Constelatii diamantine, nr. 9 (97) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 9 (97) Septembrie 2018

Semneaz : Nicolae B la a Mariana-Roxana Bischin Angela Burtea Mihai Caba Livia Ciuperc Iurie Colesnic Doina Dr gu Vasilica Grigora Sandor Halmosi Marian Hotca Dumitru Ichim Marin Ifrim Petru Ioan Petre Isachi Daniel Marian Daniel Mari Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Irina Lucia Mihalca Janet Nic Drago Niculescu Mircea Pavelescu George Petrovai Ionel Popa Silviu D. Popescu Ion Popescu-Br diceni Victor Ravini Anca SÎrghie Florentin Smarandache Camelia Suruianu Viorel erban Ben Todic Al. Florin ene Petre-Ion-Florin Vasilescu Nicolae V reanu Sârbu Mariana Zavati Gardner

Uhde - Fete pe verand

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Noul curent literar: Proglobmodernul ..............................................p.3 Doina Dr gu , Ars longa, vita brevis ..............p.4 Livia Ciuperc , Alexandru Vlahu (160)....p.5 Victor Ravini, Jum i de adev ruri despre traci la Herodot ........................................pp.6-9 Florentin Smaramdache, Medita ii ................p.9 Janet Nic , Parodii .........................................p.10 Drago Niculescu, Poeme .............................p.11 Ionel Popa, Spa iul literar în romanul românesc. Inventar fenomenologic.

Ioan Slavici - Mara .................................pp.12-14 Daniel Marian, O lume, alt lume, lumile, lumea ................................................................p.15 Viorel erban, Reale, iReale - Revela ii, resuscit ri, regrete .........................................p.16 Iurie Colesnic, Lumina c uzitoare a poeziei .............................................................................p.17 Const. Miu, Arta încifr rii straniului ..........p.18 Camelia Suruianu, Alvin Toffler - omul fa în fa cu noile modific ri comportamentale ......................................................................pp.19-21 Marin Ifrim, Tovar ul “prim secretar” înc nânc rahat .................................................p.21 Petre Isachi, Povestea eternului triunghi erotic i entropia literaturii .............................pp.22,23 George Petrovai, Damascius i subtila lui filosofie despre primele principii ..........pp.24-30 Nicolae M tca , Catrene .................................p.30 Anca Sîrghie, Un periplu literar cu Sibiul în epicentru sau Cartea întâmpl rilor - vol. 2, de Mihai Posada ............................................pp.31-33 Galina Martea, Rodica Elene Lupu - o scriitoare pentru românii de pretutindeni ..pp.34,35 Daniel Mari , Poezia care exist , Vârsta care nu exist ............................................................p.36 Vasilica Grigora , Valea, Poete! - între ironie i luciditate ..............................................pp.37,38 Marian Hotca, Poeme ......................................p.39 liliana Gh Boian, “N luca în pust ” sau cristalul piramidal ..........................................p.40 Petru Ioan, Poeme ............................................p.41 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.42 Silviu D. Popescu, Poeme ...............................p.43 Maria Roxana Bischin, Despre “P unul alb” al lui William Sharp din volumul “Suspinele Romei” .......................................................pp.44,45 Angela Burtea, fim aproape, chiar dac suntem departe! ..............................................p.46 Ion Popescu-Br diceni, Tr iesc în Târgu-Jiu câ iva veritabili scriitori ........................pp.47-49 Sandor Halmosi, Poeme .................................p.50 Nicolae V reanu Sârbu, Poeme ................p.51 Lucia Irina Mihalca, Poeme .........................p.52 Ben Todic , Eu sunt omul muncii i al faptelor mele ....................................................................p.53 Mihai Caba, Traian Mocanu, un pictor care te cucere te “dintr-o suflare” .....................pp.54,55 Dumitru Ichim, Manito Ahbee ......................p.56 Nicolae B la a, Despre ale ii neamului, politica vremurilor i satul românesc ..pp.57,58 Mircea Pavelescu, Constela ii epigramatice ..p.59 PIF Vasilescu , Constela ii epigramatice ...p.59

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Fritz Von Uhde

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Noul curent literar: Proglobmodernul În câteva articole de analiz , pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam c , atât critica literara, cât si dezbaterile literare de azi tr iesc din amintirile comunismului. În contextul vie ii literare de ast zi, cu consecin e incalculabile în educarea tineretului nostru, este fenomenul de reciclare a „mastodon ilor” artificiali „umfla i”, vinova i c au f cut jocul puterii comuniste. Ace ti „mastodon i” adu i pân la „genialitate” s-au folosit de rela iile lor pentru a- i publica abera iile postmoderniste, de a beneficia de multe facilit i materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri.

Ace tia „jucau”, i mai joac i azi, destinele literaturii române, impunând „valorile” i ierarhiile artificiale, conform mentalit ii implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie spunem c , în perioada comunist când era în vog post-modernismul, care, prin acel text abscons nu f cea decât jocul propagandei de partid, iar în elegerea i interpretarea operelor literare în raport cu societatea se f cea în func ie de necesitatea propagandei.

Dup evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politic a disp rut, i-a f cut sim it prezen a un nou curent literar, pe care lam denumit proglobmodernul, fenomen semnalat i de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modernul” („Fragmente critice”, vol. II, 1998). Acest nou curent aduce o prospe ime i o desc tu are a ideilor, tergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzeci ti, care au r mas ni te cita i i nu citi i.

Proglobmodernul vine cu înc rc tura tradi ional din literatur , este o întoarcere pe jum tate de modernism, nu neglijând un adev r; c între maximum de con tiin posibil i aceast con tiin

Uhde - Rug ciunea înainte de mas

uman nu e doar o diferen cantitativ ; con tiin a uman aduce în formarea ei decalajul dintre o existen în sine (chiar i privilegiat ) i o existen pentru sine, între existen a unui om în societate i existen a unui om ca umanitate.

Noul curent promoveaz opere al c ror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istoric determinat , ca echilibru dislocat în virtutea unor existen e ale grupurilor sociale i politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social i politic.) În acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Via a de pretutindeni”, „Oglinda literar ”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc., care promoveaz literatur ce se încadreaz în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizeaz i prin p strarea i promovarea specificului na ional, în contextul integr rii În timp ce publica ii cunoscute i finan ate de Ministerul Culturii, Uniunile de crea ie, au r mas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmodernist a genera iei optzeciste, a c ror limb „exprima” golul unei „glacia iuni” al sufletului uman, într-un text incoerent i inexprimabil.

Revistele mai sus amintite si criticii promova i de acestea feresc literatura de posibile influen e negative ale presiunii politice i de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literar ”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc.). Recursul la textele fundamentale ale umanit ii ne poate sprijini s deslu im modele trec toare i moduri problematizate ale condi iei umane, ce str bat dincolo de conjuncturi i traverseaz epoci. Proglobmodernul promoveaz dreapta m sur între imobilismul esen ialist i noutatea, care nu neag continuitatea, ba o promoveaz , este, în esen , textul discursului tiin ific al oric rui timp. Acest nou curent se dezvolt sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând c „adev rul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneit ii democratice, când postmodernismul românesc apare ca o pozi ie exprimat avant la letre la destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este str in de noile cuceriri tiin ifice i neuropsihice, este expresia îmbin rii talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) i cel fonic (în cazul teatrului), în cadrul rora con tiin a ia act de ea îns i prin elementele clasice/ moderne. A fi fost tentat s spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi d frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceau ism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. A a c îl elimin m din termenul propus. În acest context, orice revist „ne-aliniat ” devine o publica ie de avangard a proglobmodernului, prin însu i faptul c public autori ce promoveaz valorile noastre tradi ionale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie s fie recunoscut fiindc el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adev r ce exist la propria sa na tere”. (M. Foucaud).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Doina DR{GU|

Ars longa, vita brevis Arta e lung , via a scurt . A rezista în fa a timpului, înseamn a fî dincolo de timp, a dep i clipa; înseamn a fixa eternitatea în mi care, a crea un ideal, care s devin realitate; înseamn a g si o leg tur între spiritualitatea cea mai înalt i materia cea mai sensibil , pentru realizarea unei emo ii.

Arta este manifestarea cea mai expresiv a acordului profund dintre inteligen i materie, constând în crearea unor structuri i forme capabile s genereze emo ii.

Urmând acela i drum ca religia i via a social , i mi cându-se, aproape exclusiv, între limitele timpului încadrat într-o anumit epoc , arta s-a subordonat simbolismului religios, dar, totodat , ea a constituit o unitate posibil de eliberare a formei i con tiin ei, de reconciliere a leg turilor constituite în dogm , de descoperire a ideii divine.

Arta este acea form de reprezentare a obiectelor i ideilor în imagini vizuale sau auditive, capabil s trezeasc emo ii, sentimente, aspira ii, st ri de dispozi ie. Exist , în natur , destule forme care ne produc încântare, admira ie, tr iri, sentimente: de exemplu un peisaj, un apus de soare etc., dar ele sunt doar ni te forme pur naturale, f s implice o interven ie con tient a ceva asupra a altceva, f s fie create, construite. Deci iat c arta implic actul de crea ie, de descoperire, prin activitatea con tient a omului asupra unui material; arta implic sensibilizarea materiei determinate prin crearea de forme, care, în urma contempl rii, produc impresii i st ri emo ionale.

Opera de art este exteriorizarea îns i a artistului, este forma untric ce se înf ptuie te mai întâi în el ca idee, este lumea lui interioar formulat în simboluri, este sugestia acaparatoare inclus în d ruirea de sine.

Aptitudinea pentru o art dat nu presupune numai simboluri senzoriale, ci un întreg complex de func ii, care se întâlnesc în crea-

tor i formeaz o unitate, o armonie a sentimentelor cu o for de ie ire în afar .

De pild , pictorului îi trebuie, dincolo de sensibilitatea vizual în culori i forme, o corelare între capacit ile spiritului, ale ochiului i ale mâinii; muzicianului îi trebuie, în afara fine ei urechii, darul de a sim i raporturile i armoniile dintre mi rile în timp i spa iu i de a le transforma în sentimente i emo ii exterioare; poetului îi trebuie nu numai st pânirea unei limbi, ci i aptitudinea de a comunica un gând sau o idee în simboluri expresive.

Arta înseamn , de multe ori, renun are i sacrificiu; ea nu este o lumin pe urmele c reia merge artistul pân la întâlnirea sublimului, ci este o idee care se realizeaz într-un univers sensibil, care dep te posibilit ile obi nuite i iese în afar , din timp, cunoscând o elevare pân la cea mai înalt form a alc tuirii. În acest sens, Delacroix spunea: „Da imi noroi de pe strad i, dac -mi l sa i libertatea s -l înconjur dup placul meu, voi face din el carne de femeie cu o tent fermec toare”.

Uhde - În

area

Arta este în strâns leg tur cu via a i aspira iile artistului, i ea reflect o anumit treapt a existen ei sale, preocup rile i tr irile unui grup social, într-un moment al istoriei lui i, deci, ea poate fi definit i ca o expresie a vie ii sociale.

Parcurgând istoriile popoarelor, vedem arta se transform în timp i spa iu i c transform rile ei corespund situa iei sociale, politice i religioase. Ea a tr it revela iile i decep iile confrunt rilor dintre epoci, a sfidat legile i a dominat. *** La marii creatori, arta ne te întotdeauna din via . A arunca o lumin asupra vie ii marilor creatori înseamn , în mod nemijlocit, a arunca o lumin i asupra operei lor, a o repune în adev rul i drepturile sale.

Operele nu sunt produsul unei genera ii spontane; ele se nasc din inim , din cuget i din destinul fiec rui individ creator.

Ce scriitor ar fi putut inventa povestea tumultoas a vie ii lui Van Gogh, frumuse ea i nefericirea lui Modigliani, singur tatea gloriei lui Rodin, rafinamentul spiritului de boem al lui Luchian, sentimentul solitar al gloriei lui Michelangelo, puterea de st pânire a unei epoci a lui Leonardo da Vinci, sentimentul miracolului produs de Rafael etc.?

O via este întotdeauna un destin. Reconstituirea acestei vie i, a drumului parcurs, prin înl uirea situa iilor i ac iunilor, ne face s în elegem individualitatea caracterizat de un destin; destin ce a fost ales i suportat sau destin care a ales i a c uzit c tre finalitate. „De unde venim? Ce suntem? încotro ne îndrept m?” - sunt întreb rile cu care Gauguin i-a intitulat celebrul tablou ce poate fi considerat drept capodoper a sa.

Aceste trei întreb ri sunt întreb rile individului în fa a destinului u, ele se afl în centrul fiec rei vie i i stau la baza oric rei biografii.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Livia CIUPERC{

Alexandru Vlahu\[ - 160 Cu cât ne apropiem mai mult, tot mai mult de luna decembrie 2018, cu atât gândul ni se-ndreapt spre to i aceia care au pus o pietricic la temelia rii anului 1918.

Iat , în luna septembrie, lun a na terii lui Alexandru Vlahu , fiu al neamului românesc, fiu n scut i crescut la talpa b torit a vetrei str mo ti, fiul cre tin care a în eles - înc de prunc fiind - c nimic nu spore te-n fiin a uman f munc , r bdare, n dejde: „Sfânt munc e aceea / Ce r splata-n ea- i g se te. / De-n elegi tu asta, cheia / Fericirii tale-o ii...”

A fost pl mad a unei familii de plugari, din inutul Tutovei, îns îmbr at cu jertfelnic iubire de mama (cu predilec ie) care a f cut totul pentru ca fiul ei s înve e carte la colile frunta e din Bârlad. i copilul de ieri a în eles, peste ani, c nimic nu spore te, f iubire. Iubire de p rin i, iubire de fra i, iubire de semeni - i, mai cu sârg, - iubire de ar : „Iubire! Sfânt , ve nic iubire!”

Alexandru Vlahu nu i-a uitat satul natal, familia, prietenii. La Bucure ti, va urma Facultatea de Drept, va deveni jurist, apoi profesor, iar în cele din urm , publicist. Va scrie i va publica poezie, proz , memorialistic . C tore te mult, iar impresiile sale vor fi publicate în presa timpului. Fire blând , „îngereasc ” i cu suflet generos, se va bucura de multe i pre ioase prietenii. Multe „tâmple înfierbântate” vor cunoa te mângâietoarele sfaturi prietene ti: Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu, Ioan Alexandru Br tescu-Voine ti i câte i câte alte min i luminate, contemporane lui! În noiembrie 1918, împreun cu Ioan Alexandru Br tescu-Voine ti (1868-1946), prieten apropiat temperamental, i la propunerea colonelului tefan Z voianu (1882-1941), va pune bazele primului ziar bucure tean al României Unite, cu titlul simbolic, „Dacia”. adar, împreun cu mai tân rul s u prieten, va conduce ziarul, pân în ul-tima clip a vie ii sale, 19 noiembrie 1919 (publica ia i va înceta apari ia abia în 1922).

Decizia de a conduce o publica ie care reflecte realit ile delicate ale momentului 1918, devine o datorie sacr . Cu certitudine, în aceast decizie, a cump nit vorbele unui alt al s u prieten de suflet, Barbu Delavrancea. Înainte ca acesta s i d ruiasc sufletul M icu ei Domnului i Bunului Iisus Hristos, Vlahu fiindu-i la c tâi, va avea fericirea s asculte ultima dorin a marelui patriot: „Doamne, f s se-mplineasc ... ce gândesc eu... în ceasul acesta!” Era 27 aprilie 1918. Cu mult înainte ca R zboiul s fi decis soarta României.

Negre it, Vlahu avea o datorie sfânt : prezinte cititorilor s i toate fr mânt rile care au premers Marii Adun ri de la Alba

Iulia: 1 Decembrie 1918 - i mai departe. i r sfoind colec ia „ziarului de diminea ”, „Dacia”, vom recunoa te, cu u urin , c toate articolele publicate, fie de cei doi directori, fie de colaboratorii acestora, dau dovad de sinceritate, fidelitate, implicare real - pentru cauza României Întregite.

Vlahu cuno tea prea bine cât de mare a fost sacrificiul Românilor care s-au jertfit pe câmpul de lupt . El însu i a coborât în tran ee, la 1917, încercând s aline suferin e i s încurajeze pe solda i.

Pentru „Dacia”, idealul suprem era informarea cititorilor s i asupra zbaterii continue, privind revenirea tuturor provinciilor române ti furate samavolnic la vatra str mo easc : Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Cri ana, Maramure , S tmar, demers pecetluit prin Actul Unirii de la Alba Iulia. Dar faptic, dovedindu-se un proces de durat . În zorii fiec rei zile, cititori din întreaga ar aveau bucuria s lectureze câte o tablet semnat de fiecare dintre cei doi directori. i, pe drept cuvânt, ziarul avea larg circula ie în fiecare col al României Mari, chiar dac lini tea era departe de a se fi stabilit!

La un moment dat, Vlahu crede c a sosit momentul s analizeze, antitetic, trecutul i acel prezent tr it, vorbind despre un „amurg” care se estompa, încet-încet, i „zorii” speran ei, ai visului generos, mult a teptat. Ne aflam la cump na dintre dou „visuri”. „Ultima r fuial ”, „ciocnirea n prasnic ”, „trufa ele visuri” apuser . Se proiectau „visuri de libertate, de larg înfr ire a popoarelor în uria a munc pentru în area i fericirea tuturora, generoase visuri de dreptate”. „Uria munc ”.

Cât optimism constructiv!

Visuri de împlinire, visuri de speran ... care s-au vrut... i s-au transformat în Floare: România Mare. „Balaurul înviforat, cu limbi veninoase i cu ghiare de o el” va fi înfrânt, spune, clar, Alexandru Vlahu ... de c tre „Arhanghelul cel f de fric , senin i încrez tor în biruin , pentru c se tia în slujba drepii”. i nicio jertf nu a fost prea mare - pentru o cauz nobil : ÎNTREGIREA HOTARELOR STR VECHII DACII! nu uit m cuvântul lui Alexandru Vlahu - i de am dori, fra ilor Români - am putea repeta cuvântul s u: „Înd tul nostru e o lume pe care se las amurgul, cel din urm amurg. Înaintea noastr mijesc zorii zilei pe-o lume nou ”! recitim fraza, s ne asum m mesajul pe care îl las urma ilor s i Alexandru Vlahu , la 160 de ani de la na terea sa (5 septembrie 1858). Merit !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Victor RAVINI (Fran\a)

Jum[t[\i de adev[ruri despre traci la Herodot Jum ile de adev ruri sunt cea mai eficace dezinformare. Herodot spune adev rul i numai adev rul, îns nu întreg adev rul. Nu a cunoscut adev rul în toat complexitatea lui. Observa iile lui despre traci sunt fragmentare i incomplete, iar uneori inexacte, astfel încât str mo ii no tri sunt pu i într-o lumin fals . V invit s restabilim adev rul. Înainte de a supune acest eseu aten iei dumneavoastr , am cerut rerea unui fost coleg de facultate despre mica mea analiz . Nu p rerea oricui, ci a lui Simion D nil , cel care a tradus operele complete ale lui Nietzsche în 15 volume (edi ie critic ), plus c a scris c i de cercetare lingvistic , istorie literar i câte a mai scris. A fost omagiat în Contemporanul nr 5/2018 i într-un volum omagial. Redau un fragment din mailul primit de la el: „Profesorului nostru tefan Munteanu, dac mai tr ia (...), i-ar fi pl cut investiga ia ta, fiindc îl preocupa din Herodot exact ceea nou nu ne convenea din istoriile sale despre traco-daco-ge i.”

Putem începe investiga ia cu un fragment din ce a spus regretatul George Pruteanu în eseul JUM I (Herodot i Guizot): «Iat ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez [zice George Pruteanu] dup edi ia de la Ed. tiin ific , din 1961, traducerea fiind a Feliciei Van tef): „Ge ii (c rora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji i mai drep i dintre traci”.

Urmând o sugestie a lui Adrian Marino, s mergem îns mai departe.

Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune i pl cute; citez din paragraful 3: „Dup indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dac ar avea o singur conducere i ar fi uni i în cuget, ei ar fi, dup p rerea mea, de neînfrânt”. Aici, îns , se termin jum ile care se citeaz de regul spre a ne autoflata. S citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos: „Dar

Uhde - Calea spre Bethlehem

unirea lor e cu neputin i nu-i chip s se înf ptuiasc , de aceea sunt ei slabi”. Sim i cum bate pârdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., pân în ziua de azi? i sta i, c n-a i auzit înc toat cealalt „jum tate”. În paragraful 6 al C ii a V-a, zice a a, pardon: „La ei, la traci, trând via este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a tr i de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de via ”. Nu prea ne mai place, a a e? i dac mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, c „La traci exist urm toarea rânduial : î i vând copiii pentru a fi du i peste hotare”, chiar c , din l ud tor al str bunilor, Herodot devine parc primul „denigrator” (în slujba cine- tie-c ror agenturi) al neamului nostru i al tranzi iei noastre dinspre of spre aoleu. Eu [George Pruteanu] n-am timp s comentez, ci doar v-am supus judec ii ambele jum i ale observa iilor sale nep rtinitoare.»

Aici se încheie fragmentul din eseul lui George Pruteanu. Dânsul, Adrian Marino, profesorul meu tefan Munteanu i noi to i românii suntem intriga i de aceste citate denigratoare din Herodot. De acolo de unde este acum, George Pruteanu ne îndeamn i ne c uze te facem ceea ce ne-a spus s facem: s judec m împreun jum ile de observa ii ale lui Herodot. Vom compara datele lui Herodot despre traci (Istorii, vol 2, cartea 5, paragrafele 3-10) cu ceea ce tim despre al i indoeuropeni i vom vedea din ce context istoric au fost desprinse, ca s tim cum era în realitate societatea tracilor. Vom cunoa te ceea ce nu a cunoscut Herodot i vom în elege tracii no tri cu totul altfel decât pân acum.

Se tie c structura tuturor societ ilor indoeuropene, din Islanda pân în India, mitologiile, principiile etice i obiceiurile lor sunt surprinz tor de asem toare. Lumea indoeuropenilor era împ it în trei categorii sociale. Fiecare clas social î i avea zeii s i protectori, ce serveau ca model de comportare în via .

1. Elita din vârful piramidei sociale erau regii i sacerdo ii. Cum au fost la noi Burebista i Deceneu. Zei de rangul unu: Zeus (Jupiter), Apollon i Mercur (Hermes), numit la germani Wotan, la scandinavi Odin, la indieni Vi nu.

2. Elita de rangul doi erau clasa r zboinicilor, nobilimea: Marte (Ares), în nord Thor, în India Indra. Primele dou func ii sociale erau rezervate b rba ilor i nu au divinit i feminine.

3. Baza larg a piramidei sociale, clasa produc torilor: Hefaistos (Vulcan) sau cuplul de agricultori Frej i Freja din mitologia nordic . În aceast categorie au fost plasate divinit ile popoarelor subjugate: zei ele cele mai importante din matriarhat, asimilate ca so ii sau fiice ale zeilor din primele dou categorii, cât i zeit ile agriculturii, fertilit ii, dragostei, pl cerilor, fericirii, vie ii de familie, bun st rii.

Func iile zeit ilor feminine arat c rolul femeii în societate era doar pentru produc ie material i reproduc ie demografic .

Herodot nu avea o viziune profund i atotcuprinz toare asupra structurii piramidale a societ ii tracilor i a obiceiurilor acestora, navea cum s tie c în cadrul fiec rei caste c toria se f cea dup reguli stricte, altele decât la greci:

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1. Regii traci, ca to i regii indoeuropeni, se c toreau cu fiice de regi, ca garan ie a unor alian e politice, obicei r mas pân în vremuri destul de recente. So ia îi era oferit de c tre tat l ei, într-un ritual solemn, cu o ceremonie sacr .

2. R zboinicii, în vremurile preistorice, se c toreau prin r pire.

Ca în legenda r pirii sabinelor. În vremurile istorice, vremea în care scria Herodot, r zboinicii traci, deveni i mari proprietari de p mânturi, nu mai r peau femeile, ci le cump rau.

3. În clasa produc torilor, dac aveau avere, mariajul era un contract economic, aranjat de p rin i. Indoeuropenii care nu aveau avere se însurau dup cum le pl cea lor, f s mai in cont de p rin i.

Numai la ace tia putea fi vorba de sentimente reciproce i unire liber consim it . Numai fetele lipsite de orice avere aveau „libertatea s se uneasc cu cine le place”, pentru a folosi cuvintele lui Herodot, care nu tie prea bine despre cine e vorba i generalizeaz . Înarma i cu aceste cuno tin e de mai sus, ca instrumente de lucru, putem trece la analiza informa iilor lui Herodot, care au fost considerate ca denigratoare pentru str mo ii no tri. Pentru textul lui Herodot, m sprijin pe eseul lui George Pruteanu i pe edi ia bilingv din 1850 a traducerii în francez f cut de elenistul Pierre-Henri Larcher (1726 - 1812). Vom vedea c informa iile lui Herodot, oricât de incomplete ar fi, sunt întru totul favorabile tracilor i nou . Le comprim i le cursivez.

Herodot V.VII. zice: Tracii nu ador decât pe Marte, Bacus i Diana. Deci: se refer la rangul doi, r zboinicii cu Marte i la rangul trei, produc torii cu Bacus i Diana.

Dar numai regii îl onoreaz în principal pe Mercur, din care se cred descenden i i nu jur decât pe el. tim de la Cezar (De bello gallico), la gali, zeul cel mai onorat era Mercur. Tacitus spune c germanii de asemenea îl adorau în primul rând pe Mercur, c ruia îi aduceau jertfe omene ti (Deorum maxime Mercurium colunt, cui certis diebus humanis quoque hostiis litare fas habent). Faptul c regii traci, gali, germani i vikingi îl ador pe Mercur poate fi o dovad a unei comunit i de valori morale între aceste popoare. Acest paragraf exprim cu cea mai mare claritate c societatea tracilor era structurat dup acela i model ca societatea i mitologia tuturor popoarelor indoeuropene, cu acelea i valori morale universale, valabile din Islanda pân în India.

Herodot V.III: Dup indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dac ar avea o singur conducere i ar fi uni i în cuget, ei ar fi de neînfrânt. Dar unirea lor e cu neputin i nu-i chip s se înf ptuiasc , de aceea sunt ei slabi. Tracii au nume diferite, dup cantonul pe

Uhde - Drumul spre Emmaus

7

care îl ocup . Din moment ce au nume diferite dup cantoane, înseamn c sunt triburi diferite, fiecare cu regele s u. În paragrafele urm toare, Herodot precizeaz c unele triburi trace aveau obiceiuri i credin e total diferite de ale altor triburi. Aceasta face explicabil dificultatea de unitate a triburilor trace. Lipsa de unitate a triburilor trace nu este unic în epoc . La fel era la germani, la gali i la alte popoare de atunci. Galii au luptat al turi de Cezar împotriva altor gali.

Triburi germane au ajutat romanii s înving alte triburi germane.

Istoricii n-au consemnat daci, ge i sau traci care s se fi aliat cu du manii externi împotriva altora din neamul lor. Chiar dac tracii nu erau uni i, ei nu s-au r zboit între ei, ca galii, germanii sau grecii. O unire atât de extins cum au ob inut Burebista i Decebal, nu au mai reu it nici galii i nici germanii, iar o unire atât de fulger toare cum a realizat Mihai Viteazul n-a mai f cut nicio alt na iune din Europa, pân la Unirea cut sub Cuza. Toate sursele antice comparate duc la concluzii în favoarea str mo ilor no tri mai mult decât a altora.

Totu i legile i obiceiurile tracilor sunt aproape acelea i peste tot, cu excep ia ge ilor, a trausilor i a celor ce locuiesc mai sus de crestonieni. Re inem informa ia extrem de important : cu excep ia ge ilor. Întrucât ge ii, trausii i ceilal i au alte legi i alte obiceiuri decât tracii, însemn c nu sunt traci. Ge ii se deosebesc de traci, deci nu sunt indoeuropeni i nu pot fi nici „prototraci”, cum sunt numi i uneori, ci pot fi anteriori tracilor. Herodot îi amestec pe ge i i pe al ii printre traci, la fel cum Tacitus îi amestec pe finlandezi, estonieni, letoni i lituanieni, cu germanii, din cauza unei relative comunit i de teritoriu.

Herodot V.IV vorbe te de imortalitatea ge ilor, dar nu i a tracilor.

Nicio mitologie indoeuropean nu promitea nemurirea. Deosebirea pe care o face Herodot între ge i (care aveau credin a în imortalitate) i traci (care nu aveau aceast credin ) confirm c ge ii nu erau indoeuropeni. Erau deci pre-indoeuropeni. Despre credin a în imortalitate a ge ilor mai sunt i alte informa ii, pe care Herodot le-a în eles cum le-a în eles el, din perspectiva pragmatic a negustorilor greci, ce se pricepeau la bani mai mult decât la nemurirea sufletului, pe care o priveau ca o bizarerie.

Cât despre obiceiurile trausilor, ele se aseam perfect cu obiceiurile celorlal i traci, cu excep ie în ce prive te copiii nou-n scu i i mor ii. Când se na te la ei un copil, rudele lui, a ezate în jurul lui, fac o enumerare a tuturor relelor la care e supus natura uman i se vaiet de soarta nepl cut pe care o va suporta în timpul vie ii.

Iar când careva moare, ei manifesteaz veselie în timp ce îl pun în mânt i se bucur de fericirea lui c a fost eliberat de o mul ime de rele. Aici trebuie s fim foarte aten i i s nu facem generaliz ri pripite: nu to i tracii aveau acest obicei, ci numai trausii.

Herodot V.V: La cei ce locuiesc mai sus de crestonieni, fiecare particular are mai multe femei. adar numai la particularii de acolo, iar nu i la tracii din alte p i, era obiceiul cu mai multe femei. i regele Filip al II-lea al Macedoniei vecine avea mai multe femei. Cezar a scris c Ariovist avea dou neveste (Duae fuerunt Ariovisti uxores).

Despre britoni, din Britania, Cezar scrie: Uxores habent deni duodenique inter se communes et maxime fratres cum fratribus parentesque cum liberis (Neveste au câte zece, dou sprezece, în comun, mai ales între fra i, ta i i copii). Herodot nu men ioneaz promiscuitate sau incest la traci. Dac ar fi fost, s-ar fi aflat i ar fi spus.

Când unul dintre ei (particularii ce locuiau mai sus de crestonieni) moare, se ivesc mari contesta ii între femeile lui pentru a ti care dintre ele îl iubea mai mult, iar anturajul lor se intereseaz cu vivacitate în aceast disput . Aceea în favoarea c reia se pronun o judecat a a de onorabil prime te elogiile tuturor. Apoi, cea mai apropiat rud a ei o ucide pe mormântul so ului ei i o îngroap cu el. Celelalte femei sunt foarte nec jite de aceast preferin , care pentru ele este un mare afront. În India erau arse toate nevestele

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

defunctului. Acest obicei, monstruos pentru noi, dar de mare cinste în India, s-a men inut acolo pân acum aproape dou sute de ani, când l-au interzis englezii. Se pare c s-ar fi continuat pe ascuns. Joseph Campbell consemneaz un ritual funerar, la care toate nevestele defunctului s-au îmbr cat cu ce aveau mai de valoare, s-au coafat special i s-au gr bit s nu întârzie la ceremonia îngrop rii lor de vii.

Herodot V.VI: Ceilal i traci (deci nu particularii din paragraful anterior, care puteau cump ra mai multe neveste, ci numai cei s raci) au obiceiul s i vând copiii, cu condi ia s fie du i în afara rii. compar m cu situa ia la alte popoare, contemporane cu tracii sau chiar în vremuri mai apropiate de noi. În Roma antic , tat l avea dreptul s i vând proprii copii. So ia sa avea statutul juridic de copil adoptat, iar so ul o putea vinde ca pe orice copil. Legea nu permitea ca un cet ean al Romei s cumpere libertatea unui conceean, a a c fiii, fiicele sau so ia erau vându i unora din afara Romei.

Este de remarcat similitudinea dintre felul cum era reglementat vânzarea copiilor la traci i la romani, numai c tre str ini. Legea dat de Romulus la întemeierea Romei, clar explicat i aplicat în tribunal de c tre juristul Ulpianus (170 - 223 d.Hr.), a fost preluat în codul împ ratului Iustinian (527 - 565 d.Hr.) i prevedea c fiul adult al unui cet ean liber, indiferent de vârst , de situa ia sa material acumulat prin merite proprii i orice func ii înalte ar fi c tat, fa de tat l s u era nu o persoan , ci un lucru, ca un obiect neînsufle it sau ca un animal domestic, pe care tat l putea, dup bunul plac, s -l ucid sau -l vând ca sclav, absolut legal. Dac fiul î i câ tiga libertatea de la noul s u st pân, revenea în proprietatea tat lui s u. Acesta avea dreptul s -l vând de trei ori, iar fiul abia dup a treia eliberare (trina mancipatio) putea s î i capete libertatea definitiv fa de tat l u. Situa ia fiului unui cet ean roman liber era mai precar decât a sclavilor, care, odat elibera i, nu puteau rec dea în sclavie. Situa ia fiicelor sau a so iei nu putea fi mai bun decât a fiilor. În Dreptul Roman, orice om liber, chiar senator sau general triumf tor, nu se putea sustrage de la legea care îi d dea tat lui s u dreptul de via i de moarte asupra lui. tim de la Edward Gibbon, c asemenea cazuri erau destul de frecvente în Imperiul Roman i c „un tat î i pedepsea dup bunul plac copiii s i, pentru vinov ii reale sau imaginare, s fie biciui i, s fie încarcera i sau exila i, s fie trimi i la munci for ate, în lan uri, la fel ca i cei mai de jos dintre sclavi.” Situa ia copiilor la tracii nu era cu nimic mai vitreg , ci poate mai bun decât a copiilor din orice familie din întregul Imperiu Roman.

Putem în elege de la Herodot c tracii f ceau un fel de contracte pentru export de for de munc . La fel se f cea în toat Europa chiar i în vremuri destul de recente. Familia recrutului pentru r zboaiele regilor Fran ei sau ai altor ri primea o pung de bani, ca o compen-

Uhde - Familia

Anul IX, nr. 9(97)/2018

sa ie avantajoas pentru c r mâneau cu unul mai pu in la muncile câmpului. Compania Indiilor Orientale din Suedia (1731 - 1813) recruta marinari i d dea p rin ilor tân rului o pung de galbeni. Tracii î i vindeau copiii acum dou milenii i jum tate, desigur în speran a unei vie i mai bune pentru copii, îns elve ienii au vândut, în secolul al XIX-lea i al XX-lea, sute de mii de copiii elve ieni, din p rin i elve ieni sadea. Copii vându i de proprii lor p rin i sau r pi i în mod legal de c tre statul elve ian pentru a fi vându i ca sclavi plasa i la al i elve ieni, industria i sau la familii particulare. Sclavii din antichitate aveau anumite drepturi legiferate, dar copiii elve ieni nu aveau niciun fel de drepturi. Unii dintre ace ti copii înc mai tr iesc i au depus m rturii despre bestialit ile i abuzurile sexuale la care au fost supu i în propria lor ar , de c tre compatrio i, de aceea i religie cre tin . Pute i uta pe Internet Suisse : enfants placés, les dossiers de la honte (Elve ia: copii plasa i, dosarele ru inii) <https://information.tv5monde. com/info/suisse-enfants-places-les-dossiers-de-la-honte-30963> Iar la acest link <https://www.rts.ch/info/regions/9377399-les-enfantsplaces-peinent-a-reclamer-leur-du-malgre-la-date-butoir.html> din 2 martie 2018, scrie: Les enfants placés de force avant les années 80 dans des familles ou des foyers ont jusquau 31 mars pour demander une contribution de solidarité. Mais ils peinent à faire une démarche qui leur est difficile. (Copiii plasa i cu for a înainte de anii 1980 în familii sau în c mine, au termen pân la 31 martie [2018] s cear o contribu ie de solidaritate. Îns ei au dificult i pentru a face un demers care le este dificil.) Pute i g si nenum rate site-uri ce denun crimele de acest fel ale Elve iei, ale statului elve ian, ale elve ienilor contemporani cu noi. https://www.youtube.com/watch?v=w1NmKgnaePY Pe vremea lui Herodot, exportul de copii traci era floare la ureche pe lâng mâr viile Elve iei contemporane.

Tracii nu vegheaz asupra fiicelor lor i le las libertatea s se uneasc cu cine le place. Informa ia se poate referi numai la clasa produc torilor f avere. A adar cei mai s raci aveau o mentalitate comparabil cu a lumii civilizate de azi.

Dar ei î i p zesc cu str nicie femeile i le cump scump de la p rin ii lor. Este vorba de clasa de rangul întâi, regi, regi ori, preo i i rangul doi, r zboinici adic nobilii, aristocra i.

Nimic nu e mai frumos în ochii tracilor ca trând via, nimic mai onorabil decât r zboiul i jaful, nimic mai umilitor decât munca câmpului. Foarte importante preciz ri. Aici e vorba de rangul doi, r zboinicii (cu Marte), care tr iau din jefuirea celor de rangul trei (cu Bacus i Diana), adic agricultorii, pe care îi dispre uiau i îi umileau. La fel tr iau aristocra ii în Galia lui Cezar, la germanii lui Tacitus, la vikingi sau la per i i în India, din r zboaie inter-tribale i dispre uiau pe cei din categoria a treia, a agricultorilor. Dispre ul elitelor sociale din diferite ri europene fa de rani, nu a disp rut nici în zilele noastre.

Trec peste paragraful VIII cu funeraliile la cei boga i, din care rezult c nu to i tracii aveau acelea i ritualuri funerare. Herodot nu vorbe te i de ritualurile funerare ale tracilor s raci, nu le cuno tea, de i ace tia puteau fi mai numero i.

Herodot X spune c : albinele umpleau teritoriul de la nord de Dun re. Se tie din multe alte surse c dacii aveau albine i vindeau miere negustorilor greci. i totu i Herodot se îndoia de valabilitatea acestei informa ii, contrazis de o alt informa ie, cum c albinele nu puteau suporta frigul de la nord de Dun re. Aceast inadverten pune sub semnul întreb rii seriozitatea informatorilor s i greci despre clima la nord de Dun re.

Informa ia lui Herodot asupra albinelor este corect , de i e exprimat bombastic (albinele umpleau teritoriul). El se îndoie te de valabilitatea acesteia, dând crezare informa iei false pe care o primise, albinele nu puteau suporta frigul de la nord de Dun re. Cum putea el s în eleag fenomenele sau aspectele sociale, religioase i

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

morale ale tracilor, ce sunt mult mai abstracte decât albinele i frigul?

Vedem cât de incomplete i chiar inexacte sunt cuno tin ele lui Herodot, încât el însu i contest informa ia corect , dar exagerat , pe care o primise despre albine. Se vede cât de limitate i în afara contextului real erau informa iile lui Herodot, uneori false.

Herodot face confuzii între datele ce se refer la o categorie social sau alta a tracilor. Dintr-un aspect, ce era specific unei singure clase sociale, grecii au f cut generaliz ri nejustificate asupra tuturor tracilor. zboiul i jaful era onorabil numai pentru r zboinici i pentru regi.

Nu putea fi onorabil i pentru cei jefui i, din categoria produc torilor, care erau majoritatea societ ii. Când nu era r zboi, r zboinicii trânveau. Numai r zboinicii i regii considerau munca câmpului umilitoare. Aceea i mentalitate era la toate popoarele indoeuropene. Nu to i tracii î i vindeau copiii, ci numai cei mai s raci, care f ceau export de for de munc , a a cum se f cea la Roma i cum s-a f cut în multe ri occidentale chiar în vremuri moderne, recente, contemporane cu noi. Nu to i tracii î i cump rau nevestele i le p zeau cu str nicie, ci numai cei boga i, dintr-un singur trib tracic. Nu to i tracii î i l sau fetele s se uneasc cu cine le pl cea lor, ci numai cei care nu aveau nicio avere. Cei mai s raci erau moderni sau emancipa i avant la lettre. În concluzie, Herodot ne ajut s tim c str mo ii no tri traci aveau o societate elitist , temeinic alc tuit , clar structurat ierarhic i piramidal, consfin it prin religie i aveau acelea i valori morale ca toate popoarele indoeuropene de atunci, din nordul Europei pân în India. Fiecare clas social î i avea modelul s u etic în zeii s i protectori, care inspirau virtu ile acelei clase sociale i justificau ac iunile tracilor.

Principiile lor etice erau unanim valabile în întreaga lume indoeuropean a acelor vremuri. Nu avem motive s ne ru in m de str mo ii no tri.

Erau cel pu in la fel de virtuo i i de onorabili ca to i indoeuropenii.

Am constatat aici împreun c m rturiile lui Herodot nicidecum nu sunt spre ru inea tracilor sau a noastr , ci doar sunt incomplete. Str mo ii no tri alc tuiau o societate la fel de strict structurat ca a tuturor popoarelor indoeuropene de atunci. Grecii nu puteau în elege corect moravurile din societatea tracilor, care era cl dit pe alte criterii etice decât ale lor. Societatea i mitologia greac nu aveau o structur la fel de clar ca a tracilor sau a altor indoeuropeni, ci aveau un amestec de cultur indoeuropean , cu puternice influen e din afar , de prin Orien-tul Apropiat, aspect pe care îl prezint i limba greac veche. Modelul de elitism indoeuropean al tracilor, de neîn eles pentru Herodot, era realism politic. Elitismul indoeuropean, în care era educat Alexandru Macedon, a r sturnat democra ia greac i s-a impus în întreaga lume elenizat , cât i în istoria ulterioar a tuturor popoarelor din Europa. Ideea grecilor cu democra ia ar fi bun , îns Istoriei nu îi plac ideile bune. simt dator s aduc un omagiu înainta ilor no tri, printre care profesorul meu tefan Munteanu, George Pruteanu, Adrian Marino i tuturor celor pe care i-a „preocupat din Herodot exact ceea nou nu ne convenea din istoriile sale despre traco-daco-ge i.” Nu ne convenea, pentru c în coli s-a predat a a cum s-a predat. Acum, când atât eu cât i dumneavoastr tim ceea ce tim, problema r mâne cum se va preda de acum înainte în coli despre tracii lui Herodot? Cum transmitem cuno tin ele noastre despre str mo i i despre identitatea noastr ca români, la genera ia tân ? Cum ne facem datoria fa de str buni i fa de str nepo i? Eu am încercat aici s -mi fac datoria pe cât am putut, pentru restabilirea unui adev r istoric. Dac eu am putut a a de pu in, oricine altcineva va putea cu atât mai mult i mai bine. E rândul altora, mai tineri i mai competen i, s fac ce tiu ei i ce le spune inima c trebuie f cut pentru identitatea i demnitatea lor, cât i pentru demnitatea urma ilor lor. Sunt sigur c fiecare dintre noi î i va face datoria pe cât va putea mai bine. tiind cât mai bine din cine ne tragem, vom ti mai bine cine suntem. Vor ti i str inii cine suntem i cum s ne priveasc .

