Constelaţii diamantine, nr. 6 (94) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 6 (94) Iunie 2018

Semneaz : Nicolae B la a Valentina Becart Adrian Becherete Ion Brad Mihai Caba George Ceau u Iulian Chivu Livia Ciuperc Ionu Copil Emilia Dabu Doina Dr gu Stelian Gombo Marin Ifrim Luan Maloku Vasile Dan Marchi Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Viorel Martin Florin M ce anu Constantin Miu tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Janet Nic Daniel Nicolescu Ion P tra cu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Viorel Roman Melania Rusu Beatrice Silvia Sorescu Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Dumitru Tâlvescu Al. Florin ene Ion Iancu Vale Mariana Zavati Gardner

Albert Bierstadt - Cascad

i roc galben

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar George Petrovai, Comentarii pertinente pe marginea potopului biblic ( i nu numai) ........pp.3,4 Al. Florin ene, Dumnezeu, ara Maicii Domnului o mirunge... ......................................p.4 Doina Dr gu , Repere i Valori ........................p.5 Iulian Chivu, Despre diacronia ideilor estetice. “Înapoi la Maiorescu” ..............................pp.6,7 Janet Nic , Incrementa atque decrementa ...p.8 Al. Florin ene, “Con tiin a nefericit ” a lui Hegel “tr it ” prin “gândirea” epocii de B. Fundoianu .........................................................p.9 Ion Popescu-Br diceni, Utopia limbajului în opera literar a lui Barbu Brezianu .....pp.10,11 Constantin Miu, Poetica staticului i a imobilismului în lirica lui Bacovia ......pp.12,13 Boris Marian, Poem ........................................p.13 Daniel Marian, Afar din tipare! strig poetul .............................................................................p.14 Tudor Nedelcea, Universitatea din Craiova, la 70 de ani ....................................................pp.15,16 Gheorghe A. Stroia, Balade pentru neapatici, de George Petrovai .................................pp.17,18 Daniel Nicolescu, Poeme ...............................p.18 Dumitru Tâlvescu, Daniel Marian i r spunsul la întreb ri .......................................................p.19 Galina Martea, Doina Dr gu i universul s u literar .........................................................pp.20,21 tefan Radu Mu at, Camelia .......................p.22 Ionel Popa, Alice Botez - Iarna Fimbul ..pp.23-25 Viorel Martin, Poeme ...................................p.25 Ion Brad, O scriitoare-savant basarabean .....................................................................pp.26-28 Ion Iancu Vale, Poeme ...................................p.28 Luan Maloku, Poeme ....................................p.29 Emilia Dabu, Timpul lecturilor complexe ...p.30 Livia Ciuperc , Centenar Aristizza Romanescu .....................................................................pp.31,32 Beatrice Silvia Sorescu, Nicolae B la a scriitorul realismului stenic .................,........p.33 Camelia Suruianu, O interpretare simbolic a basmului “F t-Frumos din lacrim ” ...pp.34-40 Valentina Becart, “atât de nefiresc am r mas în lucruri” .....................................................pp.41,42 Vasile Dan Marchi , Poeme ..........................p.43 Mihai Caba, Note de r zboi ...................pp.44-46 Din scrierile lui Pitagora ..............................p.47 Mariana Zavati Gardner, i aminte ti? ......p.48 Marin Ifrim, Eu sunt obi nuit cu maluri ....p.48 Ionu Copil, sa i-mi România a a cum e ea! ......................................................................pp.49,50 Melania Rusu, Amalgam canadian ..............p.50 Stelian Gombo , Avem un an centenar, ce facem cu el?! .........................................................pp.51,52 Ion P tra cu, Pasiunea colec ionarului de art ......................................................................pp.53-56 Viorel Roman, Teocra ia ortodox moldovalah ...............................................................p.56 Nicolae B la a, despre promisiunile sau sprijinul omului în cârja vremurilor ....pp.57,58 Adrian Becherete, Constela ii epigramatice ...p.59 George Ceau u, Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..........p.60

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Albert Bierstadt

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

George PETROVAI

Comentarii pertinente pe marginea potopului biblic (]i nu numai) Nu sunt de acord cu aceia care sus in c Biblia este doar o ampl culegere de mituri i legende. Întâi pentru faptul c foarte mul i dintre a-zi ii cunosc tori i comentatori, fie c n-au citit-o deloc, vas zic împrumut i sus in cu ardoare simplele specula ii ale minto ilor ce- i doresc „nemurirea” pe am gitoarea cale a neuit rii lor prin atari teribilisme, fie c au citit-o în prip i cu deta area dat de nepasiune, cu toate c Biblia este o carte inepuizabil , ce- i dezv luie adev rul i frumuse ea doar acelora care revin necontenit la ea.

Apoi, de i n-a fost conceput ca un limitat tratat tiin ific de cei 40 de b rba i inspira i, care au scris-o în aproximativ 1600 de ani, ci ca o inegalabil c uz moral-spiritual a omenirii în vederea mântuirii individuale i colective, Biblia con ine idei tiin ifice de-o remarcabil profunzime, idei confirmate de descoperirile arheologice (bun oar , existen a hiti ilor), acceptate de medicina modern (alimenta ia raional , igiena, tratarea unor afec iuni) i cu rol fundamental pentru astronomie. De pild , în cartea Iov 26/7 se afirm c „[Dumnezeu] întinde nordul deasupra golului, suspendând p mântul pe nimic”, iar în Isaia 40/22 ni se face cunoscut c „Exist Unul care locuie te deasupra cercului p mântului”.

Cât prive te aparentele contradic ii ale Scripturilor, ele decurg din faptul c scriitorii biblici au abordat în mod diferit acela i eve-niment (variantele, precum cele ale evangheli ti lor despre via a p mânteasc i lucrarea Mântuitorului, nu sunt nicidecum contradic ii!), deseori putând fi l murite prin atenta analiz a contextului din care fac parte.

Iar eu spun c nu-i nici contradic ie i nici lips de respect din partea acelui cititor care purcede de la axioma c toate cele 66 de c i ale Bibliei au fost integral inspirate i numai în parte revelate (în opinia lui Petre ea, inspira ia = favoarea divin , revela ia = ac iunea direct a divinit ii) i care, totu i, descoper în unele dintre ele c anumite re-

Albert Bierstadt - Peisaj montan

lat ri, considerate mituri de unii comentatori, sunt rezultatul împletirii a dou sau mai multe variante distincte. Explica ia rezonabil i în ton cu sus-amintita tratare diferit a aceluia i eve-niment, nu poate s fie decât urm toarea: Tocmai pentru c povestitorii erau inspira i, din venera ie fa de respectivul act divin i în pofida evidentelor deosebiri de narare, deosebiri cu necesitate generate de specificul moral-spiritual al fiec ruia dintre ei, viitorii copi ti i/sau traduc tori (c vorbim de soferimii i masore ii iudei, de autorii Septuagintei, ai Vulgatei sau ai t lm cirilor de mai târziu) nu i-au permis decât mici i neesen iale abateri de la textul ini ial (cazul soferimilor, condamna i pentru a a ceva chiar de Iisus), str duin a i, totodat , satisfac ia lor (cazul masore ilor, considera i mae tri ai tradi iei) fiind aceea c n-au operat nicio modificare în textele copiate i transmise, ci au semnalat abaterile predecesorilor în notele margi-nale numite masora!

Iat de ce dificila misiune a traduc torilor Scripturilor a constat în aflarea celui mai adecvat corespondent pentru termenii întrebuin i de autori în „textul consonantic” (textul ebraic cu 22 de consoane i niciun semn vocalic).

Cum to i bibli tii sunt de acord c Moise, autorul Pentateuhului, a compilat Genesa (Facerea), Samuel a compilat Judec torii, Ieremia a procedat în chip asem tor cu 1 i 2 Împ ra i, iar Ezra cu 1 i 2 Cronici, i cum se admite ipoteza unor posibile interpol ri dup anul 1000 î.e.n., iat motivul pentru care Jean Astruc, catolic i medic de Montpellier, semnaleaz în cartea sa Conjectures sur les mémoires originaux dont il paroit que Moyse s’est servi pour composer le livre de la Génèse, carte ap rut la Bruxelles în anul 1753, regularitatea cu care - ne spune Gabriel Gheorghe în opusculul Mitul potopului. Inadverten e în interpretarea religioas (Editura ti-in ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1982) - „în anumite pasaje din Genesa, Dumnezeu era numit exclusiv Elohim, în timp ce în alte pasaje era numit Iehova”.

Astfel aten ionat, la recitirea cu aten ie a pasajului despre Noe i potopul universal, consta i cu surprindere c afirma ia lui Jean Astruc este întemeiat („Sunt capitole întregi unde Dumnezeu se nume te Elohim i niciodat Iehova i, dimpotriv , sunt altele, i acestea nu-s mai pu ine ca celelalte, unde Dumnezeu nu se nume te decât Iehova i niciodat nu i se d numele de Elohim”) i c , neputând s -i atribuim lui Moise aceast „stranie i sui-generis inconsecven ” la scrierea unei c i atât de importante ca Genesa, mult mai logic este s admitem c ea „este alc tuit din dou sau trei manuscrise, legate i cusute la un loc din fragmente deosebite, apar inând unor autori diferi i, în care fiecare a dat lui Dumnezeu, nu unul i acela i nume, ci nume diferite: unul i-a dat numele Elohim, altul Iehova sau Iehova-Elohim” (J. Astruc).

Vas zic , având în vedere faptul istoric c , dup moartea lui Solomon, Iudeea s-a împ it în Regatul de Nord (al lui

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Israel) i Regatul lui Iuda, povestirea despre potop este rezultatul amestecului dintre varianta iahvist (iehovist ) i varianta elohist : prima este mai veche, apar ine cronicarului sau grupului de cronicari din Regatul lui Israel i face referire la Atotputernic prin apelativul Iahve (Adonai), echivalat în române te prin Domnul; cea de-a doua variant apar ine cronicarului sau grupului de cronicari din Regatul lui Iuda i folose te numai apelativul Elohim, tradus în române te prin Dumnezeu.

Se impune o precizare vizavi de apelativele întrebuin ate în cele dou variante.

Deoarece la vechii evrei era foarte r spândit ideea (cu substrat tainic-religios) dea nu face cunoscut, ba chiar de-a nu pronun a numele Celui la care se închinau, iat motivul pentru care cronicarul israelit utilizeaz termenul Adonai, iar cel din Regatul lui Iuda evit în mod inten ionat s foloseasc sacrul nume Iahve, mai înainte ca acesta s fi fost comunicat neini ia ilor, drept urmare, recurge la apelativul Elohim, de unde deriv atributul „elohist”. În plus, ne informeaz Gabriel Gheorghe, care la rândul s u îl citeaz pe scriitorul i comentatorul francez Ernest Renan, redactorul iahvist s-a inspirat atât din Cartea lui Iaschar sau Cartea r zboaielor lui Iahve (culegere de vechi cântece eroice, mai mult sau mai pu in incluse în Numeri, Iosua i Judec torii), cât i din Cartea legendelor, scriere considerat „începutul Bibliei” de c tre eruditul francez i pe care relatarea iahvist o urm re te cu fidelitate pân în punctul unde Dumnezeu se c ie te l-a f cut pe om i ia decizia s -l nimiceasc , evident, cu excep ia dreptului Noe i a familiei acestuia. În acest punct, ne informeaz Gabriel Gheorghe, drumurile celor dou scrieri se despart: în Cartea legendelor, „Noe figureaz ca descoperitor al vi ei de vie i vinului (...), dar nu se g se te nicio aluzie la potop”, pe când în relatarea iahvist , Noe - gra ie sfin eniei sale - devine salvatorul omenirii. a intra într-o dezbatere privind caracterul universal al potopului biblic (aten ie, în împrejur ri extraordinare, potrivit voin ei divine mai presus de legile obi nuite ale naturii i de logica uman , se pot produce miracole!), pentru c asta ar duce la o prea mare în-dep rtare de subiectul prezentului articol, merit subliniate urm -toarele particularit i ale celor dou variante: 1) Întrucât legendele sumero-babiloniene despre potop, precum aceea cuprins în epopeea lui Ghilgame , sunt atestate în scris cu circa 1200 înaintea relat rii din Genesa, transferul ideatic (imposibil de stabilit cu certitudine când anume a avut loc) nu s-a putut produce decât de la primii spre evrei, nicidecum în sens invers; 2) În timp ce cronicarul iahvist împarte vie uitoarele în curate i necurate, stabilind introducerea în arc a câte apte perechi din animalele i p rile curate i a câte unei singure perechi din animalele i p rile necurate (Genesa 7/2-3), cronica elohist nu con ine o atare distinc ie, a a c prevede introducerea în arc a câte unei singure perechi (o parte b rb teasc i una femeiasc ) din „tot ce tr ie te, din orice ptur ” (Genesa 6/19-20); 3) În varianta iahvist , potopul a durat cu totul i cu totul 101 zile, pe când durata potopului elohist este de 370 de zile (calculele au avut în vedere luna ebraic lunar de 29,5 zile); 4) Dac în relatarea iahvist este men ionat doar ploaia printre mijloacele întrebuin ate de Dumnezeu pentru producerea potopului (Genesa 7/12), relatarea elohist men ioneaz atât ruperea unor izvoare ale Adâncului, cât i deschiderea st vilarelor cerului (Genesa 7/11 i 8/12); 5) La sfâr itul potopului, Noe din versiunea iahvist înal un altar i aduce o uria jertf (mii de specii) din toate vie uitoarele curate (Genesa 8/20), astfel c „Domnul a mirosit un miros pl cut” (Genesa 8/21), dar versiunea elohist , unde Noe are la dispozi ie doar câte o pereche de vie uitoare, fire te c nu pomene te nimic de altar i jertfe.

Aceea i clar delimitare a celor dou relat ri se constat i în prima parte a Genesei (partea crea iei propriu-zise). Între versetele 1-31 ale primului capitol i versetele 1-3 ale celui de-al doilea, versiunea elohist începe cu facerea luminii, pentru ca pe terenul preg tit (cerul, p mântul, soarele, luna i stelele, vie uitoarele rii i ale p mântului), omul s fie z mislit la urm , în ziua a asea („Dumnezeu = Elohim a f cut pe om dup chipul S u, l-a f cut dup chipul lui Dumnezeu: parte rb teasc i parte femeiasc i-a f cut”), pentru ca între versetele 4-25 din capitolul 2, versiunea iahvist s înceap crea ia cu omul (versetul 7) i s încheie lucrarea Domnului Dumnezeu (Iahve) cu femeia f cut din coasta b rbatului.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Dumnezeu, |ara Maicii Domnului o mirunge...

Mi-e dor pe-un tergar de turta ar mie Pus de ranc în st s creasc De trilul coborât din înalt de ciocârlie În Transilvania, Moldova i ara Româneasc .

E anotimpul când satul îl colind i-l înve nicesc în vers pentru mâine, Prin centenarul acesta suferind întorc acas pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumin în brazde poezie Holda aurie mai trece i-n pove ti, Iar poemul scris cu bra ul ridic -n chindie Imn Transilvaniei, Moldovei i rii Române ti.

Izvoarele susur imnuri sub nuci Iar ceasul bate secund de popas Pe când ascult cânt de gugu tuci i dorul nestins în vers r mas.

Mi-e dor pe tergar de turta ar mie Pus de ranc în st s creasc De trilul coborât din înalt de ciocârlie În Transilvania, Moldova i ara Româneasc .

Prin r scrucea de veac trec cirezi, Dinspre ograd url un câine, Sunt singur i tu m visezi Întorcându-m în ar pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumin în brazde poezie Holda aurie mai trece i-n pove ti, Iar poemul scris cu bra ul ridic -n chindie Imn Transilvaniei, Moldovei i rii Române ti.

Caut în Biblie vibra ii de iubire i mun ii memoriei în noapte dor Când sfin ii îmi toarn argint în potire Nop ile albe î i pun la vis tricolor Din albastru aerului scriu acum lare pe-o lun ro ie ce curge Deasupra galbenului holdei pe drum Dumnezeu, ara Maicii Domnului o mirunge...

Mi-e dor pe tergar de turta ar mie Pus de ranc în st s creasc De trilul coborât din înalt de ciocârlie În Transilvania, Moldova i ara Româneasc .

Al. Florin

ENE

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR{GU|

Repere ]i Valori

În eseurile ce compun volumul „Certitudini. Repere i valori, pentru omul contemporan” (Editura PPC Publishing, London, United Kingdom, 2018), Stelian Gombo (doctorand al Facult ii de Teologie Ortodox la Universitatea „Aristotel” din Thesssalonic - Grecia) vorbe te despre ortodoxism, în general, dar adesea face referire la aspectele specifice ortodoxiei române ti.

De i ortodoxia cre tin a Orientului pretinde c este „în consens dogmatic i liturgic” cu toate rile cu tradi ii ortodoxe, fiecare popor are specificitatea i particularit ile sale în ceea ce prive te via a spiritual . Ortodoxia româneasc are un specific aparte, poporul român fiind singurul care „m rturise te o cre tin tate oriental , dar care se exprim într-o limb romanic ”. Interpretat în aceast perspectiv , în volumul „Ortodoxie i contemporaneitate”, Dumitru Popescu afirm : „Cre tinismul românesc, bazat pe prezen a lui Dumnezeu în om i în cosmos, a putut s fac o sintez , ceva mai original , între cultura Orientului i cea a Occidentului. El i-a asumat ra ionalitatea lucid a Occidentului pen-

tru a o topi în spiritualitatea oriental a dragostei divine”.

Fundamentul spiritualit ii cre tine ortodoxe este Sfânta Treime, ce reprezint „sensul însu i al existen ei ca atare”, spune autorul. În Ortodoxie exist „dou sensuri spirituale ale mântuirii”, care se condi ioneaz reciproc, „dup înf area crucii Golgotei”, rela ia vertical om - Dumnezeu i cea orizontal om - aproapele s u.

Preotul Ion Buga, în „Minipatrologie contemporan ”, spune: „Scopul vie ii spirituale nu este de a distruge patimile omului, ci de a le orienta într-o alt direc ie, de la r u spre bine, i aceasta nu prin mijloace exterioare, violente, ci prin schimbarea i transfigurarea în virtu i, cu ajutorul luminii necreate a Sfântului Duh, pentru ca omul s poat cuceri adev rata libertate de fiu al Domnului fa de lume”.

Fiind întrebat când va veni sfâr itul lumii, un sihastru (a nu se în elege c un sihastru este un pustnic, ci c este mai degrab un om care î i duce via a în t cere i concentrare interioar ) r spunde: „Aceasta se va petrece în momentul când nu vor mai exista c i de la vecin la vecin”. „Ortodoxia este adâncul nostru. Faptul

Albert Bierstadt -

este al nostru nu trebuie s fie motiv de închipuire c noi am creat-o i deci ne putem i lipsi de ea, fie înlocuind-o cu ceva analog, fie l sând locul liber. F acest adânc nu mai putem avea ceva al nostru. Ne pierdem pe noi în ine” spune Dumitru St niloae, în „Pozi ia domnului Lucian Blaga fa de Cre tinism i Ortodoxie”. În volumul de care ne ocup m, autorul vorbe te despre „aspectele mântuirii i vie ii comunitare în spiritualitatea ortodox ”, despre leg tura dintre neam i credin , despre identitatea na ional prin credin a ortodox , despre religie i raportarea acesteia la s tatea omului contemporan, despre relevan a bibliei i a bisericii în epoca postmodern , spunsuri la provoc rile postmodernismului, despre familia cre tin între tradi ia autentic a valorilor perene i modernitatea consumist a gândirii trec toare, despre modele, repere i exemple vii etc.

Din cartea d-lui Stelian Gombo în elegem c leg tura profund dintre spiritul naional i biserica ortodox este o realitate ontologic a poporului român. În mentalitatea poporului nostru, mult vreme termenii „român” i „cre tin” au avut acela i în eles.

rmul m rii de turcoaz

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

ronia c a i d e r p s e D ice t e t s e r o l i e d i

Anul IX, nr. 6(94)/2018

«Înapoi la Maiorescu!»

Un estetician de talia lui Liviu Rusu (Essai sur la création artistique. Contribution a une esthetique dynamique, Paris,1935; Logica frumosului, Cluj, 1946; Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucure ti, 1979 etc.) r mâne, îndoial i pentru mult vreme, o permanen în referen ialul axiologiei române ti; un nume de marc al ra ionalismului interbelic ale c rui op iun î i tranziteaz excelen a dinspre psihologia aplicat spre estetic , devâr indu-se mai apoi în teoria literaturii. i nu ne surprinde c , ulterior, marii no tri rturari i-au verificat asertotica raportândo la lucr rile ilustrului ardelean din prima jum tate a vacului al XX-lea. O f cea la fel i universitarul ie ean Petru Ursache, nume de marc mai întâi în etnologia româneasc , atunci când publica, în 1996, la Editura Institutului European Titu Maiorescu, O cercetare critic , dar i în 1987, când publica, la Ed. Juni mea, Titu Maiorescu esteticianul, studiu hermeneutic. În 2017, la Editura Eikon din Bucure ti, Magda Ursache, so ia regretatului universitar, public acest studiu într-o nou edi ie, eliminând toate erorile care nu au fost îndreptate atunci „ i au r mas în plumb”, sc pând aten iei lectorului de carte aidoma altora care, în alte condi ii, probabil nu ar fi putut trece de draconica cenzur a acelor ani (Magda Ursache

aminte te c Andi Andrie , directorul din acea vreme al Editurii Junimea, îi ceruse lui Petru Ursache s pun un motto c ii sale din Ceaescu. Autorul îns a refuzat categoric: - Daîmi ar ta i unde a scris Ceau escu despre Maiorescu, îl pun). Noua edi ie, sobr de la o copert la alta, tip rit în bune condi ii, este pe m sura criticului de la Junimea i pe m sura notoriet ii autorului ei. Cele cinci capitole ale ii cuprind exegetic filosofia i estetica lui Maiorescu, a a ncât sintagma „Înapoi la Maiorescu”, privit din perspectiva vremii, trimite la permanenta actualitate a sistemului estetic maiorescian c ruia i s-au ad ugat ulterior tezele lui Lovinescu sau ale lui Liviu Rusu.

Profesorul clujean, cum observa Marian Papahagi, a avut dezavantajul unei inser ii dificile în peisajul cultural românesc în primul rând din cauza polemismului s u i de aceea a str lucit mai mult în rândul cerchi tilor sibieni i în str in tate, unde a adunat aprecierile unor Ch. Lalo, Edgar de Bruyne, Henri Focillon, R.Müller-Freinfels etc.

Maiorescu i Liviu Rusu revin în aten ie odat cu „dezghe ul” cultural al anilor aptezeci, iar lucrarea lui Petru Ursache relev din lumina relecturii c „exegeza maiorescian se afl într-o etap calitativ nou în compara ie cu anii imediat postbelici, cel pu in la nivelul «inteligen ei» filologice i filosofice” (p.19); dup 1968, Nicolae Manolescu r mâne unul dintre „primii care au avut revela ia manuscriselor maioresciene”.

Recursul la autoritatea lui Liviu Rusu, cel pu in când este vorba despre «progresul aderului», este pentru profesorul Petru Ursache, simultan, un gir i o certitudine onest : „Dac pornim de la ideea «filosofiei de sistem», discu ia nu mai are sens: Maiorescu nu a fost un filosof în accep iunea tradi ional a cuvântului, adic «adev rat», dup expresia lui Liviu Rusu” (p.23). i Petru Ursache o confirm o dat în plus.

Lucrarea lui Liviu Rusu Scrieri despre Titu Maiorescu (1979), dup ie irea din obsedantul deceniu, revenea în aten ie i a r mas pân azi una dintre lucr rile de referin despre criticul de la Junimea. De pild , eclectismul imputat lui Maiorescu, l mure te Liviu Rusu dilemele, ar fi o simpl problem de procedur , prin care criticul selecteaz i î i adjudec

istoria marilor idei ca în defini ia dat de V. Cousin eclectismului.

Asemenea se întâmpl i în ce prive te l murirea re inerii lui Maiorescu fa de Hegel, pentru care „platforma istoric a spiritualit ii noastre de la mijlocul i din a doua jum tate a secolului al XIX-lea [...] nu era coapt pentru Hegel” (p.26). i tot la fel, argumentele lui Liviu Rusu sunt plauzibile inclusiv când se re ine pentru Titu Maiorescu meritul de a fi pus efectiv «bazele esteticii filosofice la noi» (p.35), precum i când se vorbe te despre introducerea acestora în judecata de valoare româneasc , a «criteriului universalit ii în literatura noastr » (p.42), sau atunci când Maiorescu critic aspru poezia de din naintea «meteorului care va trebui s aduc str lucire pe firmamentul poeziei române ti» (p.64) - chestiuni despre care Liviu Rusu scrisese i în Estetica poeziei lirice, în 1937, dar i în Logica frumosului, din 1946.

Studiul hermeneutic întreprins de Petru Ursache continu îns relevarea atemporalit ii unor idei estetice maioresciene ori merge în consens cu diacronia acestora, cu istoricitatea lor i, astfel, merit a fi rev zute printro întoarcere la Maiorescu, m car ca test de fiabilitate.

Lucrarea lui Petru Ursache se deruleaz hermeneutic în primul rând ca metod interpretativ în fenomenologia culturii, p strând spiritul grec al interpret rii, îns din viziune husserlian i heideggerian ; longevivul Hans Georg Gadamer (discipol al lui Heidegger) având i el opinii (Wahrheit und Methode - 1960) apropiate de cele ale lui Maiorescu cel pu in în sensul progreselor adev rului, tem predilect a filosofiei germane mai ales în sec. al XIX-lea.

Capitolul Filosofie i estetic insist pe în elegerea calit ii formelor de judecat în dihotomia art /gândire abstract , iar Maiorescu face pasul de la statutul de scriitor filosof la cel de teoretician i pedagog în inten ia dit de a cultiva tinerelor genera ii spiritul adev rului i, în consecin , al tiin ei.

Pentru el, rela ia psihologie - estetic moral era un obiectiv sintetic; Maiorescu, se tie, înc din anii studen iei inea conferin e pe aceast tem . Petru Ursache citeaz aici

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dintr-o pagin de Jurnal maiorescian:„Logica i psihologia sunt cele dou tiin e care contribuie din plin la instruirea mea: e o lume nou care se deschide aici; abia acum încep s tr iesc” (p.77).

La cei 18 ani ai s i, criticul se ar ta în chip special interesat de psihologie i nota în Epistolar nume de autori i idei care îi captivau aten ia.

Printre ace tia, Johann Friedrich Herbart, din care, judecând dup înrâurirea ideilor, cu siguran , citise Allgemeine Pädagogik (1806), Hauptpunkte der Metaphysik (1808), Allgemeine praktische Philosophie (1808), Psychologische Untersuchungen (1839) i altele.

Rela iile herbartiene de gen etic - scop virtute sau cele referitoare la mijloacele psihologice (echitate, bun voin ; structur i guvernare), care asigur atingerea scopului moral, se vor reg si curând în Estetica maiorescian , în capitolul despre Moarte i nemurire, în Considera ii, în studiul Despre progresul adev rului, ulterior Petru Ursache observând c „Între timp, conduc torul Junimii trecea de la asociatismul psihologic herbartian la freno-fiziologismul de tip Flourens Wundt” (p.78).

Comentariile profesorului Petru Ursache, în fond îns i ra iunea lucr rii sale, vin în sensul elucid rii unor pasaje controversate sau pur i simplu reiau, al turi de esen ele esteticii maioresciene, problemele sensibile ale acesteia pentru a le a eza în lumina lor fireasc , altfel decât posteritatea lovinescian le-a interpretat: „Deci, nu conceptul în genere trebuie prelucrat de estetic , ci ea ine seama de concepte numai întrucât fac parte din judec i stând reciproc în raport de subiect i predicat, aceasta înseamn : i estetica se preocup de rela ii” (p.84, cu referire la Scrieri de tinere e).

Sau: „Ne îng duim s -l coment m sub urtoarele aspecte: a) Autorul identific un opus al frumosului, anume monstruosul, termen care abia intrase în circula ie prin eseurile lui Victor Hugo” (p.84). i tot a a când se aprofundeaz (f a divaga) ramura general i ramura aplicat ale esteticii sau când se clasific frumosul în frumos estetic i frumos sensibil, frumosul moral transferâdu-l în etic , precum o f cuse i Shiller.

Petru Ursache compar fundamentele i sursele conceptelor maioresciene i prin aceasta concluziile cap obiectivitate: „Oscilant este, deocamdat , atitudinea lui Maiorescu i în leg tur cu definirea i clasificarea moralei. Ne referim la scrierile de tinere e, adic din perioada studiilor” (p.88). tim îns c , la Maiorescu, arta, fiind una din marile sale pasiuni, a concurat filosofia i Petru Ursache îi acord acestei chestiunii spaiul cuvenit în capitolele urm toare: Estetica artelor, Estetica literar , Categoriile estetitcii i Tipologia creatorilor.

Cu aplica ie la Estetica literar , i în con-

sens cu Estetica arhitecturii, cu Estetica muzicii i mai ales cu Estetica poeziei, la acest al treilea capitol se au în vedere critica literar , critica sociologic i teoria literar . Autorul ia în calcul c Maiorescu este cunoscut celor mai mul i prin Criticele sale i de aceea consider c e bine de tiut c acestea „au fost altfel proiectate decât se prezint publicului acum” (p.107).

El demonstreaz c „În realitate, «cartea» nu este numai o critic , ci înainte de toate, «un program» dup care urma s se orienteze întreaga literatur român , program menit s-o înal e la nivelul universalit ii, în baza unor principii estetice clare i ferme” (p.107).

Relevarea detaliat a acestora este prezentat în continuare hermeneutic, cu antrenarea celor mai importante determina ii occidentale de care Maiorescu avea cuno tin ; criticul, potrivit lui Nicolae Manolescu (vezi Contradic ia lui Maiorescu, 1970, p.203), avea dimensiunea, nu i vanitatea întreprinderii sale, iar „sentimentul lui Maiorescu era nu exist înaintea lui nici un Maiorescu” (p. 109).

Se pare c Maiorescu se confrunta la vremea sa cam cu tot ceea ce continu s observe i ast zi Horia-Roman Patapievici (Despre idei i blocaje, 2006), la mai bine de un secol distan , dup logica acelora i forme fond; o cultur dominat de modelul culturii generale, dar i aceasta slab conturat i marcat pe atunci de cultura popular , iar acum de vociferarea care nu reu te s polemizeze cu ideile. De aceea nici atunci pia a ideilor nu era structurat . i asta din cauz c nu eram înc în situa ia consensului valoric, ca la Montesquieu.

Petru Ursache are în vedere la Maiorescu cele mai vehiculate idei filosofice i estetice ale vremii sale, focalizând îns cu predilec ie pe cele din spa iul german, la care îl raporteaz nu întâmpl tor (Hegel, Schopenhauer, Herbart etc). Nu lipsesc îns nici „unele confluen e Maiorescu - Croce” (p.115), mai ales sub determinarea paralelismului textelor.

Alte raport ri se fac la Giambattista Vico sau la Th. Ribot, atunci când este vorba despre cuvântul-vehicul; la muzica lui Richard Wagner, când vorbim despre principiul poetic; la acuza ia de plagiat din Th. Vischer, imputat vehement de Aron Densu ianu (vezi In rhetorica veritas); la Pierre Fontanier, când se vorbe te despre paradoxul idee-pasiune i, din nou la Liviu Rusu, care crede c Maiorescu „ i-a limpezit mai târziu gândurile (referitor la adev r i frumos, n.n. I.C), când deja criticul a scris studiul Eminescu i poeziile lui” (p.137).

Tot la fel de bine se contureaz i discu iile pe seama func iilor cuvântului, pe materialul poeziei, pe originea tropilor, dar mai ales în falsa problem a generzei poeziei ori în interferen e i disjunc ii. Petru Ursache insist

7

cu acela i interes i cu aceea i aplica ie în Estetica maiorescian a muzicii cu cazul Wagner (inclusiv Corneille-Wagner) i nu în ultimul rând în cunoscuta polemic Maiorescu -Mihail Dragomirescu, esteticianul care în vol.

Critica « tiin ific » i Eminescu (1895) i în Teoria poeziei (1906) se îndep rta evident de op iunile lui Maiorescu.

Dup Estetica arhitecturii (Muzic i arhitectur , O ipotez a lui Hartman, Mitul lui Manole, Schopenhauer i Maiorescu), se abordeaz cu aceea i acribie Estetica literar , unde se subliniaz din nou sensibilitatea maiorescian la filosofie, solicitat în sensul armoniilor estetice din principiul director pe care dorea s -l întroneze definitiv în România (p.215) ca direc ie nou : „Momentul ales de Titu Maiorescu pentru lansarea Direc iei noi, preg tit cu meticulozitate ani în ir prin edin ele Junimii i prin programele extrem de bogate i variate ale prelec iunilor populare, a fost foarte potrivit datorit realit ilor socioculturale specifice. S-ar putea spune c tocmai acestea au solicitat Direc ia nou ” (p.225).

Penultimul capitol, cel de al IV-lea, este consacrat Categoriilor esteticii, Frumosul fiind privilegiat, dar nu în detrimentul Sublimului, al Patosului i al Comicului abordate în acela i spirit al confrunt rii ideilor.

La ultimul capitol, Tipologia creatorilor, a fi avut la vremea respectiv contribu iile unor filosofi precum Arnold Keiserline, A. Moles i altii, Maiorescu nu putea face disocieri de tipul stil cognitiv, stil-interval, stil experimental i nici nu putea aprofunda caracteristicile psihologice ale stilurilor în literatur i art , cu toate c el presimte i alte disocieri dincolo de poezia plastic i de cea emo ional din viziunea schillerian .

Maiorescu se opre te, cum tim, la conceptele de artist, erou i, în chip special, la geniu în relevan a c ruia Petru Ursache valorific inclusiv coresponden a criticului (de pild o scrisoare adresat Emiliei: „Rosetti este o fire predominant melancolic în sensul tiin ific...”; p.295).

Autorul studiului hermeneutic evit orice tenta ie apologetic i urmeaz cu abilitate apodictica maiorescian pân la am nunt, a a încât are toate argumentele s observe c , în diacronia ideilor estetice ale secolului al XXlea, «cugetarea» critic îi poart însemnele. Îns „adev rata carte despre Maiorescu se va scrie dup apari ia seriei de Opere, de Jurnal i Epistole, dup ce vor disp rea prejudec ile privind omul i scriitorul ori în elegerile simpliste care au dus la imagini voit ori nevoit caricaturale. Atunci personalitatea marelui critic ar putea fi privit în dimensiunea ei real ” (p.299), preconizeaz Petru Ursache, din perspectiva unei istorii a gândirii estetice române ti, probând peste timp, a a cum se cuvine, istoricitatea i recuren a multora dintre ideile maioresciene.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Janet NIC{

Incrementa atque decrementa Opera de art este o problem ilogic rezolvat printr-o metod logic .

O lume în care Identitatea este faultat la orice pas de bombeul impertinent al entropiei nu se poate stabiliza, nici m car temporar, tampila intelectului. E adev rat, conceptul tr deaz concretul, dar forma diafan e delegatul lucrului mustos, reverberând pân la na ional i universal.

Gustul lui Eminescu nu se simte cu limba, pe limb , ci cu m tasea ultrafin a mentalului. Decolarea din zona senza iei în orizontul senza ionalului se face brusc, de la aptesprezece ani. Se stratific , tran ant, dou adev ruri: unul ascendent, exploziv, cel lalt, descendent, flasc.

Poetul nu alege ghirlanda de flori pl pânde, june, pl cute, ci: „cununa cea de laur”, sublimul, pasiunea la apogeu, ale c rei valuri ip , turb , r stoarn , spumeg de furii i url -ngrozitor. Dar, ca întotdeauna, de la sublim la ridicol nu e decât un singur impas.

Fructul e inalterabil, dar merele, perele i migdalele sunt în suferin , fragile, impure, p tate, asemenea junilor corup i i epigonilor. Albul valorilor e vân t, dulcele e amar, sufletele sunt ame ite de patimi iar meiestatea spiritului, în deriv , las la vedere numai orgii, spasmuri, vine stocite, bra e sl bite, puteri le inate, fiin e seci, spoial .

Omul cu ideal tricoteaz brizbizuri metafizice, „strai de purpur i aur peste râna cea grea”, face „zeitate /dintr-o palid femeie”.

Aristocra ia categoriilor, ca o promisiune a adev rului ascendent, î i dezv luie vârfurile valorice: urie escul, înaltul, imensul, colosalul, cosmicul, multul, tumultul, debordantul.

Himalaya calitativului are piscuri cu nume de domnitori, principi, împ ra i, crai, regi, genii, magi, sultani, faraoni, cuget tori. la ele pe m sura acestor chintesen e nu pot fi decât piramidele, templele, palatele, catedralele, bisericile, domurile, cet ile, castelele,

Albert Bierstadt - Lac din Sierra Nevada

mun ii. Privirile sunt îndreptate mereu în sus, spre cer, soare, lun , stele, luceferi, îngeri i demiurg. Caratele superlativului se concretizeaz în argint i aur, „argint e pe ape i aur în aer”, în în elepciune, vitejie, glorie, demnitate, sfin enie, mândrie, iubire.

Dac naivitatea na te ideal, dezam girea, ca prim form de maturizare a spiritului, treze te la realitate. Realul e moartea idealului.

Viza entropic reduce protuberan ele metafizice, trimi ându- i c ii pe teren: moartea, de ert ciunea, absen a, uitarea, rugina, ruinele, impersonalul, lutul. De acum, periplul poetic eminescian se desoar , iremediabil, „între”, penduleaz mereu „între”. Aventura interioar este eminamente exterioritate deghizat , seduc ie, fascina ie. Infinitatea adâncimii interioare nu rode te decât agurid , strepezind din ii speran ei.

Oboseala r cirii în vis, în fantezie, îi d ghes poetului, în „Gloss ” s se replieze: „Tu a eaz -te deoparte /reg sindu-te pe tine” i. mai p tima , în „Od (în metru antic)”: Ca s pot muri lini tit, pe mine /mie red -m .”

Bucla desprinderii de sine se închide prin revenirea la sine.

Vinovat de atâta m re ie i fantezie, de atâtea predicate, e însu i subiectul: „Pe-al meu propriu vis, mistuit m vaiet /Pe-al meu propriu rug m topesc în fl ri.”

Avântului îi urmeaz c derea, dec derea. Aproapele devine departe, prezen a devine absen , dor, putin a se degradeaz în neputin , lumina se vulgarizeaz în întuneric: „Iar timpul cre te-n urma mea, m -ntunec.”

Gustul de ambrozie al transcenden ei descalific orice licoare mânteasc . De la în imea paradisului fost i pierdut, poetului i se pare: „C vis al mor ii-eterne e via a lumii-ntregi”, «Toate-s praf, lumea-i cum este i ca dânsa suntem noi.», «Când sorii se sting i când stelele pic /îmi vine a crede c toate-s nimic .»

Traiectoria poetic eminescian se petrece între o implacabil incrementa i o implacabil decrementa, prin urcu ul spre aurul metaforei i coborâ ul spre lutul, spre noroiul denotativului. Macul e mac prin floarea de pe lujer, iar omul e om ca incrementa, având pe frunte macul idealului.

Revenirea la sine e recunoa terea înfrângerii, suprema ia punctului. În acest sens, Luceaf rul este un învins, chiar dac „nemuritor i rece”. El este idealul în sine i pentru sine, nu poate fi uman, în ciuda încerc rilor. El nu are nici timp, nici loc i nu cunoa te moarte. lina, în schimb, este omul îmbobocit de ideal: „În veci îl voi iubi i-n veci /va r mânea departe” Iar implacabila decrementa decreteaz : „Totu i este trist în lume.”

Toamna, ca mesager al decrepitudinii, î i spune cuvântul, în untru i afar , cu vântul, cu frigul, cu ploile, cu c derea frunzelor, cu acidul ruginei, cu dorul, cu uitarea, cu nimicul.

Astfel, în povestea lui Eminescu se împletesc dou pove ti adânc tulbur toare i înalt pilduitoare, spre gloria lui, a veacului i a neamului u.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Al. Florin |ENE

„Con]tiin\a nefericit[” a lui Hegel „tr[it[” prin „gândirea” epocii de B. Fundoianu În concep ia unora ca Jean Wahl i Jean Hyppolite, „con tiin a nefericit ” ar fi adus izb vitoare ritmuri de trezire a culturii europene moderne din inocenta ame ire cu „teoria plat a fericirii”. În aceste condi ii, filosofii vremii i-au atribuit lui Hegel „ini iativa” de a fi creionat con tiin a ca pe o Penelop trist i îndurerat , care coase a teptarea pe pânza etern , f speran , a înfrângerii umane.

Prin Hegel, speran a perfec iunii umane a iluminismului ducea, inevitabil, c tre filosofia contemporan filosofului; prin Nietzsche aceast speran era amputat , iar nihilismul lui anun a ca „mal du siecle” al culturii timpului s u. Evolu ia „con tiin ei de sine” din „Fenomenologia spiritului” a fost identificat arbitrar cu o „gândire asupra mor ii”, de c tre Jean Hyppolite, în „Etudes sur Marx et Hegel”, Paris, 1965, p. 34, iar Hegel era clasificat în grupul precursorilor existen ialismului aturându-l lui Nietzsche, în elaborarea formulei, ajuns , de acum, celebr „Dumnezeu a murit”. Seduc ia „con tiin ei nefericite” l-a cut pe Herbert Marcuse s -i atribuie o înelegere paradoxal , c istoria permanentei ciocniri între „logosul domin rii” i „logosul satisfacerii”, între dorin i ra iune, coliziune înso it de sentimentul mor ii i anxiet ii este

o emana ie hegelian proiectat pe un ecran freudian. (Herbert Marcuse, Eros and Civilization, A Philosophical Inquiry into Freud, New York, Vintage Books, 1955, p. 102-107).

Mai realist decât gânditorii aminti i mai sus care au meditat i comentat con tiin a nefericit a fost poetul i filosoful B. Fundoianu, pe numele s u adev rat Benjamin Fondane. Pân a comenta pozi ia acestuia fa de con tiin a nefericit hegelian am s spun câteva cuvinte despre acest român de origine evreiasc .

Aflat în capitala Fran ei, odat cu Voronca i Cristian Tzara, î i anun prietenii c se las de Poezie pe motiv c aceasta îl poate elibera i r spunde acolo unde metafizica i morala nu poate ajunge. Acest anun îl face în prefa a volumului s u de versuri, ap rut în 1930. Dar acest poet nu renun definitiv la poezie. În lucr rile lui eseistice las s se întrevad subtilit ile poetice. Public în 1922, în Paris, volumul Imagini i c i din Fran a, în care se observ influen a lui Jean Chestov, cu existen ialismul nihilist ce a consolidat un fond de început în opera lui Fundoianu. Poetul era un dezl uit, pretinzând poeziei satisfac ii incomensurabile, în momentul când „realizeaz eminescianul joc de

Albert Bierstadt - Nori de furtun

icoane, î i expugn f durere muza”. Acesta era B. Fundoianu ca personaj cervantesian cu un destin rimboldian.

B. Fundoianu consacr o ampl lucrare, între cele dou r zboaie mondiale, con tiin ei nefericite i a zugr vit zbuciumul i convulsiile unei epoci sfâ iate de conflict. (Benjamin Fundane, La conscience malheureuse, Paris, 1936, p. 6.). Epoca sfâ iat de conflict, cangrenat de criz , în substratul social aflându-se lupta „enorm ” ce „se angajeaz între tenebre”, cum subliniaz el în cartea amintit mai sus.

