Constelatii diamantine, nr. 4 (92) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 4 (92) Aprilie 2018

Semneaz : Aurel Anghel George Baciu Lucre ia Berzintu Mihai Caba Liviu Chiscop Iulian Chivu Ionu Copil Ovidiu Creang Nicolae Dabija Nicolae Drago Doina Gavriliu Teodoru Doina Dr gu Petre Gigea-Gorun Niculae Grosu Ion Hirghidu Dumitru Ichim Marin Ifrim Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Alexandru M rchidan Vasile Dan Marchi Octavian Mihalcea Constantin Miu Gentiana H. Muhaxhiri Gheorghe Neagu Tudor Nedelcea Janet Nic George Petrovai Ionel Popa Liliana Popa Ion Popescu-Br diceni Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Maria Sturdza-Clopotaru Maria-Ileana T nase Mihai Tudor Al. Florin ene Mariana Zavati Gardner

Erich Heckel - Vedere din parc

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar George Petrovai, Taina limbajului i dinamismul limbii române ...............................p.3 Doina Dr gu , Poeme .........................................p.4 Iulian Chivu, Suferin ele îngerilor: dor, durere, dorin ...........................................................pp.5,6 Janet Nic , Oltenescul bo de hum ...............p.7 Nicolae Dabija, Un Vestitor ..............................p.8 Al. Florin ene, Amintiri de secol XX ....pp.9,10 Const. Miu, Apostolul Petru - în oglinda adepilor teoriei extratere trilor antici .......pp.11,12 Octavian Mihalcea, Amintirea aripilor .......p.13 Florentin Smarandache, “Suntem ceea ce trecutul a s dit în noi” ...................................p.14 Ion Popescu-Br diceni, Laz r Popescu, într-o nou lectur ..............................................pp.15-17 Gheorghe A. Stroia, Ingineri scriitori i publici ti ...........................................................p.18 Daniel Marian, Recitalul semanticii ............p.19 Liliana Popa, Interviu cu Gabriela Adame teanu ....................................................p.20 Tudor Nedelcea, Marin Sorescu i medita ia transcendental .......................................pp.21-24 Aurel Anghel, Poeme .....................................p.25 Maria Sturdza-Clopotaru, Poeme .................p.26 Ionel Popa, Raport asupra vie ii ............pp.27-30 Galina Martea, Necesitatea Unirii - Reunirii .......................................................................pp.31,32 Mihai Caba, Poeme ..........................................p.32 Gentiana H. Muhaxhiri, Poeme .....................p.33 Alexandru M rchidan, Poeme ......................p.34 Ion Hirghidu , Ion Popescu-Br diceni, un poet autentic ......................................................pp.35,36 Maria-Ileana T nase, Poeme .........................p.37 Petre Gigea-Gorun, Întâlnirea cu Henri Coand ......................................................pp.38-41 Liviu Chiscop, Protocronismul românilor în arealul european în viziunea unui romancier german ........................................................pp.42,43 Ionu Copil, Întâmpl ri interioare ........pp.44-46 Dumitru Ichim, Poeme ...................................p.47 Lucre ia Berzintu, De vorb cu Israel Alon ......................................................................pp.48-50 Gheorghe Neagu, Ancadierul visurilor .......p.51 Mariana Zavati Gardner, Note din Jurnalul unui detectiv ..............................................pp.52,53 George Baciu, Gânduri m rturisite la lumina gândului ............................................................p.54 Niculae Grosu, Blestemele na iei române. În loc de epilog ..............................................pp.55,56 Doina Gavriliu Teodoru, Poeme ....................p.56 Mihai Tudor, Pu ria ul ...............................p.57 Marin Ifrim, Punct(e) de vedere în gol .......p.58 Vasile Dan Marchi , Motivare ......................p.58 Nicolae Drago , Constela ii epigramatice ...p.59 Ovidiu Creang , Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..........p.60

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Erich Heckel

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

George PETROVAI

Taina limbajului ]i dinamismul limbii române Fiind creierul uman partea cea mai misterioas a vie ii, nu mai pu in uimitoare i inexplicabile din punct de vedere tiin ific sunt toate acele procese cerebrale care-i asigur omului unicitatea i suprema ia între vie uitoare: gândurile, limbajul articulat, planurile de viitor, con tiin a, trebuin a de art , de principii moral-spirituale i de Transcendent.

De pild , dup încerc rile nereu ite de a-i înv a pe cimpanzei cel mai simplu limbaj al semnelor, psihologul american David Premack a formulat urm toarea concluzie: „Vorbirea uman este un obstacol în calea teoriei evolu iei, întrucât ea are un poten ial mult mai mare decât poate explica cineva”. La rândul s u, canadianul Steven Pinker are o opinie devastatoare pentru tiin ificii evolu ioni ti: „Caracterul universal al vorbirii complexe este o descoperire care-i cople te pe lingvi ti i constituie primul motiv care ne determin s ne gândim vorbirea este rezultatul unui instinct uman deosebit”.

Vas zic , din faptul c nu exist limbi primitive sau „un «leag n» al vorbirii, un loc de unde aceasta s-a r spândit la grupurile care înainte nu aveau o limb ” (Steven Pinker în cartea Instinctul vorbirii), precum i din faptul c la maimu e nu s-a descoperit centrul vorbirii sau zona lui Broca (regiunea din lobul frontal unde se stocheaz informa iile trebuincioase acestui proces), tot mai mul i speciali ti din diverse domenii s-au v zut nevoi i s admit c „originea limbajului r mâne unul dintre cele mai deconcertante mistere ale creierului”, iar dezvoltarea creierului uman drept „unul dintre aspectele cele mai inexplicabile ale evolu iei”! Dar mai poate fi vorba de evolu ie (teologul elve ian Ludwig Koehler nume te vorbirea uman „o tain , un dar divin, un miracol”), atunci când cimpanzeii nu sunt în stare s înve e nici m car cele mai elementare forme ale limbajului uman, pe când creierul unui copil a fost conceput de Dumnezeu ca s poat rapid asimila cea mai complicat limb ?...

Cu certitudine c foarte mul i dintre noi se întreab de ce inteligen a uman este pe ansamblu mult superioar inteligen ei animalelor.

Neurofiziologul William H. Calvin d urm toarea explica ie: „Cimpanzeii s lbatici folosesc circa 36 de sunete diferite pentru a transmite circa 36 de mesaje diferite. Ei pot repeta un sunet pentru a-l accentua, îns ei nu îmbin trei sunete pentru a ad uga un nou cuvânt la vocabularul lor”. „Noi, oamenii”, continu doctorul american, „folosim tot cam 36 de sunete, numite foneme. Totu i, numai îmbin rile lor au în eles: noi îmbin m sunete care nu au nici un în eles pentru a ob ine cuvinte cu în eles”. Dar, ne avertizeaz Calvin, „înc nimeni nu a explicat” trecerea de la modul de semnalizare al animalelor, cu un sunet pentru fiecare mesaj, „la capacitatea unic a omului de a folosi regulile sintaxei”, adic saltul de la fonem (cea mai mic unitate sonor a limbii), la morfem (elementul morfologic cu ajutorul c ruia, pornind de la o r cin , se formeaz cuvinte i forme flexionare noi, respectiv - ne în tiin eaz Dic ionarul de neologisme - „cea mai mic unitate cu sens determinat din structura morfologic a cuvântului”). i astfel, prin limbaj (limba constituie „înveli ul material” al gândirii) ajungem la miezul existen ei umane: orice act al gândirii se înf ptuie te cu ajutorul cuvintelor, mai exact se deruleaz în cuvinte rostite (limbajul verbalizat), în cuvinte scrise sau în limbajul interior.

Cu men iunea c limba nu doar c a condi ionat dezvoltarea gândirii, ci are i un rol fundamental la fixarea i transmiterea ideilor: o idee clar , vertebrat pe no iuni i concepte precise, are parte de o exprimare clar , pe când o idee confuz are parte de o exprimare pe m sur !

De unde necesitatea permanentei lefuiri a limbajului prin studiu, claritatea i precizia no iunilor întrebuin ate de noi fiind garan iile unei gândiri corecte i elegante. Îns chiar dac gândirea este indisolubil legat de limbaj, asta nu presupune nicidecum c domeniile lor sunt identice, respectiv c au aceea i structur i aceea i func ie în anevoiosul proces al cunoa terii umane. Da, pentru c dac ele s-ar confunda, atunci logica sau tiin a formelor gândirii ar fi totuna cu gramatica ( tiin a formelor limbii).

Deoarece a gândi înseamn a cunoa te, iar a vorbi se cheam a comunica, nici func iile lor nu coincid: func ia gândirii este cunoa terea realit ii, pe când func ia limbajului este comunicarea.

La toate astea mai adaug enorma diferen dintre simplitatea formelor folosite în comunicare de c tre o maimu i complexa capacitate a unui copil nu doar de a vorbi, ci i de a pune întreb ri adul ilor, în principal p rin ilor. Spre deosebire de copii, care - ne spune australianul sir John Eccles, laureat al Premiului Nobel pentru Medicin „pun o mul ime de întreb ri” din dorin a atotuman de a cunoa te propriul univers i, in nuce, sensul fiin rii, „maimu ele nu pun întreb ri”. ...Cât prive te limba român i specificul dinamismului ei, constat m c foarte multe verbe de uz general se formeaz prin a ezarea prepozi iei „în” înaintea unui substantiv: a încolona (în+ coloan ), a întrona (în+tron), cu varianta eminamente religioas „a întroniza”, a încorona (în+coroan ), a întemni a (în+temni ), a îns rcina (în+sarcin ), a înnobila (în+nobil), a înnoda (în+nod), a înnegri (în+negru), a îndobitoci (în+dobitoc) etc. Gama substantivelor corelative (încolonare, întronare, întronizare, încoronare, întemni are, îns rcinare, înnobilare, înnodare, înnegrire, îndobitocire), la care trebuie ad ugate îndumnezeire i îndivinare, concepte cu con inut sacru, nu numai c nu este mai prejos, ci este chiar mai ampl , dac avem în vedere faptul c verbului „a înc a”, de pild , i se asociaz atât substantivul „înc minte”, cât i „înc are”.

Tot în aceast regul general (în+r cin ) întru edificarea unor noi no iuni, intr acele verbe, substantive i adjective a c ror întrupare necesit înlocuirea consoanei „n” cu „m” i care în acest chip înt resc specificul i, de ce nu, savoarea limbii noastre: împ mântenire (în/îm+p mânt), îmbr minte, împachetare (fran uzescul empaqueter a impus aceast form cu „îm”, de i neao pentru principiul nostru lexical-constitutiv era/este varianta în+pachet), îmbrobodire sau îmbrobodeal (îm+broboad , termen care, contrar celor afirmate în toate dic ionarele explicative, este cu certitudine anterior ez rii bulgarilor în coasta str mo ilor no tri i apoi a adopt rii de tre urma ii lor a acestei limbi din familia slavonilor sudici), împ ire (dup tiin ifici, cic provine din latinescul impartire, de i mai corect este s presupunem c lucrurile stau taman pe dos, singularul parte i pluralul p i fiind împrumutate de latini de la traco-ge i) etc.

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Doina DR{GU|

Umbra

Plecarea

Vii parc dintr-o alt lume i treci prin ap f s te uzi, te frângi din încheieturi i te urci pe pere i, ti când mare, când mic , nici vesel , nici trist , totdeauna la fel, uneori alergi înaintea mea gr bit , ar tându-mi drumul, alteori m urm re ti, pas cu pas, ab tut , nu tiu de e ti fiin , ori lucru, ori spirit, ce-oi fi, te z resc dar nu pot s te ating, e ti lâng mine i totu i m simt singur , deodat , în întuneric, te descompui, element cu element, te înf ori în tine i dispari, nu ai vi , nici moarte, sau mai bine-zis ai via a mea, tr ie ti prin mine, gânde ti cu mintea mea, da!, tu pleci cu soarele deodat în spa iul dintre dou zile al turate i tot tu r sari sfioas de sub geana lunii, de-acolo de unde se zice c ciob na ul st cu c ld ru a în mân i adape oile, e ti atât de banal , veghezi pân i asuprea bobului de grâu, supus te pleci la r cina firului de iarb i-i imi i întocmai formele, dar m întreb ce ne-am face f tine.

Odat , fratele meu a vrut s te omoare, te-a lovit c-un b , dar tu nici nu te-ai sinchisit, ba mai mult din tine s-au desprins câteva molecule care au imitat întocmai mi carea b ului, apoi l-ai asimilat în întregime, elementele s-au întrep truns devenind un întreg, un obiect indestructibil i indivizibil.

Când s-a f cut mare, a înv at c e ti o întunecime provocat de un corp opac, care opre te razele de lumin . i azi, când ne întâlnim, râdem de nebunia lui de copil.

Plecarea mea a fost în eleas , m n scusem spre a zbura, spre a mângâia înaltul, spre a închide ochii zilei i spre a întinde somnul peste noapte.

Veniser , odat , unii s m fure, m dezbr caser de zbor i- i f cuser din el zmeu, m înveliser în nori, îmi luaser lumina ochilor i- i f cuser din ea s ge i, din bolta frun ii mele î i f cuser i arc, voiau apoi s -mi ia gândurile, s le întind ca pe ni te fire de borangic, s le împleteasc i s i fac ve minte din ele, dar nu i-am l sat, m-am zb tut, am vrut s plâng, dar nu mai aveam lacrimi, i f cuser din ele mare, p rul mi-l t iaser i fac valuri, am vrut sa ip, dar nu mai aveam grai, i f cuser din el o limb .

N-am mai avut putere s m opun i i-am l sat, m-au întins pe p mânt, dar gândurile-mi erau încâlcite, au tras de ele, dar nu s-au desf cut, au obosit i au plecat.

Peste noapte a plouat i gândurile-mi au p truns în p mânt i s-au f cut r cini, le-am l sat i am plecat, nu mai aveam nimic, nu mai aveam de ce s mai r mân, am plecat s m nasc din nou, f gânduri i f zbor.

Plecarea mea a fost în eleas .

Erich Heckel - Râul Elba prin Dresda

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Iulian CHIVU

Suferin\ele @îngerilor: dor, durere, dorin\[ Cel de al patrulea volum de versuri semnat de Ana Podaru, cu un titlu care o reprezint , Cad îngeri din icoane, s-a tip rit recent la Editura Funda iei Culturale I.D. Sîrbu, din Petro ani (2017). El vine ca un evident exerci iu de acumul ri ale reflect rii în registru emo ional i ale rostirii sincere dup Firimituri de fericire (2014), Fluturi în infern (2015, bilingv) i 13 Octombrie rece. Icarii timpului (2017), ca o depresurizare a unor tensiuni i tr iri nedisimulate, triste, uneori sumbre, i reumanizeaz via a la dimensiunea func iilor ei fire ti; Ana Podaru a traversat nedrept i prea devreme toat paradigma durerii m rturisind-o ca atare pe sinusoida suferin ei fizice duse uneori la paroxism, sub teroarea unei boli nemiloase.

Volumul este prefa at de poetul i eseistul Dumitru Velea care aprecia, printre altele, c „la Ana Podaru toate sunt r sturnate, paradoxale: prea târziu pentru poezie i prea grabnic pentru via , ap rute dup prea mult timp de a teptare i prea devreme pentru încerc rile vie ii!” Odat îns ie ind din acest sumbru pasaj al vie ii sale, Ana Podaru î i recupereaz prin poezie vârstele netr ite. Cu recentul volum de versuri, ea dep te tonalit ile minore ale celor precedente, chiar dac

mân reflexele poeziei bacoviene, pentru care a manifestat înc de timpuriu o înclina ie aparte, a a cum m rturise te.

De fapt îns i experien a de via a poetei se deruleaz în registrul grav al contemporaneiz rii începând de la iubirea e uat , pân la r cirile în orizonturi str ine, n jduind într-o profesie ea îns i asociat suferin ei, prin care î i picur în adânc bacovianul plumb: Pe drumul crucilor de plumb mai fac popas/ Mai fac popas pe la r scruci,/ la cump na de la fântâni un pas (p.37);. ...teai strecurat pe sub perdea,/ te-ai a ezat pe genele-mi de plumb (p.63). Ana Podaru m rturise te c înc din anii de liceu a r mas sub impresia clasicilor poeziei noastre pe care continu s îi venereze. a se identific în poezia ei nu numai reflexe bacoviene, ci i sonorit i de pastel alecsandrin: De ce te-ai ascuns în pe teri, Pream rite liliac?/ Ie i afar -n plin var vezi leb da pe lac,/ N-ai v zut în prim var liliacul dând în floare,/ Nici M rita turturic cum danseaz prin frunzare? (p.51).

Nu lipsesc nici ecourile eminesciene: Apele tânjesc a lini ti,/ lacurile plâng sub trestii/ unde-s nuferii sau pe tii,/ toate-s file de pove ti (p.61). Nu lipsesc nici imagini emblemaic eminesciene: iese leb da sub s lcii ca un vis pe luciul apei... (p.62), nici tonurile elegiace, ca în Plumbul drobului de sare (p.127).

Frecvent îns , în poezia Anei Podaru viaa este drum destinal prin hazard, iar prea pu inele ei bucurii sclipesc doar în prelungiri de amintiri, în secven e de rememorare i ca nevoie de umanizare a unui timp absurd, contradictoriu, destructurant: dar eu zâmbesc i-mi trag din lut esen a,/ m -ntorc la sânul mamei noastre Geea,/ m-ag de flori i-mi recompun prezen a/ din versuri noi ce-s scrise pentru-aceea (p.119); Doamne, câta bucurie s culegi m rul din ram,/ s miro i clip de clip floarea înflorind-n geam,/ s alergi descul prin iarba ce se scald -n bob de rou ,/ s adulmeci mângâierea stropilor atunci când plou (p. 115).

Ori i mai conclusiv, în datul implacabil: Îmtrânim, tu ne prive ti sfioas / Cum an de an ne ducem crucea grea/ Cârpind chimirul i c ciula roas / Cu fir de dor adus de-o rândunea (p.31) sau în sensul miticelor Parce,

când Cloto ine furca, Lachesis toarce firul i vine apoi neînduplecat Atropos s îl taie: râd i plâng cu fusu-n mân / i-mi torc caierul de lân ,/ pân mâine diminea / când încep o alta via (p.113).

Credin a în natura transuman a destinului o face s îl accepte ca atare, în toat metafizica i cu toate asperit ile lui: Destinul drumuri mi-a deschis/ Un drum cu spini f sfâr it... (p. 29). Astfel, orice veselie e mijloc de disimulare, e doar o am gire pasager : Hai s râdem f team de ursit , de necaz/ i facem din durere un tablou pictat cu haz... (p.77). Peste toate, panorama de ert ciunilor: Nu, nu e moartea cea mai grea povar ,/ A vie ii cruce-i mult mai grea pe umeri,/ La tâi e-o cruce mai u oar .../ Iar clipele de ce-ai mai vrea s -i numeri? (p.76).

Ana Podaru este mânat de destin nu numai s se confrunte cu suferin ele grave, ce-i sunt rânduite ca încercare, de care s-a învrednicit i blândul Iov, ci se confrunt la fel de dur cu exilul pe un râm f via , privându-se de c ldura fertil a iubirii doar spre a ie i din captivitatea lumii de acas , unde înc nu- i g se te identitatea: ndrept f voie spre-acela i t râm/ Ce-a fost f tine, iubite, un vid,/ Cu mâinile goale nu pot s d râm/ R ceala din pietre cl dit - într-un zid (p.70).

Ostilitatea acelei lumi str ine, anoste, reci, începe tocmai din peisajul care-i d chip: S-a lovit de rm un val/ i s-a spart în mii de picuri,/ Albatro ii de pe diguri/ ip -n zgomot infernal (p.79).Toate în contrast cu edenul bucolic al copil riei din care rezist în antinomie chipuri calde, locuri sfin ite de amintiri, locuri în numele c rora pretinde ireversibilului reversibilitate: Mai frunz resc prin gânduri uneori,/ dar nu g sesc c rarea spre-napoi,/ spre fluturi bântuind gr dini de flori/ i-altare biciuite de nevoi (p.111). „Altare biciuite de nevoi” care dau totu i culoare, candoare, duio ie rustic într-o sociologie concesiv : Lâng cas -n vârf de munte o b trân se trude te/ Pentru-o iap i-un m gar ce-au r mas de când b trânul/ A-nchis ochii i-a plecat f ca s -i dea de veste/ Într-o lume f patimi... Cine-i mai cose te fânul? (p.121).

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Duio ii care nu ar avea consisten f chipul mamei, simbol ancestral, recurent în con tiin a poetei ca reverie, ca reazem moral, contur iconic în a c rui polisemie rena te i se t duie te: E leag nul sfânt în bra ele ei,/ O, mam , în tine-i c ldura!.../ Mai stai pe p mânt, cu tine m iei/ Când timpul îngroap m sura (p.57). Sau Vino, mam , nu te teme/ de-ast lume ce se trece,/ sau de lutul sfânt când geme:/ Stai în prag i m petrece! (p. 114).

Pasajul de cump care i-a fost menit Anei Podaru, transferat în poezie, face din chipul mamei mijlocitorul ultimei speran e, al turi de sfin i i icoane: vin cu gândul de pe drum/ visele-mi f cute scrum/ s -mi mai dai o-mbr are,/ mângâierea ta din soare (p.64). Sincerit i care nu s-ar fi exprimat mai cald decât în ziceri simple; limbajul sofisticat ar fi diminuat tensiunile gândului i ale simirii: ...m-ai privit cu-ngândurare/ i mi-ai dat o-mbr are,/ doare, mam , of, ce doare! (ibidem). Sau’ Azi cer esc o-mbr are/ de la tot ce-nseamn mam ,/ caut urma- i pe c rare/ i mi-e team , mam , team (p.129).

Frica de implacabil, personalizat , e deplin , nongradual i dep te formalismul folcloric al bocetului, al lamenta iei, cu atât mai mult cu cât are, ca referent, o experien malefic (Azi doinesc în rând cu lupii; Versuri noi; Sensul vie ii etc). Presentimentul mor ii e, prin natura lui, obsedant, ap tor: S-a cuib rit în mine teama/ i-mi roade carnea pân la os,/ mi-e dor de tata i de mama,/ iar sufletul din mine-i ros (p.102). Incertitudinea r mâne s c uzeasc via a, sor ii par nedeci i: S-a terne teama i mi-e dor de mama (p. 44); M-am trezit la amiaz de mân cu ei,/ Cu-acei îngeri cu aripi i nimburi,/ Mi-au zâmbit i-au zburat înapoi c tre zei/ M-au l sat pe altar cu o mie de gânduri (p.48).

Erich Heckel - Zi de sticl

Sau: Glasul corzilor de harp mi-a sunat ca un ecou,/ R nile-mi mocneau în vaduri, se zb teau în mine p -s ri,/ Ocoleam peronul rii, r cind ades c ri.../ Prin ruini de stire c utam un cântec nou (p.124).

Ie irea din sentin se re ine conotativ nu ca expiere, ci ca izb vire i este c utat în redemp iunea dumnezeiasc . Rug ciunea e simultan c in , credin , n dejde. De aceea se roste te ca punte spre mântuire: iart azi, Fecioar ,/ C -n goana pentru via ,/ N-am spus o rug ciune/ Sp lându-m pe fa (p.46). spunsul divin nu întârzie: O, Doamne, mil i fie, mil i fie!/ Doar Tu, iertând gre eli nenum rate/ trimi i spre mine darul unui frate/ t mâie, smirn , mir din mâini curate,/ înv turi de sfin i i bucurie (p.55). Lic rul de optimism apare, în sfâr it, ca o gean de lumin într-un algoritm al durerii: Mi-s bra ele pline de dor i iubiri,/ Le-ntind care lume i soare.../ O, Doamne, coboar i privirea i zi-mi:/ De ce bob de lacrim doare? (p.42). Încercând, fire te, o not general asupra recentului volum de versuri al Anei Podaru, se poate spune, f îndoial , c tân ra poet (n scut în 1974 în jude ul Bac u) parcurge perceptiv într-o not subtil i elevat toat paradigma dor - durere - dorin i o exprim în momentele de cump : Se-a terne teama ast zi, nu de moarte,/ Nimic nu-i mai u or decât s mori,/ mi-e team c acolo, printre flori,/ n-am s mai pot vorbi scriind o carte (p.43), în alegorii (ca în poezia Cad îngeri din icoane), în epitaf (Solie la Demiurg sau Cap t de drum), când baladesc (Colbul viselor perene; Maic Sfânt , lacrima- i), când cu tres rirea alecsandrin a pastelului sau în spiritul eglogelor petrarchiene din Carmen bucollicum.

Acest nou volum de versuri, Cad îngeri din icoane, dep te rectiliniarul ap tor din 13 Octombrie rece. Icarii timpului, fiindc Ana Podaru, învingând suferin a, se refugiaz în iubirea rememorat (Hai acolo unde tu...; Te a tept; Dar s nu pleci; Nu mi-e de-ajuns etc.), are r gazul reflect rii generoase i valorific idei pân i din palierul istoriei (La masa Constantinilor; Judecat târzie), iar ca fiin întreb toare accede i spre conceptual, prin abstractiz ri inspirate (Lupta cu prezentul; Certitudine sinistr etc.).

Formal, poeta respir viguros în versul scurt, care o reprezint nu prin facilitate, ci prin ritmicitatea sim irii, ca sincronie emo ional , pe când versul lung, care o ispite te totu i, trimite cu discursivitate spre mesaje ale deta rii, predilect ale reflect rii, situate la limita epicului; Ana Podaru, îns , scrie o poezie de elevat sim ire feminin care singur î i presimte formele, formulele exprim rii.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

C[r\i primite la redac\ie

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Janet NIC{

OLTENESCUL BO| DE HUM{ (eseu despre Florentin Smarandache) „Întreab -m , s te-ntreb”, Editura „Macarie”, Târgovi te, 1999, 60 p, este o aren în care Florentin Smarandache e „h uit” cu întreb rile de Veronica Balaj, Mihail I. Vlad, Emilian Mirea, Adrian Dinu Rachieru, Ada Cârstoiu, Ioan Nicoar i Cornel Popa.

Veronica Balaj i Mihail I. Vlad adun între coperte toat „prada de r zboi”, a lor i a celorlal i, încercând s defineasc nedefinitul, afle genul proxim i diferen a specific a omului Florentin Smarandache.

Numai c , la Florentin Smarandache diferen a specific devine, ca în arborele lui Porfirius, gen.

Demersul autorilor nu traseaz un cerc, ci o spiral . Întreb rile nu nasc r spunsuri ci alte întreb ri, întrucât problema e problematic . Omul Smarandache se dovede te a fi un buchet de oameni, un homo universalis: poet, dramaturg, romancier, editor, ctitor de curent literar, analistprogramator, matematician, homo viator. S tul de hotare, de borne, de z brele, de norme, de imperative categorice i fictive, de canoane i de paradigme, de sisteme i structuri, sufletul lui Florentin Smarandache evadeaz din trup, trupul, din ar în continent, continentul evadeaz în lume. Cenu a vetrei p rinte ti mâne la obiect, adic la subiect, mereu fierbinte.

Plecat din ar , emigrantul i-a luat ara, ca pe o br ar , în suflet.

Itaca îi recunoa te, în tain , turta dorului.

Florentin Smarandache i-a construit un bel suflet rebel care d cu târn copul paradoxului în tot ce chirce te i pipernice te fiin a uman , cheam ra iunea la raport, priponind-o de ru ul instinctului întemeietor de lume. „Pân nu sim i, nu po i da opere de diamant” zice poetul-

Erich Heckel - Peisaj

matematicianul-dramaturgul-romancierul Florentin Smarandache.

Poetul nu poate s fie un roib pur sânge în arcul gândirii clasice i, de aceea, este racordat la tot ce înseamn nesupunere, experiment tr snit i bubuit, absurd ionescian i concretism brazilian. Autorul parc pune în practic , pas cu pas, convingerea lui T. W. Adorno din „Minima moralia”, potrivit c reia sarcina cunoa terii este „stabilirea de perspective în care lumea se dezechilibreze, s se înstr ineze, s i descopere fracturile i cr turile, a a cum va ap rea ea într-o zi deformat i tirb , în lumina mesianic ”. Pentru Florentin Smarandache scrisul este un „joc înalt”, distrug tor de angoase, nonconformist i reconfortant. Fiind „p mânt românesc” în America, Florentin Smarandache este ecoul literaturii române prin colocvii, seminarii, congrese, conferin e, expozi ii, traduceri, distribuiri de carte, dând ap la moar butadei americane: „S tii s te vinzi pe tine însu i, s tii s i faci reclam .”

Fiind în gura lupului, cerceta ul Florin Smarandache transmite: americanii nu se intereseaz de art i literatur decât în medii academice, universit i, colegii i organiza ii nonprofit.

Cartea de literatur care se vinde acolo ambaleaz în celofan oroare, mister, aventuri, sex, parapsihologie. În cultur totul este pentru consum i profit financiar. În urma textului c ii, te întrebi dac omul nu e, în America, o cifr , iar Florentin Smarandache r ce te, asemenea lui Diogene, utând un om cu lumânarea. Se pare, totu i, c poetul, alergând pe orizontal , se reg se te împlinit pe vertical .

De altfel, risipirea în sine nu-l poate fixa într-un punct, r mânând melancolic când viseaz cu ochii deschi i, coleric, când se enerveaz , sangvinic, când se ambi ioneaz , flegmatic, când se culc pe lauri sau ghimpi.

Din dest inuirile f cute cu t ria acidului sulfuric, afl m c poetul, fiind în ar pe vremea democra iei multilateral dezvoltate în adâncime in îngustime, nu putea s protesteze prin cifre i ecua ii, prin frac ii ordinare, ci a ales o frac ie extraordinar poezia - scris prin lips de text: poeme vizuale, nonvizuale, auditive i olfactive. Nod de contrarii, pentru Florentin Smarandache, „poezia a fost un experiment, un cartu pe eava gândirii, o transfigurare a numerelor naturale”.

Mileniul trei propune, prin Florentin Smarandache, omul-paradox, pacea altoit cu cartu , poezia altoit cu matematica i matematica altoit cu poezie. Din umbr vorbe te Kierkegaard, f când lumin : „S nu gândim r u de paradox fiindc paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul f paradox este ca i îndr gostitul f pasiune: un tip mediocru.”

Oltenescul i românescul bo de hum , exploratorul Florentin Smarandache este brâncu iana „pas re m iastr ” ie it la înaintare în peste dou zeci de ri ale lumii s cânte i s plâng , plâng i s cânte, mai mult pentru al ii decât pentru sine, asemenea unui OM.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Nicolae DABIJA

Un Vestitor La prima mea vizit pe care o f cusem, în 1987, la Bucure ti, l-am cunoscut pe Baki Ymeri. Ar ta a a cum trebuie s arate un poet balcanic: ochi scânteietori, melancolici, t cut i vorb re în acela i timp, recitator de poeme str ine i proprii. Discutam ore, ca i cum ne cuno team dintotdeauna. Ca i cum ne rev zuser m dup o lung desp ire. Îmi vorbea cu fragmente din viitoarele sale poeme: Trezi i-v , pietre!/ i întreba i-m / despre Câmpia Mierlei/ i despre mun ii/ care vor muri/ cu copiii no tri în bra e.

Marin Sorescu scrisese despre el, anticipând colabor rile noastre ulterioare, c Baki Ymeri „a reu it s cucereasc simpatia i preuirea confra ilor s i din partea stâng i din partea dreapt a Prutului”. La cele dou limbi materne ale lui Baki, româna i albaneza.

Marin Sorescu mai ad uga înc una: limba poeziei. Deci avem de-a face cu un poliglot.

Aflu între timp c , pe lâng cele trei limbi de care vorbise Marin Sorescu, Baki cunoa te majoritatea limbilor europene - în total vreo zece - din care traduce.

Versul românesc transpus de el în albanez e ca i cum se întoarce la izvoare: în

acele timpuri str vechi când noi, românii i albanezii, avuseser m un trecut comun, r mas în substrat de poezii sau cuvinte-poezii, când limba român i limba albanez erau una: cea vorbit de tracii lui Orfeu. Dar Baki Ymeri nu e doar un foarte bun traduc tor/ translator nu de cuvinte, ci de st ri poetice, ci i un foarte bun poet, ultima - o calitate obligatorie pentru un t lm citor de poem. compara poezia lui cu mun ii Albaniei, care poart aproape to i nume române ti Corabi, Pietrele, Babe, Fluor, Lumi. Versul s u are prospe ime de izvor de munte, respira ie de frunzi mi cat de vânturi marine, în ime de gorun lovit de tr snete care se înc âneaz s r mân acolo între fulgere verde i neclintit. Acesta las impresia c se na te mai degrab din t ceri decât din cuvinte. Lirica lui tr ie te în afara cuvintelor celor zece limbi pe care le cunoa te i care îl cunosc.

Poezia sa e de atmosfer . El tie s creeze atmosfer în jurul unor stele moarte, ca s poat deveni apte pentru via . Adic pentru poezie. Pentru Baki via a i poezia fiind sinonime.

Este o sinceritate a tr irilor, sentimente

transformate în texte de poem, idei sim ite, îngândur ri sentimentale.

Poezia pentru Baki Ymeri e modul de a visa nevisatul i a spune nespusul. În eles subîn eles. Limbaj al t cerii. Iluzie a realului.

Ochi, ureche, nar , care s vad , s aud i miroase poezia, despre care spune: Floare cut erai/ florile mor dac tac!

El crede în puternicia iubirii. Iubirea e puterea ce vindec . Balsamul prelins pe inima nit . Fir tors din sentimentele celor doi, ca dragostea s dureze în timp. De ieri/ Trei mii de ani au trecut. Iubirea e paradisul pe care îl purt m cu noi, dup ce am fost alunga i din el, în peregrinarea noastr pe p mânt.

Dun rea e foarte frumoas i rece/ Tu e ti foarte frumoas i cald / Dac printre mâinile mele ai trece,/ C ma a mi-ar prinde s ard .

Sintagma lui Goethe mâi, clip ! la poetul albanez cap alte reverbera ii. Dezbrac -te în ape curg toare/ i r mâi, frumuse e! Femeia e zeificat i coborât între muritori: Te r suce ti ca o cheie/ i te apleci ca un lan,/ i te arunci în oglind .../ rul u greu ca o bezn / Tremurând lâng glezn .

El cânt femeia aromânc (armân ) din Macedonia copil riei i tinere ii sale: Spunemi, armâno,/ Buzele tale sunt fragi?/ Ah, armâno,/ La amiaz când a fulgerat,/ De la fulger s-au înmiresmat. Când iubim, afirm poetul, „suntem mai aproape de Dumnezeu”, iubirea fiind un antidot al singur ii, al uit rii, al egoismului.

Baki Ymeri, un distins traduc tor din limba sa matern (mama lui, Aurelia Graur, e românc ) în limba sa patern (tat l lui, Aivaz Voka, albanez), la ora actual se prezint drept unul dintre poe ii balcanici reprezentativi, poezia sa încercând s arunce pun i între popoare i s lichideze grani ele dintre culturi.

Poezia sa traco-ilir sau albano-român e una care are r cini nu doar în trecut, ci i în poezia de mâine, pe care crea ia acestui poet original i modern o anticipeaz . Putem astfel vorbi despre Baki Ymeri nu doar ca despre un creator, ci ca i despre un vestitor.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Al. Florin |ENE

„Amintiri de secol XX” - un film de cuvinte, ca memorie în drum spre eternitate A intrat în tradi ie ca în fiecare an, distinsa scriitoare Ligya Diaconescu, directoarea revistei interna ionale STARPRESS, membr în conducerea executiv a Ligii Scriitorilor Români, s trudeasc la întocmirea unor florilegii în care s reuneasc în pagini de carte, pe diferite teme, crea iile scriitorilor români de pe mapamond.

Generozitatea, nu lipsit de profesionalism i exigen , este în acest caz o form de promovare a valorilor române ti, realizându-se o altfel de istorie a literaturii române care se scrie sub ochii no tri.

Având în vedere c doamna Ligya Diaconescu este una dintre persoanele care, al turi de regretatul scriitor Corneliu Leu i Al. Florin ene, a ini iat peti ia c tre Parlamentul României pentru instituirea Zilei Limbii Române în data de 31 august, ne convingem c personalitatea scriitoarei de care facem vorbire este un promotor cultural ce a organizat timp de ase ani, în diferite localit i, s rb torirea Zilei Limbii Române, la care au participat zeci de scriitori din ar i str in tate.

Am insistat, la începutul acestor rânduri, asupra personalit ii scriitoarei Ligya Diaconescu, neuitând, îns , i de fiica acesteia, Andrada Diaconescu, care al turi formeaz un cuplu d ruit culturii române, fapt pentru care le pot atribui zicala str bun „Omul sfin te locul, nu locul pe om - Homo locum ornet, non ornat homonem locus”.

Prezenta antologia se constituie într-un evantai policrom de stiluri i abord ri a realit ii, transpus în nara iuni care ne introduc în schimb ri deosebite în latura esteticii, a faptului însu i de a scrie.

Aceast diversitate se datoreaz i faptului c unii dintre autorii antologa i, de i sunt români, tr iesc în culturi diferite de pe mapamond. În acest context se simte i influen a acestora.

Autori din mai toate zonele rii i de pe meridiane diferite sunt cuprin i în aceast mare lucrare, nara iuni ramificate în multiple direc ii. Influen ele din care se hr ne te proza scurt contemporan

ar putea p rea un ecletism suspect care alimenteaz mimetismul. Îns , tocmai aceast asumare deliberat a totalit ii culturale face specificul noii proze. i de data aceasta se confirm faptul c dup postmodernism a ap rut noul curent literar, sub influen a fenomenului de globalizare, glomodernul, Curent literar sesizat de subsemnatul înc de prin anii ‘90 din secolul trecut într-un studiu publicat în revista „Oglinda Literar ”.

La fel i poezia este reprezentat în diferite stiluri, fapt ce m face spun, ceea ce scria cu ani în urm Betty Marcovici, c „poetul a sat pe vecie o lumânare aprins din cuvinte”. Poeziile cuprinse în acest tom sunt un sanctuar auster al medita iei, inima este invadat de drumul cu ploile, dar i invadat de lumin , drumul poe ilor este luminos, dar i pr fuit de stele. Inima acestora este invadat de imaginile satului, a rii, cu via cu aracii strâmbi, de cârdul cu ciori, de cinii de pe mormintele pustiei, î i simte inima într-un cocostârc i-n s geata vân din cer. În toat aceast atmosfer cântecul nu este bun, cuvântul devine un oftat, oboseala a pus st pânire pe ari, îns vremea, concluzioneaz poe ii, le bate, ziua la fel, inclusiv clipa. Semn c via a merge înainte.

Sensurile vie ii p lesc în aceast atmosfer a speran ei într-un univers unde lumina cople itoare se metamorfozeaz în imagina ia autorilor.

Lexicul dominant al poeziei exprim tr irea sentimentului cople itor al însingur rii sub vipia verii, un sentiment al incandescen ei suflete ti ce tulbur un echilibru. La cap tul acestei irup ii de compara ii ce se mistuie, ne întâmpin substantivul vreme, metafor simbolic revelatorie cu care se încheie irul de imagini ale transfigur rilor prin care trece inima poe ilor. Nu este lipsit de interes apropierea pe care suntem tenta i s-o facem între gândirea poetic a autorilor din aceste versuri ca i din altele, i cea a lui Goethe, care cerea „din cer stelele cele mai frumoase i de pe p mânt întreaga bucurie i cea mai înalt ”. La fel ca autorul lui Faust, pentru poe ii antologa i, marea trecere a noastr prin lume este prilej de medita ie i nu obiect de ascez a spiritului, cum se întâmpl în Faust al lui Valery, a a cum sublinia în 1946 Yves Levy în materialul „Paul Valery, Mon Faust”, publicat în „Ecrits de France”.

Citind poeziile, i chiar proza, autorilor din aceast antologie (Ligya Diaconescu, Mariana Popa, Constantin nescu, Olimpia Sava, Titina Nica ene, Dora Alina Romanescu, Ionela Flood, Maria Giurgiu, Victor Burde, Petru a Freund, Camelia Florescu, Teresia Bolchis T taru, Candea Florica, Gheorghe Stroia, Gheorghe Patza, Virginia Vini Popescu, Cristian Marinescu, Florin T. Roman, Gavril Moisa, Corneliu Zean , tefania Petrov, Vasile Bele, Gina Agapie, Elena Alina Grecu, Maria Filipoiu, Chiricea Ciprian Ionu , Emil Pro can, Iustinian Zegreanu, Ion Gociu, Vasile Szolga, Mihai tirbu, Ilie Fartat, Paraschiva

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Abutnari ei, Br nescu Isabela, Mladin Cristian Lucian, Rodica Ghinea etc.), îmi dau seama c metafora are un rol primordial. În acest context e necesar s facem o deosebire între figurile apar inând limbii vorbite i cele poetice. Fapt ce îl precizeaz Ch. Bally în „Traite de stylistique francaise” i F. Baumgarten, care considera imaginile drept „perceptions obscurae”, ceea ce concord într-o m sur mai mare cu func ia ambigu pe care o îndeplinesc în limba poetic . În mod obi nuit figurile de stil sunt numite imagini.

Vom men iona c trebuie evitat confuzia dintre imagine ca procedeu stilistic i acela i termen folosit uneori pentru a denumi reprezentarea, deci o no iune psihologic . Metafora este o imagine, tot astfel când spun iubita mea cuvintele îmi trezesc „o imagine”. Confuzia dintre imagine-reprezentare i imagine-figur de stil se explic prin faptul , în limbaj artistic, fenomenul evocat se sprijin pe o tr ire emoional a lui, ceea ce implic utilizarea acelor mijloace de expresie care o individualizeaz din punct de vedere stilistic. Pentru Eminescu, floarea este femeia iubit a a cum se exprim plastic în „De-a avea...”.

Lingvistul elve ian spune c figurile ar fi rezultatul unei analize imperfecte, dar unite între ele se ajunge la metonimie: o farfurie de fasole. Când se accept partea pentru întreg dintr-o „neglijen ”, sau lene a gândirii, se ob ine o sinecdoc , ca, de exemplu, i e pentru zboi (de esut) de raportul dintre cauz i efect. V zut de mine astfel: în general se cheam imagine tot ce- i poate trezi în minte o idée care s dea na tere unei expresii, se mai întrebuin eaz i atunci când, sub puterea unei emo ii puternice, i se pare c vezi lucrurile de care vorbe ti i când le pui sub ochii ascult torilor. Trebuie s subliniez c una este imaginea oratoric i alta-i cea poetic , fiindc scopul celei poetice e uimirea, iar celei din discursuri este înf area limpede a lucrurilor, dar amândou urm resc totu i s dea stilului patos i mi care.

