Constelatii diamantine. nr. 7 (95) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 7 (95) Iulie 2018

Semneaz : Varga Istvan Attila Nicolae B la a Pavel Marin Bo oc Iulian Chivu Livia Ciuperc Ionu Copil Dominic Diamant Doina Dr gu Ioan Evu Vasilica Grigora Marian Hotca Dumitru Ichim Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Irina Lucia Mihalca Constantin Miu Gheorghe Andrei Neagu Ecaterina Negara Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Victor Ravini Florentin Smarandache Anneke Kleine Staarman Gheorghe A. Stroia Alexandru erban Mircea Tutunaru Al. Florin ene Ionu ene Ion M. Ungureanu Isabela Vasiliu-Scraba

Lovis Corinth - Cain

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Comedia artei sau asem rile i deosebirile dintre pictur i fotografie .............................................................p.3 Drago Niculescu, Valoarea, între cunoa tere i estimare .....................................................pp.4-7 Janet Nic , Co mar la p trat ....................pp.8,9 Livia Ciuperc , Unirea face puterea ....pp.10,11 Dumitru Ichim, Psalmi ...................................p.11 Constantin Miu, Poezia religioas apostolic a lui V. Voiculescu .......................................pp.12,13 George Petrovai, Mihai Horga i cartea sa Crepuscul ..........................................................p.13 Doina Dr gu , Poeme .......................................p.14 Ion Popescu-Br diceni, Mircea Tutunaru, Concep ia lui Perpessicius despre proza lui Tudor Arghezi ...........................................pp.15-17 Daniel Marian, Incursul obligatoriu sau sinele eliberat în însu i .............................................p.18 Ion M. Ungureanu, Eminescu în fa a Justi iei de la Ia i .........................................................pp.19-22 Ionel Popa, Paramneza de reduplicare i func ia ei literar ...................................................pp.23,24 Iulian Chivu, Albert Camus - c tre o socilogie a revoltei .......................................................pp.25,26 Ecaterina Negara, Poeme ..............................p.27 Ionu ene, Poeme ..........................................p.27 Gheorghe A. Stroia, Lirica lui Ion Sabin Cerna sau Durerea - o febril nevoie a în elegerii i în elepciunii .............................................pp.28,29 George Petrovai, Cunoa terea în eleptului i necunoa terea tiin ificului ..........................p.29 Marian Hotca, Poeme .....................................p.30 Varga Istvan Attila, Genera ia Z va distruge arta? ...........................................................pp.31,32 Irina Lucia Mihalca, Poeme .........................p.32 Anneke Kleine Staarman, “Through the wave of time” , by Galina Martea - originality, talent, vocation ............................................................p.33 Victor Ravini, Ce facem cu Miori a i cui o m? ........................................................pp.34-38 Florentin Smarandache, Dansul cosmic al luminii în Islanda .....................................pp.39,40 Boris Marian, Borisme ...................................p.40 Vasilica Grigora , “C utând dup mere” România Profund ...................................pp.41,42 Ioan Evu, Revela ii, resuscit ri, regrete .......p.43 Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul totalit ii la dou personaje ale romanului Noaptea de Sânziene: C lug rul Anisie (/Arsenie Boca) i filosoful Petre Biri (/Mircea Vulc nescu) ........................................................................p.44-47 Dominic Diamant, Poeme ..............................p.48 Ionu Copil, Formatorii de opinie i manipularea mentalului colectiv .........pp.49,50 Nicolae M tca , Catrene ...........,....................p.51 Gheorghe Andrei Neagu, Casca ...........pp.52-55 Nicolae B la a, Despre Dumnezeu, întâmpl ri, via i politic ..........................................pp.56,58 Al. erban, Constela ii epigramatice .........p.59 Pavel M. Bo oc, Constela ii epigramatice ...p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..........p.60

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Lovis Corinth

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Comedia artei sau asem[n[rile ]i deosebirile dintre pictur[ ]i fotografie Se cunoa te faptul c pictura este o parte a artelor plastice reprezentând o realitate în imagini colorate, sau alb-negru, imagini artistice bidimensionate, create pe pânz , hârtie, lemn i sticl , în mai multe tehnici, de un artist, sau chiar mai mul i, dând astfel na tere unei opere de art . Pictura este expresia produsului realizat de om cu capacitatea de a reproduce un obiect, fenomen, imagine, trecute prin catalizatorul talentului s u. De la primele desene din perioada preisoric , unde arta parietal poate fi g sit pe roci, iar picturile rupestre erau pictate pe roci i în pe teri, cum ar fi cea de la Chauvet, ajungându-se la renumitele picturi din perioada rena terii, cum ar fi Rubens, Rembrandt, Velazquez, Nicolas Poussin, mai târziu Goya, Picasso, i pân în zilele noastre, pictura, ca art , nu a putut fi înlocuit de fotografie.

Arta fotografic este un mister. Fotografia a devenit o imagine estetizant , aceasta a venit de dincoace sau de dincolo de estetic, prin care esen a ei tehnic a devenit o revolu ie considerabil în modul de reprezentare.

Dac în pictur ochiul i mâna artistului creaz opera de art , în fotografie, arta imaginii este rezultatul obiectivului, ochiului artistului i tehnica folosit în realizarea acesteia. Apari ia eruptiv a fotografiei pune în cauz arta îns i, în monopolul ei estetic asupra imaginii.

Pân la apari ia aparatului de fotografiat, în anul 1829, inven ie realizat de Jozeph Nicephore Niepce, cele trei fenomene necesare ob inerii imaginilor fotografice erau cunoscute de mult timp: înc de pe vremea lui Aristotel s-a tiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient s facem o gaur într-o cutie închis ca s apar o imagine real inversat pe fondul interior al cutiei. Se ob ine astfel o a a-numit camer obscur . Pe de alt parte, alchimi tii tiau c lumina înnegre te clorura de argint. A treia contribu ie a venit din partea lui John Herschel, care, în 1819, a descris propriet ile hiposulfitului de sodiu, care va deveni „fixatorul” fotografiei.

Or, arta a fost cea care a devorat fotografia i nu invers. Pl tind pre ul pentru asta, dat fiindc s-a golit pu in câte pu in de substan .

Lovis Corinth - Menton

Fotografia vine din alt parte i acolo trebuie s r mân . Dup p rerea mea, face parte dintr-o alt tradi ie, atemporal , non-estetic , aceea trompe-l’oeil-ului, care str bate întreaga istorie a artei, dar parc indiferent la peripe iile ei. Acesta men ine statutul magic al imaginii, în timp ce arta translateaz spre esthetic, conform unei curbe care duce de la sacru la frumos, i în final la estetica generalizat . În acest context, for a antropologic a imaginii se opune reprezent rii bine echilibrate, ca i oric rei viziuni realiste - ea p streaz ceva din iluzia radical a lumii. Fotografia este ireductibil la estetizarea lucrurilor, este legat de aparen a acestora, de eviden a lor, de o aparen în etoare. Este opusul dublei destina ii care i-a fost impus - realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictat .

Singurele opere puternice sunt cele care î i interzic s mai joace comedia artei, a esteticii i a culturii. În domeniul gândirii, acestea sunt cele care î i interzic s mai joace comedia ideilor, a interpret rii i a sensului.

La fotografie, tehnica este cea care îi confer caracterul inedit ca imagine. Prin aceast tehnicitate se reveleaz lumea ca radical nonobiectiv . La pictur , artistul tr ind în sânul unei lumi care, foarte probabil, nu are alt scop decât schimbul neîntrerupt, sporit i cu fiecare zi mai complex al formelor indiferente ale energiei i ale iubirii, omul contemporan i al viitorului nu cunoa te i nu v-a cunoa te alt paradis în cer i pe p mânt decât cucerirea nevoii de a spori i de a armoniza în el însu i propria-i energie i iubire. Obiectivul aparatului de fotografiat, spre deosebire de ochiul i mâna artistului, este cel care, în mod paradoxal, reveleaz inobiectivitatea lumii, acel ceva care nu va putea fi solu ionar prin analiz sau prin asem nare. Prin tehnica ei, fotografia, spre deosebire de pictur , în care descoperim sufletul omului-artist, ne poart dincolo de asem nare, în inima iluzia realit ii. Transformând, astfel, prin acest lucru, i viziunea noastr despre tehnic . Suntem purta i, prin intermediul fotografiei, dincolo de refuzul moral-filosofic al tehnicii „alienante”, într-o perspectiv asupra tehnicii ca loc strategic al unui dublu joc, ca oglinda m ritoare a iluziei i formelor. La pictur descoperim sufletul artistului care gânde te lumea, la fotografie lumea ne gânde te. Obiectivul este cel care ne prive te i ne gânde te.

Concluzion m: r mâne omul, calitatea lui în adâncul tuturor lucrurilor. Chiar dac unitatea stilului se produce, cel pu in pentru un ceas, în universalitatea efortului spiritual, va r mâne calitatea omului, i sunetul i culoarea proprie pe care ea le realizeaz . Nu doresc ca omul s devin asemeni unui roi de albine. Bine organizat. C ci omul, atunci ar fi identic cu albina, un monstru surprinz tor, desigur, dar al c rui automatism mohorât, asemeni cum a încercat filozofia comunist , inspir un fel de spaim .

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Drago] NICULESCU

Valoarea, î@ntre cunoa]tere ]i estimare 1. Activism i pasivism axiologic în abordarea idealit ii valorice la Max Scheler i Nicolai Hartman Ceea ce este interesant de remarcat la Max Scheler este faptul c tocmai el - axiologul care din punct de vedere al conceptului de autonomie a valorii duce semnifica ia profund a acestei idei la esen a ei originar i func ional , care este transcendentul Divin i Iubirea - introduce tema existen ei în câmpul filozofic al unei discipline precum metaaxilogia i metaetica, deci a unei discipline exterioare, a unei discipline-studiu, el, filozoful care p trunde în zona cea mai intim a obiectului viu al valorii, zon care este cea a „intui iilor emo ionale apriori”, din cadrul absolutismului ontologic al valorii, pe care îl sus ine în calitate de context al unui resort numit „mi care a iubirii”.

Interesant polaritatea contrastant a acestei situa ii; ea vorbe te de fapt despre complexitatea reflexiv a unui gânditor care realizeaz o separare important de absolutismul normativ al lui Lotze, Windelband i Rickert i care, prin propunerea unei metateorii globale a valorii, se ofer disponibil de critic tiin ific riguroas , în acela i timp în care, cu ochii ridica i înspre cer i în untrul sufletului, ine în mân lumânarea aprins a credin ei i Iubirii. Privite ca „esen e ideale”, ca „obiecte ale intui iilor emo ionale apriori”, valorile, la Max Scheler, leag printr-un fir energetic special obiectul unei protocon tiin e, care ne-a fost d ruit , cu puterea cald a Hipercon tiin ei celeste care ne p trunde i ne poten eaz fiin a. Str tute de „sim irea valoric ”, metaaxiologia i metaetica propun s acopere i s îndestuleze teoretic distan a dintre abordarea categorial particular i izolat a valorii i înglobarea ei diseminant-fertil într-o articulare metafizic a cunoa terii fundamentului lumii. „Ontologia critic ” a lui Nicolai Hartmann lucreaz cu „sfere”, separ „sfera ideal a fiin ei”, de factur platonician , de „sfera real ” a ei, pozi ie prin care Hartmann se distan eaz de fenomenologia lui Scheler. Iar fa de Rickert, la care principiul cunoa terii const în „recuno terea de valori sau respingerea de valori”, deci se refer la calitatea valorii, la Hartmann, cuno terea valorii nu îi vizeaz calitatea, ci natura „în sine”, o natur independent de calitate, a c rei cunoa tere nu este intelectual-reflexiv , ci, în continuarea lui Scheler, emoional-intuitiv . La Hartmann deci, valoarea are „o fiin în sine”, a rei prim func ie identitar nu este nici „valabilitatea” ei (Rickert), nici „esen a inten ional ” (Scheler), ci idealitatea ei ontologic , ca „fel al existen ei” sale, propriu i distinct. Concep ia hartmannian are ca obiect idealul valoric pur, diferit de al omologilor s i anteriori, precum esen a, logicul, abstractul, idealul v zut ca idee platonician .

Raportul dintre concep ia lui Scheler i cea a lui Hartmann, pîn la urm , nu este nicidecum fundat pe o diferen de gen proxim - din acest punct de vedere, idealitatea valorii este aceea i, fie c îmbrac forma profund a esen ei, adic esen secund derivat din esen a prim , matriceal , divin , ca la Scheler, fie c îmbrac forma eteric a idealita ii pure, ca la Hartmann -, ci de diferen specific : prin susinerea elementului aprioric, care este (pre) „dispozi ia”, pe cale intuitiv-emo ional , de valoare, Scheler lumineaz o caracteristic activ , func ional , aproape fenomenal a idealit ii globale, dar inac-

tiv , înghe at în constela ia ei eteric i necontactual , la Hartmann. În cadrul aceluia i gen al idealit ii ontologic-critice, diferen a specific a raportului Scheler-Hartmann este dat de diferen a dintre particularul ideatic activ, poten ator, definibil i generalul ideatic global, dar inactiv. Din acest punct de vedere, credem c se comite în plan analitic comparativist o gre eal în considerarea superiorit ii hartmanniene pe baze evaluatorii cantitativiste, dac ne putem exprima astfel în sfera idealului axiologic. Consider m, din contr , c viziunea hartmannian , de i ulterioar cronologic celei scheleriene, este integrant inclus acesteia din urm , care tocmai în baza consubstan ializ rii ei de fond, î i permite preciz ri precum operarea cu conceptele de esen i de strat aprioric predisponibil i general valabil. În urma acestei estim ri, rezult invers, superioritatea viziunii teoretice a lui Scheler asupra celei a lui Hartmann.

2. Valoarea, ca rela ie func ional subiect - obiect în cadrul concep iei axiologice a lui Petre Andrei i Tudor Vianu.

Completitudine logico-epistemologic , dar i deficit metafizic La acest punct insistînd, p rerea lui Petre Andrei - al turi de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari constructori români de sistem axiologic, care prive te valoarea ca rela ie func ional între subiect i obiect - asupra insuficientului preformism psihologic al valorii schelerian reprezint , desigur, o p rere evoluat , rela ia func ional dintre subiect i obiect aplicându-se valorii ca fenomen, spre deosebire de accep iunea valorii în forma limitat-schelerian a dispozi iei psihice. Complementaritatea, caracterul întregitor al unei concep ii teoretice ulterioare nu trebuie s se autovicieze neap rat de sl biciunea anihil rii, doar pe baza par ialit ii, a adev rului unei concep ii teoretice anterioare. Cele dou concep ii sunt la fel de valabile, dar inegale ca propor ii (complexitate). Ba mai mult, concep ia teoretic mai bogat nu numai c survine ulterior, deci înglobeaz concep ia anterioar , porne te i de la ea i o dezvolt , dar disipându-se în complex, nu mai poate eviden ia cu atâta pregnan aspectul teoretic punctual pe care cealalt concep ie teoretic , în simplitatea ei, îl lumineaz . Îns Petre Andrei, în esen , evalueaz corect: el sus ine existen a dispozi iei scheleriene pentru valoare ca fond aprioric poten ator al actului de valorizare, dar actualizarea concret a valorii i a calit ilor ei depinde de factorul obiectiv, concluzionând c valoarea este o rela ie func ional care implic atât subiectul cât i obiectul, subiectul valorii fiind persoana, iar obiectul fiind lucrul care de ine valoarea. Aceast defini ie este apreciat ca prima defini ie valabil i complet dat valorii în istoria culturii române ti i, foarte probabil, în istoria culturii universale, reprezentând o solu ionare care unific domeniul psihologiei cu cel al logicii i sociologiei valorii, incluzând elementul intelectual, afectiv i voli ional.

Ini ial aderent neokantienilor, care repudiau psihologismul lui Windelband i Rickert, Petre Andrei se dedic logicismului, afirmând logica este „adev ratul i singurul punct just de întemeiere a valorii”. Pentru ca, în final, s considere i chiar s postuleze primatul

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

absolut al valorii în sfera gândirii i cunoa terii, valoarea fiind imanent i obligatorie oric rui act cognitiv. Petre Andrei fixeaz astfel liniamentele solide ale unei argumenta ii logico-epistemologice care se îndep rteaz de obiect, dar i de interpret rile autonomiste, impunând o abordare ra ional a problematicii valorii, centrat pe asimilarea valorii ca element logic principal al cunoa terii umane. Cu atâta precizie i logic , Petre Andrei ne apare îns ca rece, fixator de rapoarte exacte, partizan i constructor pe t râmul completitudinii judicative.

Oare dezideratul atingerii unei defini ii globale i integratoare nu î i con ine sl biciunea în îns i cerbicia i chiar cutezan a gestului de a-l îndeplini? Oare, paradoxal, acuitatea g sirii unei explica ii func ionale de mijloc, aflat între obiect i subiect, nu îndep rteaz , prin proiec ia sever a cadrului operator logic, con tiin a de transcenden a tutelar a idealit ii oric rui demers al spiritului? Oare iluzia afl rii întregului nu reteaz nemilos vraja c ut rii acelui mister care ascunde, f gre , adev rul? Noi credem c da. Petre Andrei apare complet, îns nestr tut de fior metafizic, str in de irizarea selenar a întunericului ceresc.

3. Valoare i valorizare la Petre Andrei i Benedetto Croce.

Grani a eteric dintre recuno terea valorii i estimarea ei.

Echivoc în recunoa terea transcendentului Pe de alt parte, Petre Andrei se ridic împotriva celor care nu fac distinc ia între valoare i valorizare, considerând, pe filier rickertian , c ace tia nu au sesizat domeniul valorii i nici însemn tatea valorific rii. Referindu-se la teza lui Benedetto Croce, conform c reia nu exist vreo leg tur între procesul de cunoa tere a valorilor i cel de valorificare, filozoful român o contest categoric, ar tând c exist o leg tur intrinsec între cele dou procese. i a a i este, procesul de cunoa tere a valorilor determin procesul de recunoa tere a valorilor, ceea ce nu înseamn , a a cum inutil combate gânditorul, ca cele dou procese s se reduc unul la cel lalt - cunoa terea valorii, la recunoa terea, estimarea i utilizarea valorii. Ele r mân înrudite, implicite, dar purt toare i de distinc ie, mai ales în condi iile în care, în sens invers, valorizarea este un proces care în mod strict nu poate avea loc f îndeplinirea obligatorie a cunoa terii recunoa terii acelei valori la care se raporteaz cele dou procese. Putem spune c numai procesul de cunoa tere a principiilor valorice generale, educarea cu el, st pânirea lui în cele din urm pot conduce la aplicarea sa în recunoa terea i estimarea valorilor particulare, la cunoa terea recunoa terii acestora. În concluzie, dep indu-l pe Petre Andrei i situându-ne la pol opus p rerii lui Croce, afirm m c interferen a celor dou procese este atât de puternic , zona de simultaneitate este atât de coincident , încât cu greu se pot face delimit ri identitare, grani a dintre recunoa terea valorii i estimarea ei fiind transparent

5

i aproape eteric . Prin aceast abordare se evit problema riscului derii în psihologism gnoseologic i axiologic sau alunec rii în utilitarism axiologic.

Plecând de la structura logic-formal a cuno tin ei, conceput de Kant, care omite, dup p rerea lui Petre Andrei, în mod involuntar valoarea, trecând prin idealismul lui Windelband i Rickert i separa ia net a valorii de realitatea gândit de Frischeisen-Köhler, Diltey, Wundt, filozoful român se pronun categoric în afirmarea superiorit ii bog iei i complexit ii realit ii, ca obiect al cunoa terii, asupra valorii, care îi serve te ca mijloc. Ambiguitatea îns r mâne. Petre Andrei depune eforturi de a ie i din cea a unei problematici care se înc âneaz s r mân un cerc închis. El simte existen a transcendentului în valoare, dar parc o chei l untric , o tendin irepresibil c tre logic, poate o team subcon tient de for a cople itoare a acestui Absolut îi rote te un resort interior care îl tot îndep rteaz de pronun area lui categoric , ducându-l adeseori la contradic ii interne, la jum i fragile de m sur , în pofida lucidit ii de care d dovad în judec i. Iat un exemplu: pe de o parte fiind de acord c valoarea ultim este Divinul, deci transcendentul, pe de alt parte, pentru el valoarea nu mai e transcendent , ci transcendental . Sub orice accep iune am utiliza termenul „transcendental”, fie riguros kantian ca apriorism, fie ca drum transcategorial c tre transcendent, în eles sub care credem c îl folose te filozoful, el î i con ine în mod necesar transcendentul; cercul transcendental r mâne închis. Valoarea, ca valoare-mijloc sau ca valoare-destina ie, sub orice ipostaz ar figura ea, fundeaz pe transcendentul imanent, care este valoarea ultim , recunoscut ca atare, în sensul de valoare nedeplasabil în zona realit ii. Sub acest aspect, bîntuite irevocabil de un transcendent care nu se las îmblânzit, valoarea-obiect i valoarea-proces (valorizarea) suscit o condi ie fa de care, în ciuda eforturilor i încerc rilor de limpezire pe care le întreprinde, teoreticianul român mâne, totu i, echivoc. Iar explica ia const în cercul transcendent închis, care, constrâng tor sau protector, decident sau salvator, neîn eles sau izb vitor, nu permite evadarea nici m car formal de sub puterea lui. Atâta timp cât Petre Andrei nu va avea for a i curajul sus inerii acestei capitale certitudini, se va lupta de-a pururi cu salvarea propriei sl biciuni. Tocmai acesta este motivul din cauza c ruia defini ia pe care el o acord valorific rii, în sens de valorizare, sufer de caducitatea vulgariz rii teleologice, prin cuprinderea no iunii de scop, de plasare final a valorii în domeniul utilului. i aceasta nu pentru c demersul men ionat ar fi desconsiderabil într-o abordare analitic non-material - din contr , el exist i r mâne valabil în orice fel de abordare -, ci pentru c valorizarea este, primordial, recunoa tere a valorii, succesiv cunoa terii principiilor generale de recunoa tere valoric , cu aplicabilitate sau nu în câmpul practicului obiectual, dar cu aplicabilitate obligatorie, simpl sau complex , în etajul noumenal, al func iilor ra ionale comparatiste, analitice, selective i decizionale.

4. Valorizarea aplicat Ceea ce sus inem deci este c ar fi bine s utiliz m doi termeni: „valorificare” i „valorizare”, cu dou în elesuri aparte. Aceast distinc ie no ional ar realiza atât o l murire filozofic în perimetrul conceptului în sine, cât i o u urare metodologic . Vibra ia termenului „valorificare” ar trebui s indice utilizarea lui numai sub în elesul aplic rii valorii unui demers practic, de ob inere a unui bun, pe când „valoriz rii” i-ar trebui acordat în elesul precis de recunoa tere a valorii i utilizare a ei cognitiv . Desigur c în cazul cre rii unui opere artistice, care este un bun de ordin spiritual i nu utilitar, valorificarea cap aspectul unei valoriz ri superior aplicate; spunem astfel c în cazul cre rii obiectului artistic avem de-a face cu un proces axiologic de valorizare aplicat , termen care, în acest caz,

Lovis Corinth - Odiseu

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

apare ca mult mai adecvat fa de cel de valorificare, fie ea i superioar (spiritual ). Valorizarea aplicat con ine deopotriv atât virtuile cognitive, estimatoare, cât i pe cele practic creatoare, care actualizeaz , materializeaz , aplic fenomenal în s vâr irea obiectului artistic procesul estimator al valoriz rii cognitive. „Valorizarea aplicat ” vine s limpezeasc ambiguitatea rezultat din existen a, în cazul produsului spiritual, a ariilor de suprapunere, de coinciden ale celor doi termeni, s u ureze dificultatea discernerii între ei.

5. Existen a valorii în istorie Un capitol care merit atins i l murit este cel al valorilor istorice.

Se supun confrunt rii concep ia lui A.D. Xenopol, care nu recunoa te istoriei valoarea, aceasta fiind relativ i de natur moral , atribuind istoriei chiar i o legitate serial a succesiunii etapelor, iar pe de alt parte concep ia lui Petre Andrei, care sus ine existen a valorii în istorie ca apar inând evenimentelor semnificative, neseriale, particulare dar nu singulare, valoare privit ca valoare cultural i în totalitatea ei subordonat valorii generale, totale - ideal suprem, principiul i criteriul adev rat de valorizare a valorilor, care este „valoarea total cultural ”. Împotriva conceptului de serie a lui A.D. Xenopol, P. Andrei se sprijin i pe concluzia lui N. Iorga, conform c reia „Legile istorice sunt o localizare nereu it a legilor fizice”. i acum s vedem cum stau lucrurile. În privin a teoriei lui A.D. Xenopol, a sus ine pân i b nuiala unei forme de regularitate, de încercare inefabil a unei înjgheb ri de legitate în dinamica istoric a onticului existen ial global, în diacronia perpetu i inegal , neuniform a colectivelor umane atât de variate i imprevizibile înseamn a reduce copil re te misterul universal la prescrip ia unui joc ontologic, care, odat cunoscut , îl închide, îl face inutil, iar pe juc tor, pe om, îl transform într-o tragic p pu , con tient de-a pururi de mi rile pe care le vor face, sub sfori, bra ele ei de marionet sinistr . Acest lucru nu poate fi acceptat. Exist îns o lege determinist coordonatoare, Legea Înaltului Determinism Energetic (Drago Niculescu), sau a Regener rii transcentive, pe care abia noi, acum, am scos-o la lumin , dar Xenopol nu avea de unde s o tie i nu a intuit-o. S ne gândim ce raport de propor ii poate exista între un determinism cuprinz tor a toate universurile i sistemele transcentive, printre care P mântul este, i el, un fir de nisip, i o serialitate istoric p mântean , care, ca un gând nebunesc, îngroap toat ontologia, transcenden a ontologic , în incinta carceral i psihotic a unui poliedru regulat! Istoria nu are serie, legitate, omul care o produce i o suport con ine întrînsul o predeterminare a c rei inten ie nu îi este nicidecum la îndemâna cunoa terii lui mediocre; Legea este cea a profitului energetic spiritual maxim posibil, nu are la baz neregularit i, i în nici un caz nu le relev . Taina este prea mare pentru om! O lege subsidiar , relevat i omeneasc , pe care Xenopol crede c o simte, nu poate exista. Petre Andrei are dreptate s conteste teoria. La rândul lui îns , r mâne insuficient prin incapacitatea despre care am mai vorbit, de ridicare la transcendent. Desigur c o „valoare total cultural ” exist , dar ce reprezint ea concret? În ce spa iu i în ce context figureaz ? Imponderabil , autonom ? Cine o vede i cine o utilizeaz ? Conceptul lui Petre Andrei nu numai c î i arog o dominan suspect , dar maniera în care el, în calitate de „valoare total ”, î i demonstreaz valen ele ac ionale, de determinare activ asupra altor valori istorice, diferite ca natur proprie sau ca întindere (durat ), nu reiese de niciunde.

Din nou ne confrunt m, de fapt, cu aceea i sl biciune intern : teama ascuns de afirmare curajoas a transcendentului. Cum se poate traduce, ce se poate în elege prin „valoare cultural total ”? Se refer la acoperirea în spa iu, din punct de vedere axiologic, a unui segment istoric bine delimitat? Poate c da, îns jum tatea de m sur mâne, transparen a desangvinat a conceptului ne face s privim prin el i s -i depist m, într-un plan secund, consisten a real în

Anul IX, nr. 7(95)/2018

adev rata dimensiune valoric supraordonatoare, pe care filozoful o evit . Petre Andrei arat cu degetul un etaj din geamuri, care poate fi o p rere, dar nu întinde bra ele ca pentru a cuprinde grandiosul palat de piatr din care el face parte. Dac A.D. Xenopol gre te în privin a valorilor istorice preferând coborârea spre teluric, P. Andrei gre te printr-o ascensiune mereu frânt la jum tatea drumului, mereu neterminat .

6. Empatia, transcendentul i valoarea religioas În privin a empatiei (Einfühlung) lui Th. Lipps, P. Andrei specific foarte corect, cu fine e, c s-ar comite o grav eroare dac s-ar considera c ea se reduce la o simpl obiectivare, operat prin exteriorizarea, prin transferul gândurilor i sentimentelor dinspre subiect tre obiect. De fapt, aceast opera ie nu este un transfer, o cedare, ci o disponibilitate activ unificatoare, transfigurant , cu efect de contopire a subiectului cu obiectul. Iat cum empatia, spunem noi, cap valen a axiologic major a unei comuniuni harice, dep te domeniul esteticului filozofic i devine uniune i împreunare sub hristica Iubirii, Împreunare în care cei doi - subiect i obiect - cedeaz , ruiesc, dar nu pierd, ci se umplu de duh. Deci, noi consider m i sus inem c empatia nu este un fenomen unilateral, ci bilateral. Dac din partea subiectului-fiin transferul psiho-afectiv apare ca firesc, în cazul unui al doilea subiect nefiin , obiect, oper de art , transferul din partea lui se face prin ac iunea transcendentului care, dislocând cantitatea de Iubire investit în ea sub forma sentimentelor artistice, o dispune tangen ei i contopirii cu dispozi iile apreciatoare. În cazul compatibilit ii celor dou structuri efectele sunt pozitive i profunde; în cazul incompatibilit ii celor dou structuri psiho-afective efectele sînt neutre sau chiar negative, de respingere sau repulsie. În acest caz, Iubirea dislocat din opera de art nu mai devine produc toare, i are capacitatea de întoarcere i înghe are în obiect.

Reflexul filozofic al lui Petre Andrei este de a r spunde oric rui stimul extern prin gest judicativ de natur logic . Reflectînd asupra caracterului general uman al valorii religioase, filozoful g se te c mecanismul care explic aceast generalitate nu poate fi decât unul logic ra ional, un mecanism care întemeiaz valoare în sine îns i. Iar acest mecanism are la baz cauzalitatea, func ie care î i dep te capacitatea operatorie din imanent i urc în transcendent, contribuind ac ional la transfigurarea, consolidarea i motivarea condi iei ontologice a umanului în universal. De i astfel, pe temeiuri logice, el g se te explica ia valabilit ii generale a valorii religioase, mâne totu i neclar sensul acestei cauzalit i, pe care el o introduce ca func ie operatorie relevatoare a elementelor obiectiv-intelectuale ale religiei, separate de cele subiectiv-individuale, care întemeiaz fenomenul religios pe principii psihologice. Asertând-o numai teoretic nu este suficient. Vectorul ei determinist trebuie descris limpede, spa iul logic pe care el i-l pretinde trebuie s i aib precizia intern de deplasare între propriile puncte cardinale; agentul (subiectul) ac ional i destinatarul trebuie descrise, fixate neechivoc, con inutul de fond al discursului formal trebuie scos la lumin , pentru a nu mâne doar o impresie sau o iluzie. i aceasta este valabil pentru orice discurs filozofic, expozeul filozofic în genere suferind de meteahna vaguit ii formalistice; în cazul existen ei reale a con inutului tiin ific solid, ponderabil, explicarea lui prin discursuri alunecoase i netranzitive, interesate stilistic în sens academic sau manierist îl opacizeaz . De aceea, în cazul cauzalit ii logic-ra ionale aplicat valorii religioase, se cuvine o precizare care nu suport alternativ : la baza unui determinism transcendentist (v. Teoria Înaltului Determinism Energetic, Drago Niculescu), originar i finalist teocentric, realizat prin crearea, dezvoltarea i recuperarea poten ialului spiritual al fiin ei umane (pe Terra; a altor fiin e, pe alte planete, în alte civiliza ii) individuale i distincte, nu poate sta decât Cauzalitatea

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

transcentiv , a c rei emana ie i func ionare continu are ca punct declan ator i între in tor Fiin a Divin , ca mijloc i agent de realizare - fiin a uman , iar ca destina ie final recuperatoare, ciclic Regeneratoare i Integratoare, din nou, Entitatea Divin . În cazul acestei globale Cauzalit i transcentive, apar in toare globalului Înalt Determinism Energetic universal, perspectiva unor simple cauzalit i ra ionale logice, care ar lega omul de Divin, func ionând în energetica existen ial relevat , fenomenal (Flux transcentiv, v. TÎDE), nu poate avea decît preten ia unui statut ontologic cognitiv, care nu îndepline te îns determinantele dinamice i configurante specifice unei cauzalit i propriu-zise. Riscant, dac nu chiar impropriu a atribui unui fenomen psiho-afectiv precum tr irea întru valoarea religioas , precum în elegerea i asumarea intim a acesteia ca valoare transcendent decisiv , virtu ile ac ionale ale conceptului filozofic determinist de cauzalitate. C ci Petre Andrei nu se refer la practica religioas , la exercitarea cultului religios de c tre fiin a înduhovnicit , ci doar la aproprierea static , mental i afectiv a valorii religioase. i chiar dac ar fi vorba, în acest subiect axiologic, i de practica religioas , termenii gestaltici ai unei cauzalit i efective, logic-riguroase sunt nel muri i. Cu toate acestea, Petre Andrei crediteaz valoarea religioas a a cum se cuvine, cu statutul suprem, supraordonator (în sens integrativ) în sistemul ierarhic al valorilor, considerând-o ca o unitate a elementelor afectiv i ra ional, individual i social.

7. Noncauzalitatea raportului dorin - valoare Axiologii autonomi ti, v zând în valori esen e ontologice, consider c acestea ar fi anterioare actelor care le cuprind, inclusiv dorin ei. Filogenetic îns , valoarea este o cucerire relativ târzie a contiin ei apetente. În acord cu aceasta, respingând concep ia autonomi tilor, Tudor Vianu formuleaz teza invers , a anteriorit ii dorin ei fa de valoare. El afirm : „valoarea urmeaz dorin ei, a a cum orice obiect urmeaz actul care o cuprinde”. Critica lui Petru Comarnescu asupra tezei vizeaz aspectul de neinferen a valorii din actul cuprinz tor al dorin ei i, pe cale de consecin , extrac ia de natur diferit a valorii din dorin ; în opinia lui, actul de cuprindere al dorin ei ar trebui s se aplice asupra altui obiect, „mai complex i mai spiritualizat”, o form de con tiin sau o intui ie de mare putere, a a cum vede, de exemplu, Scheler c stau lucrurile. Cu alte cuvinte, Petru Comarnescu pretinde c sesizeaz sl biciunea tezei lui Vianu în confundarea succesiunii temporale - anterioritatea dorin ei fa de valoare - cu legitatea unei cauzalit i axiologice, ba mai mult, cu o cauzalitate în care efectul - valoarea - conserv calit ile naturale ale cauzei - dorin a -, în locul unor salturi calitative, a unui plus evolutiv.

Cu rafinamentul care îi caracterizeaz stilul i opera, Vianu demonteaz obiec ia, afirmând c : 1. între dorin i valoare el nu sus ine existen a unor raporturi similare celor cauzale, fapt dovedit de posibilitatea mânerii dorin ei ca termen suspendat, a neajungerii dorin ei la obiectul axiologic care este valoarea, precum i 2. posibilitatea îndrept rii ac ionale a dorin ei c tre un obiect axiologic nonvaloric, dorin pe care el o nume te „inaxiologic ”. Pertinen a replicii lui Vianu scute te de orice comentariu.

8. Despre postularea categoricei idealit i a valorii fa

firesc, la suporturile reale i personale. Ciudat r mâne faptul c , în eroarea pe care, totu i, a emis-o, cu subtilitatea gândirii sale aplicat analitic atâtor contexte estetice, el nu sesizeaz pericolul declan rii, prin aceast p rere, a unei fundamentale i grave muta ii în natura esen ial a valorii. C ci desprinderea valorii de orice suport real oferit de empiric, transformarea ei fantomatic într-o iluzie („aparen ”) nu duce numai la o condamnare a valorii la un statut neidentitar, ci, ipso facto, la pierderea specificit ii ei formale i la generalizarea nedistinct , omogen proliferativ a con inutului s u ontologic.

Situa ie în care valoarea ar c ta aspectul ideatic al unui nor uria , identic în toate punctele i direc iile sale, care ar ap sa înfrico tor, permanent asupra structurilor suflete ti i ra ionale inten ionale, asupra celei mai incipiente apeten e, asupra insesizabilei tendin e ac ionale, productive. Nu ar mai exista nici valoare, nici valori, nici gesturi, i, prin aceasta, ajungându-se la inevitabila reduc ie final nici civiliza ie. Adic , în primul rând, nici oameni. La aceast de ertic viziune se poate veni cu un singur contraargument: valoarea religioas . S-ar putea sus ine, într-o abordarea profan i mediocr , c valoarea religioas , în spe transcendentul divin, este singura excep ie, singura valoare reprezentant a idealita ii pure, d inuind i veghind dintr-o dimensiune desprins absolut de orice form de suport, material sau personal, apar inând realului. Tocmai aici s-ar comite cea mai mare gre eal . Valoarea religioas este singura valoare al c rei statut nu se analizeaz prin raport simplu i unidirec ional, ci abordarea ei este dubl , pe de o parte transcendentul fiin ând ca proiec ie transfiguratoare a condi iei umane particulare în universal, caz în care transcendentul îndepline te func ia abstract-simbolic de model existen ial personificat i activ, iar pe de alt parte, Divinul transcendent, fiin ând într-o dimensiune ontic concret , din care i exercit rosturile creatoare, între in toare i coordonatoare în liniile de for , energetic-spirituale ele unui Plan uria i perfect, în cadrul ruia, pe P mânt, fiin a uman reprezint valoarea i agentul executoriu. În cazul valorii religioase, analiza este deci bidirec ional .

Se observ c lu m în discu ie nu numai transcendentul ca pl smuire a fiin ei umane, prin care aceasta tinde permanent s i universalizeze i perfec ioneze propria condi ie - concep ie reduc ionist promovat de anumi i filozofi care î i deghizeaz lipsa de t rie în afirmarea hot rît a deit ii, a autonomiei sale suverane de Fiin Absolut , prin clamarea „lucid ” a unei sacralit i imanentiste extrem de îndoielnice, originate exclusiv în om i în con tiin a lui proiectiv - ci i în sens invers, descendent, interesul cauzal Înalt Determinist al unui transcendent divin concret, entitiv, viu i ac ional, interes care înv luie, conduce i valorific , de sus în jos, fiin a uman .

de real

Alta ar fi fost gre eala de fond pe care ar fi f cut-o filozoful întro perioad de început, nematurizat a gândirii sale, dac nu ar fi corectat-o ulterior, când echilibrul experien ei, al contactului îndelungat cu realitatea i profunzimea estetic a artei au temperat elanul idealist: anume postularea categoricei idealit i a valorii fa de real: „Ceea ce particip la valoarea estetic nu sunt lucrurile i nici ac iunile, ca ni te date ale experien ei practice, ci aparen a lor”. Ulterior, filozoful conecteaz imponderabila valoric b nuit anterior, a a cum este

7

Lovis Corinth - Ariadna pe Naxos

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Janet NIC{

Co]mar la p[trat NONROMAN, Editura AIUS, Craiova, 1993

- eseu despre Florentin Smarandache De i sfâr itul romanului ne îndeamn s interpret m ce nu se poate interpreta, imagina ia noastr înflorit „ca un cactus în de ert” este dus de mân spre bordeiul unui sens, adev rat sâmbure de împ ie. Nonromanul este, sigur, roman. Florentin Smarandache, negând zah rul, afirm , în loc, mierea. Romanul este, prin non-urile sale, un oc t duitor. Rudele sale sunt, de departe, „Gargantua i Pantagruel” de Francois Rabelais i „Istoria ieroglific ” de Dimitrie Cantemir.

Grotescul, ironia, pamfletul i parabola sunt mortarul care leag , în timp, aceste capodopere. Dar i deosebirile sunt semnificative. În 1965, Mihail Bahtin, în megastudiul „François Rabelais i cultura popular în Evul Mediu i în Rena tere” avanseaz ideea Rabelais contravenea normelor literare în vigoare într-o m sur mult mai mare decât Shakespeare i Cervantes, care nu înc lcau decât canoanele înguste ale clasicismului. Imaginile rabelaisiene mân, iremediabil, „neoficiale”. La Rabelais nu se g se te scam de dogmatism, de autoritarism, puf de gravitate unilateral , nici fulg de seriozitate m rginit .

Rabelais s-a hr nit cu carnea macr a literaturii populare care duhnea a râs s tos, total, f rid, f încruntare. Estetica literaturii a încercat s fac , neinspirat, din genul râsului popular medieval o specie a umorului schilod i trist al ultimelor patru secole. Rabelais a fost înghesuit, f discern mânt, în calendarul lefuit al literaturii oficiale, f cut remorc unor ideologii crispate.

Numai c Mihail Bahtin, cu sabia cuvântului, a f cut ordine în dezordine i b rbile filozofilor au început s gândeasc altfel.

Spre deosebire de „Gargantua i Pantagruel”, „Istoria ieroglific ” de Dimitrie Cantemir i „Nonromanul” lui Florentin Smarandache sunt pamflete, iau seriozitatea în serios i combat cu inten ie. „Nonromanul” lui Florentin Smarandache se vrea o m ciuc de bronz care danseaz firoscos în carul cu oale ale literaturii oficiale aflate în gra ie, gra ie marelui conduc tor. Acest nonroman nu este, prin urmare, ucenic la st pân, nici Dinu P turic arivist la cur ile turnului de filde . La antipodul literaturii „pure”, abstracte peste poate, literatura lui Florentin Smarandache se înmiresmeaz cu s tatea culturii populare, detroneaz absurdit i, perorând absurdit i, reteaz aripile icarice i dedalice, de indril , promovând aripi reale, viguroase.

Niciodat Florentin Smarandache nu se crede poet, nu se crede romancier, nu se crede dramaturg, dar inventeaz , cu program, poezia, romanul, teatrul. Numai c , destinderii literaturii populare, scriitorul îi opune, cu psihicul b tut m r, încrâncenarea, veghea duminic . i, ca în culmea r zbun rii, vrea s -l croiasc pe croitorul care a croit haina. Dincolo de ruine i moloz, Florentin Smarandache lanseaz , din dorin a de a alc tui alfabetul noului spirit, plenar, manifeste peste manifeste, cântând prohodul, pe la col uri i prin centre, încermenirii parmenidiene a formelor. i, culmea, cheagurile se topesc, varicele literaturii dispar, t lpile noului spirit alearg , vesele, prin iarb . Negativitatea lui Florentin

Smarandache produce, din „bube, mucegaiuri i noroi” ca la Arghezi, ordine i voie bun . Gusturile se anuleaz , uprapunânduse. Romancierul propune, din lehamite de „acela i”, alt gust.

Limbajul paradoxist stabile te un gen i o gen aparte. Sub tenta utopic a nonromanului se v d clar pe tii în ap , mâlul devine gr itor ca o alarm de gradul zero i instructiv ca o bibliotec .

Wodania ascunde sub dune de cenu j gai sc tor, Hon Hyn i Hyn-oaia sunt pre urile care gândesc în locul unui popor f cap. Satira vizeaz nu numai sus-ul, ci i jos-ul, nu numai cre tetul ci i talpa rii. Povestea de irat e un co mar cu mon tri i pc uni, cu toat recuzita iadului. Culmea ironiei: un popor care a inut piept unor imperii se teme de lozinci, de guturai verbal, de „guri ti”, de pancarte i de discursuri. În Wodania, parafrazând un dicton celebru, „somnul na iunii na te mon tri”. Poporul acesta, iubitor de adev r din na tere, a înghi it, ca hipnotizat de ochiul Meduzei, decenii la rând, g lu tele minciunii.

De i realitatea dezv luit de roman e crud , expresia autorului este coapt i r scoapt . Romanul se dovede te a fi un râu incendiat de petrolul paradoxului, deliciul incomensurabil al min ii. Hon Hyn, pre -ul rii, î i începe ziua, cum altfel decât cu un discurs. Bra ele lui i antebra ele, din cauza b ii de metronom, i s-au umflat de varice. Eroul eroilor are insomnii în folosul bun st rii generale.

Poporul s u erau nevast -sa i copiii f cu i prin vecin i topologice, „simetrici i parc tra i la rindea, adev ra i oameni fal i”. Societatea multilateral nedezvoltat e la strâmtoare, ea re te un cal care nu exist i alearg stând. Hon Hyn face totul pentru fericirea „tutulor”. Totu i, fonfoismul - obiectivul major al omenirii - chioap pentru c zidarii, calfele, tâmplarii, macaragiii, betoni tii, zarzavagiii i unchie ii se uit la minijupele fetelor.

Parodia e în toi. Abstrac ia ideologic saliveaz la fusta scurt a corporalului primitiv i neinstruit. Personajul cre te, se umfl ca aluatul, devine extraordinar de excep ional. Dornic de confruntare, Hon Hyn pleac la lupt . Dac nu are inamici, i-i inventeaz , îi scoate din piatr seac . To i du manii refuz lupta. Hon Hyn se bucur c poporul s u este un neam de rahat i nu-l înghite nimeni. Regula de baz a Babiloniei este supunerea iar recunoa terea se face prin diploma de Supus Frunta pe ar .

