Constelatii diamantine, nr, 11 (87) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 11 (87) Noiembrie 2017

Semneaz : Marian Barbu Ilie Bucur-S rm anul Livia Ciuperc Mircea Colo enco Ionu Copil Dominic Diamant Ion Dinc Doina Dr gu Rodica Fercana Petre Gigea-Gorun Niculae Grosu Marian Hotca Marin Ifrim Mircea Dorin Istrate Luan Kurti Mimoza Leska Boris Marian Mehr Daniel Marian Florin M ce anu Octavian Mihalcea Ion Mioc Constantin Miu Gheorghe Andrei Neagu Janet Nic Drago Niculescu Radu Olinescu Ion Pachia-Tatomirescu George Petrovai Ion Popescu-Br diceni Horea Porumb Decebal Alexandru Seul Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Stela erbu-R ducan Al. Florin ene

Mikhail Nesterov -

re ii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , RISIPITE... i adunate într-un op valoros .................................................................p.3 Janet Nic , T-FRUMOX din lacrim de paradox ...............................................................p.4 Al. Florin ene, Gavril Moisa: “Prin roua iubirilor” .............................................................p.5 Livia Ciuperc , August Scriban ...............pp.6,7 Daniel Marian, nu ne a tept m la minuni în afara noastr în ine ..........................................p.8 Ion Popescu-Br diceni, Scriitorul Constantin Brâncu i .......................................................pp.9-13 Octavian Mihalcea, Dram i transfigurare ..p.14 George Petrovai, Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent (V) ..............pp.15-17 Marian Barbu, Între fic iune i adev r, foiletonul literar .......................................pp.18,19 Constantin Miu, Poeme ..................................p.20 Mircea Colo enco, Demersul poeziei scriptural sangvine ....................................................pp.21,22 Rodica Fercana , Poeme .................................p.22 Ilie Bucur-S rm anul, Arc peste timp ..pp.23-29 Marian Hotca, Poeme ......................................p.29 Petre Gigea-Gorun, Glos .....................pp.30,31 Dominic Diamant, Poeme ..............................p.31 Gheorghe A. Stroia, Poeme ...................pp.32,33 Marin Ifrim, -mi fie paranoia iertat , parc te cunosc de undeva .......................................p.33 Mimoza Leska, Poeme ..................................p.34 Drago Niculescu, “Umanismul, un program infinit” ......................................................pp.35-40 Mircea Dorin Istrate, De ziua celor mor i ..p.40 Boris Marian Mehr, Casa de nebuni ..........p.41 Ionu Copil, Somn, m ti sociale, joc de rol ......................................................................pp.42,43 Radu Olinescu, Exist sindromul Don Quijote .............................................................................p.44 Luan Kurti, Poeme .........................................p.45 Florentin Smarandache, La Universitatea din Lagos ..........................................................pp.46,47 Decebal Alexandru Seul, Dou berze în viscol .............................................................................p.47 Gheorghe Andrei Neagu, Partida de pescuit ......................................................................pp.48,49 Ion Dinc , Sub clar de lun ....................pp.50,51 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Trude trândave ........................................pp.52-54 Horea Porumb, Parisul meu ..................pp.55,56 Ion Pachia-Tatomirescu, Pagini de istorie a presei valahe de mâine ...........................pp.57,58 Stela erbu-R ducan, Constela ii epigramatice .....................................................p.59 Ion Mioc, Constela ii epigramatice ..............p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .........p.60

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

Ilustra ia revistei: Mikhail Nesterov

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR{GU|

RISIPITE... ]i adunate î@ntr-un op valoros

„Risipite”, vol. II (editura Grafix, Craiova, 2017), de Andrei Potcoav , este o culegere de eseuri, recenzii, prezent ri de carte i diverse materiale tematice ap rute, de-a lungul timpului, în ziare i reviste locale sau internaionale, cum ar fi: Ra iunea, Cugetul, Oltenia eroic , Constela ii diamantine, Observatorul din Toronto (Canada), Nucu oltenesc etc.

Cartea (358 p., format A4) se compune din ase capitole, ce cuprind articole din domeniul istoriei, literaturii, graficii, epigramei, filateliei, aviaticii, i se deschide cu un cuvânt al autorului (de profesie inginer chimist, dar care a ocupat func ii de conducere i r spundere, pornind de la director de institu ie pân la senator în Parlamentul României), în care explic de ce i despre ce scrie.

Capitolul I (Eseuri) începe cu o prezentare în manier proprie a portretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza i a perioadei, în care, cu onoare i demnitate, i-a exercitat atribuiunile în conducerea statului român. Mai departe, autorul prezint un remember al familiei Potcoav (toamna benefic ... toamna malefic ), apoi vorbe te despre inginerul Gh. Zarioiu, despre via a i traiectoria acestuia de la soldat la general, i încheie acest capitol cu o lucrare emo ionant , în care descrie letargia vorbirii - ca prad a vie ii umane. În capitolul al II-lea (Recenzii), a a cum este de a teptat, dup denumirea capitolului,

autorul face o prezentare succint i unele aprecieri critice ale unor opere literare i tiin ifice, cum ar fi: „22 Iulie 1593, zi istoric pentru români”, de Ion M. Ungureanu; „Luptele de la Rob ne ti”, de gen. (r) Dumitru B lu ; „Dosarele comunismului: Drama ofi erilor români”, de Georgic Bercea-Florea, Ion Anton Datcu; „Memorii pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri”, de Constantin Argetoianu („cel mai de seam memorialist i cronicar al vie ii politice române ti interbelice”); „C torii în centrul gândirii”, de Alexandru Vlad Ciurea; „Drum închis” i „Eilat, ultimul popas”, de Florin Vasile Bratu; „Dulcea a tr rii”, de Ion Anton Datcu; „Stanca în Calea Lactee”, de Cornelia St ncu Georgescu; „Între vis i realitate”, de Ion Bold; „Întâlnirea de la casa morarului” i „Îngerii de la casa morarului”, de Ion R. Popa; „Scrijelite temelii de mileniu”, „Polemica p mântului care sufer ” i „Drumul mor ii”, de Nicolae Maroga Enceanu; „Eu însumi printre cuvinte (exerci ii de rostire poetic ), de tefan Tunsoiu; „Clipe irosite, Marea nedumerire, Nobila renun are”, de Elena Bu u.

Capitolul III (Prefe e de carte) cuprinde prefe e f cute de autor la c ile scriitorilor: Monica Albu Potcoav , Ion Vâlceanu V leanu, Elena Bu u, Aurel Matara. În „Avia ia i slujitorii ei” (capitolul IV), Andrei Potcoav scrie, foarte documentat, despre evolu ia aeronauticii pe plan mondial, despre realiz rile aviatorilor români Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coand , în ceea ce prive te construc ia i pilotarea aparatelor de zbor, despre sistemul de decora ii ce se confer aviatorilor care se disting prin merite deosebite în serviciul rii, despre ordinele i medaliile ce se acord militarilor cu diverse ocazii. Un articol aparte este cel despre Ion N. Romanescu, descendent al unei familii boiere ti din Oltenia, precursor al avia iei, martir al luptei pentru libertate, primul planorist amator, erou al primului r zboi mondial, c zut pentru libertatea Fran ei. Un alt articol este despre George Valentin Bibescu, urma al familiei boierilor români Bibescu, precursor al aeronauticii, primul pilot român brevetat de Aeroclubul Fran ei, promotor al avia iei sportive, întemeietor i organizator al Ligii

Na ionale Aeronautice, pre edinte al Federa iei Interna ionale Aeronautice (1930-1941).

Andrei Potcoav î i continu capitolul cu scrieri despre c pitanul aviator Vasile Niculescu, pilotul Marii Uniri din 1918, cel care a realizat zborul Bac u-Blaj i retur, în preajma evenimentelor ce au premers actului Unirii Transilvaniei cu ara Româneasc ; despre pitanul aviator Tudor Andrei, erou al celui de-al doilea r zboi mondial.

Un alt capitol (cel de-al V-lea) este „Epigrama i realizatorii ei”. Aici sunt antologa i epigrami tii: Niculae Cruceru (un epigramist pe nedrept uitat), Ion Pena (cel mai bun epigramist teleorm nean, un scriitor uitat), Lucian Bul tan (un grafician între epigrami ti), Janet Nic (un juvete între pe ti), Ion Petre Vasilescu (un oltean... spre lun ), Nicolae Maroga Enceanu (zguduieli umoristice).

Opul se încheie cu capitolul „Filatelia în varii ipostaze”, unde autorul face o incursiune în istoria i evolu ia filateliei, un domeniu considerat hobby, care are ca obiect colecionarea i studierea elementelor filatelicopo tale (m rci po tale, coli e, francaturi po tale, obliter ri speciale etc.), ce constituie un mijloc la îndemâna fiec ruia pentru îmbog irea bagajului de cuno tin e cu elemente de cunoa tere a culturii popoarelor din toat lumea, a faunei i florei, a ecosistemelor existente pe glob, reprezentând totodat un instrument cu însemnat poten ial educa ional.

Mikhail Nesterov - Roze

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Janet NIC{

F{T-FRUMOX DIN LACRIM{ DE PARADOX Eseu despre Florentin Smarandache Volumul „Antichambres et antipoésies ou bizarreries”, 1984, imprimé au Maroc, Alipress, Fés, invit nu numai la o reconfortant bizarerie dar i la o m noas reverie.

Se tie, din istoria filozofiei, c Anaxagora ar fi fost autorul rodnicei expresii: „la origine, toate au fost laolalt ”.

Dar afl m de la Diogenes Laertios c acesta era, cu mult înainte, un gând al lui Linos, poet care a scris un poem despre crearea lumii, gând reluat de Anaxagora.

Dac untul cuget rii filozofice const în restabilirea totalit ii, a ordinii, cu orice pre , am aflat, între timp, smântâna artei ar fi dezordinea. Adev rat în primul caz, fals în al doilea caz. F logic se poate distruge orice dar nimic nu se creeaz f logic . Dezordinea senzorial este judecat de grila intelectului, dezordinea intelectului este cernut de dârmonul ra iunii iar dezordinii ra ionale îi este gâde specula ia metafizic . Din ne tiin sau, poate, tocmai din tiin , scriitorii dau gr un e ira ionalului în art , ilustrând, parc , seva proverbului chinez: „este în elept s fii confuz”. Arta nu-i, în ultim instan , decât traseul unui nonsens pân la sens, ira ionalul ra ional sau dezordinea rânduit sau orânduit . Ca atare, arta nu-i un joc incolor, inodor i insipid, ci o cobili de lemn gânditoare între doi desagi plini cu abstract.

Nu întâmpl tor Walter Biemel spunea înc , din 1967 arta trebuie s fie descifrat ca o hieroglif , dincolo de sâmburele estetic, pentru a fi în eleas , nu numai tr it . Critica literar , tot un soi de filozofare, nu-i alteceva decât m nu a abstract mulat inteligent pe degetele concrete ale artei. Talent cu ochii în patru, Florentin Smarandache î i construie te logic discursul.

Paradoxul domniei-sale pune, asemenea lui Anaxagora, laolalt jum ile r cite ale lumii. Dialectica binar chip i dinamism gândirii poetice.

Florentin Smarandache esre jum tate-de-poet-c larepe-jum tate-de-paradox- chiop în c utarea celeilalte jum i-depoet-c lare-pejum tate-de-paradox- chiop. Aceasta este logica întregirii neamului s u poetic. Când pocitania p mântului se împline te prin contrarul s u, se na te, din lacrima paradoxului, t-Frumox, Florentin Smarandache. Discursul se transform în vân toare pur de impur, de posibil imposibil i de imposibil posibil. Cum orice vân toare este, din punct de vedere al victimei, cel iar din punct de vedere al vân torului, distrac ie, poezia lui Florin Smarandache ne ofer deliciul i supliciul fiec rei ipostaze. Poetul transfer vân toarea de paradoxuri din p durile limbii române pe ponoarele limbii franceze.

Vân tor nu de epci, din lips de gibier, ca Tartarin din Tarascon, Florentin Smarandache se apropie cu siguran de vânat i

trage de urechi iepurele paradoxului din tufi . Altoit pe nervii poetului pân la ultimile nervuri, veghea este altoit cu veghe i pus pe araci de vi de vie. Strofele sunt pânze de p ianjen, în mijlocul c rora troneaz paradoxul, asemenea unei bune fripturi în a teptarea garniturii. A adar, paradox cu salat .

Secul devine mustos, dogma cu sifon devine pri .

Logica lui P cal , desc tu are a concretului i a bunului sim , este la mare cinste în acest volum. Astfel, Michel i-a pierdut tat l în r zboi dar l-a g sit în cimitir; era ora unsprezece f cinci, deci, logic, este ora ase; Marea Ro ie nu e galben ; sub soare ni se promite Luna; infirmiera coboar dintr-o familie ilustr pân la primul etaj, cu liftul. Cu bun tiin Florentin Smarandache pune dinamit în toate ideile fixe; axiome, teoreme, legi. Paradoxul este barda lui Mihai Viteazul cu care poetul taie iruri prin armatele de dogme osificate ale lumii. Perplexitatea, jumulit de penele insolitului, toarce lene , ca o mâ blând , la urechea Realului reg sit. Omonimia i omofonia fat miei timpurii pe z pada obi nuin ei care înstr ineaz selful de soi-même: „Marie se marie”. „Martin entre entre les gens”.

Elle te donne l’alarme et surtout la larme.” În unele texte, logica, urmându- i treptele, sparge ghioacea sensului acceptat i scoate pui de prepeli din ou de cuc.

Verbele rougir, jaunir, bleuir dau, normal, adjectivele: matin rougeâtre (diminea ro ietic ), midi jaunâtre (amiaz g lbuie), soir bleuâtre (sear alb struie). Dar logica logicii produce absurdul. De la adjectivele mov i bej se pot forma verbele mauvir i beigir care, la rândul lor, produc, formal, imposibilele mauvâtre (movaliu?!) i beigeâtre (bejaliu?!).

Dar poezia nu are nevoie de traducere. Cuvintele limbii franceze sunt la cheremul lui Florentin Smarandache precum figurile geometrice sub penelul lui Picasso: „a locui o locuin , a orna un ornament, a parla un parlament, a s pa un sapament, a cânta un cântament”.

Coc docil în mâna gândului poetic, limba francez , neputând lua calea exilului, se chirce te sub toiagul Cezarului Florentin Smarandache, orice „anti” este un „pro”.

Antipoezia sa este un alt fel de poezie. Antiproza sa este un alt fel de proz . Antiteatrul s u este un alt fel de teatru.

Astfel, re eta contra re etelor poetice este o insolit veritabil re et poetic . Harul poetic dobânde te miez i orizont culinar.

A colora versurile albe, a amprizona versurile libere înseamn a fi orb cu ochii deschi i, asemenea lui Homer. Ce altceva poate fi poetul, urmând gândul lui Eminescu, decât ochiul care, închis în afar , în untrul se deschide. Poezia lui Florentin Smarandache este un ugub carnaval rabelaisian care taie nasul împ ratului, f cându-l egal cu plebeul, dând abstrac iunii ansa de a vibra senzorial, adic plenar.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Al. Florin |ENE

Gavril Moisa: „Prin roua iubirilor”

Autor al unui evantai policrom, format din 26 de volume de poezie, fabule, epigrame, eseuri, monografii i reportaje, Gavril Moisa este din nou în libr rii cu volumul de poezii, intitulat „Prin roua iubirilor”, ap rut la Editura „Napoca Nova”, 2017, sub egida Ligii Scriitorilor Români, având grafica semnat de Mircea Bonda.

Dac , în aparen , titlul volumului ne duce cu gândul la iubirea fa de femeie, poetul a m rit aria obiectivului acestui sentiment, precizându-ne, înc de la început, în poezia „În loc de prefa : de ce scriu?”, motivul pentru care abordeaz aceast tem .

Practic, aceast poezie este o profesiune de credin : „Scriu de pl cere, de drag, de iubire./ Scriu de recuno tin , de dor, de nevoie./ Scriu dintr-un gând de ap sare./ Scriu -mi înaripez visele i sentimentele.” („În loc de prefa : De ce scriu?”).

Un minulescian cu alunec ri spre spiritul poetului de la Ciucea, din care nu lipsesc elementele vagante ale unei bucurii de a tr i, Gavril Moisa laud sentimentul iubirii, al dragostei fa de femeie, de ar , de momentele istoriei prin care a trecut ara, evocând în

versuri clasice etapele tr irilor sale: „O lacrim îmi curge pe obraz/ i îl br zdeaz -n riduri line/ F când în inim un iaz,/ C am surori ce nu-s cu mine”. În poezia „În prag de centenar”, din care am reprodus prima strof , poetul evoc cu durere pierderea nedreapt a unei p i din România Mare, pe care le nume te surori, încheind cu speran a : „Vom fi un neam i-o ar , ferici i,/ Cum am fost ieri, în România Mare.” Eul sloboze te vaste cânt ri rii, Poetului Na ional, mamei, femeii iubite, muzelor, dar i regret anii cu t lugul lor trec peste el, îns , se încurajeaz , într-un final, c r mâne o stânc peste timp: „Când clipa vie ii mu crud din timp/ La mas stau cu zeii din Olimp,/ Cu trupul demn, lipsit de orice team / Sfidând i ve nicia ce m cheam .” („R mân o stânc peste timp”).

Locul preferat al poetului nu este locuin a, ci câmpul deschis, timpul i anotimpurile unde inventeaz multiple ceremoniale, de la cârciuma din „În toamna asta care vine” pân la „lini tea p durii” din „Cu fiecare toamn ”.

Anotimpul e o toamn temperal când sângele îi este mai rece, sufletul mai sec, pe când nostalgia pune st pânire pe sufletul zbuciumat de gânduri. Liricul eului face exerci ii de stil, înv ându- i sufletul cu o tr tur extranee. Fiindc poetul e str in de melancolia boln vicioas .

Gavril Moisa este un reflexiv în paginile acestei c i, comentând o stare, un peisaj,

Mikhail Nesterov -

un sentiment, a ezându-le în retoric , analizate cu o lup de colec ionar expert. Acestea sunt armoniile lui, el iube te tot ce-i este în preajm . El trece cu u urin peste melodia de camer a lui Ion Pillat, sau peste c rtur rismul anxios al lui Gheorghe Tomozei. Poetul de care facem vorbire e un liric suflete te energic i spiritual reflexiv, f când din acest raport un adev rat stil, ale c rui manifest ri înclin c tre un termen sau altul, în diferite propor ii.

Citind volumul lui Gavril Moisa, mi-am adus aminte de renascentistul italian Niccolo Niccoli, fiind un vis tor, euphoric, iubitor de poeme i cu universuri imobile, un poet a c rui leg nare inefabil st exact în gradul de cultur asimilat , spre a dirija b ile inimii.

Venit din lumea artileriei i a matematicii, Gavril Moisa m duce cu gândul la matematicianul Barbilian, care semna poeziile cu pseudonimul Ion Barbu, tr ind în beatitudinea evenimentelor prin care trece, de concept i dorin e, ca o muzical org de unde sonurile ies cu pa i de balerin.

Majoritatea poemelor sunt scrise în stil clasic, dovedindu-ne c e un virtuos al ritmului ocult din lumea transilvan , cu memoria lor muzical i în totul estetic , un adev rat expert, un fel de Goga contemporan. Într-adev r, Dumnezeu i-a ascultat rug mintea din poemul „Întinde-mi mâna”: „Întinde-mi mâna s Te reg sesc/ i d -mi, Iisuse, har dumnezeiesc!”.

pi e lâng râu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Livia CIUPERC{

August Scriban Obi nuim, adeseori, s -ntoarcem privirea spre trecut, convin i fiind c acolo vom g si hran spiritual , care s ne revigoreze. i astfel avem a ne aminti de un lingvist de marc al perioadei interbelice, un exigent profesor (în primul rând cu sine însu i), un subtil analist i comparatist în spa iul Limbii Române. E vorba de August Scriban, covurluian, prin origine (s-a n scut la Gala i, la 12 noiembrie 1872), dar a profesat, cu succes i recunoa tere, în coala Ie ean . Privind retrospectiv, ce afl m? Licen iat în Litere i Filosofie la Universitatea din Bucure ti, în 1897, cu lucrarea Alfabetul chirilic la români. A dobândit doctoratul în 1903, la Universitatea din Halle, Germania.

Experien a sa la catedr , de peste patru decenii, s-a concretizat în mai multe studii: Etimologii (Ia i, Institutul de Arte Grafice N. V. tef niu, 1911, 14 p.), Ortografia româneasc (Ia i, Editura Ionescu, 1912, 40 p.) - cu o apreciabil cronic , semnat de profesorul universitar Édouard Bourciez, în „Revue Critique”, precum i alte texte, publicate în „Revista idealist ” sau „Arhiva” din Ia i.

Numele lui August Scriban se pronun cu un plus de venera ie - în primul i în primul rând - pentru opera sa de o via , Dic ionarul limbii române ti1 . Pentru a în elege pa ii pe care i-a parcurs autorul în finalizarea muncii sale, merit s spicuim din partea introductiv a impozantei sale lucr ri: Precuvântare. Originea dic ionarului. „Acest dic ionar e rezultatul impresiunii pe care mi-a produs-o dic ionarul lui Larousse (Petit Larousse illustré)1 i a lui Gazier2 , de când eram elev al liceului din Gala i. Tot contemplând i admirând aceste dic ionare, mi-am zis c trebuie s aib i Românii unul asemenea, i a a, îndat ce am fost în

stare i am avut lini te, am început s lucrez, ceea ce s-a întâmplat abia în seara de 28 decembrie, dup stil nou (15, dup stil vechi) a anului 1903, pe strada Salv rii (actuala C pitan [Petre?] erdinescu), a ora ului Buz u, unde eram profesor3 .

Nimic nu m-ar fi putut abate de la aceast hot râre. Eram, dac mi-e permis s compar cele mici cu cele mari, a a cum zice Lucre iu despre Epicur: «pe care nici templele zeilor, nici fulgerele, nici bubuitul amenin tor al cerului nu l-a intimidat, ci cu atât mai mult l-a îndârjit înve mântatul curaj ca s doreasc cel dintâi s sf râme strâmta îngr ditur a naturii».

Am citat acest pasaj nu ca s m laud singur comparându-m cu cei mari, ci pentru ca cei ce vor veni dup mine s se umple de acela i curaj i s ia aceia i nestr mutat hot râre de a lucra în folosul patriei i al omenirii.

Ca s fi putut lua asemenea hot râre, trebuia ca inima mea s fi fost preg tit în aceast direc iune. Acela care mi-a preg tit-o a fost tat l meu4, fost elev al Seminarului din Socola i al Academiei Mih ilene din Ia i, doctor în drept din Torino, magistrat, apoi avocat i profesor de istorie i economie politic la coala comercial din Gala i. tiind latina i greceasca veche, vorbind curent italiana, franceza i greceasc nou , tiind pu in i germana i ruseasca, sim ea o mare pl cere s scormoneasc prin dic ionare i s descopere etimologii (de la el tiu originea grecescului chichion). Dar era influen at de curentul latinist i nu-i pl cea s derive decât din latin , italian sau greceasc , iar pentru ceea ce nu era greco-latin n-avea decât dispre (...). Îmb tat de gloria imperiului roman, se uita cu mil la statele moderne i le numea «prefecturi». Era, cum se vede, imperialist roman i nu visa decât restabilirea vechii Dacii «de la Tisa pân-la Nistru», ceea ce s-a întâmplat la opt ani numai de la moartea lui (care a fost la 1921).

Dar pe lâng înv tura pe care am putut-o lua de la tat l meu, ceea ce m-a f cut încep acest dic ionar a fost mo tenirea sufleteasc pe care mi-a transmis-o el: Iubirea fanatic de limba româneasc , înclinarea spre studiul limbilor str ine i voin a irezistibil de a da patriei o lucrare pe care eu o cred folositoare.

Convins de aceasta, am avut r bdarea de a edea intuit la masa de lucru vreo 20 de ani, i anume: în 10 ani (cât asediul Troei!) am terminat dic ionarul (28 Decembrie stil nou 1913); apoi l-am reluat de la început i l-am revizuit pân la cuvântul post, la care ajunsesem în noaptea declar rii mobiliz rii noastre (15/28 august 1916). Atunci, cu gradul de c pitan, am plecat la regimentul meu (al 5-lea de c ra i), cu care, pe valea

Mikhail Nesterov - Capri - Italia. Veranda cu flori

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Buz ului, am intrat în Transilvania, iar dup demobi-lizarea mea (1 aprilie 1918), am n dit din nou pe dic ionar terminând revizuirea i scormonind cu deliciu originile cuvintelor r mase ne-descoperite, ceea ce am continuat a face pân în ultimul timp. Afar de asta, am mai intercalat în el o mare mul ime de cuvinte de prin c i pri de prin locurile cutreierate de mine. În noiembrie 1913, apropiindu-m de sfâr itul dic ionarului (nerevizuit), am anun at lui Iacob Negruzzi c -l pun la dispozi iunea Academiei dac vrea s -l publice. De i i-am scris o scrisoare personal , el a pus un func ionar al Academiei s -mi r spund oficial (nr.

2310, din 3 decembrie 1913) c Academia n-are bani i c «cel mai natural lucru ar fi s m adresez ministerului Instruc iunii».

N-am mai insistat i m-am adresat ministerului Instruc iunii, în mai 1914. Ministrul, prin Casa coalelor, a numit ca recenzent pe Ion dejde, care a primit îns rcinarea cu adresa nr. 25146, din 7 iunie 1914 i a r spuns la 17 mai 1915, încheind c «lucrarea mea e de foarte mare valoare i c tip rirea ei n-ar trebui s întârzie prea mult».

Dup ce mai trecu un an, Casa coalelor, cu adresa nr. 18556-F, din 18 iunie 1916, îmi r spunse scurt i cuprinz tor c «nu poate întreprinde publicarea, deoarece nu dispune de fonduri»! (...).

Astfel, au trecut peste doi ani, pe când hârtia i tiparul n-ar fi costat decât vreo 20-30.000 de lei. Dar oricât ar fi costat, statul trebuia scoat banii necesari, c ci era pentru cultura na ional , era o arm de lupt !

Ca s se vad cât de mult am inut s termin acest dic ionar, citesc acest fapt: Dup ce [Alex.] Philipide refuzase a mai lucra la dic ionar, iar Ovid Densu ianu refuzase i el, Academia se adresase lui Sextil Pu cariu. Dar mai era loc i pentru al ii la asemenea lucrare gigantic . În ianuarie 1904, [Grigore] Tocilescu, venind s ie o conferin la Buz u, unde m aflam eu atunci, profesorii liceului i-au oferit, la cercul didactic, un osp care s-a prelungit pân la 4 diminea a, când el a plecat la Bucure ti. Eu, care atunci ajunsesem la litera B, i-am adus manuscrisul i i l-am ar tat. Surprins de aceast descoperire, Tocilescu, care tocmai c uta lucr tori pentru dic ionarul Academiei, îmi propuse s lucrez la dic ionar.

Totu i, am refuzat zâmbind, propunerea lui Tocilescu, cu aceste vorbe: «Dup cum nu exist intelectual Român care s nu- i aib Larousse-ul lui pe mas , tot a a vreau s nu existe intelectual Român care s nu- i aib Scribanul lui pe mas ! De aceea, iat c termin dicionarul meu, apoi vom vedea! » (Vorba lui Carp, la 1907: «Mai întâi represiune, apoi vom aviza!»).

To i profesorii au r mas uimi i de indiferen a cu care am r mas neclintit. Nimic nu m-ar fi putut abate din drumul meu drept, la cap tul ruia vedeam sc rând fulgerul victoriei”5 .

August Scriban explic apoi „modul cum a lucrat” la acest dicionar. A fost o munc ordonat , insistent , captivant i cuceritoare - înc din studen ie. În explicarea fiec rui cuvânt s-a slujit atât de formele descoperite în graiul popular, cât i prin preluarea din vastele lucr ri de specialitate i dic ionare, semnate de figuri reprezentative ale timpului: Laz r ineanu, Frédéric Damé, Heimann Tiktin, Alexandru Cihac, Pierre Larousse, B. P. Ha deu, Alexandru Lambrior, Moses Gaster, Alexandru Philippide, Gustav Weigand (p rintele dialectologiei moderne), Ovid Densu ianu, I. A. Candrea, Sextil Pu cariu, George Pascu, Vasile Bogrea.

Dup multe c ut ri, aprecieri i refuzuri, va reu i, într-un târziu, vad manuscrisul în tipografie. A fost o mare „u urare” i o uria satisfac ie. Binemeritat . S-au confirmat aprecierile formulate de filologul francez Édouard Bourciez6 , care, în recenzia la bro ura lui August Scriban, Ortografia româneasc , avea convingerea c „prin felul lui de a vedea - va sfâr i, f îndoial , învingând”. i a învins!

Important mesajul autorului care î i d ruie te munca de un num r

7

de ani importan i din via a sa fiec rui Român care dore te s se cultive i s con tientizeze valoarea limbii noastre. i, pe drept cuvânt, acest dic ionar „nu este numai un instrument de cultur na ional i de dezvoltare a con tiin ei na ionale, ci i o arm de propagand pentru r spândirea limbii i culturii române ti”7!

Un el nobil. Dic ionarul lui August Scriban a str tut i str bate timpul de studiu al atâtor genera ii de elevi, studen i i profesori, de aproape opt decenii, încontinuu. i chiar dac exist un DEX al prezentului, refugiul, întru confirmarea unor detalii anume, ne determin ne refugiem i spre dic ionarul lui August Scriban. Cu speran .

Visul s u s-a conturat, cu prisosin . Scria în prefa a dic ionarului u: „Dorin a mea e ca acest dic ionar s p trund pân în ultimul sat românesc, adic de la Tisa pân dincolo de Nistru, pân la Bug sau chiar pân aproape de Nipru (c ci i acolo-s Români!), pân -n Serbia, pân -n Bulgaria i-n toat peninsula Balcanic , pân -n Istria i chiar pân la Românii din America”.

Ce dovede te aceasta? August Scriban nu a fost doar un perseverent cercet tor, ci un patriot, un om cu dragoste ne rmurit fa de neam, limb i ar . De aceea - i noi, cei de ast zi, se cuvine s ne amintim m car, dac nu întreprindem ceva concret, de cei care - în urm cu un secol - s-au jertfit cu arma-n mân pentru Unirea cea Mare. i continu autorul: „Doresc ca românimea nemuritoare s aib aceast carte ca o oglind în care s se uite i s r mân uimit când va vedea ce frumoas e i ca o evanghelie pe care, cu ochii l crima i de bucurie, i-o trimite un modest apostol i un înver unat str jer al limbii române ti”.

Dac am fi i noi doar pe un sfert un astfel de „modest apostol” i-un „înver unat str jer al limbii române ti”, cât i câte s-ar putea schimba, în bine, într-aceast ar ciuntit i r it de neprieteni!

Dic ionarul lui August Scriban str bate onorant Timpul. Iar cei care doresc s asculte oapta molcom i concentrat a cercet torului, este invitat s parcurg „stradela Manolescu” i Ia i, cartierul P curari - i, oprindu-se în dreptul unei c su e de la nr. 4, în mod cert va retr i, posibil, o frântur din st rile psihice din vara anului 1928, când autorul mig lea atât la împodobirea vastei lucr ri, cât i la conturarea prefe ei explicative8 .

Profesorul August Scriban odihne te, întru vecie (din 2 august 1950), al turi de un alt înainta al s u, profesorul August Scriban (1836-1992), în Cimitirul „Eternitatea” din Ia i, Parcela 7/I, rândul 1, locul 2, în vecin tatea lui Grigore Cob lcescu i Gheorghe Ghib nescu.

1

Pierre Larousse (1817-1875) - gramatician, pedagog, lexicograf i editor francez. Le Petit Larousse illustré (1905), de Claude Augé 2 Augustin Gazier (1844-1922) - istoric. Autorul se refer la Nouveau dictionnaire classique illustré (1888) 3 Cât meticulorizate în datarea tuturor evenimentelor!

4 Romulus Scriban (1838-1912), avocat, profesor, publicist, poet 5 August Scriban - Dic ionarul limbii române ti. Etimologii, în elesuri simple, cita iuni, arhaisme, neologisme, provincialisme, Ia i, Institutul de Arte Grafice „Presa Bun ”, 1939, 1448 p.

6 Édouard Bourciez (1854-1946) - la acel timp, profesor la Universitatea din Bordeaux. În recenzia publicat în „Revue Critique” (Paris, 1912, 75), conchidea: „Tot ceea ce va putea u ura apropierea de aceast limb a a de interesant în sine, dar uneori cam deconcertant , va fi binevenit. Dl. Scriban are de partea lui logica, i felul lui de a vedea va sfâr i, f îndoial , învingând”.

7 August Scriban - Dic ionarul limbii române ti. Etimologii, în elesuri simple, cita iuni, arhaisme, neologisme, provincialisme, Ia i, Institutul de Arte Grafice „Presa Bun ”, 1939, p. 16 8 August Scriban - Dic ionarul limbii române ti. Etimologii, în elesuri simple, cita iuni, arhaisme, neologisme, provincialisme, Ia i, Institutul de Arte Grafice „Presa Bun ”, 1939, p. 13-18

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Daniel MARIAN

S[ nu ne a]tept[m la minuni @înafara noastr[ @î n]ine!

Dorim într-atât pân ajungem s sim im iar în curând s tr im de-adev ratelea cu t rie sau m car ne învelim în aceast aparent simpl , timp în care colosal idee. Iar tr irea în sine cât de con tient nu ar putea fi f leg tura necondi ionat cu semenii. Îns doar atunci când, deloc accidental precum nici programatic, ci a zice mai degrab sortit, apare sentimentul maxim al iubirii, ne putem abia atunci considera împlini i. În poezia lui Attila F. Balázs este binetor s întâlnim ipostazele existen iale necesare parcurgerii drumului spre întregirea eului în complementaritate, astfel ducând la, în sfâr it asumata i m rturisita, definire. „Ve nica a teptare” este expresia ideatic i imagistic a form rii personalit ii, aceea în care se petrec riscuri asociate cu responsabilit i.

Incipient prin for a în elesului, poetul spune o „Rug ciune”: „Dumnezeule/ Las ne s -mbr m/ S apuc m/ Ce putem dac / Spre noi apleac -ni-se mâna// Acoperim nimicul/ Prin po / Sose te ziua de mâine/ Începem...” Da, cu bun -voia de Celui de Sus i cu credin a noastr , putem aduce visul i realitatea în aceea i cochilie de suflet. Dac tot am fost n scu i, înseamn c trebuie s facem ceva cu na terea aceasta. Am încredere am avut ansa unei semin e bune; c am

crescut sub stele binecuvântate; sigur suntem datori pentru acestea!

Privind spre poezia îns i, iat -i facerea deloc conven ional , precum de altfel poetul nu este tributar unor anume tipare...: „Unde gândurile le prinde cu cruda-i putere/ Al sim irilor imens vârtej în înalt îl arunc / Apoi în adâncu-i secretos îl trânte te/ În cumplit joc se na te poezia” (Joc cumplit). Întradev r, deloc nu e la îndemân aceast metamorfoz dinspre exerci iul acela înv at al min ii, c tre extrapolarea lui în niciodat tiut dinainte. O fi el jocul, dar sunt de a teptat ciuni aprin i pe care s se întâmple!

Iubirea este categoric i m gândesc c întocmai de aceea ea chiar este apogeu...: „A a s p ti în iubire/ Ca soarele: f întoarcere/ A a s mângâi precum valurile rii:/ Din nou asaltându- i trupul fragil// Incertitudinea zid ridic / Între-ale noastre/ Inimi/ Doar sub înl crimatul cer/ Te pot iubi/ Când nu ne cresc umbre” (Când nu cre te umbra). Aici cred c n-ar mai fi chiar nimic de zis, în sprijinul acestui exprimat concept, care îndelung c utat în multiplele-i rezonan e, iat -l gata fiind cânt!

Viziunea liric explodeaz într-un spa iu intim, precum într-o alveol a inimii, doar c nu chiar biologic , mai degrab un soi de ascunzi al tainelor vie uirii...: „În camera mea de 2x4 din poduri furate/ Bulendre am adunat: str chini centenare/ C ni daraci oale str bune vopsite i/ Cioplite caiere ceasuri

lim ri mojare/ T ngi frig rui se-n irau în colec ia-mi/ i desigur preferatele-mi c i pe care/ La fiecare mutare grijuliu/ Le-am strâns/ În dezordinea-mi logic elaborat / N-am r bdat amestec str in/ Am trimis fata care cu sârguin / i bun -credin a rânduit locuin a/ Apoi în amor itoarea capcan a lini tii/ Am a teptat mereu ceva ce a numi/ Niciodat n-am tiut am fluturat doar/ Pe valurile-i/ A scoicii oapte intui ie” (Recuzite). Poetul e me ter. Aici punând fi cuprins i no iunea de artist, iar dac vre i, de alchimist, de vr jitor al prea-plinului din el i din împrejur, nu rareori. Cât vreme este un om care î i în elege rostul venit în echivalen a complexit ii sale.

Undeva se petrece înc nepetrecutul, astfel încât iubirea se transfocalizeaz în povar , iar sensurile pe care le aveam deja se rearanjeaz , dac nu chiar reinventeaz ... „Elegia nesfâr itului:/ Al a tept rii ritm/ Coloreaz a lumii/ Cea mai fidel icoan // Gra ie pl cere bun voin / Încântare extaz/ Dumnezeiasc luciditate/ i din nou exaltare/ Nu te voi atinge/ Orice gest/ E-o adev rat suferin / Mai bine chinurile virtualit ii/ În propria-mi apropiere m las / Elibereaz -m din sufocanta fericire” (Particularitatea lipsei). În accep iunea lui Attila F. Balázs se prefigureaz întotdeauna noul, imprevizibilul a spune, dac nu de-a binelea insuficien a, nu avem noi îndestul tor timp de decantare pe sura scrierii. Urmeaz cititul, iar i cititul, recititul i recititul atent.

Mikhail Nesterov - Volga

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Ion POPESCU-BR{DICENI

Scriitorul Constantin Brâncu]i Un arsenal ecritural vizionar (Rezumat) Pu ini tiu c Brâncu i a scris i poezie, în ton cu moda i în acord fin cu sine însu i. În maximele/ reflec iile/ cuget rile sale, metafora i metonimia sunt reginele unei scriituri de o densitate ideatic rar întâlnit printre arti ti.

Având i darul nara iunii, marele sculptor a intuit cu jum tate de secol mai devreme fizica cuantic . S-a desprins ca un uria direct din Rena tere i... s-a exprimat într-un limbaj accesibil i totu i (auto)reflexiv, dotat cu o mirabil intensiune (Eminescu, 1932).

O hermeneutic a literaturii lui ar trebui s scoat în relief în primul rând revela iile, apoi resorturile tiin ei sale de a p trunde înelesurile fundamentale; în fine ar trebui s reculeag semnifica iile esen iale i s reconstruiasc o poetic grefat pe o transestetic refondatoare. (Popescu-Br diceni, 2012) Scriitorul Constantin Brâncu i n-a fost descoperit înc . Întreprinzând un demers în aceast direc ie, în prelungirea unei ostensiotici riguroase, a unei semiotici punctuale, voi celebra demonstrând, voi demonstra celebrând o oper literar major a Europei dintotdeauna.

Cu o bibliografie incontestabil , pe masa-mi de lucru, eseostudiul meu va sfâr i prin a trezi tot soiul de mir ri i probabil de salutare dezmeticiri. Proiectat, cu scriitura-i iconoclast , în arealul curentelor europene experimentaliste de ieri i de azi, arsenalul meu ecritural dobânde te valen e realmente vizionare.

Cuvinte-cheie: Hobi a, oralitate, vatr , sincronicitate, arta-înstare-vie, stil abstract

1. O benefic invita ie la (re)lectur În „Hermeneutica ideii de literatur ”, Adrian Marino vorbe te de recuperarea literal-literar a oralit ii spontane i inocente. Litera, scrierea sunt doar forme grafice ale oralit ii. Din a-literal , literatura lui Constantin Brâncu i s-a încet enit în veac ca o literatur vie (litterature vivante). (Marino, 1987) Pe de alt parte literatura brâncu ian poate fi hermeneutizat , prin implicarea rela iei sacru-profan. De precizat c spiritul lui Brâncu i apar ine exclusiv spontaneit ii i libert ii. Vocea lui pare aceea a unui transscriptor al „scrierii zeilor” a ezându-se cu o non alan zeieasc el însu i în tradi ia sacro-cultural . „Spusele” lui Brâncu i autoreferen iale i autopo(i)etice traduc oralitatea experien ei ontologico-estetice sacro-profane într-o tiin a facerii aplicat corpului operei.

Literatura cu valoare de mo tenire a lui Constantin Brâncu i nu este a unui scrib inspirat de Toth ci a unui laic trecut în ciclul cultural, a unui campion practicant al unei arte eliberate în fine din prizonieratul fie el i al modernit ii târzii. În „A a gr it-a Brâncu i” (Sorana Georgescu-Gorjan fiind autoarea antologiei de aforisme), Florea Firan afirm c aceste adev rate concepte de în elepciune pot fi citite i ca un jurnal de forma ie, iar Sorana Georgescu-Gorjan remarc i aspectul de fic iune al unor ziceri, pe care le-ar fi rostit personajul Brâncu i care nu-i prea departe de ideea de text apocrif. (Georgescu-Gorjan, 2012) Oralitatea lui Brâncu i - consider Petre Pandrea - ar fi fost realmente socratic (Eric Satie l-a rebotezat „micul frate al lui Socrate”), iar Peter Neagoe l-a prezentat ca pe „Sfântul predicator din Montparnasse”. Petre Pandrea îi consemna întotdeauna zisele, proverbele, argumentele, convins c se afl în fa a unui Goethe statuar i c acestea erau medita ie veche, silogisme i replici limpezi de orator/ retor veritabil. „C. Brâncu i - î i sintetizeaz profitabil amintirile P. Pandrea - a fost un orator înn scut i f cut, un filosof stoic cu mesaj care mânuia oralitatea cea mai fascinant cu îndemânarea unui artist/ zboinic/ filosof” (Pandrea, 1976).

Octavian Greavu ne adreseaz o benefic „invita ie la re-lectur ” pe urmele mai abilitatului Matei C linescu, cel din tomul „A citi, a reciti. C tre o poetic a (re)lecturii” (C linescu, 2003). Am acceptato din acela i motiv c frumuse ea i în elepciunea acestor gânduri par s închid , ca într-o ogiv tainic , secretul artei sale. În aceast antologie trilingv „Recitindu-l pe Brâncu i” Barbu Brezianu îl comenteaz pe Brâncu i ca scriitor-moralist (cu o parabol intitulat Histoire de Brigands i cu vreo 9 aforisme i sfaturi, în periodicul american This Quarter, din 1925, la care mai colaborau James Joyce, Ernest Hemingway, Gertrude Stein, William Carles Williams .a.)