9

Florentin SMARANDACHE (SUA)

uit dup experimente artistice, inova ii. Tehnologia Artei. tiin în Art . Sau NonArt în Art [tangen iale aut-artei mele (în englez : outer-art)]: lapi din sârm ghimpat , „manechini” umani umblând prin sala de expozi ie, limbajul siglelor, al simbolurilor... limbajul nelimbajului!

E frumos la tropice. Me gusta! S tr ie ti aici, o via c ldu !

Oamenii sunt ca vremea: introverti i în zone reci i extroverti i în zone calde. Dar cei din zone temperate ( i frig i cald)? Par ial introverti i, par ial extroverti i (în procente mari amândou ), ca-n neutropsihologie.

Vorbesc cu lumea de pe strad s în eleg via a i prin ochii altora... trebuie s înve i s gânde ti din toate perspectivele i binele, i r ul, i confuzul (nedeterminantul, neutrul - ca-n neutrosofie). În fiecare loc este i bine (dintr-un punct de vedere), i r u (din alt punct de vedere), i nedeterminat (or neutru)...

Studiind istoriile atâtor ri vizitate, dar i nevizitate, în toate numai: violen , r zboaie, rebeliuni, dictaturi într-un grad mai mare sau mai mic, lupte pentru putere, nedrept i, persecu ii...

Istoria e plin de sânge... i va continua s fie!

Dezvoltarea tiin ific i tehnic duce la desfiin area unor locuri de munc , i crearea altora.

For ever!

Depinde, tu iei via a-n piept... sau ea te ia pe tine?

Dispar dou -trei s pt mâni în afar , fac poze i scurte video, scriu un jurnal - i m întorc. A devenit hobby!

Am f cut poze tot traseul. Addicted!

Pe viitor se va ajunge la colonizarea de... planete. S vedem care vor fi primii: Statele Unite, Rusia, China, sau Uniunea European ? i mai târziu vor avea loc coloniz ri de sisteme solare, sau... galaxii!

Dar va trece mult ap pe Olt pân-atunci! Într-o lume gr bit , agitat , impulsiv , contradictorie i neutrosofic . Într-o lume în care nimeni nu mai are timp pentru nimeni - nici pentru sine.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Janet NIC{

Cânt re i bolnavi

Cânt re i dolofani

Purt m f lacrimi o boal -n strune i mergem de-a pururi spre soare apune.

Purt m f lacrimi o foame în strune, stomacul ne-ndeamn spre soare apune.

Mi-e sufletul spad de foc stins -n teac .

Ah, iar i i iar i cuvintele seac .

Cârnatul ni-i spad pitit în teac .

Ah, iar i i iar i salivele seac .

Vânt ve nic r sun prin cetini de zad .

Purces-am în lume pe pun i de balad .

Sarmale r sun prin oale de zad .

Noi ducem în lume orici de balad .

Str batem amurguri cu crini albi în gur . Închidem în noi un sfâr it sub armur .

Str batem amurguri cu sosuri în gur .

Ne zburd în sânge lu ti de untur .

Purt m f lacrimi o boal în strune i mergem de-a pururi spre soare apune.

Purt m f lacrimi o foame în strune, stomacul ne-ndeamn spre soare apune.

ni ducem - izvoare deschise sub hain .

Sporim nesfâr irea c-un cântec, c-o tain .

LUCIAN BLAGA

unci ducem - izvoare deschise sub hain .

Ne bucur Sfânta Friptur c-o tain .

JANET NIC

Rondelul tân rului

Rondelul tân rului

Când am femei, parc -s în rai!

Cu trupul lor m -nnebunesc i-atunci, a a cum e firesc, Le dau atacul ca un crai.

Eu, bani de am, chiar sunt în rai!

Cu gustul lor m -nnebunesc i-atunci, consider c -i firesc, De-i ai, s sim i c e ti un crai.

i-ai timp s mai gânde ti, s stai ci florile se ofilesc, Când am femei, parc -s în rai, Cu trupul lor m -nnebunesc.

Bogat, pe gânduri po i s stai, zând c macii se-ofilesc?

Eu, bani de am, chiar sunt în rai!

Cu gustul lor m -nnebunesc.

Le vezi pe Corso, în alai, Rotindu- i capul îngeresc.

Spre limuzinele ce cresc Speran a în nivel de trai.

La unii, vin, cu mare-alai, Draci goi cu farmec îngeresc, Iar cei s raci cu jind privesc La naltul lor nivel de trai...

Când am femei, parc -s în rai!

Eu, bani de am, chiar sunt în rai!

TEFAN AL. SA A

Rondelul m

Rondelul campaniei electorale

Dau studen ii m oare Gesturi fine, evidente, Prea frumoaselor studente Pun la gâturi l oare.

Guvernan ii dau cadouri Guverna ilor s raci: Unt, orez, g le i, colaci, Gratis, f borderouri!

Nu pui dragostea-n procente Când bagi mâna-n buzunare Dau studen ii m oare Preafrumoaselor studente.

Parc -i rai, în care, draci, Înmul indu-se-n ecouri, Fac pe sfin ii pe la show-uri, Mediocri, dar dibaci!

El dorind-o cu ardoare Ea topit -n sentimente Spre c minul pentru fete Merg studen i cu gânduri clare:

Zeii no tri din birouri Dau f in , lapte, zah r, Celor pro ti, cu capu-n nouri...

Pomenind pe câte-un mah r,

i ofere m

Uhde - Fete în gr din

orului

JANET NIC

oare!

LAURIAN IONIC

Guvernan ii dau cadouri...

JANET NIC

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Drago] NICULESCU

Cerc i nisip

Amurg f

Îmi amintesc adesea când m-am n scut pe lume din fânul gras al umbrei, din ip tul luminii, copil vestind speran a prin zodia f nume i cânt re al pâinii din fluierul tulpinii.

Cu nunta pe sfâr ite, în vagonul de marf , încerci s numeri din mers stâlpii de telegraf i nu- i iese decât un bâtlan coc nind apatic în cutia cu scule a dezn dejdii, bine c n-ai acoperi deasupra capului, po i admira splendidul amurg, nici nu- i mai pas de mireasa furat , care- i face cu mâna dintr-un lan plin de bune inten ii, tu mergi mai departe, las -te în voia ro ilor ce- i macin f ina, undeva, la ora aceasta, din ni te pere i se desprind câinii somnolen i ai veacului anterior, câte o statuie începe s ofere batiste chineze ti celor ce se mai întorc din ultima cruciad mai fali i decât au plecat, pe fundul vreunui avuz mai sclipe te înc vreun ban al m rturisirii i leg mântului e uat în reflexii alb strii, undeva, la ora aceasta, se na te cineva care o s te-a tepte la cap t de linie, îmbr cat în arhanghel, cu un buchet luminos de flori, i care o s i spun : „Bun venit! Pân acum totul nu a fost decât un vis, de acum abia începe realitatea”.

Beau vin din cupe fluturi i lupi dansau pe dealuri, mângâiau cinci nuferi ca pe un pui de balt i mai ie eau i râme i oase de prin maluri, parc sub val de ape ce-n tainic vânt tresalt . i-apoi trecui prin vreme ca un marfar noptatic, strigându-mi la r stimpuri, pe câte-un câmp, aleanul i nechezat de caii cei liberi i s lbatici, ce- i n vir sila i- i putrezir hamul.

N-au apucat cor bii s îmi vâsleasc -n sânge, ci doar pira i tere tri s -mi tulbure povestea, dar din spin ri de p ri sim it-am cum se frânge i ruginia ploaie, i tr znetul, i vestea.

Iar dup câte toate, ung u a cu sl nin i-o las deschis -n voie, pierzându-m prin iarb ...

Copil fiind iar simt lumea topindu-se str in , pe fruntea mea simt roua cereasc stând s fiarb .

Întoarcerea lui Magellan În buzunare cu orologii de piatr i aceast preumblare continu , în lini tea ca o boal sau ca o vindecare târzie.

Au fost, zice-se, printre ei, i niscaiva alchimi ti, dar acum au mâinile prea murdare i tremurânde, „Pu in ap !...”, le striga disperat marele sfetnic (cel care ulterior a i înnebunit de sete), mergeau de parc ar fi ascuns în ghete ni te copite; apusuri încleiate, prelungirea pe ziduri a fl rii acestor tor e...

Celui cu plete albe i lungi îi pute i spune: broasca v duv colind i acum, se odihne te prin hanurile pustii i prezice viitorul, dar orga din galbenele vise au înfundat-o cu câl i i cu cârpe, foalele sunt putrezite.

De atâta timp nu ne-a mai crescut umezeala în oase, îngândura i-v i ciopli i, la masa i pe scaunele de piatr ale binefacerii vor sta copiii vo tri b trâni, care a teapt s se nasc , dar hai s -i d m o mân de ajutor i leprosului, pân la urm coco ul va cânta, n-ave i team , i Magellan se va întoarce i va umple o c ru cu flori i cu fructe.

vin

Stingerea la c minul de fete Pisica mea m nânc reviste, câinele meu colec ioneaz nasturi, eu m plimb i fluier pe malul Dâmbovi ei, num r ra ele pe cale de dispari ie, e o lume foarte ciudat , întreb dac nu poate s vin vreun pap s fac ordine, dar aud c Vaticanul e în repara ii capitale i c personalul s-a mutat temporar într-o cofet rie.

Soarele apune în buzunarele s racilor, uta i-mi, rogu-v , o pe ter cu chirie modest , îmi iau catrafusele i m mut la r coare, epidemia de scâncete vreau s m prind în halat de molton i în papuci, descifrând semnele cu origine incert de pe pere i, acolo, m car, nu miroase niciodat a igrasie, acolo carnea de tun nu face de straj scurgerii timpului.

Vr biile dorm la cald, în bulg ri de z pad , femeile pe care le-am iubit se plâng de b trâne e i neîmplinire, ie ii cu ochi alba tri s-au civilizat, î i cânt plugu orul la telefon, e o lume ciudat .

Pe mine v rog s m scuza i, lipsesc pentru o vreme. duc s dau stingerea la c minul de fete.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Ionel POPA

Spa\iul literar @n romanul rom`nesc Inventar fenomenologic Ioan Slavici - MARA - urbanizarea spa iului Radna-Lipova-Arad-Viena: coordonatele spa ial-geografice ale romanului slavician.

Comentariile au gravitat doar în jurul con inutului s u social i psihologic ignorându-se topografia lui i rela ia acesteia cu problematica.1 Reu ita romanului st în realizarea unit ii epice a axei sociale i psihologice. Or, unul din elementele materiale care contribuie la aceast unitate este tocmai spa iul. În materie de spa iu literar, fiecare scriitor î i are pattern-ul u, dar important e m sura în care acel pattern indic contribu ia novatoare a autorului în raport cu ceea ce a mo tenit de la înainta i.

Slavici, în mod con tient, pornind de la teza-program de filosofie a eticii, î i creeaz spa iul literar necesar. La scriitorul irian nu mai este vorba de spa iul bazar al lui Nicolae Filimon din Ciocoii vechi i noi, nici de cel idilic-bucolic din Via a la ar i nase Scatiu, romanele lui Duiliu Zamfirescu. În romanul Mara, pentru prima oar , exist un spa iu literar urban, în sensul consacrat al termenului sau într-un limbaj mai sofisticat, se realizeaz osmoza dintre antropologic (social i psihic) i spa iul ambiental.

Mara e un „roman burghez” (Magdalena Popescu) care surprinde, în coordonatele ei esen iale, epoca eroic de na tere a noii clase sociale; Mara nu mai este romanul vie ii de la conac (de pe mo ie), nici cea de la târg („unde nu se întâmpl nimic”), ci al vie ii de la ora , unde via a social i economic e bine structurat dup legi noi, unele din cele vechi perfec ionate, restructurate. Romanul lui Slavici con ine spa iul în care „norocul nu pic numai din cer, ci i-l face i omul” prin cultul muncii.2 Descrip iile spa iului exterior sau interior nu mai sunt pitore ti, nici lirice, ci pur i simplu realiste, într-o scriitur obiectiv , dar nu neutr deoarece scriitorul pune în eviden i apreciaz energiile pozitive. La Slavici, spa iul devine locul de acumulare i de ar tare a energiilor muncii, ale sufletului, ale ra iunii. Descrierea locului în care se afl personajul sugereaz o lume i o atmosfer pentru care, de la Balzac încoace, critica literar folose te termenul milieu.

Lumea din Mara este o mare pia unde se întâmpl multe, unde, cu diferite ocazii motivate i programate, se întâlnesc oameni de toate categoriile sociale, psihologice, de diferite etnii i confesiuni.

Incipitul prozelor lui Slavici are un ce specific slavician. Fraza de început a romanului e de o importan pentru subiectul i filosofia acestuia. Fraza con ine in nuce spa iul social i psihologic al tramei romanului: „A r mas Mara, s raca, v duv cu doi copii, s cu ii de ei, dar era tân i voinic , i harnic , i Dumnezeu a mai l sat s aib i noroc” (Ioan Slavici, Mara, Ed. Gramar, 2006, p. 7 - toate citatele sunt din aceast edi ie). Fraza a intrat în aten ia comentatorilor doar pentru tonul ironic-comprehensiv al naratorului/autorului3. S revenim la text pentru a-i identifica componentele morfo-sintactice

i stilistice care îi dau func ionalitate i semnifica ie. Fraza are dou ramuri sintactico-semantice: una are ca referent realitatea „profan ” („A r mas Mara ... i harnic ”), cealalt , „sacrul” („ i Dumnezeu ... noroc”). „Profanul” va fi dimensiunea socio-economic cu spa iul ei fizic, iar „sacrul” dimensiunea psiho-moral a voin ei cu spa iul adecvat, de regul un spa iu interior. Mai întâi e notat starea social („v duv ” cu doi copii) a eroinei, urmeaz cele trei adjective cu func ie de nume predicativ care calific subiectul, numindu-i calit ile care fac din Mara o lupt toare cu via a; acestora se adaug destinul bun („Dumnezeu a mai l sat s aib i noroc”) La fel de sugestive sunt timpurile verbale care indic axa temporal : prezentul, cu cei doi contrafor i („mai” i „noroc”) care lucreaz pentru viitor. Mara este întrupare a energiilor care dau spa iilor pulsa ia vie ii.

Cvasidescrierea care urmeaz prin enumera ie traseaz punctele topografice ale spa iului ac iunii: Ratna-Lipova-Arad. Acest spa iu se va l rgi treptat pân la Viena. Via Appia a acestei lumi e râul Mure . Pentru Mara aceast lume e „un loc larg [...] unde se adun lumea cea mult , grozav de lume mult .” Acest spa iu e plin de oameni i obiecte, de concret i mi care: „Mar i diminea a, Mara- i scoate atra i co urile pline în pia a de pe rmurele Mure ului, unde se adun la târgul de s pt mân mure enii de pe la ovâr in i Soboteiu i podgorenii pân de pe la Cuvin. Joi diminea a, ea trece Mure ul i întinde atra pe rmurele stâng, unde se adun b enii de la F get, C pâlna i Sân-Micl .

Vineri noaptea, dup cântatul coco ilor, ea pleac la Arad, ca ziua so prind cu atra întins în pia a cea mare, unde lumea se adun din apte inuturi.

Dar lucru cel mare e c Mara nu- i iese niciodat cu gol în cale, vinde ce poate i cump ce g se te; duce de la Radna ceea ce nu se ti la Lipova ori Arad ceea ce nu g se ti la Radna sau Lipova.

Lucru de c petenie e pentru dânsa ca s nu mai aduc ce a dus i vinde mai bucuros cu câ tig pu in decât ca s -i «cloceasc » marfa”. „Mare lucru târgul de toamn de la Arad!” A r mas antologic pagina prin con inutul ei socio-economic i psiho-moral i prin modul de integrare în scenariul epic construit pe o idee filosofico-etic de via : „Timp de câteva s pt mâni, drumurile de ar toate sunt pline de care înc rcate, care aduc bog iile din apte inuturi, ca s le desf oare prin pie ele i prin uli ele Aradului i pe câmpia din dimprejurul lui, unde s-adun care cu poame de pe Cri uri i din valea Mure ului, cu lemn rie din mun ii Abrudului i cu bucate de pe câmpia m noas ; se- ir butoaiele cu vin din podgorii ori cu rachiu de pe Mure i se îngr desc turmele de oi venite din Ardeal, ciurde de porci aduse de pe lunci, herghelii de cai crescu i pe poienele mun ilor i cirezi de vite mânate dejeleperi umbla i prin lume.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ce mul ime de oameni i ce amestec tur de tipuri i de porturi i de limbi. E parc aici mijlocul p mântului, unde se întâlnesc toate neamurile [...].Dar tot românul, s racul, e i aici cel mai de frunte, c ci vine iarna geroas i ajunge la pre cojocul c lduros [...] Nici nu se poate pentru un cunosc tor mai mare mul umire decât s treac printre etrile cojocarilor din Arad, ca s vad , unul câte unul cojoacele de prob .” lcescu a descris m re ia i bog iile Ardealului dintr-o perspectiv geologico-geografic , într-un stil romantic; Slavici descrie m re ia i bog iile Ardealului din perspectiva muncii i a sufletului iubitor de frumos, într-un stil realist, nud: „Episodul marelui târg de la Arad scaneaz într-o enumerare [...] produsele, substan a muncii care se aglomereaz i se expune într-o rostogolire. Nu exist nici una din acele calific ri care dau obiectului miros, culoare, aparen pitoreasc variat . Adjectivul, ca determinare particular , lipse te. Totul e numire i rostogolire de substantive la pluralul nearticulat, semnificând prin prezen ”4 Singurele determin ri sunt cele care indic locul de provenien a produselor. Sub pana inspirat a scriitorului, târgul sezonier din marc a timpului devine spa iul în care, într-un adev rat ritual al zului se etaleaz produsele ca materializare întru ve nicie a muncii.

Azi în multe locuri din lume evenimentul se repet sub sigla târguri i expozi ii, festivaluri tematice, împopo onate i cu calificativul „tradi ionale”. Or, ele numai tradi ionale nu mai sunt, i-au pierdut farmecul i scopul originare, ele slujesc acum numai consumerismul excesiv i nociv.

Pagin antologic este i aceea despre culesul viilor, tot s rb toare a muncii i a rodului: „Ce-i aici în timpul culesului, pe la începutul lui octombrie aceasta nu poate s-o tie decât cel ce a v zut cu ochii lui.” Urmeaz descrierea narativizat a evenimentului. Nici de data aceasta, Slavici nu face descrip ie etnografic în scopul de a da paginii o hain pitoreasc sau de document. Interesul scriitorului se îndreapt spre prezen a i manifestarea socio-psihologic a personajului s u (individual sau colectiv) într-un topos imaginat în acest scop. În acest spa iu-vârtej respir duhul p mântului, oamenii se fr mânt euforic i senzual în jurul focurilor de la crame. Strugurele une te lumina soarelui cu duhul p mântului i cu munca omului.

13

Uhde - Familie în atelier

Mustul (Dionisos) pentru a deveni vin (Apollo) trebuie fiarb .

Dac ne întoarcem aten ia spre povestea de iubire ai c rei protagoni ti sunt prezen i la eveniment, în elegem cine întruchipeaz alternativ cele dou personaje mitologice, în fond complementare. Scriitorul face din acest ceremonial etnografic un spa iu psihologic al c ut rilor, tept rilor, al fr mânt rilor profunde i dramatice psihic i etic, ale Persidei i ale lui Na l. În plan artistic descrierile men ionate nu sunt o simpl al turare, fie ele i m iastre, la epic. În paginile respective scriitorul realizeaz un spa iu social i psihic, care pulseaz de existen lucrativ i de via interioar intens . Spa iul e ocupat de grupul uman (familie, comunitate) pe ecranul c ruia se proiecteaz individul (Mara, Persida, Tric , Na l i alte personaje). Scriitorul tie c individul, participând la grup, se modific pentru a deveni parte a întregului, i c întregul nu anihileaz individualitatea, ci o integreaz (cf. Magdalena Popescu). Cele dou entit i privesc i particip .

La autorul Marei exist o subtil demarca ie a diferen ei i func ionalit ii spa iilor: spa iul exterior este al comunit ii, al activit ilor acesteia; spa iul interior este al individului cu problemele i tr irile sale.

«Cu luntri a pe Mure ul învolburat» („Acum îns nu e var , ci prim var , i Mure ul era lat, foarte lat, tulbure g lbui i plin de spume i valuri [...] acuma Mure ul n-avea fund, valurile erau cu mult mai iu i , decât i se p reau de pe rmure i luntrit îi ducea pe cei doi copii dup cum voia bunul Dumnezeu.[...] mai era îns în drum i podul, de care nu o dat se izbesc i se sfarm plutele”) este unul din episoadele cruciale ale romanului: pe pod stau fa în fa comunitatea i individul: „Lumea alearg dar pe pod, ca s afle cum s-au petrecut lucrurile cu fuga [...] Mara, pod ri a, vede c o mi care neobi nuit s-a pornit de la S rie i de la m stire spre pod. S ri, dar de la locul ei i gr bi spre Lipova. Uitându-se apoi încotro se uitau oamenii, z ri deodat luntri a purtat de valuri i alte dou luntri e mânate de vâsla i voinici, care se gr beau s o ajung [...]. Dincolo, dinspre Lipova se îngr deau pe pod lumea adunat în prip , iar în fruntea ei maica Aegida [...]. To i alearg s vad cum luntrin a intr sub pod, apoi se întoarser i alergar pe-mbulzite, ca s-o apuce ie ind jos de pod [...]. Peste pu in îi ajunser apoi morarii ce plecaser în calea lor, unul din dân ii apuc lan ul luntri ei i începur s vâsleasc spre malul de la Lipova. Lumea se porni dar i ea înapoi cu Mara i maica Aegida [...]. Ie ind din luntri , ea [Persida] trecu iute, îndr znea i cu capul ridicat printre cei aduna i pe rmure.”

Dup ce primejdia a trecut i lumea s-a eliberat de emo ie i curiozitate, Mara, dup invocarea unor sfin i, spune cu mândrie, l sând pe oameni perplec i: „Copii ca ai mei nimeni nu are!”

Episodul este un ... spa iu complex în func ionalitatea i semnifica ia lui, prin componentele lui umane (grup, individ), prin obiectele ( râul, luntri a, podul) cu valoare simbolic , de parabol .

Lumea din romanul lui Slavici st sub semnul mi rii i schimrii. Simbolul acestei curgeri a vie ii este râul; e simbolul destinului copiilor Marei. „Avenrura” cu luntri a pe Mure - traversarea unui spa iu ostil, este prima prob la care existen a supune pe copiii Marei.

Din acel moment ei vor ocupa prim-planul nara iunii. În episoadele la care am f cut referire exist un spa iu sociouman specific unei luni total diferit de cea prezent în proza româneasc pân la Mara scriitorului irian. Acest spa iu nu mai este un amestec de sat i ora ca în Bucur tiul lui Filimon i nici bucolicidilic ca în „via a la ar ” a lui Duiliu Zamfirescu. În proza noastr , Slavici este, al turi de Carageale - contemporanul u -, dar cu alte obiective, creatorul spa iului public, autentic. Acest sa iu este configurat prin câteva toposuri: pia a („centrul” a ez rii umane), „crângul or enesc” (parcul) i, dup cum vom ar ta, i de

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

alte spa ii publice. Prezen a bisericii i a m stirii d acestor spa ii o anumit solemnitate i demnitate: „Aici în pia [pia a Aradului] e stirea minori ilor cu o biseric frumoas i mare [...]. Pe a doisprezece, când lumea iese de la biseric , e o adev rat frumuse e în pia a unde e adunat întregul ora ; s stai i s prive ti cum ies oamenii din biseric , s tii c e zi de s rb toare [...]. La biseric oamenii se duc se închine, dar aflându-se o dat la un loc, ei se v d, se întâlnesc i stau de vorb . Un spa iu public modern, specific urbei, este „crângul or enesc” - „P duri a Aradului”, locul unde lumea iese la promenad ; aici oamenii se întâlnesc, se salut , stau de vorb , schimb ve ti, informa ii, î i împ rt esc opinii. În spa iul public exist subspa ii: restaurante (nu cârciuma s teasc !), terase, monumente, teatru, filarmonic . Toate sunt spa ii ale unei comunic ri complexe, realizat prin mai multe canale: privire, gest, cuvânt, vestimenta ie sau chiar prin simpla prezen .

Prozatorul ardelean scrie o „epopee burghez ” (Magdalena Popescu). Într-o astfel de oper este nevoie de prezen a ORA ULUI, ca spa iu sum . În Mara un astfel de spa iu este Viena. Cu toate c toposul vienez ocup foarte pu ine pagini, totu i „ora ul cel mare i zgomotos” este unul exemplar pentru lumea nou din romanul lui Slavici. La Viena, Persida i Na l „ie eau în fiecare zi s vad frumuseile ora ului i mai ales bisericile [cite te monumente] cele mari, mâncau la birt [restaurant], iar serile le petreceau fie la muzic [oper ], fie la teatru, ( un lucru pe care Persida mai înainte numai din auzite îl tiuse [...]) Pe uli , prin gr dini, prin locuri publice Na l î i purta capul sus, în at în gândul lui când vedea cum to i se uitau la nevasta lui.

La Viena, Persida îl întâlne te a doua oar (prima întâlnire are loc la „culesul viilor”) pe Burdea (o cuno tin a lui Na l) un fel de filosof anarhist, care între ine disputa dintre trup i suflet, dintre instinct i ra iune. Întâlnirea este pentru Persida o prob din care personalitatea ei iese victorioas . Un personaj ca Burdea nu poate fi decât produsul unui ora ca Viena începutului de secol XIX. În spa iul ora ului timpul are alt dimensiune, via a alt ritm, iar tr irile suflete ti alt diapazon. Este spa iul muncii i culturii. O apreciere critic ca aceasta pe care o citez este f obiect: „Cât timp scriitorul r mâne în cadrul mediilor cunoscute, totul este firesc ca limbaj i descriere. Când încearc îns s dea eroilor s i «fine e suflete ti de ora , complica ii culturale» tonul devine for at dac nu didactic, ca în relatarea popasului vienez a perechii Persida-Na l.” Trei ani den i, câ i a tr it Slavici în Viena (unde pa ii s i poate s-au încruci at cu cei ai tân rului Freud) sunt suficien i pentru un scriitor (artist) s cunoasc locul i s creeze personajele potrivite.

Spa iul romanului slavician are în componen a lui obiecte (fereastra, podul, m stirea i altele) cu dubl deschidere simbolic .

Ele, simultan, leag i despart dou spa ii: unul exterior, de regul comunitar, cel lalt interior, al persoanei. Aceast dubl deschidere a simbolului este pertinent ilustrat de m stirea în care Persida î i petrece adolescen a. Pe de o parte, prin educa ia religioas promovat , m stirea desparte individul de lume fiind antifire, dar pe de alt parte, prin educa ia sever cultiv ordinea, disciplina, controlarea impulsivit ii afective i st pânirea instinctelor. Morala pe care autorul o inculc simbolului: echilibru i armonie între individ i comunitate, între natur i cultur . În roman nu sunt numai spa ii sociale publice, ci i spa ii intime, ale erosului, fiecare cu ceva caracteristic prin care spune ceva despre „calitatea” erosului (vezi spa iul-c mar în care Tric e ademenit de nevasta patronului la care e ucenic). Dac urm m succesiunea acestor spa ii, constat m c ele marcheaz etapele odiseii iubirii perechii Persida-Na l, i dac mergem în profunzimea psihologic oferit de paginile romanului constat m c spa iile jaloneaz drumul Persidei de la destin la forjarea caracterului. Acest drum este unul al probelor.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Ultima prob , cea mai dur , este cea de cârcium ri la birtul de la rie. Locul respectiv e spa iul verific rilor supreme i finale prin suferin fizic i psiho-moral , prin sacrificiu, d ruire total i definitiv . Afectiv-moral Mure ul Persidei este de la instinctual la afectivitate, de aici la prietenie i altruism i de aici la împlinirea sociouman prin familie i urma i.

Prin subtila alternan a spa iilor, scriitorul las personajul s se raporteze la comunitate i comunitatea la individ. În alt ordine de idei, alternan a spa iu public/spa iu privat, d ritmul nara iunii i pulsa ia vie ii. Prin tipologie, func ii i tehnici descriptive, spa iul devine unul din elementele de sus inere a modernit ii romanului lui Slavici în raport cu starea romanului românesc în anul de gra ie l906, anul public rii în volum.

Prin spa iile sale (evident i prin alte aspecte), romanul Mara con ine primele elemente ale ceea ce în romanul interbelic (de la Ion - 1920 la Gorila - 1938; am luat reper pe Rebreanu deoarece opera lui acoper exemplar întregul interbelic) va fi spa iul urban social, psihologic, al con tiin ei i al ideilor, în sensul deplin al cuvântului.

Parte dintr-un studiu în lucru Note 1. Excep ie: Magdalena Popescu i Mircea Zaciu 2. Ion Dodu B lan, Ioan Slavici, Ed. Albatros, I985, p. 78 3. Celebra fraz a fost analizat naratologic de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe 1, p. 142.

Magdalena Popescu, Ioan Slavici ,CR, 1977, p.257 Bibliografie consultat 1. Magdalena Popescu, Ioan Slavici, Ed. C.R., 1977 2. *** Ioan Slavici. Evalu ri critice, Ed. Facla, 1977 3. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe 1, Ed. Minerva, 1980 4. Ion Dodu B lan, Ioan Slavici, Ed Albatros, 1975 5. Mircea Zaciu, Ca o imens scen , Transilvania, Editura Funda iei Culturale Române, 1996 Daniel Vighi, Onoarea i onorariul - Eseu monografic, Ed. C.R., 2007

Uhde - Fat lecturând

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Daniel MARIAN

O lume, alt[ lume, lumile, lumea

Pare-se c noi chiar am exista, uneori frumos, alteori cum se nimere te, i tot pare-se s-ar g si cel pu in o lume pe care s se petreac aceast existen . Dar singularitatea nu înseamn nici eficien , nici satisfac ie deplin . Suntem f cu i pentru reconstruc ie ideatic dac nu cumva i faptic , pentru c imperfec iunile sunt vizibile la tot pasul. Ne ferim de multe ori s accept m i s m rturisim lumea cea dat de-a gata; abia dup ceo d m noi de-a dura cu propria personalitate.

Geo Galetaru ajunge tocmai în acest inedit punct viu care se în urubeaz în vârful unui unghi aparent umbrit dac nu chiar mort.

A sa Lumea abia m rtusit vine ca un jurnal necesar, a teptat, în care lucrurile odat scoase din vitrine, încep s umble libere pân i g sesc locul potrivit. Astfel, entropia poate fi în cele din urm dresat într-o realc tuire mai aproape de n zuin e.

Reg sirile se succed firesc, de i unele obi nuite fiind urmate de altele neobi nuite.

Asist m în acest periplu la tablouri rezonante, cu o latur cognitiv , cu o latur iniiatic i cu dou laturi l sate libere pentru interpret ri i pentru leg turi la trecerea din matriceal în cromozomial.

Haloul imagistic are la baz atât tr irea,

cât i voirea tr irii, deopotriv . A fost, sau ar fi trebuit s fie... Acolo unde i când Poate poetul: „E vineri seara i poate c poetul/ i ascute secundele la limita unui lan de cucut / l-a v zut trecând în zori peste paji ti albastre/ i parc nimeni nu mai voia s moar / în aceast întâmplare care sem na cu un clopot înalt/ sau cu un acoperi sub care rânjea piticul verde/ mâinile lui spuneau c e bine a a cum este/ eroarea crescut în margini nu ajungea pân la el/ ca o pâine de care sempiedic îngerul când se-ntoarce acas / noi aveam alte p reri chiar i stând pe saltele de ap / un vizionarism cânta victorios la talpa semin elor/ dar cine s fie în piele de lup în iarna iert rii/ cine întinde bra ul i tie c rarea fiarei/ aceste urm ri ca un perete plutitor în noapte/ e vineri seara i poate c poetul/ mai are de stat pu in printre noi”.

Este modalitatea prin care poetul ne-a obi nuit s creeze acel film care poate fi reprodus din carte doar pe un ecran al min ii, altfel întreaga tehnologie ar sta la coad s dea ob tescul chix... Dimensiunile i coloristica nu se supun decât momentului imediat

extrapolat în urm torul moment. Fizica poate fi exonerat aici, nu are nicio obliga ie cum nu- i g se te rost în fa a metafizicii.

Care oare lini te s fi fost vreodat , greu de urmat orice presupunere, dar ceva trebuie s-ar fi încumetat în haine de lini te, pentru iat cum apare formularistica: i atunci a venit ip tul: „ i atunci a venit ip tul/ i atunci cortina a c zut peste surâsul desuet/ atunci s-au întâmplat toate/ într-un timp al dezordinilor mute/ ca o cangren din ce uri st pân/ ca o fug prin paradisuri f speran / ne maturiz m stingând focuri pe culmi/ cu mâinile întorcând curcubeul pe dos/ ca pe o relicv ce- i poart trena bolnav / la marginea ora elor i-a rigolelor/ i atunci a venit ip tul/ peste noi i peste biata noastr cenu / s salveze ce nu se mai putea salva/ acea apoteoz a chipurilor exilate-n oglinzi/ i buzele noastre umile acceptând sentin a”. fie aceasta o facere a unei lumi? Înclin cred c da. Nu-l întreba i îns pe Geo Galetaru despre asta, pentru c repede va fi venind cu o facere a unei alte lumi. O lume, alt lume, lumile, lumea.

Uhde - În gr din

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Viorel }ERBAN

Reale, iReale - Revela\ii, resuscit[ri, regrete

Terminând lectura noii c i de poeme a poetului, criticului i jurnalistului Daniel Marian, încerc s exprim câteva gânduri i impresii r mase în urma parcurgerii acestor încânt toare i inedite tr iri focalizate, transpuse i transmise .

Volumul se deschide cu poemul intitulat Nocturn . Cavalerii „mesei rotunde”, nu doisprezece, ci, cifra fatidic , treisprezece, se tem, „într-adev r c nu pot cârpi cu vin infinitul terfelit la jocurile de noroc”. Ca apoi în poezia Un sentiment, poetul s afle „marele adev r”, de care încearc a ne convinge i pe noi... c „nu avem aripi i nu o s avem niciodat / dac pân acum nu ne-au crescut/ nu ne vor mai cre te”, i ne îndeamn „s ne leg m un sentiment de tâmple c ci trebuie s rim pe un fel de fereastr ”, miza punându-se pe zbor, propunând delirul ca realitate, f ca realitatea s -l poat cuprinde.

Poezia nu trebuie în eleas i trebuie sim it . În general a a sunt versurile lui Daniel Marian, versuri mai greu în elese, dar pe deplin sim ite, cu inima i sufletul. În aceste poeme, materia se contope te cu sentimentul, regnul vegetal cu cel animal, infinitul cu finitul, cerul cu p mântul, toate acestea se amestec i se substituie unul pe

altul, ca-n creuzetul unui alchimist care caut ob in gr untele de aur. Realul i irealul se împletesc, învelindu-se i dezvelindu-se de sentimente, în a a fel c în multe cazuri se confund între ele, jocul metaforelor curgând, rotindu-se ca un carusel ce a uitat s se mai opreasc .

O poezie aparte, cu un umor fin, este cea intitulat Noiembrie. „În seara asta be ivii nu mai vin,/ sunt du i în alte ora e, la periferii,/ între golul zilei i golul nop ii,/ m soar timpul pe asfalt/ diagonala ce mereu îi atrage spre somn.” O descriere mai plastic a acestor slujitori ai lui Bachus nici nu se putea face.

Un potop bahic, asem nat cu potopul biblic al lui Noe. Procedând, cum spuneam, ca un alchimist, poetul descoper un anumit elixir, cântecul pentru scrierea poemelor. Astfel, iubirea, când prezent , când absent , le acapareaz pe toate. „Pietrele acelea în care au fost puse iluzii/ pu in, pentru o noapte/ aveau cearc ne de nesomn,/ umblaser mult pe str zi, în ne tire/ le-a cuprins un fel de nelini te ca o ploaie m runt ,/ tocmai le inaser de iubire.” „Între stânga i dreapta este o muchie atât de îngust ”, o muchie îngust ca între normal i anormal, încât în orice clip te po i afla de-o parte sau de cealalt parte, f s apuci a- i da seama. La fel se întâmpl i-n poemul fuga de sine, în care concluzia poetului e „absurd e fuga de sine”.

Poetul este un mare vr jitor de cuvinte.

Le strune te i le pune s -l slujeasc dup voia i imagina ia lui, i ele, ca ni te „fiin e” ascult toare, i se supun, f s cârteasc .

Cântec despre adânc: „Adânc ad postit în sanctuarul femeii pierdute/ ascult m cinatul cafelei,/ splendoarea de miresme m bântuie,/ urmele exploziei unei lacrimi c tând culoare,/ adânc ad postit adânc prizonier,/ voi murmura cu ochii încerc na i/ buzele vor fugi pe paji ti/ dup trupul ei ca firul ierbii.” Chiar, uneori, i anotimpurile i se supun: Acord autumnal: „Toamna, din când în când chem inima,/ dactilograf de zi i de noapte,/ i o pun s bat câmpii.”

Sentimente r nite, sentimente dorite, sentimente închipuite, îmb ls mate-n iubire, dor-

nice de iubire, fugind de iubire, c utând iubirea, toate acestea predomin în versul lui Daniel Marian. Un perpetuu r zboi de cuvinte în aceste versuri. Destinul ne joac mereu zilele la zaruri, mizând pe viitorul nostru i umbrind trecutul nostru.

Jocul de cuvinte predomin poezia plin de esen e tari, ale lui Daniel Marian, poezie care define te lupta cu sine a poetului, o lupt ce transcende c utarea de sensuri, disput pornit tocmai din acea revolt interioar , scriind în a a fel aceast carte încât fiecare cuvânt fiind investit cu maxim de esen e, for ând adesea limitele imaginarului, pentru a ob ine maximum.

Adeseori imagina ia poetului este de-a dreptul luxuriant , discursul acestei c i fiind unul construit pe medita ie, aforisme, metafore, unele de-a dreptul ocante, în tot acest zbucium, el reu ind s conserve emo ia i rela ionarea cu lumea real , din care î i trage seva multor poeme ale acestei c i.

Mult succes pe mai departe, drag prietene Daniel Marian!

Uhde - Îngerul

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Iurie COLESNIC (Basarabia)

Lumina c[l[uzitoare a poeziei

Spa iu absolut democratic, literatura în general, dar mai ales poezia, este t râmul preferat unde r cesc cu pl cere sufletele sensibile.

Sunt oameni care ador poezia i-o scriu nu din orgoliu, ci din preaplinul sufletesc alimentat din hipersensibilitatea lor.

Ei sunt prea pu in preocupa i de colile literare, de idolii ce dicteaz moda la zi.

Steaua lor c uzitoare se afl dincolo de spa iul suprapopulat al topurilor literare.

Ei scriu mai mult pentru sine. De aici i fireasca hain a poeziei tradi ionale.

Ei scriu mai mult hemografic. De aici i nesfiala lor pentru descrierea sincer a sentimentului, poezie care u or poate fi categorisit drept poezie de album.

Dar spre uimirea multor exege i, în rândurile cititorilor anume un asemenea fel de poezie are c utare. Cititorul admir topurile; poezia de laborator cultivata insistent ast zi îl uime te, dar fiin a uman strâns în teascurile timpului are nevoie de m rturisire. Iar poezia tradi ional , cu metafore ce pun în

17

mi care sufletul omenesc, te predispune la confesiuni.

In aceast cohort a poe ilor se înscrie i Galina Martea, care, dup cele dou plachete de versuri „În lumea mea” (Chi in u, Editura Liceum, 1993, pagini 80) i „Îngerii sufletului” (Chi in u, Editura Liceum, 1995, pagini 192), vine la judecata cititorului cu cea de a treia carte „Acas ” (247 pagini, Editura Uniunii Scriitorilor, Chi in u, 1996).

Scriu con tient „la judecata cititorului” i nu a criticii, fiindc de la Homer încoace anume cititorul a fost cel mai fidel, cel mai temut, cel mai impar ial i cel mai devotat judec tor. Deci, el s decid , el s g seasc în sufletu-i loc pentru acest poet sensibil, tandru, demn care este Galina Martea. fie indulgent în cazul unor ticuri poetice, dar s -i semnaleze toate sl biciunile.

De fapt, din toate aceste elemente i se compune câmpul magnetic i magnific al poeziei unde r cesc poe ii, r cesc cititorii în c utarea luminii c uzitoare a versului autentic, a unicului vers...

(Prefa a din volumul „Acas ”, autor Galina Martea, Ed. Uniunii Scriitorilor, Chi in u, 1996, pag. 247)

Uhde - Mica prin es

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constantin MIU

Arta @încifr[rii straniului În abordarea prozelor care alc tuiesc volumul Cutremur în aer (editura StudIS, Ia i, 2018), semnat de doamna tefania Oproescu, trebuie s avem în vedere considera iile lui Mircea Eliade, care, atunci când se referea la manifest rile straniului, opina: „Natura, care a pus invizibilului masca vizibilului, este o aparen corectat de o transparen .”

Autoarea posed arta încifr rii straniului, în sensul c mai la tot pasul grani a dintre imaginar/ oniric i real este estompat , glisajul personajelor dintr-un plan în cel lalt cându-se imperceptibil: „La început, a crezut c i se n zare când a v zut crucile mici de piatr sem nate pe tot islazul, i acolo unde cosise, i acolo unde iarba era înc în picioare. Cred c preotul vrea s mute cimitirul - s-a gândit - i a pus crucile drept semne, cât am dormit eu (...) Cosea atent, s nu strice ul când, ocolind o tuf de m ce , a tras o brazd mai lung , iar coasa a trecut printr-o cruce ca printr-un abur, f nici un zgomot.