Pentru antici, figurile reprezint o categorie a stilisticii, ele îndeplinesc rolul de imagini, în m sura în care le privim din punct de vedere al func iei pe care i-o asum în arta verbal . Aceast func ie este pentru noi o func ie emo ional-estetic atunci când consider c scopul imaginii poetice este de a provoca o stare de uimire, adic o emo ie estetic . Definirea tropilor, luându-se ca punct de plecare transferul semantic, se datore te lui Aristotel, care a aplicat-o primul metaforei. Aceasta ar fi trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la spe , fie de la spe , fie prin analogie, a a cum

Erich Heckel - Apus de soare

Anul IX, nr. 4(92)/2018

aminte te Aristotel în Poetica. Transferul de semnifica ie de la gen la specie sau de la specie la specie reprezint un element care intr în defini ia metaforei dat de Aristotel. Metafora este un transfer de semnifica ii între dou cuvinte, suportul sau baza de transla ie (Q) i permutantul sau cuvântul care provoac fenomenul metaforic (W ), a cum aminte te i Ch. Brooke-Rose în A Grammar of Metaphor, Londra, 1958. Observ c termenul metaforic W are ceva în plus, este clar „figurat“, seam cu Q, f s fie identic cu el: el pare un Q „contaminat”, îmbog it sau s cit, adic „metaforizat”. Dau un exemplu, în versul: „Jinduit blestem de aur, m rul,/ îl pândim s cad în panere: „(Radu Gyr - rul de aur) - to i termenii sublinia i de noi apar, prin con inutul lor semantic, îmbog i, c ci blestem de aur dep te sensul substantivului” invocarea urgiei divinit ii, nenorocire a cuiva, impreca ie, ocar , „meledic ie”, de aur, pe acela de bog ie frumoas , s cad , însemnând speran a unei împliniri, panere, obiect din împletitur unde se p streaz ceva ce a fost cules. Jocul semantic dintre propriu i figurat, sprijinit pe accep ia metaforic devenit sens fundamental, poate fi reactualizat în limba poetic prin confruntarea celor dou sensuri sau, altfel spus, prin constrângerea sensului „figurat” de a reveni la în elesul propriu, ini ial.

Fenomenul reclamat de comunicarea poetic are loc în planul paradigmatic al limbii, a a cum ne spune i Jean Cohen, unde se constituie raporturile asociative a c ror natur nu este numai intelectual , ci i afectiv , (vezi Tudor Vianu - Simbolul artistic, în Postume, p.141). Schimbarea nu se reduce la un act de analogie semantic , ce presupune modificarea semnifica iei primare i crearea unui con inut nou. Condi ia cre rii sensurilor metaforice este dat de „alterarea” sensului fundamental, care este denotative, pentru a face posibil na terea concomitent a sensului figurat, care este „conotativ” ce func ioneaz ca sens nou i „propriu”. Metafora nu este un simplu transfer de sens, ci o metamorfozare semantic . Cuvântul poetic este în acela i timp „mort et resurrection du langage” (Jean Cohen), el implic „pierderea” sau suspendarea sensului la nivelul denota iilor, pentru a se putea na te o semnifica ie nou în contextual conota iilor.

Totu i metafora nu înseamn , o spunem noi cu certitudine, numai o schimbare de sens de un tip diferit, i anume trecerea de la sensul no ional la sensul emo ional. Nu trebuie s ignor m natura, particular a rela iei dintre semnificat i semnificant, ca factor esen ial i determinant al expresivit ii metaforice în special i al celei poetice în general. Originalitatea expresiei figurate, adic a metaforei, este un raport direct cu capacitatea ei de sugerare, adic depinde de gradul în care reprezentarea faptelor în con tiin a artistului echivaleaz cu un act de cunoa tere i tr ire a realit ii, caracterizat prin adâncime i autenticitate. Mediul lingvistic, adic limba, în care se realizeaz i prin care se realizeaz func ia expresiv a imaginii este contextual.

Originalitatea expresiei figurate din proza publicat este în raport direct cu capacitatea ei de sugerare, adic depinde de gradul în care reprezentarea faptelor în con tiin a artistului echivaleaz cu un act de cunoa tere i tr ire a realit ii, caracterizat prin adâncime i autenticitate. Mediul lingvistic în care se realizeaz i prin care se reveleaz func ia expresiv a imaginii este contextual.

Antologia „Amintiri de secol XX” se înscrie în acea scar a valorilor care r mâne peste timp oglind a tr irilor prezentului ce salveaz trecutul i cucere te viitorul.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Constantin MIU

Apostolul Petru

- @î n oglinda adep\ilor teoriei extratere]trilor antici În acest eseu, ne-am propus s discut m via a i activitatea misionar a Apostolului Petru, din perspectiva adep ilor teoriei extratere trilor antici. Aceste dou aspecte le vom avea în vedere, în func ie de un mare eveniment, definitoriu pentru lucrarea apostolilor: e vorba de Pogorârea Sf. Duh, la Cincizecime.

Pân la Cincizecime, via a lui Petru nu are nimic spectaculos, în afara întâlnirii cu Iisus i urmarea acestuia. Despre chemarea lui Petru, afl m din Evanghelia dup Matei i Marcu: „Pe când umbla pe lâng Marea Galileii, a v zut pe doi fra i, pe Simon ce se nume te Petru i pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, c ci erau pescari. i le-a zis: Veni i dup Mine i v voi face pescari de oameni.

Iar ei, îndat l sând mrejele, au mers dup El. (Matei, 4: 18-20; cf.

Marcu, 1: 16-18).

O minune care - credem - îl va face pe viitorul apostol s i consolideze crezul în dreapta lucrare a lui Iisus este men ionat în capitolul 8 (vs. 14-15): „ i venind Iisus în casa lui Petru, a v zut pe soacra acestuia z când, prins de friguri. i S-a atins de mâna ei, i au l sat-o frigurile i s-a sculat i Îi slujea Lui.” În faimoasa scen a umbl rii lui Iisus pe mare, Petru î i relev sl biciunea uman , pu in tatea sufletului i a credin ei, aspecte ce îi vor fi repro ate de c tre Iisus: „Iar la a patra straj din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Vazându-L umblând pe mare, ucenicii s-

Erich Heckel - Copil

au însp imântat, zicând c e n luc i de fric au strigat. Dar El le-a vorbit îndat , zicându-le: Îndr zni i, Eu sunt; nu v teme i!

Iar Petru, r spunzând, a zis: Doamne, dac e ti Tu, porunce te vin la Tine pe ap . El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe ap i a venit c tre Iisus. Dar v zând vântul, s-a temut i, începând s se scufunde, a strigat: Doamne, scap -m ! Iar Iisus, întinzând îndat mâna, l-a apucat i a zis: Pu in credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei, 14: 25-31). Acest aspect, îl putem corobora cu altul: la Cina cea de Tain , Petru îi declar lui Iisus c e gata s moar împreun cu El, dar nu se va lep da de Acesta. Drept spuns, Înv torul îi face cunoscut faptul c în acea noapte, Îl va dui de trei ori, înainte de cântatul coco ilor: „Atunci Iisus le-a zis: Voi to i v ve i sminti întru Mine în noaptea aceasta, c ci scris este: Bate-voi p storul i se vor risipi oile turmei. Dar dup învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru, r spunzând, I-a zis: Dac to i se vor sminti întru Tine, eu niciodat nu m voi sminti. Zis-a Iisus lui: Adev rat zic ie c în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta coco ul, de trei ori te vei lep da de Mine. Petru ia zis: i de va fi s mor împreun cu Tine, nu m voi lep da de Tine. (...) Iar Petru edea afar , în curte. i o slujnic s-a apropiat de el, zicând: i tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lep dat înaintea tuturor, zicând: Nu tiu ce zici. i ie ind el la poart , l-a v zut alta i a zis celor de acolo: i acesta era cu Iisus Nazarineanul. i iar i s-a lep dat cu jur mânt: Nu cunosc pe omul acesta. Iar dup pu in, apropiindu-se cei ce st teau acolo au zis lui Petru: Cu adev rat i tu ti dintre ei, c ci i graiul te v de te. Atunci el a început a se blestema i a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. i îndat a cântat coco ul. i Petru i-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta coco ul, de trei ori te vei lep da de Mine. i ie ind afar , a plâns cu amar.” (Matei, 26: 31-35; 69-75; cf. Marcu, 14: 66-72; Luca, 22: 31-34; 55-62; Ioan, 18: 17-27). i totu i, ne putem întreba: de ce oare Iisus l-a ales pe acest nevolnic la (c ci ce altceva decât la itate d dovad Petru, atunci când se leap de trei ori de Iisus, când este încol it i spune c nuL cunoa te?) s -I fie piatr de temelie pentru viitoarea Sa biseric ?

Un prim r spuns ine de logica lucr rii lui Iisus: El se adresa oamenilor simpli i neajutora i, apropiindu-se de cei afla i în suferin ; pe ace tia mai cu seam îi ajuta, alinându-i i t duindu-i. Un al doilea r spuns îl identific m într-o discu ie între cei doi protagoni ti, din capitolul 16 al Evangheliei dup Matei (versetele 15-19): „ i le-a zis: Dar voi cine zice i c sunt? R spunzând, Simon Petru a zis: Tu e ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, r spunzând, i-a zis: Fericit e ti Simone, fiul lui Iona, c nu trup i sânge i-au descoperit ie aceasta, ci Tat l Meu, Cel din ceruri. i Eu î i zic ie, c tu e ti Petru i pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea i por ile iadului nu o vor birui. i î i voi da cheile împ iei cerurilor i orice vei lega pe p mânt va

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fi legat i în ceruri, i orice vei dezlega pe p mânt va fi dezlegat i în ceruri.” De i alegerea vine dup m rturisirea lui Petru c Iisus este Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Înv torul relev faptul c aceasta (m rturisirea) nu î i afl s la ul în firea sa uman , ci vine de la Cel Atotputernic. Dac m rturisirea lui Petru vine de Sus, fiindu-i indus de o for nelumeasc i nep mântean (în concep ia astronau ilor antici ar fi vorba de o entitate neuman - „nu trup i sânge i-au descoperit ie aceasta”), replica lui Iisus la încercarea lui Petru de aL convinge s nu mearg la Ierusalim, pentru c s-ar putea s I se întâmple ceva r u, relev c aceast „sminteal ” e una lumeasc i nu e dat de Sus: „ i Petru, luându-L la o parte, a început s -L dojeneasc , zicându-I: Fie- i mil de Tine s nu i se întâmple ie aceasta.

Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano!

Sminteal Îmi e ti; c nu cuge i cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Matei, 16: 21-23).

Schimbarea radical în felul de a fi al apostolilor (în privin a comportamentului i al limbajului) intervine în scena Cincizecimii: „În Ziua Cincizecimii, erau to i împreun în acela i loc. Deodat , a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic i a umplut toat casa unde edeau ei. Ni te limbi ca de foc au fost v zute împ rindu-se printre ei i s-au a ezat câte una pe fiecare din ei. i to i sau umplut de Duh Sfânt i au început s vorbeasc în alte limbi, dup cum le d dea Duhul s vorbeasc .” (Fapte, 2: 1-4). În concep ia adep ilor teoriei extratere trilor antici, limbile de foc ce se a eaz pe fiecare apostol reprezint un dispozitiv energetic, iar Duhul Sfânt ce-i umple pe aceia, f cându-i s vorbeasc în limbi str ine, ce pân atunci nu le erau cunoscute, este un program ce le este administrat sau ceea ce numim în zilele noastre - GOOGLE TRANSLATE. Dup implementarea acestui program, Petru cuvânteaz celor de fa , invocând cele întâmplate, prin vorbele proorocului Ioel (cf.

Fapte, 2: 14-17). O dovad c ceva s-a întâmplat, provocând o schimbare de-a dreptul radical în comportamentul lui Petru i al lui Ioan (cei doi vindec un olog din na tere, adus la Templu s cer easc cf. Fapte, 3: 2-11) este îndr zneala cu care cei doi le vorbesc preo ilor, pitanului Templului i Saducheilor (cf. Fapte, 4: 1-9). Mirarea acelora

Erich Heckel - Lacul

Anul IX, nr. 4(92)/2018

fa de cei temerari este justificat : „Când au v zut ei îndr zneala lui Petru i a lui Ioan, s-au mirat, întrucât tiau c erau oameni nec rturari i de rând...” (s. n., Fapte, 4:13). În scena convertirii suta ului Corneliu (cf. Fapte, 10: 1-7; 30-31; 11: 13-16), acesta are o vedenie: un înger, trimis al lui Domnului, îi vorbe te i îi spune ce trebuie s fac , spre a fi convertit: „Pe la ceasul al nou lea din zi, a v zut l murit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu c a intrat la el” (Fapte, 10:3). Vedenia aceasta este o hologram . Relatându-i lui Petru despre acest fapt, suta ul îi spune: „Corneliu a r spuns: Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, m rugam în casa mea la ceasul al nou lea i iat c a stat înaintea mea un om cu o hain str lucitoare” (s.n., Fapte, 10:30). Asemenea entit i îmbr cate în haine albe, str lucitoare, apar în scena relat rii Învierii lui Isus: „ i iat c s-a f cut un mare cutremur de p mânt, c ci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit i a pr lit piatra de la a mormântului i a ezut pe ea. Înf area lui era ca fulgerul, i îmbr mintea lui, alb ca z pada.” (s. n., Matei, 28: 2-3); „Au intrat în mormânt, au v zut pe un tinerel ezând la dreapta, îmbr cat întrun ve mânt alb...” (s. n., Marcu, 16: 5); „Au g sit piatra r sturnat de pe mormânt, au intrat* în untru i n-au g sit trupul Domnului Isus. Fiindc nu tiau ce s cread , iat c li s-au ar tat doi b rba i îmbr ca i în haine str lucitoare.” (s. n., Luca, 24: 2-4); „ i a v zut doi îngeri în alb ezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap i altul la picioare.” (s. n., Ioan, 20:12). De asemenea, în scena În rii lui Iisus, apar dou entit i înve mântate în alb: „ i cum st teau ei cu ochii pironi i spre cer, pe când Se suia El, iat c li s-au ar tat doi b rba i îmbr ca i în alb” (s. n., Fapte, 1:10). Îmbr mintea alb , str lucitoare, a acestor entit i (numite fie îngeri, b rba i sau tinerel) este - în concep ia teoriei astronau ilor antici - costumul inerent al celor veni i de Sus. În alt scen - cea a eliber rii lui Petru din temni - acestuia i se pare c are o vedenie - aceea i hologram (care îi ap ruse suta ului Corneliu), având puteri de adjuvant: „Petru dormea între doi osta i, legat de mâini cu dou lan uri, i ni te p zitori p zeau temni a la u . i iat , un înger al Domnului a stat lâng el pe nea teptate i o lumin a str lucit în temni . Îngerul a de teptat pe Petru, lovindu-l în coast , i i-a zis: „Scoal -te, iute!” Lan urile iau c zut jos de pe mâini. Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te i leag i înc mintea.” i el a f cut a. Îngerul i-a mai zis: „Îmbrac -te în hain i vino dup mine.” Petru a ie it afar i a mers dup el, f s tie dac ce f cea îngerul este adev rat. I se p rea c are o vedenie.

Dup ce au trecut de straja întâi i a doua, au ajuns la poarta de fier, care d în cetate, i ea li sa deschis singur ; au ie it i au trecut într-o uli . Îndat , îngerul a plecat de lâng el.” (s. n., Fapte, 12: 6-10). Din citatul reprodus, ne-au atras aten ia câteva gesturi, pe care îngerul i le solicit lui Petru: se încing (nu se precizeaz cu ce anume), i lege înc mintea i s îmbrace o hain . Toate acestea ne fac s credem c i se adusese o anumit vestimenta ie - de fapt un echipament cu ajutorul c ruia Petru putea s treac nev zut de str jerii ce p zeau temni a. i au fost dou rânduri! Un astfel de echipament, în accep ia extratere trilor antici îl f ceau invizibil pe apostolul Petru.

NOTA BENE: Considera iile noastre din acest eseu sunt doar simple supozi ii. Nu inten ion m s neg m sau s minimaliz m dumnezeirea lui Iisus.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Octavian MIHALCEA

Amintirea aripilor

Cel mai recent volum de versuri al lui Dan lin, Vise în suflet de clopot, atrage aten ia printr-un evident elan moralist conjugat cu propensiuni filosofice, fiind urm rit revelarea de noi i noi orizonturi. Intervin (re)puneri în discu ie ale unor teme deja asumate la nivel colectiv, cu accentu ri metaforice care au o func ie deosebit , de multe ori aproape iconoclast . Tu ele poetice se preteaz la variate interpret ri. Câteodat , regimul oniric activeaz primordialitatea apei: „Vise crestate-n oameni înal marea pe corabie. Spre festinul de suflete!” Rememorarea copil riei va fascina mereu, pe fondul încerc rii de autoedificare, problematic demers ce presupune descinderi labirintice. Vârsta începutului se dovede te, la un nivel, nepieritoare. Umbra posed i aici o func ie aparte. Soarta intr , cumva inevitabil, în zodia enigmei. O posibil maxim existen ialist , ilustrând aruncarea în lume: „Nemuritor, ca orice copil, î i încerci norocul tr ind.” Ca o coresponden mai mult sau mai pu in iluzorie, dac Mircea Dinescu invoca Proprietarul de poduri, aici întâlnim „colec ionarul de poduri rupte.” Dan lin opereaz cu paradoxuri, pe fondul unei ideatici ce propune imagini puternice. Sunt detectabile importante accentu ri cromatice.

Întotdeauna, versurile c ii, în fond poeme într-un vers, beneficiaz de ocult ri asumate auctorial, mistere ce ne sunt propuse spre de-criptare. Particularizant, aceast voluptate hibernal : „Când ninge î i po i închipui orice, chiar i c tr ie ti.” „Trandafiri alba tri p ta i de sânge” ilustreaz accentuata latur estetizant , consubstan ial poeziei lui Dan C lin.

Solitudinea va fi mereu rodnic la acest nivel artistic. A tept m diluvii ale visului, abia descoperite apropieri selenare. Statura clopotelor devine tutelar , în diverse circumstan e sintetizând umbra cu lumina. Ne situ m „lângroapa sufletelor aruncate-n mare”, mereu cu gândul la o ideatic maximalizant . Pe alocuri intervin accentuate macul ri, parc pentru a sublinia efectele încrâncenate ale versurilor din Vise în suflet de clopot. Frânturile de precepte filosofice confer o special anvergur : „Curajul ro ului de a se mistui pentru a transcende este o religie p gân .

Nimic întâmpl tor.” Fluidele interioare sunt de multe ori în c utarea miraculosului. Uniunea poemului cu clipa determin necru toare iriz ri cu fior terminal. Omniprezen a sângelui ia valori abisale, pe lâng „pietre rotunde, pietre p trate, cercuri închise.”

Poetul este animat de ideea transgres rii limitelor pres rate în calea idealului. Atipic, dragostea fiin eaz în preajma unor „oglinzi diforme pe piele.” Incompatibilitatea va gu-

verna intr ri ferecate. Lirismul se înscrie, aici, în siaj thanatic: „Ce-ai zice dac am umple camera în care plute ti cu jum i de amintiri pe felii de pâine? Tu dormi, nu tii c e ti moart .” Nu a fost s fie..., putem spune întro lini te totu i suspect . Estetismul vibreaz în sensul marilor a tept ri salvatoare: „În gr dina cailor s lbatici rotunje ti roman ele cu marea br zdat de aspira ii.” Dincolo de orice am nunt, fascina ia totalit ii. Amintirea aripilor va persista întotdeauna, odat cu evanescentele semne ale divinit ii. S eviden iem urm torul vers, rezonând expresionist, chiar nietzschean: „Incontestabil, ca un peisaj de iarn , marea se vars -n tine.”

Totu i, este fascinant complexitatea încerrilor vie ii. La numite intervale, starea poetic populeaz arealuri fondatoare, în vederea unor radicale evalu ri: „Cheza al credin ei în oameni, martor al contopirii, reinventezi marea.” Se preconizeaz mari eliber ri ce ar trebui s con in r spunsurile. Comuniunea cu ceilal i are un rol special la nivelul fundamentelor c ii. „Imagina ia colectiv ” influen eaz dorin ele. Prezenta concluzie adânce te paradoxurile: „R mân doar gândurile, r mân doar frunzele; ceea ce r mâne nu exist .” Viziunile lui Dan C lin sunt inscriptibile unei arhitecturi eterogene având în proximitate abisul i nemurirea, via a aproape ratat i în elepciunea.

Erich Heckel - Mla tin

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Florentin SMARANDACHE (SUA)

„Suntem ceea ce trecutul a s[dit @în noi” Marian P tra cu-Chircu nu este un prozator i un publicist tân r, nici necunoscut, personalitatea i activitatea sa fiind apreciate în cele mai variate medii. Autor i coautor al mai multor studii de specialitate, al unor lucr ri cu caracter monografic vâlcean, Marian P tra cu s-a f cut cunoscut mai ales prin volumele de proz Condamnat la via (2009), Via a ca o provocare (2010), Oameni i câini (2011), dar i prin publicistica adunat în America e de vina, tr iasc America (2010).

Ceea ce-l caracterizeaz , în primul rând, pe prozator, este rara sa capacitate de a tr i în mai multe registre afective, memoria prodigioas , sim ul observ rii vie ii comune i urin a de a reda, cu inteligen i deta are, imediatul. Nu-i lipsesc nici fantezia, nici o anume pasiune de moralist (în subsidiar), un sentimentalism bine strunit, un spirit polemic colorat, provocator.

Sursele principale ale epicii sale, mai ales în volumul de fa (Suntem ceea ce trecutul a s dit în noi, Ed. Antim Ivireanul, Rîmniculcea, 2018), îl reprezint , în special, auto-

biografia, lumea satului i a colilor, slujba, via a social i politic , istoria etc., privite cu un acut sentiment al urgen ei, lucid, reliefând gravitatea rela iilor umane, formele alien rii, dar i psihologia individului, toate tratate într-o manier realist , înf ând tablouri de moravuri contemporane.

Cu toate acestea, Marian P tra cu-Chircu este un prozator nonconformist, iconoclast. De i toate cele 22 piese ale volumului Suntem ceea ce trecutul a s dit în noi ar fi putut fi tratate într-o manier clasic , prozatorul apeleaz cel mai adesea la povestire, înc lecând îns registrele povestirii, suprapunând aspecte diverse - temporale, spaiale, circumstan iale -, punând accent pe reconstituirea fragmentar , mai mult sau mai pu in sigur , nu pe descrip ie.

Evenimentele autobiografice sunt suma de desf urare a ac iunilor, mutând accentul pe psihologia individual , alteori colectiv , a actan ilor, creionând când o cronic de familie, când o analiz a sentimentului de frustrare, când un mod de a fi al unei mentalit i vechi într-un univers nou care de-abia se

Erich Heckel -

une

constituie.

Un mozaic, a adar, care devine, prin asamblarea fragmentelor, o fresc a unei persoane i a unei familii pe dou -trei genera ii, prioritate având individul, nu ca tip reprezentativ, ci ca destin elucidat prin „culpa ereditar ”. Întoarcerea în trecut, din aceast perspectiv , este un exerci iu de na tere spiritual , având un rol terapeutic. Eroul-narator, Oara, Marian etc., sunt, indiscutabil, personaje memorabile, caractere revelatoare pentru condi ia uman . Alte personaje sugereaz o maladie moral a actualit ii, i ele sunt reprezentate de politicienii timpului, acestea având darul de a mistifica realitatea, realul, pentru a le domina.

Imprevizibil este autorul i în localizarea “povestirilor”. Ele se mut de prin p ile Lovi tei, la Ia i sau Bucure ti, Sibiu sau Cluj, China, Grecia sau Italia, suprapunându-se sau doar alternând, poate i sub influen a lecturilor din proza modern , dar, nu mai pu in, din perspectiva unei tehnici noi, personale, autorul încercând s gândeasc în alt mod, mai profund, în inten ia de a pune ambiguit ile i circumstan ele, într-o perspectiv epic semnificativ , dar nesupus canoanelor i abloanelor.

Am zice, în încheiere, c Suntem ceea ce trecutul a s dit în noi este o carte-experiment remarcabil , cu piese narative profunde i originale, admirabil scrise unele (Hotel „Gel lert”, Oara lu Marian Chircu , O boal congenital , Mo u Chircu Vise i realit i, Un student rebel, Laptele i securitatea, Întâmpl ri postrevolu ionare - apuc turi vechi la vremuri noi etc.).

Surprind maturitatea stilului, tiin a de a condensa o cantitate mare de fapte i informa ii într-un spa iu epic limitat, reconstituirea unui destin, în ultim instan , într-o conven ie nou , în care textul unei confesiuni devine o suprapunere de texte, prozatorul nostru tinzând s surprind simultaneitatea unei existen e printr-o sum de imagini i întâmpl ri.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Ion POPESCU-BR{DICENI

Laz[r Popescu, @într-o nou[ lectur[ 1. Laz r Popescu într-o lectur public Scriitorul Laz r Popescu a sus inut, la sala „Mihai Eminescu” a Bibliotecii Jude ene „Christian Tell” Gorj, sub patronajul Filialei Craiova a U.S.R., obi nuita lectur public anual .

Gestul în sine a fost plin de cele mai bune inten ii. Gustul amar mi l-a dat neparticiparea, la ac iunea eminamente cultural , a a a-zi ilor „columni ti” ai lui Marius Iorga, ar tându- i înc o dat pe fa invidia i, vai, impostura.

Laz r Popescu este, poate, cel mai rotund, complex i original scriitor al Gorjului contemporan, f când fire te parte din garda de întemeietori ai autenticului „columnism”. Are aerul unui solitar, dar cine-l are tovar de cale tie s -i cucereasc sufletul i cugetul. i mai are „corolarul” propriu de exigen e, din pricina c ruia prietenii îi sunt pu ini (îns ale i, intelectuali i creatori remarcabili, în frunte cu criticul Ion Tranc u - n.m.,I.P.B.).

2. Întâi i întâi, Laz r Popescu a citit din noul s u volum de poeme intitulat oximoronic i ter inclusiv „Lini tea nelini tii”, derulat pe coordonatele celor trei teme predilecte în ultima vreme: iubirea, moartea, critica sociopolitic .

Ce vre i?! Î i refondeaz iubirea/ erotikonul/ pe alte baze ale c ut rilor sale: - intertextualitatea atât la nivel de filosofie hindus (budismul mahayana) cât i prin prelucrarea unor texte de muzic popular / reciclarea tipic postmodernist a unor texte de muzic popular din Oltenia; - apoi metamodernismul al c rui promotor, cel pu in în România,s-a autoproclamat, ca replic , în eleapt , la al meu transmodernism autohtonizat, întocmai procedând i Lar Popescu cu „paradigma” sa.

Ce vre i?! Î i reconoteaz toposul mor ii marcat de evidente accente tragice, cauzate de decesul ambilor p rin i: înv torii Ion i Melania din Corob ii Dr gote tilor: - despre tat l s u, îmi poveste te mereu i-a vegheat nop ile de înv tur i de romantic reveria motivant ; - despre mama sa - pe care am cunoscuto personal cu prilejul unei tabere de cercetare, etnofolcloric - aspectul c avusese o temeinic atitudine i forma ie pedagogic , tutelându-i astfel lefuirea firii.

Prozele din „Povestiri din Dealul cu Ulmi” s-ar impune prin voin a de originalitate i diferan reinstituit (in)augural.

Ar izbuti, programatic, s completeze tri-

Erich Heckel - Peisaj în parc

logia romanesc „E ecul cartofilor cruzi” (I. Falsul paradis, II. Cravata ro ie, III. Renumele trandafirului), reconfigurând înc un hinterland rural, un Macondo, o Yoknapatawpha într-un spa iotimp narativ redescoperit kairotic dar i ironic.

Romanul „Cenu i Eter” - din care a publicat fragmente în „Caietele Columna” i „Confesiuni” - se vrea o (meta)cercetare aproape ini iatic a unui manuscris de alt roman, aflat în posesia unui personaj cu serioase probleme de s tate psihic , într-un „internat” de „glume i” de la Turceni, pe nume Remus Goan , preot de profesie. Cei doi protagoni ti, Lucian Ionescu i Vl du tef nescu îl vor reg si pe Remus Goan înto it între timp, care le va înmâna romanul c utat (recherche/ quête/ cavaleresc ).

Cuprinde patru p i: I. Întoarcerea în Valea Frasenului; II. Secretul lui Anton Neculescu; III. Dovlecii nu s-au copt; IV. Ultimii români.

2. Povestiri din Dealul cu Ulmi O povestire e o poveste ca o rostire în cazul lui Laz r Popescu. Inepuizabil - trilogia „E ecul cartofilor cruzi” neve tejindu-i prospe imea nara iunii ca o vorbire i viceversa - prozatorul abordeaz genul scurt cam ca Liviu Rebreanu ori ca Eugen Barbu ori ca Marin Preda sau ca Zaharia Stancu.

Asta fiindc Laz r Popescu se raporteaz doar la mari modele, eliminând pe cele de conjunctur , conform principiului ori totul ori nimic (Macondo al lui Marquez).

Personajele încearc o locuire Kairotic / Kenotic , s nu se supere locul pe om (Costic Ochiu). Ernst Cassirer comenteaz despre limbaj i la un moment dat z bove te asupra copilului cu mania numelor, a transferului obiectiv înspre subiect i invers.

Asemenea copilului, Laz r Popescu se men ine în zona înc ingenu a logosului semiotic îmblânzit hermeneutic cu modula ii... fonologice, cu logica unei gramatici care se simte vinovat de propria-i arbitrarietate i atunci recurge la un... metalimbaj dator tra-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

di ionalismului (vezi George Co buc pe care nu-l impresionau chestiile în stil occidental).

Onomaturg prin excelen , prozatorul se ne te” neao cam ca Marin Sorescu în „La Lilieci” (c ci un alt corespondent în România nu tiu s i se potriveasc - n.m.) de team s nu se fi dep rtat prea mult de sine, de patrie, de neam etc.

Topofilia e i ea utilizat cu succes. Valea cu trestie (e ceva în consonan cu pascaliana trestie cuget toare?) e una paradiziac , ori una nostalgiza(n)t psihologic? E una a inuirii i a dest inuirii ori una a b znirii i policririi pe baza celebrului transfer metaforic al lui Saussure i Barthes?

Prozatorul se revendic - s -i fie limpede pozi ia - din epoca triburilor i a clanurilor, una veche (arhetipal , nu?) i trecut prin istorie fiind, noi, românii, amenin i mereu violent cu tergerea identit ii noastre etnice i morale. În „Oameni sup ra i” parc s-ar sim i o adiere dinspre F nu Neagu ori Dinu raru. M refer la elementul satiric, la ironia care demasc politica ipocrit , de circ dec zut i el în curat gol neal i debusolant mascarad .

Dealul i Valea se succed desigur mioritic (Lucian Blaga) iar Lucian Ionescu invoc programatic ro(s)tirea înceat i cosmosul rotitor. Iar Ion Capac e pentru Lucian Ionescu un soi de Vasile Porojan pentru Vasile Alecsandri i ugurlan pentru Ilie Moromete.

Aceast lume pe care Laz r Popescu o salveaz de la riscul de a- i pierde memoria una nescindat între natur i cultur - e pân la urm seduc toare prin latura pitoreasc , aparent nespectaculoas , dar plin înc de diferite ciud enii.

Laz r Popescu i-ar dori s nu accepte jugul scriiturii inten ionate. Idealul s u e autenticitatea nonritualizat , adic se vrea doar metavocea colectivit ii, risipit , diseminat în moleculara ac iune braunian .

3. Amarul vector Un scriitor/ un poet care î i respect statutul de profesionist al literaturii î i public rar o carte i la editurii cu vizibilitate, prestansuperioar i prestigiu m car na ional. a am procedat i eu ca poet, romancier i critic literar, i în mod similar s-a comportat i Laz r Popescu, sco ându- i trilogia romanesc i c ile de poezie la editura Limes, a lui Mircea Petean (a c rui exigen selectiv e arhicunoscut - n.m.).

Laz r Popescu revine deci cu înc o carte de poezie (un fel de continuare la „Cosmos în silabe”) intitulat „Amarul vector” i care cuprinde produc ia liric a anilor 2012-2014,

pus sub semnul acelei literaturi care ar fi fiind „copil ria în fine reg sit ” (Georges Bataille, Literatura i r ul). „C rticica de sear ” a lui Laz r Popescu e împ it în dou cicluri: „Triste ea integralei” i „Din Oltenia pân -n Bengal” i tehnicile meta-, inter-, trans- i arhi-textuale îi asigur scriiturii sale mai noi o identitate personalizat i diferen a specific , a c rei marc dominant pare s r mân totu i metamodernismul (vezi „Lec ie metamodernis”, pag.58), paradigm al c rei promotor i teoretician cu program-manifest i-a propus fie în România.

Citit pe ner suflate i recitit atent, noua culegere de microtexte, unele chiar i de dimensiunea unui vers (precum de pild „Parfum: Miros de lotus pe cer crescut”) dar i de poeme de aspect mai amplu (vezi „Scrisoare c tre Doamna Inimii”, „La Chanson du bien-aimé” (care îl revendic drept metamodel pe Guillaume Apollinaire - n.m.) i „Copaci ai durerii” - n.m.) te ajut indicial, ci se raporteaz când explicit când implicit la mari poe i ai lumii largi (transeuropene: Wallace Stevens, Leonard Cohen, Rabindranath Tagore, Constantin Brâncu i, George Bacovia, Fernando Pessoa, Mihai Eminescu, Carl Sandburg, Georg Trakl, Andrei Cornescu, Osho, Ovidius, Ungaretti, Quasimodo, Socrate, Rilke, Shakespeare .a.)

Aceste abord ri vor s demonstreze c azi poezia nu poate fi decât rezultatul unor îndelungi lecturi aprofundate, unor achizi ii prin excelen culturale, unor asimil ri prin cunoa tere paradigmatico-sintagmatic , desigur grefate, cu inteligen , pe tr iri intense, esen iale (vezi „Parfum subtil: Esen de tine/ în inima mea....”, p.68).

Dezinvolt, cu un condei sigur, Laz r Popescu izbute te deopotriv în haiku („Septembrie. / Ce limpede/ e apa iazului”, pag.77) i în distih („Integral trist / Nimic nu exis...”) - dedicat lui Nagarjuna, marele nihilist, cel mai de sus, în ter in („Eu însumi: Eu însumi mergând întruna sub cer/ Cu Steaua Polar în fa , / Cu spaim de ger”, p.65) ori în catren („De la sine: De la sine s-a închegat universul, / Str juiau paltinii lâng poteci siderale / În vreme ce muzicile piereau / Lâng izvoarele boreale”, p.66).

Reg sitor de ritmuri i rime „clasice”, furat de-o fenomenologie a reziden elor m rturisite, mai noul poet Laz r Popescu braveaz cump nit, moderat, exprimându-se stilistic vorbind în „dic iuni” fericite, discursui metapoetic f cându-se „vinovat”de un hedonism fructificat kairotic. Citez distihul „Imperfectul: Ce fericit era copil ria ta! / Atunci aproape nu tiai c oamenii mor!”.

Tema paradisului îl atrage astfel pe poetant irefuzabil. „Atunci se întâmpl schim-

Anul IX, nr. 4(92)/2018

barea-n cuvinte” (Rimele iernii, p.67).

Poesisul laz rpopescian e rezultatul „alchimiilor min ii” dar i al unui eros cosmicizat i tragic („Desene: Alchimiile min ii s-au întrerupt./ O iubire plânge pe paji tea cerului”, p.62). Iar dac „deasupra cerul î i pierde/ culoarea în secunde. / Sub el poetul i pierde/ memoria/ în amurguri str ine” (Deasupra, p.63). În acest poem se simte în surdin un ecou expresionist, care reverbereaz i în catrenul urm tor: „S-a strecurat o spaim mare/ între cuvintele tale. / Între t cerile i cuvintele tale/ ar ri de ghea transparent-astrale.” (S-a strecurat, p.63).

Devine aproape captivant o cronic precum cea de fa , c ci, treptat, te intrig , te capaciteaz , te atrage într-o veritabil aventur spiritual-hermeneutic , poezia a a cum o practic Laz r Popescu de vreo cinci ani încoace: deopotriv acut sensibil i înalt intelectual . Trebuie doar s ai un orizont de receptare... educat, avizat, format, consolidat. i doar pe aceast baz existent va veni i în elegerea de rigoare, i aprecierea, i vibra ia pe acelea i lungimi de und .

De aici probabil i începutul oarecum resemnat al artei poetice „Amare...” de la pag.7, asumat cu luciditate discret acuzatoare pe adresa unui vulg indiferent la vocea poeziei i la drama poetului cult cu distins forma ie academic . Îns „oricum - ne încredin eaz poetul din „Triste ea integralei” - o poezie se simte în cristalinul de aer i-n oapta secundei”.

Iar ca „joc secund” (Ion Barbu) ori ca „trist poveste” (G. Bacovia) „poezia, în miez de cuvânt i mister i-n t cere de st / St numai ea” (Scrisoare c tre Doamna Inimii, p.10).

Plimb re solitar (ca i Rousseau - n.m.), Laz r Popescu î i for eaz cuvintele-pereche cut i intens s se îmbr eze „ape sub cer/ i-acest mister” ca-n Blaga cânt re ul ori Leonard Cohen, a c rui voce se aude în ureche „pe-o muzic trist mai veche”.

Nostalgia lui Laz r Popescu n zuie a se departaja de a lui C rt rescu („Sfat prietenesc: C rt rescu, C rt rescu/ Nu te pune cu Popescu...”, p.57).

Scurtissimele mini-compozi ii din „Amarul vector” mai degrab se expun decât se opun mersului epocii (post-, trans-, metamoderne), de i orgoliul de întemeietor de nou cap de pod abia- i-l poate, autorul transorfic, reprima. i, la o adic , de ce-ar renun a la credin ai de c ut tor al diamantului în poeticitatea frust , de i repet, elaborat savant? De dragul criticilor? Haida, de...! Criticii „nu vor în elege niciodat / Bucuria scriitorului de a scrie”, reflec ie la care subscriu cu satisfac ie de tovar de... religie i a(l)titudine cumva

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

eudaimonic i endemic .

4. Într-o dimensiune unic În Gorj, în Târgu-Jiu chiar, criticii literari de valoare se pot num ra pe degetele unei singure mâini. M refer la acei condeieri cu solid forma ie hermeneutic i filosofic , ci nu la cei de ocazie care, de i par s prolifereze (proces benefic sau malefic, depinde cum o iei), doar promit ci nu confirm efectiv. În capul listei stau dup Gheorghe Grigurcu câ iva columni ti printre care i Laz r Popescu: autor solid, cu tiin de carte, cu expresie dezinvolt i identitate reflexiv .

Obiectul de referin al acestui metadiscurs: o nou carte, ap rut , recent, la editura Limes, la Mircea Petean, la Cluj-Napoca, intitulat , inteligent „ ansa i restul”. Dac îmi amintesc, intertextual de o celebr replic ecspirian („restul e t cere”), t cerea, desigur, e a omului în elept, dar i vorbirea e marea ans a insului (a ENS-ului) la comunicare, dar i la decriptarea enigmelor lumii i metalumii. În acest „fel de jurnal-eseu, (1988-2004)”, scos pe pia a adar în 2009, Laz r Popescu se dovede te un homo scriptor cu profunde motiva ii ontologice dar i un homo viator pe c ile invizibile ale unei imaginare ( i transimaginare) biblioteci ionaionice. Medita ia deseori ironic , ba chiar revelant-mordant se dezvolt nu atât polemic i politic cât dinamic-intensiv, v dind o mobilitate rar a vehicul rii conceptelor, temelor no iunilor, mitemelor etc., a specula iei i a formul rilor apodictice, memorabile.

Gânditor de forma ie postmodern i metamodern , Laz r Popescu tie c doar întoarcerea la sursele originare î i poate asigura o prezen credibil i autoritar în domeniul metapoeticului i/sau al metacriticului ori, i mai ales/ în zona, oarecum dificil a epistemologiei i / ori în domeniul fenomenologiei. Citez: „Cu spa iul i timpul în untru mintea descoper Fiin a”; „Odinioar relaxam în posibil. Acum fac gimnastic incomplet în fanteziile min ii”; „Între gândirea lucrurilor ca fiind vide i aderarea lor la o absen , nu e decât o diferen de orientare”.

Aspectele remarcabile, în dreptul profilului spiritual al lui Laz r Popescu, aduse, ca inedite, în orizontul nostru de a teptare de ansa i restul” sunt frumuse ea sobr a scripturii, pe alocuri alchimic , esen ializând finalmente în cele mai pure extracte lirice.

Citez, iar i, câteva e antioane aproape haiginice: „Un scriitor e uneori frumos ca un înger. / Când pleac îngerul din el, / r mâne plânsul de pe coal ”; „Aici ezum i plângem. / Lâng râul mir rii / într-o diminea

unic ”; „Într-adev r, vidul... / Lucrurile din camer plutind. / Ai avut aceast revela ie / într-o sear nu prea îndep rtat ”; „Tu, însu i adumbrit de cuvinte / ori întors pu in / spre alchimia acestui cuvânt”.

5. Cronic la „Poemele Danei” 1. Aceast veche-nou carte a lui Laz r Popescu redescoper orfismul i dictonul ut musica poesis. Ceremonialul vr jit ml diaz limbajul liric i emo ional, îl transform într-o cântare intemplativ , heraclitic în cele din urm . Uzând de oximoron, Laz r Popescu se reîntoarce transmodernist la modernitatea francogerman de sorginte mitosofic i evident metafizic .