Cristian Robert Velescu se refer la un Brâncu i platonician, cititor al dialogurilor acestui grec fondator, curent (preferat fiind pare-se „Banchetul”). Afirma ia - cred i eu - poate fi valabil . Asta

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

întrucât „pentru Brâncu i, dintr-o problem a reprezent rii, sculptura devine o problem a comunic rii”. Este, de altfel cunoscut, c sculptorul concepea actul crea iei ca pe un efort transpersonal (ca în dialogul „Ion” al lui Platon) adic întreprins „f voia lui” ca i cum n-ar ti ce face.

De ipso et de facto, Brâncu i tia îns ce face c ci a avut un program de crea ie extrem de ambi ios precum de pild ideologemul: „realul nu înseamn forma exterioar , ci ideea, esen a lucrurilor”.

Ideea platonician devenise între timp model al artistului. Azi Brâncu i e i el un model/ reper în evolu ia spiritului mondial i - de ce nu? - a poeziei planetare. Textele publicate în revistele „Confesiuni” i „Tribuna” de Constantin Z rnescu mi-au oferit ocazia de a m înscrie i eu în rândul celor care cad „vr ji i” de „intensiunea” (vorba lui Eminescu - n.m.) dicteului avangardist brâncu ian. (Z rnescu, 2013, 2016)

2. Acas la Brâncu i Acas la Brâncu i, pietrele, arborii, râurile, izvoarele î i mai poart înc zeii în suflarea lor material-spiritual .

Iar Brâncu i se întoarce mai tot timpul acas la neamul s u de str vechi branchizi. Poate în îns i pe tera lui Zamolxis/ Zalmoxis, ca posibil ultim avatar al s u.

Acas la Brâncu i, mumele p mântului destâlcuiesc înc arhetipuri/ simboluri/ semne. Ritualice - ca ni te preotese ale Templului Virtual Indore - comunic oamenilor de azi evenimente care s-au întâmplat la începutul lumii.

Iar Brâncu i revine acas cu o cunun de lauri pe frunte. i gust zilnic din supa altor lauri din Gr dina de(-)ment , populat cu sculpturile sale înc nef cute, câte o pic tur infim , ca s devin închis oarecum la ofensiva naturii în corpul s u de acum nemuritor.

Acas la Brâncu i, anotimpurile se succed aproape mecanic, substituindu-se celor patru timpuri: timpul genezei, timpul copil riei, timpul poeziei i timpul în elepciunii culturale ( i transculturale -

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

n.m.). Iarba le pl te te tribut, la fel i pomii, la fel i p durea.

Iar Brâncu i cel Constantin, odat reîntors la vatra-i milenar , contempl , înl untrul unor marmure, ni te forme esen iale al c ror limbaj secret a deprins a-l descifra cu dalta privirii i-abia apoi cu o nevolnic dar m iastr unealt .

Acas la Brâncu i aburii ce ei i umbrele norilor se contopesc într-o substan misterioas prin care gândul creator înoat ca întro genune. Casele s-au înlocuit una pe alta, dar magia locului a persistat în zidurile lor v ruite în albul de lap i ori de bure i iu i. Cu urechea pe lutul reav n, ascult C elul P mântului, l trând oarecum trist. R cinile rizomice îi optesc o metafizic înc nescris de vreun geniu tardoromantic ori transmodern.

Iar Constantin Brâncu i hobi eanul nu preget s dea glas i corp unor fantasme rezidente în h ul memoriei sale, în bolgiile subcontientului s u bântuit de fel de fel de f pturi increate care-l so-meaz enervante s le d ruie imaginea substitutiv ori vreun poem înc necizelat i ne lefuit pân la a reflecta lumina ca o oglind vene ian . ezat la masa neasc a Întregii Familii, îngândurat tot socote te zilele care s-au scurs de la Facerea Lumii. Le reconoteaz sârguincios, dup gl suirile propriului sânge analogic universaliilor.

Metafore vii atrag p rile m iastre ale v zduhului într-o estetic de asemenea vie: a Naturii Înse i, aflându- i mântuirea în doctrine ezoterice z zuite în informal. Înl turându-le, Marele Brâncu i, cel izvodit de protoromânism, a sculptat idei în chip de viziuni, l-a reinventat pe Dumnezeu din Nimicul în toat poten ialitatea-i postcreatoare i iar i transcreatoare.

Limba lucr rilor lui Brâncu i e tot aceea de acas , din Gorjul submontan ( i de nord). «Acasa limbii române» o precede, o predetermin / o condi ioneaz , o proiecteaz în absolutul unor frumuse i pururi rez mislitoare de armonii celeste i transceleste.

Desigur c „acasa mea e într-un cuvânt gândit de altul. Acasa mea e într-un s rut pe care l-am gândit în al i doi adolescen i”. Aceste versuri apar in lui Nichita St nescu (St nescu, 1990, Acas 200). Iar „dou guri s rutându-se, ce infinit!” (St nescu , 1990, Acas , 200).

Dar acela i uria poet îi închin un eseu lui Brâncu i în care afirm c pietrele lui Brâncu i stau neclintite ca ni te mon tri într-un spa iu viu. Richard Schusterman afirm c acest spa iu viu con ine „art în stare vie” iar estetica aferent e una pragmatist i fundamental paradoxal . A fost deci Brâncu i un pragmatist (adic un sculptor ata at ideii de practic?). Ei, da, a fost, întrucât artistul originar din Hobi a Gorjului a sesizat c grani ele dintre arta rafinat i cea popular implic mult abstractizare i simplificare filosofic , utile îns artei de pl cere, optimist , cu succes la „masele consumatoare”.

(Schusterman, 2004, 107-160) Acceptând provocarea estetic a artei populare, Brâncu i a deturnat ezotericul în cel mai dezalienant exoterism i a dat lovitura de gra ie preten iilor totalitare ale artei rafinate. Similar s-au comportat Eschil, Sofocle i Euripide în Grecia antic , la fel Shakespeare, Cervantes, Eminescu (cu roman ele sale.), în Europa modern .

3. Creierul lui Broca i sincronicitatea

Mikhail Nesterov - Peisaj de toamn

Dar i Nichita St nescu în România lui Nicolae Ceau escu. i iat -l pe poetul „Necuvintelor” intuind - cu acela i aplomb metaestetic - demersurile lui Schusterman: „Unui om simplu suferind ocul brutal i divin al vederii artei îi poate da iluminare asupra lucrului concret, îl poate asimila în ea îns i”. (St nescu, 1990, 267). Ori identificând Poarta eroilor sau Poarta s rutului cu - citez - „poarta tuturor lucrurilor i fiin elor lumii, ca fiind solitar ca un sfinx pe care fiin e inefabile au scrijelat hieroglifa lor secret ”.

Paul Ricoeur ar considera aceast analogie c fiind „o enigm : metafor i compara ie (eikon), dar aten ie! - una minim , în schimb,

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ea fiind bogat în înv minte.”: în metafora ca atare poart -sfinx, sculptorul transmodern vede dou lucruri într-unul singur (Ricoeur, 1984, 45). „A percepe, a contempla, a vedea asem narea, iat în ce const , în cazul poetului, desigur dar i în cel al filosofului, geniul metaforei discursive, care va lega poetica de ontologie” (Ricoeur, 1984, 83). „Motive vechi, semne ale unei alfabet românesc împodobesc lada de zestre a unui tân r care intr prin aceast piatr spre orizont.

Sferele care echilibreaz piatra în dreapta i în stânga, sfere t iate i ezate fa în fa ca dou faciesuri, ca dou haotice organe, care se caut , pentru a fi unul singur ca dou jum i de perfec iune care nu poate exista niciodat , sau ca nostalgia unei dogme divine cu neputin de realizat” (St nescu,1990, 61). Jacques Claret consider emisfera stâng a creierului uman e sediul raporturilor logice i al limbajului, iar emisfera dreapt e sediul intui iei i al imaginarului.

Brâncu i une te cele dou sfere într-o singur sfer dispunând dispari ia aparentei dualit i, idee/ form . În orice lucrare brâncu ian , avem o intersectare între idee i form , e o constituire simbolic în care gândirea i expresia se constituie simultan. Tocmai acest aspect face posibil comunicarea ideilorform brâncu iene, comunicarea despre fiin a limbajului plastic al obiectelor despre care nu tim în mod cert dac dezv luie realitatea primordial sau o ascunde (Claret, 1982, 46) Astfel - corect interpreteaz Nichita St nescu - „Poarta are un stil abstract prin simpla bruscare a pietrei în idee... Limbajul pietrei, str duin a ei de a fi, sugerat de Masa t cerii, e un limbaj psihic prin care cuvintele le percepem nu printr-un umil organ al auzului, ci prin toate organele deodat i cople itor”.

Acest limbaj al Mesei t cerii este exact ca în folclor, un sistem deschis care afirm apartenen a, comunicarea ritual . Limbajul natural al pietrei i limbajul brâncu ian (adic stilul brâncu ian original de a suferi prin simpla a ezare a pietrei, de a se bucura printr-o asperitate

a ei, de a în elege u or, cum este când e ti piatr dar i ce vede piatra în oglinda limbajului psihic al sculptorului - n.m.) se g sesc într-un raport practic cu lumea i într-o sincronicitate creatoare.(Combs, Holland, 2008, 26-28).

Desigur c cele dou sfere sunt dou sfere sunt dou creiere care comunic între ele transcendent i social, care se afl într-o rezonan t cut : psihicul i creierul. Astfel dac partea stâng a creierului controleaz limbajul (care nu este instrumentul vital al comunic rii umane, ci îns i substan a gândirii logice, f el n-ar exista tiin a, matematica i c i, gra ie lui informa ia este transmisibil din genera ie în genera ie. Iar cultura uman exist în progres/ partea dreapt e a percep iei i cuprinderii în elegerii globale a unei situa ii, holistice. „Cuno tin ele tiin ifice actuale privind emisfera dreapt i cea stâng sugereaz o imagine de ansamblu în care partea stâng a creierului r spunde de gândirea logic , analitic , ra ional . Partea dreapt pare s r spund de gândirea holistic , perceptual , creativ ” (Combs, Holland, 2008, 90-94).

Cine vede pentru prima dat Masa T cerii, intr în lumea misterului stând cu apostolii la mas , constrâns s fie singur i s gândeasc ; în acel plan, masa este existen a noastr , Marele, Minunatul, Blândul, Frumosul, Puternicul, Divinul care ine i rote te în jurul lui mânturile; un sistem cosmic i material intuit. Numai masa e perfect i continu , este sfer , e în sine îns i, i î i este de ajuns, e dogma divin , mister întreg, iar p mânturile sunt sfere mici t iate i puse invers, discontinue, niciodat perfecte, f speran a întregului pentru c a ezarea lor a fost aceasta; ca niciodat s nu fie sfer întreag ”. (St nescu, 1990, 267). Uluitoare coinciden e? Aaah nu!

Deloc! C ci nimic nu se afl mai aproape de miezul sincronicit ii ca experien uman decât impresia c lumea îns i se exprim creativ prin coinciden ele sincronistice. Deseori, astfel de coinciden e seamai degrab cu poezia decât cu fizica. Ne putem aminti de sosirea c bu ului la fereastra lui C. G. Jung în timpul discu iei despre scarabeul din vis. „Cazul domnului de Fortgibu i al tartei cu prune ne d impresia existen ei unui clovn sau a unui trickster aflat în culise, chipul mitic al unui zeu pus pe otii, aflat dincolo de v lul coinciden ei. Aici g sim un fir c uzitor principal în ceea ce prive te sensul sincronicit ii: ideea c întâmplarea poate s se exprime prin tema mistic a unui Trickster divin, întruchipat, de exemplu, de zeul Hermes din mitologia greac (Combs, Holland, 2008, ibidem).

4. Dada este bun

Mikhail Nesterov - Râul Ufimka

11

i rea

Cum define te Constantin Brâncu i poezia? Ca nonreprezentare, a cum i arta lui e dinspre (non)abstract înspre (non)figurativ. i ce-i dânsa, adic Poezia, atunci? Este cunoa tere. Dar i transcunoa tere, adic posesie a suntemit ii, adic (trans)fiin are. Citez: „C fiin m înseamn cu totul altceva” (înseamn Alternativa la tiin , iar alternativa la fiin e transfiin a, adic arta i, în ce-l prive te pe Brâncu i, non- i anti-arta. Brâncu i a negat arta, apoi a negat nega ia îns i i pute i sesiza de unii singuri ce-a ie it.

Cu o non alan u or ironic , se revendic din Mi carea Dada care - citez „va întoarce din nou lucrurile spre vremurile noastre”, adic va for a viitorul însu i s redevin mereu „prezent”, adic art vie/ metafor vie/ estetic vie (ontologico-fenomenologic i fenomeno-praxeologic - n.m.).

Când resemnific manifest rile drept afi e, transfer fenomenologicul în ostensiotic, în ceea ce se arat i se vede cu ochiul liber, adic precizez cu parantezele lui Brâncu i („imagini”, „reflexe” i „autoreflec ii”). Dar ochiul liber e ochiul secund al Soarelui. Citez: „Dac Soarele ar fi ochiul enorm al Cuiva, Acela s-ar dovedi neputincios s ne mai vad ,

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i s ne spun c îl z rim, i noi!...” (Variante) Ah, frumosul nebun al marelui ora Paris (F nu Neagu: Frumo ii nebunii ai marilor ora e) Constantin Brâncu i afirm c Dada aduce bucuria fiindc nu face afaceri! Ai tinde s te la i p lit de sensul denotativ al substantivului, dar contextul te oblig s -l în elegi corect, asociindu-l cu versurile urm toare: „Dada v distreaz !... Dada v lefuie te creierele acelea dubloemisferice. A adar Dada nu face afaceri, adic nefaceri, pentru c facerea e totuna cu noul corp al operei cel po(i)einic i simultan poeiesixtent. Zeul Dada este biunivoc, este androginic, este oximoronic, este coincidentia oppositorum.

Citez: „Dada este bun i rea”, „v ofer cheile Paradisului” (adic ale transgres rii limitelor materiei înspre transascenden a i transdescenden a spiritual ) dar „este calin i feroce, adic - traduc eu (gra ie cheilor oferite de hermeneutica literaturii - n.m.) - este violent , ca-n „Sacrul i violen a” lui René Girard. Pentru c sacrul s-a întrupat ca expresie a violen ei. Sacrul i violen a sacrificial sunt aproape în raport de sinonimie; n-o spun eu ci Eliade, Durand, Otto .a.

Versul „Pentru c , de când s-au inventat arti tii, Artele au fugit” trebuie receptat paideic - formativist ca pledoarie ferm pentru alungarea artisticit ii/ esteticit ii moderne, vizuale-simbolice i recuperarea „naturalit ii Artelor”, dar m refer la natura arheic , arhetipal , primordial , când cuvântul care denomina lucrul era totuna cu lucrul însu i (e vorba de vârsta magico-mitic a artei, în care identitatea i non-identitatea coabitau într-o libertate a sensurilor, indiferente la semne care erau arbitrare”. A a c Dada este ideea pur , descendent din eidosul platonician, iar „restul este sclavie” în materia amorf , nesemnificant i cu greu semnificativ .

Semnul, corpul operei, poate fi b nuit, intuit, dar misiunea groaznic este a sculptorului care îl elibereaz ca „sculptur ”, care „reprezint tot ceea ce tr ie te, f nici un fel de piedici”. Ei, da, cea care înl tur aceste piedici este inteligen a, fie ea emo ional , fie ea i creativ , dar mai ales antimimetic . Triada: „Idioat !... Regin !... i Sclav ” se

Mikhail Nesterov - Intrarea în m

stire

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

autoexplic ea îns i. Pentru c l cr meaz ca o „idioat ” (m refer la sinceritatea sentimentului, la arta ca tr ire sentimental ”), pentru c „face pipi” ca o regin ” (ei, da, sculptura, ca o poezie, ca po(i)eticitate endogen i simultan exogen , ezoteric i exoteric - este regina tuturor artelor”). Simbolistica lui „pipi” duce la golirea recipientului, ca receptare ritualic a cur irii, ca joc ritualic dintre plin i gol. Iar „sclava” - ce poate ea decât „s fac caca” întocmai oric rui om obi nuit, tr itor str in pe acest p mânt, adic trec tor de moment, surghiunit pe un p mânt alternativ la Edenul p sit pentru totdeauna - cum ar zice Heidegger (Heidegger, 1995, 313). recapitulez: lacrima, urina, fecalele pot fi transcense, prin transfigurare. A rèbours, ca poet, Brâncu i mizeaz pe o estetic a urâtului. ei, da! C ci „ i Dada iube te”, este adic de un erotism tulbur tor.

Se pare c dup ce i-a pierdut vitalitatea sexual , Brâncu i i-a pierdut „datul”, „harul”, „darul”, creativitatea. Ei, da, c ci „Dada face totul”! Absolut totul.

Uite-a a, voi practica aceast veche-nou (meta)critic în acela i timp intra-, meta- i trans-textual , i aplecându-m asupra celorlalte poeme brâncu iene.

Poemului „Pe tele” i s-ar putea aplica o gril de (re)lectur pe baza unor c i-teorii de Bachelard, Durand, Eliade, Heidegger, Proust, Todorov, Capote, Joyce, Pound, Tzara, Eliot .a.

Da i-mi voie s vi-l citez in integrum: „Pe tele (precum sculptur i simbol), reprezint o crea ie ( i o creatur vegetal ”).

Ea se mi prin ap !... i este o f ptur , o vietate taciturn , care nu ne spune, niciodat , nimic!

Un animal cu sânge rece!...

Dar dac el se încinge îl i înfulec m, deîndat ce...

(Poem neterminat, scris pe o fil galben de carnet italian, format mic)”. (Poeme dadaiste) En passant, s semnalez c Brâncu i l-a apreciat pe suprarealistul i absurdul Urmuz, imitându-l oarecum (vezi desenul «sinea mea oarecum» ca s i refondeze de ipso et de facto propria transfilosofie, cu un text poematic „despre existen i aparen ”.

Iar „Portret literar - scris de un poet” chiar e o capodoper a dadaismului pe care, z u, Gellu Naum l-ar elogia (dac nu l-o fi i celebrat, deja, i eu n-am informa ia de rigoare - n.m.) negre it: „(Portret literar - scris de un poet) Imagina i-v c -l vizita i pe un anume poet i c îl ruga i s v scrie portretul.

Iar acel poet v urm re te tot timpul, de diminea a i pân seara! i c v vede, începând din zori, trezindu-v i având cear în urechi. În sfâr it, ave i ochii lipi i i pielea obrajilor v atârn , precum ni te pânze înmuiate.

Pe urm , imagina i-v

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

merge i s face i pipi, ori tare ori slab. ic intrând în baie, Poetul vede ca pe un om de paie! i mai având i o burt umflat i gelatinoas . i c ie ind de-acolo, ve i ar ta ca un cap de vi el, gras, i cu ceva tare în nas!...”

Desigur c am s -mi continuu eseostudiul de fa , c ci se anun ca o aventur hermeneutic dar i ca un exerci iu metapoetic provocator.

Prolegomenele SEMNULUI (în loc de concluzii) 1. Arta nu este o întâmplare, pentru c este o intemplare; estin a accede în Templu i redevine transfiin .

2. Cum adic nu minte arta, dac Adev rul Absolut se ad poste te în Relativitate, ca prizonier definitiv al acesteia?

3. Dac arta cedeaz bunului meu plac (de i pl cerea - credea Roland Barthes - este un atribut indispensabil oric rei lecturi (Barthes, 1994)) cade în consumerismul „îmburghezit”; dac se circumscrie unui saeculum, ca marc a necesarului istoric, cade întro paradigm (a se citi: canon) procustian (a se în elege: ostrakonic ); dar, dac se las purtat pe valurile Kairicit ii, biruind timpul (pe Cronos), ea î i reeste propria m sur (categoric: atribut al valorii).

4. C. Brâncu i a sculptat „devenirea întru fiin ”, cum scrie Constantin Noica în „Sentimentul românesc al fiin ei”. Con tiin a filosofic , deopotriv popular i cultural a lui Brâncu i, a intuit caracterul de universalitate pe care trebuie s -l aib crea ia. Fiecare oper brâncu ian are în untrul s u sinea lucrului dezv luit i se situeaz în universalul fiin ei, în esen a acesteia, reflectând devenirea întru fiin de ordin general (Noica, 1981). Substan ele lumii sunt acelea i, iar mi carea ce le anim este unic . Între ea i formele de esen ial fiin are se stabilesc leg turi reciproce de mare profunzime: „Masa T cerii” este manifestarea dubl a unei prezen e i a unei absen e, din care re inem rela ia dintre unitate i multiplicitate, dintre

Mikhail Nesterov - Peisaj cu cas

13

moarte i via , num toarea, na terea de fiin e vii, gândirea ra ional . i de ce n-ar fi fiin a ca fiin „Coloana f sfâr it”? Se v d din ea, din plin, cre terea nod cu nod, vertebrarea i organicul propriuzis, imaginea mi rii, reac ia în lan a gândului, infinitul însu i încapsulat în linia mioritic a romburilor. i de ce n-ar fi „Coloana f sfâr it” spa iul românesc verticalizat, pentru a întruchipa nemurirea?

Pentru fiul de ran din Hobi a, sculptura este arta fiin ei, a devenirii ei, împletite dialectic. Brâncu i exprim prin sculptur opusul ei, fluiditatea, mergând pân la generalitatea materiei, pân la esen a ei, spre a propune prin ea contrariul, sentimentul românesc în gravitatea i libertatea sa, particularitatea etno-folcloric i arhitectural a ez rilor rurale gorjene ti, realitatea în toat concrete ea sa simpl , direct .

Bibliografie: 1. Adrian Marino: Hermeneutica ideii de literatur ; Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987 2. Sorana Georgescu-Gorjan: A a gr it-a Brâncu i/ Ainsi parlait Brancusi/ Thus spoke Brancusi; Funda ia Editura Scrisului Românesc, Craiova, 2012 3. Petre Pandrea: Amintiri i exegeze; Ed. Meridiane, Buc., 1976 4. Matei C linescu: A citi, a reciti. C tre o poetic a (re)lecturii; traducerea: Virgil Stanciu; Ed. Polirom, Ia i, 2003 5. Platon: Dialoguri; traducerea: Cezar Papacostea; Ed. IRI, Bucure ti, 1995 6. Brâncu i, Anul I, Nr.1, Octombrie 2013; vezi Constantin Z rnescu: Brâncu i înc inedit; pp.14-15 7. Tribuna, An XV, 1-15 iunie 2016, Nr.330, vezi Constantin Z rnescu: Poeme dadaiste 8. Nichita St nescu: Fiziologia poeziei; edi ie îngrijit de Alexandru Condeescu; Ed. Eminescu, 1990 9. Richard Schusterman: Estetica pragmatist . Art în stare vie; Institutul European, Ia i, 2004 10. Paul Ricoeur: Metafora vie; traducerea: Irina Mavrodin; Ed. Univers, Bucure ti, 1984 11. Jacques Claret: Ideea i Forma; traducerea: Dumitru Ghi e; Editura tiin ific i Enciclopedic ; Bucure ti, 1982 13. Mihai Eminescu: Scrieri politice; edi ie comentat de D. Mur ra u; Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1932, pp.249-253 14. Roland Barthes: Pl cerea textului; traducerea: Marian Papahagi; postfa a de Ion Pop, Ed. Echinox, Cluj, 1994 15. Allan Combs, Mark Holland: Sincronicitate; traducerea: Anacaona Mândril , Elena Francisc Publishing, Bucure ti, 2008 16. Constantin Noica: Devenirea întru fiin ; Editura tiin ific i Enciclopedic ; Bucure ti, 1981 17. Ion Popescu-Br diceni: Analiza limbajului vizual; Editura Academica Brâncu i, Târgu-Jiu, 2012 18. René Girard: Sacrul i violen a; traducerea: Mona Antohi; Ed. Nemira, Bucure ti, 1995 19. Martin Heidegger: Originea operei de art ; traducere i note: Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu; Ed. Humanitas, Bucure ti, 1995 (vezi eseul: Limba în poem. O localizare a Poemului lui Georg Trakl, pp.309-361)

i pod

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Octavian MIHALCEA

Dram[ ]i transfigurare

Noul volum de versuri al lui Marius C. Nica, i vântul sufletul mi-l ar (Ed. Semne, Bucure ti, 2017), are parte de un debut axat pe condi ia poeziei, respectiv a poetului, pe limit rile existen iale care intervin nu de puine ori. Autorul investe te o mare sensibilitate pentru a p trunde i a deveni elocvent în aceste zone subtile. Personajele mitologice recognoscibile în arhitectura textelor poetice ne îndeamn gândurile spre un dezirabil fior al perenit ii. Întâlnim aici unele dintre marile întreb ri care au animat dintotdeauna spiritul. Transfigur rile, omniprezente, cuprind o v dit esen dramatic , inerent fiin rii mundane. Sfâ ierile, incompletitudinea, oglindesc numeroase constante proprii condi iei umane. Ca o posibil ipostaz salvatoare, s contempl m urm toarea reprezentare olimpiano-vene ian : „Când poe ii vor defila prin Olimp/ vom ti c n-am scris în zadar/ am divinizat o lume perfid ,/ într-un context atât de bizar/ ( i am spus c nimic nu-i murdar)/ Când poe ii vor cutreiera Grande-Canale,/ adumbrind peisajul acela sublim,/ vor îmbr a în Pia a San-Marco/ doar cântecul unui heruvim./ i iar m încearc o stare par iv / când devoalez un fa-

gure din alveole,/ s cump r confra ilor întru poezie/ în loc de papirus, numai gondole...// Când poe ii vor defila prin Olimp,/ vom ti c n-am scris în zadar,/ am st vilit o lume în deriv / împov rând porfirul cu-atâta amar.”

(Ascez ) Sunt universuri în continuu proces de generare, veritabile spectacole imaginative cu virtu i cinematografice.

Marius C. Nica ader integral la ideea conform c reia poetul este integrabil eterniii, accep iunilor inefabile. Impresioneaz multiplele dedica ii pe care autorul le etaleaz cu m rinimie, creatori importan i înso indune periplul printre metafore. Particularit ile fiec ruia sunt integrate câte unui text poetic cu deosebit relevan . Exemplific m cu una dintre poeziile închinate lui Nichita St nescu, invocând ample dematerializ ri: „Un chip de aer zbura uneori/ spre trestia cerului/ acolo unde aripa nu se împiedic / niciodat .// Dar gurile beznei adulmec / respira ia secundei/ i cocorul r spunde cu sângele s u/ îmblânzind nem rginirea.// Oglinda apei absoarbe azurul/ cu ultimul strig t/ din care mereu peste vreme/ urc sufletu-i nins în poeme.”

(Desprinderea de aer) Alt caracteristic a c ii i vântul sufletul mi-l ar const în accentele parodice, asocieri inedite ce creeaz o pregnant atmosfer dincolo de realitate. Caracterul ludic devine captivant, indicând c este posibil i

acest gen de abordare, mai destins . Atât de necesara evadare într-o component a iluzoriului are func ie purificatoare, reu ind s mai aline o parte din r nile suflete ti. Dramele ini iale au parte de camufl ri prin torentul aser iunilor cu în elesuri variabile. În poezia lui Marius C. Nica, componentele spectaculare ale registrului oniric vin s accentueze ineditul celor expuse. Iat i unele ecouri din universul clarobscur al lui Emil Botta: „Umbletul focului cânt cenu a/ enigmaticul burg ne înv luie în uitare,/ cuvintele i pierd înveli ul/ într-o nest vilit înfrigurare.../ Vuietul nop ii aduce crepuscul,/ geografia supravie uirii/ e un perimetru minuscul...// Peregrin precum zborul pas rii,/ încoronat doar de vânt i ninsoare,/ sunt devorat de o nelini te/ însp imânt toare.../ Se certific propria noastr vân toare,/ gonacii ne vor h itui/ cu înver unare,/ alearg înspre noi, ca o n luc ,/ un abur de în are.”

(Pierduta vân toare) Atât de speciala condi ie a creatorului transpare din multe poezii, paradigm care predispune la încerc ri problematizante. F poezie, pericolul însingur rii ar avea toate ansele s devin oprimant. Trebuie s parcurgem cu deplin asumare toate v mile destinului, concluzie ce se desprinde acut din persuasivul volum pe care îl propune Marius C. Nica, i vântul sufletul mi-l ar .

Mikhail Nesterov - Un pui de vulpe

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George PETROVAI

Religia sau nevoia stringent[ a omului de Transcendent (V) (Elemente de filosofia religiei) [continuare din nr. 10 (86)] II.Argumente pro i contra, privind existen a lui disput . De pild , Gaunilo sus ine c argumentul lui Anselm „se întemeiaz pe premisa fals c orice exist în minte trebuie s existe Dumnezeu 3) Argumentul ontologic Întrucât, a a cum am ar tat, experien a (teleologic i moral ) se dovede te incapabil s ofere probe incontestabile în favoarea sau împotriva lui Dumnezeu, singura cale care r mâne dup abandonarea domeniului experien ei este aceea a ra iunii pure. Adic taman ce- i propune argumentul ontologic (de la ontos = fiin , realitate, ceea ce este), potrivit c ruia „însu i conceptul de Fiin absolut perfect sau de Fiin necesar cere ca aceasta s existe”.

Cu toate c autorul argumentului este c lug rul augustinian Anselm din Canterbury (1033-1109), ceea ce face ca istoria lui s fie de circa un mileniu, nu Anselm l-a numit astfel, ci Immanuel Kant. Cu precizarea c dac pentru c lug r argumentul este un fel de „dovad de rug ciune” (cic a ajuns la el în timp ce medita la Dumnezeul cre tin sau Fiin a absolut perfect ), în opinia gânditorului german, argumentul ar con ine o „invaliditate ontologic ”.

Elaborat în dou variante, dovada ontologic a lui Anselm are urm toarea alc tuire: Prin defini ie, o defini ie în eleas atât de credincio i cât i de necredincio i, Dumnezeu este acel Ceva în raport cu care nimic mai mare nu poate fi conceput. Este un lucru mai mare exi ti în mintea cuiva i în afara acestei min i, decât s exi ti numai în minte, precum un tablou care nu exist numai în capul pictorului, ci i pe pânz . De aceea, Dumnezeu trebuie s existe, atât în în elegerea noastr cât i în afara acestei în elegeri (în realitate), pentru c altminteri am fi nevoi i s concepem pe Cineva mai mare, în stare s înf ptuiasc acest lucru. Îns criticii de mai târziu au considerat c în argumentul anselmic se ascunde urm toarea premis camuflat : „Orice poate s fie afirmat/ postulat despre cea mai perfect Fiin ce-i cu putin s fie conceput , trebuie s fie afirmat, c ci altminteri, potrivit defini iei, ea nar mai fi cea mai perfect Fiin posibil ”, care împreun cu premisa „Este posibil s afirm m o existen real (în afara min ilor noastre) a celei mai perfecte Fiin e posibile”, ne oblig s tragem concluzia „Trebuie s fie afirmat existen a real a celei mai perfecte Fiin e posibile”, respectiv c atunci când cineva începe s mediteze asupra conceptului de Fiin absolut perfect , este de neconceput ca o atare Fiin s nu existe. Îns argumentul n-a sc pat de obiec iile c lug rului Gaunilo, contemporanul lui Anselm, între cei doi încingându-se o aprig

i în realitatea din afara min ii”, c „Dac inexisten a lui Dumnezeu ar fi realmente de neconceput, atunci nimeni nu s-ar putea îndoi de existen a Lui”, c fiind doar un ir de cuvinte, „Noi nu putem nici car s formul m conceptul de Fiin absolut perfect ”, c existen a lui Dumnezeu nu poate fi dedus din ideea unei Fiin e perfecte, la fel cum „existen a unei insule perfecte nu poate fi dedus din simpla idee a unei insule perfecte”, c „Inexisten a lui Dumnezeu nu este mai de neconceput ca propria mea inexisten ” i c , pentru a putea spune c Dumnezeu este Fiin a atotperfect , existen a Sa trebuie dovedit „mai înainte de a discuta despre esen a Lui”. Drept urmare, argumentul lui Gaunilo are ca premise „Dumnezeu este cea mai mare dintre toate fiin ele” i „Este mai mare lucru s existe cineva în realitate decât numai în mintea cuiva”, din ele rezultând urm toarea concluzie: „Dumnezeu trebuie s existe în realitate (altfel n-ar putea fi cel mai mare)”. spunzând obiec iilor lui Gaunilo într-o manier care l-a f cut câ tig torul disputei („Argumentul nu se aplic oric rei fiin e, ci numai Fiin ei care este deodat absolut perfect i necesar ”, „Inexisten a lui Dumnezeu poate fi afirmat , dar nu poate fi conceput ”, „Dumnezeu poate fi în eles într-un mod indirect, la fel cum soarele este în eles prin razele sale”, „Ideii de insul îi poate lipsi existen a, pe când Fiin ei absolut perfecte nu-i poate lipsi nimic, îndeosebi existen a”, „Dac este posibil ca o Fiin necesar s existe, atunci este i necesar ca Ea s existe”, „Noi putem compara caracteristici ideale înainte de a ti dac ele sunt reale”), Anselm îi imput redutabilului s u adversar de idei c nu a în eles argumentul lui, care sus ine c trebuie s existe cea mai mare Fiin posibil , astfel c acesta „face o confuzie între cea mai mare Fiin real i cea mai mare Fiin posibil ”.

Dar asta nu înseamn c argumentul lui Anselm ar fi valid i, ca atare, inatacabil, obiec iile lui Thomas d’Aquino fiind o prob în acest sens. inta atacurilor thomiste o reprezint propozi ia „Acel ceva în raport cu care nimic mai mare nu poate fi conceput” (nu to i oamenii Îl în eleg în acest mod pe Dumnezeu, pe urm , chiar dac to i L-ar în elege a a, asta nu dovede te realitatea, ci doar existen a Sa mintal ) i propozi ia „Dumnezeu exist ” (evident în ea îns i, dar neevident pentru noi, deoarece noi nu putem cunoa te în mod direct esen a Lui ca Fiin necesar , ci numai indirect prin efectele Sale în crea ie). Vas zic , singura cale în concep ia thomist pentru

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a ajunge la existen a lui Dumnezeu este a posteriori (prin existen a crea iilor Sale), nicidecum calea apriori (intui ia direct a existen ei sau simpla ei concepere).

Obiec iile lui Thomas d’Aquino sunt generate de deosebirile existente între aristotelicul s u punct de plecare (de la experien ) i platonicul punct de plecare al lui Anselm (din gândire). i înc ceva.

Cu toate c d’Aquino î i are propriul concept de Fiin necesar , se pare c nu a fost de acord cu Anselm c acest concept, oricum se ajunge la el, „cere în mod logic s se afirme c o asemenea Fiin exist realmente” (N. Geisler). În reformularea lui d’Aquino, premisele argumentului anselmic devin „Dumnezeu este prin defini ie Ceva fa de care nimic mai mare nu poate fi conceput” i „Ceea ce exist în realitate i mintal este mai mare decât ceea ce exist numai mintal”, iar concluzia stabile te c „Dumnezeu trebuie s existe în realitate (pentru c , odat ce propozi ia «Dumnezeu exist » este în eleas , se consider ea este evident în ea îns i)”.

Secolul al XVII-lea reia disputa din secolul al XI-lea pe marginea argumentului ontologic. Fiind secolul cartezianismului, fire te c Descartes nu a stat deoparte. i-a elaborat propriul argument ontologic („Dac Dumnezeu prin defini ie nu poate s nu existe, atunci El trebuie s existe, c ci dac este imposibil s concepem c o Fiin care nu poate s nu existe este inexistent , atunci este necesar s concepem c o astfel de Fiin exist ”), având mare grij s -i elimine toate sl biciunile logice i sperând c în acest fel nu va avea parte de critici, precum cele ale lui Gaunilo împotriva argumentului anselmic.

Iat de ce gânditorul francez a insistat asupra propozi iilor: Cum numai o fiin necesar nu poate fi conceput ca neexistând, orice alte fiin e i lucruri (chiar i triunghiurile) putând fi concepute ca neexistând, argumentul se aplic „unei Fiin e absolut perfecte sau necesare”; „Orice concepere a unui Existent necesar ca neexistând este contradictorie”; Deoarece „numai Dumnezeu singur este Fiin a a c rei esen necesit existen a Sa” i deoarece „este imposibil de conceput dou sau mai multe fiin e de rang suprem”, rezult c nui imaginar, ci necesar s -L concepem pe Dumnezeu ca pe o Fiin necesar ; Conceptul de Fiin necesar nu poate s fie produsul imagina iei omului.

Cu toate astea, Descartes n-a sc pat de dispute. Prima o are cu preotul Caterus, cel care, de acord cu Thomas d’Aquino, sus ine c argumentul ontologic dovede te doar existen a conceptual , nu i cea real a lui Dumnezeu. Descartes r spunde c el n-a sus inut ceea ce d’Aquino a respins la vremea lui, anume c existen a rezult din conceptul Dumnezeu. A doua disput o are cu scepticul Pierre

Mikhail Nesterov - Peisaj de toamn

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Gassendi, care îi repro eaz lui Descartes c în argumentul lui ontologic confund existen a cu o proprietate. Descartes r spunde existen a, aidoma atotputerniciei, este o proprietate care poate fi atribuit cuiva („Existen a necesar este o proprietate necesar a unei Fiin e necesare, pentru c ea apar ine numai esen ei lui Dumnezeu), c -i justificat s includem existen a printre atributele unui Existent necesar i c existen a i esen a nu pot fi separate în natura divin , a a cum se întâmpl la toate celelalte lucruri, c ci „El nu ar fi Dumnezeu dac existen a Lui nu ar fi necesar ”.

Din aceast disput a reie it ceea ce ulterior Gottfried Leibniz va sesiza i va elimina: argumentul ontologic este valid, îns este nevoie se demonstreze c no iunea de Dumnezeu nu este contradictorie, pentru c existen a Sa nu poate s fie logic necesar atunci când conceptual de Fiin necesar este contradictoriu.

Argumentul ontologic al lui Leibniz are ca premis major „Dac e posibil s existe o Fiin absolut perfect , atunci e necesar s existe”, are ca premis minor „Este posibil (adic necontradictoriu) ca o Fiin absolut perfect s existe”, iar drept concluzie „Este necesar ca o Fiin absolut perfect s existe”. În sprijinul premisei minore i a rolului ei crucial pentru ra ionament, Leibniz vine cu argumentarea: O perfec iune este o calitate simpl , ireductibil i f limite esen iale; Orice este simplu, nu poate intre în conflict cu alte propriet i ireductibil simple, deoarece ele difer calitativ; Orice difer calitativ de altceva, nu poate intra în conflict cu acesta, neexistând nicio zon de similaritate în care s se suprapun sau s intre în conflict; De aceea, este posibil ca Dumnezeu s aib toate perfec iunile posibile.

Dincolo de neputin a lui Leibniz de a întruni în persoana divin toate atributele posibile i dincolo de ideea eronat c unele calit i sunt intrinsec simple (Wittgenstein a ar tat c ceea ce este simplu într-un anumit sistem conceptual, poate foarte bine s fie complex în altul) i de arbitrara dihotomie însu iri esen ialmente pozitive - însu iri esen ialmente negative, argumentul acestuia mai p tuie te i prin riscanta trecere (în ceea ce prive te stârnirea controverselor) de la conceptual la real.

Aidoma lui Descartes, contemporanul s u Baruch Spinoza era convins c existen a lui Dumnezeu este demonstrabil matematic i certitudinea existen ei Lui deriv cu necesitate din argumentul ontologic. Atâta doar c , pe lâng obiec iile obi nuite, întâia form a argument rii spinoziste mai adaug cel pu in una în raport cu prima propozi ie, care afirm c „Trebuie s existe o cauz pentru orice lucru, atât pentru existen a cât i pentru inexisten a lui”. Vas zic , atunci când legea cauzalit ii sus ine c „trebuie s existe o cauz pentru ceva”, iat c Spinoza vine cu trebuin a cauzei pentru nimic i cu completarea în sprijinul premisei c „Poten ialitatea nonexisten ei este o nega ie a puterii”...

Norman Geisler are grij s ne pun în gard c „nonexisten a este deja o nega ie i negarea nonexisten ei ar fi o afirma ie a existen ei, ceea ce ar p si baza tradi ional a argumentului ontologic i ar începe cu existen a”. Cum tocmai asta face Spinoza în cea de-a doua form a argumentului s u ontologic, din demonstra iile lui se desprind urm toarele dou concluzii: a) Împrumut de la argumentul cosmologic ideea c ceva exist i în acest fel, lucru recunoscut chiar de el, p se te argumentarea strict aprioric ; b) Dac Dumnezeul lui Descartes i Leibniz este teistic, al lui Spinoza este panteistic, fiind totuna cu Substan a unic i infinit . În plus, ceea ce pentru tei ti sunt creaturi, Spinoza le concepe ca simple momente sau moduri în aceast Existen infinit .

Fire te, argumentul ontologic a fost cel mai copios criticat de David Hume i Immanuel Kant. Obiec ia lui Hume este atât de judicios

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

formulat („Nimic nu este demonstrabil pe cale ra ional , decât dac contrariul s u implic o contradic ie”; „Nimic din ceea ce poate fi conceput în mod distinct nu implic o contradic ie”; „Orice concepem ca existent, putem s concepem i ca nonexistent”; De aceea, „Nu exist nicio fiin sau lucru a c rei/a c rui nonexisten a s implice o contradic ie” i, ca atare, „Nu exist nicio fiin sau lucru a c rei/a rui existen s fie demonstrabil pe cale ra ional ”), încât s-a constituit în obiec ia standard fa de argumentul ontologic, „precum i fa de orice presupus dovad a existen ei lui Dumnezeu” (Geisler).

Din urm toarele motive: a) Niciun argument logic nu este inatacabil din punct de vedere ra ional, asta deoarece con ine premise a c ror negare logic este întotdeauna posibil ; b) Întrucât „premisele admit în toate împrejur rile i alte posibilit i logice”, concluziile vor fi întotdeauna lipsite de necesitate logic .

Din acest ra ionament humean se desprinde concluzia c , în sensul strict al cuvântului, „argumentul ontologic nu reu te s fie o demonstra ie ra ional ”!

La rândul lui, Immanuel Kant nu numai c a botezat acest argument, care în mod nepermis face tranzi ia de la eidos (sfera ra iunii pure) la ontos (fiin , realitate), dar a formulat i câteva obiec ii, considerate de el fatale pentru teism: Noi nu avem niciun concept pozitiv al unei Fiin e necesare, Dumnezeu fiind definit numai ca ceea ce „nu poate s nu fie”; „Necesitatea nu se aplic la existen , ci numai la propozi ii”, adev r care decurge atât din faptul c „necesitatea este un calificativ logic, nicidecum unul ontologic”, cât i din acela c „nu exist propozi ii care s fie obligatorii din punct de vedere existen ial” (tot ce se cunoa te din experien , singura cale a cognoscibilit ii realului, poate s fie i altfel); „Ceea ce este logic posibil, nu este cu necesitate i ontologic posibil” (f s fie vreo contradic ie logic în existen a necesar , s-ar putea ca aceasta s fie „faptic imposibil ”), afirma ie care la Alvin Plantinga devine „Este logic posibil ca Dumnezeu s fie o Fiin necesar , dar nu este logic necesar s fie a”, respectiv c „Existen a lui Dumnezeu ar putea fi logic contingent , f a fi ontologic contingent ”; Dup cum nu rezult nicio contradic ie în respingerea triunghiului i a propriet ii sale fundamentale de a avea trei laturi (contradic ia apare atunci când se respinge doar una dintre ele), tot astfel nu se na te contradic ie la respingerea „atât a ideii, cât i a existen ei unei Fiin e necesare”; Existen a nu este nici predica ia i nici perfec ionarea unei esen e, ci „o postulare a acelei perfec iuni”.