Uluit, a l sat coasa jos i a început s pip ie pietrele pres rate peste tot, dar nu erau decât umbre f consisten . «Am dormit sub nuc, apoi m-a b tut i luna asta plin în cap, î i

zise. Iaca, nu credeam când ziceau unii c poate s te loveasc damblaua, ori de la nuc, ori de la luna plin . Dac -i a a, s cosim atunci, m i tat , pân se duce urâtul pe pustii...» Tr gea cu sete brazdele mari.”

(Cosind prin cimitir, p. 121). În raportul être - paraître, un rol important îl au amintirea i lirismul. În „activarea” amintirii intervine, de fiecare dat , un stimul exterior: „Am ie it pe u a magazinului, ca pe poarta dintre dou lumi. Am mers pe sub umbra iluzorie a câtorva castani mutila i i aproape usca i din fosta Gr din Public , al rui natural a fost amputat i înlocuit cu proteze hidoase i inutile (...) Pe drumul spre cas , (...) se aude slujba de duminic , potenat prin sta ia de amplificare, v lurind aerul cu miros de salcâm înflorit (...) M a ez pe o banc la umbr i ridic ochii spre cer, acolo unde tiam c se împletesc de mul i ani coroanele arborilor purt tori de nostalgii biblice (...) A teptam albul pur al florilor, profilat pe cerul albastru, a a cum tiam c ar tau salcâmii înflori i, care rezemau dealul din spatele casei copil riei mele (...) Ceva ce era pe cale închege clipa aceea în memorie, s-a sf râmat ca o oglind , în care cineva a aruncat o piatr .” ( scutur m salcâmii, p. 153-154). În raportul de care aminteam (aparen esen ), se merge de la real spre imaginar, încât se ajunge la conturarea a dou tipuri de real - unul al personajului, cel lalt al autorului, cel care contempl primul tip de real -, iar prin al turarea acestor dou categorii, acestea contrasteaz . Acest aspect este elocvent în Femeie cu batic: „M întreb ce m ine aici i îmi dau seama c sunt atras de o femeie de la masa cea mai apropiat , femeie care nu se potrive te nici cu timpul, nici cu locul în care se afl (...) M nânc singur , cu sfin enie pentru bucate. O desprind din cadru i o a ez la masa ei din buc rie. Îi recunosc gesturile, doar c aici st cu coatele atârnate în aer (...) Mic i slab , nu se încadreaz în dimensiuni. Masa pare prea înalt i scaunul prea scund, ca s -i ofere tihna mânc rii. V d dou tablouri, transformate în dou holograme suprapuse. În spate un

Breugel cel B trân, «Joc de copii». Refuz asocierea cu alte picturi în care este exagerat veselia mesenilor. În fa , un N. Grigorescu: «Coliba din p dure». Sau «Cas neasc » a lui Corneliu Baba. Mi-ar fi pl cut s pun în spate un Botticelli, dar nu-l v d prin h rlaia nest pânit . Femeia cu batic, real , se suprapune peste un tablou modern, cu amestec violent de culori i linii contorsionate, care-mi provoac ame eli... (...) Martor la istoria care tocmai se scrie, prea devreme s-o în eleag , prea târziu s-o tr iasc , femeia care a terminat cuminte de mâncat, î i aranjeaz gândurile în oglinzi de t ceri (...)

Chelnerul m treze te din halucina ii (...)

Decid s -mi salvez femeia din tablou. Închid ochii, o decupez i o duc în curtea ei, în casa ei. O ajut s se dezbrace de hainele bune, trudit cum este, ca dup o zi lung de munc la câmp. De aici, o las s se descurce singur .” (p. 130, 132-134).

Paradoxal, inanimatul, prin mi carea privirii, devine animat, provenind parc dintr-o realitate paralel , un rol important avândul estetica privirii. A a se întâmpl în Omul care punea blacheuri: „Din mirarea aceea teai în at, i acum, dac te ridici pu in pe vârful aducerilor aminte. Ajungi s prive ti spre afar , pe fereastra boltit a bisericii, prin sticla ei v lurit de vreme, sau poate cristalul ochilor t i s-a aburit în cearc nul golului din jur (...) La cap t de drum, sub poalele unui deal, scund , n dit de iarb , printre copaci noduro i, acoperi i de licheni, casa goal prive te speriat , prin geamurile ne terse la timp, la blocul hr re din poarta ce st s-o înghit (...) De cuierul prins de u a care desparte dou camere, o bluz înflorat , uitat acolo de vara trecut , prive te patul care mai streaz forma celei care a dormit în el mare parte din ani.” (s. n., p. 145).

Modalitatea aceasta de încifrare a straniului, pe raportul aparen - esen realul glisând în imaginar, cele dou categorii confundându-se aminte te de tehnica folosit în prozele semnate de Artur Silvestri, în volumele Perpetuum mobile i Apocalypsis cum figures.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Camelia SURUIANU

Alvin Toffler - omul fa\[ @în fa\[ cu noile modific[ri comportamentale Cercet torii americani au observat faptul c femeile în general se adapteaz programului partenerului de via . Rare sunt cazurile în care se întâmpl invers. De obicei, femeile se adapteaz emo ional, psihologic, neuronal, b rbatului. Când ies dintr-o rela ie i intr întralta, femeile, neuro-comportamental vorbind, fiind mult mai înclinate spre partea afectiv (fa de b rba i, care sunt înclina i mai mult spre nevoile lor i partea ra ional ), sufer deregl ri u oare de comportament. Mai exact, ele împrumut cutumele b rba ilor. Recuno ti u or o fat cu n rela ii e uate. Sunt diferite cli ee prin care îi po i observa modific rile comportamentale survenite în urma e ecurilor sentimentale. Nu aduc în prim plan acum problema a tept rilor i dorinelor, care se pot observa i ele din discu iile acesteia, din limbajul utilizat etc. Un lucru este cert, cu cât o femeie a avut mai mul i parteneri, cu atât au survenit asupra sa (asupra fiin ei sale, sinelui s u) mai multe modific ri comportamentale. Practic, femeia nu mai are cum s fie cea de dinainte. Nu discut aici pe larg acest subiect, pentru c e foarte stufos. Totu i, vreau doar s v dau un exemplu.

Cercet torii americani au studiat mai multe cazuri de femei îns rcinate diagnosticate cu diferite boli care f cuser , fiecare în parte, 3 copii cu câte 3 b rba i diferi i. Ei au observat, la toate mamele, faptul celulele embrionului trecuser prin placent i se îndreptaser acolo unde mama avea nevoie. in minte c am citit cazul unei femei diagnosticat cu ciroz hepatic . La biopsie se constatase c femeia în acea zon avea 3 tipuri de celule, de la cei 3 copii ai s i, f cu i,

Uhde - Fuga în Egipt

dup cum am spus anterior, cu diferi i b rba i. Celulele stem r mân în organismul mamei cu ADN-ul b rba ilor cu care a f cut copiii, pân la moartea sa, ca o amprent . Din punctul meu de vedere, acest lucru îmi pune un mare semn de întrebare, oare nu ar trebui s fim mai aten i când ne alegem partenerii?

Cine vrea s fac carier într-un domeniu, obligatoriu trebuie s i sacrifice un timp, din via a sa, ca s -l citeasc pe Alvin Toffler. Îl recomand cu c ldur . ocul viitorului i Al treilea val, din punctul meu de vedere, sunt c i necesare construc iei unei min i lucide. Se spune c a fost sf tuitorul mai multor chestii subtile, legate de tehnicile de spionaj, utilizate, desigur, în trecut. Alvin Toffler a tr it în SUA pân la moartea sa, care a survenit în 2016. Dac ar fi s -l definesc, a spune c e o combina ie ciudat de psiholog, pedagog, sociolog. În c ile sale aduce în discu ie lucruri foarte interesante.

De exemplu, când cre te viteza de informa ie, pe care creierul trebuie o proceseze într-un interval scurt de timp, se produc blocajele neuronale. Iat ce spune acesta: „omul nu poate procesa mai mult informa ie decât este obi nuit creierul s u s proceseze”. Specificând faptul c în fiecare individ exist anumite limite. Dac omul trece peste limitele sale, apar blocajele neuronale.

Alvin Toffler împ rt te ideea doctorului Ami Klin, respectiv copii s fac cât mai multe probleme de matematic , ca s înve e singuri s gândeasc . El sus ine faptul c coala, din p cate, a ajuns o acumulare de cuno tin e i nu e un mijloc de dezvoltare neuronal .

Totodat , el felicit femeile care vorbesc mult. În felul acesta, spune Alvin Toffler, ele î i dezvolt mult mai rapid centrii neuronali. Din studiile sale, o femeie poate rosteasc maxim 20.000 de cuvinte pe zi, în timp ce un b rbat maxim 7.000 de cuvinte. A adar, pentru c femeile au aceast dexteritate, ele în timpul adolescen ei nu se confrunt cu abandonul colar, care la b ie i este de trei ori mai mare. Alvin Toffler pune aceast problem pe lipsa comunic rii.

Dup cum spuneam, el nu este de acord cu hiperactivitatea cerebral . Adic , genul acela de oameni care fac o sumedenie de lucruri, i practic nu le fac cum trebuie, sau nu le duc pân la cap t. Hiperactivitatea cerebral afecteaz aten ia. E ca i cum a face s pt mânal diferite activit i, de exemplu, organizez conferin e educa ionale, de prezentare a unui autor, apoi trec la o prezentare de carte, mai fac i o recenzie, i la sfâr itul lunii dac m scuturi un pic, în viziunea mea le-am f cut bine pe toate, dar în realitate pe nici una nu am abordat-o cu seriozitate, sau nu am gândit-o în profunzime. Eu cred c am procesat întreaga cantitate

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de informa ii, dar de fapt, le-am ame it pe toate, i nici un lucru nu lam dus pân la cap t. Alvin Toffler spune c un astfel de individ nu are centrul aten iei dezvoltat. Dac un individ face multe activit i i te minunezi de inteligen a sa, mai prive te-l o dat , mai uit -te la el, dar cu aten ie i o s consta i fie c e un tip serios, fie face lucrurile de mântuial . m rturisesc cu toat sinceritatea c dup ce l-am citit pe Alvin Toffler mi-am dat seama de foarte multe lucruri. Parc mi s-au revelat toate lipsurile mele interioare. Atunci, mi-am zis mie îns mi, fac un singur lucru, dar îl fac temeinic. El spune clar, nu te gr bi! Dac analizezi, s zicem ast zi, o problem , o tem , peste o s pt mân , reia-o, peste o lun din nou. i ai s observi diferen ele! Creierul nu poate proceseze diferite teme pe un interval scurt de timp. Pentru ca informa ia s intre în memoria permanent , îi trebuie creierului cel pu in câteva zile. Pentru c informa iei respective la nivel cerebral îi trebuie un timp s se r stoarne. Adic , s se rostogoleasc spre memoria permanent .

Revin la punctul de vedere al lui Alvin Toffler. Cu care, în mare parte, sunt de acord. Dac ascult mai multe discursuri, sus inute de o singur persoan , îmi dau seama cât a învestit în acea idee, dar i dac are o minte echilibrat sau dezordonat . V dau un alt exemplu.

Dac la un simpozion aud lucruri luate de pe net i persoana respectiv nu vine cu o singur idee procesat de mintea sa, bazat pe propriile sale judec i de valoare i nu tie s jongleze cu câteva citate ajutoare, cu care s i justifice tema, din punctul meu de vedere e un diletant. Acest om în viitor nu poate s ajung un bun strateg.

Alvin Toffler nume te hiperactivitatea cerebral ca fiind una dintre cele mai viclene ac iuni ale mediului extern. i d ca exemplu un cub ro u ce ruleaz , în continuu, cu o anumit vitez , pe o band rulant timp de câteva ore. De fiecare dat când cubul ajungea în dreptul acelei persoane, respectiva trebuia s apese cubul ro u. Mi carea aceasta trebuia f cut de-a lungul a 8 ore, f întrerupere. Când viteza bandei s-a m rit, respectiva persoan , la început, nu a sim it diferen a. Dup ce viteza s-a m rit din nou, când vedea cubul ro u, omul nu mai putea efectiv s i mi te atât de repede mâna spre acel cub pentru a-l ap sa. Cercet torul a observat faptul c el începuse dea rateuri. Dup dou ore, a observat faptul c omul când vedea cubul, în mod practic, refuza s -l apese. De ce a reac ionat astfel, sa întrebat Alvin Toffler? Pentru c în momentul când apare hiperactivitatea neuronal , se produc blocajele. Informa ia nu mai poate fi procesat . Creierul uman proceseaz tot ce vede, dar conform unei viteze proprii fiec rui organism în parte. Dac i se cre te viteza, omul

Uhde - În atelier

Anul IX, nr. 9(97)/2018

nu mai poate procesa informa ia, nu se mai poate concentra. Fiecare individ are o anumit limit a sa, proprie organismului s u. Dac se dep te limita, apar blocajele. În cazul de fa , creierul nu mai d comand mâinii, s apese butonul ro u. În concluzie, performan a nu se ob ine prin m rirea volumului de munc . Ci invers, creierului îi trebuie minim dou zile ca s proceseze o informa ie. Creierul func ioneaz pe baz de corela ii, nu func ioneaz ca organ de sine st tor.

Aceast hiperactivitate cerebral simpl l-a determinat pe Alvin Toffler s fac un alt experiment. A urm rit activitatea cerebral a celor care urm resc zi de zi diferite emisiuni TV, incluse fiind aici i reclamele. i a observat, ca i predecesorii s i, faptul c , luând contact direct cu undele alfa, creierul sufer modific ri substan iale.

Dac omul î i activeaz creierul, la nivel superior, î i dezvolt automat re elele neuronale. Orice activitate hr ne te creierul. Ai activit i neuronale, automat i-l hr ne ti. Dar creierului nu-i trebuie hiperactivitate. El sufer dac este înc rcat informa ional, bombardat informa ional (cu tiri, cu filme etc.) Iat cum func ioneaz . Când noi gândim cu aten ie ceva, creierul genereaz unde beta. Când se reduce activitatea cortical , adic , când creierul este inhibat el genereaz unde alfa, între 8-13 her i. Aceste unde sunt hipnotice i se instituie când ne uit m la un film, juc m un joc pe calculator, când st m i ne uit m ore în ir la diferite emisiuni TV etc. Dar i când facem acela i lucru zilnic la serviciu, aplic m acela i program la calculator, avem acela i program casnic, facem diferite treburi gospore ti, creierul nostru genereaz tot unde alfa. Ceea ce nu e bine!

Dac creierul nostru genereaz mai tot timpul unde alfa, în câ iva ani de zile, ne ramolim cu totul! Un tip de tept trebuie ca minim 2 ore pe zi s stea concentrat într-o direc ie, ca creierul s u s genereze unde beta. Apoi, poate s coboare în alfa. Dar m car 2 ore pe zi un creier tos trebuie s genereze unde beta. Adic , respectiva persoan fac ceva în care aten ia sa s fie la cote maxime. Sunt oameni care stau i 4 ore în beta. Acei oameni au o minte rapid . Nu sunt genii!

Dar, sunt rapizi în gândire, sunt buni strategi, v d limbajul semnelor, sunt excep ionali manageri de proiect, pot face fa efortului decizional. Dac , s presupunem, îi d râm un contracandidat un proiect, el poate rapid s construiasc altul, se poate concentra, adun rapid!

Lucrul acesta, adic creierul s genereze unde beta, se poate înv a prin perseveren , prin experimentarea e ecului! Astfel, înve i s te concentrezi! Dup 4 ore de stat în beta, po i coborî lini tit în alfa.

Problema este s te po i urca în beta, i creierul t u s stea cât mai mult timp în aceast stare. Sunt oameni care niciodat nu au experimentat o astfel de stare neuronal . Eu personal, pot recunoa te oamenii al c ror creier genereaz astfel de unde. Îi recuno ti dup limbaj, dup construc ia frazeologic , aten ia distributiv , cultura general (mai ales din tiin ele exacte), capacitatea de sintetizare a informa iilor, observarea ideilor principale din cadrul unui discurs etc. Nu cei care stau la birou de diminea a pân seara, înmormânta i sub sute de foi i statistici, sunt ci cei care rezolv o problem rapid!

Când se instituie o stare de relaxare total , creierul genereaz unde teta, mai exact coboar între 5-8 her i, timp în care po i s adormi, lini tit. Când creierul genereaz unde delta, dormi profund, mai exact creierul coboar sub 5 her i.

Exist tonalit i muzicale care î i coboar rapid creierul, de exemplu din beta (30-50 de her i) i-l pot duce rapid în delta (3-5 her i). i invers, din delta sau teta i-l pot ridica rapid în beta. Baletul acesta, sus-jos, jos-sus, dac nu ai expe-rien , e asem tor cu o gimnastic acrobatic a min ii. Ca mintea reziste, cât de cât, în fa a unor astfel de tonalit i muzicale i tre-buie antrenament, s fi experimentat astfel de lucruri. i nu ocazional, ci destul de des! Ast zi nu e rentabil s

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

folose ti violen a! Mai ales c în fa a unui astfel de „balet pe ghea ” îi po i rupe pentru tot-deauna, nu o mân sau un picior, ci mintea!

Personal sunt foarte atent la tot ceea ce ascult i v recomand i dumneavoastr ! În fundal, în spa iul subliminal, pot fi strecurate sunete atât de fine, încât doar creierul le poate percepe. Aceste unde pot s i creasc rapid excita ia nervoas , adrenalina, noradrenalina etc. Sau s i le scad . Astfel, po i ajunge s nu mai ai nici o reac ie la mediul înconjur tor. Desigur, important e i cantitatea. Sunt multe studii care iau în calcul cantit ile de substan e generate de organism în urma stimulilor externi.

Când creierul unui om se obi nuie te s func ioneze mai tot timpul la nivelul undelor alfa, adic între 8-13 her i (care, dup cum am spus, sunt unde hipnotice), nu va mai putea procesa informa ia primit . Acel om lucreaz în mod automat, asemenea unui robo el.

Mintea sa nu va mai putea s proceseze o informa ie la nivelul undelor beta, adic între 30-60 de her i. Practic, acest tip de unde cerebrale nu exist pentru creierul s u. E acel om care nu gânde te în am nunt un lucru. Creierului, dac st mult timp în alfa, începe s -i plac acest ritm i lucreaz lent. Mintea sa st ! Dac scrii ni te e-mailuri, faci câteva calcule, xeroxezi câteva hârtii, copiezi un text etc., creierul genereaz doar unde alfa. Interesant este faptul c lui îi place aceast stare! Te face s te sim i relaxat! Dar este o fals relaxare! Astfel ajungi s nu te mai întrebi de ce unii b trâni se boln vesc a a din senin de alzheimer?! Pentru c creierul lor a generat, o lung perioad de timp, doar unde alfa! Dac ace ti oameni ar fi muncit fizic, conexiunile cerebrale s-ar fi f cut altfel, a adar ei nu s-ar mai fi îmbolvit. Am citit un studiu prin care un celebru neurolog recomanda trânilor s munceasc fizic (s se ocupe de gr din , de gospod ria proprie etc.) s înve e o limb str in , s joace ah i s fac cât mai multe calcule.

Pe parcursul vizion rii emisiunilor TV, emisferele cerebrale nu func ioneaz normal. Cu cât e ti un mare consumator de TV, cu atât emisferele se distan eaz una de alta (în sensul c nu mai comunic între ele), refuz s mai func ioneze echilibrat. Dac te ui i mult timp la TV, emisfera stâng î i reduce activitatea. În emisfera stâng se proceseaz : limbajul, sintaxa, gramatica, analiza, gândirea activ , scrierea. i ajungi, la un moment dat, s folose ti 200 de cuvinte pe zi, i te întrebi de ce nu mai po i s procesezi corect o informa ie? De ce ai lacune în cadrul comunic rii? În emisfera dreapt are loc prelucrarea imaginilor. Dac zona de vizualizare este excitat puternic, de exemplu, sub ochii t i trec numeroase imagini ( tiri, reclame, filme etc.), tu scapi din vedere involuntar lucrurile cu adev rat importante i î i îndrep i aten ia spre cele de suprafa . Pentru c mintea ta func ioneaz la nivelul undelor alfa. Func iile simbolice sunt procesate tot de emisfera dreapt , care are un caracter reflexiv. Dac ea func ioneaz bine, î i po i dezvolta foarte mult aparatul simbolic.

La nivelul cortexului prefrontal, unde se afl centrul executiv al creierului, se proceseaz sistemul motiva ional: aten ia, motiva ia, concentra ia, ini iativa, organizarea, planificarea. Primele patru aspecte te determin s lup i, s i dore ti ceva, cu orice pre . Dac ultimele dou func ioneaz corect (organizarea i planificarea) respectiva persoan , cu certitudine, are caracteristicile de baz ale unui manager de proiect. Eu dac întâlnesc un manager îi urm resc în cadrul conversa iei aceste dou direc ii, nu mai mult. Dac le puncteaz pe acestea în cadrul discu iei, înseamn c tipul e ok! Ce are de cut, face bine. Dac nu puncteaz organizarea i planificarea cum trebuie, înseamn c gândirea sa e superficial . Vorbe te mult, e conving tor i doar atât! Mai devreme sau mai târziu lipsurile sale vor ie i la suprafa . De ce spun acest lucru, pentru c marea majoritate dintre noi avem dezvoltate: aten ia, motiva ia, concentra ia i ini iativa. Organizarea i planificarea mai pu in, sau chiar de loc!

21

Marin IFRIM Tovar[]ul ”prim secretar” @înc[ m[nânc[ rahat Unii gazetari vechi îi spun „tovar ul prim-secretar”. A speriat o lume întreag . A luat-o de jos, de unde se pun buzele de acord.

A luat b taie la greu, într-o fabric metalurgic . S-a târât pe jos luând picioare în fund, precum râma împins de p ric pân la marginea neantului. A fost dat afar de peste tot pe unde a fost pus la treab . Acum unii dintre cei care-l cunosc cred c , în fine, tovar ul subofi er i-a g sit odihna, a fost pensionat. Astfel de creaturi nu sunt pensionabile. Dihania lucreaz în continuare. Cine nu i-a v zut ochii, limba i „obrazul” nu tie cum arat diavolul original. Eram în spital, pe patul de moarte, cum se spune, iar el, dracul de-o via , le spunea tuturora c deja am lumânarea aprins . Epiciza cu am nunte, cu detalii, ca i cum ar fi f cut rapoarte de medicin legal . Am fost sunat de un amic care voia doar s vad dac mai sunt viu. Mi-a explicat de unde i cum a auzit c sunt pe duc . Au trecut cinci ani de atunci. Înc pot fluiera inclusiv în biseric . Prostul a evoluat, e mai prost decât înainte. Are farmecul s u. Într-o zi, precum sirenele lui Ulise, l-a cit cu vorba pe un maior de la SS - a se citi serviciile secrete încât bietul civil acoperit a c zut într-o gur de canal, iar spânul nu i explica unde i-a disp rut zmeul. E mult de lucru. Mul i tiu i înc tac. i zic ei între ei c sunt scriitori. Ora ul e a a de mic încât se tie cine cu cine, de ce i pentru ce. Iar ara, din acest punct de vedere, e mai mic decât târgul meu. Avem un obicei oarecum deviat. Construim monumente pentru eroi, le trecem acolo, pe marmur , numele i prenumele. i cu asta uit m totul ca i cum istoria ne-ar ierta. Ce ar fi, ca, lâng aceste monumente, s fie amplasate, cu nume i prenume, i literele celor care au f cut din r u ceva aparent patriotic? O list cu turn tori i securi ti. Atât i nimic mai mult. Ca s tie i neamul lor de unde vine i încotro se duce. Au disp rut angajamentele civilo-securistice, s-au „berevoit”. ara nu mai are oglind nici m car pentru a se „machia”, arat precum o vr jitoare regulat de blesteme cosmice. Între timp, porcii cresc dincolo de gripe jude ene. „Tovar ul prim-secretar” tr ie te i bele te bine-mersi. Are ideologie. Num „spionii i amantele” i nu se poate ab ine s nu deschid ciocul mic. Pe vremuri, acum vreo dou decenii i ceva, un ziarist- ef îmi spunea c dac vreau dau o tire rapid în târg, trebuie s i-o spun, mai întâi, „tovar ului prim-secretar”. Eu nu am nimic personal cu acest ratat din timpuri imemoriale, îns , cum s-a întâmplat ast zi, m-am lipsit de pl cerea i obliga ia spiritual de a fi prezent i a vorbi despre cartea unui prieten. Ca s nu mai zic, c , lâng acest gunoi, era „afi at” i un colonela sfertodoct care scrie despre „de-alde” Camil Petrescu ca i cum s-ar uita prin gaura cheii. M i borfa ilor, la loc (tele)comanda. Ptiu! Am trecut prin vremuri gazoase. Insul sta, „prim-secretarul”, o gâlm a naturii, îl turna pe primar la prefect, pe ambii la CJ i plimba vorba de la interne la vecini, la un serei unsuros. De-asta a i fost dat afar . I-au dat ni te bani numai plece. A fost amplasat într-o institu ie cu memorie peste servicii. M-au sunat efii institu iei i m-au rugat s vorbesc cu dl.

X, s -l extrag de acolo. Nu s-a putut. Cloaca era mult mai mare decât îmi puteam imagina.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Petre ISACHI

Povestea eternului triunghi erotic ]i entropia literaturii Lectura manuscrisului romanului erotic, VIRGINA, de Costantin Haralambie COVATARIU, originar din Cri te ti, Jude ul Boto ani - adoptat de la 17 ani, de municipiul One ti - mi-a reconfirmat teza entropiei ideii de literatur , adic intrarea fatal a acestei arte/ tiin e în propriul s u neant, în genul în care erpii din Marsilia se înghit unul pe altul, a l sa vreo urm . Autorul, ne dezv luie profesor Ioana RUSU, a debutat la 13 ani i a publicat, pân la data când scriu aceste glose critice, 16 c i (cca. 3500 de pp.) pe care, spre ru inea mea, nu le-am citit înc ! Adic 7 romane (l-a dep it mult pe Camil Petrescu!), 2 volume de poezii, 1 vol. cu pove ti i povestiri, 3 volume de aforisme, 1 (un) scenariu pentru un film de lung metraj, 1 vol. cu scenete comico-satirice, un studiu-program pentru organizarea de concursuri, de festivaluri etc. La telefon, C. H. C. mi-a m rturisit c mai are în sertar înc dou romane în manuscris!

Cum pe autorul romanelor „Culorile vie ii”, 2007; „În împ ia p mântului”, 2010;

„C utând lumin ”, 2011; „Pe drumul arpelui”, 2012; „Zarea speran ei”, 2014; „Zaedy”, 2016; „Glasul str bunilor”, 2017, lam întâlnit „absolut din întâmplare” (vorba lui Topârceanu), la recomandarea lui Grigore Codrescu, nu am crezut nici un moment c voi da de un „scriitor total”, perseverent, polivalent, prolific, longeviv, implicat activ în spectacolul caragialean al prezentului „curatmurdar” de care suntem tr i cu to ii! Profesoara Ioana Rusu - care se pare c i-ar fi citit toate „lucr rile” (20, dac avem în vedere i cele trei manuscrise i înc un volum în lucru!) - ne asigur c C.H. Covatariu, cu întreaga sa „cazarm de naratori” (Cornelia Ichim Pompiliu), personaje, voci, semne, fiin e de hârtie, simboluri etc. „ne vorbe te despre: crime, procese, dragoste, grija fa de copiii nim nui, triste e, neîmpliniri, primii pa i în via , copil rie, senectute, droguri, zbun ri, moarte, dezn dejde, mil , c torii intergalactice, via a din poveste i povestea din via ”.

Uhde - Cina cea de tain

Aruncat înc din titlu, „Virgina”, în infinitul oceanului romanelor erotice, orizontul meu de a teptare se afla într-un flagrant disconfort, tocmai pentru c tiam flagelul provocat de scriitorii universali care au transfigurat aceast tem . Cu genialitate, ace tia deschid drumuri pentru eternitate i apoi le închid cu un zâmbet perfid, definitiv. Urma ii lor nu mai pot fi decât epigoni, compilatori sau plagiatori! Aten ionat c voi citi o poveste despre tragicul i clasicul triunghi erotic, poveste ce s-ar fi întâmplat într-un One ti din vremurile când Lacul Belci mai exista, poveste ce se întâmpl i azi, dar se va întâmpla i mâine, mi-am amintit, volens-nolens, cum au transfigurat mitul erotic, Mircea Eliade (Maitrey, La ig nci etc.), Vasile Voiculescu, Lostri a, G. C linescu, Enigma Otiliei, Liviu Rebreanu, Adam i Eva, Ion, Camil Petrescu, Ultima moapte de dragoste…, Garabet Ibr ileanu, Adela, Gib Mih escu, Rusoaica, H. P. Bengescu, Concert din muzic de Bach etc., încât am admirat (înaintea lecturii manuscrisului!) curajul prozatorului romantic, one tean, de a concura cu înainta ii i de a se înscrie într-o ordine simultan a istoriei romanului de dragoste, în care adulterul coexist cu incestul (cel pu in în acte), dar i cu iubirea fatal , pur , cu moartea aparent întâmpl toare, cu rela ia misterioas eros-thanatos.

Personal nu g sesc o tem mai complex i mai dificil de transfigurat în condi iile în care doar în iubire, în boal i în fa a mor ii, omul se revel în adev rata lui autenticitate i când o problematic de acest tip a fost trnsfigurat genial în capodopere scrise, de Shakespeare, Eminescu, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski, Goethe, Balzac, Rebreanu etc. În afara tiraniei predecesorilor, one teanul C. H. C. pare convins c trebuie s înving în scriitur i fenomenul de satura ie, oboseal , decaden literar , încât cititorul s nu descopere antiliteratura, care, se tie din Antichitate, este un avatar (= metamorfoz , schimbare - cel mai adesea în r u - în evolu ia unui fenomen) în retorica romanului. De aici impresia de deja-vu!

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Prozatorul ne ofer în VIRGINA o carte a inimii ce ar putea s treac la unii cititori, drept o literatur facil , efemer , uniformizant , parc tiut de când lumea, nu doar din anii de glorie ai One tiului. Autorul vol. „La dep narea fusului” mizeaz în povestea tragic a triunghiului Emanoil - Virgina Matei, pe impuls, instinct, sentiment poetic, pe emo ii i pasiuni devastatoare. La scriitorul one tean, criteriul suprem este „inima” - loca ul sensibilit ii - nu intelectul, toposul culturii, erudi iei. Altfel spus, C. H. C. acord în scriitur , un prestigiu sporit confesiunii, autobiografiei, dialogului epistolar, jurnalului, a a-zisei literaturi „scrise în inima mea”. a se explic viziunea romantic i retorica subiectiv . „Sentimentul” i „gustul” devin superioare culturii, tiin ei i erudi iei, pe care naratorul Jurnalului salvat de Nona, prietena Virginei, le folose te în intertextualit ile pe care le g se te necesare în alchimia scriiturii.

Viziunea subiectiv pe care autorul o ascunde sub subterfugiul c ii g site din întâmplare „la r cina unui tufi ” i care îi permite s revele esen a tragic a destinului eroinei, dar mai ales s evadeze din esteticile, poeticile i modelele consacrate de predecesori, s fie anticalofil unde i cât dore te, s i creeze o poietic cu indicii specifice de rezisten antiliterar , pentru c , se tie, teroarea literaturii o constituie - paradoxal - florile „poetice”, cli eele, calofilia, nu florile „r ului” sau florile de „mucegai” existen iale. a-mi explic „feliile de via ” naturaliste povestite dup Jurnalul - marc a autenticit ii - nefericitei Virgina, fiica unei mame alcoolice, ajuns femeia visurilor fratelui s u mai mare, Emanuel (desigur, tarat psihic, „n scut pentru o societate ca cea comunist ”) care o înfiaz de la Orfelinatul din Bac u, spre a se c tori cu ea, de i era impotent, gras, be iv, gelos, necomunicativ etc.

Destinul cuplului Emanoil - Virgina începe cu „moartea virtual ”, cu singur tatea în doi, ce se deruleaz ca o ucenicie în regatul vie ii.

Se în elege, directorul Emanuel Logof t face din feti a înfiat - s nu uit m sora lui -, o înv toare, i apoi o directoare respectat , la una din colile ora ului numit la începuturile sale Gh. Gheorghiu-Dej, cam pe timpul când Bra ovul se numea Ora ul Stalin!?

Devenit femeie-obiect, Virgina nu are nici o reac ie când Logof t-St pânul, dictator i despot în familie, mai înfiaz i pe Mihail, de la Orfelinatul din Bac u. Gestul ar putea traduce ideea c omul are, în suflet, nostalgia i c utarea comuniunii. De aceea, ori de câte ori se simte pe sine, se simte tocmai ca lips a celuilalt, ca singur tate. Este

ceea ce simte mai ales Virgina, pân la întâlnirea destinic , cu Matei, primul i ultimul ei iubit - dragoste la prima vedere - c torit îns cu Manuela i care are i o admirabil fiic , Consuella. Condi ia de orfan , de femeie-slug , lipsa de libertate (tr ia „ca întrun sicriu”), singur tatea ca fond ultim al condi iei umane, fiecare în parte i toate la un loc, îi poten eaz iubirea fatal pentru Matei, tipul b rbatului care-i r pe te (ne)fericitei fete virginitatea i-i transform dragostea într-o boal . În mod paradoxal, iubirea tragic pentru Matei îi poten eaz bovarismul i-i configureaz proteismul personalit ii. Costantin Haralambie Covatariu î i înscrie cu succes personajul feminin într-o serie celebr de eroine bovarice: Ema Bovary, Ana Karenina, Otilia, Florica, „fecioarele despletite” ale Hortensiei Papadat Bengescu etc. Dar care personaj feminin nu este bovaric în esen a sa, adic nu s-ar identifica cu o fiin diferit de ea îns i, nu s-ar concepe alta decât este?

De aici înstr inarea i ideea c to i oamenii se înstr ineaz încet, dar sigur, de sine i de lume. Nu întâmpl tor, Eminescu se lamenteaz : „Ajung pe mine însumi a nu m mai cunoa te”! De fapt, a tr i (vezi destinul celor doi: frate i sor , pentru care singur tatea este o osând i o isp ire) înseamn s te despar i de acela care ai fost, ca s te cufunzi în ceea ce ai s fii, un etern str in! Desigur, „str inul/ autoexilatul” e o proiec ie a laturii necunoscute, angoasante a propriului „Eu”.

Dac „florile r ului” configurate în Jurnalul predat de Nona, autorului, spre a fi cunoscute, ilustreaz for a activ a bovarismului în cazul femeii-femeie, iar m tile auctoriale ascunse în povestea nefericitei orfane Virgina exprim tocmai capacitatea autorului de a se concepe altul i de a fixa o realitate cunoscut într-un simulacru, într-o fic iune credibil .

Unitatea de perspectiv a Jurnalului scris/ narat nu întotdeauna îngrijit, dislocarea temporal , instaurarea concretului din comunismul dejisto-ceau ist, îndoielile sem nate de memoria (in)voluntar , atmosfera de autenticitate sporesc spectacolul romanesc al iubirii pierdute, în care credin a în liberul arbitru intr în competi ie cu lipsa libert ii absolute, care transform autorul într-un actor ce recit o dram (drama idealului în veci neatins!) conform cu Textul i tr irile femeii bovarice, executând fidel, jocurile prescrise de destin i neputând prin nicio interven ie personal s -i modifice metafizica personajului. Parafrazându-l pe Miguel de Unamuno, Costantin Haralambie Covatariu ar putea spune: toate personajele mele, din romanticul roman „Virgina”, sunt eu însumi împreun cu one tenii mei!

23

C[r\i primite la redac\ie

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

George PETROVAI

Damascius ]i subtila lui filosofie despre primele principii De i aveam consistente cuno tin e despre neoplatonism, dovad în urm cu ceva timp am scris eseul Unio mystica sau calea plotinian spre Absolut, despre Damascius, filosoful care încheie „lan ul de aur al neoplatonicilor”, tiam câte ceva doar din surse l turalnice.

Dar imaginea mea despre acest mare i fascinant curent filosofic al Antichit ii s-a îmbog it (dovad c niciodat nu tim îndeajuns) de-abia dup citirea cu aten ie a c ii Despre primele principii: aporii i solu ii.

Considerat opera fundamental a lui Damascius între scrierile care s-au p strat i au ajuns pân la noi, tratatul Despre primele principii este „una dintre cele mai rafinate lucr ri ale filosofiei speculative europene”, în care autorul întreprinde o subtil analiz critic pe direc ia r sturnat a discursului filosofic, pentru a pune în eviden atât imposibilitatea gândirii principiului prim, asta datorit faptului acesta este inefabil („unul este primul care a nit din indicibil”), cât i inadecvarea discursivit ii la primul principiu prin obligatoria înaintare a reflec iei în sens negativ.

Cartea a ap rut în anul 2006, la Editura Humanitas, în traducerea Marilenei Vlad (pe o pagin textul în limba greac , pe urm toarea pagin echivalentul lui în român ), i ea contribuie din plin la temeinica informare a cititorului printr-o erudit i miezoas Introducere, dar mai ales prin abunden a notelor (în total 353) i prin generozitatea explica iilor pe marginea tratatului damascian.

I. Via a si opera lui Damascius Exist pu ine m rturii sigure despre via a lui Damascius (câteva indicii consemnate de discipolul s u Simplicius), cea mai mare parte a informa iilor biografice provenind din Via a lui Isidor, o lucrare scris de filosoful nostru în jurul anului 500 (din ea s-au p strat numai ni te fragmente), în care el prezint istoria general a colii neplatonice tardive.

Fire te, în aceast istorie a neoplatonismului târziu un loc de frunte revine maestrului s u Isidor, adic omului care prin argumentul filosoful spune „nu cuvinte, ci esen a lucrurilor”, l-a decis s se

converteasc la neoplatonism, astfel el renun ând pentru totdeauna la retorica pe care timp de nou ani (pân în anul 491-492) o predase la Atena, dar pe care mereu o v zuse ca o abilitate verbal , preocupat doar de forma exterioar i, deci, incapabil s duc pe cineva la „cunoa terea cea adev rat i divin ”.

De la Simplicius a r mas numai am nuntul biografic legat de nume - Damascius sau „filosoful din Damasc”. Celelalte am nunte comunicate de discipol privesc caracterul maestrului s u, un caracter în armonie cu descrierea f cut de Platon adev ratului filosof: deosebit de înzestrat pentru cercetare, Damascius iube te truda filosofic !

Dar, ne în tiin eaz Marilena Vlad, nu toate informa iile sunt f cusur. Astfel, în Lexiconul Suda, o compila ie din secolul al X-lea, la capitolul „Damascius” ni se spune c acesta ar fi fost un filosof stoic, to i comentatorii fiind de p rere c este vorba de o confuzie între Damascius i Simplicius, discipolul fiind autorul unui comentariu la Manualul lui Epictet. Celelalte informa ii din Lexicon despre filosof sunt corecte: originar din Siria, ajuns la vârsta maturit ii în vremea împ ratului Iustinian, autorul unor comentarii la dialoguri platoniciene, al unui tratat despre principii i al unei Istorii filosofice.

De i în Via a lui Isidor Damascius vorbe te despre sine în mod indirect, totu i, din analiza fragmentelor care s-au p strat, rezult am nunte extrem de interesante despre via a i formarea sa intelectual . scut în jurul anului 462, într-o familie de vaz din Damasc, la vârsta de 17 ani el pleac la Alexandria, unde - sub îndrumarea profesorului Theon - timp de trei ani va studia retorica i unde va avea un prim contact cu neoplatonicii. Întrucât coala din Alexandria avea rela ii foarte strânse cu coala din Atena, mul i dintre filosofii cunoscu i de Damascius în Alexandria î i f cuser studiile la Atena, avându-i profesori pe Syrianus i Proclus. În Alexandria el îi va cunoa te pe Ammonius i Heliodor, cei doi fii ai lui Hermias (fost discipol al lui Syrianus), dup ce ace tia urmaser la Atena cursurile lui Proclus, îl va cunoa te pe Severianus, la rândul lui provenind dintr-o nobil familie din Damasc, i-l va frecventa pe filosoful teurg de origine alexandrin Asclepiodotus, cel care studiase filosofia cu acela i Proclus i mai apoi devenise maestrul lui Isidor.

Toate au fost întâlniri importante pentru gânditorul nostru, dar traseul lui în filosofie va fi marcat de Isidor, viitorul s u maestru, despre care se tie c excela în dialectic i poseda un discurs critic de mare for .

Deoarece, ne în tiin eaz Marilena Vlad, „competi ia în domeniul pred rii retoricii era foarte mare”, în jurul anilor 482-483 Damascius pleac din Alexandria la Atena, unde -„probabil datorit rela iilor sale cu filosofii alexandrini” - este primit foarte bine „în atmosfera intim a colii ateniene”. Prin urmare, ajunge aici cu circa doi ani înainte de moartea lui Proclus (anul 485), care suferind fiind nu mai

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

preda, a a c Damascius nu-i audiaz cursurile.

Cum spuneam mai sus, dup ce timp de nou ani pred retorica, sub influen a lui Isidor, Damascius (avea deja 30 de ani) se converte te la idealul filosofic al neoplatonicilor. La vremea respectiv Isidor era un faimos neoplatonic: Chemat de Proclus la Atena cu inten ia de a-l l sa diadoh (scolarh sau conduc torul colii) în locul lui, Isidor refuz aceast onoare i, din respect, cedeaz locul lui Marinus, profesorul sub a c rui îndrumare studiase cândva filosofia lui Aristotel.

Proasp tul convertit urmeaz cursurile de filosofie ale lui Zenodot, precum i pe cele de matematic i alte tiin e ale lui Marinus, succesorul lui Proclus la conducerea colii. Dar când din cauza s ii ubrede Marinus nu- i mai poate exercita atribu iile de diadoh, „Damascius este trimis la Alexandria, cu misiunea de a-l convinge pe Isidor s revin în Atena i s preia conducerea colii”. Într-adev r, Isidor preia diadohia dup moartea lui Marinus, dar mai mult silit de împrejur ri decât din voia lui, convins fiind c -l dep esc sarcinile conducerii acestei coli, ce dec zuse mult dup moartea lui Proclus. Motiv pentru care Isidor nu r mâne în Atena i la conducerea colii decât pân în prim vara anului urm tor, când îi transfer diadohia lui Zenodot, iar el se reîntoarce la Alexandria, unde la scurt timp este urmat de Damascius.