Poetul i filosoful Fundane, care avea s sfâr easc tragic în camerele de gazare de la Birkenau, a relevat, cu luciditate, îmbinarea con tiin ei nefericite cu situa ia de dec dere i haos a societ ii omene ti, cu condi ia nefericit a omului impus de ea.

Criza înfiltrat în gândirea epocii era cuprins de derut i dezn dejde, absorbind sensurile con tiin ei nefericite, ajungând s atribuie neantului verbul a exista.

De i printre filosofii analiza i de Fondane nu figura Jean-Paul Sartre, aceast analiz i se potrive te anticipat i lui Sartre, care, mai târziu, v-a afirma c „omul este existen a prin care neantul vine pe lume”, înscriindu-se în coloana celor de sub „umbrela „cernit a contiin ei nefericite.

Dac unii gânditori l-au a ezat pe om în „spa iul” con tiin ei nefericite, consider c acesta, OMUL, care nu a fost ocolit nici de suferin , nici de triste e, nu se poate împ ca r mân închis în chinga nefericirii pentru , tocmai acesta fiind un creator prin excelen , face s triumfe bucuria, sporind tezaurul victoriilor ce duce, inevitabil, spre împlinirea idealului fericirii.

Fiin a uman este, prin voca ie, demiurgic , fiind o caracteristic a elanului de autodep ire ce poate transforma o clip a suferin ei într-un timp al bucuriei. Iar con tiin a nefericit hegelian r mâne, pe un fond idealist, o „tr ire” ve nic pentru B. Fundoianu.

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Ion POPESCU-BR{DICENI

Utopia limbajului î@n opera literar[ a lui Barbu Brezianu 1. Poezia ca imbold curat Ve nic tân r i nelini tit, Vasile Vasiescu face conving toare figur de homo (trans)culturalis. Ba ne propune un vernisaj de expozi ie, ba editeaz o revist , ba expune tablouri, din panoplia proprie, de sigur valoare plastic ( i artistico-estetic ), ba î i scoate i vreo nou carte de memorialistic . Mai nou, a inventat o seduc toare colec ie, ca supliment al revistei Lumea Gorjeneasc , numit „Noua Bibliotec Lumea Gorjeneasc ”, cu sigl personalizat .

Colec ia debuteaz cu num rul 1/2018, la Târgu-Jiu, adic în mitico-magicul ora al lui Constantin Brâncu i i al trilogiei sale monumentale: Masa T cerii, Poarta S rutului, Coloana Infinit . Ne este restituit o carte reprodus anastatic, iar proiectul editorial ca atare se arat înc de pe acum ca... spectaculos, echivalând cu un veritabil recurs la avangardismul interbelic, întrucât acestui ev literar apar ine volumul „Nod ars” al lui Barbu Brezianu, tip rit în 18 martie 1930 într-un tiraj limitat (250 exemplare) i con inând doar 26 texte.

Despre Barbu Brezianu am mai publicat o cronic despre prozai scurt , din „Jaf în dragoste” [1], pe care o reiau în partea a doua a articolului de fa . În „Nod ars” [2], Barbu Brezianu e deopotriv jocular i transludic, e muzical i totu i iregular c ci imaginarul s u poetic adopt tradi ia prozodic dar metaforele, metonimiile, litotele, oximoroanele, rimele scurte sunt „devia ioniste” de la limbajul cotidian, tranzitiv, denotativ, transparent etc.

Oricum, ca poet „transavangardist” (ca Gellu Naum, Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Virgil Teodorescu, Emil Botta, Zaharia Stancu .a.), Barbu Brezianu pare s i fi g sit identitatea auctorial foarte repede, ca i Dan Botta ori Ion Barbu, c ci, precum ace tia, scrie abstract, geometric, transaparent (adic critico-fanic), resurec ioneaz orfismul / pitagorismul, i pe Valéry, fiindu-le „ucenic vr jitor” dar nu „slug nemernic ”.

Albert Bierstadt - Lacul din munte

Undeva, din abia b nuite adâncimi, se str d urmele de basm, de folclor ritualic, de ceremonie ini iatic (vezi: Ceremonie din ev, p.

6), de ritm baladesc-mioritc, de descântec (ca-n „Descântoteca” ulterioar sorescian - n.m., I.P.B.), de doin , de snoav .a.m.d. De altfel, recursul la paradigma popular îi e benefic i textului liric, de regul minimalist, esen ializat, purificat în retorte de alchimist exigent în c utarea „aurului pur” într-o antologie aspr .

Discursul ca atare e special / specific (pe cât permite filiera n.m.); e mai exact „în zim i cioplit / n luc ’n joc, prin mit”; e „prin joc neînchegat / vraj tot”; e „nev zut cânt”, e „duh... aprins”. Graiul poetic e propriu „condeielor ce vor” s revolu ioneze „dicteul” liric.

Fiind, ca i Dan Botta, doar epigon al lui Ion Barbu, Barbu Brezianu discretul voluma „Nod ars” r mâne ca o nuan a unui relief al poeziei pure, deloc întins în România secolului al XX-lea (1900-2000).

Arheologic, arheal, arhetipal, acest „experiment” - dezgropat acum, la început de an 2018, de comilitonul meu Vasile Voiculescu, din B ne tii Gorjului, laureat i el al A.N.P.C.P. „S.L.B”, pentru revista „Lumea Gorjeneasc ”, trebuie reabilitat critico-hermeneutic.

Motive sunt destule. C ci poetul e un „dedulcit” la regim r sf translingvistic (anticipând, oarecum, pe Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Cezar Iv nescu .a.) i totodat îmbr când tema visului, tema harfei (harfa spart / salt art ), tema crinului, motivul fiorului, al tainei, al fagurelui, în haine artistice de aspect anticalofil îns utilizând rima perfect , ritmul strict supravegheat / supraordonat drastic, îns mirosind a atmosfer de reinaugurare a unor simboluri vechi, de refondare a unui imaginar de sorginte „antropologic ”.

Ca s nu uit c acest „Nod ars” precede „Nodurile i semnele” lui Nichita St nescu din etapa-i postelegiac i... postmodernist / transmodernist . Plecând de la ideea recompunerii (Deslegare), Barbu Brezianu pleac în c utarea unui „ rm de basme”, a „vestmântului tot spum ” (apolinico-dionisiac - n.m.), a unui „chip spre var nescris / boltit în maram ”, a unui „corp f sam ” (ca Mihai Eminescu în „Miron i frumoasa-f -corp” - n.m.), a unui „strop în noaptea de poveste” c zut. Textul fiec rei poeme „transmuzicale” e esut din „i e sumbre”, „scântee’n întuneric (de mit - n.m.) feeric”, „iscând ir de vraj , orient alpin”, „muls din vlaga unui neam”, e „sihastru m rgean... împletit prin mozaic” i „revars balsam în ritm de rit / genunei iat în piersic” (B rb ie).

Apoi, poetul î i transform condeiul în „sfredel” din postura de zmeu. „Supapele se rup”, subcon tientul personant realizeaz „în bolta cu var / contact de nectar”. În fine, ne cam dumirim c Barbu Brezianu anun „urzeala” textualist (a unei anumite genera ii, din anii 1970 1990, care au dat literaturii române nume de poe i buni i foarte buni precum Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Marian Dr ghici, Mircea Petean, Paul Aretzu, Mircea Bârsil , Silviu Doina Popescu, Laz r Popescu, .a. - n.m., I.P.B.). E un „veac dintr-o urzeal ... vrac... În gean , scai d’argint. Rou dar - Lumini mint” (Ajun). Asta fiindc „Lumina joac hora-n soare. / Jos - p mânt ciuruit; îl doare /

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rana ce-o isc firul pripit / sus chemat prin polen risipit / din luminosul învolburat / Firea vântur imbold curat” (Simptom). Desigur acest fragment din „Simptom” e o ars (trans)poetica, de i, în fiecare poem cu aspect de „nod ars” (de cenu arhe-tipal la o adic - n.m.), asemenea „simptomuri” ne provoac insistent / recurent. Citez din „Soare”: „Falnic diamant izbit / c-un masiv meteorit /.../ l sând cioburi pe ogor”. Sau din „Lan lichid”: „Cerni mânie sugrumat / ce o torni domol, înceat /.../ Coama, brum de jelit, / ese zarea’n m rg rit”.

Iar poema, excelent , „Unde” e un intertext, inteligent, la „Plumbul” bacovian i la „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” blagian .

Prin urmare, „se destram , se încheag / i printre vine înoat - / har - corol adunat / Aud cum ud sare prundu / pe tob de bolt ; plumbu / greu, smal , n stru nic pocne te; / iroaie, ploaia tope te”. În loc de concluzie, reproduc alte apte titluri semnificative i autorefere iale pentru Barbu Brezianu: Polinizare, Treer, Ofranda, Preschimbare, Epiphanie, esut, Dar din har.

2. JAF ÎN DRAGOSTE de Barbu Brezianu Citind prozele lui Emil Botta din Trântorul ne-am asumat libert ile unei proze poetice, de o natur captivant , b tând adesea în absurd. rturisit sau nu, Barbu Brezianu în Jaf în dragoste este tot un rafinat ca i marele poet-actor, preocupat de acelea i obsesii erotice.

Temperatura liric ridicat din prozele colegului de genera ie, în care verbul sugerase un act de magie, se transform în prozele scurte din voluma ul scos în 1993 de Editura Cavallioti, semnate de cel mai autorizat brâncu iolog în via , în subtile jocuri onirice, dublate de voluptuoase imersiuni în imaginar.

Reg sim în prozele pe marginea c rora redact m însemn rile de fa acelea i dimensiuni fantastice care caracterizau de pild povestirile lui Lauren iu Fulga din „Straniul paradis”. Este vorba a adar de o coal narativ , aceea a gustului pentru livresc, straniu, mitic, fabulos, suprasensibil. „Jaf în dragoste” cuprinde proze fanteziste cu substrat psihanalitic, eroii textualiza i i intertextualiza i fiind n uci pe terenul faptei i lucizi între fantomele închipuirii lor. Simbolul poesc se conjug cu un suprarealism mimat, un onirism suspendat între real i imaginar. În „Deochi”, Margueritta se usuc din picioare din cauza unei maladii neiert toare. îns personalitatea scriiturii lui Barbu Brezianu poetizeaz pân i aceste macabre aspecte, c utând cu migal survenirea compara iei, abrupte, a metaforei ocante. În „L’abbandonata“, personajul viseaz mole it de diafanitate i-n acela i timp de sfâ ierea voalurilor protectoare. Are lâng el o umbrel pe care o înzestreaz urmuzian cu tr turi fiin iale: „Se odihnea cuminte i m soas lâng fa a de pern , cu capul gale înclinat spre mine, ca un semn de întrebare, poate i de tandre ”.

Apoi o p se te infidel, pentru o femeie.

Atmosfera se p streaz constant enigmatic . Momentul contempl rii î i are zona lui deschis astral, în care t cerea pietrificat se simte la pip ire. Bobocica î i invit tovar ul de ascensiune montan la dezintoxicarea de literatur . Poezia naturii din „Oglinda lui Zoropapel” este superioar celei baudelaire-ene, prin puritatea ei originar . Sihastrul Zoropapel pare coborât din tradi ia prozei eminesciene i hoga iene.

Hiperbolizându-l, Barbu Brezianu îl transfer , totu i, în spa iul metafizic al oglinzii, în confruntarea cu icoana Maicii Domnului (ca-n „Ochii Maicii Domnului”, de Tudor Arghezi). Reflexele poetice înv luie aventura existen ial a protagonistului care dormind noaptea în chilia monahului care se sufoca de astm este rugat de acesta s sparg gea-

11

mul ca s intre aerul de afar . Crezând c -l sparge de-adev ratelea cu piciorul, schimnicul se opre te din horc itul de moarte, dar diminea a turistul constat uluit c sp rsese oglinda. Muta ia de pe realitatea nocturn pe ini iatic relanseaz epica cea mai nud în registrul simbolic (ca-n „Schimnicul” lui Vasile Voiculescu).

Ca-n proza lui Mircea Eliade, întâmpl rile relativizeaz grani a dintre dincoace i dincolo, pân la anulare, permi ând comunicarea între cele dou t râmuri ale contingentului i transcendentului. În „La Esmeralde Mita” (a se observa tenta u or exotic , matein ) detaliul creeaz o stare sinestezic în care naratorul deslu te virtualit i analogice nea teptate. Pisicile descrise de Barbu Brezianu sunt supuse ca i umbrela unei serii de epitete care sfâr esc în fastuoas metonimie. Omologia compenseaz i r scump contrastul dintre vr jitoare i mâ e, dintre o alt pena Corcodu a i o companie felin , uciga finalmente, o asemenea proz bizuindu-se pe autenticitate dar i pe ie irea din persoana întâi a povestirii, deci din autobiografia proustian , într-o proximitate spa io-temporal dens . În consecin , tr itorul i descoperitorul persoanei a treia, întruchipat în ofilita ghicitoare, relateaz , înregistreaz mai exact ceea ce periferia metropolei bucure tene îi scosese din ascunderea putrefact , levantin . Misterul i antinomia, taina i transparen a dezarmant , al turate dau o alt culoare i chiar turnur evenimen ialului.

Papanel Dobriceanu, un dezechilibrat psihic, se sinucisese, ca s i salveze sufletul dintr-un exil imposibil, dintr-o c dere prea greu de suportat, fenomenologic vorbind. În „Jaf în dragoste”, Barbu Brezianu se autodefine te exact: scriitorul e un „invizibil grefier: un simplu scrib care - sub un iluzoriu dicteu, redacteaz file peste file, un fel de procese verbale”, ori un interpolator, un comentator pe ici i colo, un m sluitor când e cazul, al dosarului realit ii, care trebuie privit i concentrat, un martor care s vad i s aud bine, un filtru al amintirilor i un dest inuitor al gândirii. „Mald rul acestor neimaginare întâmpl ri dobânde te treptat patina trecutului; ele sunt decantate i cap o vag rugin poetic , sau, dac vrei, o aur ”. Naratorul simuleaz i disimuleaz , funam-bulesc, pentru el literatura fiind „o imens b lie a literelor: un intens joc al min ii i al inspira iei”, al „harului i al hazardului”, o alternan de nuan e i culori, de figuri, de simboluri i metafore, coerent i consistent , autentic i fermec toare.

Prin eternizarea secven elor, prin izbutitele ad st ri în irealitatea imediat , ireductibil i fascinant , Barbu Brezianu i-a împlinit în mod fast, figura spiritual , i-a a proeminent în mileniul care s-a sfâr it, cu aceste proze de nota ie dar i de medita ie profund .

Albert Bierstadt - Lacul Tahoe

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constantin MIU

Poetica staticului ]i a imobilismului @în lirica lui Bacovia În Dic ionar de literatur contemporan (edi ia a II-a, Editura Albatros, p. 45), Marian Popa semnala sentimentul de claustrofobie în lirica lui Bacovia. La rândul s u, Daniel Dimitriu pune aceast manifestare a eroului liric în leg tur cu senza ia captivit ii i damna iunii (cf. Daniel Dimitriu, Bacovia, Editura Junimea, Ia i, 1981, p. 138).

Acceptând opiniile celor doi critici, vom ar ta în cele ce urmeaz sentimentul claustrofobiei, dublat de cel al captivit ii i damn rii este detectabil în poeziile bacoviene, unde recunoa tem o adev rat poetic a staticului i a imobilismului. S ne oprim mai întâi la poezia Singur (volumul Scântei galbene - 1926). Metafora simbol care se afl în pozi ie ini ial a primului vers din fiecare strof - este odaia. Am nuntele în leg tur cu acest topos ne fac s concluzion m e vorba de un spa iu al claustr rii eroului liric: „Odaia mea m însp imânt / Cu brâie negre zugr vit /(...)// - Odaie, plin de mistere,/ În pacea ta e nebunie;/(...)// - Odaie, plin de ecouri,/ Când plânsuncepe s m prind ./(...)// Odaia mea m însp imânt .../ Aici n-ar sta nici o iubit ” (s.n.). Un asemenea topos „populat” cu elemente ale thanatosului - „brâie negre”, „umbre negre”, „negrele tablouri” (sinonimia lexical este elocvent în acest sens) se dovede te a fi un spaiu carcer , reac ia eu-lui poetic fiind una fireasc : „...plânsu-ncepe m prind ”. S observ m natura semantic a verbului din versul citat, aceasta fiind din sfera staticului. Salvarea celui însp imântat ar trebui s fie în eros, îns acesta nu are nici o eficien ; a a se explic nega ia total din versul al doilea al ultimei strofe: „Odaia mea m însp imânt .../ Aici n-ar sta nici o iubit ” (s.n.).

Staticul i imobilismul apar in totdeauna sferei thanatosului. Dac în poezia Singur (pe care am adus-o deja în discu ie) acesta era

Albert Bierstadt - Mun i din Sierra Nevada

sugerat prin intermediul sinonimiei lexicale, în poezia Plumb scenariul este specific unui decor funerar: „Dormeau adânc sicriele de plumb,/ i flori de plumb i funerar ve mânt -/ Stam singur în cavou.../ (...) / / Dormea întors amorul meu de plumb,/ Pe flori de plumb (...) Stam singur lâng mort (...)/ i-i atârnau aripile de plumb”. La simpla lectur a celor dou catrene, sesiz m „Restrângerea spa iului (...) pe o ax vertical care accede la interioarele subterane: (...) cavoul.” (Daniel Dimitriu, Op. cit., p. 143). Din aceste considerente, cavoul - ca element de teatralitate, scena unde are loc monologul hamlet-ian al eroului liric - este i el un spa iu carcer . Impresia de claustrare e dat atât de obiectele funerare, cât i de regimul verbal. Recuzita funerar se contureaz prin enumera ie: „sicriele de plumb”, „flori de plumb”, „coroanele de plumb” - un adev rat „funerar ve mânt”. Ideea de cantitate - care sugereaz ap sarea sufleteasc a locuitorului cavoului – este reliefat prin prezen a în versul al doilea al primei strofe a lui i cumulativ („ i flori de plumb i funerar ve mânt” - s.n.). În acest spa iu al claustr rii, singur tatea eroului liric apare cu pregnan - paradoxal - prin raportare la recuzita funerar . T cerea ap toare e tradus de sintagma „dormeau adânc”, în care verbul „dormeau” la imperfect, în rela ie cu adverbul de mod „adânc” (realizând un superlativ stilistic) creeaz prin ac iunea durativ imobilismul thanatic.

Claustrarea implic i ideea de zbor frânt, neputin a de a evada din acest spa iu al thanatosului: i-i atârnau aripile de plumb”. A se remarca ambiguitatea discursului liric. Sintagma „aripile de plumb” (care atârn ) trebuie corelat fie cu mortul din sicriu, fie cu sufletul celui însingurat. A a putem în elege singur tatea cutremur toare a acestuia, în strofa a doua fiind augmentat : „Stam singur în cavou (...)/ (...)// Stam singur lâng mort...” Ambiguitatea discursului poetic transpare i din primul vers al strofei a doua: „Dormea întors amorul meu de plumb”. Ambiguitatea e dat aici de participiul „întors”, care furnizeaz o dubl determinare: spa ial (cu fa a la perete) i temporal (revenit în timp, dup ce va fi r cit prin lume). Se poate lesne observa c tensiunea claustr rii este în crescendo, ea putând fi rezumat la urm toarea schem : însingurare – solitudine – recluziune – disperare. Toate acestea constituie treptele alien rii fiin ei umane. Acum putem în elege de ce Nicolae Manolescu, referinduse la aceast poezie, spunea c „Bacovia e singurul poet care coboar în infern.” (apud D. Dimitriu, Op. cit., p. 144). Ideea extinc iei - i, prin urmare, a imobilismului - e relevat i prin convertirea erosului în thanatos: „Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb...”

Acumul rile care - spuneam - dau senza ia de vid (gol exterior, dar i unul interior, sufletesc) duc la saltul calitativ al strig tului, eroul liric în elegându- i postura de condamnat la singur tate: „... i-am început s -l strig”.

Chiar i în Lacustr , poetica staticului i a imobilismului poate fi re inut în partea ei median , unde eroul liric se situeaz pe t râmul

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

imaginarului: „ i parc dorm pe scânduri ude” (s.n.). În aceast poezie are loc o dubl recluziune a eroului liric: una în plan real, într-o locuin lacustr , iar alta în plan imaginar, încât grani a dintre cele dou planuri (real i imaginar) este estompat , de aceea apare uzitat - în versul citat - adverbul de probabilitate „parc ”. Gestul tres ririi „Tresar prin somn i mi se pare/ C n-am tras podul de la mal.” dezv luie nelini tea eroului liric, care datorit incertitudinii gestului care ar fi trebuit f cut (în al doilea vers citat) în elege c prin lipsa acestuia imobilismul pune st pânire i pe cugetul i sim irea sa.

Dar poetica staticului e recognoscibil i pentru universul vegetal, tot într-un decor funerar. Elocvent , în acest sens, este poezia Decor: „Copacii albi, copacii negri/ Stau goi în parcul solitar:/ Decor de doliu, funerar.../ Copacii albi, copacii negri.” Copacii goi sunt dublul vegetal al poetului. Gol tatea nu e atât una exterioar , cât mai cu seam una interioar . Aceasta e dat pe de o parte de repetarea - sub forma unui lait-motiv - a versului „Copacii albi, copacii negri”, iar pe de alt parte de recuzita funerar , profilat de alternan a alb-negru. Vegetalul supus finitudinii, în regim climateric autumnal, este redat tot prin intermediul poeticii staticului, în poezia În gr din : „Scâr âie toamna din crengi ostenite/ Pe garduri b trâne, pe stre ini de lemn;/ i frunzele cad ca un sinistru semn/ În lini tea gr dinii adormite” (s.n.). Imobilismul de esen thanatic e dat de abunden a epitetelor (subliniate de noi) i care semantic accentueaz „un sinistru semn” al extinc iei. Când încearc evadeze din spa iul-cavou - gr dina moart - eroul liric nu are sor i de izbând . Sinecdoca din primele versuri ale poeziei Renun are (volumul Comedii în fond - 1936) are rolul de a scoate în eviden statutul de damnat al evadatului: „În gr dina moart / Am s rit asear peste zidul mort -/ Paul meu, încet, se oprea în loc” (s.n.). Dac avem în vedere titlul volumului c ruia îi apar ine poezia, recunoa tem în versurile mai sus citate ironia în eleg toare pentru cel care a avut iluzia reg sirii libert ii.

Pân i luna - element al astralului - e supus finitudinii. Personificarea din poezia Crize (volumul Cu voi... - 1930) în contextul poeticii staticului anticipeaz declinul vegetalului - alter-ego al omului: „Trist , dup un copac, pe câmp/ St luna palid , pustie -/ De vânt se clatin copacul -/ i simt fiori de nebunie.// O umbr morm ind te...” (s.n.). Reluarea imaginii din prima strof , în finalul poeziei, augmenteaz , din punctul de vedere al privitorului, sentimentul finitudinii: „Pe luna palid , pustie,/ De vânt se clatin copacul...”

Albert Bierstadt - Muntele Corcoran

13

Boris MARIAN

Cer incendiat iar eu r cesc beat, ame it în sufletul t u nefericit firul, neiubito, pa alele se pierd în lupt , se pup , te mânjesc cu un gând neru inat, lacrimi cad greu pe ran , te în bu , horc it prelung, Julieta, Barbarosa, Kurina, le s rut i î i sorb m duva, pânze de borangic pentru mor ii veseli, ianjenul i viermele timp, ai naibii... cu ochii ciopli i de pumnalele sclavilor, îmi întind papilele uria e i-l trag de jos în sus, iar r cesc buhaiii, buhalcii, urm rindu- i firul, izbito, pa alele mi se pierd, te plimb în barul mare pân la Steaua Bular , pruna minat , coada cometei devine organ de reproducere, uri de vierme se transform în organe de reproducere, ne juc m de-a înmul irea cu doi, tran eele negre, fericite, i mângâi sânii de înger, spicul de grâu fecundeaz fecioarele, am înc lecat un leu, un scorpion, ei i? Tot tân r sunt.

Ziua seam cu un arbuz, Forme strâmbe de str zi, vie i evocate de clan , O barz c zu în cuvânt, Seara e o legum , ochiul calului este violet, Glasul devine strident ca o vioar , Litera ezit , ov im, ov im, apoi mergem spre alte rmuri.

Dup o boal grea, s tatea sau moartea sunt singurele solu ii bei cidru din clepsidr .

Nu te teme de nimic, finalul este acela i.

Dup o via de scris, premiul Nobel este o bagatel .

O excursie cu diavolul nu stric nim nui, dar nu continua rela ia.

Am înv at arta absurdului de la indivizii insipizi i din seriale.

Calul nu avea nevast , de ce, întreb copilul. eful era fost mili ian i avea acas un tramvai.

Republic a saltimbancilor ar fi ceva nou.

Fiecare ar face un salt la banc .

O c mil f cocoa este ca un diplomat f diplom . Într-o tab militar s-a desfiin at milimetrul.

De la balamuc la bal nu este decât un pas i invers.

O inim libelul , cerebel , cânepa p truns -n tine, spre pl cerea din voi, de nevoi, monstru ce-l poart peste tot, spre v rsarea sângelui, buah, ce ru ine, tu nu ai plâns niciodat , ai g sit mereu o moned de schimb, spre izbirea pântecelor, ah, nu v deslipi i, privind feroce, trist, ametist, o minune pervers , sabia purulent în lazaret, timp de am gire, este un limb, alergam în patru membre, eram dilatat , metamofluza, tamocofonia, nefroza lui buhalca, Ce scriai, netrebnic urma a lui Lilith, imaginea pe chipul t u, puah, impregnat de muci, oglinda plin de ovule, scuze, nu eu sunt acela, Doar belios râde... e limba sifilis, sida din Colchida, Flocurile se apleac , comun i-e numele, ca buburuza, Poem nocucuc, kurn plutind, i totu i fericirea, splendoarea Exist , vom reveni.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Daniel MARIAN

Afar[ din tipare! strig[ poetul

Po i lini tit s te dezbraci de forme, p strându- i nu doar viu dar i mult mai proasp t con inutul. Contactul esen elor direct cu mediul niciodat perfect, d na tere unei pun i senzitive i cognitive care te determin s nu- i mai cau i propria perfec iune, pierzându- i astfel via a f rost, de fapt uitând s-o mai i tr ie ti.

Pe la col urile gândurilor î i tot vine s faci ceea ce e bine de f cut. Ei, i la un ceas deloc de tain , a a, la or de vârf, zici: gata, i, pân aici cu tufe i cu pene i cu fashion! i atunci vezi ce bine e c tocmai ai ie it din rândul lumii sufocate în propria-i emfaz , i asta pe când to i abia a teapt s se arunce în acea fals lume.

Vrei s scrii poezie? P i scrie! i dac ai „ve ti din utopia”, e... fantastic de periculos de excelent, pentru c sigur vei scrie poezie.

Asta face Liviu Nanu, pe care eu l-am tiut mai întâi calificat romancier i nici c b nuiam cum e poet. E! N-o s musai op i i n-o s nici bat din palme, dar tot m -ncearc oarece n stru nicie pentru c iat trebuie, a a zice poetul: „s arunc m toate femeile în sus/ au zis b rba ii/ i apoi s le prindem în bra e// a a au i f cut/ a s-a c tuit i tata cu maic -mea/ el era

mai domol din fire/ sau poate doar pu in ameit de cap/ iar mama era slab trei oase i-un zâmbet/ a plutit mult în aer/ pân s se decid în bra ele cui s cad // parc era din bancul cu oltenii care- i aruncau în aer c ciulile la meciul cu Jiul/ i cei mai de tep i le prindeau pe alea boiere ti/ de astrahan// acum scriu cuvinte pe buc i de hârtie/ i le arunc în aer/ unele plutesc aiurea i se pierd/ eu le aleg pe cele c zute cuvinte grele/ i din ele încropesc/ uneori o poezie// niciodat blestem” (s arunc m femeile în sus). Ars poetica, în toat regula. Modul haios a se subîn elege fin (auto)ironic în care se produce aici poetul, chiar îl caracterizeaz . M gândeam acum a a, subversiv, la ve nic prietenii poe i Mircea Dinescu, Marin Sorescu, Ioan T. Co ovei; ha! S nu m -ntreba i dup ce gândeam...

Bine, i vine el poetul într-o grabnic str lucire care nu tiu din ce str batere a min ii, -i dea poate o replic prieteneasc în aceea i lungime de und , blândului dar aprigului în cuvinte, regretatului meu i al nostru Ioanid Romanescu. Iat : „de ce nu vreau s fiu vis tor”: „în facultate scriam versuri/ pe caietul de socialism tiin ific/ de aici mi s-a tras i restan a/ eram prea vis tor/ i ara avea nevoie de oameni cu picioare înfipte bine/ în asfalt// cu ho ul m-am întâlnit mai târziu/ stam pe o banc lâng falez / el îmi povestea cum iase stuf în delt / eu priveam marea din spatele lui/ «trebuie s fi fost foarte frumos acolo»

spuneam eu/ «frumos pe dracu’/ b / nu e ti normal sau visezi?»// apoi s-a dus tata i eu fredonam în gând lâng el/ m minunam de ce nu plâng/ i priveam cerul curat i albastru/ priveam p mântul de sub t lpile mele/ priveam mult pe vremea aia/ mult...// «dar ce vrei tu nu se poate»/ îmi spun to i i acum/ de la partid de la coal / de la chio cul de ziare/ de la taxe i impozite/ «e ti prea vis tor/ chiar i pentru poezie»”. P i da, i mie mi s-a întâmplat s -mi spun fata pe care m gândeam c o iubeam, nu nu nu i nu c sunt cu capul în nori. i iaca, mi-a aproape trecut. M i, dar chiar m rea a poezie s i-o fac în felul acesta... hmmm. gândeam c nu pot scrie f s glumesc la rândul meu, despre poetul pentru care a glumi este o manifestare fireasc . Deci, s încerc s fiu serios înainte de a s ri din pagin cu acest expozeu: „amintirile mele sunt dou osete rupte/ de câte ori le încal îmi iese câte o idee proast / ca un deget roz// de vin e vârsta pre ul probabil/ îmi repet în fiecare zi/ am o teribil satisfac ie s dau vina pe altul...” (patru elegii ro iorene). Aici am reprodus doar prima dintre nicidecum-ele-giile, ci mai degrab recuper rile binef -toare dup cine tie ce fapt petrecut mental ori împiedecat n real; celelalte trei, merit citite i nu oricum ci ca pe un pansament eficient contra oric ror eventuale triste i i alea fugitive.

Acesta este poetul Liviu Nanu. Aceasta fiind o minim expresie a abord rii lui, dintrun singur foc. Mai departe, foc de voie, deci!

Albert Bierstadt - Vedere din Sierra Nevada

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

15

Tudor NEDELCEA

Universitatea din Craiova la 70 de ani

Universitatea din Craiova a împlinit apte decenii de la înfiin are, fiind, în ordine cronologic , cea de-a cincea institu ie de acest fel din ar , dup cele din Ia i (1860) i Bucure ti (1864), înfiin ate de vrednicul întru pomenire, domnitorul A.I. Cuza (cu o domnie de numai apte ani, ca i Mihai Viteazul, scurt , dar glorioas ), Cluj (1872, cea cu predare exclusiv în limba maghiar , i 1919, cea româneasc ), Timi oara (1962).

Deciden ii universitari craioveni au stabilit ca anul de înfiin are s fie 1947, conform Legii 138/25 aprilie 1947, votat de Adunarea Deputa ilor la 5 aprilie 1947 i aprobat cu majoritate de voturi (150 pentru, 3 contra).

Pre edinte al Adun rii Deputa ilor a fost M. Sadoveanu, ministrul Educa iei Na ionale a fost tefan Voitec, iar al Justi iei, Lucre iu tr canu. Mihai, regele României, a promulgat-o la 21 aprilie 1947. Acela i rege a semnat i Decretul regal 2134 / nov. 1944, prin care li se interzicea întoarcerea în ar a scriitorilor diploma i (Eliade, Cioran, t.

Baciu, A. Cotru , CV. Gheorghiu etc.), iar la 16 iunie 1989 a semnat Declara ia de la Budapesta, conform c reia „Transilvania a fost i este un spa iu de complementaritate”, iar „dreptul la o reprezentare politic auto-

nom i la o autonomie cultural a fiec rei na iuni trebuie garantat. Realizarea sa implic , printre altele, asigurarea unei colarit i de toate gradele în limba maghiar , inclusiv reînfiin area universit ii maghiare din Cluj” (Din diaspora româneasc , doar Ion Ra iu a luat atitudine). i tot el a oficializat alegerile falsificate în noiembrie 1946.

Asta ca s fim corec i politic.

De fapt, cel care a luat aceast decizie de concretizare a dorin ei oltenilor de a avea o institu ie de înv mânt superior a fost Petru Groza, aflat în Craiova, în campania electoral din noiembrie 1946; în schimbul voturilor pentru for ele de stânga, primul ministru a promis (la solicitarea lui C.S. NicolaescuPlop or, a lui Emil T rescu, I.B. Georgescu, a preo ilor Stanic i Mih escu i a col. Florescu) înfiin area unei universit i i a Mitropoliei Olteniei, realizat în 1949 (vezi Istoricul Dinic Ciobotea la 70 de ani, Craiova, Universitaria, 2017, p. 156-157). adar, în 1947, Universitatea din Craiova a fost creat teoretic cu patru facult i (Medicin uman , Medicin veterinar , tiin e economice, comerciale i cooperatiste i Agronomie), dar, în realitate, a fost înfiin at doar Facultatea de Agronomie, care i-a deschis cursurile la 29 martie 1948 cu 200 de studen i.

Ulterior, se înfiin eaz Institutul Pedagogic de 3 ani la 1 octombrie 1959, cu sec iile: Filologie, Matematic , Fizic -Chimie i tiin e naturale.

O universitate, în sensul real al cuvântului, a fost creat în 1965, conform Hot rârii nr. 894/27 august 1965, a CC al PCR i a Consiliului de Mini tri al RSR, semnat de liderii de atunci, Nicolae Ceau escu i Ion Gheorghe Maurer, cu urm toarele facult i de: Matematic Chimie, Filologie, tiin e Economice, Electrotehnic , Agricultur i Horticultur , ulterior i Medicin (în 1970).

Oficial, cursurile se deschid în septembrie 1966. Facultatra de Medicin se desprinde de Universitate, formând o alt universitate, împreun cu Farmacologia.

Date extrem de pre ioase i necesare le sim într-o carte de excep ie, Monografia

Universit ii din Craiova. apte decenii de înv mânt superior (1947-2017), ap rut cu acest prilej, sub egida a dou edituri de prestigiu: Universitaria din Craiova i Editura Academiei Române (director: acad. D.R. Popescu). Coordonatorii acestei lucr ri de circa 500 pagini sunt profesorii universitari Cezar Ionu Spînu (rectorul actual) i Dumitru Otovescu, sociolog, dar i om de cultur deopotriv , autorul i coordonatorul unor lucr ri fundamentale.

De fapt, D. Otovescu este autorul exclusiv al cap. I, II, III, IX, i X ale monografiei, coautor al capitolelor IV i VI, precum cel care a revizuit întreaga lucrare; totodat , D. Otovescu a elaborat i edi iile anterioare ale monografiei.

Merit men iona i i ceilal i membri ai colectivului de autori: Cecilia Popescu, Gabriela Iacobescu, Sorin Damean, R zvan Stan, Germina Cosma, Sima Cosmulescu, Mirela Niculescu, Anca Mehedin iu, Gabriel Olteanu, L. Mandache, D. Ilie, Marius Marian, Mihaela Popescu, Anca P unescu, Cristian Vladimirescu, Cristina Otovescu, Radu Constantinescu, L. M nescu, Gh. Manolea, Daniela Ro ca, Adrian Otovescu, Nicolae Panea (unul dintre cei mai importan i etnologi europeni).

Structurat în zece capitole (Înv mântul universitar românesc în context european, Universitatea din Craiova - momente i coordonate istorice, Managementul academic i rectorii Universit ii din Craiova, Comunitatea universitar , Personalul didactic i studen ii, Organizarea i valorificarea cercet rii tiin ifice, Rela ii interna ionale, Comunicarea intern i climatul profesional, Patrimoniul i structura administrativ , Universitatea din Craiova în imagini), Monografia Universit ii din Craiova ofer cititorului de azi, dar mai cu seam celui de mâine, o imagine veridic , o istorie argumentat a unei institu ii de prestigiu na ional i interna ional, a eforturilor cadrelor sale universitare i a studen ilor s i de a se impune i impune înv mântul universitar i cercetarea tiin ific .

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Tradus în limbi de circula ie interna ional , ea poate constitui un brand românesc, un factor de atragere a studen ilor str ini la Craiova.

Actualmente, în componen a Universiii se afl 12 facult i: tiin e, Economie i Administrarea Afacerilor, Agronomie, Horticultura, Drept, tiin e Sociale, Teologie Ortodox , Educa ie Fizic i Sport, Mecanic , Automatic , Calculatoare i Electronic , Inginerie Electric .

Conform monografiei editate, aici la Craiova se deruleaz 216 programe de studii (95 de licen , 95 de masterat i 26 de doctorat), la care particip 17.609 tineri. În plan tiin ific, Universitatea din Craiova a înregistrat, prin cadrele sale universitare, 608 articole ISI, 2690 articole BDI, 1022 i, 48 de brevete, cereri de brevete i produse cu drept de proprietate intelectual , 65 de contracte ob inute în competi ii interna ionale, având rela ii de colaborare cu 216 de universit i partenere Erasmus + (Turcia, Fran a, Spania, Italia, Germania), dar i cu partenerii din mediul socio-economic sau agen i economici din zon (pentru care a fost creat Institutul de Cercet ri în tiin e Aplicate). În 2009, Universitatea a primit, din partea Agen iei Române de Asigurare a calit ii în Înv mântul Superior, calificativul „High Confidence rating” i a fost desemnat , prin Ordin al Ministerului Educa iei, „Centru coordonator universitar în zona est-european ”. În demersurile de afirmare interna ional , Universitatea craiovean a încheiat 43 de acorduri cu diver i parteneri academici din întreaga lume (SUA, Fran a, Anglia, Israel, Germania, Serbia, Canada, Belgia, Coreea de Sud, Macedonia, Italia, Brazilia, Albania, Grecia, Uruguay, Bulgaria, Chile, Columbia, Peru). Sunt cifre, seci la prima vedere, dar ele demonstreaz adev rata sa dimensiune didactic i tiin ific .

La aceast structur organizatoric , remarc m Biblioteca, cu un fond de peste un milion de publica ii, beneficiar (pân în 2005) a Legii Depozitului Legal, renumita Gr din botanic , înfiin at în 1952, din ini iativa prof. Al. Buia, în Craiova, i o alt gr din botanic la Rânca-Gorj, Centrul Universitar la Drobeta Turnu Severin, Casa Universitarilor, cu sediul în vechea cas a familiei N.P. Romanescu, monument istoric cu valoare patrimonial , Editura i tipografia „Universitaria” (din 1992), Studioul de televiziune „Teleuniversitaria TV” (din 1995, pe baza dona iei lui Iosif Constantin Dr gan), Centrul de consiliere i orientare în carier , Sta iunea didactic de la „Banu M cine”(Craiova), Sta iunea de cercetare i

dezvoltare agricol de la Caracal, Sta iunea de cercetare i dezvoltare pomicol Vâlcea, Centrul experimental de la Tâmbure ti i de la Rânca, Institutul Social Oltenia (creat i condus de D. Otovescu ).

Este, într-adev r, o institu ie de înv mânt superior, complex i variat , care pune în valoare poten ialul uman din arealul geografic al Olteniei i nu numai.

La ora de bilan , a activit ii deosebit de bogate i variate, expus în cadrul festiviilor universitare desf urate, vineri, 27 octombrie 2017, la Teatrul Na ional „Marin Sorescu” (celebrul scriitor fiind, pentru o scurt perioad , i profesor la aceast institu ie), Universitatea din Craiova se poate mândri cu rezultate pe m sura eforturilor studen ilor i a cadrelor didactice, mare parte din ace ti profesori fiind renumi i pe plan na ional i european, cum sunt rectorii: Al. Buia, Mircea Oprean, Titu Georgescu, Silviu Pu ca u, T. Nicola, Mircea Iv nescu, I. Vladimirescu, Dan Claudiu D ni or, Cezar Ionu Spînu. Alte nume ale unor personalit i au înnobilat Universitatea craiovean : C. rb ciou, C. Fota, I. Ro u-Hamzescu, I. Dogaru, A. Golima , Gh. Buzatu, C.S. Nicolaescu-Plop or, O. Toropu, Virgil Joi a etc.

Facultatea de Litere, de i nou înfiin at în 1966, a avut ca prim decan (1966-1972), pe celebrul Al. Piru, care a format tineri universitari ce s-au impus la rândul lor: Dorin Teodorescu, Pavel ugui, Eugen Negrici, Marin Be teliu, Aurelian Popescu, N. Panea, dar i al ii, precum Ov. Ghidirmic, G. Cooveanu, Gabriela Rusu-P rin, I. Deaconescu, Marian Buciu, Mihaela Albu, I.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Buzera, t. Vl du escu. Alte personalit i tiin ifice marcante au predat la aceast universitate: acad. Gh. Iv nescu, D. andru, I. Zamfirescu, Gh. Bolocan, C.D. Papastate, Irina Mavrodin, Maria Iliescu, Florea uteu, D. Iv nu , I. P tra cu, Barbu Theodorescu, Dana Dumitriu etc.

Con tient c „înv mântul de zi este oglinda societ ii noastre de mâine”, actualul rector Cezar Ionu Spînu consider pe bun dreptate, c Universitatea din Craiova „a c utat s i împlineasc misiunea cu demnitate i responsabilitate, într-un registru în care autodep irea, modernizarea, inova ia, dinamismul i deschiderea permanent c tre nou i dialog au devenit rci identitare”, pentru c ea „este construit pe sistem de valori culturale, morale, tiin ifice i educa ionale moderne”.

Monografia Universit ii din Craiova. apte decenii de înv mânt superior (1947-2017), coordonat de Cezar Ionu Spînu i Dumitru Otovescu, este riguros documentat i structurat , coerent i bine scri, utilizabil ca o carte referin , este gr itoare i st m rturie genera iilor viitoare pentru cei 70 de ani de înv mânt universitar craiovean.

Ea a fost lansat în foaierul Teatrului Na ional „Marin Sorescu” din Craiova, prezentat de Gheorghe tefan, pre edintele Senatului, Nicolae Panea, prorectorul Universit ii i, evident, principalul autor, D. Otovescu. În plan istoric, 70 de ani nu înseamn mult. Dar, prin realiz ri, unele performante, Universitatea din Craiova se poate mândri i privi cu demnitate i optimism spre viitor, între binele rii i ai tinerilor s i locuitori.

Albert Bierstadt - Peisaj de munte

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Gheorghe A. STROIA

Balade pentru neapatici, de George Petrovai Motto: Istoria nu e comparabil nici unui fluviu i nici unui lan . Ea î i are o cre tere specific , nereductibil nici la concepte organice i nici mecanice. De aceea este atât de greu sa în elegem istoria cu toate c tr im în ea i suntem pân la un anumit grad istorie. (Emil Cioran) „S rac ar bogat ” este paradigma de la care pornim în a în elege maniera în care poetul i publicistul maramure ean George Petrovai pune în valoare - prin volumul BALADE PENTRU NEAPATICI - frumuse ile f seam n ale acestor t râmuri de poveste, binecuvântate de Dumnezeu, dar i inventariaz tristele realit i ale zilelor noastre cia i umilin a, efecte ale perfidismului i indiferen ei politruce.

