tr irilor suflete ti: „În sufletul unui poem/ întins este trupul poetului/ pentru m rirea gândului/ în extensii” - poezia „În extensii”. În Pelerin printre semeni, Ioan Andreica a adus în peisajul poeziei din nordul literar românesc o not personal întregind universul sim irii autentice.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Tragic limit , draga de infinire secund Un infinit de subiecte - inclusiv subiectul condorul s-a n scut pentru infinirea predicatelor mele - inclusiv predicatul i-a luat zborul; tot un infinit de subiecte s-a z mislit pentru infinirea predicatelor tale i ale lui, i ale ei, i ale lor; la infinit, din celelalte sectoare ale logosului, condorii trâni i iau zborul tot într-o infinire secund .

Accelerat de cuvinte-n puterea dintâi...

Mi-ai dat s rut fierbinte-n acest echinoc iu de prim var , încât au înflorit to i cai ii de la piramida extraplat , Iubito, i-acum, întru catharsis, se-a terne nea de petale, peste otava de raze-a livezii, sub gemenele- i rotule-sori; cogaionic-ultramarinele mele t mâioare de m or, în umbra zambilelor tale rozalbe, plâng într-o bucurie transparent , pân li se-nfiripeaz curcubeie-n corole: acum, pe când amândoi ne plimb m cu articol hot rât, prin ara-Tinere ii-f -B trâne e- i-Vie ii-f -Moarte, prin raiul livezii noastre, a adar, Iubito, f când pa ii no tri echinoc ial-prim ratici, mireasa mea, cogaionic-botticellian-de-frumoas , n-ai putea trimite matinalul t u accelerat de cuvinte-n puterea dintâi – care trece nestingherit, s geat albastr , dincolo de cerul gurii, tangent la semicerc-orizont cu din i-m rg rin i -, în spa iul meteorologiei - ca s se-anuleze tornada, ca s nu ne mai fie-amenin at raiul de-acele cohorte de nori, de s biile lor celeste, prelung-încovoiate, de grindin , ce pot, prea devreme, s taie-al nostru timp de suflete-frunze...?!?

Mâna ta de pe m nunchiul de garoafe-stele...

Tu m -ntrebi, Iubito, ce-a putea spune-n miez nocturn, superbei noastre galaxii, de-acum, de-a fi Ocean Pacific de-o etern clip , f centur de foc i f terestra spum a laptelui cotidian, dar eu a prefera s respir tot mai profundul azur, nu s -l rostesc dinspre vulcanii mei abisali, evident, cu mei de aur, i nu f a bucura mâna ta de pe m nunchiul de garoafe-stele; pur i simplu, pentru c ea, galaxia,-i f cut din m laiul pres rat de neatentele stele ale Pelasgilor mei, în spuma laptelui care fierbe-n ceaunele celor de la stâna, deloc-întâmpl tor a ezat lâng moara de face mai fin in din cosmicele gr un e;

mai multe,-alt dat , Iubito, c mai am trei minute i-nchid ziua veche, c-au r mas trei clipe-ale deschiderii de ziu mai nou , în lumin de lun plin , cu-a ta privighetoare la izvoare...!

În galaxia noastr , Iubito… În absen a unui mai sensibil organ de sim al timpului, al timpului cosmic, îndeosebi, Iubito, din echipamentul genetic pentru fiecare ens - ca s fim mult mai serio i cu aceast dimensiune a existen ei, cu aceast categorie lirosofic , în perceperea ei str mo esc-zalmoxian , ca ens-dac - parte din sacrul întreg cosmic, de-i Dumnezeu -, nu numai ca secund , ca or , ca ziu , ca mânun de dienocuri, ca lun , ca an, ca secol, er etc, trebuie s nu ne mai îmbr m în pieile aurii ale leilor, trebuie s nu mai chinuim zbur torii, ori fe i-frumo ii, trimi ându-i dup comete, ca s le pun prezervative-n cozi, sau, ecologic, antivirusoterapeutic, s le taie de la noad , spre a nu mai fi pe planet r zboaie, trebuie, Iubito, s ne convingem c fiecare adev rat incipit, fiecare deschidere, în galaxia noastr , duce permanent într-un cap de spiral , de galaxie-spiral , pe care - când în sus i când în jos - danseaz sferele, frumoasele, armonizatoarele, fie de marmur , sau de fotoni, ori de bosoni, fie de vid, ca i între bornele din vasul cu struguri zdrobi i, ori cu modernul acid, cât e aprins wolfram-licuriciul în pe tera- i, din oficiu, cât mi-e spuma de lapte-lumin -n burghiul celest, de serviciu...!

Printre escadroane de flori portocalii… În gr dina noii prim veri, ploaia-de-aur circumscrie aptezeci de gemene tulpini, Iubito, rostindu- i, în primul rând, dor de vocale cu-albine, printre escadroane de flori portocalii; în esen -i plant anticancerigen - aidoma unei catiu e, lansator multiplu de rachete, inventat de secunda conflagra ie a veacului expirat -, unde mierla - gata de-a angaja lupta cu du manul sempitern i neguros, nepotul bine-mbl nit al dihorului siberian, ce i-a invadat inutul sacru, str mo esc - strategic s-a instalat în forsi ia, dis-de-diminea , trimi ând ca i-acum, neîncetat, nu divine salve de fluier, ci rafale de pâcâituri - ce scot în ferestre, mai întâi, capete curioase, mirate, de responsabili ai blocurilor de beton armat, Iubito...

Sincron - deloc întâmpl tor -, din unghiuri complementare, Iubito, i cele câteva odgoane de vi de vie sunt preg tite s asedieze la viitoarea parad a l starilor - spa iul de coroan al zarz rului de la fereastra noastr , în care se odihne te - cu albine cu tot, cam vreo trei zile - sfera edenicului cumulus de corole pline de nectar-fotonii t i îndr gosti i...

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Iulian CHIVU

Constantin Eretescu, la 80 de ani Editura Bibliotheca, din Târgovi te, sub semn tura cunoscutului etnolog Iordan Datcu, a publicat anul acesta (2017), un volum monografic consacrat etnologului, prozatorului i memorialistului Constantin Eretescu la împlinirea vârstei de 80 de ani.

Prezent în multe reviste de cultur din România, de i tr ie te din 1980 peste Ocean, în America libert ilor absolute, pentru mul i, numele lui Constantin Eretescu e o veche cuno tin . Sub ap sarea unui singur motiv - demnitatea de a fi pus libertatea spiritului la locul cuvenit într-un regim în care personalitatea i competen a erau un delict -, Eretescu a optat pentru Lumea Nou , acela i destin al emigrantului îmbr ându-l i so ia sa, Sanda Golopen ia, fiica lui Anton Golopen ia (sociolog i geopolitician decedat în Penitenciarul V re ti în 1951, academician post-mortem din iunie 2017). Sanda Golopen ia, profesor emerit la Brown University din Providence (SUA), r mânea oricum în memoria studen ilor filologi ai Universit ii Bucure ti din anii 1967-1972 prin cursurile sale de lingvistic i semiotic . Constantin Eretescu s-a n scut sub steaua exodului; sub amenin area rus din 1940, familia lui, ca

atâ ia al i armeni, se refugiaz dincoace de Prut, împreun cu numero i basarabeni. Se stabilesc vremelnic la Târgovi te, iar nu la Geneva, unde via a ar fi avut alt curs. Acest episod este amplu conturat în argumentul ii i în schi a biobibliografic prin detalii ale conjuncturii i cu constante ale personalit ii etnologului i memorialistului care iau dat noble e spiritual i distinc ie oriunde i oricând. Cartea este structurat , în consecin , dup aceast personalitate complex , îns tenace i capabil s se afirme în orice condi ii: Constantin Eretescu memorialist; prozator i povestitor; ziarist; dramaturg; America v zut de aproape; exila i, emigran i i pribegi; Eretescu, redactor pentru America la Lupta. The fight; legendele urbane etc.

Constantin Eretescu se na te la 21 mai 1937, la Cetatea Alb , ca fiu al armeanului Petre Eretescu i al polonezei Alexandra Cuharschi.

Petre Eretescu, cu nume românizat, era grefier la tribunal i, odat cu invazia rus în Basarabia, se simte amenin at ca mai to i colegii lui, îns decide s plece în România numai ca s nu împ rt easc experien a fratelui u, medic de profesie, dus cu familia în gulagurile siberiene. Astfel ajunge, printre bombardamentele ruse ti, la Târgovi te, dar în scurt vreme pleac la Bucure ti stabilinduse în mahalaua Ferentarilor. În fine, dup ce Constantin e ueaz la Facultatea de Filosofie, fiind exmatriculat în anul al patrulea (1959), în ciuda opozi iei profesorului Tudor Bugnariu (c torit cu Dorli Blaga), delatorul u, Virgil Pa tina (viitor politruc comunist), se ar ta mult mai credibil. Dup demersurile tat lui s u la Ministerul Înv mântului, Constantin va fi înscris la Filologie, facultate pe care o absolv în 1961 dup sus inerea examenelor de diferen . Urmeaz trei ani de activitate didactica (profesor de limba i literatura român în mediul rural). Trece îns la Institutul de Etnografie i Folclor i se consacr muncii de cercetare avându-l ca model pe Mihai Pop, cu care î i d doctoratul în 1976 (teza Elemente mitologice în literatura oral româneasc , cu aten ie special asupra legendelor populare). Va continua i dup plecarea sa în SUA s se preocupe de

folclor, îns în prima parte a vie ii de exil va scrie proz , dar i teatru: romanele Noaptea (1988), În c utarea Alxandrei (1999), Party cu un ceas mai devreme (2001), Drag Maria (2009), drama Dezv luirile târzii ale unui pretins martor ocular (2000) etc. Retrospectiva lui Iordan Datcu se deschide i ea cu literatura nonfic ional care ocup un loc important între scrierile lui Constantin Eretescu. adar, Pensiunea Dina (Jurnal de emigra ie), Periscop. M rturiile unui venetic i Turnul de veghe. Jurnal de exil, ap rute, respectiv în 1995, 2003, iar ultima dintre ele, în trei volume, tip rindu-se în 2013 (I) i 2016 (II i III). Citindu-le, nu- i las impresia autorul a omis ceva din întâmpl rile zguduitoare prin care au trecut, el i familia sa, c ceva esen ial a fost distorsionat, distan a dintre cele tr ite de copilul de trei ani i familia sa când au p truns ru ii, în 1940, în Basarabia, i momentul când Constantin Eretescu i-a publicat primele pagini, din cartea de mai târziu, în anii 1998-2001, în „Origini-Romanian Roots”, în „Ararat” i „Observatorul cultural” (p.28). Emo ia revederii Basarabiei, fiindc i ofer un astfel de prilej peste ani, i atmosfera dezolant din paginile de jurnal ale lui Eretescu se strecoar subtil i în capitolul consacrat de Iordan Datcu memorialisticii acestuia: casa bunicii dinspre mam nu mai este, casa p rinteasc nu i-o g se te; uniformele str ine ale vame ilor ucraineni; o ma in a poli iei care nu permite accesul spre cetate; mormântul gol al Sfântului Ioan cel Nou, acum sfânt de na ionalitate... ucrainean ; cimitirul cu poarta ferecat cu lan ; absen a limbii române...(p.29). Periscop-ul lui Eretescu se bucur de o bun receptare în critica româneasc (selectiv adnotat de Iordan Datcu inclusiv pe coperta a IV-a), iar valoarea de document a acestui jurnal ofer o bogat galerie portretistic de unde desprindem figuri ale unor fo ti colegi, profesori sau scriitori dintre care Mihai Pop, Ovidiu Bârlea, Al. I. Amzulescu, Henry Wald, George Iva cu, Tudor Bugnariu, Theodor Pâc , Mariana Kahane, Ioan Petru Culianu,

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Adrian Fochi etc. i se re ine remarca lui Mircea Anghelescu din finalul capitolului: Eretescu se m rturise te a fi un scriitor român f cut, iar nu n scut, fiindc el nu era vorbitor nativ de limb român . La refugiul lor în România, doar Alexandra, mama sa, vorbea cât de cât române te, ceilal i fiind vorbitori de limb rus , ceea ce le-a adus suspiciunea românilor, r ceala cu care au fost trata i i pe care a sim it-o mai ales copilul Constantin. Toate acestea fac s ne oprim aten ia asupra capitolului Exila i, emigran i i pribegi, tem care revine frecvent, inclusiv în proza lui Constantin Eretescu (Pensiunea Dina - 1995; În c utarea Alexandrei - 1999; Fe ele lui Ianus.America v zut de aproape - 2001; Drag Maria - 2009 i nu în ultimul rând în volumul de eseuri i interviuri Cu ochii în zare. Exila i, emigran i, pribegi 2011). În Fe ele lui Ianus, Eretescu face, introspectiv, o explorare de suflet a emigrantului i-i descoper un soi de alienare, o form de schizofrenie, o pricopseal a lumii moderne, tulbur toare, primejdioas uneori, dar nu lipsit de farmec. Exist un deliciu al vie ii în schizofrenie (p.108). Oamenii de art , în exil, se descoper între dou culturi i, suflete te, ei se opresc la jum tatea drumului; ni-l d ca exemplu, printre atâ ia al ii, pe celebrul Marc Chagall, pictor rus n scut la Vitebsk (Bielorusia) i care atinge gloria în Parisul pe care îl percepe ca pe un al doilea Vitebsk. Pe de alt parte, emigrantul intelectual are de înfruntat pe lâng ostilitatea popula iei majoritare i o literatur ostil (ex.: Immigrants out! a lui Juan F. Perea ori Nation. Common Sense about Americas Immigration Disaster a lui Peter Brimelow). De aceea Eretescu alege s contrabalanseze acest recul cu cronici ce intesc solidarizarea spiritelor, trezirea con tiin ei de apartenen a emigran ilor la o anumit cultur , cu referin e din diaspora româneasc : Constantin Br iloiu, Aron Cotru , tefan Baciu, Andrei Ciurunga etc, con tient c din exodul românesc de dup 1990 lumea occidental va avea de la români mai mul i Ciorani, Eliade i Ionesco. Ca jurnalist la Lupta. The Fight, capitol special în cartea lui Iordan Datcu, Eretescu a urm rit modul cum erau trata i de regimul de la Bucure ti scriitorii care nu se l sau subordona i i voiau s p seasc ara, precum Dorin Tudoran (p.122).

Iar ca fost cercet tor la Institutul de Folclor din Bucure ti (1964-1980) denun decimarea institu iilor de cercetare nevoite s se comaseze din lips de speciali ti i ca s evite uarea, în aceast chestiune având un model chiar în so ia sa, Sanda Golopen ia, cu o oper tiin ific remarcabil în România

(Sintaxa transforma ional a limbii române, 1968; Current Trends in Romanian Linguistics, 1978), continuat i în exil (Les voies de la pragmatique, 1988; Voir les didascalies, 1994; Les propos spectacle. Études de pragmatique théâtrale, 1996), alte lucr ri fiindu-i publicate în ar dup 1990 (Cartea plec rii, 1995; America, America, 1996; Desire Machines. A Romanian Love Charms Database, 1998; mile grave, 1999; Intermemoria - Studii de pragmatic i antropologie, 2001 etc). Un loc aparte în retrospectiva lui Iordan Datcu îl ocup opera folcloristic a lui Constantin Eretescu: Folclor din ara Lovi tei (împreun cu Gh. Deaconu), 1970; Folclor coregrafic din Vrancea (în colaborare cu Anca Giurchescu), 1974; Vr jitoarea familiei i alte legende ale ora elor lumii de azi (2003); Folclorul literar al românilor. O privire contemporan , 2004; Uria ul Guguza i alte pove ti actuale, 2007; Fata P durii i Omul Nop ii. În compania fiin elor supranaturale (2007); tima Apei. Studii de mitologie i folclor (2007); Visul lui Owen. Întâmpl ri, supersti ii, pove ti vechi i noi (2009); Mission en Roumanie. Culegerea de folclor românesc a lui Hubert Pernot (1928), 2009; Cerbul din Cadillac. Folclor urban contemporan (2010); Moartea lui Patroclu. Studii i articole de etnologie (2015). Despre r spunsul dat proiectului lui Nicolae Iorga pentru punerea în valoare a culturii populare române ti la scar european de entuziastul Hubert

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Pernot (lingvist, elenist, universitar i director parizian al Arhivei Cuvântului), Constantin Eretescu afl în 1983 de la lingvista Marie-Rose Aurembou Simoni i relev în cartea sa anvergura proiectului pe care, din cate, cercetarea româneasc l-a abandonat din lips de fonduri i din vinovat nep sare. Pernot îns înregistra atunci pe 288 de cilindri de fonograf numeroase piese folclorice în interpretarea unor amatori din toate regiunile române ti (75 de subiec i), precum i vocile unor personalit i ale vremii: Iorga, Argetoianu, prin esa Alexandrina Gr. Cantacuzino, I.G. Duca, Ion Minulescu, Al. Vasiliu, Gheorghe V. Madan, Sabin Dr goi, Tache Papahagi ori Dumitrescu-Bistri a. Întro scrisoare din 1930, trimis lui Al. Rosetti, i el adept al amintitului proiect, Pernot nota dezam git: Je régrete bien que ceux qui s’occupent en Roumanie de chanson populaires aient montré si peu dempressement à collaborer avec nous. Tout cela aurait pu si aisément se faire en commun. Nous auri-ons été hereux aussi de publier ici les collection quont amassées certain dentre eux. Enfin, ce sont de ces amours-propres nationaux ou individuels contre lesquels il ny a pas grand chose à faire. adar, prin semn tura lui Iordan Datcu, aceast prim retrospectiv a operei octogenarului C. Eretescu se bucur de acela i gir ca i cele care îi privesc pe Ioan erb, Ioana Andre-escu, Petru Ursache, Adrian Fochi, Ovidiu Bârlea i pe al i mari etnologi români din ar sau din diaspora.

Marc Chagall - Ziua de na tere

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Ion POPESCU-BR~DICENI

Perle-n chinul facerii Au r mas în urm zile. i nop i, nop i i zile ca ni te sibile?

N-a fi ad stat la al Pegasului tropot la întâia b taie de clopot, dac turmele viselor albe nu m-ar fi n scut: umbr la popas cu cinci fântâni în stea.

Acum toate apele îmi spal verde obrazul mai r bd tor ca pietrele de lini te cosmic .

Au r mas în urm temple i ritualuri. Dar n-am ucis z pezi i trandafiri, din gr dina fer(m)ecat , n-am râvnit, dar ochii înfloresc în sângele-mi vulcanic.

Ia-l înapoi, lua i-l înapoi, prim verile mele sunt îndeajuns de faste, de iconoclaste, ca -mi tearg de pe frunte hohotul neputin ei.

Eu sunt Toth, tu e ti Fata Morgana i nu ne va putea atinge decât cel care va fi rupt în zori o ramur din Copacul-cu-r cini i în cer i în p mânt. *** „S fiu iganc vânzând pe strad flori trec torilor stelari, iubite.” „S nu-mi întorc niciodat privirea spre tasea pere ilor de din Castel. S -mi r coresc obrajii pârli i de soare culcându-mi-i pe asprimea pietrelor caldarâmului adiat nop ile de boarea m rii de dincolo de orizont.”

Acestea-mi gr ia iganca cu ochi alba tri i p rul blond i cu o salb de coco ei de aur la gât. „S nu-mi doresc în cupe de m rgean decât veninul pur ca aninul, s tr iesc atât cât trupul meu avea-va umbr , s mor atât cât îmi vor sângera aripile în durerea amurgului. S nu ucid cerul r sfrânt în ochii fierui câine vagabond, s dau ad post noaptea p rilor c toare i s le cânt, eu lor, nu ele mie, pentru toate p durile reintrate în armonie, i pentru toate iluziile pe care nu leam avut în fiecare viitor devenit trecut”.

Acestea-mi gr ia iganca cu trupul de lut, ager ca o lupoaic , regin în stupul cuvintelor mele ce- i tot c utau poemul. „S nu pâng resc izvorul cerbilor, ierbilor nu le usuc roua. S dau bol ilor de frunze toate gândurile-ascunse, tot azurul aerului infuzat cu metafore. S nu jur niciodat pe

Templul Iubirii, s nu fim noi mirii din Sarcofagul etrusc.”

Acestea-mi gr ia iganca, într-o amiaz de iubire atic , iubita mea cea-ntruna s lbatic i prea fierbinte. „S nu-mi cer sângele înapoi de la Zeul Materiei; pentru fiecare lacrim adunat din corolele macilor ro ii s cânte iar i coco ii în zori, ca ni te ciocârlii, ca ni te privighetori; i ca ni te miori e pe-o gur de rai cu albine pe-ale ei buze pr stioase. În c ul de piatr , va tinde s -mi fie redat înmiit .” *** Astenii vitale într-o vale cu scoici originale: con tiin e vii i deloc târzii în vaste co-chilii.

Entit i absurde i aproape surde le-a reînv a s zburde.

Dar m-oprit-au cerbii - imberbii forme ale ierbii.

Marginea-n osmoz trage-o poz pentru o prognoz .

Pentru o doctrin lin din zona grecolatin .

Numai eu pot pune în p mânt alune rilor din nou nebune. i doar tu, drag barde, vei arde în foc halebarde.

Condeierilor cu barde le vei sparge limba-n bolerouri dansând peste rouri proaspete i large.

*** În hele teu z când sub piramide luiesc sirenele-ntr-un somn… i-n Amfiteatrul larg de atlantide vor din nou st pân al lor i domn.

De sub lichide m ri, semantolude, poeme cresc al Terrei grind i-l v d. i deslu esc, pe-al lui întins om t de stele, reflectat -n ochiuri crude cu perle-n chinul facerii z lude. *** De fiecare dat pe chipul t u superb s-a az bucuria ca lini tea în cerb.

De fiecare dat în ochii t i sub iri s-a az libertatea ca poart spre uimiri.

De fiecare dac în p rut t u b lai s-a az fericirea ca Luna peste cai. *** De-atâta oboseal zac în pat c-un r rit de soare-n omoplat.

Vomit cuvinte-n loc de propriu-mi sânge. i-s mort, i numai maica mea m plânge din cimitirul ei cu stele joase din Br diceni cu crini i tiparoase.

De-atâta oboseal m-am surpat în mine însumi: zeu înfumurat dar, iat , pedepsit c i-a permis s-atrag viziunea-ntr-un abis.

Ca Poe, ca Valéry i ca Baudelaire.

Ca Eliot, Pessoa, beat de cer -’nal ca o m iastr -nspre v zduh plutind în libertatea cea mai - uh? nebun , r sf at ,-n alt azur.

Discursul meu î i poart -al s u contur cum prin ul o fantasm i-un condur. Însingurat, aerian i pur, m-am p sit de mult, sunt cel din vis, ca s renasc, stilistic, mai concis,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12 mai ferm, mai clasic, poezia-mi clar redevin , iar i doctrinar dar reîndr gostit de natur iar eu s am albine iar pe gur . *** Nu e sublim ca s se lepede clipa cea repede care-o murim?

Nu e sublim când str luce te osul de pe te înc pu in? i când se-ntâmpl istoveasc iar i pe tâmpl timpul sub casc , nu e frumos când se întunec - i-n patimi lunec ochiul din os? i-mbr eaz florile dalbe, spornica raz , piatra din salbe.

Piatra din temple straniu vibrând, orice cuvânt iar s-o contemple

singur sub zare i-n ve nicie.

în pânze de in, însumi s devin

*** Lumânarea-pup Ve nic oglindind o fereastr dup care m cuprind.

Contopirea str zii de latent eres cu un Fruct în care nu m-am în eles. i sfâr itul vrajei deslu iri; dac i mângâi fruntea, tu m mai respiri ca pe o esen printre trandafiri, ca pe-o transprezen de aburi sub iri? *** Cum s nu cobori din oglinzi în flori?

Cum s nu invoci lini tea din roci?

Cum s nu m rogi, dintre inorogi, licorn , s ies carnea s i-o es

nu se cuvine?

Nu e târziu lâng sicriu, chem albine?

androgin cu-alef tut în gherghef?

Când s desluje ti taina din fere ti?

Când s în elegi anii mei pribegi, umbr ca i cum m-a fi-ntors din drum - în starea-mi de veghe iar s -mi fii pereche c-un crin la ureche ca-n legea str veche. *** Ciuda i ochelari cu lentile opace prin care a tep i s r zbat spre pulberea nemuritoare a firii-clopot umbrele violacee venind de dincolo de str veziul absint. E rândul sângelui i apere melancolia cu scuturi de-argint.

A fost ora-drum, înc mai a tep i i spun c îmi place, z u, gulerul u de vulpe ro ie pe gâtul t u de cobr . Cronos plânge c-a pierdut concursul de vitez organizat de regele melcilor i de regina ciupercilor. „Dac a fi participat - se laud unui act lingvisticomistic - a fi câ tigat desigur, întrecerea! Tot ca-n trecut!”

De undeva din urechea stâng , o l cust îi opte te: „Nu se tie! poate c -l câ tigam eu, de participam…”

Poate c înaintarea lui înspre poezie e cam n tâng . Poate c arta e mai degrab reverie motivant .

Poate c zeul t cut i lingam o s cad -n curând, ca m rul, din ram, ca s -l culegi Tu, dezinvolt ca o figur de stil, cu sânii cât un fundule de copil.

Ah, cu tine niciodat n-o s -mi fie urât!

De i se cere se desprind , sub viziere calma oglind ese-n limbaj noi semioze, sându- i gaj polenu-n roze.

De i se-ngân vocea, se pierde într-o fântân cu ap verde.

***

Încercuie te ceara din vin .

Cine-ndr zne te nu-l sus in ?

Nimeni - se pare, deci va s fie

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Marc Chagall - Vr jitorul

I-am jupuit Soarelui fa a i mi-am pus-o drept masc .

I-am jupuit umbrei mele pielea i mi-am învelit poemul cu ea.

Masca l crimeaz întruna cuvinte.

Dar textul le refuz intrarea-n retorica lui lehuz cu poemul de fa în a o mie una diminea .

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Daniel MARIAN

Corolar pentru nostalgiile toamnei trecute @în prim[var[ „Lumin cu lumin ” îmi pare programatic: „Am vrut, ad ugat la jocul verii/ Ce ascundea robii în somn durute,/ S tac privirea inimii c zute/ Din rodul pref cut al priverii.// Atunci, o stea mi-a altoit firea/ Cu fulgerul care deschide cerul,/ E noaptea de intrare în tunelul/ Pierdut, f sfâr it, uitând murirea.// O clip arde glasurile oarbe,/ Lumina cu lumin -n vis se soarbe,/ Prin cea a prim bântuie himere,// Tot ce e r u e-n alte atmosfere,/ Numai clipirea na te lumea nou - / Dou f clii îngem nate-n rou .”

Are loc o dubl abordare: implicarea efectiv în implacabil i totodat desprinderea de mirajele conexe. Memorialistica este elementul principal, se aranjeaz în ecua ii sensibilitatea clipelor care au fost sau n-au fost în prim-planul existen ial. Ar putea fi i o de preferat reglare a raport rii la v lm eala axiologic , fie c se face referire direct ori indirect la obligatoriu, facultativ ori doar rezonabil.

O analiz pe text ar fi suficient de comUndeva la mijlocul timpului se afl un anotimp mai greu definibil i declarabil. Doar atunci când atingi cu pana sâmburele s u magic, sim i c e împlinire a visului cu realitatea. Vigoarea tinere ii gr bite se îmbrac de gal cu în elepciunea predefinit , subîneleas , motivat .

De la idee îndelung lucrat la imagine indivizibil reflectat i refractat e acel pas care odat i odat trebuie f cut. Se nemure te trecerea inevitabilului prin via i reciproc categoric. A a cum este firesc, dimensiunile sunt altele decât erau ieri, alalt ieri, împrumut ceva aproape mecanic din mâine, poimâine.

A spune maturitatea poetic prea mult, dar nu departe. Discursul liric cap o form precis , unde nu prea ar fi loc de îndoial . i asta în ciuda faptului c autorul Octavian Mihalcea î i intituleaz elaborarea drept „Flagel”. Eu i-a fi spus, de ce nu, convingere, certitudine, vindecare de iluzii de tranzit.

plex , de aceea nu o voi face într-un spa iu restrâns. În schimb, v voi oferi încântarea înc unui poem care îmi pare a fi scris de la sine... „Prin v i de aur m prelinge soarta/ Oric rui dar hr nit cu nori s lbatici/ Muri i în v i apuse, fantomatici,/ Înconjurând cu raze stinse poarta.// Iar plânsu-i râs pe un râm încins,/ Secundele rotesc o dubl via / i uit -n soare zâmbetul de ghea ,/ E na terea ca stil f cuprins.// Lumina-gând treze te timpul zilei,/ Sunt pete invocând apusul filei/ i îndreptarea grea c tre un altul.// Aflarea e suflat peste vreme,/ Surâsul dintre noi în tain geme/ Cu ploaia ce sculpteaz fin bazaltul.” (Bazalt).

Da, întreg acest „Flagel” al lui Octavian Mihalcea este un fel de... altceva, fa de scriitura lui obi nuit . i, ca s -l citez, a zice astfel, repetitiv dar conclusiv: „E na terea ca stil f cuprins.// Lumina-gând treze te timpul zilei,/ Sunt pete invocând apusul filei/ i îndreptarea grea c tre un altul...”

Mai mult, nici c-ai putea ce s i dore ti!

Marc Chagall - Îngerul albastru

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

i lacrimile plâng...

Limba român - Imnul identit ii

Emo ii de ba tin

Din vremuri cântat , vorbit În graiul latin-românesc, O limb de dor construit Pe-un plai cu p mânt pitoresc.

Plânge i ofteaz o ar , Plânge de jale-n decor, Plânge i frunza prin var De foame i sete, c mor.

i lacrimile plâng în durerea absurdului,

Un grai ce aduce lumin În via a poporului dac, Cu inima blând , cre tin O doin alin cu drag.

Plânge c rarea de ciud , Plânge i iarba ni el, Plânge-un copil, s -l aud , rin ii pleca i de la el.

Vibreaz p mântul, vibreaz mi carea,

O limb în scumpe ve minte Doine te p mântul român, Cu apa din sfânta sorginte Seduce un neam prin destin.

Plânge în hohot s tucul, Plânge c este orfan, Plânge prezentul, trecutul Prin ochiul pierdut i s rman.

Înal în sl vi limba mamei, Elogiu purtat din str mo i, Cântare purtat în palm De oameni frumo i, curajo i.

Plânge în treac t i apa, Plânge ogorul secat, Plânge destinul prin clipa Din care o lume-a plecat.

O limb dorit , vorbit , Simbol unitar la români, O limb etern , sl vit De neamul dacic-latin.

Plânge o ar , un codru, Casa cu gând p tima , Sun triste ea, ecoul Prin paji tea ce-a mai r mas.

în durerea absurdului de ieri, de azi, de mâine...

totul vibreaz , pentru a ocoli nemi carea...

Când nu mai pot Când nu mai pot i-mi este greu de mine, Eu r cesc prin grâne i coline.

Eu r cesc sub bolta alb struie, Ca s -mi rev rs durerea am ruie.

Când nu mai pot i totul e-o durere, Încerc s zbor cu singura putere. i m îndrept spre casa p rinteasc , i cuib îmi torc la vatra neasc .

Ramul gol Cade frunza pe-a mea gean , Stropii reci lovesc în prag, Eu m simt ca o s rman În pustiul meu pribeag.

Cade frunza, toamna vine, Totul pare trist în jur, Fo netul adun -n mine Lini tea ce vreau s-o fur.

Marc Chagall - Îndr gosti ii

În pustiul toamnei mele, Ramul gol adun dor, Inundat de friguri grele, dore te, s -l ador.

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine Consvela\ii

15

George PETROVAI

Religia sau nevoia stringent[ a omului de Transcendent (III) (Elemente de filosofia religiei) [continuare din nr. 8 (84)] I. Homo religiosus Cele spuse despre transcenden i Transcendent ilustreaz universalitatea experien ei religioase, respectiv nevoia acut de acel Unic, Maxim, Ultim sau Dincolo, care umple i, deopotriv , d sens vie ii credinciosului i ateului (cazul lui Nietzsche).

Cât prive te realitatea Transcendentului, ea ar trebui s fie la fel de evident i indiscutabil , fie i pentru aceea c „lucrurile de care oamenii au nevoie, exist realmente”. Or, dac to i oamenii au nevoie de Transcendent, fapt demonstrat mai sus, atunci trebuie s existe undeva Acel ceva fundamental, care s împlineasc aceast trebuin , chiar i atunci când unii dintre ei nu-L g sesc. i nu-L sesc pentru c , negându-I din start existen a, El nu poate fi g sit de aceia care, încrez tori doar în nihilismul lor i al celor de-o seam cu ei, nici nu-L caut !

Problema ateismului este urm toarea: admite nevoia omului de transcenden , dar nu admite existen a Acelui ceva infinit superior omului (fiin , principiu, fenomen, obiect), care poate s -i împlineasc trebuin a, ceea ce, adaug Geisler, „reprezint o cruzime existen ial fa de o nevoie atât de irevocabil cum este cea religioas ”.

Inexisten a lui Dumnezeu ar fi cu adev rat catastrofal pentru om. Da, c ci asta ar însemna nu numai c foarte mul i oameni au fost în ela i, ci c to i marii sfin i din istoria omenirii, ba chiar i Însu i Mântuitorul, s-au în elat în privin a realit ii lui Dumnezeu. Ceea cei totalmente absurd, dovad c pân i marii atei resping o atare ipotez .

Astfel, David Hume i Immanuel Kant n-au tr it pân la cap t scepticismul lor teoretic (Kant, de pild , era de p rere c trebuie s L postul m pe Dumnezeu din punct de vedere moral) i, completeaz Geisler, „nimeni nu o poate face”: Fr. Nietzsche se plângea de natura insuportabil a ateismului s u, care pân la urm i-a provocat nebunia, iar Jean-Paul Sartre scria despre „cruzimea încerc rii” de a fi un ateu consecvent.

Cu precizarea c nu ra iunea, ci numai un salt al credin ei îl poate conduce pe om la Dumnezeu i c nevoia de dovezi ra ionale ilustreaz necredin a, nicidecum dorin a de a-L cunoa te pe Atoatef tor. De altminteri, se tie prea bine c probele logice privind inexisten a lui Dumnezeu nu-s mai cu mo decât cele care-I sus in existen a i c însu i Kant spunea despre celebrele lui antinomii (Lumea are un început, lumea n-are niciun început; Lumea este simpl , lumea este compus ; Lumea are o cauz exterioar ei, lumea n-are nicio cauz ; În lume exist numai necesitate, în lume exist i libertate)

nu sunt decât r ciri al ra iunii în c utarea Absolutului! i totu i, ce este religia? Consider c nu se poate r spunde în mod adecvat la aceast întrebare mai înainte de eviden ierea deosebirilor dintre experien a religioas pe de o parte, experien a moral , estetic i secular , pe de alt parte.

1) Diferen a dintre experien a religioas i experien a moral De i unii filosofi i teologi înclin spre inseparabilitatea dintre religie i moral (de pild , Paul Tillich opineaz c „Morala este intrinsec religioas , a a cum religia este intrinsec etic ”, iar episcopul anglican Ian T. Ramsey le denume te „rude logice apropiate”), aderul este c , în pofida înrudirii i aparentei inseparabilit i, cele dou includ experien e complet diferite.

Bun oar , dac la Friedrich Schleiermacher morala este datoria omului fa de univers, pe când religia este dependen a de univers (cu completarea c i în dependen exist o datorie, doar c aceasta este mai elementar ca cea moral ), deosebirea la William James are urm toarea natur : morala pretinde ascultare i, ca atare, accept jugul universului, pe când religia îl prime te cu bucurie, c ci ea înseamn iubirea universului, nicidecum supunere stoic în fa a lui.

