Constelatii diamantine nr. 2 (90) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 2 (90) Februarie 2018

Semneaz :

Caspar David Friedrich - Stânci de calcar pe insula Rugen

Florinel Agafi ei George Baciu Angela Burtea Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Ionu Copil C. H. Covatariu Nicolae Crevedia Theodor Damian Doina Dr gu Stelian Gombo Niculae Grosu Mariana Gurza Ioan Hada Marin Ifrim Corneliu-Ioan Iovu Felix Lungulescu Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Constantin Miu Vasile Moldovan tefan Radu Mu at Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Andrei Potcoav George Roca Ioan Romeo Ro iianu Florentin Smarandache Al. Florin ene Ionu ene Nicolae V reanu Sârbu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Istoria literaturii comparate, parte integrant a istoriei literaturii române ...............................................................................p.3 Doina Dr gu , Poeme .......................................p.4 Iulian Chivu, Mihail Diaconescu i aureolele memoriei .........................................................pp.5,6 Livia Ciuperc , Poeme ......................................p.7 Janet Nic , “OUTER - ART” ............................p.8 Theodor Damian, Slujind valorile culturii române .................................................................p.9 Constantin Miu, Thanatosul de sorginte bacovian - la Cezar Iv nescu ......................p.10 Daniel Marian, Incursiune în tehnica frumuse ii pân la ideograma iubirii ..........p.11 Ion Popescu-Br diceni, “Sfâr itul lumilorînceputul” în viziunea lui Robert Stauffer ......................................................................pp.12,13 Mihai Caba, O clip de eternitate: Nicolae Labi ...................................................................p.13 Felix Lungulescu, “Pân atunci... umbra de fier!” ...................................................................p.14 George Petrovai, Religia sau nevoia stringent a omului de Transcendent (VIII) ...........pp.15-17 t. Radu Mu at, Exerci ii de patriotism ......p.18 Vasile Moldovan, Iubirea în poemul haiku ......................................................................pp.19,20 Drago Niculescu, “Umanismul, un program infinit” ........................................................pp.21-25 Galina Martea, Crea ia uman - con inut spiritual în existen a valorilor ....................p.26 Ionel Popa, Casa pove tilor ....................pp.27-30 Marin Ifrim, Poeme .......................................p.30 N. V reanu Sârbu, Domiciliul neuit rii ...p.31 Ionu ene, Poeme ........................................p.32 George Roca, “Rendez-vous cu teatrul israelian” .........................................................p.33 Florentin Smarandache, Coreea: trecut, prezent i viitor .........................................pp.34,35 Ioan Hada, Poeme ...........................................p.35 Marian Gurza, Cuvânt i imagine ......pp.36-38 Florinel Agafi ei, Poeme ..............................p.38 Andrei Potcoav , Impresionismul - fascina ie i culoare .......................................................pp.39-41 Ionu Copil, Jocul cu ghea a .................pp.42-46 George Baciu, Poeme leg nate-n palm ...p.47 Ioan Romeo Ro iianu, Poeme ......................p.48 St. Gombo , Modele, repere i exemple vii ..pp.49,50 H. C. Covatariu, 2222 ............................pp.51,52 Emil Cioran, Dreapta m sur .......................p.53 Angela Burtea, Nu m-ai z rit! .......................p.54 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Umanismul hulpav ...................................pp.55-58 Nicolae Crevedia, Constela ii epigramatice ...p.59 C.I. Iovu , Constela ii epigramatice ...........p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..........p.60

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Caspar David Friedrich

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Istoria literaturii comparate, parte integrant[ a istoriei literaturii române Istoria Literaturii Române a fost perceput ca o istorie na ional a literaturii. Valoarea literaturii na ionale este condi ionat i de extinderea limbii na ionale într-un teritoriu mai cuprinz tor, inclusiv prin num rul de vorbitori.

Adeseori raza de ac iune a limbii i a literaturii române coincide i cu grani ele în care s-a organizat na iunea noastr din punct de vedere politic. În cazul limbii române nu exist o influen hegemonic .

Spre deosebire de limba francez , i mai de curând limba englez , care au o importan universal , astfel s-a ajuns la o suprapunere peste diferitele spa ii na ionale, în decursul c reia p turile dominante reprezint într-o anumit m sur enclavele i punctele de sprijin ale mi rii de înstr inare. Spre exemplu: supunerea cultural a Romei de c tre limba i literatura elin , i, mai aproape, implementarea literaturii iluministe franceze în Europa, care nu numai c a fost recep ionat de p turile dominante francofile din multe ri, dar aceste enclave au i contribuit activ la constituirea ei. Fenomen care se petrece în secolul nostru cu limba i literatura englez promovat de turile dominante anglofone implicate în globalizarea economiilor na ionale.

La fel ca orice activitate intelectual , literatura depinde de limbaj i de coresponden ele lingvistice. Exist un raport indestructiv dintre limb i literatur . Dar acest raport ar fi r sturnat în contrariul s u dac am c uta s vedem sensul i obiectul procesului literar, motivul

Caspar David Friedrich - Peisaj cu

u hot râtor, în formarea, dezvoltarea i des vâr irea limbajului.

Unii cercet tori sus in c limbajul, care reprezint un mijloc de comunicare, nu este hot râtor ci valorile mari i perene create în limba respectiv . Eu cred, i sus in cu t rie, c limba are un mare rol în promovarea operelor literare. Cu cât aria de r spândire a limbii i num rul de vorbitori este mai mare cu atât literatura scris în acea limb este mult mai cunoscut i promovat pe mapamond. În acest context, mai trebuie s se in seama i de faptul c literatura român este situat într-o lume înconjur toare de literaturi învecinate, cum ar fi maghiara, sârba, ucrainiana, bulgara, ce o influen eaz sau care sunt influen ate de ea. Urm rirea atent a acestor influen e constituie obliga ia istoriei literaturii noastre implantat într-o lume de literaturi. De la o epoc la alta se exercit noi influen e; Fran a a influen at literatura român în secolul XIX, Italia a influen at literatura german în secolul XVI, Spania în secolul 17, i Fran a în secolul 18. Însu i Eminescu a fost influen at de literatura german , la fel Maiorescu.

Influen ele, întret ierile i migr rile motivelor literare au ap rut într-o abunden atât de mare, începând cu secolul XVI, încât s-a impus dorin a unei trat ri separate a acestor componente. Astfel a fost menit noua tiin a istoriei comparate a literaturii române s devin tiin ajut toare a istoriei literaturii române. Înrudirea primordial a literaturilor nu este întemeiat decât pe cea ce este general omenesc, pe ceea ce este universal. Ca precursori ai comparatisticii îi consider m pe Herder i Goethe, iar la noi pe Eminescu i Maiorescu. Iar mai târziu Adrian Marino.

Trebuie re inut c o istorie comparativ a literaturii române nu poate avea cu adev rat un sens decât dac este considerat în func ie de istoria literaturii române. Misiunea ei ar fi complet îndeplinit atunci când istoria literaturii noastre i-ar însu i procedeele i cuno tin ele comparatisticii.

Metoda comparatist ar trebui s fie folosit i în studiul literaturii române.

Gardul desp itor dintre cele dou ramuri trebuie exclus, fiindc teoria literaturii comparate nu reprezint trecerea la o nou metod , ci prezentarea mai ampl a fenomenelor tratate pân acum. i în acest caz, istoria literaturii române are rolul unui punct de plecare necesar pentru toate tendin ele compavilion paratiste.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Doina DR{GU|

*** se sparg în fluturi incolori ferestrele universului meu

*** într-o gra ie sublim se înal iruri de cuvinte într-un sublim gra ios

***

*** îmbr cat -n orice form peste tot m reg sesc

*** ut ri estetice în total fascina ie rezum -n exaltare calm i elegan

*** ca pe frunze vântul ne purta noi ca frunzele purtam avântul

*** clipa o dezbrac de form i o sp l în fluviul de lumin

*** fantezia ideilor în rigoare absolut farmec adev rului indubitabil

*** ca un ecou vântul ne sporea cuvântul iar cuvântul sporea vântul în ecou

*** urmele mor ilor fulger vedenii sufletul destram c torii

*** elemente ciudate în frenezia artei lor anuleaz timpul i tr iesc exuberant

*** cu puteri desf urate-n cercuri vântul ne împov reaz gânduri

*** timpul spulber orice diferen dând m rginire fiec ruia

*** voci închise în t ceri adânci se urmeaz -n devenire neîncetat

*** sucit în palm ca o tulburare dezinvolt se distribuie-n adâncuri

*** se întinde clipa dintre frunze ca o iluzorie prelungire-n infinit

*** pierdute în uimitoare complica ii tr iesc în fanatism un vis feeric

*** necontenit ne cheam o absen golul cre te i însumeaz amintiri

*** forme delirante de mi ri se armonizeaz -n echilibru

*** pretutindeni se înal iluzoriu simple convertiri spre infinit

*** într-un aer de mirare se petrece roua-nchis -n form temporar

cini adânci sporesc celestul i în vârfuri de teluric se-mpletesc

*** aventuri imaginare rupte de imagini se deschid în fa a clipei de mister *** ca deregl ri în nelini ti i n dejdi se scufund -n umbre de uit ri *** cu petreceri difuzate-n dep rt ri pliuri de neant din afar dau n val *** curbe-nchise-n forme descendente contureaz dep rt ri în a tept ri *** gestul mâinii ocolit de nep sare schimb totul în valuri de lumin *** prin trupuri strecurate-n haine vechi curg dep rt ri cu desp iri apropiate

Caspar David Friedrich - Brazi sub z pad

*** pierdere în dezvoltare ca o amânare greu apas împlinirea-n neîmpliniri

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Iulian CHIVU

Mihail Diaconescu ]i aureolele memoriei Editura Magic Print din One ti a publicat în 2017 un bogat volum de portrete, evoc ri i m rturii, sub titlul Icoane din trecut i de azi i sub semn tura cunoscutului prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, autorul Prelegerilor de estetica Ortodoxiei, 2 vol. (1995/ 1996), al unui tratat de Teologie ortodox i arta cuvântului. Introducere în teoria literaturii, 3 vol. (2013, 2014) precum i al altor lucr ri remarcabile de art plastic bizantin i de ctitorie bisericeasc (ex. Lainici, capodoper a artei române ti i europene, 2011). i nu se poate s nu amintim aici de Istoria literaturii dacoromane (1999), „cea mai ampl sintez tiin ific dedicat literaturii dacoromane din câte au fost elaborate pân acum în cultura român ”, cum o aprecia, la apari ie, acad. preot prof. univ. dr. Dumitru Popescu. Nu pot fi trecute cu vederea nici Biserici i m stiri ortodoxe (1988), nici Farmecul dialecticii i fenomenologia narativ (2001), nici atâtea altele.

Amintim aici, f a face o judecat valoric , cel pu in atât din opera prof. univ. dr.

Mihail Dragomirescu, pentru c , ad ugânduli-se celorlalte lucr ri ale sale, în volumul din 2017 se reg sesc i se întregesc, fie i în chip evocator, portrete care completeaz pano-

rama acelor nume pe care istoria artelor i a literelor din a doua jum tate a veacului trecut le-a ocolit aproape exclusiv din ra iuni ideologice.

Un volum masiv (758 pg.), cu un sumar pe m sur (81 de articole), cu evoc ri începând de la Ioan C ianu-Valachus i Florian Aaron pân la Urmuz, la Valeriu Anania, Ilie descu ori Nicolae B ciu i cu eseuri pe teme precum Portretul ca încercare i dificultate filosofic i artistic , ori Arta sunetelor într-un lexicon necesar.

Autorul este consecvent cu ceea ce însu i sus ine în eseul despre portret începând de la „brevilocven a din arta portretului practicat de Iorga” (p.17) i „imensa dificultate a unui autor epic preocupat de dorin a de a compune portrete” (p.18), pân la vibra iile identitare ale eului individual cu care se surprind „ irurile lungi de scriitori, desenatori, pictori, gravori, miniaturi ti, aurari, mae tri ai broderiilor, sculptori...” (p.19), mul i dintre ei fiind prezenta i iconic în volumul de fa .

Sumarul ne propune o panoram portretistic variat ce nu se ordoneaz în spiritul timpului istoric, deci diacronic, ci în spiritul valorii cu care timpul devine istorie remarcabil . A adar, luminoase fe e biserice ti ( rin ii episcopi Roman Ciorogariu i Vasile Coman; Sfântul Dumitru Teologul; P rintele arhimandrit Ioachim Pârvulescustare ul Sfintei M stiri Lainici; P rintele mitropolit dr. Antonie Pl deal , Valeriu Anania etc.), profesori (Gabriel epelea, Ovidiu Drîmba, Gh. Bulg r, Ion Rotaru, Romul Munteanu etc.), istorici (Nicolae Iorga, Vasile Netea, Dan Zamfirescu etc.), dar i oameni de cultur remarcabili (Onisifor Ghibu, Constantin Noica, Alexandru Surdu etc.), politicieni ilu tri (Constantin I. Br tianu, Ion Mihalache), poe i, prozatori, pictori etc.

Cronici literare, eseuri sau pur i simplu portrete, articolele din sumar sunt scrise întrun registrul pozitiv, sobru-elogios, argumentat indubitabil, f exalt ri i f a polemiza cu eventualele opinii contrare, acolo unde acestea s-au exprimat din varii considerente, uneori doar ca simple erori de percep ie în timp.

Profesorul Mihail Diaconescu îns , odat cu Portretul ca încercare i dificultate filosofic i artistic , cu care deschide volumul în discu ie, î i expune criteriile legate de portretistic printr-un discurs bogat în digresiuni interesante i bine ancorat în filosofie, moral , teologie, istorie, arte, ocolind teoretizarea speciei din ra iuni care îi transcend: Filosofii au observat îns c , pentru a în elege omul, abordarea lui din perspectiva tiin elor spiritului nu este suficient . Teologia, filosof ia (antropologia filosofic ), estetica, dreptul, pedagogia, sociologia, psihologia, istoria i altele vorbesc despre om în general.

Fiecare om îns este o persoan . Ce anume e o persoan a devenit astfel o problem fundamental în cuprinsul teologiei dogmatice i al metafizicii (p.11). Or, persoana este, paradoxal, desigur, o entitate autonom i, concomitent, o crea ie a lui Dumnezeu.

Iar din perspectiva antropologiei cre tine ortodoxe este, deci, i chip al lui Dumnezeu, dar i „microcosmos întru macrocosmos”.

Apoi încercarea de a cuprinde i de a surprinde subiectivitatea unei persoane, autorului i se pare, desigur, un act de „mare îndr zneal intelectual ”. Probabil din convingerea c doar marii arti ti reu esc pun în cuvinte sau linii, culori i volume, firea autentic a unui om, tr turile lui fizice i suflete ti, valorile morale în care crede, caracteristicile personalit ii sale (p.15).

Cu aceste credin e Mihail Diaconscu î i abordeaz subiectele. Portretistica lui din volumul Icoane din trecut i de azi este exclusiv sobr , persuasiv prin detalii (lipsesc adar crochiul i portretul gros-plan).

Autorul manifest o predilec ie aparte pentru portretul în desf urare, complex, echilibrat, a a cum o face, de pild , în cazul rintelui- profesor Dumitru Radu (p. 461), portretul constituindu-se pe o sum de rememor ri, pe o succesiune de secven e argumentativ-relevante: rintele Dumitru Radu i-a explicat academicianului Coteanu c nu poate ocupa postul de asistent universitar la Facultatea de Limba i Literatura Român , pentru c este dedicat voca iei sale

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

teologice i preo ti (p.465). Sau: Str zile înguste, specifice or elului Güstrow, casele vechi, semnificative pentru arhitectura Germaniei de Nord, atmosfera general de calm, de frumuse e str veche i de specific local au f cut mult bine sensibilit ii de artist i inten iilor creatoare ale lui Ernst Barlach (p.126).

Frecvent îns , portretul la Mihail Diaconescu se desprinde din evocarea cald prin func ia asertiv a discursului: Cu câteva zile mai înainte, aflat la masa de scris, suferise un stop cardiac. L-au dus cu salvarea, dar la spital, dup numai trei zile de îngrijiri i-a dat duhul (p.478). Aceea i func ie se contureaz inclusiv din misterul conota iei religioase: Faptul c P rintele-profesor Dumitru Radu a r posat în ziua când în calendarul nostru ortodox se face pomenirea Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucure tilor, a fost interpretat de cei ce au auzit de deces ca un semn bun (ibidem). În cazul lui Urmuz, spre exemplu, portretul se realizeaz la nivelul comentariului, dup regulile judec ilor inductive i deductive: Indiferent dac Urmuz i-a scris textele cu migal , asociind în chip con tient realit i insociabile, sau la repezeal , construind «dintr-un foc» pagini întregi, el râde cum tia c râd s tenii hâtri, care vorbesc în pilde, i râsul lui realizeaz grotescu literar românesc într-o form de mare puritate (p.245).

Alte ori, i asta destul de des, Mihail Diaconescu conteaz pe cumulul de premise i pe func ia lor anticipativ . În general am nuntele nu sunt întâmpl toare, ci slujesc unei

C. D. Friedrich -

economii subtile a semnific rii. Iat un exemplu din evocarea istoricului Dan Zamfirescu: Camera era dominat de o icoan frumoas cu Maica Domnului. Icoana era pus într-un spa iu alb dintre dou rafturi cu c i, în peretele de la r rit. Lumina venea printr-o fereastr t iat direct în acoperi (p.440).

Mai presus îns de aceste considerente abile i de importan a lor constructiv prin care scriitura se contextualizeaz genului, cartea profesorului Mihail Diaconescu este concomitent un exerci iu de art portretistic i un document de istorie a valorilor. Marele ierarh, marele savant istoric, marele teolog i str lucitul diplomat bisericesc [Nestor Vornicescu, n.n.], membru al unor delega ii sinodale române [...] p stra în graiul s u dulce, cu unele inflexiuni moldovene ti, în judec i i în modul de a argumenta, stilul inconfundabil al mediului rural basarabean, de unde a pornit în lume, ca s se impun definitiv în istoria spiritualit ii noastre (p.323).

Cartea abund totodat în informa ii demne de o istorie cultural viitoare a românilor: Amici ia dintre Gabriel epelea i eminentul savant clasicist David Popescu era întemeiat pe convingeri politice comune (p.332).

Informa ii i aprecieri pertinente pe care le citim i atunci când se vorbe te despre profesorul Ion Rotaru: Într-adev r, înainte de a fi voca ie, capacitate de sintez , demonstra ie a celui mai rafinat gust, ierarhie a valorilor, metod aplicat riguros, tiin i con tiin , istoria literar este un mod de via (p.353). i tot a a, citim despre Aurelian Bondrea, despre Romulus Neag, Dumitru Abrudan, despre poetul Ioan Alexandru, despre pictorul de biserici Grigore Popescu-Muscel i despre multe alte figuri remarcabile din istoria sociologiei (Ilie B descu), a literaturii (poetul i prozatorul Nicolae Iorga), despre figuri deloc minore, adjudecate deja de istorie (Generalul Traian Mo oiu, scoala condus de Vitalianus de la Zaldapa i consecin ele ei pentru evo-lu ia cre tinismului daco-roman i universal), despre oameni i faptele lor de cultur „din trecut i de azi”, înaureola i în memoria unui om care este el însu i un reper în spiritualitatea noastr de azi printr-o oper care se întinde de la estetic i fenomenologie epic , la istorie literar , la arta bizantin , pân la teologie i filosofie.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

C[r\i primite la redac\ie

tor pe Marea Norilor

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Livia CIUPERC{

zboiul Tu, unealt a necredin ei, corb fariseic molim pecingine încreng tur a duplicit ii necon tiin pecetluit -n zvâcnire sângerând ! În adânc de adânc, fiu p mântean, în eles-ai, tu oare, totul, absolut totul, oglindire divin este?

Ai credin , rogu-te, cât un bob de linte i-abia atunci, negre it, vei în elege Nimic f Tine, Doamne!

Voin a Ta-i, Nem rginirea!

Lacrimile Cr

u, Cr orul Mun ilor (1824-1872). Trei momente de mare zbucium sufletesc sunt evocate din via a acestui brav român: iunie 1917, 1 decembrie 1918, noiembrie 1943. B trânul patriot „î i (va) pierde min ile” în momentul în care afl lupta românilor a fost în zadar, fiindu-ne r pit mântul nostru sfânt, partea de nord a Transilvaniei, în 1940 (Matei Marinescu - i-au f cut datoria. Nepotul lui Avram Iancu. Editura Militar , Bucure ti, 1968, p. 155-163).

Eroului-General Ion Dr

lina

Ne prive ti, de-un secol, din trupul t u statuar, cându- i ochii roat , De la M ti, Lugoj sau Or ova, Pân-la Caransebe ul natal! i-ai t i ortaci ai Diviziei I Infanterie Sau cei din Armata I Craiova Nu te-au uitat! i-au zis ( i bine au gândit), Ca i-n a ezarea lor rural le fii, etern, simbol, repetând imboldu- i: „Dac fiecare î i va face datoria, Victoria trebuie s încunune sfor rile noastre!”

es torul de ve nicii Un glon uciga es tor de ve nicii Str punge dalba frunte A bravului c pitan cere de templu-i Înv luie firea Trupul i-i frânt Dar creierul nal porunc Clocot vitejesc Întru biruin ! „De-o fi s mor, Tu Doamne, / d -mi o moarte vitejeasc …” Omagiu c pitanului-poet Nicolae Vulovici (Calafat, 8 iunie 1877 - 26 august/8 septembrie 1916), primul c zut la datorie dintre ofi erii care comandau o companie din batalionul de avangard a Regimentului 15 Infanterie „R zboieni”, în atacul de la Cic-Seredei, pentru eliberarea Transilvaniei

Cunun de stele eroilor de la Jii

orului

Câmpul cel Mare din Defileul Jiului Arde rbuni prea-ncin i Zguduie trec torile Surduc i Vâlcan.

Bravii no tri-s Pui de lei În frunte cu-al lor General Anastasiu Ioan Infanteri ti eroi!

Sc ldat de apele-nspumate ale Arie ului Mic i cu binecuvântarea Sfin ilor Arhangheli, corul de îngeri din bisericu a din Ciungi, cu-nsemnele ei de secol VIII, supus-s-au unui semn de-ncre tinare pentr-un mo ce va uimi nu doar prin iste ime, cât mai cu sârg, prin mesajul genetic de sorginte biblic Mai marele mo ilor din toat ara Vidrelor de la poalele Apusenilor - i peste-ntreg Ardealul.

Ast zi, prin t cerea noastr vinovat , umbra Cr orului Avr mu br zdeaz - arc peste ar clie însângerat , în fa a neîmplinirii unicului s u dor: „S -mi v d na iunea mea fericit ”!...

Omagiu nepotului Valerie Avram Suciu! O emoionant amintire, cea a generalului-maior în rezerv , Matei Marinescu, este despre nepotul lui Avram Iancu, Valerie Avram Suciu, mo ul care va avea un destin similar cu al unchiului

Caspar David Friedrich - Pe velier

Generalul Ioan Anastasiu (18641946), comandant al Diviziei 1 Infanterie i al Diviziei 12 Infanterie, s-a remarcat în B lia de pe Valea jiului, la 1916. Este autorul unor studii extrem de utile istoricilor i iubitorilor de istorie: Avântul rii. Campania din 1913 în Bulgaria (1925), Din crimele marelui r zboi (1927), O pagin din r zboiul nostru. Lupta de la Jiu. 1916 (1936), R zboiul pentru întregirea neamului (1936).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Janet NIC{

OUTER – ART - eseu despre Florentin Smarandache PURITATE NEBUN , NEBUN , NEBUN Albumul lui Florentin Smarandache, „Quter-art”, volumul II, Editura „Conphis”, Râmnicu Vâlcea, 2002, 166 p, consilier editorial Ion Soare, coperta: Florentin Smarandache, este o super carte, oglind c zut pe gânduri, excep ional lec ie de libertate i semnul unui talent f borne.

Taifunul paradoxist smarandachian d râm pilonii percep iei umane iterative, dobânda semantic face avere din anti-orice.

Coarda purit ii vibreaz doar când gugu tiucii impurit ii fac popas pe spinarea ei alunecoas . cerea roade, ca acidul sulfuric, construc iile vorbirii.

Cuvântul se face, dac vrea Florentin Smarandache, o fraz care tace p i de vorbire.

Pentru Florentin Smarandache cosmosul nu mai are nici m car ria uicii de Vâlcea, e jig rit ca o traist peticit , derutat i derutant, rabelaisian i arcimboldian deopotriv .

Gr dina pare o sorcov de culori analfabete, biciu ca naivit ii las vân i pe poatrinul gravit ii unilaterale.

Poetul deseneaz cu ochii închi i, cu pete, cu puncte, cu zerouri, cu plus, cu minus, cu cifre, cu ciocolat , cu marmelad , cu grafice, cu s ge i, cu mâzg leli, cu frac ii, picteaz fotografii, face art infinit , art invizibil , art moroc noas i chiar t cut .

Eseurile lui Florin Smarandache nasc fe ifrumo i i ilene-cosânzene ale v zului, ale auzului i ale min ii, carpete de libertate, z velci de mirare. Staticul este demolat pân la ultimul chirpic, ters de pe fa a p mântului

ca o maladie mortal . Mi carea brownian este semnul unui talent al c rui j gai pripe te de departe, arzându-ne obrajii. În tentativa-i masochist , poetul, pictorul, desenatorul Florentin Smarandache se autoflageleaz doar cu senza ii de contrast, ultra i mega tari. La domnia sa, dogma trebuie s aib u i ferestre, s comunice, s fie dogm matern , s nasc . Fiindul exist pentru a fi negat, negat, negat. Nimic nu este reversibil, totul trebuie s fie ireversibil, debordant, n ucitor. Cultura se pomene te a fi natur , aristocra ia conceptelor decade în plebe noroioas , în mediu umed, n sc tor de coacervate i de euglena viridis. A a cum „Blue Smarandache” este un ro u v zut de un daltonist, la fel, gândirea lui Smarandache este un silogism daltonist ca un mugur în cre tet de putregai. Ordinea devine dezordine, adic alt fel de ordine.

Materia se întinde, se casc , se rupe, ajunge mul ime vid , vid populat de n luci. Dorul de primordial, de libertate ie it din min i, de ir z bunul gândirii în cocle i i puncte, în molecule cu i f valen e, cu nucleu i f , cu citoplasm i f . Densitatea lucrurilor ia vacan , puterea, chioap , pleac , în cârje, la mare.

Tangoul materiei bo oroage se ascunde prin bordeie i bojdeuci înve e, la lumina opai ului dacic, ritmul dr cesc al rock-n rollului i al lambadei. Bucuria artei penduleaz , luminic i superluminic, de la perigeu la apogeu.

Florentin Smarandache cultiv , cu înalt inteligen i m iastru suflu, spre gloria domniei sale i deliciul domniilor noastre, un paradoxism dus pân la paroxism.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Theodor DAMIAN

Slujind valorile culturii române Prefa la romanul „ROMAN A CELUI CARE S-A ÎNTORS - Via a scriitorului Ion Minulescu între realitate i poveste” de Al. Florin ene

În epoca digital curent în care cititul în stil clasic devine rara avis i când în programele colare domnitorilor i scriitorilor no tri f uritori de neam i cultur româneasc li se acord spa iu tot mai pu in, faptul de a readuce în aten ia tinerilor mai ales figurile cele mai importante ale istoriei i culturii noastre na ionale este de fundamental importan . Al. Florin ene s-a specializat deja în acest domeniu.

Via a roman at a lui Ion Minulescu, dup cum i celelalte volume dedicate lui Gib I. Mih escu i Al. Macedonski, precum i cel în lucru, dedicat lui Radu Gyr, este destinat tuturor categoriilor de cititori, desigur, dar, inând cont de stilul simplu, voit accesibil i atractiv abordat de autor, ea are în vedere în mod special genera iile tinere.

Prin aceasta, autorul, con tient de golul artificial creat în cultura român din motive greu de în eles, dar u or de b nuit, i face o datorie de con tiin ca urmare a dragostei sale fa de cine suntem ca neam în istorie i în prezent i fa de valorile spirituale ale neamului nostru.

În volumul de fa , Al. Florin ene îmbin cercetarea istorico-documentar cu imagina ia scriitoriceasc pentru a-l prezenta pe Ion Minulescu atât în ipostaza real a vie ii lui, cât i în cea a unei vie i posibile, autorul având grij ca imaginarul nu se desprind prea mult de real i s fac povestirea neverosimil .

Cercetarea pe care o face Al. Florin ene este bazat nu numai pe bio-bibliografia lui Minulescu, ci i pe c i i documente de epoc , pentru a împrumuta de acolo concepte, limbaj, atmosfer i alte elemente necesare verosimilit ii menite s contribuie la succesul romanului, mai precis la captarea i men inerea cititorului întru lectur .

Caracterul educativ al lucr rii se remari în excursurile documentare pe care

autorul le face în istoria epocii atunci când, în multiple ocazii, pune în gura unora dintre personaje descrieri am nun ite sau prezent ri de locuri i întâmpl ri, cum ar fi istoria unui ora , a unei g ri, a unei industrii etc. i acest lucru are de asemenea menirea de a-l ancora pe cititor în epoc , pe lâng dorin a autorului de a-l l sa cu informa ii i cuno tin e concrete despre locuri i oameni.

Cum am spus, prin tipul acesta de creie literar , Al. Florin ene umple un gol artificial produs în cultura român . Este bine c se mai g se te câte un apostol misionar care nu numai c în elege ce se întâmpl cu valorile culturii noastre na ionale, dar i întreprinde ceva concret pentru a da un semnal necesar ca i al ii s -i urmeze exemplul.

C. D. Friedrich - Biserica ruinat din Avaldsnes

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constantin MIU

Thanatosul de sorginte bacovian[ la Cezar Iv[nescu Motto: „Voi pleca departe, departe!

Ce neguri adânci m -nconjoar !

Ce noapte Sp imoas asupr -mi s-a terne!

Nu pot nici s-o-mpr tii i nici s-o astâmp r.

Vai mie, vai mie! trunde în mine i morbul durerii i morbul aducerii-aminte.”

(Cezar Iv nescu, Numitul G. B.) În Postfa a la volumul La Baaal (Editura Eminescu, Bucure ti, 1996), Theodor Codreanu îl situeaz pe Cezar Iv nescu într-o triad de poe i neîntrecu i în relevarea dramatismului mor ii: „De la Eminescu i Bacovia, nici un alt liric român n-a mai atins profunzimile afective pe tema mor ii a a cum a f cuto acest poet...” (p. 454).

De altfel, „drama în trei tablouri i un epilog”, cum î i consider Cezar Iv nescu poemul dramatic Numitul G. B., are pe pagina de gard un citat elocvent apar inând criticului Nicolae Manolescu, anticipându-se astfel scenariul i ideatica acestei produc ii literare: „Dintre poe ii români, Bacovia e singurul care s-a coborât în infern. Vedeniile aduse la suprafa sunt, la lumina zilei, stranii i tulbur toare, fulgurante ca imaginile de la panoram .” (în Cezar Iv nescu, La Baaad, Ed. Cartea româneasc , Buc., 1979, p. 383). Într-un eseu despre poezia bacovian ,

am adus în discu ie elementele de teatralitate recognoscibile în lirica lui Bacovia, chiar în Plumb, unde asist m la un monolog de esenhamletian , cavoul - spa iul - carcer - fiind scena unde actorul î i joac rolul unui însingurat/damnat, predispus la autorecluziune, iar florile de plumb i funerarul ve mânt reprezentând recuzita ( i ea funerar ), inerent unui decor al thanatosului. În poemul dramatic Numitul G. B., subintitulat Cubul Negru sau Descrip ia sicriului, Cezar Iv nescu recurge la o „înscenare dramatic (...) monologic i liric ”, în spirit bacovian. (Artur Silvestri, Prefa la volumul Rod, colec ia „Cele mai frumoase poezii, Editura Albatros, Bucure ti, 1983, p.8).

Protagoni tii având nume generice (personajul, B rbatul i Femeia) - în fond, cele dou voci-ecou ale eului - sunt din pl mad bacovian , tr tura definitorie fiind angoasa, tipic eroului liric din lirica lui Bacovia, care a uzeaz de gestul ostentativ al recluziunii - ca semn evident al nonaderen ei sale la o societate care-l încorseteaz . „Spa iul” de manifestare al protagoni tilor este „Un cub negru, subsol capitonat cu catifea neagr ,/ ne înconjura între podele, plafon i pere i, nicio fereastr ” (p. 386).

O dovad gr itoare c avem de-a face cu motivul dublului (sau o dedublare a protagonistului) este faptul c atât Personajul cât i rbatul, în tinere e, aveau predilec ie pentru recluziune, m rturisirea unuia i a celuilalt (aproape identice) f când aluzie la poezia Singur (volumul Scântei galbene), a lui Bacovia, unde repetarea cuvântului odaia, în pozi ie ini ial de vers, la începutul fiec rei strofe (versul întâi), reliefeaz spa iul-carcer : „B: ...mai toat vremea edeam închis în locuin , citind bro uri socialiste...” (p. 392) i „P: ... in camera mea m -nchideam ca-n sicriu, de team s nu fiu obligat (...) s particip la vreo procesiune... oricare... nu vroiam s apar in niciunui ordin, niciunei ordini!” (s. n. - p. 401).

Modernitatea acestui poem dramatic reiese i din prezen a - pe de o parte - a indicaiilor regizorale uzitate de Personaj: „Eu voi rosti versul, iar voi îl relua i ca pe un cântec gregorian, (...) efectul lui e cu adev rat ob inut

dac v eviden ia i pietatea i nu vocile (...) i... mai... ales... dup ... fiecare... vers... izbi i... o dat cu pumnul în mas ” (p. 407), ca i prin repetarea fiec rui vers (conform indica iilor regizorale, Personajul fiind aici, în egal m sur , actor i regizor), amintind, în felul acesta, de refrenul corului în teatrul antic: „P: A fost odat o scrumbie (concentrat, cu o urm de surâs)/ B i F: A fost odat o scrumbie/ P: La domnul mil în pr lie/ B i F: La domnul mil în pr lie...” (p. 407-408).

Reluarea fiec rei replici de c tre B i F o putem socoti ecoul vocii protagonistului.

Pe de alt parte, modernitatea poemului în discu ie este dat i de folosirea limbajului alb, definitoriu pentru teatrul absurd (iat locul unde Cezar Iv nescu se apropie de Caragiale i Eugen Ionesco!): „B: Sunte i bun s ridica i oberlichtul... (luminat surprinz tor) acela i s ne relata i tot ce se întâmpl ... (...)

P (urcat pe un scaun. Scurt. Ca un comunicat): Ninge grozav pe câmp la abator i sânge cald se scurge pe canal Plin -i z pada de sânge animal i ninge mereu pe-un trist patinor...

B (r stit): Al cui sânge, domnule!

P: E albul aprins de sânge-nchegat i corbii se plimb prin sânge... i sug Dar ceasu-i târziu... în z ri corbii fug, Pe câmp la abator s-a înnoptat.

B: Al cui sânge, domnule?” (p. 411-412).

De re inut c versurile declamate de Personaj apar in poeziei bacoviene Tablou de iarn .

Un alt element al modernit ii, i el specific teatrului absurd, este paradoxul : „P: ...de ce m-a i adus aici... domnilor?

B: Nu am timp s i explic, dar, s tii c po i la fel de bine spune c dumneata ne-ai adus pe noi aici...” (p. 412).

Având în vedere trama poemului dramatic i thanatosul de sorginte bacovian aduse în discu ie, pornind de la considera iile lui Nicolae Manolescu, acum putem spune c lui Bacovia i se al tur Cezar Iv nescu în descinderea pe t râmul infernului i relevarea lui cu mijloacele liricului de esen dramatic .

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Daniel MARIAN

Incursiune @în tehnica frumuse\ii pân[ la ideograma iubirii din Univers.// Iubitul meu, hai, nu mai r ci prin lume/ Vino azi, acum, sau po i veni i mâine/ Eu te a tept, i te voi a tepta mereu.../ ti împ ratul i st pânul sufletului meu.”

(Iubitul meu necunoscut).

Ei, dar multe ar fi de zis... M voi opri deocamdat , din aceast prim abordare, cu ce altceva a putea decât cu acest „Cuvânt”: „Fulger tor poate s te doboare un cuvânt/ O expresie inert , aruncat la întâmplare/ Apoi spunem c-a fost o glum , jignind,/ Uit m c cuvântul, este o arm i doare.//Ne sim im vinova i, avem resentimente.../ Vorbim despre bun tate ca despre ceva sfânt,/ Dar des g sim cu u urin din miile de cuvinte/ Pe cele ce pot s te r pun la p mânt.// Cuvântul poate fi ca sabia scoas din teac / El p trunde i taie în suflete cu putere/ Cu timpul, crezând totul o s treac .../ Nu se uit u or o vorb , ce a adus durere.”

Un lucru ar fi neap rat de zis... îmi spunea de foarte curând Viorica Toaca Osipova, despre ea, cum e s înve i citirea i scrierea în limba moldoveneasc , aten ie! în chirilic ... apoi s î i des vâr ti studiile în limba rus , pentru ca prima ‘limb str in ’ s î i fie limba român ; care se dovede te a fi oglinda în care i m rturise te adev rata tr ire!

Caspar - Femeie în r rit de soare

Atunci când naturale ea gândurilor se suprapune cu cea a sim urilor, în complexul fiin ei se întâmpl ca mult-a teptata împlinire fie în imediatul obiectualiz rii. Este nevoie desigur de un filtru care s fac posibil transcrierea holografiei suflete ti într-o stare de fapt. Materializarea vine de la sine, spa iul i timpul fiind gata preg tite pentru un ceremonial al min ii.

Deciderea f echivoc, împreun cu exprimarea relaxat dup ce decriptat , a sinelui, constituie argumentarea scrierii la Viorica Toaca Osipova, care nu putea fi mai directexpresiv de atât: „Eu sunt femeie”. Pentru unul ca mine, care se mai joac uneori cu cuvintele, for ându-le în elesurile pe axe stranii, pot spune c aici e partea necesar potrivirii imaginarului cu existen ialul, a unei lec ii de estetic pur .

Dup ce ajungi s cite ti poezia, având i privilegiul de a cunoa te poeta, riscul subiectivit ii de i existând, deîndat îns dispare miraculos în beneficiul efectivei obiectivit i.

Pentru c rigurozitatea categoric permite determinarea corect a parametrilor conceptuali.