2. Metapoetician aplicat, autorul „Poemelor Danei” (1987) se revendic totu i din cultur pentru eter, unul al transcenden ei reancorate în ontologia unui eros îmb tat de parfumurile tari ale tânjirii dup corpul ideal al unei iubiri ca o „s rb toare reluat pe lâng lume”. Iar „ca o mângâiere, cuvântul” „explozie înceat în ochiul invizibil al florii” caut „o gam ne tiut ” de litere i sonuri menite redea imaginarul unei „mai mult ca realitatea”.

3. Oricum mi-e ferm convingerea unei redescoperiri a neoexpresionismului de tip Georg Trakl, Lucian Blaga, Petre Stoica, numai c Laz r Popescu e un apolinic nemântuit, un sedus mereu de „miracolul dilatat” al clipei scrise „în fream tul ierbii” i trans-scrise sub semnul „lumii tremur toare” i al pove tii cu vr bii semantice.

4. Elogiind precum Rilke ori Montale, dicteul îndr gostit de inefabil, poetul concepe actul poetic într-o simultaneitate auroral cu „prinsoarea de fluturi” prin fâne urile auguste ale memoriei precum Cezar Iv nescu

17

ori Artur B di a.

5. Vechi-noul Laz r Popescu nu se teme de discursul de reciclare a unor toposuri doar aparent pierdute. Asemenea lui Marcel Proust ori Aurel Pantea, maturul columnist înc de la anul 1987, cel de dinainte de „Amurgul traversat”, î i reclam reziden a într-o epoc suspendat , sta ionar o vreme în „orele mirii”, „într-un cea translucid” „în sclipirea oglinzii” unde „s-ar mai putea scrie cu gânduri un poem” deci doar mental nu i scriptural.

6. Tot scrutând „Z rile noi, stan ele suspendate în frunze tremur toare” ca poet fantezist-ironic, L.P. ascute cuvintele ca pe „ne tiute pietre” ca s exclame oarecum excedat: „Ce reprezentare absurd peste tot!” ca un Dorian Gray reîntrupat sub „negura de stele”.

7. Dublul vegetal func ioneaz i în textul lui Laz r Popescu întocmai ca la Marin Preda numai c salcâmului îi este preferat ulmul, pentru conota ia lui psihanalitic . Poemul în sine revalorific , repet, textualismul, dar clapele ma inii de scris par s fie i clapele unui „pian l untric”. Astfel poezia poate fi acea „rev rsare de ape aievea”, acea „articulare posibil de cântec” cu - atât de frumos spus - „nostalgia unui sine strecurat tiptil pe u a ce duce spre ie irea din Casa Cuvântului”.

8. Atmosfera de nostalgie a unui t râm i a unui limbaj pierdut, r mas in illo tempore, se autogestioneaz prin «asem nare». Heteronimul Menalc î i execut misiunea pe care Laz r Popescu i-o încredin eaz prin acest dialog chiar în fa a por ii de intrare i ie ire din Republica Reinvent rii Marii Poezii. Dac au stat, morile de vânt ale lui Don Quijote trebuie repornite. C ci ele alimenteaz cu energie inepuizabil Dic iunea edificat cu am gitoarele cuvinte.

Erich Heckel - Peisaj

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Gheorghe A. STROIA

INGINERI scriitori ]i publici]ti - noul dic ionar realizat de Asocia ia General a Inginerilor din România (AGIR), coordonatori: NICOLAE VASILE i ION GANEA CHRISTU

Publicat de editura AGIR Bucure ti, în cadrul colec iei Scriitori ingineri, într-o frumoas i reu it prezentare grafic , dic ionarul INGINERI SCRIITORI I PUBLICI TI include referin e bibliografice i critice despre inginerii români care i-au manifestat de-a lungul timpului pl cerea de a aduce, prin exersarea aptitudinilor literar-artistice, un plus de valoare activit ii lor profesionale. În sus inerea admirabilului demers publicistic al celor doi coordonatori, voi rememora evenimentul primei mele lans ri de carte, în anul 2010 (cu volumul de versuri „Omul Retort ”), când unul dintre invita i, în discursul s u de sus inere a autorului, spunea: „Ce e ciudat la domnul Stroia? Eu, unul, tiam despre ingineri c nu tiu s citeasc , dar mite s mai i scrie!”. Invitatul meu era, bineîn eles, profesor de economie, filozofie, la rândul s u un poet de mare, mare talent, membru al USR. Cu certitudine, remarca era una de apreciere, cel pu in a a cred c a gândit-o invitatul meu, dar pentru mine a sunat pu in cam dur i asta, gândindu-m doar la cât carte am fost nevoit s înv (citind i scriind) pentru a-mi câ tiga titlul de inginer,

una dintre pu inele meserii care beneficiaz de un titlu cu adev rat academic.

Mai mult decât atât (în asentiment cu aser iunea domnului Nicolae Vasile, de pe coperta a IV-a a c ii)... i noi, inginerii, suntem „purt tori” de suflete, avem i noi simminte, emo ii, sensibilitate, ne mi i pe noi bunele sau relele acestei lumi, c rora le opunem uneori rezisten cu toat fiin a noastr mai mult sau mai pu in „profesional ”. Suntem i noi îndr gosti i de ceva/ cineva, iubim via a cu aceea i intensitate cu care o poate iubi orice om, îi facem pe plac sau râdem de ea cu gura pân la urechi (când ni se ofer ocazia), încerc m s -i rezist m f cându-i „aproxim ri matematice” sau reinventându-ne de fiecare dat cu noi „formule de calcul”. i, ca s punct m i acest aspect, foarte multe dintre persoanele-ingineri au contribuit, pe lâng cre terea economic a acestei ri în diversele ei perioade istorice, i la cre terea literar , unii dintre ingineri dovedindu-se a fi critici literari de for , ce au marcat istoria literaturii române.

Dic ionarul include, în 220 de pagini, un num r de 67 de ingineri - membri ai Cenaclului Literar Ing i al i 16 colaboratori ai aceluia i cenaclu. Printre inginerii din dic ionar exist

veritabile personalit i, cu activit i literare notorii - poe i, prozatori, romancieri, membri ai unor prestigioase asocia ii/ uniuni de creie literar - ceea ce aduce un puternic serviciu pozitiv de imagine breslei noastre.

Informa iile ce detaliaz activitatea literar a fiec ruia dintre ingineri sunt reprezentative, complete i atent selec ionate. Cu modestie pot spune, c sunt încercat de bucuria i mândria de a fi printre cei cuprin i în aceast frumoas realizare ce poart marca editurii AGIR. Felicit ri tuturor colegilor de breasl ce se reg sesc între filele acestei c i inedite, sincere aprecieri demersului coordonatorilor, care, cu certitudine, nu a fost unul facil (având în vedere c de cele multe ori este dificil s stabile ti canale eficiente de comunicare ), fapt ce îl face un act de mare curaj, dar i de mare responsabilitate! Sincere felicit ri editurii AGIR pentru st ruin a cu care împline te visuri!

RECOMANDARE: Interesant ar fi ca urtoarele întreprinderi literare ale coordonatorilor s includ i antologii literare ale inginerilor, pe genuri (poezie, proz ), care s reconfirme sensibilitatea i, de ce nu, patima cu care pot inginerii scrie.

Erich Heckel - Moara de vânt

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Daniel MARIAN

Recitalul semanticii

Dac este poezia cântec? Fire te da, la fel cum este t cere, oapt , vorbire r spicat , scrâ net, plânset, vaiet, urlet. Poezia nu se sfie te s fie orice i se n re te. Cum de pild , dac poetul pune o amprent în alb i negru sau dac îi d o tu de culoare privilegiat , atunci este desen i este tablou, acel fel care tie s mi te, s gesticuleze, s umble.

Cu George David ne încumet m la solfegierea tr irilor prin sublimarea limbajului, nu ne propunem de ast dat s st m în cap sau s ne arunc m de pe vreo stânc . În „Songbook” e ceva mai altfel decât în restul duiumului de books, iar cu prec dere i sigur de tot altfel decât în, particular, Facebook.

E de tiut c , dac e s privim poezia doar de la stânga la dreapta i de sus în jos, atunci nu vom g si sensul vie uirii între construiri i sf râm ri, cel mult îi vom pricepe anotimpurile în înc lecarea lor când tandr , când feroce. i, una dintre alternative ar fi s îmbr m poezia, s-o strângem tare de tot, s o sim im cum pulseaz , aten i fiind s ne oprim când începe s trosneasc .

Ce-ar fi s încerc m mai întâi cu poezia de dragoste, care aici teoretizeaz armonios îns i fenomenologia i în elegerea acestui

sentiment, de fapt r pe te ideea dragostei astfel încât s o aib pentru sine, i nicicum nu e cazul de r zgândire, de negociere, de recompens , de renun are. Odat dragostea avut , r mâne a a pe mai departe... „î i r sfoiesc trupul/ cu sfio enie,/ ca pe o carte de pre // mângâi coperta de piele/ - ah, ce lucr tur ! -/ încercând s ajung/ la slovele gândurilor tale/ scrise-n cerneal sângerie// slove imprimate-n file/ cu me te ugite filigrane de artere pulsatile/ i de ginga e tendoane// i m mul umesc s sorb/ chiar i numai în elesul/ cuprinsului rotunjit ca o inim ” (Song in-folio (Pe tine citindu-te)).

Transpunerea celei mai concludente st ri suflete ti în perspectiva rodului celei mai concentrate alegeri de exprimare, spune foarte multe despre felul de manifestare creativ , a spune chiar c e vorba de mai mult decât cântec, ce zice i s fie chiar incanta ie...

Accep iunea poeziei ca efect al model rii cu mâna, cu dalta, în sine fiind privirea, de fapt cu gândul care tie s fie oricum i peste tot, genereaz i aceasta o formularistic special ... „te sculptez cu ochiul, draga mea,/ câ tigându-te din blocul de marmur / detaliu cu detaliu// azi î i adaug o mân ,/ mâine un zâmbet,/ poimâine o triste e// i, uite-a a,/ cioplesc i lefuiesc cu migal ,/ clip dup

clip ,/ ca s mi te fac/ cariatid ” (Song de Fidias m runt (Privirea ca o dalt )).

Pe un ton mai degrab meditativ, dar cu accent ap sat enun iativ, u or deconcertant, în opozi ie cu euforia, cu efervescen a, ne este propus i acest „Song la limit ”: „back in 5 minutes”,/ mâzg li ea neglijent pe u a mea/ cu o cret tocit ,/ dându- i pe spate,/ cu mâna stâng ,/ gluga cernit ce-i umbrea chipul,/ dup ce cu dreapta/ rezemase, grijuliu, de tocul u ii/ coasa”.

Iar factura existen ialist se arat ferm , bine conturat , închegat , ajunge s doar pe la col urile sufletului... „realit i a ternându-se/ una peste alta/ ca tergarele/ în lada de zestre/ realit i generându-se/ una pe alta/ la nesfâr it,/ precum fractalii/ realit i succesive/ n pârlind una din alta/ ca pielea arpelui/ realit i acoperindu-se/ una pe cealalt ,/ mototolite precum cear afurile/ dintrun pat de pl ceri” (Song real (Teoria foilor de ceap )).

Este de remarcat un lucru, i anume: de i trunde adânc în esen e, le r scole te i le fr mânt , poezia lui George David nu cere ‘tax de intrare’ i nici ‘tichet de rezervare’, nu se ofer manuale ori instruc iuni de folosire, ea fiind perfect abordabil pentru iubitorii frumuse ii cuvintelor.

Erich Heckel - Peisaj

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Liliana POPA

Interviu cu Gabriela Adame]teanu Liliana Popa: Doamna Gabriela Adame teanu, ave i o etic a scrisului înscris într-o anumit estetic . Sunte i un „constructor de carte”, una dintre cele mai traduse scriitoare contemporane, lucru confirmat i de criticii Mircea Martin i Nicolae Manolescu.

Romanul „Întâlnirea” a fost tradus, pân acum, în Bulgaria (Panorama, 2005) i în Ungaria (Palamart, 2007). Cartea a fost recompensat , în 2004, cu Premiul pentru proz al Ziarului de Ia i i cu Premiul revistei Ateneu. Regizoarea C lina Buzoianu preg te te un spectacol pornind de la romanul „Întâlnirea”, la Teatrul Bulandra. În romanul „Întâlnirea” apare foarte des cuvântul „perfec iune”. Li folosit pentru c era un cuvânt des întâlnit în anii ’70, sau, cred, pentru c spre asta tinde prozatoarea?

Gabriela Adame teanu: Eu sunt perfecionist , a putea spune, din p cate! Ceea ce, aparent, este un motiv de laud , în realitate are i un ghimpe, un motiv de nelini te.

Perfec ioni tii sunt oameni care, de multe ori, nu mai reu esc s duc la cap t o carte, pentru c totul este perfect. O carte, îns , ca i un om, nu poate fi perfect . Trebuie s o

Gabriela Adame teanu

lu m cu marile ei calit i, dar i cu inevitabilele ei defecte. Cât prive te construc ia, dup ce am scris patru romane - Drumul egal al fierei zile (1975), Diminea a pierdut (1983), Întâlnirea (2003), Provizorat (2010) -, cu toate pauzele între scrisul meu i cu toate lentorile perfec ionismului, am parcurs aceast încercare care este „construc ia” romanesc .

Liliana Popa: Legat de semnifica ie, de ezare, apar în paralel inserturi din fi ele Securit ii i citate din „Odiseea”.

Gabriela Adame teanu: Acestea apar în romanul „Întâlnirea”, sunt inserturi i citate din „Odiseea”, citate care au existat înc din prima versiune a c ii: o nuvel publicat în 1989, se intitula tot „Întâlnirea”, i a ap rut în volumul „Var -prim var ”.

Tema exilatului era o tem care trecea foarte greu de cenzura comunist . Îns , în afar de cenzura oficial , a existat auto-cenzura. Nu am putut s dezvolt tema politic a c ii. Exist o tem metafizic a exilatului care este dintotdeauna, un destin istoric sau individual. Te po i sim i exilat chiar i în propria ar . Exist în carte i o tem a trecerii timpului, dar i o tem politic , dezvoltat în versiunile ulterioare (2003, 2004, respectiv 2007 - versiunea definitiv ). Toate acestea au reprezentat, de fapt, un tribut pl tit perfec- ionismului.

Liliana Popa: Cum au fost anii dumneavoastr de studen ie, cu bucuriile, cu satisfac iile i emo iile de-atunci? Crede i c emo iile din vremea studen iei dumneavoastr mai sunt acelea i pentru studen ii actuali? C obiectivele i idealurile de atunci corespund i tinerilor de ast zi?

Gabriela Adame teanu: Se întâmpl c întrebarea dumneavoastr s cad foarte bine, pentru c tocmai preg tesc ultima edi ie a romanului „Drumul egal al fiec rei zile”, în seria de autori „Polirom”. Sigur c îmi pun aceast problem : în ce m sur via a studeneasc din anii ’60 mai poate prezenta interes pentru studen ii din 2015?

Eu cred c r mân multe lucruri valabile: obsesia pentru un drum în via , o pendulare între imaginea dilematic a unei societ i, în care trebuie s faci compromisuri pentru a

ajunge, totu i, undeva, i preceptele morale, uneori foarte rigide, ale familiei. Eu cred c în aceast dilem se pot recunoa te mul i. Ca nu mai vorbesc de ceea ce r mâne etern: perioada studen iei, a tinere ii, în care sexualitatea joac un rol esen ial în via a personajelor.

Liliana Popa: A i avut vreodat fantasma schimb rii lumii?

Gabriela Adame teanu: Prin anii ’90, când nu eram departe de marxism, care spu-nea c pana acum filozofii au explicat lumea. În 1990, lumea chiar trebuia schimbat , i fa a Europei s-a schimbat. Nu m-am gândit niciodat c i oamenii se pot schimba, dar, ca s spun drept, ceea ce am dorit s-a îndeplinit. C arat a a cum arat , asta e altceva. Îmi place s m întâlnesc cu scriitori, cu arti ti, cu prieteni pe terasa Muzeului ranului Român, unde suntem acum. În plin târg de me te ugari, printre oale i ulcele (la propriu), i vorbim acum despre recentul volum „Anii romanici”.

Liliana Popa: La decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor din 1975, când a i ob inut premiul pentru debut cu „Drumul egal al fiec rei zile”, poetul Nichita St nescu s-a dus la George B , care ob inuse atunci marele premiu pentru volumul „Lumea în dou zile”, s -l îmbr eze. A i avut parte vreodat , de-a lungul carierei, de o asemenea reac ie din partea unui alt scriitor?

Gabriela Adame teanu: Am fost mult timp recunosc toare scriitorilor pe care i-am întâlnit la primii mei pa i în literatur , dar i criticilor literari, care m-au primit foarte bine.

M-am oprit în „Anii Romantici” la câ iva dintre ei, dar lista va fi continuat în volumul de memorii intitulat „Meserie nerecomandat femeilor”. Cred c , paradoxal, era mai mult generozitate în timpurile comuniste, poate fiindc exista o solidaritate pentru literatura „bun ”, în raport cu maculatura propagandistic . Meritul meu era c am scris târziu, la distan e mari de timp, i nu eram obsedat de canoniz ri. De fapt, doar în 1984, cu doar 5 ani înainte de schimbarea politic , prin cronica lui Manolescu i a Monic i Lovinescu am fost împins în aten ia public .

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Tudor NEDELCEA

Marin Sorescu ]i medita\ia transcendental[ „A ine i eu un jurnal, dar mi-e team c se cite te”, scrie, în stilul s u caracteristic, inconfundabil, Marin Sorescu. i, totu i, a scris jurnalul sub titlul Romanul c toriilor (Editura Funda iei „Marin Sorescu”, 1999), ulterior i alte jurnale care au fost oferite tiparului, gra ie fratelui s u mai mare, universitarul George Sorescu.

Eugen Simion, ap torul s u i al valorilor culturii na ionale, îl consider în Genurile biograficului, vol. II (Funda ia Na ional pentru tiin i Art , 2008), „un spirit migrator cu o mentalitate sedentar ”. Observa iile celebrului critic literar Eugen Simion sunt pertinente i, ca atare, merit s fie readuse în actualitate. A adar, spiritul migrator al lui Marin Sorescu este „moderat i special. Îi place s c toreasc , dar mai mult îi place s se întoarc . N-are astâmp r, dar în neastâmp rul lui este i o parte stabilizatoare.

Pleac în voiaj cu geamantanul plin de caiete i creioane, i unde ajunge, se apuc s scrie i s deseneze”. Dup o edere de un an în America, a scris primul volum din La Lilieci (1973), o „mitologie neasc pe cale de dispari ie”, „paradoxul spiritului cobili ar”.

Spiritul migrator, cobili ar al lui Sorescu este excelent surprins de Eugen Simion, descifrând în acest spirit „doi oameni [...]: unul care are dor de duc , e curios i neastâmp rat, i altul care-l trage de mânec pe primul i vrea s stea unde se afl , pentru a putea s i vad de treburile lui”, adic s scrie. Cu alte cuvinte, Marin Sorescu „umbl prin lume cu osemintele str mo ilor v rsate-n el, cum zice alt poet de sorginte olteneasc , dornic s se întoarc , dar i cu inteligen a, ironia, harul lui” (p. 233-234).

Marin Sorescu i Tudor Nedelcea

Ca odinioar Dinicu Golescu, Marin Sorescu compar realit ile i mai ales mentalitatea româneasc cu cele v zute în alte ri sau constatate în convorbirile cu mari personalit i de pe Mapamond, mul i fiindu-i confra i într-ale scrisului. Invidia scriitoreasc i calomnia din ar n-o descoper în America latin , unde „niciodat un poet din aceste ri nu mi-a vorbit de r u despre alt poet”. În ara sa, inofensivul i introvertitul Marin Sorescu este atacat i de cei pe care i-a ajutat. R ut ile unor semeni l-au „ajutat” dobândeasc dou boli, care i-au fost fatale: diabetul, în urma implic rii sale (mai bine zis, de c tre al ii) în medita ia transcedental , în 1980, i, alta, în 1991, în urma recuz rii sale ca redactor ef al revistei „Ramuri”, care a dus la demisia sa din ob tea scriitoriceasc . 1991 este, îns , i anul unor mari realiz ri profesionale: membru corespondent al Academiei Române (9 martie), primirea Premiului Herder la Viena, fondeaz în septembrie (împreun cu Eugen Simion, F nu Neagu i Valeriu Cristea) revista „Literatorul” (seria a doua).

Medita ia transcendental a fost un fenomen politic i social înc neexplicat pe deplin. Preciz ri despre medita ia transcendental face Cornel Burtic , fost demnitar al acelor vremuri (vezi Oana C lina Popescu, Marin Sorescu. Vinovat f vin (Studiu), Ia i, Princeps Edit, 2003, p. 51-52). Scandalul a pornit de la sesizarea lui Iosif Barc (pre edinte al Consiliului Muncitoresc din CC. al P.C.R.), care descria aceast medita ie ca o organiza ie subversiv . Ea î i crease o filial la Oficiul „Carpa i” i la Academia „ tefan Gheorghiu”, având aprobare de la C. Petre (ministrul adjunct al Înv mântului), Aneta Spornic, ministrul Înv mântului i chiar de la Elena Ceau escu. „P rerea mea este spune Cornel Burtic - Elena Ceauescu nici nu a tiut prea bine ce apro”, dar, „în la itatea ei, n-a spus c ea duse aprob rile necesare”. Marin Sorescu însu i caut s-o deslu easc , în fragmente inedite din jurnalul s u, publicat în „România literar ”, sub titlul Sunt bântuit de rele presim iri... (note pe care nu le reg sim în jurnalele soresciene publicate ulterior). În luna mai 1980, so ii Virginia i Marin Sorescu sunt invita i de familia Chiaburu, fost administrator al fondului plastic, acum locuind în „cartierul de vile”. Precaut din fire, Marin Sorescu este frapat de câteva detalii: este fotografiat sau filmat de „cineva dintr-o Dacie parcat în fa a casei”, camera în care au intrat era goal („m a teptam ca locuin a lui s fie plin de tablouri”), exceptând un afi reprezentând un b rbat cu barb , pro-

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vocându-i autorului Ionei o „senza ie nepl cut - asem toare cu cea pe care am sim it-o când l-am v zut prima dat pe Marx”, într-o poz aflat pe coridorul Liceului „Fra ii Buze ti” din Craiova, frecventat de Marin Sorescu o perioad . Pân la venirea „maestrului Stoian”, Sorescu discut cu gazdele (familia Chiaburu) probleme de tate („am de ani de zile o durere de splin , devenit în ultima vreme permanent ”, adic „mi s-a pus splina”). În aceast scurt conversa ie, Marin Sorescu arunc o ironie: „Ideal pentru societatea socialist , zic, s nu m nânci i s dai randament sporit”, prilej pentru Chiaburu s anun e oficial: „statul e interesat într-adev r aplice metoda. Am f cut rapoarte la CC i avem aprobarea dea experimenta metoda la Institutul de Psihologie. Acad. Milcu este foarte interesat . De asemenea , Mânzatu”. Apare, în sfâr it, maestrul, un „b rbat de vreo 35 de ani”, care, îns , îl dezam ge te („m a teptam la cineva mult mai spiritualizat i eventual b rbos”). Conversa ia se duce în jurul „metodei domniei sale - gimnastica asta, sau ce-o fi”. Apoi, Sorescu noteaz în jurnal date esen iale privind (ne)implicarea sa. I se aduc dou foi albe i câte un creion i „ni se cere s scriem numele, vârsta, profesia. E ca un joc... dar, aruncându-mi ochii pe fereastra larg deschis , îmi dau seama c discu ia se aude afar i observ c tipii din ma in continu s filmeze...«Ce dracu e asta?!» Întind hârtia f s-o semnez (subl. noastr , T.N.). Încep s m enervez”. So ii Sorescu p sesc imediat locuin a „Chiaburului” i a „maestrului Stoian”, care-i devenise antipatic, obsedat de faptul c „trebuia s -i cer foile cu scrisul nostru (subl. noastr , T.N.). Oricum, tot n-aveam de gând s merg la experien e psihologice”. „O înscenare idioat , zice so ia.

Te-a p lit”. Întrebându-se retoric i ce-o s -mi fac ?”, Marin Sorescu a sim it „ap sarea sufleteasc ” a acestei experien e nefericite, nelini titoare: „Ceva nel murit, greu, ca i când cineva miar fi dat în plin strad o palm sau m-ar fi scuipat. Hai mai repede acas !”.

Marin Sorescu a fost, într-adev r, „bântuit de rele presim iri” De i n-a semnat acele hârtii, el a fost inclus în rândul celor care trebuiau s pl teasc cu excluderea din partid i transferarea ca... muncitor necalificat.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Efectele nu întârzie s apar . Sau mai bine zis, pretestele, întrucât acea prim i scurt întâlnire cu ideologul „Medita iei transcendentale” era un motiv de a-l lovi pe genialul scriitor, de a-l scoate din câmpul crea iei.

Prima lovitur o prime te la Craiova, la Teatrul Na ional, unde i se pune în scen piesa Exist nervi?, cu Tudor Gheorghe în plin plan, în regia lui Mircea Corni teanu. Directorul Teatrului, Al. Dinc , îl invit s fie de fa la propria-i vizionare. Marin Sorescu se conformeaz : „Când am intrat azi în biroul directorului am g sit o atmosfer cam întunecat . Nervozitatea specific acestei forme deghizate de cenzur . Comisia are drept de veto. Dac ceva nu-i place poate opri reprezentarea. (De obicei se cer ni te modific ri, care, odat f cute, trebuie v zut cu ocazia altei vizion ri, distan a dintre vizion ri fiind mare de câteva luni, se întâmpl s vin al i tovar i cu r spundere, care fac alte observa ii”. Dat fiind tensiunea vizion rii cenzur rii, î i aminte te c a mai trecut prin astfel de momente i a ie it cu bine: „Vizion rile la ceala la Teatrul „Bulandra” au inut un an de zile. Pân când Dumitru Popescu a fost schimbat din func ia de secretar cu propaganda i a venit Cornel Burtic . Mult mai larg i nesuspicios, acesta i-a dat drumul spectacolului f s -l vad , în urma unei discu ii telefonice pe care am avut-o cu el, disperat c premiera se amân la infinit.

Râzând: - Suntem informa i c piesa e plin de... fitile... A a e?

- Inven ii.

- Bine, atunci s -i dea drumul.

Burtic a v zut apoi piesa i i-a pl cut mult, i pe baza acestei [aprob ri] piesa s-a jucat... 12 ani, încântând mii de spectatori cu spectacolul... c derii Bizan ului”).

Abilul director Al. Dinc îl informeaz c vine i „tov. primsecretar” Miu Dobrescu (fost pre edinte al Consiliului Culturii i Educa iei Socialiste ), un sinistru ministru, împreun cu „15 participan i la vizionare”. Marin Sorescu noteaz cu meticulozitate aceast vizionare i de aceea, pentru istoria literar , l m s curg aceste pagini memorabile în care este constrâns un scriitor de geniu: „Vestea asta îngrijoreaz pentru moment. Apar: Miu Dobrescu, primsecretar la Dolj, tov... secretar cu propaganda i... deci asta e comisia. Trecem în sal , începe spectacolul. Stau singur mai în fundul s lii.

Actorii joac îndr cit... Râd în gând i m amuz, de parc n-ar fi piesa mea. Regizorul a g sit o mul ime de „rezolv ri”. Dup vreo cinci minute observ mi care în rândurile comisiei. Primul secretar i-a scos un carne el i, pe întuneric, î i noteaz ceva. Atunci toat comisia face acela i lucru. Nu tiu cum s -i avertizez pe actori s-o lase mai moale i s mai sar unele replici... Nu mai e nevoie, cam peste o jum tate de or primul secretar se ridic .

- M-am edificat...

Dinc : Discu ia o facem aici sau în biroul meu?

Miu Dobrescu: Nu mai e nevoie de nici o discu ie. (c tre mine): Ai scris o porc rie. I i ba i joc de femeia român , de tiin , de societatea noastr ...

E foarte pornit. R mân perplex. De i t cit de vizion ri, unele destul de dure, nu mi s-a întâmplat totu i niciodat s mi se spun c-am scris o porc rie.

- Nu mi se pare - zic - i-am mai bâlbâit nu tiu ce. Începusem s enervez. Dimpotriv , reiese c are haz... mai zic în sinea mea.

Miu Dobrescu (c tre Dinc ): Dumneata o s dai seama... O s te schimb m, dac mai pui pe scen astfel de provoc ri.

Dinc : Tovar e primsecretar... Noi am considerat c e pies bun ... Consiliul oamenilor muncii a propus-o... Ceomeul a insistat, am fost de acord. Am ob inut aprobarea de la Consiliul Culturii...

Dobrescu (c tre mine): E plin de venin.

Eu: E o pies scris în 1964... De unde s tiu eu... c (în gând)

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ce ajunge femeia român .

Dinc : Eu zic totu i s mergem sus... Fetele noastre au preg tit o gustare...

Miu Dobrescu (c tre suit ): Hai s mergem... Cât oi tr i eu piesa asta n-o s se joace niciodat i nic ieri... mâna cu Corni teanu, cu Dinc ... Îmi întinde mâna - m fac nu observ i m -ntorc cu spatele. R mânem câteva minute s ne dezmeticim. Reac ia primului secretar a fost atât de nea teptat i de violent încât ne-a luat tuturor piuitul... mai încerc m s vorbim cu dânsul mâine - spune directorul teatrului, pe care acum îl pre uiesc mai mult pentru demnitatea i curajul s u... O fi fost într-o toan proast - se întâmpl tot felul de minuni în Dolj, de care trebuie s dea seama. Ba mai cade câte un avion, ba un accident la Iug, ori vreo explozie la I aln i a... Ca s nu mai vorbim de agricultur ... care ne-a înnebunit pe to i... Dac Dumnezeu nu plou . Altfel, ce e gre it în spectacolul nostru? Ce ne facem totu i? Premiera e anun at , programul e tip rit.

Cer un program s -l pun la arhiv , c ci sunt bântuit de rele presim iri.

De la redac ie îmi d telefon acas adjunctul meu Romulus Diaconescu, s m duc la primul secretar, dup amiaz , la ora 18. gândesc c l-au cuprins remu rile i vrea sa- i cear scuze.

Mi-e i mil c un om politic, cu atâta putere trebuie s i cear scuze de la un biet scriitor.

Orele 18. M prezint la cabinetul primului secretar. Secretara anun , intru.

- S vin tovar a...

Pân apare secretara cu propaganda se uit în Scânteia de azi. Faptul c refuz s vorbeasc cu mine f martori mi se pare de r u augur. Apare doamna.

- M-a i chemat, tov prim secretar?

- Da. (c tre mine) Dup ce c-ai scris o pies proast , o grosonie la adresa femeii - om de tiin , savant, cercet tor, o pies antistatal ... acum aud c faci parte i dintr-o sect ... (În sinea mea: Singura sect din care fac parte, într-adev r, e Partidul Comunist Român). (Tare) Eu?! Ce sect ?

- Te rog s -mi spui ce leg tur ai cu secta Medita ia transcendental ? (Ap sând pe cuvintele Sect i Medita ie transcendental ).

- Ce leg tur ? Nicio leg tur ?

- Suntem informa i c faci parte din secta Medita ia transcendental care lupt contra statului socialist.

Acum îmi explic atitudinea lui de la vizionare.

- Eu credeam c m-a i chemat s v cere i scuze... M-a i insultat... nu permit s mi se vorbeasc a a. Piesa a fost scris de mult... nici nu se pomenea atunci de lipsa de cafea, de problema balcoanelor... de iepuri i femei savant...

- Am oprit spectacolul... Dar i mai grav e c face i parte dintrun complot...

- Complot?

- O sect periculoas .

- Nu fac parte din nicio sect . Sunt ortodox. o declara ie. Stai acolo i scrie.

- Ce s scriu?

- Leg turile cu Medita ia transcendental .

- Nu tiu decât c-am fost o dat într-o vizit la cineva i mi-a fost prezentat unul care mi-a vorbit, într-adev r, ceva despre Medita ia transcendental . Nu tiam c e o sect . Credeam c e un fel de Yoga.

- Ai dat o cerere de înscriere...

- Exclus a a ceva... N-am dat nicio importan acestei întâlniri.

- Te rog s scrii declara ia!

23

- Bine, dar n-o scriu acum, v-o aduc mâine. Îi duc primului secretar declara ia cerut . E sub form de scrisoare, tiind c va fi pus la dosar. Relatez exact vizita mea la Chiaburu i întâlnirea cu Stoian. (Mi-am adus aminte toate am nuntele). Nu m simt vinovat cu nimic. i la urma urmelor, Medita ia aceasta e un fel de Yoga - occidentul e plin de tot felul de tehnici ale respira iei i inspira iei - c doar sunt scriitori, nu?

Miu Dobrescu nu m prime te. E ocupat. Las scrisoarea efului de cabinet. Plec la Bucure ti speriat. (S nu mi se întâmple ceva în tren!).

Acas o g sesc pe so ia mea destul de speriat . A avut un vis u. Îi relatez cele întâmplate. „Ei, vezi?” Se duce la vecina noastr , domni oara Marta, o domni oar b trân , care discut cu spiritele, în special cu spiritul tat lui ei, s -i t lm ceasc visul. Aceasta nu e azi în form . În schimb, îi spune c a trecut pe la ea cineva de la securitate, s ia informa ii ce se întâmpl în casa noastr . Cine vine? Dac vin str ini? „Nu mai strânge i lume seara, ne sf tuie te, întâlnirile astea sunt foarte r u v zute” (Mai vin actori, uneori, la un pahar de vin)”.

Dar, lucrurile nu se opresc aici, din p cate, Marin Sorescu este vânat în continuare. La Timi oara, Uniunea Scriitorilor a organizat un colocviu „despre pace”(„despre l satul în pace ar fi fost mult mai potrivit, îi optesc, în compartiment, lui...”), comenteaz ironic i mali ios Sorescu. În trenul dinspre Bucure ti c toresc: D.R. Popescu (pre edintele Uniunii Scriitorilor), I. Horea, M.R. Iacoban, Traian Iancu, Paul Anghel.

Tot pentru istoria literaturii, dar i pentru unii care înc sunt deranja i chiar de „cadavrul” lui Sorescu, las s curg aceste pagini de jurnal sorescian, care dovedesc zbuciumul sufletesc al unui om introvertit, implicat, f voia lui i f dovezi, într-o „afacere” politic . „Asear , am avut impresia c peste zi mi s-a umblat în hârtiile din valiz . Nu pot s dorm. Oboseala drumului? Cum a ipesc am co mare. M trezesc speriat. Asear , spectacolul de poezie la teatru. Pe scen to i poe ii - vreo 15, care trebuie s citeasc fiecare câte o poezie, dou . Anghel Dumbr veanu, secretarul Asociiei Scriitorilor din Timi oara, prezint invita ii, de la dreapta la stânga. Poetul... Prozatorul... cutare. Fiecare se ridic în picioare, face o reveren c tre sal , publicul aplaud . Sala e plin , mul i studen i, elevi. M preg tesc s m ridic în picioare, dar când ajunge la mine, prezentatorul se face c nu m observ i trece la Berwanger, vecinul meu. Apoi... mai departe... M las la urm , gândesc, pentru „efect”. Termin ... D s invite la microfon primul poet..., dar publicul a observat omisiunea... Sorescu, Sorescu... strig cineva. Sala începe s aplaude. „Sorescu”, „Sorescu”. M ridic în picioare, scuzându-l pe A.D. „A uitat, ierta i-l”.

Figura se repet îns când îmi vine rândul s citesc. Secretarul Scriitorilor din Timi oara, îmbr cat azi într-un costum impecabil, sare din nou... M ridic singur, dup ce-l las pe Berwanger s citeasc ; merg la microfon i citesc „Semne” i „Adam”. Mult entuziasm în sal . „B trâne, fii atent - îmi opte te apoi Berwanger... dar s nu spui... vezi c e ceva cu tine... Ceva nu e în ordine... Sunt în Comitetul Jude ean de Partid... ca neam , tii, minoritate i am mirosit eu ceva”.

Discu ia despre pace în sala hotelului, apoi o vizit la nu tiu ce întreprindere. În ma in , cu Berwanger. Zice: „Nu te superi, ida un sfat. Du-te s te aperi.” Ajungem la întreprindere, dar nu mai cobor... Rog oferul s m duc înapoi la hotel. „Am vreun tren acum diminea a? - Este unul la 12. Îl mai prinzi”.

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La hotel un bile el la recep ie. M-a c utat so ia. S -i dau telefon urgent la „România liber ”, lui V. B ran. Încerc s prind Bucure tiul, dar e imposibil. Îmi fac bagajul i, cu un taxi, merg la gar . Prozatorul Paul Anghel are i el treab la Bucure ti. Mergem împreun . Dup câteva ore în compartiment, trecem în vagonul restaurant, unde g sim o mas liber . D m de un vin bun i încerc s m îmb t. P.A. e în verv . „Î i spun eu, crap mâine-poimâne. andramaua n-are cum s mai in , în elegi? E frica în ei - în elegi? Le âie curul de fric .” Atunci ce au cu mine? Îi povestesc spaimele mele. Sunt plin de rele presim iri. „Nu fi copil, zice. Crap ei mâine-poimâine”.

Spre surpriza mea în gar m a tepta so ia pe care n-o anunasem c vin.

- De unde ai aflat c sosesc cu trenul sta?

- De la Geta Dimisianu. Ea tia de la Gabriel, care face parte din biroul de partid al „României literare”, i de la Vasile B ran, care e i el pe undeva pe aici. Apare i Vasile. A, uite-l i pe domnul Paul Anghel.

- Salut domn’ Paul...

Mi-am luat la revedere de la Paul, mul umindu-i c mi-a mai ridicat moralul.

- Se confirm domnule ce- i spuneam eu, zic.

- Vezi- i de treab ... nu mai au ei timp. i Paul râde pe sub musta , cu râsul lui molipsitor Vasile este omul cel mai vesel din lume, plin de voie bun , gata oricând s povesteasc o mie de lucruri cu haz. Acum arat îngrozitor - speriat, sumbru.

- E foarte bine c ai venit, zice - poate mai putem face ceva.

- Ce e domnule, ce s-a întâmplat? Zic. - Domnule, mâine diminea trebuie s te excludem. S-au rezolvat toate cazurile astea cu medita ia. Doar tu ai mai r mas. A fost ordin de sus de tot s se rezolve totul, în 24 de ore. Pe to i... câ i a i fost i-au dat afar , afar de peste tot, în elegi, s-au luat m suri foarte grele - i noi - organiza ia noastr trebuie s ne d m acordul mâine diminea . Hai s ne sf tuim ce s facem i cum s facem. Nu mergem nici la tine, nici la mine... Ne plimb m pe str zi... mi-e fric vorbim în untru...

- A a mi s-a spus s î i spun - tu, fii atent, aici la mine...! Complot contra statului, i spune-mi ce s facem?

- i ce leg tur am eu cu complotul?

- Ce leg tur , ce leg tur ? De unde s tiu eu? De unde s tiu dac nu e ti chiar eful lor.

- Hai c m faci s râd...

- Eu vomit de azi diminea ... se iau ni te m suri c -mi vine r u de la burt ... Uite i acuma... Cum dracu te-ai b gat tu în chestia asta... c doar e ti oltean de-al meu.

- Care chestie, domnule? N-auzi c nu tiu despre ce e vorba?

- N-ai auzit de medita ia transcendental ?

- Ba am auzit... de vreo s pt mân încoace, dar tot lucruri vagi...

- Ai fost la întrunirile lor?

- Nu. - Te-ai botezat?

- Ce botez, e ti nebun? Eu sunt botezat de mult.

- Las , nu mai face pe prostul... To i v boteza i din nou cu ni te cire e în mân ... V pun un porumbel sau o pisic ... sau un liliac... nu tiu cu ce pe cap... i vi se d o mantr ...

- Ce mi se d ?

- Mantr .

- Mantr ?

- Care e mantra ta?

Anul IX, nr. 4(92)/2018

- Mantra mea este s m pupe-n cur... partidul, dac vrei s tii.

- Las , s vezi tu cum or s te pup... Te împu , în elegi?... Vor te execute.

Discu ia a continuat în felul acesta câteva ceasuri, f când pe jos mul i kilometri în jurul str zii Apolodor. A r mas ca a doua zi, la ora 7 diminea , s fiu la Casa Scânteii, unde vine o comisie de la Prim rie s m discute.

Pe drum, nevast -mea îmi relateaz cum de-a venit la gar .

- Azi, în jurul orei trei, m-a sunat Geta Dimisianu, care m-a rugat s -i ies în cale, s ne-ntâlnim la Policlinica Sahia, spunândumi c are s -mi dea o carte foarte important i c e musai ast zi.

Aveam o criz de colic biliar , vomam încontinuu i de-abia îmi ineam capul pe umeri. Am refuzat-o de câteva ori. La insisten ele ei, m-am îmbr cat totu i, m-am urcat în ma in i m-am dus la Policlinica Sahia, pe Doroban i. i a teptam în ma in s apar .

Dup un timp, apare. i-i deschid portiera s urce s st m de vorb în ma in i s -mi dea cartea ce avea de dat. Cu ni te semne de surdo-mut, mi-a f cut semn s cobor i s încui ma ina, c nu putem discuta acolo. Bineîn eles, n-avea nicio carte s -mi dea..., ci voia s m pun în gard cu ce urma s aib loc. „Fii atent , zice, Gabriel este în biroul de partid i s-a discutat excluderea lui Marin azi diminea . tii ce înseamn asta? Excluderea din Uniunea Scriitorilor, luarea dreptului de semn tur , nu mai public nimic, e scos de la teatre, de la radio... Nu i se mai pronun numele nic ieri, în elegi? i prin For ele de munc i se g se te o munc necalificat . Muncitor necalificat.

- Stai, Geta, stai... Pentru ce?

- Nu, c face parte din porc ria aia... Medita ia transcendental ... tii ce s-a întâmplat cu Romil , Andrei Ple u, academicianul Milcu... Tot Institutul de Psihologie a fost desfiin at...

- Când?

- Ieri...

- Domnule, nu face parte din nicio porc rie...

- Parc tu tii...

- tiu sigur, c am fost cu el...”.

M-a plimbat vreo trei ore pe jos (în ma in ne era fric de microfoane). Mi-a spus ea: ascult -m , el vine disear la 11. I s-a dat telefon i-a plecat cu trenul de 1. Mi-a spus Gabriel, care, nu- i mai spun, de când a aflat chestia asta [...] i s-a f cut r u... tii cât ine el la Marin... De-abia a ajuns acas , nu s-a putut ridica din pat, s vin el. Nu mi-a venit totu i s cred c tu vii la ora 11...