Dar cea mai net distinc ie între datoria moral i cea religioas a fost f cut de Søren Kirkegaard în faimoasa scriere despre Avraam, unde patriarhul biblic a fost pus în situa ia s treac peste legea moral „S nu ucizi”, pentru a putea îndeplini porunca primit de la Domnul: „Sacrific -l pe fiul t u Isaac!”, situa ie în care, ne spune subtilul gânditor danez, experien a etic r spunde legii morale, îns „experien a religioas r spunde Însu i D torului legii morale”. Întrucât eticul precede într-un atare mod religiosul, încât nimeni nu poate deveni religios f a fi în prealabil moral, din experimentul avraamic nu rezult c religiosul distruge eticul, ci doar c -l detroneaz sau suspend în vederea atingerii obiectivului superior din afara lui. Vas zic , fiind religiosul superior eticului, la fel cum concretul este mai presus de abstract i individualul de general, înseamn c morala constituie r spunsul omului în aceast lume i, deci, cheam la datorie, în vreme ce religiosul cheam la închinare cu calitatea sa de r spuns la revela ia situat dincolo de aceast lume. Cu alte cuvinte, „Morala spune omului ce trebuie s fac , dar religia îl poate ajuta s îndeplineasc lucrul acela” (N. Geisler). În concluzie, diferen ele dintre experien a religioas i cea moral decurg din felul angaj rii (morala este o chestiune de datorie, religia este i o chestiune de dorin ), din orizontul angaj rii (fiind o angajare

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

a „omului întreg fa de universul întreg”, angajarea religioas este mai ampl decât cea moral ) i din obiectul experien ei: nu numai c experien a religioas are un obiectiv mai înalt ca cel al experien ei morale, c ci prima urm re te angajarea fa de Transcendent, iar a doua angajarea omului fa de oameni, dar experien a religioas este singura capabil s -i ofere omului harul prin care poate învinge vinov ia moral , în acest chip aducând o unitate complet în via a lui (unitatea reclamat de dualitatea l untric a omului i care se stabile te dincolo de el).

2) Diferen a dintre experien a religioas i experien a estetic În decursul timpului, cuget torii au fost preocupa i s înf eze ba leg tura strâns dintre religie i art , ba deosebirile dintre experien a religioas i cea estetic . De pild , Alfred North Whitehead era de p rere c religia i jocul au aceea i origine în ritual, o zi sfânt i o s rb toare fiind înrudite în lumea modern , Rudolf Otto considera sacrul i sublimul (ambele inexplicabile i, totodat , capabile s -i umileasc i s -i exalte pe privitori) „sunt atât de asem toare, încât se poate folosi o experien estetic pentru a evoca una religioas ”, iar Paul Tillich era convins c „sentimentul religios poate apar chiar i într-un tablou care nu are subiect religios în sensul tradi ional al cuvântului”.

Fire te, mult mai dificil este s faci distinc ia între cele dou tipuri de experien , atât de asem toare pentru cuget torii cita i.

Socotind c tiin a nu este decât „existen a lucrurilor în om”, c , dimpotriv , arta este „existen a omului în lucruri” i c cele dou tiin a i arta) depind de „existen a universal a tuturor lucrurilor în Infinit”, Schleiermacher ne prezint urm torul tablou al deosebirilor: tiin a este speculativ , arta este practica i religia este intuitiv !

Dar dificultatea spore te apreciabil atunci când nu se d uit rii aprecierea lui Platon c „ i esteticul poate fi intuitiv”. Da, c ci atunci, arta v zut ca f urirea practic a frumosului, se distinge categoric de con tienta religioas a Absolutului. Îns la Plotin reapare con-

Marc Chagall -

rit

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

tienta Frumosului absolut, acel principiu ultim, identificat cu Unul sau Dumnezeu, care se situeaz dincolo de frumuse ea sensibil , chiar i de cea intelectual , i poate fi cunoscut numai prin unirea mistic a omului cu El. Este adev rat c la acest nivel nu exist nicio deosebire între plotiniana experien religioas i cea a Frumosului absolut, a a ca la nivelele inferioare (senzorial i intelectual), unde prima (experien a religioas ) are un caracter ultim, cealalt nu. În plus, experien ele estetice inferioare pot s -l conduc pe om la experien a religioas superioar . Prin urmare, dac prin experien a estetic în elegem aceast intui ie intim , atunci - ne informeaz N. Geisler - „s-ar p rea deosebirea f cut de Schleiermacher între estetic i religios nu mai st în picioare”.

Reluând concep ia plotiniana i dezvoltând-o, Kirkegaard consider c estetica, morala i religia sunt cele trei nivele sau stadii ascendente ale vie ii: primul este stadiul sim irii (întruchipeaz rutina vie ii), se concentreaz asupra eului i desemneaz o via f alegere; al doilea (eticul) este stadiul deciziei, d reguli de via , se concentreaz asupra „legii” i permite alegerea modului de viat ; cel de-al treilea (religia) este stadiul existen ei, ofer vie ii o revela ie, se concentreaz asupra divinului i exprim alegerea lui Dumnezeu.

Deosebirea kirkegaardian dintre experien a estetic i cea religioas se prezint astfel: Dac prima este ceea ce omul are (impersonal i ceva ce cunoa tem), a doua e ceea ce omul este (personal i ceva ce tr im), a a încât „cineva poate cuprinde dimensiunea estetica a vie ii, îns religia îl cuprinde ea pe el”.

Dar nici Kirkegaard nu izbute te s fac deosebirea net între ceea ce în elegea Plotin prin experien a estetic a Frumosului absolut i ceea ce în elegea Schleiermacher prin experien a religioas , ambele fiind concepute ca ultime, respectiv ca absolute. Tocmai de aceea, într-o nou încercare de a distinge între ele, Rudolf Otto sus ine c experien a estetic este un sentiment al sublimului, pe când cea religioas este con tienta sacrului, i c prima poate fi folosit pentru a o evoca pe a doua. Nu doar atât, c ci chiar dac între sublim i sacru exist o strâns leg tur , cele dou experien e difer atât cantitativ cât i prin natura lor - m re ia în primul caz, viziunea lui Dumnezeu în cel lalt. Taman ce filosoful britanic Alfred Edward Taylor va încerca s pun în eviden cu ajutorul urm toarei imagini: „Dac William Shakespeare ar intra acuma în camer , noi ne-am ridica în picioare. Dar dac ar intra Isus Cristos, noi am îngenunchea”. Adic , prima este o experien estetic ce implic uimire, ba chiar uluire, dar a doua este o experien religioas , care con ine în sine sentimente de adorare i închinare.

Spuneam mai sus c diferen a dintre estetic i religios decurge i din natura lor intim . În primul rând din obiectul experien ei: cum numai obiectul experien ei religioase este ultim, nu i cel al experien ei estetico-senzoriale sau estetico-intelectuale, iat de ce intui ia plotinian a Frumosului absolut este de fapt „o experien religioas în dimensiunea ei estetic ” (Geisler). În al doilea rînd, chiar dac obiectul ambelor experien e îl constituie Absolutul, atitudinea omului religios fa de el este diferit de atititudinea artistului: adorare i închinare la primul, admira ie i uimire la al doilea; omul religios este i respins de c tre Absolut (sentimentul de devotament i fascina ie, îmbinat cu teama i dependen a), pe când artistul se simte mereu atras de El; în sfâr it, omul religios are o angajare total , în timp ce artistul, deta at de Frumosul ultim, are o angajare contemplativ .

3) Diferen a dintre experien a religioas i cea secular Dac prin experien a pur secular vom în elege acel tip care îndepline te una din condi iile: (a) Nu exist niciun Altcineva transcendent (adic superior i situat dincolo de individ) sau (b) Exist un asemenea Altcineva, dar - întrucât nu-i v zut ca ultim - individul

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

refuz s se angajeze total fa de El, atunci vom constata c astfel de tr iri umane sunt foarte greu de g sit, dovad în plus c omul este „incurabil religios”.

Cum po i fi nereligios sau pur umanist? Prima cale const în nerecunoa terea oric rui fel de transcenden , caz în care, ne spune gânditorul american Martin Marty, „Secularismul se con ine doar pe sine, se explic singur pe sine, este închistat în cochilia lui”. Iat câteva posibile cauze ale e ecului în elegerii i accept rii Transcendentului: El „tace” sau „se ascunde”; limbajul nostru referitor la El este „mort” sau lipsit de sens; potrivit concep iei lui Buber, El poate fi „eclipsat” de anumite conceptualiz ri ale Sale.

Cea de-a doua cale a secularismului decurge din faptul c unii oameni contemporani, nu numai c se dovedesc incapabili s descopere Transcendentul, dar nu doresc s se angajeze fa de El nici m car par ial. Din urm toarele motive: fie c nu-L consider vrednic s I se dedice, fie c omul se consider buricul universului (dore te s se onoreze pe sine însu i ca fiin ultim ), fie c individul a ajuns atât de arogant, încât consider c poate s se descurce f Transcendent.

Oricum, în ambele situa ii (fie incapabil s vad Transcendentul, fie nedispus s I se supun ) experien a omului nu va izbuti s fie religioas în deplinul sens al acestui cuvânt.

Dup aceste ample preciz ri, suntem în m sur s -i d m dreptate lui Fr. Schleiermacher c experien a religioas a Transcendentului este „sentimentul de dependen absolut ”, lui Peter Koestenbaum religia presupune „o rela ie de tipul eu-Tu, nu una eu-eu” i lui Emilian Vasilescu (Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1982) c religia constituie „un ansamblu de credin e, sentimente, reguli morale i rituri provenite din con tiin a indivizilor sau colectivit ilor c se afl în leg tur cu o fiin suprem sau cu mai multe fiin e supreme de care depinde”. Doar astfel, adic prin acceptarea i adorarea Absolutului, omul religios face saltul de la nelini tea vie ii de-aici la lini tea conferit de credin a în r splata viitoare...

Tot Emilian Vasilescu ne face cunoscut dubla accep iune a termenului „religie”: Dac Cicero l-a dedus din verbul relegere (a reciti, a se raporta la ceva cu deosebit respect), cuvânt care, în în elesul s u primitiv, se referea la respectul fa de tot ce privea cultul zeilor i, cu acest sens, exprima concep ia romanilor despre religie, Lactan iu deduce termenul (este adev rat, mai pu in corect din punct de vedere gramatical, dar mai aproape de în elesul atribuit de cre tini religiei) din verbul religare (a lega, a uni), cu sensul de unire cu Dumnezeu.

17

Marin IFRIM

E timpul s[ @închizi @întunericul ]i s[ deschizi ochii...

Nu se mai aud sunete, nu se mai v d lumini duhovnice ti Chiar dac ferestrele sufletului t u sunt astupate doar cu cer Albastru, pur i simplu. Î i închipui c ai un interlocutor rupt de Propria sa trompet a lui Eustache.

Când sufletul se acre te, auzul nu mai are sens invers, Nu te mai auzi decât pe tine, mutul cu veleit i de surd.

Ne tot am gim împreun c omenirea ar fi alc tuit Din apte miliarde de cifre umane. În realitate, lumea e Mic de tot, atât de mic încât, la o adic , ar înc pea În galeriile Unui singur mu uroi de furnici.

Sau în casa de bani a unui contabil al sufletelor vândute.

Lini tea e cea mai puternic grup sangvin a raiului, A împ rii cu soarta, a clipei când tu, un biet biped model XXII, Donezi globule ro ii unor îngeri bolnavi, omeno i, adic .

Asta e via a, la fel de sofisticat ca i reversul acesteia.

Se num de la zero la zece i invers. La ambele capete Infinitul arat ca i cum ai falsifica un tablou de Picasso, Înainte ca acesta s -l picteze. Nu te am gi cu lucruri concrete.

Nici m car moartea nu e concret . i nici concretul nu e mort.

E timpul s închizi întunericul i s deschizi ochii.

Nimeni nu pierde ceva ce nu-i apar ine, nici m car timpul care Nu are nicio treab cu secundele noastre pline cu de fel de fel de Mofturi i pofte de specie pe cale de consecin inevitabil , E timpul s închizi întunericul i s deschizi ochii...

Marc Chagall - Na terea

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constantin MIU

Istoria ]optit[ a armenilor Noua carte semnat de Varujan Vosganian (Cartea oaptelor, Editura Polirom, 2009) nu este un roman propriu-zis. Având în vedere multitudinea de povestiri în leg tur cu persoanele/ personalit ile evocate în cele 12 capitole, se poate vorbi mai curând de o cronic de familie, povestit pe baza amintirilor stârnite de fotografiile ce imortalizeaz aceste „personaje” de poveste - a a cum le socote te autorul.

Cronica se subsumeaz îns unui letopise al neamului armenilor, din cele mai vechi timpuri, de la primul desc lecat, pân în zilele noastre. În egal m sur , cartea aceasta este i o culegere de povestiri cu iz eroico-legendar despre cei mai bravi lupt tori din neamul armenilor, avându-l ca etalon pe generalul Dro (cf. p. 196-205).

Raportul realitate - fic iune poate interesa atât pe istoric, cât i pe criticul literar. Primul poate fi atras de relat rile am nun ite despre deport rile i masacrele îndurate de armeni, de-a lungul veacurilor. Cel de-al doilea este interesat de portretele literare, de tehnica nara iunii i a dialogului, acestea fiind în strâns leg tur cu maniera evoc rii, în refacerea atmosferei din acele epoci.

Din perspectiva reconstituirii letopise u-

lui familiilor de armeni din Cartea oaptelor, pe baza fotografiilor, acestea au valoarea unui aide mémoire, mai cu seam c „Le pl cea (...) tuturor armenilor s fac fotografii.” (p.

83). De altfel, autorul m rturise te. „În mai toate casele b trânilor armeni am g sit asemenea fotografii.” (p. 50).

Portretistica sub forma descrierii evocatoare este f cut dup fotografii. Nota iile sunt succinte i esen ializate: „Str bunicul Kevort Vosganian purta fes. Lâng el, în fotografie, bunicul Garabet, un adolescent aproape, cânt la mandolin . E îmbr cat în ilic brodat i poart pantaloni largi. În spate se d terasele albe, cu igle semicirculare, ale unui port de la Mediterana (...) Cerul pare lini tit (...) Într-o alt fotografie, str bunica mea, Mariam Vosganian, st turce te, cu picioarele încruci ate sub ea, îmbr cat în alvari i bluz petrecut , cum era moda la Constantinopol, la acel sfâr it de secol.” (p. 81).

De altfel, personalitatea bunicului Garabet este evocat mai la tot pasul - un fel de înger protector al copilului Varujan. În cazul generalului Dro - vajnic ap tor i lupt tor pentru drepturile i libertatea armenilor, la începutul secolului trecut g sim dou descrieri, dup dou fotografii - una în plin glorie, alta la senectute: Fotografia de început îl înf eaz pe generalul Dro c lare pe un cal alb, într-un lumini (...) Generalul Dro este îmbr cat în uniform de campanie (...) pe cap poart o c ciul alb din blan de oaie, tras peste urechi, pân aproape de sprâncenele groase i piezi e. Are un barbion negru (...) Privirea semea i pozi ia studiat , cu spatele drept i palma odihninduse pe picior, arat c e vorba de o fotografie realizat mai degrab pentru ceilal i decât pentru sine. Este fotografia înving torului (...) O a doua fotografie poveste te despre generalul Dro, acum mai corpolent, cu p rul albit (...) i cu aceea i privire umbroas (...)

Fotografia e realizat în curtea Catedralei armene din Bucure ti, cu prilejul dezvelirii bustului generalului Antranik.” (p. 196-197). În noua carte a lui Varujan Vosganian, exist pasaje în care nara iunea alterneaz cu dialogul, oralitatea limbajului „personajelor” dublat de ironie relevând autentici-

tatea întâmpl rilor.

Autorul î i aminte te cum într-o zi, la întoarcerea acas , a povestit ce-a v zut, împreun cu fratele s u, Melic, la cinemascop. La auzul c la jurnal s-a vorbit de asasinarea lui Kennedy, bunicul Garabet a convocat de urgen comitetul parohial într-un anumit cavou. Acolo, l mure te Varujan Vosganian, „...se întâlneau decât atunci când se petreceau lucruri din cale-afar . Lucrurile despre care nu se putea vorbi decât în cavou erau lucruri rele.” (p. 98). Vestea aceasta teribil determin pe fiecare membru al „sfatului b trânilor” s i dea cu p rerea despre cine ar putea fi de vin . P rerea c la mijloc ar putea fi ru ii este expus jum tate serios i cu îngrijorare, jum tate ironic: „ - Bol evicii lupt pentru pace (...) - N-ar putea s lupte mai pu in? se îndârji Sahag. De atâta lupt pentru pace o s se aleag praful de noi.” (p. 99).

Unuia care a tepta venirea americanilor, i se spunde sceptic, în stilul replicilor lui Ilie Moromete: „- Doar ca s ne trag clopotele.” (p. 103). Nu tim dac dialogurile sunt reale sau inventate de c tre autor, îns ironia ce transpare din fragmentul reprodus certific firea blajin a b trânilor armeni, care tiau s fac haz de necaz.

Despre felul cum era denaturat realitatea i reflectat în presa aservit puterii, am dat peste un pasaj elocvent. Felul cum s-a desf urat adunarea liderilor armenilor, în toamna anului 1945, în sala Teatrului „Pastia” din Foc ani, c rora un reprezentant al Ambasadei Sovietice le-a vorbit despre necesitatea repatrierii acestora, apare într-un ziar de limb armean , îns modul de prezentare - v dit cosmetizat - este punctat de autor, prin intermediul m rturiilor câtorva dintre participan i.

Iat acela i eveniment a a cum a fost i despre care s-a scris: „Membrii comunit ii armene au fost a eza i în primele rânduri. Mai în spate, scaunele au fost completate cu figuri necunoscute i încruntate (...)

De o parte i de alta a scenei, b rba i îmbr ca i în haine de piele scrutau sala. Cineva se apropie, din spate, de primele rânduri i începu s împart stegule e ro ii; armenii nu

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tiau ce s fac cu ele.

Sahag era gata s -l arunce pe al lui, bunicul ridic din sprâncean i-i f cu semn s tepte. Î i puser stegule ele în poal i privir nedumeri i când la cei ce st teau în picioare, când peste um r, la necunoscu ii încrunta i din rândurile din spate.” (p. 134). „- Cite te! spuse bunicul (...)

«Duminic diminea a. La Foc ani, pâlcuri de armeni se îndreapt în grab spre sala Teatrului Pastia. La ora anun at , sose te delega ia: asisten a aclam în picioare (...) Sala fream de emo ie. Un murmur nesfâr it peste tot. i respect la to i. Deodat , sala amu te pentru o clip : inimile armenilor bat cu putere. Prietenul dr. Astvadzadurin urc la tribun . Pe pieptul s u luce te un steag ro u.

Un entuziasm înfl rat cuprinde asisten a.

Sala întreag scandeaz . Aplauze, urale, ova ii.» i lungesc gâturile. Ar ag las ziarul jos.

- tia eram noi? întreb într-un târziu, Anton Merzian.

Vezi bine, r spunde Krikor Minasian.” (p.

134-135).

Culmea e c cele scrise în ziar se petrec înainte de a se fi întâmplat în realitate. Am pus al turi cele dou fragmente, spre a se putea sesiza mai bine denaturarea adev rului. Sunt dou realit i paralele în care armenii au tr it i nu de pu ine ori - li s-a întâmplat a a ceva. a se explic de ce istoria consemnat de tre autor a neamului s u este una optit , fa de cea voit denaturat i trâmbi at .

Marc Chagall - Poetul

19

Nicolae V~L~REANU-S^RBU

N-am simbolurile care s -mi aminteasc de lungile t ceri ale câmpiei, de tainele ei povestite cu atâta har de un b trân me ter într-ale vorbelor pl cute auzului i sufletului, ori despre caii de noapte care vin la râul domol care o str bate, to i pintena i i cu stea în frunte, la vremea întunericului spart de o lun plin i luminoas , galben i vârtoas ca o m lig mare la ceaun. Stelele i ele cu raze piezi e vizeaz jocul ielelor. Aceste seduc toare fete ale nop ii îmbr cate în voal alb transparent, sosite în tr suri de foc ori levitând prin aer pan la marginea râului unde cânt i î i execut dansul, nu trebuie auzite nici v zute pentru a sc pa de blestemul n prasnic care duce la nebunie. Câmpia are apoi mirosul ei de pâine i m lai, aroma îmbietoare a ierburilor înalte i coapte care fo nesc i umplu aerul cu o mirific poezie a întinderii nesfâr ite pe care fântâni cu ciutur înso ite de pâlcuri de salcâmi dau bine e ochilor oric rui trec tor ori lucr tor înve nicit în c utarea roadelor p mântului. Drumuri înguste i poteci o str bat dintr-o zare în alta, adieri de vânt molatic abia perceptibil prin mi carea corolelor i p rile ei miraculoase cu triluri care înoat prin t cere e tot ce m încânt i m uime te. Nu mai vorbesc de roua dimine ilor ca lacrimile viselor tr ite prin care trec oldanii aten i i sprinteni, cântecul neîntrecutei ciocârlii i pasul înalt al m re elor dropii cu atât de mul i du mani. i apoi grânele, nesfâr ite întinderi de galben copt care se luresc în adierile vântului înser rii ca la auzul unei simfonii fantastice, bucurându-se dup o zi de ar p trunz toare i sete. Porumbul de în imea unui om cu foile mari i sfirate c ruia abia îi dau must ile, fo ne te ademenitor pe marginea drumului plin de praf i ierburi uscate. B ile inimii îmi par ni te ap ri pe clapele unui pian vechi ce absoarbe mirificele solfegii i culori miraculoase ale amurgului.

Simt cum se zidesc în mine cuvintele parc lefuite de vânturile care spulber z pezile i le troienesc peste oselele iernii. Noaptea care se apropie m g se te împreun cu Ludmy, sosit ca o fata morgana, pe c rarea dintre lanurile mirosind a pâine, pâine ce o fr mânta mama cu o ritualic i ancestral îndemânare. Nu peste mult vreme o s-o sim im aburind în palmele noastre la masa ve niciei t ne ti rotund i cu ferestrele deschise la oaspe i. O s îndulcim în seara târzie toat dragostea noastr în ierburile înalte de pe marginea râului unde verdele l crimeaz pe marginea unui vis i o s împ turim în poeme gândurile care ne fr mânt i se vor stra în jurnalul vie ii. Pentru a nu fi cuprin i de vraja nop ii care pare a privi spre mun i a teptând o ploaie repede de lumin cerut de toat suflarea.

Ne îndrept m spre satul apropiat ca spre un templu al zidirii noastre unde ne a teapt o lume c zut în poveste, o lume din care se na te izvorul argintiu al unui neam care-l conduce prin trud în cântec i peste veacuri.

Câmpia r mâne în sufletul meu, respir prin ea, clopotele timpului anun prefacerile, ea hr ne te din istorie un popor i mai mult decât atât. Nimbul ei de grânar al unui continent pe care Dun rea o înso te cu numele ei, îmi speran a unei noi iubiri a unei noi înfloriri pe care macii a teapt s o rute cu surâsul dulce i aromat al viitorului, pe care oamenii o poart cu ei ca pe o foame de adev r i dreptate.

Câmpia este o dragoste calm i roditoare pe care mun ii aproape de care m-am n scut, m trimit s o s rut i s o consider o mirific destindere în sentimente pline, dulci ca mierea i întoarcerea cu inima plin de soare i pâine. Ei, mun ii i dealurile de la poale, m iubesc la fel, m cheam s le povestesc minunea fântânilor cu ciutur înso ite de pâlcuri de salcâmi i cruci care mai presar înc câmpia.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Lumini]a ZAHARIA

stand-up comedy

ca i cum m-a scrie posterit ii ca i cum aici n-a mai avea nimic de pierdut

st în picioare comedia e pedepsit c-a tri at o lacrim -i sclipea în ochiul stîng când ne-am ciocnit la bal mascat i-am auzit chiar inima b tînd i nu oricum - în ritm precipitat era îndr gostit , presupun de jockerul prea îndelung blamat tot schimbau ocheade i bezele tot dansau un tango demodat st , mîndr , în picioare, comedia nu are chef de-autodenun at

în stilul meu mi se face dor i m caut haotic dar niciodat nu m ajung dezorientat cum sunt (care e dreapta care e stînga niciodat n-am priceput) în stilul meu mi-e bine cînd mi-e r u mi-e r u cînd mi-e bine în stilul meu adun cu greu (colec ionar înn scut!) ce-a mai r mas din mine

eu, pârâcioasa, nu regret nimic prea mi-a furat mereu lozul din plic!

reciclare în stilul meu în stilul meu construiesc poezia ca o An care-l zide te nepremeditat pe Manole ca o cap-în-nori privind c tre drob (cerul e muuult prea sus) poezie naiv cu accente de inteligen spun unii cu toane de copil rîzgîiat în stilul meu m fac c tr iesc

Chagall - Îndr gosti ii de lâng pod

erai un b rbat în floarea vîrstei te îmbr cai în combinezon de astronaut fii misterios la v zut credeai c-aveai pe vino-ncoa’ pe pup -m etcetera dar, vai erai doar un b rbat de pai un b rbat pixelat cu suflet paraplegic i blurat un b rbat matlasat un b rbat vinovat... am t iat aerul în dou între dou nu te plou mi-era înc mil de z mîntul neexplorat din tine mergea o reciclare din temelii i m-am apucat te înzorzonez în poezii epilog: azi te g sesc aproape atr tor a presat i alb-negru-ntr-o carte cînd m plictisesc sau nu rim m amîndoi regret dau fila mai departe

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Virgil {erbu CISTEIANU

Un poet al metaforelor Familiarizat, într-o oarecare m sur , cu poezia lui George Baciu prin lecturarea unor volume anterioare, precum i din lectura poemelor publicate în revista „Gând Românesc”, mi-a fost u or s constat c întreaga sa oper poetic este un ciclu rotund, cu un rost autonom care se leag , sus ine i lumineaz reciproc, ca p ile unei sonatine. Cititorul re ine cu u urin i p trunde u or arhitectura fin i clar a acestui ultim volum care evoc o via tr it de autor.

Cu mine la o vorb , volum împ it în dou capitole, primul fiind dedicat so iei, iar cel de al doilea capitol, Cântecele inimii, de o fraged frumuse e, ne arat un poet de o remarcabil analiz a vie ii cotidiene; un poet care cânt i descânt femeia, stând cu sine la „o vorb ” „Pe pervazul dimine ii” când ploaia ud prim vara pe sâni, i în cre tetul ploii pân la glezne, tandru îi aminte te iubitei cuvintele romancierului Marin Preda: dac dragoste nu e, nimic nu e.

Poetul se dovede te un mare ,,mânuitor” al metaforei, gândirea poetului din acest volum este prin excelen metaforic , metafora, prin analogiile reale sau posibile pe care le stabile te în lucruri i fenomene - care se înf eaz con tiin ei noastre, în mod fragmentar disimulând unitatea din care fac parte - îl fac pe cititor s participe la via a Totului, care nu este indistinc iune haotic , ci solidaritate orga-

nic a p ilor reîntregite, în unitatea lor originar , ceea ce ne face s afirm m în acest sens limbajul folosit de poet în acest volum nu este numai unul po-etic, ci i unul metaforic: Nu închide ochii a a de repede/ fiindc ai spargi între pleoape cerul/ ce st între noi,/ la fiecare apus de dragoste.// Nu l crima a a, c se ud p rile pe glas/ i nu mai pot chema vântul/ s le s rute zborurile./ / Nici nu zâmbi când gândul meu/ p te descul pe sânii t i zvel i/ i emotivi/ ca dou stele ciupite de obraz/ diminea a pe nemâncate. (Nu închide ochii, p.16) Metafora din aceast poezie este ca un fir al Ariadnei care ne petrece prin labirintul fenomenal, c tre Fiin a îns i a lumii. Distingem, dup p rerea noastr , dou tipuri de metafore în poezia lui George Baciu: metaforele plasticizante, care corespund într-un sens miturilor semnificative, i metaforele revelatorii, care corespund miturilor trans-semnificative. Scriind despre metaforele plasticizante, Lucian Blaga ne spune c acestea se produc în cadrul limbajului prin apropierea unui fapt de altul, mai mult sau mai pu in asem tor, ambele fapte fiind de domeniul lumii date, închipuite, tr ite sau gândite: „p mântul alearg gol prin p duri” (pag. 17); „spargi între pleoape cerul” ( p.16); „roua se piept na cu iarba pe genunchi” (p.26) etc.

Metafora plasticizant urm re te finalitatea estetic . Spre deosebire de metafora plasticizant , metafora revelatorie scoate la iveal ceva ascuns despre faptele care le vizeaz , exemplu aceast poezie în care poetul încearc revelarea unui ,,mister” prin mijloace prin care ni le pune la îndemân lumea concret , experien a sensibil i lumea imaginar , în care umbra o ine pe iubit de mân : „ Am vrut s te iubesc altfel./ i-am scris despre tine,/ un poem, o strof , un vers...// Le opteam diminea a,/ înainte de r rit,/ în genunchi,/ pe marginea dintre mine i tine.// Le auzeam respirând,/ sub cerul mov i lene ,/ surând ora cu fa a oval / înf urat pe gâtul aerului/ ce se f râma între noi.// A fi vrut s te iubesc altfel./ i-am scris despre tine,/ un poem, o strof , un vers...// Pân s i le spun/ p mântul coborâse în buzunarul inimii,/ l sând doar umbra s te mai in de

mân . (Am vrut s te iubesc, 39 p). În aceast poezie, metafora îmbog te îns i semnifica ia faptului la care se refer (am vrut s te iubesc) i care înainte de a fi atins de harul metaforelor are o înf are de tain (a fi vrut...). În poezia lui George Baciu, metafora are o func ie gnoseologic . Ea înf eaz contiin a omului - a a cum spune i Hölderlin „ca poet, ederea sa pe p mânt”.

Poezia lui ne indic existen a unor realit i tainice, ne invit s le descifr m, dar în acela i timp ne arat c niciodat nu le vom putea descifra pe de-a-ntregul, c ele sunt mai presus de posibilit ile noastre de cunoa tere. În acest sens, suprema cunoa tere este cunoa terea limitelor cunoa terii, dar în fa a acestor limite, poetul nu se resemneaz , ci încearc prin planurile sale artistice, s opuDemiurgului lumile paralele, „cosmogoidele” pl smuite de imagina ia lui creatoare.

Mai iart -m , iubito, înc-o dat ,/ tiu c te mint, dar asta-i firea mea,/ Hai s tr im destinul laolalt ,/ C lumea-i o crâ de mahala.// Nu m -ntreba nimica despre mine/ C-am s te mint un pic ca s m crezi,/ Mai bine las toamna s suspine/ În ochii t i i castanii, i verzi.// Am s te mint cu rele i cu bine,/ C f tine nu-mi g sesc un rost,/ Am te mint, o s m ier i, tii bine,/ Dar te iubesc t cut i pe de rost.// Mai iart -m , iubito, înc-o dat / Cu sânul t u obraznic i gelos,/ Mai iart -m de toate câteodat / C damint, o s te mint frumos ” ( Iart -m , p. 90). În cel de al doilea ciclu din volum, intitulat „Cântecele inimii”, poetul men ine aceea i densitate metaforic i în acela i timp vie, plin de c ldur sufleteasc pe care o degaj cuvintele: „Ceart -m când luna cade-n somn/ i zarea î i îmbrac -n rou trupul,/ ceart -m în vise când te-adorm/ i nu mai pot s i simt pe ochi s rutul.” (Ceart -m , p.87). i aici extensiunea lexicului utilizat de poet define te realitatea estetic a crea iei sale. Chemate i ordonate de o for metaforic ie it din comun, cuvintele se unesc în sinteze pregnante, relevându- i neb nuite afinit i. Efortul poetului nu e centrifugal, urm rind varietate, ci profund centripet. El d expresie unui uni-

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vers liric adânc.

Poeziile din acest volum sunt (aproape) în exclusivitate dedicate iubirii. Întâlnim emoii tr ite la cote înalte care se produc în contiin a poetului atunci când declar c : „Eu o iubeam ca pe o pas re albastr ,/ n scut n lehuzia pleoapelor nop ii,/ sub felinarul zimat lâng fereastr / ca un amant lovit de somn sub tâmpla por ii.// Dinspre cuvinte curge o fântân , /mai inundând vremea atârnat -n trup,/ pe ninsoarea plânsului de mân / mi-a scris psalmul dinainte o-ntrup.” (Eu o iubeam, p, 7).

Putem vorbi cu drept cuvânt despre importan a elementului oniric în poezia lui George Baciu. Credem c el ine de structura cea mai din untru a spiritului s u, de acel primordial impuls stilistic în care gândirea se dezvolt în scheme limpezi, muzicalitatea lin i uneori melancolic , are prelungiri dincolo de hotarele cuvântului.

Multe din poeziile lui de dragoste ne aduc aminte de Eminescu, Blaga, St nescu, Minulescu, Esenin i nu în cele din urm de un Baudelaire din ,, Florile r ului”. La Baciu, îns , nu întâlnim inspirativ din ace ti mari poe i decât un „viciat” puternic impregnat cu „otr vile” dragostei, el având o originalitate inconfundabil . Poezia sa ne invit într-un cosmos intim. Versurile - lui George Baciu - nu sunt, cum crede lumea, sentimente... ele sunt experien e ca s m folosesc de o sintagm a marelui poet afectiv Rilke. Poezia lui ne ofer tocmai asemenea date ale unei experien e bogate de via sau, mai precis, concluziile care se degaj din ea. Dar le ofer nu sub forma unor sentin e sau maxime, ci prin sensibilitatea unui poet cu o puternic voce în lirica româneasc .

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Veniamin ODOCHEAN

Singur[tatea din sufletele noastre...

Chagall - Cuplu nup ial la Turnul Eiffel

Autorul Toader T. Ungureanu se remarc , din nou, prin volumul de nuvele i povestiri SINGURI ÎN NOAPTE, ca fiind un bun cunosc tor al rela iilor interumane complexe.

De la început mi-am pus întrebarea: de ce titlul „Singuri în noapte”? În bun parte am aflat explica ia din Cuvântul autorului Singur tatea e doar momentul oferit de Creator ca s ne adun m gândurile, s le filtr m prin clepsidra sincerit ii, încercând s nu mai repet m acele gre eli care nu ne-au f cut sau nu ne vor face cinste, s ne preg tim r spunsurile pe care va trebui le d m cândva -, dar, poate c-am mai putea ad uga i faptul c adesea noaptea ne trezim i vrem, nu vrem suntem singuri cu gândurile, cu visele sau amintirile nostalgice proprii.

De asemenea, lecturând volumul, am parcurs i povestirea intitulat sugestiv, cu acela i titlu SINGURI ÎN NOAPTE i consider autorul a retr it din plin responsabilitatea de copil gospodar în noaptea petrecut la ria de pe Pârâul Mih ile având în grij animalele, dar i pe fratele mai mic, aflat la un pas de trecere spre noaptea ve nic .

Spiritul creativ al autorului reiese i din modul cum ne introduce în lectura nuvelelor prin povestirea La Fabi! i prin încheierea ca Epilog, care complecteaz osatura, volumului i reprezint un îndemn pentru prieteni sau alte persoane spre derularea verbal sau scris a unor amintiri care pot deveni viitoare nuvele sau povestiri. În ceea ce prive te volumul prezentat, se remarc varietatea situa iilor descrise cu mulcapacitate de analiz , adeseori cu subîn elesuri exprimate i prin punctele de suspensie care îndeamn cititorul s i pun propriile întreb ri, s aib propria viziune i, deci, s participe personal la ac iune...

Leg tura între real i fic iune este u oar i totodat subtil , încât cititorul percepe aproape totul ca realitate fidel a realului care de fapt i predomin .

Toader Ungureanu a tr it aproape în totalitate ceea ce a scris în prezentul volum sau a aflat din surse demne de încredere despre alte aspecte de via relatate, cum ar fi Cutezan a ranului.

Aspecte complexe din mediul spitalicesc surprinse în Penseta i Prietenul meu T taru sau din mediul politic, prin rac i cinstit sau Regrete i fric dau coloratur lecturii i trezesc dorin a de a citi mai departe... Sunt surprinse de asemenea aspecte din via a de militar în Valea boului sau Dragoste de frate.

Cu mult m iestrie, autorul realizeaz transpunerea ac iunii de la starea real la tr irile din vis, i invers, ceea ce spore te efectul tr irii afective, putându-se exemplifica prin povestirile Banane nu! sau Dezam gire. Se remarc frecvent amintirile nostalgice privind meleagurile natale rurale din Urgia n me ilor sau Dragoste de frate, dar i aprecierile elogiative fa de mediul urban adoptiv, respectiv Municipiul Gherla prin Armenopolis oraul cetate.

Recomand cu c ldur lecturarea noului volum de nuvele i povestiri SINGURI ÎN NOAPTE, al prolificului autor Toader T. Ungureanu, ca drept exemplu de imortalizarea tr irilor suflete ti i de p strarea sentimentelor patriotice, nostalgice, fa de mirificele meleaguri natale apar inând frumoasei i bogatei noastre patria, ROMÂNIA!

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Emil BUCURE{TEANU

Calistrat Hoga] - 100 de ani 19 aprilie 1847 - 28 august 1918

George C linescu îi acord lui Calistrat Hoga , în monumentala sa Istorie a literaturii române, trei pagini, în care îl coboar i îl ridic , îl ridic pe vârfurile cele mai înalte al Ceahl ului pentru al coborî în cele mai adânci v i ale aceluia i munte. El e un diletant superior cu o singur coard , i ca atare un scriitor minor. Îns un minor mare. Acordându-i trei pagini A4 în capitolul Teoria specificului na ional, Momentul 1906. Poporanismul. Grupul „Vie ii romîne ti”, capitol în care doar Garabet Ibr ileanu ocup mai multe pagini, una în plus, iar ceilal i doar o pagin , ne art c scriitorul c ruia i-au pl cut drumurile nu este un fitecine în literatura româneasc .

