Constelatii diamantine, nr. 8 (96) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 8 (96) August 2018

Semneaz : Nicolae B la a Mihai Caba Iulian Chivu Simion Cozmescu Viorel Dianu Alexandra Dogaru Doina Dr gu Maria Filipoiu Mircea Gheorghe Stelian Gombo Gen iana Groza Mircea Dorin Istrate Daniel Marian Galina Martea Viorel Martin Roxana Mateu Olimpia Mure an Giuseppe Navarra Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Victor Ravini Paula Romanescu Anca SÎrghie Camelia Suruianu Maria Ileana T nase Ben Todic Al. Florin ene Titina Nica ene Nicolae V reanu Sârbu

Jakob Alt - Grota albastr din Capri

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine Sumar

Doina Dr gu , Visuri i realit i ......................p.3 Drago Niculescu, Valoarea, între cunoa tere i estimare (II) ...............................................pp.4-7 Iulian Chivu, Identitate, legitimitate, demnitate etnic .............................................................pp.8,9 Al. Florin ene, Poeme ..................................p.10 Janet Nic , Plus i minus ...............................p.11 George Petrovai, De dialectica sau începutul discursului semiologic al lui Augustin de Hipona .......................................................pp.12,13 Daniel Marian, St ruin a unei st ri paralele .............................................................................p.14 Nicolae B la a, Despre un Dumnezeu laic sau despre Dumnezeul tuturor ......................pp.15-18 Viorel Martin, Poeme .....................................p.18 Camelia Suruianu, Experimentarea e ecului ......................................................................pp.19-21 Mircea Gheorghe, Sub semnul generozit ii ......................................................................pp.22,23 Ion Popescu-Br diceni, Pe tera i fântâna tinere ii în spa io-timpul cel sacru .......pp.24-28 Anca Sîrghie, Exers ri ale ludicului în debutul romanesc al Mioarei Pop .......................pp.29,30 Roxana Mateu , Poeme ..................................p.30 Nicolae V reanu Sârbu, Poeme ................p.31 Titina Nica ene, Puntea ..............................p.32 Gen iana Groza, Poeme Tanka .....................p.32 Mircea Dorin Istrate, Poeme ........................p.33 Victor Ravini, Viitorul omenirii va fi feminin sau nu va mai fi ........................................pp.34-40 Olimpia Mure an, “Secol de vânzare” ...pp.41,42 Simion Cozmescu, Poezia în locul liber de constrângeri ....................................................p.42 Maria Filipoiu, Poeme ...................................p.43 Stelian Gombo , Schimbarea .................pp.44,45 Maria Ileana T nase, Poeme .........................p.45 Ben Todic , Lan ul invizibil ..........................p.46 Mihai Caba, “Iar Negruzzi terge colbul de pe cronice b trâne...” .................................pp.47-49 Ionel Popa, Spa iul literar în romanul românesc. Inventar fenomenologic ......pp.50-52 Paula Romanescu, Miniaturi ........................p.52 Viorel Dianu, Lansare la Târgul de carte (fragment de roman) .................................pp.53-56 Galina Martea, Familia tradi ional prin conceptul contemporaneit ii ...............pp.57,58 Giuseppe Navarra, Constela ii epigramatice .............................................................................p.59 Alexandra Dogaru, Constela ii epigramatice .............................................................................p.59

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

Ilustra ia revistei: Jakob Alt

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR{GU|

Visuri ]i realit[\i cu inteligen i oarecare deta are, imagini i aspecte ale lumii tr ite i netr ite.

Relatând întâmpl ri din realitatea imediat sau fapte citite ori povestite de al ii, autorul îmbrac frazele în culori afective, pline de patetism uneori, dar pune mare pre , mai întâi de toate, pe naturale e i adev r.

Mizeaz pe memorie i imagina ie, dispune de o con tiin intuitiv în crearea unor tensiuni de natur psihologic .

Se raporteaz la un spa iu i un timp anume i exploreaz zone limit ale existen ei, cum ar fi na terea, moartea, dragostea, suferin a.

Cum bine observ i autorul Prefe ei, cartea nu este o construc ie ce respect un fir curg tor, ci este „un mozaic care devine, prin asamblarea fragmentelor, o fresc a unei persoane i a unei familii pe dou -trei genera ii, prioritate având individul, nu ca tip reprezentativ, ci ca destin elucidat prin culpa ereditar ”.

Marian P tra cu-Chircu este un autor al unei veritabile fresce, surprinzând prin maturitatea stilului, prin originalitate i profunzime.

Jakob Alt - Peisaj cu hambar

Via a trebuie tr it privind înainte i trebuie în eleas privind înapoi! (Sörens Kirkegaard); Noi nu suntem altceva decât ceea ce facem din ceea ce al ii au f cut din noi! (Jean Paul Sartre); Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt! (Nichifor Crainic); Privind înapoi, constat c , dat fiind caracterul s u inexorabil, trecutul meu a fost chiar destinul meu! (Marian P tra cu-Chircu ) - sunt mottourile cu care se deschide volumul de proz „Suntem ceea ce trecutul a s dit în noi”, de Marian P tra cu-Chircu , ap rut la Editura ROTIPO, Ia i, în 2018. În „Cuvânt înainte”, scriitorul i matematicianul Florentin Smarandache spune: „Marian P tra cu-Chircu nu este un prozator i un publicist tân r, nici necunoscut, personalitatea i activitatea sa fiind apreciate în cele mai variate medii. Autor i coautor al mai multor studii de specialitate, al unor lucr ri cu caracter monografic vâlcean, Marian P tra cu s-a f cut cunoscut mai ales prin volumele de proz Condamnat la via (2009), Via a ca o provocare (2010), Oameni i câini (2011), dar i prin publicistica adunat în America e de vin , tr iasc America!

(2010)”.

Marian P tra cu, absolvent al Facult ii de Chimie i Inginerie Chimic din Institutul Politehnic Ia i, a lucrat în cercetare i proiectare. În plan profesional, este autor sau coautor a 16 lucr ri tiin ifice publicate în reviste de specialitate, 22 de brevete de inven ie, 66 de comunic ri tiin ifice prezentate la diverse manifest ri tiin ifice, inclusiv peste hotare (1981 - Kalu , Ucraina, fosta URSS, Primul Congres pentru PVC al rilor Membre CAER ; 1995 - Beijing, China, Institutul de Cercet ri Chimice - Vizit de lucru; 1998 - Halkidiki, Grecia - Primul Congres de Chimie al rilor din S-E Europei) i 198 de lucr ri tehnico-economice (referate de lucr ri, procese tehnologice, studii de literatur tehnic ). În plan cultural, Marian P tra cu este autorul a peste 200 de articole, studii i texte literare publicate în diferite ziare i reviste, al monografiei comunei Câineni, jude ul Vâlcea (2008, coautor - Nicolae Dane ), al unui volum de povestiri autobiografice (Condamnat la via , 2009), al unui roman neconven ional (Via a ca o provocare, 2010), al unei antologii publicistice acoperind perioada 1990-2010 (America e de vin , tr iasc America!, 2010), al unui microroman (Oameni i câini, 2011) i al unor capitole i subcapitole din Enciclopedia jude ului Vâlcea - vol. I (2010) - vol. II (2012) i vol. III (în curs de apari ie).

Marian P tra cu este membru sau membru-fondator al unor ONG-uri profesionale (Societatea de Chimie, Societatea Inventatorilor din România - Filiala Vâlcea, pre edinte) sau culturale (Societatea Na ional Independent a Persoanelor cu Handicap SNIPH Vâlcea, secretar; Asocia ia Pons Vetus pentru Dezvoltarea rii Lovi tei, vicepre edinte; Societatea Cultural Anton Pann, Forumul Cultural al Râmnicului etc.), fiind inclus în diverse dic ionare literare i antologii colective.

Volumul „Suntem ceea ce trecutul a s dit în noi” este o culegere de texte, în mare parte autobiografice, în care autorul, dotat cu calit i narative, dar i cu capacitatea de a observa i eviden ia lucruri comune, red ,

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Drago] NICULESCU

Valoarea, @î ntre cunoa]tere ]i estimare (II) Astfel, valoarea religioas exist în ipostaza unei duble instituiri: mundan-teiste i teist-mundane, fiecare dintre ele implicând în idealitatea ei un suport distinct. În cazul valorii religioase instituit ascendent, prin proiec ia Om - Dumnezeu, putem aprecia c suportul este de natur personal , apar ine onticului existen ial obiectiv, deci real - omul, i este reprezentat de n zuin ele, idealurile, nevoia de mântuire, de sprijin, de instinctul racord rii la tutelar. Dar aici avem de-a face cu un caz special, în care i obiectul ideal al valorii religioase, la rândul lui, se transform în subiect proiector de valoare în sens descendent, suportul valoric fiind, în aceast rela ie proiectiv-determinist instituit de Entitatea Divin , fiin a uman în întregul ei material-spiritual, forma ei material fiind, la rândul ei, suport al con inutului spiritual evolutiv, care este elementul de interes al demersului determinist divin. În concluzie, omul se g se te simultan i retroac ional atât în postura de institutor valoric religios, dar i de instituit valoric al propriului s u obiect valoric, care devine, în acela i timp, subiect institutor. Valoarea religioas nu numai c reprezint chintesen a idealit ii valorice, dar este singura care î i racordeaz , ca dublu suport, fiin a uman - atât în constitu ia ei divin esen ial (în masa ei energetic , regeneratoare i integratoare), cât i în profunzimea destinic a individualit ii umane. Continuându-

i neîntrerupt drumul c tre Marea Îmbr are cu aceast Idealitate, în fiecare clip i din ce în ce mai aproape fiin a uman îi tr ie te de fapt materializarea - ca proces de esen spiritual prim - i îi poarmaterialitatea - ca obiect fenomenal de esen spiritual secund (v. Teoria Înaltului Determinism Energetic, Drago Niculescu).

9. Ra ional i ira ional, la Tudor Vianu, în structura valorii.

Neclarit i operatorii

Jakob Alt - Biserica Parohial din Troppau

Iat ce frumos specific Vianu acest „nucleu inclasificabil al valorii” i faptul c „exist , f îndoial , un fond de ira ionalitate în valori”, concluzie la care ajunge descoperind c , pân la urm , ra ionalitatea nu îi este suficient valorii; mai exist întotdeauna ceva în structura valorii ce nu poate fi detectabil, component inefabil care asigur , în fapt, unicitatea i ireductibilitatea fiec rei valori. Dar acest nucleu ira ional, „ascuns în untrul suprafe ei ra ionale a fiec rei valori” nu face ca întreaga m sur a valorii s devin ira ional („natura valorii este ira ional ”), a a cum afirm în mod contradictoriu tocmai atunci când, dup studiul amplu al coordonatelor ra ionale ale valorii, atinge punctul acelui nucleu „nedefinibil”. Cu toat acurate ea i aten ia cu care Vianu opereaz în desi ul subtil, plin de nuan e i capcane al domeniului estetic, se înregistreaz aici o sc pare, un fulgurant exces, incompatibil cu grija lui constant de a se men ine pe calea de mijloc în privin a decel rii i sus inerii naturii valorii, scrupul tiin ific care l-a f cut întotdeauna s evite extremele i s concilieze ra ionalul cu ira ionalul în delicata morfologie a axiologicului, cu specificarea preeminen ei componentei ra ionale asupra mereu neexplicabilului ira ional.

10. Problematica central a axiologiei: ierarhia i sistemul valorilor. Din nou, confuzii operatorii În afara amplei analize pe care a efectuat-o asupra speciilor valorice, T. Vianu abordeaz i una dintre problematicile centrale ale axiologiei, care este cea a ierarhiei i sistemului valorilor. Max Scheler, fidel concep iei sale emo ional-intuitive, advers formalismului i relativismului, deriv din ea, în privin a subiectului ierarhiei valorilor, teza consubstan ialit ii dintre uman i valoric, sus inând c singura cale posibil de stabilire a ierarhiei valorice - care în alt mod nu poate fi niciodat dedus - este actul numit „preferin ”, care are la baz aprioricul emo ional, act de sim ire independent de orice element al realit ii valorice. Al turându-se pozi iei lui Scheler în privin a neobligativit ii compara iei în stabilirea clasamentului valoric, Vianu aduce complet ri teoretice care prelungesc fertil viziunea schelerian , oprit parc prea brusc. Esteticianul român afirm c neobligativitatea compara iei nu înseamn i imposibilitatea realiz rii ei, sus inând c este chiar necesar succesiunea exact a acestor trepte valorice. În

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acest sens, trei operatori pot realiza compara ia: unul este numit de Vianu „Autocenzura con tiin ei”, care lucreaz cu un element foarte eficient - remu carea, element spiritual în stare s produc la nivelul con tiin ei decel ri pe cât de dureroase, pe atât de eficace în estimare; al doilea operator este componenta ira ional a valorii, despre care am vorbit mai sus, component care - atâta timp cât încerc rile cunoscute în istoria filozofiei, de ra ionalizare a con tiin ei axiologice au fost sortite e ecului - r mâne singura, în calitatea ei de rest întotdeauna neexplicat, în m sur s serveasc întocmirii unei ierarhii a valorilor sub forma unei ordini de principii ira ionale. Ierarhie pe care o i realizeaz , sub forma unui sistem de clase sau categorii valorice, sistem pe care îl consider -spre diferen de Rickert care îl vede deschis - „închis-deschis”, în sensul c este închis ca suprafa extern , impermeabil pentru suma claselor valorice atestat de analiza istoric ca fiind fix , i deschis la nivelul claselor valorice componente, care, ramânând acelea i ca specie, se pot îmbog i cu aporturi nelimitate de noi dorin e, odat cu progresul fiin ei umane, cu dezvoltarea orizontului ei axiologic; iar al treilea operator, de care nicicum Vianu nu poate face abstrac ie, este preferin a lui Scheler, realizat ca „eviden intuitiv ” i dedus din „intimitatea ira ional ” a valorilor. Dar, de i Vianu recunoa te c „nu exist via axiologic ac iuni de preferin ”, el aduce conceptului o important l rgire teoretic , c ci îl extinde de sub sfera îngust a subiectivit ii exclusive - preferin a act -, supunându-l, în ipostaza de preferin realizare, i presiunii normative a epocii, adic unei determinante transsubiective, în aceea i m sura inevitabil ca i dimensiunea subiectiv .

Pân aici lucrurile sunt limpezi. Dar iat c , din p cate, contradic ia referitoare la binomul ira ional-ra ional, pe care Vianu o scap la analiza structurii valorii, este repetat , de aceast dat , aici, la capitolul dedicat sistemului ierarhic al valorilor, i tot cu ocazia tangen ierii factorului ira ional. C ci, dup ce construie te acest sistem c ruia îi acord exclusiv principii alc tuitoare de natur ira ional , sus ine apoi c ceea ce d tr inicie ierarhiei valorilor este stabilirea sa pe baza înveli ului ra ional i coordonatelor generale ale valorilor, sând deoparte nucleul lor ira ional (!) Avem de-a face cu recuren a aceleia i anomalii - lucru greu de explicat, mai ales în condi iile în care Vianu însu i i-a construit mental extrem de sugestiv reprezentarea spa ial a valorii sub forma unei alveole, în care cele dou componente sunt delimitate distinct, suprafa a extern rotund i structura bazal reprezentând componenta ra ional , iar nucleul

Jakob Alt -

stirea Admond

5

reprezentând componenta ira ional . Se pare îns c aceast delimitare, cu rolurile i efectele ei distincte, se p streaza în mecanica gîndirii filozofului atâta timp cât reprezentarea beneficiaz de o proiec ie fix , static . În momentul când corpusul valorii intr într-o dinamic analitic , pare c aceast a ezare intern nemiscibil se stric , cele dou componente încep s se amestece, iar întrep trunderea lor devine atât de greu decelabil , încât brusc, lacunar, fiziologia aparatului s u cognitiv pierde capacitatea de selec ie precis a uneia dintre ele. De aici, confuzia care duce la contradic ie. A nu se justifica prin acest fenomen ra ional pur func ional existen a de facto a unui relativism de esen privitor la compozi ia structural a valorii, în stare s infirme configura ia dual cert , determinant .

11. Dispozi ia emo ional i dispozi ia de valoare. Asem narea dintre erorile lui Vianu i Scheler Dep ind subiectivismul-psihologist, obiectivismul, emo ionalismul i voluntarismul axiologic, Petre Andrei, prin abordarea sa obiectiv-logic , ra ionalist a valorii, provoac un salt progresist important în filozofia contemporan a valorii. Dac în teoria sim irii emo ionale, a lui Scheler, la constituirea valorii particip dispozi ia de valoare, întemeiat intuitiv-emo ional, la Petre Andrei aceast dispozi ie devine dispozi ie în esen a spiritului, întemeiat pe un element intelectual, ca judecata întov it de sentiment, care caut concretizeze obiectul valoric sub forma unui scop. Defini ia pe care o acord el valorii, ca rela ie func ional (raport) între un obiect i un subiect, fondat pe saltul pe care îl execut de la o dispozi ie emo ional la o dispozi ie în esen a spiritului, pe cât de aulic i sobr apare, pe atât este de cuprinz toare i de apropiat de surprinderea esen ei fenomenului. Într-adev r apare ca o defini ie complet i precis . În plus, „subiectul” pe care îl include în formularea sa acoper tot spa iul psihologist, emo ionalist, f îns a-l proiecta dominant, a-l absolutiza unilateral. În ceea ce prive te dispozi ia de valoare schelerian , observ m o similitudine cu eroarea pe care pripit a f cut-o T. Vianu ini ial, afirmând idealitatea absolut a valorii, i ne referim aici la faptul c Scheler sus ine invariabilitatea la to i indivizii a acestui element aprioric, experien ei revenindu-i doar rolul de a actualiza, de a conferi profil concret dispozi iei inerente a subiectului. Postulînd invariabilitatea dispozi iei de valoare, el acord acestui element un statut transcendental unic, nediferen iat, generalizându-i nediscriminatoriu idealitatea.

Argumentele pe care Scheler le-ar putea aduce în sprijinul sus inerii acestui caracter de invariabilitate a dispozi iei de valoare, care indiscutabil exist aprioric i poten ator, lipsesc. De ce dispozi ia de valoare este aceea i la to i indivizii? Este mult mai plauzibil ca ea s existe la to i indivizii, dar în cantit i diferite, fiecare individ s fie - mai mult sau mai pu in - predispus la experimentarea fenomenului valoric. Dispozi ia de valoare nu poate fi invariabil , atâta timp cât dotarea energetic spiritual cu care fiecare individ intr în Fluxul transcentiv al existen ei este unic i distinct , diferit de la individ la individ.

Astfel, în perceperea i estimarea fenomenului valoric, atât dispozi ia de valoare, în calitate de poten ialitate imanent , latent , aprioric , cât i experien a, care actualizeaz , obiectiveaz dispozi ia de valoare, sunt diferite. De la incipien , origine, pân la stadiu evolutiv, finalitate, interesul energetic spiritual transcentiv în natura individualit ii este cel al diferen ei, al variabilului, acesta fiind i unul dintre factorii componen i ai factorului transcentiv

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i al Cauzalit ii transcentive - structura motrice prin care se realizeaz Înaltul Determinism Energetic. Erorile lui Vianu i Scheler sunt asem toare, cu diferen a c Vianu, în urma acumul rilor, a consolid rii concep iei axiologice prin contactul continuu cu fenomenul artistic, i-a îndreptat incorecta p rere ini ial . Nici Petre Andrei nu se opre te asupra certitudinii suspecte a lui Scheler în ceea ce prive te invariabilitatea categoric a dispozi iei de valoare, el nesesizând nimic criticabil în aceast problem , ocupându-se de sublinierea unui cu totul alt aspect: acela al factorului obiectiv, ca factor care, al turi de dispozi ie - pe care o admite necondi ionat în accep iunea schelerian -, asigur calitatea, specificul i însu irile valorilor.

12. Evaluarea i rolul binomului subiect - obiect în constituirea valorii La rândul lui, Mircea Florian, prin luminarea procesului de evaluare, care incumb rolul activ al celor doi factori - subiectul i obiectul - în constituirea valorii, sus ine pozi ia ra ionalist a lui Petre Andrei, care a eaz valoarea în postura de produs al rela iei dintre o anumit zon a con tiin ei subiectului i calit ile imanente ale obiectului artistic. S nu omitem a men iona c Petre Andrei sus ine c se impune i o sociologie a valorii - criticând îns c derea în sociologism -, al turi de logica i psihologia valorii. De asemenea, preciz m limpede c Petre Andrei nu a acordat statut transcendent, sinonim cu Divinul, valorii absolute, a a cum au considerat al i filozofi, ci el i-a acordat un statut real, tangibil; la P. Andrei, valoarea absolut este reprezentat de personalitatea cultural creatoare, de colectivitatea uman (la nivel individual i social), de ra iunea plasat sub puterea sacrului creator - aceasta constituind o alt semnificativ distinc ie pe care filozoful român o aduce în concertul teoretic al evolu iilor, edific rilor i solu iilor filozofiei valorilor.

De aceea i p rere c natura valorii se întemeiaz pe rela ia dintre subiect i obiect, neputând fi confiscat nici de monopolul neatârn rii ei de con tiin (Scheler), al „transcendentului” (Rickert), al „obiectelor ideale” (Husserl), al st rilor psihologice ca pl cerea (Bentham), dorin a (Ehrenfels), interesul (Perry) este i Tudor Vianu, care, mai mult, generalizeaz într-o manier de nobil suple e estetic , particularitatea acordului subiect-obiect la orizontul „acordului între

Jakob Alt - Vedere din Meran

Anul IX, nr. 8(96)/2018

eu i lume”. În cadrul amplului s u sistem teoretic, problema autonomiei i heteronomiei esteticului autotelic, plecând de la solu ia autonomist pe care Croce o propune disputei dintre „con inuiti tii” hegelieni i „formali tii” herbartieni, solu ie care a fost ca un foc de resort pentru dezvoltarea aparatului s u argumentativ, luând în calcul atât valorile estetice cât i pe cele extraestetice, Vianu ajunge la concluzia esen ial c „arta este etern prin forma estetic i vremelnic prin con inutul ei”.

13. Mihai Ralea i diferen a dintre realul vicios al naturii i virtuosul ideal al valorii autonome Interesant este la Ralea p strarea lucidit ii, a echilibrului. Privit ca manier de transfigurare a naturii i vie ii, opera de art , valoarea estetic pe care o atinge, suport determinantele elementelor de via anestetice, sau extraestetice, dar în acela i timp are puterea de a- i p stra autonomia, tr irea în sine. Ralea îi acord îns acestei autonomii nu numai statut final, ci îi prezint na terea i dezvoltarea, sincron cu procesul de sublimare, de transfigurare a elementelor anestetice, proces în timpul c ruia, paradoxal, caracterul autonom, pe m sura constituirii sale, realizeaz i izolarea, ap rarea operei de art de asaltul contaminant al elementelor anestetice. Deci, mediul anestetic - pe care valoarea pur , prin caracterul ei autonom, îl reneag pân la urm - serve te ca plasm germinativ principiului autonomiei.

Prelucrarea, sublimarea elementelor anestetice (religioase, morale, sociale) se realizeaz pân la ridicarea lor la nivelul de puritate al planului estetic, nivel la care valorile ajunse devin „valori de lux”, dezlegate de orice determinant utilitar i social . Frumoas viziunea lui Ralea, dramatic prin existen a acestei duale etici interne, care duce metamorfoza evolutiv a valorii de la mundanul rudimentar i gregar la puritatea solar a esen ei! remarc m îns c diferen a pe care o face Ralea între realul vicios al naturii i virtuosul ideal al valorii autonome este cuprins în denumirea de „artificialitate”, termen atributiv pe care gânditorul îl acord esteticului, acestui domeniu subtil, care con ine o component neancorat gravita ional pauperului mundan, perisabilit ii ontologicului relevat (obiectiv, fenomenal). * Printre bogatele i îndelungatele dezbateri teoretice pe care le-a suscitat problematica metaforei, sub cele trei ipostaze ale sale - metafora epistemic (cognitiv ), metafora estetic i metafora filozofic , interesant este punctul de vedere exprimat de Paul Ricoeur, în cartea „Metafora vie”, în care analizeaz , sub aspect semantic i hermeneutic, subiectul metaforei estetice. Fiind capabil s ac ioneze atât în câmpul restrâns, semantic, cât i în cel extins, hermeneutic, complexitatea disponibilit ii sale expresive i tranzitive cre te, c ci dac în câmpul semantic puterea sa figurativ de simbolizare este focalizat asupra cuvântului, în câmpul hermeneutic al discursului metafora nu mai poate r mâne doar o simpl figur de stil, puterea sa figurativ de simbolizare cap un cu totul alt aspect, o cu totul alt func ie - aceea de redescriere a unei por iuni mai largi a realit ii, prin men inerea corela iei dintre sens i referin , sensul fiind dat de organizarea interioar a discursului, iar referin a constând în capa-

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

citatea tematic a discursului de a viza o realitate din afara limbajului.

Iat cu ce dificultate se confrunt Ricoeur, i în ce mod tran ant vrea o solu ioneze: dac metafora poetic este esen ial-mente nonreferen ial , atunci, în cazul discursului poetic, cum mai poate fi strat integritatea referen ialului discursiv, care trebuie s reziste, raporteze discursul unui segment de realitate? De i pro-blema pare insolvabil , ingeniozitatea i ascu imea reflexiv a gân-ditorului, dup descompunerea analitic , vine acum s sintetizeze, pretinzând conving tor c în interiorul fragmentului literar are loc, în acest moment critic, un proces de restructurare estetic , în care sunt angajate cele dou câmpuri, în condi iile în care, în substan a sferei globale poetico-discursive, de i câmpul poetic î i pierde referen ialul propriu, - sensul metaforei poetice, prin transla ie, vine s se aplice, lumineze conotativ sensul i referen ialul câmpului discursiv, textul tând astfel virtutea poetic a unei realit i transfigurate. În concluzie, în dimensiunea final a discursului poetic se va g si, conjugat i corelat, un dublu sens: sensul poetico-discursiv, care, infuzat referen ialului discursiv, îi schimb natura, i-o converte te într-o natur de ordin secund, îmbog it , sporit în con inut i semnifica ii, în puterea de a sugera noi în elesuri. Astfel, putem vorbi nu numai de un dublu sens, ci i de o „referin de grad doi”, sau „o referin dedublat ” în discursul metaforic, concluzie pe care Ricoeur ne-o descrie astfel: „suspendarea referin ei laterale este o condi ie necesar eliber rii unei puteri de referin de gradul doi, care este referin a poetic propriu-zis ”, formulare în care, prin „referin lateral ” trebuie se în eleag referen ialul câmpului poetic, care disp rând (topinduse), î i revars întreaga energie spiritual , prin mijlocirea sensului poetic combustionant, asupra câmpului i sensului discursiv, schimbându-le astfel natura, dublând-o transfigurant; iar prin „referin a

7

Jakob Alt - Turnurile Asinelli i Garisenda din Bologna

poetic propriu-zis ” trebuie deci s se în eleag referen ialul discursiv poetizat, final al discursului poetic.

Cu o concep ie ridicat pe c mizile fragile ale unui realism estetic dezvoltator al viziunii britanicului Roger Scruton, Donald Davidson sus ine, pe calea unei logici semantice rigide, în care singur se închide, din moment ce termeni afla i în stare necontextual , deci izola i, au o semnifica ie literar proprie i unic , aceea denotativ , folosit în texte nonmetaforice, utilizarea lor în texte metaforice va p stra, riguros, acela i în eles denotativ, ei neputând, de aceea, fi utiliza i la construc ia unor structuri metaforice denotative, în care s ac ioneze, poat fi distinse propriet i estetice autentice, reale. „Cazul Davidson” este simplu, teoria sa este compromis de reduc ionismul semantic în care crede dogmatic. Realitatea este cu totul alta: unul sau mai mul i termeni nu î i conserv nici o semnifica ie nonmetaforic ; p strându- i aceea i form , aceea i identitate morfologiclexemic , func ia lor semantic , tradus prin semnifica ia pe care o degaj , este diferit în func ie de context, de determinantele extrinseci în care este cuprins . Din întrep trunderea, din combinarea semnifica iilor termenilor întregii structuri, sub ghidajul precis al sensului inten ionat de creator, iradiaz semnifica ia denotativ , metaforic a fostului termen nonmetaforic, rece i s rac în sensul s u „tare”. Asta e tot. „Realismul” lui Davidson st pe o realitate iluzorie, incompatibil cu vraja i for a adev rat a misterului estetic al metaforei, o dovad peremptorie fiind aceea c folosirea metaforelor în descrierea unor universuri estetice complexe în reprezent ri i sentimente este indispensabil , realismul nu mai poate func iona în exprimarea unor tensiuni i senza ii intime, a unor spa ii irizate de tr iri negative i psihice interioare, pe care numai bog ia artei denotative o poate sugera. Încheiem cu necesara distinc ie pe care filozoful Marin Aiftinc o prezint în cartea „Misterul artei i experien a estetic ”, referitoare la imaginea (valoarea) estetic i imaginea (valoarea) artistic .

Cu o expresivitate liric i descriptiv admirabil , izvorât dintro rigoare tiin ific ce nu i-a epuizat puterea cântecului, ci o elibereaz când dore te, ml diind reflex orice incipien de alunecare în vâscozitate analitic - virtuozitate prezent în fluiditatea întregii lucr ri -, domnia-sa ne scute te de efortul descifr rii oric rei ambiguit i, prin departajarea clar a celor dou categorii axiologice. Astfel, de i provenit ca fond structural din natura percep iilor particulare ale sim urilor, din caliile intrinseci estetice ale obiectului artistic, realizarea estetic nu se supune lor, ci le tope te într-o imagine unitar definitorie, prezent ca modalitate de existen absolut , netranscendent a obiectului estetic, a a cum remarc de altfel i polonezul Roman Ingarden. Imaginea artistic , în schimb, dep te acest câmp intim i concret, f când leg tura cu vibra iile exterioare ale valorilor extraestetice, ancorând opera de art la contextul uman, moral, social în care obiectul estetic evolueaz i palpit , adaptat la izvoarele vie ii. Plecând de la tipul de coexisten a elementelor extraestetice în cadrul imaginii artistice, Marin Aiftinc conclu-zioneaz esen ial c , de i valoarea estetic , prin structura ei, pare c se identific cu opera, ea dep te echivalen a absolut , orizontal cu obiectul artistic, devenind, a a cum spunea Croce, un „cosmos”, suveran peste celelalte tipuri de valori cu care coabiteaz în opera de art . Chiar în condi iile specifice de eterogenitate constitutiv pe care le comport , valoarea estetic nu se disip , ci î i condenseaz în sine unitar toate determinantele, actualizându-se în acela i timp relativ în obiectul i imaginea lui artistic , conectând împreun acest obiect la un transcendent care îi sus ine i îi prime te jertfa. Sacralitatea investit în opera de art se întoarce sporit la sacrul recuperator i în eleg tor a toate câte sunt i se fac.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Iulian CHIVU

Identitate, legitimitate, demnitate etnic[ Cum în cump tul vremii, dup o cunoscut formulare, i într-o aceast tem , cel al lui Jürgen Habermas (Eine Art Schadensabdreapt judecat , înainta ii no tri nu s-au ar tat a fi ni te aventurieri wicklung, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1987), observ muta iile romantici, nimic din ce e-a urmat, dac nu este nedrept, nu este ne- interac iunilor etnice, ceea ce prilejuie te redefinirea patriotismului demn; nimic din crezul lor nu este de abandonat, nimic de retrocedat, dinspre identit ile concretiste spre solu ia constitu ionalist , sub ci totul e canonic i legitim, fie i în circumstan ele unor ipotetice presiunile globaliz rii, pluralismului i multiculturalismului. excese de zel.

O contradic ie demn de lumea a treia, pregnant în psihologia Nimic nu avem mai mult decât ni se cuvine i orice abandonare na ional a unor popoare, o arat tineretul care nu poate dep i de sine doar fiindc a a fost s fie e înalt tr dare. Cine nu are unele frustr ri medievale induse emo ional, iar dezvoltarea intetotul nu are nimic, spunea un ilustru gânditor al neamului nostru, i lectual a acestuia nu poate trece de prejudec ile genera iilor mai asta pe m sur ce nu exist neam care s fi atins universalitatea vechi i r mân angoasate în credin ele anacronice ale acelora, în numai prin for a spiritului. De aceea pohta ce-a pohtit vajnicul mesajul lor istorice te primat. i acest lucru se vede inclusiv în inteMihai Vod la por ile B lgradului e testamentul istoric al unui neam riorul Uniunii Europene unde se asigur promovarea valorilor stabilite în numele identit ii lui na ionale, nu în dauna cuiva, ci în numele prin Declara ia Universal a Drepturilor Omului i garan ii ale dezsensului fiin ei sale. volt rii etnice în condi ii de egalitate i acces liber la autodeterminare Aceste credin e au dat, secole la rând, con inut i determinare cultural . Cu toate acestea, se constat în spa iul comunitar mai unui sentiment sacru; cel al dragostei de glie, de neam i de limb . i, multe forme de patriotism: unul complex, liber, care promoveaz acorca s îl evoc m conceptual, patriotismul nostru pe care l-am pervertit dul sim ire/gândire i credin /ac iune; un patriotism cognitiv, ra iosiluindu-l în exalt ri i conota ii artificiale, str ine sim irii române ti, nal, educat, cultural argumentat; i un altul de tip comportamental, se cere rememorat i retr it, restructurat i reiterat actualit ii în sensul preponderent factual, mecanicist, rupt de convingerile personale. reproducerii culturale a vie ii.

Tot a a se vorbe te i despre un patriotism subiectiv-emo ional, Dup dec derea lui în sens sub un insolit cult al personalit ii, al accept rii doar, nu i al faptei, precum i de o lips a patriotismului, fiindc în sim ire lucrurile au r mas esen ial altfel, patriotismul ro- cu tendin e spre alienarea con inutului no iunii în condi ii de alterare mânesc s-a reg sit în debusolarea postrevolu ionar de la «nu ne a identit ii. Cele mai mari a tept ri se leag totu i de tinerele genera ii, vindem ara!» la nevoia efectiv de revenire în contextul valorilor mai deschise spre diversitate sub constrângerile furniz rii de comeuropene autentice care reclamau nevoia globaliz rii lor ref când peten e pe pia a muncii, de aceea patriotismul lor trebuie s fie unul mai vechile noastre leg turi intime cu acest spa iu spiritual prin justi- modern, utilitarist, deschis, umanist i nonfundamentalist. fic ri temeinice în prosperitatea istoric a rii din prima jum tate a adar, conceptul i-a actualizat con inutul cu perspectiva unor veacului al XX-lea, indisolubil asociabil monarhiei române ti. noi valori, f s abdice de la ceea ce are fundamental în definitoriul Într-o carte a lui Andrei Marga, Identitate i modernitate (pu- lui: patria, comunitatea spiritual , apartenen a la o istorie identitar blicat fragmentar în dii la valorile confesioferite reviste), identitatea nale. na ional este ceea ce iPatriotismul române laolalt membrii unei nesc este unul blând, tona iuni, factor esen ial, e lerant, lipsit de vanit i drept, dar c ruia i se adade arte, un patriotism ug numeroase alte comtreaz i sensibil, sus inut ponente, dup cum o arade o con tiin a d inuirii, istoria ultimului secol care i-a dat obolul în de modernitate, în condiideea sacr a identit ii iile derapajelor con tide neam, l sând jertfa de in ei na ionale între r zsânge a eroilor anonimi boaie i dictate ce au rede-a lungul i de-a latul desenat harta lumii siluhatului str mo esc, etnoind astfel con tiin a civigeneza noastr începând la accept ri conjunea îns i dintr-o înfruntacturale, dar i la acumure eroic , demn . În conri de resentimente i di iile provoc rilor lumii tensiuni. moderne, a unei Europe Cetatea Alba-Iulia Un studiu serios pe

Anul IX, nr. 5(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care caut un r spuns comunitar sub oferta deschiderilor interculturale, transna ionale, globalizante f a aduce prejudicii identit ilor na ionale, se pune totu i întrebarea retoric dac na ionalismul i patriotismul mai sunt de actualitate, dac mai sunt un spuns care s se sus in prin ceva, i dac da, prin ce anume?

9

în numele motiv rii i a ceea ce face diferen a, dar i în numele a ceea ce determin ac iunea; atât motiva ia, cât i determinarea (orientarea ac iunii i declan area ei) fiind capabile s accepte un con inut nou în numele a ceva care se ap cu i mai mul i sor i de triumf decât în societ ile închise. Din acest punct de vedere, românii ader mai or decât al ii la perspectiva unei societ i deschise i de aceea patriotismul lor nu se mai confund cu identitatea na ional , cu na ionalismul, din moment ce nevoile lor de ap rare i libertatea lor de afirmare î i afl garan ia într-o lume multicultural , capabil s ofere securitate i s promoveze identitatea în considera ie fa de valorile etnice sacre: religiozitate, dreptul la imagine, la liber afirmare, la individualiz rile etice, istorice, culturale.

Grupul statuar de la Sala Unirii din Alba Iulia Nu de mult, Andrei Ple u g sea în bâlbâielile noastre parlamentare legate de e ecul achizi ion rii Cumin eniei P mântului a lui Constantin Brâncu i un exemplu eclatant al complicatei noastre iubiri de ar , dac admitem c o încropeal politic accidental ar putea avea i legitimitatea moral de a exprima i gestiona un asemenea sentiment nobil. Nu cred c este un ghinion al lui Brâncu i; tot a a îns ar trebui s gândim i despre Enescu i despre sabia lui tefan cel Mare, despre toat diaspora româneasc i despre numeroasele noastre valori culturale risipite pe toate meridianele lumii - un patriotism bipolar, reversibil dinspre obiect spre subiect. În m sura în care eului individual îi e congruent un eu social, acesta din urm constituie, în chip bergsonian, esen a datoriei noastre în act fa de societate.

Sistemul de valori impune, într-un contract social irevocabil, termenii de necesitate, prescrip iile i interdic iile care vizeaz nemijlocit conservarea i bun starea societ ii. i trebuie remarcat în m sura n care societatea e mai aproape de natur , cu toate riscurile incoeren elor i accidentalului, orice fiin se simte obligat doar în m sura în care se recunoa te ca liber , normele ac iunii urmând fac for a de coeziune în fa a oric rei amenin ri. Sunt, într-adev r, criterii ale ac iunii primitive, dar care r mân opera ionale ca determin ri i întemeieri ale instinctului social în societ ile închise, cu mijlocirea unei morale chemate necondi ionat s mobilizeze.

Trecerea la societatea deschis nu m od ific fondul problemei din moment ce acumul rile de argumente se fac tot

Sala Unirii din Alba Iulia Ie irea din festivism este facultativ , din moment ce festivismul nu ine de esen , ci de exprimare, iar festivismul cu temei na ional nu este d un tor dac nu prejudiciaz pe nimeni; este o formalizare consacrat a unei tr iri sincere, ocazionate reiterabil la date cu con inut istoric (1 Decembrie, Ziua Na ional a României), cu con inut cultural (15 ianuarie, Ziua Culturii Na ionale), cu con inut identitar (31 august, Ziua Limbii Române), sau legat de simboluri na ionale (29 iulie, Ziua Imnului Na ional).

Festivismul patriotic e discontinuu, consacr în timp repere referen iale în chip s rb toresc, are caracter istoric i nu exclude autenticitatea, în timp ce patriotismul latent sau al d inuirii, se în elege, are caracter continuu, e coerent, e consecvent cu sine i nu e niciodat festivist. Pohta ce-am pohtit, clamat de voievodul Unirii celei dintâi, nu este o trufie, ci este asumarea unei misiuni în numele a ceea ce Vod reprezenta. Ea avea s se aud mai târziu, la M ti, în crezul osta ilor români, Pe aici nu se trece, în chemarea patriarhilor Marii Uniri, Veni i la Alba Iulia, iar istoria murmur înc i azi, eminescian, coor don a tele fiin ei noastre naionale: de la Nistru pân la Tisa, de la mare la Hotin, din Boian la Vatra Dornii i din Turnu-n Dorohoi.

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Al. Florin |ENE

Eternul nud O plaj de azur aici se a terne, Dinspre mare bate un alizeu, Iar tu vii cu clipele eterne i faci din mine un semi-zeu.

Uitând c o himer alt dat au iubit.

A început iar i urgia În Pia .

Era epoca mor ii unui mit!

Dumnezeu în mintea lor prindea via !

Ciobanul de pe paji tea lunii Luceaf rul bate la fereastr , Vântul sufl parc dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastr i-un pesc ru î i culc zborul pe un horn. În mine dorin a înc ip , i v d sub lun eternul nud, Cerul face de lumin risip Când clocotul iubirii îl aud.

A doua moarte a lui Zeus Zeus în speran a nemuriri Cât a existat la Pontul Euxin i-a modelat din lut i piatr Statuia lui la care s se-nchine Oamenii din fiecare vatr .

Apoi de teama îndumnezeirii a urcat În al aptelea cer de unde nu se vine.

Diana, iubita lui, plecat la vân toare Aflând c Zeus e sus în neuitare s-a întors s prosl veasc statuia ce str lucea m rea -n soare, chemând mul imile s se închine strigând: alleluia, aleluia! ... i a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum f ceau fiecare.

Trecuse vremea pentru zeu...

Iarba crescuse pe pielea lui, devenise o paji te pe care o p teau oile, avea pl cerea de a bea lapte din a prunei pân se îmb tau oile.

Cerul începuse s ame easc inându-se de-o stea iar ea sculându-l din somn s-a speriat de ploaia florilor de tei mirosind a lapte de prun rsat peste întregul sat pe când câinele cerului umbla în coad c-un covrig de lun .

Ciobanul obosit de atâta somn s-a trezit pentru o clip , apoi a adormit din nou -i creasc iarba m noas pe piele, de atâta risip de timp, r sese nep scut un bou...

Contemporan cu Dumnezeu Mirosea diminea a însorit a mir, cerile alunecau pe nesim ite-n mers, Nu tiam c al turi poetul Radu Gyr i înve nicea suferin a-n vers.

Cânta amiaza triste ea-n flori

Dorind s arate lumii Cât de mult îl cunoa te pe Zeus i s-o întoarc la rug ciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul r ritului de stea A început s sparg cu s geata statuia teptând o minune Plebea s cunoasc ce tia i ea: Piatr , lut ars i... alleluia!

Dezam gi i oamenii au p sit pe Diana, Au plecat gânditori în Hamangia

Uitase s -nboboceasc i m linul, Iar cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul.

Amurgul jelea cu nuan e închise i câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe c deau ucise De nu se-ntorceau din nou în soare. i azi noaptea m -nvele te cu frig, tem de visul care iat vine În miezul întunericului, cu speran strig: Doamne, î i mul umesc, sunt contemporan cu tine!

Citindu-l pe Esenin printr-o pic tur de ploaie ploile î i albesc ochii mira i când eu te v d printr-o pic tur de ploaie lentil prin care- i citesc sufletul ce m încol te ca un imperiu de gâfâie Moskova prin clopote cu dang te prelungi ca un imperiu de via lung cât o b taie de pleoap , de aici înainte ile de lumin ne transform în mesteceni i ne a eaz în tabloul de deasupra patului pe care îl vedem numai atunci când degetele ploii trezesc arii ci i de curentul ce vine pe sub u dinspre Europa.

În

area în vitralii

O mare de orgii în ochii alba tri i tu ie it goal din cea , Cerul sus inut de câ iva pila tri i face pe plaje o primire m rea . apropii de tine s te cuprind, Dar r mân în bra e cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care m încing Himere se a eaz pe pântece fertile.

Jakob Alt - Vedere din Graz

Batem la Biserica zilei i nimeni nu descuie, Marea aduce nelini te i-n prag coralii, Îns briza pe-o scar de vise ne suie Sfin i a ezându-ne în vitralii.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Janet NIC{

PLUS }I MINUS Dincolo de complexitatea lumii, remarcat la orice strat al ei, printr-o reducere, nu la absurd, ci drastic , la maximum, se pot vedea, cu ochii min ii, dou opera ii mentale, menite s-o echilibreze, chiar dac echilibrul este într-o absolut relativitate: cre terea i descre terea. Puse la lucru, aceste opera ii creeaz dou lumi paralele care, în via a de zi cu zi, din neaten ie, par amestecate, dând impresia de infinitate, poate chiar de haos.

Simetria mental , i nu numai, citit obiectiv sau subiectiv, a dat na tere diferitelor ipostaze ale ra iunii, ale logicii i ale realit ii. Fie este vorba de „opozi ie”, cu aplica ie la lumea natural , material , real , fie c e vorba de „dialectic ” sau „contradic ie”, cu aplica ie la discurs, fie c este vorba de „contrarietate”, cu aplica ie la metafizic , la specula ie, simetria, mai mult sau mai pu in desf urat , este cuvântul de ordine. Ea d , ca modalitate de percepere a lumii sensibile, antitetica, apoi, ca mod de a percepe domeniul gândirii, dialectica i, în fine, antiologia, ca mod de a intui lumea genurilor supreme. Indubitabil, Simetria, ca punct de plecare, nu poate na te decât gemeni antagonici, o antitetic minimal , o dialectic minimal i o antiologie minimal . Istoria binar a dialecticii începe cu perechile pitagoreicilor: finit-infinit, par-impar, unu-multiplu, drept-stâng, masculin-feminin, repausmi care, drept-curb, luminos-întunecos, bun-r u, p trat-oblong.

Dintre acestea, perechile finit-infinit, unu-multiplu i repausmi care au f cut istorie în gândirea occidental . De remarcat faptul , la o abordare simetric a lumii i a gândirii, intermediarul lipse te, în mod deliberat. Simetria nu ov ie, nu amân , nu st pe gânduri, ci e disjunctiv , tran ant ca o ghilotin : ori-ori, sau-sau.

