Constelaţii diamantine, nr. 3 (91) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 3 (91) Martie 2018

Semneaz :

Oswald Achenbach - Vedere din Capri

Mihai Caba Melania Rusu Caragioiu tefan Cazimir Marius Chelaru Iulian Chivu Liviu Chiscop Livia Ciuperc Ionu Copil Doina Dr gu Corina Matei Gherman Niculae Grosu Mariana Gurza Dumitru Ichim Titu Ionescu-Boeru Daniel Marian Galina Martea Viorel Martin Florin M ce anu Nicolae M tca Irina Lucia Mihalca Octavian Mihalcea Rodica Scutaru Mila Constantin Miu Milena Munteanu tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Janet Nic Valentin Nicoli ov Viorel Nistor George Petrovai Ionel Popa Valentin Popa Ion Popescu-Br diceni Paula Romanescu Asllan Qyqalla Mary Smith Ionu ene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , “Surorile” - o carte autentic ...............................................................................p.3 Ionu ene, În perioada interbelic se vorbea române te la universit ile din Paris ...........p.4 Iulian Chivu, Liviu Com ia - Povara verbului ..........................................................................pp.5,6 Janet Nic , Vivere risolutamente ....................p.7 Paula Romanescu, La moartea frunzei .........p.8 Liviu Chiscop, Un critic estet ..................pp.9,10 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.11 Octavian Mihalcea, În c utarea atemporalului .............................................................................p.12 Constantin Miu, Cultul Fecioarei la Voiculescu, Blaga i Ion Pillat .............pp.13,14 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.14 Mariana Gurza, Arta poetic a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete .........................p.15 Rodica Scutaru Mila , Romanul OSÂNDA, un altfel de roman... ......................................pp.16,17 Valentin Nicoli ov, Suflet geam n - o prim var poetic .......................................................pp.18,19 Daniel Marian, Poemele unei dimensiuni aparte .................................................................p.19 Ion Popescu-Br diceni, Medita iile poetuluimaestru în imaginarul educa ional .............p.20 Tudor Nedelcea, Marin Sorescu i securitatea .....................................................................pp.21-24 Valentin Popa, Sub semnul întunericului ...p.25 Mary Smith, Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume .................p.26 Ionel Popa, Dou c i... o cronic .......pp.27-30 Viorel Nistor, Presa din Hunedoara. Contribu ii privind jurnalismul de investiga ie .........pp.31,32 Nicolae M tca , Delicii epigram(at)ice .....p.32 Asllan Qyqalla, Poeme ...................................p.33 Marius Chelaru, Despre rolul p rilor i al viselor în teatrul durerii ...............................p.34 Viorel Martin, Poeme .....................................p.35 Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.36 George Petrovai, Spre nemurire muritorii cat ... ..........................................................pp.37,38 Mihai Caba, Bojdeuca lui Ion Creang - la Centenar ....................................................pp.39-41 Ionu Copil, Echilibrul ............................pp.42-44 Livia Ciuperc , Un c tor printre cuvinte Nichita St nescu ......................................pp.45,46 Milena Munteanu, “Ana, Mon Amour” - un film de C lin Netzer ................................................p.47 Galina Martea, Centenarul Marii Uniri unitatea na ional a românilor de pretutindeni ..............................................pp.48-51 M. Rusu Caragioiu, Cântecul iubirii ..pp.52,53 Corina Matei Gherman, Poeme ....................p.54 Niculae Grosu, Blestemele na iei române.

Sperarea speran ei ..................................pp.55-58 tefan Cazimir, Constela ii epigramatice ...p.59 Titu I.-Boeru, Constela ii epigramatice .....p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..........p.60

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Oswald Achenbach

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR{GU|

„Surorile” - o carte autentic[ Autor al mai multor volume de versuri i proz în limba român , precum „Zori de zi” (poeme), 2011, „Singur i departe” (poeme), 2011, „Drumul” (nuvele), 2013, „Iubiri” (poeme), 2014, „Funia ro ie” (nuvele), 2016, i „Surorile” (roman), 2018, Leonard Ionu Voicu este un veritabil poet i prozator.

S-a n scut la Bucure ti, în anul 1962.

Dup terminarea studiilor liceale i universitare, a plecat în Canada, stabilindu-se la Montreal, în 1991. Aici i-a completat studiile de specialitate ob inând un master în Microbiologie i Imunologie.

A participat la multe ac iuni din cadrul comunit ii române ti din Canada, fiind ales, de curând, în func ia de pre edinte al Asocia iei Canadiene a Scriitorilor Români (ACSR). De asemenea, a fost ales pre edinte al Cenaclului Literar Eminescu.

Romanul „Surorile”, ap rut la Editura BETTA, în 2018, este dedicat, dup cum spune autorul, pe pagina de titlu, familiei sale. În Cuvânt înainte afirm : „Aceast carte este o modalitate personal de a mul umi rudelor din partea tat lui meu, originar din satul Antone ti, comuna C line ti, jude ul Teleorman i de fapt tuturor oamenilor acelei comune, pentru bun tatea fireasc cu care m-au primit în mijlocul lor, m-au ocrotit i m-au înv at

multe lec ii de via în anii primei tinere i, când mergeam pe acele meleaguri, s -mi petrec vacan ele de var ”.

Romanul porne te de la personaje reale, mai precis cuprinde povestea a patru surori (Ana, Nina, Dora i Maghi), de la copil rie pân la vârsta adult , cu toate momentele prin care trec.

Structurat pe patru capitole, ce poart fiecare numele uneia dintre surori, cartea se desf oar în patru moduri diferite, în func ie de povestea fiec reia, pe care i-o expune fidel sau mai roman at, acestea având caractere diferite, un mod personal de a privi via a i mai ales destine diferite.

Nu este gre it dac privim cartea ca pe un volum ce con ine patru nuvele, cu patru istorisiri f cute la persoana întâi.

Povestea începe în satul natal al autorului, continuându-se la ora .

Nu lipsesc conflictele dintre surori, dar acestea se modereaz i se tempereaz , surorile fiind, de cele mai multe ori, conciliante.

Autorul, de profesie medic, surprinde foarte bine psihologia feminin , în special, i psihologia vie ii, în general; are o mare capacitate de a crea situa ii imprevizibile, pline de imagina ie, dar i de a reda realitatea în cele mai pure ve minte. În prefa a c ii, Victor Atanasiu spune: „De remarcat, din start c scriitorul respect un anume tipar, de g sit mereu atât în tema fra ilor, cât i în cea a surorilor, naturile sunt complementare. În cazul de fa ele sunt i antinomice, f s fie vorba de adversitate” Romanul „Surorile” este scris cu pasiune, stilul este cursiv, adesea g sim situa ii pline de umor, pe alocuri un limbaj specific zonei teleorm nene. În literatura universal se mai întâlnesc opere cu surori. De pild „La r scruce de vânturi”, scris de Emily Brontë, este una dintre operele cu care surorile Brontë au contribuit la îmbog irea patrimoniului cultural al lumii.

Via a familiei Brontë, marcat de întâmpl ri tragice i coinciden e stranii a fost adesea un subiect de luat în seam în literatura englez a secolului al XIX-lea.

Familia Brontë a oferit, literaturii univer-

sale, cele mai importante scriitoare ale secolului al XIX-lea. Cele trei surori, Charlotte, Emily i Anne, au r mas în literatur cu volume precum „Jane Eyre”, „La r scruce de vânturi” sau „Necunoscuta de la Wildfell Hall”.

Toate cele trei surori Brontë au murit îns tinere, c zând parc prad unui blestem ab tut asupra întregii familii.

Criminologul James Tully, autorul c ii „Crimele Charlottei Brontë” (The Crimes of Charlotte Brontë) descrie o situa ie sinistr : „dintre cele cinci fete ale familiei Brontë, doar trei au atins vârsta maturit ii (Charlotte, scut în 1816, Emily, n scut în 1818 i Anne, n scut în 1820) i toate au produs opere literare. Întrucât mama lor murise de cancer în 1821, Charlotte a avut grij de surorile sale, având mereu fa de acestea un comportament matern. Ascensiunea lor a fost curmat îns de mor i considerate de unii suspecte, niciunul dintre copiii familiei Brontë neajungând s împlineasc patruzeci de ani.”

De asemenea James Joyce, prozator i poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, a scris nuvela „Surorile” (The Sisters).

Phillipa Gregory a scris romanul „Surorile Boleyn”, în care descrie rela ia între dou surori - Mary i Anne Boleyn -, purt toare ale ambi iilor familiale vizând tronul Angliei, i lupta lor pentru dragostea i favorurile regelui Henric al VIII-lea. De i sunt rivale, surorile se ajut , împinse de rude, pentru ca urma ii regelui s r mân în familie.

Scriitoarea Gwyneth Rees descrie, în „Surori în luna de miere” o „du nie la cataram ” i o „prietenie la cu ite”, o „fic iune pentru copii i adolescen i”, în care „aventurile celor dou surori iau tot felul de întors turi”.

Scriitorul rus Cehov, în piesa de teatru „Trei surori”, scoate în eviden faptul c punctul comun al celor trei surori, fiice de general, era acela al unei nostalgii de a se întoarce în Moscova pentru a sc pa de vulgaritatea vie ii de provincie. Îl felicit m pe scriitorul Leonard I. Voicu, pentru recentul volum, i îi dorim succes pe sinuosul drum al literaturii universale.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Ionu\ |ENE

În perioada interbelic[ se vorbea rom`ne]te la universit[\ile din Paris Elita intelectual a României moderne a avut ansa istoric de a studia la marile universit i ale Europei. Cei din Vechiul Regat au mers spre Paris, iar cei din Ardeal spre Berlin i Viena. Dup Marea Unire de la 1918, fluxul de studen i români s-a intensificat c tre uni-versit ile din Paris. În „ora ul luminilor”, limba român era a doua vorbit dup francez între anii 1919-1939. Poate astfel se explic vigoarea unei intelectualit i române ti cristalizat la standarde mondiale de cunoa tere, devenind centrul epistemologic de modernizare al rii. E de citit i recomandat o carte, ap rut relativ recent pe pia , semnat de istoricul clujean Lucian Nastas -Kovacs - „Studen i români la Ecole Pratique des hautes Etudes” (Editura Eikon, 2017), care eviden iaz , într-un stil sociologic, cu inser ii de interpretare a demografiei istorice, graficul prezen ei studen ilor români între anii 1868 i 1948 la Paris.

Lucian Nastas -Kovacs reu te cu acribie într-o lume tiin ific falacioas s contureze universul mental i social al prezen ei tinerilor români în capitala Fran ei. Metoda de lucru i expunerea subiectului incitant e influen at de instrumentarul colii analelor franceze, în special de Ferdinand Lot, Le Roy Ladurie sau Fernand Braudel. Dar se observ i o interpretare succint din gândirea febril a lui Marc Bloch.

Din noua coal a demografiei istorice române ti se poate observa i o influen din istoricul Ioan Bolovan, mai ales în expunerea de motive a graficelor i nomenclatorului istoriografic.

Lucian Nastas -Kovacs e un istoric împ timit de culisele mediului universitar românesc, scriind mai multe c i pe aceast tem într-un stil ce aduce aminte i de tehnica unui detectiv, nu numai de scormonitor în arhive i biblioteci. De aceea, cartea „Studen i români la Ecole Pratique des Hautes Etudes” încununeaz la maturitate experien a unui destin dedicat istoriografiei. Din tematica abordat afl m lucruri i repere inedite privind studen imea român poposit s se adape din lumina Apusului. Statul francez a încurajat înc din 1866 venirea tinerilor i profesorilor români la studiu. Pentru români francezii au creat un cadru juridic relaxat prin ordin ministerial, nu prin lege pentru înmatricularea la universit ile pariziene. Eram singurul popor din Europa care beneficiam de acest privilegiu. Bacalaureatul din ara noastr era recunoscut la Paris. Studen ii români erau accepta i ca peregrinatio academica în capitala universitar a Europei. „În 1891, din 19.821 de studen i din Fran a, circa 1500 erau str ini printre care numero i români. Dup primul r zboi mondial, odat cu înf ptuirea României Mari num rul românilor afla i la studii în Fran a a explodat.” Dac în anul universitar 1920/1921 Fran a ad postea 6477 de studen i str ini, în 1927/1928 num rul acestora a ajuns deja la 14.368 (22% dintr-un total de 64.531 de studen i) - din care 6584 se aflau la Paris, iar 18% erau români -, pentru ca în 1930/1931 cifra str inilor s ajung la 17.281 (de altfel punctul culminant al acestei cre teri), în 1933/1934 cuantumul coborând la 14.483, în 1936/1937 diminuându-se la 7422, iar în 1939/1940 s avem doar 3699. Cu alte cuvinte, de la o medie de aproximativ 10% studen i str ini în a doua jum tate a veacului al XIX-lea, s-a ajuns la 16% în preajma Primului R zboi Mondial, pentru ca maximul de 22% s fie atins la începutul anilor ’30”.

Românii, dup francezi, erau cei mai numero i studen i în Fran a.

N. Iorga îi critica pentru c mul i dintre tineri tr iau în petreceri i scandaluri în Cartierul Latin, preferând o studen ie întârziat , conform unui celebru roman al lui Gib Mih escu. Româna era a doua limb vorbit la Paris. Capitala Fran ei oferea intelectualilor români posibilitatea de studiu ca auditori, f s se înmatriculeze, examene sau echivalare a studiilor la Ecole Pratique des Hautes Etudes. Aici intelectualii români poposeau s audieze cursuri la profesori celebri i la finalul acestora li se oferea un certificat de auditor, cu care impresionau burghezia meschin din ar . Mari intelectuali români au tocit b ncile acestei adev rate universit i populare ani de zile, venind în ar cu un bagaj de cuno tin e i noi metode de lucru. Literele i Dreptul erau facult ile preferate de români, dar nici ingineria nu era ocolit de ucenici. Situa ia politic din Paris era permanent revoluionar fapt ce deranja pe intelectualii români conservatori. „Pe vremea când P. P. Negulescu, Pompiliu Eliade i Mihai Dragomirescu se aflau la Paris, cu to ii au asistat la evenimente greu de închipuit pentru cei veni i de la gurile Dun rii, din prim vara spre vara lui 1893, i anume la înfrunt rile violente dintre poli ie i studen ii francezi, care au dat foc la tramvaie i omnibuze, au spart felinarele, au r sturnat chio curi etc., f cându-l astfel pe Dragomirescu s cread c un regim monarhic ar asigura mai mult lini te, Fran a fiind „bolnav înc i boala ei a început în 1789. De altfel, în ultimul deceniu al veacului al XIX-lea, Cartierul Latin era periodic scena revoltelor studen ti, Parisul tr ind - dup sintagmele unui memorialist - «epoca nihilismului elegant» sau a «diletantismului revolu ionar»”. Românii aveau cafenelele lor cum a fost Vachette sau Le Soufllet, în care se întâlneau i schimbau idei, dar i încingeau jocuri de dominou. Studentele românce erau renumite pentru frumuse ea lor dar i pentru via a care nu corobora cu morala burghez . Bursele c tre studen i veneau printro banc a lui Aristide Blank care avea i un restaurant românesc.

Românii erau i copiii teribili ai boemei pariziene, erau „instigatorii” avangardei „dada” a lui Tzara. Totu i mul i români nu s-au adaptat vie ii pariziene c zând în depresie. Marea problem r mâne îns dilema tinerilor români care au studiat în Occident, care, dincolo de entuziasme i efuziuni sentimentale, au afi at aproape mereu deprimarea, izvorât din compara ii etnopsihologice i evolu ii sociale care nu ne-ar da nicicând speran a regener rii na ionale. În acest context, pesimismul manifestat de C. R dulescu Motru, în 1889, pare confirmat de evolu iile ulterioare: „Nu am credin a s ajung la ceva...

Noi suntem ursi i s trivializ m cultura pe care al ii au creat-o din adâncul lor sufletesc. Egiptul face pe to i oamenii buni, Balcanul face pe to i oamenii balcanici, adic u urei, zeflemi ti, juisori...”. Iar aceast „trivializare”, preluarea unor modele europene i implantarea lor aici f discern mânt a dus pe anumite segmente ale societ ii române ti la o pseudomodernizare, la o adaptare nu doar epigonic (de altfel, deloc reprobabil ), ci mai ales simulat , snoab , uneori ridicol ”. Istoricul Lucian Nastas -Kovacs a scris aceast carte, introducându-ne veridic în atmosfera francez , de parc ar fi studiat la Paris. E un pilon multidisciplinar de care trebuie s inem seama întro istorie a scrisului istoric recent.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Iulian CHIVU

Conexiuni critice:

Liviu Com]ia Povara verbului

La curent în chip evident cu controversele i cu experien ele criticii de întâmpinare, Liviu Com ia, în parcursul s u jurnalistic de la bra oveanul Drum Nou la ro ioreanul Drum i mai ales din revistele literare la care colaboreaz , este un critic redutabil prin judei i subtile, dar temeinice, atitudini estetice, antrenând cu u urin perenit i referen iale ce-i îng duie s citeasc în biotopul lor c i de proz i de poezie apar inând unor scriitori români din ar i de pretutindeni.

Sub aceast lumin adun cronicile pe care le-a semnat în ultima vreme între copertele unui nou volum de critic , Povara verbului (Editura Tipoalex, Alexandria, 2017); Liviu Com ia a revenit astfel editorial în critic dup Scriitori ro ioreni (Editura Tipoalex, Alexandria, 2008), la un r stimp care se deconteaz concesiv. La ro ioreanul Drum, ruia-i d un nou tonus în calitate de redactor- ef, Liviu Com ia inaugureaz , sub numele ziarului, o colec ie de tip rituri sus inute generos de Consiliul Local i care, iat , cu volumul s u de critic literar ajunge la nurul 26, sub acela i generic, pe lâng o serie de nume noi, fiind reeditate c i ale unor scriitori locali ca Al. Tair Popescu, Eugen Delcescu, Paul Amet, disp ru i între timp.

Povara verbului, s fac din asta un criteriu, dincolo de orizontul geografic, î i împarte spa iul editorial în mod egal între scriitorii din tot locul i scriitorii teleorm neni asupra c rora autorul se apleac cu interes, chiar dac unii dintre ei r mân cunoscu i, deocamdat , doar la nivel jude ean. În prima parte a c ii, o chemare a filia iei (autorul, n scut în ara F ra ului, este membru al USR la Filiala Bra ov), Liviu Com ia recenzeaz o serie de scriitori braoveni sau din inuturile imediat învecinate ori care au leg turi sensibile cu ora ul de sub Tâmpa: Daniel Dr gan, Doru Munteanu, Adrian Munteanu, Ioan Voaide , Ion Lupu, Atila Socaciu, t. A. Banaru, târn veanul Ioan Gliga, sibianul Nicolae Stoie, clujanca Adina Ungur, vrânceanul Gheorghe Andrei Neagu. Iar cu Lucian Gruia (critic i poet, scut la Dej), cu buzoiano-bucure teanul Florentin Popescu se trece spre nume care deja sunt asumate de un spa iu literar mai larg: Aurel Pop, Marin Iancu, Mircea Dinutz, Felix Nicolau, c tre diasporicii Lauren iu Or anu, Lumini a Suse i al ii. Iar dac autorul i-ar fi propus, ar fi avut, prin numele din sumar, prilejul de a trece în revist genera iile de scriitori de la Geo Dumitrescu, la cei cu un debut remarcabil: Florina Isache, Iuliana Paloda-Popescu etc. Printr-un remember insolit, travaliile debutan ilor începând

de la celebra „po a redac iei” patronat de Geo Dumitrescu i verdictele acestuia de la „deocamdat nu” pân la „mai trimite i” (vezi Corneliu Vasile, derea poetului în lume, p.34), se ajunge, o alt extrem , la tinerii „surprinz tori” de ast zi, gira i pe coperta a IV-a de prieteni cu taif în lumea criticilor, pe care Liviu Com ia îi evit prin t cere. Atunci la ce bun critica literar dac evit aceste abdic ri i crize genuine de identitate? Nu cred este o fals problem atât timp cât fenomenul risc propor ii îngrijor toare, iar judecata public de valoare r mâne tranchilizat în sistemul ei de criterii tolerante i concesive.

Constant cu sine, Liviu Com ia nu folose te unit i de m sur diferite pentru cele dou capitole ale c ii sale, exigen ele exercitându-se doar în raport cu referen ialul i cu capacitatea lui de a r spunde în chip diferit acestora. Poeta Iuliana Paloda-Popescu ne-a adus în memorie virtu ile poetice ale baladei. Cu toate inser iile modernismului, balada, a a cum ne-o ofer poeta, are capacitatea de a ne cumineca, de a ne întoarce în spa iile poetice p site sau îngustate (p.206) ori Povestea romanului „C lug rul negru” de erban Tom a (Ed. Tracus Arte, Bucure ti,2013) pare a nu avea nimic spectaculos (p.141), îns criticul urc spre nivelurile superioare de semnificare dincolo

Oswald Achenbach - Golful Naple

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de aceste aparen e. Alteori judec totul dup tonalitatea i dup registrul vibra iei, ca în cazul poetului (teleorm nean de origine): Florea Miu: Nu tiu al ii cum vor fi fost, dar eu, dup citirea acestor poeme („Negru de fum”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2003, n.n.), am r mas cu gustul cenu ii. Este atât de evident dezam girea în fa a vie ii încât, într-adev r, aceasta devine locul unde nu se poate tr i. Ochiul critic i sufletul r nit iat intersec ia în care se na te starea liric (p.136). Nu de pu ine ori, prima impresie este tocmai prilejul care declan eaz întreb rile i tot ea caut argumente pro sau contra: Roman SF? Parabol ? Eseu despre via a i timpul omului? E dificil s încadrezi cartea lui tefan Mitroi („Guantanamo”, Ed. RAO, Bucure ti, 2014, n.n.). Chiar dac titlul romanului i-ar sugera o direc ie de lectur (p.130). i tot dintre teleorm nenii care au dep it de mult receptarea jude ean , Stan V. Cristea, cunoscut istoric literar, convinge cu rigurozitatea sa, criticul neputându- i ascunde sau amâna impresiile nu pentru c scriitura în sine este prin natura ei argumentativ , exact , ci prin consecven a cu care autorul ne-a obi nuit: adar, ne afl m din nou în fa a unei c i impresionante, care intr în istoria culturii române („Marin Preda. Repere biobibliografice”, Ed. RCR. Editorial, Bucure ti, 2012, n.n.) ca referin obligatorie pentru to i cercet torii operei i vie ii lui Marin Preda (p.127). Alteori, cronicarul, când este cazul, fire te, î i sprijin confirm rile pe argumentul persuasiv al familiarit ii: Da, f îndoial , acesta este scriitorul Ioan Voaide pe care l-am cunoscut în adolescen , când încercam s deschid u ile redac iilor jurnalelor din Braov („M mosul”, Ed. Mienerva, Bucure ti, 2010, n.n.), (p.53). Ca i în cazul lui Atila Socaciu („Din lumea celor care au cuvânt.

Hapuri ardelene am rui”, Ed. Transilvania Expres, Bra ov, 2007, n.n.): Un asemenea gazetar pe care am avut onoarea s -l cunosc este Atila Socaciu. M simt un om norocos c am fost o vreme colegi de redac ie la „Drum nou” i la „Gazeta de Transilvania” din Bra ov (p.59). Un alt chip al lumii literare bra ovene, aureolat de o lung t cere (de peste trei decenii) de la debut, t. A. Banaru p te prin „Regatul Poeziei în vârful picioarelor” cu volumul s u intitulat „In medias re” (Ed. Diversitas, Bra ov, 2006): Exist în poezia dlui t. A. Banaru o triste e profund , dar, paradoxal, este abia sim it , f strig te, f ipete de durere, cu o expresie sadovenian , în bu ite (p.63). Ca i Lauren iu Or anu, ca i Lumini a Suse, n scut la Bucure ti i rezident în Canada, la Ottawa Duminica inimii, Ed. Limes, Cluj-Na-

poca,2006, n.n.), i Nadia-Cella Pop este mai temeinic cunoscut în str in tate decât în ara sa. Este mai bine întâmpinat în limbile occidentale decât în limba român (p.75) i are în vedere când spune asta receptarea volumului Naufragii amânate (Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2010), prezentat în nu mai pu in de 15 limbi, ceea ce înseam, în ultim instan , o fabuloas circula ie a poeziei române ti scris de poet (p.75). Liviu Com ia, în inten ia unei opinii cât mai pu in vulnerabile, urmeaz în demersul s u critic nu doar ceea ce este vizibil, ceea ce este uzual într-o cronic , ci i acele leg turi ascunse la grani a liminalului sau la intersec ia imaginarului cu realitatea, fie ea i cea biografic a scriitorului (când este accesibil , dup cum am v zut), titlul fiind, de regul , în m sur , i el, s conduc spre esene: dac ar fi s punem în practic teoria titlului ca sintez a con inutului, într-ader, poezia Silviei Van („Obsesia iubirii”, Societatea Scriitorilor Militari, Bucure ti, 2006, n.n.) vine dintr-o obsesie ordonatoare, tiranic a iubirii (p.88). Uneori cronicarul e ponderat, alteori simte nevoia s fie explicit, chiar tran ant, în formularea opiniilor: Poezia Adinei Ungur („Calvaria”, Ed. Eikon, ClujNapoca, 2007, n.n.) nu este una de nota ie i interpretare. Poemele sale comunic între ele printr-o re ea complicat (p.98). Alteori e insidios Adev rul e c , prin tehnicile clasice folosite, poeta (Mariana Popa, „Pânda de sine”, Ed. C2 Design, Bra ov, 2005, n.n.) impune o anumit solemnitate ritual discursului s u despre un Sine pierdut, reg sit i apoi devenit uitare de Sine odat cu trecerea timpului (P.93). Atent i analitic, aplicat i avizat, distant, dar nu refractar cu atât mai mult în cazul criticilor, Liviu Com ia observ ceea ce e de observat i, f s polemizeze, sugereaz doar c ar împ rt i i un alt punct de vedere: i mai mult, criticul (Gh. Stroe, „O saco cu c i”, Ed. eLiteratura, Bucure ti, 2014, n.n.) împinge lucrurile pân acolo încât ne apar deformate. A reconsidera proza (memoriile) scris înainte de 1989 e un exerci iu textualist care poate duce la falsificarea textului. Or, dac s-ar întâmpla a a ( i s-a întâmplat mai cu seam când a fost vorba despre memorialistic ) textul s-ar goli de tensiunea c tat în momentul redact rii i devine act notarial (p.159). A adar, Liviu Com ia, el însu i explorator reflexiv, exigent, al acestor tensiuni, redijate cu sârguin i gradual de scriitor, g se te un titlu cât se poate de nimerit pentru cartea sa: Povara verbului, povar sub care scrisul e zadarnic trud dac nu îmblânze te estetic onticul i nu îl restituie axiologic umanit ii ca atare sau car ca ipotez .

Anul IX, nr. 3(91)/2018

C[r\i primite la redac\ie

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Janet NIC{

Vivere risolutamente (eseu despre Florentin Smarandache) „Cum am descoperit America” (fragmente de jurnal) de Florentin Smarandache seam leit cu „Înv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u, Theodosie”. Neagoe Basarab este, în acest caz, negre it, Florentin Smarandache iar Theodosie este cel de aiurea care vrea s emigreze aiurea.

Cartea e un jurnal scris la fa a locului i la flac ra locului, un reportaj din tran eele necunoscutului, cu gloan ele destinului uierând pe la ureche. A adar, cunoa tere i avertisment, suferin i invita ie de a lua taurul de coarne. Cel c ruia îi e team de lup s nu intre în p dure. ederea autorului în State este nepotolit mi care, veghe, încordare, insatisfac ie, stres.

Nu e for at asem narea cu vizuina lui Kafka, poate cea mai tulbur toare i uman povestire, cu toate c personajul principal e un animal care, pentru a se proteja de du mani, încearc s i înfiripe o ascunz toare sub p mânt. Curând starea de certitudine e roas de rugina incertitudinii, mierea încrederii devine otrav .

Diferen a dintre ce este în SUA i ce ar trebui s fie, este evident în fa a unui om simplu care nu descrie nici geografia, nici economia, nici istoria, ci numai ceea ce vede, simte i constat . Senza ia este aceea a unei lumi cunoscute pe pip ite. Chemat de omenesc, Florentin Smarandache r mâne paiul finit cu spicul infinitului în cre tet. Fugind din ar în America iar din America în lume, autorul nu e liber pentru c - a a cum spunea Hegel - „cel ce fuge de ceva nu e înc liber, ci în fug el depinde de cel de care fuge”.

Jurnalul are mai multe paliere care se întretaie, dup st rile care-l bântuie pe autor. Cel mai important este acela de a defini, pe cât se poate, chipul i sufletul unei mari puteri, supermodel în toate. În acest sens, se adun date utile, concrete, necesare unei eventuale orient ri în labirint. Aici fantezia

Oswald Achenbach - Retragerea furtunii

are aripile frânte, e faultat , la orice pas i nimeni, nici m car liberul arbitru nu dicteaz lovitura de la unsprezece metri. Notele scurte, fulger toare, nu au rezonan a dromaderic a bubuielilor din timpul ploilor de var . Fraza nu se bâlbâie, nu rumeg osul metaforei iar limba verbului nu are timp s plesc ie de pl cerea unui gust exotic. Luat de uvoi, omul Smarandache abia se aga , o clip , de mal, abia are timp s încrusteze pe coaja obi nuin ei câteva strig te. Încle tarea cu momentul nu e o lupt , nu e un duel, nici m car trânt , ci h uire. Poetul d touché-uri de floret i fuge în vizuin . Î i mai face curaj, înjur române te, pe leau, dar, în fa a leului, recunoa te c spune „des bétises”.

Emigrantul critic America pentru c începe s-o iubeasc , a cum bidiviul începe s i iubeasc priponul. Aventurier în sânge, Florentin Smarandache s-ar duce i la Polul Nord.

Pân una alta, ca un homo viator înr it, cutreier încolo i încoace, ciugulind din mierea unor civiliza ii, din mu tarul unor culturi i, bineîn eles, din prazul culturii române ti. Acum e în Fran a, acum e în Egipt, acum în Belgia, acum la Râmnicu Vâlcea, Bucure ti sau B lce ti. Florentin Smarandache m tur spa iul terestru înc rcat de gânduri i senza ii puse în pagini asemenea pi elor de fân muntene ti. Dezam girile din America se completeaz cu cele din ar : Cioran, Dinescu, Sorescu zac în libr rii, „România literar ” a lui Manolescu e politizat , editura „Humanitas”, la fel. Românii se duc la munc nu munceasc . „România Mare” e cel mai citit ziar. Românul are o for teribil de autodistrugere. În America straturile societ ii sunt închise, nimeni str in nu p trunde în re elele lor. „Renumele Americii mai r mâne prin propagand i iner ie”, noteaz , laconic, scriitorul. Visul american, sim it pe pielea sa, e, uneori, co mar. Înv mântul de stat e mai slab decât cel particular. La universitate se intr pe bani. Corup ia i pilele func ioneaz acolo ca i în România. Familia, celula de baz a societ ii, e dezbinat : multe divor uri, copiii nu ascult de rin i. ,,Po i tr i într-un castel sup rat iar într-un bordei fericit” exclam , exasperat, autorul. America r mâne o lec ie dur pentru emigran i. Senza ia persistent e aceea a rat rilor permanente.

Poetului i s-a retezat cheful de paradox, fic iunea e mutilat .

Cruditatea prezentului nu- i permite s h duie ti pe plaiurile, deloc mioritice. Acolo totul e organizat, calculat, consemnat.

Se tie totul despre oricine i pentru cea mai mic gre eal se pl te te scump. Mama Ra iune este patul lui Procust, egaleaz inegalul cu incon tien a con tiin ei. Exteriorul fiin ei este organizat matematic. Scriitorul i-a aruncat, între timp, ochii în cam toate ogr zile americane. Americanul e dominat de politic i economic. Se crede st pânul planetei, jandarmul lumii, se amestec oriunde este interes, nu suport critici i interdic ii. For a herculean a Taurului nu urm re te decât Profitul.

Americanul scoate dolari din orice. Statul pl te te fermieri s nu cultive anumite terenuri. Dictatura legii nu permite abateri.

Dac în State minorit ile ar face g gie precum minoritatea maghiar în România, ar fi puse la punct în dou zile.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Paula ROMANESCU

În memoria umbrelor mele dragi - À la mémoire de mes chères ombres I Gândirea omeneasc se-nvârte nencetat Între eul fiin ei i Dumnezeu; i-ascute ul armelor de cercetat Aceste dou mari necunoscute.

De leur raison les hommes en cherchent depuis toujours Le sens du grand néant et celui de l’être; Le cœur, d’un petit coup retrace de jour en jour L’air de ces inconnus : être ou ne pas être...

II Cum poate trupul omenesc s in Arhitectura sufletului? Cine Planteaz -n umbr miezul de lumin Al pomului cu fructele-i pu ine?

Comment peut-il le corps fragile tenir L’architecture de l’âme et son mystère?

Qui plante dans l’ombre brasier-délire De l’arbre aux fruits de chair au goût amer?

III La moartea frunzei toamna nu se plânge; Se es prin crengi c ri de vânt i, toate Conduc spre-o vam unde nu se-ajunge Decât ca umbr preschimbat -n noapte. À la mort de la feuille on ne pleure pas; le vent Tisse parmi les branches des sentiers jaunis Qui mènent vers une douane qui nous attend En ombres ailées aux longs rayons de nuit.

IV Când pragul ultim prinde-a se z ri Iar umbra în lumin se preschimb , Limanul între-a fi i a nu fi E-un rm unde se tace-aceea i limb .

Quand l’absence pointe son nez et, que les ombres Se changent en lumière couleur de sang, La terre entre être et ne pas être C’est un bord où l’on tait la même langue.

V ’Nainte de-a veni pe lume, lumea Nici n-a b gat de seam c lipsesc.

De ce s-ar sinchisi în ziua anume

Când voi pleca din raiul p mântesc?

Avant que je ne vienne sur terre, le monde Ne se rendait pas compte de mon absence...

La terre sera-t-elle donc un peu moins ronde Le jour où je quitterai cette existence?

VI Când luna arginteaz clara und i be i sunt de mireasma teii-n floare, Eternitatea râde în secund i zeii plâng c nemurirea doare.

Quand la lune se reflète dans l’onde claire Et, de fragrance s’en enivre l’été, L’éternité sourit à l’éphémère, Et les dieux ont mal d’immortalité.

VII Soarele pentru bufni e noapte, Cum pentru vultur cerul e regat.

Pentru-n elept lumina nu desparte rmul tiut de malul cel lalt.

Pour le hibou, c’est du soleil la nuit, Royaume c’est le ciel pour le vautour Mais pour le sage la lumière du jour Et la nuit noire c’est du même acabit.

VIII Când adev rul este gol-golu , Nu mai prezint nici un interes.

A se vedea la tactica de stru Arta de-a încropi din nisip fes...

Lorsque la vérité est toute nue, Elle ne présente pas le moindre intérêt.

Voir chez l’autruche la tactique saugrenue De se cacher la tête... Et puis après?...

IX Deplina fericire n-o afli nic ieri Cât timp te-nver unezi s-o cau i nencetat.

Ea vine (poate) numai când azi înseamn ieri, Când zorii nu mai cat spre mâine niciodat’.

Le grand bonheur - la petite mauvaise affaire N’est pas à la portée de tout... chagrin, On le retrouve peut-être sous les chaudes

larmes d’hier Sans pourtant nous faire voir les chants du lendemain.

X Am v zut un vechi templu în ruin ; Eu m credeam chiar via a, taina, dorul.

Pe cer - un nor de limpede lumin , În iarb , optitor, etern - izvorul...

J’ai visité un vieux temple en ruine; Je me croyais la vie, l’écume des jours; Dans le ciel - un nuage faisant mine D’ignorer que sous l’herbe la source coule...

XI Sub un noian de frunze a înnoptat Un fir pl pând de trestie u oar ... În mine cad z pezi de alt dat’ Cu stranie mireasm grea, solar ...

Sous un tas de feuilles mortes, un petit brin De vert roseau trouva son port d’attaches...

Tombent dans mon cœur des neiges d’antan, blanches, Avec d’étranges parfums d’amour serein...

XII Seam i culege iubire-n drumul t u, Înfloare-te c-un zâmbet, bucur -te c e ti, Ce-o fi s vin , vine, s nu te îndoie ti, Nu p stra-n suflet haita p rerilor de r u!

Sème et cueille de l’amour autour de toi, Habille-toi d’un sourire, réjouis-toi d’exister, Ce qu’il faut advenir un jour arrivera, Ne garde pas dans ton âme la meute des regrets.

XIII A fi sau a avea - marea dilem A omului ce i-ar dori pe lume fie urm vie de lumin Dar i mana comorilor s-adune. Être ou bien avoir - le grand dilemme De l’être humain qui se voudrait sur terre Trace de lumière dans ce monde de misère Et gardien des trésors qu’on n’emporte guère...

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Liviu CHISCOP

Un critic estet* Editura „Alma Mater” a Universit ii „Vasile Alecsandri” din Bac u ne face, printre alte surprize literare, darul celei mai recente c i a profesorului de literatur Daniel Nicolescu, fost el însu i acolo, cu ani în urm , lector de limba român pentru studen ii str ini, calitate în care a i tip rit atunci nu mai pu in de trei auxiliare didactice (Mic dic ionar de terminologie medical , în dou edi ii - 1979 i 2016, Curs practic de limba român , 1980 i Un manual de limba româ, 1982), extrem de utile atunci i func ionale înc i azi. Se pare c cifra trei are, în cazul produc iilor editoriale ale lui Daniel Nicolescu, ca i în mitologia noastr , o evident conota ie simbolic , întrucât celor trei scrieri didactice mai sus men ionate le-au succedat alte trei, de ast dat din arealul criticii i istoriei literare i anume, în 2014, Dreptul la subiectivitate i De gard la avangard , iar recent, în 2017 - Autori i c i la interferen a veacurilor.

Sesizând aceast condi ie dual a lui Daniel Nicolescu - de profesor prin voca ie dublat de un pasionat cercet tor al fenomenului

* Daniel Nicolescu, Autori i c i la interferen a veacurilor, Bac u, Editura „Alma Mater”, 2017. 132 p.

literar -, Grigore Codrescu, în prefa a inspirat intitulat Accente ale originalit ii în tabloul literar contemporan, o consemneaz în ace ti termeni: „Profesorul multor înv tori i studen i din Bac u a receptat, prin decenii, literatur , c i, teorie literar , estetic i didactic . Iar dup ce s-au mic orat responsabilit ile profesionale s-a concentrat mai bine asupra tabloului literar-cultural de ast zi, atât de bogat, de contradictoriu i de plin de surprize” (p. 3). Într-adev r, tabloul literarcultural al României de azi e extrem de bogat i de variat, nu doar fiindc suntem ara din Europa cu cele mai multe reviste de cultur , raportat la num rul de locuitori, ci i pentru - dup cum plastic se exprim Gr. Codrescu - la noi „se scrie în draci”... Corolar al acestei opulen e a tip riturilor pe suport de hârtie aparent paradoxal i surprinz toare acum, în epoca internetului - este chiar sumarul ii de fa , care consemneaz nu mai pu in de 24 de cronici i recenzii, nu doar ale unor volume de beletristic , ci i de critic ori istorie literar , precum i de eseistic ori memorialistic . Acestora li se adaug , în final, un binevenit „moment genezic Tristan Tzara”, în care sunt eviden iate str daniile profesorului Nicolescu în redescoperirea i recuperarea fondatorului mi rii dadaiste, fapt care îl îndrept te pe autor s încheie cu nedisimulat, dar întru totul justificat orgoliu profesional: „Fie-ne permis, cu modestia de rigoare, a aminti c postamentul statuii spirituale a lui Tristan Tzara, în at dincolo de hotarele patriei, î i are originea în Momentul genezic, datat 5 decembrie 1968” (p. 125).

Revenind la prefa a lui Grigore Codrescu, el însu i profesor secundar i infatigabil comentator/adnotator de texte din varii domenii (dar i autor a dou bro uri consacrate unor poe i locali), e de observat c acesta, încercând a explicita semnifica ia titlului aplicat considera iilor sale prolegomenice, relev „str dania autorului de a detecta nota original , sunetul propriu, registrul inconfundabil ale fiec rei proze, volum de poeme, ori profil eseistic”, demers care „îi reu te mai întotdeauna, de i nu to i autorii i toate c ile despre care scrie sunt de pe raftul de sus al

literaturii contemporane”. Într-adev r, prin recenziile sale publicate ini ial în reviste literare - Daniel Nicolescu nu face doar oficiul de informare, de semnalare, propunând ateniei cititorilor noi apari ii editoriale, ci emite frecvent aprecieri pertinente i judec i de valoare obiective asupra operelor analizate. a, de pild , în cazul culegerii de versuri Prizonierul cercului, de Ioan Pr ji teanu, cronicarul, explicând semnifica ia titlului, stabile te interesante filia ii i afinit i, plasând volumul în contextul liricii na ionale cu tematic similar . Critic estet, Daniel Nicolescu nu uit s men ioneze c , de fapt, rostul literaturii ca art a cuvântului ( i cu deosebire acela al poeziei) este de a produce cititorului emo ii artistice, „bucurii estetice”, calitate existent - dup p rerea sa - i în placheta de versuri Hamlet înc tr ie te, semnat de Mihaela Mocanu Gâlc : „Posedat de cuvântul predestinat, autoarea intr într-o rela ie special cu Logosul, poemele sale fiind capabile s trezeasc bucurii estetice în sufletele receptorilor, ajutându-i s se întâlneasc cu ei în i i s renasc pe din untru. (...) Modernitatea i valoarea liricii sale rezid atât în viziunea poetic original , cât i în construc ia imaginarului poetic, în esat de metafore revelatorii i simboluri, menite a exila aspectul denotativ al limbajului într-un plan secundar, pentru ca întreaga aten ie s fie acordat celui conotativ, provocator de multiple sugestii i tr iri inefabile” (p. 35).

