Constelaţii diamantine, nr. 12 (88) / 2017

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VIII, Nr. 12 (88) Decembrie 2017

Semneaz :

Gavril Kondratenko - Diminea de iarn

Varga Istvan Attila Gabriela Ana B lan Emil Bucure teanu Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Ionu Copil George Corbu Ion Dinc Doina Dr gu Stelian Gombo Alex Gregora Niculae Grosu Xemile Hoxha-Aliu Voichi a T. Macovei Boris Marian Mehr Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Octavian Mihalcea Constantin Miu Janet Nic Drago Niculescu Ion P ianu George Petrovai Ion Popescu-Br diceni Horea Porumb Nicolae Rotaru Melania Rusu Caragioiu Virgil Stan Gheorghe A. Stroia Ioana Stuparu Bujar Tafa Al. Florin ene Ioan Ursu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Libertatea - o iluzie! ...............p.3 Janet Nic , Revolu ie etern revoltat ............p.4 Al. Florin ene, Poeme ....................................p.5 Iulian Chivu, Marin Preda - Index Omnium Commemoris ..................................................pp.6,7 Daniel Marian, Despre fecunditatea memoriei în larg conceptul efervescen ei .......................p.8 Drago Niculescu, Poeme ..............................p.9 Octavian Mihalcea, Reliefarea valorilor sinelui ..............................................................................p.10 Voichi a T. Macovei, Mai avem nevoie de cultur ? ......................................................pp.11,12 George Corbu, Chiar sub papuc, b rbatul e coco ...................................................................p.12 Livia Ciuperc , Când cea a- i scutur ve mântul... .......................................................p.13 Galina Martea, Poeme .....................................p.14 George Petrovai, Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent (VI) ..............pp.15-17 Constantin Miu, Teologia necazurilor i a suferin ei în lirica lui Radu Gyr ....................p.18 Boris Marian Mehr, De la ocultism la crim ..p.19 Ion Popescu-Br diceni, Note de lector la Miracol grigurcian .........................................p.20 Melania Rusu Caragioiu , Poeme ................p.21 Emil Bucure teanu, Poeme ..........................p.22 Varga Istvan Attila, Viziuni despre moartea artei .............................................................pp.23,24 Ion Dinc , cnet de sub papuc ...........pp.25,26 Gheorghe A. Stroia, Magia dorin ei de a fi împreun ...................................................pp.27-30 Alex Gregora, “Gr dina de(-)ment ” .........p.31 Ioana Stuparu, Nume pe cire ................pp.32,33 Stelian Gombo , Punct i de la cap t, ori ba?!... ...............................................................................p.33 Bujar Tafa, Poeme ..........................................p.34 Ioan Ursu, Baie de poezie româneasc ..pp.35-38 Gabriela Ana B lan, Lacrima luminii în limba român ..............................................................p.39 Ion P ianu, Permisia ..................................p.40 Virgil Stan, Mâna care vrea s mângâie ....p.41 Ionu Copil, TRECUTUL I neTRECUTUL, TR ITUL I neTR ITUL ..........................pp.42-44 Xhemile Hoxha-Aliu, Poeme .........................p.45 Emil Bucure teanu, Laura i Petrarca - la te ti ....................................................pp.46,47 Nicolae Rotaru, Eul contra Sine ...........pp.48-50 Nicolae M tca , Delicii epigram(at)ice ......p.51 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Eleva ii ignorante ....................................pp.52-54 Horea Porumb, Parisul meu ...................pp.55,56 Mihai Caba, “R spunsul, prieteni, e... vânare de vânt” .....................................................pp.57,58 Al. Florin ene, Adunarea general de alegere a conducerii centrale a LSR ..........p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .........p.60

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Gavril Kondratenko

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR{GU|

Libertatea - o iluzie!

Conducerea unui stat se face prin legi. zboaiele se fac prin viclenie.

Dar s aplici viclenia propriei tale ri, când e ti la guvernare, s institui legi pentru ap rarea ho ilor, violatorilor i impostorilor, i cl de ti fericirea pe nefericirea unora, i a ezi bog ia pe s cirea altora, iat culmea l comiei, monstruozitatea, anormalitatea, incompeten a, nimicnicia. nu uit m c „valorile sunt relative” i orice dualitate (ex. bog ie - s rcie) se poate dep i printr-o cale de mijloc i, mai ales, prin ordine.

Omul a fost creat pentru a nu fi sclavul nim nui, cu atât mai mult al guvernului sau al statului. Democra ia este o form politic de organizare a unei societ i în care oamenii sunt liberi. Sigur, liberi între anumite limite, respectând unele legi i norme.

Referindu-ne la societatea noastr , oamenii sunt liberi doar s moar , în rest, sunt sclavii celor puternici, ai celor care de in puterea.

Oameni care nu tiu s conjuge un verb, i multe alte lucruri pe care orice elev mediocru le cunoa te, cu studii precare f cute „la distan ”, la diverse universit i de cartier, au ajuns s conduc ora e, s conduc destinele rii prin func iile pe care le de in în Par-

lament sau în Guvern, s fac averi fabuloase fiindc „le merge mintea”. Sigur c „le merge mintea”: la ho ie, la jaf, la minciun .

In 28 de ani, România a ajuns ara cu cea mai înapoiat agricultur i cu o industrie care tinde spre zero, în schimb a devenit ara corup iei, în care o minoritate (PSD-ALDE) i bate joc de o majoritate. Se d vina pe „greaua mo tenire” l sat de Ceau escu i, de asemenea, pe guvernul anterior. De pild , guvernul Mihai Tudose d vina pe guvernul Ciolo pentru eliberarea violatorilor i ho ilor din pu rii, pentru c a a a hot rât ministrul Justi iei guvernului anterior, iar ministrul actual al Justi iei, Tudorel Toader, nu a f cut altceva decât „s pun în practic o hot râre a vechiului guvern”. Fiecare guvern postdecembrist a scos în fa aceast sintagm : „greaua mo tenire”. „Greaua mo tenire” l sat de Ceau escu a constat în 2 miliarde de dolari cash i 1,5 miliarde de dolari crean e. Aceasta, dup ce se pl tiser , în 8 ani, 13 miliarde de dolari datorie extern .

Nu sunt nostalgic dup „epoca Ceauescu”, dar Guvernele care s-au succedat din 1989 încoace, nu numai c au mâncat aceast mo tenire, dar au mai i îndatorat ara cu peste 94 de miliarde de euro.

Gavril Kondratenko - Peisaj

a cum se prezint PSD-ul i Guvernul, azi, se vede treaba c pe conduc tori nu îi intereseaz problemele fundamentale ale rii, ci, mai degrab , puterea partidului, for a lui de a câ tiga toate func iile importante în stat, inclusiv func ia preziden ial , dar, mai ales, de a-i „albi” pe cei cu dosare penale.

Cea mai actual idee a liderilor PSD-ALDE este aceea de a aduce în ar Monarhia. Este, desigur, o form de viclenie. Iar cel mai viclean politician mi se pare a fi T riceanu, care, cu un partid care a câ igat la ultimele alegeri doar 7%, a ajuns al doilea om în stat.

Liderii PSD-ALDE pun, ast zi, ara într-o mare primejdie. Ei au lansat oficial ideea unui referendum, privind monarhia. Ne întreb m: dac acest referendum ar fi validat, cum ar ar ta ara? T riceanu i Dragnea ar numi toate func iile în ar , nu pe criterii de competen , ci pe criterii de ga . Ei i-au dat seama c nu vor câ tiga pre edin ia la urm toarele alegeri, dar, cu monarhia propus i sus inut de ei, ar conduce România.

Cu câtva timp în urm , românii au condus pe ultimul drum pe ultimul rege al României, un om de o moralitate i o verticalitate excepionale, dar, azi, Monarhia nu mai este o solu ie pentru România. Ar fi fost foarte bine dac aveam monarhie începând cu 1990. Altul ar fi fost destinul rii.

Ast zi, avem de-a face cu o politic antina ional , de distrugere a sectorului privat, a valorilor adev rate, de dezechilibrare a balan ei comerciale, de descurajare a exporturilor i încurajare a importurilor, de eliminare a pre edintelui rii i înlocuirea lui cu o monarhie favorabil sociali tilor (PSD-ALDE). Într-un text fulminant, publicat pe site-ul contributors.ro, scriitorul Gabriel Liiceanu îndeamn românii s ias în strad pentru a opri t lugul PSD-ALDE: „No, hai!”... „Nu mai e timp de dezb tut. Se gole te ara, oameni buni, ca bântuit de cium .”... „Infractorii no tri din Parlament au trecut la next level.” În timp ce, la vârf, se pun la cale vicle uguri, cet enii rii sunt liberi - liberi s se sinucid , liberi s tremure în fa a d rilor c tre stat, liberi s se umileasc , liberi s a tepte o pensie de mizerie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Janet NIC{

Revolu\ie etern revoltat[ Eseu despre Florentin Smarandache „Le sens de non-sens”, Editions Artistiques Fés - Maroc, 1984 Pân în 1984, când publica a doua edi ie a volumului „Le sens du non-sens”, în limba francez , la Fés, în Maroc (prima tot în Maroc, 1983), Florentin Smarandache î i cioplise deja câteva pietre pentru templul s u: „L’heure de la planète”, 1980, Craiova, „Formules pour l’esprit”, 1981, Bucure ti, „Problèmes avec et sans ...problèmes”, 1983, Fés, Maroc (în limba francez ).

Eugen Ionescu, citind volumul „Le sens du non-sens” în manuscris, l-a g sit interesant: „J’ai bien reçu votre travail et je le trouve très interessant. Je vous remercie de me l’avoir envoyé”.

(Paris, le 6 octobre, 1983).

Mai toate volumele lui Florentin Smarandache sunt precedate de manifeste nonconformiste.

Matematicianul ne pune în fa proiectul i cl direa.

Constructorul este, în acela i timp, ideologul faptei.

Ideea d seam de act, actul d seam de idee.

Chintesen a olteanului universal este sângele libert ii.

Versurile paradoxiste î i arat col ii înc din fa .

Dac matematica, ditamai tiin , suport paradoxurile pe pielea sa, de ce nu i literatura, care, oricum, este cu un picior în lumin iar cu cel lalt în cea ? În consecin , poetul î i adun grâul sim irii i al gândirii,

Gavril Kondratenko - Etna. Sicilia

îl macin i face turte din contradic ii dure, din antitezele forte, din expresiile figurate luate în sens propriu, din jocurile de cuvinte, din compara iile contrariate, din repeti ii absurde, din parodierea proverbelor.

Pentru a justifica abaterile de la langajul obi nuit, poetul pune non-sensul sub zodia artei inculte care, bagseam , e dincolo de rigoare.

Asemenea unui copil, sublim în ignoran a cu miros de uger, domnia sa pune acoperi ul casei la sol, construind zidurile deasupra. Plastilina cuvintelor creeaz o lume „ad libitum”.

Sturlubaticul r sturnac vede enorm i simte monstruos, asemenea v rului Caragiale. Ce întâmpl ri se întâmpl în venele gândirii i în arterele instinctului?

La ordinea zilei este dezordinea, îi zice: „bun ziua” nop ii, face o zi neagr cum se face o noapte alb , obiectivul s u este subiectivul, imperfec iunea este perfect , sesizeaz realismul suprarealismului, violen a non-violen ei, pl cerea suferin ei, puterea sl biciunii, ra iunea erorii i via a mor ii.

Spirite în corzi, sensul i non-sensul se bat f m nu i, pentru suprema ie. Copiii noncontradic iei i ai confortului lenevos se uit speria i din tribune. Jocul nu e joc (jocul respect regulile), ci joac , urc fantezist .

Polisemia, omofonismul i omografismul fac tot deliciul spectacolului: „vers les non-vers”, „Pierre apporte sa pierre à l’èdifice”, „maddame, tu n’es pas ma dame”, „la police est en train de voler un hélicoptère.” Rima perfect , încorporat , „livre ivre” supracondimenteaz picanta sup a paradoxului samaradachian.

Starea paradisiac a non-jocului îi permite poetului s lase r zboiul în pace, s cad din pat în absurd i, alergic la alergie, din obi nuin a neobi nuin ei, î i pune singur be e-n roate.

Se tie c , realul nu are sens ci numai discursul. Dup cum, numai discursul poate fi contradictoriu, nu i realul.

Dar la Florentin Smarandache, întocmai ca la sofi ti, nu numai lucrurile curg, ci i vorbirea despre lucruri. Viclenia poetic stoarn piramide i înal sfinc i. Zidul naivit ii provocate este zguduit de trafaletele reducerii la absurd al versurilor albedalbe, al medita iei i al t cerii care solicit un cititor-creator par excellence. C lu arii dezordinii învioreaz scena cu o „b tut ” poetic antologic , spre bucuria s racului bogat i a blondei înv toare care este o bestie neagr .

Inocen a este valuta forte pe care poetul î i schimb m run ul provincial. O poezie liberal , într-o permanent stare de mi care, de revolu ie etern revoltat , ne gâdil c lcâiul intelectului. Una peste alta, pe lâng sens i non-sens exist sensul non-sensensului i non-sensul sensului. Cu siguran , aici se înfirip t râmul gândirii care te face liber.

Gândirea liber este meseria lui Florentin Smarandache.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Al. Florin |ENE

Abatere de la firesc Un verb ce-a înc put într-un Cuvânt Se roag în silabe la mormântul unui sfânt i o rim rebel ie it din lege Se-a eaz rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri Fraza încheie clipa din sfin iri.

Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poart sub aripi visul îngeresc,

Amendament la durere Eu am ceva-mpotriva durerii: Durata ei e-un popor atât de mic! ea vine uneori împotriva vrerii cum bucuria vine din nimic.

Mai multe-odat , duce nu le po i, Prea concentrate-nu le-am rezista; Totalul lor e-o sum r cit pe la por i legat de-o mâr oag f a.

El este i ploaie, secet i duh, Pas re m iastr r cind prin v zduh.

Când vin în preajm , tace poezia i muza nu mai vine pe Aleia.

Mai d -ne, Doamne, bucuria când ne contempl m iar i femeia.

Adev rul din acrostih

Bobârnacul dup amiezii

Aceast pagin de timp o scriu cu maci Elimin minciuna cu un verb curajos, Lumea se ascunde în p duri f copaci, E vremea s iau poteca în spate i s pornesc pe jos S-au s m refugiez în fraze f cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoars pe dos în m nu a pierdut -n pridvor, Nega ie ce nu neag nimic pe lume, Acceptare botezat ast zi f nume.

E vremea s privim oglinda oglindit -n alta Dup ce ie im din cuvinte mincinoase, Atunci to i zeii se întorc din Malta, T cerea trece în imne i-n clipe p guboase, Iubiri ne tiute cum nu ne cunoa tem viitorul, Totul s-a m cinat pân la vene, pân la oase, Inodore i incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile r mase.

Acum putem s ne citim via a pe dos, Raport între tr ire i sfâr itul poeziei, O lume ne a teapt într-un spa iu l ptos, Fumurie precum toamna ar mind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii T cut cu poala plin cu struguri dulci.

E vremea fluturilor h duind prin lunci Mai rodnic în sfâr it când se nasc i prunci.

Copii ron iau nelini tea, barcagiul d câte un bobârnac gândului i chi tocul ig rii sfârâie sub c lcâi, ame itoare or rotund cuprinzând soarele dup amiezii ce alunec în ne tire spre îmbr area cu marea, noi suntem a a cum ne ti i, cum ne cunoa tem trecutul, cum ne în eleg cei care vin, mai pu in tri ti i gânditori a ca bronzul lui Ovidiu patina de timp, ca barca tras pe mal i ne c lf nuit , ca omul de lut din Hamagia, vâslim i noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie c lcâiele dup Nadine ie ite din mare.

Dumnezeu nu joac ah cu cosmosul Sunt omul mai de tept ce evit rezolvarea problemei Fiindc cel de tept o rezolv , În timp ce frumuse ea tr irii profunde Este misterul Ascuns în unde...

Dumnezeu este tainic îns nu r u inten ionat, Imagina ia Lui e mai important decât erudi ia, Lucru cu adev rat valoros Este intui ia În universal relativit ii noastre Din m duva unui os.

Stau cu mâna pe o sob încins i un minut îmi pare o or , Învins , Îns lâng iubita mea de stau o or Mi se pare un minut, Acesta este universal relativit ii noastre Impus de Dumnezeu Printre astre...

Via a este un mister Nu o problem ce trebuie rezolvat tând nicovala cu un fier, Doar dou adev ruri sunt infinite În cosmosul format ca o can , Universal i prostia uman , În nesfâr ita Împ ie c lit , Sunt sigur c prostia uman este infinit ...

lcâiul vulnerabil al m rii I doare marea, Doamne, din c lcâi Când ora ele î i trimit betonul pe maluri, terg cu privirea mirosul tuturor -al nim nui Iar marea se înghite pe sine-n valuri.

Femeile î I trimit corpurile la bronzat Iar ele î i caut iubi i pe str zi anonime, Unele mai p streaz imaginea iubitului din sat Încercând salvarea prin aceste rime. doare marea, Doamne, i m -ngân Cântecul ei venind din istorie pe ape, O rog i azi la glezna iubitei s r mân Martor la bucurii i la agape.

Iar dac vapoarele îi tulbur t cerea E vremea dorului de duc încol it în noi i c toria noastr dulce ca mierea Ne alb stre te ochii când marea urc în ploi.

Furtuna î i ciople te chipul în sare Iar marea lovit -n c lcâi muge te sub vapoare.

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Iulian CHIVU

Marin Preda Index Omnium Commemoris În vreme ce critica literar se arat tot mai ispititoare pentru numero i condeieri (multi vocati, pauci electi!), remarcabilul istoric literar Stan V. Cristea se apleac cu acribie i d ruire pe argumentele materiale ale judec ilor de valoare punând în lumin documente i date dintr-un spa iu cultural fecund, care nu trebuie trecute cu vederea, pentru c ele elimin subiectivismele de op iune sau de interpretare ce pot greva (din netiin sau din rea voin ) imaginea scriitorului onest, cu atât mai mult cu cât acestuia i-a fost orânduit s tr iasc vremuri debusolante.

Aproape simultan cu debutul s u poetic (Vârsta m arde,1987), Stan V. Cristea începe, cu pasiune evident , o sârguincioas i împ timit documentare în urma c reia tip re te, cu toat tiin a genului, lucr ri utile despre publica iile periodice din Teleorman, apoi editeaz un la fel de util Dic ionar biobibliografic al personalit ilor culturale din acela i perimetru spiritual (1996), întregit în 2002 sub titlul Introducere în istoria cultural a jude ului Teleorman.

Semnele recept rii acestor str danii se d în presa de specialitate a vremii, ceea ce îl încurajeaz pe autor i îl motiveaz s an-

gajeze teme documentaristice de amploare, uneori de pionierat, asumate cu responsabilitate i onorate pe m sur : Eminescu i Teleormanul (2000), Fotografii la periscop (2013) cu care contribuie la elucid ri documentare despre Radu Gr ticul, Grigor Gellianu, t. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda i Mircea Scarlat. Despre Constantin Noica publicase în 2009 un amplu volum, intitulat Constantin Noica. Repere biobibliografice (Bucure ti, Ed. RCR Editorial), la fel de util i la fel de bine primit în presa literar .

Continuând îns edit rile despre personalit i emblematice ale jude ului s u, Stan V. Cristea consider c e cazul s îl abordeze din acelea i ra iuni pe Marin Preda, c ruia îi consacr , în 2012, un consistent volum (608 p.), intitulat Marin Preda. Repere biobliografice (Bucure ti, Ed. RCR Editorial).

Cartea, ra ional conceput i riguros susinut de cercetare, este structurat pe reperele biografiei, ale operei, ale recept rii, pe indici privind opera scriitorului i pe nume (de autori comenta i, de comentatori i traduc tori). În argumentul lucr rii, Stan V. Cristea sintetizeaz ra iunile care l-au condus la magistrala „z bav ”, între autor, oper i receptarea lui i a ei; viu contestat i autorul înc din timpul vie ii pentru compromisurile pe care a trebuit s le fac , dar i opera lui, supus , tran ant, aceluia i tratament. „Punctul critic” al rea ez rilor în judecata postdecembrist a lui Preda pare s fi fost definitiv deit, spune Stan V. Cristea, din moment ce i Grigore Grigurcu1, unul dintre criticii s i, recunoa te explicit c Marin Preda r mâne unul dintre scriitorii însemna i ai literaturii române dup Cel de al Doilea R zboi Mondial (p.8). Ca în final, citind f îndoial aproape2 tot ce s-a scris despre Preda i mai ales citind atent tot ce a scris Marele Singuratic de la Sili tea Gume ti, Stan V. Cristea noteaz : Prin propor iile i valoarea operei sale, Marin Preda este unul dintre «clasicii» literaturii române contemporane, care, de i are parte de o posteritate dificil , nu va înceta s stârneasc aten ia cititorilor

i a criticilor, determinând deopotriv admira ii i controverse... (p.10).

Minu iozitatea cu care Stan V. Cristea z bove te asupra operei lui Preda îl determin trateze opera în volume a acestuia în 26 de subtitluri (ex.: edi ii princeps, edi ii ulterioare, versuri în antologii, reflec ii i cugeri, pagini de jurnal, prefe e, traduceri etc).

Capitolul al treilea al lucr rii este consacrat, a a cum spuneam, recept rii lui Preda i cuprinde referin e în volume i referin e în periodice, urm rind cronologii, studii, eseuri, articole, cronici, interviuri, dezbateri etc.

Urmeaz îns capitolul al patrulea, consacrat indicilor privind opera scriitorului i indicii de nume, capitol care, de fapt, înseamn mult timp de documentare (chiar mai mul i ani) de ut ri în biblioteci, arhive, institu ii de cultur , coli etc. pentru a a eza în 30 de subcapitole indicele operei i în alte cinci subcapitole indicele de nume, totul însumând nu mai pu in de 7135 de surse/ repere. i, fiindc toate acestea nu erau de ajuns, în 2015 Stan V. Cristea public un nou volum din via a i opera prozatorului: Marin Preda.

Portret între oglinzi (Craiova, Ed. Aius). Volumul anterior p rea s nu fi sc pat nimic esen ial cât s necesite o revenire într-un nou volum. Stan V. Cristea î i ordonase atât de bine materialul biobibliografic încât era firesc s vin de data aceasta cu o punere a lui Preda în timp i în documente, urm rind anii de coal , serviciul militar, întregiri i controverse (cu trimiteri la un referen ial divers), apoi coresponden a i un bogat capitol iconografic intitulat Marin Preda în documente i fotografii.

Chiar i acest ultim capitol, cu cele 220 de articole ale sale, este riguros a ezat tematic: Marin Preda i familia lui, Marin Preda elev la Sili tea Gume ti, Marin Preda normalist la Abrud, la Cristurul Secuiesc i la Bucure ti, debuturile literare, Preda în anii stagiului militar, scrisori i autografe c tre Morome i, Preda în memoria timpului (I-II), imaginea de azi a colilor în care a înv at prozatorul i încheie cu Centrul Memorial „Marin Preda” din Sili tea Gume ti.

Stan V. Cristea simte totu i nevoia s ias

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din sobrietatea rece, auster a datelor biobibliografice dup ce va fi notat cu remarcabil rigurozitate totul, dup ce va fi f cut compara ii i va fi analizat ce era înc nedumerire, via reperelor cronologice i umple cu acestea filmul vie ii lui Marin Preda când are certitudinea c leag astfel, temeinic, miile de referin e i documente autentice pe care le ia în considerare.

Astfel, apare al treilea volum Preda: Marin Preda. Anii form rii intelectuale (Craiova, Ed. Aius, 2016). i de data aceasta suntem în fa a unei respectabile lucr ri de istorie literar care focalizeaz secven ial, cu ajutorul unor oglinzi virtuale unele aspecte din via a scriitorului, pe baza investiga iilor de arhiv , peste care s-au suprapus, desigur, propriile confesiuni ale scriitorului însu i i elemente desprinse din opera sa..., cum spune în Argument istoricul literar Stan V. Cristea. Într-adev r, în acest nou volum se valorific o mul ime de documente care fac lumin în jurul unor evenimente din via a prozatorului cunoscute fie din romanele sale, fie pe cale oral , în lumea fo tilor colegi; Stan V. Cristea le leag îns cu documentele. A a avem, de pild , episodul Vladimir Streinu, profesorul s u pe numele real Nicolae Iordache: Iordache se mai numea i Vladimir Streinu. Publicase poezii i f cea critic literar prin reviste. Am râs când am auzit îl cheam Iordache, dar se isc le te altfel. De ce? (...) i de ce Streinu? (p.144).

Cu profesorul are o discu ie memorabil pe seama virgulelor; Preda sus inea c , întro compunere liber , le poate pune unde crede el c e necesar, pe motiv c virgulele sunt gesticula ia gândirii. Profesorul îns îi replic tran ant: Iar eu, ca dasc l al dumitale, te previn c le pui gre it din punct de vedere gramatical! Meticulos cu documentele, Stan V. Cristea constat i noteaz erori a c ror îndreptare e deja tardiv , dar oricum le re ine ca atare: ... dac observ m cu mai mult aten ie foaia matricol , observ m c media general la Purtare este gre it - 6 în loc de 6,33. i astfel, în loc de 8,16, atunci trebuie s constat m c media general cu care a încheiat, de fapt, clasa a IV-a este 6,50 (p.151).

Alteori, când este vorba despre momente din via a personal valorificate în proz , Stan V. Cristea, când are documente sau relat ri conexe credibile, le valorific f ezitare. A a de pild , evocarea „Ordinul de atac” (Lucearul, 22 august 1971) d câteva rela ii din evenimentele fierbin i ale lui august 1944, tr ite personal în vreme ce batalionul din care cea parte era deta at la Olteni a, cu misiune de lupt , i trecuse prin Bucure ti-Triaj, prozatorul fiind la limita pedepselor aspre pentru dezertare (p.260).

Nu mai pu in relevante sunt argumentele i detaliile despre via a amoroas a lui Marin Preda, reconstituit dup documente, relari, interviuri i dup un jurnal intim al acestuia. Cu Nadia Strugaru, afl m de la Nina Cassian, Marin Preda a tr it de prin 1943 pân prin 1952, cu perioade de crize mai lungi sau mai scurte, pe care adesea le-a rturisit sau le-a recunoscut deschis, noteaz Stan V. Cristea (p.294) ad ugând c , potrivit convorbirilor Aurorei Cornu cu Eugen Simion, femeia aceasta se reg se te, în parte, întruchipat de Matilda, din Cel mai iubit dintre p mânteni.

Dup parcurgerea acestui imens inventar de documente i dup valorificarea lor în volumele amintite, Stan V. Cristea revine (Ed. Aius, Craiova, 2017), cu pertinent acribie, într-o a doua edi ie, la volumul din 2012 (Marin Preda. Repere biobibliografice). Înc dintr-o prim vedere, recenta edi ie, impun toare, sobr , de un angajament greu de egalat, este o întregire bibliografic - la zi, putem spune (2014) - ale c rei dimensiuni (791 p. i 11.255 de repere bibliografice) motiveaz i astfel nevoia acestei a doua edi ii. Îns diferen ele impuse de aceasta nu se refer doar la ceea ce s-a mai ad ugat în cei doi ani (edi ia I se oprea, fire te, la anul 2012).

Fiindc Stan V. Cristea nu i-a abandonat cercetarea odat cu prima edi ie, el g se te i adaug noi informa ii legate de tot ce s-a scris cu i despre Marin Preda: interviuri, dezbateri, coresponden , antologii, istorii literare, traduceri etc.

Cea de a doua edi ie a Reperelor biobibliografice urmeaz în general sumarul primei edi ii, iar ad ugirile nu sunt doar de ordinul cantit ii; autorul revede capitolele din perspectiva noilor informa ii i le restructureaz , nu neap rat într-o nou viziune, ci numai ca taxologie. Astfel, de pild , în cap. 2 - Reperele operei -, prima edi ie avea 26 de subcapitole; noua edi ie are 30. La 2.1.14, de pild , avem acum poezii, în volume colective, apoi poezii, în alte volume (2.1.15), am putea spune simple reformul ri fa de prima edi ie: versuri, în antologii (2.1.13), respectiv, versuri, în alte volume (2.114).

Autorul aduce îns i înnoiri, impuse de informa ie, cum ar fi, de pild , cele de la acela i capitol privind interviurile: Interviuri i convorbiri, în diferite volume (2.1.22), interviuri i convorbiri în volume colective (2.1.23), ori interviuri i convorbiri, în alte volume (2.1.24), altceva decât cele de la 2.1.22. Acelea i ra iuni opereaz revizuiri i la cap. 3 - Reperele recept rii - unde, pe lânreformul ri impuse de con inut (vezi 3.1.4, bibliografii selective), interviurile sunt, de data aceasta, despre scriitor, în diferite volume (3.1.12), despre scriitor, în volume colective (3.1.13), respectiv, interviuri i con-

7

vorbiri despre scriitor, în alte volume (3.1.14); nout ile capitolului se refer acum la coresponden a (3.1.15; 3.1.16; 3.1.17), respectiv, primit de scriitor i despre scriitor (în diferite volume sau în alte volume).

Nout i apar i la capitolul indicilor (cap.

4), unde prozele scurte traduse (4.1.4) i fragmentele de roman (4.1.5) se refer nu numai la alte volume, ci i la antologii. Iar la indicii de nume (4.2), edi ia a doua se diversific de la cinci subcapitole la unsprezece, cu nout i i/sau reformul ri referitoare la autorii tradu i de scriitor (4.2.3.), indicele editorilor operei scriitorului (4.2.4), indicele prefa atorilor (4.2.5), indicele intervievatorilor scriitorului (4.2.7) i indicele unor personaje din operele scriitorului (4.2.1). i chiar dac Marin Iancu ne-a dat un Dic ionar de personaje, în colaborare cu Andreea Vl descu (Ed. Festina, 1995) i De la Sili tea-Gume ti la «Cheia» Rosetti. Dicionarul personajelor lui Marin Preda (Ed. Nico, 2013), Stan V. Cristea consider c indexul s u biobiliografic nu trebuie s ocoleasc aceasta i îi consacr indicele menionat cu 52 de nume constituite în personaje, fire te, cele mai frecvent întâlnite. De alfel, (vezi Not asupra edi iei), ra iunile celei de a doua edi ii, rev zut i foarte mult ad ugit , nu emit preten ia unei „bibliografii” exhaustive, ci vin dea seama despre ansamblul „arhitecturii” operei lui Preda, precum i despre receptarea acesteia pân în 2014, a cum am precizat mai sus. adar, cu acest Index omnium commemoris, cunoscutul istoriograf literar teleornean aduce toate, categoric toate argumentele la zi în ideea c Marele singuratic de la Sil tea-Gume ti este unul dintre clasicii literaturii române contemporane, care, de i are parte de o posteritate dificil , nu va înceta s stârneasc aten ia cititorilor i a criticilor, determinând deopotriv admira ii i controverse... (Marin Preda.

Portret între oglinzi, p. 10).

Str dania lui Stan V. Cristea, absolut salutar , de a definitiva cu noua sa edi ie o trilogie Preda, n jduind i la un Centru de studii Marin Preda, va fi neîndoielnic semnalat ca atare, tot a a cum a mai fost semnalat 3, fie i secven ial, atât ca instrument de lucru util pentru istoricii literarti, cât i pentru generoasa d ruire cu care autorul a acoperit un spa iu de referin pe care, adesea, i-l asum doar mari colective de autori.

1

În volumul discutat, autorul face nu mai pu in de 105 trimiteri la Grigore Grigurcu.

2 Spun aproape tot pentru c revenirile ulterioare vor dovedi acest lucru cu prisosin 3 Zenovie Cârlugea (Portal M iastra, iunie 2017), Constantin Cuble an (România literarii, 13/ 2013), Constantin Coroiu (Convorbiri literare, 15/2013) i mul i al ii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Daniel MARIAN

Despre fecunditatea memoriei @î n larg conceptul efervescen\ei Fiece secund înseamn o recunoa tere tacit înso it de o recapitulare succint a celei dinaintea sa, altfel nu s-are putea lega una de alta, iar firul timpului s-ar rupe. Prezentul e simpla iluzie, de fapt justificarea unui drum, trecutul e cel care exist cu adev rat chiar dac în forma sa amorfic , iar despre viitor s-ar putea spune c este o eventualitate sau de ce nu, o op iune.

Mult mai simplu spus, în fiece secund ajuns pe portativ, se reg se te surpriza de a tr i, f preten ii de repetabilitate, de i avem uneori ansa de deja-vú. Aceasta conteaz , ca informa ie în sine, iar în spectrul realit ii obi nuim s o definim ca element de baz , ca unitate pentru ceea ce denumim amintire. Iar orice particul din aceasta de timp, are darul de a scânteia sub forma sublim a ideii. Mul imea ideilor conjugate, adeseori poate duce la poveste, în unele cazuri la poezie sau la exprimare critic . F a mi ca nicio parte fizic a corpului, decât memoria focalizat în viziune.

Oricare din aceste ipostaze pot fi considerate personaliz ri pornite din fapt, sub gre-

utatea în elesului.

Gândul în sine reprezint sim ul primordial materializat holografic, acela care ne face fim vii, altfel am pluti într-o stare de imponderabilitate non-con tient .

Dac e s ne punem în mi care i alte sim uri, contactul cu mediul înconjur tor devine din subtil mult mai amplu, cap i form dincolo de sens.

Problema e c nu tim câte sim uri avem, varianta omologat las de dorit, iar dac vorbim i de extrasenzorialitate, lucrurile se complic . Cum obiectualizarea ine în fond de mental, folosirea anumitor sim uri devine facultativ , iar cea a ansamblului lor poate foarte bine s ne încurce, s creeze derut .

Mie mi s-a întîmplat de multe ori s scriu f a privi hârtia sau ecranul, ori prin i în gând, doar c atunci e ca i cu visele, amintirea î i are reversul în uitare.

Pentru Viorel erban, op iunea scrisului nu este condi ionat de op iunea privirii, din cauze naturale iremediabile. El recurge, pe fundamentul memoriei, la performan a intuitiv dublat de aceea experen ial , atunci când construie te „Bazarul cu amintiri”.

Acuitatea i consecven a expunerii sunt rezultatul unui parcurs hot rât, concretizat în palmaresul s u editorial, care ar trebui s conving pentru ca odat cu aceast nou carte s fie luat în considerare ca fiind deja înt rirea convingerii.

Tematica aleas i aprofundat are caracter autobiografic, pornind de la inevitabil generic i ajungând la inedit. a cum este normal, st rile suflete ti se situeaz pe o sinusoid , bun -dispozi ia nedisimulat purtându- i inevitabilele umbriri ale triste ii, ceea ce de altfel d farmecul existen ial, prezen a opozan ei fiind îns i motiva ia continuit ii. În „Nostalgii i amintiri” apar mai întâi „Prietenii”, cu amprenta n stru niciilor tinere ii, c rora li se asociaz de îndat „Ochii alba tri”, în care apare o medita ie necesar : „Odat cu trecerea timpului înv m c oamenii pe care îi întâlnim în timpul vie ii, îi

întâlnim cu un anumit scop. Unii ne vor testa, al ii se vor folosi de noi, iar al ii ne vor înv a câte ceva. Dar cel mai important este c vor fi i câ iva care vor scoate la iveal tot ce e mai bun din noi...”, i în mod natural se produce întâmplarea de c tâi a vie ii, dragostea: „Întâlnirea cu ea, sau chiar numai posibilitatea de a-i auzi glasul, îmi prilejuiesc o mare bucurie. Acea bucurie pe care o sim i atunci când ii în mân o floare, bineîn eles floarea preferat , putând o admiri în voie, s îi savurezi parfumul, î i încân i privirea cu ging ia colorat a petalelor ei…”

Pentru „Întâmpl ri de tot hazul” trebuie neap rat o lectur complet , merit , deoarece se înscrie în registrul acelor scrieri menite s te fure din searb d cotidian, ducându-te întro alternativ din care n-ai vrea s mai pleci. „Câinele, sl nina i carnetul de partid”, „Sarmalele”, „Scaune i... scaune”, „Perle în cascad ”, „Fabrica fantom ”, „Dialog academic”, „Fum torii”, „Bioeneriticianul” - sunt toate ’de esen tare’.

La „Fe ele trecutului”, mare aten ie!, pentru c este dram plasat istoric în momente extrem de neprielnice, prin „Opt ani în infernul ro u”, iar „Telefonul mobil” reprezint un alt salt în timp, de asemenea bine ancorat printr-o intens concentrare narativ .

Periplul temporal în nefasta sor ii este continuat cu „Victime i c i”, „Diminea de august”, iar „Mesajul din vis” propune o abordare a factorului uman din perspectiv ezoteric .

Este suficient de limpede cum Viorel erban i-a g sit vadul literar propice, prin aprofundarea evenimentelor care i-au marcat via a.

Nefiind foarte multe aici, dar îndeajuns pentru o imagine statornic . i, ceea ce nu m surprinde absolut deloc, aceast imagine este plin de culoare, scriitorul fiind perfect capabil s redea culoarea sufletului, cea care nu piere niciodat !

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Drago] NICULESCU

Singuraticele întinderi Din urmele noastre se în au copii care nu aveau nici mam , nici tat , iar eu le spuneam: Voi nu v cunoa te i p rin ii pentru c nici nu a i avut nevoie de ei pe nesfâr itele, singuraticele întinderi.

Copiii plângeau pu in, apoi, odihni i, se scufundau înapoi în t lpile acelea paralele, care însemnau pentru totdeauna p mântul.

Undeva în larg Picioarele mele las urme în p mânt de mai bine de o mie de ani.

Odat , în acest ora cre teau p duri adânci i animalele tr iau în voie pe unde le era mai bine, de aceea nu e departe ziua când ne vom a eza cu to ii cumin i i t cu i s cioplim buc i de lemn, fiecare cu propriul lui cu it, gândurile ne vor fi pa nice, întoarse înspre ni te timpuri ale unui început îndep rtat.

Nu se va întâmpla nimic cât înc se ridic aburul b ii, nu va îndr zni nimeni s se apropie de nemernicia i de bun tatea noastr , sângele îngro at nu e decât o alt dimensiune a singur ii, cupolele acelea nu sunt decât lacrimile unei ierni argintii, în fiecare scorbur exist câte un p ianjen mai apropiat de Dumnezeu decât cel mai sfânt clevetitor.

Marele înecat doarme întins peste p unile lui, nu-l deranj m, el e singurul c ruia nu i-a p sat de numele m rii, el i-a v zut de treab , dar nici înapoi nu putem privi, peste nici un um r nu ne putem arunca privirea, s-au în at corturi peste fagurii de miere, s-a abolit dreptul de a fluiera în vânt cu sufletul numai lumin i u or ca frunza.

Pe drumuri neb tute câte un scaun gol aminte te c minunile înc nu s-au încheiat, în pe teri vomit ulii bolnavi, cei îndr gosti i înc se mai apleac peste balustrada de aer, i iat , i iat , în cele din urm ne vom aduce aminte c frenezia originar a lucrurilor nu a fost decât un val topindu-se în nisipul unei plaje, pentru a se na te din nou undeva în larg, unde nu a p it niciodat picior de om.

Ordinea fix a lucrurilor Cu p rul meu acoperit de brum , cu vechile inele pe degete, te a teptam la u a cea mare, de cristal.

Pendula, cu limba legat în cârpe, b tea ora, dând ocol spa iului cut i vast al salonului violet, întorcându-se în col ul ei profetic, acoperit de ieder i caprifoi. Înaintea ta ap rea calul metafizic citind ziarul, forn ind din când în când a preocupare.

Mergea ridicat pe copitele din argil ro ie, avea spume ca ni te perle la col urile botului; îl tr geam de coad , b trânul paznic se îneca, râzând, cu buc i de banan (molf ia tot timpul din acest fruct, era un obicei de-al lui), „Boule”, îmi striga revoltat calul întorcându- i capul, „n-ai s-o mai vezi pe iubita ta, î i promit!

Acum nici nu vine, s-a închis cu cheia, face baie în lapte, se unge cu miere, iar cheia am înghi it-o eu, a a c omoar -m dac po i!”. Îmi doream întotdeauna s -i trag o înjur tur serioas , de mam sau de tat , i lui, i paznicului aceluia imbecil i molf itor, dar se l sa întotdeauna seara, din afara uria elor ferestre începeau s se aud animalele nop ii, tabloul t u, luminat de razele lunii, trebuia s i fac rondul în lini te pe ro ile lui de onix, i aceast ordine a lucrurilor nu putea fi tulburat în nici un fel.

Pelicanul roz Pelicanul roz avea caracteristic un stil de pr bu ire elastic , i centra foarte bine greutatea între dou compartimente semipiramidale de aer i î i l sa volumul de via cumva moale, se auzea doar un fâ âit u or, ca i cum fantoma unui cal s-ar fi jucat cu fantoma unei frunze de cocean de porumb uscate, ceva în genul sta, oricum, acroba ia, repetat la intervale neregulate de timp, era un adev rat spectacol.

Ie eam adeseori cu fata aceea cu picioare de sticl din cochiliile noastre placentare, acoperite cu mu chi i ieder , -l privim evoluând astfel, ce-i drept, cu naturale e, pe sârma aceea delicat , dintre tragic i ridicol.

Nu p rea deranjat c -l privim. Zâmbea u or din col urile pliscului u mare i-mi f cea semn cu aripa pe bra ul meu de p mânt reav n - adic „Stai s vezi acum pr bu ire...”, eu în elegeam perfect, v închipui i cât de curios puteam fi, dar, în acela i timp, trebuia s conserv nota aceea de complicitate, menit s -i asigure fetei o mare i semnificativ surpriz .

Prin lumina crepuscular lunecau s ge ile obscure i mov ale ve nicului sfâr it de zi, în b taia vântului cl tin tor de c mizi metafizice.