Ori una, ori alta. Pentru o gândire modern , populat de intermediar, binaritatea, ca metod de a ra iona, pare primitiv , dep it , uitând c ea se face sim it i utilizat în filozofie, în tiin ele naturii i în tehnic . Între logicile triadic , tetradic , pentadic , umflate de elemente intermediare, tot mai sofisticate, ipostaza binar joac rolul denotativului semantic pe lâng

conotativitate. Simetria minimal devine baz i punct de plecare în toate domeniile gândirii, ale naturii i ale socialului. În matematici exist numere pozitive i numere negative, în religii exist sacrul i profanul, Dumnezeu i Diavolul, lumea de aici i lumea de dincolo, raiul i iadul, în societate sunt oameni „ca lumea” i oameni „ca nelumea”, elita i prostimea, de teptul i prostul, harnicul i lene ul, bogatul i s racul, în afectivitatea obiectiv i subiectiv , rivalitatea prieten-du man, pl cere i durere, iubire i ur , egoism i altruism, cunoscut-necunoscut, antonimia din semantic , expansiunea i contragerea din sintaxa frazei, antiteza dintre figurile de stil, diminutivele i augmentativele din lumea afixelor, personaje pozitive i personaje negative, în lumea literaturii, coordonarea i subordonarea la nivelul propozi iei i al frazei.

Dac privim prin lentila curiozit ii, vom vedea c , din neamul simetriilor filosofice, logice, morale, sociale, psihologice, tiin ifice, tehnice i culturale, fac parte simetriile spa iale i temporale: aici-acolo, sus-jos, la stânga-la dreapta, est-vest, nordsud, deasupra-dedesubt, afar -în untru, trecut-viitor, odat niciodat , ieri-mâine, devreme-târziu, noapte-zi. Simetria cromatic alb-negru se completeaz cu simetria gravita ional greu-u or, cu simetria st rilor de s tate: s tos-bolnav, viu-mort, vesel-trist, cu simetria de pe tarlalele esteticii: frumos-urât, sublim-ridicol, clasic-baroc, apolinic-dionisiac. Problema este c , azi, simetria antagonic nu mai sare atât de dur în ochi, fiind perceput , gra ie progresului, ca simetrie complementar , ca o unitate a contrariilor, contrarii care nu mai caut s se elimine, ci s împart , fr te, pâinea existen ei i a în elegerii. Logica lui „sau-sau” s-a emancipat, devenind logica lui „ i- i”. Nu mai alegem un membru al binomului, alegem întreg binomul. Nu mai alegem deosebirea, semn de r zboi, semn al descre terii, al minus-ului, alegem asem narea. semn al p cii, al cre terii, al plus-ului.

Jakob Alt - Vedere din Viena

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 8(96)/2018

George PETROVAI

De dialectica sau î@nceputul discursului semiologic al lui Augustin de Hipona Fiind De dialectica opera de tinere e a celui ce avea s devin unul dintre cei mai importan i filosofi i teologi cre tini i a c rui oper se va constitui în puntea de leg tur dintre filosofia antic i cea medieval (dup toate probabilit ile, opusculul în discu ie a fost scris între anii 387-391, adic în aceea i perioad când apare opera cert De musica i, ca atare, mai înainte de momentul crucial al convertirii sale la cre tinism, fapt care explic absen a din micul tratat a oric rei trimiteri sau aluzii la înv turile cre tine), iat de ce m-am ferit ca, pentru aceast etap din via a faimosului gânditor i autor, s -i spun, precum catolicii, Sfântul Augustin sau, precum ortodoc ii, Fericitul Augustin.

Pesemne c unii cititori se vor întreba de ce în fraza de mai sus am întrebuin at sintagma „oper cert ”. Pentru c nu numai c tratatul Principia rhetorices, elaborat în aceast perioad , are o autenticitate îndoielnic , dar - ne informeaz Eugen Munteanu, t lm citorul scrierii De dialectica (Editura Humanitas, Bucure ti, 1991) - în i benedictinii maurini, în celebra lor edi ie, „includ opusculul în Appendix, printre alte spuria, considerându-l inautentic”. Dou sunt motivele pentru care benedictinii pun sub semnul întreb rii paternitatea lui Augustin asupra opusculului: a) În el, a a cum era obiceiul lui Augustin în opere de acest gen, „nu este indicat în mod explicit drumul de la cele corporale c tre cele spirituale”; b) Lucrarea nu a fost elaborat sub form de dialog, adic a a cum Augustin men ioneaz în Retractationes , în scopul educ rii fiului s u Adeodatus, în tinere e a scris mai multe lucr ri (retoric , muzic etc.), printre care i una, sub form de dialog, despre dialectic , lucr ri care au r mas doar ni te fragmente incipiente din vastitatea

Jakob Alt - Castelul Persenbeug

operelor proiectate.

Dar, ne în tiin eaz mai departe E. Munteanu, argumentele de factur textual , filologic i ideatic fac ca ast zi s nu se mai îndoiasc nimeni de „certa paternitate a lui Augustin asupra lucr rii”: absen a indica iilor privind drumul de la cele corporale c tre cele spirituale se explic prin caracterul neterminat al lucr rii (dovad c în De musica respectivul aspect este prezentat la urm ), iar faptul c De dialectica nu este un dialog, decurge - a a cum a explicat Augustin în Retractationes - din caracterul de schi al acestei opere. Îns tonul predominant al discursului, ilustrat prin abunden a adrerii la persoana a II-a singular, este cela al magistrului c tre discipolul u, ceea ce face dovada evident c , într-adev r, autorul avea inten ia -i dea forma unui dialog. În sfâr it, argumentul cel mai concludent în sprijinul paternit ii este prezen a în Capitolul VII a indica iei asupra numelui autorului, Augustin folosindu- i propriul nume pentru a ar ta modalit ile de impresionare a auditoriului prin semnul verbal: „(...) a a cum, la rostirea numelui Augustinus, cel c ruia îi sunt cunoscut se gânde te la mine i nimic altceva”.

Pentru corecta încadrare a opuscului De dialectica în sistemul conceptual-semiotic al celui care, al turi de Ambrozie, Ieronim i Grigore cel Mare, este considerat unul din cei Patru P rin i ai Bisericii occidentale i a c rui gândire eminamente logic a înrâurit într-un mod copios întreaga cugetare european (Descartes, Thomas d’Aquino, Luther, Calvin etc.), trebuie f cute în prealabil urm toarele trei preciz ri: 1) Fiu al p catului în tinere e i mai târziu profesor de retoric , în cele din urm , ceea ce înseamn mai înainte de convertire, Augustin se dedic filosofiei, trecând de la maniheism la scepticism (lui îi revine celebra formulare „Dubito ergo cogito” - M îndoiesc, deci gândesc, care l-a influen at hot râtor pe Descartes) i apoi la neoplatonism, coala contemporan cu el. Fire te c în aceste condi ii propice enciclopedismului i necontenitei des vâr iri spirituale, tân rul Augustin asimileaz în primul rând platonismul i stoicismul din îmbel ugata filosofie antic greac i, totodat , demonstreaz c ia însu it la perfec ie logica aristotelic (în cele zece capitole ale micului tratat De dialectica, el face la tot pasul dovada c st pâne te atât formele logice - silogismul, judecata i no iunea cu con inutul i sfera ei, respectiv sensul i semnifica ia cuvântului prin care aceasta este exprimat , cât i opera iile logice, precum ampla i am nun ita clasificare a ambiguit ilor din capitolele IX i X, dar mai ales defini ia: „Dialectica este tiin a de a purta bine dezbaterile”, „Cuvintele sunt semne ale lucrurilor atunci când î i primesc puterea de semnificare de la ele”, „ Vis verbi sau «puterea de semnificare a cuvântului» este

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ceva prin care ne d m seama de valoarea cuvântului (...) i care impresioneaz pe ascult tor fie prin el însu i, fie prin ceea ce semnific , fie prin amândou deopotriv ”, „Omul este un animal ra ional muritor”, „Echivocurile sunt no iuni care nu se pot cuprinde într-o singur defini ie în aceea i m sur în care se pot totu i cuprinde într-un singur nume”), astfel încât, din plin înzestrat cu toate cele necesare cuget rii inspirate, el se impune nu numai ca „cel mai mare semiotician al Antichit ii”, iar prin aceasta drept „un precursor direct i imediat al teoriilor moderne ale lui Saussure i Pierce” (Eugen Munteanu), ci i ca gânditorul care în filosofia european a f cut trecerea de la timpul ciclic la cel linear-istoric, respectiv ca teologul referen ial, care în lucrarea De civitate Dei, identific Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica, drept urmare pledeaz pentru separarea Statului de Biseric .

2) Dialectica este conceput de c tre Augustin ca o metadisciplin , care se împarte în cuvinte i semnifica ii, altfel spus în „lucruri despre care se vorbe te i cuvinte prin care se vorbe te”. Opusculul în discu ie „încearc delimitarea sferei de interes a dialecticii de cele ale gramaticii i retoricii, cu care se afl strâns îmbinat prin obiectul comun, limbajul uman (definit dintr-o perspectiv constant semiotic )” (Munteanu), a a încât cele trei discipline alc tuiesc împreun trivium sau stadiul elementar în sistemul educa ional al celor „ apte arte liberale” (gramatica, retorica, dialectica, muzica, geometria, aritmetica, filosofia), sistem imitat dup modelul paidetic grecesc i care va func iona în lumea apusean înc mult vreme.

3) În cartea a II-a din tratatul De doctrina christiana, filosoful nostru în elege prin dialectic o preocupare pozitiv din punct de vedere cre tin, recomandând/autorizând ca ea s fie utilizat (al turi de retoric , tiin ele naturii, tiin a numerelor i tiin a defini iilor) în hermeneutica scriptural , o hermeneutic ce respinge astrologia, divina ia i alte forme de gândire magic . De asemenea, în De magistro el ne atrage aten ia asupra „vanit ii cercet rii pur formale a comportamentului semiotic al omului”, convins fiind c totul s-ar reduce la un joc pueril atunci când scopul suprem al acestei cercet ri n-ar fi „g sirea c ilor optime spre achizi ii filosofice i teologice superioare”.

Iat motivul pentru care, ne spune E. Munteanu, prin „interesul aproape obstinat ar tat de Augustin studiului semnelor”, teza sa fundamental „Nicio cunoa tere nu se poate dobândi sau transmite a recurge la ajutorul semnelor” este înfipt în gândirea european medieval i modern „mult mai mult decât ar p rea la prima vedere”, dar c el nu cade niciodat în cursa ce-i amenin îndeosebi pe cercet torii moderni, anume aceea „de a studia semnele în sine, pentru ele însele”.

Cu convingerea nestr mutat c „doctrina con inut i vehiculat de semne este mult mai însemnat decât semnele în sine” (De magistro, IX), totodat puternic influen at de neoplatonism, este întru totul firesc ca în De civitate Dei adev rul s -i apar ca o iluminare divin , iar cunoa terea, acest ultim temei al fiin ei, s fie condi ionat de Dumnezeu. Aceast concep ie, dezvoltat ulterior de Thomas d’Aquino pân la ultimele ei resurse, va deveni clasic în gândirea teologic . Cu completarea c , întrucât este dat i preexistent, adev rul nu se dobânde te în mod progresiv, ci „în simultaneitatea ilumin rii lui noetice”!

Dac a a stau lucrurile, atunci care este rostul semnelor i de ce Augustin le acord atâta importan ? R spunsul la aceast întrebare, îl afl m în dialogul De magistro: „Cunoa terea semnelor asigur punctul de plecare din exterior (foris) tre interiorul spiritului cunosc tor (intus)”.Vas zic , semnele nu produc cunoa tere, ci doar declan eaz mi carea dinspre exterior c tre interior. Da, c ci „Omul interior” este sediul adev rului, care se exteriorizeaz prin semne i astfel se las cunoscut. Regula este urm toarea: Deoarece orice lu-

13

cru este un semn prin care Dumnezeu vrea s ne înve e ceva (semnele sunt fie naturale, bun oar a a ca fumul, fie date, precum cuvintele), „toate semnele converg spre acel Magister interior, care singur discerne adev rul de falsitate”.

Aceast idee devine o adev rat profesiune de credin la preotul i apoi la episcopul din nordul Africii (s-a n scut în anul 354 e.n. în fosta provincie roman Numidia i a murit în anul 430), dup cum scrie în De Genesi contra Manichaeos („Îns i utilizarea semnelor a fost o consecin a p catului”, c ci dac înainte de c derea în p cat, omul putea s -L cunoasc direct pe Dumnezeu, dup aceea semnele i-au fost date omului pentru a putea lua leg tura cu El), respectiv în De musica: Instituind comunicarea indirect prin semne, Dumnezeu a limitat posibilitatea omului de a-i subjuga pe ceilal i.

Deosebit de important pentru concep ia i atitudinea umanistocre tin a lui Augustin este faptul c acesta recunoa te tuturor limbilor „dreptul i capacitatea de a primi mesajul scriptural” (anticii gâni ignorau toate celelalte limbi în afar de latin i greac ). De altminteri, în amplul tratat De doctrina christiana, care din toate punctele de vedere constituie „o sintez a concep iilor sale lingvistice, retorice i filosofice i în care perspectiva semiologic se deschide spre un orizont mai larg” (E. Munteanu), el arat c catul trufiei, al c rui semn este Turnul Babel, a avut drept rezultat diversificarea limbilor în urma scind rii limbii originare.

Con tient de complexitatea raporturilor dintre semne i cei ce le utilizeaz , Augustin ajunge la concluzia c trebuie disociat dialectica de retoric , cele dou ramuri conexe ale unei metadiscipline conceput i perfect articulat ca doctrin a semnelor.

Apropierea epistemologic dintre dialectic i retoric nu este nou , deoarece ea se constat atât la stoici cât i în Retorica lui Aristotel. Pe urmele stoicilor (etimologia acestora este subordonat tiin ei defini iilor), Augustin la rândul lui include etimologia în dialectica sa, fapt care se explic prin caracterul pronun at semiologic al investiga iilor întreprinse. Dar contrar opiniei stoicilor c „nu exist cuvânt c ruia s nu i se poat da o explica ie”, gânditorul nostru crede c „ar fi f rost s abord m o astfel de activitate, c ci n-am mai termina niciodat ” (De dialectica, VI).

Tot a a, în compara ie cu Aristotel, filosoful care a acordat o importan minor semnelor în raport cu lucrurile desemnate (în Retorica, Stagiritul consider c „numele sunt imita ii, iar vocea cea mai imitativ dintre toate facult ile noastre”), Augustin confer semnelor demnitate, „singura în m sur s explice succesele epistemologice, precizia terminologic , exactitatea i profunzimea stratific rilor taxonomice, rafinamentul conceptual din specula ia scolastic de mai târziu” (E. Munteanu).

Punctul de vedere al lui Ludwig Wittgenstein este c Augustin „descrie un sistem de comunicare; numai c nu tot ceea ce numim limbaj este reprezentat de acest sistem”.

Jakob Alt - Lacul Garda

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Daniel MARIAN

St[ruin\a unei st[ri paralele

Tocmai ce dup un amar de vreme d dui iar i privirea i cuvintele cu Phoenix. Îmi amintesc de asta pentru c trebuie, dar mai am un motiv, i iat -l: îi voi propune lui Nicu Covaci s pun pe partitur urm toarea: „Hai lene negustor de vulpi/ g situ-ai prin cuferele arse de furtuni/ vreo snoav / de pus la ran / vreo boare/ de stins pe frunte?”. Acesta fiind un poem din „Partitur sub asediu”, a lui Valeriu Valegvi.

Este expresia incontestabil a unui romantism chiar foarte bine exagerat, a unei melancolii subîn elese ca limpede fiind, a unor tr iri care nu sunt la îndemân la col sau peste gard. În primul rând, este expresie i nu tentativ de exprimare. „ a te-am visat mirându-m / cu floarea de pelin din ochi/ înmiresmând în amiaza mare/ cu lumina din livad pe buze/ o i cum te mai iscodeau/ te-nvârteau pe o parte i pe alta/ ca pe un str in de pe alt t râm/ unde ne reîntoarcem/ cu viitorul prim verii în sânge”.

Ei ehei, vis fraged explodând de tinere e dar într-o senzitivitate con tien deplin . Este o poveste de dragoste nedefinit , de aceea general valabil ; condi ia dragostei transcende tuturor celorlalte condi ii. E un pastel sentimental i o continu metafor vie de la un

cap la altele câte-or fi.

Potrivindu-se perfect cu vremile ce le tr im tocmai: „ ti dator/ s te reculegi prin col uri/ ti dator/ s nu întrerupi durerea/ e ti dator/ printr-o stranie coinciden s mori/ când lujerul nu- i mai revine/ în timp ce astrul/ schimb încet polii e ti dator”. P i da, la confluen a permanentelor furtuni, tu, omul, deloc speriat, ci curajos încât nici nu mai tii dac într-adev r tu e ti; dator faptului simplului fapt c mai i exi ti nu doar în cataloage ci i pe imaginativul u acoperi de lume. „Nocturnele revela ii/ la un cap t de drum incendiar/ interminabilele indecizii/ pe cord deschis din pricina locului desigur/ sunt amintite când ne reg sim/ prin rezerva iile naturale numerotate de colec ionari/ o mai sunt atâtea z pezi/ c rora s le-adulmeci urmele spre/ atâtea z pezi s prinzi contur.”

Chestia asta cu noaptea este o revela ie care nu se las de el, de mine, de voi, atunci când ne fulger poezia. Mersul este în sine justificarea universului. Ce e sigur pe lumea asta? Fix nesiguran a. Ardem. Pe unde ne apuc flac ra. Nu ne l m închista i, dar habar n-avem c tocmai astfel suntem. Finalul poemului de deasupra spre citire este de sine st tor poem!

De men ionat c aceste produceri lirice fac parte din secven a „I. Lamenta iile unui tân r printre aversele întreb rilor”. Se pare r spunsurile vin de la sine, iar tinere ea se afl în relativitatea-i sprinten , perspicace, priceput , dibace. i înc neap rat dou poeme, pentru frumuse ea lor întru largul ideii de frumuse e: „Un nou t râm apune pe geana/ celui chemat în cele din urm / la osp ul visat/ chiar de leii cei tineri/ i vai lucrurile/ nu-s înc a ezate/ spre a fi descifrate cu în elepciunea unui melc/ i vai vânturile/ cum îmbujoreaz pere ii/ acestui schit contestat de toate m riile/ un t râm/ voios precum fluturele?” - ei, vezi, câte sensuri, sunt i paradigme, imaginile se preumbl în spectru dinspre cuneiform spre hologramic, astfel încât unde te afli...; „Nici urm de animal de prad / pe aici/ nicio adiere de fruct/ prin preriile gândului/ doar o vag prim var / scotocind prin dulare/ i nici puiului de hien / nu-i este bine/ la orizont se-ntâmpl / o mare tr dare/ i nici pietrei/ s nu-i furi cântecul de leag n”.

Final maiest(r)uos! Poem memorabil.

Valeriu Valegvi confirm , cuvânt de cuvânt, rând de rând, carte cu carte, ce anume caut i g se te pe t râmul poeziei.

Jakob Alt - Peisaj de pe coasta italian

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Nicolae B{LA}A

Despre un Dumnezeu laic sau despre Dumnezeul tuturor Promiteam anterior, fie i numai câteva cuvinte despre Islamism, Iudaism, Budism sau alte religii existente în lume. Desigur, promisiunea, datorie curat i, cu siguran , o vom respecta, nu înainte de a trece în revist prezentul ce parc ne fuge de sub picioare i ne las fie cu ochii în soare, fie cu buza umflat .

Bun oar , în Parlamentul rii, ca niciodat , de la Marea Adunare Na ional încoace, nu s-a legiferat mai repede ca în vara anului sta, 2018, an i el sucit din toate punctele de vedere. Ba a dat înghe ul când erau pomii în floare, ba a nins când trebuia s plou sau când soarele ar fi trebuit s dezmierde p mântul i s lase natura s zburde, iar noi, în mijlocul ei, asemenea. Dar dac vremea a fost capricioas , pentru c a a e vremea, parlamentarii no tri, de la putere i din opozi ie, s-au manifestat la fel ca vremurile de ei tic lo ite. Într-o form premeditat , de dup 89 i pân în ziua de ast zi, pus la cale de dinaintea fiec ror alegeri, prin a a zisele „Programe de guvernare”, în realitate, minciuni de o nemernicie înfior toare, odat ajun i în „Casa Poporului”, mastodontul din care este ordonat distrugerea na ional , s-au i pus pe treab . i-au stabilizat i înt rit mai întâi g tile confortabile, au aruncat ciosvârta prostimii, cât s le închid gura i ochii, apoi, legi dup legi, unele de dragul legifer rii, altele pentru a ascunde ho iile unor curve ordinare i a unor idio i pu i pe furat în to i ace ti ani. Din p cate, cu ajutorul indolen ei i, de ce nu, al prostiei noastre, amor ii lumii contemporane.

Domnilor, nu trebuie s ai cine tie ce coli înalte pentru a vedea înainte de 89, recunosc, în vremuri înfior toare pentru om, regimul totalitar, în nemernicia sa, a construit, totu i, Barajul i Hidrocentrala de la Vidraru, Hidrocentrala de la Por ile de Fier, Hidrocentrala de la Bicaz, o el rii, combinate chimice, rafin rii, uzine i fabrici, cartiere cu zeci de mii de locuin e, am râtele astea de spitale, în care, i aszi, ca i atunci, se moare pe capete etc. Repet, totu i, au construit! În cei câ iva zeci de ani, de dup 89 încoace, nu se vede mai nimic. Ici, colo, câte o frântur de drum, ici, colo, ni te asfalt turnat prin câteva ora e, ici, colo, câte o repara ie la câte o coal i iar etc.

Prin urmare, ici, colo... Ei, prin intermediul acestui ici, colo, au reu it demoleze aproape tot ce s-a construit înaintea loviturii de stat (din 89) i s devalizeze ara f a r spunde careva în fa a legii.

Nimeni dintre cei ce au avut puterea în mân nu este vinovat de tot ce s-a întâmplat, chiar dac peste 70 de mii de miliarde de euro au fost fura i din România, chiar dac z mintele de petrol i gaze au fost tocmite la col de strad pe pag mai mult decât satisf toare, mun ii i p mânturile agricole, la fel, iar pentru toate, pu rie a cut doar baba Floarea, o ranc din cine tie ce înfund tura dracu, sub pretextul c ar fi furat o ra . Noroc cu fostul pre edinte Constantinescu, care i-a dat seama de ridicolul politicului, al judec torilor, i a gra iat-o!

Vai de mama ei de separa ie a puterilor în statul nostru democrat!

Vai de mama ei de ar , vai i de mama noastr , a celor ce locuim în ea,

a celor ce b m capul între umeri, îl plec m i mergem ca surda, deaiurea, plecând urechea doar la propaganda transmis prin radio sau prin televiziune! Oare mai avem creier i în el ceva minte? Oare mai gândim? Sincer, uneori, mi-e sil de mine i mil de cei din jurul!

Inclusiv de cei ce sunt în politic i mai ales de cei ce se zbat la vârful ei. Pentru tia, ultimii, chiar îmi dau lacrimile. Regretabil e c unora le-a dat Dumnezeu chip de om i nu de drac gol, c draci sunt! M rog, într-o astfel de situa ie, este evident, c nu poate exista iubirea de semeni despre care se vorbe te în Biblie. Dracul gol, adic r ul întruchipat om, nu poate iubi pe cel ce este chip i asem nare a lui Dumnezeu. Acestea fiind zise, v las pe voi s medita i mai mult i s proceda i în consecin .

Deocamdat , cel pu in pentru mine, redevenirea omului Om este iluzie! ...Nici m car dorin , într-o lume în care pân i cele patru elemente primordiale ale existen ei umane, aerul, apa, focul i mântul sunt falsificate. Cu toate astea trebuie s tr im! Din acest motiv, m întorc la promisiunea f cut , reamintind mai întâi spusa lui Thales din Milet-ul Greciei antice, Izmirul din vremurile de acum: trebuie s existe un principiu unic al tuturor lucrurilor! Din perspectiv filosofic nu exist zei sau idoli (un fel de sum a dorin elor umane extrapolate), ci doar o for unic ce aduce ordinea fizic i moral pentru întreaga omenire. Aceast for este nev zut , atemporal , prezent oriunde, f reprezentare, adic f chip fizic, ne tirbit , în timp, de orice furie uman .

De exemplu, în Ierusalim, pentru evrei, pentru musulmani i pentru cre tini, Dumnezeul invizibil este mereu cu ei. Dar la fel de bine, acela i Dumnezeu este prezent în oricare comunitate de acela i fel, oriunde pe fa a p mântului. Cu toate acestea, confesiunile sunt diferite. Musulmanii se circumscriu Islamismului, evreii, Iudaismului, cre tinii, Cre tinismului. Uimitor este felul în care aceste confesiuni diferite au reu it s convie uiasc , chiar dac nu tot timpul în mod pa nic! i mai uimitor este cum acela i Dumnezeu al celor trei religii a supravie uit unor încerc ri, precum distrugerea repetat a Templului lui Solomon, l ca ul sfânt al evreilor.

Prin urmare, Islamul, a doua religie ca m rime de pe suprafa a globului, dup cre tinism, se vrea o religie a p cii i a supunerii fa de voia Domnului, fa de voia lui Alah, creatorul a tot ce exist , în termenii de mai sus, Dumnezeul invizibil despre care am vorbit (islam înseamn capitulare, iar religia, ca atare, propov duie te pacea, chiar dac tot ce se petrece în realitatea contemporan ar altceva).

Religia a fost fondat cam prin secolul al VI-lea, în Peninsula Arab , pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de c tre profetul Muhammad.

Ea se bazeaz pe textul de tip religios cunoscut sub numele de Coran.

De-a lungul timpului, datorit unor factori obiectivi, în special, urmare a migra iei, religia musulmanilor s-a r spândit pe un larg teritoriu în Europa, în Asia, ca de altfel i în Africa de Nord. Centrele

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

religioase ale Islamului se afl în ora ele sfinte, Mecca i Medina.

Particularitatea ce îi diferen iaz pe musulmani de cre tini const în aceea c musulmanii cred c Muhammad este ultimul profet trimis de Alah umanit ii. Ei recunosc pe to i ceilal i profe i de dinaintea acestuia, precum Avraam, Iosif, Moise etc., chiar i pe Iisus, îns nu recunosc pe ultimul ca fiind fiul lui Dumnezeu.

De men ionat este faptul c Islamismul, termen inventat de Voltaire, este, în defini ia sa actual , forma radical extremist a islamului politic. Cei doi termeni, Islam i Islamism, nu trebuie confunda i i mai ales nu trebuie specula i în func ie de context, mai ales în comunicarea de tip manipulatoriu. De asemenea mai trebuie spus c perspectivele de abordare ale Islamului sunt diverse, iar de aici existen a în circula ie a nenum rate studii ce fac aceast religie accesibil comunit ilor c rora se adreseaz . Despre Islam, deocamdat atât! Chestiunile de fine e le l m în seama speciali tilor i a celor ce tr iesc în interiorul acestei confesiuni.

Noi vom mai ad uga, la cele spuse anterior, doar câteva chestiuni care permit o rotunjire a imaginii despre Islam. Prin urmare, exist ase credin e elementare împ rt ite de to i musulmanii: 1. Credin a în Dumnezeu, singurul demn de venera ie; 2. Credin a în to i profe ii i trimi ii lui Dumnezeu; 3. Credin a în c ile trimise de Dumnezeu, Coran, în special; 4. Credin a în îngeri; 5. Credin a în Ziua Judec ii (Al-din) i în Înviere (Al-Qiyama); 6. Credin a în destin (Qadaa i Qadar în arab ). (Aceasta nu înseamn c un om este predeterminat în ac iuni sau s tr iasc o anumit via . i în islamism musulmanii au liberul arbitru ce le permite ia decizii.).

Ca o parantez , trebuie s men ion m faptul c problema liberului arbitru este una complicat , pus în discu ie i ast zi, în func ie de context i, mai ales, în func ie de interese politice, interese, de obicei, meschine. Din punctul meu de vedere i nu numai, indiferent de

Jakob Alt - Castelul Stiebar, Austria

Anul IX, nr. 8(96)/2018

confesiunea religioas , liberul arbitru este, mai degrab , o inven ie a omului interesat, este, în special, o „filosofie” a Bisericii Cre tine.

Problema liberului arbitru este „fr mântat ” i pus în valoare de Vasile cel Mare, apoi, de Sfântul/Fericitul Augustin. De semantica acestuia a f cut uz, în special, Biserica, în momentul în care, ea devine putere în stat, în perioada Evului Mediu Târziu, în perioada Inchizi iei.

Din perspectiva acelor vremuri ( i nu numai) omul i-a ales singur calea r ului, prin urmare el trebuia purificat. Arderea pe rug devenise, atunci, spectacolul zilei, iar femeia frumoas , vr jitoarea de serviciu.

Privind în acest fel faptele, m tot întreb în ce m sur politicul de ast zi î i recunoa te gre elile, e ecurile? M întreb, în acela i timp, cum poate rezista cineva în scaunul domnesc f a- i elimina concuren a, f a condamna? În noile condi ii ale liberului arbitru i el fluturat nou sub nas de propagandi tii puterii, nu politicul, nu politicienii sunt de vin , ci poporul sau oricare altcineva în afara f ptuitorului de r u. Norocul nostru e c nu mai suntem pe vremea Inchizi iei, iar „arderile” sunt doar pe micile ecrane. Din p cate, în ultima vreme prea des, în dosare prefabricate.

Crezul musulman într-o traducere aproximativ ar fi de forma: „Cred în Dumnezeu; i în Îngerii S i; i în Scripturile Sale; i în trimi ii S i; i în Ziua de Apoi; i în Soart , c Binele i R ul sunt de la Dumnezeu, i în Înviere dup moarte. M rturisesc c nu exist nimic demn de venera ie în afar de Dumnezeu; dup cum m rturisesc Muhammad este trimisul S u.”

Despre iudaism vom spune doar c este religia poporului evreu, cunoscut i sub numele de religie mozaic , dup numele profetului Moise, i vom men iona faptul c preceptele acestea au stat la baza religiilor monoteiste, cre tinism i ilam. Prin urmare, iudaismul este o religie monoteist , bazat pe principii i etic , incluse în Biblia ebraic (Tanah), dar i Talmud sau alte texte religioase specifice acesteia. În conformitate cu tradi ia evreiasc , iudaismul începe cu Leg mântul dintre Dumnezeu i Abraham. Termenul de Iudaism î i are cinile în regatul lui Iuda, ara tribului cu acela i nume, trib format, conform Bibliei, din descenden ii celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î. Hr.) - cu capitala la Ierusalim, l ca ul Marelui Templu.

Din perspectiv istoric , iudaismul a cunoscut trei etape. „1.

Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudic ; 3. Perioada rabinic (din secolul al VI-lea pân în prezent). Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza mi rii fariseilor din perioada Macabeilor iar acesta nu are o institu ie sau personalitate, acceptat universal, care ar avea autoritatea dreptului, înv turii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha) specifice iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scris ) i Talmudul (Tora oral )”.

Trebuie de asemenea re inut faptul c religia evreilor poate fi cunoscut , în special, din c ile Vechiului Testament, îns noi descoperiri, cum sunt manuscrisele de la Marea Moart , au aruncat o nou lumin asupra acestei religii, în special asupra perioadei eleniste, în special, asupra secolului I d. Hr. Date despre religia evreilor se pot afla i din C ile Noului Testament. Toate aceste scrieri servesc la cunoa terea religiei evreilor pân în anul ‘70, când Ierusalimul este asediat i d râmat de c tre romani. Dup 70, se g sesc suficiente informa ii i dat ri în Literatura rabinic : Misna Tosefta; Adosul la Misna sau la Misna Tosefta, comentariile la Misna, f cute de înv ii evrei din secolul III si IV. În Evul Mediu, în iudaism au ap rut, ca de altfel în mai toate religiile, curente mistice. Abia în secolul VIII, secol ce se circumscrie Evului Mediu Târziu, a ap rut „Cartea splendorii”, scris de catre Moise Lioan. Lucrarea respectiv mai este cunoscut i sub numele de Kabbala. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Iudaism) Plasa i oarecum departe de Orientul îndep rtat, dar în acela i

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

timp, a a cum am spus la începuturile discu iilor noastre, pe linia de demarca ie Orient-Occident, despre Budism vom spune, în primul rând, c este, în acela i timp, i o religie, i o filosofie specific locurilor, religie ce î i are originile în India i se bazeaz pe înv turile lui Gautama (Buddha Shakamuni), un gânditor indian despre care se crede c ar fi tr it între 560 î.Hr. i 480 î.Hr. Cu toate c cercet rile moderne recunosc atât pe Buddha Shakamuni ca realitate, ca prezen uman în lume, i confirm anii existen ei sale, vechile cercet ri îl considerau pe acesta mai degrab un personaj mitologic. De altfel, „biografia lui Gautama Buddha, a a cum este ea prezentat de Asvaghosha în Buddhacarita (cea mai veche relatare existent a vie ii profetului) abund de elemente fantastice i legendare. Budi tii consider c prin ul Gautama s-a n scut în Lumbini i a fost crescut în Kapilavastu, aproape de actuala frontier dintre India i Nepal. Potrivit tradi iei, tat l lui Buddha era conduc torul unei forma iuni tribale numite Sakya. Înc de la na terea lui Gautama, un vizionar important din regiune, Asita, i-a prezis pruncului un destin proeminent în sfera sacerdotal . Tat l lui Buddha a avut îns într-o zi un vis în care î i vedea fiul p sind palatul ca sihastru, a a c a decis s îl protejeze de realitatea ostil , realitate ce l-ar putea indispune i l-ar putea determina s aleag calea ascezei. În ciuda acestor m suri, Buddha reu te s fac patru incursiuni în afara palatului, întâlnind un b trân foarte sl bit, un bolnav, un mort i un c lug r. Primii trei îi reveleaz efemeritatea existen ei materiale, datorit b trâne ii, a bolii i respectiv a mor ii, iar c lug rul îi dezv luie calea de a învinge aceste suferin e umane, i anume prin medita ie. Prin urmare, Buddha hote s p seasc ora ul i s i abandoneze bunurile, urmând o ascez deosebit de dur în junglele Uruvela. Dup ase ani îns , constat c acest timp de ascez nu îl ajut , nu îi aduce iluminarea.

Este deseori ispitit de moarte (Mara) s renun e la c utarea adev rului i s se dedice numai comiterii faptelor bune. Prin medita ie, Gautama

Jakob Alt - Golful Dubrovnik

17

Siddhartha reu te s î i concentreze toat aten ia asupra eliber rii de suferin , cap revela ia reîncarn rilor sale anterioare i i se dezv luie legea condi ionismului universal. În cele din urm cap „de teptarea” (bodhi - conform unor traduceri populare în Apus, „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama Buddha”. Încurajat de zeul Brahma, zeu existent i în zona credin ei unor hindu i, Buddha petrece 45 de ani înv ându-i pe oameni despre dharma i întemeiaz budismul. La Sarnath, Buddha î i face pentru prima oar cunoscut înv tura i tot aici apar primii c lug ri ai comunit ii budiste.

Mai târziu, pe m sur ce Buddha î i r spânde te religia, num rul adep ilor s i cre te considerabil. Gautama Buddha a murit când avea în jur de 80 de ani, în Kushinagar (India), în urma unui drum istovitor, ca urmare a unei boli de dizenterie.” https://ro.wikipedia.org/wiki/ Budism Prin urmare, Budismul apar ine grupului de religii dhamice al turi de hinduism i de Jainism. El mai este numit i „Buddha Dharma”, ceea ce înseamn în limbile sanscrit i pali (limbile textelor antice budiste) „înv turile Celui Luminat”. În conformitate cu doctrina budist , oricine se treze te din „somnul ignoran ei”, experimentând o rela ie nemijlocit cu realitatea, f s fi fost instruit de cineva, i predic înv turile sale celorlal i, este numit buddha. To i budi tii tradi ionali sunt de acord c Buddha Shakyamuni sau Gautama Buddha nu a fost singurul. Se crede c au existat mul i buddha înaintea lui i c vor exista i în viitor al ii asemenea. Siddhartha Gautama este unic între ceilal i buddha care au existat i vor exista, deoarece înv turile lui se concentreaz asupra acestui tip de trezire, numit i „eliberare” sau Nirvana.

O parte din doctrina promovat de Gautama Buddha cu privire la via a sacralizat i scopul eliber rii are la baz „cele patru Adev ruri Nobile”, care analizeaz structura i originea „durerii” (dukkha), termen care face referire la suferin a i neîmplinirea caracteristic omului „ne-trezit”, „ne-eliberat’’.

Miezul înv turilor budiste este format a a cum am spus anterior, din din cele patru Adev ruri Nobile, expuse în prima predic a lui Buddha, „Predica de la Benares”. Primul adev r prive te suferin a sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferin : „na terea este suferin , b trâne ea este suferin , boala este suferin , moartea este suferin . A fi unit cu ceea ce nu- i place înseamn suferin . A fi desp it de ceea ce- i place (...), a nu avea ceea ce î i dore ti înseamn suferin ”. Al doilea Adev r Nobil identific originea suferin ei în dorin a, pofta sau setea (tanha) care determin reîncarn rile.

Aceast „sete” caut mereu noi satisfac ii. Buddha distinge trei feluri de dorin : dorin a de a satisface pl cerile sim urilor (karma-tanha), dorin a de perpetuare (bhava-tanha) i dorin a mor ii (autoanihil rii) sau vibhava-tanha. Cea din urm nu este, îns , o solu ie a eliber rii deoarece este o sete ca toate celelalte i nu opre te ciclul trans migr rilor. Al treilea Adev r Nobil sus ine c eliberarea de suferin const în anihilarea dorin ei. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adev r reveleaz c ile care duc la încetarea suferin ei, Buddha oferind un mijloc prin care dorin ele pot fi suprimate („Calea cu opt bra e” sau „Calea cu opt c ri”). Formularea celor patru Aderuri Nobile urmeaz structura unei metode din medicina indian : constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, ansele de vindecare i tratamentul bolii. Buddha însu i se identifica cu un doctor al c rui scop este acela de a trata o persoan grav r nit .

Ideea de suferin domin întreaga filozofie budist . Dukkha nu reprezint doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci i durere existen ial ce const în subordonarea fa de propriile dorin e i sentimente, dependen a de diferite principii i condi ii de via , înstr inarea de propria persoan , imperfec iunea, subjugarea fiin ei sub propria

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

personalitate, sub propriile instincte sau obsesii etc. Durerea este cu atât mai mult amplificat , cu cât perspectiva unor viitoare reîncarn ri o prelunge te la infinit.

Buddhismul nu este pesimist. Conceptul de suferin nu provine nici din pesimism, nici din nihilism, ci din realism. Buddhismul exceleaz prin realism critic, la fel cum o fac i eu i al ii asemenea mie, în tot ce am scris pân în prezent. (...) Prin urmare, dac în religiile prebudiste ale Indiei sufletul (atman) constituia elementul trecerii de la o via la alta prin reîncarnare, pentru budism acest element este îns i „setea” omului de pe patul de moarte.

Neexistând un suflet etern, conexiunea între un individ actual i unul dintr-o via preexistent nu este una de ordin fizic sau spiritual, ci una moral , pur karmic .

Karma unui om este rezultatul faptei la fel ca în hinduism i se bazeaz pe stricta lege a condi ionismului conform c reia din orice fenomen trebuie s rezulte un altul, dintr-o fapt bun trebuie s apar tot o fapt bun .

Consecin a unei fapte comise în aceast via nu se materializeaz neap rat în via a imediat urm toare, ea putând s se manifeste chiar în aceea i via sau în existen e mult mai îndep rtate.

Cu toate acestea, nu fapta în sine determin karma, ci mai degrab inten ia de a o s vâr i i atitudinea i gândul celui care o comite. Preciz m faptul c despre acest tip de atitudine se vorbe te i în Vechiul Testament, în legile existen ei de fiecare zi Pentru a ob ine iluminarea (prin medita ie), un budist trebuie s se deta eze de karma i de ciclul reîncarn rilor, deci trebuie s continue s fac fapte bune, dar cu o atitudine deta at de rezultatul lor.

El trebuie s renun e la dorin , ignoran , poft , iluzie, egocentrism sau credin a într-un sine ve nic i ur , s devin impersonal. https:/ /ro.wikipedia.org/wiki/Budism Altfel spus, în termenii lui Kant, f acel bine, din onoare încât binele f cut de tine s devin un bine universal! De altfel Budismul ca religie, include, în mare parte, filosofia chinez .

Despre fiecare mare sau mic religie a marilor sau micilor grup ri umane se pot spune multe, despre budism, în special. Ad ug m faptul c adep ii filosofiei tiin ei din contemporaneitate s-au unit sub ceea ce ei numesc Biserica scientist . Acolo, în interiorul acestei biserici, Dumnezeu este abordat din perspectiva tiin ei. Pe scurt, tot ce noi am expus se poate considera sugestie. Cei ce doresc o ini iere în tainele credin elor au nevoie de o cunoa tere profund a acestora i nu numai. Din acest motiv, trebuie s caute, s studieze, mediteze etc. Sunt, în lume, zeci de biblioteci specializate. Totu i, la finele acestor discu ii nu se poate s nu observ m cum DumnezeuMarele echilibru, nev zut, prezent oriunde etc. este centrul oric rei religii, oric rei confesiuni. Apoi, de la el, legile morale i legile existen ei umane, legi care, în principiu, nu sunt diferite. Felul în care acestea sunt tr ite, aplicate, respectate etc., ne diferen iaz . De asemenea nu putem trece cu vederea manifest rile religioase asem toare din Egipt, în special, i cele de peste Ocean, cu prec dere în Mexic, înainte de a fi cunoscut America Latin de c tre europeni.

Pe de alt parte, având în vedere inten iile mele în creionarea unui nou volum închinat omului i vremurilor sale, cred c în abord rile noastre am acordat ideii de Dumnezeu spa iu atât cât trebuie. Am acordat, uneori am insistat, am comparat sau am axiologizat, pentru El, Dumnezeu, este, repet, „Marele echilibru”, în afara i în interiorul lumii i, evident, în afara i în interiorul nostru. i dac tot este f a-L putea pip i (Cioran - Lacrimi i sfin i), i dac to i consider m via a o minune ce ar trebui s ne uneasc , hai s l m ca El, Dumnezeu, s fie un Dumnezeu Laic, s fie un Dumnezeu al tuturor, s fie, în primul rând, un Dumnezeu al laicilor.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Viorel MARTIN

Verde crud Stau rostogolit la soare i cu ochii-n iarb mare; Pe sub pala vântului Pe burta P mântului.

Soarele m dogore te, Vântul m zbur ce te…

Iarb mare, iarb mare, Trece secolul c lare i-ncle teaz f lcile Ca s -mi rup h lcile.

Pe sub ochi, ca ni te ziduri, Îmi br zdeaz numai riduri!

Ieri cu via a m-am luptat, Azi, b trân i coco at, Secolul m-a d râmat.

Numai iarba m alin Cu a verdelui lumin i cum stau i o aud, boteaz -n verde crud.

Sorocul Calule cu stele-n coam , Vine veacul s -i dau vam ; Vine s m spovedesc, Dac mândre mai iubesc.

Dar tu, calule nepoate, Numai tu le tii pe toate, m-ai dus la mândra mea, Coco at în vârf de a.

Murgule, s nu m vinzi Pe o poal de ogrinji Veacul dac te-o-ntreba, Tu s -l pr le ti din a.

Murgul meu i dragul meu, Mai avem doar un drum greu: Doar o dat s m duci, Pe c rarea dinspre nuci Pe la capul dealului, Pe drumul morarului, Un soroc de va s vie, m poarte-n ve nicie.

Ferestre Casa mea e o zestre Cu multe ferestre. uit pe geam i Dumnezeu îmi face program: Diminea a-mi arat un soare, Cât o m lig de mare;

Prim vara, de Pa te, Când totul rena te, d mugurii cum plesnesc, Firele de iarb cum cresc.

Televizorul din casa noastr E alt fereastr !

Aici numai crime, violuri i accidente, Nesfâr ite reclame La b nci i medicamente.

Tzunami, cutremure, avioane c zute, Borfa i, droga i i para ute.

Nu tiu cine-i face Programul perfid.

De asta-l închid! uit pe fereastr ; stropii zglobii ie dulci simfonii, , seara, la geam, Dumnezeu îmi face program.

râma de dragoste Lumea se-agit , Bate secolul din copit , Mul imea gr mad i strig foamea pe strad , Nu-i loc pentru pace, zboiul încearc jocul s i joace i legi nep trunse Ridic imperii ascunse.

Cu scrâ nete grele, Se ciocnesc între ele. i strivesc i cuvânt i f râma de dragoste Ce-a mai r mas pe P mânt.

Lui Eminescu Vremuind cu tot firescu’ Vreme trece, vreme vine; Doamne-al nostru, Eminescu, Ne gândim mereu la tine.

Codrul, oglindit în lacuri, Tot mai fream de dor, Iar luceferii, de veacuri, i urmeaz drumul lor. i se schimb Pre edin ii i Guvern dup Guvern, Doar în cerul ’nalt al min ii...

Eminescu e etern!