- i uite c am venit...

Se f cuse târziu... Trenul sosise pe la 11 seara; cât ne-a mai plimbat Vasile B ran pe str zi, povestind tot ce s-a întâmplat peste tot, dup care i-am povestit eu ce-a fost... „Marine, bag de seam , apar -te singur, cum oi ti, pentru c numai tu tii ce-a fost... Nou ne-a spus c , dac vreunul din noi sare s -i i ia ap rarea va fi exclus, al turi de tine”.

S-a f cut ora 5 diminea a. Dau s -mi pun pijamaua s m culc.

So ia nu m las s m dezbrac i m trimite la ma ina de scris s mi ordonez de-acum cam ce-ar trebui s le spun mâine. Renun la culcare i încerc s -mi aduc gândurile... De unde s încep?”

Par pagini kafkiene, incredibile, dar ele exprim o realitate, adeverind zicala b trânului cronicar c vremurile sunt peste om.

Marin Sorescu a fost salvat, cu pre ul unei boli par ive: diabetul.

A fost salvat de unii din colegii s i, care s-au luptat pentru adev r i dreptate, pentru spiritul de colegialitate scriitoriceasc . Ei sunt, i trebuie s -i reamintim mereu pentru gestul lor extrem de curajos; Eugen Simion, D.R. Popescu, Adrian P unescu, Vasile B ran, Geta Dimisianu .a. Aceste mari personalit i literare au rezistat nu numai prin cultur , dar i printr-o disiden nezgomotoas , permanent i util .

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Aurel ANGHEL

Prive te în untrul t u i vei g si mai întâi un copil sit de tine f un cuvânt De bun r mas.

Vei mai g si acolo bucurii netr ite i triste i risipite Ca roua acestei dimine i de octombrie Dând s se fac brum Acolo vei g si un mugure nerodit Prima iubire Doar de tine tiut Doar de tine necrescut Floare neînflorit În veci copil nen scut.

Prive te în untrul t u i te vei bucura te-ai întors înapoi car o singur dat .

Ai v zut prima zi Cu traiasta de gât Ducând la coal t bli i condei Tremurând ca o pas re prins în colivie.

Vei vedea o clip chipul mamei Luminat de o und A bucuriei puiul ei începe un drum.

Prive te adânc în untrul t u i te vei mira Câte lumini i umbre Compun clipa ta de via Acum când te-ai trezit b trân i înc n-ai rostit Cele mai simple cuvinte: MUL UMESC IE DOAMNE, M-AI ÎNTORS ÎN UNTRUL MEU Unde copilul sit f bunul r mas Erai chiar TU.

Pune aripa-n atele Caut rime mai grele Caut un cuvânt Mai greu decât cuvântul CUVÂNT. Iubirea fie Nemurirea sa fie Nu tie... În marea cuvintelor se avânt Pas rea cu aripa frânt i cade-n genune Nimic pe poet nu-l r pune? Îl mân din nou un dor nebunesc - Ce caut eu, ce vreau s g sesc?

O rim la cuvântul cat.

- Mai caut , Ai uitat de credin , Sunt alte rime de trebuin ; Poc in a, umilin a, fiin a.

Nu m n scusem Timpul meu deja trecuse...

Un doctor nev zut sfârtecase Bucat cu bucat Timpul trupului meu.

Adun, tot adun de-atunci buc ile le lipeasc la un loc cu timpul trupului meu...

Simt deja trupul întreg M-am n scut?

Alerg prind din urm trupul timpului întreg.

Alt risip ...

Iubirea-i o clip .

Cad casele satele se scurg în p mânt cei de sus habar nu au dureaz conace... pustii, în care trec o dat pe an... mâi trist i nemângâiat, popor român, au reu it, TE-au spoliat ar ... minciuna i ho ia de sus în jos nicicând nu va s piar ... se duc satele în p mânt, cad casele str bunilor peste noi... alunec dealuri... se d râm maluri... un popor frumos, f idealuri, alergând prin lume... sind ce au mai sfânt anume... iubirea de ar ...

Rima poetului Cu aripa frânt O p rea Spre cer se avânta i cade r pus De neputin a versului urm tor.

Poetul revine

Risip

Rodire

Erich Heckel - Personaj

lacrima Evei a c zut pe p mânt în loc de m r în loc de p r alt pom roditor copacul iubirii

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Maria STURDZA-CLOPOTARU

Chenoz de când via a ca o pic tur fugar s-a rostogolit în trupul acesta de ap i lut mi-e trecerea înceat i grea uneori prin noaptea P mântului se dezl uie fulgere i tunete vii de parc Dumnezeu i-ar trimite o tirea î i trezeasc preaiubi ii S i fii se limpeze te v zduhul i-n boabele juc e de rou al Tat lui Chip surâde t cut în perpetu stare fie noapte sau zi veghetorii luminii vestesc Nemurirea i Raiul pierdut scânteiaz idei se macin gânduri i Duhul cel Sfânt îmi str punge cu foc norii stagna i cu poveri din trecut în clipa duioasei dureri con tient de fiorul Iubirii divine sufletu-n zbor întru Spirit revine atunci agelice oapte m cheam i dorul acela înalt i sublim care î i tânguie trena în lacrimi de jar îmi sp în c in osânda uit rii ca alinarea iert rii s-o aflu în dar de când însu i Christosu’ Luminii prin chenotice st ri a coborât în omeneasca f ptur -i în eleag de-aproape amarul de-atunci pân ast zi de la monahi la mirenii ce-n inim i poart rug ciunea nefrânt când le preschimb lacrima în mir le reaprinde candela i harul astfel Cuvânt de zidire devine Lucrarea Cereasc i Luminat C rarea la fel i fiin a-mi smerit primenit în lacrimi tânguiri i suspine jduie te în ceasul de tain i rug la împlinirea F duin ei Divine

Muzele lui Apollo când Muzele lui Apollo te cheam i geme Parnasul de cântecu‘ lor capcanele Herei s nu te-nsp imânte sunt dese perfide i dor în apa Castaliei de vor s te-arunce Moirele reci cu plete c runte

din sc ld toarea vr jit nu ie i decât cu laurii Daphnei pe frunte nu po i s te-apropii de Templu impur Oracolul s -l consul i la-ntâmplare din lumea lui Hades pithonul r pus e umbra din tine ce- i vine-n r spuns în Delphi ies aburi ce parc -nfioar i cad preotese t cute-n extaz prin gura Pythiei profe ia coboar i teama de Zeu te-apas -n grumaz de n-ai p zit a Legii cump tare -ai t inuit Lumina prin unghere vei fi atins de propriul bumerang iar dac -ai adâncit cunoa terea de sine în mrejele sclaviei n-o s luneci întemni at în trup din nep sare când al ii vor voi s d ltuiasc -n tine nu- i cedezi divina ta putere cu ea po i st pâni chiar Zeii din Olimp în ritm i vers întregul Univers când Muzele lui Apollo te cheam pe firmamentul infinitelor splendori î i urmezi destinul esut de Moire din Lyra Sacr în note i culori i cân i divinitatea s se tie lumea mai pulseaz este vie nu-i un ecou de rece hologram

Copacul interior în ceruri parc v luresc fiin e de lumin portaluri spiralate se deschid iar norii cuantici se coboar în duhurile astei prim veri pe Mama Gheea s-o trezeasc din letargia tristelor t ceri copacul meu interior acum vibreaz -n rezonan cu toate r cinile-nfr ite iar cântecul se-alchimizeaz cu elementele primare i lacrima ruginii din trecut devine elixirul viu al operei solare zvâcne te-n r cini speran precum iubirea în cel dintâi atom i via a se treze te iar din via i se extinde în unde i culori

din muguri de lumin renasc flori precum în iarb licurici vestesc reconectarea cu mesageri divini se v lure te zarea când floarea vie ii se revars -n mine -nal prin fluturi p ri i albine e muzica divin în cer i pe p mânt i notele-mi vibreaz în Cuvânt

Visând la fluturi când pletele-mi scânteiau în lumin ca pe t râmul cu zâne b laie ceam prizonier într-un eu ne tiut pe lâng mine treceau doar suflete reci i nu se ostenea nimeni -mi tulbure lini tea aproape solemn dar într-o noapte de foc iute ca o fulgerare de vis în oglinda-mi captiv ca luciul de ap s-a aruncat de nic ieri parc un fluture vr jit de lumin în valsul aripilor vii alb strui translucide ca ochii de îngeri mi-au atins forma ce-mi îmbr ca sufletul a au început s se nasc unde i valuri i maluri neb nuitele daruri

Con tiin a vibratorie mâi o clip t cut i îngerul p cii i va deschide una câte una rogvaivele por i ale cunoa terii divine când vei ajunge la Poarta cea Mare miresme de roze te vor atrage spre Palatul de Purpur al eternit ii din tine vei dobândi sacralitatea con tiin ei vibratorii i simplitatea Adev rului atunci vei ti de ce Universul pulseaz prin palmele tale devoalându- i neb nuitele taine râuri de lumin vor însufle i curcubeul ca tu s -l a terni la picioarele lumii -i luminezi Calea

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Ionel POPA

Raport asupra vie\ii Dac pentru Acas , pe Câmpia Armaghedonului (2011) a optat pentru romanul epic, fresc social i cronic de familie din anii comunismului, cu deschidere spre construc ia simfonic , în noul u roman, Supa de la miezul nop ii, Ed. Polirom,2018, Marta Petreu renun la aceast tematic i la acest tip de construc ie i abordeaz romanul psihologic i de analiz . Dup cum vom ar ta, metaforic vorbind, noul roman este un concert de camer pentru un cvartet de coarde. Cu un autentic i puternic instinct creator, romanciera, profitând de caracteristicile acestui gen muzical, orchestreaz o coborâre în subteranele subcon tientului.

Supa de la miezul nop ii e un roman psihologic i de analiz cu deschidere sre psihanaliz , dar i fiolsofic. Rama social nu lipse te.

Referirile la „România posomorât ”/comunist (atmosfer , evenimente, condi ie social , situa ii) sunt disipate cu discre ie în trama romanului.

Primul roman al Martei Petreu e o nara iune la persoana întâi, de inspira ie autobiografic , dar cu descenden în proza realist (Liviu Rebreanu, Pavel Dan), dar i psihologic în m sura în care problematica sa social i moral o impunea. Noul roman e programatic psihologic i de con tiin . Acest caracter motiveaz noua formul narativ . Exist o deosebire, de nuan , între subiectivitatea persoanei întâi din primul roman i cea din al doilea. În primul caz subiectivitatea naratorului la persoana întâi mai p streaz un sâmbure din obiectivitatea romanului realist cu un singur narator. În Supa de la miezul nop ii se înmul esc naratorii de persoana întâi, deci se propun perspective subiective diferite asupra aceleia i realit i suflete ti i astfel m rturisirea fiec rui personaj-narator devine un raport asupra vie ii. La un moment dat, Todora, pe care o socotim vioara întâi, afirm : „sunt foarte important , n scut pentru lucruri mari, {...} eu am ceva de spus, ceva numai al meu, i pe care numai eu îl pot desena i picta. În acela i timp aveam certitudinea sunt cu totul neînsemnat , o cantitate neglijabil într-o mas de oameni care nici m car nu m v d, darmite s tie.”, iar alt dat spune: „Adev ru-i c nimeni nu-i atent la celalt încât s -l în elea, nici chiar în lucrurile simple, fiecare î i urm re te numai propriul gând, î i toarce propri-

ile preocup ri.” Vorbele Todorei trimit spre condi ia uman . În termeni de teorie literar , romanul este o autofic iune. Una din tr turile autofic iunii, uneori chiar lege, este nerespectarea cronologiei.Romanul con ine fragmente de metatext: „[...] eu îmi pun amintirile pe mas i m joc cu ele, fac un desen sau un mozac ... îmi fac reprezentarea mea [...].” „Nu mai tiu ce îmi amintesc i ce inventez, asta-i! Prea târziu pentru ordine.”

Tematic, romanul e structurat pe dou nivele: unul de suprafa , îl putem considera realist: fundalul social-ideologic, c sniciile ratate, a Paulinei i a Todorei cu vulgarul Don Juan, Marcu S mîrtin; i nivelul de profunzime, cel cu viziuni, vise, semne, toate îndemnând la medita ie. Deci un plan al realului trec tor i schimbâtor i unul ontologic, al permanen elor tragice. Mai filosofic spus, exist un plan al lui A EXISTA i unul al lui A FI. Factologia din roman are pu in importan , important fiind rturisirea/raportul fiec rui personaj-narator din cvartet (Marc, Pauline, Todora, Roman) asupra evenimentelor comune din via a lor. Calendaristic e vorba de intervalul temporal dintre anii 19501996.

Ca în Dejunul pe iarb , tabloul lui Edouard Manet, reprodus pe coperta întâi a romanului, cele patru personaje ale romanului sunt expresii ale vie ii. Pornind chiar de la tabloul pictorului francez, remarc m c Marc i Roman (b rba ii) nu ajung în „raportul” lor pân la nuditate, Pauline e seminud, numai Todora ajunge la nuditatea complet . Privi i tabloul, numai nudul / Todora, atr toare i misterioas , se uit direct în ochii cititorului.

Farmacistul Marcu S rmîntin e însurat cu Maria, profesoar de muzic . Se desparte de ea pe motiv c nu poate d rui un urma . Se pare c Maria l-a iubit cu adev rat din moment ce îl frecventeaz spun gurille târgului - când, peste s pt mân , Pauline, a doua so ie, este la munc la spitalul-sanatoriu de la Bor a.

Pe Pauline, student la medicin , o cunoa te c nd înc era c torit cu Maria. Cu Pauline va avea un copil, pe Olgu a. Marc va divor a i de Pauline.

Pe Todora, a treia so ie, o vede întâmpl tor într-o diminea ie ind din apartamentul vecinilor de la cealalt scar a blocului. Adolescenta, student la Arte Plastice, îi cade cu „tronc” i urmându- i cu înc ânare scopul o prinde în plas i se va c tori cu ea. Dar în continuare Marc r mâne un so infidel. Femeile parc sunt hipnotizate i cedeaz asaltului erotic al b rbatului.

Marc este considerat un Don Juan (vezi escorta de pe coperta patru). Cu tot adjectivul „profan”, cred c aprecierea e cam for at , cut mai mult de dragul compara iei. Personajul nu are nimic din mitul lui Don Juan. Marc e doar un b rbat cu apetit sexual, e un mascul brutal i vulgar, f nici o filosofie a erosului, e f con tiin moral . El nu caut eternul feminin, urm re te doar satisfacerea poftei, poft acompaniat de o gelozie boln vicioas . În termeni schopenhaurieni e de un egoism feroce, iar în termeni nietzschnieni, de o

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

voin i sete de putere f bariere. Marc, a a cum remarc Pauline, face r u cu premeditare, din pl cerea de a face r u. Filosofia lui de via încape în dou propozi ii: „C a a-s eu, dac mi-am stabilit un scop, nu-mi mai iese din mine, îl urm resc prin toate mijloacele” i „Eu n-am nimic de spus omenirii!” Marc e „brigadierul” care tie doar un cântec: „- Hei rup, hei rup / Bum! / Noi suntem brigadierii / Ce trec fluierând / Nu ne opre te ploaie, / Nici soare, nici vînt! / Hei rup, / Bum!” Todora spune c are „o tehnic a lui, ca la teatru, îmi spune mie ceva r u, îmi repro eaz în oapt ori numai se uit la mine într-un anume fel, m fulger , apoi, întoarce spre ceilal i o fa zâmbitoare.” Pauline afirm : „Marc distruge vie i”. Aceasta îl prezint prietenilor belgieni printr-o sintagm peiorativ subtil , care spune totul despre el: „- Da, da, so ul meu e cioban!” Marc nu avea prieteni adev ra i, doar cuno tin e. Cei pe care îi considera prieteni „erau, spune Pauline, erau prietenii mei, nu ai lui”. La procesul de divor to i au depus m rturie în favoarea Paulinei. Dup cum spuneam, în rela ia erotic Marc nu caut eternul feminin. Prin egoismul s u violent î i manifest setea de putere, el umile te femeia, îi anuleaz personalitatea. Cu Maria i cu altele reu te deplin, cu Paulune i Todora doar pân la un punct. Pauline se elibereaz fizic prin divor , iar suflete te prin ur ; Todora prin ripost . De la un moment dat ea se comport de a a manier încât îi d prilejul s -i fac repro uri, pân atunci pentru vini închipuite de gelozia lui boln vicioas . Ripostând, Todora îi pune în fa o oglind în care î i poate vedea aderatul chip. Todora îl va p si.

Dintr-un imn al procrea iei Marc face un cântec vulgar de autoprosl vire a acupl rii sale cu femeia supus . Iat doar un fragment: „Ora ia cu care mi-am înso it s mân a i tot parcursul spermatozoizilor spre ovul a fost rug ciunea mea.” În ora ia ipocrit rostit pentru Pauline: „binecuvântat între femei” i pentru copilul ce va s vin , Marc î i prosl ve te voin a, puterea, victoria st pânului asupra sclavului. i singura sl biciune uman a lui Marc, dragostea patern pentru Olgu a, poate fi suspectat de minciun , fiind tot o manifestare a egoismului i a voin ei de putere. Despre Olgu a pe care o recupereaz aducând-o în Belgia, Pauline îi spune Todorei, aflat în vizit la ea, c pe m sur ce a crescut i dup c torie seam tot mai mult cu tat l ei. Marc i-a transmis gena!

Marc moare în urma accidentului de ma in într-o noapte când

Erich Heckel - Satul Dangaster

Anul IX, nr. 4(92)/2018

se întorcea acas . De unde? Supa preg tit cândva pentru Marc, moartea acestuia i primirea ve tii mor ii lui tocmai când Todora rememoreaz momentul prepar rii supei se leag între ele i trimit la blestemul aruncat de Todora asupra lui Marc dup ce acesta a violato: „- O s te omor. Pentru ce ai f cut, te condamn. Te chem la cin .

Pentru ce ai f cut o s te omor.”

Autoarea ocole te creionarea dihotomic a personajelor. Ele nu sunt nici albe, nici negre, dar nici cenu ii, ci mai degrab un ghem de contradic ii, ceea ce duce spre ideea de complexitate. Spre exemplu: pentru Marc, în esen negru , Todora, cu toat ura motivat , are un moment când e dispus s -l în eleag i s -i dea o minim ans de reabilitare, iar atunci când cite te din scrisorile lui trimise Paulinei, Todora comenteaz în sinea sa: „scrisorile astea sînt [...] mierea i otrava ei, dovada ei c a fost iubit [...] dovad vie c Marc a iubito p tima [...]. Ea îl ur te, a descoperit sau a construit cum c tot ul vie ii ei izvor te de-acolo, din trecut, de la primul ei b rbat, iar ura ei contra lui e ra iunea de a fi.” Pauline, dup spusa Todorei, nui asum nici o vin pentru c sniciei ei cu Marc.

Roman are o partitur modest , dar asta nu înseamn c e lipsit de semnifica ie în economia romanului. Sub aspect uman i erotic, chiar dac e un adulterin (pasager) el este contrapunctul la punctulMarc. În primul rând e o fire de artist, nu numai la propriu, i un bun psiholog. El intuie te drama din spatele m tii pe care o poart Todora care „zîmbe te, zice Roman, cu rigiditatea mor ii”. Roman simte nevoia de a o proteja: „Todora are nevoie de protec ie, simt nevoia s-o protejez, ea are nevoie de ap rare.” El vede sufletul de o mare frumuse e al femeii. În Roman, Todora g se te un tovar de dialog. Episodul plimb rii împreun pe hotarul Locului cu Grâu e de rar frumuse e poetic , nu numai prin peisaj, ci i prin poezia sufletului Todorei.

Paginile care evoc agapa Todora-Roman sunt de înalt nivel literar.

Cititorilor superficiali le ofer o surpriz : povestea Todorei cu Roman nu se termin cu happy-end, pur i simplu ei se despart. În tehnica punct-contrapunct sunt construite i cele dou personaje feminine: Pauline i Todora. Marta Petreu posed tiin a introducerii personajului în scen printr-o schi de portret în care surprinde acele detalii prin care personajul se individualizeaz i se impune celor din jur, în filigran citându-se atât urm rile apari iei, cât i destinul lui (pentru portretul Paulinei, spre exemplu, vezi p. 11, 12, 18). Când Marc o cunoa te, Pauline este student la medicin în anul trei, iar dup aproape doi ani de asediu îi devine so ie. Romanciera nu caracterizeaz direct personajul precum naratorul din romanul realist obiectiv, ci, spre exemplu îl las pe Marc s reproduc ceea ce spune Pauline despre ea îns i: „Mie îmi place societatea, s v d oameni, s m -mbrac frumos!”; alteori d cuvântul personajului: „- tii [...] aveam dou camere mari, nu dormeam împreun [...] Eu nu am fost niciodat senzual , pe mine, i-am spus, societatea, mediul, asta am c utat i conteaz ! i când îl auzeam noaptea c s d jos din pat i traverseaz spre mine... m apuca frigul. Nu mi-a pl cut de el.” i totu i accept toria i lipsit de voin , de împotrivire rabd câtva ani. Dup divor î i reface via a al turi de un diplomat belgian i î i continu cariera de medic în Belgia, îns r mâne cu trauma primei c torii.

Ura fa de Marc n-a p sit-o. Todorei, aflat în vizit , îi m rturise te cu durere c Olgu a, devenit familist , seam la caracter tot mai mult cu tat l ei. Prin Olgu a, fantoma lui Marc o urm re te în continuare. Personajul e plin de însu iri opuse: e

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sociabil , dar superficial , frumoas , dar rece ca o statuie, nu e capabil nici cel pu in de în elegere, ura pentru Marc i s-a cuib rit definitiv în suflet.

De departe, vioara întâi a cvartetului este Todora. Când o cunoa te Marc, e o tân atr toare, deosebit prin farmecul ei, este o kore. Pe scurt biografia ei este urm toarea. Adolescent , pleac din sat. Dup terminarea liceului este student la Artele Plastice. C torit cu Marc, întrerupe facultatea i în urma unui curs sanitar lucreaz ca sor medical . Apoi î i reia studiile i termin Artele Plastice. F s fi participat la vreo expozi ie, colegii arti ti îi apreciaz tablourile. Pentru a nu p si ora ul (Clujul) lucreaz ca sor medical într-o maternitate îngrijind bebelu ii, apoi la o firm de publicitate.

Se îmboln ve te grav i suport o opera ie la cap. Trebuie subliniat abilitatea autoarei în motivarea gestului Toderei de a lucra ca sor medical , cu accentul pe perioada de la maternitate. Datorit experien ei de via (greut ile din timpul colarit ii i ai studen iei, datorit c sniciei nefericite) are con tiin a datoriei de a ameliora suferin ele altora. Pân la urm are puterea i curajul de a riposta la umilin ele lui Marc. Va evada în aventuri extraconjugale. Cele dou aventuri, cu Manfred i Roman, arti ti i ei, sunt pentru ea dou experien e de via , majore. Manfred îi reveleaz frumuse ea corpului, frumuse ea erosului, iar prin Roman descoper pl cerea adev ratului dialog, o adev rat terapie pentru sufletul ei îndurerat. Pe m sur ce sufletul ei este chinuit de greut ile vie ii i terfelit de Marc, Todorei îi cre te con tiin a. În judec ile i ripostele ei nu cru pe nimeni, dar nici pe ea. Retr ind episodul violului, ea î i asum vina: „numai eu sunt de vin c am ajuns aici. Eu sunt de vin , cine dracu m-a pus intru aici [...]? Eu de ce nu m-am opus? De ce nu am urlat? De ce nu i-am scos ochii? Eu ce am c utat în casa lui?” Todora e sincer cu sine pân la durere, pân la cinism, ca Cioran [Marta Petreu e cunosc toare profund a operei filosofului de la R inari]. Ea nu vrea fie iertat : „De nimeni. Nu vreau s fiu iertat , nu, nu, de nimeni niciodat , pentru ce am f cut.” Via a Todorei e un permanent urcu i coborâ : „Visam, m rturise te ea, acela i lucru, de mii de ori, sus, sus i eu urc i cad, urc i cad.” Todora e cel mai complex personaj al romanului, e o sum de contradic ii; furie i în elegere, orgoliu i

Erich Heckel - Sc ld tori

29

umilin , supus i r zvr tit , retractil i sociabil . Rezolvarea întrun fel sau altul a acestui ghem de contradic ii ar fi fost din partea romancierei un gest inabil.

Personalitatea Todorei este exprimat ce mai bine de tablourile sale, care sunt „aur i funingine”, lumin i bezn . În roman sunt prezentate trei: derea, o pictur de o puternic expresivitate expresionist ; Turma, o alegorie a condi iei umane, vegheat de „ochiul de sus”, când bun, când r u; Sînzienele, o mixtur de expresionism i suprarealism, cu titlu de mit, de un simbolism obscur ca i subcon tientul. Privindu-l, veri oara Todorei exclam : „O na tere.

Nu! Un viol? [...] E ti nebun [...] Dar ce dracu? E numai cruzime.”

Todora îi d „explica ia”: „L-am pictat cam la o lun dup ce-am plecat [de la Marc]. M-am pus pur i simplu în fa a pânzei goale i lam scuipat afar dintr-o r suflare. Vorba aceea. Ideea interioar !” i la propriu i la figurat Todora picteaz i cu dreapta i cu stânga.

Dintre viziunile Todorei nu trebuie uitat imaginea oniric a bisericii în interiorul c reia „era numai bezn , pentru c totul arsese. Sau a fost dat cu v ruiala neagr .”

Titlul romanului e o metafor cu decodificarea c reia se poare merge pân la Cina cea de tain la care chiar Todora face aluzie: „El [Marc] o s cread c e o sup de împ care. Era trecut de dou . Era trecut de dou când am terminat-o i-am l sat-o pe plit . Ingredientul final i-l pun când vine, când se spal pe mâini [...] Supa asta e un secret, ceva ce ine de noapte.” Totul e un ritual. Ne amintim de blestemul Todorei proferat la adresa lui Marc pentru ceea ce i-a cut - violul, „tr darea”.

Putem considera romanul i o replic la tabloul impresionist al pictorului francez, Dejunul pe iarb , care ilustreaz coperta c ii: via a nu e luminoas i lini tit ca în tablou, ci dramatic pân la tragic. „Raportul” fiec rui personaj narator se desf oar pe un fundal muzical. În roman sunt câteva referiri la muzic . Marc, cu vocea lui de tenor , cânt mereu arii din Don Giovanni. De semnalat prezen a unor fraze suspecte de repeti ii i pleonasme, subliniem c asemenea fraze dau textului o anumit caden , un ritm muzical.

Dominant r mâne Mar ul funebru din Amurgul zeilor pe care Todora îl ascult mereu. Muzica wagnerian trimite spre tema destinului, iar în siajul filosofic al romanului la condi ia uman .

Romanul are o vizibil structur compozi ional muzical , i aceasta este de cvartet. În cvartet fiecare interpret trebuie s i demonstreze m iestria în interpretare partiturii, s fie atent la fiecare am nunt pentru a reu i transmiterea mesajului, a st rii suflete ti. Tehnica orchestra iei este cea a punctuluicontrapunctului, adic alternarea vocilor instrumentelor pentru atingerea cantus firmus-ului. Romanciera se achit cu asupra m sur de aceste reguli specifice acestui gen de muzic , dar are i discrete inova ii în orchestrare: sunt introduse tonalit i ce amintesc de muzica compozi iile expresioniste cu liniile lor melodice contorsionate, cu sonorit ile lor aspre, dar nota bene, st pâne te rela ia dintre intervalele consonantice i disonantice. Fiecare din cei patru instrumenti ti - Marc, Pauline, Todora, Roman - î i interpreteaz

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

vorbele Todorei citate anterior amintesc de lupta lui Iov cu îngerul; bine partitura punându- i în lumin personalitatea. Dup cum se în roman semnificând întâlnirea omului cu destinul. În roman sunt i alte aluzii biblice apar inând Todorei, de exemplu: „sâmbure de m r”; tie, în cvartet lipse te dirijorul, în romanul Martei Petru lipsa lui îi d „a gre i cu gândul i cu fapta”; „Nu, nu am s -i spun, totul e trecut, un plus de autenticitate. Mai trebuie spus c structura compozi ional pulbere i praf, praf i pulbere, de ert ciune i goan dup vânt”; de acest tip face inutil cronologia. Sunt momente în structura textului „În veac s nu mai dai rod din tine! A spus El, i pe dat smochinul când vocile m rturisitoare se încruci eaz într-un mod subtil încât s-a uscat”; „omul e de mult p mânt [...], iar c ma a lui e tras la sor i lectura neatent î i provoac confuzii. De asemenea au loc treceri s-o mai poarte i al ii”. Todora refuz pe Dumnezeul din VT, c ruia „îi bru te, nepreg tite, de la un subiect-problem la alt subiect-proplace sângele i durerea i se hr ne te din ele” [Dumnezeul acesta blem . Trebuie subliniat c aceste subiecte-probleme numai aparent refuz ofrandele p mântului aduse de Cain i accept pe cele de sunt str ine unul de altul, când, de fapt ele sun rela ionate subteran. sânge aduse de Abel], iar „ochiul la de sus” o urm re te permaRomanul e str tut de o adiere filosofic-religioas . La un monent.

Ea îl caut pe Dumnezeul adev rat, pe „cel al drept ii i iubirii”. ment dat, Todora spune: „Am visat c m bat cu cineva.” DeschiTrimiterile mitologice, biblice, filosofice au un dublu statut: pe derea spre substratul de medita ie grav despre iubire i ur , despre de o parte trimit spre gândirea personajelor/autoarei, al c rui purt tor cum poate fi tr it via a, despre destin ne este oferit de o întâmplare de cuvânt este Todora, iar pe de alt parte formeaz un fel de înveli din pruncie, pe care Todora o retr ie te târziu, i plasat în ultimele livresc pentru trama romanului sau altfel spus un suport pentru pagini ale romanului, în capitolul Prolog în cer i pe p mânt, singurul semnifica ia general uman , universal a raportului asupra vie ii, capitol din roman cu titlu: Lucre ia (mama Todorei) cu spaim v zu Iat un exemplu edificator: epitaful imaginat de Todora pentru mor„Todora [copil de un an i ceva] inea în m nu un picior de p mântul ei „Aici zace Todora, ardeleaca, fiica Lucre iei i-a lui Onipu , o p pu mai mare decât oricare alta [...] cu un cap disprosie”.

Epitaful Todorei ne trimite la cel de pe mormântul din Sicilia a por ionat [...] descul , cu picioarele gr su e, ca ale unui copil de poetului tragic, Eschil, lupt tor la Maraton împotriva per ilor.

Epitaful, câteva luni, unul bine hr nit. i purta o rochi sau o c care sclipea. Din spate, printr-o cr tur a c ei, îi ie eau afar o conceput de el însu i spune: „Aici zace Eschil, fiul lui Euforion,/ Pe pereche de aripi cât o jum tate de palm [...] Las-o! i-a strigat Todorei, care îl ajunse moartea în Gela cea cu grâne str lucitoare/ Lupt tor las p pu a! E caca! [...] Lucre ia s-a aplecat în grab asupra Todorei glorios ,amintirea lui o p streaz câmpia de la Maraton/ i per ii -i smulg p pu a [...] i atunci p pu a s-a uitat drept în ochi, cu o pleto i, care i-au cunoscut curajul.” Decodate cele dou epitafe ne privire neagr , neprietenoas , i Lucre ia s-a tras înapoi ca i cum ar spun c omul este un maratonist care se lupt cu via a pentru via .

Todora cuget schopenharian, dar nu e departe nici de Nietzche, fi împins-o careva [...] Todora a tras înc o dat din toate puterile ei nici de Cioran. Iat câteva exemple: „Lumea e reprezentarea mea”; de picioru ul p pu ii, care nu s-a mai împotrivit, de i continu s i „Pentru c omul este combina ia unei mo teniri ce vine h t de departe, fluture aripile i cu un suspin de triumf a lipit-o de piept, apoi a pe linie ancestral , iar ea este cu adev rat al unui ins, care este nouînceput s-o mângâie ap sat pe unde nimerea [...] D -mi-o! Tudora, tatea lui, în afar de durere, e foarte greu de stabilit”; „un spectacol, las-o! e caca! Pleac de aici, p pu a dracului! Pleac de unde ai lumea toat e o scen , iar actorii suntem noi. „Temele pe care le joac venit i las -mi fata în pace! A uierat ea cu groaz i ur , de parc spe aceast scen sunt: destinul, vinov ia de toate nuan ele, revolta ar fi luptat cu un arpe gros cât un bra .” Întâmplarea din copil rie i de toate gradele moartea, sexualitatea, c snicia, iubirea, ura, feminitatea, masculinitatea”.

Supa de la miezul nop ii e un „banchet” ad-hoc despre condi ia fiin ei umane sau altfel spus, despre problema ie irii din A EXISTA i a intr rii în A FI. Prin suflul s u tragic, romanul Martei Petreu confirm dou adev ruri: „Multe minuni sunt în lume, dar nici una nu-i ca omul” (Sofocle); „O lupt -i via a, deci te lupt / Cu dragoste de ea, cu dor” (George Co buc). Supa de la miezul nop ii e un roman mult mai complex i subtil de cum e perceput la prima lectur .

Cronica la Acas , pe Cîmpia Armaghedonului o încheiam cu afirma ia c Marta Petreu i ca romancier este „incomod ” i c ne va furniza surprize. S-a adeverit.

Apropo de maratonistul invocat mai sus: între cele dou romane (copil ria i, respectiv, maturitatea) exist un interval pentru autoficiunea - adolescen a. tept m! Între cele dou roErich Heckel - La sc ldat mane.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

Necesitatea Unirii - Reunirii Ce poate fi mai dureros pentru o na iune atunci când teritoriul ei este divizat în mai multe buc i? O astfel de situa ie se reg se te în cazul Basarabiei, bucata de p mânt care este rupt de la patria-mam România. Fiind o întâmplare nefericit în istoria na iunii române, credem, acuma este momentul potrivit ca aceast eroare istoric s fie reparat odat cu aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire Centenarul Marii Uniri - 27 martie 2018.

Unirea sau, mai bine zis, Reunirea Basarabiei cu România trebuie realizat întru binele tuturor românilor de bun credin nu numai din motivul pentru a simboliza o necesitate istoric , dar pentru a exprima o necesitate vital în existen a unui popor care are la baz acelea i origini de limb vorbit , tradi ii, cultur .

Dac , în timp, în via a românilor din Basarabia s-au produs multe erori, nelegiuiri, nenorociri, diviz ri de teritoriu, la ziua de azi acest inut la fel continu s existe în condi ii pline de incertitudini i f nicio perspectiv pentru un viitor cât de cât luminos.

Actualmente, în calitate de stat independent, Basarabia-Moldova este plin de regrete, sc ldat de durerea poporului înfometat i istovit de necazurile vie ii cotidiene.

Realitatea efectiv , conform evenimentelor derulate de pân acuma, a demonstrat în nenum rate rânduri c Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominant a societ ii nu este capabil de a administra ara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfâr it, s înfrunte s cia absolut i f delegile sociale instaurate în cadrul rii.

Conform exper ilor din domeniu, se consider c statul moldovenesc actualmente se reg se te în fa a unui faliment total în toate domeniile de activitate economic , social i politic , iar prin ac iunile realizate de-a lungul anilor statul s-a dovedit a fi incapabil în a guverna ara pe principii civilizate, transparente i democratice. În consecin , s-a produs falimentul integral al rii i ruinarea complet a poporului, astfel, r mânând prezent în societate doar cia, mizeria i degradarea social . Îns , cel mai dureros, s-a d râmat în mod tragic identitatea na ional a poporului român din Basarabia.

Astfel, fiind la un nivel destul de redus în dezvoltarea social , dar, cu mare regret, i în dezvoltarea uman , societatea basarabean actual , credem, nu mai are nicio ans de a- i revitaliza de sine st tor existen a pentru un viitor apropiat.

Deci, societatea basarabean are nevoie de sprijin i ajutor enorm.

Respectiv, sub aceast not , devine prezent i necesitatea istoric de reîntregire a neamului românesc, dup modelul Germaniei.

Prin urmare, pentru poporul român din Basarabia reunirea cu România este nespus de necesar i acest lucru trebuie s fie perceput în cel mai pozitiv i civilizat mod de c tre orice cet ean al societ ii basarabene i, în acela i timp, al societ ii române.

O alt direc ie/cale nu poate exista, indiferent de faptul c mul i dintre guvernatori i locuitori din ambele p i nu doresc acest lucru. În contextul dat este necesar de men ionat: eroarea grava care s-

a produs în 27 august 1991 ( a cum au demonstrat-o speciali tii din domeniu, spunând: odat cu destr marea URSS, R Moldova nu a trebuit s i declare independen a, îns a fost necesar s declare unirea-reunirea cu România, astfel realizând procesul real de reîntregire a neamului românesc cu patria-mam ) trebuie reparat acuma, în mod inevitabil, cu atât mai mult c societatea basarabean se reg se te în mari incertitudini/la cap tul disper rii, poporul fiind foarte dezorientat i nel murit în ac iuni.

De aceea, pentru a înl tura erorile trecutului, atunci prezentul trebuie s fie cât mai activ în rectificarea adev rului istoric i anume: reîntregirea neamului românesc care în prezent este divizat în dou state independente.

Pentru ca aceast Unire/Reunire s se produc este necesar ca ambele state române ti, Moldova i România, s se a eze la masa tratativelor în modul cel mai civilizat i uman pentru a g si solu ia cea mai potrivit în a revendica aceast problem nespus de important i necesar pentru na iunea român .

Pentru ca aceast dorin /ini iativ /ac iune s fie realizat în anul 2018 (a a cum este preconizat de Sfatul rii 2 - proiect constituit în 27 martie 2016 la Chi in u, pre edintele Comitetului de Ini iativ pentru înfiin area „Sfatului rii 2” fiind academicianul Nicolae Dabija), atunci atât Moldova, cât i România trebuie s priveasc acest lucru ca pe unul nespus de prioritar în agenda zilei.

Nemijlocit, posibil ar urma ca i în România s fie constituit un proiect asem tor precum „Sfatul rii 2 - din Chi in u”, îns acesta fiind denumit „Sfatul rii 2 - Salvarea Basarabiei”. În modul acesta, România se va prezenta ca un adev rat salvator în dorin a de reîntregire a neamului românesc (cu toate c România întreprinde nenurate/multiple ac iuni în ajutorarea societ ii basarabene) i, totodat , în modul acesta va motiva omul basarabean pentru a în elege mai bine procesele i evenimentele istorice ce se produc în societate i în afara ei. Astfel, procesul de reunificare a dou state române ti, posibil, î i va lua startul, iar societatea basarabean , la fel posibil, va reîncepe procesul de con tientizare corect a evenimentelor ce trebuiesc a fi realizate în mod negre it i în direc ia necesar . inând cont de faptul c la etapa actual Basarabia se reg se te într-o situa ie destul de incert în a lua deciziile corespunz toare (fiind dependent de mai mul i factori interni i externi), atunci România ar urma s fie vectorul principal în derularea ac iunii în cauz , indiferent de faptul care vor fi consecin ele reunirii. Cu atât mai mult, la ziua de azi având poten ialul necesar i fiind o putere economic i cultural dezvoltat în spa iul european, dar i în cel mondial, România prin asemenea metode ar influen a i mai mult poporul basarabean care este extrem de dezorientat în via a personal i social .

Bineîn eles, România va fi acea care va suporta toate consecin ele, preluând în subordinea sa un stat falimentar în toate domeniile de activitate social i economic , respectiv, cu imense datorii externe

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de miliarde de dolari, precum i alte probleme nespus de enorme de ordin social, moral, politic.

Totodat , este cazul de men ionat: România de-a lungul anilor, dup anii 1990 - prezent, încearc prin toate metodele posibile s ajute nespus de mult Moldova (indiferent de faptul c procesul de reunificare a dou state române ti este înc prea departe de realitate), investind mijloace financiare enorme în instruirea tineretului studios, oferind burse de studii de mii de locuri în institu iile de înv mânt din România; alocarea de milioane lei române ti pentru diverse probleme interne ale societ ii basarabene; ajutoare umanitare, cu titlu gratuit, de milioane lei române ti pentru mii i sute de mii tone de produse alimentare (f in , zah r, m lai, paste f inoase, conserve de carne/de pate/de legume, dar i p cur pentru înc lzire, etc); i multe altele; i, nu în ultimul rând, oferirea de posibilit i reale pentru redobândirea cet eniei române, ac iune de o valoare inestimabil . Nec tând la faptul c i România are destule probleme interne de ordin economic i social, oricum dânsa continu s ajute R. Moldova.

Acestea sunt ac iuni demne de apreciere din partea statului român, iar societatea basarabean ar urma s fie mereu recunosc toare.

Ca urmare, pe lâng cele men ionate este necesar ca reîntregirea neamului românesc s se produc , în cele din urm , din principii de identitate i unitate na ional , respectiv, pentru a pune în valoare identitatea, con tiin a i demnitatea poporului român.

Iar cel mai important este ca totalitatea acestor ac iuni s apar in i se axeze integral pe principiul de recunoa tere a propriilor origini neamul românesc.

Acest lucru este cel mai prioritar i cel mai important în existen a unui popor, iar toate restul se vor solu iona de la sine, în timp, dac va exista cultur , armonie i respectul corespunz tor.

Pentru a realiza cursul respectivelor evenimente istorice, atunci realitatea în cauz trebuie s fie acceptat de orice om de conducere din ambele state române ti i de c tre orice cet ean al societ ii basarabene i al societ ii române, indiferent de consecin ele care vor urma.

Astfel, va fi salvat poporul român basarabean care continu s existe într-o s cie i degradare social halucinant , plin de erori, necazuri, incertitudini.

Astfel, va fi salvat i protejat identitatea na iunii române.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Mihai CABA

i, totu i, prim var ...

Mai ninge-n noi i-acum a semn de întrebare i spaime estompeaz aceast lume clar În care se prezic dezastre nucleare... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var !

Mai plou -n noi mocnit destule suferin e i contingente sporesc în sunet de fanfar Spre punctul infinit al falsei biruin e... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var !