Celor apte cronici literare consacrate unor volume de versuri i reunite sub genericul Ipostaze ale modernit ii în poezia actual , le succed alte cinci în care autorul se ocup de tot atâtea romane. Erijându-se într-un veritabil ghid al poten ialilor s i cititori Prin labirinturile prozei actuale cum e intitulat acest al doilea capitol din Autori i c i... -, Daniel Nicolescu nu face un secret din propensiunea sa pentru scrierile „explorând o zon situat între literatura de fic iune i cea tiin ific ”, mai exact spus - pentru cele în care e evocat „istoria recent a omenirii”, cu accent pe ceea ce se cheam „condamnarea ororilor comunismului”. În

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii concepte explicitate de Adrian Marino în al u Dic ionar de idei literare, autorul c ii de care ne ocup m aici observ , de asemenea, cu juste e c „într-un anumit sens timpul epic este un timp istoric încremenit, fixat pentru totdeauna, gra ie efortului de transfigurare estetic pe care fiecare scriitor, dup puterile talentului s u, o realizeaz ” (p. 88).

Cu excep ia acestor celebre romane care formeaz obiectul i subiectul eseului Timp istoric, timp epic în proza contemporan i al capitolului final referitor la Tristan Tzara, toate celelalte 24 de cronici i recenzii din prezentul volum - publicate anterior, cum spuneam, în presa literar - apar in categoriei cunoscute sub numele de critic de întâmpinare, ceea ce n-ar mai fi reclamat clasificarea i gruparea lor în secven e tematice distincte... O ultim astfel de categorie e cea intitulat Memorii. Eseuri. File de monografie, toate cele ase c i analizate aici având drept numitor comun fic ionalizarea, de c tre autorii acestora, într-o m sur mai mare sau mai mic , a propriilor biografii...

De i îndeob te exigen a unui critic de întâmpinare se exercit asupra câte unei singure c i, luminând, într-un fel de flash, doar volumul recenzat, Daniel Nicolescu, în Autori i c i..., derog de la regul , oferind uneori i pre ioase informa ii biografice despre autorul abordat, precum i o privire de ansamblu asupra activit ii sale literare anterioare.

Vorbind, în 1935, despre înclina ia de a scrie favorabil despre toat lumea a lui Mihail Sebastian, G. C linescu sus inea c o astfel de atitudine „care poate fi o însu ire stra nic în ordinea moral ”, e „primejdioas pentru critic”. „Un critic - ad uga el - trebuie s fie u i s mu te. Criticul care nu latr , m nâncoloanele degeaba”. Iar volumul criticului

Achenbach - Fântâna din Fascati

aceast onorant serie a lucr rilor situate, tematic, la confiniile literaturii cu istoria i politica, se înscriu, la loc de frunte, romanele Jurnal de destin i Pove ti luate de ape, avându-l ca autor pe Paul-Lucian Letzner, care „a dezertat” din lag rul socialist înc înainte de 1989. „La un sfert de secol de la emigrarea în Germania - spune despre el Daniel Nicolescu -, scriitorul continu , prin scrierile sale „s i pl teasc datoriile morale” fa de ara natal , conform unei declara ii cute în 2010, cu ocazia debutului s u literar.

Astfel, destinul inginerului electromecanic maritim explic , în mare m sur , de ce toate cele cinci c i publicate pân în prezent merg pe linia prozei noastre recente de recuperare literar (în special sub forma atitudinii) a trecutului comunist, abolit de revolu ia din decembrie 1989” (p. 41).

Despre necesitatea, dac nu cumva chiar despre obligativitatea investig rii de c tre prozatori a trecutului nostru istoric, mai apropiat sau mai îndep rtat, se exprima de pild , în termeni tran an i i Alexandru Piru, înc în 1980, într-un remarcabil eseu intitulat Despre critic i altele. „Secolul nostru, care a zguduit planeta cu dou r zboaie mondiale, ca s nu mai vorbim de cele locale - spunea atunci regretatul nostru concitadin -, ne-a deprins pe to i s medit m mai mult la raportul nostru cu istoria, problem pe care nimeni no mai poate ast zi eluda”. Autorul unui astfel de roman având ca tem istoria - consider , la rândul s u, Daniel Nicolescu - trebuie s i pun întreaga medita ie „despre rosturile omului în drumul s u c tre des vâr ire pe portativul unei pove ti tulbur toare, construit dup toate regulile naratologiei moderne” (p. 52). Nu altfel procedeaz , de pild , Cornel Constantin Ciomâzg , autor al fascinantul lui roman Se întorc mor ii acas , care devoaleaz , la un moment dat, într-un interviu, principiile avute în vedere de el în crearea unei proze cu statut de roman. „Pentru mine - se confesa prozatorul -, un roman ar trebui fie un mare buchet de idei, având în centru o spectaculoas poveste, câteva repere i coordonate existen iale, ceva simboluri ca se justifice ca roman, metafor , spre a nu fi s cios i, în sfâr it, s fie ambalat cu grij într-o pledoarie simpl pentru ceva cu adev rat important” (p. 51).

Disociind timpul istoric de cel epic, Daniel Nicolescu ne avertizeaz , înc din debutul men ionatului eseu, cum c „punctul de plecare al literaturii nu este altul decât istoria, realitatea în general” i c „de la realitate i de la istorie pornind întotdeauna literatura autentic a dat na tere la simboluri, parabole, metafore care nu mai înseamn timp istoric, ci timp epic”. F când trimitere i la o serie de

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Daniel Nicolescu - dup cum remarc i Grigore Codrescu în textul-escort de pe coperta IV - „nu iart i nu cru , ar tând o exigen deta at i profesionist ”. Oferim, spre ilustrare, mai întâi un exemplu, din finalul cronicii la volumul de versuri Diminea a cuvântului, de Petre Got. „Fragilitatea de fond a întregii poezii practicate de Petre Got - conchide Daniel Nicolescu - face ca nu întotdeauna el s afle tonalitatea optim de comunicare a st rilor i inten iilor lirice. O parte a volumului cuprinde titluri de poeme insuficient transfigurate, de redus for liric ...” (p. 9). i înc un exemplu, din ampla i substan iala cronic la Istoria literaturii române pe în elesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu, c ruia i se imput faptul atunci „când devine comentatorul scriitorilor clasici i interbelici, receptarea critic a acestora este fie anulat , fie respins , fie selectat cu parcimonie, din dorin a expres de a fi original, de a se diferen ia cu orice pre de exegezele anterioare” (p. 70).

Beneficiind de serviciile competente de redactor de carte i consilier editorial al doamnei Daniela Florescu - cadru didactic universitar i manager al Editurii „Alma Mater” - volumul de care ne ocup m aici, tip rit în condi ii grafice excelente, confirm parc , prin inuta sa, spusele unui celebru c rturar, Francis de Miomandre, cum c un adev rat editor „pune în cartea pe care vrea s-o tip reasc tot atâta grij , fervoare, insomnii, sacrificii i nelini ti, tot atâta dragoste, într-un cuvânt, cât a pus i autorul pentru a o scrie”.

E de remarcat, în acest context, ideea inspirat de a plasa, pe coperta I, reproducerea tabloului Esen e de Carmen Panciu, precum i aceea de a insera, în textul fiec rei cronici, fotografia color a coper ii respectivului volum comentat.

Bog ia incredibil a literaturii noastre de azi - despre care s-a f cut vorbire în debutul acestei cronici - i-a oferit criticului Daniel Nicolescu ansa de a selecta scrieri de cert valoare asupra c rora s-a pronun at cu competen didactic , într-un impecabil limbaj de specialitate. În cadrul analizelor sale remarcabile de critic estet, Daniel Nicolescu a avut posibilitatea s i etaleze calit ile sale de connaisseur al diferitelor tipuri i forme de literatur , de i uneori (ca s fiu i eu mordant!) demersul s u critic a fost penalizat de lipsa unei experien e critice de întâmpinare, practicate sistematic. Ne exprim m îns convingerea c volumul Autori i c i la interferen a veacurilor, în întregul s u, î i va stra relevan a i valabilitatea tocmai prin critica ap sat estetic pe care ne-o propune i care îi confer statutul unei lec ii subtile despre ceea ce este i cum func ioneaz literatura.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Dumitru ICHIM (Canada)

De-închiriat: patru camere goale

Nebiblic

Str ina locuia în mine.

Unde-ar putea locui o str in decât într-un str in?

De-ar fi s tr iasc în aerul curat din gr din ar fi o ceap ce se îmbrac în rochii de crin.

Nu muntele e-nalt în m re ie, ci boaba de nisip ce m rii îi d sfatul hotarul cât s -i fie i pân unde plânsul ei.

Într-o zi în ziar, f s tiu, a postat un anun , la rubrica despre javre pierdute i convenabile nun i, cu litera minim : „Închiriez patru camere goale.

Telefona i seara i-ntreba i de Inim , sau Inimioar .”

De aici a-nceput drum de necaz f vin , i mesageria telefonului plin : - Camerele tale nu au fere ti de n-a locuit înainte nicio femeie s o iube ti?

- Nu, niciodat , ci doar o str in cu fantezie de morse dactilografiat -n peretele meu.

- Dar nici Dumnezeu, dup ce i-ar fi aprins felinarul, steaua i fragul nu i-a trecut pragul singur ilor s dep na i mosorul?

- Nu, c Preabunul locuie te în cuib cu l stunul, dar sub pat are ascuns-o l di cu mo teniri, ipoteci, testamente toarse în buchi de peni , iar din cear - smochina pecete.

- Deci ai o str in , st pân pe-a ta str inie, ca pe-un iaz vârful de munte, înaltul, dar unde î i este odaia de somn i trezvie?

- Mereu sunt în altul, niciodat în mine lefuitor de cârlige, z voare, l cat .

Odat într-un salon m-am întâlnit cu îngerul meu p zitor. În loc de arip alb , aruncase pe el un halat i l-am auzit otind cu surorile-n oapte ca o noapte ce- i adoarme o raz pe coapse de oale: - Str inul a fost atacat de cea cu anun u-n ziare -nchiriaz patru camere goale.

Nici soarele, de n-ar fi fost Porunca Nou pe care doar lumina izvorul ei l-a cunoscut.

Eu l-am v zut îngenuncheat sub firul ierbii tot focul din eoni cer ind pentru-n s rut, de care lacrima i-ar spune -i doar un strop de rou , nu pragul i altarul ce sporesc fiorul de nuntire din minune.

Puternice nu-s nici tornada, nici furtuna ce r zvr tesc i marea i p mântul...

Cum ai n scut Cuvântul, Atotputernice, a prin care treci f de cheie?

Apoi pe om, de ce-l f cu i arcu f de strun ?

Abia târziu ca s i devin cântec de potir, dar iar i - pentru ce din pâinea lui ai rupt -i faci femeie?

Scripturile nici pân azi nu tiu precum nici ei fiindul împreun , când trupul Evei un sfert era spre mugur, iar necântatul - oapte, m rul nu rodise înc frupt de noapte. iar vinul ro u-al sevei era pe buze îns nerostit,

pân când lacul s-a trezit, spun unii, îmbr at de cerul f r de nor strângând în pumn pân la sânge ultimul nasture al lunii ca solz de arpe lucitor.

Gorunul Triste ile tale adunu-le sub stea de-nceput i târziu Mai spune-mi o dat de Blaga, gorunule, cum de te-a prins ascunzând un sicriu? În noaptea ei, de Rusalii, o s se-ntoarc -n lotca de lemn, ce numai o dat o dezleag gorunii.

Tu s ne taci c rarea, i numai bra ele s mi le dai cu-mprumut, s-o-mbr ez cu zeci i zeci de ramuri.

De ce atunci numai cu dou i-am strâns în bra e r ritul lunii, gorun amar al primului s rut?

Pe pragul timpului alb I-ai dat paingului sporul înalt de-n elepciune firul lui sub ire ca duhul plutitor triste ii din oglind i-ajunge ca s -i fie odaie, foi or i tind .

Asemeni lui m-ai pl smuit, scrucilor c ri i strune pe care niciodat n-am reu it s plâng i nici s strâng în mreaja lor (eu, vân tor de-austru i-al nop ii Tale robul) aghiazma lacrimei cu rod ascuns cum el îi prinse bobul.

Hambarul gol îmi înflore te când simt cum treci prin mine, Tu, boare de stihir nou ...

Oswald Achenbach - Cea a

Am zeci de strune-ntinse pe c lu spre agr irea buchilor de rou .

N-ai vrea cumva pentru culesul lor, car pe-un început de ve nicie, -mi împrumu i lumina ca arcu ?

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Octavian MIHALCEA

În c[utarea atemporalului copil rie” (Dorul de a scrie) va reprezenta întotdeauna Etalonul.

Discursul poetic abordeaz i temele grave, cum ar fi aceast ipostaziere sepulcral : „A înflorit intirimul/ Cu lalele negre i sfinte,/ Î i scutur florile salcâmul,/ Pe marmure de cripte,// A înmugurit i via/ Ce a îmbr at merii,/ Statornicindu-se vecia/ În intirimul t cerii...” (În intirim).

Amintire cumva salvatoare, casa p rinteasc perpetueaz imagini dragi ce nu se vor altera niciodat . Prezen a iubirii are darul de a ne transporta printre st ri alese, de gra ie.

Valorile sufletului vor avea întotdeauna primordialitate, astfel ar tând o cale salvatoare, în zodia luminoas a lirismului: „Lini tea iubirii se-a terne/ Peste oceanele de suferin ,/ C vine Ziua Învierii eterne/ i-a ii umile spre poc in !// Deschide Doamne, larg Cerul/ i d -ne binele cu m sur ,/ Curio i deslu im misterul,/ Vie ii-n cuminec tur !...” (Rug ).

Oswald Achenbach - Arcul de triumf

Cartea de versuri a lui Constantin Stroe, arfe de borangic (Societatea Scriitorilor Militari, Bucure ti, 2017), treze te impresia efluviilor unei impresionante nostalgii ce se revars peste suflet. Sensibilitatea nu se mulume te s anime numai interiorul, exteriorizându-se prin intermediul acestor poezii ce vorbesc eminamente despre un trecut emblematic, reunit cu mereu vibrantul prezent. Datele naturii particip la manifestele sublim ri lirice. Persoana iubit este elementul esen ial în numeroase dintre desf ur rile pline de energii benefice, cu o deosebit însemn tate pentru autor. Câteodat , falii temporale serafice vin s ne introduc în peisajul unor „simfonii de toamn în amurg” (Pleoapa cerului). Este vorba despre pasteluri care asigur o tonalitate a temperan ei, a împ rii în raport cu cele ce sunt. Se deta eaz urm toarea accep iune sacramental : „Ascult cuvintele cum sun -n mine/ Ca într-o catedral sfânt ,/ Cu altarul reflectat de coline/ Cu ri, psalmii-n cor cânt // Când sufletul însu i mi-i dalt / Cu vers lefuind iubitei zenitul,/ Columnei-i ata ez arip înalt / Cioplind întru vecie timpul...” (Ascult cuvintele).

Tainele atemporalit ii se manifest intens. Tonul elegiac abordat de Constantin

Stroe, neafiliat celor dominante în poezia contemporan , vibreaz într-o zon a sensibilit ii ce nu-i poate l sa nep tori pe cei cu o structur interioar similar . Atingerea idealului se traduce aici prin starea de comuniune cu sufletul-pereche.

Citind multe din versurile lui Constantin Stroe, atrage aten ia frecven a ideaticii paradisiace. În registrul îndr gostitei comuniuni om - natur , „Adev rurile despre via / Curg ca un râu lini tit,/ Umbrit de s lciile pletoase/ str juind malurile...// Poemul iubirii/ E ofranda ce i-o aduc,/ Pe altarul unei amintiri/ de sfâr it...” (Poemul iubirii).

Conform autorului, natura poetului are ceva între delicat i triumf tor, atitudini care contureaz un profil exemplar. Elementul ideal cople te inerentele limite ale vie ii cotidiene, în folosul mult clamatei perenit i a versului.

Cuvântul în limba român are parte de reprezent ri iconice. „Prim vara pur din

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Constantin MIU

Cultul Fecioarei la Voiculescu, Blaga ]i Ion Pillat În lirica lui V. Voiculescu, iconografia Noului Testament cuprinde crea ii care abordeaz cristologia i cultul Fecioarei. Acesta din urm , indisolubil legat de iconografia cristologic , transpare din poeziile: Lauda (volumul Clepsidra) i Fecioara (volumul Întrez riri).

Prima crea ie este centrat pe episodul Bunei-Vestiri. În Sf. Scriptur , vestea Na terii lui Iisus este relatat în Sf. Evanghelie dup Luca, 1: 28-35. Vestea îi e adus Preacuratei de c tre arhanghelul Gavril, care i se închin . La nedumerirea ei cum se va întâmpla s nasc de vreme ce nu cunoscuse înc via a sexual , îngerul îi explic : „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine i puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea i Sfântul care se va na te din tine. Fiul lui Dumnezeu se va chema.” Aceast teofanie va fi prelucrat artistic de Voiculescu într-o crea ie de numai dou catrene (dar excep ionale în privin a imaginilor i a ideaticii), în care accentul e pus pe smerenia Maicii Preciste i Întruparea Fiului: „Fecioara sta-n l untric pisc alb de rug ciune / Cu ceru-ntins la poal ca marea sub o nav / Un vânt suav deodat venit cu repejune / O adumbri cu tain în cântece de

Oswald Achenbach - Pia a din Amalfi

slav : // «Prime te Ne-nc putul, nemuritoare Plasm , / Tu binecuvântat , prea sfânt -ntre femei...» / i adiindu-i vestea, prelung, ca pe-o mireasm , / Îmbobocea un înger, acolo-n fa a ei...” Alternarea descrierii cu nara iunea i pseudodialogul face din aceast secven a Bunei-Vestiri o scenet vie, plin de tandre e. Poetul va prelua i va accentua în versurile sale ideea smereniei Mariei, idee ce se v de te în versetele biblice. Astfel, în primele dou versuri, Fecioara e surprins în plin ac iune de rug ciune, iar cele dou imagini - una metaforic („l untric pisc alb de rug ciune”), alta realizat cu ajutorul unei compara ii („ca marea sub o nav ”) - intensific nu numai religiozitatea acesteia, ci i sau mai ales m re ia moral a celei Preasfinte.

Vestea minunat e comunicat , ca i în versetele din Sf. Evanghelie dup Luca, în mod direct, c ci întruparea Mântuitorului e cea mai mare tain a cre tin ii. Poetul va poten a aceast tain în urm toarele dou versuri ale primului catren. Imaginea e realizat atât la nivelul grupului nominal („un vânt suav”), cât i la nivelul grupului verbal - „o adumbri cu tain , în cântece de Slav ”. Recunoa tem aici o doxologie, prin care se confirm sfin enia Fecioarei. Discre ia vestirii na terii lui Iisus o reg sim în versul al treilea al celui de-al doilea catren, un rol important, în acest sens, revenindu-i compara iei: „ i adiindui vestea, prelung, ca pe-o mireasm ”. Punctul culminant al acestei discrete Vestiri se concretizeaz în imaginea îngerului care îmboboce te în fa a Preacuvioasei. A a a închipuit poetul întruparea Celui f de p cat.

A doua crea ie - Fecioara - este o doxologie: poetul credincios î i îndreapt ruga fierbinte c tre Cea cu „trup senin”, pe care o consider „Alb r spântie-adânc ” i „Clar odihn între Ursite”. Versurile, deosebit de expresive, pun în lumin semnifica ia unirii sacrului cu profanul: „Cerul i p mântul s-au îngem nat în Iissus, iar Maria nu va întârzia s în eleag c o astfel de unire minunat ” 1) era inerent planului Tat lui Ceresc de mântuire a oamenilor: „ ie m -nchin, trup senin, / Alb r spântie-adânc , / Între cerul str in / i lutul ce ne m nânc . // Clar odihn între Ursite, / Sub rotunjimile tale aduni / Frageda tain a dou lumi topite / În limpezimea unei minuni”.

Dincolo de semnifica ia unirii sacrului cu profanul aceea de început a actului dumnezeiesc de împ care a Tat lui Ceresc cu f ptura uman (unire s vâr it discret, ca o tain ) -, sesiz m i în versurile mai sus citate zbaterea credinciosului între cer i p mânt, între libertatea absolut a spiritului i gropni a lutului. E vorba, cu alte cuvinte, pe de o parte de tentativa de cunoa tere a absolutului, iar pe de alt parte de raportul dintre etern (ca nostalgie a departelui ce r mâne str in omului) i efemer (care duce

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

indiscutabil spre degradarea profanului). A a se explic invoca ia din strofa final (unde se face trimitere la Faptele apostolilor, 1: 14: „To i ace tia [apostolii - n. n.], într-un cuget, st ruiau în rug ciune împreun cu femeile i cu Maria, mama lui Iisus...”), prin care se dore te ca Maica Precist s lucreze la atenuarea divor ului dintre sacru i profan: „R mâi aicea via a întreag , / Unde se taie p cat cu slav / i c i potrivnice încheag / Un dulce popas de carne suav ”.

Cu totul altfel recepteaz Lucian Blaga mitul cre tin al Fecioarei, în poeziile În amintirea ranului zugrav i Bunavestire, din volumul În marea trecere.

Miracolul rodirii se produce în planul profanului, nu al sacrului: „Ce-a mai venit se poate-asem na numai c-un vis. / Din pulberea de floare / cernut peste tân rul ei trup / fecioara Maria / a legat rod ca un pom” (În amintirea...). În ambele poezii, Fecioara „e pre uit tocmai pentru starea ei omeneasc de cuceritoare naivitate i ingenuitate” 2): „În noaptea asta lung , f sfâr it, / o fe-meie umbl sub cerul apropiat. / Ea în elege mai pu in decât oricine / minunea ce s-a-ntâmplat. / Aude sori cânt re i, întreab , / întreab i nu în elege. / În trupul ei st închis ca într-o temni bun / un prunc” (Bunavestire).

Acelea i naivitate i simplitate specifice ncii le vom sesiza i în Biblic (din volumul Lauda somnului): „Maic Precist , tu umbli i ast zi râzând / pe ri de ap pentru broa tele estoase. // Între ierburi înalte i goale / copilul i-l dezbraci / i-l înve i s stea în picioare. / Când e prea r u / Îl adormi cu zeam de maci. // Pentru tine lumea e o pecete / pus pe o tain i mai mare: / de aceea mintea nu i-o munce ti / cu nimic. / În casa lâng blidarul cu smaluri rare / în fiecare zi p ze ti cu r bdare / somnul marelui prunc. / A mustrare clipind / te superi doar / când îngerii trântesc prea tare u ile / venind i ieind.” Se poate lesne observa cum sacrul a fost convertit în profan; Maria este aici o mam iubitoare, care vegheaz atent cre terea pruncului, dojenind îngerii, când ace tia - ca orice copil - devin prea zgomoto i. Într-un mod asem tor celui al lui Blaga procedeaz i Ion Pillat, în ciclul de versuri Povestea Maicii Domnului. Din acest ciclu, ne-am oprit la poezia Maica i Pruncul, aceast crea ie ilustrând opinia lui Valeriu Anania „lumea cotidian poate fi v zut i altfel decât apare.” 3) Trebuie s preciz m dac Voiculescu, în poeziile Lauda i Fecioara este fidel Scripturii, accentul punându-se pe latura sacr a mitului cre tin, Lucian Blaga i Ion Pillat sunt interesa i mai cu seam de latura profan , dar nu în sensul desacraliz rii mitului Fecioarei, cum gre it s-a opinat, ci tocmai spre a eviden ia taina întrup rii; pogorându-se în profan, sacrul i-a dat acestuia o alt dimensiune, dup cum el însu i, prin inhabiarea în uman, se vrea în eles de acesta, c ci „singura cale de acces a profanului spre sacru - spune acela i Valeriu Anania - trebuie b nuit în taina întrup rii, tain prin care natura omului, înnobilat , devine receptacul al dum-nezeirii” 4) Iat de ce Blaga, Pillat, ca i Voiculescu (în Poeme cu îngeri) plaseaz sacrul în decor rustic.

Scena realizat de Ion Pillat - ca într-o icoan naiv , pictat pe lemn sau sticl - este una rustic , redându-se astfel farmecul ini ial al nara iunii biblice: „Singur cu Pruncul, singur cu focul / Ce- i desface-n umbr coada de un, / Maica se gânde te, cump nind norocul / Pruncului ce-ntinde mâna la ceaun. // Ochii Lui alba tri cum e inu-n floare, / Maica îi s rut , mângâie lai, / P rul ca m tasea de porumb, i-o doare / Sufletul deodat n dit de scai...” Citite cu aten ie, cele dou strofe reproduse anticipeaz o alt secven bi-blic : durerea i singur tatea Maicii Preciste, privindu-i Fiul r stignit i purtând pe cap cununa de spini. Aspectul acesta este reliefat cu ajutorul repeti iei: „Singur cu Pruncul, singur cu focul”, unde sensul propriu al cuvântului foc anticipeaz sensul s u figurat - focul inimii mamei sfâ iate de durere, la vederea Fiului crucificat.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

}tefan Radu MU}AT

se te-mi ad post în ochii t i de lacrimi...

Vorbe te-mi mai mult de eternitate Pe patul de spital cu ziduri reci, cr pate.

Nu-mi în ira cuvinte nici rug ciuni pioase Când moartea-mi mu p mântul de pe oase.

Nu-mi scrijeli în piatr icoane luminoase, Nici jur minte seci nici îngeri de m tase.

Curând se face noapte în schitul de z pad , Iar zeii mei de filde în veacuri or s cad .

Nu voi s tiu nimic de rana ce m doare Pe patul de spital cu ziduri reci i goale, De calendarul ce mâine nu mi-e de folos, De versul cel amarnic la vremea care-a fost. se te-mi ad post în ochii t i de lacrimi, Nu vreau nici liturghii nici ode dup datini.

Cu ultima privire semneaz -mi cerul nop ii, Închin -m cu tine, duios refren al mor ii.

Frumoasa mea vener cu trupul alb de vânt...

Dac -am r mas str in la col ul gurii tale, Ia-mi stelele din noapte i dreptul de la soare.

Arunc -m din cer, strive te-m -n p mânt, Frumoasa mea vener cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jur minte, cuvintele m dor, Fragila mea rebel din zbuciumat amor; Sl ve te-m duios în desfrân ri târzii, Nostalgic minune din anotimpul gri.

NOTE: 1. Fernand Comte, Marile figuri ale Bibliei, Editura Humanitas, 1995, p. 152.

2. Al. T nase, Lucian Blaga - filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea româneasc , 1977, p. 358.

3. Valeriu Anania, Din spumele m rii, Editura Dacia, Clij-Napoca, 1995, p. 165.

4. Valeriu Anania, op. cit., p. 174.

-mi tremurul din oapte, pe buze mi-l revars , Venera mea prea dulce din noaptea neîn eleas !...

Ispit e ti, femeie, în lungul meu amor, faci a fi excentric i mult prea vis tor...

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Mariana GURZA

Arta poetic[ a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete Poeta Irina Lucia Mihalca este o c toare în univers, ,,închizând / din lacrimile Maicii Domnului / în sec iunea de aur a Timpului cu Ve nicia”. Un drum lung i înc rcat de sentimentele autoarei ce sunt prezente între cer i p mânt.

Volumul ,,Dincolo de luntrea visului” ap rut în condi ii excelente la editura Muatinia, Roman, 2016, surprinde poeta la porile cerului vorbind cu sine, cu fream tul p mântului, cu valurile iubirii r scolite de timp.

Astfel transcende tainic într-o alt lume plin de în elesuri. ,,Prin lumina felinarelor, / aripi de înger sfâ ie t cerea, / Prelinse în urm , dou din umbrele mele / se întind c tre cer”. Urmele sufletului caut urmele poetei în timpuri.

Lirismul autoarei inund paginile ca un susur cristalin. Tr iri unice î i g sesc locul în sacralitate. O poezie existen ial , mitologic , erotic , a a cum pentru antici, poezia era o aventur a spiritului care caut , instruie te i ne comunic o cunoa tere.

Pentru Irina Lucia Mihalca „destinul lumii se veste te în poezie” (M. Heidegger).

În c utarea sufletului pereche, cutreierând prin cer, prin ierarhia îngerilor, se simte ,,manifestarea Absolutului…” sim în discursul poetic idei care au fost abordate la majoritatea scriitorilor preocupa i de timp i spa iu, de dorin a de a atinge ve nicia. Se tie c omul prin crea ie, descoper prin el însu i, dumnezeirea. „Dac poeziei îi e dat atât de mult - s streze în cuvânt adâncimile fiin ei i uneori s le redea ecoul sau cutremurul - cum po i cuteza s fii poet?”

(C. Noica) Irina lucia Mihalca a cutezat i a reu it s ating cerul. Printr-o construc ie personal , aidoma unui arhitect al cuvintelor, metafora a prins via . Cuvântul a devenit lumin , marcând astfel apogeul actului poetic. C utarea sfin eniei ca dar este o caracteristic a poe ilor ce î i doresc ca harul primit de la Creator s se r sfrâng asupra Universului.

Parafrazându-l pe N. Crainic ,,harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamic ce mistuie ul ca un foc cur itor.”

Poeta, prin crea iile sale, unele cu nuan e mitologice i filozofice, nu reflect doar suprafa a realit ii, ci zonele cele mai profunde, având la baz crea ia, viziunea i pictura.

Pentru autoare, „pe m sur ce literele tau contur, / forme, lumini i umbre. / Ut picture poesis...”// din castelul de nisip, visele încep s curg din clepsidr . „Helios surâde”, privind jocul enigmatic în care „metamorfoza lui Eu ce devenea Tu ac iona instantaneu…”. Nu degeaba se spune c filozofia tr ie te prin poezie.

Pentru Irina Lucia Mihalca, timpul ei seaîntr-un fel cu timpul lui Nichita St nescu pentru care timpul era un „lup devorator”. Timpul este cel care se dep rteaz treptat, f râm , l sând în urm „agonia inimilor / e doar durerea prezentului, un timp carnivor, f timp”.

Prins în ochiul furtunii, ea i timpul, pierdu i în spa iu, „evacua i în locuri rarefiate”, plutesc f ancor , „ag i de fie-

care speran , rug, rug … Deschizând curul cu vise, / piesa se rescrie / la dorin a actorilor din ochiul furtunii”. O imagine shakespearian a resemn rii, a vie ii.

Prin poezia ei cosmic , uneori, autoarea ne propune s deslu im misterul crea iilor sale. Contempla ia, eroticul, semnifica iile ascunse, metafora sonor , dezv luie o persoan dornic de autodescoperire prin creie, de i putem vorbi de o tonalitatea dramatic , printr-un lirism grav i patetic uneori, alteori livresc. O trimitere spre „rena terea intuitiv ” a gândirii lui Kant în viziunea lui Eminescu, „cum c orice descoperire mare purcede de la inim i apeleaz la inim .

Este ciudat când cineva a p truns odat pe Kant, când e pus pe acela i punct de vedere atât de înstreinat acestei lumi i voinelor ei efemere, mintea nu mai e decât o fereastr prin care p trunde soarele unei lumi nou , i p trunde în inim … Timpul a disrut i eternitatea cu fa a ei serioas prive te din fiece lucru. Se pare c te-ai trezit într-o lume încremenit în toate frumuse ile ei i cum c trecere i na tere cum c ivirea i fericirea ta in ile sunt numai o p rere...”.

Poezia Irinei Lucia Mihalca merit citit cu aten ie, având acel ceva din for a cuvântului creator, prin leg tura ei personal , situându-se între cer i p mânt, poeta fiind capabil de vise ce vin în contact cu absolutul.

O poezie a iubirii ziditoare de suflete. „Chemarea geniului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seduc ia simbolurilor pl smuite, în fa a ve niciei”. (N. Crainic) Nostalgia paradisului fiind comun firii omene ti, nu urm rim altceva, decât ve nicia cea biruitoare. „...Tot ce începe mai devreme, sfâr te mai devreme... / Dincolo de ce se-adun -n noi, suntem lumini / suflete întoarse la matc / aceast ninsoare de flori e marea-ntâlnire”.

Descoperind poemele Irinei Lucia Mihalca, rezon m cu eul s u plin de mister i iubire.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Rodica SCUTARU MILA}

Romanul OSÂNDA, un altfel de roman...

Am avut privilegiul de a participa la câteva lans ri de carte ale scriitorului gherlean Toader T. Ungureanu, personaj marcant, cunoscut nu numai în Municipiul Gherla sau Cluj ci i în alte p i ale rii. C ile domniei sale le putem g si la bibliotecile I. Chirileanu din Vatra Dornei, Biblioteca Mun. Gherla, Biblioteca Jude ean Octavian Goga Cluj, i în mod special la biblioteca comunei Panaci, jude ul Suceava, localitate în care s-a n scut i a copil rit pân când i-a luat zborul spre a c ta împlinirea, a a cum s-a exprimat în expunerile sale cu diverse ocazii.

Cine-l cunoa te cu adev rat pe omul Toader Ungureanu, v va putea vorbi despre caracterul deosebit al acestuia, despre onestitatea i modestia mo tenit de la mama sa cea care i-a lipsit atât de mult dup plecarea de timpuriu de acas , pierzându-se-n iure ul straniu al vie ii. S-a afirmat despre scriitorul TOADER UNGUREANU, va spune maestrul Constantin Z rnescu, c face parte din acele „talente native, specific moldovene ti, creatori de universuri originale i stil inconfun-

dabil” (sintagm ce i-a apar inut, cândva, lui George C linescu). Iar în recenziile, prefe ele, sau postfe ele ce i-au fost consacrate, el a fost fixat în registrul prozatorilor care vin dinspre orizontul tiin ific, tot mai vizualizat, în contemporaneitate.

L-am cunoscut bine ca om dar i ca scriitor. Surprins pl cut de modul s u de exprimare, mi-a f cut o deosebit pl cere de a scrie aceast cronic a romanului Osânda, roman care va face leg tura între Bucovina sa drag i Transilvania, locul care l-a primit cu bra ele deschise atunci când s-a hot rât s devin ardelean, stabilindu-se aici, pe meleagul lui Pavel Dan, unde- i va des vâr i opera preg tit cu mult timp în urm ... Chiar dac de profesie este economist (peste 28 de ani contabil ef la Spitalul Municipal Gherla) i (dup pensionare) 10 ani ef serv. contabilitate, mânuie te extraordinar condeiul, având de fiecare dat acel sâmbure de adev r pe care ar trebui s -l aib fiecare scriitor. Cu toate c are în palmares peste 19 volume publicate (4 de poezie i 15 proz ) a r mas acela i om, cu

picioarele pe p mânt, con tient fiind c trebuie s lase ceva-n urma sa, harul... (a a cum rturise te însu i scriitorul), acel har pe care bunul Dumnezeu i l-a dat la venirea pe lume, cu în elepciune, îl va folosi din plin, dând via la atâtea personaje îndr gite din romanele sale. Metoda folosit , de a întrerupe uneori cursul povestiri, de a se reîntoarce iar i iar, metoda de a descrie am nun it scenele, personajele, m duce cu gândul la povestitorul Sadoveanu, când îi r sfoim romanele scrise, unde vom g si scene din Ardeal dar i din Bucovina sa, de care este legat suflete te, de unde i-a r mas întip rite-n subcontient acele imagini pe care fiecare dintre noi le purt m în suflet... Imaginile copil riei!

M-a surprins îndr zneala de a da via romanului Osânda (un altfel de roman), prefa at de maestrul Constantin Z rnescu, membru marcant al Uniunii Scriitorilor, care va spune pe bun dreptate c este cu adev rat un roman modern, în care adev rurile tr ite pe viu de fiecare dintre noi sunt puse pe hârtie într-un mod nea teptat, transferându-se totul pe o alt planet Andromeda, planet care ca i noi p mântenii trece printr-o transformare dup marele cutremur (revolu ie), când totul st la îndemâna politicienilor proveni i din marea mas care tânje te dup libertate, democra ie, pentru care s-au jertfit tinerii în cutremurul care cuprinsese planeta la un moment dat. Ca i la noi, pe Andromeda, promisiunile partidelor pentru o via mai bun , odat ajun i politicienii la putere, sunt date uit rii, profitorii ap rând ca ciupercile dup ploaie, votând legi doar pentru interesul propriu uitând în totalitate de plebea care le d duse votul cândva, la alegeri. Culmea! Se ajunge chiar la votarea unei legi pentru limitarea vie ii la 65 de ani, (Legea L cust ) termen la care trebuiau s fie teleporta i, cic , pe o alt planet , în fapt fiind transforma i în acel s pun fin care adusese atâta faim planetei. Citindu-i c ile mi-am dat seama de siguran a, exuberan a, u urin a

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu care- i mânuie te personajele, nu pu ine la num r, sco ându-le-n relief calit ile (omene ti de altfel) defectele, i de ce nu n zuin ele. În Osânda, restructurat în cele ase capitole (Cetatea din vise, aizeci i cinci, vin Elis, O via , Legea-i lege i Osânda) vom urm ri evolu ia vie ii unei familii (Dorneanu), precum i lupta copiilor de a- i salva tat l (mama refugiindu-se pe steaua sa înainte de recens mântul anual), con tientizând faptul c acea lege de limitare a existen ei, acea teleportare, nu e decât o minciu, un paravan, ascunzând de fapt neputin a cârmuitorilor de a le oferi un trai decent întro lume i a a divizat , oropsit , conduc torii, profitând pân -n ultimul moment de trupul gârbovit, obosit de trud ... /„Nu încercase nicio clip s disece Legea (L cust ), s -i cunoasc întreg con inutul, s i descifreze secretele, ascunse, dup literele întortocheate! Era con tient de inutilitatea încerc rilor, dac ar fi f cut-o!... Era contient de lupta opozi iei, slab cum era, cu leahta de lupi nes tui, ajun i, sus de tot, la putere. Mirat, el privi de la distan docilitatea, incon tien a i supunerea SOCIET II, în viziunea politicienilor, f scrupule, care, în concep ia lor, f ceau totul, spre binele acelor mul i!... Societatea se rupsese, chiar din primii ani ai a a-zisei democra ii. Nu mai exista clas de mijloc!...

Se împ ise, f voie, în clasa de sus boga ii - i clasa de jos, a celor care- i duceau traiul, în neajunsuri, în mizerie i fric !... O SOCIETATE f coloan , f viziune i f viitor!... O PLANET A PIERZANIEI, uitat parc de GALAXIA care o acceptase, ca pe o fiic ...”. În final cedeaz ... Cedeaz -n în fa a celor

Achenbach - Procesiunea Sf. Maria

care le limitase existen a, considerând c ei, rin ii, f cuser totul pentru ca odraslele lor s aib ceea ce ei nu au avut... Formasem de-a lungul anilor, în c snicia noastr , un „trup”. Din acel trup ne-am modelat pe cei doi fii, lumina b trâne ilor noastre, pentru care nu pot spune c vom reu i cu toate str daniile, s le d m un viitor mai bun, un viitor pentru care au luptat i au c zut atâia tineri... Nu mai depinde de noi, dragul meu! Noi ne-am dus menirea pân la cap t.

De acum „Societatea” e cea care este obligat s le deschid noi orizonturi, noi perspective... Noi, cât am putut am f cut! Nu-i a, dragule! Spune-mi c am f cut!?

Vom descoperi aici pe Zloat , omul venit de peste m ri (de nic ieri) care reu te s fie ales pentru a conduce destinele planetei, Scundu, prim-ministru, Elis, ministrul care subjugându-i inima face ce dore te cu banii guvernului (parcuri în mediul rural, terenuri de fotbal în pant , sau bazine de înot în comune, pârtii de schi în locuri cu totul nepotrivite având promisiunea de a deveni prim ministru), dar aduc toare de bani pentru propriul partid sau buzunare celor de lâng ...

Finalul e superb! Poporul va în elege pân la urm c iar e dus de nas i va stârni un nou cutremur, o nou revolu ie, în speran a unei vie i mai bune pentru ei i urma ii lor. Se spune c într-adev r mul imea nemul umit , înc odat , se transformase-n mare de oameni, rev rsându-se pe str zile largi ale Andromediei, în c utarea liberii pentru care- i jertfiser via a cu ani buni înainte, tinerii... Un nou Mare cutremur! Aici pe str zile Andromediei mai puteai observa, îndeosebi seara, dup apusul soarelui, trecând ca o n luc pe lâng androizii care controlau aproape totul, o femeie, îmbr cat -n straie cernite, descul , pe caldarâmul rece, bolborosind cuvinte doar de ea în elese, adresate cuiva, plecat departe, neantului: - Cinzeci de mii pentru li de sport... cincizeci de mii pentru bazine de înot... reducem tot... radem pensiile, salariile profesorilor, doctorilor, prostimii... pensionarii... de ei are grij „L cust ”... - Cincizeci de mii pentru s li de sport... cincizeci de mii pentru bazine de înot... impozit m tot dragul meu... doar sunt „prim ministru” ce dracu... Mul imea o privea cu compasiune, de cele mai multe ori, cu dezgust, scuipând-o, spunându- i cu glas r spicat... Uite ce-a ajuns iitoarea...