Era o fat foarte dezghe at , tia enorm de multe lucruri pentru cineva cu ochi de fluturi adormi i i cu structur cristalin , ca a ei. Zâmbea i ea, i preg tea pentru to i trei mâncarea noastr preferat , din cereale proaspete, pudr de chihlimbar ras i nectar, uneori sub iat cu ap . P durea era în fa , î i ducea lini tit destinul ei vegetal pân la cap t. Îi i spuneam c a fi putut de fiecare dat îmblânzi, în timpul acesta, lividele spaime, cu gâtul lor sub iat, în el tor, ar fi fost ca un fel de preg tire pentru vân toarea pe care o tot amânam, dar mâinile mele de p mânt deveneau pe zi ce trecea tot mai rigide i mai uscate, în timp ce pr bu irile elastice ale pelicanului roz aveam impresia c produc zone de vid extrem de periculoase, i asta m punea serios pe gânduri, puteau s afecteze profund rela ia mea de iubire cu acea fat sensibil , care nu îmi spusese niciodat cum o cheam .

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Octavian MIHALCEA

Reliefarea valorilor sinelui Întâlnim în volumul lui Dumitru Tâlvescu, Evadarea din mecanic (Editura Singur, Târgovi te, 2016), constante raport ri, înv luite de multe ori cu mantia lirismului abstractizant, la variatele poten ialit i prin care visul poate irumpe printre atât de cunoscutele date ale cotidianului.

Este subliniat privilegiata condi ie a poetului, împreun cu misiunea sa aparte de a sublima continuu. În acest context, latura pasional va fi lesne recognoscibil , constant cu important rol catalizator.

Iluziile d ruite fluidului confer anumitor pasaje accep iuni mutabile.

Nu este l sat deoparte nici taina, însemn de care elanul poetic apare incomplet.

Câteodat , aspect rile cu nimb esoteric presupun variate nuan e interpretative, conducând intens la imaginea labirintului. tept rile sunt mari, tonul ideatic fiind aproape de procese mai mult sau mai pu in iluzorii, într-o neobosit perpetuare: „Samsarul de cuvinte începe iar s umble/ Sp rgând pe drumuri iluzii adormite/

Daimonii r ci i se-adun -n sine/ De dup tulburi clipe ori lupte f rost./ Amarul clipelor ce dimine i încarc / Cu zori mai buni, sub nouri de genune/ pune gol, uitat între nebune/ În a teptarea iubirilor caduce./ O raz de speran apare i str luce/ E îns prea departe, iar drumul e prea greu/ Dar gol, a tept o nimf ce-mi seduce/ Ce am mai bun în mine, cu suflet de ateu.” (În c utarea credin ei).

Majoritatea versurilor din volumul Evadarea din mecanic se axeaz pe reliefarea valorilor sinelui. În alt registru, trebuie s discut m i despre acutele neîmpliniri existen iale resim ite, care transpar adeseori.

Categoriile iluzoriului iau valori considerabile atunci când gândurile se prezint în st ri amenin ate de neîmplinire.

Doar iubirea poate extinde teritoriile interiorit ii, ca o salvare, redimensionând datele fundamentale: i venea, plutind în umbra serii/ Îmbr cat în vise, pe alei cu salcâmi/ Ochii luminau chiar gânduri/ Încât nu mai aveai nevoie de întreb ri./ Pentru c a a se h zise ziua aceea/ Cu plutiri ample i gânduri nespuse/ Ea, p ind înspre zile, eu ie ind dintre ele/ Un pic neîn ele i privind punctul de întâlnire/ Dar vii, ca i cum eram n scu i atunci/ Iar sim urile proaspete, l sate-afar’ din vreme./ Numai ochii, perechi, î i vorbeau i era noapte/ Nici nu puteam pleca, ni se sudaser mâinile/ Dorin ele se citeau pe buze i-apoi plecau în vis i ele/ ldura din noi umplea tot spa iul/ Crescându-ne pe umeri, aripi.”

(De dor).

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Voichi\a T. MACOVEI

Mai avem nevoie de cultur[?

Al. Florin ene - Veni i, privighetoarea cânt ...! Via a scriitorului Alexandru Macedonschi între realitate i poveste Pentru a ne p stra cultura, trebuie s continu m s o cre m. (Johan Huizinga) Mai avem nevoie de cultur , într-un timp în care superdezvoltarea a condus spre o lume extrem de liber i independent , în care individul devine mai important decât colectivitatea, în care dictonul „sunt ceea ce gândesc” a fost înlocuit cu „sunt ceea ce fac” sau „fac ceea ce vreau”? Într-un astfel de timp, scriitorul Alexandru Florin ene i-a propus s readuc în prim planul culturii noastre pagini de literatur care s redea viziuni ample asupra unor epoci, scriitori, considera i reper pentru dezvoltarea gândirii i artei române ti, care au luptat spre a ne încadra în marile culturi ale lumii. Domnia sa ne spune la începutul volumului: „Exista pe vremuri o colec ie de popularizare a unor evenimente sau personalit i, pe care noi, elevii o citeam cu mare interes (...) ne atr geau prin felul de a aborda via a roman at a scriitorilor, modul de a creiona atmosfera social în care au tr it i mai ales, felul cum zugr veau realitatea, în contextul vie ii acestora”.

Acesta a fost gândul care l-a determinat pe cunoscutul scriitor i lider al asocia iei

culturale „Liga Scriitorilor români” s înceap cu romanul La bra cu Andromeda.

Via a scriitorului Gib Mih iescu între realitate i poveste, seria unor volume (printre care i acesta), în care s prezinte în chip real, dar sub voalul unor pove ti fascinante i atr toare, misterul, extazul, conflictele spirituale i, pân la urm , esen a vie ii de artist a unor mari scriitori români.

De i este un volum stufos, care pare a intimida cititorul, dac începi s p trunzi în problematica descris nu este deloc a a, deoarece evenimentele aduse în prezent, personajele (scriitorii români de la sfâr itul sec.

19 i începutul sec. 20) te atrag în mrejele lor.

Surprinse în anumite situa ii de via , vibrând la realit ile epocii, având conflicte exterioare dar mai ales interioare, te determin s te transformi în martor, prieten sau acuzator al lor. De fapt, ac iunea tomului este structurat pe câteva linii care se întrep trund sau merg paralel, în func ie de prezen a „personajului principal”, Alexandru Macedonski. sim, în primul rând, familia Macedonski i locul natal al poetului, Oltenia, având în centru ora ul Craiova. Documenta ia solid a autorului creeaz adev rate pagini de epo. Descrierea B ganului, folosirea limbajului regional, compun în pagini întregi, pitorescul zonei în care a tr it Macedonski. Ori de câte ori poetul este obosit, întristat, se întoarce la vatr spre a se regenera.

O a doua linie a ac iunii romanului este reprezentat de evocarea pân la detalii, a situa iei istorice, politice, culturale a României în care a tr it i a creat poetul Alexandru Macedonski. Nu este pu in lucru s aduci în prim planul cititorului mileniului III, profilul rii noastre dintr-o perioad istoric destul de zbuciumat : asuprirea otoman , R zboiul pentru Independen , starea dinaintea Primului R zboi Mondial, luptele extrem de agitate din lumea politic . i totu i, domnul Al. Florin ene face acest lucru extrem de minu ios, pentru a ne ajuta s în elegem zbate-

rile omului Macedonski, dar i traumele prin care a trecut România de-a lungul istoriei.

A treia linie a volumului o reprezint „conflictul invizibil” dintre doi mari reformatori ai culturii române ti: Mihai Eminescu i Alexandru Macedonski. Paginile care descriu aceast rela ie sunt extrem de antrenante.

Autorul reu te s reconstituie în cele mai rafinate detalii (psihologice, sociale, politice, artistice), nepotrivirile dar i asem rile dintre ace ti mari „rivali” ai literaturii române.

Se desprinde cu claritate astfel, c Eminescu a fost un militant conservator, ap rat pentru sim irea pur româneasc , de c tre marile spirite ale culturii timpului: Maiorescu, Alecsandri, Caragiale, în frunte cu societatea Junimea i Convorbiri Literare. Portretul lui Macedonski este surprins pân la detaliile adev rului transmis de istoria noastr literar : spirit liber i independent, dotat cu o mare curiozitate, persiflator, lupt tor pentru liberate, încrez tor nem surat în geniul s u; deschiz tor spre nou, considerat din acest motiv „decadent”. Spiritul s u nonconformist ajunge s atace pe to i aceia care nu îl în elegeau, care nu-i puteau fi al turi. „Peni a virulent a lui Macedonski critic nu numai puterea guvernamental dar i pe conduc torii liberali”, spune autorul.

Conflictul cu poetul Mihail Eminescu devine unul deschis, urmând a constitui trauma spiritual , sufleteasc i moral a lui Macedonski pân la sfâr itul vie ii, dup cunoscuta epigram pe care a scris-o la internarea lui Eminescu într-un spital de boli mintale. Domnul Florin ene ne ajut s p trundem nu doar în psihologia delicat a unui artist, dar i în cea a unui om.

Paginile ce reconstituie aceast dram sunt zguduitoare, Macedonski repetând ca un lait motiv so iei sale, credincioasa Ana, gânduri despre Eminescu, mai virulente sau mai triste, din care reiese faptul c s-a sim it vinovat pân la cap tul vie ii pentru atitudinea sa ostil .

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cea mai bogat i important direc ie a romanul urm re te formarea, urcu ul i dec derea poetului i a omului Alexandru Macedonski. Apreciem, din nou, fine ea tiin ei, dar i a artei autorului de a reliefa momentele cheie din via a de artist a lui Alexandru Macedonski, de la apari ia primului volum „Prima Verba” (1872), poemul Thalassa (1879), pân la apari ia cenaclului i revistei „Literatorul” (1880), concepute ca o anten pentru preluarea elementului nou din Occident, pentru descoperirea tinerelor talente i sus inerea acestora.

Autorul devoaleaz faptul c , mai ales acum, poetul, traduc torul i ideologul noilor mi ri literare î i atac detractorii, continuând s cread în destinul s u. Al. Florin ene scoate în relief cu ingeniozitate, faptul c , în perioadele de la sfâr itul vie ii, Alexandru Macedonski este ajutat chiar s supravie uiasc , de...un scriitor tradi ionalist: Ion Pillat.

Cartea aduce în fa a cititorilor (moderni i postmoderni!?) pagini întregi de poezie român apar inând lui Macedonski i Mihai Eminescu, ceea ce transform pe alocuri, prezentul volum, într-o veritabil bibliotec de literatur român .

Dincolo de volume, scrieri, reviste, se înal peste veacuri, patosul, suferin a, credin a, crizele, speran ele CREATORULUI. Sentimente desprinse din via a artistului Al. Macedonski i conturate atât de real, dar cu mult fine e i parc teama de a nu distruge frumuse ea, visarea unui creator de geniu!

Va mul umim, domnule Al. Florin ene pentru c ne întoarce i la cultur , la adev rata cultur !

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

George CORBU

Chiar sub papuc, b[rbatul e coco]

Gavril Kondratenko - Vedere cu castelul

Volumul de proze scurte ap rut la editura Zodia Fecioarei, 1998, Pite ti, „R cnet de sub papuc” al scriitorului arge ean Ion Dinc , membru al Asocia iei Literare „Liviu Rebreanu” din Pite ti, este ca o zi de vacan dup un prea lung an de trud f rost sau de stat degeaba ( i nu chiar, fiindc la bodega din sat e mai mereu deschis!) în a teptarea ajutorului de omaj adus de po ta ul comunal cu o exactitate de cusur.

Autorul, observator fin al firii celor pe lâng care trece cu laserul privirii „citindu-i” pân în str fund de suflet... negânditor, tie s construiasc un reav n comic de situaie, portretizându- i personajele cu peni a muiat în acid, cu aerul c le înve mânt în str vezii v luri de pânz de sac, precum hainele îmratului din poveste, l sându-le adic goale-golu e sub ochii cititorului furat de sprinteneala frazei.

Toate, dar absolut toate schi ele sale ar putea fi reduse, concentrate la epigram .

Ne-a re inut aten ia mai cu seam proza care d i titlul volumului, o întreag panoram de portrete umane raportate la dou cupluri din care s-ar spune c iubirea nu i-a luat t lp a de i îndoiala continu s st ruie, iar gustul tr rii este mereu de veghe.

Cine s r mân dar cel mai tare dintre cei care formeaz casnica leg tur în care musai trebuie s existe învin i i-nving tori! Cel care strig mai tare? Cel care minte mai frumos? Cel care în eal cu non alan , p rându-i-se chiar firesc, „când îi pic i lui ceva” doar a a, ca s i dovedeasc t ria de mascul, stând îns la pând ca nu cumva i ea?... Cel care tremur la gândul c ar putea fi întâmpinat la întoarcerea (târzie) acas de dulcea lui consoart cu un retevei? Cea care ... se îmbr eaz cu umbra ei pe o banc în parcul public la ceas de noapte, tocmai când apare i îmb toarea aceea de lun , palid ca iubirea f chip?...

Autorul tie s creeze comicul de situa ie, comicul de limbaj, amestecând ironia cu farsa i sugerând totu i dramatismul care se degaj din întreaga mascarad . Cea cu deghizarea so ului b nuitor în femeie i „ag area” „acesteia” de necunoscutul... cunoscut ie it la „vâtoare” de p ri de noapte este bun de pus în scen ! Sau de prezentat în tot mai inconsistentele spectacole de revist ori programe de divertisment de pe micul ecran suprasaturat de stele ar inele r cite prin catene...

Proza lui Ion Dinc surprinde lumea noastr cea de dup degringolada originalei democra ii în care ne-am trezit cu to ii dup o prea lung iarn a nemul umirilor noastre, unii mai n uci i ca al ii de greul libert ii de a nu ti cum se tr ie te liber r mânând totu i între oameni om. rbatul vrea s fie el cel cu registrul vocal cel mai sonor, s fie el coco ul de pe gard care s i cânte mai tare, s i vad ce mai e prin ograda vecinului. Numai c în sinea lui se teme din cale-afar de ... gâsculi a lui care nu-i deloc cu mintea scurt , ba mai are i un papuc foarte conving tor de sub care tot r cneasc ...înving torul, pentru c , e bine de tiut, chiar sub papuc b rbatul e coco !

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Livia CIUPERC{

C`nd cea\a-]i scutur[ ve]m`ntul…

Am încredin are c atunci când ne pretim suflete te s elogiem o personalitate (care este, sau nu mai este printre noi), potrivit s-ar cuveni s evit m, pe cât posibil, persoana noastr , cea care gl suie te. A a, ca s „usc m”, pe cât posibil, mândria din noi. i cu aten ie sporit , pentru c vocea sau penelul spun totul despre st rile noastre suflete ti.

Dac cel elogiat este un poet, cu atât mai bine. Un vers al s u (cel pu in) se cuvine rostit - far c uzitor în ceea ce urmeaz a dezvolta ca subiect, pentru a spori aten ia auditoriului. În acest noiembrie târziu, ce pare suficient de blând, de i faldurile vântului ce-l înso te este purt tor de suficien i viru i care ne oblig s îngurgit m „n” pilule, larm de idei vulturesc prin minte. i, a eza i în lini tea minului cald, la ce e ti îndemnat? S meditezi la ceea ce a fost, cândva. i uite-a a, r sfoind un volum de tablete literare, Durerea mea num 33..., ochii-mi se opresc peste o imagine: bustul din bronz al lui Eminescu, ezat pe un piedestal de granit, cu un înscris demn de toat aten ia: „Aici s-a n scut poetul”. Fost-a el plasat, undeva, pe domeniul prin ului Leon Ghica (1861-1929), în apropierea faimoasei p duri de la Dumbr veni-Bo-

to ani. Da, un bust original al poetului Mihai Eminescu, a a cum i l-a imaginat sculptorul Oscar Späthe (1875-1944). Momentul s-a dorit fastuos, omagiu marelui poet. Multe min i luminate fost-au atunci prezente! S-au rostit cuvânt ri, s-au dep nat amintiri, iar poemul compus de Cincinat Pavelescu (18721934) a impresionat audien a. În presa timpului s-a scris mult despre acest eveniment, dar numai ziarul „Adev rul” va reproduce i poemul lui Cincinat Pavelescu. Un text prea pu in cunoscut. Se cuvine, credem, a-l reproduce, gândind la Dumbr venii de Boto ani - locul de na tere al poetului Mihai Eminescu (dup multe surse biografice, despre care nu se dore te a se insista, pentru c ... tradi ia-i... tradi ie...), gândind la acea frumoas zi de 14 iulie 1902, când va fi avut loc inaugurarea istoricului bust.

Reproducând poemul lui Cincinat Pavelescu, încerc m, într-un fel, s-aprindem f clie cretin la 128 de ani de la adormirea întru ve nicie a marele nostru poet: La Bustul lui Eminescu: „P dure! Ningi câteva frunze Pe fruntea-i de aram rece, Tu ce r mâi nepieritoare Ca geniul, când totul trece.

Zi-i vântului s -i cânte doine De dragoste sau haiduce ti, Poetului ce-a fost mândria Gândirii noastre române ti. i glasul lui s fie dulce car în lumea nefiin ei i uite lungile lui chinuri Acest copil al suferin ei.

Natura cel pu in mai blând Cu umbra-i tragic s fie El ce în versuri noi i calde A prins eterna-i poezie. i stelele din golul serii Picând în jurul lui scântei, -i par -n raza lor cea moart mai tr ie te ochii Ei! i când în serile de toamn Va r ri dintre poteci, laia inimii lui doamn Cu mâini sub iri i bra e reci. În ora tainic i calm Când cea a scutur ve mântu-i i luna-n cimitir vegheaz Ca i-o candel mormântu-i, Când o trestie, un nuf r Un plop - aminte - aduc tor În elegând poate ce suf r Poe ii mari în via a lor, Privindu-i chipul între frunze Vr jit de-al bronzului vesmânt i întrebându-se ce cat Sub luna mor ii din mormânt, Atunci în nop ile albastre Când lumea uit i petrece Luceaf rul o s -l priveasc Cum st : nemuritor i rece” („Adev rul”, miercuri, 17 iulie 1902)

Gavril Kondratenko - Sear de iarn

Lecturând acest poem, firesc, dragi cititori, i-un gând pios prin ului Leon Ghica, sculptorului Oscar Späthe, deopotriv , lui Cincinat Pavelescu, la 115 ani de la compunerea acestui poem. Asemenea, un pios regret i pentru bustul care nu s-a mai dorit strat într-acel loc, din motive ce se doresc adormire întru ingrat uitare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Cântecul Neamului Român Macin vremea un neam printre frunze, Timpul d râm râna prin vânt, Inima bate, mai curge prin buze, Vorba latin , al patriei cânt.

Vremea gr bit prin brazd s-avânt , Apa curat î i spal izvorul, Ploaia coboar , mierla mai cânt , Lumea tr ie te cu chinul i dorul.

Frunzele cad, se topesc ca z pada, Altele cresc dup iarn timid, Lumea de vise se pierde sub spada Vremii buimace cu zborul rapid.

Lacrima curge, durerea se-n eal , Cântecul maicii r sun -n fuior, Clipele deap ara natal , Codrul î i scutur haina u or.

Brazda se-nchin cuminte la fa Doina b trân s-asculte cu drag, Cânt copiii, balada se-nal , Vântul dezmiard acela i meleag.

Macin vremea un neam printre frunze, Inima bate cuminte, blajin, Vorba latin se scurge prin buze Pentru râna cu sânge cre tin.

O floare rii mele - ROMÂNIA - în zi de s rb toare Ast zi floare î i voi pune Peste p rul t u crescut i tot azi î i voi compune Versul, s te sim i pl cut.

Ast zi floare te voi face Printre raza de lumin i-a ta inim s -mbrace Haine scumpe de regin .

Ast zi e ti o mândr floare Pe meleagul însorit, Firav i sclipitoare, Cântec din str mo i dorit. ti o stea ce lumineaz Via a i inutul sfânt i-a ta arip vegheaz Lini tea pe-al meu p mânt.

Ast zi e ti împ teas Cu-al t u nume scump, etern, Floare fin -n a mea cas Cu-ai t i ani ce se a tern.

Azi e mare s rb toare Pe p mântul meu curat, Pentru-a ta aniversare

Steagul sfânt l-am arborat.

Azi e soare i lumin , Flori frumoase peste ani, ara mea, mândr gr din Cu poporul suveran. ara mea cu flori în pleat Traversezi al t u destin, Noi, români din lumea toat i-am compus un singur Imn. Am unit culori în lume, Galben, ro u i albastru, Iar cu Imnul sfânt în nume Te cânt m cu via a noastr .

Limba Român - Imnul Identit ii Din vremuri cântat , vorbit În graiul latin-românesc, O limb de dor construit Pe-un plai cu p mânt pitoresc.

Un grai ce aduce lumin În via a poporului dac, Cu inima blând , cre tin O doin alin cu drag.

O limb în scumpe ve minte Doine te p mântul român, Cu apa din sfânta sorginte Seduce un neam prin destin. Înal în sl vi limba mamei, Elogiu purtat din str mo i, Cântare purtat în palm De oameni frumo i, curajo i.

O limb dorit , vorbit , Simbol unitar la români, O limb etern , sl vit De neamul dacic-latin.

Gavril Kondratenko - Pe malul m rii. Muntele Vezuviu

(Versuri din vol. Durere Tricolor , Ed. Pontos, Chi in u, 2014)

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George PETROVAI

Religia sau nevoia stringent[ a omului de Transcendent (VI) (Elemente de filosofia religiei) [continuare din nr. 11 (87)] II. Argumente pro i contra privind existen a lui Dumnezeu 4) Argumentul cosmologic Bazat pe cauzalitate i, tocmai de aceea, numit uneori etiologic (aetios = cauz ), argumentul cosmologic (cosmos = lume ordonat ) a pornit de la existen a finit a lumii, respectiv de la o condi ie a acesteia (cum ar fi schimbarea), tr gând concluzia c trebuie s fie o Cauz sau o Ra iune suficient a existen ei i func ion rii ei.

Deoarece, a a cum am ar tat pân aici, argumentul teleologic i cel moral depind de principiul cauzalit ii în ceea ce prive te validitatea lor, iar argumentul ontologic „nu este valid sub aspect logic” (Kant), de unde trebuin a transform rii lui într-un fel de argument cosmologic prin faptul c porne te de la ideea c exist ceva, iat de ce toate speran ele tei tilor se leag de argumentul cosmologic: dac acesta nu se dovede te perfect valid, cad toate probele teistice în favoarea existen ei lui Dumnezeu!

Neîndoios c i f demonstra ii riguroase, credin a în Dumnezeu este plauzibil pentru to i oamenii i de neclintit pentru aceia care au dep it faza despic rii firului în patru. Atâta doar c „f dovezi, obiectul acestei credin e nu este demonstrabil din punct de vedere filosofic” (Geisler).

Cum, dup toate probabilit ile, num rul argumentelor cosmologice este egal cu cel al abord rilor din punct de vedere filosofic a lumii v zutelor i nev zutelor, c ci fiecare cuget tor lua ca început al demonstra iei sale ceea ce i se p rea a fi mai important sau mai evident, în cele ce urmeaz voi men iona doar pe acelea cu adev rat referen iale în filosofia religiei: a) Pe drept cuvânt Platon este considerat primul filosof care a prezentat argumente de tip cosmologic, mai întâi prin Primul Mi tor sau Sufletul lumii (în Legile i Phaedros), apoi prin Demiurg sau Formatorul lumii (în Timaeus) i Binele din Republica, de unde concluzia c „exist atât un Formator al tuturor lucrurilor bune (Demiurg), cât i o form a binelui (Binele) dup care sunt formate toate lucrurile bune”.

Argumentul lui Platon în favoarea Binelui (numai unul poate fi Cel mai Bun sau Binele absolut, to i ceilal i „bine” c tând form i surându-se dup El) va avea mult mai mult influen asupra teismului ulterior decât argumentul în favoarea Sufletului lumii. De re inut c activitatea creatoare a Demiurgului este etern printr-o cauzalitate eficient , c Binele plotinian are o func ie cvasireligioas (este obiectul ultim al adev rului i medita iei) i c , totu i, El nu este „nici Dumnezeul creator i nici Dumnezeul personal de deri-

va ie iudeo-cre tin ” (N. Geisler). b) În argumentul lui ontologic, Aristotel porne te de la schimbare („Lucrurile se schimb , fapt stabilit prin observarea mi rii, cea mai evident form a schimb rii”), apoi introduce regresul infinit i Cauza Prim , concluzionând c „exist numai un singur cer i un singur Mi tor Nemi cat”.

Cu precizarea c , spre deosebire de Demiurgul lui Platon, Cauza Prim a Stagiritului este Forma Pur sau Realitatea, altfel spus o cauz final (orientat spre un scop) i neinfinit (la greci era considerat infinit numai ceva f form sau nedefinit) i c Mi torul u Nemi cat nu era un Dumnezeu personal i nu avea nicio semnifica ie religioas (nu pretindea închinare). În plus, nici Demiurgul platonician i nici aristotelicul Mi tor Nemi cat nu sunt identice cu Fiin a absolut perfect a cre tinismului. Mult mai târziu, prin combinarea i dezvoltarea argumentelor ontologice ale vechilor greci, se va ajunge la configurarea Dumnezeului cre tin. c) Un rol semnificativ în acest amplu i anevoios proces i-a revenit lui Plotin (204-270 e.n.), fondatorul neoplatonismului. Am ar tat deja Dumnezeul lui Plotin este Unul, la care se poate ajunge prin medita ie mistic , nicidecum pe cale ra ional .

Dar de i Dumnezeul lui Plotin nu este Cel al teismului cre tin (na creat lumea din nimic, ci din El Însu i, printr-o necesar emana ie; este dincolo de orice existen i defini ie pozitiv ; este simplitatea absolut , care nu posed în Sine niciun fel de caracteristici, ci aidoma unei semin e - trebuie s se dezvolte pân la realizarea tuturor perfec iunilor posibile), totu i, concep ia plotinian a exercitat importante influen e asupra cre tinismului pe urm toarele direc ii: c1) A identificat Binele platonician cu Dumnezeul suprem; c2) Acest Dumnezeu unic i absolut este cauza eficient a tot ce exist ; c3) Având o semnifica ie religioas clar , Dumnezeul astfel conceput este „obiectul” închin rii i al medita iei religioase. d) Argumentul derivat din adev r al lui Augustin nu este altceva decât un neoplatonism adaptat. Cum acesta reprezint culmea aborrilor grece ti despre Dumnezeu, avem i explica ia de ce tradi ia plotinian a exercitat asupra cre tinismului o influen mult mai puternic decât aristotelismul.

Convins c obiectivitatea adev rului este confirmat de faptul diferi i oameni v d acela i adev r, chiar dac ei nu pot s -l cauzeze, i c Dumnezeu este Mintea care cauzeaz acest adev r în mintea fiec rui om, care afirm Adev rul sau pe Dumnezeu de fiecare dat când afirm un adev r, Augustin î i concepe argumentul într-o form

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aposteriori, astfel c din premisa „Exist adev ruri atemporale i imuabile” (de pild , „Îndoiala absolut este imposibil prin aceea c noi tim c ne îndoim”, respectiv „Noi tim c exist m”) i din premisa „Adev rul nu poate fi cauzat nici de lucrurile sensibile (ceea ce este neschimb tor nu poate fi cauzat de ceea ce este schimb tor) i nici de min ile finite (Adev rul este nu doar independent, ci chiar conduce min ile noastre), faimosul gânditor teologal extrage concluzia: „De aceea, trebuie s existe o Minte atemporal i imuabil , care s cauzeze aceste adev ruri imuabile”. e) Cele trei dovezi cosmologice aposteriori aduse de Anselm: e1) Primul argument anselmic porne te de la bine („Exist lucruri bune”) i ajunge la concluzia platoniciano-plotinian c „Toate lucrurile î i deriv binele dintr-un bine unic” i c „Acest bine unic este Binele suprem”, datorit faptului c este bun doar prin Sine Însu i. e2) Al doilea argument porne te de la perfec iune („Unele fiin e sunt mai aproape de perfec iune decât altele” i „Lucrurile nu pot fi mai aproape de perfec iune decât dac exist ceva cu totul perfect, prin care ele s poat fi comparate i judecate”), concluzionând c „Trebuie s existe o Fiin de o perfec iune absolut ”. e3) În fine, cel de-al treilea argument anselmic, care are cel mai evident caracter cosmologic, porne te de la existen („Ceva exist , fiind contradictorie negarea acestui lucru”, „Orice are existen , exist fie prin ceva, fie prin nimic”, „Întrucât numai nimicul exist prin nimic, ceva nu poate exista prin nimic”, „Acest ceva prin care ceva exist , este fie unul, fie mai mul i”, „Trebuie s fie o Fiin prin care s existe toate celelalte fiin e”, „Aceast Fiin trebuie s existe prin ea îns i”, „Oricine exist prin sine, exist în gradul cel mai înalt dintre toate”) i trage concluzia c „Exist o Fiin de o perfec iune suprem , care exist în cel mai înalt grad dintre toate”.

Argumentele anselmice ilustreaz , pe de o parte, modul cum tei tii cre tini transform unele premise din filosofia greac , apoi c Dumnezeu este identificat cu Binele suprem în manier plotinian , nu într-una platonician , c - spre deosebire de Aristotel - Dumnezeu este v zut drept Cauza eficient , iar nu cea final a lumii i c , în compara ie cu Platon i Aristotel, ele sus in c aceast Cauz eficient nu ac ioneaz doar în lumea material etern , ci constituie cauza oric rui lucru, inclusiv a materiei sau a îns i existen ei.

Pe de alt parte, nu doar argumentele lui Anselm, ci în general toate argumentele cre tino-teistice sunt, ne informeaz Norman Geisler, rezultatul combin rii cauzalit ii eficiente (Formatorul lui Platon din Timaeus) cu Fiin a absolut perfect (ce decurge cu ne-

G. Kondratenko - Pod în Parcul Pavlovsk

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

cesitate din identificarea lui Dumnezeu cu Binele lui Platon) i cu concep ia iudeo-cre tin , potrivit c reia Dumnezeu este cauza a tot ce exist , nu numai a formelor de existen . f) Cele „Cinci C i” (argumente ontologice) ale lui Thomas d’Aquino vin dup argumentul gânditorului musulman Alfarabi (872-950) în favoarea existen ei necesare i dup argumentul Cauzei prime al lui Avicena (980-1037), care în esen sus in acela i lucru („Trebuie s existe o Cauz prim a existen ei, a c rei esen i existen sunt identice, adic o Fiin necesar i nu doar posibil , asta deoarece toate lucrurile posibile nu- i explic propria lor existen ”), precum i dup argumentul evreului Moses Maimonides (1135-1204), surs de inspira ie thomist în ceea ce prive te Primul Mi tor, Cauza prim i Fiin a necesar a primelor trei dintre cele cinci c i, respectiv pentru faimosul „Eu sunt” din Vechiul Testament, care în concep ia maimonidic desemneaz existen a absolut (numai Dumnezeu are existen la modul necesar i absolut), existen a tuturor creaturilor fiind aidoma unui „accident” ad ugat esen ei acestora de c tre Cauza lor.

Vas zic , cu o filosofie mai aristotelic decât a majorit ii predecesorilor s i cre tini, Thomas d’Aquino n-a creat ni te argumente noi, atâta vreme cât influen ele lui Alfarabi i Avicena se resimt în primele dou , cea maimonidic este incontestabil în primele trei, iar argumentul anselmic cu perfec iunea este asem tor cu cea de-a patra cale thomist . În plus, cea de-a cincea dovad , înc din secolul al XII-lea adaptat de Thierry de Chartres (1100-1150) dup argumentul lui Platon din Timaeus, este mai mult un argument teleologic. f1) Bazat pe mi care („Lucrurile se mi , mi carea fiind cea mai evident form a schimb rii”, „Schimbarea este o trecere de la poten ialitate la realitate”, „Nu poate exista un infinit lan regresiv de realizatori sau de mi tori”), primul argument thomistic are drept concluzie „Trebuie s existe un Prim Mi tor nemi cat, f nicio poten ialitate în el care s nu fie realizat , i acesta este Dumnezeu”. f2) Al doilea argument, bazat pe cauzalitatea eficient sau produc toare, sus ine în concluzia sa c „Trebuie s existe o Prim Cauz eficient necauzat a tuturor cauzalit ilor din lume, al c rei nume este Dumnezeu”. f3) Bazat pe contingen (posibilitate i necesitate), cel de-al treilea argument cosmologico-thomistic conchide c „Trebuie s existe o Fiin prim , care este necesar în ea îns i (nedependent de alta în ceea ce prive te existen a ei)”. f4) Fundamentat pe gradele diferite de perfec iune ale existen elor, cel de-al patrulea argument concluzioneaz c „Trebuie s existe o Fiin perfect , pe care o numim Dumnezeu i care cauzeaz perfeciunile lucrurilor mai pu in perfecte”. adar, toate cele patru c i au pornit de la o caracteristic a existen ei (schimbare, cauzalitate, contingen , perfec iune), scopul ra ionamentului fiind acela de a ajunge la concluzia în care se sus ine necesitatea existen ei unei Cauze prime. f5) În fine, pornind de la dependen („Exist unele fiin e i lucruri dependente”, „Toate lucrurile dependente trebuie s aib o cauz a existen ei lor dependente”, „Este imposibil un infinit lan regresiv de cauze dependente ale existen ei”), Thomas d’Aquino trage concluzia pentru cel de-al cincilea argument c „Trebuie s fie o Cauz prim necauzat a existen ei fiec rui lucru dependent i c aceast Fiin independent (este imposibil s existe mai mult decât o singur fiin absolut necesar i independent ) este identic cu acel «EU SUNT» din Vechiul Testament”. g) Argumentul aposteriori al lui René Descartes pleac de la îndoiala mintal a omului („Eu m îndoiesc”, „Dac m îndoiesc, eu gândesc, c ci îndoiala este o form a gândirii”, „Lipsindu-i certitudinea, îndoiala este o form de gândire imperfect ”, „Din cunoa terea imperfec iunii trebuie s rezulte con tienta perfec iunii”, „Dar

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cum mintea mea imperfect nu poate fi cauza ideii de perfec iune pe care o am, numai o Minte perfect este cauza adecvat pentru a a ceva”) i ajunge la concluzia c „Trebuie s existe o Minte perfect , care constituie cauza acestei idei de perfec iune”. Înrudit cu argumentul lui Augustin (amândou , pentru a putea ajunge la Adev rul ultim, se bazeaz pe un adev r indiscutabil), procedeul utilizat de Descartes este aposteriori (de la efect la cauz ). În plus, i asta face ca ra ionamentele de acest tip s prezinte asem ri cu argumentul ontologic, el se bazeaz pe gândirea limitat i nu, aidoma grosului argumentelor cosmologice, pe existen a finit . h) Seria Gottfried Leibniz-Christian Wolff-Richard Taylor a argumentelor bazate pe ra iunea suficient , porne te în formularea sa incipient-leibnizian de la schimbare i existen a ra iunii suficiente pentru orice lucru, concluzionând c „Trebuie s existe o Cauz prim a lumii, Cauz care nu are o ra iune dincolo de ea, ci î i este propria ra iune suficient ”.

Varianta u or modificat de Christian Wolff, elevul lui Leibniz („Sufletul uman exist ”, „Nimic nu exist f a avea o ra iune suficient mai degrab pentru a exista decât pentru a nu exista” etc), a devenit modelul cosmologic în lumea modern .

Cu toat subtila reformulare a lui Taylor („Universul ca un tot nu- i explic propria existen ”, „Orice lucru care nu- i explic propria existen , cere o explica ie dincolo de sine”, „Pentru c nu reu im s i d m o ra iune suficient , un regres infinit de cauze este imposibil”, „Prin urmare, trebuie s existe o Cauz prim independent a întregului univers”), argumentul s u cosmologic tot cade în „cursa tradi iei” Leibniz-Wolff prin aceea c , de i admite în premise c „Este logic posibil ca principiul ra iunii suficiente s nu fie adev rat”, iar prin aceasta „nu ofer o concluzie inevitabil sub aspect ra ional” (Geisler), el (argumentul taylorian), sus inând c trebuie s existe o Cauz prim a întregii lumi, de fapt pledeaz în favoarea unui argument articulat pe principiul ra iunii suficiente. În aceste condi ii, fire te c argumentul cosmologic n-a sc pat nici de necru torul scepticism humean (cum „Numai o cauz finit poate fi dedus din efecte finite”, concluzia care se poate trage din argumentul cosmologic este aceea c „exist în cel mai bun caz un Dumnezeu finit”; întrucât nimic din ceea ce se bazeaz pe experien „nu este logic demonstrabil”, „Nicio propozi ie despre existen nu poate fi logic necesar ”; fiind întotdeauna posibil c ceva, inclusiv Dumnezeu, poate s nu existe i c dac inexisten a lui Dumnezeu este posibil , atunci existen a Sa nu este necesar , rezult c „nu are sens s spunem c ceva este o Fiin logic necesar ”; devine inevitabil alternativa „fie c universul este o Fiin necesar , fie c Dumnezeu este indestructibil”; nefiind nimic prioritar în timp pentru o serie etern , înseamn c „o serie infinit este posibil ”; având în vedere faptul c leg tura cauzal are ca temei obiceiul, rezult c „argumentul cosmologic se întemeiaz pe o falsitate post hoc”; deoarece totul este necesar, iar p ile sunt contingente, i deoarece „principiul ra iunii suficiente se aplic numai p ilor din untrul universului ca tot”, rezult c numai p ile au nevoie de cauz , nu i universul ca tot; „Argumentele teistice îi conving numai pe cei c rora le place ra ionamentul abstract”) i nici de „tunurile” criticismului kantian (cel pu in apte la num r), unele dintre obiec iile gânditorului german fiind paralele, altele suprapuse peste cele ale lui Hume: Prin saltul ontologic (necesar dar nevalid) de pe t râmul experien ei în cel conceptual, argumentul cosmologic face dovada c depinde de cel ontologic, care nu este valid; din faptul c necesitatea nu este o caracteristic a existen ei, ci a gândirii (doar afirma iile sunt necesare, nu lucrurile i fiin ele), rezult c afirma iile existen iale nu sunt necesare; pentru c nu se tie ce este realitatea, ci numai c ea este, i pentru c despre cauzalitate se tie c „este doar o caracteristic

17

a gândirii care se suprapune realit ii, dar nu este un constituent al realit ii”, rezult c este nepermis trecerea de la un efect din domeniul aparen ei sau fenomenului la o cauz din domeniul realit ii sau numenului, adic taman ceea ce argumentul cosmologic autorizeaz ; inevitabilul ra ional nefiind necesarmente real (este posibil fie necesar s gânde ti c ceva exist , cu toate c în realitate nui a a), înseamn c „Ce este logic necesar, nu este ontologic necesar”, respectiv c nicio Fiin logic necesar nu ar trebui s existe în mod necesar; argumentul cosmologic duce la contradic ii de felul „Exist o Cauz prim ” i, în acela i timp, „Nu poate exista o Cauz prim ”, ambele judec i fiind cerute din punct de vedere logic de c tre principiul ra iunii suficiente; cum principiul ra iunii suficiente sus ine „Orice trebuie s aib o cauz ” i cum nu exist niciun motiv temeinic de-a nu mai c uta cauza anterioar atunci când se ajunge la o anumit cauz din serie, iat c din punct de vedere logic este posibil un lan regresiv infinit.

Ap torii argumentului cosmologic l-au reformulat, a a c acesta porne te de la „Existen a fiin elor schimb toare limitate” i, nerenun ând la discutabila premis „Nu poate exista un lan regresiv infinit de cauze ale fiin ei”, ajunge la concluzia „Exist o Cauz prim a existen ei prezente a acestor fiin e”, care trebuie s fie „infinit , necesar , etern , simpl , neschimb toare i una singur ”, adic identic cu Dumnezeul tradi iei iudeo-cre tine. În reformulare s-a renun at la modelul leibnizian al necesit ii logice i s-a pornit de la modelul lui Thomas d’Aquino al incontestabilit ii existen ei, care are la baz principiul cauzalit ii existen iale.

5) Argumentul metalogic Cel mai simplu, mai evident i, totodat , mai presus de chi ibu ara logic uman este argumentul metalogic. Argumentul, la îndemâna oric rui om cu scaun la cap i înt rit prin surprinz toarele declara ii ale unor reputa i oameni de tiin (fizicieni, chimi ti, medici, biologi, astronomi etc.), mul i dintre ei redutabili atei sau evolu ioni ti, are urm toarea structur : a) Lumea v zutelor i nev zutelor este infinit în spa iu, timp, profunzime i complexitate, lucru confirmat de c tre absolut to i cercet torii; b) Întrucât tot ce exist (de la particulele subcuantice i pân la roiurile de galaxii) ascult de ni te legi atât de ferme i precise, încât infinita lor multiplicitate produce infinita armonie universal , ne oblig pe noi, oamenii, s admitem c exist o Inteligen Superioar i c totul func ioneaz potrivit Planului S u; c) Dac , a a cum constat m, exist acest Plan elaborat de o Minte metalogic în raport cu logica uman , atunci cu certitudine exista i Planificatorul; d) Prin urmare, Planificatorul fiind totuna cu Dumnezeul cre tin, exist Dumnezeu, iar calea garantat de a-L cunoa te nu este logica, ci credin a extralogic .

Gavril Kondratenko - Vedere din Kiev

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constantin MIU

Teologia necazurilor ]i a suferin\ei @în lirica lui Radu Gyr În lirica lui Radu Gyr, rug ciunea ia forma epiclezei (gr. epiclesis - invocare). În concepia teologilor, acest tip de rug ciune are drept scop interven ia divinului, iar aceasta se face prin formularea unei cereri. „Principiul general care c uze te formularea cererilor este cel care comunic orice cuvânt i orice ac iune cre tin trebuie pus «în acord» cu Duhul Sfânt, (...) cu Logosul divin...” 1) Punerea în acord cu Logosul divin a cererilor formulate de c tre eul poetic credincios din poezia Rug ciune (volumul Poezii, III, Ed. Marineasa, Timi oara, 1994) const în recunoa terea Slavei Domnului Luminii - aspect inerent în pedagogia rug ciunii de cerere - dup cum sus ine Sf. Ioan Sc rarul: 2) „St pâne-nsângerat, Domn al Luminii/ i Ve nicie limpede, Iisuse!/ Tu care ai primit pe frunte spinii/ i cuie-adânci în mâinile- i supuse,// Tu, Domn al R stignirii i-nvierii,/ care din Cruce ne-ai cut lumin / i R rit din r nile t cerii/ i cântec din osânda- i f vin ”.