Argumenta ia lui Kant în sprijinul acestei aser iuni se prezint astfel: Orice nu adaug nimic la conceperea unei esen e, nu este o parte din acea esen ; Existen a nu adaug nimic la conceperea unei esen e, c ci prin postularea ei ca real , unei esen e nu i se adaug nicio caracteristic ; Prin urmare, nefiind existen a o perfec iune, care poate fi postulat dinainte despre ceva, „ea nu este parte din esen ”. i astfel, demonstrând c „existen a nici nu adaug i nici nu scade nimic din conceptul unei Fiin e absolut perfecte”, obiec ia kantian , al turi de cea humean , a devenit una standard-referen ial adus argumentului ontologic.

La toate astea trebuie men ionate cauzele pentru care atâtea min i luminate au sus inut argumentul ontologic ca inatacabil din punct de vedere real, dar care în fond este invalid: a) Filosofia platonic : Potrivit lui Thomas d’Aquino, a devenit fapt obi nuit ca cineva, „încorsetat într-o epistemologie platonic gre it ”, s presupun c esen ele pot fi cunoscute „în mod direct i intuitiv”, argumentul ontologic c zând doar atunci când se contest „p trunderea cuiva direct i/sau distinct în esen a unui lucru poate produce cunoa terea realit ii”. b ) Gândirea metafizic : Dând vina pe orice gândire metafizic ,

17

postkantienii erau de p rere c „este” i „exist ” au statut logic, nicidecum unul ontologic, i c tei tii s-au în elat crezând c verbul „este” din judecata „Dumnezeu este o Fiin necesar ” implic existen a, când el de fapt nu este decât o copul sau un conector logic. c) Confuzia dintre cauz i ra iune: Considerând c „puiul deja exista în oul pe care-l clocea teistul”, drept urmare, c argumentul ontologic este „o glum încânt toare” sau, m rog, un gen de prestidigita ie ontologic , Arthur Schopenhauer deduce aceast confuzie din neputin a cuget torilor de a face distinc ie între cauz (ceea ce pretinde ceva dincolo de sine) i ra iune (ceea ce nu pretinde ceva dincolo de sine). Cum ra iunea unui lucru „poate s fie în sine însu i”, iat motivul pentru care definirea lui Dumnezeu ca Fiin absolut perfect i necesar „nu cere nimic de dincolo de aceast defini ie pentru a o putea explica”. d) Folosirea unui nume propriu: Bertrand Russell i unii dintre gânditori care l-au urmat, opineaz c , întrucât un nume propriu înseamexisten , „am fost în ela i de implica iile ontologice ale folosirii unui nume propriu”, precum acela de Fiin necesar sau Dumnezeu.

Ei pretind c sus in torii argumentului ontologic n-ar fi c zut în capcana existen ei lui Dumnezeu, dac erau întrebuin ate expresii de felul: „Orice dumnezeu ar exista” sau „Orice fiin necesar ar exista”. e) Folosirea condi1ionalului englez: Pentru filosoful american Alvin Plantinga, toat problema cu argumentul ontologic deriv din modul cum este utilizat condi ionalul în limba englez . El sus ine c din fraza „Dac Jones este burlac, atunci în mod necesar el nu este torit”, nu implic cu necesitate c „Jones este burlac”. Da, c ci s-ar putea foarte bine s nu existe niciun Jones. În chip asem tor, afirma ia „Dumnezeu exist , atunci El exist în mod necesar”, nu atrage cu necesitate dup sine c ”Dumnezeu exist ”. Potrivit ra ionamentului anterior, s-ar putea ca Dumnezeu s nu existe deloc!

Dou concluzii majore se desprind din aceast dezbatere asupra argumentului ontologic: a) Dac pân în prezent nimeni n-a adus nicio prob ra ional din care s decurg în mod logico-inevitabil existen a unei Fiin e absolut perfecte i necesare, tot a a pân în prezent n-a izbutit nimeni s aduc o dovad ontologic valid , prin care s demonstreze c este logic imposibil s existe Dumnezeu; b) Deoarece din acela i gen de argumentare ontologic s-a ajuns ba la Dumnezeul teistic (Descartes i Leibniz), ba la Dumnezeul panteistic (Spinoza), panenteistic (Charles Hartshorne) sau chiar politeistic, este lesne de în eles c se impune trecerea dincolo de acest argument.

Mikhail Nesterov - Toamna în sat

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Marian BARBU

#ntre fic\iune ]i adev[r, foiletonul literar Scriitorul Nicolae B la a, în recenta sa carte, Cer etor în iadul de la poarta raiului, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2017, 214p., a urcat valoric pân lâng Imposibila întoarcere (1971), Via a ca o prad (1977), ale lui Marin Preda (1922-1980). Fa de marele prozator, s-a apropiat i prin unele romane , de pân acum - Blesteme (1995), Pe apa Sâmbetei (1998).

De la urm torul roman - Puntea frânt i derea spre niciunde (2007), a început s fie mai vitriolant, iar experien a de via , de pân atunci, a c tat mai profund patin politic , egalabil (pe anumite por iuni) cu cea din Delirul (1975).

Cum scriitorii sunt tr itori în epoci diferite, avantajul de via al lui Nicolae B la a (n. 4 martie 1951), fiind i dup 1990, deci când spiritul democra iei a instalat forma liber a exprim rii, astfel încât numai talentul i organizarea acestuia a r mas în b taia pu tii... criticii literare!

Inciziile f anestezie în carnea unui trecut becisnic, pe care Nicolae B la a l-a tr it, nu pot fi uitate niciodat . T ria spuselor lui a mai avut-o „ieri” Ion L ncr njan (19281991), fie în Cordovanii (1963), fie în Su-

ferin a urma ilor (1978) sau Fiul secetei (1979).

Actuala crea ie se dezvolt pe propria-i biografie - de la na tere, pân la actuala vârst - în jur de 60 de ani. S-ar spune c toate cele 26 de foiletoane sunt p i consistente ale unui puzzle biografic, inimitabil i irepetabil, ale unei memorii mereu în priz .

Din capul locului, trebuie precizat c toate, dar absolut toate, sunt în st pânirea unui b rbat care gânde te... filosofic. Raporturile sale cu lumea înconjur toare sunt mereu luminate stilistic, în func ie de vârstele pe care le traverseaz ori le împline te. De aceea i limbajul adecvat, autentismului lui pân la formul ri de libidou i alcov. A zice c întreaga oper este traversat de o filosofie a vie ii unui intelectual - de ieri i de azi.

Cum foiletoanele sunt în esate de o oralitate tran ant , ele pot fi rostite la orice microfon, cu acoperire medie, scurt sau lung .

Scriitorul a atins, dup apari ia a 20 de opuri editoriale, tiin a lui déja vu i a lui dura lex, sed lex.

De i om de televiziune, cu un doctorat în aria comunic rii, Nicolae B la a, ca Darie odinioar , nu i-a uitat... Satul. A colindat peste m ri i ri, dar a revenit la sat, parc i urm reasc , din umbr , cre terea i descre terea... timpului social la ranii lui.

Politica nefast de „ieri”, care a distrus satul românesc, este blamat , mai în majoritatea scrierilor sale. România cu greu va fi desp rit de satul care a i format-o.

Scriitorul nu s-a sfiit, ca lâng filosofi consacra i ai lumii - Platon, Aristotel, Heidegger, Sf. Augustin, Karl Poper, Nietsche, Marx s l pun pe Hristos, i pe Nicu lui Mitroac atunci când se întreab Ce este timpul? Ba, mai mult, încercând s descifreze spusele lui Sigmund Freud, c utându-le încheietura textelor despre sex, elev fiind, m rturise te (confesiuni, na!) c a tr it cu Elena, profesoara de fizic .

De i lumea satului îl vedea într-o partid de c snicie cu... Ghi a. (Este pentru prima dat când numele acesta apare în literatura noastr ). Scriitorul, ca s scurteze povestirea ..., form preferat a acestuia, a f cut-o pe

Ghi a s devin nevast i s aib i un copil. Într-un roman anterior, a z bovit îndeajuns asupra speciei literare amintite, ca fiind apanajul întregii literaturi universale. Ba, c din primordii (cuvânt excedat de autor!), povestirea a surclasat pe celelalte sororale, devenind de sine st toare, în timpurile moderne (de la Rena tere încoace).

Pentru a nu se crea impresia independen ei totale a foiletoanelor, Nicolae B la a recurge la apelative de intimitate colocvial - Dragii mei, Fra ilor, Oameni buni. Nu în pu ine cazuri, opera scriitorilor români - Ion Creang , I. L. Caragiale, M. Sadoveanu - chiar a unchiului s u Marin Sorescu - se arat binevoitoare, cu ziceri i impreca ii, care mai de care a fi colorate i folosite la ...pont. Iau în discu ie dou foiletoane. Primul se intituleaz Despre genialul - genialilor i contextul f context (al 15-lea). Are ca mottou un citat din Ion Creang : Nu tiu al ii cum sunt, dar eu când m gândesc... Începe cu o confesiune (cu din i !): Pentru to i cei ce stau cu ochii pe mine, ca pe fata mare, cu cumva s -mi provoc singur vreo desverginare, facem preciz rile de rigoare: am citat o jum tate de fraz din Creang i nu opera întreag (sic! M.B.) de i ar merita, cât vreme mi-a umplut cu asupr de m sur via a i, în special, copil ria.

Urmeaz o performare hasdean la adresa celor care, intra i în pu rie, vor s scape cât mai repede, pentru c , vezi Doamne, au scris... i. Legisla ia, fiindu-le permisiv , au profitat de ocazie! i atunci, vorba prozatorului invocat, dar..., îns ..., totu i..., oriicât... i acum vine ghilotina à la Hasdeu: „peste noapte, s-au licen iat to i mitocanii i, una - dou , mai la mititica, mai în libertate, au devenit autori de c i, deja prea mult discutate. ele pot fi folosite suport la tigaia cu ou pr jite sau la oala cu lapte, de baba nu tiu care, este o alt poveste.

Bani s ai, c te fac to’ ar ii scriitor, cât ai zice pe te. M rog, nu vrem s generaliz m i noi ca s zicem c am zis.

A se vedea - pentru cel interesat! - mu tura (stilistic ) de crocodil, aplicat ... politic

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i social, unor asemenea specimene de troglodi i, care ne-au infestat via a i devenirea ca atare. Atât.

Urm torul episod (al 16-lea) ia în derâdere, à la Swift, îns ce fu pân aci - lumea scriitorilor... autentici, patrona i de Niky, egaliza i (cumva) cu ceilal i, pe unde se vor afla.

De aceea, se i intituleaz : Despre sutienul Ghi ei i mersul cu plugu orul.

Capitolul se deschide cu un segment de proz realist - t ierea porcului de Cr ciun, obicei p strat în satul Secule ti, din comuna Bulze ti, i moartea babei Ri a (prin 1969).

Cum tat l, actant de baz al c ii, întrebând trâna despre... viitorul ei, hot te sacrificarea animalului, c n-are de gând s dea ortul popii. Muribunda d un r spuns în doi peri, specific limbajului din zon . i prin extra-polare, specific nimii din aceast parte de ar .

- Mamaie, ia zii, mori sau ce faci? C a ia porcul!(...)

- Taie-l, mam , taie-l , c o s v d eu încotro!...

Când oamenii se ocupau de „aranjatul” animalului, baba murea în lini te, cu tot ceea ce î i preg tise de cu sear .

Prozatorul Nicolae B la a acoper , prin aceast scen , simplitatea vie ii de la ar , din satele de veche tradi ie româneasc . Via a... celorlal i î i continu ceremoniile sau ritualurile (vorba lui Marin Sorescu - hazu i necazu).

Cartea este împânzit la tot pasul de poncife politice - libertatea de a spune este imperturbabil în toat scriitura. Personajele sunt de marc , fie i atunci când, nu par inventate de autor ori poreclite de acesta.

Oricum, fac deliciul ineditului: Ri a lui F sui, Ghioace, Foaca lui Focu, Ji a lui P tru, Cioa, Chir u, Fane al Dinii, Dragu din Dr guleasa, Iulica lui F sui, Lulea (din Prejoi), Nicu lu’ Mitroac , De , Horhoan , Trop nea , Mari a de la Moar .(Despre ultimul personaj, avem un poem de la Marin Sorescu în vol.

La Lilieci. De-ndat ce personajul apare la amândoi scriitorii, cu acelea i tabieturi, înseamn c ea a existat ca atare i a intrat în analele satului ca un om sucit, ca o fiin de fast proverbial).

Contra unei asemenea autenticit i personagiale, i-a opune „personajele” inventate tenden ios, cu b taie sarcastic imediat : Scâr , tepâr , Lulescu, Ghecurcu, Mitulalitr , Prepu (...), Turba i, ârdei Joiine, Cacavele i al i raha i împ ia i (mul i, nu glum !), o s vorbim mai pe îndelete în viitor.

Un avertisment dur, imprescriptibil: Pân atunci, nu uita i c ei sunt înc duhoarea timpului. Put din cap pân -n picioare a bodeg i po irc (...). Mai ales când umbl

i prin urbe, filosofând, acum i f din i, despre cum c ar fi fost la vremea lor ca telectualii des vâr i. Aiureli ! La un adic , ei (c doar la asta se pricep) i acum ar fi dispu i cu „s tr i tovar e Lenin, te sl vim, partid iubit...”.

Din când în când, îndr gostitul din el, autorul, face tumbe poetice, vibrând de gra ie i originalitate. L sând astfel în urm pe scriitorul sobru i ponci , încât î i vine greu s crezi c în acela i ghem epic se afl i un fir liric. (Mâine - poimâine vom citi i un volum de poezii al incitantului prozator Nicolae la a).

Cite te cu mare încordare biletul l sat de Elena, în garsoniera ei dup plecarea sa în Egipt: în baie, pe etajer , lâng oglind : Dragul meu, o s -mi fie tare dor de tine. Ai mas singur în locul în care latr doar javrele. N-ai s po i rezista în aceste condi ii. ai mare grij ! A ta Elena. i acum, textul poetic: A sfârâit iar i inima în mine. Atunci am b nuit pentru prima dat c Elena a fugit din ar . Am ie it în balcon i am cernut cerul. Jos, spre mine, un fel de fulgi de nea, în gândurile mele, doar urmele Elenei. În juru-mi, la tot pasul, Omul Nou - Supraom, nemernicul, miez al sculii, sulii!

Scriitorul, de acum colit, i ajuns la ora într-o anume func ie, trece la o proz memorialistic , în care via a ranului ocup principalul loc. i iar i un foileton al c rui titlu este de departe de sorginte filosofic : Despre nebunia vremurilor i pierderea de sine.

La urma - urmei, Nicolae B la a reitereaz ipoteza blagian c ve nicia s-a n scut la

Mikhail Nesterov Un eremit cu un urs

19

sat. Lâng ideea lui Marin Sorescu, nu numai din ciclul La Lilieci, c satul este p str tor al tezaurului folcloric, prozatorul de ast zi, prin întregul s u discurs epic - aflat în atâtea repere narative de pân acum - nu poate fi contraf cut ori transformat în atâtea muta ii or ene ti. ranii au fost cei mai nec ji i i manipula i de toate regimurile i de to i activi tii, care slujeau cauza. Autorul, ca personaj constat nu prea târziu ca s r zbe ti, musai s te pui în jug cu dracu! Elena spunea ca Marin Sorescu c „ie irea-i prin cer”.

Uitându-se în oglinda timpului scurs i la meandrele timpului, Nicolae B la a m rturise te: Regimul îmi d duse sentimentul de putere i m înjugase f s vreau. Contient sau nu, eram la tot pasul, aceea i sluca oricare alta, în iadul de dinaintea raiului f duit de c tre Cel de Sus. Vreme trece, vreme vine, vorba poetului.

De i în mare m sur , ac iunea (atâta cât este, slujind idea ia desf urat în respectivul foileton) este plasat în Bulze ti i împrejurimi, rotindu-se dup voia autorului i scopul pe care i l-a arborat, lipsesc regionalismele sau cuvintele neao e, vechi. Întâlnim totu i câteva, dar m tem c sunt consemnate în vreun glosar regional: rânz , paliu, troa, sadin , târ ; plaivas i chichinea - de i cu o arie de circula ie mai restrâns , sunt prea bine cunoscute, fiind pe cale de dispari ie, i de a intra în rândul arhaismelor.

Cum st bine unei proze, cantonate în mediul s tesc, s existe i ziceri populare ori formul ri în dung . Iat câteva: . averea poporului era averea lor, a activi tilor (...) pierdere de vreme i vânare de vânt. . de ast zi pân ieri. . de aici, pân dincolo. . d -o încolo de coal , s-o ungem cu untur i s-o m nânce câinii. . [ieri] pogoanele i salbele m ritau slutele.

O observa ie literar care induce un tragism st pânit. Iat-o cum o formuleaz prozatorul ca un reporter de la fa a locului: ranul st cu co ciugul în pod sau pe capul prispei i î i ureaz singur, drum bun.

Cartea în totalitatea ei este o frumoas i antrenant scriitur gen matro , cu un stil oral ardent. O expunere de „n” motive din realitatea imediat care au leg turi neb nuite cu biografia autorului, c ci întreg discursul este rostit la persoana întâi. Filosofic vorbind, doar autorul are i studii în domeniu! i, extrapolând în consens, omul, fiin social , cu voia sau f voia lui, a devenit animal politic.

Scriitorul Nicolae B la a i-a asumat acest regim, fie i experimental, i ne-a dat un bildungsroman de o mare frumuse e eseistic .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constantin MIU

Adev r de minciun

Sfat

Toate oglinzile sunt false!

Numai oglinda ochilor ar putea s te arate a cum e ti, dar cum n-o po i vedea, trebuie s te-mpaci cu minciuna care, pân una alta e adev rat : toate oglinzile sunt false!

Dac i-ai furat cerului albastrul, crezi c -mi vei putea lua verdele crud al ochilor?

Mai bine i-ai farda rari tea obrajilor cu ten de lun plin ...

Verité de mensonge Toutes les glaces sont fausses! seulement la glace de tes yeux pourrait te montre comme tu es, mais comme tu ne peux pas la voir, il faut que tu t’apaises avec le mensonge qui, en quelque sorte, c’est vraie: toutes les glaces sont fausses!

Conseil Si tu volais au ciel le bleu, tu crois que tu pourrais m’enlever le vert crû des mes yeux?

Mieux, te cacherais la rarité de ton visage avec une face de clair de lune...

Iluzie Toat via a, mi-am notat ce mi-a dictat inima

i, când credeam m vei ajuta -mi trec iubirea pe curat, nu m-ai l sat decât m semnez însângerat în anul inimii frânte.

Illusion Toute la vie, j’ai noté ce que mon coeur m’a dit et, lorsque je pensais que tu m’aiderais coucher sur le papier l’amour, tu ne m’as laissé que me signer sanglant dans l’année d’un coeur rompu.

Revedere Ieri, am rev zut marea: era mai singur ca singur tatea mea.

Când i-am privit valurile încerc nate, mi-am amintit de pleoapele inimii tale sate peste ochii sufletului meu...

Revue

Mikhail Nesterov - Apus de soare pe Volga

Hier, j’ai revu la mer: elle était plus seule que ma solitude.

Lorsque je lui ai regardé les blêmes flots je me susis rappellé les paupières de ton coeur tombées sur les yeux de mon âme...

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Mircea COLO}ENCO

Demersul poeziei scriptural sangvine De la prima carte de poezii a D-nei Toni Hulubei Macovei (licen iat în Filologie a Universit ii „A1.I.CUZA din Ia i) Curcubeie în noapte (2005), citit împreun cu celelalte din seria scoas la Editura Junimea din Ia i (Zodia Leului, 2006; Fluturi de tase, 2007; Serenada în Re Minor pentru greiere solo, 2011; Rochia de vorbe, 2014), am constatat un fluid optimist melancolic, în care motivele i structurile poetice se diversific continuu revitalizant i se adun /coaguleaz asemenea unei spirale duble îndreptat spre zenit.

Cu aceste spuse, m-am oprit la volumele Rochia de vorbe (2014) i Scrisori la PostRestant (Prefa de Mioara Valentina Ion, Editura Sedcom Libris, Ia i, 2015), pentru c sunt marcate de liberul arbitru al senectu ii artistice, pe care le prezint în comun.

Poeta a locuit/tr it în medii de excelen , câteva decenii, la Ambasade/Consulate - al turi de so ul s u, un distins diplomat de carier , la rându-i scriitor român - în ri eurotransatlantice, de culturi elitiste ( i nu numai), a fi rupt de cele na ionale. A a se i explic singularitatea c ilor sale de poezii, pline de orgolii deturnate de înveli uri sti-

listice originale, i (de men ionat) care nu au primit „botezul” vreunei edin e de cenaclu literar!

Tr irea spiritualizat a poetei este o deliberare de retoric interioar pe urmele unor fr mânt ri din experien ele proprii, traversând inocent hiatul îndoielii, suferin e i bucurii absconse, într-un program poetic tranant: „Copile, / cu ochi de culoarea strugurelui copt, / undeva, în adâncul p durii, / este tufa de mure / ce poart parfumul sufletului t u. //Mi-e dor i a vrea / ca iar i codrul s vin spre mine. // Numai de n-ar fi prea târziu. / De n-ar fi!” (Chemare); „Când am plecat, / i-am l sat rochia verde, / de alge marine, / cu care am fost / când înotam cu disperare / c tre tine. // Pe o piatr i-am l sat rochia luminoas , / str lucitoare, / de curcubeie i rochia aurie / din flori de salcie târzie.” (Rochia de vorbe) Textul poetic, scris f complexe, cerceteaz autoscopic interiorul corporatist al unui material existen ial i recognoscibil din arealul sentimentalist de parc mitic, redat, îns , ca intertext: „Cerul se limpezise, / se stinsese i larma copiilor / ce alergaser bezmetici, / ca ni te fluturi, / în jurul Obeliscului cu lei. // Plecaser la culcare o dat cu ei / i mingile, c eii de plu i trotinetele. // Stau pe banc , al turi de Iacob Negruzzi. / Printre brazi r sare luna / i lini tea se sase / peste Gr dina Copou. // i atunci, / atunci, / a început din toate col urile concertul de viori, / concertul de august, / cu care micii cânt re i / î i încheiau stagiunea, / la care m-am al turat, / fiind i eu, / de o vreme, / un greiere / ce cânt doar pentru mine.” (Concert în Gr dina Copou) În alt cadru, în tenta iile sale luciferice dispersat congruent, poeta descrie un halou cu alte semnifica ii de iradiere semantic , în care discursul poetic proiectat în plan pluridimensional se deruleaz , totu i, într-un spaiu închis ca realitate: i ce frumos era concertul în Re minor / cu sala plin , / cu tine, prim-solist la violin , / i eu valsând în vis / cu pa i u ori de balerin . / i s-a pornit s tremure p mântul / i lumea începu s ipe / Ie i! / Fugi i! / i to i se-ngr dir c -

tre u i. / Cu glas de tunet, / r sun o voce: / Opri i! / Vin pompierii s ne salveze. / Seaud cum vin în grab , / c lcând cu cizme grele pe marmora alb / la Ateneul Român. / Iar tu, furat de muzica celest , / imperturbabil cântai în sala goal / concertul în Re minor / pentru viol i orchestr . / Cu mine, singur spectator.” (Concert) În volumul Scrisori la Post-Restant, structurat în dou cicluri (Primul cuvânt, Petale în vânt) i mai elaborat, poeta dialogheaz cu Sinele, dar mai ales i mai des cu mama, în cutuma familial : „Mamele nu mor niciodat ! / Ne na tem cu r suflarea / fierbinte a mamei / asupra noastr . / în ceasuri grele, gândul ni se îndreapt / c tre ea. / Iar când ne pierdem, / dorim din nou / s fim copii, / în bra e s ne ia / i s plec m / cu r suflarea ei fierbinte / peste noi. / Sunt stâlpul casei / de care suntem lega i / cu fire nev zute. / Sunt resemnate, / t cute, / sacrificate, / iubite/ i, uneori, uitate. / Sunt leg tura noastr / cu Iisus! / Niciodat ! / Mamele nu mor!” (Ve nicie). Special, poeta a ad ugat, la finele ultimului vers, cuvântul Vatican. Spre tiin , unde a fost scris / inspirat ). Nu- i uit nici tat l: „Când ve i

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

veni, / ve i reg si vi inii / mai înal i, mai stufo i, / mai plini de rod. / I-am înso it / cu o magnolie / ginga , alb , frumoas , / cum era mama odat . / Scâr âitul porti ei, tata, / a amu it / de când am me terit / i- am pus încuietoare nou . / Gr dina-i plin de flori, / de fluturi i albine / i eu/ o s v-a tept în prag, / cu drag / i bra ele deschise.” (PostScriptum). (Semneaz ca într-o scrisoare: Antonica.) Este o ordine ritualic realizat din ipostaza infantil , surprinz toare în forme neoclasice, integrându-se textual autonom în con tiin a colectiv .

Poeta a recurs rar la forme de expresie tradi ionalist (rim , ritm, metaforizare), f a sacrifica autenticitatea poematic , aprofudând cu gra ie discursul monodie în fiecare volum de versuri.

Dar dincolo de meridianul incanta iilor lirice, poeta s-a dedublat într-o prozatoare cu o tematic bogat prin senin tatea subiectelor preferate, cu un Eu personalizat concret, în vreme ce Omul/personaj este concret/abstract, condus de idei/idealuri/moral /ordine juridic , cultivând binele/frumosul/adev rul.

Totul pare aiurit: sugestia unei lumi de dincolo de cuvinte, întâlniri în oglind , periplu existen ial în c utarea celuilalt între efemer, eresuri i basme, venind din tradi ionalismul interbelic i suflul expresionist postmodern occidental.

Timpul este filtrat/dr muit printr-o clepsidr special , discursul epic luând form de roman, scenariu de telenovel ori de pagini memorialiste privind remember la anii de liceu de la Colegiul Na ional „Oltea Doamna” din Ia i (Între prim veri i toamne, 2012) sau privind saloanele consulare în ambient de excelen (Havana, ultimul bal, 2016) dar i impasibil la ale vremurilor valuri (Povesti din cea ca de cafea, 2010). Altceva reprezint romanul Inelul de ametist (ed. I, 2013; ed. II, vol. 1-2, 2017), în care eroul este un alter ego al autoarei...

Revenind la poet , în paralel cu scrierile programatice în proz , vocea ei tonic de liric spontan constituie un corolar de mare responsabilitate civic i mistic : „În momentele de mare cump , / strig involuntar MAM ! / O identific cu Dumnezeirea!”

(Primul cuvânt).

Astfel, discursul s u oximoronic se r sfrânge concomitent în actul poetic i în cel existen ial ca tr ire nativ pur . Nu are concuren (deocamdat ) printre sufletele feminine ... surate, nici printre subiectivismele exclusive ale... (în)sura ilor.

Este vorba de o piatr rar deja personalizat care î i are locul distinct în edificiile/ tratatele de istorie ale literaturii române.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Rodica FERCANA

Toamn

Cu jalea celui singur.

E toamn ... iar.

Frunzele danseaz cu vântul în piruete ame itoare. e ruginii es covoare chihlimbarii din frunze împletite cu visurile mele. Într-unul mi-am prins inima strâns de fo netul lor.

Drume ule, cu grij calc n-o strive ti!

Îngândurat, nu vede Cum marea-i zâmbe te Din c toare valuri i departe, privirea-i se pierde.

Plopi...

Plopi melancolici m rginesc rarea mea de suflet, unduindu-se la pale de vânt iscate de zbaterea inimii.

Str ine...

Luna se-ntunec .

Mi-e inima o vioar aninat de gâtul speran ei.

Str ine, de-i ciupe ti struna, poate stârne ti un melos duios ce-l auzim, doar Tu i Eu.

Durerea unui copac Pierdut în noaptea timpului Por i pa ii în noaptea timpului pe c ri abia deslu ite.

Dar, ele nu duc nic ieri; te pierzi în labirintul lor. cau i strigi Ce c rare ai ales, vin la tine!

Un singuratic cânt din caval Pe-o margine de deal Ce se pr vale Pân -n buza m rii, Un singuratic cânt din caval.

Marea- i urc -n frânturi Surdul ei murmur Din nesfâr ita întindere Spre cel cuprins de gânduri. i-al m rii murmur Ca într-un dulce vaier i împlete te canta ia

Prin iruri lungi de ploaie Cerul s rut p mântul; Stropii, bobi e diamantine fichiuiesc ram de ram, copacul Cel din fa a casei mele i ochii mi-l privesc, pierdut, Printre gene înrourate Cum î i strig un dor durut.

Limba noastr cea român Limba noastr cea român E giuvaier ce str luce-n inim Care sufletul mi-a logodit Cu cântecul din glas optit Când la sânul mamei adormeam i tot la sânu-i cald eu m trezeam.

Ea este susur de izvor, Hr nit dintr-al vie ii dor, Din dor de-acest p mânt sfânt, Din dor de neam cu al s u cânt.

Ea, regin întronat În palat de suflet românesc, Ea, zestre rii dat De doruri cari în slove se-mpletesc.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Ilie BUCUR S{RM{}ANUL

ARC PESTE TIMP 1918-2018

Motto: „UNIUNEA NA IONAL dar, e singurul principiu de via , singurul principiu de mântuire pentru noi. Aceasta este credin a politic a p rin ilor no tri în luptele lor eroice. B rba ii no tri cei mari, care întrupar în sine individualitatea i cugetarea popolului (poporului) spre a o manifesta lumei, tr ir , se luptar i perir martiri pentru aceast credin a UNIUNII NA IONALE”. [Nicolae B lcescu (1819-1852), om politic, istoric, economist, revolu ionar pa optist] În publica ia „Liga cultural ” exista un „Apel al Comitetului” i, care, conform lui Gheorghe Marinescu i Vasile Netea, spunea în felul urm tor: „Este la , nedemn, cet eanul care nu alearg cu obolul i sprijinul s u moral la cl direa m re ului edificiu al uniii na ionale”. Sau, nu putem uita deviza înainta ilor no tri con tien i de marele act al unirii na ionale: „Tr iasc , fra i, Unirea! UNIREA E PUTEREA; puterea e m rirea; m rirea, prop irea. UNIREA E VIA A, LUMINA I AVEREA / UNIREA-I LIBERTATE, UNIREA-I FERICIRE” (Constantin D. Aricescu, 1823-1886). i eu, un umil preot, înregimentat în armata Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, patriot din tat -n fiu, cu dragoste de neam, glie i str bunii martiri, doresc s -mi aduc obolul i sprijinul moral, anului centenar 2018, care ar trebui s fie un an de excep ie, unul al bucuriei, al victoriei române ti peste timpul trecut, cu bune i rele peste ginta noastr traco-geto-dac . Spun c anul 2018 ar trebui s fie unul deosebit, deoarece clasa noastr politic este dezmembrat în totalitate, ceea ce a f cut ca na ia român s treac i înc mai trece prin clipe grele; popula ia este divizat din cauza mentalit ii politice de ate i p rtinitoare, în func ie de partidul aflat la putere. Din interiorul politic, asocia ia udemerist face legea cum dore te ea, dup trocurile cu toate partidele, fie pesedi ti, fie peneli ti, fie populi tii b si ti. To i o ap i un p mânt, întru interesele proprii i de partid i mai pu in poporul, în frunte cu pensionarii i mediul colar, sa i în pragul umilin ei i al dezn dejdii. În sensul pozitiv al anului centenar, Parohia Ortodox Român rma u, la aprobarea Înaltului Ierarh de Alba Iulia IRINEU i a Consiliului Parohial local, am convenit a construi la M stirea de pe dealul Comoarei s rm ene cu un întreit hram: Na terea Sfintei Fecioare Maria, a Sf. Vasile cel Mare i a Sf. Mina, un „ARC PESTE TIMP” care s con in o salb de statui-busturi, a celor mai reprezentative personalit i ale României, din toate timpurile: Regele Burebista, Regele Decebal, tefan cel Mare i Sfânt, Sf. Constantin Brîncoveanul, Domnitorul Mihai Viteazul, Revolu ionarul Avram Iancu, Episcopul unit cu Roma Inochen ie Micu Klein, poetul nepereche Mihai Eminescu, Domnitorul Alex. Ioan Cuza, Regele Carol, pa optistul Alex. Papiu Ilarian, Mitropolitul Andrei aguna i stindardul mo ilor, Horea.

De ce aceste m rturii i nu altele? Acestea ni s-au p rut a fi primordiale, f a minimaliza rolul major al altor personalit i, care, pot

într-un timp viitor, s completeze salba marilor personalit i. S vedem ce comoar au l sat fiecare dintre înainta ii mai sus aminti i: 1. REGELE BUREBISTA(82 î. Hr.-44 î.Hr.) A fost rege al geto-dacilor i întemeietorul statului dac. A fost un lider politic i militar impresionant al inuturilor locuite de geto-daci. În prima jum tate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societ ii getodacice, înt rirea aristocra iei tribale militare i transformarea ei în clas politic au determinat trecerea la organizarea de tip statal. Regele dac Burebista î i începe domnia în anul 82 î.Hr. Conform istoricului Iordanes, Burebista a mo tenit o puternic uniune tribal , care s-a transformat în stat odat cu supunerea treptat a tuturor triburilor i uniunilor de triburi geto-dace c tre autoritatea central . La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocra ia tribal i masa r zboinic , puterea i iscusin a lui Burebista), ci i cei externi (cre terea amenin rilor cel ilor i romanilor). Unificarea într-un regat a triburilor geto-dace s-a realizat pe dou c i: pe cale pa nic , când efii daci de trib accept supunerea fa de Burebista de bun voie i pe cale r zboinic , dorindu-se p strarea puterii tribale de c tre unii conduc tori locali (cetatea Tyras a fost ars din temelii).

Desigur, cre terea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bun voie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabon scria , ascultându-l pe Deceneu, „geto-dacii s-au l sat îndupleca i s taie vi a-de-vie i s tr iasc f vin”. Unificarea triburilor getodacice se termin pe la 60 î.Hr. - 59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva cel ilor de pe Dun rea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În mun ii Or tiei va fi centrul statului dac format de Burebista. Aici, el construie te cet i de piatr , cele mai importante fiind: Coste ti, Blidaru, C pâlna i Sarmizegetusa, ultima transformat , pân la urm , chiar în capital a regatului.

Burebista este înl turat i ucis de aristocra ia nemul umit de cre terea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a provocat mari transform ri i tulbur ri. Regatul dac se destram în patru, mai apoi în cinci state. Centrul din Transilvania va fi condus dup moartea lui Burebista de marele preot Deceneu.

Moartea lui Burebista a avut drept efect destr marea regatului u, ale c rui limite fuseser : în nord: Carpa ii P duro i, în est: Pontul

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Euxin, în sud: mun ii Haemus, în vest: confluen a râului Morava cu Dun rea Mijlocie. Dup moartea lui Burebista continuitatea vie ii politice se men ine în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificat a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluat de Deceneu. Acesta era rege, mare preot i judec tor suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios).

2. REGELE DECEBAL(55-106) A fost regele Daciei între anii 85-106.

Dacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. De i mai restrâns ca arie geografic decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul i sudul Moldovei, noul stat era mai puternic i mai bine organizat. Limitele statului dac în timpul lui Burebista au fost: în nord, Carpa ii P duro i; în est, Pontul Euxin; în sud, mun ii Haemus (Mun ii Balcani); în vest, Dun rea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacic erau multiple i importante: o popula ie numeroas i grupat în jurul multor davae în care pulsa o vie activitate economic , leg turi comerciale cu lumea greco-roman , o cultur înfloritoare, cu puternice elemente originale.

Regele Decebal a avut mai multe r zboaie cu romanii, care îi vor recunoa te abilit ile militare i politice. Confrunt rile dintre daci i romani au reînceput pe vremea împ ratului Traian. La începutul anului 101, armata roman , condus chiar de împ rat, dup o preg tire de trei ani, a atacat Dacia cu 13 legiuni, cuprinzând 150.000 de solda i.

Decebal este învins i trebuie s încheie o pace roman , în defavoarea dacilor. Al doilea r zboi are loc în anul 105, unde din nou Decebal este înfrânt, fiind nevoit s se retrag în Mun ii Or tiei, unde în anul 106 se sinucide pentru a nu c dea viu în mâinile romanilor.

La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius f cea regelui dac urm torul portret elogios: „Era foarte priceput în ale r zboiului i iscusit la fapt , tiind s aleag prilejul pentru a-l ataca pe du man i a se

Mikhail Nesterov - Doamn în lila

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în lupt , tiind a se folosi cu dib cie de o victorie i a sc pa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”.

Pe un vas funerar descoperit la Sarmisegetusa Regia se poate citi textul „DECEBALVS PER SCORILO”. Unele interpret ri îl consider în limba dac , posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele în latin , traducerea fiind Decebal prin Scorilo. Al ii cred c e vorba de o simpl marc de olar.

Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac i cu aurul extras din minele de aur de la Ro ia Montan , Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, de i capitala provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important ora din teritoriu era Apullum (Alba Iulia), ora prin care trecea aproape întreaga cantitate de aur ce lua drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe legiuni militare alc tuite exclusiv din daci care vor lupta în multe col uri ale Europei.

3. TEFAN CEL MARE (1438-1504) A fost domnul Moldovei între anii 1457-1504, fiind numit i „cel sfânt”, dup canonizarea sa de c tre Biserica Ortodox . A domnit 47 de ani, cea mai lung domnie din epoca medieval din rile Române.

Calit ile de om politic, strateg i diplomat, ac iunile sale pentru ap rarea integrit ii rii i ini iativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admira ia contemporanilor, acesta devenind un erou popular în tradi ie. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi” (Lupt tor pentru Hristos) iar poporul l-a cântat în balade: tefan Vod , domn cel mare, seam n pe lume nu are, decât numai mândrul soare”. Grigore Ureche îl descrie astfel în cronica sa: „Fost-au acestu tefan, om nu mare la statu, mânios, i degrab a v rsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospe e omorâia fara giude .

Amintrelea era om întreg la fire, nelene u i lucrul s u tia a-l acoperi i unde nu g ndeai, acolo îl aflai. La lucruri de r zboaie me ter, unde era nevoie, însu i se vârâia ca v zându-l ai s i s nu înd pteze i pentru aceia raru r zboiu de nu-l biruia i unde-l biruiau al ii nu pierdea n dejdea c tiindu-se c dzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dup moartea lui i fiul s u, Bogdan-Vod , urma lui luase de lucruri vitej ti cum se tâmpl : den pom bun roade bune or s ias .” În vremea lui tefan cel Mare, Moldova se întindea de la Carpa ii riteni pân la Nistru. ranii r ze i, proprietari de p mânt, erau chema i la solicitarea domnului la „oaste” în schimbul unor privilegii.

Al turi de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu teni de pe mo iile lor, i cetele târgurilor, alc tuite din târgove i, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui tefan era deci o ,,oaste de ar ”, la vremea aceea pu ini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). ara era ap rat de cet i ca Soroca, Tighina i Cetatea Alb la Nistru, cetatea Chilia la Dun re, cet ile Hotinului i Sucevei la Nord, spre Carpa i, Cetatea Neam ului, iar pe Siret, Cetatea Nou a Romanului.

Moldova era stabil politic i bogat . Incursiunile pretenden ilor la domnie erau rare i opozi ia boierilor slab . Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni s treac prin Moldova de la Marea Neagr spre Liov (Lemberg) i invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, bl nuri, metale i pietre pre ioase, iar din Apus postavuri i arme. V mile culese de la ace tia aduceau bani în vistieria domneasc . Astfel se explic mijloacele materiale, care i-au permis lui tefan s lupte i s construiasc f încetare în lunga lui domnie. Pericolul mare îl reprezenta îns expansiunea Imperiului Otoman, care - dup cucerirea Constantinopolului la 1453, de c tre sultanul Mehmed al II-lea Fatih - î i continua

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înaintarea spre centrul Europei. tefan cel Mare a fost un sprijinitor al culturii i al Bisericii, ctitorind peste 43 de m stiri i biserici, dup fiecare victorie sau chiar dup pu inele înfrângeri. Într-un sondaj na ional a ie it personalitatea num rul 1 a României din toate timpurile. Printre M stirile zidite de el, unele sunt unicat, recunoscute de UNESCO, ca singurele cu pictur exterioar de peste cinci secole.

A murit pe 2 iulie 1504, fiind înmormântat la M stirea Putna, în pridvorul propriei m stiri i unde candela, dup spusele cronicarilor este nestins de la moartea sa, fiind între inut de c lug rii putneni, dar i de întreaga noastr na iune, ca recuno tin pentru bog ia l sat urma ilor.

4. MIHAI VITEAZUL (1558-1601) Mihai Viteazul a fost domnitorul rii Române ti între 1593-1600 fiind un boier român, care a de inut dreg toriile de b ni or de Strehaia, stolnic domnesc i ban al Craiovei, înainte de a ajunge domnul rii Române ti. Pentru o perioad (în 1600) a fost conduc tor de facto al celor trei mari ri medievale care formeaz România de ast zi: ara Româneasc , Transilvania i Moldova. Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în pantheonul na ional românesc dup ce a fost recuperat de istoriografia româneasc a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae lcescu. Astfel, voievodul a ajuns un precursor important al unifirii românilor, care avea s se realizeze în secolul al XX-lea. În mai 1600, Mihai Viteazul îl alung de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movil , învingându-l la Bac u i realizeaz astfel, prima unire a rilor române. Titulatura folosit de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al rii Române ti i Ardealului i a toat ara Moldovei”. La recomandarea marii boierimi, Mihai a numit un domn în Moldova, subordonat sie i.

For at s ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împ ratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînsc unarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, accept s -l sus in pe român. Împreun cu generalul Basta, Mihai porne te campania de recucerire a teritoriilor române ti. Prin victoria de la Gurusl u (3 august 1601), voievodul valah îl îndep rteaz pe Bathory din Transilvania. Continu prin a recupera ara Româneasc , gonindu-l pe Simion Movil de pe tron. În aceste condi ii, se întrez reau perspectivele unei noi uniri române ti, perspectiv ce nu convenea împ ratului habsburgic Rudolf al II-lea. Din ordinul s u se pune la cale înl turarea fizic a domnitorului român, i la 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta (vezi Mormântul lui Mihai Viteazul). Capul s u este luat de unul dintre c pitanii domnitorului i înmormântat de Radu Buzescu la M stirea Dealu, lâng Târgovi te. Pe lespedea sa de piatr de la M stirea Dealu st scris: „Aici zace cinstitul i r posatul capu al cre tinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al rii Române ti i Ardealului i Moldovei.” Întreaga cre tin tate balcanic l-a privit ca un eliberator, iar dup moartea sa, în hârtiile g site sub pern , s-a aflat o scrisoare în care ace ti cre tini îl numeau „STEAUA LOR R RITEAN ”.