Cititorii nu citesc p rerile lui George C linescu despre Calistrat Hoga i operele sale, i chiar dac le-ar citi, lecturarea În mun ii Neam ului i Amintiri dintr-o c torie, operele de baz ale lui Calistrat Hoga , n-ar fi considerate doar ni te culegeri, ci adev rate opere de art care ofer satisfac ii estetice aparte, ba chiar, a spune, unice. Doar cine cunoa te Mun ii Neam ului, o prelungire a culmei St ni ara care se termin la Piatra Neam , de in tori ai unui colier cu perle mân stire ti, s le amintim pe cele intrate în con tiin a neamului, Bistri a, V ratic, Agapia, Mân stirea Neam , la care se adaug câteva schituri ascunse pe sub brazi seculari, modele de arhitectur româneasc , iragul de biserici din lemn de pe malul stâng al Bistri ei de o propor ionalitate sui-generis între util i frumos i oamenii descri i de Calistrat Hoga , foarte mul i duhovnici de o acurate e spiritual comparabil cu a celor de pe Muntele Athos, poate s -l în eleag pe scriitorul n scut la Tecuci i legat ombilical de inutul Neam ului.

Hoga n-a fost numai un prozator. Debutul lui literar s-a f cut în 1874 cu poezia „Legenda l cr mioarei” , în ziarul local Coresponden a provincial . Revista Asachi, aflat în patrimonial Bibliotecii G.T. Kirileanu din Piatra Neam , în lista fondatorilor aflându-se i el, cuprinde, printre altele, i poezia „Pe mal”:

Oriunde merge i suspinând/ Voi unde toare?/ Ave i vr’un dor ave i vr’un gând/ Sau merge i la’ntâmplare?/ /Me uit la voi ’un tainic dor/ În sânul meu s-aprinde,/ ’un glas chiam plâng tor/ Cum plâng a voastre unde.// Dar sfântul glas misterios/ Nu e din ast lume...,/ A vrea pe-un fulger luminos/ S sbor pe-a sale urme./ Sau dac’a ti, c un destin/ Spre-acela i el ne mân ./ M-a arunca-n al vostru sân/ -am merge împreun . În 1907, la invita ia lui Garabet Ibr ileanu, Calistrat Hoga a început colaborarea la revista Via a Româneasc , în num rul 2 publicând poezia Floricica. În 1912, la Editura Via a Româneasc s-a început tip rirea primei edi ii a volumului „Pe drumuri de munte”. Con inând prea multe gre eli, este topit. În 1914 s-a tip rit a doua edi ie a c ii „Pe drumuri de munte”, la aceea i editur . Din nou o situa ie nepl cut : stocul de carte, preg tit pentru expedi ie, se face scrum în timpul unui incendiu care mistuie tipografia. În 1921 a ap rut prima edi ie pentru public a c ii „Pe drumuri de munte” în dou volume; cel de-al doilea, „În Mun ii Neam ului”, a fost prefa at de Mihail Sadoveanu.

O scurt biografie: Calistrat Hoga se na te în familia protopopului Gheorghe Dumitriu i a so iei lui, M rioara, în ora ul Tecuci. Clasele primare le face în ora ul natal. În perioada 1860-1869, a urmat Academia Mih ilean din Ia i, în genera ia lui A.D. Xenopol, Alexandru Lambrior, Vasile Conta, Gheorghe Panu, de care l-au legat prietenii durabile. Dup terminarea cursurilor universitare, filologie, la numai 22 de ani este numit director al gimnaziului pietrean, primul din istoria acestei localit i.

Calistrat Hoga , a fost nu numai un c tor prin mun i, ci i prin ar , un om care nu a stat locului nici din punct de vedere al serviciului. Dup Piatra-Neam , se mut pentru un an la Tecuci. În 1880 îl sim la coala Normal „Vasile Lupu” din Ia i i, dup un an, în 1881, se reîntoarce la Piatra, din nou director la gimnaziul amintit. În 1886, pleac la Alexandria, pe malul Dun rii. Revine în apropierea mun ilor (1891), la Roman. În 1899 se stabile te la Ia i. În 1815, se retrage la Piatra Neam i ochii i se închid pentru totdeauna la Roman, în ziua de 28 august a anului 1917. C toriile lui Calstrat Hoga pentru ve nicie se întrerup dup o lun , când este reînhumat la Piatra Neam , la poalele muntelui Cozia.

A fost c torit cu Elena Constantiniu, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neam (17 ianuarie 1871), în casele c reia (cl direa actualului Muzeu memorial „Calistrat Hoga ”) a locuit.

Comemorarea s-a realizat printr-un Tedeum f cut la mormântul scriitorului aflat în cimitirul „Eternitatea” din Piatra Neam i un simpozion organizat de Muzeul de Istorie al jude ului Neam sub patronajul Prim riei locale i Consiliului Jude ean Neam , Participant de onoare fiind profesorul Alexandru-Florin Platon de la universitatea ie ean „Alexandru Ioan Cuza”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Ion Romeo RO{IIANU

Metafora locului natal

Îl tiu pe Vasile Muste din vremuri, a putea zice, imemoriale, apoi i-am publicat la Casa Editorial ODEON din Bucure ti volumul „Constela ia copil riei”, în 1998, sensibil marcat fiind i eu de dorul de cas , de leg tura ombilical cu spa iul sacru al t râmului natal. A fost - în afar de poezie i dragul de frumos - un alt lucru ce ne-a unit, o alt punte între sufletele noastre, prietenia durând peste ani i vremi, înt rindu-se continuu, ca o mai altfel de zid rie.

Tot statornic a r mas Vasile-al nostru in obsesia aleas , una din care a f cut i consolidat o nou tem a c ut rii poetice, a cânrii sale poetice.

Evlavia cu care se apleac asupra amintirilor te trimite inevitabil la poezia antic greac , în care exista o leg tur strâns între viziunea poetic i sorgintea divin a acesteia, dar nu ca o incanta ie, nimic ritualic, totul este d ruire, îngenunchere.

Vasile Muste este p truns de c ldura locului natal, dorul fiind focul care-l mistuie i care-l face s hiperbolizeze totul, absolut totul, pân i pietrele aruncate cândva, lovite prinzând via , la fel p rile, pârâia ul din marginea satului, umbra semenilor, tot. „Strig pe c rile ce-mi explodeaz în ochi/

unde sunt unde a i îngropat prim verile voastre/ tot mai t cut e pas rea de pe um rul stâng/ la marginea satului satul meu l-a i mutat/ închid cuvintelor ochii i ies pe lume plâng” zice poetul acesta bolnav de dor în poemul „Locuri gata s zboare”.

E un alt filon poetic în textura acestui volum spaima de pierderea definitiv , ca un scâncet înfundat, ca o trecere a mâinii sufletului prin pletele r sfirate ale amintirilor, în acela i timp c utare optit a drumului acas , o continu i constant încurajare spre acest pas de f cut.

Oameni uita i sau necunoscu i îi devin din senin confesori, astfel u urând decriptarea poeziei sale, a mesajului acesta plâns pe lir : „oamenii locului/ spun c ultima oar pe ghea a nordicului râu înspre/ o alt prim var însingurat umbra mea luneca luneca” (A fost odat ca niciodat ), sau „mereu a i crezut nu a veni dintre voi” (Cu toate acestea), sau „printre minuni i gre eli am vâslit c tre lume/ n-au fost niciunde clopote-n r scoal / piatr unind i desp ind hotare/ minunat gre eal ” (Piatra de hotar).

E în aceea i m sur revolt , poetul c utând scuze pentru ducerea de acas , dar i cer ind iertare pentru închipuita tr dare a râmului natal.

Cu ajutorul unei memorii când involuntare, când voluntare, ca-ntr-un joc cu sine însu i parc , cu propriile sim iri chiar aduce Vasile Muste imagini disparate din trecutul îndeosebi îndep rtat, prin cel apropiat doar filtrând i comparând tr iri. „bate Luna indril nou pe case/ doar noaptea se plimb prin ierburi/ spre cele ce vin i spre cele r mase/ în rochii u oare cu al ii mereu” zice confesiv poetul în poemul „Adesea dac nu mereu”, în timp ce în poemul „De iubire” exploreaz pentru prima dat -n acest volum i universul matern, astfel „numai cerul mamei nu-i/ cruce-n munte s o sui/ taie-n os cu itul sfere/ de cuvinte i t cere”.

La el pân i perceperea gândului are o mai alt curgere afectiv din acest motiv. i nu numai din acest motiv, cât vreme, prin contrast clar cu vârsta de acum, deseori, gândul se întoarce la vremurile demult invo-

cate i mai mereu evocate: „a putea s v scriu un/ cântec str vechi frate cu mine cu iarba i/ cu tot ce n-am s mai fiu” (Ave Maria la Vima Mare), sau „uneori de noi când ne apropiem pe drumuri ne tiute/ tân lumina iese din cuiburi i începe s zboare/ deasupra nii acelei iubiri/ din care ninge într-o privar întâmpl toare” (De începuturi). Astfel ideile poemului - singular în esen a lui în aceast prim parte (ne)identificat clar a c ii ce face obiectul aten iei noastre - devine investit din plin cu func ia unei arte poetice i sunt diseminate subtil în paginile întregului volum. Un volum cât o închinare. i nu numai!

Cea de-a doua sec iune a volumului, „Elegii lâng arme” este (pre)semnalizat dac vre i de poemul „Singur tatea ca arm ”, parl sat deliberat ca preambul în prima parte.

Aici poetul experimenteaz f poemele scurte, cu tent de haiku, astfel demonstrând - într-un adev rat tur de for - nivelul i expertiza poetic la care a ajuns.

Sunt adev rate fulgura ii de gând uneori, alteori o u oar not descriptiv am gind scriitura. i într-un caz i în cel lalt fiorul liric r mâne profund, îns nu la limpezimea, profunzimea i sinceritatea poemelor de început, în care poetul se dezbrac în public, cu sufletul în mâini stând.

Marc Chagall - Eu i satul

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Vasilica GRIGORA{

Dan Pl[e]u la bra\ cu Sinele prin „R[spântiile” vie\ii De curând a ap rut la Ed. Sinteze, din Gala i, volumul spântiile, de Dan Pl u.

Cartea mi-a atras aten ia, în primul rând, prin titlu, dar mai ales prin informa iile la titlu. Dac din titlu, deosebit de inspirat am în eles, am intuit ceea ce presupune, dar de ce apte, de ce miniromane i de ce insolite? i de ce nu? S le lu m pe rând. tiin ele oculte, dar i tradi ia biblic vorbesc despre for a magic i spiritual de excep ie a cifrei apte. P strând propor iile, un singur exemplu i misterul este dezlegat: lumea a fost creat în apte zile, iar scriitorul Dan Pl u public o carte cu apte miniromane. În lirica nipon , foarte drag i apropiat sufletului meu, poemele haiku, senryu, tanka (primele dou au câte trei versuri, 17 silabe, iar ultimul are cinci versuri, 31 silabe) sunt doar esen pur i au o puternic for de sugestie. Mai amintesc i de arta aranj rii florale japoneze, ikebana, care impresioneaz pe oricine, de la prima vedere. Se cunoa te i faptul c în a doua jum tate a secolulul 20, minimalismul a devenit o mod în multe domenii: muzic , arte vizuale, design, literatur . Alegerea lui Dan Pl u a acestei formule de creie literar , miniromanul, ne aminte te de mini-

malismul nuvelelor lui Ernest Heming-way. adar, s vedem despre ce este vorba i în ce const i insolitul! La fel ca i scriitorul american, a c rui oper are ca surs de inspira ie experien a de via profund i original , unde fiin eaz „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu”, i universul în care se desf oar ac iunea miniromanelor lui Dan Pl u este unul cotidian, oameni din varii domenii, cu via a lor simpl , auster . Ac iunea se desf oar pe o durat scurt de timp, doar o zi, dar cu trimiteri, flashuri în trecut i post ri reale ori închipuite, în viitor. Întâlnim persoane, evenimente, întâmpl ri, fr mânt ri, aduceri aminte, evalu ri ale unor gesturi i decizii, con tientiz ri (de regul tardive) ale unor gre eli... Platoul aciunii este un ring pe care se danseaz tangoul destinului, cu pa i înainte i pa i înapoi, într-un tempo alert, cei mai noroco i bucurându-se i de timpi de respiro. Firul naraiunilor este urzit cu dib cie de povestitorul cu mult experien scriitoriceasc i de via .

Aliatul num rul unu al personajelor din spântii este telefonul, care sugereaz dorin a de dialog, nevoia de m rturisire. Acestea se confeseaz , poate pentru prima oar în via cu sinceritate, punându- i via a pe mas , la vedere, de fapt, la vederea sinelui.

Conversa ia dintre personaje (ego i eul interior, sinele) este în fapt dialogul energic, dur, aspru al fiec ruia cu el însu i i cu fiecare dintre noi, cititorii. Autorul ne face p rta i la faptele, tr irile, deciziile personajelor i ne provoac s ne facem propria noastr introspec ie. Ne atrage abil aten ia, i nu cred gre esc dac spun, ne sf tuie te s fim aten i la modul în care ne tr im via a, la faptele pe care le facem, pentru c , indiferent de atitudinea noastr fa de acestea la momentul s vâr irii lor, ele se imprim în memoria eului interior i sunt scoase la suprafa când nici nu te-a tep i. Î i pot împov ra via a la anii senectu ii, sau chiar mai devreme. Eroii lui Dan Pl u sunt prototipul portretului uman, decelat suflete te i expus intemperiilor venite de la sine, de la trup i de la lume.

Miniromanele lui Dan Pl u m duc adesea cu gândul la „Vis rile unui hoinar

singuratic” ale lui Jean-Jacques Rousseau.

Personajele sale, asemenea pelerinului rousseaunian, î i pierd încrederea în semeni i în ei în i i decid s i construiasc propriul univers, prin care c toresc pe c i doar de ei tiute, pe baza unor legi proprii, ajungând navigheze pe marea singur ii, supunându-se destinului. Eroii lui Dan Pl u, ajun i ori doar sim indu-se „singuri pe p mânt”, se resemneaz , hr nindu-se i inspirând singur tate. Într-o alt cheie i la alt scar , aceast ipostaz ne aminte te de singur tatea lui Eminescu, imaginea eului liric infuzat de melancolie. („Singur tate” i „Departe sunt de tine”). Întâlnim i în aceast carte dialogul ritmic, cu replici scurte, spontane, prompte i ingenioase, cu care ne-a obi nuit Dan Pl u, dramaturg, autorul mai multor piese de teatru puse în scen , bucurându-se de succes. De remarcat i faptul c ilaritatea, hazul specifice scrierilor autorului se reg sesc i în spântiile. Chiar i în situa ii dramatice, o replic plin de umor, de ironie d savoare textului.

Limbajul pare a fi unul simplu, îns este cel potrivit pentru a surprinde nuan ele cele mai subtile ale gândurilor i emo iilor. Nara iunea este îmbr cat în straiele sincerit ii i limpezimii i atunci când personajele fac parte din lumea real ori plonjând, din când în când, într-o lume virtual , tiin ifico-fantastic .

Textele miniromanelor au un parfum aparte i, de i unele personaje se afl la vârste înaintate, nu resim im acel aer st tut, obositor, ci unul înmiresmat de prospe imea florilor înflorite în prima parte a vie ii ori ajunse la maturitate. Fiecare miniroman este o evocare a trecutului brodat fin pe canavaua prezentului, desenat me te ugit de autor în diverse culori i aplicate pe portretele personajelor.

Miniromanul care deschide volumul se intituleaz Femeia din insule. Ac iunea se petrece într-un cadru restrâns, poate tipic românesc, un apartament de bloc, la etajul 10. Interesant este discu ia telefonic a soiei cu o bun prieten sau cu ea îns i, care o avertizeaz asupra unui posibil pericol, în

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii mai r mân cu tine! Totu i, încearc s m în elegi: cum o s zbor eu acum Acolo unde mi-e locul, ce o s le spun eu Celorlal i când vor întreba ce am f cut pe aici? A adar, spune-mi tu ce le voi spune! Este c nu tii?

Ai ajuns b trân i nu po i s -mi dai un r spuns. Un r spuns simplu. Vai de tine, om nefericit ce e ti”.

Titlul volumului este dat de miniromanul spântiile. De data aceasta, intriga este infidelitatea. Un b rbat, cercet tor, ajuns la a doua tinere e crede c este „tradus” în dragoste de so ie i, de aici disperare, tendin de sinucidere. Î i iubea so ia, dar era r nit onoarea lui de familist (ca pe vremea lui nenea Iancu). Eul interior ia chipul unui „om ciudat”, „vame ” la trecerea dintre via i moarte.

Ac iunea este palpitant , ca în romanele poli iste, cu suspec i, poli ti, medic legist i mor i vii. Finalul se dovede te a fi o nou i simpl r spântie, în care „sun foarte frumos Norocel. Mie îmi spune Laura. Frunzele de laur, cam otr vitoare, ce-i drept, erau oferite înving torilor. S tii c i tu e ti un inving tor, Norocel!... M-ai cucerit pe mine!”... „O adev rat minune!” În Ion, Proprietarul se schimb recuzita.

Fiind inspirat din crudele realit i ale anilor de democra ie original din România, se vrea a fi un roman social. Ne mut m de la bloc la cas , o cas s cias , într-un cartier de blocuri, în care tr ia b trânul Ion, singur cuc i s rac lipit p mântului. Plute te în aer damful unei posibile mo teniri, care atrage personaje interesate, imorale, lene e, îns Ion, Proprietarul, urma al lui tefan cel Mare, mediteaz la soarta rii, jefuit i distrus :

Marc Chagall - Îndr gosti i de liliac

urma unui gest inexplicabil al ei. De i contient de acest lucru î i motiveaz simplu decizia: „... am trecut i peste asta dintr-un simplu motiv i omenesc: chiar îl iubesc pe nenorocitul sta”. Mesajul este unul uman, profund feminin; dragostea vindec r ni, alung dureri, estompeaz suferin a, învinge teama de-a ierta i de a o lua de la cap t. Cu alte cuvinte, în elegerea i dezlegarea tuturor misterelor, acceptarea i iertarea tuturor faptelor au o singur cifru, un cod unic: iubirea. i tot cu iubire, ne întâlnim cu Domnioara „S”, din cel de-al doilea miniroman.

Nici aici nu lipse te misterul. Oare cum putem decripa în elesul lui „S” i identifica cine este? De data aceasta, ac iunea se desf oar într-o garsonier de bloc. Marcat de o decizie luat cu onestitate, cu sentimentul datoriei împlinite, chiar dac aceast cale îl duce spre neîmplinire, sau poate spre ceva mult mai mult, spre nefericire, locatarul, lucid, coboar deseori în propriul eu, vorbe te sincer i se sf tuie te cu sine, chiar dac uneori nu-i convine s accepte sugestiile. Sinele însu i se vrea a fi gândul cel bun, sf tuitor în c utare de solu ii de supravie uire în condi iile în care doar singur tatea îl înso te.

Aceasta îi este tirbit de sunetul telefonului, apoi de o apari ie misterioas , în carne i oase, a unui personaj feminin, r scolitor, care îl aduce în pragul disper rii. Sfâr itul este oarecum melodramatic „Tat ce mult te-am teptat”, dar, de ce s nu recunoa tem, e plin lumea de melodrame.

Cel mai scurt miniroman este Oglinda, dar cu un con inut bogat i profund. Oglinda era tot ce avea b rânul „singur singurel, p sit de unii, ducându-se dincolo, al ii... devenise un adev rat personaj, un fidel partener de via ”, îns la un moment dat „începe s -l tr deze”, chiar cu „ dit r utate”. A ezat în u a dulapului din dormitor, oglinda este întâlnirea „fa c tre fa ” cu sine însu i, este o frunz uscat purtat de vântul toamnei reflectat în eul interior, carei aminte te ipostazele cele mai umbrite i dosite. Îl cuprinde un sentiment de nedumerire pentru „derapajele”, „ciud eniile”, „ aradele” oglinzii, acestea provocându-i dureri suflete ti. Oglinda b cioas este sf râmat în nd ri, asemenea sufletului sfâ iat de propriile gre eli. De i în miniroman, autorul face economie de mijloace stilistice, sus inut de un ton colocvial, întâlnim aici o metafor extrem de sugestiv , cu o deosebit înc rc tur liric i afectiv . Un ciob de oglind , printr-un monolog acuzator, îl bombardeaz pe b trân cu o rafal de întreb ri: „Ce-ai f cut, m i omule, cu via a noastr ? i-ai cam b tut joc de ea. P i, dac a a stau lucrurile, chiar n-are niciun rost s

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

tefan cel Mare i Sfânt îi privea cu ne rmurit în elegere. Dac ar mai fi putut, i-ar fi angajat pe cei doi b rba i o teni în armata sa. C tot erau omeri. Dar vremea r zboaielor cu turcii trecuse, nici p mânt ca -i recompenseze pe slujitorii s i nu mai avea, ara se terminase de dat, cine a apucat ia a luat, cine nu - s mai a tepte. Poate în viitor s-or mai ivi oferte de serviciu, cinstite, cu în elegeri i contracte bine a ezate pe lege, astfel încât tr darea învoielilor s nu mai fie nicicum posibil . Sau poate i asemenea oferte s-or g tat de tot?...” În aceast ar distrus în ultimii ani, autorul g se te de cuviin ca speciali tii s se mai ocupe i de fosile, pentru c dac se merge pe-acela i drum i în acela i ritm, în ar n-o s mai avem decât a a ceva. În Moartea lui Lucy - accident sau crim , un cercetor, chiar savant, dore te s descopere de ce a murit i cum a murit o maimu , cu mul i, mul i ani în urm . Speciali tii spuneau c ar fi c zut dintr-un copac, ipotez cu care el nu era de acord. În acest scop „ i-a instalat o aplica ie în propriul computer”, reu ind s stea de vorb cu Lucy (maimu a). Convorbirea este auzit de nevast -sa, care-l b nuie te de infidelitate i ac iunea derapeaz spre un ridicol de zile mari - convorbiri între personaje bizare, din lumea real i din cea de dincolo i de demult, pe subiectul: cauza mor ii lui Lucy a fost accident sau crim ?

Ultimul miniroman al c ii, Apocalipsa lui Bill, cel mai consistent ca întindere i substan activ într-o experien de lung durat (dou orânduiri sociale). Întreg intervalul de timp, i de data aceasta, este concentrat în câteva ore dintr-o singur zi, pe care o putem considera a fi zi de s rb toare, când oamenii se relaxeaz , iar Dan Pl u ne invit la teatru. i aici ne putem distra, putem s râdem, s plângem sau, mai bine-zis, autorul ne spune înc o dat , dac mai era nevoie , la noi, totul este de „râsu-plânsu”. Las cititorului bucuria de a savura în lini te un veritabil spectacol al zilelor noastre în plin democra ie i libertate, citind pe ner suflate cartea scriitorului g ean.

M-am convins c , într-adev r, cele apte miniromane sunt insolite, neobi nuite.

Volumul de proz spântiile este atractiv i relaxant, se cite te cu pl cere. Stimuleaz imagina ia, declan eaz compasiunea ori stârne e râsul. Poate fi considerat i o carte de dezvoltare personal , de evolu ie spiritual , de îndreptare, pentru c mesajul sun cam a a: Fi i aten i oameni buni cum v tr i via a! Înv area în elepciunii e treaba tinere ii, b trâne ea o pune în practic . Izvorul adev ratei fericiri este în noi, a fi fericit st în puterea noastr . Îndrepta i-v , s nu fie prea târziu sau mult prea târziu!

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Alush KAMBERI (Macedonia)

Paradisul albanez (Pentru nepotul meu, Albert) Vai medet, Ce lung i pare c toria Lubliana - Tetova, Ce mic i-e r bdarea! tiu, tu c tore ti drept spre Rai, Nu i-e fric de vacuumile aeriene, Pe fereastra avionului Vârful muntelui Shar îl cau i, Orice ora i se pare Tetova, Orice cas , Casa unde visezi s cobori te joci liber În camer , la curte, pe strad , i s spui: Tetova este Paradisul albanez...

Vocea t cerii cerea mea, Cât de adânc , vai, Cât de ascuns , De mult zace Pe patul întins cu foc.

Niciunui vulcan nu-i seam , Uraganul se opre te în fa a ei, Marea nu mi niciun val.

Ce mult doream s explodeze aceast lav , i s m retrag, i s gem, i s m odihnesc apoi, Precum un fulger Eliberat de nori!

Calea visului Care te-ntoarce În portul b trân...

Psalm infinit

opresc în pâraie necunoscute ale mun ilor...

Pe culele magiilor le caut Pentru a deschide por ile malurilor luminii, Pentru a fugi de drumurile ascunse ale nop ii...

Orice lucru ce vreau i nu vreau este nebunia m rii Care nu tace...

Nu te înjura nici pentru cerul, Nici pentru p mântul, Nici pentru soarele, Nici pentru apa, Psalmii i se vor încurca pe buze, Vei p tui, Îngerii nu te vor l sa atingi focul i cenu a i liber s te apropii De Piatra Vie. ine sinele t u, Déja, i-a trecut be ia, Psalmul spune-l pân la sfâr it!

Febra

Vulcanul

Sub pielea ta Patul mi-ai întins, Am adormit bine i anapoda, sucindu-se am p truns În lacrimile lumân rilor Din care picura vlag .

Miez de noapte, Tu înc nu dormi, Pe genele obosite de insomnie, S-a oprit un înger, men in i s sting Febra.

Ce mare acest vulcan, ce mare, A adunat tot focul soarelui în pumni, Nimeni nu tie timpul i explozia m rii...!

Poarta luminii

Lucruri arse Drept spre foc duce umbra ta, Lucruri arse v d, pe oriunde.

Acolo, Precum m rg ritare le adun Amintirile mele i cu buc i de ghea le întind rile pe unde vreau s merg Drept spre pruden a i s mân a.

Acolo visul meu îl caut, Dar înc nu-l g sesc, i înc nu-l g sesc...!

Cina b trâna Pictura pierdut Degeaba acum Te gr be ti Cu acea barc învechit Pe apele pe care nu le cuno ti De unde vin i ce fosile au În patul lor!

Blestemele au dezgolit marea, Ora ul e plin de ho i, Unde te vei opri oare?

Busol cu arcuri încurcate, Fulgerii vomit foc, Nicio stea care s i arate

Marc Chagall - Satul

Tu e ti doar o insul Unde voi învinge oboseala mea, cobor acolo vreau i s -nchid toate timpurile, Toate amurgurile le iau în bra e Peste trupul t u construiesc doar un castel, Semn de orientare s fie Pentru îngerii care vor veni!

Tu e ti doar o pictur Pierdut în timp...

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Ionu] COPIL

Descântece - antiviru]ii sistemului social (MS-DOS Metasociali - organisme dioice spirituale) - glum[ tete…

Dac autosugestia/sugestia se refer /ac ioneaz asupra individualit ii (chiar i când e sugestie de grup) folosind doar poten ele proprii (focalizeaz , exacerbeaz sau atenueaz anumite tendin e sau abilit i), descântecul manevreaz for e din mentalul colectiv. Numele u des-cântec poate induce în eroare, cântec repetat, autosugestie/ sugestie; numai c descântecul e rostit de obicei o singur dat sau maximum de trei ori. Mai degrab enigma numelui s u st în des(facere) cântec. putea spune c Descântecele sunt antiviru ii complexului mintal.

Dac sugestia/autosugestia poten eaz /depoten eaz individualitatea mobilizând-o din interior, descântecul produce manipul ri cuantice în exterior. Este ceva între radionic , homeopatie i hipnoz de sistem. O aranjare a elementelor ce constituie realitatea exterioar pentru a produce un efect/stare asupra subiectului descântat. Dac vre i, o rearanjare/rea ezare a lumii. Sunt descântece de frumuse e, apreciere, s tate, vorb dulce, dar i de sup rare sau sperietur .

Cel mai uzitat descântec este stinsul c rbunilor în cazul deochiului. Deochiul este o agresiune involuntar , nedorit , prin care fiin a (om, plant , animal) deochiat prime te o cantitate de EV a celui care deoache. Acest transfer se realizeaz pe un fond de simpatie i deschidere, numai c EV incompatibil produce efecte fizice rapide i virulente manifestate prin durere de cap, transpira ie, sl biciune general , vom , r u generalizat. Transferul de energie vital între membrii familiei, iubi i, prieteni, persoane cu preocup ri comune sau convingeri asem toare, este foarte frecvent i dac nu exist incompatibilitate, persoana beneficiar se bucur de un aport de energie i informa ie, inspira ie, optimism, stare de bine general. Cele mai afectate de EV incompatibil sunt ficatul i creierul (capul), logic, pentru c EV str in con ine informa ii ce vin în contradic ie cu ale noastre i sunt o toxin pentru sistem ( i aici intervine ficatul). Teoretic, energia incompatibil poate fi eliminat prin autosugestie sau imagistic mental dar eu nu am v zut nici un caz de deochi anihilat a a.

Anumite agresiuni psihice (informa ie agresoare dar cu suport energetic redus) pot fi eficient anihilate prin sugestie/autosugestie sau imagistic mental , dar în cazul deochiului energia mesajului este foarte ridicat . Un calculator se poate ap ra de anumi i viru i i face fa la mici varia ii de tensiune, dar o desc rcare electric îl poate pr ji. Astfel c prin descântul pentru deochi nu se lupt atât de mult împotriva informa iei incompatibile ci împotriva excesului de energie.

Omul este agresat de un foc i simbolic se ia acel foc i se stinge în ap . Este radionic . Dar mai este ceva este un mecanism ca i un fel de reflex condi ionat prin care Marele creier social î i ap neuronii. Dar reflexele condi ionate sunt înv ate i r mâne întrebarea: Cine le-a stabilit i înregistrat în mentalul colectiv!?

Cert este c aceste descântece aparent naive i inofensive sunt mecanisme prin care pot fi vehiculate for e subtile colosale. Aceste descântece fac parte din tradi ia noastr etnofolcloric , pot fi accesate/ folosite de oricine, dar rezultatele pot fi peste a tept ri sau destul de reduse func ie de conexiunea la net. Un om echilibrat psihic, moral, care crede în sau în elege mecanismul descântecelor, ob ine rezultate remarcabile. Un psihic haotic, st pânit de inten ii rele, neîncrez tor fie nu poate ini ia mecanismul, fie întoarce totul împotriva sa. Dac psihologii avertizeaz în privin a pericolelor autosugestiei excesive sau profunde (autohipnoza), descântecele sunt de mii de ori mai puternice.

O treapt superioar descântecelor o constituie farmecele. Farmecul este o influen are u oar a propriei persoane sau a unei persoan /e int . Sunt oameni cu farmec nativ/carism i sunt oameni ce au nevoie s i poten eze aceast caracteristic , aceast aur personal extrem de eficient pentru atingerea scopurilor i împlinirea dorin elor.

Farmecele i vr jile, de i sunt considerate superioare descântecelor, sunt asemenea unei boli acute; ele au efecte mai spectaculoase, dar acum i aici. Sunt localizate mai strict atât spa ial cât i temporal.

Farmecele fie poten eaz individualitatea asem tor autosugestiei (farmec de dragoste, de frumuse e, pentru parte, pentru minte luminat ) dar folosesc pentru asta elemente din realitatea exterioar i magistrale emo ionale din mentalul colectiv, fie influen eaz u or anumite persoane sau situa ii de interes pentru descânt tor (chemarea ursitului, farmec de alungare a d un torilor câmpului, farmec pentru oprirea ploii toren iale sau pentru alungarea grindinii).

Despre relaxare - oare stresul este opusul relax rii? sau via a!

Relaxarea este un surogat de moarte; nici o tensiune, nici o dorin , nici o greutate, mintea perfect goal , senza ia de vid fizic i mental. Via a este mi care, mi care generat de tensiuni bipolare.

Este adev rat nu po i exista o fug continu , o ardere la nivel înalt, o permanent tensiune. Existen a noastr este asemenea b ilor unei inimi contrac ie/relaxare sau asemenea respira iei inspir/expir.

Tensiune/relaxare, tensiune/relaxare, tensiune/relaxare…

Cine st pâne te aceast tehnic i reu te s o armonizeze cu respira ia universului ...a dobândit arta tr itului. Via a i moartea, tensiunea i relaxarea sunt dou p i egale, dou fe e ale aceluia i lucru, cu cât o tr ie ti mai mult pe una, cu atât cealalt i se acumuleaz ca un destin implacabil. Un om care tr ie te doar în tensiune (job, familie, obliga ii sociale) i dorin e se poate trezi la un moment dat c a tr it degeaba! Relaxarea e un fel de stat degeaba… Pe de

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

alt parte un om total deta at de sistemul socioeconomic, interesat de hobby-urile sale, un om care s-a bucurat de fiecare clip i eveniment al vie ii sale poate con tientiza la un moment dat c a dus o existen plin de sens, a tr it... cu adev rat.

NLP tradi ional, modern i de gueril O lupt -i via a, deci te lupt zice Poetul. Vezi, d-aia a fost numit poetul nimii noastre. Nu avea viziunea i în elegerea lui Eminescu.

Da, îl pro-sl vesc pe Eminescu, pentru cultura sa, pentru în elepciunea sa, pentru spiritul p trunz tor i hipersensibil. Pentru curajul de a spune mari adev ruri ce sunt în elese par ial i azi de pu ini.

Nu, nu îl dispre uiesc pe Poetul ran (avem i azi destui i cu mult mai pro ti) a relatat i el o realitate a timpului i spa iului s u, filtrat prin lentila amintirilor idilice. Dar De Ce trebuia s m condi ioneze el prin mâna înv torilor, din primii ani de coal , cu tâmpenia asta, c via a-i o lupt . Via a e ce alegem noi s fie dar dac nu alegem..., alege Poetul pentru noi.

E la fel (adic o idee mai acut ) Gras versus slab. Sunt un om slab i nu mi-au pl cut niciodat oamenii gra i sau ciol no i. Dar aceast mi care proslabi e pervers r u (o s explic imediat de ce i o s în elege i i de ce r zboiul magicosemantic se duce în limba român ).

Evident c tuturor ne plac corpurile suple, atletice, c ne provoac grea cele trei rânduri de bur i ce acoper juc rica sau b rbia dubl , fundul cât un fotoliu sau pulpele ca ni te piloni de autostrad . Numai sistemul socioeconomic predispune la îngr are (stresul îngra , sendentarismul îngra , frustr rile i neîmplinirile în via a personal îngra , temerile de tot felul îngra , hrana nes toas îngra ) dar dispre uie te oamenii obezi i incit la sl bire.

Mul i oameni î i fac o mantr din vreau s sl besc, trebuie s sl besc, fac orice s sl besc. Foarte bine, s fie o lume de oameni supli, dar tii care e problema, Prietene? opusul cuvântului slab nu este doar gras, este i Tare! A a c gânde te-te înc o dat când vrei s sl be ti. Ce fel de Slab vrei s fii! Altfel PC personal (acela

Marc Chagall -

utarul

29

de îl duci pe umeri) î i îndepline te dorin a (varianta care îi este mai la îndemân !).

Via a e o imens glum proast !

Fie i glum , dar de ce proast ? i proast ca un banc oarecare spus de un be iv netalentat ce pierde firul i nu g se te poanta? Sau nes rat i interminabil ca o tâmpenie debitat de o olteanc la un concurs de n-ai umor? Ori umor marca Stela/Ar inel ori Bandy?

Sainfeld nu poate fi…e umor bun.

Din multe situa ii nasoale te scoate ori somnul ori un ascu it sim al umorului. Uneori po i da vina i pe alcool dar asta e ca i cum te zgârce ti la t râ e i te ieftine ti la f in . Dar s te raportezi la via ca la o imens glum proast e chiar o glum proast !

Destui oameni serio i, buni observatori ai lumii ajung la concluzia (oarecum logic ) c via a e o glum proast ; i accept asta. Dar o tr iesc cu o permanent triste e sau incon tien i fric negat . O glum î i cere hohotele, fie i de complezen . i dac nu e ti tu cel care râde e cam nasol.

Bani versus dragoste.

Se spune c nu po i s le ai pe amândou . Po i, dar e vorba de produsul bani sau produsul dragoste. Incompatibilitatea st în strategia de ac iune de tip bani sau dragoste. Strategia de tip dragoste se bazeaz pe expansiune, oferire necondi ionat iar cea de tip bani pe implozie, adunare, contrac ie. Ritmicitatea bani/dragoste e bipolaritatea ce mi lumea noastr , e inima acestei societ i. O inim nu poate s se contracte sau dilate la nesfâr it. Un organism nu poate inspire f s expire i invers. Cine se înc âneaz într-una din direc ii î i va g si iminentul sfâr it. Arta tr itului implic i echilibrul dintre ce prime ti i ce oferi.