Cererea - formulat din perspectiva unui plural al colectivit ii - presupune conlucrarea sacrului cu profanul: „d -ne-ncle tarea Ta, d -ne puterea/ din ceasul pironirii-nsângerate,/ s ne primim i cuiele i fierea/ cu Tine-n marea Ta singur tate.” Din versurile mai sus citate, se poate sesiza direc ionarea necazurilor : „Suferin ele lui Cristos trebuie fie i ale cre tinilor, m car însu ite moral, dac nu i experiate.” 3) Motivarea acestei conlucr ri are în vedere o pedagogie a sacrificiului prin suferin , pe care semenii poetului s o înve e de la Cel care s-a jertfit pentru al ii: „Cu mâna Ta ca borangicul lunii;/ din r ni opre te sângele fierbinte,/ închiden piepturi geam tul furtunii,/ s rut -i rii lacrimile sfinte!” S re inem din ultimul vers citat c se poate vorbi de o teologie a lacrimilor, subsumat pedagogiei sacrificiului.

Gestul s rut rii lacrimilor sfinte ale rii care sufer presupune metamorfozarea lacrimilor lume ti în lacrimi duhovnice ti: „Aceste lacrimi, ca de altfel i poc in a i plânsul duhovnicesc din care izvor sc, au dou direc ii: o privire spre un trecut p tos i o întoarcere

tre un viitor plin de n dejdea iert rii i dobândirea mângâierii i fericirii ve nice.” 4) În versurile lui Radu Gyr, lacrimile duhovnice ti sunt orientate spre un viitor plin de dejde, spre ceea ce în elege Sf. Isaac Sirul, vorbind despre „un anume progres sau urcu duhovnicesc, prin lacrimi” 5) - n dejdea Învierii: „ i sus, pe crucea crâncen , pe care/ st Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,/ Iisuse, un aprins inel de soare,/ ca semn al Învierii ce-o s vie.” Imaginea poetic a inelului de soare deasupra Neamului însângerat e simbolul sfin eniei, pe care acesta i-o cap prin suferin a similar lui Iisus.

Tot form de epiclez are i poezia Metanie (volumul Anotimpul umbrelor, Editura Vremea, Bucure ti, 1993). Aici, rug ciunea e centrat pe cerere, solicitarea interven iei divinului fiind elocvent la nivelul registrului verbal: verbul „a face” - la imperativ - repetându-se de ase ori. În Ortodoxie, necazurile i suferin a reprezint temelia Mântuirii. Aceste încerc ri „omul trebuie s le primeasc spre folosul u duhovnicesc.” 6) De altfel, acesta este i mesajul teologic al poeziei Metanie. Eul poetic rug tor tie c Mântuitorul „ i-a ar tat Slava chiar prin suferin e”.7) De aici, i cererea metamorfoz rii suferin ei, atributele podului fiind trepte ale urcu ului duhovnicesc: „Doamne, f din suferin / pod de aur, pod înalt./ F din lacrim velin / ca-ntr-un pat adânc i cald.” (s.n.). Din punctul de vedere mistic, acesta este „drumul vie uirii duhovnice ti: împreuna-p timire cu Cristos, cu n dejdea Mântuirii (...) Este calea pe care au str tut-o to i cei iubitori de frumuse ea spiritual , urmând pilda Mântuitorului.” 8) Din aceast perspectiv , se poate spune c Mântuitorul este perceput ca model duhovnicesc; de aceea se cere cu insisten convertirea atributelor suferin ei în alte trepte ale urcu ului duhovnicesc: „Din lovirile nedrepte,/ faguri fac -se i vin./ Din înfrângeri, sc ri i trepte,/ din c deri urcu alpin.” De observat din aceste versuri c poetul recurge la elipsa verbului i focalizeaz aten ia citito-

rului spre aceste sc ri i trepte, prin intermediul enumera iilor. În spiritualitatea ortodox , „necazurile intr în mod necesar în iconomia Mântuirii.”

9) A a ne putem explica de ce în ultimele dou strofe ale poeziei Metanie se aduc în prim plan alte aspecte ale suferin ei: „Din veninul pus în can / f miresme ce nu pier./ F din fiecare ran / o c delni spre cer.// i din fiece dezastru/ i crepuscul stins în piept,/ Doamne, f l stun albastru/ i f zâmbet în elept.” (s.n.). Leon Tolstoi opina c „Suferinele nu trebuie privite ca nenorociri, ci (...) ca ceva care ne reîntoarce la în elegerea caracteristic (...) unei fiin e spirituale.” 10) Pentru aceast fiin chemat la suferin 11) - a a cum se dovede te a fi drept-credinciosul din poezia lui Radu Gyr - teologia necazurilor i a suferin ei se afl în strâns leg tur cu r bdarea lor i cu n dejdea. În strofa final , acestea se concretizeaz în imaginea metaforic a l stunului albastru.

NOTE: 1. Tomas Spildik, Spiritualitatea R ritului Cre tin, vol. II: Rug ciunea; Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 62.

2. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dic ionar al Noului Testament, Editura Institutului biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1984, p. 465.

3. Pr. Ioan C. Te u, Teologia necazurilor, Asocia ia medical cre tin „Christiana”, Bucure ti, 1998, p. 205.

5. Idem, p. 206.

6. Ibidem, p. 96.

7. Daniel Cocar, Victorie prin înfrângere, Editura Multimedia Interna ional, Arad, 1999, p. 52.

8. Pr. Ioan C. Te u, Op. cit., p. 100.

9. Idem, p. 85.

10. Pr. Ioan Chioara, Binele i r ul în viziunea cre tin , Ed. Universal Dalsi, Bucure ti, 1996, p. 119.

11. Cf. Mitropolitul Nicolae Mladin, Asceza i mistica paulin , Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p.

156.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Boris MARIAN MEHR

De la ocultism la crim[ * În Orient au ap rut de-a lungul istoriei numeroase secte oculte, cea mai puternic fiind pân în sec XI cea a ismaeli ilor, care mai exist i azi. Apoi a ap rut secta asasinilor (consumatori de ha , leg tur cu asasinatul), fondatorul fiind Hasan ibn al Sabbah.

Iranul a fost disputat de mai multe puteri, aici au domnit un ir de dinastii. Se asasinau f cru are unii pe al ii, motiva iile fiind cu totul neclare, dar în mod cert i economice. Unii lideri erau cunosc tori în tiin , art , dar i perfizi politicieni. Uneori erau venera i lideri pe care îi vedeau la fa doar câ iva ale i. B trânul din Munte, care a murit în sec. XII, s-a bucurat de un cult rar întâlnit. Aventurierul de succes Thomas Edward Lawrence a întâlnit în peregrin rile sale, la începutul secolului XX, urme ale crucia ilor i ale Ordinului Templierilor, castele cu nume ciudate - Krak, Garda Alb , Catelul Oului, Bobului etc. Ordinul Templierilor, n scut în anul 1119, avea printre obiectivele sale nimicirea Islamului i a evreilor, prin jaf i crim . Au adunat averi imense, pe care le-au transferat ulterior în Europa. Templierii se declarau s raci i milo i, dar f rnicia lor era comun cu a altor ordine. Izgoni i de Saladin, în 1187, ei s-au r spândit în Spania, rile de Jos, Fran a. S-au amestecat în probleme de succesiuni regale, în politica Vaticanului. Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, regele Filip a zdrobit Ordinul Templier în Fran a, asasinându-i public. Vezi i romanul „Regii blestema i” de Maurice Druon. De i distru i în sec. XIV, Ordinul a supravie uit sub diverse denumiri, iar unii sus in i masonii ar avea ca surs istoric aceste evenimente. Evreii nu au avut nimic comun cu istoria Templierilor i apoi a masonilor, fiind adesea persecuta i i de ace tia. Secta nestorienilor are o alt istorie bazat pe ocultism politic. Apari ia lor avut loc în sec. V, dar a continuat pân la invazia mongol din secolul XIII, de care s-au folosit. În circa opt secole Biserica nestorian , antipapal , i-a extins influen a pân în China. Adversarii lor erau franciscanii, dar i musulmanii, budi tii, evreii, în func ie de interese. În tipul invaziei mongole a ap rut i un fals Preot Ioan, despre care nu se tiu prea multe date, nici originea sa nu este clar .

Se tie c Genghis Han i urma ii i aveau un inel cu o gravur sub form de svastic , simbol cunoscut cu milenii în urm . Are o semnifica ie atât sexual , cât i teologic , ca semn al vie ii perpetue.

Departe de ceea ce au în eles nazi tii. Chiar i nestorienii au preluat svastica drept simbol. lumina lunii

Citesc o carte rarissim , slab perceput la noi, „Ocultismul în politic ” de Gerard&Sophie de Sede (Ed. Laffont - Paris, 1994, Ed. Nemira 2006). M voi opri la ceea ce mi s-a p rut mai important.

Religia, ra ionalismul, mistica, ocultismul au marcat istoria omenirii.

Ele nu sunt complementare, ci adesea opuse. Ocultismul ca termen a fost introdus de Eliphas Levi (1816-1875), fost abate catolic, primit n Academia Francez . Dar vechimea acestei practici antira ionaliste num mii de ani. Ea a adus i aduce jertfe, se opune progresului i se manifest cu cele mai nocive efecte în politic . Tradi ia evreiasc i cea cre tin au respins ocultismul, ca i magia. Divina ia, clarviziunea, astrologia, spiritismul .a. au primele unelte ale ocultismului. În societate, el a fot cultivat de secte secrete cu obiective mai pu in sofisticate - politica, economia corupt etc. Dictaturile au recurs la ocultism, în secolul XX sistemele fasciste, naziste, comuniste nu sau lipsit de aceast arm primejdioas , cu mare priz la oamenii cu un sc zut nivel cultural. În mai toate rile au ap rut, în timp, secte secrete, oculte. În Germania, înc din sec. XV, s-a n scut ideea predestin rii unor „ale i”, care vor fi modelele liderilor nazi ti din sec. XX. În Fran a, Ioana D”Arc i Napoleon au beneficiat de o fals predestinare. Masoneria a fost prudent i s-a delimitat de ocultism. În antichitatea greac , personalitatea lui Pitagora a dat na tere unei întregi mitologii, în mare parte fals , jocul cifrelor fiind adesea str ine de matematic . Matila Ghyca a numit tendin a de formare a sectelor oculte - „fascism ezoteric”. Pitagorismul l-a inspirat peste multe secole pe ocultistul polonez Wronski, în sec. XIX, care încerca o refacere a Poloniei divizate între Austria, Prusia i Rusia. Vom continua.

Gavril Kondratenko - În

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Ion POPESCU-BR{DICENI

he Grigurcu rg o e h G : C P N Laurea i ai A i Ion Tranc u lu a e n iu iz v în

Note de lector la Miracol grigurcian

Primele dou volete din „colec ia de micromonografii incomplete-imperfecte” ini iat de criticul în curând octogenar Ion Tranc u - au ap rut într-o ordine... invers ; ci, dup capul meu, a fi început-o (colec ia - n.m., I.P.B.) cu cea dedicat maestrului Gheorghe Grigurcu (cel mai mare critic român în via , din punctul de vedere al lui Alex tef nescu - n.m., I.P.B.) i intitulat „Miracol grigurcian”. În „Miracol grigurcian” a adar Ion Tranu se autoprovoac dânsul pe el însu i. Începe prin a-l încadra pe renumitul critic, scut la 16 aprilie 1936 în Soroca Basarabiei (cea i azi „ocupat ” de ru i, i nici România în „concupiscenta” viziune a dictatorului Putin n-ar fi prea departe de aceast nenorocire), într-o paradigm realmente ilustr , al turi de Ilie Constantin, Aurel R u, Gabriel Dimisianu, Ovidiu Genaru, .a. to i laurea i, în cei dou zeci de ani trecu i (1997-2017) ai A.N.P.C.P. „S.L.B.”.

Monografia dedicat de Ion Tranc u marelui poet Gheorghe Grigurcu va fi lansat la edi ia a XXI-a Atelierului Na ional de Poezie

i de Critica Poeziei „Serile la Br diceni” (6-8 septembrie 2017), întrucât marele gorjean e laureat al „S.L.B.”, dimpreun cu alt mare poet gorjean Mircea Bârsil (în anul 2002).

Cartea pe care ne-o propune Ion Tranc u ilustreaz o atitudine, o pozi ie i o metod .

Criticul târgujian e de un neomodernism „tradi ional”, folose te o terminologie accesibil mediului colar gimnazial i liceal, combin descrierea cu (meta)nara iunea i practica lectura „respectuoas ”.

Autorul acestui cochet op recurge la formul ri în descenden c linescian , dar oarecum i a unor Simion, Manolescu, tef nescu, Micu .a. Se men ine în ariergard cu modestia-i deja proverbial i cu limbaju-i „tranzitiv-reflexiv”, forjat totu i i cu accente hermeneutice de ultim or .

Curajul axiologic i mereu nelipsitul optimism programatic sunt dou direc ii exploatate cu un firesc de rezisten la mode i timpuri, în condi iile, categoric dificile, dictate de personalitatea urie easc a maestrului Grigurcu, hasdeian cumva, greu de „idealizat” din cauza atitudinilor negative, cinismelor, sarcasmelor, interviurilor incomode, op iunilor politice mereu à rebours.

Având în vedere c lui Grigurcu juriul de la Boto ani i-a acordat Premiul Na ional de Poezie Mihai Eminescu în 2015, lui Ion Tranu nu i se pare neverosimil o compara ie a acestuia cu „Luceaf rul” poeziei române ti, executat cu o profunzime analitic sigur pe... condei.

Compartimentate în ase p i, „exerci iile de digita ie” ale lui Tranc u nu-s doar de nivelul lui „Samurache” ori al „pisicii s lbatice” i nici m car de cel al lui Vineri, asta pentru , din fericire, Grigurcu e i nu este un Robinson Crusoe, c ci, în „Amarul Târg” descinzând, Al. Cistelecan ar deosebi o grupare de scriitori într-o din ce în ce mai „posibil ” coal de Literatur - concept inventat de mine înc din „Literatorul” lui Marin Sorescu i Nicolae Diaconu; ba înc din „Tribuna în Gorj” a lui D.R. Popescu i Nicolae Diaconu.E un drept al meu „istoric” i mi-l revendic neintimidat cu fiecare prilej.

Vocea lui Ion Tranc u a devenit una distinct în peisajul criticii gorjene i a început devin foarte activ în contextul colii de Literatur de la Târgu-Jiu. Dar „Miracol grigurcian” e deocamdat un experiment izbutit.

Gavril Kondratenko - Plaj

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Din b trâni

Tabloul trist cu lupu-n fl mânzire L-am scos din pod i-n sala cea de mese L-am prins fundal, în ore de primire, Unde bucate se topesc, pe-alese, În spaima mea vizând înz pezire i...

Troici cu sneguroasele mirese. (aluzie la basmul „Snegurocika” din basmele ruse ti)

Troiene te-n carpatice genuni; Trosnesc Pietrele babii pe munte Înghea corbul pe cuib.

Lupul miroase spre vale Fum alb de c tun i saivan.

Vuiesc sonor, din orga lor, p durile de brad.

Argin ii lui Joe

În vatr , în vas de lut, Se face încet fiertura de mei i berbec.

O mie de dolari, o mie de frunze...

De prima se lipe te o Scufi Ro ie de ciocolat Pentru mânu ele durdulii ale Simonei.

Se-aude f urarul de arme cum taie, Limbi ro ii de fl ri se suie, coboar , i fierul îndoaie...

Pe u se zvânt , din toamn , cea blan de urs.

Bolborose te în col mustul b trân...

Se sperie gerul de larma copiilor ce copca o taie în ghea .

Pe a doua r sare o cutie de ah, Cu turle i cai înaripa i Pe care îi mut cu degetele - ni te cioc nele, În fiecare noapte, când nu doarme, bunicul, Pe o închipuit tabl de ah - t blia patului.

Sonetul iernii din copil rie Frânturi de-om t în pomul veseliei, Pierdut clinchet de s nii pe luciu-ntins de nea, Colind tori sub stele-n vacan ele prunciei, Noian de flori de ghea i ur uri la ci mea.

Reînvie în crepuscul din cardinale v luri, Pe geana amintirii sub frunte rourat , Un lic r de clipire printre-ale vie ii valuri, Pierdut în necuprinsul imens de “a fost odat ”.

Oglinzi imaginare l untric se perind , Cinemascop mecanic de fizic -ancestral , Ce-aduce-n fine fante i greierul sub grind i omul de z pad cu nasturii de smoal i pi igoiul gure , pe care vrea s -l prind Un bob - sub o copaie - iernatic momeal ...

Pe a treia stau cumin i papucii de cas ai so iei mele... i... n-au mirosul celor purta i...

Boby nu-i respinge...

Lui îi incit nasul, petele de ulei?

Pe a patra, m ademenesc pe mine banalele osete de lân ; Mama, s raca, ar zice s sunt de lân sein .

Calc, a a, peste urmele l sate de tornad pe drum; Adic nu eu; calul...

Urme ro ii, galbene, verzi, împestri ate...

Atâtea urme, atâtea dorin i...

Mi-e buzunarul plin de dorin i... În fiecare urm cade o bucurie, Un tren lung de bucurii i surprize...

Capriciu de iarn Se-ntinde mâna iernii-n fluturare De stele cristaline i u oare, Fugind din eterata lor strânsoare Pe cai de vânt, sub fichiurile rare.

A prins to i solitarii-n promoroac , Învolburând deasupra-le poeme De nori plutinzi, ca albele trireme Cortine boreale-n dor de joac .

Gavril Kondratenko - Peisaj de

În bra e simt ochii îndrepta i spre mine, teptându-m alinia i (e ziua mea de salariu!): Boby, Simona, so ia cu un alt Ego, bunicul...

Pe Boby, cu nasul de plu încre it, l-am uitat Lui Ego am s -i cump r o minge?

O agraf pentru codi e? Un c ru ?

Buzunarul mi-e plin, dar e spart...

S-au scurs argintii din el!

Hi, tu Boby, pe tine te-am uitat! teapt -m , totu i!

Mi-a mai r mas în tolb o felie mai veche de salam...

Dup osp Atomi domoli i în Opalescenta ap vie, de-asear , Cheam în magnetismul lor Privirile cu p ianjeni de praf.

Lumina se reflect în totul strâns, în c ma a de cristal a paharului îndoit pe oglinda mesei, izbindu-se apoi în draperia de fum...

Colind, colind Colind lumea peste z ri, Colind, colind, Peste z ri i peste m ri, Colind, colind.

Pe jos, spre Ierusalim, Colind, colind, Pruncul Iisus s -L sl vim, Colind, colind.

Iar sun i iar r sun , Colind, colind, Aducând vestea cea bun , Colind, colind. Îngera ii se închin , Colind, colind, tre a lumii lumin Colind, colind.

Chiar dac drumul e greu, Colind, colind, La locul sfânt Betleem, Colind, colind, Te caut, Iisus al meu! iarn Colind, colind.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Emil BUCURE}TEANU

Colind pentru cei dragi Picure din cer petale De iubire peste voi.

Clopo ei de-argint v-anun e Bucurii la vremuri noi.

Cu desaga plin de daruri Mo ul s soseasc -n prag, De la mine, prin E-mail, tate, cu mult drag.

Leru-i ler,

Când vine Cr ciunul în casa mea b trân Se-aud în grind carii; î i zic al lor cânt În loc de mere ro ii i nuci cu coaja tare Ei primesc grinda ce n-are suflare.

i s-au aprins candele celeste, De muzici totul fu cuprins, Parc era numai poveste...

Dar chinul în curând s-a aprins.

Când vine Cr ciunul, la geam copiii cânt Colind f cuvinte i numai eu-l aud Iar mo ul intr -n cas pe horn, venind tiptil; trân, octogenar, devin din nou copil.

A-nceput a se cutremura p mântul, Pe cruce r nile ardeau, Spre izb vire mergea vântul, i stropi de rou picurau.

Când vine cr ciunul, copil b trân eu sunt tept pe Mo u-n ro u, parc -l aud venind Dar nu este z pad , iar sania e veche Nici cerbi nu sunt s -nhame, pe jos mun ii nu-i trece.

De-atunci trecut-au ani, milenii dou .

E zi de Pa ti, se vopsesc ou În ro u. sângele ce-a curs Pe muntele Golgota, sus.

A fost ieri, va i mâine, aduc de Cr ciun Sare, vin i bun pâine.

Pentru via un drum bun tatea s ave i i bucate bune la mas Candele de fericire lumineze a voastr cas .

Când vine Cr ciunul, clopo ei de-argint se-aud În ureche mea b trân sunetul este vânt i r ie furtuna, timpanul mu-mi vibreaz Doar plopi se apleac , mi-arat c mai sunt.

Când vine Cr ciunul…

Era atunci o iarn plin

Când vine Cr ciunul sunt din nou copil i îl a tept pe mo u’ îmbr cat în ro u, Dar tata doarme dus, nu vrea s îmbrace Haina din c mar ; e mic i e rece.

Era atunci o iarn plin Îi scâr âia pe drum om tul. Într-un bordei soare se-aprinse, Cel a teptat la drum pornise.

Când vine Cr ciunul, mama st de vorb Cu tata, lâng o rece sob i-ascult cântul p mântului, t cu i i eu îl cânt f de cuvânt.

Se auzeau trâmbi e i Cerul Deschise larg por ile iubiri. În toate col urile lumii Al izb viri zori se aprinse.

Gavril Kondratenko - Iarna

Se-mbrac omul în haine noi i sufletul e la fel curat, ci a trimis pe p mânt Domnul Pe fiul lui i ne-a iertat.

Plugu or Anul Nou 2018 Sun clopo ei de-argint Peste mun i i v i Anul Nou v bate-geam Primi i-l în cas aduce bucurii, Tolba-i este plin Cu ur ri din patru z ri Cu ur ri de bine.

Relele le-a aruncat; Pe pustii, de mâine.

Anul Nou iubire aduce Pentru ori icine Primi i-l cu mult respect Ca pe-un mare domn eza i-l la masa plin Pe loc de onoare Ve i avea o mare cinste Tot anul sub soare La Mul i Ani acum v zic Vorbele îmi sunt sfinte. i ve i fi cu to i ferice De-acum ’nainte.

De urat a mai ura, Multe am a spune Dar mai las pentru la anul... ne vedem cu bine!

Ahoo! Ahooo!...

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Varga Istvan ATTILA

Viziuni despre moartea artei Tudor Vianu ]i Dan-Eugen Ra\iu - analiz[ paralel[ -

Moartea sau declinul, dec derea, sfâr itul, dispari ia artei au fost teme care au preocupat pe mari personalit i ale istoriei culturii europene. Aceste gânduri apar spre exemplu în opera platonic , în istoria artei al lui Vassari, dar cel mai bine a expus Hegel, urmând apar i în gândirea lui Gadamer sau a altor gânditori postmoderni. Astfel ar fi fost aproape imposibil s nu apar i în estetica româneasc aceast gândire eschatologic .

Prin urmare, mi-am propus ca, în aceste rânduri, s analizez pentru început „dispari ia artei” în viziunea lui Tudor Vianu, iar în al doilea rând s prezint lucrarea lui Dan-Eugen Ra iu, referitoare la „moartea artei”. În final urmând s compar ideile moderniste ale lui Vianu cu cele post-moderniste ale lui Ra iu.

Esteticianul i filosoful culturii Tudor Vianu s-a preocupat, i el, printre altele probleme de moartea artei într-un capitol din lucrarea „Fragmente moderne”. Aceast problem este intitulat „Dispari ia artei”, capitolul putând fi împ it în trei p i. Prima parte cuprinde ipoteza cu care porne te dezbaterea subiectului, în timp ce a doua parte prezint subiectul propriu-zis, urmând ca în concluzii, s stabileasc la ce se refer dispari ia artei.

Vianu, porne te în introducere cu premisa dispari ia artei este o „p rere ciudat ”.1

Dup care, în dezbare, prezint ideile care se refer la tema dezb tut . Considerând c Spengler este primul care vorbe te (deschis) despre dispari ia culturii,2 urmat de Hegel în Spiritul Romantismului preveste te deja dispari ia artei.3 Autorul mai observ c în opozi ie cu profe iile hegeliene, în romantism apare motivul mor ii artistice din cauza „preaplin ii”. Nitzsche, trecând de la romantism la naturalism, deja observ c artistul pierde rela ia cu subcon tientul matafizic, motiv pentru care arta intr în dec dere.4 Pe de alt parte, teoreticienii artei, precum Taine, compar arta Greciei i Rena terii cu cele din zilele lui, observ o „treptat s cire senzorial ”,5 în timp ce Ruskin, dec derea artei o pune pe seama industriei i a modific rilor sociale.6 Spre concluzie, trece prin prezentarea ideilor lui J. M. Guyau, prin care dorea contrastarea ideilor ruskiniene ( i chiar a tuturor ideilor despre sfâr itul artei), subliniind c situa ia nu este chiar atât de dramatic . Dup care, Vianu încearc s desfiin eze întreaga lite-ratur , prezentat , referitoare la dispari ia artei, prin întreb rile la ce se refer dispari ia artei? i oare nu doar la dispari ia unei gen de art ? Astfel, reu te s afirme c dispari ia artei se refer doar la arta clasic .7 Dan-Eugen Ra iu, în prezent profesor de estetic , teoria artei i filosofia culturii la Facultatea de Istorie i Filosofie, din cadrul Universit ii Babe -Bolyai, în anul 2000 a publicat o carte cu titlul „Moartea artei? O cercetare asupra retoricii eschatologice”. Lucrarea este structurat în ase p i, dintre care concluziile reprezint partea ceea mai original .8 În introducere, autorul, schi eaz istoriografia problemei declinului artei. Pentru început, moartea artei este pus în rela ie cu ideile, care se refer la moartea lui Dumnezeu, metafizicii i a istoriei. Urmând s se afirme, moartea artei este un aspect, care îi urm re te, chiar, întreaga existen , iar originile acestei idei eschatologice se reg sesc în originile culturii europene. Pentru argumentarea acestei afirma ii, aduce exemplele lui Heidegger i Nitzsche, de la care trece la Marx i la arta care devine inutil în statul perfect. Continuând c toria în trecut, re-

se te retorica eschatologic în critica de art din secolul XVII (la Roland Freart de Chambray) i în sec. XVI (la Giorgio Vasari), urmând ca în sec. I e.n. s se înmul easc referirile la sfâr itul artei (datorit declinului culturii antice). Introducerea urmând s fie încheiat , cu întreb ri referitoare la ce înseamn i cum se manifest „moartea artei”. În capitolul intitulat, „Tema mor ii artei de la clasicism la modernism”, este prezentat pe de o parte, evolu ia esteticii i „retorica eschatologiei” în clasicism i modernism, iar pe de alt parte sunt prezentate ideile unui teoretician al artei. La începutul capitolului, din analiza textelor platonice, autorul scoate în eviden opozi ia dintre imita ia rea (= pl smuire) i imita ia bun (me te ugul red rii întocmai). Datorit acestei opozi ii în acord cu M. C linescu, deja îl consider pe Platon primul care reflect asupra decaden ei artei.

Dar în acela i timp modelul imita iei bune, înso it de iluminarea artei prin filosofie i utilitatea ei, pune bazele întregii arte clasice. Din acest model estetic apare de asemenea o nuanspecific toposului „mor ii artei”, fiindc „distan area dintre oper i ideal” conferea un sentiment de decaden . Continuând analiza, observ c în secolele XVII-XVIII în

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Fran a a fost disputat autoritatea clasicilor, dar doar romantismul este cel care rupe din punct de vedere estetic cu clasicismul. Urmând ca modernizarea artistic s intre în conflict chiar cu ea îns i i s dea na tere crea iei rezultate din rupturi i crize. În finalul capitolului este prezentat teza lui Fery, conform c reia modernitatea se na te din subiectivitate ce duce la originalitate. Analizând ideile lui Fery, Ra iu ne avertizeaz c radicalizarea modernit ii devine inseparabil de cultul originalit ii, ceea ce va duce la „ie irea din lume”. În urm torul capitol, Ra iu trece la analiza unui caz concret, prin studierea lucr rilor hegeliene. În acest demers prezint profe iile lui Hegel referitoare la moartea artei, dup care trece la descrierea contextului romantic, în care intelectualii, asemenea lui Hegel, încep s reflecte asupra prezentului lor, în urm toarea parte a capitolului trecând la analiza textelor, din care reiese c arta este reprezentarea absolutului într-o form sensibil . Îns , în acela i timp, Hegel începe s istorizeze esen a i apare astfel o ie ire din atemporalitate, chiar i a sufletului. Astfel, i arta apare asemenea unei vegeta ii, care se dezvolt i inevitabil va avea un declin. Pornind cu aceste premise i continuând analiza unor segmente din lucr rile lui Hegel, autorul observ un dublu aspect al mor ii artei. Primul aspect se refer la imposibilitatea afirrii marii arte în contextul prezentului lui, iar al doilea se refer la pierderea de c tre public a capacit ii de a tr i arta.

Capitolele III i IV sunt strâns legate, de ceea ce prezint împreun . Capitolul III a fost intitulat „O fenomenologie a mor i artei” i încearc s istorizeze sau mai corect spus s contextualizeze prin descrierea a celor 6 decenii ale artei moderne, începând cu impresionismul i terminând cu abstrac ionismul.

Dup care trece la analiza neo-avangardei i observ c un motiv al mor ii artei ofer re-

G. Kondratenko - Coasta Crimeii

nun area la formele/rezultatele tradi ionale. În capitolul IV, intitulat „Retoric eschatologic contemporan ”, prezint estetica avangardist (începând cu origini, teoreticieni etc.), iar în aceste idei estetice se poate observa o proiectare spre viitor, originalitate ce duce la dispari ia caracterului intelectual i accentuarea caracterului afectiv, dar în acela i timp i la o tendin de auto-suprimare. Astfel c retorica eschatologic s-a argumentat cu nevoia de auto-purificare, idee ce apare în urma revolu iei sovietice, dar este sus inut i în Occident, când Mondrian afirma c o dat dominat (arta) nu mai are vreo ra iune de a fi. De asemenea, sunt expuse ideile lui Vattimo (care consider c arta avangardist este caracterizat de o permanent criz ), ale post-structuralismului francez (care pune sub semnul întreb rii statutul subiectului, artistului), dar Ra iu afirm c acestea sunt mai mult dorin e, decât fapte. În concluzie, readuce exemplul rena terii, clasicismului, al lui Hegel etc., reinterpretându-le i analizând retorica eschatologic dintr-un alt punct de vedere. Din perspectiva unei dorin e de a- i argumenta propria necesitate, propria importan i propria valoare.

Astfel, Ra iu consider c nu arta este într-o criz ci discursul s u de legitimare, consider estetica este (sau cel mai probabil va fi) responsabil de moartea artei, în acord cu Heidegerd i Vattimo. În final, comparând lucrarea celor doi autori, esteticieni din timpuri diferite, se poate observa o abordare asem toare, prin faptul ambii expun subiectul, atât din punct de vedere istoric, cât i teoretic. Într-adev r Ra iu, datorit volumului lucr rii (127 de pagini), reu te s descrie mai amplu, atât fenomenul clasic, modern cât i post-modern. Îns este drept c Ra iu reu te s teoretizeze mai amplu problema i datorit unei perspective post-moderne surprind chiar elemente pe care Vianu nu avea cum s le cunoasc sau s le intuiasc . Totu i, deosebirea esen ial se reg se te în concluzii. În timp ce Vianu încerca s desfiin eze retorica eschatologic , Ra iu încearc s o sus in considerând-o necesar pentru evolu ia i transformarea artei.

1

Tudor Vianu, Fragmente moderne, Meridiane, Bucure ti, 1972, p.187.

2 Ibidem.

3 Ibidem., p. 188.

4 Ibidem., p. 189.

5 Ibidem., p. 190.

6 Ibidem.

7 Ibidem., pp. 191-192.

8 În cele ce urmeaz m refer la lucrarea: Dan Eugen Ra iu, Moartea artei? O cercetare asupra retoricii eschatologice, Casa C ii de tiin , ClujNapoca, 2000.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

C[r\i primite la redac\ie

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Ion DINC{

R[cnet de sub papuc O noapte deas , neagr , coborâse. Din t rii, candelabre minuscule se aprinseser împodobind ca pe un altar v zduhul. Puzderie de stele tremurânde, sfioase i, printre ele anevoios croindu- i drum, Carul Mare. Totu-i tihn : miresme ame itoare, triluri de privighetori, natura întreag înfiorând de farmec sufletul, inspirând dor de via , de visare. E iunie. Început de var . Numai Corbete, muncit de gânduri, trist, n-aude i nu vede nimic din toate acestea. Se zbucium de o nelini te f nume care l-a f cut s i piard lini tea. Str punge cu ochii goi bezna i se afund -n parc. Calc mai mult pe vârfuri, cu pa i ca de felin la pând , rari, f zgomot. Trece pe sub castanii severi i neclinti i, cu o voluminoas saco -n mâna stâng , se îndreapt sfoar spre o banc pitit -ntre bosche i, pe care abia de str tea o lumin palid sc pat printre crengi. Se a eaz agitat i î i începe pânda. A trecut o s pt mân de când tot bântuie pe aici, de când tot urm re te... „Ah! geme cu n duf, ca sugrumat de amar. Sigur îmi pic ea-n plas !” * Acum vreo dou s pt mâni ie ise din schimbul doi mai devreme fiindc cel care trebuia s -l înlocuiasc în tura de noapte ajunsese din întâmplare cu vreo trei ceasuri înainte i îi f cuse favoarea de a-l ... dezlega de obliga ia de a mai arde gazul pe acolo. Dou -trei ore libere era ceva. Spre cas , nici gând s se îndrepte! So ia lui, Elvira, era tot în schimbul doi la spitalul unde lucra i abia la unsprezece noaptea se întorcea acas .

O luase spre parc. Înima începuse s -i bat ciudat de repede de parc el ar fi gr bit spre o întâlnire de amor ca odinioar ... De câte clipe senine i de tr iri amoroase îi reaminteau revederea acestui loc aproape sacru! Castanii to i, tufele înflorite, aleile i banca lor stau parc gata s -i vorbeasc .

Primii pa i pe prundi ul aleii. Scrâ net sub ap sare. Se apropia de banc . Îi venea s dea chiot, s op ie. Deodat , îns , se opri brusc, cutremurat. Aevea sau vedenie? Pe banca lor - dou siluiete! În semiobscuritatea nop ii p reau îmbr ate: „M , sunt bolnav sau... obosit? V d cu adev rat ce v d?” Închise ochii strâns i a tept patru-cinci clipe a a ca s i revin . Când îi deschise iar, v zu numai o siluiet de femeie! „Ce-nseamn , domnule, i oboseala!... Dar cineo fi i asta singur pe-aici?” Mai f cu vreo zece pa i... Elvira?! Ea este! Nevasta mea! Îngân el nevenindu-i s cread ... i sim i strecurându-i-se plumb în vine. Î i i vede c snicia destr mat , cinci ani de fericire, de lini te i pace gata spulbera i.

- Iubitule! se ridic Elvira îmbiindu-l cu bra ele deschise. Tu, aici?! Vai, ce surpriz minunat ! S-a întâmplat c am plecat mai devreme de la lucru c terminasem ce-aveam eu de f cut i nici eful nu era la post. N-am rezistat tenta iei de a trece prin dreptul parcului i mi s-a cut dor de locul nostru, de banca unde ne-am s rutat prima oar ...

Chiar am plâns rev zând-o... tii cât m-a r scolit vederea ei?”

Corbete se apropie cu pa i rari, t cut.

- Prostu ul meu!.. Ce i-ai închipuit? Nu cumva m urm re ti? De fapt ce e cu tine aici?

- Spune-mi, cine mai era cu tine? uier el printre din i! Am v zut

dou siluiete...

- Lumina, dragul meu! B tea lumina slab! Ce-ar fi putut s fie decât umbra? Eram cu umbra mea! Nu î i sun poetic?

- i tu te-mbr ai cu umbra ta ?

- Nu, drag !... Umbra era lâng mine! Umbra mea proiectat pe banc , lâng mine! Haide s nu întunec m momentul acesta... Apropie-te i a eaz -te s râdem ferici i c dup atâ ia ani ne întâlnim din nou întâmpl tor, pe-aceea i banc ! Hai, vino, pune capul ici în poala mea, cum f ceai, tii tu, atunci, demult, gânguri ea mieros.

Chemarea se dovedise irezistibil .

Cu capul în poala ei, Corbete prinse a-i pip i îndelung coapsele: - Fusta asta, iubito, prea mult deasupra genunchilor... Nu crezi c ar mai trebui totu i s-o...”

- Hulpavule!... i tu la ce te-ai mai uita?...

Corbete se ridicase într-o rân .

- ... i decolteul... Sânii se v d prea mult, comoara mea! Nu crezi car mai trebui totu i s -i mai?...

- Iubitule!... Dar ce e mai a tor ca... (î i mângâie provocator coapsele) i ce e mai ispititor ca... (î i cuprinde sânii în cupa cald a palmelor). Nu cumva nu m mai iube ti?! Am observat eu c parc nu m mai iei în seam ... Sunt eu de lep dat? Prive te i tu: Prea înalt nu sunt, dar nici bondoac ; p r negru, rev rsat pân la olduri am; umeri rotunzi - minune; mai jos, la fel - perni e nu alta; picioarele ‘n ltu e, pulpe arcuite... Nu cumva îmi ine locul alta i nu vrei s m mai vezi...

- Comoara mea! - o înl ui strâns peste mijloc Corbete. Eu te iubesc i azi ca un nebun, dar s nu care cumva s faci vreo prostie!

- Vai, Corbi orul meu? Eu s fac vreo prostie ! P i nu m-ar b tea Sfântul? Cum a mai soate eu capu-n lume?

Se îmbr ar iar, uitând cum ajunseser acolo i o porniser apoi spre cas când, deodat , din urm , îi ajunge i îi dep te un nesuferit de b rbos, l sându-se când pe un picior, când pe cel lalt, mergând agale, neglijent, f când s r sune scrâ netul prundi ului strivit. Mai are pu lamaua i neobr zarea s priveasc sfid tor peste um r, ca un sus-pus spre un ni te am teni.

- Asta e umbra nevesti-mi!, murmur printre din i Corbete. E sigur ceva necurat în mersul, în privirea stuia!

Jurase s nu lase lucrurile a a pân ce n-o descoperi taina! R cnet de leu r nit sim ise zguduindu-i inima! * Adie vânt blând unduind frunzi ul. În jurul felinarelor de pe alei, roi juc de fluturi albi. Ca un zvon abia perceput, parc doinind, zbte fream tul, tumultul bulevardului.

Singur pe banca rece, Corbete prive te pânditor în juru-i. Nimeni.

Nimic. Tremurând îndârjit, cu maxilarele-ncle tate, apuc saco a, o desface i începe s scoat din ea o rochie înflorat , neagr , lung cât s ajung pân -n c lcâie, cu nasturi pân sub b rbie i mâneci lungi, o peruc blond , apoi. ni te m rgelele. Sutienul, plin doldora cu vat , i-l fixase de-acas pe pieptul lui viguros. Pantofii se puteau

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

camufla destul de bine.

Când totul a fost a ezat în ordine pe banc , a trecut i el dup un tufi apropiat. A urmat dezbr carea la piele, apoi reechiparea: rochia mai întâi, m rgelele, peruca i, în sfâr it, iat -l pe domn’ Corbete devenit madam Elvira - o doamn elegant , corpolent , chiar sexi, cu buzele c rnoase, senzuale, nas acvilin, ochi plini de neastmp r, mereu cercet tori, mereu iscoditori, sprâncenele un pic cam prea stufoase dar originale, p rul spic de grâu, pân -n brâu, rochia bine mulat pe trupul ce scoate în relief doi sâni provocatori, obraznici; m rgele cu sclipiri de argint, când lumina le prinde în b taia ei, înv luind în mister gâtul bine acoperit de gulera ul înalt al rochiei, prins în nasturi sidefii. Pantofii doar erau pu in cam scâlcia i, dar bine camufla i de rochia cu poale lungi.

O doamn în toat splendoarea ei de pas re de noapte, promitoare de be ii de romantisme cu tarif, mai ales când, gra ioas , î i desface i evantaiul de pene (c era cam z pu eal ...) i-ncepe s -l agite u or... Numai despic tura indiscret a rochiei scoate-n lumin un picior cam p ros... Dar câte doamne, Doamne!, nu sunt ele l sate a de la natur !...

Corbete se mai prive te înc o dat admirativ, î i freac satisf cut palmele, apoi r sufl adânc i ap sat ca s se adune. Totul p rea atât de natural! Timpul trecea. Socotea c ar cam a fi momentul s apar i ei: Elvira i b rbosul. C nu e el prost Corbete!... Nu se las el dus de nas!... Prea c lca sfid tor mârlanul! Prea î i mi ca a provocare bicep ii! i ea, Elvira, trebuie s -i dea socoteal ! Crede ea c l-a îmbrobodit, c -l ine sub papuc?! A, nu! i un r get chinuit urc din runchii lui strivi i parc sub greul încord rii i i se tope te r gu it în palme. Se simte leu. Î i opte te cu ciud : Am s fac din ea, miel!