Din p cate, pornind de la cea mai „neînsemnat ” persoan politic i pân la „giganii” politicii române ti actuale, cu to ii pare-se nu în eleg ce conduc i mai ales pe cine conduc, c nu tiu (de i nu recunosc) ce ar trebui s fac - în „conformitate” cu planurile „minunatelor” promisiuni electorale, r mase doar la nivelul de inten ie. S nu uit m, îns , „Iadul este pavat cu inten ii bune”...

Minciuna, la itatea, falsitatea adânc în-

cinate, goana dup interese personale, furtul pe fa , distrugerea cu bun tiin a economiei, servilismul, sunt doar câteva dintre tr turile clasei politice actuale, pe care poetul le penalizeaz în stilul s u caracteristic. Pamfletar convins, poetul face din fiecare poezie a sa, simpatic intitulat „balad ”, o reamintire a faptului c eroii baladelor române ti, haiducii în spe , luau de la boga i i d deau celor s raci, în total antitez cu politicienii - „haiducii” zilelor noastre -, care iau de la s raci i dau celor boga i. S cirea constant a resurselor naturale ale rii, vânzarea bucat cu bucat a industriei române ti, anihilarea agriculturii, reducerea la t cere a domeniilor vitale - s tatea, înv mântul sunt iar i puncte „de rezisten ” ale oric ror platforme electorale. Cu alte cuvinte, ale ii nu au puterea de a vedea i alege partea pozitiv , pentru a readuce bun stare cet enilor acestei ri, îns au abilitatea f rezerve de a- i spori propria bun stare.

Baladele lui George Petrovai au un substrat adânc, pe fundal, realitatea teribil a cotidianului, las un gust amar, o deziluzie crunt , provocat de monstruozitatea vântorilor de iluzii, a celor ce promit f s cunoasc semnifica ia unui „cuvânt dat”.

Semnalele de alarm pe care poetul le trage sunt penaliz ri ale hibelor societ ii române ti contemporane: justi ia cu adev rat p rtinitoare, cu al ei sistem punitiv de fa ad , în care se intr pe u a din fa i se iese pe u a din dos, ori care dicteaz aresturi la domiciliu întru respectarea minimelor condi ii de confort ale de inutului cu taif i func ie. Poetul opineaz c singura modalitate corect i pertinent de a protesta acestor abuzuri ar fi neprezentarea la vot (Topos revigorat).

Agresiunea moral a ale ilor no tri la demnitatea i cinstea omului de rând, care a votat cu bun credin , îmbog irea unora pe spinarea s ciei lucii a poporului, dobândirea de putere nem surat bazat doar pe mul-

titudinea averilor dobândite, sunt cu adev rat generatoare de „demonocra ie” - suprema ia celor boga i, lipsi i de orice scrupule, asupra celor mul i (Balada demonocra iei).

George Petrovai, un erudit prin defini ie, tie s pun în antitez realit ile istorice trecute i pe cele prezente, s aduc omagii sincere persoanelor/ personalit ilor care au condus cu adev rat poporul la biruin i s stigmatizeze, blamând necredin a i relele inten ii ale conduc torilor de azi, nevrednici urma i ai celor de demult (Balada românismului în corzi).

Chiar dac personajele sale sunt „insul anost”, „mersul ca racul”, poetul scrie cu patos, penalizând cu ironii fine decaden a vremurilor. R spunsuri capitale, precum „teama de moarte”, „nemurirea”, „gândul i cuvântul” sunt redate în versuri magistrale, de o realitate tulbur toare, totul curgând de la sine, în ape limpezi, nezgomotoase. Dumnezeu însu i este „personaj” al baladelor sale, Cuvântul S u reprezentând contragreutatea necesar în balan a mântuirii sufletului (Servobalad ).

Baladele crea ioniste, care expliciteaz incipiturile lumii i ale universului fizic în lumina înv turilor diverselor abord ri religioase (cre tinism, daoism), probeaz înc o dat erudi ia poetului maramure ean, care abordeaz cu lejeritate teme filosofice complexe, reu ind s aduc în fa a cititorului esen e ale acestor minunate lucruri, finalitatea mesajului liric fiind relativa libertate a omului, „asumat ” ca urmare a înc lc rii poruncilor divine (Voin a întru fiin are).

Nici migra ia masiv a românilor c tre îndep rtate col uri ale lumii nu r mâne neabordat , poetul punând în balan statornicia de neclintit a înainta ilor care au luptat pân la sânge pentru fiecare petec de p mânt i nesarea cu care românii postdecembristi au abandonat vatra str bun (România fiind a doua ar ca num r de concet eni-migran i,

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Daniel NICOLESCU

Întru via a ve nic

Crucificat Înviat tor pe p mânt În at Dac în fiin a- i N-a r rit din s mân a Sem nat de El Hristosul t u salvatorul

Mi-am sp lat sufletul Cu Duhul sfânt În apa Iordanului Sfin it de însu i Iisus Hristos Am îmbr cat c ma alb de in Pentru a-l întâmpina Pe regele ceresc Întru via ve nic

Spre nic ieri

Metanoia

Gr bi i oamenii Alearg buimaci Spre nic ieri Crezând c au o int N-au timp Nici m car s foloseasc Semnele diacritice Deturnând astfel Sensul cuvintelor/Cuvântului i al vie ii

I-am întrebat De ce veni i la priveghi Ce-i cu voi aici Lâng sicriul meu?

Nu vede i sunt mai viu Ca niciodat ?

A murit doar Omul vechi din mine Metanoia Noua carte de recitire În drumul c tre cer

Pe targa inimii

Stai pe Cruce eaz -te pe Cruce Înainte ca lumea te r stigneasc i bate- i cuiele vârtos Pentru a nu fi ispitit fugi sând Crucea În a teptarea întoarcerii tale

Desc

at de idei

Descul În z pada lumii Sufletul meu Tremur de frigul metafizic Încarcerat într-o pâine Dospit Cuminecat La Cina Cea de Tain

Hristosul personal În zadar S-a n scut Hristos

Albert Bierstadt - Toamn în America

dup Siria), uneori justificat, alteori nejustificat, c utându- i rosturi nerostuite, l sând bunici, p rin i, copii, în încercarea disperat de a se integra într-o lume în care acceptarea s-a dovedit a fi de neacceptat (Balada dorului de duc ). Un discurs fulminant al contradic iei dintre ancestrala transhumant i actuala migra ie - o peregrinare cvasihaotic prin lume, care produce înstr inare, însingurare, ratarea pre-cis a scopurilor, pierderea iremediabil a demnit ii na ionale.

Cu certitudine, baladele lui George Petrovai nu au scopul de a adânci r ni mai vechi, de a culpabiliza românul de rând, ci doar de a aten iona asupra multitudinii problemelor r mase nesolu ionate i mai ales asupra indiferen ei celor care ne conduc. În toat aceast maree de aten ion ri, exist i valuri care readuc în memoria românului de bun-sim , persoane sau evenimente de care fie mândru, tocmai pentru a realiza c prezentul ar trebui s fie cu totul altul i c fiecare dintre noi poate contribui la revigorarea rii. Antitezele din partea final a c ii huzurul ale ilor politruci (Balada jigodismului plenar, Balada tabilor penali, Balada terciului politic), neputin a s racului român de rând (Reversul medaliei), str lucirea Voievodului Limbii Române (Eminescului din noi) ori sinceritatea rugilor în ate pentru români i România, sunt instrumente pe care poetul le consider necesare pentru a ad uga mesajului s u noi i noi valen e lirice.

George Petrovai este un TRIBUN, un suflet de român adev rat care militeaz pentru reîntoarcerea la tradi iile de bun augur, la redobândirea principiilor morale care ne-au f cut supravie uitorii oric ror vicisitudini istorice, la schimbarea din temelii a clasei politice actuale, pentru a l sa loc unei alte viziuni asupra artei de a conduce i a transforma interesul particular în interes general, na ional.

NEAPATICII sunt, f îndoial , cititorii i, românii care au capacitatea de a reac iona, de a deveni proprietarii de drept ai propriului lor destin, de a se ridica din starea de apatie i indiferen , confra ii no tri st pâni i de dorin a de a recl di, de a reconstrui, întru prop irea acestui neam, iubit de Dumnezeu.

Cu siguran , sunt românii care au de l sat urma ilor mo teniri de suflet, valori, principii, de care nu vom putea supravie ui, în plier a globaliz rii, când desfiin area individualit ii i unit ii de limb i neam sunt prime puncte pe o mondial ordine de zi. Îl felicit m pe bardul maramure ean pentru abilitatea de a sim i, dar i de a reaminti, pentru a milita întru rede teptare na ional , de a face din pana scrisului s u o redutabil arm , ce dovede te din plin c sufletul s u nobil nu va abandona niciodat ideea de Românie nou , valoroasa, unit , o Patrie a inimilor noastre!

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Straturi de timp Îmi învelesc trupul Inima sufocat Plesne te-n buc i Scoate i-m cu targa inimii Pe marginea timpului pot învia Nemurire prin Iubire

inuire Trupul t u Lut adormitor Sufletul În tor cocor inuind printre stele Ve nic ca i ele

Zeificat Nu privi femeia Prin prisma ridurilor Încrustate estetic de vremuire Admir -i inima Zeificat de iubire De jertf pentru tine Nesacrificatul

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Dumitru TÂLVESCU

DANIEL MARIAN ]i r[spunsul la î@ntreb[ri În eleg c titlul c ii marcheaz trei dintre întreb rile fundamentale ale filozofiei, de unde venim, cine suntem, încotro ne ducem. Dac pentru fiecare exist nenum rate variante explicative, dintre care unul care poate fi aderat, eu a mai ad uga un R care s vin de la R spuns. Din multitudinea de explica ii care ar întregi imagini de r spuns, parcurgerea cu excesiv aten ie a volumului de versuri ale lui Daniel Marian, asta ca s nu scape nimic din farmecul acestora, poate s mul umeasc pe orice preten ios, dedat dorin ei de a se edifica în privin a sensurilor i menirii existen ei.

Daniel Marian este c lit în via i în literatur , via a lui e o poveste a c ut rii spre în elegere, a cercet rii spre lini tire, a luptei pentru perfec iune. Cei trei R înainte invoca i îl induc pe cel de-al patrulea, pentru c poemele lui definesc mai curând r spunsuri decât mir ri i întreb ri. Cele peste cincizeci de volume pe care le-a scris, poart în ele crezul s u artistic i p reri critice, dar blânde i educative, fa de lucr rile atâtor creatori de literatur pe care i-a citit, încât nici el nu le mai tie num rul.

Intelectual rasat, colit la redac ii de reviste prestigioase i un autodidact în elept, tie perfect s i exprime tr irile prin vers.

Poemele sale nu sufer de lungimi excesive, nu sunt explicative, nici ermetice, ele deschid o u , printre metafore, spre un altfel de înelegere, blând i frumoas , el concentreaz

în versuri pu ine esen e pure, dezv luind un suflet sensibil, pe care nu l-ai fi b nuit înainte.

Cuvintele circul liber, neîncorsetate i deloc haotic, abund de metafore i sensuri care dau de gândit i nu de pu ine ori te las cu gura c scat . Noaptea, se pare, e sfetnicul lui bun, pentru c aceasta îl înso te în po-eme ca i cum lini tea profund a cerului în odihna nocturn îi opte te tainic adev ruri despre lume i îi deschide larg b ierile inimii din care curg cu nemiluita sentimente de drag i dor fa de tot, to i i toate în admirabile versuri.

Citindu-l vers cu vers, pentru c altfel nu se poate, ai adeseori impresia tr irii în comun cu poetul, sub cerul liber, în mirarea p mântului, pe t râmul viselor sau în realitatea fragil a momentului imprevizibil. Ca un fotograf maestru, el fixeaz în vers imaginile d toare de frumos, cu toate c în multe poeme transpare un soi de dispre i sil fa de o lume strâmb i neîn eleg toare, în care suntem nevoi i s ne ducem traiul.

Din fericire, poezia lui e o cale spre a uita, spre dobândirea unei încânt ri unice, pe care Daniel Marian o duce la un nivel de art absolut . Ce po i s mai zici când cite ti ni te versuri ca acestea: „ghimpi în t lpile cerului/ copacii”, în „Urlet”, sau „Calul e undeva dup / c pi a aceea de cer/ dar dac mi s-a pus la sânge un fel de copit / de am început a necheza cu inima?”, în „Cântec pentru scrierea poemelor”. A putea lua fiecare poem într-o minim analiz i sunt convins c fiecare cititor atent ar sesiza, ca i mine, adâncimea frumoas a cuvântului în toat desf urarea lui. Îndr gostit iremediabil, dar într-un fel aparte de iubire, Daniel Marian se joac cu sentimentele, f s le clarifice ori s le clasifice, judecându-le dup aparen e, în curgerea lor calm i exact spre împlinire, ca o fata morgana pe care o z rim în fiecare zi când ne dorim ceva. Deseori se opre te din reveriile dictate de starea nostalgic a în eleptului aflat aproape de în elegere i încearc s se defineasc , în condi ia în care aerul are greutate, trecutul e ireversibil iar pietrele url „sub pa nici pa ii no tri”, ca în poemul „Subversiuni”.

Mereu neîn eles, poetul î i poart pa ii cu asterixuri în bra e, când în elesurile se las ca înserarea, triste ea e ca iarba, când poetul î i eaz palma de cear „în calea semnelor încovoiate” iar „poezia î i a eaz r spunsul pe mas / carte uitat o mie de ani în mânec ”.

Dezam git de realitate, „poetul merge s se scufunde/ în mu chiul cel mai tân r al p durii/ ce cre te pretutindeni pe teritoriul/ depopulat de realitate...”, în timp ce „prin apropierea adev rului cuvintele stau/ abrupte zaruri înepenite în umbra rea a norocului”. Am citat din poemul „Prin univers cu asterixuri în bra e”, unul dintre cele mai lungi din volum, dar cu o înc rc tur existen ial i de metafore de excep ie. Vorbind de metafore, acestea abund i dau savoare i frumuse e jocului poemelor pe toat întinderea lor. Mai rar un atare poet, modern, modernist, postmodernist i romantic în acela i timp, care s adauge atât de mult farmec ver-sului. Fiecare poem te oblig vrând-nevrând s te opre ti, s i tragi r suflarea, s -nghi i, uneori în sec, i s continui apoi, citind s te minunezi. Chiar dac m el, în poemul in-titulat „poezia. hai-hui”, îl sesc pe Daniel Marian dând o defini ie excelent poemului i-mi permit s -l redau integral: „Herghelii de cuvinte/ Sc pate de la carele zeilor/ Mu cau ca o lacrim / Secunda rezervat crea iei/ Pân se îngr au de în elesuri/ Nechezau într-una apoi/ D deau din copite i aspru se duceau/ C tre fântâni cu orgolii/ Pierdute de zei/ S le adulmece” Ai vrea ca volumul s nu se mai termine.

Daniel Marian scrie în glum despre triste e, despre moarte, despre iubire i despre trecut.

Prezentul e ambiguu în poemele sale, nu-l transpune îndeajuns, în pagini sunt numai gândurile ie ite la suprafa dintr-un timp revolut, sugerând un fost prezent neb gat în seam . Via a în viziunea lui e o realitate somnoroas , în care „ne învârtim între cer i mânt”, „între ceva i altceva”, „între t cere i cuvânt”. Viitorul e previzibil: „vom rumega acela i v zduh/ chiar nimic nu se va schimba/ calendarul... va zvoni numere”. În astfel de tr iri, volumul deruleaz spre un final nedorit tr irile, spaimele i speran ele unui poet în elept, care a tiut i tie s înl nuie în cuvânt atât imagine, cât i în eles i farmec. Sunetul din poeme reverbereaz i se transform în revela ii, resusciteaz simmintele l sate în adormire sau chiar uitate, îmbr când regretele cu speran a întregirii omului cu sinele.

Daniel Marian e demult în faza în care el tr ie te poezia i o d ruie cu non alan , ca pe un izvor din care nu te mai saturi s bei.

Fie ca acest izvor s nu-i sece niciodat !

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

DOINA DR{GU| ]i universul s[u literar Având la baz profesiunea de matematician, licen iat a Universit ii din Craiova, facultatea de matematic -informatic , Doina Dr gu (poet, eseist, romancier, critic literar i de art , publicist, jurnalist) a reu it s se afirme cu mult succes i în domeniul literaturii, în timp, punând în lumin un ir de lucr ri literare destul de pre ioase. Debutând în 1994, cu volumul de versuri „Ceasuri de îndoieli” (Editura Spirit Românesc), ulterior Domnia Sa public i alte c i de poezii, eseuri, romane, critic literar i de art care, la rândul lor, sunt lucr ri de valoare pentru literatura na ional român . Astfel, facem cuno tin cu volumul „Suferin ele unui redactor”, roman (Editura Alma, 2006), „Deta are într-un spa iu dens”, poezii (Editura Spirit Românesc, 1995), „Spa iul din nelini ti”, poezii (Editura Scribul, 1998), „Ochiul de lumin ”, poezii (Editura Scrisul Românesc, 2000), „Arabescuri”, eseuri (Editura Spirit Românesc, 1995), „Nelini ti prin timp”, eseuri, prefe e, recenzii i cronici literare, cronici plastice (Editura Sitech, 2010), „Individualitatea destinului”, eseuri privind individualitatea destinului în art (Editura Spirit Românesc, 1996), „Timpul dintre valuri de lumin ”, poezii (Editura Funda ia Scrisul Românesc, 2014). În mod prioritar este cazul de men ionat c Doina Dr gu , cu o dib cie aparte, realizeaz cronici de analiz literar referitoare la crea ia marilor scriitori români clasici i contemporani (Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Marin Preda, George C linescu, Constantin Brâncu i, Marin Sorescu etc.), despre unii scriitori din lumea universal (Jorge Luis Borges, Denis de Rougemont, Ernest Hemingway), despre scriitorii români debutan i i un ir de arti ti plastici români i nu numai.

Astfel, prin lucr rile sale, de o semnifica ie distinct , destinate criticii literare, Doina Dr gu poate fi considerat , cu certitudine, un critic

literar de mare calitate, respectiv, realizând cu mult izbând cercet ri complexe asupra genului literar prin poezie, proz , art , tiin . De-a lungul timpului, urmând calea criticii literare i de art , Doina Dr gu prin analizele sale pune în valoare propriile calit i scriitorice ti, dar, în acela i timp, descoper / redescoper continuu universul literar/ universul creativ al scriitorului român i nu numai. Domniei Sale îi reu te de minune s cerceteze diverse genuri literare, iar analiza pe care o propune cititorului este una a noului/ a valorilor autentice, fondat pe criterii concrete i pline de sens, ce desemneaz doar un sistem de însu iri esen iale despre arta scrisului. Atent la orice cuvânt produs i reprodus, critica literar a Doinei Dr gu se reflect cu mult profunzime în edi ia volumului „Nelini ti prin timp” (eseuri critice, prefe e, recenzii literare i de art , Editura Sitech, 2010, pagini 170), lucrare ce reprezint , cu adev rat, abnega ie sau, mai bine zis, devotament real fa de arta literar , i anume: arta criticii literare. adar, criticul literar i de art Doina Dr gu reu te s delimiteze cu mult perfec iune i talent tiin a literaturii/ artei, în consecin , în baza analizelor efectuate producând numai viziuni i concepte estetice ce reflect corect realitatea.

Crea ia literar a Doinei Dr gu este bogat în lucr ri originale/ de valoare care prin con inutul lor exprim destul de vizibil capacitatea scriitoriceasc în a crea lucruri demne de apreciere. Astfel, se profileaz modul ingenios al exprim rii, acesta demonstrând spiritul inventiv al imagina iei ce este suprapus cu spiritul intelectual al scriitoarei. Dac s ne referim la genul poetic al scriitoarei, atunci acesta impresioneaz prin farmecul metaforelor din abunden , prin modul de a reflecta versul liric cât mai fastuos i cât mai real prin vibra iile vie ii cotidiene, accentul forte fiind pus mereu pe existen a omului în acest univers. Este spectaculoas aceast viziune, iar medita iile realizate prin intermediul unui sentimentalism pur redau, la direct, doar dragostea fa de lumea înconjur toare i tot ceea ce se nume te via a uman . Descrierile poetice sunt prezente printr-o form clar a gândirii logice i, nu în ultimul rând, a gândirii poetice, ce este corelat cu func iile matematice, tiin i discurs, ce exprim doar transparen i precizie în cuvântul redat, model fiind: „Închid ochii i mintea m poart / spre un punct fixat din inexisten a/ ce pare ve nicie, încetîncet în untrul meu/ se instaleaz vidul i eliberez de mine,/ empatia îmi tope te formele i m însufle te în altceva./ M sesc între dou lumi diferite închipuiten sfere,/ una material , luminoas , plin de sens,/ alta opac-str vezie, neîn eleas / …” (ÎNTRE DOU LUMI). Prin poezia

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doinei Dr gu realiz m cât de frumos este universul uman, nec tând la faptul c , în acela i timp, este plin de neajunsuri/ suferin e/ incertitudini, în cele din urm , omul al turându-se doar fenomenului pozitiv, astfel formându- i caracterul hot rât pentru a continua via a prin valul alb al existen ei: „scad dep rtarea/ i o mic orez/ pân se face punct/ adaug târziul/ pân la orizont/ apoi ce r mâne/ se umple cu vânt/ a teptarea se risipe te/ în valul alb/ de îndoial ” (VALUL DE ÎNDOIAL ). Hipersensibil la tot ceea ce se întâmpl în lumea înconjur toare, poeta cânt via a prin toate formele ei reale.

Prin descrierea sincer a sentimentelor, ac iunilor, manifest rilor, poezia Doinei Dr gu pune în mi care sufletul omenesc i, în acela i timp, cheam la confesiuni. Anume prin aceast form a exprim rii, poeta atrage i mai mult cititorul care este mereu st pânit de emo iile i necazurile existen ei. Astfel, versul liric redat prin forma autentic a gândirii cuprinde via a intim -interioar a scriitoarei, dar, nemijlocit, prin formula mijloacelor artistice relatate se distinge talentul poetic ce favorizeaz pozitiv activitatea creatoare. Poezia, fiind motiv de inspira ie atât pentru autor, cât i pentru publicul cititor, este mesajul artistic redat prin imagini expresive, printr-un limbaj centrat pe versul alb sau al versului clasic ce are la baz rima i ritmul. Prin aceste forme ale comunic rii se reg se te Doina Dr gu , scriitoarea care reu te s îmbine tenacitatea cu capacitatea poetic nativ , astfel, perfec iunea literar fiind plasat în limitele unor valori de înalt intensitate: „Lumina/ se d ruie tuturor/ dup m sura fiec ruia/ du i de dorin e i întâmpl ri/ nu f ceau nimic/ dar nimic nu r mânea nef cut/ se raportau la absolut/ pe potriva firii lor/ rela ia special / era asumat / prin credin ” (ASUMARE PRIN CREDIN ).

Versuri foarte frumoase, stil original/ inconfundabil/ unic. Sintetizând discursul despre versul liric al Doinei Dr gu , putem afirma: totul are corela ie i tangen cu universul spiritual al omului, specific sinelui, iar imagina ia este universul real al scriitoarei, prin care exist mesajul de a relata no iuni cât mai frumoase i produc toare de admira ie.

Prin întreaga diversitate a genurilor literare, Doina Dr gu î i manifest talentul scriitoricesc i în calitate de romancier, fiind autoarea romanului „Suferin ele unui redactor” (Editura Alma, 2006). Conform celor relatate de autoare, eroul acestei lucr ri este Constantin Dumitrache, istoric literar, eseist, publicist-jurnalist (n. 15 februarie 1948 - d. 20 noiembrie 2001, a fost c torit cu scriitoarea Doina Dr gu ). Romanul „Suferin ele unui redactor” este creat în memoria unei personalit i, unui redactor reputat i îndr git de radioascut tori - Constantin Dumitrache -, care, pân la urm , a fost distrus de mediocritatea puterii ce nu era de partea adev rului. Deci, construit dintr-o realitate vie i plin de adev r, romanul respectiv este despre suferin ele psihologice ale unui redactor care vroia s extirpe practicile unei reminiscen e dictatoriale, specifice totalitarismului comunist i încreng turilor postdecembriste, incompatibile democra iei de tip european ce încearc a se înfiripa în România de azi i mai ales de mâine, spune în prefa a c ii prof. Ion N. Dinc . O lucrare monumental ce scoate în eviden chinurile suflete ti ale unui om/ unui redactor/ unui jurnalist de mare credin în valorile spirituale ale omenirii, care lupta mereu doar pentru oglindirea fidel a realit ii obiective.

Despre opera literar a Doinei Dr gu i-au expus p rerea mai mul i critici literari consacra i, cât i al i scriitori, poe i, personalit i din sfera intelectual . Printre ace tia este i renumitul critic literar Ovidiu Ghidirmic (dr., prof. univ.), care s-a referit, în mod special, la opera poetic a scriitoarei, spunând pre ioase cuvinte: „Doina Dr gu este o poet remarcabil , una dintre cele mai valoroase din genera ia sa. Poezia sa este o poezie dens , concentrat , de o mare rigoare, am spune geometrizant , a versurilor, dat fiind i forma ia sa tiin ific ,

21

pozitivist . Doina Dr gu este o poet cerebral , la care rigoarea se împlete te, în chip admirabil, cu lirismul, într-o poezie, de cunoa tere, dens i substan ial , de o maxim concentrare a limbajului, pe care nu ezit m s o numim intelectualist , în sensul cel mai bun al termenului.

Natur interiorizat , poeta î i autoanalizeaz , cu maxim luciditate, nu numai st rile suflete ti, dar i pe cele pur intelectuale, nuan ele infinitesimale ale unui întreg proces de gândire, gnoseologic”. Referinduse la volumul de versuri „Timpul dintre valuri de lumin ” (Editura Funda ia „Scrisul Românesc” din Craiova, 2014) în acela i timp se men ioneaz : „Categoriile filosofice „timp” i „spa iu”, care, sub o form sau alta, apar frecvent în poeme, sunt cele care formeaz coloana vertebral a liricii volumului. Iar lumina i gândurile, într-o încifrare a semnifica iilor, sunt elemente ce îmbrac în forme posibile de existen o anumit simbolic a poeziei. De asemenea, apare destul de des elementul ap (mare, valuri, rou ), simbol al curgerii eleatice. Pentru Doina Dr gu , poezia este o îmbinare armonioas între matematic i literatur , între matematic i art , între matematic i via , între matematic i ceea ce exist dincolo de via a terestr ; iar, uneori, pierzându-se în arabescul formelor, încearc s epuizeze inepuizabilul”. În continuare criticul literar scrie: „Poemele sunt scurte i riguroase ca form , ele sunt dificil de în eles, ascunzând o liric ermetic i un limbaj abstract, dar la o citire atent i o apropiere cu „inima intelectului”, se observ c fiecare poem are o „logic intern ” i o coeren sus inut de metafore subtile. Poemele includ, de cele mai multe ori, teorii tiin ifice asupra sensului vie ii, conferindu-le acestora înve mântare emo ional , iar c utarea esen elor se face prin tr iri lirice pure, adeseori de natur divin , incluzând lumin , transparen , iubire. De i stilul este concis, lapidar, geometrizant, sentimentele r zbat cu u urin spre inima receptorului, creându-se o coeziune, la o aplecare atent , sesizându-se o împletire armonioas între rigoare i lirism. Lirica pe care o creaz i o promoveaz Doina Dr gu apar ine modernismului deschis spre temele existen iale majore: spa iu, timp, via , lumin , gând...”.

Analizând opera liric i eseistic a Doinei Dr gu , criticul literar i de art George Popa (dr., prof. univ.) relateaz : „Doina Dr gu , atât în poezie, precum i în eseistica sa, cultiv o gândire de înalt reflexivitate, într-un stil eliptic în poezie, explicativ, cu fine interpret ri hermeneutice, în scrierile de art i cronicile literare. Poezia Doinei Dr gu este, prin excelen , o crea ie i o inductoare a emo iei intelectuale. Poemele sale se deta eaz prin puritate, noble e i eleva ie.

Dispunând de o semnificativ cultur poetic , artistic i filosofic , Doina Dr gu a putut primi cu u urin ecouri sau corezonan e din lirica unor poe i precum Ion Barbu, Lucian Blaga, Rainer Maria Rilke sau din experien e ini iatice orientale, model Dao, sau hinduse. În felul acesta se poate spune, f exagerare, c Doina Dr gu i-a construit un veritabil sistem filosofic poetic. Scriind foarte dens, pân la aparent obscuritate, lectura poeziilor sale pare dificil . Dar la o apropiere atent , se observ c fiecare poem are o logic intern , ceea ce este o mare calitate, coeren sus inut de metafore subtile, adeseori adev rate fulgura ii intelectuale. Îns vibrante, emo ii de fior cosmic. Doina Dr gu are, ceea ce s-a numit, o inim a intelectului.

Voce distinct în lirica actual , poezia Doinei Dr gu se cite te cu încântarea min ii”. adar, scriitoarea Doina Dr gu , dotat cu calit i deosebite fire de o sensibilitate artistic aparte, omenie, talent, inteligen , erudi ie -, reprezint omul intelectualit ii i al spiritualit ii ce tie cum s reprezinte con inutul literar al poeziei/ prozei/ criticii literare i de art etc. Discursul literar al scriitoarei, structurat prin diverse genuri literare i artistice, parcurge întreg universul uman, în rezultat creând frumuse ea autentic a crea iei literare de care are nevoie publicul cititor i însu i scriitorul.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

}tefan Radu MU}AT

a i l e m Ca A ie it în zori o fat , având rochia brodat i încins la mijloc cu un fluture de in când pe frunze mai era lacul cerului senin.

Cum din fire-i râz toare, se opri s stea de vorb în gr din cu o floare; Unele în cuib de rou , alte nalte cât un munte. Îns una-i prea cochet : are guler de satin, împlinit cu fagur ro u.

Mai v zu a a minune alt dat la bunici când pe gard cânta coco u’ ea f cea c su e-n ir printre ierburi la furnici.

Dar cum mâna mic îi scap , se-n ep pe negândite într-un mugure de spin...

Vai, ce chin! (î i zise-n sine) Poate vrea un strop de ap , de m -mpunse a a tare firul greu de m cine.

Pe o frunz de cle tar un gândac abia- i ridic silueta de c rbune, o furnic se opri ca s i tearg fruntea ud , ochii tulburi de t ciune.

Soarele adânc se scald într-o tuf violet ;

tefan Radu Mu at - Copilul i norul

ce e drept e prea m runt , dar din fire e cochet .

Se ridic în lucire evantaiele de nalb , rochii ro ii de zorele urc salb peste iarb .

Ca o floare printre ele, fata- i potrive te gheata. Vis toare o întreab : Dar ce floare este, mam ?

Am trecut i ieri pe aici, îns n-am b gat de seam .

E camelia cea alb ...

Dar Camelia sunt eu... Cum s fiu eu, mam , floare!

N-am nici frunze, n-am petale. i trecu prin alte rânduri, coborât printre gânduri.

Ceasul bate miezu-nop ii i Camelia se zbate, respirând adânc - viseaz cum furtuna s-a iscat i din soare smulse o raz ; ciorile înfrunt cerul.

Câte flori avea cu dânsa, vântul îi goli panerul.

Dar cum mama era treaz , îi cuprinse fruntea alb i în gânduri se ruga, visul nop ii i-l veghea s nu-i frâng ramura vântul cel întunecat ce din basme a sc pat.

Telegarul cât o stânc , fruntea nalt îi asud ; numai sta cât s aud , în noaptea cea adânc zmeul este la hotar. i porni ca s -l adune sub copitele-i de jar.

- Nal -te de zor spre stele, trece podul de aram !... zitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc; praf i pulbere s-alege de necazuri i de rele.

Mama-n oapt o îndemn : - Urc , fata mea, mai urc pân treci de nou stele, unde e copil rie, unde îngerii adie lirele în cântecele...

Dar deodat -n sânul nop ii se ivi palat de soare. i vibrând în cântec vine o ilean -cosânzean cu n fram de cicoare i condurii de sulfin ; brâul lung de vâlv i i cu ochii de scântei.

Coborî pe-o r cin i privi pe sub sprâncean pe micu a p mântean : - Hai, copil , i te prinde de o raz de lumin !

Oi ruga un ir de fluturi visul negru s i-l spele.

Nemurirea s te cânte, floare mândr a nop ii mele...

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Ionel POPA

Alice Botez IARNA FIMBUL Deun zi, c utând prin bibliotec , cam dezordonat din pricina noilor c i neorânduite dup criteriile biblioteconomiei, am dat peste Iarna Fimbul de Alice Botez; un imbold venit spontan din interior m-a îndemnat recitesc romanul. M rturisesc c la prima lectur (1968) destul de înceat , romanul având, pentru vremea aceea, o construc ie destul de complicat , n-am priceput decât este vorba despre ultimii urma i ai unor familii înrudite, b trâne de câteva sute de ani. Acum, revizitarea c ii este citirea ei.

Rezultatul: rândurile care urmeaz .

Retrospectiv, sintetizând fapte, st ri din literatura noastr din deceniul apte al veacului trecut, se impune o concluzie: genera ia aizecist reînnoad firul cu literatura interbelic . În poezie opera iunea se face mai u or i mai repede, pe când în proz , cu toate c existau câteva realiz ri majore (Morome ii de Marin Preda - 1955; Scrinul negru de G. linescu - 1960; Animale bolnave de N. Breban - 1968), înnoirea este mai înceat i uneori chiar greoaie. În perspectiv de istorie literar , o contribu ie important la acest proces a avut Alice Botez (1914-1985), venit din interbelic, cu romanul Iarna Fimbul. Cu alt ocazie, în acela i spirit, vom analiza i romanul ei istoric, Emisfera de dor (1979).

De la început trebuie spus c romanciera refuz realismul de duzin al momentului, care a înlocuit „realismul socialist”.

Critica i istoria literar imediat i ulterioar n-au re inut aceast contribu ie, mereu i-au remarcat pe N. Breban, D. R. Popescu, Augustin Buzura i înc vreo doi-trei prozatori, promi tori, în care s-a investit mult încredere, dar afla i la început de drum, când în orice moment puteau s clacheze (cauzele?!) încât s infirme speran ele. Bravo investitorilor! Scoaterea din conul de umbr a autoarei Iernii Fimbul este încercat de Dicionarul de opere literare române ti (2007, coordonat de Ion Pop) prin articolul semnat de Mircea Muthu.

Romanul, conform m rturisirii autoarei, a fost scris în I950, dar publicat de abia în 1968. În mod sigur în 1950 romanul nu avea cum s treac de cenzura comunist . i în 1968 a trecut de cenzur , mai mult ca sigur, pentru c aceasta a re inut doar c în roman este vorba despre dispari ia fo tilor, despre ni te reprezentan i ai burghezo-mo ierimii. În interviul din 1975, romanciera spune romanul s u „Este filmul unor tragice evenimente - pe plan na ional, familial, interna ional - din timpul i din preajma celui deal doilea r zboi mondial, aici cristalizat mitic în simbolul «marii ierni», iarna Fimbul” (apud Mircea Muthu). În roman este vorba despre ultimii urma i a trei familii înrudite, trâne de peste patru sute de ani, cu „r cina împlântat în Bizan ul veacului de mijloc”: Duca, Delasena, Vatarzi.

Scriitoarea sparge unitatea de bloc a nara iunii cronologice cu unic voce auctorial , rezultatul fiind o sum de puzzele-uri, tot atâtea voci narative. Pentru a reface din cioburi/monologuri interioare întregul trebuie cite ti/recite ti cu aten ie capitolul doi al romanului Str mo ii. Ce afl m?

Exist o cronic de familie, „o carte groa, cu scoar e înnegrite” alc tuit din „fragmente, scrise de mâini diferite, alternând cu locuri goale, pagini nescrise ale evenimentelor nepovestite, dar întâmplate, petrecute i ne tiute - sau numai virtuale - d inuind

doar în hârtia întunecat , murdar , urm fragil a timpului trecut de-a lungul a patru sute de ani i mai bine” (p. 69-70). Primul pomenit în cronic este Alexandru Duca, oficial c torit cu o Vatarzi, cu care are doi fii i o fiic . Acest Duca mai are un fiu, Gian Antonio Delasena, rezultat din iubirea secret cu Antonelli Delasena, cu ascenden din ultimul împ rat bizantin. Fiul va purta numele de familie al mamei. În aceast istorie „dou sau chiar mai multe personaje apar la intervale de secole, purtând acela i nume, din al i p rin i, având îns acela i caracter i acelea i înclina ii, aflându-se doar în conjucturi i situa ii deosebite, a a cum le cere timpul i neamul lor”. Saga celor trei familii este mostr a continuit ii într-un spa iu-timp al istoriei, acolo unde civiliza iile se ating i mor, ca s renasc în alt chip, a a cum dup iarn vine prim var : (p. 70-71) Cu Gian Antonio Delasena, c rturar, aventurier, negustor, r zboinic, un „monstru de contradic ii” se „deschide irul fr mânta ilor, cupizilor i uneltitorilor familiei... „B trânul Gian Antonio Delasena moare suspect chiar în ajunul nun ii cu tân ra Despina.

Antonio Manuel Delasena, fiul cel mic al b trânului Gian, suspect de moartea tat lui, i tân ra Despina fug în Valahia. Sultanul Selim al II-lea îi acord titlul pompos de Prin al Valahiei. Înclinat spre tiin a de carte i medita ie, Antonio Manuel Delasena se retrage undeva în mun i i î i construie te: „cet uia”.

Cronica veche se opre te la vremea lui Cuza vod . De aici e continuat de Alfonsa, fiica mai mic a lui Alexandru Delasena, colonel în garda lui Cuza vod i proprietarul „cet uii”. Ultimele însemn ri sunt ale Anei, ritat cu un Vatarzi: „Ea noteaz cu stâncie evenimentele din preajma i dup primul r zboi mondial, apoi na terea copiilor ei, Alexe, Nichifor - i al ii” (p. 78). „Se zice c Alfonsa n-a mai continuat s scrie aici pentru a început o nou istorie a familiei în care ia cuprins pe to i i pe ace ti ultimii i toate întâmpl rile lor pân la optsprezece octombrie una mie nou sute treizeci i nou . În ajun îi chemase pe Manuel i Tecla, s le

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ruiasc acest manuscris, dar ea s-a r zgândit în ultimul moment, i dup asta, câteva zile mai târziu ea a murit i nimeni n-a mai zut caietele cele patru, groase i cu scoar e negre. Sau cineva le-o fi g sit? i ele se afl undeva, nu a a cum le-a buchisit ea, ci altfel în alt chip” (p.78-79) ... în lipsa celor patru caiete groase avem... romanul Iarna Fimbul.

Rezumând capitolul „Str mo ii” am ajuns la timpul prezent al romanului, mai corect spus, la timpul ultimilor urma i ai celor trei familii. Romanul este „cronica” acestora , scris pe mai multe voci narative. În ordinea auzirii lor, vocile sunt: Manuel, Nichifor, Ana, Tecla, Irina, Vasilisa, Andronic, Teofana, Miriam, englezoica, autoare de romane poli iste, so ia lui Alexe, Isac. Vocile cu partituri simultane, mai lungi sau mai scurte, treptat se sting. În final auzim doar vocea Teclei i a lui Manuel, sorti i s duc (cât?) povara timpului i pe cea relicvelor familiei. Toate personajele cunosc sentimentul tragic al damn rii, tr iesc cu obsesia sfâr itului. Cu toate încerrile nu pot ie i din cercul în care sunt prizonieri: Manuel prin muzic , Selverina asemeni, Irina prin pictur , Andronic prin tiin , Alexa i Nichifor prin fapte eroice în r zboi.

Cu prima fraz a romanului, monologul interior al lui Manuel, se plonjeaz în anamnez : „- Mai întâi au fost b ile pendulei. Încercam s le num r, dar nu tiu cum se f cea totdeauna pierdeam un sunet. Îl auzeam totu i, dar îndep rtat [...] un ecou. Sau, în locul lui era t cerea care ar fi trebuit s -i urmeze [...].

Mi-era capul plin de sonorit i pierdute.

Atunci auzeam din nou lini tea aceea adânc , impersonal , magmatic , a a cum îmi închipuiam c ar fi fost la începutul lumii [...] ...Când am coborât în sala cea mare to i erau aduna i în jurul mesei i aburii se ridicau din ce tile lor de ceai” (p. 9 i 10).

Cei din jurul mesei se „spionau” în t cere în timp ce gândurile le zburdau pe firul timpului, fiecare rememorând „reminiscein e din timpul consumat” i „reminiscein e din timpul tr it”. Nu întâmpl tor prima voce pe care o auzim este cea a lui Manuel, înzestrat cu o acut i profund sensibilitate muzical .

Partida de tenis între Nichifor, Alexe i Tecla, prima rememorare a lui Manuel, în contextul romanului, poate fi în eleas ca o mic parabol a vie ii.

Rememorarea lui Manuel poate fi socotit patentul constructiv al romanului, acesta fiind arhitecturat prin simultaneitatea acestor puzzele-uri. Succesiunea, în text, a vocilor nu este chiar aleatorie. Ordinea lor e bine calculat , fiecare „monad monologic ” con ine elemente care, sub diferite chipuri, trec în celelalte; des, fiecare monolog interior deschide un alt unchi asupra aceluia i eveniment, aceluia i personaj. În tentativa sa de analiz psihologic , scriitoarea face apel la mai multe focare de con tiin . Din p cate nu reu te deplin s surprind fluxul de con tiin ca modelele sale, James Joyce i William Faulkner. Monologul interior al personajelor sale este mai degrab fleschback decât activitate cerebral . Totu i pagini de analiz psihologic , împlinit , nu lipsesc. De exemplu, scrisoarea Irinei („Prietene cu iluzii pierdute”) l sat lui Andronic la desp ire. Romanciera surprinde bine profilul psihologic al pictori ei, permanenta ei pendulare între luciditate i nebunie pân la tergerea grani ei dintre cele dou st ri, oscila iile capricioase între via a conjugal i adulter. O alt mostr de bun analiz psihologic sunt paginile care relateaz zbaterea lui Manuel între via i moarte, pe patul de spital în urma r nii la cap suferit pe front, cuse un an i mai bine. Prozatoarea surprinde excelent revenirea lui la via infirmând astfel diagnosticul nebunie, pus de medici

Albert Bierstadt - Peisaj de var

Anul IX, nr. 6(94)/2018

observându-i halucina iile i comportamentul dup trezirea din com . La cela i nivel se ridic i scrisoarea lui Alexe trimis Teclei în ajunul plec rii într-o misiune misterioas i primejdioas (era membru al rezisten ei europene antihitleriste?). Presim ându- i sfâr itul Alexe i scrie spovedania. În analiza practicat de scriitoare totul este fluidizat, totul se dematerializeaz într-un halou tutelat i rezumat de un suprapersonaj: Timpul (cf. Mircea Muthu). Timpului ca suprapersonaj îi este asociat laitmotivul apei, dând astfel concreten ideii de timp.. Motivul acvatic e recurent sub diferite imagini: ploaie, mare/ocean, valuri, lac, deluviu, ninsoare. De re inut c , în general, natura e ostil („vântul vâjâie”, „copacii se r sucesc”, furtuni), amurgul i noaptea, ca momente temporale, domin .