O zdrean ! i când te gânde ti cine era cândva... Într-adev r, a a cum se exprimase i maestrul Z rnescu, dincolo de viziunea SF, romanul Osânda devine politic i fixeaz , de profondis, i tema celor „mul i i obidi i”.

17

C[r\i primite la redac\ie

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Valentin NICOLI|OV

Suflet geam[n O prim[var[ poetic[ vie ii, a hot rât s adune poeziile de dragoste în acest volum. Citindu-i poeziile parc îl laud afirmând Et in Arcadia ego! ( i eu am fost în Arcadia!...) Adic , mai pe române te spus, prin versurile sale îl aud parc spunând: i eu am fost tân r, m-am îndr gostit i am iubit din tot sufletul, sentimentele de iubire m-au înso it întreaga via . Poeziile sale ne conduc acum prin momente de via tr ite cu maxim bucurie, dar care acum, ajuns la o vârst înaintat , tie nostalgic c ele nu se mai pot repeta, dar acele momente l-au f cut în eleag cum arat adev rata fericire.

Poetul Nichita St nescu (în Amintiri din prezent) spunea c ...actul scrisului este un act de rememorare. Iar în faza de rememorare poetul este singur, doar cu sine însu i. Rememor rile sale se constituie în poezii în general scurte i acest fapt se datoreaz foarte mult experien ei c tate cu scrierea poemelor în form fix , atât cele de sorginte nipon sau poemele într-un vers cât i formei fixe a sonetelor. În poezia Opre te Doamne, clipa... poetul descrie începutul iubirii dintre un b rbat i o

Oswald Achenbach - Dans

Poetul i jurnalistul Vasile Moldovan s-a scut în Ardeal, în anul 1949, la opteriu, jude ul Bistri a N ud. Este absolvent al Academiei For elor Terestre în anul 1970, al Facult ii de Ziaristic în 1979 i a altor cursuri de preg tire postuniversitar desf urate ulterior. A lucrat ca ofi er jurnalist pân la pensionare la mai multe publica ii militare dintre care amintesc Gr nicerul, La datorie i Observatorul Militar, iar dup ie irea la pensie a publicat poezie de sorginte nipon (haiku, senryu, tanka), dar i poeme într-un vers de origine româneasc în revista Haiku începând cu anul 1990. În 1991 a fost cofondator, împreun cu profesorul Florin Vasiliu, al Societ ii Române de Haiku i apoi pre edinte executiv al acestei societ i în perioada 2001-2009.

A debutat în anul 1998 la Editura Fiat Lux publicând cartea VIA DOLOROSA - Tristihuri cre tine în stil haiku, apoi a continuat publicând multe alte c i i traducând poezie în/din limba englez . Este unul dintre cei mai talenta i poe i de haiku din România. A reprezentat, împreun cu al i poe i români, Societatea Român de Haiku la mai multe întâlniri i conferin e interna ionale desf urate la Tokyo (Japonia), în Frankfurt pe Main (Ger-

mania), Sofia (Bulgaria), Pecs (Ungaria) i Gent (Belgia).

Pentru Vasile Moldovan actul scrisului izvor te dintr-o nevoie spiritual , din dorin a de a împ rt i i altora din prea-plinul sufletului s u. Fiindc a acumulat de-a lungul anilor ce au trecut o mare experien de via a pus mâna pe condei i a scris peste zece volume printre care amintesc c ile de poeme haiku, tanka, renga, un roman istoric i apoi, în 2017, la Editura Societ ii Scriitorilor Români i o frumoas antologie întitulat , UN SINGUR NAI/ ONLY ONE PANPIPE, prima antologie de poeme într-un vers din literatura român .

Anul 2017 a fost un an fast pentru crea ia sa literar ajuns acum la o vârst matur , fiindc a publicat, la Editura Societ ii Scriitorilor Români, o frumoas carte cu poezii de dragoste întitulat SUFLET GEAM N. Cartea cuprinde 68 de poezii de dragoste, cu versuri albe sau cu rim , fiind structurat pe patru capitole diferite ca întindere, ultimul capitol con inând 12 sonete, dar i patru secven e haiku i tanka.

Ajuns la o vârst la care prive te cu nostalgie la anii ce s-au dep nat din caierul

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

femeie, strofa urm toare fiind deosebit de frumoas : Opre te, Doamne, clipa-n care Sânii mici, fragili se zbat Sub palma aspr i fl mând A celui dintâi b rbat În poezia Gloaba amintirea tinere ii nebune este comparat cu situa ia de acum: ... Hr nit cu jar un bidiviu pur sânge Tot gloab el ajunge pân la urm Un greu samar purtând pe lâng turm ...

Simt în mine inima cum plânge.

Poezia Vechea amfor ne aminte te aceea i filosofie de via ca i cea dintr-un rubaiyat (catren) al lui Omar Khayy m. Iat -l pe Vasile Moldovan, inspirat de poetul arab, întrebându-se în poezia Vechea amfor : Ce-a fost vasul acela petrecut prin foc? rbatul care-n dragoste n-avu noroc Iar toarta amforei fu însu i bra ul Ce cuprindea iubita de mijloc.

Omar Khayy m afirma cu aproape o mie de ani în urm aceea i filosofie: Acest vas fu odat un biet îndr gostit Gemând de nep sarea unei femei frumoase.

Iar toarta era bra ul ce mângâia mâhnit Suavul gât cu-atingeri u oare, de m tase. În poezia Surâs i întristare Vasile Moldovan exprim caracterul dual i trec tor al iubirii: ...S fii puternic, nu te teme, -n lume totu-i trec tor i se transform dup-o vreme Durerea dragostei în dor. tii doar, iubirea dou chipuri are, Surâs e unul, altul întristare.

Acela i caracter dual al iubirii îl g sim i în gândirea filozofic a lui Rabindranath Tagore: credem în iubire, chiar dac adesea e un izvor de suferin !

Nu putem încheia aceast prezentare f a nota versurile finale din poezia Noroc în dragoste ce ne descoper i o oarecare resemnare a poetului: Iubirea mea a a a fost Nici amar i nici dulce, Nici grea, numai cât s-o pot duce i s-o pot spune pe de rost. În cuvântul înainte al c ii (O prim var târzie), regretatul maestru Radu Cârneci (1928-2017), poetul care ne-a d ruit unele dintre cele mai frumoase poeme de dragoste i sonete în literatura român , aprecia, în acela i an 2017 înainte de a pleca dintre noi: Sobru în zicere, dar i ludic în metafor , poetul se a eaz confortabil în familia arghezienilor, i cred c autorul Cuvintelor potrivite l-ar fi agreat mali ios... Poet adev rat, onorând cu aceas-t carte tagma celor ale i, Vasile Moldovan ne ofer , iat , o târzie prim var poetic .

19

Daniel MARIAN

Poemele unei dimensiuni aparte Respirarea prin lucruri urmând însufle irii lor pentru a fi aidoma fiin elor cu care î i îmrt esc existen a. O lume descusut la margini pentru a l sa s intre mereu alte lumi care a teapt înainte i dup potop. Pornesc de aici uierând în elesurile preg tite în depou pentru marea parad cu aburi, cu scântei, cu fulgere. Se fac i se desfac forme care nu apuc niciun fir de odihn în goana spre potrivirea dorit . Pretutindeni se simte aerul tare în care este sculptat cuvântul cel ce urmeaz hot rât ca un sigiliu menit s consfineasc alegerea.

Ai senza ia c toate au fost aranjate la îndemân , de i nefiind deloc astfel, înainte de a se prefigura statura maiestuoas a poemului. Care s se înscrie între acele „Poeme mai lungi decât numele t u” aduse de c tre Simion Cozmescu la suprafa a unei epopei menite s i împ rt easc personalitatea mai amplelor accep iuni existen iale.

Mai mult decât a asista, ne transpunem în ceea ce poetul tr ie te, angrenajul viu devenit mod de definire. Pentru a spulbera orice urm de îndoial c ar putea fi astfel, citez: „strada aceasta se va risipi odat cu cea a,/

abur al respira iei unor felinare astmatice./ sufletele noastre las urme umede pe asfalt/ printre zboruri care cad din stolurile f p ri./ cu e arfa r mas unduind pe muchea unui/ gând îmi pari mai trist mai neîn eleas / sub str veziul rochiei din dansul fluturilor/ atra i de pielea ta împletit din iluzie fin .// teptarea prim verii nu alung ninsorile,/ timpul se curbeaz strângându-m dureros./ ehei, tu ai plecat în c utarea altui anotimp/ atunci când strada aceasta a disp rut odat cu cea a.” (Cea a). sesc o exemplar acutizare a sim urilor, în multe privin e îl b nuiesc pe poet de c torii ce s-au descotorosit de înc rc tura material , el fabricându- i treptele de emo ie pe care s le parcurg uneori aproape involuntar... „nu-mi amintesc s te fi v zut vreodat / te fi cunoscut/ nu tiu dac exi ti sau ai fost cândva,/ doar dorul de tine, o inseparabil prelungire/ a tuturor fiin elor care mi-au împ it sufletul/ de-a lungul vârstelor mele zadarnice,/ invariantul care m face s s rut buza pr pastiei,/ doar el îmi mai plimb privirea/ în c utare peste reliefuri,/ de parc dumnezeu ar fi scris natura în braille/ pentru un orb neputincios.” (Braille).

Remarcabil aici, experimentul extrasenzorial ce constituie un atu de zile mari, de altfel în aceast formul se dovede te concluden a fenomenului care rezist .

Un alt argument de convingere a oric rui poten ial critic, vine din spa iul rezervat iubirii: „dragostea îmi taie piatra sufletului/ diamant în montura trupului t u/ rotit cald i umed peste mine/ un copil de vânt î i trece degetele prin p rul t u de/ umbre care se încol cesc pe oldurile/ acestei amiezi fug rite peste dune// albatro ii ridic marea în ciocuri de un col / i o poart departe/ departe/ în timpul care se face sear i nod/ i desfacere sub pleoape/ privesc faleza cum se surp / în mine cre te o mân dintr-o s mân / i-mi strânge inima nemilos i rece/ tu ai zburat cu celelalte p ri/ tu ai înotat cu ceilal i pe ti/ eu încep s plâng ceva// o mare” (O mare).

Cu mult dincolo de ceea ce am notat pân acum pasager, în privin a lui Simion Cozmescu îmi exprim convingerea c faptul poetic în ansamblul lui reprezint un reper clar în literatura actual .

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Ion POPESCU-BR{DICENI

Medita\iile poetului-maestru @în imaginarul educa\ional calea cea dreapt s n-o r ce ti.

Alfabetul ar putea fi descris prin metafore vii, incapabile de compromis, ar putea levita într-o neîntrerupt stare de vis ca s reintre apoi în stare de veghe imediat, dup prima mie de leghe avans, dat de autor, micu ului receptor i recititor invitat la un soi de dans fermec tor.

Alfabetul se poate fixa în memorie ca s -l desenezi pe hârtia alb .

Fiecare sintagm e o victorie i fiecare propozi ie e o izbând .

Stai la pând i când i-e lumea mai drag ha , îl prinzi de coad ca pe o opârl în iarb , pe domni orul cuvânt, neologism poate, ori sinonim.

Dar aten ie: c se poate s r mâi cu ea între de te.

Cu pixul pe coal , în atmosfera de coal , s-ar cuveni s s rb torim împreun adev rul-soare i fic iunea-lun chiar de când debuteaz toamna cucerirea celor dou prin ese: Citirea i Scrierea: cu inten ii atât de clare, îmbr cate treng re te la interferen a dintre frumos i urât. i se preg te te, i se ese

un complex de rit+mit, un cocteil de imagina ie+cultur i i se va explica s n-o iei pe ar tur ”.

Sfatul e, totu i, cu dus-întors: întrucât trebuie s trangresezi Imperiul ascuns al Creativit ii” reflectezi în bibliotec , precum Iona în chit. *** „Ba i la poarta Cet ii, i i se va deschide.

De-a stânga i de-a dreapta e nisip.

Un scrib î i va porunci i schi ezi propriul chip cu un condei. i imprimi povestea de via pe ni te t bli e de-argil .

Atunci realizezi brusc, r suflând u urat, cât de util e seria de cuneiforme.

Totalitatea lor turnat în forme unice, irepetabile, intranzitive, ne va furniza toposuri, teme, motive cu-alur viril ori profund feminin .

Totodat o voce groas se va auzi dintr-o gr din : se fac lumin ”. *** Acestea scris-am eu cuminte, poetul, vrând înv minte colarilor s le ofer i mentorilor antier

Oswald Achenbach - Secularul

„Ca dasc l/ d sc li trebuie s i pui min ile cu copiii.

Mai ales când p rin ii le pun în ghiozdan i o carte, lâng tablet ”. - meditezi solitar. „La coal , domnul/ doamna mai scrie cu cret pe tabla neagr . i-i mai invit i pe colari din când în când ca s nu uite scrierea de mân .

Literele de tipar arat într-un fel, literele de mân , mari i mici, se prezint totalmente diferit.

E un loc de unde vin, e un joc în care semnele redevin simboluri? O, nu, ci doar se mai umanizeaz pu in” - î i notezi silitor. *** „Exact cum ai bate un cui într-un perete virgin/, a a trebuie s p trund - pe îndelete no iunea, orice cuvânt, în creierul unui copil, unde, dând în und , dobânde te sens, în textul dens, picaresc sau exotic, plin de stil”, cuge i ca un rege-pescar, „Eminamente Kairotic, actul înv rii induce st rii de în eles ideea de crea ie.

Metoda ce urmeaz împarte procesul în dou : scrierea cea nou iar peste ea citirea ca o rou de diminea .

Mintea istea a ucenicului i va asuma cele dou practici, chiar reinventând tactici mai vechi: numai ochi i urechi” - regânde ti precum Heidegger asupra Nimicului. *** „Alfabetul e-o cohort întreag de greieri, e un inut imaginar pe care îl cutreieri atent la tot pasul pe unde e ti,

de scriere i de citire.

Cum slovele dintr-o psaltire a-s deja, de azi, de luni, i pân vineri, dulci minuni de a ternut pe coli veline, cu tot polenul din stamine, cerneala dintr-o c limar ne mut m în Alt ar a unei zone de curbur : acolo-s prinse-n aventur i sunete, simboluri, semne ce-l litere solemne, demne, i-orice cuvânt sau no iune, intre-ntr-o nara iune nemaiv zut i fantast de-asemenea iconoclast .

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Tudor NEDELCEA

Marin Sorescu ]i securitatea Marin Sorescu a fost un scriitor de geniu, frecventând toate genurile literare, chiar i pictura, i tot a a a intrat i în eternitate. A torit mult, a tradus mult, i a fost tradus f s fie informator sau chiar obedient fa de securitatea antedecembrist . A fost incomod pentru regimul totalitar, dovada gr itoare fiind cenzura sau interzicerea unor piese de teatru. („Exist nervi?”, de pild ), a unor poezii, strânse de Dan Zamfirescu în vol. Poezii alese de cenzur (1991). I s-a repro at c n-a fost disident (?), de i n-a scris nimic omagial, chiar a l sat s se în eleag c , dat fiind c toriile sale literare peste hotare, ar fi fost tolerat sau chiar a colaborat cu securitatea comunist . În acest sens, în 2003, Oana C lina Popescu tip re te un studiu, Marin Sorescu. Vinovat f vin (Ia i, Princeps Edit), în care face lumin în acest caz „Ar fi putut i un Om i un Scriitor ca Sorescu, cu o gândire atât de liber s accepte a a ceva?! Dar, s lu m la întâmplare: ar fi acceptat Sorescu proprietatea colectiv , în detrimentul democra iei i totalitarismul - în detrimentul unui sistem liberal?! Le-ar fi ACCEPTAT?! Nu spunem c s-a supus, asta am cut-o cu to ii (cu profund resemnare sau revolt !), dar le-ar fi acceptat i ar fi fost de acord s le sus in fie i indirect?!”

Coroborând i cu declara iile lui Cornel Burtic , fostul secretar al CC al PCR cu probleme de propagand , care s-a remarcat prin multe aprob ri (apari ii de c i i articole literare interzise anterior de cenzur ), îndep rtat treptat de N. Ceau escu din nomenclatura comunist , autoarea trage o concluzie tran ant : „Marin Sorescu victim a securit ii!” La aceast concluzie ajunge i prin citarea lui George Sorescu, fratele s u mai mare, care consider includerea i

uirea lui Marin Sorescu pentru medita ia transcendental o „teroare psihologic ” un „cataclism ideologic i moral” (G. Sorescu, Marin Sorescu în coresponden , Slatina, Edit. Alutus, 2001).

Oana C lina Popescu demonstreaz caracterul esopic al unor poezii, precum Darul sau Nevermore, dar mai ales parodiile Vrejul de pe gard i Unui poet, vizând poezia rul de lâng drum a lui Mihai Beniuc i oricelul cherchelit. Explicit este, îns , Marin Sorescu în poemul Maratonist, publicat postum în „Literatorul” (nr. 57, 1998). Marin Sorescu î i poveste te, esopic, propria-i via . El, scriitorul, maratonistul la „patruzeci de ani de dictatur ” este învins pe linia de sosire de „pu lamalele (care) jucau intar, / Aproape de linia de sosire, / Ascun i dup cotitur , într-un boschet, / Cu priache în nas”, pu lamale, care (vai,!) „Sunt purta i pe sus de mulimea în delir, / Aplauda i, decora i, recompensa i - f cu i ambasadori”. Trist , extrem de trist i am ruie constatare într-o epoc de nesfâr it tranzi ie moral . (Un important personaj politic vorbea de un concept „original”: posttranzi ie). „O parabol trist - caracterizeaz Eugen Simion acest poem - i o ie ire admirabil , prin crea ie, din farsa istoriei. Sorescu a tr it-o i tot el a scris-o O victorie postum a creatorului maratonist în fa a «pu lamalelor» care i-au luat-o mereu înainte. În cererea sa de demisie din Uniunea Scriitorilor din România, publicat în „Adev rul” nr. 350 din 5 martie 1991, p. 1, genialul scriitor scria: „E drept, n-am f cut coal de disiden i de câteva luni, care s -mi dea acum un noian de drepturi.

Disiden a mea a început cu vreo 23 de ani în urm i se afl în ile mele”. i în încheierea cererii sale de demisie, maratonistul Marin Sorescu afirma un adev r pe atât de simplu cât de „simplu” a fost el însu i: „A fi scriitor pur i simplu îmi este de ajuns”.( vol.

Cartea a câta putere în stat?, edi ie îngrijit de Tudor Nedelcea, Craiova, Funda ia „Scrisul Românesc”, 1999, p. 8-9).

Marin Sorescu nu a colaborat cu securitatea în niciun fel, dimpotriv , era în vizorul ei, urm rit îndeaproape, cum dovedesc notele din vol. Cartea alb a securit ii (Bucure ti, Editura Presa Româneasc , 1996).

O prim not dateaz din mai 1979, colonelul de securitate bucure tean informând Securitatea doljean c Marin Sorescu „este lucrat pentru rela ii suspecte cu cet eni str ini i cu unele elemente din emigra ie.” Iat aceast not în întregime: „I.M.B. Securitate Strict secret Mai 1979 tre Inspectoratul jude ean Dolj, Securitate La radiograma dv. nr. 105/CP/ 0024203, din 16 aprilie 1979, comunic m c numitul Sorescu Marin, fiul lui tefan i Nicoleta, scut la 19 februarie 1936 în comuna Bulze ti, jude ul Dolj, redactor ef la revista Ramuri, este lucrat pentru rela ii suspecte cu cet eni str ini i cu unele elemente din emigra ie. De c tre noi a

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fost avizat pozitiv cererea sa de plecare în Italia, Olanda, Fran a, Spania, în interes de serviciu. Având în vedere c cel în cauz este redactor ef al revistei Ramuri, rug m s ne sprijini i, prin re eaua informativ i celelalte mijloace de care dispune i la locul s u de munc , pentru clarificarea urm toarelor aspecte: dac are contacte cu cet eni str ini i natura acestora; atitudinea politic pe care o adopt în cadrul redac iei revistei; dac la revista Ramuri au fost în vizit scriitori sau ziari ti din alte ri i ce aspecte pe linie informativ au rezultat: atmosfera de lucru în cadrul redac iei revistei (eventuale nemul umiri cauzate de modul cum redactorul ef î i îndepline te atribu iile de serviciu). Orice aspecte legate de activitatea profesional sau de natur personal , privindu-l pe Sorescu Marin, care ar putea fi exploatate în urm rirea sa informativ . eful serviciului, Colonel Georgescu Ioan A.S.R.I. Fond „D”, dosar nr. 11 119, vol. 7, f. 324-325”.

Fire te, domnul colonel a avut parte de informa ii numeroase i complete (dar i exacte!?) privind „atmosfera de lucru în cadrul revistei (eventuale nemul umiri cauzate de modul cum redactorul ef î i îndepline te atribu iile de serviciu)”. Aceste „nemul umiri” au explodat în anii de libertate, în 1991, când redactorii „Ramurilor” lau recuzat tocmai pentru aceste „aspecte legate de activitatea profesional sau de natur personal ”. Între altele, Marin Sorescu este acuzat, la 26 febr. 1986, i de încadrarea la revista „Ramuri” a lui Gabriel Chifu (c ruia i s-a deschis un dosar de urm rire informativ ), încadrare datorat „interven iilor i rela iilor neprincipiale ale redactorului ef [Marin Sorescu], înc lcându-se astfel o hot râre de partid în acest sens” (D 10962, vol. 12, f. 216).

Alt document vizeaz o alt acuza ie i „vin ” postdecembrist a lui Sorescu: de a-i huli pe marii no tri scriitori din exil (Emil Cioran, Mircea Eliade etc). Dar, acest document oficial al securit ii demonstreaz rolul nociv al Monic i Lovinescu i Virgil Ierunca în rândul diasporei române:

Anul IX, nr. 3(91)/2018

„Strict secret Septembrie 1982 Not Cu ocazia unei c torii efectuate în Fran a, o surs a unit ii noastre a vizitat pe Mircea Eliade la re edin a sa din Paris. În cadrul discu iilor purtate, acesta î i exprima regretul c acum ar fi la «index» în România, nefiind agreat de oficialit i, motiv pentru care, din prim vara acestui an, lucr rile lui nu au mai fost publicate. Nu a dat explica ii asupra cauzelor ce au determinat adoptarea acestei atitudini. Pe parcursul mai multor ore, cât a durat întâlnirea, nu a f cut afirma ii ostile în ce prive te politica partidului i statului nostru. S-a ar tat un foarte bun cunosc tor al literaturii contemporane din R. S. România, literatur pe care o apreciaz prin prisma specialistului, f interpret ri de natur politic . A afirmat c se afl în exil datorit unor accidente biografice, dar r mâne toat via a legat de limba i meleagurile natale. i exprim convingerea c cei care încearc s i schimbe limba i pervertesc gândirea, deoarece noua situa ie impune acest lucru.

S-a interesat de unii scriitori din ar (Ioan Alexandru, Marin Sorescu), sus inând c a intervenit pentru prozatorul tefan B nulescu s i se acorde o burs în R. F. Germania, pe timp de un an de zile. Nu i-a exprimat inten ia de a vizita România i nici sursa nu a abordat acest subiect, deoarece prive te cu suspiciune persoanele care pun în discu ie aceast tem . Este foarte sensibil la ecoul ce-l au în rândul cititorilor lucr rile sale literare, mai mult chiar decât opera tiin ific . Tot cu acest prilej, informatorul a constatat Mircea Eliade este «p zit cu str nicie» de familia Ierunca i Monica Lovinescu, singurele lui surse de informare despre problemele din ar sunt persoanele respective. De altfel, în aceast var , Monica Lovinescu i-a înso it pe so ii Eliade în vacan a ce au petrecut-o în sudul Fran ei, pentru refacerea s ii doamnei Eliade, care tocmai ie ise din spital. Mircea Eliade este caracterizat de majoritatea românilor din emigra ie ca un egocentric, care nu se ocup de nimic altceva decât de persoana lui i de scris; se pare este resentimentul împotriva omului care nu s-a angajat în meschinele lor probleme i conflicte. Monica Lovinescu i Virgil Ierunca nu-i pot ierta faptul c a acceptat s fie publicat opera sa în România, motiv pentru care îl critic în discu iile purtate cu al i interlocutori.

A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 11 180, vol. 11, f 141”.

Nu scap vizorului securit ii nici reputatul scriitor D. R. Popescu, pre edintele Uniunii Scriitorilor din România, ap torul lui Marin Sorescu: „[...] Astfel, Dumitru Radu Popescu se folose te de sprijinul direct al Asocia iilor Scriitorilor din ar . Marin Sorescu sper s candideze la pre edin ie i, în acest scop, inten ioneaz s se asocieze cu grupul de la România literar , dar are anse mici, fiind compromis din cauza ader rii la Medita ia transcendental . De aceea, grupul de la România literar îl prefer pe Ion Brad, care este sus inut i de Ion Ursu (personalitate politic din preajma Cabinetului 2). George B , un alt posibil candidat dintre centri ti, care ar putea fi utilizat numai în cazul dezafect rii lui Ion Brad, mizeaz pe ideea c i el este bine v zut de partid [...]. pitan Creta Stana A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 10 966, vol.22, f. 16-24”.

Un fapt foarte curios: nici scriitorii care semneaz în volumele omagiale nu scap vigilen ei securiste: „Printre autorii ce semneaz în volumele omagiale se num i oameni de art i cultur cunoscu i cu antecendente politice sau penale ori cu unele atitudini negative, dar care au prezentat

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lucr ri cu con inut corespunz tor (Alexandru Balaci i Alexandru Andri oiu, fo ti membri F.D.C, tefan Pascu i Cornel Bruda cu din Cluj, fo ti condamna i, Adrian P unescu, Marin Sorescu, Daniela Cr snaru i Szasz János din Bucure ti, Radu Mare , Grigore Zanc, Miko Erwin i Letay Lajos din Cluj i al ii, semnala i cu unele probleme de componen a organelor de securitate).

A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 10 966, vol. 27, f 31-32. Fi a 438” Un conclav scriitoricesc din locuin a lui Mircea Dinescu este descris cu lux de am nunte într-un document din Cartea alb a securit ii, dovad indiscutabil c i printre ace ti scriitori erau informatori fideli: „În jurul orelor 17,40 în camer sunt semnala i Mircea Dinescu, Dan De liu, Aurel Drago Munteanu, Alexandru Paleologu.

Dinescu face referire la o discu ie avut cu Mihada , care s-a plâns de faptul c a fost împiedicat s participe la un congres interna ional. Enun apoi numele unor scriitori: Munteanu, Bogza, Macovescu, Méliusz, fiind întrerupt de De liu, care spune la Macovescu s nu se duc , deoarece este lipsit de curaj. Dinescu reia, îi enumera pe Dan Lauren iu, Paul Georgescu, Wald, Iano i, ncioiu, Marin Sorescu, Marin Mincu. De liu este de p rere M ncioiu n-o s vrea din cauz c n-a fost b gat în ini ierea ac iunii. De asemenea, se opune i la numele Marin Sorescu.

Dinescu sus ine c Sorescu i-a spus i lui, i lui Ple u, c securitatea inten ioneaz s -l omoare. Despre Marin Mincu arat c acesta a inut un discurs cumplit în edin a de partid, a acuzat partidul c vrea s le omoare p rin ii. De liu a apreciat c Sorescu se teme pentru persoana sa, la care Dinescu a explicat c Sorescu «vrea fie omorât de Securitate, deoarece vrea s ia premiul Nobel».

Dinescu l-a men ionat i pe Dan H ulic ; a concluzionat c , în total, vor fi peste 20 de persoane i, dup el, nici nu trebuie mai multe. De liu a afirmat c ar fi bine s fie vreo dou zeci i cinci de persoane. În camer intr Ma a Dinescu, care consult musafirii ce vor serveasc , ceai sau cafea. Dup ce ace tia î i precizeaz preferin ele, De liu îl întreab pe Dinescu dac a anun at pe cei ce trebuiau s vin . Dinescu i-a anun at, Paler i Gabriel Dimisianu vor veni împreun , dup orele 18.00, deoarece la 17.30 o a teapt pe Geta la gar . Ma a a afirmat c poate veni i Geta, dar Dinescu i De liu au r spuns c nu vine, deoarece este nec jit , tat l ei este grav bolnav. [...]” În buletinul contrainformativ (nr. 20 din 7 iulie 1967) se men ioneaz o nou tactic privind emigran ii români de la Paris: sunt îndemna i s nu mai r mân în exil, ci s se întoarc în ar „pentru a combate influen a partidului asupra vie ii artistice i literare” Marin Sorescu, urm rit de Direc ia I-a, treze te suspiciunea unor

23

scriitori români stabili i în Fran a: „Cu ocazia unui interviu acordat de Sorescu Marin postului de radio Deutsche Welle din Köln, Virgil Ierunca i Paul Barb neagr au afirmat c au r mas surprin i de pozi ia antimarxist a poetului român” (D, 11 119, vol. 7, f. 336.).

Medita ia transcendental r mâne, în continuare, o nebuloas , aflat în obiectivul securit ii statului. Andrei Ple u, implicat în aceast mi care i sanc ionat ca atare, are o opinie autorizat . „Problema Mi rii transcendentale ar fi fost organizat special pentru a fi înl tura i ni te intelectuali. Ar fi aflat în urm cu trei luni c s-au întocmit liste cu intelectualii indezirabili i se caut un pretext ca s fie înl tura i. În ce-l prive te, motivul l-ar constitui unele dintre articolele sale ce au f cut vâlv , despre care s-a vorbit i la postul de radio Europa liber ... Apreciaz c surile sanc ionatorii s-ar lua pe baza unui ordin, care se execut dincolo de orice legalitate i de orice cod juridic”.

Considera iile lui Andrei Ple u despre implicarea lui Marin Sorescu sunt relatate ca atare de informatorul omniprezent. Autorul Matc i era convins c „totul se va rezolva cu bine. În acela i timp, i exprim sup rarea în leg tur cu faptul c i se scot c ile din biblioteci, se rup filele din manualele colare care cuprind poeziile sale i afirm , în acest context, c altul, în locul lui, ar fi intrat în panic i ar fi f cut scandal. El mai precizeaz c nu-i place s fac demersuri în ap rarea sa, s se milogeasc , când tie c nu este vinovat”.

Andrei Ple u relateaz un fapt mai pu in uzitat în lumea scriitoriceasc i, anume, constituirea unui grup întru ap rarea lui Sorescu: „Octavian Paler, Eugen Simion, Vasile B ran l-au rugat pe Adrian unescu s -l ajute pe Marin Sorescu, care se afl într-o situa ie dificil ”. To i ace ti scriitori men iona i de Andrei Ple u au avut con tiin civic i curaj, fiind al turi de Marin Sorescu. i, într-adev r, a a cum am mai scris, Adrian P unescu s-a implicat direct în ap rarea valorilor literaturii române (vezi vizita sa, împreun cu Marin Preda, la eful statului spre a-l convinge s nu reintroduc realismul socialist), dar mai cu seam a unor confra i, scriitori sau ziari ti de alt etnie. Într-un document din 22 mai 1982 se atest c Adrian P unescu, în calitate de redactor ef al revistei „Flac ra” i al Cenaclului omonim, s-a implicat plenar i cu rezultate în salvarea scriitorului bulze tean: „Despre Marin Sorescu, Adrian P unescu a afirmat c a telefonat, a vorbit în toate p ile în sprijinul lui i l-a dat în toate spectacolele cenaclului Flac ra din ultimele dou s pt mâni, în ciuda interdic iei, întrucât poezia român este de neconceput f el (actorul Mihai Stan confirm c Adrian P unescu i-a solicitat s recite în cenaclu poezii de Marin Sorescu i apreciaz c a fost un gest extraordinar din partea acestuia, care a fost primit cu aplauze din partea publicului). Adrian P unescu men ioneaz c , în cadrul spectacolului cenaclului de la Craiova, la întrebarea unui spectator dac Marin Sorescu face parte dintr-o sect , i-ar fi r spuns: mi-ar p rea r u s fie a a, îns eu tiu c face parte din elita poeziei române. Susnumitul, referindu-se la cazul lui Marin Sorescu, consider c viaa omului nu este ultima ac iune, ci o seam de ac iuni i c , chiar dac a greit, aceast gre eal tre-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

buie sc zut din marile lui merite, opinie pe care inten ioneaz s o prezinte secretarului general al partidului. Abordând în general problema Medita iei transcendentale, Adrian P unescu apreciaz , dac , într-adev r, chestiunea a fost o escamotare a unei oficine de spionaj, cei care au ini iat-o au f cut-o intuind i consecin ele pe care le resim im noi, i anume eliminarea unei p i a intelectualit ii. Adrian P unescu a scris i o poezie în ap rarea lui Marin Sorescu, pe care o cite te persoanelor din anturajul s u. De men ionat c mai mul i oameni de art i cultur consider m surile luate, i care se preconizeaz i asupra lui Andrei Ple u i Marin Sorescu, ca fiind exagerate, î i exprim solidaritatea cu ei i nutresc spe-ran a c , dup o scurt perioad de timp, se va reveni asupra lor”. (D 11 119, vol. 9, f. 42-44).

Interesant i curios în acela i timp este raportul cpt. Vasile M irean de închidere a dosarului „Soare” (Marin Sorescu): „IMB SECURITA TE Strict secret 29 ianuarie 1981 RAPORT CU PROPUNERI DE ÎNCHIDERE A DOSARULUI „SOARE” Vizite peste hotare Dosarul Soare a fost deschis la data de 23 februarie 1979, cu aprobarea organelor P.C.R., numitului Sorescu Marin, fiul lui tefan i Nicoleta, n scut la 19 februarie 1936, în comuna Bulze ti, redactor ef la revista Ramuri, domiciliat în Bucure ti, str. Grigore Alexandrescu nr. 43. Cel în cauz era semnalat c între ine rela ii cu numita Gabany Anelise, redactor la sec ia documentare a postului de radio Europa liber , reia i-ar furniza informa ii despre mediul literar din ara noastr . În urma verific rilor întreprinse, conform planului de m suri aprobat, au rezultat urm toarele aspecte: a efectuat o serie de torii în str in tate, cu ocazia unor festivaluri de poezie sau în scop editorial, participând la activit ile organizate de ambasadele

Anul IX, nr. 3(91)/2018

noastre i adoptând o pozi ie politic corespunz toare. De asemenea, în cursul acestor c torii a luat contact cu o serie de personalit i culturale din rile respective, c rora, din informa iile pe care le de inem, rezult c le-a prezentat în mod corespunz tor via a cultural din ara noastr . Nu a mai semnalat a fi luat contact cu Gabany Anelise sau al i redactori ori emisari ai postului de radio Europa liber , nici în exterior, nici în ar . Datorit pozi iei pe care o are în mediul literar, Marin Sorescu a fost în mod frecvent invitat la ac iunile organizate de ambasadele str ine din Bucure ti, unde a întâlnit o serie de diploma i i cet eni str ini, cu care a purtat discu ii privind via a cultural din ara noastr , f îns a dep i cadrul firesc al problemelor.

Activitatea profesional În activitatea profesional a lui Marin Sorescu s-au desprins dou aspecte deosebite: în primul rând, ca redactor ef al revistei Ramuri, a ini iat i condus o serie de campanii în aceast revist , împotriva unor scriitori afla i în gruparea literar adversar celei din care face parte el: Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Corneliu Vadim Tudor, i pentru sprijinirea altora din propria grupare: Dan H ulic etc. În aceast ordine de idei, în mediul literar se constat c paralelismul dintre aceste atacuri i emisiunile literare ale postului de radio Europa liber , al c ror con inut i inte sunt asem toare, nu este o coinciden întâmpl toare. În al doilea rând, piesele sale de teatru sunt comentate ca având un con inut interpretabil din punct de vedere politic, datorit unor replici care ar viza aspecte prezente. Cu aceste probleme au fost informate organele de partid, la data de 20 aprilie 1980. Întrucât dup aceast informare, pân în prezent, în activitatea lui Marin Sorescu nu au mai ap rut probleme deosebite, propunem: a se aproba închiderea dosarului „Soare” i clasarea materialelor. pitan M irean Vasile (ASRI, Fond „D”, dosar nr. 11 119, vol. 7, f 326-327).

A fost, în opinia noastr , doar o propunere; dosarul de urm rire informativ a continuat pân la sfâr itul vie ii sale. Al ii l-ar vrea continuat i postmortem; atât de mult sunt deranja i i azi, pe unii scriitori submediocrii de perenitatea crea iei soresciene.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Valentin POPA

Sub semnul @întunericului La cei aproape 90 de ani pe care îi are (sa n scut la 13 februarie 1929, în localitatea Slobozia Nou , jude ul Ialomi a), poetul br ilean Marin Cioranu mai are înc suficient energie liric , oferind cititorilor aproape anual câte un volum de poezie, în ciuda faptului , în 2014, prin volumul Ultima oapt promitea oarecum o retragere în cochilia senectu ii. Dar volumele au continuat s curg în ritmul cu care ne obi nuise: Singur în pustie (2015), Trepte din zero (2016) i zul m-a somat (2017), toate ap rute la Editura Proilavia a Bibliotecii jude ene „Panait Istrati” Br ila.

Fiecare din volumele publicate propune câte o tem dominant . Ultimul dintre ele, cel pe care îl prezent m aici ( zul m-a somat, 137 de pagini), se centreaz pe tema orbirii. În primul poem, poetul se vede în ipostaza unui arpe ro u ce trece pe sub p mânt (p. 5). Al doilea poem începe cu versul „Mam n scut orb” i- i imagineaz c este dus de mân , s nu cad în moarte, de fratele u, probabil de pe lumea cealalt . În al treilea poem, lucrat în cheie oniric , deficitul de vedere provine de la vicleniile tipului de vis în care subiectul tr ie te spaimele deficitului senzorial total. Abia în al patrulea poem („Dac ”), poetul pare dispus s recunoasc faptul c sub ierea vederii se datoreaz se-

nectu ii i neputin ei de a se mai înfrupta senzorial din lume.

Majoritatea poemelor acestui volum cultiv tema întunericului, a nop ii atotprezente în care poetul se ascunde de frica mor ii („În dou ”).

Sunt, în acest ultim volum, viziuni halucinante generate de emo ii de natur metafizic , încapsulate în versuri memorabile: „Ar fi o ru ine / s cân i în fa a mor ii - / când foamea mu / cu ochii din cer. / Las i mâinile grele / s vorbeasc cu p mântul / în oapte - / pân trece pe lâng fruntea noastr / un ochi aburind...” („Un zâmbet”) În aceast ultim (pân acum) carte de poezie, Marin Cioranu este interesat i de ars poetica. Astfel, poetul î i exprim preferin a pentru poezia care atrage aten ia cititorului, se insinueaz în con tiin a acestuia prin spectacolul manifest rilor sale: „Nu-i o ru ine / s faci poezia / s cânte în pielea goal / pe oglind , / numai a a se poate / înfige ochii lumii în carnea ei, / s -i simt gustul frumuse ii sale. / Nu-i o jen , / s faci poezia / s sar pe bra ele lumii / ca l custele / întrun lan de grâu” („Pe oglind ”).

Motive frecvente în lirica lui Marin Cioranu se înf eaz i în acest volum. Motivul rii, de exemplu, este exploatat în câteva poeme, reu ind s genereze emo ie liric . Iat un exemplu: „El sta în fa a mea / ca o stânc , / i din policioara ochilor s i, / au r rit dou ri negre / care se înghemuiau înl untru / ca o spaim ...” („Policioara”). Motivul câmpiei se arat în câteva poezii. Inima poetului „a sorbit câmpia / ca pe o fat / despletit -n vânt” („Fluierul trenului), dar în alte împrejur ri, când se simte acoperit de câmpie, alearcu ea în spinare. Cu frecven sporit se arat i motivul sângelui, care, ca simbol al vie ii, produce obsesii în con tiin a poetului. În „O particul de sânge”, poetul se imagineaz fragmentat în buc i ce se zbat pe braele lumii ca ni te „pete de sânge”. Pe câmpurile de lupt . Câte o pas re m nânc „din sângele risipit / ca o sem tur ” („O mân ”).

Motivul dragostei este i el reluat în acest ultim volum, de i cu o prezen mai discret decât în volumul anterior, Trepte din zero.