Formulele de adresare spre prostime ilustreaz zisa: „tel maître, tel valet”: „stimate animale domestice, onorabile vite înc ate i alte lep turi sociale!” La fel ca în „Istoria ieroglific ”, „Nonromanul” este ara-grajd, patria celor care nu cuvânt : boi, vaci, cai, arm sari, iepe, cucuvele, bufni e, viezuri, ur i, oi, gâ te, motani, papagali, m gari, porcine, caprine, om-ime. Toate solemnit ile sunt f cute bor , t ei, chis li , prin apelul la p ile de jos ale trupului, la excremente de tot felul. Asta în ciuda faptului c pre ul rii vrea s materializeze totul prin idealizarea n zuin elor contemporane. Romancierul rotunje te, printr-o întors tur de caranda , aventura exterioar a st pânului cu aventura insolit

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

interioar a acestuia. În ceafa nonromancierului se simte r suflarea lui Rabelais. Afl m astfel c Hon Hyn fusese însc unat ca st pân absolut înainte de a se na te. Hon Hyn ie ea, rabelaisian i pantagruelic, din uterul metalic al m -sii, se întorcea noaptea târziu, beat cri , cu câte o feti can , intra cu ea în burt la m -sa, cea mizerie în m -sa, scuipa în m -sa, fuma în m -sa. Ajuns mare, tr ie te pentru ar . Ca s aib ara nu oameni ci muncitori, decreteaz cre terea natalit ii, ideologia ginecologic fiind ridicat la rang de prioritate na ional . i isteria începe. Copiii se teau gata-vorbitori i primul cuvânt pe care-l pronun au era „fon-fo-ism”. Hyn însu i arbitra n sc rile, s nu fie în elat.

Cincinalele economice se f ceau, din devotament, în patru ani i jum tate iar na terile, la loc comanda. Una n scu la cinci luni o frumuse e de purcel, alta, mai chipe , la patru s pt mâni, un adev rat hârciog. Toate femeile n scur , din exces de zel i de ideologie, m ru i, vi elu i, fe i de plastic. O bab f cu o copil de cauciuc pe care o luar marinarii pe vapor. O muieru bor oas de doi ani f cu un b ie el cu antene i caschet .

Ca-ntr-o lume urmuzian , prin esa Abadela n scu chiar înainte de a r mâne îns rcinat . i asta pentru c ara avea nevoie de vite de munc . Hon Hyn nu e departe de Mo Teac atunci când î i înconjoar castelul cu jandarmi s nu dea voie vreunei maladii umane s p trund la respectabila sa persoan i la irepetabila sa familie. În tot acest timp ara mergea drept înainte de-a-nderetelea iar talpa rii „se c scase se l ase scofâlcise descuamase jupuise sfarogise scochi ise burdu ise se co covise se scorojise”.

Fragmentul aduce aminte de acel „m licubrâncula” ardelenesc i de rabelaisiana desc tu are: „îi smulse conciul i îi mototopip ciufug urir idesf trumpisese p ile ru inoase”.

Wodania, unde domneau prin esele Adabela i Baradela, era înconjurat de sârm ghimpat , s apere s cia i minciuna, abuzurile guvernului. Sufoca i de dragostea înfierbântat a Statului, sim ind c mor de atâta iubire, oropsi ii cereau s ias în str in tate s ia pu in aer. Con inutul romanului este paradoxal.

Stilul romanului este paradoxal pentru c realitatea e paradoxal .

Mereu mai de tept cu cinci minute decât adversarul, romancierul face gre eli neeronate i, din e ec în e ec, reu te s se impun ca un mare scriitor, se refugiaz în refugiu, regret toate regretele i d -i, i lupt , i lupt , i d -i, pentru a fi învins, ca un eunuc scalpat de gânduri. Banalul lumii parodiate i înfierate e ridicat la rang de rang. Ni Ni , lovindu-se cu tâmpla de balustrad , a murit pentru patrie i a devenit erou al luptei pentru pace. La fel, Hyn a fumat ara, n-a r mas din ea decât scrumul. Libertatea presei era aceea de a elogia pân la cer meritele nemeritate ale conduc torului. Infla ia cuvintelor devalorizeaz realul, acoperindu-l cu o crust de n mol. Seniorul Hyn are libertatea „de a p vr gi sporov i flec ri îndruga vrute (nu i nevrute) tr nc ni, flec ri t i limbu i cl mp ni cl ni cotcod ci”. Nici un detaliu social nu-i scap autorului. Nu se pune baz pe orânduire, ci acid.

Coresponden a era primit gata desf cut ca s nu mai pierzi vremea cu dezlipitul i cu cititul. În noaptea intelectual care cuprinsese Wodania nu se vedeau decât ochii ideologilor ca ni te licurici. Ascensiunea tiin ific se înf ptuia, semn al democra iei, pe cale politic , iar c derea profesional tot pe cale politic se înf ptuia. Legea fundamental era Pila iar t cerea era ca mierea. Se desfiin ase moneda iar combustibilul b ubil i mâncabil se stratificase pe domenii: kent-ul, cafeaua, sticlele de coniac se duceau la doctor; vegeta, frunzele de dafin, piperul mergeau la asistente i infirmiere; florile i m oarele la profesoare; bac ul poposea în buzunarele frizerilor, vânz toarelor, coafezelor; damigenele îi cinsteau pe redactori; plocoanele, cadourile - pe

9

editori iar votca pe tipograf; s punul, spray-urile, parfumurile mergeau la secretare. Hazul de necaz face ravagii. Strugurele copt, neajuns, pare agurid . Locuitorii Wodaniei fac, efect al bun st rii, excursii în R.F.G. (Refugiul în Fundul Gr dinii), în USA (Unde Stai Acum), în UDMI (Unde a dus Mutu Iapa). Vocabularul economic tradus în exactitatea ublerului, a devenit pag , pile, per , mit , bi ni , specul . Pentru egalitatea for elor, binele se spl te te cu un mare r u iar r ul cu i mai r u. Egalitatea tr ie te prin inegalitate iar egalit ile de drept prin inegalit i de fapt. Întreaga educa ie patriho ic e centrat pe salvarea omului de la fericire, pe cultivarea neîncrederii între oameni. Singurele calit i sunt defectele deschiz toare de drumuri înfundate. Toat crema societ ii a terminat-o Hyn, i-a f cut cu ea ghetele pline de noroi.

Fiecare merit o slujb dup meritul pe care nu-l are. Tovar ii Fonfonea , Fonfonescu, Fonfonache, Fonfoescu, Fonfoneanu, Fonfonicu sunt stâlpii care sus in pr bu irea. ara e un imens azil de nebuni unde imnul na ional e „Foaie verde de dud u/O s fie i mai bine”. De aceea, ranii au fost stârpi i odat cu omizile, proliferând, în schimb intelectualitatea fonfoist : Afonfonela, Afonfonicu, Afonfonelu, Afonfoneta, Afonfonae, Afonfonu , Afonfonic , Afonfosic , Afonfoicu. Ochiul luptei parodice nu scap nici poli ia, nici închisorile: „P durarul e domn printre tufe iar poli aiul e tuf printre domni”. Hyn construie te deconstruind, din societate face nesocietate, din oameni, ne-oameni, poce te normalul dup chipul i asem narea sa, cre te venitul na ional de la 50 la 3 dollari pe cap de locuitor, spore te recolta artificial de cereale, egalizeaz nedrept ile, înt re te dezbinarea între state i iresponsabilitatea social , face schimburi de nonvalori, stabile te corela ia dialectic dintre na ional i interna ional, dintre general i pitan, corecteaz darwinismul, stabilind c românii se trag din pinguini pentru c tr iesc în frig, se hr nesc cu pe te i bat din palme. Autorul încalec pe a la sfâr itul co marului, nu înainte de ai trage în eapa ironiei pe colaboratorii, a c ror sudoare a contribuit la apari ia acestei c i: Lector: Olga Orbu i Nelu Sclerozatu; Tehnoredactor: Acela Ciungu. Machiavelli, Hobbes, Mandeville, Schopenhauer treceau drept scriitorii întuneca i ai burgheziei, iar Marchizul de Sade i Nietzsche, scriitorii negrii care au r sturnat, copernician, povestea. Proza lui Florentin Smarandache e neagr , nu pentru c a a vrea autorul, ci pentru c situa ia e albastr . Scriitorul nu exagereaz decât pe ici, pe acolo, îngro ând liniile, f când râu din pârâu i ocean din mare, scriitura conturându-se drept o aventur în cangren , reportaj din Vezuviul unui puroi. Am ciunea autorului trece în cuvinte iar, prin ele, în venele cititorului. Parc pe de alt planet , lumea pictat de Florentin Smarandache este chiar de pe planeta noastr , co mar la p trat eroare de pilotaj genetic, tumoare malign pe ramul sevei. De data aceasta, omul nu în elege c în elege, ci în elege c e în derut . În discurs, paradoxul e s rb toare. Injectat în real, e cium .

Lovis Corinth - Micul dejun

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Livia CIUPERC{

UNIREA FACE PUTEREA Iat -ne în anul CENTENAR, uni i în cuget i-n sim iri, sub emblematicul „100 ROMÂNIA 1918-2018! S RB TORIM ÎMPREUN ”, to i românii cu dragoste de neam, de ar i de credin a noastr str bun , cu inima vibrând de emo ie pentru acest moment sacral, moment de mare în are spiritual .

La ini iativa - i cu implicarea direct a distinsei doamne dr. ELENA ARMENESCU - cunoscut poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, s-a finalizat un proiect cultural, sub genericul „UNIREA FACE PUTEREA”.

Meritul domniei sale este des vâr it, dac avem în vedere vasta documentare pentru finalizarea acestui simbolic proiect, astfel încât, versurile care se doresc omagiu României Întregite la 1 Decembrie 1918, s fie precedate de pasaje pur istorice, utile tuturor. i istoria confirm realit i de necontestat. Ne gândim la Burebista (cel care a unit triburile geto-dacice i a creat cel mai întins i mai puternic stat dac, conform nota iilor istoricului antic Strabon), la Mihai Viteazul („primul întregitor al teritoriilor locuite de români”), la Horia, Clo ca i Cri an, la zbuciumatul moment 1848 i Proclama ia de la Blaj (în 16 puncte), la Unirea Principatelor Unite de la 24 Ianuarie 1859, la rostuirile Societ ii Academice „Arboroasa”, la „Declara ia de unire a Basarabiei cu România” (27 martie 1918) sau la Congresul General al Bucovinei (15/28 noiembrie 1918). În amintirea atâtor zvârcoliri istorice, s-ar cuveni ca rostind textul „Rug ciunii” de la Alba Iulia, din 1918, s ne rug m i pentru patrio ii români Ion Incule , Iancu Flondor, Vasile Goldi , pentru Regii României Întregite!... În mod cert, toate aceste informa ii oferite ca preambul, toat aceast retrospec ie prin învolburata noastr istorie, î i are izvorul în textul prefe ei care înnobileaz aceast Antologia.

De aceea, devin mesagerul tuturor colaboratorilor la acest în ltor demers literar-istoric, pentru a mul umi Excelen ei sale Academician IOAN-AUREL POP, Pre edintele Academiei Române, pentru generozitatea i noble ea sufleteasc de a prefa a acest volum.

Dup cum prea bine se tie, fascinat de tema Marii Unirii din 1918, Excelen a sa ofer cititorilor acestei antologii o adev rat lec ie de istorie, comprimat , binecunoscute nou prin cele „100 de aderuri istorice” (în derulare, la Trinitas TV), prin numeroasele conferin e sus inute în ar , precum i în forumul academic. i aceasta, pentru a nu uita c avem o misiune sacr de a transmite genera iilor viitoare c Actul Istoric de la 1 Decembrie 1918 a fost ( i mâne, deocamdat ) „cel mai important act politic al na iunii române din toate timpurile”.

Tocmai de aceea, Antologia gândit de doamna dr. Elena Armenescu dobânde te valoare de compendiu. Volumul „Unirea face puterea” (Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2018, 190 de pagini) coopteaz versuri i poeme reprezentative din literatura clasic româneasc .

Primul îndemn nu putea lipsi nicicum: „De teapt -te, române, din somnul cel de moarte” (Andrei Mure anu)! A sosit momentul cel mare, „Libertatea-n fa a lumei a aprins un mândru soare” (Vasile Alecsandri), Unirea reprezentând elul suprem i pentru poe ii Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, t. O Iosif, Constantin D. Aricescu, Dimitrie Bolintineanu.

Invocarea m ritului tefan (Mihai Eminescu), precum i îndemnul „pe-al nostru steag e scris unire” (Andrei Bârseanu) devine imbold mobilizator, pentru „s rmana ar de pripas” (Alexandru Vlahu ) ial ei „vis neîmplinit” (Octavian Goga), „graiul vechi s -l ap m” (George Co buc). În Primul R zboi Mondial, ranul român s-a dovedit „pui de leu” (Ioan Neni escu), iar strig tul lui Radu Cosmin, „Vrem Ardealul” a ars i-a sângerat îndelung!

De aceea, „Trec torule! / Opre te-te doar câteva clipe / Din drumul t u nest vilit spre moarte...”, a az -te „lâng lini tea pietrei” (Elena Armenescu) i mediteaz , te-nchin i te roag pentru jertfelniciile Neamului Românesc!

Acesta-i îndemnul poe ilor prezen i în aceast Antologie.

Fiecare dintre noi suntem o „poveste”. Fiecare dintre noi, sim im bucuria de a rosti „Balad pentru Transilvania” (Florian Saioc), „Balad Unirii” (Güner Akmolla), „Imn al Rena terii de Neam” - „doinind, de-adânc în are” (Traian Dinorel D. St nciulescu), „Od iei” (Piroska Hanea); de a cânta frumuse ile patriei (Melania Rusu Caragioiu), de a face cunoscute tuturor tradi iile str bune (Dumitru Ichim), de a doini în ritmicitatea sugerat de Viorel Popescu sau Virginia Vini Popescu. Între filele „lec iei de istorie” (Pasionaria Stoicescu), s nu uit m „s rezidim speran ele z rii” (Elena Tamazlâcaru). S nu-l uit m nici pe Samoil Mârza - în evocarea Milenei Munteanu. rostim împreun cu p rintele-erou Alexei Mateevici: „Limba noastr -i limb sfânt / Limba vechilor cazanii”. Pentru aceasta am putea în a „zid de curcubee care s topeasc / Marmora” neiubirii i-a neunirii (Niculina Merceanu).

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Abia atunci vom sim i împlinirea: „Am înv at statornicia pietrelor”, „Am dovedit suprema cutezan ” (Ion Brad) - i-am în eles Unirea r mâne „desc lecatul românesc cel dintâi” (Ion C liman). i vom în elege c poezia r mâne lacrim alin toare: „Iar când seaprind din noapte zorii / i nu mai tim ciopli lumina / Alunec m pe scara florii / Luând în bra e r cina” (Rodica Elena Lupu).

Cât farmec r scolitor prin meandrele unui timp de poveste: „ imi pierd din tinda lumii floare trac / Scântei de rou , spum de neant, / În p rul r it de vântul cald, / Dac liber, murmur alb când lupul tace”(Shanti Nilaya)! În momentele noastre de mare restri te, benefic r mâne o „rug pentru glia” str bunilor no tri (Piroska Hanea), pentru „sacralitatea spa iului natal” (Carolina Ilica), pentru „copiii no tri risipi i prin lume” (Mihai Prepeli ), pentru cei de ieri, pentru cei de azi, pentru to i cei „mistui i de dor” (George Roca).

N-avem dreptul s fim pesimi ti, noi, minusculi „zei muritori / ai Planetei mele / de Dor” (Iuliana Paloda-Popescu), ci s repet m, cu evlavie, întru încurajare, „Vai, drumul a fost lung ca o secet : / beau apa neuit rii din vasul de lut negru / i sunt f de moarte, ve nic mânt de ar ...” (Radu Cârneci), con tientizând c , oricum, r mânem : „pas re îmb tat de cuvânt” (Geo C lug ru). În adev r, „E trist s ai o ar dezbinat ”, „E trist s fii în casa ta str in” (Aurelian Silvestru). i nu se merit s „risipim comoara acestei limbi str bune” (Gabriel I. N stase). „Avem nevoie” de demnitate. „Avem nevoie de-a iubi” trecutul i prezentul (Florin Grigoriu). Avem nevoie de „minte i r bd ri” (Nicolae Nicoar -Horea). Întru slava acestui Neam - „izvor z mislitor” (Nicolae Grigore anu), se cuvine „imn de în are”, sfânt „leg mânt” (George Filip)! i totu i lacrimi necurmate br zdeaz fruntea contemporanilor. ara-i rupt în buc i” (Leonida Lari). Strig tul ei doare: „ ara mea de dincolo de Prut” (Nicolae Dabija) se dore te-ntre vechile hotare. i-un alt trecut br zdeaz , dureros, prezentul, ca un blestem: „ i tu, piatr , frânge-te, Sfarm -te, r sfrânge-te...” (Teodor Al. Munteanu).

Atunci (sau/ i acum), un strig t r sun , sângerând: „Aduce i Basarabia acas / Nu o l sa i pierdut prin str ini” (Virgil Ciuc )!

Nu uita i, „eroii nu dorm niciodat ”, eroii înc vegheaz asupr ne (Ecaterina Chifu), iar „pentru a patriei fiin / i gloria-i nemuritoare”, pentru c Românul a fost, dintotdeauna, vertical: „Am ap rat ce e al nostru”, doar ce e al nostru (Cornel Balaban)! i pentru tot, i pentru toate, doar un singur i ultim îndemn: „Trezi i-v la via ” (Ioan Ra iu)!

Dumitru ICHIM (Canada)

Psalmul cresc torului de stele Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-m !

Spre-un continent Vivaldi's catarg de z ri fl mând.

Cum por i dumnezeirea pe-altar fragil de hum , Din netr ite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire, -mbrac -n stih stiharul înaltelor stihiri. duri voievodale Te-ntâmpin ca Mire Magdalenând lumin din nard de trandafiri.

Dând buchii-ntregi v paia, aripi s aibe cerbul, Te-ascunzi în dorul mor ii, i-o prinzi în trup, ca nad .

Tu cine e ti, Iubire? F trecut i-e verbul, C-a fi e-n toate fire, fiindului livad .

- Sunt cresc tor de stele, din lut le tiu aroma...

De n-a fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?

Psalm de suspin metafizic Ce mândr por i în les i-n ochi s lbatici, tigrii, ludele safire bârfindu-te-n colan!

Banal ? Nu! lasciv , chiar i atunci când vii, gri Spre violet nostalgic penumbrei de m rgean. În toate - Salomee, din sadic dans, pl cere...

-i gloatei isterie, pâine i circ, i fumul!

Nu cu o et prinzi zborul, ci cu-n optiri de miere, Cum î i dezbrac mintea de noaptea ei, parfumul.

E sete, foame, fl ri, când sfâ ie felina...

Cherchez la femme? Dar unde, din scen , e poetul?

De ce-ai dat frâul liber otr vilor, lumina?

Metafora nu-i strâmb , când ceri pe ea profetul?

Sunt curva ordinar , dar i Botez torul...

De-ng duit-ai tava, au n-ai uitat z vorul?

Psalm de luminare a lemnului ''Se lumineaz lemnul sub dalt i geal uri'', a-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.

De slab te la i Iubirii, atunci îi e ti puternic.

Au fluierul d cântec din cioturi, sau din g uri? mân a-i rege florii, cocon de r aguri.

Petala, ca arip , e doar r scump rare Spre zborul ce d fructei gust acri or de soare, Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri. n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!

Adânca-n elepciune-i când de frumos i-e fric .

Nu încruntând sprânceana e ti cuib de rândunic , rutul din lumin se-nfrupt , nu din gânduri.

Lovis Corinth - Ferma

Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoa te-i!

Altfel, ce toarce gândul e doar m tasea broa tei.

11

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constantin MIU

Poezia religioas[ apostolic[ a lui V. Voiculescu Tipul acesta de poezie religioas apostolic scris de V. Voiculescu nu a mai fost adus în discu ie pân acum de critica literar , care i-a recunoscut poetului voca ia pentru poezia religioas . În cele ce urmeaz , vom aduce în discu ie dou poezii care, prin con inutul lor de idei, constituie un veritabil compendiu de înv turi cre tinortodoxe cu privire la marile virtu i: dreptatea, adev rul, mila, dragostea, frumuse ea i bun tatea lui Dumnezeu, precum i la sfânta tain a Euharistiei.

Mesajul apostolic al poeziei Emmasus graviteaz în jurul a doi termeni prezen i în Sf. Scriptur : toponimul Emmaus i pâinea duhului. Atât despre unul, cât i despre cel lalt se vorbe te în Sf. Evanghelie dup Luca, 24: 13-31. Mergând spre Emmaus, doi dintre ucenicii lui Iisus - Luca i Cleopa -, care auziser de la femeile mironosi e despre Înviere, vorbeau despre acest fapt miraculos. De ei se apropie Însu i Iisus, dar pentru ei a r mas un necunoscut, cu toate le-a tâlcuit din Scriptur , c ci „ochii lor erau inu i ca s nu-L cunoasc ” (Luca, 24: 16). Deoarece se însera, cei doi l-au rugat pe str in s r mân cu ei în sat. Stând cu ei la mas - spune mai departe Sf. Apostol Luca - „luând El pâinea, a binecuvântat i, frângând, lea dat. i s-au deschis ochii lor i L-au cunoscut” (Luca, 24: 30-31).

Aceasta este „prima cin tainic sau Sfânta Euharistie (gr. euharistia = mul umire - n. n.), pe care a s vâr it-o Iisus Însu i, dup Învierea Sa, i numai atunci L-au recunoscut.” 1) În maniera evanghelistului, în crea ia lui Voiculescu adresarea este direct i sincer . De altfel, întreaga poezie are valoarea unui memento. Chiar de la început, poetul inten ioneaz s atrag aten ia presupusului s u interlocutor în privin a întâlnirii în orice moment cu Domnul: „Nu uita: Emmausul poate fi pe orice cale. / Domnul e pururi tainicul c tor.” S remarc m plasarea verbului la început de vers, la forma negativ , dar cu în eles afirmativ (nu uita - ine minte), conferindu-i astfel valoare imperativ , inerent pentru un credincios ca s aib parte de întâlnirea cu Mântuitorul. Cele dou adev ruri biblice pe care poetul le comunic prin intermediul unei supozi ii duc la dispari ia ideii de spa ialitate: Emmausul nu mai este un topos concert, ci unul spiritual, ci în mistica r ritean , întâlnirea credinciosului cu Domnul are loc în inim . Întâlnirea cu Mântuitorul este indisolubil legat de taina Euharistiei. Aceasta este modalitatea de cunoa tere a celui Ve nic: îmrt irea cu trupul i sângele lui Cristos, preschimbate de Duhul Sfânt în pâine i vin. Aceasta a fost instituit de Însu i Iisus la Cina cea de tain (cf. Matei, 26: 26-28; 1 Cor., 11:24-25). Sfin ii P rin i consider euharistia ca fiind nervul vital al vie ii Bisericii. Împ rindu-se din Trupul lui Iisus Cristos, credincio ii „nu tr iesc numai prezen a real a Domnului r stignit i în at, ci îns i fiin a lor este în at , iar ei devin p rta i ai vie ii ve nice.” 2) Dobândirea vie ii ve nice este condi ionat de unirea credinciosului cu Mântuitorul în Taina Euharistiei: „Cel ce m nânc Trupul Meu i bea Sângele Meu are via ve nic i Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan, 6:54). Prin aceast Sfânt Tain , credincio ii se încorporeaz deplin în Biserica lui Cristos, devenind corporabili cu Acesta, care îi hr ne te is luie te în ei. Aceasta este i ideea care transpare din versurile

finale din poezia Emmaus: „El, surâzându- i, te osp teaz / Cu neînvinsa Lui pace viteaz / i pân la moarte nu vei fi fl mând”. Iat de ce Sf, Ignatie al Antiohiei considera pe bun dreptate pâinea euharistic drept o po iune a nemuririi. 3) Unindu-se cu Trupul i Sângele Mântuitorului în Sf. Tain a Euharistiei, profanul se une te cu sacrul, reconciliindu-se; „pâinea Duhului” transfigureaz via a credinciosului: „Dup cum vedem, o nou via începe, o via hr nit prin primirea Domnului în darurile euharistice, iar în acela i timp, trupul este transfigurat, primind germenele slavei i al vie ii ve nice.” 4) În fond, aceasta este i ideea fundamental a poeziei Emmaus.

Din a doua crea ie - a zice Domnul - se poate observa c sunt formulate câteva comandamente, ce trebuie respectate cu sfin enie de oameni. Respectarea acestora atrage dup sine rev rsarea iubirii divine asupra lor. La nivelul construc iei frazei, sesiz m c versurile lui Voiculescu se apropie de versetele biblice. A se remarca turnura arhaic a acesteia, nega ia fiind urmat de o afirma ie: „Pân nu v ve i în elege cu Dreptatea/ i cu Adev rul nu ve i face Pace/ Nu se vor întemeia sufletele voastre/ Ci mereu cu ele m voi r zboi; // Ca pe ni te cuiburi de jivini spurcate / Pân nu v ve i înfr i cu Mila/ i cu Dragostea nu ve i face leg mânt, / Pururi pre voi v stârpesc. // C nu spre f delegi Eu însumi v-am z mislit, / Nici pentru minciun vam dat sufletul meu, / V rs torilor de sânge, zice Domnul, / Ci ca lumea s-o împ rt esc cu Frumuse ea, // Cu Bun tatea sa o mângâi/ i spre voi în Lumina Mea s dindu-v .”

Virtu ile cre tine pe care Domnul le propov duie te sunt comandamente f de care nu se poate realiza reconcilierea sacrului cu profanul. În versurile lui Voiculescu, formul rile sunt negative, dar cu în eles afirmativ (a a-zisa afirma ie prin nega ie), pentru ca oamenii con tientizeze faptul c nu exist alt alternativ decât aceea de a urma Calea lui Cristos, singura care duce la mântuire: „Cu cât Îl urm m mai mult pe Cristos prin paza poruncilor Lui, cu atât mai adânc devine persoana noastr .” 5) - (s.n.). Oamenilor li s-a promis „plin tatea vie ii dumnezeie ti, plin tatea vederii i puterii iubirii” 6) Tat lui Ceresc. Dar pentru aceasta ei trebuie s respecte poruncile Lui: „Cel care are poruncile Mele i le p ze te, acela este cel care M iube te, iar cel care M iube te pe Mine va fi iubit de Tat l Meu il voi iubi i Eu.” (Ioan, 1: 21). Acesta e avertismentul Domnului; el se desprinde cu u urin din întreaga poezie. inând cont de acest avertisment, comandamentele Domnului au un ton imperativ. A a se explic prezen a verbelor la viitor, cu valoare stilistic de imperativ: nu v ve i în elege, nu ve i face Pace, nu se vor întemeia, nu ve i înfr i, nu ve i face leg mânt. Dac Dreptatea trebuie în eleas („Pân nu v ve i în elege cu Dreptatea”), Dragostea i Mila trebuie porneasc din suflet. A a se justific imperioasa cerin formulat de Domnul, aceea ca to i credincio ii fie înfr i cu Mila i s fac leg mânt cu Dragostea. În prima parte a poeziei, accentul e pus pe starea de p to i a oamenilor. Ei nu pot s se lepede de p cat, dac nu recurg la marile virtu i propov duite de Mântuitorul: Drep-tatea, Adev rul, Dragostea i Mila. C omul a continuat s persiste în p cat o

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

demonstreaz apelativul jivini spurcate, cu care li se adreseaz Domnul, iar compara ia metaforic din primul vers al strofei a doua relev derea în animalitate a oamenilor: „Ca pe ni te cuiburi de jivini spurcate”. Centrul de greutate în privin a degrad rii morale a oamenilor i proliferarea comportamentului animalic al acestora îl reprezint construc ia cu valoare de superlativ stilistic calitativ, de esen negativ - cuiburi de jivini spurcate.

Pe aceea i idee a degrad rii morale a oamenilor, tonul zicerii Domnului devine v dit mustr tor în strofa a treia. Oamenii s-au îndertat atât de mult de Creator, încât nu mai respect ni-ciuna din legile instituite de El. Ei au ridicat minciuna la rangul de virtute i n-au în eles, în egoismul lor, gestul nobil al Tat lui Ceresc de a- i trimite Fiul spre a lua asupra Sa p catele lumii. Pe bun dreptate, oamenii nerecunosc tori sunt numi i rs tori de sânge. E aici am ciunea Creatorului fa de ingratitudinea creaturilor: „Nici pentru minciun v-am dat sufletul meu, / V rs torilor de sân-ge”. Ultimele versuri relev planul m re al Domnului, ale c rui coordonate sunt Frumuse ea i Bun tatea, iar acestea subsumându-se Iubirii Sale. G sim aici semnifica ia iubirii des vâr ite. Aceasta „nu tr ie te închis în sine, ci în altul, în alte persoane”. 7) NOTE: 1. Pr. dr. Ioan Mircea, Dic ionar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1984, p. 136.

2. Nicolae Arsenie, Mistica i Biserica Ortodox , Editura Iri, Bucure ti, 1994, p. 159.

3. Ibidem, p. 160.

4. Idem, p. 164.

5. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti, 1995, p. 188.

6. Ibidem, p. 193.

7. Idem, p. 195.

13

George PETROVAI

Mihai Horga ]i cartea sa - Crepuscul

Lovis Corinth - Ecce Homo

Cu poetul Mihai Horga nu numai c m „întâlnesc” foarte des în mediul virtual (colaboreaz la unele dintre revistele cu care de ani i ani sunt în raporturi excelente), dar mai i p vr gim din când în când la telefon.

Toate astea m îndrept esc s cred i - iat - s afirm c , în decursul timpului, am izbutit întrucâtva s -l cunosc ca pe un admirabil interlocutor, iar poezia domniei-sale s mi se înf eze ca o distinct i fidel ancorare în divina împ ie a versului clasic la capitolul rim , mai pu in la metrica acestuia.

De ce spun întrucâtva? Deoarece în situa ii delicate precum cunoa terea aproximativ a aproapelui, nu trebuie s uit m nici îndemnul socratian de a ne cunoa te temeinic pe noi în ine i nici fatalele limite ale cunoa terii umane, eviden iate de Platon prin expresia „pe cât îi st omului în putin ” din subtila defini ie dat filosofiei...

Acuma, tot ce se poate ca septuagenarul Mihai Horga s i fi botezat noua carte dintrun irepresibil imbold spre autoironie, parte component din consistentele sale resurse de ironie fin , întru lecuirea moral-spiritual a societ ii noastre ( i nu numai) prin pastile lirice. C ci iat ce ne spune el, „îndr gostitul etern”, în desf torul pamflet Iubire târzie: „Iubito, de ne-om da o s rutare/ Ne vom ciocni lucr rile dentare/ Cum clinchet d la o aniversare/ Cristalul pre ioaselor pahare!”.

Îns , de i recunoa te în strofa urm toare c este „nins de ani” i c în „filmul vie ii” nu mai are sonor, autorul nici vorb s fie trist sau pesimist, motiv pentru care poezia sa, în spe Arta poetica, ba debordeaz de mul umire pentru lucrul bine f cut („În ritm, rim i sur / Respectate cu stricte e/ Lecturând sim i cum te fur / Un balsam de frumuse e”), ba de nostalgie dup tat l „dus” prea devreme i ruia, din acest motiv, n-a apucat s -i spun cât îl iube te (poezia Tata), ba de dragoste grijulie fa de România („ ar de lacrimi br zdat / ar uscat de dor/ ar mult prea l udat / ar , mai ai viitor?”), ba de pioas venera ie fa de poetul neamului (acrostihul Eminescu, Eminescu - ultima scrisoare) i fa de domnitorul Roman Muat, ctitorul ora- ului Roman în anul 1392, ba de-o pictural încântare vizavi de sublimul naturii, bun oar a a ca-n pastelul Toamna („Toamna - pictor iscusit,/ Toate frunzele-a vopsit/ Ro u, galben, purpuriu,/ De culori un potpuriu...”), ba de team pentru viitorul omenirii (Semnal) i, drept urmare, de nevoia avertiz rii semenilor în versuri grave (Adev rul, Minciuna, Gre eala, P catul) sau juc -epigramistice (Paradox, Ghinion, Mod , ldur mare, Corec ie, Sfat, Dixit).

Sigur c o atare generoas problematic trebuia s aib parte de un registru poetic pe sur (pastel, gazel, pamflet, haiku, epigra, monorim , progresiv în iruire de exclama ii pentru ilustrarea ciclului vie ii), dar mai ales de reu itul buchet al rondelurilor: Rondelul cocorului, Rondelul castanului, Rondelul salcâmului, Rondelul teiului etc.

Spun „mai ales”, pentru c prin rondeluri Mihai Horga împinge Crepusculul spre zenitul iestriei sale artistice: „La poarta poeziei bate/ Poetul ca un menestrel,/ Sedus de un frumos rondel/ Cu versuri bine conturate” (Rondelul rondelului).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Doina DR{GU|

margini de extreme

nu mai suntem noi

suflet în libertate

început de gând înc put în cerc adânc i intersectat de vânt sprijin dou maluri care curg pân -n margini de extreme

desp ite pierderi pân la împr tieri de gânduri ici i acolo despre tot i din când în când despre nimic nu mai suntem noi de mult ne-au r mas iubirile-n adânc

se destram farmecul orbirii din adâncul nop ii scot lumin trupul ca un vas golit se revars în rân st ri de fericire-n cercuri cresc semn ineluctabil sufletul e-n libertate

mi care regresiv în mi care regresiv timpul tre centru m îndeamn na terea i moartea se amân circular i coincid

visul dintre stele cit -n jurul nop ii luna îmi desprinde visul dintre stele

o singur dorin sensuri distincte parcurse simultan ne asociaz mersul i ne suprapun idei raporturi dezvoltate deodat într-un timp de-ntindere profund se-nsumeaz -n suflet i converg spre o singur dorin

atâtea atâtea gânduri inund plutesc mereu în alte ape atâtea cre teri sunt pe din untru nu-mi ajunge golul cercuit în jurul meu atâtea euri se revars umplu timpul pân -n margini

golul dimprejur trupul meu configurat de suflet umple golul dimprejur care poate fi un strop de rou sau o adâncire nesfâr it

drumurile nu se mai întorc

Lovis Corinth - Flori de toamn

desprind de trupul meu încet-încet drumurile duse pân -n margini de t cere nu se mai întorc

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion POPESCU-BR{DICENI

15

Mircea TUTUNARU

Concep\ia lui Perpessicius despre proza lui Tudor Arghezi O succint introducere Punerea în pagin a articolelor, studiilor i men iunilor închinate de Perpessicius prozei lui Tudor Arghezi le apar ine lui Dumitru D. Panaitescu i Valeriu Râpeanu. Începem expunerea de fa cu precizarea c ele se înscriu într-un nerealizat proiect de istorie a literaturii române, dar c în ceea ce ne prive te vom recurge la o modest critic a criticii.

Stilul lui Perpessicius descinde oarecum din Croce, Thibaudet, Baudelaire, Lovinescu, Cioculescu, Courier, Vico, Gongora .a. E direct, concret, dezinvolt, succint, neb tând, deloc, câmpii cu gra ie ca al ii sau f când parad cu niscaiva împrumuturi lingvistice din teoria i critica literar occidental care îmbrac - atunci când se în elege c ele cimenteaz o solid cultur asimilat în timp - haina exprim rii fire ti, una nepervertit / nesofisticat lingvistic i retoric.

Arta hermeneutic a lui Perpessicius r mâne oricum constant la un autocenzurat nivel de judecat estetic (ori etic pe alocuri, în func ie de aspectul specific al c ii analizate - n.n.) i fine e auctorial .

Are acest „expert” al frazelor antologice un condei capabil s discearn rapid tr turi reprezentative, s le identifice aproape f gre eal ca de pild atunci când ne încredin eaz c biletele de Papagal au constituit - cit m - „buletinul zilnic, de verv satiric , de fantezie neobosit , de portretistic acid , de sentimentale jocuri de copii” care fac din Tudor Arghezi „prozator la nivelul poetului” i „un me ter inegalat, cât în fantazia concentrat , i în poetizarea actualit ii”.

Dac ar fi s -i repro m totu i ceva scriiturii lui Perpessicius ar fi lipsa de echilibru între func iile limbajului, deseori „vorb ria” comentariului lunecând în gol ori degenerând în inconsisten categorial .

Dar se poate trece repede peste aceste „nefericite defecte manieristice” atunci când criticul de întâmpinare recurge la (re)lectura comparat , ori pune concepte preluate din celelalte arte: pictura, sculptura, gravura, fotografia, în oper .

Perpessicius consider „Icoane de lemn” de exemplu „o colec ie de art ”, „oper de intensiv crea ie”, „colec ie de tipare când amuzante, când bicisnice, când de-a dreptul scabroase ale unei umanit i vegheat în exerci iul sacrilegiilor ei, dar colec ia de tipare purtând cu toatele isc litura acestui ascu it observator, marca acestui demiurg al scrisului românesc”. Icoane de lemn sunt „oper de sculptor, idoli ai unui p gânism, cum sunt toate religiile artistice”. Subliniind chiar meritele de prozator ale lui Tudor Arghezi, criticul crede de cuviin a le a eza în paradigm cu memoriile lui Saint-Simon i cu eseurile lui Montaigne. Portretistica i parantezul anecdotic sunt cele dou pedale ale genului memorialistic i Arghezi recurge la ele. Amintirile ierodiaconului Iosif aduc un material omenesc a a de pre ios i a a

de giuvaergit în înfloriri de rozet .

Pe lâng virtuozitatea lexical , evolu ia stilistic i excelen a pamfletului, elemente de identitate prelevate de Eugen Lovinescu, Perpessicius descoper la rându-i vigoarea portretistic , darul de a crea atmosfer , însu iri care-l anun pe romancierul de mai târziu i care v desc prezen a unei energii epice de aceea i identitate cu a torentului liric.

1. Printre ale ii meselor zeie ti Pentru magistrul Perpessicius, a se men ine în - cit m - „cadre schematice ale cronicii, în corp-la-corp, dac se poate spune”, constituie, cumva, ambiguu, o... onoare. Oare? Întrebarea noastr e rea!

Dar... automat steril . C ci mai sus numitul „argonaut” î i revine imediat din „fresca epic ” pentru c observ c lui Tudor Arghezi îi st în putere - „s hot rasc propor ionaliz rile, s trag linii i planuri, pentru ca memoriile ierodiaconului Iosif s fi devenit romanul cel mai suculent al moravurilor monahale; vibrant plan preistoric , dac se poate spune, a bisericii noastre.”

Nu avea cum Tudor Arghezi s nu anticipeze o futurist capodoper precum „Paracliserul” lui Marin Sorescu, întrucât a scris negru pe alb: „Un paracliser iese speriat din altar, cu o pereche de cle te mari în mân , face m tanie la jil ul mitropolitului, scuip în gura cârn a cle telui ca de cârna i, i sfssfs! stinge lumânara”.

Atârn de judecata axiologic o nedumerire: ce s fie aceast potrivire de creatic ? Plagiat ori reinventare adjudecat areopagic?

Lua i-o cum vre i, la o adic !

Dar - ve i fi aten i în continuare - Perpessicius iar i se arunc în viitor cu ancora-i propedeutic : „Extraordinara nuvel „Grigorescu” ar fi de un naturalism sanctificat. O alta (Sângerece) reediteaz calvarul, în lumina unei mari reconstituiri i a unui personaj din zona sublimului i a derizoriului social i criminal.”

Bolgia din Icoane de lemn (s.n.) mai are i a doua parte: „Poarta neagr ”. Aceast „transvazare spiritual ” - deci termenul e preluat de Eugen Negrici i de Nicolae Manolescu de la „bietul” Perpessicius - îi ia pe „universitari” peste picior i bine le face! În definitiv, icoanele de lemn (s.n.) v desc o „împletire magistral de document i eleva ie artistic ”.

Articolul lui Perpessicius adresat „Por ii negre” î i atinge scopul.

Afl m c „icoanele de lemn” ar fi datoare lui Virgiliu, lui Rabelais, lui Dante, lui Shakespeare, lui Baudelaire (cel din Spleenul Parisului), lui Flaubert. C ar reuni într-un superior elan pamfletarul i liricul, rezultatul fiind o „confesiune liminar ” „ca o anticamer de rezonan ”

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în care acordurile „preludiului” anticipeaz damna iunea simfonic ce va începe. Aceste „superbe pagini muzicale” sunt totodat fresce de istorie contemporan , în care moravurile de dup r zboi ale capitalei cu toate comediile ei politice i judec tore ti se desf oar în lumini crude. Cruditatea de ton i cruzimile de expresie sunt cele dou virtu i ale scrisului lui Tudor Arghezi, i ele î i dau întreaga lor sur în Poarta neagr , cum i-o d duser i în Icoane de lemn.

Textele lui Perpessicius sunt deci - dup cum a i dedus deja - o literatur critic , a c rei producere se vede scoas total din imediatul utilitar (Jean Ricardou, Ce este Floren a pentru Jean-Paul Sartre (Situation II / Situa ii II)), a a-i i Bucure tii pentru Tudor Arghezi. Unii cititori ar putea fi tenta i s vad aici numai o al turare fortuit . Îi invit m s reciteasc cele dou volete argheziene i chestiunea se va rezolva de la sine. „Romanul” - c ci pot fi socotite cele dou „por i negre cu icoane de lemn” fragmente de roman „postmodern” - se înscrie în mod funciar în acest rol produc tor al cuvintelor în opozi ie cu func ia lor strict utilitar . Perpessicius creeaz a adar o literatur critic veritabil , îndatorat imaginarului transretoric. Iat înc un citat probatoriu: „Chirurgia nu lucreaz cu viscere de înger parfumat, necum de Vener , cu toate c i unele i altele nu pot s fie altminteri decât le vede Odon de Cluny, de pild ... F s mai amintim pe Rabelais sau i mai exact pe Dante, la care descrierile anatomice, disec iile chirurgicale i autopsiile sunt în mare cinste”.

Imaginarea semnului în literatura lui Perpessicius e triadic (contiin a simbolic , con tiin a paradigmatic , con tiin a sintagmatic ) în manier barthesian dar i în cea a sa proprie, întrucât imaginile ca atare nesc antologabile. Pu riile sunt „laboratoare de inchizi ie experimental ”. Tudor Arghezi însu i este într-o egal m sur i intensitate i pamfletar i serafic, „vede oroarea de sub epiderm , dar i gra ia i frenezia din sufletele acestor mon tri nevinova i (s.n.) despre care vorbea Baudelaire.”

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Certamente proza lui Arghezi îl contamineaz pe critic s i metamorfozeze textul critic în unul „de pl cere” (Roland Barthes).

Lucarnele de vis se transform într-o „adev rat circular i incandescent bolt de catedral ” iar „extraordinara cromatic imagist ” îl converte te pe critic, seducându-l, readucându-l înl untrul textului, prizonier de bun voie al unui arghezianism capabil s extuziasmeze oricând, cu arta sa documentar i de expresie. „Cartea cu juc rii” este - în opinia lui Perpessicius - produsul unui mare regizor de spectacole, culese din toate gr dinile, îmb lmate sau otr vite, prin care l-au purtat via a i fantezia sa. Scriitorul se dovede te iar i complex, vraci al splendorilor i al întunecimilor din via , el trebuie acceptat în integralitatea-i eclatant . În „Cartea cu juc rii” „puritatea de stil, fantezia cea mai nest vilit , dragostea de copil ca de cel mai mare dintre darurile Crea iunii i patima de nemistificare a sufletului de copil se împletesc în cele mai nea teptate desene ale imagina iei”.

Asemenea aprecieri emise în eon, pres rate cu nereprimate superlative, de Perpessicius, cum vor fi fost ele receptate în 1932? C ci azi ni se par perfect adecvate, deloc exagerate. Tudor Arghezi - cit m din nou - e un scriitor complex i variat, „tot a a de firesc ca i succesiunea spectacolelor naturale”. Tudor Arghezi ar fi unul dintre ale ii meselor zeie ti.

Cartea cu juc rii poate fi considerat i carte pedagogic , una în care „iubirea i în elegerea interzic orice falsificare a sufletului i a mentalit ii copilului” stimulat de basme i jocuri, într-o atmosfer de libertate, de autonomie acordat copiilor, accente imprimate tratatului ludic, de nesilnic educa ie a copilului.