La Turda unde este trupul f cap, s-a ridicat un obelisc înalt de 1601 cm. simbolizând anul mor ii sale.

5. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1654-1714) Constantin Brâncoveanu a fost domnul rii Române ti între anii 1688 i 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria Principatelor Române. Mare boier, nepot de sor al domnului erban Cantacuzino, el a mo tenit i a sporit o avere considerabil , care consta din propriet i imobile, bunuri mobile i din sume de bani depuse în b nci din str in tate. În timpul în care a domnit, ara Româneasc a cunoscut o lung perioad de pace, de înflorire cultural

25

i de dezvoltare a vie ii spirituale, în urma sa r mânând un mare num r de ctitorii religioase i un stil arhitectural eclectic, ce-i poart numele. În politica extern , Brâncoveanu a ac ionat cump tat, evitând s se pozi ioneze decisiv în tab ra imperial , care într-un avânt semnificativ recuperase Ungaria i Transilvania de la otomani. i-a cump rat bun voin a turcilor, pl tind regulat d rile i v rsând sume uria e sultanului i func ionarilor de la Constantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de „altýn bey” (prin ul aurului). inând agen i i spioni în toat Europa, domnul muntean era informat asupra tirilor de pe întregul continent i informa simultan taberele rivale. În ce prive te Moldova, domnul muntean a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a exercitat o important influen cultural , prin r spândirea de tip rituri i ctitorirea de ez minte religioase.

De i reu ise s fie confirmat pe via în domnie (1699) i reconfirmat de noul sultan în 1703, domnul a lucrat în permanen s i asigure în str in tate un refugiu la turci, fiind con tient de precaritatea situa iei sale. În cele din urm , a fost luat prin surprindere, fiind mazilit în aprilie 1714 i dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda turcilor toat averea sa. Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august 1714, împreun cu cei patru fii ai s i (Constantin, tefan, Radu i Matei) i cu sfetnicul Ianache V rescu; la acest deznod mânt au contribuit i intrigile familiei Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu to ii sunt venera i de c tre Biserica Ortodox Român , care i-a canonizat sub numele de Sfin ii Mucenici Brâncoveni în 1992.

Descenden a domnului a fost asigurat de copiii fiicelor sale i ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi num ra i peste dou sute de urma i direc i în via . În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, ele p mânte ti ale domnului au fost dezgropate i plasate într-o racl , care este expus la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucure ti. Execu ia celor ase martiri a avut loc pe data de 15 august 1714 când domnitorul a împlinit 60 de ani i cre tinii ortodoc i pr znuiau Adormirea Maicii Domnului.

Capetele lor, dup execu ie au fost purtate în vârf de suli prin ora , în timp ce corpurile au r mas la locurile execu iei, de unde au fost aruncate spre sear în mare. Trupul lui Brîncoveanu fusese aruncat în Marea Marmara, fiind pescuit de ni te pescari greci, care l-au îngropat pe o insul din largul m rii. Domnitorul Constantin Brîncoveanu a zidit mai multe biserici i m stiri printre cele mai importatnte fiind M stirea Horezu, cu hramul Sfin ilor împ ra i Constantin i Elena. De la el a r mas „Stilul Brîncovenesc” unul aparte i cu totul deosebit. Au primit cununa sfin eniei datorit muceniciei credin ei ortodoxe, credin a neamului nostru românesc.

6. AVRAM IANCU(1824-1872) S-a n scut în Mun ii Apuseni într-o familie de rani mo i înst ri i.

Cel dintâi str mo cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la r scoala lui Horea i rud cu acesta. Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.

Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812) a avut apte copii, patru fete - Sântioana, Maria, Zamfira i Ana - i trei b ie i - Alisandru, tat l viitorului erou, Avram i Ioan.

Avram Iancu a fost un avocat transilv nean i revolu ionar român pa optist, care a jucat un rol important în Revolu ia de la 1848, din Transilvania. A fost conduc torul de fapt al rii Mo ilor în anul 1849, comandând armata românilor transilv neni, în alian cu armata austriac , împotriva trupelor revolu ionare ungare, aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth. În anul 1846 a terminat tiin ele juridice i a dorit s se angajeze în Cluj, într-o func ie administrativ , f salariu

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în prima faz , dar a fost refuzat de guvernul de la Cluj, pe motiv c era dintr-o familie de iobagi. A a se face, c dup câteva s pt mâni, ajunge cancelist la Tg. Mure , la Tabla Regeasc (Curtea de Apel a Transilvaniei). În martie 1848 î i ia diploma de avocat. Aici a cunoscut pe viitori revolu ionari în frunte cu Alexandru Papiu Ilarian, Nicolae Vl du iu, ulu iu, Ioan Buteanu .a. Tinerii, în frunte cu Avram Iancu i-au dat seama c ungurii îi am gesc, s-au retras la Blaj i apoi spre mun ii Apuseni unde cutreierând satele au mobilizat oamenii întru ap rarea demnit ii române ti i a tergerii iob giei”. În cele dou adun ri de la Blaj, Avram Iancu înconjurat de dou mii de români, le spunea acestora. „Românii NU vor cer i libertatea de la unguri, ei sunt destul de tari ca s i-o stoarc prin lupt ”. Avram Iancu îi îndemna la lupt pe românii transilv neni spunându-le. „VOI SUNTE I POPORUL”. Pleac la Viena în anul 185o, pentru a cere drepturi pentru românii transilv neni, dar s-a ales numai cu promisiuni. A refuzat medaliile împ ratului Austriei i, chiar mai mult, nu l-a a teptat pe Muntele G ina pe Împ ratul Franz Josef, ceea ce a atras ura austriecilor împotriva lui Avram Iancu. În 17 august 1852 a fost arestat de trupele imperiale i trimis la Alba Iulia sub escort , unde a fost maltratat de un func ionar austriac m runt. În ultimele dou decenii ale vie ii sale a suferit o boal psihic , umblând din sat în sat. Avram Iancu este considerat cel mai mare erou na ional al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstit în mod deosebit de români i îndeosebi de mo i, între care tr iesc i azi urma ii fo tilor ncieri al lui Iancu, de la 1848. În diminea a zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost g sit mort, cu privirea încremenit spre cer, pe prispa brut riei lui Ioan Stupin din Baia de Cri . Clopotele au tut trei zile i trei nop i i comitetul de înmormântare l-a declarat „EROU AL NA IUNII”. Înmormântarea a avut loc sub gorunul lui Horea din curtea bisericii din ebea. În 1992, Banca Na ional a României a emis o bancnot cu valoare nominal de 5.000 de lei (ron), pe aversul c reia a fost reprezentat portretul lui Avram Iancu.

7. INOCEN IU MICU-KLEIN(1692-1768) Inocen iu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu a fost episcop greco-catolic al Episcopiei Române unite de F ra . În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” i m stirea cu acela i hram. A efectuat studii medii la colegiul iezuit din Cluj, apoi a urmat cursurile Facult ii de Filosofie, dup care studiile teologice de la Trnava. Împ ratul german Carol al VI-lea

Mikhail Nesterov - Lacul

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

l-a numit pe Ioan Micu, înc student fiind, episcop de F ra i Alba Iulia, ridicându-l în func ia de consilier imperial i a primit titlul de baron cu numele de „Klein”. Cu aceast ocazie a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legistattiv a Principatului Transilvaniei. A luptat pentru drepturile românilor din Tarnsilvania, pentru a fi recunoscu i ca a patra na iune dup sa i, secui i unguri. i-a dat seama c unirea cu Roma a fost doar o minciun , de aceea a insistat foarte mult pentru drepturi egale, na ionale i religioase. Împ ratul la informat pe papa de la Roma despre insisten ele episcopului unit cu Roma, care-l cheam în capitala Vaticanului pentru explica ii, dar NU S-A MAI ÎNTORS în ara pentru care a luptat atât de mult. A fost nevoit s i vând crucea episcopal pentru a nu muri de foame. Întrebare: De ce Papa Romei nu i-a dat voie s vin în România zeci de ani, pân la moartea lui, când el era a teptat de o Transilvanie în parte unit cu Roma, desp it de religia mam a neamului românesc, care-l a tepta s vin cu un rezultat pozitiv?

A murit la 22 septembrie 1768. A fost înmormântat în biserica Madonna del Pascolo din Roma. La 22 iunie 1997 a fost exhumat i transferat la Biserica „Buneivestiri” a Colegiului Român Pio Romeno din Roma. La 2 august 1997 sicriul cu r ele p mânte ti ale episcopului a fost adus la Blaj i depus în altarul Catedralei Sf. Treime.

La 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt s pat in fata iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”, ctitorit de el in Blajul atât de iubit. mâne în con tiin a na ional ca un bun român, lupt tor, care, din cate, min it i tr dat de Viena i Roma, moare pe t râm str in de Transilvania ,pe care a iubit-o i pentru care s-a luptat.

8. MIHAI EMINESCU(1850-1889) Mihai Eminescu (n scut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Boto ani - d. 15 iunie 1889, Bucure ti) a fost un poet, prozator i jurnalist român, socotit de cititorii români i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura român . Receptiv la romantismul european de secol XVIII i XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, crea ia sa apar inând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradi ionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria na ional , c reia a dorit chiar s -i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru copil rie, melancolia i cultivarea st rilor depresive, întoarcerea în natur etc., poezia european descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bun oar . Poetul avea o bun educa ie filosofic , opera sa poetic fiind influen at de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antic , de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica ra iunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse s i ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pîn la urm ) i de teoriile lui Hegel. cina ideologic principal a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale, publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul, a reu it s -i deranjeze pe câ iva lideri importan i din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epoc , „Ia mai opri i-l pe Eminescu sta!”. Publicistica eminescian ofer cititorilor o radiografie a vie ii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epoc ; în plus ,ziaristul era la nevoie i cronicar literar sau teatral, scria despre via a monden sau despre evenimente de mai mic importan , fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literar Junimea i a

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.

A publicat primul s u poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de caiete, aproximativ 14.000 de file, au fost d ruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în edin a din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul M rcu a din Bucure ti i apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 diminea a, poetul a murit în sanatoriul doctorului u. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu, din Bucure ti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

9. REGELE CAROL I al ROMÂNIEI (1839-1914) A fost domnitorul, regele României, care a condus Principatele Române i apoi România dup abdicarea for at de o lovitur de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. În 1867 a devenit, membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 i 1914 a fost protector i pre edinte de onoare al aceleia i institu ii. În cei 48 de ani de domnie, ea fiind cea mai lung din istoria României, Carol I a ob inut independen a rii, datorit c reia i-a i crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de institu ii specifice statului modern i a pus bazele unei dinastii. A construit în mun ii Carpa i Castelul Pele , care a r mas i acum una dintre cele mai vizitate atrac ii turistice ale rii. Dup r zboiul ruso-turc (1877-1878), România a câ tigat Dobrogea, dar a pierdut sudul Basarabiei, regele Carol a dispus ridicarea podului peste Dun re, între Fete ti i Cernavod , care s lege noua provincie de restul rii. Neîmplinirea cea mai important a domniei regelui Carol I, ca i a succesorilor lui în perioada monarhic a istoriei moderne a rii, a fost e ecul rezolv rii problemelor tipice unei ri a rei economii era bazat pe agricultur i a c rei popula ie era reprezentat în covâr itoare majoritate de rani. Dup urcarea la tron a regelui Carol I, situa ia nimii române începe s se degradeze serios, pe m sur ce mo ierimea, pentru a face fa competi iei pe pie ele externe, ridic continuu nivelul de exploatare al nimii.

Rezultatul a fost c majoritatea covâr itoare a popula iei a r mas într-o stare primitiv .

Regele Carol I provine dintr-o familie german cu vechi tradi ii.

Era un model de ordine i punctualitate. El a reu it s conduc ara NU prin îngâmfare, ci prin mult în elepciune i obiectivitate. Principalul scop al Regelui a fost s pun ara pe picioare, care întâmpina dificult i în toate domeniile. În acest demers, el a urm rit s fie nertinitor i s realizeze ceea ce este mai bine în ar . În acest sens, a f cut o alian cu Austria, la care au aderat ulterior i Germania i

Mikhail Nesterov - Volga

27

Italia, pentru a se asigura contra Rusiei, de care avea mare team , alian de care au aflat în deceniul urm tor mini trii rii. A r mas în istorie urm toarea fapt a regelui Carol: „La 15/27 mai 1877 regele Carol I, a vizitat bateriile regale române de la Calafat. Ajuns acolo, regele a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. La ora 19,30 a fost deschis focul de c tre tunul I din bateria Carol, dup care a executat foc tunul I din bateria Mircea, urmat de tunul I din bateria Elisabeta. For ele otomane au r spuns cu foc de artilerie dup a doua lovitur de tun, iar schimbul de focuri a durat o or .

La prima lovitur de tun româneasc , regele Carol I a rostit celebra propozi ie: „ASTA-I MUZICA CARE-MI PLACE”. Bateria Carol I a fost sub comanda direct a locotenentului tefan Stoika, decorat de rege cu Ordininul Steaua României i avansat ulterior la gradul de general. Coroana regilor României era fabricat dintr-o eav de tun turcesc, capturat la Plevna de armata Român , sub comanda lui Carol I. Poetul George Co buc a descris-o în volumul „Coroana de O el”.

10. ALEXANDRU IOAN CUZA (1820-1873) Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n scut la 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, ast zi în România i decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite i al statului na ional România. A participat activ la mi carea revoluionar de la 1848 din Moldova i la lupta pentru unirea Principatelor.

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 i al rii Române ti, înf ptuindu-se astfel unirea celor dou principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o sus inut activitate politic i diplomatic pentru recunoa terea unirii Moldovei i rii Române ti de c tre Puterea suzeran i Puterile Garante i apoi pentru des vâr irea unirii Principatelor Române pe calea înf ptuirii unit ii constitu ionale i administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova i ara Româneasc au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România i formând statul român modern, cu capitala la Bucure ti, cu o singur adunare i un singur guvern.

Cuza a fost obligat s abdice în anul 1866 de c tre o larg coali ie a partidelor vremii, denumit i Monstruoasa Coali ie, din cauza orient rilor politice diferite ale membrilor s i, care au reac ionat astfel fa de manifest rile autoritare ale domnitorului.

La 2 iunie 2014, Banca Na ional a României a pus în circula ie, în inten ia colec ionarilor, un set de trei monede (din aur, din argint i din tombac cuprat), precum i o moned din argint, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înfiin area Senatului României.

11. ALEXANDRU PAPIU ILARIAN(1827-1877) A fost un jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revolu iei de la 1848, membru titular ai Academiei Române. Tat l, preotul greco-catolic Ioan Pop, era originar din Budiul de Câmpie, azi Papiu Ilarian, jude ul Mure . Dup studiile primare din satul Budiu, a urmat cursurile Colegiului Reformat din Tg. Mure , în anul 1832. Între anii 1843-1844 a înv at la liceul din Blaj, unde l-a avut ca profesor, printre al ii, pe Simion B rnu iu.

Ulterior s-a mutat la liceul catolic al piari ltilor din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1847, fiind promovat absolvent al „cursurilor de drepturi”. Aici i-a luat numele latinizat de Ilarian, un str mo al tat lui s u, dup moda nenum ra ilor studen i români de la liceul cu profil de facultate din capitala Transilvaniei. Alexandru Papiu-Ilarian, a fost unul din organizatorii i conduc torii Revolu iei Române de la 1848. A participat la Adunarea Na ional de la Blaj din 18/30aprilie 1848 i la cea din mai 1848. Între iulie i august 1848, a fost comisar de propagand în jude ul Dâmbovi a. Dup o scurt perioad , în care a de inut func ia de inspector al colilor din cercul Blaj, a plecat

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la Viena. Pân în 1852 a urmat cursurile juridice la Universitea din Viena. Între 1852-1854 i-a continuat studiile la Universitatea din Padova. În data de 10 ianuarie 1854, a ob inut titlul de doctor în drept. Între 1855 i 1858 a ocupat o catedr la Facultatea Juridic din Ia i, unde preda dreptul roman, dreptul penal i inaugureaz cursul de „Statistic general a Europei”. În anul 1862 este numit procuror de sec ie la Curtea de Casa ie Bucure ti. A fost primul român transilnean, care a intrat într-un guvern de la Bucure ti, fiind ministru de justi ie în guvernul Kog lniceanu. Alexandru Papiu-Ilarian a fost primul pre edinte al societ ii „Transilvania”. În anul 1868, a devenit membru al Academiei Române. Membru al Baroului de avoca i din Bucure ti, a pledat în numeroase procese. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu, în cimitirul greco-catolic.

12. ANDREI AGUNA (1808-1873) Andrei aguna s-a n scut în ianuarie 1808, la Mi col în nordul Ungariei, din p rin i aromâni, originari din Grabova, lâng Moscopole în Balcani. Naum aguna, tat l lui Andrei aguna, a trecut în 1814 la catolicism, religie în care i-a botezat copiii. În 1816 Anastasie (numele de botez al lui Andrei) a început coala la Miskolc. În 1826 a terminat gimnaziul catolic la c lug rii piari ti din Pesta.

La 29 decembrie 1826, a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829, urmeaz filozofia i dreptul la Buda. În 1829 pleac la Vâr , unde urmeaz teologia. La 1 noiembrie 1833 se c lug re te i ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. Un aspect criticat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptoare maghiar pentru drepturile românilor transilv neni, autoriilor imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în catedral din Carlovi a fost înaintat diacon viitorul mitropolit Andrei aguna. Atunci el a spus: „Pe românii transilv neni, din adâncul lor somn (vreau) s -i trezesc i cu voia c tre tot ce e adev rat, pl cut i drept s -i îndrumez”. În 1847 în „Biserica Dintre Romani” din Turda, Andrei aguna este ales episcop al Bisericii Ortodoxe. La 3/15 mai 1848 prezideaz , împreun cu episcopul grecocatolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delega ii, duce peti ia de la Blaj la Viena, împ ratului Franz Joseph. În 16/28 decembrie 1848, a organizat o adunare la Sibiu de unde trimite o nou peti ie împ ratului austriac. Ideea unit ii românilor este con inut în „Memoriul na iunii române din Marele Principat al Ardealului”, din Banat, din p ile vecine ale Ungariei i din Bucovina, prezentat tot împ ratului. La 12 martie 1850 a organizat, la Sibiu, un congres, bisericesc la care a participat i Avram Iancu. Începând cu anul 1854, a înfiin at peste 800 de coli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Bra ov i Brad. Gimnaziul de la Bra ov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi coli superioare române ti, ast zi purtând numele mitropolitului aguna: Colegiul Na ional „Andrei aguna”. colii din Brad îi d ruie te Andrei aguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul s u vor fi tip rite 25 de titluri de manuale colare. Andrei aguna sprijin ideea lui Ioan Pu cariu de a înfiin a Astra. aguna este ales primul pre edinte al Astrei. „ aguna a fost un dang t de clopot care a trezit din amor ire con tiin e i destine, a redat speran e i vigoare, a pus plugul în brazd i a dez elenit ceea ce amenin a s devin pârloag ”. a a procedat i în ara Mo ilor unde ne tiin a de carte, în rândul românilor ortodoc i, era foarte mare, i se datora s ciei i, mai ales, lipsei de organizare. Situa ia colilor române ti ortodoxe era jalnic .

Lipseau localurile de coli, înv torii, manualele colare, i, mai ales, o institu ie, care s dea înv torilor cuno tin ele necesare.

Comunic rile (rapoartele) primite de la protopopiate oglindesc pe deplin cele afirmate.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

13. HOREA-VASILE URSU NICOLA (1731-1785) A fost conduc torul r scoalei ne ti da la 1784, al turi de Clo ca-Ion Oarg i Cri an-Marcu Giurgiu. A fost un ran ager la minte, încredin at de câteva sate din ara Mo ilor s prezinte plângerile lor în fa a împ ratului austriac, Iosif al II-lea. El a jucat un rol important în declan area revoltei din 1784, care a început în satele Curechiu i Mestec ni , extinzându-se apoi în p ile de vest ale Ardealului. Armata austriac a în bu it revolta, iar capii r scoalei au fost aresta i, fiind tr da i chiar de românii no tri. Cri an s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horia i Clo ca au fost executa i public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785. Horia i Clo ca au fost supu i la diferite interogatorii, în special ca nobilii maghiari s afle cum s-a propagat revolta a a de repede i pe întindere atât de mare. Interogatoriul a constat în 118 întreb ri, dar cei doi capi ai r scoalei au refuzat s r spund sau au negat orice leg tur cu scoala iobagilor români. Au fost ancheta i de ase ori, dar anchetatorii NU au primis nici un r spuns. Pentru ca românii s fie convin i frunta ii r scoalei au fost prin i, Horea i Clo ca au fost purta i timp de câteva s pt mâni prin satele revoltate, fiind escorta i de 40 de husari din Regimentul de Toscana i 35 de solda i din Regimentul Orosz. Horea i-a scris testamentul pe 25 februarie 1785 în celula închisorii de pe dealul de lâng Alba Iulia, documentul fiind scris de preotul ortodox Nicolae Ra iu. Aceasta a fost ultima execu ie prin tragere pe roat din Imperiul German, dup aceasta a fost abolit de codul penal austriac, care prevedea pedeapsa maxim decapitarea cu sabia, nu tragerea pe roat . S-a vrut îns s se însp imânte cât mai mul i rani iobagi români. Clo ca a fost torturat cu o cruzime extrem , primind multiple lovituri cu roata pân la lovitura de gra ie.

Horea a primit doar o lovitur care i-a fracturat unul dintre picioare, apoi a fost omorât imediat cu o lovitur în piept. Corpurile lor, mai apoi despicate în mai multe buc i, au fost expuse în diferite sate i ora e din Ardeal, unde s-a manifestat r scoala iobagilor români, cu scopul de a-i teroriza pe ace tia i a-i descuraja de la viitoare ac iuni de acest gen. F a putea fi confirmat dintr-o surs sigur , se spune mâna dreapt a lui Horea a fost expus pe gorunul de la ebea, acesta fiind unul dintre locurile unde Horea ar fi inut sfat cu r scula ii.

Mâna ar fi fost ulterior îngropat la r cina gorunului.

Se spune c preotul ortodox Ra iu s-a dus s -l spovedeasc atunci când i-a f cut i testamentul. L-a g sit pe Horea plângând. Preotul îi spune lui Horea: „Horea s nu plângi, s cread lumea c î i este fric de moarte”, dup care acesta îi r spunde p rintelui: „P RINTE, NU PLÂNG PENTRU C ÎMI ESTE FRIC DE MOARTE, PLÂNG PENTRU C M-AU TR DAT ROMÂNII MEI”! „CINE ARE URECHI DE AUZIT S AUD ” Matei cap. 13, vers. 9 * Pentru a reliefa i mai mult importan a centenarului unirii, aducem câteva m rturii a înainta ilor no tri despre actul Unirii: 1. NICOLAE B LCESCU - „UNIREA NA IONAL dar e singurul principiu de via , singurul principiu de mântuire pentru noi. Aceasta este credin a politic a p rin ilor no tri în luptele lor eroice. B rba ii no tri cei mai mari, care întrupar în sine individualitatea i cugetarea poporului spre a o manifesta lumei, tr ir , se luptar i pierir martiri pentru aceast credin ”.

2. SIMION B RNU IU - „UNI I-V cu poporul to i, preo i, nobili, cet eni, osta i, înv i i v consulta i cu un cuget asupra mijloacelor reînvierii na ionale, pentru c to i sunte i fii ai aceleia i mame i cauza este comun . Uniunea este necesar , pentru c na iunea român f de dânsa nu i-ar putea ap ra via a i libertatea în fa a inamicilor interni i externi”.

3. DIMITRIE BOLINTINEANU - „UNIREA, ce este rezultatul celor

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai nobile abnega ii, a f cut totdeauna puterea na iilor; divizarea, dimpotriv , ucide na ia i face s se foloseasc du manilor patriei”.

4. DIMITRIE CANTACUZINO - „UNIREA este singura certitudine pentru noi; numai în ea se g se te asigurat viitorul rii noastre”.

5. ALEX. IOAN CUZA - „UNIREA e singura stare politic ce putea s asigure viitorul nostru i s ne permit a da rii organizarea ce o a teapt de atât de mult timp”.

6. ION GHICA - „UNIREA este elul din totdeauna din istoria românilor. Ori de câte ori viitorul a surâs României, fiii ei nu au lipsit de a aspira c tre unire”.

7. BOGDAN P. HA DEU: „Moldova, Transilvania, Muntenia nu exist pe fa a p mântului; exist o singur Românie, exist un singur corp i un singur suflet, în care to i nervii i toate suspinele vibreaz unul c tre altul”.

8. NICOLAE IORGA - „UNIREA ROMÂNEASC n-ar avea nici o valoare dac nu s-ar sprijini pe îns i con tiin a noastr despre necesitatea ei, despre caracterul ei sacru, nezguduit, despre aceea ea e ast zi, ceea ce nu în elege o mul ime de lume, o condi ie pentru existen a îns i a poporului nostru”.

9. MIHAIL KOG LNICEANU - „UNIREA pe care ne-am dorit-o noi românii a fost nu pentru a lovi în drepturile i amenin area p cii altora, ci numai pentru ca s asigur m drepturile i pacea noastr ”.

10. VASILE LUCACIU - „UNIREA tuturor românilor am vrut-o eu i tot poporul meu; Ea ne-a fost l sat de istoria noastr , ne-a fost transmis de p rin ii no tri, a fost cântat de poe i, este tot ce dore te sufletul de român”.

11. CONSTANTIN NEGRI - „UNIREA a fost un vis înfloritor al meu; în el se ar ta viitorul României. Sunt milioane de români! Ce ne lipse te s ajungem un neam tare? UNIREA numai UNIREA!... S tr iasc dar Unirea românilor”.

12. C.A. ROSETTI - „A desp i pentru a împ i este deviza inamicilor no tri; a ne uni spre a putea fi este credin a noastr ”.

13. ANTON PANN - „UNIREA este voin a na ional , un adev r scris cu litere ne terse în istoria noastr i care va ine în inimile românilor cât va ine i existen a lor ca na iune”.

14. VASILE PÂRVAN „Pentru reînvierea UNIRII, ne trebuie iubirea de patrie; ne trebuie pornirea intim de a recunoa te i de-a în elege pe to i cei de un neam cu noi, indiferent de p tura social în care s-ar afla”.

15. CONSTANTIN MILLE - „Neamul nostru românesc nu poate aib odihn cât timp to i de aceea i limb nu se vor întregi în acela i neam”.

16. VASILE ALECSANDRI - „Hai s d m mân cu mân / Cei cu inima român . / S -nvârtim hora fr iei / Pe p mântul României”. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tat l i împ rt irea Duhului Sfânt s fie cu poporul nostru românesc, cel drept i m ritor cre tin” Amin!

Mikhail Nestorov - Lini te

29

Marian HOTCA

Puiul de p

die

A copt doi colaci cât masa Furnicu a gospodin , De-i s tul toat casa C-a f cut din grâu, f in .

A-nflorit întâia oar , Azi, un pui de p die, i-a deschis corol-afar Din tichia-i cenu ie.

Ariciul

Ast floare, cu mirare, Mi-am zis eu în gândul meu, Seam mai mult cu-n soare Dezmierdat de-un curcubeu!

Voinicel cu ace-n spate Umbl noaptea prin gr dini, Are-o sor i un frate Sub o tuf , în vecini.

El se-nal în lumin , Hr nit doar de-un stop de rou , vesteasc în gr din p durea-i-n hain nou .

Mo arici-pogonici, Caut acum mâncare, Luminat de-un licurici Ghemotoc ade-n c rare.

Mai târziu, cam înspre sear , Puiul meu a-mb trânit To i trifoii se mirar Cum de tot a-nc run it!

L-am chemat s vin -ndat -l poftesc cu o c un , Dar ariciul dintr-o dat Se f cu un ghem de sârm .

Un vânt cald din sat plecat, A b tut, a a deodat Chiar pe sus i-a i luat Umbrelu ele de vat .

Am pus mâna-ncet pe el i s-a sup rat prea tare A mai mârâit ni el... i-a dormit f gustare.

Acum trist , în gr din , Zace p dia mea, Frunza-i moart e rugin Dar s mân a-i sus în stea.

Mot nelul i albinu a

Furnicu a i bobul de grâu

Mot nelul Anghelu E pufos, parc -i din plu , Este foarte r sf at i de to i e alintat.

O furnic ro ioar Cu un bob de grâu în co , Merge gârbov la moar Ajutat doar de-un mo .

Ast zi, s v spun eu drept, S-a crezut el cam de tept i-a z rit într-un borcan O albin , bâzâind sub celofan.

i ce greu mai este grâul Pentru-o fiin -atât de mic , Ah, cât de departe-i râul!

Pentru scumpa mea furnic .

Dar naivul mot nel, Vânând botu-n borc nel, A primit o-n ep tur i tot zbiar c -l ustur .

i-ajungând la râu odat La a noastr moar -n sat, Bobul cel mic de îndat S-a f cut f in -n sac.

„Lene mai e ti, albin , Zbori, pe-afar în gr din ! sunt flori înmiresmate Po i strânge polen din toate.

Acum tare bucuroas i-nc rcat cu f in , Se întoarce c tre cas Minunata gospodin .

Tu tragi chiulul din prisac De-a ipe ti pe coaj -n crac i mai furi dulce uri fine, Las’, te fac eu de ru ine!

i sosit -n mu uroi ina alb o cerne, Pâini ea fr mânt în toi i-n cuptor încet le-a terne.

Nu i-e mil surioar , m bagi pe mine-n boal !

Tot boticul mi-e umflat, ce oare m-ai-n epat?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Petre GIGEA-GORUN Traducere @n francez[ de Roxana BULMEZ

GLOSS{ (GLOSE) Timpul s-a tot scurs întruna, Martor vie ii trec toare, El a fost dintotdeauna Cu materia-n mi care.

Dintr-o vreme ce s-a ters, Ani i ere tot trecur , În imensul univers Este-a vremilor m sur .

Marea lui dimensiune Cu izvor necunoscut, În etern -n elepciune Ve nicia l-a n scut...

Iar de-atuncea impasibil, Din adânc purtând cununa, Alergând ireversibil, Timpul s-a tot scurs întruna.

Din celula unipar , De demult un drum str batem, i-n solie temerar , Noi cu timpul ne tot batem.

Din triste i i bucurie, Se a terne o c rare, Când i lui i-e dat s fie Martor vie ii trec toare.

Vremuri vin i-apoi se curm , Izvorând din infinit, E-o imensitate-n urm , Un ocean nem rginit, Despre timp crezut-am, poate, Adev rul i minciuna, Mai presus îns de toate El a fost dintotdeauna.

Timpu-i o nem rginire, Ce de-odihn n-are parte, gânduri de oprire El tot curge mai departe. În a lui filozofie, Multe adev ruri are, i le poart -n ve nicie Cu materia-n mi care. Într-o lung cercetare, Am ajuns s recunoa tem Curioasa-ntruchipare Ce-o avem de când ne na tem.

Ies din lumina cea real , De demult, din lungu-i mers, Adev ruri la iveal , Dintr-o vreme ce s-a ters.

Timpul las câteodat se a tearn grea t cere, i-atunci oamenii constat Adev ruri efemere...

Dar, scrutând prin negura noapte, Ipotezele-ap rur .

E firesc când peste fapte, Ani i ere tot trecur .

Timpul pentru oameni este, Ori prea scurt, ori poate lung, Neputând s mai ateste C-anii cei avem ne-ajung. i de-aceea se a az Fa -n fa chip advers, Dar aceasta nu conteaz În imensul univers.

Multe lumi au fost i-or trece, Precum timpul, împreun , Anii curg i vor petrece Alte lumi care se-adun . i-n eterna lui mi care.

El e-o parte din natur , Fiindc -n ere trec toare Este-a vremilor m sur ...

Este-a vremilor m sur , În imensul univers, Ani i ere tot trecur Dintr-o vreme ce s-a ters, Cu materia-n mi care El a fost dintotdeauna, Martor vie ii trec toare, Timpul s-a tot scurs întruna...

GLOSE Le temps s’est toujours écoulé, Témoin de la vie éphémère, Il a depuis toujours existé En mouvement avec la matière.

Depuis un temps qui s’est effacé,

Des années et des ères se sont écoulées, Dans l’immense univers, Il y a une mesure des instants.

Sa grande dimension, Avec une source méconnue, Dans l’éternelle sagesse, Née par l’éternité...

Il est impassible depuis, Il porte sa couronne en profondeur, Il court irréversiblement, Le temps s’est toujours écoulé.

De la cellule unipare, On traverse un chemin depuis longtemps, Et dans la délégation téméraire, Nous luttons contre le temps, Une allée de tristesses et De joie s’est tissée, Quand même à lui, il lui a été donné, Témoin de la vie éphémère.

D’autres temps viennent et après s’estompèrent, Qui ont leur source dans l’infinité, C’est une immensité laissée en arrière, Un océan illimité.

J’ai peut-être cru de ce temps, La vérité et le mensonge, Mais au-dessus de tout cela, Il a depuis toujours existé.

Le temps est illimité, Qui n’a pas de repos, Sans penser de s’arrêter, Il s’écoule plus loin.

Dans sa philosophie, Il possède plusieurs vérités, Il les porte dans l’infinité En mouvement avec la matière.

Dans une longue recherche, Nous sommes amenés à reconnaître La transformation curieuse, Qu’on porte depuis notre naissance.

De la lumière réelle apparaissent D’autres vérités, Depuis longtemps, dans sa longue marche, Depuis un temps qui s’est effacé.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Le temps laisse parfois, Une silence s’installer, Et depuis les gens ont constaté Des vérités éphémères...

Mais, en traversant la nuit noire, Des hypothèses sont apparues, C’est normal, lorsqu’après les faits, Des années et des ères se sont écoulées.

Pour les gens, le temps est soit trop court, soit trop long, Sans pouvoir attester.

Que les années que nous avons nous suffisent, Et c’est pour cela qu’un visage adverse s’assoit face à face, Mais cela ne compte pas Dans l’immense univers.

Beaucoup de mondes ont été et d’autres vont passer, Ensemble avec le temps, Les années s’écoulent et d’autres Mondes vont se rassembler.

Et dans son étérnel mouvement, Le temps est une partie de la nature, Car dans les ères qui passent, Il y a une mesure des instants...

Il y a une mesure des instants Dans l’immense univers, Des années et des ères se sont écoulées Depuis un temps qui s’est effacé, En mouvement avec la matière.

Il a depuis toujours existé, Témoin de la vie éphémère, Le temps s’est toujours écoulé...

31

Dominic DIAMANT

Ve nica tain a iubirii Percepe i voi privirea-mi însetat Ce se afund -n tainele ce sunte i Precum e apa rece de izvor?

Dar bra ele-mi de dor ce v cuprind i-n focu-mbr rilor dispar?

Percepe i voi fantastica-mi iubire Lansând-o ca pe cel mai fin radar Divinul Donchi din Dejagaskar?

Pân i cea mai vag -nfiorare Ca un zefir sau ca o dulce boare E semnul c v-am prins i-n voi r sar Sublim alint i binecuvântare O, Domine, ce arje de iubire Dezl uie un suflet temerar!

De dragoste

Mikhail Nesterov - Bunavestire

Cu nurii t i de sprinten vestal Cu ochii t i de limpede azur Tu e ti electrizant i mortal Str fulgeri tot ce mi împrejur Ce crug te-a z mislit, în ce genune Atât de fascinant s r sari i s ne cucere ti ca o minune Cu nurii t i i ochii-atât de mari De unde-atâta gra ie ce-alin i-atâta farmec înnebunitor Ce duh te-a r sf at s fii divin i s insufli-n suflete amor Doar când te v d trecând ca o icoan Resimt cum m topesc de-atâta dor De ce ucizi cu-atâta neprihan De ce e ti adorata tuturor?

Moment Ciucit pe-un scaun îmi privesc gr dina Mu cate, crini, petunii i bujori înconjoar , m gândesc la Inna i alte zâne ce stârnesc fiori bucur eu de lini te i pace Dar m -nfioar zvonul persistent Al avioanelor i îmi displace Traseul lor constant pe firmament Cu spada lui Damocle ridicat Deasupra mea e greu s m împac i parc , Doamne, n-am fost niciodat

Atâta de nesigur i buimac Când mai aud i mierla cum îmi cânt i gugu tiucii cum se dr lesc M-apuc o furie surd sfânt i îmi deplâng tot neamul omenesc.

Aten ie m rit garantez c nici nu se compar O piatr ponce cu un diamant Vreun taifun cu un zefir de var Sau chiar un pisc cu un domol versant Chiar dac UNU se-oglinde te-n toate i toate-n UNU-NTREG se reg sesc E-o diferen în diversitate Cum nici în vise n-am s întâlnesc De versificatori e lumea plin Revistele abund de poe i Dar poezie care s te in Cu sufletul la gur rar ave i i nu condamn pe nimeni, doar se tie de când lumea tot a a e dat Dar nu te bucura, e o prostie vezi în pulberi aurul curat.

Insuportabilul adev r Cine i cum s ne ierte p catele Ce nici nu se pot num ra i când, f ele, noi nici N-am putea m car respira?

Unde i când ne-am putea muri pentru totdeauna , din p cat izvodi i, Ne confund m cu p catul? i dulce mai este acesta Când, rup i de esen a divin , Ne înfrupt m nes tui Din carnea mielului neprih nit i mare ne e satisfac ia Când, p to i odio i, Ne delect m cu ofrandele Proaspete, candide, pure Obi nui i-v deci cu ideea nimeni, nicicând i niciunde Nu va putea s ne spele De sângele-atâtor p cate noi vom pl ti pentru toate.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Gheorghe A. STROIA

PENTRU TINE, ROMÂNIA! Ai venit de departe, din z ri str punse de doruri mângâiate de speran , te-ai n scut din Cuvânt, pe-un picior de plai, pe-o gur de rai.

Te-au sec tuit armele nedreptelor r zboaie, a curs sângele vie ii, valnic, de multe ori în fiecare veac. i-ai plâns vitejii cu lacrimi vorâte-n s lcii, le-ai s pat somnul în inima ta mare, i-ai ridicat mâinile înc rcate cu flori, în ploi de m lini, pe coloanele de sfâr it. i s-au pus la picioare doine i balade, curgând în râuri cu ape învolburate, printre mun i cu seme e vârfuri, ridicate spre soare. În ochii t i au crescut p duri pline de verde, s-au ascuns oaptele serii printre c tunele vechilor z pezi.

Prin tine au zburat tre cerurile-nalte re ele vise îmbr cate în ii, esute din iubire, cu toate culorile lumii.

Ai cunoscut bucuria,

suferin a, mirarea, plânsul, re ia, curajul, gloria, adev rul, minciuna, pacea, furtuna, pe toate le-ai sim it pe adieri de vânt, în boarea m rii, în durerea inimii, în plânsetul sufletului.

Ai r mas aici, unde i-a pl cut te afli i vei mai r mâne înc multe milenii, strigi p rile cu glas de vânt, ascul i copiii, în clipe de lini te, iube ti b trânii, adori tinerii, îmbraci brazii cu beteal de zâmbete, faci din a tri hain de lumin . mâi aici, strive ti ura, mânia, invidia, catul, i ridici fiii din noroi, -i speli cu roua dimine ilor, le a terni pe suflete...

Raiul! mâi aici, unde î i place, în locul ce- i poart numele,

fii libertatea inimilor inocente, prin care sângele curge în trei culori, inuind, în sclipirea de aur a veacurilor, construind viitorul mai bun, mai limpede! mâi aici, ne iube ti a cum suntem i nu uita inimile noastre bat...

ROMÂNIA, PENTRU TINE!

POATE DE ACEEA... mislit e ti în str vechime, Limba celor mai viteji str mo i, Peste tine au trecut n litorii, Îns dorul tot pe ie tu i-l co i. mislit e ti chiar de Zamolxe, Scris -n piatra sacrului mesaj, Sângele vitejilor ce-a curs În c lu ul dac, plin de curaj. mislit e ti din suferin , Îndurat -n veacuri de sclavie, Poate de aceea, prin istorii, Limb sfânt , e ti mereu mai vie! mislit e ti din ceruri nalte, Chiar de sus, de lâng Domnul meu, Poate de aceea, vorbele- i curate Poart -n ele gust de Dumnezeu! mislit e ti din verdele p durii i din roua ei, sculptat în vioare, Poate de aceea, limb preacurat , Pe-ale tale plaiuri, curg m rg ritare! mislit e ti, venind din alt lume, Dintre stele i luceferii eterni, Poate de aceea, limb minunat , Sfânta ta lumin tii s o a terni! mislit e ti din patru z ri, Marginile lumii aici se împletesc,

Poate de aceea-n sufletul t u cald, Dragostea i adev rul vie uiesc! mislit e ti din cer i din p mânt, Floare- i este-ntreaga ta f ptur , Poate de aceea, printre veacuri, Timpul str lucirea nu i-o fur ! mislit e ti s ne fii mam , Cas i hotar ca s ne fii, Limba noastr cea nepre uit , tr ie ti mereu, prin ve nicii!

ÎN FIECARE AN... În fiecare an te reg sesc mai trist ...

Stai singur -a teptând iar veste de departe, i-e chipul plin de riduri i glasurile-ape, tep i la sânu- i fiii pleca i în z ri de arte. i-e vocea sugrumat , emo ii te str bat, de prin p duri i mun i i cerurile-nalte zbate câte-o doin cântat de-un copil, iar se cutremur’ cetini din brazii de departe. i-e p rul t u cel verde o vatr de cenu stins cu lacrimi multe din ochi t i de jar, ascul i strig t de jale i doruri nesecate, tep i s se coboare al Cerului lin Har. ti trist iar, M icu , te v d sl bit chiar i nu tiu cum a face i iau acum durerea: nu plânge dup codri, nu plânge dup mare, ci inimile noastre i-s singure averea!

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Marin IFRIM

Din cerurile albe chiar Pronia vegheaz , în veci va fi de straj l-al t u sl vit hotar, ci numai Domnul tie cât de bogat e ti, iar fii t i de asta nici nu mai au habar! În pieptul t u bat tare trei inimi cu putere – Ardealul i Moldova, i ara Româneasc , în mâinile- i trudite se zbat optind uvoaie – Trei Cri uri, Prutul, Oltul i Dun rea cereasc .

To i codrii t i acum din frunz verde- i cânt i îngerii în cor colind rostesc în tain , iar milioane de inimi tând f -ncetare i-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoas hain . În fiecare an te reg sesc mai trist …

Cum a putea, M icu , durerile s i iau i peste dealuri arse le arunc pe toate doar bucuria vie ii, lumina s i-o dau? În fiecare an te reg sesc mai trist …

Cum a putea, M icu , i stâmp r aspra sete i s te strâng în bra e cu dragoste fierbinte, Sufletul s i s rut, pe ochi s i pun Pecete?