Mai bat în noi ades cumplite uragane i neîmplinite vise ne fac o grea povar , Sinistre sunete r sun -n megafoane... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var !

Mai st ruie în noi un bulg re de ghea i gânduri nerostite adânc ne înfioar , Pe muchie de cu it st azi dreptul la via ... i, totu i, parc -n aer miroase-a prim var ! i, totu i, în aceast aspr discrepan A vie ii i a mor ii în lumea de afar , Pe ramuri mugurii se sparg ca o speran A reg sirii noastre-ntr-o nou prim var !

Ghiocei Cui s d rui, oare, ghiocei? întreb a nu tiu câta oar ...

Cine-mi va surâde pentru ei, Cui s d rui flori de prim var ...?!

Sunt stingher aicea printre voi, N-am iubit florile s -i d rui...

Timpul se va scurge peste noi i-o s -aud plânsul fiec rui Am în mân câ iva ghiocei, Strâns -ntrân ii am iubirea toat : Oamenilor, ce s fac cu ei, N-am s -i d rui, oare, niciodat ...?!

Mira i de-aceast întrebare, Ghioceii mi-alinar plânsul, optindu-mi sfio i, cu candoare: Doar inima ta tie r spunsul.

Inima-mi, searb , gola , i ea-mi spune, privind spre ghiocei: Aceea î i va fi cr ias , Ce c-un surâs îi ia la pieptul ei...

Erich Heckel - La sc ldat

Aflând-o într-o prim var i d ruindu-i câ iva ghiocei, Azi nu tiu pentr-a câta oar Cr iasa îmi surâde pentru ei.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Gentiana H. MUHAXHIRI ERI M Y i (Albania) k a e de B r e c u d a Tr

POEZIE Ia-m i f -m s dispar Ca o magie Acolo nu exist nimeni Cu visul s m -mb t iar pentru tine m transform în cenu Poezie MONOTONIE Dimine ile din nou se sparg În monotonie Din uitare-n uitare Odat fugim, alt dat venim Dincolo de ziua nou Exist o alt zi O zi care aduce întunericul Nop ii pe care soarele îl na te

CU TINE

NORD

Las -m s fiu vânt Val înspumat în nop ile cu lun Înva -m s merg râzând al turi de tine Când alarmele cutremurelor se sting

Busola nu îmi arat partea care trebuie Orizontul a r mas într-o alt cealalt parte

SINGUR

Pa ii de pe lâng hart au înghe at A înghe at un zâmbet de anotimp

Printre poluri inverse Stau neclintit În lupt cu sinele Câ tig eu i atât CA ÎN PLOAIE

DEZAM GIRE

Via a mi-o las la p mânt Dar o iubesc

Sunt dezam git pe drumurile tale Ora ul meu Visele în buc i mi se rup

Orice pas îl fac alergând i din nou

Fiindc nebunii ob in merite Ora ul meu Iar tu continu s cre ti fantome DINCOLO DE SINE împart în scrumurile trecutului Peste pa ii versului de cristal Prezentul m înfl reaz Sunt visul, sunt cenu a, sunt fiica lui DOR E ceva vreme de când nu plâng nu m -ndurerez Pentru tine i ploaia Pentru tine i tine E ceva vreme de când nu mai trec prin mahalaua veche E ceva vreme de când nu mai v d cum plou EU i iat ...

Acolo undeva... m aprind Acolo undeva... m arde acela i foc Acolo undeva... t cerea îmi ucide cuvântul Acolo undeva... m a teapt acela i dor

Nu-ncetez s-o iubesc Via a o las la p mânt ... Ea m las s m târ sc NETIMP Este un netimp

Cineva a furat cântecul vântului în timp ce era al cuvântului

Cineva a furat cântecul trezirii CLARITATE Ia acest cuvânt sufletul meu fric masc bucate m run firimituri Ia, dar nu strâmba, îndoi, întrep trunde neap rat Cum tii Cum po i Cum vrei Ia acest cuvânt s auzi i apoi Uit ... uit ... uit MA GR BESC

Este un netimp

îndrept cu grab Aproape nic ieri Va fi s ajung Dar când, nu tiu

Mi-e fric s fiu Dumnezeu Nu vreau s fiu om

obi nuiesc cu iu eala În vreme ce zilele fug atât de încet

Este un netimp

AZI

FUG

Sunt departe de trecut Am uitat cuvintele spuse Sub lini tea abajurului ro u.

Nimeni nu crede în Dumnezeu Nimeni în om

Între ploaie i soare voi alege altceva Ceva ce nimeni nu cunoa te Între na tere i moarte urmez o alt cale blestem i noroi pe ea Între cale i cuvânt voi alege mersul Numai s nu fie pasul meu Între pas i alergare voi alege fuga Nu voi fi atunci în ora ul meu

Am uitat orele a tept rilor, ceala nop ii f sfâr it i lacrimile viselor sparte Sub lumina lunii î i jur Crede-m eu nu mai sunt aceea

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Alexandru M{RCHIDAN

Cina ast -noapte am cinat în cer se f cea c ajungem pe rând de departe nu pâine nu sare mâncam ne adumbrea dinspre copacul acela o c dere la pace nu tiam dincotro i pe ce se sprijin toate noi cinam la o cin f -nnoptare oaspe i eram ca cei care vin într-o ar sit odat nespus de demult i nu pâine i sare mâncam trecea de la unul la altul un vas de lumin ca un soare adus s adape vl stare de vi .

Liman printre valuri cuvintele str bat cu lacrimi prinse precum coada cometei unde mai pui ipetele pesc ru ilor glasurile naufragia ilor dintotdeauna nisipul albastrul i surzenia noastr mântul i cerul se topesc în loviturile acestor valuri pentru care bra ele nu au îmbr area potrivit mântul i cerul s-au f cut în urechile mele ciocan i nicoval . biet pelican cu aripi uitate în alte ape, adaug la c torie naufragiu dup naufragiu pân ce Bunul St pân al c toriilor i al cuvintelor curate se va milostivi de stâng cia mea.

Cuvânt c tre tine însumi nu se încheie noaptea u or cu lac te necuprinse suntem lega i de ea, Doamne, Cel ce ai ie it din moarte ca dintr-o c mar . nu se cunosc la vedere

fagurii de miere de fagurii de foc, nu a teapt diminea a omul hr nit doar cu vise i fum, nu vindec lumea cu adev rat nu vindec nicicând aceste r ni, Doamne, Cel ce ai ie it din moarte ca dintr-o c mar .

Stâlp ne r sfrângem în lacrimile tale, An , ori tu, când noaptea i se a az în jur ca o ram , ie i înaintea tuturor pe drumurile pe care apuci i le zide ti înl untru înc i înc o An . vezi tu, singur ii nu-i mai d nicio ans stâlpul ce ai ajuns, rezemându-ne rând pe rând de lacrima ta ca de o mam .

i râuri de lumin am venit curgând de jos în sus, noapte incandescent predându-se zilei. pietrele caselor urc în mun ii din care-au fost luate, mun ii urc în ideea ce i-a n scut, râuri de lumin , nemaiv zute galaxii curgând pe drumuri înfiorate.

Cel ce vine de sus este deasupra tuturor acestea r mân pentru ca norii nu se sfâ ie în cuvinte cuvintele s nu se fac vulturi i ei s nu ne umble prin somn. timpul i-a luat în spate lucrurile de chiria i ru inat nu mai vine; ziua e în prefacere. trecem unii prin al ii în gând i din p ri fl ri fl ri-p ri iat descenden a pe linie cereasc .

Icoan scruce obosit de nisipul de ert ciunii Ana s-a a ezat în pacea catedralei. pe mas Potirul cel Sfânt în zidul bisericii Ana. pe masa-mormânt în zidul-mormânt Jertfa st icoan , pod de via coborât dinspre cer spre adânc.

Înviere ne întoarcem din pribegie! am ie it i noi din burta chitului ca la o chemare de demult

aflam pierdut cum te afli câteodat în visul ce face din reflexia ta în p mânt o fiin mai vie decât cel ce viseaz iat suflete la ce întâlnire i-a fost dat s vii dintre pod i arm tura de lacrim a c derii, pe locul unde unii se laud cu carele lor al ii cu marmelada lor al ii cu m riti ul frunzei iat suflete unde-ai ajuns ochi peste creioane bastoane i câmpuri de ipirig nor de suspine ia-mi ciulinii dintre ceruri mie un ciuline crud prins în lâna timpului.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Ion HIRGHIDU}

Ion Popescu-Br[diceni, un poet autentic Ion Popescu-Br diceni este, a a cum rezult din fi a biografic , cu cele peste 80 de volume publicate, un scriitor prolific. El face parte din rândul scriitorilor gorjeni care au marcat literatura din ultimele decenii, afirmându-se cu aceea i putere în domeniile poeziei, criticii literare, eseisticii. Ca urmare, ar fi aproape imposibil de spus în câteva pagini totul despre acest scriitor impetuos, despre deschiderile i descinderile lui în viitor. Îmi propun ca aici s prezint doar una dintre c ile acestuia, lcâiul lui Ghilgame . Ars Poetica Transpersonalia, ap rut în colec ia Opera Omnia. Poezie contemporan , Editura Tipo Moldova, Ia i, 2016. Am s încep cu un aspect care poate p rea marginal: editura Tipo Moldova, în activitatea ei na ional i interna ional , are i scopul de a-i sprijini pe scriitorii români pentru a r mâne în memoria cultural prin ad postirea c ilor acestora în cât mai multe biblioteci din ar . Aceasta este o ac iune aproape unicat dac ne gândim la felul defectuos al circula iei c ilor în prezent. Aceast ac iune generoas trebuie men ionat i l udat .

Iat c i I.P.-B. este prezent cu un volum complex de poezie în produsele editoriale men ionate i cred c intrarea lui în cât mai multe biblioteci din ar era necesar . O a doua problem este cea a titlului c ii, care-i poate pune pe mul i cititori într-o dificultate a în elegerii. Celebra formulare „c lcâiul lui Ahile”, care s-a transmis de la Homer încoace, reprezint expresia fragilit ii omului, felul în care acesta, indiferent cine ar fi, are un sfâr it drum, o încheiere a vie ii i poate i a semnifica iilor. Explorarea culturii clasice grece ti seam cu parcurgerea unui segment de dreapt , în care limita stâng este reprezentat de Ahile, în timp ce limita dreapt este reprezentat de Alexandru, a a cum spune extrem de frumos Hegel

Erich Heckel - Cas alb în Dangast

la sfâr itul c ii sale Filosofia istoriei. Acest binom al culturii grece ti clasice exprim cel mai bine tinere ea i frumuse ea matricei spirituale a culturii europene. Dar I.P.-B. nu se opre te la o astfel de exemplificare, care poate p rea banal pentru cunosc tori, ci merge mai în adâncul spiritualit ii umane care a dat lumii culturile mesopotamiene.

Avem, probabil, un incident istoric sau o repeti ie necesar . Binomul Ghilgame -Enkidu, de i cu o structur diferit , premerge binomului Ahile-Alexandru. Ceea ce le une te în primul rând este vulnerabilitatea i drama uman necesar . Pe lâng acestea, mai exist i nes buin a tinere ii care este universal , dar i impetuozitatea ca act prim al voin ei de a fi. Ca s -l în elegem bine pe I.P.-B., „c lcâiul lui Ghilgame ” este exprimat de nes buin a c derii în somn i pierderea nemuririi arpele îi fur lui Ghligame iarba nemuririi pe care o caut la sugestia lui Utnapi tim-Xisouthros, pe care o g sise pe fundul unui râu, când ostenit adoarme sub zidurile cet ii Uruk dup lungul drum în c utarea tinere ii i nemuririi). Aceasta este o posibil în elegere a titlului ii lui I.P.-B., dar subtitlul de Ars Poetica Transpersonalia poate trimite la altceva. Folosirea unui concept estetic, normativ, caracteristic unor curente literare largi, printre care pot fi men ionate romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc., trimite la în elesul unei poetici a a cum a fost conceput de Stagirit înc din anii 330 î.e.n. Ne putem pune întrebarea dac I.P.-B. a vrut prin cartea în cauz s ne dea un testament poetic. Ne-am putea încadra în perimetru unei astfel de în elegeri estetizante, dar conceptul de „transpersonalia” trimite spre o în elegere spiritual a existen ei cu r cini în psihanaliza lui Gustav Jung.

Când vrem s înv luim în mister un lucru îi d m conota ii filosofice, tiin ifice, religioase f a spune ceea ce este necesar despre esen a acestuia. Având de a face cu o carte de poezie, chiar dac de o anumit specificitate, trebuie cel pu in din punct de vedere al criticii literare s o încadr m undeva i s spunem ceva despre esen a ei ca poezie. Am s m refer în primul rând la substan a poetic , pornind de la structurarea pe cele zece capitole: I. Novalis i Alegoria; II. Modele de transfigurare; III. Drep ii au c lcâie de porumb; IV. Sub semnul lui Kairós; V. Edicteuri; VI. Transcriptorul de poezie; VII. Fuga nop ii; VIII. Ochiul i Cuvântul; IX. Simboluri în rod; X. Sec iunea de aur.

Scopul acestei structuri este de a reda prin orice mijloace poezia în func ia sa creatoare de catharsis pentru cititor, chiar dac poetul impune pasiunile sale în textul poetic.

Este un fel de a înv a de la foc tehnica lui cum e cu putin s ne eliber m de teama unui incendiu devastator, indiferent c este vorba de un ekpyrosis universal sau de sentimentele pur i simplu umane care ne devasteaz inima i sufletul.

Este de remarcat poemul „Gr dinarul Lucr tor” care, dincolo de textul poetic, este o colec ie de idei. „Cum e

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gr dina, a a e sufletul gr dinarului” reprezint ordinea cultural i civilizatorie care se instaureaz în debutul poemului. Este un fel de deschidere a Gr dinii Golestanului care va aduce desf tare spiritual . „Ordinea cartezian ” este cea care aduce fericirea pentru c lucrurile bine f cute creeaz un univers stabil. Gr dinarul înva din munca lui pentru a deveni maestru, pentru a se înst pâni în lume. El este un demiurg care face din cunoa tere un el suprem, pentru c nu facerea lucrurilor reprezint scopul final, ci în elesurile care se desprind pentru a lumina drumul c ut rii. Înc rc tura conceptual a poemului poate duce la o constant filosofic , dar care nu este sup toare, ci, dimpotriv , poten eaz tr irea poetic .

Aproape c în niciun poem, I.P.-B. nu renun la cuno tin ele lui de estet i strecoar unde i unde concepte filosofice pentru a încerca rezisten a poeziei la un „ oc” al gândirii. În „Puterea crinilor”, orizontul poeziei învinge orice fragilitate: „Crede i, oare, crinilor cu p rii de vin, / c soarele v-ar lumina / ca o presviter sâmburii / din care mai târziu / ar fi încol it umbrele b trânilor?”. Soarele este v zut ca un preot al înaltului, crinii „cu p rii de vin” fac posibil trecerea aproape blagian spre o sensibilitate pur . Poezia este o mireasm a frumuse ii care se desprinde din lucrurile cele mai pu in b nuite, hârtia pe care va fi scris poemul „î i va p stra focul”, reverbera ia oglinzilor i mistica unei rug ciuni (Tapas) prin care se poate ob ine totul sau nimic.

Ciclul de poeme intitulat Sub semnul lui Kairós este dedicat iubirii, cum de altfel rosturile poeziei, a a cum sunt v zute de I.P.-B., sunt pentru a pream ri i între ine sentimentele nobile care determin cel mai mult stabilitatea lumii. Aceast zeitate, Kairos, momentul, clipa, împrejurarea bun , ocazia pare s reprezinte o zeitate minor care se apropie mai mult de frivolitate decât de preten iile dimensiunilor cosmologice pe care le are Cronos. i, totu i, pentru iubirea omului cea mai apropiat pare s fie „ocazia bun ”, cea care aduce chiar i pentru un timp efemer exultarea sentimentelor care leag inimile. Am putea exclama dup titlu al lui Friedrich Nietzsche „omenesc, prea omenesc”. În acest orizont se înscrie i poezia despre iubire a lui I.P.-B. care în ciclul amintit se las purtat de un gând de a uta femeia generic în toate femeile de pe p mânt: „M-a îndr gosti de toate femeile / de pe p mânt”, ceea ce face i Don Juan ca reprezentare a Individualului în setea lui de a a refuza Generalitatea i a- i da în permanen Determina ii (acatholia este o form de maladie spiritual , a a cum este descris de Constantin Noica în ase maladii ale spiritului contemporan). În ciclul de poeme amintit, poemul Strechea pare s corespund cel mai bine acestei maladii spirituale, dar s nu ignor m sensul creator, fine ea poetului care conduce o idee printr-un t râm poetic. Astfel c orice banalitate este înl turat i mirajul iubirii este mereu un orizont prezent cu raport ri diverse: i stam amândoi pe sofaua verde / ca umbra oglinzii pe iarb ”; „Iubito, pe deal, soarele asem nat / doruri v duve ce- i caut / mereu perechea”; „Eu vorbesc frumos. / tiu c visul e din fiecare cuvânt, / i tiu c numai pentru tine cânt / sub semnul lui Kairós.”; „Iubito, hai cu mine într-o gar , / îmbrac i haina florilor târzii. / Vor trece trenuri proaspete de cear / cu geamuri de p mânt i de hârtii”. În poemul Balada Zbur torului, este folosit un motiv consacrat de Ion Heliade R dulescu, dar I.P.-B. se apropie pu in de stilul criptic al lui Ion Barbu, f îns a face un exces din aceast apropiere.

Poetul Ion Popescu-Br diceni nu este numai un poet al iedeilor filosofice, al normelor estetice, ci i un poet al jocului, în care limbajul are un rol esen ial. El parc vrea s reinventeze sensul i forma cuvintelor, ceea ce poate însemna o nemul umire i o c utare permanent a ceava inc nedefinit. Un astfel de joc este prezent în poemul Avatar de toamn : „Ah! Garafa pântecoas / doar de sfe nic ma e bun . / Cu Diana-n clar de Lun / scriu pe pielea ei fierbinet / un poem cu transcuvinte”. Un s rman Dionis care, dincolo de cuvinte

Anul IX, nr. 4(92)/2018

(ceea ce se vrea i poemul în cauz ), o întâlne te pe o posibil zei a fertilit ii i a p durilor. Jocul, ca i la Johan Huizinga, are rolul de a deschide por ile crea iei autentice, de a între ine o înalt stare de spirit. Dar I.P.-B. în folosirea jocului nu este interesat de aspecte psihologice, ci el caut dedesupturi culturale mai atânci, cele care sunt situate dincolo de limbajul obi nuit. Un astfel de limbaj este mai mult criptic decât fanic, mai mult produc tor de erori decât de adev r. Acesta este i motivul nemul umirii poetului atunci când intr în pielea teoreticianului. Simte nevoia s iventeze i s reinventeze pentru c este nemul umit de ceea ce ofer terminologia tiin ific i filosofic actual . La un moment dat, din aceea i dorin de a pune în eviden insuficien a terminologic , abandoneaz ideea grani elor dintre poezie, filosofie i tiin . Mai mult, încearc s creeze un câmp de expresie comun prin transcuvinte, ceea ce ar putea fi operat printr-o deconstruc ie derridian . I.P.-B. pare s vrea s depeizeze limbajul i pentru aceasta smulge conceptele din r cinile lor, dar le prive te mai mult cu un ochi de artist decât de om de tiin . Mereu folose te prefixul trans-, cu scopul de a reinventa un limbaj universal. Acesta nu este neap rat o idee nou , vehiculat i ca mathesis universalis, care a r mas pân în prezent un vis frumos al omenirii. Sensul prin al acestui trans- ar putea fi al unui a priori kantian care o dat prins într-un sistem de gândire coerent ar putea reprezenta acel câmp comun pentru orice tip de cunoa tere sau pentru cunoa terea în ansamblul ei.

Dincolo de aceste observa ii, care ar putea fi contrazise din anumite direc ii, despre Ion Popescu-Br diceni pot spune c este un poet împlinit. El are un sim al poeziei aparte, cum numai poe ii de mare valoare îl au. Cu mijloace bogate de expresie, creaz o lume aparte a tr irilor personale pe care le red în forme lirice deosebite.

Nu se împiedic în niciun moment de cutume, nu este timorat de forme pentru c este capabil la fel de bine s scrie versuri albe ca i versuri cu rim . G se te mereu resurse de a surprinde, de a creea universuri imaginare unice. Nu se scald în apele niciunui idol, ci se scrie pe sine cu dorin a (înc neîmplinit ) de a fi mereu un trans-.

Acesta este i motivul pentru care nu poate fi încadrat în niciun curent literar (chiar dac s-a încercat acest lucru). Ceea ce viseaz I.P.-B. înc nu este realizat, dar se afl sub semnul posibilului. Acesta este motivul pentru care-l consider un vizionar, un artist care are dreptul s viseze.

Erich Heckel - Case în Roma

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Maria-Ileana T{NASE

Briz de cerneal Deseori, în puterea nop ii, sesc o umbr ce tremur , pe pere ii unui gând r nit i de fiecare dat , pe buzele s lb ticite, simt briz de cerneal ...

Atunci, c rbunii nop ii încep s creioneze pere ii cu emo ia unui anotimp rogvaiv, înr mat de zeul timp, ce atârn de cuiul unui vis...

Când zorii înc tu eaz noaptea, umbra înfrigurat adoarme ghemuit , în poala gândului, pân ce cuvintele se urzesc vers. teptarea s-a înecat demult, în largul m rii cu pe ti mu i... iubirea nerostit s-a preschimbat în ocean planetar i de atunci, pe buze, simt briz de cerneal !

Drumul spre lumin Deseori slobozesc amintirile, dar din ce în ce mai rar sesc putere i le îndemn treac puntea cuvintelor...

Neputin a pa ilor le-a t cit,

au amor it sub stânca gândurilor, împrejmuit cu o mie de vie i i ferecate de lac tul ve niciei.

Le simt suspinul... iar la teama t cerea le va-ngropa, a g si r spunsurile vie ii, cuprinde tremurul, triste ea, i le las s plece-n libertate, caute drumul spre lumin ... ci între pagini de carte, cel mult vor îng lbeni sau carii timpului le vor broda.

Moartea nu tie s citeasc !

Lacul gândurilor Pe lacul dintre dou gânduri, unduiesc flori gra ioase, au rizomii-n mâlul unui trecut, o broderie pe tul de frunze, prins -n ghergheful cu cercuri de-argint, iar miresmele au molipsit anotimpul f calendar.

Cuprinse de febra adâncurilor, minunile plutitoare, prin ml dieri languroase i-au redefinit mereu solzii, mugurii s-au hr nit cu seva aducerilor aminte,

iar florile purit ii i-au deschis petatalele de cuvinte.

De pe lacul gândurilor, cerea a cules un nuf r... st prins la butoniera timpului.

Solda ii de plumb Ciorchini de nori plutesc în dep rtare, iar cerul parc -i roc de bazalt, pavat f niciun petec de înseninare, i unde solda ii de plumb trec la asalt.

Norii bocesc peste p mântul steril, iar umezeala-i brevet bacovian, picurii-perechi se schimb -n cadril, ci ploaia-i dirijor i muzician.

Sfârâie p mântul când picurii-l sting scolind adânc, p cate astrale i dac solda ii de plumb nu se ating, nop ile se preschimb -n boreale.

Ploaia fredoneaz o simfonie divin , unde picurii-s lacrimi de nemurire, dar uneori, norii l crimeaz f vin i ploaia boteaz pove ti de iubire.

Emo ie de prim var Muste te p mântul, adie-a prim var , înc , simt încle tarea anotimpului dalb, dar tot acest fream t de via primar , încol te-n gând i scriu negru pe alb.

Emo ia m strânge ca i-o cing toare, zbaterea fluturilor nu se las a teptat i curge ca apa de munte, clipocitoare, iar în c dere-nal ritmuri ce fream .

Sunt ca o salcie pe un mal de poveste, -nv luie lumina din mugurii-cuvinte i meditez la acest început ce-nflore te, ci prim vara nu se anun cuminte.

Erich Heckel - Nud pe sofa

Adulmec miresmele anotimpului etern i visez deja, la primul puf de p die, pe care s -l strivim într-un s rut-stern, pân’ ce firavul puf se va topi în poezie.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Petre GIGEA-GORUN

#ntâlnirea cu Henri Coand[ Pe Henri Coand l-am cunoscut personal în luna septembrie 1969.

Venise la Craiova i avea dorin a de a ajunge în comuna Peri or, aci unde î i petrecuse o parte a copil riei sale.

La acea dat îndeplineam func ia de primvicepre edinte al Consiliului Popular al jude ului Dolj i coordonam activitatea administrativ a tuturor localit ilor din jude , printre care i comuna Peri or.

Am primit un telefon de la Consiliul de Stat în care mi s-a comunicat c savantul Henri Coand este invitatul pre edintelui României i c în program s-a prev zut i o vizit în comuna Peri or, aci unde a copil rit. Mi s-a indicat s -i asigur o primire corespunz toare i toate condi iile ca vizita s se desf oare în cele mai bune condi iuni.

Eram bucuros c aveam posibilitatea s -l cunosc pe marele savant român de renume interna ional.

Despre Henri Coand tiam ce activitate tiin ific a desf urat în via a sa, unele date biografice, dar nu-l cunoscusem personal.

Eram de altfel genera ii diferite. Acum aveam acest prilej i în sinea mea eram fericit. Într-o zi frumoas de septembrie, împreun cu distinsa sa so ie a ajuns la Craiova. L-am primit în Salonul de protocol al Consiliului Popular jude ean - azi Prefectura jude ului Dolj, având al turi de mine pe ing. Gabriel Ciupagea, vicepre edinte al Consiliului Popular i Petre Poroineanu, secretar al Consiliului Popular.

I-am urat „bun venit” în Cetatea Banilor i ne-am a ezat confortabil în fotolii. Am exprimat bucuria mea i a Olteniei de a fi printre noi i i-am prezentat pe scurt jude ul Dolj din punct de vedere economic, social-cultural i tiin ific. Ora ul Craiova a ocupat un loc aparte în expunerea mea în fa a distinsului oaspete.

Savantul român a ascultat cu aten ie cu o fa deschis i zâmbitoare, parc o lumin se a ternuse peste chipul s u. Îi st tea frumos,

dându-i o anumit elegan b rb teasc .

Parc îl v d... Un om înalt, robust, prezentabil, impun tor, autoritar i totu i atât de normal i modest în comportamentul s u în societate.

Era îmbr cat în costum de culoare gri cu cravat viu colorat fa de celelalte nuan e. La acea dat , avea vârsta de 83 de ani, împlini i cu trei luni în urm .

Distinsul oaspete a mul umit pentru primirea ce i s-a f cut i s-a declarat fericit c are posibilitatea de a fi prezent în Oltenia i s poat vedea locurile pe care le cunoscuse în tinere e.

De i au trecut câteva decenii de când lipse te din ar iar aspectul arhitectural este schimbat, totu i recunoa te Craiova, care i-a fost ora ospitalier în tinere e.

A prezentat câteva aspecte ale preocup rilor sale mai recente, afirmând c este fr mântat de cunoa tere mai în am nunt a apei care are înc multe necunoscute i posibilit i de folosire în viitor, o amintire despre cererea f cut de NASA de a participa împreun cu savantul Werner von Braun de a restabili leg tura cu „Mariner 3” care se pierduse cu Centrul Spa ial, despre posibilit ile de a ajuta România cu unele inven ii ale sale precum transportul prin conducte la distan prin vacumm, înfiin area la Peri or a unei fabrici care s produc instala ii de înc lzire centralizat pentru ranii de la Peri or i altele.

Vorbea cursiv i muzical, cu ton pl cut, încântând pe cei prezen i.

Un om minunat, al c rui zâmbet i lumin de pe chipul s u, nu au disp rut nicio clip .

Consider c destinul meu a fost favorabil cu mine, c am avut posibilitatea ca în acea zi frumoas de septembrie a anului 1969, s pot fi gazd a ilustrului savant.

Am luat apoi toate m surile ca oficialit ile comunei Peri or,

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

respectiv primarul, directorul colii generale, pre edintele cooperativei agricole de produc ie din comun , s preg teasc o primire de excep ie (de i cei de la Bucure ti mi-au spus la telefon ca s nu exagerez), s fie bune gazde, dând dovad de ospitalitate olteneasc .

1. Scurt biografie Henri Coand s-a n scut la 7 iunie 1886 în Bucure ti i a decedat la 24 noiembrie 1972, în Bucure ti, la vârsta de 86 de ani.

Este fiul generalului Constantin C. Coand (1857-1932), n scut la Craiova i elev la Gimnaziul de B ie i din Craiova, fost pre edinte al Senatului, ministru al Afacerilor Externe, ministru al Industriei i Comer ului, pre edinte al Consiliului de Mini tri.

Fiul s u, Henri Coand , a petrecut copil ria la Craiova i în comuna Peri or, jude ul Dolj, unde bunicul s u era administrator de mo ie. A urmat cursurile liceale la Liceul „Sfântul Sava” din Bucure ti i apoi ale Liceului Militar din Ia i. Aci, la liceul din Ia i, urmare a preocup rilor sale pentru crea ia tehnic i tiin ific a construit macheta unui avion propulsat de o rachet .

De la Ia i, revine la Bucure ti înscriindu-se la cursurile colii de Artilerie, Geniu i Marin , pe care o termin în anul 1905, cu gradul de sublocotenent. În aceast perioad , tat l s u era general de brigad i inspector general al Artileriei (1904-1910).

Probabil c influen a tat lui s u de a urma o coal de artilerie a fost hot râtoare pentru Henri Coand . În anul 1906, ia fiin coala Superioar de Aeronautic i Construc ii Mecanice din Paris, care este prima de acest fel din lume, unde Henri Coand urmeaz cursurile, ob inând la terminarea lor, cele mai bune rezultate, fiind ef de promo ie.

Fiind legat de inginerie în domeniul aviatic, s-a perfec ionat la Institutul de Electricitate Montefrose din Torino (Italia), apoi la Technische Hochschole de la Charlottenburg (Germania) i la Universitatea din Liege (Belgia).

Erich Heckel - Maci

39

Se angajeaz , pentru a c ta experien tehnic , la antierele din ora ul Nisa (Fran a), care erau conduse de Gustave Eiffel, creatorul vestitului Turn Eiffel, devenit între timp simbol al Parisului.

Se dedic studiului pentru noi tipuri de avioane. Astfel, la Salonul expozi iei organizat în Palatul Sporturilor din Belgia, în anul 1907, Henri Coand a expus pentru prima oar în lume macheta unui avion elice care a devenit viitorul avion cu reac ie din zilele noastre. În anul 1908 revine în ar unde se dedic studiilor pentru avioane moderne propulsate de rachet . În acest scop, a realizat macheta unui avion echipat cu un motor-rachet cu combustibil solid, lucrând la Arsenalul Armatei din Bucure ti.

Particip la cel de-al doilea Salon Interna ional de Aeronautic de la Paris, unde a expus un avion bazat pe propulsie prin reac ie, organizat la Paris în anul 1910.

La 14 decembrie 1910, Henri Coand a realizat primul zbor aeroreactiv din lume, cu un avion construit de el i propulsat cu un motor-reactor cunoscut sub numele de Coand 1910.

Acest avion a fost experimentat lâng Paris, în localitatea Yssyles-Moulineaux. În anul 1911, a prezentat în ora ul Reims, primul avion bimotor din lume, cu prilejul unui concurs de avioane militare.

Henri Coand , ca inginer în construc ia de avioane, devine un nume cunoscut în lume. Ca urmare, în anul 1911 a fost angajat ca inginer la Uzinele de Avioane din ora ul Bristol (Anglia). Aici, în anii 1911-1912, a construit primul avion bimotor „Bristol-Coand ”.

Cu trecerea timpului, acesta s-a construit în mai multe variante cerute de companiile de avia ie din mai multe ri ale lumii. În timpul primului r zboi mondial, începând din anul 1914, lucreaz la uzinele „Delauney-Belleville” din ora ul St. Denis (Fran a).

Aici, în anul 1916, a construit un avion echipat cu dou elice propulsive, montate la extremitatea posterioar a fuselajului. În anul 1934, s-a descoperit „Efectul Coand ”, brevetat ca fenomen aerodinamic caracterizat ca un „procedeu i dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”.

Henri Coand a avut preocup ri multiple, iar capacitatea sa creatoare a f cut s realizeze peste 250 brevete cu aplica ii în diverse domenii. Astfel, a realizat un material inventat de el pentru construirea de prefabricate pentru locuin e, crearea unui nou sistem de transport tubular de mare vitez , instala ii de desalinizare a apei marine, realizarea unui tun f recul destinat echip rii avioanelor, rezervoare pentru hidrocarburi construite din beton armat .a.

Rezultatele cercet rilor sale le-a prezentat într-o serie de lucr ri tiin ifice, printre care: „Sur les ailes comme machines et reaction” (1910), „Etude de la resistence de l’air par la chromophotographie” (1911), „Lenergie solaire” 1954), „L Air, source de progres” (1961) .a.

A fost membru de onoare al Centrului Interna ional de Cercet ri Biologice de la Geneva (1956), Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucure ti (1967).

A primit medalia de aur pentru inven ii la Padova (1930), Medalia Aeronautic , Paris (1961), Comandor al Ordinului de Merit pentru cercetare i inven ie (Paris (1960), Diploma de onoare „Harry Diamond Laboratories”, New York (1965), distins cu premiul „Meritul tiin ific” (1970).

La 16 decembrie 1970 este ales membru titular al Academiei Române.

Un liceu din Craiova poart numele de „Henri Coand ”. În comuna Peri or, jude ul Dolj, unde în copil rie i-a petrecut un num r de ani în casa bunicului s u Mihalache Coand , care era administrator de mo ie în aceast localitate, coala general îi poart numele i în cadrul acesteia s-a organizat un mic, dar interesant

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

muzeu legat de via a i activitatea marelui savant.

Recent, s-a înfiin at un muzeu de sine st tor cu numele „Muzeul Henri Coand ”. *** Henri Coand a realizat peste 250 de brevete cu aplicare în diferite domenii de activitate. Se cuvine a aminti câteva dintre acestea, cunoscute i recunoscute pe plan interna ional.

Astfel, a inventat o platform mobil pentru experimente aerodinamice, având un dispozitiv care era montat pe un tren, iar experimentele se desf urau în mi care, la o vitez de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. În acest fel a putut face determin ri cantitative aeronautice, folosind un tunel de vânt cu fum, o balan aerodinamic i o camer fotografic special , de concep ie proprie. Prin aceste experimente a stabilit un profil de arip func ional pentru viitoarele sale avioane. În anul 1911, la Reims, Henri Coand prezint un aparat de zbor cu dou motoare cuplate ce ac ionau o singur elice. În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coand proiecteaz mai multe aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coand . În anul 1912 unul dintre ele câ tig premiul întâi la Concursul interna ional al avia iei militare din Anglia. În perioada 1914-1918, Henri Coand lucreaz la „Saint-Chamond” i „SIA-Delaunay-Belleville” în Saint Denis, unde proiecteaz trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coand -1916, cu dou elice apropiate de coada aparatului.

Avionul Coand -1916 este asem tor cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea c ruia de fapt a i participat.

Coand a inventat un nou material de construc ie, beton-lemnul, folosit pentru decora iuni (de exemplu la Palatul culturii din Ia i, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui Henri Coand ) În anul 1926, în România, Henri Coand pune la punct un dispozitiv de detec ie a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petrolifer .

Inventatorul român construie te, în Golful Persic, un rezervor din beton subacvatic pentru depozitarea petrolului.

Numele marelui savant este legat de „Efectul Coand ”, cunoscut pe plan mondial ca una dintre marile descoperiri tiin ifice.

Erich Heckel - Cas la ar

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Astfel, primele observa ii le face cu ocazia studierii primului avion cu reac ie din lume, Coand 1910.

Dup ce avionul decola, Henri Coand observ c fl rile i gazul incandescent ie ite din reactoare tindeau a r mâne pe lâng fuzelaj.

Dup 20 de ani de studii ale lui i ale altor savan i, inginerul român a formulat principiul din spatele a a-numitului „efect Coand ”, numit astfel de profesorul Albert Metral. La baza efectului Coand , a stat construirea aerodinei lenticulare, un aparat în form de lentil . În anul 1934, Henri Coand ob ine un brevet de inven ie francez pentru Procedeu i dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce p trunde într-un alt fluid, care se refer la fenomenul numit ast zi Efectul Coand , constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oar de el în 1910, cu prilejul prob rii motorului cu care era echipat avionul s u cu reac ie. Aceast descoperire l-a condus la importante cercet ri aplicative privind hipersustenta ia aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet i altele.

Savantul Henri Coand revine definitiv în ar în 1969 ca director al Institutului de crea ie tiin ific i tehnic (INCREST), iar în anul urm tor, 1970, devine membru al Academiei Române. *** Savantul român avea mare respect fa de om. Iat cum definea rolul omului în cadrul galaxiei în care se afl i P mântul pe care tr im, afirmând: „într-unul din bra ele unei galaxii printre cele mai mici, i se zice „Soarele”, în jurul acesteia se învârte te o buc ic foarte mic de materie zis „Terra”. i pe acesta exist un infinit de mic vie uitor, zis „Omul”. Pe creierul acestuia sunt miliarde de particule, zise neuroni i cum din aceste este capabil s înregistreze i s în eleag ce se petrece în jurul ei: Ce mare este omul! Sau mai bine zis, creierul omului”.

2. Vizita în comuna Peri or În comuna Peri or, au avut loc mai multe manifest ri închinate lui Henri Coand , la care, la cele mai multe, am fost prezent. De altfel, sunt onorat pentru faptul c autorit ile comunei Peri or mi-au acordat înaltul titlu de „Cet ean de Onoare al comunei Peri or”. În anul 2004 am participat la o manifestare închinat lui Henri Coand la coala general , care îi poart numele, din comuna Peri or.

Cu acest prilej, am cules m rturii de la cei ce l-au întâmpinat pe marele savant Henri Coand i so ia sa, cu prilejul vizitei f cute în comun în luna septembrie 1969.

Profesorul Gheorghe Dasc lu, pe atunci directorul colii generale din Peri or, i profesorul Romic Buc ea au fost bucuro i, prin m rturisirile lor, r scoleasc în amintirile din acel an memorabil pentru peri oreni.

De aceea, îmi fac o datorie de con tiin i le consemnez în continuare: „Când familia Coand a oprit în fa a Prim riei din Peri or, a fost întâmpinat de un grup masiv de cet eni, între care Primarul, Pre edintele C.A.P.-ului, directori de coli i ai altor institu ii de pe raza

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

comunei. coala, situat al turi de prim rie era împo-dobit cu covoare viu colorate, confec ionate de mâinile harnice i talentate ale femeilor din Peri or. Primarul comunei i-a adresat, emo ionat i cu vocea tremurând , un c lduros „bun venit” pe meleagurile copil riei; în acela i timp un b trân i-a întins o pâine mare i o plosc cu vin de buturug .

Oaspe ii, impresiona i de gestul amfitrionilor, au gustat din pâinea i vinul oferit, mul umindu-le gazdelor pentru primirea ce le-a fost rezervat . Oaspe ilor le-au fost înmânate numeroase buchete de flori de c tre elevii, profesori i cet enii din comun prezen i. Un grup de pionieri i-a înconjurat cu prietenie i respect în timp ce profesoar Camelia Buc ea le-a legat la gât cravate ro ii de pionieri, declarându-i pe Henri Coand i pe so ia sa „Pionieri de onoare ai comunei Peri or”. Doamnei Coand , un grup de tineri i-au oferit o frumoas ie brodat cu motive na ionale i i-a a ezat pe cap i umeri o maram de borangic deosebit de frumoas .

Henri Coand , impresionat de c lduroasa primire ce i-a fost rezervat , avea ochii în lacrimi de bucurie. În aplauzele celor câteva sute de locuitori ai comunei prezen i la întâlnire, Henri Coand , tergându- i m rg ritarele ce i-au ap rut în col ul ochilor, s-a adresat celor prezen i folosind cuvinte simple dar pline de ldur sufleteasc . Mul umind în numele s u i al so iei sale pentru primirea deosebit , extraordinar , ce i-a fost rezervat , a afirmat c tr ie te cele mai emo ionante clipe din via a sa. A m rturisit nu se a tepta ca locuitorii comunei s -1 întâmpine într-un num r atât de mare, într-o atmosfer s rb toreasc i c nu l-au uitat.

Aici, la Peri or, a tr it cele mai pl cute zile ale copil riei i adolescen ei sale i mul ume te lui Dumnezeu c a tr it clipa reîntâlnirii cu aceste locuri dragi. Se putea observa c i so ia sa îi împ rt te gândurile i este bucuroas de aceast primire prieteneasc . Savantul, cu aceast ocazie, a rememorat câteva din amintirile sale din anii sfâr itului de secol XIX-lea afirmând: „Sunt mândru c sunt cet ean al României”. i le-a promis oamenilor -i va mai vizita în viitor: „Voi reveni curând în România”.

Referitor la aceast întâlnire, profesorul Romic Buc ea î i amin-

Erich Heckel - Bosche i

41

te te: „Figura savantului român era întip rit în con tiin a mea, ca fiind una legendar . Îl credeam a ezat într-un castel de filde , acolo unde nimeni nu-1 poate atinge. Dar acum dând mâna cu noi, bucurându-se sincer, constatam, c era un om obi nuit, simplu, cu comportament normal de i purta o aureol de legend ... B rbat înalt, prezentabil, impozant” L-am ascultat atent pe interlocutorul meu. O spunea sincer, cu admira ie, repetându-se: „Auzi dumneata. Un om atât de important pentru omenire s dea mâna cu to i cet enii prezen i la întâlnire...

Formidabil. Oamenii mari sunt mode ti... Dragostea noastr pentru el a crescut în acele momente i mai mult... îl iubeam i îl admiram...”. rturisesc c mi-a pl cut cum a fost realizat aceast evocare, marcat de sentimentul de mândrie în calitate de locuitor al comunei Peri or.