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Camelia SURUIANU

Experimentarea e]ecului câteva aspecte enun\ate de Ami Klin ]i Noam Chomsky Dup opinia cercet torilor neurologi, procesul de dezvoltare neuronal continu pân în jurul vârstei de 21 de ani, când întregul creier ajunge asemenea unei pânze de p ianjen. Se pune întrebarea: care sunt p ile cele mai importante ale dezvolt rii neuronale? Conform cercet torilor americani, ele sunt urm toarele: 1.ini iativa (am ini iativa s m diferen iez de to i ceilal i), 2. organizarea (8 ore muncesc, 2 ore alerg în parc, 2 stau cu prietenii, 2 ore citesc etc.), 3. planificarea (îmi planific ca pân la 40 de ani s ajung în punctul X, îmi iau o ma in , o cas , s m c toresc, s fac copii, s ajung manager, s în eleg anumite aspecte oculte ale vie ii etc.).

Ami Klin În numeroase studii, doctorul Ami Klin a demonstrat pe larg cum are loc modificarea structurii cerebrale în cazul copiilor care joac multe ore jocuri pe calculator. În 2011, a luat un num r de 40 de tineri, cu vârsta de peste 21 de ani (a ales aceast vârst deoarece creierul, dup cum spuneam anterior, este matur în jurul vârstei de 21de ani i astfel de experimente, f cute pe termen scurt, nu le produc tinerilor leziuni cerebrale). Timp de 7 zile, i-a pus s joace 6 ore pe zi acela i joc pe calculator. Ce a observat, dup acest interval, la RMN? Creierul lor s-a modificat dramatic, mai exact au ap rut modific ri cerebrale la

nivelul lobului prefrontal. Deci, pe termen scurt nu au ap rut leziuni cerebrale, dar au ap rut modific ri. Apoi, le-a sugerat tinerilor s se plimbe, s fac diferite activit i în aer liber, sport etc. i dup o lun de zile i-a examinat din nou. A observat faptul c creierul celor 40 de tineri î i revenise complet. Pe cercet tor l-a interesat, de fapt, cât de periculoas poate fi o astfel de activitate, f cut chiar i pe termen scurt.

Doctorul Ami Klin a mai observat c în timpul jocurilor pe calculator b ie ii î i consum practic toat b rb ia lor, for a i energia.

Fetele au alte preocup ri. Care este de fapt pilul? C doar nu v imagina i c toat povestea asta nu ascunde un scop. Desigur, tot ce se întâmpl în mediul social, are un traseu bine definit. În primul rând, b ie ii nu mai pot s devin la maturitate b rba i, ei r mân la stadiul de b rb ei, de b ie i mari. Ei sunt timizi sau foarte tupei ti.

Cei mai mul i dau dovad de un tupeu din acela sexualizat. Nu tiu i construiasc o rela ie cu o fat , deoarece o percep mai mult la nivel sexual. Mul i dintre ei nici nu cunosc necesit ile unei femei!

Nu au încredere în sentimente, în d ruirea unui sentiment de iubire.

S-au f cut numeroase studii i s-a demonstrat faptul c b rba ii la ora actual nu mai sunt capabili s se îndr gosteasc . Marea majoritate percep acest sentiment ca pe o sl biciune. Adic , dac iube ti, ti perceput de al i drept un prost!

Dostoievski - invadarea min ii de trichine

Jakob Alt - Vedere spre Jablunkov

Nimeni nu- i pune problema c de fapt mintea i s-a îmboln vit.

Toat lumea vorbe te de microbi, de boli, de viru i, dar de virusarea min ii, nimeni! Dostoievski spunea, înc din 1870, c el observase în spa iul rusesc, faptul c min ile semenilor s i începuser s fie „invadate de trichine”, nu la propriu, ci la figurat. El spunea c aceste „trichine ale min ii” ajung în unii oameni atât de puternice, încât pot chiar s -i conduc , s le determine idealuri. i aceste „trichine ale min ii” sunt de fapt factorii care au alimentat revolu ia bol evic .

Adic oamenii simpli s-au luptat s -i dea jos pe cei de sus, ajungând în cele din urm s lupte împotriva intereselor lor. De ce? Pentru c mintea lor fusese contaminat . Lucrurile stau la fel i ast zi. Numai au sc pat de sub control.

Care sunt cele mai periculoase engrame? (Engramele sunt urmele sate de un excitant extern asupra sistemului nervos.) Cred c ti i spunsul: 1. pornografia, cu tot amalgamul de fantasme; 2. arderea creierului, cu ajutorul jocurilor de calculator; 3. nedezvoltarea normal a cortexului neuronal, inclus fiind tot ce am enun at mai sus, dar i vremea pierdut în fa a televizorului, aici includ i cantitatea de informa ii inutile, primite, desigur, pe canalul vizual, care nu ajut individul cu absolut nimic, ba mai mult, îi cre te adrenalina, noradrenalina, nervozitatea i lista poate continua.

De cele mai multe ori, engramele se asociaz printr-un canal de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

comunicare cu imaginile. S v dau un exemplu concret. O imagine zicem publicitar , o reclam , are implementat o comand , un text cifrat. Acea imagine, cu ajutorul neuronilor-oglind se înmagazineaz undeva în creierul nostru i lucreaz . E ca un virus, o engram îmi provoac în subcon tient o fantasm , care lucreaz . i astfel celulele neuronale sufer muta ii, în adâncul min ii. În felul acesta, celulele neuronale, care fuseser în trecut s toase, primesc o alt baz informa ional . Creierul înva i, odat ce a înv at i îi face pl cere acel lucru, îl vrea în exces. Mai pe scurt, ceea ce prive ti mai des, î i dependen .

Noam Chomsky Noam Chomsky este un mare politolog american, recunoscut ca fiind una dintre cele mai luminate min i la ora actual . Are câteva i în care vorbe te despre tehnicile de manipulare a maselor, aplicate, probate între anii 1930-1980 în diferite ri. Cred c toate partidele politice din întreaga lume au folosit ideile sale. El este i un excep ional lingvist. Noam Chomsky st pâne te foarte bine limbajul semnelor.

El atrage aten ia asupra faptului c discursul liderilor bancari, bursieri, militari, politici etc. trebuie urm rit începând cu limbajul semnelor.

Limbajul verbal poate fi foarte bine construit, gândit, îns , dac tipul este un profesionist, poate s nu ne comunice direct partea cea mai important a lucrurilor. Ci s lase o perdea, pe care, doar cei care cunosc circuitul semnelor s o în eleag .

Noam Chomsky e i un excep ional semiolog. Adic el urm re te circuitul semnelor în societate, jocul cuvintelor, precum i canalele de transmitere a mesajelor subliminale în cadrul societ ii, a semnificatului i semnificantului, ce pare la prima vedere i ce e în adânc, în termeni populari, ceva de genul „unde ba i i unde crap ”. El spune c cine st pâne te la ora actual semiotica, st pâne te min ile oamenilor. Mintea omului, spune Noam Chomsky, func ioneaz asemenea unui soft de calculator, e un computer. Acest computer e

Jakob Alt - Vedere de la Amalfi

Anul IX, nr. 8(96)/2018

implementat în genomul nostru, în ADN-ul nostru. El le nume te „matrici generative”.

Dac bagi un virus în mintea noastr , el lucreaz , deformeaz celula, schimb gândirea individului i mâine-poimâine, dat fiind faptul c avem mintea virusat , nu o s mai putem distinge adev rul de minciun . S v dau un exemplu banal. Te duci la coafor i î i spune coafeza, te vopsesc cu vopsea profesional , de firm , i-o cânt resc în fa , e f amoniac. Adic , î i vinde un produs care practic, dac te duce un pic capul la chimie tii c vopseaua are cam acelea i ingrediente, doar gramajul difer .

Noam Chomsky spune a a: dac semnul lingvistic - de firm este folosit de mii de ori, noi decod m la nivelul emisferei stângi (unde se proceseaz limbajul, sintaxa, gramatica, analiza, gândirea activ ) c produsul respectiv este excelent de bun. La nivel facial emisfera stâng influen eaz mu chiule ii de pe partea dreapt . De ce facem aceast asociere? Simplu. Pentru c mintea omului are nevoie de o certitudine. Logica sa func ioneaz în corela ie cu certitudinea. Logica d un sens. Sensul este o certitudine. A adar, omul cu mintea virusat are o fire slab (influen abil ), el nu st s se gândeasc , de exemplu cum stau eu cu un material în mân câteva minute verific dac stofa e de calitate sau e o cârp veritabil . Nu! El ia de bun acel lucru. i dac îi introduci acestui om virusat în context i o excitare nervoas , ceva care s -l irite, l-ai doborât. Cum spune Noam Chomsky, e atins de un „cancer mintal”. Mai exact, omul virusat devine un mutant, nu mai are chip, are doar obraz. Nu mai zâmbe te, ci rânje te.

E un individ stricat fiin ial. El se crede puternic dac st încruntat, dar de fapt e un copiator al comportamentului altora. Omul e dator fa de sine însu i s aib o atitudine diferit fa de restul popula iei.

Aici e cheia. Fii diferit! Gânde te diferit! Cite te ce al ii, sau cei puini citesc.

Noam Chomsky spune c mintea noastr nu poate func iona într-un vid de valori. Omul are nevoie s cread în ni te certitudini clare. Dou sunt cele mai puternice, dragostea i adev rul. În fa a lor omul devine labil, instabil. Pentru a st pâni individul aceste dou aspecte, m refer la dragoste i adev r, sunt înlocuite cu cât mai multe imagini i concepte puternic sexualizate i cu minciuna, aici intr trufia, pizma, egoismul etc.

Temelia func ion rii corecte a creierului uman o formeaz paleta certitudinilor. Prima certitudine e mama, apoi exist tat l. A doua certitudine este adev rul. Totul are o cauz . Maxim M rturisitorul, în Filocalia, spunea c omul în timpul vie ii î i caut cauza sa. Copilul i întreab mama, de ce? Pentru c el caut : cauza. Nu întreab , cum? Ci, de ce? Dup cum spuneam, copii pân la 6 ani, deci în prima parte a dezvolt rii lor neuronale, nu diferen iaz imaginarul de real, de aceea ei pot foarte u or s i imagineze, de exemplu cum vine Mo Cr ciun sau Cr iasa Z pezii. Dar prin sistemul de vectorizare (de exemplu s in paharul cu ap în mân , cu aten ie, c dac nu, îl scap jos i îl sparg) creierul copiilor înva s diferen ieze ce e bine i ce e r u, adev rul i minciuna etc. Vectorizarea aceasta trebuie privit ca o ierarhie.

Dionisie Pseudo-Aeropagitul spunea c în universul ceresc exist o vectorizare. Lumina Tat lui Ceresc trece mai întâi la Puterile Cere ti, apoi la Arhangheli, apoi la Heruvimi, la Serafimi, ca în cele din urm ajung la simplii îngeri, i apoi la oameni. Oamenii de tiin spun în cadrul societ ii ierarhizarea vectorial este practic esen ial .

Când creierul omului este bombardat cu imagini puternic sexualizate, cli ee cu mesaje subliminale, de fapt, se ajunge, în scurt timp, i se diminueze capacitatea de a reac iona la stimulii reali. El devine pasiv. Pentru c el are problema sa, are mintea ocupat cu ceva, ceva care îi face pl cere, i practic el nu mai vede ce este important în jurul

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

u. Nu în elege sistemul de ierarhizare vectorial . El devine mai or de dus cu z relul decât un copil mic. Pentru c , dac un copil nu diferen iaz realul de imaginar, un individ de acest gen devine actor principal al propriilor sale fantasme. El este principalul actor dintr-un film jucat de el însu i în spa iul virtual, al imaginarului. De ce s accept realul, când mie îmi este bine s tr iesc în imaginar? Dar, gândi i-v un pic la ce se poate întâmpla când acest imaginar cuprinde o mas mare de oameni? V spun eu. Ei nu mai sunt ancora i în realitate. Aten ia lor cade pe lucrurile efemere. Punctul de greutate al aten iei este foarte important! Du-l pe om într-o alt direc ie, aleas aleatoriu, i ai s vezi c pu ini sunt cei care sesizeaz acest lucru.

S-a f cut un studiu foarte interesant pe comunicare. S-a urm rit comunicarea de tip Facebook, Messenger etc., i s-a ajuns la concluzia , în cadrul comunic rii de acest gen, oamenii interac ioneaz între ei doar 7%. Restul, pân la 93%, în cadrul discu iei îl ocup imagina ia, adic spa iul imaginar. Eu îmi imaginez acum c cititorii îmi în eleg discursul, c particip la acest dialog, c sunt sau nu de acord cu mine. Dar în realitate prin acest mijloc de comunicare noi interacion m foarte pu in. Dumneavoastr nu îmi auzi i tonalitatea vocii, care în cadrul limbajului ocup 38%, i nici nu pute i s -mi observa i limbajul trupului, care ocup 55%. Când ine cineva un discurs, i refer la un tip profesionist, limbajul ocup 38% i joac un rol esen ial, pentru c respectiva persoan folose te (dac e un tip de tept) diferite cli ee de comunicare, la acestea se adaug tonalitatea vocii, când vrea s sublinieze un anumit aspect ridic u or tonul sau roste te câteva cuvinte mai ap sat. Dac vrea s -l enerveze pe interlocutorul s u, va folosi un limbaj agresiv sau ironic etc.

Limbajul trupului la nivel neuronal, spun speciali tii, joac cel mai important rol. i ocup în cadrul comunic rii 55%. Vrei s comunici interlocutorului ceva, te îmbraci într-un anumit fel. Vrei s pari o persoan st pân pe tine, la fel, te îmbraci într-un anumit fel. Nu tii asortezi corect dou lucruri pe tine, pentru un specialist care urre te limbajul semnelor înseamn c nu gestionezi bine aten ia, motiva ia, concentrarea, comportamentul, ini iativa, planificarea i organizarea. Mai e un aspect, sunt mul i b rba i care pentru a ascunde ceva (o lips care le macin mintea, o durere, un insucces) se împopooneaz într-un asemenea hal, de devin de-a dreptul ridicoli. Ca s se simt bine în pielea lor, aplic astfel de artificii. i femeile fac la fel, dar într-o m sur mult mai accentuat . Ele merg pe sexualizarea excesiv a corpului, sperând ca astfel atrag aten ia. Femeile cad mult mai u or în ridicol, pentru c marea majoritate î i ascund în felul

Jakob Alt - Vedere la Cetate

21

acesta lipsurile i ajung împopo onate de cele mai multe ori mai r u decât un pom de Cr ciun. Sau se îmbrac cu haine care aparent sunt sobre, au lungimea i culoarea aleas corect, dar sunt prea strâmte.

Sau detectez în limbajul lor corporal c joac rolul mironosi ei, al celei care î i ascunde neputin a (lipsa) în spatele unor haine cernite.

Dar de fapt folosesc un alt tip de limbaj corporal. Acestea vor s treac neobservate, dar, culmea culmilor, sunt mult mai versate decât cele care folosesc hainele ca mijloc de afirmare. i, mai sunt i cele rora haina le d o siguran de sine, vor s fie elegante, dar niciodat nu dep esc m sura.

Limbajul trupului denot înclina ia femeii c tre afectivitate. Dar, aici intervine o alt capcan . Pe pia sunt foarte multe telenovele siropoase. Acest gen de filme alimenteaz în mintea fetelor ideea unei vie i de familie puternic idealizat . Ele ajungând ca, pân în jurul vârstei de 16 ani, s cread c toat via a vor fi iubite de un rbat excep ional, un F t-Frumos, i vor tr i fericite pân la adânci trâne i. Aspect care este o iluzie, mai ales c la ora actual mintea ie ilor este din ce în ce mai mult bombardat de mesajele puternic sexualizate, i cea a fetelor de o iubire tr it doar la nivelul imagina iei.

Din p cate, în mintea tinerilor în felul acesta se proiecteaz acest sentiment. Deci dragostea, ast zi, are i de-o parte i de cealalt a baricadei (fete-b ie i), un suport imaginar. adar, omul are tendin a de a se îndr gosti cu acea parte din mintea sa care intr în corela ie direct cu imagina ia. (Eu aici nu vorbesc de bifarea unor a tept ri, nu iau în calcul acest lucru, ci ceea ce se întâmpl ast zi, conform studiilor). Fetele îl caut pe F tFrumos cu acea parte din fiin a lor imaginativ . i de aici tendin a de a se îndr gosti de o ciud enie de om, pe fondul unui refuz al realit ii.

(De exemplu, în realitate X e un tip de joas spe , dar fata nu vede acest lucru, pentru c în mintea ei ea i-a creionat un prototip i acel individ bifeaz doar la capitolul c o bag în seam .)

De ce fetele î i construiesc rela iile sentimentale folosindu- i atât de mult imagina ia? (Aici, ele sunt campioane, i-au întrecut pe ie i!) Ele procedeaz astfel, pentru c a a au înv at din telenovele i nu numai, femeia este genetic îndreptat spre partea afectiv . Dar, ea nu trebuie s devin siropoas , pisicoas . Pentru c atunci ea tinde s devin propria sa victim ! Ea a v zut o imagine, creierul a prelucrat-o, a înmagazinat-o într-un sert ra , i astfel fata a ajuns s refuze realitatea. Spre drama multora dintre noi, omul intr în rela ie cu cineva, cu toat fiin a i prezen a sa. i astfel, în via a unora î i face loc experien a e ecului. Ce câ tigi în urma unor astfel de întâmpl ri? Devii mult mai r bd tor, mai rezistent la efort psihic. Doar dac experimentezi din plin e ecul po i î i dezvol i ni te calit i individuale.

Eu cred c e singura metod prin care mintea poate s simt dincolo de cuvinte.

E un silogism dureros, dar necesar!

Acesta e un simplu exemplu, folosit de speciali ti pentru a face infor-ma ia mai accesibil . Dar ia gândi i-v , în cazul tergivers rii, cum stau lucrurile? Disimul rii?

Ceea ce e un lucru bun în toate cazurile, e faptul c omul î i dez-volt rezisten a la efort psihic!

Un om echilibrat emo ional e cel care nu se gr be te! To i speciali tii pe care eu i-am parcurs spun acela i lucru, graba indivizilor nu oglinde te utilitatea lor în câmpul muncii.

Agita ia unui individ îi relev unui specialist mai degrab punctele sale sensibile.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Mircea GHEORGHE (Canada)

Sub semnul generozit[\ii

Anca S@îrghie, Radu Stanca.

Evoc[ri ]i interpret[ri @în evantai

E cu totul remarcabil când oameni de valoare, repere pentru vremea în care au tr it, nu sunt uita i de urma i, ci, dimpotriv , sunt omagia i cu o generozitate ce exprim deopotriv i gratitudine i admira ie pentru opera i destinul lor... Ne afl m cu cartea distinsei profesoare i cercet toare Anca Sîrghie dedicat poetului, dramaturgului i regizorului Radu Stanca în fa a unei asemenea omagieri la care particip , al turi de dânsa i numeroase alte personalit i din lumea teatrului, scriitori, prieteni, membri ai familiei.

Radu Stanca (1920-1962) a fost una dintre figurile marcante ale anilor 50 i de n-ar fi disp rut prematur, din cauza ftiziei, la 42 de ani, destinul lui de creator în plin ebuli ie sar fi împlinit cu siguran la un nivel net superior în condi iile mult mai favorabile pentru cultur ale anilor 60, când literatura român a ie it la lumin din tunelul proletcultist. Radu Stanca a traversat aceast tunel cu demnitate, f nici un compromis, dedicat i fidel întrerupere crea iei sale autentice. A pl tit un pre greu pentru aceast rectitudine, c ci niciuna dintre cele 15 piese de teatru pe care

le-a scris nu a v zut luminile rampei, iar ca poet, a fost în bun parte ignorat de marele public. Dar a fost, în schimb, din timpul vie ii i imediat dup moarte, în anii 60, pre uit, iubit i admirat pentru baladele sale publicate în 1945 în Revista Cercului literar de la Sibiu i pentru întreaga sa activitate teatral de zeci de actori i de prieteni cu care a împ it acelea i idealuri estetice i literare. Prietenii ace tia, deveni i ulterior ilu tri precum Ion Besoiu, Ion Negoi escu, tefan-Augustin Doina , Nicolae Balot , Eugen Todoran, Cornel Regman, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu i întreg tineretul cultivat din Sibiu care se pasiona pentru piesele regizate de Radu Stanca cu o autoritate de mare maestru la teatrul din Sibiu, i-au p strat memoria i au transmis-o genera iilor urm toare pân în zilele noastre. Cartea de Evoc ri semnat de Anca Sîrghie se înscrie astfel într-o continuitate ce este, din fericire, departe de a se epuiza i contribuie la men inerea i aprofundarea interesului general pentru o oper valoroas înc vie.

Cele mai multe dintre evoc rile celor care l-au cunoscut direct sau indirect pe Radu Stanca au în centru personalitatea sa de om de teatru. Este fireasc , din cel pu in dou puncte de vedere, aceast preferin . Mai

întâi, manifest rile lui ca poet i autor dramatic au fost drastic limitate de epoca în care a tr it. Pur i simplu, baladele lui Radu Stanca i piesele lui care cultivau genul tragic nu se potriveau cu minabila direc ie sovietizant dat literaturii care era transformat într-o simpl activitate agitatoric . Iar în al doilea rând, succesele lui ca regizor i actor, oricât vor fi fost ele de importante, sunt în acela i timp i cele mai fragile în fa a timpului. Se poate celebra cu u urin o oper scris i dup câteva secole de la producerea ei, dar o oper oral , cum este cea de actor sau regizor, are nevoie pentru conservarea memoriei ei de martori direc i care au asistat, cum s-ar zice, pe viu la producerea i împlinirea ei.

Anca Sîrghie, iubitoare a operei multiforme a lui Radu Stanca c reia i-a închinat i o tez de doctorat în 1981, este un astfel de martor di rect i ea semneaz în carte mai multe convorbiri, interviuri luate celor ce l-au cunoscut pe Radu Stanca, care au lucrat cu el sau sub conducerea lui ori care s-au format ca oameni de teatru în urma contactelor frecvente cu el. Profesoara Anca Sîrghie insereaz , de asemenea, în carte i evoc ri proprii în texte excelente ca de exemplu Radu Stanca pe sub castanii cet ii.

Jakob Alt - Ruinele Gutenstein la Piesting

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cartea cuprinde trei sec iuni. Evoc ri, care ocup trei sferturi din carte, Interpret ri, i Radu Stanca în reportaje. Evoc rile sunt semnate de regul de actori i parcurgândule se impun nu doar imaginea lui Radu Stanca, personalitatea lui artistic , generozitatea, talentul i cultura lui imens , ci i istoria cultural a Sibiului în primele dou decenii de dup R zboi. Sibiul lui Radu Stanca i al celorlal i membri ai Cercului literar este un burg plin de farmec i de istorie, cu o via cultural intens , cu o societate receptiv , cu un tineret inteligent, cultivat, curios i entuziast care tr ia pentru idei i pentru art .

Revine ca un laitmotiv în majoritatea evorilor locul privilegiat pe care-l ocupa teatrul în acest ora îmbibat de istorie i de tradi ii culturale. Radu Stanca, de altfel în coresponden a lui cu criticul Ion Negoi escu m rturisea o preferin net pentru Sibiu, în compara ie cu Clujul sau cu Bucure tiul. Nu avea nici un complex provincial, c ci era con tient de valoarea activit ii sale într-un mediu cultural primitor i sincronizat cu marea cultur european i universal . Câteva titluri de evoc ri sunt suficiente pentru a în elege cât de implicat a fost Radu Stanca în via a cultural i intelectual a Sibiului: Începuturile mele în teatru. Radu Stanca a a cum l-am cunoscut (Eugenia Dimitriu-Barcan), Contribu ii sibiene la dezvoltarea artei teatrale române ti (Radu Basarab) Radu Stanca un spirit renascentist (convorbire cu Anca Sîrghie), Întâlnire cu Radu Stanca (Lerida Bucholtzer), Actorul - un prieten al regizorului Radu Stanca (Paul Mocanu). Nu sunt uita i nici cei din imediata apropiere a lui Radu Stanca, precum so ia lui, frumoasa actri Dorina Stanca, sau fratele Horia Stanca (semnatar al unei evoc ri impresionante despre ultimele momente al lui Radu Stanca (Radu Stanca, fratele meu). a cum se compune din toate evoc rile acestea pline de dragoste, de pre uire i de regrete, imaginea omeneasc este a unui ins fragil, supradotat, u or distant din cauza timidit ii sau a bolii care la diminuat înc din tinere e, fascinat de idei, entuziast i creativ în toate demersurile sale artistice. O aten ie deosebit este acordat personalit ii sale de regizor i la peste cinci decenii de la dispari ia sa nu putem fi decât impresiona i de spiritul s u deschis, de modernitatea viziunii sale teatrale care, evident, era cu totul prematur în anii aceia domina i de simplism estetic i de primitivism ideologic. În Interpret ri sunt inserate cinci texte pertinente semnate de Anca Sîrghie, în care sunt cercetate rela iile dintre poezia baladesc a lui Radu Stanca i cea a lui Mihai Eminescu sau a unor poe i germani, precum Schiller ori Uhland. Autoarea analizeaz de

asemenea muzicalitatea poeziei lui Radu Stanca i, dincolo de literatura propriu-zis , implicarea lui în dezvoltarea teatrului pentru copii (Radu Stanca i lumea teatrului p puilor la Sibiu). În ultima sec iune sunt descrise evenimente culturale recente - lans ri de c i, simpozioane, lecturi publice etc. - în care opera lui Radu Stanca a fost totdeauna prezent , chiar dac nu totdeauna în primplanul manifest rii. Dar dup sec iunea extrem de bogat a Evoc rilor, faptul c poezia lui Radu Stanca face parte dintre referin ele majore ale literaturii române din ultimele decenii este un semn de perenitate care face dreptate destinului antum lipsit de lauri al autorului.

S-a vorbit de multe ori i se mai vorbe te din când în când, cu grij spre a nu contraria corectitudinea politic i sensibilit ile naionale, despre literaturi mari i literaturi mici. În Quebec, se accept cu u urin faptul c literatura chebecoaz este o literatur mic în compara ie cu marile literaturi ale lumii francez , englez , german , italian, americaetc. - de i ea a dat numeroase personalit i de mare calibru, ca de exemplu, Germaine Guévremont, Alain Grandbois, Marie-Claire Blais, Anne Hébert etc. Literatura român are un statut asem tor cu al literaturii chebecoaze în pofida, de asemenea, a unor mari scriitori i poe i care într-o literatur occidental ar fi devenit vedete mondiale.

Dar poate c statutul acesta de mare/mic nu depinde doar sau în cea mai mare parte de num rul personalit ilor excep ionale pe care le d o literatur . Un criteriu mult mai valabil poate fi considerat dinamismul climatului literar în care tr iesc ace ti scriitori, ci el este acela care încurajeaz , stimuleaz i produce condi ii favorabile dezvolt rii i diversific rii în toate planurile a spiritului creator. O literatur care nu- i iube te, nu- i admir i nu cultiv memoria marilor figuri din trecutul mai apropiat sau mai îndep rtat se s ce te, se estompeaz în fa a celorlalte i nu are destule argumente s se impun .

Ea î i pierde for a dialogal i se mul ume te i contemple narcisic doar prezentul i gloriolele efemere ale modei trec toare.

Cartea omagial a doamnei Anca Sîrghie dedicat lui Radu Stanca, poet i om de cultur i de teatru cu orizonturi renascentiste, se înscrie în direc ia unei tendin e opuse unui asemenea narcisism d un tor care îl consider pân i pe Mihai Eminescu dep it.

Este vorba de o tendin care, dac ar fi urmat i de al ii, în raport cu alte mari personalit i literare din trecut, ar imprima literaturii române demnitatea, autoritatea i prestigiul dorite i revendicate de cultura român i de institu iile i de organismele consacrate promov rii ei interna ionale.

23

C[r\i primite la redac\ie

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Ion POPESCU-BR{DICENI

Pe]tera ]i fântâna tinere\ii @în spa\io-timpul cel sacru 1. Principiul eternei repeti ii Al. Andrei extrage credin a în dobândirea tinere ii perpetue din mentalitatea lumii arhaice. Taoi tii - arat Mircea Eliade - folosesc metoda alchimic , urm rind, în esen , întoarcerea la starea primordial , în acest stadiu pare s existe singura posibilitate de anihilare a efectelor timpului i de ob inere a „tinere ii i a extremei longevit i”, deci dobândirea nemuririi. Budi tii afirm i ei c , atât timp cât omul poate st pâni metoda alchimic , spre a putea p trunde din nou în matrice, el î i poate reface propria natur i, ca atare, poate deveni din nou tân r i în plenitudinea for elor. i cum s i refac propria natur , dac nu cu convingerea c tot în natur se afl i antidotul mor ii? În structura basmului fantastic, în substan a acestuia, n zuin a schimb rii spectaculoase a propriului destin este exprimat în plan simbolic. O plant a tinere ii i nemuririi îi d dea i Uta Napishtim lui Ghilgame : „... Buruiana asta este un leac împotriva spaimei; prin ea omul va dobândi vindecarea des vâr it !/ O voi duce-o în Urukulcel-împrejmuit, / îi voi pune pe oameni s m nânce din ea, / pentru ai încerca puterea de vindecare, / numele ei va fi trânul-întinere te, eu însumi voi mânca din ea i m voi întoarce la anii tineri!” (Epopeea lui Ghilgame , 1998, 145) În alt poem, Coborârea Inannei în Infern, zei a dragostei, Inanna (I tar, la babilonieni), este omorât de sora ei, zei a Ere kigal, regina Infernului, iar cadavrul ei este ag at într-un cârlig. Nin ugur, sfetnicul credincios al Inannei, va aduce îns de la zeul în elepciunii, Enki, „hrana vie ii” i „licoarea vie ii”, le va împr tia peste trupul neînsufle it i Inanna va învia.

Honoré de Balzac - de exemplu - nu se dep rteaz de izvoarele basmului în Elixirul de via lung . Într-o variant a unui basm corsican: II font maurier, un înv at ajunge întâmpl tor la locul unde „nu moare nimeni”. Din acest moment el se consider nemuritor, încrederea în descoperirea i st pânirea limanului unde tinere ea i via a ar putea d inui în timp nu este iluzorie. Înse i formele de via biologic i zoologic îl conduc pe om la asemenea concluzii optimiste. Ion Biberi apreciaz c - citez -: „durata vie ii individuale medii, condi ionat de caracterele de specie i de împrejur rile specifice ale ambian elor, este foarte variabil , de la câteva ore la organismele celulare, la câteva sute de ani la anumite animale i la câteva mii de ani la marii arbori din California” (Micu, 2000, 16). Omul î i afl nemurirea colectiv în spirit i în valoarea de cultur , nemurirea individual fiind incompatibil cu legile naturii.

Dumitru Micu este de p rere c i nuvela La ig nci, a lui Mircea Eliade, are ca prototip mitul „Tinere ii f b trâne e i al vie ii f de moarte”. Cum nuvela se studiaz în liceu, nu z bovesc asupra ei.

Recunoa tem cele trei zâne în cele trei fete: iganca, grecoaica i evreica; proba ini iatic ; interdic ia; ie irea l untric din timp i spa iu; încercarea labirintului; reîntoarcerea în Haos, în vederea rena terii în alt mod de „existen ” care este nefiin a. Recunoa tem, deopotriv :

promisiunea paradisului; armonia vie ii i a mor ii (întâlnit i-n Gorunul lui Lucian Blaga, un poem al c rui mesaj este c fiecare clip de via se îngem neaz cu o clip de moarte); frecven a cifrei sacre 3 (pentru c exprim unitatea: Tat l-Fiul-Sfântul Duh), cu valoare simbolic ; alegoria mor ii (a trecerii spre moarte), v zut ca o nunt cosmic ; camuflarea fantasticului în cotidian, a transistoricului în istoric, a extraordinarului în obi nuit; ap rarea magic a Centrului; condi ia uman caracterizat de un triplu dar: al nemuririi, al libert ii i al capacit ii creatoare; trecerea prin materia neformat , care are sensul unei regener ri. t-Frumos din Tinere e... nu prea e un personaj tipic, c ci el pleac în c utarea absolutului, ca i C lina lui Eminescu. Al i eroi de basm caut apa vie sau apa din care bea curcubeul. În folclorul românesc, transcendentul e o obsesie i o nostalgie, dorul de altceva, prin care comunic , încifrat , n zuin a esen ial , subcon tient a fiin ei noastre, a fiin ei umane universale eterne de fapt, în expresia româneasc .

2. Simbolismul apei vii mântul tinere ii f b trâne e i al vie ii f de moarte nu poate fi decât un topos atopos, o Shambhala, o insul a prea-ferici ilor, în termeni conceptuali opera ionali: un spa iu al irealit ii i al transimaginarului. Acest motiv folcloric exprim , paradoxal, n zuin a la... nevia i, în paralel, explic a teptarea de c tre ranul român a mor ii, cu senin tate... mioritic (mo tenit de la daci), „îndulcirea”, în decursul mileniilor, „cu un dor de moarte” a sufletului „nemângâiet”.

Acest dor e „buba lui p mânteasc , l untric ”, i îl devor ca pe „heruvimul bolnav” al lui Arghezi (Arghezi, 1985, 38). Eroul basmului ispirescian simbolizeaz condi ia uman . El n zuie te la „ ara de peste veac” (Crainic, 1998, in integrum), dar e atras irezistibil de patria terestr , profan , care e Valea Plângerii. i, într-o zi, nimere te în ea. „Cade în timp”, ar zice Emil Cioran (Cioran, 1994, in integrum).

Nu se poate altfel. Omului nu-i este h zit nemurirea, la propriu. I s-a insuflat doar n zuin a la imortalitate, stimul i surs a creativit ii.

Subscriem afirma iei lui Gheorghe Vrabie (Vrabie, 1975, 89) c din „motivul principal-universal” care exprim „tema copilului care plânge în pântecele mamei i c ruia, ca s tac , i se f duie te fiin supranatural ”, autorul anonim - sau cunoscut - (Petre Ispirescu) (Ispirescu, 1966, in integrum) reu te, prin modul cum este încorporat tema în câteva subiecte din proza noastr , s demonstreze c , la români, evolueaz într-un sens original.

Apa a devenit un element magic în ritualurile de ini iere. Ca element vital, apa a hr nit imaginarul. Chiar dac simbolismul apei este universal i dac exist teme comune tuturor mitologiilor, fiecare societate dispune de propriile configura ii culturale.

Patricia Hidiroglou insist asupra câtorva componente ale acestui patrimoniu de imagini: exigen a de puritate, sfin enia, mesianismul,

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

liba iunea mântuitoare, rolul binef tor, valoarea metaforic , izb virea material i spiritual , cumularea virtu ilor de generozitate i de ospitalitate (desf urate de fiin e excep ionale, care scot apa din fântân ), semiotica predispozi iei de a transmite legea divin , simbolistica fecundit ii i prosperit ii; roua asociat cu învierea, apa evocat ca o for escatologic , purt toare a viziunilor privitoare la vremurile viitoare; secretomania izvoarelor miraculoase .a.m.d.

Coeren a sistemului simbolic se întemeiaz pe asocia iile prealabile dintre ap i m slin, dintre purificare i lumin . Trupul mort este tratat ca i corpul viu, îmb ierea lui marcând noua sa na tere i proiectându-l în puritatea cunoa terii, a adev rului. Iar purificarea fizic vâr it ca pentru un trup viu pare a fi mijlocul prin care se exprim dep irea mor ii. C ci, dac trupul moare, dimpotriv , e purt tor de ve nicie. (Hidiroglou, 1997, in integrum) V. I. Propp porne te de la aspectul c „stropirea cu ap vie comport , ritual vorbind, o perfect analogie cu aruncarea p mântului peste trupul mortului, având astfel func ie magic ” (Propp, 1973, in integrum). În spa iul basmului fantastic, ideea folosirii apei vii a c tat proiec ie universal . Pe cât de fascinant , pe atât de verosimil în planul fic iunii, ea exercit i ast zi un adev rat miraj asupra literaturii culte, iar eterna reluare a motivelor de basm prefigureaz „Tinere ea b trâne e i via a f de moarte a acestor nara iuni” (Alui Gheorghe, 2004, in integrum).

Ioan Slavici localizeaz i el ac iunea basmelor sale în inuturi imaginare. Eroii s i întreprind c torii pentru a g si apa vie (alegoria tinere ii ve nice). În Zâna Zorilor de pild (Slavici, 1986, 21), în preajma palatului Zânei Zorilor, „izvoarele curgeau mai limpede decât roua”. Cu spiritul s u de observa ie i arta sa narativ , povestitorul face s -i fie a ezat cel dintâi basm al s u al turi de t-Frumos din lacrim al lui Mihai Eminescu. F t-frumosul slavician fur ap din str vechea fântân a vie ii, aflat într-un t râm paradisiac. Ucis de fra ii s i, sfintele îi „organizeaz o magie a resurec iei, scheletul e uns cu o alifie miraculoas , compus din rou , iarb i apa vie ii i F tFrumos învie dup o moarte echivalent cu o er geologic , pentru tot ce fusese via pe p mânt se stinsese” (Popescu, 1977, 477).

Impactul dintre real i fabulos are darul s reîmprosp teze cu o înc rc tur nou de fantastic elementele tradi ionalizante ale folclorului, „Caracterul de realitate fabuloas , de corporabilitate tangibil a imaginarului - opineaz Magdalena Popescu (Popescu, 1977,

Jakob Alt - Vedere de la Dun re

25

479) - e continuu men ionat”. Pentru Slavici, cele dou teritorii sunt separate i necomunicante, unul ine de efemer, cel lalt de esen ele eterne i magice. Practic, autorul realizeaz formula fantasticului straniu, nu aducând un element necunoscut în seria evenimen ial a realului, ci transportând un singur element real (personajul) într-un peisaj neinterpretabil prin normele bunului sim comun.

Prima povestire de la Bradu-Strâmb, Fântâna Tinere ii - este rodul unei for e sintetice singulare. Dac „Haina exterioar este haina basmului legendar, adâncimile de sens ne dau m sura întreag a scrisului sadovenian din momentele sale de vârf” - î i consemneaz Petru Mihai Gorcea (Gorcea, 1977, in integrum). Cei doi b trâni (crea i în modalitate clasic , dup o tipologie etern uman , epuizând o întreag problematic ) parcurg un test psihologic realizat în condi ii ideale. Ei beau cantit i diferite din apa vie ii, iar aceast diferen se dovede te decisiv calitativ, marcând tipologii umane opuse. Mo neagul redevine om matur, deci se întoarce, î i repet existen a r mânând el însu i. Baba bea pân la incon tien a primei copil rii, n scându-se deci psihic din nou, pentru o alt via . Tipologia diferit ne indic , antropologic, dominarea psihicului uman de dou instincte fundamentale: Erosul (principiul pl cerii) i Thanatos (principiul repeti iei). Femeia se reînnoie te, ca luna, schimbându- i personalitatea; b rbatul doar î i repet existen a, tr tura lui dominant fiind statornicia. Deslu im în eroul sadovenian drumul ve nic repetat al astrelor pe cer, succesiunea anotimpurilor, alternan a irevocabil a zilei cu noaptea, principiul eternei repeti ii. Lumea lui Sadoveanu este astfel o lume b rb teasc i matur a formelor stabile în tipare ve nice; o lume de basm - cea mai clasic dintre lumile concepute de un autor român cult. i totu i, paradisul din Fântâna Tinere ii nu exist i nici n-a existat vreodat . Este un miraj, o dorin , o amintire. Este i nu este.

E tangibil i de neatins. E aici, pe p mânt, i totu i nu el st în sufletul oamenilor, „între putin i între amintire”. E izvorul viu dorit de cei de veacuri înseta i. Eroii sadovenieni tr iesc în contingent ca i cum ar tr i în paradis.

3. Basmul ca fic iune verosimil Ovidiu Bârlea invoc func iile cultice ale basmului: propi iatorie, apotropaic , dar i pe cele de desf tare ca i de incitare la lucru. Dec zând din aten ia maturilor, basmul începe a fi cultivat doar pe seama copiilor. Aceasta este o faz inevitabil , c ci mentalitatea popular a evoluat sub influen a culturii de tip clasic. La români, termenul basm poart semnul de nara iune pluri episodic , plin de peripe ii miraculoase sau neobi nuite. O prim clasificare a subspe-ciilor ar fi: basme legendare, basme nuvelistice, basme fantastice, basmele despre dracul (zmeul) cel prost. Subspecia pur se v de te îns a fi numai basmul fantastic, cel mai realizat estetic, a c rui iden-titate este dat de factorul miraculos, supranatural, magic, de protagoni tii ac iunii. Basmul poate fi definit ca o nara iune pluriepisodic al c rei protagonist este omul, ajutat de animale sau obiecte cu însu iri miraculoase, ac iunea fiind verosimil pentru o mentalitate de tip arhaic.

Finalul este mereu la fel: optimist, cu apoteoza eroului (happy end) la antipod fa de stadiul ini ial. Basmul are un caracter verosimil, de i e o nara iune fictiv , fiind neîndoios o mo tenire str veche, preistoric , i dependent de anumite mituri str vechi, toate teoriile genetice (mitologic , indianist , antropologic , oniric i ritualist ) con inând un miez de adev r. V. I. Propp a pus în lumin oglindirile unor rituri de ini iere i ale unor practici funebre. Basmul este o oper literar i deci rod al fanteziei creatoare care i-a pierdut lustrul sacral (generator de team în compozi ia legendei). Privite global, subspeciile literare basmului propriu-zis se pot distinge în dou tipuri

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

compozi ionale: cu profil biografic menit a perfecta trecerea de la adolescen la stadiul tân rului capabil de a fi printre maturi. Dr gan Cenu , revoltat de gestul cumnatelor care-i otr viser so ia, pleac unde „este via f de sfâr ire”. O g se te la mo neagul cioban la oi care îl las în locul lui, dar dup un timp se întoarce acas . Nu mai se te nici o urm , decât numai un nuc cu crengile de aur. Prin p trunderea în trunchiul nucului eroul devine dintr-o dat nemuritor.

Procedeul este str vechi, anterior mitului despre Philemon i Baucis pref cu i în copaci i pare a aminti ritul totemic al înghi irii, înrudit cu cel al înghi irii de c tre pe te i al închiderii într-un butoi. „În basm specific Ovidiu Bârlea -, el a suferit o transformare însemnat , întrucât ritul totemic conferea omului înghi it însemnate puteri magice. În basm el transfigureaz eroul într-o entitate peren , f moarte, finalul reprezentând deci o ipostaz mai înalt decât apoteoza comun celorlalte basme prin suirea pe tronul împ tesc” (Bârlea, 1981, in integrum). i eroul din Mândrul Zorilor pleac într-o ar a zânelor, în care, cum trecea de patruzeci de ani, se sc lda într-un lac ce era acolo i devenea iar i tân r. C lcând i el interdic ia de a vâna în valea r coroas , îl love te dorul puternic de mam -sa i se risipe te, mânând în locu-i o movil de oase. Dintr-o dat , ciocnirea dintre nemurire i dorul de p rin i cap o profunzime abisal i protagonistul basmului trebuie s se înscrie în destinul uman, aspira ia tre via a f sfâr it fiind o iluzie van i, mai presus de toate, împotriva naturii. În basmul despre fata din dafin, voinicul peregrinând prin lume, intr i unde e tinere ea f b trâne e. Nu mai îmb trâne te niciodat , uit i de fata din dafin, i de împ rat. Momit de o c prioar , iese din hotarele rii f moarte i începe s îmb trâneasc . Î i aduce aminte de fata din dafin i pleac în c utarea dafinului, care-i arat drumul spre fat . Legenda despre fiin ele dendrolatrice a prilejuit ciocnirea celor dou motive, ara nemuririi i dorul dup fiin a iubit , cu inten ia adânc încifrat de a demonstra primatul celui din urm . Sub înveli infantil, basmul tie s dezbat problemele cele mai adânci ale existen ei umane.

Tipul compozi ional cu profil episodic îmbr eaz doar un scurt episod din via a eroului principal. Acest tip este caracteristic celorlalte subspecii ale basmului propriu-zis, mai ales basmelor legendare i basmelor despre dracul (zmeul) cel prost. Repertoriul românesc cuprinde 700 de tipuri de basme propriu-zise din care 100 sunt nuvelistice.

4. Povestirea Fântâna Tinere ii de Mihail Sadoveanu Din aceast Fons Terribilis, Fons Vitae, fântâna Adev rului i a Miracolului, cel care bea se regenereaz . El iese din profan i se bucur , în Vârsta de Aur, de func ia cosmic , de un mister de reguli inviolabil. „Fântâna Tinere ii”, din care se adap mo ul i baba din povestirea lui M. Sadoveanu, se afl în preajma Arborelui Lumii, înconjurat i acesta de cerbi. Pas mite, Mihail Sadoveanu avea tiin cerbul a fost deseori asemuit arborelui vie ii i c este i simbolul fecundit ii, al ritmurilor cre terii, dar i al rena terilor. i, deloc întâmpl tor - afirm eu -, acela i rapsod - povestitor - este înso it în voiajul s u ini iatic de Pavel-baci, de ciobanul mioritic, ambii posedând toiege albe i-o corf (co ). Toiagul reprezint simbolul puterii i clarviziunii, fie venite de la Dumnezeu, fie magice, furate de la for ele cere ti sau primite de la demoni. Co ul e vasul con in tor, e Graalul. Valea Frumoas desemneaz , evident, un prag de trecere c tre alt t râm. Ea face parte dintr-un spa iu privilegiat, imaginar, virtual. Valea Frumoas este - dac lu m în calcul i interpret rile lui Alexandru Paleologu - un nume magic, o limit magic , dincolo de care, în miezul p durii, puterile ei ascunse i permanente se adun i se manifest într-o epifanie cu caracter de transcendere. Auspiciile

Anul IX, nr. 8(96)/2018

anun un regim al celei mai derutante sacralit i: „Era o zi cum au fost pu ine... Senin cerul, neclintit în t cere i lini te codrul de brad” (Paleologu, 1978, 188). M. Sadoveanu aduce mai lâng sine ritmurile astrale, într-un spa iu în care cerbul, bradul, au coresponden e tainice cu tot ce a fost în timp, cu tot ce se petrece în spa ii sublunare. Scriitorul î i face din p mânt un centrum mundi, recurgând tipic la prezentul etern, la un limbaj gnomic, sintetizator, cu semnifica ii universal valabile: „Iubim via a (cât o iubim) mai ales pentru c -i fragil i nesigur . Floarea înflore te diminea a; pân în sar se ve teze te i o spulber vântul - cum spune, cu vorbe frumoase, psalmistul, plângând cu mâhnire soarta bietului om”. Realitate, miraj i fantezie se combin , fuzionând în fel i chip, f când ca „minunea”, „minunatul”, „feericul” s se opun banalului, prozaicului, urâtului. Povestea introduce fic iunea, metapovestea instituie metafic iunea. În Fântâna Tinere ii, în lumea profan , se anun peste tot prezen a lui Dumnezeu.