Recurgând la înc o lectur comparat , Perpessicius îl plaseaz pe Arghezi lâng Rousseau (cel din Emil). Cit m: „Dac n-ar fi vorba în primul rând i mai presus de toate de o oper esen ial literar , în care timbrul de art acoper i stinge orice urm practic , am considera Cartea cu juc rii ca pe una din cele mai reu ite ilustra iuni ale sistemului educa iei negative (s.n.), predicat de Rousseau în Emil (s.n.) ori de c tre Jules Renard. (Morcovea ). i totu i celebra de-acum „Carte cu juc rii” e desigur un tratat de educa ie de pediatrie, de paidologie; „una din cele mai frumoase colec iuni de basme, o inepuizabil suit de poeme, în proz , unul din cele mai utilate laboratorii de art japonez , în materialul fragil al cuvântului.” Cit m pe Arghezi care- i asum cu aceea i jocularitate „pas cu pas” (Klaus Johannis) i verb cu verb, i substantiv cu substantiv, i epitet cu epitet, i metafor cu metafor demersul i discursul inconfundabil etc.: „Nici o juc rie nu e mai frumoas ca o juc rie de vorbe („Povestea cu oi”)”. Arta arghezian încearc în dreptul urechii „cuvintele, ca pe ni te ulcele sm uite” sau retope te folclorul nostru „antic” în „Facerea lumii” sau în „Negu torul de ochelari”, dou clare dovezi - cit m din cronica lui Perpessicius la „Cartea cu juc rii” - ale artei de interpretare i transpunere în planul metaforei. „Prin urmare, „Cartea cu juc rii” are inedita calitate de „codice de legende i poem ciclic de metamorfoze”, fiind totodat i „cartea junglei”” (Rudyard Kipling) i confesiunea unui poet în inima ruia copilul i vietatea domnului, câine, mâ sau l stun se bucur de o egal iubire i de egal ospitalitate artistic .

Reunite, cele trei con tiin e barthesiene într-o con tiin critic , ele se bazeaz pe arta citatului ca la Saint-Beuve ori G. C linescu iar Perpessicius li se al tur victorios. i cum a citat dânsul din Arghezi, la fel citez i eu din textele sale.

2. Tudor Arghezi: un prozator universal

Lovis Corinth - Marele mucenic

„Tabletele din ara de Kuty” îl cople esc iar pe „bietul” cronicar (a se citi: critic literar - n.n.). C ci ni se relev „acela i netulburat poet, în inima c ruia, ca într-un potir de sfânt împ rt anie, totul se

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sanctific i se armonizeaz ”. Este un transmodernism avant-la-date/ avant-la-lettre... Verbul s u e când suspin i când ap tare, când punte spre paradisuri nevinovate i când tunele spre bolgiile dante ti.

Iar cronicarul se las iremediabil vr jit, trimi ând criticul la plimbare i punând în locu-i pe literatul cel mai plastic, dedulcit la compara ii i hiperbole cu suport stenic, magnific. Cit m înc un paragraf deictic, îns prins în avalan a de elogii ireversibile, în care se pivoteaz tot în jurul axei verbaloide: „Verbul s u dur a pocnit ca o pra tie trimeas în cre tetul cutez torilor Golia i, firul s u de p ianjen s-a împletit ca elul în jurul victimelor, al c ror contur a r mas de-a pururi imprimat în roca de pergament a Ziarului sau revistei; lentila sa miraculoas a rit i deformat propor iile atâtor grandioase caricaturi, a c ror faim infamant e înc unul din miracolele acestui artist cu verva risipitoare”.

Perpessicius pune aceste „Tablete ziaristice” lâng „Scrisorile persane” ale lui Montesquieu i romanele filosofice ale lui Voltaire.

Alegoriile lui Tudor Arghezi sunt concrete satire travestite, preferin a mergând spre jocul identific rilor la care orice criptogram îmbie, sau mai curând c tre deliciile fanteziei i pentru emo ia estetic dintrînsa.

Afirmând c literatura alegoric n-a murit i nu va muri cât vreme se vor g si spirite fanteziste, Perpessicius iar i nu are reticen e axiologice. Cit m, cu aceea i neclintit frenezie, c ci pasajul e memorabil i de pus în ram de aur: „Dac Thomas Morus critica societatea englez în Utopia, dac Swift preumbla pe Gulliver al s u când în ara piticilor i când într-a uria ilor, dac Cervantes f cea pe Sancho Panza guvernator al insulei Barataria, dac Montesquieu aduce la Paris pe Usbec perssanul, iar Voltaire pe Babuc sau pe Micromegas, dac Dimitrie Cantemir a travestit evenimentele contemporane sie i în Istoria hieroglific , iar d-l Tudor Arghezi a imaginat o ar Kuty, alta dar nu mai pu in aidoma cu a noastr , de bun seam c mobilul tuturor acestor peregrin ri i travestiri st mai pu in în condi iile exterioare ale societ ii i timpului, cât într-unul interior, în natura fanteziei fiec ruia dintre scriitori: anticipativ la unii, satiric la to i”.

Citatul e tare lung, cu indecis regret îl scurtez, dar din ce-i urmeaz Perpessicius dubleaz Furtuna lui Shakespeare cu nea teptata capodoper arghezian i ea o insul de latinitate într-o Oceanie a fanteziei poe ilor, homeric i miraculoas , absurd-grotesc , sub conul de lumin feeric a spiritului arghezian.

Am p tui îns dac n-am ad uga c Tablete din ara Kuty, oricât de unitar pe axa ei, este totu i o carte de infinite nuan e pe care Perpessicius le disec în simultaneitate c ci revenirile cu func ii noi sunt posibile. Philippe Sollers le-ar inventaria sub pecetea dublei mi ri: pe de o parte constituirea i construirea c ii, pe de alt parte instituirea i instruirea subiectului c ii. Perpessicius le aliniaz consecvent i inteligent, l udându-l în tromb pe Arghezi: – n scociri din cele mai absurde, altoite pe mai mult de un trunchi de verosimilitate, – vocabule de un rar pitoresc lexical, – fanto e de un burlesc derivat din cea mai autentic s mân caricatural , – pagini de o cruzime realist nemaiîntâlnit , – pagini de suav poezie (amintind cele mai bune poeme în proz din Cartea cu juc rii, cum sunt paginile despre Arcadia copiilor din Kuty, unde încercarea de-a ridica o coal e înl turat de rezisten a nu numai a âncilor dar i cu complicitatea naturii înse i - n.n.).

Ochii Maicii Domnului este întâiul, în accep ia curent , roman arghezian, iar Perpessicius scoate în relief virtutea epic i inepuizabila putere de crea ie, construc ia organic , complexul lui Oedip, dialectica mânuirii de simboluri, aureola de poezie care înv luie i transfigureaz tot ce cade înl untrul ei. Unul din cercurile crea iunii, lumea copiilor,

17

l-a preocupat intens pe Arghezi i l-a adus în cunoa terea tainelor copil riei dar i în desprinderea unei galerii de tipuri rivalizând cu împ timi ii Muntelui Vr jit al lui Thomas Mann i cu nevropa ii C ii de la San Michele (Axel Munthe).

Cel lalt roman, Cimitirul Buna Vestire, poart de asemenea caracterul dexterit ii pamfletare i psalmiste, corespunzând acelui homoduplex pe care cercet torii apuseni l-au intuit în opera lui Baudelaire.

Neintimidat de anvergura geniilor europene, Perpessicius i-l revendic pe al nostru, recurgând, iat , la al tur ri care în epoc vor fi rut ni el bombastice. Ast zi, vizionarismul lui Perpessicius st rturie unui curaj pe deplin motivat i în toate articula iile sale ca scriitur /lectur a unei scriituri/ lecturi (Jean-Louis Baudry: Scriitur , fic iune, ideologie, în Antologie „Tel Quel” 1960-1971. Pentru o teorie a textului, Ed. Univers, Bucure ti, 1980, p. 234). Asist m, în romanul arghezian, la o r sturnare a modelului imaginar al cunoa terii, iar Perpessicius î i d seama imediat c subiectul însu i, tema dovedesc pe marele fantezist i creator de legende, de scene, când bufone, când de un grotesc inegalabil, când ie ite din comun. „Manualul de moral practic ” con ine tot serii de tablete i materii de data aceasta proiectate pe un ecran de continu arj criticosatiric , fantezia i grotescul dominând tot timpul satira. „Evident, cu toate aceste podoabe proprii scrisului lui Tudor Arghezi, care pune în sfârcul frazelor sale cea mai pur m tas , deci cea mai ustutoare, cu toat acea lefuire, proprie stilului s u, cu toat acea risip de imagini i cu toat acea varia iune infinit a absurdului, urm rit prin labirinturi de expresie, ce caracterizeaz oricare din paginile sale” (în Perpessicius: 12 prozatori interbelici; Ed. Eminescu, Bucure ti, 1980, p. 122).

Volumului îi sunt acordate opt pagini iar în ele Perpessicius pare interesat de teoria formativit ii a lui Luigi Pareyson (formarea ca „facere” (poiein) care inventeaz „modul de a face”) i de teoria pedagogic în definitiv, c ci Tudor Arghezi disec o societate vinovat i putred , în v zul tuturor, condus de întrup rile acelui zoonpoliticon, adic ale „omului de stat pe ezut” spre deteriorarea resorturilor politice i administrative i dezastrul lor iminent.

Apoi se reîntoarce la pura poeticitate într-o proz de fierbinte i cast senzualitate, la imnurile risipite în cinstea mamei i a copilului: ocazie speculat de Perpessicius ca s -l distribuie pe Arghezi între Stendhal i Remy de Gourmont i s i elaboreze propria metapoetic comparatist cu mult înaintea lui Matei C linescu ori Adrian Marino, interna ionalizându-l prin urmare pe Tudor Arghezi, f nici o ezitare, printre granzii literaturii universale. „Lec ia” ferm r mâne de un patriotism curat, dens în analogii i similarit i, paralele i (re)verific ri, de tipologii, descrieri i anticipa ii comparatiste de necontestat.

Lovis Corinth - Noul iaz din Tiergarten

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Daniel MARIAN

Incursul obligatoriu sau sinele eliberat @î n @î nsu]i

Ne mândrim cum exist m noi emblematici în carne i oase i cum sângele tie s ne umble prin vene i artere. N-ar fi nimic r u în asta, doar c ne afi m superficialitatea adeseori uitând c mai exist i esen e. Dac mai avem i minte i suflet? În manuale de specialitate scrie c a a ar trebui. De câte ori îns m oglinda la o parte pentru a ne privi în lipsa ei? i dac o facem, afl m ceva care s ne capteze în untru, sau d m s fugim cât vedem cu nevederea?

A planta ideea absolut fireasc dar nu chiar la îndemân , aceea numindu-se Seduc ia interiorului, înseamn a ne asuma riscul unui posibil relativ disconfort din care greu s mai sc m. i totu i, Valeriu Valegvi se încumet . A a cum tie el s surprind , acesta fiind de altfel i apanajul scrierii sale, pentru c altfel s-ar putea plictisi într-atât încât ar fi mare p cat s lase condeiul pentru, eu tiu, pensul , dalt ori altceva, unealt tot de art pentru c nu-l v d pescar ori vân tor de i nu tiu sigur c nu l-am întrebat.

Restul de t cere e poem manifest interogativ care se produce cu pertinen a, cu non- alan a unui fenomen now casting: „F impulsuri f atitudine/ f ordine

ocol/ f risc f zvâc/ f întoarceri promisiuni/ f salturi f a tept ri/ f cuno tin e f grani e/ f acumul ri f compromisuri/ dintr-o suflare dintr-o opintire/ asemenea toamnei gata gata s-o comit / ti în stare s sco i la lumin / restul de t cere?” Adic ar veni cam a a: hai m eu, termin cu prostiile i spune-o pe aia dreapt , sigur e ti tu? i cât din tine st pitit s nu-l dibuie ti tu, cât din tine?

Necesitate de realizare programatic spre eventual autobiografic în poem clar: Înainte de na terea mea: „Ehei cum se vor fi inat s lciile/ dar pietrele/ dar nop ile/ dar nucii/ înainte de na terea mea// se vor fi luat cu mâinile de cap/ vecinii/ aman ii i/ ho ii de biciclete/ înainte de na terea mea// c utorii de opere de art / sponsorii de religii/ colec ionarii clipelor de gra ie/ se vor fi recules/ înainte de na terea mea// provocatorii de circ/ ciracii plictisului pe mare/ aman ii la ceas de confesiune/ nu se vor fi lini tit/ înainte de na terea mea// zefirul de sus/ a vestit o snoav / printre locuitorii acestui loc/ vinovat de frumuse e/ înainte de na terea mea”.

Da, din toate acestea ’colec ionar de ope-

re de gra ie’ tot sunt i eu la rându-mi, nici vorb îns a m lua cu mâinile de nic ieri, ci mai degrab a m arunca ca-ntr-o ampanie de unde nu mai vreau s ies pân la recoacerea strugurilor, mustirea i m iestreala ideii de ampanie. A vie ii tr ite ca ampanie!

E ceva aici în carte care nu-mi d pace nici pomeneal , am eu ce am cu o vietate mai ceva decât o vietate, i cu care m întâlnesc cam zilnic pe la mine pe lâng bloc... Pe mine m-ai nimerit la fix, prietene, cu Ariciul: „De unde pân unde cel mai tân r dintre to i/ s se recreeze dac nu printre nucii din spatele gr dinii?/ aici domne te statornica umbr . un damf de ment / se insinueaz din vecini. albastre pic turi de rou / r cesc pe c rarea plivit de buruieni. din dreapta/ r zbat ipetele graurilor n uci de lumin . din stânga ecouri/ de var cum o n fram fierbinte pe ochi. dinspre poarta/ cu balamalele smulse de mult un pitic cu mersul încet/ i ochii umezi i de un nor rebel se ivi deodat . Dintre cei/ umili ariciul se-ntrece cu vremea. Gunoiul proasp t un frison îi provoac ”.

Superb ariciul! Vreau s m fac arici i s mai i înv s fiu. Desigur, arici!

Lovis Corinth -

r înflorit

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Ion M. UNGUREANU

Eminescu @î n fa\a Justi\iei de la Ia]i Evident c s-a f cut num toarea stocului faptic de la acea dat a prelu rii i nu se putea ti dac lipsea ceva, pe dat ce eviden ele erau deficitare (n.n.).

A urmat întrebarea urm toare, pus de c tre primul procuror: „Ministrul afirm dup raportul actualului bibliotecar, c acesta a constatat o lips de 93 de volume i 45 de volume împrumutate i nerestituite i mai multe numere de foi periodice”. - „Ce ti i în privin a acestei lipse i de când dateaz ele?”. Eminescu r spuns în timpul cât a servit el „nu s-a pierdut nici un volum”, „Nu cred este sincer rela iunea f cut ministerului”. A mai precizat c volumele au fost împrumutate unor persoane cunoscute, cu respectarea regulamentului.

Referitor la mobilier, Eminescu a relatat c l-a luat pentru nevoile revizoratului colar, în scopul conserv rii arhivei, dar l-a restituit.

Ancheta se desf ura la o lun dup ce Eminescu participase, la Ipote ti, la înmormântarea mamei sale, Raluca Eminovici, în 13 august 1876. Starea sa sufleteasc , din acea perioad , este oglindit în versurile din poezia: „O mam ... dulce mam !” „O, mam , dulce mam , din negur de vremi Pe fream tul de frunze la tine tu m chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutur salcâmii de toamn i de vânt, Se bat încet din ramuri, îngân glasul t u...

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu...”

Raluca Eminovici

Cum am precizat în ni te articole anterioare („Verticalul Eminescu” i „Unii au vrut ca o fapt bun a lui Eminescu nu r mân nepedepsit ”), la 1 septembrie 1876, lui Eminescu i s-a luat interogatoriul de c tre procuror la Justi ia de la Ia i. Atât întreb rile puse lui Eminescu, precum i r spunsurile date de c tre cel interogat sunt scrise de mâna anchetatorului.

M. Eminescu Dar primul act al anchetei penale, urmare adresei 65-67 din 16 iulie 1871, semnat de ministrul Gh. Chi u, a constat în „cercetarea penal la fa a locului” - un fel de procedur preliminar -, pe care Primul Procuror, T. Mândru a efectuato la data de 3 septembrie 1876, la biblioteca Central , în prezen a lui D. Petrino i T. Aruneanu. Adresa respectiv avea caracter de reclama ie penal , fiind trimis Primului Procuror al Tribunalului Ia i.

Petrino era bibliotecar, iar Aruneanu subbibliotecar.

Dup cum rezult din cercetare, aceasta a avut în vedere doar perioada septembrie 1874 - 1 iulie 1875, cât a r spuns Eminescu de bibliotec , f a se raporta i la perioada lui Samson Bodn scu (noiembrie 1870 - 1 septembrie 1874), ne inând seama nici de perioada anterioar lui noiembrie 1870, a lui Cezar C nescu, lipsurile constatate pornind i de la acesta.

Procurorul a constatat lipsa a 117 volume i 28 foi volante, dintre care 7 volume i 22 foi volante lipsind „cu des vâr ire f a li se putea da în nici un mod de urm ”, iar 46 volume i 6 foi volante (periodice) nerecuperate de la cei care le-au împrumutat „unora f a li se cunoa te adresa i în contra regulamentului”.

Din raportul nr. 23, din mai 1871, întocmit de c tre Samson Bodn scu (antecesorul lui Eminescu), c tre minister, 22 volume erau date lips înc din perioada lui Cezar C nescu, anterior de noiembrie 1870.

Evident c documentul întocmit de c tre procuror, la fa a locului, în lipsa lu Eminescu, con ine i o serie de inadverten e, cum se va observa în timpul dezbaterilor judec ii.

Printre altele, la interogatoriu, Eminescu precizeaz c a îndeplinit func ia de bibliotecar între 1 septembrie 1874 i 1 iulie 1875, ad ugând i dup aceea a continuat, înlocuindu-l pe Petrino, care era în concediu. La 2 iunie 1875 a predat totul prin încheiere de proces verbal, pe care-l prezint în copie. Întrebat în ce condi ii a preluat c ile i dac la preluare a constatat lipsuri, Eminescu a r spuns c era imposibil „de a se lua în seam astfel precum în eleg eu”, i s-a limitat s numere de trei ori ile i celelalte efecte, afirmând c nu i-a putut face convingerea lipse te ceva.

Recomand cititorilor s asculte roman a cu versurile evocate mai sus interpretat , în mod magistral, de Dan Moisescu (fratele fostului Patriarh al României - Justin Moisescu). i pentru c am amintit în parantez numele Patriarhului Justin Moisescu, e bine s afle cititorii c acesta a reu it s -l conving pe Nicolae Ceau escu s nu demoleze Biserica Sf. Gheorghe Nou, unde e înmormântat trupul lui Brâncoveanu, dar argumentul decisiv l-a constituit prohodirea lui Caragiale la aceast biseric , fostul ef de stat având un cult deosebit pentru nenea Iancu.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Tot la 13 septembrie 1876, acela i procuror, Teodor Mândru, l-a interogat i pe predecesorul lui Eminescu - Samson Bodn scu -, care îndeplinise func ia de bibliotecar în perioada noiembrie 1870 august-septembrie 1874.

Acesta a mai declarat c a fost chemat de D. Petrino i împreun cu subbibliotecarul T. Aruneanu s se conving de realitate, au g sit o parte din c ile „raportate” lips , prin alte dulapuri sau chiar la locul lor. Oarecum, faptul a fost recunoscut i de Petrino, afirmând, în raportul din 22 iunie 1876, c Bodn scu a venit la bibliotec datorit „unitelor noastre silin e” i a reu it „reg si la dsa i o parte «aiurea» din lips .... volume 80”.

Bodn scu declar c Eminescu a vrut „s confec ioneze un catalog general i complet, când apoi s -mi dea o declara ie de primire...”.

Aceasta era fapta bun pe care Eminescu dorea s o realizeze, în binele universit ii (catalogul general i complet), cum v zuse la universit ii occidentale, unde fusese la studii. Ne d m seama de acest lucru i din simpl observare a Permisului în baza c ruia, în timpul studiilor din str in tate, avea acces la biblioteca universit ii din Berlin.

i în acest caz, avem de a face cu ignoran a multor români, ca de obicei. De multe ori, noul cu greu înainteaz datorit ignoran ei i uneori chiar din cauza pasiunilor politice. Voi face preciz rile necesare, la momentul potrivit.

La 18 septembrie 1876, procurorul l-a citat i pe fostul bibliotecar Cezar C nescu, care a recunoscut lipsurile din perioada sa, obligându-se a restitui în natur de va fi cu putin , sau „în bani la din contra”.

Dup c derea guvernului conservator au ap rut îngrijor ri pentru junimist, mai ales c fostul director general în Ministerul Cultelor i Instruc iunii Publice, Nica, î i depusese demisia i î i punea prietenii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

în gard c noii numi i „sunt seto i de r zbunare”.(Ce asem nare izbitoare cu cea din zilele noastre!!!). Mihai Eminescu a r mas fidel junimi tilor.

De i D. Petrino trecuse la liberali, potrivit firii sale schimb toare i f caracter, P. P. Carp (înc ministru), iritat de atitudinea acestuia, care blama pe junimi ti, prin telegrama înregistrat la nr. 2310 la 21 martie 1876, îi comunic , la la i, „desc rcarea din func ia de bibliotecar”. Prin decretul nr. 548, licen iatul în drept, T. Aruneanu este numit bibliotecar la Biblioteca Na ional din Ia i, unde anterior fusese subbibliotecar, locul s u fiind preluat de c tre Mân stireanu.

Cu toate c atât Iacob Negruzzi cât i Vasile Alecsandri l-au ajutat foarte mult pe D. Petrino, la venirea sa din Bucovina aflat sub austrieci, ulterior a avut atitudine ostil i fa de ace tia. Nu e de mirare c i dup moartea marelui patriot Aron Pumnul a f cut unele afirma ii cu totul nedrepte despre Lepturariul renumitului c rturar.

D. Petrino s-a comportat în mod p tima fa de Eminescu pe tot parcursul procesului despre care discut m, mai mult din motive politice dup ce a trecut în barca liberalilor, devenind ostil i fa de junimi ti. Dar vom observa mai departe c Eminescu nu i-a purtat pic , ba, dimpotriv .

Din cele declarate de c tre Samson Bodn scu reiese clar, logic indubitabil c o predare-primire corect a unui inventar nu se poate face f confruntarea eviden ei scriptice cu cea faptic , dar în lipsa unui catalog general, unic, acest lucru este imposibil.

Fondul probator, realizat de c tre Primul Procuror, prin constatarea la fa a locului, interogatoriile lui Eminescu i Bodn scu, cât i rela iile date de Cezar C nescu, trebuia s -l determine pe anchetator, potrivit legii de atunci, s claseze cauza în lips de indicii de culpabilitate sau s trimit dosarul la judec torul de instruc ie pentru a continua administrarea probelor, ori s trimit cauza, printr-un rechizitor, direct la tribunal pentru rejudecare.

Oricum, fa de spe a descris nu se putea vorbi de fapt penal iar r spunderea pentru c ile lips nu putea fi pus numai în seama lui Eminescu i nu cu nuan penal .

Primul Procuror Mândru s-a dovedit a fi un profesionist, un om obiectiv dedicat îndatoririlor sale juridice. De altfel a i fost promovat ca membru al Cur ii de Apel din Ia i, prin decretul domnesc nr. 2048 din 28 octombrie 1876. În locul s u a fost numit L. Vrânceanu.

Exist i b nuiala c T. Mândru a rezistat „presiunii” politice, observând c prin rezolu ia nr. 4590/20 octombrie 1876 prin care alt prim procuror a dispus ca dosarul s fie transmis judec torului de instruc ie cu rechizitoriu introductiv pentru infrac iunea de sustragere cu inten ie, încadrat la art. 204 din codul penal al vremii. În Rechizitoriul introductiv nr. 6292/519 din 20 octombrie 1876, semnat de c tre V. Jucurano, citim i urm toarele: „Având în vedere anexatul ordin al Dlui ministru al instruc iunii publice nr. 6567 cum i procesele verbale încheiate de noi, din care rezult faptul de sustrac iune ce se imput Dlui Mihai Eminescu v zând art. 204 cp. i 51 p.p. trimitem toate actele Dlui judec tor de instruc ie cu rug mintea binevoiasc a proceda la instruirea cazului”. În aceea i zi, cu adresa nr. 6293 era informat i ministerul cultelor i instruc iei publice despre trimitere în judecat a lui Mihai Eminescu pentru fapta incriminat la art. 204 cod penal.

Rechizitoriul a ajuns la judec torul de instruc ie Panait Stoica.

Perioada destul de lungu , de la terminarea cercet rilor pân la înaintare rechizitoriului c tre judec torul de instruc ie, ne face s credem c presiunile politice nu au lipsit.

Preciz m c la 21 decembrie 1864 a fost promulgat codul de procedur penal , care a mai suferit unele modific ri la 9 aprilie 1867, 16 iulie 1868 i 1 aprilie 1875. Reamintim c tot în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost adoptat i codul civil, legea privind împropriet rirea ranilor i altele.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Potrivit codului de procedur penal , procurorul era îndrituit a descoperi, cerceta i urm ri infrac iunile i pe infractori. Procurorul deschidea ac iune penal împotriva infractorului, trimitea cauza fie direct la instan a de judecat, fie la judec torul de instruc ie.

Instan a de judecat era sesizat prin rechizitoriu definitiv. Judetorul de instruc ie era sesizat printr-un rechizitoriu introductiv, atunci când se considera c exist indicii suficiente de vinov ie.

Numai dup terminarea instruc iei procurorul emitea rechizitoriul definitiv de urm rire sau neurm rire, iar judec torul de instruc ie se pronun a printr-o ordonan definitiv de trimitere sau netrimiterea în judecat .

Recurg la aceste explica ii spre a în elege mai bine tracas rile la care a fost supus Eminescu, pe nedrept, dar i a scoate în eviden personalitatea sa de lupt tor pentru dreptate pân la cap t.

Judec torul de instruc ie avea deplina libertate de a da faptelor constatat calificarea juridic pe care o aprecia (încadrarea juridic a faptei), indiferent de cea dat de procuror.

Un judec tor de instruc ie, cu numele Leon, a pus pe rechizitoriu introductiv, la 25 octombrie 1876, rezolu ia c , în baza art. 93 i 68 proc. pen., s se dea mandat de „compara ie”, adic de prezentare la interogatoriu inculpatului i s se citeze martorii.

Judec torul de instruc ie Panait Stoica l-a interogat pe Mihai Eminescu, la noiembrie 1876. Dup procedura preliminar a stabilirii datelor de stare civil , fiind întrebat când i cum a luat în primire biblioteca, Eminescu a r spuns c nu a luat în primire cu proces verbal întrucât voia mai întâi s numere c ile, c în timpul num rii a constatat lipsuri, dar c la cea de a doua num rare s-au g sit parte din c ile lips . N-a întocmit nici pân acum (data interogatoriului n.n. procesul verbal de luare în primire deoarece nu este convins c lipsesc într-adev r c ile care nu au fost g site. i a exprimat p rerea lipsa este numai aparent i aceasta datorit sistemului vicios de inere a eviden ei bibliotecii. La predarea c tre D. Petrino a întocmit proces verbal dup inventar, cum declarase i anterior primului procuror Mândru.

Eminescu a recunoscut c pentru elaborarea unor lucr ri dispuse de minister (colaborarea la dic ionarul Brokhaus i întocmirea unei culegeri de proz i poezie româneasc ) a luat f înregistrare, pentru scurt timp, un num r de c i, pe care le-a restituit în totalitate i c poate prezenta dovezi. I s-a pus i întrebarea derutant : „Cum pute i dovedi c toate c ile ce a i luat f forme le-a i restituit?”. Interogatul a dat un r spuns logic i conving tor. A pornit de la realitatea cele mai multe din c ile care lipsesc sunt scrise în greaca veche modern , limbi pe care nu le cunoa te i c sunt de domeniul tiin elor exacte, cu care nu se ocup , „care nu-i trebuia la nimic”. Acest spuns a înl turat orice suspiciune de însu ire a unor c i împrumutate, f a fi trecute în evident bibliotecii. În rechizitoriu figura i acuza lipsei i însu irii celor 71 de volume care nu au fost g site cu ocazia cercet rii la fa a locului f cut de primul procuror. Eminescu r spunde c „o asemenea fapt n-am comis de fel”. A explicat c e convins c aceste c i nu lipsesc în realitate, ci trebuie s fie neregulat puse în biblioteci. Primul procuror nu le-a g sit în rafturi sau la locul lor, dar acestea nu fiindc lipsesc, ci datorit faptului c sistemul vicios de a ine patru-cinci biblioteci într-una face ca s se întâmple foarte u or a ezarea unei c i în capitolul de acelea i numere din celelalte biblioteci. i a mai adus un argument în acest sens. Lista c ilor lips pe care a întocmit-o Petrino a fost „extras dup consemn rile f cute de mine cu creionul ro u în catalogul bibliotecii”. E prin urmare „pu in verosimil ca un om însemneze singur în catalog c ile ce le sustrage”. În realitate, c ile trecute lips de c tre D. Petrino se aflau în rafturile lor. Primul procuror i-a dat seama c lista întocmit de c tre D.

21

Petrino nu corespundea cu lipsurile ar tate de el la 3 septembrie 1876.

La terminarea interogatoriului, judec torul de instruc ie apreciaz nu este cazul de re inere a inculpatului. Eminescu este pus s semneze un „act de sumisiune”, prin care se oblig s se prezinte la toate actele de procedur ori de câte ori va fi chemat i „chiar la sentin a definitiv de va fi necesar”.

Tot la 9 noiembrie 1876, judec torul de instruc ie i-a audiat pe martorii D. Petrino i T. Aruneanu.

D. Petrino a recunoscut luarea în primire a bibliotecii pe baz de proces verbal dar nu a avut timpul necesar de a controla catalogul lucrare ce ar fi necesitat luni de zile - fiindc de îndat a plecat în concediu, fiind suplint de Eminescu, cu autorizarea ministerului, c la venirea din concediu a f cut revizia bibliotecii v zând c lipsesc mai multe c i a raportat ministerului iar ministrul l-a îns rcinat s urm reasc în justi ie pe predecesorii s i. Depozi ia lui D. Petrino con ine multe inexactit i, dup cum se trage concluzia i din cele descrise mai înainte. El continua acuzele la adresa lui Eminescu susinând, în mod ostil, reaua credin a acestuia.

Dimitrie Petrino

Samson Bodn

scu

Cel mai în m sur a furniza rela ii despre eventuala lips a unor i era al doilea martor - T. Aruneanu - lucrând la bibliotec începând din septembrie 1869, ca subbibliotecar i bibliotecar, de la 7 aprilie pân la 27 noiembrie 1875. La audiere, acesta a relatat c înc de la preluarea bibliotecii de c tre Samson Bodn scu de la Cezar C nescu, în septembrie 1876, s-a constatat lipsa a 40 de volume, dintre care ulterior au fost g site, astfel c la 3 sept. 1876 (data cercet rii la fa a locului de c tre primul procuror T. Mândru) lipseau doar 22 de volume. Martorul a mai relatat c Eminescu a restituit mobilierul folosit la revizorat, cât i c ile împrumutate.

Cita iile trimise la diferite adrese pentru Samson Bodn scu nu l-au g sit, astfel c judec torul de instruc ie a renun at la audierea acestuia, c între timp nu mai era director la coala Trei Ierarhi. La 3 decembrie 1876, judec torul de instruc ie Panait Stoica a întocmit ordonan a prin care constata instruc ia complet i conform art. 128 c.p.p. a înaintat dosarul c tre primul procuror pentru concluzii. Dup alte dou zile, prin rechizitoriul definitiv nr. 7374 se cer trimiterea în judecat a lui Mihai Eminescu. Iat con inutul: „Noi, primul procuror al Tribunalului jud. Ia i, v zând instruc ia urmat contra lui Mihai Eminescu inculpat c a sustras mai multe c i din biblioteca de la Ia i. Fiindc din informa iile luate rezult contra lui Mihai Eminescu indicii suficiente, c în calitate de bibliotecar a sustras mai multe c i din biblioteca de la Ia i, fapt ce constituie delictul prev zut i pedepsit de art. 204 c.p. i poate da loc contra inculpatului la aplicarea unei pedepse corec ionale. Rechirem (cu în elesul, cerem), Dle Jude de instruc ie s binevoi i a declara suficiente

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stabilite preven iunea faptelor susmen ionate contra lui Mihai Eminescu ca s poat înainta Tribunalul corec ional pentru a fi judecat conform legii”. Curios este faptul c rechizitoriul definitiv nu este semnat de c tre procurorul Panait, ce stârne te din nou b nuieli de subiectivism. De i c ile lipseau din perioadele de bibliotecariat ale lui Cezar C nescu i Samson Bodn scu, inculparea sa f cut numai pentru Mihai Eminescu, problem prea vizibil .

Judec torul de instruc ie Panait Stoica - acela i care f cuse întreaga instruc ie a cazului, prin Ordonan a din 17 decembrie 1876, se pronun pentru încetarea urm ririi penale, considerând c nu exist indicii suficiente de culpabilitate a lui Mihai Eminescu. Tragem concluzia c solu ia este pronun at de c tre un valoros, integru i impar ial magistrat.

Acest magistrat, bine apreciat, va ajunge ulterior în func ia de procuror general al Cur ii de Apel din Ia i.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Dup emiterea ordonan ei de neurm rire, dosarul a fost înaintat la primul procuror, potrivit art. 27 cod procedur penal , pentru a fi cenzurat de c tre Camera de Punere sub Acuzare din cadrul Cur ii de Apel, dac va declara „opozi ie” (cale de atac). Bineîn eles c ansele de a reforma ordonan a definitiv erau nule, nu s-a mai exercitate calea de atac.

Dintr-o scrisoare a lui Mihai Eminescu expediat din Ia i c tre Samson Bodn scu, îi scrie acestuia printre a ltele: „...Judec torul de instruc ie a teapt m rturia ta pentru a da ordonan de ”non lieu” (adic de neurm rire) împotriva mea în privin a c ilor în chestiune”. Dup cum am ar tat mai înainte Bodn scu fusese citat dar nu a fost g sit i ulterior judec torul a renun at la audierea sa.

Eminescu insista c trebuie s se spun „adev rul deplin”, vreo „evazitate” mai departe men iona: „un neadev r ar fi în stare m nenoroceasc pe toat via a i s -mi r peasc onoarea”.

D. Petrino a continuat a înainta numeroase adrese la justi ie pentru a afla stadiul procesului, cât i la ministerul Cultelor i Instruc iunii Publice s binevoiasc a îns rcina un avocat al statului a uza de mijloacele legale pentru recuperarea c ilor, ceea ce presupunea o ac iune civil i nu penal , sus inând lipsa unor c i. La 15 octombrie 1877, primul procuror al Tribunalului Ia i r spunde la o adres (semnat de D. Alexandresco) c fostul bibliotecar Eminescu a fost dat judec ii penale, dar ac iunea n-a reu it i dosarul s-a închis la instruc ie la 17 decembrie 1876.

Eminescu a fost în stare s i sus in singur ap rile, neavând

Anul IX, nr. 7(95)/2018

nevoie de avocat, având o cultur vast i cum am ar tat i în materialul „Eminescu pe t râmul dreptului”, aflat la studii în str in tate, audiase i prelegerile profesorilor de la drept, împreun cu Slavici. El tase unele cuno tin e în materie i în perioada octombrie 1864 februarie 1865, când a fost practicant la Tribunalul din Boto ani.

A fost adev rat cre tin iert tor fa de ostilitatea manifest a lui D Petrino. A trecut peste orice resentimente, c la moartea lui D. Petrino - 29 aprilie 1878 la Spitalul A ez mintelor Brâncovene ti -, Mihai Eminescu exprim sentimente de compasiune i public în ziarul „Timpul”, un necrolog omagial. Eminescu i-a iubit i du manii. În final, s d m cuvântul i acuzatului Mihai Eminescu: Criticilor mei Multe flori sunt, dar pu ine Rod în lume o sa poarte, Toate bat la poarta vie ii, Dar se scutur multe moarte.

E u or a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, În irând cuvinte goale Ce din coada au sa sune.

Dar când inima- i fr mânt Doruri vii i patimi multe, -a lor glasuri a ta minte St pe toate s le-asculte, Ca i flori în poarta vie ii Bat la por ile gândirii,

Toate cer intrare-n lume, Cer ve tmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ti viata, Unde ai judec torii, Ne’ndura ii ochi de ghea ?

Ah! atuncea i se pare pe cap î i cade cerul: Unde vei g si cuvântul Ce exprim adev rul?

Critici voi, cu flori de arte, Care roade n-a i adus E u or a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Ionel POPA

Paramneza de reduplicare ]i func\ia ei literar[ Sub acest semn poate fi pus romanul lui Emil Ra iu, Turnul Col ei, Ed. Ideea European , Buc., 2016. Propunerea noastr se bazeaz i pe sintagma „între vreme i ve nicie”, care întrege te titlul romanului.

Prin romanul s u, autorul ne provoac la o medita ie asupra existen ei noastre între clip i eternitate. Pornind de la marea tem a Timpului, scriitorul schi eaz o ontologie a îndoitei fe e a fiin ei: bine/r u; unitate/fragmentare; realitate/ideal; materie/spirit.

1714. Sub „Io Constantin Basarab Brâncoveanu voevod, ara era bogat i în pace.”

Prim vara se întoarce. Oamenii se primenesc, i primenesc i casele c ci se apropie Pa tele. În Bucure ti sose te Mustafa Aga, un vechi prieten al voievodului, dar acesta nu popose te la Curtea Domneasc . Peste dou zile trimisul sultanului se prezint la Curtea Domneasc unde Brâncoveanu, în scaunul domnesc, îl întâmpin . Turcul, poftit pe o sofa al turi de domnitor, i se adreseaz : „- M rite Domn, a a c te vei supune orirei hot râri a sl vitului Padi ah, împuternicitul lui Alah pe p mânt, oricare va fi ea? a c nu te vei împotrivi?

Domnul nu tie ce vrea turcul i tace; atunci turcul îl îmbrânce te de pe tron i îi pune deodat pe um r n frama neagr , trimis de sultan, semn de mazilire.” (p.13-14) Mai e nevoie de comentariu?

Aici e cap tul de fir de care romancierul trage pentru a dep na cuget rile personajului u, Mihai Ciubo el, dasc l la Academia Domneasc de la Sfântul Sava, i întâmpl rile al ror martor este. Într-o chilie din pimni a Turnului Col ei tr ia o broasc estoas mare, proprietatea dasc lului Mihai Ciubo el. Broasca i daslul sunt primii i singurii locuitori ai Turnului. Din chilia sa, dasc lul Mihai Ciubo el privea gânditor de la în ime ora ul: „Un alt an, o alt prim var , î i zicea, cuprins la început de prim var ca de un alean al trecerii timpului [...] îi veneau în minte [...] stihurile despre z rnicia omeneasc , despre via a lumii, ale logof tului de la Moldova, Miron Costin...” (p.7). Mihai Ciubo el-dasc lul trecuse de curând printr-o „mare Turburare”. Într-o sear venise la chilia sa v rul Vasile cerându-i s -l ascund de st pânire fiind vinovat de uciderea fratelui s u. Înduplecat, Mihai Ciubo el îl ajut s treac în Transilvania. Fapta v rului - repetarea în timp a crimei lui Cain, care i-a ucis fratele, pe Abel adâncime i amploare medita iei dasc lului despre „p catele lumii”. Dasc lul Mihai din Turnul Col ei e fr mântat de mari probleme filosofice ti i de credin . „De unde se n scuse r utatea pe lume? Fusese omul, dintru început, n scut r u? i de ce?” (p.8).

Sunt întreb ri care mereu i mereu îl ispitesc.

Cugetarea lui curge mai departe: taina st în cuvânt, dar cuvântul lui Dumnezeu „în lumea c zut în p cat, vai, se pierduse.” Limba dumnezeiasc , „de fapt, nici nu avea cuvinte [...] c ci rostea numai esen a, fiin area [...] adic ideea [...] între idee i cuvânt se strecurase o pâcl groas care întunecase azi adev rul” (p.9).

Mihai Ciubo el-dasc lul citise multe i, de la cei vechi i Biblia pân la cei din vremea sa. Dar cartea de c tâi r mâne Cartea lui Enoch. În cartea patriarhului ce tr ise înainte de potop st scris trecutul, prezentul

i viitorul omului creat de Dumnezeu.

Dasc lul se fr mânt între frumuse ea lumii v zut prin ochii trupului i frumuse ea Domnului v zut prin ochii spiritului. Prima manifestare în imanent a zbuciumului s u este iubirea lui pentru frumoasa Aglaie; el i-o dore te trupe te i spiritual, prin iubirea sa vrea s-o salveze de p catul în care a c zut i de care lumea o acuz . M rturisirea, dar i pierderea iubirii au loc în Ziua Învierii. Prin astfel de încerc ri vor trece în timpul care curge i Mihai Ciubo el-zugravul i fiul s u adoptiv, Mihai Ciubo el-ofi er c zut eroic în zboiul de Neatârnare, i Mihai Ciubo elmedic i Mihai Ciubo el-comunistul i Gravil Ciubo el-juristul, nepotul lui Mihai Ciubo elmedicul. To i ace ti Ciubo ei sunt avatari ai lui Mihai Ciubo el-primul.

Mihai Ciubo el-dasc lul-zugravul-medicul cu nelini tile sale filosofico-religioase coboar , cel pu in în parte, din psalmistul arghezian, chestionând, ceva mai eretic, pe Dumnezeu pentru ce a l sat r ul pe p mânt.

Eroul lui Emil Ra iu e un om mereu în confruntare cu sine i cu relele morale i politice din „lumea prin care a trecut”, iar momentele istorice evocate ilustreaz permanenta confruntare dintre Bine i R u (Crist i Antihtist).

Scriitorul d diserta iei sale filosofico-religioase o turnur de roman.

Nara iunea este o împletire a dou axe: una e cea factual de evenimente istorice, cealalt a întrup rilor lui Mihai Ciubo eldasc lul, martori a evenimentelor pe marginea c rora Mihai Ciubo el-primul i întrurile sale cuget în paradigm filosoficoreligioas . i astfel autorul desf oar panorama unor momente de r scruce din istoria neamului, de la Brâncoveanu la contemporaneitatea postdecembrist : R scoala mo ilor lui Horia; Mi carea condus de Tudor Vladimirescu; Revolu ia de la 1848; Unirea Principatelor; Regele Carol I (cel care a rostit istoricele vorbe: „P ind pe acest p mânt am devenit român”, vorbe pe care mul i din cei de azi le-au dat uit rii) i R zboiul de Neatârnare; Marea Unire; Al doilea R zboi Mondial cu figura mare alului Ion Antonescu, cel

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care, cu toate p catele sale impuse de istorie, în fa a plutonului de execu ie girat de „eliberatorii” sovietici, a rostit: „Las rii tot ce a fost bun în guvernarea mea. Tot ce a fost u iau asupra mea, în afar de crim !”; epoca comunist i cea postdecembrist a noilor fanario i. În aceast filmare panoramic a istoriei noastre, scriitorul face câteva inser ii prin care aduce umbra Daciei. În toate aceste momente istorice de cump poporul i-a dat obolul de sânge, jertfele cerute. În curgerea timpului Mihai Ciubo el-primul, odat cu succesivele întrup ri, trece i prin fenomenul de reduplicare i al turi de el apar pe rând: Mihai Ciubo el-ofi er, fiul adoptiv; Mihai Ciubo el-activistul comunist coco at în înalte func ii de conducere; Gavril Ciubo el-juristul. Romancierul reu te s fac din aceste reduplic ri personaje care se mi independent în scenariul epic. To i ace tia au parte de o moarte-jertf : tân rul ofi er Ciubo el cade eroic în R zboiul de Neatârnare; Ciubo el-comunistul „moare” dezicându-se de doctrina comunist devenind nebu-predicator al Evangheliei de sub Casa Poporului; Ciubo el-juristul este omorât la ie irea din tribunal de o ma in , asasinul r mânând de neg sit, iar în înv lm eala „accidentului” dispare servieta cu actele prin care juristul Ciubo el urma s dovedeasc crimele prin care noii fanario i au ruinat ara i i-au terfelit demnitatea. În via a fiec rui Ciubo el exist cate o femeie care le tulbur existen a. La un moment dat ele dispar (violent sau pa nic) în necunoscut înso ite de un halou de tain .

Trecând prin atâtea experien e de via , martor la atâtea evenimente istorice glorioase i de înfrângeri, Mihai Ciubo el-dasc lulzugravul-medicul ajunge la concluzia pesimist-stoic : „Era, negre it, un blestem în creia omului de la începutul lumii!” (p.315). Cain care i-a ucis fratele i-a l sat pecetea peste lume. Pornind de la un verset din biblica Cântare a cânt rilor, Mihai Cibo el cuget : „Biserica drept ii i Biserica p catului erau împreun biserica lui Hristos i biserica lui Antihrist, într-un singur trup pân la sfâr itul lumii, la Judecata de Apoi! Atunci va avea loc marea «discessio», desp ire, i revela ia definitiv a tainei nedrept ii pe lume!” (p. 315).

Orologiul din cartea Timpului a ajuns acum la sfâr it s u. Al turi de broasca estoas care se stinge i ea i cu gândul la puiul de c prioar din Etiopia, Mihai Ciubo el „refuz o nou via prin întrupare în trup nou în gurile negre ale timpului, unde este marele orologiu al universului”, motivând: „La ce bun o via desp it , pe frac iuni.