Timpul i Apa se suprapun pân la identificare devenind simbolul curgerii spre finalul inexorabil. Lumea din Iarna Fimbul e perceput auditiv. Spa iul exterior i cel interior (obiectele), tr irile personajelor stau sub veghea pendulei c reia, dup ce a fost vândut , îi ia locul ceasornicul de buc rie. În curgerea timpului „ieri, ast zi, mâine” sunt f importan pentru c „totul se adun undeva, ca valurile, în ocean i continu s existe odat ca un ochi în care se aprind deodat toate imaginile... Dumnezeu?” (p. 222). Sunt pagini în care romanciera reu te s transforme faptul de via în reflec ie filosofic ; pot fi excerptate ziceri în acest sens: „În nepotrivirea dintre ceea ce suntem i ceea ce facem simt ochii destinului care nu ne p se te” (p. 47); „Suntem sus-penda i... o punte între via i moarte” (p.59 - nietzschean); „Suntem nuferii substan i-alit ii universale” (p. 106); „Ce dulce e moartea, casa noastr e marea” (p.

106); „Omul s aib r bdare s a tepte. Moartea tot îl g se te”; (p.149); „Dulce e miezul vie ii, crud înveli ul ei, i nemiloase rosturile omului [...] a teptarea este via a mor ii” (p.253). În ultimul capitol, Durata, care apar ine naratorului auctorial, romanciera întreprinde o conceptualizare a ideii curgerii timpului; „Clip de clip , f clipe, evenimentele timpului întors se ivesc iar i i iar i, din nou, mereu, totdeauna ast zi sau mâine, cumplit. La fel i chipurile, cei mor i, cei vii, cei care au plecat i s-au dus, se întorc odat cu sentimente i gânduri, pentru c nu exist uitare în prezen a laolalt îngem nat . Întâlnirea se produce ca ieri, sunt al i, dar între ei doi o fuiditate spa iu-timp - o mare.

Deodat se despic , nu mai sunt obstacole, de o parte, vie ile, Via a; de cealalt parte timpul pur, neatins, neîntinat, care nu este sf rm tur , ci aceea i neabordat , neînceput , nesfâr it primordialitate i sfâr it nedezghiocat” (p. 273) În roman mai sunt, difuz, componente care

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

îi dau un suport filosofic. Una este ideea timpului ciclic a lui Vico. Dup moartea lui Andronic, Tecla g se te manuscrisul despre simbolul Iarna Fimbul, pe care îl descoperise la diferite popoare i în epoci diferite. Andronic îi d urm toarea interpretare „Este vremea iernii lungi i grele dinaintea sfâr itului - sfâritul unei civiliza ii, dup care vine un început [...]. Motivele «iernii» [...] le-am numit «universale» simboluri ale închiderii unui ciclu” (p.26l). A doua: elemente din doctrina naturalismului referitoare la ereditate, mediu, chiar ideea de saga a unor familii înrudite biologic vine din naturalism. În leg tur cu prezen a elementului naturalist trebuie f cut o precizare esen ial , menit s sublinieze c nu mai este vorba, în spirit zolist, de simpla ereditate biologic , de instincte primare, de degradarea biologic i psihic din cauza viciilor (alcolosm, sexualitate,), de influen a malefic a mediului care favorizeaz viciile. Romanciera noastr ridic problema eredit ii la nivel metafizic, a a cum o întâlnim i în alte romane moderne de la începutul secolului XX, înainte de invazia mascotei psihanalizei freudian .

Timpul ca suprapersonaj dicteaz i construc ia romanului în cele cinci capitole, titlurile lor exprimând ideea de timp: Reminiscien ele (Timpul tr it, 15 oct. 1925 - 8 aprilie 1942); Str mo ii; Reminiscien ele (Timpul tr it, 7 iulie 1869 - 23 sept. 1932); Întâmpl rile (Timpul consumat, 19 sept. 1943 - 30 sept.

1946); Durata (Sfâr itul timpului tr it, 12, 14, 18 oct. 1946). Jocul temporal (înc lecarea timpurilor) provoac dificultate cititorului în stabilirea frontierelor „timpului consumat” i ale „timpului tr it”. Construc ia poligonal (m rturisirea autoarei) a tramei romanului impune câteva observa ii asupra dimension rii interioare a p ilor. P strând simultaneitatea vocilor, începând cu partea a treia, monologurile interioare au o partitur mai lung i mai consistent-coerent - sintaxa frazei e sparla intervale mai mari -, fiind construite în jurul unui eveniment, un poten ial nucleu epic.

De asemenea între voci se intercaleaz scurte relat ri, l muritoare, ale unei voci auctorial de persoana a treia singular, aceasta fiind omniprezent în Str mo ii i Durata. Aceast structur i adierea tragicului din roman amintesc de tragedia antic . În peisajul prozei noastre din deceniul apte al veacului trecut, la care am f cut referire la începutul articolului, Iarna Fimbul se remarprin trei caracteristici care îi pun lumin individualitatea i noutatea: 1. scriitura simbolistmuzical ; 2. construc ia în stilul cubismului; 3. coordonata socio-psihologic integrat în dimensiunea filosofic a timpului. Prin tem , atmosfer i tehnic literar romanul vine din proza interbelic .

25

Viorel MARTIN

Clepsidra Ag at pe perete, Tabloul p rin ilor mei prive te cu sete.

Ce tineri, ce ochi, ce mireas !

Ce rochie alb , spumoas ! i rama începe s -mi plac ; Luce te! Dau fuga la joac ...

Deasupra patului nostru, iubito, Tabloul p rin ilor mei prive te din ram , La tâmpl ghioceii m cheam Din frunz , din fluier de os; Frumoas e via a! P mântul... frumos!

Au trecut secole i ninsori; De mult m-am pref cut În câmp cu flori i în serile de var , dup ploaie, Aud firele de iarb cum cresc i mi-e drag s privesc, În rama copacilor de peste drum, Tabloul p rin ilor mei...

Tineri i-acum.

Ce tineri, ce ochi, ce mireas !

Ce rochie alb , spumoas !

Pietrele (Tat lui meu, Nicolae Martin) Apa curge, pietrele r mân; Greu mi-e, tat , s te v d b trân!

Mâinile tale rturii noduroase c via a e trud , Fa a ta aspr i supt , Via a e lupt . rul din barb Fur din mine tiptil, Tu m crezi tot copil...

Tat , tat , Lumea nu mai e curat !

Amiros a dealuri florile de fân, Greu mi-e, tat , s te tiu b trân!

Bunule, Gilortule!

Bunule, Gilortule, i mai cânt prundurile?

Se mai joac -n r lii Pe tii - frunze argintii, Când prin vadul lini tit Pietrele i-au înverzit?

Ce curate malurile!

Ce domoale dealurile! În z voiul de r chit , Doarme luna lini tit .

Plute ‘nalte i cumin i i desferec argin i. lciile, fetele, i mai scald pletele? i mai vin copii, mai vin La nisip de aur fin? i în lacrima ta cald Se mai joac , se mai scald ?

Albert Bierstadt - Valea râului Kern

Bunule, Gilortule, i s rut r chitele, Dup -atâ ia ani pustii Te mai tiu, tu m mai tii?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Ion BRAD

O scriitoare-savant basarabean[ Am avut acest sentiment i aceast convingere dup lectura volumului Universul umanit ii - Evolu ie i involu ie al doamnei GALINA MARTEA - Editura ANAMAROL, Bucure ti, 2017.

Talentata scriitoare i generoasa editoare Rodica Elena Lupu îi face aceast prezentare: „O carte i o lectur ca pu ine altele! scut în Basarabia, de origine român , distinsa scriitoare (poet , prozatoare, publicist ) Galina MARTEA este autoare de: monografii tiin ifice; c i de poezii / proz ; peste 250 de articole / articole tiin ifice în economie, înv mânt, sociologie, filosofie, literatur ; dialoguri, comentarii, interviuri, critici / analize literare. Este prezent în: antologii literare (poezie / proz ); antologii pedagogice (Pedagogi români notorii din Basarabia interbelic i postbelic ); enciclopedii (Localit ile Republicii Moldova). Particip la conferin e tiin ifice na ionale i interna ionale, scrie în revistele din R. Moldova, România, Diaspor . Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistic , volume publicate, presa scris .

Ar fi necinstit s nu recunosc, f preten ia de a fi un critic al altora, c scriitoarea Galina MARTEA are o voca ie particular ,

aceea a lucrului bine f cut, calitatea pe care mul i din cei pe care îi cunosc o eviden iaz doar la modul declarativ sau inten ional.

Doamna Galina MARTEA, îns , o aplic sistematic, inclusiv a tept rilor ei de la oameni.

Argumentele se g sesc în toat via a, expus sau neexpus în acest volum. Inteligen , putere, iubire, intui ie, imagina ie, observa ie iat prozatorul i poetul, minunata scriitoare.

Scrisul î i cere, pe lâng darul înn scut, mult trud , pu in îndr zneal , enorm exigen i nu de pu ine ori în elepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghi i amarul propriei neputin e de a dep i limitele unor bariere nev zute. Dar zidirea nu se înal jertf .

Aceast carte a presupus îmbinarea armonioas a pasiunii savantului cu r bdarea i migala benedictin a documentaristului, cu genele înc rcate de praful arhivelor. O munc imens , dus pân la cap t, în stilul udat cândva de Lucian Blaga.

O carte monumental , pe care o merit atât memoria umanit ii cât i devotamentul admirabil al acestui savant, pedagog, economist, lector universitar cu titlul tiin ific de „Doctor în tiin e economice” i titlul onorific de „Academician de onoare al înv mântului universitar”, înzestrat, neobosit, plin de toate harurile. Cu stim , cu aleas pre uire i felicit ri! adar, mul umiri, stimat doamn academician Galina MARTEA, pentru noua i aleasa carte pe care ne-a i d ruit-o. N-a putea spune, în încheiere, decât ce-am mai spus alt dat : Dea, Sfântul, s editez, s primesc, citesc i s recomand altora, spre lectur , asemenea c i!” Înainte de-a parcurge textele celor 350 de pagini ale c ii, reproduc mai jos titlurile cuprinse în Sumar: „Crea ia uman - con inut spiritual în existen a valorilor; Fiin a uman i sistemul de valori; Intelectul uman - între natur i evolu ie; Mihai Eminescu - identitate literar universal cu r cini spirituale române ti; Dreptul la identitatea personal corelat cu identitatea social ; Con tiin a na ional substan prioritar în existen a unui popor;

Instruirea i educa ia - proces evolutiv în formarea omului i a mediului social; Crea ia literar prin figura geometric a universului; Formula existen ei umane între materialism i spiritualitate; Dezvoltarea uman i social a Basarabiei în mileniul trei - realitate i constat ri; Arogan a - fenomen distrug tor în evolu ia unei societ i; Personalitatea individului i a sistemului de instruire în societate; Dezvoltarea social i calitatea înv mântului prin interac iunea identit ii; Pedagogia, tiin în reglarea proceselor de formare a omului; Accentul managerial în evolu ia institu iei de înv mânt; Sistemul de instruire - coloana vertebral a societ ii; Managerul colar - pondere în dezvoltarea socieii moderne; Motiva ia - stimulent educativ pentru fiin a uman ; coala - rol formator, dar, mai ales, generator de personalit i; Demagogia - procedeu real în subjugarea unui popor; Basarabia - paradigm a suferin ei i nelegiuirilor sociale; Comportamentul schimb tor al omului pentru func ia în stat; Intelectualitatea basarabean - victim a regimului social; Basarabia între criz , putere i mentalitate; Unitatea na ional - substan în salvarea societ ii basarabene; Înv mântul basarabean captiv s ciei i degrad rii sociale; Basarabia - între lumina r ritului i asfin itului. Existen prin laboratorul întunericului; Imaginea real a Basarabiei prin defini ia dezastrului; Basarabia i destinul ei istoric. Anii de independen 1991 - prezent - provoc ri i incertitudini; Basarabia - societatea celor oropsi i; Corup ia - involu ie, incultur ; Dornici de putere! Alegeri preziden iale în Basarabia!; O na iune în dou state separate; Identitatea na ional a Basarabiei în condi ii de criz ; Mortalitatea prematur / for at - pericol real în via a poporului basarabean; Listele electorale pentru preziden iale în Basarabia, arhipline de persoane decedate; Basarabia - destin sub crucea infernului!; Îndemnul unirii!; Realitatea basarabean prin defini ia dezastrului; Jurnalismul promovat de UZPR; Academia Româno-American de tiin e i Arte în pragul celui de-al 40-lea Congres.” Le-am

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

transcris pe toate pentru a se vedea c d-na Galina Martea, de i tr ie te în Olanda, se prezint prin substan a c ii ca un veritabil medic diagnostician, dar i curativ, al bolilor din Basarabia i nu numai.

Despre personalitatea i prestigiul d-nei Galina Martea s-au pronun at mai multe nume din lumea tiin ific i literar basarabean , printre care i marele poet, eseist i militant patriot Nicolae Dabija, care a scris printre altele: „...Condeiul inteligent al Galinei Martea oscileaz între eseu i vers, între articol de analiz i poem de dimensiune... Pentru ea, Basarabia e mai mult decât o ar , e o metafor ... Ea vorbe te simplu, ca un profesor ie it în fa a clasei, care dore te s se fac îneles de auditoriu. Mesajul ei e unul ce impresioneaz prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe al ii prin convingerea proprie, dar i prin vigoarea limbajului...”

Iar autoarea m rturise te în Not asupra edi iei : „Universul umanit ii - evolu ie i involu ie este o lucrare literar ce cuprinde articole de publicistic , eseuri, eseuri jurnalistice. În linii generale, lucrarea în cauz este consacrat fiin ei umane care de-a lungul timpului / vie ii este condi ionat s parcurg diverse etape de dezvoltare i existen , în consecin , totul fiind raportat i corelat la condi iile de dezvoltare ale propriului mediu social. Totalitatea ac iunilor descrise sunt centrate pe activitatea, existen a, supravie uirea omului în societate, în cele din urm , pe fenomene ce produc evolu ia i involu ia factorului uman în epoca modern .

Având ca model societatea prin care exist omul, con inutul lucr rilor abordeaz realit i vitale i anume: „leg tura organic i comunicarea reciproc dintre individ i

comunitatea acestuia, unde în procesul de existen , vrând-nevrând, devin parteneri în dezvoltarea material i spiritual cât i în nedezvoltare. În a a mod, individul i societatea acestuia produc efecte atât pozitive, cât i negative în via a de zi cu zi. Astfel, termenii precum „evolu ie i involu ie” sunt utiliza i pentru a relata o realitate vie din existen a uman . S-ar p rea c este ceva anormal s te referi la epoca modern , dar, în acela i timp, vorbind despre procese regresive ale factorului uman. Este trist acest lucru, îns , epoca contemporan , la ziua de azi, este arhiplin de neajunsuri sociale, acestea, în mod special, fiind provocate de omul puterii ce administreaz o ar , o societate, respectiv, tot omul puterii provocând denaturarea proceselor civilizate în dezvoltarea uman i social . În a a mod, în unele i ale lumii, omul din epoca contemporan devine victima proceselor evolutive, în rezultat, întreaga societate a acestuia atingând o stare de degradare moral , material , spiritual , sau mai bine zis „intrând în procesul de regresiune social ”. Cu mare regret, o asemenea parte a lumii este societatea basarabean care actualmente se confrunt cu mari probleme identitare i cu modelul primitiv al administr rii statale. Primitivismul instaurat in cadrul rii, cu caracter necivilizat, plaseaz individul i comunitatea pe treapta de jos a dezvolt rii umane i sociale. Iar filosofia de existen a omului într-o asemenea societate reflect pe viu realitatea destul de crud care este contradictorie lumii civilizate.”.

Voi extrage din când în când unele citate din anumite capitole. Primul ar fi acesta din „Crea ia uman - con inut spiritual în existen a valorilor”: „Prin rela iile de reciprocitate dintre oameni i fenomene anume cartea / lectura este acel fenomen intermediar i acea substan

Albert Bierstadt - Seara pe lac

27

care provoac discu ii, schimb de p reri, contraziceri. Respectiv, cartea-crea ia stimuleaz ac iuni cu caracter cultural i activit i ce dezvolt i pun în mi care procesul evolutiv al dezvolt rii umane. Activit ile culturale, având în centrul aten iei cartea-lectura, sunt con inuturi spirituale ce condi ioneaz existen a uman pentru ob inerea valorilor des vâr ite.”

Al doilea, din capitolul „Mihai Eminescu - identitate literar universal cu r cini spirituale române ti”: „Luând în considera ie cuvintele lui Tudor Arghezi „Fiind foarte român, Eminescu este universal”, a spune: „Universalitatea eminescian i universalitatea operei lui Mihai Eminescu sunt o realitate vie, plin de valori, ce au la baz spiritul românesc original”. Universalitatea eminescian , cu r cini spirituale române ti, este lumea cuprinsului prin care poetul a reu it s descrie cu mult pasiune i inteligen procesele afective, intelectuale, morale i voli ionale ale omului.

Respectiv, prin procesele tr irilor spirituale, Eminescu reu te s ating realitatea ce desemneaz tot ceea ce exist efectiv în existen a fiin ei umane, aceasta, la rândul ei, fiind prezent prin etapele filosofice ale dezvolrii. Eminescu, spirit din spiritul românesc, prin inteligen a i ideile sale originale a promovat foarte intens cultura neamului românesc, astfel devenind parte component a culturii universale. Deci, opera eminescian corelat prin cultura universal i vice-versa formeaz un întreg autentic care poate fi definit ca o identitate universal . În consecin , putem confirma înc o dat , de mii i sute de mii de ori, c Eminescu este identitatea literar universal , având la baz opera eminescian universal , iar identitatea român este inima prin care bate spiritul românesc al unui poet de mare valoare universal . În acest context, marele scriitor român Vladimir Streinu, critic i istoric literar, men iona c opera lui Eminescu este „actul de identitate universal al neamului nostru”. Cred, acestea sunt cuvinte extrem de pre ioase la adresa neamului român!

Prin personalitatea omului / poetului / scriitorului / jurnalistului Mihai Eminescu sa întemeiat un model real de crea ie literar – în mod aparte, poezia original - care a îmbog it literatura român i cea universal la cele mai înalte valori. Valori care vor fi mereu autentice atât pentru poezia i literatura clasic , cât i pentru poezia i literatura contemporan . Astfel, personalitatea poetului Mihai Eminescu face parte din personalitatea omului Mihai Eminescu, ca identitate individual i social . Deci, omul-poetul Eminescu este aceea i identitate i personalitate. Totul se

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

coreleaz prin defini ia personalit ii i a identit ii, ca form i valoare în existen a uman .

De aceea, este firesc s corel m personalitatea Eminescu cu identitatea scriitorului / poetului Eminescu.

Prin personalitatea i identitatea respectiv Eminescu este ca un simbol expresiv / distinct al poporului român c ruia i s-a atribuit cea mai frumoas imagine în literatura universal . Eminescu va fi i va r mâne ve nic „un rege al poeziei i un model autentic al crea iei literare; un rege al scrisului care a îmbog it la nesfâr it atât cultura român , cât i cultura universal ”. Iar pentru genera ia contemporan , Eminescu trebuie s fie paradigma ce reprezint integritatea i boia spiritual a na iunii române. Astfel, Eminescu trebuie comemorat etern ca pe cea mai distins i integr personalitate literar a poporului român, iar opera eminescian urmeaz a fi citit i studiat de toate genera iile în cre tere. Eminescu este i va fi pentru totdeauna opera literar cu un rol aparte în literatura român i universal , este i va fi o personalitate i identitate nobil pentru na iunea român .”

Al treilea, din „Basarabia - paradigm a suferin ei i nelegiuirilor sociale”: „Când este vorba de suferin , atunci ca model ar putea fi luat Basarabia, care cunoa te din plin acest fenomen al existen ei.

Este un exemplu viu care treze te comp timire i nedumerire pentru tot ceea ce se petrece într-o societate, având în cadrul ei oameni de toate vârstele, oameni de conducere, oameni simpli, cu o situa ie social modest i destul / extrem de modest . În aceast societate basarabean se petrec lucruri care, cu adev rat, ocheaz i impresioneaz opinia public interna ional . În special, impresioneaz prin faptul c în epoca modern omul dintr-o ar european s-ar putea confrunta cu foamea, element ce supune omul la

suferin fizic i mintal . Iar neajunsurile materiale i nedreptatea social îl fac pe om devin , cu adev rat, un sclav al dezvolt rii umane. În cazul dat, s-ar crede, clasa dominant ar fi aceea care promoveaz i provoac în mod special dezvoltarea unui asemenea fenomen social. Cine tie, urmeaz de zut dac aceasta este o provocare sau o inten ie real de a distruge un popor.

Foametea din anii 1946-1947 din Basarabia a fost provocat de sistemul sovietic existent din acea perioad care a dorit s distrug modelul tradi ional de via al unui popor, astfel adev rul istoric al evenimentelor mânând mereu un simbol al suferin ei umane. Cauzele foametei fiind multiple, în rezultat, a declan at dispari ia prin moarte a peste 200.000 de oameni, iar peste 350.000 de persoane au supravie uit în stare de malnutri ie. Adev rul dramatic al evenimentelor se suprapune cu ac iunile realizate de clasa de guvernare i puterea totalitar a epocii respective. Astfel, putem spune c omul puterii este acea fiin uman care necru tor se r zbun pe concet eanul s u. Ulterior, acela i om i sistem al puterii a provocat dezastrul însp imânt tor al deport rilor, consecin ele Pactului Ribbentrop-Molotov fiind extrem de tragice pentru românii din Basarabia, Bucovina de Nord, inutul Her a i sudul Basarabiei. În rezultat, conform arhivelor, sute de mii de români basarabeni, victime ale regimului existent, au fost deporta i în Siberia i Kazahstan în anii 1940-1950.” În finalul volumului, la Bibliografie, sunt reproduse 88 de titluri, în ordine alfabetic , începând cu Albert Einstein, Citat despre Univers, 1905, i sfâr ind cu Tudor Vianu, Studii despre filosofia culturii, Bucure ti, Editura Eminescu, 1982.

N-a putea încheia lectura acestei c i, unice în felul ei, f a elogia i eu vasta cultur i harul scriitoricesc al unei scriitoaresavant, care face cinste neamului românesc.

Albert Bierstadt - Peisaj din Sierra Nevada

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Ion Iancu VALE

Precum copacul îi cre tea ploaia pe cap ca o iarb neatins de coas i se zb tea privirea peste rev rs ri de mâl sim ea scoaba vântului pân dincolo de coaj i mirosul de n pârc venind din culc tori auzea scâncetele puilor ce piereau în leag ne ci se murea cu sârg pân i în bârlogul ur ilor se mai lumina din când în când dar tot a potop i iar cr pa cerul ca o piele sub bici iar el se ruga, se ruga nu m tr zni Doamne, nu m tr zni nu vezi ce de cuiburi sunt în frunzi ul meu

nu iube ti poetul niciodat Feri i-v s iubi i Poetul, sau orice alt artist adev rat, ci mai devreme, sau mai târziu, ve i suferi o crunt dezam gire.

Mai mult, din cauza dragostei pentru Poet v-a i putea r ni grav, mortal chiar.

Pe Poet este suficient s -l cite ti, sau s îl roste ti.

Pân la urm , el nici n-ar trebui v zut a cum nu este v zut un zeu.

Pentru c pe m sur ce î i împline te datul divin, adic opera sa, Poetul se gole te prin cuvântul scris, de tot prea plinul lui Celest.

Devine astfel un simplu înveli de carne i oase, ne-mai r mânându-i mare lucru de oferit i celor de lâng el.

Dar aten ie tu, care vei avea soarta te îndr goste ti, totu i, de Poet sau de orice alt artist adev rat, preg te te-te întotdeauna de suferin . Înarmeaz -te cu r bdarea i puterea de ai suporta travaliul. rut -i tâmpla chinuit i alin -i inima zbuciumat cu o mângâiere cald i tandr , pentru a-i u ura predestinarea.

Vei r mâne, astfel, al turi de el, în neuitare i în nemurire.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Luan MALOKU (Elve\ia)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii MERI Y i k a B re de Traduce

Ce frumos

Mai r mâi

Ce frumos c te am Tu e ti o lume în sine Cu soare i lun i acolo are loc Numai pentru mine Ce repede trece timpul Cu tine…

Blonda mea Mie nu-mi trebuie Mai mult Când te-am pe tine Steaua mea polar !

Mai r mâi, nu pleca ast zi Pentru c mai am atâtea s i spun.

Mai r mâi, pentru c te iubesc atât de mult Fii parte din bucuria mea.

Pe nea teptate mi te-ai ar tat Pe nea teptate mi te-ai ar rtat Haioas prietena mea Sentiment uria m-a cuprins Trupul mi-a umplut cu iubire Cu emo ii înfocate Ai înviat sufletul meu Surâsul t u îi aseam luminii Zorilor care se ivesc în zare Când se cro eteaz bucuria vie ii Cu buzele rumenite ca fagure de miere Îngerul meu ce setos eram pentru tine sesem în îmbr are lung Pasiunea cre te tic-tac-ul inimii Desear luna nu s-a ivit de gelozie Jarul dorului îl vom stinge Cu jocul nostru nebun Ne-am întors din nou-n visele noastre Cele vechi-pe nea teptate mi te-ai ap rut.

Fluviu trezit Fluviul uneori Explodeaz furios ca nebun stoarn inimi i iubiri Flac le aprinde sufletele Tunetul cerul întristeaz Cea de a dou zi alb Lumea se lini te te de surâsurile Care ziua lumineaz Ce mult doresc aceast via dulce Cu tine sufletul meu i ce multe sete am Pentru fluviul t u trezit Oooo... Dumnezeul meu calm!

29

Mare, nu m mai leg na Barca mea nu se scufund a a de u or.

Cât de mult îmi place ploaia de var Atunci când ne iubim ca doi nebuni. nu spui c nu- i place i ie.

Ur sc dep rtarea Cât de mult ur sc dep rtarea, mun ii, rile i oceanele Care f mil m despart de tine De atâta amar de ani Acele plec ri f de r mas bun Când jum tate de suflet mi-a r mas log acas Co marurile m sufoc încet-încet Visele m întristeaz în fiecare noapte i nu se opresc Nici când dorul înso te durerea Pierderii devastatoare Îmi ard i îmi op resc sufletul Cât de rece devine c minul f tine Of, Doamne, atât de minunat pân acum.

Ah via a, ah via a La Shëngjim vara e minunat Cu chemarea valurilor m rii O muzic ce nu se opre te niciodat De fiecare dat când îl vizitez Simt c îmi prelunge te via a Ah, sufletul îmi este încântat Cât de mult iubesc aceast frumuse e natural Dac s-ar putea a r mâne pe vecie Sufocat de emo ie ating cerul cu mâna Aici se vindec r nile vie ii Care m dor atât de tare Ziua visele se v d în ro u i negru Cu soare arz tor Serile pline de mult lumin Iar fiecare noapte cântecele de vacan rb toresc Albaneza i numai albaneza

Cât fericire produc versurile aici Plutind pe valurile m rii Alb strui, ca o leg nare nostalgic Ah via , ah via , plin de farmec.

Desear Desear scriu versuri pentru tine Floarea mea de trandafir tii tu c e trecut de miezul nop ii i eu înc te mai a tept Sunt sclav al dorin elor tale Iar dorul m doare Lumânarea este gata s se sting Într-atât de grea este a teptarea ile sufletului meu te caut Visele mele r spândesc Undele incandescente ale dorului Caut surâsul t u diafan Ce îmi ferice te via a tine, floare de trandafir, lumea piere Iar prim vara ren scut nu va mai înflori

Te-ai jurat Te-ai jurat vei veni într-o zi -mi r scole ti sufletul De-ai ti cât îmi lipse ti Frumoasa mea treng ri tine nu ar exista c ldur În niciun anotimp

Sa ne întâlnim târziu în noapte ne întâlnim târziu în noapte Când ceilal i dorm i lumea e lini tit Doar noi doi În lumea noastr ro ie Unde visele se v d cu ochii deschi i Sentimentele pu in câte pu in zboar Zboar libere pe cer Danseaz împreun cu s rut rile Ciudat de repede Vine diminea a fericit În îmbr rile noastre

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Emilia DABU

Timpul lecturilor complexe parabole, cina cu vin i pâine, s-a sacrificat pentru p catele oamenilor dup trei zile, scut pe 25 decembrie asistat de pastori Zeul Soarelui i ca s nu ne lase deloc lini ti i cartea se încheie cu iubire i vanitate „Invita ie la vals” romanul editat în 34 de edi ii al lui Mihail Drume o profund analiz a vremurilor, a romanului, a elementelor cheie vanitate i iubirea dou fiin e, una t cut , alta pasional , o trimitere spre Maitrey a lui Eliade.

O poveste de dragoste între mândrie, dragoste i disperare. O Micaela, un Doru, o pereche în care el p rea special, diferit, deosebit i o Micaela învins de ferocitatea lumii de ieri, de azi, de mâine. Într-o rela ie exist mereu dou suflete una care gre te i alta care suport gre eala ori nu. i totu i mereu sistemul ori lumea, mul imea, strive te, învinge, mai ales pove tile de iubire, de dragoste. De parc mai u or lumea suport ura, înfrângerea, disperarea, decât iubirea. Numeroasele premii na ionale i interna ionale demonstreaz valoarea c ilor scrise de acest autor, om de mare cultur Const. MIU.

Albert Bierstadt lul miresii

Cu fiecare nou carte publicat , scriitorul de excelen Const. Miu ne demonstreaz înalta sa evolu ie spiritual , profunda cunoa tere a limbii i literaturii române în tot ce are mai valoros. i în aceast carte de lumin literar ,„Timpul lecturilor”, de fapt întrege te regatul de cunoa tere universal adus în dar prin operele literare prezentate.

Despre c ile de poezie ale distinsului autor s-a scris nu atât cât ar fi meritat, cât sar fi cerut scris. C ci: „Vise pentru mai târziu”, „Sub clar de inim ”, „Caru de lun ”, „Inscrip ii, erezii i scrisori neterminate”, „Gânduri printre rânduri”, au demonstrat c autorul este un bijutier fin al sufletului, spiritului, are ferestrele sufletului larg deschise spre tot ce înseamn cu adev rat, crea ie literar . Este un publicist de esen e cosmice, un eseist de talie interna ional , unul dintre profesorii care demult trebuia s fie universitar dar, din dragoste de liceenii s i dragi i de Medgidia fantastic , a ales s v r mân al turi. C ile de proz , comentariile i sintezele literare, abordate dintr-un punct de vedere evolutiv, lucru rar în literatura contemporan fac din scriitorul Const. MIU un model, un reper cultural. Nu po i scrie despre Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Vasile Voiculescu,

Grigore Vieru, George Bacovia, I. L. Caragiale, s nu-i sim i f când parte din îns i fiin a ta scriitoriceasc , a înaltei cunoa teri cosmice. În noua sa carte - demn , elegant , frumoas -, ap rut tot la minunata Editur Sfântul Ierarh Nicolae, „Timpul lecturilor”, scriitorul Const. MIU aduce în dar eseuri revelatoare de o cunoa tere i intui ie rar întâlnit . De la Mihai Viteazul, r zboinicul justi iar, trecând prin ini ia ii eminescieni, apoi un studiu profund al m tilor feminit ii în lirica marelui poet, „Sara pe deal”, „Luceaf rul”, „Dorin a”, „Floare albastr ”, Mihail Sebastian i Jurnalul s u personal.

Teatrul ocup un loc special în opera autorului, plecând de la Anton Holban, M. R. Paraschivescu, Marin Sorescu, lirica lui Grigore Vieru, toposurile sale sacre, p mântul tut, casa, mama, Revolu ia de la 1848 i scriitorii români, V. Alecsandri, Andrei Mure an, Nicolae B lcescu.

Artur Silvestri ocup i el un loc important în carte, al turi de Mariana Br escu Silvestri, Eugen Simion, eseuri de valoare incontestabil . I. L. Caragiale.

Iar i Artur Silvestri, memorabil prozator, intelectualul Bacovia i scepticismul s u elegant, din nou Caragiale i politica i panica din vreme de r zboi, psihologie, frici, un Caragiale contemporan parc . George rnea poetul castelelor de nisip, al iubirilor totale i fatale i apoi trecerea spre fantasctic i fabulos la Macedonscki i Voiculescu. Poetul Romulus Vulpescu i aspectele din proza autorului. Extratere trii antici din Miori a noastr din Epopeea lui Ghilgame o lume a misterelor, unde scriitorul de esen e pure este unul dintre ini ia i. Psalmii blagieni relev erudi ia poetului i eseistului, ajungând la mistica din poemele Luminii, la acele dureri metafizice insuportabile la acea dragoste lucr toare i transformatoare la marea cunoa tere intuitiv pe care i autorul le are, ci altfel cum s în elegi atât de misterios opera blagian . Culminând cu zeul Mithra vs Iisus - navigând între poemele „Mortua Est” i „Moartea lui Fulger” M. Eminescu i G. Co buc. Mithra - religia hindus , n scut de o fecioar , 12 discipoli propov duind prin

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Livia CIUPERC{

Centenar Aristizza Romanescu Privim cu nesa fotografia, care-o reprezint pe Aristizza Romanescu, i-n adâncul nostru, posibil, regret m c nu am cunoscuto, pentru c toate însemn rile ce i-au fost dedicate o descriu ca pe o prezen pl cut , inteligent , ambi ioas , talentat . Fraze elogioase le dator m lui Gheorghe Ionescu Gion (1857-1904), ziarist, cronicar i autor dramatic. La 1882, când a cunoscut-o, tân ra artist impresiona nu doar prin fizicul ei pl cut („sub iric , alb , parc transparent ”), cât prin mi rile pline de gra ie, „vorbind cu o voce argintie”.

E adev rat, prin na tere (24 decembrie 1854), o revendic inutul Craiovei, dar prin efortul s u profesional, scenic i didactic, apar ine rii întregi, dovad , odihne te întru Domnul, în p mânt moldovean, la Ia i (4 iunie 1918).

Corola vie ii sale de artist a fost înnobilat de personalit i ale timpului care i-au recunoscut talentul i for a artistic . S-ar putea uita încrederea ce i-au acordat-o Ion Ghica (1816-1897), Grigore Manolescu (1857-1892) sau Constantin I. Nottara (1859-1935), cel pu in?! De dincolo de timp str pung, parc , vorbele lui Ion Ghica: „E ti chemat s ii teatrul pe umeri!”

Ca om i ca artist, Aristizza Romanescu a avut o via zbuciumat ,

cu mult munc , urcu uri i coborâ uri, cu proiecte îndr zne e i recunoa tere, cu speran a c într-un final, dup „colosala activitate ce a desf urat-o”, dup cum aprecia Gion, s-ar fi cuvenit s se bucure de lini te sufleteasc i de o stare material care s-o fereasc de „griji i nevoi”. I s-ar fi cuvenit „recompensa” binemeritat , „pe care i-o datora ara”. Ce cuvinte mari folosea cronicarul! ara?! Nu ara este vinovat de înfrângerile, indiferentele i r ut ile semenilor no tri!

La un an dup ce artista a decis s se pensioneze (în 1903, la doar 49 de ani), de i dezam git , va avea for a de a a terne pe hârtie amintirile sufletului s u. O mângâiere pentru sufletu-i sf râmat de regrete în cele trei decenii de zbucium pe scen . i totu i, expozeul s u este atotcuprinz tor, împodobit cu detalii utile nu doar biografilor, cât i tuturor iubitorilor de arta dramatic , la modul general. Referindu-se la repertoriul s u scenic, bogat i variat, comedie i dram , deopotriv , cititorul se va sim i înnobilat suflete te, însu indu- i nume reprezentative ale literaturii române ti i universale. i totul, cu o învolburare atât de personal , încât verbul expunerii se zbate între sinceritate, deta are, dar i stilizarea unor st ri ce tr deaz un of mai mult profesional decât personal.

Nu a vrea s preiau din gândirea fostei sale eleve, prea binecunoscuta Lucia Sturdza Bulandra, care î i înmoaie condeiul în fraz ri contradictorii. Termenii „genialitate” „mare talent” nu se împac absolut cu termenul „orgoliu”, din afirma ii, de tipul: „r sun toarele succese pe care le repurta Aristizza îi sporeau nu numai renumele artistic, dar în acela i timp îi m reau orgoliul, încrederea în sine i nevoia fireasc de a înfrunta orice piedici sau orice m suri restrictive pe care le întâlnea în cale”.

Cu certitudine, ne place s credem, cuvântul orgoliu s-a vrut a avea o alt conota ie, - de ambi ie, curaj i perseveren , o dovedesc aprecierile critice înc de la începutul carierei sale artistice: „virtuozitate a dic iei”, „luceaf r printre stelele artei române”, arta de a captiva publicul etc. i întru îmbr area atâtor afirma ii, am putea concluziona c Aristizza Romanescu a „întrupat perfec ia artistic ”. recunoa tem, sufletul uman este extrem de complex i niciodat , oricât de bine am cunoa te o persoan apropiat i drag - nui vom descoperi talerele firii. În taini ele sufletului, avem noi grij s conserv m i emo ii care nu se vor disipa decât o dat cu sufletul care- i va lua zborul spre înalt. adar, Aristizza Romanescu a avut multiple motive s decid pauza final în plan artistic. Una dintre motiva ii - i cea mai serioas - dup 30 de ani de zbateri multiple, pentru afirmare i supravie uire - se profilau într-un mod nemul umitor, suflete te. Posibil s fi crezut statutul de pensionar îi va d rui acea lini te i odihn , de care avea atâta nevoie. Turneele i zbuciumul parteneriatelor scenice o cinaser la culme. A crezut în aceast pauz binemeritat . Dac lucrurile nu au decurs, posibil, altfel decât a gândit (sau i-a planificat), deja e mult prea târziu s mai r scolim trecutul.

Suntem recunosc tori pentru c volumul Amintiri. 30 de ani -

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ne ofer ansa de a str bate un repertoriu dramatic universal, bogat i valoros, cu nota ii care pot însufle i imagina ia nu doar a tinerilor care bat la poarta consacr rii scenice, ci i a acelor care iubesc literatura i vor s se lase cuceri i de destinul atâtor personaje. i unul dintre cele mai frumoase personaje din literatura universal , Julieta, în viziunea lui William Shakespeare, a fost i va r mâne visul de aur al fiec rei actri e, a fiec rei tinere din lume.

Ei, aici e secretul intim al amintirilor Aristizzei Romanescu. Emo iei confesiunilor i se suprapun multiple îndrum ri de didactic scenic , toate izvorâte din propria-i experien . Iat ce descoperim: „Atrag aten ia elevelor mele c rolului Julietei i se pot da dou interpret ri: una, ingenu , pentru o actri cu fizic debil, cu figur dulce, cu voce duioas , cum e bun oar , azi, d-na Maria Giurgea [1877-1948], i cum l-am jucat i eu, în primii ani; alta, dramatic , pentru cine se tie c are masc , accente în voce i avânturi mi toare, cum era [englez ] Ellen Terry [1847-1928] - i cum l-am jucat eu în urm ”. În repertoriul unui artist se pot înscrie roluri... i roluri. Artista rturise te c rolul Dolor s - din drama istoric Patrie (1869), de Victorien Sardou (1831-1908), ar fi fost „clasat” ca unul dintre „cele mai obositoare” din cariera sa. S ne întreb m i de ce? spunsul este destul de complex. La modul general, putem afirma dramele istorice au o înc rc tur a dramaticului, asemenea tragediei antice, iar implicarea actorilor-actan i este extrem de solicitant . Pe de alt parte (dac lu m în considerare i afirma ia memorialistic ), adversit ile scenice (C. I. Nottara - Gr. Manolescu), negre it, pot produce st ri psihice marcante.

Oricum, rivalit ile dintre actori pot atinge i-un punct-forte. i nu po i rezista decât dac e ti înzestrat cu ambi ie, voin , talent; dac fizicul este dublat i de o educa ie adecvat i riguroas . O scrie, negru pe alb i Aristizza Romanescu: „Talentul (...) cere cultur , ca i fizicul [plus, vocea] dezvoltare”. Deopotriv , actorului i se cere i prestan scenic : mi care, voce, inuta vestimentar .

O recunoa tem în afirma ia: „Cunoscu ii recunosc imediat în mine pe Desdemona dintr-un tablou aflat în Palatul Dogilor. O rochie albastr en velours de Gênes, împodobit cu dantele, broderii i brocard galben de Vene ia. Re eaua de pe cap, coroana i tot corsagiul erau pres rate cu pietre scumpe. Ca interpretare, dac n-a fi avut avantagiul fizicului i al vocii, n-a fi primit rolul, pentru c , nici atunci, nici acum, nu cred c Desdemona ar putea ispiti pe o actri - afar numai pentru onoarea de a juca o eroin a lui Shakespeare”. i gândul îmi fuge la timpul acesta de mileniu al treilea privind la unele decoruri i la vestimenta ia unor actori!... Dac le-ar vedea marii arti ti... de alt dat , sau... însu i, Shakespeare, s-ar înfrico a... în mod cert!...

Pentru cel care dore te s îmbr eze scena - ca profesie, are datoria de a- i studia fibrele propriului caracter. i în acest sens, ochiul de profesor al Aristizzei Romanescu nu iart . Referindu-se la o „domni oar din societatea ie ean ”, de i „înamorat de scen ”, va trebui renun e, „din cauza caracterului timid i susceptibil”. i atunci, i acum, în aceast lume special , nu e u or s „învingi mizeriile vie ii de culise”.

Aristizza Romanescu a fost exigent cu sine îns i: „Nu numai c n-am intrat niciodat în scen f a fi st pân pe rol, dar nici nu în eleg cum î i poate cineva l sa n dejdea în sufleur.

Nedumirirea mea e cu atât mai mare, cu cât sunt convins c un actor, oricât de bun, dac nu tie rolul, devine mediocru, i, viceversa, un mediocru se înal , tiindu- i rolul. Acesta e secretul atâtor arti ti celebri”.

De asemenea, nu este u or s accep i atitudinea unor jurnali ti care, în nota iile lor, pur i simplu lovesc f mil , sunt p rtinitori i

Anul IX, nr. 6(94)/2018

cu rea-credin . i de un astfel de „tratament” au avut parte, în toat cariera lor, mai to i arti tii. Nota iile Aristizzei Romanescu sunt suficient de concludente. Nemul umirile publicului sau ale unor cronicari nu sunt întotdeauna obiective. i dac nu ai puterea s dep ti aceste derapaje, po i fi, grav i iremediabil r nit. În acest segment, nu ai întotdeauna parte de „râuri de lapte i piscuri de miere”. Bucuriile, succesele, aclama iile furibunde sunt de cele mai multe ori cu zgârcenie dr muite. Exigen a danseaz pe ambele planuri. Familia teatrului nu este întotdeauna suficient de sudat , iar ochiul spectatorului nu se dovede te întotdeauna suficient de p trunz tor. i-un bun exemplu ni-l poate oferi comedia de moravuri, O snicie, de c pitanul Gheorge Ursachi, preferat la sfâr it de secol al XIX-lea. adar, de la buna armonie dintre actori-public-cronicari i pân la recunoa terea oficialit ilor, calea se dore te bine b torit cu munc mult i rezisten . A a c medalia „Bene-merenti clasa I”, pe care a dobândit-o Aristizza Romanescu, la 15 ianuarie 1899, a fost binemeritat .

Privim cu nesa fotografia, care-o reprezint pe Aristizza Romanescu i ne putem imagina cum a fost ultimul s u spectacol, încoronat cu aplauze, flori, ova ii!... Iar artista?

Precum „o pas re b tut de vânt, cu aripile zgribulite i udate de ploaie, t cea, nemi cat . Înaintea ochilor ei deschi i i plini de lacrimi, se perindau cu iu eala gândului toate succesele trecute; în urechile ei r suna zgomotul atâtor triumfuri; iar din ii ei, strân i de nervii ner bd rii, parc voiau s se întredeschid , pentru a l sa s -i apar pe buze surâsul satisfac iei de odinioar ... Nu mai avea decât energia de a duce pân la cap t hot rârea luat ”.