Investi ia de energie vital i furtul de suflet.

Scânteia divin , minusculul fragment din marea Fiin , diluat în contact cu mediul exterior, este ceea ce numim suflet. Este asemenea nucleului unui atom, o energie colosal cu cele mai vechi i puternice afecte, sentimente i abilit i, prin abilit i în elegând instinctele. În timpul vie ii, acest suflet poate s creasc sau s scad func ie de ac iunile omului; este un fond de investi ii i de fiecare om depinde cum i în ce investe te. Adeseori auzim expresii de genul: un om cu suflet mare, i-am pus sufletul la picioare, mâncarea nu e gustoas dac nu pui i un pic de suflet... Ideea este c orice ac iune/inten ie în care punem suflet are mai mari anse de reu it /materializare; o poten m. Este o investi ie în ceva i ca orice investi ie poate s ne aduc investi ia înzecit sau o putem pierde. Investi iile bezmetice în oricine i orice ne pot sec tui rapid i ne l sa f suflet pentru a tr i via a goi i pustii (un broker ce a pierdut to i banii i o freac aiurea acolo unde o dat era un juc tor important). La fel, cel care nu investe te în nimic, nici nu pierde, nici nu câ tig , î i tr ie te zilele undeva la marginea vie ii. E o dovad , mai degrab de la itate decât de în elepciune; am fost l sa i aici s ne juc m c ile.

Problema e, c impulsivi i neexperimenta i, în tinere e pariem foarte mult pe câte o carte necâ tig toare (marile vise ale tinere ii, unica etc.) i apoi ne refacem greu, cu mari suferin e i adeseori mânem cu o team de a mai risca pe valori mari. i asta se întâmpl pentru c cei mai mul i dintre noi nu tim s ne retragem investi iile din afacerile proaste.

Când o femeie investe te suflet într-o mâncare g tit pentru iubitul ei, îi confer acestuia odat cu bucatele din farfurie o parte din energia ei vital . Dac b rbatul o apreciaz i îi mul ume te sincer, îi înapoiaz întreit EV spiritual investit . Dar, dac nu apreciaz gestul i efortul femeii, el m nânc doar carne i cartofi, nu poate accesa/

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

beneficia de sufletul pus acolo. În acest caz, femeia î i investe te foarte prost EV, se sec tuie te f nici un folos, nici pentru ea, nici pentru el. Îns , dac el este un caracter pervers, vicios, profitor, mincinos etc., atunci poate folosi EV a femeii care îl iube te, devine un vampir energetic care o paraziteaz .

Mul i dintre noi am f cut investi ii proaste, ne-am irosit mare parte din suflet oferindu-l gratuit cuiva care nu avea nevoie de el.

Am r mas foarte s raci în suflet, ne-am obi nuit a tr i a a i ne amintim de copil rie i adolescen ca de o stare de gra ie. Îns acele bui de suflet, refuzate/irosite de acei Ea/El pot fi recuperate, integrate în sufletul propriu i starea de gra ie poate fi redobândit . Pentru recuperarea buc ilor de suflet se rememoreaz pove tile respective, se în eleg; se mul ume te acelei fiin e pentru experien a oferit , i se cere iertare pentru r ul pe care i l-am f cut i îl iert m pentru r ul cut.

Mai trebuie s men ionez c orice situa ie/lucru pe care îl facem pl cere, bucurie, entuziasm, mul umire este o investi ie proast de suflet/o irosire. Cu cât avem mai multe resentimente, emo ii negative legate de respectiva situa ie/lucru, cu atât investi ia în EV este mai mare. Singura variant de protejare a EV este s facem acele lucruri (dac chiar trebuie f cute) cu o implicare emo ional minim ; în acest caz se pierde doar timpul!

Un serviciu pe care îl facem f pl cere i entuziasm (pentru c trebuie sau pentru bani) este asemenea unui so be iv, b ran, violent care ne paraziteaz via a. Adic investi ie proast . Dar poate c pentru unii oameni, banii merit cump ra i cu via a, timp i suflet.

Prin na terea unui copil, mama, dar i tat l într-o oarecare m sur , beneficiaz de o nou ans . Iubirea dintre p rinte i copil este o excelent investi ie. Sunt majoritatea cazurilor în care tân ra mam dobânde te un echilibru, stare de bine, i se îmbun te s tatea etc. Cred c este cea mai bun investi ie a EV spirituale din lumea noastr .

Identitate În Legendele rii lui Vam, eroul om i-a confec ionat un talisman din lut pe care a scrijelit cuvintele: Eu sunt Vam! Aceast con tientizare i asumare a identit ii i-a conferit supravie uirea i la un moment dat victoria împotriva zeilor nemilo i i atotputernici. De fapt, eu i eu sunt sunt cuvinte cheie ale puterii. i puterea unei comunit i st în diversitatea identit ilor. În mod natural, comunitatea a recunoscut i apreciat originalitatea i a ridiculizat i marginalizat maimu icile i papagalii. Dar societatea modern a stimulat i creat maimu e i papagali prin coal , armat , corpora ii, biseric , mass-media.

Dac comunitatea tradi ional stimula diversitatea (aceasta conferindu-i supravie uirea i dezvoltarea), societatea modern încearc uniformizarea în vederea unui control (total) mult mai facil i eficient. În primul rând, omul se îndoap cu multe informa ii pentru a fi manipulat mai u or (exist câmp de b taie). La un volum mare de informa ii, ideile pot fi r sucite mai u or decât în cazul unui ignorant cu idei pu ine dar puternice.

Armata uniformizeaz teribil. Mediu de via identic i program zilnic identic. De fapt, se încearc aducerea la un numitor comun.

Acelea i temeri, acelea i dorin e, preocup ri comune, tipar de gândire identic.

Un psihic divergent, la fel ca i o comunitate diversificat , are un avantaj în supravie uire sau un mare poten ial în dezvoltare, dar are un dezavantaj ca for (nu este coerent ; cu excep ia unui liant la un nivel superior care s focalizeze toate divergentele pe un scop comun). Func ie de situa iile în care este pus, un divergent poate fi mai slab sau mai puternic; un uniformizat este constant, nu face surprize,

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

este previzibil, orizontal de la alfa la omega.

Suntem o mul ime de personalit i cu idei i convingeri adeseori contradictorii sau incompatibile. În mod normal asta nu ne împiedic traiul în comunitate. Dac eu sunt proB sist i tu proPontist, avem destule puncte de interes comune i evit m discu iile în contradictoriu, focalizându-ne pe ce ne une te i nu pe ce ne desparte. Îns din anumite motive, simplul contact fizic sau o mic deschidere emo ional cu o persoan cu idei opuse/incompatibile creeaz un conflict psihic incon tient (consum de EV spiritual i agresiune reciproc ). Nu tiu cine i cum a dezgropat securea r zboiului, dar acest r zboi generalizat i t cut exist , ne sec tuie te de for vital , i nu ine cont de prietenie, familie; practic nu exist doi oameni care nu aib informa ii incompatibile.

Deocamdat , evitarea fizic a persoanelor puternic incompatibile, evit conflictul, dar evolu ia omenirii duce la cre terea gradului de comunicare telepatic , a a c va fi un r zboi de care nu ai cum s te ascunzi. Pierderile de EVS vor fi imense i la final va r mâne un singur model de creier, un set de idei, un set de convingeri. Deocamdat , acest r zboi are loc între creierele puternice cu o frecven telepatic larg ; creierele rudimentare, pu in senzitive (s nu zic nesim ite) vor fi resetate de modelele cele mai puternice ( i cu care au o oarecare afinitate). Ideologiile politice, socio-economice i mai ales religioase sunt modele holografice ce creeaz tabere puternice. Odat ce es i configurat într-o asemenea tab , e ti protejat sau mult mai pu in vulnerabil la agresiunile altor modele. Partea urât e c nu mai e ti liber, nu mai ai liberul arbitru. i când tab ra din care faci parte este învins , e ti reconfigurat (un fanatizat poate s i moar ).

Nu tiu dac aceast inten ie de a transforma popula ia p mântului într-o comunitate de tip boorg apar ine extratere trilor manipulatori sau unor for e oculte p mântene, dac aceast transformare este în acord cu legile evolutive sau este o devian periculoas pentru via .

Actuala invazie a Europei cu migran i musulmani este o for are i stimulare a conflictului între dou modele sociale i mai ales religioase, divergente. Câmpul de b lie între ortodoxismul tradi ional i fanatismul musulman este un occident degenerat, epuizat de sexualitate exacerbat , consum de droguri i alergare bezmetic dup bani.

Poate este o modalitate de evitare a unui r zboi clasic prin transferul conflictului în plan mintal. Ori poate este o opera iune de ardere a karmei europenilor, o ardere stimulat i controlat . Pentru c Europa are o karm înc rcat , englezii, francezii, spaniolii au avut destule colonii în lume i nu au fost cei mai drep i st pâni; în cele mai multe cazuri s-au comportat ca ni te tirani sângero i i au jefuit popula ii mai mult sau mai pu in pa nice.

Ortodoxismul a atras în tab ra sa destule creiere puternice i culte. Plus c tab ra sa (muntele Athos) este un centru energetic i perifericele sale (m stirile) sunt pozi ionate în zone speciale. Chiar dac nu pare, în acest conflict, ortodoxismul este for a de elit . Catolicismul nu mai face demult jocurile (sunt ca o monarhie expirat ) iar poc ii sunt un fel de mercenari, eficien i dar nu de prima Lig (deocamdat ). Personalit ile puternice i culte au fost atrase în tab ra ortodoxismului prin mecanismul celor trei stadii: descoperirea credin ei, renun area la credin i batjocorirea acesteia i reîntoarcerea la adev rata credin . Psihologii nu cred în schimb rile bru te de comportament. Experimentele de schimbare radical a personalit ii prin hipnoz au avut rezultate dezastruoase. În schimb, sp larea creierului a fost eficient . În hipnoz se pune un baraj, o stavil , care mai devreme sau mai târziu este distrus i torentul se revars .

Dac barajul rezist , tensiunea acumulat se manifest în alt plan (extrem poate duce i la sinucidere). Dar sp larea creierului presupune o tehnic minu ioas de reconfigurare a pânzei cognitive. Dar me-

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

canismul celor trei stadii ale credin ei presupune altceva. În primul stadiu se s de te s mân a (poate fi bunicu a care î i ducea nepo elul de cinci ani ori, de mân , la biseric sau un coleg de general poc it ce f cea prozelitism), în al doilea stadiu (care se poate întinde pe zeci de ani) omul neag tot i î i tr ie te toate umbrele. Umbrele sunt ca ni te haine murdare i incomode, chiar dureroase. La un moment dat omul nu le mai suport i descoper în dulap haina curat i luminoas a credin ei. E un ve mânt al alin rii care vine în momentul crizei de 45 de ani sau ca un antidot al fricii de moarte i al unei vie i irosite. Îns e doar o hain ; în rai, Adam i Eva umblau goi!

Da, consider c mecanismul celor trei stadii este o form de manipulare. Dar i aici este o parte frumoas , foarte frumoas . Egregorul ortodox (în cazul de care vorbim dar e valabil în cazul oric rui egregor) reconfigureaz creierele celor conecta i, dar este la rândul s u influen at de constela ia psihic a fiec rui membru (mai mult sau mai pu in, func ie de for a i informa iile fiec ruia). În momentul în care sunt conecta i ofi eri de informa ii i armat , profesori universitari, savan i din diverse domenii etc., egregorul este puternic reconfigurat chiar dac aparent respectivii devin ni te credincio i de nota zece.

Acest efect de reconfigurare a egregorului îl face foarte puternic în conflict cu egregorii religio i sus inu i de fanatici ignoran i i pe de alt parte induce o evolu ie personal i tiin ific în propriii membri bigo i i ignoran i.

Una din cele mai dureroase p leli care i-au fost servite omenirii const în inversarea sensurilor vie ii i mor ii. A a, f s scormoneasc prea adânc, unii au aruncat pastila cum c iadul ar fi aici; un loc cu foc i suferin , logic, nu?

Drumul de la subtil la grosier, de la spirit liber la întrupare (îngreunare) este un drum descendent; o coborâre pân la josul cel mai de jos, numit lumea material sau 3D. Drumul invers, de disociere a grosierului de subtil, a spiritului de carne i ridicarea subtilului este un drum ascendent. Un ceva de sus, o frântur de dumnezeu coboar toate planurile îngreunându-se din ce în ce mai mult, devenind tot mai slab, tot mai lipsit de cunoa tere, pân la stadiul ultim, când nu mai poate fi con tient de sine, nu se mai poate mi ca nici din iner ie i nu mai are unde c dea. Acela este actul mor ii, actul final al mor ii. Structura se descompune i frântura de dumnezeu se ridic , se întoarce acas . Numai c se întoarce îmbog it cu toate experienele tr ite în c dere. C dere. Nu întotdeauna i nu din prima încercare, scânteia divin eliberat din trup se poate ridica. S-a ata at prea mult de experien e, s-a împletit intim cu materia pe care vrea s o ridice fie dintr-o misiune primit sau altruism, fie respectiva materie se aga pentru a intra ilegal în cer. Prins în spa iul intermediar, entitatea cunoa te, evolueaz , încearc , gre te... tr ie te. Este o lupt în care scânteia divin încearc s înnobileze materia grea iar materia grea sufoc i stinge scânteia divin . Oricum, la sfâr itul Jocului fiecare se întoarce acas ..., mai În elept. Jocul este între doi poli de putere, între gravita ie i levita ie, între cer i p mânt, între Dumnezeu i diavol..., diavolul neavând nici un sens malefic aici. De fapt în sfera divin pân i diavolul este bun iar în sfera demonicului i divinul este ceva groaznic. Orice mi care este via , astfel c atât coborârea cât i urcu ul sunt forme ale tr itului. Cea pe care o experiment m i ne exprim m noi acum este, evident, a c derii. F o în elegere complex i de ansamblu a fenomenului implic mult suferin , în timp ce urcu ul este o eliberare i o cunoa tere din ce în ce mai intens .

Dac coborâtul implic o cre tere gradual a suferin ei i degrad rii, urcu ul este o cre tere exponen ial a st rii de bine i a cunoa terii.

Problema care merit discutat este a punctelor terminus.

Atunci când o frunz sau un m r cade din pom i putreze te, o parte din ea (cea mai subtil i luminoas , se desprinde i se ridic .

31

Partea grosier se descompune i devine îngr mântul ce va hr ni copacul sau un nou copac. Dac m rul se descompune în b taia puternic a soarelui, se strânge, se usuc pân r mâne o carcas mic i chircit . Aproape toat lumina lui s-a separat i s-a ridicat la cer, r mânând doar o mân de cenu . În schimb, dac m rul se descompune lent la umbr , în condi ii de umezeal , putrezirea lui implic consumarea lui de anumite vie uitoare simple (ciuperci, microorganisme). Evident c poate fi consumat i de animale superioare. În acest caz, doar o mic parte din lumin este eliberat , cealalt este integrat în organismele consumatoare, i la finalul lan ului trofic, devine mântul fertil. Un p mânt complex, înnobilat, care induce via semin elor i o mare putere de cre tere. Lumina care nu s-a putut disocia de materie î i urmeaz legea ascendent i trage materia cu ea (cât i cât poate!). Mai exist cazul când m rul se descompune în condi ii de usc ciune la r coare i întuneric. Este cazul în care aproape toat lumina sa r mâne legat de trup, se împr tie în plan orizontal i se leag de merii întâlni i în cale, conferindule vigoare, longevitate, s tate, productivitate, dac vre i, suflet.

Extrapolând povestea la înhumarea uman , incinerarea determin eliberarea rapid i total a sufletului care se ridic la cer (dac poate!).

Asta este bine pentru suflet, dar r u pentru comunitate, care nu mai beneficiaz de nici un ajutor de la cel plecat. Mumifierea în condi ii de întuneric i usc ciune ine sufletul legat în acest plan i e foarte posibil ca manifest ri ale identit ii defunctului s se manifeste în respectiva comunitate. Nu manifest ri de tip fantomatic ci apari ia unor copii cu caracterul i abilit ile celui mort sau destinul comunit ii urmeze gândurile i viziunea celui care se mumific . Majoritatea popula iilor lumii î i îngroap mor ii la doi metri sub p mânt, în cutii de lemn unde putrezesc în condi ii de întuneric i umezeal , adic sunt consuma i de viermi i put îngrozitor. Împu irea cadavrului este rezultatul unei fermenta ii cu generare de c ldur (foc), ceea ce duce la irosirea/eliberarea unei p i a luminii omului. Este un echilibru între sufletul eliberat i sufletul r mas captiv pentru a fertiliza în continuare comunitatea respectiv . În concluzie, cu cât pute mai tare, este eliberat mai mult suflet, cu cât se usuc mai frumos sau este mai repede mâncat de viermi, r mâne al turi de urma ii s i. Îns tot ce pot s sper este ca procesul de putrezire s nu fie înso it de o stare de con tien , pentru c ar fi ceva mai r u decât iadul din pove tile religioase.

Marc Chagall - Calvarul (Golgota)

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Daniel NICOLESCU

Fidelitate fa\[ de neuitare

Adept a postmodernismului - textualist, în intervalul 2005-2013, Cornelia IchimPompiliu public trei c i de proz : „Cazarm cu naratori”, „Pe tele din oglind ”, „Repeti ie general cu apocalips ” i studiul de naratologie „Textul narativ. Structur i receptare”. Fidel fa de neuitare, autoarea, profesoar de limba român la o coal general , iese pe pia cu volumul „Jean Marais nu plânge niciodat ” (Editura „Corgal Press” Bac u, 2016), în care paradisul pierdut al copil riei/copil ririi este recuperat la nivel estetic prin scriitur i redat oamenilor mari spre a lua aminte. Prin recuperarea copil riei, autoarea î i echilibreaz existen a, întâlnindu-se cu sinele din adânc, lucrul cel mai teribil care i se întâmpl . Copilul Neli Ichim, recuperat din memoria afectiv , nu simbolizeaz copil ria copilului universal, a a cum a afirmat George C linescu despre Nic , personajul principal al

Amintirilor lui Creang , ci reprezint copilul unicat, cum este orice fiin uman de pe p mânt. Acesta este miracolul divin al diversit ii umane pentru care pledeaz i Cornelia Ichim-Pompiliu. Inelu a nu este un personaj înscris într-un tipar universal i pentru faptul „Jean Marais nu plânge niciodat ”. Autoarea vorbe te cititorului în limbajul naiv i copil resc al intui iei, copil ria fiind cea mai preg tit s primeasc infuzia de s tos a artei... Iar adev rul literar devine mai puternic decât realitatea.

Având un caracter non-fic ional, romanul poate fi încadrat, dup N. Manolescu, în categoria romanului ionic, no iune ce reprezint o înrudire evident cu postmodernismul.

Autoarea respect , relativ, paradigma optzecist , care are în vedere un postulat al autenticit ii, concretizat, pe de-o parte printr-un principiu al biografismului i, pe de alt parte, într-un principiu al literaturii cotidianului. Ea descoper valorile propriei biografii, regresând în amintire i practicând, par ial, o poetic a postmodernismului.

Eul autoarei, paradoxal, nu este real ci unul fictiv, recuperat, eul unui anume moment al unei anumite st ri; este eul literaturii care are doar vag de-a face cu persoana de

la starea civil . Prozatoarea î i prive te propria-i poz de pe prima copert , întrebânduse mirat cine este aceast feti cu ochi iscoditori care car pe biciclet eternitatea i unicitatea vie ii. Este copilul de atunci i de acum chemat s restituie lumii dimensiunea sacrului de care a fost deposedat înc din zarea epocii moderne. Invocat deseori de pildele biblice, copilul este considerat matricea divin a fiin ei umane. Isus ne spune c trebuie fim asemenea copiilor pentru a intra în împ ia cerurilor: „L sa i copiii s vin la mine (...) c ci împ ia cerurilor e a unora ca ei” (Luca 18.16); „Adev rat v spun c oricine nu va primi Împ ia lui Dumnezeu ca un copila cu nici un chip nu va intra în ea” (Luca 10:15). Complementaritatea tandemului sacru - profan este plastic exprimat de Neli prin existen a în capul fiec rui om a dou categorii de cercuri, „unul e cu bucurie, altul e cu triste e”, corespunzând celor dou feluri de gânduri, „adev rate i neadev rate” (p.7).

Cele adev rate, adic Adev rul suprem, pot fi aflate numai prin revela ie, manifestat în mintea copilului prin coborârea min ii în inim , în a a fel ca structura ra ional a fiin ei poat auzi sufletul: „Nu, cercurile erau în

Marc Chagall - Femeie i trandafiri

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

jurul inimii, nu în minte. i gândul din cap se întâlnea cu cercul din inim ” (p.7). Cu alte cuvinte e nevoie ca structura ra ional a fiin ei s poat auzi sufletul, s i coboare frecven a func ional asemenea copiilor, Iat un copil, ca to i copiii, de altfel, aflat la vârsta neîntin rii candorilor de c tre o coal restrictiv , care gânde te blagian (cu referire la cele dou tipuri de cunoa tere) i simte metafizic, f a avea cuno tin e filozofice. A ptui ceva având mintea în inim e sinonim cu a con tientiza c Dumnezeu e cel care lucreaz prin noi, nu noi singuri facem totul.

Când credem c noi facem totul sub comanda min ii/ra iunii, mintea nu mai st în inim , adev r axiomatic exprimat de Isus Hristos: „Desp i de Mine nu pute i face nimic” (Ioan 15,5).

Copil ria/copil rirea, st ri de suflet eterne ale vie ii noastre, sunt recuperate prin scriitur de for a cuvintelor, n sc toare de lumi neb nuite. Cornelia, prozatoare cu un ascu it sim olfactiv i mânuitoare iscusit a cuvintelor, este o îndr gostit de parfumul acestora. Pentru Neli, alias prozatoarea Cornelia Ichim, cuvântul, silaba, virgula structurile morfematice sunt vii, au via , („cuvintele umblau precum m rgic din sfera lui tanti Geta”, p. 7), sunt folosite în scopul manipurii, („cuvintele r mâneau cuvinte moarte”), tând „culoarea gri”, iar „poezia lucrurilor disp rea”, sabia i arcul din cuvinte „taie mai ceva ca cele adev rate” (p. 94) i integrate cu talent în scriitur cap o aur sfânt .

Astfel Cuvântul i cuvintele devin teme capitale în toate c ile autoarei. Lexemul cuvânt este risipit în structura romanului de aproximativ 100 de ori. Romanciera e posedat , aidoma lui Arghezi, de inten ia de a împrumuta vorbelor însu iri materiale, st ri suflete ti, puterea de a deforma realitatea, pot fi toare de via , au for a demiurgic de a uri lumi, conform principiului activ i creator. Pentru copilul Neli, devenit „un aspirator de cuvinte” (19), acestea au consisten material („Cuvântul bucurie era plin de p mânt i de mu chi”, p. 7) ,„erau din tabl ” (p.

10); sunt înzestrate cu sentimente („...reci, crude, nemiloase”, p. 11), au glas, „ne tiindule sensul” deveneau structuri sonore „lipsite de istorie”, p. 11), cuvintele pot ascunde un mister (p.18), pot tr da, au putere („erau cât se poate de bine puse, de cumin i”, p. 23), uneori, cuvintele de împrumut devin „camere noi, în care mirosea altfel. Mirosea nem te...” (p. 25) etc. Personajul Camentic îi explic Inelu ei c vorbele/cuvintele pot fi folosite, prin selectare inspirat i combinare potrivit , în crea ia literar , ca terapie împotriva minciunii limbajului de lemn folosit de ciracii odio i ai sistemului comunist: „Inelu a,

eu ca s rezist... la toat minciuna cl dit din cuvinte, doar din cuvinte care ne dau speran e de arte, scriu. Scriu i a a nu mai suf r (p.37). Iar Neli Ichim promite c va scrie („istorii adev rate. Nu din acelea care foloseau cuvintele pentru a da speran e de arte” (p. 38). F a poseda cuno tin e de teorie literar , vocea copilului, personajul exponen ial al romanului, ne propune o ingenu estetic literar , nesofisticat de preceptele naratologiei moderniste. Nevoia de poveste devine dimensiune fundamental a fiin ei, întrucât lucrurile, ca s existe, „trebuie o poveste” (p. 85), hr nit de iubire i de implicare subiectiv , unde „tot chinul spusului era pentru ceva nespus” (p. 89). Realitatea, luat în st pânire de scriitor i întret iat de cuvânt i sunet, de medita ie, de t cere care este tot sunet i cuvânt, devine superioar realit ii obiective: „Eroii tac i înf ptuiesc. i scriitorii la fel. M-am prins eu c un scriitor mai mult tace”. Tot de la Camentic afl c literatura se na te din tr irea personal a lucrurilor, pentru c „tot ceea ce scrii nu e (...) numai de la tine. C mai exist cineva nedeslu it (pe care l-a numi duhul inspira iei acolo, pe foaia de hârtie... cineva care avea leg tur cu altcineva” (p. 84). Cu alte cuvinte, în absolut, exist un simplu creator, iar autorii sunt creatori cu delega ie. R spunsul dat de Inelu a în dialogul imaginar cu unchiul Camentic este edificator: „Inelu a, tii c scriitori cl desc lumi?”; „Nu prea cred, doar Dumnezeu a f cut lumi”. Nu întâmpl tor naratologii, în unanimitate, au decretat c scriitura/literatura este crea ie de gradul al doilea. În paralel i interferându-se cu ideile estetice despre importan a primordial a cuvintelor, despre rostul literaturii, al scriitorului de a oferii lumii adev rata fa a lucrurilor, se desf oar în fa a cititorului tabloul cinic al sistemului totalitar comunist, care timp de aproape 50 de ani a încercat, f a reu i în totalitate, crearea omului nou, lipsit de duhul sfânt, capabil de crime abominabile, a a cum s-a întâmplat: scoaterea din scen a elitei intelectuale i politice, surparea sistemului de valori române ti, robotizarea fiin ei, violarea libert ii de expresie, substituirea armoniei umane cu lupta de clas etc. Tendin a de a condamna comunismul rezidual ce ne bântuie prezentul nu lipse te din cuprinsul c ii.

Duhul lui leninu plute te înc pe bolta româneasc i ne vegheaz înc ziua i noaptea destinele cu ajutorul magaoaiei, care continu s existe i s manipuleze prin prostituarea cuvintelor puse în slujba minciunii. În sensul acesta cartea, având în vedere i cheia ironic în care este scris , semn distinctiv al modernit ii întregii scriituri, poate fi citit atât ca document de epoc , dar i ca document al prezentului comunist rezidual.

33

C[r\i primite la redac\ie

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Mircea Dorin ISTRATE

Sub cerul blând al nop ii În sunet de talang , când ziua-i înserat , Îmi urc Coasta turma spre târl , ostenit , În iruit toat pe vechi c ri, gr bit , rumege în voie, în noaptea înstelat .

De jos, din strâmta vale, un vântule sub ire Înfioreaz iarba p lit de c ldur , de o var -ntreag , s raca îmi îndur raticul din soare, c-a a-i a ei sortire.

Mai to i a teapt-o ploaie s -mi stâmpere arsura Acestor zile calde, ce parc nu se gat , E drept, c -n dunga z rii se-ntinde parc-o pat Ce-n noaptea care vine, porni-va ud tura.

Acum, sub cerul nop ii, hodina meritat Îmi prinde-n a ei mreje cerescul i p mântul, i-aici, în vârf de dealuri, adie sprinten vântul Când luna aur pune, pe turma înstelat .

Jur-împrejur e noapte i lini tea deplin Se scurge peste lume i turma adormit , În visul ei de miere, ca noi, e fericit De ziua ce se-mbuc , cu cea care-o s vin .

Noi suntem a voastr vin c v inem colo, sus, v-alegem, rând v vin , tot min indu-ne în spus, Noi tot credem, ca tâmpi ii, c vezi Doamne, f voi ara mâine praf se face, înecat în nevoi.

Ne-om trezii poate odat , pân nu va fi târziu schimb m aceast lume cu gust acru i s lciu, Pân-atunci, aceast ar e la mâna ori icui, Mi se târguie si vinde, cum vrea, mu chii dumnealui.

Picur -mi pe suflet Picur -mi pe suflet toamno, din a ta minun ie Bobi de smirn parfumat în c de nostalgie, Unde sufletu-mi se zbate de o vreme întristat cea var de j ratic a plecat i m-a l sat.

Tu, cu-aromele- i de miere f cumva de-ademene te Sufletu-mi i-a mea sim ire, c apoi împ te te Te-oi pl ti, de bun sam , de va fi s m -nvioi i s ii pe-aicea vremea, f vânturi, f ploi.

Las -mi ziua numa-n soare s ne mângâie fr te, Umple cu dulcea via când ce-a frunz rugine te, Parfumeaz pruna, m rul i cea galben gutuie Cu mirosuri lenevoase de c un i t mâie.

Vânz tori de neam i ar -ntreba i ce va fi mâine, cu ce ast zi înc -mi ti i, Voi mai r i ca p to ii ce v crede i a fi sfin i? ic ri ilor ce-ntr-una doar sudalme profera i La mai tot ce-n jurul vostru de atinge i, profana i.

Dup chipul vostru fi-va lumea care va s vin , i cum ast zi se arat , afundat în mocirl Ea s-o-ntinde, ca si râia peste tot i peste toate nu-i mod s -i pui z bal , la prostie, neagr noapte.

Chipul vostru în oglind nu-l vede i cum v arat De cât ur ave i în suflet si prostie adunat ?

Hâd e oglinda voastr ? ori a vostru ochi întors Vede-n mincinoasa sticl , doar un mândru F t-Frumos?

Voi gunoiu rii mele ce ne da i mai nou pove e, Vân tori de interese, tr tori cu dou fe e, Vânz tori de neam i ar , sus în jil uri priponi i, Voi schimba i destinul nostru dup vrerea ce-o sim i?

Iar pe mine, du-m înc într-o alt veche toamn -mi pun vremea ta de miere pe a sufletului ran , trecute-mi sunt de-acuma clipa marilor iubiri, Ce ferite de uitare, stau cumin i, în amintiri.

Tu, stârne te-mi dar taina dintr-o and ra de gând -mi aduc de-acum aminte, cu-al meu suflet l crimând, Cum a fost atunci, odat , clipa de dumnezeire Când, c-o tân codan fost-am boab de iubire.

Si-apoi las -m cu gându-mi s tr iesc trecuta clip , Tain dulce, urc toare, pe a visului arip , Ce ne-a pus atunci în raiul îndulcitului lumesc, Si cu sufletele înc , umbl toare prin ceresc.

Tu, s i vezi de ale tale i de roada- i îndulcit , de-i face toate astea, tu, de mine îndr git Fi-vei toamno de acuma cât mai am pe lume ani, Si-o s i fac o poezie, c s rac îmi sunt de bani.

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

{tefan Lucian MURE{AN

Pentru un studiu antropologic al meschinului î @n literatura popular[ Motto: „Lingu eala niciodat nu izvor te din sufletele mari, e apanajul sufletelor m runte ce izbutesc s se fac i mai mici pentru a intra mai bine în sfera vital a persoanei în jurul c reia graviteaz .” (Balzac, Eugénie Grandet) 1. Pentru o decodare a în elegerii conceptului meschin Omul este un produs al lumii, al acestei ademenitoare existen e a încerc rilor de a p trunde din necunoscut în cunoscut sau, acceptând sfera de studiu a spiritualului, din întuneric în lumin , din vis în realitate, din adev r în minciun . Pe parcursul acestei lucr ri vom identifica st rile de fapt care se g sesc în. Interiorul min ii noastre pe care profanii le sfideaz în atitudini ca m rci distincte ale caracterului individului total. Cum definim individul total sau cum am putea crede c poate exista în noi un total al facerilor, al transform rilor caracteriale în timpul fiindual? Fiindul rezid din tot ceea ce individul acumuleaz ca suport educa ional evident, în limita puterii lui culturale de a în elege ac iunea ca fapt con tient sau spontan, s vâr it prin îns i m rginirea lui intelectual . Omul împline te faptele unor ritualuri con tient mo tenite genetic: „Se spune c str mo ii no tri daci se teau cu privirea îndreptat spre înaltul cerului, pentru a lua cuno tin , înc din prima clip a vie ii, c acolo, Sus, s luia puterea divin care îi veghea, mustrându-i cu secete sau cu boli, când uitau uneori de vechile datini, dar i cu ploi i lanuri m noase de grâu, cu tate în trupurile lor viguroase i cu bog ie în case, când vocile acestora în au imn de mul umire zeului suprem” (Mure anu, 2015:13). Farsa existen ei lui este tocmai falsa în elegere a menirii telurice, este neputin a explic rii înse i a ceea ce exist . Omul este un mit al propriei neîn elegeri îns o reu it a întregului sistem energetic al p mântului. El î i simte fiin a legat de p mânt i tr ie te în întregul lui în ritualul datinilor, f ele nu ar fi existat satul, iar vatra nu ar fi men inut cu nimic nucleul familial treaz tradi iilor. Satul a fost i va fi istoria arhivat a tuturor celor care au existat ca oameni întro lume tr it care se pierde în f de marginile timpului.

Dac bun tatea ar fi dominat creierul fiindului teluric, mintea atât de necuprins a faptelor noastre pe care, pe unele dintre ele le materializ m con tient, pe altele le l m aparent s se manifeste în tumultul energetic al nevoilor vie ii, am fi putut men ine pe P mânt ordinea iubirii de început a omului pentru oameni. Am fi fost deta i de lumesc, de tot ceea ce s-a realizat ca fapt distrug tor al sinelui nostru prin propria impresie a încrederii în tr irea egoului ca st pân deplin al întregului trec tor al vie ii: „Clasificarea marilor simboluri ale imagina iei în categorii de motiva ie distincte prezint într-adev r mari dificult i prin însu i faptul nelinearit ii i semantismului imaginilor. Dac pornim de la obiecte bine definite prin cadrul logicii ustensilitare precum o f ceau

clasicele chei ale viselor, dem degrab , din pricina masivit ii motiva iilor, într-o confuzie f ie ire.” (Durand, 1998:30) Omul este un sistem de fapte, faptele sunt rezultatul dezvolt rii educa ionale i evolu iei culturale a individului. Un om se na te cu deprinderi, îns scopul familiei este acela de a urm ri cu mare aten ie evolu ia acestuia, inducând în con tientul tân rului binele ca fapt al deplinului respect fa de semeni.

Satul s-a n scut ca o nevoie a omului de a tr i în comunitate, de a socializa i de a se întrajutora, când trebuin ele dovedeau aceast stare de fapt. La început, ca o a ezare în care membrii acesteia, nu numero i, socializau ca o familie distinct prin leg turi de sânge sau prin încuscrire, se distingea ca un loc sacru. Hotarele imginare erau cele care necesitau o supraveghere i, în caz de înc lcare a acestora de c tre intru i, o mobilizare total pentru ap rarea a tot ceea ce constituia proprietatea comunit ii satului, material sau spiritual : „Teritoriul satului era consacrat. (...) la întemeierea unui sat se adunau to i oameni pe locul acela i, dup sfin irea lui ciobanii satului preg teau masa. Dup mas , to i jucau jocul b tut, de la un loc de cas la altul, zicând c au b tut parii satului. Ciobanii erau cei care cântau din cimpoi, bucium i fluier.” (Cojocaru, vol. I, 2008: 394) Se educau i î i impuneau întru totul respectarea cu stricte e a riturilor de trecere, a datinilor i obiceiurilor locului, de aceea creau cutume ce deveneau legi ale satului i se cereau necondi ionate cu toat stricte ea.