Nu era aceasta mare condamnare de la începutul lumii?” (p. 317). Gândul lui Ciubo el

Întâiul prime te replica, aceasta venind de la irul nesfâr it al str mo ilor (romancierul citeaz pe Radu Gyr): „«Ne vom întoarce întro zi, Ne vom întoarce neap rat! Vor fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neap rat, Cum apele se întorc din nori, Ne vom întoarce neap rat!»” (p. 318).

Finalul romanului e poematic, vizionar dup modelul poemului Eminescu al lui Aron Cotru : „Pentru c a a cum dup Antihrist vine Hristos, dup minciun adev rul, dup pseudoRomânia va izbândi România, cuget Mihai Ciubo el, în timp ce ca un Prometeu, ca un Orfeu, Eminescu, «Beat de culori i de azur, cititor de stele i-n adâncuri proroc./ În calendarul de criv i foc,/ El crai pe un îmtesc i furtunatec plai/ Dând glas t cerilor noastre de veacuri ca nimeni altul înainte,/ Lumineaz aici, oriunde i mereu, straturile de întuneric/ i de la temelia de neguri i de sori, a neamului meu»! Mihai se contope te cu cântecul, cu dân ii, cu raza luminii, a ve niciei, de la începutul lumii din cartea prorocului Enoch, în Anima Mundi, se contope te cu România etern , suprema iubit pe care a avut-o...” (p.318).

Dimensiunea narativ a romanului conine o serie de nuclee epice nuvelistice: paginile cu biografia lui Vasile, v rul lui Mihai Ciubo el; episodul cu Eminescu i Junimea; paginile despre eroismul „osta ilor no tri”; povestea despre Teodora, modelul zugravului Mihai Ciubo el; povestea copilei pe nume Floare. O mininuvel este capitolul Departe.

Evocarea transfigureaz momentul biografic (autorul a fost medic voluntar în Etiopia) întro cvasiparabol politic cu adres bine circumscris temporal i spa ial. Spre deosebire de calitatea literar a acestor nuclee nuvelistice, în paginile despre perioada postdecembrist a neofanario ilor discursul narativ sl be te în expresivitate literar alunecând în discursivitate de reportaj cu inflexiuni de pamflet. E drept c autorul e cople it de sentimentul revoltei i noteaz cu n duf o realitate diavoleasc , dar romanul este o fic iune literar cu propriile ei legi c rora li se supune problematica (social , moral , politic , filosofic , religioas ). Alteori autorul se las furat de entuziasmul patriotic i atunci pagina devine prea lirico-retoric intrând în dezacord cu epicul sobru. A a se întâmpl , spre exemplu în paginile despre Unirea Principatelor.

Infrastructura meditativ a romanului este o es tur de teme i motive filosoficoreligioase i literare. Discursul meditativ este pus sub emblema pove tii biblice despre Cain i Abel alias R ul i Binele. Ca tehnic de construc ie narativ este folosit doctrina metempsihozei pe care romancierul o folose te într-un mod personal. În curgerea celor trei veacuri de istorie - timpul narat - Mihai

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Ciubo el Întâiul trece succesiv prin reîntrup ri ale memoriei. Fiecare nou reîntrupare poart engramele celor anterioare. În structura narativ-ideatic a romanului Mihai Ciubo el este arheu care ne poart /ne ine în curgerea timpului.

Toat povestea din roman cu în rile i pr bu irile din istoria noastr , cu virtu ile i catele ei, ne duce cu gândul spre un posibil model, surs de inspira ie: Panorama de erciunilor, marele poem al lui Eminescu.

Tema metempsihozei/reîntrup rilor ne duce tot spre Eminescu (Avatarii faraonului Tla, S rmanul Dionis). Fiind vorba de posibile modele s mai ad ug m amintirea romanului Adam i Eva de Liviu Rebreanu.

Aceast posibil filia ie nu d uneaz cu nimic romanului lui Emil Ra iu.

Filosofia lui Mihai Ciubo el este una eclectic , e o aducere împreun a unor idei filosofice de la cei din vechime la cei din vremea lui, a înv turilor din Biblie, a unor elemente de mit, la care se adaug referin e i asocia ii istorice i culturale. Rol de liant între narativ i cugetare îl are parabola (parabol sunt tablourile lui Ciubo el-zugravul; parabol este d râmarea Turnului Col ei; parabol este punerea în scen de c tre Ciubo elmedicul a piesei Prometeu; parabol este scena cu câinele maidanez care refuz hotdog-ul oferit de Gavril Ciubo el.

Reîntrup rile memoriei lui Ciubo el Întâiul sunt flancate de dou simboluri majore: broasca estoas i bufni a. Broasca estoas e animalul primordial pe care se sprijin universul, având o via lung , iar pe carapacea ei fiind desenate figuri geometrice misterioase, simbolizeaz taina, în elepciunea, imortalitatea (cf. Ivan Evseev, Dic ionar de magie, demonologie i mitologie româneasc , Ed. Amacord, Timi oara, 1997). Prin carapacea rotund cu liniile misterioase broasca estoas simbolizeaz cerul, iar prin parte de jos plat i cu picioare simbolizeaz p mântul. Astfel ea constituie în sine o cosmografie, o leg tur între cer i p mânt, între sus i jos. Retragerea ei în carapace înseamn retragere în medita ie ( cf. Jean Chevalier - Alain Gheerbrant, Dic ionar de simboluri, vol. l, Ed. Artemis, 1994).

Bufni a e pas rea nocturn , simbol al tainei i în elepciunii. Ea e asociat de vechii greci zei ei Atena, iar de romani zei ei Minerva (cf. Ivan Evseev, op. cit.). Însu i Mihai Ciubo el/Turnul Col ei este un simbol - martor i memorator al istoriei noastre, o replic p mântean a Marelui Orologiu.

Romanele lui Emil Ra iu venite din diaspora româneasc nu trebuie ignorate. Desigur nu au anvergura celor ale lui Vintil Horia (maestrul lui Emil Ra iu), dar fac parte din aceea i familie.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Iulian CHIVU

Albert Camus -

c[tre o sociologie a revoltei Existen a fiin ei ra ionale dintotdeauna i de pretutindeni, prin conflictualitatea i prin determin rile ei a a de variate, cu preponderen e alternative în plan personal, precum i în plan social, a condus la acutiz ri care nu de pu ine ori au primit r spunsuri grave, de dimensiuni variabile în func ie de unele constante emo ionale, de unele insuficien e ra ionale i de orizont cultural (socotind aici i credin ele religioase). a ne întreb m, cu argumentul statistic, de ce, de pild , rata suicidului, în Europa de azi1 r mâne aproape constant îngrijor toare la unele popoare (în 2010, cea mai mare rat a sinuciderilor ne este dat de Ungaria; 21/100.000). La altele e cu totul accidental (Lituania - 28,2; Rusia - 19,5; Belarus -18,3), în timp ce Grecia, de pild , are o rat de 3,8, Italia - 4,7, iar Macedonia - 5,2.

Antropologii, psihiatrii i sociologii2, scriitorii i filosofii au fost aten i la acest fenomen i l-au abordat din tot atâtea perspective, uneori încercând interpret ri trans- i interdisciplinare3 pentru problema a a de complex a e rii fiin ei - fiindc , în cele din urm , intereseaz mai mult determinantele care converg în fiin a ra ional ; animalele i p rile, cu toate încerc rile cercet rii de a extinde fenomenul în toat lumea vie, ofer pilde discutabile atât timp cât suicidul se define te exclusiv ca act de voin în condi ii de criz a ra iunii4.

Sociologii, psihiatrii i scriitori se opresc îns predilect la fiin ele ra ionale, dar i ei ies uneori de sub controlul ra iunii i cedeaz emo ional: Seneca s-a sinucis la comanda lui Nero, Ernest Hemingway s-a împu cat dup ce supravie uise în dou pr bu iri de avion, tot a sfâr te i Hunter S Thompson, japonezul Yukio Mishima recurge la seppuku, Virginia Woolf s-a înecat dup ce i-a umplut buzunarele cu pietre, John Berryman s-a aruncat în Mississippi de pe podul Washington Avenue, David Foster Wallace pune cap t depresiei prin spânzurare, Sylvia Plath se gazeaz etc.

Orice studiu de specialitate, orice anchet 5 îns nu ar fi suficient , nu ar fi complet dac nu ar avea în vedere complexitatea determinantelor, chestiune care, a a cum se tie, i-a sugerat lui Dostoievski o galerie de personaje la limita patologiei psihice, într-un dramatism altfel structurat la Marcel Proust sau la Franz Kafka.

Albert Camus, în Omul revoltat6, observând atent personajul literar, izbute te, simultan cu tipologizarea, o corect diagnoz a cazuisiticii (omul absurd, absurdul i sinuciderea, libertatea absurd , ori sinuciderea filosofic ). El crede, de pild , c nimeni nu i-a sacrificat pân acum via a de dragul argumentului ontic7 i ne aminte te însu i Galileo Galilei, când i-a v zut via a în pericol, s-a dezis cu mult u urin de un adev r tiin ific în care a crezut foarte mult: într-un anume sens bine a f cut - conchide Camus (p.105). Cu o astfel de situa ie suntem deja în contextul absurdului, la a c rui extrem ipocrit Camus ne ofer pilda lui Arthur Schopenhauer care aducea în fa a meselor îmbel ugate elogii neconving toare sinuciderii.

S-a spus totu i c pentru a finaliza o sinucidere trebuie mult personalitate; alte ori s-a scontat pe o pervertire irevocabil a voin ei, mai ales c e aproape imposibil s fii logic pân la cap (p.109).

Kierkegaard o ilustreaz am nun it în Jurnalul seduc torului chiar dac ar avea s -l contrazic pe Husserl care nega puterea transcendent a ra iunii.

Camus îl aminte te frecvent la acest capitol pe filosoful rus Lev estov, elogiat mult de intelectualitatea francez a secolului trecut: Singura ie ire adev rat se afl tocmai acolo unde nu exist ie ire pentru judecata omeneasc . Altmineteri, pentru ce am avea nevoie de Dumnezeu? Omul nu se întoarce c tre Dumnezeu decât pentru a ob ine imposibilul. Cât prive te posibilul, oamenii îi pot face singuri fa (p.125), atractiv prilej pentru a divaga pu in în problema Binelui i a R ului, în eseistica lui Leibniz8 (Dumnezeu a putut s îng duie p catul i sl biciunea, concure i s contribuie chiar la ele, f a d una sfin eniei i bun ii lui supreme; de i, în mod absolut, el ar fi putut evita aceste rele - p.35), în gnozele dualiste occidentale, în studiile cabalistice.

Un lucru trebuie totu i precizat: nici ontologia, nici conceptele nu incumb revolta, fiindc ea nu se cauzeaz din abstract. Nici absurdul nu poate fi o cauz atât timp cât el presupune doar o constatare; pasul spre atitudine se face cu totul în alt plan. Camus vede în el doar un divor , o contradic ie a elementelor în confruntare cu un standard ridicat de exigen , cu o trebuin superioar ; refuzul unei realit i i chiar mai mult decât atât - o realitate refuzabil . adar, absurdul, catul f Dumnezeu (p.130), nu exist ca atare în lucruri, ci numai în con tiin i se prelunge te astfel în registrul ideatic, de unde începe sinuciderea filosofic , în care este implicat i dumnezeirea din perspectiv existen ialist ; de la Dumnezeul abstract al lui Husserl, la Dumnezeul necru tor al lui Kierkegaard, un Dumnezeu care se sus ine prin negarea ra iunii umane: Ra iunea i ira ionalul duc spre aceea i înv tur (p.135): omul absurd refuz înv tura (p.136). Cum îns în lumea fizic nimic nu este absurd, ci simpl existen , înseamn c absurdul nu ine de obiect, ci de subiect. In subiect absurdul nu poate fi negat, iar dac lumea are un sens care o dep te, pân i libertatea poate fi absurd în func ie de limitele judec ii subiective, de pricepere, de acceptare, de adaptabilitate.

Sinuciga ul, prin renun are, izbute te eradicarea absurdului i se epuizeaz odat cu el, dar nu este i aceasta o varietate de revolt , una cu pre ul în interior? Camus avertizeaz c sinuciderea nu urmeaz totu i revoltei, fiindc aceasta din urm este tocmai refuzul explicit al renun rii i are pre ul în afar de sine.

Sinuciderea îns este un subiect uneori l sat cu prec dere în seama psihiatriei care tinde s i-l asume aproape întrutotul prin studii asemenea celor ale slovenului A. Marusic (British Journal of Psychiatry, 2001). Cercet torul pune rata înalt a acesteia la unguri i finlandezi pe seama efectului asimil rii, în sec. al IX-lea, a unei popula ii uralice de migratori a c ror structur genetic nu era compatibil cu consumul de alcool (cauz important a suicidului la aceste popoare); ru ii, care au i ei o rat crescut a sinuciderilor,

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

împ rt esc altfel zestrea genei ADH2-2, responsabil de consecin ele dependen ei de alcool.

Literatura s-a sensibilizat i ea la acest subiect, încât în august 1877 poetul Janos Arany închina un poem sinuciga ilor de pe podul budapestan Sf. Margareta, preferat pentru „spectaculosul” suicidar.

Sociologul francez Emile Durcheim crede c între suicid i factorii psihologici nu ar exista nicio leg tur , de aceea prefer s se concentreze pe determinanta social , de unde i tipologia specific : sinuciderea egoist , sinuciderea altruist , sinuciderea anomic i sinuciderea fatalist .

El g se te c protestan ii au o astfel de predispozi ie din cauz dogma este mai pu in autoritar i individualismul devine permisiv (celibatarii sunt mai predispu i decât famili tii) - cazul sinuciderii egoiste. În contrast cu aceasta e sinuciderea altruist , ca gest al omului care nu mai poate dispune de sine fiind asimilat total de societate (cazul societ ilor panteiste). Societ ile în criz , dar i în progres vertiginos, produc dezechilibre în via a indivizilor dornici de echilibru, de certitudini, de reglementare - sinuciderea anomic .

Opus acestui tip este cel al excesului de reglementare, respectiv sinuciderea fatalist .

Iat , deci, c sinuciderea este totu i un mod de a r spunde revoltei. Dostoievski nuan eaz : Kirilov (Demonii) duce sinuciderea într-un alt registru f când-o pedagogic, ceea ce este de acum un sacrificiu, pentru c la el domne te luciditatea atât cât s anuleze canoanele etice, reglementarea valoric . i asta, aminte te Camus, probeaz c , dac nu suntem liberi, Dumnezeu este responsabil de tot r ul din lume; iar dac suntem cu adev rat liberi, Dumnezeu nu mai este atotputernic. Atunci, omul absurd nu poate admite decât o singur moral , aceea care nu se desparte de Dumnezeu: aceea care se dicteaz . Dar el tr ie te în afara acestui Dumnezeu (p. 151).

Marele artist, ca om viu în climatul absurdului, tr ie te cel pu in revolta metafizic , exprimarea lui ca atare urmând s înceap tocmai de unde se termin gândirea ca parcurs (Geistesbahn) spre a începe apoi în area spiritului (Geisteserhebung), mai ales ca tendin a sufletului (Seelenregung). Marii romancieri sunt romancieri filosofi (p.177), contrar scriitorilor cu tez , noteaz Camus, cu gândul la un Kafka sau un Dostoievski.

Acesta din urm face din reflexivitate art a spiritului: Am fost singurul care a scos în eviden tragismul subteran, un tragism al suferin ei, al autoflagel rii, al con tiin ei de mai bine i, în primul rând, al convingerii de necontestat al acestor neferici i c to i sunt ca ei, deci la ce bun s se mai îndrepte! - noteaz el scriind Despre literatur i arti 9. La el diferen a între sinuciga i criminal este tran ant din toate punctele de vedere: În povestirea mea nu mai exist , în afar de asta, o aluzie la ideea c pedeapsa juridic a condamn rii îl sperie mult mai pu in pe criminal decât o cred legiuitorii, par ial i din cauza faptului c el însu i simte, moral, nevoia de ei10. Sinuciga ul, spuneam, crede c rezolv prin faptul s u absurdul; criminalul condamnat abia îl descoper (condamnatul lui Kafka, din Colonia penitenciar , prime te osânda exclusiv ca experien absurd ).

La Kafka, el nu are nostalgia paradisurilor pierdute, ca la Proust, observ Camus, ci se define te ca un strig t desn jduit ce nu mai las omului nicio sc pare (p.203). Suprareali tii ar fi acceptat toate astea numai ca s apere pân la cap t ira ionalul i André Breton ar fi avut de ce s ias în strad cu revolverul în mân i s trag la întâmplare în mulime (p.290). Iar dac marele artist tr ie te cel pu in revolta metafizic , artistul lui Nietzsche nu tolereaz realul, dar nici nu se poate dispensa de el i de aceea opera sa este un refuz al lumii atât prin ceea ce ea este, cât i prin ceea ce îi lipse te.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Revolta în art , în excesele nihili tilor (uciga ii delica i), înso it de efuziunile religiilor decep ionate, sfâr te astfel în terorism (p.355).

Pilda lui Lautréamont (Isidore Lucien Ducasse, 1846 - 1870), unul din precursorii poeziei franceze moderne situat la confluen a simbolismului cu suprarealismul, îi arat lui Camus c , în revolta lor adolescintin , marii terori ti, ai bombei i ai poeziei, ies greu din copil rie (p.281).

Iat de ce Camus, prin retrospectiva personajului într-o sociologie a revoltei, este statornic referen ial: Suferin a, între catholit i ahoretie, ar fi ad ugat Noica, r mâne individual , cu atât mai mult în paradigma experien ial a absurdului, iar când se pune în mi care prin fiin a colectiv î i asum responsabilitatea unei aventuri generalizate. În aceast aventur , sinuciderea i crima sunt r spunsuri grave, personalizate, date cu nefericit inteligen aceleia i rânduieli.

Doar subiec ii inca sau paria nu- i pun problema revoltei, fiindc tradi ia a decis în numele lor, înainte ca ei s i-o pun , iar r spunsul e sacru (p.225) Îns , în societatea modern , etica conformit ii cu natura nu ar mai da nici m car satisfac ii stoice (pentru c nu în lucruri st r ul, ci în p rerile despre ele). Amenin rile cele mai în el toare stau îns , dup avertismentul pascalian, în excesiv: a nu lua în seam decât ra iunea sau a o exclude f .. judecat .

1

potrivit EUObserver.

Vezi, de pild : Émile Durkheim, Le suicide, 1897; McGuffin, P., Katz, R. Nature, nuture and affective disorder.The biology of depression (1986); Gary J. Kennedy, M.D., and Stacey Tanenbaum, M.D, SUICIDE AND AGING: INTERNATIONAL PERSPECTIVES; Vrasti, R., Eisemann, M. (1996) Depresii - Noi perspective, Editura ALL, Bucure ti; Sorin M. R dulescu, Sociologia sinuciderii, Bucure ti, Editura Pandora, 2015; Beautrais, A.L., Gibb, S.J., Fergusson, D.M., Horwood, L.J., & Larkin, G.L. (2009). Removing bridge barriers stimulates suicides: An unfortunate natural experiment. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry, 43(6), 495-497 etc.

3 Biblioteca ASTRA, din Sibiu, organizeaz expozi ii anuale, începând din 1994, cu lucr rile de art ale bolnavilor psihic realizate cu scopul recuper rii lor printr-un laborator de ergoterapie.

4 Cazul arm sarului care s-a aruncat în pr pastie, relatat de Aristotel, pare mai mult o extindere a mitului lui Oedip, iar unele experimente privind stresul la animale n-au nici relevan a acelora furnizate de fiin ele ra ionale în accese de paroxism i nici nu pot fi prevenite similar.

5 A se vedea concluziile cercet rilor efectuate de Fahs si Chabaud asupra unor grupuri de tineri cu predispozi ii suicidare.

6 Albert Camus; Fa a i reversul; Nunta; Mitul lui Sisif; Omul revoltat; Vara, Ed Rao, Buc., 1994.

7 Martirajul cre tin se situeaz într-o alt ordine de idei.

8 Eseuri de teodicee, Ed. Polirom, Ia i, 1997.

9 Ed. Cartea Româneasc , Buc., 1989, p.284 10 Idem, p. 287 2

Lovis Corinth - Tenta ia Sf. Augustin

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ecaterina NEGARA (R. Moldova)

I MIE, DOAMNE ! pentru Vlad Olarescu i mie, Doamne, ce mi-ai dat cu atâta tain în miez de noapte, dup ce îngerii s-au închinat i slav mult i-au cântat, iar eu, cu rug mai eram, în oapte?

Când ursitoarele au stat, urzând atent la fapte, acte, i au schimbat clauze noi i au punctat din nou contracte, sind c este cu putin am mai mult câ tig acum, pentru c în toata mea fiin ti Tu! E ti TU !

TI TU! i au semnat i au plecat, Iar eu a tept din lucruri simple Minunea care mie, mi-ai fost dat, Pe nea teptate s se întâmple!

Ca pe-un copil, ce nu-i u or -l faci s i uite a sa dorin Tu , Doamne, mie ce mi-ai dat, , Doamne tuturor aib cu tine i a mea fiin a.

i banca-i pustie, i plaja, la fel, Are doar urme i bucurie, Amurgul împr tiat Îl trag de raze Ca pe o p pu de p r În copil rie, nu pot s le adun Într-o pietricic o arunc spre ape, Poate fac unde, nu fiu singur car acum Când e lun nou , Când e rou sub pleoape.

Ionu\ |ENE

CÂTE DIN CÂTE în memoria domnului Tudor Arsenii pune zile pe cântar i nop i a pune vezi, Doamne, câte din câte mi-ai dat Au fost rele, au fost bune?

Doamne, Doamne, Cum e s fii om pe lume iubirea ta?! pune pâinile pe mas , Pâini mai albe, pâini negre, Pâini mai bune vezi, Doamne, câte din câte, Cu mila ta, cu sudori, Le-am ob inut, cu trud .

Doamne, Doamne, Cum e s fii om pe lume iubirea ta?! pune c ile în fa , ile pe care mi le-ai dat i cele pe care le-am râvnit vezi, Doamne, câte din câte Au fost pentru pa ii mei, Lumin i r cire.

Doamne, Doamne Cum e s fii om pe lume iubirea ta.

Lovis Corinth - Na terea lui Venus

LACULORHEI

27

Declara ie Cerul e albastru i buzele iubitei sunt ro ii Simt r suflarea ei furtuni de nisip Oamenii topi i de iubire în canicula înghe at Cerul e albastru i buzele iubitei sunt ro ii Podul dragostei e coapsa fierbinte Sirena în marea ascuns pl cerea Cerul e albastru i buzele iubitei sunt ro ii i umeda ploaia de var Inima mu cat pe terasa memoriei Cerul e albastru i buzele iubitei sunt ro ii i dulce-i sânul cum strugurii cop i toamna

Iubirea Iubirea a trezit noaptea cum ip tul lunii tinerele neveste Iubirea are buze de felin adormit i ora ul a devenit un uria patinoar pe care alearg visele cum mâinile pe sânii pietro i Iubirea treze te diminea a cum o cafea tare singur tatea Iubirea alearg uitarea pe coapsele marilor bulevarde în ora ul unde super-marketurile sunt frumoase catedrale unde femeile se roag pe altarele electronice unde b rba ii i fericirea sunt numere pe bonuri fiscale i carduri bancare Buzele nop ii au aprins floarea iubirii În bezna de ciocolat a întreb rilor copiii pl cerii surâd lunii ghioceii de varul prim verii Am plecat i ne-am dus cum vin i p sesc exclam rile dimine ile de culoarea cafelei aburii ei topesc amintirile de uitare i foame În bezna de ciocolat a pl cerilor buzele de iubire cresc trandafiri japonezi frumoase gr dini botanice Buzele nop ii au aprins florile iubirii

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Gheorghe A. STROIA

Lirica lui ION SABIN CERNA sau Durerea - o febril[ nevoie a î@n\elegerii ]i @în\elepciunii Poezia este, prin natura sa providen ial , o ap învolburat în care, de cele mai multe ori, poetul î i cl te te gândurile, amintirea, i spal sufletul, pentru ca st rile pe care le experimenteaz s -i devin mai limpezi. Poezia deschide i închide o întreag lume, în care poetul, pe deplin st pân, î i atribuie puteri demiurgice i dobânde te capacitatea de ai redesena harta sufletului dup dorin . Se spune c poetul este o specie rar de vie uitoare - un animal marin care tr ie te pe mânt si care viseaz neîncetat s zboare (Carl Sagan). În virtutea acestor puteri nelimitate dobândite, poetul se elibereaz de fapt, starea sa de plutire printre universuri paralele definindu-i libertatea. Se spune despre un om c este cu atât mai liber, cu cât visele sale se concretizeaz mai des, f a fi dependent de împlinire, ci mai ales de visare. Pentru ION SABIN CERNA, visele nu se încadreaz în limite intangibile, fiind cu atât mai în toare cu cât devin mai rezonabile, mai umane, le-

gate de suflet prin firele nev zute ale amintirii, prin parcurgerea iubirii i rememorarea acesteia cu savoarea începuturilor, prin tinderea constant c tre în elepciunea divin , care s i devin far c uzitor.

Romantic în esen , sensibil i delicat, alegându- i cu aten ie cuvintele, ce împletesc în m nunchiuri lirice doruri, triste i, regrete, dar i amintiri iluminate de bucuria clipei, poetul Ion Sabin Cerna dore te, prin prezentul volum antologic ÎNTRE CUVÂNT I T CERE, s opreasc în loc Timpul, pentru ca durerea s -i fie mai pu in , sim irea s nu-i mai fie atât de vie, lini tea s îi fie mai adânc .

Versurile c ii curg firesc, natural, precum apele învolburate ale unui pârâu de munte peste o culme înalt , cititorul putând fi captivat de prospe imea ideilor exprimate.

Partea I ( tor în timp) are un ton preponderent meditativ, retoric, împletind armonios teluricul cu divinul. Izvorât din senin tatea sufletului, în poezia sa str luce te ca un dar divin IUBIREA, fie pentru jum tatea pierdut , fie iubirea fa de Atoatetiutorul, c ruia îi dedic rânduri pline de smerenie i sinceritate. Când umil, când întretor, poetul încearc s î i clarifice gândurile, sp lându-le în apa curat a rug ciunii.

De i nu este un volum de poezie cre tin , prezen a manifest a lui Dumnezeu între filele sale este mai mult decât evident . Dumnezeu este - pentru poet - sursa nelini tilor vie ii prin asumarea gre elii, dar i a garan iei lini tii prin dobândirea iert rii i împ rii cu sine.

Acestor idei le este tributar Ion Sabin Cerna, prin întreaga sa oper liric .

Indiferent dac se autodefine te „De unde sunt?”, dac se socote te „Amurgul” din „Urmele pa ilor t i” sau chiar un „Poem nescris”, poetul r mâne „Ochiul plâns” al „Amurgul(ui) desp irii”. Iubirea sincer i curat , dublat de inefabilul fior al amintirii, produce veritabile diorame lirice, iubita fiind „Fecioara-nl uit ” din „Zâmbetul t u”, do-

rin a comuniunii jum ilor devenind mai intens ca niciodat („Când steaua mea va apune”). Meleagurile gorjene i lumea uitat a copil riei, cu inestimabilele lor frumuse i, sunt prezente în paginile prezentului volum, o t cere omniprezent înconjurându-le magia ancestral : „Carul cu boi”, „Întoarcere-n timp”, „Pas rea lui Brâncu i”.

Partea a II-a (Singur ile) înseriaz triste ile, lipsa irecuperabil , dorul fa de persoana iubit , poetul experimentând durerea pân la limita suportabilit ii. Lini tea de dup contrasteaz cu agita ia vie ii de dinainte, ile de inim ale jum ilor nu mai pot fi armonizate. Tonul elegiac, profund nostalgic, spore te starea de întristare pe care versurile c ii o pot induce. Poetul suprapune aceleia i st ri mai multe variante, rezultatul fiind o stare mai adânc , o durere mai profund . O stare ce este pe deplin resimit mai ales în momentele de spectacol ale naturii i vie ii deopotriv : în zorii zilelor însingurate, în miezile debordând de lumina amintirii, în serile str lucind sub lumina lunii sângerând de durere. Dorurile gonesc pe „Drumurile singur ii”, sufletul este „cernit”, „tomnatic”, totul petrecându-se ca întro „Medita ie pe margine de timp”. „Destinul” i, implicit, „Destinul poetului” pot genera „Umbre de nelini ti” în „Clipa” în care „Plânge prezentul”. În Partea a III-a (Lumina din umbr ), la „Cump na vie ii”, în „Umbra cuvântului”, torind prin „Poezia toamnei” poetul ne îndeamn : „S m cau i când nu m vei g si”.

Acela i ton nostalgic, evocator, o aceea i stare de singur tate ce resimte o nevoie acerde apropiere de Dumnezeu, continu s deseneze cadru cu cadru urme pe „Pânza timpului”. În aceast umbr de nostalgie, poetul nu înceteaz s mediteze, s filosofeze, încercând s i în eleag rostuirea, în/prin durerea fiin rii. Un melanj de durere a sufle-

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tului, dar i insisten a tr irii, completeaz tabloul cu speciale cromatici. Nu totul este tern, gri, ci r zbat din când în când de la nuanele p mântului la nuan ele calde ale sângelui care circul în fiecare fibr a trupului („Popas pe-al crestei gând”, „Euridice”, „Fulg de nea”, „Prezentul meu”, „Încerc s m-adun”). În Partea a IV-a ( tor prin destin), poetul revine la tonul meditativ-melancolic, substratul versurilor fiind la fel de profund.

Elemente ale filosofiei existen ialiste hegeliene sunt u or de sesizat. Poetul, element de lumin , precum un bosson al lui Higgs (particula lui Dumnezeu), se redescoper , se reinventeaz , ca într-un inocent „Joc de cuvinte”. Reapar elementele satului i ale copiriei, ca un perpetuum al vie uirii, o veritabil rezerv de putere a prezentului însingurat („M-a tept casa p rinteasc ”, „Nostalgia copil riei”). Personaje mitico/biblice - precum fiica lui Lot (din biblica pild a Sodomei i Gomorei), Penelopa (lui Ulise), Bendis (zei a dacic a destinului, c toriei, dragostei i fertilit ii) - se a eaz la Cina cea de tain a poetului, aducând lumina euharistiei creatoare. În Partea a V-a (Melancolii de toamn ), starea de nostalgie a poetului contrasteaz cu bog ia anotimpului, triste ea devenind omniprezent . Medita iile sunt... „de toam”, au „efemeritatea” frunzelor, „Cântecul ciocârliei” se stinge cu speran a reînvierii în prim veri de dor. „Despov rat de timp”, poetul mul ume te Proniei pentru „Atâtea daruri” pe care le-a primit i pe care este dator le înmul easc .

Indiferent dac Ion Sabin Cerna î i exprim adâncile triste i sau efemerele bucurii, ce se întrupeaz din lut sau din lumin , poetul mâne fidel firii sale romantice, dispus mereu s cânte - într-o limb a sufletului, cu o amprent recognoscibil - vie ii, în spe .

Singur tatea/ însingurarea nu reprezint decât o cale de a se racorda unui trecut pe care nu-l poate ignora, dar care îl ajut s p easc într-un prezent pe care i-l dore te pulsând de via / motiva ional.

Poezia lui Ion Sabin Cerna este o dovad vie a faptului c nu se poate tr i cu adev rat, decât prin perfectarea armoniei Natur -OmDumnezeu, c echilibrul depinde doar de voin a Omului, care are atâta lumin în suflet, cât las el s p trund . Pentru Ion Sabin Cerna, durerea reprezint arma cu care sufletul sparge carapacea în elegerii, pentru a nu-i mai umbri lumina, a dup cum frumos spunea Khalil Gibran într-una dintre proverbialele sale aser iuni lirice. O lectur pl cut atât sufletului care a experimentat durerea, dar i celui care dore te s renasc din propria-i cenu .

29

George PETROVAI

Cunoa]terea @în\eleptului ]i necunoa]terea ]tiin\ificului Cum spuneam i alt dat , exist dou mari i distincte categorii de oameni: cei care se zbat s aib i cei care doresc s tie. Fire te, din punct de vedere cantitativ-numeric, întotdeauna balan a social a înclinat spre prima grupare, iar ast zi, când pragmatismul este în floare, cu atât mai abitir.

Dac eterogenitatea este una dintre multele caracteristici ( i nu toate onorabile) ale agonisitorilor, nu se poate vorbi de omogenitate nici în restrânsa tab a dornicilor de-a ti. Da, ci aici intr atât p tura majoritar a tiin ificilor (cercet tori atra i de câ tig material i de faim ), cât i num rul în continu descre tere al adev ra ilor în elep i - oamenii ce identific în elepciunea cu autocunoa terea, a a c tind necontenit la des vâr ire pe calea credin ei, cump rii i simplit ii, respectiv formidabilii savan i-vis tori de felul lui Konstantin Eduardovici iolkovski, cel care - ne spune Evgheni Evtu enko în romanul Dulce inut al poamelor - era într-o atare m sur preocupat de viitorul omenirii (cu s tate i suflet de fier), încât nu lua seama la precaritatea condi iilor materiale în care tr ia el i familia lui, ci gândea i ac iona potrivit convingerii nepesimiste c „Toate cuno tin ele noastre - din trecut, prezent i viitor - sunt un nimic fa de ceea ce nu vom ti niciodat ”!

Iar afirma ia iolkovskian , a ijderea afirma iei oric rui om cu scaun la cap i bun sim , navea cum s vin în contradic ie cu cele trei opinii f egal, care asigur îns i temelia nepieritoare a gândirii umane: 1) Celebra spus socratin „ tiu c nu tiu nimic”; 2) Nu mai pu in celebra invita ie daoist la modestie, iar prin ea la respectul semenilor: „A ti dar a te crede ne tiutor este cel mai bine, a nu ti dar a te crede atot tiutor este o adev -rat boal ”; 3) Atotcre tineasca judecat a apostolului Pavel din 1 Corinteni 3/19: „C ci în elepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu”.

N.B.: Deoarece apostolul se refer în mod explicit la în elepciunea acestei lumi, rezult în chip logic c în ochii lui Dumnezeu este nebunie doar „în elepciunea” sau, mai bine spus, nociva tiin a trufiei umane, care nu numai c l-a îndep rtat pe f arnicul om modern de Creator (tot mai mul i occidentali se declar atei), dar i-a permis s decreteze c „Dumnezeu a murit” i, cu o monumental nesim ire, l-a l sat s procedeze în consecin .

Fiind în întregime inspirat , lucru recunoscut cu sinceritate de marele Isaac Newton, tiin a are anse s devin în elepciune doar sub binef toarea influen a credin ei. Cu toate c evolu ioni tii resping crea ia, pe motiv c aceasta „invoc deschis cauze supranaturale” i, deci, pretinde existen a unui Creator, totu i, mul i dintre ei, incapabili s explice apari ia i mecanismele vie ii, precum i alte multe taine din micro i macrounivers, se v d nevoi i s admit , aidoma fizicianului Freeman Dyson, c „«inteligen a» joac un rol esen ial în func ionarea universului”.

Nu doar atât, pentru c foarte mul i sceptici i evolu ioni ti se vor gândi temeinic mai înainte de-a recurge la cele trei argumente prin care filosoful David Hume combate existen a miracolelor (miracolele constituie o „violare a legilor naturii”, oamenii se las cu u urin tra i pe sfoar , despre miracole s-a vorbit numai în epocile de ignoran ale omenirii), tiut fiind faptul c în condi ii neobi nuite se pot întâmpla lucruri neobi nuite, adic se poate produce contrariul legilor fire ti ale naturii. C , vorba ceea, Cel care a statornicit odat pentru totdeauna legea gravita iei sau extrem de precisa mi care a planetelor i electronilor în jurul nucleului, poate s le schimbe dup voie în situa ii speciale, f ca ansamblul ordonat al crea iei s sufere vreo perturba ie...

Bun oar , savan ii sunt de p rere c în infinitatea universului exist a a numitele g uri negre, stele enorme ce se comprim pân la atingerea unor densit i practic infinite, i c în jurul acestora spa iul i timpul sufer distorsiuni esen iale (timpul, de pild , se opre te sau curge înapoi).

Vas zic , miracolele nu s-au petrecut doar în vremea lui Moise sau Iisus, c rora - ca s spunem a a - le-au servit de scrisori de acreditare întru înf ptuirea sarcinilor primite de la Atotputernic. Ele, la alt scar i frecven , se continu i în zilele noastre: via a în sine, vindec rile inexplicabile pentru medici, faptele senza ionale etc. Totul este s le observ m i le apreciem ca atare.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Marian HOTCA

ploi unele ploi vin din untrul pietrelor tale nu le vezi c ci sunt ni te cutremur ri ale sufletelor de iarb cu somnul ochiului supt de toat mizeria rturisit râm dimine ile promise i trebuie s recunosc ca într-o oglind întoars pe dos pe niciun perete de inim starea confuz a vremii nu reflect niciodat un soare necesar sângele mi-l in în c tu e pân la amiaz s mai fiarb în vene dar confuz ca o r spântie de drumuri sunt pierdut cu toat libertatea mea oamenii mai demult citeau c i grele dar plictisi i s mistuie acelea i cuvinte crispate au rupt filele c ilor i au înf urat în ele lucrurile mâr ave îmi faci semn s alerg pe podul palmelor tale cu picioarele de cenu vânt rece i pustiu îmi inund memoria i m strâng în mine istovit mult mai aproape de ar a trupului îngenunchez pe r ele de timp despuiat i a teptând o ultim ploaie

poem din umbr norii erau strân i în p cat i unda epuizat a luminii se încle ta într-o dureroas stare de ezitare cad într-o umbr murdar amestecat cu pâine uscat adorm de-mi hr nesc visul cu firmituri mucede pot trece strada asfaltat cu nes buin a cald înal cuvântul pân la ultimul cer arzând i aripile de vrabie în paharul unde a c zut acest ultim amurg liber naufragiez în gândul meu ca o imagine crescut în oglind nimeni nu este de vin

orice contur isp it i g se te moartea într-o impresie a unei respir ri gre ite

sepia ne scap cuvintele-pe te din mân în ora ul acesta ca un perpetuu antier mâinile neputincioase se cimenteaz în aerul arhivat la ore bine stabilite din vreme tot ce e viu înoat într-o t cere imoral singur tatea gr bit f cea pa i mari printre entit ile mecanice i-o ran în pielea amar nu dorea s i închid dulcea a sângelui ce a aflat gustul libert ii pe asfalt s-a f cut pu in r coare printre îngerii de lemn i stam în cercuri goale echivalând vise cu zero în propria-mi neputin ciment în vedere i-n pa ii din ploaie diverse aripi de praf spânzurate e aceast galerie sepia a înser rii ora ul-n vod sc pat din acvariul unei providen e îmbâcsite devine o constant a mor ii timpul nu mai respect nicio regul elementar i bate cuie ruginite în ap

poem în frunze gâfâie lumina pentru ochiul prizonier între pleoape e-o form vremelnic a t cerii în care se ard cu vederea imagini sepia din logosfer repet m zilele cu soare în acelea i nefire ti circuite plutind într-o dung de via cu duhul coborât pân în t lpi rostim mecanici rug ciuni pulsatorii

prin fo netul hipnotic al vremii ape claustre se cutremur în întunericul meu ploaia difuz a toamnei îmi macin tot sufletul

cenu mi-e gândul încol cit în piatr la cap tul unei zile risipite printre gr un e de praf un suflet gol de p ianjen rostogolea lumina într-un ghem lânced însângerând aerul ostenit dintre oase i crengi copacii vorbind în limbi scâr âind de lemn i scuturau r cinile într-o bezn vertical în pr stii oarbe de cer cuvântul nerostit i reia începutul înspre ochiul închis vocale lungi ca ni te umbre ascu ite îmi spintec somnul din pleoap e toamn i mai scutur pe-aici cenu a din cuvinte

praf pierd în goluri de praf cu respira ia întoars într-o penumbr supradimensionat glasul ca un ip t al hârtiei îmi descompunea gândurile în cuvinte diforme au înlemnit t cerile în oase cenu peste cenu e de ert ciunea trupului pus s moar la ore fixe din vreme îndr znesc s p esc pe strada aceasta incompatibil picioarelor mele merg f s mai în eleg huma întâmpl rilor i decupez îngeri orbi în lumina evanescent ce alunec în sânge asfaltul se alunge te pân în întuneric fac câ iva pa i înapoi prin smoal i m împiedic într-o arip rupt de înger o iau i-o atârn într-un gând nespus privesc în mine ca într-o oglind fad v d uimit c mai sunt cu mine în inim i pietre împov rate de praf

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Varga Istvan ATTILA

Genera\ia Z va distruge arta? a) Introducere Dup ce, în ultimele dou materiale, am prezentat câteva aspecte din mediul cultural român i din cel maghiar cu privire la moartea artei, în urma unei pauze de ase luni, consider c a venit momentul prezint i viziunea mea personal despre eschatologia artei. Astfel, în materialul de fa am propus ca dup o deschidere, cu un caracter confesional, s semnalez viziunea mea, ca proasp t absolvent al masteratului de socio-antropologie, despre cauzele, care vor duce la transformarea final i ireversibil a artei. În ceea ce prive te aceste cauze, a scoate în eviden softurile, care pot deja crea produse artistice, iar pe care unii teoreticieni vor s le ridice la rang de oper artistic . Ceea ce va duce la rezultate nea teptate, fiindc noua genera ie, numit Z, care cre te într-o simbioz idilic cu tehnologia, va fi un public excelent pentru aceste produse. b) Confesiuni Am ajuns s lucrez la acest articol într-un moment de dec dere.

Tr ind perioada studen iei în Cluj i primind o educa ie - i instruire - artistic , fiind absolvent de istoria-artei, am avut ocazia, deja în anul II de studiu, s m întâlnesc cu idei precum sfâr itul, moartea i dispari ia artei. Totu i, atunci aceste idei mi se p reau a fi distopii.

Bineîn eles, acest fapt se datora mediului cultural, oferit de urbea vechiului Cluj, de mediul universitar1 i, nu în ultimul rând, de numeroasele expozi ii, pe care nu m s turam s le admir. În urma licen ei, în primul an de masterat i drept redactor la revista ArtOut, am avut ocazia s parcurg numeroase lecturi. Dup care am ajuns profesor de istorie i cultur civic în S laj i, prin urmare, m-am stabilit într-un ora de provincie, care, din punct de vedere cultural, dar i artistic, nu se poate compara cu al meu Cluj. În acest context, viziunile eschatologice nu mi se mai p reau atât de str ine, ba chiar mai mult de atât, cu cât cuno team i lecturam mai

Lovis Corinth - Coborârea

mult despre Genera ia Z, începeam s m îngrijorez tot mai mult. c) Se poate vorbi despre incultur ? Îns , aceste îngrijor ri nu se datorau faptului c observam tot mai mult o incultur , adic lips de cultur . Fiindc , pân la urm , lipsa culturii este doar un fenomen, care presupune înlocuirea culturii de ieri cu ceea de azi. De-a lungul istoriei, grecii, dup care romanii, au considerat civiliza iile str ine ca fiind barbare, doar pentru faptul aveau o alt cultur . La fel cre tinii i musulmanii, îi considerau ca fiind p gâni pe cei de alte credin e, doar din cauza faptului c aveau convingeri religioase diferite. La începuturile epocii moderne, în perioada reformei, catolicii îi considerau eretici pe reforma i pentru î i manifestau credin a într-un mod diferit fa de biserica oficial .

La fel, odat cu dezvoltarea confesionaliz rii i noile confesiuni se consider novatoare, pentru c introduc elemente noi sau renun la altele. Dup care, în epoca modern , diferite curente culturale, politice i ideologice, continu aceea i condamnare reciproc , din cauza gândirii diferite. Astfel, se poate observa c în nicio perioad istoric nu a existat o lips de cultur , ci doar o alt cultur , iar când se vorbe te de incultur , este doar o judecat adus unor persoane, care au adoptat o alt form de cultur .

Acest proces nu era str in nici în art , spre exemplu cultura antic , atunci când a fost înlocuit de cea cre tin , ceea ce va duce la apari ia epocii medievale, v zut ca o epoc întunecat , dar care era doar una de tranzi ie. Aceast epoc de tranzi ie a dus i la înlocuirea artei greco-romane într-o prim etap i pe o arie restrâns de romanic, iar într-o a doua etap i pe o arie mai larg de gotic. De asemenea, impresionismul, care va duce la apari ia artei moderne, era v zut ca o dec dere, de i era o critic adus academismului, din dorin a de a crea o nou art , care, pân la urm , necesita la fel de mult instruire. În secolul trecut, în perioada interbelic , Fântâna sau Pisoarul lui Duchamp, stârne te la fel de mult indignare, dar pân la urm aceast oper va sta la baza ready-made-ului.2 Astfel, de i deja în rena tere a început s fie vehiculat ideea dec derii artei, care va fi re- i reluat de-a lungul secolelor urm toare, nu este vorba de o art dec zut , ci doar de o alt art . ... i atunci genera ia Z? Moartea artei, a a cum a observat Hegel, rezult din ruptura dintre om i opera de art , din cauza c reia apare incapacitatea omului de a tr i arta, iar arta decade la stadiul de produs cultural, i de bun de consum.3 Ceea ce este la fel de valabil i pentru epoca noastr .