Profesorul Gheorghe Dasc lu a relatat i alte momente ale acestei întâlniri i manifest ri de suflet. Mi-a m rturisit despre acea atmosfer de neuitat: „Doamna Coand era o femeie distins . Ne-a rostit c este înrudit cu Mihail Kog lniceanu iar so ul s u prin bunici era legat de Tudor Vladimirescu de pe meleagurile Gorjului. Totodat i-a exprimat admira ia pentru faptul c s lile de clas ale colii noastre aveau portretele unor mari înainta i ai neamului: tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Clo ca i Cri an, Mhai Eminescu, Ion Creang , Tudor Vladimirescu i al ii, care ne priveau din în imea ramelor fixate pe pere i.

Apoi, oaspe ii au vizitat vechea cas a lui Mihalache Coand , bunicul s u, lacul de acumulare, dispensarul medical, cooperativa agricol de produc ie i s-au plimbat pe oseaua principal .

De o parte i de alta a traseului erau grupuri de localnici care, cu mic cu mare, îl salutau cu v dit respect i afec iune, întinzândule flori proasp t rupte din gr dinile lor. Henri Coand spundea cu bun voin i era bucuros c poate s le strâng mâinile întinse.

Privea cu aten ie la b trâni, în a teptarea unei posibile întâlniri cu vreo persoan pe care a cunoscut-o în copil rie. A spune, m rturisesc profund, c toat suflarea din Peri or venise în întâmpinarea ilustrului oaspete. Era în tor, încânt tor.

Dup vizita oaspe ilor la unit ile din sat, s-au îndreptat spre coala general , unde au participat la o mas prieteneasc , unde le-au fost oferite tot felul de preparate specifice, preg tite de localnici precum i nelipsita uic de prun i vinul din soiurile c unic i zaib r.

La intrarea în coal , gazdele au f cut un impozant arc de triumf din florile toamnei ce abia i ar ta fa a. S-au rostit scurte i c lduroase alocu iuni de c tre primarul comunei, I. Ghig , de tre directorul colii, Gheorghe Dasc lu, la care, cu emo ie, a r spuns Henri Coand . În timpul mesei, Henri Coani-a amintit de recoltele bogate pe care le d dea câmpia Peri orului, drumuri cu cereale pe care le f cea bunicul s u la Calafat i la Bechet, acolo unde se înc rcau pe vapoare pentru export. Atunci se vorbea de România «grânarul Europei»”.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Liviu CHISCOP

Protocronismul românilor @n arealul european @în viziunea unui romancier german Pe ultima pagin (207) a celui de-al aselea roman al s u - Taina str mo ilor - Paul-Lucian Letzner a considerat necesar s i exprime gratitudinea fa de sora sa Cristina, care i-a sugerat ideea abord rii, într-un roman, a unei teme inedite în literatura noastr : protocronismul românilor în spa iul geografic, lingvistic i cultural european, scriind: „Mul umiri Cristinei, sora mea, pentru c m-a îndemnat s scriu despre aceast tem precum i pentru materialul bibliografic pus la dispozi ie”. De i e vorba de o scriere prioritar artistic , fic ional i nu de una cu preten ii tiin ifice, bibliografia consultat de autor trebuie fi fost, într-adev r, vast , impresionant chiar, ceea ce situeaz cartea de care de care ne ocup m la confiniile literaturii cu tiin a istoriei. C ci Taina str mo ilor este, înainte de toate, un roman istoric impecabil documentat, edificat pe o sumedenie de afirma ii ale unor scriitori antici precum Suetonius, Dio Cassius, Jordanes .a., dar i ale unor istorici români cum ar fi A. D. Xenopol, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan etc. Fiind îns vorba de un roman, Paul-Lucian Letzner imagineaz - ca i în celelalte c i ale sale din aceast categorie - o captivant poveste, construit în conformitate cu rigorile compozi ionale ale genului: expozi iune, intrig , desf urarea ac iunii, punct culminant i deznod mânt. De i se petrece în zilele noastre, ramifica iile ei duc spre profunzimi istorice.

Din subcapitolele de început, având rol de expozi iune, afl m c familia lui Cosson Oppidan (n. 1930), protagonistul romanului, descinde dintr-un legionar roman, de origine dac , adus în Anglia de c tre împ ratul Hadrian, în sec. II, de unde mult mai târziu (în 1927) str mo ii s i au venit în Portugalia. Întors din Primul R zboi Mondial cu diverse decora ii de merit, Dacian Oppidan, tat l lui Cosson, fusese spl tit de guvernul britanic, pentru eroismul s u, „cu o sum substan ial de bani i cu câteva terenuri de unat pe lâng Newcastle upon Tyne, un or el roman, pe numele s u vechi Ponce Aelius, aflat lâng Zidul lui Hadrian din sudul Sco iei”, fiindc familia lor se ocupase dintotdeauna cu cre terea animalelor...

Un prim element al intrigii romanului îl reprezint înfiin area, de c tre Cosson i Dacian, în anul 1950, a unei asocia ii numite „Dacus Veritatis Revelatio” (dezv luirea aderului despre daci), în care ei au cooptat prieteni ai familiei, de origine dacic , afla i în Marea Britanie, în Peninsula Iberic sau în alte p i ale lumii, din a a numita diaspora româneasc . „Drept emblem a Asocia iei Dacus Veritatis Revelatio - ne informeaz autorul - fusese adoptat Dragonul Dacic, invocator al energiilor sacre, prezent i în zilele noastre în bisericile cre tine din România, pe obiectele de cult, precum i pe clasicele ve minte preo ti. Pe vechile icoane cu Sfântul Gheorghe, capul dragonului, al balaurului

presupus „învins” de c tre Sfântul Mare Mucenic, este identic, am putea spune, cu cel de pe stindardul geto-dac”. (p. 11).

Incipitul romanului ne introduce „în atmosfera frumoasei vile a familiei Oppidan din Barra, nu departe de ora ul portughez Aveiro”, unde, într-o zi din februarie 2012 - a eza i în fotoliile confortabile din fa a emineului aprins - b trânul Cosson încearc s -l informeze pe nepotul s u Vezina asupra misiunii pe care acesta urma s o îndeplineasc în România. Fiindc acum, dup Revolu ia din 1989 (care reprezint cel de al doilea element al intrigii), se prefigura din nou un moment propice pentru rede teptarea mândriei na ionale. Ilustrativ pentru talentul de povestitor al autorului i mai cu seam pentru capacitatea sa de portretizare este, în aceast prima pagin a romanului, modul în care ni-l descrie pe b trânul Cosson care, de i trecut de 80 de ani, „era un b rbat de circa 1,90 m. în ime, solid, cu ochii alba tri, cu un p r cre , aten. (...) Barba neagr , deas , mare, dar îngrijit îi acoperea aproape întreaga fa . Fie c era în cas sau afar , fie c era var sau iarn , Cosson purta o c ciul de lân neagr , aspr , al c rei vârf era înclinat u or spre frunte” (p. 1). Ulterior, în subcapitolul Dacia liber a lui Burebista, revenind asupra acestui element de vestimenta ie care era, de fapt, un semn distinctiv pentru rangul social, Cosson îi spune lui Vezina: „C ciula pe care o vezi c o port este numit pileus. Pozi ia pe care mi-o a ez pe cre tetul capului este aceea i pe care înainta ii familiei noastre aveau voie s o poarte inclusiv în fa a regilor daci, pentru faptul c eram nobili”. (p. 23). i nu e deloc întâmpl tor faptul c pileusul de pe cre tetul lui Cosson seaizbitor cu ceea ce pare a se afla pe Sfinxul de Piatr din Bucegi, a c rui imagine a fost plasat de autor, în chip inspirat, pe coperta ii de care ne ocup m aici. Nici alegerea numelui Cosson nu a fost fortuit , vocabula respectiv existând i azi în limba român unde desemneaz moneda dacic din aur. Dar Cosson - sub forma Kozani - este i un toponim în Grecia de ast zi, fiind numele unei prefecturi unde tr iesc aromânii (românii macedoneni). De acolo a venit, pe la 1800, str bunicul matern al poetului Alecsandri, care s-a stabilit în Bucure ti unde, fiindc tia grece te, i s-a zis „Gheorghe Cozoni Grecul”. E tiut c dacii, atât cei din nordul Dun rii, dar mai ales cei din sud (aromânii i meglenoromânii de azi) erau b rba i puternici, buni lupt tori, folosi i, la Roma, în spectacolele cu gladiatori. Aceste însu iri sau prezervat pân ast zi, iar un unchi a lui Alecsandri, Mihalache Cozoni, na ul de botez al poetului, de pild , e cel care, exact în urm cu dou veacuri, l-a ucis în lupt dreapt pe temutul haiduc Andrii Popa...

Pentru a-l înso i în România pe Vezina, dar i pentru a-l instrui în tainele istoriei i

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ale limbii geto-dacilor, Cosson o invit în vila sa de la Aveiro, pe d-ra Adriana Mu at, asistent la catedra de istoria României i a SudEstului European de la Universitatea din Bucure ti. Vorbindu-i despre ea nepotului s u, Cosson o caracterizeaz astfel: „A scris diverse lucr ri în domeniul istoriei tracilor, axate pe istoria dacilor. Î i preg te te teza de doctorat intitulat Dacia - promotorul civiliza iei europene.

A absolvit Facultatea de Istorie ca ef de promo ie. Într-un cuvânt, este exact persoana de care are nevoie organiza ia noastr Dacus Veritatis Revelatio, pentru a scoate la lumin adev rul despre daci”. (p. 91). Dialogând cu Vezina pe tema protocronismului civiliza iei dacilor în spa iul european, Adriana formuleaz , la un moment dat, în ace ti termeni, obiectivul ac iunii lor în România: „Este datoria noastr , Vezina, s le oferim românilor adev rata identitate i, în acela i timp, s le acord m dacilor, str mo ii no tri, onoarea pe care o merit . Pe când str mo ii no tri aveau o cultur , o scriere, o demnitate i o organizare social , o metalurgie, un ol rit etc., toate moderne pe atunci, foloseau generoasa re ea de râuri, spre a pune în mi care morile pentru m cinat cereale, dar i angrenajele pentru prelucrarea inului i a lânii, str bunii popoarelor dezvoltate de ast zi, pr dau miri tile i holdele de grâu, c lcându-le sub copitele cailor i ducândui proviziile de carne sub a. Cotropitorii s lbatici de atunci ocoleau îns cu grij mun ii dacilor, unde i-ar fi putut g si pieirea” (p. 95).

Dar poate c argumentele cele mai conving toare pe care i le-ar fi putut oferi Adriana Mu at lui Vezina în privin a suprema iei civiliza iei tracilor în spa iul vechii Europe ar fi fost cele de ordin lingvistic, fiindc - a a cum afirmase cândva Dimitrie Cantemir - „limba nebiruit martor iaste”. Iar un astfel de martor putea fi însu i numele Adrianei - Mu at, vocabul dacic r mas pân azi cu sensul ini ial de frumos doar în dialectele sud-dun rene ale limbii române, fiindc în nord antroponimul respectiv, care d duse numele unei dinastii moldave în secolul XIV, i-a pierdut în elesul originar. În schimb, un alt cuvânt tracic i anume troian (care d duse numele cet ii Troia - ultim bastion sudic al tracilor, pe rmurile M rii Egee) se p streaz pân ast zi în limba român exact cu sensul de cetate, de loc înt rit pentru ap rare! (Cf. DEX). Instruindu-l pe Vezina în problematica migra iei triburilor tracice, începând din mileniul III î.Hr., pe teritoriul Europei, de la Marea Egee la Atlantic, bunicul Cosson roste te la un moment dat, acest adev r: „Limba latin , a a numit „vulgar ” a romanilor, era identic cu cea a dacilor, pentru c locuitorii Peninsulei Italice aveau de asemenea origini trace. În discu iile cu dacii, romanii nu aveau nevoie de interpre i. Similitudinea limbilor va fi mai târziu confirmat de Columna Traiana, prin faptul c Traian li se adresa dacilor f mijlocirea vreunui traduc tor” (p. 41). De altfel, Traian însu i declarase, în dou rânduri, c este de neam tracic (ca i, ulterior, al i împ ra i romani sau împ tese, precum Elena, mama lui Constantin cel Mare, ambii celebra i, în calendarul cre tin, la 21 mai).

Iar optsprezece veacuri mai târziu, tot f intermedierea vreunui translator, li s-a adresat poetul Fréderic Mistral urma ilor vechilor traci (români, aromâni, italieni, provensali, catalani, portughezi etc.), care, spre surprinderea lor, s-au putut în elege între ei atunci, la 25 mai 1878, când s-au adunat în num r de aizeci de mii, pe Esplanada Peyron-ului, deasupra ora ului Montpellier, din sudul Fran ei. La cap tul unui deceniu de cercet ri pe aceast tem , un tân r istoric român, ajuns acolo, scrie: „Privesc aceast „aren ” uria , i un fior cutremur : veni i din toate col urile Europei, în esplanada aceasta din Montpellier, s-au întâlnit peste aizeci de mii de oameni, care credeau un singur lucru - c fac parte din acela i neam latin: provensali, italieni, catalani i spanioli, vlahi rumeri, ciribiri, macedoromâni i câte alte familii ale aceluia i neam s-au adunat cu to ii, chiar aici. Pentru un moment, ramurile s-au aplecat pân la r cin , pentru un moment, toate acele inimi s-au unit”. (C lin Manole, Fra ii no tri occitani. Incredibilele descoperiri ale unui jurnalist român, în Salonul literar, nr. 93, 2017, p. 42). Evaluând aceste întâm-

43

pl ri de la statura ceasului de-acum, î i vine s crezi c a fost parc mâna destinului c poezia Cântecul gintei latine - premiat i recitat atunci la Montpellier - s apar in unui descendent al românilor macedoneni, tr itor i azi în rile („vlahiile”) de la sud de Dun re.

Acest poem al lui Vasile Alecsandri a devenit imnul latinit ii, imnul marelui popor f râmi at i împr tiat în Europa. Alecsandri a fost purtat ca un rege în tot sudul Fran ei i i s-au acordat cele mai înalte onoruri...

Revenind la Taina str mo ilor, e de spus c protagoni tii romanului scris de germanul Letzner, î i pun, la un moment dat, aceste legitime întreb ri: „De ce oare nimeni nu a acceptat ideea c în tot sudul Europei, din Italica i pân în Iberia, tr iau tracii, vorbitori ai unei limbi identice cu cea român ? De ce nu se poate accepta ideea c românii vorbesc aceea i limb pe care dacii, în urm cu peste dou mii de ani, au vorbit-o, în timp ce celelalte popoare, a anumite latine, vorbesc o limb trac , adaptat în timp condi iilor lor istorice?” (p. 96). La aceast întrebare, oarecum retoric , a Adrianei, preopinentul ei Vezina încearc s r spund tot printr-o întrebare, al rei con inut plaseaz problematica romanului în cea mai stringent actualitate: „Cine ar dori - spune Vezina - s arate unui popor, care are imense bog ii subterane i o clim de invidiat, c este unica na iune care, de peste dou milenii tr ie te în acela i teritoriu unde s-a format, c este na iunea european cu cele mai nobile r cini i care ar putea tr i minunat din propriile bog ii...?” (p. 96).

Spuneam, într-un context anterior, c Taina str mo ilor e o scriere complex , fiind nu doar un roman istoric, ci i unul politic, ancorat în actualitate. Ferm convins c i ast zi „câ iva intru i”, cu averi i puteri imense, au dorin a v dit „de a împiedica dezv luirea faptului civiliza ia dacilor este superioar celorlalte culturi europene” (p.

106), Paul-Lucian Letzner, formulând, în textul-escort de pe coperta IV, ceea ce am putea numi ideea/teza romanului, conchide: „Agresarea identit ii spirituale i anularea identit ii de sine au fost i sunt i în prezent obiectivele principale ale str inilor fa de România”. Dar Taina str mo ilor e mai mult decât atât, fiind i un roman de aventuri i chiar poli ist, fiindc realizarea misiunii - descoperirea ii de smarald în templul subteran din Bucegi (care constituie punctul culminant al subiectului) - nu s-a putut realiza decât dup multe peripe ii, generate de confruntarea cu grup ri rivale sau cu cele apar inând organelor de securitate ale statului. Într-un plan paralel tuturor acestora asist m i la derularea unui veritabil love-story carei are ca protagoni ti pe Adriana Mu at i Vezina, ceea ce confer ii de care ne ocup m i caracterul unui fascinant roman de dragoste, al c rui final/ deznod mânt fericit îl reprezint „nunta lor ca-n pove ti”, în septembrie 2012, la Villa Oppidan din Barra” (p.

197). În sfâr it, dar nu în ultimul rând, Taina str mo ilor e i un roman cu tem religioas , întrucât taina din Cartea de smarald este inspirat din mitul christic.

Ceea ce singularizeaz Taina str mo ilor nu doar în ansamblul crea iei prozastice a lui Paul-Lucian Letzner (alc tuit , pân în prezent, din opt romane de succes), ci i în contextul literaturii române ti contemporane e, înainte de toate, faptul notabil c - de i scris i tip rit în Germania (unde autorul, fugit din România înainte de 1989, tr ie te i munce te ca ofi er de marin sau inginer electromecanic), la Editura „VDS - Verlangsdruckerei Schimdt” din Neustadt an der Aisch - abordeaz o tem incitant i de stringent actualitate, anume protocronismul românilor în spa iul european i destinul lor în actuala conjunctur geopolitic i economic ... Privite din acest unghi, ipotezele avansate de Paul-Lucian Letzner în captivantul s u roman nu ni se par deloc neverosimile, de i Taina str mo ilor e, în mare sur , o scriere în genul historical fantasy, atât de gustat de publicul de azi. Iar fraza final , con inând o întrebare pe care adesea io pun mul i dintre cona ionalii no tri - „Câte genera ii vor mai trece oare, pân ce România va fi recunoscut la întreaga ei valoare?” - ni se pare a fi depozitara unor subliminale semnifica ii...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Ionuî\î COPIL

Întâmpl[ri interioare Apendicit . Are i tubul digestiv un co de gunoi. Se adun acolo diverse i din când în când co ul se gole te. Uneori nu se întâmpl asta i apare acolo o infec ie ce te poate trimite pe cea lume.

Când apar durerile, medicii te taie i elimin acest cap t de ma . În activitatea noastr curent sunt anumite întâmpl ri, mai tari pe care nici nu le elimin m, nici nu le rezolv m, le l m în stand by. Avem nevoie de timp sau mai mult experien pentru a le digera cum trebuie. Dac uit m de ele i nu facem eforturi de în elegere/rezolvare a situa iei ele încep s fac probleme, probleme ce ne pot întoarce pe dos sau compromite total. Ne plângem c ne-a b tut Dumnezeu sau am avut ghinion, când de fapt am dat dovad de la itate i am l sat situa ii nerezolvate... i curând se ajunge la cu it. Se elimin apendicele din corpul fizic, dar problema r mâne în mintal...

Parazi ii. Nu e vorba nici de Cheloo, nici de Ombladon. E vorba de parazi ii din corpul uman. Care sunt peste tot i la toat lumea. Nu exist p mântean f parazi i; sau cel pu in a a se spune. Problema e când parazi ii din intestine încep s exploreze alte zone. De exemplu, limbricii ajung în pl mâni i tu la B rbosul. Giardia din ficat poate da st ri nasoale r u i mai sunt ni te dr covenii ce înoat în lichidul cefalorahidian i tu suferi de depresie sub influen a toxinelor eliminate de ele. i sunt mul i al ii. Exist medicamente ce îi extermin ca Ebola pe negrii din Zair dar se refac mai ceva pirul pe holdele l sate în paragin . Oricum, ideea e s fie inu i sub control. O lovitur urât o primesc prin hrana vie, excesul de legume, fructe, condimente, pentru majoritatea dintre ei prefer carnea i semipreparatele. Faptul c sunt atât de prezen i în via a noastr denot c suntem asemenea lor, majoritatea cet enilor se comport cu cei din jurul lor asemenea unor parazi i, c utând s -i fraiereasc , foloseasc , iar în raport cu planeta suntem clar parazi i. A a c ne merit m... parazi ii. Oxiurii sunt mici, dar mul i. Specifici omului care profit pu in dar de pe cine poate i în

Erich Heckel - Feti a

orice situa ie. Interesant este ciclul lor de via , migreaz în striurile anusului, unde depun ou (înso it de o senza ie de iritare i mânc rime) ou care se lipesc de degetele omului când î i alin mânc rimea i apoi ajung pe nas i intr iar în corp. Parazitul de tip oxiur profit la job dar se saboteaz în plan personal (gospod rie) i devine iritat în rela ia cu ceilal i dar ine prea mult la imaginea social . Suferindul de limbrici este profitorul jegos, f ru ine; oricând, cu oricine. Iar cel care are tenie î i alege o victim pe care o epuizeaz .

Pancreasul i diabetul. Asta are leg tur cu gestionarea zaharurilor. Cu nevoia de dulce i cu pl cerea din via a noastr . Diabetul apare de regul la persoanele ajunse la vârsta a treia, mai predispuse femeile. E i firesc, pentru c pe m sur ce anii trece, vorba poetului... maghiar, pl cerile în via devin tot mai pu ine i gustul acesteia tot mai amar. Se spune c apare datorit excesului de dulce, poate; dar de ce o persoan înghite dulciuri cu disperare, dac nu pentru a umple un gol interior, o lips cronic de pl ceri i satisfac ii? Îns în ce îi prive te pe consumatorii de dulce, apar câteva aspecte. Opusul dulcelui este i amarul, s ratul i acrul. Amarul are leg tur cu inima, acrul cu ficatul i s ratul cu rinichii. A a c e important de identificat care aspect îl compenseaz dulcele. Dulcele care duce la diabet este acela legat de aparatul digestiv, de experien ele vie ii lipsite de dulcea . Faptul c diabetul duce la vindecarea dificil a r nilor (deci aparat circulator) arat probleme cu inima (iubirea, mai exact, comunicarea).

Tot apar inând de aparatul digestiv, glandele salivare sunt acele mecanisme care faciliteaz personalizarea experien elor vie ii. Ele se vars fie sub limb , fie în exteriorul maxilarului. Logic, pentru c ac ioneaz fie la nivelul/ i favorizeaz gustul, fie la nivelul personaliz rii (m selele). Oamenii ce scuip frecvent o fac pentru c nu vor personalizeze o anumit situa ie/întâmplare.

Ficatul i fierea au de a face cu furia reprimat i falsa mândrie.

Dac Lucifer ar fi existat, ar fi înghi it colebil cu pumnul. De fapt, ficatul filtreaz sângele i anihileaz toxinele, transform alimentele.

Omul ce nu reu te s fac asta cu propria lui existen i experien e de via dezvolt probleme ale ficatului. Când via a i se pare toxic , începi s devii furios; nu e acea furie provocat de faptul c cineva tea jignit sau a uitat s i returneze datoria, e o furie de fond, o furie generalizat . De obicei o ignori sau nu e ti con tient de ea, dar ea e mai distrug toare ca o tornad . Percep ia unei existen e toxice poate s se manifeste prin abandon, retragere i duce la o fiere lene sau insuficien hepatic , poate s se manifeste prin furie reprimat sau dispre i duce la crize violente de fiere, poate crea resentimente i frustr ri puternice manifestate prin litiaz biliar . În multe cazuri se dezvolt pe fondul unei stime de sine foarte sc zute ( i trebuie s recunoa tem c asta e o boal na ional ). P lit de diplome, succes de conjunctur , Cet eanul are impresia c e cineva i apare falsa mândrie. tii, el e scriitor, profesor, inginer... dar rezultatele lui nu denot un scriitor, profesor sau inginer. E doar fals mândrie. Autoam gire. Cet eanul a reu it s se mint pe el însu i. Minciuna e un drog pentru mintea lui.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i ficatul ce ar fi trebuit s anihileze acest drog i nu a f cut-o... se îmboln ve te. Mintea îi spune c e ineficient i el devine ineficient.

Aici trebuie f cut diferen a între bil (secre ia ficatului în duoden) i rolul ficatului de filtrare a sângelui i anihilare a toxinelor. Prin secre ia acelei am reli (sim critic/analitic), hrana m run it de ficat este analizat la un nivel mai profund. De aici crizele biliare: individul nu suport ceea ce descoper i neag , nu vrea s tie. Fie face crize biliare manifestate prin dureri de cap (i se tulbur echilibrul interior/ psihic), grea (evident), diaree i vom (vrea s scape, s elimine experien a toxic ). În cel lalt caz, al rolului ficatului în purificarea sângelui intervine introspec ia care îi spune individului c ceva nu e deloc în regul cu interiorul s u sau cu lucrurile care i se întâmpl , situa iile prin care trece. Cu cât neag mai mult asta sau încearc s reziste, î i îmboln ve te mai tare ficatul. În plan fizic, acest lucru e realizat de otr vuri, alcool, alimenta ie denaturat . În plan mintal este cauzat de ata amente, mediul de via sau munc incompatibil cu personalitatea i aspira iile individului. Un individ care practic dezvoltarea personal este un om care î i vindec ficatul.

Aparatul excretor. Rinichii au de-a face cu iertarea i separarea binelui de r u. De fapt asta fac rinichii, filtreaz sângele. Corpul a folosit i elimin anumite lucruri. Deocamdat , acele lucruri nefolositoare sunt în sânge i rinichii au rolul s le aleag i elimine. Dincolo de mâncare, ap i aer, noi ne hr nim cu experien ele noastre, cu întâmpl rile vie ii. Nu toate sunt bune; sau toate au i bine, i r u, util i inutil, pl cere i durere. Unii î i tr iesc via a cu ochii închi i, bucurându-se când e cazul, suferind când situa ia impune asta, f în eleag , f s le pese. Al ii au atitudine. Dac pl cerea a predominat, experien a e bun i o mai vor, dac a durut, nu în eleg nimic din ea, dar o neag i îndep rteaz . Dar pentru c aceast existen e o coal , respectiva experien se întâmpl din nou, doare mai tare, apoi mai tare, pân când cet eanul în elege sau moare. Cele mai frecvente boli ale rinichilor sunt infec iile urinare i litiaza renal .

Infec iile apar atunci când incapacitatea noastr de a limpezi o situa ie ne complic via a, ne scoate de pe f ga ul normal, ne face s suferim.

Pietrele apar când aceea i incapacitate a noastr las urme în existen , urm ri ce ne provoac frustr ri i resentimente. i ele apar ca pietre la rinichi. Toat lumea tie c dup o opera ie (s spunem cu ultrasunete) sau o criz renal în care se elimin , pietrele în curând

Erich Heckel - La plaj

45

se refac. Pentru c problema e înc în minte i rinichii nu fac altceva decât s exprime ceea ce este în minte. Spun c problemele cu rinichii au leg tur cu iertarea, pentru c persoanele care nu tiu s ierte sunt incapabile s scoat ceva bun dintr-o situa ie sau persoan .

Sunt ostile pe tot frontul. i asta elimin rinichii din schem ... ce rost mai au? În schimb, persoanele care iart tot, înghit tot, nu fac pietre, ele elimin toat experien a vie ii cu bine i r u laolalt , neseparate.

Sunt lipsite de for vital , nu au personalitate, î i reneag dreptul de a înv a i pot dezvolta insuficien renal . Afec iunile rinichilor au leg tur cu capacitatea de a alege ce e bun de ce e r u iar afec iunile ilor urinare in de disfunc ii în eliminarea a ceea ce nu este de folos sau este toxic. Infec iile urinare apar când persist m într-o situa ie care nu ne place, când suntem incapabili s ie im dintr-o situa ie nepl cut . În mod normal, apare o stare de iritare i emo ii negative, dar dac situa ia se agraveaz i permanentizeaz , apar pietrele la vezica urinar (logic de ce apare la b trâni).

Corpul mai poate elimina ceea ce îi este nefolositor prin transpira ie. Mecanismul psihic este urm torul: la efort sau c ldur (situa ii fierbin i), sistemul elimin i rezolv anumite disfunc ii prin piele (interfa a cu exteriorul, cu lumea). Cel care nu folose te mecanismul psihic îl manifest fizic. Evident c efortul fizic este o cauz i nu trebuie s somatiz m totul.

O func ionare defectuoas a rinichilor duce la insuficienta cur are a sângelui manifestat prin gut . Apare la b trâni i în special la oameni din armat . Orice sistem rigid favorizeaz umplerea interiorului cu nemul umiri i îngreuneaz eliminarea lor. Efectul este o suferin urât i incapacitatea de mi care facil . Agravarea acestei st ri duce la completa nefunc ionalitate a rinichilor i la dializ .

Urina este ceea ce este eliminat i felul cum este/ i unde d ni te informa ii interesante. Un mamifer î i marcheaz teritoriul. Este totu i interesant dac urina este doar un produs nefolositor/un gunoi al organismului sau un produs finit? În perspectiva folosirii ei ca mijloc de marcare a teritoriului înclin spre a doua variant ; este ac iunea zboinic a individului, de ap rare a drepturilor sale i de înfrângere a du manilor (de unde expresia pi pe ei!). Omul modern prea rar (poate când e beat sau presat de nevoie) urineaz în câmp i aproape niciodat între oameni sau unde poate fi v zut de oameni. Urinatul în public este echivalent cu o declara ie de r zboi i majoritatea oamenilor sunt la i i/ori educa i. Omul primitiv î i f cea nevoile departe de locul unde locuia, lucru p strat tradi ional prin wc-ul din fundul cur ii. Era fie r zboinic, fie nu î i contamina/sau nu putea gestiona propriul s u produs nefolositor în zona sa de ac iune. Omul modern cu buda în cas e responsabil de ac iunile sale!

Dar în acela i timp, e posibil s nu poat gestiona situa ia i totul s put înfior tor. De fapt, el nu recicleaz , nu î i reintegreaz produsul finit în circuitul vie ii sale, ci îl intereseaz comoditatea actului de eliminare a nefolositorului din existen a sa i pentru asta se folose te de un mecanism social (re eaua de canalizare).

Omul care sufer de incontinen urinar , mic iuni nocturne etc. nu mai are controlul contient asupra acestui act, b trânii sau femeile (fiind ceva mai emotive). Sunt acele sc ri / gafe sau pur i simplu r ut i.

Aparatul respirator. Pl mâni. Tr im multe zile f mâncare, pu ine zile f ap i doar câteva minute f aer. Pl mânii tocmai cu asta se ocup , cu schimbul de gaze dintre exterior i interior; oxigeneaz sângele i elimin CO2 produs

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de organism. Afec iunile pl mânilor denot probleme în rela ionarea cu societatea, cu lumea, probleme de acomodare, de g sire a locului i rostului în lume. Astmul apare ca urmare a incapacit ii de adaptare, de percep ie a unei lumi toxice i str ine. Îns exist un caz particular cu alt mecanism aerul bun este refuzat, specific în cazul în care datorit unor constrângeri (familie, p rin i, so etc.) pl cerile/dorin ele/experien ele emo ionale frumoase sunt autorefuzate/neacceptate. Tuberculoza e o boal in-fec ioas ce distruge pl mânii... e o constrângere/ impunere social ce anihileaz personalitatea individului, libertatea sa. Se spune c e o boal a s ciei, de fapt e o molim a regimurilor totalitare, dictatoriale.

Cele mai frecvente afec iuni ale aparatului respirator sunt cele ale ilor respiratorii superioare. Sunt acele irit ri, anxiet i, emo ii negative induse de contactul cu exteriorul. Se petrec la nivelul nasului (nu-mi miroase a bine, miros nepl cut sau toxic) sau gâtului (laringe/ faringe). La nivelul foselor nazale (interesant este c aerul este aspirat în sus, spre creier i c sunt dou narine, respectiv apar inând celor dou emisfere cerebrale, celor dou tipare de gândire, liniar i non linear ). La nivelul nasului, mediul înconjur tor este analizat i problemele la acest nivel arat incapacitatea individului de a gestiona acest mecanism. Apar irit ri, infec ii, muci. Cu cât individul este mai sensibil, mai afectat emo ional de ceea ce îl înconjoar , afec iunile nazale sunt mai frecvente i mucii din abunden . Agravându-se, se ajunge la sinuzit , care d groaznice dureri de cap i curgeri purulente.

Este dovada c influen a mediului este foarte puternic i afecteaz structura psihic a individului. Îi incapaciteaz vederea de ansamblu (al treilea ochi).

Tot la nivelul narinelor pot ap rea probleme legate de polipi.

Ace tia sunt ni te forma iuni care reduc viteza aerului i îi modific temperatura. Al turi de firele de p r din nas, împiedic impurit ile mari din aer s ajung în pl mâni. În anumite situa ii, polipii se dezvolt peste m sur i împiedic p trunderea aerului, trebuind îndep rta i prin opera ie. Este o reac ie determinat de acela i tipar ca i astmul, dar acum individul încearc s blocheze intrarea în sistem a lucrurilor care nu îi plac. Nu degeaba apare la adolescen i când încep s renun e la lumea perfect a copil riei i s vad neagra realitate. Specific perioadei comunismului. Firele de p r din nas (p rul fiind o anten ) specifice celui care percepe pericolul i simte mediul. Un fel de intui ie masculin , a vân torului sau lupt torului.

Alte afec iuni ale c ilor respiratorii superioare sunt la nivelul laringelui (coardele vocale). R gu eala. În mod normal, apare o infec ie (tulburare emo ional ) dar i afectarea capacit ii de a vorbi. Vorbitul apare i ca o interac iune cu exteriorul, un feed back (generat de durere, pl cere, dorin , apreciere etc.). Dac individul nu poate oferi corespunz tor acest feed back, î i pierde glasul. Este cazul firilor mai sensibile/timide/ru inoase care ar vrea i ar avea ceva de zis dar nu o fac. Îns faringele ridic o alt problem , apar ine atât aparatului digestiv cât i celui respirator, este asemenea unui nod de cale ferat .

Asocierea lui cu rul lui Adam nu este deloc întâmpl toare. E adev rat, este posibil ca pierderea paradisului s se datoreze i laringelui (limbajului/vorbitului/unui alt tipar de limbaj, gândire, percep ie) dar e mult mai probabil s se datoreze faringelui. Când omul a început m nânce ceea ce îl înconjura i s respire ceea ce trebuia s nânce. A ap rut o stricare a rosturilor, a ordinii sistemului. Evident c asta a dus la o evolu ie, cunoa tere, reorganizare a sistemului pe alte premise, dar cu un pre , i pre ul a fost suferin a.

Aparatul circulator. Se spune c iubirea st în inim . Nimic mai fals. Ca toate emo iile, st undeva în neurotransmi torii fabrica i în hipotalamus. i ca sentiment, st undeva prin re elele neuronale sau poate e o structur de sine st toare, o mem prin câmpul morfogenic. Cert este c inima i sistemul circulator hr nesc toate organele

Anul IX, nr. 4(92)/2018

cu sânge, adic cu nutrien i, ap i oxigen. Cum s-ar spune, genereaz i între in via a. Iubirea ca emo ie i sentiment cam tot asta face. F ea ne usc m i pierim. Iubirea ca emo ie se poate i trebuie s se îndrepte spre tot ce suntem i tot ce ne înconjoar : pietre, p mânt, ap , p rin i, copii, partenere, cer, flori i p ienjeni... iubirea emo ie pozitiv se manifest ca bucurie, tremur, sensibilitate în fa a totului i fiec rei p i în parte. Iubirea ca sentiment pozitiv e recuno tin , armonie, împ care. Dac ceva merge prost în leg tura noastr cu noi sau cu Tot-ul, apare iubirea negativ ... furia, invidia, dezgustul, teama, ata amentul, nemul umirea, anxietatea, deprimarea, egoismul...

Mai este iubirea egoist , adic iubirea negativ în care apare posesia sau ata amentul doar de ceva: obiect sau fiin .

Trebuie re inut c inima i sistemul circulator nu se hr nesc din miliardele de celule cu care sunt în contact, inima hr ne te aceste celule. A a trebuie s fie i Iubirea. Iubesc un copac nu pentru um-br sau fructe, ci s îl fac s creasc falnic i s produc fructe. Nu iubesc o femeie pentru c e mignon cu sâni mijlocii spre mici i inteligen vie, ci pentru c ... m rog, mai trebuie s lucrez la capitolul sta...

Problemele cu inima apar când sentimentele negative ne umbresc sufletul, când am pierdut capacitatea de a ne bucura, când am pierdut conexiunea cu exteriorul. Când zilele sunt banale, când ieri, azi i mâine sunt la fel, când oamenii sunt neinteresan i i r i, când societatea e de c cat, i lumea un cadavru în descompunere... cardiologul st ascuns dup u . De fapt, mai bine spus, otr virea, autootr virea prin conexiuni ne termin i apar problemele circulatorii.

Aparatul circulator este Mi care i comunicare. Mi carea este via . Comunicarea este tot un fel de mi care, este un nivel superior al mi rii ce duce la cunoa tere, adaptare, evolu ie. Iubirea este comunicarea perfect , Ura este o comunicare imperfect ; i indiferen a este o lips a comunic rii.

Inima este motorul pus în mi care de sânge, sânge care circul prin vene i artere i care la nivelul celor mai fine capilare face schimbul de substan e cu celulele. La nivelul acestui aparat vorbim de presiunea sângelui i viteza sa în albiile prin care curge, de compozi ia i de ph-ul s u. Presiunea sângelui, la extremele sale, înseamn hipo sau hipertensiune. Tiparul psihic al acestor nereguli este cel mai simplu de în eles: un om care se simte presat de tumultul vie ii, are prea multe de f cut, peste puterile lui, al ii au a tept ri prea mari de la el etc. i cu toate astea î i spune c va reu i, c le va face pe toate cu orice efort i risc, va dezvolta hipertensiune; dimpotriv , cel care se blege te, renun i nu îi mai pas , dezvolt hipotensiune. Pulsul ine de viteza sângelui i un puls ridicat arat omul într-o situa ie de criz , care îl dep te i se blocheaz .

Sc derea num rului de globule ro ii (globulele ro ii transport oxigenul la celule i CO2 de la celule la alveolele pulmonare) arat incapacitatea individului de a se bucura de via , de a accepta bucuriile vie ii i de a elimina resentimentele generate în actul tr itului.

Sc derea globulelor albe (solda ii organismului) arat dezertarea individului din lupta vie ii. Nu vreau s spun c via a este o lupt , dar dac tu consideri c este o lupt i nu duci aceast lupt ..., cineva bate la u ; nu e Iisus, e leucemia.

Reac ia sângelui conform doctorului Jarwis ar trebui s fie neutr spre u or acid . În caz de boal devine alcalin . Dac acidul (acru) are leg tur cu furia i alcalinul (oarecum s rat) are leg tur cu triste ea, e de în eles temperamentul oamenilor cu reac ia acid sau alcalin . Omul s tos, de la ar , prin misiunea lui istorico-social , duce un r zboi cu natura, în timp ce or eanul modern, blazat e cuprins de o triste e intrinsec , de fond.

Acea triste e generalizat , lips de motiva ie i entuziasm induce o depunere a nutrien ilor pe pere ii vaselor de sânge, o înfundare a lor. Practic o sc dere gradual a poftei de via pân la o existen inert i însingurat .

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Dumitru ICHIM (Canada)

În scrinul de ivoriu Voi pune s i se preg teasc o calea ca din lapislazuli i aur: ro ile îi vor din aur, osiile din l muritul de aur i argint în loc de catâri pe draci îi voi prinde în ham pre ni te stihii; în casa noastr vei intra printre miresme de cedru.

(Epopeea lui Ghilgame , t bli a a asea.) În scrinul de ivoriu, mi-ai ar tat prin ofr niul serii din odaie br ri, cercei, inele, gândaci de aur cu-arip de v paie, agate i safire i topaze i pui de erpi cu-argintul ml diat în me te ug tre m cea a leg nat în l ug i lapisul cusut în filigran de borangic... „Ce crezi de ele?” cu coada ochiului m-ai ispitit, intens privind spre colieru-nl cr mat, cu roua perlei umezit -n gean . „Nu cred nimic.”

Sunt lucruri, scule de podoab , care-n dughean ucid chiar pre ul prin nepre uire, ca frunza ce- i aprinde triste ile de toamn .

Tu, care e ti v zduhurilor doamn , când bra ul meu galnic te cuprinde, învie duhul lor prin mângâieri, ca în optitul gemei prevestind v paie, tu, începutul meu de prim veri ce cu sprânceana îl semnezi, ca un l stun, te superi dac i spun scrinul t u e-o lad de gunoaie, chiar dac basmul i-l opre te în ivoriu?

Lumin toriu îmi e ti când te adun, tu, oglind al gr indului izvor, din care genunea însetat când b u te-a înflorit livad i gr din , la mii de ani-lumin peste h u, numele t u strigându-l Luminii f de-nserare, din care n-a ajuns s se adape nici inima, nici gândul.

Când feciorelnic te viseaz crinul i când bujorilor

de-atâta cântec spinarea se-ncovoaie, eu cred c ai glumit cu scrinul str lucitoarelor gunoaie.

Ce-ai zice, prim vara cum te tie cr ias de v zduh peste Sumer dac i-a pune-n inelar un zâmbet crud de p die.

Tu, hoa a cântecului de olar, din glasnic faci cu ochiul: „Doar atât” „Ce-ar fi, c bine i-ar edea, un colier i-l opteasc buzele pe gât?”

Sanherib din l uta-i cânta Pre numele lui, Sanherib, uta- i gr ia spre Regin : „La noapte o s -nfloreasc m rul, timp alb care doare, tu e ti Regin , iar eu doar un scrib.

Te scriu pe t bli cu spinul, dar inimii tale-s l uta ce curge lumin .

Au numele meu nu înseamn „gr dinar” i „gr din ” i ochilor t i început de april?

Ninlil, tot cântecul e-al nostru, Ninlil!

La noapte când despleti-vei p rul, cum s-ar putea s nu-nfloreasc m rul?

Pe nume mic nu m-ai chemat cântându-m spre muguri?

Sub frunza str vezie ca fumul de porfir -n borangic, ca pâcla de vison, nu- i tresalt spre vinul ro cântarea-ngem nat în alb ame itor de struguri?

La noapte cum s-ar putea s nu-nfloreasc m rul, când tu pe nume mic de tril ai înv at cum s m chemi din muguri?

Au nu tresalt vinul ro din basmul alb de struguri?

Cum a putea cuvântul s -l desferic?

Nu în eleg cum a putut lumina s rodeasc vârtejul r pitor de fl ri si-ntuneric ascuns în alb de struguri, când tu pe nume mic, de tril, tii s m chemi din muguri, Regin -a cerului, Ninlil! i voi veni la noapte s -nfloresc întregu- i trup, în plâns de al ut , a cum lutul spre alt izvod se urc a ulcior tiind s rutul tainelor tamuze, cum vinul e f cut i oglindeasc firea lui pe buze spre-a fi sorbit de lutul cântecului ars ca soarele în propriul lui apus.