Cu certitudine, i în clipele ei cele mai negre, ale b trâne ilor i ale bolilor care-o înl uiau, f mil , Aristizza î i mângâia suferin ele cu acel îndep rtat îndemn - ca un ecou - „E ti chemat s ii teatrul pe umeri!” i umerii ei au fost puternici - vreo trei decenii, cu b rb ie i ambi ie constructiv . Marea mângâiere a somnului etern va fi o blând binecuvântare, alinându-i sufletul de la închipuirea juvenilei Julieta (a maestrului Shakespeare) i pân la dramatica Gina (din Casta-Diva, de Haralamb Lecca), de la exuberan a tinere ii pân la mângâierea final a mor ii, binef toarea.

Important! Pentru merite deosebite în teatru i film, Academia Român acord , anual, Premiul „Aristizza Romanescu”. Dintre ultimii laurea i: actorii Ion Caramitru i Tamara Buciuceanu sau regizorii Dan Pi a i Alexandru Dabija!

Albert Bierstadt - Valea Yosemitei

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Beatrice Silvia SORESCU

Nicolae B[la]a – scriitorul realismului stenic Prozator i dramaturg, eseist i nu în ultimul rând, ziarist, st pânind foarte bine arta comunic rii, Nicolae B la a î i joac foarte bine rolul de scriitor în acest periplu al genurilor literare. În mai toate romanele, ca de altfel i în cele patru piese de teatru i chiar în unele din eseurile sale, satul românesc r mâne unul din spa iile favorite ale scriitorului, matricea în care omul i scriitorul Nicolae B la a s-a format spiritual, „în raiul lui”, a a cum avea s afirme, mai târziu. Este îndr gostit de mic de ceea ce înseamn „crea ie” i cite te pove tile i povestirile lui Creang , iar mai târziu deslu te tainele comediilor lui Caragiale sau profunzimea Luceaf rului lui Eminescu. Nu se mul ume te îns cu atât i p trunde în complexitatea conceptelor filosofice ale lui Platon i Aristotel, înscriindu-se, pentru a studia i a acumula noi cuno tin e, la Facultatea de filosofie din Craiova, ob inând i burs de merit pe toat perioada studiilor, iar dup absolvirea facult ii, face i un doctorat, la Timi oara, în filosofie. adar, st pânind acum toate tainele acestei tiin e, atât de complexe, i având la îndemân i harul scriitoricesc, se apuc serios de treab i scrie 21 de c i, în care recreioneaz , cu pricepere i art , marile concepte ale înainta ilor s i.

Confruntându-se, chiar dac era la anii fragezi ai copil riei, cu marile probleme pe care le crea un sistem social bolnav, na ionalizarea i colectivizarea, cu neajunsurile i drama prin care au trecut to i ai s i, prozatorul s-a hot rât s le imortalizeze prin cuvânt, s le trimit „Pe apa sâmbetei”, într-o lume a c ilor, în care vor r mâne gravate peste timp. Asuprirea acelor oameni, nedreptatea i jugul în care fuseser

Albert Bierstadt - Sierra Nevada

obliga i s trag , l-au f cut apoi pe Nicolae B la a s „Blesteme” cu foc pe to i cei care asupriser un popor m cinat i a a de atâtea neajunsuri.

Cu un fin spirit de observa ie, cerceteaz , analizeaz via a care se deruleaz în a a zisa lini te a ei, în diferite medii sociale i, de data asta, se opre te asupra c minelor de copii, de unde izvor te, ca o stea în fântân , Alexandra. (M niile Alexandrei).

Nicolae B la a este în permanen , în scrierile sale, într-o leg tur direct cu divinitatea, cu care mereu dialogheaz prin personajele sale, pune întreb ri, încearc s g seasc anumite situa ii sau r mâne uimit de nefirescul, de crudul i nedreptul adev r. Din aceast rela ie cu Dumnezeu, se na te Sara, personaj de inspira ie biblic , complex, pe care autorul îl plimb prin toate spa iile culturale, de la cele antice, cu prec dere civiliza iile fenician , greac , latina de mai târziu, pân în satul lui mo Gheorghe, sat care r mâne, ca o ax a lumii, un univers în care e ti mereu prezent, fie i dac , fizic, apar ii altor arii. În cele dou volume, scriitorul reu te s uneasc dou lumi, cerul i p mântul, într-una singur , mo Gheorghe reprezentând acel spirit în tor, care face ca cele dou universuri s fie mereu în comuniune. O via plin de neprev zut, tr iri, aspira ii i dec deri, toate acestea f când obiectul acestui roman aparte, probabil, unic în felul u în literatura contemporan .

Exist în romanele lui Nicolae B la a un realism stenic, psihologic, împletit cu arta filosof rii, în anumite cazuri boln vicioase, provocate de regimul social. Un exemplu concludent în acest sens este „Puntea frânt i c derea spre niciunde”, carte publicat la Editura Newest”, Târgu Jiu, 2006. De fapt, în acest roman, autorul ne sugereaz faptul via a poate fi v zut ca o punte ag at între via i moarte...

Prozatorul se simte obligat s relateze despre amestecul pluriform al vie ii unor oameni, care au fost mereu obliga i s suporte un jug aspru, pe care nu i l-au dorit vreodat . Un proces al dezumaniz rii brutale i tragice a nimii exist i în teatrul lui Nicolae B la a, în care reu te s readuc pe scen , tipuri de rani brutaliza i, statul comunist operând sistematic, cu for e opresive. Dramaturgul creaz scene menite s ilustreze componentele barbare, mijloacele opresive ale celor ce le folosesc.(Slug la Dârloag ) Ultimul s u roman, „Cer etor în iadul de la poarta raiului”, de i are ca linie de mijloc o frumoas i în acela i timp, o tragic poveste de dragoste, imanen pe pânza vremurilor, în care tr iesc actan ii, el este o radiografie crud , de un adev r nefiresc i nespus, al vremurilor în care tr im. Ac iunea începe în anii 50 i se încheie, dac se va încheia, sub ochii no tri. Personajele sunt t lite, vrând, nevrând, de vremuri.

Pe aceast linie Orient/ Occident, locul spre care ve nic au stat privirile marilor puteri, locul în care aproape niciodat , în istorie, noi, ca popor, nu ne-am putut stabili soarta, locul în care noi, ca popor, pentru a exista, a trebuit s facem compromisuri cu noi în ine, în primul rând. adar, Nicolae B la a a reu it s realizeze o oper , c ile sale fiind adev rate pagini de literatur în care autorul picur istoria socialpolitic în care sunt ancorate vrând, nevrând personajele.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Camelia SURUIANU

O interpretare simbolic[ a basmului F[t-Frumos din lacrim[

Fecioara chemat[ la „nunta” Marelui Mire

Conceptul de scriitor religios nu s-a bucurat de o circula ie prea larg în literatura român , în consecin , ast zi avem mari dificult i de definire. Din considerente politice, pân nu demult, dimensiunea religioas a creatorilor români, precum Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Paul Sterian a fost insistent ascuns , deformat sau minimalizat .

Nicolae Steinhardt, în volumul memorialistic Monahul de la Rohia, cu privire la acest aspect, îl evoc , spre surprinderea noastr , pe Mihai Eminescu despre care, chiar dac nu-l consider „un poet religios”, ci „un mare poet filozofic, cosmogonic, metafizic”, puncteaz faptul c „toate acestea implic , indirect i elementul religios.”1 Prin urmare, o parte din crea ia sa artistic poate suporta interpret ri religioase. Astfel, în paginile care urmeaz , propunem lectorului avizat spre analiz câteva simboluri din basmul t Frumos din lacrim 2.

Textul a fost publicat în revista „Convorbiri literare” în perioada studen iei. Prin structur , se încadreaz basmelor culte. În vremuri îndep rtate, un cuplu împ tesc î i ducea existen a în lacrimi i durere, datorit lipsei unui urma . Pân într-o bun zi când din icoana Maicii Domnului o lacrim se scurse pe buzele împ tesei i în scurt timp n scu un fiu.

Dup ce cre te în mod supranatural, asemenea basmelor tradiionale, F t-Frumos pleac de la palat pentru a încheia vrajba cu un împ rat vecin. Pe drum voinicul se lupt cu Muma-p durii pe care o învinge i ca r splat îi este d ruit Ileana, fiica sa, de so ie. Ajuns în împ ia vecin , afl ca împ ratul între timp murise i în locul acestuia urcase pe tron fiul. O dat cu schimbarea regelui, disputele dintre cele dou ri înceteaz . t-Frumos este primit la palat cu mult bucurie i în scurt timp craii devin fra i de cruce.

Dup o vreme, în urma unei confesiuni, F t-Frumos afl drama sufleteasc a tân rului împ rat. Acesta de mul i ani i-o dorea de so ie pe fiica Genarului. În pofida faptului c încercase s-o r peasc de nenum rate ori, toate demersurile e uaser . Pentru a-i îndeplini dorin a, eroul continu irul probelor ini iatice i porne te din nou la drum, de data aceasta pentru a-i aduce craiului iubita. utând un cal n zdr van, F t-Frumos accept s p zeasc iepele unei vr jitoare. Dup ce reu te s scape cu via din capcanele babei, prime te în dar iapa cu apte inimi. Cu ajutorul acesteia izbute te s-o r peasc pe fiica Genarului. Cât timp F t-Frumos a fost plecat, Ileana atât de mult plânsese în gr dina palatului de dorul craiului, încât r mase oarb . Întoarcerea la castel se încununeaz cu nunta celor doi. Pe scurt, acesta este subiectul basmului. * Conform teoriei lui Vladimir Propp, basmele, mai ales cele din spa iul balcanic, sunt structurate în 33 de secven e, numite de exeget

func ii. Dintre func iile pe care le reg sim în t Frumos din lacrim amintim: motivul lipsei, în cazul de fa a urma ilor, z mislirea i na terea supranatural , motivul c toriei ini iatice, probele de vitejie, victoria eroului, întoarcerea la palat i nunta. Întâmpl rile, destul de numeroase, sunt construite cu mult imagina ie i originalitate. Chiar dac Mihai Eminescu nu se distan eaz prea mult de structura ini ial a basmului, pe alocuri observ m câteva abateri de la binecunoscutul fir epic. De exemplu, dac în basmele tradi ionale portretul personajelor lipse te cu des vâr ire, în t Frumos din lacrim eroii sunt prezenta i detaliat. „Împ ratul era întunecat i gânditor ca miaz noaptea” (punctul cardinal nord era denumit în vechime „miaz noapte” sau „septentrion”). „Împ teasa avea chipul ca o marmur vie”. Muma-p durii avea „ochii dou nop i tulburi, iar din ii ei sem nau cu pietrele de mori.”

Portretul Ilenei oglinde te imaginea unei fiin e diafane, descrierea craiesei fiind realizat cu ajutorul figurilor de stil specifice romantismului. „Haina ei lung i alb p rea un nor de raze i umbre, iar rul ei de aur era împletit în cozi l sate pe spate pe când o cunun de m rg ritare era a ezat pe fruntea ei neted . Luminat de razele lunii, ea p rea muiat într-un aer de aur.”

Imaginea lunii, a lacului, a nop ii plaseaz cititorul într-un univers feeric. „Luna r rit printre mun i se oglindea într-un lac mare i limpede ca seninul cerului. În fundul apei se vedea sclipind o insul de smarald, înconjurat de un crâng de arbori verzi i stufo i, unde se ridica un mândru palat de marmur alb .”

Personajele sunt construite cu mult originalitate, mai ales cu ajutorul simbolului. F t-Frumos „din lacrim ” se deosebe te de actan ii care au jucat acest rol, prin punerea sa în leg tur cu sacrul. El se na te din lacrima Maicii Domnului, aspect care ne indic , pe de o parte, un destin unic, iar pe de alt parte, latura divin a sufletului s u. t-Frumos pleac în împ ia celui care îi prigonise tat l nu cu gândul de a se r zbuna, ci cu scopul de a rezolva conflictul pe cale pa nic . Demersul s u reu te i în urma vizitei devine „frate de cruce” cu fiul craiului. Din dragoste fa de aproapele s u, el porne te din nou la drum, pentru a-i aduce acestuia iubita, pe fiica Genarului.

Putem considera acest fapt oarecum atipic, în neconcordan cu statutul s u.

Deoarece Genarul nu-i d fata, F t-Frumos, întocmai ca în basmele tradi ionale, o fur . Surprinzându-l, tat l mânios „arunc asupra sa fulgere i nori negri plini de furtun ”3 . F t-Frumos este tr snit de natura dezl uit i devine cenu , ca în scurt timp, în mod supranatural, s fie metamorfozat în izvor. Întristat de suferin a eroului,

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

însu i „Domnul Dumnezeu din cer coborî i se spal pe fa cu apa limpede i bun a izvorului”, moment în care are loc contopirea sa cu fiin a divin . În urma acestei binecuvânt ri, F t-Frumos î i recap condi ia uman , revenind la via .

Fragmentul indic faptul c actantul, n scut din lacrima Maicii Domnului, era de fapt „apa cea vie”, „izvorul vie ii”, metafore cu ajutorul c rora în limbajul eclezial este numit Iisus Hristos. Privind textul din acest perspectiv , sp larea Tat lui Ceresc cu apa izvorului certific veridicitatea supozi iei noastre.

La prima vedere, scriitorul utilizeaz structura basmului tradi ional, în text fiind prezente binecunoscutele personaje: împ ratul, împ teasa, Ileana i F t-Frumos. Împ ratul i împ teasa formeaz imaginea unit ii primordiale, androginice. Unite, caracteristicile lor spirituale ar fi trebuit s degaje energiile necesare procre rii. Cu toate acestea, puterea, hegemonia, suprema ia împ ratului, în cadrul ordinii temporale i naturale, este atins , sau mai bine spus anulat , de un hybris. Din acest tablou familial, deducem c în trecut, o lege nescris , o cutum , voluntar sau involuntar fusese înc lcat . De obicei, în basmele tradi ionale, o astfel de lips este remediat de un vr jitor sau de un mag.

Mihai Eminescu nu folose te un astfel de motiv precre tin. El o surprinde pe împ teas într-o ipostaz pioas , specific femeilor cre tine. Aceasta cu smerenie se roag la icoana „Maicii durerilor” ca pântecul ei s z misleasc i ca ofrand aprinde numeroase candele. Un obiect, cu totul deosebit, nelipsit de prin casele cre tinilor, i totodat înc rcat cu multiple semnifica ii, este „candela aprins .”

Atributul substantival genitival „durerilor” d consisten substantivului „Maicii”, aspect care scoate în eviden sensibilitatea artistic a naratorului, dar denot i o subtil afectivitate na ional fa de Maica Domnului. Astfel, doamna de vi nobil , pentru a intra sub auspiciul sacrului, înal o litanie la îns i „Împ teasa rug ciunii.”

Atât Ileana cât i împ teasa pot fi analizate ca pe un singur personaj aflat în dou ipostaze diferite, cea de regin , care în chip supranatural se învrednice te s nasc un fiu, i cea de cr ias care se preg te te s devin mireas Marelui Mire - F t-Frumos. Cele dou fa ete ale feminit ii parcurg, fiecare în parte, un drum ini iatic

Bierstadt - Tunete pe coasta Pacificului

35

care se încheie la sfâr itul basmului, în momentul când din nou revine în planul uman Maica Domnului i îi ofer drept distinc ie Ilenei, devenit fecioara ini iat , o preafrumoas coroni .

Dac în cazul lui F t-Frumos probele pe care trebuie sa le dep easc sunt specifice basmului, adic s dea dovad de vitejie, în cazul împ tesei i al tinerei cr iese traseul ini iatic este de factur interioar . Dac prima femeie ridic o litanie la icoana Maicii Domnului ca pântecele ei s lege rod, c utând s ob in un beneficiu material, cr iasa se retrage în rug ciune, într-o parte izolat a palatului, c utând s dobândeasc trez-via, adic iluminarea. În ambele cazuri, cele dou femei dau dovad de pio enie, smerenie, aplecare spre virtu ile sfinte. Dar ceea ce le diferen iaz este scopul rug ciunii.

Prin urmare ele sunt reprezentantele a dou caste sacre, ce decurg liniar una din alta, asemenea func iilor lui Vladimir Propp.

Al turi de icoana „Maicii durerilor” primii cre tini au considerat necesar s al ture imaginii sacre un obiect special, nelipsit de prin casele familiilor evlavioase, candela. În Vechiul Testament, în capitolul Exodul (versetele: 25, 31, 37), acest simbol este pentru prima dat evocat. Iat ce i-a spus îngerul Domnului proorocului Zaharia: „S faci sfe nic de aur curat (...) s -i faci apte candele (...) ca s se lumineze fa a Lui.” Candela, obiect veterotestamentar dar i christic, poate primi multiple semnifica ii. Datorit utiliz rii sale putem apropia basmul de parabola „celor zece fecioare”, consemnat de evanghelistul Matei.

Parabola este una dintre cele mai polimorfe pilde rostite de Hristos.

Fiul lui Dumnezeu, simbolul Mirelui Ceresc, cheam zece fecioare în „c mara Sa de tain ”. Dar numai cinci dintre acestea sunt recunoscute ca fiind „în elepte”, în sensul de iluminate. Dac în lumea real un mire obi nuit i se înf eaz miresei sale ziua, Mirele Ceresc vine „în miez de noapte”, asemenea unui ho . Surprinse aproape adormite, toate au candelele aprinse, dar numai cinci dintre acestea au i untdelemn suficient.

Cifra zece este, f îndoial , cifra perfec iunii, a des vâr irii.

Sufletul virginal al celor zece fecioare semnific ipostaza la care omul pios poate s ajung . Textul evanghelic precizeaz c numai cinci dintre acestea aveau untdelemn suficient. Prin urmare, numai o parte reu iser s dobândeasc iluminarea. Cu alte cuvinte, anulaser din fiin a lor sim urile exterioare, cele ale firii omene ti, i în locul lor le instituie pe cele interioare, ale sufletului. Astfel, doar fecioarele „deprinse cu privegherea” au reu it sa- i transforme definitiv sinele.

Preciz m c trez-via (în sensul de iluminare) nu este un dar. Aceast ipostaz este, de fapt, rodul unei îndelungi sârguin e spirituale.

Din textul evanghelic afl m c Mirele Ceresc este cel care performeaz doar chemarea. Un alt am nunt nu ne este oferit. Prin urmare, cele „cinci fecioare în elepte”, de-a lungul traseului existen ial, au urcat treptele unei, s zicem, piramide sau ale unui munte. În analiza noastr , pentru a eviden ia etapele urcu ului transcendental, vom folosi termenul de piramid . Baza acesteia o formeaz firea noastr ra ional . Ra iunea este cea care ne îndreapt spre studiu, cercetare, reflec ie, .a. Amintim c Pitagora scrisese pe frontispiciul colii sale: Nimeni nu intr aici dac nu este geometric. Prin urmare, aceast etap premerg toare implic o deschidere spre tiin ele exacte (matematic , fizic , astronomie etc.), discipline care dezvolt partea ra ional din cadrul gândirii umane.

Iat un exemplu din biografia misticilor: Maxim M rturisitorul, Grigore de Nyssa, Ioan Hrisostom, afl m c ace tia au studiat mai întâi tiin ele exacte, apoi filozofia i în cele din urm teologia. În scrierile lor se poate observa o anumit reflexivitate a ideilor, a ipotezelor revelatoare; cu alte cuvinte, produsul unei gândiri ra ionale, sistematizate, ordonate. Prin urmare, conceptul „gândirii geometrice”, enun at de Pitagora, atrage dup sine necesitatea studiului individual

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din care rezult cunoa terea de sine.

De aceast etap depinde urcarea celorlalte trepte. Dac introspec ia nu este temeinic realizat , piramida nu poate sus ine evolu ia novicelui. Nu este util pentru un individ s i îmbun easc via a, ci scopul existen ei sale trebuie s devin „dobândirea untdelemnului”. O candel far untdelemn suficient poate fi comparat cu femeia virtuoas care nu în elege c : „Oricât ar fi f Iubirea e o tain / Ne viziteaz aici, dar st în alt parte!” (Vasile Voiculescu, Ultimile sonete ...)

Prin urmare, suntem pu i în fa a a trei simboluri, sau mai bine spus, elemente ezoterice: candela, untdelemnul i focul. Dintre cele zece fecioare doar cinci au tot ceea ce le este necesar. Celelalte mai au trepte de urcat. S spunem c evolu ia lor fusese mai lent .

Dac actantul (actio din latin = ac iune, în sensul de fa , denumire data novicelui care tinde sa dobândeasc iluminare prin str daniile sale proprii,) nu a reu it s se cunoasc pe sine, el nu „vede”4 necesitatea reconstruc iei sale interioare. Pentru aceast tipologie de protagonist, piramida - dup cum am numit-o, în mod practic - nici nu exist . Acest suflet nu este un teofor (teofania = manifestarea divinit ii într-o form material ) i nici nu în elege necesitatea trez-viei. Actantul este opusul omului lene , celui care nu depune eforturi pentru a evolua. Pentru el tiin ele exacte nu au valoare, gândirea ra ional nu exist , pe scurt un astfel de individ este lipsit de profunzime, nu încearc s cunoasc adev rul i nici nu tr ie te în adev r.

Pe lâng aspectele men ionate, actantul, care în definitiv tinde spre des vâr ire, trebuie s se cunoasc în primul rând pe sine.

Silogismul antic „cunoa te-te pe tine însu i” nu apar ine lui Socrate.

De fapt, el l-a preluat de pe frontispiciul templului din Delphi. Pu ini dintre noi cunoa tem faptul c maxima fusese modificat . Pe frontispiciu scria: „Cunoa te-te pe tine însu i la lumina Mea.” Socrate a suprimat oarecum maxima, l sând mo tenire posterit ii doar o parte din adev r. Dac aceast introspec ie nu ar fi fost cel mai greu lucru de ob inut din partea omului, filozoful nu ar fi adus în aten ia discipolilor silogismul.

Deci, dac tu, ca individ, nu ai un bagaj de cuno tin e, în urma ruia s devii un iluminat i apoi aceast particularitate s se reverse asupra semenilor, omul practic nu se cunoa te pe sine. El este un diletant, care tie câte ceva, nu are lumin , nu tr ie te în întuneric, e „c ldicelul” din Apocalips . Raportându-ne la parabola celor zece fecioare, putem apropia simbolul luminii interioare de cel al focului, rezultanta fiind candela aprins .

Revenind la textul nostru, Mihai Eminescu ne-o prezint pe împ teas în ipostaz pioas , priveghind în miez de noapte asemenea unei „v duve”. Într-o od ridic rug ciuni la „Maica durerilor” în fa a „candelelor aprinse”. Compara ia „ca o v duv ” ne sugereaz c ducea o via curat , dar modest . Datorit virtu ilor pe care le de ine, ea devine simbolul femeii-mame, a c rei datorie spiritual este z mislirea de prunci.

Mihai Eminescu acord o întreag pagin momentului în care femeia, cu smerenie, se roag ca pântecele ei s lege rod. Scriitorul, pe aceast cale, condenseaz întreaga înv tur paterical cu privire la importan a pe care familia o are în scopul procre rii. Împ teasa nu este individualizat , nu poart un nume, ea este simbolul maternit ii. Aceast ipostaz ne aminte te de Antuza (mama Sfântului Ioan Gur de Aur) sau de Emilia (mama Sfin ilor Vasile cel Mare i Grigore de Nyssa), care, în urma rug ciunilor închinate Maicii Domnului, s-au învrednicit s z misleasc prunci binecuvânta i de Duhul Sfânt. Prin urmare, împ teasa, dup cum ne este prezentat , se nuprintre fecioarele în elepte. Amintim c , din punct de vedere simbolic, „fecioara” din parabola evanghelistului nu include aspectul

Anul IX, nr. 6(94)/2018

virgin, ci evoc cur irea sufleteasc i trupeasc a unui individ.

-i urm rim traseul existen ial. În toate culturile, „apa” este simbolul crea iei originale, dar i un mijloc de purificare. În cazul nostru, împ teasa plânge, adic se cur de toate metehnele vie ii.

Ea nu are nevoie de ajutorul Magului pentru a r mâne îns rcinat .

Mijlocitoarea, pentru c suntem în era cre tinismului, este îns i Fecioara Maria. Privegherea în miez de noapte, smerenia, lacrimile rsate, au anulat cutuma înc lcat . Iertarea survenind, energiile necesare procre rii au început s func ioneze corect. i, ca dovad , „din ochii Maicii Domnului o lacrim izvorî i coborî pe buzele ei”. În urma minunii, pântecele împ tesei leag rod. i astfel, ia na tere t-Frumos, un personaj atipic, z mislit din lacrima Sfintei Fecioare, actant aflat direct sub auspiciul Duhului Sfânt.

Numele acestuia st sub semnul esteticului, este „frumos”, dar i al increatului, este înc un „f t”, deci un fiu practic nen scut. Din nou suntem pu i în fa a unei hierofanii. Din basm în elegem c s-a scut un prunc, care, de fapt, înc nu s-a metamorfozat. Cu alte cuvinte, acest spirit superior nu s-a acomodat înc cu zona uman , e cuprins de via , dar i de non-via . F t-Frumos e legat de spa iul terestru, dar i de cel divin, existând în dou dimensiuni diferite. În acela i timp e aici, dar e i dincolo. E pe p mânt pentru a se supune destinului uman, dar i în împ ia Sa. Singmund Freud studiind fenomenul na terii în Inhibi ie, simptom, angoasa,5 precizeaz faptul c „f tul la na tere sufer o trau.” Cuvântul „traum ” vine din grecescul „ran ” i deriv din „a str punge”, desemnând o ran prin str pungere. Copilul la na tere sufer un traumatism, rezultat în urma unei violen e externe. i Carl Gustav Jung vorbe te de un „traumatism al na terii”, aspect care se manifest prin plânsul excesiv al noului n scut. În cazul basmului nostru, ordinea natural este r sturnat . Copilul e parc n scut s înf ptuiasc ceea ce latinii numeau: integra natura renovatur ignis (integrarea lumii se reface prin foc sau natura focului se reînnoie te). Ca dovad , el nu plânge, ci se bucur de venirea în planul uman, pentru a- i împlini destinul. t-Frumos, dup ce cre te, conform basmelor, în mod supraomenesc, î i p se te familia. El trece, cu o luntre, pe un t râm nou, unde întâlne te un palat somptuos. În interiorul sanctuarului mirific, privirea îi este atras de imaginea „preafrumoaselor candelabre, cu sute de bra e, i-n fiecare bra ardea câte o stea de foc.” (Recunoa tem similitudinea cu fragmentul citat la începutul analizei din Cartea Exodului i imaginea candelabrului din basmul nostru.) Pesemne c sanctuarul regal era unul dintre loca urile în care s luia Tat l Ceresc.

Candela sau candelabrul este un simbol deosebit de complex, întâlnit atât în Vechiul cât i în Noul Testament. Proorocului Zaharia îi este descoperit acest simbol. S urm rim nota iile acestuia: „V d un candelabru cu totul de aur, cu apte candele, iar deasupra candelabrului este un vas cu untdelemn din care pornesc câte apte evi c tre acele candele, iar al turi sunt doi m slini, unul de-a dreapta vasului cu untdelemn i altul de-a stânga. i am zis c tre îngerul care vorbea cu mine: «Ce sunt acestea, Domnul meu?» i mi-a r spuns Îngerul: «Oare nu tii ce sunt toate acestea?» Eu i-am zis: «Nu, Domnul meu.» (...) i iar i mi-a zis: «Iar acestea apte sunt ochiul Domnului care cutreier p mântul.»” (IV, 2, 14) Vedenia proorocului ne ofer explica ia elementelor simbolice: candela – ochii Domnului care cutreier p mântul, cele dou crengi de m slin – „ evile” de aur prin care se las în jos untdelemnul, adic puterea Duhului Sfânt. În concluzie, spa iul în care a p it F t-Frumos nu era un palat oarecare, ci unul în care Harul Duhului Sfânt era omniprezent. Cu alte cuvinte, F t-Frumos p trunde în sanctuarul Proniei Cere ti i r mâne uimit de complexitatea des vâr irii Sale.

Mihai Eminescu, care era un cunosc tor al textelor biblice, pe care

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

le-a studiat chiar i în limba ebraic , cu ajutorul acestor tablouri accentueaz înc o dat nuan a simbolic a basmului. În cele din urm , F t-Frumos ajunge la casa Genarului. Numele acestuia ne atrage în mod deosebit aten ia. Genarul nu este un personaj des întâlnit în basmele noastre, el de fapt ne indic altceva.

Din punct de vedere fonetic, avem de a face cu o transformare lingvistica, de origine latin . La baza termenului se afl cuvântul „ghenar”, adic denumirea veche dat lunii ianuarie, respectiv „gerar”. Prin urmare Genarul era de fapt zeul lunii ianuarie, fapt confirmat i în text. Surprinzându-l pe F t-Frumos în momentul când o fur pe fiica sa, el dezl uie într-o clip întreaga natura. Tunetele, fulgerele i în cele din urm ploaia abundent , ne duc cu gândul la faptul c avem de a face cu o stihie cereasc .

Dup cum spuneam, termenul „gerar” a suferit transform ri lingvistice i sub influen a limbii latine în terminologie român s-a introdus cuvântul „ianuariu” (lat. januarius, adic mensis, respectiv luna lui Ianu, denumire dat zeului roman Ianus). Ianus este zeul ritualurilor de trecere i al fenomenelor de tranzi ie, cunoscut sub denumirea i de zeul u ii. Acesta în mitologie este reprezentat având dou chipuri identice, puse spate în spate, cu o fa privea înainte i cu una înapoi. Prin urmare, Genarul – ghenar – gerar – januarius – mensis – Ianus6 , pe scurt zeul u ii întruchipeaz în text, tranzi ia protagonistului spre o noua etapa. Acest personaj-zeu denume te i un simbol. De la nivelul s u spa ial avea priveli te asupra întregului univers uman. Nimic nu-i scap . Ca dovad , îl surprinde pe F tFrumos în momentul când îi fur fat . Pe lâng aceasta calitate, zeul se ocup i de fenomenele de tranzi ie. Mai exact Ianus este i un zeu adjuvant în ritualurile (respectiv pragurile) de trecere. În vechime, poporul roman avea o supersti ie. Se credea c , dac pe vreme de r zboi u ile caselor r mâneau descuiate zeul u ii intra i ferea întreaga familie de necazuri. Se spunea c în locuin ele închise zeul nu p ea, nu le trecea pragul, ca urmare nu-i binecuvânta. Când conflictul armat înceta nu era nicio problem dac romanii î i ineau ile închise, deoarece Ianus, zeu r zboinic, nu î i manifesta puterea pe timp de pace. El intervenea doar în momentele tragice.

Prin urmare, Mihai Eminescu, care avea cuno tin e am nun ite de mitologie, ne indic faptul c a utilizat inten ionat acest nume pentru a marca dou aspecte: încheierea unei etape existen iale i trecerea actantului spre o nou dimensiune. Chiar dac aparent în urma confrunt rii Genarul, zeul u ii, îl învinge pe Fat-Frumos, în

Albert Bierstadt - Vedere din Sacramento

37

realitate se întâmpl invers. Iat cum prezint Mihai Eminescu desurarea ac iunii. În urma luptei, Fat-Frumos este tr znit i transformat în cenu , ca în scurt timp s se metamorfozeze în „izvor”. A adar, scriitorul ne aduce în aten ie dou simboluri, care, fiecare în parte, ne vorbesc despre o purificare material , urmat de o regenerare, în sensul de rena tere, aspect ce ne duce cu gândul la un botezul christic. Aspect subliniat de coborârea din cer a însu i Domnului Dumnezeu „care se spal pe fa cu apa limpede i rece a izvorului.”

Prin acest tablou autorul subliniaz faptul c protagonistul intrase într-o nou dimensiune, de data aceasta întru totul spiritualizat .

Astfel, în urma binecuvânt rii cere ti F t-Frumos revine la via .

Remarc m m iestria cu care scriitorul, cu ajutorul procedeelor specifice romantismului, a creionat, deosebit de plastic, transform rile sale fiin iale. Din lupta dat rezult faptul c stihia (Genarul, respectiv zeul u ii) nu îng duia facil ca pragul de trecere s fie trecut, chiar i de un actant ini iat, cum este cazul lui Fat-Frumos. Pesemne ca acea nuan uman din fiin a sa trebuia s treac prin cel din urm purgatoriu, pentru a rena te „din cenu ” a doua oar . (Ca o parantez , amintim faptul c pragurile de trecere le întâlnim în istoria tuturor religiilor în ritualurile de înmormântare. Se spune c sufletul pân la poarta raiului are de trecut câteva v mi spirituale.)

Revenind la basmul nostru, copila (ne referim la fiica Genarului) îl întâmpin pe Fat-Frumos torcând pe prispa casei. Din Pateric, culegere de biografii monahale, afl m c p rin ii isiha ti aveau ca îndeletniciri de baz torsul, confec ionarea de co uri i rogojini.

Anahore ii considerau necesar ca, în demersul evolu iei spirituale, trupul omului s fie disciplinat cu anumite munci. Vestimenta ia fetei este cea care ne atrage în mod deosebit aten ia. „Haina ei alb i lung p rea un nor de raze i umbre, iar p rul ei de aur era împletit în cozi l sate pe spate, pe când o cunun de m rg ritare era a ezat pe fruntea sa neted .” Albul este simbolul inocen ei, imaterialit ii, pasivit ii, dar i al des vâr irii. Aceast copil , creionat cu mult iestrie, purta pe cap o cunun , semn al regalit ii dar i al ilumin rii interioare.

Paradoxal este faptul c înc de la prima vedere tân ra îl recunoa te pe F t-Frumos. i în parabola celor „zece fecioare”, acestea îl recunosc pe Mirele Ceresc. Cu totul neobi nuite sunt cuvintele fetei. „Pe când degetele mele torceau un fir, gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu m iubeam cu tine, F t-Frumos, din fuior de argint torceam i eram s i es o hain urzit în descântece, b tut -n fericire, s-o por i ... te iube ti cu mine.”

Dorin a fetei de a se transforma, de a-i deveni „mireas ” i apoi „femeie”, subliniaz etapele pe care copila inten iona s le parcurg . Îndr zneala pe care o manifest este un act atipic, parc în neconcordan cu statutul ei. Dar dac privim în esen , aceast fecioar întrune te toate condi iile nuntirii, are haina sufletului alb , deci din punct de vedere simbolic „avea candel ”, pe cap purta o cunun , semn c de inea untdelemn suficient. Prin urmare, era preg tit s intre în „c mara de tain a Mirelui.”

Mihai Eminescu, ca i în rmanul Dionis sau în Archaeus, nu delimiteaz în mod clar spa iile. De fiecare dat folose te un pretext de natur fantastic pentru a adânci i mai mult misterul. Am putea spune c aducerea fiicei Genarului de so ie craiului este, de fapt, pretextul firului narativ. Pentru c , în definitiv, fratele de cruce este i el o fa et a Mirelui Ceresc. Este adev rat c , în loc ca monologul personajelor s limpezeasc textul, mai mult produce confuzie. Cu toate acestea, F t-Frumos pleac nu pentru a se ini ia, cum se întâmpl în basmele noastre tradi ionale, ci caut , prin gestul s u, s ini ieze instan a feminin (împ teasa, Ileana, fiica Genarului,) pe drumul des vâr irii.

Dar s urm rim desf urarea ac iunii. Dup ce F t-Frumos o r -

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe te, fapt petrecut întocmai ca în basmele tradi ionale, o urc întro luntre i porne te spre palat. Dar fata, care p te pentru prima oar într-un alt spa iu, sufer câteva transform ri fizice. „Nu vorbe te, doarme”. „Era frumoas , dar p rea moart .” Pesemne c trecerea în noua dimensiune spa ial necesita din partea acesteia un timp de acomodare. Pentru Bachelard, barca, cu care pleac F t-Frumos împreun cu viitoarea mireas , este simbolul unei resurec ii. În tradi ia cre tin este simbolul bisericii.

Conform viziunii lui Pierre Theillard de Chardin, din lucrarea Mediul Divin7 , dac exist o biseric v zut (care, în definitiv, este o copie, la nivel terestru, a unui fenomen celest), exist în mod obligatoriu i un Templu al Duhului Sfânt, o biseric vie, nev zut . În urma cercet rilor, omul de tiin a în eles c Universul func ioneaz asemenea unei gigantice Catedrale, totul realizându-se într-o ordine des vâr it .

Raportându-ne la basmul nostru, s fie cumva vorba de trecerea copilei spre o nou dimensiune spiritual ? Mai ales dac lu m în considera ie compara ia „fata p rea moart .” Tindem s credem c intrarea în simbioz cu Catedrala Cereasc (în basmul nostru, palatul lui F t-Frumos, respectiv C mara de tain a Mirelui Ceresc) îi provoca numeroase modific ri energetice.

Aten ia ne este captat de Ileana, cel de-al treilea prototip feminin, fiica Mumei-p durii. În cazul acesteia, geniul eminescian a delimitat mult mai clar etapele ini ierii. Din portretul pe care îl face naratorul, dou am nunte ne atrag aten ia, simplitatea vestimenta iei i lipsa unei coroni e pe cap. Prin urmare, spre deosebire de celelalte dou ipostaze feminine (ne referim la imaginea împ tesei i vestimenta ia fiicei Genarului), Ileana era fata unui duh p mantean, o copil virtuoas i doar atât. Cu alte cuvinte, nu era o ini iat în tainele sacre.

Dac lu m în calcul noua dimensiune spiritual , în cazul de fa preg tirea nup ial devine obligatorie. Din basm deducem c Ileana nu întrune te toate condi iile necesare nuntirii. Ca urmare, F tFrumos amân , pentru un timp, desf urarea evenimentului. Geniul emines-cian marcheaz foarte clar tergiversarea ceremonialului.

Raportându-ne la simbolistica religioas , Mirele Ceresc pare a fi un F t-Frumos celest. Atitudinea acestuia este în concordan cu versetul evanghelistului Ioan: „N-a venit înc ceasul Meu.” (Ioan II, 4) Dup cum spuneam, un act atipic are loc între cei doi logodnici, t-Frumos - Mirele Ceresc î i „p se te” mireasa. Întreaga înv tur christic porne te de la iubirea necondi ionat fa de aproapele nostru. Din iubire pentru „fratele s u de cruce” t-Frumos pleac pentru a-i aduce acestuia mireasa, o alt fecioar care aspir la o „nunt de tain ”. Dup cum spuneam, pretextul c toriei ascunde, de fapt, un substrat mult mai adânc. Traseul parcurs ne duce cu gândul la „sinele în c utarea sinei sale”, dup accep iunea lui Constantin Noica, în sensul de completare a unui întreg. Într-o omilie Maxim M rturisitorul spunea c : „Iubirea lui Dumnezeu este pe m sura cunoa terii Sale!” Prin urmare, dup cum spuneam, cea care nu întrune te toate condi iile nuntirii este fecioara.

Ea este actantul care nu de ine în candela sa suficient untdelemn. i rela ia cunoa tere – iubire este dezvoltat în basmul eminescian. F t-Frumos - Mirele Ceresc î i p se te inten ionat logodnica, mai exact pentru a-i oferi prilejul de a se adânci în rug ciune.

Cu alte cuvinte, el vrea s vad dac iubirea acesteia „era pe m sura cunoa terii Sale.” Pentru c , în definitiv, nu te po i nunti cu o persoan dac nu o cuno ti. i în cazul de fa acest aspect devine obligatoriu. De aceea, prin actul p sirii temporale, ea este invitat s reflecteze asupra cunoa terii de sine i apoi asupra Mirelui.

La prima vedere, accentul cade pe faptele Mirelui Ceresc - F tFrumos, dar, de fapt, decodarea textului se produce la nivelul tr irilor interioare. Fecioara neini iat se retrage în rug ciune pentru a se

Anul IX, nr. 6(94)/2018

învrednici de onoarea pe care Mirele i-a f cut-o. Ea, dintre alte fecioare, fusese aleas s -i devin mireas . Prin urmare, trebuia s fie demn de statutul oferit. Mai ales c , în definitiv, aceast nou ipostaz reprezint drumul ei ini iatic.

Cuprins de o stare de melancolie, „s-a închis într-o gr din , cu înalte ziduri de fier, i acolo, culcându-se pe un bolovan de cremene, plânse într-o sc ld toare de aur, a ezat lâng ea, lacrimi curate ca diamantul. În gr dina cu multe straturi, nec utat de nimeni, n scu, din pietri sterp, din ar a zilei i din sec ciunea nop ii, florile durerii, de culoare stins , ca turburii ochi ai mor ii.”8 În contextul de fa , practicarea khenozei (golirea de sine, proces spiritual premerg tor ilumin rii) este un act individual, personal i obligatoriu. Din lucr rile misticilor afl m c tr irea îndelungat întro astfel de stare extatic , atemporal , transform însu i trupul, dezvoltând în interiorul sufletului virtu ile cere ti. Pe aceste daruri le dobânde te i copila. Un alt am nunt ne atrage aten ia. Fata renun la confort i se culc vreme îndelungat pe „un bolovan de cremene”. adar, ea î i supune trupul austerit ii, asemenea anahore ilor din vechime. Prin urmare, era con tient de faptul c mai avea de trecut o prob .

Tot acest supliciu se încheie în momentul când, într-o bun zi, s i dea seama de transformarea sa (trecuse probele), „p rea -n luciul sc ld toarei, plin cu lacrimile ei, vede ca-ntr-un vis chipul mirelui iubit. Ochii ei, dou izvoare secate, încetaser a mai v rsa lacrimi. Cine-o vedea cu p rul ei galben i lung, despletit i împr tiat pe sânu-i rece, cine-ar fi v zut fa a ei de-o durere mut , s pat parc cu dalta în tr turile ei, ar fi gândit c -i o înm rmurit zân a undelor, culcat pe un mormânt de prund.”9 În urma lacrimilor v rsate, copila orbe te. Observ m c Mihai Eminescu o nume te pentru prima dat „împ teas ”, prin urmare ea nu mai era o fecioar (adic o candidat ), ci dobândise, în urma propriei sale sârguin e, statut de regin .

Dobândind intui ia sacr , simte apropierea revenirii Mirelui la palat.

Lacrimile v rsate, considerate pecetea Duhului Sfânt, izolarea discret în gr dina palatului, mirajul vederii Mirelui, sunt virtu ile cu care firea sa se înnobilase. Ea se golise de sine, dobândise iluminarea i ca dovad îl vede pe F t-Frumos în chip supraomenesc. Fata, asemenea anahore ilor, nu e con tient de statutul dobândit i continu , smerit , s i a tepte iubitul, retras în rug ciune. Cel care-i observ schimbarea este naratorul. În ceea ce prive te piramida sa interioar , putem spune c împ teasa a dep it etapa premerg toare, cea numit de c tre noi ra ional , cucerise treptele medita iei i contempla iei (rezultanta sistematic a medita iei), îndreptându-se spre extaz. Spre deosebire de etapele men ionate, extazul christic este o revela ie, o bucurie. Interesant este fragmentul în care î i vede Mirele în albia lacrimilor, fapt ce denot c primise darul teofaniei (virtute prin care un anahoret, cu ajutorul Duhului Sfânt, poate cunoa te viitorul).