De data asta, Damascius urmeaz cursurile lui Ammonius (despre Platon i Ptolemeu) i pe cele ale lui Heliodor, apoi - dup moartea lui Zenodot - este chemat la Atena, unde preia diadohia în jurul anului 515.

Sub conducerea lui, coala devine prosper i înv mântul neoplatonic unul de înalt calitate, asta deoarece Damascius încearc cure e înv mântul de infiltra iile teurgice ale lui Iamblichos, Syrianus i Proclus, astfel reorientându-l spre idealul neoplatonician (filosofia lui Plotin i Porfir). De altminteri, în Comentariul la Phaidon, Damascius va opera o net distinc ie între filosofi (Plotin, Porfir) i hieratici (Iamblichos, Syrianus, Proclus). În scopul restaur rii înv mântului filosofic, ne spune M. Vlad, Damascius „restabile te programul complet de studii, care presupunea studiul lui Aristotel, al lui Platon (12 dialoguri) i al Oracolelor Caldeene”.

Doar câteva cuvinte despre opera lui Damascius. Ea cuprinde scrieri pierdute (o carte în patru p i despre întâmpl ri miraculoase, o lucrare despre prima carte a Meteorologicelor lui Aristotel, un Comentariu la primul Alcibiade, despre care Olympiodor afirm c este superior comentariului lui Proclus la acela i dialog, un Comentariu la Timaios, un Comentariu la Oracolele Caldeene, tot aici intrând lucr rile nesigure - comentarii la Republica, la Legi, la Sofistul i la Phaidros) i scrieri care s-au p strat. Cu urm toarele men iuni: Toate scrierile damasciene care au ajuns pân la noi sunt fragmentare (Via a lui Isidor, care s-a p strat prin fragmentele consemnate de Photius i de Lexiconul Suda, tratatul Despre num r, loc i timp, strat fragmentar în Comentariul la Fizica lui Aristotel al lui Simplicius, Comentariul la Phaidon - p strat în dou variante sub forma însemn rilor auditorilor la cursul lui Damascius despre acest dialog i Comentariul la Philebos, de asemenea un curs damascian), cele mai întinse scrieri, nici ele complete, fiind Tratatul despre primele principii i Comentariul la Parmenide.

II. Lan ul de aur al neoplatonicilor i sfâr itul scolii din Atena Se tie c ceea ce în elegem ast zi prin „neoplatonism” începe prin secolul al III-lea e.n. cu misteriosul personaj Ammonios Sakkas.

Acesta a predat filosofia la Alexandria, n-a scris nimic, dar l-a avut ca discipol pe Plotin (204-270), adev ratul fondator al neoplatonismului.

25

Tot atunci, ne spune M. Vlad, începe zbuciumata istorie a acestei mi ri filosofice, „dificil de sistematizat, atât din punct de vedere doctrinar, cât i din punct de vedere istoric sau geografic”, anume Plotin mut centrul neoplatonismului de la Alexandria la Roma, unde - a a cum relateaz discipolul s u Porfir (Porphyrios) în cartea Via a lui Plotin - „el se bucura de mare trecere pe lâng împ ratul Gallienus i so ia acestuia, Salonina, care îl pre uiau nespus” i unde filosoful vroia s i realizeze visul cu recl direa ora ului Platonopolis (existase cândva în Campania), ora în care Plotin f duia s se retrag cu to i înv ceii lui, ca s tr iasc potrivit legilor platoniciene de convie uire ob teasc i de cârmuire filosofic .

Porfir, discipolul lui Plotin, a predat la rândul lui filosofia la Roma, a sistematizat tratatele plotiniene în ase c i de câte nou tratate (Enneade vine de la grecescul nou ) i a scris mai multe c i. Dar din porunca împ ra ilor bizantini Valentin al III-lea i Teodor al II-lea, în secolul V toate cele 15 volume porfiriene de dispute i polemici împotriva cre tinismului au fost arse pe rug.

Prin Iamblichos din Chalcis (250-325), fost discipol al lui Porfir, centrul neoplatonismului se mut de la Roma în Siria, acesta înfiin ând o coal în Apameea. De aici, sub influen a a doi filosofi forma i la coala sirian a lui Iamblichos (este vorba de Priscus i un alt Iamblichos, amândoi tr ind la Atena la sfâr itul celui de-al IV-lea veac, unde l-au ini iat în filosofie pe atenianul Plutarh), neoplatonismul ajunge la Atena.

Nefiind de stat, ci privat (bunurile sale materiale proveneau de la Plutarh, întemeietorul colii, precum i din dona ii), coala, de i vizat ca unul dintre ultimele centre de rezisten ale p gânismului dup înflorirea ei sub conducerea lui Damascius, n-a fost propriuzis desfiin at prin cele dou decrete imperiale: Primul decret le interzice neoplatonicilor i tuturor filosofilor p gâni s ocupe posturi în înv mântul public, la salariile publice având dreptul doar cre tinii; cel de-al doilea decret interzice activitatea profesoral tuturor celor „atin i de nebunia elenilor nepio i”, asta ca nu cumva ace tia atrag la religia p gân sufletele auditorilor.

Ioan Malalas (491-578) vorbe te i de un al treilea decret, în care Iustinian ar fi interzis predarea filosofiei la Atena. Dar informa ia este nesigur , întrucât un astfel de decret nu este nici consemnat în culegerile de legi i nici confirmat de alte surse ale vremii...

Oricum, motive întemeiate i presante ca ultimii neoplatonicieni din Atena s caute un mediu mai propice pentru activit ile intelectuale i credin a lor. Cum per ii se bucurau de faima c sunt condu i de în elep i, iar regele Chosroes I (531-579) era v zut ca un cârmuitor interesat de filosofie, iat de ce neoplatonicienii atenieni se îndreapt în anul 531 spre Persia.

Istoriile autorului cre tin Agathias din Myrina (n scut în anul 532) sunt o m rturie în acest sens. Acest Agathias ne spune c filosofii Damascius din Siria, Simplicius din Cilicia, Eulamios din Frigia, Priscianus din Lidia, Hermias i Diogene din Fenicia i Isidor din Gaza („floarea cea mai înalt a filosofilor din vremea noastr ”) au sit Atena întrucât nu erau de acord cu religia din Imperiul Roman i pentru c î i imaginau c la curtea lui Chosroes I vor întâlni, dup modelul platonician din Republica, acea mult râvnit guvernare care îmbin filosofia cu regalitatea.

Ajun i în Persia, filosofii constat marea distan la care se situeaz realitatea de speran ele lor: manierele per ilor erau complet str ine de spiritul grecesc (se practica ho ia, poligamia, adulterul i crima), iar regele se înf eaz mult sub a tept ri cu cuno tin ele sale superficiale de filosofie i ata amentul deplasat fa de Urianus, un arlatan într-ale medicinei i filosofiei, sosit ulterior la curte. În aceste condi ii, ne spune M. Vlad, filosofii no tri regret plecarea din Atena, „preferând s ri te moartea în Imperiul Bizantin

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

decât s tr iasc în Persia”. Profitând de tratatul de pace încheiat în anul 532 între Chosroes i Iustinian (tratatul promitea repatrierea obliga ia cre tin rii), neoplatonicienii se întorc dup numai doi ani în Imperiul Bizantin.

Dar Damascius n-a mai revenit la Atena, ci - potrivit epitafului descoperit în anul 1925 la 167 km de Damasc (fostul Homs, azi Emesa), epitaf care dateaz din anul 538 - s-a oprit în Siria. Aceasta este ultima dat când se men ioneaz numele lui Damascius. * În continuare câteva elemente referen iale despre neoplatonism i cei mai ilu tri reprezentan i ai s i pân la Damascius. Cu toat diversitatea lui, neoplatonismul con ine un remarcabil element constant - fidelitatea fa de gândirea platonician i neîntreruptul recurs la ea. Un element atâta de constant, încât comentariile la dialogurile platoniciene au devenit o tradi ie chiar i atunci când „forma de expunere a comentariului nu este adoptat întotdeauna”, orice originalitate fiind privit cu suspiciune, „ca o abatere de la adev rul deja prezent în filosofia lui Platon, ca o ratare a acestui fundament doctrinar de nedep it” (M. Vlad).

Iar respectul neoplatonicilor fa de aceast „gândire adev rat ” mergea pân acolo, încât credeau despre ei în i c n-ar constitui o nou tradi ie, ci c sunt chema i s continue vechea tradi ie platonic , mai bine spus s o scoat la lumin f s schimbe ceva în ea.

De aceea, este de p rere M. Vlad, întrucât gânditorii din aceast ampl mi care î i spuneau ei în i „platonici”, a-i numi „neoplatonici” „este inadecvat cu ceea de voiau ace ti filosofi”.

Dar asta nu presupune nicidecum c neoplatonismul nu duce mai departe cugetarea filosofic , el mul umindu-se doar s scoat la lumin vechile texte grece ti. Sigur c da, textul de baz con inea pentru comentatorul neoplatonic un sens ascuns, pe care trebuia ca el s -l descopere i s -l explice, îns numai punându-l „de fiecare dat în acord cu propria sa viziune filosofic ”.

De unde concluzia: Deoarece doctrina vine dintr-o tradi ie foarte veche, ceea ce face ca ea s nu poat fi schimbat dup cheful i inspira ia oricui, rigoarea neoriginalit ii are darul s sugereze „for a i autoritatea doctrinelor filosofice sus inute de neoplatonici”!

Iat motivul pentru care neoplatonicii vedeau în originalitate un act de tr dare - actul prin care filosoful se situeaz în afara filosofiei perene. Este filosofia ce- i are sursele în revela ia orfic i cugetarea pitagoreic , pentru ca mai apoi s dobândeasc apogeul exprim rii în platonism i, potrivit lui Iamblichos, s fie confirmat de textele

Uhde - Cristos i Nicodim

Anul IX, nr. 9(97)/2018

revelate ale Oracolelor Caldeene, treapta spiritual a contactului cu zeii prin intermediul teurgiei (magia alb ).

Fiind, a adar, neoplatonismul permanent preocupat de „tema acordului esen ial dintre textele revelate i doctrinele marilor filosofi”, iat temeiul - sus ine M. Vlad - pentru care interdic ia originalit ii „este mai degrab o exigen de originaritate, o exigen de a reveni mereu la sursa unic a filosofiei”.

Cu completarea c de i neoplatonismul se alimenteaz din aceea i surs , asta nu înseamn c -i lipsit de noutate, c adic s-a autocondamnat la monotonia comentariilor, diferite între ele doar prin unghiul i înzestrarea cu care diver i comentatori abordeaz aceea i problematic , dar în fond nu doar o mi care indiferent , ci de-a binelea incapabil de evolu ie de la o etap la alta.

Pentru a dovedi c lucrurile stau cu totul altfel, n-avem decât s bovim ni el asupra str lucitoarei triade Plotin - Iamblichos - Proclus din lan ul de aur al neoplatonicilor predamascieni.

Plotin, cu dreptate socotit fondatorul neoplatonismului, este primul cuget tor care face din partea a doua a dialogului platonician Parmenide o „expunere asupra principiilor realit ii”, respectiv „grila de lectur a întregii realit i” (M. Vlad), în care distinge cele trei naturi sau niveluri fundamentale ale realit ii: Unul, Intelectul i Sufletul.

Sau, a a cum ne informeaz P.P. Negulescu în Problema cosmologic , „Plotin, principalul reprezentant al acestei direc ii, admitea, cu stoicii, un Suflet al lumii, necesar ca s-o pun în mi care; admitea, cu Aristotel, o Inteligen cosmic , necesar ca s gândeasc mul imea nenum rat a lucrurilor ce o alc tuiesc i s dea fiec ruia ceea ce trebuie ca s poat exista; admitea, în sfâr it, cu Platon o Unitate suprem , necesar ca s fac din aceast mul ime haotic un tot unic i s -i asigure în acela i timp realitatea”.

Prin urmare, Unul din prima ipotez , identificat cu binele din Republica (situat dincolo de fiin ) i cu tat l cauzei din Scrisori, este Unul absolut, transcendent pluralit ii; Unul din a doua ipotez (Unul-multiplu sau Unul-fiin ) este numit Intelect de c tre Plotin, întrucât corespunde demiurgului din Timaios i cauzei din Philebos, dar are i caracteristicile intelectului aristotelic (gândirea care se gânde te pe sine); Unul din a treia ipotez (deodat unu i multiplu), corespunz tor sufletului lumii din Timaios, este identificat de Plotin cu stoicul Suflet al lumii.

Sigur c astfel de identific ri erau prezente în mediul filosofic de dinaintea lui Plotin, el însu i recunoscând c vechea teorie a celor trei naturi este prezent , într-o form sau alta, la Parmenide, Anaxagora, Heraclit i Empedocle, dar c Platon o exprim cel mai bine.

Atâta doar c Plotin este primul gânditor care sistematizeaz toate aceste identific ri...

Tot Plotin ne prezint impresionantul tablou al subtilelor raporturi dintre Suflet, Intelect i Unu, acel Unu f form i de nimic limitat, care prin situarea lui dincolo de gândire i fiin nu poate fi obiectul vreunei cunoa teri, ci trebuie admis ca „puterea infinit de la care provine toat pluralitatea fiin elor inteligibile”.

Plotin este convins c , deoarece sufletele caut mai degrab spre lucrurile inferioare din lumea sensibil , ele au uitat de originea lor divin . Dar dac Sufletul universal este acela care produce, anim i conduce fiecare p rticic a naturii, astfel c este i unitar ca Suflet universal, dar i plural ca pluralitate a lucrurilor pe care le însufle te, totu i el nu este decât o imagine a Intelectului divin i anterior Sufletului, fiind v zut de Plotin ca fiin i gândire în acela i timp, sau mai bine spus - ca „o lume ce cuprinde toate fiin ele inteligibile”.

Gândindu-se pe sine i fiind în acela i timp gândit i gânditor, Intelectul nu doar c nu este lipsit de pluralitate, dar cauza lui nu poate fie decât Unul pur sau Acela care preced dualitatea gândire-gândit.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vas zic , ne asigur Plotin, „scopul exerci iului filosofic este acela ca sufletul s i redescopere originea lui divin ”, ceea ce presupune ca, prin progresiva îndep rtare de pluralitatea sensibil , s revin la unitatea inteligibil . Iar acest lucru este întru totul posibil, ne încurajeaz cuget torul, deoarece „partea cea mai înalt a sufletului nu a sit niciodat intelectul divin”.

Cum se realizeaz aceast experien pur spiritual a întoarcerii Sufletului la sine, proces care define te idealul ultim al filosofiei?

Prin medita ie, ne r spunde Plotin.

Dac filosofia plotinian se caracterizeaz prin ra ionalismul ei manifest, tratatul Contra gnosticilor când dovada c Plotin a pledat din toate puterile împotriva supersti iilor i a oric ror forme de ira ional, neoplatonismul postplotinian din vremea lui Iamblichos i Proclus consider c filosofia de una singur este incapabil s înal e sufletul pân la cunoa tere i (în final) la unirea cu divinul, ajutorul venit de la textele sacre i de la teurgie.

Astfel de influen e non-ra ionale în spa iul filosofiei se fac tot mai sim ite înc din vremea lui Porfir, discipolul lui Plotin, motiv pentru care acesta - fidel ra ionalismului promovat de maestrul s u încearc s le contracareze prin ac iunea conjugat a dou ac iuni: 1) Vrând s eviden ieze treptele progresului spiritual din filosofia plotinian , Porfir aranjeaz tratatele acestuia în Enneade dup urm torul criteriu: treapta I - purificarea sufletului de elementele corporale (Enneadele I, II, III); treapta a II-a - dep irea lumii sensibile prin cunoa tere (Enneadele IV, V); treapta a III-a - conversiunea spre intelect i Unu (Enneada VI).

2) În scrisoarea trimis de Porfir lui Anebon, discipolul lui Iamblichos, acesta, pe de o parte, contest teurgia i formele de divina ie practicate de teurgi, pe de alt parte, ap ra ionalitatea filosofiei, a cum o preluase de la Plotin.

Dar, în r spunsul la scrisoarea maestrului s u, Iamblichos ia ap rarea teurgiei, sus inând c nu gândirea îl va elibera pe om din ghearele fatalit ii în vederea unirii sale cu divinul, ci doar teurgia cea adev rat , asta deoarece numai ea folose te „ac iunile inefabile” i „simbolurile mute” ce dep esc gândirea noastr , singuri zeii în elegându-le.

Iamblichos nu numai c va combina în filosofia lui metafizica plotinian cu substan a teurgic extras din Oracolele Caldeene, dar chiar va sistematiza tiin ele oculte ale vremii, unora dintre ele cându-le loc în filosofie, astfel c neoplatonismul prin el sufer la nivel doctrinar o schimbare radical - apare ideea inspirat de Oracole „sufletul întrupat a coborât în întregime din sfera inteligibil , pierzînd complet unitatea cu divinul”.

Uhde - Cristos cu familia

27

Oracolele Caldeene au reprezentat pentru Iamblichos o veritabil revela ie, anume revela ia întâlnirii cu scrierea sacr , ne-o rturise te atât cartea lui Teologia caldean (prin Damascius avem tire de existen a ei), cât i Misteriile egiptenilor, spunsul-pledoarie în favoarea teurgiei la scrisoarea adresat de Porfir lui Anebon.

Cuvine-se s fie men ionate aici câteva dintre ideile cu care Iamblichos a contribuit la îmbog irea, implicit la evolu ia neoplatonismului: a) Dac la Plotin intelectul este în acela i timp i inteligibil, adic obiectul propriei sale cunoa teri intelective, Iamblichos este primul neoplatonic care separ nivelul inteligibil de cel intelectiv. b) Tot el este primul care introduce o clasificare a zeilor i a sufletelor, astfel m rind num rul nivelurilor inteligibile. c) Iamblichos introduce legea termenului mediu (trecerea între doi termeni distinc i nu poate fi f cut direct, ci printr-un termen intermediar), precum i schema triadic menan -procesiune-conversiune. d) El este primul care a stabilit programul de studiu neoplatonic, respectiv ordinea propedeutic în care trebuie citite dialogurile platoniciene, dar felul în care interpreteaz ideile din Parmenide este în strâns leg tur cu textele revelate admise.

Dar ce sunt Oracolele Caldeene? Este o scriere de la sfâr itul celui de-al doilea secol, care prin tradi ie i se atribuie lui Iulian Caldeul sau fiului s u Iulian Teurgul, acest al doilea Iulian fiind contemporan cu împ ratul filosof Marcus Aurelius.

Din Oracole au ajuns pân la noi doar ni te fragmente puse cap la cap din autorii care le-au citat. Dup cum sugereaz chiar numele, pentru ca informa ia transmis s fie cât mai credibil , Oracolele apeleaz la autoritatea preo ilor babilonieni (caldeeni). Iat , spre exemplu, cum prezint respectiva scriere structura ierarhic a realit ii: Tat l (intelectul primordial, imaginat ca un foc imaterial), triadele lumii inteligibile, zeii supracele ti, zeii cele ti i sufletul. În ceea ce prive te sufletul, acesta este v zut ca o scânteie din focul originar, care - înc tu at în lumea material - trebuie s se elibereze/ salveze i se întoarc în lumea divin .

Dar în area i, în final, contopirea sufletului cu divinul nu poate avea loc decât prin anumite rituri de purificare rezultate din practica religioas a teurgiei: t cerea impus ini iatului, cunoa terea tuturor ordinelor divine, folosirea simbolurilor l sate de zei în lumea real .

Influen at de Iamblichos, pe care nu ezita s -l numeasc „divinul”, Proclus (412-485) nu numai c a sistematizat toate ideile prezente într-un fel sau altul în neoplatonism, ci - bun cunosc tor al teurgiei (se crede c a fost ini iat în riturile secrete de c tre fiica lui Plutarh din Atena) - el introduce arta hieratic în filosofia contemplativ , convins fiind c „principiul prim a l sat în fiecare fiin un semn al transcenden ei sale” (M. Vlad).

Cu toate c din punct de vedere filosofic Proclus este un ra ionalist în sensul platonic (clasic) al cuvântului, c ci taman ca la Platon, purificarea realizat prin ra iune discursiv duce la contempla ia plasat la nivelul intelectului, totu i, contempla ia proclusian se des vâr te doar dup unirea cu divinul, ea realizându-se/împlinindu-se în „floarea intelectului” (expresie împrumutat din Oracole), partea cea mai înalt a intelectului.

Vas zic , filosofia contemplativ caut „desprinderea de multiplu i în area sufletului spre unitatea primordial ”. Dincolo de acest nivel, numai cu ajutorul teurgiei poate avea loc cur area sufletului de zgura materialului în vederea stabilirii contactului cu zeii.

Proclus are trei contribu ii de seam la dezvoltarea neoplatonismului: 1) Cu ajutorul henadelor, idee (concept) preluat de la maestrul u Syrianus, Proclus integreaz în filosofia lui zeii din mitologia

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tradi ional . Ace tia sunt plasa i la acela i nivel cu henadele, adic imediat dup principiul prim, rolul henadelor fiind acela de-a realiza „unitatea principiului prim”, în acest chip f cându-se „trecerea de la unitatea absolut la pluralitatea realit ii, de la unu la multiplu” (Vlad).

2) Sus inând acordul dintre filosofie (platonic i aristotelic ), teologie (orfic i pitagoreic ) i revela ia Oracolelor Caldeene, idee deja prezent la Iamblichos i care, prin Plutarh va intra pe urm în coala din Atena (se tie c Syrianus, maestrul lui Proclus, chiar scrisese o carte intitulat Acord între Orfeu, Pitagora, Platon i Oracolele Caldeene), filosofia lui Proclus, ne spune M. Vlad, „are tendin a de a integra la nivel teoretic toate doctrinele filosofice anterioare (platonism, aristotelism, stoicism), pentru a forma o singur filosofie, un singur corp teoretic)”.

3) Nu numai c , pornind de la principiul prim, în cartea Elemente de teologie va uta s explice întreaga structur a realit ii, dar folosindu-se de legea termenului mediu a lui Iamblichos - Proclus va m ri nivelurile inteligibile cu nivelul intermediar inteligibilintelectiv. Mai mult de-atât: Gândind triadic fiecare din ace ti termeni, el realizeaz multiplicarea nivelurilor ontologice.

III. Aporetica lui Damascius Damascius merge mai departe i arat c este imposibil de stabilit un raport oarecare între principiu i totul absolut, prin acest tot el în elegând întregul (totalitatea) ce-l putem gândi într-un fel sau altul.

Dar, suntem avertiza i de Marilena Vlad, „nu este vorba de un tot determinat de p ile sale, ci de totul în sens absolut, în afara c ruia nu mai putem gândi nimic altceva”. Întrebarea cu care se deschide tratatul Despre primele principii: Principiul este transcendent (dincolo de tot), sau - ca vârf de la care pornesc toate celelalte lucruri - face parte din tot? De altminteri, aceasta este îns i aporia fundamental a tratatului: Este totul laolalt cu principiul s u (prima modalitate de a gândi raportul dintre tot i principiul totului), ori totul urmeaz dup principiul s u i provine de la el (a doua modalitate)?

Dar filosoful va ar ta c nici una dintre cele dou alternative nu poate fi acceptat , întrucât rela ia dintre tot i principiul lui este una problematic . Într-adev r, pentru c dac principiul face parte din tot, înseamn nu numai c nu este transcendent, ci i c avem un alt tot c ruia trebuie s -i g sim un alt principiu, de unde regresia la infinit. Iar dac este transcendent, el nu mai poate avea nicio leg tur cu totul, drept urmare nu mai poate fi cauz a acestuia.

Damascius face dovada c fiecare dintre cele dou alternative duce cu necesitate la aporie: Principiul nu poate fi nici dincolo de tot, deoarece atunci totul ar fi incomplet (din tot nu poate s lipseasc nimic), i nici în totul, pentru c - a a cum ar tam mai sus - pe aceast cale s-ar ob ine un nou tot, totul care include principiul i c ruia ar trebui s -i c ut m un alt principiu, astfel regresând spre infinit.

Potrivit afirma iei lui Aristotel c orice lucru sau este principiu, sau vine de la un principiu, ar mai fi solu ia c principiul este totul însu i. Îns prin aceast afirma ie aplicat totului, din nou se ajunge la o imposibilitate: Pe de o parte, totul nu poate proveni de la un principiu, deoarece atunci principiul ar fi în afara totului, situa ie din care rezult un tot incomplet; pe de alt parte, totul nu poate fi el însu i principiu, c ci de la totul nu poate proveni nimic altceva a a ca de la principiu.

Tot Damascius demonstreaz c a gândi transcenden a principiului fa de tot, înseamn s concepem transcenden a ca pe un lucru din afara totului, ceea ce contrazice însu i sensul totului. Dar i gândim principiul într-un anume fel, se cheam cuprinderea lui în sfera totului, fapt care îl împiedic s mai poat fi cu adev rat principiu.

Vas zic , ne în tiin eaz Damascius, ideea pe care ne-o facem

Anul IX, nr. 9(97)/2018

despre principiul prim ridic în fa a noastr ni te dificult i insurmontabile: Neputând fi fixat ca atare de gândirea noastr , însu i conceptul „principiu” este anevoie de precizat!

Calea de ie ire din aceast aporie, mai bine spus o prim cale de ie ire este dup p rerea lui Damascius rela ia „unul-tot anterior totului”, adic expresia cea mai adecvat principiului pe care tradi ia neoplatonic îl consider prim. „Unul-tot anterior totului” este la urma urmei totul într-o form unitar , anterior pluralit ii desf urate a totului.

Deoarece chiar Plotin gândea principiul prim Unu ca totul i ca anterior totului, Damascius s-a oprit la principiul „unul-tot anterior totului”, acesta p rându-i-se c poate s rezolve aporia ini ial : Pe de o parte, fiind deja totul, principiul poate fi anterior totului, f ca prin aceasta s devin exterior totului; pe de alt parte, fiind anterior totului, el poate s fie totul, f a trebui s fie inclus în totul.

Dar Damascius va sesiza c aporia persist i la nivelul principiul „unul-tot anterior totului”: Prin însu i faptul c gândim Unul ca totul, gândirea noastr face din principiu un lucru determinat, astfel c prin reintegrarea în totalitatea gândit - ea va continua s caute un alt principiu anterior. În concluzie, cu toate c nu putem gândi în mod adecvat anterioritatea i transcenden a principiului, totu i, întrucât exist în noi presentimentul unui principiu anterior totului, gândirea noastr simte nevoia unui atare principiu transcendent. Motiv pentru care, inspirat de religiile misteriilor i în continuarea analizei proclusiene a principiului, Damascius elaboreaz inefabilul, conceptul prin care desemneaz principiul prim, respectiv ceea ce este atâta de ascuns i sustras oric rui discurs cognitiv, încât despre el nu se poate spune nici m car c este inefabil.

Prin urmare, dac la Proclus principiul prim este incognoscibil i indicibil, iar Unul nu este decât numele prin care suger m acest principiu-surs a pluralit ii, Damascius merge mult mai departe. Atât de departe, încât dac Unul sugera în întreaga tradi ie neoplatonic non-pluralitatea sa, dup p rerea Marilenei Vlad „inefabilul nu mai sugereaz o natur anume a principiului, ci doar transcenden a lui fa de orice natur i fa de orice discurs posibil”. Cu completarea , întrucât pân i transcenden a este o rela ie, iar inefabilul se situeaz dincolo de orice rela ie, despre el nu se poate spune nici m car este transcendent!

Cu alte cuvinte, inefabilul damascian pune în eviden faptul c principiul este peste puterile gândirii noastre i c , subliniaz M. Vlad, „dac indicibilul arat o limit a gândirii, o limit a aplic rii ei, în schimb inefabilul este condi ia de posibilitate a oric rui exprimabil”.

Ajuns aici, în situa ia c gândirea, c zut în afara totului i a ei îns i, nu se mai poate sprijini pe nimic altceva, singurul ei reazem fiind discursul prin care caut s surprind principiul inexprimabil, iat c gândirea este nevoit s se întoarc spre sine. Dar cum toate afirma iile noastre sunt inadecvate principiului i, ca atare, trebuie suprimate printr-un neîntrerupt proces circular-cognitiv, iat -ne f un obiect al gândirii i f o gândire propriu-zis , adic la cheremul unei gândiri r sturnate.

Acesta-i momentul în care Damascius îmbin filosofia argumentativ cu elanul dep irii mistice a discursului: Împingerea ra ionamentului pân la limitele limbajului, fatalmente duce la dep irea discursului i la intrarea în non-discursivitatea uniunii mistice!

Dar r sturnarea discursului nu înseamn nicidecum renun area la gândire, ci dep irea gândirii prin mijloace specifice intui iei, în vederea ascensiunii eului spre principiul prim prin divina ie sau intui ie mistic , „singura con tiin ” care ne mai r mâne despre prezen a principiului. De ce? Pentru c principiul nu devine niciodat obiect al gândirii noastre, singurul mod în care ne putem raporta la el

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiind „con tientizarea abisului radical ce ne separ de el, a imposibilit ii de a-l cuprinde în orice discurs i în orice gândire” (M. Vlad). adar, un raport inversat sau aporetic, în care toate afirma iile despre principiul din primul pas cognitiv sunt de îndat suprimate în cel de-al doilea pas. Dar tocmai aceast sistematic suprimare învedereaz deodat necesitatea principiului i imposibilitatea fix rii prezen ei sale. Cu completarea c neavând nimic în comun cu categoriile proprii totului, principiul este separat de acesta printr-un veritabil abis, pe care Damascius îl va cerceta în dublu sens: de la principiu la totul i de la totul spre principiu. Înainte de-a purcede (în spiritul c ii, de-a procede) la analiza Unului damascian, s vedem care sunt c ile de ascensiune spre principiul prim. Dac la neoplatonicii predamascieni exist nu doar o dispunere ierarhic a realit ilor ce provin de la principiu (de la cele superioare pân la cele inferioare), parcurgerea putându-se face ascendent (de la principiu spre derivatele sale) sau ascendent (de la efecte la cauza principial ), ci i rela ii intime între principiu i nivelurile subordonate, problema ascensiunii spre principiu în filosofia lui Damascius este mult mai complicat , asta deoarece principiul lui prim nu mai are niciun fel de raport cu totul care provine de la el.

Damascius prezint trei c i de ascensiune de la lucrurile cognoscibile la un principiu absolut transcendent: Primele dou se bazeaz pe concep ia c , fiind suficient în sine, principiul nu mai are nevoie de nimic altceva, dar c lucrurile derivate i subordonate au nevoie unele de altele pentru a exista i a putea fi gândite; cea de-a treia cale de ascensiune urm re te perfec iunea principiilor din triada unulinefabilul-unificatul.

De remarcat c toate analizele i demonstra iile logice ale lui Damascius se caracterizeaz printr-o subtilitate complet ininteligibil pentru cititorul neavizat sau gr bit („Distinsul se distinge de distins, a cum diferitul difer de diferit” - Partea a treia) i care - lucru, de altminteri, recunoscut chiar de filosoful nostru: „Ne vom opri aici ca ne tragem sufletul...” -necesit din partea cititorului interesat un considerabil efort intelectual.

Cu atât mai mult când vine vorba de Unu, problem pe care o analizeaz în cea de-a doua parte a acestui tratat format din patru i, plus Concluziile: Partea întâi - Aporiile principiului inefabil, Partea a doua - Trei c i de ascensiune spre principiu, Partea a treia - Aporiile unului, Partea a patra - Unul i procesiunea.

Prin urmare, ce ne spune Damascius despre Unu? În primul rând el este acela care face trecerea de la inefabil la exprimabil, filosoful observând c „dac inefabilul este complet indicibil, unul mai are înc o urm de exprimabil”.

Fiind, a adar, indicibil pe de o parte, iar pe de alt parte (datorit

Uhde - Interior

29

rela iei sale cu totul, Unul este cel mai simplu i cel care cuprinde totul!) fiind dicibil, tocmai de aici porne te critica, implicit aporetica lui Damascius vizavi de acest principiu, anume c el nu poate fi transcendent atâta timp cât mai p streaz o anume rela ie cu totul!

Da, c ci dac Unul este ultimul lucru despre care putem avea o presupunere, f ca din asta s rezulte o descriere cât de cât a principiului ce- i afl în el g zduirea i împlinirea conceptual-filosofic , i nefiind Unul exprimabil în sens deplin (Marilena Vlad este de p rere r mâne într-un fel ascuns în „sanctuarul inefabilului”), în calitate de prim simbol al inefabilului el - a a cum spuneam mai sus - face trecerea de la inefabil la exprimabil.

Dar, ne avertizeaz Damascius, un atare demers cognitiv face ca aporiile principiului s persiste i la acest nivel al Unului, din întrebarea dac este cognoscibil sau incognoscibil (la drept vorbind, el nu-i nici cognoscibil, nici incognoscibil!), luând na tere marea aporie a acestuia: De i gândirea noastr , mereu în func ie de el, nu se poate lipsi de prezen a lui, totu i el însu i nu poate fi gândit! A spune, îns , c Unul este cognoscibil sau incognoscibil, înseamn a introduce o dualitate în cel care nu intr în nicio dualitate i nicio distinc ie, admis fiind faptul c în simplitatea lui des vâr it , Unul este anterior distinc iei dintre cognoscibil i incognoscibil.

Iat de ce, cu întrebarea: Cum putem admite „altceva” în afar de Unu?, se deschide a doua serie de aporii - cele care se refer la posibilitatea de-a gândi toate celelalte lucruri diferite de Unu, evident fiind situa ia paradoxal c orice lucru determinat se distinge de Unu în m sura în care el este non-Unu, adic i altceva, f ca prin asta Unul însu i s se disting de acest non-Unu. Ba chiar mai mult: Întrucât Unul absoarbe îndat în el orice lucru care s-ar distinge (nimic nu poate exista f a fi mai întâi Unu!), c ci unitatea Unului preced i face posibil îns i distinc ia, f ca Unu s intre în aceast distinc ie, niciun non-Unu sau lucru determinat n-ar putea exista dac în acela i timp n-ar fi i Unu! De unde cele dou concluzii logice pentru existen : a) Procesiunea i distinc ia pluralelor nu poate începe de la Unu; b) Unul nu d decât simplitatea sau unitatea necesar oric rui lucru pentru a exista, de-abia pe fundalul acestei unit i lucrurile putându-se constitui ca determinate prin distinc ie.

Vas zic , deoarece Unul coexist tuturor lucrurilor tocmai prin aceast simplitate cu rol de unitate fundamental , el este totul anterior totului, îns „f a fi afectat de distinc ia i de pluralitatea totului” (Marilena Vlad).

Comparând Unul cu centrul cercului (f a fi el însu i plural, centrul cercului reune te pluralitatea razelor), Damascius face dovada Unul, care în simplitatea lui cuprinde totul anterior distinc iei, este în acela i timp simplitatea absolut i cuprinderea maxim . Da, dar în acest mod din nou gândirea noastr intr în aporie fa de Unu, c ci punându-le în opozi ie, ea distinge simplitatea de cuprindere i unitatea de totalitate: Gândim, pe de o parte, unitatea ca minim, fapt pentru care fatalmente pierdem cuprinderea lui nelimitat ; pe de alt parte, dac avem în vedere cuprinderea nelimitat a Unului, o gândim pe aceasta ca pe o pluralitate, i astfel „uit m” de unitate.

Pozi ia damascian fa de principiul Unu nu poate fi decât aceasta: Unul trebuie gândit ca simplu pentru nu a ajunge în situa ia fie gândit ca plural i, în acela i timp, trebuie gândit ca totul, astfel evitând riscul reducerii sale la un unu determinat.

Iat motivul pentru care, sus ine Damascius, gândirea principiilor intr într-un neîncetat parcurs circular, care, pentru evitarea opririi la ceva determinat, în cazul inefabilului oblig la continua negare a ceea ce anterior s-a afirmat. Altfel spus, pentru a nu e ua în procesul cognitiv (s nu ajungem s gândim Unul nici ca minim, nici ca plural), simplitatea i totalitatea Unului trebuie necontenit i reciproc anulate.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În acest mod (gândirea suspendat între cele dou extreme în travaliul sau efortul apropierii de principiu), fire te c se atinge limita maxim a înaint rii cunoa terii noastre înspre principiu, o cunoa tere din start condamnat s nu poat niciodat surprinde imaginea plenar-adecvat a Unului. Dincolo de aceast limit nu numai c nu trebuie s abord m Unul ca ceva anume accesibil cunoa terii (cu cât ne apropiem mai mult de el, cu atât suntem redu i la o mai temeinic necunoa tere), dar suntem nevoi i s renun m chiar i la desemnarea lui cu „unu” i „totul”, pân i aceste apelative cu rol determinativ nefiind adecvate principiului.

Doar câteva cuvinte despre unificat, al treilea element din damasciana triad a principiilor: Unu-Inefabil-Unificat. Acesta, identificat cu fiin a prim sau intelectul divin, este v zut în manier plotinian ca fiind concomitent unu i plural, compus care - potrivit dialogului Parmenide - se chemase unul-fiin : „Unificatul este tot ceea ce sunt cele distinse, c ci ele se disting pornind de la unificat, iar unul este tot ceea ce sunt pluralele, c ci ele se desf oar începând de la unu; dar unul nu este cu nimic inferior, ci este chiar superior, prin aceea c pluralele nu sunt în el, i la fel unificatul «este superior» prin aceea c este strângerea-laolalt a celor distinse, una anterioar distinc iei”.

Nota 1: Strângerea-laolalt , sintagma rezervat de Damascius unificatului i care tocmai de aceea apare la el prima dat , este acea unitate apriori ce preced orice distinc ie, gândit ca o „concentrare prealabil de la care se pot desprinde în continuare lucrurile plurale”.

Unificatul este numit de Damascius „un univers ascuns”: Univers pentru c în el se pot distinge toate nivelurile inteligibile (de la cel mai unitar pisc i pîn la pluralitate); ascuns datorit faptului c în acest principiu toate nivelurile sunt înc nediferen iate.

Din condi ionarea unificatului de c tre Unul anterior decurg aporiile privind posibilitatea lui de cunoa tere. Cu toate astea, fiind însu i modelul de constituire al oric rei fiin e concrete (orice fiin este în acela i timp unitar i plural !), gândirea noastr are o nevoie acut de acest principiu.

Nota 2: Seduc toarea subtilitate a cuget rii damasciene este din plin eviden iat de urm toarele dou exemple: 1) Transcendent pluralit ii i cu calitatea de principiu al oric rei unit i, Unul nu unific , ci el este acela care atribuie unificatului însu i caracterul s u unitar; 2) Dac Plotin interzice orice trecere dincolo de Unu (în Enneade el afirm c orice cercetare trebuie s se opreasc aici, c ci nu putem întreba ce este acesta) i dac Proclus identific ceea ce nu este Unul cu nimicul, pentru Damascius acest fel de nimic este totuna cu inefabilul, principiul suprem din sistemul s u filosofic. Asta deoarece, spre deosebire de Proclus, la Damascius nimicul nu are numai un sens negativ, ci i un sens pozitiv - posibilitatea de dep ire chiar a Unului! De unde se învedereaz diferen a damascian dintre nefiin i nimic: Nefiin a este o dep ire a fiin ei, atât în sens superior (spre Unul situat dincolo de fiin ca nemaifiind de ordinul fiin ei), cât i în sens inferior (spre materia lipsit de form i, în sine îns i, lipsit de fiin , dar care mai p streaz caracterul Unului), pe când nimicul - în sens superior (nimicul inefabil) i în sens inferior (pur neant de inferioritate) - este o negare i o suprimare a Unului. i astfel în filosofia lui Damascius se îmbin necesitatea existen ei principiilor i aporetica. Dar în pofida faptului c filosoful a fost numit sceptic de unii gânditori moderni, aporia în general, cea damascian în special (în eleas atât ca dificultate sau neputin a înaint rii într-un discurs, cât i ca lips sau absen de mijloace potrivite), opineaz M. Vlad, nu trebuie v zut doar ca „o incapacitate a noastr de a gândi anumite lucruri”, ci (mai ales) ca efortul de a gândi principiul „chiar i atunci când întreaga noastr gândire este r sturnat ”.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Nicolae M{TCA}

Prieteni de condi ie Cât îi merg trebile strun , To i prietenii se-adun .

Omul, când e-n proast stare, Un prieten nu mai are.

Înv tur i-a ascuns banii-ntr-un ciup i i-a pus un cap de lup.

Numai cine p gube te În via se-n elep te.

Bahna i meteahna Orice balt are-o bahn .

Orice om are-o meteahn .

Omul lesne usc bahna, Mult mai greu las meteahna.

Acoper mânt În raiul verde-al naturii Am dat de muma p durii.

Sub piatra cea mai frumoas Zace scorpea urâcioas .

Dihotomii Dup cum ori ice roluri Se disput între poluri, Nu e deal f de plai i nici om f de bai.

Cum n-ai da-o…

Când pisica i-i b trân , oarecii-n cas i fac stân .

Una mic de-i lua, O s -i road i coada.

Omul i paiul În elesuri intrinsece Nu le scuturi ca pe-un scai.

Omul, când e s se-nece, Se aga i de-un pai.

Compatibilitate i incompatibilitate Dou mâ e într-un sac Niciodat nu încap.

Pe fundul unui co tei Se desfat opt purcei.

Dou nevoi Merg, ducându- i t bârcia, Nevoia i s cia.

Orb pe orb pov uind, Amândoi cad de pe grind.

a i pisica La u a neîncuiat Sare clan a ca o fat .

La casa f pisic oarecii drapel ridic .

Cifr magic -i spui orbului c -i ziu , Parc-ai bate apa-n piu .

Orbului, c -i zi sau noapte, -i vorbe ti de cifra apte.

Cu osu-n gât De i n-are cum s -nghit , Pofta de pe te nu-i trece.

Numai mâ a op rit Fuge i de ap rece.

Marcaj Calul se cat de din i, Tiuca - dac ou -argin i, Mândra - dac -i buc lat .

Orbii la ochi nu se cat .

Una mai bun decât alta O f cu i de oaie, În elept l lâu: Te-ai ferit de ploaie i-ai c zut în râu.

Cavalcada scumpirilor in de sa i ârii fazi, Când nu ai de unt pe pâine.

Mult mai bun e un ou azi Decât o g in mâine.