Se pune ea cu Corbete? Se crede istea a? ireat ? E mai iret Corbete!... Azi o iau ca din oal ! Acuma pricep eu de ce fuste mai scurte, de ce bluze mai decoltate, de ce program mai lung, de ce «Privatizeaz te, drag , i tu! F i firm , schimb Trabantul, nu vezi c -i demodat?»

Ce nu i-o fi ajungând, frate? Ce marc o fi vrând? Eee!... Îmi miroase mie a ceva, dar nu-mi scap ! Stai c limpeze te el, Corbete, totul! Iar t eu cine d are comanda, cine pe cine ine sub papuc! O pun eu la punct! Bine c mi-a venit ideea cum s ...!

Buhuhui o bufni în noapte i de prin crengi doi gugu tuci zburar speria i. Vântul se înte i de teptând frunzi ul i, din margine de zare, prin perdeaua castanilor se ridic semea luna...

Se apropia ora de ie ire din schimb pentru cei cu schimbul rotitor...

Corbete urm rea fiecare trec tor. Îi era parc frig în suflet în seara asta de iunie cu miros de floare de tei. Timpul se scurgea mâlos. Spre banca lui Corbete nu se îndrepta nimeni. Se sim i umilit, tras pe sfoar : Dac ea, Elvira, din strategie i-a ales un alt loc de întâlnire, alt banc ?... Dar nu...! sta e locul amintirilor ei. Asta e banca aleas ... Mai e vreme! Acum trebuie s pice...; aici trebui’ s vin !

Deodat ap ru din senin (?!) pe banc al turi de Corbete un pletos. Cu musta „pe oal ”, hain descheiat , ip tor parfumat, privindu-o îndr zne , ba chiar obraznic pe... „Elvira” cea singuric singuric ... Nou venitul î i etala în lumina lunii luciul acului de la cravat , pântecele rotofei i bumbii lucitori ai sacoului.

Corbete scrâ nea din m sele încordându- i bicep ii sub m tasea rochiei care sta gata s plezneasc . sta e! Acu’-acu’ pic i ea, î i zise în sinea lui. Pref cându-se nep tor, îi urm re te discret intrusului mi rile. De m-o întreba ceva, îmi schimb vocea, gândi.

Pletosul se apropie i mai mult de „doamna”, întinde spre „ea” un bra cu care-i cuprinde gâtul i-i gâjie-n ureche expert: - Cât merge pre ul ast sear , f ?

Corbete se scutur de scârb .

- D -mi drumul, domnule, ce, nu e ti zdrav n?

- Ce te-a apucat, suflete! Ascult , f , te scald în lovele! Nu dai tu cu picioru la a a plea ... Se înghesui i mai insinuant spre „ea”.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Hai, unde i-e hogeacul?

- Stai, domnule, c -mi spinteci rochia! Ridic -te, ce dracu’, nu vezi c-ai stat pe ea?

- Ho, f , c i cump r alta; ‘ iau i pantofi; nu vezi ce scâlcia i sunt ai t i? Ai cules la porumb cu ei?

Sufocat de indignare, Corbete se desprinse cu greu din încle tarea brutei care nu era altul decât vecinul lui Ghi de la trei: - Domnule, e ti nebun? Plimb ursul i las -m -n pace!

- Au !... Da’ ce glas gutural ai, p pu ! Înghi i cafea ca lumea, nu te joci! i pipezi ig ri ca un paznic de noapte... Zi, de care tragi?

- Domnule, continu Corbete s joace rolul dametei, ine- i mâinile -mi strici p rul, astâmp -te odat i fii om de în eles!

- Ah, obrazul t u, scumpo... i buzele... i sânii tia înnebunitori, obraznici... i umerii, i bra ele, i ochii tia foco i, unde i-am mai zut eu, Doamne? Omul se a ase de tot i d dea s i s rute prada.

Corbete î i ie i din âni i, renun ând s i mai supravegheze timbrul vocii, îi zise brutal, b rb te te: - Du-te dracu’! Plimb ursul, imbecilule, nu fi catâr! Ce, ai vreo doag lips ? Eu sunt Gic , Corbete de la patru! Tu e ti Ghi , so ul doamnei Nina ...

Lui Ghi i s-a stins raza lunii din acul de cravat : - Corbete?! Tu?! Ptiu, drace! M , tii s i ii gur ? C atât mi-ar mai trebui, s-aud Nina pe unde-mi fac eu orele suplimentare...! Da’ cu tine ce-i? Nu cumva... Te pomene ti c oi fi i tu corect politic...

Mucles! N-o zic nim nui, nu ope ti nimic de mine... Acum hai dracului acas c iar mânc m papar de la neveste i, pe degeaba...! Deci a... Tu pe-aici î i faci veacul roz...

- Eu o urm resc pe a mea. Cred c m în eal !

- Pe cine?! Pe Elvira?! Vezi dom’le de treab ... Am încercat i eu so ... testez dar mi-a aruncat o privire sictirita de parc a fi fost o javr ordinar ...

- P , cam e ti...

- Da a a caragios ca tine, slav Domnului, înc n-am ajuns. M , stai dracului cuminte i nu mai umbla dup pui de pup mo at ...

Ai g rg uni în cap, m ! i eu gândeam la fel de nevast -mea, am urm rit-o o vreme dar de prins n-am prins-o... Parc po i s prinzi pe dracu’? Femeia e dracu’ gol. Numai când nu vrea ea nu- i pune coarne!

- A a credeam i eu! Dar acum am ajuns de-o urm resc, de nu mai am lini te i, dac îmi mai pic i mie ceva ... nu zic ba.

- E ti slab. Te domin i tu i-ai tolerat. A mea nu sufl ! Eu m-am impus din prima zi! Din fa ! Am r cnit la ea de-au udat-o s i revin din le in... Acum nu mai le in .

- La mine e altceva. Eu am iubit-o mult i nu m-am îndurat s ...

Dar, s l m asta. Tu i-ai schimbat cumva Trabantul? Ai un Mercedes acum? Unu negru de te d pe spate! i ce vitez prinde... îl zboar pe Trabant ca pe-o frunz ! Apoi, pu in sf tos: Dar de ce-l ii tu mai departe de poart ? Te scumpe ti la benzin ? Cât te cost s l aduci p n’ la scar ?

Corbete sare ca ars: - Un Mercedes aproape de poarta mea?! A, nu! ! O omor!

- Stai, m zevzecule, ce tot r cne ti a a? Unde gr be ti în straiele astea de fuf ? Scoate- i-le, dracu’ de pe tine c mi se pare c-o i v d pe-a ta ie ind c-un retevei în mân ! i pare aprins ... foc! „Pun eu gheara pe el, îi ar t eu lui!”, parc a a strig ... „Trebuia s fie acas’, la ora asta!” i parc a luat-o încoa’, spre parc...

- Cu reteveiul?! Corbete se retrase dup o tuf i, ca soldat instruit când aude alarma de lupt , se echip cât ai clipi în hainele lui b rte ti, înghesuind recuzita femeiasc în saco a pântecoas . Ghi îl lini ti: - Nu, nu cu reteveiul... L-aruncase. Avea o jordie...!

- Haiti, am sfeclit-o! Ce m fac eu acum! Nu tii cumva vreun drum prin spate, s-ajung ‘naintea ei acas ? S r cnesc eu la ea, s-ontreb eu pe unde umbl ! C dac apuc s m întrebe ea...!

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Gheorghe A. STROIA

Magia dorin\ei de a fi @împreun[ Motto: M. Eminescu: ara este rodul a zeci de genera ii i apar ine altor zeci de genera ii care vor veni. Blânde ea caracteristic a poporului românesc dovede te c în trecut el a tr it economice te mul mit, c-a avut ce-i trebuia.

M. Sadoveanu: Patriotismul nu înseamn ura împotriva altor neamuri, ci datorie c tre neamul nostru; nu înseamn preten ia suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul s devenim un popor vrednic.

Ion Luca Caragiale: Istoria pentru noi trebuie s fie un izvor nesecat de poezie s toas , un ir de icoane sfinte de unde s m totdeauna înv tur de adev r i insuflare de virtute.

George Enescu: Îmi iubesc p mântul natal, nu pot sta nic ieri, printre str ini, mai mult de dou luni, pa ii mei pornesc singuri înapoi spre ara mea de care mi-e dor, mi-e dor…

Nicolae Iorga: Un popor care nu î i cunoa te tradi ia este ca i un copil care nu î i cunoa te p rin ii.

Nicolae Titulescu: Nu poate fi fericire f libertate, nu poate fi libertate f putere, i noi românii nu vom putea fi puternici pân când nu ne vom uni cu to ii într-unul i acela i corp politic.

Grigore Vieru: Dac visul unora a fost s ajung în Cosmos, eu via a întreag am visat s trec Prutul.

Petre ea: M mi c între Dumnezeu i neamul din care fac parte. În afar de ace ti termeni, nu v d nimic semnificativ între cer i p mânt. * Dac ar fi s ne reamintim cuvintele Sfintei Scripturi: Acolo unde este comoara ta, acolo va fi i inima ta (Matei, 6:21-23), atunci comoara ta reprezint cu siguran a casa ta, c ci unde poate fi acas , dac nu acolo unde î i este bine, acolo unde î i ai r cinile adânc înfipte în p mântul sacru, acolo unde se odihnesc str mo ii, acolo unde construie ti - de multe ori din nimic un cuib, pentru urma i, în care copiii, nepo ii i str nepo ii s i g seasc refugiu în vremuri tulburi ori s i dobândeasc armonia sufletului în vremuri de lini te?! a dup cum v-a obi nuit, deja, Armonii Culturale, revista i editura devenite branduri culturale de mare acoperire atât în ar , cât i în diaspora, î i propune, prin acest nou proiect editorial, sugestiv intitulat ROMÂNIA, PENTRU TINE! omagieze, în vers, prin cuvânt i sim ire, patria inimilor noastre - ROMÂNIA - oriunde ne-am fi statornicit în lume. F a- i propune s fie „înc ” un „portret” patriotic al Zilei de 1 Decembrie, antologia de fa include personalit i române ti de pe toate meridianele, din Europa pân în America, itinerariul dorurilor fa de ar întorcându-se mereu... ACAS !

Sunt prezente în antologie toate provinciile române ti, iar omagiul dep te grani ele fizice ale rii, ajungând în Moldova de dincolo de Prut, Germania, Italia, pân în Canada i Statele Unite.

Nu ne-am propus s ne batem cu pumnul în piept ori s strig m în patru z ri motivele pe care i le-am oferit României, ca s fie mândr de noi, ci ne dorim s ar m meleagurilor pe care ne-am n scut - am crescut, ne-am educat, am sim it prima raz de soare pe obraz, am înc put în c ldura bra elor îngere ti ale mamei, am tremurat la adierea primei iubiri, am adunat izbând dup izbând , în calendar, fiecare fil a vie ii noastre - c suntem mândri de sorgintea noastr binecuvântat de Dumnezeu. Nu o mândrie atotcuprinz toare, c ci fiecare lucru, om, fapt , le are pe ale sale bune i rele, ci doar pentru a uita o clip am ciunea sau neîmplinirile, de a gusta din cupa sfintei euharistii, spre împ rt irea cu pâinea i vinul iubirii de ar .

Am urm rit, pe parcursul derul rii proiectului, ini iat pe data de 2 oct. 2017, din respect pentru cei care au subscris, s nu facem o ierarhizare, ci s respect m ordinea alfabetic a numelor, f îndoial includerea în antologie având la baz criteriul strict valoric, oferind posibilitatea fiec rui autor de limb român s i exprime, în stilul propriu, iubirea i admira ia fa de România. Au r spuns cu celeritate provoc rii noastre - având în vedere perioada scurt pentru derularea proiectului, de doar o lun - un num r impresionant de poe i - cincizeci i apte de inimi - care au strigat la unison: ROMÂNIA, PENTRU TINE! Meleag binecuvântat de pronie cu ceea ce altor p mânturi le lipsesc, posesoare a unei flore i faune unice, România închide în modestul s u perimetru toate bog iile fizice pe care Dumnezeu le-a desenat cu degetul - i adânci, dealuri înverzite, mun i cu creste înz pezite, râuri învolburate, fluviu, mare, delt , lacuri i izvoare miraculoase, cascade i defileuri incredibile, paji ti însorite, p duri virgine, ape vindec toare. Omagiul acestui râm miraculos, pe care se spune c însu i Dumnezeu ar fi coborât descul , s nu-i striveasc str lucirea, se poate transforma, uneori, în revolta muritorului la decaden , la nedreapt ocârmuire.

Tocmai de aceea, nu ne-am dorit s transform m antologia într-o colec ie de scrieri cu caracter patriotard/politic ori pamfletic - i aceasta nu pentru c nu s-ar merita continuarea revoltei, ci pentru c trebuie s ar m românilor, tineretului în mod special, doar sentimentele curate i în toare pe care trebuie le nutrim fa de ara de poveste. Este, de fapt, o reconfirmare a crezului literar-artistic al revistei i editurii Armonii Culturale, fondate cu scopul de a promova valoarea, oriunde s-ar afla ea, de a aduce un serviciu

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pozitiv de imagine României, pentru tot cea are ea mai frumos i mai curat. A a dup cum am mai spus, faptele reprobabile ale compatrio ilor no tri, r spândi i peste tot în lume, nu ne reprezint pe noi ca români, ne dezicem de tot ceea ce este urât, imoral, lipsit de condescenden i scrupule. Îmbr m, îns , cu aripi de lumin i prietenie, pe to i românii care ne fac cinste, prin inteligen a lor, prin arta sau cultura lor, prin omenia i generozitatea lor, pentru ne rmuritul respect pe care îl poart rii natale!

Poe ii români, reuni i între filele acestei antologii, nutresc cele mai alese sentimente fa de România, fa de istoria neamului româ-nesc, respect din care se z misle te, cu angelice aripi, f îndoial , viitorul.

Exist printre autori, membri ai diverselor asocia ii/ uniuni literare sau culturale din ar i din str in tate - Uniunea Scriitorilor, Liga Scriitorilor, Uniunea Ziari tilor Profesioni ti, Academia Româno-American de Arte i tiin e, Uniunea Scriitorilor Europeni, .a., dac ar fi s enumer m doar câteva dintre acestea. Tocmai pentru a nu transforma antologia într-o modalitate de mediatizare a acestor uniuni, am ales s nu prezenm i CV-ul autorului, ci s l m s curg din fagurele de miere al poeziei, c tre cititor, doar mierea cuvântului, frumuse ea sim mântului.

Din boema cetate a Br ilei, poeta i artistul plastic de excep ie, Constan a AB LA EI-DONOS înal patriei din suflet - România - suavul cânt al versurilor sale, prosl vind frumuse ile nepieritoare ale acesteia, sentimentul de mândrie i admira ie fiind la înalte cote spirituale. Lirica delicat , imaginile picturale, culoarea a ternut în versuri, denot pasiunea creatorului de sinestezii, pasiune ce o define te pe Constan a Ab la ei-Donos , ca fiind un artist complet.

Pentru poeta Paraschiva ABUTN RI EI, din Vatra Dornei Suceava, Basarabia - o petal smuls din trupul de floare al rii reprezint statornicia visului m re de unire a românilor de dincolo de Prut, cu inutul str bun, pentru o multitudine de motive: aceea i frumoas limb str bun , acelea i obiceiuri i tradi ii milenare. Poate doar astfel, românii vor împ i împreun pâinea bucuriei apartenen ei la neam i vor gusta din ve nica binecuvântare a fr iei.

Prin nostalgia pe care le incumb , dorul pentru vremurile în care str lucirea satului era cu totul altfel, poeziile Marianei AD SC LI EI, din Dorohoi-Boto ani, poart cu ele un vis pe care poeta il dore te realitate: întoarcerea c tre casa p rinteasc . Pline de melancolie, versurile au o înc rc tur liric rar , textura lor fiind împrumutat din es turile de borangic pe care ncile noastre le a ezau la icoane.

Poetul Petru ANDREI, din Puie ti-Vaslui, cu ale sale versuri sensibile i mature, militeaz cu responsabilitate i condescenden , pentru p strarea identit ii na ionale, în pofida globaliz rii, pentru respectarea valorilor na ionale, îndemnând românii stabili i departe i cinsteasc originile, oriunde s-ar afla. Titlurile celor trei poeme ale sale con in repetitiv cuvântul român.

Poetul Stan M. ANDREI, stabilit în Lie ti-Gala i, prin îns i natura profesiei sale de dasc l, î i reînnoie te mereu credin a în valorile de limb , neam i spiritualitate româneasc . Lirica sa suav , versul duios, repet povestea rii din suflet, c reia poetul se dovede te a-i fi un vrednic soldat, fie doar i pentru simplul motiv c : În ochii vl starelor, cu ninsoare,/ zidit-am altar din flori i senin.

Poeta harghitean Petronela APOPEI-IGNAT deplânge soarta românului, destin care de multe ori s-a dovedit a-i fi potrivnic, datorat poate ve nicei preumbl ri prin îndep rtate inuturi pentru împlinirea viselor de bun stare. Poeta închin o od limbii române, iar într-un „joc-dialog” nepot-bunic, ne ofer o (cvasi)lec ie de istorie, sentimentul de mândrie na ional fiind mai mult decât evident.

Din Covurluiul moldovean, poeta Aneta BADEA subliniaz contrastul dintre frumuse ile fizice i spirituale ale României bunului sim , în flagrant contrast cu „ inuta” politichiei actuale, ale c rei interese i meschin rii primeaz în fa a oric rui interes major na ional.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Cu un limbaj rezervat, dar cu un ton ap sat, revolta sa este justificat , fiecare român adev rat împ rt ind-o, la un moment dat.

Poetul Cristian Petru B LAN, stabilit de zeci de ani în SU A, sa dovedit a fi în slujba perpetu a rii, fosta „Voce a Americii” dând glas nemul umirilor românilor din epoca de trist amintire. El este i în prezent interconectat cu realitatea româneasc , nu- i uit nicicând cinile, de care se simte mândru. Profundul sentiment patriotic al u aminte te de scrierile lui A. P unescu sau de aser iunile lirice ale lui tribunului C.V. Tudor.

Poetul maramure ean Vasile BELE glas iubirii sale de ar , atât prin uniforma de jandarm pe care a ales s o poarte, cât i prin versul s u cameleonic, tandru i confesiv, declarându- i adora ia fade limba român , de vatra str mo easc , de valorile ei nemuritoare, trecerea timpului sporindu-i pre uirea i afec iunea resim it .

Poeta one tean Mariana BENDOU - mereu în slujba Cuvântului, vehement promotor al valorilor române ti - reaminte te de legile nescrise ale bunului sim , ce au crescut i format genera ii, dar i de revolta fireasc la nedreptate, ce treze te românul din amor ire.

Poeta foc nean Virginia BOGDAN, traduc toare de excep ie în/din limba francez a autorilor de pe întreg mapamondul, ridic înspre cerurile atotcuprinz toare, rugile sale t cute, în care amintirile vitejilor sunt ca un vers c tre Dumnezeu. Poezia Virginiei Bogdan este stare, sim ire, adev r, rug , un cald i inefabil modus vivendi.

De pe minunatele plaiuri mehedin ene, poetul Cornel BOTEANU, în inconfundabilul s u stil memorialistico-jurnalistic, popose te prin vers - pe minunatele meleaguri române ti, pe care cresc florile câmpului stropite cu sângele eroilor. Poetul atribuie României parfumul de acas , cea mai frumoas arom din lume, cea a pâinii coapte în cuptorul sacrificiului, al d ruirii i dragostei de neam. Din nefericire, jertfa suprem a înainta ilor nu mai este ridicat de contemporani la rangul s u binemeritat, acela de tezaur na ional.

Poeta bucure tean Isabela BR NESCU i exprim încrederea din Grupul anonim - plin de fr mânt ri i preschimb ri pe care ni le ofer cotidianul contemporan - SPERAN A va ie i triumf toare i românii se vor dovedi ap i s i cl deasc un viitor mai bun. Ruga sincer , întru desfrunzirea de p cate i înfrunzirea cu virtutea i curajul, este mesajul s u adresat sufletului credincios al românului, care a tiut s fac din divinitate un scut de neînfrânt.

Din însorita Mangalie, poeta Anca BUCUR transmite un mesaj sensibil întru senin con tiin /con tien na ional , pentru prop irea i bun starea poporului. Revolta tacit , versurile pline de în elepciunea cuvântului, maturitatea românului ca a ales ca verbul „a vindeca” s -i devin crez întregii vie i, fac din scrierile Anc i Bucur întreprinderi militante... pentru libertate, egalitate, moral i adev r.

Poetul Victor BURDE omagiaz prin versul s u clasic i sensibil, frumuse ea i însemn tatea Albei Iulia (ora ul s u de re edin ), cetatea sfânt a Unirii, sentimentul de apartenen la neam i limb fiind cople itor.

Poeta br ilean Angela BURTEA reaminte te românilor c „ve nicia s-a n scut la sat”, omagiaz ranul român - cel care a înfruntat vicisitudinile vremurilor i a stat la baza evenimentelor cruciale ale istoriei na ionale, dar i cel c ruia prezentul i se dovede te la fel de potrivnic, prin nep sare, uitare, înstr inare, din nefericire.

Poetul ie ean Mihai CABA, un promotor al valorilor române ti prin tot ceea ce scrie, dar i prin generozitatea pe care o manifest fa de compatrio i, dedic versuri în toare valorilor de patrimoniu ale neamului - Mihai Eminescu, Grigore Vieru - i lanseaz îndemnul de a celebra la Alba Iulia ceea ce bunicii no tri au tr it acolo: Marea Unire! „Noul Esenin”, a a dup cum este supranumit poetul clujean Cornel COSTEA, în stilul s u deja consacrat, cu o sensibilitate i delicate e aparte, î i exprim profunda nostalgie pentru prezentul mai pu in fericit, cu mai pu ine motive de s rb toare, ce aduc de

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiecare dat pe chipul rii lacrimi grele, izvorâte din dorul nesfâr it pentru ai s i fii pleca i departe. Cinstindu- i limba, istoria, str bunii, poetului îi r mâne doar speran a, ca unic resurs de via i putere.

Din centrul pitoresc al rii (Bra ov), poeta Florentina DANU poeta toamnelor i a iubirilor roman ate - ureaz un sincer La mul i ani iubit ar , încinge o ancestral Hor de flori i î i strig îndemnul de a r mâne Români la noi în ar .

Poeta Ligya DIACONESCU, un alt promotor neobosit al limbii române, coordonatoare a seriilor antologice tematice STARPRESS în care sunt incluse nume ilustre ale literaturii contemporane de pe întreg mapamondul, ne îmbie cu cea mai frumoas arom din lume, cea a pâinii coapte, a Pâinii vie ii - dragostea, rug ciunea, credin a - în aburii c reia se pot intui momentele ce au marcat destinele acestui popor încercat, dar i dorul i nevoia reîntoarcerii acas .

Din Ia iul multicultural, poeta Olga Alexandra DIACONU - un fin observator al valorilor reale ale vie ii, idee profund confirmat de scrierile sale de tip introspectiv - explic valen ele tr irii, ca atribute ale Omului: arta de a tr i, dublat de credin . No iunea de patrie este, în asentimentul autoarei, patria din suflet - România - Raiul însu i. În stilul s u inconfundabil, meditativ, retoric, dar i profund ancorat în prezent, poetul bucure tean, cu origini adjudene, Gabriel DRAGNEA se v de te a fi un fin cunosc tor al ierarhiei valorilor, în versul s u, rug ciunea îndreptându-se doar c tre „sfin ii mei r ni i” sub „ceruri înjunghiate”.

De o excep ional simplitate i vibra ie interioar , lirica poetului din Caracal-Olt, Alexandru-Ioan ENACHE, zugr ve te evenimentul Unirii în nuan ele tricolore ale sufletului de român, un eveniment ce a reprezentat pentru genera ii întregi un Vis de neatins, rug c tre o Stea, dar i un Imn al închin rii.

Pentru poeta Felicia FELDIOREAN, un român neao stabilit în Germania, România este UN SAT, în care se cânt înc o doin de jale, pentru vremurile care au apus i care chinuie, de undeva de dincolo de amintire. O dulce, pioas i suav poezie despre un cânt al înstr in rii de ar , dar i de acutizare a dorului infinit pentru ea.

Pentru poeta bucure tean Maria FILIPOIU, no iunile de ar , neam, limb , nu sunt altceva decât însemne ale rodirii, din s mân a miraculoas a sufletului s u românesc. Ruga sincer pentru înfr ire, cântul Unirii, sunt doar câteva dintre instantaneele surprinse în lirica ultimelor sale poezii.

Talentatul poet tecucean Vasile Sevastre GHICAN surprinde, în culorile aprinse ale prim verii sale interioare, izvorul din care curge lumina iubirii de ar . Poetul conchide c Izvoare avem... iar Istoria - simpl ca i poporul s u - define te ara, ca pe o necesar jertf de sine, dar i o binecuvântat jertf comun .

O veritabil lec ie de istorie, printre aduceri aminte i rememor ri inefabile, ne ofer poetul, publicistul i criticul literar Marin IFRIM din Buz u, un poem amplu în care se resimte admira ia fa de ar , a cum doar sufletul sincer o poate percepe, dar i o subtil revolt la realit ile prezentului.

Poetul i promotorul cultural foc nean Ionel MARIN este prezent în antologia noastr cu un amplu poem dedicat rii, o trecere în revist a momentelor însemnate ale istoriei, dar i o contrastant analiz a prezentului, devenit din ce în ce dureros i, de ce nu, mai nedemn, prin „grija” mai-marilor zilei, o revolt profund justificat la indiferen a ocârmuitorilor pentru toate, dar i pentru cultur , în spe .

Ca de fiecare dat , prezen a în proiectele Armonii Culturale a distin ilor no tri confra i de dincolo de Prut este o bucurie nem -surat , o dovad a unit ii i aspira iilor comune ale tuturor românilor. Poeta Galina MARTEA, cu un buchet omagial, o cunun de l crimioare, pentru durerea tricolor a poetei. Indiferent c face vorbire despre limb sau despre neam, poeta resimte dorul de ar , ca pe un acut dor al românului prins de vitregiile istoriei sub umilin a subjug rii. Din

29

acest dor nem rginit se na te speran a i r sare o floare, ea - România.

Un alt erudit poet basarabean, cu o activitate literar de invidiat, Nicolae M TCA , emite, în spirit sorescian, ipoteza unui alt nume pentru România, exprimându- i convingerea c numele ei sacru al rii nu poate fi altfel decât sinonim cu poezia. În virtutea acestei idei, Prima lec ie de citire… pe care ne-o ofer cu generozitate, este dovada vie a m iestriei poetului, o recapitulare a valorilor cu care acest neam a fost binecuvântat de Dumnezeu.

Tân ra poet Alexandra MIHALACHE, din Slobozia - Ialomi a, o poet cu un palmares literar demn de admira ie, ne propune un sonet i o od , ambele exprimând sentimente de înalt sim ire pur româneasc , lumina eroilor martiri ridicându-se peste veacuri, mai vie, mai p trunz toare.

Pentru poeta sucevean Bonnie MIHALI, România este un t râm magic, de poveste, pe care nu ai cum s nu-l iube ti i c ruia nu ai cum nu-i fii loial, spre oricâte îndep rtate z ri ai c tori. Simplitatea i sinceritatea unui copil, statornicia i fidelitatea unui om matur, reprezint , de fapt, în elepciunea ce a caracterizat dintotdeauna românul.

Din frumoasa Bucovin , din inutul magic al Dornelor, poeta Valeria MORO AN readuce în aten ie revolta fa de cotidian, fa de pierderea cu des vâr ire a valorilor morale autentice, în deplin contrast cu bog iile fizice ori spirituale ale ranului, p str tor i creator de istorie, cu îndemnul: Opri i m celul spiritelor treze. Acestei revolte i se opune frumuse ea p mântului sacru numit România, reia poeta îi g se te o multitudine de atribute de sorginte divin .

Pentru poeta Georgeta MUSC -OAN , din Gala i, îndemnul adresat tinerilor de a nu- i da uit rii originile ( nu ui i), dar i de a reveni pe plaiurile pe care lumina vie ii lor s-a aprins din neant (Chemare), sunt dovezi certe ale sentimentelor pure i în toare ce o îndeamn s scrie.

Poetul bucure tean Costache N STASE dedic rii ode, în special momentului aniversar al Primului Centenar, cu mesajul c obliga ia sacr a fiec rui român este de a l sa urma ilor mo tenirea intact , neatins i neviciat de vremuri, f aceast mo tenite, neputând exista identitate na ional .

Din Nenciule ti - Teleorman, poeta Lia Daniela NENCIU, un vehement promotor al valorilor române ti atât în ar , cât i în diaspora, înal suavul cântec al înstr in rii, al îndep rt rii de plaiurile natale, de cele mai multe ori o alegere impus . Cu toate acestea, poeta nu simte dezam gire i nici dispre , ci doar speran - ultima redut a adev ratului suflet de român.

Poeta Maria NICULESCU, din Bucure ti, într-un grai u or arhaic, red sublimul iubirii de ar , împletit cu o rug c tre divin, o rug pentru unitate, cre tere, neuitare. P mânturile române ti, Basarabia, sunt cântate de poet în versuri de o duio ie evident .

Poetul Constantin OANC , din Corodul Gala ilor, î i exprim , în stilul s u profund meditativ, filosofic, întristarea fa de masiva migrare a românilor c tre alte z ri, dar i fa de neputin a de trezire din amor ire, pentru ca lucrurile s evolueze în mai bine. Prin Imnul Corodului, poetul omagiaz localitatea natal , pentru care respectul i admira ia filial sunt demne de admira ie.

Poetul vâlcean Dan-Gheorghe OBOGEANU militeaz prin vers i fapt pentru unirea Basarabiei cu România, dar, în acela i timp, simte revolta curgându-i prin vene, o stare de nemul umire evident legat de dominan a urii, a necinstei, a nonvalorii, singura cale de salvgardare fiind credin a i rug ciunea sincer i curat c tre Dumnezeu.

Plurivalentul om de litere ie ean Ion N. OPREA, în spiritul erudit i academic al scrierilor sale, readuce în aten ie originile dacice ale poporului român, origini nobile, ce s-au transmis atâtor genera ii de viteji, cu îndemnul clar de a nu neglija istoria, dar mai ales gre elile ei (Holocaustul) care au schimbat pentru totdeauna cursul firesc al vremurilor.

Poeta br ilean Marioara OPRI AN, dasc l de profesie, explic

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

valen ele iubirii de ar , valorile vindec toare ale acestora, îndemnând la iubire. Doar prin graiul sacru al doinelor, se pot topi farmecele nest vilite ale urii i transforma în graiul iubirii.

Poeta Veronica O ORHEIAN, din Sfânta Cetate a Unirii, Alba Iulia, ne propune un moment de evocare a unor personalit i n udene i o poezie dedicat Luceaf rului, în stilul s u sensibil i delicat, în care se poate intui emo ia puternic i curata sim ire româneasc , izvorât din frumuse ea sufleteasc a unei fiice a satului autentic, a a cum declar îns i poeta, de fiecare dat .

Pentru poeta Adina Corina PANFIL, stabilit în Italia cu întreaga familie, originar din Adjud, ara este „ ar de poveste”, „cale spre iubire”, „calea spre iertare”, „parfum de pâine”. Îndemnul la de teptare, al turi de frumoasa od pe care o dedic s rb torii na ionale, stau m rturie a neuit rii, a iubirii celor pleca i departe, spre împlinirea viselor lor de bun stare.

De pe minunatele plaiuri oltene ti, din Novaciul Gorjului autentic, aproape de minunile nemuritoare ale lui Brâncu i, poeta Lucia Silvia PODEANU (IN MEMORIAM), plecat demult într-o stea, prive te spre Gr dina de sub cer - România - c reia i-a pus chez ie via a i activitatea sa întreag . P mânt „locuit de zei”, „ ara plânsului”, a „zborului spre soare”, r mâne ara dorului, pe care Dumnezeu însu i l-a rupt din Raiul S u etern i l-a trimis pe P mânt. Un omagiu profund dedicat rii, pentru care iubim i pre uim amintirea poetei cu origini în urbea Foc anilor Vrancei milenare.

Din Maramure ul istoric, din locul unde se aga harta în cui (Sighetu Marma iei), poeta Ileana POP-NEME deplânge soarta crud a satului românesc r mas al nim nui, soart datorat desp mântenirii oamenilor locului. Cântul s u sensibil, cu o înc rc tur liric special , îl readuce în suflete pe Cr orul mun ilor - Avram Iancu - exponent al n zuin elor de libertate i neatârnare ale neamului.

Din Bra ov, poeta Mariana POPA ne reaminte te c dorul de limb i neam e un scut de lumin , capabil s apere în fa a oric ror vicisitudini, for din care se na te, liter , cu liter , cuvântul, iar mai apoi poezia. Frumuse ea vremurilor de alt dat , parfumul copil riei, figura ancestral a bunicului, aroma inconfundabil de pâine trudit pe vatra str bun , iat câteva dintre valorile nepieritoare ale românului.

Un inventar mimetic, având rezonan ele unui psalm i purtând în el parfumul istoriei, realizeaz poetul ar dean Florin T. ROMAN, pentru care dorul de ar este mai aprins ca niciodat . Poemele sale, pres rate cu veritabile secven e de istorie, omagiaz figurile ilustre ce ne-au marcat devenirea i fiin area pe aceste meleaguri. Respectul fa de acestea este adev rata dovad de patriotism, spune poetul.

Din z rile îndep rtatei Canade, poeta Lia Filoteia RUSE simte i respir române te, dragostea fa de istoria, tradi iile i obiceiurile române ti, umplându-i fiin a de un dor, pe care îl simte tot mai acut. strând aprins în suflet icoana rii natale, poeta î i simte adesea sufletul plângând a neputin , imposibilitatea fizic de a fi mereu aproape, dar ren scând speran a dulce a revederii.

Poetul Vasile RU I, din frumoasa urbe a One tilor Bac ului, transmite un gând pios, de iubire i recuno tin fa de tot ceea ce România reprezint , fa de datoriile sacre pe care fiecare dintre noi le are fa de ea: iubire, cinste, onoare, sacrificiu de sine.

Stabilit pe meleaguri americane (Waco-Texas), luând contact cu un stil diferit de via , cu principii ori valori morale cu totul altfel structurate, poetul Ionel SIMA, originar din Baia Mare, strig , cu mâna pe suflet: acolo este ara mea! De i confortul fizic îi este asigurat, disconfortul sufletesc resim it (dorul) este mortificator. Amintirea alin , dar i chinuie, suspinul ajut , dar i împov reaz .

Gheorghe A. STROIA, din Adjud, î i exprim bucuria de a fi român, dar i dezam girea fa de prezentul din ce în ce mai greu de îndurat, vremuri în care valorile sunt complet r sturnate, iar ara din suflet cu un ochi râde, cu cel lalt plânge, ca într-o perpetu repetare

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

a unei secven e de basm autohton. R mâne doar speran a de mai bine, credin a c numele de român va putea fi rostit i peste multe veacuri de acum încolo.

Poetul clujean Al. Florin ENE, un veritabil promotor al valorilor literare i culturale române ti peste tot în lume, construie te o nou lec ie de via , în centrul c reia predomin figurile p rin ilor, ale str mo ilor, c rora poetul le poart alese sentimente. Unirea cu România a tuturor provinciilor române ti este visul suprem al poetului, acest fapt denotându-i generozitatea i autentica-i sim ire româneasc .

Din cetatea de scaun a Moldovei lui tefan, poetul i artistul plastic Konstantyn UNGUREANU-BOX, este pe deplin con tient c firea sa p mântean , mereu supus erorii i ispitit de p cat, nu va putea supravie ui f arma de n dejde pe care i-o ofer credin a în Dumnezeu.

Un plâns al mireanului în fa a icoanei din chilia sufletului, o rug cut cu smerenie i dragoste, protejat doar de ria sa, tricolorul!

Pentru poeta vrâncean Mariana Vicky VÂRTOSU, a fi român înseamn în primul rând simplitate, prin bucuria fiec rei clipe sau zile, frumuse ea tr irii sincere i curate, în lumina valorilor nemuritoare ale sufletului, ca sacr mo tenire transmis urma ilor. Grija zilei, preocuparea fa de cele ce se scurg, a a cum nu ar trebui, sunt tot atâtea motive de a te numi român.

Pentru poeta Constan a VELCEA din Giurgiu, patria cap o multitudine de semnifica ii: de la bog ie natural , frumuse e, peisaje încânt toare, osta i viteji, inteligen nativ , pân la pântecul mamei în care se z misle te continuitatea neamului. Sentimentul matern exprimat în Statornicie exprim tandre e, voin , putere.

Un alt poet dornean, Gheorghe VICOL, în stilul s u direct de adresare, invit la cunoa terea i recunoa terea frumuse ilor rii, un p mânt cu adev rat fermecat, în care zânele i-au f ptuit minunile, vitejii iau des vâr it legendele, mun ii ori marea i-au ascuns comorile, poeziile punctând motivele pentru care sufletul simte cu adev rat mândrie.

Poeta sucevean Ani oara VLEJU abordeaz discret un ton liric, nostalgic, în toate versurile sale. Pe aceste t râmuri, cuceritoare sunt simplitatea i diversitatea florilor, c rora poeta le g se te, ca unic similitudine, petalele dorului i ale iubirii de ar .

Poeziile incluse în antologie sunt diverse atât din punctul de vedere al speciilor literare abordate (elegie, od , imn, pamflet), cât i al prozodiei/versifica iei, îns , indiferent dac ele reprezint evoc ri ale momentelor de substan ale istoriei, ale unor personalit i na ionale/ locale, ori înglobeaz prezent ri pitore ti ale realit ilor satului românesc, suntem convin i c toate acestea formeaz un întreg eclectic, debordând de sim ire i cur enie sufleteasc . Energiile ce eman din acest întreg sunt, f îndoial , motivante, în toare, reunite într-un fluviu de pozitivitate ce inund îndep rtatele rmuri ale sufletului. O multitudine de doruri, vise, s-au împletit într-o furtun de curaj i spiritualitate, s-au rev rsat din suflete sentimentele de adora ie pe care le dator m rii care ne-a n scut i ne-a crescut, f a uita s devenim mai buni, mai sinceri, mai cura i. Consider m c antologia ROMÂNIA, PENTRU TINE! i-a atins scopul, acela de a reuni, în jurul unui sentiment profund i autentic, inimile i sufletele nobile ale românilor de pretutindeni. O întreag magie s-a derulat fulger tor, sub ochii no tri: MAGIA DORIN EI DE A FI ÎMPREUN .

Adres m sincere mul umiri Constan ei Ab la ei-Donos , valoros poet i artist plastic br ilean care, cu generozitate, ne-a oferit spre ilustrarea antologiei imagini din Sfânta Cetate a Unirii - Alba Iulia - a a cum se cuvine momentului aniversar special, sub auspiciile c ruia se deruleaz prezentul demers antologic: 1 Decembrie 1918-2018 - Primul Centenar. Mul umim prozatoarei româno-canadiene Elena Buic , pentru amintirile din timpul lui 1 Decembrie 1918, ce readuc în suflete fiorul inefabilei tr iri a istoricului moment. Le mul umim, de asemenea, tuturor celor care au subscris f rezerve proiectului nostru, anima i doar de dorin a sincer de a împ rt i bucuria de a fi împreun , într-o zi de mare s rb toare, ziua când este s rb torit ROMÂNIA, patria inimilor noastre.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Alex GREGORA

„Gr[dina de(-)ment[” - de Ion Popescu-Br[diceni Totul m extaziaz în aceast ultim „Gr dina de(-)ment ” a scriitorului complet i complex Ion Popescu-Br diceni, stârnit acum de un sunet apar inând de-o vigoare general a poeziei universale, atât de rar în anii din urm la noi. Cartea a ap rut la Editura TIPOMOLDOVA în condi ii tipografice excelente, redactor: Roxana Alexandra Costinescu; coordonator serie: Aurel tefanachi; coperta i tehnoredactarea: Andrei tefanachi, în Colec ia «BIBLIOFIL poezie contemporan ».

De la început nemilos cu cititorul, iat -l pe poet într-un decor imens i olograf: „Z pada de-afar e o pulbere/ fin din coaja mestecenilor/ descoperi i de copilul ce-am/ fost pe-o vale t cut ./ Vorbirea-mi de-acum se pierde/ spre murmurul fânului în amintire,/ spre în area privighetorii în aerul/ reînnoit cu fiecare sunet c zut/ între maci.

Spiritul adâncurilor/ personant spre pupilele cu enun uri moi, catifelate./ În spa iul din jurul semin ei-cuvânt,/ ofrande ve nic d ruie, caldei/ priviri forma reg sit a pâinii/ ca, însufle it , s pulseze în inima/ ei inima brutarului ce-a pl dit -/ o cu mâinile sale vânjoase/ de zeu transmodern.” - Zeu transmodern.

Iar eu am un turbur tor sentiment de poezie nou , gr it de dou (maxim trei) milenii i preluat de la zei de Ioan Protagoras Bazileul. Iat explica ia autorului: „Într-un târziu (Dumnezeu, n.n.) i-a convocat pe ceilal i zei din multivers, la cel mai mare sfat de la bing-bang încoace: parte din ei lingvi ti i retoriceni des vâr i. Cu poe ii i al i arti ti, urma s se consulte pe urm .

Celor dintâi le-a pus problema astfel: Voi cum naiba a i rezolvat contradic iile dintre natur i cultur ? (…) Au trecut a a dou (maxim trei) milenii pân când unul dintre ei, Zarathustra, le-a gr it, oarecum mândru de inteligen a-i str lucitoare, despre fratele lui de cruce Ioan Protagoras Bazileul.” Gr dina de(-)ment .

Ion Popescu-Br diceni comunic din sine, re eta-i de viscol populat cu personagii i epicentre mitice într-o restituire modern .