Ne afl m, e limpede, într-un eden reinstaurat pe p mânt, readus din cer pe Valea Frumoas , care devine un t râm panteistic, un paradis terestru. Cei care au acces aici tr iesc la modul elementar, într-o mi care neverosimil , aproape de basm i de vis, sugerând arhaitatea cea mai deplin . În povestirea ca atare, naratorul i Dumnezeu par s se identifice. Unul e creatorul lumii imaginare, cel lalt al celei reale.

Dar rolurile par s se inverseze. În Lostri a, bunul Dumnezeu i Sfântul Petru descind, ca peregrini, într-un sat dinspre partea muntelui. În Fântâna Tinere ii, cei doi zei sunt „Eu i Pavel-baci”, deci scriitorul i ghidul s u, care poate fi duhul Sfântului Pavel travestit în cioban, sau, exact invers, mai vechea lege p gân convertit în dogm cre tin . Dumnezeu î i manifest puterea i-n planul exterior al povestirii („Dumnezeu d duse pace i aur c ldu de soare acestor singur i”), în peisaj; dar i interioritatea cuget toare a autoruluiperegrin („M miram chiar i m gândeam: Poate i-a adus aminte Dumnezeu de cerbii s i i de jivine ca noi”), precum i-n monologurile b trânei Glafira („- Poate a vrut Dumnezeu s i se sfâr easc azi zilele, morm ia b trâna...”), fiind a adar st pânul autoritar al celor dou lumi: profan i sacr . C ci natura e ea îns i un templu, codrul primordial - un veritabil sanctuar natural. Casa perechii Onu-Glafira e „a a de sus i de departe”, c „nu-i mai nimerea Moartea”. Premiza dep irii umanului e creat . Muntele înseamn verticalitate, iar lumea cealalt este imaginat ca un dublet a celei terestre. În aceast oaz montan paradisiac , sc pat de sub tirania timpului curg tor, cei doi so i întineresc, precum Faust în buc ria vr jitoarelor, dar nu mefistofelic, ci prin gra ie divin , sorbind miraculoasa ap din Fântâna Tinere ii. De i fabula e modificat , legenda-poveste sadovenian (explic originea toponimelor Feti a, Fata, Baba Moart ) men ine mai toate simbolurile care scriu acea carte de dedesubt ori de deasupra de povestire (schi , nuvel , roman, dup caz): bradul, ferigile, meri orul, hribii, soarele, focul, ursul, c su a de bârne, corfa, piscul, rile, piatra, poiana, pe tera, c priorii, fântâna, lumina de aur.

Sfântul Ilie, Sfânta Marie, bâta (toiagul) .c.l. Bând din apa minunii, Onu simte o blânde e prin toate m dularele: semn c a cunoscut izb virea de ideal, de starea de dor, ca dor de perfec iune i de beatitudine existen ial . El chiar cunoa te, prin propria-i experien , aceast beatitudine. i e normal s i se întâmple acest lucru, pentru el e în „ ara fabuloas a Dorului”, unde în curând „au s fie acolo iar i singur ile i raiurile de odinioar ”. Povestitorul-autor i povestitorul-personaj - ni se dezv luie, pe fa - sunt ni te ini ia i, posesori ai unor informa ii ezoterice. Povestea din povestirea sadovenian e cu atât mai adev rat cu cât „a mai spus cineva, subt alt cer i într-o alt dep rtare, o întâmplare la fel”. Acest cineva se poate s fi fost Kitai, Iapanit sau indian, deci miturile sunt comune deopotriv daco-ge ilor, cehilor, indienilor, egiptenilor, germanilor, ru ilor .a.m.d.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5. Spirit folcloric i fantezie mitic Ac iunea din Fântâna Tinere ii se petrece în illo tempore, în timpul primordial, spa ializat, succesiunea fiind transformat în simultaneitate (în acest moment, b trânul Onu i baba Glafira se regenereaz biologic, renasc, reînvie, din nemuritori se fac iar i muritori, el fl u i ea, prunc în fa , c ci se l comise la izvor). Evident i în aceast povestire, r mâne putin a de a integra într-un continuum sensuri ale vie ii. „Cartea trebuie s curg - crede Roland Barthes (Barthes, 1964, 177) -, pentru c , în fond, în ciuda secolelor de intelectualism, critica ine ca literatura s fie mereu o activitate spontan , gra ioas , h zit de un zeu, de o muz , sau dac zeul sau muza sunt cumva reticen i, trebuie cel pu in ascund travaliul ei: a scrie înseamn a turna cuvinte în interiorul acestei mari categorii a continuului care este povestirea; orice Literatur , chiar dac este impresiv sau intelectual ... trebuie s fie o povestire, o fluen de cuvinte în serviciul unui eveniment sau al unei idei care- i urmeaz drumul ei spre deznod mântul sau concluzia sa: a nu- i recita obiectul înseamn , pentru carte, a se sinucide”. Con tient de libert ile pe care i le arog , povestitorul (M. Sadoveanu - n.n.) se sustrage timpului m surat, comportându-se ca un martor imaginar, transcende sistematic momentul i spa iul, e ucronic i utopic, ..., cultiv mitul i iluzia, ..., tr ie te i viseaz într-un timp rotund. De fapt, avem doi „sadoveni”: unul meditativ („ tiam c un asemenea ceas e tretor...”), solitar („Locul singuratic, apa lin ”), taciturn („Ca n jitul din poveste, m hot râsem a m duce cât mai afund i cât mai departe, ca s g sesc pe p rintele nostru din veac...”), îmbibat de mister („Ne strecuram pe sub stre ini de cetin , intram din poian larg în lumini uri ferite”), plin, în fiin a sa, de semne ale altor dimensiuni; cel lalt: comunicativ, jovial, povestitor de „divan oriental”, adic de grup.

Pentru povestitor, în multe cazuri, tragedia sufleteasc subteran i himericul se integreaz aceluia i context; nu tragicul interior, aici sesizabil [„Cât a crescut feti a, Onu s-a cufundat în întristarea lui (ca Miron din pricina frumoasei f corp), a îmb trânit iar i a uitat drumul la fântâna tinere ii”], ci derivatele acestuia, ie ite la suprafa i devenite întâmpl ri vizibile, cap în eles fundamental. În reac iile eroilor sadovenieni se ghicesc tr irile scriitorului, care din povestire face o fabul la modul superior, înnobilat prin reflec ie.

Exist un stil al povestitorilor români, care substituie aventurii picare ti pl cerea pentru legend i balad , amestecul de realism i magie, participarea liric i reflec ia. În ultimele decenii, asist m la o

Jakob Alt - Vedere la Spalato

27

nou înflorire a povestirii de nuan epico-liric , în spirit modern. În prelungirea lui Gala Galaction, Vasile Voiculescu din povestirile postume exceleaz în împletirea arhaicului i insolitului cu tragicul i absurdul. D.R. Popescu, F nu Neagu, tefan B nulescu se circumscriu i ei aceluia i filon al spiritului folcloric i al fanteziei mitice.

Oralitatea exprim rii la scriitorii români este o not comun , ca efect al fondului intim al limbii, de unde impresia tr irii intense a faptelor i a zugr virii vii a personajelor, care par a ne vorbi direct, al turi de autor, conferind astfel tuturor genurilor literare o tr tur ce apar ine, prin excelen , dramaturgiei.

6. Pulsa ii de la geneza lumii În Fântâna Tinere ii, mitul are un dublu în eles: de obâr ie i de legend , i pare mai degrab un mit transsemniflcativ decât semnificativ. Funciar, un mit înseamn transfigurare. Introducerea lui în art implic o a doua transfigurare. P durea, asociat muntelui, configureaz o mitologie în care lumina coexist cu misterul într-un clarobscur de intens voluptate liric . În Fântâna Tinere ii nu suntem pe aproape de basm, ci chiar în basm, c ci în plin secol XX, Mihail Sadoveanu creeaz mituri. Ca s -l pricepi cum se cuvine, trebuie s l urmezi în mentalitatea sa folcloric de rapsod mioritic netulburat, cu un acut fior al eternit ii. Onu i Glafira se mi într-un spa iu închis, de o dulce arhaitate, la limita dintre real i imaginar. Ei cultiv o specie de exil interior, cu resort grav. Sunt fiin e ale muntelui, care, lor, acesta le sugereaz eleva ia în spirit, purificarea, un vis elegiac, lâng focul vetrei mo tenite. Eresuri, legende, mituri sunt la M. Sadoveanu infuzate în nara iune. B trânul Onu deslu te graiul paserilor. tim, din acest moment, c omul p trunsese într-un timp al miracolului, al z mislirilor dintâi, c oficia mitul eternei întoarceri. Dac mitul nu e o voce a ra iunii, el e, totu i, o cuceritoare vox humana, în care se aud reverbera iile sacrului. În povestirea de care ne ocup m în acest studiu, când o latur a sacrului se manifest (hierofanie) în acela i timp ceva se oculteaz , devine criptic. Aceasta este adev rata dialectic a sacrului: prin simplul fapt de a se ar ta, sacrul se ascunde („C ci acea ap a minunii, dup cât s-aude, iese numai când i când sub pe ter . i puterea ei e numai de la Sfântul Ilie pân -n Sânt rie”). Povestirea Fântâna Tinere ii porne te de la un prim-plan epic, aparent obi nuit, pentru ca pe nesim ite ochiul s se cufunde în nel murit i tainic, iar inteligen a s b nuiasc simboluri i spa ii oculte, pulsa ii de demult, de la geneza lumii.

Dar de ce în elege dintr-o dat Onu limba paserilor? Pentru c , întors în începuturi, vorbe te aceea i limb originar , limba unit ii primordiale, limba paradiziac . „Limba paradisului era ca o oglind perfect : lumina unei în elegeri totale str tea prin ea” - ne explic Andrei Ple u (Ple u, 1994, 26). În ceea ce m prive te, s ne înc ân m în continuare de-a c uta cuvintele de sub cuvinte, zeul ascuns în fiecare din ele, de-a resuscita for a uitat a Cuvintelor, o for de natur nu doar s exprime lumea, ci s o creeze. Limba originar e kratophanie, limba profan e o vorbire pe jum tate fals . Nu de la nume trebuie s pornim, ci se cuvine s începem a înv a i a cerceta cu mult mai degrab de la lucrurile însele.

Mihail Sadoveanu tie c ceea ce caut el s reveleze nu e numai o limb str veche, unitar cândva, ci sursele nepieritoare ale limbii, active neîncetat înd tul oric rei vorbiri articulate i recuperabile oricând de cei dispu i a- i mobiliza, pentru aceasta, toate capacit ile i calific rile pe care le de in. Familia uitat de Moarte - Onu i Glafira -, s nu uit m, e plasat de autor în munte. Or, cu cât e ti mai sus plasat, cu atât cheile vorbirii î i sunt mai la îndemân , cu atât e ti mai aproape de limba originar . i ce simbol e mai adecvat acestui

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fericit amplasament decât acela al p rii care planeaz unificator între cer i p mânt? „Limbajul e zborul gândului creator asupra oglindirii sale create: duh plutind peste ape sau coborând sub chipul columbei, sau al forfecu elor, asupra celui dispus s -l primeasc . Cuvintele stau asupra lumii ca un popor de p ri care î i mi ritmic, odihn , aripile. i nu pu ine sunt legendele i miturile de pretutindeni care echivaleaz cunoa terea limbii originare cu deprinderea misterioasei limbi a p rilor” (Sadoveanu, 1956, 3-131). Pentru Onu e semnul str lucitor al harului, c ci aceast limb e i limba îngerilor. Onu o în elege i deci e situat în centrul absolut al Verbului.

El e omul tradi ional i pentru el natura dezv luie i camufleaz supranaturalul i în aceasta rezid misterul fundamental i ireductibil al lumii. Cei doi b trâni i cei trei ciobani mioritici („ i mai erau prin cotloanele muntelui trei colibe de ciobani”) - ceea ce ne indic explicit faptul c povestea celor trei eroiarzi ai Miori ei s-a sfâr it f ca unul din ei, cel mai ortoman, s fie omorât la apus de soare - tr iesc într-o geografie i o istorie simbolice, expresii fidele ale logicii hierofanice. În Fântâna Tinere ii, acest loc poate fi legat de o configura ie „cratofanic ”: muntele, stânca, pe tera, i este marcat printrun eveniment neobi nuit. Alegerea locului sacru se face, deci, mereu în func ie de o hieroistorie, care asociaz locului un eveniment supraomenesc. „Centrul spa iului se identific astfel cu locul revela iilor primordiale i devine locul unde se practic ini ierile, unde, în timpul rb torilor, se mimeaz gesturile arhetipale care trebuie s regenereze lumea. C ci locul sacru este în acela i timp focarul de convergen al for elor cosmice, axa vertical a lumii” - specific Jean-Jacques Wunenburger (Wunenburger, 2000, 63). În acest spa iu sacru, i timpul e sacru i se confund cu timpul mitic al zeilor, Marele Timp (G. Dumézil), cel în care s-au petrecut evenimentele primordiale.

Intervalul timpului sacru este, desigur, repeti ia analogic a Marelui Timp, iar omul, în perioada s rb torii (între Sfântul Ilie i Sânt rie), devine contemporan cu timpul originilor, a c rui for o capteaz pentru a asigura înnoirea (cei doi b trâni întineresc) societ ii i a cosmosului. O povestire, o priveli te împline te în noi func ia unei sonde: instinctul str vechi i neb nuit tresare i ne te cu putere nea teptat . La Vasile Voiculescu, fantasticul e un fel de vizionarism întors spre trecut, vizionarism retrospectiv, sprijinit pe o excep ional capacitate de fabulare, calitate asociat rafinamentului, artei de a condensa i lucra cu esen e: Iubire magic , Lostri a, Schimnicul, Pescarul Amin (Voiculescu, 1998, in integrum). La Mircea Eliade, spunde condi iei definitorii de a uni l muritul cu enigma, f când ca discursul s se men in în acea indecizie continu care e îns i logica genului. tefan B nulescu, îmbinând umorul cu fantasticul, proiecteaz asupra istoriei lumina continu a orei eterne. Polider, spre exemplu, a rui biografie o citim, se poate spune, de-a-nd telea, fiindc personajul întinere te cu flecare nou povestire a scriitorului, d dovad de o neobi nuit longevitate. Se pare c - teoria lui . B. a a stipuleaz - Polider a devenit, cu fiecare reînvestire legendar a sa, un fel de semizeu, erou mitic al câmpiei. Provincia de sud-est este fabuloas , imaginar , o dat , i meta-imaginar , înc o dat .

Evolu ia nu exclude repeti ia: ce este a mai fost, ce a mai fost va mai fi... Dou perspective: una realist i demitizant , cealalt maiestuoas i legendar , se întâlnesc i se completeaz . întâlnirea dintre istorie i mit are o frontier mai mult imaginar , iar faptul c ea este captat de tefan B nulescu ne oblig la a emite ipoteza metaimaginarit ii scriiturii sale. Dar cum istoricul i trans-istoricul coexist (B nulescu, 1997, in integrum), b nuim i rela ia, implicit i implicat , dintre imaginar i transimaginar, dintre viziune i univers imaginar. Îns , precizarea lui Nicolae Balot (Balot , 1976, 135), de

Anul IX, nr. 8(96)/2018

pild , este foarte clar : departe de a fi folcloric-magic , proza lui . B apar ine, înainte de toate, unei literaturi existen iale. Îns i c utarea femeii, ca o poveste situat într-o alt poveste, în c utarea dropiei, aceast tain în tain obscurizeaz atmosfera, îngroa enigma, realitatea fiind metarealitate. De misterul magiei ine, de asemenea, metamorfozarea tinerei femei iube e în b trâna cu „p rul ve ted” i „gura pung ”, amintind o preschimbare similar prin vr ji malefice din povestirea Iui Vasile Voiculescu, Iubire magic . Nara iunea se organizeaz uneori într-un straniu labirint al vorbelor, în care se pierd interlocutorii (Dropia, Vie i provizorii). Spa iul fabulos î i indic fic iunea, textul b nulescian e metafic iune. Nuvelele au un nucleu esen ial literar: mit, fabul , epic, privite i prezentate ca fapte de cuvânt i se bizuie pe confuzii încurcate în fantastic.

Bibliografie: Alui Gheorghe, Adrian (2004), Tinere e f b trâne e, Piatra Neam , Ed. Conta Arghezi, Tudor (1985), Versuri (I), Bucure ti, Ed. Cartea Româneasc Balot , Nicolae (1976), Universul prozei, Bucure ti, Ed. Eminescu Barthes, Roland (1964), Essais critiques, Paris, Seuil nulescu, tefan (1997), Un regat imaginar, Bucure ti, Ed. Alfa Bârlea, Ovidiu (1981), Folclorul românesc, Bucure ti, Ed. Minerva Brânda, Nicolae (1991), Mituri ale antropocentrismului românesc. I. Miori a, Bucure ti, Ed. Cartea Româneasc Caragiale, Mateiu I. (1965), Craii de Curtea-Veche, Bucure ti, Ed. pentru Literatur linescu, G. (1985), Istoria literaturii române de la origini pân în prezent, Bucure ti, Ed. Minerva Cimpoi, Mihai (2000), „Mituri fundamentale”, în Rostirea Româneasc , an VI, nr. 1 - 2 - 3 Cioran, Emil (1994), derea în timp, Bucure ti, Humanitas Constantinescu, Mircea (1979), Triumful lui F t-Frumos, Bucure ti, 1979 Crainic, Nichifor (1998), Poezii, Bucure ti, Ed. 100+1 Gramar Dr gan, Mihai (1987), „Postfa ”, în Alecsandri, Vasile (1987), Pasteluri i legende, Bucure ti, Ed. Minerva Eminescu, Mihai (2009), Poezii (I + II + III), Bucure ti, Ed. Erc Press Ghilgame , Epopeea lui (1998), Bucure ti, Ed. Mondero Gorcea, Petru Mihai (1977), Nesomnul capodoperelor, Bucure ti, Ed. Cartea Româneasc Hidiroglou, Patricia (1997), Apa divin i simbolistica ei. Eseu de antropologie religioas , Bucure ti, Ed. Univers Enciclopedic Ispirescu, Petre (1996), Zâna Zorilor, Bucure ti, Editura pentru Literatur Lovinescu, Vasile (1989), Creang i creanga de aur, Bucure ti, Ed. Cartea Româneasc Lovinescu, Vasile (1981), Al patrulea hagialâc, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc Micu, Dumitru (2000), Istoria literaturii române de la crea ia popular la postmodernitate, Bucure ti, Ed. Saeculum I.O. Paleologu, Alexandru (1978), Treptele lumii sau calea c tre sine a lui Mihail Sadoveanu, Bucure ti, Ed. Cartea Româneasc Ple u, Andrei (1994), Limba p rilor, Bucure ti, Ed. Humanitas Popescu-Br diceni, Ion (2003), În c utarea capodoperei, sub semnul transmodernit ii, Târgu-Jiu, Ed. Studii Europene Popescu, Magdalena (1977), Slavici, Bucure ti, Ed. Cartea Româneasc Propp, V.I. (1973), cinile istorice ale basmului fantastic, Bucure ti, Ed. Univers Sadoveanu, Mihail (1956), Pove tile de la Bradu Strâmb (Fântâna Tinere ii), Bucure ti, Ed. Ion Creang Slavici, Ion (1986), Limir Împ rat. Pove ti, Bucure ti, Ed. Ion Creang Sorescu, George (1996), Nelini tea esen elor, Târgu-Jiu, Ed. Spicon Tomu , Mircea (2000), „Eminescu între milenii”, în Rostirea Româneasc , an VI, nr.1-2-3 Voiculescu, Vasile (1998), Integrala prozei literare, Bucure ti, Ed. Anastasia Vrabie, Gheorghe (1975), Structura poetic a basmului, Bucure ti, Ed. Academiei R.S.R. Wunenburger, Jean-Jaques (2000), Sacrul, Cluj-Napoca, Ed. Dacia

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Anca S#RGHIE

Exers[ri ale ludicului @în debutul romanesc al Mioarei Pop Atunci când am aflat de debutul scriitoricesc al doamnei Mioara Pop, care i-a petrecut zeci de ani în lumea c ilor i a participat la nenum rate lans ri de volume ale unor scriitori în Biblioteca jude ean din Alba Iulia, unde a fost o cu totul merituoas directoare, m a teptam s v d pagini de critic literar purtându-i semn tura. Surpriza acestui debut a fost s constat c Domnia Sa abordeaz romanul i literatura pentru copii, genuri distincte i chiar îndep rtate în spectrul beletristicii, al turi de proza scurt din Casa cu pisic la fereastr (Ed. coala ardelean , Cluj-Napoca, 2016), experimentate în mod concomitent i chiar precipitat, iar lectura paginilor ei mi-a amintit de credin a lui Mihai Eminescu c „Menirea vie ii tale e s te cau i pe tine însu i.” Acesta este pivotul crezului autoarei noastre, a a cum se reflect el în paginile publicate într-un debut literar spectral.

Mi-a atras aten ia titlul romanului Diminea pentru to i, ap rut la Ed. Princeps Multimedia din Ia i în 2017, cu prefa semnat de Daniel Corbu. Acest titlu î i are antecedentele sale în literatura româneasc , f fie îns , vorba de vreo similitudine tematic , ceea ce inem s men ion m cu precau ie de la bun început. Dup ce ai citit prin 1984 romanul Gabrielei Adame teanu Diminea pierdut , unde Vica Delca, femeie care are coala vie ii, pune în dialog lumea str lucit a României interbelice cu socialismul s ciei, te surprinde la Mioara Pop noutatea mediului în care este plasat ac iunea Dimine ii pentru to i, titlu cu semnifica ie voit deschis , ci omul suferind, ajuns în mediul spitalicesc este pus sub lup pentru a-i sonda reaciile psihologice. Care sunt acei „to i”? Desigur c medita ia autoarei vizeaz oamenii în spe , fiin e supuse durerii i bolilor de tot felul, încercare ce face via a cu atât mai preioas .

Pe tema durerii provocate de boal se scriu i în prezent pagini de literatur cutremur toare. A semnala pe C lina Florina Florescu din S.U.A., autoarea piesei Mia, pe motivul grav al maladiei secolului nostru, cancerul, i cu un mesaj cutez tor: „Am creat un personaj care accept mastectomia i care

va avea curajul s nu fac opera ie de reconstruc ie post-mastectomie - expliciteaz autoarea. Mia e un personaj puternic i vrea s inspire alte femei s nu le fie ru ine s r mân un sân sau ambii. Când am scris piesa de teatru, nu tiam despre Going Flat sau No to reconstruction, dou mi ri care iau amploare în Statele Unite i care încurajeaz femeile s tie c exist via dup mastectomie, c exist frumuse e dup aceast opera ie i c estetica frumosului trebuie rescris pentru a pune în calcul durerea, dar mai ales demnitatea celor care trec prin ea.” Nimic din formele dure ale suferin ei ultimative, solicitând solu ii mutilante nu se reg se te în proza autoarei noastre. Mioara Pop alege forme blânde ale suferin ei reumatismale întro sec ie de balneologie a spitalului, dar f inten ia de a face patologia bolilor, a a cum str m din literatura interbelic manifestarea tuberculozei devastatoare de care suferea prin ul Maxen iu, personajul din proza Hortensiei Papadat Bengescu sau Max Blecher, care a dedicate pagini cutremur toare suferin ei atroce provocat de tuberculoza la coloana vertebral , ilustrând literatura autenticit ii în Inimi cicatrizate.

Neramificat pe planuri multiple, subiectul romanului Diminea pentru to i pare adecvat ca substan ialitate mai degrab pentru o nuvel , dar citind cartea Mioarei Pop î i dai seama c trepidanta începutului de secol XXI las în urm structurile solide ale romanelor tolstoiene i rebreniene, spre a da und verde confesiunilor de tip memorialistic, ce încearc s se acrediteze drept proz autentic . Prin i în pânza aceasta de p ianjen a grijilor cotidianului nostru individual, ne stabilim altfel priorit ile, desigur, dar pierdem esen ialul, cunoa terea i autocunoa terea, spre care ne îndeamn autoarea noului roman. Pare c ne dezvolt m în van fiecare dintre noi, cu structurile noastre fiin iale modeste, dac nu ne putem raporta la ceilal i.

Spitalul este un asemenea mediu despersonalizant pentru o privire din exterior, dar care ofer pacien ilor ansa unor apropieri fertile, chiar îmbog itoare suflete te i spiritual.

Sondând psihologia bolnavului i din-

colo de suferin a organic , autoarea, care a ales pentru aceast carte nara iunea la persoana întâi, dore te s discute cu femeile „puternice i totu i atât de vulnerabile” de la ar internate în spital, unde „prind aici un pic de odihn ”, desigur una binef toare, ci „parc suntem în tab ” cum sun una dintre remarcile autoarei. Exist în subtextul ii o elogiere a muncii rurale, a ezat la loc de frunte în con tiin a scriitoarei, care are în literatura român precursori ilu tri de la Ion Creang la Marin Preda i Dinu S raru.

Socializarea din momentele petrecute la masa cu ceilal i interna i devine un motiv literar de real interes, ca i tema speran ei ce st pâne te sufletele celor interna i. Acest alter ego al Mioarei Pop care este protagonist c ii se simte atras de pove tile femeilor, m rturisindu- i propria nevoie de sus inere moral într-un mediu al vulnerabilit ii ca acesta: „parc sunt protejat de vorbele i de prezen a lor”. Iat puncte de sprijin paramedicale ce ajut vindecarea, c ci durerea ce „vine, tortureaz , pleac ” apare ca o prezen ludic în romanul de debut al autoarei. Icoana are o putere totemic pentru omul în suferin , ca i cartea de rug ciuni oferit în spital drept punct de sprijin de la un bolnav la altul. În optica scriitoarei triste ea, care este personificat , i lini tea ce ia forme palpabile sunt componente ale atmosferei spitalului.

Tocmai de aceea sunt necesare exerci ii de tonifiere moral , pe care consemnându-le ca atare autoarea se observ pe sine cu aten ie, impunându- i o anume poz : „Ies din salon cu cel mai viteaz zâmbet”, chiar dac nu celorlal i, ci ei înse i ine s -i fac o bun impresie. Seismica tr irii se amplific atunci când nevoia de a se supune interven iei chirurgicale pentru scoaterea colecistului o disper , ea sim ind nevoia de a- i împ i temerea cu coresponden ii de pe facebook, care o încurajeaz . Abia acum protagonista trece prin purgatoriul disper rii cu o sensibilitate exacerbat , autoarea înregistrând cu fidelitate faza preoperatorie, când în fa a chirurgului, care o viziteaz în salon ea se simte „ca un iepure între dou faruri”. Sinceritatea liminar a discursului narativ merge

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pân la a recunoa te c o asemenea compara ie nu-i apar ine, ci ea citeaz pe altcineva, din amintire. Dicteul gândurilor include i dialogul cu medicul i starea de surprindere a chirurgului, într-un melanj ce d autenticitate, creând atmosfera psihologic tipic momentului: „el, doctorul, el omul, în elege i-mi mai explic o data cât de simpl e opera ia, cum a doua zi voi putea pleca acas , cum opera iile cu laser sunt u oare i pacientul nu sufer . Eu îns m surprind zicând mi-e team c n-o s m trezesc din anestezie. E vocea mea asta? De-asta mi-e fric , înt resc eu cu aceea i voce pierit , pe care nu mi-o recunosc. O secund omul se uit alb la mine i iese, zicând c ne vedem mâine, la ora opt, cu un etaj mai sus, cum urci, pe dreapta, v va înso i cineva. i u a se închide. i omul a plecat. i eu am r mas pe marginea patului, nu singur , ci cu frica în suflet. i cu cartea de psalmi.” Spaima de opera ie o imobilizeaz , o chiar paralizeaz , provocându-i grea dar i o atitudine volitiv „acum vreau eu îns mi s m duc la t iere, cum glumea mama...”, iar anestezierea va fi primit cu senza ie terminal : era „ca i cum a muri pu in.” Scriitoarea d culoare i etapei postoperatorii a tratamentului, al ei i al altor paciente din salon, f preten ia literaturiz rii, ci doar a înregistr rii exacte, f cut cu o anume expresivitate, creatoare de atmosfer i punctând psihologic momentul.

Exist în permanent rela ie cu evenimentele intraspitalice ti i o alt lume, cea a familiei de afar , c reia ea îi transmite exploziv desc rcarea sufleteasc produs de reu ita opera iei. În finalul romanului, toate liniile de for ale nara iunii îmbibate cu un dialog inclus, cu amintiri i ziceri ale trecutului, se adun în imnul închinat vie ii triumf toare. rturisirea „bucuria mea nu are margini” se identific firesc cu voin a de a da sens fiec rei clipe de via . Iat un program pentru viitor, care dup spitalizare i tocmai pentru a pornit de la ea, ca stare subliminal ce merit s fie con tientizat , parc se va contura mai clar i viguros.

Arhur O. Lovejoy spunea în studiul s u umanist intitulat Marele lan al fiin ei (Ed. Humanitas, 1997) despre universalitate i cercetarea ei, c cea mai sigur modalitate de a cunoa te o epoc literar se dobânde te prin scriitorii mici, nu prin cei mari, care sunt atin i de aura universalit ii, a genialit ii.

Scriitorii mici surprind toate particularit ile timpului lor, prin ei cunoa tem adev rul istoric.

Chiar f s aib ie irea la ramp a romanului Prins cu care debutase Petre Po-pescu în 1969, tema tratat în Diminea pentru to i va face pasul de la cazul particular narat la general omenesc pe care autoarea l-a vizat.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Roxana MATEU|

***

***

Cât despre mine, Num r puncte de suspensie, Greblez buruieni, ci iarba a pierit demult, Sufocat de m re ia Idealurilor mele, Mai aleg boabe de piper, Sperând s -mi vin iar Cheful de lucru manual.

Odat , f ceam cele mai Frumoase coliere.

Pictam i brazi. În rest, înv s m aliniez Coloanelor corintice, Uneori plec capul, în Domnul, i a a, prind pu in Încredere, i adorm Pentru câteva zile Într-o fericire.

Nedefinit , categoric! Înc nu tiu când m trezesc, Clar este doar c sunt Mereu înfometat când Am curaj s îmi g sesc Obiectiv, sufletul.

Pân mai ieri, i-a fi scos ochii cu blânde e, într-un fel magic, Str duindu-m s nu sim i durere sau vreo p rere de r u, fii, dimpotriv , mândru c doar tu Po i sa m ai neînchipuit .

Poate chiar i ast zi m-am gândit s fiu frumoas , port doar osetele alea lungi i roz care- i pl ceau ie, În timp ce fac o ciorb sau o budinc de orez.

Urma apoi s te hr nesc i s a tept s cre ti. În toate.

Acum îns , am hot rât s las prostiile de-o parte.

Trec anii, cioburile aduc noroc.

De la atâtea vise de zi se na te suferin .

O s m înscriu la echita ie, i o s reiau matematica. Întotdeauna mi-au pl cut ecua iile Dar am stat prost cu intui ia.

*** Într-o zi mi-am g sit numele sfirat pe un gard, O pisic neagr î i ascu ea ghearele în el. i repede am în eles de ce m durea ideea De om de con tiin de constela ii.

Doamne, cât a fi vrut s crezi c sunt un copac! i tu, i toate cioc nitorile sure, nebune... din jurul castelului... fi ajuns pân la urm s aud b ile inimii. fi r mas vie.

Era abia luna august.

*** Vrând nevrând iar am ajuns la calcule Excel i IQ Cum s nu m pierd când eu sunt f cut din verbe i la prima or num r ultima or Pân la îmbr carea în metafore?

Diminea a m prive te adânc. În fa a balan ei m simt copil , ador m raportez la în imi, la ape lini tite i efuziuni.

Hai, ia-m de mân , adu harta, Amaneteaz i câteva poeme de care am uitat sau Câteva promisiuni de cânep cu care Mi-ai legat cozile s o zbughim pân nu încep ploile.

Nu rezist picurilor de risc.

Neuronilor colora i i întortochea i.

Vârstei.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae V{L{REANU S~RBU

ochiul împarte cu tine privirea mâinile ei frumoase îmi strâng anotimpurile în pumni i nu le las s plece noaptea m descânt de credin a-n ve nicii i adorm cu stelele-n bra e uit când lumina se tope te în gândurile r stignite pe trupul din p mântul în care m-am n scut ochiul împarte cu tine privirea i st ascuns în unghiul de veghe pân la ivirea zorilor speran ei când se deschid por ile adev rului i cineva m strig s vin repede; ,,iat raiul în care vrei s intri” dac voi nu m-a i crezut niciunul eu v-am crezut pe voi to i ai mei în fiecare anotimp îndumnezeit pe care l-am strâns în pumni i vi-l d ruiesc.

Sub un pseudonim local Risipesc iluzii ascunse dincolo de realitate, strâng în mâini frunze ve tede, toate culorile toamnei m dor cu nostalgiile uitate acas pe hârtii volante, scrise.

rmuri.

Noaptea m înf oar mieli at manual.

i ea cu in

Nu tiu nimic despre umbre dar tiu despre întunericul din lume pe care nu-l vede nimeni din umbr i nu-l scoate la lumin .

To i cei care-l v d sunt orbi, sunt înghe i de nep sare i viseaz prin vorbe.

Când o s se fac ceva n-o s v spun mai bine scriu, s se p streze.

Tot ce o s scriu Deseori m închid în s tatea cuvintelor, îmi plac t cerile care se degaj i r mân în miezul în elesului personal în care inima pulseaz pe note virtuale.

Sunetele vibreaz cu aripile deschise, cad în cântec, le tiu toate nuan rile i alunec rile dese în emo ie.

Am pierdut ocazia s sar din vorbe, cuget la ce vor s spun ca cel mai virtuos cititor ce- i pulverizeaz prin gânduri aroma c ilor cu poeme recitate cu sufletul plutitor. teptarea curge precum apa

botez în cuvinte sub un pseudonim local.

Nu vreau s m recunosc vinovat în versurile din poeme înainte de cununie.

Tu locuie ti într-un inut dintr-o lume imaginar în care femeile zâmbesc rar i b rba ii înva s le fure surâsul.

Nu vreau s tiu de moarte c-un nume real i nici muzele n-o s le tiu în carne i oase.

Eu r mân în acest univers cu decor, un c tor pe acela i drum pe care trec pescarii la râu, i vindece tumultul p tima i pe tii nu-l în eleg.

Vreau s -i scriu mamei cu gesturile naive de copil necuvintele p strate-n amintiri.

Nu tiu nimic despre umbre Cineva m strig cu nume necunoscut i-n urechi curg sunete de flaut pe care nu le percepe timpul în care m scald ca într-o mare

teptarea curge precum apa i clipocitul ei îmbrac t cerea c-un surâs închipuit care vindec r ni.

Tu nu mai ai aripi i punea iubirile în cutii i le d dea drumul pe ap

Vroia s fie liber lâng mine nu m mint , noaptea o dorea una de mireas cu bra ele încol cite dup mijloc i ochii în tavanul gândurilor, le înghesuia fl mânde între coapse.

S-a f cut diminea ca într-un turn f clopote din care zboar p ri de noapte speriate de r ritul soarelui.

Tu nu mai ai aripi doar mângâieri pe nervura vorbelor care-mi schimb ziua, o boteaz în sângele luminii.

Tu ai o iubire ascuns Noaptea a r mas în h urile adânci, la început sunt p duri de fagi, dar mai jos locuie te ecoul care se treze te la orice strig t i r spunde.

Nu-mi spune cum p trunde soarele, eu recunosc s tatea care alunec pe muchii, tot ce se întâmpl se rupe de casa unde dorm fantomele de la sfâr itul prevestit.

Tu tii cum alunec vorbele mai repede decât faptele, în tine se petrec plec ri i sosiri, ti o înserare în cuvinte, care prinde floare scris pe hârtie parfumat , respiri întunericul într-un aer închiriat, pe care nu-l pl te te nimeni i timpul se onduleaz pe margini.

Tu ai o iubire ascuns i eu o via r muroas , plin de c ut ri, cu frunzele fac acoperi gândurilor sub care p rile î i pun cuiburile i clocesc viitorul.

Am vrut s terg mul imea de pete stropite, cerul las roua s le înv luie de nu le mai deosebe ti culoarea i totul se stinge.

31

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Titina Nica |ENE

Aparent, eu nu am avut în via motive pentru care s fiu fericit , dar m consider totu i un om fericit. Am pornit de la premisa c via a e ca o punte pe care trecem. Excesele de niciun fel nu sunt bune. Nici în bine, nici în r u. Risc m s ne dezechilibr m i s c dem de pe punte.

Am fost opt copii la p rin i. M-am n scut acum 59 de ani, în satul U urei, jude ul Vâlcea. Mama nu tie carte, iar tata avea ase clase primare. Nu in minte s m fi mângâiat mama vreodat . Nu avea timp. Dar eu eram foarte fericit . Num ram furnicile, m jucam pe drum cu copiii. Admiram stelele, florile, animalele i mi se p rea interesant tot ce m înconjura. Tata ne spunea mereu s înv m carte. Numai a a putem pleca „în lume”, s sc m de sap i de noroaiele pârâului Beica. „Înv i carte, ca s nu munci i!”, spunea tata.

Dup apte clase primare, la vârsta de 14 ani, am plecat cu tata la Dr ani. Auzise el c acolo e o coal viticol , unde nu se pl te te nimic. Ma ini care s lege satul de ora nu erau. Am parcurs cei 30 de km pe jos, într-o încântare continu . Ascultam cântecul p rilor, culegeam flori i m gândeam ce bine o s fie la ora . Tot ce faci cu pl cere nu te obose te. Când am ajuns la coala viticol , m-au cânt rit i, stupoare, aveam 28 kg, la 14 ani! Deci, m-au respins. Acesta era examenul. Reu ita la vizita medical . Era coal cu profil agricol, unde trebuia s d m cu sapa i eu eram mult prea slab pentru a a ceva. Tata m-a luat de mân i m-a dus la Consiliul popular din ora . A zis: „Am venit cu fata asta la coala viticol i nu au primit-o c nu are greutatea necesar . Eu o las la dumneavoastr . Nu am ce face cu ea acas , c am opt copii, iar p mântul mi l-a luat la colectiv.” Nu m-am speriat. Întotdeauna am fost o norocoas i am crezut cu t rie în bine.

Gen\iana GROZA

Acolo era un inginer agronom, Baractaru, om cu suflet nobil, care m-a luat la el acas i a aranjat s m primeasc la coal .

Am fost un fel de copil de trup . Înv am bine i nu prea m puneau s dau cu sapa. Am terminat i coala tehnic horticol .

Am ie it un fel de s tor cu diplom . Eu credeam c ies cel pu in inginer . Când l-am întrebat pe tata c de ce dau cu sapa, dac am înv at carte - nu-mi spusese el s înv ca s nu muncesc - el a r spuns: „mama ta, ieri, s-a t iat la picior cu sapa, tu nu o s te tai, c ai înv at carte.” Într-o zi însorit de var , iunie 1963, st team pe o banc din parcul ora ului Dr ani. Terminasem coala i nu tiam ce-mi rezerv viitorul. Dar tot tata îmi spusese c nu aduce anul ce aduce clipa i s fiu atent ca niciodat s nu cad dintr-un r u în alt r u. Lâng mine s-a a ezat un b iat înalt i brunet, care m-a întrebat: - Ce faci? La care eu am r spuns: - Sunt pu in sup rat c nu am cu cine merge la serbare pe stadion!

- Nu-i nimic, mergi cu mine! Aceast naivitate i simplitate a mea l-a cucerit din prima clip . Tot împreun am mers i la Tarna Mare, o comun de grani , din jude ul Satu Mare, unde aveam un frate director de coal i unde era mare nevoie de cadre didactice.

Peisajele de vis, copiii minuna i, pui de o eni care erau în clasele mici, m-au f cut foarte fericit . Eram un copil care înv a al i copii.

Ne-am c torit singuri, într-o camer cu chirie, cu verighete din fire de iarb . Boga i spiritual i foarte s raci material. Iat au trecut 40 de ani. O c snicie fericit , cu doi copii minuna i, cu patru nepo i i dou nurori frumoase ne fac s fim ve nic tineri.

Zilele trecute, b iatul meu, Ionu , m-a întrebat: - Mam cum faci tu po i s fii mereu vesel pentru nimic? - Cum pentru nimic?

Sunt fericit c pot s merg, pot s v d, pentru c voi sunte i to i i mai ales c vine din nou Cr ciunul. E pu in?

Traducere în englez de Gen iana Groza

Dor de plecarepuii mari ai berzelor în cuibul prea mic clipitoare în noapte stelele Carului Mic

Stelele luminând ramurile nucului întinse spre cer pui de mâ la joac între flori de trifoi

Copii la sc ldat stolul de l stuni în zbor ciripind vesel în aer înmiresmat bucuria vacan ei

Pe cer curcubeu în frunzi ul nucului cântec de mierle a multe amintiri din copil rie

Miss traveling large stork chicks in the too small nest glitteringin the night stars of Little Dipper

Shining stars on walnut branches streched skyward baby cats playing in the clover flowers

Children bathing Flock ofswifts cheerful twittering infragrant air Holiday joy

Rainbow in the sky in walnut foliage blackbird’s song so many memories from childhood

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Mircea Dorin ISTRATE

Prost nac Zi de zi numai necazuri, zi de zi numai nevoi, Zi de zi în l crimare plânge sufletul în voi, C-a i sperat la vremi mai bune, lini tite-ndestulate, i-a i crezut c or s curg râuri numai, miere-lapte.

Totdeauna f munc , mai nimica s-a f cut, cinste i dreptate adev rul este mut, Din ho ii i furti aguri cineva e s cit, averea tu pe dânsul i-ai f cut-o, negre it.

Ai avut, s nu duci lips de nimic în ast ar , Ai muncit i te spetit-ai într-o via grea, amar , N-ai mai vrut s rabzi o vreme ca s ai apoi de toate dorit-ai cu ardoare mincinoasa liberate.

Acum ai, ce tu dorit-ai, dar ajuns-ai iar nimic, vlag i onoare, neb gat în seam , mic, Rob la to i str inii care te-au momit cu vorbe goale i luatu- i-au mai totul, de-ai r mas un coate goale.

Acum ai cea libertate s înjuri pe lumea toat , Prost nac credul ce fost-ai cu speran a- i în elat , N-ai tiut c bun statrea la-nceput e suferin ?

Acum stai nevolnicite, l crimat i în c in .

Stai robitule ce cumperi morcovi, ceap , mere, pere De la cei care odat au promis c i fac avere, Nu mai ai nimic s i fie ajutor de-o fi ceva, Bun datornic toat via a, pl titor la cineva.

Nu mai ai p duri de sonde ale tale s î i fie, i-ai vândut mo ia veche, bog ia de sub glie, Aur, sare, apa, toate, pe-o pungu cu doi bani Tu le-ai dat f s i pese c s rac vei fi în ani.

Frumoasele pove ti din lumii uitate Adoarme via a-n largile ei maluri Ce-au fost cândva în parte-adev rate?

Cu luna-n nori, corabie pe valuri.

Cum altele nu sunt pe ast lume, Un cârd de ciute vin s se-adape Ce ne înva numai lucruri bune.

Din recele izvor în miez de noapte, Baladele cu-ai no tri mari viteji Apoi se duc pe tainice c ri Ce-au stat de straj rii, ve nic treji?

Sub stele tremurânde-n val de m ri.

Tradi ii ce se in de s rb tori, Se coace mura-n rugul de pe vale, Costume populare ce-s comori? i-n cuibul ierbii, de pe-ntinsa cale * Fr gu ele se îndulcesc de zor Din toate astea mai nimic l sa i Având al turi fir de cimbri or. nu o fi la cine, i uita i ele-s zestre care mi se ine Pe Coast -n deal, o turm de mioare În str funzimi de suflet, cu iubire.

Adoarme-n vis sub stele c toare, a se rupe neamul de trecut i n-o mai fi din vremea asta mult Pân-om uita, c -n vremea de demult Noi fost-am lumii stei, început. a de-o fi, ne-om rupe de rân , Acol’ de unde vremea cea b trân Ne d voin , for i cea vrere trecem lumea-n bine i-n durere. i n-om mai fi ce fost-am niciodat i-ntoars fi-va lumea noastr toat De la tr itul cel în vrednicie, La nici n-om ti ce mâine o s fie.

Sub tremurânde stele Îmi cerne noaptea lini ti peste lume sând în vise gânduri s se-adune,

Iar codru cel de ani împov rat În tremurat de frunze-i alintat. * Doar eu n-am somn i-mi scot din amintire Cea îndulcit vreme cu iubire, Tot depanând clipite fermecate Ce-au fost cândva atât de-nfiorate.