Erosul invadeaz con tiin a poetului, în ciuda vârstei destul de înaintate. Într-un

poem intitulat „În tine”, atrac ia femeii se exercit prin râsetul ei: „În timp ce tu râzi / ca o nebun , eu m coc în tine...” Finalul proiecteaz o scen de o carnalitate patologic , poetul sim indu-se mâncat de partener ca în ritualul de reproducere al insectelor din specia c lug ri elor: „ i din ce în ce, / râzi tot mai nepotrivit, / cu o halc de carne în gur / mas dintr-un simplu s rut.” Motivul cosmosului este prezent i el în multe poezii în care poetul se simte puternic ca beneficiar al energiilor cosmice, ca st pân al planetei. „Singur am trudit / r sturnând nop ile / una dup alta - i deodat am tres rit / cu cosmosul în mine” („Singur”). Motivul cosmic i erotic fuzioneaz adesea, ca în poemul „Iubind”, pe care îl reproducem în întregime: „Am v zut un poet / salvat de la moarte iubind - / atunci lumea / a f cut cerc în jurul lui, / i s-a în at cât o biseric . / Iubirea curgea pe el / ca o pulbere de îngeri, / i se împletea cu ea - / f când s tresar i planeta; / luândui culoarea i graiul misterios.” Motivul mor ii i al spaimei fire ti în fa a pr stiei pe care o deschide apare în mai multe poeme. Poetul este înclinat s se ascund , s intre în firimiturile materiei pentru a nu fi g sit, dar pân la urm moartea îl va soma ca pe un ho care fur „din timpul altora” („Care arde”). În „El veghea”, poetul devine solidar cu o b trân mas „cu mâinile goale / printre picioarele mor ii. / ip tul nu i se auzea, / de parc venea dintr-un adânc / de departe...”

Autor al multor volume de poezie (paisprezece, dup lista furnizat la p. 132), dar i al câtorva volume de proz , Marin Cioranu se prezint acum, în apropierea vârstei de 90 de ani, ca un poet cu suflu, cu gust poetic neîndoielnic, cu me te ug rafinat de alc tuire a unor poeme scurte, cât o respira ie, cu o bun intui ie în ce prive te selec ia cadrelor lirice necesare alc tuirii poemelor.

Singurul p cat ce i se poate repro a - i care deriv din meritele de mai sus - este cel al manierismului vizibil în toate volumele editate pân acum. Descoperind o formul poetic de succes, Marin Cioranu a exploatat-o neobosit de la un volum la altul, astfel încât rata de înnoire liric , de la un volum la altul, este foarte sc zut .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Mary SMITH (SUA)

Antologia scriitorilor români contemporani din @întreaga lume Scriitoarea Ligya Diaconescu, directorul revistei româno-canado-americane STARPRESS - valcea-turism.ro, este realizatoarea Antologiei româno-engleze, 2018. Doamna Limbii Române - cum a fost numit de pre edintele LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, scriitorul Al. Florin ene -, i cum este cunoscut în rândul scriitorilor români din ar i diaspora, cred eu, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Realiz rile sale în domeniul cultural i puntea de leg tur , create pentru scriitorii români de pretutindeni, întâlnirile minunate organizate anual cu scriitorii români din întreaga lume de Ligya Diaconescu sunt bine cunoscute i a teptate de scriitori ca o întâlnire în familie, în marea familie STARPRESS, cu emo ie, dor i drag. La acestea, se adaug lans rile i prezent rile antologiilor pe diverse teme ale Ligyei, dar i cele bilingve, pân acum realizând ca antologii bilingve: Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2011, edi ie bilingv român -englez , reu ind reuneasc scriitori români talenta i din întreaga lume, colaboratori ai revistei interna-

ionale STARPRESS, valcea-turism.ro.; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2012, volum bilingv, român -francez , care, ca i primul, s-a bucurat de un real succes; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2013, edi ie bilingv român -german ; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2014, edi ie bilingv român -italian ; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2015, edi ie bilingv român spaniol ; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2016, edi ie bilin gv român -greac ; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2017, edi ie bilingv român -rus .

Ligya Diaconescu reu te astfel s fac cunoscute scrierile române ti chiar în întreaga lume.

Referindu-se la Ligya Diaconescu, preedintele LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, scriitorul Al. Florin ene, cu care scriitoarea

are o strâns leg tur de colaborare i care este membr în Colectivul de conducere al Ligii Scriitorilor Români, acesta spune: „Înc din anul 2010, la solicitarea regretatului scriitor Corneliu Leu de a semna peti ia c tre Parlamentul României cu propunerea ca 31 august s fie ziua s rb toririi Limbii Române, a cum o f cea Republica Moldova din anul 1990, atât scriitoarea Ligya Diaconescu în numele revistei STARPRESS, dar i eu în numele Ligii Scriitorilor Români am semnat aceast solicitare. Dup aprobarea cererii noastre, în anul 2011, pe 31 august, neobosita poet de pe meleagurile unde istoria vorbe te în hrisoavele mân stire ti din acordurile Doinei optite de râul Olt, cel care une te cu apele lui ,Transilvania cu Muntenia, Ligya Diaconescu a organizat s rb torirea Zilei Na ionale a Limbii Române în Sta iunea Jupiter. Aici, poe i i prozatori de pe meridianele lumii, care scriu în dulcele grai al Miori ei, au participat la o frumoas manifestare cultural , unde schimburile de idei i lectur din operele celor prezen i, au legat noi prietenii, toate constituindu-se într-un imn dedicat Patriei Limbii Române. De atunci, Ligya Diaconescu a organizat în fiecare an astfel de manifest ri literar-artistice, editând antologii care de-a lungul anilor au devenit borne ale hotarului Istoriei Limbii i Literaturii Române. Cititorul, parcurgând paginile acestei lucr ri coordonate de o Doamn a intelectualit ii vâlcene, are senza ia c parcurge istoria colii române ti, care în pagini înc rcate de cultur i în elepciune, ca ni te „turnuri” înalte ale Cet ii, pun baza unei splendide construc ii, pe care o numesc civiliza ia Logosului. Prezenta antologie cuprinde dou sec iuni: Poezie i Proz , în care sunt înserate crea ii ale scriitorilor de pe meridianele lumii, ce se exprim în Limba lui Eminescu.”

Las cititorilor pl cerea de a savura minunatele crea ii române ti i sunt convins c nu doar românii vor fi încânta i de acestea ci i vorbitorii de limb englez , de pe toate meridianele lumii.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Ionel POPA

Dou[ c[r\i ... o cronic[ Cu pu ine excep ii, exegeza eliadian a tratat fugitiv i superficial capitolul «Tân rul Eliade», perioad biografico-intelectual marcat de întâmpl ri ale vie ii i impresionant prin bog ia i varietatea preocup rilor i a exprim rii scripturale. În ansamblu, un evantai de disponibilit i sus inute de o erudi ie înc nesistematizat i organizat i f manifestarea unei preocup ri pentru specializare. În aceast prim etap creativ , foarte tân rul Mircea Eliade „practic succesiv ( i concomitent): critica, pamfletul, filosofia, manifestul artistic, confesiunea diaristic , studiul religios, eseul ideologic” lista ar putea continua, toate exprimând un complex de atitudini i st ri (tr iri) intelectuale i psihice (afective): „misticism, egotism, sexualism, dinamism, intelectualism, moralism, demonism” (p.7) - i de data aceasta enumerarea poate continua. Pe rând, toate î i vor si forma scriptural specific i locul de manifestare autonom , dar f destructur ri, ci dimpotriv de construire a personalit ii.

Eseul lui Aureliu Goci, Mircea Eliade - Spa iul ancestral i dominantele mitului urban, Ed. Zodia Fecioarei, Pite ti, 2016, tocmai de la aceast premis porne te, focalizându- i, în principal, interesul pe problema anun at de titlu. Criticul m rturise te c pentru eseul u a avut de ales între trei posibile titluri metaforice, fiecare capabil sugereze complexitatea operei literare a lui Mircea Eliade: „Homo duplex, triplex i specializarea limitativ ”; „Între adolescen a mioap i senectutea clarv toare”; „Proiec ia mitico-arhetipal versus virtualitatea tragic a destinului românesc”. Într-un final, dup deliberi interioare a ales un titlu „mai pregnant didactic i ofertant pentru o receptare generalizant ” (p. 23-24). Procedând astfel, Aureliu Goci arat c , printre altele, critica literar are i menirea de a instrui i educa. În câteva paragrafe sintetice sunt trecute în revist : antier; Solilocvii; Lumina care se stinge; Domni oara Cristina; Huliganii; Isabel; Maitreyi - criticul va reveni asupra lor cu complet ri i nuanri. Observa iile f cute urm resc modul de trecere de la spa iul real, uman i geografic la spaiul fic ional urban i cel fantastic, cele dou dimensiuni fiind legate de tema general „opresiunea timpului ca eternitate i ca istorie asupra omului spa ial - proiectate ca univers imaginar cu diverse conexiuni într-o realitate detectabil ”

(p.20). Marile probleme care îl fr mânt pe autorul Nop ii de Sânziene este ie irea de sub teroarea timpului, i rela ia profan-sacru. Coordonata fundamental a operei eliadene este spa iul. Are dreptate criticul când afirm : „Iat de ce nu exist [în opera lui Eliade] vechi i nou, cotidian i extraordinar, departe i aproape, ci doar dovezi ale sentimentului eternit ii de emana ie spa ial i f leg tur cu timpul” (p.21); existând, am ad uga noi, doar un illo tempore.

Urm rind crea ia lui Mircea Eliade pân la experien a indian autorul eseului pune în lumin importan a i prioritatea în construirea personalit ii gânditoare i creative a scriitorului a cunoa terii culturii na ionale i a celei europene, în special a Rena terii i Italiei, f a nega rolul descoperirii celei indiene. Asupra „r cinilor române ti” criticul va reveni în capitolul „Câteva r cini române ti ale lui Mircea Eliade”. În paginile de jurnal, de autobiografie, în interviuri, autorul Întoarcerii din rai mereu se refer la Eminescu, Ha deu, Brâncu i, Rebreanu, Blaga, despre care voia s scrie o monografie. Mergând pe aceast idee, Aureliu Goci aduce în comentariul romanului Maitreyi câteva nuan ri pertinente ar tând c dincolo de tema iubirii i a motivelor conexe Maitreyi este un roman european despre India nu un roman indian, este povestea sa despre India nu povestea Indiei, romanul propunând un itinerar ini iatic c ruia i se subordoneaz i povestea de iubire dintre europeanul Allan i indianca Maitreyi, aspect tematic tratat autonom, pe care s-a b tut i se bate moned încât a început s sune calp.

O alt problem asupra c reia criticul se opre te este aceea a fantasticului. Mircea Eliade r mâne un maestru al prozei fantastice române ti al c rei fundament este rela ia profan-sacru, în care î i dau întâlnire într-o sintez , marca Eliade: mitul, magicul, supersti iile i alte str vechi elemente p gâne, elemente de ocultism i esoterism.

Se pun în lumin câteva caracteristici definitorii pentru fantasticul scriitorului: unitatea elementelor amintite, fantasticului Eliade e unul dinl untrul fiin ei umane nu unul exterior, pitoresc, e unul ini iatic; fantasticul din prozele autorului nuvelei La ig nci nu este unul tenebros, ci mai degrab solar. Ca urmare el nu treze te groaz .

Semnatarul eseului face i o miniparalel , dar substan ial , cu realismul magic din proza sudamerican cu care este contemporan, dar f s existe vreo filia ie între ele. Criticul formuleaz câteva teze ca posibile puncte de plecare pentru dezvoltarea problemei în al i parametrii decât cei din abord rile anterioare.

Mitului urban în proza autorului Huliganilor i se acord o aten ie deosebit revenind asupra lui în conexiuni cu alte aspecte. Cu Mircea Eliade apare în proza noastr spa iul urban în sensul tare al cuvântului, ca spa iu personalizat, creator de tipologii umane specifice, total diferite de ceea ce a existat pân la 1920 i chiar dup , un spa iu urban fic ional ridicat la rang de mit modern. Trecând dincolo de Eliade, din p cate, cu toate contribu iile lui Camil Petrescu, ale Hortensei Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu i ale altora mai mode ti, spa iul urban, în spe Bucure ti, nu a devenit un spa iu literar

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de amploarea, profunzimea, complexitatea i semnifica ia Parisului lui Balzac, Londrei lui Dickens, Petersburgul lui Dostoievski, ca s amintim doar câteva posibile repere comparative. Chiar i în cazul lui Eliade, în destule pagini, „spa iul urban cu preten ii metaspirituale i etnoidentitar”, Bucure tiul, pe care i-l imagineaz scriitorul, r mâne „Marele Târg”, mun i i mare (cu toate c spa iul românesc le are) r mâne ca aglomerare uman pestri , sub toate aspectele, pierdut în Câmpia Dun rii. Probabil de aceea proza urban din literatura noastr e construit superficial i dihotomic ideologic (sat/ ora ) lipsindu-i vâna metafizic i tragic , r mânând doar loc al dramelor sociale i psiho-afective; a r mas într-un provincialism incapabil de universalizare. În consecin , evolu iei i metamorfozelor formale, de care romanul nostru urban nu duce lips , nu le corespunde un con inut existen ial pe m sur .

Dincolo de reperele „realiste” de spa iu i timp, Bucure tiul ficiunii autorului Pe strada Mântuleasa e o proiec ie a ceea ce Eliade voia s fie „Marele Târg: oriento-balcanic cu preten ii de Micul Paris”.

Bucure tiul lui Mircea Eliade, strict personal, e un spa iu de trecere i un timp de tranzi ie încremenit în proiect, ca s folosim o sintagm filosofic liicean . Configurând spa iul urban, Mircea Eliade face, zice criticul, „ceea ce nu s-a f cut pân la el în proza noastr urban , caut la r cina oamenilor i lucrurilor, adic activeaz mitologia secret , miturile, arhetipul, care, consecutiv, revel i obscurizeaz misterul fiin ei i al locului pe care ea îl ocup în lume” (p.35). Alt observa ie a criticului, de re inut: „Citadinismul lui Mircea Eliade, formalizat în exprim ri narative, se opre te când descoper c ora ul are o slab motiva ie mitologic [r mânând mai mult un spa iu ideologic i psihic pe un puternic fundal social] i, dimpotriv satul [satul idee în viziunea i terminologia lui Blaga] are r cini arhetipale i prelungiri cosmice, într-o conexiune de semnifica ii care îi acord perenitate i profunzime” (p.37). Drept consecin , treptat Eliade î i scoate subiectele i personajele din lumea Huliganilor i le introduce într-un spa iu, loc doar al mitului i fantasticului i al lui illo tempore.

Complexa i delicata rela ie dintre discipol (Mircea Eliade) i maestru-diavol (Nae Ionescu) face obiectul capitolelor „Ucenicul vr jitor i discipolul diavolului” i „În umbra marelui Socrate”. Criticul afirm c în aceast rela ie „ca amplitudine cultural i ca diversitate structural , i mai mult decât atât, ca exprimare specific a personalit ii, Eliade î i dep te maestrul, i genera ia sa [naeionescian ], atât de performant i vizibil în contextul interbelic” (p.53). În mod justificat apare întrebarea: „[...] putem ti ce ar fi reprezentat personalitatea lui Mircea Eliade f amprenta lui Nae Ionescu, filosof socratic [...] care a sublimat oralitatea medita iei [..] într-un discurs, catalitic [...], cu mare impact asupra , min ilor [...] înv eilor” (p.53). Alte observa ii în leg tur cu aceast rela ie: recunoa terea de c tre Eliade a influen ei catalitice a lui Nae Ionescu asupra sa înseamn o consecvencu el însu i, respectul nefiind doar o simpl venera ie, ci o permanent comunicare spiri-

Anul IX, nr. 3(91)/2018

tual , „o vibra ie interioar , o îndrumare misterioas ” (p.55); Orientarea de dreapta a lui Eliade, gre eala de tinere e - simpatia pentru mi carea legionar din prim ei faz - i cabala comunist împotriva lui au f cut ca Mircea Eliade s piard un posibil premiu Nobel. În parantez fie spus, de la o vreme, cu fiecare edi ie, premiul Nobel pentru umanioare, a fost tot mai politizat, punându-se în paranteze valoarea. Câ i dintre nobeliza ii din acest domeniu au trecut din scripte în eternitatea valorilor? S revenim. Despre maestrul s u, Mircea Eliade scrie în mai multe texte, importante pentru c con in informa ii i explica ii cu privire la întreaga mi care cultural a genera iei sale în care el a fost vioara întâi. Din aceste texte Gabriel St nescu a publicat antologia Mircea Eliade - File despre Nae Ionescu, la Criterion publishing, Buc., 2008. Importan a crestoma iei lui Gabriel St nescu st , spune Aureliu Goci, i în faptul c ea con ine trei texte fundamentale ale lui Nae Ionescu: A fi «bun român», Noi i catolicismul; Fenomenul huligan. Patru conferin e i prefa a la romanul lui Mihail Sebastian De dou mii de ani. În capitolele „Ezitând despre adev ruri nesfâr ite: Cioran i Eliade”; „Doi mae tri, filosofi i comilitori: Petre ea i Mircea Eliade”; „Textul eliadesc în context interbelic” istoricul literar face o sintetic situare a lui Mircea Eliade în contemporaneitatea sa. În capitolul „Un nou mileniu al romanului eliadesc” face o scurt incursiune în activitatea de tip rire a operei literare a autorului La curtea lui Dionis, dup 1990, formulând i câteva observa ii critice asupra unor edi ii cu abateri de la profesionalismul pe care îl implic o astfel de activitate. În lumina scopului i a liniilor directoare în care a fost scris, eseul se încheie cu un mic capitol intitulat, cum altfel decât „Final deschis”.

Cartea pe care o recomand m este un eseu liber despre câteva dominante ale prozei lui Mircea Eliade. Este o altfel de exegez , mai dinamic , plin de idei i observa ii punctuale i disociative. Eseul lui Aureliu Goci e o carte care nu numai informeaz , dar i instruie te cititorul îndemnându-l spre lectura operei. Dup felul cum este construit, în cercuri concentrice, eseul poate fi considerat o introducere la o monografie «Prozatorul Mircea Eliade», care deocamdat e scris în mintea eseistului. În acela i spirit i scop este scris i eseul Mihai Eminescu identitate i semnifica ie, Ed. Betta, Buc, 2017. Scriind despre poetul na ional, criticul i istoricul Aureliu Goci nu scrie de dragul de a polemiza, ci pentru a sus ine pe Eminescul s u. Miza c ii sale este „s -l preg teasc pe Eminescu pentru mileniul trei, recuperând din trecutul de pân acum cu prec dere rela ionarea poetului în lumea lui de idei, în Europa de dup sine mai ales, i în rela ie func ional cu marii gânditori ai timpului nostru, cei care preg tesc de fapt, mileniul de gândire ce vine dup noi” (N. Georgescu, „cuvânt înainte” la eseul lui Aureliu Goci). În „Argument” expliciteaz caracterul i scopul demersului s u: „Aceast carte este un eseu documentar dedicat personalit ii creative a lui Mihai Eminescu, a a cum rezult din cercetarea paralel a biografiei, operei i referin elor critice, cristalizate în denumirea genetic de identitate artistic . Ea este o interpretare nesistematic a crea iei eminesciene i receptare a reverbera iilor ei în con tiin a public modern ” (p. ll).

Eseul e structurat în 9 capitole, subcapitolele fiec ruia circumscriind câte un aspect al problemei enun at de titlul capitolului (vezi Sumarul). În esen trei sunt problemele în jurul c rora graviteaz microeseurile: creativitatea poetic eminescian ; gazetarul Eminescu; biografia intelectual i poetic jalonat de câteva momente cruciale din biografia factual a poetului.

Cartea se deschide cu „Eminescu, poet al mileniului al treilea”.

Prima fraz e de re inut deoarece puncteaz cele dou capete - „în-

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ceputul” i „sfâr itul” - ale recept rii i în elegerii poetului în decursul unui secol, de la debut pân la p irea în secolul XXI. Din paginile respective se desprinde ideea c geniile poetice (Eminescu a fost un astfel de geniu) sunt vizionare i tocmai de aceea e posibil relaionarea viziunilor poetice ale lui Eminescu cu ceea ce a urmat (social, ideologic, cultural etc.) dup el. Dar criticul atrage aten ia c abuzul unor astfel de rela ion ri c utate for at f spirit obiectiv i critic este periculos pentru c distruge frumuse ea poetic a viziunii, iar afirma iile de acest fel devin de-a dreptul fantasmagorice.

Unele idei ale criticului circul prin mai multe capitole ale eseului, dar reluarea lor se face în conexiune cu diferite alte teme i motive poetice disipate în opera poetului.

O problem , ca prezen i importan , c reia nu i s-a dat aten ia cuvenit fiind tratat în fuga condeiului ori înghesuit în ni te dogme este „Religiozitatea eminescian ”. Din glos rile criticului reiese c religiozitatea poetului trebuie v zut i analizat cel pu in în dou planuri: 1. Prezen a i exprimarea sentimentului religios, a credin ei în Iisus. În ceea ce prive te exprimarea sentimentului religios trebuie avut în vedere prezen a elementelor de substrat p gân, a religiosului din folclor, tradi ii i obiceiuri (antopomorfizarea celor divine i spiritualizarea celor p mântene). 2. În ceea ce prive te gândirea se vede c Eminescu a în eles c na terea con tiin ei na ionale (a contiin ei române ti) n-a avut loc în afara credin ei cre tine, poetul acordând religiei ortodoxe, bisericii i institu iei voivodale un rol important în geneza, evolu ia i rezisten a istoric a poporului român aflat într-un spa iu de trecere a tuturor popoarelor barbare, migratoare venite din R rit intind spre Apusul bogat (p.25). Un aspect important din biografia religioas a lui Eminescu consemnat de critic este urm torul: „Con tiin a religioas venit din familie i aprofundat prin lectura C ilor Sfinte aflate în biblioteca tat lui, nu face din marele creator un practicant religios, un habotnic, ci un om modern, complex, care posed o informa ie tiin ific i filosofic i înalte principii morale. Dar i o atitudine personalizat asupra religiei” (p.26).

Capitolul „Modele de contemporaneizare”, rapid, dar cu observa ii pertinente, sun trecute în revist contribu iile eminescologilor datorate unor critici i istorici literari, esteticieni, filosofi, istorici care au argumentat valoarea operei eminesciene i permanen a ei în con tiin a literaturii, i nu numai. Din respectivele pagini am re inut urm toarele observa ii: „demersurile lor nu ar fi fost posibile dac to i ace ti înv i nu s-ar fi recunoscut i profesional în opera eminescian , respectiv dac Eminescu, m car tangen ial, nu s-ar fi exprimat i în aceste domenii” (p.44). Subliniind preocuparea filosofului Constantin Noica pentru opera omului des vâr it al culturii române, Aureliu Goci observ c filosoful „a descoperit în opera lui Eminescu elemente de creativitate i semnifica ie convertibile în propriul s u sistem filosofic” (p.44). Iat un lucru pe care nu l-au sesizat cei care au scris despre gânditorul de la P ltini . Criticul chiar sus ine existen a unei eminescianiz ri a exegezei consacrate poetului, a unui fenomen de „trecere structural a obiectului [Eminescu] în subiect [exegetul]”, exemplificând prin C linescu, Caracostea, Perpessicius, Noica.

Modernitatea i actualitatea operei lui Eminescu st în eflorescen a i efervescen a poetic c rora le-a dat na tere poetul dup urcarea sa la cer.

Eseul are i câteva pagini despre diacronia recept rii operei poetului. Fiecare genera ie î i are Eminescul ei pe m sura „facult ilor” sale. Variabilitatea i ipostazurile recept rii sunt i efectul complexit ii i profunzimii operei i a modific rilor gustului public. Eminescu fiec rei genera ii este un raport matematic dintre calitate operei i calitatea receptorului.

Eminescu a avut nu numai admiratori, ci i contestatori, mai ales

29

postdecembri ti. Detractorii poetului sunt, în esen a lor, ni te frustra i de lipsa talentului i a gândirii, prin urmare de incapacitatea de a fi o voce pozitiv în peisajul literar-cultural. Ei sunt lipsi i de sim ul istoric, de cel critic, chir de cultur . To i ace ti i sunt total dep i intelectual i creativ de Eminescu. Metaforic vorbind, ei nu tiu s citeasc .

Exist i b nuiala c s-au pus în slujba unora care s le sprijine „cariera”. Cu atâtea caren e în veci-vecilor ei nu vor pricepe de ce i cum Eminescu a devenit i a r mas emblema poporului s u i gânditorul i vorbitorul divin al limbii române.

Dincolo de varietatea i bog ia tematic i motivic opera eminescian este de o uimitoare unitate i coeziune intern . Universul ei de sim ire i cuget se fundamenteaz pe o unic i esen ial tem / problem : „condi ia fiin ei în lume i conexiunile ei cu cele tiute i ne tiute, cu propria con tiin i cu Dumnezeu” (p.27). i mai afirm exegezul: opera poetului are o dezvoltare i o proiec ie triadic din ce în ce mai ampl i complex : „fiin a-societatea-universul” existând o „similitudine de exprimare i dezvoltare în form : na tere uman -sociogenez -cosmogogenez cu raportare permanent la om-societate-univers” (p.27) Marii eminescologi (de exemplu Ioana Em. Petrescu, Rosa Del Conte) au intuit aceast structur i drept urmare au monografiat opera în lumina ei. Comentarea secven ial , pe parcele specializate, m run irea în fel i fel de teme i motive, de influen e i modele se justific numai didactic i uneori din neputin critic .

Conexiunile cu filosofia i cultura universal sunt f cute cu calm, obiectiv i documentat, Aureliu Goci având câteva observa ii interesante. De exemplu referitor la o posibil asociere Eminescu - Heidegger. lat ce sus ine criticul: Trei sunt direc iile de semnificare în care se pot admite atât conexiunile între filosofia existen ei în lume a lui Heidegger, cât i poezia condi iei Poetului în lume din tipologia lui Eminescu: A. În m sura în care Heidegger se declar emulul lui Schopenhauer; B. În m sura în care admitem c Heidegger a sus inut o viziune politic de dreapta i - concomitent - recunoa tem c publicistica eminescian a fost considerat de dreapta [...]

C. În m sura în care figura central a poeziei eminesciene este imaginea fiin ei în con tiin a celorlal i, ca atitudine polemic sau/ i ca postumitate (lucru evident în Scrisori i în Luceaf rul), comparativ cu filosofia heideggerian care se pretinde interpretarea a fiin ei i a adev rului - timpul imaginii lumii ” (p.3l).

Spre deosebire de „comparati ti”, Aureliu Goci nu face factologie i asta goal ), nu face din Eminescu un Heidegger avant la lettre, ci caut posibilit i i direc ii de asociere ar tând totodat c fiecare î i urmeaz drumul s u propriu. Din expunerea criticului a celor trei direc ii se întrev d înc dou aspecte care ar face posibil o apropiere Eminescu-Heidegger,: l. ideea de art la poetul nostru i a conceptului de reprezentatio la filosoful german; 2. Prezen a sensului cuvântului Weltanschauung ruia Heidegger îi acord în elesul „drept pozi ia omului în mijlocul fiin rii”; la Eminescu echivalentul heideggerian este gestul poetico-filosofic prin care face din propria via subiect, i realizeaz comunicarea liric din aceast pozi ie (cf.p.33).

Capitolul „Forma mentis emenesciensis” furnizeaz câteva idei interesante, bine gândite i exprimate nu doar aruncate pe tejgheaua criticii. „Pentru a încerca o descriere - nu o defini ie, a structurilor mentale eminesciene trebuie, afirm criticul, aparent paradoxal, s începem cu sfâr itul. Cu moartea poetului” (p.35). Conform acestei afirma ii, creativitatea poetului urmeaz linia ascendent : C LINIC - LUCIFERIC - DEMIURGIC”, iar traseul interior corespunz tor parcurge un drum descendent: „IUBIRE (emana ie demiurgic ), URA (omeneasc ), FRICA [nebunia, pierderea uzului ra iunii] (p.35). Dup

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cum se vede distribu iile creativit ii sunt invers în raport cu organizarea con tiin ei, c acumul rile i drumul spre perfec iune contrasteaz cu dominantele psihice i manifest rile lor. SINELE se întunec ireversibil, SUPRAEUL î i pierde func ia i puterea de cenzurare, iar EUL (cel social) se manifest haotic, imprevizibil chiar primejdios. (cf.p.36) Un capitol forte al eseului este „Eminescianismul - form de criz a poeziei” cu urm toarele subdiviziuni: „De la Eminescu la eminescianism”; „Eminescianizarea exegezei” [respectivul subcapitol, dup rerea noastr , î i avea locul în cap. „Modele de contemporaneizare”]; „Puntea simbolist ”; „Modern, pre-modern, post-modern”; „Eminescu textualist”. Axioma pe care e construit capitolul sun a a: „[…] în laten , Eminescu exist în toate epocile i în fiecare individ istoric cu sim ire româneasc ; el preexist i în to i creatorii de la începuturi ca virtualitate în blocul de marmor al limbii româ-ne ti” (p.54). Capitolul respectiv e o istorie a poeziei române ti „de la origini pân în prezent” condensat ca universul într-un bob de rou .

Eminescu între Luceaf rul i Lucifer formeaz subiectul interesantelor pagini din „Argumente luciferice”. Prin povestea lui Hyperion, disipat în oper i apoi în final adunat în poemul Luceaf rul, „Eminescu nu face decât s se proiecteze luciferic în timp, adic în tipare conceptuale ontologice” (p.61). Pornind de la biografia omului, de la biografia intelectual-spiritual i de la cea a creativit ii poetului, Aureliu Goci se întreab : „A s vâr it într-adev r Eminescu p catul luciferic?” R spunsul, afirm criticul, e greu de da deoarece, pe de o parte, depinde de în elesul pe care îl dai termenului, iar pe de alt parte, opera este atât de complex i profund încât face imposibil un r spuns tran ant i definitiv de tipul DA/NU. Cert este faptul c „În toate ipostazele Hyperion pare ca un ANTI-FAUST. Ceea ce prive te eroul lui Goethe, vânzându- i sufletul diavolului, este incomparabil mai pu in decât ceea ce ofer Demiurgul Luceaf rului” (p.69).

O scurt , dar dens , introducere în gazet ria poetului, sunt paginile de sub genericul „Descoperind pe Eminescu, gazetarul”. Eminescu a practicat o gazet rie de înalt inut deontologic , articolele sale fiind scrise nu numai profesional, dar i într-o limb româneasc aleas . Cei apte ani de publicistic coincid cu epoca deplinei maturit i de gândire i creativitate. Ziaristica eminescian nu con ine articole prin care s sus in vreun partid sau vreun lider politic.

Ziaristul Eminescu niciodat nu a abdicat de la independen a i identitatea sa, n-a f cut politic , dar asta nu a însemnat c a fost neutru, incolor i inodor, dimpotriv s-a implicat în dezbaterea problemelor cu toat pasiunea personalit ii sale, cu toat sim irea lui de român. Eminescu a f cut politic pentru popor, pentru ara sa. În anumite momente, chiar i ast zi, a fost acuzat de xenofobie, ovinism, antisemitism. Pe promotorii acestor acuze, care nu cunosc nici istoria rii, nici starea de lucruri din Europa din vremea gazetarului Eminescu i au citit p re te publicistica eminescian , ar trebui s -i întreb m de ce ru ii nu-l condamn pe marele lor Pu kin care printre altele a denigrat pe români, c ruia Vasile Alecsandri i-a r spuns cu urm toarele versuri: „Fiind mai negru ca iganii,/ Ce-ai tot cer it la noi cu anii?/ Tu, cel primit cu dar de sus,/ Nici bogdaproste nu ne-ai spus./ Cu dar de pâine i de sare,/ Cu vin din valea noastr mare/ Te-am osp tat, dar tu, în zori,/ Râzând, te-ai scârn vit pe flori./ Apoi prin codrii milenari/ Ai tot umblat râzând alene,/ Ei, vezi, atunci pun mânan foc/ Tu n-ai fost cal arab, ci porc”; sau ungurii pe al lor Petofi care în 1848 public poezia Poporul maghiar în care declar c numai maghiarul trebuie s fie st pân în Ungaria Sfintei Coroane, adic în Transilvania, Voivodina, Slovacia, Croa ia, teritorii nemaghiare, iar to i nemaghiarii sunt da i blestemului; de ce Goethe, Dostoievski i al i mari niciodat nu i-au negat na ionalitatea i nu i-au ponegrit

Anul IX, nr. 3(91)/2018

neamul?

Pentru Eminescu gazet ria a fost o datorie, a f cut-o cu responsabilitate moral fa de con tiin a sa i poporul s u. „Temele i modalit ile gazet re ti au o diversitate extraordinar , constant ca unitate stilistic : foiletoane politice, cronici de art , portrete, pamflete, articole de atitudine, eseuri de maxim acomodare la specificul subiectului” (p.91). Publicistica poetului, indiferent de problemele pe care le trateaz (economice, sociale, istorice, culturale, de limb i folclor) are o arm tur filosofic . Dincolo de elogii sau acuze, publicistica eminescian r mâne model de deontologie, de profesionalism i de limb româneasc .

Autorul eseului nu a ocolit aspectele sensibile i dureroase din biografia poetului cum a fost, spre exemplu, nebunia - pierderea uzului ra iunii, i misterul mor ii poetului. Din capitolul „Identitate i biografie” multe sunt demne de re inut, chiar criticul revine asupra unora i în alte pagini. Un exemplu: „Boala îl va ataca atunci când simte c nu mai putea ap ra i r spândi adev rurile sale, boala sa avea o motiva ie spiritual i nu se confunda cu patologia organic .

Nebunia este o boal spiritual , cea mai crunt form de alienare, de sciziune a con tiin ei” (p.129).

Idei, sugestii, nuan ri afl m i în ultimul capitolul „Eminescu în eternitate”. Sunt cel pu in dou idei de semnalat: 1. Pornind de la o idee a lui Thibaudet, prezent i la C linescu i la Piru, criticul noteaz : „într-un secol sunt trei genera ii: bunicul, tat l, fiul, de câte 33 de ani fiecare. Deci, poezia eminescian este în urm cu vârsta lui Christos fa de momentul evolutiv al poeziei europene. Dar în cristalizarea sa expresiv i în decantarea tipologic , poezia eminescian a urmat sensul constructiv acumul rile evolutive ale poeziei române ti [...]. Întârzierea de o genera ie nu apar ine lui Eminescu, ci poeziei române ti ca structur , care avea acest decalaj fa de modernitatea european . Cu toate astea, dac ar fi s credem în «teoria roadelor târzii» a lui Miquel de Unamuno, am putea spune i noi c un fruct, cu cât mai târziu, cu atât mai savuros, lucru demonstrat pe deplin de Luceaf rul poeziei române ti” (p.112). În opera lui Eminescu cite ti tot mersul ascendent al literaturii noastre de la poezia popular pân la el i de aici mai departe. Opera lui nu este doar o sintez apoteotic , ci de-a dreptul o nou genez a liricii române ti.

2. În lumina acestor adev ruri, Aureliu Goci dezaprob pe „comparati tii” care încearc s fac din Eminescu un poet „modern” c utând în poezia lui sonuri din contemporanii s i: Mallarme, Rimbaud, Verlain i din al ii mai m run i, dar „moderni”. Cel mult se poate admite c Eminescu, ca orice creator i gânditor de geniu, a avut anumite intui ii, idei, gânduri prin care i-a dep it epoca, mai mult sau mai pu in modest prin raportare la un reper. Eminescu este modern, uneori chiar superior celor aminti i prin poten ialul operei i prin dimensiunea expresiv a limbii, a limbii sale materne. Foarte bine remarca criticul c sub aspectul expresivit ii limbii cei men iona i nu au contribu ii deosebite, limba lor are în spate cel pu in trei veacuri de evolu ie întru perfec ionare i rafinare. i pentru secolul XXI Eminescu va fi „tezaurul monstru simbolic [...] pattern-ul lingvistic i cognitiv” (p.116). Valorile nu func ioneaz concuren ial, ci, acolo unde exist , coabiteaz creativ în structurile spirituale i culturale de adâncime. Aceasta este una din concluziile la care ne duce eseul lui Aureliu Goci despre poetul nostru na ional.

Eseul este întregit cu o cronologie a vie ii („Biografie esen ial ”) i cu o „Cronologie a crea iei poetice” în care urmând cronologia public rii antumelor i a unor postume, criticul aduce câteva corecturi, preciz ri i nuan ri.

Mihai Eminescu - identitate i semnifica ie de Aureliu Goci este o carte util celor care vor s se preg teasc pentru o introducere în opera Luceaf rului.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Viorel NISTOR

Presa din Hunedoara.

Contribu\ii privind jurnalismul de investiga\ie

Tân rul jurnalist i poet Daniel L tu (autor i coordonator al mai multor c i publicate) arunc ancora i în domeniul documentaristicii i al istoriei presei sco ând acest volum intitulat, întrucâtva în el tor, Jurnalismul de investiga ie în mass-media hunedorean (1895-2015). Într-adev r, poate p rea derutant asocierea unei specii jurnalistice preten ioase (jurnalismul de investiga ie) cu un timp (ultimii 120 de ani) i cu un loc anume (jude ul Hunedoara), inând cont c genul în sine s-a consacrat ca atare în urm cu vreo 40-50 de ani, undeva departe de plaiurile mioritice. i-atunci apare dilema aceasta, fie specia în cauz a fost cultivat „în Or tie” înainte de a fi practicat peste ocean, fie ceea ce cultiv tân rul nostru cercet tor nu este chiar jurnalismul de investiga ie. În fa a acestei provoc ri ar trebui s invoc seriozitatea autorului i s v invit s citi i cartea i s v convinge i de juste ea temei i a titlului. A putea face asta, dar poate c nu ar fi nedrept. Întâi de toate, dup cum însu i autorul precizeaz , presa de investiga ie avea un alt în eles i o alt accep iune (diferit de cea de azi), cel pu in pân dup r zboiul al doilea

mondial, dar putem vorbi despre articole cu scop investigativ sau de dezv luiri scandaloase, curajoase sau nea teptate, în raport cu ni te cazuri grave cu abuzuri sau cu persoane importante.

Acest tip de materiale aveau ca subiect predilect industria, domeniul agricol sau diverse afaceri, iar printre personaje, de pild , apare i numele lui Petru Groza, capitalistul, investitorul, patronul, acela i lider comunist de mai târziu. Nu-i mai pu in adev rat c acest capitol al c ii este unul, mai degrab , de istorie a presei locale din regiunea Hunedoarei, pe care o descoperim divers , activ , efervescent , cum probabil pu ini ne-o închipuiam. În acest context, sunt prezentate publica iile ap rute, structura acestora, profilul, importan a, con inutul, impactul i durata lor de via , iar printre acestea se disting numele unor corifei locali implica i în fenomen, din postura de publici ti, directori sau patroni: protopopul Ioan Mo a, dr. Aurel Vlad, nepot al lui Gheorghe Bari iu i ministru, Sebastian Bornemisa, fost primar al Clujului, ministru i pre edinte al Sindicatului Presei Române din Ardeal i Banat, i al ii. F a se pretinde

atotcuprinz tor, volumul prezint , cu m sur potrivit , f excese sau efuziuni locale, o viziune i o direc ie pe care presa dintr-o anume regiune a rii a urmat-o într-o perioad determinat (cum bine ar fi s avem ilustrate i alte regiuni ale rii). În aceea i m sur , cartea vorbe te despre o absen (a presei) în perioada comunist , unde a lipsit jurnalismul real, de reprezentare obiectiv a problemelor societ ii, i, cu atât mai mult, jurnalismul de investiga ie, care s prezinte problemele controversate ale acesteia.

Prin urmare, putem spune c volumul are dou p i distincte, diferite ca miz , ca structur , ca rezultat, dar unite prin interesul pe care-l genereaz . Prima parte a c ii este, f îndoial , una de prezentare i ilustrare a presei unei zone interesante din mai multe puncte de vedere, cum este inutul Or tiei i Valea Jiului, în care, pot spune, mai degrab se „cocheteaz ” cu jurnalismul de investiga ie. Partea a doua îns este dedicat plenar presei de investiga ie, în special, celei din ultimii 25 de ani. În aceste condi ii i cu o asemenea structur , se poate spune c acest

Oswald Achenbach - Studiu din nordul Italiei

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

capitol al istoriei presei hunedorene din întreg secolul XX nu constituie decât pretextul expunerii unei consistente prese de investiga ie din anii prefacerilor postdecembriste. Nu-i mai pu in provocator c i prezentarea temelor grave ale societ ii române ti contemporane, expuse în cheie jurnalistic , s constituie un pretext ( i un prilej de compara ie) de a face o incursiune în presa locului i a vremurilor apuse sau uitate ale secolului trecut. Nu tiu dac tân rul autor i harnic documentarist a avut o asemenea int , dar a i-a ie it i acesta poate fi unul dintre vectorii de interes ai volumului s u.

Nu-i pu in lucru azi s intri în bibliotec i s buchise ti prin arhive pr fuite i prin presa vremii pentru a g si „perla” vreunei dezv luiri, subiecte scandaloase din secolul trecut sau i ele unui caz de corup ie dintr-o alt lume. F a c uta vreun alt profit decât informarea publicului, aprofundarea istoriei i cunoa terea tradi iei presei unei regiuni istorice speciale i importante, autorul trece în revist publica iile ap rute începând cu anul 1895 i urm rind traseul apari iilor editoriale vreme de 120 de ani.

Când interesul se mut asupra contemporaneit ii, abordarea se schimb radical, fiind tratate, în cheia jurnalismului de investiga ie profesionist, cele mai grave probleme ale societ ii române ti postdecembriste.