Problema nefiind incultura, care presupune doar înlocuirea culturii într-un ritm alert de o nou cultur , ci transformarea culturii i produselor culturale, prin urmare i a artei, într-un bun de consum. De aici rezult c nu transformarea procesului i produsului artistic duce la dec derea artei i în final la dispari ia sa, ci tr irea cu care este creat i cu care este primit . Prin urmare, nici genera ia Z nu are o vin datorat culturii pe care o creeaz i pe care o consum , ci are o vin mo tenit aceea de a privi arta ca un bun de consum.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Îns , ace ti aproximativ dou miliarde de tineri n scu i dup anul 19954 au crescut odat cu internetul. Unii dintre oamenii de tiin chiar observ , cu fascina ie, c sunt ni te „mutan i”, care tr iesc fuziunea aproape total cu universul digital.5 Astfel c tehnologia nu doar c joac un rol esen ial în via a lor, ci este parte integrant a lor, la fel cum din a altor genera ii au fost c ile, radioul i televizorul.

Spre deosebire de Mileniali, care au prins esen a tuturor progreselor tehnologice la care s-au adaptat, Genera ia Z efectiv nu cunoa te via a f internet i f tehnologie.6 Prin urmare, singura vin proprie a Genera iei Z este c , datorit simbiozei în care tr iesc cu tehnologia, consumând noul produs virtual-sintetic, realizat cu scopul de a înlocui arta, vor reu i chiar s îi ofere o valoare real . Nu m refer aici la arta digital , care, recunosc, are acelea i valoare ca i arta plastic , fiindc a fost, este i va fi creat de om, cu tr iri umane. O poz sau o filmare este realizat cu acelea i emo ie, deci cu acelea i tr iri (ce se transform într-un mesaj), cu care a fost creat o sculptur sau o pictur . Eu m refer la un soft7 care, pe baza unui algoritm, fiind lipsit de orice tr ire, poate realizeaz un produs, ce apare i exist , doar ca solu ionare a unei probleme.

Totu i, în cazul în care aceast solu ionare este denumit oper de art i acele 2.000.000.000 de persoane încep s îi atribuie chiar i o valoare, risc m dislocarea a ceea ce numim azi art .

1

Unde, doar Dan-Eugen Ra iu a avut curajul s abordeze într-o manier larg , îns cu un caracter expozitiv, nu personal/original, eschatologia artei.

2 http://www.napvilag.net/kiallitas/20100215/ duchamp_ready_made_jei_avagy_mit_keres_a_piszoar_egy_kiallitason, accesat la data de 22 06 2018 3 Dan Eugen Ra iu, Moartea artei? O cercetare asupra retoricii eschatologice, Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2000, pp. 35-56.

4 În literatura de specialitate exist o dezbatere cu privire la datarea apari iei Genera iei Z. Unii consider chiar anii 80 ca fiind perioada în care apar, al ii revolu ia din 89, iar unii plaseaz la începuturile mileniului nostru. Eu consider c , f când parte din Genera ia Z, persoanele n scute dup 1995 în mediul urban i dup 2000 în mediul rural.

5 http://www.descopera.ro/dnews/13819509-generatia-z-doua-miliarde-detineri-mutanti-in-simbioza-cu-universul-digital, accesat la data de 22 06 2018.

6 https://www.wearehr.ro/6-adevaruri-despre-generatia-z/, accesat la data de 22 06 2018.

7 https://deepdreamgenerator.com, accesat la data de 22 07 2017.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Irina Lucia MIHALCA

Amintiri în deriv Prin straturile memoriei, într-o deriv a continentelor, amintirile prin tumultul lor iradiaz vehement, migreaz r cite, se-ascund, cad i se ridic , se terg de praf, vin i se recompun, dincolo de via a îns i.

Faldurile lor se leag . Te r scolesc, te blocheaz .

Fl rile lor te pârjolesc. Un scâr âit de cret pe o tabl î i terge zâmbetul. Un t râm tropical se afl sub nivelul oceanului.

Opre ti sângerarea, cu muzica te pansezi. În urm cu mult timp, acolo, a mai fost ceva, ceva care a disp rut pentru totdeauna.

Atingerea p mântului. O lume stranie!

Timp i via , via i timp, în lumin prive ti un continent scufundat…

Ier i, ui i, înseninat prive ti înainte.

Eliberat, prin adieri de cuvânt, surâzi i sim i cum oapte calde te invadeaz , iar starea de fericire te mângâie. i-acum, î i tr ie ti via a?

teptarea... teptarea e atunci când ai auzit c -n piept î i arde dorin a de tine, hai, smulge durerea din floarea t cerii, durerea care-i umbre te ochii, te ui i în jur i vezi cum bra ele cuprind doar neantul, un vis, o lume spectral în care te pierzi în apa vie a iubirii, chiar dac p mântul de sub t lpile noastre se mi asemeni nisipurilor mi toare, în aer dispari dac nu te simt lâng mine, un vis inspirat din repetare, face parte din tine, în untru îl sim i, ren scându-te.

Lovis Corinth - Abator

Da, iubitule! ine-m , s nu-mi dai drumul!

Dincolo de marginile lumii se revars speran ele ei.

Noi suntem via a, noi suntem apa vie cu tainele luminii în aventura cunoa terii, lutul facerii fericit în roua iubirii!

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Anneke Kleine STAARMAN (Olanda)

„Through the wave of time”,

by Galina Martea originality, talent, vocation The volume of poems „Through the wave of time”, by Galina Martea, represents an authentical confirmation of all is called origi-nality, talent, vocation. Being a bilingual edi-tion in Romanian and English, this specific work has a special elegance, and the poetic quality of the lyrics is asserted in an extremely refined voice. The poems of Galina Martea are well defined and structured, maintaining the classical technique - rhyme and rhythm, but also the technical process of modernist style - the white verse. Overall, this is a poetry of sober pathos expressing essence in any written word, in any metaphor that has tan-gency with the real and imaginary world of the poet.

Through the splendour of the verses, the poet Galina Martea manages to conquer the reader’s audience, telling them descriptions of real experiences that are closely related to the everyday life of the contemporary world: „Enslaved by good and bad times/ Through routine we tend to flood/ And ray of light, under the stars,/ We succumb our existence in mud./ Enslaved by bad and good times/

We knit our joy with thread/ Through ancestors ray of light/ To live through life we’re led...” (the poem „Who are we in the third millennium”).

The poems of this volume are placed between life, existence, the material and spiritual universe of man, the love for everything that is sublime in this world, and the author assigns her right to cooperate with the world around her, with the world that is a mere actor in the earthly life: „The man dies like a leaf,/ He rottens, he melts,/ In the cruel event grief/ At the ground he shelter finds./ Like a leaf he ages/ Throughout the summer heat/ In the earth he deepens/ Of the burden to forget.” (the poem „The man like a leaf”).

By activating in the writing field, Galina Martea’s intelligent word is dominated by the exquisite and talented model of literary vocation.

[Prefa la cartea de poezii „Prin unda timpului / Through the wave of time”, edi ie bilingv , în limba român i englez . Bestelmijnbook, Olanda, 2018, pagini 91.]

„Prin unda timpului”, de Galina Martea originalitate, talent, voca ie Text tradus din limba englez Volumul de versuri „Prin unda timpului”, de Galina Martea, este o confirmare autentic în tot ceea ce se nume te originalitate, talent, voca ie. Fiind o edi ie bilingv în limba român i englez , lucrarea în cauz are o elegan aparte, iar calitatea poetic a versurilor se afirm printr-o voce nespus de rafinat . Poemele Galinei Martea sunt bine definite i structurate, men inând procedeul tehnic clasic - rima i ritmul, dar i procedeul tehnic de stil modernist - versul alb. În ansamblu, este o poezie cuprins de patetism sobru ce exprim esen în orice cuvânt scris, în orice metafor ce are tangen cu lumea real i cea imaginar a poetei.

Prin splendoarea versurilor, poeta Galina Martea reu te s cucereasc publicul cititor, relatându-le descrieri despre tr iri reale ce sunt strâns legate de via a cotidian a lumii contemporane: „Înrobi i de timpuri bune i rele/ Încerc m s tr im prin rutin / i prin unda luminii, sub stele,/ Subjug m existen an mocirl ./ Înrobi i de timpuri rele i bune/ Împletim bucuria cu a / i prin unda luminii str bune/ Încerc m s tr im pentru via ...” (poemul „Cine suntem în mileniul trei”).

Poemele din acest volum se plaseaz între via , existen , universul material i spiritual al omului, dragostea fa de tot ceea ce este sublim în ast lume, iar autoarea î i atribuie dreptul de a colabora insistent cu lumea înconjur toare, cu lumea ce este un simplu actor în via a p mânteasc : „Ca i frunza omul moare,/ Se tope te, putreze te,/ i la cruda întâmplare/ La p mânt se-ad poste te./ Ca i frunza-mb trâne te/ Peste ar a din var / i-n p mânt se adânce te/ Ca s uite de povar ” (poemul „Omul ca i frunza”).

Activând în câmpul scriitoricesc, cuvântul inteligent al Galinei Martea este st pânit de modelul rafinat i talentat al voca iei literare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Victor RAVINI (Fran\a)

Ce facem cu Miori\a ]i cui o l[s[m?

Cum de este posibil ca tocmai una dintre marile crea ii clasice ale literaturii universale s devin inacceptabil în propria sa ar ? Unde s-a mai pomenit a a ceva, cu o poezie? De unde atâta ur împotriva ei? Un poem na ional une te poporul. Cum se face c acest poem dezbin ? Miori a dezbin pentru c a fost r st lm cit i folosit ca arm în tot felul de tertipuri politice, în rivalit i dintre savan i i mai cu seam în scopul denigr rii poporului român, care a creat-o i strat-o. Cea mai nociv teorie este aceea c ciobanul se las omorât, ar fi la , iar asta ar fi ceva tipic pentru to i românii, care iubesc moartea mai mult decât via a. Ca la noi, la nimeni. Cine are interes s ne îndoctrineze cu a a abera ie i în ce scop? Pe cine deranjeaz ciobanul din Miori a? Nu Miori a s fie scoas din coli, ci n lucirile toare ale câtorva somit i orbite de propria lor str lucire, care i-au pus frustr rile personale i propriile lor deficien ele suflete ti sau de caracter pe seama ciobanului i a întregii ri. N-au vrut s vad sensul figurat i luminos al cuvintelor din Miori a i ne-au b gat pe gât propriul lor pesimism i fatalism. Orice om normal i de bun credin vede Miori a ca pe un imn închinat omului i naturii, ce arat înalta m sur a capacit ii omului de a se putea minuna de frumuse ea i m re ia naturii. Oricare dintre noi ne putem minuna de re ia naturii i a Miori ei dup m sura capacit ii fiec ruia. Totul în Miori a este altfel decât pare unor ochi neaten i. Totul este simbol.

Toate câte par s fie concrete sunt abstrac iuni. Str bunii ne-au vorbit cântând i formulând imagini poetice pline de filozofie practic a vie ii, a a c nu putem veni noi acum s citim asemenea poezie ca pe un fapt divers din ziar, cum ne înva unii savan i, oricât i-am respecta.

Fiecare vers are un bogat în eles metaforic, tainic. La o citire atent , textul cuprinde mai multe idei decât cuvinte.

Inten ia mea este de a repune Miori a în discu ie pe baze teoretice

Lovis Corinth - Salome

i metodologice noi. Este firesc c tiin a evolueaz de la o genera ie la alta i c noi avem azi premise mai bune pentru a în elege ceea ce nu au în eles înainta ii no tri. Noi putem s rea ez m Miori a pe piedestalul de pe care au doborât-o unii din cercet torii anteriori, poate f s î i dea seama ce f ceau. Unii dintr-ai no tri, dintre cei mai respectabili, n-au acceptat s o lase acolo unde o puseser marile puteri europene înc de la început, când au hot rât c un popor, care a creat o asemenea capodoper de valoare universal , are dreptul aib un stat na ional. Desigur c formarea statului na ional România i-a deranjat pe unii sau pe al ii, care nu tim în ce m sur se mai turbur i acum de nostalgia trecutului lor imperialist, iar Eminescu i Miori a le stau ca ghimpi în ochi. N-au decât s le stea, steaua lor.

Ei pot s ne fure p durile, pot s ne fure Carpa ii cu totul, dar nu vor putea s ne fure Miori a.

Miori a este tot ce am luat eu cu mine, pribeag din ar . Am datoria s o restitui. Am vrut s aflu de ce Miori a este considerat de tre unii dintre noi ca fiind d un toare. Analiza mea arat c nu Miori a e d un toare, ci interpret rile ei gre ite de pân acum. Nu Miori a este coala triste ii noastre na ionale, cum credea unul din cei mai mari poe i contemporani, îndurerat de ceea ce spunea, ci procedura adesea defectuoas cu care a fost cercetat de c tre unii rturari, i care a dus la concluzii gre ite, d un toare nou ca indivizi i ca na iune. Cum bine ziceau bunicii no tri: Unde este carte mult , e i prostie mult .

Eu nu m consider c rturar, ci simplu ran get-bi-get, adic get i dup mam i dup tat , a a c scopul analizei mele este lipsit de orice preten ie i se limiteaz la cercetarea unui num r restrâns de elemente în variantele Miori ei. M-am limitat la rituri i credin e în leg tur cu moartea ciobanului i nunta lui cosmic , în 973 de variante, atâtea câte am g sit, nici m car jum tate din cele existente. În cadrul analizei, am citat i am tradus în limba suedez circa 1500 de versuri din variante. Nu vin cu vreo exegez hermeneutic , ca a somit ilor, care, de la în imea unor catedre universitare, pe care i le-au ap rat, i-au dat unii altora note la purtare. Abordez cercetarea Miori ei f polemici, cu tot respectul pentru deficien ele fire ti din cercetarea anterioar , mai mult polemic decât tiin ific , i m sprijin pe teoriile unor speciali ti de renume mondial, neimplica i în disputele noastre fratricide. S-au f cut multe i jalnice erori din cercetarea Miori ei, desigur nu din rea inten ie, ci scuzabile sau de la caz la caz iertabile.

Rezum aici câteva erori principale, printre multe altele prezentate în analiza de peste trei sute de pagini din carte, i cum am încercat s le îndrept. Las altora mai tineri i mai competen i s duc mai departe tafeta datoriei noastre fa de str mo ii care ne-au l sat Miori a i fa de cultura universal . S nu le pese de ni te cozi de topor i ignoran i n imi i s denigreze Miori a, care, nemai tiind cum s i îndeplineasc misiunea, îi vor ataca la persoan . Cum bine zicea Voltaire: Cel mai r u critic este cel ce denigreaz pentru a- i ascunde ignoran a (Le pire critique est celui qui dénigre pour cacher son ignorance).

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cuvântul lege apare în peste dou sute de variante ale Miori ei.

Cei mai mul i cercet tori anteriori sunt siguri c este vorba de o lege juridic : Ovid Densusianu, academicianul Pavel Apostol fost Pál Erdös, Adrian Fochi, Romulus Vulc nescu, ba chiar i Mircea Eliade, care aprob f rezerve concluziile marxist-lenini tilor Erdös i Fochi.

Orientarea juridic a împins cercetarea pe un f ga gre it, ne-a împiedicat s tim care este cauza i scopul uciderii, despre ce este vorba în text i ne-au min it c atitudinea ciobanului ar fi a a cum au priceput-o ei: exact de-a-ndoaselea. Unii din noi ne-am l sat impresiona i de autorit ile tiin i-fice i am luat de bune abera iile lor. Al ii ne-am dat seama de erorile din gândirea lor i ne-am indignat.

Cum a fost posibil ca niciun savant s nu fi verificat în dic ionar cuvântul lege? În toate dic ionarele române ti cuvântul lege are dou în elesuri, unul juridic i unul religios, dup cum e domeniul de folosin i contextul. Dic ionarele mai ample arat c sensul juridic este relativ recent, pe când în elesul religios este mai vechi, e singurul cunoscut în cultura popular oral i continu s fie dominant pân chiar i la scriitori contemporani cu noi, când vor s redea o atmosfer neasc . Este necesar s tim dac poe ii populari, autori ai variantelor Miori ei, folosesc cuvântul lege în sens juridic sau religios, adic dac contextul e juridic sau religios. Trebuie s tim dac uciderea ciobanului porne te de la o motivare juridic sau religioas , s tim dac poezia înf eaz o ac iune juridic sau religioas . Mesajul literar este juridic sau religios? Concluzia mea este c lege în Miori a are în elesul de nomos, ordinea din cosmos, a a cum au ar tat Dumitru Caracostea i Constantin Noica, dar nu au fost lua i în serios.

Sensul religios al cuvântului lege implic un omor cu o cauz religioas i un scop religios. Ac iunea ciobanilor nu are un temei juridic, ci religios. Ei practic un ritual arhaic, de ini iere, a a cum a afirmat Alexandru Amzulescu. Ciobanul nu este un condamnat, ci un ales pentru un ritual în tor, cum a ar tat cercet torul Ion Filipciuc.

Sunt mai multe cuvinte i expresii ce par nefire ti. Cercetarea anterioar nu le-a dat nicio aten ie sau le-a în eles cum le-a în eles.

Fochi exprim p rerea unanim c expresia tras printr-un inel este o compara ie ca s tim c ciobanul e sub irel. Nimeni nu s-a întrebat ce înseamn expresiile din variante: str inel ca un inel, str inel ca o lun de inel, sprintenel ca o lume de inel i altele. Acestea i multe alte versuri sunt relicve ale unor metafore dete-riorate. Întreg portretul ciobanului prezint nu înf area lui exterioar , ci profilul moral i spiritual. Enigmaticul cuvânt ortoman nu poate însemna bogat în turme, voinic, viteaz sau bogat, cum s-a presupus, ceea ce ar fi o

Lovis Corinth - Soarele de diminea

35

informa ie redundant , pe când în Miori a nimic nu este redundant.

Ortoman poate exprima o însu ire l untric . Însu irile aparent concrete ale ciobanului sunt simboluri pentru ceva abstract, legat de procedurile de ini iere. Metaforele reconstituite dezv luie c ciobanul a trecut printr-un rit de ini iere, care îl calific pentru ritualul de pasaj spre cea mai înalt treapt ini iatic , o moarte ritual simbolic i o nunt cosmic , nunta sfânt , bine-cunoscuta hierogamie. Din mai multe versuri rezult c el poate juca rolul unui erou mitologic, care reînnoie te lumea.

S-a tot spus c poemul na ional înf eaz lupta de clas , conflicte regionale dintre ciobani, criminalitate, ho ii, invidie i ura împotriva str inului. Nimeni nu s-a întrebat: - Cum pot ciobanii s fie din trei regiuni diferite i totu i sunt fra i? Eu consider c ciobanii, proveni i din diferite regiuni, sunt înfr i într-o fr ie profesional cu o coeziune sacr . Cine a mai pomenit existe clase sociale între fra i sau într-o fr ie profesional ?

- Cum pot ei s fie fra i sau veri primari i totu i unul este str in?

Consider c personajul principal este v zut ca un înstr inat, fiindc el este individualist i se simte mai acas în sfera muzicii, poeziei i stelelor.

S-a afirmat c Miori a este un bocet, un program de înmormântare pentru b rba ii tineri neînsura i, ca s nu se fac mor ii strigoi i s i sperie pe cei vii (Dumitru Caracostea, Constantin Br iloiu, Adrian Fochi, Mircea Eliade). S-a tot zis c moartea ciobanului are cauze economice, juridice, sentimentale i c prezint o realitate documentat istoric (Nicolae Iorga, Ovid Densusianu, George C linescu, Erdös, Fochi, Gheorghe Vrabie, Liviu Rusu, Vulc nescu, Eliade). Unii d cauze multiple ale omorului i îi v d pe cei doi ciobani ca judec tori i totodat exploata i revolta i, bandi i sau rivali amoro i, iar personajul principal al poemului na ional e condamnat la moarte pentru fapte rele, pe drept sau pe nedrept (Erdös, Fochi, Vulc nescu, Eliade). Orientarea juridic a cercet rii consider c totul corespunde cu realitatea etnografic i juridic , ciobanii fiind cunoscu i de autorit i ca ho i i criminali. Aceast generalizare nu se bazeaz pe vreo statistic , ci pe prejudec i de or eni. Cu atât mai condamnabil este afirma ia c ho ii i criminalii din Miori a ar reprezenta întreg poporul român. Nu pot ti de ce articolul Miori a din Kindlers Neues Literatur Lexikon, bazat pe o bibliografie ce cuprinde treisprezece cercet tori, nu men ioneaz orientarea juridic i nici contribu ia lui Mircea Eliade la studiul Miori ei.

Este necesar s tim ce fel de ac iune este în Miori a, ce rol are ciobanul acolo, în ce situa ie este i despre ce e vorba. Altminteri, nu putem în elege atitudinea i r spunsul lui - i nici mesajul Miori ei.

Trebuie s tim dac Miori a prezint un omor ritual adev rat, o reprezentare teatral repetabil sau ceva ce se petrece în imagina ia ciobanului. Prea mul i au sc pat din vedere c poemul se încheie ca ciobanul s fie ucis.

Scriitoarea Adelaïde Filleul, marchiz de Souza-Botelho, fugit la Londra când Revolu ia francez era s o decapiteze, a devenit activ la cel mai înalt nivel diplomatic i a exercitat o putere neoficial asupra mai multor ri, de la Lisabona la Moscova. Talleyrand a întrebat-o care era optimismul absolut. Aceast femeie, cu o asemenea capacitate intelectual , ale c rei c i se reediteaz mereu i se vând bine chiar i azi, a r spuns: „A- i începe testamentul astfel: Dac-o fi mor.” (Commencer ainsi son testament: Si par hasard je meurs).

La fel î i începe ciobanul testamentul. Probabil c Jules Michelet i to i ceilal i întrista i nu cuno teau aceste vorbe ale celebrei scriitoare, când au spus c ciobanul este pesimist.

Antropologul sco ian Victor Turner arat c aspectul modal al verbului este hot râtor în comunicare. El analizeaz deosebirea dintre realitatea cotidian i via a oglindit în teatru sau în ritualuri. Omul

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în realitatea cotidian face ceva (works), iar în teatru i ritualuri joac (plays). Ac iunea real este dirijat de necesitate economic i ra ionalitate, pe când una teatral e fantezie. Ac iunea adev rat este la modul indicativ. Cea neadev rat e la modul conjunctiv sau optativ i exprim sentimente sau dorin e, spre deosebire de atitudinile cognitive, care cer o alegere ra ional . Modul conjunctiv i optativ, în toate limbile, exprim o ac iune virtual i neîndeplinit , iar în gramatica român se amplific cu modul condi ional. Gramatica Academiei le cuprinde în modul prezumtiv. Pornind de la Victor Turner, eu clasific variantele Miori ei, dup modul verbului referitor la omorul ciobanului, în trei categorii: - mioara, cânt re ul, uciga ii sau ciobanul vorbesc de un omor viitor, iar verbul este la modul prezumtiv - uciderea e p relnic i nu a avut loc - ciobanul porunce te la modul imperativ s fie ucis - omorul nu se efectueaz niciodat - cânt re ul vorbe te de omor la indicativ trecut - faptul e împlinit.

Primele dou categorii concord cu ceea ce spune Dumitru Caracostea, care respinge istoricitatea ac iunii din poezie, cu Victor Kernbach, care se îndoie te c Miori a ar fi o poveste despre un omor îngrozitor, i cu Amzulescu, care spune c moartea ciobanului poate fi o moarte ritual simbolic , un rit de ini iere pentru ciobani. Analiza mea duce la concluzia c moartea i îngroparea sunt scene de teatru, o dram ritual , în care ciobanul joac rolul unui personaj mitologic. În unele variante uciderea este planificat s se fac odat la r ritul soarelui, a doua oar la amiaz i a treia oar la asfin it, în al treilea loc. Evident este vorba de un simulacru de ucideri, mimesis, ca la teatru. Cei în rolul de uciga i sunt fra i buni cu ucisul sau ortaci loiali, au o etic irepro abil i fac a a cum le spune baciul, eful lor.

Când omorul este la indicativ trecut, ciobanul e un erou mitologic, reînviat de mama lui. Cercet torii care au f cut compara ii cu mituri asem toare din alte culturi, au fost discredita i.

Mai mul i spun c episodul cu mama ciobanului nu poate fi autentic, ci e un adaos târziu i nesemnificativ sau chiar unul din falsurile lui Vasile Alecsandri i trebuie scos din poezie f s mai fie analizat (Fochi, Vrabie, O. Densusianu). O cercetare care cenzureaz materialul cercetat... Cine a mai pomenit a a ceva? Profesorii mei suedezi nu m-au crezut. Mi-a fost ru ine în ochii universitarilor suedezi cu ilu trii mei compatrio i. Mama ciobanului este un personaj important în multe variante i este de mirare cum unii, ca Vulc nescu sau Eliade i atâ ia al ii, pot trece peste acest episod ca peste ceva ce nu merit aten ie. Perspectiva genului personajelor nu s-a mai discutat pân acum. Trebuie s studiem rolul mamei ciobanului pentru a în elege deosebirea dintre concep ia religioas i despre univers a

Lovis Corinth - Goliciunea

Anul IX, nr. 7(95)/2018

rba ilor i a femeilor, cât i urm rile ritualului cu omorul simbolic asupra raportului de for e sociale.

Eu ajung la concluzia c mama ciobanului se oglinde te în divinit ile naturii cu care vorbe te i este o „matriarh ”. Ea i divinit ile ei nu au un echivalent masculin. Cu referire la Louis Bouyer, textul prezint o societate arhaic , în care nu exist vreun patriarh, ci doar o „matriarh ”. Miori a poate înf a o vreme când b rba ii preiau rolul primordial în practica religioas i astfel se face trecerea de la matriarhat la patriarhat.

Se crede c doar mioara e fabuloas , pe când celelalte animale ar fi reale. Unde s-a mai pomenit vreun text în care animale fabuloase se amestec cu cele reale? Întrucât oaia vorbe te, trebuie s citim tot textul din perspectiv mitologic , ceea ce Fochi i Eliade nu admit.

Limbajul în Miori a e figurativ, toate cuvintele (excep ie unele adaosuri târzii) sunt poezie de cea mai înalt calitate, sunt termeni concre i în metafore i alegorii cu sensuri mitologice, ce se reg sesc atât în folclorul român, cât i în literatura cult a altor popoare.

Eliade spune c mioara n zdr van este un oracol ce prezice soarta. Dialogul ciobanului cu mioara nu prezint caracteristicile discu iei cu un oracol, ci este un monolog interior. Mioara poate simboliza Anima, partea feminin din sufletul omului (C. G. Jung).

Cercetarea anterioar crede c mioara îi spune ciobanului s i cheme un câine care s -l apere. Oricine tie c un singur câine, oricât de viteaz, nu poate reu i s i apere st pânul împotriva a doi uciga i.

Unde este logica s î i cheme în ap rare un singur câine, când are mai mul i? Înseamn c nu e vorba de ap rare i nici de uciderea lui.

Nu exist nicio oper literar în care animale fabuloase s vorbeasc cu sau despre animale reale. Naratologia nu permite a a amestec. O mioar fabuloas nu poate vorbi despre un câine adev rat, ci numai de un câine la fel de fabulos. Câinele poate simboliza Animus, partea masculin din sufletul omului (C. G. Jung).

Concep ia dominant este c nunta cosmic cu sora soarelui, mândra cr ias sau mireasa lumii e o alegorie a mor ii i c mireasa lumii e moartea, singura mireas care n-a în elat pe nimeni. Cercetarea anterioar decreteaz astfel c absolut toate femeile m ritate i în al b rba ii. Cercet torii care au avut o alt perspectiv asupra femeilor i au comparat mândra cr ias din cer cu zeit i din alte mitologii au fost excomunica i din via a cultural .

S-a crezut c fata frumoas de pe munte este o femeie adev rat , iar moartea ciobanului e rezultatul rivalit ii dintre ciobani pentru favorurile ei, la fel cum se tie de la tribunal c s-a mai întâmplat prin Carpa i (O. Densusianu, Erdös, Fochi, Vulc nescu, Eliade). Amzulescu & Fochi, Chi imia, Vrabie afirm c ea era la început o fat de maior, pe care poporul în cele din urm a urcat-o în cer i a f cut-o fiin mitologic , sora soarelui. Analiza sinop-tic a variantelor arat evolu ia a fost invers, variantele cu fata de maior sunt mai noi i deteriorate, fa de cele cu divinit i solare, mai bine p strate i mai vechi.

Cercetarea anterioar a Miori ei este viciat de erori metodologice i de defini ii defectuoase sau defectuos aplicate. Lucian Blaga, în Geneza metaforei i sensul culturii, face o mirabil eroare de ra ionament atunci când define te metafora pornind de la o explica ie deja existent a Miori ei i folose te aceast defini ie pentru a explica Miori a. Aceast gre eal de logic tim c se nume te cerc vicios.

Interpret rile anterioare, cum c „alegoria mor ii i nun ii” ciobanului are scopul s înfrumuse eze realitatea, contravine defini iei alegoriei, a a cum o precizeaz to i, de dou secole încoace, în diferite ri, de la Pierre Fontanier pân la Richard H. Jones, Joseph Campbell, Victor Turner, Hans-Erik Johannesson, Birger Gerhardsson, Ingemar Algulin i orice dic ionar. Explica ia de pân acum, care sus ine c ciobanul înlocuie te moartea concret cu o nunt abstract , nu se

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

încadreaz în defini ia alegoriei, fiindc nu înlocuie te un termen abstract cu unul concret, ci invers.

Eliade explic alegoria mor ii i nun ii în sensul c ciobanul transcrie moartea ca o nunt pentru a o înfrumuse a i a înv lui tragismul situa iei. Aceast explica ie nu corespunde cu defini ia alegoriei, ci cu defini ia eufemismului: „Eufemism - transcriere care înfrumuse eaz sau înv luie un cuvânt resping tor sau nepl cut. (...) Folosirea de eufemisme pentru ceva care o anumit societate consider c e nepl cut, scârbos sau înfrico tor, ca de exemplu moartea, (...) este universal r spândit .”

(Nationalencyklopedin) Cercetarea anterioar în elege c ar fi vorba de o înfrumuse are, un eufemism, dar îi zice alegorie. Asta e la fel ca o fals declara ie vamal . Eroarea a fost f cut din neb gare de seam , întrucât acest eufemism are structura unei antifraze i a fost confundat cu o alegorie. Încurc tura poate fi l murit cu ajutorul lui Pavel Rux ndoiu, care spune clar: „Când eufemismul ajunge s exprime exact contrariul a ceea ce trebuie în eles, atunci i se rezerv numele de antifraz .” „Antifraz . Mod de exprimare care const în folosirea unui cuvânt, a unei locu iuni, a unei fraze etc. într-un sens contrar semnifica iei sale adev rate.”

Eu constat c interpretarea cercet torilor anteriori, a ceea ce ei numesc „alegoria mor ii i nun ii”, contravine defini iilor date alegoriei de Fontanier i de cei numi i mai sus. În elegerea cum c ciobanul i înfrumuse eaz moartea ca o nunt , corespunde cu defini ia eufemismului, dat de enciclopedia suedez i de Rux ndoiu, sau mai exact cu eufemismul numit antifraz . Cercetarea anterioar a luat eufemismul i antifraza drept alegorie. Nu putem suspecta cercet torii anteriori de o gre eal cognitiv . Este doar o regretabil gre eal de neaten ie. De aici vine necazul în elegerii Miori ei pe dos. Defini iile date de lucr ri de referin din afara României i de Rux ndoiu nu pornesc de la o în elegere gr bit a Miori ei, ca a lui Lucian Blaga, Margareta Iordan, Mircea Eliade sau al ii, ci sunt independente de Miori a i deci pot fi o baz mai sigur pentru a studia variantele în mod adecvat. În concluzie, este exclus ca moartea i nunta ciobanului s fie cei doi termeni ai unei alegorii. În elegerea acestor dou episoade distincte ca un eufemism, peste care s-a pus eticheta de alegorie, este o amarnic gre eal universitar . Asta nu putea duce exegeza pe un drum drept, ci a derapat pe alunecu ul nesocotin ei i a dus la o dezastruoas confuzie, de unde ni se trage r st lm cirea Miori ei i stru nica acuzare a românilor de pasivism, pesimism i fatalism sau dragoste de moarte.

Lovis Corinth - Lacul Walchen

37

Ca s în elegem nunta cosmic , este important s tim dac sora soarelui, mândra cr ias sau fata de crai sunt cuvinte care înlocuiesc moartea, cum s-a crezut pân acum, sau sunt metafore care înseamn altceva. Trebuie s tim cine este fata de maior sau fata frumoas din alte variante, dac aceasta e o fat în carne i oase, dac ciobanul e ucis pentru a rezolva un „conflict erotic”, „rivalitate amoroas ”, „din motive sentimentale”. F s clarific m identitatea acestui personaj ce apare sub mai multe înf ri, nu putem în elege ce rol are în ac iune i nici ce vrea ciobanul. Eu clasific toate aceste personaje feminine pe o scal de la cer la p mânt. Cele din josul clasamentului mân p str toare ale unor simboluri solare. Fata de pe munte este apari ia (hierofania) unei divinit i. În cer sau pe p mânt, toate sunt divinit i mitologice, cere ti (uranice) sau p mânte ti (chtonice). În toate variantele, este vorba de însur toarea cu divinitatea (hierogamie). Mireasa aceasta poate fi sufletul omului, pe care Me terul Eckhart sau Ioan al Crucii îl numesc femeia, ea sau mireasa-suflet (the „Bride Soul”). În leg tur cu gre it numita alegorie a mor ii i nun ii ciobanului, unele interpret ri au confec ionat un portret jignitor al caracterului românilor, ceea ce pe bun dreptate a provocat indig-narea tuturor.

Pentru a evita jignirile i indignarea, unii cercet tori au g sit solu ia alegoria mor ii i nun ii sunt versuri inventate de Alecsandri i le exclud din cercetare (Caracostea, Fochi). Concep ia dominant este aceast alegorie înlocuie te moartea, care e adev rat , cu nunta, pentru a ascunde realitatea tragic . Eliade a formulat cel mai clar concep ia c moartea e înfrumuse at ca o nunt , iar în felul acesta inacceptabilul devine acceptabil. Dup el, ciobanul înlocuie te moartea sa nefericit i absurd cu o nunt frumoas , pentru a o înnobila i a îi da un sens superior i sublim.

Mircea Eliade interpreteaz moartea i nunta cosmic drept spunsul ciobanului i al românilor la teroarea istoriei. În acest fel ciobanul triumf asupra terorii istoriei, iar asta ar fi tipic pentru toat istoria României. A adar, dup Eliade, românii ascund ce nu le place din istoria lor i prezint realitatea înfrumuse at , cum fac i evreii în Biblie, zice el. Lucian Blaga explic atitudinea pasiv a românilor ca fiind condi ionat de geografia frumoas a României, iar Eliade ca fiind cauzat de istoria tragic a rii. Interpret rile lui Blaga i Eliade se completeaz reciproc. Dup ei, atitudinea resemnat , contemplativ , introvertit i transfigurarea realit ii istorice, este condi ionat geografic i istoric, e ceva tipic în firea românilor, deci suntem predestina i. Teoria predestin rii geografice sau istorice este considerat fatalist , ne tiin ific i a fost exclus din lumea universitar .

Pornind de la Nelson Pike, care explic metafora universal the „Bride Soul”, eu consider c toate miresele din variantele Miori ei pot fi termeni imagine într-o alegorie al c rei termen abstract e sufletul ciobanului, adic al omului în general. Divi-nitatea din cer sau fata de pe munte, cu care el se însoar , pot fi o proiec ie a propriului s u suflet. El transpune unirea cu Mireasa-Suflet (the „Bride Soul”) pe întreg universul, adic se eternizeaz în univers. Omul con tientizeaz sufletul s u i esen a divin a universului, î i externalizeaz sufletul desc tu at de corp i îl proiecteaz pe cer. Cerul în Miori a, ca în toate mitologiile, este un termen imagine, care metaforic simbolizeaz sfera metafizic invizibil , unde unii au c utat divinitatea cu telescoape i rachete, pe când al ii o g sesc în suflet. În toate variantele Miori ei, este vorba de nunta ciobanului cu o divinitate în cer sau pe munte. Mireasa de pe munte poart câte un obiect ca simbol solar, care o asociaz cu mireasa din cer. În cele mai deteriorate variante, unde fata e descris ca o fiin în carne i oase, se p streaz o imagine din ce în ce mai p mântean a unei fiin e mitologice din cer.

Pornind de la James Hillman i Joseph Campbell, eu cred c nu

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Erdös i al ii). Argu-mentarea lor este insuficient . Adrian Fochi afirm la pag. 420 c „Miori a oglinde te un stadiu destul de vechi...” iar la pag. 544 c „La baza Miori ei st un fapt real. Faptul s-a petrecut într-o epoc istoric relativ nou ”. Ori e alb , ori e neagr ? Dup Eliade, Miori a oglinde te întreaga istorie a României, cu „nenum rate invazii barbare de la sfâr itul antichit ii pân în evul mediu” i „vecin tatea marilor puteri militare dinamizate de fanatisme imperialiste” (Eliade). Eu m întreb: cum puteau dacii s tie înainte de r zboaiele cu romanii c va veni „teroarea istoriei” cu invaziile din evul mediu i ce a mai urmat?

Toate datele concrete din metafore i alegorii au de bun seam o leg tur direct cu societatea care le-a creat, deci fac posibil o datare relativ a compunerii Miori ei. Eu încerc o datare pe trei criterii: 1. elemente care se pot relata la indoeuropeni, 2. la pre-indoeuropeni, 3. perspectiva genului. Concluziile din aceste trei unghiuri converg spre o datare a cre rii Miori ei începând cu epoca dinaintea venirii indoeuropenilor, la care s-au f cut modific ri ulterioare. Miori a poate fi mai veche decât Gânditorul de la Hamangia i femeia lui. a-zisa Urballade poate fi veche de 7000 sau 8000 de ani, poate corespunde cu trecerea de la matriarhat la patriarhat i con ine unele elemente ce pot proveni din cea mai veche societate de vân tori arhaici. Miori a poate fi creat în epoca de piatr , cam în acelea i vremuri în care s-au f cut marile descoperiri fundamentale, de care vorbe te Claude Lévy-Strauss: domesti-cirea animalelor, agricultura, ceramica i esutul. În concluzie: Nu este posibil s credem în criminalitatea din Miori a, iar eu nu cred nici c asemenea interpret ri ar fi inten ionat uvoitoare. Sunt doar insuficient gândite, sunt o eroare de ra ionament. Nu putem crede nici în interpret rile pesimiste i fataliste ale unor savan i ce i-au proiectat propriile frustr ri i suferin e suflete ti pe ciobanul din Miori a i pe întreaga ar . Cei ce denigreaz Miori a poate c nu sunt con tien i c denigreaz întreg neamul românesc i c stima noastr pentru ei se clatin . Pesimismul, fatalismul i resemnarea nu pot fi în sângele unui popor ai c rui str mo i tr geau cu s ge ile în norii de pe cer, înfruntând astfel zeul care tuna i fulgera, dup cum tim de la p rintele istoriei Herodot... cetire.

Tot ce au f cut românii dintotdeauna dezminte dogma triste ii na ionale, comb tut de George C linescu i de mul i al ii. Îns ra ele ne mai tare decât cânt ciocârlia. E timpul s elimin m aceast dogm du noas fa de na iunea noastr , s reevalu m Miori a, o eliber m din monopolul „totalitarismului tiin ific” i s o red m colilor noastre, cât i culturii universale.

poate fi vorba de o aventur într-un peisaj geografic sau astronomic.

Totul se petrece într-un peisaj fabulos din sufletul ciobanului. Sub toate chipurile miresei, este aceea i divinitate, uneori uranic alteori chtonic , iar nunta e întotdeauna o hiero-gamie, oricât s-au tirbit versurile i imaginea ei.

Pasajul cu gre it numita alegorie a mor ii i nun ii, totodat gre it în eles ca un eufemism, este compus din dou alegorii distincte, diferite. Una simbolizeaz renun area la grijile materiale, iar cealalt , însur toarea cu o divinitate, o tr ire psihologic numit mistic , foarte cunoscut în istoria religiilor i bine studiat de psihologia religiei. Moartea ciobanului este aceea i metafor pe care o folosesc filozoful Plotin, apostolul Pavel din Biblie i mul i al i mistici, pentru a spune c ei se îndep rteaz de lumea material , ca s se apropie de lumea spiritual . Nunta cosmic a ciobanului este unirea sufletului cu divi-nitatea, bine-cunoscuta hierogamie.

Pornind de la mai mul i teoreticieni, eu sus in c mireasa din cer sau de pe munte este o divinitate, ce oglinde te sufletul omului.

Miori a prezint dorul omului dup extrema cunoa tere a valorii sale absolute, pe care o caut printre stele i divinit i. Pân i Karl Marx a recunoscut în Critica la filozofia lui Hegel, c „Omul, în fantastica realitate a cerului... î i caut i trebuie s î i caute realitatea sa adev rat .”

Concluzia mea este c viziunea ciobanului despre nunta sa cosmic exprim str dania spiritual a omului de a se eterniza în cer.

Ciobanul din Miori a nu este un individ concret, real, ci este un personaj literar ce reprezint omul în general. El este un erou literar, care, c utând divinitatea în cer, î i caut propria sa esen divin .

Unirea lui cu divinitatea este unirea sufletului omului cu eternitatea.

Ve nicia, pe care omul o acord zeit ilor, este nemu-rirea pe care io acord sie însu i. Analiza mea arat c în poemul nostru na ional natura este divinizat , dumnezeirea umanizat , iar omul îndumnezeit.

Da, asta îi poate deranja pe unii sau pe al ii i mai ales pe cei cu suflet de câine râios.

S-a spus c variantele Miori ei prezint diferite grade de deteriorare, cum ar fi c oaia a devenit spion (Eliade), sau adaosuri de cel mai r u gust (O. Densusianu). Dar nu prea s-a cercetat mai departe de atât.

Eu analizez versuri deteriorate fonetic, lexical i semantic, le sortez pe o scal relativ , astfel încât apare limpede c toate modific rile au fost f cute în aceea i direc ie, chiar i cele reu ite poetic, s-a alunecat de la o în elegere mitologic la una lumeasc , de la mythos la logos, de la sacru la profan. Din ce în ce mai pu inele aspecte mitologice i Not : Pentru fluiditatea textului, am eliminat preciz rile bibliografice i nopoetice au fost eclipsate de aspecte materialiste, ceea ce a creat tele de subsol. Acestea se pot g si în Miori a - Izvorul nemuririi, Editura confuzii printre rani i cercet tori. Pornind de la filozoful danez Alcor EDIMPEX SRL, Bucure ti, 2016, 2017.

Knud Ejle L gstrup, care arat cum catastrofele politice, sociale i economice degradeaz mentalit ile, eu cred c exploatarea crâncen a ranilor români, sistemul de impozite i r pirea p mânturilor de c tre ni te ho i (voleurs), explicate de Marx în Capitalul, au fost catastrofe ce au putut face ca întregul fel de a gândi al ranilor români s fie întors pe dos. Dup ce li s-a luat ranilor p mântul, tot ce aveau i nu le-a mai r mas nici m car speran a, cine se mai gândea la stele i la nemurirea sufletului? Aceasta i-a putut face pe unii din ei s în eleag Miori a pe dos i s adauge într-o variant sau alta improviza ii personale, nesemnificative pentru totalitatea materialului cercetat. Este de neîn eles cum au putut unii cercet tori, ca Vulc nescu, s le ia drept semnificative i s fac generaliz ri neîntemeiate.

Cercet torii dateaz crearea Miori ei între secolul al XVIII-lea (Nicolae Iorga) i vremea dacilor (Ion Diaconu, Lovis Corinth - Pe plaja din Forte dei Marmi

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Dansul cosmic al luminii @în Islanda 29.05.2018 Avionul (Lufthansa 833) zboar din Copenhaga spre Reykjavik via Frankfurt. Am emo ii cu turbulen ele astea din atmosfer ... se zguduie avionul...

Deasupra Islandei: nu-mi dau seama dac sub noi sunt nori sau pad ? Totul e alburiu. Ateriz m. Terenul verde i plat ca-n palm .

E umed. Burni . Lucr torii de la Aeroportul Keflavik din Reykjavik, cu pelerine de ploaie.

Velkomin hein (Bine a i venit)!

Nu aveam nimic rezervat, s nu fiu ca un robot. Mai boem...

Am organizat totul în aeroport, bilet dus-întors între aeroportcentru i cazat la Hostelul Hlemmur pentru trei nop i. oferul navetei de la aeroport e polonez. Îmi aduc aminte expresii poloneze de când eram refugiat politic în lag rul turcesc (1988-1990), spre amuzamentul lui! Îmi spune c sunt i români lucrând aici. Sunt 50 km de la aeroport pân în centrul capitalei islandeze. Frig. Vânt.