Experien Ieri - cafeaua cu coniac, Azi - coniac i cu caimac.

Cine-n gârl nimere te De ploaie nu se fere te.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Anca S#RGHIE

Un periplu literar cu Sibiul î@n epicentru sau Cartea @întâmpinãrilor - vol. 2, de Mihai Posada L-am cunoscut pe Mihai Posada în cea mai durabil dintre îndeletnicirile sale (pentru s-a încercat, din câte poveste te, în artele plastice, cu succes, i în alte domenii), cea de redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu, unde m-a surprins probitatea lui în respectul absolut pentru cuvântul scris. L-am citit apoi ca poet i ca autor de interviuri, în volume dense i interesante. Îmi amintesc de momentul solemn când am asistat la sus inerea tezei lui de doctorat Opera publicistic a lui Mircea Eliade, cartea ap rând la Editura Criterion publishing din Bucure ti în 2006, cu traducerea în francez a rezumatului semnat de Mircea Iv nescu (o a doua edi ie, rezut i ad ugit , cu fotografii, unele inedite, ap rând la Editura Tipo Moldova din Ia i, în 2013). Am realizat citind-o c era o cercetare ce completeaz necesar exegeza scriitorului. A urmat Cartea convorbirilor 1, al c rei prim volum începe i sfâr te cu Mircea Iv nescu (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011) i Cartea Originilor, publicat la

TipoMoldova din Ia i în 2013.

Fiecare nou apari ie editorial este pentru autor certamente un eveniment spiritual major, pentru c în ceea ce scrie, Mihai Posada alege teme esen iale, inedite, de un real interes, i nu mai pu in personalit i reprezentative. Cartea întâmpin rilor-o istorie literar alc tuit din cronici -, volumul 2, Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2018, completeaz la poetul, care se f cuse cunoscut, o plaj ambi ioas ca perspectiv , aceea de critic literar . Poate c recentului volum i se cuvenea ad ugat un epitet, cu func ie identitar i onorant pentru noi to i, aceea de abord ri de istorie literar contemporan sibian .

O t ietur de la 2005 la 2017 a selec iei articolelor autorului din „Tribuna” sibian , cele mai numeroase, dar i din „Origini” S.U.A, „Vatra” - Tg. Mure , „Permanen e” Bucure ti, „Nord literar” - Baia Mare, „Euphorion” i „Cenaclul de la P ltini ” - Sibiu, „Arge ” - Pite ti, „Alternan e” - Garmish-Partenkirchen, Germania, ne poart nu numai prin spa iile culturale ale apari iilor lui publicistice, ci i prin geografia explor rilor lui Mihai Posada, c ci noul volum cuprinde considera ii despre Eminescu (Evenimentul cultural - o carte pentru to i. Almanah Mihai Eminescu 2004), despre o întreag pleiad de scriitori sibieni, al turi de care apar Lauren iu Oprea de la Media ori Cristina Scarlat din Ia i. În esen , suntem pe ogorul literaturii sibiene, acolo unde se bate „cu cionelul de argint pe nicovala de aur” a cuvântului m iestrit. Recenzentul caut ce este durabil în ceea ce facem noi, scriitorii, cu con tiin a responsabil care nutrea titlul lui Florentin Popescu Eu pe to i v-am citit. Formularea criticului literar bucure tean nu este lipsit de un manifest orgoliu auctorial, dac inem cont c deja au ap rut 7 volume ale acestui exerci iu de critic literar de întâmpinare. Similitudinea se opre te curând, c ci

la Mihai Posada, poet înainte de toate, sim im o fascina ie a descoperirii pe care lectura i-o rezerv i nu mai pu in dorin a de a veni în întâmpinarea confra ilor, fie spre a le saluta debutul unora, fie spre a marca împlinirea altora. Prin felul cum se documenteaz cu atenia specific ziaristului profesionist, Mihai Posada se face util confra ilor de condei.

Apare în recenta carte a lui Mihai Posada un anotimp al literaturii sibiene, cea crescut sub pav za lui Mircea Iv nescu, despre care Mircea Braga considera c trebuie privit „ca precursor i chiar ca model, dar nu poate, nu a putut crea o « coal ». Simplitatea sa a fost nu altceva decât emblema unei dramatice singularit i“ (p. 43). Dac raportarea intens în spa iul sibian la atât de modestul om, dar la fel de celebrul poet Mircea Iv nescu va rodi creator, este o tem deschis viitorului.

Volumul de fa reu te s puncteze roirea produs în cetatea literar de pe Cibin de prezen a unui asemenea spirit polarizant, de care i pe mine m leag amintirea unor seri de cenaclu neuitate din casa Poetului, dup a c rui moarte era firesc s se organizeze un muzeu. S-ar fi acoperit o lacun jalnic , aceea ca într-un ora cultural cum este Sibiul s nu existe niciun muzeu literar.

Interesante sunt reperele pe care le are comentariul recenzentului, anun ând din chiar primul text existen a unor criterii axiologice. Un Almanah Mihai Eminescu din 2004, întrunind în 400 pagini cercet ri recente, în bun parte, porne te de la considerentul c „despre Eminescu nu se poate scrie- i cu atât mai pu in, publica - decât impecabil. Restul nu conteaz , decât pentru orgolii auctoriale bovarice, gospodine, precupe i de forme f fond. Scuza contextual(ist) c , practic, se poate i execrabil, i la case mai mari, cade din start” (p. 6).

O alt particularitate a abord rii, evident pretutindeni în noua carte, este umorul amar

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sau ironic, dar esen ial asanator al comentariului. Prezentând cartea de debut a lui Manuel Valeriu Invita ie la lectur . De ce nu sunt toate roz?, M. Posada remarc spiritul critic cu care este satirizat „t lugul generalizat al Establishmentului ocult & corectitudinii politice atee, impuse la nivel mondial.

Aceast form de cenzur (Political Correctness) se vrea un fel de Teorem a lui Pitagora generalizat , cu deosebirea c nu rete a fi cu adev rat valabil nici m car între Alaska i Deveselu” (p. 58). Nu este de mirare faptul c înaintea tuturor, Mihai Posada îl selecteaz pe colegul s u de redac ie, atunci când sub titlul Un pâucean la Paris: N.I. Dobra comenteaz Jurnalul francez subiectiv ap rut în 2009, subliniind calitatea de „povestitor hâtru dar lucid” a lui Nani.

M.Posada p streaz nealterate observa iile când admirative, când casante ale vizitatorului la Rennes, unde Parcul Thabor este „un fel de Sub Arini /de la Sibiu/ dar amenajat i excelent între inut”, iar azilul de b trâni din or elul Foug res are sala de mese superioar saloanelor de a „Bulevard” ori „Continental”/din Sibiu, desigur n.n./. Asemenea excursii erau în anii ce au urmat revolu iei din decembrie 1989 rodul imediat al unor înfr iri, între care cea cu satul Câr oara, men ionat în carte, am perfectat-o chiar noi împreun cu prietena noastr din Nantes, medicul stomatolog Adriana Negrea le Guillou.

Deliciile acelui text deriv din stilul inconfundabil de memorialist al lui Nani Dobra, unul de o „obiectiv subiectivitate”. Tot la „vajnicul coleg de la Tribuna” revine Mihai

Posada în N.l.Dobra i Lumea ca bâlci, amintindu-ne rubrica s pt mânal de inut cândva la ziar, din care Nani selectase în 2010 articole pentru o a patra carte, dup prolificul moment anterior când la editura sibian Arhip Art au ap rut Fie vorba-ntre noi!, Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte în 2009 i Jurnal francez subiectiv în 2010. Pentru cei ce nu tiu c asemenea volume înregistrate de literatura român cu produsele lor publicistice au fost semnate de Eminescu, Goga, Eliade, Arghezi, Dinescu i al ii, Mihai Posada le precizeaz c noua carte a lui Nani, intitulat Lumea ca bâlci, apare deloc întâmpl tor în colec ia „Literatur contemporan ”, domeniu în care volumul se cere încadrat.

Având voca ia criticii societ ii i primind lec ia gazet reasc a scrisului dens în cuvinte pu ine, în cele 102 texte ale „comediei umane” create, Nani Dobra „condamn nereguli, anomalii, monstruozit i sau caraghioslâcuri în mentalit ile, obiceiurile, gândurile i faptele noastre, i o face cu un zâmbet când hâtru, când amar, într-un inconfundabil stil personal”. Deloc monocord , tonalitatea c ii îl surprinde pe comentator atunci când „nota iile sale tr deaz un spirit sensibil, poetic, tandru i boem” (p. 23). Calit ile pe care le confer textelor „con inutul ios” , prin „zeflemeaua acid , curajul opiniilor, judecata aspr dar dreapt i de cele mai multe ori juste ea pozi iei sale de critic atent al tarelor lumii în care tr im”, justific speran a recenzentului c va mai citi i alte volume ale scriitorului publicist.

Sub titlul Dou c i de versuri noi din seria Walter Johrend, sunt semnalate ver-

Uhde - La câmp

Anul IX, nr. 9(97)/2018

surile ciclurilor recente Cercul nebun i ara Nâsâudului, cu care profesorul sas de limb englez continu s ne încânte, s irite sau uimeasc , mai ales c talentul plastic dovedit de copertele realizate de el este o alt noutate demn de remarcat. Exerci iul parodiei lui Co buc este o form de omagiere a maestrului, f cut cu ton b lios, „frizând blasfemia”. O anume autoritate în domeniu o dovede te Mihai Posada prin asocia iile cute, mod de încadrare a poetului în pleiada marilor spirite ale slovei m iestrite: „Versurile johrendiene amintesc de hobbitul rezerva iei de îngeri de la Dolhasca, Emil Brumaru cel de dup 1989. Muste te aici ceva din Arghezi, ceva din Voiculescu i chiar din poetul de alt dat Mircea Dinescu“ (p. 26). Cu totul onorant încadrare, trebuie s recunoa tem.

Un întreg excurs în istoria onirismului românesc, ca reac ie antitotalitar , provoac volumul Alinei Ioana Bako Dinamica imaginarului poetic: grupul oniric românesc, tez de doctorat la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia la prof. univ. Mircea Braga, care este i directorul Centrului de cercetare a imaginarului „Speculum”, ceea ce asigur o anumit temeinicie proiectului. În general, recenzarea unei c i prilejuie te autorului ansa de a face un portret moral scriitorului respectiv, edificând cititorii asupra întregii lui evolu ii anterioare. Profesorului Gabriel Hasma uchi, ca poet vasluian n scut la Negre ti, i se contureaz o fi biografic interesant , în care este marcat evolu ia de la debutul absolut din anii liceului, la experien a sa norvegian i fixarea la Sibiu, unde la Universitatea „Lucian Blaga” conduce prestigioasa revist „Saeculum”.

Titlul Incursiuni în intimitatea literariii, sau Despre ordinul suveran al receprii anun descinderea în cercetarea lui Mircea Braga, f când un studiu de caz asupra coresponden ei, jurnalului i poeziei lui Mircea Iv nescu, ap rut la Editura Imago în 2013. Un excurs de la intersubiectivitatea din teoria lui Jürgen Habermas la Umberto Eco cu a sa Opera aperta, axat pe teoria receprii, concluzia fiind c jurnalul ar apar ine de fapt literaturii. Reportajul literar ca gen a culminat în deceniile interbelice, spre a aluneca în ideologic în perioada proletcultist a anilor 1950-1970 i a figura în prezent „în regimul cultural al informa iei”. Autorul semnaleaz Romanul Genera iei de Oscar Lemnaru, pe care în 2013 l-a editat Mircea Braga. În capitolul Exil dup exil se descinde în exilul basarabean din 1944-1945. Acceptarea exila ilor români în ara de sosire s-a cut cu mari rezerve. Dintre to i, se cerceteaz cele dou cazuri: Eugen Ionescu i Mircea Eliade. Convins c exilul urmeaz dup

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

exil, ca „alt fa a e ecului”, autorul anuleaz ansa revenirii în Ithaca, întrucât ,,omul reconstituit în exil (cu siguran nu din vina sa), constrâns la deloc superficiale muta ii identitare, nu-l mai poate reg si pe cel de dinaintea dezr cin rii” (p. 42-43).

Tot spa iului sibian i se asociaz , prin al turare, i recenzia la cartea lui Titu Popescu Estetica urban , scoas în 2013 la Editura Ecoul Transilvan din Cluj-Napoca, ora ul unde colegul nostru s-a stabilit dup revenirea din Germania. Considera iile lui Mihai Posada sunt un preambul la programata lansare din aceea i zi de 11 noiembrie 2013 la Sibiu a c ii, eveniment livresc susinut de editoarea Nadia Baciu i redactorulef de la revista „Steaua”, Adrian Popescu, seconda i de arhitectul Ionel Vitoc. Cu to ii erau uni i în proiectul sus inerii ora ului ClujNapoca pentru Capital Cultural European la viitoarea edi ie.

Autor a 20 de volume, fie de poezie, fie de publicistic , medie anul Lauren iu Oprea, membru la rându-i al U.S.R., re ine aten ia criticului cu Jurnalul u, în care cuprinde perioada 31 decembrie 2012-30 septembrie 2013, prilej pentru recenzent de a creiona portretul interior al scriitorului.

Exist în volumul lui Mihai Posada semnalat prima carte a Editurii Felicitas din Stockholm, text în care se face vorbire i despre sibieni. Este prilejul de a prezenta un ierarh cu totul remarcabil al ortodoxiei în spa iul scandinav i al întregii Europe de Nord, pe Macarie Dr goi, autor a numeroase volume i coordonator al revistelor „Candela” i „Candela Nordului”. Episcopul Macarie a prezentat în introducere pe Nathan Söderblom, Arhiepiscopul luteran de Uppsala, care avea s fie recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1930 i a c rui coresponden face obiectul c ii recenzate.

Aniversarea celor 1.600 de ani împlini i de la proclamarea Primului Conciliu Ecumenic la Niceea în 318 de c tre Sfin ii P rin i a fost rb torit la Catedrala Westminster din Londra. Evenimentul avea s fie comentat în nr. 56-57 din 30 iulie 1925 al publica iei sibiene „Telegraful Român”, întrucât la el a participat Mitropolitul Nicolae B lan al Transilvaniei, înso it de teologul Ioan Lupa i Trandafir Scorobe de la Sibiu. Între ceilal i tribuni ti, Ioan Vidrighin public târziu ciclul Strig tul matur al livezii în 2014 i Viorel Andriescu - Ora dintre secunde. Prolific, cum s-a afirmat la Sibiu, W. Johrend scoate alte dou plachete: Pelerinaj în triste e, 2016 i Scrisori sigilate la aceea i editur Armanis. Adrian Iancu a publicat la Editura Universit ii sibiene „Lucian Blaga” în 2015 volumul de eseuri Geometria discur-

sului narativ, secondat apoi de Regula jocului i alte povestiri, volum de debut ca prozator, la Editura Limes. Dup c ile îngrijite în colaborare cu Marin Diaconu, respectiv ltuiri din 2012 i Radu Stanca: profil spiritual, prefa at de Eugen Simion, 2015, an când apare i cartea Lucian Blaga i ultima lui muz , scriitoarea Anca Sîrghie revine în aten ia publicului cu un nou titlu, Radu Stanca Evoc ri i interpret ri în evantai, 2016, textul fiind înso it i de un CD cuprinzând înregistrarea spectacolului de teatru de la postul Radio Cluj din 1969 cu piesa Hora Domni elor. Angela Neguri , membr a Uniunii Scriitorilor din România, a scos la Editura Imago în 2017 romanul Marea de pe pleoapele de ertului, o c torie existen ial în demonstra ia recenzentului. Între pu inele excep ii de la prospectarea apari iilor sibiene, semnal m i prezentarea în cartea de fa a ie encei Cristina Scarlat care a primit în 17 septembrie 2013 titlul de doctor al Universit ii „Al. I.Cuza” din Ia i, sus inând teza Transpunerea operei lui Mircea Eliade în alte limbaje ale artei, care va fi publicat de Editura Eikon în anul 2017.

Urmeaz alte apari ii editoriale sibiene, de la Dan D nil , stabilit în Germania, cu volumul de poezii Ora e ascunse, la Gabriel Hasma uchi, autorul c ii Eseuri i pretexte critice i Dumitru Crist nu , care la 63 de ani, semneaz volumul de debut poetic Întemeierea somnului: câteva considera ii lirice, tip rit la Editura Argos în anul 2015.

Recomand m Editurii Inspirescu din Satu Mare, care i-a asumat responsabilitatea tehnoredact rii volumului de fa , s uniformizeze modul de notare cu litere italice a titlurilor, oriunde s-ar afla ele, iar a ezarea în pagin s fie mai riguros supravegheat , întrucât cartea, cum bine zis-a cronicarul, este „lucru ve nic” i merit toat grija realizatorilor ei. În anul Centenarului se public dic ionare zonale sau na ionale cu 1000 sau 100 de personalit i selectate, ca proiecte încurajate chiar de entuziasmul acestui jubileu. Tot astfel se poate completa o antologia a poe ilor, a prozatorilor, a criticilor literari din Transilvania sau, mai strâns circumscris, din oraul nostru. Citind noua carte de critic literar a lui Mihai Posada, cu ancor rile ei teoretice în mi carea de idei a contemporaneit ii noastre i cu evalu ri de care viitoarele istorii nu se vor putea prevala, sim im se impune imperios o abordare de sintez , care s panorameze sub forma unor dic ionare literare, studii de sintez sau antologii, cum s-a încercat, crea iile autentice ale spaiului sibian, ca parte organic a literaturii române de la sfâr itul secolului al XX-lea i începutul veacului XXI.

33

C[r\i primite la redac\ie

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Rodica Elena Lupu – o scriitoare pentru românii de pretutindeni Cu o carier bogat în arta scrisului, consacrata scriitoare Rodica Elena Lupu exist în ast via cu misiunea sacr de a produce opere literare de mare calitate, acestea fiind recunoscute ca valori autentice în cultura na ional român . Fiind admirabil i respectabil în limitele inteligen ei i ale culturii sale, renumita scriitoare, în timp, a reu it s scoat în lumin lucr ri cu diverse genuri literare (poezie, proz , eseu, roman), iar poezia, în mod aparte, este acel gen literar pe care îl reprezint cu un deosebit har, talent i voca ie. Prin genul liric al poeziei, scriitoarea s-a afirmat ca una dintre cele mai distincte i semnificative personalit i din domeniul literaturii române de dup anii 1980. Versurile Rodic i Elena Lupu nu se confund cu nimic, deoarece ele sunt specifice personalit ii sale care exprim tot ceea ce este omenesc, la rândul lor, poemele sunt arhipline cu aspecte de dragoste, de dragoste fa de oameni i fa de suferin ele lor; sunt despre viaa real plin de triste i, dar i de bucurii; sunt despre mam , ar , plaiul natal i, nu în ultimul timp, despre sentimentul de afec iune dintre b rbat si femeie - simbol al iubirii i existen ei umane în ast lume, simbol ce reprezint continuitate în via a uman .

Cu atât mai mult, versurile faimoasei poete Rodica Elena Lupu sunt interpretate prin genul muzicii, combinate prin compozitii muzicale, acestea fiind create de renumi i compozitori români precum Marius Crisri Popa, Ilie Gorincioi, Paul Surugiu-Fuego.

Astfel, cântecele pe versurile Rodic i Elena Lupu sunt interpretate de renumi i arti ti vocali români precum Paul Surugiu-Fuego, Ana Maria-Stoican, Ioana Sandu, Rare Borlea-Raoul, Gabriel Doroban u, iar poporul român de pretutindeni, la rândul lui, este încântat i onorat de muzica pe versurile celebrei poete.

Fiind îndr gostit , în mod aparte, de genul liric al poeziei, Domnia Sa reu te cu o capacitate neobi nuit -individual s i expun

ideile i vibra iile interioare ale spiritului prin cea mai frumoas i pl cut form de exprimare, aceasta reprezentând crea ia literar autentic a scriitoarei.

Crea ia literar a Rodic i Elena Lupu, în acela i timp, reprezint gradul de perfec iune ob inut în acest domeniu distinct al vie ii umane i anume: literatura/ arta literar prin intermediul c reia este redat mesajul artistic prin imagini expresive, cu un limbaj adecvat al rimei i al ritmului, dar i al versului liber.

Poezia (fiind curentul literar prin care se exprim i se degaj emo ia, sentimentul, ideile unui scriitor) i romanul (ca specie a genului epic, de capacitate mare i cu con inut complex) sunt spa iul preferat al consacratei scriitoare Rodica Elena Lupu, care scrie cu mare suflet i inim pentru oameni, pentru semenul s u. Debutând editorial cu volumul de poezii „Printre silabe” (Editura Dacia, Cluj Napoca, 1986), Domnia Sa, ulterior i pân în prezent, a publicat peste 70 de volume cu poezie i proz , în acela i timp prezent i în peste 80 de antologii literare. Respectiv, vom men iona c în calitate de scriitoare semneaz lucr ri i sub pseudonimul literar Roena Woolf. Crea ia literar proprie scriitoarei este realizat i fundamentat pe criterii de calitate, caracterizându-se ca una fiind foarte bun i de o intensitate anumit ce corespunde unui nivel intelectual adecvat i, corespuntor, unui nivel scriitoricesc de o voca ie excep ional în arta literaturii/ arta culturii artistice. Con inutul acesteia marcheaz originalitatea i calitatea fondat pe tehnici specializate atât din materia clasic , cât i cea modern , care, la rândul lor, garanteaz i asigur valoarea autentic a operelor literare puse în lumin . Cuprinsul original al crea iei se reg se te în remarcabilele lucr ri: „Voi tr i... Clipa” (poezie, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2007), „Vacan e, vacan e...” (Ed. Publiferom, Bucure ti. 2001), „Mâna destinului” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2005), „Miracolul vie ii” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2005), „Eterna poveste” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2005), „O umbr din trecut” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2005), Colec ia „Tainele m rii nu se cunosc de pe mal” (Ed. Anamarol, Bucure ti, 2005), „O clip de r cire” (poezie, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2005), „Glasul inimii” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2007), „Poezii pentru copii” (Ed. Anamarol, Bucure ti, 2007), „Color m i poezii înv m” (poezie, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2007), „Reg sire” (poezie, edi ie bilingv român -maghiar , Ed. Anamarol, Bucure ti, 2008), „Clipa / Il momento” (poezie, edi ie bilingv român -italian , Ed. Anamarol, Bucure ti, 2011), „Haos” (poezie, Editura Anamarol, Bucure ti, 2011), „Între anotimpuri” (poezie, Editura Anamarol, Bucure ti, 2011), „Mister” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2011), „Iubire, Tu...” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2011), „Clipe în doi” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2012), „Dincolo de timp” (roman, Ed. Dacoromân , 2012), „Parfumul dragostei” (roman 2012), „Jocul

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de-a via a” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2013), „Mirajul vie ii” (poezie, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2013), „Mam i iubit ” (roman, Ed. Anamarol, Bucure ti, 2013) etc.

Hipersensibil la tot ceea ce se petrece în jurul ei, renumita i talentata scriitoare Rodica Elena Lupu, dar mai ales poeta cu o voca ie distinct , reu este s cucereasc cu mult u urin inimile tuturor românilor de pretutindeni i nu numai. Aceast performan se dovede te faptului c poeta scrie versuri extraordinar de frumoase, pline de sens care plac publicului cititor, astfel trezindu-le admira ia i respectul fa de crea ia literar a Rodic i Elena Lupu, scriitor celebru al neamului românesc. Poeziile minunatei scriitoare sunt o chemare/ o provocare pentru fiin a uman în a cunoa te mai în de aproape frumuse ea naturii divine, în a aprecia cu mai mult aten ie rela iile dintre oameni cu toate complexit ile sale, pentru a în elege mai profund con inutul existen ei umane din acest univers - totul fiind orientat tre procesul afectiv al omului fa de realitate: „Omul n-o tie/ no vede,/ n-o ia în seam ./ Uneori o cheam ,/ sau o blesteam ./ Atunci când devine fior/ o scrie,/ o cânt ,/ o poart / Ca pe propriai soart ./ Aten ie dar:/ Clipa nu este har,/ ci e drum/ sau hotar!”

(Clipa); „Atâta frig s-a condensat în aer/ i-atâta întuneric în mânt,/ Prin rumegu ul iernii vântul taie/ Mici fulgere în vidul pal dansând./ Norii se in în cârje de ninsoare/ Vag timpul es tura i-o complic ,/ Contururile ard în îngro are/ Sub marea de lumini cu ochi de sticl .” (Alergare în nori). Iar versurile de dragoste, reflectând sentimentul de afec iune dintre un b rbat i o femeie/ dintre rin i i copii/ pentru mam / pentru râna natal / pentru str mo ii no tri, sunt un adev rat balsam i o adev rat consolare pentru sufletul omului: „F trup.../ Numai suflet.../ E ti tu?/ Sunt eu?/ Nu striga.../ Nu- i pot r spunde.../ Înceac tu când te strig...” (Clipe în doi); „Degetele tale/ mi-au oprit privirea./ Degetele tale/ sufletul mi-au nins./ Degetele tale/ mângâiere oarb ./ Degetele tale/ cântecul mi-au prins./ C uze calme,/ Fragede poteci,/ Degetele tale/ Peste mine/ Reci” (Z pad ); „Te-ai dus i anii au trecut/ Plini de dureri i sup rare/ Chiar dac tu mi-ai spus atunci/ C vei veghea a mea c rare./ Nu te-am uitat, nu te-oi uita,/ Prin vis te chem, iubit mam ,/ S te întorci în via a mea,/ C ci f tine-mi este team ./ E-atâta r utate-n lume,/ Nu tiu p mântul cum ne ine,/ De-aceea eu te rog anume/ De sus s te-ngrije ti de mine./ Nu te-oi uita, m icu a mea,/ i-n trista mea singur tate/ Voi plânge f s m-auzi/ Cu gândurile mele toate” (Iubit mam ). Cât despre romanele realizate de Rodica Elena Lupu sunt lucr ri pline de lirism, dar i de dramatism, cu subiecte nespus de interesante ce sunt specifice vie ii umane i, în acela i timp, subiecte ce scot în eviden comportamentul i mentalitatea omului în rela iile de prietenie i convie uire, în rela iile care se raporteaz la valorile morale/ spirituale/ culturale ale omenirii. Con inutul acestora cuprinde întreaga diversitate a speciei de nara iune, ca parte a unui discurs în care autorul expune faptele i ac iunile personajelor prezente, aceasta reprezentând condi ia necesar de a forma genul autentic literar în proz . Printre cele mai reu ite i semnificative romane ale scriitoarei sunt: „Glasul inimii” (Ed. Anamarol, prima edi ie 2004, edi ia a doua, 2007), „Mâna destinului” (2005), „Eterna poveste” (2005), „Mister” (2011), cât i altele, iar cu referire la acestea Radu Cârneci a men ionat: „... respectivele romane denot talent, o bun cunoa tere a vie ii i, mai ales, o atent analiz a rela iilor interumane. Construc ia prozelor sale este cinematografic , pe un dialog antrenant omenesc”. Îns despre romanul „Glasul inimii” tefan Dumitrescu spune: „Carte plin de suflet i de con tiin r nit … Dup lectura c ii am fost profund impresionat, zguduit”, iar Octavian Paler scrie: „un roman care m-a fermecat”. scut în R zboieni-Cetate, acum jude ul Alba, 27 ianuarie 1951,

35

licen iat în jurispruden (facultatea de drept, Bucure ti) i doctor în dacoromanistic (Academia Dacoromân ), poeta, romanciera i eseista Rodica Elena Lupu ne uime te cu ambi ia i dorin a ei arz toare de a realiza în ast via lucruri cât mai multe, dar, în acela i timp, lucruri de o calitate superioar care în ierarhia valorilor se disting prin calit i i merite deosebite.

Pe lâng activitatea de scriitor, Domnia Sa administreaz cu mult succes Editura Anamarol din Bucure ti, unde pân la ziua de azi a editat peste 500 de c i semnate de autori din ar i str in tate.

Fiind membru de onoare al Asocia iei Interculturale „Ars Longa” din Nürnberg, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România i GEMA din Berlin, membru al Academiei Româno Americane, membru al Academiei de tiin e, Literatur i Arte - ASLA din Oradea, membru al Cenaclului Observatorul din Toronto, membru al Asocia ei Române pentru Patrimoniu, membru al Asocia iei Scriitorilor de Limba Român din Canada, membru Opera Scris .Ro, scriitoarea este prezent în calitate de personalitate distinct în WHO IS WHO - Enciclopedia Personalit ilor din România, prima edi ie, 2006, dar i în alte enciclopedii/ lucr ri/ antologii de mare notorietate în care sunt prezente personaje importante din via a cultural i social a neamului românesc.

Totodat , Rodica Elena Lupu este o scriitoare foarte activ care public zilnic/ s pt mânal eseuri, poezii, nara iuni literare în reviste i ziare na ionale (Analize i Fapte - ARP, Ecoul, Universul c ilor, Luceaf rul românesc, Capricorn, Floare darurilor, Boabe de grâu, Sem torul, Dacologica, Oglinda Literar , Con-fluen e literare, Luceaf rul Boto ani etc.), dar i din str in tate (Agero din Stuttgart, Euro-Observator din Germania, Observatorul din Toronto, Alternativa din Canada, Atheneum din Canada, Clipa din SUA, Tromânia Vip, Dalas din SUA, Curentul Interna ional din SUA, Romanian Global News - Agen ia de pres pentru românii de pretutindeni etc.). Nemijlocit, colaboreaz i este mereu prezent în emisiunile difuzate prin Radio Timi oara, Radio România Actualit i, Radio România Interna ional, Radio Dor de ar ; dar colaboreaz i cu diverse posturi de televiziune precum: TELE7abc, TVR2, TVR Cultural, TVRM, Na ional Media - Favorit TV, Kanal D. Ca recompens pentru munca creatoare în domeniul literaturii i al culturii, Rodica Elena Lupu este laureat al mai multor premii na ionale i interna ionale, cele mai consistente fiind ob inute: Discul de aur i Diploma de Excelen pentru promovarea folclorului românesc, 2009; Gala Celebrit ilor din România - premiu de excelen pentru cultur , 2010; Gala Celebrit ilor - premiu de excelen pentru cultur , România - Spania, 2010; Gala celebrit ilor România - premiu de excelen „Femei de succes”, 2011; Diplom - Conferin a UNIFERO - Uniunea Inter-na ional a Femeilor Române, 2011; Diplom - Conferin a UNIFERO, 2012; Diplom pentru promovarea operei i personalit ii Lucea-f rului poeziei române ti „Mihai Eminescu”, 2015; Diplom Festi-valul de poezie Benidorm, Costa Blanca, Spania, 2016; Diplom pentru participare i organizare a Salonului Na ional „Mihai Eminescu”, Parlamentul României, 2017; Diplom - Congresul Academiei Româno-Americane, 2017; Diplom i premii: Târgul Interna ional de Turism 2003-2008; Târgul Interna ional de Carte i Muzic , Bra ov, România, 2007; Întâlnirea Reprezentan ilor Comunit ilor Române ti din Ger-mania, Stuttgart, 2007; Festivalul Callatis, edi ia a IX-a, 2007; Salonul Arti tilor Români de Pretutindeni.

Fiind un profesionist excelent i respectabil în arta literar i cultura româneasc , cu prec dere în arta versului liric i a genului epicromanul, Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, academician, scriitor, editor, jurnalist cultural, antologator, manager) este valoarea na ional prin intermediul c reia se recunoa te talentul autentic de scriitor.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Daniel MARI}

Poezia care exist[, Vârsta care nu exist[

Ajungem s ne bucur m când citim o carte vie, în fa a invaziei de apari ii indigeste.

Cu versurile sale zim urate, telegrafiate parc , desprinse din panorama modern a defri rii vechimii, Daniel Marian î i propune, în recenta sa carte de poezie - Revela ii, Resuscit ri, Regrete (Ed. ECREATOR, 2018) -, s se afle în întrebare i s lase r spunsurile în voia lor, sugerând o mi care poetic precum a pendulului deasupra lumii, distilând substan a, suferin a ei provocat de ve nica metamorfoz .

Peisaje abia descoperite, din apele primordiale, se contopesc cu imagini ale unor trecute st ri de spirit. Un mod aparte de a privi poezia, spre a o convinge de propria existen , aceast contemplare în oglind este înnobilat adeseori în mod corespunz tor cu fardul (auto)ironiei.

Momentul ruperii de trecutul ce pare de nerecuperat, resortul unei biografii ce pare din ce în ce mai difuz , descarc tensiunea tr irilor: „ies de diminea ca într-o carier / în care i se scoate sufletul/ i e trimis în fabrici unde urletul lui/ produce energie (septembrie). Tragismul ascuns r zbate îns de sub masca sentimentului: „îngerii din cea îmi tatueaz pe piept/ fluturii ca ni te inimi/

ascult cum inima plânge/ în mine de ciud ” (trucaj).

Flexibilitatea unui poet n scut i nu f cut, produce nu simple jocuri de cuvinte, ci micimari explozii ale adâncului: „g sesc buc i

Uhde -

de cer ascunse sub calcare/ splendide suveniruri - zeul acela e cel mai mare/ lucruri tiute îmi fac cu mâna chinuite de na tere/ vezi dac mai r sufl - îmi spune cineva peste um r/ nu, cuvântul e plecat de pe aici/ altfel nu se poate - / se aude de afar bubuind poemul” (pe tera cu pleonasme).

Spectacolul lumii fascineaz i intrig în egal m sur poetul: „e vremea când pe afar ora ul tu te/ din guri otr vite. mi-e fric mi-e sil / aud c i-n munte pr dul e-n toi/ au pornit copacii cu lupii s mu te/ iat biblia se-nchide un tr znet de arm / e vremea când lumina doarme uciga / Dumnezeu poate e plecat i lumea/ nici nu a fost vreodat ” (crii apocalips).

Se pare c Daniel Marian a ajuns la ceasul alchimiei transform rii experien ei în contiin . Încetul cu încetul, poetul nu prea mai are timp i nici loc pentru aluzii livre ti.

Actor i spectator în acest teatru al destr rii, poetul î i rescrie trecutele i prezentele vie i. Asum rii textului, a autenticei tr iri, le este asociat filtrul unei c torii ratate prin îns to ire. Concluzia? Una simpl , infernul exist numai i numai în noi.

stori a

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Vasilica GRIGORA}

Valea, Poete! - î @ntre ironie ]i luciditate În acest an, 2018, la Editura CRONEDIT din Ia i, poetul bârl dean Simion Bogd nescu a publicat volumul „Valea, Poete!”.

Privesc intens coperta pe un fond albastru, între senin i cenu iu, împletit cu un galben sclipitor, precum lanurile la maturitate, coapte deplin. incit titlul: Valea, Poete!, poeme. Deloc deslu it. Mi se pare pu in trist, oarecum hilar, desprind o u oar ironie... cam „anapoda”. i totu i, reflecând mai atent, con tientizez c acest titlul ne transmite un sentiment ontolgic pe o idee sensibil : ardoarea confesiunii într-o zvâcnire de strig t existenial. Mi se pare deosebit de interesant i încep s caut. Pe coperta a patra citesc un fragment despre autor: „Trezorier de pl smuiri, avar i risipitor, altruist i însingurat, generos i ispititor, creatorul bîrl dean este un Midas modern i enigmatic, iar aurul pe care-l ob ine din cuvintele atinse de harul u se nume te POEZIE. Cu ea i prin ea ne face p rta i la cea mai ispititoare aventur care îi este sorocit omului: frîngerea azimei suflete ti întru îndestularea semenilor!”. (Valeriu Stancu) În eleg c este un om plin de paradoxuri, poate prea auster cu domnia sa, dar a îndr zni s spun c întrev d

un poet atipic, un scriitor „altfel”, ca i titlul ii. Dore te oare poetul s fie în trend cu moda de ast zi, când toate se vor a fi altfel: coala altfel”, „familia altfel”, „iubirea altfel”, „literatura altfel”, „poezia altfel”...? Poate c nu, sau doar în ceea ce prive te individualizarea ca scriitor în panoplia literaturii române. În cea mai mare m sur , poe ii cânt în versurile lor via a cu toate ale ei: cu bucurii i triste i, împliniri i dezam giri, tr iri i experien e suave sau mai deocheate, natura întru toate manifest rile ei, iubirea de la sublim la grotesc...

Poezia din cartea „Valea, poete!” este de factur filosofic , abordeaz probleme existen iale, via a i moartea, timpul ireversibil în dimensiunile lui, impactul sfâr itului asupra prezentului, a mor ii asupra vie ii... Prin poeziile sale, autorul se adreseaz eului interior, îns în subsidiar, se adreseaz nou tuturor, i fiec ruia în parte. Nu-l putem b nui de disperare, dezam gire, nici m car de sl biciune firesc uman , de i episodic întâlnim râme de pesimism: „eu r mân pe rm/ nedeslu it/ precum cea a/ i-a tept soarele mor ii/ cu fa a plîns / cu plîns fa .” (Maree ascuns ) Luciditatea, demnitatea i curiozitatea îl îndeamn s abordeze subiecte pu in accesibile i încâlcite, precum lianele în jungl . În opinia lui Simion Bogd nescu, via a este un zbor, iar oamenii se cred zmei înaripa i, visând s ating cerul: „Voiam s zbor, i mam urcat pe cas / i în agudul greu m-am rat -/ Nu b nuiam c cerul nu m las / Ca s -l întrec eu însumi la-n at.// Dar cîte nu visam! S-ajung la Domnul/ În plato , cu lance i cu scut -/ Nu b nuiam c m pînde te somnul/ i din v zduh în moarte am c zut!” (Hoinar spre cer), îns în tot i în toate guverneaz probabilul, posibilul, totul func ioneaz conform unui plan tainic, f ca omul s poat înterveni prin deciziile sale „Dac a întreba/ duminic diminea a/ lumina pe c rare/ de ce lumineaz ,/ nu mi-ar spunde,/ nici nu m-ar lua/ în seam ,/ ar lumina în continuare...” (Poem probabil) În viziunea poetului, nimic nu este cert în aceast lume. i pentru a demonstra acest

fapt, intituleaz zece poeme „Incertitudine”. Înc din primele versuri ale primului poem „Incertitudine 1”, ne spune simplu, deschis totul „Este o realitate/ p relnic ...” i încheie poemul cu: „Exist o p rere/ veridic / Nesiguran a/ cu care Dumnezeu/ împu mugurii,/ frunzele, ghinda./ Fantomele copacilor,/ strigoii lor îmi vin/ în ochi înapoi/ Nesiguran a cu care eu/ trec din realitatea p rerii/ în p rerea realit ii.”

La sfâr itul poeziei „Incertitudine 10”, conchide: „O necurmat povar / s -mi duc în spate/ sacul cu minuni, cu oase/ i s -mi calc/ în picioare prin vis/ propria umbr ”.

Via a este o c torie prin ara minunilor timpului, împletind suavul cu grotescul, delicate ea cu vitalitatea, tragismul cu bucuria. i pentru c înnoptarea vie ii este iminent , poetul ne îndeamn s tr im clipa, închinându-i 10 poeme, intitulate „Clip -loc”, clipele trecând în zbor, i chiar dac , de multe ori dore ti s le opre ti, ele trec precum ni te fecioare z natice, l sându- i urmele pe canavaua inimii. „Înfuriat/ am strigat dup ea/ pîn ce ploaia a întors/ capul/ speriat / la col ul str zii/ i mi-a spus:/ - Las-o!/ N-o opri i n-o mai/ c uta!/ Am s-o urm resc eu/ o bucat de vreme/ pân ce trece/ cu alt rbat/ pe cel lalt trotuar.” Poetul ne aminte te, ba chiar ne avertizeaz c dac nu tram cum se cuvine fiecare clip , dac nu ne împrietenim i nu ne bucur m împreun , ea ne tr deaz i suferin a noastr ajunge pe culmi neb nuite. a cum tim cu to ii, moartea este implacabil , este singurul lucru sigur în via . Simion Bogd nescu ne-o spune atât de ingenuu în poemul „Cu cheile biblioteci”, „Iubiri tîrzii, pretimpurii/ atîrn -n cifre liliecii./ Din moarte nu mai po i s vii/ mai înainte de to i vecii./ E-un vifor calm de p dii/ pe toat -ntinderea potecii./ Ce s ghicim din mii de mii/ atîrn vremea liliecii./ Din moarte nu mai po i s vii/ cu cheile bibliotecii...” Via a este c ruia pe care defil m, este ninsoarea cu puf de p die cl tinat la cea mai mic adiere i spulberat de vântul praznic. Via a este cartea, ale c rei file se

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

îng lbenesc încet dar sigur, devin casante, apoi se sfarm . Autorul ne îndeamn s folosim „cheile bibliotecii” atât cât tr im pe acest mânt pentru a ne îmbog i mintea i sufletul, singurele comori.

Poezia despre moarte este dr stoas .

Autorul, pe un ton dulceag dezmiard moartea, pe cea mult-nedorit i i se adreseaz ginga , cu diminutive. Ne întreb m: de ce aceast abordare? Poate pentru a o îmblânzi, îndulci, iar aceasta s -i în eleag dragostea de via i s -l mai p suiasc un timp? Ar fi cea mai mare naivitate s credem a a ceva.

Poate speriat de Terminus, (în mitologia româneasc , divinitate protectoare a haturilor dintre ogoare i a hotarelor în general) de sfâr itul indubitabil, astfel justificând atitudinea sa de curtoazie? Sau poate este o încercare de a în elege postura acesteia, mereu în contratimp cu via a i dorin ele omului? S i în eleag misia, ea fiind cea care face trecerea de la via a trec toare la ve nicie, la via a f de moarte. i, în final, de a o accepta cu senin tate. Parc sun mai bine a a! Din aceast perspectiv , cartea „Valea, Poete!” este o lucrare de autoconvingere, iar mesajul pe care trebuie s -l recepteze cititorul este unul de acceptare a mor ii, de preg tire în acest sens i de a merge senini pe firul timpului, bucurându-ne de via „Draga mea moroar , / dr gu a mea i scumpa mea,/ tu ti mereu în contratimp...// Scumpa mea mor oar , /dr gu a mea,/ Nu am ce- i face, / Asta e ti tu, -/ Tu e ti mereu în contratimp!...” (Contratimp) Acest lucru înseamn în elegerea, pe cât posibil a planului lui Dumnezeu, a crea iei divine.