Presei locale de investiga ie (în formare i consolidare) nu putea s -i scape Mineriadele din anii 1990, 1991 i 1992, pornite din aceast zon , evenimente cu uria impact naional i interna ional, atât jurnalistic, cât i politic i social. Nu lipsesc din aceast aderat radiografie social f cut prin intermediul presei serioase problemele importante legate de mafia prostitu iei, a drogurilor, bolnavii infesta i cu HIV etc., dar nici marii corup i ai zonei, precum primarul Devei, al Lupeniului, mini trii, pre edinte de Consiliu Jude ean. Sunt trecute în revist , cu st ruin , r bdare i pricepere, toate marile scandaluri derulate în ultimii dou zeci i cinci de ani în zona de interes i studiu.

Autorul Daniel L tu s-a n scut în lan, un ora mineresc (prin pozi ie geografic ), o a ezare monoindustrial (crea ie comunist ) i o urbe „abandonat ” (în zilele noastre), dar care „supravie uie te”, asemenea întregii zone, nu prin interesul i grija guvernan ilor i politicienilor, cât prin harul i râvna unor „fii ai locului” ce v d i nu pot accepte cum sub ochii no tri „moare o lume”, iar alteia nu-i este dat nicio ans .

Daniel L tu este un om al locului, dar este i un „spirit al locului”, o con tiin treaz i vie, iar o parte din sine, cea dedicat publicisticii, a pus-o i în aceast nou carte.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Nicolae M{TCA}

Unui parlamentar care a modificat legea pentru a ob ine un post b nos de pre edinte al Cur ii de Conturi A-nfruntat seme afronturi: coal lung , studii scurte...

La atâtea case, conturi E firesc s ai i-o Curte.

Autorilor Ordonan ei 13/2017 Au tocmit o lege: - a ro ii (Cum se pune, deob te, piua) Noaptea, pripitor, ca ho ii, Ca s fure-n voie ziua.

Autorilor Ordonan ei 13/2017, abrogat imediat dup aprobare sub presiunea protestelor de strad Legea strâmb mult nu ine, Cum nici munca-n ziua-a aptea.

Au casat-o: -i tot mai bine Ca s fure-n prip noaptea.

Unui mare ef care, dup ce a irosit un purcoi de bani pentru repara ia vilei de protocol, face naveta pe cheltuiala statului în fiecare weekend la ba tin , înso it de un alai de poli ti i g rzi de corp Cum e weekend, e-n topul Aprigilor famili ti.

Asaltat de ziari ti? Nu-i! vin i potopul! Întrebarea imigran ilor din România Am parcurs atâtea leghe-n Largul m rilor rapace zburd m prin spa iul Schengen Ori s st m la coada vacii?

Unui primar candidat la Pre edin ie (sau Pofta vine mâncând) Cu contracte de la stat A ajuns primar în sat.

Acum, c -i primar, bogatul, conduc -ar vrea i statul.

Dialog între un decoltat la vorb candidat la prim rie mort de oboseal , poft de mâncare dup o zi de campanie electoral , i so ie - Poft ? Ioc! Ea: - i dau un pup i-o s i vin -un jind de lup!

- Drag , nu tiu de veni-mi-a, C-am dat mâna cu bulimea. În timp ce e nevoit s renun e completamente la investi ii, guvernul anun o cre tere-record a PIB-ului Pus la col de „pol-pozi ii”, Statul - pas la investi ii.

Ma e-fripte, gol chistol, Investe te-n ... ma ul gol.

Unui ministru care, prin formul ri abil me te ugite, a subordonat justi ia politicului Se pretinde net independent, Dar, de fapt, e-atât de-obedient, -n limbaj de-a dreptul iezuitic, A pus legea sub papuc politic.

Sancta simplicitas (sau Cum se-ncrede lumea în partidul de guvern mânt, care promite marea cu sarea) Cât o fi dracul de r u, Tot are i-un Dumnezeu.

I-a ie it un sfânt din gur : Leafa gârl o s cur .

Unor baroni îmbog i pe c i ilicite care au prins a înfunda pu riile rii Prin rob ag cum fojg iesc Tot mai mul i de sânge-albastru, Unsu-ni-l-au „Beci domnesc”.

Fi’-le-ar gratiile z gastru!

Unei b bu e expropriate pe vremea colectiviz rii, care, pentru a- i înc lzi soba iarna, mai sustr gea noaptea câte-un vraf de paie din scârta GeAPe-ului i-a-ncins cu paie soba În c tun nu bate toba.

Dac’-ar spune c -s din GAP, i-ar aprinde paie-n cap.

Mintea de pe urm a imbecilului Doamne, -am zis, aruncând zarul, Pricopsi-ne-i cu de toate?

Cretinism ne da i cu carul, Minte - doar pejum tate.

Obicei care i-a decis destinul I-au furat mireasa. - N van Scormoni i-n cómin , ci r mas-a de fazan i-a ajuns de pómin .

Dup fapt - i r splat Capul v mii din Bac u, Lacom r u ca tiuca-n t u, Detronat din post, mânc ul, i-a g sit i el bac ul.

La botul calului Chef ca al muscalului Pân’-la botul calului.

De când calul nu mai e, Beau la bot de BMV. La intrare-n lupanar Ca u-i joac festa iar Doi vl jgani i-un biet pitic se-nfrupte-au vrut un pic.

Cel mai mic, cu ca la gur , L-au l sat f friptur .

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Asllan QYQALLA (Kosovo)

Când iube te poetul Poetul când iube te luna r mâne gravid cu polenul toamnei stelele râd cu teorema lui Pitagora soarele prime te raze de iubire tsunami devine cuvintele poetului pe Lora o bag -n sarea giolului.

Poetul când cânt împodobe te lumea cu mireasma iubirii mun ilor le d ruie te simfonia lui Beethoven râurile savureaz opera lui Mtika marea sentimentelor poetului iar Lora adoarme pe lespedea nunta ilor metafor vie în versuri infinite.

Sup rarea poeziei Mi s-a sup rat poezia asta sear m-a p sit m-am certat cu câ iva tirani strecurat în peisajul ro u tept muza... poezia nu s-a înscris în toiul fl rilor dar s-a ascu it în col ul Bermudelor perpelindu-se prin sunetele magice în mersul descul al pic turilor poetice poezia s-a sup rat i n-a mai g sit asear ”Calea literelor”!

Poezie ocazional Culoarea alb e fraged precum duhul sufletului ma ina calc urmele timpului tu e ti mireasma trupului frumuse e ce radiaz capitala merg dup umbra ta pân la fe ele reclamelor caut mil în pleoapele tale eu poetul singurat ii în labirinturile vie ii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

MERI Y i k a B re de e c u d a r T

a fugit în neîntoarcere iar iubirea ta m ucide în cuvântul Te iubesc mi se orbesc ochii în Lora cea Blond ag at de ramurile vie ii sursa turb rii tale o g sesc în gelozia uitat în nemernicie i expresia ta idioat o transform în alintarea ochilor no tri Lora, sim im mireasma iubirii Lora mea pân -n nemurire!

Lacrimile soarelui Nu b nuiesc în lacrimile soarelui i în iubirea lui Lora Nu b nuiesc în greutatea cuvântului dânsei nici în dorul pe care îl port.

Sertarul uit rii Te-am încuiat în sertarul uit rii ca pe apa cristalin sub p mânt i scrisul mototolit pe foaia cenu ie dovad a timpului petrecut în studio te-am v zut în labirinturile facult ii unde scap raza Alfabetului prin clase se aude glasul t u tu în cartea de munc îngr de ti anii memoriei.

nire Lora, te-am r nit f s vreau din gelozia care a p truns în mucegaiul timpului avalan a cuvintelor s-a strecurat în privirea ta fuga preamatur jarul t u sare mergând în salcie ai atârnat iubirea voalul alb a r s ca amintire a încunun rii f cunun .

Notele le înghi ea Pe Melania am v zut-o la fereastra Lorei ca o zei ap rea în extazul ecranului tând pe pian precum un pesc ru notele le înghi ea cu degetele fragede iar fruntea ei sem nase cu un orizont Melania joac în violoncel cu puterea virginit ii înfigea sabia în moral ziua se-nro ea în dorul înflac rat Lora prin Melania ia duhul virginit ii fugind pe c rile în sorcazma Parisului monden se-ntâlne te cu asem narea lupului de om.

Altarul îmbr

rii

Am dorit o femeie blond cu fusta de mireas trezit în via ca spicul trezit al grânelor când se rostogolesc din stânc pe gravur pe care cândva scria relickte.

Am dorit o femeie cu un semn pe fa pe sprâncene inea povara suferin elor mortale în mân strângea destinul secolelor noastre aruncându-le pe hârtie.

Am dorit o femeie utând în adâncime ne-am încununat pe altarul îmbr rii cearceaful cel alb ca un voal de mireas mi l-a furat pe nea teptate.

Pe tine te-am vrut femeie ca z pada pe cre tet ca apa binecuvântat izvor pe perna noastr am cro etat ochii mei în vis pe veci te iubesc i femeie!

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Marius CHELARU

Despre rolul p[s[rilor ]i al viselor @în teatrul durerii

Cu ochii dorului ceva pierdut caut mereu în cafeneaua Wienerwald lâng pia a Adenauer în Berlin...

Rexhep Kasumaj, Caut Multe i complicate pot fi motivele pentru care un om, purtat de soart unde nu se gânde te pe drumul vie ii, ajunge s scrie, i înc în versuri, uneori. În cazul lui Rexhep Kasumaj, via a l-a dus dintr-un sat kosovar, dup studiile universitare i ani de lucru la televiziune, departe de meleagurile natale, în Germania. Nu tiu dac i cum a început s scrie înainte de plecarea din ar . Dar, în aceast selec ie, ap sarea dep rt rii de cas , în locuri în care, chiar dac , poate, via a i-a oferit o alt „cas ”, se simte str in („de ce suf r oare? Fiindc / soarele, norii, vijelia i ploaia îmi spun/ nu te cunoa tem: str in ti...!”), este vizibil în mai multe din textele sale. Poetul simte dorul de patrie mai la fiece pas („Patrie nu sunt pietrele, / izvoarele, / mun ii unde durerea / cu soarele apune, poart / ce a teapt p rile din dep rtare / i florile ve tejite / în balcon”), i, mereu, în „taverna plin de cuvinte” p strat în suflet, „pe malul singur ii”, îl a teapt mereu „un pahar de dor”. i chiar dac se afl într-un

loc în care, „lâng por ile nenum rate / ale Berlinului”, toate pietrele au numele lor, „istoria durerii”, iar omenirea nu le calc , „spre cinstire”, pentru el, „durerea / tuturor împreun nu e mai grea” decât cea a „pietrelor sale”, pentru al ii anonime. În siaj, mai vorbe te despre cum vede el soarta Albaniei, a albanezilor, suferin a lor (poate din cauza unui „defect al istoriei”?), despre imaginea deloc pl cut a politicienilor de azi, cui „mafiocra ia” politic , care numai bine nu aduce oamenilor .a.

Nu în ultimul rând po i, poate, reg si aluzii la miturile/ istorii vechi de acas , la acel pod de piatr „transformat în zidire/ ca o jertf / un vis, un oftat/ de acum o mie de ani”. Sau poate, pur i simplu, sunt doar compara ii care s-au n scut din pa ii cuvântului pe foaia autorului. Poetul vorbe te i despre dragoste/ rolul etern al ei (în „drama lumii”, cu omul „pieritor” „doar iubirea / [...] /se men ine mereu!”), despre a teptarea / neîmplinire, dorin , ori moartea speran ei de a mai fi împreun („în toiul nop ii / tiu, / ultimul cui închide / co ciugul iubirii noastre”). Sau despre dragostea de Domnul / despre credin („Ce frumoas întoarcerea a teptând / natura înfl rat / a iubirii în Tine Dumnezeule”), curgerea prea repede a timpului adesea macin visele r cindu-le undeva în ara lui „ce ar fi putut s fie dac ”…

Alteori se opre te la scene din „banalul cotidian”, dar înc rcat de sensuri pe care ar

trebui s le percepem, i care, de fapt, înseamvia a celor mai mul i în cea mai mare parte a timpului - la „dulapul cel vechi / cu miros de bulg re”, ori despre un om i un câine, „prieteni vechi”, care „împreun merg în parcul cu frunze”, ori dorin a de a auzi „tocurile tale când vine amurgul”, i apoi... Am g sit, uneori, i „pete de culoare” interesante în gr dina tr irilor i cuvintelor lui Rexhep Kasumaj, când scrie despre dorin a sa de a smulge „ierburile rele / din gr dina inimii”, ori despre tradi iile vechi de acas , ca „vechiul obicei” „care c uta frumuse ea / chiar i în ochii mor ii!”

Critica de acas , din ara limbii albaneze, îl apreciaz i pentru angajarea/înfl rarea, i pentru cum vorbe te despre libertate, dar i despre revolta celor care i-o doresc, în siajul situa iei de pe meleagurile natale. A a cum se vede din aceast selec i nu folose te „cuvinte mari”, nu „scânteiaz ” cu figuri de stil. Mai degrab este preocupat s spun ce are pe suflet, ce i cum simte legat de cas , de libertate, de dragoste, de via a de zi cu zi, despre rolul p rilor i al viselor în teatrul durerii care a devenit, pentru unele locuri, pentru unele momente, lumea de azi.

Rexhep Kasumaj este înc un nume din exilul kosovar, care, prin aceast selec ie altuit i transpus pentru cititorul de la noi de c tre Baki Ymeri, se adaug la peisajul contemporan al poeziei de limb albanez „desenat” în culorile limbii române.

Oswald Achenbach - Via Apia

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Viorel MARTIN

Ochi de pe te Via care-mi iei uiumul, Când m iau cu zei la trânt , Când vin anii cu duiumul i-n copite m fr mânt , mai ispite ti vremelnic Cu speran e ren scute, Când mergeam s fac pomelnic Nostalgiilor trecute.

Mapamondul, ca un câine, E în prag de accident, Zeii codrului de pâine Au intrat în faliment.

Veacul se rostogole te, Îl acoper eclipsa, Ghicitori în ochi de pe te Prevestesc Apocalipsa. i mi-e noapte i mi-e moarte i mi-e scrâ net i mi-e greu, Într-o liter de carte…

L-am v zut pe Dumnezeu!

Dealul Muscule tilor Sunt oltean i-mi pare bine Gilortul e cu mine i c sui i iar cobor Dealul muscule tilor.

Prin p durea de ar ari, Când trec dealul la Purcari, Pe la tata s -i s rut Drumurile din trecut. d ciupercile pestri e, Prin p dure alintate, Sun glasuri de feti e, Dup oile uitate. i mi-e dealul ca o sor , i mi-e dealul ca un frate, Prin p dure joac hor , Murele prin rugi uitate.

Doar Gilortul î i urmeaz erpuirea prin z voi; Doamne, binecuvânteaz i ai grij i de noi!

protocol Ce fire de f ptura ta m leag , De-n toiul nop ii nu pot s le rup,

Când fl ri te cutreier pe trup De carne parfumat i dulceag .

Te sorb i te descânt cu ochi de lup Aprin i în r cirea mea pribeag i î i cuprind nelini tea întreag Când rotunjimi de marmur erup.

Pân ducea oile-n deal s le pasc .

Pe deal cre teau pruni, vii i fete frumoase, În lunca Gilortului macii-nfloreau peste oase... i cât vezi cu ochii r chit -n z voi, Copiii descul i p teau capre i oi.

r cesc pe c i de flori i fluturi, Cu buzele b torind s ruturi, Albit de neaua um rului gol

i uite-a a am crescut Ca argintul viu dintr-un pumn de rân i m-am gândit s scriu, s r mân Ca o m rturie, Pentru ve nicia ce va s vie.

i parc amiroase-a iarb ars , Când p rul t u pe spate se revars Cu patim i f protocol.

Fream t

rturie (Bunicului meu, Mihai Dolcu) La început a fost doina din frunz ; trânii duceau muierile-n deal s le ascunz i sacii cu grâne, juncanii cei mari, Odoare ascunse de ochi de barbari, Iar badea Ion i Ilie Socoteau plugul din glie i-l f ceau palo cu t ul vârtos, De ap rau cu pieptul mântul sta frumos! i zilele se f ceau ani i anii veacuri r sfrânte; Românu-ncepea iar s cânte La sem nat sau când i-ascu ea coasa, Ori când c ra-n spate câte-un lemn cât casa...

Sau cânta din fier str u i secure Când t ia salcâmi din p dure.

Mai folosea i cuvântul Ca pe o tain b trân , Cu care alunga lupii din stân ... i cum nu tia nici o vorb Chiar atât de urât Se mai folosea i de-o bât , Noduroas ca o r lie, Cu care-i mai pl tea i boierului câteodat simbrie... a l-am cunoscut pe tata Mihai Scotea din foc t ciunele cu un v trai, Aprindea o igar din foi de porumb o duh neasc

Frunza fream -n p dure ca arcu ul pe vioar .

Pe o miri te, descul , spre o paji te de vise, Mi-am v zut copil ria umplând sânul de caise; Nu m mai încape haina ce-o purtam odinioar .

Cred c m-a uitat i dealul i cire ii m uitar , Doar pârâul care-n und i în doruri m -mpletise, Printre pietrele b trâne îmi opte te, pare-mi-se, O poveste cu o zân - fat simpl de la ar .

Bucuros azi m-a întoarce ca s intru-n haina veche, Dac marea de secunde i de ore m-ar l sa i nu mi-ar lega la tâmple ghiocei i flori de nea...

Numai dorul mai colind cu cire e la ureche, Neputând singur tatea i triste ea s îndure, Când de-o ve nicie-ntreag frunza fream -n dure.

Dealul Pe nuiele de alun muguri se desfac, Amiroase-a clei de prun i a liliac...

Pe c ri ce duc spre sat, din frunzi ul rar, Au f cut dafinii sfat tainic de umbrar.

Picuri negre mure ies, se aude coasa, Cânt -n l st ri ul des iarba ca m tasa. În poian nasc v i p rii pestri e, ulesc prelung prin v i glasuri de feti e.

Bun -i apa când o bei din c ul mâinii, Cre te grâul la tiubei cu aroma pâinii.

Sun glas de ciocârlii, bine-i pe p mânt; Doamne, nu m troieni ! Las -m cum sunt!

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Irina Lucia MIHALCA

Ceasornicarul timpului Ast zi, mar i, de diminea , pe strada mea, la o tarab a ap rut un personaj f vârst .

Purta o pancart - Repar m, pentru o zi, timpul ceasurilor, drept plat , ultimele nou secunde! (pe mas diverse obiecte împr tiate str luceau în raza oglinzii) Gr bi i oamenii trec mai departe, doar unii schi eaz un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afi ! În drum spre coal , un copil se opri. Se uit , întreb curios, întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte: - Pentru o zi, ce timp îmi pute i repara?

- Depinde ce vrei! Un timp pr fuit, un timp înghe at, un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi, un timp paralel, o bucl de timp, jum i sau sferturi de timp, fantome de timp m cinat?

- Un timp în avans cu zece ani! i, astfel, prin timp, o zi, disp ruse...

Cu p rul în vânt, o tân supl a trecut înainte.

Citind, se întoarse: De ce nu?!

- A vrea s primesc un timp diferit! întinde ceasul-br ar i-n alt timp intr ...

A trecut i-un b trân, ce greu î i târ i anii mul i, privind a ez pe tarab vechiul ceas i-n jum i de timp, pentru o zi, el fugi... Întâmplarea f cu, ca pe lâng pancarta postat , s treac i-un om singur, cu privirea r cit . Vag, gândul îi încol i: - Un timp, un timp paralel s primesc!

Ceasornicaru-i zâmbi, t cut îi lu ceasul i, astfel, între triste e i soare, prin ritmuri mareice, omul trecuse... ... spre sear î i strânse afi ul, taraba cu piesele timpului, tia sigur, a doua zi, de la fiecare, în dar va primi nou pre ioase secunde, cadrane de vise, imagini, cu migal fixate prin timp...

Cel lalt trup ~ o nou via Vuietul ve niciei, auzit noaptea, t ia timpul în dou , cobora din cer pe p mânt, împungându-l ca un ac.

Calea lacrimilor suspin pe cer.

Iute ca privirea femeii, un sunet sub ire îndoi cerul-n lumin i întuneric.

Dintr-o îndep rtat nostalgie, o trist melodie

voia s cârpeasc via a acolo unde sunetul o sfâ iase.

La stânga sunetului era noaptea, la dreapta lui era ziua, univers pres rat cu pic turi de ap i prezenturi. Începând s respire, muzica se strecur prin labirint, lcându- i umbra plin de ap în Canalul Miracolelor.

Timpul femeii nu curge pe aceea i cale cu timpul b rbatului, spre cel lalt trup.

Adev rul e în cuvânt, piatr i ap , un distih în oglind Milee dugento con sessanta sei prin Surâsul Cybelei! Între cer i p mânt, între El i Ea, doar un timp!

Voalul a c zut, dând deoparte cioburile, întunericul deveni lumin , disperarea - speran , durerea - bucurie, dep rtarea - simbioz , singur tatea - întreg.

- Voi fi cu tine pân la sfâr itul Timpului! În palma ei atingerea literei-mam ebraice Shin. Îi citi s rutul: fii fericit cât î i st în putin ! tor în univers dup sufletul stelar, spre noul acum, sufletul încarcerat, eliberat de trup, caut un strop de ap i-un strop de timp, înghi ind din lacrimile Maicii Domnului în sec iunea de aur a Timpului cu Ve nicia.

Desprindere de prim var Prim vara gr dina trebuie cur at , primenit , împrosp tat .

Noile flori vor colora perspectiva, un aer proasp t va reînvia natura.

Depinde mult de semin e, de substrat.

Mi-ai spus s încerc desprinderea ramurilor noastre, motivul era boala ce a p truns în tine, în noi. i-am întins un cle te perfect ascu it încerci tu t ierea r cinilor sau, m car, a ramurilor. Încearc , te rog, s nu la i franjuri în urm !

Poate doar a a, seva se va dilua împr tiindu-ne, în neant, petalele sufletului-geam n!

Poate doar a a vei uita de dureri, de golul i teama ce-au pus st pânire pe tine!

Deschid o fereastr , lumin i soare. În zare, privesc un fluture albastru.

Se-nal ame it de suave astenii de prim var , smulgându-se din vârsta unui timp secat...

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

George PETROVAI

Spre nemurire muritorii cat[...

Motto: În om murirea coexist cu-ndivinata nemurire, ca dup moarte s-aib parte de-a vie ii dreapt cump nire. Întreaga dram existen ial a omului se deruleaz în trei mari acte, fiecare dintre ele cu întreb rile specifice (întreb ri r mase f spunsuri logic acceptabile, cu toate c sunt de-o vârst cu omenirea ra ional ): 1) Na terea sau apari ia existentului, implicit a vie ii, cu sâcâitoarea i, aparent, interminabila disput dintre crea ionism i evolu ionism este primul act al dramei. Cu urm toarele trei preciz ri, adev rate pietre de moar , pe care i cu alte ocazii (vezi recentul articol este sau nu este omul de acord, Dumnezeu exist la modul absolut!) leam atârnat de gâtul evolu ionismului: a) În urm cu mai bine de un secol, chimistul i biologul francez Louis Pasteur a dovedit experimental c „via a nu poate s provin decât din via a preexistent ” i de-atunci, cu toate eforturile depuse de adversari, nimeni n-a putut s demonstreze c lucrurile stau altminteri. b) În i evolu ioni tii admit c ansa de formare din întâm-

Oswald Achenbach - Pia’a Mark din Amalfi

plare a unei molecule proteice în „supa organic ” este de unu la 10 ridicat la puterea 113 (1 urmat de 114 zerouri). Adic ceva cu totul i cu totul neglijabil, matematicienii admi ând c poate fi considerat „niciodat realizabil” orice eveniment cu ansa de unu la 10 ridicat la puterea 50 (1 urmat de 51 de zerouri). Unde mai punem faptul c pentru buna func ionare a celulei vii sunt necesare circa 2000 de proteine, c fiecare celul este în sine o lume (num pân la 200.000 de miliarde de molecule) i c instruc iunile înscrise în ADN-ul unei singure celule ar putea umple o mie de volume, cu 600 de pagini fiecare! În parantez fie spus, organismul nostru con ine peste 100.000 de miliarde de celule, fiecare dintre ele func ionând aidoma unui ora fortificat (ordinea este asigurat de un „guvern central genetic”), via a noastr i a tuturor formelor viului fiind rezultatul fenomenalei colabor ri dintre ele în cadrul organelor i sistemelor care alc tuiesc entitatea. c) Deoarece formele de via se reproduc numai potrivit speciei lor (muta iile sau varia iile în jurul unei medii nu sunt decât variet i în interiorul speciei, nicidecum transform ri în alt specie) i deoarece formele de via foarte complexe apar brusc i pe deplin dezvoltate, iar între familiile biologice nu s-au descoperit verigi intermediare, toate acestea ne oblig s respingem ca nefondat teoria oamenilor-maimu e. Da, c ci aidoma tuturor speciilor, oamenii s-au reprodus i continu s se reproduc numai în cadrul i potrivit speciei din care fac parte, oricât de larg ar fi paleta variet ii lor naturale (forma craniului, în imea, culoarea etc). Spun „variet i naturale” pentru a le deosebi de „variet ile artificiale”, acele monstruoase crea ii ale ingineriei genetice, care - prin nechibzuin a prea tiin ificilor ce- i vâr nasul unde nu le fierbe oala - pot fi o serioas problem pentru întreaga specie uman .

2) Al doilea act al dramei omene ti îl reprezint existen a propriuzis (via a con tient de finitudinea ei), dimpreun cu toate acele întreb ri despre lume, societate i gândire, care - func ie de instrumentele utilizate (observa ie, experiment, ra ionament), de scopul urm rit i de r spunsurile oferite - se constituie în marile compartimente ale activit ii umane: religie, filosofie, tiin , art .

Evident, este actul cel mai întins i, totodat , cel mai consistent al omenirii la capitolul realiz ri teoretice i practice. Da, c ci con tient sau incon tient, voluntar sau involuntar, direct sau indirect, tot omul (pân i truditorul cu bra ele) are ca scop „nemurirea” aparen ial înc de-aici, din timpul r u i bolnav în care urma ii lui Adam au fost pedepsi i de Dumnezeu s i târâie zilele îmbibate cu suferin , iluzii i speran e: cei mai mul i aspir la nemurire prin intermediul familiilor (forma cea mai veche, cea mai simpl , dar i cea mai mitologic-imprecis de neuitare a înainta ilor consângeni pe cale oral sau cu ajutorul documentelor), unii prin fapte i ziceri memorabile (înainte martirii i

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

eroii, ast zi vedetele i campionii), iar al ii (geniali reformatori, gânditori, arti ti i cercet tori) dobândindu- i cu vârf i îndesat dreptul la nemurire în memoria colectiv a omenirii.

3) În sfâr it, cel de-al treilea act al dramei omului îl constituie moartea. Cum spuneam, omul are con tiin a sfâr itului s u („To i oamenii sunt muritori”, „Na terea nu este obligatorie, îns -i musai a muri”, „C-o moarte to i suntem datori” etc.), fapt esen ial care-l deosebe te de toate celelalte vie uitoare i-i înal via a la rangul de existen .

Dar oricât ar fi el de în elept i, ca atare, de preg tit pentru moarte („Nu credeam s -nv a muri vreodat ”, ne spune Eminescu), totu i, din pricina acelei instinctive crampon ri de via , ce taina viului îngroa , nu-i cu putin s nu simt fiori când ceasul din urm se apropie. Poate c au dreptate cei care sus in c adev ratul motiv al groazei omului nu-l reprezint sfâr itul s u fizic, ci nep trunsa ve nicie ce urmeaz pentru esen a lui spiritual ...

De unde necontenitele exerci ii de imagina ie, cu con inut mitologico-religios i filosofic privind începuturile lumii, infinitatea existen ei, misterul de nep truns al vie ii i moartea, toate constituinduse în îns i coloana vertebral a culturii universale. Foamea permanent a anticilor de nemurire, i-a îndemnat s i populeze mitologiile cu zei, fiin e supranaturale, z mislite de imagina ie dup chipul omului i, de regul , d ruite cu toate sl biciunile lui (invidii, r zbun ri, adultere etc), dar - a a cum se cuvine în chestiuni de acest gen - înzestrate cu tinere e f b trâne e i via f de moarte.

De subliniat c nu to i zeii popoarelor antice locuiau în ceruri, adic dincolo de înrobitoarele coordonate spa io-temporale impuse omului i întregii vie i de pe p mânt (bun oar , muntele Olimp era ca ul lui Zeus i al anturajului s u zeiesc, excep ie f când Hades cu ai lui, care - aidoma egipteanului Osiris - era st pânul lumii submântene), dup cum nu to i erau atotputernici i atot tiutori. Cel mai concludent exemplu în acest sens ni-l ofer atât miturile babiloniene i egiptene, unde zeii se nasc într-un univers deja existent, cât i mitologia indian . Aceasta din urm în mod deosebit, deoarece în Cântecul crea iei, poem compus în sanscrit în urm cu mai bine de 3000 de ani i care face parte din cartea sacr intitulat Rig-Veda, poetul nu numai c este de-a binelea cople it de nep trunsul crea iei („Cine tie s spun de unde au ap rut toate lucrurile i cum a avut loc procesul cre rii?”), dar pune la îndoial pân i faptul c numero ii zei indieni, ei în i „mai tineri decât crea ia”, ar putea ti cum s-a desf urat respectivul proces cosmic.

Nu la fel stau lucrurile în Biblie, unde grandoarea evenimentului este redat simplu i sugestiv în Genesa 1/1: „La început, Dumnezeu a f cut cerurile i p mântul”. Vas zic , nespus de simplu i firesc pentru o Fiin absolut perfect (atotputernic , atot tiutoare i atotiubitoare), dovad limpede c Biblia a fost scris de oameni inspira i de Atoatef tor. Or, ne avertizeaz m rturisitorul Petre ea în una din nemuritoarele lui spuse, „calea omului trebuie s se retrag din fa a c ii Domnului”, care cunoa te dou forme: inspira ia (favoarea divin ) i revela ia (ac iunea direct a divinit ii)...

Pu in mai încolo (Genesa 2/7), avem urm toarea relatare: „Domnul Dumnezeu a f cut pe om din râna p mântului, i-a suflat în n ri suflare de via i omul s-a f cut astfel un suflet viu”. Prima parte a acestui verset de-o profunzime ame itoare (in nuce el cuprinde aproape toat filosofia i tiin a omeneasc ), ne face cunoscut c omul a fost pl dit din lut sau râna p mântului. tiin a nu numai nu infirm , dar chiar vine cu dou probe ce sus in spectaculos c lucrurile stau în acest chip: a) Aidoma planetei (30% uscat i restul ap ), propor ia substan elor solide din corpul uman este 30%, restul revenind lichidelor;

Anul IX, nr. 3(91)/2018

b) În propor ie mai mare sau mai mic , organismul nostru con ine absolut toate mineralele descoperite pân în prezent i, desigur, cele care urmeaz s fie descoperite. Cu completarea c orice abatere în plus sau în minus de la optimul stabilit de Ziditor la facere, genereaz grave afec iuni. De pild , excesul de sare de buc rie (NaCl) genereaz boli cardiace, iar lipsa de sare idiotizeaz .

Adaug la cele de mai sus strânsa i rodnica leg tur dintre rân , ran i ar (mai pu in în nevrednica perioad postdecembrist ): rân —> arin —> ran—> ar . Dar, m rog, ce reprezint 27 de ani în compara ie cu miile de ani cât ranii au constituit talpa rii i, vorba lui P. ea, statul român s-a sprijinit pe cioarecii lor?

Nota 1: L-am întrebat cândva pe un faimos medic stomatolog din zon c rui fapt se datoreaz multiplele probleme pe care le au to i oamenii cu din ii. Mi-a r spuns: „A fi laureat al Premiului Nobel dac a ti! În orice caz, cu mult mai vinovate decât zah rul sunt caren ele de anumite minerale. Dar care anume?”...

Partea a doua a versetului ne spune c omul s-a f cut suflet viu dup ce Dumnezeu „i-a suflat în n ri suflare de via ”. Aceasta este prima men iune biblic despre suflet, al c rui corespondent în ebraic este néphesh, iar în greac psykhés. Moise a folosit cuvântul néphesh cu sensul de „ceea ce respir ”, dar f a separa sufletul de corp sau persoan . Nemurirea sufletului a fost consacrat pentru totdeauna în filosofie de c tre Platon (dialogul Phaidon), care la rândul lui a fost influen at de cultele mistice ale antichit ii (preo ii babilonieni, de pild , abordaser cu toat seriozitatea problema nemuririi) i de metempsihoza indian . Dup cuceririle lui Alexandru Macedon, iudaismul a început s asimileze concepte grece ti. i astfel, distinc ia greceasc între suflet (psykhés) i spirit (pneúmatos) se concretizeaz i în ebraic : néphesh pentru suflet, ruach pentru spirit.

Nota 2: Desigur, în limba român mai avem conceptul duh pentru suflet. Atâta doar c termenii duh i spirit, ambii cu sensul de suflet, au ajuns motiv de aprige i nesfâr ite dispute între ortodoc i i catolici.

Nota 3: Dup retragerea efectiv de c tre Creator a nemuririi primei perechi umane, consecin care a ap sat, apas i va continua s apese extrem de dureros pe umerii tuturor genera iilor pân la Marea Judecat , a mai fost tentativa la un înalt nivel artistic a lui Eminescu de trecere a Luceaf rului de la condi ia de nemuritor la cea de muritor. De data asta Demiurgul s-a opus...

Achenbach - Vedere din Golful Napoli

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Mihai CABA

Bojdeuca lui Ion Creang[ - la Centenar Cu împ timirea ie eanului de care m simt mereu cuprins, n-a putea s întrev d nici chiar acum când floarea dalb a senectu ii îmi lumineaz bine tâmpla c ar mai putea exista înc cineva în România, tân r sau matur, care s nu fi auzit m car odat sau s nu-i fi trecut vreodat pragul primitor al Bojdeucii lui Ion Creang , aflat de mai bine de un veac în mahalaua ic ului a „dulcelui Târg al Ie ilor”.

Altfel nimeni n-ar putea s în eleag pe deplin i dup cuviin miracolul „ticluirii” pove tilor i povestirilor de mare haz i har, de tre Ion Creang , cel pe care eruditul pedagog i junimist Constantin Meissner avea s -l perceap drept: „cel mai autentic i mai original produs al poporului”. Nici str lucitul critic literar George C linescu, c ruia îi dedic lui Ion Creang o inegalabil monografie în 3 volume, n-avea cum s fie mai prejos în aprecierea sintetizatoare: „Adev rul e c un artist precum Creang se ive te o singur dat în istoria unui popor, i atunci numai într-un moment de gra ie.

Este f îndoial genial, ca orice scriitor despre care se poate spune c are sim ul instinctiv al limbii i al etosului popular nealterat. Opera sa este expresia uimitoare a bunului-sim i a unui suflet elementar, încremenit în formule neschimb toare, eterne. În totul, un spectacol de m re ie simpl inanalizabil .” îndoial , cel care popose te ocazional sau interesat la Bojdeuca lui Creang din mahalaua ic ului va avea la sfâr itul vizitei satisfac ia de a fi v zut i perceput cu sim ire nedisimulat un adev rat „atelier literar” în care a fost z mislit întreaga oper a „Amintirilor din copil rie”, a „Pove tilor” i a „Povestirilor” sale de duh i în care spiritul hâtrului povestitor humule tean s luie te aici mai viu i mai bogat decât altundeva. i nici n-ar putea fi o alta i mai mare! adar, numele i opera literar a lui Ion Creang sunt legate indisolubil de „bojdeuca de c su ”, cum îi pl cea s-o denumeasc , aflat în mahalaua ic u, în locul ce-i mai spune m rturisitor i „Valea

Plângerii, strada ic ul de sus, no.4 (dac se mai poate numi strad o hudicioar dosnic plin de noroiu p n´ la genunchi, când sunt ploi mari i îndelungate, zise i putrede, i la secet geme colbul pe dânsa).”

Istoricii literari au conchis c ridicarea acestei „c scioare” s-a cut înainte de 1850 pe locul povârnit apar in tor parohiei Bisericii „40 de Mucenici”.

Aici, începând cu 1872, dup episoadele nefericite ale „r spopirii” dup 12 ani de diaconime, ale e rii c toriei sale cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Grigoriu de la biserica „40 de Sfin i”, cu care a avut i unicul s u fiu Constantin (n.1860, pe când era student la Teologie) i a suspend rii din func ia de institutor, în care fusese învestit prin decretul domnesc din 1864 semnat de Cuza Vod , la interven ia fostului s u profesor Titu Maiorescu de la coala Normal de la Trei Ierarhi, Ion Creang , neavând unde s locuiasc , o cunoa te pe Tinca Vartic, nepoata diaconului Grigore Vartic i subînchiriaz de la aceasta o c ru a Bojdeucii, g sind-o mai aproape de peisajul rustic natal al Humule tiului, sat de r ze i „f mânturi” aflat „la apa Ozanei cea frumos curg toare i limpede ca cristalul.” Plata chiriei avea s-o asigure din modestele venituri ale tutungeriei ce a deschis-o mai la vale, pe strada S riei, împreun cu fratele s u Zahei.

De aici încolo, pân la moartea sa din 31 decembrie 1889, timp de 17 ani, Ion Creang locuie te la Bojdeuc al turi de Tinca Vartic, o femeie simpl i matur , trecut i ea prin multe greut i ale vie ii, cu care nu s-a c torit niciodat , dar care avea s -i împlineasc , ca o bun gospodin ce era, toate „poftele” traiului comun. Instalarea la „bojdeuca de c su ” avea s -i înt reasc sentimentul vie uirii „ca la mama acas ”, înjghebându- i gospod re te în c ru a închiriat un culcu zdrav n i s tos din „dulapi” de stejar, o vatr de c mid cu horn i cuptor în care s rm lu ele, alivencile i pl cintele poale-n brâu puteau s i „atârne” ispititoarele arome. Se spune c „pofticios i burtos”, cum era, „g zda ul” Ionic nu s-ar fi ru inat s dea gata chiar i „100 de sarmale” la o singur mas , mai ales când „ritualul” servirii acestora se f cea la m su a scund cu trei picioare ridicat de Tinca pe patul „gurmandului”. Pentru „pofta scrisului” i-a preg tit o mas larg a ezat colea mai la geam, de pe care nu lipseau niciodat hârtiile i uneltele trebuincioase scriiturilor sale, str juit de un raft pentru c i i deasupra, atârnat în tavanul scund, o lamp de „8 focuri”. Pere ii erau împodobi i cu macate ne ti, iar deasupra icoanei Sf. Nicolae primit în dar de la bunicul s u, David Creang , atunci când, în 1855, a luat drumul Seminarului Teologic Socola de la Ia i i de care nu s-a desp it niciodat , atârna un frumos tergar

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

popular. Sim indu-se la Bojdeuc „în largul lui” i „cu picioarele pe p mânt”, motiv pentru care c ru a n-a fost podit niciodat , fiind doar acoperit cu l icicere trainice, încetul cu încetul interiorul acesteia avea s capete acea înf are familiar casei p rinte ti de la Humule ti. Astfel, au început s apar pe ici pe colea blide sm uite i adânci, cofe i cof iele, linguri încrustate de tot felul, ceaun de tuci, oale de lut ars i t vi pentru coptur i câte i mai câte alte „chi ibu uri”. Iar ca s fie toate „la locul lor”, Ion Creang avea i fac , asemenea mamei sale, „damblaua” pisicilor, aciuând la Bojdeuc o „cohort ” de vreo 30 de feline juc e, pe care obi nuia le denumeasc dup numele cuno tin elor sale. Una dintre ele, pe numele ei de alint „M rioara”, avea s -i aminteasc mereu de m tu a „zgârie brânz ” din „Amintiri”, la care „n zdr va-nul de Nic a Petrei” s-a dus pofticios la furti ag de cire e v ratice. „Înr cinarea” sa la Bojdeuc avea s i fac efectul a teptat, astfel c în septembrie 1874 revine în înv mânt, fiind numit institutor la clasele I-a i a II-a ale colii primare de b ie i nr.2 din P curari, postur în care se apuc s compun pentru elevii s i mici poezioare, precum: „Nu lucrezi, n-ai ce mânca!” i „Ia, clopo elul sun !”, dar i povestioare de mult în elepciune, între care: „P cal ”, „Inul i me a” i „Acul i barosul”, considerate a fi fost deliciul serb rilor colare. Dar nu s-a mul umit cu atât i s-a apucat, împreun cu al i institutori, s scrie cu mult temei manuale i c i didactice pentru elevi: „Metod nou de scriere i cetire pentru uzul clasei I primare”, „Înv torul copiilor”, „Geografiea jude ului Ia ii”, care aveau menirea transmiterii c tre colari a unor cuno tin e temeinice de înv tur .

Despre aceast fast perioad scolastic avea s i aminteasc mai târziu, fostul înv cel, devenit mai apoi cunoscutul scriitor Jean Bart: „Dintre atâ ia dasc li severi i în cri i, care mi-au chinuit în orele de clas zilele copil riei, îmi apare figura blând i jovial a lui I. Creang , pe care to i b ie ii îl iubeau. Omul acesta înalt i burtos, ve nic cu surâsul pe buze radia pretutindeni (…) aceea i lumin , bun tate i veselie.”