Islanda este sub Cercul Polar i vara este mereu lumin (nop i albe am, ca-n Groenlanda).

Aurora Borealis (sau Luminile Nordice) se datoreaz impulsurilor electrice ghidate de câmpuri magnetice emise de soare. Când ele trund în atmosfera Terrei, întâlnesc diferite tipuri de molecule, la în imea de 100 km, dând impresia unei perdele cu multe culori - care flutur în vânt. Aurora este ca un joc de lumini colorate în cer. Poetic am zice: dans cosmic. Case cu acoperi uri albe. Trecem pe lâng ora ul portuar Kópavogur, al doilea ca m rime din ar .

Doar 300.000 locuitori are Islanda, a eza i pe coastele oceanului, la o suprafa mai mic pu in decât jum tate de România (103.000 km2). Datorit slabei densit i (a doua dup Groenlanda), omul nu a putut altera sau distruge mult natura. Totu i, de i la venirea vikingilor insula era acoperit 25% cu p duri, ast zi suprafa a p durilor s-a redus la 3%.

Ce se recomand s vizitezi în Islanda: * Valea Landmannalaugar, între mun i, în Rezerva Natural Fjallabak; * Ghe arii Skei arárjökull, Mýrdalsjökull i Grímsvötn; * Lacul glaciar Graenalón; * Calota de Ghea Mýrdalsjökull; * Laguna Glaciar

Jökulsárlón; * P ri, delfini i balene în Golful Faxaflói; * Cascadele Dyrhólaey, Skógarfoss i Seljalandsfoss etc; * Spectacolul balenelor ltând pe mare; * Valea Glaciar Morsárdalur; * Parcul Na ional ingvellir (multe canioane); * Briza rece a m rii; * Uzina geotermal de generat energie; * S cobori 120 metri în untrul vulcanului inactiv Þríhnúkagígur, care a erupt acum 4.000 mii de ani; * Plaja neagr Djúpalónssandur; * Ghe arul Snæfellsjökull, renumit datorit fic iunii lui Jules Vernes: C torie spre centrul P mântului; * Aisbergurile plutitoare (din Laguna Glaciarului) în Ais-Landa! * Cascada, de 60 metri în ime, Skógafos; * S mergi în Smartbus; * Snowmobile [s conduci niile mobile]; * S faci o baie în Laguna Secret (Fontana Spa); * S vezi ber ria Bryggjan Brewery; * S te duci în satul de pescari Grundarfjörður; * S c re ti pe Cai Vikingi.

Islanda este o ar ciudat , paradoxist : ghe ari i ape termale!

Ghe arii, pe harta Islandei, sunt reprezenta i prin pete albe. În Fiordul Kollafjørður exist insulele Puffin (care in de ara Galilor), cu colonii de pinguini (numi i Puffin, mormon arctica), care au un cioc mare, frumos colorat, cu mult ro u. 10.000 perechi tr iesc pe Insula Lundey i 15.000 perechi pe Insula Akurey.

- De ce ur ii polari nu m nânc pinguini?

- Fiindc ei nu se întâlnesc niciodat ! [ Ur ii polari tr iesc la Polul Nord, iar pinguinii la Polul Sud.] Islanda are 14 locuri cu ap geotermal de temperatur înalt în unele zone vulcanice, caracterizate prin hele teie în care bolborose te mâlul, sau g uri din care ies aburi, i 800 de locuri cu temperatur joas . Denumirea de gheizer provine de la renumitul izvor de ap termal Marele Geysir, din Haukadalur, sudul Islandei. Apa ne te ca o artezian la suprafa . Iar no iunea de geysir a intrat în limbile planetare. 90% din popula ie folose te apa termal la înc lzirea locuin elor.

Animalele domestice, aduse de vikingi, în a doua jum tate a secolului IX, s-au adaptat climatului aspru sub-arctic (caii i oile, în special), formând specii pure islandeze.

70% din exportul islandez const din produse marine. Datorit

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rilor nordice nepoluate, ale Atlanticului, calitatea c rnii este mai bun , pur . Analog legumele, fructele, animalele, p rile i ou le islandeze privind prospe imea.

Iat , a adar i pinguini arctici, nu doar antarctici.

Islandezii prefer carnea i ou le p rilor de mare, în special puffin i guillemot (p ri de mare, specifice coastelor scandinave, când cuiburi în g uri sau pe traversele falezelor).

Exist 300 de specii de p ri, dar numai 73 de specii fac cuiburi i clocesc în Islanda. i 11 specii migratoare, care sosesc iarna!

Privind flora: 470 de specii de plante indigene sau naturalizate.

Datorit izol rii, flora i fauna au evoluat diferit în compara ie cu Europa i America.

Aerul blând atlantic este adus în contact cu aerul rece arctic, datorit Curentului Golfic, producând dese ploi i furtuni, i schimb ri frecvente ale vremii.

Iarna are nop i lungi (când soarele nu se arat pe cer 24 ore zilnic) îns , datorit z pezii are iradiaz , afar este vizibilitate.

Clima oceanic temperat -rece. Vara temperatura este de 100 C +/-50 C i iarna de 00 C +/-50 C. Vara dureaz de la sfâr itul lui mai pân la începutul lui septembrie, când Soarele se vede permanent la orizont. Dar vremea este mereu înnourat .

Cea mai larg calot de ghea din Europa este ghe arul islandez Vatnajökull, cu o suprafa de 8.400 km2 i grosime de 1 km.

Dou specii de balene pot fi v zute în apele teritoriale islandeze: balenele Minke, cânt rind 10 tone i având 10 metri lungime; i balenele Orca (sau Balenele Ucig toare), deoarece sunt agresive, cânt rind pân la 9 tone i având 10 metri lungime.

Pe glob, cele mai mari balene sunt Balenele Albastre, cânt rind pân la 190 de tone i având o lungime de 24-27 metri, îns ele sunt în pericol de extinc ie.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Boris MARIAN

Aflat în apropiere de Zambezi, am dat de o revist literar în limba hubl . Întâmpl tor o cunosc. Am z rit într-o vitrine romanul „Demonii” al lui Dostoievski. O fi citit cineva romanul? Este extrem de actual, c demoni g se ti la tot pasul. Chiar pe strada Mihailou st tea unul cu chirie. Al turi, un domn ce se numea Poe, f nicio leg tur cu americanul din secolul XIX, se ocupa cu colec ionarea ciocurilor de corbi din diverse zone ale lumii. Fiecare cioc avea un alt timbru. Am uitat s spun c erau ciocuri cânt toare. Despre acest colec ionar a scris i J. M. Coetzee. Uluitoare distopie.

Adic un fel de neconcordan . În cimitirul central am g sit multe nume de scriitori de care nu mai tie nimeni nimic. Unii s-au ocupat mai mult cu propedeutica filosofic , dar nu le-a stricat, au dus-o bine, opt mii de dolari pe un studio. Nimeni nu tie dac în acel loc exista poli ie sau agen ie de informa ii. Fiecare se orienta dup soare. Am remarcat multe statui, unele mai mi cau din degetele de la picioare. Mi s-a spus c erau fo ti demnitari îmb ls ma i.

Locuitorii nu au c torit nic ieri. Nici despre fluviul Nil nu tiu mare lucru. Nilu, Nilu, crocodilu, am auzit la un colt de strad , dar cred c mi s-a p rut. Poezie nu scrie nimeni, doar tiri, ceva proz erotic i atât. Organul din întunericul sternului, am citit pe un zid.

Mi-a r mas în memorie. Pictura este la mod , foarte exotic în coloristic . Mi-a pl cut, mai ceva ca la Paris. Mitologie nu au cet enii de acolo, Victor Kernbach nu a trecut pe acolo. Dintre ile r sfoite m-au impresionat tonul sedi ios i expresia contumelic . Am tradus exact expresiile. Pu ini tiu c pe acolo singur tatea este foarte fertil , dovad , numeroasele proze ap rute. În ce prive te poezia, cum spuneam nu exist . A teapt i ei un Eminescu. *** Azi e zi de s rb toare, ziua când noi voio ii pionieri (prizonieri) am pornit cu-nfl rare pe un drum pres rat cu prim veri, tara-ta, goarnele au sunat, tara-ta-ta i-ntr-un glas ne-au chemat... Ehei, asta cântam noi în anii ‘50. Azi, afar este un cer mohorât, Dumnezeu ne vrea sus la El, dar noi nu ne-am decis, de i drumul duce spre final, putem s-o lu m pe lateral, liliecii înflori i se preg tesc. Am mers dup rezultatele la analiz , doi ani nu au venit, apoi s-au pierdut, adic tot n-au venit, se schimbaser patru guverne, cine are timp de analize? Am luat bicicleta i am pornit la drum printre nori. Amicul meu este bolnav, nu vrea s spun . A dormit cu soba înfundat . Ulici a a a murit. Monoxidul de carbon este gaz toxic, asta tia i Himmler. S l m cruzimea detaliilor.

Târziul lumii pare stingher, ca o balig leg nat în noapte, somnul cade peste mine ca un clopot, dezm al Regulii înc lcate. Aici m opresc o leac . Nu-mi plac regulile. M refer numai la literatur , sunt un cet ean disciplinat. Cineva m-a numit anarhist- ef. Este o contradic ie, anarhismul nu cunoa te efi. Scrie fiecare cum vrea i cum poate. În scorburi nu se nasc jivine, dar pielea lor le ap mai bine. Noi avem piele fin . Iubim arta, dar f reguli. Oare nu am înv at nimic de la Kafka, Joyce?

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Vasilica GRIGORA}

„C[utând dup[ mere” România Profund[ Actorul, autorul i regizorul de teatru, scriitorul i eseistul Dan Puric, prin tot ceea ce spune, scrie i întreprinde ne asigur de faptul c înc mai exist România Profund . Îns , dup ceea ce se întâmpl în aceast minunat ar în ultimul timp, suntem tenta i s îl contrazicem chiar cu fapte indubitabile.

Pentru a crede, sus ine i îmbr a o variant sau alta, este nevoie de o analiz foarte ateni s fim receptivi la semnalele definitorii ale manifest rii poporului în grani ele sale, sau, mai nou, i ale apar in torilor poporului român tr itori pe meleaguri str ine.

Nu ne-am propus s facem un exerci iu, o expunere, un eseu a ceea ce înseamn România Profund , ci îi vom lua drept „avoca i ai poporului” pe cei doi autori ai c ii „C utând printre mere - un dialog amical” între Pavel R tundeanu-Ferghete i Ben Todic , ap rut la Editura SITECH, 2018. „Cei doi se spovedesc unul altuia întru theatre a deux, ori spre o upani ad ”.

(George Anca). Ei poart în sufletul lor o Românie abisal , de i au avut destine diferite, un parcurs particular al timpului, fiecare are un caracter bine conturat i strict individualizat, deosebindu-se fundamental în anumite privin e, îns au mo tenit numeroase

tr turi asem toare, printre care a enumera: sfânta naturale e a fiin ei lor, lucida analiz a vie ii, ginga a acurate e a iubirii...

Tr ind la mari dep rt ri, necesitatea ori hazardul au f cut ca, la un moment dat, s se întâlneasc i s i uneasc puterile în realizarea unei lucr ri obi nuite i simple (doar la prima vedere), îns m re e, de anvergur i cu mare înc rc tur emo ional .

Ambii autori au reale calit i scriitorice ti, „un tiutor i un mai tiutor” (George Anca), dar abordeaz stiluri total diferite; Pavel R tundeanu-Ferghete, intelectualul- ran, care str bate în c ru aret ori la pas uli ele satului i distan ele dintre sate, se implic adânc în via a concet enilor, observ cu lux de am nunte, pân la detaliu tablourile carei atrag aten ia în mod pl cut, sau, din p cate, contaminate de viru ii descompunerii adev ratelor valori umane. Ben Todic , artistulmuncitor, c torind peste m ri i ri cu mijloace de transport sofisticate, moderne (main , tren de mare vitez , avion), minte luminat care opereaz cu maniere subtile de interpretare a realit ii actuale, suflet deschis, fin observator i cunosc tor al vie ii popoarelor pe mapamond. Prin întâlnirea celor doi a ap rut o carte, dup opinia noastr , un

„caz” în peisajul prozei române ti, care îi parafeaz pe autori ca scriitori care se mi liber, cu o dezinvoltur a simplit ii ce nu trebuie confundat cu absen a esen ei, ci din contra este calea iscusit de acces la izvorul cristalin al r cinilor unui popor.

Se observ la cei doi scriitori un nonconformism, atât în via „m sim eam în largul omului liber sc pat din închisoare, a calului sc pat în buiestru din frâu” (Pavel R tundeanu), „aveam acas mai mult libertate” (Ben Todic ), cât i în scris. Nu se supun unor canoane, de orice fel ar fi ele, ci povestesc firesc întâmpl ri din via a lor, din realitatea imediat , colorându-le afectiv, dându-le fie o conota ie negativ , ori una pozitiv , admirativ .

Incertitudinea încadr rii tipologice tematico-narative a c ii, nu-i tirbe te totu i coeren a interioar , unitatea subcontextual .

Dup George Anca, volumul este un roman: „Tiradele i personajele lui Pavel ambi ioneaz romanul cre terii lui la umbra replicilor centaurului româno-australian”. Cartea poate fi considerat roman social (fapte, tr iri, rela ii interumane, ac iunea desf urându-se în principal în dou orânduiri sociale - socialism i capitalism...), roman istoric (referiri la toate perioadele istorice i conduc tori…), roman de atmosfer i moravuri... „o via a a cum a fost”, roman autobiografic ori un jurnal, memorii, m rturisiri... Din punctul nostru de vedere, volumul este o monografie a sufletului românului adev rat, cu con tiin a nep tat , cu dorin a lucrului bine f cut i cu rost, întru împlinirea menirii cu care a fost trimis pe-acest p mânt. În opinia autorilor, „scrierea este o rug ciune”, iar „pâinea i pacea sunt liturghia luminii”.

Totul este prezentat sincer, f exager ri, f fic iune, f artificii meschine; totul este trecut prin propriul filtru, acela asemenea sitei celeste, prin care norii î i cern fulgii de nea ori stropii de ploaie pentru a hr ni p mântul roditor. „Istoria este cea tr it , neinventat , istoria-poveste frumoas e dintr-al nostru col al rii, ar ,pe care o am cum rar al ii o au. Doamne, dar eu o am cu aur cenu iu strecurat de luminat i curat, o am cu folclor i oameni destoinici, cu oameni de aur, oameni m sur a lucrurilor, oameni potrivi i

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la locul i timpul potrivit, sfin i de n stru nicia lor, câ tigat de coala urmat , ca coal dincolo de coal pentru a se ridica de pe orizontal pe vertical întru r sit de soare i binecâvântate a ceea ce-i iubire, drept de înviere”. (Pavel R tundeanu) Autorii dovedesc o foarte bun memorie a am nuntelor, uimitoare putere de analiz , cartea distingându-se printr-un biografism autentic, constituit în mare parte din confesiuni sincere, m rturii relevante pentru în elegerea demersului lor literar. Remarc m la Ben Todic stilul concentrat, exprimarea rafinat , fin , interpretarea pertinent a fenomenelor lumii contemporane, i nu numai, cu trimiteri exacte la fapte i oameni, punând punctul pe I (mare). Pavel R tundeanu face dovada clar a unei asimil ri în timp de vaste cuno tin e din literatura român i universal , din istoria i geografia rii i lumii, din cultura neamului românesc, dar î i dezv luie cu franche e sumedenie de tr iri existen iale, familiale, sociale, profesionale. Cu prezen de spirit i acuitate mental a gl suit cuvinte pline de lirism i muzicalitate, a a cum i-au fost încrustate cu litere de aur în propriu-ul ADN. Asist m la un dialog, o convorbire fr easc , sincer , dar i la o înl uire de proz veridic , în care evolueaz personaje tipic române ti, cu tr turi caracteristice Ardealului, prin venele c rora curge înc sânge neinfestat de transform rile sociale, politice, economice... ale niciunui regim. Întâlnim în aceast carte o societate de teni, cu îndeletnicirile lor, angaja i în rela ii de rudenie, comunitare, administrative... i putem vorbi de o analiz psihologic a tipului de ran, prin care putem desprinde unele tr turi largi, f broderii inutile, concentrate în gesturi, atitudini care-i contureaz profilul, uneori denaturat de intemperiile vremurilor tr ite. De apreciat abilit ile de psiholog cu exactitate de etnograf ale lui Pavel tundeanu, cunosc tor al traiului gosporului, al tradi iilor, obiceiurilor, supersti iilor, toate acestea reprezentând suma vie ii populare. Fapte diverse, minore, f însemtate, mici istorii de o moral elementar sunt just i adânc observate.

Cartea este scris într-o limb „Limba Român este Patria mea” (Nichita St nescu) frumoas , curat , armonioas , care abunîn regionalisme i arhaisme, expresii i jargoane populare neao e, de acolo din izvorul nesecat al neamului, nealterate de intemperiile vremelnice, de interven iile inten ionate sau neglijen ele regimurilor politice. Aceastea constituie „sarea i piperul” care asigur gustul deosebit de pl cut al lecturii. Între personajele c ii sunt dialoguri vii, îns monologul interior al lui Pavel R tundeanu este fascinant. Stilul s u plastic, fraza ampl , arborescent i bogat în pro-

verbe, zic tori, vorbe de duh, versuri populare, pilde cu sonorit i biblice, glume cu haz ne dezv luie un fin artist popular. Prin simpla evocare a faptelor, descoperim darul de povestitor, care zugr ve te cu lux de am nunte întâmpl ri i evenimente la care particip nemijlocit. Eroii s i reprezint categorii bine definite, schi e realiste de chipuri de ardeleni, cititorul neputând ignora umorul, blânde ea, suple ea vorbelor ardelene ti. „C utând dup mere” ne ofer o investiga ie vrednic , precis a veridicit ii fondului popular prin care descoperim ranul, românul la grani a între dou orânduiri sociale, una în destr mare, muribund , alta nou (de aproape trei decenii), n scut cu mari malforma ii congenitale, ambele având pilonii de rezisten putrezi. În România, capitalismul original este de fapt o societate în degringolad . Lupta pentru existen devine din ce în ce mai acerb i se sluje te de metode dure, aspre, feroce; oamenii competen i i de bun credin sunt înl tura i i se ridic „ciurucurile”, cei „grosolani” i „golanii”, lipsi i de scrupule, avizi de bani i de putere. În locul celui mai barbar despot, înst pânit pentru câteva decenii în veacul trecut (partidul comunist) au ap rut mai mul i st pâni în interiorul rii, iar din afar ne amenin al ii mai violen i, mai dornici de subjugare i înrobire. Între st pânii vechi i noi este poporul umilit, înfometat, bolnav i lipsit de speran . Parc nimic nu-i mai leag pe oameni; politica i democra ia, în loc s -i uneasc îi dezbin i-i înr ie te. România pare a fi vasul „Titanic”, în serioas i grav deriv . „Tr im vremea caricaturilor, a bufonilor care habar nu au de nevoile poporului i la rândul s u, m ria sa poporul a devenit bufon”.

(Ben Todic ) Omenirea-i la confluen a a dou veacuri, a dou milenii, în care, pân i biserica este în impas, îns , autorii conchid c buna i adev rata credin este tot ceea ce ne-a mai r mas. În acest context deloc încurajator, întâlnim în Dialogul amical al celor doi români un patriotism sincer i, pe bun dreptate observ m un u or filon de na ionalism. Asta nu înseamn c este cineva discriminat, ori nedrept it, ci doar iubirea de ar i neam manifestat în toat plin tatea ei.

Cartea are 29 de capitole, fiecare cu un titlu expresiv i incitant pentru lectur . El exprim chintesen a paginilor incluse, adâncimea i claritatea tr irilor i ideilor, „29 de împ rt iri patetice, spiritual-reflexive între diurn i în elegere arhaic ” (George Anca), „un adev rat atelier de alchimie, în care gândurile lor prelucrate i învelite în acea hain aurit lingvistic a limbii noastre române ti.” (Ioan Micl u-Gepianul) Întâlnim minunate descrieri de natur prin care cititorul „aude cântecul spicelor de grâu în adierea vântului, aude cântecele rilor, glasul stelelor, dornic parc a

Anul IX, nr. 7(95)/2018

intra în lumea universului s tos, al acelei vie i umane, cre tine, sfinte”. (Ioan Micl uGepianul) Un capitol deosebit de pl cut este povestea Veronic i, intitulat „Fata p durii”.

Petre ea afirma c ranl este omul absolut”, iar în opinia lui Pavel R tundeanu, acolo unde tr ie te acesta este „România Tainic ”. La sat este ranul profund cu suflet mister divin, acolo este dramul de normalitate, cu „vorbe de doin i basme balsame”. Ben Todic ne aminte te c tr im întro lume artificial , iar natura dual a omului se adânce te; acesta este romantic i violent, prieten i du man, dup interes. Omul umbl dup fericire, iar fericirea în opinia lui este banul, i astfel î i irose te via a, care nu poate fi cump rat cu nimic. În opinia lui Pavel R tundeanu, a întemeia o familie este un act sfânt, familia este nucleul de baz al unei societ i s toase, membrii s i fiind al turi la bine i la r u, îns i aici autorul observ schimb ri, uneori destul de nefire ti, unele chiar de neîn eles, absurde, îns , în ciuda acestora, nu- i schimb punctul de vedere, nu se îmver uneaz , nu clevete te, nu ur te, ci dimpotriv iube te cu patos. În carte se reg sesc cuvinte cu o pondere covâr itoare: dragoste de ar i neam, limba român , bun voin , bun -cuviin , via , înelepciune, înv tor, r bdare, str ruin , familie, ordine i disciplin . O asemenea scriitur poate fi asem nat cu biserica satului românesc, cuvântul fiind icoana sufletului românului, a cre tinului autentic, adev rat; „Menirea vie ii este s te cau i pe tine însu i” pentru ca „S -l descoperim pe Hristosul din noi”.

Prin lectura acestui volum, cititorul r mâne cu bucuria împ rt irii cu stropi de „Românie Tainic ” din ploaia m noas a existen ei unui popor vechi, cu o istorie milenar care va continua s fiin eze în propria-i adâncime (satul românesc) i în l rgimea de mari dimensiuni, concretizat în comunit ile românilor de pe întreg globul mântesc, în sufletul tuturor românilor cu dragoste i dor de patria mam . „Aceast carte este un tablou, este o sculptur din topor care ascunde în imaginea fiec ruia dintre noi pun i spre ai no tri de departe. Prin textul lui Pavel se vede cu adev rat prin ce trece România azi pentru c , vorba lui Blaga, darul omului sa n scut la sat”. (Ben Todic ) i, ne permitem s ad m, c acolo, în pe tera adânc a românismului, „lumina lui Zamolxis” va p stra ve nic vii stalactitele i stalagmitele în care vor str luci perlele profunde ale spiritualit ii poporului român i astfel, neamul nost va d inui peste veacuri i milenii prin binecuvântarea Domnului, pentru c „identitatea este o tain i st în mâna lui Dumnezeu”. (Dan Puric)

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Ioan EVU

Revela\ii, resuscit[ri, regrete O poezie a esen elor scrie Daniel Marian.

Departe de fi un r sf at al criticii literare, el crede cu t rie în destinul lui, tip rindu- i c rile cu parcimonie. Cel mai recent volum al u, intitulat Revela ii, resuscit ri, regrete, tip rit la editura eCREATOR în colec ia POESIS, se constituie într-o sum de interoga ii i r spunsuri legate de condi ia poeziei i, în ultim instan , de rolul poetului în lume.

Sensul/rostul poeziei pe care o scrie e unul expiator ca la orice poet autentic i care se respect : „urletul e ultima sim ire vertical / iat motivul pentru care/ cerul st / în picioare” (urlet). O astfel de formulare laconic , plin de profunditate e, f îndoial , rezultat al unui travaliu sus inut asupra textului poetic. Or Daniel Marian e un poet matur, care a exersat mul i ani la rând varii modalit i de expresie, dobândindu- i, în cele din urm , propria cale.

Poet original, atent la distorsiunile realului, Daniel Marian este, în fond, un romantic, capabil de exclama ii de o rar gravitate i sensibilitate: „zeului de-ar mai veni la mine i-a spune:/ aga -te de unul din capete/ i d -te-n scrânciob;/ iar el ne tiind care e tâlcul/ s-ar face copil/ la mijlocul

gr dinii cu globule/ în loc de mijlocul universului” (vechiul testament esen ializat).

Desigur c apropierea de o atare liric necesit familiarizarea cu anumite simboluri i mituri esen iale, îns poetul tie s lase întotdeauna o fereastr întredeschis c tre cititorul „ocazional” de versuri, p strând în mai toate poemele un ton colocvial. El este un m rturisitor al tr irilor, necontraf cute, încât, lecturându-i textele, nu po i s nu solidarizezi cu el. Uneori, din urzeala poemelor zbat exclama ii de o rar spontaneitate i puritate: „Spre diminea vino i a eaz mi/ sub pomul de Cr ciun/ un poem de dragoste veritabil/ s -l tiu pe de rost/ în locul elegiilor ce cresc ca ciupercile/ din dorul din nelini tea din teama/ pe care le-am primit la na tere/ ca pe ni te file de abecedar (nocturn ).

Chiar i atunci când e locuit de splin, în interiorul versurilor sale pâlpâie lumini a unor viziuni tonice. El vede cum pe sub ora se gudur ploaia, simte toamna ca o mân de cenu , contempl mansarda realit ii care a înnebunit, în contrast cu un univers diafan i pur în care o frunz poate fi strivit printro simpl „ar tare cu degetul”... i, totu i, se te suficiente resurse s i construiasc oaze de speran i încredere, un spa iu liric în care se simte eliberat prin capacit ile exorcizante ale scrisului. În compara ie cu celelalte c i ale sale, în Revela ii, resuscit ri, regrete descoperim st ruin a lui Daniel Marian de a- i esen ializa limbajul pân la contur de lamur : „nu am în eles niciodat / sentimentul nelini tii/ mâna mea dreapt scriind/ ochiul meu cel drept/ cople it odat cu lumea// s -i explic na terii mele/ ceea ce n-am tiut/ când treceam prin ea// chemat în aren / s tr iesc i s mor/ în acela i timp/ nu am în eles niciodat ” (nu am în eles) De i unele poeme par construite din elemente heteroclite, exist între acestea leg turi subterane ce se las destul de lesne depistate/decodate la o re-lecturare mai atent a poemelor, împlinite într-un limbaj unitar, întro curgere limpid a textului liric.

Poetul ne dezv luie vise i co maruri obsesive, ne poart , uneori, în vecin tatea tenebrelor ce-l viziteaz , îns , paradoxal, o face cu o anume tandre e voluptuoas , cumva complice cu virtualul lector al versurilor sale: „somnul vietate pe întuneric/ umbl prin înc peri se înnoad / are conturul unei fântâni în care m arunc/ visul descul prin paji tea amintirilor/ nu te scap printre degete/ s rutul umbl dup tine asemenea/ urmelor dup c ldura pa ilor/ orizontul e îmb ls mat în iubire/ are numai gustul amar al anotimpului soldatului”(anotimpul soldatului) Trebuie subliniat faptul c Daniel Marian scrie i memorabile versuri de dragoste. Nostalgia dup o iubire pierdut , îns p strat mereu vie în memoria afectiv , r zbate mocnit din poeme cu caracter de roman modern . „Resuscitarea” iubirii se desf oar în versuri de larg respira ie, în deplin acord cu tr irea sentimentelor nostalgice. Autorul recompune din multitudinea frânturilor de amintiri imaginea în mi care a unor foste iubiri, c ci - spune poetul - „e lin c derea doar prin fotografii”.

De i marcat de un anume scepticism, Daniel Marian, ajuns la o limpiditate a versului aproape aforistic , g se te suficiente resurse de a descoperi motive de uimire „copil roas ” ce r zbat din poeme stenice, cum ar fi Pastel sentimental: „În fiecare diminea , exerci ii de libertate/ printre re elele somnului, stalactitele foamei/ idei transplantate cu for a/ / în fiecare diminea îmi arunc sufletul/ mai marele decât mine - în b gan/ în marea neagr - în ora ele ame ite de popula ie/ / îmi iau ig rile votca pufoaica în din i/ i gândesc la o problem ciudat ”.

Preocupat de temele fundamentale ale poeziei dintotdeauna, Daniel Marian reute prin Revela ii, resuscit ri, regrete o panoram a realului în care tr ie te, dar i o incursiune în teritoriile mai pu in accesibile ale subcon tientului individual i colectiv.

Iat doar câteva motive pentru care poetul trebuie urm rit în continuare cu toat aten ia.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Isabela VASILIU-SCRABA

Misterul totalit[\ii la dou[ personaje ale romanului Noaptea de Sânziene: C[lug[rul Anisie (/Arsenie Boca) ]i filozoful Petre Biri] (/Mircea Vulc[nescu) Motto: „O lumin neîn eleas îi sc lda necontenit figura. Am întâlnit un om extraordinar... Trebuie s m integrez ritmurilor cosmice... Este i acesta un mare secret. L-am înv at de la [c lug rul] Anisie” ( tefan Viziru) Dintr-o declara ie scris de stare ul de la Sâmb ta când a fost prima oar arestat, tim azi c afluxul mare al credincio ilor l-a f cut pe c lug rul iconar Arsenie Boca s primeasc preo ia mai târziu cu un an decât ieromonahul Serafim Popescu, c lug rul cu care fusese la Sfântul Munte Athos dup S rb torile Pascale din 1939: „Într-o iarn , probabil prin 1941, ne trezim [la Sâmb ta de Sus] cu o avalan de oameni de toate vârstele i treptele [sociale], n dindu-m s stau de vorb cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit s fac duhovnicie cu oamenii de i nu eram preot” (ieromonahul Arsenie, 17 iulie 1945, Biroul Siguran ei, Poli ia ora ului Râmnicul Vâlcea). La vremea r zboiului pentru Basarabia i Bucovina cotropite de Stalin în 1940, stare ul de la Sâmb ta de Sus era deja bine cunoscut sibienilor if enilor care frecventau Mân stirea Sfin ilor Brâncoveni. In ce prive te informa iile despre „Sfântul Ardealului” care ar fi putut ajunge la Cioran prin coresponden a trimis de la Sibiu de Relu Cioran, acestea fie s-au pierdut odat cu scrisorile trimise în anii de dup r zboi, fie au fost „piept nate” de pasajele în care era men ionat frumoasa figur a Sfântului Ardealului. Un indiciu îl ofer îns insisten a cu care, dup destinderea din 1968, „fratele din leprozerie” (cf.

Ionel Necula) i-a trimis poze cu Sâmb ta de Sus i cu Mun ii F ra , când într-una din scrisorile de r spuns Cioran r bufne te: „E clar, las memoria” (9 aprilie 1975). Chiar i reeditarera la Humanitas a primei jum i din Filocalia (volumele I-IV, Sibiu, 1945-1948, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, P rintele Arsenie Boca, poeta Zorica La cu i poetul Nichifor Crainic în culisele Filocaliei române ti; https:/ /isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavstradufilocalia5/) s-a f cut cu cenzurarea numelui „ctitorului Filocaliei române ti” (https://arhiva-romanilor.blogspot.com/2017/03/isabelavasiliu-scraba-parintele.html) martirizat în toamna lui 1989 de regimul poli ienesc comunist (1). Nici în America, Principesa Ileana nu a putut prin anii cincizeci s -i treac numele în cartea sa I live again, de team ca P rintele Arsenie Boca s nu sufere persecu ii din partea mercenarilor ocupantului str in care deja îl închiseser în trei rânduri nici o condamnare: o lun în 1945, vreo trei luni în 1948 i peste

14 luni în lag rul de munc for at i de exterminare de la Canalul Dun rea - Marea Neagr (2) .

In anul centenarului na terii lui Cioran observasem c Mircea Eliade a transpus în figura c lug rului Anisie tr turile „Sfântului Ardealului” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Emil Cioran ca profet al adev ratei sfin enii, a propos de Mircea Vulcanescu; https:// isabelavs2.wordpress.com/emil-cioran/ivs-ciorancolocviu5a/ ).

Probabil de legendarul stare (c ruia filozoful Lucian Blaga îi spusese la Sibiu c „poart c ciula mitului”) autorul Nop ii de Sânziene aflase (cum scrie el însu i) de la Cioran cu care între inea strânse leg turi de prietenie. Sigur este îns c cel care în deceniul al patrulea avea capete faima de „Sfânt al Ardealului” l-a cunoscut la Bucure ti pe universitarul Mircea Eliade în epoca „Criterionului”. Înc din perioada când a urmat Teologia fusese poreclit de colegi „Sfântul”, din cauza ascetismului asumat de bun voie i voca iei mistice. Studentul Academiei Andreine din Sibiu citea cu mult interes articolele despre mistic publicate de Eliade, interes consemnat de asemenea în declara ia ocazionat de prima sa întemni are de dup impunerea guvernului condus de Petru Groza: „M preocupa, studiind prin compara ie mistica diferitelor religii superioare, ca s v z prin proprie experien cât se întinde sfera voin ei în domeniul vie ii suflete ti i biologice... M ajutau... i studiile ce le f cea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din Bucure ti pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tip rea în Revista de filosofie de la Bucure ti i-mi parveneau pe aceast cale” (Ieromonahul Arsenie, 17 iulie 1945, Biroul Siguran ei, Poli ia ora ului Râmnicul Vâlcea).

Exilatul Mircea Eliade scria în 1974 c nu-l intereseaz decât „viitorul”. i, ca s nu r mân nici un dubiu asupra sensului intenionat, filozoful religiilor specific felul în care românii î i pot „împlini” viitorul care le-a fost h zit: „tr ind liber orice epifanie a prezentului, cât s-ar dovedi ea de tragic , n scut din nenoroc i ursit dezn dejdii” (M. Eliade, Incognito la Buchenwald , în rev. „Ethos”, Paris). În romanul Noaptea de Sânziene - scris la Paris începând din

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vara anului 1949 (vezi Memorii, vol. I, 1991, p. 317) i publicat în francez apte ani mai târziu -, numele „Anisie” indic sursa de inspira ie: P rintele „Arsenie” (3). La fel, „Biri ”, trimite (prin cuvântul „bir”, dare sau impozit) la Mircea Vulc nescu, filozoful de mare onestitate angajat la un moment dat la Direc ia V milor, cum î i aminte te Eliade în primul volum de Memorii (p. 239). Numele personajului „Ciru” pare derivat din Cioran, scriitorul originar din m rginimea Sibiului de la care Eliade scrie în romanul s u c ar fi aflat de existen a rintelui Arsenie (/„Anisie”). Romancierul imagineaz povestirea „E departe stâna” publicat de iubitorul de drume ii montane (Ciru Partenie), unde este descris figura singular a c lug rului Anisie.

Dup Eliade, p rintele Anisie ar fi fost o dovad palpabil c exist Timpul ve nic. În acest Timp tr ie te c lug rul Anisie „neîntinat” de timpul istoric, prob vie a faptului c „spiritul nu cedeaz întotdeauna timpului, a a cum se întâmpl cu noi, oamenii m run i i to i... Filozofii vorbesc mereu de transcendent. Eram însetat de cuvântul acesta, de lucrul acesta, de tot ceea ce nu face parte din lumea noastr de i se afl printre noi, în mijlocul nostru” (Mircea Eliade, Noaptea de sânziene). C lug rul Anisie, care a putut r mâne „imaculat pe acest p mânt”, î i jertfe te via a p mânteasc „ca eu s pot crede, spune tefan Viziru, s m pot mântui” (ibid.). În 13 octombrie 1949, Sfântul Ardealului spunea la M stirea Prislop c „Iisus [v zut dup învierea Sa de un „nor de martori”] este reazemul vie ii noastre în ispite i furtuni... este Prietenul nostru care nu ne se te niciodat : este foamea noastr metafizic ” (P rintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006). Alt dat spusese la Sâmb ta „se r resc p storii” i c vor veni „zile de foamete pe p mânt, nu foamete de pâine... ci de auzit cuvântul Domnului” (P rintele Arsenie Boca, Omul - zidire de mare pre , Editura „Credin a str mo asc ”, 2009, p. 56 ; Cuvinte vii, Deva, 2006, p.19).

Lovis Corinth - Femeie cu crini

45

Este de-a dreptul remarcabil previziunea lui Mircea Eliade legat de rolul pe care urma s -l aibe Sfântul Arsenie Boca - pictat în biserici chiar înainte de a fi canonizat oficial (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev r ascuns la Centenarul rb torit la M-rea Brâncoveanu; https://isabelavs2.wordpress. com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ; sau: https://philpapers.org/rec/ISAMSA, din rev. „Destine Literare”, Montreal, Canada) -, în fenomenul întoarcerii la credin a str mo asc a unei impresionante mul imi de români trecu i în mod obligatoriu prin înv mântul ateu, comunist.

Amploarea pelerinajelor la M stirea Prislop a îngrijorat într-o a de mare m sur responsabilii cu idio irea mediatic (a a numi ii „lideri de opinie”) încât s-a finan at de la bugetul de stat al României o cercetare „ tiin ific ” de trei ani materializat printr-un volum scos de un angajat al Institutului de Istoria Religiilor condus „interimar” (din 2008) de un cronicar plastic devenit ministru al culturii.

Mircea Vulc nescu - întors de doi ani de la studiile doctorale din Fran a, unde participase la o serie de cercuri de studii religioase (4) - inten iona (în 1930) a cuprinde într-un volum intitulat Gânduri pentru o via mistic primele sale conferin e pe teme religioase sus inute în Fran a (La Sainte Vierge dans l’Eglise Orthodoxe; La conception orthodoxe de l’Eglise; Misticismul i teoria cuno tin ei; Izvoarele înv turii ortodoxe; Doctrinele de autoritate i cre tinismul; Libertate i autoritate în via a spiritual etc.) precum i studiile sale ap rute în „Buletinul Asocia iei Cre tine Studen ti” i în alte publica ii precum „Cuvântul” scos de filozoful tr irist Nae Ionescu, „Gândirea” (editat de teologul N. Crainic), „Tiparni a literar ” a lui Petru Comarnescu etc. Cu pu ine zile înainte de a muri în temni a Aiudului, Mircea Vulc nescu observase c „potenta ii vremii n-au nevoie de cultur . Pseudo-cultura i-a întins tentacolele ca o caracati ” (cf. Ion Constantinescu M cineanu, în rev. „Memoria”, nr.

43). Dup apari ia Dimensiunii române ti a existen ei (în prim vara anului 1944) unii au eviden iat (împreun cu filozoful Mircea Vulnescu) cre tinismul mai aparte al creatorilor unei literaturi populare de o surprinz toare valoare metafizic . Al ii l-au taxat pe filozoful cre tin drept apologet al „imperialismului românesc” (cf. Ion C lug ru, antierele literaturii, în „Scânteia”, nr.150, an 2, 25 febr. 1945). Mircea Eliade s-a num rat printre adep ii „cre tinismului cosmic românesc” de care scrisese prietenul s u Mircea Vulc nescu trecut în lumea de dincolo dup repetate schingiuiri în temni a comunist . Una din multele fa ete ale romanului Noaptea de Sânziene (Bucure ti, 2010, vol. I-II) cu simultana (în ar i în exil) încadrare în ritmurile cosmice (adoptate de c lug rul Anisie) poate sugera oarecum viziunea cre tinismului cosmic schi at de Mircea Vulc nescu în marginea limbii i spiritualit ii române ti de factur popular sau cult . Semnificativ ar fi pe de-o parte valorificarea exilului ca drum de cunoa tere metafizic inspirat de ritmica deschidere a cerurilor la echinox. Pe de alt parte Eliade transfigureaz cele petrecute în România transformat în „gubernie penitenciar ” (cf. Virgil Ierunca), cam la fel cum prin arta cinematografic o tân ars în Evul Mediu pe rug era înf at simultan pe rugul în fl ri i pe o paji te cu flori într-un decor paradisiac. Romancierul insereaz i întâmplarea cu de inutul îngânând balada Miori a în timpul schingiuirilor bestiale, de care aflase când se afla la Paris (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade i a P rintelui Arsenie Boca; https:// isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-desanziene/ ).

Fo ti de inu i politic i-au povestit cutremur toarele schingiuiri la care a fost supus prietenul s u Mircea Vulc nescu: Torturat la un moment dat în aceea i serie cu filozoful îmboln vit de TBC la anchet rile din 1947 (cf. pr. N. Grebenea, Amintiri din întuneric, vol.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

I-II, Bucure ti, 1997), un fost de inut î i amintea urm toarea scen : „Torturarea mea s-a terminat i acum z ceam aruncat într-un col pe jos. La rând era Mircea Vulc nescu. Dup ce l-au torturat prin b taie pe tot corpul (pentru a nu tiu câta oar ) a c zut în nesim ire. Era plin de sânge. Un igan robust l-a luat de un picior târându-l pe jos.

Capul i se b nea în dreapta i-n stânga ca o mingie legat cu o sfoar tras de un copil... Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am târât pu in ca s -i îmbr ez capul i s -l încurajez. Se vedea c nu e mort. iganul care îl târa m-a îndep rtat cu o lovitur de bocanc în piept, care mi-a t iat respira ia”. (N. Cr cea, rturii din iadul temni elor comuniste). Un alt întemni at relatase cum filozoful împreun cu al i doi de inu i fuseser trimi i dezbr ca i timp de trei zile f mâncare la „Neagra” într-un frig înlemnitor i o bezn absolut , dup care au „fost b tu i cu saci de nisip (confec iona i din pânz de doc, de grosimea unei bâte) care distrug mai ales organele interne, în special rinichii... Vina? Au propagat idei retrograde”. Apoi vreo s pt mân „aproape n-au putut vorbi din cauza sl biciunii i a durerilor acute” (V. Maxim, Imn pentru crucea purtat , Ed. Antim, Bucure ti, 2002, p.246; a se vedea i dou mostre ale pseudo-culturii propagate azi: pritocirea maculaturii l sat la vedere de tor ionari, f nici cea mai mic trimitere la m rturiile victimelor, în articolul Ioanei Diaconescu, De inutul K9320, M. Vulc nescu, în „România literar ”, nr. 47/ 2005 i o cinic - sau doar stupid - îmbl tire de vorbe goale din textul lui Sorin Lavric, Nevoia de martiri, în rev. „Permanen e”, Anul XIII, nr. 10-11/2010, p.3).

In închisoarea comunist din Aiud, în noaptea de 28/ 29 octombrie 1952, filozoful Mircea Vulc nescu trecea în ve nicia pe care o cunosc doar sfin ii. Ioan Ioanolide i-a amintit cum îl vedea pe Mircea Vulnescu „adesea în biseric , atunci când biserica din Aiud nu fusese înc transformat în WC”. Tot acest fost de inut politic a scris c

Lovis Corinth - Nana - femeie nud

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Mircea Vulc nescu n-a murit în urma b ilor i izol rilor în întuneric i frig de la închisoarea din Jilava i c , revenit în închisoarea din Aiud, filozoful a continuat s între in o „febril activitate intelectual în rândul de inu ilor”. Iar gardienii „au continuat s -l pedepseasc pân ce l-au ucis” (Ioan Ioanolide, Întoarcerea la Hristos, Bucure ti, 2012, p.307).

Mircea Eliade transpune (într-o ingenioas contradic ie a opuilor) ultimele vorbe ale prietenului s u martirizat în temni a comunist , comutând îndemnul „S nu ne r zbuna i!” pe o imaginat scen de un dramatism cu totul particular. (Acela i tip de dramatism îl reg sim i în romanul Pe Strada Mântuleasa, vezi Isabela VasiliuScraba, Despre lipsa individualiz rii c ilor, sau, Despre anchetatoarea din romanul eliadesc Pe strada Mântuleasa; https:// i s a be l a vs 2 . wor d p r e s s . c om / m i r c e a - el i a d e/ i s a be l a vs eliademantuleasa24/). În momentele finale, tor ionarul (/fost prieten) Bursuc ar fi fost de fa la moartea de inutului schingiuit. Numele acestui anchetator fost preot a fost astfel ales încât s fac trimitere la alternan a de alb i negru caracteristic bl nii de bursuc. În romanul eliadesc nu doar prezen a tor ionarului în haine de preot impresioneaz . Asemenea prezen e intim corelat cu suferin a fizic pân la delir i cu faptul însu i tor ionarul a r mas s fie cel care trebuie s duc mai departe mesajul ultimelor cuvinte ale muribundului.

Eliade imagineaz o anchet / spovedanie, cu un pop -securist urm rindu- i elul, cu frica omeneasc de b taie i cu doctorul închisorii implicat în torturarea dincolo de orice limit . In ni te pagini absolut extraordinare (pp. 283-300 din vol. II), Eliade îl înf eaz pe filozoful Biri schingiuit pân în pragul mor ii discutând cu popa Bursuc în noua sa calitate de angajat al Securit ii anti-române ti. s-popitul Bursuc urm re te (ca si anchetatorul Duma, cuvânt ce trimite la „duma”/ parlamentul rusesc) a smulge de la de inutul Petre Biri (b tut cu ranga la t lpi) nume imaginare ale celor care ar fi complotat împotriva regimului de ocupa ie sovietic .