Dac -mi spune cineva cum s-ar putea face fa unui asemenea vulcan de senzitiv convingere... „Sunt intoxicat cu otrava iubirii/ Straniu-are gust dulce ca mierea/ Împotriva ei

nu sunt doctorii/ Alinarea ta e toat mângâierea.// Este prea târziu acum s i spun,/ C nu am aer... cât de mult te iubesc/ Cu mare greu puterile-mi adun/ Nu plâng, sunt fericit i zâmbesc.// Stai, nu pleca... sau... po i s pleci/ Nu ne leag nimic, ochii i-s goi/ Oricum serile lâng tine sunt reci.../ S-a spulberat iubirea dintre noi.// De- i va fi dor de mine, spune-mi/ Atunci când vei dori s vii înapoi/ Voi plânge o mare de lacrimi/ i voi îneca distan a dintre noi.” (Po i pleca).

A! Da... Vre i coordonatele plas rii pe orbit a unei emo ii nedisimulate? Altfel spus, mai mult chiar de atât, ecua ia clar definitorie a unui apogeu? Imediat, programatic i indiscutabil ofensiv-autoritar din partea poetei: „Eu sunt femeie n scut din iubire/ i cu iubire via a mi-o tr iesc/ Eu sunt femeie i merit fericire/ Ea se revars în ochii ce te privesc.//Eu sunt femeie, sunt o vr jitoare/ Cu vorbe dulci mereu te ademenesc/ Datoare sunt s fiu încânt toare/ Dac te vreau, pot te cuceresc.// Eu sunt femeie cu zâmbetul pe buze/ i glasul curg tor ca un izvor/ Eu sunt femeie, deseori confuz ,/ Dar via a m dirijeaz i o ador.// Eu sunt femeie... uneori nebun / Obraznic , vrând lumea la picioare/ Nu-ngenunchez, sunt o furtun / i nu-mi pun inima la închisoare.// Eu sunt femeie, zei i sclav / Cu sufletul poate ciuruit de triste e/ Cu r bdarea încins ca o lav / Femeie, obligat s eman frumuse e.” (Eu sunt femeie).

Sunt curios cum mai sc pa i de aici!?...

Oricum ar fi soarta, oricât de ireat , alunecând spre anacronic pe alocuri, cu întreag gare de seam i tot nu îmi fac probleme atâta timp cât exist aceast doz de efervescen care e greu de încadrat pe o scar a furtunilor ori a seismelor... „Bun ! Iubitul meu, cunoscut-necunoscut/ Mi-e dor s tii, din ce în ce mai mult/ Nu m ajut soarele, nici nop ile cu lun / Umblu cu capul în nori, ca o nebun .// M doare gândul, când cred c ai uitat.../ Mi-e greu s -mi imaginez c m-ai l sat./ Nu voi dori s fiu iubita nim nui s tii/ Voi înceta s cred în dragoste de nu vii.// Iubitul meu, tu e ti motivul de a respire/ E ti povestea ce în fiece noapte o pot visa,/ Via a împreun cu tine e plin de sens/ M simt cea mai fericit

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Ion POPESCU-BR{DICENI

„Sfâr]itul lumilor-@nceputul” @în viziunea lui Robert Stauffer* Robert Stauffer s-a n scut pe 23.06.1936 la Berna. E poet, eseist, jurnalist, traduc tor. De origine, este evreu, care în final s-a stabilit la München. În anul 1998, nu se tie pe ce cale, c ci am uitat, mi-a parvenit o bro uric de „Versuri/ Gedihte”, bilingv , traducerea din german în limba român fiind a unui Radu Barbulescu, tot din München..

Totodat , mi s-a dat i o fotografie a poetului, la biroul de lucru, citindu- i probabil din crea iile proprii.

O mai fi tr ind oare? S tot aib doar... 81 de ani. Foarte târziu, iat dup aproape 20 de ani, am redescoperit „c rticica” în vasta-mi, ionaionic , bibliotec , rearanjat zilele acestea spre a o face mai... accesibil ... fizic i metafizic.

Fiu de hotelier, a crescut la Berna, apoi ca elev la m stire la Toggenburg i Davos în Elve ia german , ulterior la Zürich i Basel.

A urmat coala de art la Zürich, sec ia actorie. A lucrat, a muncit, sa cultivat spiritual i cultural ca jurnalist la Viena, Budapesta, Köln, München i a tradus din ungar în german . S-a (re) colit, cu o constan tipic... evreiasc , cu prilejul unor sejururi de studiu la Milano, Floren a, Vene ia, Roma, Londra, Edinburgh, Berlin, Bruxelles, Brüges, Istanbul, Funchal, Havana, New York, San Francisco, Rio de Janeiro, Lodz, Cracovia, Var ovia, dar i în Transilvania ori la Bucure ti. Scriitura sa e globmodernist i pe alocuri pretransmodernist . Paul Celan pare s -i fi fost modelul i chiar Tristan Tzara, cel din „Omul aproximativ”, poate îns i George Trakl (vezi „Idolino”,

Robert Stauffer - în biroiul s u

poem unde apare imaginea-metaforic a „Copilului de aur”) dar i Novalis (vezi imaginea-simptom a „grotelor albastru-verzui”).

Un ecou r zbate îns dinspre Elytis, dinspre rmul ionic i zeul Dionisos: „se-avânt chiuind de pe rmul ionic/ fericit copilul de aur”.

Influen a transexpresionismului german persist în cele patru texte din „Idolino” , sub semnul nostalgic dup o „trec toare oaz a centrului” opus nimicului care o înconjoar ca o „jalnic arunc tur în neant”. Antisartrian deci, Robert Stauffer î i noteaz contrariat, „Imaginea mincinoas se pierde în valurile luminii”. Într-o er a contradic iilor bizare „din molozul mun ilor f râma i/ cresc noi masivi:/ îi d râm m i locuim/ în bivuacul din cenu i lut”.

Dar cum arat „mica po(i)etic a b trânului Stauffer? Poetul î i culege „fragmentele” din „plasele” limbajului cotidian în care versurile-s „mere aromate”. Citez aceast clarvizionar art poetic : „Mereu cade firul nop ii peste zi./ Culegem din plase/ mere aromate, facem schimb cu ele/le arunc m num rându-le unul altuia/ i mu s rut rile a dou guri/din carnea pufoas , topindu-se”. (Idolino, IV).

Ne reîntoarcem deci în etapa primordial a „culesului”. Agre m poezia a-zis „primitiv ”, aceea în care natura este singura „transprezen ”, cultual i cultural ? Ne întreb m, atât!

Cert este c , Stauffer se întoarce la grecul Platon i la mitul Atlantidei sale, la ciclopii oceanici ai lui Homer, „ ame it” (adic furat) de mirajul „muta iei care nu are loc”. Acest „conservatorism” metapoetic pare s crediteze în continuare iluzia modelelor vechi, stabilopodice, care nu se supun legilor „muta iei valorilor estetice” (precum cea a românului interbelic Eugen Lovinescu-n.m.)

Un poem chiar se refer la sirena „bietului” Ulisse, care, barbianizând, „coaguleaz vise/ sub mare închise,/ oblig inele / pe mâini fluturate/ spre ri dep rtate”. Ca-n basmul lui Tristan i al Isoldei bun oar . Iar „marea-nghe at / înghite lumin / bea ploaia divin / vorbe te”. (Obliga ie, p. 21) Este evident c Robert Stauffer caut „cotitura cea fin ” a poematicii în genere i pe a lui mai ales. O caut numai, c ci gândul s u e înapoi, la locuitorii Atlantidei care, zice-se, aveau branhii i sisteme binare. Astfel c în compozi iile sale liricoepice „ar picura ape reziduale de gândire pioas / filtrate chimic în bazinul cu ap sfin it ”. Iar poe ii ar a tepta „cufunda i pân la olduri în lichid placentar trecutul viitor” (Ocultisme). adar un pic de „ocultism” opus profanului derizoriu al consumatorilor, care se drogheaz , vânz torilor care vând i al cet enilor, care „stupizi”, „manipula i crunt”, „prosti i”, î i pl tesc impozitele, sclavi ai unei deveniri caduce, i ai controlului preventiv „dac nu cumva prin preajm pânde te moartea”. Oricum, moartea tot pânde te, ci azi lumea s-a transformat într-un imens lag r de exterminare, iar „revolta din Octombrie are loc zilnic”. Apropo: poema „Triplet” se

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

inspir dintr-o fotografie de Lee Miller: „Paznici de lag r dup eliberarea lag rului Buchenwald în 1945.”

O prim concluzie se ive te „mecanic” de printre rânduri: Stauffer e un poet postapocaliptic c ci „sfâr itul lumilor-începutul” unde „sorbi doar laptele negru al zorilor” în timp ce pe „saltelele moi mai pasc mioare de aur” Iar respectiva concluzie o roste te chiar poetul: „Acesta nu este sfâr itul lumii, abia aici încep ele... ombilicuri uscate, nostalgie secret . Începutul este aici apropiata dep rtare, dep rtata apropiere de tine însu i”. * Vezi. Robert Stauffer, Gedichte/ Versuri, München, 1998, Editura Radu Barbulescu,/Sommlung, DL-Lyrik ** Foarte bolnav fiind, Eugen Evu mi-a predat mie un pachet cu numere din „Provincia Corvina” (18 mai 2001) mai de an . Spre surprinderea-mi, la pagina 26 reg sesc ni te „semne structurale” chiar de Robert Stauffer. La pagina 45, mi se d pe tav misterul provenien ei i a „c rticelei” (c ci o am de la Eugen Evu) i a „pozei” ci a ap rut în „Provincia Corvina” cu explica ia „Magdalena Constantinescu al turi de Robert Stauffer citind Provincia Corvina”.

Numai c la mine fotografia a ajuns „decupat ” (adic M. C. lipse te din „montur ”). *** Iar în col ul din stânga-jos, depistez o imagine cu marele meu prieten, recent pierdut, Ioan epelea, dotat cu urm toarea precizare: „Ioan epelea, în Gara de Nord, degust frugal un poem din romantica serie „Liliput” a editurii Helicon din Timi oara. Cartea se nume te „Îndrept it la c derea în gol” i o am de la Ioan epelea, cu autograf: „Lui Ion Popescu-Br diceni. C ldura i Golul lui Ioan epelea, cu ocazia întâlnirii poetice ti sub semnul lui Lucian Blaga de pe malul Some ului. Pre uirea lui Ioan epelea!”

Caspar David Friedrich - Arbori

13

Mihai CABA

O clip[ de eternitate: Nicolae Labi] În eternitatea Timpului s ne oprim rememorator, fie doar i pentru o clip , la poetul Nicolae Labi , scut la 2 decembrie 1935 în inutul mirific al M linilor, aflat pe apa Suhei, ce str bate „cu opot limpede” h ul p durilor de foioase i brazi ale Obcinei St ni oarei, cel pe care Geo Bogza avea s -l numeasc „puiul de cerb”, iar Eugen Simion avea s -l defineasc emblematic de a fi fost „buzduganul unei genera ii”. Dac ar mai fi tr it, „iedul Nicolae” ar fi împlinit, în decembrie 2017, 82 de ani!

Cu un debut fulminant în poezie, „Fii dârz i lupt Nicolae!”, cu un talent sclipitor, Poetul „primelor iubiri” urc vertiginos i str lucitor pe cerul liricii române ti a timpului s u, devenind „o supernov ” miraculoas prin Lumina i Culoarea Poeziei sale. Mereu în „lupt cu iner ia”, fire romantic i n valnic , devine în scurt timp o adev rat „stea” a genera iei sale, impunându-se cu for a poeziei ce ardea ca o tor în inima i cugetul s u înaripat spre înaltul celest.

Dar, fatidic sau nu, aripile zborului s u cutez tor i-au fost frânte (m rturisitor!) „la dou zeci de ani i înc unul” în urma unui tragic accident, petrecut în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, când „pas rea cu col de rubin s-a r zbunat” (tramvai / cine tie ce?), care l-a aruncat pe... un pat de spital, de unde a trecut prea dureros i prea regretat... Dincolo... în 22 decembrie 1956. S-au împlinit de curând 61 de ani de atunci, f ca „misterul” mor ii sale s fi fost elucidat vreodat !

Scurt i-a fost s -i fie via a, scurt i-a fost i crea ia poetic , dar Poetul Nicolae Labi este i acum i va fi i de-acum încolo, mereu i mereu, în veacul de acum i în cele ce or s mai vin , „o puternic i emblematic personalitate a literaturii române”! „Moartea c prioarei” reprezint , desigur, o „chintesen ” a liricii sale definitorii i inegalabile, fiind considerat una dintre cele mai frumoase poezii române ti. Inspirat poetului de momentele tr itoare ale „foametei din mun ii Carpa i”, care s-au succedat în chip nemilos ororilor r zboiului abia încheiat, poezia „Moartea c prioarei” înfioreaz prin tragismul acestora: „Împleticit m-am dus i iam închis / Ochii umbro i, trist str jui i de coarne, / i-am tres rit uimit i alb când tata / Mi-a uierat cu bucurie: - Avem carne!”

Despre Labi i „Moartea c prioarei”, scriitorul Valeriu Butulescu avea s afirme cu t ria aforismului s u: „Labi a tr it pu in, dar pentru un veac ne-a interzis s ne atingem de c prioarele poeziei.”

De fiorul acestei capodopere labi iene m-am p truns în suflet chiar de la prima ei lectur din anii liceeni i acolo mi s-a cuib rit pentru totdeauna, f cându-mi o adev rat pl cere s-o recit în gând sau de aievea, cu aceea i cald emo ie, ori de câte ori inima-mi d ... ghes, a cum se întâmpl i acum, în clipele rememor rii ... „puiului de cerb”...

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Felix LUNGULESCU

„Pân[ atunci... umbra de fier!” scut la 3 septembrie 1976 în Bucure ti, licen iat Filozofie i cu un master în Teoria Literaturii i Literatur Comparat , Octavian Mihalcea a debutat literar în Rena terea cultural , în anul 2003. A publicat poezie, cronic literar i critic de art în Luceaf rul de diminea , Convorbiri literare, Cultura, Poezia, Scrisul Românesc, Ex Ponto, Conta, Antares, Diagonale, Dun rea de Jos, Cenaclul de la P ltini , Revista Nou , Urmuz, Plumb, Cafeneaua Literar , Arca, Spa ii Culturale, Fereastra, Sintagme Literare, Oglinda Literar ,, Observatorul Militar, Via a Militar , Curierul Na ional, Cronica Român i altele.

A scris urm toarele volume de versuri: rbatul artei sângereaz fluturi, Flagel, Epicriza, Poezii i Bestii i basme/ Brutes et contes bleus, participând i la antologiile: Sentiment latin. Sentimento latino (poe i români, poe i napoletani), Nume i c i, Poezia i în elepciunea c ii, Enciclopedia Arti tilor Români Contemporani.

Anul 2013 i-a adus premiul pentru cronic literar din partea revistei Dun rea de Jos. Volumul de poezii al lui Octavian Mihalcea, intitulat Umbra de fier, ap rut la Editura SemnE în anul 2016, continu dis-

cursul trecut al poetului, „deloc banal, deloc obi nuit, generat de intersectarea a dou tradi ii poetice: una mai veche, cea a suprarealismului, alta, de data mai recent , cea a textualismului sau a unei poezii caracteristic neo-avangardismului postbelic”, dup cum apreciaz Octavian Soviany.

Umbra de fier este definit de poet întrun mod fantastic în poezia cu acela i nume care stabile te liniile esen iale ale discursului liric: „Ploi învechite la margine de tunet, verticale c torii, chiar primejdii. Figura cercului ia chip miraculos. Prin tunel arde spectacolul pictat f trup.”

Volumul de fa pare o „inconfundabil pies transpus actual” a a cum apare în textul de început - Noi înv luiri, iar metaforele complexe din poeziile urm toare Despre eliberare i Captivitate ne îndreapt tre o limit a iubirii poetice, pe care o percepe în umbre întunecate, dar i spre luminile zeului soarelui Apollo - protector al poeziei, al muzicii i artelor „cel prea p sit sub lun ”, atât de bine zugr vit de Alex Ivanov, cel care ilustreaz coperta si interiorul c ii.

Valsul în întuneric i „soarele cornului de piatr unit cu fiecare umbr ” sunt surprinse în poezia Culori fine , dedicat unui poet important, mai pu in amintit i citit, Mircea Br ili a, continuând omagiul adus acestuia pe blogul personal în Destin fin, la trecerea în eternitate din anul 2013.

Discursul poetic continu în „versuri neascunse”, conturând noi umbre fie ale unui nimb, fie ale unor solzi i stampe, dar i ale unor sunete de orologii pe fondul strig tului arborescent.

Umbrele par împletite cu ,,vie ile perforate la distan ”, sau sunt o mostr ale unei imagini complexe, ca o instala ie de avangard , apoi devenind efectul unei poezii sensibile „care treze te oricând culoarea ochiului”. În versurile din „Detaliu” dansul pare o procesiune intens camuflat .

Poetului Liviu Vi an, care „picteaz pove ti”, autorul îi consacr o poezie în care harul acestuia izvor te din ,,mistuirile voluminoase” ale unei geografii înclinate ce respir aromele tiute ale marilor fantasme i ale poemelor sepia.

Pictorul Alex Ivanov este zugr vit în „raveche”, cu ochii care gonesc lini tea i palmele care adulmec linia vie ii.

Umbra viciului, „KaliYuga”, perioad de timp men ionat de sanscrita veche, pare un metronom la por i care anun o mare sensibilitate la frig. În versurile din „Galerii” i „Balans” descoperim umbrele argintii ale arborilor p si i din vecin tatea Senei, pe lâng balansul acestora, ca ni te dansuri negre ale unor n luci str lucitoare.

Timpul este luat ca reper atunci când retorica poetului abordeaz deplasarea spre alte cruste din univers sau spre copil ria incandescent i trec toare în care m tile transform rilor spre maturitate alc tuiesc umbrele anotimpurilor în drum spre viitor.

Revenind la tema dansului umbrelor ca o plutire sigur , aceasta revine în „muzica stelei a teptate s se nasc ”, a unui clopot în noapte ca o alunecare pe sub ner bd toare valuri transparente sau a imaginii din amfora unor imposibile coinciden e. Se continu apoi cu evocarea fiin ei umane evanescente, creatoare de frumos prin art , poezie, generatoare de sentimente ce inspir crea ia artistic , neprih nit i vaporoas ca un abur tor prin catifeaua timpului.

Geometria umbrelor este asem nat de poet cu buc i rotite, „romburi cr pate ca model pentru episodul col ului, când plantele oglindesc intrarea într-o zon foarte sensibil , deloc întâmpl toare”, o roat de sticl tr itoare, l zi cubice sau lefuiri captive ale vidului în care s-a retras cu t cerea aproape pentru a reconstitui un vis.

Umbra de fier reprezint crea ia poetic a unui artist matur în plin efervescen creatoare, fascinat de universul cunoa terii, a a cum foarte bine remarc Octavian Soviany în textul de pe coperta IV a volumului: „specialitatea poetului Octavian Mihalcea par s fie peisaje cosmice, reduse la liniile lor eseniale, în care predomin materiile elementare - piatra, apa, nisipul, dar i ilumin rile à la Rimbaud, lipsite îns de luxurian i policromie, austere ca ni te gravuri, poate cu ecouri din Virgil Mazilescu, capabile de a exprima tensiuni inefabile printr-un joc bine condus linii i forme.”

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George PETROVAI

Religia sau nevoia stringent[ a omului de Transcendent (VIII) (Elemente de filosofia religiei) [continuare din nr. 1 (89)] III. Problema r ului 3) Problema r ului fizic În principiu, r ul fizic nu este consecin a direct a libert ii umane.

Dar chiar dac admitem c libera alegere (mândria, nechibzuin a, necump tarea etc.) este cauza unor rele fizice, totu i, cum se explic gratuitatea atâtor suferin e umane (boli, cataclisme naturale, r ni provocate de semeni) i de ce o Fiin absolut perfect îng duie s existe, m car în cazul pruncilor nevinova i, atâta suferin ner scumrabil ?

Modelul r ului fizic, a a cum am ar tat la momentul potrivit, este cuprins în romanul camusian Ciuma, care concluzioneaz c dac umanitarismul este corect, atunci teismul este gre it. Dilema camusian , ubred din pricina premisei „Iar a combate epidemia înseamn a lupta împotriva lui Dumnezeu, care a trimis-o”, se prezint astfel: Dac suferin a este condi ia unui bine mai mare, omul nu trebuie s lupte cu ea, deoarece a a el ac ioneaz indirect pentru eliminarea celui mai mare bine. Iar dac Dumnezeu a trimis epidemia ca s ne pedepseasc i noi o combatem, atunci se cheam c ac ion m direct împotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, fie c suferin a este condi ia unui bine mai mare, fie c este pedeapsa divin pentru s vâr irea ului, ac ionând împotriva ei, de fapt omul se opune mai binelui. a insista prea mult, c ci toate solu iile tei tilor sus in c r ul fizic este necesar pentru binele mai mare pe care l-a promis Dumnezeu, iat câteva dintre ele: a) R ul este un contrast necesar pentru bine, întrucât dac n-ar fi i durere, omul n-ar putea aprecia pl cerea. Antitei tii r spund c mult mai pu in durere ar duce la acela i rezultat, c aprecierea s ii nu necesit ca cineva s fi fost în prealabil bolnav i c omul poate s cunoasc binele f s cunoasc r ul, chiar dac r ul este un parazit ontologic al binelui. b) R ul este un produs secundar al unor legi care au ca scop rezultatele bune. De pild , argumenteaz tei tii, „ceea ce-i r u pentru un vierme, este bine pentru pas rea care-l m nânc ”. Antitei tii obiecteaz c teoria produselor secundare „încearc s -L dezvinov easc pe Dumnezeu pentru capitularea Lui de la controlul suveran asupra lumii pe care a creat-o” i c mâinile Lui sunt legate de legile pe care El le-a f cut. c) R ul este un necesar avertisment pentru nelegiui i (for ele însp imânt toare ale naturii îi „determin pe oamenii necredincio i ajung la reveren ”), este necesar pentru pedepsirea acestora

(toate calamit ile naturale, inclusiv moartea, sunt concretiz ri ale judec ii divine pentru p catele comise de oameni, în public, în secret sau în via a anterioar ) i se constituie într-un necesar exemplu pentru to i ceilal i (Dumnezeu a îng duit r ul asupra lui Iov, tocmai pentru c tia c acesta va r mâne neclintit în credin i c prin aceast fermitate va fi un exemplu pentru ceilal i).

Evident, antitei tii protesteaz : ba c suferin a fizic i catastrofele naturale, în loc s -i apropie pe oameni de Dumnezeu, adesea îi îndep rteaz , drept urmare, El, în calitate de Fiin absolut perfect , ar trebui s foloseasc miracolul i revela ia special pentru a de tepta în creaturile Sale sentimentul religios, nicidecum groz via mijloacelor de ucidere în mas , ba c Iov a suferit f vreo vin i c catul nu este cauza oric rei suferin e (Luca 13/4), ba c nu to i oamenii sunt aidoma lui Iov, fapt pentru care metoda punitiv poate duc în unele cazuri la rezultate negative. d) Deoarece necazul, nenorocirea i boala, v zute ca rele de prim ordin, sunt necesare pentru realizarea unui bine de ordinul al doilea (virtu i precum r bdarea, mila i curajul), rezult c ul este condi ia necesar pentru realizarea lumii celei mai bune.

Antitei tii nu se las mai prejos, ci sus in c Dumnezeu i-ar fi putut realiza scopul f mijloace atât de teribile, c pre ul pl tit de omenire pentru binele de mai târziu este mult prea mare (scopul bun nu justific relele mijloace utilizate pentru ob inerea lui) i c viitoarea fericire nu compenseaz cu adev rat toate suferin ele îndurate în aceast via . e) Tei tii sus in în cea mai recent tez a lor c ul este o necesar interferen a sistemelor (orice lucru interfereaz în mod necesarconflictual cu mi carea altor sisteme) i c a sc pa lumea de acest conflict ar echivala cu eliminarea întregii existen e. La care, antitei tii obiecteaz astfel: Dumnezeu ar fi putut crea o lume cu sisteme neconflictuale, a a încât r ul s nu mai fie „un plasture urât care contribuie oarecum la totalul frumos”. f) La ideea c ul este necesar pentru formarea caracterelor (asperit ile lumii sunt trebuincioase pentru apari ia unor fiin e superioare din punct de vedere moral-spiritual, la fel cum presiunea asupra c rbunelui duce la formarea diamantelor), antitei tii riposteaz argumentul nu func ioneaz în cazul unor forme ale r ului precum nebunia sau sp larea creierului, c pre ul este prea mare în compara ie cu rezultatul i c Dumnezeu nu avea nevoie de contribu ia r ului fizic pentru a produce fiin e înzestrate cu o moralitate superioar .

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

cu semnele prin aceea c i unele, i altele „ intesc dincolo de ele spre altceva”, potrivit lui Paul Tillich, deosebindu-se prin urm toarea caracteristic : simbolurile particip la realitatea pe care o desemneaz , pe când semnele nu particip . În al i termeni, simbolurile religioase sunt „o încercare de a exprima ceea ce nu poate fi formulat literal i empiric”. c) Mitul sau forma simbolic prin care omul religios î i exprim „con tienta cu privire la transcenden ”, este - ne spune N. Geisler - „un mijloc empiric de a exprima Transcendentul nonempiric”.

Considerat de c tre omul religios o poveste adev rat , care trateaz ceea ce el se a teapt s fie realitate, mitul este v zut de Karl Jaspers ca un „cifru” al Transcendentului i ca un „cod” care inte te spre Dumnezeu, cu urm toarele trei caracteristici: (1) Mitul exprim mai degrab intui ii decât concepte universale; (2) Nu se refer la realit i empirice, ci la zei, viziuni i povestiri sacre; (3) Este purt torul unor în elesuri ce pot fi exprimate numai prin limbajul mitului.

2) Mijloacele lingvistice de exprimare a Transcendentului sunt revela ia scris , dogma i crezul. Dac revela ia este „ac iunea direct a divinit ii” (Petre ea), iar dogma este „enun area precis a unui adev r general, dezbr cat pe cât posibil de exemplific ri particulare” (A. N. Whitehead), atunci prin crez trebuie s în elegem ansamblul instrumentelor practice i teoretico-dogmatice, care din adept fac robul fericit al Transcendentului.

Leg tura strâns dintre mythos i logos ne ajut s în elegem de ce multe concepte filosofice au str mo i mitologici, respectiv de ce IV. Limbajul religios Limbajul religios sau limbajul cu care oamenii caut s i exprime multe simboluri mitologice con in elemente conceptuale. Dup rerea filosofului canadian Wilfred C. Smith, treaba cu concepexperien ele religioase, cuprinde atât mijloace nonlingvistice cât i tualizarea religiei st astfel: Da, trebuie s o intelectualiz m „în a a mijloace lingvistice. s 1) Mijloacele nonlingvistice pentru exprimarea transcenden ei fel încât s fim corec i fa de diversitatea fenomenelor i f impiet m convingerea celor implica i”, dar orice încercare de conreligioase: a) Ritualul a fost definit ca modalitatea simbolic i forma- ceptualizare complet este o contradic ie în termeni, fiindc în Translizat în care un grup social î i exprim i, totodat , î i înt re te cendent „exist întotdeauna ceva mai mult decât poate vedea un om i înc mai mult decât poate el spune. credin ele i valorile. Religia d na tere „în mod invariabil” la expresii Iat de ce suntem avertiza i de Geisler c adev ratele pericole ritualiste, iar experien a religioas va fi exprimat în cel mai potrivit pentru crez, doctrin , dogm i conceptualizare sunt supraextinderea mod pentru credincios. i disocierea de experien : prima cauzeaz „deformarea i întinderea b) Simbolurile religioase sunt v zute ca ni te indicatori de direc ie, dar f con inut, c tre Transcendent. Simbolurile seam - dogmei dincolo de propria ei sfer de aplicabilitate”, iar cea de-a doua „implic în elegerea Transcendentului sau a lui Dumnezeu în afara unei baze în experien a termenului”.

La întrebarea dac limbajul are sau nu esen , grecii au r spuns c are.

Adic , pornind de la premisa c esenele platonice sunt re-alit i, grecii au transformat expresiile originale ale mythos-ului simbolic într-un logos tiin ific i, dup ce au decis c acesta este expresia obiectiv a ontos-ului, limbajul a fost considerat de ei „esen a obiectivant a realit ii”. Dar dac suntem de acord cu Wittgenstein c „limbajul nu are esen ”, atunci - întrun anumit sens - limbajul este logosul sau cuvântul care nu define te realitatea, ci o declar . Ceea ce înseamn limbajul poate surprinde realitatea s o cenceptualizeze, respectiv c poate s indice realitatea f s o descrie. Mai mult de atât. Întrucât limbajul „poate revela f s materializeze”, rezult c limbajul, în general, poate Caspar David Friedrich - Marea de ghea Una peste alta, r ul fizic este necesar pentru o maxim perfecionare moral , unele rele fizice fiind ba consecin a necesar a alegerii libere a omului (dup calculele tei tilor, între 80% i 95% din r ul fizic rezult din libertatea moral ), ba consecin a necesar a liberei alegeri exercitate de demoni (tei tii pretind c deja Dumnezeu a înfrânt for ele demonice prin faptul c le permite maximul de libertate moral cu minimul de r u esen ial i c va veni acea zi când le va nimici cu totul), ba cu rol de necesare avertismente morale, întrucât „suferin a fizic este un pumn dirijat spre plexul solar moral al omului”.

Dou concluzii importante se desprind din aceast ampl analiz a r ului: a) Aidoma binelui, r ul este o no iune polar , a a încât orice gre eal este totuna cu nebinele sau r ul (gre eala este de ordin moral, pe când eroarea este de ordin logic); b) Relativitatea celor dou no iuni polare, tiut fiind faptul c în dezvoltarea lor istoric (o dezvoltare evolutiv , ori una involutiv ?!), binele i r ul s-au transformat adeseori în contrariul lor. Astfel, în cele mai avansate societ i antice, doar cuget torii subtili i omeno i au sesizat contradic ia dintre a fi civilizat i a- i trata cu cruzime semenii, în spe sclavii. Tot a a, în Evul Mediu era considerat nu doar firesc, ci chiar necesar ca adversarii politici s fie lichida i, iar ereticii, respectiv adversarii crezului oficializat, s fie ar i pe rug.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

-L exprime pe Dumnezeu f s -I explice esen a, iar limbajul religios, în special, poate s -L descopere pe Dumnezeu f s -L ra ionalizeze.

Pentru a evita conota iile obiectivante ale logos-ului, unii gânditori echivaleaz limbajul cu un macromit sau supermit. Da, pentru taman ca mitul, limbajul inte te dincolo de el spre o realitate transcendent ! i cum mitul este pentru Karl Jaspers un „cifru” al Transcendentului, de ce n-am putea ajunge la realitate prin descifrarea limbajului revelator?...

Sigur, prin apropierea de macromit sau supermit, apare falsa implica ie c , aidoma miturilor, limbajul are baze nonistorice. Or, dac limbajul nu- i trage seva din experien a uman , atunci el nu mai are niciun în eles pentru oameni.

Tocmai de aceea modelele întemeiate empric ale episcopului englez Ian Thomas Ramsey, cu deosebirea f cut de acesta între modelele care descriu i cele care indic , sunt de mare pre pentru limbajul religios, conceput ca un fel de „model suprem de dezv luire”, respectiv ca o modalitate de remodelare a realit ii, a a cum este ea zut de om, întru „potrivirea” termenilor lingvistici în experien a cuiva. În plus, pentru ca teistul s nu devin un „ateu semantic”, limbajul religios trebuie s dezv luie ceva semnificativ despre Dumnezeu.

Altminteri, el este inadecvat din punct de vedere cognitiv. Cum limbajul despre Dumnezeu nu este declarativ, ci în primul rând evocator, Ramsey este de p rere c prin folosirea unui limbaj „nondescriptiv i evocator”, putem evita s avem o atitudine literal sau pur antropomorf vizavi de El, asta deoarece niciun model nu are o cale unic spre mister, tot a a cum o metafor nu poate ilustra în totalitate un apus de soare sau dragostea uman . Nefiind miniaturi descriptive sau detalii picturale, modelele de dezv luire „indic misterul, nevoia noastr de a tr i cât putem mai bine, cu toate incertitudinile noastre tiin ifice i teologice”.

Modelele lui Ramsey constituie un r spuns la recomandarea lui Wittgenstein de a t cea atunci când nu putem s vorbim într-un mod semnificativ: nu ne permit s vorbim descriptiv despre Dumnezeu, dar totu i ne permit s o facem. i nu oricum, ci la nesfâr it, ci modelele sale de dezv luire sunt „calificabile într-un mod indefinit” (Geisler). Procedând astfel, afirm Ramsey, limbajul nostru „nu va suferi moartea printr-o mie de calificative”, ci „va da via printr-o mie de îmbog iri”!

Caspar David Friedrich - Diminea

17

Exist trei alternative pentru o vorbire descriptiv despre Dumnezeu: echivoc (total diferit ), univoc (total la fel) i analogic (atât la fel, cât i diferit ). Problema fundamental a limbajului religios este urm toarea: Cum poate cineva s vorbeasc logic i credibil despre Dumnezeul infinit într-un limbaj provenit din lumea finit ?

Constatând c sunt inadecvate toate afirma iile pozitive (catafatice) despre Dumnezeu, misticii au r spuns la aceast întrebare prin via negativa (calea negativ sau apofatic ).

John Duns Scotus, în schimb, era de p rere c , dac nu exist univocitate în conceptele noastre despre Dumnezeu, nu putem s avem nicio siguran în cunoa terea Lui, pentru c „unul i acela i concept, nu poate fi în acela i timp sigur i îndoielnic”. De aceea, „ori exist un alt concept (care este sigur), ori nu exist niciun concept, i deci nicio certitudine despre vreun concept”. Cum univocul nu poate fi nici echivoc i nici analogic, c ci dac ar fi total diferit nu ar exista în eles comun, trebuie s existe o no iune univoc la baza oric rei afirma ii semnificative despre Dumnezeu.

Adep ii limbajului analogic despre Dumnezeu (Thomas d’Aquino i discipolii s i) au ar tat c niciun fel de concepte finite nu sunt capabile s exprime esen a infinit a lui Dumnezeu i c departe de a fi univoc, limbajul nostru despre El este „în mare m sur echivoc”.

Ba mai mult, o afirma ie univoc despre creatur i Dumnezeu, duce la punerea lor pe picior de egalitate. Prin urmare, fie Creatorul trebuie gândit prin prisma conceptualiz rilor finito-atropomorfice, variant care se cheam scepticism, fie creatura trebuie judecat prin prisma conceptelor infinite, variant care se cheam deificare conceptual .

Limbajul religios negativ purcede din platoniciana determinare prin nefiin , iar aceasta se trage din dilema lui Parmenide, baza logic a monismului: Dac exist mai mult decât o fiin , ele trebuie difere fie prin ceva, adic prin fiin , fie prin nimic, adic prin nefiin . Dar cum ele nu pot s difere prin nimic, c ci a diferi prin nefiin sau prin nimic, înseamn a nu diferi deloc, ele nu pot s difere nici prin fiin , întrucât aceasta este singura determina ie în care toate lucrurile sunt identice, iar ele nu pot s difere prin ceea ce sunt la fel. Rezult c nu pot exista mai multe fiin e, ci doar una singur .

Convins c în lumea Ideilor fiecarea Form avea fiin , Platon a ales nefiin a din dilema parmenidian : O fiin difer de alta prin nefiin (fire te, o nefiin relativ ) i orice diferen real se face prin negare logic !

Plotin, întemeietorul neoplatonismului, va insista asupra faptului nu-s posibile niciun fel de descrieri pozitive ale Unit ii absolute, c fiecare negativ presupune un pozitiv i c limbajul ra ionalcognitiv doar indic direc ia spre Dumnezeul inefabil, care poate fi cunoscut numai prin intui ie mistic .

La rândul s u, Moses Maimonides afirm c Dumnezeu nu are niciun atribut care s I se aplice în mod adecvat, c existen a absolut poate fi cunoscut numai în mod negativ i c teologia negativ este singura pav a monoteismului.

D’Aquino a fost de acord cu Maimonides c esen a lui Dumnezeu nu poate fi surprins pe o cale pozitiv , motiv pentru care El poate fi cunoscut printr-o distinc ie negativ (calea elimin rii).

ce oas la munte

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul IX, nr. 2(90)/2018

}tefan Radu MU}AT

Exerci\iu de patriotism Ridic -te române, profanii t i s piar ...

Neputincio i se-nchin a a de orbi cum sunt.

Ridic -te române i uit -te în mun i Înl ui i de vreascuri, de brazi ( i ia ciun i). i uit -te la tine, c ma a ta-i de ghea , Iar somnul t u de moarte confisc orice via .

Nu vrei s tii, române, ce e mai jos de jos, uneori i sluga nu are vreun folos.

De pâinea ta - DESTUL!... fanarului nu-i pas , Str in ce e ti, confrate, de limb i de cas .

Visezi coroane nalte i regi c lcând pe tun; Dar unde- i este oare mândria de român? noaptea care vine e noapte pentru ar , Iar tu te stingi sim it în pâinea ta amar .

Ridic -te române, profanii t i s piar , râna unde calci s î i miroas a ar .

Nu asculta tr darea a celor ce te înva , Ridic -te române! Ai dreptul t u la via !.

nit e pieptul t u de visul cel naiv, Ce negura a-nghi it... e mort definitiv! tii c zeii mor în tunet sau în fulger, i-acela ce te-n eal sub masca unui înger.

Scrisoare c tre cel str in de ar

i-atârn ceru-n treang, te ui i ca un str in La doi b trâni bolnavi cu inimi de pelin.

Deschide bine ochii... i iat s cia - UMBL !

Nu încuviin a avarii, c patria nu-i umbr !

Te-ndep rtezi de vatr sub ochii lor de arpe i doina ta str bun se zbate-n glas de moarte. i crucile-s pe moarte, p rin ii în mormânt

Eu tr iesc în rând cu ara, tu ciocoi împins de bani Vei pieri într-o furtun , nu r mâi trecând prin ani Ca un faraon în piatr s te in minte... cine ? i-ai vândut întâi credin a, m-ai vândut apoi pe mine.

Nu-s moned s m schimbi pe un tulbure capriciu, Ceilal i au zis: REZIST peste ani de sacrificiu. În decenii de ho ie ceafa mult i-ai îngro at, nu încapi nici în mormânt, ciocoi aprig, îndesat.

De i-ai pus în buzunare averi multe s te in , Putreze ti tot în p mânt cât îi punga ta plin .

Nicio floare n-o s creasc peste tine cât îi var , M-ai min it i m-ai vândut pentru a nu tiu câta oar . ara nu e târg - e mum . Nu r mân un martor mut; Cât crezi tu c o s rabd, lacrimi multe s le ascult?