Poezia e i protest subtil de nevoitor intuit la judecat cu o recuzit existen ial : „Singur tatea poetului e dat / în m -sa:/ când l-a f tat pre dânsul/ mai s-o înece plânsul/ pe Maica Precist ./ O dat pe zi, poetul iese/ în ora / ca s -i reimprime Cet ii/ aerul de s rb toare sub presiune/ politic ./ cat de simbiontica mitic !/ O dat pe noapte, poetul/ se arat Lunii,/ al c rei so se închipuie/ de ceva vreme,/ s tul de tehnica lui Quasimodo/ dar i de luciditatea/ lui Tudor Arghezi (...)” - 20. Arhipeleagul nonpoemului i al metapoemului, Ecua ia cu cinci necunoscute. În abunden a de elemente despletite cu îndr zneal de av cre tin îl reg sim între cele 14 p i ale c ii i pe Abrasax (de noi cunoscutul) într-O triad celest : „Are Abrasax doi cire i,/ prin unul intri, prin altul ie i.// Cire ii-s singuri în Gr din ,/ eu: unic, mut ca o albin .// Într-unul, s-a format un roi, sub cel lalt: un buduroi. (...)” - Gr dina de()ment . Prin ul beneficiaz de aceea i nesupunere coborât din volumul anterior - Istoria lui Abrasax în Era transfilosofic i transpoetic - ap rut anul trecut tot la TIPOMOLDOVA. Abrasax: personaj de mare rafinament i c utare de muzici purificate în ghea !

fie, oare, invariabil geometrie exotica imagine de la început(ul) de poem Carmen Perpetuum? „1. Mi-am oprit calea ca pe malul/ acestei ape cu lotu i. Ochii-mi voiau aib / str lucirea metalelor. S lciile z voiului/ de cuvinte comunicau tridimensional -/ iertându-mi ignoran a i fecioria.// Acestea îmi amintesc brusc în uria ul/ palat în form de OU.// i-mi acordez privirea cu degetele/ cum Orfeu m iastra-i lir . (...)”

Poezia lui Ion Popescu-Br diceni poate fi psalm la rug ciunea de diminea , se poate opti, se poate striga, mare fiind Gr dina (Domnului) cu plante de ment drept staz .

Marcat de semne ezoterice, în regie de ini iat asemenea marilor poe i, îns atât de proprie.

Nu mi-am propus aici o descifrare a mesajului Gr dinii de(-)mente, cititorul p trunzând textul de unul singur, pneumatic, dup a sa putere.

Sigur, Ion Popescu-Br diceni este, înainte de orice, poetul teribil i spectaculos, cu o irumpere deplin , f repro . Culeg tor de st ri, Ionaion (al s u i al nostru!) se recompune ca un Peter Rugg (personaj ce figureaz în mai multe povestiri scurte americane i în poezii) furios i înc ânat, disp rut în Oglinda Poemului (redat la final de carte, olograf): „A a am ajuns fa în fa / cu Peter Rugg disp rutul/ în Oglinda Poemului./ / Zeii din solzii de aur ai/ necuvintelor mau n dit.//Apoi peste mâinile-mi creatice/ sute de cai în miniatur ,/ c ri i de copilul ce-am fost.// A a am ajuns fa în fa / cu Automedon, vizitiul i l ncierul.// Sub bolta memoriei, trupul lor/ uria , simbolic. Sunt mai mult/ o adiere de vânt, o suflare/ aburind , o derulare brusc de idee,/ o alternativ la fic iune.”- Automedon i Peter Rugg.

Sporind în mister de la o carte la alta, ad ugând incanta ia cu parfumuri trecute prin filtre de punere în scen , dup o re et reg sit i urm rit cu de(-)men a unei sculpturi în propriul sânge, Ion Popescu-Br diceni ne r spl te te cu o carte de poeme de o rar frumuse e.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Ioana STUPARU

Nume pe cire] Fragment din romanul „Cire ul spovedaniei” În vacan a din vara aceea, Mura insistase foarte mult ca Eva s vin la ea în vizit . Nu era simplu, fiindc locuiau în comune diferite.

De i distan a între localit i nu ar fi fost prea mare, era peste mân de ajuns de la una la alta. Dificultatea venea de la p durea care nu numai c se întindea pe o suprafa considerabil , dar din cauza ei lipseau drumuri u or de str tut. Trebuia f cut un ocol mare, iar asta însemna c distan a se m rea cu zeci de kilometri. Îns , când vrei, nimic nu e imposibil. coala pe care o urmaser , dup absolvirea celor apte clase, se afla, de asemenea, în alt localitate. Astfel, amândou au fost nevoite stea la internat. Întâmplarea a f cut s fie cazate în aceea i camer i s doarm în paturi suprapuse, Mura la parter, iar Eva la etaj. S-au împrietenit repede, fiind colege de clas . Mura nu avea nici fra i, nici surori, cu toate c î i dorise mult, iar Eva era obi nuit s fie în permanen în compania cuiva, fie sor , fie frate. Dumnezeu o îmbog ise în aceast privin , dându-i i una i alta. „Îmi place atât de mult numele t u, îi m rturisise Mura în vara aceea de neuitat, când, dup multe insisten e, Eva acceptase s mearg pentru câteva zile, la ea acas , în vizit . Numele t u a fost creat direct de Dumnezeu. Cu el a început lumea!... În numele t u, eu d atât prezentul, cât i viitorul: E-VA, adic „E”= este = prezent, i „VA”= va fi = viitor. Numele t u m cheam i m înal , m trece prin toate cerurile, pân la Tronul Dumnezeiesc! Hai, vrei s ne scriem numele pe cire ”?

- Cu ce, cu creionul?

- Nu. Altfel.

- Cum? - Într-un fel în care s nu se tearg .

Mura a intrat în cas i a venit cu un pache el legat cu panglicu ro ie. L-a desf cut cu mâinile tremurânde.

- Ne scriem numele pe cire cu briceagul acesta, a spus ea, privindo în ochi pe Eva. E briceagul tat lui meu, la care in foarte mult. Cu el i-au încrustat mama i tata numele pe acela i cire , când s-au c torit. Vino s i ar t!

Au plecat în gr din , Mura înainte, Eva în urm , cu inima strâns .

S-au oprit la cire ul pe trupul c ruia erau sculptate adânc, cu litere mari de tipar, dou nume, unul sub altul: FIRU i ZINA. - Aceste dou nume, foarte dragi mie, au fost scrise aici înainte de a m na te eu. Eva, cire ul acesta e mai mare, ca ani, decât mine.

Uite, aici, vis-a-vis, vreau s ne scriem i noi dou , numele, ca semn al prieteniei noastre.

- i dac tocmai noi îi vom cauza moartea cire ului?

- Asta nu se va întâmpla! A a simt eu, din tot sufletul!...Cire ul acesta va tr i pentru prietenia noastr !

- Dac tu crezi asta!... Cine începe?

- Eu. Î i spun un secret, drag Eva: e prima oar când folosesc acest briceag. Nu e prima oar când îl despachetez. Îns , de fiecare dat doar l-am privit i l-am atins cu mâna. De data aceasta voi scrie cu el numele meu, „MURA”, pe care tata mi l-a pus înainte de a m

na te. Era sigur c voi fi fat i-i eram tare drag !...

Eva observase, chiar de la început, triste ea care i se a ternea Murei pe chip, de câte ori venea vorba despre tat l ei. Existau pesemne atâtea secrete în via a ei, încât ajungea adesea în situa ia s i pun întrebare peste întrebare. R spunsurile, îns , nu veneau, fiindc nu aveau de la cine. Aflase de la mam -sa cam tot ce se putea afla, fiindc erau foarte apropiate una de alta.

Când se n scuse Mura, tat l ei se afla pe front. Fusese concentrat cu vreo trei luni înainte de a veni ea pe lume. Plecase cu focul în suflet, tiind c i las nevasta s duc greul singur , pân la venirea lui.

Când Firu o ceruse pe Zina de so ie, deja tia tot satul c o va duce cu alai la el acas i o va face mireas . A- i duce femeia la el acas , erau vorbele care însemnau foarte mult, fiindc Firu se c znise i fac rostul lui, a a cum îi ade bine unui b iat serios, cu armata cut i cu dragoste de via .

Când o dusese pe Zina la Biseric , s se lege cu ea în fa a Lui Dumnezeu, tot satul era în cântec i voie bun . Ea fusese cuminte i ascultase vorbele maic -si, s fie copil curat, când o trece pragul Bisericii, s se cunune. Dar i Firu se purtase ca un om cu rostul întemeierii unei familii, în care s aib copii cu femeia care i-a c zut drag ca lumina ochilor, din prima clip în care a v zut-o. * Zina a n scut-o pe Mura f s se chinuie prea mult. Îi tiuse Dumnezeu de tire! Se str duia, cu rug i credin la Cel De Sus, s aib zile s i creasc fata mare. O ajuta mama ei, care tia bine, din propria-i experien , cât de greu se cre te un copil f tat . Aproape se mutaser împreun , spre a-i fi de ajutor, oricând, unei mame singure, cu copil mic. Tr geau speran a c se va termina r zboiul i va veni Firu acas , s i vad de rost.

Zina îi povestea mereu Murei despre tat l ei, Firu, care era frumos ca soarele i harnic ca albina. Ce om cumsecade era i cât de mult îl teapt s vin acas , fiindc o usuc dorul de el. Povestea cu dragoste despre cununi a pe care i-a comandat-o el, i i-a pus-o pe frunte, când a fost mireas . C era atât de frumoas îmbr cat mireas , încât nici o zân nu ar fi fost mai frumoas ca ea!

Firu se mândrea cu mireasa lui, pentru care nu se l sase pân nu o împodobise ca pe o zân din pove ti, care i se ar tase lui, cândva.

Nu spusese nim nui despre focul merg tor care i se ar tase i despre zâna pe care el o v zuse în flac . Cum îl striga flac ra pe nume i îl chema s o urmeze, iar el ascultase de ea. * De pe front, ve tile veneau foarte rar, iar când veneau se r spândeau repede ca vântul. Gornistul pleca numaidecât prin sat i suna din goarn , s scoat lumea pe la por i, s -l aud când strig în gura mare: - Cine are rude pe front, s mearg la prim rie c au sosit ve ti de pe-acolo! sând totul balt , lumea alerga cu sufletul la gur , care cu copii în bra e, care cu ei de mân , s afle cât mai repede, despre cei dragi. În

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

momentul când se citea lista cu cei c zu i pe front, jaletele nu le putea opri nici Dumnezeu cu mila Lui!... S pleci de acas , om în puterea vârstei i s i vin înapoi doar numele scris pe o hârtie, era greu de acceptat pentru cei care speraser c totul se va termina cu bine!... În ce fel de stare i gânduri o fi prins-o sunetul gornistului pe Zina, în una din zile!?... Tocmai pusese s m nânce împreun cu feti a ei de trei ani ori. O a ezase pe sc unelul ei, la m su a rotund , cu trei picioare i d duse s se a eze i ea în genunchi, precum îi era obiceiul. Auzindu-l pe gornist, a s rit drept în picioare i a rupt-o la fug , c n-o putea întrece nimeni.

Despre Firu, îns , nicio veste, nici de bine, nici de r u... Nimeni nu tia nimic de el, de parc s-ar fi topit ca sloiul de ghea i s-ar fi scurs în p mânt.

Lume, fel de fel, necazuri, fel de fel!... Zinei nu-i mai da prin gând plece acas , de la prim rie. Când i-a adus aminte c l sase feti a singur , pe sc unel, la mas , a luat-o la fug , ca din pu ... V zândo stând cuminte pe sc unel, a a cum o l sase, abia atunci a luat-o un tremurat, ca apucat de friguri i a podidit-o un plâns de n-o mai putea opri nimeni. Feti a s-a dat jos de pe sc unel, a luat o buc ic de pâine, s-a dus la mama ei i, apropiindu-i-o de gur , a îndemnat-o: - Nu plânge, mama, papa!... * Anii trecuser , iar despre Firu nu venise nicio veste.

Care era starea lucrurilor, în ceea ce o privea pe Zina?!... Una, cum mai neclar nici c se putea!... Când era întrebat de cei din comisie, care stabileau cui s dea ajutoare, r spunsurile veneau ca pe band : - Copil din flori?... - Nu. - Divor at ?... - Nu. - C torit ?... Da.- V duv ?... - Nu tiu.

Neavând încotro, Zina se obi nuise cu aceast situa ie incert , de i nu era nici una u oar , nici una care se g se te la mult lume.

La rândul ei, Mura nu tia ce s r spund , când o întreba cineva despre tat l ei...

33

Punct ]i de la cap[t, ori ba?!...

Gavril Kondratenko - Palatul din Crimeea

Mai sunt câteva zile i, iat , anul 2017 a (de)curs în mersul, altminteri firesc, dar implacabil, palpitant i tumultuos al timpului, fiind tot atâtea zile pân la sosirea noului an, în cazul nostru - centenar - 2018!...

Acum este momentul când fiecare dintre noi merit s i fac un mic bilan al anului care a trecut, analizând/cânt rind ce a f cut i ce nu a f cut în acest an, cu împlinirile, realiz rile, succesele sau neîmplinirile sale!... În alt ordine de idei, referindu-ne, pu in, la scar na ional , anul acesta i-am evocat pe eroi (în special pe cei din primul r zboi mondial) l-am pomenit pe Patriarhul Iustinian Marina, i-am comemorat pe ap torii/m rturisitorii din temni ele comuniste, l-am petrecut, pe ultimul drum mântesc, pe ultimul rege „uns” al României, într-un mod deosebit, elegant, spontan i sincer, cu adev rat regal i autentic, f egal!...

Au mai fost i alte multe, variate i diverse, momente/evenimente i manifest ri, toate gr itoare, relevante i elocvente îns vin s întreb eu, unul, aici i acum: ce am înv at, noi to i, din toate acestea, cu ce ne-am ales, care sunt foloasele/rezultatele, culturale, spirituale i duhovnice ti, pe care le-am deprins noi din toate acestea?...

Exist ele, cu adev rat?... Vom fi, i noi, de aici înainte, mai curajo i, mai uni i, mai demni, mai corec i, mai one ti, mai cinsti i, mai altrui ti decât pân acum, ca neam, ca popor sau vom reveni la vechile noastre metehne, defilând separat i pierzând în comun, ca pân acum!... În anul centenar - 2018, al unit ii noastre na ionale, când tân rul nostru stat românesc va împlini primii 100 de ani, vom înv a, oare, nu mai fim atât de dezbina i, atât de frustra i, atât de complexa i, atât de încrâncena i, atât de invidio i, atât de egoi ti, atât de r zbutori, atât de fragili i atât de vulnerabili!...

Da, adev rat, mult lume, din toate col urile lumii, a admirat i admir , în continuare, spontaneitatea noastr , din unele momente ale istoriei, generozitatea sau ospitalitatea noastr , cultura, spiritualitatea i civiliza ia noastr , ca neam/ca popor, îns , din p cate, de cele mai multe ori, sunt nevoi i s se opreasc numai la atât, fiindc de constant , perseveren i consecven , sus inut i întemeiat , nu (mai) poate fi vorba!... De ce oare?...

Deoarece, între altele, ne trezim/ne revenim prea târziu, uneori mult prea târziu, având, printre altele, aceast sl biciune ori neputin de ai aprecia/admira pe cona ionalii/concet enii no tri, fie dup ce nu mai sunt printre noi p mântenii, fie dup ce au ajuns în exil sau în refugiu - cum, iat , a fost ( i) cazul Regelui Mihai I al României, fie dup ce au ajuns în pu riile comuniste, în progromuri, gulaguri i holocausturi, fie dup ce s-au perindat în tot felul de peregrin ri i emigr ri pe întregul mapamond, pentru ob inerea/câ tigarea unui respect, cuvenit i binemeritat, a unui venit mai bun/a unui trai mai decent i a unei pâini mai bune/mai albe sau mai proaspete, când i pe ei de noi i pe noi de ei îi cuprinde i ne cuprinde dorul, regretul i jalea, mai cu seam atunci când con tientiz m faptul, trist i dureros, c au l sat acas , copii sup ra i, marca i i afecta i i, poate, chiar familii îndurerate i destr mate i, nu doar atât, ci au (mai) l sat o ar f for de munc , calificat i chiar necalificat , de am ajuns s -i angaj m, în locul lor, pe al ii, de pe alte meridiane?!... În concluzie, vin, iar i, s întreb, aici i acum: care este proiectul nostru de ar pentru anul centenar 2018 i nu numai, afar de aniverri/comemor ri i manifest ri cultural-spiritual-na ionale, pline de festivism, desigur, binevenite i ele, adic m gândesc la un demers/ deziderat fiabil i viabil, eficient, consistent i suficient, complex i complet?!... Exist oare a a ceva?!... Dac da, unde este i cum arat acest proiect?! Dac nu, ce mai a tept m sau, mai bine zis: de ce mai amân m/întârziem acest lucru?!...

Pân una alta, v adresez, tuturor, un sincer i c lduros la mul i ani, cu bucurie, fericire, sfin ire i mântuire!...

Stelian Gombo

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34 Bujar TAFA (Kosovo)

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

YMERI i k a B e d e r Traduce

Eu...

Bujar Tafa este poet, eseist, critic literar i profesor universitar. S-a n scut pe 2 Ianuarie 1976. coala elementar i medie la Lipjan, iar studiile universitare, postuniversitare i de doctorat la Universitatea din Prishtina (Republica Kosova). Pân în prezent a publicat urm toarele c i: Poezia lui Agim Spahiu (2008), Crea ia literar a lui Mirko Gashi (2008), Biografemele i ideografemele (Interpretare a volumului poetic Lum Lumi, 2010), Parapoezie (2014), Materia neagr (2016), Contraste literare (Recensii, 2016), Regele meu Dardan (volum bilingv în limbile român i albanez , 2017). Traducere de Baki Ymeri.

Fumnezeu -a binecuvântat pe poet

Miraj

Dumnezeu l-a binecuvântat pe poet, i-a dat jum tate de libertate, l-a cople it cu dragostea lui.

Poetul este alesul Domnului.

Nu pot mai mult s scriu Un spasm se na te din orizont, Un miraj.

Este peste cre tini, musulmani, evrei.

Poetul este criminal, Pre edinte, jegos, capitalist.

Nebun, geniu, cruci tor, jihadist, rai, iad, min , punct, poezia nu este estetic , i nici etic .

S-a dus timpul nemernicilor cu cap p trat.

Dumnezeu l-a binecuvântat pe poet, poetul cu jum tate de libertate.

Iar poezia nu este arta cuvântului frumos, poezia este semilibertatea poetului.

Este darul Domnului pentru robul s u protejat. Poezia te a teapt , te taie, te arde cu iubire, cu spaim .

Ea nu face calcule sterile.

Pro bono publica.

Jum tatea mea Iau partea mea o împart în dou , iau cealalt jum tate o-mpart în dou , iau jum tatea jum ii i din nou o-mpart în dou .

Astfel continuu ani de-a rândul pân câmd jum tatea mea nu se termin niciodat .

rturisirea mea I. M rturisirea mea se-n elege dup ploaie când un umanoid cu micul s u copil umbl în muzeu pe treptele istoriei.

II. Devreme am înv at s prind surâsul, acele clipe le-am denumit paradis. i aduci aminte când m-ai f cut pas re, doreai s in o frunz merg pe lume.

Se spune via , i privire.

Iar totul este un vis, împreun cu sufletul ce ofteaz i viseaz o prim var .

A doua veste divin Felicit ri pentru sclavi.

Se anun a dou veste divin : Mai mult nu v vom ucide.

Voi n-ave i drept nici s muri i.

Noi nu putem f voi.

Noi dorim doar s v ur m Felicit ri! fi i binecuvânta i!

Te privesc Te privesc cum râzi, plângi, înnebune ti îmbra ând pielea alb ca laptele.

O s -mi aduc aminte de tine într-o b trâne e adânc , într-o sear de var când voi cânta Monamour, monamour...

Când glasul meu epuizat îl va lua universul plesnindu-l în adâncul nem rginit se confrunte cu glasul t u acut...

Oooh bre!

Dincolo Dincolo de perete sunt flori, cum s devin eu lacrim , cum s devin eu surâs!

Dincolo de zid sunt gr dini, iar eu cum s devin cântec!

Eu nu gândesc Eu nu gândesc, de câte ori gândesc eu mor, mor i merg în iad.

Eu de câte ori gândesc simt durere.

Beau un pic de otrav nu mai simt dureri i nu gândesc, doar tac i ascult.

Lupta Iar în spa iu un pumn de praf în univers, unde am g sit noi acel foc, unde am g sit acele pietre, acele cuvinte.

Iar limba ta cea mai dulce din lume, un cuvânt nu tie deloc doar privire i iubire i t cere.

Dar viteazul nu este bolnav, doar patima o are tare i mâna u oar .

Totu i, celest e ti.

Niciodat n-am v zut doi metri departe, niciodat cântecul nu mi-a oprit mânia, nici pl nsul.

Cel mai frumos cântec Nu e adev rat c cea mai frumoasa poezie nu s-a scris niciodat .

Nu e adev rat c cel mai frumos cântec nu s-a cântat niciodat .

Cucuveaua

Cucuvea îmi st la cap.

O cucuvea, tare i neagr . scut doar pentru mine.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Ioan URSU

Baie de poezie româneasc[ ...mai nimeni nu-l cite te cu adev rat pe Eminescu (Petru Cre ia) De mult m lupt c tând în vers m sura (Mihai Eminescu) Este supus poezia progresului (valoric, calitativ), ca economia, tiin a, tehnica? Dac exist ceva schimb tor în istoria poeziei naionale, atunci cu certitudine exist o dinamic a expresiei poetice (cea „care domole te i transfigureaz sentimentul” - Benedetto Croce); în subsidiar, aceasta este o rezultant a evolu iei limbii române, a c ut rilor i manifest rilor la nivelele prozodiei, tropilor i ideologiei lirice (a canoanelor literare - îmbr m termenul lui Harold Bloom, Canonul literar, Editura Univers, 1998). Un scurt excurs liric în istoria poeziei noastre culte ne poate furniza materialul pentru a ne l muri asupra formei i con inutului evolu iei expresiei poetice, materialul fundamental cu care opereaz estetica, critica i teoria literar . alegem ni te e antioane de poezie româneasc din mai multe secole.

Ioan Budai-Deleanu: Tân r vân toriu, demult f sporiu/ Dup un dr la vâna sobola ./ De-ar fi s i moriu, - zis vân toriu, -/ Dr gu sobola , i-oi da de l ca ./ Haida, h i, c i; hai la la, h i, i!/ Prin desi pe c i, hai la la, c i! (...capodopera epitalamului românesc, cred c a mai spus-o cineva...).

Ien chi V rescu: Într-o gr din / Lâng-o tulpin / Z rii o floare ca o lumin ./ S-o tai, se stric ! S-o las, mi-e fric / C vine altul i mio ridic ! (cânt re ul anonim perfect disimulat în poetul cult).

Dimitrie Bolintinineanu: Mihnea încalec , calul s u tropot ,/ Fuge ca vântul;/ Sun p durile, fâ âie frunzele,/ Geme p mântul;/ Fug legioanele, sbor cu cavalele,/ Luna dispare/ Cerul se-ntunec , mun ii se clatin ; Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul s u cade;/ Demonii râser ; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare. (orchestra ie de tipul Berlioz, aproape genial , spune C linescu).

Vasile Alecsandri: Ziua ninge, noaptea ninge, diminea a ninge iar !/ Cu o zale argintie se îmbrac mândra ar ;/ Soarele rotund i palid se prevede printre nori/ Ca un vis de tinere e printre anii trec tori. (... strofe ce sunt mici capodopere, tot C linescu d seama).

Mihai Eminescu: Tr ind în cercul vostru strâmt/ Norocul v petrece,/ Ci eu în lumea mea m simt/ Nemuritor i rece (genialitatea con tien ei de sine a poetului nepereche).

George Co buc: În vaduri ape repezi curg/ i vuiet dau în cale,/ Iar plopi în umedul amurg/ Doinesc eterna jale./ Pe malul apei sempletesc/ C ri ce duc la moar – / Acolo, mam , te z resc/ Pe tinentr-o c cioar . (O, mam , dulce mam , din negur de vremi pe fream tul de frunze la tine tu m chemi...)

Alexandru Macedonski: E vremea rozelor ce mor,/ Mor în gr dini, i mor i-n mine -/ -au fost atât de via pline,/ i azi se sting a a or./ În tot se simte un fior./ O jale e în ori icine./ E vremea rozelor ce mor -/ Mor în gr dini, i mor i-n mine (emo ie înghe at într-un rondel).

Octavian Goga: Mult iscusita vremii slov / Nu spune clipa milostiv / Ce ne-a-nfr it pe veci necazul/ i veselia deopotriv .../ M rit fie diminea a/ Ce-a s vâr it a noastr nunt ,/ B trâne Olt! - cu buza

ars / Î i s rut m unda c runt . (...Un sunet de org în catedrala poeziei neamului).

Tudor Arghezi: Niciodat toamna nu fu mai frumoas / Sufletului nostru bucuros de moarte./ Palid a ternut e esul cu m tas ./ Norilor copacii le urzesc brocarte/ ...Cine vrea s plâng , cine s jeleasc / Vie s asculte-ndemnul nen eles,/ i cu ochii-n facla plopilor cereasc / S i îngroape umbra-n umbra lor, în es (primele dou stihuri semnific mai mult decât toate metafizicile filozofilor la un loc...).

Ion Barbu: E temni a în ars, nedemn p mânt,/ De ziu , fânul razelor în al ;/ Dar capetele noastre, dac sânt,/ Ovaluri stau, de var, ca o gre al ./ Atâtea cl ile de fire stângi!/ G si-vor gest închis, le rezume,/ S nege, dreapt , linia ce frângi:/ Ochi în virgin triunghi iat spre lume? (poetul-matematician pariaz pe inteligen ca domeniu al poeziei, nu pe sentiment).

Lucian Blaga: Mam , - nimicul - marele! Spaima de marele/ îmi cutremur noapte de noapte gr dina./ Mam , tu ai fost odat’ mormântul meu./ De ce îmi e a a de team - mam - / s p sesc iar lumina? (Nimicul - marele, mam ...).

George Bacovia: Te uit cum ninge decembre,/ Spre geamuri, iubito, prive te - / Mai spune s-aduc j ratec/ i focul s-aud cum trosne te./ i mân fotoliul spre sob ,/ La horn s ascult vijelia,/ Sau zilele mele - totuna - / A vrea s le-nv simfonia./ Mai spune saduc i ceaiul,/ i vino i tu mai aproape, – / Cite te-mi ceva de la poluri,/ i ning ... z pada ne-groape (suferin a i expresia ei, contopite, Manolescu dixit; altfel spus, o voluptate f sa iu a nostalgiei...).

Vasile Voiculescu: Nimica nu atinge iubirea mea curat ./ Mânii, tr ri, zavistii, ce-n zâmbete s-ascund,/ Ca umbrele pe-o und nu las nici o pat ... / Nu tulburi apa dac nu e noroi la fund./ Doar purai frumuse e în mine se-nfirip ,/ Ca-ntr-un cle tar r sfrânt de mii i mii de ori ... / Mi-e de ajuns în treac t s te privesc o clip / i-ntors din nou în bezn , m umplu de splendori (Shakespeare închipuit în limba noastr ).

Ion Pillat: Tot mai miroase via a t mâios i coarn ,/ Mustos a piersici coapte i crud a foi de nuc ... /Vezi, din z voi sitarii spre alte veri se duc;/ Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de m -ntoarn ? (Ce vrea cu mine poezia?)

Ion Vinea: Turnul vechi din noapte se ive te/ cu luna i pe culme se împlânta./ E alb ca spectrul regelui Hamlet./ Un zid îi da ocol cu rigla-i frânt ./ Pe sc ri de pasul anilor zdrobite/ urc m domol, noi efemere umbre./ S-au perindat i al ii tot mereu/ pe urmele pieirii împietrite (iar i Shakespeare, cel mai original creator din istoria culturii, ipotez i demonstra ie: Harold Bloom, Canonul occidental).

Emil Botta: Iat ora metamorfozelor:/ Îmbr ca-voi ale nop ii straie,/ un opac în opacitate./ Rânji i, colegii mei, cu din ii vo tri albi,/ când copacii mi-or spune: „Majestate’’!/ Lupii s nu-mi sfâ ie ve tmântul,/

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

corbule, d -mi pace./ S se astâmpere molatecul vânt,/ cu mini tri ca el n-am ce face./ Priculiciul/ s lase briciul./ i inima sus! În area!/ Duc -se duhul asfodelelor/ la ruginosul scaun al stelelor (viziuni himerice ale unui poet actor...).

B. Fundoianu: E vremea s ne desp im, Ulisse; p mântul s-a sfâr it... / trecut-a timp destul de când ne-au ron it otgonul obolanii,/ i din ureche ceara ne-au ciugulit-o pesc ru ii./ Singuri s ne leg m cu funii ar fi un lucru prea de tot!/ Vrei s ne arunc m, Ulisse, de bun voie-n apa m rii ?/ Abia a tept s-aud cântecul ce ucide! (un testament poetic-existen ialist, deloc expresionist, al celui ajuns un pumn de cenu la Auschwitz...)

Alexandru Philippide: M-atârn de tine, Poezie,/ Ca un copil de poala mumii, / S trec cu tine poala humii/ Spre insula de ve nicie/ La cap tul incert al lumii./ M vei l sa acolo singur/ Al turi de to i mor ii lumii? (m-atârn de tine poezie, c doar tu mai po i salva aceast lume, aceast specie...)

Mihai Beniuc: ii minte, Ana Kelemen,/ Vara aceea alb , cald ,/ Când ne duceam noi doi la scald ,/ ii minte, Ana Kelemen?/ ii aminte, Ana Kelemen?/ Cum r ceam noi prin p dure/ S strângem, pare-mi-se, mure,/ ii minte, Ana Kelemen?/ ii minte, Ana Kelemen,/ Când cerii vechi opteau în barb , / Veneai ca arpele prin iarb ,/ ii minte, Ana Kelemen?/ ii minte, Ana Kelemen?/ i ce urma era minune!/ O, ce cuvinte-ar ti-o spune?/ ii minte, Ana Kelemen? (în poezia româneasc nu fu mai frumos cântec de lumeasc dragoste ca acesta...)

Gellu Naum: în elege i c tr im într-o pas re imens care ne poart în ea/ i mergem la întâlnire cur m omizile de pe crengi ne iese/ înainte o fat dar nu mai poate nici ea s raca e ostenit / a înghi it toat pânza pe care a esut-o a teptându-ne/ zice hai s ne s rut m s fim ferici i/ s te servesc cu linguri a de argint s i dau o dulcea / m car de-ar fi lâng sob i vine King Kong d cu pra tia ne/ murd re te ma a ne rupe cravata/ vine pârlitul de profesor cu apte capete ne

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Gavril Kondratenko - Prim var în Crimeea

pune note/ parc n-am ti destul materie... (cei care dispre uiesc poezia sunt oamenii cu mutra de r oi - Lautréamont) tefan Augustin Doina : „Ah, zice Cummings, via a are barb ...” / – Hai s i-o radem! ... Am luat un brici/ i-n apa unui golf ce sta s fiarb / am s punit cu lun un arici./ Stângaci cum sânt, m-am cam tat pe cioareci./ Dar - uite-ariciul! ... M mândresc cu el, de i e cel mai oarec dintre oareci,/ a a cum m prive te, însp imântat i chel.// O, dragostea, frumuse ea, adev rul!/ Dar nu-i nimic: le cre te iar i p rul... (ce caut dragostea aici? e un cuvânt-cheie, înc nedeslu it...)

Leonid Dimov: De ce-s atât de sup ra i/ Ghilotina ii împ ra i/ Ce capetele i le in/ În sarsanale cu pelin?/ De ce tresar captive moarte/ Pe chiv re i coifuri sparte?/ De ce se-ntorc aezi mi ei/ Sunând din erpi cu clopo ei?/ Ducând biserici sub brocarte/ Cu sfinte roz, i ele moarte? (mostr de onirism made în România 1977) Mircea Iv nescu: mopete ascultând cum un prieten al s u citeaz / din vasile kandinsky, are o reprezentare ciudat a singur ii lui – ipostaz / învechit , în pete f urmare/ aruncat peste pânza unei realit i, îns în care/ str luce te tân ra nefa, tân ra nefa, ea/ e foarte inactual acum - nu mai vrea/ mopete s o invoace, nu-i mai apare/ nici o solu ie lui mopete, e un fel de de ert,/ în care el se îndep rteaz , soarele, drept/ deasupra capului, se închide în halo,/ i e o lumin cu pâcl , (desigur, afar ,/ dincolo, e tân ra nefa, totu i, îns nici o/ posibilitate de ideare). e o lini te foarte impar . (iat -l pe mopete, scris cu minuscul , cel mai extraordinar personaj din poezia româneasc ! Discretul i alcoolicul poet care s-a sfâr it în Sibiu este i extraordinarul traduc tor al lui Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch...).

Nichita St nescu: Ca i cum ai vedea mun ii plângând,/ ca i cum ai citi din de erturi un gând,/ ca i cum ai fi mort i totu i alergând,/ ca i cum ieri ar fi în curând,/ astfel stau palid i trist, fumegând (gerunziile limbii române structurând o muzic a sferelor...)

Marin Sorescu: Craiova v zut din car e cel mai frumos ora din lume,/ R mân i acum încremenit când m gândesc, îmi las gura ap ./ Era i primul ora care îmi ie ea în cale,/ Poate i asta conteaz , aveam retina proasp , f gunoaie/ i i-am descoperit dintr-o dat întreaga str lucire,/ De acolo din pisc, de la ulm, deasupra imnicului. (cel mai mare oltean din literatura român , dup ... Eugen Ionescu, poetul poantei în poezie, dar i în teatru...)

Mircea C rt rescu: ranul de când cu electrificarea/ în elege cum stau lucrurile pe planet / se indigneaz gra ios în mijlocul pogoanelor sale/ de situa ia din cipru i liban/ pânde te sateli ii i le smulge/ aparatura electronic b / plozilor nu uita i bateriile solare/ ne-nc lzim la chindie conserva de fasole/ cu cârn ciori produs la fete ti/ b da i în câini lumea e mic / b cu gerovital se duc ridurile ca-n palm / hai da i-i zor cu porumbul c eu m duc/ pu in pe lumea cealalt adic a treia/ i ultima fe ii mei/ dragii mei copchiii mei ce s i faci/ a a e jocul/ arz -l-ar focul ... (ironia din primele versuri gliseaz pe nesim ite spre con tiin a tragic a vie ii...)

Dup Nicolae Manolescu (Despre poezie, Ed. Cartea Româneasc , 1987), exist un element care deosebe te felul de reac ie al modernilor de al postmodernilor: poe ii moderni resping trecutul (poeziei) în întregul lui, postmodernii îi integreaz pe antecesorii lor moderni, uzând de ironie. Iat , mai precis, aceast ultim idee formulat parafrazându-l pe Umberto Eco: un postmodern (fie el i poet) nu poate s i se adreseze iubitei cu cuvintele „Te iubesc cu disperare”, fiindc el tie c ea tie c asemenea vorbe au mai fost spuse, eventual de moderni; de aceea el, postmodernul, o „atac ” altfel pe iubit : „draga mea, cum ar zice X, te iubesc cu disperare”. Este în aceast simpl anecdot o întreag lec ie despre ironia, i concesia, i intertextualitatea postmoderniste. O mostr de scriere postmodernist

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poate fi acest poem Georgica a IV-a din volumul lui Mircea C rrescu, Faruri, vitrine, fotografii, citat integral mai sus. i dac aceast selec ie, p tuind prin subiectivitate, a fost f cut , se poate observa cronologic o dinamic a limbii propriu-zise i a limbii poetice, implicit, pe de o parte, sau, pe de alt parte, o dinamic a „artei poetice”, travestit i sub nume precum „conven iei poetice”, „canon”, „ideologie artistic ”. Limba lui Ioan Budai-Deleanu, de exemplu, are parfumul ei arhaic, dar despre o „ideologie” la acesta, în sensul de ars poetica, ar fi exagerat s vorbim. Gellu Naum, în schimb - de exemplu - poate stârni mirarea noastr nu din perspectiva limbajului (care este cel curent), ci din perspectiva „conven iei” poetice, suprarealiste în cazul lui. Goga, pe de o parte, comunic pe lungimea de und a unei sensibilit i cu valen e istorice, na ionale, patriotice; Doina , pe de alta parte, tot ardelean, apare aici cu totul desprins de coordonate spa iale sau temporale, lira lui sco ând un sunet cu valen e universal-umane i condimentat de ironie. i acum s punem punctul pe i: la un creator sau altul, valoarea poeziei, portant a conceptului de frumos, nu este determinat de cei doi parametri dinamici men iona i, ci în ultim instan de un criteriu estetic! Chiar dac o serie de factori subiectivi, istorici i etici pot perturba sau chiar obnubila uneori judecata estetic .

Primatul criteriului estetic în judecarea valorii unei opere literare ar trebui s fie legea tuturor celor interesa i de art , de frumuse e (regimurile totalitare impun alte criterii, de aservire, pentru artistic...).

Excluzând situa iile anormale, lucrurile de abia de aici se complic , totu i: estetica nu s-a constituit niciodat ca o tiin (a încercat ceva a a numita poetic matematic ...), o tiin deci care s furnizeze instrumente adecvate pentru m surarea valorii artei, a frumosului!

Estetica r mâne doar o subdisciplin a filozofiei. Esteticile - fiecare mare filozof, fiecare gânditor în t râmul artei, fiecare poet la urma

Gavril Kondratenko - Parcul vechi

37

urmei, propune propria estetic - esteticile, a adar, se împart totu i în dou familii: nonlingvistice i lingvistice. Estetica lui Croce, de exemplu, programul estetic al lui C linescu, sunt de factur nonlingvistic ; în aceast versiune, limba este privit doar ca un instrument al poeziei, al sensibilit ii, în ultima instan . În a doua versiune - în cazul retoricelor clasice, sau al abord rilor structuraliste - poezia este un „limbaj ornat” (N. Manolescu, referin a citat ). Suntem prin urmare tenta i s spunem c atunci când într-un poem detect m o anume sim ire general-uman , un feeling, ne plas m în perspectiva sau în canonul unei estetici nonlingvistice; dimpotriv , când un poem se constituie într-o provocare pentru gândire, mai degrab decât pentru sim ire, când suntem tenta i adic de coduri, conven ii sau „structuri”, atunci ne plas m în perspectiva unei estetici lingvistice.

Deplas rile de accent, într-un sens sau altul, între miza nonlingvistic i cea lingvistic , între semnificat i semnificant, sunt dite în petrecerea poeziei din secolul tocmai scurs. Negând „semnificatul” (sensul, mesajul adic ) în poezie, C linescu exclama iritat: „ce vrea cutare poem, sau alt cutare poem s spun ? Poezia, în principiu, domnilor, nu vrea s spun nimic; ea se spune pe ea îns i, ea î i este sie i propria ra iune i propria hran ”, ca Nastratinul lui Ion Barbu, am ad uga. Ori, aceast observa ie a maestrului (în spiritul i nu în litera ei) rezum chiar accentul pus ap sat pe un semnificant (pe un text) eliberat din ce în ce mai mult de func ia de purt tor de mesaj, de semnificat, pe criteriile unei estetici a a-zis lingvistice.

Prin urmare, s încerc m s detect m aceste deplas ri de accent, având drept „studii de caz” trei poeme celebre ale panteonului nostru liric. Primele dou ar ilustra miza nonlingvistic , ultima pe cea lingvistic .

Mai întâi, Lacustr . De-atâtea nop i aud plouând,/ Aud materia plângând.../ Sânt singur, i m duce un gând/ Spre locuin ele lacustre./ / i parc dorm pe scânduri ude,/ În spate m izbe te-un val.../Tresar prin somn i mi se pare/ C n-am tras podul de la mal.// Un gol istoric se întinde,/ Pe-acela i [sic!] vremuri m g sesc.../ i simt cum de atâta ploaie/ Pilonii grei se pr bu esc.// De-atâtea nop i aud plouând,/ Tot tres rind, tot a teptând.../ Sunt singur, i m duce-un gând/ Spre locuin ele lacustre... situa acest poem într-un top zece al corpului poeziei române ti! O cantabilitate des vâr it , de o intensitate a solitudinii existeniale aproape dureroas . În spa iul culturii noastre aceast intensitate este atins poate numai în partea a doua (mi carea Tranquillement) din Sonata nr. 2 pentru pian i vioar în fa minor, op. 6 de George Enescu. Un dor f cuprins picur ca o otrav dulce din vibrato-ul vioarei în aceast de pe alt lume parc pies scris de Enescu la 18 ani. O anxietate având ca metafor o scar la nivelul filogenezei str bate din cele patru catrene ale lui Bacovia. O imagine aproape terifiant a omului, existen ial mereu singur, din vremea locuin elor lacustre i pân ast zi, care tresare în somn, azi ca i ieri, „c n-a tras podul de la mal” pentru a se ap ra de atacul actualilor i diluvienilor i antediluvienilor mon tri. Mi-ar place s mai dau în poezia lumii peste o imagine de o asemenea for ...

Autoportret. Lucian Blaga e mut ca o leb ./ În patria sa/ z pada pturii ine loc de cuvânt./ Sufletul lui e în c utare,/ în mut , secular utare,/ de totdeauna,/ i pân la cele din urm hotare./ El caut apa din care bea curcubeul./ El caut apa/ din care curcubeul/ î i bea frumuse ea i nefiin a.