De multe ori, în timpul care a trecut, genera iile noi ale satului au mai înc lcat tradi iile, minimalizând importan a i respectarea întocmai a datinilor str mo ti, considerându-le dep ite de timpul în care ei se educau i evoluau în societate. Aceste manifest ri, considerate tradi ii, au început s înceteze odat cu migrarea tinerilor satului spre ora , acceptând noua form de via urban , ace tia se desprindeau de tradi ii i evoluau într-un demers al dorin ei pozi iei sociale sau se aplecau spre activit i intelectuale care le încetinea dispozi ia medit rii asupra conserv rii datinilor i obiceiurilor arhivate în teritoriul lumii satului. La ora , tân rul s tean era dispus s discearn între imaginar i real. Unii dintre ace ti c tori, care porneau spre noul mod de via al ora ului, mai rebel i mai necuviincios fa de toate cutumele satului, c deau spiritual lumii angrosiste a n ravurilor, a neputin ei re inerilor pornirilor viciilor cu care se n teau, dar pe

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care le poticneau la hotarul bunului sim i al respectului omului social de la sate. Credin a însu it de la na tere în tot ceea ce însemna pornire religioas înfrâna, cu bun tiin , orgoliile i întrema bunul sim . Totu i, într-o astfel de societate a satului în care oamenii se cuno teau îndeajuns de bine, tradi ional fiind evolu ia familiei i a modului cum aceasta a contribuit la dezvoltarea armonioas a comunit ii, ap reau i elemente care tulburau spiritele vie ii satului respectiv. Erau situa ii în care rebelul ins câ tiga adep i cu ajutorul c rora se impunea, perturbând întregul mecanism conservator de conducere i de ap rare a satului. Astfel de elemente destabilizau, frângeau pentru perioade de timp mersul evolutiv al comunit ii pentru c trebuiau s gândeasc moduri de ap rare a tradi iilor lor. În DEX 1975:541, conceptul de meschin este definit ca o stare de fapt a unei persoane cu preocup ri m runte, definind profanul, lipsit de generozitate, de noble e sufleteasc , egoist, josnic, murdar suflete te. Am putea spune, un om lipsit de importan prin preocup ri, la prima vedere, dar nu prin planurile pe care le gânde te meticulos de sfidare a tot ceea ce este bun sim , unul care, în timp, devine agresiv, avar, împu inat la minte i st pânit de vicii: „Badea numa cizme are/ i se ine gazd mare./ De-ar ave i cioareci noi,/ Nici n-ar vorovi cu noi!” (Antologie, Lirica, 1953:201) Cât de subtil este prezentat, în versurile citate mai sus, meschinul. Întregim portretul acestui fapt social caracterial cu versurile ce urmeaz , implicând, de data aceasta, fata meschin , versuri conservate în arhiva de folclor a Academiei Române, culese de I.I. Stoian în zona Râmnicu-S rat i publicate în revista de folclor „Grai i suflet” an II, p.111, 1920: „Ce e ti fat-a a jucat ?/ Cum n-a fi dac -s bogat ?/ Ce e ti fat a fudul ?/ Cum n-a hii dac -s chiabur ?/ Ce e ti fat a a de slut ?/ C n-am dat cu pudr mult . (Antologie, Lirica, 1953:201) Psihologia meschinului a fost studiat i reprezentat în art din cele mai vechi timpuri, de când omul a început s con tientizeze faptul c lumea este sum de caractere, de gândiri i de încerc ri a unora de a domina pe cel lalt prin false manifest ri de afec iune.

Afec iunea a fost i este un mod de a se exprima a omului îns niciunul dintre noi nu ne putem da seama, dintr-un început, de ceea ce ascunde starea aceasta a interpret rii prieteniei. Prietenia, care se împarte în sincer sau din interes, a fost modul prin care unii, caracteriza i ca naivi, au c zut în plasa ademenitoare a subjug rii sentimentelor în interesul unuia sau altora cu interese meschine. Meschi-

Marc Chagall - La ferm

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

nul este foarte greu de depistat pentru c în componen a sa caracterial domin mojicia, interesul dezgust tor al distrugerii semenului, prin orice mijloace, pentru realizarea scopului s u de a supravie ui.

Meschinul, pentru scopul s u, se las de multe ori doborât în noroi, cade, se ridic , zâmbe te i caut s s rute mâna care l-a împins i ia respins dorin a-i insistent de a se apropia de persoana respectiv .

El nu gânde te decât mâr av s î i ating scopul. Meschini sunt i cei doi fra i ai Prâslei din basmul popular românesc „Prâslea cel voinic i merele de aur”. Într-atât de coborâtoare în existen a fluidal a omului este meschin ria celor doi, încât ei ajung s î i tr deze fratele mai mic, în grota zmeilor, T râmul Cel lalt, în dorin a st pânirii împ iei tat lui lor. Existen a unor astfel de interese meschine a coborât în neantul vrajbei i a chinurilor persoane ale lumii care au fost i care vor fi i de acum încolo în societ ile unde gradul de cultur i credin a au r mas f importan în evolu ia lor. S nu crede i este o întâmplare, ci o dorin a unora care, în vremuri tulburi, asced la putere i produc grave c deri psihice ale membrilor societ ii prin proliferarea mediocrit ii. Mediocritatea este un fapt cunoscut al pseudointelectualit ii membrilor unei societ i. Nu ne-am propus, în aceast lucrare, s analiz m doar situa ii în sens declarativ, ci depreciativ, i ne vom continua cercetarea acestei st ri de fapt în crea iile populare ale timpurilor istorice ale dezvolt rii i evolu iei societ ii omene ti i vom studia meschinul ca produs al unei astfel de societ i în care moralitatea nu se situa pe un plan important al vie ii sociale respective. Înse i împ iile din basmele populare sau din poemele medievale demonstreaz imposibilitatea expunerii unui astfel de deziderat ca acela al evit rii meschin riei, când este de vorba de ob inerea unor favoruri personale sau de grup. Astfel de situa ii, pe care le-am putea defini ca o neputin a unora de a în elege atunci când se afl la conducerea unor sisteme institu ionale în care via a unor oameni depinde de deciziile lui, via a lor este mai presus decât orice fa de func ia pe care o are, acestea le reg sim, în manifestarea lor, în crea iile literare populare, ca de exemplu, basmul popular „Prâslea cel voinic i merele de aur”, în care vom observa toleran a nechibzuit a împ ratului de a-i accepta pe cei doi fii mai mari f s cerceteze minu ios moartea suspect a mezinului lui.

Nici când a aflat provenien a mor ii lui Prâslea, împ ratul, puterea suprem în împ ia pe care o avea, nu a hot rât singur împotriva gravit ii faptei, l sând, la latitudinea mezinului, soarta celor doi vinova i: „Atunci împ ratul, sup rat, chem pe feciorii lui cei mai mari; dar ei, cum v zur pe Prâslea, o sfeclir . Iar împ ratul întreb pe Prâslea cum s -i pedepseasc . Viteazul nostru zise: - Tat , eu îi iert i pedeapsa s o ia de la Dumnezeu” (Ispirescu, 2010:63) Nu trebuie s în elegem în atitudinea împ ratului o stare de fapt a milosteniei, ci o neputin de a ti ce s fac în momentele cheie ale pozi iei lui de conduc tor. El solicit participarea mezinului de a lua decizia hot râtoare la pedeapsa ce urma s se aplice celor doi f pta i, în basm fra ii lui i, deci, fiii celui care trebuia s pronun e pedeapsa, ca o sl biciune a împ ratului, o atitudine care îi minimalizeaz pozi ia de conduc tor al ob tei.

Este o alt fa et a meschinului, chiar dac acesta ocup , la momentul respectiv, func ia suprem de decizie într-o comunitate, pe care o afi eaz într-o manifestare de lips de atitudine, rezultat al caracterului s u dominat de indecizie. Nu trebuie s vedem în basme, întotdeauna, fagurele binelui, o coal în urma c reia cititorul trebuie s vad numai fapte bune, ci s discernem, comparând ac iuni, întâmpl ri, moduri de via ale personajelor create de poporul aparent naiv al timpului în care crea ia literar respectiv a fost conceput : „Teama poate fi învins prin curaj i autoritatea curajului st în capacitatea noastr de a învinge

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

teama. Curajul dezvolt în psihicul nostru vitejia, act con tient al menirii noastre, mai bine spus a unora care tiu s gândeasc pozitiv...” (Mure anu, 2015:36). S nu neglij m modul transmiterii acestor crea ii literare i nici participan ii creatori, cu toate manifest rile lor atitudinale domi-nate de talent. Fiecare dintre ace ti creatori au ad ugat acestei lucr ri, care a circulat oral, pân la culegerea i a ezarea acesteia în pagin , din sim irile lor i din informa iile primite, adev rate sau neadev rate.

2. Complexul de inferioritate, studii de antropologie atitudinal în balada popular „Toma Alimo ” În studiul comportamentului omului frustrat sunt vizibile st rile de fapt ale acestuia care îi definesc comportamentul meschin, v zut ca o persoan c zut în suferin a complexului de inferioritate. Scena în care Manea apare ca personaj al baladei începe cu un ir de metafore, reprezentative am putea spune urm rilor, în imaginea unei ac iuni fantastice, descris fiind ca: „St pânul Mo iilor/ i domnul Câmpiilor”. Despre acesta, pân la urm , afl m din prezentarea creatorului popular c Manea are mai mult o manifestare furioas fa de Toma, poate nu atât pentru faptul c i-a c lcat proprietatea, cât pentru acela c Toma avea un aspect fizic pl cut i un cu totul alt moral, comparativ cu cel al adversarului lui, sco ând în eviden , prin contrast, imaginea st pânului: „Manea, slutul/ i urâtul;/ Manea, grosul/ i-ar gosul...”, decât ca pe un p gubit ce dorea l muriri asupra c lc rii teritoriului propriet ii lui sau a unui viteaz care c uta lupta dreapt . Comparând modul de a dialoga a celor dou personaje ale baladei, asupra c reia am dorit s o supunem studiului nostru, am observat c , din punctul de vedere lingvistic, studiile eviden iaz o diferen între nivelurile de structur de profunzime i de suprafa ale limbajului. Din dialogul expus, reiese conflictul i, incontestabil, urm rile care nu aveau s se încheie cu un rezultat favorabil lui Toma. Haiducul era cavalerul codrilor, rebelul cu dorin e nest pânite, milostiv fa de nevoia i pentru c el era unul dintre cei care î i l sase trebuin ele casei i familia, ca o r zbunare fa de s cia i asuprirea celor îmbog i i care îl mânau spre fapte rânduite în c utarea a-zisei drept i. Conceptul de dreptate a st ruit mereu ca un lait motiv al r zbun rii, a decongestion rii tumultului interior, a r sufl rii prin nevoia de a doborî pe cel pentru care era pl nuit dureroasa coborâre din statutul de om privilegiat, bogat i cu puteri juridice, în om v mat. Cel p timit strângea în sufletul lui amarul i c uta amnarul

Marc Chagall - Marea parad

37

care s îi dea posibilitatea aprinderii scânteii, lumina care îi sporea utarea drept ii. Toma era un reprezentant al haiducilor codrilor valahi, un nemul umit al st rilor de fapt i un cuget tor. Nu era un religios habotnic, exista Dumnezeu atât pentru el i pentru cei nevoia i, cât i pentru cei avu i, bog ta ii, dar tot a a de bine se îndep rta de legea lui Dumnezeu, atunci când pr da sau când ucidea. Î i f cea crucea pe care o considera simbolul luptei împotriva r ului, se ruga i c uta, când avea ocazia s se spovedeasc , duhovnicul, pentru era con tient c mai devreme sau mai târziu era pedepsit pentru tot ceea ce f cea împotriva cerin ei rug ciunii regale. Totu i, în multe dintre ac iunile pe care haiducul le f cea, asumându- i calitatea de legiuitor, faptele lui erau condamnabile: în primul rând, dac analiz m poezia popular „Toma Alimo ”, nimeni nu îl îns rcinase pe Toma s produc pagubele voite bogatului Manea, chiar dac acesta înf ptuise nelegiuiri împotriva celor neajutora i i lipsi i de ap rare, ranii asupri i i s ci i dup voia lui. Este foarte adev rat, i aceasta nu s-a schimbat cu nimic nici acum, în cel de-al dou zeci iunulea mileniu în care doar putem crede c legea ne-ar putea ap ra. Trebuie s tim tr im într-o lume în care pionii, adic cei care î i v d de treaba putin ei de a tr i, cei care prin luciditatea culturii i a min ii luminate sunt juca i de nebunii profani, lipsi i de scrupule, comanda i de cei puternici, f moralitate, în ah îi numim rege i regin , sfâr esc prin epuizare. Niciunul dintre cele dou personaje ale baladei, Toma i Manea, nu au o moralitate adecvat statutului de om civilizat. Amândoi sunt exponen i ai profanului îns îi putem departaja prin atitudinea de care dau dovad când este vorba de justificare asupra faptelor comise. Faptele pot fi st ri ale unor ac iuni atât pozitive, cât i negative.

Dar i cele pozitive devin uneori îndoielnice de modul cum au fost realizate ca planuri conexe sau tangen iale direct implicate. Dac Toma nu înc lca voit legea propriet ii, Manea nu ar fi avut motiv s se r zbune în modul în care putin a meschin , st pânit de complexul de inferioritate i de la itatea caracteristic celor frustra i, a f cut-o i pentru a-i ar ta lui Toma c el, Manea, este „St pânul/ Mo iilor/ i domnul/ Câmpiilor”, iar Toma un „Haiduc din ara de jos”, care a mas doar un nevoia . Dac analiz m, din punctul de vedere al faptului psihologic, realitatea analizei ne conduce la a afirma c i Toma avea frustr rile sale îns nu st pânite de complexul de inferioritate, deoarece construc ia lui fizic : „Nalt de stat/ Mare la sfat/ i viteaz cum n-a mai stat” îl avantaja i îl punea într-un drept al curajului pe care „Manea, slutul/ i urâtul;/ Manea, grosul/ i-ar gosul” nu îl avea. Admira ia poetului popular, implicat în caracterizarea haiducului Toma, este un fapt vizibil, apreciere fa de ceea ce înf ptuia viteazul haiduc spre binele celor s ci ii i f puterea de a se ap ra în fa a nelegiuirilor celor boga i. În toate crea iile literare medievale, eroul popular era un simbol al drept ii ranului oropsit. ranul era nevoia ul lipsit de cultur , educa ie, drepturi sociale.

Nu c în zilele mileniului nostru ar fi altfel, deosebirea este c mai exist unele asocia ii, neaservite unor puteri oculte, care mai ap , potrivit legilor moderne ale drepturilor omului, interesele celor mul i i n stui i, poate chiar manipula i ar fi mai bine spus. Mijloacele de manipulare sunt acum atât de sofisticate, încât lumea mult a pseudointelectualit ii cade u or în plasa distrug toare a manevrelor sociale i politice ale grupurilor care î i urm resc propriile interese, nicidecum trebuin ele comunit ii. Conceptul de comunitate define te o cu totul alt form de manifestare din partea celor care î i solicit dreptul de autoritate social , cel mai bine este formalizat de eroul basmului popular pozitiv, care îndepline te, în totalitate, tr turile celui care se sacrific cu luciditate, inteligen i în elepciune planului binelui universal. Eroul salvator al basmului popular are doar con tiin a binelui comunit ii, persoana lui îl intereseaz într-o sur foarte mic , atât cât s poat lupta s înving r ul, acel r u

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care d uneaz semenilor lui. Pentru el, to i membri comunit i sunt semeni ai lui, indiferent de pozi ia social pe care o au în societate.

Basmele populare au avut aceast lansare creativ de a pune în eviden tr turile omului înzestrat cu cunoa terea legilor nescrise ale judec ii drepte a r ului pornit împotriva semenilor, con tientizând statutul de om al celui care respecta tradi iile comunit ii i a drepturilor acestora fa de avu ia material i spiritual a acesteia. i pentru a încerca s l murim starea de fapt a meschinului Manea, din balada popular „Toma Alimo ” nu ar trebui decât s subliniem comportamentul acestuia dup înjunghierea f a haiducului Toma, care îl poftise s închine cu el plosca cu vin: „Pân-atunci m i f rtate,/ i mânia la o parte/ i bea ici pe jum tate” (...) „Toma, pân s ispr veasc / Îi d plosca haiduceasc ,/ Pe jum tate s-o goleasc / Mânia s i potoleasc / Ca -un frate s vorbeasc ”. Scena continu , în descrierea plastic a talentatului creator popular, care spune: „Manea stânga/ i-ntindea/ S ia plosca/ i s bea,/ Iar cu dreapta/ Ce-mi f cea?/ Palo mic c r sucea,/ Pântecele/ I-atingea,/ Ma ele/ I le v rsa” dup care, acum i se poate vedea i urm ri la itatea, lipsa de r spundere în fa a mor ii unui semen i, totodat , s în elegem c pentru mul i dintre indivizii lumii crima a constituit i constituie ac iunea nelegiuit care le-a încetat pentru un timp mânia, frustr rile, pentru c via a lui era clipa mor ii: „ i pe cal înc leca/ i fugea, nene, fugea;/ Vitejia/ Cu fuga!”. În antitez , cele dou cuvinte: „vitejia” i „fuga” constituie un fapt ironic la caracteristica complexului de inferioritate, dând o form de sfidare comportamentului subiectului Manea i, anume, aceea a groazei, a fricii, o team n scut în subcon tient. Indivizi grupa i caracterului lui Manea sunt în acord cu astfel de procedee la e, este o c utare de metode care iau de multe ori pe nepreg tite pe cei care î i cunosc i î i cânt resc priceperea vitejiei cu mult chibzuin pentru a pune rezisten adversarului.

Manea este un meschin, un produs al tuturor celor care au mo tenit puterea f s fi luptat pentru ea, un mali ios, un progen degradat i incompetent. Moartea a fost cea care a pus cap t la it ii bogatului Manea, un sfâr it tot atât de dureros precum l-a gândit i pus în aplicare fa de haiducul Toma. În scena în care poetul popular ne prezint pedepsirea lui Manea, iese la iveal t ria de caracter a craiului codrilor, haiducul, î i dovede te, cu ultimele puteri, vitejia, t ria de a porni în galop pentru a se r zbuna, dorin a de a-l face pe Manea s în eleag toat r utatea i l comia lui î i vor avea sfâr itul în momentul în care Toma, grav r nit, îl va ajunge din urm . Înc din fuga calului amenin rile haiducului sunt marc a pedepsei de care bogatul nu

Marc Chagall - Na terea

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

avea cum s scape: „Ia mai stai ca s i vorbesc/ Pagubele s i pl tesc,/ Pagubele/ Cu t iu ul/ Faptele/ Cu ascu ul!”. Sfâr itul meschinului Manea este tragic. Dintr-o singur lovitur , cu lama ascu it a securei, capul acestuia, element covâr itor al tuturor uneltirilor i mâr viilor f cute, se desprinde de trup: „Capu-n pulbere-i c dea,/ Iar cu trupu sus pe es,/ Calu-n lume se ducea.” Din b trâni se spune c trupul unor astfel de oameni se întoarce în p mântul în care viet ile ascunse ale întunericului îl vor devora, iar sufletul lui va c dea în abisul întunericului f de sfâr it unde pedeapsa ve nic îi va fi chin groaznic pentru toate f delegile f cute în timpul vie ii.

3. Prezentarea structurii caracteriale a meschinului în literatura popular european Întotdeauna, de la începuturile ei, oamenii lumii s-au diferen iat caracterial prin educa ie, cultur , evolu ie formativ social . Oamenii s-au împ it, dup caracter, în r i i buni, iar dup cultur , în profani i intelectuali. S nu credem c în lumea oamenilor eleva i nu exist elemente meschine sau r uvoitori în ceea ce prive te evolu ia spre bine a unui semen de-al s u asupra c ruia instinctul de ranchiun , cu sau f motiv, se întrez re te ca un fapt alt st rii de frustrare sau a complexului de inferioritate a omului elevat. Ceea ce îl evalueaz pe elevat ca înfrânat al pornirilor du noase este tocmai con tiin a înalt despre ceea ce înseamn trebuin a comunic rii. Metodele comunic rii pot fi distructive când profanul uzeaz de îndep rtarea adversarului prin uneltiri, prin stoparea acestui procedeu de exprimare cu ceea ce înseamn izolarea celui care ar putea s i evalueze nevinov ia în fa a celor care îl incrimineaz . Astfel de oameni incriminatori îi numim meschini. Ei au tr it ca p ianjenii în toate mediile de evolu ie social a oamenilor i au infectat cu veninul lor sufletele trupurilor care au cedat la un moment dat sub torturile tor ionarilor. utatea este o manifestare ce porne te din interiorul mistuit de complexe, de frustr ri ale individului n scut s p tuiasc , mistuind vie i, destine, o tortur a bucuriei lui între inut prin manifest ri neînchipuite de o minte s toas . Meschinul se simte fericit i se hr ne te energetic din consumul energetic al celui pe care îl domin cu voia sau f voia celui în cauz . În poemul popular franc, „Cântecul lui Roland”, elementul meschin apare la personajul Ganelon, tat l vitreg al nepotului împ ratului Carol I, unificatorul Europei sfâr itului primului mileniu al civiliza iei erei cre tine. Cumnat al împ ratului, Ganelon ajunge la un apogeu al atitudinii meschine în momentul în care, pentru o misiune dat de împ rat întru folosul na iunii france, pe care Ganelon nu o dorise, se va alia du manului rii sale, î i va tr da seniorul i va accepta ducerea în mâinile du manului a fiului so iei lui cu care avea, de altfel, un fiu, i a nepotului împ ratului: „Zise iar Carol: Vino, Ganelion,/ S iei m nu a i acest baston./ Francii-au ales precum ai auzit.”// „Nu, Sire, ci Roland, el m-a numit!/ Nicicând n-am s -l iubesc, aici o spun,/ i nici pe Olivier, amicu-i bun./ Asemeni parii care-l îndr gesc/ În fa a ta spun c -i dispre uiesc.”/ / i Carol zise: „Prea te-ai îndârjit./ Mergi negre it, a a am poruncit”.// „M duc, dar chez ie eu nu am/ Cum n-au avut Basiliei nici Basan”. Ganelon se fericea la gândul c maurul Marsil, du man al împ ratului Carol i al na iunii sale, îl va învinge pe contele Roland i pe prietenul acestuia Olivier, cavaleri i comandan i ai tilor france. Discursul pe care Ganelon îl va avea în fa a crudului Marsil, rege al maurilor, ce st pânea în Spania medieval i care mai ucisese înainte al i doi soli ai marelui împ rat franc, va sublinia starea impulsiv a meschinului, a individului lipsit de scrupule. Scena

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în care Ganelon îi dezv luie lui Blancandrin ura pe care o poart fiului s u vitreg, Roland, în drumul spre Zaragoza, esate actul împlinit al tr rii meschinului, mai ales atunci când, de frica mor ii m rturise te regelui maur c regele Carol nu va p si Spania atâta vreme cât r zboinicul lui nepot se bucur de încredere. Momentul hot râtor accept rii de c tre Ganelon a mor ii lui Roland i a pierderii r zboiului de c tre Carol, împ ratul francilor, care îi era i cumnat, este atunci când Ganelon i Blancandrin ajung la Curtea regelui Marsil. Complotul de tr dare împotriva lui Carol cel Mare i de eliminare a lui Roland, deja pus la cale, se sfâr te cu acceptarea ofer-tei tr rii seniorului s u lui Marsil. Carol cel Mare va fi convins s se retrag , sându-l pe Roland la comanda arierg rzii, o vulnerabilitate negândit de Carol, care a crezut în oferta lui Marsil, regele maur, transmis de cumnatul s u, Ganelon, aceea a unui atac meschin musulman.

Primind cheile Zaragozei de la tr torul Ganelon, Carol cel Mare traverseaz Pirineii spre Fran a, încrez tor c Marsil îl va urma în pace. Sunt clipele de naivitate ale lui Carol i de încredere în Ganelon.

Cumnatul meschin î i tr deaz atât regele, cât i întreaga na iune franc . Prototip al elementului uman vanitos, Ganelon cade în propria ingratitudine pentru c acesta este demascat i ucis de c tre Carol dup moartea viteazului Roland i a cavalerului Olivier, prietenul eroului de la trec toarea Roncesvalles.

Personajele din literatura popular i cult sunt prototipuri, corespondente ale imaginilor comportamentale ale oamenilor din lumea care a fost i care va urma, într-o întreag imagina ie a scriitorului care este un rezultat al fiin rii acestei lumi. În literatura popular occidental dragonii, a a cum apar i în poemul anglo-saxon Beowulf, erau fiin e meschine ce coborau omul lumii în grotele Iadului. Omul european nu difer cu nimic în comportament în tot teritoriul pe care acesta îl ocup , în tot timpul în care a c utat prin diferite mijloace s ascede, s o duc mai bine sau s fie un împ timit al cauz rii r ului

Marc Chagall - Nud ro u

39

semenilor lui. Lumea s-a distrus în timp, oprindu- i propria evolu ie tocmai existen ei unor astfel de indivizi meschini, în care s-a dezvoltat mental dorin a de a face r u mai mult ca cea de a face bine. Ei sunt atât de bine reliefa i în literatur , încât modalit ile de înf ptuire a ului uluie te chiar i pe cel mai renumit psiholog. Un personaj care a doborât recordul st rii de fapt a meschinului este personajul Rodin din romanul lui Eugene Sue, „Misterele Parisului”. Antropologia atitudinal dezvolt reprezent ri de caracter care s-ar putea crede c sunt unice i c în via a de toate zilele astfel de personaje sunt inexistente. Realitatea caracterial a indivizilor se poate observa la fiecare pas pe care îl facem în lume, meschinul are mi rile lui ascunse, privirea juc care impresioneaz i o instabilitate a gesturilor, o mi care a buzelor care d impresia mu rii i umezirii lor permanente.

Când î i începe jocul sinistru al planului distrugerii partenerului d dovad de curtoazie, de prietenie ce duce la slug rnicie, pentru c e con tient c r utatea interioar , gândirea mojic îl poate tr da oricând. Literatura popular a scos la iveal , prin toate crea iile sale literare figura omului mojic. Tr turile acestora sunt oglindite în balade, dar i în doine, unde eul liric tânguie te i unde dorul, reprezint atât durerea fizic , cât i cea a st rilor suflete ti, în basme i în toate crea iile literare în care omul r u apare ca un contrapus teluric al binelui. R ul este p mântesc, iar în popor îl întâlnim în individul lumii retrograde distrug tor i amenin tor, meschinul cu tr turi slugarnice i lipsit de scrupule, r zbun tor îns pentru scurt timp pentru c binele coboar angelic i se înal triumf tor p trunzând în întunecimea lumii întunecate: „Spre am ciunea iubitorilor de cunoa tere, întregul spectru de în elegere, întrece cu u urin m sura oric rui poten ial de exprimare. La sfâr itul vie ii, atât de râvnitele spunsuri vor r mâne limitate... chiar i dincolo de ea. Alimenta i de prea multe scopuri evazive, prospect m sugestii expresive, în scurte nostalgii naive. Dovedindu-ne prea s raci spiritual s putem între ine bucuria, ne manifest m fiecare în parte, aceea i sumbr fascina ie pentru o cât mai deosebit suferin . Pierdu i pe calea dinaintea propriei noastre fericiri, se poate întrevede cu u urin , asem toarea noastr identitate aberant . Lipsi i de cel mai minim argument de a putea g si un echilibru de a tr i; st m i privim f rezerve, propria dec dere. Neglijarea fericirii, reu te s particularizeze teribila noastr identitate universal într-un registru meschin.” (Iosif M. Cristian) Referin e bibliografice: Barnett, Anthony, Samuel, Biologie si libertate: eseu asupra implica iilor etologiei umane, Editura tiin ific , Bucure ti, 1995.

Cojocaru, Nicolae, Istoria tradi iilor i obiceiurilor la români, 3 vol., Editura Etnologic , Bucure ti, 2008.

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 1998.

Mure anu, tefan Lucian, Faptul ritualic, sens al gestului mimetic în studiul etnologiei aplicate (nara iunea ca discurs în prezentarea faptului ritualic), Editura Singur, Târgovi te, 2015.

Papadima, Ovidiu, Literatur popular , Editura Pentru Literatur , Bucure ti, 1968. ... Antologie popular româneasc . Lirica, Editura Minerva, Bucure ti, 1953. ... La Chanson de Roland - Cântarea lui Roland, (edi ie bilingv ), traducere i prefa de Eugen T nase, edi ie ilustrat de Marcel Chirnoag , Bucure ti, Editura Univers, 1974 (Versiunea din limba francez veche este preluat din La Chanson de Roland, Publiée d’après le manuscrit d’Oxford, L’Édition d’Art H. Piazza, Paris, 1931). ... Basmele românilor, Editura Cartea Româneasc , Curtea Veche Publishing, 10 vol., Bucure ti, 2010. ... Psaltirea Proroculuisi împ ratului David, Editura Agapis, Bucure ti, 2009.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constantin DUMITRACHE

Un serafic: poetul Ion Popescu-Br[diceni Înalt, sub ire, modest, mereu cu zâmbetul pe buze, vrednic jurnalist în via a de toate zilele, Ion Popescu-Br diceni este un poet care se ia în serios.

Ion Popescu-Br diceni a r mas acela i de acum dou decenii, de când ne-am cunoscut. A ie it în lume cu (fiindc altfel nu se putea) poezii declamatorii: unele dintre ele i-au g sit locul i în primele volume („Extazul p rii de rou ”, 1986: „Sufletul grâului”, 1989). În contrapondere, c ile amintite includeau i poezii de alt factur , zice intimist .

Ion Popescu-Br diceni se profila ca un chtonic, adic un poet al spa iului natal, un exponent al sufletului arhaic: un elegiac ca atâ ia al i intelectuali din prima genera ie.

De-abia dup ce lecturile din literatura clasic i modern s-au sedimentat, Ion Popescu-Br diceni a început s devin , pentru a ajunge el însu i; adic , dup ce i-a câ tigat încrederea în sine, în ciuda unor aprecieri nu

întotdeauna m gulitoare. De altfel, cred c acele mici „r ut i” ale unor membri ai cenaclului „Columna” au avut darul de a-l ambi iona. i a a s-a produs schimbarea la fa a poeziei lui.

Cea mai cunoscut ilustrare o reprezint cartea de poezii „Turnul lacrimei” (Editura „Alexandru tefulescu”, Tg.-Jiu, 1994), cu o prefa - „Exilul poetului” de Lucian Tamaris i o postfa - „Na terea, calea i înve nicirea poetului” - de Nicolae Brânzan).

Mutatis mutandis, i p strând propor iile, Ion Popescu-Br diceni, care nu mai este exclusiv genuin, dup cum nu este nici exclusiv livresc, înlocuie filde ul cu lacrima.

Se pot compara cele dou turnuri, când tim filde ul rezist mii de ani iar lacrima este trec toare? Se poate, prin analogie: Turnul Londrei a fost, pentru Maria Stuart, Turnul Lacrimei; nu de pu ine ori, înving torul este cel învins; i invers („învinsul cel neînvins”, în poezia care d titlul c ii). Existen a este

Marc Chagall - Înger peste Vitebsk

ardere („Ciclul focului” are un motto din Gaston Bachelard). Întreg acest ciclu este alc tuit din nota ii care au de la unu pân la cel mult dou sprezece versuri: poemul - i poezia - se nasc din aceste mici fragmente, ca din al turarea unor cioburi colorate întrun tetraed, ceea ce pare, la un moment dat, transcriere a realului, un real apocaliptic „Casele gonite din câmpie;/ oamenii pleca i în exil” - cap , peste o pagin , conota ii biblice - „o evadare în pustie”: îi repro ez, aici, poetului, preluarea f ghilimele a sintagmei „pas rea cu col de rubin”, din N. Labi ). Sugestia de serafic, în ciclul „Ter ine pentru lacrim ”, este sus inut de crini, de catifea, de aripi; fiindc str veziul seraf din reprezent rile medievale se recunoa te, în primul rând, dup aripile sale i dup lini tea pe care o inspir (arhanghelii sunt r zboinici, serafii sunt pa nici).

Sunt situa ii, în „Ciclul extatic” (totul este ciclic, crede Ion Popescu-Br diceni, deci totul se poate repeta, cum credeau unii antici), când titlurile sunt i mai lungi, i mai inspirate decât poezia propriu-zis . Ici-colo, poetul suport tirania modelelor (la pagina 33 mi-a sunat în urechi versul lui Blaga „Ispitei se ded floralul”).

Omul, deci i poetul, e un „înger c zut”, iar poezia - o utopie (un volum al s u s-a numit „Culeg tor în Eutopia”, titlu de sugestie tot blagian ). Nostalgia originilor se asociaz cu nostalgia cuvântului originar. Cine îl mai poate decripta decât poetul?

Debutând editorial în anii ‘80, s-ar putea crede c Ion Popescu-Br diceni este un „optzecist”, adic un post-modernist. Nu. Ion Popescu este, structural, un elegiac (ceea ce nu „cadreaz ” cu post-modernistul, care mimeaz elegia, când o face), dar de expresie modernist . Dovada - fragmentarismul discursului liric. De remarcat, în plus, muzica interioar a multora din versuri, ceea ce seaa incanta ie. Cum spuneam, Ion Popescu-Br diceni este un poet care se ia în serios, fapt subliniat, în postfa , i de Nicolae Brânzan.

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Milena MUNTEANU (Canada)

În Sf`ntul Grai Rom`nesc Între râs i plâns Eram într-un sat din Oltenia, în care fiecare copac avea o poveste, fiecare v cu un nume i fiecare s tean îi tia pe to i ceilal i. Acolo via a se desf ura ba din deal, ba din vale. Câinele mu ca purceaua iar purceaua schilodea puii, to i i toate erau în dev lm ie... Puii erau chema i la mâncare: Pui, pui, pui, mânca-v-ar moartea! Iar moartea nu era niciodat prea departe. Ori venea dihorul, ori vulpea, ori scroafa, ori vecinii, pe puii ia se b tea o lume întreag . Cred c nim nui nu-i trecuse prin gând s zic : Mânca-v-ar via a! sau, i mai bine: Mânca-v-ar Raiul!

Puteai s prevezi cu certitudine care vor fi pove tile când te duceai în satul cu pricina. Ori a murit vecina, ori a murit scroafa, ori puii s-au îmboln vit, mânca-i-ar moartea. i cu toate acestea, lumea p rea mereu mirat , ve tile ne erau prezentate ca ceva mereu nou, surprintor. Mai auzeam de câte unii care au c zut betegi, de-aveau gâtul moale, sau capul moale, sau au dat în alte alea, i explica ia era ori c i-a descântat cineva, ori era vreo vraj la mijloc. Fantasticul f cea parte din via a zilnic acolo.

Un lucru pe care-l credeam uitat, dar mi-a fost readus în memorie, e drumul cu autobuzul de la ora la satul cu pricina. ranii plecau cu corfele pline, doar veneau la ora dup ale gurii, c utau de la pâine la zah r i ulei i alte de astea. Erau femei încovoiate de greutate, unele cu cobili e, altele aveau mâinile pline i de multe ori mai c rau i pe cap câte ceva. Odat intrate în autobuz, femeile se ineau cum puteau de corfele pline, nici nu se gândeau s se mai in cu o mân de altceva. Din fericire, chiar dac le scutura bine autobuzul, ele tot n-ar fi avut unde sa cad , doar nu era loc s arunci un ac. Îmi aduc aminte c dup ce autobuzul era înc rcat ochi, oferul se d dea jos de la volan i mai ruga un b rbat s îl ajute s închid u a. Amândoi i uneau for ele, puneau fiecare câte un um r în u . Cei de pe sc ri, împin i, îi înghesuiau pe ilal i, pân când bur ile le erau presate de cei din jur, iar masa aia de oameni devenea un tot amorf. De afar vedeai câte un obraz deformat, strivit de câte o fereastr . Vedeai lumea stând în pozi ii chinuite, n du ind de c ldur . Cum u a îi presa tot mai tare, unii vociferau, al ii râdeau, bucurându-se poate au f cut un pas înainte pe scar , pân când, în fine, u a se închidea ferm în urma lor.

Cum spuneam, nimeni n-avea cum s cad , autobuzul putea pleca de-acum, u a era închis , dar stai, c pe fereastra u ii de-abia închise, încep s urce al ii, s rind în capul bie ilor oameni din autobuz ce deabia mai r suflau de înghesui i ce erau. Cu toate acestea, o femeie de lâng mine inea o corf cât toate zilele pe burt , f s se gândeasc dac ar pune-o la bagaje s-ar mai face loc în jurul ei. oferul se urc i el la volan i speram c , în sfâr it, vom fi gata de plecare. Dar stai, c oferul începe s peroreze, s dea lumea dracului i, în dulcea limb român , s se adreseze de aceast dat sexului frumos: - B fomeilor, zice, voi nu vede i, f , c sunte i i proaste i urâte?

Eu am înm rmurit, dar nimeni altcineva nu s-a sinchisit. P rea s fie normal. Acestea fiind spuse, am fost, în sfâr it, gata de duc .

Rela ia mea cu Oltenia a fost una complicat , dar tiu c de atunci mi-am înmuiat judec ile. Am avut nevoie de perspectiv în spa iu i timp, s ajung s în eleg farmecul acelor locuri, ba chiar s le descop r sufletul.

Câteva considera ii de limb Scrisesem textul de mai sus cu ceva timp în urm . Când am încercat s traduc aceast mic lucrare în englez , cititorii anglofoni au fost entuziasma i de traducere. Au f cut referiri la muzicalitatea textului, de i e alt muzicalitate decât cea din limba român . Au amintit i alte calit i ale traducerii. Totu i mie NU îmi suna la fel; m întrebam de ce? În încercarea mea de a imprima spiritul locului i al limbii, sper cel pu in am reu it s exprim precis i concis ceea ce doream.