Unde calc nu sunt legitim, toate le-ai înstr inat, Iar din lume îmi vine veste plânsul fiului plecat. În blestemul celuilalt sun acela i glas de piatr Care- i vars umbra mor ii peste floarea din fereastr .

Câte ierni îi vin de-acas str tute de ninsoare, Cei b trâni r mân restan i la impozitul pe soare. ara mea e ara mea... Pentru tine este marf .

Truda celor ce-au sperat în averea ta se afl .

Nicio piatr nu e piatr s te scrii pe ea, c -i goal ; Cât e ti tu de îndesat, umbra- i este prea u oar .

C. David Friedrich -

lug r pe malul m rii

Cum din viscol se ridic glasul inimii de ghea , Nu accept s trec murind, c nu-mi e ti st pân pe via .

Câte sunt i câte- i scriu despre vatra milenar , ti un spin adus de vânt, r cina ta nu-i ar .

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Vasile MOLDOVAN

Iubirea î@n poemul haiku Se vorbe te adesea, cu o explica ie nedisimulat , despre diferite esen e de parfum. Haiku-urile de dragoste pot fi asemuite acestora.

Pare imposibil s surprinzi în numai trei versuri de 5 sau 7 silabe un aspect sau altul al celui mai nobil sentiment, dragostea. i totu i, mul i poe i str ini au realizat aceast performan , dovad câteva antologii de profil ap rute în limbi de circula ie interna ional .

Dar iat c recent haijinii români au demonstrat prin antologia Poeme haiku de iubire (Editura Societ ii Scriitorilor Români, 2018) sunt capabili i ei de aceast performan . Ini iatorul i realizatorul acestei antologii unicat este pre edintele Societ ii Române de Haiku, scriitorul Valentin Nicoli ov. Domnia sa, înc de la debutul editorial de la început de mileniu, i-a pus pana în slujba iubirii, sentiment c ruia ia dedicat câteva c i de genuri diferite, publicate la doi ani una dup alta: Iubiri risipite (proz scurt , Editura Vasile Cârlova, 2001), Anotimpul iubirii (poezii, Editura ORION, 2003) i O singur iubire (roman, Editura ORION, 2005). Tot despre iubire ne vorbe te i în alte dou romane publicate mai târziu la Editura Societ ii Scriitorilor Români: Exerci ii de respira ie (2009) i Între dou lumi (2015).

Pasul hot râtor spre realizarea primei antologii de haiku de iubire îl constituie placheta trilingv (român , italian , francez ) Poeme de iubire (Societatea Scriitorilor Militari, 2017). Prima jum tate a c ii cuprinde haiku-uri de iubire, care au fost prezentate la cea de a IX-a conferin a Asocia iei Mondiale de Haiku (World Haiku Association), ce a avut loc în septembrie 2017 la Parma, în Italia. Aprecierile exprimate cu acel prilej de participan i l-au determinat pe poetul Valentin Nicoli ov s finalizeze antologia, pe care o preg tea de mai mult vreme. Citez unul dinte poemele prezentate la Parma, pe care îl reg sim i în actuala antologie: Apus de soare la plecare umbra ta ar mai r mâne Editorul a avut în vedere iubirea în sensul larg al cuvântului i, dup cu afirm i în prefa , a selectat „poeme care dezv luie sentimentele de iubire într-o gam larg , pe mai multe coordonate suflete ti: iubirea pentru p rin i sau bunici, pentru copiii no tri, iubirea pentru aproapele nostru i iubirea pentru femeia sau rbatul din mintea

sau din inima noastr .” Este deci vorba de iubire în sensul curat al cuvântului, apropiat de cel religios. Prin urmare, cei care se vor a tepta citeasc i poeme erotice, cu conota ii sexuale, vor r mâne poate pu in dezam gi i. Este interesant de urm rit, de la un autor la altul, momentul de iubire descris în haiku, de la începutul acestuia i pân la sfâr itul lui.

Poetul Vasile SPINEI din Republica Moldova, autor a apte c i de haiku, dintre care una a fost premiat de Societatea American de Haiku, ne încânt cu un poem memorabil: Pisica toarce i iubita doarme…

Mai pun un lemn pe foc Despre acest poem editorul ine s precizeze: „Poemul este realizat cu o economie de cuvinte care impresioneaz prin concizie i sugestie: trei verbe, dou substantive i poetul care se situeaz în centrul acestui univers al iubirii protejându-l. Acest poem îl consider unul din cele mai frumoase poeme haiku de iubire din literatura român .”

Un loc aparte în antologie îl constituie fiin a care ne-a dat via , mama. Multe dintre aceste poeme au o not de triste e, datorit dorului sau trecerii la cele ve nice a fiin ei adorate: Maria TIRENESCU Florica IACOB Poza mamei Pe crucea mamei pic tur de ploaie o vrabie ciripind. sau lacrim ?

Parc m-ar certa…

O not de triste e sau m car de duio ie au i unele poeme dedicate copiilor. Bun oar , Eduard AR prezint o mam care î i iube te copilul chiar înainte ca acesta s se fi n scut, iar Radu PATRICHI ne aduce sub priviri mormântul unui copil pe care îl îngrije te un p rinte iubitor.

Eduard AR Radu PATRICHI Sunetul m rii Cimitirul gol o femeie- i mîngâie pe mormântul de copil pruncul nen scut om de z pad O poet de mare sensibilitate, Magdalena DALE, care a compus mai multe haiku-uri de dragoste scriind în colaborare poeme în lan , are un haiku în care se întâlnesc dou simboluri specific române ti, dorul, atribut al dragostei i teiul, însemn al poeziei. Cele dou simboluri se poten eaz reciproc i umplu un gol, suplinind absen a iubitului: Mireasm de tei i dorul meu de tine în toat casa Despre iubire se poate scrie i atunci când au trecut anii i te treze ti la un moment dat singur i duci dorul celor dragi. Un dor care doare. În locul dragostei a r mas un gol (amintim aici c golul este unul din valorile estetice ale poemului haiku) gol ce nu mai poate fi umplut de nimeni i nimic. Cum se întâmpl în poemul decanului de vârst al haijinilor de limba român , tefan Gh. THEODORU (96 de ani), tr itor în America:

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Acela i b trân zile întregi la poart nu vine nimeni Valentin Nicoli ov a selectat în actuala antologie, în semn de aducere aminte, i al i poe i români importan i care nu mai sunt printre noi, dar care au practicat haiku-ul de iubire sau care s-au apropiat de acest tristih cu talentul lor considerându-l demn de a exprima acest sentiment. Iat poemele câtorva dintre ace ti poe i disp ru i.

Titus ANDRONIC Alexandru CHIRIAC Revedere cu mama Sub vântul rece în loc de cuvinte m-am lipit de movila trandafiri ivit -ntre noi Petre GHELMEZ Curând, prea curând papucii mamei vor fi relicve scumpe

Bogdan I. PASCU Atâta doar un col de cer albastru i zâmbetul t u

Gheorghe TOMOZEI Degetele mele coboar înfiorate pe gâtul t u lung ca pe o scar de incendiu

Nichita ST NESCU Când te-am v zut m-a luat un frig suav de stea c toare

Antologia cuprinde 65 de poe i români de haiku, dintre cei mai cunoscu i din ar i din afara ei. Publicarea acestei antologii române a haiku-ului de dragoste prezint un eveniment remarcabil fiind prima de acest fel în literatura român . Sper ca el s fie urmat în anii ce vin de alte volume de haiku ale autorilor români dedicate celui mai nobil sentiment uman din toate timpurile: iubirea.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Mihai Eminescu - @î n @însemn[rile reginei Elisabeta Iat ce spune regina în jurnalul ei despre unica întâlnire cu poetul: „Eminescu ne ap rea nelini tit i r it, ca venit dintr-o alt lume; tenebros, el îmi amintea de Manfred i de Faust, de chipurile palide i r ite ale marilor romantici (...). Avea pe chip acel vag surâs crispat i copil resc ce se z re te pe portretul lui Shelley (...).

Eminescu se amuza de irând fraze i sonorit i verbale. Mi-a s rutat gr bit mâna, privindu-m cu o privire potolit , dar p trunz toare, ce voia parc a-mi sec tui spiritul, spre a r mâne pentru el un subiect de curiozitate sau interes; m comp timi c nu cuno team îndeajuns Moldova lui natal . Privirile-i c utau departe, dincolo de ziduri”.

Regina îl serve te chiar ea cu o cea de ceai, pe care poetul o prime te „cu stâng cie, îns cu blânde e. A b ut ceaiul cu sete. Tr turile fe ei tr dau oboseala unei tinere i tr ite f bucurie. Degetelei erau lungi i înghe ate, gura foarte expresiv , cu buze fine, îi traducea toate emo iile”. „Mi-am dat foarte bine seama c din tot ce i-am oferit în timpul vizitei, cea ca de ceai pe care i-am servit-o eu îns mi a fost singurul lucru care i-a f cut pl cere, ceva ce sem na cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”. „În toat via a mea, el a r mas pentru mine imaginea Poetului însu i, nici a celui blestemat, nici a celui inspirat, ci a poetului aruncat dezorientat pe p mânt, nemai tiind cum s reg seasc aici comorile pe care le poseda. Avea vocea r gu it , dar duioas , ca a turturelelor spre toamn . Când i-am l udat versurile, a în at din umeri: „Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci”, a suspinat el, readus pentru o clip la realitate.”

Mihai Eminescu - Codru i Salon

Caspar David Friedrich - Femeie cu pânz de p ianjen

Zadarnic fete mândre zâmbind cutreier sala i muzica-i i visuri i farmec îndelung. În ochii unui tân r s dit e r ceala i note cât de blânde în inima-i n-ajung.

Amicul cel de-o vârst paharul lui îl împle i-l cheam i pe dânsul la masa unde beu; Pe mânile-amândou el ine a lui tâmple, Se uit pe fereast cum ninge-ncet... mereu.

Se uit cum om tul copaci i case-ncarc , Cum vântul farm ramuri zvârlindu-le-n fere ti, Atunci i se n zare un vis frumos... i parc Revede tinere ea-i cu ochii suflete ti.

Colo în departare e valea lui natal , Cu codri plini de umbr , cu râpe f fund, Unde izvoar albe murmur cu sfial i scap r-argintie lovindu-se de prund.

Ar vrea ca s mai vad colibele de paie Prin stânce încuibate, ce mai c se pr val, Când luna dintre nouri, cr iasa cea b laie, Se ridic prin codri din fruntea unui deal. aib-ar vrea colib de trestii, mititic , În ea un pat de scânduri, mu chi verde de covor, Din pragu-i s se uite la munte cum s-ardic Cu fruntea lui cea stearp pierzându-se în nor.

Ar vrea s r ceasc câmpia înflorit , Unde ale lui zile din visuri le-au esut; Unde-nva din râuri o via lini tit , rând s n-aib cap t, cum n-are început. ......................................................................

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Drago] NICULESCU

“UMANISMUL, UN PROGRAM INFINIT” De la filosofia culturii la criza supravie\uirii Oboseala unui glob de p mînt Sfâr it sau un nou început În cartea „Fragilitatea Europei. Eseuri despre criza culturii europene.” (Ed. Galaxia Gutenberg, 2009), Tereza-Brîndu a Palade - doctor în filozofie i cadru universitar la SNSPA, Bucure ti, unde pred Etic Politic , Religie i Fundamentalism Religios - se angajeaz cu succes într-o analiz complex a crizei Europei, „leag nul umanit ii”, i, prin aceasta, de fapt, într-o analiz a culturii i umanismului global. Demersul critic sever al domniei sale sondeaz adînc în con tiin a omului european, aflat într-o criz spiritual tot mai tragic , mai profund , c utînd i dezv luind r cinile de natur filozofic , spiritual , moral , religioas ale acestei cumplite defec iuni individuale i civiliza ionale, colective. Autoarea, extrem de bine orientat , î i poten eaz lucrarea prin fericita alegere a trei anexe definitorii pentru cauza subiectului tratat. Este vorba despre: I. Prelegerea „Filozofia în criza omului European”, rostit de Edmund Husserl la Viena, în 1935, în plin perioad a totalitarismului nazist, în care filozoful subliniaz rolul pe care filozofia pur (pentru el, fenomenologia transcendental ) l-ar putea juca în concilierea crizei culturii europene a timpului s u, criz care pornea, în viziunea sa, de la abandonarea sensului teleologic spiritual al omului European; II. Discursul adresat de Papa Benedict al XVI-lea participan ilor la întîlnirea rectorilor i profesorilor din universit ile europene (2007); III. Discursul aceluia i pontif, adresat în septembrie 2008, c tre lumea culturii, la Colegiul Bernardinilor din Paris. În aceste dou discursuri, Suveranul Pontif semnaleaz , pe de o parte, consecin ele extreme ale falsei dihotomii contemporane între teism i umanismul autentic i urgen a eradic rii tendin ei de fragmentare a cunoa terii i a absen ei comunic rii din colile actuale, iar pe de alt parte, plecînd de la reluarea originilor teologiei occidentale i a r cinilor culturii europene, fundamentala întoarcere la c utarea lui Dumnezeu i la disponibilitatea de a-L asculta - ca obligativit i de func ionare i necesit i de existen a oric rei culturi veritabile. În sensul în elegerii con inutului tematic expus pîn acum în acest studiu, cu dubla sa etapizare temporal (modern i postmodern ), a finaliz rii analizei, pîn în actualitatea prezent , a coordonatelor i specificului s u diacronic, odat cu încercarea de stabilire a unor concluzii corelative i prospective, vom eviden ia pe scurt temele principale ale acestei importante lucr ri. i nu se poate începe cu altceva în afar de principalul factor distructiv care este mercantilizarea i transformarea culturii umaniste într-un simplu produs comercial, iar a universit ilor, conduse de interesele unei economii liberale s lbatice i iresponsabile, în ni te întreprinderi de

profit. Primatul violent i distructiv al finalit ii economice - absorb ia absolven ilor de c tre pia a locurilor de munc - izgone te cultura umanist i filozofic , lipsite de o finalitate practic , din programele universitare i, prin aceasta, din cîmpul de interes al con tiintei umane, exilîndu-le, printr-o politic pragmatic organizat , la marginea orizontului gnoseologic, asimilabil i transformator al condi iei individuale. Lipsit de unealta deschiderii i func iei filozofice, con tiinta este silit la îngustarea viziunii de cîmp, la opacizare i sec tuire, iar omul european de azi, st pîn tot mai nesigur i pl pînd al con tiintei lui, devine o fiin lipsit de identitate, înstr inat i vulnerabil în fa a asaltului cople itor al consumului i tehnicii, o fiin tot mai dezumanizat . Iar totul porne te de la pierderea sensului adev rului, de la domina ia minciunii celor puternici, afla i sub comanda diavolului, care este „tat l minciunii”. Noul pragmatism, actuala deturnare sau penetrare a adev rului, în numele unui pozitivism utilitarist, vizînd neobosit profitul, bazîndu-se pe o ignoran simulat , de fapt pe aversiunea clar fa de metafizic i etic , afi înd o superioritate dit fa de cultura clasic a Europei, izbe te cu barosul în stîlpii de rezisten ai cupolei str lucitoare de demnitate, de sete de cunoa tere, de în are i, finalmente i esen ial, de nevoie arz toare, organic de transfigurare a condi iei sale imanente, limitat i aflat sub for a p catului, de transcendere la Absolutul pur i incondiionabil. Pierderea sensului adev rului se manifest prin relativismul omniprezent, preambulul nihilismului, i, din acest punct de vedere, este foarte interesant , fire te, în sens dramatic, observarea paradoxului istoriei, care const , dup aparenta dep ire a ira ionalit ii ideologice, a sistemelor totalitare, a nihilismului, a ateismului i dispre ului total fa de om ale secolului XX, în recrudescen a, sub forme i mai subtile, în Occidentul ultimelor decenii, a relativismului ateu, nihilismului i materialismului, care, iat , nu au disp rut odat cu pr bu irea sistemelor totalitare, ci, din contr , au reap rut din plin sub o form neagresiv , dar perfid , ascuns , coroziv i distrutoare. Ce diferen este, privitor la separa ia dintre Biseric i Stat, între ceea ce realizeaz liberalismul i ceea ce a realizat comunismul, sau între ce reu te nefast economismul occidental corup tor i expansionist fa de economismul doctrinei marxiste?

De aceea, atît de îndrept it a fost Papa Paul al II-lea s se întrebe cu curaj dac subiectivismul i permisivismul din lumea occidental de ast zi, sus inute de cultura consumist i de for ele economice globale, nu sînt „o alt form de totalitarism”, deghizat în am gitoarele falduri ale democra iei. Observarea i experimentarea acestei noi, perfide forme de totalitarism are loc în condi iile seculariz rii culturii, a instaur rii unui „non-umanism” secularizat, care sus ine desp irea radical a ra iunii de credin i a libert ii omului fa a de

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

concep iile teiste. La aceasta au condus relativismul i nihilismul secolului XX i cultura afirm rii unei lumi f Dumnezeu. „Supraomul” lui Nietzsche - cel care a proclamat „moartea” lui Dumnezeu nu î i poate fi niciodat propriul principiu creator, produc tor, în lipsa sacralit ii, al valorilor, conceptelor, credin elor i instituirilor.

Negînd existen a Fiin ei prime, nerecunoscîndu-I actul creator i Planul întemeietor i coordonator, se anuleaz însu i fundamentul ontologic al Crea iei, însu i temeiul existen ial al fiin ei umane. A a cum am spus în capitolele anterioare, ruperea ontologicului de ontic, al fiin rii de Fiin , nu este posibil . Dup r zboi, Albert Camus a recunoscut, într-un discurs inut în casa lui Malraux, c intelectualii nihili ti sînt responsabili de criza valorilor i c tot ei trebuie s redescopere fundamentele ontologice ale valorilor i s -i redea Europei speran a pierdut : „Nu crede i c noi to i sîntem responsabili de criza valorilor? i c noi to i cei care ne tragem din nietzscheanism, nihilism i materialism istoric ar trebui s delar m public c ne-am în elat, c exist valori morale i c de-acum înainte vom face tot ceea ce este necesar pentru a le întemeia i explica? Nu crede i c acesta ar putea fi începutul oric rei speran e?”. Fire te, credin a nu îl absolv pe om de c utarea adev rului, ci tocmai nevoia c ut rii adev rului este cea care asigur luciditate i profunzime credin ei veritabile, m rturie c aceasta este i dorin a i îndemnul tainic al lui Dumnezeu fiind i harul pe care misticii contemplativi, chiar i cei simpli, lipsi i de educa ie, îl primesc de multe ori, acela de a vorbi despre subiecte sacre în termeni metafizici. Pierderea misterului credin ei în Occident i nemaiajungerea credin ei Orientului tradi ionalist la cauza final , voin a lui Dumnezeu, ci oprirea demersului ei duhovnicesc la faze intermediare, care de multe ori o abat în voca ie i spirit, sînt realit i, ast zi, i mai acute ca în 1935, cînd Husserl semnala criza european .

Criza tiin elor umaniste în contextul înstr in rii de Dumnezeu Ideologiile atee - evolu ionismul pozitivist, ideologia supraomului, dialectica materialist orizontal , antropocentrismul suficient - i propov duitorii lor - Auguste Comte, Nietzsche, Marx, Sartre, Freud i Hegel - sunt f uritorii noii Europe f suflet, pragmatice, înstr inate de Dumnezeu i, prin aceasta, de ea îns i. Dac în 1935, la Viena,

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Husserl deplîngea criza tiin elor umaniste i e ecul lor în naturalismul i obiectivismul tiin elor naturii, ast zi, tiin ele umaniste se afl într-o criz i mai profund decît cea descris de Husserl. În c utarea adev rului, omul european a pierdut sensul teleologic spiritual, a pierdut puterea de st pînire a gîndirii pure, spiritul teoretic al filozofiei pure a grecilor, lini tea i deschiderea func iei contemplative - form a inteligen ei care poate surprinde totalitatea, a se l sa ab tut de segmente par iale, secundare - a ezînd în locul lor gîndirea logicomatematic - sigur pe ea îns i, dar reduc ionist , formalismul dialectic - în care s-a închis filozofia analitic contemporan , i utilitarismul - care a devenit ra iunea de a fi a acestor tiin e, func ia cognitiv a tiin elor umaniste, pe care Husserl i Dilthey o leag de spirit, pierzîndu- i legitimitatea. Rolul pe care tiin ele umaniste sînt chemate s îl joace în ie irea din acest impas, în vindecarea maladiilor spirituale ale societ ilor i popoarelor, nu poate fi îns îndeplinit de fenomenologia transcendental , pe care convingerea lui Husserl o propune. i aceasta pentru c tiin a husserlian , fenomenologic a spiritului este fondat , prin circumscrierea eu-lui cognitiv lui însu i, pe limit ri intrinseci, care o oblig s se opreasc la subiectivitatea imanent a omului, r mînînd închis fa de orizontul extrinsec al fiin ei, orizont îns care o cuprinde în rostul unor determina ii universale, f de care fiin a nu poate atinge finalitatea. Dezastruoasa substituire a tiin elor umaniste, înrudite cu religia i teologia, care îl înal pe om spre Absolut prin c utarea i contemplarea Divinit ii, prin ridicarea deasupra condi iei i intereselor sale mediocre, cu pragmatismul i relativismul tiin elor particulare, a dus la absorb ia omului de c tre propriul lui univers practic, de curentul turbionar, ame itor al propriilor pasiuni, de imaginarul simplist, distructiv i manipulator, între inut de publicitate i mass-media, a dus la abandonarea atitudinii teoretice pure fa de realitate, la primatul erudi iei cantitative superficiale asupra inteligen ei speculative profunde, ut toare a adev rurilor prime, a vanit ii posesiei asupra dorin ei temeinice de a ti. Deci, îndrept it este Husserl s a eze i s afirme la originea crizei tiin elor umaniste europene uitarea ra iunii grece ti, a contempla iei, a spiritului uimirii filozofice, pe care numai reg sindule, întorcîndu-ne la izvoare, cultura se va putea salva.

Ciudat este îns cotitura pe care a realizat-o Husserl în evolu ia gîndirii sale teoretice: dac în lucrarea sa de tinere e, „Cercet ri logice”, el respinge radical idealismul, prezent la timpul s u sub forma idealismului neo-kantian, i se angaja în c utarea adev rului obiectiv, cu timpul, confuzia pe care a f cut-o între realism i obiectivism (sau naturalism) l-a determinat s resping orice explica ie i fun-damentare empiric a cunoa terii i s adopte calea subiectivismului transcendental, form a unui idealism solipsist care restric ioneaz capacitatea con tiin ei i intelectului la dimensiunea unor evalu ri strict personale, individuale i abstrase realit ilor i determinantelor lumii înconjur toare, idealism a priori, care, dup Kant, Fichte i Hegel, a impregnat maladiv mentalitatea european modern . Înghe area în structuri abstracte, intangibile, f raport cu inten iile, scopurile i fragmentele concrete de existen ale omului, au avut un efect devastator asupra corectei viziuni întregitoare a orizontului vast, care îi integreaz fiin a, i asupra for ei necesare a con tiin ei individuale de a ie i din ea îns i, de a se privi, analiza i pozi iona din exterior în cîmpul spa io-temporal global. Originile acestui idealism p gubitor sînt platonice, Platon fiind idealistul formei, pe care Aristotel, neoprindu-se la form , mergînd pîn la

Caspar David Friedrich - Ruinele unei aba ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cauza final , l-a criticat. Discipolii lui Husserl (Conrad-Martins, Edith Stein) au p sit îns imanentismul, dar nu i metoda fenomenologic . Edith Stein, fosta student i asistent a lui Husserl, descoperind chemarea religioas obiectiv a omului modern, care nu îi anuleaz , ci îi confirm subiectivitatea i libertatea, va trece de la „filozofia egocentricã” (filozofia cartezianã a lui ego cogito) la o „filozofie teocentric ”, orientat spre fiin a infinit .

23

acces în absen a Revela iei; i, în sfera fiziologiei i a filozofiei moralei, progresul i perfectibilitatea rasei noastre sînt un vis, pentru c Revela ia le contrazice, indiferent cît de pluzibil ar fi ele sus inute de cercet torii tiin ifici. Prin urmare, catolicii nu se tem de cunoa terea uman , dar sînt mîndri de cunoa terea Divin , i consider c omiterea oric rui tip de cunoa tere, fie ea uman sau Divin , nu este cunoa tere, ci ignoran ”.

Îndep rtarea de religie i moral Raportul religie - tiin i recunoa terea adev rului teologic Demne de men ionat sînt prelegerile inute de John Henry Newman, între anii 1854 i 1858, ca rector al Universit ii Catolice, pe care episcopii irlandezi doreau s o fondeze la Dublin, la recomandarea Sfîntului Scaun. De i proiectul universit ii a e uat, prelegerile lui Newman au fost considerate drept constituind cel mai influent tratat modern de filozofie a educa iei din lumea anglo-saxon . În cadrul prelegerilor, Newman vorbe te i despre pericolul pe care îl reprezint nerecuno terea i neurm rirea adev rului teologic, deposedarea lui de demnitatea care i se cuvine, în contextul în care „cunoa terea universal ” a lui Newman presupune obligatoriu recunoa terea aderului teologic. i pericolul este acela c alte tiin e se vor gr bi s acopere domeniul care îi este propriu religiei, dep indu- i ilicit limitele, ba mai mult, prin ignorarea principiilor religiei, ajungînd la manifest ri anti-religioase, p gîne, imorale sau veroase, tiin e cum ar fi: arta, ideologiile tiin ifice, economia politic . Ie ind de sub spiritul i protec ia religioas , ele vor deveni imediat vulnerabile i supuse c derii în p cat. De asemenea, Newman subliniaz i recunoa te rivalit ile existente în timp între teologie, tiin a sacr , bazat pe doctrina revelat , i tiin ele fixe, pozitiviste, de i acestea nu ar avea ce s caute într-o universitate catolic , ce, prin tradi ia aristotelico-tomist a culturii sale filozofice, este datoare s practice un act educativ conciliator, întregitor i valorificator al poten ialului gnoseologic al celor dou sectoare, este chemat s sprijine c utarea adev rului prin sus inerea reciproc a celor dou domenii umaniste.

Iat îns c , din p cate, ast zi nu mai este vorba numai de rivalit ile dintre cele dou tabere, ci de un conflict deschis, declarat. În epoca noastr , se pare c nu Biserica se teme de tiin , ci tiin a laic este cea care d semne c se teme de religie i de cunoa terea revelat .

Dovada cea mai bun a acestui lucru este protestul din ianuarie 2008 al profesorilor de fizic împotriv vizitei Papei Benedict al XVI-lea la universitatea La sapienza, fondat în 1303 de c tre un alt pontif, Papa Bonifaciu al VIII-lea. Cuvintele Cardinalului Newman, nu temporal, c ci sînt anterioare, ci prin con inut, stau ca o dur lovitur corectoare dat reformatorilor de azi ai înv mîntului european, birocra ilor europeni care vor s înlocuiasc întreaga tradi ie umanist cu simbolistica stearp , lipsit de suflet, corup toare de min i a pragmatismului, tehnicismului, economismului: „pentru a de ine orice adev r, trebuie s avem întregul adev r; i nici o tiin singular , nici un cuplu de tiin e, nici o familie de tiin e, i nici m car întreaga tiin secular nu înseamn întregul adev r; adev rul revelat aparine într-o mare m sur sferei tiin ei, filozofiei i literaturii, i a-l pune la index, ca un elogiu la adresat tiin ei seculare, înseamn pur i simplu c , sub aparen a unui omagiu, tiin ei i se aduc ni te daune serioase. (...)

Religia revelat furnizeaz altor tiin e ni te fapte la care acele tiin e nu ar putea niciodat ajunge doar prin ele însele; i infirm în acela i timp alte fapte aparent reale, pe care le-ar putea imagina acele tiin e. Astfel, în istoria tiin ei, conservarea rasei umane în arca lui Noe este un fapt istoric la care istoria nu ar putea avea niciodat

Înlocuirea termenului de adev r cu cel de progres Pe John Henry Newman i pe Socrate îi propune Cardinalul Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea) drept ghizi în analiza pe care o întreprinde asupra con tiin ei morale care ader la c utarea aderului, în volumul s u, „Despre con tiin ”, volum redus ca dimensiuni, dar consistent, care trateaz criza contemporan a valorilor morale i propune cîteva remedii pentru maladiile suflete ti ale omului de ast zi. Îns i convertirea lui Newman la catolicism dovede te for a determina iei de recunoa tere a adev rului, respectul i smerenia fa de acest adev r, pe care l-a pus mai presus de condi ia sa subiectiv , habitual . Ratzinger su ine c „problema critic a epocii moderne” este înlocuirea conceptului de adev r cu conceptul de progres. Astfel, „a a numita etic ideologic , sau a consecin elor, devine, în cele din urm , nihilist ” i deschide drumul dictaturii relativismului, în care cei mai puternici î i impun asupra celor slabi standardele lor subiective. În cel de-al doilea eseu al volumului, Cardinalul abordeaz problema descompunerii morale a lumii contemporane, a maladiei interne mortale a omenirii în sensul distinc iei dintre ra iunea moral i ra iunea care cuantific tot ceea ce este m surabil i cantitativ.

Morala, care ine de domeniul libert ii, este subjugat de presiunea pozitivist a unei calcul ri a comportamentului uman, pentru a descoperi o formul tehnic a fericirii. Pe de alt parte, s-a instituit practica pozitivist a exil rii moralei i religiei într-o zon „ne tiin ific ”, dep rat de cunoa tere. Efectul negativ al acestei expedieri a moralei în sfera subiectivului este c , dup ce morala pozitivist sa atenuat, con tiin a a fost privit ca o divinizare a subiectivit ii.

Cunoa terea moral î i are îns dou surse de extrac ie în dimensiunea subiectivit ii, i acestea sînt: 1. ascultarea necondi ionat fa de voin a lui Dumnezeu i 2. garantul comunitar al moralei, prezent în tradi iile i moravurile unui popor, în în elepciunea lui transmis de genera ii. i, ca o concluzie la conflictul cu eronatele direc ii ale lumii de azi, Papa Benedict al XVI-lea, în numele s u personal i în cel al Bisericii, afirm c „dictatura relativismului” nu poate supune fiin a uman creat de Logos, crea ia avînd în ea îns i o ra ionalitate care ne precede, „care poate echilibra propria noastr ra iune i ne poate feri de ira ionalitatea exterioar ”.

Despre criza f precedent a umanismului european Întorcîndu-ne la temeiul culturii europene i la criza f precedent a umanismului european, trebuie în eles limpede c acest temei nu este altul decît c utarea ra ional i spiritual a adev rului: de aceea, ideologiile ra ionalist-atee (materialismul consumist, evolu ionismul, hedonismul, individualismul egoist etc.) nu pot reprezenta o solu ie la reg sirea de sine a Europei. „O credin solid este un început de cunoa tere”, afirm Sfîntul Augustin, cu autoritatea supranatural cu care este investit, autoritate h zit profe ilor, apostolilor, p rin-

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ilor Bisericii. Dup triumful pozitivismului, încrederea în aceast autoritate s-a diminuat foarte mult în cultura european - de aceea i num rul cre tinilor a sc zut sim itor în Europa. De asemenea, ideea filozofia prim - a filozofilor greci i a p rin ilor i înv torilor Bisericii - este de mult dep it de necesit ile velocitare ale concretului actual arunc în deriziune, mai ales în universit i, orice cunoa tere dezinteresat i orice c utare calitativ , necuantificabil a adev rului. Lucrarea subversiv a deturn rii actelor de inteligen i con tiin de la formele pure ale c ut rii rostului, locului i finalit ii fiin ei umane, care sînt inteligen a metafizic a grecilor i inteligen a teologic a p rin ilor Bisericii, sus inut de liniamentele înrobitoare ale ideologiilor istorice, este creat , c uzit i alimentat în scopul întunec rii, anchiloz rii inteligen ei noastre naturale active în abloane formaliste i normative, a abaterii naturii umane de la c utarea autentic a adev rului, chiar cu riscul devierii opiniei colective înspre ira ional sau al paraliz rii ei complete. Dac purificarea inteligen ei st în puterea omului, purificarea inimii este lucrarea lui Dumnezeu, cele dou fenomene fiind complementare unul altuia numai în condi iile unui întreg al fiin ei, tr it în spiritul umanit ii, în demnitatea deplin a persoanei. Iar dac liberalismul ultra-individualist reduce persoana la un individ izolat, posesor de drepturi, colectivismul omite persoana în întregime i ipostaziaz binele comun într-un bine general, care exclude binele personal, pentru un model al comunit ii interpersonale nemaifiind loc. Îns evitarea i respingerea extremelor individualismului i holismului, prin adoptarea unei c i de mijloc toase, a unei metafizici realiste a persoanei, nu poate fi îndeplinit decît prin adoptarea unei priviri contemplative asupra persoanei i cadrului ei existen ial, a unei ontologii juste, echilibrate, con tiente de sine i de direc ia pe care o urmeaz . Uitarea metafizic a fiin ei a condus la uitarea persoanei, la o privire mecanic-empirist asupra omului. În prelegerea sa, Edmund Husserl ridic întreb ri majore, c rora încearc s le r spund : „De ce nu a ap rut niciodat o medicin a na iunilor i a comunit ilor interna ionale?”, „De ce aceste tiin e umaniste, atît de abundent dezvoltate, nu reu esc aici s exercite func ia pe care tiin ele naturii o exercit cu atîta competen în propria lor sfer ?”. El consider c modul gre it de abordare a gîndirii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

filozofice, bazat pe prejudec i fatale, este, prin urm rile sale, responsabil, în parte, de maladia european . Exacerbarea naturalismului, supraconsiderarea i suprapozi ionarea lui au f cut ca practican ii tiin ei umaniste s neglijeze complet chiar formularea problemei unei tiin e pure i universale a spiritului i c utarea unei teorii a esen ei spiritului ca spirit. Husserl face observa ia extrem de p trunz toare c nu are importan cît de ostile pot fi na iunile europene unele fa de altele: ele au înc o afinitate intern de spirit care le str bate pe toate i care transcende diferen ele lor na ionale, un fel de rela ie fratern , care ne d con tiin a de a fi acas în acest cerc european. Europa are, din punct de vedere spiritual i nu geografic, un loc de na tere; un loc de na tere spiritual într-o na iune sau în anumi i oameni sau grupuri de oameni care apar in acestei na iuni.

Este vorba de na iunea Greciei antice, în secolele al VII-lea i al VIlea î Hr. Pe teritoriul spiritual al unei singure na iuni, al na iunii grece ti, odat cu dezvoltarea filozofiei, a comunit ilor filozofice, se dezvolt , mai întîi în aceast na iune, un spirit general al culturii, care atrage întreaga umanitate sub influen a sa. Plecînd de la aceast origine, o revolu ionare a întregii culturi, a întregului mod de a exista al omului, implic , ipso facto, i o revolu ionare a istoricit ii, care este acum o istorie a dispari iei umanit ii finite, pîn în punctul în care devine o umanitate cu sarcini infinite. Husserl subliniaz c întregul global al culturilor i al modului de gîndire ascult de o unitate în principiu, care nu trebuie îns s obnubileze realitatea morfologic a adîncimilor inten ionale particulare pe care aceste culturi le posed . Cei care i-au asumat sarcini infinite i pe deplin universale au fost grecii: „Atitudinea teoretic î i are originea istoric la greci”. Gînditorul german consider c adev rul redutabil, obiect al atitudinii i c ut rii teoretice a filozofului, nu este adev rul cotidian, limitat de tradi ie, ci adev rul universal valabil, adev rul în sine, universalitatea fiind caracteristica pozi iei critice, ridic toare de întreb ri pertinente: „practicul nu mai trebuie s i derive normele din experien a naiv de fiecare zi i din tradi ie, ci din adev rul obiectiv. În acest fel, adev rul ideal devine o valoare absolut (...)”.

Spirit i corp. Interpretarea dualist , psihofizic a lumii. În afar de explica ia spiritualului, de o psihologie orientat spre sine sau de orice alt teorie a spiritului care în cepe cu propriul eu, drumul fizicii i al chimiei c tre exterior este deschis. Dimensionarea spa iotemporal a spiritului îns este o absurditate. Ceea ce fizicianul scoate din sfera lui de competen este preluat de psihologie, subiectivul devine obiect de cercetare pentru psihologia psihofizic , chiar în calitatea lui de psihic. Dar, precum tiin a matematicii, cu toat precizia i puterea ei de calcula ie, este o tiin în întregime relativ , pre-supunînd ca pe ni te propozi ii fundamentale ni te principii complet lipsite de o ra ionalitate real , psihologia, prin obiectivismul ei, nu poate, pur i simplu, s studieze sufletul în sensul esen ial care îi este propriu, „ca eu care ac ioneaz i care este ac ionat”. Psihologia nu poate ajunge la esen a specific a sufletului, pentru c obiectivismul de care sufer i care a compromis-o nu îi permite s trateze sufletul decît ca pe un corp izolat, ca pe un organ sau organism determinat în structur i func i-

Caspar David Friedrich - Biseric în peisaj de iarn

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

sporitoare a angoaselor sale, caracterizeaz criza contemporan , cît ontologicul precar al naturii n scut înstr inate a acestui pretins “nou onalitate. Ceea ce nu contest importan a progreselor i a legilor umanism”, împreun cu subiectul s u - specie aparte a unui nou tip stabilite pe cale experimental în acest domeniu. Husserl este de de om. Dihotomia fals între teism i umanism autentic, dus pîn la rere c nici Windelband i nici Rickert nu au adus, din nefericire, consecin ele sale extreme, conduce la o situa ie în care umanitatea, intui ia atît de mult dorit , r mînînd i ei bloca i în obiectivism. cu toate progresele sale economice i tehnice, se simte amenin at „Spiritul i numai spiritul exist ca o entitate în sine i pentru sine, în mod profund. O problem important este legat de antropoeste autonom i poate, numai în aceast autonomie a sa, s fie tratat centrismul care caracterizeaz modernitatea i care nu poate exclude într-un mod autentic ra ional, într-un mod autentic i pe deplin sau anihila voca ia transcendental a omului. O a doua problem tiin ific”, „numai dac spiritul se întoarce la sine, din exteriorizarea presupune l rgirea ideii noastre de ra ionalitate. O a treia problem sa naiv , i r mîne la sine i numai la sine, î i poate fi suficient sie i.” prive te rolul pe care cre tinismul trebuie s -l joace în umanismul Husserl specific foarte precis o nuan esen ial , i anume aceea c vitorului: „Problema omului i cea derivat , a modernit ii, provoac ra iunea dec derii unei culturi ra ionale nu st în esen a Biserica s g seasc moduri eficace de a-i restitui culturii contemra ionalismului însu i, ci numai în exteriorizarea sa, în absorbirea sa porane «realismul» propriei sale credin e în opera mîntuitoare a lui de c tre „naturalism” i „obiectivism”.