Poezia este mut ca o leb . Poezia nu se analizeaz . Este o abera ie s (r s)t lm ce ti poezia. Poezia este starea fiin ei. Poezia este o stare de spirit. Starea fiin ei este imaculat ca z pada. Dar ce este poetul? El, z mislitorul poeziei; care este menirea lui? Poetul este mut ca o leb ! El este ve nicul c ut tor - i, uneori, descoperitor! - al miracolelor existen ei. Auzi i, dumneavoastr ! El caut i

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

foarte rar se întîmpl s i g seasc , - ape din care bea curcubeul! El tu sângur tii, admirabil, unde/ Jace seraful ventriloc”; romantic : caut metafora, i iat , o g se te, o splendid metafor a poeziei „...E sara-nalt i e B ganu-ntins,/ Pres rat cu mii de stele, luminat române. arpele ouroboros care se r suce te înspre sine înghi indu- de foc nestins,/ În s tucuri caii-n grajduri mi n rile-n pristoale,/ i propria coad ! El, poetul, surprinde - clip astral - curcubeul Ies copilele la poart , svelte, cu picere goale/ i le arde spuza nop ii, i a teapt -un Sbur tor...”; suprarealist : „Pentru ultima dat sfere/ bându- i propria frumuse e ne-lumeasc i propria nefiin ! Pentru pentru ultima dat vânt/ ora ele sfâ ie bronzuri/ din glezne de piatr o asemenea misiune merit s te na ti poet! tând.”; existen ialist : „mi-e fa a sub coleoptere/ mi-e cerul gurii Joc secund. Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,/ Inmânt,/ ah, pentru ultima dat sfere/ pentru ultima dat vânt.”; trat prin oglind în mântuit azur,/ T ind pe înecarea cirezilor agreste/ baroc : „Câmpii i p uni întinse pân la hotarul m rilor/ tulpini În grupurile apei un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridic ierboase lâng tulpini/ dealuri asemenea cailor crup lâng crup / însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi,/ i cântec delte i viroage unde cresc salcâmii i arinii/ în imile mici care sunt istove te: ascuns, cum numai marea/ Meduzele când plimb sub patria stejarului/ p durile întortocheate de conifere/ mla tinile unde clopotele verzi. nu deosebe ti broa tele de m tasea-broa tei/ râul de putred/ miroEste adev rat c , în general vorbind, poezia nu suport opera ia surile excitante ale sângelui verde/ fosile create de influen a a trilor de transcriere într-o proz a re-povestirii sau t lm cirii, explic rii. în straturile adânci/ pelinul dezbr cândui cu pudoare rochiile/ pe Putem face rezumatul romanului Baltagul i putem comenta semsub b ncile parcului...”; modernist -simbolist : „Numit inut, grup nifica ia personajelor sau a ac iunilor lor. Un text de proz transmite simplu, fals land / La soarele pontifical întors./ Plug str veziu în o cantitate de informa ii; un vers creeaz o stare sufleteasc mai recea Helgoland / V ditului, tras cu compasul, tors”; postmodermult sau mai pu in definit , iar metaforele pot comunica informa ii globale, a a cum sunt intui iile sau revela iile. Exist îns poemele nist : „Lucrez în buc rie. Suflu-n degetele reci./ Gaze sunt mai mici lui Ion Barbu, sau ale francezului Stéphane Mallarmé, care nu par ca unghia, ca petale de-alb strea./ Za de nechezol mânje te fundul deloc a mijloci o stare sufleteasc , i nici a declan a intui ii sau re- ce tii de cafea./ Sunt pe mas doar borcane nesp late, i-un cu it/ vela ii, i care prind pe picior gre it chiar pe aviza ii prin cultura lor Se reflect -n lama-i oabl chipul meu neb rbierit. ...Corolar. Poezia, dac e adev rat , nu e supus progresului, ca poetic , blocîndu-le parc în elegerea. Poezia aceasta este ermetic , economia, tiin a, tehnica. Dac exist ceva schimb tor în art , în a cum arat criticul Alexandru Paleologu, expresie a unei lucidit i poezie, acest ceva este o evolu ie a mijloacelor de expresie (inclusiv absolute i a unei con tiin e a ordinii universale, a microcosmosului a limbajului propriu-zis) i o dinamic a „ideologiei” lirice (manifestate i macrocosmosului. O seam de încerc ri s-au f cut pentru a-l sub forma curentelor artistice). interpreta (da, Ion Barbu are nevoie de interpretare!) pe acest mare În încheiere, un drept la ... opinie: Eminescu este poetul pe care poet-matematician: Tudor Vianu, Basarab Nicolescu, Mandics orice român ar trebui s îl aib în suflet; din p cate, exist intelectuali György, Dorin Teodorescu, Mircea Scarlat, Marin Mincu i, s în vog care î i fac din Eminescu o int . Altfel, personal, îl prefer, s încheiem o list incomplet , George C linescu, a c rui variant de zicem, pe Bacovia lui Barbu; i mi-e greu s m decid, de exemplu, interpretare o cit m integral „Poezia (adâncul acestei calme creste) între Nichita i Mircea Iv nescu i Mircea C rt rescu... este o ie ire (dedus) din contingent (din ceas) în pur gratuitate ...

Acesta nu este un eseu, ceea ce pare eseistic nu este decât un (mântuit azur), joc secund ca înecarea imaginii cirezii în ap . E un crez al meu. i iar i din p cate, mai nimeni nu mai cite te azi poezie, nadir latent, o oglindire a zenitului în ap , o sublimare a vie ii prin Petru Cre ia tia ce spune. i astfel se face c limba noastr , „comoara retorsiune”. noastr ”, este azi în a a suferin , pe strad , în institu ii i în media, Evident, interpretarea acestor dou catrene celebre este departe agresat de imunde aluviuni, de felul lui „ca i” etc., cu care masa de de a se epuiza cu p trunz toarea fraz a “divinului critic”. vorbitori ai ei o (ne)fericesc...

Cum ne mai joac feste reflexele condi ionate! Scriam doar ca poezia, în genere, nu vrea s spun ceva anume, care urmeaz a fi identificat de lector; a concedasem cu câteva rânduri mai sus, i iat -ne prin i în flagrant delict sherlockholmesian (de detectivi lirici, adic ). S revenim a adar la temele enun ate privind limba poetic i conven ia poetic i s lu m not , cât mai deta i, asupra prezen ei acestora într-un text precum Levantul lui Mircea C rt rescu, o epopee al c rei personaj este chiar poezia româneasc . A a vom sim i, poate, pl cerea pur a degust rii unor licori.

De sorginte: arhaic-cronic reasc -munteneasc : „Borges ce-i mai zic i Înger cu aripe de argint,/ C rui mum -i fu oglinda iar tat labirint,/ Zice d-un poet ce vrut-a s încap n ochiu-i mare/ Toat sfera, orizonul dân hotare în hotare”; clasic (greu de identificat la postmodernul poet, dar s risc m cu un stil italienizant-clasicizant în maniera lui Ion Heliade-R dulescu: „Înterogare pune, cetatea- i va respunde,/ Turmentul Gavril Kondratenko - Lâng Moscova din cervelu- i va resipi pe loc/ Coragio, c ci

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Gabriela Ana B{LAN

Lacrima luminii @în limba român[ area vie ii ca pe o lec ie nou , „sub surâsul am gitor al frumosului”.

Ultimele pagini nu închid ci deschid cartea prin consemnarea întoarcerii în ar dup trei decenii. Fin artizan al cuvântului, Silvia Cinca brodeaz cu emo ie la superlativ lacrima luminii în col ul ochiului ca o perl închis în scoic în oceanul tr irilor intense: „În casa goal , doar tabloul amintea c o mam a privit chipul fetei pân în ultima clip de via .

Negusu a luat tabloul din perete i l-a adus acas . Apoi a a ezat poza pe contracoperta acestei c i, sperând c mama o va putea vedea”.

Spre satisfac ia cititorului avid de cunoa tere, cartea se încheie cu o Bibliografie care ofer o viziune complex asupra operei scriitoarei Silvia Cinca, membr a Uniunii Scriitorilor din România i a Pen American Writer, a c rei voce ne-o amintim de la Radio Europa Liber a epocii noastre de trist amintire.

Dac acest volum a v zut lumina tiparului, înseamn c zeul timp s-a plecat smerit în fa a autoarei i pentru scriitoarea Silvia Cinca apele patriei, ale crea iei i ale sufletului s-au limpezit i pe cerul scriiturii sale este soare!

Gavril Kondratenko - Peisaj rural

Aripi în bezn (Editura Semne, 2017) este, f t gad , cartea de referin a scriitoarei Silvia Cinca. O carte de c tâi în bibliografia autoarei, un volum document de suflet în biografia sa, cititorii au a teptat-o i au primit-o cu aceea i intensitate de care ne amintim de prin 2009, la apari ia volumului „Supleantul”, semnat de Petru Popescu, de exemplu. Asocierea vine desigur din lait-motivul „fuga în exil”. În timp ce Petru Popescu, dup ani lungi de a tept ri, la rug min ile prietenilor d frâu liber glasului interior i pune pe tapet „desp irea de Zoia”, scriitoarea Silvia Cinca încearc o traducere original a lacrimii luminii în limba român , altfel decât pe Google a a cum vremurile moderne ne for eaz , ci pe drumurile sufletului. Lumina este eliberarea sub îngereasca b taie de arip , din bezna comunismului. Îmi este u or s îneleg st rile autoarei dup ce am citit precedentul volum, sugestiv intitulat „Dansezi?”

La prima vedere ai spune c „Aripi în bezn ” este o carte de poezii. De fapt chiar este poezia desp irii de copil rie: „Am închis copil ria în aceste pagini/ Spre a îngropa lacrimi de sânge/ Ducând ecoul durerilor

lumii// Acoperind tinere ea mor ilor no tri/ Nevinova ii lumii/ Victime ale unui r zboi/ În dispre i nebunia puterii”. Este i poezia primei iubiri închis în paginile elegantei c i, printre „neîn elegeri în fapte i timp”. Ne bucur desigur lirismul pe care scriitori valoro i îl asociaz prozei lor i câ tig teren într-un peisaj literar saturat de violen â i morb vulgar. Cu sensibilitate, negrul vie ii iese la lumin prin prisma adev rului puternic i autoarea reface tabloul patriei pe care o p se te doar cu trupul, nu i cu sufletul. „Miam p sit patria doar cu trupul, sufletul mia r mas acas ”, îmi m rturisea într-un interviu pe care mi l-a acordat poetul Mihail Janto, debutant recent în ar cu un volum de versuri, dup ani lungi de exil. În acest context cartea Silviei Cinca este a a cum autoarea rturise te în poema citat , decupat de pe ultima copert : ,,Strig t de adev r/ În normentul libert ii”. În final deslu im crezul autoarei: ,,Doar lacrima de Înger/ Poate salva acum prezentul/ Împ turit i el în minciun i ur ”.

Proz puternic de investiga ie, fresc politic i social , cu evrei, legionari, chiaburi, comuni ti în lupt spre ideal în vremuri tulburi, în cauze pierdute sau câ tigate pe scena Timpului, cartea Silviei Cinca se cite te cu pl cere sporit de replicile dure care sunt col i înfip i în carnea realit ii: ,,Comuni tii i impuneau puterea dinafar , supunând poporul la cea mai crunt pedeaps - sp larea creierului sau îndoctrinare. Minciuna devenise atotputernic ”.

Pe m sura înaint rii în lectur ne trezim al turi de personaje reale c utând Floarea Zâmbetului acolo unde moare speran a.

Scriitoarea ne conduce i pe calea crea iei sale, ne întâlnim cu primele opere i personaje care au marcat evolu ia real : Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc.

Punctul culminant al pove tii esute cu fir aurit pe pânza epocii ca o m rturisire i o rturie este ELBERAREA prin alegerea altui destin cuib rit în c mara sufletului ca notele vr jite în pian, „prin în imile clipelor, în lacrima dorin ei i lumina speran ei”. Fuga în America înseamn totul de la cap t, înv -

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Ion P{R{IANU

Permisia Soarele prim ratic se ridicase la prânz. Razele se înf urau prin desi ul frunzelor de fag i ar ar, c ajungeau greu în poian prin pâcla de cea , care înc nu disp ruse din coclaurile p durii. Iarba crud din poiana lui Gheorghean, t lit de copitele celor cinci bovine ale Lenu ei lui Milu , când aburea în lumina ce o cuprinsese, de i era mai dulce decât l starii puie ilor de tei i stejari planta i vara trecut de elevii ciclului gimnazial de la coala Romane ti, nu le ademenea cu nimic. În desi urile p durii, p rile au încropit un concert prim ratic erotic. Lenu a înfipse acul cu arnici în borangicul pe care a ternea boboci de trandafiri în iruri, se ridic , scoase vitele din l stari, g si o baleg proasp i spoi ugerul vacii pe care o zb nc nea mereu vi elul cu ele în gur .

Deodat st locului i, întorcând ureche, auzi ceva nedeslu it, un cântec din frunz . Pe poteca ce urca pe sub poalele p durii lu’ boier Gheorghe i dincoace de deal d dea în poian , cobora un militar cu rani a în spate.

Lenu a, trântit pe covorul de mu chi a ternut la umbr , sub poalele p durii, împungea cu acul cus tura, supraveghea din priviri animalele, care se mai potoliser i p teau lini tite, în timp ce vi elu ii dormeau în iarb dermeli i de aburii p mântului. Lenu a fredona o melodie mai mult pentru ea: Dorule, alene vii, m i dorule, m i!

Peste dealuri i câmpii, m i, dorule m i!... în timp ce Gigi, militarul, ie ise din p dure i, v zând-o pe Lenu a, nu tia cum s se apropie, s o surprind . N iala cântecului ei îl poate ajuta mult pe Gigi în reu ita inten iei lui. Într-o sincop , Lenu a sim i prezen a cuiva i tres ri. Gigi puse degetul pe buze în semn de pssst i se a ez lâng ea.

- Bine te-am g sit! Ce mai faci, Lenu o?

- Cu animalele la iarb . Soacr -mea s-a boierit. M-a luat de slug .

- Aaa, te-ai m ritat; i omul?

- Din octombrie, anul trecut. Omul? A plecat dincolo dup bani pentru nunt . Am pus-o în august, anul sta. Ne-am gândit i la botez. Îl tii bine, era i prieteni. Ilie al lui Vasile Ghi an.

- Lenu o, m termina i! Nu tiam ve tile astea. Într-un an de zile nu mi-a scris nimeni. Cine s-a mai însurat, cine a murit?

- Ce întreb ri la tine? Acum n-am timp. Am alte gânduri...

Gigi, om c torit, pricepu gândul muierii. Îi puse mâna dreapt sub cap i o culc pe spate, punându-i genunchele pe coapse i aplecat peste ea o s rut milit re te.

- Gigi, e ti nebun? Poate ne vede cineva.

La aceste cuvinte, Gigi sim i ni te fiori care îi electrocutar ira spin rii. Lenu a îi cuprinse capul cu boneta într-o parte în c ul mâinilor i îi pup amândoi obrajii, dup care se ridic brusc în ezut: - Fir-a i ale naibii, intrar i iar în p dure ori v m nânc t unii?

- De data asta fac eu serviciul i plec pas alerg tor, în timp ce Lenu a, curioas , se uit în rani , lu p tura cazon , amintirea de suflet a lui Gigi din armat i celelalte lucruri i plec .

La întoarcere, militarul, surprins oarecum, slobozi un fluierat scurt.

De undeva, nu departe, dintr-un loc înfundat, Lenu a cu o binedispunere r spunde uieratului: Dorul m -ntreb a a, m i dorule, m i!

Doru-mi e de cieva, m i dorule, m i!

Dorului am prins a-i spune, m i dorule, m i!

Mai v zut-ai om pe lume, m i dorule, m i! nu-i fie dor de nimeni, m i dorule, m i! la care Gigi îi r spunde: i ascult dulcele glas, dr gu Ilenu !

Nu eu l-am trimis de-acas’, m i dag , Ilean !

Nu credeam c tu pe-ascuns, dr gu Ilean !

Dore ti, când de-acas -i dus, m i drag , Ilean ! ...

Apoi r mâne câteva minute locului. Lenu a ner bd toare s fie sit : Cu-cu, cu-cu...

Gigi p ind ca un leopard i cu mirosul aceleia i feline coborî în hruba aia, unde se ascunsese Lenu a i mare îi fu mirarea când o zu dezbr cat cu pielea alb i catifelat , cu sânii mari i moi, cu cearc ne mari din care r riser sfârcurile ca dou m sline necoapte i p tura lui întins pe nisip sub mal. Ea îl privea cu un zâmbet dulce, sucindu- i p rul lung i negru l sat pe piept printre e. Gigi coborî, o lu în bra e i o s rut cu l comie strângând-o la piept. Ea îi sim i rb ia cum nu se putea mai bine. Ame i de c ldura ce-i cuprinsese, se l sar pe p tur . Corpul ei iradia miros de s pun de cas cu pelin.

Lenu a îl descheie la veston i îl dezbr pâna la centur , în timp ce el î i d du pantalonii jos în câteva secunde. Cu ochii întredeschi i i gângurind ca un prunc, care zâmbe te în somn, desf cu picioarele.

Militarul îi trecu degetele u or prin p rul pubian, apoi o penetr adânc mi cându- i trupul într-un ritm pl cut. Lenu a î i încord mu chii i timp de câteva minute îl stoarse, l sându-l ame it.

- Aaah, a a pl cere... n-am tr it, nu mai in minte.

- Cred c permisia asta, ai s-o ii minte mul i ani, a a-i?

Se îmbr car i ie ir din râp , pe rând. Întâi ie i el, apoi o chem : - Hai repede, nu-i nimeni. Ap ru i ea. El î i lu rani a în spate, o mai s rut o dat i plec privind înapoi, f cându-i cu mâna. Vitele dormeau la umbr . Le lu cu nuiauea din spate i le d du pe drum în vale. Când ie i din p dure i o lu pe coasta viilor, îl z ri pe Gigi coborând pe potec , pe lâng via lui F nic Fumureanu, cântând din frunz .

Ajunse la ciutura cu cump la M rinica, o femeie care locuie te singur aici, în r spântia asta de drumuri. L rani a pe iarb lâng jgheab, puse boneta pe ea, scoase ap cu g leata, o v rs în jgheab i se sp pe ochi. Apoi î i trecu degetele ude prin p rul tuns scurt; i lu boneta i rani a i când a apucat drumul spre cas , i-a ie it rinica în cale.

- Bun ziua tanti!

- Al cui e ti, milit ra ule?

- Ce, nu m cuno ti?

- Nu te cunosc, mum , c sunt b trân i nu m i v d nici bine.

- Sunt Gigi al lui Titu lui Doban. Vin i eu în permisie câteva zile, trei le m nânc pe drum. M-au repartizat la Baia Mare, prin Maramure .

- S fii s tos, mum , c le petreci toate. F nel al mieu a f cut armata la marginea p mântului, tocmai la Boto ani.

Gigi î i lu la revedere i- i urm gândul c tre cas . Timpul nu st dup vorbele lor.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Virgil STAN

M`na care vrea s[ m`ng`ie Cineva cunoscut care mi-a v zut podul palmei a început s se mire: - Cum acestea sunt mâinile unui scriitor de factur romantic ?

Mâini care vor s mângâie?

- De ce nu? Conteaz c sunt pline de r ni de la munc ?

- Cum mai poate o partener s simt fiorul dragostei când peste corpul s u se plimb o mân plin cu b turi i r ni?

- Partenera, peste al c rui corp se plimb asemenea palme, iube te.

Ea iube te cu sufletul, deci iube te i cu trupul. Ea nu simte c trec peste fine ea pielii sale ridurile unei mâini muncite, cu b turi provocate de coas , de mistrie, sau de orice alt unealt folosit de cel pe care-l iube te, pentru a- i câ tiga existen a, deoarece prin gândirea sa îl vede numai pe cel ce i-a cucerit inima i de care s-a îndr gostit.

Nu neap rat pe prin ul din P durea Adormit , care salveaz prin esa, ci pe omul de rând, ca i ea, ce-i poate fi al turi toat via a.

- Bine, bine i totu i?

- i totu i ce?

- Nu le simte asprimea? Mai tr ie te cu intensitate momentul, sau asta se întâmpl doar în romanele dumitale pe care le-am citit.

Recunosc c descrii bine anumite tr iri.

- Mul umesc. Î i dau doar un exemplu din natur . Fiind de ani buni martor al acestui fenomen, cred c pot trage o concluzie care s te mul umeasc .

- Ce exemplu?

- Ai fost de multe ori la mare, da?

Gavril Kondratenko - Noapte cu lun

- Desigur.

- Când marea este lini tit , nisipul de pe mal, fie c este o plaj , sau un golf, este nemi cat, uscat, aspru la c lcat i mai ales deranjant prin scoicile care- i arat asperit ile în t lpile celui ce le calc . Corect?

- Corect.

- Când marea este înfuriat , învolburat , î i poart cu putere valul peste întinderea de nisip, ce r mâne în urma sa dup retragere???

- Ce s r mân ? Tot ce aduce de pe fundul m rii. Scoici, alge, mizerie...

- În afar de acestea mai r mâne ceva. O plaj neted , r coroas , primitoare, cu un nisip fin, moale i condensat, care la trecerea pa ilor produce doar pl cere. Am dreptate?

- Da, a a este, trebuie s recunosc.

- De ce se întâmpla acest lucru tii?

- De unde s tiu!

- Pentru c nisipul provine din adâncurile m rii. El a fost adus de frenezia valurilor înspumate i pentru el întâlnirea cu valul este ca un rut al iubitului plecat într-o c torie, fericit de reîntâlnirea cu iubita.

La rândul s u, nisipului îi este dor de întâlnirea cu valul ca oric rei femei îndr gostite, cu iubitul s u. Ea nu-i simte asprimea i violen a for ei cu care se repede spre trupul s u, ci simte doar dorin a lui de a fi din nou împreun , de a se întâlni i a se iubi ca i atunci în cazul rii, când nisipul st tea lini tit în adâncuri, fiind un tot unitar.

- i totu i crezi c folosind asemenea palme pline de r ni, cineva mai poate sim i fiori în stomac, cum se spune?

- În stomac îi poart de când s-a îndr gostit. Ea nu vede oriunde s-ar uita decât chipul Lui. El este unic oricum ar fi. Este al ei ca o avere de pre i-l dore te indiferent cum va ar ta din cauze ce nu depind de el. Ea îl are în minte, în suflet, a a cum l-a v zut prima dat , nu cum apare la ultima lor întâlnire i întâlnirea va fi una de dragoste, de d ruire, pentru c numai la acest lucru se gânde te, fiind singurul care conteaz . Asprimea b turilor din palme chiar dac va trece ca un mirghel cu o granula ie mai mic peste fine ea pielii sale, nu va sim i decât fiori de dragoste, senza ii pe care poate nu le-a tr it niciodat cât erau la începutul rela iei. Ai aflat desigur c sunt i femei c rora le place ca b rbatul s fie un pic mai dur în timpul sexului, în sensul metaforic desigur. A a i asprimea mângâierilor unei mâini muncite i cu asperit i poate fi o nou senza ie erotic , a c despre cum va fi, voi afla la timpul oportun.

- Succes.

- Mul umesc. Nu- i voi povesti cum a fost desigur.

- Normal. La revedere. a s-a desf urat dialogul dintre scriitorul cu palmele pline cu ici sparte de la munca în gr dini a casei copiilor s i dragi, unde plantase peste cincizeci de bulbi de lalea. Dorea s i realizeze în prim var propriul s u festival al lalelelor multicolore, ca s -l concureze pe prietenul s u din Afuma ii de Belgiq, cum î i numea s tm reanul glume satul belgian unde locuia de ani buni, sat care, de fapt, purta numele de Tongrinne.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Ionuî\î COPIL

TRECUTUL }I neTRECUTUL, TR{ITUL ]i neTR{ITUL Toat lumea vorbe te despre cum i cât ne influen eaz Trecutul, dar cine se întreab cât de important e neTrecutul?! Netr itul! Cu trecutul suntem împ ca i sau nu, am înv at lec ia i am închis capitolul; ne-am echilibrat. Sau dimpotriv , am negat i am supravie uit acelei lec ii i ea se va întoarce iar i iar, tot mai evident , tot mai agresiv i dureroas pân vom în elege... În schimb, NeTr itul e ca o desag de experien e poten iale, ni te lucruri care ne a teapt în drumul vie ii, a teptându- i cu ner bdare sau team , ziua Sa. Nu degeaba se spune c cel ce nu s-a jucat în copil rie, o va face ca om mare i cel ce nu a iubit la tinere e, va iubi la b trâne e. Perceperea intuitiv a acestui poten ial de experien e poate induce o stare de surescitare, nelini te sau ner bdare; i iar i în elepciunea neamului nostru ne d cheia: bucuro i le-om duce toate, de e pace, de-i r zboi.

Dar mai exist cel lalt aspect al neTr itului, lucruri i întâmpl ri care puteau s fie i nu au fost. Acest fapt ne umple de frustr ri, de regrete i de sentimentul irosirii zilelor. C zilele au fost date spre a experimenta, în elege, evolua. Cel ce nu a mers la cursuri, nu i-a luat examenele, va fi repetent i într-un final exmatriculat. Dac repenten ia înseamn repetarea experien elor vie ii aici i acum sau într-o alt via i alt trup, e irelevant. Mai important este exmatricularea i asta înseamn pierderea dreptului la reîncarnare, disiparea în cel mai simplu nivel al energiei.

Limbajul multistratificat i comunicarea r cin . În Biblie se poveste te la un moment dat despre unii propov duitori ai lui Iisus,

Gavril Kondratenko - Peisaj din Crimeea

i ale c ror cuvinte erau în elese în limba matern i de greci, i de evrei, i de romani etc. Nu cred c este vorba aici de o comunicare telepatic , ci de o vorbire real , dar în codul surs al limbilor. La început a fost o limb unic ce a fost încurcat ! pentru a zad rnici construc ia turnului Babel. Aici se în elege foarte bine importan a i for a comunic rii.

Graiul moldovenilor este sensibil diferit de al ardelenilor sau al enilor; oltenii au graiul lor, dar to i în eleg i pot comunica f greutate în limba român , pentru c limba român este sursa acestor graiuri, a a cum ramura ine toate frunzele i florile. Pe net circul tot felul de jocuri în care este un text în care mai bine de jum tate din litere sunt înlocuite cu cifre, dar creierul este capabil s vad sensul i s citeasc textul. Ideea este c i limbile europene sau toate limbile vorbite pe Terra au un cod surs , care, folosit, face posibil comunicarea cu orice vorbitor, indiferent de limb .

Comunicarea. Interac iunea cu exteriorul i modalit ile degenerate de realizare a acestui lucru. Apari ia i existen a fiin ei umane în trup are tocmai rostul evolu iei prin interac iune cu exteriorul.

Toate ac iunile umane (ac iunile sunt o form de comunicare) sunt generate de impulsuri interne de compensare sau decompensare (umplere sau golire, exces sau caren ). Este o c utare a armoniei.

Ideal, aceast comunicare/ac iune ar trebui s fie simpl i direct . a i este, mediul înconjur tor r spunde firesc la golul sau excesul de ceva din interior pentru a restabili armonia, echilibrul. Îns intervine educa ia/mintea omului. Omul a fost dresat s cread c nu merit pur i simplu anumite lucruri, c trebuie s le merite, s lupte pentru ele etc. i în acest fel intervine în bunul mers al lucrurilor, devenind cu mari eforturi i suferin e, tocmai blocajul/obstacolul în calea propriilor dorin e i nevoi.

Aceast blocare duce la c utarea alternativelor, drumurilor ocolite pentru atingerea scopului, la complicarea existen ei. Un rezultat simplu este atins prin mari eforturi i în timp îndelungat. De obicei câ tigul nu egaleaz munca depus i individul intr într-o politic falimentar care îl umple de resentimente, frustr ri i îl îmboln ve te.

Problema e c societatea a educat individul în arta bloc rii propriilor nevoi i ca atare, el a pus baraje nu doar în calea dreapt i simpl dar i în ramifica iile de ordinul 1,2,3...,n , astfel c satisfacerea nevoii e tot mai dificil tinzând spre imposibil. Partea bun a acestui proces este cre terea eficien ei individului i for area lui s foloseasc toate poten ele i resursele de care dispune. Este, dac vre i, o testare în condi ii limit a tuturor ramifica iilor capacit ilor umane.

Bolile de cur ire. Vorbind doar de cele patru înveli uri ale corpului uman, vedem c o problem din minte (tipar gre it de gândire) trece în plan emo ional apoi energetic i într-un final devine vizibil în corpul fizic. Cu cât omul persist în acel tipar de gândire, afec iunea fizic devine tot mai grav , culminând la un moment dat cu colapsul

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sistemului (cancer). Cu cât omul combate mai intens ( i eficient) simptomele, cu atât gr be te finalul. Boala a pornit din minte i tot acolo trebuie început vindecarea, prin schimbarea tiparului mintal care a provocat-o. Pe m sur ce tiparul a fost modificat, se armonizeaz dezechilibrul emo ional i energetic. Apoi vindecarea corpului fizic este ceva simplu i firesc, o boal extrem de grav vindecându-se rapid, uneori cu un remediu banal. Exist îns cazul în care e o mare problem mental dar boala respectiv nu se manifest fizic fie pentru simptomele nu au ajuns înc în fizic, fie c omul sufer de alte boli mai mult sau mai pu in grave, fie cadrul exterior nu permite/favorizeaz manifestarea bolii fizic. În acest caz, schimbându-se tiparul mintal ini iator al bolii în unul bun, apare brusc o acutizare sau manifestare nea teptat a bolii. Este manifestarea reziduurilor din emoional, energetic i trebuie permis aceast cur ire. Nu e nevoie de medicamente ce s anihileze simptomele, ci de alimenta ie s toas i redus cantitativ, odihn , în elegere.

Upgrade virozelor respiratorii. Viru ii (sau virusurile) sunt chestii interesante, o bucat de ADN protejat de o carcas proteic , sunt echivalentul memelor mentale. Orice observator atent a v zut c dup o viroz respiratorie suntem altfel, parc îmbun i. Când respir m, interac ion m cu mediul înconjur tor (feed back), alimenta ia este doar hr nirea (evolu ia personal ) cu experien ele vie ii.

Prin respira ie ne conect m la lume, o cunoa tem, ne adapt m la ea, o schimb m. i Virozele respiratorii sunt upgrad rile sistemului. În alt ordine de idei, felul cum respir m ne ajut s manipul m/ control m modul cum interac ion m cu lumea. O respira ie precipitat , rapid , superficial arat tr irea intens , la suprafa , f implicare. Una lent i profund arat tr irea intens , f grab , cu înelegerea adânc a lucrurilor i fenomenelor. Respira ia abdominal induce consumarea lumii, evolu ia personal prin implicarea personal în lume. Natural, majoritatea respir m la nivelul superior al cutiei toracice, ceea ce înseamn c exist m în lume, dar respira ia abdominal induce implicare, tr im în lume.

Normal, respir m pe ambele narine (sau credem asta) dar acoperind o narin i respirând con tient (tr irea con tient înseamn alegere, actul voin ei, liberul arbitru) prin cealalt control m (dezechilibr m sau dac suntem dezechilibra i rezolv m problema) filtrul/ interfa a prin care rela ion m cu lumea. ti prea emo ional, respir pe nara stâng , e ti prea analitic, respir pe nara dreapt !

Nodurile magistralelor emo ionale: faringele i penisul. Despre faringe am vorbit undeva (în viitorul acestei scrieri) a a c r mâne

G. Kondratenko - Palatul din Crimeea

43

penisul, nodul de cale ferat al aparatului de eliminare i instrumentul crea iei. Este Trist c în actul crea iei prea pu ini folosesc sperma i majoritatea folosesc urina! Rezultatele societ ii actuale o demonstreaz . Îns e firesc, inând cont c urin m de mult mai multe ori decât ejacul m. Frecventa înjur tur cu …îmi bag! Nu este un act creativ, ci unul de eliminare a ceva nefolositor/toxic. Multe acte sexuale nu sunt creative (creativ nu înseamn c trebuie s se lase cu concep ie), ci sunt de eliminare/desc rcare. De altfel, a a se i spune curent: m-am desc rcat, m-am eliberat (valabil pentru ambele sexe) i când partenerul în urma acestui act devine un wc, nu e prea flatant i nici s tos pentru viitorul rela iei. Pe de alt parte, convingerea i comportamentul de a poseda/apar ine e similar cu marcarea teritoriului (c elu ul care face pipi pe copac). i nevoia femeilor de a apar ine sau de a poseda pe cineva c ruia s -i aparin ... spune totul.

Tr irea pl cerii pur i simplu, dorin a unei rela ii, dorin a de a trezi anumite emo ii în partener etc. înseamn act creativ.

Intermezzo femeia ca o prad Ca masculi suntem interesa i i e firesc s fie a a. Înainte de a vedea orice altceva, vedem femeia. E vorba doar de atrac ie, toate celelalte vin pe urm sau nu. Ceea ce vedem, ce vrem, ce ne atrage spune multe secrete despre ceea ce suntem. Cel ce este atras de picioarele unei femei este interesat de unde îl poate duce femeia respectiv , ce senza ii îi ofer . Cel atras de fund vede rela ia tihnit , îmbel ugat , un soi de lene unde m nânc tol nit în pat într-o via lipsit de griji. Vede femeia i ca pe o servitoare sau ceva inferior lui.

Cel c ruia privirea i se lipe te de sâni caut imaginea matern , afeciunea, se simte un copil. Prea rari sunt acei fascina i de t lpile unei femei, de urmele pe care le las ea în lume, de frumuse ea pe care o împr tie numai prin faptul c exist . Uneori mângâiem genunchii ei ca un respect pentru jertfa femeii în lume ...sau o vrem s stea în genunchi. Gamba, fine ea gambei, elegan a p itului arat gra ia ei în lume, leb da cea frumoas în cârdul de gâ te. inutul de mân , rutul, ochii i p rul fac tranzi ia de la carnal la sufletesc, de la taurul comunal la cintezoiul de pe ram. E comunicarea dincolo de acuplare. Îmbr area, sus inere, aprobare, mul umire... i apropo, sufletul are nevoie de 7 îmbr ri zilnice s fie ok. inutul de mân e cel mai veritabil antidot al sentimentului singur ii, deplina comuniune cu cel lalt. S rutul, comunicarea nonverbal cea mai plin de con inut. Pierderea în ochii partenerului denot tenta ia de a-l cunoa te i faptul c te sim i confortabil în lumea lui.

Ca unelte NLP îmbr area ajut la dezvoltarea unor rela ii armonioase de sus inere i mul umire cu cei din jur. Colegi, prieteni, subordona i, inutul de mân e apanajul doar al iubi ilor i p rin icopii, pentru to i ceilal i, strângerea de mân e variant sinonim .

Mângâiatul p rului sau atrac ia spre p r lung. Unii dintre noi asociem feminitatea cu p rul lung. Gestul tandru al mângâierii pe cap sau pe r (hah) arat pasiunea, interesul pentru felin . Acum spiritul, sentimentul, st în loj i prive te, pe scen e o singur emo ie, acolo e doar pasiunea. A a c , dragi purt tori(are) de p r, dac partenerul mângâie pe cap dup , adic dup ... e semn c pasiunea a r mas i dup desc rcarea hormonal . S rutul depinde, depinde unde i cum e aplicat. O mod vestic implic atingerea superficial a obrazului sau simularea unui s rut de la distan , i de regul evitarea privirii.

Adic clar o comunicare deficitar , superficial , s rac în con inut.

Dar nici s rutul pe gur al ru ilor nu mi se pare ok, de i denot o prea mare familiaritate i c dere în vulgarul carnal. S rutul mâinii este un semn de respect pentru ce este sau face femeia respectiv ; sau înv torul spiritual. S rutul pe obraz e comun i denot familiaritatea i bunele rela ii în anturajul larg. E apreciat omul la un nivel a ceea ce

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pare i este la nivel social. S rutul pe pleoape arat dragul de ceea ce este omul în interior i cel protector pe frunte, ca o binecuvântare, arat grija de acea fiin i totodat superioritatea fa de ea. S rutul superficial pe buze pecetluie te, încununeaz comunicarea total între dou fiin e; asta nu înseamn c nu poate fi s rut mincinos, simulat... i despre trup (a se citi sex) alt dat .

Dar trebuie s revin la sâni. Sâni mari versus sâni mici. Posesoarea de sâni mari e generoas , bun , femeia mam . Interesat mai mult de procreare, copii, cas , bunul mers al vie ii. Abunden , lini te. Femeia cu sâni mici e masculin , dinamic înclinat spre aventur , experimentare, c utare, spiritual. E mai degrab amant decât mam , e mai degrab rebel decât în trend.

Practica implantului cu silicon denot nevoia incon tient a acestor Vid-ri, scuze VIP-uri, de a p rea femei cinstite, bune mame, familiste... chiar dac ele cred c m rimea sânilor le va aduce mascul bine dotat financiar.

Mai exist cazul unor femei care î i mic oreaz sânii, este femeia care vrea independen , libertate, aventur , pl cere, c utare. Va fi o practic tot mai frecvent !

Pe de alt parte, forma sânilor spune ni te lucruri interesante.

Sânii sub form de par , relativ mari i care se preseaz unul de celalt sunt cel mai aproape de tiparul femeii cu sâni mari dar i al femeii foarte senzuale, o senzualitate dus aproape la îngre are.

Este femeia înclinat spre aproape orice, dar cu o tr ire mai mult animalic decât spiritual . Sânii perfect rotunzi arat o oarecare armonie, un echilibru între femela mam i femeia spiritual , balan a se înclin func ie de m rime. Cred c ar fi o so ie bun . Sânii mici, ascu i arat femeia pasional , dinamic , spiritul liber i în permanent utare. Norocos b rbatul care îi prime te îmbr rile, dar s nu se tepte la fidelitate ...decât dac este un univers necunoscut c reia micu ei feline s nu-i ajung o via s -l exploreze!

Cancerul mamar tot mai frecvent dar i existent dintotdeauna arat catastrofa din arta de a fi mam . Colapsul femeii în aceast situa ie. Incapacitatea de a gestiona aceast situa ie. Pierderea controlului asupra copiilor i depresia asociat acestui fapt.

Otr virea psihic . Da, exist , de obicei se nume te deochi. Dar acum vorbesc de o alt form de deochi, tot mai r spândit i foarte periculoas . În condi iile în care oamenii devin tot mai empatici (î i resc frecven ele de comunicare telepatic ) transferul masiv (involuntar, desigur) de psihoenergie între persoane incompatibile (concep ii de via diferite) poate duce la st ri de r u care se agraveaz i dau iritabilitate, nervozitate extrem , dureri groaznice de cap, grea i vom . De exemplu, doi prieteni buni, doi oameni care se simt fra i, dar care îmbr eaz moduri diferite de gândire (unul î i stimuleaz partea întunecat , cel lalt partea luminoas , doi prieteni în care unul devine ateu, cel lalt religios fanatizat etc.), au o deschidere telepatic , îns se otr vesc reciproc. Concret, pachetul informa ional primit trebuie anihilat de psihicul invadatului i asta se face cu mare consum de energie. Pân se reu te anihilarea, aceste informa ii se comport ca un virus care poate corupe sau chiar remodela tiparul psihic. Starea de sl biciune, r u sau nervozitate apare când sistemul imunitar al psihicului se lupt cu invadatorii. Un psihic puternic i antrenat e capabil s vizualizeze informa iile invadatoare i le elimine, dar majoritatea oamenilor nu con tientizeaz informa iile str ine i func ioneaz într-o stare corupt cu o eficien foarte redus . Leg turile telepatice nedorite apar atunci când oameni cu aceea i structur merg în direc ii diferite i devin incompatibili unii pentru al ii. Cu cât un om în urma efortului personal evolueaz / devine mai luminos este mai puternic afectat de aceste leg turi i transferuri psihoenergetice de la …fra ii s i r ma i în întuneric.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Nu tiu dac ace tia în urma schimbului telepatic se simt r u sau se simt foarte bine, înclin spre a doua variant .

Asocierea dragostei cu moartea. Un b rbat asociaz dragostea (mai bine zis rela ia, oficializat sau nu) cu pierderea libert ii. E logic din moment ce actul lui sexual e unul creativ (e o implicare, o construc ie a ceva i realizarea a Ceva implic efort, pasiune, dedica ie etc). Dar cum majoritatea au un act sexual de tip urinare (adic marcarea teritoriului), formula nu este de pierdere a libert ii, ci de pire a libert ii celuilalt. Oricum este o asociere pozitiv sau negativ cu libertatea. O femeie o asociaz cu moartea pentru c se implic mai mult i o femeie care iube te renun la sine pentru a deveni a Lui. Renun la via a ei, la visurile ei, la personalitatea ei, devine o prelungire a lui; i asta înseamn moarte. Dragostea deplin a femeii, abandonul ei (nu în sensul general al cuvântului) este propria ei moarte. De aici i tenta ia, dar i frica de Dragoste. În urma mecanismului dragostei, femeia d na tere la urma i, se replic în ceva nou, superior ei. Practic, moare (moare pentru ea, tr ind pentru copii).

Este un transfer interesant, pentru c în actul propriu-zis penisul este cel care tr ie te, lupt , moare i învie ... i femeia (ca o prelungire pe toate planurile, a b rbatului) reCreeaz acest model la un nivel macro. În dragostea ideal , b rbatul protejeaz femeia, practic se poart cu ea la fel cum vaginul se poart cu penisul. În acest interesant joc de rol/balans de sens, nu mai putem vorbi de superioritatea femeii sau b rbatului, nici m car în cazul în consider m penisul superior. Este doar o schimbare de stare în care fiecare devine fiecare, în care eu devine cel lalt pentru a deveni iar eu.

Durerea, durerea fizic . Se spune c durerea e bun , î i spune e ti viu! Când devine prea puternic , omul ia analgezice. Durerea fizic este reflec ia/manifestarea durerii psihice, capacit ii i voca iei suferin ei. Voca ia suferin ei denot un spirit viu, sincer, curios, care vrea i poate s simt . El simte i vede c multe nu sunt a a cum trebuie s fie i sufer din aceast cauz . Omul modern a devenit tot mai comod, mai superficial i nu mai suport durerea. Se folose te de orice analgezice g se te: bani, avere, sentimente, iluzii, droguri.

Faptul c mul i bolnavi grav nu sunt con tien i de bolile lor este o consecin fireasc a amor irii, a excesului de analgezice psihice.