Engleza e o limb ce are alt ritm i impune o anumit concizie.

Uneori sugereaz chiar o stare de spirit sau „mood”. În englez ai alt libertate de mi care, c ci limba este structurat i gândit diferit.

Totu i, constat c la ei înjur tura nu are aceea i for . Nu d la fel din coad , nu este atât de nimicitoare, dar nici nu are aceea i dulcea . În cele mai multe limbi ea ofenseaz i gata.

Limba român pare îns s aib o varietate nelimitat de sud lmi ce pot con ine urme fine sau tu e groase de b lie i chiar de umor.

Indiferent c este exprimat cu n duf sau cu haz, înjur tura pare s fie o art în sine. În experien a mea de traduc tor, realizez c limba noastr este extrem de nuan at într-o arie larg de tr iri, dar mai ales la capetele spectrului exprim rii umane.

Pe de o parte limba român pare s exceleze în exprimarea sup rilor de tot felul, de la simpla melancolie la triste i adânci, exprimate fie ca suspine, fie cu accente acute de disperare, sau cu r zvr tiri de limbaj ce pot fi deosebit de colorate i expresive.

La cel lalt cap t al spectrului, limba român este extraordinar de versatil în exprimarea alintului, r sf ului, sau al altor emo ii de o infinit tandre e. În exprimarea inefabilului. Chiar i în prozaic, vaca nu e vac , ci v cu . Ciorba e ciorbi . M liga e m ligu . Îns i ara este r sf at ca „ ri oara mea”, i nu vorbesc aici doar despre diminutive. Chiar i numele mun ilor falnici sun uneori ca un alint.

Cuvinte ca „omenie” sau „dor” sunt intraductibile sau g sesc greu echivalen e în alte limbi. Vorbim aici despre o sensibilitate nuan at , rafinat i doinit pe strunele sufletului.

Am r mas astfel surprins s constat ce greu se exprim în alte limbi mentalul i tr irea româneasc . Cred c explica ia nu st doar în faptul c e totdeauna mai greu s exprimi ce sim i într-o limb str in , nu po i avea aceea i precizie, nuan i impact. Cred îns c acest lucru se explic mai degrab prin calit ile intrinsece ale limbii române de a exprima lumini, umbre i contraste, precum i un specific care nu poate fi capturat u or în alte limbi. Realizez c Sfântul Grai Românesc, cu asperit ile dar i cu deliciile sale, reprezint pentru mine revenirea ACAS .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Boris MARIAN MEHR

Fl

ri albe, albatro ii,

Gloan e oarbe, spade ro ii, Dintele st la dentist Într-un glob de ametist.

Aquinas e doar un nas, Morose e fierbinte azi, Frate porcospino, vino, Stai acas , Angelino.

Trotineta-i lui Adam, Are dame de doi ani, Stau de vorb caii verzi, Dar mini trii-s i mai brezi, Monkwords, marybeads, tradu, Doar ai fost la Malibu, Ai acas un mormânt Ce a teapt negru, blând.

*** Iubito, ast zi vom fi tri ti, -mi d ruie ti o mângâiere, eu am s in ochii închi i, vom spune, moartea e-o p rere.

Vom înjura de dumnezei, ne vom certa între s ruturi, parc tr im între pigmei, înconjura i suntem de scuturi.

Ne tim de mii i mii de ani, am fost Romeo i Julieta, pe cer, nori grei i cormorani, furtuni vor sf râma corveta. i vom pluti spre larg, pe m ri, spre misterioase continente, citesc în ochii t i mir ri, dans m în spa iu valsuri lente.

***

***

Discutam cu o doamn , Nu aveam nimic în comun, Ea era alb , alb , se rotea, Nu ne-am atins, nu era fluture, rea o pisic parfumat , Se desf ura, tot alb , ca un vis, Eu povesteam de copil rie, De prima iubire, ea mi-a spus Câ i muritori a dus dincolo, Trenul s-a oprit. Doamna a coborât un cuvânt, am plecat mai departe, n-am mai tiut nimic despre ea.

Devenisem nemuritor.

Mergi lini tit ca o li , Nu lua în seam nimic, Tunete, fulgere, fluiere, Stai frumos în aspic, Nu te schimba precum vremea, streaz pacea din jur, Vorbind cu blânde e, câ tig Inima lupului sur, Fie oricine, tot om e, Pune-te-al turi, fii bun, Nu compara, modestia Face ca vinul minuni.

Faptele tale trecute, Faptele tale-n viitor Toate se-nscriu sus, în ceruri, Ca unduirea de viori.

Lumea e mult mincinoas , Tu ocole te-o voios, Binele f -l în t cere, Prive te la bietul botgros.

Nu te juca de-a amicii, Cinic s nu fii nicicând, Toate se duc precum iarba, Vecia este-n Cuvânt.

Anii aduc daruri, pierderi, Fii preg tit la orice, Singur tatea-i p rere, Fii fericit, omule.

*** Ulyses mai era i Grant, Avea garaj, n-avea garant, Avea talent, scuipa doar Kent, Venea, venea din Florida Cu-o bidinea, cu-o bidinea.

Nu po i pleda, îmi spune Grant, Înalt, sub ire, elegant, Nici soarele n-a r rit, Nici nicu nu ne-a p sit, Iubita cui era? ocat L-am întrebat pe Iosafat, Sim eam c nu pot p si Esen ele din Marcapi.

Atunci, pe loc am în eles, moartea este un eres, Mormântul meu, oricât de mic, Nu va cuprinde-n el nimic.

Eu voi fi iar peste tot, Tu erai alb , eu - netot.

***

Marc Chagall - Circul

Durerea ce se repet devine pl cere, Pl cerea ce se repet devine durere, i, spus Bobârnac, fost c pitan, „all in, all in”, se auzi comanda din rândul trei, Juc torii s-au adunat în cerc, Rody a aruncat mingea în lac, A ie it un pe te gigant, Cu din i i pl mâni auxiliari, „Feri i, m nânc oameni”, ne anun paznicul, Doamne, ce a vrea s ajung ca Iona, Asta nu este via , din durere în durere, „Who will win?”, întrebau reporterii, „Eu sfânt ?”, se mir Rody.

Avea dreptate. Nu era. iu-rih, iu-riuck, Cânta un greiera din umbr .

*** Mici cu mici, un fel de kitch, În picioare te ridici, Bastioane un pic rotunde, Te ia armata, te tunde, În tundre adânci, reci, mai scunde, Chivote mai poliglote, Anxietate de lacomi, Punct. Fiorul mor ii, inorogule, Rogu-te, scute te-m , bre, Odradek, mam de floare, Bestioare. Everything has beauty, Dar tu le vezi, muti?

Tat l meu, unde e ti?

Unde c tore ti? În str nepot ai s cre ti.

Aud cuvântul metafizic , cuprinde frica,ftizia, Limba clipelor str ine, Noi loca ii, vino mâine, tr ie ti fiece ca pe ulima, la zid?

Cine tie c -i icnit, Vai de el, calvar i hit.

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Claudia BOTA

îndep rtat.

Trepte pentru a iubi Iubirea nu e un joc E puterea prin care î i cau i un loc, Pân s ajungi acolo, urci multe trepte, Trepte dup trepte, luminate de sete, De cântec, de jale, de bucurii, ce- i apar în cale, Glas înaripat poart -m pe calea iubirii Ducând speran a mântuirii.

Inim exaltat , contopit cu mintea-n extaz Ridic v lul, al m rii talaz.

Cuvântul din tine s stea impregnat În candela vie a timpului ceas, Ce nu las loc de mânie, în al vie ii popas.

Prive te lumina cum vine, atât de clar i senin !

Topind unduirile încrustate în inimi de fier, Acum tu revars iraguri i fluxuri, care eman , Vibra ii prin legea atrac iei.

O treapt o urci, o cobori, dar via a nu e un scor.

Doamne, d -mi atâta lumin ...

Doamne e noapte i cerul parc plânge esc prin m tasea dintre pânzele târzii ale înser rii, Cobor i m -nal în imensitatea stelelor.

Cât de mic m v d!... purtat de unduirile apelor, Glasurile se sting când revin la limita cerului, Strâng gândurile i giulgiurile în palm umplându-mi sufletul, Cu lumina din lumina Ta. ti aici lâng inima mea, Puritatea absolut i perfec iunea nen scut , Tai respira ia în dou ca i pâinea cea nou , luminez din lumina care m -nal , Fiindu-mi mereu sete de via .

Doamne, d -mi atâta lumin ! nu o pot duce de la cer la p mânt, Decât pe aripi de înger i vânt.

Labirintul iubirii În centrul vie ii se afl sinele T u neîntinat Aratându-mi calea dreapt pe care s o str bat, Albul iubirii p trunde-n zilele vie ii netulburat Lumina parcurge eternitatea veacului

Misterele vie ii ne duc spre limita transfigur rii Rug ciunea poart pe om în via la ora chem rii, Biruin a drumului bun e c uz s pre a fi urmat, Iisus te vegheaz din centrul labirintului neîncetat.

Tezeu a coborât în lume învingând Minotaurul, Îns Dumnezeu s-a f cut Om i a biruit diavolul.

Sp lându-ne r nile a vindecat trupul neputincios, Parfumul nardului rev rs harul S u atât de luminos. În centrul labirintului Iisus Pantocrator binecuvânteaz , Iar mâna Sa dreapt spre tine cu putere i îndreapt teptând s scoat din labirint pe cel ce vrea s ias Din a iubirii cale în inimi cu sete prin vene i-o pulseaz !

Fluxuri de iubire Fluxuri de iubire se duc, prin mine, prin tine Prin noi, prin lacrima c zut -n noroi.

Caut -m , despic -m i fur -mi un strop de iubire, Din roua ce izvor te din mine.

Prin umbra iubirii, prin fream tul dimine ii, în fream tul vie ii, Acolo unde se revars cuvintele pline din dorul de stele, Iar Tu m creeaz !

Adu- mi nem surata nemurire.

Chiar de zeii s lbatici îmi devasteaz temeliile sentimentelor, Nu terge iubirea din noi, Care a înflorit în noi doi.

Te a tept în pragul luminii cu inima plin , Cu via a senin pus -n lumin . În ochiul t u drept sunt oapte din umbra iubirii, Ce stau m rturie la hotarul ve niciei.

Un timp f de timp ne-nal în sfere celeste, i poart lumina pe creste.

O nou zi O nou zi mi te-a descris: mai bun , mai frumoas ca o mireas .

O candid lumin m apas , De la fereastr .

E ziu -n cer, e noapte-n zi i acum dinspre lumini spre mine vii, Iar Tu, Doamne când m-ai privit, Am înflorit.

Clopotul timpului Un sunet profund atinge cuvântul cel mut i trupurile noastre carnivore împart i moartea din moarte, Un dang t de clopote de azi, un dang t de clopote de ieri str bate muzica timpului stingher, dor amintirile scurse prin paginile istoriei impregnate, în file de carte cenzurate.

Iar Tu, de ce m po i printre lacrimi?

Nu-mi da ca s port mai mult decât pot.

Un dang t de ieri, un dang t de azi într-un stup de albine, Roind alung duhurile rele printre sunetele grele.

Cheam viii, plânge mor ii, împr tie viforele i alung tr snetele!

Prin sunete dau timpului m sur umplându-l de rost, Marcând începuturi spre slava luminii din post a Cuvântului cu rost.

Mai avem timp Mai avem timp s fim împreun , ne întoarcem c tre Poarta s rutului tre lumile noastre ce ni se deschid, privim amândoi c tre via .

Mai avem timp s ne lu m Roadele viselor noastre lucr m zi de zi, Pentru mântuirea noastr .

Mai avem timp s privim tre timpul din noi Ce ne acoper ast zi, Pentru a fi i a da.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Mircea DARO{I

Realitate ]i poveste @în biografia lui Al. Macedonski Evocarea unor personalit i culturale a devenit o preocupare notorie pentru scriitorul clujean Alexandru Florin ene. Dup ce a scris romanul „La bra cu Andromeda via a scriitorului Gib I. Mih escu între realitate i poveste”, se îndreapt cu aceea i seriozitate de cercet tor-biograf asupra vie ii celui mai controversat reprezentant al simbolismului românesc, Alexandru Macedonski.

Cu o anume simpatie pentru poetul care î i are originea de pe plaiurile Olteniei, elaboreaz un amplu studiu intitulat „Veni i, privighetoarea cânt ...! Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste”, ap rut în Editura Napoca Nova, 2017.

Prin aceast lucrare monografic , autorul folose te un mod atractiv de lectur i anume, biografia roman at , cu totul diferit fa de cele întocmite de George C linescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihail Zamfir. Dar „cea mai solid i viabil lucrare dedicat vie ii i operei macedonskiene” se dovede te a fi aceasta, dup cum relateaz prefa atorul c ii, prof. univ. dr Florentin Smarandache (SUA) Titlul „Veni i, privighetoarea cânt ...!” este un imperativ simbolic, preluat din poezia „Noapte de mai” i metaforizat de poet, pentru a da sens i culoare artei sale. Pe es tura

faptelor reale preluate din documentele vremii î i va broda autorul imagina ia creatoare, realizând o adev rat fresc a societ ii în care a tr it Alexandru Macedonski. Este de admirat faptul c Alexandru Florin ene î i asum responsabilitatea de a reînvia imaginea poetului, atât de mândru i invidios, intrigant i pus mereu pe ceart , sem torul unor neîntemeiate polemici de pe urma c rora a cules dispre ul societ ii. Atitudinea sa potrivnic trece dincolo de grani ele literaturii, poposind i în domeniul politicului, fiind un împ timit al ideilor liberale. Tr turile negative ale caracterului s u dificil i-au umbrit opera, iar persoana lui a fost pus la zidul infamiei. Se credea superior tuturor contemporanilor s i, confra i de litere, a a cum rezult din versurile sale: „Voind s uit c sunt din lume, voiesc s cred c sunt din cer” (Noapte de mai). A intrat în conflict nu numai cu cei mai de seam junimi ti, precum Eminescu, Alecsandri, Co buc, Goga, t. Octavian Iosif sau Caragiale, ci cu to i cei care aveau p reri diferite fa de p rerile sale. În momentul când Eminescu este bolnav, îi adreseaz cea mai drastic epigram pe care n-a meritat-o: „Un X pretins poet acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum/ L-a plânge dac -n balamuc/ Destinul s u n-ar fi mai bun/ C ci pân ieri a fost n uc/ i nu e azi decât nebun”. De aici se va declan a oprobiul public. Împotriva lui Alecsandri i-a îndreptat s ge ile ironiei i ale pizmuirii, pentru c n-a refuzat premiul acordat de Academia Român , ca i cum nu l-ar fi meritat. Pe Caragiale l-a def imat, acuzându-l de plagiat, iar fa de „Junimea” s-a dovedit cel mai aprig du man prin intermediul revistei „Literatorul” i a cenaclului cu acela i nume. Apar inând unei familii cu posibilit i materiale deosebite, i petrece anii tinere ii în câteva ri din Europa : Austria, Italia, Elve ia, Fran a, unde încearc s i formeze rela ii i s i promoveze numele. Macedonski este cunoscut în literatur ca autor al „Rondelurilor”, al „Nop ilor” i al „C ii de Aur”, prin care se dezv luie ca poet, prozator i dramaturg, dar i un zelos jurnalist, pamfletar i analist politic i social. Dac în tinere e i-a permis s duc o via f griji materiale, la b trâne e va tr i într-o s cie lucie, neavând ce pune

pe mas , iar „biblioteca sa la care inea foarte mult, a fost nevoit s-o ard în sobe pe timpul iernii pentru a face c ldur în cas ”. (p. 486) Se stinge din via la vârsta de 66 de ani, inhalând ultimele miresme de roze, flori pe care le-a îndr git i cântat în poeziile sale. Autorul acestui studiu, care cuprinde aproape 600 de pagini, nu are în vedere doar biografia poetului, ci mai ales „în elegerea superioar a condi iei i talentului subiectului s u”.

Al. Florin ene se dovede te un istoric literar scrupulos, care pune în valoare o bogat informa ie documentar despre via a i opera lui Macedonski. Spiritul s u creator i lucid merge în paralel cu realitatea atât de agitat în care poetul a tr it. Textele literare abund în descrieri de epoc , cu tradi iile i obiceiurile unei lumi de mult uitate, cu personaje bine conturate din punct de vedere stilistic, cu dialoguri motivate, cu radiografii suflete ti demne de apreciat. Prin arta povestirii sale i printr-o remarcabil capacitate de sintez , dar i printr-un discurs narativ atractiv, autorul ne introduce în atmosfera epocii macedonskiene, ne pune în rela ie cu lumea oamenilor de litere, cu ideile lor, cu agita ia i fr mânt rile acestei perioade, care a însemnat un mare progres pentru literatura român . Folosind un limbaj adecvat scrierii unei biografii roman ate, Al. Florin ene este atent la nuan e, la opinii, la psihologia celor care îl înconjoar pe poet i îi alimenteaz unele tr iri, iar derapajele vie ii lui sunt ameliorate cu scene înc rcate de sentimentalism.

Datele biografice primesc o alt configura ie decât cea obi nuit , sunt înc lzite la temperatura sufletului s u de om consacrat literelor.

Este o carte echilibrat i bine structurat , cu o mul ime de informa ii istorice, con ine descrieri din domeniul artei, mai ales a obiectivelor pe care poetul le-a vizitat, evoc ri de personalit i, sunt prezentate genealogii, scrisori (Veronica Micle), pagini de jurnal, toate având un caracter selectiv. Scrisul s u se distinge prin claritate i profunzime analitic . Întregul demers al scriitorului din cetatea cultural a Ardealului are la baz o vast documenta ie, care merge în paralel cu talentul u scriitoricesc, dar i cu o pasiune rar întâlnit pentru valorile culturii române ti.

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Jeton KELMENDI (Albania)

Prima doamn a gândurilor „Fii nebun, dar înva cum s fii nebun a fi în centrul aten iei!

Nu te îngrijora: vei supravie ui i vei avea mult noroc”. (Paulo Coelho) Stând la rând ca deputa ii în parlament gândurile mele dezbat despre timpul i zilele care curg.

Unul se ridic i ine prelegere despre frigul iernii anului în curând.

Trebuie luate unele m suri.

Mi s-a r cit trecutul.

Altul se plânge despre ciripitul p rilor.

Nu se aud demult timp privighetorile mun ilor.

Acel gând alb polemizeaz cu sinele: Nu, nu este dar este prezent, prima doamn a gândurilor.

La sfâr itul sedin ei plenare, cu voturi unanime tu iei volanul sufletului.

Mergi acum pân când vei ajunge la tine.

Apoi mai vorbim.

Acolo sunt a ezat te a tept.

Nu-i v d nic ieri acoperi ul.

Noaptea mi-a pierdut drumul.

De multe ori i-am spus sinelui meu: Nu te întârzia, noaptea este misterioas !

Ce am dorit, Pe cine caut?!

Vorbesc cu sinele meu.

Ritmurile gândurilor seam cu mine.

Astfel cumva: Ooo… m cheam lini tea.

Eu o-n eleg.

Am fost în vis, iubito.

Nici în vis nu te g sesc.

Unde mi-ai ascuns urmele? În care cer dormi?

Mâine sear , voi veni dorm un pic cu tine.

Asta sear doar am mers pe drumul altora.

Lucrurile noastre le-am g sit acolo Ie i în partea mea La dealul unde bate vântul, câteva urme r mase cândva dou nop i de toamn i s ruturile noastre împ turate dincolo de uitare.

De atunci i pân azi, câte vânturi i nop i au trecut!

Iar lucrurile noastre din nou le-am g sit acolo.

Lâng vânt, unde fusese dealul,

Am mers pe drumul altora Iube te cu gândul c într-o zi vei urî. i ur te cu gândul c într-o zi vei iubi.

(Bias De Priène) Nu te întârzia!

Orele defileaz precum osta ii.

Noaptea mi-a încurcat drumurile. cerea bate la poart , nu sunt disear acas .

Afar am ie it undeva departe, dincolo de cas , dincolo de sine.

Mai departe decât dep rt rile.

Orele m luiesc iar eu singur.

Orice merge pe propriul drum.

Doar eu merg pe calea altora.

Pornesc spre sinele meu.

din nou o alt noapte.

Sunt mai aproape de tine.

Eu i tu vis m împreun .

Eu te visze pe tine i tu pe mine i astfel timpul merge în irând zilele i nop ile. tept m a teptând unul pe cel lalt pân când ne fuge sinele.

Astfel ne prive te timpul, în timp ce ne m soar departele cu zi i noapte.

Acolo tr i, tu i gândurile mele.

Cine num zilele?

Disear , o noapte mai aproape suntem, mai aproape de gânduri.

Cum se iube te întreaga lume.

Cum se vede, eu i tu, iubito, avem o lume cu totul alta...

amintirea de neuitat i lipsa de sear .

Ne priveam fa a în fa .

Cel lalt deal dincolo, ca martor al unui proces, ce trebuie reluat cu suflet briliant de înger, dar aici se ascunde natura unei iubiri i cântecul care trebuie cântat.

Aici i acolo, O virgul -n mijloc i cuvântul continu : Ei, codrul este acolo unde a fost.

Caut acum noaptea ta i noua întâlnire a noastr .

prescurtarea depart rilor Dincolo de aceast noapte, ziua de mâine e bucuroas .

Dincolo de mâine,

A imagina înseamn a desena un curcubeu în cotidianul t u! (Ruth Mayer) Cumva, foarte asem toare cu tine, este una din dorin ele mele. i pot spune oricare gând pe care îl am despre tine.

Dar din nou pu in este.

Iei aceast privire i m soar posibilit ile.

Dealtfel, numai respira ia mea tie s te-n eleag cât de mult ne asem m.

Tu îmi imi i dorin a.

Suflet principal devii în sufletul meu.

Sau Dorin a este la fel ca tine. În privirea mea pentru tine, vor cre te înc multe gânduri.

Departe suntem, foarte departe de asem ri, iubito. soar i diferen ele: Crede în eul t u!

Pe mine m ai la poarta sufletului.

Trece peste gardul t cerii!

Ie i în partea mea!

Nimeni nu poate observa asem rile.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Florentin SMARANDACHE (SUA)

LA STÂNCA OLUMO În Nigeria, în luna mai, temperatura dep te 40°C! Nu pot s îmbrac pantaloni scur i pe strad - cic nu se obi nuie te. Într-adev r, nu am v zut localnici în pantaloni scur i.

O canicul ... de te speli cu sudoarea pe fa ... curge iroaie. ma a încadrilat e ud flea ... * Stânca Olumo constituie punctul ancestral al Egba-ilor (locuitori ai Abeokutei i împrejurimilor). Intrarea: 500 naira (se pl te te i pentru aparatul de fotografiat).

Un grup de fete s-a oprit brusc s fac poze cu mine. Se apropia câte una, întindea mâna, i clic celularul. Apoi alta. Pe urm cu tot grupul deodat . Ade ina, profesorul care m înso ea, râdea.

- Sunt amicele mele (girl friends), glumeam.

- S le iei în America!, îndrugau cei care treceau pe lâng noi, în hohote de râs.

La fel procedaser i studen ii de la FUNAAB dup fiecare prelegere ori seminare. * Urc m spre Olumo. De la stânca aceasta de granit, aflat la 137

metri altitudine, se trage numele de Abe-okuta = Sub-piatr .

Olumo provine, în limba yoruba, de la Oluwafimo, care înseamn : Zeul; conform credin ei indigene, acesta a pus cap t migra iei Egba-ilor (din cauza permanentului r zboi cu Tribul Oyo Mesi), ruindu-i s se stabileasc definitiv în acest loca . Egba-ii au p sit durea Egba i zona Orile Itoko, g sind ad post natural sub aceast stânc .

Pe terile de sub stânc fuseser vizuini pentru animale s lbatice.

Primii africani care au ocupat aceste pe teri au fost: trei fra i vân tori (Jibula, Oso i Olunle), apoi agricultorul vân tor Obe Adagba Malese, împreun cu partenerul s u (Aroni Elese kan), i pe urm Idowu Liperu.

Aceast transmutare se întâmpla dup R zboiul cu tribul Owu (sub-grup al Tribul Yoruba) din anul 1821, când egba-ii î i p siser satele unii, iar al ii fuseser izgoni i de armata ostil a Tribului Maye. În 1830 Shodeke a condus grosul Tribului Egba (sub-grup al Tribului Yoruba) sub stânc , loc devenit popular sub numele de Oko Adagba. Ace tia î i construiesc case în jurul stâncii.

Tribului Egba i se al tur i Tribul Owo în Abeokuta în anul 1834.

Olumo a devenit stânc simbol i loc sfânt.

Mereu s-au declan at r zboaie în perioada 1829-1853, între Tribul Egba i alte triburi (precum Maye, Owiwi, Arakanga, Iperu, Makun, Ado-Odo, Otta, Ibarapa, Ijebu Ere, Dohhomey, Ibadan), dar i r zboaie interne între 1914-1918. * Am remarcat i-n costumele lor populare motive în culori aprinse, vii, cu multe flori, care-i deschid la chip i- i bucur ochii. Ro u, galben, verde închis... Însu i steagul nigerian este verde cu alb.

Profesorul Agboola a venit odat în apartamentul meu îmbr cat complet în alb i cu un capi on grena pe cap... Îi st tea bine. Zâmbea.

Exist trei pe teri la Stânca Olumo: Prima, lung de 20 metri i lat de 7 m, împ it în 5 c ru e, unele cu goluri s pate în podeaua de granit pentru a fi folosite în buc rie la râ ni at / m cinat / zdrobit de semin e, piper, tomate.

A doua pe ter este de 6 m lungime i 6 m l rgime, cu multe lespede folosite drept sc unele.

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

A treia pe ter , format din dou camere desp ite printr-un perete din lut, apar ine adep ilor (olori a, în limba yoruba) Zeului Longevit ii.

Orisa Igun, considerat i Zeitate a stâncii în cadrul credin ei indigene Egba, este venerat anual, la 5 August, de c tre femei evlavioase ce locuiesc în pe ter : venerarea se face prin sacrificii de animale (capre i berbeci - de care am v zut la Stânc , ca i p ri de curte), 200 de melci etc.

Femeile aduc i legume (yam, fasole etc). Apoi ritualuri i rug ciuni pentru lini tirea Zeului Orisa Igun. eful (alake, în limba yoruba) Tribului Egba vine la 2-3 zile dup sacrificii pentru rug ciuni. Începând din luna martie, pentru 30 de zile, se desf oar i un Festival Orisa Igun. * Ca la grecii antici, exist i la Tribul Egba tradi ia de a consulta oracole, i anume Oracolul Ifa - înainte de a lua o decizie important pentru via a comunit ii.

Doi arbori sacri: akoko, pe care nu e voie s -l pui pe foc i nici -l tai cu toporul, ale c rui frunze sunt utilizate la însc unarea efului (adake) i nobilimii (oba) Tribului Yoruba; al doilea arbore sacru este iroko i este considerat deasupra vr jilor i spiritelor rele.

Un iroko a crescut chiar lâng Stânca Olumo, i se estimeaz c vârsta lui ar fi dep it 200 de ani. Al i arbori, dep ind 100 de ani, afla i lâng stânc : e (un fel de baobab) i odan. * Eroi care au fost: Lisabi, denumit Tat l Egba-ilor, eliberator i legislator, conduc tor al revoltei din anii 1775-1780 contra tiraniei i anarhiei guvernului Oloyo; i Sodeke, r zboinic ef care a relocat întregul Trib Egba din Transfona în Abeokuta în anul 1830 i a luptat în R zboaie contra Tribului Owiwi (1832), Arakanga (1835), i Iperu (1936). * Localitatea Ile-Ife este considerat leag nul civiliza iei Yoruba, iar unele voci sus in c ar fi chiar i leag nul întregii lumi - ultima afirma ie fiind controversat .

Limba Ife (Ede-Ife) se numea limba vorbit aici, iar oamenii numeau Ife. Ei sunt anteceden ii tribului Yoruba. În Ile-Ife se ine periodic un Festival numit Olojo (în traducere literal : St pânul Zilei), în reamintirea Zeului Fierului Ogun, care a fost i fierar- ef, i vân tor iscusit, i a domnit ca Oeni (Autoritate Politic ). Prin i, pe linie regal , copiii lui Oduduwa, au plecat din IleIfe, r spândind civiliza ia lor pe alte meleaguri - cunoscute ast zi sub numele de Yorubaland.

Olumo, Nigeria, sfâr it de mai 2017

47

Gabriela Gen]iana GROZA

HA

IKU

Foi de ferig lumina danteleaz umbra fagului

Trunchiuri cioplite lâng plopii lumina i de un fulger

Clar de lun fo nesc magnolii trezite din somn

Picior de t an culcu printre frunze câteva raze

Petale scuturate lâng clepsidr clipiri de stele

În vechiul opron numai trestia luminat de lun

Cioburi de mult uitate în fiecare câte un soare

Cuib de foc soarele în arborii goi nici m car vr bii

Seara pe Feleac te-întâmpin stelele din fiece cas

Luna albastr rostogolit pe câmp în flori de ciulin

Soare tomnatic plou cu frunze uscate pe fa a apei

Raze de soare în ar arii purpurii ianjeni târzii

Acelea i s lcii vegheaz întinderea plin de lumin

Lini tea verii pe-aripi de libelul limpede cerul

Eclips de lun relieful solar oglindit în eter

Lumina Sfânt atingere-n tain de roua-Învierii

Câmp cu sânziene lumina înso te un ir de furnici

Soare de toamn feti a picteaz crizanteme aurii Luna plin oglindind covor ar miu de foi de castan Luciri de lun printre copii cu s nii câine de pripas La geam stele pada lumineaz umbrele lunii Plopii în chiciur singur pe ap oglindit soarele

Marc Chagall - Buchet

Raze str lucind se topesc în ur uri toate la fel

Still Life

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Gheorghe A. STROIA

Dragostea ]i multiplele sale @întrup[ri sau Suflet cald - Rena]ti din cenu]a gândurilor de iubire?

Motto: Ce înseamn pentru dragoste spa iul i timpul? Nu tr ie te ea oare în închipuire i are cumva o limit ?

Ernst Theodor Amadeus Hoffmann Iubirea, perpetuumul mobile al umanit ii, este un sentiment avid de putere, un tiran care subjug mintea, trupul, inima, gândul, tr irea, construind din fiecare clip portaluri tre alte i alte lumi, în care ea s triumfe.

Muritorul nici m car nu- i con tientizeaz obedien a absolut , încarcerat fiind în propria sa foame de iubire, respirând fiecare b taie de inim , ascultând scurgerea fiec rei pi-c turi de timp, în creuzete miniaturale ale iubirii: Dar tu, iubire?... cum de te încume i i sco i col ii de „fiar de prad ” i s mu ti cu foame nepotolit de dorin , din întreaga mea fiin ?...

i pentru c iubirea trebuie tr it în doi dac ar fi s reinterpret m versurile unei popmelodii contemporane - trebuie s existe mereu cineva preg tit s declare i altcineva, preg tit s asculte, cel din urm ridicânduse pe sine la rangul de zeitate, fiin divin , în spa iul finit-infinit al iubirii.

Dac iubirea na te i se na te din sferele perfecte ale sentimentelor, iar îndr gosti ii respir aerul în por ii sferice, pentru ca totul fie la fel de perfect, atunci cititorul inspir i expir gândurile, în forma regulate, bun oar de cuburi. De ce? Deoarece, a a crede de cuviin , m ria-sa, cititorul - s le poat eza mai u or, s le poate disciplina, ordona, -i fie mai la îndemân , ori de câte ori va dori s le acceseze. S aib un control, s îneleag , s simt , s accepte sau s resping , de ce nu? Dar, sunt acestea, oare, tot atributele unei divinit i? Este cititorul p rta la cele mai intime sentimente ale celui care i se confeseaz ? Este preg tit s le accepte? Suntem tenta i s afirm m c DA! Volumul Tablete pentru suflet cald al Marianei Grigore are, în virtutea celor susexpuse, toate caracteristicile unui jurnal intim, o (re)culegere de gânduri de iubire, n scute firesc, din preaplinul s u sufletesc i d ruite ca ofrand persoanei iubite. Tabletele sunt de fapt cuburi de aer, în care iubirea, dens i profund , m rturise te, crede, sper , se întreab , accept , se teme, se înfioar , se d ruie te, cu o putere greu de imaginat. Cuvintele construiesc metafore speciale, propozi iile, frazele, întregul, alearg peste notele suave ale portativului iubirii, intonând simfonia inimilor. Puternicele lan?uri metaforice se leag zal cu zal , creând tocmai aceast asidu dependen sclav-st pân: eaz i comod inima pe scaunul viselor mele, i cite te paginile c ii scris pentru tine, cu litere de sentimente... Eu, m a tern pe covo-

rul gândurilor i, „de undeva”, adun pentru „cândva”, amintiri....

De i tabloul este unul pastelat, colorat cu nuan ele vii ale iubirii, obsesiv repetate floare, cer, lun , stele, jar, foc, flac , curcubeu, aripi, îngeri, pleoape, finit, infinit, azur, iris, galaxii, vise - sentimentele alterneaz .

Bucuria produs de iubire este una nep mântean , îns trupul i sufletul, mai ales, resimt telurica natur uman , risipind în fine particule sclipitoare… TEAMA - de a nu mai fi, de a nu mai iubi, retorica devenind compulsiv , prin interpunerea marelui DAC : Dac nu m c utai, a fi alergat eu în bra ele drumului t u i i-a fi atins colbul necunoa terii cu urmele pa ilor în plutire prin „în elepciunea” simpl în complexitate i complex în simplitatea f de explica ii în dic ionarul iubirii... Dac nu m doreai roman în toamna simfoniei tale, a fi furat acordurile harpei din corul îngerilor, ca ating cu armonie divin , muzica sufletului t u... Dac nu a fi fost?!... a fi ca acum... iubire în iubirea ta, i îndr gostit cu infinit, de ea...

Volumul Tablete pentru suflet cald are atât propriet ile unui jurnal personal, în care îndr gostitul noteaz zilnic emo iile cel st pânesc, filele jurnalului înregistrând automat traseul gândurilor din zori i pân înspre amurguri, cât mai ales atributele unor veritabile poeme în proz . Adresarea este direct , punctual , formularea suflet cald insinuând rechizitoriul la tribunalul iubirii. Îns i sintagma suflet cald sun melodramatic, sentimentele de apropiere fiind dublate de cele de îndep rtare, certitudinea i incertitudinea formând emisfere distincte, ca p i ale unei imense magnetice st ri, care se atrag sau se resping reciproc. Muzica este suav ,

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

precum muzica sferelor, din cele mai îndertate col uri ale universului infinit-finit, ca într-un copil resc joc muzical, în care copilul este obligat s identifice sunetele, dar s le i exerseze, performan a fiind dat de crearea sinesteziei: ,,Do”- rin de d ruire prin iubire... „Re”-cuno tin lui Dumnezeu pentru c exi ti... „Mi”-reasma îmb toare a parfumului florilor de tei, când îmi atingi tâmplele cu un s rut ... „Fa”-rmec al gândului care cunoa te împlinirea... „Sol”fegiu scris cu sufletul, pentru suflet... „La”crim de fericire când î i ating privirea... „Si”-nceritate... i din nou, „Do”-rul de tine...

Volumul Tablete pentru suflet cald debordeaz de romantism, fiecare tablet sau car secven e ale fiec reia putând fi reezat într-un poem, cu versifica ie alb .

Exist nuan e de lirism veritabile, a a cum sa subliniat deja, iubirea este izvorât din poezia inimii, autoarea îns i fiind o romantic incurabil , care crede c flac ra ce ne te controlat poate topi pân i miezul celei mai dure roci. Iat , spre exemplificare, cum ar ar ta, un cub de aer, în form liric : Zorii dimine ii mi-au aruncat/ peste senina raz a privirii,/ perdea de floare în floare/ i mi-a acoperit razele de vis/ cu câmpie de s rb toare.../ M-am r cit printre amintiri/ i am poposit la chindie/ înc rcat cu bra e de vise,/ îmbr cate în hain / de nostalgic floare.../ Gândurile iau a ezat pe cap/ n fram de floare,/ i au zburat/ cu aripile de plutire/ ale fulgilor de nea,/ din miracolul iernii,/ în tres rirea de tainic dorin / a trupului prim verii...

Faptul c acestor tablete nu li s-a dat un nume, pare-se a fi o alegere potrivit . Nu po i striga pe nume un gând, dar îi po i da un

nume de alint: suflet cald! Mariana Grigore se dovede te a fi, prin multitudinea de file ale jurnalului s u, pe care le întoarce cu ging ie, o romantic , dar i o erudit , gândurile sale poart , uneori, ecourile marilor lecturi, crâmpeiele unor retorici filosofice.