Fecioara din basmul eminescian, asemenea celor din Evanghelia dup Matei, este luat i ea prin surprindere. F t-Frumos – Mirele Ceresc sose te la palat, când nimeni nu se a teapt , „ca un fur în miez de noapte”, logodnica neavând timp de o preg tire am nun it , necesar unei viitoare mirese. „Cum auzi de venirea lui, fa a împ tesei se însenin , ea lu o mân de lacrimi (...) i stropi gr dina.

Florile galbene ale aleilor de arbori i ale straturilor se-nverzir ca smaraldul. Florile triste i tulburi se-n lbir ca m rg ritarul cel str lucit i din botezul lacrimilor sale se n scu l cr mioarele.”

Dac pe parcursul rug ciunii cr iasa fusese înconjurat de „florile durerii”, în momentul sosirii Mirelui la palat ele se transform în cr mioare. Prin urmare, dup ce i se încheie ciclul evolutiv, dobânde te prin for ele sale proprii i darurile suprafire ti.

Spuneam c extazul nu implic un efort propriu-zis. Este mai

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

degrab o treapt a bucuriei christice. Momentul este bine punctat de narator. Dup ce a dobândit virtu ile cere ti i a atins des vâr irea, ea prime te în urma rug ciunilor, supliciului îndurat, puterea magic de a metamorfoza natura. Aspectul denot faptul c atinsese iluminarea. Ca urmare, f a con tientiza în prealabil, dorin ele Ilenei puteau deveni realitate.

Dac natura, pân la venirea Mirelui, era oarecum sumbr , lipsit de via , în momentul sosirii sale vegeta ia rena te. i nu datorit lui, ci datorit fetei. Fecioara nu i-ar fi dorit s i întâmpine Mirele trist . i de aceea, în grab , arunc peste flori, „câteva broboane de ap , scurse din lacrimile ei.” În urma acestui „botez”, gr dina prinde via , însufle indu-se. Cât timp a durat c in a sa, natura i-a fost martor . În momentul când ea atinge iluminarea, spa iul înconjur tor, al turi de micile viet i, se bucur de noua sa ipostaz . Pentru c parcurgerea pân la cap t a drumului ini iatic era o mare realizare. De aceea Mirele îi recunoa te meritele, o întâmpin cu mult bucurie, numind-o împ teas .

Nicolae Steinhardt, în ruind vei dobândi, face o distinc ie interesant . „Ochiul interior al min ii, sau al sufletului, func ioneaz prin intermediul credin ei aproape la fel cum func ioneaz ochii exteriori, fizici prin intermediul luminii. Prezen a p catului întunec acest ochi interior, men inând în afar lumina credin ei i astfel, pentru ca ochiul interior s poat vedea bine, el trebuie p strat lucid i curat.”10 Prin urmare, starea de orbire de care sufer fecioara, anuleaz întru totul spa iul uman. Pentru ea, lumea vizibil , uman , nu mai exist . „Orbirea” este cea care ne sugereaz faptul c penetrase spaiul sacrului. Preg tit fiind, asemenea „fecioarelor în elepte”, a teapt intre în C mara de tain a Mirelui. Cu alte cuvinte, dup ce toate probele au fost trecute, candela sa având suficient untdelemn, împ teasa întrune te toate condi iile nuntirii.

Nunta cu Marele Mire e o tain , în adev ratul sens al cuvântului.

Ea nu prime te în dar statut de mireas , ci îl dobânde te în urma propriei sârguin e. Mirele este cel care doar o alege, dintre alte candidate la statutul de mireas . Îi arat calea, drumul. Îi indic traseul, o las în gr dina palatului s se roage, s mediteze. i când este pretit de nunt , se întoarce, recunoscând-o drept so ie.

Albert Bierstadt - Cerbul din Sierra Nevada

39

Revenind la starea de orbire, Plotin în Enneade spunea c : „Ochii sunt oglinda sufletului.” Iar, într-un alt context: „Fiecare suflet este i devine ceea ce prive te.” Astfel, anulându-i-se vederea, fecioara ajunge s perceap lumea divin cu ajutorul harismelor cere ti. JeanLuc Marion11, într-o lucrare de-a sa, face o distinc ie interesant : „a vedea nu este sinonim cu a privi.” Reflectând asupra no iunilor, oarecum distincte, putem spune c „a vedea” implic a primi o informa ie vizual , iar „a privi” înseamn a te împotrivi vizibilului, a anula planul realit ii, în vederea ob inerii unei hermeneutici f de sfâr it. Prin urmare, cr iasa, în momentul când orbe te, de fapt nu mai avea nevoie s „vad ” în planul fizic, deoarece dobândise „privirea” spa iului celest.

Din imnografia bisericii r ritene face parte un axion ce merit men ionat: „C mara Ta, Mântuitorule, o v d împodobit i îmbr minte nu am ca s intru într-însa. Lumineaz -mi haina sufletului meu, d torule de via i m miluie te.” Mihai Eminescu îmbute episodul reîntâlnirii celor doi logodnici cu câteva am nunte. „F t-Frumos î i sp fa a în baia de lacrimi, apoi, înv luindu-se în mantaua ce i-o esuse din raze de lun , se culc în patul de flori. Împ teasa se culc i ea lâng el i-o vis pe Maica Domnului care desprinsese din cer dou stele ale dimine ii i i le a ez pe frunte.”

Din nou ne atrage aten ia gestica personajelor. Când revine la palat, F t-Frumos se spal pe fa cu lacrimile fetei. În momentul când fusese metamorfozat în izvor, Tat l Ceresc f cuse acela i gest.

Deci apa, i în primul, i în al doilea caz, func ioneaz asemenea unui „botez”. Dac în urma luptei purtate cu Genarul F t-Frumos este adus la via de c tre Tat l Ceresc, de data aceasta „apa vie ii” (adiel) prin gestul întreprins intr în simbioz cu acea latur uman din fiin a împ tesei. i în urma acestui - s -i spunem - amestec, de sacru i profan, sinele s u vine în întâmpinarea sinei sale.

Anahore ii considerau c mintea omului în plan spiritual are rolul unui liturghisitor (ipostaza sacerdotal ), iar inima func ioneaz asemenea unui altar al Duhului Sfânt. Printr-o rela ie de leg tur , cele dou elemente, duc la na terea „omului nou”. Se spune c în inima desp timit Duhul Sfânt coboar i î i face „loca de odihn ”. inând cont de acest aspect putem spune c textul eminescian ne vorbe te de „coborârea” Mirelui Ceresc în inima miresei sale. Cu alte cuvinte, scriitorul nuan eaz etapele premerg toare ob inerii rug ciunii neîncetate.

Paradoxal, F t-Frumos se abandoneaz în sanctuarul logodnicei, sându-se cuprins de o stare euforic , fiind parc îmb tat de oboseal i de somn. Geniul eminescian nu dezvolt transform rile „fecioarei” în „femeie”, ci doar le schi eaz , fecunditatea aceasta christic fiind de fapt o tain , în adev ratul sens al cuvântului.

Ne-am fi a teptat din partea copilei la o u oar ezitare, dar ea este cea care îi preg te te iatacul. „Împ teasa cea oarb culese o mul ime de l cr mioare, din care f cu un pat de flori pentru F tFrumos.” Putem interpreta tabloul ca fiind o faz trec toare de regresie de care depinde urm toarea faz progresiv . Ea este surprins într-un moment de abandon total. Nu tie ce s fac sau ce s spun , nu pentru c nu ar fi avut nimic de spus, ci pentru c , din întreaga sa fiin , contempl imaginea Mirelui Ceresc. Ceea ce se petrece spiritual, în timp, i ceea ce se petrece material, în spa iu, formeaz o singur unitate organic . Este cu atât mai cuprinz toare aceast unitate, cu cât consubstan ialitatea celor doi este fecund . i ca dovad , Maica Domnului îi ofer , ca semn al binecuvânt rii cere ti, „o coroni cu dou stele pe frunte”.

Spuneam c textul oglinde te un singur personaj prezentat în trei ipostaze diferite: împ teasa, fiica Genarului i Ileana. Dintre toate, fiica Genarului este reprezentat ca fiind cea mai evoluat spiritual. În prima parte, regina prime te în dar o lacrim din partea

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Maicii Domnului, în urma c reia îl na te pe F t-Frumos. În ultima parte, Sfânta Fecioar î i face din nou apari ia, d ruindu-i de data aceasta tinerei cr iese o înalt distinc ie, dou stele pe frunte. Prin imaginea relevat , textul închide un arc de cerc, deschis parc la începutul cre tinismului prin metamorfozarea lui Hristos i închis câteva secole mai târziu, dup ce marii mistici au decodat din parabolele christice principalele simboluri ezoterice. În plan secund, la festin particip i câ iva boieri, care au venit îmbr ca i conform tradi iei cu „haine aurite.” Prin urmare, supu ii din împ ie, cei care particip indirect la ceremonial, se bucur i ei de nunta Mirelui.

Aceast cast oarecum distinct în spa iul ceremonial exclam în ton cu textul înfrico toarei Apocalipse: „S ne bucur m i s ne veselim, i s -I d m slav , c ci a sosit nunta Mielului i mireasa Lui s-a preg tit.” (Apocalipsa XIX, 7) Boierii sunt reprezentan ii tipului uman care nu au reu it s în eleag etapele spiritului de adâncime.

Cu alte cuvinte, i aceast categorie de ine numeroase virtu i i drept dovad au haina sufletului aurit . Dar, conform parabolei enunate de evanghelistul Matei, sunt reprezentan ii fecioarelor „neînelepte”, care nu au avut în candelele lor suficient untdelemn.

Mihai Eminescu pune un accent deosebit pe importan a hainei de nunt , simbol des întâlnit în literatura eclezial . De exemplu, în Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, autorul ne vorbe te despre necesitatea dobândirii, de c tre fiecare dintre noi în parte, a unui anumit ve mânt nup ial. Cu aceast hain , esut din fapte bune, rug ciune, post, smerenie, iubire, omul se înf eaz Mirelui Ceresc. În acest context spiritualizat trebuie s inem cont i de o atenionare. „Nu este îng duit necur irea ochilor i a hainelor, nimeni dar, dintre cei ce sunt neînv ii tainelor de unele ca acestea s nu se ating .” (fragment din Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului). Deci, persoanele care nu au reu it, pân la data nun ii, (moment în care omul moare i sufletul s u se înf eaz Tat lui Ceresc spre judecat ) s în eleag „tainele”, nu se num printre invita ii la festin.

Dac „fecioarele în elepte” intr în C mara de Tain a Mirelui, sufletele virtuoase se num printre invita i, omul comun, supus catului, nu particip la ceremonial. Cel care nu dobânde te, pân în momentul mor ii, subtilit ile sacre, simbolul „nun ii” nici nu exist .

Deoarece acest mecanism nu este perceptibil în planul uman, totul fiind o tain , produsul energiilor necreate.

Mihai Eminescu, care era un cunosc tor al misticismului, delimiteaz foarte clar spa iile, textul nef când nici o referire la norod.

Din basm se în elege c omul comun, supus p catului, nu se num printre invita ii la festin. Cauza fiind cât se poate de clar . Sufletul lipsit de virtu i, posesor de patimi, nu de ine „ve mânt de nunt ”. i în cazul de fa haina este o necesitate obligatorie. Un verset din Apocalips subliniaz valoarea incontestabil pe care o au nunta ii: „Atunci îngerul mi-a zis: scrie! Ferice de cei chema i la cina de nunt a mielului!” Prin urmare, nunta este, în esen , un mister, o tain i, nu în ultimul rând, un ideal spre care tind atât „fecioarele în elepte” cât i nunta ii. Dac prima ipostaz gust din plin extazul, mesenii doar se bucur .

Ar mai fi de ad ugat faptul c fecioara, v zut tot din punct de vedere simbolic, oglinde te imaginea sufletului, indiferent de sex, statut social, capacitate intelectual .a. Conform p rin ilor mistici, dup cum spuneam, ea este simbolul omului smerit, rug tor. Dac ne raport m la parabola celor „zece fecioare” toate candidatele de in aceste virtu i. Pentru a fi mireasa Marelui Mire, sufletului îi este necesar untdelemn, adic Duh Sfânt. i în cazul de fa , însu irile

Anul IX, nr. 6(94)/2018

enumerate sunt practic insuficiente. Pentru a intra în C mara de Tain a Mirelui, omului îi este necesara pecetea rug ciunii isihaste, a min ii coborât în inim .

Dac în basmul tradi ional nunta se desf oar în a treia zi de la revenirea Mirelui pe meleagurile împ iei, evenimentul în tFrumos din lacrim are loc, paradoxal, în a patra zi. Momentul atipic ales interfereaz cu un alt simbol al Apocalipsei. Cifra patru sugereaz ideea de universalitate, în num r de patru sunt: fluviile care ies din Eden (acestea având rolul de a uda i înconjura universul), c re ii apocaliptici, care la sfâr itul veacurilor vor îndrepta cele patru urgii asupra oamenilor, punctele cardinale, considerate stihiile p mântului.

Dar, patru sunt i treptele piramidei noastre interioare (ra iunea – medita ia – contempla ia – extazul), urcate, sau mai bine spus dobândite în urma rug ciunii, introspec iei de c tre împ teasa noastr , în cazul de fa a Ileana.

Cel din urm fragment este edificator. Întreaga natur particip la preg tirea nun ii. Trandafirii, crinii, l cr mioarele, viorelele „ inur sfat lung cum s fie luminat haina de mireas , apoi încredin ar taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur.” În basmele tradi ionale, prezentarea evenimentului este succint nuan at i nu de pu ine ori chiar lipse te. Dar, în contextul de fa , „un roi de raze venite din cer le-a spus l utarilor cum horesc îngerii, când se sfin te un sfânt.” Compara ia nu este o întâmplare, „nunta” unui astfel de suflet nu poate fi decât a unui sfânt.

Spuneam c accentul în text cade în mod evident pe imaginea miresei i, ca dovad , Mirele este prezentat succint, fugitiv, cu ajutorul câtorva cuvinte, menite s -l individualizeze. „ i î i puse c ma de tort de raze de lun , brâu de m rg ritare, manta alb ca ninsoarea.”

Din nou aten ia ne este captat de haina de nunt . De data aceasta, naratorul ni-l prezint pe Marele Mire - F t Frumos în toat somptuozitatea sa.

Cea care simte din plin bucuria nuntirii este mireasa. Albul rochiei de mireas poate primi multiple interpret ri. Este „culoarea în elepciunii, venit din obâr ii, purtând în sine chemarea uman c tre progres”12 ; este „haina sufletului” cu care omul se înf eaz la judecat ; în plan uman, este o culoare pasiv , ar tând c înc nimic nu s-a împlinit. Aceasta este doar o singur dat purtat , marcând o trecere, un tranzit, fiind o c ma a supunerii dar i a disponibilit ii, ea las loc femeii.

1 Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia, Editura Dacia, ClujNapoca, 1991, p. 66.

2 Mihai Eminescu, t-Frumos din lacrim , rmanul Dionis, Editura Minerva, Bucure ti, 1996.

3 http://www.mihaieminescu.ro/opera/proza/fatfrumos1_2.htm 4 Umberto Eco spune în cursul s u de Semiotic c un astfel de novice nu poate s în eleag modelizarea spa ial , func ional i actan ial .

5 Singmund Freud, Inhibi ie, simptom, angoasa, Editura iin ific , Bucure ti, 2001.

6 Victor Kernbach, Dic ionar de mitologie general, Editura tiin ifica i Enciclopedica, Bucure ti, 1989.

7 Teilhard de Chardin, Mediul Divin, Editura Herald, Bucure ti, 2007.

8 http://www.mihaieminescu.ro/opera/proza/fatfrumos1_2.htm 9 http://www.mihaieminescu.ro/opera/proza/fatfrumos1_2.htm 10 Nicolae Steinhardt, ruind vei dobândi, Editura Dacia, ClujNapoca, 1992, p. 91.

11 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului - tablou, televiziune, icoan , o privire fenomenologic , Editura Deisis, Sibiu, 2000.

12 Jean Chevalier i Alain Gheerbrant, Dic ionar de simboluri, Editura Artemis, Bucure ti, 1993, p. 78.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Valentina BECART

„atât de nefiresc am r[mas @în lucruri” Poetul Nicolae V reanu (Sârbu) ne prezint un nou volum de poezie - „Poeme pentru mai târziu” -, volum ap rut la editura Lindenfeld, Bucure ti (2012).

Cartea are un motto care determin cititorul s se opreasc pentru o clip i s mediteze - mult mai profund - asupra existen ei, asupra efemerit ii lucrurilor. „Ivirea mea naduse niciun adaus lumii, / Iar moartea n-o -i schimbe rotundul i splendoarea. / i nimeni nu-i s -mi spun ascunsul tâlc al spumii: / Ce sens avu venirea? i-acum - ce sens plecarea?” (Omar Khayyam).

Referitor la titlul ales..., n-am putut s nu întreb: „S se fi inspirat domnul Nicolae reanu dup volumul de versuri «Romane pentru mai târziu», semnat de Ion Minulescu?” Ilarie Chendi face urm toarea remarc : „parc lumea de ast zi n-ar fi de ajuns de preg tit s -l în eleag ”... Nu tiu care i-au fost (îi sunt) inten iile poetului Nicolae V reanu, dar sper m ca cititorul s ia act de scrierile din volumul „Poeme pentru mai târziu”, un volum remarcabil, de altfel, în not modernist , cu „cheie”, adesea, care solicit implicare i medita ie. Cultivând versul liber, din care nu lipse te armonia i profunzimea gândului, cu ajutorul metaforei rele-

vante, poetul reu te s confere stil i sensibilitate estetic întregii expresii poetice.

Prefa atorul c ii, domnul Petru Dinu Marcel, face urm toarea afirma ie: „Cuvântul este atotputernic cu versuri zid, fort reaa de ap rare a sentimentului. Întrerup torul gândurilor, pictorul de forme i de suflet, totul începe de la el. M tile multiple se dezbrac pân la esen .”

Cunoscând, destul de bine, a spune, scrierile d-lui Nicolae V reanu, pot afirma domnia sa scrie versuri ca i cum ar picta, ca i cum ar respira, ca i cum ar fi ve nic urm rit de „clipa cea repede”.

Fiecare vers î i aduce în fa a ochilor un delicat tablou, în tonuri, mereu mai variate i incitante. Volumul începe, cum altfel, cu un poem închinat poetului. Cine este poetul?

Se stipuleaz ideea c poetul exist deja... atunci când se na te. El are o misiune: aceea de a eterniza în versuri întreaga sim ire i „sângele neamului”.

Con tiin a poetului este înalt vis toare, dar nu rupt de realitate. El tie c totul vine, totul trece... ca-n marele incendiu al unui amurg de var . „ aminte te-mi c sunt / un nunchi de gânduri / în toate culorile / care se vor sfîr i.” ( Aminte te-mi c sunt).

Se întâmpl , adesea, ca acesta (poetul) se afle într-o criz de identitate. Sunt momente delicate, pline de suferin . Neg sind solu ii în afar ..., cu pa i u ori, î i caut drumul c tre reg sirea de sine. i cum altfel, decât urcând, coborând, alunecând, curgând ca i clipele care nu cunosc st vilare. Tristeea, cu bra ele ei m soase, înv luie inima, de multe ori, i-o d ruie singur ii, ca pe-o ofrand .

Imagina ia are un rol important în crea ie.

Fecund i iscoditoare, ea „smulge” spa iului infinit taine i semne ce- i a teapt „na terea” în vers. Trasând o ax „între dou puncte imaginare” poetul ne poate spune (cu aproxima ie) „unde a r mas iubirea, / nelini tea i teama.”

Iubirea poate deveni pentru poet un aderat „Izvor” atunci când „adâncul meu” e gata „s dea pe dinafar ”: „Împ timit c-o inim de sânge / cu chei

de flori s î i deschid iubirea, / Las pe rana durerii care frânge / polen de fluturi, alb mislirea.”...

Actul poetic cap consisten în momentele de revela ie. A ezarea cuvintelor în versuri nu se face oricum, ci cu mult implicare i ardere l untric . „a ez în cuvinte, fior tremurat de glas”; „plâng vocalele umiliten lacrimi”. Ca într-un adev rat ceremonial „o aglomerare de semne prin vise, / cerneal de gând în nuan e i forme” - teapt prind contur în lumina semantic a poemelor.

Lirismul acompaniaz scrierea poetului Nicolae V reanu, când în tonuri suave, când înc rcate de tumult i nelini ti. Iat cât delicate e în versurile ce urmeaz : „Adun cuvintele-n c ul palmelor, / i sufl peste ele un praf de adev r, / pune-n în elesul lor ce vrei s spui, / ca pe-o s mân -n p mânt i-a teapt s germineze în auz / sunete înluite de crin.” (Cum curge apa neînceput ).

De multe ori, poetul invoc piatra, acest simbol al statorniciei i durabilit ii, con tient fiind c nicio clip nu se mai întoarce. Trecerea inexorabil a timpului îi smulge o lacrim la ceas de înserare. „A împrumuta pentru un timp o inim dur / s nu-mi bat neregulat clipele, / moartea s n-o opreasc , / timpul s -i absoarb lacrima rece.” (Inima pietrei).

Temele predilecte din volumul „Poeme pentru mai târziu” sunt: trecerea timpului, singur tatea, dorin a, iubirea, teama, dorul, moartea, visul, nostalgia etc.

Exemple elocvente: „Timpul st s rup n ochii umezi / i clipele de nelini te îmi sfâie teama”; „acum noaptea-i trist , gr dina sit , / nu mai p streaz aroma visului pierdut”; „noaptea e împ teas tiut de mor i, / pe criptele lor plâng ofili i trandafirii”; „sunt lâng tine - îmi opteai cu-n surâs / i vântul se înte ea lovind în copaci, / iar tu erai frumoasa cu p rul fluturând.”; „tr iesc retras în cochilia vie ii, / ca într-o închisoare liber consim it , / condamnat la nesiguran ”; singur tatea plânge i-o moar / tot l crimând la por ile închise”;

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„vom r mâne aici pe marginea zilei / s ruin m t cerea frumoaselor femei / într-o cascad de zâmbete pe umerii goi”; „m împrosp tezi cu dragoste, / ca pe un trunchi, ramurile, / arborii îmi cresc pe suflet / cu ri cu tot”; „nu mai sunt singur / sub pa ii mei vine diminea a / cu un soare rostogolit peste umeri / i plec fluierând” etc.

Atunci când iubirea, „ca o flac pictat ”, i iese în c rare sim i cum „prea mult frumuse e curge-n fream t”, undeva se aprind candele în noapte i totul înflore te în lumin . Sufletul cânt cuprins de mirare, în timp ce „femeia roste te un descântec”. i iat declara ia poetului: „Tu e ti floarea-soarelui, / Te rote ti numai dup lumin , / Cu dragostea mea se coc semin ele, / Cu uleiul t u m sfin esc” (Floarea-soarelui). Adesea, poetul face incursiuni „înl untru fiin ei”, acolo unde stau cuib rite o infinitate de temeri, acolo unde se întâlne te cu „mun ii cu piscuri ninse”, piscuri b tute de vânturi, curtate de furtuni.

Accederea pe verticala spiritului nu se face cu u urin , dimpotriv , mereu înso it de nelini te i zbucium. „De-acum singurul scop e ascensiunea / dar cui îi voi m rturisi lupta / i modul cum exist în noi teama de în ime”... (Întotdeauna ploile m runte). Atunci când somnul este p zit de „îngeri” gândurile poetului caut lumina împ rii cu sine, cu efemeritatea clipelor care nu cunosc decât un singur drum: cel al stingerii, l sând doar ni te „urme ca ni te pa i pe z pad . Poetul scrie despre tot i despre toate câte se perind prin fa a ochilor, mânat parc de o alarm interioar , fiecare întâmplare, fiecare fenomen din natur este surprins de gândul iscoditor... ca, mai apoi, s fie stilizat i prins în cuvânt, ca într-o pictogram - înainte de a ajunge la „marginea disper rii.../ înainte de a fi învins de îndoial / când în mine se dau lupte”...

Chiar dac , de multe ori, se simte un „condamnat / închis în t cere ca-n bezna / prin care nu trece nimeni”..., nu poate s nu cons-tate c -n suflet mai exist o flac i „o sete obsedant în sângele meu” -, determinându-l s caute noi i noi c i de salvare, de în are spre oazele însorite. Aceast în lare este mai blând i mai revigorant atunci când ai al turi fiin a drag . „Cea mai fioroas spaim / o pot învinge / împreun cu tine. / îmb rb tez s st pânesc umbrele / i cu inima /î i înc lzesc sufletul.” (Frumoas ca o furtun ).

De câte ori s-a sim it ca o „corabie bântuit de furtun ” i-a îndreptat gândul c tre fiin a iubit , „femeia de lâng mine”, aceasta insuflându-i încrederea de care avea i are nevoie. „Zilele i nop ile curg ca apa,

/ tu e ti inima care m fere te de vâltori, / te voi urma îndeaproape / ca pe un înger.”

(Te voi urma). În goana trenului vie ii, poetul Nicolae reanu surprinde clipe i tr iri care-i marcheaz existen a i î i pun amprenta asupra expresiei poetice; zborul p rilor, b ncile goale, florile de liliac i crin, dang tul unui clopot, curcubeul, luna, seara, frigul, o fereastr , duminicile la biseric , lumina ochilor verzi, florile de cire , adâncul fântânii, ziua pârguit de soare, dealuri i râuri, toamnele târzii, albul z pezii, umbrele lungi etc. Toate aceste lucruri îi smulg câte o tres rire de gând..., gânduri cuib rite în „cutele nev zute ale min ii”, acolo unde se afl întreaga informa ie a devenirii noastre. Contururi, forme, culori, aflate mai departe sau mai aproape de sufletul poetului, sunt imortalizate în poezie. Într-un ritm allegro..., adesea!

Poetul pare a fi într-o permanent veghe, pentru a nu pierde din miracolul care se perind prin fa a ochilor.

Melancolia, o tr tur specific firii poetice, î i face loc în sâmburii amari ai amintirii sau a trecerii timpului, dar emo ia nu erupe peste malurile gândului, este bine temperat , estompat , în cele mai multe situa ii: apare, uneori, ca o adiere lin , în preajma cuvântului ternut în vers. „Întemeierea lumii înse i pare a fi de natur poetic ”, ca atare, „plin de m re ie, i totu i poetic locuie te omul pe p mânt” (F. Hölderlin).

Anul IX, nr. 6(94)/2018

„Cu toat aparen a zadarnicei expresivit i, a totalei transcontingen e, poeticul ine i de natura existen ialului (în m sura în care este investit cu noi deschideri metafizice). Existen ial pe care îl re-nume te, îl transcende i pe care i-l aproprie dup un tipar mistic. Actul scrierii poetice poate deveni existen plasat în mister, tentativ profan de sacralizare, redimensionare a centralit ii fiin ei. Dar f elementul sacral (de accedere la actul întemeietor), poeticul mâne s cit de poieticitate.” (Ioan.F. Pop). În volumul „Poeme pentru mai târziu”, semnat de poetul Nicolae V reanu (Sârbu), metafora este liantul care asigur profunzime scrierii. Aceasta recreaz universul poetic, stabilind leg turi noi între lucruri. Iat câteva exemple relevante: „în cochilia oval a somnului; se des elenesc câmpiile timpului ; m doare gândul s rut rii arse”; „îmi aud sufletul cum flutur cuvinte”; „s nu- i l crimeze ochii mir rii ascunse”; „e o lini te ascuns -n ruin ” etc. Am selectat, pentru încheiere, un poem cu înc rc tur grav , poem care cuprinde în structura semantic un întreg destin, o întreag tr ire care- i rememoreaz existen a: „Nu tiu cât lumin a r mas în gând;/ ochiul se rote te cu mirare pe drumul parcurs./ În nelini tea mea e ceva nest pânit;” „V d anii cum mi se desfrunzesc pe sub pa i, /Caut melodiile cântate cândva/ Prin întunericul în care am r mas ostatic;” (Te tept).

Albert Bierstadt - Vârful Landers

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Vasile Dan MARCHI}

Motivare De 1 aprilie, muza m-a p lit într-un mod atât de penibil încât prin asta am scris lucruri neadev rate despre soare cum c este în el tor ca iubirile mele de dorul minunilor ba chiar despre s cia noastr care neputând fi structurat în context biologic sau chimic a fost trecut în regim astronomic precum spa iul... i c moartea a abandonat finala concursului de ur deoarece a ajuns în aceast ultim faz cu mine...

Ba mai ales muza îmi spune (nu tiu dac e o p leal sau adev r) în finala concursului de iubire a ajuns Dumnezeu cu mine...

Dar în acest context cu ce-l pot face eu pe Tat l Ceresc m iubeasc a a cum poate el face s -l iubesc din toate punctele de vedere...

Probabil c aici voi câ tiga finala... În fond i la urma urmei m-am consolat prin aspectul c Dumnezeu mi-a confirmat dac nu-mi este predestinat s fiu astrolog, fizician, chimist, istoric ci scriitor am motiv scuzabil s scriu basme chiar i despre el

La început La început a fost mirarea i apoi prima întrebare pus de Dumnezeu sie însu i: „De ce m mir c atâta timp este doar întuneric în jurul meu... când de fapt pot face ceva pe care cu adev rat s am de ce s m mir...”

Dup toate aceste momente Dumnezeu a f cut Cerul Soarele, P mântul...

Iar prin felul cum oamenii se mir pe toate aceste lucruri, exist m deoarece Dumnezeu se mir la nesfâr it de mirarea noastr

N-am tiut c aceea care a venit la mine deghizat în „Mo Cr ciun”, este muza pân când mi-a rostit a a: „Am venit în aceast postur deoarece n-ai scris niciodat nimic de „Mo Cr ciun” Am mai fost la tine de sute de ori în toate anotimpurile de peste an dar nu sub acest aspect.

Eu i-am adus de la Dumnezeu darul de a scrie” Mai uluit ca niciodat am gr it: „Este de prisos s scriu altceva în acest sens decât faptul c acum simt pentru prima dat în adev ratul sens al cuvântului „Cr ciunul” în poezie”

Am început a scrie o poezie de parc pun o oal pe foc...

Precum în poezie, în oal se pun mai întâi sim mintele apoi bucatele ca s ias un lucru bun Sub oala respectiv am lemne de slab calitate înghe ate, ude cum ar fi înjur turile în poezie Sigur c înjur turile ard poezia dar când m-am gândit la acele lemne am înjurat în poezie ba chiar i lucrarea respectiv pân când muza mai neobi nuit ca oricând m-a inspirat cum s -mi fac rost de c ldur sufleteasc De atunci scriu poezii f ...înjur turi Doar prim vara concret mir rile se motiveaz inocen a în flori se întruchipeaz Se perfec ioneaz graiul dac se confund un plai înflorit cu raiul...

Situa ie La vreme de necaz, omul s-a exprimat astfel: „Cât a vrea s pot zbura ca o pas re.”

Pas rea i-a dorit s poat zbura îngere te. Îngerul i-a dorit s poat zbura dumnezeie te.

Legat de aceste aspecte, Dumnezeu a spus: „Eu ce s mai zic...” i a zburat cum a vrut...

Respect extrem Când e ti gr dinar, tii c trandafirul are ghimpi, urzica are peri urtican i... iar femeia mai mult decât atât...

De aceea iube te cu precau ie tot ce vrei s d ruie ti sau ce- i este d ruit...

Albert Bierstadt - Cascad

Reîntâlnire extrem

De atunci

Prim vara Prin anotimpul redat drept recompens eroilor i cadou s rb tori ilor iar pe de o parte copiilor ca joc Dumnezeu poart o team : de a nu-l lua minunile înainte... ...înainte de soroc

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Mihai CABA

Note de r[zboi ale Eroului - literat Sublocotenent (rez) Ioan R. Marinescu, scoase la lumin dup un veac de la jertfa sa pe altarul luptelor pentru Întregirea Neamului. În preajma s rb toririi Centenarului Marii Uniri, proclamat la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, care a consfin it împlinirea visului de Reîntregire a Patriei i a Neamului Românesc, tot mai multe i noi documente istorice cercetate în profunzimea lor scot la iveal pagini nepieritoare ale luptelor i jertfelor tinerilor osta i români care i-au asumat, cu pre ul suprem al vie ii, atingerea acestui m re ideal na ional. Întrez rind posibilitatea „de facto” a împlinirii visului de unitate na ional , România avea s renun e la neutralitatea sa i s accepte, for at de împrejur ri prielnice, s intre, în august 1916, în conflagra ia Primului R zboi Mondial, de partea Antantei, chiar i f a avea o preg tire i o înzestrare corespunz toare sus inerii acestuia. Drept urmare, armata român avea s înregistreze „în primul val” al acestei aprige confrunt ri beligerante pierderi uria e umane i materiale. Pe altarul luptelor sângeroase ale R zboiului Întregirii Neamului au c zut la datorie, ap rându- i i întregindu- i ara, sute de mii de osta i români, ce au devenit astfel Eroi ai Neamului Românesc.

Unul dintre ace tia avea s fie, la cei 22 de ani ai s i, i proasp tul inginer silvic, cu grad militar de sublocotenent în rezerv , Ioan R. Marinescu. Pân aici nimic deosebit fa de to i ceilal i tineri militari combatan i i rezervi ti „chema i sub arme” s lupte i s înf ptuiasc , fie i cu pre ul vie ii, un el m re . Ceea ce îl deosebe te îns de to i eroii români care s-au jertfit în crâncenul R zboi pentru Unitatea Nea-mului este faptul c acesta a l sat posterit ii i o scurt istorie tr it i m r-

turisit în „Note de r zboi”, un adev rat „jurnal de front” personal, care oglinde te veridic situa ia frontului i starea de spirit încercat chiar din prima zi a înrol rii de c tre tân rul combatant aflat la datoria ost easc pe câmpurile de lupt de pe Valea Prahovei, sudul Dun rii i ap rarea Bucure tiului; la acesta din urm , fiind grav r nit, avea s se sfâr easpe patul Spitalului de campanie din Bucure ti, la 3 / 16 decembrie 1916, la nici 23 de ani împlini i, dup cele 91 de zile de lupte sângeroase ale „primului val” al R zboiului Întregirii Neamului la care a participat efectiv.

Dup înf ptuirea actului istoric i glorios al Marii Uniri, de la 1 decembrie 1918, înalta cinstire acordat Eroilor Neamului care s-au jertfit pe altarul Patriei Unite, s-a concretizat prin ridicarea numeroaselor sanctuare, monumente i mausolee în tot cuprinsul României, ce aveau le eternizeze memoria. Astfel, în 1919, noul înfiin at ez mânt pentru Cultul Eroilor „Regina Maria” avea s finalizeze în Cimitirul Ghencea „Sanctuarul Eroilor din Primul R zboi Mondial”, în a c rui parcel „C” aveau s fie reînhumate i osemintele Eroului sublo-cotenent Ioan.

R. Marinescu. Apoi s-a a ternut o lung cere, rupt uneori de ni te aduceri aminte de peste ani i ani, la zile de pioas rememorare, iar „notele de r zboi” ale combatantului erou Marinescu, purtate în rani a sa, aveau s intre într-un nemeritat „con de umbr ”. Reg sirea i scoaterea lor la lumina prezentului, dup aproape un veac de la jertfa autorului lor, s-a datorat unui adev rat miracol! Cum altfel s-ar putea denumi faptul c în anul 2014 nepoata eroului, doamna Irina Nelson (ie eanc , scut Marinescu, devenit cu timpul o renu-mit fizician a României i apoi nevoit , datorit marginaliz rii, s se stabileasc definitiv în SUA, ca profesoar universitar ), a scos cu uimire la iveal din arhiva de familie a tat lui s u cele 39 de

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„note de r zboi” însemnate ad-hoc de unchiul s u pe fronturile luptelor la care a participat în perioada 21 aug. / 3 sept. - 14 / 27 oct. 1916?!! Într-adev r, un miracol în adev ratul sens al cuvântului! Înzestrat cu o solid preg tire superioar probat ca fizician i profesor universitar, doamna Irina Nelson a intuit importan a „filonului aurifer” al scurtului „jurnal de front” inut „la zi” de unchiul-erou i nu a ezitat s -i aduc acestuia „cu nem rginit mil i respect” un binemeritat „prinos de familie”, concretizat, în acela i an 2014, printr-o prim tip rire ne-editat a „notelor”, la care a ad ugat, dup o minu ioas cercetare, explica ii exhaustive ale acelui context istoric.

De aici încolo miracolul redescoperirii, dup aproape un veac al tân rului erou Ioan R. Marinescu i a „notelor sale de r zboi”, avea atrag fire ti i binevenite puneri în valoare în lumina apropiatului Centenar al Marii Uniri. Pe aceast linie a glorific rii se înscriu într-o înl uire cursiv evenimente i manifest ri dedicate rememor rii Eroului martir, între care: apari ia, înspre sfâr itul anului 2016, în colec ia „Memoria clepsidrei” a Editurii Junimea, a impresionantului volum „Note de r zboi - inedite - 1916 - în primul val” , cu doi autori: Ioan R. Marinescu - eroul combatant i Irina Nelson (n. Marinescu) - nepoata sa, care a contrapus veridicitatea „notelor” cu un admirabil „montaj de texte” autentice, referitoare la împrejur rile de restri te ale epocii, înscrierea numelui s u pe Monumentul Eroilor de la Lespezi, ridicat de ob tea comunei în 1929, dezvelirea unei pl ci memoriale la coala gimnazial de la Heci - Lespezi, unde eroul „a deprins tainele înv turii”, lansarea volumului „Note de r zboi” la Ia i i la Lespezi, vâr irea la Biserica Banu a unei Panahide întru omagierea eroului la un veac de la moartea sa.

Biografia scurtei vie i a eroului Ioan R. Marinescu se poate desprinde lesne din volum: s-a n scut la 27 ian./ 9 feb. 1894 în satul Heci, apar in tor comunei Lespezi, jud.Baia (acum, Ia i), aflat în lunca Siretului, fiind cel de al 8-lea dintre cei 12 copii ai familiei Maria i Radu Marinescu; tat l fiind înv tor. A urmat cursurile primare ale colii hecene, pe care le-a absolvit în 1906 i, apoi, pe cele secundare i liceale (probabil, dup cum atest un certificat) la Liceul Internat din Ia i, dup care i pe cele ale facult ii de silvicultur din Bucure ti, devenind inginer silvic doar pentru scurt vreme, deoarece, imediat ce România a intrat în aceast prim i cumplit conflagra ie mondial ,

Albert Bierstadt - Amurg pe lac

45

a fost mobilizat în armat , ca sublocotenent rezervist i a participat în primul val al zboiului i în prima linie a luptelor date, a c zut la datoria ost easc pu in dup 3 luni de la înrolare i a murit în spital la 3 / 16 dec. 1916.

Cuprinse în volumul junimist, mai întâi olograf i apoi retranscrise editorial, cele 39 de „note de r zboi” ale slt. rez. Ioan R. Marinescu, însemanate pe frontul românesc în perioada 21 aug./3 sept. - 14/27 oct. 1916, odat scoase la lumina lor binemeritat , prin grija de rudenie a nepoatei sale, dezv luie cititorilor, cu acurate ea de gând i sim ire, o scurt istorie tr it „pe viu” i m rturisitoare a groz viei acelor zile încrâncenate ale „primului val” al nemilosului r zboi.

O trecere succint peste aceste „note” sus ine înt ritor afirma ia cut . Ele impresioneaz chiar de la prima prima dintre ele, datat 21 aug, 1916: „ Diminea a la ora 8 ni s-a f cut Serviciul Divin în fa a facult ii de medicin . Mult evlavie i triste e. Ce necunoscut mi se deschide în fa ? Vorbe te preotul, colonelul i camaradul tef nescu cu un avânt i un entuziasm nebunesc...” Mai departe ele continu s însemneze „pulsul” r zboiului: „ La ora 8 pornim la Bra ov. În drum întâlnim case devastate, haine militare aruncate, dezastru neînchipuit. Pe marginea oselei mormântul plin de flori al primului soldat zut. Mai încolo unul mai lung cu 21 de mor i. Mâine, poimâine poate, trecem i noi în Câmpiile Elisee. ... (25 aug.), „ Azi auzim ve ti rele de frontul de sud. ...Se zvone te c bulgarii au trecut Dun rea i se apropie de Bucure ti. Ce dezastru ar fi!” (28 aug.). În plin groz vie a unei realit i crude, autorul „Notelor” g se te deseori puterea interioar de a se extazia în fa a naturii: „ E o zi cald i senin de toamn . Mun ii se ridic gigantic în jurul frumoasei câmpii a Bârsei, înv lui i de o cea transparent prin care stânci sure, pr stioase, albesc în lumina lin a soarelui. Ce ar bogat ! ...Gândul acesta ne d avânt nebun i mintea ni se înfl reaz i inima se zbucium i bra ul se încorfâdeaz i vai i amar de cei ce ne-or ie i în cale.” (1 sept.)

Opera iunile militare ale armatei române se succed cu repeziciune: „...pe la 8 diminea a plecând spre popot ni se d ordin c peste o or plec m pe frontul de Sud. ...ne pare îns bine, c ci avem o sete nebun de a zdrobi pe bulgari, r zbunând cu vârf i îndesat victimile, de la ce au f cut din osta ii no tri.” (4 sept.)

Dup un mar for at de la Bra ov, prin Predeal, la Azuga, timp în care „mergi în ne tire, ca un automat, cu privirea în p mânt, cu gândul departe, la cei de-acas ”, ...are loc îmbarcarea în tren, cu care, „ la 6 seara suntem în Ploie ti” i de aici mai departe. „De ce nu trece blestematul de tren prin Lespezi? Un minut m car. (...) Noaptea în tren cl nim de frig i nu putem închide ochii deloc. Pe la 7 ajungem în fine în sta ia Mihai-Bravul”, dup care urmeaz „un mar for at de aproape 30 km. pân la Izvoarele. ...Mar ul e cam greu, halte puine, mâncare rece cam pe sponci i praf berechet. Solda ii mor i de sete se reped ca s lbaticii la c ld rile de ap ce le ofer s tencile.”

(5-7 sept.).

Ajun i în cantonament la malul Dun rii, compania eroului preg te te minu ios atacul, a a cum a dispus „...generalul Lambru, comandantul diviziei, care ne-a înfl rat la culme printr-o cuvântare egal” (8-12 sept.) A venit i ziua trecerii Dun rii, „Zi de o mie de ori memorabil pentru mine i tovar ii mei de lupt . ...La ora 4 din noapte ne de tept m sub loviturile prelungi ale artileriei noastre grele de pe malul Dun rii. V zduhul se cutremur . Se pare c iadul a coborât pe p mânt. Sub protec ia artileriei, Regimentul 10 Vân tori trece cel dintâi în b rci mici i începe lupta pe malul bulg resc. ...M uit cu binoclul dincolo. Satele ard în fl ri, trupele noastre în forma iuni diferite de lupt înainteaz într-o pârâial groaznic de împu turi. Din când în când strig te nebune de Ura! ajung pân la noi. Pe sus 5 aeroplane germane...arunc bombe ucig toare.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

O bomb se sparge la malul apei i omoar 5 solda i i un barcagiu.

Aspectul lor e oribil. ...În consecin , se ordon s trecem f a ine seama de bombe. Bombele explodeaz în jurul nostru, dar nu ne ating. Ajun i pe malul cel lalt...am petrecut 4 ore de groaz neînchipuit . Aeroplanele ne-au descoperit masa i i s-au pus s ne distrug . Abia pe la 51/2 s-au mai potolit...” (18 sept.)

Dup reu ita pe frontul de Sud, sublocotenentul Ioan R. Marinescu a fost transferat din nou pe frontul din Carpa i, la Predeal, sub comanda generalului Averescu, acolo unde luptele erau i mai crâncene. „F ra ul a c zut i Bra ovul e gata s cad în mâinile nem ilor” (24 sept.) A urmat...„cea mai groaznic zi ce am dus-o pân ast zi în zboiul nostru. ...compania mea prime te o îns rcinare prea mare, prea grea, f s avem vreo sus inere, f mitralier , f nimic.