Toate aceste clipe tihnite, de rost deplin ale vie ii aveau s -i fie „blagoslovite”, în 1875, de harul cuno tin ei sale cu Mihai Eminescu, pe atunci revizor colar al jude elor Ia i i Vaslui, care avea s -i aprecieze str daniile sale împlinite în alc tuirea manualelor colare. Între cei doi se leag imediat o prietenie trainic , de nezdruncinat în to i anii restului vie ii. Drept fireasc urmare, Eminescu, intuindu-i spiritul u infatigabil de duh „poporan”, f ezitare, îl introduce pe Ion Creang în atmosfera „boem ” a Junimii ie ene. N-a fost de mirare vorbele me te ugite ale hâtrului povestitor humule tean au fost bine primite la edin ele de cenaclu ale junimi tilor, prezidate de Titu Maiorescu, astfel c la 1 octombrie 1875 î i face debutul în „Convorbiri literare”, cu povestea: „Soacra cu trei nurori”, urmat în num rul urm tor i de „Capra cu trei iezi”.

Fiind de atunci z ri i adeseori preumblându-se împreun prin numeroase coclauri ale „dulcelui Târg”, ideea unei „fr ii nedesp ritoare” a prins repede r cin roditoare, astfel c în vara urm toare, din iunie 1876, Eminescu, atras i el de lini tea i farmecul pitoresc al locului, vine s locuiasc pentru câteva luni bune la Bojdeuca din ic u. i „dr li , Doamne”, aceast „coabitare”, pe cât de scurt , pe atât de dens , avea s i afle curând rostul ei binef tor reie it din aceast prietenie de invidiat. În veranda larg din spatele Bojdeucii, sprijinit de cele „24 de furci de stejar”, care deschidea generoas panorama dealurilor Ciricului i orogarilor, a eza i tacticos pe câte o lai , „cinstindu-se cu un vini or rubiniu i înfulecând din gustoasele pl cinte poale-n brâu, f cute de Tinca Vartic, gospodina casei, sporov iala lor nu sfâr ea nici în miez de noapte”, a a dup cum consemneaz limpede junimistul George Panu în

Anul IX, nr. 3(91)/2018

„Amintiri de la Junimea”. În acele clipe de sa ietate, Creang , „cel slobod la gur ”, încetul cu încetul, avea s i descarce sacul s u doldora de pove ti i povestiri, de proverbe i zic tori, care mai de care mai ugube e”, i, îndemnat de prietenul s u ce râdea cu poft , avea s le a tearn apoi pe hârtie, în stilul s u hâtru i inconfundabil. N-a fost de mirare, c în acea perioad , Eminescu, devenind redactor la „Curierul de Ia i”, i-a retip rit în ziar povestea „D nil Prepeleac”.

Tot de la George Panu, dar i de la al i exege i literari, afl m c sfânta lor prietenie avea la baz i îndeletnicirea de a cutreiera Ia ul i împrejurimile sale, cercetându-i istoria i comorile sale, astfel c în zilele frumoase: „Câteodat , Creang i Eminescu disp reau cîte trei-patru zile (…) cutreierau Galata cu târgu orul, treceau înspre bariera P curarilor, f ceau înconjorul pe la Copou i Aroneanu, dormeau pe o lavi la vreun han sau la vreo crî , mâncau ce seau i erau ferici i.”

Curând avea s i se al ture acestei prietenii i Veronica Micle, muza Poetului, care începuse s dea i ea câte o „rait ” pe la Bojdeuc , r spândind în jur farmecul poetic inspirator. Cu siguran c poezia „Sara pe deal”, cât i alte poezii de dragoste, au fost compuse de Poet sub inspira ia Veronic i i a peisajului rustic de la Bojdeuc . Îns , a a cum se întâmpl întotdeauna pentru echilibrul vie ii, dup o mare bucurie urmând i o mare dezn dejde, plecarea precipitat a lui Eminescu, la 15 oct. 1877, ca redactor al ziarului bucure tean „Timpul”, avea s -l întristeze pe Ion Creang pân peste poate, iar coresponden a înfiripat cu „fratele Mihai”, avea s -i fie singura lui alinare: „La Ia i ninge frumos de ast-noapte, încît s-a cut drum de sanie. Ciricul parc e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, f tine sunt str in.” În iunie 1879, având o bun situa ie financiar de pe urma slujbei i a scrisului, Ion Creang face dovada bun ii sale suflete ti i cump cu 50 de galbeni austrieci - „a treizeci i epte de lei vechi galbenul”, locul i Bojdeuca, cu dou od i, ceardac, holi or i verand , pe numele Ecaterinei Vartic, r spl tind-o astfel pe femeia care s-a îngrijit întru totul de gospod rie i de el.

Anul 1880 avea s fie pentru Ion Creang unul plin de diverse evenimente ale vie ii: pe de-o parte, începe s scrie opera sa de c tâi: „Amintiri din copil rie”, ale c ror prime dou p i sunt publicate în „Convorbiri literare” în numerele din martie i aprilie 1881 i, pe de alt parte, apar primele semne serioase ale bolii sale de epilepsie, mo tenit genetic de la mama sa Smaranda, fiind pus în situa ia de a se interna la Spitalul Brâncovenesc i de a urma, pe mai departe, „cura de ape t duitoare” de la Sl nic. Împlinirea dorin ei, care-i „m cina sufletul”, de a-l revedea pe „fratele Mihai” are loc în 5 iunie 1883, când Eminescu particip la Ia i, ca redactor- ef al ziarului central „Timpul”, la grandioasele festivit i ocazionate de inaugurarea statuii ecvestre a Domnitorului tefan cel Mare în fa a fostei Cur i Domne ti, pentru care compusese special poezia „Doina” de mare vibra ie patriotic : „de la Nistru pân´ la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a...” Din nefericire, la revederea neuitatului Ia i, a îndr gi ilor s i prieteni, Veronica i Ionic , dar i la vederea statuii „Voievodului cu barb ”, atunci s-au manifestat primele semne ale bolii sale necru toare, astfel c Eminescu, fiind retras pentru acordarea urgentei îngrijiri medicale, nu i-a mai putut recita admirabila sa crea ie. A f cut-o seara în casele din P curari ale junimistului Iacob Negruzzi, dar i la Bojdeuc , unde a stat s se înzdr veneasc vreo câteva zile. În anii ce au urmat, cu mâhnirea pricinuit de boala dragului s u prieten, starea s ii sale avea s i se deterioreze accentuat, cu greu reu ind s i împart via a între publicistic i nesfâr itele tratamente medicale, la care „nici apele Sl nicului nu mai aveau efect”.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cele mai importante efectuate în perioada 1984-1989, prin grija Muzeului Literaturii Române Ia i, ce avea Bojdeuca sub obl duire institu ional .

Astfel, la 11 iunie 1989, pe baza unui „proiect de suflet” întocmit de arhitectul Virgiliu Onofrei, au fost inaugurate: cochetul Pavilion, adiacent Bojdeucii, cu acoperi ul s u uguiat, amintind de forma unei cu me moldovene ti, ce ad poste te ampla expozi ie foto documentar a vie ii i operei lui Ion Creang , biblioteca i spa iile generoase destinate unor expozi ii i manifest ri temporare cu tematici din lumea copil riei, a pove tilor i Amfiteatrul în aer liber, cu 250 de locuri, ce g zduie te cele patru manifest ri tradi ionale ale Bojdeucii, dar i cele ocazionate de prezen a unor numero i vizitatori atra i atât de „mirajul Bojdeucii”, cât i de remarcabila presta ie muzeistic dovedit cu mult patos de custozii Bojdeucii, precum: Constantin Parascan i Valentin Talpalaru. amintim c în 1968 la Bojdeuc a fost amplasat bustul de granit a lui Ion Creang , oper remarcabil a sculptorului Iftimie Bârleanu: „Ia, am fost i eu, în lumea asta, un bo cu ochi, o bucat de hum însufle it din Humule ti...”, iar în 1990 în partea de sus a Amfiteatrului a fost inaugurat statuia lui Ion Creang privind înspre Bojdeuc i inând dup umeri doi copila i, realizat de studen ii de la Universitatea ie ean de Arte sub conducerea profesorului D. ileanu.

La ceasul Centenarului, despov rat de multitudinea materialelor documentare care au împresurat-o pân în 1990 i n dit în continuare de tumultoasa autenticitate a amintirilor, Bojdeuca lui Ion Creang din mahalaua ie ean a ic ului - primul muzeu memorial literar din România - se înf eaz celor peste o sut de mii de vizitatori din ar i din str in tate, care-i trec anual pragul, drept un sfânt altar de reculegere spiritual , în care duhul nepieritor al epocii neîntrecutului povestitor te cuprinde pe de-a-ntregul.

Morm\ntul lui Ion Creang la Cimitirul Eternitatea, Ia i

Despre sfâr itul, la 15 iunie 1889, al „fratelui Mihai”, Ion Creang avea s afle din ziare înduio ându-l peste m sur . Iat cum înf eaz criticul George C linescu, în a sa monumental „Istorie a literaturii...”, momentul tragic în care Ion Creang a perceput dispari ia prea bunului s u prieten: „Vestea mor ii lui Eminescu îl doborâse.

Fu v zut (la Bojdeuc n.n.) plângând ca un copil i adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presim irea mor ii se înnegri i mai tare în inima lui. De acum el se gândi cu seriozitate la stingere i-ncepu s i pun întreb ri asupra vie ii viitoare.” i cum ve tile rele nu vin niciodat singure, iat c în scurt timp a aflat cu o aceea i imens durere i despre curmarea firului vie ii prietenei Veronica Micle, la 9 august 1889, la M stirea V ratec.

Din acest moment crizele bolii sale devin tot mai frecvente i mai devastatoare; ultima dintre ele, cea de la 31 decembrie 1889, avea s i fie i cea fatal , tocmai atunci când „cetele de ur tori” ale copiilor din mahala i S rie se îndreptau spre Bojdeuc , dup cum le era obiceiul, spre a-i spune la fereastr dragului lor „Mo Ionic ” ur tura de „înnoire a anului”. Sfâr it i ea de durerea pierderii suferite, Tinca Vartic, le-a ie it în întâmpinare cu o lumânare aprins i le-a spus copiilor, cu glas duios, c „Ionic a lor nu mai este...”. Avea fie înmormântat pe 2 ianuarie 1890 la Cimitirul „Eternitatea”.

La un an dup moartea lui Creang , propriet reasa Tinca Vartic i reface via a prin c torie i p se te Bojdeuca, care începuse a se deteriora, nu înainte îns de a o „obloni”, l sând intacte în interior toate obiectele personale care au apar inut scriitorului, inclusiv ochelarii, medalionul de la a 20-a aniversare a Junimii i portretul destul de recent f cut acestuia de c tre pictorul Mu ne anu. Intuind importan a manuscriselor r mase de la „cona u Ionic ”, Tinca Vartic le d ruie te lui Eduard Gruber, un apropiat a lui Creang , profesor la Universitate, c torit cu Virginia, fiica Veronic i Micle. Sfâr itul nea teptat al acestuia, survenit în 1896, au f cut ca valoroasele manuscrise ale autorului „Amintirilor din copil rie” s se piard în neant, fiind descoperite „norocos” i salvate în mare parte de c tre scriitorul Emil Gârleanu de la b canul unde- i f cea cump turile(!).

Ultima parte a „Amintirilor” a fost editat postum, iar întreaga oper a lui Ion Creang a fost retip rit periodic, multe din episoadele „Amintirilor din copil rie” i a „Pove tilor” i a „Povestirilor” fiind reluate în manualele colare. Edificatoare ni se pare chiar „prefa a” autorului: „Iubite cetitoriu, Multe prostii ai fi cetit, de când ti. Cete te rogu-te i ceste i unde vedevei c nu- i vine la socoteal , ie pana în mân i d i tu altceva mai bun la izval . C ci eu atâta m´am priceput i atâta am f cut. Autoriul.” Dup moartea Tinc i Vartic (1912), so ul acesteia, la insisten a unor intelectuali ie eni, scoate Bojdeuca la vânzare, care este cump rat de c tre Prim ria Ia i. De aici încolo ideea de a face din „Bojdeuca amintirilor” un muzeu omagial pentru Creang i Eminescu avea calea liber a împlinirii. Au urmat fire ti lucr ri de repara ii, f cute cu greu în vreme de r zboi în care Ia ul, devenit din 1917 „Capitala rezisten ei pân la cap t”, era supraaglomerat de refugia ii veni i din întreaga ar . Pân la urm , în ciuda tuturor greut ilor de atunci, la 15 aprilie 1918, Bojdeuca lui Ion Creang din mahalaua ic ului, spre cinstea edililor i intelectualilor ie eni, devine primul muzeu memorial literar din România!

Anul acesta Bojdeuca lui Ion Creang i s rb tore te Centenarul! Începutul func ion rii ca muzeu a fost unul greu deoarece, din lipsa spa iului de locuit, primul muzeograf i familia sa a trebuit s locuiasc la Bojdeuc , în od a unde a locuit Tinca Vartic. Pentru a fi men inut „pe linia de plutire” Muzeul-Bojdeuc , devenit familiar pentru ineditul s u dezv luit vizitatorilor, a suportat de-a lungul fiinrii sale mai multe repara ii, consolid ri i moderniz ri, între care

41

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Ionuî\î COPIL

Echilibrul Când cazi, te love ti. Dac î i p strezi echilibrul, r mâi în picioare (înving tor), ajungi acolo unde î i dore ti. Activit ile noastre în lume (decizii, alegeri, interac iuni) sunt inspirate sau duc la e ecuri (ne doare). Exerci iile de echilibru pot ajuta la îmbun irea eficien ei noastre i la evitarea turilor dureroase.

Statul într-un picior i efectuarea anumitor mi ri ample ale corpului duc la îmbun irea rela ion rii într-un mediu în care ai o pozi ie fragil i e ti supus repro urilor. Ajut în cazul în care vrei s i atingi un scop. S ritul într-un picior te ajut s avansezi ierarhic.

Statul în mâini î i îmbun te foarte mult eficien a i rela ionarea în ceea ce faci. Bun pentru un ef, comandant. Statul în cap te ajut iei cele mai corecte decizii i s adop i strategiile cele mai eficiente i f riscuri.

Mersul pe bârn te ajut în situa iile tensionate i cu cât bârna este mai sus, este mai eficient în situa iile cu miza mare. Învârtitul ajut în a avea o privire de ansamblu i a fi în echilibru în general, în toate aspectele vie ii (nu degeaba majoritatea oamenilor când fac asta ame esc r u i le este grea , le fuge imaginea). Învârtitul întrun cerc larg te ajut când e ti prins într-un cerc vicios. Preiei controlul mi rii circulare apoi ie i din ea.

Tehnicile de c dere din judo te preg tesc la a face cu brio c turilor. Indiferent de om, to i c dem i e important s nu ne lovim

Oswald Achenbach - Ischia - S rb toarea Sf. Ana

prea r u i s ne ridic m rapid, a înv a s cazi este deci extrem de important.

Organele genitale i crea ia O idee care îi scoate din min i pe religio ii cre tini este asocierea dintre penis i duhul sfânt; dar a a spune povestea lor sacr i orice om care gânde te logic ajunge la aceast concluzie. Ideea este c aceste organe ale aparatului reproductiv sunt responsabile de crearea unei noi forme de via ; sau mai bine zis de realizarea suportului material al unei noi vie i. Deci cum ne putem folosi de organele genitale pentru a ne îmbun i creativitatea?! Avem dou forme de creativitate: de tip masculin ideea/s mân a i de tip feminin mediul în care cre te i se dezvolt ideea. Exist foarte multe cazuri de inteligen /creativitate steril , oameni cu enorm de multe idei dar care nu fructific nimic. E creativitate aproape pur de tip masculin. Creativitatea individual implic echilibrul între cele dou tipuri: omul i folose te creativitatea masculin pentru a emite o idee i apoi creativitatea feminin pentru a o dezvolta. Dac nu are echilibrul celor dou , apare în cazul prezentei celei feminine un om care în elege/ dezvolt /fructific doar idei preluate de altundeva: c i, oameni... inspira ie!? În cel lalt caz, un om fascinant, carismatic... i atât; sau în cel mai fericit caz un creator care î i implementeaz ideile în mediul exterior (social economic).

Creatorul de tip masculin i abstinen a sexual Se spune c marile genii ale umanit ii au avut un libido exagerat, aceast energie sexual a sublimat urcând în creier în energie creatoare (idei/realiz ri). Dar i activitatea sexual (nu exagerat , pentru duce la epuizare) stimuleaz creativitatea (e o completare a actului sexual). Din acest motiv, b rba ii activi i cu o diversitate de partenere sunt mai spirituali, carismatici, descurc re i etc. Fidelii chiar dac dau dovad de creativitate, dar datorit consum rii constante a energiei sexuale nu au rezultate spectaculoase. Iar din cauza faptului c au doar o partener , creativitatea lor se reduce la un domeniu.

Creatorul de tip feminin are nevoie de s mân , în cazul cel mai fericit aceast s mân se nume te inspira ie. Spre deosebire de b rbat, care se epuizeaz prin crea ie, femeia se împline te. Întotdeauna, o femeie care a n scut a f cut un salt în creativitate. Evident c un num r de na teri o epuizeaz din acest punct de vedere.

Exceptând creativitatea de echip : savant-echipa sa, creatorul individual trebuie s dezvolte i alterneze ritmic cele dou tipuri de creativitate. B rbatul vâneaz , iese în lume vede ceva, devine excitat. a se stimuleaz apari ia ideilor, prin curiozitate, explorare. Apoi ideea este crescut în condi ii de siguran , armonie, este dezvoltat folosind toate poten ele i resursele creatorului femeie.

Dinamica foarte multor fenomene i procese din lumea noastr respect ritmul sinusoidal. Pentru a simplifica un pic lucrurile vom folosi curba lui Gauss. Arta de a fi fericit este vârful acestei curbe. La baz este capacitatea de a crede i apoi arta de a fi liber. Evident c s tate nu facem nimic.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Arta de a crede este temelia oric rei personalit i; i nu vorbesc acum de a crede în minciunile amantei sau pove tile popilor. Nu vorbesc de credin a oarb în zei uita i sau institu ionaliza i. Vorbesc de a crede în sine i în abilit ile i capacit ile proprii; un citat dintro carte motiva ional spune: dac crezi c po i, ai dreptate; dac crezi c nu po i, ai dreptate!

Stima de sine sc zut este o boal na ional . i dac crezi c nu po i s fii fericit, ai dreptate. Nu po i! Convingerea c nu po i sau c nu meri i e atât de înr cinat în mul i dintre noi încât asta ne blocheaz întreaga via într-un co mar insipid i banal. i pentru prima dat , dragul meu prieten, nu te pot înv a cum s crezi c po i. E cel mai greu lucru, î i cere un curaj ie it din comun, tenacitate, tupeu, lips de ru ine, egoism i multe altele. Dac vrei s crezi c po i, trebuie s po i! s încerci i evident vei da gre , s nui pese, s încerci din nou, iar i iar. Pân vei reu i. Vei reu i cu lucruri runte, te vei obi nui apoi s po i, vei începe s crezi c po i. A a a fost în cazul meu. A a a fost în cazul tuturor celor care Pot. Drumul începe întotdeauna cu încerc i se sfâr te inevitabil cu Pot. Dar drumul e lung i e plin doar de e ecuri. Poate apar i reu ite dar de obicei sunt întâmpl toare i mai mult stric decât ajut .

Arta de a fi Liber Se spune c libertatea e suprema valoare. Dar libertatea exist doar într-un sistem oprimant. Dac exist doar o entitate în neant nu putem vorbi de libertatea acesteia. Libertatea este capacitatea unui individ de a se mi ca dup propria voin i dorin într-un sistem cu reguli ce intr în contradic ie cu dorin ele individului. Cu cât diferen a dintre dorin ele individului i regulile sistemului este mai mare, i cu cât for a de oprimare a sistemului este mai mare, cu atât valoarea libert ii individului este mai ridicat . Cu cât individul este mai liber, cu atât gradul de haos al sistemului este mai ridicat. Un om liber nu este fericit, un om liber este un rebel. Un Lucifer. Pentru sistem este o roti stricat . Dar este foarte important sistemul (de unde provine, cum a interac ionat cu el) la care se racordeaz individul (cel care îl face s aib alte idei i dorin e). Dac individul este congruent, în armonie cu sistemul, nu putem vorbi de libertate; termenul este un nonsens. Individul se mi dup propria voin i în acord cu regulile sistemului. Asta înseamn armonie.

43

Arta de a fi s tos Ceea ce se vede e al naibii de pu in fa de ceea ce este. Adev rurile încifrate în religii vorbesc despre 7, 8, 9 corpuri. Pe noi ne intereseaz patru. Cele mai grosiere. Cele specifice acestei existen e. Adic corpul fizic, energetic, emo ional i mental. Cauzalul deja are leg tur cu alte existen e. Mentalul controleaz /genereaz fluxurile emo ionale ce la rândul lor genereaz i redistribuie energia ce modeleaz corpul fizic.

Sunt legate i întrep trunse. Când apare o boal în corpul fizic înseamc deja a f cut ravagii în corpurile subtile, este degradarea final . i omul abia atunci consider c are o problem (minor ) i încearc o combat cu remedii din planul fizic: medicamente etc. Se lupt cu simptomele, cu efectele, e asemenea unui cet ean c ruia i se sparge o eav în perete i el fie se culc , fie scoate apa cu ligheanul din cas , fie încearc s tencuiasc peretele. Toate bolile au un set de convingeri specifice i boala r mâne prezent indiferent cu ce ar fi tratat atâta timp cât omul nu renun la respectivele con-vingeri.

Aidoma corpului fizic, Fiin a noastr psihic se hr ne te cu experien ele vie ii noastre, respir mediul de via , elimin ceea ce nu îi este de folos.

Gura, din ii sunt primul contact cu hrana. Dincolo de zâmbet sau rânjet, din ii au rolul de a sfâ ia, zdrobi, m run i. Problemele cu din ii arat tocmai aceste disfunc ii în felul cum mu m hrana. Problemele cu dantura superioar arat incapacitatea noastr de a ne comporta dominator; cel care nu este bun de ef, nu poate controla grupul, echipa, clasa din subordinea sa, are praf dantura superioar . În schimb, probleme la dantura inferioar denot problemele cu autoritatea. Problemele cu dantura pot fi de la afec iuni ale din ilor: puroi, carii, la probleme ale gingiilor sau maxilarului. Puroiul este rezultatul unei infec ii i asta înseamn o problem emo ional , un stres emo ional legat de actul respectiv. Dar caria este colapsul, e ecul total în realizarea actului respectiv. Incisivii sunt specifici roz toarelor i erbivorelor, problemele cu incisivii sunt legate de experien ele pa nice ale vie ii, legate de activit ile curente: coal , familie, serviciu. Cele legate de canini (carnivore) au leg tur cu ac iunile de atac i ap rare, de conflicte sau situa ii conflictuale. Dar toate afec iunile din ilor sunt legate de situa ii acute spre deosebire de m sele care arat mutarea conflictului în interiorul omului; el se macin în interior într-un conflict i se sparg din ii nu m selele, i o furie sau sup rare te face s i macini/scrâ ne ti m selele. Sunt oameni ce au probleme cu gingiile sensibile sau care sângereaz . Gingiile sunt suportul dinilor, grupul de sprijin, dac vre i.

Problemele lor arat frica i faptul posesorul lor este adeseori r nit. Pe de alt parte, sensibilitatea din ilor la atingere arat frica i suferin a asociat ac iunii. Sensibilitatea la cald arat dificultatea individului în situa ii fierbin i: tensionate, conflictuale, erotice, cu înc rc tur emo ional . Sensibilitatea la rece arat dificultatea subiectului într-un mediu rece, ostil, neprietenos, rigid.

Mul i oameni scrâ nesc din din i/m sele în somn i nu numai, ei arat o sublimare a furiei/dorinei/ac iunii de a mu ca/ac iona/ zdrobi.

Paradontoza este o afec iune

Oswald Achenbach - Sear de var

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deja extrem de grav i arat colap-sul/e ecul total al individului în ac iunea de mu care/procurare a hranei sau a ac iunilor de atac/ ap rare; este un individ care nu î i mai alege hrana spiritual i experien ele vie ii, consum ce i se bag pe gât i asta îl face extrem de frustrat.

Mai apare un aspect important, în jurul vârstei de 5-7 ani, omului i se schimb din ii (de lapte) cu dantura definitiv . Asta arat un nou mod/mijloc/tipar de ac iune, este educa ia! În digerarea experien elor vie ii un rol important îl au stomacul, intestinele i ficatul. Faringele apare ca un element foarte important, pentru c la nivelul s u are loc întret ierea atât a tubului digestiv cât i a c ilor respiratorii; este asemenea unui nod de cale ferat , este rul lui Adam! (este punctul/p catul de unde omul a trecut la hrana grosier , trecut prin stomac) Este acel mecanism care aduce la acela i punct dar totu i nu las s se încurce, ceea ce respir m, adic lumea ce ne înconjoar cu ceea cu ce ne hr nim. La un punct putem face o jonc iune între aceste lucruri, i faringele este cel care face asta. Dac tr im într-o lume luminoas , armonioas , plin de pl ceri, ne putem hr ni cu ea, dac experien ele noastre personale sunt luminoase i ne fac pl cere, dar tr im într-o societate bolnav , aberant , ostil , putem s respir m experien ele personale i nu lumea.

Dac avem probleme cu controlarea acestui mecanism apar afeciuni ale faringelui. Ele pot fi atât din cauz respiratorie (frecvent dar nu foarte grav) sau de cauz digestiv (rar dar grav).

La nivelul stomacului, hrana m run it de din i i amestecat cu saliv (concep iile personale, viziunea personal asupra lumii, judeile emise, bârfa) este m run it i mai mult, atât mecanic cât i cu ajutorul acizilor stomahici i enzimelor. Este de fapt digerarea experien ei tr ite, în elegerea ei. Orice disfunc ie în acest proces de în elegere duce la anumite afec iuni: hipo sau hiperaciditate, ulcer. Sunt persoane care nu în eleg ce li se întâmpl i de ce li se repet acelea i tipare (cunosc acela i tip de partener, au acela i tip de probleme indiferent de câte ori i-au schimbat serviciul etc.), i li se întâmpl pentru c nu analizeaz i nu în eleg lec ia. De aici apar problemele cu stomacul. Pentru a în elege avem nevoie de o anumit dinamic psihic , o anumit toleran i o dorin de a în elege i lucruri cu care nu suntem de acord. Un spirit deosebit de critic, de analitic nu va avea probleme stomacale, el i-a consumat acidul. Evident, exist persoane care se manifest mai critic decât le este firea i dezvolt o hipoaciditate. Îns sunt persoane care simt s fie critice, sunt în interiorul lor dar nu las aceast aciditate s se manifeste (din la itate, din interes, datorit educa iei) i atunci acidul face ravagii fie în stomac (ulcer) fie urc pe esofag i d arsuri pe piept. Oricât de po-

Oswald Achenbach - Seara

Anul IX, nr. 3(91)/2018

liticos i prietenos pare ( i chiar pare) un individ cu hiperaciditate, rerea lui despre cei din jur i ac iunile acestora este extrem de dispre uitoare. Un individ cu arsuri pe esofag e nemul umit de felul cum se comport cei din jur cu el i nu-i convin ac iunile lor; un individ cu ulcer e nemul umit de ac iunile lor în sine, de ceea ce i se întâmpl . Iar un ulcer duodenal arat faptul c ceea ce îl nemul ume te pe bolnav este rezultatul ac iunilor lui, toleran a de care a dat dovad , tot ce a înghi it f s se opun .

Experien ele analizate ajung în intestinul sub ire i aici/de aici organismul î i ia resursele, nutrien ii. Dac în ciuda ac iunilor sale un individ nu e mul umit de sine, de rezultatele sale, atunci apar probleme ale intestinelor. Gândindu-ne c avem în noi un tub foarte lung i încâlcit prin care mâncarea trece i devine „produs finit” sau „produs uman”, nu mai suntem a a mândri de ceea ce suntem.

Intestinul absoarbe din ceea ce am mâncat ceea ce avem nevoie pentru a tr i. Pe plan mintal este eficien a noastr , rezultatele concrete ale activit ilor noastre. i dac nu prea avem rezultate sau nu suntem mul umi i de ele, avem probleme la nivelul intestinelor. Poate cineva s se simt rege cu 10 lei în buzunar, s nu fi citit niciodat o carte i aventura vie ii lui s fie tr it la p nele... i s aib intestine s toase. În schimb ce altcineva care are sub mâna sa o firm cu mii de angaja i s se simt nemul umit de rezultatele ob inute i s aib intestinele varz . O absorb ie deficitar la nivelul intestinului poate s fie provocat de parazi i, deficit al secre iei biliare etc., dar cauza adev rat este ineficien a de care se autoînvinov te cet eanul în via a i activitatea sa.

Intestinul gros, spre deosebire de cel sub ire... e gros. i e plin de rahat. La nivelul acestuia se absorb din alimentele procesate pâaici i supuse influen ei microflorei intestinale anumite vitamine i minerale. Mai mult decât în cazul intestinului sub ire, aici se reflect realiz rile personale, dac metaforic vorbind, la nivelul IS se reflect eficien a la job, la nivelul IG se reflect eficien a cet eanului în treburile casnice sau seduc ie, sau orice altceva ce îl implic personal i cu mijloace proprii. i aici mul i cet eni sunt deficitari, ceea ce se manifest prin afec iunile frecvente ale intestinului gros. i e dovedit acest lucru de gradul de folosire a celebrului (nu tiu cât i eficientului Colon-help). O alt problem frecvent a IG sunt hemoroizii, adic acea stare de iritare, de frustrare cauzat de ineficien a personal . i ca o alunecare pe lâng subiect, cei viola i anal, fie întâmpl tor, fie în institu ii specializate (pu rii), o p esc din cauza vinov iei reprimate i negate. Hemoroizii din exterior (când anusul arat ca o conopid ) sunt lega i de eliminarea /renun area la experien ele tr ite, renun area la trecut. Frustr rile legate de ceea ce am tr it dar nu atât din perspectiva personal / interioar , ci din acea a raport rii la exterior; ce zice lumea.

La trecerea hranei prin intestin pot ap rea anumite disfunc ii (diaree sau constipa ie). În cazul constipa iei, individul se analizeaz /se aga prea mult de experien ele sale; are a tept ri prea mari, preten ii de la cei din jur. Crede merit mai mult decât prime te. În cazul cel lalt, nu îi place experien a de care are parte, vrea s o dea afar . Adesea e înso it /cauzat de o tulburare gastrointestinal , colic de fermenta ie sau putrefac ie; omul a înghi it ceva stricat sau s-a contaminat cu ceva incompatibil (deochi sau contaminare psihic de la o persoan incompatibil , privit cu simpatie). Flora intestinal este asemenea gunoierilor care g sesc ceva bun în mormanul de gunoi sau asemenea oamenilor ce cump second hand. Specific oamenilor care reanalizeaz , caut sensuri profunde, g sesc ceva bun într-o întâmplare nu foarte pl cut . Dar pentru asta e nevoie de deschidere, toleran (nu oricine scormone te în rahat), iubire fa de semeni.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Livia CIUPERC{

Un c[l[tor printre cuvinte NICHITA ST{NESCU ie, Nichita, „nervur ” a bobocului înmiresmat, de Ziua Ta, ast zi, 31 martie 2018 - întru sl virea unui binecuvântat 31 martie 1933!

Da, apar inem unui timp, care tresalt -n unduiri c toare, topindu-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. i-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemn m prezen a unui „str in de unu / un str in al unului...”

Un „c tor prin cuvinte”! În acest mod „se vremuie te” trecerea. Într-acest mod „se arcuie te” amintirea.

Iar, Tu, Nichita, r mâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a- i auzi oapta: „Mi se n luce te câteodat / întregul cerului ocean. / Cor biile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodat / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec / i-ncet încet orbesc” (Haiku).

Timpul se inte te sau se intuie te? „Cu cât e mai aproape pare se mi mai repede / Cu cât e mai departe d impresia c st pe loc. / Timpul v zut este invers propor ional / cu distan a vederii...” ( inta) Iar, întru-cuvântare, „s nu cerem mai mult cerului / decât neputin a stelelor...”, pentru c „frumosul este surâsul purit ii”, iar

rodul ei, crea ia (poezia) - devine „stare de spirit”. i-n acest vârtej învârto at, „doarme între nori ochiul t u deschis” (Noaptea unei frunze), iubite Poet!

Dac la o r rire, vocea str punge prin timp, str luminat, predacic („te-a alunga i te-a dispre ui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. / Te-a plânge argintiu i gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea m iastr , traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatr / sufletul ei / aidoma unui fluture / f zigzaguri / intr în gura scat / a copiilor mira i...”), pentru c Poetul cunoa te secretul „suspinului de piatr ”, me ter întru definire („Durerea / are demagogia / lacrimei”), me ter în a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - i nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etap de evolu ie: „Eu am v zut o piatr ce dormea / i m-am însp imântat de visul ei, / materia se zvârcolea, / se zvârcolea, se zvârcolea, / de visul ei, / i spaima m recucerea / cum cercul tot în rotunjimea sa / pe al s u punct, pe al s u punct”.

(Secunde ea) i-ntr-aceast i din aceast „zvârcolire”, în mod cert, se na te opera de art : „Ce frumoas poate s fie piatra / când mâna omului fluid o face / aidoma unui cub./ Ce frumos poate s fie gândul / când fulger torul de verb îl face cub...” (Acas ).

Invoca ia e sublim , sacral : „Stea strein de lumin , / vindecat de cuvânt, / de mai po i s po i, revin / cu un murmur, murmurând, / cu o piatr pietruind, / cu un verde înverzind...”

De la Nichita afl m i ce înseamn puritate - în iubire, fire te! Se confeseaz prietenului s u, Titus, astfel: „...ultima mea dragoste a fost cu o femeie din secolul al XVI-lea... O b gasem în seam cu privilegiul unei lecturi scris în liter gotic . Am tras-o din manuscris i am s rutat-o, dup care, spre mirarea mea, cartea cea veche a luat foc din senin...” i ca s ne conving de aceast iubire mare i unic , Poetul pulseaz pe credin a unei metamorfoze... i e foarte convins: „Ea se va na te peste trei sute de ani din nou. M va scoate din cartea cu litere aldine, m va s ruta i cartea va lua foc...” i nu merit a-l crede?

Fire te! Pentru Poet, orice-i posibil: „Chiar i singur tatea / am s mio las pe p mânt / atunci când voi muri...” (Spirit de haiku). În evolu ia sa, sl vitul Timp amprenteaz totul: „Lucrurile i lucrarea lumii / sunt amintiri...” - se conserv -n noi, în minele nostru i dac ai fericirea - i-n inima celor ce te mai iubesc... i dup ... Pentru Nichita, ludicul este hran spiritual , un mod de-a te juca de-a via a, cu propriul t u eu: „Îmi las capul pe spate / pern mi-e pas rea zburând migratoare, / îmi las fruntea în fa / um r mi-e râul în rev rsare...”

(A) Imaginarul s u e vultur zglobiu: „pas rea nu are mân / i nici pomul lungi picioare...”, iar cuvântul - uneori „plâns”, „piramid f sine / vorb f de vechime / ar cu str in mine...” (Constantine, Constantine); dorin e i voin e ce se cer în cald -mbr are: „Ce mult, ce mult a vrea ca s i dedic... / ... un cântec nisipului pe carel ai...” (Lui Constantin Cri an), pentru a con tientiza care-i este menirea: „M-am legat de cuvânt / Ca i cum a fi viu / ca i cum s-ar na te din mine fiin a / M-am legat de cuvânt ca s depun m rturie /

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

doar pe Aurel Covaci, într-un timp care „se pr bu te-n fum”, amintirea se-nfioar : „Se cobor la vale / ochii dumitale / ce ai gânduri nu eu exist, ci el exist / În lan uri m trage cuvântul de el / nicimulte / multe i strivite / de cai în copite / i de infinite...” (O, tu, prieodat de foc n-o s pier / copilul din creier l-am pierdut pe z pad , / tene savant...). numai ghea a o s m ard ...” (Legarea de cuvânt). i sim it vreodat cum sap durerea-n tine pentru prietenul de Lec ia pe care ne-o ofer poetul, merit a o însu i: lâng tine?

Ei bine, Nichita a sim it-o. Pentru prietenul Aurel: „Am - S ai puterea de a te l mu cat de prieteni sau de neprieteni: zut cu ochii mei / p mântul cum se sap / cum se d gaur în el „Puterea de a te l sa mu cat / de te miri ce tie ce gur / de te miri cine pentru co ciug / când mor ii nim nuia fi-vor laolalt / din mil putie ce câine / prieten omului...” (Singur tatea de a avea prieteni). trezind, near i pe rug...” (Detalii, în Nichita St nescu - Aurel Covaci, - S ai puterea de a te l sa mu cat de suferin a marii treceri: „S destinul unei prietenii) i avem a re ine c seraficul Nini, ne ofer nu ne ferim de moarte; / ea este aceea care ne face / mai nen scu i o mare lec ie de via : orice prietenie î i are destinul ei, dar... pentru decât nen scu ii... / un nen scut de om, un nen scut de fir / de iarb Aurel, Stela i Laura (familia Covaci) a fost cuvânt uierat printre verde / un nen scut al legii nen scute / ce- i preg te te domnia, tâmple: „B gase cineva cu itul în o stea / De tot cu raze sângera / Derâzând , plângând ...” ( nu ne ferim de suferin ). mi sparse osul de sub frunte...” În adev r, fiecare dintre noi tr im suferin a într-un mod special i Pentru Nichita, „Istoria este un mormânt”, în sensul c -n ea (în unic. Important e a con tientiza sinuozit ile ei (întortocheatele marea carte a lumilor) se conserv Totul. În ea „se-nmul esc sinstria ii). i doar intrând pe fereastra gândului însângerat al poetului gur ile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silab ”. Daci tot lec ie se cheam : „Originile mor ii... nu se trag din trecut. / o spune Nichita – putem a-l i crede: „Secunda vie ii mele / mi-a luatCuiul de fier al luntrei lui Caron / în închegare / dus doarme în o un vultur în plisc .../ Secunda vie ii mele / vulturul a dus-o sus în respira ia mea” (Despre originile mor ii). stele...” i-acolo, „secunda” vie ii sale a devenit raz . Re ine i: Raza Dar dac e vorba de propria- i suferin ? i-n acest context, merit Nichita! a te l sa mu cat: „Simt cum se r ce te în mine inima, / simt cum crePentru Nichita iubirea pentru neamul s u înseamn sfânt resierul îmi înghea ...” // „Simt cum se face fuior / de abur mâna mea pira ie. A dovedit-o: „Doamne, ap poporul român. / Ai grij de el scriitoare..” // „Simt cum mi se dizolv cuvintele...” (Vietate IX) Ajuns i / ap -l! / El este al t u / cu blânde ea lui de miel / i cu r bdarea într-acest (im)pas, se impune o oapt -n Rug ciune: „Doamne, fac lui de taur, / cu omenia lui / de floare de z pad / ce se vede pe geam, se voia Ta / fiin ându-m sau nefiin ându-m !... (Opere. II, 2002, p.

Doamne, / pe fereastr i pe libertate!...”

1166) Numai atunci lini tea se va a terne peste sufletul r it sau Ce poate fi mai sfânt cuvânt în Rug ciune - decât acesta: „D în suferin i-nc tu are... Doar atunci împ carea cu sinele rosti-seruie tei, Doamne, / pe maica Ta, care Te-a n scut pe Tine, / poporului va a a: „Ah! Am atâta dragoste în mine, / încât mi-ar trebui / un român!...

Halleluyah! ”(Opere. II, 2002, p. 1176) miliard de ani, - / ca s v spun / o f râm de ea!” Te credem, Nichita! În marea sa noble e, Nichita i-a recunoscut doi mae tri: i- i mul umim pentru toate darurile tale! pe EMINESCU („S ne împrietenim cu Eminescu s rutându-i Pentru Nichita, prietenia are hain -nstelat i înv luiri siderale: versul / iar nu sl vindu-l de neîn eles / c ci ce-a fost el, n-a fost eres „De câte ori m gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am / i s rutare de p mânt îi fuse mersul”) i floare. / De câte ori r sar stelele / nu mi-e noapte; / numai când înpe ARGHEZI („El este o arc / a cuvintelor desperecheate, / a noptez nasc întuneric. / O, tu, de care îmi este atât de somn / o, voi, substantivelor cu gât de giraf / i a verbului / în urubat pe ghinturile de care îmi este atâta dor” (Scrisoare). / gâtului de copil nou n scut / urlând i cerând lapte...”)

Pentru Nichita prietenia înseamn d ruire total . i numindu-l Dac pentru Nichita, poeticul unduie ten rev rs ri de tremolo: „Str vulturul / vulturelui / Str iarba / ierbii / Ochiul deschis / în pântecul / Verbului...” (Teremia), pentru noi, cititorii s i, El, Raza Nichita, r mâne un nobil, „un cascador / al cuvintelor...”, str luminând universul poetic românesc, i-ntracest an (la trei decenii de la plecarea sa în universul care l-a transformat într-o stea) i-ntotdeauna.