Tabloul pe care îl „ ese” este al unui pictor renascentist, pentru care exuberan a coloristic , dar i condescenden a, erotismul subtil insinuant, sunt notele de vârf ale parfumului, care domin percep ia profan .

Cartea este superb ilustrat de pictorul bucure tean Mihai C trun , notele sale grafice acordând un plus de sensibilitate i delicate e întregului. De i au fost scrise doar pentru sufletul s u, în profund intimitate, autoarea a trebuit s se înarmeze mai întâi cu bdare i mai apoi s capete curajul de a eza tabletele într-o carte, pentru ca i alte suflete s le citeasc . Este posibil ca unora li se par dulci, extrem de dulci, îns mierea floral a iubirii este real , vie i merit s fie gustat , fie doar i pentru simplu motiv c ziua, zilele, cotidianul, ne oblig s fim mai pu in romantici, iar grijile, nevoile, ne înderteaz , din nefericire, de adev rata esen a vie ii - IUBIREA. Volumul Tablete pentru suflet cald este o Cas în care IUBIREA este la ea ACas !

Mariana Grigore nu încearc nicidecum s explice iubirea, ci doar s i dovedeasc sie i o tr ie te din plin. Îi dorim autoarei ca toat aceast mare înspumat a iubirii s i streze, ca pe o constant , rmul care s -i primeasc rev rsarea, iar timpul s -i reitereze fericirea, a a dup cum spunea Antoine de Saint Exupéry: Înainte de orice, dragostea este ascultare în t cere. A iubi înseamn a contempla [...] Va veni ora când nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zâmbetul, nici bra ul dr stos, nici r suflarea prezen ei sale. Î i va fi de-ajuns ca ea doar s existe...

49

Dumitru ICHIM (Canada)

Caligrafie Toamna cui, toamna cui frunzei mele vrei s -i spui?

Toamna lui? Toamna ei?

Parc am tr it un tei limpezindu-m -n t ceri unde-ascunzi pe azi sub ieri.

- Doamn , e ti cumva ce tiu?

- Sufl -n lamp c -i târziu!

Iarba va c dea la examen Iarba va c dea la examen nu va ti nimic despre mine.

Oare ce caut eu ca obiect de coal între algebr i astronomie?

Au trebuit s m repete trandafirii s lbatici n-au tiut spun totul despre ghimpe, iar dac au câ tigat la floare, fulgerat a c zut rodul lor.

De ce nu vi-e mil de iarb , milogilor?

Azi noapte se ruga în genunchi: „Doamne, cum de palmele Tale i-au înv at fr mântul, i eu nu pot m car un fir din lutul lui s -n eleg?’’ ... i-a adormit cu mine în bra e.

S-ar putea s cad din nou la examen nu mi-a înv at pe de rost otrava i spinul.

Marc Chagall - Circul cu cal

Niciodat s nu c lca i pe iarb a-i da o ans înspre mine.

Poate va reu i la ultimul examen, cel pu in cu nota de trecere a ierbii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

{tefania OPROESCU

Gânditorul Acuma, nu tiu dac îmi mai amintesc prea bine tot, nici timpul, nici întâmpl rile în ordinea lor, nici ce a mai fost dup . Spun dup , doar a a, din obi nuin , când, de fapt, stau aici, trup de p mânt, într-un fel de odihn ca un gând de ve nicie dincolo de viul peste care s-au dezbr cat de lumin r diturile singure ale p rintelui meu.

Din mâinile sale am v zut femeia venind în urma ploii i am tiut c e timpul r ditului. De acolo m-am ridicat i am mers spre copacul trupului meu de care nu m puteam desp i prea mult, legat fiind de fructele lui albe i de fructele lui negre. F ele m cuprindea o sfâr eal tulbure de ochi l ptos i nu mai g seam drumul decât pe încurcate. M împiedecam de trupuri ce nu se mai ridicau, unele miroseau a putred i mi se f cea (cred) team , de fapt era mai mult un soi de urât, singur în singur tatea locului lor în el tor, plini de copaci str ini ale c ror fructe nu m hr neau, oricâte ar fi consumat foamea rnii mele. La început, când nevoile îmi erau mai pu ine i trebuia mai rar s merg la copacul meu, m-am prins s -l schimb cu (cel) al femeii (mele) pe care abia o cunoscusem; gândeam împreun c a a zbate drumul spre alte p mânturi, numai c altceva s-a întâmplat; nu ni se mai n teau copii i femeia s-a întors la copacul ei de unde m-a alungat tocmai la timp, c ci începuse s mi se usuce i s -mi crape pielea.

Poate vre i s v spun ce era cu fructele astea despre care tot

Marc Chagall - Parisul prin

încerc s -mi amintesc, cre teau din flori transparente (cre teau), unele albe, altele negre, rotunde. Iar când apropiam mâna de ele începeau se zbat cuprinse de spaime pe care n-am reu it s le pricep. Cele albe, mai greu de cules, erau lunecoase, adesea le sc pam printre degete i era o art s le prinzi, o îndemânare exersat ca în orice meserie, doar c era vorba de meseria supravie uirii înainte de alte rosturi i era prima LEGE. Fructele albe nu aveau nici un gust, doar o p rere de dulcea i aflam la urm pe din untru, un soi de potolire; de sete stins la timp potrivit. De ce erau albe nu tiu, dup cum nu tiu cine le-a alc tuit culoarea i rostul. Poate tat l meu tia, dar el nu era s -l întreb, plecase l sându-mi doar o durere fierbinte gâlgâind în urna trupului. Fructele negre, mai încet, mai u or de cules, nu m nchinam decât la nevoie îndat ce le striveam coaja cu din ii c deam într-un somn ciudat, în epenit în aceea i pozi ie din care m trezeam nici un pericol c ci nimeni, niciodat nu c dea i nu se r rea din somnul fructului negru. Într-o zi, nu tiu ce zi era, din copac crescuser cât s i poat îngriji fiecare copacul s u, m-a tulburat un gând, oare câte fructe albe i câte negre mai sunt în copacul meu, a a, f nici o noim , cum de altfel mi-a spus i femeia mea, ba chiar a încercat s m înduplece s -mi las gândul deoparte, se temea s nu se întâmple iar ceva copiilor, zadarnic c utam s-o conving c urm rile nu sunt cele care se întâmpl ci altele, necunoscute, în fine, am l sat-o rugându-se la copacul ei i f odihn am rupt fructele mele dup care, cum nu tiam s num r le-am pus pe rând câte una alb într-o parte i câte una neagr în alta, iar când am fost gata am v zut c nu-i nici una mai mult sau mai pu in. Cum nu aveam tiin câte mâncasem i nici câte pierdusem, nedumerit m-am a ezat pe mânt între ele, cu coatele pe genunchi, capul în palme r mase a a, f s tiu cât timp a trecut.

Pân când a început s mearg în cer, iar cerul mai întâi a cr pat a a cum pielea mea uscat prinsese o dat cr turi, apoi, mari deschiz turi sau ivit în ele, întâi de culoarea prafului, apoi din ce în ce mai luminoase i cu toate c nu vedeam lumina, ea era acolo, apoi am sim it cum m înal dar f s merg a a cum mergeam cândva... i iat cum stam acum în alt cer i în alt r gaz s tiu nici cât voi sta aici unde trec pe lâng mine oameni, m privesc i cred probabil c eu cunosc ceva ce îi vindec n-au aflat. Asta le d a a, un fel de lini te, c ci siguran n-au nici ei, nici spunsuri n-au, altfel nu i-ar pierde vremea cu mine i cu femeia mea de al turi, care nu se odihne te cum cred unii, c ci mâinile ei nu stau f rost în jurul pântecului, ele ocrotesc prunci de fel cum am v zut-o ultima oar rugându-se la copacul ei. fereastr

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Magdalena BR~TESCU (Israel)

„Don Pasquale” de Gaetano Donizetti la Staatsoper din Viena Opera buf Don Pasquale a fost compus de Donizetti pe libretul lui Giovanni Ruffini într-un timp record, 11 zile! Premiera a avut loc în 1843 la Teatrul Italian din Paris i s-a bucurat de un mare succes.

Intriga are ca surs commedia dell’arte, personajele fiind tipice acestui gen. Don Pasquale aminte te de Pantalone, Ernesto de îndr gostitul Pierrot, Malatesta este vicleanul Scapin, iar Norina pare întruchiparea Colombinei. Muzica este i ea specific operei comice, u oar , vivace, cu mult percu ie i instrumente de suflat. În uvertur , frazele muzicale duioase alterneaz cu allegro buf în fortissimo, iar leitmotivul e juc .

Apoi ambian a se schimb într-una de petrecere, se interpreteaz serenada, iar finalul este unul fericit. Orchestra dirijat de Speranza Scappucci a subliniat corect partitura compozitorului. Montarea regizoarei Irina Brook din vara acestui an este modern . Ac iunea se petrece la Roma, într-un timp nedeterminat, în orice caz nu în urm cu dou sute de ani a a cum era conceput . Decorul scenografei Noële Ginefri-Corbel din primul act reprezint un restaurant cu bar unde mi un be ivani i femei u oare. În mijlocul scenei, lui Don Pasquale i se face masaj i i se pun ventuze. Totul pentru a stârni râsul spectatorilor. Basul Michele Pertusi în Pasquale are o voce excelent , o dic iune perfect , un joc i o mimic amuzante. În interiorul intim cu fundal în catifea bordo reprezentând cabina de machiaj a Norinei, soprana de coloratur Danielle de Niese interpreteaz cu unele deficien e de respira ie aria leitmotiv a operei. Vocea ei devine performant din momentul când se transform din mam’zelle Sainte Nitouche în scorpie.

Decorul p ii a doua umple scena cu palmieri i flori, pe lumini în ro u aprins (lighting design Arnaud Jung) g zduie te corul în costume pitore ti, cu p rii amuzante ( (Sylvie Martin), valsul Zitti zitti (în italian - pe t cute), excelentul duet Don Pasquale - doctorul Malatesta, precum i serenada cântat în stil Los Paraguayos. Toate accesoriile exagerate din decorul care de multe ori frizeaz kitsch-ul sunt îngr dite pe scen pentru a amuza publicului.

Baritonul Gabriel Bermúdez execut cu succes partitura doctorului Malatesta. El orchestreaz câteva farse i îi reu esc toate manevrele.

Foarte original este prezen a în scena a treia a unui trompetist care cânt un solo excelent. Tenorul Antonino Siragusa (Ernesto), de i are un aspect de antivedet , cânt corect în stilul bel canto, dar cu o voce uneori metalic , nepl cut .

Personajul principal al operei este bogatul Don Pasquale, un fl u tomnatic care, ini ial, dore te s i însoare nepotul, pe Ernesto, cu o femeie bogat . Numai c tân rul prefer o tân ra acti , Norina, care-l iube te i ea. De i n-o cunoa te, Pasquale nu e de acord cu acest mariaj i- i dezmo tene te nepotul alungându-l din cas . Numai Norina nu cedeaz cu una cu dou .

Pasquale i-ar dori s se c toreasc i el cu o femeie tân i frumoas . În acest scop, îi cere ajutor prietenului s u, doctorul Malatesta. Îns Malatesta se raliaz cu Ernesto i Norina i împreun pun la cale un plan. Doctorul o va prezenta pe Norina ca fiind Sofronia, sora lui crescut la mân stire. Pasquale, încântat de cuminenia i virtutea tinerei, se însoar cu ea.

Imediat dup nunt , mireasa devine ar goas , cheltuitoare, ii terorizeaz so ul care, dezam git, se gânde te s-o plaseze nepotului.

Identitatea fetei este dat în vileag, iar Don Pasquale în elege c ar fi trebuit s i g seasc o femeie potrivit cu vârsta lui. „E adev rat c sunt cam copt. Dar înc bine conservat. Sunt în for i vigoare, am ce oferi!” se prezint el la început, ca la sfâr it s recunoasc „Cel ce se însoar la b trâne e e un idiot!”

Finalul este în happy end, în luminile feerice ale stroboscopului. „Don Pasquale” cu muzica sa plin de gra ie, umor i efuziuni sentimentale, una dintre cele mai populare partituri ale operei bufe, este o delectare pentru public. În montarea pe scena Staatsoper din Viena ea devine un spectacol plin de culoare, energie i umor, dând sinceritate i profunzime dramatic unei lucr ri doar în aparen u oar .

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Conjug[ri haine (9/16) continuare din nr. 8 (84) Atunci când credin ele, valorile, normele, tradi iile i moravurile de un anumit fel s-au integrat într-o entitate de sine-st toare, apt satisfac necesit ile de intimitate i perpetuare, de formare a genera iilor i îngrijire a membrilor neputincio i, atunci s-a constituit institu ia familiei, aceasta ajungând la maturitate i, deci, la deplin func ionalitate, atunci când i-a creat, de la nivel central pân la nivel local, organiza ii specifice (comisii parlamentare de specialitate, minister de specialitate, institut i oficii pentru ocrotirea mamei i a copilului, servicii de stare civil , case de c torii, c mine i cre e), încadrate cu personal specializat.

Pentru a r spunde necesit ilor enumerate, familia s-a definit drept un grup de oameni lega i prin sânge, mariaj sau adop ie, care împ rt esc responsabilitatea primar pentru perpetuarea societ ii. În epocile preindustriale, confruntarea cu mediul natural i social era atât de dur , încât familia a inclus, pentru a fi cât mai puternic , tot mai multe grade de rudenie, devenind, astfel, în accep iunea exprim rii actuale, familie extensiv . În epoca industrial i, mai ales, în cea postindustrial , îns , cuplul putând supravie ui prin sine însu i, sa delimitat de restul familiei, constituinduse, astfel, familia nuclear .

Constituirea familiei depinzând de raportul numeric dintre b rba i i femei, reiese c în m sura în care acesta a fost echilibrat, în aceea i sur familia sa constituit prin cuplarea unui b rbat cu o femeie, deci, sub form de monogamie.

Compatibilitatea partenerilor depinzând de provenien a lor din aceea i ras , etnie i religie, sa impus realizarea c toriei în cadrul rasei, etniei i religiei respective, deci, în mod endogam, i, respectiv, depinzând i de provenien a lor din acela i mediu social de vârst , preg tire i stare material , sa impus realizarea c toriei în cadrul mediului social respectiv, deci în mod homogam, fiind evident c , astfel, sa descurajat realizarea c toriei atât între parteneri din rase, etnii i religii diferite, deci exogamia, cât i între parteneri din medii sociale diferite, deci heterogamia.

Pân la momentul c toriei, individul apar ine, în majoritatea cazurilor, ca fiu sau ca fiic , familiei din care provine, adic familia de orientare. Prin c torie, individul î i constituie propria familie, familia de procreare, care r mâne sub aceast denumire, chiar dac partenerii nu pot sau nu inten ioneaz s aib copii. Tot prin c torie, individul devine, în majoritatea cazurilor, membru al familiei de orientare a partenerului s u - familia socrilor, apar inând, deci, înc unei familii, familie prin alian . toria, creând o familie, instituie o nou entitate social , care confer partenerilor statusuri noi (de so /so ie, ginere/nor i, eventual, de cumnat/cumnat i unchi/m tu ) i prilejuie te rela ii sociale noi (între noua familie i familiile de orientare i, respectiv, între familiile de orientare ale partenerilor), contribuind, astfel, atât la structurarea statusului social al partenerilor, cât i la structurarea societ ii, prin care indivizii i societatea devin mai stabili i mai func ionali. În epoca postindustrial , îns , fiind tot mai frecvente familiile cu un singur copil, în dou genera ii dispar statusurile de fra i/surori, unchi/m tu i, nepo i/nepoate, veri/veri soare, cumna i/cumnate, disp rând, ca atare, i rela iile sociale specifice acestora. i, cum,

astfel, indivizii r mân izola i, este cert c societatea decade de la o expresie grafic de p ienjeni de rela ii de rudenie la o mul ime de puncte disparate, ceea ce înseamn c societatea r mâne nestructurat , ca un conglomerat, iar indivizii ca ni te pustnici în mul ime, tot mai înstr ina i i dispera i. În societatea româneasc , institu ia familiei s-a institu ionalizat pe deplin, atunci când s-a constituit în mod formal sub auspiciile statului, sub form de contract între parteneri i între ace tia i stat, familia devenind, astfel, problem oficial a statului, ferm vegheat din punct de vedere juridic, prin a se exclude c toriile multiple i între rude de pân la gradul IV; relativ vegheat din punct de vedere educa ional, prin instruirea obligatorie i gratuit a tuturor copiilor; incipient vegheat din punct de vedere medical, prin încerc ri de programe de prezervare i refacere a s ii, monitorizare a sarcinilor, asistare a na terilor, profilaxie a nou-n scu ilor i a copiilor. i, cum în societatea româneasc institu ia familiei a ajuns la acest stadiu abia în secolul al XX-lea, deci, cu o mie de ani mai târziu decât în societ ile civilizate, rezult care este nivelul de maturitate al familiei române ti. adar, din moment ce în societatea româneasc familia s-a institu ional izat cam cu o mie de ani mai târziu fa de societ ile civilizate, iar popula ia este în propor ii covâr itoare imatur din punct de vedere afectiv, este plauzibil c în aceast societate mariajul se realizeaz sau mai degrab se întocme te f temei afectiv, deci, f sentimente de dragoste, astfel explicându-se declan area, la scurt timp dup c torie, pân s treac 1-2 ani, a unor avalan e de scandaluri, b i, desp iri în fapt, divor uri i chiar i mutil ri i crime. i, cum f cadrul rela ional pe care îl jaloneaz prin sine sentimentele de dragoste, nu pot exista consisten , stabilitate i predictibilitate, este la nivelul eviden ei c , în majoritatea familiilor române ti, rela iile dintre so i se desf oar haotic, fiind la ordinea zilei manifest rile de trecere instantanee de la dulceg rii i îmbr ri la înjur turi i pumni, i invers. Într-un asemenea cadru rela ional, se constat tot mai frecvent la începutul mariajului, de i partenerii nu- i datoreaz reciproc mai nimic, ei, îns , se raporteaz unul la cel lalt cu aten ie, sensibilitate i gratitudine, oferindu- i, deci, mai totul, în timp ce c tre sfâr itul mariajului, de i î i datoreaz reciproc mai totul, se raporteaz unul la cel lalt cu indiferen , insensibilitate i ingratitudine, neoferindu- i, deci, mai nimic.

Pentru a în elege la nivel simbolic atitudinea societ ii române ti fa de familie i copil, este relevant modul în care majoritatea popula iei se raporteaz la simbolul perpetu rii, reprezentat prin sine de femeia gravid , constatându-se curent c nici pe departe nu i se acord aten ia cuvenit , a a cum, spre exemplu, se întâmpl în mijloacele de transport în comun, în care aproape nimeni nu-i ofer locul, iar unii b rba i reac ioneaz incalificabil, prin expresii de tipul „da’, ce, domne, am f….-o eu?”, „s -i dea locu’ la care a f….-o”.

Procesul mondializ rii, cuprinzând i societatea româneasc , are o multitudine de efecte, printre care adâncirea eterogenit ii sociale, ac-celerarea vitezei schimb rilor, secularizarea mentalit ilor,

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

liberalizarea sexual , planificarea natalit ii, afectându-se, astfel, inclusiv func iile familiale de afec iune, intimitate, reproducere, socializare i protec ie, ceea ce relev c func iile familiei sunt în declin, iar familia în criz .

Efectele directe ale acestui declin i ale acestei crize sunt, pe de-o parte, agravarea divor ialita ii, cu consecin e traumatizante asupra fo tilor parteneri i mai ales asupra copiilor, iar pe de alt parte, înmul irea i consacrarea formelor concurente de vie uire i convie uire, a a cum sunt celibatul, coabitarea, concubinajul, cuplul consensual, menajul monoparental, „comunele”, mariajul deschis, familia homosexual i familia vitreg . În societatea româneasc , imaturitatea emo ional se transpune inclusiv în orgolii, ambi ii, intrigi, bârfe i du nii. Astfel, de i partenerii vizeaz o rela ie de durat , totu i, inându-se cont c pân la formarea cuplului fiecare pretinde s i adjudece cel mai valoros partener, iar dup formare, fiecare pretinzând c este mai valoros decât partenerul, rezult c , înc din premise, mariajul este viciat de disputarea întâiet ii. În plus, tot pân la formarea cuplului, tocmai pentru a-l putea forma, partenerii sesizeaz ceea ce îi aseam , iar dup formare, pentru a- i prezerva individualitatea, ei sesizând ceea ce îi deosebe te, rezult c , iar i din premise, mariajul este viciat i de disputarea deosebirilor. i, din moment ce în societatea româneasc , cre te v zând cu ochiul liber num rul femeilor care, con tiente de ceea ce sunt, ce sentimente au i ce urm resc, îl consider pe cel care o cere de so ie atât un naiv, lipsit de discern mânt, u or pe prostit, cât i un slab de fire, dependent de sexul ei, u or de „ inut sub papuc”, rezult c , într-o anumit num r de cazuri, mariajul este compromis înainte de a se realiza.

Tot în societatea româneasc , rela iile dintre noua familie i familiile de orientare sunt crunt asimetrice, fiind anecdotic faptul c mama proastului familist resimte genetic o exigen dur fa de nor . Aceasta, pentru c , pe de-o parte, amândou concurându-se în aceea i principal menire, menajul, soacra urm re te subordonarea total i necondi ionat a nurorii fa de sine, iar pe de alt parte, ea cunoscând din propria experien , dup cum a gândit, s-a exprimat i s-a comportat cu so ul u, comportamentul femeilor în raport cu b rba ii i, deci, vulnerabilit ile acestora în raport cu femeile, urm re te cu înver unare înrobirea nurorii fa de „b ie elul” ei. i, cum de-a lungul unei genera ii (circa 25 de ani), înrobita nor , dac va avea b iat, se transform în soacr înrobitoare, rezult înc o dat condi ia contradictorie a firii umane.

Toate acestea s-au agravat, dup anul 1989, pe fundalul înmul irii galopante a rela iilor i c toriilor de tip atât exogam, nu endogam, adic între partenerii din culturi i religii chiar i incompatibile, cât i de tip heterogam, nu homogam, adic între parteneri de vârste, preg tire i avere total discrepante, motiva ia unor astfel de rela ii i c torii fiind interesele de status social, expresia draconic a acestora fiind banii, averea i notorietatea, între termenii acestui trinom ne mai existând loc pentru sentimente.

Tot dup 1989, în condi iile capitalismului s lbatic de tip neocomunist, sunt din ce în ce mai frecvent auzite expresiile „frate-frate, dar brânza-i pe bani” i „iubi i-v ca fra ii i mânca i-v ca câinii” (expresia fiind cacofonic ), ceea ce relev c rela iile bazate pe interese le escaladeaz pe cele de familie i c , deci, apartenen a la familie este tot mai substituit de apartenen a la bande i g ti.

Fa de cele prezentate, este incontestabil c mai relevant decât cea mai elaborat analiz privind situa ia familiei în societatea româneasc este „viitura” zilnic , ce, de peste 20 de ani „inund ” ecranele televizoarelor la jurnalele de tiri cu cazuri ocante de c snicii catastrofale i divor uri mutilante, de prunci abandona i i copii maltrata i, de p rin i vârstnici, batjocori i sau alunga i, de b trâne violate chiar de c tre fii sau nepo i, de incesturi, comise mai ales de a a-zi ii ta i vitregi, de cele mai absurde nenorociri casnice (explozii, incendii, electrocut ri, arsuri, op riri, asfixieri, intoxic ri, otr viri, c deri de la etaj, înec ri în hazna). i, pentru c aceste „viituri” zilnice in de patologie, devine clar care este situa ia institu iei familiei în societatea româneasc i, prin aceasta, viitorul societ ii.

53

Calendar - Septembrie 1.09.1944 - a murit Liviu Rebreanu (n. 1885) 1.09.1948 - s-a n scut Dumitru M. Ion 1.09.1972 - a murit Ani oara Odeanu (n. 1912) 1.09.1974 - a murit Coca Farago (n. 1913) 2.09.1895 - s-a n scut D. I. Suchianu (m. 1985) 2.09.1900 - a murit Aron Densu ianu (n.1837) 2.09.1952 - a murit Corneliu Moldovanu (n. 1883) 2.09.2002 - a murit Rodica Ojog-Bra oveanu (n. 1939) 2.09.2005 - a murit Alexandru Paleologu (n. 1919) 3.09.1716 - a murit Antim Ivireanul (n. 1660) 3.09.1887 - a murit Timotei Cipariu (n. 1805) 3.09.1907 - s-a n scut Pavel Dan (m. 1937) 3.09.1919 - s-a n scut Ovidiu Drâmba (m. 2015) 3.09.1942 - s-a n scut Mihai Cimpoi 4.09.1881 - s-a n scut George Bacovia (m. 1957) 4.09.1952 - s-a n scut Spiridon Popescu 4.09.1992 - a murit Dan De liu (n. 1927) 5.09.1858 - s-a n scut Alexandru Vlahu (m. 1919) 5.09.1921 - s-a n scut Adrian Marino (m. 2005) 5.09.1929 - s-a n scut Catinca Ralea (m. 1981) 5.09.1986 - a murit Nicu Tanase (n. 1924) 6.09.1817 - s-a n scut Mihail Kogalniceanu (m. 1891) 6.09.1819 - s-a n scut Nicolae Filimon (m. 1865) 6.09.1910 - s-a n scut Dumitru Corbea (m. 2002) 7.09.1902 - s-a n scut erban Cioculescu (m. 1988) 7.09.1972 - s-a n scut Dan Mircea Cipariu 7.09.1993 - a murit Eugen Barbu (n. 1924) 7.09.2008 - a murit Vintil Iv nceanu (n. 1940) 8.09.1884 - s-a n scut George Ulieru (m. 1943) 8.09.1907 - a murit Iosif Vulcan (n. 1841) 8.09.1909 - s-a n scut M. Blecher (m. 1938) 8.09.1926 - s-a n scut tefan B nulescu (m. 1998) 8.09.1930 - s-a n scut Tudor Popescu (m. 1999) 8.09.1930 - s-a n scut Petre S lcudeanu (m. 2005) 9.09.1912 - s-a n scut Horia Stamatu (m. 1989) 9.09.1943 - s-a n scut Dana Dumitriu (m. 1987) 9.09.1944 - s-a n scut Lucia Negoi 9.09.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 9.09.2002 - a murit Victor Ernest Masek (n. 1937) 10.09.1930 - s-a n scut Liviu C lin (m. 1994) 10.09.1944 - s-a n scut Eugen Evu 11.09.1924 - s-a n scut Franz Storch (m. 1982) 11.09.1924 - s-a n scut Ion Rotaru (m. 2007 ) 11.09.1985 - a murit Ion Frunzetti (n. 1918) 12.09.1869 - a murit Constantin Stamati (n. 1786) 12.09.1882 - s-a n scut Ion Agârbiceanu (m. 1963) 12.09.1977 - a murit Ovidiu Cotru (n. 1926) 13.09.1881 - s-a n scut Matila C. Ghyka (m. 1965) 13.09.1908 - s-a n scut Edgar Papu (m. 1993) 13.09.1916 - s-a n scut Eugen Schileru (m. 1968) 13.09.1922 - s-a n scut Sergiu Al-George (m. 1981) 13.09.1923 - s-a n scut Ioanichie Olteanu (m. 1997) 13.09.1952 - s-a n scut Augustin Pop (m. 1998) 14.09.1778 - s-a n scut Costache Conachi (m. 1849) 14.09.1853 - s-a n scut Radu Rosetti (m. 1926) 14.09.1993 - a murit Geo Bogza (n. 1908) 15.09.1823 - a murit Gheorghe Laz r (n. 1779) 15.09.1911 - s-a n scut Emil Botta (m. 1977) 15.09.1938 - s-a n scut Marian Popa 15.09.1948 - s-a n scut Ioan L cust (m. 2009) 15.09.1949 - s-a n scut Adrian Dinu Rachieru 16.09.1910 - s-a n scut Lucia Demetrius (m. 1992)

continuare în pag. 58

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Ilie GORJAN

Generalul Eremia Grigorescu - simbol al vitejiei românilor zboiul, definit de teoreticianul german Clausevitz ca o „continuare a politicii cu alte mijloace”, este una din marile groz vii ale omenirii, care au produs perturb ri i muta ii esen iale în evolu ia societ ii i, cu atât mai grav, victime umane i pagube materiale incomensurabile. Prima conflagra ie mondial (1914-1919), prin amploarea i consecin ele sale, a r mas adânc încrustat în memoria omenirii. Perioada celor cinci ani de r zboi, care a prilejuit desf urarea unor ample ac iuni militare pe spa ii terestre, maritime i aeriene imense, precum i angajarea unor resurse materiale i umane deosebite, a avut ca efect profunde transform ri în via a economic i social , în ordinea i ierarhia interna ional .1 România, ca parte beligerant începând cu 4 august 1916, a fost pe rând câ tig toare (pentru pu in vreme), dar i victim (cu toate groz viile specifice acestei situa ii) în perioada 23 noiembrie 1916 11 noiembrie 1918, când a cunoscut regimul opresiv al ocupa iei Puterilor Centrale. A a cum afirm Constantin Kiri escu, „România a avut marele ei r zboi. Prins în vârtejul de foc al r zboiului mondial, ea l-a cunoscut pe toate fe ele, a trecut prin toate încerc rile. A tr it pu ine clipe de entuziasm i multe zile de dezn dejde. A câ tigat izbânzi glorioase i a suferit înfrângeri dureroase. A fost umilit i a triumfat. A coborât povârni urile pr stioase ale catastrofei, dar sa în at la sfâr it pe culmile izbânzii”.2 În timpul acestui r zboi, s-au eviden iat pe câmpul de lupt numeroase personalit i militare care, prin faptele lor de arme, au contribuit decisiv la gloria i onoarea armatei române i, implicit, a Româ-

niei în cadrul celor 33 de state participante la r zboi. Una dintre figurile luminoase, care au înscris pagini de nepieritoare glorie în istoria neamului românesc, a fost generalul Eremia Grigorescu. scut la 28 noiembrie 1863 în comuna Bujoru (jud. Gala i), într-o familie de înv tori, a urmat cursurile colii primare i ale celei gimnaziale la Gala i, iar liceul la Ia i, eviden iindu-se pe timpul colii prin înclina ia deosebit pentru matematic i istorie.

Dup liceu, a optat pentru cariera militar , pe care a început-o la coala de ofi eri i la coala de aplica ie din Bucure ti între anii 1882-1886. Ulterior, timp de doi ani (1886-1888) a îndeplinit func ia de ata at pe lâng Centrul de instruc ie al artileriei franceze din Paris, unde s-a remarcat printr-o „înalt preg tire profesional , printr-un dezvoltat sim al datoriei i prin remarcabile calit i organizatorice”.3 Dup acest stagiu de doi ani, a început cercetarea tiin ific , efort în urma c ruia i-au fost publicate dou c i de specialitate: Calculul probabilit ilor cu aplicare la gurile de foc i Studiul balistic al armei Mannlicher model 1893, contribuind astfel la îmbog irea fondului de carte cu specific militar.

A ocupat diverse func ii la e aloane i structuri militare diferite, i anume: profesor i director al colii de artilerie, geniu i marin , director al Pulber riei statului, director al artileriei i director al personalului în Ministerul de R zboi, comandant de divizie, reprezentant al armatei române în calitate de observator la marile manevre ale unor state europene.4 A parcurs toate gradele militare pân la cel de general, care i-a fost acordat în anul 1915, când a i primit comanda Diviziei 15 Infanterie, cu care, în preajma intr rii României în r zboi, se g sea în zona Peri , în rezerva Marelui Cartier General. În fruntea acestei divizii a participat la luptele din Dobrogea, în anul 1916, unde faptele sale de arme au fost memorabile, motiv pentru care Divizia 15 Infanterie i-a c tat renumele de „divizia de fier”, iar comandantul ei a fost primul general român decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a.5 i pentru c inamicul î i propusese s p trund în Moldova pe Valea Trotu ului, generalul Grigorescu a primit ordin s apere Valea Oituzului unde avea ca inamic cinci divizii conduse de generalul Schmettov. La 9 octombrie 1916, comandantul Armatei de Nord, generalul Constantin Prezan, i-a ar tat lui Grigorescu implica iile deosebit de grave ale unei eventuale retrageri în aceast zon . Eremia Grigorescu i-a dat un r spuns care a devenit un adev rat crez al armatei române: „Cunosc situa ia, domnule general. Pe aici inamicul nu va trece”.6 i într-adev r, între 11-27 octombrie 1916, Divizia 15 Infanterie, comandat de generalul Eremia Grigorescu, i-a f cut cu prisosin datoria, solda ii luptând cu o îndârjire greu de descris în cuvinte i respingând atacurile inamicului, îndârjire inoculat în inimile lor de c tre însu i comandantul diviziei. Confirm acest fapt urm torul aspect din timpul b liei: un colonel ov ia s intre întro lupt inegal . Grigorescu îl admonesteaz cu cuvintele „Colonele, voi pune eu în capul regimentului i voi intra în foc, iar d-tale î i

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

voi aplica articolul din lege care gl suie te s te împu c. Alege !”

Evident, colonelul a ales calea luptei. 7 Faptele de vitejie ale generalului Eremia Grigorescu au fost apreciate de generalul Constantin Prezan, care, reliefând contribu ia lui Grigorescu la ob inerea victoriei de la Oituz, scria: „Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Diviziei 15 Infanterie, de când a intrat sub comanda Armatei de Nord, s-a distins sus inând zilnic lupte îndârjite în valea Oituzului. Prin dispozi iuni judicioase date în ordinele de opera iuni, prin energia i curajul personal a indus ofi erilor i trupei de sub comanda sa o des vâr it încredere în victorie, punându-i astfel în m sur de a sus ine dese i impetuoase atacuri i contraatacuri cu rezultate str lucite în contra unui inamic mult superior ca num r”.8 Dup retragerea armatei române în Moldova, în urma ocup rii României de c tre Puterile Centrale, Eremia Grigorescu a primit pentru scurt vreme comanda Armatei de Nord (din care mai r seser doar trei mari unit i), care, la rândul ei, a fost trecut , la sfâr itul lunii decembrie 1916, în subordinea Armatei a IIa comandat de generalul Alexandru Averescu, sub numele de Grupul Oituz-Vrancea. În fruntea acestui grup, generalul Grigorescu a reu it s resping înc o dat atacurile inamicului în perioada 22 decembrie 1916 - 18 ianuarie 1917, generalul f când din nou dovada unor calit i deosebite i reale însu iri de vitejie în încle tarea cu inamicul. În ianuarie 1917, generalul Grigorescu a fost numit comandantul Corpului IV Armat , nou creat în procesul de reorganizare a armatei desf urat în Moldova în primele ase luni ale anului 1917. Dup începerea b liei de la ti în noaptea de 5/6 august 1917 (generalul Grigorescu fusese numit la 29 iunie comandantul Corpului VI Armat , în subordinea Armatei a I-a comandat de generalul Constantin Cristescu), generalul Grigorescu a trecut la ap rare, manifestând acela i curaj i aceea i dârzenie ca i în precedentele b lii, tr turi pe care le-a transmis i subordona ilor s i. Apreciind c nu putea rezista ofensivei inamicului, generalul Cristescu i-a propus generalului Constantin Prezan (fusese numit, între timp, ef al Marelui Cartier General), la 11 august, s retrag armata la nord de Trotu . Prezan i-a cerut p rerea i lui Grigorescu, al c rui r spuns este f echivoc privind voin a sa de neclintit de a- i ap ra ara pân la ultima pic tur de sânge: „Dup ase zile de lupt , inamicul, dac nu-i mai obosit ca mine este tot atât de obosit i mai uzat decât mine. Trebuie s rezist m cu orice pre pe frontul pe care ne g sim. A ne retrage înseamn a ceda i restul Moldovei, a pierde toat artileria grea i o mare parte din restul artileriei noastre. De aceea, cu tot pesimismul unora, voi ine frontul cu for ele actuale i cu cele ce vor sosi în zon .”9 Apreciind pozi ia generalului Grigorescu, în ziua de 12 august, Marele Cartier General l-a numit în func ia de comandant al Armatei a I-a, instituindu-se, în aceea i zi, un comandament unic sub conducerea generalului Ragoza, structur militar ce cuprindea Armata I i Armata a IV-a rus .10 Din cauza succeselor ob inute de trupele germane, aflate în ofensiv , generalul Ragoza a ordonat retragerea la 6 km în spatele M tilor. Generalul Grigorescu n-a fost de accord cu acest ordin i i-a cerut permisiunea generalului Prezan s continue ap rarea pe frontul pe care se g seau trupele române i ruse, opinie pe care a împ rt it-o i generalul Scerbacev, comandantul adjunct al trupelor ruso-române de pe frontul din Moldova (comandantul suprem era regele Ferdinand).11 În acest context, generalul Eremia Grigorescu a fost numit ef al comandamentului unic în locul generalului Ragoza. În final, rezisten a exemplar a românilor sub comanda generalului Grigorescu i-a spus cuvântul, pentru c pe 21 august 1917, b lia de la M ti a luat sfâr it, aceast b lie reprezentând cea mai important ac iune militar executat de armata român în campania

55

anului 1917 i una dintre cele mai str lucite victorii din istoria luptelor pentru independen a rii. Despre aceast b lie, Mihail Sadoveanu scria: „Dup dou s pt mâni, inamicul s-a oprit. i-a l sat bra ele în jos i b rbia în piept a descurajare. Gâfâind, s-a tras ca o fiar în cotlon ca s i ling r nile. Mare alul von Mackensen a privit cu îndoial i cu triste e harta, i-a închis ochii gândindu-se la hecatombele pe care le-a în at pe Siret. Zece pân la dou sprezece divizii germane s-au topit în aceast b lie.”12 În ziarul lui, „Neamul românesc”, Nicolae Iorga scria: „Din întâia zi de mobilizare pân azi, generalul Grigorescu n-a cunoscut repaosul, lini tea sufleteasc ; el n-a avut ca mângâiere decât concertul ghiulelelor i fream tul o tilor i al armatelor. Deciziunile lui s toase i pline de tact au dat na tere la cuvintele istorice «pe aici nu se trece». Încrederea ce solda ii i ofi erii au într-însul a f cut s se zic despre el c e osta ul victoriilor i c acolo unde comand el nu se poate s nu învingem.”13 Generalul Eremia Grigorescu a avut fericirea s vad împlinit visul de unire a românilor la 1 Decembrie 1918, dar n-a apucat s se bucure prea mult de efectele lui, întrucât la 21 iunie 1919 a încetat din via la doar 56 de ani, fiind înmormântat, a a cum ceruse pe patul de suferin , în mijlocul acelor solda i care au durat, cu pre ul vie ii lor, o pagin nepieritoare în istoria poporului român. Î i doarme somnul de veci în Mausoleul de la M ti.