Aveam ordinul s captur m cele 5-6 tunuri ce au trecut ast noapte pe valea Teme ului.” Evident, lupta inegal ca for e, a fost una aprig , cu pierderi multe i cu misiunea atins par ial, dar „ordinul de retragere, care nu ajuge pân la mine” îl pune pe erou în situa ia extrem a „neînduplec rii” abandon rii misiunii primite, „r mânând singuri 4(?) sub foc”, din care „ dezmeticit (...) m-am v zut s tos înc , am ajuns la convingerea c glon ului i-e fric s m ating .” (27 sept.). În continuare „Notele” consemneaz zile i nop i de lupte cumplite pentru ap rarea defileului Predealului în care trebuia: „s facem din piepturile noastre scut invincibil spre a opri puhoiul s se pr vale spre scumpa i nenorocita noastr patrie. (...) Grozave zile mai tr im!

Nervii ni s-au tocit, judecata s-a întunecat, ne-au n ucit, ne-au înnebunit bombele. Priveli tea solda ilor mutila i e îngrozitoare. (...) gândesc înc odat la cei de acas i cu Dumnezeu înainte.”

(28-30 sept.). În urma pierderilor grele de efectiv combatant, ofi eri i solda i, suferite de regiment în luptele de la Predeal, slt. Ioan R. Marinescu este numit comandantul Companiei I. „Pe la 11 vine un ordin de la maior prin care m nume te comandantul Companiei I i m cheam urgent la el” (5 oct.). Au urmat, la fel de îngrozitoare, zile de foc continuu pentru ap rarea g rii din Predeal: „ E însp imânt tor r zboiul, totu i pân acum ne-am deprins cu el. ( ...) Infernul pare a se fi coborât pe p mânt. (...) Dac ne-o fi scris s murim, murim aicea cu to ii. ( ...) ...recuper m tran eele. Gloan ele uerau cu miile pe deasupra capetelor noastre, ucigând pe ici colo pe câte cineva nead postit bine dup tran ee. ( ...) ...primim ordin s ne retragem în lini te la stirea Predeal, iar de acolo o vom lua-o c tre Azuga i Sinaia, ci mâine ne schimb pe front Divizia 4-a. Ah! Mai respir m i noi dup mai bine de 20 zile de lupte zi i noapte.” ( 6-12 oct.).

Ultimile 2 „note” scrise de slt.Marinescu sunt la fel de impresionante: „ Totu i ziua de azi e înc una fericit pentru mine, c ci graie st ruin elor bunului i dragului meu locotenent Roznovanu, ma mutat iar în Compania X. ( ...) Bubuitul tunului se aude acuma departe spre Bu teni, i Doamne, sfânt mai e lini tea i odihna! Pe la 41/2 m duc cu înc 3 camarazi la baia hotelului Palace. Ce bine m-a reconfortat aceast baie! ( ...) La popot aflu vestea fericit c s-a f cut un tablou de permisii de câte 48 de ore pentru fiecare ofi er. Nu-mi cred auzului. Oare e posibil minunea s v d a a de curând pe to i cei de acas ?” ( ...) ...mul umit, când nu bine ajung, ne vine tirea c regimentul nostru, singur din toat divizia, ca fiind cel mai brav - de i cel mai încercat - are ordin s plece chiar în noaptea asta înapoi la Bu teni, ca rezerva Diviziei a 4-a care ne-a înlocuit pe front. R mânem cu to ii încremeni i.” (13 oct.). „În zorii zilei primim ordin grabnic: Regimentul în forma iunea în coloan de companii, cu baioneta la arm gata de atac. Atacul general al diviziei fiind început pe tot frontul de la 21/2, noi aveam îns rcinarea atac m aripa stâng inamic spre est de Azuga, ( ... ) În fine, spre bucuria noastr , dup un ceas de a teptare, afl m c atacul nostru

Anul IX, nr. 6(94)/2018

s-a contramandat i c vom sta aici la Bu teni, fiind gata oricând, din moment în moment ne poate veni ordin de plecare pe front.” ( 14 oct.).

Aici i a a se termin „Notele de r zboi” ale sublocotenentului Ioan R. Marinescu. Dac ar fi fost posibil continuarea lor, f t gad , autorul lor ar fi ilustrat la fel de veridic amploarea i groz venia acelor zile i nop i însângerate de pe frontul de ap rare a Bucure tilor. Se vede c n-a mai fost posibil „notarea” lor din moment ce la 20 nov/ 3 dec. 1916, în luptele eroice, dar inegale, de pe frontul Neajlov Arge , în zona localit ii Chircule ti, sublocotenentul Ioan R. Marinescu a c zut r nit grav, iar la 3/16 decembrie 1916, în spitalul de campanie din Bucure ti, s-a sfâr it eroic, la nici 23 de ani împlini i. A fost înmormântat în Cimitirul „Ghencea Militar”.

Cititorul, oricare ar fi acesta, vede lesne în „Notele de r zboi” ale tân rului erou Ioan R. Marinescu o relatare veridic m rturisitoare cu o pecete de real autentic, f o cosmetizare sau înfrumuse are literar anume, neavând tihna de a o face cump nit, care eviden iaz un condei onest c ruia nu i-au sc pat atrocit ile „primului val” în care se oglindesc recurent file de istorie adev rat .

Puse în contrapunct, prin impresionantul montaj datorat minu iei doamnei Nelson, cu surse autentice ale acelui timp sângeros ce îmboesc în ansamblu în elegerea noastr ( generalul Averescu, c pitanul Emilian Ionescu, preotul Mu eanu), la care se adaug i aportul considerabil al istoricului american Glen E. Torrey, „Notele de zboi” ale autorului Slt. Ioan R. Marinescu au menirea de a se înm nunchia într-un autoportret de tân r erou, din care se revars cu rnicie puternicile sale tr turi umane: rie de caracter, concentrare, spirit de sacrificiu, patriotism fierbinte i ( de ce nu?) veleit i literare.

Nu este de mirare c recent volumului „Note de r zboi - inedite 1916 - în primul val” i-a fost atribuit Premiul special al juriului, la concursul literaturii de r zboi organizat de c tre ANCERM, în cadrul Premiului anual „Comandor Virgil Dragalina”. adar, în preajma Centenarului Marii Uniri, tân rul erou-literat al Primului R zboi Mondial, Sublocotenentul rezervist Ioan R. Marinescu, s-a întors acas , dup un veac, la Heci, la Lespezi, la Ia i, la Bucure ti i în toat România, a a cum se intituleaz i recentul meu volum.

Lui i tuturor celor care s-au jertfit în R zboiul pentru Întregirea Neamului Românesc vie i nepieritoare recuno tin !

Bierstadt - Furtun în mun ii stânco i

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Din scrierile lui PITAGORA Via a cump tat , în slujba binelui i a drept ii, trebuie s stea i la baza alc tuirii politice a unui stat.

Nu încerca s vindeci un popor mare i corupt: cangrena nu se poate vindeca.

Nu încerca s schimbi orânduirea unei mari na iuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâd , e ceva împotriva firii.

Dintre toate soiurile de dobitoace, cea mai rea e spe a uman ce se cheam "popor".

Nu r spândi i vestea unei fapte rele! Face i în a a fel, încât s -i dispar curând i cele mai mici urme. L sa i r ul s moar ! crezi doar pe jum tate pe cei ce vin s pîrasc fapte rele.

Nu n zui la himera unei democra ii pure; egalitatea perfect exist numai la mor i. * Legiuitorule! Nu l sa oamenilor de stat timpul s se deprind cu puterea i onorurile!

Legiuitorule! Nu uni credin a cu morala. Roadele acestei leg turi nepotrivite nu pot fi decât ni te mon tri.

Legiuitorule, bag de seam s nu te în eli!

Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor, din cauz c oamenii deveni i "popor" înceteaz de a mai fi oameni.

Un Senat de 100 de capete e mult prea mult!

Pu ini legiuitori, dar în elep i!

Pu ini r zboinici, dar viteji!

Pu in "popor" dar mul i cet eni. legi poporului taur i boabe poporului bou!

Supune-te legilor chiar dac sînt proaste! Nu te supune oamenilor dac nu sunt mai buni ca tine!

Taie unghiile poporului, dar nu-i sp la capul cu propria-i urin ; pedepse te-l s îl înjose ti!

Nu chema i în magistraturi decât b rba i ce sunt în s pt mâna mare a vie ii lor!

Magistra i! Fi i precum în Sparta! La intrarea în tribunale, ridica i un altar al Fricii; frica de a fi pedepsit însp imânt poporul i copiii.

Magistratule! Legea î i e so ie legitim ; desparte-te de ea mai bine decât s o faci s devin o femeie trândav i care se învoie te cu orice.

Magistra i ai poporului! Nu urma i pilda pescarilor de pe Nil care arunc cu noroi în ochii crocodilului, ca s -l poat st pâni. nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se laud cu mintea sa luminat .

Urmând pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile s fie citite i îndreptate de un în elept.

Când magistratul vorbe te, preotul s tac !

Scuti i-v magistra ii de jur mânt atunci când intr în func ie, dar nu-i scuti i dea socoteal când o p sesc.

Poporule! Cînt re te- i legile! Num i magistra ii!

Poporule! Dac î i dore ti o bun rînduial în ceea ce prive te politica, fere tete de o organiza ie f vlag , o administra ie f putere i de luxul ospe elor!

Acestea trei dau întotdeauna na tere vrajbei în via a civil i în gospod rii i au ca urmare, n ruirea statului i a familiei.

Nu tulbura o ap st toare ori un popor în sclavie.

Fugi de poporul c ruia îi place e afodul.

Nu te a tepta s i se mul umeasc atunci când faci un bine poporului; dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunosc tor.

Lucrul cel mai ru inos al unei st pâniri este pândirea i iscodirea oamenilor.

Nu urma pilda omizii: nu primi s te târ ti la picioarele prin ului sau în fa a poporului, pentru ca într-o zi s por i aripi!

To i sîntem egali! S nu crede i îns c neghiobul este egalul în eleptului. În fiecare an s ave i o zi de s rb toare numit "pacea familiei". În aceast zi, so ul i so ia, la prânz, în mijlocul familiei, î i vor da mâna i î i vor ierta unul altuia gre elile f cute de-a lungul anului. Înva s vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale!

Leb da tace toat via a, ca s poat cânta des vâr it o singur dat . Omule de geniu, r mâi în umbr i p streaz t cerea pân în clipa în care vei putea s apari cu toat str lucirea unei faime, pe care nimeni nu o mai poate t dui.

Nu admira nimic! Zeii s-au n scut din admira ia oamenilor. nu ai alt Zeu în afar de propria con tiin ! * Fii cet ean al lumii întregi, pîn cînd vei întîlni un popor în elept i cu legi drepte.

Tr ie te- i via a; nu exist nimic înainte i nimic dup ea. S i plac s tr ie ti i s tr ie ti bine. Cel ce prive te via a cu dezgust, fie c are spiritul bolnav, fie inima putrezit .

47

Calendar - Iunie 1.06.1865 - s-a n scut Constantin Stere (m.1936) 1.06.1956 - s-a n scut Mircea C rt rescu 1.06.1959 - s-a n scut Cristian Popescu (m. 1995) 1.06.2004 - a murit George Muntean (n. 1932) 2.06.1816 - s-a n scut C. A. Rosetti (m. 1885) 2.06.1939 - s-a n scut Romulus Guga (m. 1983) 2.06.1964 - a murit D. Caracostea (n. 1879) 3.06.1922 - a murit Duiliu Zamfirescu (n. 1858) 3.06.1949 - s-a n scut Ioan epelea (m. 2012) 3.06.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 4.06.1942 - s-a n scut Ioan Ardelean 4.06.1948 - s-a n scut Paul Drogeanu 4.06.1955 - s-a n scut Alexandru Dohi 4.06.1961 - a murit Alice Voinescu (n. 1885) 5.06.1779 - s-a n scut Gheorghe Laz r (m. 1823) 5.06.1871 - s-a n scut Nicolae Iorga (m. 1940) 5.06.1903 - s-a n scut tefan Roll (m. 1974) 5.06.1927 - s-a n scut Alexandru Mirodan (m. 2010) 6.06.1834 - s-a n scut Al. Sihleanu (m.1854) 6.06.1899 - s-a n scut Franz Liebhard (m.1989) 6.06.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m.1991) 6.06.1946 - a murit Mircea Dem. Radulescu (n. 1889) 6.06.1948 - a murit Mircea Damian (n. 1899) 6.06.1949 - s-a n scut Felix Sima 7.06.1921 - a murit Ion Luca Caragiale (n. 1893) 7.06.1939 - s-a n scut Marin Be teliu (m. 2010) 7.06.1951 - s-a n scut Daniela Caurea (m. 1977) 7.06. 2011 - a murit Mircea Iorgulescu (n. 1943) 8.06.1885 - a murit C.A. Rosetti (n. 1816) 8.06.1933 - s-a n scut Cristina Tacoi (m. 2010) 8.06.1935 - s-a n scut Victor Frunza (m. 2007) 8.06.1938 - a murit Ovid Densu ianu (n. 1873) 9.06.1923 - a murit Nicolae N. Beldiceanu (n. 1881) 10.06.1853 - s-a n scut Ion Pop- Reteganul (m.1905) 10.06.1896 - s-a n scut Alexandru Busuioceanu (m. 1961) 10.06.1935 - s-a n scut Adrian Beldeanu (m. 1994) 10.06.1979 - a murit Vasile Bancil (n. 1897) 10.06.1979 - a murit Aurel Baranga (n. 1913) 11.06.1883 - s-a n scut Tudor Pamfile (m. 1921) 11.06.1943 - s-a n scut Grigore Arbore 11.06.1946 - a murit Sofia N dejde (n. 1856) 11.06.1954 - a murit Constantin Beldie (n. 1887) 11.06.1957 - s-a n scut Liviu Papadima 11.06.1995 - a murit George Usc tescu (n. 1919) 12.06.1916 - s-a n scut Alexandru Balaci (m. 2002) 12.06.1922 - s-a n scut Petru Vintil (m. 2002) 12.06.1929 - s-a n scut Irina Mavrodin (m. 2012) 12.06.1954 - a murit N. Davidescu (n. 1886) 12.06.1956 - a murit Ioachim Botez (n. 1884) 12.06.1977 - a murit F. Brunea-Fox (n. 1898) 13.06.1883 - s-a n scut I. I. Mironescu (m.1939) 13.06.1884 - s-a n scut Ioachim Botez (m.1956) 13.06.1926 - s-a n scut Paul Miron (m. 2008) 13.06.1929 - s-a n scut Al. S ndulescu 13. 06.1951 - s-a n scut Ion Pecie (m. 2011) 13.06. 2002 - a murit Horia Stanca (n. 1909) 13.06. 2012 - a murit Dan Giosu (n. 1960) 14.06.1818 - s-a n scut Vasile Alecsandri (m. 1890) 14.06.1882 - s-a n scut Ion Petrovici (m. 1972) 14.06.1883 - s-a n scut G. Ciprian (m. 1968) 14.06.2002 - a murit Maria-Luiza Cristescu (n. 1943) 15.06.1889 - a murit Mihai Eminescu (n. 1850) 15.06.1893 - s-a n scut Ion Marin Sadoveanu (m. 1964) 15.06.1909 - s-a n scut Virgil Teodorescu (m. 1988) 15.06.1934 - s-a n scut Matei C linescu (m. 2009) 15.06.1939 - a murit N. M. Condiescu (n. 1880) 15.06.1941 - s-a n scut Dan Culcer 15.06.1957 - s-a n scut Petru Scutelnicu 16.06.1925 - s-a n scut A. E. Baconky (m. 1977)

continuare în pag. 48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Î\i aminte]ti?

O sut de ani...

(1918-2018) Cum se petrece întunericul pe ce-a fost câmpul de grâu Stâng, drept, stâng, drept Sunt obosit Cum se petrece întunericul Stâng, drept, stâng, drept Ich bin müde Cum se petrece întunericul Stâng, drept, stâng, drept Je suis fatigué Cum se petrece întunericul Revin de la linia frontului i aminte ti? cum vi inul î i scutur petalele Stâng, drept, stâng, drept Gloan e rebele str bat aerul sfârtecat de hiperit i aminte ti?

Pomul de Cr ciun so ia, un vis pr fuit copiii, umbre în cea O cucuvea bate în aer

se pliaz peste bulg rii din mocirla saturat de creier proasp t de membre r sucite de uniforme ciudate de la b lia de noaptea trecut Eternitatea atârn mândr deasupra sârmei ghimpate Stâng, drept, stâng, drept Bombe fluier în dep rtare i cad alene în ara nim nui Je suis fatigué îngân femeia nebun cum recolteaz cartofi înnecat -n noroi persistent i aminte ti? cum vi inul î i flutur aripile cum se scufund în noroiul eternit ii Stâng, drept, stâng, drept Sunt obosit Ich bin müde Je suis fatigué

Marin IFRIM

Eu sunt obi]nuit cu maluri nu-mi devii plecare i nici o amintire oarecare De vrei s pleci te du Dar tu nu vei mai fi în tine desp irea e sub ire Ca ghea a care nu te ine Eu sunt obi nuit cu maluri Cu valuri i furtuni de vat Nu te juca în mine fat i nu te duce spre nisip

Spre un pustiu cu soare mult Dar f mine s te-ascult Eu sunt aici ca s exi ti Nimic din tine s nu ri ti Iar tu e ti ceea ce-mi tot v d Ochii i trupul, mintea de Pe urm într-o vedere cu Ochi r i c nu te pot cuprinde-n Tot decât în continentul Meu ceva l sat de Dumnezeu

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Calendar - Iunie continuare din pag. 47 16.06.1944 - s-a n scut Viorel Dianu 16.06.1947 - s-a n scut Stefan Agopian 16.06.1978 - a murit Teodor Pâc (n. 1928) 16.06.1981 - a murit Ben Corlaciu (n. 1924) 17.06.1888 - s-a n scut Victor Papilian (m. 1956) 17.06.1913 - s-a n scut Petronela Negosanu (m. 2001) 17.06.1927 - s-a n scut Sutö András (m. 2006) 17.06.1934 - s-a n scut Valeriu Bucuroiu (m. 1980) 18.06.1886 - s-a n scut Dinu Nicodin (m. 1948) 18.06.1909 - s-a n scut Lena Constante (m. 2005) 18.06.1914 - s-a n scut Al. Raicu (m. 1991) 18.06.1917 - a murit Titu Maiorescu (n. 1840) 18.06.1948 - s-a n scut Adrian Fr il 18.06.1948 - s-a n scut Ion Zuba cu (m. 2011) 18.06. 2008 - a murit Nae Antonescu (n. 1921) 19.06.1899 - s-a n scut G. C linescu (m. 1965) 19.06.1957 - s-a n scut Angela Furtun 20.06.1891 - a murit Mihail Kog lniceanu (n. 1817) 20.06.1913 - s-a n scut Aurel Baranga (m. 1979) 20.06.1919 - a murit Petre P. Carp (n. 1837) 20.06.1925 - s-a n scut Csávössy Gyorgy 20.06.1938 - s-a n scut Mihai Merticaru 20.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911) 21.06.1942 - s-a n scut Geo Vasile 21.06.1888 - s-a n scut Horia Furtun (m. 1952) 21.06.1988 - a murit George Iva cu (n. 1911) 22.06. 1905 - s-a n scut Nicolae M rgineanu (m. 1980) 22.06.1912 - a murit Ion Luca Caragiale (n. 1852) 22.06.1913 - a murit St. O. Iosif (n. 1875) 22.06.1916 - s-a n scut Jeni Acterian (m. 1958) 22.06.1930 - s-a n scut Oltea Alexandru (m. 1991) 22.06.1943 - s-a n scut George Banu 22.06.1946 - s-a n scut Melania Cuc 22.06.1952 - s-a n scut Bianca Marcovici 22.06.1964 - s-a n scut Emilian Galaicu-Paun 23.06.1834 - s-a n scut Alexandru Odobescu (m. 1895) 23.06.1909 - s-a n scut Ovidiu Papadima (m. 1996) 23.06.1913 - a murit Ilarie Chendi (n. 1871) 23.06.1954 - s-a n scut Traian tef 23.06.1996 - a murit Aurel Chirescu (n. 1911) 24.06.1939 - s-a n scut Sânziana Pop 24.06.1945 - s-a n scut Constantin Voinea Bujor 24.06.1947 - s-a n scut Dinu Flamând 24.06.1973 - a murit Olimpia Radu (n. 1947) 24.06.1987 - a murit Virgil Teodorescu (n. 1909) 24.06.1988 - a murit Mihai Beniuc (n. 1907) 24.06.2008 - a murit Alexandru Lungu (n. 1924) 24.06.2009 - a murit Matei C linescu (n. 1934) 25.06.1975 - s-a n scut Paul Sârbu 25.06.1980 - a murit G. G. Ursu (n. 1911) 25.06.1988 - a murit erban Cioculescu (n. 1902) 26.06.1904 - s-a n scut Petre Pandrea (m. 1968) 26.06.1936 - a murit Constantin Stere (n. 1865) 26.06.1973 - a murit Olimpia Radu (n. 1947) 26.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911) 27.06.1887 - s-a n scut Emanoil Bucu a (m. 1946) 27.06.1936 - s-a n scut Sergiu Pavel Dan 28.06.1873 - a murit Andrei aguna (n. 1809) 28.06.1919 - s-a n scut Ion D. Sârbu (m. 1989) 28.06.1952 - s-a n scut Florian Copcea 28.06.1959 - s-a n scut Alex. Leo erban (m. 2011) 28.06.2006 - a murit Romulus Zaharia (n. 1930) 29.06.1819 - s-a n scut Nicolae B lcescu (m. 1852) 29.06.1837 - s-a n scut P. P. Carp (m. 1919) 29.06.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 29.06.1991 - a murit Vasile Zamfir (n. 1932) 30.06.1945 - s-a n scut Dorin Tudoran 30.06.1981 - a murit Alexandru Grigore (n. 1940) 30.06. 2007 - a murit Stan Velea (n. 1933)

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Ionuî\î COPIL

L[sa\i-mi România a]a cum e Ea! Ro mâne ie, r mâne, rom, mor, mânie Neamurile au vetre i imperiile au albii (sau albii au imperii!). Neamurile sunt în armonie cu arealul în care exist ; sunt mai mult sau mai pu in congruente cu istoria lor. Fie c sunt împ cate sau nu cu trecutul lor, fie c i-au pl tit datoriile i gre elile sau nu, ceea ce sunt e urmarea fireasc a tot ceea ce au fost pân la Clipa prezentului. Unele î i poart cu mândrie apusa glorie de odinioar i se înconjoar într-o palid umbr cu parfum de alt dat ; fiecare piatr , c mid are o poveste.

Poveste din care neamul î i trage seva spiritual i prosperitatea. Altele i neag trecutul plin de cruzimi i gre eli, aP rând ca un neam elevat, educat, modern. Dar jegul apare pe la cus turi i mirosul putreziciunii nu poate fi acoperit de parfumul cel (mai) fin.

România este un conglomerat, un neam vechi care s-a înc ânat re-ziste timpului i schimb rilor. Dac aceast stânc supus tuturor vicisitudinilor istoriei a fost erodat sau fortificat de toate asalturile..., viitorul ne va l muri. Aceast înc ânare a neamului nu este neap rat un lucru bun, dar este o tr tur a noastr i r u este a o nega. Românul se pricepe la orice, se descurc în orice situa ie; se spune c e adaptabil. Nu e! el g se te i fructific orice posibilitate pentru a r mâne a a cum e. Un sportiv dac joac la Steaua e stelist,

Albert Bierstadt - Vârfuri de mun i

când se transfer la Dinamo e câine, românul r mâne român indiferent la ce echip joac . Aceast exacerbat individualitate care nu-i permite se integreze în nici o turm cu adev rat face ca neamul românesc s fie lipsit de unitate real . Rar au existat lian i care s coalizeze neamul românesc. Un înving tor nu este un Supravie uitor; un supravie uitor face compromisuri, se fofileaz , uneori tr deaz . E asemenea unui angajat într-o institu ie; face compromisuri, înghite multe care nu îi convin, se folose te de sl biciunile sistemului, devine bun în ceea ce face, devine util întregului sistem. Neamul românesc i-a pl tit supravie uirea cu resurse, cu ieniceri, cu sânge i lacrimi (lacrimi de durere, de furie, de neputin ), cu compromisuri pe care nimeni altcineva nu le-a f cut. Asta este umbra jungian a subcon tientului neamului meu. Un neam curajos i drept a acceptat s devin sclav, tr tor, s renun e la credin a în adev ratul Dumnezeu pentru a se închina la dumnezeul Câine. i nu po i s nu te întrebi dac a meritat... pentru c po i s faci ce vrei (mi-a spus un prieten odat ), dar este un pre de pl tit i trebuie s te gânde ti dac merit .

Umbra neamului meu Toat lumea cunoa te defini ia umbrei jungiene; umbra neamului meu este constituit din caracteristicile de baz ale celor ce ne-au c lcat i c rora ne-am opus cu înver unare. Nici nu ai cum altfel când via a i agoniseala de o via î i sunt în pericol de nimicire. Din p cate, luând via a unui om, îi iei i sufletul, cu bune i rele. Nu tr ie ti dup regulile i nu urmezi dorin ele mortului, dar le acumulezi în desaga Karmei, care într-un final te va zdrobi sub greutatea ei. Sufletul neamului românesc sunt dacii liberi (aten ie la acest liberi!) lumino i, mân celest venit din alt lume. Morali, netem tori, gospodari! Evident în mii de ani, aceast s mân luminoas , pur , a fost contaminat cu urmele tuturor celor ce ne-au c lcat. Calea cur rii este posibil dar nu este de nici un folos. Evident c individul/neamul revine la serile din fabric , la starea ini ial (cu avantajele de necontestat), dar miile de ani de suferin , de istorie, zbucium sunt total inutili. i asta nu ar fi tot, f upgrad rile din acest interval istoric nu se poate merge mai departe, nu se poate trece la nivelul superior. i umbra sufletului neamului meu sunt caracteristicile de baz ale celor cu care ne-am luptat, ne-au ocupat, i-am învins. Ei au ap rut pentru c aveam nevoie de acele lec ii, fac parte din drumul nostru evolutiv a a cum foarte probabil i noi facem din al lor. Nu fac acum o lec ie de istorie (nici nu sunt în m sur ), ci caut imaginea de ansamblu, tr turile definitorii ale d manilor no tri, tr turi pe care noi le-am negat/reprimat (logic, din moment ce am luptat împotriva celor care le exprimau).

Latinii au construit o societate civil , legisla ie, administra ie, justiie. Au avut preocup ri de observatori ai mediului de via : botani ti, medici, gânditori, arti ti. Au iubit divertismentul dur i hedonismul brut pâine i circ. Toate aceste tr turi sunt mai mult decât evidente în comportamentul neamului nostru, în personalitatea sa de neam. Fie recunoa tem sau o neg m, aceste tr turi fac parte din noi i au fie

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o latur negativ de manifestare: frica de autorit i i supunerea oarb în fa a statului i aparatului administrativ, consumul exagerat de divertisment ieftin (gen cel promovat de televiziunile comerciale), fie o latur pozitiv (sau prin con tientizare/acceptare i dresare poate deveni a a) caracterizat prin ordine, disciplin , capacitatea de a te distra în mediul social, prin interac iune social (important lucru) i mai ales o serioas cultur general .

Ungurul e un migrator venit din pustiurile Asiei, crud i s lbatic, a devenit un neam caracterizat prin mândrie, tenacitate, pragmatic i gospodar, î i cunoa te i urmeaz interesul, fiind foarte greu deturnat de la drumul i scopurile sale. Reversul medaliei este o interiorizare i uneori o pr bu ire a individului în propriul gol interior (au o rat a sinuciderilor foarte ridicat ) i drumul lor evolutiv (din punct de vedere al istoriei i socioeconomicului) este înfundat. Str inii care locuiesc o perioad mai lung în Ungaria percep aceast izolare de lume din ce în ce mai ap tor i trebuie s ias din zon . Latura frumoas a umbrei de sorginte ungureasc induce egoism, stim de sine, încredere în for ele proprii, pragmatism. Sunt caracteristici frecvente în rândul ardelenilor i cei care îi ur sc de moarte pe unguri ar putea s con tientizeze c cu cât e mai mare ura lor, cu atât sunt mai mult unguri! E la fel ca i cu homofobii virulen i, care de fapt sunt homosexuali reprima i! Iar în ce prive te ungurii care ur sc românii, e la fel! Partea urât a umbrei (do de jos) induce izolare, egoism feroce, nonevolu ie, sentimentul sfâr itului i capcana f ie ire.

Turcul (îl cunosc mai pu in din manualul de istorie i mai mult din telenovelele turce ti) ine foarte mult la tradi ie dar i la igien , d dovad de mult cruzime, dac situa ia financiar îi permite e grandoman i înclinat spre desfrâu. Moldovenii le-au inut piept sute de ani, dar i tradi iile i obiceiurile s-au conservat foarte bine în acea zon etnofolcloric .

Partea întunecat a umbrei turce ti duce la o stagnare în trecut, un ata ament de tradi iile i obiceiurile locului, la o atitudine (func ie de situa ia extern ) fie de dominare, fie de supunere. La do de sus este o tr ire bogat spiritual datorit p str rii i practic rii tradi iilor i obiceiurilor i la o bogat gam de tr iri senzuale. Îns manelele la propriu sau manelizarea întregii personalit i a individului este una din cele mai urâte manifest ri ale umbrei Ankarei.

Grecii contemplativi, filosofi, buni povestitori (s nu spun mincino i) sunt cei mai ai dracu comercian i. Personalitatea manelizat de sorginte turceasc se împlete te perfect cu lenea, bi ni a i epuiala de sorginte greceasc . Îns , la cel lalt pol, umbra Olimpului e o resurs fabuloas pentru un scriitor, artist, sportiv, ideolog, politician (în general pentru oricine are nevoie s fie un bun povestitor..., i cam peste tot e nevoie; mai ales în amor, Eros tie!) i evident, pentru orice comerciant, fie c vinde ciorapi, fie c învârte tone de bani sau aur.

Neam ul e rece, egoist, dispre uitor, organizat pân la fanatism, rigid, cu o gândire linear , planificator înn scut. În general, ponderea german în umbra neamului românesc este mai redus ; ea induce r ceal sentimental , lips de empatie. Duce la apari ia unui individ fanatic, înc ânat, non creativ, banal, ters, tipicar. La polul cel lalt creeaz un individ imperturbabil (trebuie s recunoa tem c e o tr -s tur pe care to i ne-o dorim) organizat, un strateg des vâr it.

Rusul e un tip rustic, care supravie uie te greu în condi ii grele, cu explozii sentimentale brutale, uneori i cu tr iri abisale. B nia lipsit de inteligen (cea elevat , inteligent apar ine latinilor), rusticitatea, violen a brut , alcoolismul e treapta cea mai de jos a umbrei ruse ti. La polul opus induce adaptabilitate, rezisten în condi ii dure, creativitate, originalitate, afectivitate.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Melania RUSU (Canada)

Amalgam canadian Peak to Peak spre Whistler, un pic...

Blakomb Mountain, Ghe ar, Manithing, Pas proche, lointain Lac albastru-închis, Negru, lac verde, Leu mânc tor de oameni...

Vultur ple uv ce pierde Din ciocul plin de prad , Un „ce”, jos, înspre vale Unde morsa de coast , Lâng izvor adast .

Teleferic, cu geam în podea...

Gelata italian cu arom de stea, i un adev rat star Un pârâia din ghe ar...

Noi ne fix m bine în gondola frumoas , Dar bicicli tii urc pe scaune libere, Neocupate, de bicicleta mult faimoas .

Ai v zut biciclete de munte?

Numai ele tiu cât de multe Hopuri i pietre au întâlnit în cale Pline de zgârieturi, dar solide de ale, Pe pant de un kilometru, Pres rate din metru în metru...

Ca turist î i dore ti o zi roz i chiar pe podiumul olimpic faci o poz .

Suntem în Wisthler-Wishkler Cum ziceau cei de pe aici, Am citit pe afi , Vechii indieni, Sauammisch.

Sta iunea de munte are plete c runte.

Un drum paralel i un drum de... zel Uneori soarele se îmbrac în poleial i faci ski pe z pad artificial .

Ca s ajungi la cer, te urci în helicopter, Sau faci, patru, virgul patru Kilometri, în gondol , pe cablu, Pe ni te stâlpi de înalt tensiune, Sim indu-te ca pe o alt lume... Între 46 miliarde dolari de la turi ti, De abia te mai mi ti...

Mai trimi i de 5 miliarde, lemn c tre USA, Alte cinci spre Europa i controlezi... Bursa!

Albert Bierstadt - Golf lini tit

Te întorci spre golf, în Vancouver Vezi blocurile turn cu pomii pe um r.

Acolo stau arti ti, arti ti de mare neam, Cu venituri de 7,5 milioane pe an.

S-ar p rea c e pu in pentru patru persoane Dar poate le-ajunge dac nu prea au toane...

Am aflat pre ul unui apartament, În golf, sau pe munte, Ni s-a p rut milioane-milionul, decent, Nou , care avem sigur, în pung , un cent...

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Stelian GOMBO}

Avem un an centenar, ce facem cu el?!

Eu unul tiu c fiecare eveniment aniversar este în via a omului, pe lâng un binecuvântat prilej de bucurie, împlinire i satisfac ie, i un potrivit moment de analiz , medita ie, reflec ie i introspec ie!...

Dincolo de nivelul uman, particular, eu cred c a a este sau astfel ar trebui s fie i la nivelul unei na iuni, la nivel na ional, adic !... Prin urmare, acum, în acest an aniversar, special, centenar, cred c ar trebui s ne punem, ca neam, ca popor, câteva întreb ri, esen iale, fundamentale, poate chiar o sut , la care s g sim tot atâtea r spunsuri sau, mai ales, solu ii!...

Da, vin s întreb, aici i acum: avem un an centenar, ce facem cu el? Cum profit m, în sensul bun al cuvântului, de aceast oportunitate, de aceast ans , cum trat m, cum abord m, cum gestion m acest an special în i din via a noastr i a patriei noastre, cum ne raport m la toate realit ile, altminteri, zilnice/cotidiene din via a noastr i a na iunii noastre, ce facem, scurt, concis i concret, acum sau de aici înainte, cu via a noastr , cu soarta noastr , altfel spus, cu via a i cu soarta acestei ri?...

Dincolo de toate momentele aniversare i evenimentele festive (unele, chiar festiviste) specifice acestui moment aniversar, ce mai mâne din curgerea, consumarea i petrecerea acestui an, adic cu ce ne alegem, la ce întreb ri am r spuns ori ba? Bun oar : ce merge în ara aceasta i de ce? Ce nu merge în ara aceasta i de ce? Ce este ubred, putred, ce scâr âie în aceast ar i de ce? Care este boala ei adic a noastr , care este diagnosticul, care este remediul i tratamentul pentru vindecarea ei, adic a noastr ? Care sunt plusurile i minusurile noastre? C ci ara, patria, neamul i poporul suntem noi, nu al ii, nu altcineva, noi, fra ilor?!... A adar, ce-i de f cut sau ce nu trebuie f cut i de ce, în mod concret, obiectiv i punctual?...

Mai mult decât atât, noi, aici i acum, trebuie s (ne) (re)cunoa tem foarte bine trecutul, s (ne) gestion m, corect i temeinic, prezentul i, îndeosebi, s anticip m, sincer i obiectiv, viitorul, nostru i, mai ales, al copiilor/urma ilor no tri!... Cu alte cuvinte, noi, aici i acum, dac suntem sinceri i one ti, vedem i con tientiz m foarte bine ce mo tenire am preluat de la înainta ii no tri - marii no tri b rba i i eroi - f uritori ai Marii Uniri i ai Unit ii noastre Na ionale îns vin i întreb, tot aici i tot acum: cu noi cum r mâne, ce l m noi în urma noastr ? Ce zestre i tezaur pred m noi urma ilor no tri? În ce fel am cultivat i consolidat noi unitatea acestui neam i popor sau când anume am realizat a a ceva?!... În alt ordine de idei, în acest an special - centenar 2018 a dori în eleg, i eu, mai mult i mai bine ca oricând, cum func ioneaz , cum tr ie te i vie uie te un stat, relativ tân r, de numai 100 de ani, de ce anume dispune el i de ce anume mai are înc nevoie!... i, observ c ar fi tare multe, i într-o parte i în cealalt i, c în fond, el tr ie te, în i din, fiii, membrii i cet enii s i!... Dar, mai constat ceva: Dumnezeu Preabunul a înzestrat, de fapt, acest neam i popor cu multe calit i, (dar) i cu câteva chem ri sau misiuni!... În acest fel, bun oar , remarc faptul c , dincolo, de o Românie furat , ciuntit , ciopâr it , confiscat , min it , speculat , tr dat , pr dat , vândut i cump rat , dezbinat i externalizat avem i o

Românie profund , sincer , onest , discret dar concret , modest dar inteligent , elegant i corect , harnic , dinamic i darnic , generoas i ospitalier , misionar i apologetic , apostolic i cre tin !... Da, fra ilor, depinde de noi, de fiecare în parte i de to i laolalt , în mod colectiv i solidar, în spirit de echip , cum trat m aceast ar , cum abord m acest popor i cum cinstim sau pre uim acest neam!... Probabil c acum ar trebui s în elegem, mai mult i mai bine ca oricând, menirea noastr , misiunea noastr , locul, rolul i rostul nostru în interiorul acestui stat, asumându-ne, în mod responsabil, toate aceste atribu ii, misiuni ori chem ri!... Da, avem misiunea de a contribui la bunul mers al acestui popor, avem chemarea de a cinsti, respecta, cultiva i consolida aceast ar , prin tot ceea ce suntem i facem, avem datoria de a pre ui acest neam, avem obliga ia moral de a ap ra i de a sluji aceast ar !... Cum? Prin împlinirea datoriei noastre sociale, materiale i profesionale, atunci i acolo unde ni se cere!... Prin ap rarea/cultivarea valorilor, principiilor i tradi iilor acestui popor, bimilenar, apostolic i voievodal, nu colonial!... Prin pre uirea, cu sincer recuno tin , a tuturor semenilor/ cona ionalilor no tri, care, prin toat activitatea lor, exemplar i remarcabil , au contribuit la afirmarea i recunoa terea rii noastre în panoplia tuturor celorlalte state europene i, nu numai!...

Da, oameni buni, România este (în) fiecare dintre noi, i dup cum suntem noi, fiecare în parte, a a este i aceast ar , corect sau nu, umil , umilit sau nu, demn sau nu, onest sau nu, cinstit sau nu, ignorant , arogant i superficial sau nu, mutilat , integr , întreag sau nu, sincer , responsabil i serioas sau nu!... Într-un cuvânt, noi alc tuim/form m neamul, na iunea, poporul, statul i ara, adic , s nu (mai) a tept m de la al ii, de oriunde i de aiurea, s ne fac nou ordine i cur enie, în cas i în ar , s ne pun nou în bun rânduial i dreapt cuviin via a i vie uirea, zilnic i cotidian , altfel zis, s avem noi puterea, t ria, capacitatea i, chiar, competen a, s ne stabilim singuri, proiectele, regulile, principiile i, în special, priorit ile, s fim în stare a spune da (numai) acolo i atunci când trebuie spus da i nu acolo i atunci când situa ia o cere, adic „ce este da s fie da iar ce este nu s r mân nu!” Atât i nimic mai mult sau nimic altceva!...

Altfel spus, acest an deosebit an - centenar ar putea genera, din toate punctele de vedere, un nou i bun început care s asigure, apoi, o continuitate, o permanen , trainic , solid i stabil ori statornic !... Cu alte cuvinte, subliniez i insist c , între i printre multe altele, în acest an special, pentru noi, românii, anul nostru centenar, poate ar fi tare bine, mai mult ca oricând, s ne reîntoarcem la exemple, la modele, la valorile caracteriale umane, adic la oamenii frumo i, sinceri, cura i, cinsti i, drep i i one ti din aceast ar !... Adic , ar fi tare folositor dac i-am respecta mai mult, dac i-am studia mai temeinic, dac i-am întreba i cerceta mai des, într-un duh al recunotin ei i al pre uirii, al respectului i responsabiliz rii noastre, peste tot i întotdeauna, raportându-ne la înainta ii no tri, la dasc lii, înv torii i profesorii no tri, la p rin ii i fra ii no tri, la colegii i

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

duhovnicii no tri, îns toate acestea s le facem, nu doar de ocazie sau de conjunctur , nu doar de moment sau din interes ci, cât mai des i cât mai serios ori sincer, f ipocrizie sau f rnicie!...

Mai mult decât atât, în i din acest an începând poate ar fi minunat dac am mai l sa la o parte toate hachi ele i cusururile noastre, personale i interpersonale, toate urzelile i bârfele dintre noi, toate aputurile sau gesturile pline de egoism, individualism, mânie, frustrare, dezbinare, erodare, r utate i invidie, ajungând s fim, în mod consistent i eficient, mai altrui ti, mai solidari, mai aduna i, nu atât de împr tia i i de risipi i, i la propriu i la figurat, într-un cuvânt, în sfâr it, mai uni i, cu adev rat uni i, abandonând toate gândurile i faptele noastre, care au dus la zicala, dureroas i trist c noi abia a tept m, nu s moar capra vecinului ci, mai abitir, s moar vecinul i s ne mân nou capra, f s în elegem c , de fapt, în atare condi ii, nu facem altceva decât „s defil m separat i s pierdem în comun!” sau, datorit orgoliului i vanit ii noastre, mai ajungem la o situa ie, anume: „ai dreptate i tu, i tu, nu te l sa nici tu, nici tu!”, i o inem tot a a, într-un conflict permanent i o contradic ie continu !... Poate c , m car acum, în aceste momente i în acest an deosebit trebuie s ne aducem, mai mult ca oricând, aminte c „tat l minciunii este tat l dezbin rii” i du manul nostru atâta a teapt : „s împart , s dezbine i s st pâneasc !” De aceea, urmând exemplul i pilda oamenilor serio i, sinceri, competen i, eficien i i responsabili din aceast ar , de ieri i de azi, indiferent de vârsta lor, de statutul lor material, social, cultural sau intelectual, cred c ar fi timpul s ne punem serios pe treab , s ne ocup m de lucruri realiste, adev rate, autentice i profunde, uitând/ ignorând, cu des vâr ire, zicala c „merge i a a!”, s începem s cultiv m, valoarea, demnitatea, onestitatea i onoarea, abordându-le/ transformându-le în adev rate principii sau norme, c uzitoare, de via , dup cum au procedat to i oamenii, discre i dar concre i, ai acestui neam românesc, care nu au f cut „din mila sfântului doar umbr p mântului”, ci au l sat realiz ri, împliniri, fapte, activit i i ac iuni care, pe bun dreptate, le confer aura de sfânt sau efigia de erou!... Cu alte cuvinte, la to i ace ti oameni, func iona îndemnul, conform c ruia „ce po i face ast zi nu l sa mâine!” spre deosebire de unii dintre noi care, credem c , dac amân m pe mâine, poate nu mai trebuie f cut!... i, mai mult decât atât, ei f ceau, lucrau împreun , în echip , în acela i spirit i duh, într-o singur /comun suflare!...