Eu nu sunt trist, M icu , i nimeni nu mai fie!

E ziua ta cea sfânt , e zi de s rb toare, când cerul i p mântul tresalt pentru tine, iar fiii t i resimt scând, din dor, culoare. rog la cer, M icu , te cinstesc mereu: Ro ’, galben i albastru mi-e sângele în vene, Mi-i tân r iar i gândul, dar sufletul îmi plânge -n fiecare an… te reg sesc mai trist !

S[-mi fie paranoia iertat[, parc[ te cunosc de undeva...

Unui cretin care îmi repro eaz c public în reviste online obscure, de provincie.

Zic Eminescu, zic Boto ani.

Carevas zic , m simt bine! Îl visez pe Marin Sorescu. Îmi tot spune c nu e mort. Îl cred. M trezesc din vis i am un gust amar în ochi: Sorescu e mort! Doamne, cum îi iei la dreapta i la stânga Picioarelor Tale goale pe astfel de oameni? Î i zic Repede, c nu mai am inere de minte. Unde sunt: Dumitru Pricop, Ion Panait, Ion Nicolescu, Dan Manolescu, Luca Pi u, Ion Stanciu, George Vioreanu, Petru Ursache, Petre Stoica (îi ziceam Perestroica), Gheorghe Istrate i to i Cei cu care, mai ieri, ne strângeam mâinile cu aripi de îngeri?

Unde sunt, pentru c eu sunt din ce în ce mai singur.

Ei erau lumea mea d ruit de Tine. Aprind lumân ri Pentru fiecare în parte. Fiecare flac de lumânare are Deasupra, unde fierbe ceara, ceva din ochii celor dragi mie.

Ce spun eu sunt doar cuvinte, sufletul meu e pe tav , La masa Ta cu judecat deplin . Îl visez pe c rturarul Petru Ursache. Îmi tot spune c ar fi vrut s scrie o Biblie literar A rii mele. Eu tiu c deja a scris-o. O citesc în somn.

Când închid ochii C ii, v d timpul real.

Petru Ursache tr ie te. Sorescu e mai viu ca niciodat , Între timp a primit i Premiul Nobel. Tr iesc to i. Îi pip i!

Acesta e sufletul pe care mi l-ai dat, Dumnezeule. ti pe lista mea scurt . Î i pup mâna. Te privesc în oglind .

Nimeni nu- i tie chipul. Îmi închipui c semeni cu Petru Ursache, al doilea Petru al culturii mele impozitate.

Te iubesc din cauza celor de mai sus, de-asta Cerul T u E puternic, Tu nu e ti nevoit s faci guverne, ai La picioarele tale d rnicia min ii prometeilor mei.

Suferim împreun . Când o s te v d, o s te strig pe nume. tiu c nu e ti academician, c nu ai preten ii De pre edinte de partid. E ti mai modest decât mine i, Mai ales, decât Petru Ursache i Marin Sorescu. i scriu despre lucruri frumoase. Mi-ai l sat i Du mani. Noroc c i-a fost mil de mine i mi-ai dat pe Inventarul r ului numai pitici. S -mi fie paranoia iertat , Parc te cunosc de undeva. Pân s m nasc Mi se p rea c voi intra direct în iad.

Când am deschis ochii, m pupau pe frunte Marin Sorescu i ceilal i. i-am strigat: „Mam , sunt în rai”. În rai vreau s mor.

33

C[r\i primite la redac\ie

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mimoza LESKAJ (Italia)

YMERI i k a B e d e r Traduce

Mimoza Leskaj s-a n scut în aprilie 1967, în localitatea Shijak (Albania). Vine dintr-o familie persecutat . Tat l, de origine din satul Tatzat al Delvinei, mama din Vlora. A terminat liceul din Shijak între anii 1980-85. În 1991 a absolvit prin coresponden studiile Universit ii Economice, sec ia de Business (Tirana). Actualmente tr ie te i creeaz la Pecara (Italia). A început s scrie la dou zeci de ani dup c torie. Opera: Vorbesc cu cerea este primul volum de poeme. Urmeaz volumele: Iubire cu Culori de Toamn (poezii), Am întrebat Norii (poezii), Cronica unei iubiri ve nice (povestiri), O mie i una de b i de inim (poezii), Cu lumina sufletului (poezii bilingve în româna i albanez ).

teptarea

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Prea lung a teptarea, Parc e ti a teptând diminea a, Care deja nu o s mai aib na tere.

Prea lung a teptarea, O mare adânc c reia nu-i g se ti sfâr itul.

Prea lung a teptarea, Parc anotimpurile s-au sfâr it, ... i a tep i, Fiindc ferestrele au gânduri de m cinat. i mai e un spa iu prea mic, Unde intr o unica raz de lumin , O speran , tu sim i c acolo, i a teptarea are un sfâr it.

tii ce mai fac acum?

Eu num r valurile la mal. Îmi vine s râd cu ele, Da, îmi vine s râd cu adev rat Ce naiv sunt, cum de nu în eleg?

Undeva mai departe, r sun un mesaj Este mai bine s nu-l citesc tiu, vine de la tine, tiu ce înseamn Vorbe te despre r nirea ce nu mai are lacrimi. Îmi spui c te vei r ni, i c nu mai plângi, Parc eu nu mai tiu...

Cum de s-a întâmplat oare Cine a alergat mai mult din noi doi, Eu... sau Tu?

Cele apte pietre ale unui inel

Emo ie...

Tace inelul, tace Nu pomenesc deja cele apte pietre ale lui i aduci aminte când le num ram, ... i ele râdeau f vin ?

Apoi le puneam i câte un nume Le puneam câte o mimoz deasupra Le udam cu câte o pic tur de vin Pân când se îmb tau...

Ve i spune Dvs.: - Cum se îmbat un inel?

Se-mbat de câte ori îl pui undeva De câte ori îl sim i c tr ie te Tace inelul cu pietrele sale...

Numele pietrelor deja nu le mai in minte Simt c plâng i lacrimeaz i nu tiu ce s le spun, i t cerea doare!

Noaptea palid în întunericul ei, Luna arunc argintul pe trupul meu. te sim i fericit nu trebuie multe cuvinte Ajunge o clip , i un trandafir!

Dorul blestemat nu tie unde se ascunde, Nu se acoper chiar sub cearceaf, Odat face zgomot alt dat nu se aude, Dorul tare doare, i este f destin!

Cum s-a întâmplat...?

Ca odinioar ...

Cum s-ar fi întâmplat Am alergat eu dup tine, Sau poate ne-am întâlnit ocazional?

Nu cumva destinul a dat cu pietre de ah Iar de el nu- i bate joc i nici nu te juca.

Acela i cartier, acelea i case, aceia i oameni Nimic nu s-a schimbat în acel ora Nimic deosebit nu am v zut Mirare!

Nici tu nu te-ai schimbat

În afar firelor albe din p r ... i unele riduri pe fa .

Au râs ochii t i când m-ai v zut.

Poate ai sim it c timpul te-a oprit Timpul a mers, chiar mult a mers Dealtfel, nu te-a ierta!

Sensibilitate...

Tu un cer albastru, Eu un nor alb.

Tu inima plin o cascad Eu setoas pentru a o lua.

Tu cerul unde eu m plimb Eu îns i lumea alb . În cer orice se g se te Acolo se adun i norii.

Tu cu alb strime m atragi Eu nu mai tiu cu ce.

Inima dore te s spun multe Dar tace r mânând f glas.

Eu alb ca z pada Tu albastru în cer.

Nimic nu ne-a l sat timpul Orice lucru are dezlegare!

Biletul durerii

Dorul Dorul se zdrobe te în buc i de hârtie, Dorul zgâr ie literele, Dorul se aprinde i regrete nu simte, Dorul arde tare i te pârjole te.

Mi-au spus... trebuie s plângi cu vorbe, Fiindc astfel vrea obiceiul din Laberia.

Cuvintele disp ruser , dar nimeni n-a v zut, Vorbele t ceau singure-n interiorul sufletului.

Chiar i haina neagr s-a speriat, capul aplecat, Durerea ascu it i-a d râmat privirea, Cu inima sfâ iat , s-a a ezat pe fotoliu, i-a luat biletul, pentru du-te-vino...!

Nu m certa!

Nu m certa de ce n-am picioare s vin la tine, Nici mâini s i aduc trandafiri albi, Dar deseori î i trimit apusul soarelui Razele lui i le trimit, ca un mesaj.

Nu m certa dac mai gre esc, Noi p mântenii a a suntem.

Nu sem m deloc cu locuitorii cerului, Tr nc nim i ne r nim unul pe cel lalt.

Nu m certa c deseori uit calendarul, Sunt date ce dor i trebuie uitate, Diminea a trimit în fiecare zi trandafiri albi, i în orice sear , apusurile scrise!

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Drago] NICULESCU

„Umanismul, un program infinit” De la filozofia culturii la criza supravie\uirii 1. Tudor Vianu i criza modern a culturii O judecat asupra filozofiei culturii în punctul temporal al prezentului, al contemporaneit ii, nu poate fi un simplu act teoretic întreprins de un gânditor aflat într-o atmosfer calm , pa nic , de confort intelectual, într-un ambient în care acesta, sim ind nevoia de a mai produce ceva, de a- i mai încerca i exersa mintea i scrisul, intr aristocratic în transa dulce a unei crea ii conven ionale. Un astfel de demers trebuie s fie unul de un dramatism extrem, c ci gânditorul este el însu i subiect al propriei analize, tr itor, sau mai bine spus supravie uitor dramatic al unui moment de criz atât de acut, încât apare ca un cap t de drum, ca etap ultim a unui lan de crize ale culturii i umanit ii, în care natura uman este atât de înstr inat , de însingurat , de dezorientat , de confuz i neputincioas în raporturile ei cu sine i cu al ii, încât pe drept cuvânt se a teapt ori mântuirea, ori definitiva damnare, ori dispari ia, extinc ia civilizaional global . Lucrurile sunt ajunse într-un punct insuportabil pentru fiin a uman . O alt etap a civiliza iei, a culturii, i deci i a filozofiei culturii, ori va fi una a salv rii, printr-o reform energetic global i profund la nivel spiritual i sufletesc, a resurec iei fiin ei i civiliza iei umane prin for a dat de un impuls energetic transcendent, Divin, ori nu va fi deloc.

Criza culturii înseamn criza umanit ii, deci filozofia culturii, ca metadisciplin , ca aplicare a unei viziuni i interpret ri filozofice asupra studiului mersului i evolu iei culturii, nu î i poate exprima punctul de vedere decât prin gânditori care, implica i vital în propria lor partitur dramatic , se afl ei în i în criz . De aceea, un studiu calm, neutru, strict teoretic asupra acestui subiect major este exclus.

Implica ia existen ial este în acest caz atât de puternic , vectorul de foc al disper rii arde în aceea i m sur tainic i mocnit, dar i exploziv i terminal, sinuciga individul i întreaga lui colectivitate terestr , încât direc ia lui trebuie s ajung cât mai curând la un liman. i acela va fi dat s fie un liman al schimb rii, al salv rii, al continu rii vie ii i condi iei umane într-o alt form , într-o alt dimensiune. Se impune deci ast zi cu stringen diferen a opera ional între criza culturii moderne i criza contemporaneit ii, criza prezentului ultim, dac ne putem exprima astfel (dificil a spune „prezent ultim”, prezentul fiind deja trecut, neexistând de fapt un prezent stabil, propriu-zis), poate mai corect numit criz a actualului. i pentru a ajunge la actual, trebuie s începem cu trecutul: actualei crize majore prin care trece cultura mondial i umanitatea trebuie pe scurt s -i preciz m componentele sistemice, puse în eviden i analizate din diferite perspective de filozofii moderni ai culturii, pentru a ajunge la eviden ierea determinantelor i diformit ilor sale patologice din prezent. În acest sens, Tudor Vianu r mâne un nume de referin . Desigur, al turi de el au fost i al ii, precum Lucian Blaga i Mihai Ralea, dar

Tudor Vianu poate fi numit f gre eal i fric de radicalitatea preciziei, întemeietor al domeniului filozofiei culturii în România. El a fost chemat s ini ieze la noi acest domeniu, de care gânditorii europeni deja se îngrijeau, din zona esteticii, a axiologiei, i de acolo a venit cu sclipitoare inteligen , vast erudi ie i total d ruire, i cu aceast forma ie i credin i-a asumat i îndeplinit rolul: teoria valorilor este baza filozofiei culturii la Vianu - „cultura este crea ie de valori” -, iar filozofia culturii este, înainte de toate, o filozofie a operei de cultur , a a cum estetica este o filozofie a operei de art . Nu ne propunem o reluare i analiz a ideilor care întrupeaz opera sa de filozofie a culturii, nu acesta este scopul studiului nostru, ci selectarea din opera sa str lucit , cu atâta nesa audiat , citit i studiat de publicul larg, a acelor teme i idei utile analizei subiectului reprezentat de criza culturii actuale, v zut de noi sub explica ia unui devastator asalt al factorului civiliza ional asupra factorului cultural, executând deci prin aceasta disocierea epistemic a celor dou no iuni cu statut atât de discutat (diferen iere, întrep trundere, similitudine sau identificare) de filozofii istoriei i ai culturii: cultura i civiliza ia. Nu este nici vorba de o încercare de aducere a lui Vianu în prezent printr-o tentativ de adecvare for at a ideilor i conceptelor sale la necesitatea unor utilit i actuale, care apar in totu i unui alt moment cronologic i istoric, marcat de o configura ie distinct , de un determinism propriu, cu stringen e, presiuni, tensiuni i necesit i de alt natur , de alt nivel. Ci de utilizarea unei p i a fondului s u teoretic privitor la morfologia i fiziologia culturii, surprins , de asemenea, într-un moment de criz , la analiza unui alt moment de criz , mult mai puternic, al aceleia i culturi; moment de criz decisiv, dup dep irea c ruia se va vorbi despre începutul unui cu totul alt stadiu al spiritualit ii umane, despre na terea unui nou spirit în cultura i civiliza ia uman .

Modificat în spirit, în capacitatea imanent de con tientizare de sine i a universului înconjur tor, st pân pe o putere pe care nu o avea, v zând totul cu un ochi mai mult, eliberat de trac iunile opuse sfâ ietoare ale unor condi ii ontologice potrivnice naturii lui adev rate, pe care din eroare a ajuns s le experimenteze în mod dramatic i tragic, omul începe s scrie o alt istorie în cosmos. Poten area st rii ontologice a lucrurilor, fractura i cotitura determinist va fi diferit de stadiul istoric al analizelor conceptuale ale lui Vianu i chiar de structura naturii sale teoretice, a tipului de viziune a sa asupra lucrurilor, prin esen iala diferen a factorului transcendent: umanitatea î i va resim i con tiin a i va resim i valoarea ca sprijinite i reeducate de puterea transcendent . Simpla „valoare” a lui Vianu va deveni, poate mai mult ca oricând, valoare transcendent , valoare sacr . Uria a schimbare i rea ezare valoric va asculta de semnul i puterea milostiv a Dumnezeirii. Sacrul va impune o nou deschidere a credin ei i, prin aceasta, o alt capacitate de privire a omului în

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

adâncul fiin ei sale, în adâncimea modelat a con tiin ei proprii.

Valoarea deci, va fi valoarea sacr , sau o valoare sacr , diferit de valoarea lui Vianu, care, de i ocup în viziunea lui planul transcendent, nu simte în mod categoric fiorul transcendent i nu recunoa te categoric natura sa fundamental transcendent . În gândirea lui Vianu, lipsit de o con tiin religioas în sens tare, no iunea de transcenden nu are un rol semnificativ, planul u fiind ocupat de valoare, o valoare îns prea laic , prea secularizat de estetic pentru a avea puterea reformei necesar omului acum.

Valoare, activism, voin cultural , act cultural obiectiv, act cultural subiectiv, refacerea idealului clasic, oper (a ezat pe activism, clasicism, umanism, ra ionalism) - iat stâlpii pe care Vianu ridic edificiul de filozofie a culturii i de estetic totodat , interferen a acestor dou discipline nedisp rând complet niciodat (dovad stând lucrarea „Tezele unei filozofii a operei”). Poate c cea mai important idee a sa, r mas îns la nivel de sugestie, sau poate i de inten ie, este aceea de a aborda filozofia culturii ca pe o antropologie filozofic , aceasta fiind, pentru gândirea timpului, problema cea mai urgent . În „Idealul clasic al omului” sau în „Transform rile ideii de om” (1942) Vianu pledeaz pentru clasicism ca „no iune normativ a omului” i ca tip peren de cultur , care se înso te cu umanismul. Umanismul, scrie aici Vianu, consider pe om ca pe un „scop”, nu ca pe un mijloc, programul lui fiind „dezvoltarea tuturor posibilit ilor morale închise în natura omeneasc ”; punct înc îndep rtat în timp, dar singurul care trebuie s orienteze efortul omului îndreptat spre sine însu i. „Pentru om, umanismul este un program infinit” - cu aceast propozi ie î i încheie Vianu studiul, pornit din convingerea c „problema omului, a naturii i a menirii sale, se impune ast zi cu atâta putere, încât socotim c nu va fi judecat inutil încercarea de a l muri în trecutul reflec iei omului asupra lui însu i câteva din marile ei linii istorice i unele din acelea pe care tocmai nevoile epocii actuale ne cer a le desf ura mai departe”.

Dup Vianu, refacerea idealului clasic era a adar necesar pentru ie irea din „criza moral pe care o str batem” i pentru a constitui

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

totodat o solu ie pentru criza general a culturii: „cine dore te men inerea bunurilor mai de seam ale acestei culturi trebuie s i pun întrebarea dac restaurarea idealului clasic al omului nu este unul din mijloacele înl tur rii unor amenin ri care se îndreapt spre noi din atâtea direc ii”.

1.1. Necesitatea dep irii normativita ii clasiciste

Mikhail Nesterov - Viziunea tân rului Bartolomeu

În actuala criz , sus inem noi, doar întoarcerea la norma clasicismului nu mai poate fi suficient i, în nici un caz, nu poate constitui singura solu ie de dep ire a impasului profund postmodern. Cu siguran îns c norma clasic , în virtutea substan ei sale definitorii, trebuie i ast zi, poate mai mult ca oricând, s i apostoleze func ia prescriptiv , dar într-o manier nou , activist , non-static , noncontemplativ , neîn epenit în extaz, ci concret , dinamic i militant din interior c tre exterior. Pentru ca aceasta îns s fie posibil , trebuie ca mai întâi con tiin a s sufere o convertire de substan , pentru ca apoi, din acest punct central de control al tuturor func iilor, existen a individului - i aici vorbim despre un homo sapiens ajuns la con tiin a adânc i dubl de homo religiosus, care înseamn atât con tiin a profund de sine, cât i de Divin - s fie capabil s i aplice toate corectivele pe care le crede de cuviin i de care este capabil .

Dealtfel, i Vianu vede clasicitatea în mod dualist, pentru c , fidel concep iei sale activiste, clasicul homo sapiens devine homo faber, sprijinitor astfel al idealului faustic i romantic, pentru ilustrarea ruia sunt invoca i Goethe, Byron i Shelley. Ciudata combina ie dintre idealul clasic, al stabilit ii, i nu al elanului creator, i ofensiva „activismului” nu duce la o rezultant abstract i nefunc ional , pentru c Vianu în elege aceast rezultant ca pe un dualism perfect viabil i necontradictoriu: acela al activismului plasat sub pecetea valorilor clasice de bine, frumos, armonic, consonant, echilibrat i nu sub a acelora legate de fixitatea sa, de non-dinamic , de ponderabilitatea lui statuar . Se pot opera astfel de extrac ii calitative din concepte f a compromite categoria func ional i definitorie a conceptului.

Conceptele sunt atât de puternice din punct de vedere al categoriei filozofice pe care o reprezint , încât imprim permanen categorial identitar fiec rei calit i pe care o cuprinde i care poate fi desprins din corpul lui i aplicat licit, sub titulatura i blazonul conceptului, unui anumit substrat. Cu condi ia îns major ca aceast opera ie de aplicare s duc la un construct valid, la un instrument teoretic necontradictoriu, real i nu absurd, novator i eficient.

Din aceast specie face parte i activismul clasicist al lui Vianu: subtil i precaut, el previne cu abilitate i elegan eventuala acuz adus concep iei activiste de sus inere în cultur , în crea ie, a cantitativului, de extindere i cre tere continu a spa iului crea ional („mediu axiologic”, „spa iu social” sau „tehnosfer ”, adic o „regiune nou , o sfer de provenien pur uman ”), a densit ii lui, adic a num rului de opere care îl umplu, împotriva naturii „s lbatice i amenin toare” (filozofia culturii presupune o idee despre natur i una despre om).

Prin bemolul clasicist pe care îl a eaz permanent, el opereaz oricând reduc ia calitativ a cantitativului, promovând o cantitate pozitiv valoric , de real impact civiliza ional.

1.2. Sistemul axiologic i nonvaloarea Obiectivitatea valorilor i relativa lor autonomie fa de con tiin i fa de lucruri, stabilitatea valorilor filozoful le vede coincidente cu apari ia i dezvoltarea omului însu i i a culturii. Toate aceste determinante axiologice fac din valoare, elementul constructiv funda-

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mental i total al no iunii de „mediu axiologic”, care este aceea i cu cea de „spa iu social”, constituit din totalitatea operelor de cultur sau de civiliza ie. Iar la rândul lor, „mediul axiologic” i „spa iul social” („mediul axiologic” fiind univers cauzal i necesar definitoriu cantitativ i calitativ al „spa iului social”, de aici i coinciden a lor identitar ) alc tuiesc împreun civiliza ia omeneasc : „Toate aceste opere la un loc alc tuiesc civiliza ia omeneasc , adic produsul întregii activit i a omului în vederea satisfacerii dorin elor sale”.

Un alt concept, o alt tez fundamental a viziunii axiologice, global i structural cultural a lui Vianu, i poate chiar principala sa tez , este cea legat de viziunea sa structural asupra valorii i, de aici mai departe, concep ia sa legat de dificila problem a ierarhiei valorilor i de sistemul pe care acestea îl alc tuiesc. Al turându- i eforturile filozofilor care au încercat deplasarea cognitiv i în acela i timp critic , analitic înspre solu ionarea acestei probleme ce nu se las rezolvat , cu deosebit acuitate, subtilitate i for de p trundere, axiologul român face din jocul instabil al celor dou structuri componente ale valorii - ra ionalul i ira ionalul - un balans al unui centru de greutate ce nu se las fixat în nici unul din nodurile func ionale ale complexului reprezentat de ra iune, afect i ve nic inefabilul ira ional. i chiar i în splendida lui viziune func ional-dinamic i structural a organismului valorii - c ci pentru Vianu valoarea este un organism viu, existent fiziologic, i nu o simpl structur ori sistem -, atât de limpede expus , într-o plasticitate de-a dreptul senzualist , gânditorul las s îi scape câteva sincope ciudate, bizare fracturi ale firului ra ional constructiv, pe care noi le-am sesizat într-un alt studiu.

No iunea care suport interpret ri în cazul temei actualului studiu nu este îns aceea de valoare în mod direct, ci indirect, prin aducerea la actualitatea convulsiv a no iunii de sistem valoric. i iat în ce mod: Vianu vede sistemul alc tuit din totalitatea valorilor (economic , vital , juridic , politic , teoretic , estetic , moral , religioas ) ca pe un sistem închis în ceea ce prive te structura lui, conservarea de-a lungul istoriei omului i a culturii a celor opt valori i presupunerea conserv rii aceluia i num r i în viitor, dar deschis în ceea ce prive te capacitatea de transformare i perfec ionare în timp a valorilor, ca structuri ale sale componente. Prin aceast teorie a sistemului valoric impermeabil la nivelul diversit ii interne, dar permeabil la nivelul influen elor externe cu impact reformator, optimizator calitativ al aceleia i diversit i cu valen e unitare, Tudor Vianu a exprimat i propus ideea dominant în filozofia sa a valorii, aceea a stabilit ii cadrului axiologic general alc tuit de clasele de valori, ca efect al stabilit ii con tiin ei umane i ca protec ie a fundamentelor culturii, valorile reprezentând matricea, factorul poten ator i configurant al oric rui act de crea ie sau a tuturor actelor de crea ie, în infinitudinea, varietatea i bog ia lor.

De i Vianu aduce astfel în teoria valorii i culturii o idee teoretic de o incontestabil valoare, ne întreb m totu i, cu gravitate i luciditate, dac lucrurile mai stau a a i ast zi, în condi iile crizei culturale i umanitare majore, miz cu atât mai periculoas cu cât nu este cauzat de cutremure puternice, dar exterioare, pasagere ale istoriei (cum ar fi puseurile calamitare armate), ci, dimpotriv , în condi iile unui climat exterior pa nic, de disfunc ii patologice interne profunde la nivelul mentalului, al spiritului i sufletului individual, dar i colectiv global, societar i civiliza ional, planetar - în esen , la nivelul naturii întregi a fiin ei umane. i dac lucrurile, ast zi, nu mai pot sta a a, putem afirma validitatea transistoric a tezei, putem afirma c ea a fost valabil la timpul propriu al na terii ei? Oare acutizarea momentelor de criz nu arunc deodat o lumin mai limpede asupra paradigmei intrat deja în faza reformatoare a revolu iei? Noi credem c da.

Criza culturii, a coordonatelor i constantelor valorice, angoasa existen ial , jubila ia unei s rb tori a dec derii în toate, aniversarea

37

zilnic a turpitudinii, a puterii de demolare a celui care nu minte i poate performa, ne face s credem c sistemul valoric descris de Vianu s-a transformat în mod nefast, sau a avut dintotdeauna o astfel de constitu ie, în sensul c permeabilitatea lui în ceea ce prive te destinul i evolu ia spre mai bine a valorilor componente a permis cu timpul intruziunea unor fluxuri energetice maladive, care au otr vit calitatea valorii, contaminând întregul con inut valoric al sistemului.

A luat astfel fiin în corpusul sistemului un nou tip de valoare, negativ , scelerat - nonvaloarea, care, lipsit de orice fel de valen (ne referim aici la atât de clamata contrapolaritate, comparativ - i conflictual-dialectic ), întins ca un cancer, a pervertit, dereglat i degenerat întregul sistem, aducându-l în starea în care se g se te ast zi. Dac aceast nonvaloare, care în cele din urm este tot o valoare (în sensul de calitate negativ ), a putut p trunde din exterior în sistem, atunci înseamn c sistemul nu are un înveli ermetic, iar suma valorilor componente nu mai e constant . Iar dac nonvaloarea a luat fiin în interiorul sistemului, printr-o muta ie filogenetic a evolu iei unit ii individuale valorice, printr-o chimie intern deviant i distructiv a compu ilor s i vitali, sub ac iunea unor factori externi morbizi, corozivi, atunci alveola valoric nu este deschis numai perfec ion rii i optimiz rii, ci, la fel de bine, pervertirii, transform rii sale malefice în factor al r ului, cu uria putere de influen i expansiune, iar înveli ul sistemului, alterat, corodat i în cele din urm distrus din interiorul s u, este cel care permite, ori dinafar ori din untru, ac iunea puternic , într-un sens sau în cel lalt, al fluxurilor energetice negative. Deci nici în acest de-al doilea caz nu se mai poate vorbi despre integritatea i caracterul s u ferm, stabil i distinct func ional, ci, mai degrab , despre regretabila, nefasta sa permisivitate (permeabilitate). În concluzie, sus inem c sistemul valoric, cu timpul, pe m sura adâncirii continue a crizei culturale, pe m sura atacului tot mai puternic al factorului civiliza ional asupra factorului cultural pur, nu a mai putut r mâne un sistem „închis”, în accep iunea i semnificarea teoretic pe care Vianu o acord acestui termen, ci, din contr , tot mai „deschis” în înveli ul lui structural, permi ând fie intruziunea contagioas , devastatoare în con inutul s u valoric, printre cele opt valori fundamentale, a unei antivalori, care este nonvaloarea, fie sinteza nefast a nonvalorii în interiorul sistemului, cu acelea i efecte perturbatoare, de schimbare de polaritate axiologic i corozive la nivelul înveli ului sistemic, printr-o muta ie în „structura AND-ic ” a valorii sau printr-o dereglare a interferen ei valorilor.

1.3. Despre concep ia activist în cadrul filozofiei culturii sind i ar tând insuficien ele concep iilor ra ionalist i istorist , Vianu le opune o concep ie proprie, definit ca activist .

Vianu accept necesitatea unui mit central, afirmat de Nietzsche, i declar : „mitul culturii noastre este mitul lui Prometeu”, mit prometeic care „a fost întotdeauna mitul culturii” i care a ajuns în epoca noastr „un simbol al cultului închinat crea iei”. Astfel în eles, el exprim perfect idealul activist propus de Vianu, care poate fi exprimat tocmai prin acest cuvânt: crea ie. Valoarea i idealul cultural, dovedirea posibilit ii solidariz rii valorilor cu p strarea autonomiei lor în interiorul con tiin ei individuale i recâ tigarea astfel a unei perspective largi asupra lumii, iar, pe de alt parte, afirmarea existen ei unui factor care poate sus ine efortul creator de cultur i conferi unitate rezultatelor lui - acestea sunt temele fundamentele ale „Filozofiei culturii”. Diferen ierea i autonomizarea valorilor (fundamentat filozofic de Kant),

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nante, proprie domeniului în care el lucreaz , deci specialit ii sale, Vianu, considerând c aceast valoare central îi poate deschide subiectului perspectiva i spre alte valori, spre recâ tigarea totalit ii umane, a capacit ii sale de a participa creator sau receptiv la toate valorile, dar nu printr-o simpatie de diletant fa de cât mai multe valori, ci prin adâncirea specialit ii, ajunge la Nietzsche. i anume la explica ia dat de acesta fenomenului lipsei de unitate a culturii moderne, care ar consta în absen a unui ideal cultural general. i astfel ajungem din nou la dubla perspectiv , ra ionalist i istorist , prezent în ultima subsec iune a c ii sale, din care autorul „Filozofiei culturii” analizeaz , reluând i dezvoltând expunerea din „Concep ia ra ionalist i istorist a culturii”, dou astfel de idealuri: ra ionalist i istorist. În elese în calitate de cauze finale sau de scopuri de rang superior, de valori supraordonatoare, aceste idealuri sunt cele care confer valabilitate pentru întregi culturi i pentru lungi perioade din istoria lor. Dac din punctul de vedere al idealului ra ionalist, cu cele trei atribute ale sale - generalitatea (ra iunea fiind valoarea general-omeneasc fundamental ), progresivismul (c ci ra iunea este capabil s se dezvolte la infinit din însumarea treptat a rezultatelor ei), egalitarismul (întrucât to i oamenii particip în mod egal la ra iune), concep ia ra ionalist a culturii nu poate conduce la concluzia i la posibilitatea de explicare a unui scop unic al culturii, a unei finalit i unice a culturii, din dubla cauz c : 1. „omul nu este o fiin pur ra ional , ci este i o fiin sentimental ” i 2. imperios necesar pentru om nu este rezolvarea unui ideal general, transistoric, al unei culturi globale, ci a r spunde mai întâi „de realizarea scopurilor particulare care apar in epocii sale, în stare s r spuntemelor proprii ale timpului i ale societ ii c reia îi apar ine”, la aceea i concluzie ajunge i prin critica idealului istorist.

Dac Nietzsche, conform teoriei proprii în centrul c reia se afl conceptul de „stil cultural”, invoc împotriva concep iei istoriste argumentul lipsei unui sentiment profund al vie ii, înr cinat în subcon tientul metafizic, iar ca solu ii consider reg sirea subcontientului creator (prin întoarcerea la mituri), atitudinea supraistoric (crea ia eliberat de con tiin a relativit ii, în perspectiva eternit ii) - atitudine despre care Cioran spunea c abia ea reprezint , de fapt, adev rata viziune istoric i adâncirea în propria noastr subiectivitate, pentru a crea, pornind de aici, i pentru a ne elibera de influen a altor stiluri etc., Vianu, sensibil la sensul istoric al crea iei de cultur , nu poate subscrie la ele.

Abordarea lui nu vizeaz , precum la Nietzsche, doar analiza pasionat i încercarea negatoare, atee, „suprauman ” de solu ionare a crizei culturii, ci este mai larg , acoperind orice stagiu temporal al culturii i înscriindu-se în cu totul alte sisteme analitice i constructive. El respinge în elegerea culturilor ca cicluri închise, omogene în ele însele i eterogene în raport cu altele. Omogenitatea este mai degrab un efect al privirii de la distan , c ci în realitate, în interiorul fiec rei culturi exist mai multe grupuri sociale care nu se g sesc la acelea i niveluri de evolu ie cultural ; eterogenitatea face imposibil în elegerea altor culbinecuvânteaz pe Bartolomeu turi decât cea proprie.

care ar fi condus la incapacitatea unei în elegeri din perspectiv larg a întregului orizont valoric, în totalitatea lui, precum i absen a unei valori centrale, supraordonatoare a tuturor celorlalte, sunt cele dou fenomene învinuite de ajungerea în situa ia de criz a culturii moderne, a dispari iei unit ii i a unui sens fundamental al culturii*.

Omul i societatea, preocupate de o singur valoare, au pierdut dimensiunea semnifica iei majore, globale a culturii, lipsa coeziunii i organiz rii în jurul unui ideal, dezagregarea colectiv , interpersonal , infirmitatea spiritual i sufleteasc , domina ia individualismului s lbatic, a relativismului cabotin, cronofag i dizolvant.

Dac Saint-Simon i Auguste Comte, f cînd distinc ia între epoci organice i epoci critice, opteaz , în problema ie irii lumii moderne din epoca antic în care se afl , la reorganizarea culturii în jurul valorii religioase a evului mediu, deci la instaurarea unui nou ev mediu în plini ani ‘20 -’30 ai secolului XX, dac Petre ea - cel care l-a sit pe Dumnezeu, c ci „a mers prea mult pe calea omului [filozofic ] i prea pu in pe calea Domnului” - afirm c Rena terea, care a urmat, l-a detronat pe Dumnezeu, a ezând în locul S u imperfecta i plinaI de p cate crea ie care este omul, Vianu este de alt p rere, i în nici un caz nu se exprim categoric asupra acelei valori centrale. Se pare ea nici nu exist ca atare, singular , ci are reprezentativitate dinamic , procesual , c ci „în via a istoric domin principiul progresului spiritual continuu”. Dac fenomenul crizei este real, solu ia lui e oferit , pe de o parte, de posibilitatea con tiin ei de a cuprinde toate valorile, iar pe de alt parte, de existen a totu i a unei „teme centrale” în cultura modern . Nu de întoarcerea la evul mediu, care nu e de dorit i nici posibil , având în vedere c „însu irea esen ial a desf ur rii istorice este ireversibilitatea ei”.

De la teoria structurii suflete ti a lui Dilthey i Spranger, pe care o crediteaz , i care spune c uniunea serial a fenomenelor suflete ti poten eaz con tiin a individual c tre o anumit valoare dominant (idee verificat interdisciplinar de psihologi i sociologi ai culturii), din conflictul i armonia dintre valori, în interiorul complexei structuri care este structura sufleteasc , se na te apetitul, capacitatea de îmbr are, de dezvoltare personal a unei anumite valori domi-

Mikhail Nesterov - Crist îl

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1.4. Sistemul valoric i sistemul culturilor în perspectiva ra ionalist-istorist Oprindu-ne în acest punct, nu apare ca izbitoare practica de tre Vianu a aceleia i viziuni structurale asupra sistemului culturilor, aplicat i asupra sistemului valoric i a componentelor sale, despre care am vorbit anterior i pe care am revizuit-o plecând de la actualizarea ei la condi iile crizei actuale? Similitudinea este mai mult decât evident i nu conduce decât la aceea i omologie în con tiin a sa filozofic , în profunzimea naturii sale umane, dintre cultur i valoare.

Dup cum sistemul valoric, în viziunea sa, este un sistem închis, nepenetrabil de nici o alt valoare în afara celor opt, dar valorile componente sunt structuri deschise, aflate într-o metamorfoz continu , mereu perfectibile, la fel, culturile nu pot fi cicluri închise i omogene în ele însele, în primul rând pentru c nu te po i exprima asupra calit ii imanente, în sine a unui sistem atâta timp cât te g se ti în interiorul lui - de aceea el vorbe te despre „privirea de la distan ” a culturii - i în al doilea rând pentru c asemenea valorii perpetuu transformabile, con inutul interiorului fiec rei culturi este extrem de complex i neunitar, cu grada ii calitative diferite, cu contacte, interrela ion ri, reorient ri permanente, degajând o dinamic în care ie irea mereu grav , ast zi dramatic din echilibru, de i cu valen e prop itoare, caut mereu un nou, sporit nivel entropic, pe care ast zi nu îl mai g se te. În aceste condi ii, despre omogenitate în interiorul culturii nu poate fi nicidecum vorba, cât despre un statut eterogen al culturilor, unele fa de altele, acesta, într-adev r, le-ar izola, nu ar mai face posibil comunicarea i schimburile dintre ele. În concluzie, mai just ar fi sus inerea eterogenit ii interiorului fiec rei culturi i al unei anumite omogenit i, în eleas ca unitate în diversitate, a întregului poten ial (complex) cultural planetar.

Un alt element, un alt remediu al crizei sus inut de Nietzsche i respins de Vianu este adâncirea în propria noastr subiectivitate, pentru a putea c ta luciditatea i for a crea iei pure, despov rat de influen a unor stiluri str ine sau parazitare. Fire te c fa de aceast opinie, izvorât dintr-o concep ie psihologist extrem , care sus ine teza într-o na tere a unei noi culturi pe un fundament anulatoriu a tot ce înseamn cultur prezent , Vianu, încrez tor în vectorii radiali, cardinali ai unei culturi deschise, dinamice, proteice i prolifice, construite complex, atât din elemente nesubstan iale, superficiale, cât i din structuri ontologice dintre cele mai consistente i profunde, nu poate avea decât o p rere opus . Coordonatele spa io-temporale aerate, panoramice ale concep iei sale ontologice i cultural-creatoare nu se pot retrage i r mâne blocate în adâncimile carcerale i mereu confuze ale unui psihologism individualist, conflictual i, pân la urm , slab productiv: „este zadarnic, a adar, s ne ostenim întrebândune cine suntem; este mai potrivit s fim activi, pentru ca prin operele i faptele noastre s vedem cine suntem cu adev rat”, c ci „noi suntem ceea ce faptele noastre sunt”. Lucrul e valabil pentru indivizi, ca i pentru popoare: „În func ie de opere, de realiz ri, se face caracterizarea unui popor”. Cu alte cuvinte, acela i activism, care, fire te, nu poate fi atacat, ci din contr , apreciat pentru luciditatea, voin a i for a lui concret restructurant , activism care am v zut mai sus cum a tiut s se protejeze împotriva eventualului atac în punctul s u vulnerabil, care ar putea fi invocat a fi tendin a cantitativist , acumulatorie a obiectului cultural.

Ast zi îns , lucrurile pe cât sunt mai grave, pe atât sunt mai nuan ate, criza a evoluat, s-a acutizat pân la limita suportabilit ii ultime sau a ced rii. De aceea, i instrumentele teoretico-prescriptive este necesar a fi revizuite, completate, adaptate vremurilor. Activismul nu poate fi o solu ie a tuturor timpurilor, el a ap rut într-un anumit

39

moment istoric, apar inând ultimei perioade a crizei moderne a culturii, cu determinantele sale; ast zi, momentul istoric apar ine crizei postmoderne, matricea sa, pe scara evolutiv a civiliza iei, beneficiind de cu totul alt configura ie, alte cauzalit i i condi ii civiliza ionale.

Produc ia i acumularea de obiect cultural, de oper , r mâne desigur valabil , dar nu în cantitate, ci în calitate. Cantitatea necesit timp, atât pentru realizare, pentru producerea ei, cât i pentru valorizare, pentru în elegerea, parcurgerea i asimilarea ei. Ori timpul este din ce în ce mai pu in st tor i r bd tor, dinamica civiliza iei, în toate sensurile ei, a c tat o ame itoare, periculoas i destabilizatoare vitez , celeritatea timpului subiectiv i obiectiv exercit impact aproape material.

1.5. De la activism cultural la con tiintivism uman i sacralitate Dac perspectivele ra ionalist i istorist au fost dep ite de critica i idealul activist, activismul, ast zi, nu se mai impune cu stringent necesitate ca variant de remediu la stadiul crizei actuale.

Imperios se impune ast zi o concep ie pe care o introducem teoretic i pe care o denumim con tiintivism. F inten ia de a o prezenta pe larg în cadrul acestui studiu, ea se înscrie spiritual-transcendentist în concep ia pe care se bazeaz lucrarea noastr , „Teoria Înaltului Determinism Energetic”, mai ales în sec iunea dedicat „Lunimismului”, adic pozi iei omului, ca energie individual fenomenalizat , materializat , în Fluxul transcentiv p mântean (cazul altor fiin e, constituente ale altor civiliza ii, pe alte planete ale universului, fiind de asemenea valabil i luat în considerare de noi). Concep ia con tiintivist , a a cum îi arat i numele, vizeaz con tiin a omului, vindecarea mental , spiritual i sufleteasc a omului i, de aici, a întregii societ i, prin efortul constant, sus inut i permanent educabil de accentuare a introspec iei, de sporire a analizei interioare de sine, de lupt cu timpul, demers aplicat în avantajul net al timpului subiectiv (astfel, i debusolanta vitez aparent a timpului subiectiv poate fi domolit i readus la dimensiune suportabil ). Toate acestea, însoite de readucerea transcendentului, a Divinului printre i în noi, prin întoarcerea la Dumnezeul pierdut, sau, dup Nietzsche, „mort”. Condi ia întoarcerii la sacru, reinstaurarea spiritului credin ei, a încrederii în for a ei mântuitoare, purificatoare, este condi ia necesar a câ tig rii puterii de a ne mai putea uita în noi, de a ne mai putea uita la al ii.

Resacralizarea omului, reînDumnezeirea lui este lumina care, recâ tigat , îi va da puterea str lucirii din nou, îi va aprinde farul drumului pierdut în negura vremurilor, îi va reda orbului vederea, celui înghe at ldura trupului, i chiar celui mort, via a. Lupta ateilor - de orice natur ar fi ei, filozofi pozitivi ti sau gânditori ai tiin elor fixe - cu Dumnezeu a fost pierdut de la început, dar îngrozitor de p gubitoare pentru umanitate. Transcendentul trebuie recoborât în noi, sau, prin coborârea noastr în noi, s încerc m s urc m, pe treptele smereniei, la El. Vindecarea spiritual , sufleteasc , psihic i fizic a omului va însemna vindecarea întregii umanit i, a culturii i civiliza iei.

De i poate cel mai radical filozof ateu, Nietzsche intuie te, anticipeaz remarcabil nevoia de reg sire a subcon tientului, de adâncire în subiectivitate, de introspec ie i cur ire interioar . Cu toate c Vianu nu a fost de acord cu el, iat c timpul valideaz aceste idei i le acord nu numai scop creativ, de na tere a unui nou tip de cultur , de reg sire a unui „stil cultural” pur, ci i de vindecare a naturii umane st pânit parc iremediabil de r u, de na tere a unui nou om (dar nu „supraom”) sau poate de reg sire în om a purit ii pierdute.