Pentru c omul î i ignor durerea.

Dar mai este cazul în care exist o mare toleran la durere sau aceasta nu este prezent de i ar trebui s fie (lovituri/r niri diverse).

O lovitur , o r nire este o consecin a unui conflict i dac conflictul este v zut ca o oportunitate (a vedea partea bun , lec ia evolutiv în orice r u sau necaz) atunci nu exist suferin psihic i implicit nici durere fizic .

Gavril Kondratenko - Peisaj rural

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Xhemile HOXHA-ALIU ERI M Y i k a e de B (Albania) r e c u d a Tr

ti soarele ce m înc lze te

Eu i umbra mea Încerc s merg cu propria-mi umbr m sor timpul cu pa ii Încerc s -i ies în fa Dar ea îmi fuge în spate Gre eala celui care m soar În spa iul necontrolabil Sau naviga ia era defect Nici jos, nici sus, Nici în stânga, nici în dreapta mas în cercul vicios Orientare pierdut -n spa iu Sau umbra nu se mi În direc ia necesar Adev rat timp pierdut.

Visul Visurile mele r mase suspendate În nem rginirea spa iilor cere ti În valurile m rii i vjeliile tsunamilor Foc nestins în suflet, ca un crater de vulcan.

Binecuvântarea Tu, lumin a Soarelui, tu, Diviniitate -ne binecuvântarea în aceast via îngrozitoare Cu mâna întins pân -n infinit Ajut -m binecuvântând destinul omenirii.

ti soarele ce m înc lze te i luna ce m inspir ti focul din sufletul meu i zei a ce-mi d binecuvântarea Din dep rtare te presimt Cu sim ul meu înfl rat Iar când m las în voia imagina iei Tu îmi apari ca o perl Patria mea de aur

Buna diminea Bun diminea a prietenii mei Buna diminea în aceast zi Când inima mea este otr vit Un str in într-o ar str in Dar i când m -ntorc în ara mea Acelea i epitet îl am i acolo O, Doamne, pentru mine nu exist o ar Întrucât i aici i acolo tot str in m simt.

Prim vara În atmosfera de prim var Lumea a c tat o str lucire aparte Totul pare miraculos În sufletul fiec ruia Izvor te energie de via Vitalitatea pulseaz pretutindeni Soarele, acest izvor de energie Împrosp teaz totul pe p mânt .

Gavril Kondratenko -

stirea Quiet Abode

M-am n scut Nu tiu în ce timp m-am n scut Sau cum erau acei ani Nu tiu dac aveam inim Sau dac aceasta era sec tuit sânge i f aer suflul necesar numele meu Timp i f timp Ce se-nvârteau jur împrejur Cu un impact direct Asupra sângelui meu Oare, ce fel de timp a fost?

Vreau s iau aer Încerc s inspir aerul Atât de proasp t al prim verii Pl mânii nu se mai umplu cu oxigen Nu tiu ce este aceast prim var Ce -mi afecteaz sufletul Prim vara anilor care trec Trece i anilor, trece i Nu v opri i niciun moment În urm nu v -ntoarce i Trece i pe aripile timpului împrosp tat În miezul sufletelor triste Ale timpului care când ne p se te Când noi îl p sim.

Inspira ia Inspira ie, Oriunde ai fi Pe tine te caut Cu adev rat Îmi apari la tot pasul Ba chiar i în somn Nu m la i deloc în pace Te-ai afundat în mine În fiin a mea Te pre uiesc nespus Dar desfid ipocrizia Vreau doar adev rul Minciuna o ur sc În pas cu timpul Vreau s fiu Dar...

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Emil BUCURE}TEANU

Laura ]i Petrarca la B[l\[te]ti Profesoara Natalia Rusu, din Roman, a împlinit în luna noiembrie a acestuin an, în a aisprezecea zi, optzeci i ase de ani. Este o mân de om, se sprijin în baston, dar e comunicativ i plin de via . În compania ei, timpul st pe loc, vârsta nu mai conteaz . Senectutea pentru ea nu se reduce doar la a tr i, ci cuprinde i deviza de a tr i frumos i cu folos, pentru familie, cuno tin e i pentru societate.

Natalia Rusu este o basarabeanc de la Tighina. A fost nevoit s i p seasc de dou ori locurile natale, în 1940 i 1944. Dup ce a pribegit prin toat ara, s-a stabilit la Roman, acolo tr ie te i azi. Basarabia, cu Tighina ei, nu i-a p sit niciodat sufletul.

Dovad sunt zecile de poezii destinate locurilor natale, tr irilor din timpul r zboiului i dup aceea. Spicuim din c ile doamnei Natalia Rusu câteva titluri cu versuri pline de un autentic patriotism: Basarabia, raza mea de soare, Poiana cu flori târzii. Alte c i care poart sem-n tura doamnei Natalia Rusu sunt trei volume de poezii pentru copii, cu ilustra ii color adecvate, scrise cu mult înelegere a spiritului copiilor, un volum de memorialistic în care ne sunt prezentate ori-

ginea familiei sale, drama refugia ilor din Basarabia, frumuse ea i r spunderea ce o incub calitatea de dasc l, unele avataruri ale a-cestei profesii în comunism. Mai semnalez un mic volum de poezii, intitulat Iubirea mea cea mare.

Ultima crea ie a doamnei Natalia Rusu poart titlul Altfel de amintiri. Cuprinde câteva schi e despre via a colar , ne sunt prezentate condi iile în care se înv a nu de mult în România, care mai de care mai interesant , mai instructiv din punct de vedere pedagogic. În Omagiu sunt amintiri despre profesorul Dimitrie Lambrino, pe care l-a cunoscut în condi iile grele al refugiului, de la care a înv at ce este un adev rat dasc l, de i nu ia fost profesor, ci doar, în împrejur ri grele, prieten de familie. Un biograf al scriitorilor ie eni mai pu in aminti i ar avea ce afla de la doamna Natalia Rusu despre scriitorul Dimitrie Lambrino. În Bestia i în Lec ia de pedagogie avem în fa profesori de tipul lui Domnul Vucea. În Fosila, este prezentat pedagogul dep it de vreme. Întâmpl ri interesante, pline de parfum pedagogic, dar i de umor, întâlnim în A fost odat la Gâdin i, Pre ul autorit ii, Cr ticioara.

Toate povestirile dedicate colii o devolopeaz pe doamna Natalia Rusu ca pe un dasc l aparte, cunosc tor profund al secretelor înv mântului. Piesa de rezisten a ii este îns Fata Morgana, o poveste de dragoste. Titlul ne sugereaz ceva amar, dureros. Dragostea o vedem, alerg m dup ea, dar niciodat n-o ajungem, este doar o aparen în el toare.

Povestea este structurat pe dou planuri. Un fapt accidental: la mare, o femeie privea cu admira ie la o tân care era cu trei feti e gemene, admira ie ce se amesteca cu sup rarea ei, c ci via a îi h zise soarta nu poat avea m car un copil. Autoarea face cuno tin cu femeia neîmplinit ca ma, cu numele de Marina, se împrietenesc.

Rela ia va continua i dup terminarea concediului. Ambele fiind profesoare, comunicarea este u urat , devin foarte apropiate, i vor spune toate necazurile i bucuriile,

sunt confidente ideale, în special dup ce so ul Marinei trece în lumea umbrelor. Ceva nu-i spusese Marina autoarei, iubirea ei. O va face. Povestea dragostei Marinei, în carte, e scris cu litere cursive. Dac pân aici redarea este lapidar , direct , oarecum rece, doamna Natalia Rusu în transcrierea confiden elor Marinei se dep te pe sine, poezia î i recap drepturile. În Fata Morgana, doi tineri, abia trecu i de pragul adolescen ei, Marina, de nou sprezece ani, i Valentin, de dou zeci de ani, i întâlnesc privirile pentru prima dat la o slujb de înviere la biserica Sfin ii Voievozi Mihail i Gavril din B te ti: Am ajuns cu pu in [timp] înainte de momentul Învierii. În untru era plin de lume i fum de lumân ri. i primul chip pe care l-am v zut era al unui tân r care se afla acolo, lâng perete.

A ridicat fruntea, i privirile ni s-au întâlnit.

A fost un fulger de o clip . Dar în clipa aceea s-a întâmplat ceva: mi s-a p rut c aud clinchetul suav i inocent, ca un clopo el de argint, al Destinului.[...] Un fior dulce i ame itor mi s-a furi at în suflet i am sim it o bucurie imens [...] Iar ceea ce sim eam era atât de frumos! i de nea teptat!

Ce urmeaz dup aceast str fulgerare erotic ?

Din momentul acela gândurile mele au revenit mereu, mereu la clipa în care ni sau întâlnit privirile...

Este aici ceva din Francesco Petrarca i Laura de Noves. Cupidon va trimite concomitent dou s ge i i va învia o dragoste pentru toat via a. O dragoste plin de pasiune, de declara ii, de convingeri în viitorul comun, rotund, cu un cer albastru. Evenimentele se deruleaz repepede i tensiunea iubirii cre te. O ocazie de a-l reîntâlni este un bal. i primul dans: i am dansat f un cuvânt, dar ne-am atins, am respirat al turi i era destul... A fi vrut s îi ating fa a, buzele... Poate s -i rut ochii...

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Apoi o mic drume ie. O desp ire întro sear când Valentin a condus-o acas i el a dat s plece ca i cum s-ar fi desp it de oricine i nu de ea, cum a mai fost i alt dat : Atunci iar a ipat în mine gândul: Cum plece f s ,f s ? Nu-l las!

Cum am ajuns în bra ele lui nu-mi dau seama. i asta nici nu conteaz . A fost o fericire prea mare ca s-o mai analizez i s i caut o motivare, o explica ie. A fost acea stare de ,,împreun ” pe care o d ruie te divinul ale ilor S i...

A urmat o problem de c torie, dar r spunsul tat lui lui Valentin a fost: Eu nu am iat de însurat. Dragostea a continuat la Ia i, mai cu foc, feri i de ochii cunoscu ilor, cu locuri preferate, un felinar în dreptul Teatrului Na ional. i desp irile dup întâlniri erau dureroase, nedrepte.

- Valentin!

Valentin se r sucea înapoi - Ce s-a întâmplat?

- Cum pleci f s m s ru i i o luam de la început cu mai mult frenezie. i iar s-a pus problema c toriei în vacan a de iarn . P rin ii le-au interzis s se mai vad . A venit o nou vacan i un revelion la c minul cultural i ceva s-a schimbat între cei doi îndr gosti i. S-au desp it f se certe, dar nici f s fie sim it durerea desp irilor de la Ia i. Acas , Marina, fiind

Gavril Kondratenko - Iarn (Cetatea Kaporie)

întrebat despre c torie, îi r spunde mamei - Lini te-te, i-am spus, m-am hot rât, nu mai m rit.

- Asta a i hot rât?

- Nu. Valentin nu tie, lui nu i-am spus.

- Cum nu tie? Ce s-a întâmplat?

- Nu tiu. Nu-mi mai trebuie.

S-au desp it f explica ii dar, fiind în ora e diferite, Ia i i Cluj, pritenia a continuat. Î i trimeteau scrisori pline de iubire.

Dar, Marea amiaz nu a venit i prietenia lor se va întrerupe f explica ii. În afar de fenomenul asem tor cu cel ce s-a petrecut între Petrarca i Laura este ceva i din Romeo i Julieta, în aceast Love story... Pu in, dar este. În calea dragostei lor au stat familiile, în special a lui Valentin.

Sfâr itul povestirii, pe care o apreciez ca o mic nuvel , este destul de dureros. Marina a tr it, i tr ie te, cu amintirea întâlnirii în seara de înviere în Biserica din B te ti i încearc s afle cauzele neîmplinirii dragostei lor. Mereu se intereseaz de via a lui Valentin. Va afla c a fost c torit, a avut chiar dou so ii, de la care are urma i doi copii, o fat i un b iat. Comunic cu a doua so ie i afl c poza ei se afl într-un album al lui Valentin i c so iei îi vorbea adesea despre ea. Mai afl i c a murit, i de aici începe o alt via pentru Marina, aceea a comunirii cu Valentin cel de dincolo. [...] Erau momente când îi sim eam prezen a; nu tiu cum, dar eram sigur , atât de sigur c este lâng mine: o stranie dar binetoare senza ie. i atunci am îndr znit s l întreb dac îmi ofer o bucurie de ziua mea. i, pe loc, am pus mâna pe un pix i am scris o poezie dedicat mie, direct, f ciorn . Am recunoscut stilul lui, tandre ea cu care mi se adresa: Nu te iubesc!

Ba da, ca un nebun!

Nu vreau s i spun, dar trebuie s i spun; Vreau s i optesc în tain numai ie Ce inima ta trebuie s tie.

Te simt în mintea, dulcea mea povar , ti toat aici, în inim , în piept, În tot ce-am fost, ce sunt i ce a tept În fiecare clip dulce amar .

Te simt ca jum tatea vie ii mele Pe care n-o pot rupe de întreg; Tu e ti comoara sfânt ce-o aleg La cap tul ispitelor rebele. i-atunci te întreb, cu suflet umilit, chiar dac întrebarea-i demodat i n-o vei auzi decât o dat : Crezi c te pot iubi mai mult de-atât?

Din discu ia cu doamna Natalia Rusu despre aceast carte, am aflat c eroii sunt reali i faptele a derea, pu in roman ate; în vocea ei am sim it parc un tremur.

47

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Nicolae ROTARU

Eul

contra

• Ce p rere ai c unii i-au f cut „locuin ele de veci tot în form de vile i palate? • Le-a recomanda s lase u ile descuiate c nu le râvne te nimeni. Deun zi, vorbind despre o posibil excursie în Portugalia, consoarta mi-a replicat: „Nu vezi ce e în lume? Europa fierbe, arde, moare. Nu vreau s -mi putrezeasc oasele pe-acolo, dup ce am dat o gr mad de bani pe locuri de veci în Andronache”.

• Ha, ha, hi! Ce lipsuri mai ai? • P i, dac -s lipsuri, cum s le ... am!

• Mintea, apropo, o mai ai întreag ? • Nu, mi-o tot ciorde ti tu cu întreb ri inept-fistichii. • Cum se numesc p rin ii t i? • Constantin Târâ i Constantina Gr pi . • P mânteni, ambii. • P mântologi, ni ti (tata, un timp, s-a înscris la ni ti s -mi fac mie bine, când lider la Interne ajunsese un de eu al acestui partid ... istoric, azi, isteric!), lipi i p mântului. • i i-a priit op iunea lui nea Costic !

• Da, zisul ministru m-a expulzat din fruntea revistei „Pentru Patrie”, acolo de unde venisem, în Jandarmerie ca fiind „omul fostului ministru”. • P i ... • A a am zis i eu, dar ca-n Valea Seac : „P i al cui pizdii m -ti trebuia s fiu, dac la conducea ministerul pe care-l conduci tu acum?” • i? • i gata. Subiectul s-a clasat. • Ce p rere ai despre … al treilea r zboi mondial? • Întrucât istoria ( i limba român ) opereaz cu trei termeni (antebelic, interbelic i postbelic) cred c-ar fi cazul s -ncheiem aceast saraband a mor ii planetare, de i vraci, clarv tori, politicieni, anali ti militari, ziari ti îl tot anun când c-a izbucnit, când c e iminent, când c e pe cale s se-ncheie, liderul mondial se cunoa te i c înc lzirea global care ne pa te ne va transforma în curând pe to i în moa te. • Care este dilema ta acum? • Am identificat SUA i Rusia cu Cain i Abel, dar nu tiu care

Gavril Kondratenko -

trânul stejar

Sine e primul i care e al doilea dintre fii Evei. • Cum miroase p mântul u natal p sit de leatul p rin ilor i chiar de-o bun parte din leatul t u? • Miroase a izbeli te i pustiu. • Cum i se pare ultimul du man? • Pipernicit, piticanie, nimicnitudine, nimenea, ca s-o citez pe maica-mare pentru care i o m run ic de femeie rea din sat era ... nimeneaua necuratului. • Crezi în optimism? ? Da, în optimismul ve niciei de dup pesimismul mor ii. • Adic , în ... nimic?! ? Bravo, te-ai prins. • Te consideri un c tuit? • Nici c tuit, nici c struit.

• Î i mai place s prime ti cadouri? • Da, dar nu cârpe (c i, ciorapi, cravate) i cioburi (vaze, sticle, oglinzi), ci c i. • Câte c i mai stochezi c ai peste 8000 i n-ai citit nici o mie din ele? • Lacul, de i e plin, prime te podoaba izvorului prin pâraiele ce-l alimenteaz . a, i eu! • Ai vrea s te c lug re ti? • Nicidecum, îns eu tr iesc într-un fel de ascez spiritual . • Al c rei canon este ... • ... lectura. • i asta te lini te te? • Dimpotriv , îmi spore te nelini tile. Ceea ce i doresc, fiindc în neîn elesuri, nelini ti i neodihn st savoarea vie ii. • Ce-ai s faci dac Dumnezeul T u va fi nevoit s devin Allah? • Nu conteaz numele divinit ii. Important e atitudinea fa de Ea. • Mai sim i nevoia s fii odoba ? • Da, a a zicea Alecsandri celor ce închinau ode i encomioane rimate, ca i el, de altfel, mai marilor vremii. Am cam renun at la aceast îndeletnicire pe jum tate imoral , pe jum tate mincinoas . • Cum i se mai pare atmosfera româneasc ? • Ca s -l citez pe Mure anu citat, într-un acrostih, de Hasdeu, „la noi e putredul m rul, nu-i chip de cur ire”. • Ce faci atunci când nu cite ti? • Cuget. • i mai apoi de asta? • Conspectez gândurile. • E ti la vârsta bilan ului. Ce socote ti? • Contabilizez dezam girile. • Nu speran ele?! • S-au ispr vit. Eu sunt un ins de trecut. Oamenii de viitor au luat startul, au primit tafeta. Eu mai alerg uniform încetinit pentru a nu frâna brusc. • i cum î i este balan a e ecuri-împliniri? • Excedentar neajunsurilor. • Care este cea mai eficient formul pentru ag area unei partenere de efemeritate? • Invita ia la o cafea. • Chiar dac e sear ? • Cu atât mai mult. • Cum sunt doi aman i, ambii famili ti? • Imorali. • Dar dac numai unul e familist? • P i, cel c torit î i risc prezentul, iar cel înc burlac î i maculeaz viitorul. • Mai strigi s fii auzit? • Nu, tac asurzitor i prelungit. • Te-am auzit blestemând p mântul la fel cum a pedepsit Iisus smochinul, c n-a rodit. • Da, din p cate, acela i p mânt ofer i flori i buruieni, i livezi i pârloag . • Care crezi c e cifra magic ? • P i a spus-o tizul Tesla. 3 i 6 care adunate dau 9. Acest 9 (rezultatul sumei tuturor unghiurilor figurilor înscrise în cerc, inclusiv 360 (3+6+0) este responsabil cu ordinea universului.

• Nu te temi de alte impozite? • Ba da. Mai ales dac s-ar impozita lectura. • Am în eles c tiai de existen a Mississippiului din copirie. • Da, dar îi ziceam Mirisipi. • Ce p rere ai despre circul înmormânt rii Anei lui Mihai cu doliu na ional i fast nemaipomenit. • Un bâlci de prost gust, o abdicare de la cele mai elementare norme de bun sim i demnitate uman . • Înghi i doctorii ca pe bomboane. De mult? • Din copil ria aspirinei, piramidonului i paracetamolului în

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

adolescen a voltarenlului, extraveralului i algocalminului. Acum experimentez pe ficat i rinichi, pe trup i pe suflet zeci de buline, care mai de care mai t duitoare. • Mai faci împ irea pensiei? • Sigur, dup ce cotizez cu jum tate la so ie, restul îl împart pe: pâini, sticle de lapte, kile de mere, c i de citit, becuri, plicuri de cafea i alte consumabile. • Timp pierdut. • Mda. Dar riguros. • Dac nu- i place s ai câini sau pisici de apartament, poate preferi o estoas ori un canar. • Nu, a vrea o giraf s-o schimb cu obolanii de la colocatarii brune i i susnici. • Ai cam r rit-o cu târgurile, sesiunile de comunic ri tiin ifice, saloanele de carte. • Da, am r mas la simpozioanele i sumiturile familiale. • i-a fost greu s inventezi scuze în via ? • Nu, fiindc am avut pu ine prilejuri. • Când mi-ai spus c preferi girafa drept animal de apartament, m-am a teptat s-alegi capra copil riei sau zebra. • Da, zebra... Bietul animal, terfelit, în realitate, ca i curca, în ziceri paremiologice. O calc to i în picioare ca trecere de pietoni i o hulesc oamenii de r u ajun i la popreal i nevoi i s poarte straie v rgate. • Am auzit c tocmai a murit ultimul exemplar dintr-o specie rar (doar pe jum tate dungat ) din acest nici cal, nici m gar i nici catâr al savanei. • Da, am citit i eu. Se moare pe capete pe planeta noastr muribund . • A a cum am înv at despre apari ia mor ii Terrei îns i. • Circuitul mor ii i triste ii în natur , e mai vizibil ca al apei. • Nu vrei s faci compromisuri deloc. ti vehement i negator. • Mi-aduc aminte de Arghezi. De vorba lui, ci faptele l-au contrazis. Când l-a invitat Rosetti la colaborare a zis: „Suntem câ iva care nu mânc m c cat. L sa i-ne a a!” • Ce este, de fapt, un anticar? • Un traficant de viet i moarte. • Crezi c-ai ajuns unde ai urcat prin for e proprii? • Da, proprii. Nume proprii. Oameni de fundal care m-au ajutat, la fel cum am f cut-o i eu, la rându-mi, ajutând. Lumea e urzeal de raporturi umane. • Mai practici metoda curativ „pup bunicul i trece?” • Nici n-am practicat-o, nici nu mai pot, nepotul meu fiind deja „b trân”. • Care e ultimul conflict cu biserica? • De ce nu se taie chitan pe banii l sa i în cutia milei sau la izvoarele ... sfin ite, dac la un moment dat se impozitase, legal, ciubucul, bac ul frizeresc? • Crezi c-ai ajuns la mintea românului cea de pe urm ? • Nu, ce n-ai minte! • Crezi în spusa lui Hugo, cu poetul i soldatul? • Da, dar invers: Dac n-a fi fost soldat, a fi fost poet. De i, invocându-l pe Nichita care vede c poetul, ca i soldatul, n-are via personal , mi se pare c eu am fost un bardsoldat” • Nu un soldat-poet, care ar putea s fi fost un ins cu capul în nori? • Cu capul acolo e ti tu, c gânde ti a a. • Din punct de vedere militar în ce situa ie crezi c se afl România? • Încearc s supravie uiasc la încercuire, dup ce intrând în structuri euro-

Gavril Kondratenko - Peisaj cu pagod

49

atlantice a c zut în ambusculad . • Ce sunt campaniile electorale?

• Manipul ri grosolane ale vulgului. • Ce sunt alegerile? • Trucajele care fac filmul mai senza ional, falsul i uzul de fals care fac diferen a specific necesar complet rii op iunilor „gre ite” ale electoratului.

• Ce sunt ale ii? • Ni te învârti i cu harul minciunii credibile care dispun de banii necesari profer rii ei în mase. • Deci, militezi pentru dictatur ? • Cine stabile te ce e dictatura, ce este autoritarismul i ce e democra ia? Militez, ca militar de carier , pentru ordine, rigoare i lege. • La noi se cam vorbe te... • Din p cate. În loc s se g seasc metode de execu ie se caut procedee de eschiv . • S-a scris c pe capul nostru au c zut patru n paste: SUA, NATO, UE i FMI. ti de acord? • N-am c zut. Noi le-am chemat, noi le-am vrut, noi le avem. • Po i fi iert tor? • Cum s nu! Primul meu iertat e Dumnezeu însu i, care m-a creat imperfect i muritor. • Care sunt cele mai frumoase întâlniri din via a ta? • Cele cu muzele i muma lor, Limba Român . • Care este sfânta treime a existen ei tale? • Aerul, apa i pâinea. • Care este abc-ul auctorial na ional? • Arghezi, Blaga, Creang . i deasupra acestei „trinit i sacre”; dumnezeul limbii române - Mihai Eminescu. • Cum se nume te umbra inimii? • Suflet. • Dar a min ii? • Idee. • -atunci moartea ce e? • Leap a vie ii. • E adev rat c-ai f cut parte din Republica Socialist Român ? • Fac. • Crezi ara î i e mam pentru fiii s i? • Nu. Cel mult doic . • Î i place silen iozitatea politic ? • Nu, în politic trebuie s fie bâlci, h rm laie, t boi. Adic , a a zis disput . • Care crezi c-a fost urma a politicii gestapoviste? • Cea kagebist . • Dar a acesteia? • Fundamentalismul religios. • Cum trebui s fii ca s învingi în politic ? • Cinic. • Cu cine te mai compari? • Cu nimeni. Vreau s -mi fiu egal mie însumi. • Din ce crezi c e ti pl dit? • Din ceea ce arat palmele c sunt: o colec ie de linii. A vie ii, a dragostei, a norocului, a mor ii. Linii i r spântii. • Ce te chinuie acum? • Înd tnicia i îndoiala. • Ce sunt b rcile? • P ri de ap cu vâsle în loc de aripi. • Exist ape umbroase? • Da, cele ce str bat arini uri ca Arge ul în Lunca ârleasca. • Ce tip de furti ag se practic acum, la noi. • Se fur ca-n codru codrul însu i. • De ce- i plac îndeosebi nop ile? • au întunericul moale i t cerile prelungi. • Î i place s ai un turn de filde ? • Nu, un turn al taciturnului. • tii un cuvânt i bun i r u?

• Da, ig nismul asimilat mi to. A fi mi to i a fi luat la mi to! • Ce rere ai c s-a pus „tichie” pe vulturul ple uv din stema rii? • Dac tot suntem Republica Regal România trebuia i s-o ar m. a a ap rut „coroana” pe fruntea p rii care poate purta numele margareta. Vorba lui Nichita: vulturoaica. Sau ... acvila. • Crezi c e vremea competen ei profesionale? • A , e timpul dens al mecheriei i matrapazlâcului învârti ilor. • Prolificitatea, în cazul t u, n-a însemnat i celebritate. • Din fericire sau din p cate. • E ti un tima ? • Deloc. P timitor, da. • Iar ara? • P mântul înc tu ilor liberi. • Cum ar veni, nu e ti un idolatru de penali.

• Sunt adulator de încarcera i. • Ce- i mai spune extremistul SS? • Extremele acestea - Sahara i Siberia - m tot chinuiesc, fiindc România e pândit de vipie i bocn , a a încât nu mai e nevoie de alt agresiune. • Mai crezi în bau-bau, „du man de clas ”? • Nu, dar m sperie fantoma „prieten din dep rtare”. • Care este cel mai des invocat dintre foloasele ne-cuvenite? • paga care este o autohtonizare a ciubucului, pe che- ului, h raciului. • Cum i se par unele sintagme ale zilelor noastre ca democra ie, valori europene, construc ie euroatlantic ? • Idiotisme politice de tip ceauist cu alt ... p rie. • Mai ai îndoieli? • La vârsta mea ar trebui s am convingeri, dar ca s fiu, m mai i-ndoiesc. • De ce- i place mai mult rusa în raport cu limba yankeilor?

• Care limba yankeilor? Limba american nu exist . N-au fost în stare s i cristalizeze un grai. De i au trecut Atlan-

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ticul, au r mas tot europeni. Preponderent cu comportament i cvasitotal cu limb englez . • E ti mul umit de modul cum gânde ti? • Nici cum o fac, nici de felul în care se materializeaz cuget rile mele.

E posibil ca în viitorul urm tor s -ncet m a gândi, iar lâncezeala noastr s fie accentuat de... gânditorii artificiali. • Crezi c i aduci contribu ia la falimentarea unor întreprinderi? • Întreprinderi nu cu toate c fabricile de igarete i de b uturi ar putea figura pe-o asemenea list , dar sigur frizeriile, din partea mea, cheliosul b rbos, pot trage obloanele. • Se spune c un scriitor e mai valoros mort decât viu. • Da, e viu post-mortem (scuze c mi-am citat titlul unui roman al supravie uirii!), mai ales când, de-atâta notorietate i solicitare ajunge scrie inep ii sau banalit i. • tii de ce au ap rut sticle ii i curcanii printre care te numeri? • S lupte contra pi igoilor, fazanilor i papagalilor, dintre care te-ai în at. • Ce art mai exersezi? • Arta tuturor posibilit ilor imposibile. • De ce crezi c te tot doare capul?

• Fiindc umblu descoperit în vânt i ploaie. Vreau s spun c am acoperi ul creierului f umbrel de p r. • Mai experimentezi rime explozive? • „Tehnocra ii, pas cu pas, / Au t iat codrii pe ras, / Astfel , noi, noii furi, / N-având s t iem p duri, / Tot facem pe m celarii, / T iem pensii i salarii!” • Hai c e ti dat dracului. • Dat, dar nu i primit de Mamona. • Ce exerci ii mai practici? • Lamenta ia, v ic reala i tânguirile. • De ce? • De dureri osoase, de neputin e fizice i de uitatul alzhermeian. • Ce e pentru tine b trâne ea? • Exact ce-a zis James Hillman c e: o aventur ! • Mai ii la etichet ? • Desigur.

Depinde pe ce e pus : conserv , b utur , hain . • De ce e ti, zilnic, din ce în ce mai agitat? • Fiindc din cauza scrisului i navigatului pe internet nu-mi mai r mâne timp s citesc. • Te consideri un scriitor perfect? • Cum s fiu perfect când arta, inclusiv cea narativ , înseamn imperfec iune, excep ie, singularitate, originalitate. • E ti un creator fervent de art beletristic ? • Se poate spune a a, cu toate c eu m consider mai degrab un colec ionar de opere, un antologator de valori. • Crezi c-ai putea evada din spa iu i timp? • Nu pot evada din istoria mea, nici din ara aceasta. Mai degrab evadez din mine însumi, dar din matricea existen ial nu se poate. • Te consideri un outsider al literaturii? • Nu, sunt un scriitor alternativ. Un fel de antihipster, un independent dependent. • Î i plac nodurile? • Mda. În sens nichitian, da. Îns prefer deznod mintele. • Ce preferi: regimul democratic sau sistemul global? • P i, e vorba de un fel de altceva acela i. • Te crezi un normal? • Cum a a! Sunt un fanatic fantastic. • Care e cea mai frumoas zi pentru tine? • Ca pentru orice b trân, ziua care vine, necum cea care a trecut. • Ce- i produc operele pe care nu le în elegi. • Represalii psihice. • Ce e ti tu pentru tine însu i?

• Un despot luminat i lumin tor. • Crezi în mântuire? • Da, în cea prin poezie. • Ce p rere ai despre acordarea Premiului Nobel din ziua când a murit un laureat, Dario Fo? • Am spus mai demult c Academia Suedez a devenit o politic . Acum, pe fa i f ru ine, acord trofeul unui solist, Bob Dylan, care e un emigrant evreu din Rusia în SUA. Sil i total dispre . Mai ales când v d c reac ia e aproape unanim . Vorba lui Tudor C lin Zarojanu: Eu i-am spus lui C rt rescu s se-apuce de cântat. Altcineva zice: Nu mai are cum c e seniloid! Apropo de Solenoid, cartea lui cea mai grea. i greu de digerat! Orice-am zice post-factum nu mai putem atenta la valoarea de patrimoniu inter-na ional a cant-autorului ruso-evreu american Zimmerman! • Tu ca militar, ce form de mers preferi? • Zig-zag-ul. • i-ar fi pl cut s fii poet proletcultist? • P i un fel de continuator de Tulbure, Lesnea, De liu, Beniuc chiar am fost, cântând la ordin „valorile” socialismului. Mi-ar i fi pl cut s spun despre mine cum spunea „tobo arul vre-murilor noi” despre sine: „Pe unde trec, pe unde m duc, / Lumea vorbe te, opte te: / Acesta e poetul Beniuc, / tie apte limbi i ruse te!” De pild : Pe unde merg, perpedes, cu caru’ / Lumea- i d coate, râde, bârfe te, / sta-i poetul ro-mân Rotaru, / tie a vorbi i scrie române te!”

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Calendar - Decembrie 1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1875 - s-a n scut Al. Iacobescu (m. 1945) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1911 - s-a n scut Ieronim erbu (m. 1972) 1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991) 1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012) 1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 1.12.1989 - a murit Ion Roman (n. 1917) 1.12.2011 - a murit Leon Volovici (n. 1938) 2.12.1890 - s-a n scut Molter Károly (m. 1981) 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1948 - s-a n scut Mara Nicoar 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1883 - s-a n scut László Tompa (m. 1964) 4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944) 4.12.1983 - a murit Al. Oprea (n. 1931) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 5.12.1965 - s-a n scut Vasile Baghiu 5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921) 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966) 6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993) 6.12.1940 - s-a n scut Nicolae Baltag (m. 1975) 6.12.1950 - s-a n scut Gheorghe P un 6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945) 7.12.1927 - s-a n scut Fodor Sándor 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 7.12.1976 - a murit Bartalis János (n. 1893) 7.12.1987 - a murit Ioana Banta (n. 1937) 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m. 1955) 8.12.1928 - s-a n scut Toma George Maiorescu 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 9.12.1941 - s-a n scut Mircea Vaida Voevod 10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785) 10.12.1954 - s-a n scut Cristian Teodorescu 10.12.1956 - s-a n scut Nicolae B ciu 10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894) 11.12.1902 - s-a n scut Dan Simonescu (m. 1993) 11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004) 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 12.12.1929 - s-a n scut Marin Bucur (m. 1994) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1953 - s-a n scut Dan C. Mih ilescu 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624) 13.12.1876 - s-a n scut Mihail Lungianu (m. 1966) 13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988) 13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991) 13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006) 13.12.1948 - a murit Zaharia Bârsan (n. 1878) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008) 14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003) 14.12.1946 - a murit Ioan Alexandru Br tescu-Voine ti (n. 1868) 14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868) 14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902) 14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 16.12.1980 - a murit Ion Maxim (n.1925)

continuare în pag. 51

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Decembrie

Nicolae M{TCA}

Unor cârtitori nemul umi i de brevilocven a efului de stat Se v itau c -n jil , adic , Au suit un mutulic .

Cum gr it-a, s-a v zut mai bine era mut.

Unor nes bui i achizitori de imobile pentru a le da în chirie Cât p mânt - un Leu*-ntrebase I-ar ajunge unui om.

Noi, din ara lui BINOM: Cât p mânt?! Dar câte case?!! *Aluzie la marele prozator rus Lev Tolstoi (povestirea „Cât p mânt îi trebuie unui om”).

Unui ministru nelalocul lui Cum s nu-l pui pe butuci i s duci la rm cargoul Când prin valuri îl conduci Nu cu capul - cu popoul?

Aceluia i (varianta II) Limbul valurile-n cl buci Într-o clip i-l scufundu-l Prin recife de-l conduci Nu cu capul, ci cu fundul.

Unui ministru care minte de înghea apele Zice-o vorb , de minciun , C-ar avea picioare scurte.

I-ar veni m nu bun Lui Pinocchio de la curte.

Pedeapsa domnitorului fa de un uneltitor de la curte: ieri i azi Instigantulu-i sta ceasul: Îi cresta cu spanga nasul. r’ de post azi a r mas.

-l cresteze??! N-avea nas.

Unui ef care- i alege subordona ii dup principiul obedien ei ef de stat, post, municipiu, Fie cé are-un principiu: Beie cât o ine cheful, Dar s nu- i întreac eful.

Unde ni-s ale ii-herme Cu principiile lor ferme?

Azi mogul, ieri - liberal, Mai deun zi - federal.

51 continuare din pag. 50

Mâine, de nu-l pui pe list , A trecut pe alt pist .

Fo tii to i PeCeRiza i Deghiza i în democra i Comunist fost, gâde, simplu-adept, Construiesc de zor statul de drept.

Numai fo tii de inu i politic Elixiru-l cat , spasmolitic.

Tot visând s i ia revan a Dându-i jos de la pupitru, Via a ne-a p rut salitru, Dar, de fapt, e mult mai sumbr : Ne conduc tot ei. Din umbr .

Am sc pat de comuni ti?

Cu lustra ia, c -i sumbr , tabii s-au retras în umbr .

Posturile, c ldicele, Le-au predat la ... beizadele.

Doar un simplu gest de mudre-a sit ac i pentru Udrea Geant î i lu „Versace” Condiment la gaibarace.

Ace, brice i carice.

Ast zi sunt motiv de price.

Unei efe dintr-o institu ie de stat, care pretindea c nu ia parte decât la reuniunile oficiale Se jura, pe post, efi a nu-i pute-a ai guri a, Dar au prins-o pe leli La Chilia-n port cu Ghi .

Unui procuror din DNA, care ia i spânzura, constrângându- i victimele de sex simpatic la favoruri sexuale Se-n elase Portocal C-o s-o ieie ca din oal .

Femeiu ce-o râvnea, L-a b gat ea la belea.

Unor anali ti politici-giruete, care- i schimb opiniile func ie de trustul de pres la care sunt angaja i/invita i Anali ti ce tiu compune Osanale - ierte Sfântul! Nu c n-ar avea ce spune, Dar o-ntorc cum bate vântul.

16.12.1989 - a murit Franz Liebhardt (n.1899) 17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952) 17.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 17.12.1905 - s-a n scut Vasile Lovinescu (m.1984) 17.12.1905 - s-a n scut Dionisie M. Pippidi (m.1992) 17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901) 17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951) 17.12.1995 - a murit Kiss Jeno (n.1912) 17.12.2003 - a murit Aurel Petrescu (n.1927) 18.12.1874 - s-a n scut Radu D. Rosetti (m. 1964) 18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992) 18.12.1921 - s-a n scut Nae Antonescu (m. 2008 ) 18.12.1977 - a murit Teodor Scarlat (n. 1907) 18.12.1997 - a murit Ion Vlasiu (n. 1908) 19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917) 20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache 20.12.1944 - a murit N. Cartojan (n. 1883) 20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu 20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 20.12.2002 - a murit Georg Scherg (n. 1917) 21.12.1596 - s-a n scut Petru Movil (m. 1646) 21.12.1865 - s-a n scut G. Bogdan-Duic (m. 1934) 21.12.1915 - s-a n scut Ada Orleanu (m. 1990) 21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu 21.12.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.12.1987 - a murit Marcel Gafton (n. 1925) 21.12.2005 - a murit Pericle Martinescu (n. 1911) 22.12.1646 - a murit Petru Movil (n. 1596) 22.12.1896 - s-a n scut Sandu Tudor (m. 1962) 22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935) 22.12.1998 - a murit Dan Lauren iu (n. 1937) 24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972) 24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui (m. 2002) 24.12.1934 - s-a n scut Gheorghe Vod (m. 2007) 24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896) 24.12.2008 - a murit Haralamb Zinc (n. 1923) 25.12.1919 - s-a n scut Horia Deleanu (m. 1998) 25.12.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2000) 26.12.1912 - s-a n scut Neagu R dulescu (m. 1972) 26.12.1940 - s-a n scut Vintil Iv nceanu (m. 2008) 26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920) 27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1906 - s-a n scut Emil Giurgiuca (m. 1992) 27.12.1962 - a murit Erwin Wittstock (n. 1899) 27.12.1993 - a murit Manole Auneanu (n. 1935) 28.12.1925 - s-a n scut Baru u T. Arghezi (m. 2010) 28.12.1941 - s-a n scut Ioana Em. Petrescu (m. 1990) 28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian 29.12.1839 - s-a n scut Nicolae erb nescu (m. 1901) 29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916) 29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densu ianu (m. 1938) 29.12.1912 - s-a n scut Radu Popescu (m. 1985) 29.12.1933 - a murit I. G. Duca (n. 1879) 30.12.1863 - s-a n scut Ion Gorun (m. 1929) 30.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 30.12.1986 - a murit Ion Banu (n. 1914) 31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932) 31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837) 31.12.1894 - s-a n scut Alexandru Marcu (m. 1955) 31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Eleva\ii ignorante (12/16) continuare din nr. 11 (87) Atunci când credin ele, valorile, normele, tradi iile i moravurile de un anumit fel s-au integrat într-o entitate de sine-st tore, apt satisfac necesit ile de asigurare a continuit ii societ ii, prin transmiterea mo tenirii culturale din genera ie în genera ie, atunci sa constituit institu ia educa iei, aceasta ajungând la maturitate i, deci, la deplin func ionalitate, atunci când i-a creat, de la nivel central la nivel local, organiza ii specifice (comisii parlamentare de specialitate, minister de specialitate, universit i, coli postliceale, licee, coli generale, gr dini e i cre e, institute de cercetare, editur , palate i cluburi ale copiilor), încadrate cu personal de specialitate.

Procesul educa iei se desf oar , ini ial, informal, în familie, iar ulterior, formal, în organiza ii specializate, în perspectiva unor obiective precise, pe baza unor programe i metode standardizate i cu ajutorul unui personal specializat. Acest proces, fiind complementar procesului socializ rii, îl continu atât explicit, prin programele elaborate în acest sens, deci sub form de curriculum, cât i implicit, prin ocaziile de socializare pe care le creeaz , deci, prin curriculum ascuns.

Gavril Kondratenko - În parc

Ca proces de formare longitudinal , de selec ie succesiv i de repartizare diferen iat , educa ia contribuie major la valorizarea potenialului nativ al indivizilor, iar prin proiectarea sa pe obiective ferme i prin realizarea sa în colectivit i, ea preg te te sistematic genera iile în spiritul disciplinei institu ionale i al rela iilor interpersonale.

Concentrând resurse intelectuale de mare poten ial, institu iile educa ionale, mai ales cele universitare, constituie factori importan i de crea ie i progres social. i, cu cât educa ia este mai înalt , cu atât adâncimea analizei, subtilitatea interpret rii i acuitatea atitudinii, fiind mai profunde, cu atât scade pragul de sesizare, apreciere i revendicare a situa iilor i a problemelor drept critice, se subîn elege educa ia, for ând ascendent limitele realit ii, constituie, prin sine, un factor de schimbare.