Poetul Simion Bogd nescu este un gânditor liric meditativ. În carte întâlnim o întreag bibliotec de reflec ii, medita ii, gânduri, tr iri... De i tema central a volumului o constituie reflec ia asupra mor ii, prin poezia sa ne conect m cu armonia. Prin lectura cu voce tare, rezon m nu cu înveli ul cuvintelor, ci cu ceea ce este dincolo de slov , de vers, cu ceea ce este intim versului. Cursul poemelor este curat ca lacrima, în care putem identifica m re ia harului din care a izvorât. În poezia de dragoste, autorul este un maestru de percu ie înalt , coard sensibil i vibran, prin care tensiunea ajunge la apogeu: „Ungherul nefiin ei tale mute,/ Femeia mea de grij tremurând,/ S-a stins pe rugul z rii ce- i asmute/ Cercul de vraj dincolo de gînd.// Doar destr marea focului de var / Prin labirint va geme-orbec ind/ Ca s te pot p stra ca dinioar / În bra e, te voi devora cu jind.” (Cerc de vraj ) În îmbinarea abil i cald a poemelor între cele dou coperte, întâlnim pusee de romantism; pentru autor, nimic nu este mai

important decât iubirea.

Destinul este scris în stele, i „Chiar dac destinul/ nu ne-ar a eza/ pe fiecare/ în ceasuri singure,/ în întîmpl ri separate/ i înecate co ciuge/ pe lîng undi e vechi/ i momeli cu puncte de zar/ de ape curg toare,/ chiar dac soarta/ n-ar fi o vîr oarb / în care volatil se alunec , -/ eu tot te-a chema/ din tinere e înapoi/ în zodia pe tilor/ ferici i de flexibili/ s înot m din nou/ în iubire!...” (EU TOT) Autorul î i zide te în vers o „Colib de dragoste”, invocându- i iubita „S lbatico,/ las i p rul s creasc / în dev lm ie/ din cre tet/ pe lîng olduri/ pîn la c lcîie! // „Noaptea/ m sufoci înc lzit / cu p rul r it/ pe tot patul, / sigur s fiu/ c nu vei mai iubi/ în veci pe altul!” i totu i, în euforia iubirii, poetul tem tor se întreab : i tu, femeie, nu e ti oare/ o statuie de cret ?/ O mi care minune/ care ai stat o clip / i-ai pierit pentru/ totdeauna/ în îndu- i zborul/ sufletului dintr-odat / cu aripile sau cu bra ele/ într-o t cere alb / de nemi cat egret ?”

(Oare?)

Nu lipsesc nici accentele nostalgice dup vremuri trecute, acum s luind parfumate în cuf rul de amintiri „Ehei cum zburam c ri/ Doi pe-un cal pe-atunce/ de-ai mai fluiera pe m ri/ prin p duri i lunce” pân la apusul iminent „Ehei, cum zburam c ri/ Doi pe-un cal pe zare - / Eu am mers mormînt pe m ri, / Tu, mormînt sub mare...” „Doi pe-un cal” Solu ia în via este credin a, rug ciunea, strig tul binef tor întru bucuria vie ii: „Ierusalime,/ Arde-m iar în treime/ i d -m la cîini în mul ime/ Valea de ger îngerime!/ Poete, jertfa lui Nime!” (Strigare sacr ) Poemul lui Simion Bogd nescu este „cal de ras , pur sânge”, cu un demaraj de invidiat, cu un parcurs galopant i elegant i cu un fini în elept, iar poetul este fântânarul care sap versul pân ajunge la izvor, la apa limpede, cristalin a râului de munte, uneori rece de te înghea sloi pe din untru, dar însetat fiind, î i hidrateaz sufletul pentru mult timp sau pentru întreaga via . Din aceast fântân -izvor, culege dezinvolt stropi pentru eul s u interior, pe care-i înlze te la lumina cuvântului i îi ruie te celorlal i.

Simion Bogd nescu este un poet singular, cu o poezie original ca tematic , abordare, stil... În clepsidra-i liric , nestingherit curge nisip de aur de o fine e rar , delicat ca dimensiune, deloc transparent. Prin poezia poetului bârl dean ne conect m la mii de

Anul IX, nr. 9(97)/2018

vol i ai tr irii umane. Volumul sclipe te printro imagina ie i inven ie lexical debordante.

Metafora exploadez într-un stil inedit (soarele mor ii, talgerul creierului, tocila timpului, fecioar de om t, marmura fricoas a t cerii...) În vers se aude deopotriv glasul curat al diapazonului clasic, romantic i modern, dând versurilor o gra ioas muzicalitate. Are afinit i cu Eminescu, amintindu-ne de celebrul vers „nu creadeam s -nv a muri vreodat ” (Od în metru antic).

Atitutinea realist în fa a mor ii i nu numai îl face pe Simion Bogd nescu nemuritor în lirica româneasc . Este înving torul, este cuceritorul, este eroul... Moartea r mâne în plan secund, este ceva banal, nu este ingenioas , nu aduce nimic nou, se manifest cu platitudine.

Sensibilitatea poetului evolueaz cu discre ie în sfere înalte i pure. Nu întreaga poezie a lui Simion Bogd nescu este „subtitrat ” pentru a fi în eleas de publicul larg, îns scrierea sa în limbajul inimii i dintr-o perspectiv fireasc a vie ii, ne împac u or cu adânca sa dimensiune liric . Autorul acestui volum este alchimistul cuvintelor i prin str lucirea acestora, te provoac s porne ti în c utarea altor i altor bijuterii lirice din opera sa. Lectura câtorva poezii este un îndemn de a te împ rt i din spiritul poeziei sale, care te electrizeaz , te atrage, te cuprinde. Este o poezie coapt pe vatra esen iei lirismului românesc, astfel scriitura sa fecund a ajuns la maturitate i s-a impus la nivel na ional, iar autorul ca o personalitate poetic structurat cristalin, cu un orizont stilistic expresiv i o adâncime poetic sugestiv .

Uhde - Nud

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Marian HOTCA

moment

poem

cu acest ochi galben perfid pot strivi furnicile rotindu-se în somn

se frânge lumina în p catul zilei când ostenita vreme devine amurg prea multe temeri îmbr eaz leziunile mi toare ale acestui drum prin lume

coboar din anotimpuri lumile nezidite prin fo nete întârziate de frunze sterpe amintirile se revolt i neg sindu- i locul în punctul acestei dezam giri stau pe orice pleoap gata s spintece o lacrim încerc s me teresc un moment tapat cu fericire de suprafa dar hai ne vedem fiecare de nimicul nostru în care ne zvârcolim sunt ultimul supravie uitor s al ignoran ei

tos

sete sunt insolubil în lacrim mân acela i c lcâi perpetuu ce se bâlbâie pe nisip c utând scoici cu perle pierdute sprijin doar în hohotul genunchiuluicorabie de unde porne te toat candoarea dansului liber în oglind în întuneric pare-mi-se ochiul mi se zbate fluturând monoton adânca privire a imensit ii în jurul meu plugurile cerului arau norii-sfinc i ah, câte sunete fertile s-au scurs de-atunci prin mandibula închipuirii stau închis într-o lini te vag etern a teptând încol easc secunda desprins de timp din oasele zdrobite

când p esc pe pietrele mototolite în singur tate aud i prin t lpi surde de sânge vârsta cum se l rge te întru moarte

spectru #5 te-ai întors în acela i spectru în care se lungesc toate celulele nelini tii ploaia ora ului e ca un fermoar cu zim i concavi ce te strânge suficient de tare încât orice pas inexact te închide în vid în principiu cineva binevoitor te împr tie cândva în într-o lume i d o bucat uscat de înger (care nu te ajut la nimic) sându-te balt între incertitudini cum s faci ordine în sensul cercului când tu e ti un simplu element decorativ al unei vârste imperfecte ce url s înghit libertatea ceasului dintre secundele dilatate

poem înso te acela i înger r nit ce i-a pierdut lumina zvr tit în goana dup genera iile de carne departe incertitudinile se strâng fugare în cuvântul pudrat cu galbenul amar întregul drum rostit monstruoas r rire a timpului-os

spulberându- i furnicile din mu uroaie

joc tr iesc sub clopotul nedrept ii contemplativ poemul acesta închis în cuvânt va fi într-o zi zbunarea r nilor uitate în intimitatea sângelui liber departe din ochiul cioplit în visare nesc în valuri icoane pe în elesul inimilor de iarb rabd în mine sarea aspr a stâncii i tranzitul clipei pe nisip senin când jocul mâinilor tale se mai opre te pentru rug ciune

umbr de toamn din roua-neîn eleas sare umbra mult mai grea decât orice visare a beznei e-n obiceiul nostru cur m în fiecare toamn nostalgiile îngr dite în sufletul de colb respir un aer tr tor ce se curbeaz ca un arpe printre cicatricele luminii sând acel ieri descul în adâncul regret al evad rii umbra ta se apleac singur tatea se întinde acoperind pa ii iar mai departe nu mai po i separa memoria de frunzele bolnave

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Liliana GHI|{ BOIAN

„N[luca @în pust[” sau cristalul piramidal vrei s scrii, s po i s scrii. Iat un deziderat care poate sta la îndemâna oricui..., dar cum scrii? Aceasta este o întrebare care poate stârni controverse, referitor la faptul c mul i consider c a scrie este facil.

Spun acest lucru, deoarece Nicolae V reanu Sârbu nu scrie oricum. El se identific pân la nemi care cu tot ceea ce înseamn univers de la începuturi i pân în nemurire. toria prin pusta sufletului, trecând ca o n luc prin sentimente pe care le pune la ad pat într-o ciutur spart , spintec limpezimea adânc a iubirii. Îmi cresc în ochi rugii cu mure, au negre sclipiri orbitoare care p trund i-n fântâni, de unde magic scot iubirea ce m caut i vrea s intre-n esuturi, dar ciutura-i spart i pân pe ghizd mâne tot ce-i mai adânc în ea.

Ion Alexandru, în „V mile Pustiei”, spune: „Cine-a fost l sat în Pustie Nu se mai poate întoarce Pentru c în Pustie totul curge În Pustie totul st , în Pustie Totul curge. Nu exist început i sfâr it.”

Continuând ideea, la dimensiuni mai pu in fanteziste sub lumina blând a crepusculului biblic, autorul tie c : Nimic mai milostiv decât lauda Domnului de teama gre elii devenit p cat ce-mi scor-mone sufletul

Uhde - Peisaj de iarn

cu suli e de sticl De fapt, de la Dumnezeu pân la p cat este doar un pas care poate fi uria sau liliputan. Ei bine, Nicolae V reanu Sârbu se încumet s „c reasc ” pusta cu pa i ecve tri i s g seasc , în monotonia ei, frumuse i ascunse ochiului obi nuit. El îndep rteaz v lurile cotidianului, ale a a-zisului hommo urbanis, pentru a ne dezv lui valen e i elemente rafinate care de cele mai multe ori pentru trec torii neaviza i sunt nesemnificative.

Da, volumul este ceea ce se vrea s fie. O perl pre ioas în coroana Reginei numit POESIA. Ca un soare la amiaz Poezia odihne te Se pare c Nicolae V reanu Sârbu, f s fi încheiat un contractat cu Eternitatea (poetic ), r mâne ancorat cu lan uri de argint în solul crea iei de unde nu se mai poate desprinde, deoarece: Soarele m umple cu ziua de mâine, pune s respir boabe de m rg ritar.

Poezia sa fie se deta eaz de lumea real pentru a accede spre alte orizonturi înalte, fie este puternic ancorat în realitatea înconjur toare. Indiferent de zona spiritual în care se reg se te autorul, acesta tie c dincolo de orice tr ire, sim ire sau stare: Nimic nu seam cu ce a fost, sunt ca o piramid de cristal.

Sub ea reflexele se trezesc aprinse, lumini de platin sfâ iind transparen a dau numerelor o vibra ie binar i secretul numelui se las descifrat pus ca o aur deasupra de cap.

Iubirea - întruchipat de femeie - este, poate, tema favorit , dar spre deosebire de Nichita St nescu, unde aceasta este „leoaic tâ”, la Nicolae V reanu Sârbu iubirea se a terne ca o p tur pufoas de nea peste sufletele catifelate de trecerea anilor în amintire.

Noaptea iubirii nebune nu se love te de margini i spintec printr-o stea lumina aromat din trup. Într-un ansamblu armonios construit cu grij i delicate e, poemele se risipesc i apoi se adun în ele însele pentru a forma un volum armonios, echilibrat care transmite a a de mult încât, cu siguran ne trebuie „un anotimp, un an, un timp” pentru a p trunde esen a i frumuse ea lui. Pentru c : Cum altfel se poate ie i din ghearele transpira iei reci decât prin împ carea cu sine i pace l untric (n.a) -l primim, a adar în inimile noastre pe cel ce se dezbrac de cuvinte, pe Poetul Nicolae V reanu Sârbu i s -l p str m în nem rginirea ardent a spiritului viu.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Petru IOAN

Nici nu mai tiu dac te-am s rutat Prima oar ... sau te-am strigat?

Mai tiu doar c nu te priveam De team s nu te sorb De sete înfometat Cum inund lumina ochii unui orb Atunci vindecat...

Nici nu mai tiu cum î i ar tau pa ii f cusem de piatr Mergeai simplu, precum osta ii sa i la vatr ...

Dou umbre sfioase eram pe-un asfalt Ce se topea la o uli cugetând Eu eram cu câ iva ani mai înalt Tu cu câ iva pa i mai curând...

Mai tii c am respirat în a clipelor goan Din lumea ta tot aerul crud Apoi ne-am trimis umbrele-ntr-o poian De s-au iubit i verde i ud?

Apoi am plecat Fiecare...

Timpul m-a aruncat în tine curând Tu tot aceea i, eu tot oarecare Tu tot mai adesea, eu tot mai fl mând De tine râzând Pân când Te iubeam f cuvinte Atunci, la noapte, curând ii minte dincolo de cuvinte Sunt eu care te iubeam atunci i curând i ieri i poimâine când va s vie Când tu va s vii Prin z pad , nori, p dii.. ...s ascul i când r gaz vei avea Se mai aude inima-mi cum bate la tine-n podea...?

Tu m îmbr ezi precum un curcubeu Înlemnit între dou vârfuri de munte Te privesc i atunci între mine i eu Doar tu mai e ti punte...

Privirea-mi nu m las ascuns s mai plâng A prins undeva-n somnul t u r cin Între ochiul meu drept i cel stâng Doar tu e ti lumin ... rutu-mi odihne te la tine pe piept

uit pe o hart la oceane i- i cânt Între piciorul meu stâng i cel lalt drept Doar tu e ti p mânt...

Secundele mele de scrâ nire prea pline i trag sufletul la tine pe-o pleoap Între de ertul din lume i pustiul din mine Doar tu mai e ti ap ...

Aud pe-nserat o ciocnire plutind Un contur de s rut în lumin de stele Dospe te ceva, se fr mânt optind Or fi sânii t i i buzele mele...?

Când pleci, ochii mei orbesc s nu vad Ap sarea pa ilor t i prea gr bi i Aud înc plecarea- i cum r sun pe strad cându-se nd ri prin copaci rugini i te iubesc tiu to i la mine pe strad Mai pu in lumea cu lumile-i reci tiu pietrele i p rile nec toare ci suspin m împreun dup tine când pleci Tr iesc mai multe anotimpuri pe zi Când vii este var de-un ro u pârjol Când pleci e-un anotimp neinventat pân-acum Unul neîndur tor de gol final, f -nceput de frunze, f vreun zid Pe care s i v d umbra când te s rut E anotimpul vid...

E anotimpul când strâng Din pleoape i tâmple-apoi plâng Uneori lacrimile ni-s toat averea i plâng în oapt s nu sperii t cerea...

Acestea nu sunt ni te strofe triste Emo ii f noim vrând s cearn Nu v -ntrista i voi oameni i batiste Suntem doar noi iubindu-ne-ntr-o iarn leg c î i voi scrie i la var Iubirea-n anotimpuri nu se pierde Te voi iubi c-un toc i-o c limar Atâta doar... te voi iubi mai verde!

Pietrele str zii m priveau uniform Le-am spus noapte bun de la tine i-acum dorm...

Azi te-am v zut mâine Cum te vei piept na cu frunze i m uitam La tine ca la ap i pâine

i, Doamne, nu m s turam...

Acum te-am v zut mâine spre sear Cum te vei fi învelit cu ni te albe stele Luate cu ochii, f s doar Din mine, din tâmplele mele...

Tocmai te-am v zut la anul teptând prim vara pe-nghe ate alei Iar eu î i num ram în viitor tainic pa ii i str nut sub ei ghiocei Te-am v zut peste ani i în mijloc de var Cu Soarele asupra ta, imobil edeai gânditoare la o poart de coal Te uitai dup tine copil...

M-am v zut i pe mine cândva printre ore Rupt din timp m mult c utam Te-am g sit între frunze multicolore Te respiram, te tr iam i iubeam... i v d acum peste câteva ceasuri Din clepsidre de vreme str ine Dincolo de secunde, de sear , de glasuri presar i m scurg încet peste tine...

Vin serile precum un carusel Ca un vechi marfar plin de c rbuni Cu mii de licurici odihnind în el Peste mormintele unor str buni mântul r mâne o gr mad de straturi Un loc de veci f fund, f laturi Ape f lacuri Somnuri f paturi...

Minunile-n lume înc dau iama Astfel eu sunt ast zi viu teptând s te na ti înv am de la mama Cuvinte...s i scriu...

Nu te mai s rut de noapte bun Mult prea pu in sunt mângâierile-n oapte Mai bine m prefac eu în noapte...

O s ai noaptea ta pe tavan, pe podele Cunoa te-m -vei dup vers, dup stele Sau dup cum st m spate-n spate, lejer Cu Luna la o igar pe cer... i dau în dar ni te cear afuri cere ti nu faci popasuri când m iube ti Ia-m de stele i te-nvele te Noaptea nu se spun poezii, se iube te...

Doar un gând al meu mai hoin re te pe drum Se uit spre cer... de unde cade scrum?

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

i aminte ti?

O sut de ani

O sut de ani… (1918-2018)

La stânga la dreapta, la stânga la dreapta ... Cum trece întunericul.

Suntem înghesui i ca sardelele în ad postul nostru. Armele lovesc t cerea mântului. Nu le mai iau în seam . Evit s m gândesc acas i la familia mea tot mai numeroas . Ca orbii ne-am oferit voluntari cu entuziasm, ca oile la p une pentru rege i ar . El este în castelul lui la ldur i noi, voluntarii, am ajuns în acest an înmuiat în creier proasp t, care se întinde de la Canalul Mânecii i pân ’n Elve ia.

Dis-de diminea , pe când m întorceam de la linia frontului, unde am ajutat la livrarea alimentelor, am v zut o femeie b trân pr ind câmpul de cartofi. Caisul pe care-l spionez când îmi m nânc ra iile i-a scuturat petalele. Soarele se petrece în dep rtare dincolo de casele c tunului cu acoperi uri ruginite, r mase f co uri. Oriunde m uit, p mântul este ars i corbii s-au îngr at pe cadavre.

Gloan ele str bat aerul. Este greu s aduni mor ii care r mân zilele i nop i sfârteca i i îmb ls ma i în iperit în ara nim nui. Erau oameni în alt lume. Unde-s acum? Membre r sucite i uniforme în zdren e din lupta din seara trecut . Pierdu i în lupt , nimeni nu le mai tie sorocul, iar telegramele nu au ajuns la familia lor. În fiecare dup -amiaz , v d o alt b trân pe treptele unei case neatins de bombardamentul din noapte. Î i mi capul ca un pendul în ritmul tunurilor, ignorând pericolul.

Frontul se face tot mai aproape de sat. Jum tate din sat, case, staule i grajduri au fost atinse de bombe, jum tate din sat este înc intact.

Biserica medieval din mijlocul satului i-a pierdut turnul cu ceas.

Pân la B lia de pe Marne (6 septembrie 1914), acest sat cre tea flori de tot felul pentru flori tii din zon . Serele sunt acum scrum, cioburi de sticl acoper drumul. În ziua de odihn , mergem la crâ iv dc oamenii din sat, care n-au plecat în refugiu, i-au pierdut lumina din ochi.

Totul e praf sau noroi, peste ceea ce a avut i ce-ar fi putut s fie.

Onoarea este îns de partea noastr , deoarece C pitanului Robert Campbell, care a fost luat prizonier de r zboi, i s-a permis s mearg acas s i viziteze mama pe moarte. El a povestit familiei lui c tran eele germane au paturi suprapuse, mobilier, dulapuri i rezervoare de ap cu robinete, l mpi electrice i sonerii. A revenit în lag r pentru c promisese Kaiserului c se va întoarce!

Aud câinii l trând, dar nu-s decât avioane-n viraj cu motoarele oprite momentan.

Porumbeii care transport mesaje murmur -n cu ti. Ce pl cint bun ar face mama!

Eternitatea atârn mândr în sârm ghimpat , aud fluierul trist al unei bombe în dep rtare. „Je suis fatigué” roste te femeia b trân în timp ce- i îngrije te cartofii îneca i în noroi. v d acas , visez c nu m scufund în noroiul eternit ii!

Cum se petrece întunericul pe ce-a fost câmpul de grâu Stâng, drept, stâng, drept Sunt obosit Cum se petrece întunericul Stâng, drept, stâng, drept Ich bin müde Cum se petrece întunericul Stâng, drept, stâng, drept Je suis fatigué Cum se petrece întunericul Revin de la linia frontului i aminte ti? cum vi inul î i scutur petalele Stâng, drept, stâng, drept Gloan e rebele str bat aerul sfârtecat de hiperit i aminte ti?

Pomul de Cr ciun so ia, un vis pr fuit copiii, umbre în cea O cucuvea bate în aer se pliaz peste bulg rii din mocirla saturat de creier proasp t de membre r sucite de uniforme ciudate de la b lia din noaptea trecut Eternitatea atârn mândr deasupra sârmei ghimpate Stâng, drept, stâng, drept Bombe fluier în dep rtare i cad alene în ara nim nui Je suis fatigué îngân femeia nebun cum recolteaz cartofi înecat -n noroi persistent i aminte ti? cum vi inul î i flutur aripile cum se scufund în noroiul eternit ii Stâng, drept, stâng, drept Sunt obosit Ich bin müde Je suis fatigué

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Silviu D. POPESCU

Poeme pentru un leopard cu frezii 1. Copilul Brâncu i S-a dus înc o var cu fantasmele ei trec toare.

Din Copacul Tinere ii a nit pas rea bucuriei; distinct i clar , din crânguri, se formeaz o boare Copilul Brâncu i - ca fulgul cel dalb al divinp diei ascult o privighetoare pe la asfin it.

2. Peste suflete: un pod Peste suflete, aici, se v d stele, licurici, roiuri de albine grele de rod ce ard cu sclipiri de brici.

Peste suflet, aici, s-a l sat din cer un pod pentru tine, sfânt gasteropod.

3. Saltul Stau întins pe umbra-mi vie ca i iarba-n reverie.

Silueta unui dom fant -i într-o fantezie. d o alt lume, moare oglindirea celuilalt i-ntr-o sfânt s rb toare din poetic idiom vâr itu-s-a un salt.

43

4. Chiar eu Peste întinderea de ape orizontul plânge c-atât de-aproape-i trecerea spre zeu.

Vâsle te-n zbor o pas re de sânge.

Oi fi fiind chiar eu?

Chiar eu?

5. Oglindiri orfice Cât triste e!

Tainice-oglindiri mai dau i-acum Bacovia, Arghezi...

Tot c utând, speran a mea, te miri c-ai ostenit ca fluturii pe frezii?

6. Leopardul-n m ghirani Ai t i sunt i Norii de mii de ani, schi ând elegante mi ri, de smarald. În aerul cald, un b trân leopard urc nesfâr itele pante cu m ghirani.

7. Poza Dianei Vân torii de-absolut s-au mutat mai înspre sud.

Idealul i-au pierdut: pe Diana pozând nud.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Maria-Roxana BISCHIN

Despre “P[unul alb” al lui William Sharp din volumul “Suspinele Romei” «P unul alb» [The White Peacock] este unul dintre poemele publicate de William Sharp, la 1891, în volumul Sospiri di Roma [i].

Ne afl m deci, la un final de secol XIX, înc rcat de perioada romantismului muzical i literar, de perioada realismului i a naturalismului, culminând cu perioada lui Nietzsche i a lui Richard Wagner, cel din urm , predestinând muzica european unui atonalism ce î i va avea debutul la început de secol XX. Printre toate aceste influen e, «P unul alb», prin titlul s u tranzitiv, vine precum o deschidere c tre ideea de lumin i culoare, adus în scen de perioada post-impresionist a picturii. Acest decor scenic, al literaturii de final de secol XIX, ne ofer mai multe perspective asupra vie ii în sine. Îns , dincolo de tot acest zbucium al istoriei, al scrierilor filosofice, al romanelor, ne mâne poezia. Atunci când vrem un decor lini tit i plin de lumin , sau candoare, nu putem decât s citim «P unul alb», s ascult m Debussy i s privim la imaginile vizuale ce se desprind instant din versurile atent alese, dar i atent înc rcate cu sensuri.

Poemul începe cu o imagine vizual inedit - „aici, unde lumina soarelui / inund gr dina/” (trad. autorului), ce îl face similar unei picturi impresioniste. Aceast fotonizare, din plin, a câmpului vizual, acest melanj optic ce ni se ofer , ne aduce în câmpul percep iei o gr din , prin tehnici stilistice ale unei enumera ii dinamice i ascendente. Asocierea dintre gr dinile pline cu magnolii, ilec i, rodii, maci albi-cremo i, brazi, chiparo i, bazalt i cactu i i starea emo ional indus de aceste sinestezii, ne fac s ne gândim c William Sharp este un maestru parnasian, al simbolurilor dublate de o cunoa tere profund a structurilor judicative ale eului liric, adic a modului în care acestea iau na tere în judecat . Sub aparen a unui eu liric obiectiv [ii], discursul liric este aproape „înc rcat” de enumera ii descriptive cu func ii matezice prin care ne sunt transmise imaginile vizuale cu privire la deixisul spa ial, dar în acela i timp, func ia semiozic [iii] ne provoac s descoperim dincolo de aceste imagini vizuale, acele expresii ale structurilor simbolice de judecat . Putem spune c m tile eului liric sunt prinse într-un fir descriptivist, ce ne las posibilitatea de a g si mai multe sensuri acestui deixis spa ial descris în versuri.

Conform exegezei lui Wellek i Warren, poemul î i men ine o „narativitate descriptivist , ceea ce mascheaz eul liric” [iv], fenomen ce se poate face remarcat prin dou ipostaze, aceea de „objective poet” [v] i de „objective spirit” [vi]. Acest dublu joc de obiectivitate al eului liric aduce o coeziune structurii discursive a poemului. Ceea ce impresioneaz la citirea poemului «P unul alb», nu este romantismul, ci mai degrab un simbolism subordonat altei categorii estetice profund exploatate în literatura i în pictura de secol XIX - orientalismul - iar în acest sens, putem reciti studiul-eseu Orientalism de W. A. Said [vii]. Conform Dic ionarului de simboluri, în tradi ia cre tin , p unul simbolizeaz discul solar, fiind din aceast pricin , un semn al nemuririi: coada lui evoc cerul înstelat [viii]. În iconografia medieval , ei sunt înf i ca bând din cupa împ rt aniei, ceea ce

ne face s credem c p unul este sine qua non un semn al purit ii, al unei lumi intacte i nealterate. La alte popoare, el este asociat soarelui. Este „o fiin apolinic , d toare de lumin i speran . Iar în Islam, este fie luna plin , fie soarele la zenit” [ix]. În versurile dedicate «P unului alb», redescoperim un simbolism de tip parnasian care ne duce într-o lume a unor imagini ce par desprinse din mâinile lui Monet sau Cézanne. Descoperim în William Sharp un adev rat pictor al sinesteziilor transpuse în versuri, f urme de clar-obscur, ci doar lumin pur . Simbolul p unului alb reflect puritatea, naturale ea i gra ia lucrurilor rare. Corpurile sunt eliberate de propria lor greutate prin diferite metonimii - „umbre atât de palide în blânde ea lor delicat / Unde albastre sunt umbrele”, „umbre atât de pale în alb streala lor delicat ”. Sintagma „Printre aburi de trandafiri/ O respira ie a fost n scut ” se constituie într-o metafor a unui cadru natural ce pare case distileaz în propria lui esen .

Autorul practic mai multe figuri de stil, printre care enumera ia cu un gradient factual, metafora sinestezic , metoniamia i sinecdoca.

Asocierea dintre gr dinile pline cu „magnolii”, „ilec i”, „ambr ”, „rodii”, „macii albi-cremo i”, „oleandrii”, „bazalt”, „rodii” i „cactu i”, „chiparo i”, „brazi” i p unul alb face s sporeasc atât contrastele vizuale, dar le diminueaz pe cele simbolice, pentru c p unul se potrive te perfect acestui cadru natural descris cu atâta meticulozitate.

Predilec ia pentru gr dini se resimte din inspira ia fa de anumite tablouri ce apar in impresionismului, fiind plasa i din punct de vedere temporal la amiaz [„noontide”], când lumina solar este cea mai puternic , astfel încât contururile obiectelor se pierd unele în altele.

Ne amintim, în acest sens, de Dup amiaza unui faun compus de Claude Debussy [x]. De asemenea, citind poemul lui Sharp, suntem în contact i cu seria Waterlilies a lui Monet [xi], pentru c , pur i simplu, poemul se constituie ca o microistorie pentru felul în care ar tau zilele la final de secol XIX, ne pune în contact direct cu pictura impresionist i, deopotriv , cu muzica impresionist . Este un poem pentru via , pentru nemurire, pentru puritatea lucrurilor nealterate decât de lumina prea puternic . Cu aceea i lumin ne reîntâlnim în filmele lui Nikita Mihalkov, printre care Pies neterminat pentru pianin mecanic (1977, 98 min.).

Simbolul central al poemului, p unul alb, î i preia structurile de simbolizare din toate aceste elemente (plante, gr dini, lumin ) astfel încât el devine unic. Trena-i, atent esut din penele-i albe, nu este decât o superb metafor a vie ii i a frumuse ii. S nu uit m c Louis Comfort Tiffany introdusese decorativismul care se va împleti cu aspecte ale impresionismului, Art-Nouveau-lui, cu decorativismul japonist, astfel încât p unul este destul de des reprezentat pe vasele de ceramic i în tablouri ca o reîntoarcere la un imaginar orientalist.

Simbolul temporal ales de Sharp, acela al amiezii, pare a fi oximoronic, deoarece p unul este asociat mai degrab amurgului, i nu zilei. [xii]

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poate c un p un alb ap rut în acest deixis temporal semnific ideea indiferent de cadrul temporal, p unul nu î i pierde din adev rata sa identitate - aceea a purit ii.

Autorul practic mai multe figuri de stil, printre care enumera ia cu un gradient factual, metafora sinestezic . Poemul lui Sharp este o întreag metonimie a unui discurs descriptivist, dar este pres rat i de multe disloc ri sintactice pentru a spori ambiguizarea i metaforizarea limbajului. Transfigurarea poetic presupune ca adev rata emo ie s fie disimulat scenic prin obiectele descrise. Pe lâng metafore i compara ii, avem metonimii frecvente în sintagme precum „parfumeaz c ldura”. Metonimia pleac de la o cauz extrinsec i obiectiv , astfel încât s înlocuiasc emo ia interioar pe care ne-o pot revela obiectele din jur. Conform Dic ionarului de Literatur , ambele rezult din asocieri i este indispensabil s not m, c metonimia este rezultatul unui „proces de asocieri care au contiguitate prin semnifica ie, ca i în cazul metaforei” [xiii]. Prin urmare, dac avem în vedere c „metonimia este figura de stil care ine seama de o realitate de care obiectul este legat prin semnifica ie, ne d m seama c metonimia realizeaz o rela ie între exterior i obiectiv. Metonimia este i figura de stil care implic înlocuirea unui nume cu „o cauz a sa extrinsec ” [xiv] între cele dou existând o rela ie semantic [xv]. De aceea, expresiile -„Aici, unde florile de miere/ Parfumeaz c ldura/ La fel ca în gr dinile Gulistanului”, „Când persist încet în lumina aurie / Alb precum spuma m rii care este dus / Sau precum vasele de azur ce scap în galbenul soarelui/”- sunt cazuri de metonimii, fiindc au asocieri de contiguitate, fiind rezultatul unei ac iuni cinetice direct rela ionate cu adierea care „se întinde i se înf oar de-a lungul zilei”. Expresivitatea textului este sporit i de procedeele disloc rii sintactice care constau în inversarea termenilor, tocmai pentru a spori ambiguizarea i metaforizarea cuvintelor. Transpozi ionarea sim urilor din registrul vizual în cel cinetic se realizeaz pe baza unei contiguit i sau prin „proximitate de idei” [xvi]. Imaginile par c prind via , exact ca în picturile pe ap (ebru). Toposul imaginar este undeva în Gulistan [xvii] sau la poalele muntelui Scirocco.

Motivul trandafirilor este prezent mereu în literatura i arta oriental , dar i cel al p rilor sacre. [xviii] Imaginile cinetice sunt unice, ele rezultând din mi carea umbrelor, a razelor de lumin , a adierii vântului.

Predilec ia este pentru un clar-obscur în albastru: „Întunecoase peste frumoasa adiere care împr tie,/ Se înf oar i se întinde peste lumina zilei,/ Întunecoase sunt umbririle albastre peste cele albcremoase/ Umbre atât de pale în delicata lor alb streal ”. Sinecdoca „violetele albe parfumate umplute cu azur” se comport ca un epoché, adic restrânge toate semnifica iile într-o singur sintagm , astfel încât s creeze efecte sinestezice puternice în con tiin a celui care cite te versurile. Poemul se finalizeaz printr-o tehnic aproape kandinskian , l sând loc albului s preia rolul unei tonalit i infinite: „Alb precum un nor, prin c ldurile amiezii”. Resim im a adar un contrast simultan dintre albul p unului i lumina solar a zilei, ceea ce face ca planul realit ii s se amestece cu planul oniricului. Conform lui Kandinsky, „albul ac ioneaz asupra sufletului ca o prelung cere, pentru noi, absolut . În interior îl auzim ca pe un non sunet.” [xix] Iat , deci, c în toat compozi ia realizat de Sharp, prin lirica tilor, p unul alb ar avea rolul unui non sunet, adic rolul unui simbol infinit ce nu permite devalorizarea lui. În concluzie, poemul «P unul alb» este ca o zi cu semn tura lui Audrey Hepburn pe foaia de lumin , cu mul i fotoni ce irizeaz „compozi iile imateriale ale sufletului” [xix], poezia lui Sharp reu ind s exprime într-o formul cât mai purificat idealul unei zile de var . *Nota autorului: traducerea surselor folosite i a poemului îmi apar in.

45

[i] William Sharp, „The White Peacock”, Sospiri di Roma, La Societá Laziale, volum publicat la 1891, republicare New York, 2014, pp.156-162. „Here where the sunlight/ Floodeth the garden,/ Where the pomegranate/ Reareth its glory/ Of gorgeous blossom;/ Where the oleanders/ Dream through the noontides/ And, like surf o’ the sea/ Round cliffs of basalt,/ The thick magnolias/ In billowy masses/ Front the sombre green of the ilexes/ Here where the heat lies/ Pale blue in the hollows,/ Where blue are the shadows/ On the fronds of the cactus,/ Where pale blue the gleaming/ Of fir and cypress,/ With the cones upon them/ Amber or glowing/ With virgin gold:/ Here where the honey-flower/ Makes the heat fragrant,/ As though from the gardens/ Of Gulistan,/ Where the bulbul singeth/ Through a mist of roses/ A breath were borne:/ Here where the dream-flowers,/ The creamwhite poppies/ Silently waver,/ And where the Scirocco,/ Faint in the hollows,/ Foldeth his soft white wings in the sunlight,/ And lieth sleeping/ Deep in the heart of/ A sea of white violets/ Here, as the breath, as the soul of this beauty/ Moveth in silence, and dreamlike, and slowly,/ White as a snow-drift in mountain-valleys/ When softly upon it the gold light lingers/ White as the foam o’ the sea that is driven/ O’er billows of azure agleam with sun-yellow:/ Moves the White Peacock, as though through the noontide/ A dream of the moonlight were real for a moment./ Dim on the beautiful fan that he spreadeth,/Foldeth and spreadeth abroad in the sunlight,/Dim on the cream-white are blue adumbrations,/Shadows so pale in their delicate blueness/That visions they seem as of vanishing violets,/ The fragrant white violets veined with azure,/ Pale, pale as the breath of blue smoke in far woodlands./Here, as the breath, as the soul of this beauty,/White as a cloud through the heats of the noontide.” [Online] valabil pe https:// www.bartleby.com/246/1014.html , accesat la 8.09.2018. [ii] René Wellek; Austin, Warren; Theory of Literature, Harcourt, Brace, and Companz, New York, 1942 (reedit ri 1947 i 1949): „even in the subjective lyric, the “I” is a fictional, dramatic “I”.”, p.15. [iii] Jean Michel Adam, André Petitjean, Le texte descriptif: Poétique historique et linguistique textuelle, Nathan, Paris, 1989: „la fonction mathésique” (p.26), „la fonction sémiosique”, p.37. [iv] Ibid., p.70. [v] Ibid., p.71. [vi] Ibid., p.117. [vii] Edward W. Said, Orientalism: Concep iile orientale despre Orient, trad. de Ana Andreescu, Doina Lic , Amacord, Bucure ti, 2001. [viii] Jean Chevalier, Alain Gheerbant, Dic ionar de simboluri, vol.3, trad. de Daniel Nicolescu, Doina Uricariu et. al., Editura Artemis, Bucure ti, 1994, pp.59-60. [ix] Ibid., p.60. [x] Claude Debussy, Prélude à raprès-midi d’un faune, 1894, orchestr condus de Gustave Doret, lungime 10:50. Online https://www.youtube. com/watch?v=bYyK922PsUw, accesat la 6 septembrie 2018. [xi] Claude Monet, Serie Waterlilies, serie pictat între 1920-1926, expus la Musée de l’Orangerie, Paris. [xii] Juan Eduardo Cirlot, A Dictionary of Symbols, tradus din spaniol în englez de Jack Sage, Philosophical Library, New York, a doua edi ie, 1971, p.338. [xiii] Pentru detalii, Jacinto do Prado Coelho, Dicionário de Literatura, vol. 2., Porto, Figueirinhas, 1978. [xiv] Ibid. [xv] Carlos Ceia, http://edtl.fcsh.unl.pt/encyclopedia/sinedoque/, 18 iunie 2010, în E-Dicionário de Termos Literários, accesat la 9 septembrie 2018. [xvi] Termenul este folosit în sensul lui Zygmunt Bauman, Etica postmodern , cap. Proximitatea Celuilalt, Ed. Amarcord, Timi oara, 2000, pp.23-37. [xvii] Sheikh Muslih-uddin Sa’di Shîr zî (Mošarref-al-Din Mo leh), Golest n, 1291, reeditare 1891, Istanbul, p strat în colec ia biliotecii Millî Kütüphane, Ankara. [xviii] Pentru detalii, a se consulta Émile Prisse D’Avennes, Orientalische Kunst (edi ie bilingv edition, german i englez ), Publisher Taschen Bibliotheca Universalis, Köln, 2016. [xix] Wassily Kandinsky, Spiritualul în art , trad. de Amelia Pavel, Meridiane, Bucure ti, 1994, p.80. [xx] Pentru detalii, a se consulta Mulla adr ad Din as-Shîr zî, The Book of Metaphysical Penetrations Kitab Al-Masha ‘ir: A Parallel English-Arabic Text, traducere în englez de Sayyed Hossein Nasr, Blackwell, 2014. Conform filosofiei Lui Mulla adr , sufletul are dou p i-una material , i alta imaterial , (Muhammad ‘Abdul-Haq, „Metaphysics of Mull adr : II”, in Islamic Sudies, 10 (4) ,International Islamic University, Islamabad, 1971: 291-317.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Angela BURTEA

S[ fim aproape, chiar dac[ suntem departe!

Coborâse toamna în cântec de struguri cop i i pere aromate, aruncase în b taia vântului frunze ar mii i strângea la piept stropi de ploaie, dup care îi arunca la întâmplare, exact în clipa în care bra ele, prea înc rcate, cedau sub presiunea apei. tiam c e toamna mea ( i-a lui), ca i celelalte de pân atunci, dar niciuna nu-mi p ruse mai frumoas ca aceasta! Îi sim eam bel ugul, dar i strig tul, lumina dar i întunericul, frumosul i amarul. Îi sim eam savoarea i-mbr am trecerea fiec rei clipe, amintindu-mi de el.

Tr iam înc la bloc, printre alei ciobite i betoane pestri e. Începusem de ceva vreme s -mi ur sc propria-mi existen doar pentru faptul c natura nu mai gl suia ca alt dat , c mersul oamenilor era altul, c p rile cântau iar cântecul lor p rea distorsionat, c razele soarelui p reau ve nic sup rate, c nimic nu m motiva s tr iesc ca tot omul ajuns la vârsta mea, a a cum f ceau cei mai mul i. Era lucrul care m îngrozea cel mai tare: de ce s tr iesc dup canoanele mul imii, de ce s -mi împletesc anii dup tiparele b torite de vreme, de ce?

Dece-urile se adunaser la u a mea ca oile la muls, creierii p reau pulveriza i, inima b tea aiurea de parc a fi avut tarhicardie, mi rile îmi erau precipitate. Normalul de odinioar fugise în b taia sor ii i utam ca o bezmetic o cale de ie ire, poate un alt normal. M gândeam la un moment dat s nu devin depresiv (boal la mod de

Uhde - Cartea cu poze

altfel, mai ales în rândul femeilor), tocmai din cauza proastei gestion ri a fiec rei situa ii ivite. i m-am privit în oglind , dintr-o necesitate uman ! Sunt eu, chiar eu, cea imbatabil , nu? Nebunie curat ! Tremurul u or al b rbiei, ochii sc lda i în apa mor ii, privirea difuz , toate la un loc m-au ucit, speriindu-m . Nu se poate, mi-am zis într-o disperare total , chiar nu se poate! F repede ceva, nu trebuie s te pr bu ti, ai înc mul i ani în fa , trebuie s le dai o ans , tr ie te-i frumos!