1 Vicen iu Cojan, Primul r zboi mondial - repere de cronologie militar , Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1997, p.5.

2 Constantin Kiri escu, Istoria r zboiului pentru întregirea României, vol.

I, Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1989, p.23.

3 Ioan Scurtu, Pres ra i pe-a lor morminte ale laurilor foi, Editura Albatros, Bucure ti, 1978, p.116.

4 Ibidem.

5 Ibidem, p.117.

6 Constantin Kiri escu, op. cit., p.403-409.

7 Ioan Scurtu, op. cit., p.119.

8 Ibidem, p.121.

9 Ibidem, p.125.

10 Colectiv de autori, Istoria militar a poporului român, Editura Militar , Bucure ti, 1988, p. 593-594.

11 Ibidem, p.596.

12 Ioan Scurtu, op. cit., p.128.

13 Ibidem, p.130.

Bibliografie: - Colectiv de autori, Curs de istoria artei militare, vol. II, Editura Academiei Militare, Bucure ti, 1990; - Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Eugen Lovinescu, Corneliu Moldovanu, Mihail Sadoveanu, Pagini de epopee, Editura Militar , Bucure ti, 1987; - Vicen iu Cojan, Primul r zboi mondial - repere de cronologie militar , Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1997; - Ioan Scurtu, Pres ra i pe-a lor morminte ale laurilor foi, Editura Albatros, Bucure ti, 1978; - Constantin Kiri escu, Istoria r zboiului pentru întregirea României, vol. I i II, Ed. tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1989; - Florin Constantiniu, O istorie sincer a poporului român, Univers enciclopedic, Bucure ti, 1997; - Mircea Mu at, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1983; - Ion Batalli, col. dr. Vasile Mocanu, col. Ion Strujan, Pe aici nu se trece, Editura Militar , Bucure ti, 1976; - Colectiv de autori, Istoria militar a românilor, Editura Militar , Bucure ti, 1992; - Colectiv de autori, Istoria militar a poporului român, Editura Militar , Bucure ti, 1988.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Ioan URSU

O zi din via\a lui Ivan Medvedovici S-a n scut ve nicia la sat?

Ziua este sâmb , 5 august 2017... Locul este un sat de pe valea Mure ului, din jude ul Alba, al c rui nume prefer s îl trec sub t cere.

Am venit aici din Bucure ti, în casa p rinteasc , la familia fratelui, în concediu de odihn , i m-a prins canicula cea trâmbi at de ceva timp pe posturile de televiziune: „zile de foc pentru România, atmosfera irespirabil , cod ro u” etc, un limbaj apocaliptic, neprofesionist, a rui singur menire este s fac , vezi Doamne, rating.

Stau mai mult în umbra camerei, i lucrez la calculator. Nu prididesc cu agenda... Ziua începe pentru mine pe la ora nou diminea a, odat cu sculatul din pat. Urmeaz programul ritual al fiec rei dimine i, apoi micul dejun împreun cu fratele i cumnata. Fratele, de i cu probleme de s tate, ca noi to i cei trei de altfel, nu dezminte ardeleanul din el: ridic demonstrativ felia groas de slan înfipt în cu it, o înfulec f menajamente, secondat de un sfert de ceap ro ie. Alternativ, papilele gustative îi sunt r sf ate cu câte doi-trei ei de usturoi deodat . tialal i doi îl admir m cu un coeficient de comp timire. Noi suntem la diet , una totu i rezonabil : evit m gr simi, pr jeli, dulciuri extreme i s raturi de dragul s rii în bucate.

Spunem buc resei noastre „s rut’ mâna pentru mas ”, i ie im din buc rie la aer. Care aer? În curte suntem de fapt într-o etuv supraînc lzit de razele discului de pe cer! Fugim în camerele noastre, fratele s ... bârlogeasc , asta e expresia lui favorit ; e obosit deja la zece diminea a, pentru c se scoal în fiecare zi la ora cinci cu noaptea în cap, n rav intrat în sânge de pe vremea navetei zilnice la uria a, odinioar , fabric din Cugir, care avea în zilele de glorie optsprezecedou zeci de mii de salaria i. Azi au supravie uit câteva ateliere cu vreo dou mii de oameni. Eu, cum ziceam, fug la calculator. Prioritar ar fi s încep lucrul la evaluarea celor patru propuneri de proiecte de cercetare, pentru tinere echipe, sau postdoctorale, depuse la începutul anului 2017 pentru competi ie în cadrul programului „PNCDI III” al Ministerului Educa iei i Cercet rii (azi, împ it în dou ministere, al Educa iei i al Cercet rii i Inov rii). Propunerile le-am selec ionat dintr-o list mai lung , acum câteva zile i, iat , mi-au fost atribuite spre evaluare. Procedura de evaluare presupune esen ial îndeplinirea de c tre a a-numitul director de proiect a unui criteriu care cuantific num rul i calitatea publica iilor sale în periodice din „ISI Thomson Reuters database”, lista acestora fiind transmis de c tre organismul na ional al cercet rii UEFISCDI sub forma unui „Clasament AIS 2016 pdf”. Ca la gimnastic îns , nota final dat de „arbitri” se bazeaz i pe „impresia artistic ”, nu numai pe „execu ia tehnic ”. Iat , de pild , cutare propunere de proiect, din zona matematicii, bineîn eles, începe abrupt: „Fie sistemul...” (se scrie o formul pe patru rânduri), „unde s-a notat...” (se introduc nota iile). Impresia este decep ionant : f o introducere în tematic , f o epistemologie genetic a problemei?! cat de fondul deservit de form . Dau astfel iar i peste acea racil grav a pred rii în înv mânt: cantitatea de materie vehiculat ca o avalan de dasc li în s lile de curs nu are cum, în maniera asta, s se transforme în calitate, cum zis-a Engels în Anti-Dühring, ca s invoc cunoscutul slogan materialist-dialectic. Cel care face propunerea

de proiect este, de acord, un tân r f mult experien ; dar în spatele u st un mentor, un ditamai profesor universitar! P i, a a face i profesorul în amfiteatru, fie c scrie la tabl , sau, i mai grav, când proiecteaz slide-uri ppt pe un ecran! Nu e de mirare c studen ii, de la politehnic sau de la universitate, vin mereu cu „jalba în pro ap” nu în eleg nimic din ce se pred la coal ! Unde sunte i, domnule profesor Solomon Marcus, ca s constata i c s-a realizat... mai nimic din ceea ce a i promovat o via , la cursul din amfiteatrul Spiru Haret, i apoi în c i adresate unui public larg!

Trag cu ochiul din când în când pe site-urile meteo: 36 grade Celsius în sat. M uit pe geam afar în curte: c elu a Miki se joac strângând pe rând de gât cu col ii pe Aristotel, Temistocle i Salomeea, cele trei pisici. Are imagina ie fratele, iubitor i el de filozofie i istorie antic ! Timpul se târ te exact cu viteza cu care cresc umbrele caselor de vizavi, pe uli a satului. Evaluez i... umbrele, ca s v d dac , i când, m pot deplasa sub palida lor protec ie pân la magazinul din vale pentru a cump ra o cutie de iaurt. Am descoperit un sortiment pe gustul meu, dar nu facem reclam firmei, nu-i a a? De prisos s mai adaug c fratele nu mai are, ca odinioar , picior de vit în curte!

De altfel, în tot satul, cred c eptelul (ce cuvânt caraghios...) s-a redus în ultimii cincizeci de ani la mai pu in de o zecime. Vine i masa de prânz, u oar i frugal , dar nu mai poate fi luat în curte, ca alt dat , la umbra boltei de vi de vie, cum obi nuie te românul, cum v d din troleibuz chiar prin casele vechi de pe Popa Nan, o strad clasic , aproape în centrul Bucure tilor. Îînghit repede o sup de dovlecei, fa în fa cu fratele, care face demonstrativ opinie separat cu un d rab de kaiser în blid, asortat cu 2-3 brave cepe ro ii.

Casa fratelui e de fapt casa p rinteasc , în care locuiesc acum doar ei doi, fetele fiind plecate. Una e m ritat la Sibiu, cu un fost coleg de facultate IT („ai-ti”, tehnologia informa iei, ne-am englezit cu to ii); cei cu aceast patalama de absolven i au trecere pretutindeni în lumea dezvoltat , nu prea fac omaj. Cealalt , absolvent de facultate de „birotic ” la Alba Iulia, a avut ini ial un serviciu bun, în acela i ora , în domeniul contabil, la firma care a f cut moderniz ri în aripa Cet ii din spatele Monumentului lui Horia, Clo ca i Cri an. Un domn arhitect-patron a ob inut o concesiune pe n ani a zonei, i a a se face c acum desf oar în zilele cu afluen turistic binecunoscutele spectacole semi-kitsch în aer liber, de sunet, lumini i figuran i îmbr ca i în costume de epoc (de la epoca lui Traian pân mai încoa, la epoca dualismului austro-ungar). Când acolo la firm lucrurile mergeau bine, ei, nepoatei, a început s îi mearg prost, din motive greu de înghi it. A f cut vreo doi ani de omaj, dup care a plecat în Germania la o munc extenuant , într-o sp torie de rufe.

Nuf rul îi spune acestei institu ii la noi, i azi, ca i ieri, în vremea „r posatului”.

Revin repede la tastatur . Consult e-mailurile. Un mesaj de r spuns de la Cluj: cu o zi în urm , scrisesem câteva rânduri de mul umire profesorului Alexander Baumgarten pentru cronica de întâmpinare

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din România literar a c ii recent ap rute la Editura Scrisul Românesc, „30 de ani f Noica. Exerci ii de iubire”. „Împ rt esc cu dumneavoastr entuziasmul studiului operei lui Noica, de i m ocup de o perioad c reia filosoful i-a dedicat foarte pu in. Poate tocmai de aceea, reflec ia asupra raporturilor dintre filosofia româneasc i cea medieval trece obligatoriu prin însu irea patosului cu care Noica deschidea proiectele atâtor edi ii de autori ai istoriei filosofiei clasice”. Îmi permit s redau aceste dou fraze, pentru c reprezint pozi ia unei autorit i în materie, prin care importan a operei filozofului Constantin Noica este înc o dat subliniat .

Dar nu uit nici o clip c prima reac ie în pres a venit din partea Doamnei Doina Dr gu , redactorul- ef de la Constela ii diamantine, reia i-am exprimat la timpul potrivit i recuno tin a pentru primirea generoas a articolelor care au devenit ulterior carte. Zi bun , în continuare, în ciuda caniculei greu de suportat: printr-un e-mail de la firma „pia a de carte”, sunt anun at c Libr riile Humanitas au achiziionat un num r consistent de exemplare ale c ii pentru vânzare.

Continui cu evaluarea propunerilor de proiect. Avem o genera ie de doctori în tiin e, în jurul vârstei de patruzeci de ani, cu excelente i de vizit ob inute în str in tate. Pe ace tia ne putem baza, vorba lui Marin Preda. Mai ales dac vor putea prelua unele din centrele mari de decizie, ceea ce este posibil, dar pu in probabil. De ce e pu in probabil? R spunsul e în acea fatalitate care determin mersul prost al lucrurilor la noi, i care ne face pe to i sceptici când e vorba de actualitatea politic i de ziua de mâine. Când spun fatalitate, sunt dator s m explic. Exist o fatalitate „teologic ”, de sorginte oriental .

Brahmanii i budi tii sunt fatali ti, adic pesimi ti, toat lumea tie.

Exist i fatalitatea ra ionalist , determinist , cum apare la Vasile Conta, apropiatul lui Eminescu de la Junimea. Nici de asta nu e vorba când încerc m s analiz m ce se întâmpl cu noi. Poate e aceea care deriv structural din psihologia unui popor prea individualist i prea cinic.

Nu îmi place s m întind la orizontal în timpul zilei. De voie, de nevoie, o fac. Constat c pot i s a ipesc. Sar repede din pat. Ies afar , traversez curtea, dep esc i ura, intru în gr din . Mai sunt pere în p r. M autoservesc cu dou direct de pe crac . Privesc, cu un automatism al recept rii formei, biserica satului care se întrez re te printre crengi de pruni i salcâmi. Nu mai am astâmp r. Mi-am pierdut lini tea interioar , în ultimii ani, odat cu drama din via a personal , i, paradoxal, odat cu rutina muncii neostoite. C ut m s alung m obsesiile, fixându-ne în altceva, din afara noastr . Ac iune sau contempla ie, oricare din cele dou , ne scot din sondarea maladiv a eului i ne duc în lume, în social, în supra-vie uire la urma urmei. „E împ it omenirea/ În cei ce vor i cei ce tiu./ În cei dentâi tr ie te firea,/ Ceilal i o cump nesc -o scriu./ Când unii ese haina vremei,/ Ceilal i a vremii coji adun:/ Via unii dau problemei,/ Ceilal i gândirei o supun.” Dar uite c uneori nici munca, activ sau contemplativ , intelectual , chiar cl dit pe pasiune, nu î i asigur un echilibru l untric...

Revin în cas . Caut în biblioteca fratelui, scot, nu chiar la întâmplare, dou c i. E. Jefferson Murphy, Istoria civiliza iei africane, ap rut în 1981, în colec ia BPT a Editurii Minerva, i Maria Gimbutas, Civiliza ie i cultur , ap rut în 1989, la Editura Meridiane. În aceast din urm carte numele satului meu nu mai este trecut sub t cere, cum o fac eu, ci este prezent într-un întreg capitol în care ilustra arheoloag lituaniano-american face demonstra ia existen ei unei culturi i civiliza ii din epoca bronzului, fundamental pentru „b trâna Europ ”, i care a avut un epicentru chiar în aceast zon atât de d ruit de la natur de la poalele Apusenilor. O tire de pe net din 2004 anun a c Editura Meridiane este în pragul falimentului. Ministrul Culturii din acea vreme a intervenit, spunând c statul va face i va drege ca s salveze prestigioasa editur . Azi, c ile cu eleganta copert , editate

57

în câteva colec ii de neuitat („Arte i civiliza ii”; „Biografii. Memorii.

Eseuri”...), nu mai apar, editura nu a fost salvat . Cât prive te cealalt editur , Editura Minerva, aceasta „se privatizeaz în 1999, dar este cump rat în 2002 de Megapress Holdings”, spune o tire de pe net.

Agonia celebrei colec ii BPT, ini iat în 1889, anul mor ii lui Eminescu, dureaz i azi. Mai vedem din când în când pe la chio curile de ziare câte un volum în binecunoscutul format. Pare a fi mai curând reprodus, copiat, i nu editat propriu-zis. S fie o veste bun , m car una, ca volume purtând titlul de colec ie Biblioteca pentru to i (BPT), dar în format de carte standard i nu de buzunar, apar sub egida Jurnalului Na ional?

Soarele mai are vreo dou suli e pân s se ascund în spatele Mun ilor Apuseni. A trecut i ora de maxim vipie, ora cinci dup mas . Ies în curte joc o partida de ah cu fratele, la umbra opronului.

Curtea arat ca o fort rea , nu are priveli te în uli , a a sunt casele în Ardeal. Nu sunt scutit de inconfortul curentului de aer, care „trage”, stimulat de intersti iile scândurilor din cele dou por i mari, de aproape patru metri, de la uli i de la ur . Îmi pun o p tur la ale, spre hazul „ghiaurului”. Amândoi suntem ghiauri, a a ne apel m reciproc.

Tot de la istorie, de la romanele istorice citite, ni se trage autoporecla.

Un eventual ter care ar asista la dialogul nostru ar r mâne siderat: care din voi e ghiaurul?! Eu, spun eu! Eu, spune el! De data asta doar Miki se foie te printre picioarele noastre a ezate cu t lpile pe betonul cur ii. Totul este s nu-i dai aten ie, cu privirea sau cu o vorb , c nu mai scapi de ea. Oricum, concentra i, nu avem contact cu ce se întâmpl în jur. Pân la urm , pierde cel pe care aten ia, sau lipsa de aten ie, îl tr deaz . Gata, ghiaurule, acum plec dup lapte cov sit. Nu conteaz c e iaurt, îmi place s -i spun lapte cov sit, a a cum eram înv at de mic.

Ies din curte în uli , o iau spre dreapta s merg la magazin. Soarele a sc tat, s-a ascuns în spatele mun ilor care sunt colea, peste Mure . Aceia i mun i, la doi pa i de satul s u, Lancr m, îi vedea i Lucian Blaga cel de acum peste o sut de ani din Hronicul i cântecul vârstelor. Lumea a ie it în uli , în fa a por ilor. Unii, b rba ii, joac „filc u”, jocul de c i practicat în aceast parte a Ardealului. Femeile sunt i ele adunate, câte dou , câte trei sau câte patru, pe sc unele, la poart . Te întâmpin cu întrebarea: „Noa, ce faci, ai ie it la plimbare?”. „Am ie it la plimbare!”, r spunzi. În dreptul unui grupuscul de doi b rba i sunt pur i simplu luat în bra e: „Noa, când ai venit?!”

E Ghiorghiul lui Culi , prietenul meu din copil rie, cu un an mai „mare” decât mine. Al turi de el e Tr ianul lui Dodoc. O rud mai îndep rtat , apropiat al p rin ilor mei. Are cel pu in optzeci i cinci de ani i se ine foarte bine. Nu e zi f s fac o vizit la magazinulcrâ , sau crâ ma-magazin din sat, aflat la trei minute de mers pe jos, unde s î i ia „anafura”; a a numesc mai ales femeile sfânta t rie, ghinarsul, uica adic , sau ce-o fi. Unii zic c t ria asta te ine în vlag , în putere. O fi ceva adev r, pentru c , se tie, b utura cu m sur schimb de regul în bine alchimia psihic , tonusul; te face s dep ti sau s ui i necazurile, cotidiene sau perene. Îi rev d adesea acolo, din an în an, la crâ , stând la o mas din cherestea groas , geluit de mântuial , pe ni te scaune ubrede de plastic cu arm tur de eava metalic , pe Ilie i pe Iordache, cei doi fra i, unul cu piciorul amputat în urma unui accident stupid, cel lalt p strând de o via , pe buzele s tenilor, din anii 1955 ai secolului trecut, numele devenit renume al rolului pe care l-a jucat, acela de calf a lui Nae Girimea din D’ale carnavalului, pies jucat la C minul Cultural din sat! Dac Iordache era un ahist redutabil, Ilie era un cititor de-a dreptul incredibil: mergeam cu vacile în lunca Mure ului, împreun cu al i vreo zece-cincisprezece copii, dar el, cu vreo trei-patru ani mai mare decât mine, m alegea din liota aceea pestri i îmi dep na povestea spus de fantoma tat lui, lui Hamlet fiul, pe meterezele castelului din Elsinor!

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În aceia i ani 1955! Ilie a r mas un cititor nes ios, cu un sim al valorii surprinz tor pentru autodidactul care era, pân la ani târzii, pe care îi duce acum cu greu în spate.

Dar s continui cu cei doi pe care i-am p sit cu câteva rânduri mai sus. Cu un aer nevinovat, dup dou -trei schimburi de polite uri, Ghiorghi (accentul pe „o”) m întreab a a, conspirativ: ce p rere am (p rerea mea, e avizat , nu-i a a, ca a unuia de la Bucure ti), e bine cum merge ara? Oare nu era mai bine dac mergeam cu „ ilal i”? s îi numeasc , e clar despre cine e vorba. Adic , nu e deja clar „ tia” ne exploateaz s cia, nu e clar c nu avem conduc tori care s ne apere? „ tia” pun mâna pe p mânturile noastre, nu se las cu Ro ia aia Montan de atâ ia ani, sunt cu ochii pe aurul nostru... Îl întreb pe Ghiorghi ce nemul umire concret are. i spunde cu o convingere nedisimulat c niciodat nu i-a mers a a bine ca azi. Are cas cu etaj, are fata i ginerele împreun cu el în aceea i curte, pensia e bunicic ... P i, atunci ? Da, dar uite c jum tate din sat e plecat în Spania, la munc . De ce la noi nu se poate munci, ca în vremea dinainte? De ce nu mai exist Cugirul, Hunedoara, lanul? Se referea prietenul meu din copil rie la fabricile de acolo, care au fost vândute la fier vechi. Nu tiu s i r spund, îi zic.

Dar m uit la sat. Toate uli ele sunt str zi, adic sunt asfaltate.

Satul are ap curent , e racordat la re eaua de gaze. Cu bani europeni, în cea mai mare parte. Casele sunt toate renovate, unele arat ca ni te vile; cei din Spania nu au plecat definitiv, se întorc i pompeaz bani în locuin e de care nu se tie cine se va bucura. Tr ian î i aduce aminte de ru i, c tot nu i-am pomenit, era copil când ei erau instala i în sat. Ce au f cut ru ii atunci, a fost floare la ureche, fa de ce au cut urma ii lor, politrucii autohtoni, s ntocii, care au îmbr cat haine de piele i au trecut la comand , înver una i pe cei pe care îi trimiteau la Canal... a se schimb câteva cuvinte, cu oamenii întâlni i prin sat: mai mult sau mai pu in conven ionale, sub presiunea timpului. Ei cu ale lor, tu cu ale tale. Timpul te îndep rteaz , dar nu chiar de tot, de ei. Îi revezi din an în pa te, dac nu stai la un pahar de... vorb , nu prea ai ce vorbi.

M-am întors de la magazin cu iaurtul-lapte cov sit. A a se apropie de sfâr it ziua de 5 august, cu masa de sear , tot în divergen de meniu cu fratele...

Ies pentru plimbarea dinainte de culcare, fac câteva ture pe uli .

Asfaltul încins de c ldura zilei eman un puternic miros de b legar i de chi el u, urina animalelor, cornute i necornute. Pe cer, steaua Vega str luce te de mii, de milioane de ani, peste aceste locuri. Lumina ei nu e neutralizat nici acum, nici de becurile atârnând pe stâlpi din cincizeci în cincizeci de metri, nici de r ut ile din sufletele noastre. Revin acas , porti a de la intrare scâr âie a rugin în balamale, Miki sare rapid din locul unde dormita încol cit cu boticul sub burtic i î i face datoria l trând i dând din coad . Merg în camera mea, m întind s dorm. Îmi aduc aminte de un text de încheiere a celebrului roman al lui Soljeni în. Nu rezist tenta iei de a-l transcrie, inându-mi astfel loc de o necesar medita ie asupra zilei care tocmai s-a scurs. „Adormi pe deplin mul umit. Ast zi a avut o zi bun . Nu l-au gat la carcer , brigada nu a fost mânat la «Or elul socialist», la prânz terpelise un terci, eful de brigad o scosese bine cu procentajul, zidise peretele cu voie bun , nu-i g sise lama la perchezi ie, câ tigase câte ceva de la Cezar, î i cump rase tutun i nu se îmbolvise mai r u. Trecuse o zi senin , aproape fericit ...

Astfel de zile a tr it Ivan Denisovici, în lag r, trei mii ase sute cincizeci i trei. Iar dac socotim i anii bisec i, trebuie s ad ug m înc trei zile...”

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

Calendar - Septembrie

continuare din pag. 53

16.09.1937 - s-a n scut Victoria Ana T an (m. 2011) 16.09.1945 - s-a n scut Gheorghe Schwartz 16.09.1983 - a murit Horia Lovinescu (n. 1917) 16.09.1990 - a murit Aurel Dumitra cu (n. 1955 ) 16.09.2000 - a murit Ioan Alexandru (n. 1941) 16.09.2008 - a murit Dan Horia Mazilu (n. 1943) 17.09.1888 - a murit Iulia Ha deu (n. 1869) 17.09.1892 - s-a n scut Constantin Arge anu (m. 1964) 17.09.1921 - s-a n scut Gica Iute 17.09.1939 - s-a n scut Nicolae Ioana (m.2000) 17.09.1953 - s-a n scut Herta Müller 17.09.1989 - a murit Ion D. Sârbu (n. 1919) 18.09.1907 - s-a n scut Ar avir Acterian (m. 1997) 18.09.1931 - a murit Vasile Cârlova (n. 1809) 18.09.1948 - s-a n scut Andrei Oi teanu 19.09.1992 - a murit Cella Serghi (n. 1907) 19.09.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935) 19.09.2005 - a murit Emil Manu (n. 1922) 20.09.1866 - s-a n scut George Co buc (m. 1918) 20.09.1986 - a murit Iorgu Iordan (n. 1888) 21.09.1864 - s-a n scut Elena V rescu (m. 1947) 21.09.1875 - s-a n scut H. Sanielevici (m. 1951) 21.09.1961 - a murit Claudia Millian (n. 1887) 21.09.1992 - a murit Ion B ie u (n. 1933) 22.09.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.09.1938 - s-a n scut Augustin Buzura (m. 2017) 23.09.1898 - s-a n scut Alfred Margul-Sperber (m. 1967) 23.09.1927 - s-a n scut George Sorescu 23.09.2000 - a murit Costache Ol reanu (n. 1929) 23.09.2001 - a murit Florin Vasiliu (n. 1929) 24.09.1948 - s-a n scut Mircea Dinutz (m. 2015) 24.09.1989 - a murit Paul Georgescu (n. 1923) 25.09.1881 - s-a n scut Panait Cerna (m. 1913) 25.09.1914 - s-a n scut Marcel Marcian (m. 2000) 25.09.1920 - s-a n scut Dimitrie Vatamaniuc 25.09.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 26.09.1907 - s-a n scut Dan Botta (m. 1958) 27.09.1827 - s-a n scut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 27.09.1933 - s-a n scut Grigore Hagiu (m. 1985) 27.09.1934 - s-a n scut Ilarie Hinoveanu (m. 2013) 27.09.1990 - a murit Ion Biberi (n. 1904) 27.09.2001 - a murit Iustin Panta (n. 1964) 27.09.2001 - a murit Traian Olteanu (n. 1941) 27.09.2001 - a murit Florin Muscalu (n. 1943) 28.09.1876 - a murit Costache Negri (n. 1812) 28.09.1882 - s-a n scut Vasile Pârvan (m. 1927) 28.09.1931 - s-a n scut Valeriu Râpeanu 28.09.1932 - s-a n scut Leonida Teodorescu (m. 1994) 28.09.1934 - s-a n scut Sina D nciulescu 28.09.1987 - a murit Aurel Gurghianu (n. 1924) 28.09.2004 - a murit Geo Dumitrescu (n. 1920) 28.09.2005 - a murit Bianca Balot (n. 1936) 28.09.2006 - a murit Virgil Ierunca (n. 1920) 29.09.1812 - s-a n scut Eudoxiu Hurmuzachi (m. 1874) 29.09.1888 - s-a n scut Iorgu Iordan (m. 1986) 29.09.1936 - s-a n scut Miron Kiropol 29.09.2001 - a murit Gellu Naum (n. 1915) 29.09.2003 - a murit Ernest Verzea (n. 1917) 30.09.1933 - s-a n scut Negoi Irimie (m. 2000) 30.09.1956 - s-a n scut Dan Stanca 30.09.1972 - a murit Grigore Cugler (n. 1903) 30.09.2005 - a murit Ion Vasile erban (n. 1942) 30.09.2006 - a murit Sütö András (n. 1927)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 9(85)/2017

59

Any DR{GOIANU (20.07.1975) scut la Filia i, Dolj, a absolvit Liceul Industrial, la Filia i, apoi Facultatea de Psihologie la Universitatea ,,Spiru Haret”, Bucure ti. Este membr a Cenaclului Epigrami tilor Olteni, membr a Uniunii Epigrami tilor din România, redactor- ef al revistei Epigrama de Strehaia, redactor- ef adjunct al revistei Cugetul. Scrie poezie liric , epigrame, cronici rimate, proz scurt umoristic . A publicat 26 de c i, între care: Povestiri oltene ti (proz scurt umoristic , 2008), Cu s biile încruci ate (dueluri epigramatice, 2011) i Pi turi de… ân reni (epigrame, 2013).

La spital N-au pastile, nici injec ii, Poate doar carmol de frec ii, Iar povestea nu e nou ...

Vii cu-o boal , pleci cu dou .

O defini ie a epigramei Epigrama-i ca femeia, an ul inimii br zdeaz , Îns când i-a i scânteia te-ascunzi... c explodeaz !

La slujba din biseric Ce spune popa, e de bine, Satanei nu vreau s m vând, Dar când se uit fix la mine...

Habar n-ave i ce-mi d prin gând!

Politicianul - înainte i dup alegeri E ca brutarul, mai fr mânt , O vorb -ncolo, una-ncoace, Mai pune ap i se-avânt , Iar dup’aceea chiar ne-o coace.

Tradi ional De când e lumea i p mântul Femeia face legea-n cas , Iar b rb elul, ca i sfântul E-n rându’ lumii... pe sub mas !

Adev r Natura-i sincer , cuminte, N-o spun, a a, conjunctural, Doar so ul meu, s ti i c minte În modul cel mai... natural!

Confesiune Mi-am f cut la toate parte: Bani, iubire, ah ce trai! i-ar fi culmea, dup moarte, Sfin ii s m duc -n Rai!

Victor COR}COV{Z (28.09.1923 - 22.07.2003) scut la Cetatea Alb , în Ukraina, decedat la Timi oara. A absolvit Institutul de Medicin din Timi oara i a lucrat ca medic chirurg, ajungând colonel doctor, Comandant al Spitalului Militar din Timi oara. A fost membru i pre edinte (1984-1995) al Cenaclului de Satir i Umor „Ridendo”, din Timi oara, precum i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale: Fabule (1979), În loc de ac, puncturi cu pana (epigrame i fabule, 2000).

Este inclus în circa 40 de volume colective de epigram .

Unui poet Ai profanat Parnas i muze Prin publica iile tale; Deci, cere-i editurii scuze i nicidecum s -i ceri parale!

Unui plagiator De multe ori a vrea s -i zic „Nu e ti în stare de nimic!”

Dar m ab in, deoarece tiu c -i în stare de orice.

Peti ie N-o rezolv -n nici un fel i pe drept îmi plâng amarul, de-un an le-am dat dosarul, Dar… nimic pe lâng el.

Unui O.R.L.-ist „r stit” E priceput, tie oricine Dar cred c sfaturile sale El le va da cu mult mai bine Tratându- i corzile vocale!

Compensa ie Pe-al vecinului c el, Nu-l aud l trând defel; În schimb, toat s pt mâna, Latr , la vecini, st pâna.

Concediu Acum, chiar i în str mo easca vatr , Ne descurc m cu greu, în general: La munte ca în epoca de piatr , Ca-n epoca de bronz, pe litoral!

Gânduri la vârsta a treia fi ajuns, de bun seam , Un om cu-al nemuririi nimb, De-ai fi putut, atuncea, mam , -mi faci i piesele de schimb.

Calomniatorului Pe-atâ i în via i-a „s pat” Cu mult „inim ” i zel; Dar azi, murind, a renun at i sap al ii pentru el!

La mormântul unui medic bun Emerit în Medicin , În consult chemat mereu, Faima lui fiind deplin , L-a chemat i Dumnezeu.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unora ce se cred poe i spun cu mil , nu cu team Ca ritmul s r mân viu La voi i muzele, bag seam , Se de teptar ... cam târziu!

Olteanul - speran peste anotimpuri Munce te vara ca un rob i toamna strânge bob cu bob, Dar iarna, e boem, fire te, La gura sobei... ib re te!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul VIII, nr. 9(82)/2017

Florin M~CE{ANU

MARC MARC CHAGALL CHAGALL La 7 iulie 1887, vine pe lume, la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Mo e Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul n scut al familiei Zachar i Faiga Segal, evrei hasidici de limb idi . P rin ii lui Chagall sunt oameni s raci i foarte credincio i. Via a de familie se desf oar în ritmul s rb torilor religioase în cartierul destinat de autorit ile ariste evreilor. P rin ii sunt analfabe i, dar fiul înva s scrie, s citeasc i cânte la vioar .

Primele cuno tin e le prime te la coala evreiasc , apoi va urma o coal laic . Ar vrea s devin pictor, la început îns lucreaz ca ucenic la un fotograf (1906), dar reu te s mearg timp de dou luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care prime te primele lec ii de pictur . Înfruntând multe greut i, în anul urm tor pleac la St. Petersburg, unde, în 1907, devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase.

Chagall î i va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la coala Svansev, care reunea pe reprezentan ii avangardei ruse. În anul 1910,

Marc Chagall - Autoportret

ia parte la expozi ia colectiv organizat de coal . Se hot te s plece în Fran a. În acest timp se logode te cu Bella Rosenfeld, care îl va a tepta la Vitebsk vreme de patru ani. Ajuns la Paris, artistul î i adapteaz numele limbii franceze. La început locuie te în cartierul Montparnasse, apoi se mut în La Ruche, unde existau aproximativ o sut de ateliere de pictur .

Chagall tr ie te în s cie. Noaptea picteaz în atelierul tixit i dezordonat, pe pânze improvizate din fe e de mas , cear afuri sau i de noapte, ziua continu s studieze. Îi cunoa te pe poe ii Max Jacob i Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucr rile lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamn (1912). În anii 1913 1914 î i expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 î i viziteaz familia în Vitebsk i, surprins de izbucnirea zboiului, va r mâne în Rusia timp de opt ani. În primul an de r zboi, lucreaz ca func ionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscu ilor din capital se afl poe ii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin i Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revolu ia i r zboiul civil. În Rusia sovietic , evreii vor deveni în sfâr it cet eni cu drepturi depline.

Când, în anul 1914, se întoarce în ora ul natal, Chagall i reg se te cu emo ie r cinile în folclorul cultura evreiasc , care cuno tea în acea vreme o adev rat rena tere. Etnografii evrei adun pove ti i legende care fuseser pân atunci p strate numai prin viu grai.

Aceast tradi ie na ional neobi nuit de bogat reprezint o completare a textelor c ilor sfinte Tora i Talmudul. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizeaz picturi murale în cl direa Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vie ii, Chagall continu s lucreze neobosit. Picteaz , se ocup de sculptur , ceramic i litografie, proiecteaz vitralii.

Moare la 28 martie 1985, în Saint-Paul-de-Vence, la nou zeci i opt de ani.

Marc Chagall a intrat în istoria picturii f s i fi creat propria coal . Pân în ziua de azi nu se cunoa te un alt artist care s se fi raportat la crea ia lui. Poezia sentimental a tablourilor sale, onirismul lor care î i are cinile în folclorul evreiesc i în spiritul poporului rus, culorile str lucitoare care ar fi putut fascina pe mul i arti ti nu i-au g sit adep i.

Chagall nu a încercat s schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur i simplu ca, în felul s u original, s ilustreze pove ti minunate, n scute din propriile experien e, s i exprime propriul misticism care poart mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.