Le r spl tesc pe rând, pe fiecare Cu lacrima din gând i-o s rutare, mi-au f cut fiin a fericit Cândva de mult, cu clipa nemin it . ** E crucea nop ii, i-n cel miez de var Cu pace-n suflet, lini te pe-afar , Îmi pare timpul c -i oprit în loc, Citind în stele clipa-i de noroc.

Dezunit ca niciodat , hulitor în necredin , pic de demnitate, mincinos, f voin , Soarta ta-i în mâini str ine, între Sam i cazacioc, Tu ce-ai fost în fala lumii, e ti nimicul unui joc.

Ne rupem de trecut Voi cei de azi, la cei care vin mâine, Ave i a le l sa, din cântece b trâne Parfumul lor de lung str vechime Cu care lecuitu-s-a în timp, oricine?

A neamului poveste, ce-a tiut , De mo ii mei tr it -n lung lupt ?

Nu ceea scris azi de-nving tori Ce au r mas la adev r datori.

Jakob Alt - Vedere la Roma

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Victor RAVINI (Fran\a)

Viitorul omenirii va fi feminin sau nu va mai fi Se tie c rolul femeii în societate se reflect în religii, iar religiile au cimentat structurile sociale. Din cât se cunoa te, cultul zei ei mame, creatoarea umanit ii i a universului, se pare c a fost în vigoare la toate popoarele. În mod sigur este cel mai vechi dintre toate religiile i a durat mai mult decât orice alt religie, vreo treizeci de mii de ani de atestare arheologic .

Reprezent rile feminine ale zei ei mame primordiale, originea întregii lumi, sunt r spândite din Fran a pân în Siberia, cele mai vechi fiind datate între 20.000 i 30.000 de ani, cum ar fi de exemplu câteva zeci de Venus g site în zona Pirineilor francezi (La Dame de Lespugue, de Lausel, de Brassempouy, Mas d’Azil), în Italia (Venus din Salvignano i de la Balzi Rossi), în Europa central (Venus din Willendorf, din Müllendorf, din Dolní V stonice - în Moravia), în Ucraina, Rusia european i în Siberia, pân pe la lacul Baical, în total vreo dou sute i ceva de statuete feminine. Covâr itor mult mai multe statuete ale zei ei mame au fost g site în România i la sud de Dun re, la fel de vechi, precum i altele ceva mai recente, adic de numai 6000-7000 de ani. Arheologul Vicu Merlan a descoperit cu câ iva ani în urm , lâng Ia i, un sanctuar cu 21 de ipostaze ale zei ei mam , simboluri ale fertilit ii, fecundit ii i maternit ii, plus alte obiecte importante, cu semnifica ii înc nedeslu ite, cum nu s-au mai g sit nic ieri i care au fost expuse în mai multe ri.

Este inexplicabil de ce nu s-au g sit vestigii ale zei ei mame i în peninsula Iberic , iar eu m întreb dac aceast absen ar putea fi pus în leg tur cu prezen a neanderthalienilor în acea vreme acolo, ca ultim teritoriu unde s-au retras i au disp rut. Zeci i zeci de mii de statuete feminine descoperite în p mântul României i în zonele vecine, arat c , în paleolitic, aici a fost o popula ie mult mai dens , mai evoluat cultural i tehnic, decât în toate teritoriile lumii preistorice socotite împreun . Se pare c zona Carpato-Dun rean , având pe acea vreme o clim mai favorabil , un p mânt mai fertil i o natur mai generoas , a fost o vatr de formare i de r spândire a civiliza iei arhaice sau centrul demografic i cultural al acelei lumi de atunci. Toate aceste statuete feminine, din toat Eurasia, cu densitatea maxim în zona Carpato-Dun rean i f un echivalent masculin, sunt recunoscute ca obiecte de cult religios i sunt f îndoial zeit i feminine protectoare ale fertilit ii, fecundit ii i maternit ii, într-o societate matriarhal .

Observarea soarelui i a lunii, cu ciclurile lor repetitive i interac iunea lor cu anotimpurile i cu ciclurile vie ii, a dus înc din preistorie la crearea unor calendare. Rolul femeilor în observarea acestor fenomene naturale, cere ti sau biologice, a l sat numeroase vestigii.

Unul din acestea este faptul c în mai multe limbi vechi, cuvântul calendar este de genul feminin. În limba român , la singular este masculin iar la plural e feminin, adic e de genul neutru. În gramatica veche, genul neutru se numea ambigen, denumire poate c mai corect , întrucât neutrul din gramatica român nu are aceea i structur morfologic cu neutrul din limba latin sau german , ci are structura masculinului i a femininului.

Oamenii preistorici citeau în stele, scriau în stele i arhivau în stele. Cea mai luminoas stea de pe cer deasupra Carpa ilor este Aldebaran, din constela ia Taurul, care la români are leg tur cu noaptea de Sânziene, Ileana-Sânziana sau Cosânzeana din basmele noastre, zei a solsti iului de var . A doua stea ca luminozitate este steaua Vega, numit Ciobanul, din constela ia Lira numit Ciobanul cu oile. Întrucât steaua cea mai luminoas v zut de la noi este o zeitate feminin , înseamn c stelele i-au primit numele i rolurile în matriarhat i c femeile dirijau activitatea ciobanilor. În unele variante ale Miori ei, mama ciobanului este proprietara oilor. Constela iile Ursa Mare i Ursa Mic pot fi denumiri la fel de vechi ca i cultul ursului, r spândit din vestul Europei pân în Japonia. De remarcat forma de feminin a cuvântului ursa, nu ursul, ce corespunde cu matriarhatul i cu explicarea universului din perspectiva femeilor.

Ursitoarele stabileau ursita copiilor nou n scu i i pot fi divinit i în leg tur cu cultul ursului, din matriarhat i cu cititul în constela ii.

Din preistorie ne-a r mas expresia c a a a fost scris ursita cuiva.

Ursitoarele au putut fi coborâte din Ursa Mare i Ursa Mic , i aruncate în infern de c tre indoeuropeni, ca multe alte divinit i feminine de prim rang preluate de ei din matriarhat. Indoeuropenii au inventat ru ele trase de animale i au înlocuit Ursa Mare i Ursa Mic cu Carul Mare i Carul Mic. Desigur, acestea sunt doar ipoteze, îns nu e fantezia mea. A a scrie în stele.

Un alt vestigiu cultural mo tenit din matriarhat este a a numitul calendar al babelor, care la noi a r mas în vigoare pân în vremuri destul de recente i presupun c înc mai este respectat pe la ar .

Bunica mea matern , de la ar , care citea c i cu alfabetul latin i cu cel chirilic de tranzi ie, care i-a t iat rochiile lungi ca s le adapteze la moda Charleston i se pricepea la specula ii bancare, cuno tea acest calendar arhaic în totalitate i se ghida dup el, la ora . Întrebat de so ul ei, militar, cum de putea fi a a de inteligent , cu toate c era femeie, i tia s se descurce atât bine la banc încât î i sporise capitalul propriu, ea i-a r spuns cu modestia i cu ironia neasc cea mai fin , c a a o înv ase mama ei. De la mama ei mo tenise p mânturi, ce se transmiseser matriliniar din negura timpului i nu concepea le vând pentru nimic în lume. Mo tenirea matriliniar era sfânt .

Calendarul babelor impunea femeilor respectarea unor zile sfinte prin diferite interdic ii i repaosuri obligatorii, deci regla i controla munca i odihna femeilor, nu i a b rba ilor, care nu- i puteau neglija o zi întreag animalele pe care le îngrijeau. S rb torile i zilele sfinte consacrate de biseric au fost preluate dintr-un calendar mai vechi, pre-cre tin. Tot din pre-cre tinism a mai fost luat cultul icoanelor i al celor mai importan i sfin i, foste zeit i pre-cre tine legate de anotimpuri i de mersul naturii, cum ar fi Sf. Ilie, Sf. Toader sau Sf. Gheorghe, ori Sancta Diana, transformat în Sânziana sau Sânzienele, înlo-cuit de biseric cu o divinitate masculin Sf. Ion (Saint Jean la francezi, mai aproape fonetic de vechea divinitate feminin ). De la amestecul de politeism indoeuropean cu pre-indoeuropean s-a trecut la monoteismul

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cre tin, ceea ce a dus la o amestecare de divinit i a a-zis p gâne i sfin i cre tini. Se ridic întrebarea dac religia cre tin a desfiin at politeismul arhaic sau mai degrab cre tinismul a fost altoit pe trunchiul solid al politeismului, mult mai apropiat de realitatea naturii înconjur toare. Dac nu cumva politeismul a biruit monoteismul i a supravie uit acestuia sub binecuvântarea bisericii. Amalgamul de credin e divergente i interese economice sau de putere politic a dus la tot felul de confuzii, mai mult sau mai pu in premeditat create.

Un singur exemplu. Sf. Gheorghe, devenit în Anglia protector al armatei i al multor regi cu numele George, a fost la origine, ca personaj istoric, cu totul altcineva decât ce au f cut eclezia tii din el. Rezum aici ce spune despre el Edward Gibbon, bazat pe scrierile a trei istorici latini incontestabili: Sf. Grigore de Nazians, Sf. Epifanie de Salamina i Ammianus Marcellinus, general roman de origine greac , necre tinat, ultimul mare istoric latin. În mod independent, to i ace ti contemporani cu împricinatul Gheorghe spun acelea i lucruri. Talentele de parazit ale personajului istoric l-au f cut s devin bogat, în ciuda originii sale de slug , n scut într-un atelier de post rie din Cappadocia. Protectorii lui, pe care îi lingu ea cu asiduitate, i-au ob inut o slujb b noas : s procure carne de porc s rat pentru armata roman . Slujb înjositoare, pe care a practicat-o cu tic lo ie. A acumulat bog ii prin cele mai abjecte mijloace pe care le pot inspira frauda i corup ia. Deturn rile de fonduri au devenit atât de cunoscute, încât a fost nevoit s fug pentru a sc pa de urm rirea juridic . Dup aceast aventur , în care i-a salvat averea în detrimentul onoarei, sa convertit la cre tinism, la secta mai g gioas a lui Arius, de bun credin sau din ipocrizie. Iubind c ile sau afi ând un gust pe care nu îl avea, i-a f cut o uria colec ie de c i pre ioase, de istorie, retoric , filozofie i teologie, ce a stârnit mirarea i invidia împ ratului.

Partida violent a sectei arienilor era dominant i l-a însc unat arhiepiscop în locul Sfântului Atanasie din Alexandria, alungat în exil de cinci ori. Însc unarea noului arhiepiscop Gheorghe a fost ca însc unarea unui cuceritor barbar, iar cruzimea i avari ia au mânjit fiecare clip a st pânirii lui. Dreptcredincio ii din Alexandria i din Egipt sau v zut abandona i unui tiran a c rui fire i educa ie se potriveau rolului de persecutor, îns mâna i mânia lui impar ial a asuprit în mod egal toate felurile de locuitori din imensa lui diocez . Sar peste relatarea f delegilor f cute de acel Gheorghe pe acolo, mai ales în privin a femeilor. Furia i justi ia maselor populare l-au alungat din scaunul diocezei în timpul împ ratului Constan iu II. Autorit ile militare i civile l-au re-însc unat prin metode violente i au satisf cut

Jakob Alt - Stift Admont

35

setea lui de r zbunare. Mesagerul de la Constantinopol, care a anunat urcarea pe tron a împ ratului Flavius Claudius Iulianus Apostatul (cel care a interzis uciderea p gânilor i a fost asasinat de c tre un cre tin nemul umit de toleran a împ ratului) a anun at de asemenea destituirea arhiepiscopului Gheorghe i a doi din mini tri lui. Cei trei ciraci au fost pu i în fiare i du i la închisoare. Dup dou zeci i patru de zile, masele populare, nemul umite de t narea procedurilor juridice, au for at por ile închisorii i i-au ucis prin metodele cele mai crude imaginate. Cele trei corpuri neînsufle ite au fost purtate în triumf pe str zi, pe spinarea c milelor. Partidul Sfântului Atanasie a privit inactiv, ca un bun exemplu de calm evanghelic. Cadavrele celor trei au fost aruncate în mare i s-au luat toate m surile împ te ti ca s nu devin personaje de cult al arienilor, ca martiri. M surile au fost inefective. Moartea arhiepiscopului Gheorghe a f cut c viaa lui a fost uitat . Arienii îl iubeau i îl venerau pentru c era rivalul Sfântului Atanasie, iar aderarea lor aparent la biserica oficial , dac nu chiar cu tot sufletul i cugetul, m car cu impozitele, a fost pre ul cu care biserica l-a acceptat pe cel mai mâr av arhiepiscop al vremii, ca martir i sfânt. Chiar i postum, Gheorghe din Cappadocia i-a cump rat un loc de favoare în panteonul cre tinismului, corumpând biserica cu banii enoria ilor.

Istoria, chiar i istoria cre tinismului, este scris de înving tori.

Cel mai corupt, mai desfrânat i mai mâr av om din vremea lui a fost cople it postum cu meritele Cavalerului Trac, personaj mitologic pre-cre tin, ce s-ar putea compara cu F t-Frumos din basmele române ti. Basmele noastre sunt subestimate, dispre uite ca pove ti pentru adormit copiii, când de fapt consemneaz probabil cea mai veche mitologie p strat i înc nestudiat cu metode adecvate. rb toarea Sfântului Gheorghe (23 aprilie), alias Cavalerul Trac, face parte din tradi iile str mo ilor no tri traco-daco-ge i, este mult mai veche decât cre tinismul i nu poate fi pâng rit de blestem iile unui tic los cu acela i nume, de peste m ri i ri. Pentru ca nu cumva fac umbr s rb torii pre-cre tine multimilenare i nici s nu se pun r u cu ierarhia arhiereilor de la arigrad, biserica noastr , ca i cea din toate rile cre tine, a acceptat un alt curriculum vitae al celui lin at de r zbunarea poporului. Un CV confec ionat pe m sur de c tre du manii Sfântului Atanasie a transformat personajul istoric întrun personaj fictiv, pe gustul celor care cred f s verifice în alte surse. La noi, înc din preistorie, ziua de 23 aprilie, la o lun dup echinoxul de prim var , este una dintre cele mai frumoase s rb tori agrare, în cinstea prim verii i provine din vechiul cult agrar din religia naturii, pe care o aveau to i locuitorii Europei arhaice. Numele s rb torii vine din greaca veche i înseamn „cel ce lucreaz p mântul”, o activitate pe care personajul istoric nu a practicat-o niciodat . În matriarhat, au fost divinizate elementele naturii, religia îi ajuta pe oameni s capete con tiin a de sine a indivizilor i a comunit ilor umane, le-a dat reperele morale i r spundea la toate întreb rile omului în leg tur cu via a, mersul vremii i al universului. Toate aspectele vie ii i naturii erau v zute i explicate din perspectiva femeilor. Femeile puteau discuta cu divinit ile ce simbolizau elementele naturii, prevedeau viitorul i erau factorul de decizie în toate problemele. Cam la fel cum în unele variante ale Miori ei, mama ciobanului vorbe te cu Dun rea, cu Sfânta Negurice sau cu Cea a, ba chiar face ac iuni importante. În matriarhat, femeile, în special cele mai în vârst , mai experimentate, care n scuser gemeni i care posedau toate cuno tin ele la care ajunsese societatea de atunci, aveau un ascendent natural i divin asupra întregii societ i, inclusiv asupra b rba ilor. Rivalit ile de putere decizional dintre femei sunt reflectate în mitul cu Baba Dochia. În mezolitic i neolitic, unii oameni devin sedentari, în special femeile, iar al ii r mân semi-nomazi, cum ar fi ciobanii. Ciobanii sunt continuatorii celei mai vechi, mai r spândite i mai caracteristice meserii

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a românilor. Abia spre neolitic apar pentru prima dat reprezent ri masculine, limitate la pictograma stilizat a organului genital, sau simple simboluri ale masculinit ii, ca în sanctuarul de lâng Ia i, iar zei a mam cap cu timpul un echivalent masculin. Una dintre cele mai impresionante reprezent ri ale omului neolitic este Perechea de Gânditori de la Hamangia, la care se pare c b rbatul are o situa ie privilegiat , stând pe un sc unel, pe când femeia st direct pe jos. S-ar putea ca ei s fi tr it în patriarhat. Eu m întreb de ce aceast pereche a fost numit „Gânditorul de la Hamangia i femeia lui”, a lui, la cazul genitiv, când de fapt ea nu poate fi proprietatea lui. Ambii sunt la fel de gânditori i de enigmatici i poate c ar fi fost mai corect s fie numi i Perechea de Gânditori sau altcumva, pentru a pune mai bine în eviden personajul feminin. Marija Gimbutas, savant de prestigiu interna ional, consider c este zei a mam . S m ierte savan ii care fac alergie la numele acestei femei i nu suport s fie eclipsa i de vreo femeie din breasla lor, unde femeile nu sunt acceptate.

Nu e locul aici s ne împiedic m de datarea obiectelor arheologice sau de periodiz rile preistoriei, oricât de exacte ar p rea, întrucât mân înv luite în negurile preistoriei, în ce urile ipotezelor i în noroiul discordiilor tiin ifice. Este incontestabil c oamenii arhaici au f cut cei mai decisivi pa i spre progres i cele mai importante descoperiri tehnice (agricultura, domesticirea animalelor, esutul, ceramica i gastronomia) cu opt sau zece mii de ani în urm , în plin paleolitic i matriarhat. Aceste activit i sunt protejate de divinit i feminine, ceea ce dovede te c sunt descoperiri la care femeile au avut un rol hot râtor. Suntem în continuare dependen i de marile descoperiri f cute înc înainte de revolu ia social ce a dus la trecerea lent de la paleolitic la neolitic i de la matriarhat la patriarhat. Noi nam f cut decât s ad ug m îmbun iri i s moderniz m aceste descoperiri arhaice, f cute de c tre femei.

Nu tiu ce divinitate proteja buc ria, dar zicem „o mâncare ca la bunica” nu ca la bunicul. Re eta culinar a bunicei, nu a bunicului.

Cunoa tem cu to ii celebra carte de bucate scris de Sanda Marin, nu de so ul ei. Arta culinar depindea de între inerea focului din vatr . La romani, cultul focului era p zit de vestale, nu de b rba i.

Cunoscând tainele focului, diferite temperaturi cu diferite lemne, femeile au descoperit arderea ceramicii i au fost primele care au topit metale, pentru a face obiecte casnice sau de împodobit, spre a i pune în eviden frumuse ea i statutul lor social, de m ritate sau nem ritate, cu competen e religioase sau f . Cum erau competen ele mamei ciobanului, care poart un brâu de lân , ce o deosebe te de celelalte m icu e b trâne, iar în unele variante poart o c ma cu sârm , nu tim din ce metal, dar desigur c era un lux scump pe vremea de atunci. Abia la indoeuropeni metalurgia încape pe mâna b rba ilor, proteja i de Hefaistos (Vulcan), care f urea arme. Arheologii nu au g sit arme de la pre-indoeuropeni, adic din matriarhat, i nici dovezi de sclavagism sau clase sociale. Rolul dominant al femeilor în matriarhat este consemnat în mitologie i în obiceiuri str vechi, al ror în eles s-a pierdut.

Agricultura, torsul lânii, inului sau al cânepii, esutul, tricotarea cu andrele sau cu igli a i cusutul sunt activit i protejate de divinit i feminine, ca de exemplu Atena, uneori înf at cu o furc de tors, unealt i totodat arm , mai degrab defensiv decât agresiv . Tricotarea i esutul se bazeaz pe un sistem de num toare binar (oche i pe fa sau pe dos), descoperire ce este premiza ciberneticii i a informaticii. Atunci, în negura vremii, femeile au f cut prima descoperire matematic , de unde a pornit procesul de gândire matematic , ce a dus la computerele de azi.

Femeia care toarce, de pe o fresc de la Horezu, al turi de Adam care munce te cu sapa, nu poate fi Eva din Biblie, ci poate fi femeia primordial din mitologia pre-indoeuropean . Eva din Biblie nu toarce.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Nu scrie nic ieri c a fost pedepsit de Dumnezeu s toarc . Sunt cunoscute fotografiile reginei Elisabeta a României în straie ne ti, torcând sau esând, desigur nu în scopuri practice. Aceste fotografii aveau un sens simbolic i un mesaj politic, propagandistic. Regina i femeia din fresc sau mama ciobanului din Miori a nu sunt pedepsite s toarc , ci torc simbolic. Femeile din România, când torceau, nu munceau, ci lucrau. Limba român face deosebirea între aceste sinonime par iale. Deosebirea dintre aceste cuvinte române ti era mai evident în trecut. A munci însemna a tortura, a pedepsi sau a face o activitate în folosul altuia, pe când a lucra era a face ceva pentru sine, o activitate a omului liber, în folosul propriu sau al familiei. Din pu inul cât tiu eu, nu cred s mai fie vreo limb , care s aib verbe ce fac o diferen clar între activitatea omului liber, ce lucreaz pentru sine dintr-o necesitate personal liber consim it i activitatea omului neliber, obligat s munceasc pentru folosul altuia ca o pedeaps sau pentru bani. Torsul în fresca de la Horezu nu poate fi o pedeaps sau o activitate productiv i profan , ci una simbolic , sacr , este un ritual prin care femeia primordial ordoneaz haosul, simbolizat de lâna sau câl ul de pe furc , la fel cum face mama ciobanului din Miori a. Furca poate simboliza axa universului.

Firul de pe fus poate reprezenta cosmosul, adic universul ordonat.

Fusul se rote te numai în sensul în care merge soarele, sensul acelor de ceasornic i poate simboliza axa cosmosului. DEX ne ofer ridicola etimologie c velin ar veni din neogreac , de parc neo-grecii ar fi venit s le înve e pe ncile noastre s ese velin e, sau acestea sar fi dus în vizit de studii în Grecia.

Domesticirea animalelor i selec ia lor au pus în eviden i în conversa ie corela ia dintre sexualitate i procrea ie, pentru a asigura o progenitur mai s toas i mai robust . De acolo a venit con tientizarea alegerii b rbatului de c tre femeie, reflectat în basmele în care fata de împ rat alege unul din pretenden i aruncându-i un m r. Ar putea fi o metafor universal , prezent i în mitul biblic în care Eva ofer un m r lui Adam, mit preluat de c tre autorii Bibliei de la civiliza iile disp rute din Mesopotamia. Selectarea b rbatului, diferen ierea rolurilor în activit ile de atunci, vân tori sau culeg tori de roade ale p mântului, cât i lupta pentru existen , pentru resursele naturale, dintre triburi sau grupuri de oameni, au pus în eviden importan a for ei musculare i au dus la patriarhalizarea societ ii, de unde f lo enia falocra ilor. B rba ii s-au ocupat cu vân toarea, cu p scutul animalelor domesticite, cu jaful în triburile vecine sau cu ap rarea contra acestora, iar femeile cu agricultura i înnobilarea materiilor prime aduse de b rba i, cu îngrijirea copiilor, b trânilor, bolnavilor i r ni ilor. Aceste îndeletniciri rezervate femeilor au evoluat i s-a ajuns la institu iile de azi pentru educa ie i s tate, domenii în care femeile sunt în majoritate profesional , în special în posturile subordonate, cu o promovare mai dificil decât a b rba ilor i cu o remunera ie mai precar . Un deputat european al Poloniei, ultra conservativ i falocrat, argumenta recent femeile s aib salarii mai mici decât b rba ii. Starea s ii sale mintale se vede i din faptul c i-a terminat discursul cu salutul hitlerist. Înc din vremuri arhaice, carnea adus de vân tori i de ciobani, ca i laptele, au fost prelucrate de femei, care au avut ingeniozitatea descopere cum s prepare diferite produse, s le fac mai gustoase i s le conserveze, ceea ce înseamn planificare. Din lâna oilor au esut haine i velin e, din bl nuri au f cut cojoace, pieptare i sumane. În preistorie, activitatea productiv a femeilor a devenit dependent de materiile prime aduse de b rba i i s-au stabilit noi condi ii de convie uire. S-ar putea ca atunci s se fi f cut trecerea de la matriarhat la patriarhat i de la presupusa poliandrie, a c rei utilitate era garan ia fecund rii i a sporului demografic, la bine confirmata poligamie, ce asigura acumularea i mo tenirea patriliniar a propriet ilor.

Unii savan i români au afirmat c exist „o veche practic p sto-

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

reasc , de natur supersti ioas , care interzicea femeilor accesul la stân .” Domniile lor nu cuno teau rezultatul cercet rilor lui Romulus Vuia, întemeietorul etnografiei române ti ca disciplin de sine st toare. Vuia constatase, înainte de a se fi n scut ei, o tradi ie ancestral din Carpa i i a scris: „al turi de ciobani ... se întâlneau i femei, baci”; „în timpul verii, deci când p storitul e în toi, st teau femeile numite munt ri e, care îngrijeau oile i vitele mari”; „Admiterea particip rii femeilor, a bacilor sau b ci elor, în via a de la stân constituia tocmai una dintre notele tipice ale acestui p storit”. Este de mirare din ce cauz i în ce scop unii savan i au trecut sub t cere fotografiile etnografice i dic ionarele explicative, care definesc b ci : „Femeie care conduce o stân ”. Tradi ia egalit ii femeilor cu b rba ii în muncile de la stân , constatat de Vuia, poate fi multimilenar . Platon scrie în Legile VII, 804-805, c femeile de la Pont i din Tracia se ocupau de oi i de vite, c reau i se antrenau cu arme al turi de b rba i. Presupun aceast tradi ie poate fi o mo tenire pe linie matern din matriarhat. rba ii au creat i ei propriile lor divinit i. Una dintre cele mai vechi, ar cam fi Apollo, al c rui cult se pare c a fost celebrat la AlbaIulia, denumire ce, în ciuda vicisitudinilor istoriei, mai p streaz amintirea cultului acestui zeu al luminii. În cele mai vechi legende grece ti, Apollo a fost un simplu cioban, apoi un zeu protector al ciobanilor, numit de greci hiperboreul, pentru c venea din nord, cu un car tras de patru cai albi sau ro ii, la fel ca Sf. Ilie al nostru din icoane, pictate mai mult de c tre rani decât de teologi. În unele variante ale Miori ei, ritualul de ini iere al ciobanului, cu simulacrul de ucidere, comun i altor rituri de ini iere, se desf oar în ziua de Sf. Ilie.

Un alt zeu masculin str vechi este b trânul Saturn, zeul timpului i al recoltelor, care a supravie uit sub numele de Mo Cr ciun. Cre tinismul a anexat s rb toarea solsti iului de iarn , îns l-a transformat pe Saturn în imaginea înfrico toare a mor ii cu coasa, personaj feminin.

Trec peste ce am spus în Miori a – Izvorul nemuririi (editura Alcor, Bucure ti ,2016, 2017) despre cultul soarelui i trecerea de la matriarhat la patriarhat, despre zeit ile feminine i cele masculine ale b rba ilor, sau despre trecerea puterii sociale de la femei, care puteau crea via , la b rba i, întrucât ace tia puteau ucide. Trec peste elementele i aspectele ce arat rolul precump nitor al femeilor la compunerea i transmiterea Miori ei sau neîncrederea i temerile lor asupra fr iei ciobanilor.

Unele divinit i feminine din matriarhat, ale pre-indoeuropenilor, au fost asimilate de indoeuropeni i subordonate zeilor patriarhali.

Alte personaje feminine întunecoase din mitologia greco-roman sunt foste zeit i luminoase din matriarhat, simbolizând vechea ordine

Jakob Alt - Lacul Traun

37

social a zei ei mame i a altor zeit i feminine, detronate i demonizate.

Divinit ile indoeuropene masculine, ale b rba ilor, preiau puterea în cosmos i în societate, în defavoarea divinit ilor feminine, deci în defavoarea femeilor. Viziunea femeilor asupra naturii d toare de via este eclipsat de viziunea însetat de v rsarea sângelui i ucig toare de via a b rba ilor, la care au fost programa i mental prin riturile de ini iere ca vân tori i r zboinici, apoi s-a transmis prin educa ie i imita ie. Viziunea sângeroas a b rba ilor este bine exprimat în mitologiile indoeuropene i cu mult mai clar vizibil în Biblie, în special în unele i din Vechiul Testament, ce înf eaz lupta înver unat a monoteismului masculin, împotriva politeismului feminin, cu divinit i ale naturii.

Cultura noastr iudeo-cre tin a înflorit din dou tulpini trainice, cea cu r cini în mitologia indoeuropean , misogin i r zboinic , cât i cea din mitologia biblic , tot misogin i r zboinic . În matriarhat i chiar la indoeuropeni, lumea era creat de o zei mam , pacifist . În Biblie lumea este creat de un zeu masculin i r zboinic. Dumnezeul din textele cele mai vechi, de la care s-au inspirat autorii Bibliei, p streaz reminiscen ele etimologice ale unui nume feminin, par ial desfiin at, par ial p strat. Cuvântul Elohim, tradus ca Dumnezeu, în ebraica veche era o form de plural de la numele unei zei e, deci însemna aproximativ „divinit i feminine”. Etimologia cuvântului Elohim dezluie c provenea din matriarhat i din politeism, iar mai târziu teologii evrei i-au dat în mod conven ional în elesul de masculin singular. A a avem un paradox al naturii, acela c omul nu a mai fost creat de o zei femeie, ci de un zeu b rbat. O alt reminiscen a religiei matriarhale este faptul c Dumnezeu cel din Biblie modeleaz omul din p mânt. Însu i numele lui Adam, în hebraic , înseamn p mânt. mântul fusese anterior un simbol universal al fertilit ii naturii i al femeilor i era patronat de zeit i feminine. Cuvintele ar , glie, brazd sunt de genul feminin. În limba german die Erde (p mântul) este feminin. Stratul de p mânt roditor se nume te die Muttererde (p mântul mam ) i der Mutterboden (terenul mam ). Boden este de genul masculin, ceea ce ar putea avea o leg tur cu dreptul de proprietate a b rba ilor asupra terenurilor. Genul substantivelor nu este atribuit la întâmplare, ci are o logic arhaic . În religia pre-cre tin , mântul era fecundat de ploaia din cer, iar zei a p mântului, Gea sau Gaia, de c tre Zeus, tot din cer, unde i-a luat locul divinitatea suprem din Biblie. Gaia era zei a primordial , mama titanilor i str moa a tuturor zeilor. Nu trebuie s ne mire lipsa de logic din genealogiile zeilor, proveni i i amesteca i unii dintr-o religie iar al ii din alte religii.

Puternica asocia ie na ional Kokopelli, a agricultorilor francezi ce se opun hot rârilor birocratice destructive, având aderen i în diferite ri i cu sediul central nu oriunde ci chiar în satul Mas d’Azil, de lâng grota cu vestigiile arheologice din matriarhat, are ca deviz „Tobele zei ei Gaia se trezesc” (Les tambours de Gaïa se reveillent).

Am r mas impresionat de festivalul i de conferin ele agricultorilor francezi. Zeit ile din preistorie nu au murit, cum credea Wagner în opera Amurgul zeilor (Götterdämmerung). În Egiptul faraonilor, Isis p streaz atributele zei ei mame, protectoare i salvatoare a b rba ilor. Atributele ei provin din preistoria comun tuturor culturilor, ce înc nu se diferen iaser geografic, etnic, lingvistic i cultural, pe când cam toate societ ile umane vorbeau o limb numit conven ional de c tre savan i limba nostratic , numit anterior i limba pre-babelic . Hieroglifa numelui zei ei Isis înf eaz un scaun cu sp tar i personific tronul puterii supreme, chiar într-un sistem social i politic patriarhal. Reînviindu-l pe Osiris, ea reînnoie te ciclul anual al naturii i al vie ii în general. Tradi ia vechilor ritualuri mistice hermetice egiptene inspir în zilele noastre lojile francmasonice mixte, de ritul Memphis Misra m. Mitul cu Isis i Osiris r zbate i în legendele din Noul Testament, situat de autorii evangheliilor în mythos, ca alegorii, iar de c tre teologi i preo i în

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

logos, ca i cum moartea i învierea lui Isus ar fi un adev r istoric.

Zei a mam în mitologia hindus este Shri Lakshmi, „zei a lotus a lumii”, the lotus-goddess of the world sau La Dame au Lotus. Întâmpl tor, acesta este numele blocului în care locuiesc eu, peste drum de blocul Isis. Iar i: zeit ile feminine sunt prezente în urbanism i ad postesc oameni. Denumirea „a lumii” ne poate trimite cu gândul la divinitatea celest i metafizic „mândra cr ias , a lumii mireas ” din mai multe variante ale Miori ei. În leg tur cu zei a Shri Lakshmi, cele mai vechi texte budiste spun c : „Dintre toate formele de iluzie, femeia este cea mai important ”. Nu e nevoie s fim budi ti ca s în elegem aceste vorbe ca o pur poezie, închinat femeii, de c tre ni te b rba i asce i, care au uitat c sunt n scu i de o mam i care î i închipuie c pân i propria lor existen poate fi o iluzie a lor în i.

Grecii i romanii aveau ca zeu al r zboiului un b rbat, Ares sau Marte, dar zei a r zboiului din matriarhat, Atena, a fost p strat ca protectoare a celui mai important ora grecesc i a fost cu atât mai important la poporul Amazoanelor, care au luptat la Troia. Napoleon a apreciat ac iunile militare ini iate i desf urate de amazoane, ca fiind des vâr ite. Ultra-feminismul, afirmând c amazoanele nu au existat i ar fi doar un mit cu explica ie freudian , î i trage un glon în picior, deoarece neag vitejia i eficacitatea femeilor în r zboi. Arheologii au sit s bii în mâna unor schelete de femei i fragmente de statui de femei cu pumnal la brâu, cum inea Iancu Jianu jungherul sau pistolul.

Din mitologia celtic , insuficient consemnat , cunoa tem doar 12 divinit i masculine i 13 feminine. Rosmerta era o zei a p mântului fecund, a fertilit ii i abunden ei, deci provenit din matriarhat i degradat în categoria cea mai de jos, a produc torilor din societatea indoeuropenilor. Epona era zei a aristocra iei militare, ecvestre, i poate proveni din matriarhatul pre-celtic. O redutabil adoratoare a acestei zei e trebuie s fi fost La dame de Vix, puternica regin zboinic din secolul al VI-lea î.Kr., ale c rei r e au fost g site în mormântul de la Vix, cam pe lâng Dijon. Pentru druizi, soarele era de genul feminin, iar luna de genul masculin. La fel este în limbile german i suedez : soarele de genul feminin i luna de genul masculin. Aceasta poate fi o mo tenire din matriarhat, când femeile au preluat astrul cel mai important i necesar activit ilor lor, l sând rba ilor astrul mai pu in important, dar necesar vân toarei nocturne. În limba român , ca în toate limbile romanice, soarele e masculin iar luna feminin. Excep ie face luna când este Crai Nou. Crai Nou s-ar putea s fie vestigiul unei zeu lunar masculin, mai vechi decât luna la feminin, asociat cu mai multe divinit i feminine.

Se pare c în zona celtic s-a p strat destul de bine mo tenirea gândirii matriarhale, ceea ce a dat femeilor prerogative egale cu ale rba ilor, astfel c au avut capacitatea de a fi druidese, r zboinice i chiar regine, cu prin consort. Popula ia de pe unele teritorii a p strat pân ast zi o mentalitate ce a dat posibilit i femeilor s fie regine, cu sau f prin consort, cât i s candideze i s fie alese ef de stat, ca în Anglia, Olanda, Danemarca, Suedia, Islanda, Spania, Germania.

Rusia a luat exemplu de la rile occidentale, cu ari femei, de origine totu i germanic . Germania are azi ca ef de stat o femeie, ceea ce înc nu a fost posibil în Fran a, unde vechea „lege salic ”, provenit de la franci, numi i i salieni, indoeuropeni pleca i din Câmpia Panonic pe Dun re în sus, a l sat urme de ne ters în mentalitatea francezilor.

La egipteni, la Alexandru Macedon i în Imperiul Roman, soarele a simbolizat puterea central , în mâna celui mai puternic b rbat. În cazul lui Ludovic XIV, Regele Soare, soarele p gân i monoteismul consolidau puterea monarhului francez, ce se intitula „foarte cre tin” (monarque très chrétien). Câte din deciziile lui au fost luate la sugestia i în interesul amantelor sale, este o alt problem , în afara subiectului nostru aici.

Pentru sumerieni, principiul creator era feminin. Când autorii

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Bibliei au compilat textele sumeriene i tot ce au mai salvat din vechile culturi disp rute cu care au venit în contact, au eliminat principiul creator feminin i totodat divinit ile feminine. Biblia consemneaz facerea omului în dou povestiri diferite. În cea de a doua povestire, care de fapt e mai veche, prima femeie, Lilith, a fost creat de Dumnezeu simultan cu Adam i egal cu el, înainte de crearea Evei, derivat din Adam i deci subordonat lui. Lilith este abia amintit i numai în unele versiuni ale Bibliei, întotdeauna covâr it de epitete i porecle negative. Ea a fost repudiat de autorii Bibliei, întrucât era o femeie cu ini iativ i prefera pozi ia deasupra b rbatului, ceea ce îi acorda o pozi ie dominant asupra lui Adam i nu sporea probabilitatea fecund rii, a a cum Dumnezeu f duise un spor demografic i r spândirea oamenilor pe P mânt. Teocra ia a preferat-o pe Eva, pe care îns a culpabilizat-o pentru înc lcarea interdic iei impuse de Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoa terii. La vechii greci, vinovat de toate relele de pe lume era Pandora, al c rei p cat de neiertat era curiozitatea de a cunoa te.

Femeile din Biblie sunt subordonate unui b rbat i tot ce produc ele apar ine acelui b rbat. Fiul Mariei nu îi apar ine ei, care îi e mam , ci tat lui lui, adic lui Dumnezeu. Proverbele lui Solomon nu au fost scrise de el, ci de c tre so ia lui, o prin es egiptean , i de servitoarele acesteia, ce i-au fost d ruite în cadrul unor tratative diplomatice, fiindc devenise un vecin periculos. Ea a adus cu sine din Egipt un harem de trei sute de slujnice, toate cu cea mai înalt educa ie i cultur a vremii, toate la dispozi ia bunului plac al regelui, i cu ase sute de eunuci care s le serveasc pe servitoarele regale. Proverbe asem toare cu cele ale lui Solomon au fost reg site în papirusuri egiptene mult mai vechi. F ceau parte dintr-o veche tradi ie literar egiptean , în care femeile din haremul regelui Solomon, compartimentul egiptean, fuseser educate de alte femei din haremul faraonului.

Biblia explic lumea din perspectiva masculin . Universul, toate fenomenele din natur , oamenii i animalele nu mai sunt create de tre o zei mam , ca în absolut toate religiile vechi de pe fa a p mântului, ci de un zeu tat , paradoxalmente, du man al naturii pe care tot el a creat-o, i pedepse te oamenii pe care tot el i-a pl dit dup chipul s u. Nu e un paradox, ci rezultatul unor compila ii i amestec ri de manuscrise diferite, cu o diversitate de divinit i politeiste, contradictorii de la o cultur la alta, toate contopite într-un singur zeu monoteist. Dumnezeul care a creat universul i oamenii nu poate fi acela i cu Dumnezeul care îi alung pe oameni din rai sau cu Dumnezeul tribal al evreilor i care î i trimite poporul s u ales s ucid al i oameni, adesea tot evrei, în repetate ocazii din Vechiul Testament. Un Dumnezeu care i-a ales poporul s u preferat i apoi d ordin s fie nimici i a a mul i dintre ei, nu corespunde logicii. Profesorul meu de iudaism de la facultatea de tiin a religiilor din Göteborg, rabin, ne-a spus c , într-o legend veche, nu Dumnezeu a ales poporul evreu, ci evreii l-au ales pe Dumnezeu, în speran a c îi va ajuta. Speran e adesea neîmplinite, mai cu prisosin în al Doilea R zboi Mondial.

Timpul din Biblie nu mai este circular i repetabil la infinit, dup modelul mersului astrelor, anotimpurilor i al orizontului rotund (de unde avem ceasurile cu cadran rotund), ci se desf oar liniar i finit (ceasurile digitale). Timpul biblic cap un început, ce a inspirat teoriile cu Big Bang, i un sfâr it apocaliptic, în care oamenii de tiin cred cu o convingere de nezdruncinat. Convingerile tiin ifice, la fel ca i convingerile religioase, cu cât nu se pot adeveri, cu atât sunt considerate mai adev rate. Spaimele apocaliptice, cultivate de biseric , au inspirat tot felul de secte religioase, de teorii tiin ifice i de filme ce transfer angoasele autorilor asupra publicului. Biblia înlocuie te vechiul cult al fecundit ii, al abunden ei i bucuriei de via cu cultul castit ii, s ciei i ascezei. Înlocuie te cultul ce afirma via a cu un cult ce neag via a. Înlocuie te raiul de pe p mânt,

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cum este raiul în care tr ia ciobanul din Miori a, adic raiul concret din aceast via , cu un rai abstract în ceruri i în via a de apoi, în care se poate intra cump rând un bilet de intrare, pl tit prin fapte bune sau cu bani pe in. Religia politeist a naturii, tolerant , liberal i optimist , a femeilor dornice de via , din matriarhat, este înlocuit cu o religie monoteist , intolerant , restrictiv , punitiv i pesimist , a unor b rba i b trâni, bolnavi, acri i de via i invidio i pe cei în floarea puterilor. Monoteismul a înlocuit fericirea i bucuria cu tristeea, cu autoflagelarea masochist i cu renun area la fericirea pe p mânt, pentru o fericire promis dup înmormântare.

Teocra ia iudeo-cre tin , ca i cea musulman , derivat tot din Biblie, prezint un Dumnezeu masculin a-tot-puternic. Dogma este clar i are structura unui silogism cu putere indiscutabil : din moment ce Dumnezeu este b rbat, înseamn c b rbatul este Dumnezeu.

Dogma justific puterea religioas aplicat în societate în numele lui Dumnezeu i ascunde sub sofisme lipsite de logic un misoginism i o duritate pân la violen radical fa de femei, pân la uciderea lor prin tortur fizic sau psihic , cu de-a încetul. Dogma justific preeminen a, prerogativele i avantajele masculine, pe care le impune ca norm , cu modeluri masculine favorizate i feminine discriminatorii.

Personajele feminine din Biblie au roluri secundare i sunt palide.

Esther, oricât de exemplar ar fi, este i model de subordonare fa de so ul ei, rege. Maria Magdalena, discipol preferat al lui Isus, ini ial numit elogios Apostolul apostolilor, a fost falsificat de teologii secolelor urm toare i înfierat ca prostituat . Teocra ia masculin a f cut dintrun curvar notoriu ca Gheorghe din Cappadocia un sfânt, iar din Maria Magdalena a f cut o curv . La al doilea conciliu al Vaticanului (19621965) a fost reabilitat , în urma observa iilor primite de la teologii ortodoc i i inclus în panteonul catolic la fel ca în cel ortodox.

Fecioara Maria este cel mai important personaj feminin, propus de monoteismul cre tin tuturor femeilor ca model de identificare i de urmat: s nasc un fiu excep ional de dotat, r mânând totu i fecioare. Desigur c aceast imposibilitate biologic , oferit ca minune religioas adev rat , este doar o alegorie pe care noi nu o mai în elegem, i nu poate fi o realitate, întrucât este contrar oric ror legi ale naturii. Divinitatea nu are nevoie s se abat de la legile impuse naturii pe care a creat-o, pentru a ne convinge c e divinitate. Biserica anglican a stabilit la sinodul s u din 1992 c na terea neprih nit i în area la cer a Mariei nu pot fi minuni contra legilor naturii, ci sunt metafore cu simboluri psihologice, perfect explicabile.

Icoanele i bisericile închinate Mariei, au ap rut abia târziu, în Evul Mediu, i nu din impulsuri ecleziastice, ci ca o r bufnire a cultului

Jakob Alt - Lacul Halden

39

maternit ii din religia pre-cre tin , îndelung reprimat de biseric , respectat în secret de rani i în cele din urm ie it la iveal . Când clericii nu l-au mai putut înl tura, l-au acaparat în folosul lor. Maria este un personaj secundar în compara ie cu fiului ei, personaj principal. Fiul Mariei este o divinitate, dar ea nu este o divinitate. Întrucât nu se tia unde fusese înmormântat , s-a inventat mai târziu în area ei la cer, ceea ce este o metafor pentru o eleva ie spiritual , mistic , de felul c toriilor cere ti experimentate de mul i mistici. Ea este doar sporadic numit în Noul Testament i nu a fost canonizat ca sfânt de c tre eclezia ti, a a cum au fost canoniza i al i sfin i. Cultul Fecioarei Maria scoate de sub oboroc i readuce la lumin Zei a mam pre-cre tin .

Poporul este cel care a considerat-o sfânt , iar teologii cam tac în privin a ei i profit c enoria ii vin s se închine în bisericile dedicate ei. În picturile i sculpturile catolice, Maria este adesea înf at strivind un arpe. Acestea ilustreaz profe ia din Biblie, în Cartea Facerii 3:15, pe care o roste te însu i Dumnezeu: „Femeia va zdrobi capul arpelui”. Pentru credincio i, valoarea Mariei de simbol universal al maternit ii, al purit ii morale, bun ii, protec iei, cât i al unei for e cu implica ii cosmice, este mai important decât istoricitatea ei. În iconografia catolic , Maria st majestuoas în picioare pe cornul lunii i pe globul p mântesc i calc pe simbolul r ului, arpele ce încearc s în face globul. Maria din aceste imagini este o divinitate ce domin universul, binele i r ul, i are atribu ii cosmice, mult peste cele matrimoniale din Biblie. Trec peste alegoria multiplu interpretabil în actualitate, cu arpele ce vrea s cuprind globul terestru.