Hristos”. În opinia înaltului prelat, efortul de a reconcilia tendin a de Încheierea prelegerii este tulbur toare prin lirismul cu care Husserl specializare cu necesitatea de a ap ra unitatea cunoa terii poate are puterea s î i îmbrace adev rurile cople itoare, dramatice: „Criza contribui la sporirea unit ii europene i poate ajuta continentul s existen ei europene se poate încheia numai în dou moduri: prin i descopere „voca ia” lui cultural specific în lumea de ast zi. pr bu irea Europei alienate de sensul ra ional al vie ii, dec zut pîn În cel de-al doilea discurs al s u (Anexa a III-a a volumului menla o ur barbar fa de spirit, sau în rena terea Europei din spiritul ionat anterior), adresat c tre lumea culturii, Papa Benedict al XVIfilozofiei, printr-un eroism al ra iunii care ar învinge definitiv natulea vorbe te despre originile teologiei occidentale i r cinile culralismul. Pericolul cel mai mare al Europei este oboseala, iar noi, turii europene. Punînd accentul pe ideea de libertate, Suveranul pontif ca «buni europeni», trebuie s ne batem cu acest pericol major cu un atrage aten ia c în elegerea gre it a libert ii ca absen a sau lipsa fel de curaj care nu d înapoi nici chiar în fa a unei b lii f sfîr it. oric rei dependen e poate fi fatal , i în orice caz deschide calea Dac vom face asta, atunci chiar din conflagra ia nimicitoare a nefanatismului i arbitrariului: „Absen a oric rei leg turi i arbitrariul credin ei, din torentul furios al disper rii legate de misiunea Occinu înseamn libertate, ci distrugerea libert ii. El arat apoi diferen a dentului fa de umanitate, din cenu a marii oboseli, va rena te dintre în elegerea conceptului de munc în lumea greco-roman , foenix-ul unei noi vie i interioare a spiritului, ca o piatr de temelie a care nu cunoa te nici un Dumnezeu creator (Lumea este lucrarea unui nou viitor mare i îndep rtat: pentru c numai spiritul este Demiurgului, o divinitate subordonat ), i lumea iudeo-cre tin , în nemuritor”. care atît Dumnezeu, cît i Fiul s u lucrez la facerea i îmbog irea destinului ontologic al umanit ii, înt rind c f aceast cultur a Necesitatea unui studiu complet muncii, care constituie de fapt monahismul, împreun cu cultura cuvîntului, dezvoltarea Europei, ethos-ul s u i concep ia sa despre al crizei modernit ii lume sînt de neconceput. i desigur c nu era cu putin , în acest În primul s u discurs (Anexa a II-a a volumului „Fragilitatea Eu- context, s nu se vorbeasc i despre revela ia suprem pe care ropei. Eseuri despre criza culturii europene.”, Ed. Galaxia Gutenberg, Dumnezeu a d ruit-o omenirii, Întruparea Sa în Fiul s u p mîntean, 2009, al Terezei-Brîndu a Palade) adresat participan ilor la întîlnirea Iisus Hristos. În Atot tiin a i Atotcuprinderea Sa, Dumnezeu a rectorilor i a profesorilor din universit ile europene, Papa Benedict considerat necesar s opereze în istoria i con tiin a omului aceast al XVI-lea men ioneaz necesitatea unui studiu complet al crizei fundamental treapt , acest uria salt calitativ, care s u ureze omului modernit ii. Nu atît intensa dinamic descentralizatoare a omului, ajungerea la Fiin a Sa. Incomensurabila importan a revela ie Cristice const în dovada pe care Dumnezeu o d ruie te omului asupra existen ei Fiin ei Sale. De aici încolo, întunericul se destram , credin a este la îndemîna oric rei con tiin e, c ci Minunea s-a împlinit: Logosul este cu noi, în mijlocul nostru i pentru noi!

Sta ionarea lui pe p mînt este atît de puternic în virtu i i urm ri, încît, de aici încolo, prin minunea revela iei supreme, Creatorul i Crea ia, prin luminarea Crea iei, devin, con tient i de net duit, ceea ce de fapt sunt: Unitatea. Îns actului de iubire i umilin a lui Dumnezeu omul trebuie s -i r spund cu smerenia, credin a i iubirea lui. Altfel, nici în elegerea ra ional a revela iei i comuniunii nu este posibil : „O cultur pur pozitivist , care expediaz în domeniul subiectiv i ne tiin ific întrebarea privitoare la Dumnezeu înseamn capitularea ra iunii, renun area la posibilit ile ei cele mai înalte i, de aceea, un e ec al umanismului, ale c rui consecin e nu pot fi decît grave. Temeiul culturii europene utarea lui Dumnezeu i disponibilitatea de a-L asculta - r mîne i ast zi fundamentul oric rei culturi Caspar David Friedrich - Watzmann veritabile”.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Crea\ia uman[ con\inut spiritual î @n existen\a valorilor Fiind un stimulent educativ de o valoare inegalabil în dezvoltarea omului, crea ia uman este dialogul social reprodus prin forme clare de comunica ie. Prin acest dialog social, realizat i centrat pe crea ie/ lectur , are loc procesul de influen ce orienteaz omul în a cunoa te valoarea cuvântului scris i rostit, valoarea sentimentelor i convingerilor umane, valoarea imagina iei reale i ireale, valoarea a tot ceea ce este firesc i estetic în via a uman . Astfel, omul, p trunzând în tainele reale i ireale ale existen ei, î i dezvolt la nesfâr it capacitatea intelectual , respectiv, creând noi orizonturi i idei ob inute în baza percep iilor acumulate din lectur , lectura/cartea fiind crea ia uman de o mare valoare. În a a mod, crea ia uman -cartea este un izvor de spunsuri i surs de inspira ie pentru om, acesta, în timp, devenind tot mai în elept în procesele vitale ce sunt înso ite de conexiunea reciproc a rela iilor umane. Prin rela iile de reciprocitate dintre oameni i fenomene, anume cartea/lectura este acel fenomen intermediar i acea substan care provoac discu ii, schimb de p reri, contraziceri.

Respectiv, cartea, crea ie uman , stimuleaz i pl smuie te ac iuni cu caracter cultural i, nemijlocit, activit i ce dezvolt i pun în mi care procesul evolutiv al dezvolt rii umane. La rândul lor, activit ile culturale, având în centrul aten iei cartea-lectura, sunt con inuturi spirituale ce condi ioneaz existen a uman pentru ob inerea celor mai des vâr ite valori. Iar valorile, substan corelat cu con inutul intelectual i spiritual al omului, sunt fenomene ce scot în eviden succesele i importan a componentelor sociale existente. Nemijlocit,

Caspar David Friedrich - Arbore cu corbi

prin valoare se contureaz importan a crea iei umane (în func ie de merit social) care influen eaz evolutiv omul i societatea acestuia.

Omul, fiin social cu capacit i de comunicare, este o carte deschis cu propriet i fantastice de-a absorbi tot ceea ce este frumos i favorabil din lumea înconjur toare. Astfel, prin ac iunea de-a comunica, omul st pâne te o întreag varietate de ac iuni, iar cartea-lectura îi este ca un animator principal în organizare i existen . În a a mod, omul este capabil s organizeze diverse întruniri, conferin e, spectacole artistice, activit i literare i cultural-educative etc., ac iuni unde se popularizeaz crea ia uman i importan a ei, respectiv, prin noi i noi apari ii editoriale. Activit ile respective promoveaz atât crea ia uman , cât i nivelul de cultur i dezvoltare a fiin ei umane prin procesele evolutive. Respectiv, prin ac iunile întreprinse, omul p trunde în con inutul esteticii, aceasta fiind considerat ca cea mai înalt forma de creare i de receptare a frumosului divin; tiin care studiaz legile i esen a artei; rela iile dintre om i art corelate cu realitatea. Pentru a cunoa te mai profund lumea/dezvoltarea i realitatea vie ii, omul este obligat, condi ionat i necondi ionat, s p truni s st pâneasc con inutul valoric al crea iei estetice/artistice/ literare/didactice/ tiin ifice ce cuprinde frumosul real al existen ei, reflectat prin rela ia nobil dintre om i crea ie. În caz contrar, aceste con inuturi nu sunt i nu devin o realitate autentic , dac nu sunt apreciate i luate în considera ie la justa valoare. De aceea, mediul sociocultural al omului trebuie stimulat i motivat în permanen cu produsul creativ uman i factori estetici, care contribuie pozitiv la formarea integr a personalit ii i identit ii omului, având în subordine con inuturi intelectuale i spirituale. Numai prin desemnarea adecvat fa de valorile creativ-umane se va contribui real la culturalizarea integr a individului i societ ii acestuia, astfel, mediul social respectiv fiind îmbog it cu noi materii culturale, morale, cre tine.

Omul, ca ac iune social i cultural , trebuie s se afirme, în mod prioritar, prin con inutul spiritualit ii, în a a mod îndep rtându-se de con inutul materialismului, fenomen care, deseori, deformeaz în elesul corect al existen ei umane. Formarea i dezvoltarea omului prin valorile spirituale sunt fundamentale, iar ac iunile culturale trebuiesc proiectate sistematic în via a acestuia prin forme clare care -i influen eze viziunea cu aspecte estetice ce trezesc admira ie pentru no iunea frumosului, aceasta fiind ob inut prin arta crea iei umane. De aceea, valoarea c ii/lecturii urmeaz a fi respectat prin cele mai umane forme ale existen ei, iar crea ia uman , produs al muncii creatoare, trebuie promovat ca cel mai distinct izvor de inspira ie i hran spiritual în existen a omului.

Prin dorin a de a- i cultiva i dezvolta inteligen a spiritual , omul tinde de a fi mereu în contact cu lectura, substan care îl motiveaz i îl predispune spre noi idealuri i viziuni. Cu ajutorul c ii/lecturii, component de o valoare aparte, omul devine tot mai bogat spiritual, i îmbog te nivelul de cultur , astfel, plasându-se continuu pe o treapt mai superioar a dezvolt rii.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Ionel POPA

Casa pove]tilor De la debutul romanesc (Textele de la Monte Negro - 2003) i, îndeosebi, de la bestesller-ul Via a lui Kostas Venetis - 2011, Octavian Soviany surprinde cu fiecare nou proz provocându-i cititorului pl cerea lecturii i a medita iei. Casa din Strada Sirenelor, Ed. Hyperliteratura, Timi oara, 2017, este, deocamdat , ultima provocare.

Cu noul volum abandoneaz , pentru moment, construc ia ampl , simfonic pentru una minimal , dar realizat la fel de riguros i savant, atent la toate tempourile i sonurile necesare nara iunii. De men ionat i imaginea material-tipografic a volumului - o inut elegant de livre de poche, care te îndeamn s-o posezi prin lectur .

Despre ce este vorba în acest volum - un ansamblu de 14 capitole/ povestiri i un Epilog? Profesorul Faustin invit la serata lui s pt mânal câte dou sprezece cuno tin e. Scriitorul Octavian Soviany este unul din invita i. În cartea sa relateaz ultima serat , cea din noaptea Sfântului Andrei a anului 2013. La solicitarea amfitrionului fiecare invitat trebuie s povesteasc o întâmplare neobi nuit prin care a trecut sau a fost martor ori a auzit-o de la altcineva. Pove tile vor fi consemnate de scriitorul Octavian Soviany, care le-a ascultat, în cartea Casa din Strada Sirenelor. În carte se succed paisprezece povestiri cu stafii, mor i clinice, reîncarn ri, crime, supersti ii. Întâmpl rile povestite, cu puternice i abile inser ii de mister tenebros i esoterism, dau ascult torilor fiori, dar, cu toate acestea i indiferent de filosofia vie ii i de credin a sa religioas , nici unul nu se d în turi de a spune i de a asculta pove ti. Unul dintre participan i rturise te: „ i eu sunt materialist, nu cred nici eu în supersti ii i le combat întotdeauna cu mare pl cere asemenea pove ti, [dar] Ce poate fi mai pl cut, mai ales pe o vreme atât de câinoas ca asta, decât s stai la ldur , în fa a unei mese îmbel ugate, a cum sunt cele pe care ni le ofer de fiecare dat prietenul Faustin, i s ascul i o istorie cu stafii care i fac p rul m ciuc .” Acela i personaj mai zice: „Probabil exist în fiecare din noi o fric ancestral de supranatural, pe care am mo tenit-

o de la str mo ii no tri: oameni primitivi, dar fiec ruia îi pl cea s asculte pove ti.”

Subiectele povestirii sunt, dac nu banale, atunci bunuri cultural-literare. Bine construite i bine spuse/scrise sunt capabile nu numai s solicite curiozitatea, ci i s sus in anumite idei ale profesorului Faustin i inser iile metaliterare i autoreferen iale ale scriitorului disipate în textul supraetajat. La urma urmelor importante nu sunt întâmpl rile povestite, ci ceremonialul zicerii i pl cerea ascult rii lor, o adev rat nevoie ontologic .

Pentru a spune pove ti este nevoie de un anume cronotop. La consemnarea lui în ton de metaliteratur („era în penultima zi a lunii noiembrie, 2013 [...] Eu îl cunoscusem pe Faustin cu doi ani în urm , dup ce publicasem romanul Via a lui Kostas Venetis”) se adaug cli eul specific zicerii pove tilor: atunci când face portretul amfitrionului, scriitorul folose te sintagma „pe vremea aceea”, vezi i citatul de mai sus, care sugereaz c spunerea de pove ti respect o anumit periodicitate legat de un moment temporal anume. În schimb, spa iul festinului narativ este puternic marcat. Mai întâi se descrie casa gazdei. Istoria i înf area exterioar a casei i locul ei pe harta urbanistic a Bucure tiului sunt elemente care configureaz un spa iu misterios: „Profesorul Faustin locuia în cartierul Uranus, pe Strada Sirenelor, într-o veche cas negustoreasc , sc pat ca prin minune de demol rile din timpul lui Ceau escu. Destul de d nat pe dinafar ” (de re inut cei doi determinan i mitologici: cartierul Uranus i strada Sirenelor). În aceast cas au vie uit trei genera ii de negustori, afl scriitorul de la Faustin. Odat intrat în cas realitatea „câinoas ” r mâne afar , iar oaspetele r mâne uimit de elegan a neobi nuit : „Pere ii, care trecuser cu bine prin trei cutremure, erau împodobi i cu picturi murale ce reprezentau scene mitologice [...].

Tavanele, de care atârnau candelabre veritabile de Murano, erau ornate cu capete de lei i grifoni în basorelief. Pre ioase mobile vechi tronau în toate cele cinci înc peri, unde pa ii i se scufundau în covoare de Buhara, iar chipul î i era reflectat în somptuoase oglinzi vene iene, care atârnau pe pere i al turi de tablouri afumate de vreme în cadrele lor de lemn aurit. Într-un col al camerei de oaspe i se ridica, misterioas , statuia de marmor neagr a unui Cerber cu trei capete [care] ne privea de sus cu ochii lui orbi, p rând adev ratul amfitrion al osp ului.” Odat ajuns în camera de oaspe i ai intrat într-o lume plin de taine. Descrierea acestui interior este o preg tire psihologic a invita iilor pentru serat . i, totu i, din când în când, scriitorul mai „scap ” câte un element realist, spre exemplu cel despre epoca comunist cu teroarea ei i cea postcomunist . Important este contrastul dintre elementele realiste exterioare („vremea câinoas ”, „pustietatea ora ului” str tut cu taxiul de scriitor spre casa lui Faustin pentru a onora invita ia) i interiorul casei din Strada Sirenelor. Într-o astfel de cas cu o înf are i o existen misterioase nu poate locui decât un personaj dac nu misterios, atunci straniu ori

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spune pove ti. Amfitrionul î i alegea totdeauna doisprezece invita i, ca la Cina cea de Tain , „pe baza unor complicate calcule astrologice, având grij de fiecare dat ca toate semnele zodiacului s fie reprezentate. Celor „12 apostoli” de la festinul din noaptea Sfântului Andrei li se adaug un al 13-lea, p rin el, Andreicu . Sosit intempestiv, p rintele sus ine c a fost chemat pentru mort i, în momentul de trezire dintre dou st ri de somnolen , întreab unde este mortul. Prin bolboroselile lui de preot „s rac cu duhul” preveste te finalul horror al nop ii Sfântului Andrei. Nu trebuie uitat Agl a, trâna menajer a lui Faustin, corespondentul p mântean al Cerberului cu trei capete. d m cuvântul invitatului Octavian Soviany pentru a prezenta pe invita ii din noaptea Sfântului Andrei strân i la „masa rotund ” a profesorului: „La dreapta amfitrionului st tea vechiul s u prieten Leonida Lascaris, un b trânel putred de bogat [...]. Era un b trân foarte scund, aproape scheletic, cu urechi mari, cu fa a zbârcit ca o smochin , cu un nas foarte lung i cu ni te buze g lbejite i foarte sub iri, a a cum se zice c au oamenii r i i înc âna i [...] l sând impresia c nu e în stare s încropeasc o propozi ie cu mai mult de trei sau patru cuvinte. i era cel mai prost îmbr cat dintre to i invita ii profesorului [...]

Al turi de Leonida Lascaris, am descoperit chipul zâmbitor i rbos al pictorului Ieronim Baiculescu. O figur p trat , ni te buze rnoase, ni te din i surprinz tor de albi i de s to i pentru un om de aproape aptezeci de ani i doi ochi lumino i de un albastru des vâr it, care te priveau cu prietenie de sub sprâncenele ciudat de orizontale [...]. Din nefericire, Ieronim era unul dintre acei arti ti pe care Baudelaire îi numea «jum i de genii» [...].

Vecina din dreapta lui Ieronim era actri a Daria Maru, ai c rei ochi alungi i i negri ca smoala f cuser victime f num r [...]. Se spune c privirea ei are o putere hipnotic precum cea a erpilor [...] i c glasul s u, care venea parc din adâncul pântecului i a m runtaielor ei femeie ti, poseda ni te virtu i afrodiziace capabile s e i pe mo negi [...]. Se spune de asemenea c era o fire violent , ranchiunoas i r zbun toare [...]. Acum, la aizeci i cinci de ani, Daria Maru mai era înc o femeie foarte frumoas . Avea un p r negru i bogat, gene lungi i catifelate, ochi de erpoaic , un nas puternic, ca cel al Cleopatriei, o gur senzual i or r ut cioas , umeri rotunzi i puternici, bra e marmoreene, o talie de adolescent , ni te coapse generoase i des vâr it modelate [...]. Nici nu se putea un vecin de mas mai pu in potrivit pentru Daria Maru decât Ti-tus Ciumara. Totul era rotund la acest personaj onctuos ca un catolic: capul, umerii, mâinile, burticic destul de voluminoas . Avea o fa buc lat i spânatic , ni te sprâncene rare sub care picoteau doi ochi ori cenu ii, nasul scurt i drept, gura nu mult mai mare decât o cirea i o rbie rotund i gr sulie, cu gropi la mijloc. Manichiura era mereu impecabil , iar în degetele lui, scurte i trandafirii ca degetele unui copil, str luceau multe inele. Îmbr mintea lui se remarca întotdeauna prin câte un mic detaliu extravagant [...]. Publicase mai multe volume de versuri, dar mai cu seam câteva excelente traduceri din poezia medieval i renascentist francez [...].

La dreapta lui Titus Ciumara era a ezat un b rbat firav, adus de spate, cu umerii îngu ti i cu gât de cocostârc, pe care m rul lui Adam ie ea puternic în eviden .

Fa a g lbejit , triunghiular , acoperit din loc în loc cu pete de ficat, nasul strâmb, gura mare de batracian, cu col urile l sate în jos i ni te ochelari cu lentilele groase puteau s lase o impresie nepl cut asupra spiritelor singuratic

cel pu in neobi nuit. Din prima pagin scriitorul-oaspete îi deseneaz portretul: „Pe vremea aceea, profesorul Faustin trebuia s fi trecut bine de optzeci de ani, dar nu- i ar ta vârsta. Era un b rbat mic de statur , vioi, cu mi ri sacadate i repezite. Chipul s u acoperit de o re ea fin de riduri era extrem de mobil, putând s exprime st ri suflete ti cele mai felurite. Avea o frunte înalt , o pereche de sprâncene stufoase de sub care te s getau ni te ochi negri i p trunz tori, i o gur nervoas , cu buza de sus poate pu in prea plin , ceea ce îi tr da pe nativul din zodia V rs torului. Coama leonin i barbi onul înc run iser numai pe jum tate. La seratele pe care le organiza, ap rea invariabil în acela i costum negru, croit dintr-o stof englezeasc de calitate, i cu acela i papion alb, care p rea desprins dintro fotografie de epoc . Numele lui era binecunoscut în rândurile semitologilor din câteva universit i europene, iar articolele sale tiin ifice ap reau în cele mai prestigioase publica ii universitare. i totu i în România f cuse o carier destul de modest inând doar, vreme de vreo patruzeci de ani, un curs de ebraic la facultatea de teologie. Trecuse cu bine de epur rile din primii ani ai regimului comunist, beneficiind, pare-se, de protec ia discret a Anei Pauker, care ar fi recurs uneori la cuno tin ele lui de cabal . Pasionat de ani buni, dedicat unor studii savante, ce vizau a a-zisele tiin e tradiionale, ducea acum via a auster a unui celibatar înr it, înconjurat de o bibliotec imens în care locul de cinste le revenea c ilor de esoterism. Singura pl cere pe care i-o îng duia erau aceste serate [...].”

Cu ochiul liber se vede c în portretizarea profesorului i a invita ilor s i, autorul reia cli eul fiziognomiei bine înr cinat în tradi ia literar , dar nu pentru a fi ironizat în spirit postmodern, ci, dimpotriv , pentru a-i demonstra viabilitatea.

La seratele lui Faustin musafirii erau servi i cu bucate alese: vin, „cafea cu caimac”, pr jituri i alte preparate. Consumând din ace ti adjuvan i oaspe ii lui Faustin treceau în lumea pove tilor.

Oaspe ii profesorului Faustin sunt diferi i ca profesiune i stare social , „singura lor tr tur comun era aceea c erau trecute de aizeci de ani” i o sensibilitate numai bun de a asculta sau de a

Caspar David Friedrich - Copacul

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

superficiale dar ascundeau în spatele lor o inteligen aproape diabolic . Profesor la facultatea de matematic , Pius Brânzeca era cu obiceiul s u de a despica firul în patru la nesfâr it unul dintre cei mai incomozi parteneri de dialog pe care i-am întâlnit vreodat [...].

Nimeni nu cuno tea numele real al b rbatului masiv care st tea la dreapta lui Pius Brânzeica, to i îi spuneau Colonelul [...] se spunea fusese ofi er de securitate. Era cel mai t cut dintre musafirii profesorului Faustin. Rareori îl puteai azi sco ând câteva vorbe, cu glasul lui gros, care sem na cu morm itul unei s lb ticiuni. Avea un cap mare, o fa p trat i încruntat , o privire b nuitoare [...] o musta stufoas i ni te mâini mari i foarte p roase [...].

Vecina din dreapta Colonelului era pianista Maia Cantuniary [...].

Cât deosebire între aceast femeie fragil , care se lupta de câ iva ani cu o boal incurabil [...] i focoasa Daria Maru! Maia era mic de stat, avea o constitu ie pl pând i boln vicioas , o fa micu i palid ca de feti , un nas cârn, o gur minuscul i o b rbie rotund , care devenise dubl odat cu vârsta. Frumo i îi erau numai ochii: ni te ochi mari, alba tri i vis tori, în care se iveau adesea umbre misterioase. În dreapta pianistei i în stânga mea st tea romancierul Laz r voiu [...]. S voiu era antipatizat de toat tagma scriitoriceasc : i se recuno tea valoarea de prozator, dar era considerat un personaj imposibil [...] era mereu pus pe dispute i polemici [...]. Era un b rbat înalt de aproape doi metri, cu p rul totdeauna zbârlit, cu ni te membre lungi, care sem nau cu labele unui p ianjen, cu o fa prelung , o rbie ascu it , un nas coroiat, o frunte înalt br zdat de ni te cute adânci i ni te ochi mici i verzi, cu privirea mali ioas ca o otrav [...].

Zdrahonul din dreapta mea se numea Radu Rogalski. Era tuns perie, avea un cap mare, o fa lat i foarte oache pe care, din loc în loc, ap reau dâre albicioase ale unor vechi cicatrice, o b rbie masiv i un nas turtit, care îl tr da pe fostul pugilist de performan [...]. În sfâr it, în dreapta lui Radu Rogalski, trona b trâna domni oar Adelina Beiu, care fusese la vremea ei spaima mai multor genera ii de elevi ai liceului incai [...] primise din partea unui coleg r ut cios porecla de „Ghilotina” [...]. „Dup pensionare, domni oara Adelina

29

i descoperise o nou pasiune, spiritismul [...]. Domni oara Beiu era o b trân zbârcit i cocârjit , al c rei chip, acoperit cu straturi groase de fard, p stra înc vagi urme de frumuse e. Avea o fa prelung , pome ii puternic reliefa i i o b rbie ascu it de vr jitoare.”

-mi fie iertat citatul in extenso, vorba nemuritorului Creang : „Eu atâta tiu numai, c am scris lung, pentru c n-am avut timp s scriu mai scurt. Dar ce-am scris i cum am scris, am scris.”

Portretele, dup cum am mai spus, sunt realizate dup „re eta” fiziognomiei, dar nu pentru a ironiza cli eul, ci pentru a-i demonstra viabilitatea i eficien a literar . Ele merit supuse unui comentariu de text pentru a reliefa m iestria portretistic a prozatorului (alegerea detaliului definitoriu, rela ia dintre înf area personajului, profesiunea, povestea spus i replicile lor). Tocmai prin aceast pinacotec autorul ne plimb prin istoria portretului din literatura noastr de la pa opti ti, trecând pe la clasici i interbelici pân în contemporaneitate.

Suita de povestiri se încheie a a cum a început, sub pecetea tainei, a misterului. Din ultima povestire, Scheletul de sub parchet, afl m c pentru câteva momente se produce o pan de curent; Faustin cere Agl ei s aduc ni te lumân ri, iar din „bezna des vâr it ” se aude vocea Adelaidei: „Spiretele spun c în noaptea asta unul dintre noi trebuie s moar !” S-a pr bu it i Cerberul cu trei capete. La revenirea luminii, musafirii v d pe Faustin z când, pr bu it cu capul pe mas , eap n ca un cadavru. Colonelul constat decesul i d verdictul: „Cianur de potasiu! Trebuie anun at poli ia!” Finalul acesta misterios ne trimite, printre altele, spre proza lui I. L. Caragiale, Inspec iune („De ce?... de ce, nene Anghelaghe/ [Faustin]?”). În Epilog, ca în romanul poli ist, se trec în revist posibile dezleg ri ale misterului mor ii lui Faustin. Din Epilog sunt de re inut spusele scri-itorului martor la cele întâmplate la ultima serat : „Lan ul nenorocirilor nu s-a terminat îns odat cu moar-tea profesorului. În noaptea înmor-mânt rii acestuia, casa din Strada Sirenelor a fost mis-tuit de foc, iar în fl rile incendiului i-a g sit sfâr itul i Agl a.” i continu scriitorul: „Trecuse aproape un an de la moartea lui Faustin când m-am întâlnit cu Pius Brânzeca”. În fa a unor cafele, cei doi discut despre cele întâmplate atunci, formulând în spiritul romanului poli ist, câteva întreb ri i ipoteze, ultimele vizând pe trâna menajer a profesorului. La supozi ia c autorul incendiului a fost Agl a, scriitorul se întreab : „[...] oare devotamentul Agl ei s fi mers atât de departe?”. Pius Brânzeica r spunde dubitativ: „[...] dar cine ne garanteaz c a pierit în fl ri?”

Totul se încheie cu apoftegma emis de Pius: „Dar - vorba autorului dumnitale preferat - frumuse ea unei istorii st în partea ei de tain .”

De câteva ori am amintit postmodernismul. Într-adev r umbrele lui sunt prezente în textul lui Octavian Soviany, dar nu pentru a fi în r sp r cu modernismul, ci, dimpotriv , pentru reabilitarea unor cli ee ale lui de care nu pot/po i exista/n scoci pove ti. Dincolo de umbrele postmodernismului, regin r mâne pl cerea de a spune i de a asculta pove ti, bineîn eles cu respectarea regulilor unui vechi i neschimbat ceremonial. „Am scris, m rturise te Octavian Soviany, acest roman din pl cerea de a povesti, poate i din admira ia pentru Dumas.”

Elementele tehnice ale construc iei narative nu sunt multe i sofisticate, dar bine regizate încât nici unul din ele nu func ioneaz f celelalte asigurându-se astfel unitatea textului. În spa io-temporalitatea imaginat de scriitor, Strada Sirenelor este glasul, chemarea pove tii, iar cartierul Uranus este timpul pove tilor (pentru analogia noastr vezi oricare dic ionar mitologic).

Textul este etajat. La etajul superior, la vedere, sunt povesti-

Caspar David Friedrich - Contemplând luna

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rile; la nivelul profund, imediat se g sesc câteva reflec ii despre nevoia ontologic de poveste; stratul urm tor are o nuan filosofic : confruntarea amiabil între materialism i spiritual. Exist i un strat în care putem decela diferitele registre stilistice, trimiteri metaliterare i de autoreferen ialitate, înso ite de surâsul bonom de sub musta a scriitorului.

Convivii Radu Rogalski, Pius Brânzeica, Laz r S voi î i arunc câte o „contr ” sau î i exprim reticen a fa de povestea spus . În felul acesta povestitorul este incitat, asta pe de o parte, iar de cealalt determin pe amfitrion s intervin cu explica ii dând pe mai departe und verde povestitului. Renun m la exemplific ri, men ion m paginile 22, 23, 112, 133, 147, 152.

Volumul este o nara iune în ram . În capitolul întâi sunt trasate spa iul i timpul nara iei, sunt prezenta i amfitrionul i invita ii s i. Din rama nara iunii fac parte i pasaje din al doilea capitol, Povestea taximetristului. oferul poveste te pasagerului s u o întâmplare la care a fost martor în copil rie. Întâmplarea povestit aminte te scriitorului c este noaptea Sfântului Andrei. Povestea taximetristului preg te te psihologic pe scriitor pentru serata la care Faustin la invitat. Prima povestire este capul de fir al ghemului narativ. Rama se închide cu Epilog.

Fiecare povestire este impecabil construit . Spunerea ei este riguros regizat , de la „expozi iune” la „punctul culminant” i de aici la „deznod mânt”. Scriitorul îmbin cu dexteritate epicul cu dramaticul. La rândul ei, spunerea este, discret i f exces, condimentat cu câte o vorb mai deosebit , cu „contre” între musafiri. În modul acesta tensiunea a tept rii este inut sub control. Scriitorul apeleaz la dou sintagme sine qua non pove tii: „Pe vremea aceea” i „se spune”. Între momentul spunerii pove tilor i consemnarea lor (scrierea c ii) intervalul de timp este scurt de la 2013 la 2017 -, dar sintagma Pe vremea aceea prin vagul temporal exprimat te introduce în timpul pove tilor; sintagma se spune las libertate ascult -torului s procedeze dup sfatul sf tosului nostru cronicar: „Ce cine va vre s le cread , bine va fi, iar cine nu le va crede, iar i bine va fi, cine cum îi va fi voia a a va face.”

Prin structura compozi ional i stilistica ei, Casa din Strada Sirenelor ne trimite direct la Hanu Ancu ei, volumul lui Sadoveanu. În ambele c i exist scriitorul, ascult tor al pove tilor pe care le va consemna în scris (Sadoveanu/ Soviany); exist apoi regizorul ceremonialului (comisul Ioni / profesorul Faustin); locul hanului i al focului din tur , în jurul c ruia drume ii se osp teaz , spun i ascult pove ti, este luat de casa lui Faustin, oaspe ii se strâng în jurul mesei rotunde plin de bun i numai bune între in pofta spunerii pove tilor; locul Ancu ei e luat de b trâna menajer Agl a; locul focului veghetor e luat de Cerberul cu trei capete.

Indicarea filia iei nu d uneaz defel originalit ii, frumuse ii i valorii volumului lui Octavian Soviany.

Cu tot postmodernismul i pseudopostmordenismul, Octavian Soviany r mâne credincios tradi iei povestirii demonstrându-i viabilitatea i calit ile.

Autorul Casei din Strada Sirenelor se înscrie în irul: Mihail Sadoveanu - Vasile Voiculescu - Victor Papilian, autori de capodopere. Exemplificarea este lacunar , se vrea doar un reper.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Marin IFRIM

Nu te uita în sus, n-o s vezi îngeri Cum se duce. Te ui i la ea. E doar o pauz între litere. Nu se trage De fire. Capul ei nu are cosmos. E plin de p mânt, oase i iarb .

Nu te uita în sus, n-o s vezi îngeri. Pân la Cer e cale lung . i mult bâzâit peste coroane. Se vede c te prive te. Cre te precum Nenorocirea, din senin. Du-te, îi zici, pentru gândul t u, care deja Te gânde te. Cine e ti tu, gânganie a frunzelor (de)c zute, ce mai Vrei, nu- i ajunge cât cuprinzi? Ai belit ceruri, ai fript îngeri la Gr tar, ai rupt realitatea i fic iunea, e ti peste tot unde nu va Mai fi nimic. Nu te v d bine. Te tiu. Te-am mai v zut. E ti Corupt . Nu mai e ti, Moarte, înc de când te-ai n scut. De unde Vii dihanie drag , ultim mângâiere, c de pamper i i Mirosuri de uleiuri tropicale, unde e locul t u, c , în p mânt, Nu ai loc de c mara ta burdu it cu oase. Nu te lua dup cifre, Du manii t i sunt în cimitire, nu în scurta via a unor oameni. Cresc Crucile. În jos, desigur, în ma ele p mântului. Î i pute a antier În dezafectare, sub r cini e cimitirul t u hidrocarburat. Ce must i De moarte ai, dac te-ar fi v zut poetul na iona( )lizat, atunci când Curtai mor i de profesie, ar fi devenit rechinul t u. La câte oceane De flegm ai în gât orice submarin ar putea respira din bul în bul .

Tu nu e ti niciodat dincolo, la locul t u de veci. E ti doar aici În jurul acestei planete din care ron i câte un pic în fiecare lumin De lumânare i întuneric primordial. N-ai mai fi, vorba ceea: „Dar-ar Naiba-n tine dragoste”, s vezi i tu ce înseamn o lacrim de crocodil Uman. Nu te uita în sus, n-o s vezi îngeri. Tu nu e ti niciodat dincolo.

Poporul nu d , poporul nu cere... uit i eu la tragicomedia pensiilor televizate. La maimu ele vorbitoare, în Cifre, din fruntea statului. Ce limb aritmetic au aceste muieri care ne decid Fostul viitor i trecutul de mâine. Maimu e în sistem. Am muncit, ca un rob, 45 de ani, zi de zi. Am muncit i în somn. Am muncit în folosul difuz al Patriei. La sfâr it, nu am primit medalii, grade, idemniza ii etc. Am primit doar O decizie cinic : 1260 de lei pensie. Am citit cuponul de stat, l-am înjurat pe Gheorghiu-Dej i ga ca sa de dup îmb ls mare. Unii plâng dup socialism (Nici prin gând nu le trece comunismul terorist). Al ii s-au n scut direct în Limba englez , sau în corectical-politic. Co rect! Eu înc stau prin preajma familiei V re tilor, înc m dor cuiele înfipte în visurile Sfântului V. Voiculescu. Eu însumi sunt un cui ruginit. uit la jivinele astea tribale, (des)f toare De craci financiari, de pensii cosmice i pensii pentru termite. Cei 2000 de ani De acas nu-mi permit s fiu vulgar. Ca atare, le cer scuze acestor scule depilate: În numele meu i al poporului avortat din mersul istoriei. fie la ele toate bog iile lumii. i tot întunericul de dincolo de sfinct...

Ochii mari i ruja i. Urmeaz nota de plat . Poporul nu d . Poporul nu cere, Poporul rupe fundul Istoriei.

Din când în când, ca i cutremurele mai zâmb re e pe scara Richter.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Nicolae V{L{REANU S~RBU

Domiciliul neuit[rii La deschiderea unei v i prins în frunzi ul copacilor abia îng lbenit, c prioare de aram cu gleznele i copitele zvelte i iu i, erau gata de salt spre desi ul întunecos, cu miros de putred în urma ploilor de argint care se mutaser spre sud peste coamele dealurilor, poposind lâng podgoriile înc neculese cu arome îmbietoare i dulci. Aici urma s se desf oare simfonia strugurilor cu boabe negre, ro cate i aurii, pu i în co uri împletite de s tenii veacurilor care streaz totdeauna credin a cu ei ca pe o aur sfin it -n biseric .

Nu tiu cum a putea r suci cuvintele i vorbele înfometate de miresmele locului, s fac deschiderea primitoare prin por ile s rb torilor, cu un s rut de pâine cald , rupt , rostind numele divin. Alergam cu sufletul, treceam de vegeta iile potrivnice i pa ii mei î i l sau voit urmele pe drumul erpuind pe marginea râului care str tea satul ca o curgere-n neant. Mâinile mângâiau cu sfial aerul cânt tor, degetele erau aprinse de ner bdarea ajungerii acas , acolo unde un drumeag coboar din munte i se pierde-n uli a pe care copil ria mea i-a stabilit domiciliul ce nu mai poate fi niciodat schimbat. Deasupra satului m gura cu o form de jum tate de ou, se învecineaz la apus cu valea Socilor iar la r rit cu pârâul dintre m guri i are la baz o platform dezordonat pe care s tenii au plantat o mul ime de cire i, vi ini i chiar pruni. Unii i-au încropit gr dini cu garduri din m cine în care pân la în area vi inilor proasp t planta i, cultiv cartofi, un soi tare i f inos adaptat la aceste condi ii de în ime. Îmediat sub pieptul m gurii era o planta ie de stejar plin de fragi i c uni

Caspar David Friedrich - Lebede

lbatici cu fructe atât de aromate i gustoase încât copiii satului le culegeau de zor de i puteai s ai surpriza s întâlne ti vulpi, iepuri i mai ales erpi. Aceast planta ie se prelungea cu o p dure de fag i carpen în form de triunghi cu vârful în jos, str juit de dou pâraie care se uneau într-unu singur ce formau valea Ruseasc . Ea curge lene pe lâng sat la r rit de acesta v rsându-se în a verde.