De acest tip de psihologism, de aceast terapie este nevoie acum, alt solu ie nu exist . Autoanaliza con tiin ei, g sirea r gazului pentru

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sine, de contemplare, verificare i studiu, critica lucid , ferm a universului înconjur tor, observarea, corectarea i îmbog irea spa iului axiologic, reg sirea, reasimilarea transcendentului, existen a în sacralitate, în valorile, tainele i morala bisericii cre tine, fuga de pragmatic i relativ, educarea în spiritul logicii, al binelui i frumosului peren, îmbog itor i d tor de împlinire - iat liniile directoare ale con tiintivismului. Este timpul acum, neîntârziat, pentru acest tratament în for asupra con tiin ei, program amplu, la care trebuie s participe, în afara, desigur, a subiectului principal - individul, toate societ ile civile i institu iile statal-administrative, în primele rânduri situându-se educa ia (înv mântul), biserica i, poate cel mai important, canalele media, al c ror rol nu numai de distribuitoare de informa ie, ci i de formatoare de con tiin e, este esen ial.

Ast zi, canalele media, aservite intereselor financiar-politice, sunt malefice aparate de corupere i pervertire a mentalit ilor, de mutilare a spiritelor, de distrugere programat i sus inut a resortului uman de decelare i op iune înalt valoric . R ul pe care îl produc, propag i promoveaz aceste institu ii, al c ror unic scop este câ tigul material i puterea, este uria , dep ind cu mult for a tuturor celorlalte institu ii educativ-moral-formatoare la un loc. Criza postmodern este cu totul altceva decât criza modern tr it i analizat de Vianu.

Ast zi, o privire chiar i activist asupra culturii, în sensul efortului sus inut de îmbog irea valoric cu opere de art a patrimoniului universal, nu mai este suficient . Activismul, ast zi, nu mai înseamn crea ie, ci lupt neobosit cu ordinea lumii i, în primul rând, cu sinele fiec ruia dintre noi. Trebuie schimbat o lume, i pentru aceasta se începe de la om, fiecare trebuie s înceap cu sine. * A c rei analogie cu cultura p mântului, Vianu, în „Filozofia culturii”, capitolul „Idealul cultural. Concep ia ra ionalist , istoric i umanist a culturii”, o contest vehement, teoria analogic a culturii mânând ca artefact ra ionalist gre it fundamentat, fals, c ci dac pot exista întinderi de p mânt care nu au cunoscut niciodat s patul i îns mân atul, un individ sau o colectivitate lipsite complet de orice vector i dimensiune cultural , creat sau mo tenit , nu pot fi imaginate: „Exist sau pot exista p mânturi care s nu fi fost niciodat lucrate, ne putem închipui p duri virgine, dar nu ne putem închipui suflete sau societ i omene ti care s nu aib nici un fel de cultur ”.

Mikhail Nesterov - Peisaj de var

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Mircea Dorin ISTRTE

De ziua celor mor\i Înc din zorii vie uirii noastre ca fiin e gânditoare, aici i aiurea, poate c primul gând îndreptat spre viitor a fost atunci când ne-am gândit la moarte, la cum s ne preg tim pentru ea, la cum i ce s facem pentru a putea s trecem în lumea de dincolo, cea purt toare de pace, de bun tate necuprins , de ve nicie.

Dacii au avut o filozofie a vie ii, a mor ii i a ve nicirii noastre în via a de dincolo, foarte apropiat de cea de azi. Ei nu se temeau de moarte, râdeau i se veseleau în fa a ei pentru c tiau c doar dup moarte urmeaz adev rata via . Aici, pe p mânt, într-o clipit de timp, urmau doar s î i cultive sufletul prin purtare, prin respectarea unor principii, norme, legi, prin în are sufleteasc , care s -i înnobileze pentru a putea trece în via a de dincolo. A a s-a n scut cultul mor ilor, poate unul dintre cele mai vechi, mai respectat, mai onorat pân ast zi, tocmai pentru c cei mor i sunt trecutul nostru, istoria noastr cl dit de ei, leg tura noastr prin ei cu lumea cea ascuns i ne tiut de dincolo. ei ne-am rupe de trecut, nu am putea în elege viitorul i atunci ne-am îngloda mereu i mereu în acelea i gre eli, n-am putea înainta spre viitor. Tocmai de aceea noi, românii, suntem atât de lega i de cei trecu i spre lumea de dincolo, pentru c printre ei sunt în primul rând p rin ii no tri, cei care ne-au dat via , neamul cel de trebuin la necaz dar i la bucurie, jertfelnicii eroi, care de la începuturi au inut aceast ar în cuprinsul ei, când mai mic ori când mai mare, dup cum au fost vremurile. Nu exist loc în acesta ar în care s nu fie o urm a trecerii lor prin aceast lume: un cimitir, un monument, o troi , însemne veghetoare pentru ca volbura uit rii s nu cuprind cumva urmele lor pe acest p mânt i s nu-i tearg cumva din pomelnicul nesfâr itului timp.

E ziua tuturor mor ilor no tri cei dragi, zi de adânc i curat cinstire i pomenire a numelui lor, a memoriei i a faptelor lor cele de laud , de fal , de pre uire. A a c , în aceast zi, lua i-v copiii i nepo ii vo tri i, în tremurul fl rii unui muc de lumânare, duce i-i în fa a unui sfânt mormânt i spune i-le cine au fost ei, cei care dorm sub umbra crucii i ce-au f cut ei aici în trec toarea lor via . Iar dac din adâncul sufletului vostru un picur de lacrim fierbinte va umezi râna lor, ace tia vor fi mul umi i c nu i-a i uitat i vor ti c truda lor p mânteasc nu a fost zadarnic .

E ziua tuturor mor ilor, zi f cut s ne aduc aminte c nici noi nu suntem nemuritori i c trebuie s ne rânduim înc de pe-acum faptele pentru c nu e departe clipa când ne vom împ mânteni al turi de ei întru ve nicire.

E ziua mor ilor, a tuturor celor care, mergând înapoi din neam în neam, ne scoboar pân la începuturile noastre. De-acolo venim noi, cei de azi, înnobila i mereu, de-a lungul timpului, cu în elepciune, cu smererenie, cu drag de neam i ar , lucruri sfinte ce nu trebuiesc uitate nicio clip , pentru c atunci ne-am pierde i ne-am r ci de ei. a c , în aceast zi, un gând, o floare, o lumânare i un picur de lacrim fierbinte ne vor înt ri leg tura cu ei i cu nesfâr itul nostru neam, dus s împ teasc de-acum toate sfintele raiuri cere ti.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Boris MARIAN MEHR

Casa de nebuni 1.

Tr ie te, nu ov i, exist în elep i i la casa de nebuni...

Nici faptele i nici gândurile altora nu i se potrivesc.

Nu exist bucurie f suferin , dar exist suferin i atât.

Totul trece numai tu r mâi acela i, de i crezi c te schimbi.

Oricine se consider nevinovat, dar nu este.

Când cau i adev rul, leag -te la ochi. În libertate nu exist autoritate.

Nici un cuvânt nu d lapte i pâine.

Când te rupi de realitate, tr ie ti un vis absolut, dar cine tie cum Se termin ? Adev rul absolut e mut i surd, degeaba strigi.

Ce cale trebuie s alegem? Calea care duce undeva.

Nu fi virtuos, te cost , dar i p catul te cost . Înv tura nu face lumea mai bun , nici mai rea.

Puterea este mereu împotriva omeniei.

Când nu se mai în elege nimic, vine un în elept i spune ceva absurd.

Cine spune c noi am ie it din Evul Mediu?

Unii nu au ie it nici din era primitiv .

Visul s racului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce viseaz ?

Matematica este singurul domeniu care nu cunoa te ura.

Sinceritatea absolut poate duce la crim .

Consider orice mi care ca pe un exerci iu fizic. i altele.

2.

Fericirea în exces poate ucide, Fiin a mea ignor , desfide, Râd saltimbancii pe funii i cad, Lumea respir intens, sacadat.

Caut re etele nemuririi, Ele-s ascunse sub trandafirii Din Gr dina paradisiac , Vino, iubito, vezi, moartea pleac .

3.

Din aripi se fac garduri, din garduri - iar aripi, Ne sprijinim de farduri, prieteni fiind cu Harry. În bani pui stele, din stele verzi faci versuri, Ce po i s faci cu ele? Pruncul se na te-n dresuri.

Nu lop ta cu linguri, d furculi e celor Ce mânc oameni singuri, pira i, b trânii sailors. oiul e bun la Belu, când sap unii groapa, Cine-i Isaac sau mielul? Ne-alearg focul, apa.

Ceaunul este unul, tigaia, puia-gaia, -mi luna jos cu tunul i anul cu potaia.

4.

Regii m-au l sat plecând, dar eu, dar noi?

Toat noaptea am d râmat imperii.

Mânjit de glorie nu sunt i nu voi fi, E glodul mult prea gros, Aveam un prieten globeu, prietenul meu, E plin Biblia de prieteni, dar i de amante voinice, De va fi s mor, pune i al turi un globeu, Capul râde, picioarele protesteaz , Robespierre a gre it, Picioarele trebuiau ghilotinate, era mai elegant, Ne schimb m, suntem aceia i, iar ne schimb m, tot aia, Picioarele sunt de vin , Dumnezeu nu are picioare, De aceea este ve nic, cum de n-a i observat, Cine ar fi-ndr znit s -l trag pe Dumnezeu de picioare?

Deschizi radioul, afli , Nietzsche, vecinul, e mort.

Dincolo de via a aiasta, eram tot eu, visând c leg nam Zece copii nef cu i din prima noapte de dragoste.

5.

O catedral a mea La început am discutat cu Cehov, mi-a împrumutat ni te idei, inteligent tipul, apoi am trecut la treab , despre ce vorbim?

Despre iubire, desigur.

Despre elefan i bufan i, dac vrei, Despre tine, cititorule, suveranul meu, Despre p unii ce suntem, tim s ne d m mae tri, Dar penele cad pe rând, f pan nu po i scrie, Apoi am început s ridic marea catedral a sufletului meu, Acolo voi sta în urm toarele sute de ani, ve i g si, tiu sigur, mi-a spus i infirmierul.

6.

Tanti pe Mandi Ubi bene ibi tanti, Not tantra, curge sângele Mielului, de mii de ani el curge, noaptea, lama neagr umbl , un chip apare, amestec de cenu cu nisip, lumea este un iepure mare, tim ce spunem, un iepure productiv, lipse te o pu de vân toare, cu ea vom rezolva totul, nihil sine pu , am auzit c pe alte planete locuiesc vi ei de lapte, cu pene i aripi, voi, nu? Voi, nu?

Ah, nu v enerva i, imediat aduc calmantele.

Suntem singuri, cerem pu in prietenie, Pu in în elegere, toleran . Nu v ru ina i, Este adev rul adev rat. Altfel, totul devine crepuscular, Morbid, mortal. Ce cal alb plute te printre nori, Ave i grij la copite, sunt de aur.

41

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Ionuî\î COPIL

Somn, m[]ti sociale, joc de rol Somnul - revenirea la set rile din fabric Stând cu un prieten psiholog la o cafea (el, bere, eu) l-am întrebat de ce trebuie s revenim la set rile din fabric . Mi-a ar tat telefonul, pot s sparg cu el geamul sta, dar el a fost creat pentru a vorbi la el.

Cam a a e i cu organismul uman. În micro, somnul zilnic este o resetare, o revenire la set rile din fabric . În mod normal, în timpul somnului organismul se regenereaz ; i dobânde te doza zilnic de energie vital . Concluzia logic este c în timpul activit ii zilnice noi ne irosim atât energia vital dar mai ales ne virus m sistemul.

Somnul terge (sau terge într-o oarecare m sur set rile gre ite i viru ii dobândi i). Ritualurile tradi ionale ce înso eau trezirea (a se re ine Trezirea) contribuiau la completarea NLP a procesului de resetare. Respectiv, sp latul pe fa poten eaz i încheie procesul de cur ire a sistemului (viru i mentali i comenzi gre ite); rug ciunea de diminea datorit posturii (mudra) i descântecului (mantra) dar i mesajului, reseteaz sistemul atât energetic cât i informa ional.

Gimnastica de diminea , înviorarea, exerci iile de respira ie, c scatul i întinsul s i trosneasc oasele... sunt mecanisme de resetare i cuire a sistemului, atât prin infuzia de energie i oxigen, stimularea glandelor cu secre ie intern dar i prin eliminarea reziduurilor mentale.

Experien e personale îmi confirm faptul c resetarea prin somn are atât efecte pozitive cât i negative. Dup o noapte nedormit (cu sau f alcool sau alte stimulente (legale dar nu legale!), mintea devine foarte clar i ai impresia c ai g sit solu ii la mari probleme, ai energia s le pui în practic . i dup trei ore de somn ai redevenit ters, banal, sclav. Din punct de vedere psihic, somnul este un fel de mecanism gen ziua cârti ei dar setat cu mici varia ii s nu fii con tient de acest mecanism. Cred c somnul este o siguran a sistemului ca nu intr m în colaps i s ne autodistrugem foarte repede. Este mereu o a doua ans ! Mereu pân la sfâr itul zilelor. Îns , cred c atunci când balan a set rilor juste va dep i pe cele gre ite, somnul se va r ri ca frecven i durat . Omul nu o va lua mereu de la început în aceast înnebunitoare zi a cârti ei în care va experimenta toate posibilit ile tabloului în care exist ; omul va avea un drum evolutiv în care va str bate un parcurs lung înainte de resetare; i moartea este tot o resetare, dar de la un nivel superior.

tile sociale, joc de rol i p

riile colorate

tile sociale nu sunt ceva bun sau r u; sunt interfa a prin care ac ion m într-o situa ie dat . Cu iubita suntem b rbatul sau c elul, dup caz; so ul, amantul etc. La job suntem angajatul, eful, chiulangiul, Dorel. Fiecare situa ie cere o anumit interfa în care intr m (voit sau involuntar) într-un anumit tipar. O ramur a psihologiei studiaz aceste aspecte i a dezvoltat tehnici de a face subiectul con tient de aceste roluri i capabil s se mi te con tient între ele.

Numai c în acest aspect apare ac iunea con tient care duce la artificialitatea m tilor cu reducerea for ei vitale a acestor m ti. Ele devin rigide, ca o foi de por elan (rezistente la stimuli obi nui i dar se sparg nd ri la stimuli puternici) i nu mai sunt sensibile la mersul i pulsul lumii. Ele te pot transforma într-un lupt tor sau juc tor bun într-o situa ie dat , prin aparenta impasibilitate pe care i-o ofer , în fond o form de fanatism, dar dac jocul se schimb ( i premisele jocului se schimb mereu) r mâi descoperit. Un vizionar trebuie s fie autentic, hipersensibil, s simt peste timp i peste spa iu. S vad mereu ansamblul. Dar pentru asta, el sacrific m tile sociale i în ochii societ ii incapabile de a în elege, pare un inadaptat, nebun, ratat, ciudat. Adev rat este c în cele mai multe cazuri nu are o interfa de comunicare eficient cu societatea, de transmitere a intui iilor sale.

Stresul, anxietatea i nervozitatea Stresul este acea stare de disconfort indus de faptul c e ti obligat s faci ceva ce nu prea vrei i în timpul sta nu faci ceva ce ai vrea. Îns i existen a omului în societate este o premis a stresului.

Numai c obi nuin a, dresajul social, educa ia scad nivelul de stres; mâne întrebarea dac stresul e anihilat sau doar adus la un nivel

Mikhail Nesterov - Kremlinul, iarna

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

subperceptibil dar care erodeaz lent personalitatea i s tatea individului.

Omul afectat de stres ac ioneaz obligat, lipsit de entuziasm i toate ac iunile sale îl sec tuiesc de for vital . La bursa for ei vitale el pierde constant. La un moment dat individul devine ters, lipsit de creativitate i originalitate, f nici o putere i voin (doar voin a de a persista în aceast stare!) chiar dac nu mai este con tient de stresul puternic în care rezist ; ajunge s considere aceast stare una normal , de aici începe drama. Sute de ani de dresaj social au permanentizat nivelul de stres dar cu cât intensitatea lui cre te, individul devine tot mai incapabil s -l vad i mai ales s i se opun . Problema nu este stresul acut ci cel cronic, general! Sutele de ani de dresaj au lipsit individul de capacitatea de discerne ceea ce îl face liber, fericit, împlinit. El î i dore te aceste st ri dar ac ioneaz contrar modului de a le ob ine; de aici, alte frustr ri i o nou acutizare a nivelului de stres.

Frustr rile acumulate duc la explozii personale necontrolate sau forme de masochism/sadism mai mult sau mai pu in sublimate.

Capcana este simpl : societatea îi spune individului c dac e cuminte (docil, ascult tor, f personalitate), dac are un job bun i e un sclav docil, dac are o familie... va fi fericit i împlinit. Individul face aceste lucruri (contrar dorin elor i impulsurilor sale naturale) devenind stresat i apoi extrem de frustrat când aceste lucruri nu îi aduc mântuirea dorit ci anxietate i suferin . Fericirea, bucuria (la fel ca orice emo ie sau stare psihic ) se tr ie te acum i aici, depinde de starea intern a individului. Fericirea care depinde de exterior este doar un surogat care dureaz pu in i are nevoie de stimuli tot mai puternici.

Dup cum am spus, stresul distruge extrem de eficient s tatea corpului fizic dar face praf orice bucurie de a tr i, lipse te individul de energie, de motiva ie, de orice form de satisfac ie: o goan de vac lovit de streche pân când moare epuizat ! Acutizarea acestei st ri se face pe un fond de a teptare negativ , oboseal fizic i psihic , alimenta ie denaturat i abuz de excitante. Condimentele, alcoolul, cafeaua, euforizantele dau un bum de putere pe moment dar sunt ca i împrumuturile bancare (se pl tesc scump i vreme îndelungat ) i te fac s vezi foarte bine apropiatul dar î i fur imaginea de ansamblu. Un dependent de euforizante va vedea fisura dintr-un bob de nisip dar nu va vedea niciodat crestele muntoase ce sprijin linia orizontului. Pentru a ie i din aceast stare de stres (cu care neam obi nuit atât de mult încât îl percepem ca o stare natural ) trebuie identific m ceea ce vrem (cu adev rat) i ce ne face pl cere i s renun m la lucrurile care ne perpetueaz aceast stare (chiar dac sunt lucruri pe care le face toat lumea; toat lumea nu e fericit !).

Practicantul artei de a fi nefericit trebuie s persiste/reziste în aceast stare cât mai mult posibil. Evident c sfâr itul e previzibil i amenin tor, deseori deosebit de dureros i degradant. O inim care plesne te sau un creier invadat de sânge sunt cazuri fericite. i pentru a rezista în aceast stare sunt necesare schimb rile. Un fericit e imploziv, coerent, congruent, un nefericit are nevoie de subterfugii, anse, schimb ri. De asta s-au inventat concediile de odihn , de asta se merge în concedii în cele mai exotice locuri, de asta sclavul se te satisfac ie în petreceri nebune în care e un animal sexual lipsit de orice inhibi ii i limite.

Motorul actualului sistem socio-economic este banul. Nu informa iile, nu interesul, nu puterea, ci banul. Banul mi aceast harduchie jegoas în drumul ei spre inevitabilul sfâr it. Îns nu pot înelege ra iunea st pânilor de bani, nevoia lor cumplit de tot mai mul i bani (bani de care nu au cu adev rat nevoie) cu suferin e enorme ale oamenilor prin i în acest angrenaj. Singura explica ie e i st pânii banilor sunt sclavi ai acestora sau c anumite entit i malefice folosesc acest mecanism pentru a ne determina s producem

43

cât mai mult energie a durerii de orice fel. O privire de ansamblu arat extrem de clar c scopul nu e dezvoltarea economic , prosperitatea popoarelor, nici m car acumularea banilor în câteva mâini. De fapt se urm re te umilirea, îmboln virea, suferin a a cât mai mul i indivizi. Un angajat clasic (serviciu, slujb , job, spune i-i cum vre i) nu e deloc productiv (eficien a lui în raport cu poten ialul s u e undeva la 5-7 %), nu e creator..., tot ce se reu te e captivitatea lui un num r oarecare de ore în care face ceva cu o imens scârb i total lips de pasiune i entuziasm.În majoritatea cazurilor sunt lucruri care pot fi f cute automatizat. Prin tot felul de mijloace (asupra c rora nu insist, pentru sunt evidente) e stimulat s consume cât mai mult, s iroseasc resurse i produse, s i distrug mediul de via . Scopul este mai mult ca evident: Trebuie s sufere!

Marea miz a r zboiului lumilor (nev zute) este dac omul va fi fericit sau nefericit. Lumina i-a dat tot ce are nevoie, i-a dat capacitatea de a fi fericit. Trebuie doar s aleag asta. Întunericul a creat cele mai sofisticate sisteme filosofice i religioase, cele mai complexe mecanisme sociale i economice pentru a face omul nefericit.

Ofertele întunericului pot p rea extraordinar de tentante dar întotdeauna ascund acela i interminabil co mar, fericirea e întotdeauna în interior. E adev rat, uneori o g sim în interiorul altcuiva i din foamea noastr de fericire îl jefuim pe cel c ruia îi spunem c îl iubim, sând o ran adânc i aruncându-l în abisul întunericului. E o fapt pentru care pedeapsa nu e deloc u oar ..., dar e o fapt pentru care întunericul ofer recompense tentante.

A lupta sau a te teme de un ef, de o institu ie, de o societate secret nu e o cale, asta se vrea, atragerea prin orice mijloace în jocurile întunericului. Singurul lucru cu adev rat important/eficient e de a te bucura de fiecare clip i eveniment al vie ii, de a vedea în orice o oportunitate, de a ac iona cu pl cere i entuziasm i de a ignora tot ce încearc s te scoat din aceast stare de gra ie.

Nici un filosof trist nu are dreptate, nici o religie ai c rei adep i sufer nu apar ine luminii, nici o activitate care o faci în sil i f entuziasm nu merit f cut i nici o rela ie în care stai din oricare alt motiv decât c e singurul loc din lume unde vrei s fii, nu merit s fii în ea.

Mikhail Nesterov - Muzicianul orb

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Radu OLINESCU

Exist[ sindromul Don Quijote?

Recent au fost prezentate publicului principalele opera ale lui Marcel Chirnoag , grafician i desenator talentat (1930-2008), cunoscut pentru o tematic original . A frapat, mai ales ciclul de opt lucr ri închinat lui Don Quijote. În acest sens, M. Chirnoag poate fi asociat mai multor arti ti, care au omagiat acest personaj legendar, imaginat de scriitorul spaniol Miguel Saalvedra de Cervantes (15471614). Printre arti tii plastici, care au imaginat în lucr rile lor pe Don Quijote se g sesc nume ilustre ca Daumier, dar cel mai celebru este cel realizat de Pablo Picasso.

Desigur, majoritatea cititorilor au citit o versiune popularizat a romanului Don Quijote, definit ca picaresc, care cu timpul a fost împins spre c ile de aventuri pentru tineret.

Dac acesta ar fi fost scopul lui Cervantes, acest roman ar fi fost de mult uitat sau minimalizat. Ori, Cervantes a scris romanul în jur de 1600, devenit, destul de repede un best-sellers pentru adul i. Aproape de sfâr itul vie ii, Cervantes a publicat un al doilea volum, predominant filosofic, mai greu de citit, fapt ce a f cut s fie pu in r spândit i citit. Aventurile aparent hazlii ale lui Don Quijote nu explic persisten a acestui personaj de-a lungul timpului, devenit, evident, un arhetip, ce a inspirat atât arti ti, dar i psihanali ti, psihiatri etc.

Chiar i regizorii de film i-au închinat mai multe ecraniz ri, cea mai faimoas fiind cea din 1972, în care Don Quijote este interpretat inegalabil de actorul Peter O’Toole.

Halucina iile lui Don Quijote sunt, de fapt, componenta principal a tehnicii autorului care, astfel, î i permite s descrie drama sa proprie, cea a autocunoa terii, a speran elor irealizabile, transmi ând-o posterit ii în condi iile dominan ei Inchizi ii i intoleran ei Contrareformei.

Lumea în care a tr it Don Quijote, de fapt a lui Cervantes, nu a fost cea a Rena terii redat de Raphael i Michelangelo, ci aceea a contemporanilor transmis prin operele lui Goya, Breugel sau H. Bosch.

Cînd i-a scris romanul în închisoare, Cervantes tia c eroul (se pare chiar el însu i) va e ua în încerc rile de a realiza o lume mai bun i va pieri. Scriitorul va dep i eroul, pentru c numai încearc se identifice cu fic iunile sale. Al doilea personaj al romanului, servitorul Sancho Panza pare s fie în contrapondere, posesor al supunerii, dar nu oarbe, a realit ii, dar nu a bigotismului, atât de spândit în acele timpuri. Probabil c Cervantes a scris al doilea volum, tocmai pentru a clarifica mesajul ini ial.

For a romanului provine din via a zbuciumat a lui Cervantes.

Participant la câteva r zboaie, capturat de pira ii algerieni, unde a stat aproximativ cinci ani, Cervantes a ajuns din nou în Spania intolerant .

Devenit perceptor de impozite, ajunge la închisoare, fiind acuzat de în el ciune i fraud . Este în final eliberat, dar prea târziu pentru a reîncepe o nou via . i astfel, inspirat din propria via , con tient de imposibilitatea realiz rii visurilor din tinere e, î i descarc tensiunea psihic cumulat prin scrierea acestui roman imaginar.

Mesajul lui Cervantes, scris în a doua parte a vie ii a fost în eles de elita intelectual , dar nu de publicul larg, ce a fost frapat doar de aventurile halucinante. Sigmund Freud, întemeietorul Psihanalizei a

fost atât de mult fascinat de personajul Don Quijote i mesajul s u, încât a înv at limba spaniol pentru a citi romanul în original. In acest sens, filmul muzical din 1972 a r mas de referin tocmai prin cântecul lui Don Quijote (to reach the impossible dreams ) încearc i îndepline ti visurile irealizabile, i-ar fi pl cut i lui Cervantes.

In lumea contemporan , personajul Don Quijote este mai prezent ca oricând. Lumea pare a fi plin de vis torii cu ochi deschi i. Pe de o parte sunt tineri revolta i contra sistemului, ve nic nemul umit, ne tiind ce vor, gata de a se ralia la orice manifestare. Mi carea actual Occupy the street este un exemplu. Pe timpul lui Cervantes, tineretul trebuia s i asigure un rost pentru a nu muri de foame. In lumea contemporan , capitalist i supra-abundent , tineretul nu mai are nevoie de visuri irealizabile, se poate mul umi, din p cate, cu halucina iile date de droguri, f lupt cu sine, f principii i idealuri.

In schimb, a doua categorie, mult mai larg , cuprinde oameni de vârsta doua, care au avut, mai mult sau mai pu in, vise sau idealuri, ce nu s-au îndeplinit din diverse motive. Sunt marea categorie a celor frustra i, care se plictisesc i fac politic , î i descarc p rerile oricând i tuturor care stau în jur. Sunt ve nicii nostalgici, neîn ele i, frustra i i antipatici. Nu în eleg evolu ia lumii în care tr iesc i nici nu vor s o în eleag .

Dac lumea lui Cervantes era mai static , ca evolu ie intelectual , progresul tehnic rapid sperie pe cei mai în vârst de azi îndemnândui s tr iasc în amintiri, frustra ii i nostalgii. Desigur, în categoria sindromului Don Quijote nu sunt inclu i politicienii care flutur cuvinte pompoase, ce prosl vesc idealuri imaginare provenind din povestiri epice, uneori mitologice. Ace tia sunt fal ii Don Quijote, care i ascund l comia, dorin a de putere prin fluturarea unor idealuri irealizabile în care nu cred.

Pensionarii care î i deap amintirile i frustr rile, care nu în eleg evolu ia vremurilor pe care le tr im sunt adev ra ii urma i ai lui Don Quijote. Ei sunt baza electoratului, pretutindeni sperând într-o alegere reu it care s le satisfac câte ceva din visele/dorin ele de alt dat . i de fiecare dat , luându-se dup valul epocii, realizeaz c sunt eternii perdan i. În schimb, fal ii Don Quijoti, politicienii ipocri i, trecând cu nonalan prin toate culorile e ichierului politic, oportuni tii sunt adera ii câ tig tori. Ei promit orice, ne inând seama de posibilit ile reale i nici de nevoile poporului. Din p cate, democra ia favorizeaz fal ii Don Quijo i, poate categoria cea mai detestat chiar de Cervantes.

In toate timpurile au mai existat o categorie, poate cea mai periculoas , fal ii profe i, unii nebuni, al ii foarte abili, dar to i posed o personalitate charismatic , reu ind s strâng în jurul lor tineri debusola i, vârstnici frustra i, adul i naivi sau bigo i. Ace ti fal i profe i întemeiaz secte, luând cu neru inare averea adep ilor naivi. Intre uritorii de idealuri false, deosebirile dintre creatorii unor partide sau secte sunt destul de mici, eternii perdan i sunt masa de oameni simpli, ve nic în ela i.

Ace tia sunt urma ii lui Don Quijote...

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Luan KURTI (Albania)

cuvinte Dac nu ai încredere în cuvinte, i-n bucuria luminii din ochii mei, pune urechea pe pieptul meu, auzi inima cum bate pentru tine.

Vei în elege însu i secretul, i o s -mi dai dreptate, sper s ob in un s rut meritat, a de frumos i fulger tor.

Apoi s te exprimi a a de clar, cum spun mereu în vise, te iubesc steaua mea luminoas , tu e ti sensul vie ii mele!

Lacrimile Acest suflet chinuit, obosit i r nit, de nedrept ile, lipsa sincerit ii, refuzul oric rui lucru frumos, simplu, omenesc, în aceast sear obi nuit de prim var l crimeaz ca un copil de lumina unui licurici.

Lacrimeaz de gândul i sim irea adev rurile acestei lumi sunt mai clare, mai reale în fiin ele mici, i devine vis tor, fraged precum ele...

REFRENULVIE II Ni s-a dus via a, cu certuri z darnice, cu înjur turi, cu lacrimi, ur , dispre f sens, blestemând destinul nostrum negru!

Ni s-a dus via a atât încât nu suntem în stare s în elegem ce a fost bun i frumos,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

ERI M Y i k a e de B r e c u d a Tr

cu valoare în aceast via !

Ni s-a dus via a, odat ni se pare lung , foarte lung , plictisitoare, odat ni se pare scurt , foarte scurt , ca o adiere.

Ni s-a dus via a…

Episod de somn Sinele meu îmi p rea ciudat, picioarele au luat locul capului i comandau ordine… capul s-a a ezat jos, convins iar mâinile ca labe le uita mirat, ochii o paji te cu iarb c utau, iar bra ele p durea nem rginit …

Precum se vede am devenit maimu !

Ce nenorocire, am spus, cine tie cât timp o s treac , devin din nou cel ce fusesem!

Lumea se autorepet Mic eram, am crescut cu vise i dorin e cu bra e rupte, fiindc eram s rac! toria cu noroc mi-a d ruit o fat , cel de-al doilea copil îl a tept, bucuros, dar cu sufletul r nit fiindc sunt s rac! i un gând u or nu m mai las : când va veni sfâr itul acestei s cii!

Orice clip suf r i suf r!

Nici Domnul cel mare, atotputernic nu-i taie calea acestei tragedii!

Copiii cresc, eu m duc spre b trâne e, tat -l meu mâine nu va fi…

Lumea se autorepet …!

Luan Kurti s-a n scut (10 martie 1964) la Lushnja (Albania). Tr ie te i creeaz la Tirana.

Este c torit i are doi copii. Provine dintr-o familie de muncitori. coala elementar la Lushnja, liceul pentru prelucrarea petrolului la Kuçova. Câ iva ani a fost tehnolog la o fabric din Lushnja. Studiile superioare le-a absolvit la Universitatea “Aleksandër Xhuvani” (Sec ia de Limba i Literatura Albanez ) din Elbasan (2003). Între timp, a ob inut diploma de magistru în tiin ele de Comunicare la Universitatea European din Tirana (2011). Actualmente este redactor la Institutul de S tate Public . Începuturile sale literare apar in vârstei de 13-14 ani, dar publica iile apar in unei perioade de mai târziu.

Opera literar : Opri i nava (povestiri i nuvele, 2001); Tr iesc din iubire (poezii, 2002); Pe drumurile lumii (roman, 2003); Be ie de prim var (poezii, 2004); Flac ra (roman, 2005); Dor (poezie, 2008); Vârtejul p catului (roman, 2009); Aislin (poezie, 2016); Via a refuzat (roman, 2016); Iubirea misiune spre imposibil (roman, 2017); Umbra viselor noastre (poezii în limbile româna i albanez , 2017).

Întrebare pentru mine i dumneavoastr Cine sunt eu? De ce sunt cel ce sunt, i-n acest nume, acest p r, ace ti ochi? În vis îmi apare sinele meu, odat stejar tare, odat dragon, odat oarece.

Da, da, oarece murdar, scârbos, chiar odat vierm târâtor!

Vierm? Hihihi, vierm!

Am oare drept s arunc s mân a mea, nasc, s aduc în aceast lume asem torii mei?

Pot s fiu oare proprietarul adev rat al planetei, cum vor s spun , când înc nu m simt proprietarul sinelui meu?!

Mai am, mai sunt, mai trebuie… cum?

i în untru i afar i în untru i afar de mine tu e ti, mii de kilometri te-am purtat în c torie, în exil, în interiorul sufletului meu! i pasul mi l-ai f cut mai u or, i dorul mai mare ocean, Tu, val dulce, dalg care te captureaz !

Aroma p rului t u o am cu mine, privirea acelor ochi care lumineaz , unde mii de s ruturi i îmbr ri se implor , i caut se reaprind la-ntoarcere!

Poetului Dou fiin e stau, dorm în interiorul lui, precum dou ramuri care curgând din dep rtare, într-una se unesc în armonie.

Una, cea obi nuit , care merge, vorbe te, râde, alearg , p tuie te, viseaz …

Cealalt , divin , simpl , în eleapt , clar , cereasc .

Cu duhul Domnului conceput, alimentat ca o oglind , unde se reflect tr irile, durerile, lacrimile, suferin ele, grijile noastre.

Din lama sim urilor opuse, Ca din lama cu itelor însângereaz , se azvârle pe malurie singurat ii, pe stânci cu capul în nori, pân la ve nicie!

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Florentin SMARANDACHE (SUA)

LA UNIVERSITATEA DIN LAGOS Cu oferul i ma ina universit ii FUNAAB (Universitatea Federal de Agricultur din ora ul Abeokuta), înso it de doctorandul în ecua ii diferen iale Daniel Ouwasegun Adams, ne deplas m spre Lagos. Ploaie. Cea . Trafic încurcat. Intr m în Lagos dup dou ore. Str zi inundate. Ne împotmolim. oferul întoarce. * La Universitatea din Lagos (UNILAG), Departamentul de Matematic . Sala plin (vreo 60 de studen i i profesori).

Anul acesta, în luna iunie, îmi sose te un postdoctorand, Dr. Azeddine Elhassouny, de la Universitatea din Rabat, Maroc, cu o burs Fulbright, pentru trei luni, la UNM, în Neutrosophic MultiCriteria Decision Making.

Cu Prof. Johnson Olalery i Dr. Israel Abiala

Prezint despre DSmT (Teoria Dezert-Smarandache) i despre neutrosofice la Universitatea din Lagos. În audien : Prof. Samuel Omoloye, eful departamentului (care i-a dat doctoratul la Berkeley), Prof. Felix Famoye, de la Central Michigan University, Michigan, USA (statistic ), Dr. Ehigie Julius (analiz numeric ), Dr. A. Adeniyan (mecanica fluidelor), Dr. A. Akinseye (analiz numeric ), Dr. (Mrs.) E. Akarawaic (statistic ), Prof. Johnson Olalery (analiz func ional ), Dr. Israel Abiala (dinamici analitice), Dr. Adesanmi Alao Mogbademu (analiz matematic ).

Donat iar 10 DL DVD-uri cu 600 c i i reviste fiecare, în format .pdf, plus 3 c i pe hârtie. * La sfâr itul prelegerii, câ iva studen i s-au interesat în posibilitatea de a urma postdoctorate la Universitatea New Mexico (UNM).

* Observasem eu c Lagos înseamn lacuri în spaniol i portughe, fiind astfel denumit de c tre portughezi în secolul al XV-lea, deoarece se întinde pe insule i circa 30% ape în jur, plus zona neinsular .

Locuit în majoritate de popula ia Yoruba, subgrupul Awori. Dar auzeam pronun ia Li: a nigerienilor. În limba yoruba, ora ul este denumit Eco. Popula ia se estimeaz la 16 milioane, fiind cel mai mare din Nigeria, i printre primele zece metropole din lume, i cel mai important centru economic i comercial al rii, cu rat mare de cre tere.

Plou des, fiind port la ocean, plus c ldur ca-ntr-un cuptor aproape constant pe tot timpul anului: 28-30°C. Îmi place la temperaturi înalte (la propriu i la figurat!), deoarece am tr it în Phoenix, Arizona, care este considerat polul c ldurii din Statele Unite!

Lagos, care face parte din Statul Lagos, a fost capitala Nigeriei între 1914-1976, capital mutat la Ikeja (1976-1991), i apoi la Abuja (1991-prezent), deoarece aceast ultim metropol este situat în centrul geografic al rii.

Pân în 1852, când s-a semnat actul de abolire a sclaviei, Lagos a fost centru transatlantic al comer ului cu sclavi (începând din secolul al XV-lea). În nordul rii, sclavia s-a abolit abia în anul 1936. Universitatea din Lagos cuprinde 13 facult i (incluzând matematica, fizica, i calculatoarele - care m preocup ), peste 4.000 de personal administrativ i cadre didactice, i peste 60.000 de studen i. * Ne întoarcem din Lagos în Abeokuta.

Un camion gigant s-a r sturnat pe autostrad i transportul este trangulat, circula ia deviat pe drumuri nepavate, mocirloase. Se

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

merge sub form de gr mad , fiecare ma in î i face loc cum poate printre alte ma ini, fie prin claxon ri ori prin semne din mâini ale conduc torilor... i cu toat înv lm eala asta, niciun vehicul nu se ciocne te de altul. Amazing! oferul universit ii este expert, obi nuit cu acest fel de trafic, i dup ... 4 ore reu im s str batem cu bine cei 76 km pân în Abeokuta!

Mai mult st m decât mergem. * Am vizitat doar 3 ri din Africa: Maroc (unde am predat timp de doi ani matematica, în francez , la un colegiu), Egipt (piramidele), i acum Nigeria.

M-am rumenit la fa de la soarele tropical. M ustur obrajii. * Dou s pt mâni intense în Nigeria... ase prelegeri i seminare (deocamdat !), document ri, un articol terminat despre penetrarea

47

sistemelor dinamice neutrosofice, i trei contra-exemple privind regulile conjunctiv i Dempster din Fuziunea Informa iei. * Tribul Igbo (în estul rii) a încercat s se desprind de Nigeria, declarându- i independen a, formând Republica Biafra (1967-1970), sub conducerea Lt. Colonel Emeka Ojukwu. Dar armata guvernului oficial nigerian, asediind Biafra timp de 30 de luni, reu te s-o reinclud în uniune. Tribul Igbo i în prezent manifest tendin e de secesiune. * Analog, zona geografic denumit Cameroon a fost împ it în dou : o parte în Nigeria, drept colonie englez , iar cealalt parte, drept colonie francez (Caméroun). Sudul p ii coloniei engleze a optat, dup plebiscitul din 1961, s se alipeasc la colonia francez (devenit ar independent , sub numele République de Caméroun). Îns nici aceast secesiune nu s-a produs. Nigeria a trecut printr-o serie de dictaturi / junte militare (1966-1999) dup eliberare. * La Conferin a din Berlin, în 1885, rile europene occidentale au ajuns la o în elegere cum s i împart între ele coloniile africane.

Dar la mijlocul secolul XX, când rile europene occidentale au ie it sl bite din cel de-Al Doilea R zboi Mondial, întreaga Afric a fost cuprins de na ionalism i dorin a fierbinte de a se elibera.

Imperiile (englez, francez, olandez, portughez, japonez) s-au dezintegrat, coloniile au devenit independente, îns nu în cadrul unor grani e naturale care s separe un popor de alt popor, ci conform grani elor la întâmplare trasate de coloni ti: dup cât putuse fiecare cucereasc .

Ducând la formarea de ri hibride, conglomerate de etnii, culturi i religii, sau triburi t iate de grani e - care au devenit imediat focare de violen e i conflicte. Dar au avut i p i pozitive coloniz rile: infuzia tehnologiei în aceste zone geografice nedezvoltate. * ansa fostelor colonii a fost c imperiile s-au r zboit între ele din dorin a de i mai mult putere (reîmp irea sferelor de influen ): imperiile s-au r zboit între ele, distrugându-se reciproc! Îns , când unele imperii mor, altele nasc.Noi colonii, noi lupte pentru independen . i acest ciclu se va repeta ad infinitum. * Imperiul Spaniol se pr bu ise în secolul al XIX-lea, iar Imperiul Otoman i Imperiul habsburgic la începutul secolului XX, dup Primul R zboi Mondial.

Care va fi urm torul imperiu ce se va sparge, i ce imperiu nou se va forma? Istoria se rote te. Aceea i structur , dar adaptat noilor vremuri.

Decebal Alexandru SEUL

Dou[ berze @în viscol Eram îngrozit de ideea c la mijitul zorilor din aprilie voi constata cuibul gol. i chiar a s-a întâmplat! Pentru c din orice pozi ie l-a fi privit atunci îl z ream acoperit cu un strat gros de z pad . i neaua a acoperit culcu ul înc de cu sear când, prin semiîntuneric i frig, am apucat s realizez prezen a berzei stând pe ou . Deci pas rea nu i-a p sit locul în timpul nop ii cu ger polar ca adev rat viitoare mam ! Cu riscul de a su-

porta acoper mântul de om t. Miracol, ciud enie sau minune. Eu cred c numai o minune dumnezeiasc i-a d ruit supravie uirea.

Aaaa... Ceva trebuia men ionat. „So ul” berzei, chiar i atunci când om tul întârziat domina acest t râm nordic, c uta hrana (pe care o fi aflat-o) prin scoar a copacilor chiar cedând-o numai consoartei! i-mi închei întâmplarea dramatic cu o pild .

Compara i, stima i cititori, suferin a aces-

tei zbur toare de curs lung , pentru a da via pui orilor ei cu acele persoane ce se pretind a fi mame care- i arunc nou-n scu ii pe unde nici nu te a tep i! Om - pas re. Compara ia merit f cut .