Nu am g sit asemenea reprezent ri în iconografia Bisericii Ortodoxe, ci numai în cea Catolic , singura care i-a propus propagarea cre tinismului pe tot globul, în care scop a masacrat popoare i a cut mult r u, multora. Catolicismul, cu metodele sale brutale, de teroare i pogromuri împotriva evreilor, catharilor, templierilor, femeilor acuzate de vr jitorie, amerindienilor, protestan ilor i câte alte ispr vi a mai f cut, pentru sp larea creierelor, aculturalizarea popoarelor i jefuirea acestora, este prima încercare de domina ie mondial . Catolicismul a f cut crime pentru a anula tradi iile regionale i identit ile culturale ale na iunilor, în vederea unei globaliz ri ideologice, administrative, financiare i politice, sub o conducere central , totalitar , represiv , anti-uman .

Icoanele ortodoxe cu Fecioara Maria prezint similitudini frapante cu imagistica cultului maternit ii la egipteni i din alte religii precre tine. În ceea ce prive te cultul Mariei, cât i în numeroase alte privin e, se pare c religia naturii, a a zis p gân , a învins cre tinismul, i nu invers, cum se scrie în c ile de istorie a cre tinismului. Un simplu exemplu în acest sens. Str vechea triad capitolin de zei ce protejau Roma: Jupiter, Marte i Quirinius se p streaz sub alte nume în Trinitatea cre tin .

Isus este personajul despre care Mohamed vorbe te cel mai des i cu cel mai mare respect în Coran, îns El nu e fiul lui Dumnezeu ci doar fiul unei femei nec torite i al unui tat necunoscut. Maria are astfel o situa ie social cât se poate de îndoielnic în mentalitatea musulmanilor. Musulmanii cu care am discutat, îl numeau pe Isus „pici” adic b iatul unei curve, cuvânt p truns din limba arab în român prin limba turc .

Marile religii de azi sunt patriarhale. În cre tinismul ortodox puterea apar ine b rba ilor, obligatoriu c tori i, iar în cre tinismul catolic apar ine b rba ilor, obligatoriu celibatari - o abera ie contra naturii, ce uneori duce la alte abera ii, contrare moralei i legilor. Protestantismul s-a apropiat par ial de ortodoxie, de la care a preluat crezul i c toria preo ilor, dar a eliminat cultul Mariei i al sfin ilor. Totodat , a falsificat cre tinismul mai temeinic decât l-au falsificat Sf. Augustin i catolicii care l-au urmat. Luther a modificat Biblia dup bunul s u plac, iar luteranii au introdus în unele edi ii ale Bibliei chiar i predici de ale lui.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Numai la protestan i pot femeile s de in func ii religioase egale cu rba ii. Femeile din ortodoxie i din catolicism nu pot fi preotese, pot deveni doar surori ale fra ilor c lug ri i mirese ale lui Isus Hristos - un alt sofism contra naturii. Cele trei mari religii, iudaism, cre tinism i islam, ca i budismul, sunt diferite forme de dictaturi teocratice, mai mult sau mai pu in implicate în politic i în via a social , ce reu esc sau nu, s impun dictatul lor propriilor lor credincio i.

Ast zi, în Europa i în lumea occidental , iudeo-cre tin , femeile sunt pe cale s î i reia locul lor legitim i egalitar al turi de b rba i. În epoca noastr post-colonial , post-comunist i post-industrial , asist m la sfâr itul managementului patriarhal i paternalist, falocrat, misogin i autoritar, dictatorial. A conduce o întreprindere în zilele noastre, sau o alt mare organiza ie, na ional sau interna ional , necesit rigoare intelectual , aten ie distributiv , planificare în perspectiv , empatie, intui ie, diploma ie, cunoa tere a caracterului oamenilor, umanism i înc alte calit i tipic feminine, în care femeile exceleaz , adesea fiind mai competente i mai incoruptibile decât b rba ii. În Europa exist mi ri radicale, unele femei sunt ultra-feministe i propag un revan ism r zbun tor, pe când altele propag unisexismul sau inversarea genurilor. Îns solu ia nu poate fi un r zboi al sexelor i nici negarea lor. Cei ce vor s elimine discriminarea femeilor prin a le obliga s foloseasc urinoare portabile în po et , cu care s urineze stând în picioare ca b rba ii, iar b rba ii s urineze stând pe weceu, vor doar s deturneze aten ia tuturor de la adev rata discriminare a femeilor i s î i bat joc de ele. O b trân scriitoare suedez ce mergea în bastoane a replicat cu umor: Tell me how to piss! (M înve i tu pe mine cum s urinez!)

Solu ia cea mai judicioas ar putea fi aceea propus de oamenii din cultura Cucuteni: o combinare armonioas a calit ilor masculine i feminine, prin complementaritate, ca principiile Yin i Yang, atestate pe ceramica de la Cucuteni. Ideogramele Yin i Yang de pe ceramica de la Cucuteni sunt cu o mie de ani mai vechi decât cele din China. Au ajuns în China ca i metalurgia bronzului, a fierului i alte elemente de cultur împrumutate de chinezi din Europa de est. Principiul Yin - Yang este activ în tradi ia hassidic , unde celibatarii b rba i i femei î i caut adev rata lor jum tate, iar unul trebuie s fie complementul ce se potrive te perfect cu cel lalt. La fel vorbea Platon despre sferele ce au fost t iate în dou , risipite, iar jum ile se caut reciproc. Brâncu i, cu Poarta S rutului, ilustreaz ideea lui Platon despre emisferele ce formeaz un întreg. Ideea lui Platon nu este uni. Acelea i emisfere, exact ca la Brâncu i, au fost descoperite recent pe statuile din Insula Pa telui. Asem narea pân la exactitate este ocant . S-ar putea crede c i acei oameni din insula pierdut în mijlocul Oceanului Pacific ajunseser la aceea i concluzie despre egalitatea i complementaritatea dintre b rbat i femeie, ba chiar au creat aceea i ideogram pe care a ilustrat-o Brâncu i în Poarta S rutului. Altminteri cum s-ar putea explica identitatea dintre ideograma de pe spatele acelor statui megalitice i ideograma lui Brâncu i?

Domenii în trecut rezervate exclusiv b rba ilor: armata, religia, politica, francmasoneria i multe altele, încep s cedeze locuri femeilor.

Femei înrolate în armat , femei acceptate ca preo i la protestan i dup îndârjite proteste ale b rba ilor, timide loji masonice mixte sau feminine. Prezen a femeilor printre b rba i este adesea respins sau comentat negativ, ideea de mixitate fiind v zut ca surs de tenta ii, abuzuri de putere i conflicte, i nu se poate spune c asemenea cazuri ar fi excluse sau c nu au fost plângeri. Toate aceste conflicte nu pot proveni din cauza femeilor, ci numai din cauza unor b rba i incapabili s î i dep easc propria lor condi ie masculin bazic , hormonal , animalic . Mare alul Antonescu a interzis femeilor s mearg pe biciclet , pe motiv c li se ridica rochia i turburau min ile ofi erilor. Discriminarea femeilor, programat sau întâmpl toare,

Anul IX, nr. 8(96)/2018

explicit sau implicit , exist , cât va mai exista. B rba i care nu se pot st pâni pe ei în i, dar vor s st pâneasc femeile, s st pâneasc armate, ri i toat omenirea. Dac nu cumva unii b rba i, ca i autorii Bibliei, sunt con tien i de extraordinarul poten ial al femeilor i se tem c într-o bun zi, femeile vor relua puterea care le-a fost uzurpat cu mii de ani în urm de c tre patriarhat. În pofida uzurpatorilor i a angoaselor lor apocaliptice, Louis Aragon, bine-cunoscut pentru ambivalen e sexuale înainte i dup mariajul lui cu Elsa Triolet - rela ie repus în discu ie - a spus c viitorul omenirii va fi feminin, sau nu va mai fi. Mul i au repetat sau reformulat cu convingere previziunea lui. Al ii, ca scriitoarea francez Natacha Polony, argumenteaz c b rbatul este viitorul femeii (L’Homme est l’avenir de la femme: Autopsie du féminisme contemporain, editura JC Lattès, 2008). O alt scriitoare francez , Meena Goll (Apprivoiser le pardon. De la souffrance à l’espérance, 1995; 2016), spune c „Femininul este viitorul planetei. Secolul XXI va fi feminin sau nu va fi.” Profe ia ei optimist , departe de a fi religioas , este convergent cu profe ia din Biblie, c femeia va zdrobi capul arpelui. Papa Ioan-Paul II, de i celibatar, a spus c „Viitorul omenirii trece prin familie”. i unii i al ii spun cam acela i lucru, din perspective diferite. Îns ei nu spun nimic despre importan a iubirii din inim , din tot sufletul. Importan a armoniei i fericirii cuplului. Aceste profe ii nu pun în eviden aspectul cel mai evident al problemei, cel psihologic, afectiv, ce constituie poezia i farmecul vie ii - iubirea dintre b rbat i femeie. La aceast concluzie ajunge Dante Aligheri dup ce a trecut prin Infern, pentru a ajunge s o vad pe Beatrice în Paradis.

Dante încheie Divina Commedia cu un vers r mas celebru, în care el apreciaz iubirea ca un fenomen cu dimensiuni dumnezeie ti, ceva divin, universal, cosmic, care pune în mi care totul, pân chiar i soarele i celelalte stele (L’amor che move il sole e l’altre stelle). El tia c soarele e o stea i tia ce spune. Miori a noastr se încheie prin nunta ciobanului cu mândra cr ias din cer i cu cuvântul stea.

Coinciden între gândirea lui Dante i gândirea ciobanului, adic a str mo ilor no tri? Marile spirite se întâlnesc (Les grands esprits se rencontrent). Atât Dante cât i ciobanul din Miori a prezint aceea i experien spiritual : unirea sufletului cu o divinitate feminin iubit , unirea sublim cu femeia divinizat . Înc de la începuturile tuturor religiilor, tuturor mitologiilor, eterna poveste de când e omul om - în pofida tuturor ambi iilor i vicisitudinilor misogine, falocrate - pentru con tiin a maselor largi populare i a intelectualilor cinsti i, divinitatea suprem a r mas, r mâne i va r mâne femeia. D toarea de via , creatoarea de noi oameni.

Pictorul Gustave Courbet a pus în eviden originea lumii în celebrul i atât de controversatul tablou L’Origine du monde. Oricum, nu uit m c originea i viitorul b rba ilor au fost i r mân femeile. rba ii care poate c nu tiu cum au venit pe lume, nici nu sunt capabili s se mai gândeasc la felul cum se comport cu femeile.

Dac ei nu se re-educ singuri, nici n-au cum s -i mai re-educe altcineva, r mân ni te ne-educa i. Tot ce putem face pentru ei este s le spunem c sunt ne-educa i i s -i punem la col , în genunchi i pe coji de nuc . Via a i femeile îi pun mereu la col i pe coji de nuci, dar tot nu se înva minte i r mân necop i la minte, pro ti i pe coji de nuci. A a le trebuie, s moar pro ti.

Oricât de nocivi ar fi b rba ii misogini, î i au totu i utilitatea lor în societate. Datorit lor, b rba ii care respect femeile ca egale cu ei sunt mai aprecia i, prin compara ie. Misoginii î i au rolul lor în ecologia social , la fel cum în natur î i au rostul lor mu tele, p ienjenii, ân arii, obolanii, erpii venino i sau alte or nii scârboase. Misoginii, ca i toate animalele i insectele d un toare, ar trebui proteja i prin lege, întrucât ei sunt o specie a naturii, care e vrednic de dispre i pe cale de dispari ie.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Olimpia MURE}AN

„Secol de vânzare” - pamflete -

Nici nu se putea alege un titlu mai potrivit ca acesta pentru o culegere de pamflete scrise de distinsa doamn Florica Bud: „Secol de vânzare”.

Oare s-a vândut România? Se vehiculeaz în mass-media c ara mea „e o colonie”; c ea este condus de aceia i oameni care erau i înainte de a a zisa „ revolu ie”, c „e aceea i rie cu alt p rie”. Cert este c ara mea România în loc s mearg înainte, merge tot mereu „înapoi ca racu”. În aser iunea de mai sus am comis o mare gre eal , deoarece în titlu nu e vorba de mândra noastr ar , cu lanuri m noase i oameni destoinici, ci de TIMP-SECOLUL de vânzare, „ timpul nu mai are r bdare cu noi”, cum zicea regretatul M. Preda, el se duce, se tot duce, i ni-l iau al ii, el se duce, se g se te-n târg.

- Care târg?

- Al istoriei!

- Care istorie?

- Cred, totu i c a noastr este, a poporului român care se g se te la r scruce de drumuri.

- Odat cu timpul nemilos ce se scurge implacabil merge i ara noastr România.

- Unde se va duce?

- Depinde de noi to i: scriitori, moderatori tv., oameni simpli din popor etc.

- În aceast ordine de idei, cartea Floric i Bud abordeaz i pune-n eviden , cu o ironie subtil , dar u or de în eles, defectele societ ii, ale oamenilor i institu iilor statului. Ea este rodul unui mare spirit de observa ie a tarelor societ ii.

Dar s revin la coperta num rul I a c ii, care e foarte sugestiv ! Ea prezint un desen cu ni te oameni care merg lega i la ochi în ir indian, unul dup altul, spre un „ el” numai de ei tiut. S fie „românul” în drum spre votare? un Caragiale actualizat?; s fie soarta scris -n stele pentru fiecare om care merge pe p mânt având destinul scris în Cartea Celest ? Poate nu vom ti niciodat ! Autoarea ne las o pagin liber la interpretare i în elegere.

Totu i, aceast abordare ini ial a c ii ne îndeamn pe noi, cititorii, s fim vigilen i, deschidem ochii spre realitatea înconjutoare i s nu mergem ca oile în râp .

Se pare c ace ti tineri din imagine sunt încadra i într-un ochi (ochiul vigilen ei, al treilea ochi, al trezirii spre spiritualitate i divinitate sau e „ochiul diavolului?”). Numai viitorul ne va putea da un r spuns. În spatele oamenilor ce merg lega i la ochi se v d p durile patriei „spulberate” de vântul dispari iei i al distrugerii. În prim plan se vede un tân r care prive te spre „ochi” având mâna stâng ridicat spre înainte, spre viitor - oare care o fi acela? R spunsul se las din nou a teptat sau interpretat.

Abordând aceast specie literar - în care au excelat N.D. Cocea, T. Arghezi, Geo Bogza, Anton Bacalba a, iar mai târziu Corneliu Vadim Tudor -, Florica Bud e mai aproape de dim Tudor ca i contemporaneitate i subiecte de abordat, dar se deta eaz net de acesta deoarece ironia i umorul dânsei sunt temperate, nefiind ca ni te bolovani ce lovesc societatea.

De i se adreseaz cititorului „pe cale de dispari ie”, totu i când ni se adreseaz nou , celor ce-am r mas s mai citim câte ceva, glasul scriitoarei se îndulce te i asemeni cronicarului ni se adreseaz cu apelativul „Boier-

na i Dumneavoastr ” punându-ne dintr-o dat în postura de oameni cu timp liber i cu bani.

Am observat un procedeu stilistic de personificare a unor cuvinte obi nuite din discursul compozi ional, tocmai pentru a atrage aten ia i a sublinia ideea ce se vrea a se transmite. Exemple sunt foarte multe, punct m doar câteva: Partida Ciociolinatelor Aripioara Român , Cum S Râd De Voi Pân -n Turul Doi, Parlament... Afacere De Familie, Cooperativa Munca În Zadar, M ria Sa Binele, Partidul Unic Neputincios Român, M ria Sa ranul Român, Clanul Antipurt tor De Bârfe Idioate, Agen ia De Redistribu ie A Divelor Din Sistemul Solar etc. întreb i eu precum autoarea: oare sa schimbat mult trâmbi ata „epoc comunist ” sau e precum zicea poetul: „Pleac ai no tri/ Vin ai no tri/ Noi r mânem / Tot ca pro tii”. „O realitate comunist ... care e valabil , din p cate, i acum... când ...am lep dat public pielea de drac a vechii orânduiri... Oare chiar am sc pat de ea sau a fost implementat atât de bine în fiin a noastr încât a devenit asemenea unei veste antiglon impenetrabile? M întreb... câte rânduri de piei or mai fi r mas sub ea?... Doar Cel de Sus i cei... din Satelit cunosc adev rul!” - sunt cuvintele scriitoarei care, cu un ochi vigilent, reute s surprind aspecte importante ale societ ii actuale i de perspectiv .

Luate-n ansamblu ,aceste pamflete reprezint o „oper educativ ”, un mod de a observa societatea i un mod de-a încerca so redreseze, de a-i ar ta drumul drept pe care ar trebui s mearg .

Pamfletele scriitoarei Bud Florica se adreseaz tuturor românilor într-un stil inconfundabil, punctând înc o dat cu mult bun sim i discern mânt tarele acestei societ i: guralivele prezentatoare t.v., critici literari „neaveni i” „gropi” în asfaltul oraului, în moral i-n economie; mirajul t.v.ului care nu prezint interes practic care s l ajute cu ceva pe telespectator...

TELEDIVELE reprezint o specie de

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

personaje abordate cu mult realism i umor. „Ce este o cup de silicon? m ve i întreba Mireni Dumneavoastr , în plin sezon electoral!! O cup de silicon este cea mai proasunitate de m sur propus de forumul evropean, pentru a fi supus la vot ca unitate de m sur a ...inteligen ei divelor blonde, ve i ri de pe divan”.../ Dar v las s citi i pe Dumneavoastr pentru a v delecta personal...

E prezent diva care a plecat în Maroc i s-a întors de acolo i lucreaz acum tot la t.v.; dar mai scrie i c i de o valoare discutabil .

Nu o numesc nici eu - precum nu o nume te nici autoarea -, se tie prea bine cine este aceast Coan Chiri , autoarea îi sugereaz scrie o pies de teatru deoarece joac bine teatru într-o sec ie de lux pentru VIP-uri. Eventualele cuvinte ale divei sunt edificatoare: „Sunt norocoas având lipici la români, pentru care reprezint un fel de amant sau logodnic a Americii dup Marlyn Monroe c , s rac cum este poporul meu, nu- i permite o logodnic proprie, a a scump ca mine, eventual poate m importe dup ce m-a exportat...” genul de bussines pe care îl fac românii... cump scump ceea ce au vândut ieftin. „Se întoarce, dar nu ca partener a lui nenea Maz r...”

De i feminist convins , autoarea love te în acele femei care ajung în Parlamentul României fiind „remorcate” de b rba i. „Sta i acas domni elor i cre te i-v pruncii i abia apoi dac crede i c ave i ceva bun de f cut pentru ar , s intra i în politic , dar... dac se poate, pe picioarele voastre, f a fi ...remorcate!”

Pentru ce i-au propus unii politicieni a face pentru prosperitatea rii - numele noului partid care nu va face nimic pentru aleg torii i e cum nu se poate mai bine ales de c tre scriitoare: „Partidul Sfânta A teptare”.

Spiritul polemic i umorul „acid” se întretaie aproape-n fiecare fraz în care de fapt gândul autoarei-patriot - Florica Bud - e la cet eanul de rând, la omul cinstit care a teapt de la oamenii politici s i îndrepte privirea i spre ei-nu numai spre propriul buzunar.

Se prezint politica celor care construiesc în Baia Mare prea multe mall-uri în loc de fabrici i uzine în care s lucreze popula ia ora ului.„Mall în locul fabricii de lapte, unul în locul celei de textile i unul drept premiu suntem atât de receptivi la nou”...

Ca o concluzie, iat cum ar tabloul pamfletelor Floric i Bud: ironie subtil , umor spumos, viziune realist asupra aspectelor sociale, politice i economice ale rii, ritm alert, interoga ii care- i a teapt r spunsuri de la istorie („Vreau i eu un c rt resc în anul 2050”, „Niciodat n-a avut lumea literar atâ ia dottori i dottorese etc.).

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Simion COZMESCU

Poezia @î n locul liber de constrângeri În poemele din „Revela ii, Resuscit ri, Regrete” (Ed. ECREATOR, 2018), noua carte a lui Daniel Marian, gravita ia cuvintelor înceteaz s mai existe. Prin gravita ia cuvintelor în eleg semiologia clasic , solid , comun , logica newtonian care guverneaz cuvintele, u or de în eles, dar în cele din urm , banal , plictisitoare. Daniel las uneori cuvintele s zburde, alteori le for eaz sau le te, le ademene te s se a eze în propria-i ordine a realului. i cuvintele îl ascult .

Prin el, poezia, aceast resurs infinit i posibil, pu in exploatat a lumii noastre, a g sit cale de irumpere. Controlat . Cuvintele îl caut , trec prin el, dar se supun legilor lui.

Rezultatul e conving tor, o lume oniric fulguit de sentimente, st ri i iluzii, rod al efortului demiurgic al autorului: ,,se zugr vea cu privirea poetului/ pe paji ti, cuvântul/ asemenea râului/ - i râu se f cea;/ cr pau pietrele i ie eau de acolo/ din cu ti stelele toate norocoase”- poezia ,,Miza”. O lume scut ( i) datorit incursiunilor, revela ilor autoscopiale frecvente: ,,undeva între mu chiul inimii i/ mu chiul ierbii de pe fa a amurgului/ îmi calculez cu un ac - vârsta de prob / parametrii unui delir/ propus pentru a fi realitate...” - fragment din ,,Vârsta de prob ”. Se reg sesc i teme poetice consacrate, precum iubirea, moartea, zei, îngeri, elemente de numerologie, zborul i altele, dar

fiecare dintre acestea este abordat cu originalitate i prospe ime, înso ite de o imagistic superb . O selec ie de versuri care m-au încântat i ca autor, i ca cititor: ,,orizontul e gum de mestecat cu ochii”; ,,mu c rul - nu e m r/ o alian între piatr i vis”; ,,un gând de marmur /m privea ca un arpe”; ,,ciudat anotimp ca mu cat de nebunie/ pe jos pletele solda ilor amestecate cu z pada/ se zbat ca focul în cenu ”; ,,s rutul umbl dup tine asemenea/ urmelor dup ldura pa ilor”; ,,st team fiecare-ntr-o scoic / a ezat piezi în mansarda verzuie/ de la buza m rii” În încheiere, a spune c dac tr im întrun univers holografic, osmoz din materie i con tiin , un univers-proiec ie al unei realit i îndep rtate, atunci sunt anse s existe undeva un alt univers proiectat de con tiin a lui Daniel Marian, de Eu-l poetic al acestuia.

Consider acest volum unul de c tâi, de referin pentru c ile de urmat pentru mul i autori nehot râ i, un îndemn pentru întoarcerea la imagina ie. Dar este i un volum care nu trebuie s lipseasc din cultura bibliografic a cititorului de poezie i nu numai, pentru provoc rile imaginative i intelectuale pe care le ofer , pentru hr nirea propriului suflet cu tr irile unui suflet care vibreaz la un nivel elevat de spirit i con tiin .

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Maria FILIPOIU

Celebrarea Marii Uniri Sub semnul înfr irii vom celebra Centenarul Unirii românilor; Reîntregind hotare, sub Tricolor, De Ziua rii s învârtim hora.

Mo tenire s l m urma ilor, Integritate ce n-o pot destr ma Cotropitori, s i potoleasc râvna, Mutând grani ele dup placul lor.

Istoriei luminându-i unghere, Românul se duce la Sfântul Altar, În suflet purtând lacrimi i durere.

Din visul Unirii, prin veac legendar, Spiritul va rena te în repere, -n zbor de libertate, ca Icar, i-a frânt aripi spre sacr înviere, Românul se duce la Sfântul Altar.

rea Cu viclenie încheie tratate, Acei ce tiu s in sub tutel , Popoare, spre a fi exploatate.

Supu i la domina ie rebel , Cu destine i vie i amanetate, Sunt umili i i hr ni i din gamel .

Zbor înalt, Majestate!

Plânge Coroana Majest ii Sale, Dup rege n scut în ara-mam , Monarhia pe veci se destram i stinge f clia Casei Regale.

Regali tii din r cini de seam , La catafalc aduc lacrimi i jale; Când clopote din vremuri epocale Strig în ecou, pe z ri ducând dram .

Spre înainta i se duc salve de tun, Iar solda i îi dau onorul meritat, Când sicriu în cript regal depun.

Ultimul rege român, încoronat, A p sit tron pentru regat mai bun, din România a fost exilat.

43

fapt e Unirea

rea fapt serbeaz poporul, Ce-a cutezat s -ntregeasc glia, Cinstind pe Ferdinand - întregitorul i credincioasa - Regina Maria.

Cântând imn i fluturând Tricolorul, La un veac, de când este România, rea fapt serbeaz poporul, Ce-a cutezat s -ntregeasc glia.

Dar ce p cat, c-a fost pr dat ogorul i înstr inat e obâr ia, Ce în cea î i vede viitorul!

Departe de sora Basarabia, rea fapt serbeaz poporul.

Lacrimile neamului românesc Plânge neamul românesc, Ce nu poate s mai tac , De cei ce îl asupresc În ara tot mai s rac .

Altarul Unirii

Cât guvernan i socotesc, Averi imense s i fac , Plânge neamul românesc, Ce nu poate s mai tac .

Românul se duce la Sfântul Altar, În suflet purtând lacrimi i durere; Pe zei s îi roage, de-a sfâr i co mar, Ce sub obroc de timp zace-n t cere.

De azi pe mâine tr iesc, Cei de vi geto-dac ; Duc speran e-n Rai ceresc, Ascultând c -n ritm de toac

Când focul sacru aprinde felinar,

Plânge neamul românesc.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Stelian GOMBO}

Schimbarea Cred c cei mai mul i dintre noi am stat, la un moment dat, i neam gândit ce mult a însemnat/a cânt rit o schimbare/o anumit schimbare în via a noastr !... i, da, curat lucru: conteaz foarte mult o schimbare, adev rat , în via a noastr !... Într-adev r, schimbarea, este, cu adev rat, un act, un gest, un semn al providen ei divine. Este o manifestare a dragostei, a purt rii de grij i a proniei dumnezeie ti.

Altfel spus, este o capacitate dar, mai ales, o ans , poate unica, poate singura, ce ne poate face pe noi altfel; adic a a cum am fost sau a a cum ar trebui s fim!...

Pornind de la schimbarea, în plan fizic, psihic, personal, profesional, social, trupesc i sufletesc i ajungând pân la cea în plan moral, spiritual i duhovnicesc, schimbarea este antidotul plictisului, al blaz rii, al rutinei, al uzurii, al plafon rii adic al involu iei, al deterior rii, alter rii i degrad rii!...

Cu alte cuvinte, schimbarea (poate) aduce c in i poc in , convertire i îndreptare, luminare sau clarificare, limpezire ori l murire, încurajare i îmb rb tare, mai bine spus, schimbarea aduce (înapoi) ceea ce ne lipsea, ceea ce ne doream sau, mai corect spus, ceea ce ne trebuia, fiindu-ne absolut necesar i de maxim trebuin ori necesitate!...

Jakob Alt - Forumul Roman din Roma

De aceea, dincolo de indispensabilitatea ei, schimbarea produce mult bucurie, veritabil curaj i eficient optimism, provocând abord ri i orizonturi noi, mult folositoare i autentic ziditoare nou , tuturor!... , îns , a declan a cine tie ce reforme, rebeliuni ori revolu ii, schimbarea trebuie s existe, m car o singur data, în via a fiec ruia dintre noi, având parte, în jurul nostru, de atâtea exemple, modele, pilde sau m rturii de oameni care i-au schimbat, cu adev rat, via a i vie uirea, atitudinea i comportamentul, orientarea sau orizontul, activit ile, ac iunile, preocup rile sau îndeletnicirile lor, ajungând a fi: din r i buni, din buni tot mai buni, din superficiali serio i, responsabil i profunzi, din egoi ti altrui ti, din zgârci i milostivi, din arogan i simpli, umili i smeri i, din ignoran i cercet tori, cititori i cunosc tori i, a a mai departe!... ci „via a ta se va schimba numai atunci când tu te vei schimba!”

(Jim Rohn) sau, „fii tu însu i schimbarea pe care vrei s o vezi în lume!” (Mahatma Gandhi).

Practic, via a noastr este un parcurs care const în asemenea schimb ri, providen iale/proniatoare, care, dac sunt corect percepute i serios asumate ori însu ite, sunt cruciale, ducând la modificarea, transformarea i, de ce nu, chiar la transfigurarea/convertirea noastr , ele fiind momente/prilejuri de sincer i profund revela ie sau descoperire, a lui Dumnezeu, a semenilor no tri i, în special, a noastr , a eului i sinelui nostru, al fiec ruia!... În fond, într-o lume plin de singur tate i de egoism, de brutalitate, cinism i dualism, viclenie i meschin rie, merit a tr i i a consuma, pân la cap t, oportunitatea ori ansa schimb rii, care de fapt, ne (rea)duce la noi în ine, la omul din noi i de al turi i, îndeosebi, la Dumnezeu, Sfânta Scriptur i Sfânta Tradi ie fiind plin de asemenea pilde/exemple memorabile, sfin itoare, t duitoare i, mai ales, mântuitoare!... adar, haide i s nu uit m c o schimbare poate fi un binecuvântat prilej de bucurie, fericire, comuniune, comunitate, via , ve nicie i mântuire!...

Altfel spus, s ne rug m lui Dumnezeu s ne (mai) ofere ocazia/ ansa unei asemenea schimb ri, reale, sincere, autentice i adev rate iar noi, între noi, oamenii, s ne (mai) schimb m, cu mult folos, punând început bun i devenind s to i, frumo i i bucuro i!... În alt ordine de idei, vom sublinia i re ine c , altminteri, ast zi, schimbarea este un concept foarte vehiculat. Dac vre i, este un fel de emblem a timpului. Aproape tot contextul existen ei umane s-a schimbat fa de nu mult timp în urm , s zicem unul-dou secole: societatea, moravurile, tehnologia, sistemul politic i economic etc. i aceast transformare nu d semne c ar ajunge la vreo finalitate.

Practic, nu tim dac exist vreo finalitate sau am intrat doar într-un cerc vicios. Gen schimbarea schimb rii sau eterna schimbare. Iar motiva ia acestei schimb ri este, cum altfel, decât binele, al meu, al u, al lui, al nostru, al tuturor. i, totu i, dincolo de toate acestea, din punct de vedere duhovni-

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cesc, (doar) poc in a este cotitura/schimbarea vie ii, r sturnarea gândurilor, schimbarea inimii ce ne întoarce cu fa a c tre Dumnezeu întro n dejde plin de bucurie i fream t, în încrederea c , chiar dac nu merit m mila lui Dumnezeu, Iisus Hristos a venit pe p mânt nu ca s judece, ci ca s mântuiasc , a venit nu la cei drep i, ci la cei p to i. În concluzie i încheiere, vom afirma/sus ine c poc in a - schimbarea trebuie s înceap anume de la aceast n dejde în dragostea lui Dumnezeu, dimpreun cu nevoin a, o nevoin dus cu b rb ie i curaj, în care ne oblig m s tr im a a cum trebuie i nu cum am tr it pân acum. F asta Dumnezeu nu ne va mântui; dup cum spune Iisus Hristos: nu oricine spune „Doamne, Doamne” va intra în Împ ia lui Dumnezeu, ci doar cei ce vor aduce roadele ei. Iar pe acestea le cunoa tem cu to ii: pacea, bucuria, dragostea, r bdarea, înfrânarea, smerenia - toate aceste roade minunate pot înc de pe acum schimba, transforma p mântul în rai, dac am putea s le rodim asemenea unui pom, plin cu fructe!... (Cf. Mitropolitul Antonie de Suroj, Bucuria poc in ei, Editura Marineasa, Timi oara, 2005, p. 39).

Mai ad ug m/mai remarc m înc ceva: vecin, r u i viclean, mai cu seam pentru cei neînt ri i i pentru cei care abia încep s se nevoiasc , sunt schimb rile sau prefacerile firii noastre omene ti, fire supus sl biciunilor, coroziunii i neputin elor specifice. Ele seam cu condi iile climaterice, care se schimb sau se transform .

Acestea nu sunt permanente, ci trec toare!...

De aceea nu trebuie s ne înfrico eze, încât s schimbe cursul vie ii noastre duhovnice ti. În acest sens avem ( i) pilda marinarilor.

Ei nu înceteaz s c toreasc pentru c marea devine primejdioas în momentul furtunii. Leag pu in timp corabia la rm i a teapt .

Dup aceea î i continu c toria f s mai fie preocupa i de furtun .

Dup c dere, suntem condamna i pe via la a avea parte de asemenea schimb ri: odat cu primul p cat, omul i-a pierdut personalitatea, a devenit victima influen elor i este supus schimb rilor. Niciodat el nu r mâne stabil/statornic pe o pozi ie, pe o sim ire, pe o idee sau pe o opinie.

Asupra caracterului omului se exercit , în acest sens, influen e din partea cuvintelor, gândurilor, lucrurilor, persoanelor, dietei, climei i, în general, din partea a tot ce i se întâmpl , zilnic, cotidian. Ad uga i la toate acestea i uneltirea dr ceasc /diavoleasc , cea care afecteaz stabilitatea/rezisten a sim irilor. Tot acest labirint al schimb rilor diminueaz , stinge zelul i toce te râvna.

Aceste asemenea schimb ri trebuie tratate cu mult dispre ; de asemenea, este nevoie de credin tare i fierbinte în Pronia dumnezeiasc , de râvn dup Dumnezeu i de sfatul celor încerca i. Cunoscând diavolul c for a noastr motrice este râvna dumnezeiasc , entuziasmul i zelul i m rinimia, se întoarce împotriva acestora pentru ca s ne dezarmeze i s ne descurajeze.

Exist i schimb ri pe care le provoac numai gre elile noastre personale, ori de câte ori înc lc m poruncile i suntem, astfel, lipsi i de harul dumnezeiesc, pe care l-am întristat prin culpa i vinov ia noastr .

Pentru aceste schimb ri este nevoie de mult poc in i de sincer smerenie pentru ca s se vindece, s se t duiasc .

Este nevoie de adev rat curaj i de real aten ie - iar nu de fric - pentru ca s nu se întrerup str dania cea demn de laud i de râvna nevoitorilor. (Cf. Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, p. 113-114).

De aceea, Sfin ii sunt modele vii de nevoin , schimbare i simplitate, exemple gr itoare de golire a e-ului, schimbat, metanoizat, pentru a-I face loc lui Dumnezeu. Patericul este plin de asemenea rturii ale b trânilor nevoitori, care prin schimbarea/transformarea vie ii lor s-au apropiat de Dumnezeu, cerceta i fiind de Duhul Sfânt, Mângâietorul!...

45

Maria Ileana T{NASE

Dulcele Grai Românesc Ast zi e unic s rb toare, ca o primenire, ziu sfânt , pentru dulcea limba-român , sl vit prin m re e cuvinte, spre împlinire, ce se spun, se simt, doar în limba-matern . În limba român , am spus primul „mam ” i tot în limba matern , primul „te iubesc” iar cuvântul dor, nic ieri-n lume, nu-i flam , ca-n sfânta limba-român , ce-o mo tenesc.

Primele litere le-nv m în alfabetul-mam , iar prima poezie se-ngân -n limba str bun , via a, iubirea le cânt m tot în limba român , icoana, la care ne-nchin m, catapeteasma.

Gândurile i expresiile ce p str m amintire, le excav m tot din limba care ne este born , iar cele mai frumoase cuvinte de dor, iubire, se simt i se spun, doar prin limba-matern .

Dac -n alte limbi po i s scrii i s meditezi, doar în limba matern , cel mai duios, visezi, iar cel mai romantic de pe lume „te iubesc” îl sim i, îl auzi, doar în dulcele grai românesc.

Marea Limba Român Ce-a putea, ast zi, s mai spun despre milenara, limba român , când ilu trii înainta i, ca ni te salve de tun, au f cut s r sune limba str bun ? De la Testament literar, a lui Ien chi rescu, la Ce- i doresc eu ie, dulce Românie a poetului, nepereche, Mihai Eminescu. „Limba noastr -i o comoar ”, limba sfânt „Limba vechilor cazanii, / Care o plâng i care o cânt Pe la vatra lor ranii”, ne-o spune cu-atâta har într-o „limb dulce i-armonioas ”, Alexei Mateevici, preotul-poet basarabean. Iar Vasile Voiculescu, despre acest „grai valah” ca o-nchin ciune, în elept gr ie te: c -i un „grai t mâiat”, o „c tuie de petale”. „Mult e dulce i frumoas / Limba ce-o vorbim/ Alt limba-armonioas / C ea nu g sim” de Gheorghe Sion, i chiar ne da pova : „Limba, ara, vorbe sfinte / La str mo i erau; Vorbi i, scrie i române te, / Pentru Dumnezeu!”. George Co buc propune limba „lege româneasc ” iar pe „limba doinelor de aur”, Grigore Vieru, spune c doar „În limba ta” „ i-e dor de mama / i vinul e mai vin,/ Iar când nu po i / Nici plânge i nici râde,/ Tu taci atuncea / Tot în limba ta”. „Limba român este patria mea” - Nichita St nescu i cu sufletul împ it „semn al singurei na ii” „S nu tr da i limba român ”, ne roag Adrian unescu. Pe „Corabia cu poe i” de Blandiana, „cuvintele sembarc i refuz s doarm , refuz s moar , înaintând pe valurile timpului”, prin limba român . i pentru c „Toate trebuiau s poarte un nume”, concluzioneaz Marin Sorescu, s-a ales, anume, „un singur nume, li s-a spus Eminescu” ce simbolizeaz Limba Român i românismul.

Poate, la Tribunalul Literaturii, mul i vom pierde sentin a, dar nem rginit pre uire, tuturor, celor care nu obosesc i, prin cuvânt, navigheaz pe Marea Limba Român !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Ben TODIC{ (Australia)

Lan\ul invizibil Universul este în perfect armonie i echilibru. A fost creat pentru noi, pentru a ne inspira i a ne ajuta s în elegem via a. Am fost pl di i i d rui i cu suflet.

Pornind de la premiza c limba este sufletul unei ri, când am fugit din România comunist am luat sufletul cu mine. În occident, am aflat c orice institu ie sau o afacere se conduce centralizat de un director i un comitet, profitul îndreptându-se spre proprietar, mai precis func ioneaz ca o ar comunist . În concluzie, am plecat din comunismul de care am fost ata at emo ional, crescut i maturizat i am ajuns într-o ar capitalist , Italia, unde exist mai multe comunisme de care te ata ezi, îns pe perioade scurte i nu ai timp s te maturizezi emo ional. Îns i obliga ia de a func iona în sistem este tot comunist .

Ca s în elege i la ce fac aluzie aici, iau ca exemplu iubirea. Dac faci curte unei fete o perioad lung , ani de zile de poezie i întâlniri, cunoa te i mai bine i decide i mai precis dac v c tori i pe via decât alternativa scurt tip loterie, unde poate ai noroc, poate nu, i pericolul de desp ire e mai ridicat. Te prefaci c o iube ti i dup o noapte nu v mai cunoa te i. Profita i amândoi la maximum i uita i. Nu investi i într-un viitor. Exploata i amândoi emo ia f s o maturiza i, s o cunoa te i, s cre te i suflete te frumosul ei.

Se zice c partea frumoas e drumul spre vârful muntelui, care te face s apreciezi urcu ul. În vârf po i ajunge i cu elicopterul, îns satisfac ia va fi trivial , ca i întoarcerea unei pagini i o vei uita repede. Acum c a c zut comunismul, capitali tii au început s scoat la iveal ghearele ascunse pe care comunismul se sprijinea pentru succesul în inerea popula iei sub control, deprivând-o de educa ie, mediu ecologic i cre tere spiritual , f ru ine înrobind masele.

Cultul eului domin cultura capitalist prin crearea comportamentului clasic al psihopatului respectuos, grandoman; „vezi doamne cine mi-s eu?”, nevoia de o constant laud i apreciere, infatuare i min-

Jakob Alt - Castelul Ambras din Tirol

ciun , manipulare i incapacitate de a- i cere scuze, p rere de r u, regret, respect i recunoa terea vinov iei i a gre elilor comise etc.

S-a creat cultul libert ii personale, considerat de mine un lan invizibil al sclaviei prin ban, ca singura cale a succesului: Carne de tun economic!

Mie nu-mi pas ce face vecinul meu i nici lui ce face lumea din jur. Eu m dau mare în mintea mea i el se d mare în mintea lui, îns nu ne pas unul de altul. Atunci pentru cine ne d m mare cu îmbr mintea, ma ina de lux etc., dac nu ne vedem decât pe noi în ine?

S-a creat cultul c bog ia i reputa ia sau statutul, importan a i stilul personal, promovarea i înavu irea gre it interpretate ca individualism sunt egale cu egalitatea democratic . Faima i îmbog irea sunt singura justificare i singura moral a fericirii i asigur rii succesului. Cum se ajunge acolo nu are importan . Este irelevant. i pe m sur ce ne adâncim în acest morav politico-economic, cre m mai mult mizerie i suferin cu triste i, dezam giri i pr bu iri suflete ti. Veniturile î i sunt reduse din motive considerate necesare pentru a exista. Întreaga zi î i este luat de aceast fug dup bani, lan ul pus câinelui în turbare. Î i distrugi chiar ara prin cultul creat i se spune c sunt dou situa ii prin care o ar e terminat , nimicit : una r zboiul, s fii invadat, cotropit i a doua, distrugerea limbii, culturii i spiritualit ii deruta i de distrac ii i juc rii electronice, manipula i i controla i de o societate sp lat pe creier, de parc abia a zut comunismul i to i activi tii speciali ti în sp lare au înt rit rândurile comunismelor occidentale (institu ii guvernamentale i particulare) sp late pe creier i halucina i de mass-media corporatist .

Cultura consumerismului i cultul „Eului” nu au fost create s distreze i s înal e intelectual, ci s ne mulg emo ional, s ne duc în eroare în ceea ce prive te percep ia identit ii noastre, s ne fac regret m deciziile luate, învinov indu-ne de nereu it i ne condi ioneaz s alegem calea hipnotic de fericire necondi ionat , s ne in ocupa i ca s nu lovim înapoi, s nu ne r zvr tim. Întreaga planet tr ie te cu speran a c poate mâine va fi mai bine. Orice preedinte am alege, orice parlament i guvern am avea, nimic nu se schimb , ba din contr , lucrurile merg din ce în ce mai prost. Justi ia se pr bu te, corup ia cre te în timp ce din umbr suntem manipula i.

Nu exist amenzi pentru cei de la putere, ci numai pentru am râ i.

Nu avem dreptul s -i tragem la r spundere pentru c suntem împin i înapoi, în linia prosperit ii. Ideea c to i putem fi prin i sau prin ese într-o zi este cea mai mare mecherie creat ca s -i protejeze pe cei avu i. To i îi admir m pe boga i în ideea c într-o zi vom fi i noi ca ei, i a a murim visând. În loc s înv m de la cei care se pr bu esc i halucineaz , noi îi copiem.

Ce cred c ar trebui s fac? S merg acas la bunici, la ar , la r cini, s -mi revigorez sufletul, s reînv limba, s -mi reg sesc identitatea de neam, s stau lipit de adev r i demnitate, s privesc cum trece apa râului peste pietre, s -mi reg sesc echilibrul a a cum au cut-o românii de mii de ani. Astfel putem reînsufle i ara, stând lipi i de adev r i demnitate, pentru c restul va trece.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Mihai CABA

„Iar Negruzzi ]terge colbul de pe cronice b[trâne...”

Poate c nicicând n-a str lucit mai luminos acest vers eminescian, de la apari ia lui, din 1870, exprimat cu gândire poetic admirabil cump nit în „Epigonii” asupra personalit ii lui Constantin (Costache) Negruzzi, ca acum, când, iat , ...împlinitu-s-a în cumna nestatornic a vremii un veac i jum tate de la trecerea în Ve nicie, la 24 zîle ale lui Gustar 1868, a Celui ce continu a fi socotit, cu dreptate, în istoria literaturii române drept „p rinte al nuvelei istorice române ti”.

Enun ul în sine nu este doar unul voit adaptat deosebitului moment temporal, ci acesta are ca substrat numeroasele eseuri i note critice ce i-au fost formulate de-a lungul timpului operei scriitorului pa optist Constantin Negruzzi.

Subliniindu-i valoarea literar incontestabil a „epigonului” C. Negruzzi, Mihai Eminescu, cu haru-i poetic recunoscut, avea s -i dedice acestuia, deloc suprinz tor, o întreag strof : „Iar Negruzzi terge colbul de pe cronice b trâne, / C ci pe mucedele pagini stau domniile române, / Scrise de mâna cea veche a-nv ilor mireni; / Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, / Zugr ve te din nou, iar i pânzele posomorâte, / Ce-ar tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.”