Ce-am f cut? Nu, nu mi-am tras dou palme, de i era un mod generos de trezire la realitate, dar nu iubeam agresivitatea. Atunci, miam b gat capul sub jetul de ap . Bun de teptare!

Via a nu trebuie întrerupt , dac nu i-a sosit ceasul! I i place, nu- i place, caut i vei g si! Resursele sunt inepuizabile, doar s vrei! I-auzeam vocea molcom , printre clipele de dezn dejde, care treceau al naibii de greu. Nu tia c , dup amar de ani, r sese modelul meu în tot si-n toate. Începusem s regret c , într-un timp îndertat, n-avusesem curajul s -l urmez. M-a chinuit imaginea lui toat via a i-am luat-o adesea ca pe-un blestem.

Imaturitate, prostie, la itate, incompeten feminin , team de necunoscut i de greu! A a numesc acum decizia mea de odinioar , inteligen maxim atunci. Rahat! adaug acum. M car s fie turcesc, vorba cuiva. i l-am sunat! T ia lemne, în creierul mun ilor iarna venea mai repede decât la mine i trebuia s -l g seasc preg tit. A r spuns repede, mai repede decât m a teptam. O, ce bucurie! se auzi la cel lalt cap t. Am avut noroc, doar ce-am oprit drujba, acum c ram lemnele, altfel n-a fi auzit sunetul telefonului.

Pe moment, nu mai tiam ce s spun. Practic, de ce sunasem? ia lemne, muncea, iar eu m smiorc iam ca cioara-n la ! Eu naveam nevoie de lemne, alesesem via a de ora , ap sam pe-un buton i centrala pornea. Aveam s aflu c ziua urma s -i fie înc rcat , treab mult , la curte nu se omeaz . Nu-i timp de stat, iar p ania greierului nu vrea s-o tr iasc nimeni, mai ales el, care tia de la început la ce c ru se înh mase.

Cum ai dormit? am prins a-l întreba. Ce întrebare banal ! mi-am zis imediat în sinea mea. Culcat, pe spate, într-o parte, pe burt , cum doarm , doar n-o fi cal s doarm în picioare! Mi s-a p rut c asear erai pu in trist ! M-am tot gândit s nu te fi sup rat eu cu ceva! i-a a am adormit, cu capul pe masa de lucru, gândindu-m la tine! mi-a r spuns cu aceea i voce blând , inconfundabil , pe care n-aveai cum s n-o iube ti...

Nu, nu, nu eram sup rat , i s-a p rut! m-am repezit a-i spune.

Doar nu era s -i spun c m doare înc timpul trecut, c nimeni i nimic nu mi-a lecuit durerea, c i acum, dup atâ ia ani, tot la el e cheia, fiindc eu am pierdut-o demult.

Spune-mi ceva, i-am zis, gândindu-m ca la un om bine organizat, pentru care timpul are alt curgere decât a mea. F a se gândi prea mult, r spunsul lui m-a pus pe picioare: Mi-e dor! S fim aproape, chiar dac suntem departe!

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Ion POPESCU-BR{DICENI

Tr[iesc @în Târgu-Jiu câ\iva veritabili scriitori Edificarea monastirii transpoetice Consultându-l pe Matei C linescu (C linescu, 2003), am dat dreptate lui Paul Cornea. Citirea i recitirea pot merge deseori mân în mân . Adic , explicit, „perspectiva iepurelui” i „perspectiva vulturului” coexist pedagogic.

Premisa lecturii standard e c accesibilitatea textului corespunde competen ei medii a cititorului, iar nivelul comprehensiunii se men ine la suprafa , permi ând totu i a ne instala în universul imaginar al operei. Relectura îns e o interpretare, motivat : – cognitiv (aflarea adev rului), – supus unui control ra ional metodic i e o interpretare: – mai spontan , – mai personal , – ludic , – eliberat de exigen ele rigorismului logic (Cornea, 2006, 76-80).

Am procedat în consecin de cauz ( i efect - n.m.), efectuând lectura-standard (de performare, întrucât e o realizare ad-hoc i oarecum de amator - n.m.), apoi relectura (de performan , întrucât, ea e de regul lucrarea unui oarecum profesionist, legitimat m car (meta/ didactic). „Lectura e gr bit , disponibil învestirii emo ionale, sensibil la anecdotic, interesat îndeosebi de ce se întâmpl ; interpretarea e atent , circumspect , distan at critic de text, vrea s clarifice „de ce” i „cum”. Cea dintâi caut mai ales s afle, ultima - s motiveze.

Lectura este manipulat de curiozitate i dorin , ea vizeaz pl cerea, e prevalent personal , interpretarea e instrumentalizat de un el demonstrativ, care nu exclude desigur nici ludicul, nici afectivitatea, dar se justific , în primul rând, ca un progres al cunoa terii” (Cornea, 2006, 78).

Pe aceste coordonate, am (re)citit pe poe ii Alex Gregora, George Dr ghescu, Mircea M. Pop i Silviu Doina Popescu cu noile lor apari ii editoriale.

Zincul feudal e negre it un element alchimic medieval, dar a fost i mult vreme simbolul tipografic responsabil cu mimesisul aristotelic, cu fotografierea realit ii. Ce ne sugereaz Alex Gregora? C , asemenea unui zincograf, se comport poetul autentic. Dar zincul, ca element chimic, e num rul 30 în tabelul lui Mendeleev. „Le zinc est un métal brillant, d’un blanc bleuâtre, de composer de nombreux alliages”. În traducere liber , zincul e limbajul obi nuit pe care poetul i grefeaz propriul idiom transretoric. Cu defini ia de mai sus, preluat motamo din Le Maxidico (Édition de la Connaissance, 1996, p.

1177), m-am dumirit c zincul medieval e metafora limbajului poetic în-de-sinea-sa. În alchimie, decolorarea sau albirea (albedo) este semnul c , dup înnegrire (nigredo), materia primar se afl pe drumul spre piatra filosofal . În dic ionarul lui Hans Biedermann, albul simbolizeaz uniunea deplin a tuturor culorilor spectrului luminii, inocen a neinfluen at i) netulburat a Paradisului primordial dar i purificarea omului

care i-a redobândit starea originant de nevinov ie. Cum orice limbaj e vinovat - de la Saussure încoace - de arbitrarietatea semnului lingvistic, iat -l pe Alex Gregora ambi ionând, la rându-i, a-l reduce în felul s u: prin reînvestirea purit ii, adev rului, s -i zicem rebotezare, prin transfigurare, m re ie i cale spiritual . Albastrul e, de altfel, simbol al spiritualiz rii, al medita iei, al vie ii lini tite, relaxate, cump tate; e culoarea cea mai adânc i cea mai imaterial , mediul ideal al adev rului, transparen a vidului care va veni: în aer, în ap , în cristal i în diamant. Înv torul Iisus este i el reprezentat în ve minte albastre. Albastrul devine simbol al nemuririi omene ti, iar în simbolistica popular central-european este considerat culoarea loialit ii, dar i a lucrurilor misterioase, a mistific rii. În arta preistoric , precum i în cea a popoarelor care cuno teau scrisul, albastrul era foarte rar folosit, întrucât erau greu de g sit materiile prime pentru ob inerea lui.

Cifra trei, cifra treizeci, sunt expresii ale totalit ii i des vâr irii manifest rii poetului ca om-fiu al Cerului i al P mântului. Din acest unghi, poetul e autorul unei neoscripturi cu un neocon inut magicoreligios (despre cele treizeci de mântuiri - n.m.).

Prima ar fi mântuirea prin vis. A doua: prin înv tur . A treia: prin stilistic . A patra: prin ascetism. A cincea: prin traversarea pustiului ontologic. Le urmeaz acestora înc cinci: dospire, înflorire, refugiere în gr din , ridicarea p riei în fa a valorilor reale ci nu de conjunctur , perforarea pânzei freatice a limbajului frust, nepervertit prin cultur ; apoi i acestea cinci: cântecul, dansul, cur irea sufletului cu saliva Domnului, plânsul cathartic, sfatul domnesc.

Alex Gregora este un poet de rafinamente nondiscursive, de esen ializ ri deloc pe muchie de cu it. E adeptul dicteului dar i al supradic iunii (în sensul indicat de Genette - n.m.). De ce dic iune ci nu fic iune? Pentru c Alex Gregora a contopit strategiile narative în al s u vibrotext care se men ine constant ca o confesiune a unui eu ultragiat în menirea sa de reîntemeiere a poeziei, de salvare a ei din marasmul pierderii identit ii subiective, individualizate (pân la narcisism la o adic - n.m.). În rezumat, Alex Gregora se viseaz uneori pe o corabie, ca un sacrificial în numele edific rii monastirii transpoetice. Citez: „Am zinc în sângele meu, am zinc / asemenea zidului lipit cu var atât de pu in”. Ceea ce vrea s însemne c tencuiala zidului Poeziei trebuie fie sub ire i chiar transparent , dac nu complet invizibil ca s nu se pr bu easc , doamne fere te, de atâtea podoabe decorative. „Ca un grâu tân r din vecin tatea unui semn de ap ” este poezia i ea dateaz - de ce nu, la o adic , - citez - „din vremea plivirii p diei secunde...”, de atunci ea fiind, iat , un „joc secund” dar, în cazul u, transludic, adic întors cu fa a spre jocul prim, creativ / genezic, când ogorul era plin „cu gr un e de mu tar ascunse sub o plapum din p mânt reav n, departe de orice form b rb teasc a sih striei”.

Acum trebuie s explic: desigur gr un ele de mu tar sunt cuvintele înc în germinare, ner rite, neformativizate/ neformalizate i

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

neformolizate, dar gata s se d ruie în „ivire splendorii t cute”.

Dar de ce-ar fi limbajul poetic menit „unui trup nou/ intit în piroane de zinc?”. P i, aceast intuire în cuie de zinc pe matri / pe cruce/ pe model e acel paradox în virtutea c ruia poetul e obligat s i fixeze... manierismul într-un tipar personal, strict al s u. „Maculatura” neutr , a unor tineri i tinere de azi, manufacturier , textilist , nonemotiv , produs într-o fabric de hârtie gata imprimat cu ni te prozu e insipide, inodore i incolore, lipsite de orice fior liric sau idee poetic , pe care nonautorii lor i le închipuie a fi poeme, pe noi transmoderni ti, ne irit , ne indispun, ne cople esc prin stupiditatea lor simptomatic i f a clipi o denun m ca atare, i cu acest prilej.

Tr iesc în Târgu-Jiu câ iva veritabili scriitori care au confirmat: Ion Cepoi, Adrian Fr il , Spiridon Popescu, George Dr ghescu, Alex Gregora, Gelu Bir u, Cristian George Brebenel, Zenovie Cârlugea, Silviu Doina Popescu, Vasile Ponea, Ion C pruciu .a. închin lor cu dragostea-ne dintotdeauna. Alex Gregora î i propune mai mult i mai ambi ios: a renaturaliza limba cea poezeasc , dar cu mintea concentrat pe albia râului, „piept nat de duhuri trec toare prin por ile mor ii ca un cârd de gâ te din antichitate pe calea modern a istoriei”. Ei, albia râului e chiar albia construirii poemului „în noroiul ce-i îmbrac malurile” ori dimpotriv , antitezic, în „jocurile de-a mireasma ale ierbii”.

Victoria lui Gregora const în transformarea peisajului, în transmutarea lui de c tre dânsul, cel „ca un t duitor elin” în „exilul de bun voie” ori ca un liturghisitor.

Ritualic prin excelen , poezia scris de Alex Gregora e capabil a se autodefini în termeni limpezi profani dar râvnind aura unei sacralit i recuperate. Într-un „Descriptio”, suntem invita i la „un hotar r spl titoriu / ca o fil de scriptur ” pe care „înc e sânge pe descrierea Domnului. Înc e sânge”.

Utilizând „semne comune”, poetul ob ine, la tot pasul, metafore i metonimii, hiperbole i litote, ba chiar oximoronul. Citez: „când urc metalul ierbii în mine / i îl z resc pe Domnul într-o icoan / înghe at de atâta lumin ”. „Semnele comune” coabiteaz „cu semne

Uhde - În sta iunea de var

Anul IX, nr. 9(97)/2018

ale uciderii pe aur ” în „acele forme de alc tuire ce-i dau vidului Consisten ”, p i fantasmatice „dintr-un aisberg finisat de vid în loc de oglind ”, l sând „un semn de întoarcere / cu m sur i umbr ”, revin în orizontul transgresat ca s i eas iar cuibare ca p rile. i „tot în acea vreme apele se întorceau / în sine” „str juite de coloane de aer primordial”.

Pe aceast „linie sub ire de minereu” „ogorul sem nat cu grâu e doar un tran eu de temelie pentru catedral ”. „Urm etern - poemul cu înf are de pridvor / la m stirea maicilor stele”. „ i vine poetul, i las poemul, se duce, gr itorul i cuvântul”.

Copil ria reprezint pentru Alex Gregora - citez - „o tem colar i un fruct”, „o amintire cavalereasc de alt dat ”, „ogorul sem nat cu grâu - ca un copil trecut de o zi, o s pt mân , o lun , un anotimp”.

Apoi, intrat în „povestea dic ional ”, simultan ne relateaz din propria copil rie: „Într-un dâmb al copil riei mele / s-au adunat cuiburile a o mie de prigorii”; de aici probabil „a luat urma cuvântului”. „Pentru o clip dâmbul copil riei tresare, / ascult osemintele cum se sfarm , / iar ca din pip tutunul / î i scuip toate viespiile”.

Poemul ca un amnar George Dr ghescu presar printre „însemn rile C torului” „bijuterii pentru copiii filosofi”, ca de pild : „O furnic trage pe uscat corabia lui Noe”; „Vis de copil: se f cea c un om de z pad m mângâia pân se topea în palma ta, Doamne!”; „Când eram copil / urcam pân -n vârful cire ului / dup cire e coapte // Au trecut zeci de ani: în vârful cire ului: o sperietoare”; „Singur tatea mea / a urcat în copac, o maimu o prive te cu drag”, „Când pisicile dorm / îngerii torc”. „L-am întâlnit pe Dumnezeu în parc. Se juca de-a v-a i ascunselea cu copiii. De fiecare dat , copiii îl g seau”; „Aripa fluturelui pergamentul copil riei”; „Plou în parc - un copil implor un melc s l ia Acas ”; „Fulgii de nea sunt prea pu ini ca s îmbraci, Doamne, un copil!”; „Printre frunze p rile citesc poezii sau pove ti?” (s.m.); „Neavând cas poetul doarme cu pas rea în colivie”; „În colivie numai singur tatea e liber ”.

De la „Însemn rile de c torie ale lui Niculai Milescu-Sp tariul” i de la „C toria în Africa” a lui Vasile Alecsandri încoace n-au trecut decât ni te ani. Atât. toria e un topos originar în c ile antice, dar ca tem e specific romantismului prin excelen . În schimb c torul e un peregrin pe acest p mânt, aproape un str in (Heidegger). C toriile lui George Dr ghescu sunt interioare i autoreflexive, iar poetul i-a configurat un eu distinct i un destin - îndr znesc a afirma - de excep ie.

Recitesc cu ochi proaspe i poeme pe care le-am lecturat cu fiecare apari ie a lor. Textele au o frumuse e platonician , i aprecierea ne-o sugereaz tocmai figura umbrei l sate oximoronic lâng icoan ori jocul de templier al reducerii hiperbolicului la litot . Citez: „Pe-o piatr un arpe / se plimb agale. / Pe urma lui o furnic / îi num anii” Splendid, nu? Iat , în imediata vecin tate stilistic i oximoronica developare a unor imagini memorabile: „Îngerul meu p zitor a înghe at”; „Prin întuneric / norii se cristalizeaz ”.

Aceste mostre de coincidentia oppositorum îi sunt strict specifice lui George Dr ghescu i prin ele poetul î i verticalizeaz discursul de o maxim economie verbal , ba îl abisalizeaz vertiginos. fie c torul un autoportret emblematic? Deloc narcisist, dimpotriv altruist i profund pedagogic. În definitiv, toat aceast carte con ine reflec ii pe calea c tre o altfel de ontologie: una categoric axiologic , apoftegmatic , sapien ial .

Fiecare poem e ca un amnar care cu o simpl scânteie aprinde un foc ce pare uria de i... de i... descinde parc dintr-un Emil Cioran

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cumva epurat de-o narativitate ori filozofie oarecum... obosite. „Singur la cabin ” e o sec iune de gândire punctual , gr un e de-o densitate nucleontic , de medita ie asupra artei, esteticii, moralei, raportului inexplicabil dintre imanent i transcendent i desigur, dintre profan i sacru / real i imaginar.

Cartea „Din însemn rile c torului” a ap rut într-o important colec ie de poezie contemporan „Gheorghe Grigurcu v recomand ”, zduit de Editura Pleiade de la Satu Mare, în 2017.

Ipostaze întru poezie Mircea M. Pop tr ie te la Heidelberg (Germania), într-un loc plin de referin e spirituale dense. Pentru cineva care scrie - inclusiv versuri - ansa, ca i r spunderea, este imens . „O tensiune se concentreaz în poemele sale: lumea de acas , româneasc , i cea riguros intelectual ” - consider Vasile Dan, nimeni altul decât laureatul edi iei a XXXVII-a edi ii a Festivalului Internaional de literatur „Tudor Arghezi” (25-28 mai 2017). În voluma ul de numai 30 de pagini, Mircea M. Pop evoc / invoc „magica putere a cuvântului/ de a-i lumina/ obiectul ce-l invoc .// Prin poem, firesc e a se rosti pu ine cuvinte/ spre a nu aprinde universul” (Eminescu). Apoi identific „posibile ipostaze întru poezie” (p. 15), se refer la „identitatea poeziei” (p. 16), îl define te exemplar pe poet ca „ es tor de cuvinte/ pe canavaua vremii/ cercând prin vorbe/ nemurirea” (Poetul), ca s -i întocmeasc poetului un portret pentru totdeauna” (pp. 22-23).

Iar eu închei aceste fugare note cu o „Didactic ”: „S scrii poezii / f r’ de cuvinte/ doar prin sugestii, pantomima/ mân în aer - o pas re în zbor / i a a mai departe / de parte, parte, arte” (p.23).

Provincia Co marului, de Silviu Doina Popescu A ap rut, exact pe 29 decembrie 2016, când autorul a împlinit 33 de ani, vârsta lui Iisus Hristos, volumul „Provincia co marului” de Silviu Doina Popescu. E o antologie a întregii opere poetice, ap rut în celebra colec ie „Opera Omnia. Poezie contemporan ” a la fel de prestigioasei Edituri TipoMoldova din Ia i, directorul ei fiind poetul Aurel tefanachi, iar coordonatorul seriei Valeriu Stancu, i el un scriitor polivalent.

Prefa a - „Devenirea întru poezie” îmi apar ine (pp.3-19) i ea scoate în relief profilul complex al po(i)eticii lui Silviu Doina Popescu sub semn orfic ori ludic, postmodernist dar i meta- ori transmodernist.

Cartea „Provincia co marului” num 209 pagini i e subîmp it în nou capitole dup cum urmeaz : I. Amiaz pe mare; II. Enigma generalului; III. Azilul nop ilor de granit; IV. Ciclul Andromeda; V. Provincia co marului; VI. Ideea de ghea ; VII. Dedica ii lui Nimeni; VIII. Cetatea din Soare; IX. Addenda.

La o prim privire, cele nou „transversalii” ofer cititorului avizat primele repere: ca punct de plecare perechea complementar dintre apolinic i dionisiac, pe urmele lui Nietzsche din „Na terea tragediei”.

Aceea i viziune oximoronic se reg se te în ciclurile „Provincia co marului” i „Cetatea din Soare”, având ca ter iu inclus ciclul „Azilul nop ii de granit”. Ideea de ghea devine sub razele soarelui dintr-o amiaz pe mare o serie de „dedica ii lui Nimeni” (personajul homeric din Odiseea regelui Ithac i, Ulysses). Ciclul Andromeda asigur un regim cosmogonic scriiturii „la rece” dar i „la cald”, într-o baie filozofic guvernat de rela ia dintre general i particular, reconotat

49

enigmatic-tainic exact ca în codul teoretic al transdisciplinarit ii i transmodernit ii de dup anul 2000.

Dar s trec de la „general” la „concret”. (Meta)po(i)eticitatea lui Silviu Doina Popescu traseaz un arc de bolt , dublat de un altul voltaic, între subcon tient i supracon tiin , între surrealism i transimaginar. Iat de unde survine noutatea absolut , din conjugarea „sunetului pur” de sorginte eminescian cu „misterul blagian”: „O simfonie mut / de sunete ascunse -/ deci arta nu-i pierdut ”. Poetul - cel mai tân r vl star al colii de Literatur de la Târgu-Jiu - e un artist specializat pe spa iu scurt, exprimându-se fie minimalist, fie compozi ional, preferând flash-ul de un dinamism imploziv ca la Ion Barbu: „Se mistuie-ntr-un cântec/ un gând s dit în febr -/ cuprindencet tot trupul/ extatica algebr ” (Poetica algebrei). De fapt poeziai esen (chiar chintesen ) curat dar provenind dintr-o ap însângerat , care fierbe alchimic într-un athanor în care, Alchimistului, îi cad sudorile de pe fruntea - i ea însângerat de cununa de spini golgotici. Adic mai exact proezia-i e „rou dulce” - semn al prospeimii i al transaparen ei în care magia s-a transformat în dicteu „transaparent” (care reune te cripticul i fanicul, sacrul i profanul într-un întreg dic ional performant dar uluitor de accesibil). În mod deschis, poemul practicat de Silviu Doina Popescu în „Provincia co marului” are caracter cristalografic, ini iatic, semiologic, bibliopolisian, fecund (e vorba de acea inevitabil graviditate a literelor): „O carte se deschide./ Tremur tor, o foaie,/ cu litere gravide/ se stinge în odaie”. (În Bibliopolis). Procesual/ fenomenologic, „dese(m)nele devin”, se transform , sub privirea miticului Orfeu, a regelui Alphonse, a lui Manole de pe schela-i autosacrificial , a lui Venus, a lui Platon, Pan, a Omului tainic .a.m.d., to i parc ni te heteronimi existen i i, totu i, reinventa i într-un limbaj propriu, distinct, de o frumuse e vie, expresiv , transcendent a adâncurilor, a unui „p gân regat”, a „de ertului de sare”, a amintirilor de catifea, a unui Alt t râm „sub cerul de aluni mistuitori”.

Exerci iul de extrac ie (transsubsta ial - n.m.) dobânde te, ca la Ion Pillat, forma unui distih expurgat de orice balast, o emana ie a unei interiorit i virgine: „Crepuscul de lumin verde/ treptat într-un copac se pierde” (Distih interior). Iar copacul e însu i Pomul C uzitor spectral (acesta fiind câteodat nominalizat): „infinit salcâm, cu crengile crescute-n cuie i trunchiul aromat ca o gutuie”(Creang de salcâm, curmal viu al lui Platon, salcia lui Vincente etc.).

Volumul, superb ca realizare grafic , apar inând lui Andrei tefanachi, are, spre sfâr it, propus, un eseu intitulat „O vizit imaginar în atelierul lui Brâncu i” de la Paris (pp.171-176) i ni te note de jurnal intitulat „Consumatorii de lotus” - titlul figurând ini ial pe coperta romanului „Dorin a” din 2015 (comentat elogios de Emanoil Marcu în „Convorbiri Literare” - n.m). Curriculum vitae e semnat de mine, I.P.B., i de prof. Gabriela Popescu, ambii fiind p rin ii poetului.

La sec iunea de „Comentarii critice” semneaz , dup mine, I.P.B., Anghel Dumbr veanu, Zenovie Cârlugea, Al. Florin ene, Ioana Dinulescu, Eugen Negrici, Valentin Ta cu, Alex.V. Alexandru. Închei cu precizarea c Silviu Doina Popescu a f cut parte o vreme din echipa „Gorjeanul”, iar în prezent e redactor- ef al revistei „Miracol de Br diceni”.

Bibliografie: 1. Matei C linescu: A citi, a reciti. C tre o poetic a (re)lecturii; Editura Polirom, Ia i, 2003; traducerea: Virgil Stanciu 2. Paul Cornea: Interpretare i ra ionalitate; Editura Polirom, Ia i, 2006 3. Alex Gregora: Zinc feudal; Editura PIM, Ia i, 2017 4. George Dr ghescu: Din însemn rile c torului; Editura Pleiade, Satu Mare, 2017 5. Mircea M. Pop: O mân de cuvinte, Editura Mirador, Arad, 1996.

6. Silviu Doina Popescu: Provincia co marului; Editura TipoMoldova, Ia i, 2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Sandor HALMOSI (Ungaria)

CISKO N A R F s e Kocsi d e r e c Tradu

Ora 9.36 O discu ie important . Se rostesc argumente profesionale, trebuie ap rat punctul de vedere. Bate soarele prin geam, laptopurile gânguresc în surdin .

Adam cuget , cei doi Péter sunt prieteni buni la vorb i la ag .

Misi spune ceva, ar trebui s reac ionez, dar eu nu v d decât chipul t u, lini tea ta paralizant umple spa iul.

Nu-mi vorbe ti de s pt mâni întregi.

De i râsul t u ar deschide raiul, la un cuvânt al t u s-ar desp i apele m rii.

Start Up meeting, ne afl m la documentul ini iator al programului, începe s plou i jos, pe drumul Maghiarilor distin i cu premiul Nobel încol te iarba proasp .

Dar ce se întâmpl cu proiectul de frumuse e, cu proiectul demnit ii, ce-i cu proiectul de via i oratorie?

Ce-i cu lumea? Ce se va alege de noi, iubito?

Cine-i responsabil, care sunt termenele, etapele critice?

Din câte cuvinte se încheag pacea?

Din câte s ruturi buna moarte?

Vom deveni pl cu de strad , pom, floare, burni c ldu pe tufele de lavand . Dar pe noi nu ne ajut .

Ora 9.36. Nu exist aer. Exist bombe. În noi, sub noi câmpii otr vite. Lipse ti.

Lipse te acoperi ul de pe casele cu paturi.

Vi eilor aburinzi le lipsesc paiele, Lumii - b taia.

Lucr m. La rând e Quality Gate, avem siguran a calit ii, rodul muncii noastre se pârguie te.

Lumina se prelinge pe pere i. Ar trebui s m duc pescar în Norvegia i s -l a tept pe Mântuitor, pân -i interesat înc . avea mâini b torite ca p mântul pe care calc .

L-a lua la rost pentru soarta mea.

Pe mine cine m-ar lua la rost pentru iubire?

Cine mi-ar cere iubirea?

Indicatorul nu se mi . De i documentele sporesc, tabelele excel se umplu, am discutat deja cursul java, Peter a semnat deconturi de cheltuieli i facturi de c torie, le-am r spuns germanilor, am luat decizii, am glumit, e mul umit i Misi, e bine a a, proiectul a demarat i ne va împlini speran ele legate de el, dar eu de tine a vrea s -mi leg toate speran ele, femeie, Dumnezeu, me tergrind , ai multe nume, tu, una i indivizibil , i-s mari nevoile tale i-i mare puterea ta, dar i tu e ti neputincioas în fa a

înd tniciei timpului i a golului imens, eu însumi sunt exemplul, prive te, înc -i tot ora 9.36, de i am încercat deja totul, am derulat fulger tor dou vie i, am dansat, am mig lit împreun , am demarat un proiect, ne-am f cut s râdem i credem to i în viitor, Adam e încrez tor, Wolkens vesel, i Misi e mul umit, în diminea a aceasta lui Kohalmi Péter i s-a n scut o feti , cu cezarian , o cheam Réka, e bine, la fel i nevast -sa, care-i brazilian , a venit aici, la cap tul cel lalt, mai trist al lumii, dup un b rbat pe care-l respect i-l iube te numai eu sunt singur i tu orfan s-a oprit i timpul i s-a terminat i aerul nu m pot împotrivi cu nimic i nici tu nu po i face nimic împotriv , Doamne, pentru c scriptura se împline te orice scriptur se împline te tu ai vrut s fie a a nici frumuse ea nu cunoa te alt regul i î i are i iubirea propriile tipare ora 9.36 alarm cu bomb .

Leoaic tân i pentru c nu i-am venit de hac, doar legam timpul în curmeie, e acolo i cel lalt dac ar fi lini te r bdare un rm mai pu in mi tor n-a mai r mas nici o jum tate de ceas i nu-s nici al i bulg ri de timp nici buc ele cele dou evenimente cruciale i pentru mine toria i iubirea voi pleca peste câteva zile i nu tiam c exist i a a ceva draga mea hoin re te i acum orbec iala asta l m acum fri ca s fim aten i la idil la lec ia de flaut de-ar continua doar ea numai t cerea asta nu sare-ntr-o parte i alta e de-un an deja o mielu ea

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Nicolae V{L{REANU S~RBU

Cum o arc de ap De noaptea se terge pe frunte într-o cas retras minunându-se de atâta dragoste de odihn , diminea a când n

le te lumina.

De inima se strânge în ce înseamn iubire i orice atingere r mâne lipit de piele cum o arc de ap pentru salvarea vie ii. tiu ce munte cre te-n trup acolo unde a teapt na terea ori învierea care iese înafar ca o flac din suflet.

Se deschid por i Drumurile caut un sens vie ii, nesfâr itul d putere fiin ei nu se opreasc .

Din unghiul vederii prea departe se deschid por i prin care voi trece spre orizonturi cu noduri dezlegate din ochiul soarelui diminea a. a cum aerul curge înserarea pe ape trecând prin cearc nul amurgului, voi alc tui din vorbele descântate în trupul cu noaptea de fulgere.

Iubirea devenindu-mi fragil ... Încerc s pun semne dimine ii lichide, descul sar peste valuri de ploi i-i dau ocol întunericului din lume în alt lume s fiu.

Sear de poveste Se toarn -n pahare vinul vibrant i fructuos la miros i maiestos la gust. În seara cu lumina difuz din pere i se dezleag vorbe cu gânduri ascunse, masa vis toare ca o salcie b trân ascult cum focul pâlpâie-n sob .

Cînd totul cap o limpezime de spirit în gra ia oaptelor feminine, irumpe prin to i porii consensul

în care orice zvon se desprinde, cap o aureol b nuit demult.

Nimic nu-i asemenea cuvintelor calde când e vorba de iubiri sfârtecate i arse de rugina toamnelor sosite în pragul casei atât de gr bite.

Dincoace i dincolo de firea lucrurilor Dincoace de firea lucrurilor e firea oamenilor ce respir realitatea ca pe un adev r trunchiat, prinde razele de lumin i le face m nunchi.

S-a întâmplat cel n scut s nu fie din întâmplare.

Cine din cine se trage i dac asta e noroc pe care-l pip ie cu degetele înflorite.

Chiar i ce-i str in se umple de patimi cu arom de ment i fa a r coroas , un simbol viclean îmbrac înf area nen scutului peste timpul care nu se joac cu faptele, nisipul se umple de vânt i-l orbe te.

Firea omului dobânde te întindere i în elegere i nimeni nu se ascunde dup ziduri dincolo de firea lucrurilor.

La r

cini

-ntorc de unde am plecat, la r cini, stejarii m umplu de m re ie, cum oare s -mi dep esc limitele dac adâncul nu m ini iaz s urc. tiu cum se cade dac n-ai for i nu m las doborât de furtuni r zle e izgonite de sunetul clopotelor.

Am sc pat de teama de încle tare, cred c am o singur int i ea se dep rteaz mereu, dar lupta e cu mine, nu cu ea.

Nu tiu alt cale mai dreapt decât perseveren a în ac iune cu sabia încovoiat deasupra capului pân du manul se pierde pe sine.

Femeia de ploaie Invoc pas rea care zboar spre univers

i m întreb pân unde?

Nimic nu m face s cred c r mâne o himer când lumina o înso te albastr . În mine a înflorit carnea i exult odat cu via a din b ile inimii, doar sângele clocotitor prin artere trece printre trandafirii dragostei, nu-i rupe, i în eap destinul i mor.

Pune- i la ferestre frumoasele curcubee ale dimine ii, teapt femeia de ploaie, te atinge cu fiorul ei înl uit de fluturi Poate vom pleca pe drumul izvoarelor spre ora ul acela unde coboar infinitul în coloane i pe mas , t cerea înghite umbre sculptate pe margini rotunde.

ti urile logicii Mereu m încurc întreb rile f r spuns, dar îmi place s le caut, m plimb cu gândul prin h ti urile logicii pân m întorc iar i la experiment.

Tu-mi deschizi alte orizonturi -mi explorez posibilit ile native, dar nimeni nu-mi garanteaz tiu s le fructific activ. a c nu pot s ies din obi nuin , m lep d de nep sarea bolnav în care m-am zidit nefericit prin timp, mai bine nu fac nimic care cost , nu m pedepse te nimeni.

Din contr speculez orice stare din care câ tig ceva f mare efort.

Transpus cântecul e în inim îl ascult cu fiecare arip de suflet nu-mi doresc s zboare simt cum mi se încre te pielea se topesc în aer armoniile din t cere îngerii suspin i coboar pe aproape sunetele se respir orizontul transcende-n culori eu m recompun ginga ca un copil

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

LIrina Lucia MIHALCA

Simboluri efemere

în corpurile de lumin .

În aceast diminea , ceva s-a pierdut pe drum, vântu-mi opte te ner bd tor cuvinte solitare, o trecere fugar ce- i poart pa ii într-un timp topit în cerul albastru, o pas re nedumerit se-aga de-o ramur sub ire, ca o mân ce coboar u or, molatic, pe strunele t cute.

Abandona i ritmului firesc al vie ii îns i, p ti în lumin , culorile par mai vii. Ascul i murmurul stelelor.

Mi care diafan , prezentul este tot ceea ce este, totu-i mai clar, totul accep i, ier i, surâsul misterios sculpteaz un timp, captând realitatea în oglind .

Totul pare lent i departe, dintr-un timp curg tor, ca nisipul uscat într-o clepsidr , fac un pas înapoi, consult tarotul kazar, scrise sunt în piatr : „ce iubire ciudat , fumul de prim var s-a unit cu fumul de toamn ”.

O scurt tur în noapte i profunzimea ei.

Pentru a-i urca i pe al ii, via a î i are momentele pentru care inima ne invidiaz .

Un timp al splendorii, amprent a Sursei! În om, Dumnezeu se relev . În puritatea inimii iubirea din noi se treze te, se revars cu gra ie, eliberându-ne.

Un sunet sacru, transfigurator, limpede ca lacrima, ne unific

Un popas în eternitate Peisaj înz pezit, o lun de z pad , un ceas c zut în uitare.

Prin zborul fluturilor, visele tale î i plâng petalele, dar aduc înapoi buchetele ned ruite. În cazul în care amprentele se terg, cuvintele î i vor pierde orele de lumin i florile de prim var , valul unei înfloriri a fericirii.

Las t cerea de m tase s i reia zborul, îndep rtându-se, în fâlfâirea str vezie a petalelor de margaret ...

Sunetul perfect O lacrim a cerului a picurat în noapte. cere i iar i t cere.

O stea a c zut în vâltoarea adâncurilor. În Noul Timp nu mai exist niciun voal.

Din ciclul etern, în jocul secundar, o grani relativ exist , cobori câteva trepte i vezi chipuri multiple.

Umbrele se cern ca prin sit , întâlnirile sunt grele, ne leag .

Cu aripi str vezii, suferin a i teama s-au stins, topindu-se, ca z pada sub razele soarelui.

Spre zorii str lucitori uitarea a fost îndep rtat , a cum prim vara departe i-a scuturat florile.

Prin Templul P cii creat, respira ia divin curge

Ascult cântecul p rii în zbor, ascult !

Vântul departe îi poart trilurile, redându-le clipei intens tr ite cât ve nicia.

Certitudine.

Claritate. scute din cântecul ciocârliei, petale de t cere plutesc pe râul de cuvinte.

Metafor penetrant , o expira ie divin coboar , odihnindu-se în adâncuri, pentru c , vezi tu, orizontul profit de memorie, strându- i, în palme, uvoiul de vise. În lini tea nop ii, sub aceast palet de lumini, ca un flux inversat, timpul i-a aruncat o ancor în vis.

Deschidere delicat , respira ia ta, contopit cu blânde ea din aer abia perceptibil , se împr tie pe pielea mea, lipindu-se, ca un ecou în inim .

La o margine de timp totul dispare, asemeni unei e arfe fluturate pe un peron.

Un popas în eternitatea f pauz .

Sub ochii t i, gândul se opre te într-un curcubeu, pe un cer senin.

Zâmbetul te înso te în toate.

Aici, pretutindeni, acum... începi via a.

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Ben TODIC{ (Australia)

Eu sunt omul muncii ]i al faptelor mele România nu mai exist , e lipit de expirarea imperiului de care a fost hipnotizat sau, mai bine-zis, de conduc torii ei. Algoritmul natural al pr bu irii imperiilor m-a convins c eu nu sunt aici pentru elul cuiva, ci pentru credin a mea. Rolul meu nu e s m aliniez cu simplificarea sistemului de a profita pe moment, s tr iesc în ordine ca s îi salvez prin încuraj ri financiare pe conduc torii lui i s -i promovez într-o lume care iube te doar banul, evitând falimentarea natural a unei clasei obsedate s de in controlul pentru a nu paraliza economic civiliza ia. Lan ul pr bu irii începe de la cap. În disperare i lips de fonduri, toate organiza iile i serviciile locale, ap , s tate, electricitate, educa ie, transport, comunica ii etc. sunt vândute particularilor necru tori i hr re i, jefuitorilor care v d o oportunitate de îmbog ire în speran a salv rii „v cu ei” locale care între ine popula ia i pe cei angaja i. Chiriile se tripleaz în toate câmpurile administrative locale, iar cu ele toate mecanismele de protec ie ale rii, pe nesim ite, ducând spre pr bu irea economic i politic a întregii na iuni. Mai are importan dac am muncit toat via a i-am fost mândru de faptele mele bune? Depinde de cine sunt în rela ie cu locul i familia în care m-am n scut, de cine sunt în func ie de locul i rolul meu în via . Dac am oarece sentimente pentru aproapele meu, atunci trebuie s particip la bun starea i demnitatea existen ei lui. Întotdeauna, când un sistem se pr bu te se deschid casele de noroc i toleran , cazinouri, ia amploare prostitu ia, crima este în cre tere i prosper , i te întrebi unde sunt cei care ar trebui s controleze i s estompeze aceste fenomene? Oare poli ia, sistemul justiiar sunt cei care dau frâu liber pr torilor? O perspectiv sumbr , înfrico toare!!!

Majoritatea românilor doresc o via lini tit f a le p sa de cruzimea politic din media i circul zilnic de pe ecrane. Internetul presupus un instrument de înnobilare s-a transformat într-o caracati de înrobire i control al planetei. Dac ai parvenit în democra ia de dup comunism, atunci vei lupta încontinuu s i p strezi averea i -i ii pe cei s raci sub papuc la nivel de prostie i inferioritate, incapabili s lupte pentru drepturile omului i corectitudine politic . Pe de alt parte, clasa de mijloc este încurajat s iubeasc banul, astfel se continu sp larea pe creier, crezându-se cu sfin enie c adev rata fericire este acumularea banului. Prin aceast atitudine de l comie, au convingerea c averea-i secretul unei vie i fericite.

Suntem cu to ii unici i de neegalat prin faptele noastre, depinde în ce direc ie le îndrept m. Avem senza ia c lumea familiar nou se pr bu te i în disperare inem cu din ii de ea. Nu mai ine i!, va sf tuiesc. Schimbarea e inevitabil , iar rolul nostru este s ne adapt m i s ne realiz m rolul i datoria fa de aproapele. Genera ia nou nu tie asta i investe te cu elan i încredere în idei noi pe care le încastreaz cu talent în ruinele vechii lumi, de parc cineva inten ionat regizeaz i trage sforile din întuneric evenimentelor de pe p mânt.

Sigur! Nu este Dumnezeul Biblic atât de familiar nou , dup ale c rui porunci ne conducem i func ion m. Atunci, înseamn c este o echip mult mai sofisticat , complex în afara planetei, care experi-

menteaz strategii de vie uire cu sufletele noastre. Inten ionat suntem întrerup i de la evolu ia spiritual pentru a l sa loc unei noi repet ri, s-o lu m din nou de la zero. De ce? Este oare elul nostru de a cre te intelectual aici sau de a livra cât mai multe spectacole, cât mai multe versiuni, re ete ale aceluia i fel de mâncare? E ca i cum suntem prizonierii sistemului, captivi în „Patul lui Procust” i nu putem sc pa din aceast treapt a evolu iei. E ca i cum cineva posesiv nu dore te ca omul s afle c planeta este rotund . Suntem inu i într-un model de pref torie fericit , într-o menghin roz. Î i place culoarea, î i d speran e, este un fel de fudulie de a fi om fericit, de i sim i cum i cât de tare e ti strâns în ching . Nu se dore te s -l lase pe om s afle adev rul! „Cine e ti tu?”, „Ce cau i tu aici?”. Tr im într-un tablou de ev mediu. Un fel de “inchizi ie”. Suntem închi i într-o cu , ne complacem din neputin i ca s uit m de rolul nostru, de munc i faptele pentru care am fost crea i, ne juc m de-a mama i de-a tata, de-a r zboiul i de-a pacea, de-a fericirea i de-a mizeria, durerea i dragostea, ne schimb m rolurile i calit ile i juc m mereu o nou pies în care personajele se schimb între ele: Dumnezeu cu satana, femeia cu b rbatul, canibalul cu victima, criminalul cu poli istul etc.

Ne respect m, ne batem joc de noi. Le lu m cu rândul i pe rând.

Suntem un sac de emo ii, de trucuri i mecherii. Cât de jos coborâm?

Suntem cobaii, cui? Ni se spun pove ti care devin apoi realitate, suntem preg ti i dinainte, încet pentru infern, calvar. Suntem mereu du i de nas de la o civiliza ie la alta. S fie p mântul o coal de cre tere sau o ser de cultivare a sufletelor pentru un aprozar „a a promis nou ” DIVIN? Ne sunt mereu create situa ii de violen i rasism care ne sunt servite de sute de ani ca lec ii de cre tere moral a avea solu ii finale, de încheiere i mers mai departe de parc omenirea trebuie s tr iasc mereu în ciclu acelea i p cate de parc am fi epuizat toate experien ele posibile din univers. S-ar p rea c „înv torii” no tri sunt limita i, anemici divin. Poate c ar trebui pensiona i i angaja i al ii noi, cu adev rat progresi ti i în tori.