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Gheorghe Andrei NEAGU

Partida de pescuit Pe Tic -l apuc ame eala. Ochii începur s -i joace feste. De-o bun bucat de vreme nu- i dezlipise privirile de la pluta nemi cat a undi ei. „ i eruditul sta de Florin st cu nasu-n bucoavna lui, f morm ie m car”, î i zise el cu ciud . Dar nu-l putea urî. N-avea voie. „Eruditul tot erudit”. Î i ine gândul ascuns. Nu vrea s -l supere.

Cuvântul erudit îl deranja întotdeauna. „Dar talent n-am?”,obi nuia el s spun .

- Doamne Sfinte, f i tu ceva ca s se mi te i pluta mea!, zise Tic cu glas pref cut, cucernic i vibrant.

Florin î i întoarse privirile c tre fa a lui, adumbrit de barbi onul negru, ce-i înconjura gura „ca la un cur de femeie”, cum îi mai ziceau uneori i Mitic i Ionic , când „îi apuca flama”.

- Iat uite domnule, ce voce de r spopit are poetul!, rosti Florin calm i inflexibil, de parc nici usturoi n-a mâncat i nici gura nu-i miroase.

- Ai înviat, b i eruditule? Dac pluta nu mi , m car limba-n gur s mi se mi te! Dar cu tine n-am nicio ans , morm i Tic .

- În via am cunoscut dou tipuri de canalii: liberale i pescari.

Dar acum mai descop r una, poet pescar! P i, ce limba ta e legat de plut ? N-ai decât s reci i ni te poezii, ca s nu- i amor easc limba!

- Cui Doamne, iart -m ? ie? Tu te str duie ti s devii tat l erudi ilor!, î i slobozi Tic n duful din b rbu a ce-i str juia buzele ro ii ca sângele.

- Spune-o domnilor confra i!, îi îndemn Florin, sc rpinându-se or pe frunte. Într-adev r, din zare se auzeau vocile lui Mitic i Ionic , t zuind printre arborii i arbu tii livezii. Cântau din troparele dragi lui Mitic , ori de câte ori îi veneau în suflet amintirile.

- L udat fie numele Domnului!, ziser într-un glas cei doi cu voio ie.

- Pace în sufletele voastre!, le r spunse Tic bosumflat.

- Pace ie cititorule!, îi zise Mitic lui Florin, în mod special.

- Vezi, de aia te iubesc eu pe tine Mitic ! C e ti o lichea dulce!

Dar mai ales c s-a dus pacea mea de cititor.

- M i Florine, pacea ta s-a dus de când i s-a m ritat nevasta i beh ie, de la un cap t la altul cât este de fericit .

- M i Mitic , eu te în eleg, dar nici s spui despre ea c beh ie.

- Dar s se zbenguie are voie?, nu se l Mitic .

- Gata, pân aici!, interveni brutal Ionic . Decât s-o înghesuie unul sau altul, mai bine s se zbenguie cu doctorul care a dus-o în fa a altarului. i mai i scrie pe deasupra.

Florin nu-i r spunse. Se ridic i o porni cu capul plecat pe una din c rile ce desp ea livada. Tic se f cuse mai mic. Nu se a teptase la a a întors tur . i pluta tot nu se mi ca.

- Doamne care e ti st pânul meu, cu ce i-am gre it de nu-mi dai nici cea mai mic speran ? Mi -mi, Doamne, pluta, c ci a Ta este Împ ia!

- Ce te prefaci m c nu tii? Ce te prefaci? Doar i s-a spus c asta i va fi pedeapsa! Ai s stai cu undi a pân ai s c piezi i n-ai s prinzi niciodat nimic! Întreab -l i pe Mitic ! tie i el, c doar împreun m ap în acest lac! i n-am adus niciun pe te, bodog ni Ionic .

- A a-i b trâne!, confirm i Mitic .

- i pentru asta nu trebuie s m mai rog la Dumnezeu?, î i ar nedumerirea Tic .

- Ba roag -te, roag -te frate Constantine, pân când bunul Dumnezeu s-o îndura s i dea cât s nu po i duce!, se auzi deodat glasul lui Corneliu, ivit pe nea teptate, în spatele lor.

- Ia uite, b i pe Lezmaje te!, zise Ionic .

- Tot n-ai uitat? Eram matol. i-n fa a unui rege bâlbâit ca Mihai, m-am bâlbâit i eu. Putea s m în eleag mai repede în limba lui Voltaire decât în limba noastr . Numai c în starea mea, numai de vorbit fran uze te nu eram în stare. Ce mai, m-am f cut de cacao! i cu el i cu nevast -mea i cu voi! zise el cu n duf i f nici o sâsâial de parc din ii cei noi îl ajutau din nou.

- Ai, m i, nu- i mai pune cenu -n cap c noi te-am iertat înc de atunci!, îi zise Mitic .

- i pe vremea aia n-aveai din ii în gur . i-i d duse jos amantul din cas , adaug Ionic r ut cios - Decât cu atâtea femei ca tine... nu se l Cornel.

- Ce s-a întâmplat? Ce se întâmpl aici? Ce faci, nea Cornele?, îi potopi sub vorbe precipitate Puiu.

- B i, a tunat i ne-a adunat! Uite-l i pe culturnicul de la Ochiul i Timpanul!, zise Mitic ritos.

- Las -l Mitic , d -i pace! tie el ce face! M car ne mai sc pa i nou câteva milioane din când în când, a a ca s ne astupe gura!, zise Ionic .

- Nu-i adev rat! Nu-i adev rat! Eu v d deam bani pentru valoarea voastr !

- Haidade, valoarea lor. Care valoare... El bea acolo cu mult har / Din plosc i din pahar/ Unei brunete, mai dr gu / I-a sorbit chiar din ce cu ...!, se auzi din spatele lor vocea epigramistului S vel.

- Uite cine ne mai lipsea!, îl întâmpin Puiu, cu âfn .

- Ai b i berbecule, nu i-a mai trecut? Asta era epigram pentru Mitic , nu pentru tine. Tu e ti prea bleg, s te ii de b utur . Nu beai nici la nun i, când î i lipeau suta de frunte!

- Ai v zut, a i v zut? A a face. i mai vrea s m port frumos cu el!, î i slobozi cuvintele ca mitraliera Puiu.

- S tii, m i S vele, c nici eu nu mor dup epigramele tale!, îi zise i Ionic .

- P i cum s i plac ? Te atac la be iveal ! i pe tine i pe Mitic !

- Dar ce, am b ut pe banii t i?, îl rican Mitic .

- Nu, m Mitic , n-ai b ut din banii mei ci doar din cramele mele de la Vin-Export! Iar acum, de când am ie it la pensie, nu mai recuno ti, a a e felul t u!

- Mitic , aici are dreptate conul Sava! i pentru c e ti m gar, o s cari ap cu dou g le i în plus fa de mine!, interveni Ionic în uguind.

- S le care Florin! Muscalu, c pe acesta chiar dac -l în epi în vârful nasului cu acul curge votc nu sânge! rican Mitic îmbufnat.

- Haide i m , fi i serio i, de atâta curgere de vreme i de atâta hâial a ie it i mama vodcii din el!, zise Tic împ ciuitor, aruncând cu undi a în luciul apei.

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- N-a ie it! C dac ie ea nu mai c ra apa cot la cot cu noi!, nu se l Mitic .

- M i, dar turn torii tia doi, nu cumva trag cu urechea la ce facem noi i ne toarn îngerului supraveghetor?, î i lans cu iscusin petarda umilirii Ionic .

- Ce turn tori? Care turn tori?, se agit Puiu.

- Las’ c tii i tu!

- Ce tiu eu?

- De Zamparo, n-ai auzit?, nu se l Ionic - Hai m i, termina i, c -mi speria i pe tele!, rosti r gu it Tic .

- M i fraierule, b i poet al pierzaniei ce e ti, dac tu crezi c tia o s aduc în g leat vreun pe te, te în eli!, rosti cu umor S vel. Mai bine ai asculta de la mine înc o epigram , o s i treac timpul mai repede. Uite una i lui Ionic : rturisesc c sunt ades/ Invidios pe-al t u succes/ Dar mai am timp i zic c -i bine/ sunt c-un an mai mic ca tine.

- Salut artele!, strig de departe Muscalu, care în ruptul capului n-ar fi acceptat s fie surprins pe picior gre it. Îi sim i c vorbiser ceva des-pre el i pentru a- i masca iscusin a intui iei prefer s -i salute el de de-parte.

Lucru care în mod firesc nu s-ar fi întâmplat. Lâng el, nedesp itul Tr ienic . În spatele lor, ca o n luc , Viorel, ve nic afumat. De data asta i la propriu i la figurat.

- Salut poete!, îi spuse Ionic . Era de fapt singurul r spuns din ga ca aciuat pe malul lacului. Tic ar fi vrut s se ridice în picioare respectuos.

Lucrase i el la ziarul unde cei doi sl viser puterea atee în fel i chip cu sârguin , ani în ir!

Mitic nu le r spunse pentru c nu uitase cum îl izgoniser de la tainul partidului unic i-l f cuser textier pentru brig zile armatei, mili iei i a altor institu ii obligate s dea o limb iubitului conduc tor. Mai mult, când a mai descoperit cum mân riser banii de la Revista V i cum îl epuiser pentru a doua oar , nu mai putea s -i mai vad .

- Salut, b i b trâne!, se auzi ca un ecou i vocea lui Traian. Se pref cu a nu în elege primirea ostil . De fapt era mai mult un ecou venit din butoiul de gr sime purtat cu stoicism i pe acest t râm.

- Ai prins ceva?, îi zise Florin lui Tic .

- Deocamdat nimic!

- P i cum s prind , b i Florine, cum s prind ? Dac s-ar fi c rat mai mult ap poate c i balta s-ar fi populat cumva, c nu o fi Sfân-tul Petru atât de sadic încât s nu-i plaseze lui Tic m car o icr de crap sau de caras. Dar sunt înv i ca i voi s se mul umeasc din ce mai curge prin crame i nu cu apa de izvor!, zise Cornel cu ironie.

- Te bag...!

- Stai a a! Nu înjura! N-ai voie pe acest t râm s faci p catele pentru care ai fost pedepsit deja!, îl opri Sava pe Mitic .

Mitic î i înghi i înjur tura. Î i lu g leata i se dep rt de grupul înfierbântat odat cu sosirea celor doi.

Puiu se ridic i el, dar nu ca s plece ci s se apropie de cei doi numi i mai mult în glum Muscalu - Traian. Se tiau în fapt înc de pe vremea când colaboraser ani i ani, tustrei la turnatoria de serviciu, ba ca înc vreo câ iva indivizi care înc nu veniser de-a Dreapta Tat lui i care- i continuau misiunea pe t râmul unde v zuser lumina vie ii.

- Eu nu m bag!, se trezi el, de parc i-ar fi cerut cineva p rerea. E mai bine s plec m!, î i continu el rostirea, îndemnându-i i pe ceilal i s se dep rteze de grupare. De fapt mai r sese doar Sava, Ionic i Tic . i cum Ionic f Mitic nu- i g sise rostul nici pe vremea când era viu i nev mat î i lu i la rându-i g leata îndep r-tându-se agale.

- Am r mas doar noi!, zise Sava.

- i nici m car n-ai o undi !

- Ai dreptate! M duc s -mi fac rost! mas singur, Tic î i scoase undi a preg tindu-se s înf oare în jurul b ului firul pân la plut , pentru c sub plut nu mai avea nimic. A a fusese toat via a lui. O via f momeli i f cârlig.

Pe malul apei, urmele pa ilor celor buluci i s se dep rteze nu se mai reau...

49

Calendar - Noiembrie 1.11.1886 - s-a n scut N. Davidescu (m. 1954) 1.11.1929 - s-a n scut Vasile Nicolescu (m. 1990) 1.11.1942 - s-a n scut Gabriel Iuga (m. 2009) 1.11.1946 - s-a n scut Eugen Uricaru 1.11.1961 - a murit Aron Cotru (n. 1891) 1.11.1993 - a murit Mihai Dr gan (n. 1937) 1.11.2005 - a murit Petre S lcudeanu (n. 1901) 2.11.1816 - a murit Gheorghe incai (n. 1754) 2.11.1854 - a murit Anton Pann (n. 1796) 2.11.1869 - s-a n scut Iulia Ha deu (m. 1888) 2.11.1916 - s-a n scut Lauren iu Fulga (m. 1984) 2.11.2005 - a murit Lena Constante (n. 1909) 3.11.1866 - s-a n scut Traian Demetrescu (m. 1896) 3.11.1924 - s-a n scut Paul Cornea 3.11.1938 - s-a n scut Nicolae Drago 3.11.1943 - s-a n scut Alexandru Ecovoiu 3.11.1948 - s-a n scut Grete Tartler 4.11.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 4.11.1913 - s-a n scut Vlaicu Bârna (m. 1999) 4.11.1930 - s-a n scut Horia Aram 4.11.1937 - a murit D. D. P tr canu (n. 1872) 4.11.1970 - a murit Tudor Mu atescu (n. 1903) 5.11.1880 - s-a n scut Mihail Sadoveanu (m. 1961) 5.11.1909 - s-a n scut Octav ulu iu (m. 1949) 5.11.1918 - a murit Victor Anestin (n. 1875) 5.11.1939 - s-a n scut Niculae Cristache 5.11.1942 - s-a n scut Mihai Sin 5.11.1978 - a murit N. Crevedia (n. 1902) 5.11.1979 - a murit Matei Alexandrescu (n. 1906) 5.11.1999 - a murit Radu G. eposu (n. 1954) 6.11.1905 - s-a n scut Simion Stolnicu (m. 1966) 6.11.1936 - s-a n scut Emil Loteanu (m. 2003) 6.11.1940 - s-a n scut Mihai Zamfir 6.11.1947 - s-a n scut Alex tef nescu 6.11.1964 - s-a n scut Iustin Pan a (m. 2001) 6.11.1993 - a murit Alexandru Piru (n. 1917) 7.11.1872 - s-a n scut I. A. Candrea (m. 1950) 7.11.1881 - s-a n scut Peter Neagoe (m. 1960) 7.11.1897 - s-a n scut D. Ciurezu (n. 1978) 7.11.1914 - s-a n scut Ion Banu (m. 1986) 7.11.1916 - s-a n scut Mihai ora 7.11.1923 - s-a n scut Paul Georgescu (n. 1989) 8.11.1897 - a murit Grigore H. Grandea (n. 1843) 8.11.1928 - s-a n scut Dumitru Micu 8.11.1929 - s-a n scut Ion Brad 8.11.2001 - a murit George Munteanu (n. 1924) 8.11.2003 - a murit Iosif Naghiu (n. 1932) 9.11.1897 - s-a n scut Basil Munteanu (m. 1972) 9.11.1901 - s-a n scut Liviu Rusu (m. 1985) 9.11.1918 - s-a n scut Teohar Mihada (m. 1996) 9.11.1930 - s-a n scut Aurel R u 9.11.1936 - s-a n scut Nicolae Calomfirescu 9.11.1981 - a murit Paul Constant (m. 1895) 9.11.1981 - a murit Sergiu Al-George (n. 1922) 10.11.1895 - a murit Alexandru Odobescu (n. 1834) 10.11.1934 - s-a n scut Ovidiu Genaru 10.11.1942 - s-a n scut Dan Cristea 10.11.1945 - s-a n scut George rnea (m. 2003) 10.11.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 10.11.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 11.11.1886 - s-a n scut Cezar Papacostea (m. 1936) 11.11.1910 - s-a n scut Mihail Davidoglu (m. 1987) 11.11.1950 - s-a n scut Mircea Dinescu 12.11.1869 - a murit Gheorghe Asachi (n. 1788) 12.11.1947 - s-a n scut Nicolae Diaconu (m. 2005 ) 12.11.1950 - s-a n scut Mircea Nedelciu (m. 1999) 12.11.1984 - a murit Eta Boeriu (n. 1923) 13.11.1909 - s-a n scut Eugen Ionescu (m. 1994) 13.11.1914 - a murit Dimitrie Anghel (n. 1872)

continuare în pag. 51

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Ion DINC{

Sub clar de lun[ (din volumul Ca la dentist) Când de sub liziera de salcâmi ap ruse, ca un bolid negru, trenul, Tic i Lina, so i so ie, deja erau pe peronul g rii, în sta ie; îl a teptau.

Mica alterca ie ivit între cei doi, acas , înainte de plecare, fusese lipsit de efect, seac : în ruptul capului, Tic nu se l sase biruit, convins de Lina, s mearg împreun în concediu la mare; cu toate loviturile de geant în cap, r sese neclintit. C nu i nu! C nu las el cas , gospod rie, singure nou sprezece zile, nesupravegheate!

Cu un oftat greu, desc tu at, trenul se opre te în sta ie. Coboar câ iva pasageri, urc al i câ iva..., printre ultimii, i Lina; Tic , satisf cut de reu ita de acas , r mâne pe peron.

Un uier întreit, segmentat, i trenul, gâfâind, se desprinde lenevos de pe ine; o porne te înceet, încet. Lina - la geam, cu ochii c tre Tic ; privindu-l, aranjându- i voioas coafura. Tic , i el, pe lâng tren, fugind cu cu ochii c tre Lina; gr bind din ce în ce, în ritmul trenului, s fie absolut în dreptul Linei.

- S fii cuminte! - îi strig grijuliu, cu ochii, i el, fix în ochii ei.

Lina, cu mâna pâlnie la una din urechi: - N-auud!

Trenul m re te treptat-treptat viteza; Tic - i el, îngrijorat: - S fii cumintee!!

Lina, în ând din umeri: - Nu în eleeg!! În goana lui, cu ochii fic i pe Lina, Tic intr cu capul într-un stâlp.

- S te c reasc toat Eforia!!!

- Am în eleees!!! - se îmbujoreaz Lina toat i îi trimite repetat bezele. mas singur pe peron, Tic se reculege: „Viu, mort, s merg cu tine, ’ai?... - murmur , cu pumnii strân i, privind în urma trenului ce intra dup deal. Nu merg, s-o tii! Nu merg! Casa trebui’ i ea p zit , trebuie îngrijit , Lino! i c nu merg, nu-mi da cu geanta-n cap de s -mi cl ne din ii ca la lup, de-mi cu i i cucui! Tu, du-te dac-a a a zis medicul! (Apoi mai calm, satisf cut, senin, mai mult rânjind, parc r zbun tor) Du-te; are i Tic planurile lui! E-he!... La 52 de ani, ce, crezi c sunt dogit? Te în eli, Linu o!... Sunt vulpoi!”

Se oglindi-ntr-un geam, î i potrivi cravata, gulerul, câteva fire de r rebele, pufni i p si îndârjit gara. „Vulpoi, auzi!, mai zise aruncând vorba-n urma trenului. Asta s-o tii!” - i porni hot rât la drum. * Paisprezece zile de la plecarea Linei.

A cincisprezecea zi, într-un amurg fermec tor de var , cu aer cald, înmiresmat, i stele tremurând sfioase, iat -l pe Tic în parc, singur, ner bd tor, a teptând v lul nop ii. Se tot foie te într-una i i freac agitat palmele. E nehot rât i dezorientat. Îl îmbie o banc mai dosnic , între bosche i, unde lumina unui bec, parc bolnav , abia de se strecoar . Se a eaz i: „Vine!... - opte te îngrijorat. Peste cinci zile, Lina se întoarce de la mare, i nici-o escapad !... Nici-o aventur ! Doar cinci zile mai sunt! Atât. (Apoi, ca fulgerat) Cinci?! i... destule!... Cinci nop i, cinci aventuri! Prima, hi-hi!, chiar în noaptea asta, târziu, sub clar de lun . ( i... devenind posac) Ce m fr mânt îne cum s m lipesc, cu ce s încep, c Lina, cu exigen a ei, m-a f cut

uit totul! i ce crai, ce mai vr jitor iscusit eram pân’ s-o cunosc pe Lina, pân’ s m leg la cap! «Cu ce s încep?», asta m îngrijoreaz , m face s renun ! ( i iar înviorându-se, i din agitat i abia optind, devenind fericit si cu sonoritate) Dar ce vorbesc? Uite c -mi i veni ideea: EA - singur pe banc . Cerul - stropit cu stele; multe i r ite!

Puzderie de stele! Luna - a a... pe-o muchie de deal; c trebuie s apar i asta; acu i-acu i apare. i-o adiere dulce prin frunzele castanilor..., dulce..., dulce i nimeni primprejur.

EU - pus complet la dung , cum i sunt - tot trec în sus i-n jos prin fa a ei i îi arunc ochiade. Ea îmi surâde dulce, î i neteze te buclele b laie, i-a eaz mult mai incitant decolteul, i eu... eu m opresc, m-apropii, o privesc blând, zâmbesc, i... «Singuric -singuric ?» Sau nu... e prea învechit. «Ce noapte i ce lun !» Nu-nu... nici asta; dac luna nu iese pân atunci, sau se vâr sub vr-un nor, eu cei ar t? «Parc v-am mai v zut..., v tiu de undeva!» Pe dracu’! Când i unde? Om serios sunt eu? Altceva mai romantic, mai tulbur tor: «Duduie..., sunt nebun...!» Oleu! O sperii, fuge! Anun i poli ia!”

Dintre bosche i, un fo net violent! „Dracu, se înfioar Tic , doar n-o fi ascultat careva! Acum la ora asta?! E destul de târziu, cine mai poate fi? Poate vreo pas re sau... poate liliac. P i sigur... liliac! ( i din nou cu curaj, mai aprins) «Duduie, sunt burlac! Am cas , bani, main ..., agoniseala toat , ie i-o d ruiesc! Vino, d -mi mâna ta i ini-ma i... (se bâlbâie) i... »” - ... i sufletul, frumosule! - ni dintre bosche i o ro cat cu chip încânt tor, ochi mari, senini, adânci ca cerul, trup zvelt, ml diu, p r ondulat, lung pân -n brâu, rev rsat peste umerii goi, albi. M-am ales cu o eap , ciripe te ea cu triste e. Îmi d duse unu-ntâlnire i-a uitat s mai vin . Un mitocan! Tân r lipsit de maniere! Promi i i s nu vii la întâlnire!... Am tot stat..., am tot a teptat... Hot râsem s plec, dar ai ap rut tu - un înger! Te-ai a ezat i... te priveam... i te ascultam... i te admiram... fierbea sângele-n mine! i atât de frumos vorbeai... sim eam tot ce spui, mie mi le spuneai! Mai ales când te-am mai v zut i cât de atr tor e ti, i cât de spilcuit i de simpatic... Când i-am mai auzit i chemarea, i acea dulce bâlbâire..., n-am mai r bdat i am zburat direct lâng tine! - î i lipe te ea dulce capul de um rul lui i, provocator, i las p rul s i se pr vale pe obrazul lui, pe piept, spre brâu în jos. ucit, dar i înfrigurat, Tic devine pu in nehotarât: „Drace!..., palpit . M-aga ea pe mine! Nu e lucru curat! S scap urgent de ea, de i... parc mi s-a lipit de suflet, parc simt ici, în capul pieptului, a a... un gol!”

- Duduie... sunt nebun!

Ro cata pricepând unde bate, c ... s se fofileze, intensific jocul; îl prive te languros, îl mângâie i: - ...Se vindec , iubi el!... - ciripe te ap sându-i blând vârful nasului. Se vindec . Sunt leacuri. Dar ce simptome ai? „Asta a ascultat tot, n-o sperii; trebuie s -i spun verde-n fa ; repet promisiunile i apoi v d eu; m descurc; sunt vulpoi b trân.

- Duduie, te iubesc! Am cas , bani, ma in , agoniseala toat ie i-o d ruiesc!

- Sigur, iubitule! P i altcuiva, cui, dragule? Te cred; ochii t i îmi spun totul! „Ce m-am lipit! - inspir adânc Tic . E-nnebunit !”

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- i... sunte i i burlac...? - deveni ea brusc politicoas .

- Da-da... P i altfel..., - î i smulse el gr bit verigheta -, altfel nu m -ncurcam...

- Iubitule!... - oft ro cata sufocându-l cu un s rut prelung i cuib rindui-se strans la piept, mai aproape de suflet. S mergem; e târziu i atât de frumos..., i-o lun atât de luminoas , clar ...!

Parc visând, parc cuprins de vraj , Tic se l prins de bra . Pornir . Înaintau, pluteau, se mistuir în întuneric. În urm , noaptea cochetând trase v lul greu de mistere. * Târziu..., trecut de miezul nop ii, Tic îmbr a strâns perna. „Duduie..., te iubesc!” - optea cu patim , spintecând apoi lini tea cu plesc itul câte unui s rut sec, uguiat, pe încheieturile pernei. Deodat deschise n ucit ochii. Prin geamul întredeschis se z rea cerul nop ii; vântul unduia lin perdeaua, norii se vânzoleau, luna, vâslind parc , se strecura ml die printre ei. Pe mas , gonea gr bit ceasornicul; un greier r cit î i acorda cu înverunare lira r gu it . O bufni ip lugubru dintr-o turl . De-afar , de sub geam, un camion porne te cu demaraj gr bit.

Speriat, Tic sare din a ternut. Prive te... pustiu i-n cas , i prin rafturi; ro cata - nic ieri!

- Poli ia!! - strig în receptor. Alo, m-a jefuit!!! du cu poticniri în glas adresa i a tept . i Lina e la mare!... - se tângui. Ce-i spun când o veni?...”

Din noapte se auzir sirenele poli iei: vagi, clare, mai aproape, apoi ca un taifun nimicitor - sub scar . Grabnic - u i deschise; ordine în surdin , tropot de pa i gr bi i, cazoni i, deodat ... lini te! Totul într-o încordat teptare! Se ive te un suspect! Poli tii, urm ritorii, forfotesc, asud teptând în umbr !

Pe sc ri - cu dou geamantane voluminoase, grele, o doamn oprit i mai trag pu in sufletul.

- Stai! - strig agitat primul poli ist, întinzând cu un cl nit amenin tor arma.

- Mâinile sus! - ordon urm torul, i el gata de lupt .

Ceilal i încercuiesc suspectul.

Mirat , femeia ridic bra ele pasiv . În u - Tic , p guba ul: - Domnilor poli ti!... - strig cu voce sugrumat . E so ia!... L sa i-o, ea venea!

- Mai venea ea, pe dracu’, de nu o prindeam noi!... O vezi cu ce plecase?

Cu dou geamantane! F ochii mari, b i domnule, c te las s rac! i nu o mai certa! * Plecar poli tii, iar Tic , alergând, opti printre suspine ultimului: - Prinde i-o i p-ailalt , c m omoar asta!!

Mikhail Nesterov - Pe dealuri

51

Calendar - Noimbrie continuare din pag. 49 14.11.1871 - s-a n scut Ilarie Chendi (m. 1913) 14.11.1898 - s-a n scut Benjamin Fundoianu (m. 1944) 14.11.1967 - a murit Petre P. Panaitescu (n. 1900) 14.11.1990 - a murit Ernest Bernea (n. 1905) 14.11.1991 - a murit Constantin Chiri (n. 1925) 14.11.2008 - a murit Ioan Lacust (n. 1948) 15.11.1845 - s-a n scut Vasile Conta (m. 1882) 15.11.1876 - s-a n scut Anna de Noailles (m. 1933) 15.11.1911 - s-a n scut Alexandru Cior nescu (m. 1999) 15.11.2001 - a murit Z. Ornea (n. 1930) 16.11.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 16.11.1903 - s-a n scut Dumitru St niloae (m. 1993) 16.11.1984 - a murit Lauren iu Fulga (n. 1916 ) 16.11.2000 - a murit Lauren iu Ulici (n. 1943) 17.11.1932 - s-a n scut George Muntean (m. 2004) 17.11.1944 - a murit Magda Isanos (n. 1916) 17.11.1957 - a murit George Murnu (n. 1868) 17.11.1962 - a murit Sandu Tudor (n. 1896) 17.11.1965 - s-a n scut Florinel Agafitei 18.11.1872 - s-a n scut G. Tutoveanu (m. 1957) 18.11.1945 - s-a n scut Bedros Horasangian 19.11.1837 - s-a n scut Aron Densu ianu (m. 1900) 19.11.1919 - a murit Alexandru Vlahu (n. 1859) 19.11.1921 - s-a n scut Dinu Pillat (m. 1975) 19.11.1923 - s-a n scut Monica Lovinescu (m. 2008) 19.11.1992 - a murit Radu Tudoran (n. 1910) 19.11.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.11.1897 - a murit Miron Pompiliu (n. 1848) 20.11.1907 - s-a n scut Mihai Beniuc (m. 1988) 20.11.1912 - s-a n scut Leti ia Papu (m. 1979) 21.11.1887 - a murit Petre Ispirescu (n. 1830) 21.11.1933 - s-a n scut Anghel Dumbr veanu 21.11.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.11.2010 - a murit Gabriel St nescu (n. 1951) 22.11.1901 - a murit V. A. Urechia (n. 1834) 22.11.2006 - a murit Lucian Raicu (n. 1934) 23.11.1905 - s-a n scut Petru Comarnescu (m. 1970) 23.11.1920 - s-a n scut Paul Celan (m. 1970) 23.11.1923 - a murit Urmuz (n. 1883) 23.11.1939 - s-a n scut Zaharia Sângeorzan (m. 2002) 24.11.1902 - s-a n scut N. Crevedia (m. 1978) 24.11.1909 - s-a n scut Ion Sofia Manolescu (m. 1993) 24.11.1920 - a murit Alexandru Macedonski (n. 1854) 25.11.1814 - s-a n scut Matei Millo (m. 1896) 25.11.1885 - a murit Grigore Alexandrescu (n. 1810) 25.11.1942 - a murit Mihail Dragomirescu (n. 1868) 25.11.1953 - s-a n scut Augustin Fr il (m. 2010) 25.11.1996 - a murit Valentin Silvestru (n. 1924) 25.11.1999 - a murit Alexandru Cior nescu (n. 1911) 26.11.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982) 26.11.1970 - a murit Vladimir Streinu (m. 1902) 27.11.1818 - s-a n scut Aron Pumnul (m. 1866) 27.11.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963) 27.11.1885 - s-a n scut Liviu Rebreanu (m. 1944) 27.11.1924 - s-a n scut Nina Cassian (m. 2014) 27.11.1939 - s-a n scut Nicolae Manolescu 27.11.1939 - s-a n scut Petre Ciobanu (m. 2015) 27.11.1940 - a murit Nicolae Iorga (n. 1871) 27.11.1972 - a murit Victor Eftimiu (n. 1889) 27.11.1987 - a murit Nicolae Ciobanu (n. 1931) 28.11.1919 - s-a n scut Cornel Regman (m. 1999) 28.11.1954 - s-a n scut Traian T. Co ovei (m. 2014) 28.11.1971 - a murit Dimitrie Stelaru (n. 1917) 28.11.1973 - a murit Martha Bibescu (n. 1886) 28.11.2004 - a murit Ioana Postelnicu (n. 1910) 29.11.1880 - s-a n scut N. D. Cocea (1949) 29.11.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 30.11.1874 - s-a n scut Paul Zarifopol (m. 1934) 30.11.1934 - a murit Cincinat Pavelescu (n. 1872)

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Trude trândave (11/16) continuare din nr. 10 (86) Atunci când credin ele, valorile, normele, tradi iile i moravurile de un anumit fel s-au integrat într-o entitate de sine-st toare, apt satisfac necesit ile de producere, distribuire i consumare a bunurilor i serviciilor, atunci s-a constituit institu ia economiei, aceasta ajungând la maturitate i, deci, la deplin func ionalitate, atunci când i-a creat, de la nivel central la nivel local, organiza ii specifice (comisii parlamentare de specialitate, ministere de specialitate, banc na ional , b nci comerciale, universit i, licee i institute de specialitate, combinate, uzine, fabrici, ateliere, depozite, magazine i pie e, oficii bancare, ateliere, magazine, ferme i gospod rii de familie), încadrate cu personal de specialitate sau cu experien tradi ional .

Institu ia economiei func ioneaz prin munc productiv i munci conexe acesteia. i, cum fiecare om în parte nu putea s i produc toate tipurile de produse, oamenii sau sim it condi iona i s fac schimb, deci, s interac ioneze pe baza produselor muncii lor. Astfel, în func ie de cât de mult i cât de bine producea fiecare, munca sa transformat din mijloc individual de supravie uire în criteriu social de apreciere a utilit ii, valorii i prestigiului personalit ii, devenind, atât temei al identit ii personale, cât i vector al racord rii i integr rii sociale.

Din toate aceste motive, munca a fost atât de însu it , de internalizat , încât a trecut de la nivel de necesitate extrinsec , de supravieuire a persoanei, la nivel de necesitate intrinsec , de definire a personalit ii, devenind, astfel, conform piramidei motivelor, „necesitate de obiectivare”, deci, necesitate resim it de om de a- i materializa, de a- i transpune poten ialul fizic i psihic în ceva, de a l sa ceva în urm . i, cum doar printr-o astfel de necesitate sa putut, pentru prima dat în istoria umanit ii, ad uga ceva la natur , devine clar c „necesitatea de obiectivare” constituie o necesitate de dezvoltare, care este, prin sine, o necesitate în exclusivitate uman . De aceea, în m sura în care oamenii i-au internalizat necesitatea de a munci, în aceea i sur munca sa transformat pentru ei dintr-o cauz de epuizare, într-un motiv de împlinire, de materializare a ideilor, a ini iativei, a autonomiei i a responsabilit ii.

Prin toate acestea, necesitatea de a munci s-a transformat în cult al muncii, rezultând c munca s-a confirmat istoric ca institu ie social absolut , în cadrul c reia modelele de producere, distribuire i consumare a bunurilor i serviciilor sau structurat în mod interdependent, creându-se, astfel, sistemul economic al societ ii. În societ ile dezvoltate, oamenii consumând în func ie de ceea ce se produce, adic în func ie de cum se munce te, tind s consume în mod ra ional i, deci, moral, în timp ce în societ ile înapoiate, ca i cea româneasc , ei constatând ceea ce se consum în societ ile dezvoltate, dar nu i cum se produce, adic , nu i cum se munce te, tânjesc s consume cât mai mult sau chiar s se îmbuibe, dar s munceasc cât mai pu in sau chiar deloc, ceea ce relev c tind s consume în mod ira ional i, deci, imoral. Devine evident c institu ia muncii, depinzând i de decalajele de dezvoltare dintre societ i, se înnobileaz în societ ile dezvoltate i, respectiv, se degradeaz în societ ile înapoiate.

Pe m sur ce a crescut productivitatea muncii, cam în aceea i

sur a sc zut timpul de lucru, r mânând, astfel, anumite disponibilit i de timp, deci, timp liber. Acest tip de timp, depinzând atât de cantitatea, cât i de calitatea muncii, este plauzibil c în cazul în care munca reprezint pentru individ un factor de împlinire, modul de tr ire a timpului liber este complementar fa de munc , prin preocuri i rela ii de tip pasional, precum studiul de specialitate, întâlnirile de consultare.

Dac , îns , munca reprezint un factor indiferent, modul de tr ire a timpului liber este compensatoriu fa de munc , prin preocup ri i rela ii de tip recreativ, precum cititul, plimb rile, distrac iile, iar în caz c munca este un factor alienant, modul de tr ire a timpului liber este antagonic fa de munc , prin preocup ri i rela ii de tip defulatoriu, precum be ia, scandalul, desfrâul sexual, a a cum, dureros, se constat în societatea româneasc . În dinamica raportului dintre „timpul de munc ” i „timpul liber” se resimte necesitatea unor momente periodice de referin , consacrate sub denumirea de rb tori, care - prin ritualuri spirituale (posturi, rug ciuni, slujbe, colinde, ur ri specifice) sau cel pu in prin festivisme i relax ri sau doar prin a se ghiftui i, respectiv, prin a cea -, creându-se o senza ie de reînnoire, ele sunt apte s dea confirmare i sens existen ei i, deci, un nou suflu motiva ional luptei pentru supravie uire. i, din moment ce în societatea româneasc , forfota, eforturile i cheltuielile cu care oamenii se aga de zilele de s rb toare au propor ii de disperare, motiv pentru care în perioadele premerg toare acestora pie ele i magazinele se transform în arene de apocalips , rezult , de fapt, cât de mare este nevoia de a se evada din monotonia vie ii curente i cât de disperant este aceast monotonie, putându-se considera c , prin excesul de veselie din zilele de s rb toare, oamenii încearc s supracompenseze triste ea din restul zilelor.

Impulsiile periodice ale popula iei de a consuma exagerat, provocând înmul irea i prelungirea perioadelor de astfel de consum, iar abunden a de produse creat de industria de mare productivitate for ând permanent cre terea consumului, au dus la apari ia tiin ei i practicii marketingului, care prin tehnici din ce în ce mai rafinate de publicitate, ce au evoluat de la arta deschis de a persuada la stratageme subliminale de a manipula, au împins consumul dincolo de limitele fiziologice i ra ionale i, deci, l-au degenerat în consumism, iar pe consumator, din personalitate beneficiar în marionet înrobit . În societatea româneasc , mai ales în Muntenia i Moldova, institu ia economiei a fost afectat de influen a turceasc , aceasta inducându-se direct în rândul boierilor, care au preluat atât portul turcesc, îmbr cându-se în straie improprii i celui mai mic efort, cât i tabieturile acestora, z când cu zilele ame i de narghilele i cafele. i, cum toate acestea înseamn trând vie i, respectiv, cum „pe tele de la cap se împute”, este incontestabil c trând via s-a indus structural pân în straturile de jos, unde, pentru a dobândi legitimitate, mai ales c ranul iobag nu avea nicio motiva ie s munceasc pentru boier sau m stire, s-a convertit într-un num r ruin tor de

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

140 s rb tori aberante, precum „logodna p rilor”, „nunta oarecilor”, „lunea viermilor”, „mar ea ciorilor” i altele de felul acesta, astfel afectându-se istoric motiva ia pentru munc a omului de rând i, prin aceasta, ansa de progres a întregii societ i.

De aceea - dup cum ar ta Constantin R dulescu Motru în studiul men ionat -, „românul este greu pân se apuc de ceva, c de l sat se las u or”, „neperseveren a la lucrul început” f când ca „activitatea românului s fie comparat cu un foc de paie”, aprecieri ce concord cu convingerea lui Petre ea despre „aflarea în treab ca metod de lucru la români”. i, când tocmai se prefigura ansa de progres, destinele institu iei economiei au fost uzurpate de cei care n-au muncit vreodat i nici nu erau în stare s o fac , ace tia fiind cei care, dup uzurpare au devenit activi ti de partid i securi ti. Astfel, începutul de motiva ie a muncii s-a pr bu it la nivel de chiul. i, cum motiva ia muncii este, în ierarhia constituirii motivelor, întâia motiva ie specific uman , rezult c mul i oameni, pr bu indu-se motiva ional, au dec zut din oameni în neoameni. i, deoarece motiva ia este procesul psihic care energizeaz , este cert c , românii neavând vreun pic de motiva ie pentru munc obosesc repede i deci, se simt mai tot timpul epuiza i, astfel c ei sunt gata în orice moment s se întind pe unde apuc , inclusiv direct pe caldarâm sau pe p mânt, i s i pun capul chiar i pe o lam de cazma. Iar în caz c se munce te în echip i se folose te vreun utilaj, în timp ce acesta ac ioneaz , to i ceilal i stau, rezemându-se sau sprijinindu-se de orice se nimere te i sc rpinându-se profilactic mai ales în zonele intime. Prestând astfel, românii în i sunt convin i c aproape tot ceea ce fac este „buleal ”, adic treab f cut „în dorul lelii” sau „la f...-i pomana”, dar nu se pot elibera de acest blestem, „buleala” fiindule fel de a fi na ional i, ca atare, „brand”1 al na iei române.

Treburile, îns , nu se fac doar astfel, ci i absurd, precum în cazurile de asfaltare înainte de a se s pa traseele re elelor de utilit i, de construire de coli i de s li de sport în sate f copii, de amenajare de terenuri de fotbal în pant sau de parcuri în extravilanul îndep rtat al unor sate depopulate. În plus, absen a atât a motiva iei muncii, cât i a unor preocup ri compensatorii, le provoac românilor chinul plictiselii, ei reg sinduse doar în bancuri naive, glume vulgare i discu ii despre femei. i, cum românii î i doresc s tr iasc mult, cât mai mult, ei sunt astfel

Mikhail Nesterov - Gânduri profunde

53

forfeca i între dorin a de a tr i i plictiseala tr irii, fiind, deci, chinui i tocmai de îndeplinirea supremei lor dorin e. Este, astfel, incontestabil absurditatea absolut a acestei forfec ri anuleaz prin sine posibilitatea stabilirii sensului existen ial, motiv pentru care, în întreaga sa istorie, societatea româneasc a fost în permanent r cire.

Prin toate acestea, dec derea a fost atât de denaturant , încât atunci când în fa a vreunui magazin sau tarabe se strângeau câteva persoane, trec torii întrebau „ce se d acolo”, nu „ce se vinde”. i, cum de „dat” se „d ”, nu se vinde, doar persoanelor dependente, dependen i fiind prin legea firii copiii i prin stare, persoanele cu dizabilit i, rezult c dictatura comunist a pr bu it întreaga societate la starea de dependen infantil . Astfel, a supus-o inclusiv infantiliz rii i, prin aceasta, domin rii discre ionare, ceea ce dovede te c „revolu ia” comunist nu a revolu ionat societatea, ci a institu ionalizat la nivel de ar regimul de lag r.

S-a întâmplat, astfel, atât din cauza artificialit ii de sistem a comunismului, cât i din cauza conducerii „sistemului” de c tre activi tii de partid, nu de c tre speciali ti. i, cum pentru „ colile” i „academia” de partid erau recruta i doar dintre cei care nu au fost nici în stare i nici nu au vrut s înve e sau s munceasc ceva, adic , dintre cei mai înapoia i, puturo i i neciopli i, fo ti f ocupa ie sau cel mult zileri i v cari, în fapt, dup cum spunea marele doctrinar economic tefan Zeletin, „cei din urm oameni”, i, respectiv, cum în aceste „institu ii” preg tirea consta în simularea în cheie festivistpropagandistic a câtorva discipline i pseudodiscipline, precum istoria partidului comunist al uniunii sovietice2, istoria partidului comunist român, construc ia de partid, propaganda de partid, statutul partidului comunist, codul eticii i echit ii socialiste, ateismul tiin ific, conducerea societ ii socialiste, este incontestabil c , în urma unor asemenea exemplare, nu putea s se a tearn decât dezastrul. În termenii dezastrului, pentru c în economia comunist se proiecta prost (impropriu dimensionat i deci, cu multe resturi), se producea rudimentar (cu multe rebuturi) i se fura enorm (inclusiv ceea ce era inutil f pta ilor, furtul devenind reflex), cheltuielile materiale de produc ie erau cu mult mai mari decât pre ul de pia al produsului respectiv. Astfel, ca un exemplu spontan, pre ul de produc ie al unui pui de g in în economia comunist era, pentru c se furau chiar i concentratele furajere, cam cât al unui curcan în economia de pia , ceea ce însemna faliment, stare recunoscut ca „adev rat jaf la adresa economiei na ionale” de însu i „conduc torul” na iei.