Cu o aceea i pozi ionare selectiv-critic asupra operei literare a „Titanului de la Hermeziu”, considerat din genera ie în genera ie drept „un model neîntrecut”, aveau s se exprime nu doar criticii i istoricii literari ai timpurilor, dar i marii creatori ai prozei moderne, între care, Liviu Rebreanu i Camil Petrescu, prin afirma ii indubitabile: „individualitatea operei lui Negruzzi tr ie te în lectura noastr actual prin calit ile sale autonome originale.” Nici pedantului i meticulosului critic literar, care a fost Eugen Lovinescu, n-avea cum s -i scape de „sub lup ” crea ia negruzzian , despre care avea ad-noteze: „prilej de a vorbi despre orice, sub form cât mai liber , de adev rata - causerie - , cu aer de nep sare, de diletantism, fugind de orice argumenta ie mai strâns i de tot ce ar putea rea pedantism.” i ca un corolar al acestor distinctive aprecieri ar fi demn de notat i faptul c , însu i, str lucitul publicist, critic i istoric literar, George C linescu, în a sa monumental lucrare: „Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent” (1900 n.a.), editat în 1941, avea s -i dedice scriitorului Costache (Constantin) Negruzzi, sub semnul pre uirii sale, nu mai pu in de 12 pagini, în care face o relevant

incursiune critic în întreaga oper negruzzian , poetic , epic , dramatic i publicistic . Aprecierea linescian asupra nuvelei istorice „Alexandru L pu neanu”, publicat de Negruzzi în primul num r din ianuarie 1840 al revistei „Dacia literar ”, înfiin at împreun cu Mihail Kog lniceanu i Vasile Alecsandri, avea s devin una dintre cele mai proeminente afirma ii de valoare: „Numele lui C. Negruzzi este legat de obiceiu de nuvela istoric Alexandru L pu neanul care ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac literatura român ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale.”

Pe lâng toate i câte alte i multiple „judec i de valoare” na ionale, personalitatea lui Constantin Negruzzi i a operei sale avea s dep easc spa iul românesc, fiind înscris dup moartea sa, cu deplin recunoa tere interna ional , în rândul manifest rilor culturale ale înaltului for UNESCO, al turi de cele ale lui Dimitrie Cantemir i Nicolae Iorga.

Pentru o în elegere exhaustiv a însemn ii activit ii i operei lui C. Negruzzi, se impune, fie i o scurt „trecere în revist ” a biografiei sale.

S-a n scut în 1808, în localitatea Trife tii Vechi de la malul Prutului, aflat la 50 de km de Ia i, ast zi Hermeziu, în conacul p rin ilor s i: tat l, Dinu Negru , ajuns la rang de paharnic dintr-o familie r easc i mama, Sofia Hermeziu, fiic a boierului logof t, Iorgu Hermeziu, care a d ruit tinerei perechi, ca dar de nunt , mo ia Trife tii Vechi.

Nici pân acum când se vor împlini (s-au împlinit?!) 210 ani de la na tere, niciunul dintre biografii i exege ii scriitorului Constantin Negruzzi nu precizeaz îns i data exact a na terii sale, cum nu o face nici m car ultimul dintre ace tia, reputatul profesor filolog ie ean, Liviu Leonte, care i-a luat doctoratul în 1979 cu un amplu studiu monografic despre C. Negruzzi (!)

Din nefericire, mama sa se stinge din via un an mai târziu, în 1809, astfel c educa ia fiului a revenit în întregime tat lui s u, care s-a îngrijit ca acesta s porneasc pe calea înv turii timpului, sub îndrumarea unui renumit dasc l grec de la Ia i. citeasc române te, a deprins de unul singur la Seminarul de la Socola, dintr-o carte a lui Petru Maior, dup cum avea s m rturiseasc mai târziu în nota: „Cum am înv at române te”. În perioada fr mântat a Revolu iei de la 1821 se refugiaz cu tat l s u dincolo de Prut, la Chi in u, unde avea s se afle în preajma poetului rus Aleksandr Pu chin, exilat acolo de guvernul arist; cel care avea s -i deschid interesul pentru literatur i pentru limba francez . Rod al acestei prietenii, a tradus impecabil memorabila poezie a lui Pu chin, alul negru”, cu care î i face debutul, dar a tradus reu it i baladele lui Victor Hugo. De aici a urmat în mod firesc i debutul ca autor de sine st tor, odat cu publicarea primelor lucr ri literare „Z bavele mele din Basarabia în anii 1921, 1922”.

Moartea tat lui s u survenit peste pu in timp (1826) avea s -i

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aduc , drept mijloc de subzisten , dup obiceiul timpului, intrarea în politic , fiind angajat copist la visterie; timp în care î i poate continua traducerea din limba francez a unor poezii i a unor nuvele care au „produs mult efect” în rândurile cititorilor. Se apleac cu st ruin spre cunoa terea istoriei i corespondând cu scriitorii patrio i munteni i ardeleni, d la iveal poemul propriu „Aprodul Purice”, conceput drept un manifest critic la adresa st pânirii timpului s u. Chiar dac poemul în sine nu a eviden iat calit i poetice deosebite, acesta se înscrie ca o reu it cronic rimat a unui episod str lucit al istoriei Moldovei. De aici încolo se face remarcat, atât prin numeroase scrieri în proz , cât i prin pozi ia sa social-politic ; ultima aducându-i, în 1837, deput ia de Ia i în urma coopt rii sale în Ob teasca Adunare, înfiin at de Regulamentul Organic.

Tot în aceast perioad ctitore te pe mo ia sa de la Trife tii Vechi Biserica cu hramul „Sf. Împ ra i Constantin i Elena”, care avea s fie sfin it , în 31 august 1839, la c toria sa cu frumoasa Maria Gane. Îmbinând în mod armonios scrisul cu îndatoririle sale politicosociale, se bucur de o reputa ie deosebit în Cetatea Ie ilor, devenind diac al visteriei i secretar al Adun rii Ob te ti. Dup publicarea traducerilor dramelor de teatru ale lui Hugo, Angelo, tiranul Padovei i Maria Tudor, drumul spre înfiin area Teatrului Mare de la Copou îi este deschis, fiind numit codirector al acestuia, al turi de M. Kog lniceanu i V. Alecsandri, postur din care a debutat mai târziu i în dramaturgie cu piesele: „Cârlanii” - vodevil (1849) i „Muza de la Burdujeni”- fars -comedie, îndreptat împotriva celor „ce schingiuesc i sfâ ie frumoasa noastr limb ” (1851).

Anul 1840 a însemnat un mare succes literar al lui C. Negruzzi, prin publicarea în primul num r al „Daciei literare” a nuvelei istorice „Alexandru L pu neanu”, dup cum s-a men ionat deja mai sus.

Aceast „scriere” istoric , considerat „pionierat” în literatura ro-

Mormântul lui Costache Negruzzi În spate: cel al lui Iacob Negruzzi

Anul IX, nr. 8(96)/2018

mân , i-a întregit i mai mult personalitatea de care se bucura în Ia i, astfel c iat -l pe Negruzzi Pre edinte al Eforiei Ie ilor (1840-43), pe vremea când Prim riile înc nu fuseser înfiin ate în Moldova.

Casa memorial Costache Negruzzi În anul 1848, adoptând un „conservatorism” în gândire, Negruzzi nu particip la „revolu ia pa optist ”, preferând s se retrag la mo ia sa i s continue de acolo bogata sa activitate literar- publicistic , timp în care scoate revista „S pt mâna” i public „Istoria unei pl cinte” i „Ochire retrospectiv ”. Revine mai târziu, mai întâi, ca judec tor i apoi ca deputat în Divanul Domnesc (1857).

Tot în acest an, 1857, reu te s adune toate scrierile sale de pân atunci în volumul intitulat „P catele tinere ii”, grupându-le în patru i distincte: „Amintiri din june e”, „Fragmente istorice”, „Neghin i P mid ” i „Negru pe alb”.

Cu toate c n-a fost un înfocat adept al Unirii Principatelor, dup înf ptuirea acesteia, ca o recunoa tere a capacit ii sale, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl coopteaz pe Negruzzi ca director al departamentului finan elor, îndeplinind în acela i timp i misiunea de deputat de Ia i i de epitrop la Spitalul „Sf. Spiridon”. mai not m c în 1866 C. Negruzzi are o contribu ie însemnat la înfiin area Societ ii Academice Române, al c rei membru marcant a devenit.

Doi ani mai târziu, la 24 august 1868, via a lui Costache (Constantin) Negruzzi se stinge la Ia i, g sindu- i somnul de veci în mormântul de lâng zidul Bisericii „Sf. Împ ra i Constantin i Elena” din Trife tii Vechi, pe care el însu i a ctitorit-o la mo ie, cu aproape 29 de ani în urm .

Acum, când se împlinesc 150 de ani de la trecerea la cele ve nice a prestigiosului scriitor i reputatului om politic, Constantin Negruzzi, se cuvine s d m o „rait ” pân la Hermeziu, acas la Conu´ Costache, spre a-i aprinde dup datina cre tin candela neuit rii i spre a ne reculege cu pio enie la conacul negruzzist, devenit din 1995, dup reconstruc ia sa din temelii, Muzeul „C. Negruzzi”, acolo unde plute te nealterat în clepsidra timpului „aerul c rtur resc”, apar itor celor 5-6 genera ii negruzziste care s-au n scut i/sau au locuit acolo.

La acest conac negruzzist ar tos, cu soclu i ceardac înalt, cu bibliotec i sal de muzic , cu un minunat parc înconjur tor au poposit în peregrin rile lor „oaspe i de vaz ” ai unor frumoase „serate muzicale i culturale”, între care amintim pe: domnitorii: Mihail Sturdza i Alexandru Ioan Cuza, c rturarii: Mihail Kog lniceanu, Vasile Alecsandri, P.P. Carp, Alecu Donici, renumi i actori ai Na ionalului ie ean: Matei Millo, N. Luchian, Didi a Mavrocordat, Natalia Su u, care prezentau aici, al turi de membrii familiei, Costache

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Irina Grant, nepoat a generalului M. Negruzzi i domnul Bradu Fotiade, descendent, care au donat pipa de chilimbar a lui Costache Negruzzi i o pung brodat cu fir auriu i m rgele pentru galbeni, datat 1871, ce a apar inut str bunicului Leon C. Negruzzi, scriitor junimist, prefect, primar i senator de Ia i, înmormântat în 1890 în curtea bisericii familiei de la Hermeziu.

Noul Muzeu „C. Negruzzi”, în 1996, a fost imediat nominalizat meritoriu în rândul celor 65 de muzee din 20 de ri europene i, în 1997, funda ia EMYA din Bristol i-a decernat premiul „Muzeul European al anului 1997”! O plac de marmur a marcat onoranta distinc ie.

De la inaugurare i pân în prezent, de dou ori pe an, în 21 mai i 3-7 oct., la conacul negruzzist de la Hermeziu se desf oar ample manifest ri de cinstire a memoriei lui Costache Negruzzi, la care particip o numeroas asisten local , central i interna ional . La una dintre acestea, la 20 mai 2001, ajun de Sf. Împ. Constantin i Elena, urma ii familiei negruzziste aveau s surprind numeroasa asisten printr-un înalt i pre ios „act de dona ie”, de profund noble e i sim ire româneasc , prin care se stipulau urm toarele: „Dup 50 de ani, iat c din nou, ca prin minune, spiritul negruzzist a biruit. Acest spirit dorim s d inuie! Don m Muzeului Literaturii Române Ia i conacul ce ad poste te Casa memorial , pentru nou ni se pare firesc ca acei are se ocup de p strarea vie a spiritului familiei Negruzzi la Hermeziu s -l aib în posesie”.

Actul dona iei a fost semnat de Ioanna Rosetti, Petre Rosetti nescu, Irina Fotiade i Dana Konya - Petri or, prezen i la manifestarea de la Hermeziu.

Cu aerul s u de autenticitate, Muzeul negruzzist de la Hermeziu se prezint în continuare ca fiind o piatr de tezaur a istoriei literaturii române ti.

Pentru orice vizitator, un popas la Hermeziu, la „casa negruzzi tilor”, mai ales acum, la ceasul sfânt al împlinirii celor 150 de ani ai Ve niciei i al celor 210 ani ai Na terii lui Costache (Constantin) Negruzzi, cel ce „a ters colbul de pe cronice b trâne”, este un bun prilej „de închin ciune” la acest ca de sfin enie din spa iul esteuropean „binecuvântat de Dumnezeu”, asemeni Hordoului, Lancr mului i Ipote tiului i al altor asemenea altare ale neamului nostru.

Jakob Alt - Ruinele castelului din Regensburg

(tat l), Iacob i Leon (fii), minunate i diverse scenete, ce încântau întreaga asisten , muzicieni renumi i, ca Eduard Caudela, c rora li se al turau i gazdele, Leon - la pian i Iacob - la flaut. Era un ceremonial deosebit al primirii lui Vasile Alecsandri, care sosea aici cu docarul, uneori direct de la Mirce ti, în ciuda unui drum lung i obositor. Aici a poposit în 1875 i Mihai Eminescu, în calitatea sa de inspector colar, venit s inspecteze micu a coal de la Hermeziu, ctitorit la 1870 pentru copiii satului de c tre Iacob Negruzzi, cel de al 2-lea fiu, n scut la Hermeziu, scriitor, fondator al „Junimii”, preedinte i vicepre edinte al Academiei Române i secretar „perpetuu” al revistei „Convorbiri literare”.

Trecute vremuri, efervescente i nemuritoare, în spiritul lor...

La cel de al doilea r zboi mondial, aici dându-se lupte grele, conacul a fost distrus iar dup schimb rile politice survenite, îndeosebi în perioada „colectiviz rii for ate”, conacul negruzzist, ref cut, a devenit...sediul CAP-ului...! „Norocul” lui a venit în august, 1968, când se împlinea Centenarul mor ii lui Costache Negruzzi, manifestare inclus în calendarul UNESCO! Puse în fa a unui astfel de „caz”, autorit ile vremii, locale i jude ene, nevoite „s fac fa ” vizitei înaltului for cultural, au „încropit” un „simulacru de muzeu”, în cea mai mare parte de etnografie i istorie, având „îngr dite” într-o camer piese de mobilier i obiecte personale ale familiei, recuperate de prin casele localnicilor.

La manifestarea omagial a c rturarului Costache Negruzzi, în afar de oficialit ile locale i centrale, au participat i urma i ai familiei: Leon (Bob) Negruzzi, cu so ia i surorile sale Suzana (Zizi), c torit cu artistul plastic Petre Grant; Martha-Maria, c torit cu Eduard Konya i fiica ei, Dana. A fost dezvelit o plac de marmur cu un citat din Vasile Alecsandri: „1868-1968, Costache Negruzzi este un nume scump României i va r mâne în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru” „Muzeul” a continuat s func ioneze cu intermiten e i voluntariat pân în anii 1982-83, dup care a intrat într-un prelungit i nemeritat „con de umbr ”. „Norocul” a început s -i surâd iar i, în 1995, în apropierea Centenarului Liceului Internat „C. Negruzzi” de la Ia i, inaugurat, poate nu întâmpl tor, la 3 octombrie 1895! Intui ia mea, a fostului elev „negruzzist”, îmi d „prilejul” afirma iei c 3 octombrie 1808 este, în fapt, data na terii lui Costache Negruzzi!

Apreciind valoarea inestimabil a tezaurului cultural de la Hermeziu, inimo ii muzeografi ai Muzeului Literaturii Române de la Casa Pogor, în frunte cu „trecutologul” Lucian Vasiliu, au ini iat, prin anii 1992-93, un proiect îndr zne , de mare anvergur , cel al refacerii din temelie a „conacului negruzzist”. În ciuda „penuriei” de fonduri alocate acestui scop cultural i „dificult ilor” întâmpinate pe parcursul demar rii lucr rilor, proiectul „cu pricina”, bine sus inut de „negruzzi tii” mobiliza i de neobositul „iscoditor de comori”, Constantin Liviu Rusu, i el absolvent al liceului „negruzzist”, a mers înainte i, coroborat cu amplul program al s rb torii centenare a liceului, inaugurarea Muzeului „C. Negruzzi” de la Hermeziu a avut loc la 7 octombrie 1995, în prezen a oficialit ilor locale i jude ene, a deosebitelor personalit i ale vie ii culturale i literare ie ene, a elevilor i absolven ilor „negruzzi ti”, din diferite promo ii, a numero ilor localnici, elevi i s teni, îmbr ca i în straie de mare s rb toare.

Cum era i firesc, la deosebita festivitate inaugural a Muzeului au participat, emo iona i, i doi dintre urma ii familiei Negruzzi, i anume, Ioana Rosetti, str nepoata lui C. Negruzzi, decan de vârst , stabilit în Germania i scriitorul Marcel Petri or, so ul doamnei Dana Konya - Petri or, descendent , care aveau s doneze Muzeului mai multe fotografii de familie, a a cum f cuser anterior doamna

49

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

50

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Ionel POPA

Spa\iul literar @n romanul rom`nesc Inventar fenomenologic Ion Creang : Amintiri din copil rie - SPA IUL MITIC S-a insistat pân la exces asupra realismului din opera Marelui Humule tean neglijându-se alte aspecte ale operei. Realismul nu lipse te din opera marelui povestitor, dar nu este dimensiunea ei unic i esen ial . Valoarea universal a Amintirilor din copil rie st nu în caracterul realist-documentar al textului, ci în cel simbolicmitic. Dup Mircea Eliade, putem spune i noi c realismul (profanul) camufleaz sacrul (mitul), camufleaz scenariul mitic pe care e construit textul Amintirilor… Scenariul epic al pe care sunt în irate n zbâtiile/probele lui Nic este unul al ini ierii. Originalitatea lui Creang - ceea ce d caracterul de unicat, este c ini ierea/probele se desf oar /desf or într-un registru umoristic. Ini ierea se face prin joc.

Râsul i jocul sunt echivalentul catharsis-lui din tragedie. În majoritatea lor covâr itoare, scriitorii evoc copil ria din exterior, din perspectiva omului matur trecut printr-o educa ie intelectual din care nu lipse te mitologia. În aceste cazuri asocierea copil rie - vârsta de aur - timp mitic este de ordin cultural. Creang evoc copil ria din interiorul ei. Pentru Creang , copil ria exist ca mit, nu ca idee mitologic ad ugat , suprapus întâmpl rilor evocate. Copil ria din Amintiri … este o poveste cu întâmpl ri primordiale i exemplare (cf.

Mircea Eliade).

Ca orice cosmogonie i Amintirile… încep cu o întemeiere, în illo tempore (pe vremea aceea; o dat , vara; într-o diminea ), cu întemeierea satului. Satul este spa iul ini ierii. La povestitorul nostru ritualul esoteric a îmbr cat haina ludicului.

Satul lui Nic este imago mundi, dar i centrul. În prima descriere a satului se insist asupra exemplarit ii lui sociale, morale, spirituale: -apoi Humule tii, i pe vremea aceea, nu era numai a a, un sat de oameni f c tâi, ci sat vechi r esc, întemeiat în toat puterea cuvântului: cu gospodari tot unul i unul, cu fl i voinici i fete mândre, care tiu a învârti i hora, dar i suiveca, de vuia satul de vatale în toate p ile, cu biseric frumoas i ni te preo i i dasc li i poporeni ca aceia, de f ceau mare cinste satului lor”. În capitolul al III-lea, descrierea satului, ca imago mundi i centeu, este panoramic , trecând prin cele patru puncte cardinale. Sunt fixate elementele unei topografi memorabile, cu rezonan e ce dep esc realitatea fizic : Ozana cea frumos curg toare, limpede i cristalin , Cetatea Neamului, m stirile (Secu, V ratic, Neam ) i o serie de alte vecin i.

Spa iul acesta a p strat amintirea unor personaje (Brâncoveanu, mitropoli i, Sobieschi). Prin sat trec drumurile care duc la locurile unde au loc iarmaroace i hramuri. A adar, Humule tilor îi sunt trasate coordonatele spa iale i temporale de mit. În structura sa mitic i arhaic , satul cuprinde în hotarele sale toate cele necesare existen ei: p dure, p une, ogor, gr din , stân , ape. Locuitorii practic munci primordiale: p storitul, agricultura, industria casnic . Toponimul Humule ti are rezonan mitic pe care povestitorul o fructific cu umor, dar de o semnifica ie abisal , când se autocaracterizeaz : „Ia, am fost i eu, în lumea asta un bo cu ochi, o bucat de hum însufle it din Humule ti”.

Satul, ca imago mundi, are ca centru casa, care la rândul ei are

un centru, vatra: „Nu tiu al ii cum sunt, dar eu când m gândesc la locul na terii mele, la casa p rinteasc din Humule ti, la stâlpul hornului ... la prichiciul vetrei...”. Arcadie humule tean !

Evoc rile cvasilirice din începutul fiec rei p i a textului au ca efect transpunerea ascult torilor în illo tempore. Timpul mitic are numai dimensiune cosmic i manifestare ciclic . Exist în Amintiri… un simbolism al anotimpurilor, iar regimul temporal vara, un fel de diurn permanent, anotimpul exuberan ei vitale i al roadelor; este anotimpul luminii ritmat de marile s rb tori închinate soarelui având ca zeu-patron pe Sfântul Ilie - Helios. Timpul e marcat de s rb tori: Dumineca-Mare, Sfântul Petru. Mai putem identifica elemente dintrun cult al soarelui. Astfel, componentele casei: vatra, cuptorul, hornul (stâlpul) sunt repere magice ale focului solar. O scen înc rcat cu reminiscen e din cultul solar este aceea în care i se cere lui Nic s râd la soarele amenin at de norii furtunii: „Ie i copile cu p rul b lai afar i râde la soare, doar s-o îndrepta vremea i vremea se îndrepta dup râsul meu!” Gestul ritual al copilului b lai are analogii cu ritualul geto-dacilor men ionat de istoricii din vechime.

Prin ini iere subiectul parcurge drumul de la starea de novice la cea de ini iat (cunosc tor). Astfel, novicele se integreaz biologic, social, spiritual, comunit ii. Drumul cu probe este elementul esen ial într-un scenariu mitic al ini ierii. Nic se afl mereu pe drumuri: pe la megie i, pe la neamuri, pe la p mânturi, hotare, ape, pe la iarmaroace.

Sunt drumuri de însu ire a unor deprinderi, gesturi, structuri mentale; sunt drumuri de cunoa tere a spa iului, a universului obiectelor, de cunoa tere a oamenilor i ale valorilor de existen .

Dincolo de aspectul hazliu, întâmplarea cu prinsul pupezei i încercarea lui Nic de a o vinde în iarmaroc drept g inu este cu tâlc mitic. Pup za este echivalentul coco ului solar; ea este ceasornicul satului (un detaliu: humule tenii m soar timpul cu instrumente naturale), cântecul ei (pu-pu-pup) soar ritmul mi rii soarelui pe bolta cereasc . Fapta copilului e la un pas de a provoca o dubl catastrof cosmogonic : furtul ceasului solar înseamn oprirea timpului cosmic, ceea ce echivaleaz cu revenirea cosmosului în haos, iar vinderea pupezei drept g in înseamn un amestec al nivelurilor cosmice, înseamn stricarea ordinii fire ti a lumii. zdr niile lui Nic se petrec numai în regim diurn, solar. În momentul când p se te spa iul i timpul copil riei, ceea ce urmeaz va sta sub semnul nocturnului, al ostilului, al necunoscutului du nos. Ultimul drum al lui Nic începe diminea a în spa iul cunoscut al Humule tilor i sfâr te la l sarea nop ii în curtea Socolei, în care un plop i înfige suli a în cer, loc str in i necunoscut. Spa iul i timpul de dincolo de hotarul satului Humule ti î i pierd atributele cosmice. În noul timp i spa iu, copilul Nic nu mai exist . Aici se încheie Amintiri din copil rie. „Prin structura tetradic , legat de simbolismul anotimpurilor, dar i al crucii, ca i prin marcajele temporale gravitând în jurul s rb torilor ciclului pascal, Amintiri din copil rie prefigureaz în abisul textului patimile din existen a ulterioar ” (Doina Curtic peanu). Cei care afirm c opera a r mas ne-

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

terminat , c Ion Creang a r mas dator cu o a doua parte, nu au absolut deloc dreptate. Partea a doua nu putea fi decât un roman realist. Or, Creang n-a avut stof de romancier. Într-un sat ca al lui Nic vie uiesc personaje ce amintesc de arhetipurile umane. De aceea în Amintiri… nu exist portrete în sensul deplin al cuvântului . Personajele nu sunt individualizate prin tr turi personale, ci prin tr turi care fac din ele tipuri generice. Tocmai prin asta r mân memorabile, nu prin presupusul lor realism.

Pentru o comunitate mitico-arhaic cunoa terea str mo ilor întemeietori este un lucru de c tâi. În orice mental mitic cultul str mo ilor este trainic înr cinat. De aceea, în unele momente, b trânii expun copiilor arborele genealogic al neamului. Bunicul David Crean„informeaz ” pe nepotul Nic despre stirpea neamului Creang : „Când am venit eu cu tata i cu fra ii mei, Petrea, i Vasile i Nic , din Ardeal în Pipirig, acum aizeci de ani trecu i, unde se pomeneau coli ca a lui Balo în Moldova? Doar la Ia i s fi fost a a ceva i la stirea Neam ului pe vremea Mitropolitului Iacob, care era o leac de cimote cu noi, de pe Ciubuc Clopotarul de la M stirea Neam ului, bunicul mâne-ta, Smaranda, al c rui nume st i ast zi pe clopotul bisericii din Pipirig, Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal [...] i al i mocani [au pribegit] de acolo, ca i noi, s-a tras cu buc ele încoace ca mo Dediu din Vân tori i al i mocani, din pricina papist iei mai mult, pe câte tiu eu. i atât era de cuprins de s-au umplut mun ii [...] de turmele i tamazlâcurile [lor]”. Genealogia povestit de bunic parc ne aminte te de anumite pasaje din Vechiul Testament.

Exist în Amintiri… un elogiu adus casei i familiei . Familia este str toarea i transmi toarea zestrei morale i spirituale .Fiecare membru al familiei (bunica, bunicul, mama, tata) este r spunz tor de educa ia copilului, fiecare cu sarcina sa specific . De departe, în Amintiri…, se impune chipul mamei. Ea este surprins în diferite situa ii i momente în care are grij de trupul, sufletul i spiritul fiului. Smaranda este zei a-mam , prezen benefic pe lâng care Nic înva s cunoasc lumea i oamenii.Ca orice zeitate, Smaranda e vestit pentru minun iile pe care tie s le fac . Enumerând acele minun ii, Nic nu face decât s aminteasc o serie de supersti ii i credin e str vechi. De remarcat în acest inventar de eresuri prezen a elementelor primordiale prezente în orice cosmogonie: huma, apa, focul, aerul. Dac mamei îi revine mai mult sarcina educ rii spirituale a fiului, tat lui îi revine sarcina ini ierii fiului în partea practic a existen ei. A a se explic caracterul mai „realist” al tat lui, în opozi ie

Jakob Alt -

stirea Melk de la Dun re

51

cu cu cel al mamei, plin de visuri i dorin e. tefan a Petrei nu se opune Smarandei, cum se crede de obicei, în ceea ce prive te trimiterea lui Nic la coal . Ceea ce suntem tenta i s consider m drept refuzul c ii, limite în orizontul spiritual, înc ânare, deriv din bunul-sim al omului ( ranului) care nu valideaz prea u or ceea ce n-a fost verificat de propria experien . Tat l respinge posibilele jui de m sur , lucrurile f cute de mântuial care numai vor tulbura o orânduial bun , cunoscut i acceptat în fond de comunitate (familie).Acesta este sensul zicerilor sale: „decât coda la ora , mai bine-n sat frunta ”; „N-ai auzit c unul cic s-a dus bou la Paris, undeo fi acolo, i-a venit vac ? tefan a Petrei are clar „diviziunea muncii”, distribu ia func iilor într-o comunitate, în care vie uie te familia G. C linescu afirm c Nic reprezint tipul copilului universal.

Afirma ia e f cut din perspectiva arhetipului mitic. Dac ar fi s -l caracteriz m pe Nic , dup canonul realist, ar trebui s apel m numai la calific ri negative: lene , lacom, neascult tor, mincinos, pref cut, pornit numai pe jocuri care aduc celor din jur numai ponoase. Or, toate aceste însu iri considerate negative nu sunt altceva decât tr turi specifice novicelui care va fi supus unui proces de ini iere, Nic e fiin a uman în formare, în cre tere. i alte personaje prezente în „povestea lui Nic ” au în structura lor fizic , moral , psihologic reminiscen e de mit: Davidic e un Adonis carpatin; fetele aflate la râu pentru ghilit pânza, pe care Nic le admir cu mult sârg, sunt ni te nimfe; Pavel, ciobotarul, e un Hefaistos moldav; Nic O lobanu e un Goliat; în umila persoan a lui mo Bodrâng st ascuns un Pan. Al turi de aceste zeit i „bune” exist i zeit i „rele”: m tu a rioara; m tu a M riuca, lacome, ranchiunoase, zgârcite, s race cu duhul. În orice proces de ini iere confruntarea cu moartea este o prob crucial . În „povestea lui Nic ” moartea este întruchipat de „cinstita holer ”. Din întâlnirea lui Nic cu moartea sunt de re inut: a) Nic coco at pe pârleaz, boscorodind cimilitura la trecerea mortului cimilitura e un descântec, r a unui str vechi ritual magic de îmblânzire a mor ii; b) imaginea copilului întors de la îngrop ciune cu sânul înc rcat cu covrigi, mere, nuci, turte dulci, ro coave - copilul a luat mor ii cornul abunden ei, însemnele vie ii pe care a pus st pânire. Motivul mor ii apare i în episodul „La sc ldat” când Nic „înmormântat în nisip i prohodit” de tovar ii de joac , moare i reînvie. Popasul lui Nic la Bro teni în casa Irinuc i, fuga cu pluta pe Bistri a, vindecarea de râie prin doftoricirea bunicii i ajungerea cu bine acas este o re-na tere. Sc ldatul în Ozana cea frumos curg toare are analogii cu o cosmogonie, fiind prezente apa i p mântul (pietrele pe care Nic le azvârle în râu) i cele dou personaje cosmogonice din mitologia româneasc : Dumnezeu i Diavolul. Sc ldatul lui Nic în Ozana poate fi în eles i ca un botez purificator (mama îi ia hainele, Nic fiind nevoit s se întoarc acas gol pu ).

O alt prob ini iatic este „la cire e”. „Furtul” cire elor, primele fructe ale unui ciclu temporal, din gr dina „m tu ii”, este tot o prob la care e supus novicele.

Finalul „pove tii lui Nic ” - sosirea la Socola tocmai la l sarea serii, înseamn ie irea din vârsta de aur i intrarea în vârsta de fier.

Securizarea de acest real agresiv se poate face de acum încolo prin amintiri. Retr irea în memorie înseamn ve nic reîntoarcere.

Copil ria are darul de-a amesteca realul cotidian cu basmul, de a tr i planul mitic ca pe unul real i de ridica planul vie ii reale la dimensiunea mitului. Copil ria este mitul cel mai simplu i durabil prin care te împotrive ti derii în istorie (cf. Mircea Tomu ). Ea î i creeaz spa iul ei mitic. Amintiri din copil rie sunt pline de toposuri mitice. Un astfel de loc este CASA. Devenit Olimp, casa e locuit i tutelat de zeit i: mater gentrix - mama; pater familis - tata. Pentru copilul-zeu i zeul-copil casa înseamn ocrotire. Ca arhetip, casa are pivni i pod. Pivni a este caverna, coborârea în întuneric; podul e urcare i loc de medita ie (cf. Gaston Bachelard). De notat: casa din

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Amintiri… nu are pivni , în schimb are mar . Aceasta este spa iul unde se depoziteaz i se p streaz bucatele. În realitatea mitic a lui Nic , c mara este metafor a tenta iilor, a instinctelor „domestice”, a „fericirii trupe ti”. Chilia de la poarta bisericii, Biserica sunt spa ii spirituale ale paradisului terestru al lui Nic .

Drumul ini ierii lui Nic e marcat de câteva case. De pild , casa cojocarului Chioperc pe care Nic îl tot „ uc lea” s -i dea curele pentru „bici” - biciul e unealt magic prin care î i po i îndeplini poftele sau st pâni lumea. O alt cas prin care trece Nic este casa-atelier a ciobotarului Pavel. Acesta îi va face „noile înc ri” care îl vor duce în lumea cea nou i necunoscut . Dar înainte de a se înf ptui evenimentul, Nic , împreun cu tovar ii de gazd , face popas la „binecuvântata cas ” i „cinstita crâ ” a c rei st pân e o prea „frumoas ” i „darnic ” nevast tân . Trecerea prin „binecuvântata cas ” a c rei zeitate este Venera, e un fel de recapitulare i r mas-bun de la vremea fericit care s-a trecut. Va urma „surghiunul”, tocmai la Socola din Ia i - o alt cas , dar mult mai mare i plin de taine ame itoare. Dusul de acas înseamn înstr inare, dezr cinare de „vârsta de aur” Men ionam la casa humule tean lipsa pivni ei, spa iul u, pasajul spre Hades. Locul ei e luat de „casa” Irinuc i: „Coliba de pe malul stâng al Bistri ei, b rbatul, fata i boii din p dure, un ap i dou capre slabe i râioase, ce dormeau pururea în tind , era toat averea Irinuc i”. Ocupan ii Hadesului sunt pe m sura lui: „slabi la minte i tari de virtute”; fata Irinuc i, care lucra toat ziua în „p dure”, era „balcâz i l lâie, de- i era fric s înnoptezi cu dânsa în cas ”. Scurtul popas în casa Irinuc i este o coborâre pe cel lalt t râm, este o moarte ritual . Dar „vizitatorii” Hadesului se împotrivesc: Nic i tovar ul s u pr lesc stânca peste coliba femeii i reu esc s fug luând calea Bistri ei cu plutele, râul fiind „firul Ariandei”. i astfel ajung la bunica din Pipirig, sfânta din basmul popular, care îi scap de râie. S mai re inem c toat t enia cu stânca i fuga au loc în sâmb ta lui Laz r.

Doftoricirea i vindecarea de râie este o reînviere. Reînviat, Nic revine la la cuibul matern. În primele trei p i ale Amintirilor… spa iul e unul închis, ocrotitor i totdeauna în regim solar. În ultima parte spa iul e unul deschis spre necunoscut sub regim nocturn.

Prin Amintiri din copil rie ( i prin pove tile i basmele sale) Creang inaugureaz în mod fast dimensiunea mitic prezent în proza româneasc i mai pu in cea realist , dup cum se sus ine înc în unele medii critice. Creang e realist în m sura în care e realist i Homer, exact cât trebuie.

Realismul s u este unul „antropologic” (G. C linescu).

Bibliografia consultat Ion Creang , Amintiri din copil rie, Pove ti, Povestiri; studiu introductiv i comentarii de Ion Dun , Ed. Floarea darurilor, 1996 1. Doina Curtic peanu, Asfin itul pleiadelor în „Steaua”, nr. 1,1977 2. Mircea Eliade, Aspecte ale Mitului, Ed. Univers, 1978 3. Valeriu Cristea, Spa iul în literatur , Ed. C.R., 1979 4. Ioan Holban, Ion Creang - spa iul memoriei, Ed. Junimea, 1984 5. Romulus Vulc nescu, Mitologia româneasc , Ed. Academiei, 1985 6. Mircea Eliade, Sacrul i profanul, Ed. Humanitas, 1992 7. Ionel Popa, Mit i mitologie în Amintiri…, în „Limba i literatura român ”, nr. 4, 1994 8. Mircea Tomu , Romanul romanului românesc I, Ed. Gramar, 1999 9. Gaston Bachelard, Poetica spa iului, Ed. Paralela 45, 2003

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Paula ROMANESCU

*** O adolescent a ezat (pe scaun, cum altfel!) turuie în scoica telefonului portabil vrute i nevrute despre amorezii i amorurile ei b gate-n... cuvinte de neg sit în dic ionarul explicativ al limbii române.

O doamn în vârst (stând în picioare, cum altfel!), cu o carte deschis sub ochi: - Domni oar , dac ai binevoi s taci pu in, a vrea s citesc i eu celor aici prezen i un fragment foarte interesant despre buna cuviin .

Ceilal i c tori privesc indiferen i pe fereastr .

Din fundul „clasei”, un Gâg intervine: - Las -te de dat lec ii c nu suntem la coal , cucoan , vrei s spui c to i suntem ni te idio i?

- Nu, numai doi, restul sunt absen i... nemotivat! *** Un june cu creast apretat st r sfirat pe scaunul rezervat „expira ilor”.

O b trân în cl tinare, îl roag optit: - E ti mata atât de amabil s ...?

- Mai stai i pe acas c te caut Moartea i nu te-o g si...

- Vai, tinere domn, i se adres de data aceasta doamna cu glas audibil, ce bine c-am plecat la timp de acas ! Nu b nuiam c sunt c utat de cine zici c-a fi, dar pentru aceast pre ioas veste m simt obligat s i dau drept r splat un sfat.

- N-am nevoie!

- Nu te speria, nu-i o lec ie, e un fel de joc pe care sigur îl vei pricepe u or: Când ajungi acas , arunc i privirea în prima oglind pe care-o vei întâlni i, dac i se va p rea c vezi un m gar tinerel, s tii c nu i se pare...

Flambat, gata s sar la atac cu... argumente pugilistice, mo atul a ricanat ar gos: - M-ai f cut m gar?!...

- Cum, dragul meu domn, ai i ajuns acas ?! *** Mas colegial bine arozat cu zaib r dup un Simpozion de poezie la Br diceni - Gorj prin anii 2000.

Poetul Ion 1: Dom’le, dac din toat crea ia cuiva po i alege un singur poem care s stea în picioare (vorbitorul a încercat s-o fac i el dar, cum se cl tina îngrijor tor, a trebuit s se a eze!), acela e poet adev rat! Eu am fro cinci! Sunt mare, ce mai!

Poetul Ion 2: Eu sunt i mai mare. Sunt de fapt cel mai mare poet român în via . Am fro apte unu ’unu...

Poetul Ion 3: Poate vrei s spui „ani de-acas ” c , de ceilal i nu-i cine tie ce mare scofal s vorbe ti, iar de poeme... Uite, eu am un volum întreg de poezii una i-una. Pot afirma f s m laud (!) c eu sunt cel mai mare! i, rotindu- i privirea tulburat de luminile r sfrânte în paharul gol din fa a lui: Da’ noi nu bem nimic în seara asta?... În scurta pauz în care golul s-a f cut plin, spre bucuria înseta ilor de poezie, am prins a gl sui i eu cu... arogant umilin , ridicându-m în picioare - statuie vie a Poeziei: - Dragi confra i, nu v mai ar ta i mu chii poetici dându-v mari i tari în poezie fiindc , trebuie s recunoa te i eviden a: cel mai mare poet român în via sunt eu, voi fiind deja be i mor i.

S-au uitat unii la al ii i n-au scos o vorb .

Haiti, mi-am zis, dac m-or fi crezut?!... Dar de ce hohotul de râs general cât s plezneasc de bucurie i vinul în butelc !...

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Viorel DIANU

Lansare la Târgul de carte Vremea se r cise ca pentru sfâr it de noiembrie, astfel c Alexandru Cezianu se gândi, încurajat i de Caterina, s i îmbrace peste jerseu haina neagr mai groas , s arboreze la ea fularul cel ro u, lung, cu care s se fuduleasc r sfrângându-l pe dup gât i l sândul larg în fa , iar haina neîncheiat la nasturi. Haina i fularul erau adecvate cu nordul Bucure tiului, unde e întotdeauna mai rece cu un grad sau dou decât aici, în Panduri.

Plec spre Romexpo, unde se desf ura edi ia de toamn a Târgului de carte, singur, imediat dup prânz, Caterina i copiii urmând soseasc direct la lansare, programat la ora 16,00. El nu avea bdare s a tepte acas pân la ora aceea i dorea s se familiarizeze cu atmosfera din Târg mai înainte. A a cum un actor nu se duce la spectacol s intre direct în scen s i joace rolul, a a avea nevoie i el de un timp de preg tire sufleteasc pân a- i juca rolul s u. Tr ia o zi fast , î i lansa romanul i nu- i putea reprima emo iile. La cei aptezeci i cinci de ani ai s i - îi va împlini luna viitoare - i la a paisprezecea-cincisprezecea lansare, ar fi fost s întâmpine momentul ca pe o formalitate, dar vezi..., se creaser ni te circumstan e aparte fa de lans rile anterioare.

Se temuse c nu va mai tr i un asemenea eveniment. Doi ani nul mai vizitase zei a inspira iei, crezând c îi întorsese fa a. Nu o lua în tragic, s-ar fi mul umit cu cât reu ise, dar anii care îi mai r seser cum i-i va petrece seceto i? Poate c opera aceea, deplin , nici n-o scrisese. tiind c mai avea vreme pentru ea, o a tepta. i, f veste, survenise semnalul c a secat izvorul, de i vreme ar mai fi fost. Nici acum nu-i garanta nimeni c zei a nu va pleca din nou, ori c vor mai urma i alte c i, de aceea se cuvenea s se bucure de roman i de lansarea lui mai mult decât de obicei.

Când trecu de cele dou rânduri de u i ale Pavilionului expozi ional, se opri un minut în capul sc rilor s contemple panorama vast . Sute de standuri, etalând milioane de c i, ocupau tot spa iul pe cercuri concentrice de jos pân sus. Lumea frem ta pe c rile dintre standuri, la difuzoare r sunau voci în bu ite, te aflai ca pe rmul unui ocean tumultuos care te cople ea, dar totodat te ademenea s te arunci în valuri. i, în acea imensitate, s te reg se ti pe tine. Alexandru se confruntase de atâtea ori cu aceast aventur , iar acum era ner bd tor s-o încerce iar i.

Coborî treptele i o porni pe culoarul central dinaintea sa. Prima dat voia s dea de editura care îl interesa i o b nuia ca fiind pe aleea asta. Nu se în el , o descoperi curând i fu str tut de un fior emo ionant. R mase pe loc, l sând lumea s se perinde pe lâng el. Cercet standul un r gaz din mijlocul fluxului de oameni, pe urm se apropie în rând cu ceilal i privitori sau cump tori. Nu-i fusese trimis cartea, doar ce o tia de pe mail, când primise textul pentru corectura final , -i dea BT, apoi i coperta, în acela i scop. O c ut s-o afle pe o mas , pe vreo etajer , într-un raft... Nu o g si u or, ci dup oarecare investigare, întâi pe mas , apoi i sus, pe etajera din mijloc. Îl str tu din nou unda aceea suav de bucurie. Se d du mai aproape s-o priveasc pe s turate. St tea neatins , nu punea nimeni mâna pe ea, s-o r sfoiasc ori s-o ia s-o cumpere. N-o atinse nici el. O domni oar încasa banii la o mas , iar alta veghea într-o margine, s nu se subtilizeze vreun

volum f s fie pl tit. Se mai obi nuia. Lui nu i-ar fi displ cut ca romanul s u s apuce i calea asta. Î i d du seama c nu-l cunosc domni oarele, dar nu se recomand nici el, ca s i revendice o parte dintre exemplarele care i se cuveneau ca drepturi de autor, cu toate i-ar fi dorit nespus s primeasc m car unul, s plece cu el s -l studieze cu de-am nuntul undeva, într-un loc mai retras. Nici s -l cumpere, pur i simplu, nu-i c dea bine, de i o doamn , oferindu-i exemplul, lu cartea de pe mas i se îndrept cu ea spre domni oara de la aparatul de marcat. Începu s se plimbe prin fa a rafturilor, s se învârt încolo i-ncoace, tatonând terenul, dar trezind suspiciuni supraveghetoarei. Periplul s u era deopotriv ciudat i amuzant.

Nu trecu mult vreme i ap ru la stand un b rbat tân r care nu avea aerul nici de simplu vizitator, nici de cump tor. Schimb câteva cuvinte cu domni oarele i, examinând mai atent lumea, tres ri dând cu ochii de el. Veni s -l abordeze.

- A i sosit pentru lansare, domnule Cezianu?

- Da. - ti i c e la ora patru... Adic sosise cam devreme.

- tiu.

- Acum, la dou , îl lans m pe domnul Iovin Alm anu. Pute i asista i dumneavoastr , dac ...

Nu termin fraza, c îl str fulgera prin minte i gândul fericit.

- A i primit romanul?

- Nu. i l-a fi vrut.

- P i s v d m cinci exemplare, deocamdat , i restul dup lansare sau mai târziu.

Se duse drept c tre raftul din col i extrase din rândul de jos, loc pe care Alexandru nici nu-l observase, cinci volume. O chem pe supraveghetoare s le noteze într-un registru i ea abia acum realiz cine era straniul personaj care d dea târcoale c ilor cu inten ii t inuite. Alexandru mul umi i se retrase repede, cu odoarele la piept, uitând de lansarea lui Alm anu.

Ajungând la cap tul culoarului, reflect o clip unde ar putea g si locul acela lini tit. Chiar în fa a lui se afla barul pavilionului, îns nu ar fi putut intra în el f s comande nimic, iar cafeaua i-o b use acas . În plus, nici nu prea se legau: barul cu lectura. Î i aduse aminte c pe cercul superior erau câteva „s li” unde se organizau lans ri, propriuzis spa ii deschise amenajate cu scaune, cea mai spa ioas , „Sala Mihail Sebastian”, fiind exact deasupra. O lu pe trepte în sus, o dat i înc o dat . O nimeri. Se preg tea într-ade-v r o lansare. Î i alese un scaun în spate de tot, la suficient distan de vorbitori. Comparativ cu temperatura de afar , aici era mai cald; nu mergea s mai r mân înfofolit cu haina. O dezbr , îi vârî fularul pe mânec i o a ez pe scaunul al turat. Introduse în punga pe care i-o luase cu sine patru exemplare din roman, oprindu- i numai unul. Nu mai rabd s amâne i se concentra asupra c ii, f când abstrac ie de to i i toate.

O pre lui, dintru întâi, r sucind-o a a i-a a. Nici prea groas , descurajeze, nici sub ire, s deziluzioneze, ci cum s arate bine.