De i educa ia depinde opera ional de competen a corpului didactic i de inteligen a copiilor, ea depinde, îns , structural, de suportul material i de deschiderea motiva ional de care beneficiaz copiii. Cum, îns , suportul material depinde de statusul socio-economic al familiei, iar deschiderea motiva ional depinde de nivelul educa ional al p rin ilor, al fra ilor, al rudelor i al mediului de contact, înseamn c doar copiii din clasele favorizate (de sus i de mijloc) au suportul material i deschiderea motiva ional i, deci, capitalul cultural de a- i însu i cuno tin e, de a- i forma deprinderi, de a dobândi atitudini i de a- i modela comportamentul, în timp ce copiii din clasele defavorizate, dup cum se constat în societatea româneasc , neavând toate acestea, percep educa ia ca pe o frustrare major i o resping, predestinându-se, astfel, s reproduc soarta rin ilor lor i, deci, s mân în aceea i clas social . În acest fel, copiii din clasele favorizate, inclusiv majoritatea celor nedota i intelectual, urmeaz formele cele mai înalte de educa ie, fiind multiplu stimula i s înve e performant, s gândeasc în mod creativ, s ac ioneze autonom i s se manifeste dominant, ca lideri, i, astfel, s progreseze, în timp ce, dup cum tot în societatea româneasc se constat , copiii din clasele defavorizate, inclusiv majoritatea celor dota i intelectual, nu înva sau se retrag înc din formele ini iale de educa ie, fiind multiplu condi iona i s gândeasc conformist, s ac ioneze dependent i s se comporte supus, i astfel, cei dota i s stagneze, iar cei nedota i s regreseze, înscriindu-se iner ial în subcultura s ciei, caracterizat atât de polarizarea familiei în jurul mamei, ca factor cert biologic, nu în jurul tat lui, ca factor nesemnificativ social, cât i de controlul slab al instinctelor, de impulsivitate, agresivitate, tr ire f perspectiv i atitudine fatalist fa de viitor.

Un rol hot râtor în predestinarea copiilor spre straturile din care provin îl are limbajul, dar, mai ales modul în care este utilizat în raport cu copiii, acesta fiind utilizat în raport cu copiii din categoriile defavorizate, sub form de coduri restrictive, în sensul de „f asta” sau „nu face asta”, deci, f a se oferi explica iile corespunz toare, iar în

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

raport cu copiii din categoriile favorizate, sub form de coduri elaborate, în sensul de „f asta, pentru c ...” sau „nu face asta, pentru c ...”, deci, oferindu-se explica iile corespunz toare.

Rezult c , prin caracterul punitiv al codurilor restrictive, copilul care provine din categoriile defavorizate este condi ionat s se supun destinului, iar prin caracterul explicativ al codurilor elaborate, copilul care provine din categoriile favorizate este stimulat sa i proiecteze destinul.

Astfel, mai ales în societatea româneasc , copiii din familiile favorizate sunt predestina i, chiar i f merit, favoriz rii, în timp ce copiii din familiile defavorizate sunt predestina i, chiar i f vin , defavoriz rii, fiind cert c ierarhia social , incluzând la vârf mul i nedota i cu diplom , dup cum se constat inclusiv printre deputa i i senatori, iar la baz mul i dota i f diplom , are caracter nonvaloric sau chiar antivaloric. Din aceast cauz , vârful nu are capacitatea specific de a conduce, diminuânduse func ionalitatea social , iar baza nu are încrederea de a se l sa condus , periclitânduse ordinea social . Ca atare, în m sura în care educa ia reproduce inegalit ile sistemului, în aceea i m sur este disfunc ional i perturbatoare, iar în m sura în care produce diferen ierea valorilor, în aceea i m sur este func ional i echilibrant .

De i educa ia universitar constituie un factor major de mobilitate social , totu i, extinderea acestui nivel de educa ie peste capacitatea de absorb ie a structurii sociale, cam a a cum se întâmpl în România în urma înfiin rii universit ilor particulare i a instituirii admiterii pe baz de tax în universit ile de stat, risc s se provoace o „infla ie” de absolven i, prin care statusul social de absolvent de înv mânt superior se demonetizeaz i se devalorizeaz în omaj sau în munci inferioare nivelului de preg tire.

Gavril Kondratenko - În parc

53

Astfel, cu cât nivelul preg tirii este mai înalt, cu atât frustrarea cauzat de neîmplinirea profesional fiind mai profund , tot cu atât se agraveaz riscul declan rii unor perturb ri sociale. Acestea au premise în anii studen iei, studen ii fiind suficient de informa i ca s conteste sistemul de valori al societ ii, dar nu suficient de forma i ca s -l i înlocuiasc , motiv pentru care mi rile studen ti, negând un suport, f , îns , s afirme o perspectiv , risc s degenereze în anarhie. Prin toate acestea, educa ia se înscrie în dinamica societ ii ca factor cert de continuitate i dezvoltare i ca factor probabil de perturbare i discontinuitate. i, pentru c educa ia valorizeaz rela iile dintre genera ii, este sigur c în dinamica genera iilor se poate realiza progres numai dac genera ia activ , valorizând ceea ce a primit de la înainta i, transmite propria contribu ie genera iei urm toare, ceea ce înseamn c între genera ii recuno tin a const în a oferi cât mai mult urma ilor, nu în a restitui ceva înainta ilor, motiv pentru care se poate considera c un p rinte sau un profesor va fi cu atât mai mare ca p rinte sau ca profesor, cu cât r mâne mic ca preg tire fa de copiii sau elevii s i. În societatea româneasc rela iile dintre genera ii sunt total atipice, adul ii care au copii, neîn elegând c ace tia se pot forma numai prin lupta pentru propria devenire, se sacrific s le ofere totul „pe tav ”, condi ionându-i, astfel, s r mân neforma i i, deci, incapabili ca, la rândul lor s i formeze urma ii, ceea ce, în succesiunea genera iilor, provoac cert permanentizarea st rii de infantilism. În plus, în fasoanele specifice parvenirii, moftul traiului de fi e constituind dominanta absolut , boga ii i instrui ii î i tr iesc via a, iar s racii i pro tii o perpetueaz , devenind un fel de zical expresia „mama pro tilor e mereu gravid ”. Aceasta, pentru c , dup cum se spune în popor, astfel de indivizi, afla i mai ales în localit i marginale din estul i sudul rii, nu- i planific - ra ional i deci, responsabil aib copii, ci - impulsiv i deci, i iresponsabil - „toarn copii peste copii”, chiar i câte 15. Într-un asemenea context, noile categorii favorizate, de i pot s investeasc , inclusiv din punct de vedere educa ional, în urma i, având, îns , copii pu ini sau chiar deloc, nu asigur reproducerea genera iilor educate, generatoare de civiliza ie, diminuându-se, astfel, contribu ia la progresul societ ii, în timp ce categoriile defavorizate, de i nu pot s investeasc nici din punct de vedere educa ional în urma i, având, îns , mul i copii, prolifereaz genera iile needucate, cauzatoare de înapoiere, provocându-se, astfel, regresul societ ii.

Este clar c , din moment ce progresul, sub nivelul posibilit ii, realizat de contribu ia genera iilor educate, este diminuat sau chiar anulat de regresul, peste nivelul suportabil ii, provocat de proliferarea genera iilor needucate, societatea româneasc progreseaz regresând i, deci, evolueaz cu mult sub poten ial. Aceast stranietate a fost surprins tran ant de Constantin Brâncu i atunci când, revenind în ar dup decenii, a spus „v-am l sat s raci i pro ti i v-am g sit i mai s raci i i mai pro ti”.

Evolu ia societ ii a fost afectat semnificativ în timpul regimului comunist, inclusiv prin programul, din octombrie 1966, de cre tere for at a natalit ii, acesta având ca efecte atât mutilarea i decesul a mii i mii de femei, cât i apari ia unor cohorte de copii ce, nefiind dori i, au fost lipsi i de afec iune sau chiar abandona i, împin i astfel spre st ri de semis lb ticie, ceea ce a declinat nivelul de civiliza ie i a alterat continuitatea afectiv dintre genera ii, într-un proces f precedent de instr inare. În general, dinamica societ ii a influen at în mod deosebit condi ia valoric a institu iei educa iei. Astfel, în epoca preindustrial , institu ia educa iei ocupa în ierarhia domeniilor de activitate o pozi ie atât de important , încât a putut contribui la apari ia unor domenii cu niveluri tiin ifice, organiza ionale, tehnologice i de salarizare

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

i fa de patrie. Într-un asemenea cadru, au ap rut i s-au înmul it cazurile de tot mai înalte, determinând reproducerea ascendent a societ ii.

Prin aceasta, institu ia educa iei a fost, ca nivel tiin ific, organiza- absolven i care nu tiu s citeasc i s scrie, aceast stranie form ional, tehnologic i de salarizare, din ce în ce mai surclasat tocmai de analfabetism, anafalbetism func ional, agravând, dup cum au de domeniile la a c ror apari ie a contribuit în mod decisiv, involuând dovedit înregistr rile unor sondaje, într-atât bezna ignoran ei încât mul i dintre ace ti absolven i nu tiu care le este ara, în ce limb spre periferia institu iilor. În societatea româneasc , involu ia institu iei educa iei este i vorbesc, în ce jude locuiesc, câte grame are un kilogram, câ i bani mai i! Cu toate c prin reformele de geniu ale marelui ministru, Spiru are un „leu”, câte ore are ziua sau câte zile are luna. i, cum ponderea Haret, înv mântul românesc ajunsese la nivel european, acum se acestui tip de absolven i este din ce în ce mai mare, pe cale ca ei s constat c , de i din ce în ce mai mul i tineri i adul i vor s urmeze devin reprezentativi pentru nivelul mental al popula iei rii, rezult coli sau doar s ob in diplome, din ce în ce, îns , mai pu ine i mai în ce traiectorie este înscris poten ialul de gândire, cunoa tere, crea ie i ac iune al societ ii române ti i deci, predictiv, care îi va fi viitorul. modeste sunt op iunile pentru cariera didactic în înv mântul preÎn consecin , dezinteresul individual fa de înv tur se peruniversitar. lie, ceea ce Inclusiv, din acest motiv, doctoratul s-a devalorizat ca o forma- verte te, în atmosfera de grup a clasei, în prilej de b litate de câteva luni, iar ob inerea tuturor titlurilor universitare la una înseamn c îns i înv tura se perverte te în antimotiv, iar coala de câ iva ani, devalorizarea acestora inducându-se în tot corpul didac- în modalitate de institu ionalizare a debandadei, situa ia fiind relevat tic i, prin acesta, în calitatea absolven ilor i, deci, a întregii societ i. statistic de rezultatele catastrofale de la examenul de bacalaureat, De aceea, în societatea româneasc , aflat în majoritatea ei în de i acest examen a involuat, fa de promo iile din anii 1959-1965, starea specific claselor defavorizate, nu sa ajuns, în dinamica consti- de la 8 discipline (4 de câte 4 ani i 4 de câte 1 an) la un fel de simutuirii piramidei motivelor (necesit ilor), la motiva ia (necesitatea) de lacru, ca prilej formal de marcare cu o diplom a absolvirii celor 12 ani a cunoa te, de a înv a. Într-un asemenea mediu - chiar dac unii de coal .

Fiind cert c antimotiva ia pentru înv tur i institu ionalizarea înv tori i profesori se str duiesc s predea cât mai bine, iar unii elevi mai i pun mâna pe carte - este plauzibil c , neexistând motiva ia debandadei provoac demotivarea cadrelor didactice fa de menirea înv rii, informa iile intr pe o ureche i ies pe cealalt i, deci, nu se înv rii, rezult c , din moment ce înse i cadrele didactice sunt demotivate, ansa pu inilor copii, adolescen i i tineri motiva i s înve e, re ine absolut nimic.

Pr bu irea motiva ional a tineretului român, dup anul 1989, a nu doar s ob in diplome, se diminueaz sau chiar se anuleaz . i, avut loc pe fondul imaturit ii societ ii române ti. Aceasta, deoarece cum calitatea absolven ilor determin starea i viitorul societ ii, deîn timp ce societ ile mature stimuleaz seriozitatea, mobilizarea, vine predictibil destinul implacabil de involu ie al societ ii române ti. În plus, programele de înv mânt, în loc s fie racordate, prin efortul, creativitatea, solidaritatea, curajul i sacrificiul, dovedite de pasiunea pentru studiu i munc , societ ile imature, îns , stârnesc metode de stimulare a creativit ii, la cerin ele practice ale prezentului i ale viitorului prefigurat, sunt subordonate intereselor autorilor de depravarea, del sarea, lenevia, apatia, dezbinarea, la itatea i egomanuale, supraînc rcate, pentru a fi cât mai voluminoase, cu inutilit i ismul, dezv luite de patima pentru cluburi discoteci i baruri. i anacronisme, ce solicit doar memoria, acest tip de înc rcare afecAceast patim este atât de înrobitoare încât tot mai mul i tineri români, sedu i, pe fondul exaltant al b uturilor tari, de feeriile jocurilor tându-le copiilor, prin povara ghiozdanelor, inclusiv inuta corporal i s tatea aparatului locomotor, cu efecte, în succesiunea genede lumini i de ocurile muzicii asurzitoare, transform noaptea în zi i ziua în noapte, într-un proces galopant de denaturare, de auto- ra iilor, asupra întregii na ii. distrugere. În fa a acestui dezastru, în loc s se introduc ore de istoria spiritualiii, ceea ce ar fi contribuit atât la fortificarea sufleteasc a tinerei genera ii în spiritul în elepciunii universale, cât i la formarea acesteia în spiritul toleran ei interreligioase, s-au introdus ore de religie ortodox , neîn elegându-se incompatibilitatea dintre rigoarea demonstrativ-experimental a tiin ei i fantazarea miracolist-dogmatic a religiei ortodoxe provoac derut existen ial tinerei genera ii, agravându-i, astfel, vulnerabilitatea. În plus, expunerea în s lile de clas a simbolurilor religioase (nu în „înc peri sacre”, ca în unele ri europene), în fa a c rora, în pauze, elevii se i joac i chiar se i înjur i se i bat, ca i cum acestea nar avea semnifica ie sacr , este cert c , astfel, ele î i pierd semnifica ia, desacralizându-se, iar tân ra genera ie, posibilitatea de a dobândi sentimentul sacrului, inclusiv pe cel fa de mam Gavril Kondratenko - Ruinele vechiului fort

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Horea PORUMB (Fran\a)

PARISUL MEU DIN JURNALUL UNUI FRANCEZ PRIN ADOP IE (fragmente)

Totalitarismul Dup noul program universitar, „semestrul” (de patru luni) se încheie la Cr ciun. Examenele au început devreme. Ieri am avut prima prob . Calitatea lucr rilor prezentate a fost... nul . Ceea ce e uimitor e c studen ii nici nu se jeneaz - i nici nu sunt îngrijora i de viitor.

Am avut o lic rire de explica ie f când leg tura cu un alt aspect al vie ii, de care tocmai ne-am ciocnit. G..., de i ajuns la pensie, în loc s se odihneasc , trebuie s i caute de lucru. A fost intervievat de tot felul de „fâ e” superficiale, obraznice i lipsite de suflet. Pentru un om de valoare, azi nu mai este loc. Ne-am dat seama c s-a schimbat genera ia! „Nulit ile” pe care le-am v zut trecând prin coal sunt acum în posturi i au monopolizat toate nivelurile, imprimându- i pretutindeni mediocritatea!

Corolarul este c premierii multor ri europene nu sunt excep ii, ci exponen ii genera iei lor! Vezi la francezi, vezi la români...

Lumea s-a mai schimbat i altfel: s-a schimbat natura „totalitarismului”.

Pe vremuri, erau cei „de stânga” care militau pentru un stat puternic, care s impun cu for a „omul nou”, solidar, care s asigure „egalitatea”... O bun parte a mijloacelor de produc ie era na ionalizat , dar, mai ales, era „na ionalizat” spa iul vital al individului. Înghesuiala din mijloacele de transport, din internate, din cantine, din casele domne ti împ ite în apartamente „cu acces comun”, din taberele de antier, ... din lag rele de munc , din trenurile de vite care

Gavril Kondratenko - Ferigi

duceau oameni,... f ceau s se tearg orice urm de individualitate.

Omul era silit s uite c poart acea „scânteie de lumin ”, identificat de Meister Eckhart, mistic renan de pe la 1200 - scânteie care constituia contrapondere la „der bestirnte Himmel über mir” - „cerul înstelat deasupra mea”, care-l minuna pe Kant. Omul devenea ma in , bestie - în fine, neom.

Ast zi sunt tot cei de „stânga” care militeaz „invers”. Ei sunt cei care impun zgomotos i violent „corectitudinea politic ”. Ei sunt cei care cer tergerea frontierelor, mondializarea, metisajul, uniformizarea... s ciei, ridicarea oric ror bariere din calea „libert ii”. „Libertatea” de ast zi înseamn pentru ei renun area la orice frontier , inclusiv la frontiera ru inii, a intimit ii, inclusiv la frontiera „biologic ”, care ar trebui s asigure men inerea omului ca specie natural . Mariajul „pour tous”, la fel ca i intruziunea oficializat , via internet, în toate c minele i spa iile publice sau privative, sunt doar câteva exemple de renun are la „frontiere”, ca s nu spun c , în ciuda „liberalismului economic”, omul nu este decât aparent st pân pe „propria sa via privat ”, care ar trebui s -i apar in , dac n-ar fi partea pe care i-o fur statul sub form de taxe i impozite! În decurs de un secol s-au perindat patru dictaturi: bol evic , nazist , colonialist i mondialist . S sper m c i ultima dintre ele va trece, l sându-ne înc în via !

Iar expozi ii „No news good news”, spune o vorb , de i zicala nu se aplic întotdeauna. Încerc m s ne men inem la suprafa .

Azi am mers la concert la Théâtre des Champs Élysées, unde se interpreta, printre altele, oratoriul Mesia de Haendel. Îl mai ascultasem la Toronto, prin 2005, interpretat de câteva sute de cori ti i sute de instrumenti ti, to i îmbr ca i în ro u, în sala de 3 000 de locuri decorat în ro u i verde, unde publicul, toat lumea, era îmbr cat i ea în ro u. Singur eu nu tiusem de tradi ia asta i eram în costum negru.

Aici, la Paris, o dirijoare cu orchestr proprie a avut tupeul s se prezinte la Théâtre des Champs-Élysées cu un cor de numai... 19 persoane! Au cântat, totu i, corect ( i suficient de rar, încât am putut urm ri textul englez, soli tii fiind, de altfel, britanici). Nu-mi pare r u am fost. Cump raser m abonamentele cu un an în urm , zicândune c altfel, dac nu e imperativ, n-o s ie im din cas !

Ieri - c ci e în toi sezonul cultural, am mers, ca s nu r mânem pro ti, la expozi ia româneasc de la „Espace Vuitton”, pe ChampsÉlysées. I s-a f cut mare cinste rii noastre, enumerându-i-se antecesorii ilu tri: Constantin Brâncu i, Tristan Tzara, André Cadere, Isidore Isou, Emil Cioran, Eugène Ionesco...

Pictura contemporan româneasc a fost reprezentat de ni te „noroco i” care au c torit la Paris pe banii fabricantului de po ete

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Louis Vuitton, spre a li se da posibilitatea s i explice operele.

N-am tiut c „epicentrul crea iei plastice a României este la Cluj, la fosta „Fabric de pensule”! (Eu tiam de la nepoata mea c acolo se reunesc grupuri de tineri ca s fumeze i s vorbeasc ce nu se cuvine!)

Un tinerel francez, simpatic, ne-a explicat cele vreo sut de tablouri, bazându-se pe confesiunile autorilor, pe care le-a re inut în mod remarcabil. Ne-a relatat c au fost autori care n-au tiut s explice de ce au pictat într-un anumit fel, c al ii au m rturisit c pictaser cu ochii lega i etc. Nu toate tablourile au fost urâte, ba pot spune c niciunul n-a fost urât, iar câteva au fost chiar interesante (am re inut reprezentarea unui individ cu capul ascuns, ca stru ul, într-o cutie), dar, în niciun caz, n-au fost reprezentative pentru ara noastr !

Sau, poate, la asta (la atâta) s-a ajuns? ... A mai trecut o zi i am mers la o nou expozi ie. De data asta era Salonul Arti tilor Plastici Francezi, vestitul „Salon”, cel care perpetueaz de mai bine de 100 de ani tradi ia introdus de Théophile Gauthier.

Nici vorb de ampanie, de data asta. Erau mii de oameni, bine îmbr ca i, ceea ce arat c arta intereseaz pe mul i! Cel pu in jum tate din expozan i ( i trei sferturi dintre vizitatori) erau asiatici (japonezi, chinezi, coreeni, chiar i turci)! G... s-a îndr gostit, pe bun dreptate, de bronzurile lui F..., un sculptor român din Calgary.

La întrebarea dac expune i în România, a strâmbat din nas i ne-a povestit toat epopeea vie ii sale de artist.

Calgary e un ora petrolifer canadian - nu prea frumos i cu lume pestri . (Acest lucru îl confirm m i noi, c ci am trecut pe acolo.) F... a tr it, totu i, excelent din ceea ce vindea, pân la criz . De atunci încoace, a fost nevoit s se orienteze înspre Europa, iar acum 80% din produc ia lui artistic e destinat capitalelor europene - ceea cei impune s fie mereu plecat.

A vrut s i toarne bronzurile în România, dar a dat de ni te escroci, care i-au m rit tariful succesiv, în timp ce lucr rile avansau cu greu, iar rezultatul era mediocru. A descoperit c foloseau metale topite de-a valma, din ce g seau la „fier vechi”. S-a hot rât atunci s mearg în China, unde a stat câteva luni i unde a dus o serie întreag de mulaje (a preg tit chiar i mulajele pentru formele de cauciuc care servesc la transport). De la primul loc ce-i fusese indicat a plecat însp imântat de mizerie. S-a ambi ionat i, dup ce a vizitat alte 20 de turn torii, toate la sud de Beijing (ca s vede i câte sunt!), a g sit una impecabil , unde i-a putut finaliza lucr rile. În afar de participarea la târguri, el expune la centrele culturale de pe lâng ambasadele României - nu ca s fac bani, ci ca s fac cinste rii; zice c acolo e primit cu bra ele deschise. În schimb, în ar , i se r spunde mereu c „înc nu e momentul”. S-a înscris, totu i, la Salonul de la Arad, la insisten ele so iei, care e ar deanc . Expozan ii erau r spândi i în trei s li, dintre care una era în podul unui imobil.

Acolo l-au repartizat pe el, în spatele unei u i. În expozi ia principal se fâ âiau tot felul de studen i înfumura i. A fost unul care a prezentat dou dungi, în tabloul numit Coliziune de universuri, i pe care cerea trei mii de euro... S-au dat i premii. Premiul I a fost decernat efului local al Uniunii; premiul doi a revenit adjunctului acestuia, celelalte premii au fost date, „prin schimb”, efilor filialelor vecine. A urmat i masa festiv . A aflat c nu era invitat. „N-am pl tit to i la fel?” a întrebat. „Ba da, dar nu to i suntem la fel de egali!”

Te apuc plânsul...

Nu mai am nimic de zis... Încerc s nu cr p...

Cu asta închei, c ci trebuie s m preg tesc de plecare: am decis mergem, totu i, de Cr ciun în România!

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Mandela Am citit în ultima vreme multe cronici prilejuite de disparitia lui Nelson Mandela, ceea ce m-a determinat s fac reflec ia care urmeaz .

Recent aleas drept Miss France, prima declara ie a acestei metise benino-francez a fost: „Sunt mândr c reprezint Fran a cosmopolita.” Termenul „cosmopolit” îi era, deci, cunoscut! L-a utilizat în ceea ce s-ar putea considera a fi o declara ie politic , de i regulamentul competi iilor de frumuse e interzice abordarea subiectelor legate de politic , religie, ras ! Ce leg tur are Miss France cu Nelson Mandela? Despre Africa de Sud, oamenii nu cunosc, de regul , dou lucruri: 1. Majoritatea triburilor de culoare, între care i cel c ruia îi apar inuse Mandela, au „emigrat” în Africa de Sud odat cu, sau chiar dup , venirea „albilor” i s-au instalat peste o popula ie autohton , r mas minoritar pân în ziua de ast zi i complet uitat . adar, Africa de Sud a fost de la bun început patria unui cosmopolitism plurietnic i multicultural! 2. Mandela a fost condamnat la închisoare pentru incitarea la ac iuni teroriste - terorismul fiind definit ca o activitate constând în s vâr irea de atentate la adresa popula iei civile. În cazul de fa , ac iunile lui Mandela nu fuseser neap rat dirijate contra albilor, ci avuseser mai mult un caracter inter-etnic.

Mandela nu a renegat terorismul nici chiar atunci când, în anii de deten ie, i s-a propus eliberarea în schimbul dezicerii de la asemenea ac iuni. De ce, acum, dintr-odat , asist m la „canonizarea” lui, atât de mediatizat ? Se pare c a a a fost decizia „st pânilor” lumii. Au vrut ca pacificarea Africii de Sud s devin un simbol al cosmopolitismului reu it - c ci i mondializarea urm re te acelea i scopuri: tergerea diferen elor etnice, culturale, religioase, rasiale dintre oameni odat cu crearea unui spa iu (comercial!) uniformizat i amorf.

Au „construit” astfel imaginea unui Mandela „om al reconcilierii”, erou al iert rii trecutului, al uit rii - noi „uitând” faptul c de prima „uitare” a beneficiat chiar el, fostul terorist.

Mandela a fost impus ca simbol al unei na iuni „curcubeu”, al unei lumi idealizate, caracterizat prin armonie, uniformizare i dediferen iere. Cei optzeci de efi de state, prezen i cot la cot la funeralii, au venit s confirme unitatea lor de vederi i aderarea la acela i principiu al „curcubeului” mondialist!

E curios, i poate nu o simpl coinciden , faptul c acela i curcubeu mai este simbolul unei alte mi ri ce dep te frontierele - e vorba de ofensiva care vizeaz redefinirea (sau tergerea) no iunilor de familie, de gen sau sex, sau de c torie...

Gavril Kondratenko - Coasta M rii Negre

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Mihai CABA

„R[spunsul, prieteni, e... vânare de vânt” Sub acest „motto” declarativ, ce a „împrumutat” refrenul melodiei lui Bob Dylan „Suflându-le în vânt”, de profund medita ie uman , adaptat poetic de neuitatul actor Florian Piti , tân ra pictori Gabriela Culic i-a conceput i închegat expozi ia personal „Umbrele vântului”, vernisat de curând pe simezele prestigioasei Galerii de Art „DANA” de la Ia i, înscriindu- i astfel în propria-i exprimare artistic o nou reu it .

Câte m ri pesc ru ii mai au de b tut, / pân-ajung la nisip pentru somn? / Câte bombe vor mai sfârteca mii de vie i, / pân s le interzicem pe veci? spunsul, prieteni, e ...vânare de vânt, / spunsu-i ...vânare de vânt.

Câ i ani poate un munte în lume tr i, / pân marea s -l spele-ntr-o zi? / i câ i oamenii vor putea vie ui, / pân liberi permis le va fi? / De câte ori omul vede un r u / i tace, întorcând capul s u? / spunsul, prieteni, e ...vânare de vânt, / spunsu-i ...vânare de vânt.

De câte ori omu-n sus va privi, / pân cerul s -l vad de-ajuns? / i câte urechi necesare-i vor fi, / ca s-aud al lumilor plâns? / Câ i mai au de murit ca s-afl m în sfâr it, / c oameni prea mul i au murit? / spunsul, prieteni, e ...vânare de vânt, / spunsu-i ...vânare de vânt.”

Dar, despre autoarea acestei deosebite presta ii picturale, provocatoare prin titulatura sa, notând selectiv din „pliantul de sal ”, toate numai de bine: este licen iat a Universit ii Na ionale de Arte Bucure ti, sec ia de Pictur . Cu „Umbrele vântului” bifeaz cea de a 7-a „personal ”, dup reu ita celei „debutante” din 2010, de la Bucure ti, urmat de celelalte succese ob inute la European Art Gallery, ICR Viena, ICR Berlin i Muzeul Na ional de Art al Moldovei. Foarte activ prezen la numeroase Expozi ii de grup din ar i din str in tate, vernisate la Paris, Tour, Bruxelles, New York, Orleans, Bratislava, Chi in u, Bucure ti, Constan a, Timi oara .a., ceea ce i-a atras meritoriu dobândirea mai multor premii, diplome, cum i Trofeul Muzeului Na ional de Art al Moldovei. Drept fireasc urmare a expresivit ii talentului ei artistic, multe dintre picturile sale se g sesc acum în patrimoniul unor consacrate muzee i funda ii din ar i str in tate i în mai multe colec ii particulare din România, Austria, Germania, Olanda, Fran a, Belgia, Canada, SUA. Sintetizând: un palmares artistic de invidiat sau, altfel spus, „mânuitoarea de penel” Gabriela Culic n-a f cut „umbr ” degeaba pânzelor sale, dup cum las s se vad !

Pentru cine p te pragul acestei expozi ii, fie i dintr-o curiozitate simpl i dezinteresat , surpriza pânzei de „bun venit” va fi una inedit pentru oricare dintre vizitatori, atât prin con inutul tulbur tor al mesajului pe care autoarea dore te de la bun început s -l transmit acestora, cât i prin „rescrierea” lui pictural , din care descifr m cu luare aminte: „Câte drumuri un om ar avea de f cut, / pân s se considere OM? /

Odat ce a primit cu oarece reticen „botezul” ideatic al „vân rii de vânt”, oficiat de autoare printr-o litanie izbutit „caligrafiat ”, care avea s -i declan eze în subcon tient reverbera iile v lm agului de interoga ii interioare consonante tematicii propuse, vizitatorul, de aici încolo, î i îndreapt pa ii prin expozi ie spre aflarea „cheii de bolt ” a descifr rii întregului univers pictural expus de Gabriela Culic pe simezele Galeriei „DANA”.

Ca fiind unul dintre ace tia i trecând de la o pânz la alta, fiecare dintre ele deosebit de generoas în dimensiuni i inspirat de bine denumit i panotat , sub priviri mi s-a deschis o întreag lume fascinant : a dinamicii mi rii, a plutirii, a zborului, a efemerului, a migra iei, a reveriei, a baterii de vânt, a amalgamului de umbre i lumini, a fabulosului i a micimii, a lini tii i a zbuciumului...

Cu penelul s u m iestrit, Gabriela Culic ne conduce, lucrare cu lucrare, spre acea lume de lâng noi, insuficient con tientizat , în care domin , ca liber arbitru, echilibrul i armonia universal , în care timpul i spa iul se contopesc într-un tot al lini tii i deplinei libert i, de care omul din noi are atâta nevoie. Privindu-le în întregitul lor ansamblu, de la parterul i pân la etajul galeriei, pânzele reflect însu irea de c tre artist a unui anumit mod de gândire, pe care rete s -l exprime, spre lauda ei, printr-o platsticitate inconfundabil

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

eliberat de orice conven ii i prejudec i. Când, hazardant, cineva se va întreba vreodat dac „vântul are umbre?”, spunsul afirmativ îl va g si f îndoial în lucr rile Gabrielei Culic, în forma lor plastic nuan at , ce poate fi uneori abia perceptibil în lumin , alteori pronun at îngro at i întunecat , dup efemeritatea de ert ciunilor vie ii.

Unul dintre simbolurile predilecte, prin care pictori a î i sus ine paradigma „vân rii de vânt”, îl constituie, desigur, cu vizibil accentuare, rile, cele care, substituindu-se naturii umane puternic afectate de agonia societ ii actuale super-tehnologizate, au (înc !) libertatea zborului în spa iul dintre P mânt i Cer, v dit expus „de jos în sus” i „de la stânga la dreapta”, pe traiectorii spiralate ale atingerii unui viitor al speran ei izb virii. Nu întâmpl tor, în expozi ie, Gabriela Culic, intrat în mrejele „fâlfâitului de aripi” i plutind suflete te printre aripatele versuri „nichitost nesciene”, emo ionat , le las i la vederea vizitatorilor: „Totul zboar , / p rile zboar , / timpul zboar , / planetele zboar , / dar a sta locului în lucrare / mi se pare m re .”

Parafrazând, cu îng duin a acordat simplului privitor, pot s -mi asum, ca atare, nevinov ia unei afirma ii: Tablourile Gabrielei Culic, „ce stau locului în lucrare”, / mi se par m re (e)!

Vorbind, la vernisaj, despre aceast semnifica ie pictural columbofil-p reasc a artistei expozante, doamna Maria Bila evschi, consacrat critic de art i curator al expozi iei „Umbrele vântului”,

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

avea s o sus in în fa a distinsului auditoriu cu o aceea i dezinvoltur însufle itoare a specialistului în domeniu: „Expozi ia Gabrielei Culic este o platform de gândire eliberat din ablon în a c rei pl smuire artista analizeaz contrapunctele dinamice dintre tenta ia antropocentric de a vedea p rile drept metafore i tendin a contemporan de a crea un dialog intit spre extragerea esen ei, ce elimin surplusul i minimizeaz con inutul. Lucr rile artistei subliniaz discrepan ele dintre percep iile simbolice ale p rilor i amprentele pe care acestea le traseaz în spiritul colectiv, mitic i individual.”

Ca bun regul , la sfâr itul „ritualului” inaugurator al noii expozi ii, cuvântul a apar inut pictori ei autoare, Gabriela Culic. V dit emo ionat aceasta a demistificat distinsului auditoriu motiva ia impulsului interior în conturarea acestei expozi ii: „Porumbeii, vizitatorii aripa i de pe pervazul ferestrei atelierului meu de pictur , care aveau s m inspire în zugr virea pânzelor! Pe lâng ace tia i-au mai adus aportul lor creator: i vântul, i umbrele lui, i alte

vibra ii interioare de sunet i poezie. Astfel expozi ia s-a închegat în ansamblul ei unitar. (...)”

Cu satisfac ia „privitorului de tablouri” dobândit suflete te la vernisarea recentei i reu itei expozi ionale a talentatei pictori e, Gabriela Culic, pe simezele Galeriei „DANA” nu-mi r mâne, la rândumi, decât cuvenitele gratitudini: Felicit ri, Gabriela Culic! Mul umiri, Galerie „DANA”! În acela i timp, a dori ca rândurile de mai sus s se constituie în ochii cititorilor drept o sugerat invita ie la un veritabil act de cultur pe care Galeria „DANA” îl s vâr te iar i cu o aceea i statornicie împ mântenit a str daniilor sale. Iar cei ce o vor onora, f t gad , vor fi regala i în a tept ri.

„Juriul” vernisajului: Smaranda Bostan – moderatoare, Maria Bila evschi – critic de art Gabriela Culic – expozant . În profil, scriitorul Mircea Radu Iacoban.

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Adunarea general[ de alegere a conducerii centrale a Ligii Scriitorilor Români Cu mai bine de o lun în urm , în cadrul celor 38 de filiale din ar i str in tate ale Ligii Scriitorilor Români, care editeaz 18 reviste literare, i în cadrul c rora func ioneaz tot atâtea cenacluri literare, au avut loc edin e de propuneri pentru noua conducere central a acestei organiza ii profesionale. Urmare acestei ac iuni, în data de 30 noiembrie a.c., a avut loc, la Cluj-Napoca, la Casa Armatei, edin a cu pre edin ii filialelor, ce s-a desf urat în dou p i, care au predat membrilor fondatori procesele verbale cu propunerile privind conducerea central a Ligii Scriitorilor. edin a a fost deschis cu Imnul Ligii Scriitorilor, compus de dr.Mihai Ganea i interpretat de Ema Benciu. În urma centraliz rii propunerilor, în Consiliul de Conducere au fost ale i urm torii scriitori: - Al. Florin ene, pre edinte, responsabil cu primirea de noi membrii; - dr. Ionu ene, vicepre edinte, responsabil - rela ia dintre LSR i organele locale; - Gavril Moisa, secretar general; - Iulian Patca, responsabil - reviste literare; - Voichi a P cean Vere , ofi er de pres ; - Antonia Bodea, coordonatorul cenaclurilor literare; - Mihai Ganea (Baia Mare), responsabil cu promovarea Ligii Scriitorilor în str in tate; - Mircea Dorin Istrate (Târgu Mure ), responsabil - reala ii interednice; - Doina Dr gan (Timi oara), responsabil - rela iile dintre filiale; - Carmena B an (Baia Mare), responsabil - rela ia cu institutiile centrale de stat i în special cu ministerul culturii; - Ovidiu Vasile (Cluj-Napoca), responsabil - rela ia dintre Liga Scriitorilor i tinerii iubitori i creatori de literatur ; - Velica Ion (Petro ani), responsabil cu implementarea în rândul societ ii civile a ideilor promovate de Liga Scriitorilor;

- Doina Dr gu (Craiova), coordonarea revistelor literare; - M. Vârtosu (Foc ani), promovarea i coordonarea antologiilor editate de filiale; - Ligya Diaconescu (Rm.Vâlcea), responsabil cu organizarea anual a Zilei Na ionale a Limbii Române; - Ioan Mititean (N ud) i Mihai tirbu (Ia i), membri.

Ca membrii suplean i au fost ale i: Vasilica Mitrea (Constan a), Marinela Preoteasa (Slatina), preot Constantin M nescu (Rm. Vâlcea), Alin Cucuruzan (Cluj-Napoca) i Marian B scu (Rm. Vâlcea). În comitetul decizional de execu ie au fost ale i: Al. Florin ene, Gavril Moisa, Iulian Patca, Antonia Bodea, Voichi a P cean Vere i dr.Ionu ene. În continuarea edin ei din Sala Armelor, Iulian Patca a prezentat cartea “Vou celor care...”, semnat de d-na Elena Jucan, dup care autoarea a citit un fragment din carte. a cum a intrat în tradi ia Cenaclului ”Artur Silvestru”, Ion Constantinescu, în cadrul rubricii ”Momentul de reflec ie”, a vorbit despre pericolul exploziilor atomice i reflectarea acestora în literatur .

Au mai luat cuvândul, dezb tând diferite probleme din cadrul filialelor, urm torii: Carmena B an, Iulian Patca, Vasile G lin, Vasilica Mitrea, Dumitru Negoi , Marinela Preoteasa, Ion Constantinescu, Ion Benche, Marian B scu, Alexandru Birou, Raveca Vla in, Vasile B. G lin i Lucia Vlad. În a doua parte a programului, grupul de scriitori veni i din ar , condus de dr.Ionu ene, a vizitat importantele monumente istorice i locuri care “vorbesc” despre istoria milenar a Capitalei Ardealului.

Al. Florin ene

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VIII, nr. 12(88)/2017

Florin M{CE}ANU

GAVRIL KONDRATENKO KONDRATENKO (1887-1890). De asemenea, a participat la Expozi ia industrial i agricol din toat Rusia, la Njni Novgorod (1896), la Târgul Mondial de la Paris (1900) i la Expozi ia de lucr ri ale arti tilor din toate mi rile artistice din Petrograd (1923).

Kondratenko a fost membru i exponent al Societ ii de arti ti din Sankt Petersburg (Petrograd) (1891-1918). El a condus, de asemenea, Comitetul pentru organizarea expozi iilor în 1893-1897. Artistul a fost membru i participant la expozi iile Societ ii Arti tilor Kuidzhi (1917-1918, membru al Societ ii din 1910).

Kondratenko a fost angajat nu numai în pictura de evalet i art grafic , ci i în ilustra ia de carte. A desenat ilustra ii pentru poemul Rusalka („Mermaid”) de A.S. Pu kin în 1891; a lucrat la proiectarea lucr rilor colectate de M.Y. Lermontov în 1914-1915. Din 1892 a fost membru al consiliului de administra ie al Asocia iei Ilustratorilor.

Lucr rile lui Gavriil Kondratenko sunt în multe colec ii muzeale, printre care Galeria de Stat Tretyakov, Muzeul de Stat al Rusiei, Muzeul Regional de Arte Frumoase din Omsk, numit dup M.A. Vrubel, Muzeul de Art Regional Irkutsk numit dup V. P. Sukachev, Galeria de Imagini din Penza din zona numit dup K. A. Savitsky, Muzeul de Stat de la Nižni Novgorod i altele. Moare în 1924.

Gavril Kondratenko - Pietre Gavril Kondratenko s-a n scut în 1854 într-o familie de rani. A studiat la Academia Imperial de Arte (IAKh) în 1873-1882; la început ca student noncredit în clasa picturii istorice sub îndrumarea lui K.F. Gunn, din 1875 - ca student de zi cu zi la clasa peisagistului M. K. Klodt. Kondratenko a fost decorat de mai multe ori cu medalii de argint (1875, 1877, 1879) i bronz (1877, 1880). În 1881 a primit medalia de aur pentru peisaj. În 1882 a absolvit Academia cu titlul de artist clasa a II-a pentru O noapte de pictur în Bachchysarai.

Kondratenko a locuit în St. Petersburg (Petrograd - Leningrad).

Ca student al IAKh i dup ce a absolvit Academia (1880-1914), a torit adesea în ora e din Rusia, Ucraina, Caucaz i Crimeea. El a vizitat Italia i Grecia în anii 1890-1900 i în 1914. Kondratenko a pictat în cea mai mare parte peisaje i aspecte din via . În 1880 a primit premiul întâi de pictur peisagistic de la Societatea pentru Încurajarea Artelor pentru pictura Neglected Park. În anii 1880 a pictat o serie de 20 de peisaje cu vederi ale locurilor lui Lermontov din Moscova i din Caucaz.

Kondratenko a participat la expozi iile Academiei Imperiale de Arte (intervalele 1883-1918), Societatea pentru Încurajarea Artelor (1883-1886, cu intervale) i Societatea de iubitori de art din Moscova

Gavril Kondratenko - Furtun