Pe partea opus , la vest de sat, curge desigur pârâul Socilor care î i are obâr ia în trei izvoare departe în munte, ele se unesc într-unul la botul Socilor i str bate o vale împ durit cu aluni, fagi i carpeni iar deasupra lor sunt stânci abrupte de calcar în care î i fac cuiburi l stunii de stânc . Acest pârâu iute de felul lui i învolburat pe vreme de furtuni se vars tot în a Verde. În el noi, copiii verii, ne f ceam b i pentru sc ldat sau pescuiam mrene i fâ e de- i era mai mare bucuria. Între aceste coordonate, acum parc amor ite pe dunga timpului, se întindeau livezile de pomi, ogoare cultivate cu tot ceea ce-i trebuie ranului tr itor în ve nicie, ce c tau aure pline de aroma suspinului copt i a vorbelor de duh rostite de b trânii cu deschidere la pove ti i întâmpl ri care mai de care pline de suspans i tâlc. În gândurile mele, pietrele vorbesc, izvoarele au ochi de lumin toare de imbold, vânturile au un susur vorbitor în frunzele tremurate ale copacilor i ploile solfegiaz molcom simfonii ale bucuriei, alunec într-o boare vie, ademenitoare peste m guri i p duri dese, neguroase cu acoperi uri de nori de stele deja r rite. Cu furtunile pe bra e trec întotdeauna mai departe spre marile c ut ri unde nici o umbr nu poate opri soarele s râd pe umerii fecioarelor cu p rul irizat în voia adierilor de vânt. tept dimine ile s se logodeasc cu gândurile n stru nice pe liziera p durii de pini surprin i de ecoul trecerii tr surilor toamnei spre ora ul de rubin cu lumini multicolore ca penajul unui p un sosit prea devreme la întâlnirea cu stelele de pe partea de cer luminat de luceaf rul de sear sup rat pe steaua nordului devenit tot mai vizibil .

Noaptea îmi p rea plin de o vraj care prindea totul în aripile ei i, de i era str tut de atâtea pove ti cu întâmpl ri pline de tr iri i închipuiri fantastice, nu-mi era fric , toream noaptea de la o cas la alta a bunicilor, pe cea mai scurt rare care trecea prin fa a bisericii i cimitirului a ezate la mijlocul dealului viei.

De multe ori aceast trecere o pe lac ceam în fug cu fra ii mei.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Ionu\ |ENE

Firul de iarb

o sincer explozie de iubire

Poetul e firul de iarb

Vocile treceau în caden pe lâng Poet într-o lini te de fanfar militar

Inima sa rândunic în b taia oimului i dealurile verzi i-au f cut cuib în ochiul mun ilor Poetul e frunza c zut în p dure cu ploaia rece de toamn i aisberg fr mântat de oceane cum tân ra fat de prima iubire

Poetul a deschis buzele de zmeur fraged i raze de soare îi ie eau printre cuvintele lene e Gândurile Efebului sunt greieri iar metaforele serenade de licurici ce îmbrac noaptea din basmele cu Ali Baba

Poetul e naufragiatul pe Atlandida iar privirea lui savan unde alearg leii uitarea

Ploaie de prim var Vezi cum plou prim vara în ora când vremea se usuc pe picioare când picurii îmbr eaz pupilele dragostei i torente gr bite trec strada spre tine Vezi cum stropii vorbesc în cuvinte încruci ate cu oapte, buze i întreb ri despre mirare

Revolu ia s-a ridicat de pe banc i a plecat cum femeia coapt din patul amantului p sit iar sfârcurile s-au în epenit de laptele în elepciunii Poetul refuz singur tatea Adev rului în strada rece ce i-a dat papucii Revolu iei i t cerea a luat chipul suav al amintirii i m rul ro u mu cu foc buzele iubitei Via a Poetului este o noapte de dragoste ratat cu Revolutia

La vânare de fluturi Plou în ropote de melancolie peste metropol i îndr gosti ii alearg trecerile de pietoni ale verbelor iar cafelele beau singur tatea pe terasele umede cu picioare lungi Vezi cum plou cu b ile inimii în b trânul burg iar seara prive te ochii de felin uvi ele de ap ce împletesc fe ele femeilor îndr gostite doar de tunete i fulgere Vezi cum prim vara î i face cuib în ora i pic turile de ploaie î i întind aripile de puf spre curcubeul unui m or din pieptul doamnelor tare i ascu it cum vârful de munte pentru vulturi

Poetul i Revolu ia Poetul i-a scos pistolul de plastic A tras cu mul imea primul jet de ap la gura evii Oamenii au devenit pic turi de ploaie Iar oseaua izvor cristalin ce urc obosit muntele Poetul a scos o garoaf , pe post de grenad din cel mai ro u sânge al poporului s u

A ie it soarele i s-a topit luna A r rit noaptea i a cinat diminea a Numai tu singura floare de cire pe creanga visului Cânt i tulbur trubadurii în drum spre cet ile legate cu piatr i iubire A ie it soarele i ochii sunt m rgele în pocalul dragostei i vinul negru nu mai termin izvorul În crama ora ului s-au adunat toate serile pârjolite de foc i strada pustie cânt ultima roman a toamnei iar c derile frunzelor sunt note muzicale Simfonie n valnic buzele tale umede A ie it soarele i diminea a spal z pada cu obrazul alb Caii alearg tramvaiele dorin ei înspre stepa cartierului unde promisiunile usca primele pic turi de ploaie unde inocen a alearg s vâneze fluturi în stomac Departe se aude un cântec de tobe barbar

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

George ROCA (Australia)

„Rendez-vous cu teatrul israelian” O prim[ antologie-document @în limba român[ „Rendez-vous cu teatrul israelian” este o lucrare-document original , complex i bine redactat , alc tuit cu migal i pasiune de autoarea sa, scriitoarea Magdalena Br tescu. Cele trei sute de pagini cuprind sute de cronici, ilustrate cu fotografii din spectacole, grupate în zece capitole corespunzând num rului institu iilor teatrale unde domnia-sa a vizionat toate premierele prezentate în perioada 2013-2017. Cronicile sale dramatice sunt publicate la rubrica „Din fotoliul spectatorului”, pe care cronicara de teatru o de ine de patru ani în s pt mânalul de mare succes „Gazeta Româneasc ” i unde scrie în continuare.

Cititorul, un posibil profesionist al artei dramatice, sau un simplu amator de spectacole, va socoti aceast antologie o invita ie îmbietoare pentru to i iubitorii de teatru i oper , vorbitori de limb român din ar ori de peste hotare, de a cunoa te îndeaproape efervescen a vie ii teatrale mereu în evolu ie a Israelului contemporan. În Tel Aviv, Teatrul Na ional Habima, Municipalul Hacameri, Beit Lessin, Gesher, Idishpil i Opera, la Ierusalim în Teatrul Han,

la Municipalul din Haifa, sau din Beer Sheva se prezint anual între 8 i 18 premiere. Repertoriul este armonios alc tuit din piese clasice str ine sau israeliene, unele în excelente reactualiz ri modernizate, drame i comedii cunoscute i premiate în lume, dramaturgie original contemporan israelian , numeroase adapt ri pentru scen dup romane i filme de succes, precum i musical-uri grandioase. Iar pe scena Operei din Tel Aviv, monrile ilustreaz globalizarea, fie prin distribu ii combinate, fie prin turnee din str in tate la care particip soli ti israelieni.

Acest „rendez-vous” înlesne te apropierea împ timi ilor de teatru cu regizori de mare calibru, unii foarte tineri dar deja consacra i precum Gilad Kimhi i Shir Goldberg, al turi de cei cu experien ca Omri Nitzan, Ilan Ronen, Hanan Snir, Irad Rubinstein, Yevgheni Arie, ori cu speciali ti în musicaluri ca Moshe Kepten i Tzedi Tzarfati, sau cu marii mae trii ai comediei, Alon Ofir i Udi Ben-Moshe.

Recent ie i din excelentele coli de teatru din marile ora e din Israel, de la Londra sau New York, ori vedete consacrate de toate vârstele, unii chiar mult peste optzeci de ani, actori scânteind de talent dau via unor personaje de neuitat. Cu naturale e i inteligen scenic , umor sau duio ie, gestic i mimic bine gândite i o excelent munc de echip .

Printre ace tia se num i câ iva interpre i de prestigiu, originari din România, precum Lya Konig denumit „marea doamn a teatrului israelian”, Yakov Bodo, Sandra Sade, Rami Baruch, Tatiana Kanelis-Olier, Gita Munte, sau Trixy Abramovici care str lucesc în fiecare apari ie pe scen .

Din lista vedetelor care realizeaz întotdeauna roluri de referin , indiferent în ce partitur evolueaz , se pot cita Ghila Almagor, Miriam Zohar, Sasson Gabay, Itay Tiran, Yakov Cohen, Efrat Ben-Tzur, Miki Leon, Nathan Datner, Osnat Fishman, Maya Dagan. Scena israelian are zeci de stele ce creaz adev rate bijuterii actorice ti perfect

ci-zelate.

Magdalena Br tescu reliefeaz faptul c la reu ita unui spectacol conlucreaz nu numai buna alegere repertorial , viziunea regizoral inovatoare, echipa bine selectat de interpre i, ci i scenografi de talent ca Eran Atzmon, Orna Smorgonski, Polina Adamov, sau Lily Ben Nahshon, traduc tori geniali ca Eli Bijaoui i Dori Parnes, precum i lighting i video designeri. Într-un interviu publicat în media, autoarea dezv luie cititorilor faptul c ea consacr fiecare cronic atât cititorilor abona i la teatru cu scopul de a-i îndruma, de a le dezv lui detalii despre dramaturgi i piese, cât i celor care ajung rareori într-o sal de spectacol.

Pe ace tia din urm îi pune la curent cu nouile caleidoscopului cultural dramatic de pe scenele tuturor teatrelor, f cându-i s vad cu ochii min ii o montare de parc ar fi fost prezen i în sal .

Cronicile Magdalenei Br tescu eman ldur omeneasc i o dragoste molipsitoare pentru teatru i oper . Sunt scrise într-o limb elevat , cu obiectivitate i bun gust.

Fiind i romancier , sinopsisul pieselor sau libretul operelor este narat într-o manier care men ine interesul i stârne te curiozitatea cititorului, f a-i dezv lui în întregime deznod mântul spectacolului.

Al turi de o documentare minu ioas , autoarea aduce în fiecare articol eternul uman, transmite emo ie artistic i entuziasmul ei fa de mont rile eveniment i deschiderea sa pentru adapt rile moderne, f când mereu leg tura dintre textul jucat i realit ile vie ii contemporane, degajând înv mintele ac iunii sau ale conexiunilor interumane.

Antologia „Rendez-vous cu teatrul israelian” are toate datele pentru a fi parcurs cu interes de oamenii de teatru i litere, dar i de cititorii-fo ti sau viitori spectatori. To i vor g si în ea un univers cultural, psihologia vie ii, analize i sinteze dramatice, aprecieri valorice i o lume de creatori minuna i care merit s fie cunoscu i.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Coreea: trecut, prezent ]i viitor 05.01.2018.

A nins ast-noapte pe insula Jeju. E frumos afar . Alb. Pomii înc rca i de promoroac . Lini te. Se mai aude câte o cioar cârâind.

Privesc de la fereastra balconului camerei.

invadarea Coreei de Sud de c tre Coreea de Nord i la R zboiul Coreean (1950-1953), soldat cu moartea a peste un milion de oameni, ca vreo parte s câ tige! * Un profesor, Homer Tilton, care lucrase la Colegiul Pima, din Tucson (Arizona), unde predam i eu matematica, a fost combatant în R zboiul Coreean, în cadrul avia iei militare americane, i mi-a povestit multe scene din timpul luptelor. Am colaborat cu Homer la revista Math Power a colegiului, i la dou c i comune de fizic : „Begin the Adventure / How to Break the Light Barrier by AD 2070” (trei edi ii între 2004-2010) i „Today’s Take on Einstein’s Relativity / Proceedings of the Conference of Feb 18, 2005”. * Surprinz tor, în privin.a religiei aproape jum tate din popula ie (48%) s-a declarat deliberat atee, iar restul budi ti sau cre tini.

Influen i i de idei confucianiste i amaniste. Plus religii indigene (de pild , Muism). amanism înseamn s te conectezi cu Dumnezeu.

Animalul simbolic al Coreei este broasca estoasa - care înseamn via a lung : dac ii acas broa te estoase sau te pozezi lâng monumentul unei broa te estoase, tr ie ti mai mult - conform tradi iei.

Pentru a atrage turismul interna ional, cu excep ia câtorva ri-problem , orice locuitor al planetei poate vizita Insula Jeju (se cite te Cegiu în coreean ) f viz , timp de 30 de zile. * Istoria Coreei (sudic i nordic ), ca stat asiatic mic, a fost zbuciumat . Mai multe st tule e la început, grupate pe urm în trei regate: Goguryeo¸ Baekje i Silla (în perioada 18 î.C.- 935 d.C.), i chiar întro confedera ie numit Gaya (42 d.C.- 562 d.C.), devenit stat unitar (918.1897, perioad de prosperitate) i imperiu (1897-1910). Conflicte, zboaie, campanii militare interst tule e sau inter-regate pentru suprema ie ori cu vecinii, sau ataca i de popoare migratoare (Khitanii i mongolii), aproape permanent.

Dou dinastii au condus Peninsula Coreean : Goryeo (918-1392) i Joseon (1392-1897).

Japonia atacase Coreea în anii 1592 i 1597, dar fusese înfrânt . Îns , în 1910, Japonia ocup Coreea i o anexeaz Imperiului Japonez. Ocupa ia a durat pân în anul 1945, când Japonia, învins în cel de-al Doilea R zboi Mondial, pierde i imperiul s u.

Dup cum scria Dimitrie Cantemir, referitor la otomani, imperiile cresc i descresc - i acest fenomen se repet de când lumea.

Coreea eliberat intr : nordul sub administra ie sovietic , iar sudul sub administra ie american - fiind separate de Paralela 38.

Datorit R zboiului Rece dintre Est i Vest (1945-1990), antagonismul dintre Nord-Coreea i Sud-Coreea se accentueaz . Dorin a de reunificare a Peninsulei Coreene a existat continuu, ducând în 1950 la

Profesorul Jun spune c religia noastr e… matematica! Prin extindere, a afirma c : religia noastr este... tiin a (!) * Economia sud-coreean merge foarte bine, aproximativ 3% cre tere anual . În special în electronic (Samsung) i construc ia de ma ini (Hyundai, Daewoo, Kia Motors), plus companiile LG i LK sunt recunoscute la nivel mondial. * Perspective privind dezvoltarea tiin ific pentru anul 2018 care

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a început: inteligen a artificial i robotica (domenii în care îmi desf or i eu activitatea de cercetare) pe primul plan - conform unui documentar tehnic TV de pe canalul coreean 90, în englez : va avea loc a patra Revolu ie industrial Wi-Fi; se vor dezvolta „smart city” (ora e inteligente) i „smart airport” (aeroporturi inteligente) prin introducerea de robo i umanoizi în servicii publice, în furnizarea de informa ii selectate din baze mari de date („big data”), prin identificarea abloanelor i modelelor („data mining” i „pattern recognition”), în cur torii automate, ca ghizi, ca dansatori (robo ii!) sau acompaniatori; relaxare în spa iul virtual (Querencia); se va crea un al doilea internet (Blockchain); consum placebo: nu doar pre ul va conta, dar i nivelul de satisfac ie al cump torului; display-uri / ecrane electronice flexibile curbate, îndoite); ma ini mergând singure, robo ii vor furniza în totalitate: diagnostice medicale, sfaturi financiare privind investi iile, referin e juridice, cuno tin e tiin ifice i culturale; imprimante 3D; monezi virtuale în circula ie (în prezent exist bitcoin).

Pangyo Techno Valley va fi un Sillicon Valley sud-coreean. Tehnologie ne-fa a-în-fa a (prin intermediul cibernetic). * Profesorii universitari, în Coreea de Sud, sunt obliga i ias la pensie la vârsta de 65 de ani, iar profesorii de înv mânt primar, gimnazial sau liceal la 63 de ani pentru ca tân ra genera ie s aib locuri de munc .

Ioan HADA

Drumul spre Indii iat -m ajuns în fa a acestui poem de iubire ca în fa a Rubiconului i ori de câte ori am aruncat zarurile pe toate fe ele i unghiurile ap rea surâsul t u de Mona Lis eh! asta e!!! în fond din în imea bibliotecii mele în ate sub form de piramid privesc doar 40 de secole de poezie i iubire i cu greu pân la urm am reu it s -mi croiesc mult râvnitul DRUM SPRE INDIILE FERICIRII Privind înapoi cu mânie Motto: „f libertate, nici pâinea nu e pâine” (Federico Garcia Lorca)

Dr. Song îmi scrisese prin email c pe insul este frig iarna: s -mi aduc haine groase. Mi-am luat trei ciuli: una mai sub ire, alta medie i a treia de blan - cu care fusesem în Antarctica în decembrie 2015! Colegii se amuz !

35

1. oamenii deveniser numere ca ni te solda i pe-o tabl de ah muta i de-o mân invizibil dinspre un r zboi cât se poate de rece spre ultimul ce-ar fi fost incandescent pentru to i...

Conduc torii vorbeau o limb

de lemn încercând pun în gura oamenilor bale de lemn...

Gândurile la rândul lor deveniser un lung ir de numere ira ionale pân când i capetele ce le purtau deveneau numere ira ionale mai tari decât dogmele înv ate...

Locuin ele sub form de blocuri taser numere... fiind mai uniforme decât aspectul oamenilor ce le-au gândit i chiar mai uniforme decât îns i uniformele...

Str zile, oselele au fost construite numerotate înseriate metodic ira ional precum armele trebuind neap rat s fie total paralele cu libertatea ca nici prin geometria neeuclidian nu poat întâlni oamenii ce se târau pe ele mâna i spre fericirea ce le-a adus nefericire... toate acestea s-au întâmplat în numele în numele drept ii

egalit ii fraternit ii i mai ales în numele libert ii omului de-a încerca fie mai OM 2. înainte de 89 cet enii acestei ri nu locuiau în case ci într-un fel de numere ni te ciudate Paturi ale lui Procust ce-aveau menirea m reasc sau scurteze lungimea nimicului la care erau redu i 3. cet enii acestei ri înainte de 89 nu locuiau în case ci-n ni te stranii numere care pe lâng faptul -i g zduiau îi hr neau cu iluzia drept ii egalit ii fraternit ii în plus îi judecau condamnându-i la o ciudat Balan aducând aminte de Procust ce controla permanent nu creasc sau scad cantitatea nimicului la care erau redu i

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Mariana GURZA

Cuvânt ]i imagine Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru i-a pictat raiul. Prin pictur , ia creionat ve nicia. Volumul de poezie i culoare „Ut pictura poesis” reprezint un moment de maturitate în crea ia autoarei, îngem nând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce oblig la medita ie, la tratarea cu aten ie a unui volum complex.

Ut pictura poesis este o expresie latin care înseamn literalmente „ a cum este pictura a a este poezia”, o declara ie ce o întâlnim în Ars Poetica de la Horace. Poezia seam cu pictura. Cele 38 picturi pe pânz i cele 12 picturi pe piatr , ale Annei Nora Rotaru, v vor captiva. A a cum poezia autoarei, într-un sens mai larg „textele imaginative”, merit toat aten ia.

Chiar i cu o explica ie par ial , compara ia de la Hora iu a picturii cu poezia a fost la fel de tentant ca i augustul pe care i-l dorea s fie. Afirma ia c poezia i pictura sunt deopotriv a avut o anumit rezonan chiar înainte de Horace, cercet torii fiind de acord c el ar fi tiut lucrarea lui Plutarh, De gloria Atheniensium, 3.347a, mai mult de un secol dup Ars Poetica: „Poema pictura r ce te, pictura poema ce te” (poezia este o poz vorbind, picteaz o poezie silen ioas ).

O reprezentare mimetic a vie ii în pictur i poezie este esen ial pentru Poetica lui Aristotel care vede reprezent ri poetice i artistice ale lumii ca parte a naturii umane. Pentru el, aceste arte ofer o cale de a ajunge la adev r. Mai mult, a a cum remarc Rensselaer W. Lee în analiza iluminat a teoriei umaniste sau a doctrinei picturii, afirma „scriitorii artei se a teptau s citeasc ” sau „a a cum este poezia a este pictura”. Argumentele lui Aristotel cu privire la structura elementelor structurale în tragedie i pictur au oferit o ramp de lansare pentru discu ia renascentist a poeziei Ut pictura. Leonardo da Vinci a recunoscut imita ia naturii în ambele arte, dar, f s fie surprinz tor, a afirmat c pictura este o art mai nobil . În perioada iluminismului, omul de cultur Lessing sus inea c pictura este un „fenomen sincronic, vizual, unul de spa iu care este imediat în întregul s u în eles i apreciat, în timp ce poezia este o art diacronic a urechii, care depinde de timp s se dezv luie pentru

aprecierea cititorului”. El a recomandat ca poezia i pictura s nu fie confundate ci s fie privite i apreciate „ca doi vecini echitabili i prieteno i”.

Poemul lui Charles-Alphonse du Fresnoy, „De arte grafica” (1668), s-a dovedit a fi important în extinderea dezbaterii despre ut pictura poesis dincolo de Italia. O paralel între pictur i poezie a avut loc în toate rile civilizate, iar o audien mai larg pentru discutarea ideologiei horatice a însemnat i mai mult critic a conceptului. Ut pictura poesis a preluat un nou în eles în secolul al XIX-lea, când John Ruskin i romanicii i-au aplicat concep iei lor despre art , bazat nu pe imita ie, ci pe exprimare. Dintre pictorii moderni, Ruskin a f cut distinc ia între pictur i poezie: „Atât pictura cât i vorbirea sunt moduri de exprimare. Poezia este ocuparea for ei de munc fie pentru scopurile cele mai nobile”. În eseul s u din 1940, „Spre un nou Laocoon”, Clement Greenberg schimb termenii dialogului, investigând arta abstract ca reac ie la o confuzie a artelor i cum ar putea face fa confuziei. „A fost, este i va fi, un lucru ca o confuzie a artelor”. El studiaz istoria artei ca artist care încearc s imite prototipul dominant al artei, care serve te la unirea sau combinarea artelor. Greenberg mai argumenteaz c valoarea artei const în eviden ierea i posibilitatea de a suprasolicita mediul.

Lucr rile mai recente în domeniul Ut pictura poesis au explorat permut rile variabile ale rela iei originale de pictur / poezie. Publicat în 1983, „Ut Pictura Biographia: Biografie i pictura portretului ca art sora” a lui Richard Wendorf încearc s extind rela ia general a picturii i poeziei cu o defini ie mai specializat a portretelor i a biografiilor. El extinde afirma ia lui Aristotel c un portret poate s creeze dintr-odat un ideal de frumuse e i o asem nare real i s îl uneasc cu scriitori mai târziu, cum ar fi Socrates i Dryden. Recunoscând diferen a strict a lui Lessing între timp i spa iu în forme literare i artistice, Wendorf sus ine c un portret se angajeaz în mi carea temporal . Factori precum „un timp de contemplare” ... „timp intrinsec” sunt ineren i texturii în sine a unei imagini, a compozi iei sale sau a aranjamentului s u estetic”.

Zece ani mai târziu, W.J.T. Mitchell în „Ut Pictura Theoria: Pictura abstract i limba” se ocup de întrebarea dac arta abstract a sc pat, de fapt, toate urmele formei verbale i ce înseamn ea, dac are.

Criticând lectura superficial a artei abstracte a lui Tom Wolfe, Mitchell se bazeaz pe recunoa terea c arta abstract depinde de un fel de „contaminare verbal ” sub forma teoriei. Ideea c arta se bazeaz pe teorie nu este una nou , iar Mitchell urm re te acest lucru la arti tii timpurii (precum Turner, Blake i Hogarth) i în arta abstract din Europa, iar mai târziu în cea a americanilor. El r spunde cu îndemânare unor posibile obiec ii c teoria este în afara sferei pictorului, prezentând dou r spunsuri; chiar arta figurativ depinde de spectatori cunoscând o nara iune care exist în afara picturii, iar arta abstract are în continuare con inut i subiect, de i reprezent rile pot fi absente.

Similaritatea horatian , oricât de interpretat , a afirmat asem narea,

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dac nu identitatea picturii i a poeziei; i dintr-un nucleu atât de mic a venit un corp amplu de specula ii estetice i, în special, o teorie impresionant a artei care a predominat în secolele 16, 17 i cea mai mare parte din secolul al XVIII-lea. În timp ce câ iva poe i au acceptat propunerea c pictura dep te poezia în imitarea naturii umane în ac iune, precum i în a ar ta o frumuse e ideal neoplatonic deasupra naturii, mul i dintre ei au perchezi ionat provincia picturii pentru o mai mare glorie a poeziei i au anun at c pictorii preeminen i sunt poe ii. Printre poe ii descri i ca pictori-mae tri se num Theocritus, Virgil, Tasso, Ariosto, Spenser, Shakespeare i Milton, f a men iona numero i peisagi ti ulteriori în poezia descriptiv , prerafaeli ii i parnasienii. Pictorul i criticul Reynolds a f cut ca Michelangelo s fie martorul primului „aspect poetic al artei noastre” de pictur (Discurs 15, 1790). Astfel, un poet „poetic” sau foarte imaginativ ar putea fi comparat cu poe ii „picturali”.

Ut pictura poesis a oferit o formul - a c rei reu it „cu greu neag ”, a remarcat Rene Wellek - pentru analizarea rela iei dintre poezie i pictur ( i alte arte). Oricât de reu it , formula Horatian s-a dovedit a fi util - cel pu in a fost folosit - în multe ocazii ca o precep ie de a ghida efortul artistic, ca o incitare la argumentele estetice i ca un concept de baz în mai multe teorii ale poeziei i ale artelor. Sigur i cu multe modific ri i transform ri, ut pictura poesis a inspirat o serie de comentarii semnificative despre art i poezie i chiar a contribuit la lucrarea i teoria mai multor pictori, mai ales „înv at Poussin”. Mai mult decât atât, ca i alte locuri comune de critic , formula Horatian a stimulat i a atras o varietate de opinii despre poezie i pictur , care sunt greu de legat de declara ia original .

Pe de alt parte, de la sfâr itul secolului al XIX-lea, rudenia poeziei i picturii a ap rut într-o lumin mai favorabil în leg tur cu artele din Est - în generaliz ri despre „sentimentul poetic” al picturii orientale i caracteristicile pictoriale ale chinezilor i poezia japonez i, odat cu cunoa terea din ce în ce mai mare a artei orientale, în studii istorice i critice care stabilesc rela iile strânse dintre poezia oriental i pictur . În China, poe ii erau adesea pictori; i critici, în

37

Caspar David Friedrich - Bosche i sub z pad

special în secolele 11 i 12, au declarat paralelismul poeziei i picturii în limbaj apropiat de cel al lui Simonides i Horace. Potrivit lui Chou Sun, „Pictura i scrisul sunt una i aceea i art ”. Scrierea caligrafiei implicite, care lega pictura cu poezia. Astfel, un poet ar putea „picta poezie”, iar un pictor scria „poeme f sunet”.

Aceste viziuni orientale au determinat o serie de poe i din Europa i America s urmeze regulile japoneze pentru poezii i canoanele chineze de pictur i chiar s scrie vopsele „orientale” - „imagini” direct prezentate în ochi, „impresii”, câteva lovituri de silabe i linii, evoc ri ale dispozi iei, epigrame iratice i reprezent ri, mai degrab decât reproduceri ale naturii. Cu toate acestea, poeziile care reflect tendin a estic de a considera poezia i pictura drept „dou p i ale aceluia i lucru” erau lucr ri experimentale i specializate care includeau doar câteva dintre resursele celor dou arte. Mai mult decât atât, analiza critic a „aceluia i lucru”, cu „cele dou p i” ale picturii i poeziei, r mâne cel pu in la fel de dificil ca i explica ia observa iei horatiene „a a cum pictura este i poezia”.

Ast zi, pictorii i poe ii studiaz rareori similitatea horatian i textele extinse ale tratatelor italiene, franceze i engleze asupra teoriei umaniste a picturii i câ iva arti ti se intereseaz dac pictura avea vreodat un superior, un b trân sau o alt sor . Dac pictura pare prea variat pentru a permite oricui s o defineasc exact, acela i lucru este valabil i pentru poezie. Rela ia dintre poezie i pictur a fost reafirmat cu mare grab în perioada 1910-1930 de c tre poe ii Futurismului, Dada i Suprarealismului (de exemplu: Marinetti, Tzara, Schwitters, Breton) i de poe ii lui De Stijl (de ex. Theo van Doesburg). În New York, o afinitate strâns s-a dezvoltat între pictori (de exemplu: William Marsden, Marcel Duchamp) i poe i, precum Mina Loy, William Carlos Williams i Wallace Stevens. Orice pictur este, poezia este aceea i!

De vreme ce propozi ia Horatian poate fi folosit din nou, pictorul poet a biruit. Poeta Anna Nora Rotaru de-monstreaz , prin acest volum de excep ie, rela ia dintre cele dou surori: poezia i pictura Dialectica dintre pictur i poezie, eviden iat în lucr rile Annei Nora Rotaru, dezv luie ceea ce v d ca o incapacitate pentru oameni de a crea folosind doar un singur sens. Întrebarea în ce sens este mai „natural ” i mai pu in arbitrar este una nesfâr it , dând rezultate adesea previzibile. O problem mai presant i mai provocatoare este aceea a vibra iilor dintre poezie i pictur , chiar între sim urile noastre înse i. Pentru poetul român, pictura i poezia au în comun experien a estetic , pl cerea pe care un privitor o are în fa a lucr rii sublime i creative. Privind tablourile poetei Anna Nora Rotaru auzi poezia, citindu-i versurile ai în fa imaginea tr irilor. Pictura i poezia, considerate contexte imitative, sunt diferite: vopseaua este potrivit pentru afi area de calit i senzoriale, tactile. Pot aminti numai elemente argumentative; cu toate acestea, poezia face procesul invers. „Ut pictura poesis” („ca pictura e poezia”) - maxima lui Horatio. „Dup cum, prin culori i forme, unii izbutesc s imite tot soiul de lucruri..., poe ii reprezint arta care imit slujindu-se numai de cuvinte, simple ori versificate.” (Aristotel, Poetica). Anna Nora Rotaru î i pune în mi care sufletul, r spândind un ton i un spirit de unitate, printr-o for magic i unificatoare - imagina ia. „Poezia nu se înva de la al ii, nu e un act mimetic. Poetul e un Narcis, î i asum existen a lumii prin propria-i tr ire; are centrul crea iei în el însu i” (Friedrich Schlegel).

Volumul „Ut pictura poesis” ne arat complexitatea dintre poet pictor, menirea medicului de a salva suflete i a omului de a aduce un balsam prin vers celor apropia i. Anna Nora Rotaru, o iubitoare de oameni i frumos, mocne te ca un rug pe altarul crea iei. Poezia Annei Nora Rotaru se a eaz cuminte între pagini, p strând o linie clasic , având tendin a s compare poezia cu un tablou, construind astfel o metafor , în timp ce, f când diferen ierea dintre poezie i tablou, poeta afirm un adev r literal.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Putem vorbi despre o remarcabil ars poetica a expresionismului, lirismul poetei fiind plin de culoare pentru persoana iubit .

Fr mântat de întreb ri existen iale, se situeaz adesea, ancestral, într-un dialog direct.

Anotimpurile, sentimentele, t cerile albite de mersul lucrurilor, o înt resc prin vers g sindu- i aleanul. Este greu departe de ar i totu i inima este acolo unde îi sunt cei dragi.

Contopindu-se cu sentimentele celor din jur, reu te s surprind realit i de via dureroase. Poeta Anna Nora Rotaru scrie din iubire, fiecare poezie având rolul unui dar mistic, ca un pocal d ruit în noapte de îngeri veghetori. Chem rile i triste ile sunt apele reci ce le întâlne te în noapte. Anna Nora Rotaru este într-o c utare asidu a descoperirii eului s u poetic. Pio enia versului religios, tematica filozofic , cuprins de acel fior liric unic, îi dau noble e i statornicie. Ea scrie din iubire fa de cuvânt, a ternând în bra ele noastre, ca pe ni te flori, poemele ce alc tuiesc acest volum pres rat cu imaginile tablourilor care te înv luie mirific.

Versul transformat în pictur are acela i strig t într-o lume a culorilor la lumina farului.

Singu-r tatea, marea, furtuni i epav în fl rile asfin itului, sunt doar câteva tematici a picturilor ce înso esc versurile. Tablouri care vorbesc i versuri care te încânt prin culoare: „Verdele... e prim vara-n izbucniri de clorofil .../ Ro ul e îns i-al zorilor, apusurilor ce sângereaz .../. Inclusiv gândurile au prins culoare. Are un stil clasic al picturilor, folosind tehnica uleiului, predomin florile, frumuse ea naturii dar i neastâmp rul poetei-pictor fr mântat de mersul vremurilor... În preajma ei, pietrele prind via . Chipuri angelice, elemente stilizate, multe cu teme religioase. Cele 50 de lucr ri care înso esc versurile reprezint doar o parte din opera poetei-pictor.

Mesajul Annei Nora Rotaru este unul edificator: un îndemn pentru preg tirea raiului nostru...

De crezi c te-ai r cit i drumul i-ai pierdut, / De crezi c-orbecaie ti prin întuneric, în zadar, / Nu dispera, s i faci un drum al t u de str tut, / O lume-a ta, gr din , o cas , un pat, un a ternut, / În care, noroc s sim i, de parc-ai câ tigat la zar, / Ne-a teptatul vie ii dar...// i vei vedea c necazul ce-l purtai în sub-suoar , / Crezând pe lume-ai fost adus de crud soart , / erai un om pitic sau f râmi at în gr joar , / Va disp rea i-n tine vei g si ascuns o comoar .../ S -i descifrezi inscripia, cheia pentru noua poart : / „Viseaz , iube te i... iart ” (Picteaz i raiul t u...).

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Florinel AGAFI|EI

durea E var i cald în vechiul crâng... durea tremur -n smarald...

Parfum de maci, venit din câmp, Pe sub copaci, se-anin -n fald... În lini tea ca de-nceput de lume, cred un anonim uitat sub frunze, Când p ri îmbr cate-n frac, anume, Feresc p ianjenii din pânze... simt privit din mii de locuri...

Tresar sclipiri pe crengile b trâne, Fantasme-n gând i neuitate jocuri, Se leag în amintiri, cadâne...

Lumina mângâie p mântul, i aburi ies din ochiuri mici,de ap , Iar gâzele nu- i pierd avântul, Gr bindu-se la vreo agap ...

E aparent pace printre ierburi, Nu tremur , aproape, nici un fir, Stejari b trâni gândesc la volburi, Tr ite-n veacuri de turnir...

O ghionoaie trist -n scorburi, Tânje te-n inimi de safir, De chihlimbar ascuns în duhuri, În constela ii sub nadir...

cita Lun se pleca, În arbori descântând miresme, Iar umbra ta se minuna În margini de ferestre... În dreptul u ii m topeam, Crezând c ai s tremuri În noaptea ridicat din m rgean, Ca la sfâr it de vremuri...

Iar u a între noi era O pav urcat -n ceruri, Parfum de crini se prelungea, Sim eam c te cutremuri... i n-am avut nici unul dintre noi Curajul sfânt înc tu at în pietre d m cu u a cea de soi, Departe-n sentimente....

Paralizat un fluture c dea, Lovind podeaua ce plânsese, Un tigru locul î i f cea În inima-mi ce se frânsese, Rubin baroc sc pat în ploaie De sentimente pr bu ite-n foc i adunate în convoaie Iar vocea ta clama: nu ai noroc!

Timp amar i totul vie uie te pe t cute, În lini tea de diamant, Iar p rile parc -s mute, În zborul lor c tre neant... Încremenesc minute-n ir i simt cum în celule-mi plânge, durea ca un elixir scut -n vremuri nibelunge...

O lacrim -nvele te ochiul, E solitudine în cer, durea i-a plecat genunchiul, Sunt prizonierul vie ii: cât mister!

Aici, pe lacul de smarald Rotesc doar frunze de mesteceni i-n ochiul meu, nu foarte cald Imagine-mi te legeni...

Plutim ca-n visul dintre crengi cu i i ne tiu i de lume Ca doi copii n tângi, merengi Pe-o mare p sit -n spume, Acolo unde pesc ru ul plânge În ip t sumbru, selenar i scoica peste sân se frânge În timp topit, nu prea sectar...

Sfioasa trecere Lumina-n frunze se r nea i liliacul scormonea prin gânduri, Când pasul t u, la u a mea, Plângea sfios pe scânduri...

e timp amar sub astrele din nori la mine-n piept doar vântul bate... e totul vis, iluzie din flori crescut doar la mine-n spate...

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Andrei POTCOAV{

Impresionismul fascina\ie ]i culoare La finele anului 2017, editura RAO Bucure ti imprim , la tipografia MONITORUL OFICIAL RA, lucrarea „Impresionismul, fascina ie i culoare”, realizare a filateli tilor Vasile Doro i Claudiu Doro din Bac u, care a fost lansat în cadrul Târgului de cartea „Gaudeamus”; lucrarea s-a bucurat de o prefa doct , realizare a criticului de art , dar în acela i timp filozof i eseist, prof. dr. Petru Bejan.

Lucrarea vizeaz o modalitate deosebit de prezentare a unui fenomen distinct din istoria universal a artelor plastice - geneza unui curent, „impresionismul”, ce apare i se amplific devenind de amploare planetar la sfâr itul secolului XIX. Lucrarea este realizat de dou persoane, f tangen cu instruirea i practic în domeniul artelor plastice, demonstrând c i un hobby, în cazul nostru filatelia, cu segmentul denumit maximafilie, poate fi transformat în profesie, într-un sector deosebit, dar în acela i timp sensibil, artele plastice, pictura... În acest context, este important s punct m câteva preciz ri referitoare la autori i traiectoria acestora în domeniul filateliei, dar i al „condeierilor”. Vasile Doro , cu preg tire i expertiz în domeniul militar, se „îndr goste te” de filatelie - mai precis de segmentul denumit maximafilie - în urm cu mul i ani, organizând exponate cu notabile calit i ce abordeaz tematicile „muzic ” i „pictur ”, cu care ob ine distinc ii înalte (diplome în rang de medalii de vermeil mare i aur) la expozi ii na ionale i interna ionale. El îndepline te în acela i timp func ii însemnate în ierarhia organizatoric i expozi ional na ional i interna ional . Ca fiu al lui Vasile Doro , Claudiu Doro , de profesie economist, î i secondeaz tat l, remarcându-se în mi carea filatelic româneasc în calitate de redutabil expozant ce ob ine în confrunt rile din domeniu distinc ii notabile...