Venit în ras de c lug r la c tâiul fostului prieten, singurul lucru pe care-l afl anchetatorul-tor ionar de la cel schingiuit metodic este c numele ar fi fost „Legiune”, cum apare i în Biblie în povestea îndr citului din inutul Gherghesenilor (Luca, 8).

Când J. P. Sartre scria c infernul este cel lalt, el indica f s tie esen a „regimului criminal comunist” (cf. pre edintele Traian sescu, 18 dec. 2006). Preocupat de misterul totalit ii, Mircea Eliade notase în jurnalul s u c problema fundamental a cunoa terii omene ti nu este decât transcenden a (Sacrul), care este i problema religiei. „Altul (5), cel lalt - este, de fapt, obiectul” consemna M. Eliade în Jurnalul portughez pe 12 noiembrie 1942.

Spre deosebire de cadrul oferit de religia cre tin fostului suplinitor al profesorului de metafizic Nae Ionescu (6), „altul” (ori „cel lalt”) în viziunea unui comunist precum Sartre nu putea fi decât infernul („l’Enfers c’est l’autre”), sau „Legiune” ie it din cunoa terea pe calea diabolicelor anchet ri securiste.

Personajul „Bursuc” este imaginat de Mircea Eliade ca „pop ” spre a aminti probabil numele de „C lug ru” purtat de autorul „Copil riei unui netrebnic” (1936), ziarist de stânga publicat de Nae Ionescu la „Cuvântul”. In anul arest rii filozofului Mircea Vulc nescu, faima lui Ion C lug ru a fost cauzat mai pu in de cele scrise în marginea Dimensiunii române ti a existen ei despre inexistentul „imperialism” al na iunii române captive. Acest „procuror ideologic comunist” i-a câ tigat la vremea ocupa iei sovietice de atunci o sinistr faim instigând (prin „Scânteia” nr. 31 din 28 aprilie 1946) „la distrugerea Rotondei Scriitorilor din Ci migiu” (7). Din Rotonda Scriitorilor n-a apucat la vremea comunismului s fie d râmat decât

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bustul scriitorului Octavian Goga, otr vit (cum s-a spus în epoc ) din pricina volumului Mustul care fierbe (1938, edi ia a doua în 2014 la Editura Vicovia, Bac u, ISBN 978-606-8541-73-0).

Mircea Vulc nescu îi scrisese în 1947 din închisoarea Aiudului sorei lui (care urma s aib i ea parte de deten ia politic ) despre iadul temni ei comuniste f când o aluzie la c limara cu care Luther ar fi aruncat în diavol: „...am f cut i progrese spirituale-n celul i am ajuns s v d ca Luther, dar n-am c limar ” (Mircea Vulc nescu, Ultimul Cuvânt, Ed. Crater, Bucure ti, 2000, p.111). Prin anii treizeci, comunistul Ion C lug ru fusese criterionist în gruparea care-i reunise pe Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Nae Ionescu, Petre Manoliu, Cioran, Eugen Ionescu, Dan Botta, Tudor Vianu, Petru Comarnescu i al ii.

Anchetatorului Bursuc, filozoful Biri îi spune înainte de marea trecere c nim nui nu trebuie s -i fie fric de moarte. Acesta a fost chiar mesajul pe care fostul s u prieten Bursuc (pop r spopit i tor ionar securist) trebuia s -l transmit lui tefan fugit în Fran a i cunoscut ambilor, exilat care i el va trece în lumea de dincolo în noaptea de Sânziene. Biri dezv luie adev rul aflat în clipa cea mai lung a vie ii sale, dup care moartea ar fi doar o trecere, o ie ire din timpul istoric: „Exist o ie ire. S o caute” i ei, occidentalii r ci i într-un timp care „macin omul modern i lumea în care tr ie te”.

Recitind Mai am un singur dor, Eliade are în Portugalia revela ia c la Eminescu n-ar fi aici vorba de o dorin de reintrare în Cosmos. Ar fi o reg sire, „prin moarte, a adev ratei sale familii cosmice (apele, mun ii, astrele, p durile). Nu reintegrare, ci întoarcere acas , la ai i” (Jurnalul portughez, 29 noiembrie 1942).

47

2001) i „Mircea Vulc nescu i duhul lui Anteu” la Radio Sighetul Marma iei (27 dec. 2004). Inregistrate i postate pe youtube au fost conferin ele de la Colocviul „Mircea Vulc nescu” (Tecuci, 25-26 noiembrie 2011) https://www.youtube.com/watch?v=iewselu7 cnI&t=2s (despre Mircea Vulc nescu din perioada „Criterionului”), https://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ (despre sfâr?itul martiric a lui Mircea Vulc nescu) i https://www. youtube.com/watch?v=bl1ue_zssyw (Mircea Vulc nescu i „hieros topos”), iar în 2012 conferin ele despre Mircea Vulc nescu inute la Biblioteca Metropolitan pe 12 ianuarie 2012 (https://www.youtube. com/watch?v=m1w6W8-zaqk&t=8s ) si (https://www.youtube.com/ watch?v=V8Pndr70irk&t=8s). Inregistrate au fost i comunic rile mele din 25 sept. 2010 la Centenarul na terii P runtelui Arsenie Boca s rb torit la Sâmb ta de Sus; https://www.youtube.com/ watch?v=Zi0EOBC1HlY&t=165s ?i pe 27 martie 2010 la Colocviul „Mircea Eliade”, edi ia IV-a, Pite ti, https://www.youtube.com/ watch?v=GUvdVrPmFbs (despre Eliade i P rintele Arsenie Boca).

5. În „Carte pentru Isabel” (o prezentare sub form epistolar a romanului eliadesc Isabel i apele diavolului), filozoful Mircea Vulc nescu (http://www.logossiagape.ro/2018/01/30/isabela-vasiliu-scrabamircea-vulcanescu-in-zdranganit-de-tinichele/ ) precizase c drumul tre „altul” (obiect al cunoa terii noumenale prin actul mistic) e parcurs în zbor de sfin i: „Cine este acest alt i pe ce c i ajungi pân la El? Peste ce ape? Treci lin, t indu- i zborul ca o pas re în v zduh? Sau bove ti prin smârcuri i prin cotituri de ape? Zbori drept dac e ti sfânt, dac ai f cut odat întâlnirea i ceea ce te conduce este dorul de cel lalt”. (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „Jurnale spirituale din tinere ea lui Mircea Eliade”, în volumul Propedeutic la eternitate, Slobozia, 2004, pp. 79-90; http://www.academia.edu/25694732/Isabela_ Vasiliu-Scraba_Propedeutica_la_eternitate ).

6. vezi vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul r sfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii s i: Petre ea, Cioran, Noica, M. Eliade, Mircea Vulc nescu i Vasile B ncil , Slobozia, 2000; http://www. academia.edu/25694750/Isabela_Vasiliu-Scraba_In_labrintul_ rasfrangerilor .

7. vezi Marian Popa, Istoria Literaturii Române de azi pe mâine, Funda ia Luceaf rul, Bucure ti, 2001, vol. II, p.1093 i p.375.

Note i considera ii marginale: 1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Dr nescu i o profe ie a P rintelui Arsenie Boca; on-line: http://romania nstudies.org/content/2011/03/03/miracolul-bisericii-de-ladraganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/; sau URL https:/ /isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavsbisericadraganescu11/ 2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev r as-cuns la Centenarul s rb torit la M-rea Brâncoveanu; https://isabela vs2.word press.com/parintele-arsenieboca/isabelavs-martiriul7-boca/; preluat on-line : https://anomismia.wordpress. com/tag/isabela-vasiliu-scraba/ 3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura P rintelui Arsenie Boca; https://isabelavs2.word press.com/articole/isabelavs-ghius/; preluat on-line: http://www.totpal.ro/isa bela-vasiliu-scraba-ceva-despre-misticaluminii-in-pictura-parintelui-arsenieboca/ 4. In perioada studiilor post-universitare din Fran a (toamna 1926 - vara 1928) Mircea Vulc nescu (1904-1952) a frecventat Cercul interconfesional de la Meudon, organizat de J. Maritain, un cerc din jurul lui Berdiaev, Cercul de studii ortodoxe de pe lâng Biserica Ortodox Româneasc din Paris etc. Despre filozoful Mircea Vulc nescu am inut urm toarele conferin e radio-difuzate: „Mircea Vulnescu despre codul etic al românului” Lovis la Radio România Cultural (14 martie

Corinth - Mama i copilul

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Iulie

Dominic DIAMANT

VE NICANEDUMERIRE CONFESIUNE Oricât poezie a mai scrie De tot ce mi -n lume inspirat Din punctu-mi de vedere e-o manie Ce m-a cuprins i m-a transfigurat Nu pot gândi, visa ori s contemplu Ceva ce m -nfioar c instant v d în poezie ca-ntr-un templu Miraculos, fecund, iradiant i tot ce se petrece-aici cu mine E ca un rol sub vraja unui vis Pe care-l joc atât cât îmi convine fiu convins c nu m-am compromis De câte ori o nou poezie ispite te iar s m exprim Tr iesc acela i vis cu-o frenezie Ducându-m la un extaz sublim Ca s realizez c via a-mi toat E un irag de vise-n care ard Ca flac ra-mi divin s se scoat În epopeea-mi unic de bard.

PSALM Admir capacitatea infinit A vie ii de-a rena te chiar din scrum i a putea mesajul s i trimit În ve nicia clipei de acum E un miracol care m -mpresoar Atât de enigmistic i fecund sunt etern uimit ca prima oar i tot etern m zbat s îl p trund M scald în rev rsarea de lumin i frumuse e i m înfior De tulburarea care m domin Cuprins de-atâta vis i-atâta dor O, Doamne, dac nu- i v d fa a cum e i cum ai h zit al meu destin -nvrednicesc cu psalmii scri i anume Întreaga existen s i închin Nu v d o mai înalt împlinire Ca opera pe care i-o dedic Încununând iubire din iubire Cu visul meu, mai mult decât nimic.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Doamne, m iart c nu tiu Care e rolul Prostiei În Bâlciul De ert ciunilor Cine o face atât De activ -puternic Încât o vedem permanent Cum, aprig , tun i fulger Vrednic , taie i spânzur ca vreo rival i se poat opune Doamne, m simt siderat Lipsit de orice-ap rare În fa a acestei fantastice Scorpii ce face ravagii.

D -mi tu puterea m car O dat s-o scald cu o flegm . i s o v d umilit De tot oprobiul lumii.

RECULEGERE Doamne, iart -m c i în trezie, i în somnie Sunt atât de n stru nic vorbesc doar în versuri Doamne, visele mele Se leag -ntr-un mod epopeic Doar pentru c Tu M-ai h zit cu puterea De-a scrie în versuri Despre aceast Vale a Plângerii Despre Bâlciul De ert ciunilor i despre toate z rniciile În care ne irosim. Îndurarea i suferin ele mele Agonia destinului meu Niciodat -mplinit Nu tiu cum se-mpletesc Prin ce farmec se leag Încât îmi dau seama nu este om fericit Ca mine, umilul i neispr vitul Doamne, din somnu-mi trezit Las -m ca închin ciune Acest mesaj s i trimit.

1.07.1925 - s-a n scut Ion Maxim (m. 1980) 1.07.1926 - s-a n scut Gheorghe Ursu (m. 1985) 1.07.1929 - s-a n scut Costache Ol reanu (m. 2000) 1.07.1941 - s-a n scut Ion Pop 1.07.1972 - a murit Basil Munteanu (n. 1897) 1.07.2006 - a murit Georgeta Horodinc (n. 1930) 2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1878) 2.07.1926 - s-a n scut Octavian Paler (m. 2007) 2.07.1938 - s-a n scut Szilágyi Domokos (m. 1976) 2.07.1947 - s-a n scut Dan Verona 3.07.1923 - s-a n scut Paul Nicolae Mihail (m. 2013) 3.07.1929 - s-a n scut Zeno Ghi ulescu (m. 2017) 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc (m. 2008) 5.07.1931 - s-a n scut Al. Oprea (m. 1983) 5.07.1999 - a murit Liviu Petrescu (n. 1941) 6.07.1945 - s-a n scut Doru Davidovici (m. 1989) 6.07.1947 - s-a n scut Gabriela Negreanu (m. 1995) 6.07.1958 - s-a n scut Adrian Alui Gheorghe 6.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895) 6.07.1979 - a murit George Lesnea (n. 1902) 6.07.2004 - a murit Horia Gane (n. 1936) 7.07.1988 - a murit Mihail Cruceanu (n. 1887) 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar 8.07.1949 - s-a n scut Olimpiu Nu felean 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904) 8.07.1989 - a murit Horia Stamatu (n. 1912) 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988) 9.07.1959 - s-a n scut Leon Dur 11.07.1797 - a murit Ienachi V rescu (n. 1740) 11.07.1943 - s-a n scut Radu F. Alexandru 12.07.1925 - s-a n scut Radu Enescu (m. 1994) 12.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m. 1977) 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950) 13.07.1928 - s-a n scut tefan Berciu (m. 2000) 13.07.1983 - a murit Liviu Bratoloveanu (n. 1912) 14.07.1927 - s-a n scut Szász János (m. 2006) 14.07.1965 - a murit Matila C. Ghyka (n. 1881) 14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880) 14.07.1987 - a murit Mihail Villara (n. 1907) 14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914) 14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919) 15.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m. 1914) 16.07.1936 - s-a n scut Sergiu Adam 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881) 16.07.1945 - s-a n scut Virgil T nase 16.07.1955 - s-a n scut Petre T soaica 16.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921) 17.07.1810 - s-a n scut A. T. Laurian (m. 1881) 17.07.1882 - a murit Pantazi Ghica (n. 1831) 17.07.1936 - s-a n scut George Almosnino (m. 1994) 17.07.1945 - s-a n scut Daniel Dimitriu 17.07.1949 - s-a n scut Dumitru Ion Dinc 18.07.1931 - s-a n scut Nicolae Neagu (m. 2009) 18.07. 1931 - s-a n scut Balogh József (m. 2006) 18.07.1931 - s-a n scut Micaela Ghi escu 18.07.1941 - s-a n scut Virgil iganu 18.07.1943 - s-a n scut Ioana Cre ulescu (m. 1996) 18.07.1945 - s-a n scut Mircea Constantinescu 19.07.1891 - s-a n scut Teodor Mur anu (m. 1966) 19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu

continuare în pag. 51

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Ionuî\î COPIL

Formatorii de opinie ]i manipularea mentalului colectiv Mentalul colectiv este lent i permanent modificat de gândurile i tr irile tuturor celor din comunitatea respectiv . Dar prea pu in de gândurile i ac iunile concrete, mai mult de sentimentele i tr irile majorit ii. Manipulatorii, prin ac iuni sociale i economice, ini iaz anumite tr iri în mase; i aceste emo ii se acumuleaz i influen eaz toate creierele membrilor comunit ii. Degeaba tu, ca individ, e ti optimist i fericit, dac mentalul colectiv te sufoc cu emo ii negative. Metodele de a rezista influen ei subtile in mai pu in de voin i mai mult de con tientizare i adaptare. Autosugestie pozitiv (contrar tendin elor imprimate de mentalul colectiv) i tr iri concrete care î i sus in emo iile i sentimentele pozitive.

Aici apar câteva aspecte interesante. Un psihic slab este modelat de câmpul mental i începe s gândeasc în nota respectiv i, preluând acest model de gândire i ac iune, poten eaz for a câmpului colectiv. Este efectul de turm . Al doilea caz se refer la un psihic mai puternic care lupt , se opune sugestiei t cute, gânde te i ac ioneaz în manier proprie. Necesit un consum imens de energie i eficien a individului în via a real scade mult. Partea bun e c , în acest caz, câmpul mental este sl bit (evident, nesemnificativ în cazul unui singur individ, dar eficient în cazul unei mase critice). Al treilea caz se refer la un individ cu un psihic foarte puternic, cu concep ii i sentimente puternice i clare i care nu poate rezona cu câmpul agresor. Pur i simplu, cele dou câmpuri mentale sunt incompatibile i nu pot interfera; nu au nici un punct comun. Asta e foarte important, pentru atunci când un om se simte agresat de un câmp incompatibil, acest lucru se face pentru c cele dou câmpuri mentale au ceva în comun.

Revin la sugestiile subliminale ale mediului de via (a se vedea cartea Poemele vi(n)ului) i modul insesizabil în care modeleaz psihicul individual. Ac iunile inten ionate ale formatorilor de opinie folosesc o cale mai cotit i mai pu in eficient (trebuie s aga e grupul int , s îl r suceasc i apoi fiecare membru al grupului contribuie cu o f râm la reconfigurarea câmpului mental). i s nu uit m exist diver i formatori de opinie, fiecare cu scopurile sale. Dar sugestiile t cute ale mediului de via modeleaz psihicul tuturor membrilor comunit ii, asemenea mentalului colectiv (dar sunt lucruri distincte). Modificarea aspectului casei, gr dinii, ora ului, schimbarea materialelor de construc ii, a articolelor de îmbr minte, a mijloacelor de transport etc. induce schimb ri radicale în structura profund a psihicului individual.

Intermezzo Turismul viu! România este un conglomerat. Spre deosebire de multe ri care au o evolu ie liniar , România are o evolu ie fractal , de tip fulg de nea sau geod ; multigeod . Vizitând o ar oarecare, vedem o clip de glorie a acelei ri, suntem sedu i cu o poveste, dar de fapt ni se prezint un mort îmb ls mat.

Din punct de vedere temporal, noi avem daci (da, avem oameni pierdu i în mun i sau stranii locuitori ai ora elor care tr iesc i gândesc ca daci). Ei nu evolueaz în altceva, în români sau europeni, ei r mân

daci; devin din ce în ce mai mult daci. Avem apoi robi/lupt tori ai tuturor celor ce ne-au c lcat; a a gândesc, a a se comport . Avem România comunist în toate variantele ei, de la România ocupat de sovietici la România creatoare i aproape liber a anilor 70, pân la România comunismului absurd al politrucilor. Noi nu avem istorie îmb ls mat , noi avem istorie vie i concomitent ! Avem România zamolxian , România penultimului deceniu: Arsenie Boca, România ortodoxismului bigot, dar i a celui de gueril sau ortodoxismului politic reprezentat de preatalentatul Daniel.

Din punct de vedere spa ial suntem tot un conglomerat, dar de tip multigeod sau dac vre i, mur , zmeur ... diversitatea etnofolcloric , constela ia de tipologii e de o densitate inimaginabil . De asta vreau ( i nu cred ca ceva sau cineva s reu easc s schimbe acest lucru) România a a cum e: cu c ri de munte i drumuri de ar pline de noroi; ora e rurale cu osele pline de gropi, ora e i cl diri moderne ce pot rivaliza cu cele mai moderne metropole ale lumii... i, desigur, comunit i construite pe principii ecotehnologice.

Revenind cu o analiz a mesajelor subliminale a mediului de via pe perioada dacic , perioada domina iilor str ine, perioada comunist i postcomunist (c asta e!). Îns cadrul general (relief) deocamdat e neschimbat. Armonia i abunden a tuturor formelor de relief creeaz premisele unei baze extrem de solide. Structura de baz a personalit ii românului e extrem de solid i armonioas , cu multe resurse de adaptabilitate (atât de multe, încât sunt greu de gestionat i asta a constituit i un punct vulnerabil al nostru).

Presupunem c dacii tr iau în comunit i mici dar bine închegate, aveau rela ii armonioase între ei, tr iau în case mici realizate în principal din lemn. Cultivau p mântul, cre teau animale i uneori albine. Î i eseau singuri îmbr mintea ( es turi textile sau piei de animale).

Se ocupau cu vân toarea i pescuitul. Respectau familia, se veseleau la înmormânt ri i erau r zboinici de temut. Credeau cu t rie în via a de dup aceast via i aveau înv tori spirituali ce ghidau comunit ile spre o existen prosper , armonioas i în abunden . Locuin a este personalitatea i casa mic , primitoare, din lemn, a dacilor denot o personalitate unitar , pl cut , echilibrat . Hainele sunt interfa a dintre noi i lume; de fapt dintre interfa a (pielea) noastr i lume. Un fel de traduc tor. Orice material natural arat comunicarea sincer i orice material sintetic arat manipularea spre o oarecare direc ie dorit de ini iatorul comunic rii. Firele textile sunt purt toarele bd rii, h rniciei, crea iei. Pielea e ac iunea agresiv i lâna sau rul o îmbinare reu it a r bd rii cu agresivitatea. E de în eles de ce femeile casnice, înv torii spirituali, preo ii poart es turi textile i de ce vân torii, lupt torii, vân torii sexuali (ambele sexe), rebelii poart piele. Înc mintea de piele arat o (nevoie) agresivitate în raport cu mediul. Este v zut fie ca nevoie de protec ie, fie o nevoie

50

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

de ac iune agresiv (cucerire/dominare). De la cizma o teanului la bocancul sold esc din piele de câine (bun alegere pentru un soldat), nevoia de protec ie i de agresivitate e clar . În schimb, opinca ranului din piele de porc sau vit /oaie arat mai mult nevoia de protec ie i rezisten a la munca brut , asemenea unui bou/cal sau un oarecare anonim din turm . Pantalonii de piele protejeaz picioarele..., i oare ce fac picioarele în afar c ne duc spre scopurile noastre. Întotdeauna picioarele au fost protejate cu es turi groase, fie din fibre textile aspre, fie din lân i pe m sura trecerii timpului cu es turi groase din fibre sintetice. Blugii sunt un exemplu elocvent. Faptul solda ii legiunilor romane m luiau în sandale i cu picioarele goale arat o sinceritate a inten iilor lor i o mare încredere în for ele proprii. Apoi, pantalonii colora i ai turcilor arat mândria i faima/ orgoliul lor.

Cât despre chilo ii de piele sau blan ai vân torilor sexuali... treaba e clar i vreau o asemenea felin erotic . Hainele de piele sunt apanajul rebelilor, liberilor, celor ce î i ating scopurile prin lupt . ciula, p ria, apca. În fa a unui om pe care îl respect m, la mas , înaintea unei lupte..., ne descoperim capul. E semn c gândurile, vorbele, ac iunile sunt sincere. C ciula din fibre textile (fesul acela mult r spândit în zilele noastre) ne înmoaie agresivitatea, ne induce o r bdare/toleran , poate la itate în gândire i ac iune. Compara i doar copiii care poart c ciul i cei care nu vor cu nici un pre s o in pe cap. În schimb, c ciula de lân echilibreaz , împlete te r bdarea cu agresivitatea. C ciula de piele dreseaz gândurile i deciziile agresive. Cât despre cei n scu i cu c e de în eles de ce mitologia îi consider sub protec ie divin . ria este o inven ie mai recent , este o dresare/educare/elevare a deciziilor.

Acum e o mod s folosim tot felul de epci din materiale sintetice (plastic i plasticul e un derivat al petrolului) inscrip ionate în fel i chip. Multe transna ionale ofer angaja ilor i clien ilor fideli tricouri i epci cu inscrip ia siglei i numelui firmei. Aten ie! Tricouri (echivalentul maieului i lipit de piele dar i vizibil - adic protec ia/dependen a individului dar i mijlocul cum î i atinge scopul) i epci (condi ionarea gândirii i manipularea pe direc ia favorabil firmei).

Aceast interfa între cap i exterior ac ioneaz în ambele sensuri; adic i r suce te u or inten iile i p rerile individului prin prisma acelui acoper mânt al capului. Pe vremea comunismului, muncitorii purtau un soi de basc/basc închis la culoare (negrul absoarbe toate culorile, deci extrapolat, absoarbe toate informa iile pe care sistemul le turna în capetele oamenilor) i avea un soi de âmburu la mijloc (adic putea fi manevrat cu u urin de cineva de deasupra). Îns pionierii i oimii patriei aveau bascul de culoare alb !

Este interesant c toate regimurile totalitare au impus o uniform oimii patriei, pionierii, salopeta muncitorilor etc.) adic au încercat o metod de uniformizare a indivizilor, de a ob ine acela i rezultat/ tipar de comportament la acela i stimul. Îns s nu uit m c acela i lucru se întâmpl i azi în anumite fabrici, transna ionale, personal medical, militar, poli ie, judec tori, buc tari...

Cravata pionierilor, la fel ca ori ice tip de cravat , este un frâu.

Ceva ce arat c individul este dresat i are un st pân. Cravata pionierilor era o fâ ie din drapelul na ional, o încercare de a cre te copilul în spiritul patriotard al iubirii larg egoiste, de ar . Cravata clasic arat oricum un tip ordonat, rece, imperturbabil, chiar dac st pânul lui e educa ia formal , cultura, statutul social..., i nu e o întâmplare la o petrecere, dup câteva pahare, individul are tendin a aproape exagerat de a sl bi nodul cravatei sau a o scoate cu totul. În ce prive te alimenta ia, aceasta arat experien ele vie ii noastre i cum ne raport m la ele. De mii de ani mânc m hrana trecut prin

Anul IX, nr. 7(95)/2018

foc i acest obicei este aproape imposibil de p sit în ciuda sfaturilor nutri ioni tilor. Cert e c hrana trecut prin foc stimuleaz gândirea analitic ; gândirea care consum i epuizeaz . Carnea induce agresivitate, în formele ei mai blânde: energie, imbold la ac iune. Cel care vâneaz sau ucide cu mâna lui animalul pe care îl m nânc are tr turile eroului/lupt torului; îns un consum exagerat de carne epuizeaz aceste tr turi, l sând s se manifeste un porc în piele de om.

Cel care pescuie te/se hr ne te cu pe te î i manifest viclenia. De fapt, el mome te/minte pe tele pentru a-l prinde, întinde capcane.

Este manipulatorul. i merit s men ion m c religia cre tin e uneori simbolizat prin doi pe ti, c Iisus e supranumit Marele Pescar i c i-a chemat pe apostoli numindu-i pescari de oameni. Mai este cazul foarte frecvent când carnea este pur si simplu cump rat de la m cerie/magazin. Este mituitorul, antajistul ordinar. Cel ce vrea ceva pe nedrept, f munc i f s merite. Consumul exagerat de carne de magazin i caracterul unei mari p i din popula ie îmi confirm ipoteza. În schimb, consumul de fructe/legume stimuleaz r bdarea, crea ia lent dar sigur , evolu ia, dar i o form de la itate, non ac iune, dezinteres fa de comunitate. Consumul de fructe ale p mântului: cartofi, ceap , usturoi, topinambur, alune de p mânt etc induce o mare aplecare asupra interiorului, introspec ie. Consumatorul de fructe ale soarelui/luminii î i consum experien ele oferite de mediul înconjur tor, este extrovertit. Explorarea sinelui cu ajutorul alcoolului se manifest diferit func ie de originea alcoolului. T ria din fructe induce exuberan , omul î i dep te limitele exterioare, se vesele te, seduce (a a crede el), î i face glasul i gândurile sonore. Consumul de t rie din zah r al p mântului (rom, sfecl de zah r, sau legat de mânt: cereale) duce la o explorare a interiorului, o în elegere a terifiantului univers interior. Consumul de miere duce la o pl cere a vie ii (evident, excesul consum aceast capacitate de a te bucura).

Evolu ia social a dus la apari ia zah rului (distrac ii sociale: hore, jocuri, baluri...) i apoi ciocolata i toate dulceg riile selecte au dus la distrac ii tot mai elevate, scumpe, uneori inaccesibile i cu repercusiuni asupra s ii.

O poveste interesant vorbe te despre Deceneu, care, îngrozit de faptul c dacii beau peste m sur vin, a hot rât t ierea tuturor viilor. Aici e o problem interesant i care m face s cred c e doar o poveste. Vi a de vie. Poate c dacii iubeau via i vinul (cine nu ar face-o?), dar aveau ceva extrem de important Vi a Vie! i aceast vi din care se tr geau dacii trebuia t iat ! Iar în ce prive te vinul pe care îl beau dacii, cred c mai degrab foloseau afin, meri or, strugurii ursului, boz i cu siguran fructele diverselor specii de scoru pe care le fermentau în ap de izvor, cu miere de albine.

Lovis Corinth - Masa cu stridii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Calendar - Iulie

Nicolae M{TCA}

continuare din pag. 48

Tacul i mazdracul Ce-i frumos la to i le place, Dar nu tii în el ce zace.

Dac -n tacul tace dracul, În frumos ce-o fi? Mazdracul.

Frumosul i ponosul Vai, s rmanul om frumos, Cum mai uit de ponos!

Se tie c tot frumosul Poart -n spate i ponosul.

Subiectivism Cât se-nfoaie un frumos, Tot pe-atâta se sub ie.

Nu-i frumos ce e frumos, Da-i frumos ce-mi place mie.

Frigid ca o aspid Suav , dar corobea , Rece ca un sloi de ghea .

Ce folos de chip frumos, Dac nu-i i lipicios.

Car la car trage?

Port decent, naturale e, Susur molcom la sorginte...

La un car de frumuse e Bine-ar fi i-un car de minte. i satrap, i guduric Frumos om, ravu-l stric , Ieri - satrap, Azi - guduric . unoaica i pufoaica

Frumosul i dr cosul Frumuse ea-i dup pl cu: Unu-i bun, altu-i ca dracu’.

Nu-i frumos cine-i frumos, Da-i frumos cine-i dr cos.

Floarea i frumuse ea Frumuse ea e la om Ca i floarea pentru pom: Floarea-nfloare i rode te, Omul lucr , ve teze te.

Iluzoriu i real Aparen a - momitoare, Esen a - d un toare: La chip - iat , e frumos, Iar la suflet g unos.

Lupt a contrariilor Frumuse ea omului La cheremul timpului: Frumuse ea ve teze te, Iar în elepciunea cre te. cinii i str inii Cei mai frumo i ghiocei Se g sesc prin m cini.

Tot la fel, printre str ini Oropsi ii patriei.

Sluta i para uta Fetele de la ora Bune de pus pe f ra .

Decât mândr para ut , Mai bine în sat c-o slut .

Nu-i destul s fii frumos

Capu-n nouri p unoaica, Cu taiorul ca pufoaica.

Nu-i frumos cine se ine, Da-i frumos cui îi st bine.

Mândra - fostului, cretinul, Înd tnic ca asinul: „Ce folos c e ti frumos, Dac e ti c ânos?”

Urâtul frumos

La belea - i racu-i pe te

Cu sacou, frezat, urâtul Parc-ar fi din lad scos. i urâtul, am râtul, ade unora frumos.

N-avea valm -n satul s u i-a luat un n u.

Este-o vorb : N-ai frumos, Pupi, atuncea, i mucos.

19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea 19.07.1943 - s-a n scut Maria Luiza Cristescu (m. 2002) 19.07.1962 - s-a n scut Ovidiu Nimigean 19.07.1980 - a murit Grigore S lceanu (n. 1901) 19.07.1989 - a murit Mihai Tunaru (n. 1949) 20.07.1905 - s-a n scut N. Carandino (m. 1996) 20.07.1912 - s-a n scut tefan Popescu (m. 1995) 20.07.1927 - s-a n scut Matilda C. Mario eanu (m. 2009) 20.07.1934 - s-a n scut Valentin erbu (m. 1994) 20.07.1939 - s-a n scut Ilie Gu an (m. 2010) 20.07.1942 - s-a n scut Nicolae I. St nescu 20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m. 2010) 20.07.1944 - s-a n scut Alexandru Ruja 20.07.1986 - a murit Liviu Damian (n. 1935) 21.07.1808 - s-a n scut Simion B rnu iu (m. 1864) 21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990) 21.07.1906 - s-a n scut Traian Chelariu (m. 1966) 21.07.1921 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m. 2006) 21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015) 21.07.1938 - s-a n scut Mircea Cojocaru (m. 1995) 21.07.1943 - s-a n scut Aurel Sasu 21.07.1947 - s-a n scut F nu s B ile teanu (m. 2008) 21.07.1950 - s-a n scut Ilie Gorjan 21.07.1951 - s-a n scut Ion t. Diaconu 21.07.1979 - a murit Ion Pascadi (n. 1932) 21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923) 21.07.2011 - a murit Mircea Iv nescu (n. 1931) 22.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988) 22.07.1939 - a murit I. I. Mironescu (n. 1883) 22.07.1945 - s-a n scut Daniel Turcea (m. 1979) 23.07.1869 - s-a n scut Gheorghe Adamescu (m. 1942) 23.07.1913 - s-a n scut Gherasim Luca (m. 1994) 23.07.1922 - a murit Ion Scurtu (n. 1877) 23.07.1939 - s-a n scut Gheorghe Azap (m. 2014) 23.07.1944 - s-a n scut Nicolae Havriliuc 23.07.1990 - a murit Ada Orleanu (n. 1916) 23.07.1994 - a murit Radu Enescu (n. 1925) 24.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m. 1987) 24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1911) 25.07.1876 - s-a n scut Mihai Codreanu (m. 1957) 25.07.1931 - s-a n scut Vladimir Be sleag 25.07.1958 - s-a n scut Varujan Vosganian 26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997) 26.07.1976 - a murit Dominic Stanca (n. 1926) 26.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 27.07.1881 - a murit Alexandru Pelimon (n. 1822) 27.07.1921 - s-a n scut Eugen Co eriu (m. 2002) 27.07.1925 - s-a n scut Marcel Gafton (m. 1987) 27.07.1930 - s-a n scut Costache Anton 27.07.1937 - s-a n scut Pan Izverna (m. 2014) 27.07.1966 - a murit Ion Mu lea (n. 1899) 27.07.1978 - s-a n scut Sorin Stoica (m. 2006) 27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924) 28.07.1951 - s-a n scut Constantin Stan (m. 2011) 28.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 28.07. 2010 - a murit Cornelia tef nescu (n. 1928) 29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946) 29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989) 29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910) 30.07.1893 - s-a n scut Mihail Celarianu (m. 1985) 30.07.1894 - s-a n scut Al. O. Teodoreanu (m. 1964) 30.07.1934 - s-a n scut Tita Chiper-Ivasiuc (m. 2002) 30.07. 2007 - a murit Victor Frunz (n. 1935)

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Gheorghe Andrei NEAGU

CASCA Am ajuns la aeroport cu mult înainte de timpul stabilit. La postul de control m-au salutat i mi-au ridicat bariera f a-mi controla autoriza ia. Eram a teptat. Trebuia s zbor pe ultimul tip de avion de vân toare, speran a tuturor constructorilor no tri.

Se tia de el, oricât de mult se str duir s -l in secret. Vigilen a tuturor se canaliza asupra p str rii procesului de fabrica ie i a tuturor elementelor ce ar fi putut interesa poten ialii no tri adversari. Am intrat în hangar. Avionul minuscul str lucea în lumina reflectoarelor, ca argintul. Multe din componentele lui erau din materiale absolut noi. Aveam s zbor singur cu toate c din echipaj trebuiau s mai fac parte înc dou persoane. Cel pu in, a a se procedase la toate simul rile. Zburam numai eu. Decizia se luase în ultimul moment, f fiu consultat. Nu-mi era team . M documentasem cu seriozitate. tiam teoretic to i parametrii de la antrenamentele anterioare. De asta nu aveam emo ii. M-am apropiat de el. L-am mângâiat cu palma, sându-mi pielea s se-nfioare de r coarea materialului lipsit de orice asperitate. Era atât de lucios, atât de lefuit, încât rugozitatea tindea spre valori de domeniul incredibilului. Motoarele, cu toate c fuseser puse în func iune în standardul de prob , p reau neatinse.

Deodat am sim it c sunt privit. M-am întors. Venea generalul i suita de tehnicieni preg ti i pentru marea încercare. Îmi zâmbeau încurajator, plini de speran e. tiam cât de mult se muncise la acest proiect i câte speran e se puseser în valorificarea acestui tip de avion. S-au apropiat de mine cu solemnitate. Mi-au strâns mâna i mi-au urat cele cuvenite. Apoi m-au urcat în carlinga mic , dar confortabil . A a am p sit hangarul. Întotdeauna procedam astfel. Mi se p rea c -i dau ceva din sufletul meu, c avionul se umaniza. Eram totdeauna cuprins de respect pentru str dania zecilor i sutelor de tehnicieni, de a da via gândurilor i n zuin elor atâtor suflete omene ti. Când am ajuns pe

L. Corinth - O femeie citind lâng acvariu

pist , cablul de remorcare s-a desprins firesc i am primit cale liber .

Am decolat u or, f probleme. Acum puteam s m avânt spre riile cerului pân la epuizarea parametrilor tehnici func ionali pentru care fusese construit aparatul. ineam leg tura în permanen cu turnul de control. Mi se f cuse înc o verificare. Aveam i automatul ca m sur suplimentar de conducere. Nimic nu se putea întâmpla.

- Treci pe automat, am auzit comanda turnului de control.

- Trec comanda pe pilot automat, am repetat, executând manevra potrivit . Apoi am început s privesc aparatura de bord i s comunic datele cu voce puternic i clar , turnului. tiam cu ce rapiditate se analizau datele comunicate.

- Nu concord altitudinea comunicat de dumneavoastr , cu cea surat de noi, am auzit deodat în c tile mele.

Am repetat datele indicate de aparatur i din nou mi s-a comunicat nu concord . Am început s m agit. Ce putea fi?

- Trec pe comand manual , am spus a teptând aprobarea.

- Se aprob . Treci pe comanda manual , am primit avizul de la sol i am început s fac manevra de cuplare. Dar spre stupoarea mea, nam reu it. Automatul continua s func ioneze.

- Nu se decupleaz , am comunicat.

- Am în eles, nu se decupleaz . Mai încearc o dat , mi s-a r spuns cu calm i firesc de la sol.

- Mai încerc o dat , am r spuns, executând imediat comanda.

Degeaba. Pilotul automat continua s func ioneze. F s mai cer aprobarea, am repetat comanda. Zadarnic. Nu se deconecta.

- Nu reu esc deconectarea, am comunicat cuprins de îngrijorare.

- Fii calm! Vom trimite noi comenzile de întoarcere. Vom pilota de la sol. Fii calm, au fost ultimele instruc iuni primite. a ceva nu mi se mai întâmplase. Pilotul automat î i f cea de cap de parc ar fi c tat o via a lui i numi a lui. Zburasem pe multe tipuri de avioane i de fiecare dat fusesem mul umit de ele. „Iar acum, s dau gre ? Niciodat !”.

- Aten ie, aten ie! Nu r spunde nici la comenzile noastre. Va trebui s te salvezi. În curând vei ie i din raza noastr de control.

- Am în eles.

- Aten ie, aten ie! Nu te auzim. Salveaz -te!... Salveaz -te!... *** Gospodarul se opri f de veste. Gâfâia. Efortul aproape c îl epuizase. Î i d duse c ciuloiul pe spate, l sând fruntea transpirat în b taia vântului. Adierea se dovedi a fi de ajutor.

- Îmi veni mintea de pe urm , zise el uitându-se pierdut spre în imi.

Dar nu se vedea ceva anume. Era doar cerul vine iu, din care coborau rar fulgii mari i pufo i.

- Ad cheia de la poart ! Se trezi rostind b rbatul în vreme ce- i murseca igara din col ul gurii. Femeia nu-i r spunse. Avea felul ei de a reac iona la cererile b rbatului. Am coborât din ma in . Pentru mine se preg tea de zor gospodarul. Tocmisem din var un porc, pe

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care s -l iau înainte de Cr ciun - Hai f , mai vii odat , zise b rbatul gata s se lase p guba .

Dar ea nu veni. Avea altceva de f cut. Adusese deja câteva bra e de paie. I le a ezase la picioare, a teptând. Dac mai era nevoie.

- Vezi de înc lze te apa aia cât mai bine. S fie fierbinte, dict el ca întotdeauna, plecând singur dup cheie. Ea se prelinse ca o umbr prin z pad spre buc rie. Mai apuc un snop de strujeni i-l îndes sub ceaunul de tuci de pe plit , în care apa sta gata s dea în clocot. i lu ibricul de tabl , i se îndrept spre polobocul plin cu apa care prinsese deja o inie evident . O sparse cu marginea sm uit a ibricului i-l umplu de câteva ori cu ap , pentru ca s -l goleasc tot de atâtea ori în ceaun. Inia se topi i- i pierdu con inutul în apa ce se înc lzea tot mai mult.

Gospodarul î i f cu o cruce mare cu mâna din care abia schimbase cu itul. Apoi se trezi rostind cu voce tare: - Adu c uia cu t mâie!

Femeia nu-l auzi. Era prins cu înc lzitul apei. Î i luase grija c mai era nevoie de ea la c tâiul porcului. Asistat de înc doi b rba i din sat, ranul se o rî din nou spre tinda casei.

- Tu n-auzi? Adu c uia cu t mâie!, repet el dorin a poruncitoare.

- Dar s-a terminat când am fost la cimitir. Alta nu mai am, veni întrun târziu l murirea. tul de a teptare, î i îndemn tovar ii s imobilizeze porcul, legat de un picior cu o funie scurt . i când era gata s -i înfig cuitul în beregat , ni vierul din cote . Se repezi la ei cu un groh it înfrico tor. Luat prin surprindere, ranul î i pierdu cump tul i se îndep rt de godacul preg tit de înjunghiere.

- Dac aveam t mâie nu se mi întâmpla a a ceva, zise el cu convingere, apucând un par ce st tea la îndemân de prin b tur .

Reu i s izgoneasc vierul în cote ul ce r sese cu poarta deschis i se întoarse iar spre locul preg tit de sacrificiu. Gui atul purcelului transformat într-un horc it agonic sub lama cu itului înfipt adânc în gât se întrerupse. În acela i timp, în curte se pr bu i ceva f veste, din v zduh. i în vreme sângele porcului se risipea în p mântul pudrat cu z pad , din faldurile albastre ale unei imense es turi c zute din cer, se ivi zvârcolindu-se un om cu o casc lucitoare pe cap.

Avea fa a acoperit cu o masc fumurie din care se iveau dou furtunuri argintii ce duceau undeva spre spate. R mas cu lama cu itului însângerat în sus, ranul d du s se frece la ochi. Lama cu itului îi crest u or obrazul. Durerea îl trezi.

- Pa tele m -tii de muiere, adu o cârp i ligheanul cu ap , apuc el s mai r cneasc spre tinda buc riei de unde femeia chiar venea

Lovis Corinth - Natur moart cu flori

53

în fug cu apa înc lzit i un tergar pe um r.

- Ce-ai p it b rbate! apuc ea s se mire, z rindu-i sângele de pe fa .

El nu-i r spunse. Era convins c dac ar fi t mâiat ograda, cote ul i porcii, a a cum f cea de obicei înainte de sacrificiu, nu s-ar fi întâmplat atâtea ciud enii. Iar când î i îndrept privirile spre ciud enia ce coborâse din v zduh, mai apuc s z reasc silueta unui b rbat, care strânsese rapid es tura, fugind cu ea în bra e spre fundul gr dinii.

Ar fi vrut s se ia dup el, dar porcul înc mai d dea semne c nu- i duse duhul iar femeia st tea cu tergarul preg tit s -i tearg sângele de pe obraz. Se mul umi s culeag casca r mas în locul în care zuse. I-o d du femeii, dup ce-i lu tergarul din mâini. Îl muie în apa c ldu i se terse cu u urin pe zgârietur .

- Ce s fac cu asta? Întreb femeia nedumerit . Ceilal i b rba i se traser mai aproape i se uitau plini de curiozitate la obiectul care sem na i nu prea cu o casc de motociclist.

- Ia nu v mai zgâi i atâta la o tabl i trece i la treab , c de asta v-am chemat. Omul sta vine de departe i trebuie s plece cu porcul iat i tran at, s nu-l apuce noaptea pân termin m noi. Dac era ceva de valoare, o lua la cu el când a fugit. i nu-i treaba mea, c nu iau eu bani s m interesez cine este i ce face el pe aici. De aia avem poli ie. i cred c -i mai bine s nu ne b m, ca s ne cheme pe la nu tiu ce anchete. D -i casca domnului poate are motociclet . Ave i? mai întreb apoi, înainte s se apuce de treab .

Nu aveam, dar am zis c o dau unui prieten. Eram curios s v d obiectul pe îndelete, f s m prefac interesat prea mult de el, s nu cumva s se r zgândeasc . Apoi, dup ce am luat carnea pe care o pl tisem, am plecat îngândurat spre cas .

Aproape se înnoptase când am ajuns în parcarea din fa a blocului. În portbagaj, pungile de carne st teau înghesuite printre lucrurile pe care le tot adunam i nu aveam niciodat timp s le pun în ordine.

Reviste, ziare, c i, raclete, lop ele, truse de scule, sanitare i nici nu mai tiu ce se afla acolo. Casca st tea cu deschiz tura în sus, peste toate celelalte. În cât lumin mai era, am reu it s observ ceva care mi s-a p rut ireal. În casc migrau cu o vitez uluitoare, râuri de litere din ziarele deja unsuroase, din reviste, din c i. Pân s m dumiresc, tot ce era hârtie scris , devenise alb , ca i cum niciodat n-ar fi fost ceva tip rit pe ea. Casca se burdu ise în a a hal, încât rea gata s plezneasc . Numai c nu ceda, se umfla doar, ca un balon. Asemenea gospodarului mai devreme, m-am frecat la ochi.