Trei sute dou zeci de pagini, câte visase. Un roman precum se scrie i se public ast zi, care s te îndemne s -l cite ti. Coperta, v zut

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deja pe mail, policolor; pe fa aleea unui parc cu plimb re i - o pereche de b trânei în prim-plan -, numele autorului în crengile copacilor, titlul c ii în iarb , dedesubt; pe spate fotografia lui, bust, i textul criticului Eugen Negoescu, pe care nu-l tia. Îl citi plin de curiozitate. Valabil. Consult , în interior, pagina cu casetele tehnice, la sfâr it - cuprinsul. O r sfoi i se a ternu pe citanie: începutul, mai multe pasaje pe la mijloc, finalul... Curgea, curgea. i nu d du de greeli. Din cât citise, peste niciuna. Insist pe alte paragrafe, s-o depisteze pe cea inevitabil ; tot f succes, dar nu se am gea c nu exist . C n-ar fi chiar dou -trei... Va mai face încerc ri i acas . În pt mâna urm toare va ine romanul la c tâi. Nu se va dezlipi de el, nu-l va privi cu deta are decât mai târziu. Atunci când va dobândi statutul nepreferen ial, între celelalte c i ale sale. Ca p rinte, îl iube ti la început mai mult pe noul n scut, dar dup ce cre te trebuie s -l ezi în rândul fra ilor, dac vrei s fii un p rinte drept.

Strecur cartea în pung i î i în haina pe umeri. O lu încolo.

La acest ultim nivel nu era nici o îmbulzeal . În fa a editurilor, majoritatea din provincie sau cu mai pu in notorietate, nu se oprea nimeni.

Fetele de la standuri vorbeau la telefon, b ie ii se luptau cu jocurile pe calculator. La un moment dat se ivi un bufet la care î i beau ca-feaua ni te b rba i. De asemenea, mai ap ru o „sal ” de lansare. Alexandru se învârti pân d du de locul unde poposise înainte. Coborî la nivelul intermediar, mai îngust, dar nediferind esen ial de cel lalt. Avea un centru de pres . Dup ce f cu i aici rotocolul, o lu pe sc ri în jos.

Dintr-odat se schimba priveli tea. Lumea în esa culoarele. Era sâmb dup -amiaz , penultima zi de târg, când se operau i reduceri, d duser to i buzna. Dac undeva era înghesuial s nu r zbe ti, vrând-nevrând se oprea i el s ia seama, vedea, se l murea, trecea mai departe. În dou locuri unde se desf urau lans ri poposi mai mult, r mânând totu i la distan . Ast zi o singur lansare îl preocupa i nu voia s suprapun impresiile. Doar un lucru se va asem na: i la el, ca i aici, oamenii vor sta în picioare. La parter, unde se afl editurile firoscoase, nu sunt spa ii s stea lumea pe scaune, s -i tihneasc , ci asist din fa a standurilor, cât îi place... Î i cl ti privirea cu zeci i zeci de c i. Pe unele le jinduia, dar nu într-atât încât s le cumpere. Nu mai avea loc în bibliotec , nici nu mai citea ca alt dat . Ajunsese la satura ia care venea cu vârsta. Abia le prididea pe cele care i se ofereau. Sau, când i se trezea pofta, g sea întotdeauna în bibliotec o carte s-o reciteasc .

Se întâlni, în peregrin rile lui, i cu câ iva scriitori. Schimbar frazele de cuviin . Poate i ei aveau lans ri i nu-l invitar . Nu pomeni deci nici el de lansarea sa.

Jakob Alt - Vedere la Schloss Sargans

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Obosise, îi trebuia un loc s i odihneasc oasele. De urcat la cucurigu nu va mai urca. Se duse i se stârci între un b rbat i o domnioar pe una din treptele de sus ale sc rii de la intrare, cam ne te, deh!, scara principal , acoperit cu covor ro u. La editura din fa , a mai mare i mai tare, drept care î i instala musai standul în buricul târgului, se punea de o lansare. Î i a ez pachetul de c i pe genunchi, iar haina de pe umeri i-o chiti pe dos s i-o pun în poal . Ce Dumnezeului!... Pierduse fularul. Îi c zuse de pe mânec . Cotrob i binebine..., nimic. I se blocar min ile. S -l caute?... Caut acul în carul cu fân. Fularul lui cel ro u, cu care voia s se f leasc , s -l fluture pe piept ca un VIP. Directorul editurii, pedagogul neamului, deschisese edin a i se ambalase, prezentând un monstru sacru. Lui i se înfundaser urechile. Nu-l auzea. Domni oara de al turi îl îmboldi cu cotul: - Domnu, telefonul!... Îl c ut precipitat în buzunarul hainei, s nu piard semnalul, în cându- i totodat lucrurile i ridicându-se. Caterina.

- Alexandru, de ce nu r spunzi?... Vezi c noi am parcat ma ina i venim spre tine. Unde te g sim?

- La intrare, în fa a u ilor.

Str tu antreul i ie i. Afar era destul de reci or: 25 noiembrie, totu i; inându- i c ile între genunchi î i aburc haina pe umeri. Ai lui nu puteau veni decât dinspre dreapta, deci s fie atent într-acolo. Îi v zu pân la urm i mai coborî panta câ iva pa i spre ei: Caterina i copiii, Sebastian cu Andreiana i Ciprian. Îi conduse în untru i se oprir oleac pe platform . El scoase o carte din pung i i-o întinse lui Ciprian. B iatul o privi fascinat i îi mul umi cu un zâmbet recunosc tor. Iubea c ile, iar pe ale bunicului în mod special. La na terea lor î i conferea i sie i un rol i, într-o anumit m sur , le considera ca fiind i ale lui proprii. Cu acest sentiment le i ar ta la coal colegilor i profesorilor.

- Mai r mânem aici? întreb Caterina. V d c vorbe te marele corifeu.

Ar fi fost imposibil s nu-l recunoasc i ea pe reputatul filosof i gânditor.

- Dac vre i... S-a f cut trei i jum tate.

- Las -l!

Se infiltrar printre spectatorii îngr di i pe cele dou laturi ale megastandului i înaintar spre Cuvântul românesc, mai modest ca vizibilitate, îns editura etalon a scriitorilor. Pe autorul care se lansa aici Caterina nu-l mai cunoscu. Era Anatol Firescu, probabil cel care îi preceda lui Alexandru. Ba nu, î i încheiase cuvântul i, în timp ce se a eza s ofere autografe, alt grup începu s se încropeasc .

- Ai cump rat calendarul? se întoarse Caterina imperativ spre Alexandru.

- Oh, nu! o sfecli el. M reped s -l iau.

Era vorba de calendarul de perete cu icoanele Maicii Domnului, care trebuia s stea ag at anul viitor în buc rie. Îl ginise, parc la un stand din preajma u ilor care duceau la toalet , intrase acolo, dar nu-l cump rase dintr-o ezitare. Îl g si repede. Când i-l potrivea în pung , îi z ri venind din stânga pe bunii s i prieteni Arcadie Tei anu i Lucian Sârbu. Se îmbr ar i se s rutar bucuro i pe obraji.

- Care e starea vremii? se interes Tei anu.

- Tocmai ce i-a lansat Anatol Firescu romanul adineauri i se preg te te Dumitru Seceleanu. Dup el, urm m noi.

Se d dur mai aproape de scara ce urca i Alexandru î i sprijini ile de balustrad , s scrie autografele. Era un moment delicat de reflec ie, pentru c trebuia s ticluiasc dou texte neconven ionale, care s le mearg la inim prietenilor. Mai ales c Lucian Sârbu avea i obiceiul de a le fotografia i insera în blogul personal de pe facebook. Dur deci o z bav .

- Mul umim, felicit ri! îi strânser cei doi mâna primind romanul, sfoindu-l fugitiv i tr gând cu ochiul la autografe, evident.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Asisten a de la Cuvântul românesc se primenise. Simpatizan ilor lui Firescu le luaser locul ai lui Seceleanu. La care sporeau i ai lui Alexandru. Sosiser , când lipsise el, Matei i Roxana, fratele cu so ia, dimpreun cu familia nedesp it , doamna i domnul Cataram . Se gr bise deja Matei i cump rase dou c i, pentru el i familia însoitoare.

- Uite, le aveam eu, i le ar fratelui pe cele din pung .

- Re ine-le, c ai nevoie...

Oho!, n-or s -i ajung toate pe care i le ofer editura, o s mai i cumpere. Scrise autografele cu aceea i grij pentru nuan e.

Fiindc se constituiser într-un cerc, Caterina i Alexandru nu-i zur de departe pe so ii Brumar, ci abia când se oprir în spatele lor.

- S rut mâinile, doamn , se plec Alexandru curtenitor, v mulumim c participa i la lansarea mea.

- O facem cu pl cere.

- În septembrie ne-am întâlnit cu domnul la concertul de la Sala Palatului, zise Caterina. Dumneavoastr era i ocupat în pauza aceea.

- Da, s ob in un interviu de la pianistul Boris Corbu. Mi-a povestit so ul.

Nu mai z bovi Alexandru, ci scoase romanul i însemn pe pagina de gard dedica ia de rigoare. Luca Brumar îi trimisese i el o duzin de c i, iar doamnei îi purta recuno tin pentru proza pe care i-o publicase în revist . Le era dator amândurora.

Peste cinci minute se pomenir , te miri de unde, cu pictorul Cazimir Pop Stegaru, cu barba stufoas , îmbr cat în geac i blugi. Boemul autentic. Tr ia singur într-o cas de la Km. 0 al capitalei i, în afara expozi iilor sale, se remarcase printr-un act extravagant i deopotriv protestatar: umpluse zidurile din parcarea învecinat , dup ce le vopsise în alb, cu fresce evanescente: Crea ia lui Michelangelo, multiple variante ale Madonei cu pruncul ori ale Mântuitorului Iisus Zugr vise chiar i platanii, lipsi i de coaj . Var , iarn (prin z pezi), î i expunea tablourile pe întinderea parc rii i se preumblau printre ele c eii cu care conlocuia. Alexandru îi vizitase expozi iile din s lile de la Biserica Enei i UNESCO, de pe 11 Iunie. Pictorul îi executase cu ambele ocazii portretul, pe care îl postase pe FB, unde ap rea însu i live, s pt mân de s pt mân . Îl recomand Caterinei i celor care nu-l cuno teau i îi oferi urgent ultimul exemplar al romanului cu dedica ia aferent .

- Domnule Cazimir, îi face i un portret i nepotului meu? E un str lucit olimpic.

Se mai punea problema? Ciprian î i întrerupse lectura în care se cufundase i lu poz , iar pictorul î i începu me te ugul. Andreiana se apropie cu telefonul s -i fotografieze.

Pâ -pâ sosir i Sergiu-Marian Popas, pre edintele Clubului de Proz , cu tovar ul s u nedesp it Raoul Florian.

- La asta nu m a teptam, îi îmbr a c lduros Alexandru.

- Cum nu, cum nu? p ru a se mira Popas. Nu spunea i mai deun zi Prietenul bun la nevoie se cunoa te?

Da, Alexandru î i amintea episodul din var de la edin a Clubului, când Popas îi mul umea pentru acceptul de a citi o proz acolo, iar el, fiindc fusese anun at doar cu o zi înainte, îi r spundea cu acest proverb... Dar ce se f cea, c nu mai avea c i s le dea. Noroc c Dumitru Seceleanu î i încheiase misiunea i se lua pauz , iar supraveghetoarea expunea pe masa anexat Polifoniile senectu ii pentru lansarea ce urma i pentru vânzarea de dup aceea. Alexandru se apropie de ea: - Domni oar Marilena, v mai rog pentru cinci exemplare din romanul meu. Nota i-le în catastif.

- De unde ti i c m cheam Marilena?

- Sunt scriitor. i nu-i zisese a a domnul cel tân r acum dou ceasuri?... Ea îi zâmbi f s p trund enigma, num exemplarele din teancul de pe mas i i le întinse, apoi plec s le noteze în registru. Cum le primi, Alexandru i sc de dou dintre ele, oferindu-le prietenilor

55

de la Club. Oni or Dumbrav , directorul editurii, îl chem printr-un semn discret. V zu i Caterina.

- Las haina, îi zise.

El i-o pas lui Sebastian i r mase în jerseu, despov rându-se de elegan a râvnit . Îi mai l b iatului i c ile, oprindu- i numai una, s-o aib ca reazem pe timpul lans rii. De i î i petrecuser privirile în mai multe rânduri i î i f cuser semne de salut, abia acum el i Dumbrav î i strânser mâinile. Alexandru se mai salut de asemenea cu Tiberiu Catrina, pre edintele Filialei de Critic , invitat de director la lansare, i cu Ion-Dan Sofianu, invitatul s u.

Ar fi fost vremea s cam înceap treaba, îns Oni or Dumbrav tot t na. Dou minute, cinci minute..., cât? În fine, se limpezir lucrurile când îi v zur înaintând pe culoar pe Eugen Negoescu i adjunctul s u C lin Cernat. Apropiindu-se, intrar amândoi în stand i venir direct spre ei. Negoescu, dar i vicele, d du mâna zâmbind cu fiecare i aruncând câte o glum - era hâtru de felul s u -, dup care se a ez la mijloc; adjunctul în extrema stâng . Când se trezi cu domnia sa al turi, Alexandru nu t lm ci misterul decât cum i se releva: pre edintele Uniunii Scriitorilor sosise la Târgul de carte ca s -i prezinte romanul. Fusese hot rârea lui, pe care i-o comunicase lui Dumbrav probabil în cursul zilei, printr-un telefon.

- Doamnelor, rosti directorul la microfon a teptând s se instaureze lini tea, domnilor, suntem la ultima lansare de ast zi, o zi foarte înc rcat . L-am l sat la sfâr it pe domnul Alexandru Cezianu pentru c ne-a propus un roman de excep ie i n-am vrut s limit m comen-tariile pe marginea lui la dou zeci-treizeci de minute, ci cât va fi nevoie, invitându-v i pe dumneavoastr s interveni i dac ave i pl cerea.

Din pu inele cuvinte, pricepu Alexandru cum bate vântul.

Cel dintâi lu cuvântul Tiberiu Catrina, care nu îl comenta pentru prima oar la o lansare i publicase cronici aplicate despre romanele lui. Desigur, dintre cei prezen i, doi-trei le citiser , astfel c el relu i dezvolt f reticen e opiniile exprimate acolo.

- Îns romanul Polifoniile senectu ii, sublinie, e mai dens decât celelalte, pune accentul pe detaliu i, cu toate c durata ac iunii e mai scurt , transfigureaz vârsta b trâne ii cu pregnan i mul i se vor recunoa te în situa iile narate.

Veni cu exemple edificatoare, având ansa prin viu grai, spre deosebire de scris, s le extind cât dori. Încheie spunând c ne afl m în fa a unei c i de inut .

Al doilea vorbitor, Ion-Dan Sofianu, scrisese i el de curând o recenzie la Înserare, ceea ce îl încurajase pe Alexandru s -l solicite i pentru lansarea de acum.

- Eu, începu Sofianu cu o m rturisire, nu am citit niciodat un roman pe calculator i când mi-a trimis domnul Cezianu mail-ul, rugându-m s -l discut cu acest prilej, mi-a p rut c îmi cere imposibilul.

Am stat în dubiu dac s m încumet sau nu la un asemenea examen.

Când m-am apucat s citesc îns cartea i am reu it s parcurg zececincisprezece pagini, s-a produs incredibilul. Am continuat lectura pe tablet i n-am mai pus-o deoparte pân n-am sfâr it. E un roman care trebuie a ezat deasupra.

Acum îl inea în mân i, în timp ce vorbea, îl întorcea pe toate ile, îl r sfoia, vizualizând pasaje care îi surâdeau, cerceta num rul de pagini, îl cânt rea, dar vorbea întruna i încheie în aceea i not laudativ .

- Noi, interveni Arcadie Tei anu din public, nu am avut posibilitatea s citim romanul nici pe mail. Am luat cuno tin de el din numeroasele fragmente publicare în revistele literare i trebuie subli-niat aspectul, ca fiind un merit tot al autorului.

- Într-adev r, îi complet ideea Lucian Sârbu, fragmentele din „Via a literar ”, „Steaua polar ”, „Actualitatea literar-artistic ” sunt gr itoare, anun ând un roman valoros.

- Dar i la Clubul de Proz , le inu isonul Sergiu-Marian Popas, autorul a avut amabilitatea s aduc un fragment pe care i l-a încredin at

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spre lectur actri ei Gabriella Om t i am avut parte ast -var de o sear ce se va ine minte. Andreiana fotografia tot. Iar lui Oni or Dumbrav îi conveneau aceste interven ii, pentru c preg teau alocu iunea lui Eugen Negoescu. Îl consult din priviri i pe C lin Cernat dac are ceva de ad ugat. Normal, nu se a ezase acolo ca s i in gura ferecat . Se cuno tea cu autorul, erau conjude eni, prin urmare...

Alexandru asculta, asculta... Tr ia clipe de gra ie. Se rosteau, sigur, i cuvinte mari, dar ele consunau cu contextul. Ceea ce îl co-ple ea îns era prietenia pe care i-o manifestau ace ti oameni. Care se transmitea i publicului. Se strânsese lume mult . Bineîn eles, în primul rând pentru c era un loc de tranzit: unii se opreau, vedeau despre ce e vorba i, dac nu-i interesa, plecau mai departe, al ii, în schimb, se opreau i r mâneau. Plimbându- i ochii dintr-o margine într-alta, îl remarc mai retras i pe academicianul Petru Aurescu, înso it tot de dra-maturgul Radu Filimon. Îi zvâcni inima. Se nimerise ori nu prin Târg, cum zisese la întâlnirea din Her str u c s-ar putea întâmpla, cine tie, dar îl avea martor la eveniment.

- Am onoarea s -l invit acum s vorbeasc , zise Opri or Dumbrav , pe marele critic i istoric literar, domnul profesor Eugen Negoescu.

Profesor academician, de ce nu precizase directorul? se întreb Alexandru, care era onorat i el de participarea la lansarea sa a doi academicieni.

- Unii au spus, începu Negoescu, c au citit romanul pe mail, al ii în reviste...

Eu l-am citit în manuscris, pentru c la o întrevedere cu autorul mi-am ar tat disponibilitatea de a scrie despre el, sugerându-i totodat domnului Cezianu -l publice la Cuvântul românesc, iar în urm cu aproape dou luni mi l-a adus printat la Uniune. L-am citit, m-a convins i m-am inut de cuvânt scriindui o prezentare pentru coperta a patra.

Câ iva in i din asisten , care cump raser cartea dar nu sesizaser textul, o întoarser s -l vad . În sinea lor se vor fi felicitat o dat în plus de achizi ia cut .

- Mi-a pl cut romanul fiindc m-am reg sit i eu în paginile lui, b trânul care sunt. Polifoniile senectu ii e o carte a vârstei serenisime, care nu-i preocup îndeob te pe scriitorii de ast zi, considerându-se c tinere ea i maturitatea, ca vârste plenare, sus in o ac iune mai dinamic i trebuie s prevaleze. B trâne ea e contemplativ , corect. Tinere ea i maturitatea sunt frumoase, dar senectutea e bogat , fiindc a acumulat prisosul vie ii. i e generoas . La b trâne e nu mai ai nevoie de mai nimic, d ruie ti totul. trânii prezen i frem tar flata i. Cei care nu o f cuser , se îndreptar s cumpere romanul.

- Alexandru Cezianu detecteaz i descrie toate fa etele b trâne ii i le preschimb în podoabe rare. Romanul e polifonic, justificându- i titlul. E un roman care r mâne. sunar aplauze. Pentru vorbitor, pentru autor?... Cei doi î i strânser mâinile, gratulându-se reciproc.

- Un roman care r mâne, repet Opri or Dumbrav . Dar de vorbit cine a mai r mas? Întreb retoric.

Alexandru f cu o plec ciune, asumându- i responsabilitatea.

- i, dup câte s-au spus, ce a mai r mas de zis? întreb la rându-i cu smerenie. Doar s v mul umesc tuturor pentru cuvintele m gulitoare i pentru prietenia mirabil cu care m învrednici i. Iar lui Dumnezeu îi mul umesc pentru tot. Cine sunt eu? Sunt c ile pe care le-am scris. Tân rul din Lic r, maturul din Pa tele timpuriu, b trânul care v d ruie te ast zi cu dragoste Polifonii le senectu ii. i dac e s r mân, v r mân adânc recunosc tor.

Pân la sesiunea de autografe se perin-dar pe la Alexandru to i prietenii, felicitându-l i s rutându-l cu afabilitate, bucuro i c le-a oferit o zi deosebit .

Apoi el se a ez la mas i buchisi la dedica ii îndelung, pentru c irul celor care cump raser romanul era consistent. Ai lui îl a teptar îns r bd tori.

- ti i ce v propun? le zise radios la sfâr it. S mergem al turi, la Sofitel, i -i tragem un chef pe cinste. Este ziua onomastic a Caterinei, a fost o zi reu it i pentru mine, merit .

- C tu ai avut o zi reu it am v zut, confirm Roxana, îns de Catrina, c i serbeaz onomastica nici n-a fi gândit.

Pe Catrina ce s-o mai surprind propu-nerea, sta era Alexandru, tr iau împreun de cincizeci de ani, s le mai dea Dumnezeu mul i de aici înainte. (fragment din romanul Seniorul)

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Calendar - August 1.08.1913 - s-a n scut Coca Farago (m. 1974) 1.08.1915 - s-a n scut Gellu Naum (m. 2001) 1.08.1939 - s-a n scut Gheorghe Suciu (m. 1995) 1.08.1943 - s-a n scut Radu Cange 1.08.1948 - s-a n scut Titus Vâjeu 1.08.1949 - s-a n scut Ymeri Baki 2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907) 2.08.1950 - s-a n scut Val. Condurache (m. 2007) 2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811) 2.08.1994 - a murit Leonida Teodorescu (n. 1932) 2.08.2005 - a murit Sanda Stolojan (n. 1919) 3.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850) 3.08.1932 - s-a n scut Ion Pascadi (m. 1979) 3.08.1943 - s-a n scut Aurel Turcu (m.2012) 3.08.1943 - s-a n scut Cornel Ungureanu 3.08.1943 - s-a n scut Nicolae Petre Vrânceanu (m. 2018) 4.08 1931 - s-a n scut Nicolae Ciobanu (m.1987) 4.08.1954 - s-a n scut Paul Daian 5.08.1922 - s-a n scut Marin Preda (m. 1980) 5.08.1937 - s-a n scut Viorel Cacoveanu 5.08.1945 - s-a n scut Titi Damian 6.08.1912 - s-a n scut Ion Marin Iovescu (m. 1977) 6.08.1935 - a murit George Vâlsan (n. 1885) 6.08.1938 - s-a n scut Serafim Duicu (m. 1996) 6.08.1941 - s-a n scut Cezar Iv nescu (m. 2008) 6.08.1941 - a murit Izabela Sadoveanu (n. 1870) 7.08.1907 - s-a n scut Ion Zamfirescu (m. 2001) 7.08. 1998 - a murit George Damian (n. 1927) 7.08. 2002 - a murit Petru Vintil (n. 1922) 8.08.1892 - s-a n scut Mihail Sevastos (m. 1967) 8.08.1902 - s-a n scut Sa a Pan (m. 1981) 8.08.1912 - s-a n scut Liviu Bratoloveanu (m. 1983) 8.08.1921 - s-a n scut Emil Iv nescu (m. 1943) 8.08.1926 - s-a n scut Horia Stancu (m. 1983) 8.08.1936 - s-a n scut Bianca Balot (m. 2005) 9.08.1934 - s-a n scut Romulus Cojocaru (m. 2007) 9.08.1977 - a murit Ion Marin Iovescu (n. 1912) 9.08.1991 - a murit Cella Delavrancea (n. 1887) 9.08.1997 - a murit Eugen Todoran (n. 1918) 10.08.1884 - s-a n scut Panait Istrati (m. 1935) 10.08.1921 - s-a n scut Ion Negoi escu (m.1993) 10.08.1927 - s-a n scut Barbu Cioculescu 10.08.1937 - s-a n scut Dan Lauren iu (m. 1998) 10.08.1968 - a murit Eugen Schileru (n. 1916) 10.08.1980 - a murit I. Peltz (n. 1899) 10.08.2008 - a murit Tudor opa (n. 1928) 11.08.1900 - s-a n scut tefan Lupa cu (m. 1988) 11.08.1929 - s-a n scut Modest Morariu (m. 1988) 11.08.1930 - s-a n scut Teodor Mazilu (m. 1980) 11.08.1961 - a murit Ion Barbu (n. 1895) 12.08.1816 - s-a n scut Ion Ghica (m. 1897) 12.08.1924 - s-a n scut Nicu T nase (m. 1986) 12.08.1965 - a murit Constantin Kiri escu (n. 1876) 13.08.1864 - s-a n scut Spiridon Popescu (m.1933) 13.08.1917 - s-a n scut Ovidiu Bârlea (m.1990) 13.08.1917 - a murit Alexie Mateevici (n.1888) 13.08.1928 - s-a n scut Ion L ncr njan (m.1991) 13.08.1937 - a murit Alexandru Sahia (n. 1908) 13.08.1943 - s-a n scut Florin Muscalu (m. 2001) 13.08.1956 - a murit Victor Papilian (n. 1888) 13.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 14.08.1960 - s-a n scut Radu Paraschivescu 14.08.1984 - a murit Vasile Lovinescu (n. 1925) 15.08.1883 - s-a n scut Corneliu Moldovanu (m.1952) 15.08.1894 - s-a n scut Ion Chinezu (m. 1966) 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950)

continuare în pag. 58

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Familia tradi\ional[ prin conceptul contemporaneit[\ii Dac s ne referim la semnifica ia familiei tradi ionale în contextul actual al existen ei umane, atunci acest subiect, cu siguran , ar induce la formarea mai multor teme de discu ie care, la rândul lor, ar putea provoca atât neîn elegeri, cât i consens în abordarea problemei în cauz . În istoria omenirii este foarte bine cunoscut faptul c familia, ca form social , este nucleul esen ial în componentul de existen i continuitate a vie ii umane, indiferent de faptul dac la baza acesteia este rela ia conjugal bazat pe c toria legal (conform actului civil) sau concubinaj (f acte civile/ c torie nelegitim ). Îns , în tratarea acestui subiect vom atrage mai mult aten ia la aspectele ce in de rolul i contribu ia familiei tradi ionale în formarea unei societ i s toase, favorabil omului în dezvoltare.

Familia a fost i va fi mereu o necesitate suprem în existen a omului. Fiind format / unit din dou persoane de sex opus, familia tradi ional î i are originile sale, caracterul i con inutul s u. Coninutul oficial al acesteia, stabilit prin lege, reprezint starea prin care cuplul conjugal este obligat s se respecte în tot ceea ce se nume te convie uire în parteneriatul matrimonial propriu so ilor. Îns , dac lu m în considera ie adev rul existent al familiei tradi ionale din Estul Europei/ sud-Estul Europei i nu numai, atunci acesta se contrazice pe sine însu i în foarte multe ac iuni i anume: în respectarea actului civil semnat în fa a organelor de resort, dar i în fa a institu iei cre tinismului-biserica unde se fac promisiuni prin jur mânt divin.

Realitatea este c în familia tradi ional a existat i a dominat mereu dispropor ia, puterea (cu regret, în mod special puterea fizic i cea de ambi ie paternal ), fiind mai mult de partea b rbatului, acesta considerându-se capul familiei, cu toate c femeia a fost i este acea care întreprinde, în majoritatea cazurilor, ac iunile necesare de rigoare pentru existen a familiei i, nemijlocit, realizarea obiectivelor prioritare în men inerea cuplului conjugal. Dar, nec tând la pozi ia destul de important i, în acela i timp, supus a femeii (ca s nu generaliz m), oricum b rbatul este acel care de ine autoritatea în coabitare, astfel deseori dominând în mod nelimitat femeia i copiii.

Acest lucru se men ine prin tradi ie i anume: depinde din ce familie provine b rbatul. tim cu to ii i este o realitate dur c în familia tradi ional b rbatul aplic frecvent puterea fizic împotriva so iei, în mod aparte, dar i împotriva copiilor, ac iune care provoac mari dificult i în educa ia copiilor i, respectiv, în formarea unei personalit i adecvate pentru o societate civilizat . Nu este exclus faptul c în familia tradi ional b taia împotriva copiilor o aplic i mama, adic so ia b rbatului. inând cont de faptul c mai mult de jum tate din familiile tradi ionale, spre exemplu cele din societatea basarabean , î i educ copiii prin b taie, atunci ne convingem ferm c i societatea civil în dezvol-

tare este afectat nespus de grav de factori mai mult negativi, decât pozitivi. Cu atât mai mult, conflictele permanente ce exist între so i so ie (la baza acestora fiind conflictele cu accent pe infidelitate, neajunsuri materiale etc.) se r sfrâng destul de negativ asupra copiilor în dezvoltare. Acest lucru, ulterior, atest faptul c copiii crescu i în condi ii nes toase de educa ie pe parcurs devin trauma i psihologic i întâmpin greut i în formarea unui comportament uman adecvat, iar personalitatea acestora este supus unor riscuri ce se coreleaz nesatisf tor în rela iile cu societatea civil . Astfel, prin men inerea unei asemenea familii de stil tradi ionalist se contribuie la formarea unui mediu social nes tos i, nemijlocit, la formarea unei personalit i traumate în procesul de dezvoltare. Dar nec tând la toate acestea i pe lâng faptul c între cuplul conjugal nu mai exist respect, armonie i credin adev rat în dragoste, oricum o asemenea familie continu s convie uiasc împreun pentru a demonstra societ ii/ vecinilor/ prietenilor prezen a unei familii de stil tradi ionalist ce are la baz actul legal oficializat prin c torie. Anume sub acest document numit Act de C torie sute/ mii/ milioane de parteneri conjugali, doar de ochii lumii, men in familia tradi ional , îns nu au curajul moral de a desface aceast rela ie care nu mai func ioneaz în condi ii normale i nu mai este benefic nici pentru un membru al familiei, cu atât mai mult pentru o existen decent i o dezvoltare normal a copiilor în cre tere. Atunci ne vom întreba: este cazul s pled m pentru men inerea unei asemenea familii de stil tradi ionalist sau s pled m pentru una de stil modernist care are la baz convie uirea între parteneri doar atâta timp cât exist respect i devotament autentic în dragoste/ sentimente? De men ionat pentru claritate, nimeni nu exclude faptul c familia tradi ional nu este bun , din contr ea este foarte bun doar în condi iile când este fondat i func ioneaz pe criterii de venera ie i atitudine omeneasc între partenerii conjugali, dar nu s existe pe criterii de falsitate/ ipocrizie/ infidelitate. Concomitent, pentru a face o diferen iere sau pentru a constata faptul care dintre aceste dou categorii de familii este mai bun în fondarea unui mediu social s tos, atunci vom relata argumente i despre familia modern . Îns , în tratarea acestui subiect vom atrage mai mult aten ia la aspectele ce in de rolul i contribu ia familiei în formarea unei societ i favorabile omului în dezvoltare, indiferent dac aceasta este tradi ional sau modern .

Familia modern , în majoritatea cazurilor, are la baz rela ia civilizat dintre doi parteneri de sex opus i se întemeiaz pe dou aspecte: concubinaj i rela ie oficializat prin acte civile (ca i în cazul familiei tradi ionale, numai c în anumite situa ii cu orient ri diferite). Concubinajul, f îndeplinirea formelor legale de c torie, este o metod de convie uire dintre doi parteneri (un b rbat i o fe-

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

meie) foarte r spândit în lumea contemporan din Westul Europei i nu numai, dar mai pu in aplicabil în Estul Europei, mai ales în sud-Estul Europei (spre exemplu, în societatea moldoveneasc unde nu este recunoscut în mod legal concubinajul). În cazul dat nu ne vom referi la partenerii cu orientare sexual din categoria homo, dar ne vom referi la categoria hetero - concubinaj dintre dou persoane de sex opus (b rbat i femeie) care convie uiesc împreun f acte legale. Aceasta reprezint în mare parte familia contemporan din Occident care, la rândul ei, ofer continuitate vie ii umane (concubinaj: Islanda - 66,9%, Fran a - 59,1% etc. https://ro.wikipedia.org/wiki/Concubinaj).

Iar con inutul oficial (cu acte civile) sau neoficial (f acte - concubinaj) al familiei moderne este o component mai pu in important în via a cuplului, respectiv, o component care nu scoate în eviden o stare anormal a lucrurilor, deoarece acel document oficial (actul civil de c torie) sau acea fil de hârtie nu decide i nu garanteaz soarta unei rela ii bune dintre parteneri totul depinde de atitudinea i cultura reciproc a fiec rui membru în coabitare, mai ales în rela ia de fidelitate. În acest caz ar fi normal de tratat subiectul din alt unghi al existen ei i anume: din cel al respectului dintre dou persoane care convie uiesc împreun . Astfel, familia prin rela ia de concubinaj (considerat familie modern ) poate exista o via întreag , dac aceasta se bazeaz pe respect, adev r i sentiment autentic în toate. Fire te, în cazul când partenerii sunt siguri de rela ia lor civilizat i benefic pentru ambii, atunci foarte mul i dintre ei oficializeaz aceast rela ie prin actul legal de c torie. Iar în cazul când rela ia dintre parteneri nu mai merge în mod favorabil i începe s se contrazic în multe lucruri, dar mai ales în via a sentimental , atunci acest cuplu se separ , iar copiii din aceast familie sunt educa i cu mult r spundere de ambii p rin i, chiar i dac sunt separa i. Astfel, copiii din asemenea familii nu cresc într-un mediu de conflicte i stresuri permanente dintre p rin i, iar educa ia i personalitatea acestora este cu mult mai prielnic în formare în raport cu a copiilor din familiile tradi ionale unde în orice moment persist conflictele i b ile dintre p rin i. Totodat , în familiile de stil modernist relaiile dintre p rin i i copii sunt diverse fa de cele din familiile tradi ionale.

Având la baz autonomia fiec rui membru al familiei, în familiile moderne autoritatea între p rin i/ parteneri conjugali nu exist , de fapt ea exist , îns în mod egal. Cu certitudine, nu în toate familiile moderne exist unitate i armonie, dar, în acela i timp, în familiile din Occident nu exist acea degradare sau dec dere comportamental între partenerii conjugali a a cum este v zut realitatea brutal din unele familii tradi ionale din Estul Europei/ sud-Estul Europei, spre exemplu - societatea basarabean . De men ionat, familia modern nelegalizat , adic f acte civile de c torie, s-a format în baza unor necesit i i cerin e ale epocii contemporane i anume: pentru a evita formalit ile legale de divor în cazul când rela ia dintre parteneri nu mai func ioneaz bine.

A convie ui într-un mod anormal sub numele de familie tradi ional nu este deloc u or i agreabil, a a cum nu este deloc pl cut s vezi cum o comunitate uman nu se dezvolt în mod civilizat din cauza unor principii legate de tradi ionalism - un lucru destul de ridicol. Dezvoltarea unei societ i depinde în mare m sur de cultura, unitatea i stabilitatea familiei care dintotdeauna a fost i va fi nucleul esen ial în existen a/ istoria omenirii, nec tând la faptul sub care form exist sau a fost fondat . Familia, fiind o comunitate de nivel micro, trebuie în permanen s i manifeste principiile de existen în pas cu schimb rile lumii contemporane i, nemijlocit, cu necesit ile în dezvoltare a propriei societ i. De aceea, familia tradi ional trebuie men inut / p strat doar atunci când ea este fundamentat pe valori i rela ii umane autentice, având la baz respectul adecvat dintre cele dou persoane ce convie uiesc împreun - so ul i so ia. Iar în cazul când familia tradi ional exist înc pe principii i ambi ii primitive în coabitare, atunci un asemenea cuplu conjugal trebuie s se separe, deoarece prin comportamentul neadecvat al vie ii conjugale i de familie se contribuie destul de negativ în educa ia propriilor copii i în procesul rela ional al acestora cu societatea. În caz contrar, trebuie de recurs la modul de via al familiei moderne ce func ioneaz pe criterii de egalitate în drepturi i respect în rela ia sentimental , indiferent de faptul dac aceast familie este legalizat prin acte civile sau nu.

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Calendar - August continuare din pag. 56 16.08.1920 - s-a n scut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a n scut Ovid S. Crohm lniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a n scut Ileana Berlogea (m. 2002) 16.08.1935 - s-a n scut Ion Gheorghe 16.08.1942 - s-a n scut Gabriela Melinescu 16.08.1946 - s-a n scut Ioan Adam 17.08.1925 - a murit Ioan Slavici (n. 1848) 17.08.1952 - a murit George Magheru (n. 1892) 17.08.1964 - a murit Mihai Ralea (n. 1896) 18.08.1916 - s-a n scut Neagu Djuvara (m. 2018) 18.08.1931 - s-a n scut Paul Anghel (m. 1995) 18.08.1957 - a murit G. Tutoveanu (n. 1872) 18.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 18.08.1999 - a murit Mircea Sântimbreanu (n. 1926) 19.08.1914 - s-a n scut I. Vitner (m. 1991) 19.08.1935 - s-a n scut Oltyán Laszló (m. 1990) 19.08.1935 - s-a n scut Dumitru Radu Popescu 20.08.1872 - a murit Dimitrie Bolintineanu (n. 1825) 20.08.1900 - a murit G. Dem. Teodorescu (n. 1849) 20.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 20.08.1920 - s-a n scut Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (m. 2006) 20.08.1984 - a murit Al. I. tef nescu (n. 1915) 21.08.1723 - a murit Dimitrie Cantemir (n. 1673) 21.08.1856 - s-a n scut C. C. Bacalba a (m. 1935) 21.08.1972 - a murit Nichifor Crainic (n. 1889) 21.08.1990 - a murit Al. Cerna-R dulescu (n. 1920) 21.08.1991 - a murit Eugen Jebeleanu (n. 1911) 22.08.1890 - a murit Vasile Alecsandri (n. 1818) 22.08.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.08.1917 - s-a n scut Alexandru Piru (m. 1993) 22.08.1951 - s-a n scut Vladimir Munteanu (m. 1993) 22.08.1959 - a murit D. Iov (n. 1888) 22.08.1981 - a murit Sa a Pan (n. 1902) 22.08.1998 - a murit Tudor Gherman (n. 1939) 22.08.1999 - a murit Tudor Popescu (n. 1930) 23.08.1924 - s-a n scut Paul Everac (m. 2011) 23.08.1933 - s-a n scut Corneliu tefanache (m. 2009) 23.08.1943 - s-a n scut Mircea Iorgulescu (m. 2011) 23.08.1948 - s-a n scut Andrei Ple u 24.08.1820 - a murit Ion Budai-Deleanu (n. 1760) 24.08.1868 - a murit Costache Negruzzi (n. 1808) 24.08.1994 - a murit Wolf von Aichelburg (n. 1912) 25.08.1849 - s-a n scut G. Dem. Teodorescu (m. 1900) 25.08.1902 - s-a n scut Camil Baltazar (m. 1977) 25.08.1907 - a murit Bogdan Petriceicu Hasdeu (n. 1838) 25.08.1975 - a murit Romulus Dianu (n. 1905) 25.08.1980 - a murit D. D. Ro ca (n. 1895) 25.08.2010 - a murit Baru u T. Arghezi (n. 1925) 26.08.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881) 26.08.1997 - a murit Val. Condurache (n. 1950) 27.08.1918 - s-a n scut Leon Levi chi (m. 1991) 27.08.1928 - s-a n scut Mircea Zaciu (m. 2000) 27.08.1930 - s-a n scut Z. Ornea (m. 2001) 27.08.1942 - s-a n scut Ovidiu Ghidirmic (m. 2017) 27.08.1965 - a murit Eusebiu Camilar (n. 1910) 28.08.1909 - s-a n scut Astalos István (m. 1960) 28.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 28.08.1917 - a murit Calistrat Hoga (n. 1847) 28.08.1939 - s-a n scut Rodica Ojog-Bra oveanu (m. 2002) 28.08.1943 - a murit George Ulieru (n. 1884) 28.08.1944 - s-a n scut Marin Mincu (m. 2010) 29.08.1881 - s-a n scut N. Dun reanu (m. 1973) 29.08.1953 - s-a n scut Dumitru Augustin Doman 30.08.1910 - s-a n scut Augustin Z. N. Pop (m. 1988) 31.08.1927 - s-a n scut Radu Petrescu (m. 1982) 31.08.1927 - s-a n scut Dan De liu (m. 1992)

Anul IX, nr. 8(96)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Giuseppe NAVARRA (27.07.1937 - 18.09.1988) scut în Bucure ti, în tinere e a lucrat ca func ionar de stat, apoi ca publicist liber profesionist. A fost membru al Cercului rebusist „Bucure ti”, crea ia sa fiind, în mare parte, destinat unor c i (ex.: „Domino - jocuri distractive”, „Combina ii în careu - Rebus sportiv”) i reviste (ex.: „Punct i contrapunct”) tip rite în baza unor contracte de editare. În paralel cu activitatea rebusist , a desf urat o bogat activitate literaro-umoristic , remarcându-se ca epigramist (colaborator la „Urzica”, inclus în peste 30 de volume colective de epigram ) i antologator de epigram : Bolduri cu inbolduri (1975), Culegere de epigrame (1976), Zâmbete la umbr (1976), Caleidoscop umoristic (1976), i eu l-am citit pe Mar ial (1979), inte cu înv minte (1979), Epigrami ti români de azi, antologie (1979), Epigrami ti cu sau f voia lor (1983), Antologia epigramei române ti (1985). „Supersti ie” Nu-s tributar credin ei vane, Dar am un fix, probat cu rost: În mod constant am ghinioane, Când calea-mi taie… câte-un prost!

Unui tân r infatuat Ce i-a pune mâna-n ciuf Când m tot m sori alene!...

Te-au crescut p rin ii-n puf i acum te umfli-n pene!

La mare Am z rit la mare-o fat Absolut neconformist : La nudi ti p rea-mbr cat , La-mbr ca i p rea nudist ! *** Lumini a-i fat bun , Talentat i distins , Tare-a sta cu ea-mpreun , Dar cu lumini a stins !

Unui protejat Pe post, cu pila i norocul, Tu nu faci purici, negre it, omul nu sfin te locul Când nu-i la locul potrivit.

Testament Acum, în cel din urm ceas, Din tot ce n-o s iau cu mine, Iubi ii mei amici, v las… las cu bine!

Alexandra DOGARU (6.12.1957) scut în loc. Lop tari, jud. Buz u. Absolvent a Facult ii de Filologie (francez -englez ) la Universitatea din Ia i, studii europene (master), doctorand în sociologie. Traduc tor de carte (din francez i englez în român - 15 c i publicate), consilier editorial i editor (Editura „Sagittarius”, Ia i). Din anul 2017 este membr a Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara i a Uniunii Epigrami tilor din România. Apari ie editorial epigramatic : Do(a)ge de Bega (2017). Premiul UER pentru volum de debut (ex aequo) pentru anul 2017. Marele Premiu la Festivalul na ional de epigram , Ploie ti-Plopeni, august 2017.

Repara ii caritabile (autoepigram ) A descins de la curbur De Carpa i i unii-o roag , le pun , de se-ndur , Unde-i lips , câte-o doag !

Rafinament O re et brevetat Epigramelor cu fler: Usturoi i înghe at , Ciocolat i piper!

Parfum complice M-am întrebat de-atâtea ori De ce mi-aduce so ul flori i am g sit vicleanul rost: nu-l „miros” pe unde-a fost…

Pipernicirea pensiei Cu anii te-ai împu inat, E legea firii, to i o tim, Dar pensia s-a dezumflat Doar din motive de… „regim”!

Unui so ifonat S-a-nsurat, dar ce folos!

Dânsa e c lc toreas i, c lcând în sus i-n jos, Rar mai calc pe acas !

Ia liubliu Italia Nu din trufie sau din pizm , Românii ca latini sadea Au vrut s vad cum e-n „cizm ” tui de cât au stat… sub ea!

Pensionarului postdecembrist i spun, ca s -n elegi odat : În noul teatru de revist Din ara zis „democrat ”, Contezi ca nume pe o list !

Pruden justificat Când întorci mereu obrazul La schimbarea de macaz, n-ajungi cumva în cazul De-a nu mai avea… obraz!

Mintea de pe urm Acum, s -mi asculta i pova a, Iar de nu vre i, nu zic nici pâs: Superba comedie „VIA A” n-o lua i, cumva… în râs!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Marele „epigramist” Cu cel me ter în butad Iat , cred, ce s-a produs: L-am c lcat cândva pe coad i de-atunci o ine sus…

Într-un restaurant cu muzic Din local, de sup rare, Am plecat în mare grab : Muzica e mult prea tare, utura – mult prea slab !

Unui poet Am citit, strof cu strof , Opul s u scris cu migal .

Are el niscaiva stof , Îns are i cârpeal !

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Jakob Alt s-a n scut la Frankfurt pe Main, în 1789, unde i-a început educa ia artistic . Mai târziu, s-a mutat la Viena i a fost admis la Academia de Arte Frumoase. Curând s-a remarcat ca pictor peisagist i a f cut mai multe c torii prin Austria i Italia, pictând, în timp ce c torea, peisaje din vecin tatea Dun rii i din ora ul Viena. Ulterior, Alt a pictat foarte mult în acuarel ; el a fost, de asemenea,

Anul IX, nr. 8(96)/2018

litograf. În 1830 viitorul împ rat Ferdinand I al Austriei a ini iat un proiect prin care s-au comandat tablouri ale celor mai frumoase peisaje din Imperiu.

Alt i fiul s u cel mare, Rudolf von Alt, au pictat aproximativ 170 din cele 300 de lucr ri executate înainte de finalizarea programului în 1849.

Jakob Alt a murit la Viena, în 1872.

Jakob Alt - Strâmtoarea cu flux de munte