Dar, determinat de domeniul ce este abordat în lucrare, se impune s red m, conform preiz rilor din „Dic ionarul de estetic general ” (Ed. politic Buc., 1972), elemente privind analiza pertinent a artelor, curentelor i stilurilor literar-artistice ce se pot identifica în ceea ce prive te semnifica ia lor major ce rezult din cunoa te-

rea i func ionalitatea lor: „arta este o form a existen ei umane i a con tiin ei sociale, caracterizat prin constituirea de structuri expresive capabile s comunice o emo ie uman specific în prezen a realit ii... emo ia are un caracter complex, incluzând senzualitate, afectivitate i inteligen ... crea ia i receptarea artei a fost inter esut de-a lungul istoriei omenirii cu ansamblul vie ii sociale, determinat fiind de structura economic a societ ii i evoluând în interdependen cu con tiin a societ ii... activitatea artistic în timp se identific ca distinct i diversificat devenind una dintre necesit ile vie ii sociale, ale tr irii spirituale ale oamenilor... în timp structurile expresive ale artei devin tot mai complexe i diversificate, în raport cu cuantumul mijloacelor materiale la dispozi ie, parte din existentul din societate, dar i de amplificarea esen ei umane în raport de dezvoltarea vie ii sociale... de aici rezult pregnant necesitatea originalit ii crea iei artistice în lipsa c reia arta î i pierde capacitatea de declan are a emo iilor c rora este menit s le produc ...” În aceste condi ii, artistul trebuie s construiasc forme frumoase, tinzând spre estetica perioadei în care ac ioneaz . Prin transfigurarea elementelor naturale, în rela ii permanente noi cu perioada, ne creaz posibilitatea de a da expresie tr irilor artistului determinante pentru posibilit ile efective i intelective ale celor ce recepteaz opera... În aceste condi ii, accentul se deplaseaz de la perfec iune spre expresie, de la redarea frumuse ii c tre una ce pune în eviden întreaga complexitate a umanului, de la jocul senin c tre afirmarea pasionat a tumultului sufletesc, condi ii în care apare exacerbarea importan ei mijloacelor de expresie, la exaltarea formei, cu eliminarea formei artistice care nu exprim nimic i tr iesc numai prin ele...

Structurile expresive ale artei alc tuiesc un limbaj specific care realizeaz o comunicare între artist i cel ce recepteaz opera de art .

Crea ia artistic exprim un mesaj al artistului, care este membru al unei comunit i umane istorice te constituit i apar ine unei culturi na ionale i bineîn eles unei clase sau p turi sociale. Crea ia artistic reprezint un act de cunoa tere i realizeaz pentru cel ce o recepteaz o func ie cognitiv în specificitatea ei, atât prin obiectul cunoscut cât i prin modalitatea de cunoa tere. i, deci, ca parte integrant a acesteia, este socotit ca parte integrant cu celelalte forme ale contiin ei sociale i îndepline te o func ie educativ important . Arta influen eaz con tiin a celor care o reprezint prin toate elementele ei i în raport cu valorile de estetic este mai mare. Virtu ile cognitiv i educativ ale artei sunt iluzorii dac opera este lipsit de valoare estetic i nu este capabil s declan eze prin elementele ei specifice, estetice con tiin a celui ce o recepteaz prin toate elementele ei caracteristice.

Punctual referindu-ne la curentul denumit „impresionism” este necesar s preciz m c acesta apare la finele secolului XIX ca o reac ie la „academism” i „ra ionalism”, având ca obiect în artele plastice surprinderea i evocarea direct a impresiilor fugitive încercate de artist.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Având în vedere definirea în context a con inutului acordat de dic ionarele de specialitate pentru vocabula „impresie”, se impune preciz m c prin aceasta se red „efectul produs în con tiin de un factor, stimul extern, gând, imagine care r mâne în amintire sau „senza ii” ori „p reri”, „puncte de vedere”, „p reri”, în timp ce pentru vocabula „impresionism” se re ine definirea ca reprezentând denumirea acordat unei „mi ri artistice ap rute la finele secolului XIX, curent care ulterior este un sistem estetic bazat pe impresii, mizând pe preponderen a impresiei asupra imaginii. În „Cuvântul înainte”, postat ca preambul al lucr rii, prof. dr.

Petru Bejan afirm c „rareori se întâmpl ca judec ile acordate pentru ele este i ca judec ile acordate lor s devin «istorice» nu prin confirmare ci, dimpotriv , tocmai prin invalidarea lor ulterioar ”.

Termenul „impresionism” se impune dup ce a fost folosit pentru a califica expozi ia unui grup de pictori: Pissarro, Monet, Sisley, Renoir, Cézane, Guillaumin i Berthe Beurat, organizat în atelierul fotografului parizian Nadar. Criticul de art Claude Leroy, în articolul publicat în gazeta „Le Charivari”, în num rul din 25 aprilie 1874, pentru alegerea termenului a fost inspirat de denumirea unui tablou „Impresion, Soleil levant” (Impresie - r rit de soare), apar inând pictorului Claude Monet. În cadrul expozi iei organizate în galeriile Durand-Ruel, dou tablouri, cel pecizat anterior i cel denumit „La Gelée blanche (Bruma), apar inând lui Camille Pissarro, au fost receptate cu o neobi nuit ostilitate; primul dintre ele surprindea perspectiva unui minuscul disc solar vizibil în cea a dens a dimine ii în rada portului Le Havre, în care, folosind culori i tu e amalgamate (ro u-portocaliu, verdealbastru, crem), artistul red prin jocul de lumini i umbre, unduinduse discul pe luciul apei. Tu ele scurte, ascu ite, dau impresia de improviza ie, de mi care, dar i de lucru nefinisat - „pân i tapetul în faza lui incipient este mai elaborat” va scrie Louis Leroy, criticul gazetei Le Charivari, referitor la ineditul tablou „impresie” - „de asta eram sigur, îmi spuneam c numai pentru c eram impresionat, trebuie fie o oarecare impresie în el”. La fel este tratat i lucrarea lui Pissarro: „Brazdele alea? Chiciura aia? Nu sunt decât ni te r turi de pe palet dispuse uniform pe o pânz murdar . Nu are nici coad nici cap, nici sus, nici jos, nici fa , nici spate!” Lucrarea în cauz pare ilustrarea perfect a lipsei de gust, de m sur i sens.

De fapt, ca fruct al altoirii unei st ri de spirit pe trunchiul unei

Anul IX, nr. 2(90)/2018

tehnici, impresionismul continu o evolu ie început de Eugene Delacroix, pentru care desenul i culoarea sunt inseparabile, sau de pleneri tii i peisagi tii englezi Constable, Benigton sau Turner, care fac din observarea momentan a variabilelor naturii legea lor fundamental . Azi se poate afirma c , din analiza evolu iei, este „grani a dintre natural i impresionism este vag ”, dup cum afirm David Itanser, determinând astfel „prin opozi ie în raport de arta oficial , o reac ie violent ” Aprecierea negativ referitoare la „impresionism” se men ine i mai târziu. În 1876, un alt critic afirma: „Strada Le Peletier are ghinion.

Dup incendiul de la Oper o alt calamitate se abate asupra cartierului. La galeria Durand-Ruel, s-a deschis o expozi ie de a a-zi ii pictori. Cinci- ase demen i, printre care i o femeie, s-au adunat ca i expun operele. Ace ti arti ti se doresc revolu ionari, ca «impresioni ti», iau o pânz , vopseluri i o pensul , împr tie culorile la întâmplare i apoi le semneaz . E ca i cum membrii de la ospiciul Charinton ar aduna pietre de pe drum crezând c au g sit diamante”.

Rezult clar c , dep ind conven iile rigide ale timpului s u, Louis Leroy s-a raliat criticii oficiale, derizorii, clamând sentin e aspre f a prezenta acuze justificate, dar f s vrea a „denumit” un curent ce s-a dovedit ulterior revolu ionar.

Urmare a unei analize „la rece” sub aspect estetic se poate c impresionismul, curentul ce se afirm în condi iile epocii de final de secol XIX, a determinat regenerarea paletei, reintroducându-se în operele arti tilor a luminii i umbrelor colorate, cucerirea unui spa iu pictural nou, în condi iile afirm rii speratei libert i interpretative.

Prin renun are la contur i modele, prin fragmentarea i juxtapunerea tu elor, atomizarea formelor i subordonarea obiectelor în raport de ambian se define te morfologia imaginii impresioniste: „tratarea unui subiect pentru ton i nu pentru subiectul însu i, variant de procedur ce-i distinge pe impresioni ti de al i pictori”, dup cum afirm G. Riviere. În aceste condi ii, „cultul motivului de c tre impresioni ti exprim reac ia lor în raport de desuetitudinea subiectelor artei academice i tendin a acesteia în raport de tendin a conven ionaliz rii, apreciindul ca sistem de a percepe lumea ca proiec ie pe suprafa a unei ape”, dup cum afirm L. Venturi, dar i de a folosi forma de limbaj a diviz rii petei cromatice - eludând lumina ca surs de senza ie, dar i pe aceea reflectat de obiectele operei... ei reific tehnica japonez a gravurii „a plats” determinând ca impresionismul s fie cvasisincron cu afirmarea fotografiei, i cu tenta ia de a înregistra mi carea prin descompunerea ei constituind un mod de promovare a specificului artei ca transformare liber a realit ii, impresionismul anticipeaz astfel tendin a actual a artelor, c utând o compensa ie într-o anecdotic interioar activizând un teritoriu ignorat al psihicului uman, c ruia i se adreseaz în imagini de o subtil i autentic actualitate.

Impresionismul, conform p rerii lui E. Schileriu, cunoa te numai fenomenul, ceea ce fuge i dispare, determinând s se strâng acea ierarhie între natur , om, obiect... el este empiric i inconsecvent, deoarece duce la dematerializarea i preevaluarea formelor, împie-dicând dezvoltarea picturii de idei, a celei monumentale, de dragul valoriz rii jocului de lumini pe obiect... se atinge astfel apogeul într-o estetic a vizualit ii pure deschizând c i fenomenului artei i inti-

Caspar David Friedrich - Diminea a

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mismului bazat pe sensibilizarea acestor deschideri a curentelor.

Este important de observat evolu ia subiectelor aduse de impresioni ti în operele lor. În intervalul de timp 1874-1886, impresioni tii au propus muta ii radicale în ceea ce prive te temele de reprezentat, dar i cele referitoare la varianta compozi ional , punând accent pe maniera de abordare a formelor i culorilor. Se impune realismul lui Courbet, naturalismul „ colii de la Barbizon”, dar i cromatismul stampelor japoneze. Dac ne referim la Monet, se impune aprecierea acesta a contribuit la o revizuire a perspectivelor de lucru... el adopt procedura de a se privi natura i obiectele în aer liber, f a se identifica relieful, ci doar culorile distincte, în ipostaza unor pete de culoare sau de culori amestecate, în nuan e dinamice, în raport de un dozaj imprevizibil dar în conexiuni de lumini i umbre. În contrast cu „academi tii”, impresioni tii propun o alt modalitate de a privi lucrurile, pentru ei nu subiectul conteaz ci impresia produs ochilor. Impresioni ti ca pictori ai epocii sunt considera i incomozi deoarece vor lucra în exterior, în contact nemijlocit cu natura, ei vor avea predilec ie pentru subiecte frivole, banale, lipsite de greutate sau miz artistic , refuzând compozi iile simetrice i echilibrate, neglijând arta în raport de corectitudinea desenului i a liniilor, acordând aten ie în primul rând modalit ilor de percepere a intensit ii luminii, având grij de a surprinde detaliul, discretul, efemerul i fluctuantul, motive ce îi vor face în epoc inconfundabili.

Revenind la filatelie, ca hobby al autorilor lucr rii, remarc m apari ia lucr rii „Impresionismul, fascina ie i culoare” dup 12 ani de la lansarea compendiului filatelic dedicat lui George Enescu, când se vine în societatea civil cu lucrarea ce o analiz m, lucrare ce este abordat în sfera categoriei „istoriei de art ”, de teoreticieni sau hermeneu i ai artei sau în calitate de critici de art autoriza i care ar fi urmat s evalueze sau s interpreteze operele de art ... ei folosind drept cadru de lucru „maximafilia” se str duiesc s prezinte prin intermediul pieselor de inute i incluse într-un exponat foarte apreciat privind istoria apari iei i evolu iei curentului impresionist în pictur - de la genez i precursori, la evolu ia acestuia pân la atingerea apogeului, dar i în ceea ce prive te receptarea acestuia de diver i anali ti apar inând unei multitudini de ri, determinând astfel includerea acestuia, în aceast ipostaz , în istoria artelor plastice din rile în cauz .

Astfel se poate aprecia i clama cu pertinen pentru marca po tal , în coeziune cu varianta utiliz rii acesteia în calitate de valoare ce trebuie s acopere cheltuielile de manipulare i transport a scrisorilor precum i a variilor obiecte prin activitatea organelor po tale i a informa iilor vizând valen ele culturale sau de alt natur din peisajul rilor emitente. Utilizarea la realizarea volumului a ilustra iilor maxime cre te posibilitatea de transmitere a informa iilor determinat în primul rând de utilizarea unor imagini mult m rite ca dimensiune sau eviden ierea unor detalii redate pe marca po tal . În mod similar i obliterarea piesei constituie de multe ori element complementar determinant în multiplicarea elementelor informa ionale referitoare la subiect. Remarc m i în aceast situa ie respectarea condi iilor impuse pentru realizarea exponatelor de maximafilie, în sensul preciz rii unor elemente ce caracterizeaz piesa: editura realizatoare a piesei suport i data tip ririi ei, date privind marca po tal - data primei zile a circula iei acesteia, data i caracteristicile obliter rii etc.

- transformând lucrarea i într-o documentat realizare de istorie po tal - dar i elemente referitoare la imagine, date privind opera de art - data realiz rii, numele muzeului în patrimoniul c ruia se afl lucrarea, date privind tehnica utilizat de artist pentru realizarea acesteia etc.

Autorii, prin lucrarea pus la dispozi ie, creaz aviza ilor, dar i „profanilor”, posibilitatea realiz rii unui periplu printr-o multitudine

41

de muzee ce ad postesc aceste valori inestimabile ale culturii. Aceste variante de percepere a lucr rii sunt cu mult acurate e scoase în eviden de d-na Anny Boyard, pre edinta asocia iei maximafili tilor francezi.

Doresc s aduc în aten ie i motiva ia autorilor în ceea ce prive te realizarea albumului: „impresionismul este cea mai revolu ionar i fascinant perioad din istoria artei moderne... pictorii au ie it din atelier, au mers în natur pentru a picta în aer liber, au îmbog it i diversificat tematicile abordate... temele abordate de ace tia au fost peisajul, imaginea apei, natura moart , pictura de intimitate, copil ria, modernitatea, via a parizian , figuri i portrete, nuduri, activit i cotidiene... ei revolu ioneaz tehnica pictural , renun ând la pasta întunecat , la culoarea neagr ... ei creaz opere în care vibreaz lumina i culorile deschise, uneori aprinse, care prezint frumuse ea, prospeimea, veselia...”.

Autorii au dorit prezentarea unei viziuni închegate asupra curentului impresionist, începând cu preimpresionismul, urmând dezvoltarea fenomenului în Fran a precum i influen a exercitat în condi iile prolifer rii de stiluri i tendin e postimpresioniste, dar mai ales prezentarea selectiv a ceea ce a însemnat anvergura disemin rii impresionismului în Europa.

Ca repere ale parcurgerii albumului identific m segmentele: - Ce este maximafilia i criteriile ce trebuiesc îndeplinite pentru a se considera o pies valid în exponatele de profil; - Precursori ai impresionismului, cu eviden ierea unor elemente ce le definesc i disjung de modalit ile anterioare de crea ie. În acest segment al lucr rii se prezint importan a activit ii i realiz rile în Fran a ale lui Eugène Delacroix i Théodore Géricoult i realismul lui Gustave Courbet, extinzându-se cu coala de la Barbizon i Camille Corot... Deci Delacroix, Gericoult i Courbet se pot considera modele ce vor inspira impresioni tii. În Anglia, ca precursori ai impresionismului se consider John Constable i William Turner, iar în Spania Diego Velázquez i Francesco Goya. În ceea ce prive te coala de la Barbizon se re ine activitatea lui Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet, Daubigny... Referitor la izvorul „realism”, sunt prezenta i Goustave Courbet, Honore Victorin Daumier.

- Impresionismul i pictorii importan i ai curentului: Eduard Monet, Camille Pissarro, Edgar Degas, Alfred Sisley, Claude Monet, Berthe Marisot, Mary Cassatt, August Renoir, Frédéric Bazille, Gustave Caillebotte, Pierre Bracquemond, Conrad Guillaumme, Albert Lebourg.

- Postimpresionism - prezentat ca un ansamblu de stiluri i tendin e artistice ce se dezvolt în Fran a în perioada 1879-1910, ulterior apogeului impresionismului, care se deosebe te de acesta sau chiar i se opune (se identific segmentele: neoimpresionism, sintetism, simbolism, nabism). 1886 constituie ultimul an în care se verniseaz o expozi ie impresionist ... dup aceasta antagonismul dintre pictori se identific distinct, grupul lor se destram formându-se grupule e având ca exponen i pe: Paul Cézanne, Georges Seurat, Vincent van Gogh, Paul Gauguin, Henry de Toulouse-Lautrec i Henri Rousseau, Paul Signac, Henri-Edmond Cross, Maurice Denis, Pierre Bonnard.

- R spândirea impresionismului în Europa se realizeaz identificându-se arti ti în diverse ri ce se pot încadra în acest curent: Anglia (James McNeill Whistler), Germania (Max Liebermann, Lovis Corinth), Belgia (Alfred Stevens, Fhér van Rysselberghe), Italia (Giuseppe Gaétano de Nittis, Silvestro Lega), Spania (Dario de Regoyos, Ignacio Zuloaga, Joaquin Sorolla), România (N. Grigorescu, Ion Andreescu, t. Luchian, N. Tonitza, Jean Al. Sterian, Gh. Petra cu), Ungaria (Pál Szinyei Merse, Istvan Csók, Mihaly Munkácsy, Karoly Fennoy), Rusia (Kiriak Kostandi, Ivan Aivazovsky, Fiodor Vasiliev).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Ionuî\î COPIL

Jocul cu ghea\a E caracterul omului rece, calm, imperturbabil. De multe ori, în vâlv taia acestei lumi (chiar sunte i siguri c iadul e altundeva?) e necesar s r mânem reci, calmi, neimplica i emo ional. Jocul cu o bucat de ghea , un bol cu coniac i dou cubule e, ajut la atingerea acestui scop. Pe de alt parte, un cub de ghea plimbat pe pielea iubitei (de ocazie... ocazia c a fost!) amplific abilitatea ta de a manevra o fiin sau situa ie înghe at . sta e rostul, a a o aprinzi (e important totu i s fii sigur c ai i cu ce s o stingi!). Înghe ata? Hai serios, copiii i adolescen ii au nevoie de o atmosfer fierbinte, prietenoas . Trebuie s sparg /topeasc ghea a i ce o face mai bine decât o limb dat lasciv mo ului unei înghe ate de c tre o pisi..., deloc înghe at ).

Sporturile de iarn ? De la jocul cu bulg ri (echivalentul înghe atei iarna) la alunecu ul cu sania sau schiurile, e doar modalitatea de a îmblânzi o lume rece. E fascinant cum în lumea înghe at (egoist , comunicare) alunecatul pe schiuri te duce la atingerea scopului propus, cu efort i risc, e adev rat, dar i atât de mult pl cere.

Ceasul i managementul timpului Mare prieten i du man al omului e timpul. El le aduce pe toate, le vindec pe toate, le trece pe toate... i f toate, nici el nu ar exista. Omul se raporteaz la timp i din cauza asta sufer . Pentru c se raporteaz la succesiunea evenimentelor i nu la evenimente în

sine. Un om care poart ceas are un control asupra timpului, cel care nu poart ..., nu îl controleaz sau nu este condi ionat de timp. Moda cere ca ceasul s fie pe mâna stâng (ra ionalul i ac iunea major , mâna care d ). Omul se d /pred timpului. Ceasul pe mâna dreapt aduce perspectiva opus .

Elegan a ceasului d valoarea omului în succesiunea de evenimente (pre ul lui dac e pe mâna stâng i cât prime te de la sistem dac e pe mâna dreapt ). Dup cum spune un Prieten, i un ceas stricat arat de dou ori pe zi ora exact . Un ceas func ional te sincronizeaz cu evenimentele (c te adaptezi fluxului sau controlezi fluxul acestora e alt mâncare de... doi pe ti i cinci pâini). Dar ceasul stricat care arat de dou ori pe zi ora exact de exact , e capacitatea de a identifica i fructifica oportunitatea fiec rei zile... locul i momentul potrivit.

Ceasul mecanic e omul animal, viu, pasional, în acord cu ritmurile naturii. Ceasul electronic, cu electricitate, e al omului cerebral, al calculatorului ra ional. C are afi aj electronic sau cadran clasic e doar o treab de fenotip/manifestare.

Caspar David Friedrich su sub z pad

Mâna verde i uscat a preotului Se zice c popa are dreapta verde (s ia) i stânga uscat (cu care ar trebui s dea). Oare chiar nu exist nici o leg tur între majoritatea rac i dreptace. Aici pot fi atacat u or, dar nu v gr bi i, anomalia genetic (?) care îl face pe un om stângaci nu îi condi ioneaz i conexiunea psihic . Vorbim de reflexe condi ionate realizate con tient dar i de reflexe condi ionate realizate involuntar, preluate din mediul de via , a a c un stângaci într-o lume de dreptaci, la nivel psihic este tot un dreptaci. A a cum un dreptaci poate fi sau deveni un stângaci. i stângaci nu are nimic cu stâng cia, stâng cia e un efect al insuficientei antren ri a mâinii stângi (inten ionat poate, pentru ca individul nu dea i s nu reac ioneze; stânga este i a ripostei, a luptei). nu ile, ei bine, m nu ile sunt de multe feluri, dar rolul lor este acela i i protejeze mâinile. nu ile de lân sau piele care te ap de frig iarna. Interesant, mi se pare c tot mai pu in lume poart asemenea m nu i. Când eram copil în iepoca de aur aproape toat lumea purta m nu i iarna.

Probabil percepeam o lume rece, ostil , de care sim eam nevoia instinctiv s ne protej m. M nu ile fiind confec ionate din lân sau piele i ap rarea era prin rela iile familiale, afectivitate. Erau m nu i rane, cu un singur deget, ceea ce ne condi iona doar la gesturi simple, de primate inferioare (apucat/aruncat). Acum, cei ce fac munci dure folosesc m nu i de protec ie, din materiale sintetice, rezistente, oare, fiabile. Asta denot evolu ia societ ii de la pregnant rece i ostil la dur i periculoas . În urm cu ni te zeci/sute de ani, femeile aristocrate (mai mult sau mai pu in) î i protejau/scoteau în eviden mâinile cu m nu i lungi, elegante. Era o modalitate de a pune o barier , de a marca o diferen social între ele i restul lumii.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pielea Pielea e interfa a noastr cu lumea. E imaginea în lume, e rela ia cu lumea. Pielea simte presiunea, c ldura i durerea. Pip it, atingere, mângâiere. Afectivitate, emo ii.

Unii dintre noi percepem lumea dur , al ii o percepem ca o atingere soas sau aproape inexistent , asemenea aerului. Unii percep o lume rece i ostil , al ii o percep fierbinte i periculoas ; se ard.

Unii percep lumea stabil i sigur (p mânt), al ii fluid i schimb toare (ap ). Pentru al ii e plin de oportunit i sau ghinion (aer).

O vorb din b trâni spune c i-e mai aproape c ma a ca haina.

Ve mintele noastre sunt ceea ce interpunem între noi i lume (atitudini, emo ii, ac iuni, oameni). Lenjeria intim ine de raportul cu partenerul/partenerii sexuali. Chilo ii arat o conexiune strict sexual cu partenerul, cu cât sunt mai redu i ca m rime, cu atât mai superficial e leg tura cu partenerul. Mult hulitele izmene extrapolau rela ia sexual la un drum împreun (organe genitale i picioare). Valabil i ciorapii sau trampii la femei. A a c , o femeie care nu poart lenjerie sau umbl goal prin cas (lucru atât de apreciat de b rba i) arat clar c nu vrea nimic în plus de la cel sau cea care o... execut . Culoare ro ie nu înseamn c e o pasional , ci c vrea un animal sexual, negru, c vrea s i exploreze sexualitatea i albul, c are un oarecare echilibru, maturitate sau nu vrea s încerce nimic nou. Sutienul denot nevoia/ pl cerea de a fi mam , lipsa lui arat felina sexual ... (sau, mam , câta e). Maioul este afectivitatea, familie, prieteni. Pe vremuri era comun maiou alb, din bumbac. Adic ceva naturale e i autenticitate în rela ia cu cei apropia i, echilibru, maturitate, autosuficien (capul familiei i dictatorul c minului conjugal). Din moment ce nu avea umeri, nu arat o implicare în a face ceva ca o echip . Acum sunt comune tricourile, ceva colorat, cu modele, adesea din materiale sintetice. Bun de purtat în pat, în buc rie, în atelier, pe strad , la bere. Asta înseamn un trei în unu, superficialitate în rela iile familiale, mult minciun i falsitate, pl cere pur i simplu, emo ii puternice.

Sau o congruen în toat activitatea omului.

Un om care vede lumea dur , inaccesibil trebuie s se obi nuiasc cu apa, s înoate, s simt pl cerea atingerii apei. S respire i

Caspar David Friedrich - Cimitir iarna

43

fac exerci ii de respira ie pentru a se conecta la nivel intim cu lumea, a o în elege, a se contopi cu ea. Un om care vede lumea alunecoas , fals , schimb toare are nevoie de plimb ri lungi, alergat, rat pe mun i. Asta îi confer stabilitate i viziune. Un om care e plin de sine, infatuat, arogant, orgolios, care crede c toat lumea e a lui, c nu conteaz decât el i dorin ele lui, are nevoie de scufund ri, explorarea pe terilor, plimb ri descul . Cel care vede lumea rece, ostil are nevoie de plaj i soare dar i t lit în z pad . Cel care o vede cistern de benzin în fl ri are nevoie de plimb ri lungi în p dure, de contemplare în vârful mun ilor sau mers cu capul descoperit prin ploaie sau furtun . Cel nelini tit i anxios are nevoie s se confrunte i s dea chip nelini tilor sale; s mearg noaptea prin furtun sau toamna târziu prin p dure ori prin vânt puternic.

Durerea psihic apare fie când ne este c lcat în picioare personalitatea i dorin ele, fie când pierdem ceva ce consideram c face parte din noi. O durere se vindec cu alifie sau analgezice. În cazul durerii psihice vorbim de b i cu plante sau uleiuri aromatice, mângâieri sau îmbr ri i evident analgezice: o muzic potrivit , o plimbare în natur , o baie fierbinte, o carte bun , sex. rul.

Prin natura noastr , ne cre te p r prin diverse locuri. Prin prisma educa iei, îl t iem i am fi foarte ferici i dac am sc pa de aceast corvoad . P rul este o anten . Psihologii au descoperit asta. În r zboaie, pleto ii i b rbo ii au sim uri exacerbate fa de osta ii tun i.

Nu e o simpl întâmplare c mul i olimpici au plete, c profesori i savan i de prestigiu au barb i p rul lung. Capul este imaginea omului în lume, de fapt este omul în lume. P rul lui reprezint capacitatea de a primi i transmite semnale. Un ofi er superior sau haiduc are plete sau barb , are nevoie s i simt armata i pericolul. Un lider militar, administrativ sau religios, la fel. Imaginea clasic a magului este cu barba i pletele r sfirate, el simte i prime te semnale i din lumile i de la fiin ele subtile. T ia i barba i pletele unui c lug r sau pop ortodox i îl lipsi i de mare parte din putere. rul l sat liber prime te i transmite informa ii cu spectru larg, ceea ce dezorienteaz pe posesorul s u; legat în coad e asemenea unui receptor radio fixat pe un post. i s nu uit m c majoritatea femeilor au p rul lung, i ne sunt superioare. P rul negru prime te, e tân r, avid de cunoa tere, atrage (la propriu i la figurat). P rul c runt, alb, respinge, e matur, are destul echilibru i cunoa tere.

Ei, dar p r mai cre te i pe la axile, societatea ne-a dresat s -l radem. P rul la subsiori e antena pentru a face, a ti cum s faci ceva, trimi i i s prime ti informa ii. P rul inghinal e anten pentru drumul în via , deciziile corecte. Cel pe organele genitale e legat de alegerea celui mai bun partener i de rela ia afectiv , profund cu acesta.

Dar cine mama dracu mai vrea rela ii stabile, profunde, serioase!

Oricum ar fi, un b rbat cu p r pe corp e avantajat, e mai adaptabil, mai intuitiv, cu dou mâini drepte, eficient i... mai bun sexual. Dar societatea are nevoie de epila i (din cele mai vechi timpuri, ocna ii, robii, solda ii de rând erau ra i în cap), care s nu tie încotro se îndreapt , cum s se descurce, incapabili de rela ii, cu dou mâini stângi cu care s lucreze la band , s posteze pe facebuci în timp ce toarn pe goarn cea mai ieftin bere.

ORL (da, ochi, nas i urechi) Cu ochii, urechile, nasul, vârful limbii sau vârful degetelor vedem lumea. Mai corect este o percepem, dar extrapol m v zutul pentru c i-am acordat votul majoritar. Prefer m v zul pentru c ofer o observare rapid i superficial i mai ales lipsit de durere (excep iile înt resc regula ). Auzul necesit un observator mai atent, un gânditor capabil s perceap tactul i ritmul lumii; pulsul acesteia. Mirosul

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este intuitiv i intui ia, nu este la îndemâna oric rui porc ce h ie lacom din troaca cu l turi. Gustul este al hedonistului elevat, în cazul cel mai elevat, al Vizionarului.

Felul cum vedem lumea depinde de felul cum o privim. Dac privim lumea de sus în jos sau dimpotriv , de jos în sus, se reflect i în felul cum ne raport m la lume i pozi ia pe care st m; pozi ie care ne convine, sau nu. Un infatuat, plin de mândrie, mustind de orgoliu, ar trebui s priveasc mai des cerul. Nu neap rat ca s con tientizeze mai e ceva deasupra lui sau s se simt o furnic în raport cu multitudinea de stele i lumi ce graviteaz în jurul acestora, ci mai ales s se a eze într-o postur din care s priveasc lumea în sus. Aviz celor ce stau cam mult cu ochii în tavan (acolo vorbim de un act autoterapeutic incon tient).

Un timid, un individ cu stim de sine sc zut trebuie s deprind obiceiul de a privi lumea de sus sau m car a o privi direct în ochi.

Privitul altei persoane în ochi este de fapt modalitatea de a vedea cum vede acea persoan (îndr gosti ii i partenerii de afaceri o practic frecvent). Privitul în oglind este cunoa terea de sine. Sau pastila terapeutic a femeii ce vrea s se vad ; pentru c se simte invizibil !

Cel obi nuit s priveasc în dep rtare (singuraticul, munteanul) are o viziune de ansamblu asupra lumii, me terul ceasornicar are o aplecare în a observa detaliul ascuns, mecanismul, modul de func ionare...

Ochelarii sunt un medicament, un mijloc de a- i poten a capacitatea de a vedea detaliul i imaginea corect . Lentilele colorate pentru a filtra imaginea i a vedea ce avem nevoie s vedem. Ochelarii de soare pentru a nu vedea lumina. Specific omului inteligent care i d seama c ceva e cum nu trebuie cu lumea i cu via a lui, dar refuz s vad asta.

Ceea ce vedem ne modeleaz modul cum percepem lumea. Privitul în întuneric dezvolt abilitatea de a te descurca în situa ii necunoscute, admirarea lunii pline duce la perceperea unei lumi romantice, misterioase, fascinante. R ritul, identificarea unui nou început sau

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Caspar David Friedrich - Diminea a de Pa ti

nevoia de noi oportunit i. Apusul, nevoia de finalizare, rezultate, eficien , sau un om sfâr it ori realizat ce caut o stare în concordan cu tr irile lui. Cititul unei c i este intrarea i hr nirea din cunoa tere, uitatul bovin la TV induce visarea pe lâng o lume ce curge pe lâng tine. La PC, visul lucid într-o lume ce curge pe lâng tine. Privitul în gol, actul autoterapeutic când lumea ta e pustie i goal .

Mâzg litul este nevoia de a redesena lumea pe gustul t u. Mai mult culoare implic mai pu in profunzime.

To i (aproape) ne uit m în televizor. Este o plictiseal interioar i o nevoie de tumultul i agita ia lumii. O tendin exacerbat la cei care au obiceiul s doarm cu Tv-ul pornit. Cei care urm resc horoscopul denot o nevoie de control asupra evenimentelor, cei care urm resc tirile sunt cei mai confuzi i dezorienta i indivizi. Habar nu au pe ce lume se afl i compenseaz cu tiri. Cei care se uit la filme nu au aventur , dragoste, romantism etc în via a lor, m rog, a i priceput ideea.

Este interesant cum din toate sim urile omului, cea mai mic importa le-o d m celor care ne ofer cea mai mare pl cere, adic sim ului tactil i gustului. Noi am încoronat v zul, noi vedem lumea, nu o auzim, gust m, mirosim, o vedem i o vedem prin prisma concep iilor i dorin elor noastre, vedem Maya, iluzia, spoiala aurit . zutul în sine nu ofer mare pl cere, permite cunoa terea i stimuleaz orgoliul i superficialitatea. În lumea dominat de v z, calea cunoa terii e una din cele care duc la fericire. Cu o gam mai jos, evolu ia acestei lumi s-a datorat cunoa terii.

Ca ni te Creatori, noi facem lumea privind-o! Dumnezeu a folosit Cuvântul. Când î i prive ti iubita, sim i dorin sau mul umire, când i vorbe te, te ridic în Paradis sau te pr le te în Tartar.

Pu ini oameni i de regul cei foarte compatibili pot s comunice prin priviri, pentru marea majoritate exist limbajul. Limbajul v zut (scris, imagine) transmite o informa ie sau o stare, limbajul vorbit e rela ionare. Lumea pe care a creat-o Dumnezeu e o lume de rela ionare. Îns omul vorbe te cu alt om, dar cuvântul Domnului nu e acolo, cuvântul Domnului e în comunicarea cu Sine. Cuvântul Domnului e Con tiin a.

Dar lumea bazat pe miros? În lumea dumnezeului cuvânt nu exist fiin ele elementale (gnomi, nimfe, salamandre...), aceea e o lume mult mai complex , premerg toare lumii cuvânt. Cu toate c i în aceste religii g sim urme ale lumii miros (fum, jertfe, lumân ri, mâie). În religiile vechi g sim fumul ca hrana zeilor. Cred c este o eroare, aceste fiin e subtile, energetice sau semimateriale se pot hr ni cu ceva la fel de subtil ca i ele: mirosul sau biocâmpul unei fiin e.

Cred c mirosul unui m r poate fi hran pentru o fiin elemental dar fumul rezultat din arderea lui, nu. Pentru regnul fiin elor semimateriale, mirosul este hrana; dar i fumul poate fi moartea. Prezen a unor asemenea entit i poate fi controlat u or cu ajutorul fumului/ mirosurilor. În aceast accep iune, arderea t mâiei în ritualurile cre tine este o modalitate de purificare i alungare a demonilor (fiin e inferioare, malefice). Exceptând elementalii de foc i probabil anumite entit i inferioare, distructive, majoritatea fiin elor subtile evit fumul sau mirosurile artificiale puternice. F când compara ie între un fum tor i nefum tor, între un om care folose te parfum i unul care nu folose te, observ m lucruri interesante. În primul rând, cei care folosesc fum/parfum par mai puternici, mai liberi, mai independen i i mai ra ionali (gândirea analitic este o form de ardere).

Cea mai mare pl cere dat de sim uri este atingerea, la fel i cea mai mare nepl cere tot de atingere este dat (durerea). Dac la baza piramidei sim urilor st v zul, urm torul nivel este al auzului. Dincolo de pl cerea/nepl cerea privitului st pl cerea/nepl cerea auzului.

Discu ia, bârfa, discursul oratoric, muzica sunt net superioare privitului. Iar când pe la nas î i adie o mireasm de mici prepeli e pe

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gr tar sau te sim i înv luit în parfumul fin al femeii cu care împar i o prim cafea, vorbele trec în planul secund. Pân intervine gustatul i preia tafeta.

Chiar dac nu îi d m importan , starea noastr de bine sau de u ine de atingere. De hainele pe care le purt m, de întreg mediul în care evolu m.

Omul care merge la biseric g se te acolo un spa iu tabu, unde se elibereaz i cap un moment de respiro în care î i recap puterile. Orientalii care ard be oare parfumate folosesc i ei fumul/ mirosul pentru a crea o bul purificat . Cel care folose te parfum î i creeaz i cur spa iul personal. Dac parfumul este o alegere bun într-o zon aglomerat , este o alegere proast într-o c torie pe munte. Nici la biseric nu este recomandat un parfum puternic (decât dac e ti ateu sau de alt confesiune), î i blocheaz conexiunea cu restul comunit ii. Cei ce se deoache des sau sunt foarte empatici e indicat s foloseasc frecvent parfumuri tari.

Gustul, limba i s rutul Se zice c Sf. Ilie a mers la Dumnezeu i l-a întrebat când e ziua lui i Dumnezeu a r spuns: - mult mai este pân la ziua ta, Ilie! Dup o vreme, iar a întrebat Sf. Ilie. A trecut Ilie, ziua ta a trecut.

Dumnezeu se temea c Sfântul o s pr deasc lumea, jucând i pocnind din bici. A a c îi leag o mân i un picior i sfântul nu poate face mari stric ciuni. Cam a a e i cu gustul i sim ul tactil.

Pentru c sunt cople itor de puternice, le folosim (sau le acord m cea mai mic pondere). Prin gust avem cea mai complex informa ie despre lumea asta. E mecanismul prin care mânc m lumea, o integr m interiorului nostru! Limba ne permite comunicarea/interac iunea cu lumea, cu exteriorul.