Nu s-a schimbat nimic. Doar c nu mai curgeau litere. Casca luase tot ce se putea lua. Terminase treaba. Mi s-a f cut pu in team . Nu era nimeni prin jur i chiar dac ar fi fost nu tiu cât eram dispus s dezv lui ce se întâmpl , pân nu g seam eu o explica ie a fenomenului. Am luat pungile pline de carne, am prins caca de o curea i am urcat cu ele mai mult târâ spre u a locuin ei mele. Am ap sat îndelung cu un cot pe sonerie, pân am auzit din interior: - Tu e ti? De ce nu deschizi, doar ai cheie...

- Nu tiu unde am pus-o i nici nu pot s-o caut acum!

-Ce ai acolo? m întreb ea z rindu-mi casca uria , dup ce a deschis larg u a.

- Cuvinte... i carne de porc.

- Cuvinte? repet ea nedumerit . Cum adic ai acolo cuvinte?

- Cuvinte... am repetat moale.

- Te ii de glume, î i ar ea îndoiala. E ti dus cu capul cred. De când nu mai dormi nop ile i stai numai între c i i scrierile tale, sau cum vrei s le zici...

- Nu-i nicio glum . Ai s vezi chir tu i atunci ai s crezi. Am s mio pun pe cap, i m apuc de lucru chir acum. Tu ocup -te de carnea pe care i-ai dorit-o. De la ar direct. Bio. N-o l sa s se strice, c a costat destul.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Am luat casca. M-am a ezat la birou cu un top întreg de hârtie al turi. Literele au început s se a tearn cu iu eal pe coli. Nu reeam s citesc nimic din viteza cu care se derula textul. Doar titluri.

Unele cunoscute, altele nu. Autori, la fel. Un fream t necunoscut, o vâjâial ca de vânt p rea s m învârt în loc. M-a cuprins ame eala.

Vârtejul cuvintelor ce se alc tuiau în propozi ii m-a cuprins ca un sorb într-o stare cataleptic . Nu tiu cât a durat acest somn nefiresc, dar ce m-a trezit a fost tocmai lini tea, o lini te ca de vid. Topul de hârtie se terminase. Casca era lini tit i goal . Înc ame it, am r sfoit în grab paginile de deasupra: „Oamenii au existat cu mult înainte s existe istoria... Homo sapiens apar ine unei familii... Rudele noastre cele mai apropiate includ cimpanzeii, gorilele i urangutanii. Cimpanzeii sunt cei mai apropia i. Acum doar ase milioane de ani, o singur maimu femel a avut dou fiice. Una a devenit str mo ul tuturor cimpanzeilor, cealalt este str bunica noastr ...” tiam lucrul acesta. Citisem ceva asem tor de curând...” R sfoiesc mai departe cu febrilitate: ANIMALUL CARE A DEVENIT ZEU... Exist ceva mai periculos decât ni te zei nemul umi i i iresponsabili care nu tiu ce vor?... adev rata întrebare care ne st în fa nu este: „Ce vrem s devenim?”, ci „Ce vrem s vrem?”.

Da. tiam. Tocmai citisem o carte despre care se spunea c face vâlv în toat lumea. Sapiens. Scurt istorie a omenirii. M rugase un prieten s -i spun ce p rere am despre ea i de ce este atât de citit în toat lumea. Cartea era în portbagaj al turi de casc . Trebuia s-o returnez proprietarului, împreun cu p rerile mele. Ce p reri s mai am? Ce s -i spun când eu nici nu în elegeam ce se petrece cu mine...

Poate m prinsese prea mult Rudolf Steiner. Sau Edgar Cayace. Memoria cosmic . Marea bibliotec universal . Acasha. Parc i domnul acela cu Mintea de dincolo fusese furat de ideea unei biblioteci cosmice. Poate Citirea ocult i Auzirea ocult se prelungise din vis în realitate. S fi fost casca asta un cititor universal care transmitea tot, undeva în eter?

Casca era lâng mine inert . Goal . Am scuturat-o. Am lovit-o puternic de mas . Am tentat-o cu un nou top de hârtie. Nimic.

Descop r c sunt singur acas . *** - Numele!

- Dan Romanescu.

- Min i! i crezi c r bdarea noastr n-are sfâr it? Min i domnule Romanescu sau cum te vei fi numind, min i!

- Degeaba m chinui i! Sunt i a a destul de nec jit. V rog s lua i leg tura cu aeroportul i s v confirme ceea ce v-am spus.

L. Corinth - Peisaj cu galben i albastru

Anul IX, nr. 7(95)/2018

- Noi nu te chinuim! Dumneata ne chinuie ti. Am luat leg tura i cu aeroportul. Ne-au telegrafiat c nu te cunosc. În elegi? Nu te cunosc.

- Imposibil, domnule anchetator!

- C uta i-l pe general, el tie de mine!

- C generalul altceva n-o fi având de f cut decât s aib de-a face cu to i nebunii. Dumneata chiar nu în elegi? Totul î i este împotriv . Nu figurezi nici în flotila militar , nici în cea de transporturi, nic ieri. Numele pe care îl spui nici nu figureaz în eviden a popula iei. iar aparatura extrem de sofisticat , n-am reu it s-o recuper m. Am desprins din ni te resturi doar cuvintele salveaz -te! Restul s-a distrus. Chiar i aparatul, cu totul deosebit, cu care ai aterizat for at, î i este împotriv . Noi nu avem asemenea aparate. Mai bine ai recunoa te cine te-a trimis i în ce misiune...

- Ce s recunosc? Nu sunt spion! În elege i o dat c nu sunt!

Strig tele pe care r nitul le scotea, str tur salonul pân la sala de tratament. Doctorul se ivi precipitat, înconjurat de câteva surori i de o parte a personalului de serviciu.

- Mi-a i promis c n-o s -l enerva i, spuse el l sând u a deschis . rog s p si i înc perea. i a a starea general nu-i potrivit pentru a fi anchetat. Anchetatorul ro i. Niciodat nu mai fusese întro asemenea situa ie. Era nevoit s abandoneze. Trebuia s a tepte. si precipitat înc perea, mul umind formal pentru permisiunea medicului. Era convins c individul acela venise cu scopuri du noase. Numai un accident stupid îl silise s aterizeze în marginea localit ii. Incendiul de la bord distrusese o mare parte din materiale dar nu i ceea ce p rea a fi un avion ultrasofisticat.

Rezervoarele golite de orice fel de combustibil îl salvase de la explozia ce putea s -l pulverizeze. Discul video de înregistrare a imaginilor, citit cu aparatura laser a sec iei de cercetare, reluaser imagini din ar , culese în diverse locuri. Absen a oric ror semne distinctive nu conduseser la stabilirea unei apartenen e. Concluzia anchetatorului era fireasc . Pilotul, cules în stare de incon tien din lanul de grâu, era spion. Leziunile i fracturarea unui femur îi f cuser fuga imposibil . De fapt supozi ia îi era confirmat i de textul primit de la comenduirea superioar . Nu figura în eviden ele militare sau civile.

Absen a notelor personale, mistuite în incendiu, confirmau o dat mai mult supozi ia anchetatorului. Zile întregi se învârtise prin preajma spitalului, încercând s ob in permisiunea unui prim interogatoriu. Îl ob inuse. Ascultase tot cu calm i verificase. Totul se infirmase.

Acum, la cel de-al doilea interogatoriu nu se mai putu st pâni. S -l întrebe pe general, nici vorb ! „Cum adic , el, generalul, s fie singurul care s fie în stare s -l identifice, iar comandamentul nu?” Acesteai erau gândurile anchetatorului când p si clinica spitalului or enesc. R mas numai cu medicul, Dan i se adres cu glas optit: - Doctore, te rog f -mi un serviciu. Caut s intri în leg tur cu generalul i spune-i c sunt aici.

- Da bine, bine, zise el cu voce impasibil , închizând u a cu grij în urma lui. Nu avea de gând s se amestece în niciun caz. Dup p rerea lui, fiecare trebuie s i fac meseria pentru care era pl tit. El era destul de mul umit. Îl pansase, îl oblojise cum se pricepea mai bine i starea lui de s tate începuse a se ameliora. Î i d duse avizul pentru interogatoriu fiind sigur c nu exista niciun pericol pentru starea pacientului s u. Mai departe, nu era treaba lui *** Telefonul sun strident i pe nea teptate, chiar când începusem a m b rbieri.

- Da, am r spuns re inut, temându-m de cine tie ce întrebare la care nu tiam ce s r spund. Fusesem o vreme total absent. Cât? Nu tiam. F cusem ceva? Vorbisem în somn?

- Pot vorbi? m întreb vocea feminin cunoscut . Era vesel cum de mult nu mai fusese.

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Merge, a rostit ea de parc eu ar fi trebuit s tiu despre ce anume era vorba.

- Ce merge?

- Merge domnule, merge chestia cu casca...

- Serios?

- i-o spun cât se poate de serios...

- Bravo ie c i merge, sau bravo mie c i-am adus casca - Parc mai conteaz .

- Ai dreptate. i ce ai reu it s a terni pe hârtie?

- Dac nu te deranjez prea tare, î i citesc. i am avut parte de un adev rat recital la telefon, pân când mia amor it urechea i mâna, deopotriv . Dar nu conta, textul era atât de împlinit, c i intra în suflet cu o mare u urin . Te vr jea.

- Te felicit, am reu it eu s îngaim la sfâr it.

- Deci i-a pl cut...

- P i cum altfel?

- Atunci scuz -m , am treab , mi-a retezat-o brusc închizând telefonul.

Am continuat s m b rbieresc de parc nici n-a fi fost întrerupt.

Eram de-a dreptul mul umit c reu isem s revin în matca preg tit normal , m car la nivel de conversa ie.

Ajuns la bibliotec , încercam s -mi continui munca de transcriere în virtual a c ilor, când telefonul sun din nou. Era num rul ei pe ecran.

- Scuz -m c te deranjez, unde-i casca? m abord ea f s clipeasc .

- B dar tii s dai bine e...

- N-am timp. Lucrez f întrerupere i n-am timp de firitiseal .

Deci?

- Deci ce? m f cui eu a nu în elege, ca s mai câ tig timp. Nu voiam s spun nim nui de ce am f cut gestul acela.

- Deci casca, m aduse ea cu picioarele pe p mânt.

- B , dac -mi aduc bine aminte, am aruncat-o la gunoi, am reu it îngaim.

- S nu spui c nu mai po i s-o recuperezi.

- Ba da, c ma ina de gunoi n-a trecut înc .

- Unde e ti acum?

- La serviciu.

- Dac te rog s te întorci s-o recuperezi este prea mult?

Ce puteam s fac? Nu era loc de împotrivire.

- Bine, m duc acum s v d.

- Nici nu tii ce bucurie-mi faci. Î i mul umesc din suflet, îmi zise ea închizându-mi telefonul la fel de brusc.

M-am întors. Am început s r scolesc containerul, cu îngrijorare.

Dac n-o g seam. Dar am g sit-o i am sunat-o.

- Am g sit-o, i-am spus i eu la fel de monosilabic, de parc m-ar fi molipsit telefoanele anterioare.

- Ce bine. Cum s i mul umesc?

- S scrii. A a o s -mi mul ume ti.

- Atunci la revedere...

- Stai a a. Casca nu mai este plin . De aia am i aruncat-o.

-Nu-i nimic. Vin la birou s-o iau. Pa!... i iar închise telefonul.

Când a venit, am observat c era schimbat . Avea ochii înro i de oboseal . Mi-a luat casca i a b gat-o pe cap.

- Ce-i cu tine? mi-am ar tat eu îngrijorarea.

- Cite te! îmi spuse ea întinzându-mi o important revist literar .

Era fotografia ei înconjurat de o povestire absolut impresionant .

- i ce-i cu asta. Eu sunt b trân i am f cut asta toat via a. N-am întinerit, i-am zis eu în elegând ce vroia s spun .

- Eu am întinerit, îmi spuse ea strângându-mi u or mâna în semn de r mas bun.

55

Am privit-o cum se dep rta. Tot a a ne dep rtasem unul de altul în ultima vreme. Aproape nu mai comunicam ocupa i cum eram fiecare cu ale sale. Nici nu ne lipseam unul altuia.

Apoi n-am mai tiut mare lucru despre ea, pân când mi-a dat un telefon plângând.

- Am pierdut casca, am pierdut casca. Cred c mi-a furat-o cineva din ma in . Ce puteam s -i spun? Am încercat s-o potolesc.

- Am s i aduc alta. i din nou mi-a închis telefonul de parc a fi fost vinovat cu ceva. fi trecut o lun sau dou , nu mai ineam socoteala zilelor de când eram ca doi str ini care locuiau în comun, când, un scandal a propulsat-o pe primele pagini ale revistelor literare. Cineva descoperise c unul din textele ei fusese scris mult în urm , de un autor al rui nume nu f cuse mare vâlv în timpul vie ii. De aici pân la a se afla c nici un text al sau nu era original, ci luat de pe undeva din diverse timpuri n-a mai fost greu de dovedit. Marea doamn scriitoare, ivit de nic ieri, era o mistificatoare. O plagiatoare. Revistele care au publicat-o i l udat-o alt dat , se scuzau cum puteau, prin câteva rânduri, dezicându-se prin scuze comune. Cum avea cineva tie tot ce s-a publicat de-a lungul timpului pe acest p mânt?

Bineîn eles c ea a dat vina pe mine. C eu am adus casca, c tot ce a scris a venit dictat de acolo, ca o inspira ie divin . N-a crezut-o nimeni. Nici casca nu mai era, s-o ajute ca martor. Noroc c nu i-am spus de unde o aveam. L-ar fi chemat i pe ranul acela s racul prin anchete. Nici eu nu m sim eam foarte bine, dar mai aveam luciditatea nu fiu luat de nebun. De fapt, acum, dup ce m-am gândit mai bine, n-a mai b ga nici eu mâna în foc sus inând c tot ce s-a întâmplat a fost realitate sau vis. Poate c ei, în dorin a de afirmare, chiar i-a venit ideea s caute prin locuri de mult neumblate, gândind nu va fi descoperit . A intrat curând într-o depresie din care n-a reu it s ias cu tratamentele obi nuite. A fost internat într-un sanatoriu, pentru o durat mai lung . O vizitam cât de des puteam, mai ales c un sentiment de vinov ie tot nu-mi d dea pace. Nici cuvintele pe care i le-am spus la începutul scandalului, când îmi repro a numai mie tot ce se întâmpla nu mi le iertam.” N-ai inut tu cu tot dinadinsul fi scriitoare? S -mi demonstrezi c e ti mult mai bun în timp ce eu pierd timpul mâzg lind hârtii? Uite, acum e ti în rândul lor. E ti comentat de scriitori!” M r zbunasem pe ani mul i de umilin e. Dar tot cred c nu merita asta. Într-una din zile, am g sit-o stând vesel pe o banc , de vorb cu un b rbat, internat i el. El vorbea despre avioane, ea vorbea în cuvinte necunoscute, care aparent nu aveau nicio noim . Dar el asculta, se în elegeau i se bucurau, de parc descoperiser o lume nou . Mam retras în lini te. Nu mai era nimic de f cut.

Lovis Corinth - Vedere din Kohlbrand

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Nicolae B{LA}A

Despre Dumnezeu, @î ntâmpl[ri, via\[ ]i politic Cam prin ‘84, dup ce s-au tot scremut tovar ii pentru a pl ti datoriile pe la Banca Mondial , pe la FMI i pe la alte b nci str ine, în România toate mergeau de-aiurea. Peste tot în ar , magazinele, goale, pie ele alimentare, pustii, fabricile, în marea lor majoritate, se ceau c fac ceva... Ce-i drept, se ducea lumea la munc doar pentru a avea de unde veni. Doar din când în când, muncitorii mai mutau, dintr-un loc în altul, ,,m re ele realiz ri” ale tehnicii, ni te fiare vopsite i revopsite, pentru a- i justifica prezentul. Pân i cârciumile fumegau în gol. Nu tu uic , nu tu vin, tutun prost i la pu in i împu it, adic mai nimic din cele ce puteau pune sângele în mi care i te puteau face s mai ui i c mai exi ti. ...Chiar i chilo ii i izmenele se g seau cu greu. Iarna la bloc, un fel de experiment social, în care to i cei din cas se înghesuiau într-un pat, fa în fa , cât s i sufle unul altuia în sân. Cu toate acestea, propaganda pcr-ist , f a clinti, sus inea iubitul conduc tor. Ca i acum. Îns , una era atunci, când puteai fi arestat, la orice cuvânt spus împotriva partidului i mai ales a condutorului, i alta e acum, în 2018, când vezi unanimitate în a gândi la nivelul unui partid. Sincer, nu se poate ca m car unul dintre cei din conducerea acestuia, a partidului, c despre partid vorbim, s judece, cu propria-i minte, m car cu un centimetru mai la stânga sau mai la dreapta, decât conduc torul s u. Privind din exterior, orice om normal la cap vede c ceva nu este în regul i, evident, î i pune întreb ri

Lovis Corinth - Râsul homeric

dup întreb ri: fie îi bântuie tovar ul cu totalitarismul, c doar sunt de-ai lui?! Fie s-au tâmpit cu to ii, începând de la vârful partidului, pân la ultimul om?! Fie c tot ei, cei cu puterea în mân , tiindu-se cu musca pe c ciul , s-au grupat în stil mafiot, apoi, legea t cerii, a consensului, altfel pu ria îi m nânc ?! Ce i-e i cu conduc torii tia?!

La falsificarea prezentului, la de dinainte de 89, tot un fel de ho ie, v-am mai spus, am participat i eu, cât s ias tov. B rbulescu, cumnatul lui Ceau escu, bine i Scornice tiul pe primul loc, în întrecerea „so ialist ”, cum i-ar zice drojdierii de ast zi, asista ii guvernului de pe terasele cu alcool aromatizat, dar prostii, ca tia de ast zi, nu am f cut.

Cu un an mai târziu, prin 85, ca totul s fie r stignit, înainte ca eu trec prin ghearele mor ii, înainte de a avea acel cumplit accident, în care Ghi a, so ia mea, a murit, Ceau escu a anun at restructurarea satelor, demolarea caselor i mutarea ranului în blocul ce avea s aib la parter i cantina, i morga. Vaca, g inile i porcul fiec rei gospod rii urmau a fi înghesuite în parcarea din fa a lui, printre c ru ele subzisten ei. Doar catârii, iepele i m garii pentru reproduc ia orânduirii, aveau s aib un loc al lor, în ni te case cu doar dou etaje, plasate dincolo de ochii lumii. Ale ii neamului pe via i pe moarte, se mai v d i ast zi fosiliza i prin fel i fel de parlamente! La noi, mai abitir! În mintea lor, to i, obligatoriu, trebuie lua i cu dricul de acolo, din Parlament, sub salvele de tun i recuno tin a poporului pentru tot ce au jefuit. ...Îns nu trebuie uitat c ce s-a întâmplat în 89 a mai fost i înainte i se va mai întâmpla. Fereasc Dumnezeu de mai r u, c atunci s vezi îngâmfare, arogani pung ii ciuruite! M rog, pân a pune Cea proiectul în practic , poli ia politic , prin trop neii s i, a r spândit vestea, iar cu ea i frica. Aveai sau nu de unde, trebuia s semnezi un contract în care te angajai s dai cote la stat, de sfecl , cartofi, porumb, ro ii, ou , carne, morcovi etc. Animale nu, mântul, cât s te pi i în fundul cur ii... D dac ai de unde, d dac po i! Iar de aici teroarea c î i bate v taful statului în poart i î i ia i pielea de pe tine. În acel context, un geam t al întregului popor s-a auzit parpân dincolo de cer. Iar Cel de Sus, ceva mai târziu, la sfâr itul lui 89, i-a întors iar fa a spre noi, p to ii vremurilor, i ne-a trezit. Dar nu pentru mult timp. Nici Dumnezeu nu a z bovit mai mult, cât vreme ne-a

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rev zut ca fiind aceia i, în epeni i în iadul nostru, doar pe ici, pe colo, revopsit. În aceste condi ii, în ara în care e liber la furat, birul e numai în parte la vedere, precum minciuna pe care politicul a scoso de când lumea i pe o parte, i pe alta, încât în istorie, rar a mai tiut omul care e curul, care e gura, ci mascat în taxe, accize, în infla ie, ultima, un fel de tax dup tax , ce tinde spre infinit, dup cum au vrut i vor jupânii.

Dragii mei, dup cum a i v zut, am tot pomenit pe Cel de Sus. Ba ca fiind cel ce ne poart de grij , ba cel ce ne întoarce spatele, ba fiind sprijinul nostru interior, oriunde i oricând etc. Las la o parte dumnezeul de Teleorman sau al i zei de pe meleaguri umoristice!...

Dup cum v aminti i, data trecut , cu strângere de inim , promiteam o discu ie despre Dumnezeu, chiar dac nu a existat gânditor, creator sau nu, de concept filosofic, care s nu fi abordat o astfel de tem . Trebuie s spun c inclusiv termenul tem , utilizat adineauri, mi se pare nepotrivit, îns în acest moment nu am g sit un cuvânt mai potrivit, mai ales cât vreme în mine st ruie r spunsul din Vechiul Testament: „Eu sunt cel ce sunt!” Prin urmare, cine este acel „Eu sunt cel ce sunt!”, apoi, de când nevoia de Dumnezeu etc.? Pentru a creiona un anume punct de vedere, v propun o c torie în jurul lumii, al turi de Morgan Freeman, actor american, pentru a explora diferite culturi i religii în încercarea de a descoperi sensul vie ii, pe Dumnezeu i, eventuale r spunsuri la toate marile întreb ri aferente.

Cât vreme exist via , dar exist i moarte, cât vreme exist mister, dar i mit, poveste, i despre una, i despre alta, greu de început o astfel de discu ie, greu de „apucat” de undeva subiectul, vorba lui M. Sorescu în poemul Dumneata: „Te cunosc, dar nu tiu de unde s te iau”... Altfel spus, to i avem o idee despre cele enumerate anterior, dar când e s spunem, nu avem cuvinte sau ne împiedic m în vorbe, uneori în epenim i t cem mai ales când i t cerea spune câte ceva. Împins de Eugen Ionescu de la spate, care, „ridicat” împotriva lui Dumnezeu îi repro eaz : „Doamne, ai construit r u via a! Nu trebuia începi cu na terea! Trebuia s începi cu moartea! Dumneata m

Lovis Corinth - Captura lui Samson

57

faci s tos, m faci frumos i începi s m demolezi!...” - Regele moare - am s încep cu moartea. Bun oar fiecare dintre noi a avut pe cineva drag care a murit, sau pe care l-am v zut stingându-se din via , cu alte cuvinte am experimentat moartea, fiind, totu i, cumva sus inu i, parc din interior, s dep im momentul, convin i de faptul îl vom reg si pe cel stins din via , în rai. Evident, într-o astfel de situa ie, ne punem întrebarea: ce este moartea? Sunt dovezi tiin ifice care s ateste existen a sufletului? Ce se întâmpl cu el dup moarte?

Judecând omul din perspectiv ra ional i punând totul la îndemâna logicii, nici m car în elep ii lumii nu au putut formula r spunsuri ermetice la astfel de întreb ri. Sunt îns i din cei care au fost aproape de moarte i care cred c tiu. Aten ie, am spus cred c tiu, i nu, tiu!, sub forma unui imperativ. Înainte de a v descrie câteva experien e proprii, am s v redau, pe scurt, întâmpl rile prin care au trecut al ii. Fostul cercet tor marin, David Bennet, în 1983, aflat pe coastele Californiei, pe o nav , împreun cu un întreg echipaj, este prins de o furtun ale c rei valuri dep eau 10 metri. Prins de un val, David este aruncat pe puntea vasului, apoi un al doilea îl arunc peste bord, ca i când nu ar fi fost. În adâncul oceanului, con tient, pentru o vreme, de tot ce i se întâmpl , mai întâi a încercat din r sputeri s î i in respira ia. Dup o vreme, a cedat i a înghi it apa s rat , ap care i-a ajus i în pl mâni. „Este o moarte violent ”, i-a amintit David Bennet, apoi, a sim it cum el, ca suflet, ca propria-i con tiin , se desparte de trup. La un moment dat, chiar dac , fizic, nu mai avea controlul asupra sa, din adâncuri, a „v zut” o lumin coordonat de cineva, lumin care parc dansa. Acea lumin , câteva clipe i-a vorbit i i-a spus c trebuie s se întoarc în corpul s u cât vreme mai are multe de f cut în via a sa de pe p mânt. Atunci, un alt val la fel de mare, la fel de puternic, l-a sucit, l-a izbit de tot ce c zuse în ocean i i-a scos apa din pl mâni.

Dup aproximativ 15-18 minute, timp petrecut în adâncuri, timp în care echipajul de pe vas l-a c utat, David, ca suflet, a reintrat în corp i s-a reîntors la via . Pentru cercet torul american, lumina care i-a vorbit, ar fi fost însu i Dumnezeu, un Dumnezeu al tuturor na iilor i religiilor de pe fa a p mântului.

Povestea lui Bennet îmi aminte te de câteva întâmpl ri petrecute tr ite chiar de c tre mine. Am s v relatez dou dintre ele. Prima a avut loc în urm cu aproximativ 32-33 de ani, când unchiul meu, responsabil cu mecanizarea agriculturii în capurile din nordul ju-de ului Dolj, în timpul unei edin e de lucru, pe fond emo ional, a f cut accident vascular. Unul suficient de zdrav n, dar care nu i-a pus cap t vie ii. Familia l-a adus la Spitalul de neurologie din Craiova. Dup ce l-a v zut un medic, a fost plasat în salonul num rul apte, celebrul salon al mor ii, o înc pere, s zicem suficient de mare, în care se puteau înghesui, aproximativ, 15-20 de paturi, dac nu mai mult?! Rar avea s fie unul gol! Iar când se întâmpla, fie unul din cei bolnavi, dup 1012 zile, mi ca, semn c se întorcea la via , fie c murea careva dintre cei plesni i de soart . Trec peste mizeria de peste tot, trec peste faptul c cearceafurile erau schimbate la nu tiu câte zile i mai toate erau ude de urin i fecale... Orice descriere în plus v-ar provoca sil i v-ar aminti de marea grij a sistemului totalitar purtat omului. Aiureli de doi bani! Fla netarii propagandei, ba chiar i cei ce ai fi crezut c au un gram de bun sim , sus ineau sus i tare c totul e pentru om i pentru bun starea lui. Ca i acum, ca i în to i ace ti anii de dup 89, când vezi mitocani i nemernici, la tot pasul! V-am mai spus câte ceva despre condi iile din spitale i în volumul Cer etor în iadul de la poarta raiului.

Revin, pentru c nu vreau s politizez momentul. Pe mijlocul salonului, un ir de paturi grupate dou câte dou . În ele bolnavii aveau pozi ia capului spre nord. Un alt rând, tot grupe de dou

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

câte dou , ocupa pozi ia dinspre ferestrele zidite în partea de est. În aceste paturi, bolnavii erau a eza i cu capul spre est. Distan a între cele dou rânduri era cam 50-60 de centrimetri, cât s poat trece printre ele un om. În partea de nord a salonului, spre alte ferestre, un alt rând de paturi, tot grupate dou câte dou . Bolnavii aveau a ezat capul spre vest. Cu alte cuvinte, cu pu in efort ne putem imagina un fel de cruce a c rei parte central era format din bolnavii a eza i cu picioarele spre sud i capul spre nord, iar p ile laterale, adic bra ele, erau formate din bolnavii a eza i de o parte i de alta cu picioarele spre mijlocul crucii. Intrarea în salon, prin partea de sud. În fa a paturilor, spre u , un spa iu de aproximativ 1,5 metri. Acolo, o mas i câteva scaune cu sp tar, su-ficient de incomode, în condi iile în care aveai s z bove ti mai mult pe vreunul din ele. Într-o sâmb , dup aproximativ o s pt mân de spitalizare a unchiului meu, mi-a venit rândul s îl veghez i s am grij s nu cad cumva din pat. El ocupa unul din primele paturi de pe rândul din mijloc. Lateral lui, dincolo de culoar, în grupul de dou paturi plasate spre est, un avocat i un oarecare Costic , numai osul i pielea, dezbr cat pu .

Dezbr ca i erau to i bolnavii, dar aveau peste ei un cearceaf asemenea celui ce se pune peste cel mort. De altfel, înc perea sem na mai degrab cu o morg , în care ei, „mor ii”, înc mai respirau putoarea lor, dar i duhoarea vremurilor. Pân spre miezul nop ii, din cauza aerului st tut, am vegheat din pragul u ii. Spre cântatul coco ilor, oboseala m-a frânt. Atunci am a ezat lâng patul unchiului meu 3-4 scaune i m-am întins pe ele cu picioarele în aceea i direc ie ca i el.

Din teama ca nu cumva s nu-l simt, mi-am legat cu o a de cânep mâna mea de mâna lui. Pân aici, toate bune, îns nici n-am apucat s a ez bine c un fel de abur nefiresc, pe care nu l-am putut doar sim i, ceva ce avea un fel de consisten , m-a izbit i parc a trecut prin mine. Sincer, m-am speriat. Mi-am desf cut în grab mâna, am privit spre unchiul meu apoi spre bolnavii ce îmi erau al turi. Avocatul se zb tea între via i moarte. La gur f cuse un fel de spume i respira greu. Am alergat la camera de gard . M-am întors în salon înso it de o asistent suficient de tân . S-a uitat la bolnav, i-a ters, cu ni te hârtie igienic saliva, apoi i-a luat o tensiune. „Nimic deosebit, o convulsie fireasc ! Ne-a mai speriat domnul avocat cu chestii dintr-astea i n-a murit!” mi-a zis ea i a plecat som-noroas i nefiresc de lini tit . R mas singur, m-am a ezat pe unul din scaune, în acela i loc, în care cu ceva timp în urm , m întinsesem. Îmi frecam fruntea în încercarea de a în elege mai bine i de a-mi explica secund cu secund , cele întâmplate. Pe nesim ite, acela i „val” m-a izbit iar i i a trecut din nou prin mine. Am privit spre avocat. Murise!

Instantaneu, parc în acela i moment în care avocatul a murit, vecinul u, Costic , s-a trezit din com i cu un fel de ne-firesc a tras cearceaful de pe cel mort i s-a acoperit el. Eu, între ei, la mijloc...

Oare atunci, s fi fost martor i mor ii, i vie ii?!

A doua întâmplare s-a petrecut cu pu in timp în urm , spre sfâr itul lunii martie, a anului 2018. Înainte de a v povesti, vreau s v asigur de sinceritatea mea, de faptul c nu doresc senza ionalul. Tot ce am v spun este tr it de mine în condi ii unei lucidit i mentale pe care nu o pot pune sub semnul întreb rii. Odat cu preciz rile f cute, trebuie s v m rturisesc faptul c de aproape doi ani m-a tot chinuit piciorul drept. Durerea s-a declan at în momentul în care în una din zilele de lucru, la serviciu, în timp ce, urcat pe un scaun ergonomic, la birou, aranjam ni te dosare mai vechi, am c zut. Din nefericire, am zut pe partea drept a corpului, parte pe care mai c zusem cândva cu ani în urm . Atunci m-am ales cu o frântur de um r drept, ce numi d pace nici m car acum. Dup c tur , durerile m-au dus la medic. Am f cut o radiografie iar în urma ei am aflat c nu am oase rupte, dar c este posibil un început de coxartroz , la oldul drept, boal despre care nu am tiut. Desigur nu am neglijat nimic, am con-

Anul IX, nr. 7(95)/2018

sultat speciali ti în ortopedie, în reumatologie, în chinetoterapie, am cut infiltra ii la o clinic particular , am f cut mi care, masaj etc. Pe scurt spus, am cheltuit bani de-aiurea, m-am mai i chinuit, iar coxartroza i-a v zut de treaba ei. La începutul lui 2018, abia mai puteam lca în picior. Durerea m scotea din min i i m i dezarma. Într-o zi, totu i, so ia a g sit o cuno tin care i-a vorbit despre spitalul Monza, investi ie româno-italian , nou înfiin at în Bucure ti, i despre un medic ortoped de excep ie, Gabriel Dinu, specializat în str in tate i recunoscut chiar i prin America. Am deschis internetul, m-am documentat, îns nu mi-am putut dep i frica, mai ales c al i ortopezi, din spitale cu renume, îmi recomandaser s „trag” de mine cât pot de mult i s fac aceast opera ie la b trâne e, undeva dup ce voi împlini 70-75 de ani. La câteva zile mai târziu, am aflat c i primarul din localitatea Podari, Dolj, avusese aceea i boal ca a mea i se operase în acela i loc, la acela i medic. Tot îmi puneam semne de întrebare, frica îmi d dea târcoale, iar eu nu m puteam decide. Pân aici, totul obi nuit, totul credibil, mai ales cât vreme cele ce mi s-au întâmplat se puteau întâmpla oricui, îns , în una din primele nop i ale lunii aprilie, am avut un co mar. Visasem c un fel de umbr , ca o pânz întunecat se tot l sa spre mine. Neputincios, în somn, m-am speriat cumplit. În acel moment, cu un fel de disperare, am strigat „Doamne Iisuse Cristoase, ajut -m ” i m-am trezit. Eram cu fa a în sus, treaz i con tient, în momentul în care un fel de tub de lumin , o altfel de lumin decât aceea pe care o vedem zi de zi, a venit din înaltul cerului, ca o s geat , a trecut prin acoperi ul blocului i s-a oprit deasupra mea. Umbra pe care o v zusem în vis i pe care înc o vedeam dup trezirea din co mar, ca prin minune a disp rut. În acela i timp, tubul de lumin s-a ridicat, i a disp rut spre locul dinspre care a venit. În noaptea respectiv nu am mai putut adormi.

Un fel de dorin m-a tot purtat cu gândul spre acea lumin . În ziua urm toare am hot rât s m duc la spitalul Monza. Eram convins c voi trece prin moarte, dincolo de ea, spre via .

Oameni buni, prin astfel de întâmpl ri, greu credibile, am trecut de multe ori. Unele mi-au pus viitorul în fa a ochilor, altele mi-au vestit câte ceva. De exemplu, de i m aflam la peste 450 de km dis-tan , în creierul mun ilor, cu mul i ani în urm , am tiut i am sim it când a încetat din via mama mea. Revin, întâmpl ri greu de deslu it chiar i de c tre mine, m-au pus la încercare, îns doar în una singur , cea povestit mai sus, am întâlnit acea lumin primitoare de care nu m-am temut. La limita vie ii, lumina despre care v-am vorbit, a fost v zut i de tre Morgan Freeman, într-un le in, i de c tre David Bennet, i de tre mul i al i oameni afla i la limita vie i, la cu o clip înaintea mor ii.

Descrierile sunt u or diferite, apoi, fiecare dintre noi, în func ie de cultura pe care o avem, vedem i interpret m lumina diferit. Unii v d în ea pe însu i Dumnezeu, unii pe Iisus Cristos, al ii, o alt form de via ...

Dup aceast întâmplare, dup ce am trecut i prin opera ie, repet, tiind dinainte c voi trece prin moarte (pe masa de opera ie mia c zut tensiunea arterial la 6 cu 4 i am intrat în ocul hipotermic, adic am început s mor pu in câte pu in) i m voi întoarce la via , am trimis un mesaj c tre dou doamne aflate, la nivel înalt, în politica româneasc i le-am rugat s pun pre pe s tate i pe via . Nu am idee dac s-au aplecat asupra rug min ii mele, nu tiu dac au în eles mesajul, cert e c dac e s te scoat cineva din ghearele mor ii, acela e Dumnezeu, prin oamenii ale i de pe fa a p mântului, pentru a a ceva.

Ceea ce m fr mânt , dincolo de experien ele mele, asemenea lui Morgan Freeman, este modul în care speran a în via a de dup moarte, speran a c sufletul nostru va tr i în alte lumi (nu degeaba spune Hegel tiin a logicei”: „exist adev ruri posibile, în lumi posibile”) a devenit parte a religiei. Dar despre acest subiect, la una din întâlnirile viitoare. Pân atunci, re ine i doar c : Dumnezeu se apleac asupra oricui, totul e s fii preg tit i tii s -L chemi!

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Alexandru }ERBAN (4.07.1948 - 26.07.2011) scut în loc. Preajba, jud. Gorj. A absolvit (f.f.) Facultatea de Filologie Craiova i Facultatea de Drept Spiru Haret.

A lucrat ca profesor la mai multe coli, iar din martie 1981 la Procuratura jude ului Gorj. Din 1992 a condus grupul spiritual „AGER”, iar în 1995 a înfiin at Societatea Umori tilor Gorjeni. Pentru activitatea creatoare, editorial i publicistic , a primit peste 70 de premii locale i na ionale. A publicat 46 de c i, între care: Afurisisme piperate i rate (epigrame, 1990); Anchetatorul (povestiri, 1991); Întâmpl ri pilduitoare (fabule, 1993); Destinatarul cunoscut (epigrame, 1995); Rondelurile vinului (2000), Istoricul epigramei gorjene (1997. A scris scenariul filmului Amintirile atrei (2003, premiat na ional,).

Familial Soacra cu nora-n „disput ” Nu vor ajunge la ceart Dac una este mut Ori e surd ceal lalt .

Unui tomnatec afemeiat Urmând firescul început, Am vrut i eu s o s rut, Dar ea croit pe icane, M-a sf tuit s pup „icoane”!

Dialog la pe it „Cer mâna preafrumoasei fete, O fericit s ajung !” „Nu pot ca s i-o dau b iete, Cum s -mi r mân fata, ciung ?”

Schimbare Ne închin m la r rit Fiindc -a a s-a pomenit, Îns guvernu-n gând i-a pus ne închine la apus!

Constatare La Uniune-am aderat i-a fost în ar bucurie, În Europa am intrat, Dar nu ie im din s cie.

Migra ie european Nu- i mai caut l ie ii În afar , rostul vie ii! Îns constat m c azi, Sunt destui români, nomazi.

Pavel Marin BO|OC (12.05.1952) scut la Cluj. A absolvit Liceul Teoretic (1972), în localitatea natal i a lucrat ca tehnician la Întreprinderea pentru Între inerea i Repararea Utilajelor de Calcul Cluj-Napoca (I.I.R.U.C.) i la Prim ria Cluj-Napoca. Este membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj-Napoca, retras din activitate.

Apari ii editoriale: Politic i sex (epigrame, 1999). Este inclus în peste 15 volume colective de epigram .

La lec ia de prozodie Provocat s spun iute Ritmurile cunoscute, A-n irat cu glas domol: Iamb, troheu i... rock and roll!

Complexitate Pe scen -i place tragedia, Pe strad numai comedia, Când p se te, îns , crama, La ceas târziu... începe drama.

Justificare „To i scepticii s în eleag , i vâre-n capetele tari n-am luat i nu iau pag …

Exist intermediari!”

În casa soacrei În c snicie dirijat mereu De experien a-i conjugal , Capitulând m-am l murit i eu: unde-i soacr … nu-i tocmeal !

Confratelui E.Tarlapan E drept c ARA MEA-i i-a ta, Dar ARA TA a fost i-a mea, Iar dac -am fost de-acord întruna, Azi suntem fermi: din DOU ... UNA Tenta ie vrea acum s m alin i, i sorb, cum bine-a zis poetul, ”Dulcea a buzelor fierbin i”...

Dar ce m fac cu diabetul?

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unui politician corupt N-ai vrut în urm s r mâi, Îns precum ai procedat, În loc s-ajungi „vioara-ntâi” De al ii e ti acum „cântat”.

Dragoste politic În Parlament, ca în iubire, „Ale ii” se împerecheaz i chiar ajung la desp ire Când alian a nu dureaz .

splata democra iei Principiul e pl cut de spus, Îns adesea p gubos: La critica de jos în sus, Vin ordine de sus în jos!

Concediu La munte i la mare-am fost Cu soa a, împlinindu-mi visul, i dac n-a fi fost un prost, Cu-atâ ia bani vedeam... Parisul!

Excursie la Chi in u Ne-a spus un ghid, i nu-s pove ti, Eminescu ar fi rus i-a fi crezut, de m-ar fi dus v d Kremlinu-n Ipote ti!

Remember Pe zi, cam cinci femei pl cute invitau în dormitoare i le l sam satisf cute...

De felul cum b team covoare!

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 7(95)/2018

Florin M{CE}ANU

LOVIST CORINTH Similar lui Max Liebermann i Max Slevogt, Lovis Corinth a fost unul dintre cei mai importan i reprezentan i ai impresionismului german.

A fost cel mai îndr zne i poate cel mai original, cu siguran cel mai vital i mai expresiv dintre ei. Imaginile lui Corinth merg dincolo de impresionism, unele lucr ri au tr turi expresive, deta ându-se de pictura celorlal i. Prin pictur a fost capabil s exprime aceste tr turi contrastante într-o singur unitate.

La început, Corinth a pictat în nuan e grele i întunecate. Culorile paletei sale au devenit mai u oare de-a lungul anilor.

La 21 iulie 1858 s-a n scut în Tapiau (Prusia de Est), fiul tân rului rege Franz Heinrich Corinth. A fost botezat ca Franz Heinrich Louis Corinth. Mama sa a murit foarte devreme, iar tat l s u s-a rec torit.

Mama vitreg , Amalie, a adus cinci copii în aceast c torie. Lovis a trebuit s sufere foarte mult din cauza fra ilor s i vitregi. Prin urmare, el a crescut cu sora mamei sale i l-a vizitat pe tat l s u numai în weekend. Tat l s u a recunoscut talentul special a lui Lovis i l-a promovat pentru o bun educa ie în Königsberg. În Königsberg, Lovis a studiat, în 1876, cu Otto Günther la Academia de Art . Dup patru ani de studiu, Günther l-a încurajat s mearg la München, care, potrivit Parisului, a fost cea mai bun

Lovis Corinth - Autoportret

adres pentru arti ti de a studia în acel moment. Aici, Louis a studiat pictura nud . În 1984, Lovis a efectuat o vizit de studiu în Olanda, a vizitat Anvers i apoi a studiat la Académie Julian. Lovis a copiat cu entuziasm Rembrandt i a g sit preferin a lui pentru Rubens. În Rembrandt i în Rubens recuno tea spiritele înrudite (interiorul lui Rembrandt i senzualitatea lui Rubens l-au atins foarte mult).

Dup Paris, a r mas în scurt timp la Berlin i apoi s-a întors la Königsberg în 1887, unde a tr it pân în 1891. În 1891, Münchenul l-a atras din nou. Nudurile i desenele sale erotice au radiat o pl cere senzual i sunt de mare apreciere. Autoportretele lui sunt interviuri sincere i amintesc de autoportretele lui Rembrandt. A pictat de preferin în zilele lui de na tere. Stilul vie ii i imaginile genului, adesea cu teme neobi nuite, i-au m rit faima. Picturile „Cain” (1895) sunt probabil o prelucrare a certurilor cu fra ii s i vitregi. În 1896 intr în Loja masonic . Corint picteaz „Autoportretul cu schelet”. În 1897 pictura lui, „Salome”, a fost respins de juriul Secesiunii de la München. C tore te între Berlin i Munchen. În acest timp, se dezvolt o prietenie între Liebermann i Gerhard Hauptmann. În 1901 Corinth a fondat o coal de pictur i a fost admis la „Secesiunea de la Berlin” fondat de Liebermann. Un an mai târziu se mut la Berlin.

Corinth a experimentat anii triumfurilor sale umane i artistice în Berlin formând cu Liebermann i Slevogt nucleul secesiunii. Împreun cu so ia sa, Charlotte Berend, cu care s-a c torit în 1903 (era student i cu 22 de ani mai tân ), i-a petrecut cele mai fericite momente în Berlin. În 1911, a fost lovit de un accident vascular cerebral sever care la paralizat pe o parte (stânga). Cu toate acestea, a continuat s picteze. Mâna dreapt îi tremura tot timpul, dar nu la pictur . Aceast suferin i-a schimbat felul de a picta i a adus-o la o profunzime interioar în stilul s u incomparabil. În 1913, „Secesiunea din Berlin” prezint o retrospectiv major a lui Corinth. Când 42 de membri, condu i de Liebermann, p sesc secesiunea i au g sit „secesiunea liber ”, Corinth r mâne singurul renumit artist al vechii secesiuni. În 1914 a salutat primul r zboi mondial cu zel patriotic. La 60 de ani devine profesor la Academia de Arte din Berlin.

Pr bu irea Imperiului îl agit în convingerile sale politice i artistice. În 1919, Corinth dobânde te o proprietate asupra lacului Walchensee i se retrage din ce în ce mai mult din via a tumultoas a ora ului. Trei ani mai târziu a primit un doctorat de onoare de la Universitatea din Königsberg iar în 1925, Academia de la Berlin l-a numit membru onorific.

Cu pu in înainte de moartea sa, a pictat „Ecce Homo”. Aceast imagine este una dintre cele mai misterioase confesiuni pictoriale ale unui mare pictor.

La 17 iulie 1925, Lovis Corinth a murit în Zandvoort (Olanda).