Impactul acelei perioade a fost atât de grav încât, conform unui studiu de demografie efectuat de academicianul Vladimir Trebici comparând anii 1980-1984 cu anii 1970-1974, num rul na terilor a fost mai mic cu cca 400.000, iar cel al deceselor, mai mare tot cu cca 400.000, ceea ce a echivalat cu dispari ia de pe harta rii a dou ora e mari, precum actualele Cluj Napoca i Bra ov. În esen , toate acestea deoarece, în regimul comunist, func ionarea societ ii depindea în mod subiectiv i deci, artificial, de o persoan sau de câteva, adic de un „t tuc” sau de câ iva, nu în mod obiectiv i deci, natural de propria func ionalitate.

Fa de cele prezentate, se impune precizarea c demersul nostru accept metodologic excep ia ca, printre activi tii de partid, s fi existat indivizi cu ceva bune inten ii, iar printre securi ti, indivizi cu ceva sentimente patriotice, acceptarea metodologic a acestei excep ii neafectând corectitudinea afirma iei c regimul comunist a fost artificial, precum via a în captivitate pentru animalele s lbatice, iar Securitatea, cel pu in în primii 16-20 de ani, o organiza ie criminal , precum o hait de lupi într-o turm de oi, iar în rest, o organiza ie tupeist-invaziv-represiv .

Comparând perioada anterioar st rii de lag r cu aceea din starea de lag r, este de nivelul eviden ei istorice c realiz rile deosebite din societatea româneasc , anterioare st rii de lag r, au fost posibile la ini iativa sau sub conducerea unor oameni de excep ie, în majoritatea lor, ori forma i în str in tate (Mihail Kog lniceanu, Nicolae Grigo-

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rescu, Dimitrie Brândz , Mihai Eminescu, Spiru Haret, Ion Mincu, Anghel Saligny, Nicolae Paulescu, Gheorghe Marinescu), ori str ini (mitropolitul georgian Antim Ivireanu, generalul-conte rus Pavel Dimitrievici Kiseleff, generalul inginer belgian Henri Alexis Brialmont, sculptorul german Karl Stork i fiii s i Carol i Frederic, istoricul francez Edgar Quinet, medicul francez Carol Davila, medicul igienist boem Iacob Felix, locotenentul prin prusian Karl de HohenzollernSigmaringen, locotenentul prin prusian Ferdinand de HohenzollernSigmaringen, principesa britanic Maria Alexandra Victoria de SaxaCoburg, arhitectul francez Paul Gottereau, ziaristul italian Luigi Cazzavillan, arhitectul francez Albert Galleron, arhitectul elve ian Louis Blanc, generalul francez Henri Mathias Berthelot). În perioada st rii de lag r, realiz rile deosebite au fost posibile, ini ial, atât prin constrângerea tiranic a for ei de munc disciplinate i calificate, format în spiritul cultului muncii, cât i prin for area la munc de exterminare a „du manilor poporului”, condamna i pentru „vina” de a fi fost - de la savan i la meseria i i agricultori - oameni de frunte, iar ulterior - dup ce acea for de munc a disp rut, iar „du manii poporului” au fost lichida i -, prin exploatarea ira ional , de factur criminal , cu nenum ra i mutila i i deceda i, a contingente peste contingente de militari în termen i a serii peste serii de meseria i adu i cu for a din toat ara.

Toate acestea dovedindu-se contrare atât legit ilor economice, cât i celor ale firii umane, este incontestabil c astfel societatea româneasc a fost complet denaturat , din tenebrele denatur rii nind dup evenimentele din decembrie 1989 avortonii politrucosecuristici, dezl ui i în pr duirea propriet ii de stat, capitalul public fiind, deci, devastat, nu acumulat. i, cum f acumularea capitalului nu este posibil formarea i maturizarea întreprinz torilor, se impune a se în elege, abordând comparativ, c în vechiul capitalism acumularea capitalului s-a realizat în func ie de modul în care întreprinz torii au muncit, au economisit i au investit, deci, s-a realizat într-un mod lent, mod ce a permis maturizarea atât a întreprinz torilor cât i a for ei de munc , maturizarea producând de la sine convergen a intereselor private cu interesele rii. În capitalismul de dup anul 1989, îns , pr duirea în mas a uria ului capital de stat s-a desf urat atât de rapid, încât hiperîmbog ii de la o zi la alta, neavând cum s se maturizeze peste noapte, au r mas la stadiul imatur de pr tori, incapabili s priceap , potrivit legit ilor de func ionare ale societ ii, interesele lor trebuie s fie convergente cu interesele rii i c , a adar, nu pot exista afaceri i averi viabile într-o ar pr duit . În contextul capitalismului de ga sau de cumetrie, pr duirea pare comportament de for . Fiind, îns , practicat de c tre foste slugi parvenite instantaneu, pr duirea constituie prin sine o încercare disperat de compensare a complexelor de inferioritate specifice st rii de slug , relevând, deci, sl biciunile definitive, de slugi, ale parveni ilor. i, cum „ca la noi, la nimenea”, la pr duirea rii particip inclusiv statul, companii ale acestuia vânzându- i la pre uri de nimic produsele unor firme de garsonier - firme ale a a-zi ilor „b ie i de tep i” - , dup care alte companii sau regii de stat cump produsele respective la pre uri mult mai mari sau chiar exorbitante. Rezult în mod incontestabil c , din moment ce este pr duit cu participarea tocmai a entit ilor care au menirea s o slujeasc , ara este devorat din interior de c tre propriile „organe” i c , deci, este prin codul s u etno-genetic, programat la auto-distrugere. Fiind clar c într-o societate destructurat prin pr duire, r ul se induce galopant, devine explicabil de ce majoritatea persoanelor care primesc ajutoare sociale i aloca ii pentru copii - compl cându-se cu starea c din banii respectivi î i pot cump ra, în primele zile, b utur , i în rest, câte o pâine -, este cert c în cazul acestor persoane, motiva ia muncii este, practic, inexistent .

Inexisten a motiva iei pentru munc în cazul asista ilor social se

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

constat cert, în date statistice, la târgurile de joburi, când peste 99% dintre ace tia, adapta i s supravie uiasc chiar i sub limite fiziologice, refuz orice ofert de angajare i de calificare, inclusiv pe cele care asigur i transport i o mas cald , preferând s stea acas , în regim de vegetare parazitar , i s procreeze cât mai mul i asista i social. i, pentru c românul, blocat în anacronismele ritualurilor ortodoxe, se perpele te în patima pomenilor, el resim ind ratarea vreunei pomeni ca pe o catastrof , particip entuziast la cât mai multe înmormânt ri, la atât de multe încât se obi nuie te chiar i cu gândul i se apropie rândul, fiind deci, condamnat etnogenetic i istoric la pasivitatea a tept rii ori a înc unei pomeni, ori a propriei pomeniri.

De aceea, rarele episoade de încercare de a munci sunt viciate de del sare, rasoleal i improvizare, din aceste vicii rezultând mentalitatea, în exclusivitate româneasc pe continent, de tip „las , c merge i-a a”, cu consecin e mereu devastatoare, printre care i tragedia - cu 64 de mor i i peste 150 de r ni i grav - de la un improvizat club, „Colectiv”. În iner ia unei asemenea mentalit i, nu se vede i nici nu se întrevede ca tragedia de la acel improvizat club s aib impact ra ional, de schimb ri semnificative de viziune, legisla ie, organizare, dotare i instruire, impactul dovedindu-se doar emo ional, cu puseuri comemorative de tip mar uri ale t cerii i depuneri de flori i lumân ri, ceea ce relev c na ia român nu este în stare s înve e nici din cele mai cumplite nenorociri i c , deci, aparentele ei dovezi de unitate din primele zile ulterioare marilor nenorociri, precum la cutremurul din anul 1977 i „revolu ia” din anul 1989, sunt, de fapt, explozii emo ionale detonate ocant de eveniment, nu manifest ri ra ionale de solidaritate încrustate istoric în subcon tient i c deci, dac ocurile nu se repet , ele se sting în câteva zile i dispar ca i cum nici n-ar fi existat, fiind cert c toate acestea sunt dovezi de imaturitate psihic , de ariera ie.

Prin toate acestea, ara apare în percep ia omului cinstit c r pus mortal, peste ea fâlfâind, cu pliscurile înfipte în trupul ei, stoluristoluri de vulturi-hoitari, cam fiecare având în gheare, din venituri de bugetari sau din contracte cu statul, chiar i câte 10-15 locuin e de lux, zeci de terenuri, colec ii de limuzine, tezaure de lingouri, tablouri i bijuterii i conturi supra conturi, fiind evident c popula iei îi mâne mai nimic, într-o perspectiv înnegurat de agravarea morbidit ii, infrac ionalit ii, depopul rii i devast rii mediului.

1 2

Marc înregstrat sau specificitate notorie majuscule, nefiind cazul

Mikhail Nesterov - Iarna

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Horea PORUMB (Fran\a)

PARISUL MEU DIN JURNALUL UNUI FRANCEZ PRIN ADOP IE (fragmente) Zi de pe te Ca s intre, trebuie s se legitimeze, iar soldatul verific „Hai s încerc m i un alt fel de pe te”, a fost primul lucru pe care l-am rostit când m-am trezit în acea diminea . Zis i f cut. Am consultat cu G... cartea de bucate i ne-am fixat pe un loup, sau bar, un pe te r pitor. Am mers direct la pia (exist i în Fran a o ampl tradi ie local în acest sens) i am g sit pe tele pe care ni l-am propus.

L-am pr jit în cuptor, pe pat de ceap e alot , stropit cu vin i unt.

Am preparat în paralel cartofi mici, fier i împreun cu buc i de praz, pe care l-am servit împreun cu cartofii, totul fiind înecat într-un sos mad re, care, dup cum îi spune numele (pe vremuri, vinul de Madeira era fiert, ca s reziste la transport), l-am preg tit din e alot macerat prin fierbere în vin ro u (de Bordeaux), cu adaos de piper i unt. A fost un deliciu.

Seara ne a tepta o cin . S mori de râs: nimeriser m tot la un meniu de pe te. Era un dineu-dezbatere la Sénat, mai precis în restaurantul Senatului - un eveniment cultural la care am mai participat i alt dat . De data aceasta, organizatorul chiar a inut s m conving : „Dineul cost doar 45 de Euro de persoan , v da i seama ce ieftin este?” Mie nu mi se p rea ieftin, dar, treac de la mine, noblesse oblige, i-apoi ai de fiecare dat ocazia s întâlne ti intelectuali de calitate, ba s i m nânci bine.

Restaurantul, bogat ornamentat cu coloane aurite, goblenuri i aranjamente florale, era locul unde se alimentau în i senatorii.

Monitoare dispuse ici i acolo ar tau ce se petrece în hemiciclu dar, cu toate c o dezbatere era în curs de desf urare, reprezentan ii poporului nu p reau a fi de fa nici în sal , nici în restaurant.

Zi de pe te. În consecin , s-a servit vin alb sec - tot de Bordeaux, ci se produce vin alb i acolo, i nu numai bine cunoscutul vin dulce de Sauternes.

Am apreciat, mai ales, sosurile. La antreu, am avut creve i pr ji i (cred c aveau adaos de miere de albine), cu un sos verde intens, preparat din ardei cop i m run i cu mirodenii în ulei de m sline. La felul principal, am avut un Saint Pierre, pe tele acela hidos, dar atât de bun la gust, cu un sos bogat de calamar marinat. Pr jitura, o tart cu mere, banal , dar cu un interesant sos de caramel. În fine, cafea.

Dar nu despre mâncare vreau s v povestesc i nici m car despre conferin , care s-a referit la operele necunoscute ale lui Mozart, pe care muzicologul respectiv le-a identificat în bibliotecile din Paris, Viena i Cracovia, c utând pur i simplu în fi iere tot ceea ce era disponibil ca partituri i parcurgându-le cu ochi de cunosc tor.

Recunosc faptul c dineul-dezbatere nu m-a pasionat. Gândurile îmi erau aiurea. Se nimerea s se împlineasc 24 de ani de când, tot în noiembrie, G... c lcase prin aceste locuri... din întâmplare.

E în 1989. G... e înscris la doctorat la Sorbona. Profesorul le spune c urmeaz s ia cuvântul în Senat i c are posibilitatea s aduc cu el un num r de invita i. G... se înscrie, convins fiind c particip la un eveniment care se petrece în Senatul Universit ii.

Unde? La Luxembourg. Fie i-a a. Cu aceast ocazie va vizita palatul construit de Maria de Medici, v duv dup Henric al IV-lea i regent în numele viitorului rege, Ludovic al XIII-lea.

dac „este pe list ”. E condus în galeria de oaspe i. În sal se agit o puzderie de deputa i, mini tri, ambasadori. Încep audierile, care se reduc la o unanim apologie a lui Mihail Gorbaciov. Vorbe te i profesorul Getei, transmi ând un mesaj umanist. Se anun pauza de mas , ba nu, pre edintele întreab , de form , dac publicul dore te pun întreb ri. G... ridic mâna. Va vorbi, totu i, dup prânz, c ci lumea începuse s se îndrepte c tre saloanele restaurantului.

Urmeaz o desf tare culinar .

Pre edintele o caut pe G... i se apropie de ea: - Il faut absolument que vous posiez votre question, îi spune, neap rat trebuie s pun întrebarea. Între timp, ea se împrietenise cu o doamn elegant , so ie de fost ministru. Amabil i comunicativ (de origine sud-american ), fac schimb de adrese.

Se reconstituie plenul. G... e acum la microfon: - Cum se explic pasivitatea României în contextul revolu iilor produse pretutindeni în Europa de Est, dac admitem ideea c în spatele lor se afl domnul Gorbaciov i inând seama de puterea extraordinar a poli iilor politice din aceste ri i de faptul c ele sunt subordonate KGB-ului?

Se aude un „Uf!” la unison. T cere penibil . Se evit un r spuns direct. Pân la urm , cineva tot îi r spunde: - România nu va întârzia nici ea.

(A a a i fost.) Asta se întâmpla în noiembrie 1989.

Se sparge târgul. G... z bove te prin ora . Eu eram acas . Primesc un telefon de la doamna fostului ministru: - Vreau s tiu dac so ia dumneavoastr a ajuns acas în siguran ... Înc nu... Scuza i, o s mai revin...

G... ajunge acas i-mi raporteaz : - Am luat cuvântul în Senat.

- Care senat? întreb.

- Senatul Universit ii, la Luxembourg.

- La Palatul Luxembourg se afl Senatul Fran ei!

G... nu- i revenise înc din uimire când sun telefonul. Noua ei prieten o admonesteaz : - Doamn , ce-a i f cut? Vi s-a urât cu binele? N-a i v zut c sala gemea de KGB-i ti, c totul nu era decât o înscenare? Dumneavoastr nu v da i seama în ce interese majore ale Fran ei v-a i amestecat!

Vre i s v calce vreo ma in ?...

A mai sunat i în zilele urm toare, încheind în cele din urm : - Unele adev ruri nu se spun în gura mare. Slav Domnului c nu s-a întâmplat de data aceasta nimic!

Revenind la tema conferin ei de ast zi, îmi amintesc cum, cu ani în urm , am ascultat la Toronto prima (re)interpretare a Simfoniei nr.

1 de Haydn, scris pe vremea când el era la Eszterháza. Partitura a fost pierdut i apoi g sit abia în zilele noastre, tot a a ca în cazul lui Mozart. Aflu tot acum c Mozart i Haydn au fost prieteni i c Haydn a fost ini iat în francmasonerie în aceea i sear în care a fost ini iat i tat l lui Mozart.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mai aflu c „geniul” micului Wolfgang Amadeus a constat mai degrab în faptul c a fost pus la munc de mic. Ca s excelezi în orice domeniu, spun speciali tii, î i trebuie zece mii de ore de exerci iu - fie c e ti din domeniul muzicii, al informaticii sau cel tiin ific.

Primele compozi ii ale lui Mozart au fost în mare parte retu ate de tat l s u, de aceea nu-i vedem bâjbâielile - ceea ce nu-i înl tur privilegiul de a fi putut exersa în tot acest timp, ca s i asigure capitalul de ore de experien . Adev ratul Mozart se reveleaz abia la maturitate i a a se explic de ce a fost dintr-odat „perfect”.

E o legend i faptul c ar fi murit s rac. Înc multe adev ruri nu ne sunt cunoscute...

Tablouri Dup petrecere, târziu în noapte, am ie it în strad s fum m o igar . St team cu spatele la somptuosul hotel Louvre Rivoli, în stânga aveam intrarea spre Carrousel, în fa a mea se întindea Avenue de l’Opéra, cu Palatul Garnier iluminat, subtil, în fundal, iar imediat la dreapta, Comedia Francez , mut , fiind înc în renovare. Am recuperat ma ina i am pornit-o agale spre cas . La intrarea în garaj, maina crescuse parc în l ime, încât a lovit deodat (?!) cu ambele retrovizoare cele dou laturi ale u ii.

A doua zi m-am trezit dup o noapte cu vise în înv lm iri de personaje i culori.

Fusesem la vernisajul salonului „Art shopping”. S pt mâna aceea a fost dedicat evenimentelor de art , principala manifestare fiind FIAC-ul („Foire International de l’Art Contemporain”) de la Grand Palais, dar, la fel ca în secolul trecut, când „independen ii” sfidau „Salonul” oficial, partizanii artei „accesibile” au deschis i acum Salonul lor, în galeriile de la Carrousel du Louvre. Expuneau 450 de galeri ti i arti ti independen i.

Lumea a venit elegant îmbr cat . S-a intrat doar pe baz de invita ie. Am participat cam o mie-dou persoane, care ne-am strecurat prin por ile masive, întredeschise, ce barau în curmezi fostul an de ap rare al Louvre-lui medieval, ale c rui ziduri de incint fuseser descoperite atunci când s-au f cut marile lucr ri legate de construirea faimoasei „Piramide”. Am mai v zut-o i alt dat , poarta aceea cenu ie, mereu închis , f s tiu c d dea într-un spa iu expozi ional imens, ce se întindea departe în subteran. Îmi amintesc c zusem an ul de incint la lumina zilei, cu trei decenii în urm , înainte de a fi fost acoperit, atunci când tocmai fusese scos la iveal ... ampania a curs în valuri. Lumea se îmbulzea discret la cele dou bufete, de unde oamenii se serveau cu câte dou pahare deodat .

Dup ce, la vreo dou ore, „izvorul t duirii” s-a epuizat, au mai r mas sticle i saleuri de degustat la mesele din zonele fiec rui participant. Be ia era îns de alt natur : am descoperit o art ... frumoas ! Indiferent dac era figurativ sau abstract , dac era vorba de pictur , sculptur , colaje, fotografie, graffiti sau alte tr sn i, totul era pl cut vederii. Iar discu iile cu arti tii au constituit un veritabil delir. „Unde e noul Brâncu i?” am întrebat, ca s dau de un rbat frumos, cu cap masiv i p r blond ondulat, cu jiletc de piele i c ma a descheiat la gât, care expunea un tors, ini ial modelat în lemn i apoi turnat în bronz patinat, de culoarea lemnului de m slin. i iar am întrebat de un alt „Brâncu i”, când am z rit un cuplu înl uit în form de inim , turnat în bronz lucios, aurit. „Acesta-i neam cu statuia lui Balzac, de Rodin”, am exclamat în alt loc, ca s aflu c statueta reprezenta, de fapt, un p stor învelit în cerg , a a ca pe la noi. „Reg sesc Num rul de Aur”, am lansat uimit, privind un om „vitruvian” înv luit de o spiral - dup care artistul

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

mi-a explicat întreaga lui colec ie de miniaturi, care exploreaz esoterismul primelor trei numere... Alte personaje surprinse în mi care, doar bra e, picioare, pozi ii... Flori, zarzavaturi, arbori, trupuri, sau simple explozii de culori.

Un american must cios, cu p rul alb legat în coad , ne poveste te parcursul s u între Chicago, Sco ia i Coasta de Azur, supus, zice el, legii hazardului, care a f cut s -i ias , de fiecare dat , norocul în cale.

Un alt „american la Paris”, stabilit i el în ara lui Matisse i Braque, ne pune în încurc tur , c ci nu putem deslu i dac tablourile lui se inspir din arta aborigen polinezian , din cea aztec sau din cubismul occidental.

O artist ne provoac s -i coment m tabloul, în timp ce ne filmeaz reac ia. Poart titlul „Crea...”, a ad ugat ea ca informa ie suplimentar . „Eu v d mâna Creatorului, cel de pe tavanul Capelei Sixtine”, lansez eu, convins c am spus o n zdr nie. „To i b rba ii se pronun la fel”, m lini te te femeia, „dar o femeie vede cu totul altceva.” Într-adev r, avertizat fiind, recunosc acum o dansatoare la Degas, cu p rioar i fust diafan .

Un bulgar expune ceramic cu rotocoale multicolore, rezultatul unei chimii savante. Un altul, un ansamblu de scene de via cotidian , care mie îmi apare ca un iconostas de biseric .

Un rus expune forme frumoase i oameni senini. „Cum se împac asta cu via a din Rusia de azi?” îl întreb. „Pe plan extern, Putin se comport ca un adev rat ef de stat, de altfel, singurul ef de stat demn de acest nume, dar de ceea ce se petrece la noi pe plan intern, prefer s fug, s -mi ascund capul în nisip”, îmi r spunde. „Pacemu Lenin?” întreb în fa a altui tablou, unde instigatorul la dictatura proletariatului ap rea multiplicat în jurul unui foc mare. Îmi r spunde un cuplu de francezi, care s-a dus la Moscova doar pentru un vernisaj i n-a mai dorit s se întoarc . (Cine a c torit în lume, sus in ei, tie c în Occident câinii nu umbl cu colaci în coad i c în ara „drepturilor omului” omul are suficiente motive de a-i fi sil .)

Un alt cuplu (majoritatea arti tilor fiind înso i de „jum ile” lor) ne m rturise te, în timp ce priveam întinderea calm a unui rm sp lat de valuri, c a fost uimit de de teptarea milioanelor de oameni, reprezentând „majoritatea silen ioas ”, atunci când au manifestat spontan contra mariajului „pour tous”, ceea ce îi face s spere c viitorul no s fie, poate, atât de sumbru pe cât ni-l preg tesc cei care ne conduc.

Am constatat cu surprindere c to i arti tii pe care i-am abordat erau, i ei, oameni frumo i.

Am plecat buim cit, u or ca un fulg. A fost ca o baie de lumin .

Admirabil vis! Bravo! Deh... Parisul tot Paris! Suspin m i noi (a pagub ) - îmi replic prietenul B...

Mikhail Nesterov - Dincolo de Volga

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

PAGINI DE ISTORIE A PRESEI VALAHE DE MÂINE: „Constela\ii diamantine“ Tân ra revist online „de cultur universal ”, editat sub egida Ligii Scriitorilor Români, Constela ii diamantine (ISSN 2069-0657), a fost fondat în „capitala european a Valah-B niei”, Craiova, în pciune al anului de dup Iisus Hristos, 2010, de „tetrada cultural de sfin i f de argin i” (a se scuza, „de-i prea sonor, rimo-ritmuirea de interior”, „netrist”, dar „prea paradoxist”...!), men ionat binecuvânt tor i în prezent - num rul înr ritor, 10 (86) / 2017, i, fire te, i-n cel viitor”: Doina Dr gu - în redactor- efie cu însufle ire matematic-informaticianist-constantin-dumithrachian -, Janet Nic poet de matc danubian în Platon-Republica-Oltenia, de pe lâng „mo iile Cetate-o-nito-Dinesc-iene”, dar nu ca drept „proprietar de poduri”, ci ca tot-drept-bun st pân al spa iilor spirituale: valahofon - chiar i de pe când semna poemele / volumul „sem tor de limite tragic-existen iale” cu prenumele Ionel - i francofon - din studen iai craiovean-filologic -ncoace, de pe când i-a translat prenumele în Janet, cel cu mult succes în epigramatic-muieret (iar „scuze de rostit”) - N. N. Negulescu - „nerud cu filosoful, c -i poet-Domnul [e]N la puterea a treia din câmpii-de-litere de [str ] tut” - i Al. Florin ene - cel cu „condorii-n sprâncene”, v zu i de-o vreme peste grani a „cu pansamente nepoluante” din „marele r zboi liric-danubianooltean dintre proletcultism i triumf torul paradoxism vasili- / vasko-popa-iano-st nesciano-sorescian, „condori” lunecând „cu cea mai mare certitudine” - ca pe portative „pentru muzicu e i nai” - „ i iar e drept” - în perimetrul criticii / istoriei / teoriei literaturii din Pelasgime > Valahime. i la aceast revist - superb-iconizat-online-ist de Dr gu -Doamna -, pe lâng colegiul redac ional, „nelene ” (cum ar zice cronic rimea), adic „vrednicos”, desigur, unde, în afar de purt torii de wolfram incandescent, Doina Dr gu i Janet Nic - supra -, se mai disting: Iulian Chivu „cu tot B ganul cel fertil-mitosofic-valah” i cu al ii, „neb no i”, de pe lâng „ro ior-de-vede-anul” (nu „videanul”) nostru (c ci îng duie-mi-se a face abstrac ie de „sp imo ii” redactori asocia i, din academiile „de pe atlantidic-insule, ori de peste Atlantic”), dar i cu ni te membri redacional-onorifici, nu numai cu „un activ-înc ambasador”, ci i „cu to ii”, cu „cogaionicnemuritor-str mo tii mesa-geri” în cele zece ceruri, „pân la Dumnezeu”, cu „celest-cogaionic-ambasadori”, „contestabili”, ori „incontestabili” - doar, „în giratoriu-i sens”, viitorul decide-va: prof. univ. dr. Remus Rus, prof. dr.

Fl. Agafi ei („orientalist, sanscritolog”), Petre Gigea-Gorun i prof. univ. dr. George Popa. În cele cincizeci / aizeci de „pagini online” ale fiec rui mensual num r de Constela ii diamantine, chiar dac nu sunt precizat-caligrafiate nume de rubrici, ele se disting, lejer l sându-se „din ceas deduse”: articol de fond - pe pagina I (cu continuare „în urm toarea / neurm toarea”), Poezie, Proz , Eseistic , Istorie / Critic literar , „Constela ii” de epigrame („diamantine” i „nediamantine”) etc.

Constela ii diamantine (Craiova, ISSN 2069-0657, redactor- ef: Doina Dr gu ), anul al II-lea, numerele 1 (5) i 2 (6) / 2011. i cele dou numere - 1 (5) i 2 (6) / 2011 - ale tinerei reviste online „de cultur universal ” re in aten ia prin incitante articole / cronici (eseuri / studii) semnate de Al. Florin ene («Spiritul na ional în publicistica i în proza eminescian »), Doina Dr gu («75 de ani de la na terea lui Marin Sorescu»), N. N. Negulescu (cronica literar de sub titlul Reîntoarcerea la origini, I, II, e dedicat lucr rii Argumente interne - «Te Deum laudamus...» - Internal Arguments, de Ion Pachia-Tatomirescu, Timi oara, Editura Aethicus, 2009, lucrare a c rei «tem fundamental vizeaz „paternitatea nicetian-remesian i autohtonismul pelasgo- > valaho-dacic al imnului Cre tin ii”, „Te, Deum, laudamus” - 370 d. H. - , dar i sacrul circuit al imnului»), Dan Bruda cu (Euromentalitatea), Iulian Chivu (Dialoguri indoeuropene: de la Adhyavasaya la Weltanschauung / Ezoterismul i Orizonturi daco-romane), Ion Pachia-Tatomirescu (În c utarea paradoxismului pierdut, o prefa / postfa ce relev adev ratele principii estetice ale paradoxismului, scris i „gata de tipar” înc din 29 august 1984, dar care este publicat abia azi, în ciuda „fonfotilor”/„excrementi tilor” ce constituie „Tâmpitlanda i perimetrul pseudoliteraturii”), Rodica Elena Lupu (Multa sed multum - un interesant interviu luat lui Dan Iord chescu), George Liviu Teleoac («Argumente pentru a susine candidatura Limbii Române la statutul de unic limb paneuropean »), Cristian B lan .a.

(Prima variant a acestui articol a fost publicat de I. P.-T., în Anuarul de martie - Timioara, ISSN 1842-0974, fondator / redactoref: Ion Pachia-Tatomirescu -, VI, nr. 6 / 2011, p. 67 sq.).

Constela ii diamantine, anul al IV-lea, nr.

6 (34) / iunie, 2013. În acest num r de cire ar

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al Constela iilor diamantine de suflet / gând, Distinsul Receptor afl , ca de obicei, literatur de calitate: versuri de Adrian Botez, Petru-Ioan Cârda, Stephen Delbos, Dan Doman, tefan Dumitrescu, George Filip, Andrew Fincham, Zbynek Hejda, Florica Iacob, Dumitru Ichim, Octavian Mare , Daniel Marian, Nicolae M tca , Lyn Moir, Vasile Moldovan, Vasile Musta , Miruna Ocn rescu, Radu Patrichi, Al. Florin ene, Valentin Nicoli oiu, Maria Zavati-Gardner .a.; proz de Silvia Ballestra; eseistic de Emil Bucure teanu, Iulian Chivu, Doina Dr gu , Sergiu G bureac, Stelian Gombo , Lucian Gruia, Ada Iliescu, Octavian Lupu, Florin ce anu, C lin Mocanu, Ion Pachia-Tatomirescu, George Petrovai, Viorel Roman, Mihai tirbu, Gheorghe A. Stroia, Baki Ymeri .a.

(Prima variant a articolului a fost publicat sub titlul Zece reviste de cultur / literatur în cronica de var -2013, de Ion Pachia-Tatomirescu, în revista «Singur» - Târgovi te, ISSN 1584-0557; fondator / redactor- ef: tefan Doru D ncu -, num rul din 27 iunie 2013 ? cf. http://www.revistasingur.ro/altele/9749-ion-pachia-tatomirescu-zecereviste-de-cultur--literatur-din-valahime-in-cronica-de-var-2013.html; apoi, în revista Contraatac - Adjud, ISSN 1841-4907, director: prof. dr.

Adrian Botez -, anul XIV, nr. 31 / decembrie, 2013, p. 143 - cf. http://www. adrianbotez.eu/rvista%20contraatac/Revista%20contraatac%20 nr.31.pdf ).

Constela ii diamantine, a nul VIII-lea, nr. 10 (86) / octombrie, 2017.

Articolul de fond al acestui num r de brum rel-2017 (ilustrat „în ton” cu inspirat-alese acuarele ale valorosului pictor rus, Pavel Filonov, 18831941, unul dintre fondatorii artei / picturii analitice, orizontul anului 1910), Toamna - anotimpul maturit ii depline, de Doina Dr gu , trece mai la vale de lirism i de paremiologia pelasg > valah a „zicerii”, „cu subiect i predicat”, potrivit c reia doar toamna se num bobocii - ca „rod incontestabil-minunos” în mai toate domeniile de pe a noastr planet -solar-magnetic aidoma unui m r-biblico-galactic, din care, odinioar , se înfrupta frumos-bucuros doar Soarele, îndeosebi, cel din aria celest-cogaionic a Daciei, „Gr dina lui Dumnezeu” / „Gr ina Maicii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Domnului” -, atr gându-ne aten ia discret, mai mult ca sigur, dintr-o diminea veridic-lirosofic , i asupra echilibrului ca principiu i lucrare în macrocosmosul / microcosmosul fiec rui ens uman croit pentru „priveli te fiin ial ”, poate, aidoma celei din Phaidros (de Platon, 248-b): «Toamna, coborât triumfal, în deplin tatea roadelor, duce mai departe dorul nebun de-a fi muguri i flori, i se întinde, într-o cuprindere r coroas a fiin ei noastre totale [...]. Succesiunea momentelor se desf oar dup legi universale, bine stabilite, într-un principiu al echilibrului [...]. În mersul nostru spre împlinirea destinului, tr im i ne definim prin c ut ri. Noi c ut m un drum, drumul care s fie numai al nostru [...]. Dar nu contenim o clip s c ut m [...]. Nu am putea tr i lini ti i [...] fiindc , orice s-ar spune, omul are, în univers, un loc al lui, bine definit, loc în care nu încape decât el însu i...» (pagina a 3-a); f s tie / cread dinspre doctrina Zalmoxianismului (ci numai dinspre acea parte doctrinar de peste 80 % asimilat de Cre tinismul Cosmic al Pelasgimii > Valahimii), unicitatea Omului / Ens-ului - despre care vorbe te acest articol de fond dr gu ian - este „garantat ” / „fixat ” prin faptul c EnsDacul era, ori, poate, mai este i va mai r mâne, parte din Sacrul Întreg Cosmic de-i Dumnezeu.

Poezie valoroas semneaz în acest num r de brum rel-2017: Marin Ifrim (p. a 19-a), Adem Zappluzha (din Kosovo / p. a 20-a), Paula Romanescu (p. a 32-a), tefan Radu Mu at (p. a 33-a), Irina Lucia Mihalca (p. a 34-a), Mircea Br ili a (p. a 48-a); în „constela ionista rubric ” rezervat , num r-de-num r, epigramei nicidecum în postul vreuneia dintre „cenu rese” - se înr resc ici-colo autentice catrene cu „punct ochit” / „punct lovit” de Nicolae M tca (p. a 49-a), ori de Ion Ruse i de Ioan Jorz (p. a 59-a). i, ca de obicei, m iestrit proz afl Distinsul Receptor sub semn turile lui Gheorghe Andrei Neagu («Înv torul» / p. a 50-a) i Marian Drumur («Alte înc peri, alte triste i» / p. a 51-a).

Eseistic , recenzii / cronici literare de aleas inut se certific prin cele semnate de: Al. Florin ene (p. a 5-a), Iulian Chivu («Sinele, dinspre Orient spre Occident» / pp. 6 8), Daniel Marian (p. a 11-a), Ion Pachia-Tatomirescu («Proz în spiritul paradoxismului cu eroi „aproape neobiblici”» / pp. 12 -14). George Petrovai («Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent», IV» / pp. 15-17), Daniel Dejanu (p. a 21-a sq.), Stelian Gombo («Petre ea - apologetul cre tin, filosoful magistral i gânditorul autentic...» / pp. 23-29), Alexandru Nemoianu («Opinie» / pp. 30 i 31), Ionel Bota («Glos a tuturor semnifica iilor...» / p. a 39-a sq.), Galina Martea («Spiritualitatea i materialismul - fenomene umane în dezechilibru» / pp.

42-44), Niculae Grosu («Blestemele na iei române. Evlavii p gâne» / pp.

52-54) .a. / etc.

Mikhail Nesterov - Armonie. Concordie

Articol publicat de Ion Pacia-Tatomirescu în Confluen e literare, edi ia nr. 2490, din 25 oct. 2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Stela }ERBU-R{DUCAN

59

(16.06.1965)

scut la Br ila unde) lucreaz ca asistent manager.

Scrie epigrame, apare în publica ii de gen, este inclus în peste 15 volume colective de epigram .

Apari ii editoriale epigramatice (în colaborare cu Mihai Frunz i Alexandru Hanganu): nu fie de deochi (2001), Tribunii umorului (2017).

Femeia - eterna Ev Poezie, mit, poveste Ce în oapt e citit Dar enigm nu mai este Dup ce e frunz rit …

Muza O admir i-o viseaz , Îl inspir când creeaz , Pentru el ea e o muz … Îns numai f bluz .

Be ivul Cade peste el dugheana, Nu mai are o le caie, Bea de seac damigeana i nevasta din b taie…

cat în post (L satul secului) Lin, înserarea s-a l sat, Se las-o cea groas …

Se las lini tea în sat i fetele se las .

De s rb tori Când nevasta l-a-ntrebat: „Cine e la noi în pat?”

El s ri ca un nebun: „Mi-a adus-o Mo Cr ciun!”

Întâlnirea epigrami tilor Mas mare se va ine În localul dintre tei Unde se m nânc bine Umori tii… între ei.

Excep ie Vânz torul m-a-ntrebat: Care rochie v place?

Mi-am zis: „Iat i-un b rbat Care vrea s m îmbrace”!

Ion MIOC (02.11.1919 - 05.10.1996) scut la Ciuchici, jud. Cara -Severin, decedat la Timi oara. A absolvit facultatea de drept i a lucrat ca avocat la Timi oara. Membru fondator al Cenaclului de satir i umor „Ridendo”, iar din 1990 pre edinte al Asocia iei umori tilor din Banat; inclus în circa 25 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: Epigrame (1937), Epigrame (1940), Epigrame (1972), Surâs peste ani (1986); a participat la editarea volumelor Epigrame i epigrami ti (1973) i Epigrami ti din Banat (2000, finalizat de Ionel IacobBencei, dar început în 1995 cu Ion Mioc).

Regretul unei constat ri În catrene când am pus Uneori prea mult venin, Am avut o poant -n plus i-un prieten mai pu in.

Unei tinere fete ’Nainte de-a te m rita, Deschide ochii, draga mea!

Dar, dup ce e ti m ritat , Închide ochii câteodat !

Simulantul Nu- i g se te rostul, C-a dat de belea: L-a f cut pe prostul i-a r mas a a!

Pentru Mia Mi-e enorm bucuria Când o v d i o ascult.

Mult de tot îmi place Mia Îns miile mai mult. ”Pe Dun re de-ar curge vin” Pe P storel întreaga ar L-ar r spl ti cu lungi ova ii, C-atunci Danubiul, prim vara, N-ar mai produce inunda ii.

Revistei „Trup i suflet” Eu cititu-v-am revista, Domnilor, pân mai ieri. „Trupuri” am g sit destule, Îns „suflet”… nic ieri.

Unui ofer în stare grav de ebrietate Nu pot trece sub t cere, Când se-ntâmpl chiar mai rar, Patruzeci de cai putere -i conduc un m gar!

Unui autor de c i pentru copii Ca scriitor nu te dezici mâi constant în ochii mei; Nu-i r u când scrii pentru cei mici, E r u atunci când scrii ca ei.

Plâng re i i optimi ti Chiar când urcu ul e destul de greu i via a, uneori, î i pare hâd , Decât „de tep ii” ce se plâng mereu Prefer „neghiobii” care tiu s râd .

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Patos Îi declar plin de patimi îi este drag ; El i-a stors vreo dou lacrimi, Ea l-a stors de vlag .

Cofetarul Îmi face creme i glazuri Budinc , fri , tort de mere…

Mi-aduce multe pr jituri i gem… sub dânsul de pl cere.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 11(87)/2017

Florin M{CE}ANU

MIKHAIL NESTEROV NESTEROV S-a n scut într-o familie de comercian i. Tat l s u a dorit ca fiul la biserica lui Alexander Nevsky din Abastumani. Nesterov a petrecut u s devin artist, dar pentru a-i verifica i dobândi abilit ile pracase ani acolo, creând 50 de picturi murale i iconostasul, dar a fost tice a fost trimis, în 1874, la Moscova, unde s-a înscris la Voskresenskz nemul umit de rezultate. Aparent a fost mult mai mul umit de lucrul Realschule. În 1877, se transfer la coala de Pictur , Sculptur i ulterior la m stirea Marfo-Mariinsky.

Arhitectur din Moscova, unde studiaz cu Pavel Sorokin, Illarion În 1901, a vrut s i aprofundeze aprecierea spiritual a vie ii Pryanishnikov i Vasily Perov, profesorul s u preferat. În 1879, a monahale, a a c a petrecut ceva timp la m stirea Solovetsky de început s participe la expozi iile colii. Doi ani mai târziu a intrat în pe coasta M rii Albului. A pictat numeroase lucr ri acolo i influen a Academia de Arte Frumoase, unde a lucrat cu Pavel Chistyakov. vizitei sale a putut fi v zut în pânzele sale timp de mai mul i ani dup Nesterov a fost dezam git de înv tura de acolo i s-a întors la aceea. El a fost, de asemenea, inspirat de romanele lui Pavel Ivanovici Moscova, numai c l-a g sit Melnikov, care se ocup de pe Perov pe patul de moarte, via a vechilor credincio i a c a luat lec ii de la din regiunea Volga. În 1902, Alexei Savrasov. s-a c torit cu Ekaterina Dup o scurt edere în Vasilyeva, pe care i-a întâlUfa, unde i-a întâlnit viinit-o admirând lucr rile sale toarea so ie, Maria, s-a înla o expozi ie. tors la Moscova i a studiat În 1905, dup începecu Vladimir Makovski. În rea Revolu iei, s-a al turat timp ce a creat o serie de Uniunii Oamenilor Ru i, un picturi istorice, s-a sprijinit partid na ionalist extremist pe el însu i f când ilustra ii de dreapta care a sprijinit pentru reviste i c i publiarul. Ca urmare, dup Recate de Alexei Stupin, incluvolu ia din octombrie, a siv o colec ie de basme a fost în pericol. În 1918, s-a lui Pu kin. În 1885 s-a c mutat la Armavir, unde s-a torit, împotriva dorin elor îmboln vit i nu a putut s rin ilor. În anul urm tor, munceasc . S-a întors la so ia lui a murit dup ce a Moscova, în 1920, i a fost dat na tere fiicei sale, Olga. for at s renun e la pictura Primul s u mare succes religioas , de i a continuat a venit cu pictura sa „Herlucreze la seria Sfântului mitul”, care a fost prezenSergiu în particular. De Mikhail Nesterov - Autoportret tat la cea de-a aptespreatunci, pân la moartea sa, zecea expozi ie a Peredvizha pictat în cea mai mare niki în 1889. A fost achizi ionat de Pavel Tretiakov, iar banii i-au parte portrete; în special Ivan Ilyin, Ivan Pavlov, Otto Schmidt, permis lui Nesterov s fac o excursie lung în Austria, Germania, Serghei Yudin, Alexey Shchusev i Vera Mukhina.

Fran a i Italia. În 1938, spre sfâr itul Great Purge, ginerele s u, Vladimir SchroÎn 1890, Adrian Prakhov, care supraveghea lucr rile la Catedrala eter, un avocat proeminent, a fost acuzat de a fi spion i împu cat.

Sfântul Vody, s-a familiarizat cu picturile lui Nesterov i l-a invitat s Fiica lui a fost trimis la o tab de închisoare din Zhambyl, unde a participe la crearea de picturi murale i icoane acolo. Dup o anumit fost interogat brutal înainte de a fi eliberat . De asemenea, a fost i ezitare, a fost de acord, apoi a c torit la Roma i Istanbul, pentru a arestat timp de dou s pt mâni la închisoarea Butyrka . se familiariza cu arta bizantin . Acest proiect va dura dou zeci i doi În 1941 a primit Premiul Stalin pentru portretul lui Pavlov (creat de ani. De i îi aducea o mare popularitate, aparent a ajuns s simt în 1935). A fost unul dintre primele date unui artist. La scurt timp imaginile necesare erau prea clise i sub demnitatea sa ca artist, dup aceea, a primit Ordinul Bannerului Ro u al Muncii. Pe m sur a c ocazional introducea câteva inova ii minore, cum ar fi stabilirea ce r zboiul a progresat, situa ia sa de s tate i financiar s-a detede portrete ale sfin ilor într-un peisaj recunoscut. riorat rapid. A avut un accident vascular cerebral în timp ce lucra la În 1898, Marele Duce George Alexandrovich l-a rugat s lucreze pictura lui „Toamna în sat” i a murit la Spitalul Botkin.