Bineîn eles, au mai fost i alte multe, variate i diverse, momente/ evenimente, lucr ri, împliniri i realiz ri, toate gr itoare, relevante i elocvente, în acest sens, îns vin s întreb eu, unul, aici i acum: ce am înv at/ce am re inut, noi to i, din toate acestea, cu ce ne-am ales, care sunt foloasele/rezultatele, culturale, spirituale i duhovnice ti, pe care le-am deprins noi din toate acestea?... Exist , au r mas/ s-au strat/ tezaurizat ele, undeva, cu adev rat?...

Vom fi, i noi, de aici înainte, mai curajo i, mai uni i, mai demni, mai corec i, mai one ti, mai cinsti i, mai altrui ti decât pân acum, ca neam, ca popor, adic vom re ine i asimila ceva de la to i ace ti înainta i i eroi ai no tri, între care i protagoni tii acestei lucr ri, sau vom reveni la vechile noastre metehne, defilând separat i pierzând în comun, ca pân acum!... Altfel spus, acum, în anul special, centenar - 2018, al unit ii noastre na ionale, când tân rul nostru stat românesc împline te/aniverseaz primii 100 de ani, vom înv a, oare, s nu mai fim atât de dezbina i, atât de frustra i, atât de complexa i, atât de încrâncena i, atât de invidio i, atât de egoi ti, atât de r zbun tori, atât de fragili i atât de vulnerabili!...

Da, fra ilor, adev rat, mult lume, din toate col urile lumii, a admirat i admir , în continuare, spontaneitatea noastr , din unele momente ale istoriei, generozitatea sau ospitalitatea noastr , cultura, spiritualitatea i civiliza ia noastr , ca neam/ca popor, îns , din p cate, de cele mai multe ori, sunt nevoi i s se opreasc , ast zi, cel pu in, numai la atât, fiindc de purtare constant , perseveren i consecven ,

Anul IX, nr. 6(94)/2018

sus inut i întemeiat , nu (mai) poate fi vorba!... De ce oare?...

Deoarece, între altele, ne trezim/ne revenim prea târziu, uneori mult prea târziu, având, printre altele, aceast sl biciune ori neputin de a-i aprecia/admira pe cona ionalii/concet enii no tri, fie dup ce nu mai sunt printre noi p mântenii, fie dup ce au ajuns în exil sau în refugiu – cum, iat , a fost ( i) cazul Regelui Mihai I al României, fie dup ce au ajuns în pu riile comuniste, în progrom-uri, gulag-uri i holocaust-uri, fie dup ce s-au perindat în tot felul de peregrin ri i emigr ri pe întregul mapamond, pentru ob inerea/câ tigarea unui respect, cuvenit i binemeritat, a unui venit mai bun/a unui trai mai decent i a unei pâini mai bune/mai albe sau mai proaspete, când i pe ei de noi i pe noi de ei îi cuprinde i ne cuprinde dorul, regretul i jalea, mai cu seam atunci când con tientiz m faptul, trist i dureros, c au l sat acas , copii sup ra i, marca i i afecta i i, poate, chiar familii îndurerate i destr mate i, nu doar atât, ci au (mai) l sat o ar f for de munc , calificat i chiar necalificat , de am ajuns -i angaj m, în locul lor, pe al ii, de pe alte meridiane?!... În concluzie, vin, iar i, s întreb, aici i acum: care este proiectul nostru de ar pentru anul centenar - 2018 i nu numai, afar de anivers ri/comemor ri i manifest ri cultural - spiritual - na ionale, pline de festivism, desigur, binevenite i ele, adic m gândesc la un demers/ deziderat concret i punctual, fiabil i viabil, eficient, consistent i suficient, complex i complet?!... Avem. Exist oare a a ceva?!...

Dac da, unde este i cum arat acest proiect?! Dac nu, ce mai tept m, oameni buni, sau, mai bine zis: de ce mai amân m/întârziem acest lucru, atât de important i atât de necesar?!... ci dac nu, dac înc nu ne-am trezit din be ia aceast cotidian i nu ne-am revenit din amor eala aceasta, generalizat , apoi s tim cu to ii, fra ilor, c zadarnic a fost curajul i b rb ia eroilor, zadarnic a fost eroismul i credincio ia m rturisitorilor, zadarnic a fost toat implicarea i determinarea marilor b rba i de stat ai acestei ri, altminteri ruit i binecuvântat de Dumnezeu, zadarnic a fost loialitatea i fidelitatea voievozilor, domnitorilor i regilor no tri, altfel spus, zadarnic toat aceast spontaneitate a noastr , altminteri minunat i salutar , de-a dreptul spectaculoas i plin de entuziasm îns lipsit de substan , seriozitate, consisten i consecven , una argumentat , justificat i determinat , corect asumat i sincer responsabilizat !... adar, în încheierea acestui eseu, evocându-i, în continuare, pe eroi, pomenindu-i pe martiri, invocându-i pe mucenici, cinstindu-i pe to i uritorii Marii noastre Uniri/Unit i Na ionale de la 1918, afirm/sus in trebuie totu i, s facem un pas, înainte, adic mai departe, dincolo de focul de paie, ajungând, deci, s ne respect m între noi în ine, f a ne mai sabota, antaja, calomnia, descuraja, r zbuna i marginaliza, în mod reciproc, cu alte cuvinte, haide i fra ilor, s ne apuc m serios, asumat i responsabil, de treab , c ci curajul, b rb ia, credincio ia, patriotismul i eroismul nu trebuie s fie ni te calit i ori virtu i trecute i perimate ci, mai ales, prezente i, îndeosebi, viitoare!... Fiindc numai în acest mod, vom putea vorbi, în viitor, aievea, de o Românie, a copiilor/urma ilor no tri, nefurat , nemin it , netr dat , nepr dat , nevândut i necump rat , nespeculat i neconfiscat adic de o Românie integr , întreag , onest i demn , corect i prosper , curat i elegan, responsabil i profund , serioas , sincer i autentic , altfel „r cirea de pe urm va fi mai rea decât cea dintâi!”!... Altfel spus, unirea i unitatea noastr nu trebuie s constituie doar o referin simbolic , istoric , comemorativ i omagial ci s ajung a fi un proiect i un demers concret, un deziderat continuu sau o permanentizare, consistent , substan ial , durabil , stabil , statornic i eficient , c ci numai astfel vom mai rezista, numai a a ne vom mai putea men ine i, salva!...

Prin urmare, haide i oameni buni, s tim bine i precis ce avem de cut, noi, aici i acum, cu anul nostru centenar!... Pân una alta, îns , dea Domnul Dumnezeu Preamilostivul, s tr iasc România anului centenar în, cu i prin noi, cât mai mul i, frumo i, rodnici, liberi i binecuvânta i ani!...

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Ion P{TRA}CU

Pasiunea colec\ionarului de art[ Nu este o poveste obi nuit sau imaginar . Este una adev rat , despre via , despre iubire, despre art . Este povestea care a început prin anul 1959 la Craiova, atunci când doi tineri frumo i, de tep i i ambi io i i-au unit destinele. Amândoi absolven i ai Academiei de Studii Economice din Bucure ti. În plus, fiecare cu propria-i Odisee.

Tân ra parcursese poteci aproape inaccesibile, impuse aromânilor din Mun ii Pindului din Grecia i ajun i pe meleaguri române ti cu pecetea de DO (domiciliu obligatoriu). Odiseea tân rului din Gorj nu a fost mai pu in stresant i periculoas . El s-a luptat cu barierele birocratice, ridicate imediat dup r zboi de ocupantul str in i de ai lui acoli i de pe la noi. Pecetea lui se chema familie de chiaburi.

Acolo, la Craiova, tân rul economist i tân ra profesoar au hot rât i potriveasc pa ii i s i uneasc destinele. i a a porneau pe acela i drum Maria Vran i Constantin Pârvu oiu care, în condi iile austere de atunci, i-au putut permite un prim cadou de nunt : un tablou în ulei, reprezentând Flori de m r în vaz , semnat de Freda Trybalski. Peste timp, s-a dovedit c povestea colec ionarilor de art Pârvu oiu a început practic la magazinul Consigna ia din Craiova.

Colec ia de familie, constituit timp de ase decenii, cu pasiune, dragoste i sacrificii, a devenit mult mai accesibil iubitorilor de art odat cu apari ia volumului Impresii de colec ionar, semnat de Maria Pârvu oiu. Este cartea despre una dintre cele mai frumoase i bogate colec ii de art , dup opinia avizat a domnului Vasile Parizescu, Pre edintele Societ ii Colec ionarilor de art din România. Suntem martorii unui interes evident fa de volum i colec ie, nu doar din

partea iubitorilor de art , dar i al unor institu ii de profil, precum Uniunea Arti tilor Plastici, Muzeul de art din Constan a, cu perspectiva unor activit i i la Muzeul Colec iilor de Art din Bucure ti.

Personal, parc v d c i Craiova se va înscrie în suita acestor manifest ri artistice, fiind locul unde tinerii Maria i Constantin Pârvu oiu au pornit pe c ile întortocheate, dar frumoase, ale artelor. Acum, ar fi cazul s -i d m cuvântul doamnei Maria Pârvu oiu s ne lumineze asupra dublei paternit i a artei, iar noi s ne imagin m c sfoim splendidele pagini ale volumului i admir m perle din colec ia Pârvuoiu. Nu vom putea, îns , r mâne pasivi, pentru c este imposibil s admiri asemenea frumuse i doar cu ochii, nu i prin cuvinte, poate i ele s race de multe ori.

Arta - dubl paternitate. Arta, ne spunea Domnia Sa, tr ie te mai departe prin prieteni, admiratori i colec ionari. Ea ajunge s aib atâtea vie i câ i colec ionari o vor dori, o vor iubi i proteja.

Este un citat din volumul Impresii de colec ionar (Editura MAIKO, 2017) semnat de Maria Pârvu oiu.

O carte minunat , lansat la începutul anului 2018 la Galeria de Art A. R dulescu din Bucure ti, concomitent cu vernisajul unei selecte expozi ii de pictur din colec ia familiei Pârvu oiu. Moment cultural inedit, întrucât ilustra iile din volum se reg seau expuse în galeria care, cu acest prilej, î i deschidea u ile pentru public. Volumul este o poveste fabuloas , în bun parte autobiografic , despre cele trei genera ii de colec ionari care au cules perl dup perl , timp de 60 de ani. Povestea este spus de o amic a Bellelor Arte sau pur i simplu de aia mic (aluzie la statura minion a autoarei), cum era cunoscut printre ceilal i împ timi i de art .

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Înc de la prima trecere în revist a pieselor din expozi ie, î i dai seama c , în cazul de fa , formarea acestei colec ii este ea îns i o oper de art . iragul de nestemate este rezultatul unei pasiuni f sur , acumulat în sufletele colec ionarilor (a nu se confunda cu posesorul sau negustorul de art ), care i-a asigurat acea dubl paternitate, pentru c , la fel ca autorul, colec ionarul a apreciat, a sim it i i-a dorit fiecare lucrare în parte. George C linescu vorbea chiar de un virus, care p trunde mai întâi în suflet, apoi în minte, se localizeaz în gândire, de unde... î i face n ile.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

unele piese de mobilier, covoare manuale din ri de origine, diverse obiecte decorative vechi. Pictura este, f îndoial , perla colec iei. În ea se reg sesc crea ii ale unora dintre cei mai mari pictori ai României. Autoarea ne sugereaz , de la bun început, o posibil preferin a Domniei Sale. Spun posibil , pentru c mamele î i iubesc cu ardoare egal to i copiii. Am avut aceast impresie atunci când am v zut c pe coperta c ii trona pânza lui Nicolae Tonitza, Baia turceasc .

Autoarea ne asigur c lucrarea este una dintre crea iile-capodoper ale etapei Balcic, prin care pictorul se impune cu un nou stil, unul ce-i poart numele. Tot de la Balcic, colec ia familiei ne prezint i tabloul Pescari în barc , al lui Nicolae D scu, oper de maturitate, expresie a ata amentului s u fa de mare, râuri, lagune i, desigur, Delt . Din crea ia marilor pictori români, în colec ie se reg sesc i trei pânze valoroase ale lui Gheorghe Petra cu: Peisaj cu case, Natur static cu flori, pensule i c i, Curtea Domneasc .

Theodor Pallady - Rochia neagr

Imagini din Galerie Cum s-au petrecut toate aceste lucruri minunate, ne poveste te Maria Pârvu oiu (Marieta, pentru prieteni), cu mult har i generozitate.

Autoarea se dest inuie spunând c este vorba de acel proces în care autorul i colec ionarul devin dou fa ete ale aceluia i fenomen social, când colec ionarul continu de fapt actul crea iei.

Petre Iorgulescu-Yor - Coasta de argint Autoarea volumului i colec ionara Marieta Pârvu oiu are în spate istoria tumultoas a unei familii de aromâni, care a fost nevoit s seasc locurile de ba tin , luând în piept încerc ri greu de imaginat ast zi. Îns , ceea ce a fost constant în familia Vran a Marietei, e acea ambian cultivat , acel univers estetic, cu raporturi morale bine definite i consolidate. La formarea gustului Mariei pentru art a contribuit mai întâi propria-i mam , dar i membri marcan i ai familiei, rudelor i prietenilor aromâni. Printre ei, se afla i doamna culturii române ti, eminescolog de mare prestigiu, regretata Zoe Dumitrescu Bu ulenda, sau tanti Zoe, cum îi spunea Maria Vran .

Dup ase decenii, Maria Pârvu oiu se hot te s i încredin eze gândurile i tr irile de colec ionar publicului iubitor de art . Din volumul Impresii de colec ionar afl m c pictura i sculptura sunt componentele de baz ale colec iei Pârvu oiu, dar nu lipsesc nici

Alexandru Ciucurencu Natur static cu lalele

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Han (Nud de femeie), Ion Irimescu (Bacant ), Cosmin Hristu (Idil ), Marcel Guguianu (Zeitate a Atlantidei), Mircea Tocaci (Madona, Leda, Cuplu). Încânt ochiul, de asemenea, Mobilierul de sufragerie stil Baroc, Mobila de salon stil Ludovic al XV-lea sau Garnitura de salon Barochetto, un Rococo personalizat, sculptat integral de mân .

nci

Iosif Iser - Spaniole cu evantai

tefan Dimitrescu - Trei fete

Pe Iosif Iser autoarea ni-l prezint ca pe un vr jitor al paletei, probând cu Spaniole cu evantai, Ia ii v zu i de pe dealul Copoului i Odalisc cu teorb . Sunt admirabile tablourile lui Alexandru Ciucurencu Oameni de afaceri i Natur static cu lalele, dar i reprezent rile lui tefan Dimitrescu, Lili (portretul so iei scriitorului Ionel Teodoreanu), al turi de cele Trei fete nci. Dumitru Ghia semneaz i el dou piese de rezisten , precum Flori de toamn i La târg. Pânza rci pe Dun re apar ine lui Alexandru Jean Steriadi, considerat exponent al impresionismului în România. Aceast scurt incursiune prin fondul de aur al picturii din colec ie nu se poate încheia f a aminti de lucrarea Rochia neagr a lui Theodor Pallady, minuna ii Maci i Casele de pe Valea Prahovei ale lui Vasile Popescu, sau durea lui Lucian Grigorescu, care pare adus de la Barbizon. Corneliu Baba ne încânt i el cu Case la Vene ia i Arlechin cu maimu .

55

Ar mai fi multe piese de prezentat din acest mozaic de art al familiei Pârvu oiu, care, toate la un loc, te conving c te afli în fa a unor arti ti de înalt standard, cei care au investit cuno tin e de specialitate, r bdare, timp, bani i mult , foarte mult iubire în eforturile lor, de peste o jum tate de secol, de a- i ad uga la colec ie m car o parte din lucr rile care li s-au lipit de suflet.

Al turi de pictur , grafica ocup i ea un loc special în colec ia familiei Pârvu oiu. i aici g sim nume mari precum Nicolae Tonitza (Juc torii de ah, Nud, Rachi -Ali, Garli), Theodor Pallady (Autoportret), tefan Luchian (Cas la Brebu), Corneliu Baba (Peisaj vene ian i Regele nebun).Nu lipsesc Gheorghe Petra cu, Iosif Iser, tefan Dimitrescu, Henri Catargi i al ii. Tot celebrit i semneaz i sculpturile din aceast colec ie: Boris Caragea (Nud a ezat), Oscar

Nicolae D

Gheorghe Petra cu - Curtea Domneasc

scu - Pescari în barc

Vernisajul expozi iei i lansarea volumului Impresii de colec ionar s-au constituit într-un adev rat regal al artelor frumoase, care a marcat, totodat , deschiderea Galeriei de Art A. R dulescu, într-un spa iu nu doar generos, dar parc preg tit anume pentru lumea mirific a artelor frumoase. i, a a, cei doi amfitrioni, Alexandru R dulescu i tefania Dumbrav , speciali ti în domeniu, au p it cu dreptul.

Am p strat pentru final cele câteva cuvinte preg tite despre aleasa asisten la acest act de cultur . Au participat personalit i de seam din rândul colec ionarilor de art , în frunte cu domnul Vasile Parizescu, pre edintele Societ ii Colec ionarilor de Art din

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

România, domnul Marius Ti a, colec ionar i critic de art i, nu în ultimul rând, doamna Mihaela Varga, redactorul volumului Impresii de colec ionar. De la Domniile Lor, asisten a a auzit cea mai aleas prezentare a competen ei, st ruin ei, sacrificiilor, pasiunii i dragostei doamnei Maria Pârvu oiu pentru art , pentru ceea ce familia a agonisit în minunata-i colec ie.

Sus: Vasile Parizescu, Maria Pârvu oiu i Marius Ti a. Jos: Mihaela Varga Este cert c prin aceast colec ie i veritabilii arti ti care o patroneaz , creatorii de art i operele lor tr iesc pe mai departe, în cadrul acelei duble paternit i, de care vorbe te în volum Marieta Pârvuoiu. i, când te gânde ti c totul a pornit de la tabloul Flori de m r într-o vaz .

Vasile Popescu- Maci

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Viorel ROMAN (Germania)

Teocra\ia ortodox[ moldovalah[ Dou s bii într-o teac , doi Domni în ar s rac , n-au loc!

Soarta ortodoc ilor moldo-valahi depinde de Cel de Sus, de Marile Puteri din est i vest, de Domn/ Pre edinte, boierii mari/ CSAT, cei din Divan/ Parlament i prostime/ cet eni, de Chestiunea Oriental multisecular în sfera de interese a Occidentului/ Catolicism, Orientului/ Ortodoxie, Islamului/ Califat.

Imperiile - state erau teocra ii, puterea divin guverna prin reprezenta i, pân când, în urm cu un mileniu, papa de la Roma i împ ratul Sfântului Imperiu Roman i-au definit sfere de activitate distincte, independente, punând astfel bazele democra iei catolice, occidentale. A urmat Magna Charta Libertatum, unde puterea Domnului e îngr dit în favoarea nobililor, cet enilor .a.m.d. A a s-a format cu timpul societatea civil imitat grotesc i de boierna ii moldo-valahi în forma bonjuri tilor din 1848, sörö tilor din 1989 etc.

Pe m sur ce Occidentul domin implacabil, prin colonialism, imperialism, globalizare, lumea, teocra ii euro-asiaticii imit nolensvolens democra ia înving torului, p strând mai mult sau mai pu in tradi iile teocrate în lumea pravoslavnic , confucianist , islamic , în Bucure tiul greco-ortodox.

La marginea Europei, românii stau în calea tuturora, supravie- uiesc cu ideea greco-bizantin , ruso-pravoslavnic , unde începe imensul spa iu al teocra iei euro-asiatice. Contactul cu Roma, democra ia occidental , era în afara legii în Lag rul ortodoxo-comunist p zit de o Cortin de Fier, dup lichidarea Bisericii Unite (1948-89) i reorientarea cu baioneta a doua mii de biserici spre Bucure ti i Moscova. Ambele renun la teocra ie în anul de gra ie 1989 i refac leg turile de prietenie cu occidentalii, f îns s refac unitatea cre tin .

Tranzi ia românilor de la CAER / Consiliul de Ajutor Economic Reciproc a Moscovei i Pactul de la Var ovia la Uniunea European i NATO / Organiza ia Tratatului Atlanticului de Nord s-a realizat dup vizita istoric a Fericitului papa Ioan PauI la Bucure ti, dar s-a revenit apoi treptat la cutumele teocrate euro-asiatice, chiar dac puciul parlamentar din 2012 a e uat i a fost ales apoi pre edinte Klaus Werner Iohannis, pentru a reface încrederea în România prooccidental la Roma, Berlin, Bruxelles etc.

Duplicitatea balcanic n-a rezistat, în 2018 începe r zboiul între Statele Paralele Ilegitime, al democra iei de imita ie occidental a pre edintele Iohannis i al teocra iei ortodoxe a baronilor locali moldo-valahi, al pre edintelui PSD, Liviu Dragnea, care domin Parlamentul, Guvernul, Curtea Constitu ional , curând i Justi ia, în prezen a armatei occidentale i supravegherea CIA etc.

Dup s lb ticia ortodoxo-comunist din perioada ocupa iei Armatei Ro ii i a dictaturii orientale a lui Nicolae i Elena Ceau escu, generozitatea, indiferen a imperial fa de reconquista teocratic de la Bucure ti surprinde în aceste zile opinia public , care subestimeaz experien a milenar cu Barbarii i Limesul a Imprium Romanorum Nationis Germanicae, UE/NATO.

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Nicolae B{LA}A

Despre promisiunile sau sprijinul omului @în cârja vremurilor De i nu este o „metod ” în sensul lui Hans-Georg Gadamer, formulat în celebra lucrare „Adev r i metod ”, de cele mai multe ori, pentru a ne în elege prezentul, clipa, dar mai ales pentru a ne în elege pe noi, cei plasa i în ea, nu facem hermeneutic , ci apel m la trecut i, de ce nu, în anume situa ii, la tiin ele spiritului, considerate, în aceast situa ie, ca unitate a experien ei noastre moderne, unitate plasat în suflet, precum era plasat timpul Sfântului Augustin, c doar acolo î i g sesc locul i faptele trecute, i cele prezente, i cele viitoare.

Pe de alt parte, dup cum o s vede i mai jos, nu despre prezent va fi substan a discu iilor noastre, îns informa iile plasate în contextul oferit de puterea actual , în anul de gra ie, 2018, ne fac s nu trecem nep tori pe lâng ele. L m la o parte mult comentata Decizie a Cur ii Constitu ionale, dat la sfâr itul lunii aprilie, a acestui an, decizie în urma c reia, dup unii, Pre edintele Republicii ar deveni un fel de marionet la mâna Ministrului Justi iei. L m i comentariile i analizele care mai de care. Parc nu e treaba noastr i unde nu e, nu are rost s ne b m, de i pe undeva este vorba de onoare, de demnitate, nu a Pre edintelui sau a Ministrului Justi iei, ci a poporului român. Ei, ca oameni, nu au decât s se sfâ ie dac doar asta pot! În popasul nostru asupra prezentului, ne permitem s z bovim doar asupra unei noi Hot râri de Guvern, la prima vedere, parte din marea grij a celor ce ne conduc, fa de noi, pârli ii momentului. Când miaduc aminte de grija partidului de mai demult sau a celor de curând, mi se face p rul m ciuc . Pentru cei ce nu au urm rit evenimentele, amintim lapidar faptul c în viitorul apropiat (deocamdat nu s-a precizat nici de când i nici pân când), cet enii poporului român, de la o anumit vârst se pot împrumuta, cu garan ia statului, de la nci. Prin urmare, muritorii de rând pot lua sume importante de bani, de la c tarii moderni, pentru studii, pentru pus din i, pentru opera ii estetice etc. C doar, nu-i a a, i cel s rac poate fi la fel ca cel bogat, la fel ca cel ce arunc banii pe geam când î i injecteaz , ba în buze, ba în f lci, ba în buci, acid hialuronic, i cel s rac poate avea acces la sacul cu diplome ce atest parcurgerea unor fabuloase studii superioare de lung durat , finalizate, fire te, cu dou , trei postuniversitare i tot atâtea doctorate. La ce pot fi folosite, e o alt chestiune, chiar arz toare la ordinea zilei. ... i cel s rac poate s i pun din ii, evident, nu din por elan sau alte materiale ce ar costa cam cât jum tate din valoarea unui apartament de bloc sau o cas mai modest de la periferia unui ora , ci din diverse, eventual dintrun plastic mai dur, sub forma unei proteze, care s -i schimbe am râtului înf area i s -i tearg cenu iul de pe fa , c doar peste doi ani sunt iar i alegerile. Locale, generale!... i nu se cade s te duci la vot cu aceea i moac creionat pe vremea t tucului Stalin, a lui Dej, Ceau escu, i cu aceea i i dup 89 încoace. În astfel de situa ii, mintea mea, obi nuit cu a împ i firul în patru, m duce cu gândul la multe, îns , deocamdat , m ab in, dar v amintesc iar i,

cuvintele Ecleziatului: „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, c ci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbucium mai mult decât poate omul s o spun , ochiul nu se satur din câte vede i urechea nu se umple din câte aude.

Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, i ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, c ci nu este nimic nou sub soare”. (Biblia, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 2002, p. 604, cap. 1, versetele 7, 8 i 9).

Of, tiu c v-a i s turat de pesimismul meu! Ce nu a da s fiu altfel, s pot falsifica tr irile oamenilor, ale românilor în special, i s scriu pove ti cu happy-end, ca în literatura de peste Ocean, dar, privind, a a cum am spus, în trecutul nostru istoric i în structura spiritului s u, nu pot s nu v amintesc faptul c expresia „ i voi pute i fi ca ei!” s-a mai vehiculat pe vremea distinsului colonel Alexandru Ioan Cuza, devenit primul domnitor al Principatelor Unite Române.

Ca o parantez , f alte conota ii, voi reaminti doar faptul c dup realizarea unirii între Moldova i ara Româneasc , domnitorul Alexandru Ioan Cuza i colaboratorul s u cel mai apropiat, Mihail Kog lniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), ini iaz importante reforme interne: secularizarea averilor mân stire ti, reforma agrar , reforma justi iei, reforma înv mântului, înfiin ând prima universitate din Principate, la Ia i etc., reforme care au fixat un cadru modern de dezvoltare al rii. Ca mai tot timpul în istoria omenirii, i mai ales a noastr , la nivelul puterii i mai ales a obscurilor ce au manevrat-o i o fac i ast zi, au existat nemul umi i, au existat i din cei ce s-au opus reformelor, într-un cuvânt, au existat din cei ce au opus rezisten . La timpul respectiv, opozan ii s-au coagulat la nivelul boierimii, a marii burghezii i a Bisericii. Din acest motiv i multe altele, în 1863, Cuza formeaz un guvern cu Mihail Kog lniceanu, la 2 mai 1964, printr-o lovitur de stat, dizolv Adunarea Legiuitoare, apoi supune aprob rii poporului, prin plebicist, o nou constitu ie i o nou lege electoral , menit s asigure parlamentului o baz mai larg , i decreteaz , la 14 august 1864, legea rural conceput de Kog lniceanu. E, în aceast lege, printre altele, interzis vânzareacump rarea p mântului de c tre str ini. Printre cei viza i erau i evreii, chiar dac ei se ar taser voitori în a pune um rul la dezvoltarea rilor române, prin înfiin area primelor b nci în mediul rural. Nu intr m în am nunte, ci punct m doar dou chestiuni ce merit re inute.

Pu i într-o situa ie nu prea pl cut , inventivi i practici din fire, evreii au devenit, într-o scurt vreme, arenda ii terenurilor agricole ce nu putuser , deocamdat , s le cumpere, iar b ncile comerciale înfiin ate de c tre ei, le-au fost de mare folos. Sub sloganul amintit mai sus, „ i voi pute i fi boieri, cump rând teren agricol”, au ademenit ranii români, cu drept de a cump ra p mânt, rani ce aveau deja câte o „curea”, câte o mic „mo ie” de dou , trei hectare. Din dorin a

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

pute asemenea a celor ce i se al tur , dar, din cauza bruiajului, nu se de a se emancipa, ranii s-au împrumutat la b ncile evreie ti, apoi, aude. Cu cine te asemeni, te aduni! - zicea pe vremuri i o bab de pe neputând pl ti împrumutul bancherilor, au pierdut tot, adic au la mine de prin comun , i uite c a avut dreptate. rog, s revenim la una din problemele l sate în suspans, la pierdut p mântul pe care îl aveau în proprietate, au devenit i slugi (rentabile), în locul iganilor elibera i de pe micile i marile mo ii una din întâlnirile noastre trecute. Atunci afirmam, cu re inerile de rigoare, c , „din câte s-ar p rea, în toate vremurile, omul a avut nevoie arendate, a a cum am spus, de evrei.

Ce se va întâmpla, poimâine, cu cei ce se vor împrumuta mâine, de sprijin, de un reazem, fie el i necunoscut.” S începem cu ce de la b nci, fie i cu garan ia statului român, r mâne de v zut! Mie mi înseamn dec dere a omului i a ordinii sociale! În aceste condi ii, se pare o mare cacealma, un alt fel de a face pe omul cât de cât liber, nu cred c este cazul s v amintesc cum cump rau domnitorii no tri slug , îns oricare va fi situa ia, dincolo chiar i de pozitivismul tronul de la sultan, cu c ru e în iruite, pline cu aur. Tot în aceste i în dezl uit al unora, se vede de la o po , un alt tip de manipulare, se condi ii, dar mai subtil, acela i scaun domnesc se cump vede o alt metod de a mitui poporul i de a ob ine, conform cifrelor vremurile mai recente, când sultanul s-a multiplicat i a ezat cruci oferite de guvernan i, înc cel pu in 800 000 de voturi, la viitoarele peste mai multe z ri.

La o alt scar , nu cred c este cazul s amintim de sistemul pcr alegeri, sub pretextul „ i-am dat, îmi dai!”. S zicem c mi-a permite i rezerve, pot i eu gre i, chiar dac tiu c statul, oricare ar fi el pe (pile, rela ii, cuno tin e) ridicat la mare rang, pe vremea totalitarisfa a p mântului, î i poart întâi i întâi sie i de grij , l sându-i, mului, instalat în tot centrul i estul Europei, dup cel de-al Doilea zboi Mondial. Nu mai amintim, cât vreme îl vedem i acum. Te oricând, cu curul în balt pe cei mul i. i mai tiu, tot de la fiul regelui David, c „Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta i ceea ce lip- po i angaja, s zicem, chiar i femeie de serviciu într-un spital al stase te nu se poate num ra” apoi mai tiu c „totul e de ert ciune i tului, f s dai „cui trebuie” dreptul? E, acel „cui trebuie” vrând, vânare de vânt...” (Ibidem, versetul 14 i 15). De ert ciune i vânare nevrând, devine sprijinul unui ins ce d , fie c nu are încotro, fie c de vânt au fost i promisiunile de pe vremea comunismului, promisiuni nu are pe ce se bizui, adic , mai pe române te, nici nu ar prea vrea s i vânare de vânt este i tot ce ni se flutur sub nas în ziua de ast zi. munceasc i nici nu se pricepe la mai nimic. Dintr- tia cu datul Dai cu o mân , iei cu dou ... Dar asta e o alt poveste! Re ine i doar sunt cam 2/3 din for a de munc angajat la stat, restul de pân la , în condi iile actuale, în care statul nu face investi ii nici în înv - 100% sunt din cei ce duc greul, cât vreme i institu iile orânduirii mânt, nici în s tate, nu face în mai nimic pentru devenirea i trebuie s mai fac , m car din când în când, câte ceva. Mai ales cele de dezvoltarea personal a omului în societate, „emanciparea” celor la nivel înalt, de tip guvernamental, chiar dac , de cele mai multe ori, raci prin a se împrumuta ei, cet eni români, de la b ncile str inilor încurc totul. E i a încurca o tiin , nu se face oricum i de oricine!

Nici la privat treburile nu ar sta pe roze, sau total diferit. Ca s (sau ale noastre, c tot un drac e!), în condi iile propuse de onor Guvernul României, la început de var , în anul 2018, îi poate costa al ocupi un post în care doar s mimezi munca i s mai i prime ti bani, dracului de mult, cât vreme sunt deja la mâna institu iilor statului. trebuie s intervin m car un specialist în aranjat i trucat licita ii, Va costa, zic, probabil tot cam cât cost i fandoseala, i prostia ma- altfel stai cu ochii la gard i te snope ti muncind pân ce te g sesc to i dracii pe mai nimic! Dup cum vede i i pe acest palier e nevoie nifest de pe fa a acestor locuri Pentru c nu este exclus s ne trezim cu un oarecare ti-bâ ti, de un oarecare sprijin, de un fel de cârj nev zut , în care s te sprijini sulicman flocosul, sus inut politic, care s ne interzic , în târg, orice mai ales atunci când te împiedici i cazi, gata s i frângi gâtul.

Problema trece dincolo de obi nuit, atunci când lu m în calcul punct de vedere, altul decât cel oferit de propagand , sau altul decât sprijinul pe care ni-l punem cu to ii în Dumnezeu, privind în transîl duce pe el terte-capul, cu aceast tem ne oprim aici, chiar dac dreptul de a gândi i a ne exprima liber este garantat de Constitu ie. cendent. În Dumnezeul cre tinilor, în Alah, în Buda etc. Sau în Marele Dar mai conteaz legile?! Democra ia este singurul regim politic în Echilibru, cum ar zice un prieten ce se crede ateu. Despre aceast care orice idiot e pe acela i picior cu geniul i face ce vrea, este sin- mare fr mântare a omenirii, vom vorbi data viitoare, chiar dac nu a gurul sistem social ce nu are criterii de selec ie i de axiologizare a fost gânditor de pe fa a p mântului care s nu o abordeze înaintea valorilor. V-am mai spus: „prostul, la general, în regimul democratic, noastr . Pân atunci, fi i cu ochii în patru pe tot ce v înconjoar , în special, nu cunoa te om mai de tept decât el!” Iar când prostul asculta i i la ce zic al ii, dar nu v ie i din min i! mai este pus i pe c tuial , orbe te al dracului de r u, mai ceva decât gloaba de la c ru , c reia i s-au pus ochelari de cal! Gloaba, oricum, tot gloab r mâne! De surzit, ce s mai zic?! Trage i i voi concluziile! Prin urmare, v las s reflecta i i, în cuno tin de cauz , s decide i ce pute i face cu promisiunile amintite mai sus, s v hot râ i dac v împrumuta i, dac v pune i silicoane, dac pl ti i sacul cu diplome etc. ine i, totu i, minte c doar oamenii de înalinut moral , oamenii de onoare, promit i fac, doar pentru ace tia vorbele spuse devin fapte. Pentru ceilal i, totul e imagine de trei parale i gargar cât cuprinde, totul e flatulen la bulevard, ce, la înghesuial , Albert Bierstadt - Dup furtun

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Adrian BECHERETE (14.01.1925 - 17.05.1983) S-a n scut în com. V deni, Gorj. A urmat studiile liceale, apoi Facultatea de Medicin la Ia i. A fost medic militar la Pite ti, Craiova i Târgu Jiu, apoi director al Sanatoriului antituberculos Dobri a, Runcu, Gorj. Din 1959 i pân în 1963, a cunoscut rigorile temni elor comuniste. La spitalul penitenciarului Gherla, lucrând ca medic, l-a avut între pacien i pe P storel Teodoreanu.

Apari ii editoriale: Pagini din trecutul medicinii gorjene (1980), Pilule amare (epigrame, 1981), Micul dic ionar al epigrami tilor români (1981), Cu c ile pe fa (epigrame, în colaborare, 1981), Pilule antimedicale (culegere de epigrame, 1981), Femeia, eterna poveste (culegere de epigrame (1981) ultimele patru fiind apirografiate.

Pentru confra i Nu prea demult, în alt v leat, Erau câ iva i… Cincinat.

Acum nu po i s te mi ti… plou cu epigrami ti!

*** Ca epigrama s r mân , Nu-i numai scriere de mân , ci se re ine doar esen a: Se scrie cu inteligen a.

Dermatologului meu Îi exprim recuno tin a i-l respect într-adev r, Doar un an i-a dat silin a i m-a vindecat de p r.

Grandoare i servitute De stai s -l judeci mai atent Îi blestemi soarta lui nefast , E comandant la regiment i ordonan la nevast .

Unui avocat Degeaba-ncerc s -l mai dezb r (La el e una din constante), Minciuna-i tot un adev r Cu circumstan e-atenuante!

Unui ofer care are mania vitezei Pe orice timp, pe orice rut , Nu „zbori” cu mai pu in de-o sut ; Motivul t u nu-i un mister: Vrei calea s-o scurtezi spre… cer!

Unui urecheat gar a fost o via -ntreag , Dar vrea ca lumea s -n eleag , azi, în prag de b trâne e, El are-un… aer de noble e.

George CEAU}U (07.08,1951) S-a n scut în Bulze ti, iar prin c torie s-a stabilit la Cârna, ambele din jud. Dolj. A urmat liceul „Nicolae Titulescu”, la Craiova, cursuri postliceale la coala Tehnic de Pescuit Oceanic, la Gala i i Facultatea Finan e-Contabilitate, la Ia i.

Poet, fabulist, epigramist, prozator, este membru al Societ ii Scriitorilor Olteni i al Cenaclului Epigrami tilor Olteni, apare în publica ii de gen, este inclus în cel pu in cincisprezece volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: patru volume de versuri, unul de memorialistic i FREE (fabule, rondeluri, epigrame, epitafuri, 2014).

Confra ilor Eu sper c în epigram Voi avea un mic urcu i voi fi luat în seam ; Ba mai mult, voi fi... ceau !

Alesul i interesul Poart necesarul fes Propriului s u interes, Iar când vorba e de noi, Poart casc de r zboi. ar de dor ara - vede ori icine E un stup, o dulce cas Iar în ea trudesc albine...

Pe când trântorii-s la mas .

În noaptea de ajun Noaptea pe la cânt tori, Când e cerul ca sineala i treceau colind tori, Mi-au luat agoniseala.

Unui func ionar corupt La un cap de acuzare În curând o s ajung Un func ionar ce are Mâna excesiv de lung .

Mâncarea în armat Des, uita s pun sarea Buc tarul gros în pântec, Dar era bun mâncarea, veneam la ea cu cântec.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Epigrama Ce este epigrama Tot Cincinat ne-nva : Nu e decât arama Ce „X” i-o d pe fa …

Mie însumi La o adic , pas mite, Târziu a debutat i-Arghezi, Dar e tiut: nu to i aezii Vin cu… cuvinte potrivite.

Pre ul la înc minte Ast zi pensia e mic i m -ncearc un fior, din ea, la o adic , Pot s -ncal doar un picior.

Enigmistul St -n parchet la declara ii De mai mult de patru ore, Fi’ndc l-au pârât confra ii De abuzuri cu minore.

Autoepitaf Ca pescar de ap dulce, Când m-or duce… s m culce În ostrovul dintre ape -mi fie i-un somn pe-aproape.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 6(94)/2018

Florin M{CE}ANU

ALBERT ALBERT BIERSTADT BIERSTADT str in tate. Ca urmare a publicit ii generate de picturile sale din Valea Yosemitei, prezen a lui Bierstadt a fost solicitat de c tre fiecare explorator în privin a unei expedi ii spre vest i a fost preferat de tre Atchison, Topeka i Santa Fe Railroad pentru a vizita Grand Canyon i pentru alte subiecte.

Experien a tehnic a lui Bierstadt, câ tigat prin studiul peisajului european, a fost crucial pentru succesul s u în calitate de pictor al Occidentului American. Acesta a reprezentat popularitatea sa în diseminarea punctelor de vedere ale Mun ilor Stânco i c tre cei care nu i-au v zut. Canvasurile imense pe care le-a produs dup toriile sale cu Lander i Ludlow l-au stabilit ca fiind proeminentul pictor al peisajului american occidental. Recunoa terea financiar a confirmat statutul s u: Mun ii Stânco i, Vârful Lander, finalizat în 1863, a fost cump rat pentru 25.000 de dolari în 1865. În ciuda succesului s u popular, Bierstadt a fost criticat de unii contemporani pentru romantismul evident în alegerile sale de subiect, iar utilizarea sa de lumin a fost considerat excesiv . Piesele sale de expozi ie au fost imagini extraordinar de artizanale care au glorificat Occidentul american ca o ar a promisiunii. Alegerea lui Bierstadt a subiectelor grandioase a fost potrivit cu flerul s u antreprenorial.

Expozi iile sale de lucr ri individuale au fost înso ite de promovare, vânz ri de bilete i, în cuvintele unui critic, „un uria tehnic de publicitate i puffery”. În 1882, studioul lui Bierstadt de la Irvington, New York, a fost distrus de foc, ducând la pierderea multor picturi. Pân la moartea sa, pe 18 februarie 1902, gustul pentru pictura peisagistic epic a disrut de mult. Bierstadt a fost apoi uitat în mare parte de anturajul artistic în care tr ise. A fost îngropat la Cimitirul rural din New Bedford, Massachusetts .

Bierstadt a fost un artist prolific, care a finalizat peste 500 de picturi în timpul vie ii sale.

Multe dintre acestea sunt de inute de muzee din Statele Unite.

Albert Bierstadt - Lumin în p dure

Bierstadt s-a n scut la 7 ianuarie 1830 în Solingen, Prussia, fiul lui Christina M. (Tillmans) i Henry Bierstadt. În anul urm tor, în 1831, familia sa s-a mutat la New Bedford, Massachusetts. La o vârst fraged , Bierstadt a dezvoltat un gust pentru art i a f cut schi e în creion înc de când era foarte tân r. Începând cu 1851 trece la pictura în ulei.

Albert Bierstadt S-a întors în Prusia în 1853 i a studiat pictura de Napoleon Sarony mai mul i ani la Düsseldorf cu membrii colii sale informale de pictur . Dup ce s-a întors la New Bedford, în 1857, a predat grafica i pictura pentru scurt timp, dup care î i dedic timpul complet picturii. În 1858 a expus o pictur mare ce reprezenta un peisaj elve ian la Academia Na ional de Design, câ tigând o critic pozitiv i o calificare de membru onorific în Academie. Bierstadt a început s picteze scene în New England i New York, inclusiv în valea Hudson River. În 1859, Bierstadt a c torit spre vest în compania lui Frederick W. Lander, un inspector de teren pentru guvernul SUA, pentru a vedea acele peisaje. S-a întors într-un studio pe care îl luase in cl direa Tenth Street Studio din New York, cu schi e care au dus la numeroase picturi finalizate. În 1863 a c torit din nou în vest, de data aceasta în compania autorului Fitz Hugh Ludlow , cu a c rui so ie s-a c torit mai târziu. Pe parcursul anilor 1860, Bierstadt a folosit studiile din aceast c torie ca surs pentru tablouri de mari dimensiuni pentru expozi ie. A continuat s viziteze Occidentul american de-a lungul carierei sale. În timpul r zboiului civil american, Bierstadt a pl tit un înlocuitor care a slujit în locul s u când a fost recrutat în 1863. Pictura lui Bierstadt a primit o catalogare pozitiv când a fost expus la Asocia ia de Art Brooklyn din cadrul Academiei de Muzic din Brooklyn în decembrie 1861. Curatorul Eleanor Jones Harvey observ c pictura lui Bierstadt, creat din fotografii, „este în esen cea a voyeurului, if îndoial de violen a i brutalitatea experien ei de lupt de prim mân ”. În 1860, a fost ales membru al Academiei Na ionale; a primit medalii în Austria, Bavaria, Belgia i Germania. În 1867 a c torit la Londra, unde a expus dou picturi peisagistice într-o recep ie privat cu regina Victoria. A c torit în Europa timp de doi ani, încheind contacte sociale i de afaceri pentru a sus ine pia a muncii sale în