Ninlil, e-adev rat c numai tu cuno ti izvorul pur, a a cum l-ai v zut la începutul lumii, când ochii t i rostind lumin i-au dat urzirea cea dintâi, si iar i, o fi la fel în adev r eu la noapte în livada din Nippur voi fi-nflorirea ta de m r i-a veacului ce va s vin .

Nu va fi stea s nu ne cânte, noaptea lor va fi ca despletirea ta de p r, când setea de-nceput, de spa ii i de timp, a lic rit în stea dintr-un s rut ce-a ars în lut întregul basm de trandafir scris numai cu un ghimp.

Voi fi i rege, despletindu- i p rul, dar i luminii tale scrib...

Ninlil, la noapte-ai s -nflore ti ca m rul; prin duhul de l ut va curge Eufratul cu numele-ti cântat de Sanherib.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Lucre\ia BERZINTU (Israel)

De vorb[ cu Israel Alon - unul dintre supravie\uitorii deporta\i @în Siberia ca urmare a pactului Ribbentrop - Molotov (Stalin - Hitler) Pactul de neagresiune, Ribbentrop - Molotov, încheiat în ziua de 23 august 1939 la propunerea lui Stalin i în urma convorbirilor strict secrete referitoare la zonele de interes în Europa, a dus la multe tracedii umane.

La 29 martie 1940, Molotov Viaceslav (ministrul de externe sovietic), în cuvântul s u din cadrul plenarei partidului comunist sovietic atac România, cerând Basarabia. S-a pierdut o suprafa de peste 50.000 km din teritoriul românesc.

Odat cu semnarea acestui pact (Joachim van Ribbentrop - Viaceslav Molotov), NKVD-ul (poli ia politic a dictaturii comuniste sovietice a anilor 1934-1943) a trecut la ocuparea Basarabiei i alte zone. Mai întâi au fost ocupate institu iile publice, fabricile, b ncile... case, terenuri ce apar ineau oamenilor înst ri i. Fo tii proprietari ai acestor imobile, i nu numai, au fost deporta i în tundra i taigaua siberian i Kazahstan. Se urm rea rusificarea zonelor ocupate de NKVD. Mul i au fost omorâ i. Deporta ii au supravie uit ca animalele lbatice, prin p duri, având ca hran fructe de p dure, ierburi... îmboln vindu-se de diferite boli. Mul i dintre ei au murit bolnavi i înfometa i.

La Tel Aviv am stat de vorb cu unul dintre supravie uitorii acelor deport ri siberiene, i anume cu domnul Israel Alon (Rosenblat) care a imigrat în Israel în anul 1948, odat cu independen a statului.

Iat ce mi-a relatat din povestea vie ii lui despre deportarea în Siberia, într-un interviu pe care mi l-a acordat cu amabilitate.

Stimate domnule, Israel Alon, v rog s ne spune i câte ceva despre dumneavoastr , familie, profesie...

Eu m-am n scut în Cern i, la 29 martie 1912. Familia noastr era format din p rin i, eu i o sor . Aveam o vil în centrul ora ului,

pe strada Gartengasse nr.14. Mama se ocupa de gospod rie. Tata a avut o fabric de placaj pentru mobil împreun cu prin ul Mavrocordat. Fabrica era într-un loc dintre Suceava i Storojine (Crasna-IIschi) i avea aproape 300 de muncitori. Marfa se vindea în toat ara. La export, se d dea în Ungaria, Bulgaria...

Eu am tr it mult timp în Austria, i, din acest motiv nu vorbesc bine române te. Tot acolo, în apropiere de Viena, într-un ora mic, am fost student la facultatea de drept. Am studiat doar un an i jum tate pentru c începuse r zboiul. Au intrat nem ii în Austria i a trebuit s plec la Cern i.

Care a fost consecin a pactului Ribbentrop - Molotov pentru familia dumneavoastr ?

Acolo eram înregistra i ca o familie bogat , i, de aceea, odat cu acest pact, ru ii ne-au deportat în Siberia. Adic NKVD-ul a deportat pe to i bog ta ii din Cern i, plus o parte dintre rani.

Au avut nevoie de casele noastre.

Am plecat cu trenul, împreun cu femei, copii... unii au murit în tren... al ii s-au n scut în tren. Când am ajuns la Novosibirsk s-a împ it trenul în jum tate. Câteva vagoane au r mas acolo iar celelalte au pornit spre Tomsk (de la râul Tom). Mai târziu am aflat c cei care au r mas la Novosibirsk au fost trimi i la Pudina (pe Cuzk, un subafluent al râului Ob).

Eu eram în vagoanele ce mergeau spre Tomsk. Ajun i acolo, ne-au urcat pe un vapor i ne-au dus pe râul Ob. Pe vapor erau condi ii foarte proaste. Dup patru zile de mers cu vaporul ne-au dat jos într-o jungl , într-un loc numit Vasugan, nume dat satului dup apa Vas‘ugan, sat care s-a format atunci de c tre deporta i.

Erau, deja, acolo ni te ucraineni (neevrei) deporta i de c tre ru i.

Noi am fost primii evrei în acel loc. Ucrainenii ne-au ajutat câte pu in. N-am avut unde pune capul noaptea. A trebuit s facem o groap (era vara anului 1939) în care s dormim. Am tr it, a a, mai bine de o lun de zile, pân s-a eliberat o cas i ni s-a dat acolo o camer . Era o cas f cut din butuci de lemn, ca dealtfel, toate casele de-acolo.

Ce vi s-a spus la deportare?

Ni s-a spus c administra ia din Moscova a hot rât ca pentru 20 de ani s fim trimi i acolo. Ei au hot rât deport rile înainte de a lua Basarabia i alte zone. Abia la Vasugan am aflat c vom sta 20 de ani, începând o via nou . Cine a avut rezerve materiale i spirituale a rezistat, dar cea mai mare parte a murit.

Care era hrana de zi cu zi, pentru supravie uire?

Eu i cu tat l meu am fost la administratorul acestei a ez ri omene ti, Vasugan, ales dintre ucrainenii deporta i în jungl , care

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ne-a dat de mâncare fructe i plante de p dure. A a am tr it câteva luni. Într-o zi, tat l meu a plecat în p dure i nu s-a mai întors. De jur-împrejurul „satului” nostru, Vasugan, era p dure. Eu cu mama eram foarte îngrijora i i nu tiam ce s facem. La un moment dat, am pl tit unui ucrainean, dându-i ceva de îmbr cat, pentru a merge cu mine în p dure s -l caut pe tata. Mama a r mas acas , la Vasugan. L-am g sit pe tata într-o situa ie foarte grav ; era culcat pe p mânt, plin cu sânge pe fa . Insectele mâncaser din el. Erau un fel de mu te de jungl , speciale, care-l doborâser . Nu era mort. L-am luat acas i l-am îngrijit cu ce s-a putut. Casa noastr , de fapt, era o singur camer pe care, apoi, am împ it-o în dou .

O jum tate de camer am dat-o altei familii, o familie de prieteni din Cern i, f copii. Erau mai în vârst decât p rin ii mei.

Ce a i lucrat acolo, în jungl ? Într-una din zile, cel care era eful nostru, ne-a luat la munc , mergând pe apa Vas‘ugan, în sus, cu o barc i apoi am intrat pe un afluent în jos. Eram opt persoane. Am luat cu noi de mâncare un sac de f in i un sac cu zah r. Am mers vreo 3-4 zile pân la punctul de lucru, într-o p dure de conifere. Era un fel de colhoz, înfiin at de ucrainenii deporta i anterior. Munca noastr era s culegem fructe de cedru de pe jos. Le puneam în saci i apoi erau duse la un depozit. Prin presare, se ob ineau diferite uleiuri. Plata muncii se f cea în natur , cu zah r i f in . Acolo, la cules de fructe, am stat vreo 4-5 zile.

Unde a i dormit în cele 4-5 zile? cusem un fel de pat din lemn pe care am dormit to i, opt persoane. i, ce a urmat? Într-o zi au venit veveri ele i au mâncat tot ce am strâns. Eu eram foarte bolnav, aproape c nici nu puteam merge. Omul care ne-a adus la lucru (ucrainean) trebuia s se întoarc , la o anumit dat , la armat i mi-a spus: „uite, noi plec m ( apte persoane) iar tu vei r mâne aici.” Eu, fiind bolnav, cu picioarele i mâinile umflate, nu puteam s plec cu ei, s ne întoarcem împreun la Vasugan.

Ucraineanul a continuat s -mi spun urm toarele: „Dac o s reu ti s mergi i o s respec i toate indica iile mele, ai s r mâi în via . Vei merge dup soare i dup lun , a a cum i voi explica eu. Astfel vei ajunge acas , la Vas‘ugan. Mai întâi vei ajunge la o mla tin ; vei merge prin ea, pân la piept. În mla tin sunt i plante specifice zonei, stuf - papur . Te vei ine de ele i ai s

49

mergi a a... vreo 5-6 ore, dup care vei ajunge la un sat ars. Dac vei fi aici, te vei odihni toat noaptea i vei pleca, diminea , mai departe. În continuare, eu nu te mai pot ajuta. O s mergi în satul ars i ai s vezi ce ai s faci.”

Acum, vreau s fac o precizare: în satul ars a tr it un neam de mongoli. Acest neam nu a recunoscut pe guvernul rus i s-a dat ordin s se ard satul.

Dup plecarea celor apte „colegi” de munc , printre care se afla i prietena mea de atunci i viitoarea so ie, am decis s plec i eu, respectând traseul indicat. O s v spun ceva: a a cum se mai zice la Finlanda, ara cu o mie de lacuri, ei bine, aici, unde m aflam, era zona cu o mie de mla tini. Dac o s primesc cartea din Canada, o s v-o dau s-o citi i.

Ce carte?

O carte pe care a scris-o cineva din familie, ce tr ie te în Canada, o carte despre via a mea i a familiei. Deja s-a predat la editur .

Cum a fost traseul parcurs prin mla tin ?

Foarte greu a fost! Când am ie it din mla tin , am c zut de oboseal i de boal . Se vedea satul ars. Am avut noroc c m aflam la o intersec ie de drumuri i m-au g sit ni te oameni ce mergeau la lucru. Ace tia m-au luat cu un mijloc de transport specific zonei de mla tin , tras de cai i m-au dus la colhozul lor, trecând de satul ars, în alt sat. Mijlocul de transport era f ro i; nu era ru , nu era sanie dar era asem tor cu o sanie. Era var i mântul foarte moale. Acolo, la colhozul lor, mi-au dat s beau ceai, mi-au spus c au fost surprin i când au v zut un om singur la mânt, adormit sau le inat. Eu m-am trezit în a a- zisa sanie. i plecat mai departe, în satul Vasugan?

Din satul lor am plecat, pe jos, spre casa din Vasugan. Ei trimiseser un om de-al lor, mai înainte, ca s anun e p rin ii mei c eu tr iesc. Spre cas , am avut un drum drept i am mers singur. rin ii mei, dup ce aflaser despre mine, au pornit în întâmpinarea mea, ca s -mi fac o primire, a a cum se cuvenea.

Acum, vreau s v mai spun ceva. De ce eu nu am avut nimic de mâncare pe tot acest drum? Por ia mea de f in i de zah r a luato so ia mea, care înc nu era legitim . Era prieten . Ea locuia separat, cu familia ei.

Ce v-a spus „so ia” când a plecat cu ceilal i i v-a l sat singur acolo?

Ce-au spus i ceilal i! A vrut s tr iasc . A tiut c dac r mâne acolo, moare. Ei au tiut c eu nu sunt în stare s merg cu ei.

De ce?

Pentru c aveam mult ap în organism, picioarele erau umflate i n-am putut s merg. A a c , m-au l sat în locul acela. Fiecare s-a gândit pentru el. Dar mi-au explicat drumul de întoarcere, în 10- 20 de cuvinte. Ea a povestit p rin ilor mei c a uitat s -mi lase por ia mea de mâncare, f in i zah r. M-a l sat pe mine, dar totul s-a luat. Por ia mea de mâncare a predat-o p rin ilor mei.

Ce a spus ea când v-a i întors?

Ea a devenit so ia mea. A n scut acolo un fiu, Alexander. Fiul meu care a murit aici în r zboiul de ase zile. Al i fii nu am avut.

Ea, mama lui Alexander, e moart acum.

Ce v-a determinat s-o lua i de so ie pe cea care v-a p sit în momentele cele mai grele?

Mul i i-au pus aceast întrebare. Faptul c a fost cinstit , c por ia mea de mâncare nu i-a luat-o ea ci a predat-o p rin ilor mei, este motivul hot râtor. Apoi, sigur, în elegeam c î i dorea s tr iasc , nu s moar al turi de mine.

Cum a decurs via a în continuare pentru supravie uirea de zi cu zi?

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pentru supravie uire trebuia mâncare. Se mergea în p dure la lucru pentru a culege fructe de p dure pentru familie. Eu eram foarte sl bit. Totu i m-au trimis i pe mine la lucru, la cules fructe de p dure. Într-una din zile ceea ce am cules am mâncat. Am mers mult prin p dure, nu era a a u or de g sit fructe. Se f cuse seara i eram foarte obosit. M-am culcat pe spate, am închis ochii i mi-am spus: „Vreau s mor!” Scuza i! (î i terge lacrimile) E un moment...

Nu-i nimic, e normal emo ia tr irii...

Stând culcat pe spate, a teptând s mor, deodat aud un urs: morrr, morrr, morrr... Întorc capul i, într-adev r, v d un urs. Miam spus c sunt terminat. Ursul nu c uta carne, c uta acela i lucru, ce c utam i eu, fructe. La vreo 5-6 metri, distan de mine, ursul a mers mai departe. Atunci am decis s tr iesc i s merg acas . M orientam foarte bine i f busol .

Cum v-a i descurcat cu hrana pe timp de iarn ?

Iarna, plecam cu sania la pescuit. Eram zece oameni. Era o temperatur de minus 40 de grade Celsius. Am plecat la un lac plin cu pe te. Era o ghea de 20-30 cm grosime i trebuia spart . a c noi am inventat un sistem special de a prinde pe te. Am cut mai multe ochiuri prin care treceam fire lungi i groase pe care le dirijam într-o anumit direc ie. Apoi s-a tras de un cap t.

S-a prins o mul ime de pe te, pe ti lungi de 1,5 m. Erau pe ti care mâncau al i pe ti. Era periculos s -i m nânci f prelucrare industrial . Pe tele se transporta cu sania i se preda la un depozit, într-un sat ce se afla dup satul nostru, Vasugan. Pentru munca pescuitului ne pl tea cu f in i zah r. Pentru acas luam pe ti mici. Fiind înghe i, îi puneam în buzunar.

Cât timp a i stat în acel sat, Vasugan? În acel sat am stat trei ani, timp în care a murit i tat l meu. Lam îngropat în apropiere de cas . To i ranii, care au fost cu noi, au murit. Pentru c nu erau obi nui i. Nici noi n-am fost obi nui i, dar cu bani i cu ceva lucruri, am rezistat. Soarta lor a fost mai rea. Averea lor, în Bucovina, era p mântul i casele. Cât am stat la Vasugan, am lucrat i la Tomsk. Am f cut o cerere i am spus c sunt specialist în prelucrarea lemnului. Acolo am t iat lemne. Apoi am lucrat la o fabric de cabluri împreun cu mama.

Dup cei trei ani de Vasugan, unde a i plecat?

Ne-am mutat la Tomsk, am fost opt oameni. Pe urm a venit un ordin i s-a spus c , cei care am venit cu paragraful „59” (cei boga i i deporta i), s se întoarc la Vasugan. Noi ne-am spus c e imposibil s ne întoarcem acolo. Deja eram împreun cu viitoarea so ie (o evreic din Cern i), care n scuse pe fiul meu Alexander la Tomsk. Într-o bun zi eu am decis ca s fugim. Fiul meu era nouscut. În ora ul Tomsk am avut un prieten rus care lucra la Poli ie. Iam povestit acestuia despre situa ia noastr i l-am rugat s ne fac documente de identitate ruse ti. A f cut pentru mama, so ie i copil. Pentru mine n-a putut s fac deoarece trebuia s am livret militar rusesc. Eu m încadram în paragraful „59”(c suntem boga i i deporta i) a unei legi staliniste. Totu i, am decis s fugim.

De la Tomsk, de la locul unde tr iam i pân la gar erau 3-4 km.

Am mers pe jos i apoi am luat trenul spre Moscova. Acolo am stat câteva zile. Ne-au ajutat evreii din Moscova. Apoi am plecat cu trenul la Lvov. Am avut leg turi cu evreii de acolo, care ne-au cazat. Totu i ne-a prins securitatea. Ne-a luat de acas i ne-a dus la Poli ie. A venit la noi un maior evreu i ne-a vorbit în idi , ca s nu în eleag al ii. Ne-a spus c în gar la Lvov, trenul pentru Ceri va veni la ora 2:30 noaptea. Ne-a mai spus c el va veni noaptea la Poli ie, va face un scandal mare poli tilor, timp în care noi, s ie im imediat i s fugim la gar i s urc m în trenul care merge spre Cern i. Am procedat întocmai. În tren, urma s

Anul IX, nr. 4(92)/2018

se fac control la documente. Cei din familia mea (mama, so ia, copilul) au ar tat documentele false, pe care le aveau. Eu, neavând document, am stat la intrarea în tren pân a venit cel care f cea controlul. I-am dat bani i mi-a spus c pot intra în tren. i dat mul i bani?

Destul! Nu-mi amintesc exact... i ajuns la Cern i. Ce a urmat?

Am ajuns la Cern i, unde am avut deja cunoscu i care nu fuseser deporta i. Am mers la ei. Ne trebuia documente. Am stat o pt mân , dup care un cunoscut ucrainean ne-a condus cu o ma in pân aproape de Siret, pl tindu-i zece monede de aur. Neam continuat drumul pe jos, prin Storojine , pân la R i. Am mers o noapte i o zi pe jos, cu copilul în bra e, trecând Carpa ii.

La R i am avut cunoscu i, din cei care au cump rat marf de la noi, când tat l meu avea fabrica de placaj la Cern i. Am mers la ei unde am i dormit dou zile. În urma noastr începuse bombardamentul. La R i am stat numai dou zile fiindc era foarte periculos pentru evreii de acolo.

Acum, pentru c sunte i din Ia i, vreau s v spun c am avut prieteni foarte buni acolo. Poate a i cunoscut familia Mendelson.

Avea o fabric de oglinzi la Ia i. Prin anul 1920 era prieten cu tat l meu. revin la R i. De aici am plecat la Bucure ti unde so ia avea rude acolo. Am stat la rude, pe strada Sf. Vineri. În Bucure ti am stat dou luni de zile, i f documente. Dac ne-ar fi prins Siguran a, ne-ar fi trimis înapoi la ru i. inta noastr era s ajungem în Palestina.

Din Bucure ti am plecat la Varna, în Bulgaria. Totul era aranjat de c tre Mi carea Sionist . Acolo, în portul Varna, au stat dou vapoare pentru evrei, Pan York i Pan Crescent.

Erau foarte mari. Acolo au venit evrei din toate rile pentru a pleca în Palestina.

Cu ce documente a i plecat spre vapor, la Varna?

Nou nu ni s-a dat nimic dar Mi carea Sionist a avut documente, ni te liste cu datele fiec ruia. Nu tiu exact ce au avut.

Din România a i fost mul i?

Am fost mii de oameni. Mi carea Sionist a lucrat foarte tare. A aranjat totul. Bulgarii ne-au primit foarte frumos. A fost mâncare... a fost i vin. A fost totul foarte bine. Bulgarii nu erau antisemi i.

Acolo era o alt politic , tolerant . Nu ca în România, politica lui Antonescu. Pe traseu, spre Palestina, cele dou vapoare, pe care eram i noi, au fost capturate de britanici iar noi am fost depu i în Cipru, unde am stat cca un an de zile. Nu-mi amintesc exact. În interiorul lag rului din Cipru, de tot ce era necesar în interior, se ocupau evreii. În exterior lag rul era p zit de britanici. Politica lor era aceea ca noi s nu venim în Palestina deoarece aveau leg turi strânse cu arabii.

Dar s-a scris o carte despre noi, cu toate evenimentele. S-a ocupat nepotul nostru, adic so ia lui, din Toronto, Canada. Este nepot de la sora mea. În anul 1948, când a luat na tere statul Israel, am sosit i eu în ara mult visat .

Ce a i lucrat în Israel?

Am continuat munca în specialitatea mea, aceea de prelucrare a lemnului. Acum locuiesc în Tel Aviv, singur. Am angajat o românc care m îngrije te. Sunt înc bine, zic eu, dac am ajuns la vârsta de 92 de ani.

Dac v întoarce i la copil rie, cum o vede i acum?

Dac m întorc la via a copil riei mele, pot s spun c am fost fericit. Am avut o copil rie foarte frumoas . Mergeam foarte des în Austria, la Viena. Aveam mul i cunoscu i acolo. A fost bine.

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Gheorghe NEAGU

Ancadierul visurilor

Îi cer iertare autorului pentru cutezan a de a nu-i respecta dorin a exprimat în dedica ia ce a înso it volumul Ancadierul, unde scria negru pe alb - chiar negru - c mi se ruie te aceast carte pentru uz strict personal . Ditamai volumul, de peste cinci sute de pagini, nu poate s te lase f a rosti un cuvânt de mul umire pentru zestrea ce înnobileaz cititorul dedulcit lecturii.

Autorul, cu o fizionomie de boier, pare r mân îndr gostit pân la cap t de o doamn care are nici mai mult nici mai pu in meritul de a-i fi fost martor i aliat fidel de-a lungul a cincizeci de ani de existen .

Dup cum ne precizeaz chiar domnul Strochi, volumul are texte ce vor s ilustreze o radiografie al unui an liric, deci cuprinde trei sute aizeci i ase de poezii. Nu mi-am dat seama de ce a a i nu altfel, decât atunci când am descoperit forme poetice rare, aproape disp rute de pe masa de lucru a poe ilor contemporani. Cine mai tie de poezia cu form fix japonez Renga? Sau despre faptul exist mai multe feluri de sonet. Pân i plugu orul cap carna ia poetic izvorât din pana i truda acestui autor. îndr zni s -i provoc pe marii critici literari s aflu dac tiu ce este acela un tensón sau inventatele forme de maqama, lucan-

sa sau ancada? Toate aceste forme alc tuiesc în fapt un e afodaj liric rar.

Unii vor fi tentan i s cread c domnul Lucian Strochi este tributar meseriei de profesor de literatur despre care sunt sigur c a fericit genera ii i genera ii de tineri. Asta pentru c autorul are trei manuale de alfabetul animalelor, care ar putea fi o m rturisire pedagogic savuroas . Începând din 1985, Lucian Strochi a d ruit zeci de volume ce i-au adus distinc ia „Ordinului Meritului Cultural în grad de Cavaler. Având preocup ri nu numai în arta slujirii cuvântului cât i în cea a slujirii artelor plastice, autorul î i înnobileaz volumul cu o sum de elemente grafice, aflate într-o simbioz stranie ca în haiku-ul „cel lalt rm - Ce este un fluture/ Altceva/ decât negativul unui s rut?”. i v jur c autorul m-a silit s v d i eu conturul unor buze desf urate în aripile unui fluture.

Faptul c are un spirit ludic pe care i-l pot permite doar autorii cu o temeinic i vast cultur , ne face s lectur m cu strângere de inim poemul „blesteme pentru o statuie” unde g sim rostiri de tipul: „S fii din b rbat, muiere/ i de-i fi muiere s i creas/ În loc de parte b rb teasc / putregai de iasc ”. Ce versuri! Cred c blestem mai mare nici c se afl : „S râzi ca n rodul; / S i putrezeasc n vodul/ ... De s mulgi c eaua drept vac .../ ... S scapi din mân ibricul, /... te m nânce limbricul, ... S ai nevast gutuie, / S te bat noaptea-n cuie, /... i se face p rul m ciuc .

Dar autorul este i un elegiac, în „Moartea la S pân a: - Moartea e un vis albastru /

Heckel - Peisaj de coast

Lemn de cer t iat cu slova, / Risipire în jugastru/ i nesomn dinspre Moldova./...”.

Moartea este prezent într-o mare parte din crea iile poetice, cum ar fi i în „Rubaiat 1 De ce prive ti prea mult într-o oglind / Ea, moartea, s-ar putea s te cuprind ./ Pe ea nu po i s o mai cumperi i s-o vinzi, / Dar ascunde-te între oglinzi”.

Autorul îi acord i iubirii importan a cuvenit , care cap uneori o stranietate fascinant ca în catrenul „Certificat de na tere” „Ca un obuz am intrat uierând în lume/ Mama luase foc ca o gur de tun/ Strig tul meu nu avea înc nume, / Dar al turi de minea a tres rit un alun”. Ce vre i un certificat de na tere mai sugestiv decât acela propus de excelentul Lucian Strochi.

Luându-ne de mân i purtându-ne prin crea ii proprii pe meridianele formelor fixe, autorul ne face p rta într-o lume a visurilor captivante, ca în „Clepsidra î i frânge brusc / Fragil mijlocul”.

O coleg pe care o pre uiesc destul de mult, auzindu-i versurile din acest volum a spus c autorul este abraziv. N-am fost de acord. M-a împiedicat marele „ORB Atât de viril îmi este privirea/ Încât dac a deschide pentru o clip ochii/ Pân i aerul ar înmuguri”. Cred c i niponii ar savura asemenea structur poetic . galnic, briliant, Lucian Strochi ne biciuie te sim urile tocmai atunci când începem s devenim vis tori i limfatici. Aici doamna are dreptate. Dar, eu cred c este un merit al unui poet responsabil ne absoarb în mrejele crea iei sale, pân la contopire. Faptul c autorul mai inventeaz i specii poetice noi, dând la iveal hibrizi care, m car prin curiozitate incit la lectur , înseamn c inima i mintea îi sunt tinere care nasc senza ii neb nuite, pl dite în creuzetul unei des vâr ite culturi.

De aceea îmi vine s v îndemn dac -l citi i, s nu v îmboln vi i de o eventual stroichit . Dar n-o fac. E prea lovit de geniu, încât s nu v îndemn s -l lectura i pe îndelete, trecând de la o stare la alta într-un tempo vijelios, ce te poate arunca oricând din t riile cerului în abisul p tos.

Mul umesc doamnei Anca Dana, martor a mai multor decenii de crea ie al domnului Strochi - dup cum precizeaz i autorul pentru darul f cut nou cititorilor.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Note din Jurnalul unui detectiv luni La început o zi însorit , care s-a transformat treptat într-o ploaie moc neasc . M întreb dac am fost în toate facult ile când mi-am depus cererea de pensionare! Prin ce încercare am trecut azi! Cu po ta de diminea am primit scrisoarea cu r spunsul de la Biroul de Planificare. Mi-au refuzat cererea de a construi o extindere în partea din spate a casei, care ne-ar dubla casa. Motivul lor a fost cum c este deja enorm , cu ase dormitoare la etaj, i c ar umbri garajul vecinului.

Voi prezenta acelea i planuri la Biroul de Planificare, de data aceasta îns pentru o extindere de aceea i m rime, dar în fa a casei, care va pune jum tate din strad în umbr !

Prânzul a fost o aventur modest : brânz i un ou fiert. E vina lui Myfanwy. Ea a insistat s continue ca avocat cu jum tate de norm , de trei ori pe s pt mân . Sunt convins c în aceast prezentare, nu va fi nici o obiec ie!

Am prins câteva programe la televizor. Super. Medievalii tiau câte ceva despre ap rare. M-am cufundat în cultur .

Myfanwy continu s m bat la cap cum c munca mea de detectiv m-a brutalizat i c mi-am pierdut toat sensibilitatea pe care am manifestat-o înainte de c toria noastr . Ca profesionist de judo, dânsa-mi d mie sfaturi!

Myfanwy a revenit acas foarte târziu. M întreb ce-a re inut-o?

Poate c-ar trebui s investighez. De îndat ce-a intrat în cas , s-a schimbat în echipamentul sportiv ca s alerge pentru c s-a înscris din nou la maratonul din Londra!

Am adormit în fotoliu în fa a televizorului. M-am trezit spre miezul nop ii i m-am dus la culcare în dormitorul meu. Myfanwy insist s avem dormitoare separate - mi-a dat de exemplu Familia Regal deoarece îmi explic de fiecare dat cum c aprinde sentimentele i m salveaz de sfor itul ei! mar i Când m-am trezit, Myfanwy era plecat de mult de acas . Am ascultat prognoza meteo. Înc vreme frumoas pân la sfâr itul s pmânii. M gr besc s lucrez în gr din ca s pun ni te îngr minte la trandafirii de dulcea pe care soacra i-a cump rat anul trecut de la Chelsea Flower Show i s ud peluza pentru c -i gata s se usuce.

Vecina din dreapta, care s-a mutat s pt mâna trecut , se bronzeaz în gr din . Poate c are o slujb de noapte! Dar ce anume? Nu am zut un partener sau o partener !

Am servit prânzul în fa a televizorului. Brexit-ul a z cit balan a Europei. Premierul a deschis cutia cu viermi a Pandorei, ne relateaz reporterul de la BBC News! Brexit-ul a împ it ara chiar în mijloc. bucur c m-am retras la pensie.

Vecina, într-un bikini, a sunat la u i s-a prezentat pe nume Francesca. M-a invitat la dânsa la o cafea. Am mers imediat i am aflat c ea i partenerul ei au început s lucreze la spitalul local. Sunt ambii asisten i medicali, dar au fost programa i în schimburi diferite.

Mi-a oferit cea mai proast cafea, ca arom la fel cu cea de la bufetul rii. Ea este din ara Galilor i au patru motani, to i castra i. S-a referit la ei ca bebelu ii ei dragi! Ce se va întâmpla cu gr dina mea?

Motanii ei, de dimensiuni respectabile, mi-au s pat deja bulbii de la

ghiocei... cei pe care i-am g sit pe sol ieri si cu o zi înainte.

Am revenit i am g sit-o pe Myfanwy cur ând aragazul i morm ind c nu sunt suficient de domesticit. Imediat Myfanwy s-a preg tit ias -n ora . Este seara ei liber , cu cenaclul de canast cu prietenele ei. Am luat ceaiul, am urm rit plictisit o alt dezbatere despre Europa i m-am dus la culcare cu o durere de cap. miercuri M-am înviorat, gata s merg la club pentru a juca o rund de golf cu fostul meu ef.

Când am ajuns acolo, a început o ploaie toren ial . Am intrat în casa clubului i am comandat un gin i prânzul. eful m-a informat c le-am lipsit la to i i m-a invitat înapoi cu norm întreag . M voi gândi serios, este foarte tentant pentru c m plictisesc acas , cu listele i cu toate antrenamentele lui Myfanwy.

M-am întors acas , am pus ma ina în garaj. Ploaia mi-a intrat în oase din cei câ iva pa i pân la pridvorul de la intrare. Am intrat în cas l sând o dâr de ap pe dalele holului. Myfanwy, care revenise mai devreme ca de obicei, pur i simplu a l trat la mine, Uite ce-ai sat în urm ! Unde ai fost pân acum? Ai ceai proasp t în ceainic!

I-am r spuns afectuos: Scump Myfanwy, am jucat golf cu eful, dar ea nu m mai asculta. Se preg tea s mearg la yoga.

Am servit dou ce ti cu ceai i un biscuit. Toate în fa a televizorului - am ascultat cele mai recente scenarii economice i am adormit bu team. M-am trezit în timpul altui program politic. Toate repetitive i foarte plictisitoare.

Am urcat la etaj. Myfanwy sfor ia conving tor. Am intrat în dormitorul meu i am închis u a ca s nu o mai aud. Am început s citesc zboi i pace, volum recomandat de soacr drept un roman adecvat pentru un pensionar educat. Am adormit imediat la prima pagin . joi Soacra a sunat i ne-a trezit dis-de-diminea . Vroia s tie cu cine s voteze. M-a informat f -nflorituri c nu d de cap t prediciilor politice referitoare la Remain sau Brexit. M-a chemat s o vizitez urgent ca s lu m micul dejun împreun .

Myfanwy s-a întors pe cealalt parte în patul nostru superking.

Am f cut un du , m-am îmbr cat i i-am l sat o not informativ . Am ie it în strad i am sunat peste drum la casa soacrei. Menajera încadrat cu ora mi-a deschis u a de la intrare. Soacra servea deja micul dejun: pâine pr jit , sâmburi de migdale, ceai de Assam, zmeur , afine i cire e proaspete. M-a m surat din cap pân -n picioare i ma întrebat în loc de Bun ziua: Dac votez Brexit, voi avea garantat în fiecare diminea un mic dejun englezesc în loc de unul continental? Am asigurat-o c Brexit-ul nu are nimic de-a face cu obiceiurile gastronomice ale englezilor. Ea i-a amintit c -n tinere e l-a iubit la nebunie pe politicianul X pentru c era latinist. A elaborat c streaz i acum o mare nostalgie pentru acesta, ca fost profesoar de latin i directoare la o coal privat de renume. Mi-a m rturisit

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

socrul, model de discre ie, a plecat cu noaptea-n cap la clubul lui, referin diplomatic la noua lui roman ! Socrul i soacra au o c torie deschis din acest punct de vedere. Bungalow-ul, Rolls-Royceul i ac iunile sunt toate în numele ei, a a c i poate permite a nu se implica sentimental!

Am mers amândoi în centrul ora ului i a trebuit s o urmez în toate magazinele de mode i în câteva galerii de art unde este o client apreciat . Pentru a-mi ascunde iritarea, am repetat de nenum rate ori tabla înmul irii i a împ irii de la 2 la 12. Dup trei ore bune, neam oprit pentru un sushi la restaurantul japonez din fa a Catedralei.

Soacra era în elementul ei. Când am terminat, am vrut s pl tesc, dar mi-a amintit c sunt aliatul ei i a insistat s pl teasc .

Am ajuns acas . Socrul se întorsese de la club. Am servit o cea de ceai împreun i apoi am traversat strada. Când am intrat în cas , Myfanwy mi-a spus imediat: Gr be te-te! Ai întârziat! Schimi hainele; avem bilete la teatru! Am informat-o c ceea ce-mi spunea era o noutate pentru mine i c eram epuizat fizic i psihic.

Mi-a aruncat o privire t ioas în timp ce- i piept na p rul de culoare ro u vene ian.

M-am preg tit cât de repede am putut. Am ajuns la teatru cu un minut numai înainte de a se ridica cortina. Nu m întreba i despre spectacol. Am dormit tot spectacolul, plus pauzele. Din când în când, am sim it-o pe Myfanwy cum m zgâl âia. În cele din urm , mi-a aruncat una dintre privirile ei t ioase i mi-a spus f cuvinte alese: Nu e de mirare c te-au scos la pensie! E ti geriatric! N-am contraziso, pentru c la prima noastr întâlnire - i a fost dragoste la prima vedere, cel pu in pentru mine - dânsa studia Dreptul i era Pre edintele Societ ii de Dezbateri de la Universitate. Ce trandafir englezesc era!

Dup teatru, am mers la o moussaka la restaurantul grecesc din apropiere. În drumul spre cas , Myfanwy a continuat s în ire planurile ei referitoare la maratonul Londrei. Ajun i acas am adormit imediat pe canapea cu televizorul deschis. vineri Am pornit-o de diminea a devreme, amintindu-mi c cei doi fii ai no tri, so iile lor i cei apte nepo i trebuie s ajung la noi chiar în seara aceasta. Familia lui Jack care locuie te în Canada urmeaz s mân la noi pentru weekend, iar cea a lui James care locuie te în Noua Zeeland este a teptat la socri peste drum. Jack va c tori în Sco ia luni, iar James î i va face vacan a în ara Galilor. Minunat s i vedem din nou pe ei i pe nepo i dup tot acest timp. Myfanwy ma întrebat dac am comandat online produsele alimentare de la supermarket. Am asigurat-o c am f cut-o.

Am scos aspiratorul i am pornit de sus în sus. Myfanwy, care se odihnea pe canapea, m-a admonestat cum c a fi avut tot timpul fac asta acum câteva zile, c din cauza zgomotului pe care îl f ceam i a prafului care polua atmosfera, nu putea medita!

Am terminat spre sear complet epuizat. Chiar atunci a sunat soneria cu produsele comandate la supermarket. Le-am sortat, în timp ce Myfanwy a preg tit paturile i a controlat minu ios dormitoarele.

Am mâncat un sandwich i am b ut o cea cu sup . Myfanwy a verificat toat casa înc o dat . Totul era în ordine. Am stat în fa a televizorului. Nu tiu ce s-a întâmplat, dar am adormit din nou. M-am trezit la sosirea nepo ilor. Era trecut de miezul nop ii pân am mers cu to ii la culcare. sâmb M-am trezit de strig tele care veneau din dormitorul lui Myfanwy, unde dormea împreun cu bebelu ul, pentru ca Jack i Colette, so ia lui franco-canadian , s se poat odihni dup zborul cu avionul. Am intrat în dormitor f s mai bat la u , pentru c am considerat situa ia pe via i pe moarte. Myfanwy era cea care ipa i nu bebelu ul. Un p ianjen se strecurase prin fereastra deschis i se odihnea acum pe plapuma de var . L-am ridicat gra ios, l-am aruncat afar i

53

am închis fereastra cu geamuri triple. Cred c aceste ferestre triple nu-s necesare, deoarece termopanele duble erau noi! I-am spus atunci lui Myfanwy: Draga mea, noi nu tr im în Groenlanda sau în Georgia de Sud sau în Insulele Falkland. Dar ceea ce vrea Myfanwy, Myfanwy ob ine... asta dac vreau s duc o via lini tit ! La micul dejun am fost încredin at cu cei apte nepo i, pentru c - mi-a explicat Myfanwy - oricum nu aveam nimic de f cut i asta-mi permitea s fiu mai apropiat de nepo i. Dup o or de efort, de alergare prin cas i gr din dup ei, m-am zgâriat la trei degete i pe frunte. Planul era s mergem cu to ii la gr dina zoologic , s vedem animalele i s lu m prânzul acolo. Myfanwy urma s ni se al ture mai târziu, deoarece nu putea s lipseasc de la clasa ei de Zumba. Colette, so ia lui Jack i Bronwyn, so ia kiwi a lui James precum i socrul s-au oferit imediat le fie companie.

Jack, James, cei apte nepo i, soacra i eu ne-am dus la gr dina zoologic . Jack i James s-au dus cu bicicletele ca s se destind dup efortul c toriei cu avionul. Nepo ii, soacra i eu am luat prânzul i apoi am observat animalele. Totul a mers bine pân când fusta soacrei a fost mestecat de un berbec din arcul copiilor. Menagerii gr dinii zoologice i-au cerut scuze i i-au oferit o mul ime de vouchere, de i magazinul de gr din rit era în curs de reorganizare.

Am ajuns acas foarte obosit, cu excep ia nepo ilor care erau mai energici ca niciodat . Când Myfanwy a ajuns i ea acas împreun cu nurorile a scos un urlet primordial când a intrat în dormitorul ei s se schimbe. Pere ii erau acoperi i aproape complet cu picturi abstracte în rimel. E vina ta întreag , ar fi trebuit sa-i supraveghezi. Acum va trebui sa pui un tapet nou! Nu era nici urm de socru, care - m-a informat Myfanwy cu sinceritate - se decisese s r mân la club peste noapte!

Am preg tit un gr tar i ni te salate variate pe care le comandasem de la supermarket. Ne-am a ezat la masa din gr din i am mâncat în zgomotul beligerant al nepo ilor. Ce lini tit e ti! a remarcat Myfanwy.

Când am terminat, am r mas s strâng totul, s pun farfurii, cu ite, furculi e, linguri, linguri e, platouri i pahare în cele dou ma ini de sp lat vase. Nepo ii au fost pu i în pat cu o poveste dep nat de rin ii lor din ni te c i cu ilustra ii.

Mi-a luat pân la miezul nop ii ca s m descurc cu cele dou ma ini de sp lat vase. Mi-am periat din ii i m-am dus direct în pat.

Am adormit dup prima propozi ie din cartea mea. duminic simt epuizat de toat vânzoleala de ieri. A sta toat ziua în pat. M trezesc cu p rul f cut permanent de cei doi fii mai mari ai lui Jack. Vrem s ne jucam în gr din , îmi spun, tr gându-m de mâini. dau jos din pat, întrebându-m unde-s p rin ii lor. Le dau cereale cu lapte i sucuri de fructe. Mama ne da portocale proasp t stoarse la micul dejun, îmi spun în unison. Le fac pe plac. Merg apoi în gr din . Îi las s se joace, iar eu dormitez pe o banc i visez.

Myfanwy m zgâl âie, m treze te din reverie i-mi spune: Trebuie fii cu ochii pe nepo i i s joci ni te jocuri educa ionale cu ei!

Uite cum au dat iama în trandafirii mei! Pe care eu i-am plantat i îngrijit! Dup prânz, mergem la o plimbare în gr dinile unui castel medieval, cu an de ap rare i pesc rie. Myfanwy m instruie te: Ai grij de nepo i! Dispare la cafenea, l sându-m singur cu cei apte nepo i. P rin ii lor fac jogging în parcul castelului, a a c eu r mân la mila nepo ilor, care urm resc i vâneaz ra ele i lebedele de pe lacul castelului i este un miracol c nu suntem amenda i de societatea pentru protec ia animalelor. Reu esc totu i s nu pierd niciunul dintre nepo i! Lu m apoi ceaiul în cafenea.

Reveni i acas , p rin ii-i îmb iaz pe nepo i i-i stabile te pentru noapte cu o poveste. Intru în birou i-l sun pe eful meu i-i spun c inten ionez s revin cu jum tate de norm la comisariatul de poli ie. El informeaz c -s norocos pentru c noul superintendent i-a început concediul de maternitate i c nu au putut s o înlocuiasc . M întreab când pot începe. Îi r spund c imediat, chiar de a doua zi!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Calendar - Aprilie

George BACIU

Gânduri m[rturisite la lumina sufletului Suntem liberi fiindc l-am putut r stigni pe Hristos. La ce bun aceast libertate dac nu am sim it adev rul? Liberul arbitru ne-a f cut ori prea ra ionali, finindu-ne existen a, ori prea pasionali i-am c zut în ignoran . Experien a adev rului ca exerci iu de în elepciune st -n dialogul sufletului cu el însu i.