Eul psihic percepe un anumit gust al lumii, preferin a/nevoia pentru un anumit gust denot fie o extrapolare a gustului lumii, fie compenseaz un gust pe care lumea nu îl are. De ex: fiin a mea are o imens foame de dulce, cu toate pl cerile pe care mi le ofer, foamea mea fiind prea mare, consum alimente dulci; e congruen , e o satisfacere a nevoii de dulce prin toate mijloacele i metodele de care dispun. Dar este mult mai r spândit cazul în care am o caren de

45

dulce (fiin a mea psihic nu are parte de pl ceri) nu poate s ob in pl ceri i atunci compenseaz prin exces de alimente dulci (care nu rezolv problema din psihic dar îmboln vesc corpul fizic).

Atunci când sufletul i-e amar/s rat/acru o buc ic de ciocolat e binevenit . Dar pentru a avea efect, ea trebuie s bucure, s îndulceasc sufletul, altfel nu va face decât s intoxice corpul i dulcea a ei incapabil s se ridice mai sus de ma nu rezolv nevoia din psihic i foamea de dulce devine mai vorace. A a c atunci când avem o deficien de dulce/pl ceri, trebuie s oferim pl ceri, dar în a a fel încât ele s ajung în psihic. Dulcele pentru psihic poate fi i o cafelu amar i aromat , i o igar cancerigen , i o crizantem acoperit de brum de pe un mormânt. O îmbr are, un zâmbet de la o necunoscut , un mul umesc de la o femeie pe care ai ajutat-o s coboare din autobuz.

Acru/acidul are leg tur cu furia. Mul i dintre noi avem probleme cu furia, cu furia reprimat . Atunci când se manifest , când spargem obiecte sau înjur m de i în numele Domnului, e cel mai pu in nociv , atunci se manifest . Furia reprimat din frica de consecin e e ucitoare. Furia îndreptat spre sine e i mai ucig toare. Autoînvinoirea e r cina depresiei. În toate aceste cazuri, omul simte nevoia instinctiv de acid; de ce crede i c Coca Cola e cea mai popular utur din lume! De ce se consum toate sortimentele de sucuri posibile, cantit i impresionante de ape carbogazoase, sifon, ampanie. În lumea noastr exist fermenta ia acetic , având loc în condi ii aerobe i transformând zaharurile în acid acetic; fermenta ia malolactic (varza murat ); i fermenta ia alcoolic , transform zaharurile în alcool f prezen a aerului. Dac privim aerul ca prezen a lumii, a mediului înconjur tor, atunci o etul apare sub influen a mediului i alcoolul ca urmare a unui act interior, personal.

Nevoia de acid acetic sau lactic e specific celor care au furie reprimat din cauza interac iunilor sociale. A celor care nu pot reac iona, care î i înghit vorbele i macin în m sele furia în timp ce pe fa li se te un zâmbet slugarnic. Pupatul în fund are întotdeauna efecte secundare! Îns nici o putin de varz murat sau un butoi de castrave i acri nu au mare efect dac consumul lor nu face fiin a psihic se strâmbe de acreal ! i s nu uit m c acum, majoritatea mur turilor se pun cu gel fix i al i conservan i i c furia reprimat distruge ficatul.

Alcoolul este compensa ia celor care sunt furio i pe ei îns i, apanajul oamenilor inteligen i, curajo i, introspectivi. Ei privesc în sine i în jur i nepl cându-le ce v d, se învinuiesc pe sine. C nu sunt suficient de buni, c nu sunt capabili, c au pierdut anse etc. i compenseaz consumând alcool. Vindecarea prin alcool (aten ie, nu a consumului de alcool) înseamn arderea acestei furii împotriva propriei persoane i acest lucru se poate face doar prin contientizarea lucid a problemei. Minte cine spune c alcoolul te face s ui i, alcoolul te face lucid anihilând toate problemele neesen iale. Te pune fa în fa cu realitatea. E meciul vie ii tale i nu e deloc or, pentru c adversarul e ti tu, un Tu slab, la , ratat... Trebuie s te împaci cu acest Tu, s îl ier i, s î i reevaluezi dorinele, poten ele, eforturile. S g se ti armonia. i dac reu ti asta, poate vei mai bea un p rel, la o onomastic , de pl cere.

Caspar David Friedrich - Mun i în nori

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mare parte din amarul psihic; e mecanismul homeopat. Dar cheia este s o savur m cu pl cere. Evident c ar trebui s savur m cu pl cere situa ia din via care e amar dar asta e greu, i atunci savur m surogatul. Dac nu savur m cafeaua amar cu pl cere ci cu sil , atunci ne chinuim degeaba. Dac compens m cu mult dulce, ob inem doar o senza ie efemer de bine. Dar revenind la savurarea situa iei nepl cute, intervin câteva aspecte. Calea sado-masochismului nu este cea mai potrivit , de i se practic la greu i în cele mai variate moduri. Nu este normal s sim i pl cere când cineva î i d uturi în dos i pumni în nas (la propriu sau la figurat). mecheria este s vezi partea bun , rostul oric rei întâmpl ri prin care treci. Poate ai o ef cretin i frustrat care î i induce stres la locul de munc , stricând lucruri care merg bine, doar pentru a- i valida ea puterea formal .

Dar toat aceast situa ie poate avea ceva bun, te scoate din zona de confort f cându-te s fructifici anumite oportunit i, s i dep ti limitele r bd rii sau s i stimulezi curajul de a riposta, s faci abstrac ie de individualitatea ta pentru a alege binele întregului mecanism socioeconomic (în cazul în care consideri c merit ), s evoluezi, s ai inspira ie pentru o carte etc. Ideea e s g se ti un rost real, concret.

De ce o escort nu- i s rut clien ii, de ce pentru un îndr gostit nimic nu e mai important ca s rutul? Pentru c s rutul este o form de comunicare dincolo de cuvinte. Ca societate i societ i! am transformat limbajul într-un mijloc de a min i, manipula, p li. Prin limbaj ar m din conglomeratul realit ii ceea ce ne convine sau suntem capabili s în elegem. Îns cu excep ia lui Iuda i a asistentelor tv, rutul mincinos este o raritate în comunicarea prin s rut. Un s rut i d senza ia profund c îl cuno ti pe cel lalt; poate nu e doar o senza ie. Atrac ia, misterul unei necunoscute se diminueaz puternic dup s rut chiar dac nu ai aflat nimic concret despre ea. i se pare cunoscut , poate o sim i ca pe o sor sau sim i o antipatie ori indiferen , dar cumva i se clarific pozi ia pe care e ti. În cazul sexului, s rut nu se întâmpl acest lucru. i se întâmpl doar pe jum tate în cazul sexului oral aviz b rba ilor avizi s primeasc sex oral, se las descoperi i în fa a celei care st în genunchi! Ea îi cite te, dar pentru ei r mâne o necunoscut . Reciproca e valabil !

Ce i mai ales cum m nânci î i poate influen a felul cum interac ionezi cu lumea. În pu ine cazuri mâncatul a ceva i într-un anume fel arat o extrapolare a unei tendin e, în cele mai multe cazuri este vorba de compensa ie. Cel care m nânc repede denot o incapacitate de a face fa unui derulaj rapid de evenimente, cel care m nânc mult arat lipsa de evenimente din via a sa. Cel care mestec mult e superficial i cel care î i împinge alimentele pe gât cu o înghi itur de ap e retras, timid, blazat. Cel care e avid de carne e calm i placid, cel care m nânc legume e dinamic i lipsit de r bdare. Consumatorul de semin e nu are o în elegere superioar a lucrurilor, nu poate extrage esen a, cel care m nânc salate are nevoie de relaxare, o via în tempo mai lent. Consumatorul de carne de porc e politicos i elevat, cel care prefer pas rea e prea teran i legat de p mânt, vrea aripi, vrea zboare.

Consumatorul de semipreparate se simte simplu i necizelat, cel atras de hrana foarte simpl i vie/crud e artificializat, robotizat.

Multe feluri de mâncare la o mas arat omul simplu, nevoia de preocup ri curcubeu diverse, de tr ire pe mai multe planuri.

Revenind iar la acidul acetic i cel lactic, o etul este acut, de oc, este specific exploziilor de furie în timp ce cel lactic este specific acelei furii de fond, generalizate, provocat de toate mizeriile traiului cotidian.

Echilibrul psihic i calmul oamenilor din zona rural i din trecutul rural se poate datora i consumului de varz murat . nu uit m c est europenii, mari consumatori de acid lactic, au un calm de fond spre deosebire de vest europeni, care au un calm de fa ad .

Sarea are leg tur cu rinichii i cu triste ea. În ciuda reclamelor care ni se îndeas pe gât, cu excesul de sare, foarte rar exist un exces de sare real. Sarea are un important rol fiziologic i absen a ei face mari probleme atât mentale cât i fizice. Dac te po i intoxica cu alcool, zah r sau cafea, e cam greu s o faci cu sare. S nu uit m nici de animalele domestice sau s lbatice care ling sare i de felul cum sarea le stimuleaz comportamentul sexual. Cât despre sarea iodat (oare de ce nu poate fi pus varz la murat cu sare iodat ?) i stabilizatorii de tip ferocianur de K, fiecare poate trage concluziile care se impun. Pe vremea comunismului se consuma mai mult sare ca în prezent (un regim totalitar? Poate induce o triste e generalizat ), la fel i în mediul rural se consum mai mult sare. Dar per ansamblu nu suntem o na iune trist , lucru care nu se poate spune despre englezi, care au f cut un sport na ional din a trage s ruri de baie pe nas. Cât despre triste ea don oarelor ce folosesc s ruri de baie (la baie!), poate se trage de la neputin a de a g si un f t frumos pe m sura a tept rilor.

Limba, ei bine limba are dublu rol, atât de a sim i gustul lumii pe care o experiment m cât i de a modula r spunsul pe care îl oferim exteriorului.

Atunci când e ti într-o situa ie, dac e i nepl cut , te sim i în capcan . Din p cate, nu po i s ie i din ea, s te retragi sau s fugi. Trebuie s tr ie ti s în elegi situa ia respectiv , s o epuizezi i abia apoi po i s mergi mai departe. Majoritatea într-o asemenea situa ie se blocheaz i stagneaz acolo sau o resping i situa ia respectiv apare iar i iar tot mai agresiv , tot mai dureroas pân omul i înva lec ia. Evident c atitudinea cea mai potrivit este una de curaj i de privire a ansamblului cu ochii larg deschi i, dar asta nu e or. Avem impresia c le primim ca un boxer setat numai s încaseze sau c sunt mai grele decât putem face fa . De regul sunt exact ce trebuie la momentul potrivit, sunt ca o m nu perfect pe mân . Îns limba ne ajut s ajust m un pic lucrurile. Dac via a ni se pare amar , o cafea amar , pe care o savur m cu pl cere consum

Caspar David Friedrich - Peisaj cu

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

George BACIU

leg[nate-n palm[

1.

Februarie miroase a gutuie putred , cerul danseaz pe ochii lunii, în pijama, iar noaptea î i pune m or, preg tindu-se de balul echinoc iului de prim var .

Eu te iubesc sub cearceaful gândului, pe furi de iarna geloas .

2.

Chiar dac ochii t i zâmbesc atunci când te chem pe fila inimii, buzele înc mai suspin amurgul sinucis între noi.

3.

Of, ce frig e afar , trista mea!

Gerul a înghe at pe obrajii t i ascun i sub zâmbetul omului de z pad , sup rat c diminea a de mâine l-a certat cu indiferen .

4.

Ieri, diminea a, ascuns sub cearceaf, i mângâia trupul înc plin de gustul primei iubiri.

5.

Se aude vara tropotind pe drumul cu plopi tirbi.

Râul, trezit devreme, casc pe um rul z voiului.

De atâta c ldur gândurile florilor transpir sub fereastra amiezei cu tupeu de amant .

6.

Lucrurile au suflet.

Ieri, pe raftul cu obiecte de aruncat, O vaz de lut, ciobit înspre inim , i plângea florile ofilite de plictiseala frumosului uitat în petale.

7.

Toamna ofteaz la capul podului.

Vântul trece sup rat tre parcul cu plimb ri pe furi .

Departe, visul t u î i terge ridurile cu roua noptii trecute...

8.

Cad frunzele de pe trupul toamnei.

Cerul e ruginit pe buze, luna se scald în privirea lacului de sub deal, vântul danseaz tango la cârciuma de peste drum.

Stelele trec spre apus cu bruma de mân .

9.

Criv ul, abia ie it din po eta iernii, trece chiop tând înspre gara din marginea ora ului cu pete pe obraz.

Cerul, tremurând de frig, i înc lzea palmele în buzunarul felinarului de la cap tul peronului.

A început s ning pe buzele lunii...

10.

Ziua st în pat.

A r cit ieri pe bulevard, fiindc leg nase în pleoape roua de pe t lpile curcubelului.

11. i dusese sufletul la spital, bolnav de prea multe p cate.

Sta cu el în rezerva de la etajul cu capul în nori i la fiecare consult îi punea perfuzie un sfert de spovedanie mas ca rest dup dragostea din zori.

12.

De-abia se urcase luna în pat visele se treziaer mai somnoroase, ca de obicei, Î i se uitau pe fereastra dinspre ieri. În turla schitului, clopotul certa vremea se sp lase pe fa cu rou înainte de r ritul soarelui.

13.

Gara era singur .

Sta pe peronul cu vise în geamantan i juca ah cu vântul de ora 5,00.

Pe banca rupt -n genunchi adormise impiegatul în bra e cu gândul iubitei.

Felinarul de la depou tura cu privirea apusul abia logodit cu iarna, coborât ieri din acceleratul deraiat la vama vremii.

Toamna plecase cu marfarul de luni.

14.

Iarna se furi se în gr din .

Tu ea a ger uscat i sufla în pumni guturaiurile de anul trecut.

Pe uli a cu obrajii rida i de viscol trecea luna singur i îndr gostit .

Diminea a î i uitase papucii pe buzele z rii...

15.

Ninge rar i emotiv.

Zapada, cu t lpile goale, se urc pe umbra lunii, încet i instinctiv.

Tu strângi la piept omul de z pad , mas singur lâng fereastra inimii mele.

16.

Luna trece pe sub fusta z rii.

Gr dina dinspre z voi se atârn de gardul cu uluci îmb trânite.

Noaptea cite te ziarul de mâine, pe banca din fa a casei.

Tu, cazut -n vise, pe o pagin de facebook, îmi a tep i gândul pentru un selfie.

17.

Privirea ta se plimba în Carul Mare.

Eu, în hamacul dragostei te citesc fil cu fil .

18.

Am s te închid într-o idee ce va deveni gând într-o zi când florile se vor l crima pe ridurile frumosului t u.

19. ritul, cu luna pe gene, se oprise în parcul vechi al ora ului de pe buza râului ce se sc lda în trandul cu copii de pripas.

20.

Diminea a era ro ie i trist . cuse insola ie ieri, la amiaz , pe terasa cu iubiri pasagere.

21.

Noaptea se trezise mai devreme.

Sta-n poarta z voiului, teptând zorii s coboare pe c rarea cu privirea ruginie.

Pe degetul gândului t u ipise luna cu cerul la sân.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Ioan Romeo RO}IIANU

Scrisoare despre povestea mor ii i plânsul firii Iubito, a a de dor mi-a fost ast zi s terg de prafuri amiaza a de dor cât s nu se mai oglindeasc -n t cerile alea t cerea cuvinte goale lipsite de sens s nu mai creasc pe strada pustie din inima mea visul acela otr vit de speran am înv at gândul s zboare ca s te pot îmbr a ori de câte ori vreau a pot s te mângâi de sus cu privirea când dormi goal -n cearceafuri de noapte i zi a a am decis s plec din mijlocul lumii în mai mijlocul ei pustiit de triste e i mâine e o zi mi-am zis dar spaima mor ii s-a în urubat în mintea mea cu r ceal i greu apoi am constatat c -n lumea asta urât i rea nici m car liber lanviere nu mai este nu mai este dezlegare la zâmbet lumin i zi.

(Mai tii când i-am zis c f r stignire nu exist cre tinism i c tine sufletul meu e pustiu?) a a fost, Iubito, i-n drumul meu c tre propria moarte i-am zis via a nu are decât moarte de dat moartea e singura certitudine a vie ii i-am zis i de la na tere încoace numai asta înv m vom muri cândva i-n golul r mas se va instala ca-n m suri uitarea pe urmele noastre vor c lca oameni gr bi i spre propria moarte vor tr i i ei restul de clipe r mase vor mânca din ultima pâine r mas femeile iubite cândva se vor l i în alte bra e nimic nu se arunc totul poate fi refolosit dau suflet la schimb contra lini te la ar si livad cu vedere la zi i la soare toresc în timp citind evadez din realitate ascultând muzic opresc timpul i via a aceasta în loc când te s rut.

(Mai tii când i-am spus c am iubit i c am fost iubit i c pot pleca descul mai departe pân la moartea aproape?) a a fost, Iubito, i am trimis gândul meu bun s te caute i s te in în bra e tiam c locuie ti la încheietura z rii cu lumea la intersec ia nop ii cu amiaza sim irii un pic mai aproape de r cina soarelui stai de tulpina lunii i de r spântia stelelor care lic resc murind somnul meu l-am trecut cu vederea atunci trupul meu n-a mai c utat sângele s-a îngro at sângele plin de moarte în arterele mele b trâne numai n rile adulmec moartea ce st la pând dup fiecare secund din zi tiu asta i- i zic c de multe ori m-am preg tit pentru moarte dar acum a mai tr i m car înc o zi.

Scrisoare despre terasa cu vedere la via

i zi

IUBITO, când am coborât în strada pustie eram singurii trec tori dinspre r rit spre apus se f cea c se f cea c nu mai voiau zorii vin -nspre noi i c -n întunericul fl mând nu ni se mai vedeau nici m car umbrele viitoare a a era atunci de parc pân la cap tul lumii mai era doar un pas de f cut i-o speran a a era în trecerea noastr de nic ieri spre niciunde am tras insomnii sub genele plânse de dor am adunat în c ul palmelor tot mirul cerului toat roua luminii ce se strecura complice-nspre zi pe terasa cu vedere la via i zi am comandat cu voce tare cafeaua i-n aburul în urubat în pl mâni viitorul înc neghicit în za ul r mas a a am r mas i noi cu ochii miji i num rând pe degete respira iile r ritului atunci ream ultimi pelerini printre clipele duse pe rând a a st team la marginea cuvântului str jeri.

(Mai tii când i-am cerut barmanului o caraf cu vin i ne-a dat una cu oapte?) a a fost Iubito atunci când mâncam pâine pr jit la soare i fumam doar chi toace de speran i zi a a a fost când prin buzunarele goale b tea vântul s cirii dar bog ia ne d dea afar din sufletul gol n-aveam haine de schimb dar la garderoba timpului uitasem ultimele poeme nescriseamanetasem ultimul gând pentru petrecerea aceea din zori toate metaforele toate cuvintele pân i oaptele toate Iubito pierdusem atunci la masa de joc a t cerii jucam zaruri de unii singuri i pierdeam mereu câte-o amiaz i-un vis: (Mai tii când din sta ia vie ii am luat autobuzul spre moarte?) a a fost atunci Iubito când ni se-nf ura pe lâng trup ca o mantie de triste e str vezie triste ea a a a fost când la liziera speran ei patrulam pe jos cu hangerul tr irii în piept aveam spade de oapte la oldul umbrei pe trup c ma a de zale i dor cavaleri de pripas în turnirul amiezii trecute pelerini poposi i în cet i cu istorii nescrise în lupte i-n zi.

Scrisoare despre triste e i triste ea ei Iubito, când am ajuns acas porumbeii mei f ceau grev , de planton st tea vântul în viscolul greu era frig i sete i nimeni nu mai tia unde începe lumea i unde se sfâr te cerul ca la ruleta ruseasc st teau amintirile goale cu mâna pe tr gaci era timpul apropiam de moarte cu pieptul gol prin via a sfâ iat de clipe poemul f cea nudism pe pagina goal cuvintele defilau printre gânduri era ceas de triste e, Iubito i minutarul ar ta aceea i or pe ceasul meu, ceas de s rac, Iubito, dar la marginea lumii boga ii zilei mureau degeaba eu tr iam degeaba, draga mea ca s spun i ast zi e ti de printre jaluzelele l sate trupul t u îl v d ireal de gol e ti frumoas , tii asta dar vântul te d de gol când î i ridic fusta pe asfaltul cr pat tocurile tale au l sat urme poli ti incul i mi-au luat amprentele s vad dac eu sunt cel ce te-a pupat pe sufletul gol.

(Mai tii când i-am zis c m doare c fericirea mea nu e viciu?)

Iubito, câteodat mi se termin de num rat stelele pe bolta vie ii i dorul de moarte e mai contagios ca i râia desenez asfin ituri degeaba sunt pictor ratat în poemul amiezii în seara asta voi arde la foc mic ultimele asfin ituri de printre tenebre cineva va ine minte c eu râdeam atunci în pustiul din inima ta atunci când am vrut s plec în America mi-am adus aminte c ea e acolo oricând am amânat plecarea ca s te v d venind ca o umbr printre umbrele înser rii ireale p ri cu aripi uitate în zbor spintecau cerul acela cu lacrimi de ploaie în el.

(Mai tii când i-am spus c visele ca s r mân vise trebuie s nu fie împlinite niciodat ?) a a fost, Iubito, când i-am zis s -mi la i visele în pace a a a fost când te-am rugat s nu m mai bântui cu zâmbetul t u când i-am ar tat în marginea marginii z rii apusul pustiu atunci am vrut s plec pe Lun ca s fac plaj la umbr i suflet apoi mi-am dat seama ca ast zi e ziua ce trece i mâine e cea pe care n-o mai putem putea prinde am tiut c dac apuc viitorul Luna va ti tot acolo i c eu am timp s te mai admir de departe am tiut c dac ast zi sunt trist mâine voi campion mondial la triste e.

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Stelian GOMBO}

Modele, repere ]i exemple vii...

Mie nu trebuie s -mi spun nimeni ce am de f cut c ci tiu i m pricep i singur, îl auzi pe câte unul spunând, plin de emfaz , n duf i autosuficien personal !... i totu i, în tot locul i în tot ceasul, avem nevoie de un ghid, de un îndrum tor, de un sf tuitor pentru a nu gre i, pentru a fi corect i complet informat, pentru a duce lucrul început, la bun sfâr it, pân la cap t, c ci, altminteri „binele nef cut bine nu este bine!” iar „dac vrei s nu gre ti, cu întrebarea s c tore ti!”

Altfel spus, între i printre multe altele, în acest an special, pentru noi, românii, anul nostru centenar, poate ar fi tare bine, mai mult ca oricând, s ne reîntoarcem la exemple, la modele, la valorile caracteriale umane, adic la oamenii frumo i, sinceri, cura i, cinsti i, drep i i one ti din aceast ar !...

Adic , ar fi tare folositor dac i-am respecta mai mult, dac i-am studia mai temeinic, dac i-am întreba i cerceta mai des, într-un duh al recuno tin ei i al pre uirii, al respectului i responsabiliz rii noastre, peste tot i întotdeauna, raportându-ne la înainta ii no tri, la dasc lii, înv torii i profesorii no tri, la p rin ii i fra ii no tri, la colegii i duhovnicii no tri, îns toate acestea s le facem, nu doar de ocazie sau de conjunctur , nu doar de moment sau din interes, ci cât mai des i cât mai serios ori sincer, f ipocrizie sau f rnicie!...

Mai mult decât atât, în i din acest an începând poate ar fi minunat dac am mai l sa la o parte toate hachi ele i cusururile noastre, personale i interpersonale, toate urzelile i bârfele dintre noi, toate

apuc turile sau gesturile pline de egoism, individualism, mânie, frustrare, dezbinare, r utate i invidie, ajungând s fim, în mod consistent i eficient, mai altrui ti, mai solidari, mai aduna i nu atât de împr tia i i de risipi i, i la propriu i la figurat, într-un cuvânt, în sfâr it, mai uni i, cu adev rat uni i, abandonând toate gândurile i faptele noastre, care au dus la zicala, dureroas i trist c noi abia tept m, nu s moar capra vecinului ci, mai abitir, s moar vecinul i s ne r mân nou capra, f s în elegem c , de fapt, în atare condi ii, nu facem altceva decât „s defil m separat i s pierdem în comun!” sau, datorit orgoliului i vanit ii noastre, mai ajungem la o situa ie, anume: „ai dreptate i tu, i tu, nu te l sa nici tu, nici tu!”, i o inem tot a a, într-un conflict permanent i o contradic ie continu !

Poate c în aceste momente i în acest an deosebit trebuie s ne aducem, mai mult ca oricând, aminte c „tat l minciunii este tat l dezbin rii” i c du manul nostru atâta a teapt : „s împart , s dezbine i s st pâneasc !”

Urmând exemplul i pilda oamenilor serio i, sinceri, competen i, eficien i i responsabili din aceast ar , de ieri i de azi, cred c ar fi timpul s ne punem serios pe treab , s ne ocup m de lucruri realiste, adev rate, autentice i profunde, uitând/ignorând, cu des vâr ire, zicala c „merge i a a!”, s începem s cultiv m, valoarea, demnitatea, onestitatea i onoarea, abordându-le/transformându-le în aderate principii sau norme, c uzitoare, de via , dup cum au procedat to i oamenii, discre i dar concre i, ai acestui neam românesc, care nu au f cut „din mila sfântului doar umbr p mântului”, ci au l sat realiz ri, împliniri, fapte, activit i i ac iuni care, pe bun dreptate, le confer aura de sfânt sau efigia de erou!...

Cu alte cuvinte, la to i ace ti oameni, func iona îndemnul, conform ruia „ce po i face ast zi nu l sa mâine!” spre deosebire de unii dintre noi, care credem c dac amân m pe mâine, poate nu mai trebuie f cut!... i, mai mult decât atât, ei f ceau, lucrau împreun , în echip , în acela i duh, într-o singur /comun suflare!...

De asemenea, aici i acum, trebuie amin-tit i subliniat faptul c , fie c recunoa tem, fie c neg m, din orgoliu sau din ru ine, unele momente/ evenimente din via a noastr au fost marcate de anumite persoane care neau influen at viitorul. P rin ii, familia, profesorii, colegii, unii arti ti sau chiar preotul paroh, sau, mai ales, p rintele nostru duhovnicesc; to i au contri-

Caspar David Friedrich - Etapele vie ii

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

de îndat ce au sc pat de adversarul sau de problema comun , oamenii încep s i aminteasc sau s inventeze probleme care îi despart. buit la formarea noastr launtric /interioar .

Partidele politice se unesc i se despart pentru c nu au unitate de În alt ordine de idei, valorile i normele morale dintotdeauna gândire, de sim ire ci doar de interese. urm resc s orienteze i s conduc ac iunile oamenilor. Dac ele Unire este atunci când pui cap de diamant pe un sfredel de o el sunt privite dintr-o perspectiv subiectiv i relativ , precaritatea ca s po i str punge o stânc . i când capul se stric , îl înlocuie ti lor este inevitabil . În schimb, dac adopt m o atitudine obiectiv cu altul.

Este o lucrare eficient , dar care urm re te un scop precis i i este evident c exist criterii indiscutabile i sigure, verificate de nimic mai mult.

Unirea se termin odat cu atingerea scopului. istorie, care ne arat ce este corect i care disting albul de negru, f Unitatea, pe de alt parte, este aceea care pornind de la ceva a deplasa linia de demarca ie dintre bine i r u, dintre adev r i mincomun, aduce oamenii împreun . Este cea care face din str ini, fra i. ciun , dintre normalitate i p cat - atunci r mânem pe calea care Este cea care nu mai cunoa te dezbinare niciodat , pentru c are în duce la via . primul rând unitate de gândire, de sim ire, de credin . Atunci când Ast zi este tot mai dificil s vorbe ti despre valori pentru c e ti auzim cuvintele „iat acum ce este bun i ce este frumos decât numai întâmpinat fie cu adversitate, fie, în cel mai bun caz, cu un zâmbet fie fra ii împreun ... c unde este unire acolo a poruncit Domnul concesiv. Dar este oare posibil s î i tr ie ti via a f a avea puncte binecuvântarea i via a pân în veac” tim c acea „unire” se refer ferme de referin , sau având repere golite de semnifica ie? În acest la unitate.

Fra i sunt cei care gândesc i simt la fel, aceasta fiind caz, cum reu im s ne definim op iunile i comportamentul, sau cum motiva ia pentru care trag de vâsle la aceea i barc i pentru care putem justifica i exprima o judecat ? A ine seam de valori nu este zidesc aceea i cas .

Evenimentele exterioare nu-i pot desp i chiar un moft, ci implic descoperirea unui orizont de semnifica ii dup dac uneori sunt arunca i în capete diferite de lume. care te ghidezi/s te orientezi în via .

Este o diferen întrucâtva subtil între cele dou . Pentru c una Într-un scurt/concis cuvânt, a a, ca o concluzie, acum în înare motiva ie exterioar iar cealalt are motiva ie interioar , dar la cheierea acestui material, revenind oarecum, voi sublinia i insista vedere de multe ori par a fi acela i lucru. i totu i, de i de multe ori asupra faptului, chiar cu riscul de a m repeta sau a fi prea patetic, spoiala seam cu aurul, nu este acela i lucru. i de i de multe ori dac ar fi ceva la care s ne raport m, în acest an centenar, asumânduun om care se roag cu durere, ca vame ul, arat la fel ca unul care se ne i însu indu-ne, relativ, pu inele exemple/momente din istoria preface a fi evlavios, ca fariseul, nu se întorc acas la fel. noastr , în acest sens, este acela de a în elege, odat pentru totDe aceea, orice unire care nu provine de fapt din unitate, este deauna, c un singur lucru, cunoscut cel pu in la nivel teoretic, arasortit e ecului.

De aceea o c torie care are la baz diverse interese reori con tientizat, este c împreun , noi, oamenii putem învinge un i nu dragoste curat , nu e f cut s dureze. Chiar dac nu se destram sistem. Mai exact, putem învinge orice sistem. Astfel, oamenii pot pân la moartea celor doi, tot nu dureaz . Nu dureaz nici o clip ajunge s fie împreun în dou situa ii. Prin unire i prin unitate, pentru c nu este unire adev rat . De aceea adunarea în aceea i oameni buni!... oal a dezbinatorilor nu are sor i de izbând .

Unirea este atunci când doi sau mai mul i oameni cu interese Pentru c în cele din urm vor ajunge s se dezbine între ei iar o diferite lucreaz împreun pentru un interes comun, cel pu in temporar. împ ie care se dezbin în sine, nu poate d inui. În loc de doi oameni pot fi grup ri, na iuni, clase sociale. Pe baza i, poate ar mai fi un îndemn de reiterat, acela, adresat, în chip unirilor s-au f cut revolu ii. Pe baza lor s-au schimbat regimuri politice. profetic, de c tre Nicolae Iorga, destinat celor din fruntea/conducerea Pe baza ei s-a spus în popor c „te faci frate cu dracul pân treci rii, de atunci i de acum: „ ine i aproape de popor ca s nu r ci i!” puntea”. Unirea, de cele mai multe ori, nu are via lung pentru c Iar noi, to i, laolalt , s inem aproape de Dumnezeu, m car din acela i motiv sau acela i considerent i, apoi, desigur, s inem, unii la al ii, unii cu al ii i unii de al ii! C ci, „unde-i unul nu-i putere, la nevoi i la durere/ unde-s doi puterea cre te i du manul nu spore te!”

Ce bine ar fi dac acest vers ar fi un principiu, de viai de moarte! Altfel spus, unirea i unitatea nu trebuie constituie doar o referin simbolic , istoric , comemorativ i omagial ci s ajuna fi un demers concret, un deziderat continuu sau o permanentizare, consistent , substan ial , durabil , stabil , statornic i eficien, c ci numai astfel vom mai rezista, numai a a ne mai putem men ine i, salva!

Caspar David Friedrich stirea Graveyard

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C. H. COVATARIU

2222 Desenele de mai jos îi apar in lui Constantin Haralambie Covatariu, „un scriitor preocupat de viitor”, ce lupt cu „misterele lumii”. El este un autor prolific, având mai multe c i de poezie, de proz , romane.

Desenele se afl la sfâr itul romanului „Zaedy”, care trateaz o tem fantastic , o ac iune ce se petrece în anul 2222, în rândul p mântenilor supravie uitori ai unui cataclism. Noutatea desenelor este aceea c „sunt executate manual i reprezint diverse nave ce apar de-a lungul romanului”. Este de remarcat „migala cu care au fost trasate contururile desenelor care nu sunt linii continue, ci iruri de cercuri minuscule”.

51

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Calendar - Februarie

C, D. Friedrich - Cercul. Cinci studii de capete

1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968) 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban 1.02.1944 - s-a n scut Petru Popescu 1.02.1949 - a murit N.D. Cocea (n. 1880) 1.02.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 2.02.1821 - a murit Petru Maior (n. 1760) 2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu- Motru (m. 1957) 2.02.1914 - s-a n scut Nicolae Tatomir (m. 1996) 2.02.1916 - s-a n scut George Dan (m. 1972) 2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893) 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992) 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel 3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897) 3.02.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 3.02.2000 - a murit Floren a Albu (n. 1934) 3.02.2005 - a murit Mihail Neme (n. 1944) 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950) 4.02.1809 - s-a n scut Vasile Cârlova (m. 1831) 4.02.1849 - a murit Costache Conachi (n. 1778) 5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819) 5.02.1928 - s-a n scut Hristu Cândroveanu (m. 2002) 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968) 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993) 6.02.1933 - s-a n scut Sorin Holban 6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n.1921) 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1919) 6.02.1998 - a murit Augustin Pop (n. 1952) 7.02.1777 - s-a n scut Dinicu Golescu (m. 1830) 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991) 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900) 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974) 9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983) 9.02.1932 - s-a n scut Rusalin Mure anu (m. 2001) 9.02.1949 - a murit Octav Sulu iu (n. 1909) 9.02.1991 - a murit Florin Mugur (n. 1934) 9.02.1994 - a murit Gherasim Luca (n. 1913) 9.02.2003 - a murit Dumitru Solomon (n. 1932) 10.02.1873 - s-a n scut Haralamb G. Lecca (m. 1920) 10.02.1885 - s-a n scut Alice Voinescu (m. 1961) 10.02.1902 - s-a n scut Anton Holban (m. 1937) 10.02.1916 - s-a n scut Haralambie ugui (m. 1996) 10.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 10.02.1956 - s-a n scut Mariana Marin (m. 2003) 11.02.1875 - s-a n scut A. Toma (m. 1954) 11.02.1911 - s-a n scut Pericle Martinescu (m. 2005) 12.02.1862 - s-a n scut Alexandru Davila (m. 1929) 12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967) 12.02.1899 - s-a n scut I. Peltz (m. 1980) 12.02.1926 - a murit Radu Rosetti (n. 1853) 12.02.1979 - a murit V. G. Paleolog (n. 1891) 12.02.1982 - a murit Hajdu Zoltan (n. 1924) 13.02.1907 - s-a n scut Alexandru C linescu (m. 1937) 13.02.1932 - s-a n scut Aurel Covaci (m. 1993) 13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933) 14.02.1902 - s-a n scut Ion C lugaru (m. 1956) 14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977) 14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag 14.02.1937 - s-a n scut Damian Necula (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Mihai Gramatopol (m. 1997) 15.02.1834 - s-a n scut V.A. Urechia (m. 1901) 15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917) 15.02.1921 - s-a n scut V. Em. Galan (m. 1995) 15.02.1923 - s-a n scut Petre Solomon (m. 1991)

continuare din pag. 54

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Angela BURTEA

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Calendar - Februarie continuare din pag. 53

Nu m-ai z[rit!

Când ne-am întâlnit ultima dat , surprins de atitudinea mea glacial , mi-ai spus c „printre zilele i nop ile care au trecut, printre amintiri de tot felul, printre lacrimile dorului n prasnic i-al gândului r zle , printre speran e i visuri începute i neterminate, m-ai c utat ca un nebun amorez, cu iubirea trecut de cre tetul capului, speriat i pulverizat de-atâta teptare..., dar n-ai reu it nici m car s m z re ti, dar mite s te bucuri de trupul meu, de vraja cu care alt dat te împresuram i, îmbr i în iubire, c deam amândoi în visarea visului care ducea spre nemurire!”

Erai trist, mai trist ca niciodat , fiindc toate planurile î i e uaser . Deatunci, te-ai pierdut printre m run uri, fiindc la cele m re e n-ai ajuns niciodat , nici m car n-ai visat. Ai r mas legat de ceea ce a fost între noi, dar, din nepricepere, ai pierdut totul. N-ai înv at niciodat cum s i m sori gândurile i cuvintele, fiindc n-ai tiut i nici n-ai vrut s înve i ce este respectul. S nu fi tiut oare c totul în via începe, a ezând, ca baz , respectul? Pe ce s se ridice frumosul edificiu al iubirii i-al statorniciei, dac respect nu e? i spui acum c nu m-ai z rit?

N-aveai cum s m z re ti într-o lume pustie i rece, printre cioturile vie ii de pân acum, printre atâtea vl stare pe care am încercat s le ridic la rang de cinste, luptând, muncind, sperând. Oare de ce m-am crezut mai presus decât Dumnezeu, îndr znind s ajustez din crea ia Lui? Semin ele aruncate în trupurile oamenilor nu seam , nu sunt la fel. i-atunci, dac mân a n-a fost întotdeauna de calitate îndoielnic , oare de ce am crezut eu c -i pot schimba traiectoria?

N-aveai cum s m z re ti printre ochii bolnavi r ri i dintre scaie ii vremurilor, care- i lungesc privirea bolând , din care curge prostia i imaturitatea c tat în timp, pentru care medicamentul izb virii nu s-a inventat!

N-aveai cum s m z re ti printre clipele anoste care m-au acoperit în lul neputin ei i-al neîncrederii, al traiului de ert în care primeaz t cerea; cerea care na te mon tri, cu capete putreg ioase, din care curge josnicia, i gheare ascu ite gata preg tite de atac; nimeni nu mai e conciliant!

N-aveai cum s m z re ti, fiindc am plecat de mult din lumea la care am visat i m-am amestecat printre firele mari i noduroase, jegoase i necioplite ale celor mul i; de-acolo m ridic din când în când s iau o gur de aer, cât pentru o lun , apoi cobor printre a chiile firelor mari i noduroase, spre a-mi tr i restul vie ii; speran a a plecat în larg i nu tiu dac se va mai întoarce! i, la urma urmei, la ce bun s se mai întoarc , când tie, biata de ea, c iubirea a devenit interes sinistru, c st m adesea cu vulpile la mas i spun cu non alan c sunt ni te s rmani iepura i, c fiecare cortegiu funerar somptuos deplânge trecerea la cele ve nice a unuia care a cânt rit mai pu in decât banii pe care îi avea prin buzunare, c pu ini mai sunt aceia care vor calitate i nu cantitate, c P mântul se clatin adesea spre a ne ar ta c nimic nu e statornic, c legea nu mai este lege... demult!