Eu sunt omul muncii i al faptelor mele sau un epuizat ca erou al genera iei mele i apoi abandonat pentru a face loc noii genera ii de sacrificiu, de inocen i, o nou genera ie care vrea i ea s tr iasc via a ta, s aib i ea ansa s o simt , s simt lan ul în scrânciobul vie ii false al învârtitului prin istoria înving torilor de azi. A magicienilor infernului dantin.

Tu, obosit, renun i i î i accep i destinul, întrebând dezam git: oare pentru asta suntem noi aici? S capitul m? Cei noi, zicând c e rândul lor s se dea i ei mari ca s tr iasc experien a ta, a a c te vor ignora pe tine cel b trân i încercat i vor merge înainte. Acesta e i motivul pentru care istoria a fost scoas din programa colar ?!

Manipularea i sp larea creierului continu pe arena global cu prioritate i le tr im cu pl cere i pasiune ca supereroi. Deci, azi suntem cu to ii supereroi, a a cum am fost odinioar în comunism, cu to ii egali, la fel de s raci. Nu e mare diferen , doar denumirea e alta. Eu continui, sunt omul muncii i faptele mele, imposibil de egalat..., în ringhi pil! Ame it sau Treaz, m întreb: UNDE-I ROMÂNIA?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Mihai CABA

Traian Mocanu, un pictor care te cucere]te „dintr-o suflare” Vernisat recent la Galeria de art „DANA”, expozi ia maestrului Traian Mocanu, intitulat deloc întâmpl tor „Dintr-o suflare”, i-a confirmat în fa a numerosului public prezent incitantul ei titlu. Cele 53 de tablouri de mari dimensiuni expuse de consacratul pictor ie ean pe simezele primitoare de la parterul i etajul galeriei i-au impresionat, fiecare în parte i toate împreun , privitorii ...dintr-o suflare. Afirma ia nu este nici ea una anume c utat ; aceasta având în substrat o impresie general asupra panoramei picturale ce se înf eaz ochiului atent într-o diversitate de forme i culori, într-un labirint al imaginilor alternante de umbre i lumini, ca un corolar al unei arte, abstracte sau nu, exercitat de autor dintr-o r suflare a propriei con tiin e creative ajuns la maturitatea ei.

Departe de a avea o tent ostentativ a compozi iei sale, expozi ia „Dintr-o suflare” a pictorului ie ean Traian Mocanu, a 3-a „personal ” la Galeria „DANA”, de la intrarea acesteia în circuitul artei ie ene, din 2007, se recomand singur printr-un remarcabil i veritabil discurs plastic al autorului privind modelarea sufleteasc a frumosului din via a noastr de zi cu zi. Fie i numai pentru acurate ea acesteia, expozi ia maestrului Traian Mocanu poate fi apreciat dintro suflare ca o deplin tate a reu itei! Felicit ri, maestre!

Despre maestrul Traian Mocanu afl m o succint „carte de vizit ” din programul de sal al expozi iei, ce impresioneaz prin

Maestrul Traian Mocanu - la ora vernisajului expozi iei Dintr-o suflare

palmares. S-a n scut la 26 august 1954, la Ia i. A absolvit Institutul de Arte „N. Grigorescu” de la Bucure ti în 1977. Începând de la debutul din 1976 a realizat 25 de „personale”, la Bucure ti, Ia i, Chi in u, Augsburg, Paris, Suedia, New York, Toronto, Budapesta, Viena, Magdenburg, Lisabona. Are lucr ri re inute în colec ii particulare din România, Fran a, Grecia, SUA, Canada, Israel, Italia, Mexic, Anglia, Turcia, Suedia, Portugalia, Martinica. A ob inut numeroase premii pentru pictur , dintre care cel mai important este „Premiul de Excelen al UAP” din 2003.

Interesant este i faptul c în afar de atrac ia picturii, Traian Mocanu a fost ademenit cu timpul i de crea ia poetic , în care a debutat în 1997 cu volumul de versuri „La marginea nimicului”, la care s-au mai adâugat treptat i altele, precum „Iluzia optic ” (2002), „Atelierul - mocanofoze I” (2007), „Atelierul- mocanofoze II” (2011), „Mielul de ap ” (2012) i „Efemeride” (2014). Aflând despre aceast dualitate creativ a maestrului Mocanu, privitorul va întrez ri lesne în tablourile lui un „interludiu” artistic al penelului cu poezia, nuan ându-i sensibil st rile lui suflete ti. La tot acest sumar biografic poate ar mai fi de ad ugat i faptul notabil c maestrul Traian Mocanu este prezent i în monumentalul volum antologic „Un secol de arte frumoase la Ia i”, realizat, în 2004, la Editura ART XXI, în condi ii grafice deosebite, de c tre reputatul critic de art Valentin Ciuc , care avea s -i includ , în afara celor 4 reproduceri ale unor tablouri, i o însemnat apreciere critic , din care spicuim: „Poet, pictor, cronicar plastic, editor al jurnalelor unor confra i defunc i, Traian Mocanu, profesionist exersat, a trecut cu lejeritate de la un structuralism animat de frisoanele construc iei i de apetitul pentru organizare compozi ional spre lucr ri intind portretul, natura static , motivul decorativ. Trece u or de la discursul controlat ra ional la cel aluziv sau complet abstract, de la un cromatism vivace la monocromie.”

Moderat de Smaranda Bostan (curator), vernisajul expozi iei „Dintr-o suflare”, a maestrului Traian Mocanu, a fost jurizat de Maria Bila evschi (critic de art ) i de Emanuela Ilie (conf. dr. la Universitatea de Arte „George Enescu”), ale c ror „presta ii de specialitate” aveau s sublinieze str daniile i meritele artistului în finalitatea acestei noi expozi ii revelatoare.

Dovedindu- i i de aceast dat clasa „intruziunii” în structura filonului pictural al operei artistului, cuvântul Mariei Bila evschi, o prezen de marc la majoritatea expozi iilor g zduite de Galeria „DANA”, i nu numai, avea s descifreze m car i câteva dintre „simbolurile ce incorporeaz nostalgii sau contradic ii existeniale” zugr vite de autor cu talent me te ugit în tablourile ce compun expozi ia „Dintr-o suflare”. În finalul acestuia, cu reputa ia-i recunoscut , Maria Bila evschi avea s conchid : „Traian Mocanu pare deruleaz filmul unei munci desf urate în singur tatea eremit

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a atelierului, conturând profilul unui artist care exploreaz autonomia expresiv a liniei, care d astfel profil unui univers oniric într-o zidire de imagini.”

Invitat la cuvânt, nici Emanuela Ilie, apreciat pedagog artistic universitar, n-avea s lase mai jos „stacheta” aprecierii sale critice, exprimat „dintr-o proprie suflare”, asupra noii expozi ii personale a maestrului Traian Mocanu, în care „nu numai tehnica particular , lesne recognoscibil , a artistului mereu preocupat s ofere privitorului iluzia - ie irii din tablou - ci i motivele cu cert înc rc tur simbolic pe care acesta le investe te cu func ia de revelator al transcenden ei: figuri translucide, arbori umaniza i, forme obiectuale anamorfice, hieroglife, caverne, subterane labirinturi, diluvii eliberatoare. Altfel spus, metamorfoze revelatorii (...) care ofer posibilitatea accesului la sacru.” Aprecierea cuvânt toarei s-a extins i asupra întregii personalit i a artistului-poet, din care au fost citate, spre exemplificare, câteva versuri de mare rezonan meditativ .

Respectându-se „tipicul” oric rui vernisaj, la sfâr it, a fost invitat la cuvânt maestrul autor, Traian Mocanu, care în cuvinte calde avea mul umeasc numeroasei asisten e, colegilor de breasl , prietenilor i cunoscu ilor i nu în ultimul rând, prezentatoarelor i Galeriei „DANA”, excelent gazd primitoare. De re inut este i faptul deosebit c pictorul Traian Mocanu nu a uitat s evoce în cuvântul u i figura luminoas a mentorului s u, pedagogul i pictorul Mircea Ispir, „cel care, cu har didactic, avea s -i îndrume i s -i c uzeasc pa ii în lumea artei i a penelului”. Onorant declara ie a unui pictor, devenit la rându-i o emblem a artei ie ene i române ti.

Ca toate s fie bune i la locul lor, o „voce” din public avea s sintetizeze într-un catren personalitatea distinct a maestrului Traian Mocanu: A face art , a a, „dintr-o suflare”, / E un privilegiu deartist adev rat / i-n expozi ie vede fiecare / C maestrul Mocanu l-a reconfirmat!

Vernisajul s-a încheiat într-o not de bun dispozi ie, la „un pahar de vorb ”, în ambia a pl cut a gr dinei Galeriei „DANA”, acolo unde forma ia vocal-instrumental Transfer Maxi Band î i regala auditoriul cu melodii nemuritoare. Cuvenite felicit ri Galeriei „DANA” pentru aceast nou reu it !

Deschis publicului larg, amator de art , pe toat durata lunii septembrie, expozi ia „Dintr-o suflare” a maestrului Traian Mocanu a teapt s -i descoperi i valen ele ei artistice binef toare orirui suflet iubitor de frumos.

Metaforele picturale ale maestrului Traian Mocanu

Forme, culori, simboluri, o fascina ie dintr-o privire

55

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Septembrie

Dumitru ICHIM (Canada)

MANITO AHBEE

Pe la-n imea norilor Muntele Yoho i-a l sat p durile de s rb toare i poarte lumina lor mai departe.

La ce i-ar folosi Negr itului Schivnic cuvintele noastre?

Vulturului nu-i de ajuns aripa întins pecete s pun genunii?

Yoho, spune cascadelor noastre ce bra ele- i ridic pân la tine, Nemuritorule, cum se vede moartea de sus? dar Yoho a spus vulturilor s tac , i fiecare, dup culoarea cerului zburat, o pan s -i aduc pentru coroana de zeu ascuns în om.

mo tenitorii ve niciei mele se vor numi, i tocmai de aceea vor purta coroana tuturor vulturilor, când iubirea lor va fi ca nestemata Fecioarei Lacul Yoho în care-mi odihnesc nemurirea.

O, fii vulturilor mei, bate i din tobe fl rile lor, dansa i focul c soarele-i în voi, treiera i în picioare apusul de ultima s mân a mor ii.” a gr itu-le-a Yoho cu cele trei cascade ale Cerbului Ro u i-n inim de om coborând începu s danseze pe tobele inimii lor: Ma-ni-to, Ma-ni-to, Ma-ni-to, Ma-ni-to ah-bee, Ma-ni-to ah-bee...

Se întorceau cascadele spre muritori: „Moartea, dac nu iube ti, are lungimea viermelui neadormit, de aceea râma e de p mânt i nu va fi niciodat vultur albastru.

Moartea, dac nu iube ti, are aripi cu drugul gre it, de aceea zborul ei va fi pe sub p mânt i niciodat nu va zbura ca vulturii ro ii din sânge.

Moartea, dac nu iube ti, de aici de sus, are în ime de muritor, numai c omul iubind str luce te ca lacul lui Yoho, ca ochiul Fecioarei spre Fiu, de aceea îndr gosti ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Uhde - Sora cea mare

1.09.1940 - s-a n scut Alexandru Grigore (m. 1981) 1.09.1943 - s-a n scut Constantin M. Popa (m. 2016) 1.09.1944 - a murit Liviu Rebreanu (n. 1885) 1.09.1948 - s-a n scut Dumitru M. Ion 1.09.1972 - a murit Ani oara Odeanu (n. 1912) 1.09.1974 - a murit Coca Farago (n. 1913) 2.09.1895 - s-a n scut D. I. Suchianu (m. 1985) 2.09.1900 - a murit Aron Densu ianu (n.1837) 2.09.2002 - a murit Rodica Ojog- Brasoveanu (n. 1939) 2.09.2005 - a murit Alexandru Paleologu (n. 1919) 3.09.1716 - a murit Antim Ivireanul (n. 1660) 3.09.1887 - a murit Timotei Cipariu (n. 1805) 3.09.1907 - s-a n scut Pavel Dan (m. 1937) 4.09.1881 - s-a n scut George Bacovia (m. 1957) 4.09.1992 - a murit Dan De liu (n. 1927) 5.09.1858 - s-a n scut Alexandru Vlahu (m. 1919) 5.09.1921 - s-a n scut Adrian Marino (m. 2005) 5.09.1929 - s-a n scut Catinca Ralea (m. 1981) 5.09.1986 - a murit Nicu T nase (n. 1924) 6.09.1817 - s-a n scut Mihail Kog lniceanu (m. 1891) 6.09.1819 - s-a n scut Nicolae Filimon (m. 1865) 6.09.1910 - s-a n scut Dumitru Corbea (m. 2002) 6.09.2009 - a murit Damian Necula (n. 1937) 7.09.1902 - s-a n scut erban Cioculescu (m. 1988) 7.09.1993 - a murit Eugen Barbu (n. 1924) 7.09.2008 - a murit Vintila Iv nceanu (n. 1940) 8.09.1884 - s-a n scut George Ulieru (m. 1943) 8.09.1887 - s-a n scut Constantin Beldie (m. 1954) 8.09.1907 - a murit Iosif Vulcan (n. 1841) 8.09.1909 - s-a n scut M. Blecher (m. 1938) 8.09.1926 - s-a n scut tefan B nulescu (m. 1998) 8.09.1930 - s-a n scut Tudor Popescu (m. 1999) 8.09.1930 - s-a n scut Petre S lcudeanu (m. 2005) 9.09.1912 - s-a n scut Horia Stamatu (m. 1989) 9.09.1943 - s-a n scut Dana Dumitriu (m. 1987) 9.09.1944 - s-a n scut Lucia Negoi 9.09.1951 - s-a n scut Gabriel St nescu (m. 2010) 9.09.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 9.09.2002 - a murit Victor Ernest Masek (n. 1937) 10.09.1708 - s-a n scut Antioh Cantemir (m. 1744) 10.09.1930 - s-a n scut Liviu C lin (m. 1994) 10.09.1944 - s-a n scut Eugen Evu (m. 2017) 11.09.1924 - s-a n scut Franz Storch (m. 1982) 11.09.1924 - s-a n scut Ion Rotaru (m. 2007 ) 11.09.1985 - a murit Ion Frunzetti (n. 1918) 12.09.1869 - a murit Constantin Stamati (n. 1786) 12.09.1882 - s-a n scut Ion Agârbiceanu (m. 1963) 12.09.1977 - a murit Ovidiu Cotru (n. 1926) 13.09.1881 - s-a n scut Matila C. Ghyka (m. 1965) 13.09.1908 - s-a n scut Edgar Papu (m. 1993) 13.09.1916 - s-a n scut Eugen Schileru (m. 1968) 13.09.1922 - s-a n scut Sergiu Al-George (m. 1981) 13.09.1923 - s-a n scut Ioanichie Olteanu (m. 1997) 13.09.1952 - s-a n scut Augustin Pop (m. 1998) 13.09.2005 - a murit Mihai Stoian (n. 1927) 14.09.1778 - s-a n scut Costache Conachi (m. 1849) 14.09.1853 - s-a n scut Radu Rosetti (m. 1926) 14.09.1856 - s-a n scut Sofia Nadejde (m. 1946) 14.09.1993 - a murit Geo Bogza (n. 1908) 14.09.2004 - a murit Ion Chichere (n. 1954) 15.09.1823 - a murit Gheorghe Laz r (n. 1779) 15.09.1911 - s-a n scut Emil Botta (m. 1977) 15.09.1938 - s-a n scut Marian Popa 15.09.1948 - s-a n scut Ioan L cust (m. 2009) 15.09.1949 - s-a n scut Adrian Dinu Rachieru 15.09.1950 - a murit I. A. Candrea (n. 1872) 15.09.1984 - a murit Paul Sterian (n. 1904) 16.09.1910 - s-a n scut Victor Valeriu Martinescu (m. 1994) 16.09.1910 - s-a n scut Lucia Demetrius (m. 1992) 16.09.1937 - s-a n scut Marin Codreanu

continuare în pag. 58

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Nicolae B{LA}A

Despre ale]ii neamului, politica vremurilor ]i satul românesc Convin i de faptul c Dumnezeul Laic „este i nu poate s nu fie”, ca s -l cit m pe Parmenide, primul gânditor care a pus problema Fiin ei, cu peste 2000 de ani înainte de Heidegger, convin i de faptul Dumnezeul tuturor este un Dumnezeu al fiin rii, în termenii gânditorului pomenit anterior i, de ce nu, convin i de faptul c Dumnezeul tuturor este un Dumnezeu ce pune în ordine „firea de a fi în lume”- Eminescu - a fiin ei în timp i întru moarte, ne întoarcem la ale noastre, în anii 85, ani în care Ceau escu, pe atunci, parc lovit cu leuca, pusese gând r u satelor de pe tot cuprinsul patriei. În câteva fraze, desigur, la modul ironic, în unul din capitolele anterioare, am cuprins starea de nebunie a întregului activ de partid. M rog, pe atunci un nebun zicea ceva, iar nebunia se rostogolea la ordin, f vreun fel de opreli ti, pân la ultima lichea pus în slujba t tucului.

Culturnicii neamului, „puie i”, critici literari, ziari ti, scriitori, nu glum etc., d deau tonul, recitând tovar ului ode pentru care, drept recuno tin , dup 89, au fost r spl ti i cu diplome i indemniza ii de merit. Ast zi, în democrat-ur i pluripartitism, asemenea! Obedien a în interiorul oric rui partid, închide orice cale celor ce ar mai putea gândi cu tertepu a. Nu, nu am gre it! Termenul este cum nu se poate mai potrivit zilelor noastre, când, pe ici, pe colo, nu doar cultura, ci chiar i politica de stat este coborât la nivelul oiului i chilo eilor tanga, peste care, într-un fel de preludiu, un oarecare Lu , afumat, a sturnat „steclu a cu mastic ” de whiski sau tequila. Nu degeaba am mai scris cândva, tot ironic, c istoria omenirii a depins i depinde de umbra unor buci. Desigur, amor i în context, din cre tet pân în lpi i invers, ale ii neamului, în marea lor majoritate, nu au nici cum vad i nici cum s simt c satul românesc se împu ineaz i tinde s dispar . ia pe care îi f cuser tovar ii, la comand , dulgheri, fierari-betoni ti i te miri ce al i meseria i ai neamului (vorba unei drojdiere calificat i recalificat : „eu am mai multe meserii: normal, oral, anal i, la un adic , dac e mai mul i, combinat, ca s creasc productivitatea muncii”) au dat col ul primii. Nici c se putea altfel!

Nu e de colea s treci printr-o colectivizare apoi s pleci din brazda cap-eului i s stai de la început de an, pân la sfâr itul lui, în cizme, uneori în noroiul pân la genunchi, cu o litr de uic (sau una cu spirt medicinal trecut prin batist ), o bucat de sl nin i doar cu o pufoaic în spinare, pe antierele patriei. Iarna, vara, ninge, plou ! ... i s mai vin i Dinc Teleag , ministru sau cine mai tie ce drac at o fi fost, s i pun pistolul la tâmpl , lun de lun ! Dup ei, nevestele celor enumera i anterior, ce trebuiau, vrând, nevrând, s fac norm dubl , zile de munc la colectiv, i pentru ea, i pentru el, în caz contrar, î i pierdeau lotul ajut tor, p mântul din jurul casei, de altfel, singura surs a subzisten ei. Ast zi, cad zi de zi, ultimele redute.

Preotul satului duce spre cimitir pe cei ce fie au stat slugii partidului, doar cu gura, (orali tii!!!) i nu s-au spetit la dat cu sapa, fie pe cei ce au tiut cum s chiuleasc (nu râde i!, e i asta o art !), pe cei ce purtau în plin var c ciula/broboada îndesat /înf urat pe cap, sub pretextul c sufer de „toate boalele p mântului”. Mor unul

dup altul! Totul spre bucuria unor primari care abia a teapt s înha e bruma de p mânt, de p dure, locul intravilan de pe care va fi ras cocioaba mortului, proprietate sfânt garantat prin constitu ie de c tre statul român. Totul, de la o zi la alta, cu voia noastr , a celor ce ne-am r cit printre str ini, în lume, doar pentru o bucat de pâine, se reînfiin eaz „cap-urile proprietate particular ”- no iune pe care nu a intuit-o nici m car Marx! Nici nu avea cum! Prin urmare, cap-urile, proprietate particular a primarului, a celui/celei responsabil cu terenurile i p durile satului i, cum s-ar putea altfel, proprietatea unui borfa i pe post de investitor, agreat de c tre conducerea de partid, cu nici m car o lescaie în buzunar, dar cu trecere la fondurile europene sau fondurile statului, la return rile de TVA etc. Interfa a unora din fruntea partidelor! Aud c , mai nou, pân i universit ilor le vor fi expropriate terenurile agricole, viile, loturile de cercetare i experimentare... Evident cu acceptul tacit al rectorilor i a senatului.

Poftesc cei de la vârful orânduirii, iar cocalarii din interiorul partidelor, coordona i tiin ific, intr în ac iune. Coordonarea asta tiin ific ne-a intrat în sânge de pe vremea lui Stalin i a tovar ului. Prin urmare, poftesc la terenuri, la viile de prin preajma ora elor, la cramele i portofoliul acestora etc., iar cu poftele „un ilor” nu te po i pune.

Mai ales c la noi înc se mai crede c furtul de la stat este un furt de p cat, pentru care nu trebuie s dai socoteal nici m car unui pop de ar i nici gând în fa a procurorilor. Justi ia e ocupat cu alte chestii, socoteli... Mili ia, pardon, poli ia de ast zi s-a subordonat conducerii statului, desigur, conform instruc iunilor venite de la eful partidului (c doar el, eful, taie i spânzur ), tia cu jandarmeria sunt angrena i în ap rarea v tafilor i ordinii de ei precomandat . a c totul e spre binele poporului i în area democrat-urii pe cele mai înalte culmi! Nu de alta, dar tot ne-am pus pe în at! De rest, ce s mai vorbim! Bine c am apucat s -i v d i pe tia, s v d i ce este acum, dar bine c am tr it i atunci, înainte, pe vremea comuni tilor! E ca i cum a fi tr it dou vie i sau, i mai i, ca i cum a fi împ it timpul în dou , înainte i dup . Ar fi o blasfemie s spun înainte ?i dup , precum Iisus Cristos, cât vreme El chiar l-a împ it, (expresia „înainte i dup Hristos” o folosesc pân i cei mai atei savan i, dac o fi atei?!), numai noi suntem aceia i p gâni, de când am dec zut din Omul Om, în oamenii mocirlei de pe acest p mânt.

Fra ilor, cum v spuneam, în ‘85, în cumplitul accident, a murit Ghi a. Odat cu ea i o mare parte din subsemnatul. Câteva luni de zile nu am tiut de mine. În plus, totul mi se p rea nu doar f sens, ci, dincolo de absurd, dac limba român permite a a ceva. Absurde mi se p reau construc iile, str zile, oamenii, într-o înfund tur m vedeam i eu. Singura chestiune care m inea la suprafa a dezastrului era fata mea, îns atunci când o priveam mai mult, în loc s -mi recap t, prin ea, sensul existen ei, o aruncam, al turi multor altor stric ciuni, în h ul momentului, negur ce nu-mi p rea a avea nimic legat de politica timpului. Ciudat este c în acele clipe de disperare, singurul

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pai de care înc m ag am, ca disperatul, era tocmai doctrina comunist , pe care o vedeam capabil s salveze omul de la marele înec, de la marele dezastru.

De aici i concluzia conform c reia, politicul, vremurile sub care tr ie ti, tot ceea ce faci, dar mai ales ceea ce se întâmpl dincolo de faptele tale, schimb oarecum multe, uneori chiar i felul în care percepi nuan ele de lumin , din rit i pân spre apusul zilei. Cu alte cuvinte, tot ceea ce î i este exterior, s vrei, se reflect , în interior, apoi aluatul din care e ti deja pl dit devine, încet, încet, compatibil cu tot ce te înconjoar . A a a p it i Noica!

Dup ce a fost izolat luni în ir, apoi a fost plimbat pe la Cluj i prin cine mai tie ce uzine, a ajuns s cread în m re ele realiz ri de pe vremea comuni tilor i, evident, în societatea de atunci. Nu am cuno tin s îi fi dedicat osanale, cum au f cut-o al ii, din punctul meu de vedere, vinova i de genocid, la fel ca i tartorele lor, Ceau escu. Nu mai pridi-deau cu linsul în cur, pentru a ajunge, fie i doar pe ultima pagin din „Omagiu”, celebra carte a nesim irii i ru inii incontestabile, în care s-a azvârlit o parte din scriitorimea român , de dinainte de ‘89. Dup ‘89, partea aceea de scriitorime, ca i mili ienii, au r mas aceia i. car stora, ultimii, le mai po i trece cu vederea! Nu au creiere! V mai aduce i aminte spusa timpului: înalt, frumos i prost s fii, c te face statul mili ian cât ai clipi! S nu crede i c s-a schimbat ceva! Criteriile sunt i ast zi acelea i!

Apoi s nu crede i c scriitorimea despre care pomeneam adineauri, ar fi avut vreo remu care sau vreun moment de luciditate. Problema con tiin ei, pentru astfel de târâturi, nu exist . Totul s-a rezumat la oiul de uic , la ce au b gat în gur i ce au tras pe... Am mai spus-o: când venea câte unul dintr- tia considera i mari, de la Bucure ti, în provincie, aveau preten ia de a fi primi i pe covorul ro u, cu curca la pro ap, damigeana cu vin i debutanta la a ternut.

Iar acum, cic ar fi fost sfin i?! Vai de sfin enia lor! De ce nu s-or privi m car o clip în oglinda timpului? Unii dintre ei, „genii i ale momentului”, pot fi acuza i de justi ie i, evident, men iona i în Istoria Literaturii Române, la capitolul criminali ai poporului, cât vreme au participat la genocidul na ional, al turi de Ceau escu i de cei ce-l înconjurau, prin tot ce au sus inut, au pus pe hârtie i au dat din gur . Sunt i din cei ce au întrecut aceast m sur . Ei au pus, la propriu, f nici cea mai mic re inere, crima la cale, dorind cu înver unare suprimarea confra ilor, a celor ce, probabil, cu o zi, dou , în urm , le cer iser o pâine i un loc de munc . Doamne, ce se mai b tea moned pe cenaclul inut în papura de pe Valea Dun rii sau la cu Viermii de m tase strân i pin preajma B ile tiului! M rog, cei din jurul acestor bestii, pot fi acuza i de inuirea acelor nelegiuiri etc. Crede i-m , nu bat câm-pii, exist martori, m rturii i, mai ales, exist dosarele securit ii, cu faptele acestor nemernici. Într-o zi, asupra acestei probleme am s m întorc. Sunt multe de spus! Istoria Literaturii Române contemporane înc nu s-a scris! „Pretenii” tiu la ce fac trimitere. ...Vom mai vedea!

Revin. Prin urmare, uneori, tr ind la extrem , în condi iile unui totalitarism ce i-l asumi, devii extremist. Regretabil e c în astfel de situa ii, incon tient, î i însu ti i r ul f cut, ca pe ceva bun d ruit chiar ie însu i i apoi semenilor. În termeni sociologici, societatea te influen eaz par ial, chiar te modific . În u sau în bine. Doctrina, de extrem a aceleia i tiin e, conform c reia „omul este r u de la natur , societatea îl face bun”, mi se pare desuet . Nu ai cum s faci dintr-o curv ordinar , om de onoare sau mare gospodar/gospodin , indiferent de societatea în care l-ai plasa. Asta pe de o parte! Pe de alta, nu sunt de acord cu bazaconia formulat de acea frac iune de sociologi i doar pentru faptul c nu sunt adeptul nici unei extreme, nici m car a aceleia ce ar propov dui instalarea, la propriu, a raiului pe p mânt.

Oameni buni, dup înmormântarea Ghi ei, pas la pas cu durerea mea, pe de o parte, mili ia (vorbim de mili ia de dinaintea lui ‘85, nu c s-ar fi schimbat ceva de atunci i în ziua de ast zi, dar pentru corectitudine, fie!...), pe de alta, justi ia, în special, procurorul de caz. Ca tacâmul s fie complet, nu tiu cum, dar mi s-a vârât i dracul sub a ternut. Cum care?! Cum nu o ti i?! Joi iana, bre, muierea vecinului de apartament, nevasta luia cu cinzaca de la C eaua Le inat !... Dar despre ele am s v vorbesc data viitoare. Pân atunci, mare grij , nu v pune i în jug cu dracu, o s trage i singuri c ru a, iar spre final, o r mâne i i cu banii lua i, i în curul gol! Au mai p it-o i al ii! S-a întâmplat i la case mari! În termenii lui mo Gheorghe, un vecin de-al meu, din sat: „politica e lucru dracu! B nene, nu te-ncurca! Nu te-ncurca, dac vrei s mai dormi noaptea! ...Nu te-ncurca!

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Calendar - Septembrie continuare din pag. 56 16.09.1937 - s-a n scut Victoria Ana T an (m. 2011) 16.09.1945 - s-a n scut Gheorghe Schwartz 16.09.1983 - a murit Horia Lovinescu (n. 1917) 16.09.1990 - a murit Aurel Dumitra cu (n. 1955 ) 16.09.2000 - a murit Ioan Alexandru (n. 1941) 16.09.2008 - a murit Dan Horia Mazilu (n. 1943) 17.09.1888 - a murit Iulia Hasdeu (n. 1869) 17.09.1892 - s-a n scut Constantin Arge anu (m. 1964) 17.09.1921 - s-a n scut Gica Iute 17.09.1939 - s-a n scut Nicolae Ioana (m.2000) 17.09.1953 - s-a n scut Herta Müller 17.09.1989 - a murit Ion D. Sârbu (n. 1919) 18.09.1875 - s-a n scut Victor Anestin (m. 1918) 18.09.1907 - s-a n scut Ar avir Acterian (m. 1997) 18.09.1931 - a murit Vasile Cârlova (n. 1809) 18.09.2011 - a murit B. Elvin (n. 1927) 19.09.1992 - a murit Cella Serghi (n. 1907) 19.09.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935) 19.09.2005 - a murit Emil Manu (n. 1922) 20.09.1866 - s-a n scut George Co buc (m. 1918) 20.09.1910 - s-a n scut Ta cu Gheorghiu (m. 1981) 20.09.1937 - s-a n scut Petre Got 20.09.1986 - a murit Iorgu Iordan (n. 1888) 21.09.1864 - s-a n scut Elena V rescu (m. 1947) 21.09.1875 - s-a n scut H. Sanielevici (m. 1951) 21.09.1961 - a murit Claudia Millian (n. 1887) 21.09.1992 - a murit Ion B ie u (n. 1933) 22.09.1866 - s-a n scut Iuliu Cezar S vescu (m. 1903) 22.09.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.09.1938 - s-a n scut Augustin Buzura (m. 2017) 23.09.1898 - s-a n scut Alfred Margul-Sperber (m. 1967) 23.09.1927 - s-a n scut George Sorescu 23.09.2000 - a murit Costache Ol reanu (n. 1929) 23.09.2001 - a murit Florin Vasiliu (n. 1929) 24.09.1936 - s-a n scut Corneliu Omescu (m. 2001) 24.09.1967 - a murit Mihail Sevastos (n. 1892) 24.09.1989 - a murit Paul Georgescu (n. 1923) 24.09.1994 - a murit Grigore Popa (n. 1910) 25.09.1881 - s-a n scut Panait Cerna (m. 1913) 25.09.1920 - s-a n scut Dimitrie Vatamaniuc (m. 2018) 25.09.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.09.1943 - a murit Octav Botez (n. 1884) 26.09.1907 - s-a n scut Dan Botta (m. 1958) 27.09.1827 - s-a n scut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 27.09.1933 - s-a n scut Grigore Hagiu (m. 1985) 27.09.1934 - s-a n scut Ilarie Hinoveanu (m. 2013) 27.09.1990 - a murit Ion Biberi (n. 1904) 27.09.2001 - a murit Iustin Panta (n. 1964) 27.09.2001 - a murit Traian Olteanu (n. 1941) 27.09.2001 - a murit Florin Muscalu (n. 1943) 28.09.1876 - a murit Costache Negri (n. 1812) 28.09.1882 - s-a n scut Vasile Pârvan (m. 1927) 28.09.1934 - s-a n scut Sina D nciulescu 28.09.1987 - a murit Aurel Gurghianu (n. 1924) 28.09.1993 - a murit Otilia Nicolescu (n. 1932) 28.09.2004 - a murit Geo Dumitrescu (n. 1920) 28.09.2005 - a murit Bianca Balot (n. 1936) 28.09.2006 - a murit Virgil Ierunca (n. 1920) 29.09.1812 - s-a n scut Eudoxiu Hurmuzachi (m. 1874) 29.09.1888 - s-a n scut Iorgu Iordan (m. 1986) 29.09.1936 - s-a n scut Miron Kiropol 29.09.1939 - s-a n scut Marian Barbu 29.09.2001 - a murit Gellu Naum (n. 1915) 30.09.1882 - a murit Mihai Pascaly (n. 1830) 30.09.1916 - s-a n scut Mihail S ulescu (n. 1888) 30.09.1933 - s-a n scut Negoi Irimie (m. 2000) 30.09.1972 - a murit Grigore Cugler (n. 1903) 30.09.2005 - a murit Ion Vasile erban (n. 1942) 30.09.2006 - a murit Sütö András (n. 1927)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

59

Mircea PAVELESCU (14.10.1908 - 11.07.1980) scut la Ia i, decedat la Bucure ti. Ofi er de marin , avocat, poet, publicist, traduc tor, epigramist. A editat, în colaborare, revistele „Liceu” i „Radical”, a fost membru al „Academiei B rl dene”, precum i redactor, apoi redactor- ef la „Urzica”. A mai semnat Pavel Mih ileanu, Glauco Pena, Pirc.

A publicat o carte de versuri, mai multe traduceri, a scris versurile unui film pentru copii, iar epigramele i-au ap rut postum în cartea Cei trei magnifici: Cincinat, Ion i Mircea Pavelescu (2002), edi ie îngrijit de George Corbu, George Zarafu i Mihai S lcu an. Este inclus în peste 25 de culegeri colective de epigram .

Despre umor Pân -oi g si formula, într-o zi, Emis de antichitatea greac , Prefer pe cei ce nu-l pot defini Dar care, totu i, se pricep s -l fac .

Unei femei fermec toare ca înf Dânsa, cu paloarea-i fin , Seam grozav, cocheta, Cu Maria Antoaneta, Îns dup ghilotin !

Confesiune Eu, care sunt o fire p tima , Pân -am ajuns s -mi cuceresc femeia Am cheltuit r bdare uria , Dar infinit mai mult dup -aceea.

Bigotism Nu-i un gurmand vecinul meu nânc ce d Dumnezeu i bea, când soarbe vini orul, Ce d Ioan „Botez torul”. are

Unuia certat cu igiena Domnul Ics, om onorabil, Zace-acum într-un sicriu, Mirosind mai agreabil Decât ieri, când era viu.

Unui menaj de ahi ti Astfel îmi poveste te unul li se desf oar drama: El face zilnic pe „nebunul”, Ea numai uneori pe „dama”!

Unui plicticos Mi-au spus despre anostul care vine În casa mea, atunci când nu-l a tept, se ascunde-n el un ins de tept… cat c se ascunde-atât de bine!

Petre-Ion-Florin VASILESCU (6.03.1946) scut la Târgu-Jiu. A f cut liceul la „Carol I”, Craiova, apoi Institutul de Cultur Fizic , la Bucure ti. A lucrat la Bucure ti, iar din 1972 la Craiova. A profesat ca grafician, antrenor de atletism, cascador, profesor de educa ie fizic . Este membru al mai multor cenacluri, grupuri sau asocia ii literare, membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie poezii, epigrame, sonete, rondeluri, fabule, parodii, semnând i PIF Vasilescu. Apari ii editoriale: Un oltean... spre lun ” (2014), Catrenul, epigramele r sun ... (2016).

Bilet de papagal Gen literar care, se pare, Va d inui cât ve nicia EPIGRAMA nu dispare Decât odat cu prostia...

Unui epigramist necru tor Stihar cu fire belicoas , Te-avertizez prietene te De stai mereu cu spada scoas nu te miri... c rugine te!

Eterna incompatibilitate De când exist neamul omenesc, Cârmaci penibili - am b gat de seam Ca dracul de t mâie se feresc De fabul , dar i de epigram !

Liric la po ta redac iei Strune te dom’le, frenezia, scrisul t u i poezia Sunt dou drumuri paralele Cu o pr pastie-ntre ele! În gr dina omeniei Recuno tin a-i floarea rar Ce-n zori de zi îmboboce te, Cam pe la prânz se ofile te i se usuc ... înspre sear !

Din auzite Se-ntâmpl soacrei o minune Legat strict de-auzul s u: N-aude din oricâte-ai spune Decât ce-i despre ea... de r u!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Ultima verba Bardul nostru Cincinat, Poet chel, îns de ras , Vrea s fie îngropat Sub o salcie pletoas .

Portretul ei: La obraz: p pu .

La p rin i: c pu .

La b rbat: c tu .

La g tit: pe tu .

Asta-i muzica ce-mi place Cl di un „folclorist” mausoleu Cu sc ri i turnule e triumfale, Chiar vizavi de domiciliul meu i-acum, mereu, ascult la geam...parale!

Iubita mea, poeta... iart , draga mea, dar am decis C-ar fi mai în elept i foarte bine, nu citesc volumul ce l-ai scris, risc s -mi stric p rerea despre tine!

Concluzie istoric Problemele de veacuri adunate La noi, se-mpart în dou , o tim bine: Acelea niciodat descurcate i cele rezolvate... de la sine!

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 9(97)/2018

Florin M{CE}ANU

FRITZ FRITZ VON VON UHDE UHDE i ca Secesiunea münchenez . Mai târziu, von Uhde s-a al turat Friedrich Hermann Carl Uhde (n. 22 mai 1848, Wolkenburg, Saxonia) a fost un ofi er de cavalerie i pictor saxon care a excelat în Secesiunii berlineze.

Uhde a fost ales membru de onoare al academiilor din München, pictura de gen i în cea religioas . Stilul s u s-a situat între realism i impresionism i a r mas cunoscut sub titulatura de „ultimul dintre Berlin i Dresda. A fost primul pre edinte al Secesiunii müncheneze impresioni tii germani”. El a fost unul dintre primii pictori care au avansând pe stilul naturalismului, ajungând în final s i dezvolte propriul stil neacademic. El a provocat o schimbare radical în pictura introdus pictura de plein-air în Germania.

Uhde a urmat cursurile gimnaziului din Wolkenburg i în anul german , având numero i sus in tori din genera ia tân .

Dup 1900, Fritz von Uhde s-a implicat mult mai pu in în lumea 1866 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din Dresda. În contradic ie cu uzan ele acelor vremuri, în acela i an a renun at la artei, dar a continuat s picteze pân în ultimele sale clipe. În aceast studiile de la academie pentru a se al tura armatei. A devenit mai ultim perioad de crea ie, von Uhde a creat picturile cele mai vii ale apoi, profesor de echita ie în cadrul armatei i a fost promovat în carierei sale artistice, el fiind considerat unul dintre cei mai importan i arti ti ai secolului al XX-lea. A murit la München în anul 1911. gradul de locotenent în anul 1868.

Lucr rile de început ale lui Fritz von Uhde au fost în principal din Anul 1876 i-a schimbat via a i cariera datorit întâlnirii sale cu pictorul Hans Makart, la Viena. Astfel, Uhde a p sit rândurile armatei domeniul peisagisticii i al compozi iilor cu tematic militar . În pentru a urma o carier în domeniul picturii. S-a mutat la München i perioada de maturitate tablourile sale au fost aproape exclusiv axate a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din localitate. În pe pictura de gen i cea a compozi iilor cu tematic religioas . Alegerea capitala Bavariei, Fritz von Uhde a venit în principal pentru a studia acestei tematici din urm a fost influen at de faptul c tat l s u a fost pre edintele Bisericii luterane din Wolkenburg, operele mae trilor olandezi printre care avea o admira ie special Cu toate c realismul social prezent în operele lui von Uhde a pentru de Rembrandt.

Deoarece nu a reu it s fie admis pentru a studia în atelierele lui fost deseori criticat ca fiind vulgar sau ca un stil de reprezentare al urâtului, acest realism a întrunit o Karl von Piloty, Wilhelm von Lindemul ime de admiratori ai crea iilor nschmit der Jüngere sau Wilhelm sale. Activitatea lui Uhde a fost cuvon Diez, Uhde a plecat la Paris în noscut i de admiratorii de art din anul 1879, unde a aprofundat pictura Fran a, existând în acest sens o coolandez sub supravegherea lui responden pe care Uhde a întreMihály Munkácsy. Aici e realizat inut-o cu Vincent van Gogh. lucrarea intitulat Cânt re ul care Uhde a relansat reprezentarea a fost expus la Salonul Oficial de la episoadelor biblice prin tratarea lor Paris în anul 1880, unde a ob inut într-un stil realist, aducându-le astfel medalia de onoare. la o viziune modern a acelor vretoria pe care o face în anul muri. Activitatea lui Uhde a fost a1882 în Olanda, a dus la o schimbare preciat de critica de art care i-a a stilului pe care-l practica - a abanudat mesajul simbolic transmis, donat clarobscurul studiat la Münpre-cum i moralitatea evanghelic chen în favoarea unei cromatici inafi at . În tablourile pe care artistul spirat din registrul impresioni tile-a f cut, el a înf at via a cotidilor francezi. El a fost încurajat pe an a ranilor, a pescarilor, a tineriaceast cale de c tre Max Lieberlor, a copiilor i a femeilor tinere i mann. Uhde a pictat plein-air-ul a b trânilor. Personajele sale au fost Copii pescarilor din Z. încadrate în spa ii de interior, în naÎn anul 1890, Fritz von Uhde a tur , în spa ii urbane, toate având devenit profesor al Academiei de reprezentate elementele de detaliu Arte Frumoase din München. Îmîn mod realist. Ca personaj princireun cu Max Slevogt, Ludwig Dill pal, l-a pictat adesea pe Isus vizii Lovis Corint a înfiin at Societatea tând oamenii simpli din clasa munArti tilor Plastici (în german VeFritz von Uhde - Autoportret citoare sau din familiile s race. rein Bildender Kiinstler) cunoscut