La ceas de mare tain , când Soarele i Luna se-nfr esc, când Saturn î i îmbr eaz suratele, când Dun rea- i boteaz apele în Marea cea Neagr , când ochiul drept îl strune te pe cel stâng (pentru a-l lecui de strâmtate), s ne rug m, prieteni cititori, versuind (în stilu-i caracteristic) împreun cu Nichita, cu-al nostru serafic Poet: „ i m nasc i m i mor / pe p mântul de p mânt / peste care nu-s i sunt / nici n scut i nici murit / nici re , nici infinit...” (Mi se mi îngerul...). ie, Nichita, „nervur ” a bobocului înmiresmat, de Ziua Ta, ast zi, 31 martie 2018 întru sl virea unui binecuvântat 31 martie 1933!

Oswald Achenbach - Femei sp lând

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Milena MUNTEANU

„Ana, Mon Amour” un film de C[lin Netzer Filmul „Ana, Mon Amour”, semnat de C lin Netzer, debuteaz cu discu iile filozofice ale lui Toma i Ana despre Nietsche. Vezi în cei doi ni te tineri promi tori, între care se schimb zâmbete, idei, ba chiar i sc ri de minte.

Ana se dovede te instabil psihic, are crize i atacuri de panic i o maladaptare la lumea ce o înconjoar . Ajungi s te întrebi care fusese influen a upbringing-ului, a felului în care fusese crescut i cât este de vin boala ei psihic . Toma, coleg de facultate, i se d ruie te complet, cu altruism. Totu i, importan a i frecven a discu iilor lor filozofice se pierde pe parcurs, cu cât cei doi se înfund în prozaic, ba chiar în patologic.

Filmul este despre rela ia lor intim , afectat de boala ei psihic .

Despre cel ce se d ruie te si cel ce prime te iubire, despre fragilitatea rela iilor umane în umbra suspiciunilor, ba chiar despre imposibilitatea fericirii în circumstan ele date. „Ana, dragostea mea” este un film remarcabil, în care vie ile celor doi tineri se împletesc, umbrite de un trecut pu in explicat, nebulos, pe care îl b nuie ti abuziv. Vorbim despre doi tineri crescu i în case dezbinate - tat l ei era plecat în Fran a, iar mama lui fusese încurcat cu Hans, din Germania. În cazul Anei, amprenta tat lui adoptiv d cel pu in de gândit, în perioada în care fata fusese de vârst adolescentin . Trecutul nu se elucideaz , ci planeaz , cumva neexplicat,

Oswald Achenbach - Diminea a

deasupra capetelor lor, continuând s le întunece destinele. i se relev fricile lor inexplicabile, ale c ror cauze întrez rite r mân doar nuieli, întreb ri, sau subiecte de discu ie pe canapeaua psihiatrului.

Este struggle-ul lor de a tr i via a în acela i pas, de a- i sincroniza ritmurile, când fiecare este, în imediat, sub presiuni de tot felul. Filmul nu te las sa ghice ti nuditatea fizicului i nici al sufletelor lor. Nevoile omene ti, cele psihologice, dar i cele fiziologice, sunt clar explicitate. Îi vezi u urându-se în strad , lâng un copac, îi vezi în pat, f când sex sau echilibristic mental ... toate la pielea goal , la propriu i la figurat. Pe alocuri îi sim i ie i de pe traiectoriile normale, dar te bucuri s observi c se ajut , ba chiar le ii pumnii, te apropii de povestea lor cu sufletul la gur , e ti surprins de întors tura lucrurilor, dar mai ales de complexitatea min ilor noastre. În elegi astfel cât de nevoia e i doritoare sunt ele de iubire, de libertate, de acceptare i de siguran a c nimic nu le poate abandona sau în ela. Vorbim despre frumuse ea de a fi om, în ciuda mizeriei de ma in rie disfunc ional , mai ales atunci când îi lipsesc ingredientele necesare unui mers normal. Mai întâi de toate, dragostea, dar i altele, de atâtea ori contradictorii, conflictuale i neîn elese. Afl m astfel c propriile vie i ne sunt mistere, la fel de str ine ca cele ale semenilor no tri. „Ana, dragostea mea” te face s plângi i s râzi, dar mai ales s în elegi, zguduit, fragilitatea rela iei tale cu lumea, dar i cu tine însu i.

Rela ia cu Dumnezeu nu e nici ea uitat , iar pagina spovedaniei este, dup mine, magistral , antologic , s spun doar atât.

Filmul pare s fie despre c utarea rostului nostru în via , într-o lume în care orice i oricine te poate în ela i p si, în care nu exist certitudini de nici un fel. Nici despre tine, nici despre al ii, nici chiar despre Dumnezeu. Omul este în deriv total , pendulând între mai multe st ri - este i doct i semidoct, pierdut între filozof ri i prozaic, între sublim i dezastru, între cer i p mânt.

Fiecare pare s vrea s se în eleag pe sine, dar s se i reg seasc în rela iile cu ceilal i, în special cu cei dragi ce-l înconjoar . În realitate îns individul are de-a face cu presiunile societ ii, ale familiei i cu nevoile altora i încearc s le adreseze, cum poate, i pe ale lui însu i. Totu i, la sfâr itul zilei fiecare sfâr te singur chiar dac f cuse tot ce putuse s fie iubit sau m car acceptat. Noroc cu psihiatrii sau psihologii, ce acum in loc i de preot i de familie i de iubit( ), dar, care, din p cate, cronometreaz timpul fiec rei sesiuni psihoanalitice. La sfâr itul întrevederii trebuie s te ridici s p se ti cabinetul i, din p cate, pleci exact cum ai venit. La fel de nel murit. La fel de dezam git. La fel de dezorientat. La fel de singur.

Astfel c utarea echilibrului interior continu , in ciuda tr rilor, dezam girilor i a eforturilor tale de a g si sens în via .

Oare filmul ce are în titlu numele iubitei, precum i eticheta „mon amour”, s fie chiar dovada c noi am fi, de fapt, condamna i la singur tate? S fim, din acest punct de vedere, f speran ? întreb dac v-am f cut curio i despre întors tura i deznomântul filmului. Dac da, atunci va trebui s -l vede i. Vi-l recomand cu toat c ldura.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Centenarul Marii Uniri – unitatea na\ional[ a românilor de pretutindeni În dialog: Academia Româno-American de tiin e i Arte (ARA) i Galina Martea, membru titular ARA, dr., savant, scriitoare (poet , prozatoare, publicist ), jurnalist .

ARA: Apartenen a la un forum academic presupune din start recunoa terea unor vectori i parametri valorici, profesionali ai persoanei respective. Dumneavoastr , desigur, nu face i excep ie. V-am ruga ne spune i cum a i defini importan a Academiei RomânoAmericane pentru intelectualitatea român de pretutindeni?

Galina Martea: Mai întâi de toate, v mul umesc mult pentru faptul m-a i onorat cu prezen a în cadrul acestui dialog. Totodat , a dori s v transmit cele mai sincere felicit ri i ur ri de bine pentru faptul c exista i i sunte i prezent în via a oamenilor de tiin i de cultur din Diaspora Român !

Cât prive te întrebarea actual , în viziunea mea, ARA este unitatea na ional a românilor intelectuali de pretutindeni i, respectiv, ARA reprezint la nivel mondial identitatea român a oamenilor de tiin i de cultur . Iar dac ne referim i s definim ce este unitatea na ional a unui popor, atunci aceasta este o expresie care se asociaz în mod direct cu: identitatea na ional , con tiin a na ional , demnitatea na ional , ideea na ional - toate exprimând acela i sens i con inut prin care se manifest sentimentul i atitudinea omului fa de întreaga diversitate a valorilor na ionale. La rândul lor, valorile na ionale sunt con inutul propriu ce apar ine unui popor, unei na iuni, unui stat.

Deci, tot ce are tangen cu expresia cuvântului „na ional” este con inutul i centrul de leg tur ce ine în corela ie demnitatea i identitatea unui popor i, nemijlocit, ine într-o corela ie unitar toate domeniile de activitate uman i social ale acestuia. Deci, prin aceast corela ie se intersecteaz i unitatea na ional , expresie i substan de valoare în existen a unei na iuni. Astfel, prin intermediul segmentului de unitate na ional se intersecteaz i prezen a i, în acela i timp, importan a Academiei Româno-Americane, forum academic ce valorific /onoreaz i promoveaz în cel mai distinct mod valorile culturale, spirituale, tiin ifice ale neamului românesc. Reprezentând i întrunind intelectualitatea poporului român i nu numai, ARA se identific prin personalitatea sa ca cel mai important centru academic al oamenilor de tiin din diaspora român . Având în palmares personalit i de o valoare aparte a neamului românesc, ARA mereu a întrunit i continu s uneasc în rândurile sale pe cei mai onorabili oameni de tiin i de cultur din întreaga lume. Spre exemplu, printre membrii onorifici ai Academiei Româno-Americane

au fost prezen i: profesorul i filozoful Mircea Eliade, scriitorul i dramaturgul Eugen Ionescu, profesorul George Emil Palade - laureat al Premiului Nobel în fiziologie i medicin pentru anul 1999, academicianul Augustin Buzura etc. De asemenea, printre membrii de onoare sunt prezen i savan i de renume: academicianul Eugen Simion, ambasadorul John R. Davis (S.U.A.), profesorul Maria ManoliuManea, profesorul Ruxandra Vidu (actualul pre edinte ARA) i, respectiv, multe alte personalit i marcante din domeniul tiin ei.

Respectiv, cu mult prestigiu, ARA colaboreaz activ i între ine în permanen leg turi de comunicare spiritual /intelectual cu cele mai importante centre tiin ifice precum: Academia Român , Academia de tiin e Medicale din România, Academia de tiin e a Moldovei, Institutul Cultural Român etc., în a a mod, contribuind enorm la dezvoltarea culturii academice. Prin urmare, ARA este o institu ie academic ce reprezint , în primul rând, istoria i dezvoltarea complex a propriei activit i, aceasta fiind în corela ie direct cu procesele evolutive ce apar in propriei na iuni.

ARA: Când v referi i la unitatea na ional , identitatea na ional a unui popor ce aspecte prioritare urmeaz a se promova în politica de convingere i con tientizare ale acestora pentru cet eanul din societatea român ?

Galina Martea: Atât identitatea na ional , cât i unitatea na ional sunt expresii ce reprezint sentimentul na ional al unui popor, al unei na iuni, al unui cet ean. Atât identitatea na ional , cât i unitatea na ional sunt no iuni ale proceselor identitare, incluzând în sine limba de comunicare vorbit , tradi iile i cultura na ional , valorile autentice na ionale, teritoriul, credin a, ideologia. Este foarte important ca un popor si, mai ales, tân ra genera ie s tie a- i recunoa te originile de neam, de na ionalitate, de identitate. De aceea, unitatea i identitatea na ional , reprezentând sentimentul autentic al fiec rui om fa de propria societate, fa de propria origine este acel pilon care determin în esen respectul omului/concet eanului fa de valorile na ionale, fa de realitatea istoric , fa de sine. În cazul societ ii noastre române ti, uneori, prin absen a valorilor na ionale autentice ce se reg sesc prin ac iuni de neechitate social i nerespect fa de factorul uman, în mod special, fa de omul

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

simplu din societate, se impune necesitatea de a promova corect politica de coexisten între membrii societ ii i, respectiv, politica de con tientizare a proceselor identitare ce sunt nespus de importante în via a i coabitarea social . Iar pentru ca cet eanul s în eleag corect ac iunile respective ce se desf oar în societate, atunci ar urma de valorificat sentimentul i credin a autentic în valorile spiritualit ii, acestea fiind procese afective na ionale. Este necesar de a trezi în oameni marea credin în valorile spirituale ale omenirii i, în mod prioritar, de a înl tura r ul i ura, fenomene ce afecteaz destul de grav omul care este traumat zilnic din cauza nedrept ilor sociale i condi iilor vulnerabile de existen . Posibil, numai prin credin a adev rat , cu aspira ii pozitive, s-ar distruge r ul i s-ar instaura în societate întregul sistem al binelui. Concomitent, prin aceast credin autentic spiritual , omul ar urma s parcurg i etapele unei educa ii adev rate. Deci, în procesul de promovare a unei politici corecte de orientare a omului în societate este necesar s ne conducem dup cuvintele sacre ale lui Immanuel Kant (filozof german), care spunea: „...omul nu poate deveni om decât numai prin educa ie”.

ARA: Pentru a crea o imagine mai transparent i pentru a influen a tot mai pozitiv dezvoltarea social i spiritual a societ ii române ti, care ar fi domeniul prioritar din cadrul rii ce ar trebui s fie promovat în mod special? Cum credeti, ARA s-ar pozi iona în acest context?

Galina Martea: În primul rând, în orice societate este necesar de a promova corect valorile na ionale, valorile autentice ale umanit ii, valorile spirituale care sunt nucleul dezvolt rii umane. Pentru toate acestea un popor trebuie s fie foarte con tient în ac iuni i fapte.

Iar domeniul prioritar din cadrul rii române ti ar trebui s fie sistemul de instruire i educa ie, care este principalul promotor al identit ii i unit ii na ionale, al culturii i al bun st rii sociale. Un sistem educaional autentic este acea for care educ i reeduc orice individ al societ ii, determin importan a omului în societate, dezvolt i formeaz orice domeniu de activitate pentru economia na ional , promoveaz valorile identitare-culturale-intelectuale-spirituale, ca parte component a dezvolt rii umane i sociale în termeni de cultur civilizat . Pe când scopul principal al sistemului de înv mânt trebuie fie centrat pe formarea unei personalit i adev rate, unde respon-

Oswald Achenbach - Focuri de artificii

49

sabilitatea propriei dezvolt ri trebuie s fie în competi ie doar cu sine îns i i nu cu întreaga societate. Numai în a a mod vor fi puse bazele de formare a unui mediu social s tos i dezvoltat, întemeiat pe rela ii interumane de valoare. În acela i timp, domeniul de cercetare tiin ific - tiin a ar trebui s fie la fel de prioritar în cadrul rii, respectiv, aceasta punând bazele în a moderniza societatea prin cele mai avansate i civilizate forme.

Cât despre ARA prezent în acest tablou, la rândul ei, fiind parte component a sectorului tiin ific, atunci putem spune, cu fermitate, ea deja este prezent i contribuie enorm la dezvoltarea instruirii i culturii române ti. Aici ar fi cazul de men ionat: intelectualitatea, oamenii de tiin i cultur din diaspora român ar urma s fie privi i la un nivel mai superior de c tre autorit ile de resort din cadrul rii. În astfel de condi ii, Academia ARA, a c rei credibilitate i renume sunt deja consacrate în plan mondial, ar deveni mai cunoscut , mai apreciat , fiindu-i atribuit valoarea i rolul corespunz tor în societatea academic româneasc .

ARA: Cum considera i, prin metodele susmen ionate i educa ia corespunz toare poate fi dezvoltat în cet ean sentimentul autentic fa de valorile na ionale?

Galina Martea: F îndoial ! Sistemul de înv mânt este acel remediu, acel sector tiin ific, acel mediu social care poate da na tere oric rei orient ri. Prin instruirea i educa ia corect , cu accente clare pe valorile na ionale, omul poate fi educat i reeducat în limitele celor mai umane caracteristici i responsabilit i. Este necesar doar de a remodela sau completa cursul existent al proceselor educa ionale din ar , acestea fiind orientate mai mult spre umanitarism, corectitudine i transparen total . Numai în a a mod se va produce schimbarea corespunz toare. Important este de con tientizat corect conceptul cu privire la educa ia i instruirea în spiritul na ional i de con tiin na ional . Astfel, se va reforma personalitatea i identitatea omului, cât i dezvoltarea calitativ a tuturor sistemelor i subsistemelor din societate, având la baz omul ca spirit, intelect i valoare social .

ARA: Ca efect, care ar fi consecin ele în cazul neglij rii i necon tientiz rii corecte a fenomenului de unitate na ional ?

Galina Martea: Neglijarea i necon tientizarea corect a fenomenului de unitate na ional ar putea induce, în mod direct, la dezmembrarea societ ii, la ruinarea tradi iilor na ionale (parte component din cultura român ), la încetinirea cursului de dezvoltare benefic prin segmentul identitar ce este corelat cu limba de vorbire, cultura i tradi iile na ionale, religia, componente nespus de importante în existen a unui popor. Este necesar de men ionat c prin sentimentul autentic de apartenen la entitatea na ional se dezvolt , nemijlocit, con tiin a, aceasta fiind forma superioar a gândirii prin care omul prin propriul comportament reflect corect realitatea înconjur toare.

Iar în cazul când con tiin a na ional este lipsit de motiva ie i, în acela i timp, este dezorientat de factorii ce provoac apari ia fenomenelor negative, atunci consecin ele devin destul de grave pentru un popor, ulterior, afectându-le atât propria existen , cât i propriul proces identitar na ional.

ARA: Cum crede i, cine trebuie s de in rolul principal într-o societate pentru a motiva/educa omul i, nemijlocit, pentru a valorifica corect fenomenul de unitate i credin na ional ?

Galina Martea: În primul rând, fenomenul de unitate i credin na ional sunt valori inestimabile. În a educa omul sau un popor prin sentimentul de unitate i credin na ional rolul principal îi revine colii, cadrului didactic, familiei i, în mod special, societ ii civile i statului, organe care trebuie s promoveze i s urmeze o politic nespus de corect în procesele respective, toate fiind corelate cu fenomenul de identitate na ional . În ansamblu, toate, la rândul

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lor, vor forma coloana vertebral a unei societ i i a unei na iuni în evolu ie. Numai în a a mod se va forma rela ia autentic dintre cet ean i societate, dintre om i valoare, astfel, formând acel mediu social s tos care va înt ri i mai mult procesul de dezvoltare identitar a unui neam. Pentru o asemenea dezvoltare, corespunz toare cerin elor educative umane-contemporane, omul în procesul evolu iei (în afar de instruire i educa ie) mai are nevoie i de rela ii socioumane adecvate, bazate pe o comunicare s toas cu mediul social. În acest proces, iar i, un rol deosebit de important îi revine unit ii de înv mânt i cadrului didactic, ace tea fiind principalii actori în procesul de dezvoltare a omului i în ac iunea obligatorie de a promova identitatea institu iei de înv mânt, identitatea socieii i a na iunii.

ARA: În contextul celor relatate, care ar fi rolul Academiei RomânoAmericane în a remodela unele lacune din societatea româneasc ?

Prin reuniunile de nivel interna ional precum Congresele anuale ARA, considera i c sunt ni te reu ite bine determinate sau acestea urmeaz a fi completate cu noi ac iuni?

Galina Martea: În a promova valorile culturale/spirituale umane o institu ie academic mereu are un rol reprezentativ atât în ara de origine, cât i în afara ei, iar prin istoria i dezvoltarea complex a propriei activit i ea contribuie, negre it, i în procesele evolutive ce apar in propriei na iuni. Deci, în cazul dat, Academia RomânoAmerican (ARA) este acel organ tiin ific care contribuie continuu prin ac iuni concrete la dezvoltarea societ ii universale i, nu în ultimul rând, la dezvoltarea societ ii române. Cu atât mai mult, persoanele ce administreaz ARA, membrii ARA sunt oameni distin i ce promoveaz în mod onorabil cultura universal i cea na ional prin intermediul celor mai importante domenii de activitate tiin ific intelectual (stiin a, instruirea, arta etc.). Printre marile personalit i ale neamului românesc ce dezvolt tiin a în lumea universal i, totodat , promoveaz cultura na ional român prin intermediul ARA, în primul rând, ar fi necesar s men ion m c se reg se te Doamna Ruxandra Vidu (dr., prof. univ., savant), actualul Pre edinte ARA, precum i al i pre edin i anteriori care au condus ARA pe parcursul celor 42 de ani de existen de la înfiin are.

Dac ne referim la Congresele ARA (care sunt deja o tradi ie insti-

Oswald Achenbach - Gr dina M

stirii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

tu ional ), atunci rolul acestora, cu prec dere, este o performan pentru întreaga na iune român i nu numai. Prin intermediul Congreselor anuale ARA, în primul rând, sunt promovate valorile ce sunt concepute de oamenii de tiin ai neamului românesc. Promovând la nivel interna ional realiz rile oamenilor de tiin din diaspora român i nu numai, ARA î i aduce contribu ia real prin stimularea domeniului de cercetare tiin ific din diverse domenii de activitate, dar i pentru a motiva omul de tiin i cultur . Astfel, Congresele ARA sunt reuniuni tiin ifice de nivel academic interna ional unde delega ii dezbat probleme majore de ordin organizatoric, tiin ific, economic, instructiv, cultural etc., respectiv, cercet torii tiin ifici prezentându- i cu mare interes realiz rile tiin ifice efectuate în timp. Evident, ARA î i desf oar congresele anuale atât în cadrul rii, cât i în afara ei. Spre exemplu, în anul 2017 Congresul ARA, cu edi ia 41, a fost organizat în cadrul Universit ii din Craiova, România, în perioada 19-22 iulie; în anul 2018, cu edi ia 42, de asemenea Congresul ARA va avea loc în România, la Universitatea BabesBolyai, Cluj-Napoca, mai 23-26. Aici a men iona, realizarea unor asemenea ac iuni în ara de origine, în România, este o onoare enorm atât pentru Academia Româno-American , cât i pentru întreaga comunitate româneasc , dar, în acela i timp, este o mare contribu ie pentru tinerii savan i din România, acestora fiindu-le oferite diverse oportunit i în a publica lucr rile tiin ifice. Complexitatea acestor ac iuni de valoare spiritual sunt fenomene ce se coreleaz în mod onorabil cu necesit ile sociale umane i, desigur, cu idealurile generate de acestea. Totodat , tim cu to ii c orice realizare este binevenit , dar sunt aspecte care, în timp, ar putea fi remodelate sau completate prin alte ac iuni i mai pre ioase. Deci, la fel i ARA, la rândul ei în timp, ar putea proiecta noi ac iuni care ar motiva i mai mult omul de tiin i de cultur , mediul social românesc, precum i al i factori ce contribuie la întemeierea valorilor autentice na ionale/ universale.

ARA: Acum când vom s rb tori 100 de ani de la Marea Unire (27 martie 1918 - 27 martie 2018), care ar fi leg tura dintre realitatea actual na ional i acest eveniment de o mare importan pentru poporul român? Cum intui i, ce trebuie realizat pentru a men ine verticalitatea celor mai sacre valori na ionale? În viziunea Dvs, într-o societate cine este nucleul din care se formeaz valorile na ionale, intersectate prin con inutul de unitate i con tiin na ional ? La acest context, contribu ia Academiei Româno-Americane poate fi o punte în dezvoltarea i men inerea acestor fenomene?

Galina Martea: A a cum se schimb orice lucru în via a cotidian a unui om, la fel evolueaza i existen a unei societ i în timp. Desigur, pe parcursul a 100 de ani de existen de la Marea Unire societatea româneasc a traversat diverse perioade istorice, cu multe evenimente care, la rândul lor, au prosl vit, dar care au i diminuat evolu ia societ ii. tim cu to ii, au fost perioade triste, mai pu in triste, dar au fost i sunt vremuri destul de glorioase i cu multe succese în via a poporului român. Unul dintre ele a fost Marea Unire care s-a realizat în 1918, eveniment de o mare importan vital pentru poporul român.

Astfel, în timp, s-a consolidat i mai puternic sentimentul pentru ara r mâneasc , pentru valorile na ionale române ti, aspecte ce trebuiesc onorate cu mult sfin enie i mult devotament de toate genera iile în cre tere. În timp, ara româneasc a evoluat prin dezvoltarea identitar . Printre aceste clasific ri, cu accent pe valorile na ionale, se reg sesc românii, poporul român care, în majoritatea cazurilor, î i iube te patria, originile, p mântul natal i limba natal .

Respectiv, intelectualitatea român este acea parte a poporului care prin valorile spirituale a respectat i respect cu generozitate sentimentul credincios fa de cultura na iunii. Ei încearc prin orice mijloace de comunicare social s abordeze importan a tradi iilor

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru a se prezenta tot mai competitiv i mai atractiv . La acest capitol, posibil, ar fi necesar de a completa sistemul actual de publica ii, având drept scop trecerea mai complet în revist a celor mai bune reu ite/apari ii editoriale, realizate de c tre membrii ARA în anul curent de activitate. Un alt criteriu prin intermediul c ruia ARA ar deveni mai atractiv , cred, ar putea fi i Premiile ARA, distinc ii acordate membrilor ARA pentru cele mai bune publica ii, lucr ri i realiz ri.

ARA: Ce dorin e, gânduri a i putea transmite pentru ARA în pragul Centenarului Unirii? Cum vede i, care ar fi viitorul pentru ARA în contextul unit ii na ionale ale românilor de pretutindeni i în contextul unei competi ii acerbe din societatea contemporan ?

Galina Martea: Mai întâi de toate, pentru contribu ia enorm în conducerea Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte ar urma -mi exprim mesajul de mul umire i respect fa de profesorul universitar i omul de tiin Ruxandra Vidu, pre edinte ARA, personalitate tiin ific marcant în mediul academic interna ional care ne onoreaz în conducerea acestui forum tiin ific i cultural al diasporei române, i, totodat , cu salut de recuno tin i cu cele mai frumoase ur ri de bine în adresa membrilor Comitetului de Conducere ARA. De asemenea, doresc s transmit ur ri de mul umire i recuno tin în adresa propriu-zis a Academiei Româno-Americane pentru faptul c exist în calitate de institu ie academic în via a românilor de pretutindeni i nu numai, c promoveaz în mod distinct valorile spirituale/intelectuale/ tiin ifice/culturale române ti în spa iul universal al existen ei umane, c une te în sine tot ceea ce este suprem i nobil în via a unui om de tiin i cultur . Identic, cu mult respect, felicit ri i mul umiri tuturor membrilor ARA, personalit i care prin aportul lor academic îmbog esc, la nesfâr it, cultura na ional i cea universal .

Cât prive te viitorul pentru ARA în contextul unit ii na ionale a românilor de pretutindeni i în contextul unei competi ii acerbe din societatea contemporan a men iona: atâta timp cât interesele i idealurile na ionale/sociale vor fi superioare intereselor personale, atunci i ARA va supravie ui în orice condi ii, nec tând la orice competi ie sau dificultate din afar . Astfel, unitatea i identitatea românilor de pretutindeni va fi tot mai respectat , tot mai solid i mai unit .

ARA: V mul umesc.

Galina Martea: i eu v mul umesc.

Achenbach - Noapte în Pia a Sf. Petru

na ionale, astfel valorificând cultura, limba i unitatea na ional . adar, prin persoana intelectualului român (om de tiin , cadru didactic, medic, scriitor etc.) se pot realiza acele schimb ri care, cu adev rat, sunt capabile de a modifica structura i con inutul unei societ i. Prin gradul de dezvoltare i civiliza ie al unui popor se manifest componentele ce sunt corelate cu adev ratele procese identitare i valori istorice ale trecutului i prezentului. Prin urmare, un popor prin procesele istorice se recunoa te ca identitate na ional , astfel, formând acea parte a valorilor care cuprinde întregul sistem social-uman în evolu ie.

Deci, precum cultura este totalitatea valorilor materiale i spirituale pentru fiin a uman , a a i con inutul de unitate i con tiin na ional este coloana vertebral în existen a unui popor, în existen a unei societ i. Clasa intelectual i clasa de guvernare, parte component din cultura na iunii române, trebuie s reprezinte mereu nucleul din care se formeaz valorile na ionale, fenomene ce pun accent tare pe tot ceea ce este demn de stim i apreciere într-o societate. În a a mod, se formeaz i societatea civilizat , fiind alimentat de cultura i intelectul marilor personalit i i domnitori ai neamului românesc, care, în timp, au tiut s valorifice la cel mai înalt nivel con inutul de unitate na ional .

Cu referire specific la ARA, bineîn eles, ARA înc de la înfiin are (din 1975) a pus bazele i continu s realizeze puntea de leg tur spiritual /intelectual tiin ific în dezvoltarea i men inerea tuturor proceselor ce in de personalitatea i identitatea poporului român.

ARA: F când o abatere de la tema principal a discursului, ne pute i spune, care este aportul Academiei Româno-Americane în parcursul dumneavoastr profesional? În perioada de când sunte i membru al prestigiosului forum tiin ific i cultural interna ional, ARA, a i însumat experien e noi, care pot fi punctele de referin pentru dumneavoastr ?

Galina Martea: Cu certitudine, ARA pentru mine reprezint un nou succes, o nou experien , un nou model de socializare cultural i tiin ific . Totul se raporteaz la conexiunea uman care, într-un final, stabile te rela ii de prietenie cu caracter lucrativ, acestea fiind rentabile pentru ambele p i. Prin ARA, în primul rând, sunt onorat cu prezen a de a fi al turi de marile personalit i ale neamului românesc i nu numai (precum: George Emil Palade, Eugen Ionesco, Virgil Gheorghiu, Mircea Eliade, Dumitru-Dorin Prunariu, Ruxandra Vidu, Eugen Simion, Augustin Buzura etc.), dar, concomitent, pot spune am experimentat lec ia de a fi parte dintr-o nou structur tiin ific i cultural , aceasta oferindu-mi noi posibilit i în a m afirma suplimentar în domeniul tiin ific i cultural. Totodat , congresele anuale ARA, care se desf oar în diverse ri ale lumii, sunt o nou experien prin intermediul c reia se contribuie la dezvoltarea social i cultural a întregii lumi i, nu în ultimul rând, a societ ii române ti.

ARA, în viziunea mea, este institu ia care nu numai c une te oamenii de tiin i cultur din întreaga lume, dar, în acela i timp, ARA este Casa Na ional a Neamului Român de Pretutindeni, care însufle te, motiveaz i red noi puteri i sentimente în a crea ac iuni tot mai înalte.

ARA: Precum ARA î i construie te istoria prin implicarea dumneavoastr , atunci, în viziunea Dvs, care ar fi metodele/formele cheie pentru ca ARA s prospere i mai mult în viitorul apropiat? Ave i vreo propunere în acest sens pentru a extinde imaginea forumului nostru, dar i pentru a stimula colaborarea în plan mai larg?

Galina Martea: Nec tând la faptul c ARA este deja o imagine i o realitate nespus de pozitiv pentru intelectualitatea/oamenii de tiin i cultur din diaspora român i nu numai, îns în activitatea sa, oricum, pe parcurs are nevoie mereu de unele complet ri i modific ri

51

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Melenia RUSU CARAGIOIU (Canada)

Cântecul Iubirii Grupaj de poeme inspirat din profunzimea Cânt rii biblice 1. Cântecul dragostei d umbra vântului i urma s rut rilor lui; Sunt viorii ca amurgul cel rar.

Frunzele arborelui de smirn au scris în cetin numele t u; Picioarele ciutelor sar peste el i botul lor adulmec spre chemarea firii.

Aburii vântului nu-mi pot da bucuria de tine; Rou ierburilor mi te aminte te, iubitule!

Lumina mea e frumoas !

Ea r st lm ce te covoare i corturi princiare.

Sunt alb , atins de aripa mor ii, Sunt neagr de t ciunele de ertului.

Sunt alungat s p zesc clipa deschiderii florilor din oaz .

Neascultarea mea m-a pedepsit ci am r cit la amiaz , Am r cit în asfin it pe colinele verzi, te g sesc, Ademenindu-te de la mioarele tale...

Dar, vai, zâna cea frumoas i pa te iezii aproape de turmele tale!

Se f cea c un car de aur, trimis de un faraon, a luat-o.

Caii î i scuturau în coam iruri de perle i zale de aur.

Zânei i-au r mas numai boabele ro ii ca de sorb i c ele cu stropituri de aram i argint.

2. Fluiere De ce nu-mi vii iar, iubite?

Fluiere se aud peste mun i; Amu esc prin v i... prioarele nelini tite i ridic atent urechile, Întorc botul spre soare: Dintr-acolo vine el...

Cânt un cântec de dragoste: ,,Vino, o, frumoasa mea iubit , pezile s-au stins, ploile au stat, rodul p mântului a f cut scut, cuiburile sunt pline de pui...

Ie i s m întâmpini, nu mai sta în umbra perdelelor, dup z brelele casei!

Mireasma vi ei înflorite te-a adormit?

Nu auzi glasul porumbeilor s lbatici certându-se cu vulpile irete, care- i sap vizuini sub vie?” i cântecul s-a auzit pân la alungirea umbrelor, pân la adormirea turmelor, pân la ora când pasc puii de cerb.

4. Mereu îmi spun surprind amintindu-mi de tine...

Soarele nu i-a mi cat arcul lui cald Decât o p trime de ceas.

Mi se pare c este un timp nefiresc, Nesfâr it de lung, dragostea mea.

Ai zburat din bra ele mele; Îmi era team s te re in, a pur i alb ...

Mun i, apropia i-v , pentru o clip doar! vrea s -l v d pe mire, -i mângâi pletele r scolite de vânt, -i port o clip mielul pe care îl duce pe umeri.

Acuma mi-au r mas: Zâmbetul t u fericit, Privirea ta cu iriza ii aurii, Culcu ul cald din perna brodat de mama...

Covor de flori înmiresmate, fura i-l i aduce i-l mie, o clip , doar...

tept cu sufletul strâns în chinga ner bd rii Întoarcerea zei ei mele.

Am cusut un tergar pentru fa a lui, Am fr mântat o turt îndulcit cu miere, Am cules mere pentru cidru, i casa s-a învârtit mereu dup soare, De nu mai tiu, câte ori, Vântul a uscat c ile întinse pe iarb , Râul s-a tulburat în alt cascad , Porumbi a i-a s pat alt cuib în unica stânc i c prioarele vin s m întrebe de tine...

Le pare r u de singur tatea inimii mele...

Ai luat cu tine o parte din mine; Cea mai bun ...

Mi-au r mas gândurile, Neastâmp rul i dorul infinit de fiin a ta!

3. Mângâierea soarelui Sub mângâierea soarelui în lbeam pânza; tuci cu ferestre colorate se ridicau în mingi rotunde; utam s le citesc în preziceri, dar în jocul lor se sp rgeau, unul dup altul...

Trilul turturelelor îmi vorbeau tot despre frumosul meu... Îl vedeam s ltând peste paji tea cu flori, cu mieii i mioarele lui.

De acolo îmi f cea semne...

Apoi, se f cea c se înserase...

A venit f pa i pân la z brelele ferestrei...

Se uita la mine...

Cânta iar despre viile înflorite, Despre timpul cânt rii, care a venit...

De ce te-am l sat s pleci?

O clip îmi este prea mult f tine; Tentaculele dorului îmi taie ra iunea; Îmi afund capul în c ul pernei, Adulmec ca un câine perdeaua atins de mâna ta; A r mas în ea un strop de via Care-mi eman Ceva din adierea ta parfumat ... i lucrul pe care îl co i Te oglinde te pe tine...

Semeni atât de bine Cu jocul lui prim ratic de flori...

Lujerii ei te caut prin mine; Au i ei nevoie de ging ia ta.

Te-au auzit când spuneai despre ei cuvinte frumoase.

Te urm resc, în gând, în c ile tale Ajutându-te s nu te pierzi.

Pasul t u de gazel îmi sun ca o oapt ; Vocea ta este o melodie înv luitoare, rul t u cu uvi e de paloare

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fac s -l alint cu sfial , tasea bluzei tale îmi este du man; Nu vreau ca ea s te mângâie, nici s te ating !

Vino, iubita mea, înainte ca soarele s apun , privim înl ui i înserarea, bem amândoi din pocalul bucuriei i mereu s -mi spui nu mai vrei s pleci...

5. Luna plin Noaptea am întins mâna spre a ternutul lui.

Dar el nu era.

Luna plin m-a sf tuit s m scol, -l caut... i am plecat...

Am întrebat firele de iarb , Bradul înalt, Puii de veveri , rarea cea erpuitoare, Lupul f din i, care st de paz la turme, Dar nu l-am g sit pe iubitul meu.

Am str tut codrul cel des, (ca pieptenele de des) i c zând la p mânt am adormit.

M-am de teptat sub s rut rile iubitului meu.

Mi-a optit: ,,dormi !” i m-a leg nat.

Privighetori cântau... „Nu frem ta i ramuri, Nu alerga i nebune te, gazele, Lun , nu arunca s ge i ascu ite, Mun i, nu v mai bate i, în capete, nu trezi i dragostea...”

6. Voi bate din palme Vom merge în cetate.

Voi bate din palme i se va ivi o calea .

Iat-o, vine într-un nor de fum cu miresme de brad.

Alc tuit din coji de alune, Din aripi de fluturi, cu leg turi din fire de argint r sucit.

Abia atinge p mântul.

Telegarii au aripi la picioare.

Au pe frunte stele acoperite cu paftale de argint.

Ca gândul zboar spre cetate.

Ca nev zute por ile s-au dat în l turi.

Calea ca s-a topit Noi st m în mijlocul mul imilor.

To i sunt ferici i.

Au bra ele înc rcate, buzele ro ii, ochii str lucitori i inima bun ...

Am cump rat rodii, faguri albi, i fiere de ieder .

Iedera e pentru mine r coarea,

sora de a teptare, Firul care aidoma mie nu tr ie te s a eze capul pe un um r...

Dragul meu a cump rat un leag n, pentru copil, Un co pentru zmeur . i sare.

Sare pentru ca dragostea noastr fie cu gust.

M-am îndep rtat i am b tut din palme, Dar vraja disp ruse...

Am plecat amândoi, înl ui i...

Minune!

Afar din cetate ne a tepta r dvanul i caii în eua i…

7. Iubita mea cu ochi de flori Iubita mea, cu ochi de flori, Bra ele tale m înconjoar în catifeaua bujorilor albi. Îmi a ez capul pe pieptul t u plin de rou magnoliilor i m înv lui în scânteierea p rului t u. Îmi zâmbe ti cu buzele ascunse în potirul trandafirilor i râzi de fericire apucând cu din ii lumino i un gr unte de stea.

Arunc i la p mânt greutatea colierelor care- i acoper m tasea gâtului Gr dina mea, te voi p zi de l comia c prioarelor, De p rile cânt re e, De umbra veveri elor ce fur pentru o clip lumina; Te voi p zi de toate, prin scutul pieptului meu i te voi înveli cu florile credin ei, iubirii i ne ov irii mele... Înceta i, voi, p ri, ciripitul vostru g gios, Opre te-te izvor, o clip , doar, Pân adoarme iubita mea!

8. Mireasa mea Iubirea mea î i des vâr te trupul. i-l simt înv luit în miros de fraged, De muguri ai prim verii.

Fragilitatea m rg ritarului t u face s tresar, ti atât de cast . i fluturi v lurile ca pentru ap rare, Dar iat , ai uitat de ele...

Acum ai plecat cu inima mea.

Genele tale au chemat-o...

Ea s-a supus ascult toare; Acum atârn ca un ceas în bucla p rului t u.

Mireasa mea, Dragostea ta este nepre uit ; Nici vinul, nici ploaia de var Nu-mi sunt mai dorite ca tine.

Când îmi vorbe ti, râd ca un copil dezmierdat.

53

ascund la pieptul t u m îmbib de mirosul proasp t al hainelor tale, De mirosul tinere ii tale, Pe care o râvnesc ca pe o gr din , Unde eu sunt st pânul.

Gr dina mea cu izvoare fermecate, Cu pomii înc rca i de fructele în pârg , în floare, în muguri...

Te ml dii ca o trestie mirositoare, Înv luit în hlamida pletelor tale cu miresme de nard si aloe.

Cât de vis tor vin la gr dina mea!

Vin cu pletele în vânt, Alergând mai repede decât elanii, Aduc fierbin imea soarelui, Suflarea curat a mioarelor, Mireasma poienelor, Cântecul fericit al viet ilor p durii, Fream tul r murelelor în briza de sear ... teapt -m iar i iar, mereu, Totdeauna, mireasa mea!

9. Peste straturile de flori i-ai pus capul pe pieptul meu, Întrebându-te la ce m gândeam.

Ce gând ar mai îndr zni s m împresoare Când tu e ti lâng mine? truns sunt de iubirea pentru tine.

De i e ti aici, eu te v d pretutindeni. ti zâna zorilor înv luit în voaluri violete, rul, pân la glezne, î i este r zle it de boarea vântului.

Simt gelozie când zefirii îl s rut .

Când râzi ginga de îndr gostirea turturelelor, iragul din ilor t i este nepre uit de alb si de scump.

Perlele p lesc la gâtul t u i Podoabele din urechile tale i pierd str lucirea.

Din ce flori i-ai luat rumeneala buzelor?

Unde ai g sit razele diafane pentru a- i lumina obrajii?

Noaptea ursitoarele vin i te împodobesc...

Ca o gazel e ti sprinten !

Ca o albin sim i datoria casei! i toate le orânduie ti!

Dar, Rostul frumuse ii tale e mereu acela i!

Mâinile tale sunt mai pl cute decât cupele crinilor, Gâtul t u este ca un pocal de filde , Încrustat cu alb i l oare.

Voio ia ta o întrece pe a p rilor, Glasul t u are catifelarea chem rii duioase a viet ilor pentru puii lor.

Cântecul t u r sun peste straturile de flori.

Florile întorc capul dup tine, Se înal s te vad , i ofer bra ele înc rcate de mireasm ; i dau s bei din potire dulcele ascuns...