Nu pentru tine suf r acum, ci pentru anii pierdu i, petrecu i, din nepricepere i mare prostie, lâng oameni lipsi i de eluri. Acolo st gre eala existen ei mele i-a unora dintre ai mei. Acum, p esc mai încet, mai precaut, a mai avea a tept ri, deoarece am în eles c respectul a devenit o no iune desuet , c nu mai este primordial, de i a fost una dintre marile valori ale neamului meu, în care am fost educat s cred. i m întreb: cui mai folosesc? Lumea mea e în alt lume! O caut de ani buni i-am s-o g sesc într-o alt zi, într-o alt dimensiune, în care tu n-ai s vii!

15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica (m. 2009) 15.02.1944 - s-a n scut Florica Mitroi (m. 2002) 15.02.1950 - s-a n scut Alexandru Condeescu (m. 2007) 15.02.1958 - s-a n scut Doina Ru ti 16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin 16.02.1940 - s-a n scut George Suru (m. 1979) 16.02.1947 - s-a n scut Ion Pachia Tatomirescu 16.02.1950 - s-a n scut Mihai Gr mescu 16.02.1995 - a murit Victor Kernbach (n. 1923) 16.02.1996 - a murit Nicolae Carandino (n. 1905) 17.02.1927 - s-a n scut Titel Constantinescu (m. 1999) 17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m. 2004) 17.02.1947 - a murit Elena V rescu (n. 1864) 17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911) 17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882) 17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908) 17.02.2012 - a murit Ion Nicolescu (n. 1943) 18.02.1976 - a murit Mircea Grigorescu (n. 1908) 19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691) 19.02.1904 - s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996) 19.02.1940 - s-a n scut Mircea Radu Iacoban 19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu 19.02.1951 - a murit H. Sanielevici (n. 1875) 19.02.2000 - a murit Negoi Irimie (n. 1933) 20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993) 20.02.1927 - s-a n scut Mircea Mali a 20.02.1938 - s-a n scut Doina Ciurea (m. 1999) 20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag (n. 1940) 20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933) 21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899) 21.02.1995 - a murit Cristian Popescu (n. 1959) 22.02.1810 - s-a n scut Grigore (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977) 22.02.2011 - a murit Ion Hobana (n. 1931) 23.02.1888 - s-a n scut Mihail S ulescu (m. 1916) 23.02.1912 - s-a n scut Romulus Vulc nescu (m. 1999) 23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984) 23.02.1937 - s-a n scut Mihail Ion Cibotaru 24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977) 24.02.1932 - s-a n scut Eugen Cizek (m. 2008) 24.02.1940 - s-a n scut Virgil Bulat (m. 2010) 24.02.1943 - s-a n scut Horia B descu 24.02.1949 - s-a n scut tefan Damian 24.02.1968 - a murit Al. Duiliu Zamfirescu (n. 1892) 25.02.1881- a murit Cezar Bolliac (n. 1813) 25.02.1901- s-a n scut Al. Tudor-Miu (m. 1961) 25.02.1937- s-a n scut Corneliu Buzinschi (m. 2001) 26.02.1907- s-a n scut Constantin Papastate (m. 1992) 26.02.1938- s-a n scut Bogdan Petriceicu Hasdeu (m. 1907) 26.02.1953- s-a n scut Viorel Sâmpetrean 27.02.1920- a murit A.D. Xenopol (n. 1847) 27.02.1955- a murit Alexandru Marcu (n. 1894) 27.02.1960- s-a n scut George Achim 27.02.1975- a murit Eugen Constant (n. 1890) 27.02.1982- a murit Mihail Drume (n. 1901) 27.02.1990- a murit Al. Rosetti (n. 1895) 28.02.1754- s-a n scut Gheorghe incai (m. 1816) 28.02.1881- a murit A.T. Laurian (n. 1810) 28.02.1893- a murit Grigore Gr di teanu (n. 1816) 28.02.1949- a murit C. S teanu (n. 1878) 28.02.1950- a murit tefan Ciobanu (n. 1883) 28.02.2003- a murit Romulus Diaconescu (n. 1942) 29.02.1928- s-a n scut Albert Kovács

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE R`nduieli haotice (14/16) continuare din nr. 1 (89) Atunci când credin ele, valorile, normele, tradi iile i moravurile de un anumit fel s-au integrat într-o entitate de sine st toare, apt asigure satisfacerea necesit ilor de ordine, disciplin , justi ie i ap rare, atunci s-a constituit institu ia guvern rii, aceasta ajungând la maturitate i, deci, la deplina func ionalitate, atunci când i-a creat, de la nivel central pân la nivel local, organiza ii specifice (pre edin ie sau monarhie, parlament, guvern, ministere, prim rie general , prim rii, prefecturi, comandamente, servicii speciale, agen ii na ionale, inspectorate generale, oficii, posturi de poli ie), încadrate cu personal de specialitate.

De i institu iile familiei, religiei, economiei, educa iei i medicinii s-au constituit succesiv, simultan, îns , cu acestea s-a constituit institu ia guvern rii, cu menirea s le conduc pe toate, conducerea fiind concomitent i consubstan ial oric rei activit i. Aceasta a devenit posibil , pentru c , prin stratificarea economic a societ ii, straturile privilegiate au devenit interesate i din ce în ce mai capabile men in aranjamentele favorabile lor, deci, s se impun în fa a celorlalte straturi. În acest fel, între straturile sociale s-a instituit un raport de for , straturile favorizate dobândind puterea i adjudece avantajele de moment i s direc ioneze efortul social conform intereselor lor de durat .

De i institu ia guvern rii a ap rut pentru a sluji interesele Puterii, slujirea este, îns , posibil doar într-un cadru normat în mod deliberat (constitu ie, legi), organizat în mod ra ional i condus în mod consecvent, cadru benefic pentru întreaga popula ie.

Fa de toate acestea, este cert c , în m sura în care Puterea este

recunoscut social, în aceea i m sur dobânde te legitimitate i devine autoritate. Tipurile de autoritate influen eaz func ionalitatea societ ii, influen ând inclusiv con inutul, intensitatea i sensul schimb rilor sociale.

Astfel, autoritatea tradi ional determin schimb ri prestabilite de tip iner ial, conforme cu cerin ele tradi iilor; autoritatea ra ional determin schimb ri previzibile de tip ascendent, conforme cu necesit ile societ ii, iar autoritatea charismatic determin schimb ri imprevizibile, de tip ascendent sau descendent, conforme cu particularit ile liderilor.

Autoritatea tradi ional i autoritatea charismatic , consacrând subiectivitatea unei (unor) personalit i, favorizeaz constituirea unor sisteme politice de tip autoritar, de impunere a voin ei unui individ (monarh sau dictator) sau a unui grup (oligarhie politic sau junta militar ). În caz c raportul de putere dintre guvernan i i guverna i este dispropor ionat, atât din cauza s ciei i ignoran ei guverna ilor, cât i din cauza lipsei mijloacelor de comunicare sau a acapar rii acestora de c tre guvernan i, a a cum s-a întâmplat în România, în timpul dictaturii comuniste, sistemul autoritar degenereaz în totalitarism, ca sistem politic ce controleaz i î i anexeaz toate componentele societ ii, inclusiv intimitatea familiei i a individului.

Fa de toate acestea, inându-se cont c în societatea româneasc , comunismul a fost „construit” de mul imile de activi ti, securi ti i sindicali ti, provenite din mul imile de s raci, analfabe i i vagabonzi rezultate din capitalismul de imita ie din Rusia i rile esteuropene, este incontestabil c aceste categorii, fiind sfâ iate de complexe de inferioritate, îi urau de moarte pe to i cei care erau educa i, instrui i i înst ri i, deci, pe „du manii de clas ”, iar dup ce ace tia au fost, prin metode de cruzime inimaginabil , înfrân i, ura de clas s-a generalizat în ur de mas i a devenit tiranie.

Dar, tiranizarea, constituind o rela ie exclusiv între tiran i victime, al treilea factor neputând avea loc, este evident c victimele, cunoscând doar pe „propriul” tiran, sunt nevoite, pentru a supravie ui, i întind mâinile chiar c tre acesta, care, la rândul u, este condi ionat, pentru a- i perpetua tirania, asigure supravie uirea, strict la limit , a victimelor. În acest fel, între tiran i victime se insinueaz o rela ie de simbioz , de simbioz pervers , iar dac tiranul este charismatic i are talentul s zâmbeasc sau doar par iv i are instinctul s rânjeasc , atunci mâinile se vor întinde cu entuziasm i, eventual, cu aplauze, scand ri i ova ii, spre perpetuarea, din

Caspar David Friedrich - Peisaj de iarn

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ambele p i, a tiraniei. i, ca tiranizarea s fie i ireversibil , regimul comunist a vizat, prin a a-zisul program de „sistematizare a satelor”, r cinile comunit ilor i, prin acestea, ale na iei, declan ând distrugerea sistematic a vetrei istorice a tradi iilor, moravurilor i valorilor na ionale, astfel încât, masele rurale pierzându- i apartenen a, iar cele urbane obâr ia, întreaga popula ie s i piard identitatea i s fie pr bu it în starea de turm încarcerat în încremenirea comunist a timpului.

Pe m sura acestei proiec ii monstruoase, în decembrie 1989 s-a procedat la o diversiune cu aparen de revolu ie. Diversiune, deoarece la sfâr itul anilor ’80, averile acumulate i dosite de activi ti i securi ti, deci, de alonul doi al puterii comuniste, ajunseser la asemenea propor ii încât, pentru a se putea fi scoase la lumin i, deci, folosite nestingherit, ace tia au resim it nevoia unei schimb ri, adic , a trecerii spre o economie care s fie de pia , dar monopolizat de ei. Din aceast contradic ie în termeni - c ci este o grav contradic ie în termeni între economia de pia i monopolizare, cam cum este între a fi simultan i s tos, i bolnav - a rezultat un mod echivoc pervers de a se face reforme i, ca atare, o tranzi ie interminabil de „democra ie” de dezm i de „economie” de jaf, ceea ce relev c evenimentele din decembrie 1989 n-au constituit o revolu ie, ci o lovitur de e alon, prin care s-a trecut de la comunismul de clan la capitalismul de ga , sau „de cumetrie”. În orice societate, de i straturile de jos au cea mai mare nevoie de schimbare, ele neavând, îns , resurse intelectuale, manageriale i materiale s o înf ptuiasc , este clar c schimbarea va fi înf ptuit de stratul care este i nemul umit, dar care are i asemenea resurse, acesta fiind, în majoritatea cazurilor, e alonul doi, ceea ce denot c , tot în majoritatea cazurilor, schimbarea constituie doar o permutare între primele dou straturi, la straturile de jos ajungând doar avantajele minore, firimiturile, specifice acestui tip de permutare, decompensate, îns , de preluarea frontal a dezavantajelor majore, a a cum sunt omajul, infla ia, jafurile dezl uite, inclusiv de guvernan i, evacuarea locuin elor de serviciu sau retrocedate, dezorganizarea serviciilor fundamentale, criza produselor esen iale, incertitudinea str zii, a traficului i a locuin ei, destr marea sistemului personal de rela ii i înstr inarea chiar i de membrii familiei, exact tot ce s-a întâmplat în România dup decembrie 1989.

Aceasta, deoarece atunci nu s-a finalizat o mi care social , care ar fi avut ideologie i program ce ar fi vizat interesele tuturor catego-

Anul IX, nr. 2(90)/2018

riilor sociale, ci a avut loc o lovitur de e alon, un puci, ce a vizat în exclusivitate interesele de band ale e alonului doi, de activi ti i securi ti, ceea ce a provocat pr bu irea atât de grav a popula iei, încât oamenii au ajuns s fie nevoi i s i vând pe o g leat de plastic sau doar pe un oi de uic demnitatea dreptului lor democratic de a contribui prin vot la destinul rii.

O asemenea dec dere demonstreaz , prin sine, c în societatea româneasc raporturile de putere - în special cele dintre autorit i i cet eni, patroni i angaja i, manageri i executan i, medici i pacien i, preo i i enoria i, înst ri i i s raci, agresivi i pa nici, tupei ti i timizi, vicleni i naivi - sunt ca între pr tor i prad , omul-prad fiind sortit, prin obâr ie i/sau pl smuire, a se târî, pân în ultima clip , batjocorit i, mai ales jecm nit.

Fa de acestea, inându-se cont de aprecierea epistemologic a savantului german Max Planck, fizician i filozof al tiin ei, laureat al Premiului Nobel, c „un adev r nu va triumfa convingându- i adversarii, ci pentru c , pân la urm , ace tia mor, i se va ridica o nou genera ie c reia acel adev r îi va ap rea ca firesc”, reiese c , din moment ce genera iile c rora regimul comunist le-a vidanjat contiin a, de i sunt tentate de libert ile i bel ugul specifice capitalismului, fiind, îns , încremenite în pasivitatea i dependen a specifice comunismului, sunt receptive doar la demagogiile partidelor desprinse din partidul comunist i, deci, nu mai pot reveni la credin ele, valorile, normele, tradi iile i moravurile istorice, r mânând ireversibil comuniste.

Fracturat între prezent i trecut, societatea româneasc a întâmpinat ansa democratiz rii în mod divergent. Astfel, tinerii, imaturi civic, nu voteaz , în timp ce vârstnicii, anacronici civic, voteaz absurd, reie ind c , din moment ce rezultatul alegerilor este determinat de votul absurd al categoriilor anacronice, societatea româneasc este împins pe traiectorii absurde, traiectorii ce sunt prin sine antidemocratice i deci, atât de retrograde încât destinul României este f de destin.

Din conjugarea acestor concluzii reiese c în societ ile dezvoltate, necesarul de realizat fiind mic, iar posibilit ile fiind mari, promisiunile electorale sunt moderate i realizabile i, ca atare, starea social de satisfac ie i stabilitatea politic sunt consistente, în timp ce în societ ile înapoiate, a a cum este i cea româneasc , necesarul de realizat fiind mare, iar posibilit ile fiind mici, promisiunile electorale sunt exagerate, chiar de ate, i, deci, nerealizabile i, ca atare, starea social de satisfac ie i de stabilitate politic este precar . Într-un asemenea context, în societatea româneasc institu iile, respectiv, companiile i regiile de stat, fiind atât prin specificul birocratic al activit ii, cât i prin capacitatea sc zut de adaptare i po-ten ialul redus de plat , surclasate de firmele din domeniile de vârf, este sigur c ele pot recruta doar din e aloanele modeste, mediocre ale for ei de munc , situa ie ce, provocând r mânerea lor în urm fa de tipul respectiv de firme, provoac , de fapt, incapacitatea statului de a ine pasul cu avangarda societ ii i, deci, convertirea acestuia într-un factor de trenare a dezvolt rii generale.

Astfel, în societatea româneasc , este vizibil de la distan c institu iile statului se manifest f potrivnic, nu doar frenator, în raport cu mediul de afaceri, opunându-se cu înver unare încadr rii tinerilor care au absolvit universit i str ine de prestigiu. i, cum i acestora le repugn orice contact cu mediocritatea, este clar c , astfel, ara se sec tuie te de valori, riscând s r mân pe butucii

Caspar David Friedrich - Peisaj cu stejari i vân tor

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

incapacit ii de a mai func iona.

De i în societatea româneasc exist oameni de valoare, de elit , ei, îns , neavând pondere (nefiind majoritari), unitate (fiind dezbina i în orgolii, âfne, mofturi i capricii), prevalent (neocupând pozi iicheie în societate) i nici civism (fiind indiferen i de soarta comunit ii i a societ ii), nu au nicio putere i, deci, nicio ans , devenind, evident, c într-o societate în care elitele nu au ans i sunt i arogant deta ate de mase, ca i cum acestea ar fi de pe o alt planet , nici masele nu au nicio ans ! i, cum societatea româneasc este constituit covâr itor din mase, ponderea clasei de mijloc fiind nesemnificativ , devine iar i, evident, c din moment ce partea covâr itoare a societ ii nu are nicio ans , nici societatea, ca întreg, nu are. De aceea, societatea româneasc zace încremenit în stagnare.

Stagnarea este agravat i de faptul c , spre deosebire de vechea democra ie, când intrau în politic oameni cu stare, interesa i, pentru a- i men ine starea, de binele rii, în „noua democra ie”, îns , inând cont c oamenii de valoare au ori carier , ori afacere, fa de care mân devota i, este incontestabil c au intrat i intr în politic preponderent indivizi ce, ca stare, sunt f c tâi i deci, pu i pe tuial , iar ca personalitate, sunt de tip demonstrativ, seto i s fie v zu i, auzi i i admira i, mai ales la televizor. i, cum ace tia nu au nici competen i nici interes s conduc societatea i, respectiv, cum popula ia este indisciplinat i înd tnic în primitivism, este plauzibil c societatea româneasc ar fi fost de neguvernat, dac , înc din anii ’90, n-ar fi intrat în siajul NATO i UE i apoi în cadrul acestora. i, cum românii afla i în pozi ii de execu ie sunt indisciplina i i convin i c „le tiu pe toate”, c pentru ei „toate sunt demult fumate”, iar cei afla i în pozi ii de conducere sunt lipsi i de competen , exigen i fermitate, rezult c în societatea româneasc începutul de libertate risc s degenereze în libertinaj, iar începutul de democra ie, în debandad , i, c , deci, imposibilitatea „guvern rii”, adic , în general, a proceselor de conducere, se induce pân la ultimul nivel organiza ional.

Fa de cele prezentate, este de domeniul eviden ei c , pentru guvernarea unui stat, guvernan ii trebuie s fie competen i, one ti i fermi, iar guverna ii, disciplina i, pricepu i i harnici, fiind cert c chiar dac guvernan ii ar avea la superlativ calit ile enumerate, dar guverna ii, nu, statul este neguvernabil, în aceast situa ie aflându-

Caspar David Friedrich - Ruinele m

57

se - prin stagnare, ruin i mizerie cvasigeneralizate - statul român.

Situa ia statului român poate fi în eleas inând cont c de i a beneficiat de aportul civilizator al primelor dou cupluri regale, al speciali tilor str ini stabili i sau adu i temporar în ar i al românilor specializa i în str in tate, anterior îns unirii i întregirii na ionale, românii din toate provinciile, împin i în pozi ii de slug , s-au sim it inferiori i, astfel, complexa i atât fa de st pânitorii str ini, cât i fa de minoritarii privilegia i. Acest tip de complexe, determinândui s se raporteze impropriu la oameni, situa ii i evenimente, le-au agravat, în cerc vicios, starea complexual , fiind clar c indivizii p trun i „pân -n m duva oaselor” de complexe de inferioritate de slug nu pot avea voca ie de conduc tori, devine explicabil de ce aproape întreg statul român pare un fel de „sat f câini”, adic un loc f st pân, f conducere, a a cum, spre exemplu, se constat , incontestabil, în majoritatea absolut a spitalelor, policlinicilor, dispensarelor i azilelor.

De aceea, chiar i în condi iile apartenen ei la NATO i UE, popula ia româneasc , fiind imatur , refuz s i aleag conduc tori maturi, considerându-i c „nu sunt de-ai no tri”, de i numai astfel de conduc tori pot crea ansa de maturizare a societ ii. În schimb, sunt ale i cu entuziasm indivizi imaturi, unii fiind de factur caricatural-infrac ional sau chiar afla i dup gratii, ceea ce provoac perpetuarea din genera ie în genera ie a imaturit ii i, deci, permanentizarea st rii de infantilism par iv, adic , a manifest rilor de veselie tâmp , anarhie trândav , nesim ire agresiv i smerenie ho easc , stare ce, dup mai mult de 1900 de ani de etno-genez , se coteaz de la sine ca definitiv . Între manifest rile de acest tip este i acordarea de permise de conduc tor auto unor indivizi analfabe i i/sau lipsi i total de abilit i, ceea ce transform oselele României în abatoare de oameni, infractorii, de i cu func ii i grade mari, nedându- i seama c , cu cât cre te num rul unor asemenea posesori de permise, cu atât se agraveaz riscul ca în i ei i familiile lor s cad victime propriilor infraciuni, pentru astfel de indivizi tenta ia sp gii fiind mai presus decât instinctul vie ii.

Tenta iile f delegii provoac românilor inclusiv forfecarea între obsesia de a tri a statul prin tot felul de tertipuri i preten ia ca institu iile acestuia (ambulan a, pompierii, inspectoratul pentru situa ii de urgen , compania de autostr zi i drumuri ...) s func ioneze perfect. Aceasta, deoarece, de i aproape to i românii sunt con tien i func ionarea institu iilor respective este posibil numai prin achitarea datoriilor c tre stat, cam fiecare îns , sim indu-se mecher sau chiar cel mai mecher, consider c este îndrept it sau chiar unicul îndrept it s nu pl teasc vreodat , convins c plata îndatoririlor este doar pentru pro ti. i, cum acest cam fiecare înseamn prin sine generalizare, este cert c , printr-o astfel de generalizare, românii nu fac altceva decât ca, veseli i fuduli, „s i taie craca de sub picioare”, într-un proces istoric de sec tuire a rii. În societatea româneasc , infantilismul este atât de grav încât unii a a-zi i politicieni, a a-zi i anali ti politici i a a-zi i jurnali ti au scornit, ca subiect de campanii electorale, c adversarii ar com-plota cu for e str ine pentru dezmembrarea rii, ei neîn elegând c un asemenea subiect - ce pune prin sine la îndoial viabilitatea unit ii na ionale i deci, a na iei - este tabu, unitatea na ional constituind imperativ vital, r scruce existen ial de a fi sau de a nu fi, de a tr i sau de a muri, nu subiect de dispute electorale.

stirii Eldena

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vocând molime devastatoare, în timp ce, cu exact 125 de ani mai înainte, în Banat, aflat în Imperiul Austriac, râul Bega, ce trece i prin ora ul Timi oara, era canalizat i deci, f cut navigabil pe un curs de 115 km.

O situa ie special a avut-o i o are municipiul Bucure ti, c ci cu cât un ora este mai mare, a a cum este i acesta, iar societatea în care se afl este mai înapoiat , a a cum este i societatea româneasc , cu atât mai grav este decalajul dintre nevoia de organizare a unui astfel de ora i oferta de organizare venit din partea unei astfel de societ i i deci, cu atât un asemenea ora va fi mai afectat de haos, frustrare i patologie, ceea ce, la nivel de eviden , se constat în Bucure ti.

Situa ia Bucure tiului a fost agravat în timpul comunismului inclusiv pentru c a a-zisa Cas a Poporului, în loc s fie orientat frontal pe direc ia din care a venit i vine civiliza ia (Occident Transilvania - Bra ov - Ploie ti - oseaua Kiseleff - pia a Victoriei strada Buze ti - strada Popa Tatu - bulevardul Schitu M gureanu podul Izvor), a fost orientat , via bulevardul Muncii (acum, Basarabiei) - spre oseaua C elu i deci, spre nic ieri. Într-un asemenea cadru istoric, personalitatea de baz (na ional ) a românilor a r mas atât de inconsistent , încât ace tia suport , se complac sau sunt chiar i complici în: a le fi distrus ambientul, inclusiv habitatul, prin efectele pr duirii p durilor i a celorlalte componente ale ecosistemului; a fi trata i scârbavnic de c tre serviciile publice; a fi manipula i în batjocur de c tre politicieni perver i i mass-media aservite; a fi prosti i în fa , mai ales prin pelerinaje la moa te i morminte de „sfin i” i icoane „f toare de minuni”, de c tre preo i hulpavi i c lug ri trândavi; a fi bombarda i tot timpul, ambiental i mediatic, de vulgarit i vestimentare, atitudinale, comportamentale i verbale; a fi supu i pretutindeni riscului de agresiuni verbale i fizice; a fi min i, în ela i, escroca i, ciubuc ri i i fura i în cele mai stru nice modalit i; a se târî pe drumuri distruse i prin cl diri institu ionale (spitale, policlinici, coli) d nate i infecte; a înota prin mald rele de gunoaie de pe str zi i spa ii verzi; a se furi a prin pasaje îmbâcsite de urin i fecale; a face slalom pe alei printre excremente de câine; a se îngre a în lifturi împro cate cu flegme i muci; a fi mu ca i cu zecile de mii pe an de câini f st pân; a se expune mutil rii i mor ii, prin indisciplin în trafic i improviza ii la instala iile de electricitate i gaze.

Sintetic, cele prezentate provoac senza ia c toat ara ar fi un fel de studiou de scenarii pentru produc ia de filme cu aiuri i, lichele i pro ti, acest trinom - trinomul blestemului românesc de a fi - afectând grav sau chiar distrugând ansele de progres ale rii. i, cum trinomul respectiv se identific cu personalitatea de baz a românilor, o dovad cu valoare de test a inconsisten ei acestui tip de personalitate o constituie constatarea curent c în societatea româneasc , orice „minune” dureaz cel mult trei zile i dispare ca i cum nici n-ar fi existat. i, din moment ce poetul care a creat oper de prim nivel na ional cântând dragostea de ar a ajuns spun „ ar de sec turi, ar minor , c zut ru inos la examenul de capacitate în fa a Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, ho ii improviza i ast zi în morali ti, mini trii care s-au vândut o via întreag , deputa ii contrabandi ti... Nu ne pr bu im nici de num rul du manului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfrico at de meningit moral ”, este clar c nu se mai poate spune absolut nimic,. C ci cine ar avea anvergura s -l contrazic Dresda pe Octavian Goga?

În puzderia manifest rilor de infantilism din societatea româneasc se deta eaz în gravitate u urin a copil reasc , unic în cadrul Uniunii Europene i al NATO, cu care se procedeaz la suspendarea sau amenin area cu suspendarea a pre edintelui statului, de parc ar fi un fel de joac „de-a ho ii i vardi tii”, infantilisme ce, „ca la noi la nimenea”, fac din România ciud enia infantil a acestor organiza ii, de departe cel mai pu in demn de încredere membru al lor.

Toate acestea, dar mai ales pr pastia ireversibil dintre am girea popula iei c „noi suntem români, noi suntem aici în veci st pâni”, i crima comis de c tre a a-zi ii politicieni de a fi înstr inat bog iile strategice ale rii la pre de bac , induc temerea c , de i teritoriul dintre Nistru, Tisa, Dun re i Marea Neagr este ara românilor, ei nefiind îns în stare s o pre uiasc , s o gospod reasc , s o conduc i s o reprezinte în lume, las tot mai mult impresia c nu merit o aib i c deci, risc s o piard .

Aparent, cele prezentate sunt de neîn eles, fiind în contradic ie cu imaginea românilor obi nui i, care las impresia c sunt asemenea altor europeni. Dincolo de aparen , îns , se constat c popula iei române ti îi lipse te - ca inteligen , energie, motiva ie, dorin , voin curaj ori demnitate - , acel ceva ce, precum în cazul prepar rii maionezei sau a brânzeturi lor, are menirea s „lege” sau s „închege” personalitatea într-un agregat robust i performant, motiv pentru care ara geme de netrebnici , adic de prost naci, aiuri i i borfa i.

Tocmai pentru c , în societatea româneasc , cangrena netrebniciei s-a indus generalizat, se constat atât c a a-zisul „Dorel”, prototipul prostiei na ionale, ac ioneaz înver unat tot timpul i pretutindeni, cât i c , de fiecare dat , prima mic ninsoare d peste cap întreaga ar , de i contractele de desz pezire sunt de câteva ori mai costisitoare decât în rile nordice, iar problematica autostr zilor, chiar i cu fonduri europene, nu dep te, la costuri de jaf, stadiul de studii peste studii de fezabilitate.

Lipsa reglement rilor sau nerespectarea începutului de reglement ri s-au indus inclusiv în modul de configurare al localit ilor, mai ales al târgurilor, din Moldova i ara Româneasc , totul întâmplându-se cam dup bunul-plac, prima reglementare urbanistic introducând-o un str in, generalul-conte rus Pavel Dimitrievici Kiseleff, în timpul Regulamentelor Organice. Concludent în aceast privin este i faptul c , în iulie 1853, când a sosit la Bucure ti, medicul francez Carol Davila, în loc s înceap cu organizarea sanitar a principatului, a început cu dezobturarea albiei râului Dâmbovi a de gunoaie i cadavre, ce, la inunda ii, se r spândeau în tot ora ul, pro-

Caspar David Friedrich - Deal lâng

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Nicolae CREVEDIA (24,11,1902 - 5,11,1978) scut la Crevedia Mare, jud. Vla ca (Giurgiu), decedat la Bucure ti. A absolvit liceul „Sfântul Sava”, Bucure ti, i studii superioare de slavistic , apoi s-a dedicat ziaristicii: a lucrat la Curentul, Epoca, Mi carea, Calendarul i Porunca Vremii, a fost director al ziarului antisemitic Sfarm -Piatr .

Poet, prozator, publicist, epigramist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mai multe c i de versuri i epigrame.

Cafeneaua La „Cap a” unde vin to i seniorii, Local cu dou mari desp ituri, Într-una se m nânc pr jituri i-ntr-alta se m nânc scriitorii.

Marelui poet contemporan Obtuzii orice-ar spune i burghezii, Chiar dac domnul Iorga nu te-admite, Pentru volumul t u recent, Arghezi, Eu nu g sesc cuvinte potrivite.

Gre elile de tipar Îmi vine, z u, s -mi las unealta! terg o gre eal , dau de alta!

Erate dau de apte ori…

Dar i-astea-s pline de erori!

Statuii unui poet Ce soart vitreg -avu i, barde!

Credin a-n suflet mi se-ndoaie: Tr i o via prin mansarde, Urma ii te l sar -n ploaie!

Eroului necunoscut zând atâ ia oameni noi Cum se proclam mari eroi, rman viteaz mai bine-ai vrut Ca s r mâi necunoscut.

Unuia Cât ai vrea s -l la i fictiv, r-un calificativ, Dintre patruzeci de pro ti, Tot pe el îl recuno ti!

Pe mormântul unei actri e În acele scânduri - patru Zace-o fost elegant Ce-a jucat un rol în teatru…

(Pe acel de intrigant .)

Corneliu-Ioan IOVU|{ (24,05,1938) scut în loc. Birtin, com. Va a de Jos, jud. Hunedoara. A absolvit liceul la Alba Iulia i Brad i Facultatea de Electrotehnic la Timi oara (1962).

Scrie epigrame, poezii satirice, rondeluri .a., apare în numeroase publica ii de gen, a primit câteva premii pentru crea iile sale.

Apari ii editoriale: Idei încorsetate în Iepoca de aur (rondeluri satirice, 2000,), Justi ioase (2005), Prostia împachetat (2006), Mic dic ionar epigramos (defini ii epigramatice, 2006), Justi ioase 2 (2006), Din sertare i dosare (poezioare, rondeluri, catrene .a., 2008). Este inclus în peste 50 de volume colective de epigram .

Harababura Starea greu de definit La Fl mânzi i la Amara; Unii zic c -i negre it Starea-n care este ara…

Adul ri în tranzi ie Nu v mira i c i la noi Prostia mare e cât carul. i-n turm sunt destule oi Ce prosl vesc mereu m garul!

Balan a justi iei Un mecanism ce cânt re te i fa a lumii cea ascuns ; Se balanseaz i se-opre te, În func ie de cum e uns !

Rezultat electoral I-am votat pe to i în bloc i - de câ iva ani de zile Votul le-a adus noroc...

S-au împr tiat... în vile.

Ultima tire Domnul P.Miliardescu, Un fost mare om în stat, Ne spune c s-a ales cu Înc un mandat.

Dup intrarea în U.E. Suntem ferici i acum, Am intrat, ne facem cruce, ni s-a deschis un drum, Care nu tim unde duce...

Genera ii de sacrificiu Pedepsi i de Prea Înaltul, Mo tenim, în România, De la un guvern la altul, Viciile i... prostia.

Protocol Cu „voi fi sincer” a-nceput Discursul la recep ie i eu, naivul, am crezut face o... excep ie. efule…

Poanta o s te surprind , Zici c , nez rind corup i, N-ai cu cine s te lup i.

Te rog, uit -te-n oglind !

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Vinurile noastre Nu-s pe nimeni îmbufnat, Vinu-acesta bun îmi pare, Dar Cotnar adev rat A b ut... tefan cel Mare!

Savantul istoric Domnul Nicolae Iorga E un om atât de mare C-a lui umbr se întinde Pân i peste hotare.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 2(90)/2018

Florin M{CE}ANU

CASPAR CASPAR DAVID DAVID FRIEDRICH FRIEDRICH pictorul î i reg se te dorin ele i dispozi ia sufleteasc . În 1817, refuz posibilitatea de a face o c torie la Roma. Îl îngrijoreaz faptul c descoperirea peisajelor mai bogate i mai colorate ar putea r i ascetismul s u spirtual. În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat „Prietenul Artei” organizat de Goethe. Autorul lui Faust este încântat de perfec iunea desenelor lui Friedrich i îl propune pentru premiul întâi. Aceasta constituie începutul rela iilor sale cu marele poet, care îl introduce în cercurile artistice ale epocii. În 1807, Friedrich se întâlne te cu un alt mare poet german, Heinrich von Kleist (17771811), din a doua genera ie a romanticilor. În 1810, Friedrich este ales membru al Academiei din Berlin. Dou tablouri ale sale, expuse aici, sunt cump rate de regele Prusiei, Frederich Wilhelm al III-lea. În acela i an, este sprijinit i de Karl August, principele Saxonieii i Weimarului, cump rându-i cinci peisaje. Doi ani mai târziu, artistul, protejat de Goethe, ob ine o subven ie din partea guvernului Prusiei. În iulie 1810, Friedrich pleac într-o excursie în mun i cu prietenul , poetul Georg Friedrich Kersting (1785-1847).

Se întoarce cu numeroase schi e reprezentând copaci, stânci i peisaje de munte. În 1812, ca urmare a invaziei napoleoniene, Friedrich nu mai beneficiaz de subven ia regal . Când în 1813 Napoleon intr în Dresda, pictorul se mut în mun ii din Elbsandsteingebirge, unde execut schi e i tablouri cu teme inspirate din evenimente politice. În 1818, în vârst de 44 de ani, Friedrich se c tore te, luând de so ie o fat tân de 19 ani, Karolina Bommer. So ii Friedrich vor avea trei copii: dou fete i un b iat.

Din punct de vedere artistic, anul 1818 când artistul picteaz 28 de tablouri - este cea mai prodigioas perioad din cariera sa. Curând apar îns i o serie de probleme. Când, în 1824, moare directorul catedrei de peisagistic a Academiei din Dresda, titular al catedrei va fi numit un alt artist, Friedrich trebuind s se mul umeasc cu un post de profesor secundar. Tot mai izolat de societatea artistic din Dresda, Friedrich se închide în sine. Artistul realizeaz c lucr rile sale nu ajung la public, ele nu mai plac. În 1829, prietenul pictorului, doctorul Carus, observ la el o „dispozi ie aparte, tot mai posomorât i mai rigid”. Crede c este victima unei conspira ii. În 1830 scrie un ciclu de aforisme în care î i exprim convingerea c întreaga lume a încheiat un complot împotriva lui. Cu toate acestea, nu înceteaz lucreze i o parte a celor mai bune crea ii ale sale dateaz din perioada 1826-1835. În 1835, sufer un atac cerebral i este paralizat par ial.

Dup un tratament care a durat toat vara, în octombrie începe din nou s picteze. Starea lui se deterioreaz îns continuu. La 18 martie 1840, Jukovski noteaz în jurnalul s u: „Am fost la Friedrich. Este o ruin trist . Plânge ca un copil”.

Caspar David Friedrich moare la Dresda, la 7 mai 1840.

C. D. Friedrich - Autoportret

Caspar David Friedrich s-a n scut la 5 septembrie 1774 în Greifswald, un mic ora din Pomerania de pe coasta M rii Baltice, locuit mai ales de marinarii pescari. A fost cel de-al aselea copil al lui Adolf Gottlieb Friedrich i al so iei sale, Sophie Dorothea Bechly, originari din Mecklenburg. Ora ul Greisfwald apar inea în acel timp de Suedia i viitorul pictor a p strat toat via a sa cet enia suedez . În 1781, când nu împlinise înc apte ani, îi moare mama. Începând de atunci, de cei apte fii i dou fiice ale familiei Friedrich se va ocupa o guvernant , c reia i se adaug un profesor de latin . În 1787, tân rul Caspar tr ie te o mare dram . Pe când se juca pe marea înghe at a Balticii, ghea a cedeaz sub el. Fratele s u, Christoffer, îi sare în ajutor, îl salveaz , dar se îneac el sub ghea a m rii. Pictorul nu va vorbi niciodat despre aceast întâmplare tragic . Pân în anul 1791, îi mai mor doi fra i i o sor . Singur tatea se simte în întreaga sa viitoare oper artistic . În 1790, dup încerc ri în domeniul literaturii, Caspar începe s studieze desenul. Frecventeaz timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor i gravor deopotriv . Quistrop îl îndeamn s ia ca model pentru desenele sale reproducerile dup operele marilor mae tri, i îi pune la dispozi ie propria sa colec ie de tablouri i gravuri. În acela i timp îl sf tuie te s deseneze dup natur . Natura va fi principala surs de inspira ie a primelor sale lucr ri. În 1794, Friedrich pleac la Copenhaga, unde lucreaz cu cei mai buni mae tri ai acelor timpuri. Acolo st patru ani i dobânde te cuno tin e temeinice prin studierea perspectivei i compozi iei. În mai 1798 se stabile te la Dresda, unde frecventeaz cea mai important Academie de Art din Germania, fondat în 1769.

Aici execut numeroase copii dup operele pictorilor olandezi din secolul al XVII-lea. Iese adesea la marginea ora ului fiindc se intereseaz neîncetat de peisagistic . Caietul s u de schi e din aceast epoeste plin de desene reprezentând copaci, plante, nori i cer. D lec ii de desen pentru a câ tiga banii necesari traiului. În aceast perioad începe s picteze în culori, la început acuarele, mai târziu în ulei. În 1801, Friedrich descoper insula Rügen din Marea Baltic . Este fermecat de câmpiile pitore ti, de stâncile maje-stoase de pe rmul m rii i de p durile de stejari, imagini pe care le fixeaz în nenum rate schi e. Comportamentul lui aminte te de preocup rile contemporanului s u, pictorul englez William Turner. Ambii c utau tr iri palpitante, impresii pe care li le oferea natura. Tablourile lor îns nu seam , pe pânzele lui Friedrich nu reg sim avântul i haosul elementelor dezl uite ale naturii atât de caracteristice picturii lui Turner. În vara anului1803, artistul se stabile te la Loschwitz (azi un cartier al ora ului Dresda). În atmosfera mai sumbr a meleagurilor Germaniei