Iar pic tura de suferin ce se prelinge din aceast comunicare este glasul aprioric al mântuirii. Un scrâ net al datoriei morale. Con tiin a acestui „imperativ categoric”, a fost intuit înc de Socrate care vorbea de „Daimonion”, ceva de natur divin , a a c maxima „cunoa te-te pe tine însu i” are la Socrate înelesul de „cunoa te divinul, Logosul din tine!”. Cine urmeaz vocea acestui Logos tr ie te în elesul R stignirii f s -i piard semnifica ia. C ci R stignirea este ecua ia prin care descoperim rostul tr irii umanului din noi.

Urbanismul ce ne populeaz via a înl tur rug ciunea ca esen mutual a rela iei cu Dumnezeu. Singura virtute ce ne duce la adev r nu poate fi înat , spune acela i Socrate. Ea se ive te din datoria moral a sufletului chibzuit în sine, st pânind instinctele ce premerg libert ii. „Ce-i folose te omului s câ tige lumea întreag , dac i pierde sufletul? Sau ce ar putea s dea omul, în schimb, pentru sufletul s u” (Marcu 8, 36-37) stignindu-l pe Hristos, ne-am suprimat libertatea. Am murit în esen , mânând doar indivizi, umbl tori prin de ertul nimicului.

Recunoscând cel dintâi valoarea de neegalat a sufletului fa de bunurile acestei lumi, Socrate a oferit educa iei un „tratament con tient” - smerita cugetare, o virtute ce poate revaloriza omenescul.

L-am r stignit pe Hristos, fiindc n-am în eles cum s iubim, n-am în eles cum s nemurim, nu ne-am g sit pe noi în ine.

E vremea restaura iei sufletelor. S privim în noi, mai pe înseratul inimii, i s credem în rostul rug ciunii de dinainte de a ne m rturisi t cerile buzelor.

Erich Heckel - Fabrica de c

Anul IX, nr. 4(92)/2018

midî

1.04.1881 - s-a n scut Octavian Goga (m.1938) 1.04.1900 - s-a n scut Alexandru Al. Philippide (m. 1979) 1.04.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m. 1991) 1.04.1942 - s-a n scut Gabriela Adame teanu 1.04.1945 - s-a n scut Theodor Codreanu 2.04.1943 - s-a n scut A. I. Brumaru 3.04.1905 - a murit Ion Pop-Reteganul (n. 1853) 3.04.1945 - s-a n scut Florentin Popescu 3.04.1996 - a murit Rodica Toth (n. 1927) 3.04.2011 - a murit Petru Cârdu (n. 1952) 4.04.1917 - s-a n scut Valeriu Ciobanu (m. 1966) 4.04.1920 - a murit Dimitrie Teleor (n. 1858) 4.04.1931 - s-a n scut Petru Anghel 4.04.1941 - s-a n scut Viorel Savin 4.04.1961 - a murit Alice Voinescu (n. 1885) 4.04.1991 - a murit Ion L ncr njan (n. 1928) 4.04.1992 - a murit Vintil Horia (n. 1915) 4.04.1992 - a murit Lucian Valea (n. 1924) 5.04.1926 - s-a n scut V. András János (m. 2006) 5.04.1932 - s-a n scut F nu Neagu (m. 2011) 5.04.1933 - s-a n scut Romulus Vulpescu (m. 2012) 5.04.1934 - s-a n scut Vasile Fanache 5.04.1946 - a murit Ilarie Voronca (n. 1903) 5.04.1946 - s-a n scut George Arion 5.04.1952 - s-a n scut Tudor Cicu 6.04.1907 - s-a n scut Bogdan Amaru (m. 1936) 6.04.1930 - s-a n scut Alexandru George (m. 2012) 6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol (n. 1908) 6.04. 2002 - a murit Petru Dumitriu (n. 1924) 7.04.1947 - s-a n scut Petru Poant 7.04.1952 - s-a n scut Nichita Danilov 7.04.1953 - s-a n scut Daniel Corbu 7.04.1958 - s-a n scut Liviu Georgescu 8.04.1898 - s-a n scut Al. Claudian (m. 1962) 8.04.1908 - s-a n scut Gheorghe Vrabie (m. 1991) 8.04.1911 - s-a n scut Emil Cioran (m. 1995) 8.04.1928 - s-a n scut Alexandru D. Lungu 8.04. 2011 - a murit Alex. Leo erban (n. 1959) 9.04.1894 - s-a n scut Camil Petrescu (m. 1957) 9.04.1924 - s-a n scut Francisc Munteanu (m. 1993) 9.04.1941 - s-a n scut Gheorghe S rman 9.04.1950 - s-a n scut Cassian Maria Spiridon 9.04.1954 - s-a n scut Doru Paul Chinezu 9.04. 1961 - a murit Al. Kiri escu (n. 1888) 10.04.1914 - s-a n scut Maria Banu (m. 1999) 10.04.1951 - s-a n scut Mircea Scarlat (m. 1987) 10.04.1952 - s-a n scut Richard Wagner 11.04.1858 - s-a n scut Barbu t. Delavrancea (m. 1918) 11.04.1898 - s-a n scut Mircea tefanescu (m. 1982) 11.04.1942 - s-a n scut Virgil Mazilescu (m. 1984) 11.04.1944 - a murit Ion Minulescu (n. 1881) 11.04.1946 - a murit Dem Theodorescu (n. 1888) 12.04.1929 - s-a n scut Dan Mih ilescu 12.04.1929 - s-a n scut Mircea Handoca 12.04.1940 - s-a n scut Mircea Martin 12.04. 2002 - a murit Platon Pard u (n. 1934) 12.04. 2012 - a murit Gabriel Tepelea (n. 1916) 13.04.1889 - s-a n scut Ion Trivale (m. 1916) 13.04.1914 - s-a n scut Bogdan Istru (m. 1993) 13.04.1924 - s-a n scut Alexandru Lungu (m. 2008) 13.04.1936 - s-a n scut Nicolae Velea (m. 1987) 13.04.1935 - s-a n scut C. D. Zeletin 13.04.1952 - s-a n scut Sorin Moise 13.04.1956 - s-a n scut Ioan T. Morar 13.04.1993 - a murit Francisc Munteanu (n. 1924) 14.04.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001)

continuare din pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

55

Niculae GROSU

BLESTEMELE NA|IEI ROMÂNE #n loc de epilog (16/16) continuare din nr. 3 (91) În caz c cititorul resimte mesajul acestei c i ca neplauzibil, este rugat, ca ultim act de bun voin , s accepte sugestia de a citi paginile de mai jos.

De unde vine r ul Din oameni de încredere, cinsti i, tem tori de Dumnezeu, cu respect c tre aproapele, din îndur tori, pa nici, îng duitori, comp timitori, statornici, locuitorii se prefac în neîncrez tori, chiar i în p rin ii lor, c lc tori de cuvânt, nestatornici, r zbun tori, tr tori, ho i, criminali, în sfâr it, porni i spre tot ce e r u.

Unde mai ’nainte fiul nu îndr znea a spune vreo vorb proast tat lui, acum se poart cu dânsul mai r u decât cu un servitor. Unde mai ’nainte oamenii se încredeau numai în cuvânt, azi nu se mai încred nici în înscrisuri. Unde mai ’nainte nu se judecau decât foarte rar, i atunci numai pentru fapte mari, acum se judec ani întregi, chiar numai pentru un pui de g in . Unde mai ’nainte cuprindea groaz pe to i când auzeau de vreun omor, azi nu-i mai impresioneaz , câtu i de pu in, chiar crimele cele mai îngrozitoare.

Preot i înv tor Simeon N. Moruzov (1874-1919), Tulcea, 1 aprilie 1907, Ziarul „Sanitarul”, An IV, Nr. 7

Patria oamenilor f

zâmbet

Se pare c noi, românii, în toat istoria noastr , ne-am mi cat în contratimp cu restul celorlalte na ii europene i mai tot timpul am mers ca racul. Blestema i de la na terea noastr ca popor, am f cut un pas înainte, doi înapoi, pân ce am picat în pr pastie. Mereu, cu o pl cere, a zice, sado-masochist , ne-am aruncat în h u i ne-am chinuit zeci de ani s ie im la liman.

Ne-am îndreptat alele pu in i... brusc i f motive întemeiate, iar ne-am dat de-a berbeleacul în fundul pu ului. M tem c suntem cea mai masochist i cea mai defect mintal na iune a Europei. Pân i Dumnezeu cred c s-a s turat de prostia ce domne te aici i de perseverarea asta în masochism, iar acum, ne trimite pe cap cât nu putem duce: criz economic i financiar , criz politic , iarn prematur i pandemie de „grip porcin ”. Acum, în loc s ne bucur m de roadele unei toamne îmbel ugate i zemoase, ne zgribulim i mul i cad secera i fizic i psihic din cauza semnelor tot mai rele ce ne p trund în case i în inim . Azvârlit asupra noastr din mintea-ngust i gura larg a imbecililor i a iresponsabililor care ar trebui s ne conduc i s ne protejeze, r ul pare a c ta dimensiuni apocaliptice.

Parc nu le erau de ajuns românilor semnele foametei i s ciei propov duite ceas de ceas, de toate canalele mediatice?! Acum au intrat în panic i pentru s tatea lor i a copiilor lor, din cauza polemicii i a p vr gelii iresponsabile a efului statutului i a unui

secretar de stat din Ministerul S ii, tabi în a c ror fi de post e înscris obliga ia pentru protejarea s ii publice i nu înnebunirea na iei. Efectele au fost imediate. În seara în care televiziunile amplificau limbu ia oficial , serviciile de gard de la Clinica de Contagioase i UPU au fost sufocate de oameni care se declarau infecta i de gripa nou i care voiau s fie interna i sau primii vaccina i.

Apoi, farmaciile au fost luate cu asalt, iar stocurile... cu m ti de protec ie au fost rapid epuizate. Mâine, poimâine, pe str zile Clujului oamenii vor umbla bandaja i la gur , de i doar cei infecta i cu noul virus trebuie s poarte o masc . Prin birouri i-n pie e oamenii-s paraliza i de spaima i de grija s ii lor i a copiilor lor. S rmanul care vine la lucru cu o banal viroz e inamicul public num rul 1 i e urgent sf dit i izolat. To i c ut m vaccinul i vai -amar când se va porni iure ul pentru ob inerea lui.

Demen a op ie de bucurie la gândul haosului ce st s înceap .

Vremurile pe care le tr im au devenit pentru români aproape imposibil de suportat. Suntem ca o turm de oi p sit de cioban i r cit pe un pisc. Turma româneasc e înnebunit de tunetele violente i de grindina ce pr vale de luni de zile pietre mari cât oul în capul s rmanelor ierbivore.

Cred, f urm de îndoial , c na iunea se confrunt acum cu cea mai mare provocare i cu cea mai mare încercare la adresa st rii sale de stabilitare social i psihic . Oamenii care se agit brownian prin ora , cu chipurile lor îmb trânite i schimonosite de stres i depresie, stau m rturie. România a ajuns t râmul oamenilor care nu mai tiu s zâmbeasc i nu v d niciun semn al vindec rii. Ba, dimpotriv , parc ar sta s vin Apocalipsa.

Ion Nov cescu, doctor în Istorie, Cluj-Napoca, articol publicat în „Foaia Transilvan ”, 2009

O scrisoare „nepierdut ”!!! (scrisoare imaginar de adio adresat deschis in memoriam lui I.L. Caragiale) Stimate nene Iancule, Ambetat de triste e i turmentat de scumpiri bezmetice, î i compun aceast misiv trist i de adio, c ce m enerveaz când vine vorba despre opera matale, este gogori a c satira î i p streaz actualitatea, personajele seam leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, punga i, mahalagii, hahalere, bagabon i etc. S avem rezon, coane Iancule, t lic ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. E ti runt, neicu orule! Ia hai, s te coco ez cu niscaiva exemple.

Matale tii, cât ar costa acum o mas la „Iunion”? i cât verzitur îi lipe ti pe frunte manelistului minune, care ine acuma locul lui I.D.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ionesco? i s te v d eu dac ai corajul s vii pe jos de la „Iunion” acas noaptea. C te dezbrac lotrii cu ranga. Heavy metal!

Dac ai vedea cine-i acu ica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus” i nu te-ai trezi din be ie decât s te închini.

Suntem o ar penal , me tere!

De la parlament la govern, toate mangafalele cu fonc ii sunt în libertate condi ionat . Nu tii cum i cât se fur . R cnesc gazetele de vuiesc Carpa ii! i toate oalele sparte le pl te te poporul acesta de coate-goale, care nu mai viseaz castele în Spania. Viseaz c uni.

S-au înmul it nesim ii i pro tii i vorba matale: „Cu prostia te po i lupta, dar ea întotdeauna învinge!”

Zicea Nae Ipingescu: „S nu mai m nânce nimeni din sudoarea, bunioar , a unuia ca mine sau ca dumneata i s az numai poporul la mas , c el e st pân”. Mai mult de jum tate din popor e în mare mizerie i tot atâta ar vrea s i lase ara.

O s zici c le crap obrazul ale ilor? Ei, a ! Unde este Ric Venturiano cu al lui „Angel radios”? E timpul cocotelor. Zi a, Veta, Joi ica, Didina sau Mi a Baston au fost sfintele-sfintelor. Para utele au acu ica golaveraj la televizor. S vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat i Bubico al meu la o emisiune i de atunci nu mai latr . Gui !

Domnul Goe e ticsit de droguri i mami a vorbe te la telefon la linia fierbinte. Conul Leonida i soa a i-au depus pensia la pubel , de unde i m nânc , Tip tescu este Na ul mafiei jude ene, Dandanache face toc ouri de sear , jupân Dumitrache zis „Titirc Inim rea” e primar i milostive te cu parcuri moca toate rubedeniile.

Se face Capital pân la matale la Ploie ti, numa’ borduri i mijlocul mâne a a cu gropi, cu mahalale f ap i canal, f buleftric .

Ca avencu combate la gazet contra marilor corup i, el fiind curat, deoarece pân i banii lui au fost sp la i. Ghi Pristanda e finan ist acu’, din nego ul cu ma ini furate, alte fapte necurate, ca i gi nenum rate. Pân i frizerul Nae Girimea se minuneaz cât prostime s-a umplut de m trea i câ i politicieni de valut .

O so ietate f prin ipuri morale i cinste, care va s zic . Madalin Voicu vorbe te romanes, la televizor, cu fra ii i surorile lui, la care sa dat dezlegare s beleasc Europa. Ferici i c au un de-ai lor care îi în elege, fiind apropiat de ei ca n rav i poft de via . În ar , b ie ii de tep i la matrapazlâcuri au strâns averi din care s se îndestuleze toate loazele lor, pân la dou mii pa ’opt. Se fac mafio i unii pe ilal i i m jur pe cursul valutar c au dreptate to i. Dac nici ei nu sor ti între ei?...

Altminteri e „criz teribil , mon er”. Dac ai cunoa te Parlamentul de acum, i-ai dedica „N pasta”, promisiunilor guvernului - schi a „1 aprilie”, Justi iei - „Lan ul sl biciunilor”, vie ii noastre politice - „Dale carnavalului”, scrisoarea c tre FMI i Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdut ”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoas ”. Bravos, na iune! Egzist ni te unii care zice c suntem ara lui Caragiale”. Ei, a !

Moravurile de pe vremea matale erau parfum. i atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cic d -i, Doamne, românului mintea de pe urm i pe urm el voteaz la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis c românul s-a înv at s aib din toate câte nimic. În fruntea so iet ii s-au aburcat mitocanii i nu le po i bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai înv at) mitocanul se na te jignit. Încolo, fric ne e c ne-am n scut în România i o s murim în Becalia! Dar, s fim optimi ti, c dac nu murim o s fie i mai r u! Un matze-fripte, coate-goale, ce-i este dor de matale!...

Dan Mih escu, (decedat a doua zi dup lansarea scrisorii) textier al actorilor Toma Caragiu i Tamara Buciuceanu Botez

Anul IX, nr. 34(92)/2018

Doina GAVRILIU TEODORU

Triste e De multe ori m întrebam zând b trânii stând la geam: cum oare nu se plictisesc i c tre ce, mereu, privesc!?

Poate spre dusa tinere e, poate spre fosta frumuse e, poate se pierd în amintiri despre tr itele iubiri, sau, mai curând, nu- i amintesc i nu-n eleg de ce tr iesc, când toate câte le-au avut, au fost cândva i le-au pierdut.

Le spun c înc vor tr i (chiar daca fizic nu vor fi) În fibra fiilor r ma i i-a celor ce le-or fi urma i...

Cu timpul, anii au trecut i al i b trâni au ap rut, cu p rul alb i ochii goi, în rama geamurilor noi. i peisajul se tot schimb , nu mai vezi oameni cum se plimb , cu pasul leg nat i lin, la cunoscu i zâmbind senin.

Duc dorul caselor cumin i, primite-n dar de la p rin i, acum v d blocuri pân -n cer turnate-n sticl i o el.

Veni i rândul meu, firesc, s stau la geam i s privesc cum trece irul de ma ini prin locul unde-au fost gr dini.

Cum nu mai au unde parca, nu prididesc a se-njura, fiecare „cal putere” mereu în plus, alt spa iu cere.

Copiii mici i chiar i mari, de sunt la „gr di” sau colari, nu prea vorbesc în grai lumesc, ci doar în smartphon-uri privesc.

Societatea e-n progres, doar omul merge în regres,

ci nu se schimb neam din neam trânii tri ti, de dup geam.

Înghe dor Toate m runtaiele sufletului.

Am înghe at Când i-am v z ut Zâmbetul „meu” Dat alteia

Derut Pe aceea care sunt acum nu o cunosc am murit în atâtea celule, m-am n scut de atâtea ori, alta.

Care dintre ale sunt „Eu”?

Cine e femeia aceasta Care r spuunde numele meu?

Prim vara „Babele” i-au scuturat cojoacele, Anacronici fulgi de nea Ca nori de petale albe, Vin împin i De valuri furioase de vântk Se aga de crengile îmbobocite i înc run esc iarba. ......................................

Au intrat s moar într-o cas cald , Dar înainte de asta, mi-au spus c în cer au înflorit livezile ccu zarz ri.

N-ai în eles tiu c a tep i (ca semn de sl biciune) te chem.

Dar gândul r mâne întors în mine i acolo te g sesc ascuns Între dou mângâieri i v d frica de hot rârea mea i mirarea de a nu- i ti vina.

N-ai în eles dac nu m câ tigi în fiecare zi, pierzi cu fiecare noaspte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

57

Mihai TUDOR

Pu]c[ria]ul Numele meu este România. Sunt un fost de inut politic din Europa de Est, eliberat i condamnat din nou. 50 de ani am z cut i îndurat temni ele staliniste i comuniste doar datorit originii mele burgheze.

Frigul, foamea, permanenta tensiune i suspiciune, maltratarea i terorizarea fizic i sufleteasc au constituit i consfin it co marul cotidianului obi nuit. Privilegiul c ilor istoriei este c amatori fiind, abuzând de toate mijloacele i tertipurile golanului sadea, reu esc uneori s se ia la trânt cu ea i s-o însângereze, îns dispar la fel de repede, subit i inexplicabil, p rând s i con tientizeze singuri greelile i erorile comise i gr bindu-se apoi s ias din scen , îngrozi i i stupefia i de monstruozit ile l sate în urm .

Dup cum spuneam am fost eliberat. Mi-am dorit din toat fiin a acest lucru, nesperând, dup atâta amar de vreme, c se va mai întâmpla. Libertatea îns a fost i continu înc s -mi creeze strania senza ie a unei fata-morgana obraznice i neascult toare, pe cît de accesibil în aparen , tot atât de îndep rtat i imaterial . Cred c nici nu voi ajunge vreodat s reu esc s-o simt i s m bucur cu adev rat de ea. Pe nesim ite, gratiile i zidurile închisorii m-au schimbat profund i radical, din fericire nu i iremediabil, schilodindu-mi sufletul i r pindu-mi visele i încrederea în viitor. Parc mi s-ar fi amputat o mân sau un picior, sunt tot eu i totu i am devenit un cu totul alt om, traumatizat, tem tor, complexat i nespus de blazat.

Multe din convingerile i idealurile pentru care am luptat, înfruntând eroic abuzurile i umilin ele celor mai puternici decât mine, nu s-au împlinit. Frustr rile, de i justificate, sunt acum tardive.

Noua realitate m sperie i m bulverseaz cumplit, totul în jurul meu se transform i se modific f încetare, schimb rile fiind de fiecare dat bru te, grave i aproape imposibil de anticipat. Via a pulseaz i evolueaz laolalt cu lumea care o z misle te i vegheaz asupra ei. Sau este cumva invers? Ceea ce vroiam de fapt s v comunic este c am luat hot rârea, recunosc târziu i dup polemici i tergivers ri interminabile i descurajante, s ac ionez. S ies din conul de umbr al istoriei unde am stat cuminte ca un colar pedepsit pentru otiile i poznele f cute, i s îmi spun p rerea, s mi se fac auzit vocea.

Nu pot reu i dac nu izbutesc s -mi recap t demnitatea, verticalitatea i onoarea pierdute undeva în timp la por ile Bizan ului din cauza ploconelilor, temenelelor, v ic relilor i ezit rilor succesive i repetate. Trebuie s renun definitiv la pateticul rol al mor ii frumoase din tragediile îndep rtatei Elade i s încep s tr iesc. Din nou. S accept i s privesc via a f du niile i resentimentele din trecut, i s m împac cu propria-mi soart . Destinul trebuie mai întâi c utat, abia apoi acceptat i însu it. Acesta este primul pas, urmeaz cel al voin ei i t riei caracterului, însu irea i calitatea rar i nobil a orirui suflet care se vrea puternic i generos. Încep s obosesc. Visez prea mult, gândesc i n zuiesc prea departe? Nu tiu, r mâne s demonstrez c drumul i calea alese sunt ireversibile, i, mai ales, c nu voi fi nevoit s m mai îndoiesc de reu ita i succesul destina iei dorite. Piedicile, impedimentele i dificult ile întâlnite m vor pune cu siguran la grea încercare, îmi vor for a i încorda limitele i puterile, m voi sim i uneori ispitit s cedez i s m declar învins, dar voi continua s -mi urmez i s -mi des vâr esc menirea

i datoria transmise cu sacr religiozitate de-a lungul timpului.

Respectând trecutul, asumându-mi responsabil prezentul, preg tind i a teptând cu încredere viitorul, pot spera c toate sacrificiile cute pân acum nu au fost în zadar, iar energia, pasiunea i devotamentul închinate cauzei progresului i bun st rii, vor deveni i simboliza cândva credin a intim care s -mi între in i însufle easc flac ra promisiunilor viitoare.

Consider c am dreptul s îmi ridic privirea din p mânt i s-o îndrept asupra oricui, indiferent de m rime i faim , f s -mi mai fie team sau ru ine. Sunt con tient c sunt în continuare dispre uit i îmi va fi foarte greu s scap de stigmatul trecutului meu de fost pu ria , în aceea i m sur îns îmi cunosc limitele, i, în pofida urâ eniei i a aspectului i comportamentului meu neglijent i nemanierat, îmi tiu i calit ile i atuurile, nu pu ine i deloc de ignorat, care m fac s nu m simt cu nimic mai prejos decât confra ii mei mai boga i i, poate, mai educa i.

Parafrazând un proverb cunoscut nu întotdeauna haina îl face pe om. De multe ori sub haine ponosite i murdare se ascund oameni deosebi i i rari. Cine mai are îns r bdarea i priceperea s -i descopere? Prejudec ile, intoleran a, arogan a i cinismul ucid i distrug eventualele pun i i speran e de comunicare i apropiere. Pentru realizarea acestor nepre uite deziderate sunt indispensabile parteneriatele i dialogurile strânse i sincere, bazate pe stim i apreciere reciproce, i nu de pe pozi ii de for , unilaterale i inegale, a a cum se întâmpl aproape de fiecare dat .

Cu toate astea nu m simt jignit sau descurajat. tiu c înc nu miam exploatat i întrebuin at adev ratele resurse i posibilit i, c nu mi-am folosit inteligen a, imagina ia, fantezia, iscusin a i în special spiritul întreprinz tor la dimensiunile i capacitatea lor reale, i c nu am f cut dovada deplinei for e creatoare mo tenite de la gene-ra iile anterioare. i mai tiu c dac a fi mai atent i serios organizat, mult mai disciplinat, unit i solidar în ac iunile i faptele întreprinse, i, înainte de toate, scrupulos în îndeplinirea obiectivelor propuse, a putea -mi afirm i s dovedesc ceea ce am pierdut cu mult timp în urm i încerc neobosit s redescop r: respectul, încrederea i suportul din partea mult prea pre io ilor mei parteneri de drum, dar i echilibrul, siguran a i st pânirea de sine a propriei fiin e antagonice i echivoce.

Las aceste rânduri, înc rcate de emo ia i dragostea fiului pierdut cândva, dar reg sit i adoptat acum cu inima i mintea eliberate pentru totdeauna de umbrele hâde i reci ale capriciilor vremelniciei timpului, drept chez ie i totodat lec ie i pild pentru s rb torirea i îmbr area copiilor nen scu i înc .

Acesta-mi este leg mântul. Nu-l uita i! Ve i decide singuri unde voi ajunge. Pentru c am înv at i m perfec ionez în continuare în arta supravie uirii. Adic sunt blestemat i binecuvântat în acela i timp. Efemer i etern. Trist dar i fericit. Un astfel de om nu înceteaz exercite asupra celorlal i atît atrac ie i uimire, fascinând, cât i repulsia i disconfortul specifice nonconformi tilor, neîn ele i i ve nic nemul umi i. Originalitatea este îns i via a sa. Nu are cum s abandoneze. Este prea lucid i nelini tit pentru a g si timpul.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58 Marin IFRIM

Punct(e) de vedere î@n gol Punct. i punct. Punct i virgul . Virgul . Vorbe te litera din vârful limbii Lui Gig Ene. Punct. Pian acordat cosmic. Stenic. Punct. Aici e raiul, la Coada virgulei. Literele au anatomie. Virgula seam cu limba omului Vorbitor de carne pe oase i zgârci. Te ui i la litere i î i vine s cân i a ceva nu exist decât în solfegiile ploilor plâng cioase. Punct. Ce frumos E punctul. E lege. i a a mai departe. Punct. Îmi iubesc toate cadourile Primite, numai puncte i puncte, vorba poetului Florentin Popescu, eu v-am Citit pe to i. Am citit toate punctele. Atât am putut. Am v zut i puncte Ro ii, am v zut i puncte de semafor. Vorba partidului unic: pe aici se trece Doar spre cimitir. Citesc. Nu mai citesc cu ochii. Citesc cu amprentele. Am Puncte de vedere. Când era în mu chi, Ene îndrepta virgule. Ca-n Poiana Lui Iocan. Pe (ne)to i a zice eu, Florine. Punct. Cerul e plin de Puncte. Mai ales în nop ile cu bur i s tule de cosmos. Citesc tot ce e punct.

Punctele nu au g uri negre. Nimic nu se vede dincolo de ele. Lecturi Particulare. Punctul care se târ te spre virgul are o s geat în miez, sufer .

La punct. Pus la punct. Punctat. Ce vremuri repetabile. Punctul e punct Inclusiv la maimu ele care conduc alfabetul primar, gimnazial, liceal etc. vorbim pe puncte ca i cum ne-am punct ri, precum caprele care nu Aveau sens favorabil pe puntea punctelor. Nu mai zic punct, c nu sunt Activist al vorbirii cu puncte punctate. Pe aici, pe undeva, punctul de vedere Nu conteaz . Noi suntem punctul, vorba cuiva din vârful cozii punctului.

Vasile Dan MARCHI}

Moti vare De 1 aprilie, muza m-a p lit într-un mod atât de penibil încât prin asta am scris lucruri neadev rate despre soare cum c este în el tor ca iubirile mele de dorul minunilor ba chiar despre s cia noastr care neputând fi structurat în context biologic sau chimic a fost trecut în regim astronomic precum spa iul... i c moartea a abandonat finala concursului de ur deoarece a ajuns în aceast ultim faz cu mine...

Ba mai ales muza îmi spune (nu tiu dac e o p leal sau adev r) în finala concursului de iubire a ajuns Dumnezeu cu mine....

Dar în acest context cu ce-l pot face eu pe Tat l Ceresc m iubeasc a a cum poate el face s -l iubesc din toate punctele de vedere...

Probabil c aici voi câ tiga finala... În fond i la urma urmei m-am consolat prin aspectul c Dumnezeu mi-a confirmat c dac nu-mi este predestinat s fiu astrolog, fizician, chimist, istoric ci scriitor am motiv scuzabil s scriu basme chiar i despre el

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Calendar - Aprilie continuare din pag. 54 14.04. 1950 - s-a n scut Daniela Cr snaru 14.04.1998 - a murit Francisc P curariu (n. 1920) 14.04.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939) 15.04.1951 - s-a n scut Patrel Berceanu (m. 2006) 15.04.1988 - a murit Modest Morariu (n. 1929) 15.04.1997 - a murit Petru Cre ia (n. 1927) 16.04.1879 - s-a n scut Gala Galaction (m. 1961) 16.04.1896 - s-a n scut Tristan Tzara (m. 1936) 16.04.1916 - a murit Nicolae Gane (n. 1838) 16.04.1935 - a murit Panait Istrati (n. 1884) 16.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Grigurcu 17.04.1895 - s-a n scut Ion Vinea (m. 1964) 17.04.1896 - a murit Traian Demetrescu (n. 1866) 17.04.1916 - s-a n scut Magda Isanos (m. 1944) 17.04.1935 - s-a n scut George B 17.04.1945 - a murit Ion Pillat (n. 1891) 18.04.1894 - s-a n scut Pamfil eicaru (m. 1980) 18.04.1938 - s-a n scut Nicolae Mare 18.04.1940 - s-a n scut Gheorghe Lupa cu 18.04.1945 - s-a n scut Marius Tupan (m. 2007) 18.04.1949 - s-a n scut tefan Ioanid (m. 2009) 18.04. 2003 - a murit Emil Loteanu (n.1936) 19.04.1848 - s-a n scut Calistrat Hoga (m. 1917) 19.04.1940 - s-a n scut Ana-Maria Tupan 19.04.1954 - s-a n scut Radu G. eposu (m. 1999) 20.04.1943 - s-a n scut Dan Horia Mazilu (m. 2008) 20.04.1949 - s-a n scut Mircea Florin andru 20.04.1968 - a murit Adrian Maniu (n. 1891 ) 20.04.1970 - a murit Paul Celan (n. 1920 ) 20.04.1989 - a murit Doru Davidovici (n. 1945 ) 21.04.2008 - a murit Adi Cusin (n. 1941) 21.04.2008 - a murit Monica Lovinescu (n. 1923) 22.04.1850 - s-a n scut Veronica Micle (m. 1889) 22.04.1897 - a murit Ion Ghica (n. 1816) 22.04.1924 - s-a n scut Ion Lucian (m. 2012) 22.04.1937 - s-a n scut Eugen Lumezianu (m. 1990) 22.04.1960 - a murit V. Bene (n. 1907) 22.04.1968 - a murit George Ciprian (n. 1914) 22.04.1986 - a murit Mircea Eliade (n. 1907) 22.04.1996 - a murit Mircea Ciobanu (n. 1940) 23.04.1894 - s-a n scut Gib I. Mihaescu (m. 1935) 23.04.1922 - s-a n scut Pavel Chihaia 23.04.1951 - s-a n scut Paul Dugneanu 23.04.1954 - s-a n scut Octavian Soviany 23.04.1977 - a murit Nagy Istvan (n. 1904) 23.04. 1987 - a murit Sandu Tzigara-Samurca (n. 1903) 24.04.1911 - s-a n scut Eugen Jebeleanu (m. 1991) 24.04.2008 - a murit Cezar Iv nescu (n. 1941) 25.04.1953 - s-a n scut Liviu Antonesei 25.04.1993 - a murit Valentin De liu (n. 1927) 26.04.1922 - s-a n scut tefan Aug. Doina (m. 2002) 26.04.1938 - s-a n scut Dan Claudiu T sescu 26.04.1963 - a murit Vasile Voiculescu (n. 1884) 27.04.1872 - a murit Ion Heliade R dulescu (n. 1802) 27.04.1948 - s-a n scut Iolanda Malamen 27.04.1954 - s-a n scut Adi Cristi 27.04.1977 - a murit Camil Baltazar (n. 1902) 28.04. 1996 - a murit Alexandru Jebeleanu (n. 1923) 28.04. 2000 - a murit Ovid S. Crohm lniceanu (n. 1916) 29.04.1918 - a murit Barbu t. Delavrancea (n. 1858) 29.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Tomozei (m. 1997) 29.04.1975 - a murit Radu Gyr (n. 1905) 29.04.2008 - a murit F nu B ile teanu (n. 1947) 30.04.1946 - s-a n scut Passionaria Stoicescu 30.04.1955 - s-a n scut Radu Calin Cristea 30.04.1958 - s-a n scut Adrian O oiu

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Nicolae DRAGO} (03.11.1938) scut în Cle ne ti, com. Glogova, jud. Gorj, unde a revenit dup pensionare. A absolvit Liceul „Traian” din Drobeta TurnuSeverin i Facultatea de Filologie a Universit ii din Bucure ti. A lucrat doi ani ca profesor de limba i literatura român apoi a lucrat numai în pres : Via a studen easc , Scânteia tineretului, Luceaf rul, Scânteia etc.

Apari ii editoriale: peste 40 de c i, între care: Colivia cu p ri, Fabule din dou veacuri, Fabule de ieri spre mâine, Cu ochii-n patru, Scrim în ring i catrene în zigzag

Bilan post-decembrist N-avem bani pentru bucate, Pentru c i i s tate.

Dar mânc m pe s turate Por ia de libertate.

Fermitate Vrând s fie declarat Patriot înfl rat, Nu a ezitat deloc i-ntr-o clip i-a dat foc.

Hot râre A zis convins, cu voce sumbr : „E loc sub soare pentru to i, Dar adversarii - dac po i E bine s îi sapi din umbr !”

Inventar În Parlament g se ti ce vrei: ri de prad , iepuri, cuci, Ciori, cârti e i porumbei i - mai cu seam - gugu tiuci.

Discurs Bazaconii i truisme, Potop de neologisme, Vorbe care curg puhoaie…

Mai pe scurt. Ap de ploaie.

Destin i-a luat b rbat un pompier.

Spera c i-a g sit norocul, Îns tiu mul i în cartier un vecin îi stinge focul.

Epitaful unui so ascult tor Sub papuc, o via -ntreag A t cut, precum se tie.

Nu putea alt drum s-aleag .

Tace demn i-n ve nicie.

Ovidiu CREANG{ (10.03,1921 - 04.12.2017) scut în loc. V rz re ti, plasa Nisporeni, jud. L pu na, R. Moldova; decedat în Canada. Î i face studiile liceale la Chi in u, B i i le finalizeaz la Liceul „Petru Rare ”, din Piatra Neam , cu precizarea c , în 1940, se stabilise în România. A absolvit Politehnica „Gheorghe Asachi”, Sec ia Chimie Industrial , la Bucure ti. Om de tiin , inventator, autor de tratate tiin ifice, cadru didactic asociat la Politehnica din Bucure ti. În 1982 s-a stabilit în Canada. În 2009 i-a sus inut la Londra teza de doctorat în domeniul Vechiului Testament. A fost pre edinte al Clubului Epigrami tilor Români „Frunza de ar ar”, din Toronto, Canada. Apari ii editoriale: peste 10 volume

Visam i eu o banc O banc de-a avea - mi-am zis fi tr it ca-n paradis!

Dar m-am trezit, într-un târziu, Visând pe-o banc -n Ci migiu!

Doamnei Mia Ea î i ine sus blazonul i pretinde milionul, Mie o fi fost odat ...

Când era bunica fat !

Unuia De nu mai ai succes la dame i sculele le-ai dus în pod, Nu te boci ca un nerod, Apuc -te de epigrame!

Nevast model Ea m calc , ea m spal , Nici nu st la îndoial , Ce mai vorb : M -ngrije te! i când trebui... m cârpe te!)

Vârsta femeii Am întrebat-o: „Câ i ani ai?”

Ea mi-a r spuns: „Tu câ i îmi dai?”

De ce s î i mai dau i eu? „Destul î i dete Dumnezeu”.

Justi ia Român O g in de-ai furat, Pu ria te-a mâncat!

Dac furi un combinat, Po i s scapi nejudecat!

Epitaful unui informator Le-a s pat la to i mormântul: Cu stiloul i cuvântul.

Doar p mântu-a fost în stare -i astupe gura mare.

Epitaf adev rului Aici doarme, doarme-ntruna Adev rul cel etern, Fi’ndc l-a r pus minciuna Practicat de guvern. dana la ginecolog „M a ez i eu cum pot, Dar hainele când le scot?”

Doctorul - un pui de lele: „Când le scot eu pe-ale mele!”

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Constatare E timpul de r spântie Dac -ndr znesc, azi, ciorile spun cum s cânte Privighetorile.

Sentin la un divor Ca om în elept i cult A rostit cu glas înalt: „Fiecare-a vrut mai mult Din ce n-are cel lalt!”

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 4(92)/2018

Florin M{CE}ANU

ERICH HECKEL Erich Heckel s-a n scut la 31 iulie 1883 la Döbeln, în apropiere de Dresda, fiu al unui inginer de c i ferate. În 1904, dup absolvirea gimnaziului din Chemnitz, începe studii de arhitectur în Dresda, unde se împrietene te cu Karl Schmidt-Rottluff, Fritz Bleyl i Ernst Ludwig Kirchner. Împreun , în 1905, pun bazele grupului „Die Brücke”, la care se al tur mai târziu i Max Pechstein. Heckel renun la studiu i î i închiriaz un atelier de pictur . Pentru a- i câ tiga existen a, lucreaz ca desenator într-un birou de arhitectur . În anii 1907 pân în 1910 petrece lunile de var împreun cu Schmidt-Rottluff în localitatea Dangast, la Marea Nordului. În 1909, în timpul unei c torii în Italia, artistul viziteaz ora ele Verona, Padova, Vene ia, Ravenna i Roma. În 1911, îl va întâlni pe Kirchner la Moritzburger Teichen, lâng Dresda, unde va veni uneori i Max Pechstein. Împreun dezvolt un stil comun în crea ia artistic . În toamna anului 1911, Heckel se mut la Berlin, împreun cu Sidi Riha (numele artistic al dansatoarei Milda Frieda Georgi), cu care se va tori în 1915. Kirchner vine i el în capitala Germaniei. Cercul arti tilor se l rge te, la dezbaterile comune se al tur i Otto Mueller, Franz Marc, August Macke i Lyonel Feininger. În acel timp, arta modern german se concentreaz la Berlin, din diversele tendin e se va cristaliza expresionismul. În 1913, aventura comun numit „Die Brücke” va lua sfâr it. Din acest moment, fiecare dintre arti ti î i va urma propriul drum. Heckel organizeaz prima expozi ie individual în galeria berErich Heckel linez a lui Fritz Gurlitt. În timpul primului r zboi mondial, Heckel se angajeaz voluntar în forma iile „Crucii Ro ii” pe lâng trupele germane dislocate în Flandra; aici are ocazia s -l întâlneasc pe Max Beckmann. Aversiunea sa fa de groz viile r zboiului se reflect într-o serie de gravuri în lemn i litografii, ca Marinarul r nit (1915). Cu ocazia s rb torilor de Cr ciun, picteaz pentru r ni ii dintr-un lazaret tabloul Madonna din Ostende (1915), executat pe o foaie de cort. Dup sfâr itul r zboiului, în 1918, se întoarce la Berlin. Particip la o expozi ie împreun cu arti ti din „Novembergruppe” i devine membru în „Arbeitsrat

für Kunst”, care se declar programatic o „Anti-Academie a arti tilor germani”. În 1922 prime te comanda execut rii unui ciclu de picturi murale în tehnic Secco cu tema „Treptele vie ii” (Lebensstufen) pentru muzeul „Anger” din Erfurt. Este singura pictur mural a unui artist din gruparea „Die Brücke” care s-a p strat pân ast zi. Începând cu anul 1920 cutreier Europa (Sudul Fran ei, Mun ii Alpi, Italia, diferite regiuni din Germania. Numeroasele opere rezultate din aceast perioad , în special acuarele, demonstreaz ata amentul artistului de natur . În 1937, oficialit ile naziste îl def imeaz ca „artist degenerat”, 729 tablouri sunt îndep rtate din muzeele germane, unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice s mai expun . Artistul se te, în 1941, Berlinul i se stabile te pentru o vreme în Carintia (Austria). Într-un bombardament din anul 1944, atelierul s u din Berlin este distrus, Heckel g se te refugiu în localitatea Hemmenhofen de pe lacul Constan a (Bodensee), unde va r mâne pân la sfâr tul vie ii.

Dup r zboi, între 1949 i 1955, pred cu intermiten e la Academia de Arte din Karlsruhe, unde are ca elevi, printre al ii, pe Peter Dreher i Klaus Arnold. Cu ocazia împlinirii a 70 i 80 de ani de via i se organizeaz mari expozi ii retrospective. În 1965, Paul Vogt public a ampl monografie asupra crea iei lui Eric Heckel cu un catalog complet al operelor sale. La 27 ianuarie 1970 Erich Heckel moare în localitatea Radolfzell.

Dup o prim perioad , influenat de Van Gogh i de post-impresioni tii francezi, în care utilizeaz con- Autoportret trastele dramatice ale culorilor, a ternute în straturi groase, începând cu anii 1908/09 - sub influen a celorlal i arti ti din gruparea „Die Brücke” - în pictura lui Heckel se constat o transformare substan ial în modul de tratare a culorilor.

Paleta lui Heckel î i pierde verva i prospe imea, devine mai indiferent , aproape în bu it , atmosfera pânzelor artistului este din ce în ce mai re inut . Dup 1920, culorile sunt mai armonizate i mai luminoase, se observ o tendin spre clasicitate i o preferin pentru peisagistic , artistul fiind apropiat de natur .

La 27 ianuarie 1970, Erich Heckel moare în localitatea Radolfzell.