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Corina MATEI GHERMAN

Urma Din urma ochilor t i înflorea vârful timpuriu al prim verii niciodat marea n-a fost rotund trunde mirosul diapazonului de clopot albit prin unul din firele r sucite ale cometei erai netulburat prin u a dintre cuvinte trundeam în neîn elesul t u mergea un melc cu piramida lui Mekerinos în vârf de coarne spuneai c nu-i al t u surâsul ultimei secunde perceput ieri prin ea se-ntrez rea c rarea necunoscut u ii închise... În jurul meu Se adun În jurul meu Amintiri tinere Se rotesc Pe meridianul Ochiului trist De atâ a Îngeri ce mor Vocea lor trist Abandoneaz Adev rul Despre lumea De dincolo Nu-mi mai...

Descifrez gândurile În ecua ia Euller sau Pitagora Acestei lumi necunoscute Voi vinde semin e De via Amintiri tinere cresc.

Dilatarea curcubeului Dilatându-se Amintirea...

Lumina...

Cerul extins În de ertul închis Prim vara pleca În calea ca cor biilor Oaze în Fata Morgana Sufereau de prea multe mile

Ce ineau în spate Everestul coc at Sim eam cum Dilarea curcubeului Descompunea lumina Spectrului Atr gea Pupila ochiului jum tate...

Tem nescris Via a e un segment de timp o ecua ie a c rei solu ie o cau i în manualele nescrise segmente rupte alte necunoscute secunde în calea timpului trecut... viitor... prin derivate i integrale via a o sfer un univers întreg. Început Timp într-una ba i timpanul surd al drumului pavat cu erori ating cu ochiul vârful aisbergului amintirea caut profunzimea florii de liliac îmi mângâie fruntea i în sprâncenele mele exist i cercuri galbene care m privesc de la hotarul dintre cele trei lumi silabisind începutul.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Calendar - Martie 1.03.1788- s-a n scut Gheorghe Asachi (m. 1869) 1.03.1837- s-a n scut Ion Creang (m. 1889) 1.03.1925- s-a n scut Solomon Marcus (m. 2016) 1.03.1951- s-a n scut George Vulturescu 2.03.1905- s-a n scut Radu Gyr (m. 1975) 2.03.1932- s-a n scut Petre Ghelmez (m. 2001) 2.03.2002- a murit Dinu Zarifopol (n. 1921) 3.03.1863- a murit Iancu V rescu (n. 1792) 3.03.1904- s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 4.03.1919- s-a n scut Mihai St nescu (m. 2005) 4.03.1921- s-a n scut Lucian Valea (m. 1992) 4.03.1960- a murit Asztalos István (n. 1909) 4.03.1977- a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933) 4.03.1977- a murit Veronica Porumbacu (n. 1921) 4.03.1977- a murit Mihai Petroveanu (n. 1923) 4.03.1977- a murit Daniela Caurea (n. 1951) 4.03.1977- a murit Mihai Gafi a (n. 1923) 4.03.1977- a murit A. E. Baconsky (n. 1925) 4.03.1991- a murit Ion L ncr njan (n. 1928) 5.03. 1920 - s-a n scut Radu Stanca (m. 1962) 5.03. 1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876) 6.03. 1924 - s-a n scut Ben Corlaciu (m. 1981) 6.03.1950 - s-a n scut Adrian Fr il 6.03.1957 - a murit C. R dulescu- Motru (n. 1868) 7. 03.1950 - s-a n scut Valeriu Bârg u (m. 2006) 7.03. 1977 - a murit Virgil Gheorghiu (n. 1903) 7.03. 2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916) 8.03.1895 - s-a n scut Agatha Grigorescu-Bacovia (m. 1981) 8.03.1910 - s-a n scut Radu Tudoran (m. 1992) 8.03.1917 - s-a n scut Dimitrie Stelaru (m. 1971) 8.03. 1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879) 8.03. 2010 - a murit George Gan (n. 1935) 9.03.1907 - s-a n scut Mircea Eliade (m. 1986) 9.03.1925 - s-a n scut Dimitrie P curariu (m. 2002) 9.03. 1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892) 9.03. 2001 - a murit Petre Ghelmez (n. 1932) 10.03.1856 - s-a n scut Petre Dulfu (m. 1953) 10.03.1879 - s-a n scut D. Caracostea (m. 1964) 10.03.1920 - s-a n scut Traian Lalescu (m. 1976) 10.03. 1993 - a murit Dan Simonescu (n. 1903) 10.03. 2004 - a murit Mihai Ursachi (n. 1941) 10.03. 2010 - a murit Alexandru Mirodan (n. 1927) 11.03.1932 - s-a n scut Iosif Naghiu (m. 2003) 11.03. 1936 - a murit Garabet Ibr ileanu (n. 1871) 11.03.1943 - s-a n scut Adam Puslojic 11.03.1957 - s-a n scut Ion Bogdan Lefter 11.03. 1992 - a murit Nicolae ic (n. 1929) 11.03. 1999 - a murit Vlaicu Bârna (n. 1913) 12.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 12.03.1925 - s-a n scut Constantin Chiri (m. 1991) 12.03.1940 - s-a n scut Virgil Nemoianu 12.03. 1965 - a murit G. C linescu (n. 1899) 12.03. 1995 - a murit Dumitru Alma (n.1908) 12.03. 2009 - a murit Mihai Ungheanu (n. 1939) 13. 03.1891 - s-a n scut Felix Aderca (m. 1962) 13. 03.1976 - a murit Sergiu Dan (n. 1903) 14.03.1854 - s-a n scut Alexandru Macedonski (m.1920) 14.03.1919 - s-a n scut Alexandru Paleologu (m. 2005) 14.03.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001) 14.03.1955 - s-a n scut Marta Petreu 14.03.2003 - a murit H. Gr mescu (n. 1926) 14.03.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939) 15.03.1905 - s-a n scut Ernest Bernea (m. 1990) 15.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894) 16.03.1897 - s-a n scut Margareta Sterian (m. 1991) 16.03.1936 - s-a n scut Bujor Nedelcovici

continuare din pag. 58

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE Sperarea speran\ei (15/16) continuare din nr. 2 (90) Starea catastrofal de na pa, de pulime a societ ii române ti, impune ie irea grabnic din ea, aceasta presupunând g sirea de solu ii. i, cum solu ionarea este posibil numai prin schimbare, este logic c se impune a se în elege ce este schimbarea social i cum se poate realiza în cadrul societ ii române ti. adar, prin modalitatea cultural de a exista a societ ii, este evident c schimb rile culturale determin schimb rile sociale. i, cum cultura ideatic determin cultura material , reiese c la baza schimb rilor sociale se afl schimb rile din cultura ideatic , mai ales cele din planul nemijlocit al ideilor.

Din toate acestea rezult c , pentru a se dovedi cât mai eficient , schimbarea trebuie s fie, obiectiv, pe m sura posibilit ilor i, subiectiv, în consens cât mai larg cu popula ia. De aceea, trebuie s se in cont c proiectele de schimb ri majore, stârnind team , inhibi ie i chiar opozi ie în rândul popula iei, devin schimb ri efective minore, provocându-se, astfel, practic, stagnarea societ ii, în timp ce proiectele de schimb ri minore, fiind acceptate de mul i, pot deveni, prin acest multiplicator, schimb ri efective majore, producându-se, astfel, practic, evolu ia societ ii, aceasta fiind ra iunea pentru care în toate societ ile se consider c schimbarea trebuie f cut în elept, „pas cu pas” sau „step by step”.

Pentru aceasta, omul trebuie s fie i ra ional i emo ional, fiind plauzibil c dac el ar fi în exclusivitate ra ional, ar fi atât de performant la nivel de mijloace, încât ar tr i optimal tot timpul i, totodat , atât de con tient de lipsa de scop a vie ii, încât s-ar sinucide în fiecare clip , ceea ce înseamn c , pentru a- i suporta via a, omul trebuie s fie atât de ra ional încât s vad multe i, deci, s fie eficient la nivel de mijloace, dar i atât de emo ional încât momentan s nu vad totul i, deci, s accepte am girea la nivel de scopuri, adic , de a lua via a cam a cum este, din relativitatea acestei proiec ii decurgând atât premisa echilibrului, cât i ansa progresului.

Dac factori perver i blocheaz , îns , procesele de schimbare, ca în cazul monopoliz rii comuniste a societ ii, necesit ile obiective de schimbare se acumuleaz i se tensioneaz atât de mult încât, nemaiputând fi controlate, risc s se manifeste exploziv, ceea ce în condi ii favorabile poate produce revolu ionarea societ ii, iar în condi ii nefavorabile, risc s provoace distrugerea ei.

De aceea, trebuie inut cont c tinerii, fiind mai pu in implica i în institu iile sociale consacrate i având mai pu ine leg turi economice, sociale i politice cu structurile existente, constituie segmentul social cel mai receptiv i cel mai modelabil pentru schimbare, motiv pentru care în toate timpurile, inclusiv în decembrie 1989, ei au constituit avangarda i, pe m sura pozi iei, tot ei au pl tit cel mai greu tribut de sânge. În esen , personalitatea tinerilor, fiind flexibil , este deschis la schimbare, în timp ce personalitatea b trânilor, fiind anchilozat , este încrâncenat în stagnare, reiese c , ini ial, programele de schim-

bare trebuie s fie suficient de promi toare pentru a pica pe apetitul tinerilor, dar insuficient de amenin toare, pentru a nu pica în pofida trânilor, iar ulterior, pe m sur ce genera iile deschise la schimbare cresc ca pondere i prevalent (ocuparea pozi iilor cheie în societate), iar cele închise la schimbare scad, în aceea i m sur s se accelereze.

Dac schimbarea social este îns , prea rapid , ca în cazul revolu iilor, pozi iile sociale majore r mase libere fiind ocupate imediat de indivizi b re i - adic de cei care nu resimt niciun fel de re inere, deci de tupei ti, de mitocani - i, cum ace tia sunt structural lipsi i de valoare, este sigur c , prin pozi iile pe care le acapareaz în structura societ ii, ei, în loc s contribuie la structurarea acesteia, îi provoac destructurarea, a a cum sa întâmplat în România, dup decembrie 1989, ceea ce denot c schimb rile sociale rapide sunt, cel pu in în perioada ini ial , momente de destructurare, a adar, de regres.

Riscurile apari iei ini iale a unor perioade de destructurare i, deci, de regres sunt agravate i de faptul c în tumultul schimb rilor sociale, schimbarea unei (unor) p i afecteaz p ile cu care se coreleaz i c între momentul schimb rii primei (primelor) p i i schimbarea întregii societ i se provoac o decalare ce poate fi considerat întârziere cultural . Întârzierea cultural desincronizeaz p ile, motiv pentru care acestea devin incompatibile, diminuându-se func ionalitatea întregii societ i, iar sistemul de norme se scindeaz , diminuându-se unitatea normativ a societ ii, cu efecte atât asupra unit ii structurale a acesteia, riscându-se, astfel, destructurarea, dezorganizarea i pr buirea social , cât i asupra unit ii psihice a individului, riscându-se, astfel, dezorientarea, demoralizarea i devierea personal .

Pentru prevenirea efectelor specifice desincroniz rii este necesar evitarea întârzierilor culturale, prin realizarea cât mai concertat , mai coordonat , a schimb rilor, aceasta presupunând ca adoptarea inova iilor s fie simultan sau rapid succedat de adaptarea (modificarea, înnoirea) institu iilor sau de crearea unor institu ii corespuntoare.

Devine, astfel, clar, c în societatea româneasc , industrializarea for at , adoptat de regimul comunist, neputând fi în mod obiectiv sus inut de adaptarea mentalit ilor, preg tirii for ei de munc , habitatului i a sistemului de comunica ii (c i i mijloace de transport i, respectiv, de transmitere a informa iei) a cauzat societ ii dezechilibre structurale ce par irecuperabile, constituind, deci, o abera ie.

Reie ind c schimbarea socio-cultural provine, obiectiv, atât din presiunea necesit ilor, cât i din capacitatea culturii respective de a o suporta - altfel provocându-se contrami ri fa de schimbare, precum în Iran - este limpede c , subiectiv, rapiditatea i simultaneitatea schimb rilor pot fi doar influen ate de încercarea de a le planifica. O dovad istoric în acest sens este, prin sine, dezastrul

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

experimentului comunist de creare planificat a unei societ i i a unui om de „tip nou”.

Fa de toate acestea, rezult c în cazul societ ilor a c ror structur de rezisten nu a fost compromis , în m sura în care popula ia ia creat sisteme de valori, norme, tradi ii i moravuri, în aceea i sur a devenit apt s supravie uiasc pe cont propriu i, respectiv, sa delimitat de celelalte popula ii, transformându-se, deci, de jos în sus, în popor. În cazul popula iilor întârziate în acest stadiu, îns , handicapul fa de popoarele propriu-zise nepermi ându-le s se structureze cultural ca popoare, ansa unei asemenea structur ri ar consta în adoptarea, prin intermediul elitelor formate în alte culturi sau cu ajutorul altor culturi, deci, de sus în jos, a unor valori, norme, tradi ii i moravuri din culturile respective i adaptarea acestora la condi iile mediului, a a cum sa întâmplat în societatea româneasc prin genera ia de la 1848. În condi iile actuale, principalul purt tor al valorilor, normelor, tradi iilor i moravurilor constituindu-l - prin tehnologii i modele de organizare i de comportament - investi iile str ine, se subîn elege în m sura în care societatea româneasc va prezenta atât interes, cât i încredere pentru venirea în ar a marelui capital, în aceea i sur ea va avea ansa adopt rii i adapt rii unor valori, norme, tradi ii i moravuri apte s -i confere unitate cultural de popor i, respectiv, ansa compatibiliz rii cu popoarele civilizate, deci ansa de a intra în rândul lumii. În raport cu aceste aspecte, inându-se cont c procesul de structurare a economiei de pia creeaz premisele ca, tot mai mul i oameni, dobândeasc maturitatea practic de a fi independen i i apoi, pe cea emo ional de a fi interdependen i, este evident c în propor ia în care oamenii vor dobândi maturitate practic i emo ional de a fi independen i i, respectiv, interdependen i, în aceea i propor ie ei se vor reumaniza i, tot în aceea i propor ie, vor fi în stare s se preuiasc reciproc i, prin aceasta, s interac ioneze.

La toate acestea se adaug contribu ia pe care pot s o aib românii reziden i în str in tate (diaspora). Ace tia, remodela i civic de sistemele de valori, modelele de comportament i stilurile de via

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Oswald Achenbach - Peisaj norvegian

din rile civilizate, au dobândit civismul i voin a de a- i influen a familiile, rudele i prietenii din ar atât implicit, prin propriul exemplu, cât i explicit, prin a le cere inclusiv imperativ ca, spre exemplu, la alegeri s ia decizii ra ionale i, deci, s voteze alternativa cea mai bun sau mai pu in rea, rezultând c interac iunea dintre diaspora i ar poate fi semnificativ pentru direc ionarea valoric a rii i, astfel, pentru racordarea ei sistemic la ansamblul rilor civilizate.

Poten ialit ile de schimbare social prezentate trebuie interpretate inându-se cont de aten ionarea, deja expus , a savantului german Max Plank, conform c reia „un adev r nu va triumfa convingându- i adversarii, ci pentru c , pân la urm , ace tia mor i se va ridica o nou genera ie c reia acel adev r îi va ap rea ca firesc”, aceasta însemnând, în accep iunea enun ului prezentat, c , în cazul societ ii române ti, „adev rul” necesit ii de schimbare social „va ap rea ca firesc”, abia dup ce, prin legea firii, genera iile refractare la schimbare i urma ii urma ilor lor, vor disp rea, adic dup ce vor trece aproximativ 120-130 de ani. Evolu ia prezumat este îns , vag probabil , fiind elaborat exact de c tre cine nu trebuia. De c tre fo ti activi ti i securi ti. Aceasta, deoarece „democra ia” i „economia de pia ” concepute de ace tia, constituind incompatibilit i genetice, basculeaz în prim-planul vie ii publice exemplare de factur mutant , caracterizate de ra ionalitate aberant , na ionalism cosmopolit, umanism banditesc, afacerism demolator, lux mizerabil i manierism mârl nesc, fiind cert c din monstruozitatea acestor exemplare nu pot rezulta decât o proiec ie întocmit pe „democra ie” de dezm , cu politicieni imuni fa de orice f delege i legi dedicate chiar i unei singure persoane, emise inclusiv pe ascuns, în miez de noapte i f a figura pe ordinea de zi, i, respectiv, pe „economie” de jaf, cu pr duirea propriet ii de stat, a bugetului, a fondurilor europene i a împrumuturilor interna ionale efectuate de stat, înrobindu-se, astfel, prin îndatorare public , inclusiv genera iile tinere, mici i viitoare (înc nen scute). i, cum muta iile genetice ale primei genera ii se transmit genetic urma ilor urma ilor ei, în aceast accep iune se întrevede viitorul României, un viitor încol cit tentacular i p truns pân -n capilare de re ele infrac ionale atât de numeroase, de extinse i de încâlcite, organizate în majoritatea cazurilor de c tre politicieni de vârf i efi de institu ii i companii de stat, încât se aseam , ca hido enie i nocivitate, cu ghemurile de limbrici, în care fiecare parazit încâlcinduse cu cât mai mul i, este imposibil a le g si încâlcirile i r cinile i deci, imposibil a-i descâlci, a-i extrage i a-i distruge. i, cum ghemurile de limbrici, provocând ocluzie, induc risc de moarte, este plauzibil c „ghemurile” de re ele infrac ionale, sufocând statul, induc risc de pr bu ire a rii.

La aceast proiec ie se adaug procesul galopant de romizare a societ ii române ti. Cu precizarea c în societatea româneasc , romii civiliza i nu sunt absolut deloc discrimina i, procesul de romizare trebuie în eles din punct de vedere cultural, nu demografic, ca proces de extindere a culturii romilor atât prin cre terea rapid a ponderii lor demografice, cu câte 7-15 copii de familie, cât i prin acultura ie secundar , ca transfer cultural dinspre minoritari spre majoritari, cultura romilor penetrând - ca limbaj, voce, mentalitate, moralitate, comportament i stil de via - cultura românilor într-o asemenea sur , încât a alterat-o definitiv, România fiind, în accep iunea denumirii istorice a popula iei rome, „o ar iganizat ”.

De aceea, pe de-o parte, din ce în ce mai mul i români sunt auzi i exprimându-se cu voce scârbavnic prin „s moar mama”, „s -mi moar familia” sau „s -mi moar copiii”, iar pe de alt parte, din ce în ce mai mul i str ini ne consider romi, unii dintre ei etichetându-ne chiar i în public, mai ales la posturile de televiziune i pe stadioane, prin sintagmele „ igani împu i”, „ igani cer etori” i „ igani infractori”.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

adar, în condi iile sc derii vertiginoase a popula iei României, concomitent cu cre terea galopant a ponderii comunit ii rome, atunci când aceast comunitate va atinge atât pragul critic de pondere, de peste 50% din popula ie, cât i pragul critic de prevalent , de ocupare a pozi iilor dominante în institu ii i economie (în pie ele agro-alimentare având deja dominare de monopol), atunci se va autoscrie actul de deces al României. În aproximativ 25-30 de ani! i, din moment ce clanuri bandite ti ale romilor au penetrat, inclusiv prin încuscrire, pân la vârfurile puterii politice i ale puterii judec tore ti, rezult c este major riscul ca actul de deces al României s se autoscrie mult mai repede. În sensul acestei proiec ii, inându-se cont c cuvântul rom constituie r cina cuvintelor român-România, ceea ce provoac tot mai mult confuzia c România ar fi ara romilor, iar firmele sale de conexiune interna ional , precum TAROM i PETROM, ar însemna „Transporturile Aeriene ig ne ti”, respectiv „Petrolul ig nesc”, se impune emanciparea grabnic de sursa acestei confuzii, prin trecerea la denumirea istoric pe care a avut-o ini ial ara, aceea de DACIA, denumirea beneficiind din start de un grad semnificativ de prestigiu, gra ie renumelui interna ional - consacrat prin fabricare în apte ri i prin distribuire în toat lumea - al m rcii omonime de automobile. În plus, trebuie inut cont atât c localitatea-capital a României este situat într-o zon seismic de risc major, cât i c , în caz de cutremur de peste 7 grade Richter, majoritatea absolut a cl dirilor construite anterior introducerii standardelor antiseimice, urmare cutremurului din noaptea de 9-10 noiembrie 1940, se vor n rui. i, din moment ce institu iile centrale ale statului român au fost dep ite de efectele incendiului, cu 64 de deceda i i 156 de r ni i, care s-a declan at, în seara zilei de 30 octombrie 2015, la un concert organizat într-un club improvizat din Bucure ti, a rezultat clar care este capacitatea opera ional a institu iilor respective, fiind cert c în caz de seism major, cu mii i mii de victime i devastarea re elelor de electricitate, comunica ii, ap , gaze, termoficare, str zi, magazine, nci comerciale, unit i medicale, sta ii de carburan i, unit i de produc ie - institu iile centrale ar fi total dep ite sau chiar ele însele

57

Oswald Achenbach - Peisaj italian

devastate, cu efectivele, mijloacele i sediile grav afectate, riscânduse astfel îns i viabilitatea statului român.

De aceea, este ra ional ca ora ul-capital s fie plasat atât într-o zon f risc de calamit i majore i cât mai central fa de toate provinciile i grani ele, inclusiv fa de grani a de vest, astfel încât localit ile de pe aceast grani , în special marile ora e - acestea constituind prin sine mase critice, a a cum s-a dovedit în decembrie 1989 municipiul Timi oara - , s fie cât mai aproape i cât mai polarizate fa de capitala României i, deci, cu sentimentul apartenen ei în exclusivitate fa de aceasta, unor astfel de imperative r spunzând municipiile Sibiu i Bra ov. Dar, cum toponimul Bucure ti a constituit i constituie simbolul românismului, soarele tuturor românilor r rind de la Bucure ti, este imperios-simbolic ca extensia noii capitale se denumeasc Noul Bucure ti (New Bucharest). În plus, trebuie inut cont c , în majoritatea cazurilor, str inii, inclusiv prin ul britanic Charles, când se refer la partea de vest a României folosesc denumirea de Transilvania, nu de România, ca i cum Transilvania ar fi o entitate teritorial disjunct de România, nu România. De aceea, a a cum niciun str in nu se refer la sudul României folosind denumirile de Muntenia i Oltenia, ci numai prin aceea de România - francezii de la Renault decizând s investeasc în România, nu în Muntenia, iar americanii de la Ford, tot în România, nu în Oltenia - tot a a, în cazul în care capitala României ar fi în Transilvania, Transilvania s-ar identifica cu România i, deci, cu românismul. Atunci, Transilvania n-ar mai fi perceput ca o entitate disjunct de România, ci ca România, i deci, str inii, inclusiv prin ul Charles, când ar veni în partea de vest a rii, n-ar mai avea cum s spun c vin în Transilvania, ci în România.

Este, astfel, plauzibil c identificarea Transilvaniei cu românismul, poate fi hot râtoare pentru destinul României, inclusiv prin a rede tepta sentimentele apartenen ei la întregul neam i la întreaga ar ale acelor transilv neni de etnie român care - dezam gi i de decalajul de civiliza ie fa de Oltenia i Moldova, indigna i c o parte însemnat a veniturilor create de ei ar fi redistribuit jude elor race din cele dou provincii i scârbi i de politicianismul de cumetrie i jaf indus metastazic de la Bucure ti - vor autonomia i chiar desprinderea Transilvaniei. În plus, identificarea Transilvaniei cu România, cu românismul ar descuraja atât ideile autonomiste, cât i a rile iredentiste, fiind cert c , în judecata lumii civilizate, ar fi interpretat ca absurd i penibil a se jindui autonomist i iredentist o provincie ce se identific cu o ar .

Fa de toate acestea, trebuie inut cont în mod strict raional c Unirea de la 1 Decembrie 1918 a fost atât stimulat de atrac ia de neam a românilor transilv neni pentru Regatul României, dar i determinat de imposibilitatea convie uirii cu ungurii, din cauza exclusivismului lor etnic, na ia maghiar neputând convie ui, în afar de austrieci, cu nicio na ie vecin , rela iile cu acestea fiind compromise istoric inclusiv prin masacre, comise chiar i asupra femeilor gravide i a copiilor de sân.

Ca dovezi incontestabile c Unirea nu a fost în exclusivitate rodul comuniunii de neam, sunt, dup cum am mai ar tat, datele statistice conform c rora la toate alegerile de dup 1989 op iunile electorale au împ it coloristic harta rii cam pe grani ele din 1918 i c , deci, procesul integr rii Transilvaniei în organismul statului unitar nu s-a încheiat. Fa de aceast situa ie, trebuie inut cont, dup cum arat Samuel Phillips Huntington în celebra carte Ciocnirea civiliza iilor, Mun ii Carpa i separ , ca tip de civiliza ie, Europa Occidental de Europa Oriental , iar Dun rea de Jos, Europa Oriental de Balcani, civiliza iile separate astfel fiind total diferite i deci, în risc de a se ciocni. Devine, astfel, plauzibil c , din

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

moment ce teritoriul României este situat de-o parte i de alta a acestor separatori de civiliza ii, provinciile române ti apar in unor areale atât de diferite din punct de vedere cultural, lingvistic, religios i economic, încât sunt la limita incompatibilit ii, fiind de domeniul eviden ei absolute c unitatea statului român este vulnerabil i c deci, vigilen a, tactul i fermitatea autorit ilor i na iei române trebuie s fie totale, iar capitala, plasat strategic, cât mai central i, neap rat, în provincia cu situa ia cea mai sensibil . adar, în consens cu aceste imperative, pentru c orice realizare a fost mai întâi i întâi o speran , este de luat aminte c , dup anul 1989, societatea româneasc s-a dovedit atât de bolnav moral încât ansa ei s-ar fi prefigurat numai i numai dac în corpul social ar fi rezistat sau ar fi ap rut vreo fibr s toas sau m car mai pu in bolnav , de la care s se înceap îns to irea.

De i, aproape un sfert de veac nu s-a sesizat existen a vreunei asemenea fibre, la un anumit moment îns , prin presta ia conform cu standardele civilizate ale procurorilor anticorup ie i ale unor complete de judecat , o prim fibr s toas a început s i fac sim it prezen a.

Aceasta se poate explica prin faptul c - spre deosebire de corpul politicienilor, eterogen i ca tip, i ca nivel de preg tire - corpul magistra ilor este omogen, atât ca tip de preg tire, to i magistra ii fiind absolven i ai facult ii de drept, cât i ca nivel de preg tire, to i magistra ii fiind filtra i valoric, prin admiterea la/ i absolvirea Institutului Na ional de Magistratur , ceea ce confer corpului magistra ilor dimensiune valoric de elit , dimensiune ce presupune inclusiv exigen a ca procurorii s fie promova i pe baza unor standarde de num r i procentaje de dosare validate de instan e, iar judec torii, pe baza conform rii cu criteriile de responsabilitate a tuturor hot rârilor pronun ate. adar, fiind plauzibil c tocmai con tiin a de sine, ca elit , a corpului magistra ilor, constituie acea fibra apt s porneasc procesul de regenerare a societ ii române ti i, respectiv, în elegând societatea ca sistem, este posibil ca, prin jocul sistemic dintre Puterile societ ii, îns to irea Puterii judec tore ti s determine îns to irea celorlalte Puteri (politic , economic , militar , media, cultural , medical , birocratic , religioas ) i, în acest mod, îns to irea întregii societ i.

Astfel, dup aproape 2.000 de ani, societatea româneasc ar începe ias de sub tirania blestemelor dezbin rii, nep rii, nestatorniciei, invidiei, clevetirii, f rniciei, minciunii, intrigii, jecm nelii, corup iei, ho iei, moliciunii, resemn rii, la it ii, leneviei, del rii, rasolelii, mizeriei, flerelii, b liei i b niei. i, pentru c , în ultim instan , na iei române îi lipse te demnitatea, românii fiind considera i, chiar i de c tre ei în i, molâi sau „blegi”, se impune a se analiza experien a istoric a popoarelor din Extremul Orient, ce, prin practicarea înc din copil rie a artelor mar iale, au inoculat genera iilor filozofii de via de lupt tori, definite de for , echilibru, fermitate i cutezan , fiind plauzibil c , i în România, practicarea în mas a artelor mar iale ar inocula tinerei genera ii o astfel de filozofie de via i, prin aceasta, ar edifica, în succesiunea genera iilor, statura personalit ii na ionale la dimensiuni de demnitate european .

Ie irea de sub tirania blestemelor i ridicarea frun ii spre demni-tatea lumii civilizate sunt cerute, cu imperiozitate de verdict, de sângele celor 800.000 de eroi ai întregirii i de deciziile istorice atât ale marilor personalit i, din ziua de 27 Martie 1918, de la Chi in u i, din ziua de 28 Noiembrie 1918, de la Cern i, cât i ale uria elor personalit i transilnene, care, pentru ziua de 1 Decembrie 1918, au transformat deplasarea spre Alba Iulia a torentelor de peste 100.000 de transilv neni din toate col urile, într-un tsunami al na iei române, în fa a c ruia n-a îndr znit absolut nimeni s se împotriveasc i fa de care istoria universal a consemnat, întru vecie, Unirea Tuturor Românilor.

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Calendar - Martie continuare din pag. 54 17.03.1819 - s-a n scut Alecu Russo (m. 1859) 17.03.1883 - s-a n scut Urmuz (m. 1923) 17.03.1939 - s-a n scut Mihai Ungheanu (m. 2009) 17.03.1994 - a murit Liviu C lin (n. 1930) 17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921) 17.03.2011 - a murit Romul Munteanu (n. 1926) 18.03.1909 - s-a n scut Barbu Brezianu (m. 2007) 18.03.1910 - s-a n scut Ioana Postelnicu (m. 2004) 18.03.1921 - s-a n scut Valeriu Anania (m. 2011) 18.03.1926 - s-a n scut Romul Munteanu (m. 2011) 18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893) 19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819) 19.03.1895 - s-a n scut Ion Barbu (m. 1961) 19.03.1918 - s-a n scut George Cior nescu (m. 1993) 19.03.1951 - s-a n scut Carolina Ilica 19.03.1979 - a murit Al. Dima (n. 1905) 20.03.1886 - s-a n scut George Topârceanu (m. 1937 ) 21.03.1957 - s-a n scut Florica Bud 21.03.1986 - a murit Horia Panaitescu (n. 1921) 21.03.2000 - a murit Mircea Zaciu (n. 1928) 22.03.1868 - s-a n scut Mihail Dragomirescu (m. 1942) 22.03. 1903 - s-a n scut Virgil Gheorghiu (m. 1977) 22.03. 1905 - s-a n scut Romulus Dianu (m. 1975) 22.03. 1921 - s-a n scut Cornelia Pillat (m. 2005) 22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu 22.03. 1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937) 23.03.1847 - s-a n scut A.D. Xenopol (m. 1920) 23.03.2011 - a murit Ion Pecie (n. 1951) 24.03.1921 - s-a n scut Traian Co ovei (m. 1993) 24.03.1949 - s-a n scut Constantin Z rnescu 25.03.1813 - s-a n scut Cezar Bolliac (m. 1881) 25.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 25.03.1902 - s-a n scut George Lesnea (m. 1979) 25.03.1942 - s-a n scut Ana Blandiana 25.03.1942 - s-a n scut Basarab Nicolescu 25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886) 25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923) 26.03.1931 - s-a n scut Mircea Iv nescu (m. 2011) 26.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928) 26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910) 26.03.2011 - a murit Ioan Grigorescu (n. 1930) 27.03.1947 - s-a n scut Cornel Udrea 27.03.1952 - a murit I. A. Bassarabescu (n. 1870) 27.03.1958 - s-a n scut Ioan Es. Pop 27.03.2008 - a murit George Pruteanu (n. 1947) 28.03.1888 - s-a n scut Alexandru Kiri escu (m. 1961) 28.03.1926 - s-a n scut Ion Ioanid (m. 2003) 28.03.1937 - s-a n scut Ion Crânguleanu (m. 2003) 28.03.1963 - s-a n scut Dan Silviu Boerescu 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945) 28.03.1993 - a murit Victor Felea (n. 1923) 28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909) 28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936) 28.03.2012 - a murit tefan Radof (n. 1934) 29.03.1878 - s-a n scut Elena Farago (m. 1954) 29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol (m. 1984) 29.03.1941 - s-a n scut Constan a Buzea (m. 2012) 29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891) 30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895) 30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912) 30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908) 31.03.1841 - s-a n scut Iosif Vulcan (m. 1907) 31.03.1891 - s-a n scut Ion Pillat (m. 1945) 31.03.1933 - s-a n scut Nichita St nescu (m. 1983) 31.03.2003 - a murit Mariana Marin (n. 1956) 31.03.2012 - a murit Ion Lucian (n. 1924)

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

}tefan CAZIMIR (10,11,1932) scut la Ia i. A absolvit Liceul „Petru Rare ” din Piatra Neam i Facultatea de Filologie, Sec ia Limba i literatura român , la Universitatea din Bucure ti, acolo unde va fi mai târziu profesor universitar doctor.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, pre edinte de partid, parlamentar. Colaborator la zeci de publica ii, autor a numeroase volume de critic literar , istorie literar , eseuri .a, precum „Caragiale. Universul comic”, „Antologia umorului liric”, „Zâmbete în Parlament”.

Criticilor mei Pute i doar pete s -mi afla i i chiar s m -njura i de mam , mânem totu i alia i: Atacul este o reclam !

Teatrului Na ional Acest m re loca de art Posed azi o nou poart i, ori c ninge, ori c plou , St lumea ca la poarta nou .

Unui candidat must cios De ce atâtea b rbi amice, Ne tragi mereu, o tiu prea bine: Ca nimeni s nu poat zice doar must ile-s de tine.

Un fel de critic Rugai vecinul, când coboar , -mi ia „Gazeta literar ” Dar mi-a r spuns politicos, nu coboar -atât de jos!

La Hu i Vinu-acesta, dragi nepo i, Are-un vechi i bun renume. utorii cânt to i: „Trei c ri cunosc pe lume”.

Lui Mircea Ionescu-Quintus, ca Ministru al Justi iei Noi tim c legile-s severe i, ca ministru, le cinste ti, Un singur lucru î i vom cere: nu le-ntorci ca la Ploie ti!

Anul 2000 Am a teptat sfâr itul lumii, Dar 2000 a fost uituc i-acuma alt team nu mi-i Decât c n-am s -l mai apuc.

Titu IONESCU-BOERU (11,06,1926-2005) scut la Ploie ti, cu numele Ionescu Constantin. A absolvit Liceul „Sfin ii Petru i Pavel”, din Ploie ti (1945) i Facultatea de Chimie Industrial , la Institutul Politehnic Bucure ti (1950) i a lucrat ca inginer chimist la Bucure ti. Doctor în tiin e chimice (1972).

A fost membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” din Bucure ti i al Uniunii Epigrami tilor din România. A scris epigrame, ap rând în mai multe publica ii de gen, semnând cu pseudonimul Titu IonescuBoeru i este inclus în circa 30 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: 25 de volume de traduceri (îndeosebi scriitori francezi) i 13 volume originale (biografii ale unor oameni celebri).

Unui cuplu de ingineri constructori Ei formeaz -un cuplu rar, antierele le plac, Proiecteaz bine, dar Cas bun nu prea fac!

Unui prieten Acesta-i el i nu-l acuz C-a a-i firea omeneasc I-a fost dat ca s gândeasc , Îns ... n-a f cut abuz!

Românii au umplut mapamondul Dracu-a zis: „Eu am mâncare!

Am de toate, masa-i mare!

Hai veni i! La voi e groaznic!...” i s-au dus la... dracu-n praznic!

Speran e Sfântul zice: - „Ave i r bdare!

Ve i avea i de mâncare i-o conducere-n eleapt !”

Am citat din Sfântu-A teapt !

Problema laptelui Lapte nu mai gust fiii, Nici b trânii; chiar i dracul Fost-a nevoit, s racul, i în arce-aici copiii! snicie modern i poart el i ea O dragoste adânc : El pensia i-o bea Ea sufletu-i m nânc .

Închinare În via , vrând o mângâiere, Un lucru bun au înv at: Repet lunile de miere, când concediul separat.

Ma inile au invadat trotuarul De când i pre ul la benzin Ne tot gole te buzunarul, Ma ina uit c -i ma in i face ilegal trotuarul.

Epitaf unui bi ni ar Mândru c a strâns lovele, Nu- i mai înc pea în piele, Ca s -ncap omu-n groap A intrat, întâi, la ap .

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Credo Porunc de s-ar da în ar Epigrami tii to i s piar , spun cu sufletul curat a muri nevinovat!

Unui ini iator al haosului ortografic Contemplând a tale fapte N-am nimic a- i repro a: Ba i tu câmpii zi i noapte, Dar îi scrii cu î din a.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 3(91)/2018

Florin M{CE}ANU

OSWALD OSWALD ACHENBACH ACHENBACH La 2 februarie 1827, în Dusseldorf, se na te al cincilea din zece Petersburg i în 1862 de la Academia de Art din Rotterdam. copii ai familiei Achenbach Herman i Christine, Oswald Achenbach. În martie 1863, Achenbach a devenit profesor de pictur peisaÎn 1835, la vârsta de 8 ani, Achenbach a fost înscris la clasa ele- gistic la Kunstakademie Dusseldorf. Acceptarea a reprezentat o mentar a Academiei de Art Dusseldorf, înc lcând statutul Aca- altitudine social i, de asemenea, securitate financiar . În acela i demiei, care accepta vârsta minim de doisprezece ani. Nu se cunoa te an, Achenbach a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare de Napodin ce cauz Achenbach a p sit Academia în 1841. Din schi ele leon al III-lea, iar în anii 1863 i 1868 pictorii s i au fost prezen i la sale, tim c în aceast perioad a întreprins studii intensive dup salonul din Paris. Pe lâng Ordinul Guadelupe de la împ ratul Maxinatur în zona ora ului Dusseldorf. milian I al Mexicului din 1866 i Crucea Cavalerilor, clasa I din Ordinul La paisprezece ani, în 1843, Achenbach a început o c torie de Sf. Mihail din juriul pentru Expozi ia interna ional de Art din câteva luni prin Bavaria de Sus i Munchen în 1869, acesta a fost prinTirolul de Nord, timp în care i-a tre cele mai mari onoruri ale carierei continuat studiile despre natur . sale.

Picturile realizate de Achenbach din Dup 1860, tehnica sa a suferit aceast perioad constau predomio schimbare. Picturile au fost mai nant în motive de peisaj italian. tactile, vopseaua a fost aplicat cu Pu in e din tre picturile lui mai mult textur i pensulele au Achenbach de dinainte de 1850 fost mai pu in dependente de subisupravie uiesc ast zi. Cu toate acesectul reprezentat. În unele tablouri, tea, speciali tii indic faptul c aleAchenbach a diminuat din ce în ce gerile sale timpurii de materie i tehmai mult detaliile. Aceast schimnic au fost puternic influen ate de bare în tehnic poate avea leg tur ideile înv ate la academiile de art cu influen a lui Gustave Coubert. ale vremii. În studiile de ulei pe care Subiec ii prefera i au continuat s le-a finalizat în timpul acestor c fie peisaje italiene i scene torii, a aderat foarte îndeaproape la ne ti, pe care el i-a îmbun it i a peisaj i s-a preocupat de detaliile idealizat cu iluminarea sa. vegeta iei tipice italiene.

Achenbach a renun at la funÎn 1850, picturile lui au fost exia de profesor la Institut în 1872. puse în expozi iile galeriei lui Eduard În anii urm tori, a f cut numeroase Schulte din Dusseldorf. Galerialul torii. Ultima c torie mare în Schulte a ar tat operele unor arti ti Italia a început la începutul verii independen i de Academie i au jucat 1882 i a vizitat Floren a, Roma, un rol important în succesul econoNapoli i Sorrento, în 1884 i 1895 a mic timpuriu al lui Achenbach. S-a torit în nordul Italiei. dezvoltat într-una dintre cele mai În 1897, Achenbach a devenit importante galerii germane i a creat cet ean de onoare în Dusseldorf, Oswald Achenbach - Autoportret mai târziu filiale în Berlin i Koln. ca recunoa tere a celor 50 de ani de La 3 mai 1851, Achenbach s-a c angajare în diferite institu ii i torit cu Julie Arnz, c ruia îi fusese angajat din 1848. Ea a fost fiica asocia ii din Dusseldorf. unui editor din Dusseldorf, care a publicat, printre alte periodice, Timp de mai mul i ani a fost unul dintre personalit ile de lider Monathefte din Dusseldorf i Monatsalbum din Dusseldorf. din ora .

Achenbach a contribuit la amândou cu litografiile picturilor, Aceast pozi ie social ridicat a implicat, de asemenea, o cas schi elor i ale altor lucr ri. Între anii 1852 i 1857, cuplul avea patru foarte mare i ostentativ , unde a g zduit arti ti, scriitori, cercet tori, fiice, urmate de un fiu în 1861. ofi eri militari i membri ai nobilimii. În acest timp, pictura lui Achenbach era deja cunoscut la nivel Achenbach a murit la Dusseldorf la 1 februarie 1905, cu o zi interna ional. În 1859, a fost onorat cu o medalie de aur la Salonul de înainte de împlinirea a 78 de ani. la Paris. În 1861 a ob inut un statut de onoare al Academiei din St. A fost înmormântat la Cimitirul de Nord din Dusseldorf.